f
’i
-‘‘^A
Tâfepg
                                                                                                                                                                                            ^T'.v
«Mf*
                                                  r?%' ' -
    .V*»
                                                  ■*1?
                                                                                                                                                              A* •
            CRONICA
EXPEDIŢIEI TURCILOR ÎN MOREEA.
               1715.
4129G
(■ 11 M I ş I A IST Oi: I P Ă A R O J1Â N i li I
       CRONIC.
 TT7V
 ii.
 piv
   â. .ii.
TURCILOR
uREE
Xj
                      1715
ATRIBUITĂ LUI CONSTANTIN DIICHITI ŞI PUBLICATA
                         DE
                  NECULAI I0RGA
                              BUCUREŞTI
        \Ti:L!i:i;Kl.E giîafice SOCSC &. Co., SOCIETATE anonimă
                                   1 !• 1 :i
       COMISIA ISTORICĂ A ROMÂNIEI
           Mp. p®jj<s>y £î r*,V
           r,,: !if. K-i'Ji II r.O I) Sui/..»!'
 ■                              C-'t ■ 3C3r
§ t j MAI. 1949 «
ţmm msb®i"W|- chronique
E~5G6j<fli3 !
lIxpIdition DES TURCS
                  EN MOREE
                  1715
   ATTRIBUEE A CONSTANTIN DIOIKETES ET PCBLIEE
                    PAR
               NICOLAS IORGA
" _*»               V<.    .In-.     »     »
                         BUCAREST
        ATELIEES GRAPHIQUES SOCEC & Co„ SOCIETE ANONYME
                             1913
            PREFAŢĂ
     în cronicile noastre nu lipsesc ştiri istorice, une ori si etnografice, geografice, privitoare la ţările vecine, ba chiar .şi la regiuni mai îndepărtate. O lucrare mai întinsă, cuprinzând numai lucruri străine, e însă de tot rară. De aici marele interes al descrierii campaniei turceşti în Moreea vene-ţiană, la 1715, pe care o dăm aici într’o ediţie nouă, simţitor îmbunătăţită şi întovărăşită de o traducere franceză care deschide pentru întâia oară cercetătorilor apuseni putinţa de a întrebuinţa acest izvor de mare însemnătate.
     Scrierea, alcătuită într’o vreme când tradiţiile literare ale lui Constantin-Vodă Brâncoveanu şi ale Cantacuzinilor urmau supt Ştefan-Vodă, înlocuitorul lui Constantin, avea şi scopul de a lămuri Curtea, în numele reprezentantului extraordinar al Domniei în tabăra Vizirului, asupra celor întâmplate, cu un mare rezultat biruitor, în acel depărtat colţ de stăpânire osmană reînoită. De aceea însemnarea îngrijită a tuturor celor ce s’au petrecut în cursul acelor opt luni: alaiuri în Constantinopol şi afară, sosiri de trupe, numiri, schimbări şi nemiloase pedepsiri de Paşi şi de alţi demnitari, primire de ştafete, rânduiri de asediu, fapte zilnice din cursul încunjurării, până şi notele militare cele mai amănunţite, incidente straşnice ale cruzimilor săvârşite de grozavul Vizir Gin-Ali-Paşa, care credea că prin asemenea neomenii se pot spăimântâ raialele, se pot îndreptă dregătorii şi înrâuri către respect pentru împărăţie Puterile creştine, care începuseră a se înfruptă din provinciile de hotar.
     Aşa de bogată e expunerea, încât comparaţia cu un izvor contemporan, cu întinsul raport al lui Benjamin Brue, tălmaciul francez care făcu campania şi avu partea sa, în primirea dela Turci a unor prinşi din neamul său. abia dacă
VI
arată unele lucruri nouă sau oarecare lămuriri subsidiare în cestălalt: notele adause la traducerea franceză fac să se vadă toate deosebirile. Din ele reiese încă un lucru: siguranţa deplină, supt raportul cronologic ca şi supt toate celelalte, a izvorului românesc. De multe ori numai la dânsul se află dedesubtul lucrurilor, precum e trădarea generalului veneţian comandant în Modon şi.felul cum a fost răsplătită. Tot aşâ scriitorul e bine informat şi cu privire la alt act de trădare care ajută esenţial înaintarea Turcilor printre cetăţi socotite ca inexpugnabile, acela al inginerului francez dela „Pa-lamid“.
      Nu i se poate cere lui Brue să vorbească despre asemenea lucruri. Dragomanul, care spune într’un raport al său 1 că Vizirul e „foarte crud", nu găseşte de nevoie, din multe motive afară de turcofilia tradiţională a diplomaţiei franceze, să apese asupra revoltătorului caracter de atroce barbarie, cum n’o întâlnim nici în veacurile dintâi de aşezare osmană în Europa, al acestei campanii, în această privinţă fără pereche. Raportul francez e foarte rezervat şi se fereşte să atingă astfel de fapte. Pentru a le găsi trebuie să recurgem, pe lângă izvoarele veneţiene — pe care îmi pare foarte rău că bibliotecile noastre nu mi le-au ţinut la îndemână, — la povestirea românească. Nimic nu e lăsat la o parte din ce poate stârni ură împotriva inconştienţilor jer-tfitori de vieţi şi a „pedepsitorilor" şi „răsbunătorilor" în cel mai perfect stil al lui Tamerlan. In zugrăvirea răbdătoare a faptelor nu se adaugă adesea la tânguiri duioase nicio tresărire de revoltă, dar. când, la rândul lor, Turcii sunt atinşi de nenorociri sguduitoare, ca sărirea în aer a Ienicerilor în Corint, când preotul desnădăjduit aprinde pulberăria, scriitorul se bucură, şi, în cuvinte de ironie nemiloasă, de o nespusă ură, el pune alături pe „martirii" Islamului cu porcii Frâncilor, împreună cu cari s’au jerfit.
      Cine a scris cărticica? Unul din membrii acelei „misiuni româneşti" care merse în Moreea, cu caii pentru tunuri şi pentru oaste, pe cari îi trimetea Ştefan Vodă, în acelaş
      1      Journal de la campagne que le Grand Vesir Aii Pacha a faite en 1715 pour la conquete de la Moree, Paris 1870, p. 72.
 Vi:i
             om in vă ta t printre ai săi na avut numai ambiţia dv a da. i‘u •nuware ştiri ţărigrădene privitoare la Romani, însemnarea faptelor de răsboiu săvârşite sul) comanda tira-:ii • • î:■:i Vizir. El găsi un interes in însăşi lunga călătorie pe «•are o iacă din Capitala Împărăţiei până în marginea munţi!":-. săli« şi pentru ilare, ai Mainei şi Tzakoniei. pe ai căror ^vuitori. de altă rasă şi aproape de altă limbă, i-a văzut şi a : • a:t haz de dânşii. Povestirea se adăugi deci cu o des-
• •ri'/r*. care ajunse aproape la aceleaşi proporţii.
      Pa că partea istorică e toarte folositoare, această parte geografică e deosebit de preţioasă. între contimporani nici-uniil nu ne dă asemenea ştiri: nici în Apus. cu atât mai puţin iii Răsăritul greeo-turc. Diiehiti e vădit călăuzit de acele des-< rit-ri ale Locurilor Sfinte pe care poate să le fi urmat şi el în viv-o călătorie într’aeolo: doar pe acest timp Ioan Comnenul, episcop de Silistra şi Curtean al Brâncoveanului. scria acel lly.-v.'yyr^iy.y, al Atosului pe care şi Montfaueon îl cuprinse ca. adaus la Paleografia greacă a sa. între lucrurile ce sa văd. el nu va uită deci mănăstirile, bisericile, mitropoliile, minunandu-se înaintea zidirilor vechi şi frumoase, lăsate de iniţiativa pustnicilor, de ajutorul orăşenilor din apropiere, 'ia îarua dărnicie a acelor «dmpăraţi creştini", u împăraţi -reac. p'.>ntru cariei pare.de câte ori vorbeşte de dânşii, să a:a i r> lacrimă. Xicăiri nu se va atiâ o informaţie ca aceasta privire la starea bisericească a Moreii ortodoxe in acest ti:np şi la monumentele cu care Grecii se puteau mândri. Dacă nii-Ş! aduce aminte, ea Brue—şi acesta in trei linii—de o-a i'.’-t p ' !1.»i■!11 Misihrei la'/edemoniene, el nu uită a se opri eu meTe- înaintea oricărui sfânt lăcaş, ori c<ît de depOrinţ nr :>
• > ./< nrmnu! s<'nj, si. ca în «proschinetarii». acest drum e
      ea o scrupuloasă exactiiate. care. dacă ingreuie cetirea. ;•  —M'' n**s]')us geografului. — deal de deal. vale de vale.
î;/v"r izvor pădure de pădure. însemnându-se până şi ve-■' ’';;; e •;! si <j «eţa « aai >a'/1]•“*i■.
      i i'"i manus* Tipie. ‘cate la Acad**mia Română. păstrează <T*        a îs. [ (Xo. 2tvii aproape contemporan, cuprins
l!; r !;* mis -elanci d«* povestiri istorice de la începutul vea-'' !:U! 1     111-lea: seris- «a rea e f. «arte frumoasă, pe hârtie
'!:a. 7i                      L-am  luat ca bază.
      Ca Ms. 2 (No. 139) treliiîe; să se înţeleagă acela pe care l-a tipărit, în general bine, ijdpgălniceanu, în a sa Arhivă Românească, la. începutul părţiijjjj 'doua. Scris în Moldova după 1800, cu îngrijire, el are miitte schimbări de frază şi încă mai multe transpuneri dupa:^|l|iceiul moldovenesc.
      Contemporan cu acesta,1; .ieste ms. 3 (No. 3552), din care lipsesc pagini spre sfârşit.
      Dăm textul manuscrisului 1 cu adausuri şi schimbări după celelalte, care au alt prototip. Ca ortografie am ales pe cea curentă la începutul veacului al XVIII-lea.
      Datoresc d-lui D. Russo unele lămuriri privitoare la cuvintele greceşti şi turceşti din text, iar prietenului mieu
I. Bogdan, preşedintele comisiunii istorice a României, o revizie atentă fără de care lucrarea n’ar avea înfăţişarea corectă de acum.
                                                    N. lorga.
            PREFACE
      Dans nos chroniques Ies informations historiques, par-fois aussi ethnographicjues, g^ographiques, concernant Ies pays voisins, et meme des regions plus eloignees, ne man-quent pas. Mais un travail plus etendu, comprenant exclu-sivement des choses etrangeres, est absolument rare. II en resulte le grand interet de la description de la campagne turque dans la Moree venitienne, en 1715, que nous publions ici dans une nouvelle edition, sensiblement corrigee et accom-pagnee d'une traduction francaise qui ouvre, pour la premiere fois, aux erudits occidentaux la possibilite d’employer cette source d’une grande importance.
      Cet ecrit, compose â une epoque ou Ies traditions litte-raires du prince Constantin Brâncoveanu et des Cantacuzene etaient encore vivantes, sous le prince Etienne, successeur de Constantin, avait aussi le but d’informer la Cour va-laque, au nom du representant extraordinaire du prince dans le câmp du Vizir, sur ce qui s’etait passe, avec un grand resultat victorieux, dans ce coin de domination otto-mane renouvelee. C’est pour cela qu’on trouve la notation soignee de tout ce qui avait eu lieu pendant ces huit mois: parades â Constantinople et ailleurs, arrivee de troupes, nominations, changements et punitions impitoyables de Pa-chas et autres dignitaires, reception des estafettes, arrange-ment des sieges, faits quotidiens au cours du cernement, jusqu’aux notes militaires Ies plus circonstanciees, incidents horribles des cruautes ordonnees par le Vizir Dschin-Ali-Pacha, qui crovait pouvoir effrayer par de pareils actes inhumains Ies rai'as, corriger Ies fonctionnaires et inspirer le respect pour l’Empire aux Puissances chretiennes qui avaient deja senti le goiit de l’annexion des provinces de frontiere.
      L’exposition est si riclie cjue la comparaison avec une source contemporaine, avec le rapport etendu de Benjamin Brue, interprete francais, qui fit la campagne et y eut sa part, en recevant des Turcs certains prisonniers de sa na-tion, montre â peine quelques faits nouveaux et quelques renseignements subsidiaires dans cel autre recit. Les notes quc nous ajouf.ons â la version franraise font voir toutcs ces differences. II en ressort encore un element d'apprecia-tion: l’exactitude absolue, sous le rapport chronologique corn mc sous tous les autres, de la source roumaine. Maintcs fois c’est seulement ici qu’on trouve le dessous des choses, par exemple: la trahison du g6n6ral venitien qui comman-dait â Modon et la maniere dont elle fut recompensee. De meme notre 6crivain estbien informe aussi par rapport â un autre acte de trahison, qui facilita essentiellement l’avance-ment des Turcs parmi des forteresses qu’on crovait inex-pugnables: celui de l’ingenieur francais du Palamede.
      On ne peut pas pretendre que Brue parle de ces faits. Le dragoman, qui dit, dans un de ses rapports1, que le Vizir esl «tres cruel», ne trouve pas bon, pour plusieurs moţi fs, en dehors mâine de la turcophilie traditionnelle de la diplomaţie francaise, d’insister sur le caractere revoltant, d’atroce barbarie, telle qu’on ne.la retrouve pas meme aux prerniers siecles de l’etablissement ottoman en Europe, de cette campagne, qui est sous ce rapport sans pareille. Le rapport francais est tres reserve et il evite de toucher â de pareils actes. Pour les trouver, il faut recourir, en meme temps qu’aux sources venitiennes—que je regrette n’avoir pas pu con-sulter dans nos biblioth^ques —, au recit roumain. Rien n’est laisse de cote de ce qui peut exciter la haine contre ceux qui sacrifiaient inconsciemment les vies, contre ceux qui «pu-nissaient» et «vc.ngeaient» dans le plus parfait style d’un ;ra-merlan. Racontant patiemment les faits, notre source n’ajoute souvent aux plaint.es attendrissantes pour les souffrances des femmes et des enfants aucun tressaillement de revolte, mais, lorsque, â leur tour, les Turcs sont atteints par des malheurs poignants, comme la destruction des janissaires â Corinthe
XII
par i’explosion, due â un pretre desespere, de la poudrerie, l’ecrivain s’en rejouit et, dans des mots d’une ironie sans pitie, d’une indicible haine, il met â cote les «martyrs» de l’Islam et les porcs des Francs avec lesquelles ils grillâ-rent dans les flammes.
      Quel est l’auteur de ce petit livre? Sans doute un des membres de cette «mission roumaine» qui se rendit en Moree avec les chevaux pour les canons et pour l’armee, que le prince Etienne envoyait, en meme temps qu’il excitait les Imperiaux de Transylvanie â uneguerre contre le Sultan, pour sauver la domination venitienne en Mor6e et beaucoup d’autres choses1. Elle etait conduite par le beau-frere du prince, epoux de sa soeur Mărie, le Grand-Păharnic (Echanson) Stati (Eustatius) Leurdeanu, dont le nom est mentionne par le redacteur avec tous ses titres et une nuance particuliere de respect. Entre les «boyars» il y en avait encore deux qui por-taient un nom: le vătaf Constantin etlorga Bouikli (vov. § 105)-
      Ce dernier est un etranger, et notre rapport le mentionne â l’occasion d’un incident, d’une maniere plutot de-daigneuse. Quant au vătaf, c’est-â-dire officier d’aprods (huissiers du prince), la Chronique de la Cour de Radu Po-pescu place entre ceux qui prâparerent la mort de Brânco-veanu, que notre 6crivain anonyme decrit avec une insen-sibilite totale, le vătaf d’aprods Constantin Diikiti: «Et, plus tard, [les Cantacuzene], trouvant un pareil instrument, un certam Constantin Diikiti, qui etait vătaf d’aprods au service du prince Constantin et voulait se rendre â Constantinople, avec Ia permission du prince, ils l’engagerent et lui donne-rent des lettres pour les mettre entre les mains de l’Em-pereur, dans lesquelles ils donnaient garanţie qu’il ne faut pas craindre que le prince Constantin puisse echapper, car ils le retiendront et le livreront â l’Empereur. Et ils lui re-commanderent aussi verbalement d’ajouter; que le prince Constantin ne leur echappera pas. Donc, s’etant rendu â Constantinople et ayant donne les lettres et ayant declare verbalement ainsi qu’on l’avait endoctrine, les Turcs en furent
         1 Voy. aussi Brue, p. 77.
XIII
ronvaincus» et envoyerent donc le Kapoudschi de la desti-t.ution et de 1’emprisonnement.
     Diikiti, Aioiv.-^c. âtait un Grec. La maniere dont il parle des choses turcjues, montre une longue lamiliarisation avec ce monde, et les paroles dans lesquelles il mentionne le Sultan Mohammed IV, «le Grand)), pere du regnant, Achmed II, semble montrer que l’ecrivain vaquait â Constantinople aussi du temps de ce regne. Non seulement il possede la langue des maîtres, mais il se complaît â employer le plus grand nombre possible de mots empruntes-â cette langue, et meme des locutions et des proverbes entiers. Et, enfin, le nombre assez important de paroles «franques)), reproduites sans erreur et â leur vrai sens, prouve que Diikiti n’dtait pas etranger non plus â la langue des vaincus.
     Cet homme cultive parmi les siens n’a pas eu unique-ment l’ambition de donner, avec des nouvelles de Constantinople, regardant les Roumains, la notation des faits de guerre accomplis sous le commandement du Vizir tyrannique. 11 trouve un interet dans le voyage meme qu’il fit de la capitale de l’Empire jusqu'au pied des montagnes, sauvages pour les betes feroces elles-memes, du Magne et de la Tza-konie, dont il a vu les habitants, d’une autre race et presque d’une autre langue, et a plaisantâ sur leur compte. Le recit sedoubla donc d’une description qui arriva presqu’aux memes proportions.
     Si la pârtie historique est tres utile, cette pârtie geo-graphique est particuliârement precieuse. Parmi les contem-porains, il n’y a pas un seul qui donne de pareils rensei-gnements: ni en Occident, d’autant moins dans cet Orient greco-turc. Diikiti est visiblement guide par ces descriptions des Lieux Saints qu’il avait peut-etre suivies aussi dans quelque voyage en Orient: car â cette epoque Jean Com-n6ne, evâque de S'ilistrie et courtisan de Brâncoveanu, ecri-vait son npoaîwvYjTâpiov du Mont Athos, que Mpntfaucon aussi publia comme Appendice â sa Paleographie grecque. Parmi ce qu’on peut voir, il n'oubliera donc jamais les couvents, les eglises, les Metropolies, — dont il admirera l’antiquite et la beaute, — bâties par l’initiative des anachoretes, le secours des bourgeois voisins et la large munificence de ces «Em-
1 ,,
 ■ -                                    rana  ■ ars _r 1 ■- . ;» 1 i
 •  • •;.       .•;:   !> • ri ■. ii p.u\ii! a voir ■ ies iarn
 •: ■                  j • ;t c 'iii'• informaţi»»n >ur
           . j■, M i•        'r'•]i-.x-• a **î t■ * ■ *j >; *■ [
 • : v . d- .a! ies i iî>,*11 vai.*111 >'■'îiori:;
 • ;          ■ *..a< .-..urn .•             —*t ce]ui-ei in<*‘nn
 X ei_ - -......i • i;>ii a viii >'•( * â ia place de 1;
    'ai'1:.:! -, ii na mantie pa- de s'anvI'T av ‘ ‘ >■ > |. •> < eiriuair- nb'-nV s'\L< rtttl^nt tr>‘ '■             Fa. >mme -■ 1 a:is !e< pro.sk ynel;i
 ::   -ie.-ri!  a \vc une exactIIude s-.-rupulous'
 •n i i - i'•!ii•                plus ardue. est d’une indicii
    a pi--.   .i':ule «a >!iin •. d'cne valide, d'une son
 ; i' or ;-e. i ■;i          *!anî meme !ViL*e et l’espece d«.
 V"i- aia nasc rit-, ei ie-, tvXş a !'Academie ilonm
 ■ ee ,■ ii:■! >!!;• jir ■. s ,e s11ş. 1 ( X'>. > 1) est }.»resi[!ie c
 •;a;ii c,;ief.11 dări' un ■ inis •e!lan,’,e') de rec
 du c i:ii;irai('ea)ent an dix-huitirme si «vie;
 !:'e- !> '!!•■. sur un papier oriental lustre et
 : ." U-vi P' '!]’■ i iaS'
 <u- ie ms. -J i Xo. !3:.f) il lăut enlendiv celui ipir
 n'-u:e;!i lij.'ii. !\i-■>_;Tiln;ei\anu dans son <• Archiv . eij c( <u j a .''ir 'e; Me’ i! de la secondi.* pari ie. '.ie api-e< l^o. avec                       il a beaueoup de
 de ;.lirase .-ne.*r<* jilus de tran.sposition- d
 I;1’ ’ i i i >; '■ ii Y l ‘.
 e ia-.       iXn, :;ăă2i est contemporani du pi
 s P 'g.'S ! i ! .• I 11. J u e ■; f Yel'S ia til).
 ' ’U- d< ia.nn:i- !<• texte du ms. 1 avec !,.*< additio a-au- d'apre- ],■> au‘re<. ijui ont e11 un auti .'•■at ii' i - ra pi r ■ e-ţ e-ţi,' iju'na employaii •■oui ea •:i ■■■ai -a’ du >iix-i cui ic.11'• siecle.
    ■    ■  M. !>. i! a--e           j;ij.ae.< <V!niivjs<ement
    : " _ r ■- • - :        e. i -; | p ri < da ns le et ;'| i
    n. . ■    ; .  ,     !•! m’! 11iii~i. >.u iiisl< >rii iile de ia
      •: -: a. •         • -a':'     !•    e iuei 1 • pi iii vi'ulic u';n
                                                                                                                         N. Ios
               CUPRINSUL
                                                                                                      Pag.
     Istoria oştirii ce s’au tăcut asupra Moreii la anul 7223 (textul
         românesc)............................................................    1
     Histoire de la campagne contre la Moree en 7223 (1715) (traducerea
         franceză)............................................................109
     Tabla numelor . .       ............................. . ■...........• - 213
     Tabla lucrurilor.........................................................219
     Yocabulariu..............................................................226
     Erată ..........................................................      ...  228
Istoria oştirii ce s’au făcut asupra Coreii Ea anuG 7223.
      t. Bine şi cu cădere iaste la toţi cei ce ar face călătorii, au în oştire mare aflăndu-să, au în chip de chiaruvan1 călătorind, măcar ori spre ce parte de loc s’ar întâmpla, şi le-ar trece prin .mană, a nu socoti osteneala căilor, sau înproti-virea vreamilor, au de cale rea, au frică de tâlhari, au de hoţi fiind, au zăduhuri, au ploi grele, au vânturi cu vifor şi cu pulbere, au frig, au ger, au altele ce urmează înprotiva călătoriului, — ci a scrie fără de lene şi a istorisi2 căte i-ar fi prin putinţă a îmbla şi a vedea.
      2.        Pentru aceia şi noi lucru bun numarăndu-1, şi întăm-plăndu-să din porunca Măriei Sale prea-luminatului Domnului nostru Ioan Ştefan Cantacuzino Voevod, de au fost trimis şi dumnealui Statie Leurdeanul Vel Paharnic3, în slujba Măriei Sale şi a Porţii4 la Ţarigrad; şi întămjilăndu-să pre aceaia vreame de au stricat puternica înpărăţie legătura păcii ce avea cu republica de Veneţie, pentru pricinile ce mai jos să vor arăta, şi după stricarea păcii dăndu-să mari porunci pe la toţi Paşii şi pe la toţi beii5 şi pe la toate cheha-elele6 şi aialeturile7 ca să să gătească toţi, şi mai înainte
      1       Chiaruvan=popular chervan: caravană. Chervansarâ=seraiul, adăpostul caravanelor, deci al negustorilor. Jalba la chervasarâ a ajuns populară, aici fiind obişnuita judecată pentru pricini de negoţ.
      2 Istori, în unele copii.
      3       Eră cumnatul Domnului, ţiind pe sora acestuia Ilinca, fiica mai mică ă lui Constantin Stolnicul Cantacuzino. Note despre dânsul, în lorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, I, pp. 210—2.
      4 Era capuchehaie, în slujba Domnului pe lângă Poartă.
      5       Beii erau de obiceiu proprietarii oraşelor şi Ţinuturilor unde se putea să nu fie şi Paşi, dar erau adeseori. Y. şi Andreossy, Constantinople et le Bosphore, Paris, .1825, passim.
      6       Toate manuscriptele au cahaelele, ceiace nu dă vreun sens. «Che-haiâ» înseamnă locţiitor.
      7       Provincia unui aian, guvernator la hotare. Aianii cei. mai însemnaţi erau cei dela Dunăre.
2
de nevruz1 sa sa afle în câmpul Odriiului, că însuşi puternicul împărat2 iaste să călătorească asupra Moreii; şi tri-miţăndu-să şi din Ţara-Rumânească 1000 de cară căte cu 4 boi şi 1250 cai pentru treaba gebhanelii3 şi a zaharelii4 şi a tunurilor, cu silnică poruncă, deci, după obiceiul ce au Turcii cănd fac oştire, au închis şi pe solul, Bailul5 Veniţienilor, ce să afla în Ţarigrad, la Stavrodromi c\ de dânşii după obiceiu trimis. Iar pricinile stricării păcii şi închiderii7 solului întru acest chip au curs: adică după ce Sultan Ahmet dedera pecetea de vizerlăc8 ginere-său, lui Damat-Ali-Paşa9, ce ţinea pe fiică-sa, şi făcând şi chehaiâ pe Ibraim-Agâ, pre carele, încă caimacam fiind, îl avea chehaiâ, amândoi oameni poniri şi polipichili10, şi aşezară în scurte zile pacea, cu Moscalii şi cu Leşii, şi au dat voe11 solilor de s’au dus la ţările lor.
     3.      Şi, mai avănd Turcii încă doao eghealuri12 de-i zăticnia a nu le da îndămănă să oştească nici spre o parte: adecă pe Osman-Oglu Giptâ-Paşasă13, ce să hotăreşte cu ţara Age-mului14, şi pe Costandin Basarab Voevod Domnul din Ţara-Rumânească, de la carii avea mare temere înpărăţia, deci găsiră Turcii dintr’a lui Dumnezeu parahorisis methodon15 ca să
       1 Ecvinocţiul de primăvară. Corespunde deci lui 21 Ma.rt.
       2 Sultanul Ahmed III.
       3 Gebhaneâ, geplianeâ (=geb-haneâ; cf. gebegiu), muniţii.
       4 Provizii.
       5 In ms. 1: baiul.
       6        Staurodromion=cf. Scarlat Byzantios, 'H KiovazuvuvooîzoUi;, II, Atena, 1862, p. 63 şi urm. Drumul Cruciş. Ruşii voiau să ridice mai târziu acolo biserica lor.
       7 închiderea, în toate manuscriptele.
       8 Pecetea cea mare a împărăţiei.
       9        Ali-Paşa ginerele (acesta e sensul cuvântului Damad); de obiceiu i se zicea: Gin-Ali.
       10 Ttovrjpoî şi tcoXoTCoiv.doi.: răi şi în multe feluri vicleni.
       11 In manuscriptele 1, 3: a dă. In 2: dând voe.
       12 Motive.
        13       Nu e un Paşă al Egiptului, care se ziceâ: Misir. Locul îl avea la 1714 Abdi-Paşa, după listele lui Hammer. Paşalâcul acesta eră la hotarele Persiei.
        u Agem=Persia. napay_u>pY]3ic, ;j.s6o3ov=din mila (îngăduinţa) lui Dumnezeu cale.
prin za şi pe aceste doaă eghealuri, şi trimiţând intăiu la Gipt-â, făcut-au meşteşug de au adus capul lui Osman-Oglu în săptămână de miezul parasimii. După aceia au trimis şi la Co-standin-Vodâ pe Mustafâ-Agasi şi pe Imbrohorul-cel-Mare 1 al înpăratului, carele după aceia şi Richiab-Caimacam2 au stătut, şi, sosind la Bucureşti în Miercurea cea mare de lăngă Paştis, au prins şi pe Costandin-Vodă, şi, aducăndu-1 la împărăţie, l-au închis în Ediculâ4, cu Doamna, cu copiii şi cu ginerii săi, şi, rădicăndu-i şi de acolo, i-au dus la Bostangii, la Furnu5. Şi, dăndu-le cazna ca să-şi spue avuţia, după ce au spus tot şi au luat pe seama Miriei6, cănd au fost în zioa de Săntămăria Mare7, la un ceas din zi8, pogorăndu-să înpă-ratul jos la Mare, la Paşâ-Chioşchiu9, au poruncit de i-au adus înnainte pe Costandin-Vodă şi pe patru cuconi ai lui, pe Costandin, pe Ştefan, pe Răducanul şi pe Mateiu, şi înpreună cu dănşii şi pe Ianache Văcărescul, ce era Vel Cluceriu 10,
      1 Marele-Comis al Sultanului (Emir-Ahor, Imrohor, Imbrohor).
      2 Caimacamul Scării împărăteşti, lăsat lângă persoana împăratului.
      3       4 April. Cf. descrierea din Analele Academiei Române, XXI, p. 299 şi urm. şi cele din Iorga, Documente privitoare la Constantin-Yodă Brâncoveanu, Bucureşti, 1901, pp. 52—56, 66—71.
      * Cele Şapte Turnuri. Ms. 2 :t Ghedeculă, după greceşte.
      5 Bostangiii, grădinarii Sultanului, aveau şi poliţia canalului. Furnu, forno (în manuscripte Ferun, Furuni) eră «cuptorul», groapa cea adâncă pentru marii vinovaţi şi pentru haini (trădători).
      0 A Statului=7?im (nu a Sultanului).
      7 15 August.
      s Ceasurile sunt numărate după obiceiul turcesc, începând cu răsăritul soarelui.
      0 Chioşcul Vizirului. Vizirul-cel-Mare singur la început eră Paşă.
      10      In această calitate fusese răspunzător pentru provizii. De altfel eră rudă după soţia sa a Doamnei Marica a Brâncoveanului. Ienachi
o unul din fiii lui Negoiţă, fost capuchehaie, nepot al lui Ivan Pitarul. (Negoiţă are acelaş nume cu Neagoe, tatăl Doamnei Marica). Fu pe rând vătaf de copii, căpitan al oştilor din Târgovişte (1695), căpitan de lefecii, şi, poate, în 1699, şi capuchehaie la Poartă. Agă-1 găsim încă din 1695, Păharnic-Mare la 1707 (Istoria literaturii române în sec. al XVIII-lea, 1, pp. 201—2), apoi Clucer din 1712. Soţia lui pare a fi fost o Stanca, ibid., ]j. 202, nota 2). Avu ca fii pe Constantin, botezat, cred, de Vodă, pe Barbu, nume brâncovenesc, pe Ştefan şi Radu, cu numele beizadelelor; fiica lui, Ilinca, iea pe Şerban Cândescu (ibid., nota 5). Cf. ibid., II, p. 131, şi mai ales Ştefan Grecianu, ediţia cronicei lui Radu Greceanu, p. 317 şi urm.
f
                            ■    ii’'-'-' : M ; ; -a :. i '■ 1 !1< MM - :
         ■ i::*• î*î; şi .a; ' i ]'’iti! 1;i-' 1«'!
         ■: . : 1   •. ■ ■           ' i        ini aiu au iai;i!
                 :  ■; : ■ •           :: i. .; ] M {> ■ 1 !;n î U< ■;i MU]. ] 'o
                 , :       i  -a i ’■ ■ < a >-‘a ii ii'i- V> ’■ i;i, şi, r;n
             ;           .     i -a u .-!! i! la 1 \ >:i rt;i-> -i >;i-: i l;i r< ■ i
  •  • i-i ' ■  .                                 * î* - i-;H! 1. t: t < i
         .d . r '.)• >;•.> ni" mari şi rnit i <le-i vedea, ş:
  .aaaa.'aa ~i. ad. j < ’ r i; 11 * ‘ i t -: i i i ! I; i s; < n-I ’aşii " de
             iriM'Mi :M Ma I'1 ■.
         4. i >':;- i ;; • i;i r;i:ii;iiu<I cejaialii hi iurhisoan
  ' ■■■ : : ! 1. i; ]li • • ' M ia Va V!V;nr, i. M ’ 111 U-s'a 11 (li' S] MV ] I.
  "     ■ :ai '-!■ ;. :;-<m.i re^a.a " la iîi-’hia))-! iaimacam.
  Viarai. ş; au pi11'uMi■ it ca si ilea cu lot ii 100 ■!’■ 'anina cu umerii şi cu capicluliaelele. a - ' ’. ^i. - ai ^■•■ar-ia de la Furnu sci>lan<lu-i. i-au
  ■  ■ .~iis ■                              ca > i iaca lunii ieslimdsi sa-i slo!
  ci       ’■ v< .ji ai             ■ î ti <•!111ni! dc s'au g.'isil îtanii, şi s
  -■:i• i: şi. ac: M.'luaniiu-sa fermunul clc sloho/.e aeaia! ii" .a: purce- In]>a raţia calm Odriiu cu nş
  ■     c.;-a i-di'i- iNit-■ >i11i<• viiMi piiincni. dc vreme -.-ieia ■ a, ai1 ■.i/a 1; >i. Iriiiiei;iud 1 iaşi>ac,nculi la 1)
  1 ' i * * m ' i i i ■ a \ i ; n • 111 u i ca s'au dai inii hanii
  ■  ‘s1 '■ a - i via j>. *r« >nca da -'ini ii>/enie. au venii in
  -      ' a 1 a a Şl SUl'L'Unie. Şj, ]M d ic,;l |)d ll-î pall'll Ci
         •' aC ,• | |, a- !:' ah ; 1; ,i n'il :m i />/.<• /■/j)li i ilin hisn-i'
  ;, •. ' ' : ' i ■ •' I a ;'a </r i / a| i. -iI ia — 111 ; lori.’:!, lii'ituir
         an--          a.ala t ■ a d a ■ a: / a ; i - • ; < I p-c ia ! 111. ci|iţi:t rilat:
         '  -   -         a-' Caia /ini    mai i na |-i ■ ; la |;i a lui I
  - ■ ’    !»■■■■■■.: . ' n, . : ; M, ' n ;!. a! 1 l | 111. V. Şl. (î l' < • (• i; t III]
             i                      . i;,:. I.v, -cn. -h'~ -^i urni.
                                                       a■ i: i i.i: i' Ia ; 11111 a a- wi I il< >r -I r
                                                 .; I              ai   .!.■ t-'ii.-ruri. .!<• .
                                                       ' a a a ■ a :, ■., Ca i , ,r • 1     |      •
o
Doamna, pe fiică-sa, pe noru-sa, pe gineri, pe capichihaele, Costandin Portar şi Iane Portar, i-au pus intr’o corabie, şi, sco|ăndu-i la Brusa, i-au pus pe nişte cai, şi i-au dus la Chiu-tahăe1 de i-au închis în cetate.
      5. Pricinile de stricarea păcii sănt aceste:
      Găsind Turcii vreme de linişte, şi fiind gata de toate mihimmaturile2 şi aposchevi3 ale oştirii, şi pe marea, şi pe uscat, fost-au scris şi raclele moraiţi, încă cu multă vreme mai înnainte, la Poartă, rugăndu-să ca să facă milă cu dănşii să-i mântuiască din robia Frăncilor4. Iar, avănd în-păratul luate de la Costandin-Vodă nişte zapise de banii lui ce avea puşi la Sfeti-Marco, la Ţeca5 Veneţiei, chemat-au Vizirul pe sol, şi i-au zis că porunca înpăratului iaste ca să-i zică să scrie la Răpublică să dea ţara Moreii, că nu iaste cu dreptate a o ţinea ei, de vreme ce au fost mai înnainte a lor, şi de la dănşii au luat-o hoţeşte, cănd ei au avut răs-boiu cu Nemţii6. Şi nu numai pe Morea cerea, ce şi venitul ei de 28 de ani de cănd o ţin. Şi mai iaste porunca Inpăra-tului să dea şi banii lui Costandin-Vodă ce sănt la Ţeca, după cum arată zapisele lui, de vreme ce acei bani sănt în-părăteşti, că sănt strânşi de la raelele înpăratului.
      Solul au răspuns că, de vreme ce iaste porunca înpăratului, va scrie, şi, eşind, s’au dus la Saraiu-şi7, şi au scris la Răpublică după cum îi poruncise,1 zicând că aşteaptă şi răspuns. Ce, cât pentru Morea, acest răspuns au dat, că nu să poate da ţara ce iaste luată cu sabia, iar pentru banii lui Costandin-Vodă au răspuns: pentru ca să lipsască gâlceava din mijloc,
       1       Chiutaie (Kiitayeh), vechea Capitală a emiratului de Chermian. N. Iorga, Philippe de Mczieres et la croisade au XlV-e siecle, p. 55, nota 1.
       2 Gătirile de oaste (gephaneâ şi zahereă).
       3 ’AjtociiîUT], cu acelaş înţeles (gătire).
      4       Asupra cauzelor nemulţămirii Grecilor din Morea cu noul regim veneţian, care introdusese o fiscalitate apăsătoare şi prigoniâ clerul ortodox, v. a mea Geschichte des osmanischen Reiches,YV, p. 372 şi urm.
       5       Zecca. Pentru aceşti bani se poartă o întreagă corespondenţă, publicată azi în voi. IX din colecţia Hurmuzaki. Reprezintantul lui Brân-coveanu la Veneţia eră un Nicolae Caragiani.
       0       Dela 1683. Turcii socotiau dela J 686 înainte. V. Geschichle des osmanischen Rciches, IV, p. 208 şi urm.
       7 La reşedinţa, palatul său: sarai, it. seraglio.
 | M i.'| "          i     ,i i ; .. , i | : ; , '
           ' ; I; i: I - i;. 11.j                      , ,          i
                       'lli.ill !■' ‘ : ■ \ 1 .<11 V-;! 1 '-'i              'ii.;                                ■
 • M U 1  ■ '.l.i.l ji ii !   | | (i . , . . ■ , ; . ■ i  ; ,
 ‘•'i\ lll.iil ■ I:.I , I i; i 'I ! !          ; : i ; •            ^
 l-n.'in 11n11:-11.i.• | .ii. (i,i■, ■, |
 'M ll.;i Ui! tll.nl 'IKl [( | | i.                 1:1, ; . ,; ■ . i
 DIKI'IIS • '| ,:S |"|- --j/l!!.                   I <■] ;       li;.
 '.I.i'i:lili:.l i |i| ii 11 i:.         ,!, j-.:j [
    ji»     11. i Ii II [. i.»A |.i                      11- r; [-1. m |i i [
 1 'JIIlO.lpO.IA i:|S        i-‘[         l-'lc.M        .. ţ i   i - i ;:: i
 I   ‘IS     ‘.MIMIIIW.kIuI .'Ii IM.'.i                 i.'| ..p ‘i:        |
 l   IS i |SI 11. U HI ll.i [()< .il ] ii| j < i\ i iii’
 od m;                           i-    \.»|.u:ui ş i *.: t ■ mm ;
 ni.uin.» m:-i '[ti ]im i:<hij i:[ [m.m.-m v                                ‘
    11 j.K I 11.'[ I II i.\s • i.1 l.’i I! 11 i >i ; 1 ii i~ . M        .'.ii
 >J.).'i(|   Mul l in . ij i , i.i i:-'.i i:.\ 11.1 p'iij ii!'---           ,
 .1 l.’I M.’j l.'l lOj. 1111 |1I.||.;J II l.\< I I I, •   i . •
 [ ti|» y.-c i:s ni,ih ţi i |»-. mi: ,im.                    ■> • <   [   . -
 1|U.m[ im ji:|)             m.\>      î.iii.i.si        .'j;i:   • '       m
 u i.'iu i;[      |.  u.’A i      i i-t >.!. 'I i i.' j i m i!M      •;
 ISO UI      .'i|i IS .i.i 'IMitl |l 1 -               [!;>UcM            ■.) >
•’S l.’l 1(1  \ -1111»111: i -m i; , ihj        
II jllI.’I j  1. mi: l i. ' i:. * : ; ■         
i Ms ‘.i.     .nuli: .'[ . ' m.i î s            
1 iu;-. <[    11:, 1.1| i 11 :i i, I; 1! Mi     
i i;|([iu     M.|ll! CA 1 "■ 1~ ■;              
Mipi: ■)      ■ >[ 1 j 11! M , Ijl / •■[ICC     
■’-! ‘l'»'    • 'i i [IUI/IA MM "               
!l>" !>       lj • i :.l : Mm \ M! M t          
I 1 M : j | I . '1 j.' [! I [' • - M i 'A • •[' 
ii            <•> 11 1 i j ’ ' ; i ,            
> M ’< M - ■  ir.; * 1 I î ' ’ ' ; -            
.' \ IM-'     • *.1 * < i 11 ■ *                
’S i 1        M 'M* i \ 'i.i | ’M ■ '■ -        
• .'Mi
J
 ]ăngă dansul; şi au trimis ele i-au pecetluit şi casele, uncie, căţi oameni mai avea, luănd veste de închisoarea solului, au fugit toţi în toate părţile: cine pe la solul franţuzesc, cine la cel inglezesc, cine la Fiamengul1, cine pe unde au putut, de s’au ascuns. Şi îndată au dat poruncă ca să să străngă Ulemalele şi Ogeag-Agalăr2, a doa zi Sămbătă, la Divan, că iaste să să facă sfat. Deci, a doa zi străngăndu-să după poruncă la saraiul Vizirului, şi apofasindu-să3 oastea asupra Moreii, au făcut şi duvaoa4 după obiceiu, şi au scos şi tuiurile5.
      7.      După aceia au trimis de au prins pe toţi terzimanii solului6, şi i-au adus la Vizirul, pe carii întrebăndu-i ce fel de oameni sănt, care au fost om de Ţarigrad au spus că sănt raele, însuraţi la Galatâ, numai pentru chivernisală slujesc la Frănci, precum şi alţii mulţi la alţi soli slujesc cu simbria, şi unora ca acelora le-au zis să şază pe la casele lor, să-şi dea haraciul7. Iar cei ce au fost Frănci de fel, au spus că sănt oameni streini veniţi din Ţara Frăncească8, şi unde va fi stăpânul său, vorrfi şi ei, şi le-au dat voia să meargă după stăpănu-său. Iar neguţitorilor veniţieni le-au dat poruncă ca pănă în trei zile să-şi rădice tot ce vor avea şi să între în corabie, să să ducă la ţara lor; iar oricarele din trei zile va mai zăbovi, la catargă va să să pue9. Şi aşa după poruncă s’au rădicat toţi cu totul, şi, întrănd în corabie, s’au dus.
      Iar, după câteva zile, rădicând şi pe sol de la casele
       1       Fiamengo, Flamand, al Statelor generale ale Olandei. In manuscrise : Fianmegul.
       2       Ulemale = studenţi în teologie; Ogeac-Agalari, Agii (ofiţerii) ogeacurilor de Ieniceri.
       3       'ArcotpaclCu), ieau hotărâre. Deci: luându-se hotărârea oştirii asupra Moreii.
       4 Rugăciune.
       5       Se scoteau la poarta Vizirului, apoi afară din Constantinopol în semn de războiu tuiurile, cozile de cal, ale Marelui-Vizir. —Arestarea bailului se făcu, după izvoarele veneţiene, la 8 Decembre l714(Zinkeisen, Geschichte des osmanischen Reiclies in Europa, V, Gotha, 1857, p. 471). Dar, trebuind să fie
o Vinere, e de luat ziua de 7,-8 rămâind pentru declaraţia de războiu .
       6 Tălmacii.
       7 Plătit direct numai de creştini şi, în genere, de cei de altă lege.
       8 Italia.
       9       Va fi pus ca vâslaş, rob pe corăbiile de războiu ale Turcilor, gulerian. Ei stăteau la bagno.
N
Topci-başii cu câţi oameni avea lângă dansul, s’au dat în sama Capitan-Paşii, Gianăm-Hogei1, pre carele atunce de curând îl făcuse Capitan-Paşă. mazilind pe celalalt, şi, puindu-i intr’un galion. i-au dus la Casteluri, pe Marea-Albă, la Boaz2, ce iaste în prejma lui Enos3, de i-au închis acolo.
      8.       De aice înainte să însemnează cele următoare spre purc.ederea înpărăţiei şi a' Vizirului din Ţarigrad afară, la T)ai(t-Poşci % şi de acolo conacele spre Odriiu, şi de la Oclriiu păin’ la Morea, arătând zilele şi ceasurile.
      Sâmbătă, Dechemvrie 18, s’au scos tuiurile, după obiceiu, in zioa ce s’au apofasit de oaste, precum şi mai sus s’au zis; ci aler’ înpăratului le-au înfipt înlăuntru în Saraiu, la Ortâ-Capi0, iar ale Vizirului la scară, după obiceiu.
      Ghenar 3 zile au trimes înpărăţiasol la Chesariul7, dăndu-i ştire că are războiu cu Veniţienii, şi arătând şi pricinile.
      Ghenar 13, Miercuri, fiind peste noapte vânt, cu viscol, şi după viscol ger, au îngheţat Bogazul Mării spre Ter-sănâs; de-abia o spărgea caicciii cu caicele.
      9.       Fevruarie 15 zile, la Egri-Capi, sus de spre Edrineâ-Ca-pusi9, afară din cetate, au născut o Turcoaică doă fete de gemene. cărora le era lipite spinările una de alta, iar capetele, mâinile, picioarele şi şezuturile le era osebite. Pre care ducăn-
      1       Capudan-Paşa (capiia.no, după Veneţieni) e amiralul turcesc. Gianâm-I-Iogea a ocupat foarte mult timp cu glorie acest. post. V. Ge-schichte des osmaiiischcn Reiches, IV, passim. După Hammer (Geschiclde des osmanischen Reiches, ediţia din Pesta, IV, p. 696), el fu numit în locul lui Soliman-I-Iogea, la 23 Decembre 1714- şi rămase pănă la 14 Februar 1717, înlorcându-se apoi la 1730 şi '1732.
      2       Castelele, ITisar (Anadoli-Hisar, Rumeli-Hisar) apără Dardane-Jele, «strâmtoarea)) (il sirctlo). Marea-Albă e Archipelagul. Boazul e «golful», Bosforul până la Seu tari.
      3 Po coasta Tracici (Ainos), losi în stăpânire genoveză.
      1 Lângă Constanlinopol.
          5 I» manuscripte: ale, a; Kogălniccanu înţelegea: ales a.
      0       Poarla orlalelor, companiilor Ienicerilor, în mijlocul Seraiului. V. Byzantios, I. c„ I, p. 150 si urm.
       ■ împăratul Carol al Vl-lea. Cf. Geschichle des osmanischen Reiches, IV.
      s Arsenal; şi acest cuvânl veneţian vine din acelaşi termin arab vechili.
      ? Poarla de Adrianopol. — Egri-Capi e vechea poartă Chersia (nyzantios, o. c., 1, p. 353 şi urm.).
9
du-le la Stambol-Efendesi1, le-au făcut prin scrisoare para-dosis2 la Vizirul, şi le-au trimis să le vadă, şi s’au minunat de o price8 ca aceia. Apoi şi Vizirul le-au trimis la înpăratul, şi. minunăndu-să şi el, au poruncit de le-au făcut leafă căte 40 bani pe zi. Pe aceste unii din gerahi4 văzăndu-le, au zis că pot să le despartă cu nistirul5.
       10.       Fevruarie 17 au scos de la bostangii de la Furnu6 pe haznatariul7 şi pe Baş-Ciohodar8 a lui Osman-Oglu, de i-au tăiat; pre carii îi avusese mai înnainte închişi în Edecule, şi, fiind pe urmă la Furnu, i-au căznit de au spus ce au ştiut de avuţia lui Osman-Oglu, şi, după ce i-au tăiat, i-au aruncat în Mare. într’această zi au adus şi un miel ce să născuse cu doă capete.
       11.       Joi, Fevruarie 24 au scos tuiurile şi corturile înpăratului, ale Vizirului şi a celoralalţi afară la Daut-Paşă. însă, cănd vor sa scoată tuiurile afară, merge Muftiul de dimineaţă la Vizirul, şi, sculăndu-să, amăndoi înpodobiţi merg la înpăratul şi, pogorăndu-să înpăratul înnaintea casei de afară, aştern covoară. După aceia scoţând săngeacul9 din hazneâ10, îl iea Ceauş-Başa11 cu Capigilâr-Chehaesi12 de-1 duc înnaintea înpăratului, unde şi Muftiul şi Vizirul şi alţi meghistani13 stau. Şi aşa începe Muftiul a ceti duvaoa săngeacului14 după obiceiu, şi, după ce isprăveşte, îl iea Muftiul cu evlavie, şi, sărutăndu-1, îl dă în măna înpăratului, şi, sărutăndu-1 şi înpăratul, îl tinde la Vizirul, şi Vizirul, sărutând pământul înnaintea înpăratului, îl priimeşte, şi, sărutăndu-1 şi el, îl iea iarăşi Ceauş-Başa. Şi, pur-
       1 Judecătorul («domnul») Stambulului.
       2 Hapâăos'.c, predare, raport.
       3 Treabă. A se pune de price, a face din ceva o afacere, o gâlceavă.
       4 Medici (ciroici, hirurgi).
       5 Scalpelul.
       0 Vezi mai sus, p. 3, nota 5.
       7 Haziiadar, îngrijitorul haznalei, Vistieriei Sultanului.
       s Mai mare peste ciohodari, slujitori.
       9       Sangeac-şerif, steagul Profetului. Toţi musulmanii erau datori să-l urmeze.
       10 Vistieria Sultanului (khasna).
       11 Căpetenia ceauşilor-.
       12 Chehaia (locotenentul) capugiilor (păzitorilor Porţii).
       13 Mai mari dregători; grec. fj.sŢia-ăvs?.
       14 Rugăciunea steagului.
■10
cegand de acolea, adecă A^izirul cu Muftiul, rădică şi doă tui uri de ale înpăratului, — căci în paratul are şase tuiuri, — şi, eşind afară, merglaSaraiul Vizirului, de rădică şi al Vizirului unul, — căci Vizirul are trei tuiuri,— şi aşa le trimet afară, înpreună cu corturile, cu dahulhaneâ1, la Daut-Paşă, unde întind corturile.
      12.        Sămbătă, 26 Fevruarie, fiind ploae cu polegniţa, au ieşit esnafurile2 adică toate rufeturile8 cate să află în Ţari-grad, de au făcut alaiul ordiei4. Căci aşa iaste obiceiu cănd iaste să să facă oştire noao încotrova, să face alaiu de esnafuri, fieştecare breaslă cu podoabele ei, cine ce fel de meşteşug are. însă alaiul să începe de la Gheni-Giami5 şi începe a merge pe Divan-Iolu, şi trec pe subt chioşcul înpăratului, care iaste în culăG mare, înprotiva Porţii Saraiului Vizirului, şi merg pănă iese din cetate, pe la. Edrineâ-Capusi. însă, precum am zis, fleştecarele esnaf cu ceata lui şi cu podoabele meşteşugului lui ce ar avea, şi cu oamenii voinici pe-destri înnainte, cu haine inicereşti înbrăcaţi7 şi cu puştile pe umere ca în chip de ostaşi. Iar înnainte tutulor merge plugul, şi după plug samănători, şi după sămănă-tori cămilă înpodobită frumos cu chivot, de-asupra căruia şade un copil cu Coranul în mănă, deschis, mergănd cămila şi cetind copilul. Şi după cămilă pitarii, cu cuptoriul făcut pe roate, cu podoabele lui; unde şed oamenii de cern, frământă, tind pe lopată, bagă în cuptor, scot, aruncă pe la oameni de fac tamaşale8. Şi după dănşii alte esnafuri, care urmă rănduelii lor. Iar, cănd au fost esnaful blănarilor, nu era ceata lor înbrăcaţi în haine de ostaşi, precum mai sus
      1       Aşa în toate manuscriptele; obişnuit: tabulhanâ (tabul=daviil), muzica militară (în deosebire de a mehterilor, civilă).
      2 Breslele.
      :! Categorii privilegiate.
      4 Ordia, urdia, oastea.
      8       leni-Geamî, Moscheia Nouă. I se mai zice şi Valide-Giami. între Bacce-Capusi şi Balâc-Bazar. V. Byzantios, I, p. 52G şi urm.—Divan-Iolu o drumul cel larg de la Poarta de Adrianopol (Edirnfc-Capusî) la Sfdnl,a Sofia şi la Vizirat; ibicL, p. 370.
      0 Turn.
      1       Breslele erau agregate la Ieniceri, cari ajungeau o vastă asociaţie militară cuprinzând oameni de toate categoriile şi ocupaţiile, până la Sultan, simplu ncl'er în rândurile lor.
      s Tamaşă, samatâ, mai jos=reprezcnta[ie.
ii
s’au zis, ci era in cojoace de lup, in cojoace de oae, in cojoace de pisică şi în altele, şi în cap cu multe feliuri de că-ciule făcute în chip de mascaroane1, şi pe amănă ţiind măciuci de pia[le]. Carii avea şi veveriţi vii, şi vulpi avea, şi lupi umpluţi cu fan, de făcea şamatale2. Iar cel mai mare a lor era înbrăcat cu cojoc lăţos, cu mascaroană îmbrăcat şi pe măgar încălecat; carele avea lăngă dînsul şasă ciohodari, iarăşi în cojoace înbrăcaţi, şi după dănsul mergea alt măscăriciu, cu falanga şi cu toege.
      Deci, ajungând supt chioşchiul înpăratului, numai ce au stătut, găsind vină unuia din cei ce mergea înnainte, şi, poruncind cu mănie, în chip ca cănd ar fi făcut mare greşală, l-au pus în falangă3, şi, începând a-1 bate, vinovatul striga: toba sulta-năm aman4. Şi, pe urmă, îngiurăndu-1, şi înpăratul, de sus privind, au făcut haz, şi îndată au poruncit de au înbrăcat pe mai marele lor cu caftan. Care nu s’au făcut altă data, afară numai din zilele lui Sultan-Mehmet, tătăne-său: iarăşi oştire tămplăn-du-să, şi făcăndu-să tamaşâ ca aceia, i-au fost chemat înlă-untru, aşa cu masCaroanele cum era, şi i-au pus de au jucat pentru ca să răză înpărăteasa şi fetele, şi, făcând haz, i-au dăruit cu 200 galbeni de aur. Ci, una ca aceia aducăndu-şi blănării aminte, socotia că-i va mai ajunge iar una ca aceia; dar n’au nemerit, ce au luat numai un caftan de 50 parale, precum s’au zis; şi până la atâta s’au putut învrednici, iar mai mult nu, şi după rănduială au trecut şi ei de s’au dus.
      După dănşii trecând încă căteva esnafuri, au venit şi ceata casapilor. Şi aceştia era toţi cu hangere, cu zale de argint, şi după dănşii venia oile, înţolite tot cu ţoluri cusute cu sirmă5, cu dibale, cu serasir6 şi încinse cu brăne de argint, şi de spre partea dreaptă cu călămări de argint, şi den a stânga cu hangere,
      1       Haine schimbate, maschere. In ms. 2: căciule de multe feliuri. Sunt şi alte inversiuni.
      2 Vezi nota 8 de pe pagina precedentă.
      3 Unealtă de pedeapsă în care se prindeau picioarele vinovatului.
      4       Prin aceste cuvinte («mă căesc, sultanule») el cere iertare dela Sultan.
      5 Fir.
      0       Dibâ e brocardul; îndreptarea cuvântului craxir din manuscripte cu serasir, brocard de aur, o propune şi Şăineanu, Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, Bucureşti, 1900, III, p. 4-7.
       a;\Jni. uolcite. şi coarnele lor iarăşi pi ■dnxstre dc mătasă. cu piuschiuluri1 de sin ’■> ■ urma oilor venia ciobanii inbrăeaii in _c in spinare, cu măciuci şi cu cimpoiu. iac •! Ic-r. şi iarăşi alte esnafuri. pană s'au sfârşi Mmea vorbei, le-am lăsat, de vreme ce mulţi 1 a'-ol''.' privitori, carii, văzând u-le toate, le
   13.  in :-S Fevruarie s'au iacut alaiul Inieer-:oată para (axis - şi eu pohvala lui. — toată } i)or mergând înnainte. şi după dănşii Zagarg •;i Topci-başa. Gebegi-başa şi alţi ogiac-aga :>ră'/ai.i toţi in za cu paveze, şi după dănşii pc ăi. şi după povodnici Aga. şi după dansul cl igurile. cu daulhaneă \ după obiceiu. Car< ns la Paşa-Capusi supt chioşclriul înpăra t. Unde clova tăcând7. au trimis înpăratul de
   eu căftan.aşijderea şi pe ceialalţi. Şi aşa, tre
 i. s'au dus pană la Daut-Paşă. la corturile loi
   Martie i s'au făcut alaiul Gebegi-başii. c parataxis precum şi lenieer-Aga.
   Martie 2 s'au tăcut alaiul Topci-başii cu ataxis precum şi Geb?gi-başa.
   14.  Martie 3. Joi. s'au făcut aiaiul înpăratul! ■ii. Ş /hzadea.. cuconul înpăratului'. Vizirul. Mi macam. Caimacamul Ţarigradului. caziasch
   ' C - -     " :;'v:
ulemalele, şi Baş-Capigi-baş, Inicer-Aga cu toată inicerimea, Gebegi-başa cu gebegiii, Topci-başa cu topciii, Saxongi-başa, Zagargî-başa şi alţii ogiac-agalari, Bostangi-başa cu bostangiii, baltagiii, halvagiii1, hasechiii2, zulufciiis şi alte răndueli înpă-răteşti căte mai sănt, toate, după orănduiala şi tocmala înpără-tească, eşind cu mare pombă afară la Daut-Paşâ, unde era corturile întinse, de au conăcit.
      Martie în 4, Vineri, s’au făcut alaiul Validelei4, a în-părătesei, eşind cu tot haremul, cu Căzlar-Agâ cu parataxis după obiceiu, pănă la Daut-Paşâ.
      Martie 5, Sâmbăta, sculăndu-să Inicer-Agâ, cu toată Inicerimea, de la Daut-Paşâ, s’au dus înnainte cătră Odriiu.
      Martie în 6, Duminecă, s’au sculat Gebegi-başa, cu gebegiii, de s’au dus după Inicer-Agâ.
      Martie în 7, Luni, s’au sculat Topci-başa cu topciii.
      15.       Martie în 10 s’au făcut alaiul dunanmalei5 pe bogazul Mării, adică al Armadieit;, trecând cu mare pombă toate galioanele, toate catargele şi toate galioatele7 pe la Paşa-Chioşchiu, care iaste lăngă zidiul Vizantiei, den afară de grădina Sara-iului înpărătescs. La care chioşcliiu iaste obiceiu de să pogoară înpăratul, Vizirul, Muftiul şi alţii; şi, după ce şade înpă-ratul în obicinuitul scaun, merge Muftiul şi Vizirul de fac plecăciunea ce să cade cătră înpăratul; şi făcând acole Muftiul cu înpăratul şi cu Vizirul nazamul9 după obiceiu, adică de pun înpăratului masă_ de şade singur de mănâncă, precum iaste obiceaiul înpăraţilor.- Iar Vizirul cu Muftiul merg de şed deosebi, şi mănâncă tot acolo, in c-hioşchiu, de o parte. Şi, după ce mănâncă, porunceşte Vizirul de merge caicul Bostangi-başii cu doi hasechii la c-atarga ce să
      1 Cari fac halvaua împărătească. Baltagiii taie lemnele Curţii.
      2 «Un corpsd’elite tire de celui des bostandgis» ; de Tott, I. p. 97, nota 1.
      3       Corp nou. Gărzi ai Sultanului, numiţi aşa dupa zulufii ce purtau,, prinşi de tichia lor; ibicl., p. 97. Au «casque de vermeil et Ia lance haute».
      4      Valideaua e mama Sultanului. Manuscriptele poartă: «Yali-demii». Căzlar-Aga, un negru, e păzitorul «fetelor», al odaliscelor.
      3 Dunamnâ, flotă.
      6 Armadia e armada, flota.
      7 Galere mai mici. Lectura bună, in ms. 2.
      s Y. şi p. 3.
      9 Nizam. rânduială.
zice bastarda, care vine cu Capitan-Paşâ, şi, suindu-să hasechiii la dansul, îl pogoară cu cinste la caic; şi, plecând cătră chioşchiu, vine şi caicul Capitan-Paşii după dânsul. Deci, mergând pănă mai jos de chioşchiu, acolo aleargă Ceauş-başa cu Capigilar-chehaiasă de-1 iau cu cinste, şi-l duc întăiu la Muftiul şi la Vizirul. După aceia vin toţi beii catargelor1 cu caicele lor, şi, eşind afară la parmace2, stau de-a rândul (în care loc3 şi pe Costandin-Vodă, cu copiii lui, şi pe Văcă-rescul, i-au tăiat), şi acolo, la parmace, trimite de-i înbracă pe toţi cu caftane. După aceia să scoală Muftiul cu Vizirul, şi cu Capitan-Paşa după dânşii, de merg la înpăratul, şi, acolo dând Capitan-Paşii porunca ce iaste să urmeze şi învăţătura, îl înbracă cu caftan cu blană de samur, şi stau înnaintea înpăratului. Deci merg iarăşi acei doi hasechii de iau pe bei tot căte unul, şi, ducăndu-i înnaintea înpăratului, afară din chioşchiu, îi închină pănă la pământ, şi, sărutând pământul, să dau iarăşi înnapoi, unde stau de să desbracă. După aceia făcând înpăratului Vizirul şi Muftiul închinăciune pana la pământ, pleacă Vizirul cu Muftiul, şi Capitan-Paşa după dânşii, de merg la locul cel mai de jos unde şedea, şi acolo înbracă şi Vizirul pe Capitan-Paşâ cu feregea de postav cu blană de samur. Şi, făcăndu-şi închinăciune de zioa bună, pleacă întăiu beii, de unde stau, de întră cine pin caicul lui, şi să duc la catargele lor. Şi după dânşii merge şi Capitan-Paşâ de întră în caicul său, şi să duce la bastarda de întră. După aceia pleacă şi Vizirul înpreună cu Muftiul, şi, întrănd amândoi în caicul Vizirului, care iaste cu covăltir şi acoperit cu postav verde (căci cu al înpăratului iaste acoperit cu postav roşu), şi „mergând şi ei la bastarda unde iaste Capitan-Paşâ, să sue amândoi sus de şed cu fala unul cătră altul, iar Capitan-Paşâ şade mai la vale. Şi aşa, pornindu-să bastarda, şi apropiindu-să cătră chioşchiu, încep a slobozi tunuri şi puşci din bastardă, şi, în-tr acelaşi chip şi celelalte catarge după dansa urmând, şi tunuri şi puşci slobozănd, trec toate pe denaintea înpăratului. Aşijderea şi galioanele, şi, pănă drept Tophanâ mergând, acolo bastarda stă, şi, pogorăndu-să Vizirul şi Muftiul, să pun
       1 Corăbiilor africane (beilere).
       2 Ei ies la zăbrele.
       " Adecă la Paşâ-Chioşc.
15
în caic şi să duc cătră saraiurile lor. Aşijdere şi înpăratul, de la chioşchiu încălecănd, să duce înlăuntru în Saraiu.
     16.      însă dunanmaoa ce s’au făcut într’acest an, au fost 60 de galioane mari, înarmate cu multe tunuri şi cu mulţi levenţi1; iar cel mai mare baş-galion ce l-au înarmat într’acest an, care să chiamă şi uci-ambarlă2, fiind cu trei patomata8, avea tunuri 120, întru cari 6 tunuri era foarte mari, din cele ce le zic bal-ghemezuri4. Era şi catarge 20, şi galioane mai mici iarăşi 20.
     17.      La această dunanmâ aflat-au Turcii acest fel de mi-hani5 ca să poată aprinde pănzile galioanelor frănceşti: adică au găsit patru sute de chiemancheş, toxotes6, săgetători buni, tocmindu-i cu leafă să meargă cu galioanele; iar în vârful săgeţilor acest fel de ţagle au găsit cu socoteala lor
de au făcut, precum iată însemnat să arată, adecă:      —>- .
Şi acest sămn iaste toată ţagla care pune în căpătâiul săgeţii; însă măciuca ţaglei de sus iaste cu pene, de să deş-chid şi să închid, şi, cănd pune săgeata în arc, sănt penele închise, iar, după ce "ar lovi pănza, să deşchid. Iar în celelalte doă vârfuri, ce sănt făcute ca nişte scoabe, pun feştilă aprinsă şi fişăcuri, ca, după ce ar întră ţagla şi ar atinge scoabele cu feştila, să aprinză pănza, şi într?acest chip să arză galioanele frănceşti cănd să vor lovi. Iar căpătâiul săgeţii întră în ure-chiuşile arcuşului ce iaste în loc de ţaglă, precum să vede.
     18.      Martie 20, Duminecă, s’au rădicat tuiurile înpăratului, ale Vizirului şi ale Richiabului7, de s’au dus înnainte la rânduitele conace: adică ale Vizirului, la Buiuc-Cecmege8, iar ale înpăratului la Cuciuc-Cecmege. Căci aşa să rănduisă conacele, să meargă Vizirul mai înnainte cu un conac de înpăratul.
      1       Levinţi, livenţi, în manuscripte. Erau soldaţi aventurieri ai Pa-şalâcurilor asiatice (levent=levantin; cf. moghrebin=apusean).
      2 Cu trei rânduri des vâsle, trei bănci de vâslit.
      3 IIaT(up.aTa,.caturi; corespunzătorul lui ambare.
      4 De obiceiu în izvoarele noastre: balimezuri.
      5 Mv^avT], meşteşug.
      6 To|6te?, arcaşi.
      7       Rechiab-Caimacamului (al scării), în opoziţie cu Caimacamul-Ţarigradului, lăsat în locul Vizirului.
      8       Ponte-Grande (Boiuc-Cecmege), lângă Constantinopol (opus lui Chiuciuc-Cecmege, Ponte-Piccolo).
                            1. i .ui ii. au j -urce- In] ia ra Iul. 1 
::' '; : i, , ! i ’ i i 7 i -■ala u!'-1 ia Urla 1 iaill-1 ’aşa. (li   
, - '! ‘ V 1 i'             ■inc-(1-•'a11-•-!', iar Vizirul la        
               - 1:;: i i - :u /.i> mai sus. Şi pricina pui           
_ !'. i ! '' i ’ ! : a "| i Ulii şi a cea .-la era. ca lllicerim      
          -.ii :11! ia in ■ cu Alsi. rapştia. cerainlu-şi 1>;.        
■: ii i di • i              da când sa face oaste; cfde o             
19. ('niKli-i'if rr s’< n / filildinl l/f hi 1 )a u(-/ V/.v//         
       i ■ la i >a ill -i ’ aşa pana la (Hiiciuc-f.lecme^e, .         
       i *■' ia < luciii1'- lecmece pana la Buiuc-( Icrme^r i         
          i )-■ la lîuiuc-l lecuieue p;i!ia la Silivria . . .         
            M- la Sili\'ri; pana la (lan;ic,la-......                 
       1 !■ ■ ia 1 la na el i | ia.i ia la (liorld ".......           
             li" la <liorlo pana la (laraşlarani ' ....               
           !>-■ la (laraşI; irani pana la larac-liuriiaz,r' .         
               la lar.'ic-! îuraa/. pana la. I]a)ia-l'lscl)isi .      
           !>-• la lialia-l Iscliisi pana la Havsa ....               
I I;\ I ia vsa p;ina ia ()(Iriiu şi pana la Solar,-(leşn
           20. Marlie ii'.). Marii, au sosii, 1 nj>;'tiviIia 1 ii-- au conacil.
           Martie :i 1. Joi. M rinjia ndu-sa alaiu ma
 i 11pai'.-'i i i;i. Vi/,inii şi l i iciiia Iml. cu loala ordin
 la (i 111 ■; 11-( li iilipi• Ti ‘. ce iaste                                     lacul pesle Tiiui^
 pialra. au conacil de ceia parl.c.                                                    unde  era c,
 ii   ca111jniI I ii-iiiirileşilor, lan^i cilllacul8 lui fu-es'- Vizir, lnlr'a caruia saraiu acolo, la cil ani an io~l conacil şi I la rol (Iraiul Şlelust l'irnil dt- Ţar-!Vlru. Inpara.lul moschicesc, şi, au a Hal scapare. »1 u p; i trei ;mi iarăşi s’au
           : \ - ■/. i 11 - li: i |. i ■( •! -I -I Ici) I: I.
           1 I ] l! 11< ■ 11. (,|. ,1 i rt-ri-I,. Ihr I h'f.rsl I'il'tsi’ r'tui llcltp
           < -rlu.
           ' i ':>!■!■ Jir.IM.
           • 'v'. -iu;- . 111 - - • • I < • I,        m i i lunic-lii iu;i7. (L'D
 ’ ■  !■--Ic         , I i ‘; M ■': t /.; i I'. ~c 111 - | 11 i;'i •_ j ||;ij'';i.
           1 .! i i ■ • >i;i S. •!ri<■!I- >r. In 111:1 in:-ci-jj n c ; Sulul.
           1 r ; -C: 1 ,, ,ţ ;, 1 ‘.utili Nuli.
17
de s’au dus la tara lui, trecând pin Ţara-Rumânească, pe la Piteşti, de s’au dus în Ardeal, lăsăndu-şi şi barba, el şi căţiva ofiţiali ai lui, ca sa nu să cunoască; înlămplandu-să mergerea la anul d’intăiu a Domniei Măriei Sale Ştefan Cantacozino Voevod, — precum istoria lui va fi arătând1.
      21.      Aprilie 4, Luni, au purces Inicer-Agâ, cu toată inice-rimea, de la Demirdeş, de s’au dus înnainte, la rânduitul conac.
      într’această zi s’au născut înpăratului o cucoană, a
                                 A
căria mujdeâ2 mergând la Inparatul în ordie (căci ca haremul îl trimisese înnainte), au dat mare bucurie; şi au făcut mari şinlăcuri8, acolo în ordie şi în Saraiul - înpărătesc înlăuntru. Iarăşi au făcut şi Valide-Chehaesi, Stambol-Cai-macam4, pricină ca să-l omoare, să-i ia avuţia, fiind om bogat; pre carele l-au şi omorăt.
      Aprilie 5, Marţi, au purces Gebegi-başa, cu toţi gebegiii.
      Aprilie 6, Miercuri, au purces Topci-başa, cu toţi topciii.
      Aprilie 7, Joi, au purces Vizirul, cu toată ordia. Pre carele petrecăndu-1 înpăratul şi Richiabul pănă la Ghemeclăc, şi făcându-i acolo dovâ de cale bună, el s’au întors iarăşi la Demirdeş. Iar Vizirul, mergând, au conăcit la un sat ce să chiamă Urt-Burgaz5, pănă unde sănt ceasuri 3, tot câmpie, loc frumos.
      Aprilie 8, purcegănd de la Urt-Burgaz, am conăcit la Dimotih, mergând tot pe loc frumos ceasuri 3.
      Aicea au venit un Arap musahir al înpăratului la Vizirul, cu mujdeâ cum că s’au mai născut înpăratului un cucon, căruia i-au şi pus numele Sultan-Selim6; şi, pe Arap ţiindu-1 pănă a doa zi dimineaţa, cănd au fost să purceadă, l-au dăruit cu 1000 galbeni de aur, l-au înbrăcat cu blană de samur, i-au dat şi un cal inpodobit, iar slugilor lui le-au dat taleri 500.
      22. Acest Dimotih iaste cetate zidită pe un munticel, piatră
      1      Adecă Istoria lui Carol al XH-lea. V., pentru întoarcerea lui, Geschichte des Osmanischen Reiches, IV, şi memoriul mieu în «Analele Academiei Române» pe 1910.
      2 Veste. ■
      3 Festivităţi.
      4      Adecă se pare că acest Caimacam de Stambul a fost Chehaia (administratorul general) al Yalidelei.
      5      In opoziţie cu Burgas la Mare şi cu Liule-Burgas. Ghemeclăc e Iemiclâc.
      6 Lipseşte în tablele genealogice ale lui Hammer.
     41296
    .2
18
osăbită, loc nalt, tare frumos; iar, pe la poalele muntelui, din dreapta curge o gârlă, apă frumoasă, peste care iaste şi pod de piatră. Are cetatea varuş1 împregiur, case multe, frumoase, larg, izvoare, făntăni aduse de afara; însă creştinii de acolo lăcuesc în cetate sus, unde şi Mitropolie iaste: tou Ai[So]^otetyou. într’această cetate au şezut şi Craiul Şfeţesc, după ce l-au rădicat de la Demirdeş, şi de acolo i-au dat cale2 de s’au dus cătră Ţara-Rumânească. Acoleâ vine de să apropie Tungea, Mariţa, Arta, pe lângă cari sănt lunci frumoase, vii, sate.
     23.      Aprilie 9, în Sâmbăta lui Lazăr, purcegănd de la Dimotih, am conăcit la un sat ce să chiamă Sară-Saltăc. Mergând ceasuri 2 pol., de la Dimotih pănă la Saltăc, pe de spre partea dreaptă iaste munte, loc pietros, iar pe de spre Tungea iaste dumbravă, crăng, mărăcini, iar şi luncă pe alocurea, loc şes, şi calea merge tot pe supt munte.
     Aprilie 10, în Dumineca Florilor, purcegănd de la Saltăc am conăcit la Vacăfchioi3, mergând ceasuri 4. Dela Saltăc pănă la Vacăfchioi iaste iarăşi deal, munte rău; pe supt care munte să apropie Tungea de să face ca un bogaz, pentru care iaste drumul, loc foarte strâmt, care strămtură ţine ca la un ceas; iar pe de ceia parte sănt lunci, crânguri; pe dealuri sănt sate şi vii multe.
     Aprilie 11, purcegănd de la Vacăfchioi, au conăcit la Fere4, mergând ceasuri 4 pol.
     24.      De la Vacăfchioi pănă la Fere sănt iarăşi dealuri, din dreapta sate şi vii, iar pe vale crăng şi lunci'pe alocurea. Iar Fere iaste oraş mare, pe un deal, unde au mori multe în vănt; au şi ape frumoase de băut. Iar iaste şi lăgeâ5, băi calde, care le zic6 therma; la cari în luna lui Maiu merge mulţime de oameni de să scaldă şi beau, că iaste curăţitoare şi tămăduitoare. De la vale de Fere iaste luncă frumoasă,
       1 Varuş=oraş supt cetate.
       2        I-au dat drumul. Locuţia se păstrează încă astfel în părţile de Ap as ale Ardealului.
       3        Sat vacuf, închinat la un lăcaş sfânt. Satul de unde plecase e Sarâ-Saltâc (Sari-Saltic).
       * Feregic.
       5 Băi termale. V. şi mai jos, la datele de 25 şi 26 Maiu...
       6 Numesc, în ins. 2.
10
şi de o parte de Tungea şi de alta, unde şi corăbii, feluci 1 vin, cu bucate, cu Iămăi, cu năramze şi cu altele de la Enos, şi să suie pe Tungea şi pănă la Odriiu. Oturac2 2 zile.
      Aprilie 13, în Miercurea cea mare, purcegănd de la Fere, am conăcit la Şahinler, mergând ceasuri 2 pol. De la Fere pănă la Şahinler merge calea tot pe marginea Mării, pe loc şes, luncă, dumbravă de copaci. Iar unde dă Tungea în Mare, iaste un munte, din care să lasă o poală de întră în Mare; pe care iaste cetatea şi oraşul ce să chiamă Enos, unde şi Mitropolie este: ~oo Al'voo3; loc frumos, să face şi acoleâ corfos4 de Mare, schilă, de vin corăbii. Afară, pe poalele muntelui, sănt vii multe; acolea ies licurinii, peştele ce-1 aduc uscat, afumat, ehefalii, din care scot icrele de chefal. Iar Şahinler iaste sat mare, loc frumos, pe lăngă care şi o gărlă curge, apă bună. care pogoară din munţii de la deal; pe unde sănt multe sale.
      Aprilie 14, în Joia cea mare, purcegănd de la Şahinler, am conăcit la Megheri, adecă la Mâcri, mergând ceasuri 3 pol.
      25.        De la Şahinler să începe crâng, pădure, şi calea merge tot pe marginea Mării, iar de la un loc începe suiş, po-gorăş, pe unde sănt viile Macrioţilor; de[n] cari spre Mâcri iaste dumbravă mare, de mulţime de pomi, de măslini, carii fac măsline multe, bune, untdelemn scot mult. Iar Megheri iaste oraş mare, pe vale şi pe deal, care pogoară pănă în Mare. Aicea iaste Mitropolie, tou Mapwvsiaţ. însă iaste locul foarte strâmt, şi, de ceia parte de oraş, pe deal şi pe vale, iarăşi măslinet, pintre carii sănt şi fântâni de apă. înprotiva acestui oraş, pe Mare, ca la 6 miluri de loc, iaste un munte ce să chiamă Samothrachi, iar turceşte Samandirechi, pe carele sănt sate multe, de lăcuesc oameni; şi dintr’acest munte zăpada nu lipseşte, pentru înălţimea lui.
      Aprilie 15, în Vinerea cea mare, purcegănd de la Megheri am conăcit la Ulufegil6r5, mergând ceasuri 5 pol.
      26.        De la Megheri pogorănd, merge calea pănă la un loc tot pe marginea Mării, iarăşi loc rău, pietros, suiş, pogorăş, munte,
      1       Fr. felouque, fel de uşoară corabie orientală, azi întrebuinţată, mni mult pentru transport de mărfuri.
      - Oturac: popas. în ms. 2: aici am şezut.
      ;i A Enului (AIvoo).
      * KoXîtoc, golf.
      5 Pluralul dela ulufegi: lefegii.
si iask* şi o trecere, foarte strâmtă, pe marginea Mării, tăcută c;dea in piatră. Jar, după ce trece, iaste o poeniiă de la care înnainte să începe bogaz de munte, ce trece prin nişte munţi iiialii, groaznici, piatră steie printre carii curg ape bune, reci. Iar. unde iaste aproape de eşit afară, iaste suiş, si de ceia parte pogurăş. loc pietros; carii munii lin ca ceasuri 2 pol. (ar, după ce pogoară de. ceia parte, să lărgeşte locul, să incope' cărnpie, crăng, iar pe de o parte şi pe de alta sănt inund înalţi, pe lăngă carii sănt sate, sănt şi părăiaşe cură toarc. Iar L'luiegiler iaste sat, loc bun: are grădini multe, vii şi pometuri, pe lăngă care sat trece şi o gărlişoară.
      27.     Aprilie 16. in Sămbăta cea mare, purcegănd de la t lui'egilcr. am conăcit la Chiumurgina2, mergând ceasuri 3. De la Ululegiler pănă la Chiumurgina iaste tot câmpie, loc frumos, desfătat. Iar Chiumurgina iaste cetate veche şi oraş mare, unde lăcuesc creştini mulţi; loc şes, grădini multe ni pometuri, vii multe, ape bune; iar pe de toate părţile munţi. Acolea s’au făcut oturac o zi, în Dumineca Paştilor.
      Aprilie 18, Luni după Paşti, purcegănd de la Chiumurgina, am conăcit la lasăehioi, care şi Eseche, mergând ceasuri 2pol.
      De la Chiumurgina pănă la un loc iaste iarăşi cămp şi lunci Frumoase, unde şi o cetate veche, stricată, pe lăngă carea trece un părăiaş. Iar de la cetatea aceia înnainte să începe crăng, dumbravă, loc frumos. Iar pe poala munţilor aseamănă ca. o podgorie, cu sate, cu vii. Iar lasăehioi iaste sat supt munte; pintre carii munţi curge o gărlă frumoasă, peste care iaste şi pod. Pănă aicea tot să vede muntele1 Samothrachi.
      Aprilie 19, purcegănd de la lasăehioi, am conăcit la Ghenige'-, mergând ceasuri 2 pol.
      28.     De lo lasăehioi pănă la Ghenige iaste tot o dumbravă, şi poeni; între care dumbravă vine un corfos de Mare, lăngă care iaste o cetătue veche, in carea lăcuesc creştini, — unde iaste şi sehilă. dc vin corăbii. Iar de la cetate pănă în munţi la deal iaste
o pauza de zidiu vechiu stricat. Iar Ghenige iaste oraş mare, in
■ •amp limpede, unde şi ape bune sănt; iar de la deal in poalele
        1 Femininul s/cit».
        2 < '.urniir^rina.
        In unele manu'-cpip!<‘': mart:. ' Icni”»'.
21
muntelui cale ca de un ceas iaste cetatea şi oraşul Xanthi, care turceşte să chiamă Scheti: oraş mare, unde iaste Mitropolia lui Xanthis *. Loc hun, frumos, vii multe; aicea să face tutunul cel bun, care să chiamă şi pirsicean. De la vale de Ghenige, ca la un ceas şi giumătate, iaste şi baltă, în carea iaste peşte mult.
       Aprilie 20, Miercuri) purcegănd de la Ghenige, am conăcit peste apa ce să chiamă Carasu, mergând ceasuri 3 pol. De la Ghenige pănă la Garasu iaste loc tins, poeni şi dumbrăvi; iar Carasu iaste apă adâncă, lată, peste care iaste şi pod de lemn: lungul lui ca de 360 stănjăni; iar mai de multe ori o trec eu pod umblător, căci să răvarsă cănd vine mare.
       Aprilie 21, Joi, purcegănd de la Carasu, am conăcit la Sarăşaban, mergând ceas 1 pol. De la Carasu pănă la Sarăşaban iaste şi dumbravă şi luncă; iar Sarăşaban iaste sat în luncă, pe lăngă care trece o gărlişoară, apă bună. Pe această gărlişoară puiază călifari; şi pe aicea încă să face •tutun mult şi bun. De aicea să încep munţii Cavalei.
       29.         Aprilie 22, Vineri, purcegănd de la Sarăşaban, am conăcit dincolo de cetatea Cavalei, la Berechetlăi, mergând ceasuri—. De la Sarăşaban până la un loc, iaste luncă pintre munţi, pe unde şi vii sănt; iar de la un loc să începe bogaz2 de munţi: să sue, să pogoară tot pe marginea Mării, — loc rău, pietros. Iar cetatea Cavalei iaste într’un pisc de munte care pogoară pănă în Mare; pe care iaste zidită cetatea Cavalei, loc nalt* cetate tare, cu trei pânze3* cu cule mari, cu cetăţue în mijloc, în care au tunuri multe. Şi cetatea iaste rătundă, căci are corfos şi de o parte şi de alta, unde şi corăbii vin din toate părţile, fiind schilă. Iar apa ce vine în cetate iaste adusă din munţii ce vin de la dealul Cusu-Iolâ, făcută cu lespezi de piatră şi zidită: apă multă şi bună, carea de la un loc iaste adusă pe chemeriuri4 de piatra înnalte, pănă ce întră în cetate de să înparte la făntăni. Iar pentru paza aceştii ape iaste pânză de zidiu făcută, veche* care ţine din munte pănă în cetate, avănd şi locuri de tunuri. Iar înlăuntru în cetate, afară din apa ceasta, adusă, are şi samă-, ciuri, adecă stearne5,150, şi puţuri. înprotiva aceştii cetăţi, ca la
       1 Sâvfl’Yjţ.
       2 Pas.
       3 De ziduri. V. şi ceva mai jos.
       * Boite; după camera, v.ajj.âpa.
       5 Cisterne. Sarnâciu în turceşte are acest înţeles.
22
patru miluri pe Mare, iaste ostrovul cu muntele ce să chiamă Thasos, iar turceşte Taşo, — munte înalt, din care nu lipseşte zăpada; carele are oraşe şi sate. De aice de la Gavala iaste un cuvânt de zic împrotiva Ovreilor celor ce şed la Salonic, adi că,: Cavaladan top atălse, Seleanăi ?2«e[=hic?] zar ară varmâ, adică ca cănd s’ar lăuda un om altuia, şi acela să nu-1 bage în samă, pune acest cuvănt. Aicea la Cavala, în marginea Mării, făcând Vizirul ghemetlăc \ au trimis Capitan-Paşâ limbă pe un popă grec ce l-au fost prins de spre Morâa; pe carele în-trebăndu-1, au spus că Frăncii sânt foarte puţintei şi slabi. De la cetate înainte sănt munţi nalţi, răi, loc strâmt, cale făcută tot cu ciocanul, piatră stee, pănă ce pogoară de ceia parte, la un sat ce să chiamă rou ’AXelâvSpoo, adică a lui Alexandru Machidon. Apoi de acolo începe a să lărgi, şi, pintre munţii ce sănt de o parte şi de alta, şi pe la mijloc, sănt lunci, vii şi grădini, loc frumos, pănă la Berechetlă2, unde sănt izvoare frumoase, ce izvorăsc din munte, şi sate multe.
      Aprilie 23, în zioa deŞSfeti Gheorghie, pui:cegănd de la Be-rechetlă, am conăcit la Torcul-Cainargiasi, mergând ceasuri 3.
      30.       De la Berechetlă spre partea stângă sănt munţi înalţi şi, cale ca de un ceas şi jumătate, supt poalele munţilor, ce iaste ca un bogaz, iaste un oraş, casabâ8 mare, ce să chiamă Pravi şi Pravişta; unde iaste loc frumos, ape bune, vii multe. Intr’această casabâ sănt mori şi cuptoare ce fărâmă şi fierbe piatra, adecă metalon4, ce-1 scot dintr’aceşti munţi, de fac cumbarale5; şi de acoleâ înainte pe supt munte iaste cale bună. De supt care munţi izvorăsc ape bune, frumoase; din care izvoare la vale, pe luncă, să face bălţi, noroae. Şi mai înainte de izvoare, pentre munţii cei mari, şi^ pe lângă un munticel ce iaste în dreapta, iaste un ghecit, adică trecătoare; cale foarte rea, loc strâmt, suiş şi pogorăş. La care pogorăş în vale sănt nuci mari, copaci, fântâni, sate,—loc frumos. De unde să lăţeşte cămpia, şi baltă din izvoarele ce s’au zis mai sus, şi merge calea tot pe supt munte pănă la Torcul-Cai-
      1 Iemetlâc, revistă. N’are a face cu gemigilîc (Şăineanu, o. c., III, p. 148).
      2 Berechetlă, Berechetlî.
      s Târg.
      * Minereul.
      5 Granate.
nargiasi. Iar Torcul-Cainargiasi iaste izvor mare, ce izvorăşte din munţii ce iaste mănăstirea Precistii, zfjg ^Ayzipoxovqzo-)1; mănăstire frumoasă, zidită de înpăraţii greci, tot cu lespezi de somachi şi de marmură, cu psifii, lucru foarte ciudat,2. Iar icoana Precistii iaste de chiromastihon8, nezugrăfită de mană de om; a caria sărbătoare să face Luni după Paşti, unde să străng mulţime multă de noroade. Iar loc foarte în laturi şi tare. Are acolo înlăuntru mănăstirea vii, măslini şi alte pometuri, ape bune. Şi să chiamă această, mănăstire Co-şiniţa; care are şi sate înprejur pe afară, şi metohuri prin multe părţi, închinate de înpăratul acela; cari să stăpânesc de călugării mănăstirii. Acest izvor ce să chiamă Torcul-Cainargiasi într’acest timp au săcat de tot, fiind atăta de mare de urla apa cănd eşia. în rândul munţilor acestora sănt oraşe mari şi sate, vii multe. De aicea încolo să face bumbac mult şi susam, peste toată Rumele.
     31.      Aprilie 24, în Duminica Thomei, purcegănd de la Torcul-Cainargiasi, am conăcit la Gesriajder-Tennăc4, mergând ceasuri 2 pol.
     Această cale iaste loc frumos, că merge tot pe lăngă apa ce se chiamă. Banecâ; iar are şi suişuri şi pogorăşuri. Această apa trece pen plaiurile ce iaste oraşul şi Mitropolia lui Xi--cov -/.al Apâjiac, apă mare şi păscoasă, iar Gesriajder-Tannăc, adecă podul, iaste peste apa aceasta; unde iaste luncă mare, loc aşezat, şi de o parte de apă şi de alta sănt sate multe. Această apă iaste cam grea la băut; că la Iunie, la Iulie şi la Avgust aduce boala frigurilor.
     Aprilie 25. Purcegănd de la Gesriajder-Tannăc”, am conăcit la Tomba, mergând ceasuri 3. De la Tannăc păn la Tomba iaste puţintel suiş; de-acia tot cămpie, loc frumos, şi la Tomba, de la vale de sat, cale de o jumătate de ceas
      1 Celei nefăcute de mână omenească.
      2       Minunat (slav. ciude=minuni). — Samochi e o varietate de marmură pătată, numită, cred, după locul de extracţie, acest Samacov la Mare, dar mai curând după Sumachi în Caucaz. Cf. Şăineanu, o. c.; III. p. 161. Psifiile sunt marmore cu înfăţişare de mozaic.
       3 Mastic de ceară.
       4 Ms. 1: «Giueri, adică Tannăc».
       5 Unele manuscrise au numai: Gesri.
          in.i'l ... .-.Îj ;iji•                           ■...                                 ;■
  . '.!< i . i. U! i. ■ j U ; s:! ;: ;            .. ,     . ,              ..
          I ]-.<!> !! 17.                                                               ■
  '[> :•'( .)[» ' i I i I •’ î ■ . >        i ...                 ;;     .   ;
  III i:.\                 i.-' ;! 11 i .' -!/ !. i    ■         . '     I;;            .
  !. IMIJÎI              ' j 11 j. 'l:< I' ... i j ; I.-:
  >M.iU! III.' 17               •; i              : i                   ;i : ■          ■
  ■ >                  111 i. >. I ii i.>   . . [ j-1. ■.],              t              ^        , ;
  ' ţ I M l1} i:s l <N .'ţiiiMI!                  ..I-.M’, •I-.
  IM A MS : 11111 •1 j • ■ j 11111           ,.;i .                                             .•
  ii' pM im Imn.’ ii::-j • 'i < (i. '-"p'!           : -                                        'A
  1 Ii i)[(_). 11.’ . i j i li 11! 1.1 ; :t i ,i\y - t i, |              *.'    i ; ;■ i;  ■
  M A     1. 11 .'I l( I. I M 1 11 j   li.’!' ; < I 1 ;                 ■ :, I ; : : [ --  ' I : .
  HU U ll)| IM         l ţt)|»         |lll.> '•             ,lii M:
  II im IM 1 mim c. ii i(n.: i:: ;                                i; m.:.;. >■.:
  Ui.’ <_•!. »| I                  . li j. . I.\ '[11 i.ii .| ,. . h ;   i
  «| 1MII; 11 ţslM                                ■111 -p I ;
                            ’Si i! i, i;. i. 'ii ;         (!:                        'i;  - i   i
  |- >■ ’A               IIIJ» .      J;> I;i 1:.«!.!.               i ■ J                  -,• \'
  I.I. I~l ! CI j [S   . i |<(M 1S            •! H >.i: j                      ,i. >! • ' •! !   I
  Ijp      is I[ JII.s                  i • I ,:([! i;.;                              ’p.
  !|           iM.i             im            ni| ..i[< ■                           :,ip;        k
  i:,m ii.n| iMUjn'un.HK .'p •■.•/ui <i
  IUI .<P 1(1 IIIl .nl . 1i |
    II  . H l llijiu i ; . -. in. n ;j . >i ii îi i                                     \        .
    •1 [■ >H M )< 1 |,llis .-{Si;[ -IM.
    I):.1 l» || . 'jsi.'ţ -IM, ■< i.'M i:; ■ i ; . i'1. j ■ ■ . ,
    1 1111•’ *iM[i::u | i:j .»£> j 'i, |                                                .        :
    a:.. > is 'ii' 111                                                   < ;.■ .
    111Ui              li ■.!!-'       : . -1 '.i•                 <
    ia • ■i.'j\        ; ;p                   \                 ir • r....                     • ■
    i im :; • • i j i. \  ;' i-             :; ; ,   . -
    i>              \   ‘  c.,  a       '
 J
25
iar izvorăşte şi din piatra, din coastele cetăţii, apă. De la vale de morişcă iaste o dumbrăviţă mititică, frumuşică, şi bag-cele1, grădini. De la deal, pe supt poalele munţilor sănt vii multe; iar munţii sănt răi de umblat. Pentre cari s’au făcut drum, de au venit Sultan Ahmet, cu Valideaoa şi cu tot haremul, şi cu Richiab-Caimacam, în vreme ce era şi bătaia2 Moreii.
     Aice la Seras iaste aerul greu pentru bărbaţi, [iar pentru neveste bun, că sănt prea frumoase; cine au fost acolo, prea
i-au plăcut acele mueri]8, căci că bărbaţii să bolnăvesc vara mai toţi; ce pentru aceia, de cum începe Iulie, sa sue toţi la deal la vii, cu muerile, cu copiii, de şed pănă ce isprăvesc de cules, deci iarăşi să pogoară. Iar apele sănt bune, şi multe. iVici s’au făcut oturac doă zile.
     33.      Aprilie 28. Purcegănd de la Seras, am conăcit la Demirhisar, mergând ceasuri 3.
     De la Seras pănă la Demirhisar iaste iar câmpie, făntăni, ape frumoase curgătoare, pe supt poalele munţilor vii, multe sate. Iar Demirhisar iaste pe o gură de vale între munţi, ca-sabâ mare, şi de-asupra casabalei, pe colţul muntelui, o cetăţue veche. Prin care casabâ curge o gărlişoară frumoasă, de dă în Carasu; pe lăngă care să face orez mult, bumbac şi alte sămă-nături. Are şi vii multe, şi bagcele; aice iaste şibae de fier4.
     Aprilie 29. Purcegănd de la Demirhisar, am conăcit la Ciairchioi, mergând ceasuri 3 pol.
     Acoleâ, aproape de Demirhisar, ca o jumătate de ceas, trece o apă mare, ce s’au zis şi mai sus, Carasu; care pogoară prin bogaz de munte, adâncă, noroioasă: să şi răvarsă cănd vine mare. Peste care apă, pe lăngă munte, iaste pod mare de lemn, făcut pe apa aceasta. Pe bogaz iaste cale de iase şi spre alte părţi, iar dincolo de pod începe locul a să sui, pe unde sănt vii multe,— că iaste faţă frumoasă. Şi din sus de vii, pe supt podgorii, sănt doă sate ce să chiamă Vetrina. De acoleâ. înainte iaste crăng, loc pietros; iaste şi un zidiu ve-chiu de cetate. Iar pănă la Ciairchioi dumbravă, de la care
        1 Grădini. Ms. 1 are: bâşcele.
        2 în ms. 2: războiul asujpra.
        3        Adaus pe margine, în glumă, de un copist în ms. 1 şi trecut în celelalte; ms. 2, 3 are numai «că sănt frumoase».
        4 Mihă; de unde şi numele localităţii: «cetate de fler».
26
mai în vale iaste o baltă mare, în carea să află peşte mult. Iar Ciairchioi iaste sat, şi lăngă sat cămpie.
      Aprilie 30. Purcegănd de la Ciairchioi, am conăcit la Ghiolbaşi, adică la «căpătâiul-bălţii», mergând ceasuri 4 pol.
      De la Ciairchioi pănă la Ghiolbaşi sănt tot livezi, şi pe alocurea crâng; iaste şi suiş, pogorăş; iar ape, garlişoare sănt multe. Iar Ghiolbaşi iaste loc aşezat, sate înprejurul bălţii, loc de sămănături. Iar în căpătâiul bălţii din sus iaste oraşul ce să chiamă Doiran: oraş mare, oameni mulţi, lăcuitori creştini şi turci, tărg frumos. Iar balta :;aste mare, cu tot feliul de peşte, în care umblă năvoade multe.
      Maiu 1. Purcegănd de la Doiran, am conăcit la Aidarlă1, mergând ceasuri 4.
      34.       De la Doiran pănă la Aidarlă sânt feţe de dealuri foarte frumoase, cu livezi, iar sănt şi mărăcini, cealăi2, crăng. Sănt şi sate multe, vii multe, şi Aidarlă iaste apă puţintică, loc frumos, cămpie.
      Maiu 2. Purcegănd de la Aidarlă, am conăcit la Bam-gilâr, mergând ceasuri 3 pol. De la Aidarlă pănă la Bam-gilâr iaste loc aşezat, cămpie, sate, vii. Iar Bamgilâr iaste sat lângă munţii Salonicului, cămpie frumoasă, unde şi baltă iaste, care pe vremi sacă.
      Maiu 3. Purcegănd de la Bamgilâr, am conăcit în câmpul Salonicului, ce să chiamă Araplă, în marginea Mării, mergând ceasuri 2 pol.
      35.       De la Bamgilâr înainte iaste vale, pin care curge o gărlişoară, şi, suind calea pe coastă, pe poalele muntelui, curge pe lăngă cale altă gărlă, care merge jos la Cumbarahaneâ3 şi la Mori, adusă fiind denadins pe iaz. Şi pănă la Cumbarahaneâ ţine ca un ceas şi jumătate, cale strâmtă, surpături; iar de la Cumbarahaneâ la vale începe a să lărgi calea, de iase în câmp. Care cămp să lăţeşte în toate părţile, spre deal şi spre Mare, şi înainte, pe unde sănt sate şi ciftlăcuri ale Salo-nichianilor,—loc foarte frumos. Acolo, la Cumbarahaneâ, iaste şi derbent4, de păzesc martalogi5, — fiind trecerea aceasta ca
      1 Haidarli.
      2 Tufişuri.
      3 Fabrica de granate (cumbarale).
      * Strâmtoare de munte, clisură.
         Oaste de hotar, neregulată, alcătuită adesea din creştini.
un bogaz spre paza cotaţii. Acoleâ In Salonic sâ cotcşte Manvi de sa face corl'os mare, lot, pănă la munţii ce să cliiamâ Alexandra, şi pănă dincolo de cetatea Platamonas'. Jar cetatea Salonicul iaste zidită pe poalele muntelui, şi pogoară zidiul păn;i in marginea Mării: cetate mare. frumoasă, cu culc mari pe «le toate părţile. Iar spre partea de spre Mare sunt alte cule. şi mai mari; prin colţuri străji, cu tunuri multe şi mari; iar in căpătâiul cetăţii de la deal sănt şapte cule ca Ghedicula la Ţarigrad, pentru streaja cetăţii, fiind havaleâ-, — şi mai mult pentru apa ce vine în cetate, că pe acolo iaste adusă pe urloac, de să. inparte pin cetate. într’această cetate sănt oameni lăcuitori mulţi, creştini, frănci, armeni şi ovrei, al cărora!I iaste şi temeiul de lăcaş. Iaste şi consulat al Franţozului, adică purtătoriu de grijă al neguţătorilor franţozi ce vin de aduc marfă cu corăbiile, căci şi acoleâ iaste schilă mare. Sănt şi mănăstiri creştineşti, de lăcuesc călugări şi călugăriţe, biserici, Mitropolie frumoasă, în care întreg să află trupul, moaştele lui Sfeti Grigorie Palamâ, şi icoana lui Sfeti Dimitrie, zugrăvită, dupe vremea vieţii lui şi ferecată cu argint: iaste şi făcătoare de minuni. Iar biserica unde iaste mormântul lui Sfeti Dimitrie
o au făcut giamie, şi mormântul iaste acoperit cu marmurea ceia de atunci. Iar, de iaste trupul, au de nu iaste, nimeni nu poate şti: nici Turcii nu cutează a cerca. Insă Turcii cinstesc mormântul, aprind candele totdeauna, iar pe creştini nu-i lasă să între, afară numai cănd ar merge teptil4.
     Intr’această cetate iaste târg frumos şi bezestin5: să află de tot feliul de lucruri şi de negoaţe, că vin pe Mare cu corăbiile. Acolo in cămp, la Araplă, sânt şapte stâlpi de marmură înfipţi, ayAXpaza ^ pentru pomenirea a şapte Turci, Paşi, ce zic că au căzut în războiu pe vremea cănd s’au luat Salonicul; cărora şi şehid le zic, adecă: mucenici. De spre partea cetăţii de la deal să încep munţi nalţi, carii merg pănă la Sfetagora7
       1 Plalamona.
       - îndatorire de serviciu militar a locuitorilor.
       :î AI Evreilor.
       4 Iu taina.
       1 Bezestan. bazar.
       6 Statui.
       ; «Sfântul Munte)' Athos.
povodnicii, şi după dânşii Paşa cu paicii luiapoi copiii din casă, apoi Chehaiaoa, şi după Chehaiâ steagurile şi dulha-naoa; apoi alţii de ai Porţii lui; apoi catarii cu aşternuturile şi cu altele, — căci cămilele le trimit înainte cu corturile şi matbahurile2, adică cuhnea. însă s’au făcut oturac opt zile.
      38.       Maiu 11. Purcegănd de la Salonic, am conăcit la Topcilâr8, mergând ceasuri 2. De la Salonic pănă la Topcilâr iaste cămpie limpede, şi la deal şi la vale, loc neted, frumos, şi la mijlocul căii iaste un puţ mare, adânc, de piatră, cu apă bună. Iar Topcilâr iaste sat în marginea apei Var darul, din sus de podul ce iaste făcut peste Vardar. Care pod iaste lungul mare ca de 250 de stanjăni; căci apa aceasta iaste lata,—şi decât Oltul mai lată; numai nu iaste răpede; iar apă frumoasă şi păscoasă.
      Maiu 12. Purcegănd dela Topcilâr şi trecând podul Var-darului, am conăcit la Inge-Carâ, mergând ceasuri 2.
      39.       De la podul Vardarului pănă la Inge-Carâ iaste iarăşi câmp neted, şi la deal şi Ia vale, spre Mare. Iar Inge-Carâ iaste apă mare ca Argeşul; peste care iaste pod mare de lemn, ce-i zic Gisri-Inge-Carâ, pe lângă care şi sate sănt. Iar de la vale, în câmp, în margineâ Mării, iaste un pod mare de piatră, lung, rămas în uscat. Căci zic ca această apă pe atuncea să fie fost trecut pe acel Ioc, iar apoi, pe vremi4, s’au mutat prin alt loc.
      Acoleâ la podul de piatră sănt tuzulâ, adică aXousţ, să-rării5. Că să ră varsă Marea pe vremi, şi, având avlacuriG, şanţuri făcute, opresc apa de Mare, şi, închegăndu-să, să face sare, şi aceia o strâng de o fac grămăzi. Unde şi casa sănt, de şade Tuzimim7, adică cămăraşul de ~sare; căci aceste tuzulâ le cumpără de la Mir ie. Acoleâ au venit Adanâ-Paşasă8, cu oastea lui. şi l-au înbrăcat cu caftan, după obiceiu.
      40.       Maiu 13. Purcegănd de la Inge-Carâ, am conăcit la Chi-tros, ceasuri 3 pol. De la podul lui Inge-Carâ, la vale, asupra Mării, şi la deal, iaste cămpie, Ioc neted; iar de la un loc
      1 Paji-
      2 Mutpac. Şeful bucătăriei împărăteşti eră mutpac-emini.
      3 Topciii, tunarii.
      * După ms. 2; ms. 3: trecând vreme.
      5 Tuzla, lacuri marine, sărate.
      6 AoXchu, şanţ.
      7 Tuz-Emini.
      8 Paşa de Adana, în Asia Mică.
• * p i
 ' P" ii 'Pl !•> •           >,!
 p>-1 :• > 1 . i>' ■/. i‘, — i!!
                                                                                          1 ;,P . 1 ’• ■ .! i i. j i.
 P               ■  ■ •]! ia !!;. f
 P . î,' i' ip ■ ‘I'il IP i;:
                                                                                      ■■ i>:>■ p’i.■.i jf nu Jv if'‘rin;p I»,• :
 1 ■ 'P. !■ P. - i I r ■ ;i !a P.i <
                                                                                                  :nul!■ •. vii <i,
 ■ > :■■■ ' i ~ f i • s.i i pl i i; ppp!‘1 ■ ■ ii■ ■ r-*. lui,
 ■ ' p            :m :ii,-!i 1
                                                                                                     . !<!,•’,• I | 1 u!
 Pi ■ ;' • ;pi!!i■ *i’• Siint
 ■ ppp“ -i 1 r:;î-1:! In! p '■ : j 1 -uri vr-unic
 p . i i -1                .ir,
       '' P P 1 ■ P‘ i < !> ■ l’ll •' 'P PPP- P • < VPi . ■ I ; ! î ! Vi
                                                                                        '! P Pi>
V
31
Pe carele după ce l-au închis, i-au şi trimis ferman ca să-şi scrie el însuşi toată avuţia, să o dea în scris. La care au şi răspuns că el n’are nicio avuţie,—că n’au avut de unde strănge, că au umblat tot din paşalăc în paşalăc, mazilindu-1 dintr’unul şi premenindu-1 într’altuh Ci abia au fost a cheltui de la dănsul, necum să strângă; iar, de au şi străns cate ceva, mai că nici de cheltuiala cuhnii nu i-au ajuns; şi mult, puţin ce i s’ar afla, sănt zestrile muerii lui, la care el nu să amestecă; ci ce va fi poronca Inpărăţiei. Căruia după aceia au trimis de i-au luat şi capul, şi ce-au avut, au făcut tot pe sama Miriei, găsindu-să sumă mare de bani şi scule multe.
      43.       Maiu 15. Purcegănd de la Ecaterina, am conăcit la Platamonas, mergând ceasuri 3.
      De la Nehri-Şăftali pănă la un loc sănt poeni, livezi, iar de la un loc să începe crâng de mărăcini, loc tinos, unde trece o răstoacă adăncă, ce iase de supt muntele Olimbul: are peşte mult. Peste care iaste pod de lemn, şi la căpătâiul podului iaste derbent, de păzesc martalogi. De la derbent înainte iaste coastă, tufe, loc pietros, şi după coastă baltă, loc ro-vinosl. Şi calea merge tot, pe marginea Mării şi pe supt muntele Olimbul. Iar dincoace de Platamonas, unde am conăcit, iaste poiană şi tufe, pe unde pogoară din munte un părău, apă bună. însă aicea sănt satele pe munte, pe vărf, iar pe coastele muntelui le sânt viile, care au şi crame ca în ţară, —loc frumos şi tare. Iar cetatea Platamonas iaste pe un colţ de munte, ce iaste osebit de munţii cei mari în marginea Mării; loc nalt, cetate tare, care de la deal are şi baruthane2, de fac iarbă, şi din sus de baruthane la vale iaste ca o hunie3, vale adăncă, pe unde iaste calea denadins făcută, loc foarte strâmt; care hunie pogoară în marginea Mării. Dela Platamonas să vede cetatea Salonicul; căci, şi pănă acoleâ, tot corfosul Salonicului să chiamă. Iar de acoleâ începe Marea a să lăţi.
      44.       Maiu 16. Purcegănd de la Platamonas, am conăcit la Stohoriunde şi Acrania, mergând ceasuri 3. Dela Platamonas, de unde pogoară hunia în marginea Mării, mai
       1 De rovine.
       2 Fabrică de praf.
      3 Strâmtoare.
      * D-l D. Russo propune: AacKoyâp'..
                              ...»      w ; '   f
                              ; i . ■ i i ] ; f . . i i i ' l;!
                              : • i : i ^ ;:: ’ - Marii.
  "      :       : ■ >'              .ri. ia-a-   .-ai. I .a                           r,
                  vi; j;iu-1**. !'                                            îriniii is.
  ;      : -. !r          ap ■ a.- sa rhiania
           i' - ;                        Isihii, r.- sa                              l'i,
  i • j i - ; i t-f'■ >i ■ !>-rl«••!)!. < ic j ■ai • i aili!.- '.an! munţi i nalţi.
       a; ! !;| ! I  i 1         im; i /; | _                          ( ;;,pj { ) 1111 1
  ■ a j i.a a      a>‘a I     i i i* ist <'!i l,                          a j \a lila r<1
  '      .!i -'anua ia>Ia drumul Iio^a/j
  >1 ?nî:■ ■ Ms'în!" ş; pinliv apa ia^l• ■ r; p a ! ; ., n !' ii. pa i i Ui •/ 'j. jar 11' ‘ la UI] 1( >i
  :i.uni -.ii• .»pr.• parl<-a stanca, loart
  ■•p    p ■ a  ■ ■ i11• i■ • muntelui c!n>smr-<
  :        ; > >a l'a . I a    . j 1 ra l'l Iia                          i vi j >a la iii
  ;     :  . a | ■ 1 ia i a ,iia -a ; dala ra rr ] ni I ii,
       ! i r. maic ia -1 > ■ i nij iurul ra h la r
  i a a  aii       [/. v. '!' i 11;t îa •. a pa ]nv;i |‘pi
                                                    11': ' ’ a '!; i iii ii ii ■ spre apa. lot sla 1) 'l"a ivn.siii'i: ia i • la <
  1 ' a ! !',! ' l;! i i'!! pin sil.", 11 n< I'' mar]
       !                                      .1 i '. aa ••!;!.• şi ra>a I >,a, ni)' li •
       ■      a/ai. >; .-'.mi şi iii• ri-ia parlr '-'a.  a ; p;                                        [ n1 m I■ s: 11 • \ I )r a ti*< vi
       '                    -ani ! i w/j. v s i, pi *ini (pi
  '   ! ' 'a                              . I I: ! ■ a. • ■ ! j. jar i |i • 11II < I r j;
  •' :     a          I                       _ aa I r • Pa
       • a ■ a . ; : a i j' -              .7 j ; J ja i' 1 I r |()''
       1 ■ ri ■1':          P    ( a ii. 1 nr-li r-n j-.\!ja
           '•      ■ ’ a .  ; ; ■ - '< .Ip .ri. ani »
\
                                                                  33
      45.      Acoleâ Ja Halil-ceauş iaste cam pi a Larsei, pe dincoace de apa Cliiustem, de unde in sus spre munte, cale ca dc doao ceasuri, iaste oraşul Turnavo1, oasabâ mare, unde lăcuesc creştini mulţi, şi negu|ători. Acoleâ să iac musulurile - cele roşii şi albe, şi alte bogasiia. De la casabaoa aceasta la deal şi la vale sănt vii multe.
      Maiu 18. Purcegănd dela Carâ-Halil-Ceauş, am conăcit la Durbe-Ovasî, de ceia parte de oraşul Gheni-Şehri, in cămp, mergănd ceasuri 2.
      Acest Gheni-Şehri iaste oraş, casabâ mare, iar nu cetate; târg frumos, cu prăvălii multe, cu bezesten. Negoţ să află de tot feliul; şi in tărg iaste şi un turn de scânduri nalt, in care iaste ceasornic de bate in clopot. Aicea iaste Mitro-poliea lui Aaptcovjc, — eparhie mare, cu episcopii multe. Care Mitropolie iaste în marginea gărlii Chiostem, căci că pe acoleâ trece această apă; peste care din potriva Mitropoliei iaste pod mare de piatră, iar pe lăngă gărlă sănt grădini, pometuri, vii multe, loc prea-frumos.
      Aicea la Gheni-Şehri, iaste molalăc4, precum la Salonic, la Seras şi în alte multe locuri, iar nu paşalăc. Şi de acoleâ înainte iaste tot cămpie. Această apă iaste hună de băut. însă nu peste tot anul, căci dela Iunie pănă la sfârşitul lui Avgust, iaste grea la băut; că prind pe oameni frigurile. Şi pricina iaste că bagă inul şi cănepa de le topesc; care, măcar că iaste curătoare, dar, putoarea lor fiind grea, aduce boală pe acea vreame. Pentru aceia mulţi din cei mari să duc la Turnavo, de şed acele doao, trei luni,—fiind aerul muferrih, adecă uşor.
      46.      Acoleâ la Durbe-Ovasă au înţepat pe trei bozagii5, brăgari, ce făcea bragă în tabără, mergând înainte la conace. Lăngă carii urmând căte cineva, pentru însoţire, ii omoria, şi lua ce găsia la dănşii. Pre carii oblicindu-i, i-au prins, şi, puindu-i la caznă, au mărturisit adevărul, şi după a lor faptă şi-au luat plata; ci să fie înştiinţare, să nu mai urmeze cineva după unii ca aceştia.
       1 Tyrnavon.
       2 Museline, slofă de Musul, Moşul, in Mesopotamia.
       3 Bogasie (bogasier, negustorul), boccassino, stofă asiatică supţire.
       * Molalâc, reşedinţă de mollah.
       5 Negustori dc boza, bragă.
   +1296                                                                   3
      Acoleâ, la leilec-cadăr s'au mai tăiat şi doi ciohodari moscali, robi ai Vizirului, carii au fost furat câţiva galbeni dc la cămara Vizirului, şi, fugind prin munţi, s’au dat poruncă de i-au găsit, şi, aducăndu-i, au poruncit de le-au tăiat capetele. însă aceştia au fost trei inşi; ci pe unul l-au iertat, zicând că ceialalţi l-au îndemnat, iar nu iaste el vinovat. Şi celor tăiaţi le-au scris vina în frunte, după obiceiu.
      47.      Acoleâ au venit Ibrahim-Paşâ, Diarbechir-Paşasă, şi, făcăndu-şi alaiul după obiceiu, s’au înpreunat cu Vizirul; şi l-au înbrăcat cu caftan.
      Acoleâ, la Gheni-Şehri, au lăsat Vizirul hazneaoa, puind-o în bezesten, în târg înlăuntru, pentru primejdie, şi au lăsat si haremul, ţiitoarea lui, ca să şază pănă să va întoarce, — carea era şi grea. Acoleâ s’au făcut oturac trei . zile.
      Maiu 21, în zioa de Sfeti Costandin, purcegănd de la Durbe-Ovasă, am conăcit în cămpul ce să chiamă Hagi-Ovas\2, mergând ceasuri 6.
      De la Durbe-Ovasă, să încep hairuri3, coaste, dealuri, văi, cămpii, munţi, — locuri fără de apă. Iar la Hagi-Ovasă iaste cămpie netedă; iaste şi o movilă, munticel de piatră, de supt carele iasă un izvor de apă foarte mare. Din care izvor să face răstoacă, în care să află peşte mult şi raci mulţi. Pe lăngă care munticel dincoace curge şi o gărlişoară, peste care iaste pod de lemn. Iaste şi sat de la deal, ce să chiamă Demirchioi, şi de la vale alt sat. ce să chiamă Ciatalge.
      48.      De aicea înainte să încep cămpii Agrafilor, unde iaste un munte nalt în mijlocul câmpului; pre carele sănt zidite
12  mănăstiri de înpăraţii greci. La care să suie numai cu vărzobul; cărora pentru înălţime le zic: Met^ora, căci jj.s-Tsiopov să chiamă: loc nalt.
      Maiu 22. Purcegănd de la Iiagi-Ovasă, am conăcit supt un munte, plaiu, la satul Balabanlă, mergând ceasuri 4.
      Dela Hagi-Ovasă pănă la Balabanlă, iaste tot câmp, loc neted, frumos, printre care cămp trece un părăiaş de apă; aşij-derea şi la Balabanlă curge din munte un părăiaş; iar alte izvoare nu sănt.
      1 Leilec-ceadâr e cortul de căpetenie, al Vizirului.
      2 Ovasî e câmp: deci câmpul mormântului (turbe), al Hagiului.
      3 Ba\r, deal.
35
      Maiu 23. Purcegănd de la Balabanlă, am conăcit în poala altui plaiu, la Dereli, mergând ceasuri 5.
      49.       De la Balabanlă să începe suiş nalt pe plaiu; şi cătva merge drept la deal, apoi merge calea costiş, loc rău, cale strimtă, mărăcini, tufe, răpi, surpături. De-acii începe a po-goră într’o vâlcea, de unde să strămtează locul, de să face ca un bogaz. Iar calea merge tot pe marginea vălcelii; care vălcea curge din Dereli, adecă din baltă. Şi, unde să sfărşaşte bogazul plaiului, iaste fântână de piatră; unde şi derbent, de păzăsc martalogi, iaste. De la care fântână înainte iaste luncă frumoasă, de ţine pănă în căpătâiul bălţii. Care baltă iaste mare, lată, păscoasă, şi apa ei iaste din izvoarele ce sănt înprejur, de curg într’însa. De ceia parte pe deal iaste un oraş ce să chiamă Niziro, şi o cetăţue ce-i zic Thavmacu, carea turceşte Damacii, unde lăcuesc creştini mulţi. Şi mai sănt şi alte sate. Iar la conac la Dereli iaste silişte, podgorie de vii. Şi pănă aicea tot eparhia lui AaptosTjc.
      Maiu 24. Purcegănd de la Dereli, am conăcit de ceia parte de plaiul Izdinului, înprotiva Neapatrei, mergând ceasuri 5.
      50.       Dela Dereli să începe plaiul ce s’au zis mai sus; loc nalt, cale strâmtă, suişuri şi pogorăşuri rele. Care plaiu şi munte să chiamă al Fersalului, căci şi Fersala acoleâ după plaiu sănt. Şi din plaiul acesta curge o vâlcea, apă bună. Iar, după ce pogoară de ceia parte, să lărgeşte locul; unde şi sate sănt, şi de la sate la vale cămpie, care să chiamă a Neapatrei. Prin care trece o gârlă, apă mare; pe lăngă care sănt vii multe, grădini. Iar de ceia parte de gărlă iaste munte nalt, din care nu lipseşte zăpada; supt carele iaste oraşul Neapatra, care turceşte să chiamă Patragichi. De aicea iaste cale de merge spre Ianina şi la Epactos, căi drepte. Iar în răndul plaiului ce s’au trecut, înainte, iaste cetatea Iz-dinul, cetate frumoasă, la loc nalt; pe lăngă care iaste şi oraş, varuş, de lăcuesc Turcişi creştini mulţi; unde şi Episcopie, ce să zice Zituni1. Aicea încă iaste corfos de Mare, de vin corăbii. Acoleâ au adus limbă2 pe un Horvat3 ce l-au fost prins la Bosna.
       1 De Zeitun.
       2 Spion.
       3 Horvat = Croat.
       51.  Maiu 2ă. i’urcegând dela i/din, am conăcit in mar-
_     • u..r!ii l/dinului, ce s'au zi? mai sus. mergând ceasuri f>.
               conac iaste tot cămpie limpede1, loc aşezat, frumos. «. c;a ■'< -aria şi păna in eorlbsul .Mării. Iar la conac iaste ,'i as d" piatră peste, apa aceasta. Şi. de ceia parle de ). - •; i Ii ia ra in pentru noroaiele ee sănt; care caldarâm ’a:     11.;!nă in muntele ce iast" inprotivă. De supt carele iasă
al! i/.vtir marc dc apă caldă, ce-i zic turceşte- «lăgeâ», adecă i> d cald-* ii11 rî1 in{i, in oare să scaldă oamenii de să eurăţesc
ii-- h.ialc. ca şi ia Fere, care s'au zis înapoi
       Maiu _!(i. Purcegănd dela Gisri-lzdin, adecă dela Podul Izuiiuilui. am conăcit ia Lşehilhori, care greceşte ii zic Sclii-inaori '. mergând ceasuri o pol.
       ha la «dâgeâ", izvorul ci» am zis mai sus, mergând calea
11 • supt munte diasfimă ca un ceas şi jumătate, iasă de supt. munte alt izvor, iarăşi fierbinte, ulăgeâ)), izvor foarte mare.
i    unde la vale către gârlă, iaste crăng, şi, fiind ră vărsă-‘ura de gârlâ şi alte izvoare. iaste şi păpuriş, Ircstiş. pănă in corfo.su 1 Marii, iarăşi cale tot pe supt plaiu. însă de la un :o • >â mai lârge.~-’e, de să iac poeni de sâmănăluri. Iar, ' Iul Schildlioi-i unde iaste. sâ începe bogaz de munţi, de plaiuri. Şi dc la dea! de sat. iaste cetate ce să chiamă Molos, aiuliafe/.e boLiazului acestuia. Iar peste corfosul Mării, dc ceia parl<\cade inprotivă lui Gheni-Şehri, — căci calea iaste ţ»1 ‘ sus, ■— iaste altă ectăiue, cesă chiamă Golos, muhafeze eor-i'usului; unde şi scala lui Gheni-Şehri. Din muntele unde iaste S<■ 11i 1 o 11oi■ i iaste izvor. din care să face vâlcea, de <*.ui'ge pe, bogaz. şi sânt şi alte izvoare. Acest bogaz încă iaste loc strâmt, iar sânt şi sate pe dealuri, pe unde* şi păduri şi crânguri sânt.
       52.         Maiu l’o Purcegănd dela Schilohori, am conăcit la Dilagâua. mergând ceasuri f> pol.
       !’m!j,izu! acesta pana la un loc merge drept pe vale, unde şi vâlcea de izv< >r iast e. in ca re umblă moară. Insă de la moară mainle -a începe deal, vai rele. oale strâmtă, vâlcele de apă,
       : M' ■. 1. :î au : no 1 oi 1;i.
       M"2.: Turcii.
       M' -. i, •': mai ' u -.
       1 S;!i'i! c;!n‘d>iî ; cuv;iiitui ium-M' c I>:irliai'izarcn ace.^lui nume.
       IJin*;t >i>- muiiali/.. Lru \    li m -vof•!)il.  |, 3 :m : mu11;ifi<ji\
                                                                        Al
jiadiiri 'Ic "arniţe, suişuri, po^oraşuri i; 1 (*. jk>i»*ni printre munţi, şi iarăşi Xkyjlwy. de im unt/,*. Prinlre care sâni îzvoivlşc multe, apa bună; iar pogorâşul cest mni de p<* urm;! iaste mai râu, şi să incostişază in multe parii. Iar, după ce pogoară. s;i începe câmpie, Inc neted: măcar cai pe de Inale părţile sănt munţi nalţi 1 şi răi. ia:' locul iaste prea-i'rumos, sale iiiullc. aţ>0 hunr:.
      De acn]e/i de la Bilagâna iaste calc. dreaptă fie niei^e printre munţi la Ştiri, la mănăstirea Sfântului Lueăi Pu.şlnicul. cale ca de 4 ceasuri. Pentru care mănăstire înainte vom povesti, fie cine iasie făcută şi la ce Joc ia-de.
      Maiu 28. Purcegănd dela Bilagâna. am conăcit la Livadie. mergând ceasuri 4.
      53.         De la Bilagâna pănă la Livadie, merge calea in dreapta tot pe supt munţi, iar în stânga sănt lunci frumoase, apă hună, loc şes; de supt carii munţi iasă izvoare frumoase, apă hună. Iar la Livadie întră de sue lunca către munte; pe care să face orez mult şi bumbac. Iar, unde să sfărşaşte lunca, să încep văi de munţi, colţuri, pe carii iaste oraşul Livadie. De la care mai la deal, într’un colţ osebit, iaste celăţuia,cu doao pănzc de zidiu. De supt care iase izvor mare de apă, în cari* umblă mori, şi, curgând pentre oraş, să pogoară în luncă, de adapă orezul şi alte sămănături: iaste loc foarte ciudat,2. Acoleâ de-asupra, in căpătâiul oraşului, are şi mănăstirea Sveti Lucâi — ce s’au zis mai sus — metoh, cale3, căci de acoleâ la deal, pe munte, pe piatră stee, iaste cărare de picior, iar şi de cal, de merge la mănăstire. Care cale ţine ca 6 ceasuri, suiş foarte rău, răpi, surpături, munţi nalţi, pădure; iar. de unde începe a pogoră, atâta iaste locul de rău, cat sare din piatră in piatră. Iaste şi c-ăle o poieniţa, de pasc oile mănăstirii. Iar mai nainte.                                      <
unde iaste pogorăşul cel mai rău, de unde in .jos şi vale                                       j
adâncă, ucirum4; acoleâ, la pogorăş, in pietre, iaste o făntaniţa,                              1
apă bună ; de lă fântână iarăşi pietre rele5, pogorăş rău. Iar
      1 Mss. 1. 3: mari.
      - Minunai.
      3 Mss. I. 3: Meloc-Cale.
      1 IVapaslio. M^s. 1. 3 au. jireşil : unim (Grcc. Emu).
      1      1. 3: |>iolriş.
38
unde să sfărşaşte, de să începe locul a să lărgi, sănt mărăcini, iar locul tot piatră pănă la un loc. Iar de la un loc, către mănăstire, iaste şi pământ, pe unde sănt bietele de grădini şi viişoara. De la care viişoară la deal, între mijlocul munţilor, iaste o faţă de munte ce caută cătră Răsărit, loc nalt, pe care fată iaste zidită mănăstirea ce s’au zis mai sus, cu porunca şi cheltuiala înpăratului Romano cel mic, PorfiroghenituL
     54.      însă povestea şi pricina zidirii ei într’acesta chip curge: adecă pe acea vreme înpărăţind Ţarigradul Romano cel mic, şi, fiind înpărat puternic, au oştit asupra ostrovului Critului. cu gând ca să-l stăpânească. Deci, mergând cu oş-lile până la Livadie, unul din boerii lui cei mari ar fi înţeles de acel pusnic Luca, că iaste om procopsit; care lăcuia acolo între munţi, la o cetăţue ce să chiamă Ştiri, care şi Distomon, unde acum iaste numai sat. Şi, puind boeriul gănd ca să-l vază, s’au sculat de s’au dus la Ştiri, şi, găsindu-1, s’au înpreunat cu dânsul, şi s’ar fi şi ispoveduit la dânsul. Către care boier să fie zis pusnicul că în zădar să osteneşte înpăratul cu oştirea asupra acestui ostrov, că nu iaste de la Dumnezeu lui dat ca să-l stăpânească, fără căt nepotului său numai; ce să nu să mai ostenească, să-şi piarză ostile. Şi, această prorocie boeriul auzind, întorcăndu-să de acoleâ, au spus înpăratului. înpăratul, auzind1, s’au întristat, şi au poruncit să facă vânătoare. Şi, într’acestaşi chip mergând şi vânând, au nemerit şi acolo, la Ştiri, unde era pusnicul. Carele dacă au auzit de înpăratul, i-au eşit întru închinăciune, şi, fă-căndu-şi cinste, plecăciune, au chemat pe înpăratul, rugăndu-1 să priimească a merge către chilia lui. Unde înpăratul mergând. după altele ce ar fi zis către pusnic, i-au spus şi de ceia ce ar fi zis cătră boeriu, cum că nu iaste lui dat a stăpâni acel ostrov, fără numai nepotu-său. Şi, aşa, şi către înpăratul într’acestaşi chip spuind, şi zăticnindu-1 ca să nu să ostenească, au lăsat şi înpăratul după prorocia lui.
     După aceia l-au rugat Sfântul ca să fie înpărăteasca lui poruncă să-i zidească o biserecuce2, să sălăşluiască acolo; şi după rugăciune îndată au poruncit să să facă gătire de cele
        1 Ms. 3: deaca au auzit.
        - Ms. 1, 3: biscricucă, besericuce. Forma se întâmpină şi aiurea.
39
trebuincioase spre zidire. Şi numai cu aceasta înpăratul la Ţa-rigrad întorcăndu-să, au trimis şi meşteri şi alte aposclievi1 de cherestea2, şi, începând, au zidit această mănăstire, a căreia făptură înlăuntru şi pietrele somachii3 şi marmurele şi psifiile şi zugrăvelile cu psifii^ şi altele sănt foarte ciudate şi vrednice de lăudat. Tâmpla cea mare iaste de marmură săpată, stâlpii dverilor şi ai icoanelor sănt tot de somachi, pă-reţii şi 4 coloane, ce sânt boitele pe dănsele zidite, căptuşite tot cu lespezi de somachi; de-asupra are catihumena ca şi Svetaia-Sofia, şi ceialaltă făptură a bisericii pe sămuirea Sfintei-Sofli iaste făcută. La stâlpii icoanelor şi la colţurile stranelor celor mari au avut 9 pietri avQpcaec5, adecă cărbuni, puse cu meşteşug ca acela, de strălucia biserica cănd aprindea făcliile, au când răsăria soarele; carii av0paxsc pe vremile războaielor să fie trimis Papa să le fie luat, şi acum să află la Roma. De spre partea stăngă, în coastele bisericii cei mari, iaste altă besericuce, făcută de treaba înpărătesii, şi aceia frumoasă, iar nu cu lespezi de somachi; din care iaste uşă pe la catihumena şi pe jos, de întră în cea mare. Iar biserica cea mare iaste zidită pe boite cu stălpi de piatră, unde şi pristol iaste, de fac iarna liturghie. Acoleâ sănt mormănturi de marmură, piatră întreagă, şi acoperişul de-asupra cu slove foarte ciudate, de nu să pot ceti. Lăngă oltar den afară iaste apă adusă pen zid; care apă are răsuflătoare cu meşteşug, de întră şi în biserică, de spală marmurile. Are şi chilii în-prejur, ca în chip de cetate, iar nu sănt atăta cu meşteşug zidite; zic că cele vechi să să fie stricat, şi pe urmă cu mulţi ani să fie zidit altele, căci zic că au stătut şi pustie mulţi ani.
       Deci, după ce s’au isprăvit mănăstirea, puind hramul pe numele Sfântului, s’au mutat Sfântul acoleâ, de şedea; unde după 20 de ani s’au şi pristăvit, şi moaştele lui le-au pus în groapa în carea îi gătise în zid, la strana cea din stânga, ce stă şi pănă acum. Iar moaştele zic să le fie luat cănd era războaiele pe acolo, înpreună cu dvera oltariului şi uşa cea mare
       1 ’ATtocxEOYj, pregătire.
       2 Ms. 3: chiraste.
       3 Vezi mai sus, p. 23.
       4 W7j<poi. Vezi mai sus, p. 23. .
       5 Escarboucles, fr.
40
a bisericii, carii au fost foarte minunate, şi zic că şi acestea să află la Roma.
      55.      De acoleâ de la mănăstire iaste cale dreaptă, de merge printre munţi, şi iasă drept la Mare, înprotiva Pa-trei \ cale ca de trei ceasuri; unde are metoh şi liman, de le stau caicele; au şi loc de sămănături. De ceia parte, la Patra, în Morea, încă are metoh, biserică, case, grădini, vii, şi mai are şi prin alte multe părţi de le vine venit, tot cu hrisoave înpărăteşti şi patrierşeşti întărite. Pe de ceia parte, pe din dosul mănăstirii, iaste altă cale, de merge către Ştiri, şi în ceia parte către Bilagâna, calea ce s’au zis mai sus.
      Maiu 29. Purcegănd de la Livadie, care greceşte: Liva-dies, am conăcit la Stife2, mergând ceasuri 8.
      56.      Iar 3 de la Livadie pănă la Stife, adecă la Thiva, iaste -tot luncă, loc frumos, şi pe de o parte, şi pe de alta munţi, dealuri; de unde şi izvoare frumoase ies, ape bune. Iar Thiva iaste oraş, casabâ mare; unde iaste deal, surpături. Iar ape are frumoase, care vin de la deal, de supt nişte cămări de piatră, în care umblă mori. Are şi aer frumos, bun; iar de la oraş la vale şi la deal sănt lunci, cămpie, pe unde au vii, grădini. Aceasta iaste Thiva cea lăudată de Elini, unde să făcea războaiele lor cele multe. De acoleâ pănă la cetatea Evripo, care Egriboz4, iaste cale de 6 ceasuri. Cetatea aceasta iaste pe un pisc de deal ce întră în Mare, cetate mare, frumoasă, unde iaste şi paşalăc; lăcuesc creştini, Turci şi alte limbi. Afară de cetate iaste loc larg, oraş, sate, vii, grădini. Acoleâ la Thiva iaste Mitropolia lui @y]6wv. Iaste şi paşalăc. Aice şi la Livadie nu ştiu Turcii să vorbească turceşte, ce tot greceşte, afara numai din cadiu şi din Voevoda5, carii să trimet dela Ţarigrad. Acoleâ la Stife au poruncit Vizirul de au tăiat pe ciaşătul horvatulc, ce s’au zis mai sus că l-au prins la Bosna.
      57.      Acoleâ au venit veste de la Capitan-Paşâ, cum că, mergând el cu dunanmaoa, adecă cu armada, la ostrovul Tino,
        1 Patras. Ms. 1 are: Patriei.
       2 Teba (3ţ 0-7)6sţ).
       :i Lipseşte în mss. 1, 3.
       1 Turceşte.
        0 Aici ca şi la Galata, administratorul părţii creştine a poporaţiei. c Spionul croat.
 '"'1
                                                                                                 -ii
]-;iii luat; caro luroe-şlc ii zic IslindiP. inlr’ace.-l ostrov iaste colnic, şi inpro.jur varuş. şi alte sale. Caro celalo nu s'an luat altă dală. însă luarea oi au f'osl inlr’acostaşi chip. că. fiind intr'insa un prevedor- frănoesc, cu vro-o 50 do soldaţi, dc o păzia, după ce au sosii Capitan-Paşâ cu dunanmaoa. au trimis la prevedorul şi la creştinii ce era acolo. ca să dea cotatea cu hine, că, de nu o vor da. o voi* lua-o cu războia, şi-i va trece prin sabie pe toţi.
       La care au vrut să stea inprotivă Francii, dar creştinii", inlricoşăndu-sâ, au mers la prevedorul de i-au zis să nu stea împrotivă, oi să dea cetatea, să nu piarză atătea suflete; că, do nu o va fia, îi vor da ei de găt la Capitan-Paşâ. Deci, cuprinzând şi pro unii şi pre alţii frică, au dat cuvânt de vera '■ la Capitan-Paşâ, cu tocmeală ca aceia ca pe Frănci să-i lase să să ducă la Corifus, iar raialele sărămăe la locul şi moşia lor, să fie supuşi înpărăţiei, să-şi dea, haraciul.Şi aşa Capitan-Paşâ au pohtit, şi au dat Francilor voe ca să să ducă, iar creştinii au rămas; şi au intrat, 7’urcii de o au făcut zapt5. După aceia Capitan-Paşâ, din bătrânii ce era acolo, au trimis pe căţiva Capigilar Chehaiasi a lui la Vizirul. Cari Capigilar-Chehaiasi, după ce au mers la Vizirul cu această veste, au luat mare bucurie, şi îndată au
                                               A
trimis şi Vizirul cu această mujdeâ la Înpăratul. Pe care Capigilar-Chehaiasi l-au înbrăcat cu caftan şi l-au dăruit. După ce au însărat11, au poruncit Vizirul de au făcut şenlăc7, slobozind tunuri, puşci, dând în surle, în trâmbiţe pănă la 3 ceasuri din noapte.
       58.       Acoleâ au trimis Ciarcagî-başa limbă de un Franţoz ce l-au prins viind de la Anapoli8; pre carele întrebăndu-1 Vizirul, au spus că iaste omul inginiariului celui mare de la Anapoli, care au făcut cetatea de sus, Palamidul. şi are şi
       1 Ele 'YjV T-fjVOV.
       3 PrnrcdUnre. Se mai alia formele: privedor. prevedur.
        Ortodocşii. Grecii, supuşi Francilor catolici.
       1 Credinţa ; slav, trecut la Turci în timpul războaielor cu Statele slave din Balcani.
       r’ De o au ocupat.
        După acria, inserând: ins. ,S.
       7 Focuri de salve.
       s «A Napoli)». Napoli di Romania. Xauplia.
42
carte de la dansul. în care carte scria că el, vrănd a fi slugă dreaptă înpărăţiei, fiind Franţoz, pofteşte evtihia1 înpă-răţiei; au trimis pe omul lui de le face ştire că oştile frănceşti sănt prea puţine,—scriind anume în fieştecare cetate căte căţi oameni să află, şi ce fel de tărie au, şi cum că Palamidul şi lagumurile2 sănt în stăpânirea lui. Care lagumuri le ştie şi trimisul acesta, şi să poate prin mijlocirea lui a strica lagumurile, şi a să lua cetatea; ce numai să vie cu îndrăzneală.
      De care s’au bucurat Vizirul foarte, şi pe trimis l-au dat în seama lui MusuBru3, tergimanul4 solului franţozesc, ce era de mergea înpreună. însă Ciarcagi era Ghiaur-Iusuf-Paşâ. Iar Serascher făcuse pe Mactul-Oglu Carâ-Mustafâ-Paşâ, pre carele îl trimesese înainte. Şi, afară de oamenii lui, i-au mai dat şi 30.000 de Iniceri, 2.000 de Topcii, 2.000 de Gebegii, 4.000 de Spahii, şi i-au dat şi 30 de tunuri şi doă havan-toplară5, cu mihimatul lor, adecă cu aposchevî.
      59.       Iunie 6. Au purces Inicer-Agâ cu Saxongi-başa, cu Zagargi-başa şi cu toată Inicerimea de la Stife, de s’au dus după Serascher-Paşâ către Ghiordos.
      Iunie 7. Au purces Gebegi-başa cu toţi Gebegiii, şi Topci-başa cu Topciii, cu gebhaneaoa, cu 350 alaiu-topu6, cu 12 balghemezuri, cari le adusese de la Evripo, pe uscat, căte cu 30 şi căte cu 40 de bivoli.
          A
      60.       Intr’această zi la Stife au prins pe un ciaşăt Sclavun 7, găsindu-1 ascuns în casa imamului8 de acoleâ, de la Stife, şi, luăndu-i pe amândoi, pe Sclavun şi pe imam, i-au dus înaintea Vizirului. Şi, mărturisind Sclavunul că iaste ceaşăt, trimis de ghenărariul de la Anapoli să vază cătă oaste iaste, Sclavunului, ca unui ceaşăt, şi imamului, ca unui iatac9, au poruncit de le-au tăiat capetele la leilec-cadăr10. Şi au mai
      1 Fericirea.
      3 Minele (turc.: lagum).
      3 Monsieur Briie, dragomanul ambasadei franceze.
      * Şi: tărzimanul.
      5 Tunuri mari.
      6 Tunuri de alaiu.
      7 Sclavon, Schiavone.
      8 Preot musulman.
      9 Gazdă de hoţi.
     10 Cortul de căpetenie.
tăiat şi pe alţii, ce-i avea prinşi mai denainte. Acoleâ au venit şi Curt-Paşâ cu ostile lui.
     Iunie 9, au purces tuiurile Vizirului de la Stife, făcăn-du-să oturac 12 zile.
     61.       Intr’această seară s’au rădicat un vănt mare, cu vifor, cu ploae, şi atâta s’au înălţat pulberea, căt ajungea la nori; şi s’au întunecat, de nu să vedea corturile, nici om cu om; care vifor multe din corturi au surpat.
     Iunie 10, au purces Vizirul cu toată ordia, şi au conăcit la Menzili-CarăJ, care şi Caries2, mergând ceasuri 3 pol.
     62.       De lâ Stife pănă la un loc iaste bair8 şi cămpie, unde şi un puţ de piatră iaste de izvor, care de-apururea curge. Iar de la un loc să încep iarăşi munţi răi, bogaz, hunie, suiş, pogorăş, loc foarte strâmt. Iar pogorăşul care pleacă spre poiana lui Menzili-Cară iaste cale strâmtă, chesme-caldărăm 4 săpat în piatră, iar din cale la vale ucîrum6, măncătură de apă. Şi calea iaste de largă căt merge carul, şi trece şi om călare. Şi, unde să sfărşaşte pogorăşul, iaste izvorul acela al mătuşii ce au ieşit să pască caprele în luna lui Fevruarie, şi au îngheţat de s’au înpietrit cu capre cu tot. Carii poate că vor fi fost odată, iar acum nu iaste, fără căt izvor iasă din piatră. De la izvor la deal în stănga iaste iarăşi munte, pe care iaste cetate veche, stricată. De acoleâ începe locul a să lărgi, şi mai nainte iaste făntăniţă de piatră, apă adusă iarăşi puţintică; ce pentru treaba oştilor au săpat gropi de apă, şi de acolo s’au adăpat. Poiana aceasta va ţinea în lung şi în larg ca un ceas şi mai bine, în care nu să află altă nimic, fără pietre şi cimbru sălbatic. Sănt şi nişte ciolpani de gărniţă; iar înprejurul poenii pe de toate părţile sănt munţi nalţi, piatră stee. Şi în poala munţilor de spre stănga, în fundul poienii iaste o mănăstire făcută de înpăraţii creştini, mănăstire frumoasă, cu cubeleG, cu stălpi de marmură, cu zugrăvele, cu psifii; are şi chilii împrejur. De la vale
        1 Nucii de popas de poştă.
        2 Greceşte: nucet.
        3 Vezrnota 3 de la p. 34.
       4 Pavagiu cioplit.
       5 Prăpastie. Vezi nota 4 de la p. 37.
        0 Cupole.
de mănăstire iaste aghiazmă. izvor cu boltă de piatră acoperit.
      63.       Iunie 11. Purcegănd de la Menzili-Cară, am conăcit la Menzili-Megare, adecă la Megara, mergând ceasuri 5.
      De la Menzili-Cară începe iarăşi suiş la munte, loc pietros, suiş rău, şi după suiş pogorăş la vale; unde iaste poieniţă, sat şi o mănăstioară. De acoleâ iar calea la vale, şi sa încostişaza pe după alt deal; după carele iaste iarăşi o poieniţă, în carea iaste şi puţ de piatră, şi de la puţ mai la deal iaste sat pustiiu. biserică de piatră. De acoleâ Începe iarăşi suiş rău. loc pietros, şi după suiş pogorăş drept la vale. pe unde sănt     coconari sălbatici:  de acoleâ iarăşi suiş,
şi iarăşi pogorăş, cale făcută tot cu       ciocanul,  loc fără   de
apă; care aceste suişuri şi pogorăşuri sânt 12. Iar pogorăşul cel de pe urmă. care iaste mai rău decăt toate, pe unde iaste dumbravă de coconari sălbateci, iaste munte despicat în doao, piatră stee; care de departe să vede ca cum le-ar fi vârfurile aproape unul de către altul. Printre carii, pe supt coastele muntelui celui de-a dreapta, iaste cale făcută cu ciocanul, chesme-caldărăm, cat trece un car. Şi din cale la vale iaste vale adâncă, pietre mari, măncatură de apă; care ţine pana în luncă la Megara. Iar calea după ce iase dintraceşti munţi,     să depărtează la     vale, şi   merge     tot
prin dumbravă de       coconari sălbateci   pănă ce    pogoară    în
luncă. Iar lunca iaste lată in sus şi în jos. spre munte şi spre Mare, loc aşezat, şes neted. Şi spre partea de la deal în luncă iaste canarâ1 de piatră, munticel, pe care iaste culă naltă do piatră, mănăstire, episcopia lui Al377.0107: biserici mai - multe, chilii, case de piatră, şi" înprejurul lor cetate, loc foarte ciudat. De spre partea dreaptă, supt munte iaste sat. biserici de piatră; iar apa lor iaste în puţuri adănci, — că intră omul de o aduna cu saplaicul3; iar apă bună, rece, numai puţintică. De ceia parte de eetăţuie iar loc aşezat, luncă pănă în Mare, priveală frumoasă, în marginea Mării, de la vale, pe un munticel, iaste altă cetăţue;
        1 Carieră.
        2 In ms. 1. 3: mai mici, multe chilii.
        3 Ciubăr.
iar do la deal iaste sal : biserici. lini. vii. copan «ic lac roşcove. a cărora frunză seamănă ('a a frasinului. Iar mai jos do celăţuia cea mică iaste ostrov, in care iaste mănăstire mare. ce să chiamă Neştiuta De acoleâ de Ia Megara pănă la Alliina iaste cale de trei ceasuri, căci ninge tot pe acea obrejio de loc.
      64.        Iunie 12. purcegănd de la Megara. am eonăcit la Morsinliehi, mergănd ceasuri 6.
      Din lunca Megarii inlră calea in dumbravă. iară şi de eoeonari sălbatici, şi pănă la un loc iaste drum bun şi poieniţă ou tufe, iar dela poieniţă la deal să începe suiş de spre stânga,, vale adăncă; despre dreapta, aşijdere măncătură de apă, loc, nalt. (Halea să incostişază intr’o parte şi într’alta. Mai la deal iaste silişte de sat, şi de la sat la vale un puţ de piatră, foarte adănc şi fără de apă; de acolca la deal iaste suiş rău, şi după suiş pogorăş, vale adăncă, care dă in Mare, căci că acoleâ vine Marea de să coteşte ca un corfos. De acoleâ la deal, printre munţi, iaste iarăşi ca o hunie suiş, şi pănă suie de-asupra merge calea tot pe coasta muntelui: loc pietros, cale făcută cu ciocanul in piatră ; de unde la vale iaste iarăşi vale adăncă, pănă în Mare; acoleâ unde sue, de-asupra pe munte, iaste loc foarte nalt, de unde în jos iaste vale foarte adăncă, prăpastie, pietre mari, pădure de coconari.
      Acoleâ să apropie corfosul Examilului, de unde să vede cetatea Corinthos. De acoleâ ia calea pe coasta muntelui ce iaste de-a dreapta. Care şi acesta iaste munte nalt, piatră, stee. însă calea pănă la un loc pogoară drept la vale, iar de la un loc merge costiş pe munte, precum am zis. De la care vale iaste ucîrum, prăpastia ce s’au zis mai sus; şi ţine coasta aceasta ca un ceas şi jumătate; de-acîi dă la un loc mai bun, unde iaste dumbravă de coconari sălbateci. Şi de acoleâ. luănd calea pe lăngă altă prăpastie ce iaste in dreapta, de spre Mersinlichi. merge câtva calea dreaptă, bună şi largă, apoi începe iarăşi a pogoră ea printr’o hunie. Deci. eotindu-să intr’o parte şi într’alta, şi pogorăş drept la vale fiind, pogoară în valea cea adăncă unde iaste prăpastia, prin care vale curge un părăiaş ce iase
      1 In ins. 3 : gol. Poate că prin acest cuvânt ş’a îndeplinit numai li] .sa.
      din munţii de la deal, şi, mergând calea câtva pe vale, începe iarăşi a sui la deal. De unde pogoară în altă vale, care-i zic Mersinlichi, pe unde curge altă vălcea, ce iase iarăşi din munte, viind printre nişte pietri mari. Care iaste apă foarte bună şi uşoară; şi afară dintr’aceasta mai sănt şi alte izvoare, havuzuri de piatră. Care. aceste văi şi vâlcele pogoară pănă în Mare, ca nu iaste departe. Iar pricina de-i zic acestui loc Mersinlichi iaste că acoleâ lăngă vălcea, de ceasta parte şi de ceialaltă, sănt tufe multe, crănguleţe de zmi-cele de mersini; frunza lui şi lemnul samănă cu mălinul, numai borboanele sănt mai roşioare şi mai mici, nu sănt mari şi negre ca a mălinului, — şi mirosul lui iaste foarte frumos.
      65.      Iunie 13. Purcegănd de la Mersinlichi, am conăcit în lunca Examilului, în marginea Mării, supt cetatea Ghiordos, mergând ceasuri 5.
      De la izvoarele lui Mersinlichi iaste iarăşi suiş rău pănă la un loc, apoi să coteşte într’o parte şi într’alta, pe unde in jos sănt vii adânci, la deal munţi nalţi, pădure de coconari sălbateci. De-acii, mai suind un piept de deal, să începe pogorăş la vale, mergând calea drept la vale, apoi curmeziş, şi, iarăşi la vale, drept povârniş. După aceia să mai îndreptează locul; pe unde iaste iarăşi dumbravă de coconari, şi, după aceia, să mai îndreptează locul; pe unde iarăşi dumbravă, mărăcini, tufe, iarăşi tot loc pietros, pănă ce pogoară la ExamiJul cel adevărat, în loc limpede, fără de copaci, fără de mărăcini. Şi de acoleâ, de unde să începe Examilul, calea merge în dreapta pe marginea corfosului Mării, din sus, de spre Epactos. Iar, in stănga, pănă în corfosul celalalt de spre Evripo, iaste Examilul; însă nu loc tins, ce canarale de piatră, surpături, mâncaturi de apă, pănă la un loc unde au fost strajă de zid, derbent, de păzia martalogi de spre partea Frăncilor, — căci pănă acoleâ aproape venia şi hotarul Ţării Turceşti.
      Iar de acoleâ să înalţă locul, şi înainte să limpezeşte, să tocmeşte; care ţine pănă aproape de varuşul lui Co-rinthos, şi în jos pănă în ţărmurile Mării (care ţărmure iaste nalt, şi pe alocure cu canarâ de piatră), şi înainte pană în tabiile1 cele de pământ ce sănt în marginea Mării,
1 Redute.
                                                                                                  47
şi mai înainte. Iar Examilul ţine în lung către cetate ceasuri 2 pol., şi în lat, din Mare pănă în Mare, iarăşi ceasuri 2 pol. însă tabia iaste făcută ca o cetate, cu zid nalt de pământ, cu bedenuri *, loc de tunuri şi de puşci. Şi de la tabie la deal iaste culme de pămănt rădicată, care ţine în curmeziş pănă aproape de varuş, unde sănt alte tabii, iar nu mari ca cea de jos, şi de la tabia cea mare pănă la tabiile de sus, şanţ mare. Aşijderea şi tabiile încunjurate de şanţ, pe lăngă care iaste loc rovinos, de ţine apă. Iar varuşul ce s’au zis, iaste oraş dedesuptul cetăţii Corinthos, case de piatră, biserici, şi din zilele Frăncilor zidite, iar şi din giamii prefăcute; la care stau minarelele, că nu le-au fost stricat Frăncii, fără căt au fost luat lunile2 şi au pus cruci în locul lor. în care varuş sănt şi făntăni de izvoare şi puţuri.
       De unde la deal să începe muntele Corinthos; care munte iaste nalt, piatră stee, osăbit de ceialanţi munţi, ră-tund, pe de toate părţile prăpastie. Pe care munte iaste zidită cetate; şi, pe unde iaste prăpastie mai mare, iaste zidul cetăţii numai o pânză, iar de spre poartă, fiind locul mai jos, iaste cetatea cu trei pănze şi cu trei porţi. Unde acolo înlăuntru, de spre porţi, sănt casele cetăţenilor, de lăcuesc. Iar, de spre partea dreaptă a porţii, mai înainte de case, fiind un colţ de munte mai nalt, iaste făcută pe dănsul o culă naltă de piatră, iar cu bedenuri, unde stan tunuri, de bat departe; care iaste streajă porţii cetăţii, foarte tare. Mai sus de mijlocul cetăţii în6ă fiind locul nalt ca un buric, iaste moară de vănt, unde şi steagul cetăţii să pune. Şi cetatea din jur înprejur are burgiuri8, adecă bedenuri, 7777 4. Iar apa lor de băut iaste în sterne, apă strânsă de ploaie şi de la făntăni adusă; între care sterne iaste şi una care o au zidit Sfeti Pavel Apostolul, cu cheltuiala şi învăţătura lui, — căci cu Corinthenii au avut a face mai mult. Den afară de porţile cetăţii, şi în dreapta, şi în stănga, iaste vale adâncă; iar calea porţilor iaste o culme de deal, pe care iaste caldărăm de piatră, de întră în cetate. De ceia parte de vale, înpro-
       1 Crenele.
       2 Semilunele.
       3 Forturi.
       * Aşa, în ms. 2.
ii va porţilor. iasie deal. care face ha valea porţilor, şi după
       deal s'au supus Inieerii de au luat meterez, şi au aşezat Uimirile, hal,uhemezurile, — pentru care iată înainte să po-v( cleşte, insă ord ia s’au pus den sus de tahii, in marginea Mării, unde caută către Patra; de unde la deal iaste luncă, dumbravă mare de măslini, şi să lace untdelemn mult, — căci unlubde-lemn şi măslinele lui Corinthos sănt lăudate. Mai înainte de dumbrava aceia sănt sate. vii multe şi loc de sa măi lături.
       66.      Deci. după ce au sosit şi Vizirul cu toate oştile, îndată au galii pe un Agă şi l-au trimis la cetate, la straordina-rion ! şi la prevedorul, cu solie să le zică să dea cetatea cu bine. căci, de o vor da-o de voe, pe Frănci, cu fot al lor ce. vor avea, ii vor lăsa de să vor duce cu pace şi cu cinste, iar raialele vor rămânea ca nişte raiale, de-şi vor stăpâni casele şi moşiile, şi-şi vor da haraciul înpăratului; iar, de nu vor da cetatea de voe şi cu bine, o vor lua-o cu războiu, şi-i va trece pe toii prin sabie. Care Agă, mergând cu Meag alb. dupre cum iaste obiceiul, au deschis poarta de au intrat, şi şi-au dai solia după poruncă. La care acest răspuns au dai, cum că stăpânul lor care i-au trimis acolo nu le-au poruncii ca să dea cetatea, ci să o păzească şi să stea inprotiva celor ce vor veni asupra lor, iar Măria Sa Vizirul, de au venit ca să o bală, gata sănt şi ei a răspunde din cât Ie va ti putinţa. Care răspuns văzându-1 Vizirul, s’au umplut de mânie şi îndată au chemat pe Inicer-Agâ, pe Tnpci-başa, pe Gebegi-başa, pe Cumbaragî-başa şi pe alţii, şi le-au poruncit să facă gătire de războiu, să meargă Ini-cerii la metereze, să suc gebhaneâ,, cumbarale, tunuri, bal-ghemezuri şi havan-toplară, ca să jnproaşce cetatea de noapte, şi după poruncă au făcut fieştecarele gătirea lui, şi au începui a aduce fieştecarele cele trebuincioase şi a să sui şi Inieerii spre meterez. însă Frăncii, după ce au dat acest răspuns. numai decât au scris carte la Ghenărariul de Anapoli, Alexandru bon-, dăndu-i în ştire de venirea Vizirului şi de mulţimea osiilor turceşti ce s’au strâns, şi de ceia ce le-au
            S(io, h'inii' 'j)(*r*i;t]. I!! 11 11 11 l.
poruncii Vizirul, şi dc răspunsul cc au dat ci. La carii Ghenă-rariul au răspuns să stea cu bună inimă şi cu nevoinţă. pentru dragostea lui Sfeti Marco şi a Prinţipului1 şi a Creştinătăţii, să nu dea cetatea, căci peste doao, trei zile va sosi şi Dollin Cupitan-Gheneral2, cu armada, cu oşti, şi le va trimite ajutor. Care scrisoare după ce o au văzut straordinarios şi ceialalţi, au luat mare bucurie, şi au început cu inimă a să bate.
     67.      Iunie în 14, Marţi, după ce s’au dat porunca la toţi cei ce s’au zis mai sus, au rânduit şi pe Cearcagi-başa şi pe Seraschcr-Paşâ3 să meargă cu oştile să încunjurc pe de ceia parte, ca nu cumva să vie niscare oşti de undeva, fără de veste. Şi, mergând Serascher-Paşâ, şi-au pus saivanul4 sus într’un deal, înprotiva cetăţii, iar Cearcagi-başâ păzia bogazul ce merge cătră Anapoli. De Marţi seara, după ce s’au suit Inicerii, Gebegiii, Topciii, au început căte puţin puţinr' a să supune dealului, şi pe’ncet, încet lipindu-să de nişte pietri, au luat. puţintel meterez, adecă aducând şi tunuri ca să aşeze. Au prins de veste Frăncii dinlăuntru, şi numai de. căt au început din tunuri a-i înproşca; unde şi Turcii, aşezând după pietre vre-o doă tunuri, au slobozit şi ei de câteva ori asupra cetăţii. De-aeii, trecând din noapte câtva, au încetat.
     68.      Iunie 15, Miercuri, s’au dat poruncă la Topci-başa ca să suie balghemezurile şi havanurile de cumbarale, ca să înproaşce cetatea de noapte; şi după poruncă suindu-le şi muncindu-să'! ca să le apropie, să' le aşeze, iar le-au prins Frăncii de veste, şi au început din cetate a-i înproşca foarte tare, şi aşa, neputăndu-le apropia, şi înproşcănd şi ei de departe, pănă la trei ceasuri de noapte, iar au încetat.
     Iunie 16, s’au dat iar poruncă ca să meargă Inicerii şi Serdenghecitiii7 la meterez, şi mergând gloată multă, şi dănd năvală prin gloanţele ce veni a din cetate, căt mulţi din Iniceri au perit, abia au suit vre-o doă balghemezuri pănă
      1 II principe, in veneţiană: dogele.
      : Capitano-gencralc, Girolamo Dolflno.
      3 Generalisimul.
      4 Cortul.
      5 Ms. 2: căte puţintel, căte puţintel.
      0 Ms. 2: muncind.
      7 Soldaţi de aventură (Serdenghesdi).
50
după muchea dealului ce iaste acolo înprotiva uşii cetăţii, şi cu acelea au suit doao havanuri, unde avănd nişte coşuri făcute de nuiale ce le purta în cară, le-au umplut de pămănt şi au aşezat balghemezurile şi havanurile pe dănsele; şi, luănd şi Inicerii căte puţin înainte meterez, au trimis Inicer-Agâ de au făcut ştire Vizirului că s’au aşezat şi au luat şi meterez, zicănd că deseară cu ajutoriul lui Dumnezeu vor începe de vor arunca cumbarale, şi vor da şi din tunuri.
     69.      Deci, cănd au fost îndeseară, la doao ceasuri de noapte, gătindu-să Cumbaragi-başa ca să arunce cumbarale, s’au suit Vizirul în foişorul de priveală ce să chiamă Adalet-Chioşchiu, adecă Foişorul Dreptăţii, şi au poruncit să strige telaliul ca tot omul să stingă focurile şi lumânările de pe la corturi, să nu să afle nicăiri lumină. Şi aşa, stingăndu-să toate luminile, au aruncat o cumbarâ, care mergea foarte pe sus, cu flacără mare, şi, vazăndu-o Turcii, numai decăt au început a striga cu zgomot mare precum strigă ei la dovaoalor seara şi dimineaţa: alah, alah, alah, apoi hu, hu, hu, după obiceiul lor, şi, mergând cumbaraoa, au căzut deasupra în cetate, şi după dănsa tunuri şi iar cumbarale, şi cei din cetate iarăşi cu tunuri. Şi, începând Turcii cu năvala a să apropia către cetate, au început şi din puşci a înproşca unii într’alţii, căt să putea ajunge, de curgea focul ca fulgerul şi de spre o parte şi de spre alta, şi, ţiind foc neîncetat pănă la cinci ceasuri de noapte, au încetat.
     Iunie 17, în revărsatul zorilor iar au început din cumbarale, din tunuri, din puşci şi din granate, şi de o parte şi de alta, foc neîncetat, ţiind înproşcarea pănă în răsărita soarelui. De-acii s’au mai rărit focul, şi, dând aşa rar pănă la prânz/au încetat. Căci peste zi era zăduhuri, călduri mari, vănt tare, de abia răsufla omul. Iar, cănd au fost mai na-inte de chindie, au trimis Vizirul de au chemat pe Inicer-Agâ, şi l-au întrebat de halul cetăţii, în ce chip iaste, şi de iaste vre o nădejde de a să putea lua. Ei au răspuns 1 că, din bătaia de astă noapte a tunurilor şi a cumbaralelor, s’au stricat înlăuntru câteva case, şi au crăpat şi zidiul drept poarta de afară. Numai a face Inicerimea hugium, adecă năvală,
1 Mss. 1, 3: spus.
51
iaste cu anevoie, că n’are de ce să apucă, fiind piatră netedă, şi ucîrum, vale adăncă. Şi aşa, auzind Vizirul, au trimis de au chemat pe Defterdariul, şi i-au poruncit ca să gătească câteva scări nalte şi să le trimită deseară la cetate, căci peste noapte, cănd să vor putea apropia Inicerii, iaste să le pue pe munte, să le facă hugitim. Şi au mai poruncit şi Inicer-Agăi ca să scornească Inicerii, să meargă la meterez, că zăcea tot prin papură tupilaţi. Şi după poruncă au făcut scările, -şi le-au suit, şi Inicer-Agâ încă au trimis ciauş de Iniceri, de scornia Inicerii la meterez.
      Şi aşa, pănă în sară străngăndu-să mulţime multă de Inicerime, s’au supus după tunuri; şi, cănd au fost la un ceas de noapte, au început Turcii a arunca cumbarale şi a da din tunuri, şi din cetate iar tunuri. Şi, printre gloanţe apropiindu-să mulţimea Inicerilor cu năvala către cetate, şi dănd cu puşcile în sus către bedenurile cetăţii, au început şi Frăncii a-i înproşca din puşci şi din granate, slobozindu-să şi de o parte şi de alta focuri necurmate. Şi, cu atăta silă şi moarte ce s’au făcut, nimic cu scările nu s’au putut apropia de ■cetate. Şi au ţinut focul din cetate şi de afară pănă a doao zi dimineaţa; apoi, începând furtună mare de vânt, au încetat focurile, şi au stătut pănă la chindie.
      70.      După aceia iar au poruncit Vizirul de au venit Inicer-Agâ, şi l-au întrebat de halul războiului. El au răspuns că nu să pot Inicerii apropia, că-i înproaşcă din cetate foarte tare, şi s’au şi speriat, de zic că nu vor mai merge,—că n’au cu cine sa bate. «Să ne scoată la cămp», zicea, «să ne batem,
                             A
şi pentru lege şi ogurul1 înpăratului să murim, că la aceia am venit; iar în piatra sacă n’avem de ce ne apuca, ce perim ca nişte dobitoace». Vizirul i-au zis: «Agâ, puternicul înpărat de la tine şi de la tot cuiul2 ştie şi aşteaptă izbândă, şi, de va da Dumnezeu să fie după voia şi pofta noastră, mare cinste şi bun nume vom câştiga; iar, de nu vom face gairet3, şi va veni care cumva lucru înprotivă, şi de ghiauri vom fi
      1 Norocul. In manuscripte : ogurului.
      2 Robul.
      3       Mss. 1, 3: gazret=râvnă. Locul deci din Văcărescu nu e unic (Şăineanu, o. c., III, p. 147).
        -i          a.UU!: : ,' ■■ ■ !! j,’! j !| j.’l fii OLii\' I L! Ui 11 Ş
 c         ;< ■■. ; i !. • i • .              •. i:i Sen\< ’llui H’> ’ii iî-A^
 ■ ■: ;;i;■ ’       i”} in: r-> ! :ii*! r^a ia »'*.*!;*(«.*. .Si
        ; .:        c; . >_:uru] I              m M ra m i! u i; şi a vem nade
      i ;■ i, i ; • ! V;' i i' • -''; 1 ]i i i ‘ Cei a i ca 11.
        71.  sj aş-t. i- -.-şii t< i imV'M-Agâ. au tăcut i£
        'ii Vi/irul. de au strâns }"■ toii mai marii
 .a- i a i . a i va; i î i ■ ii i va ia i ur-'i j lOiami ■( •asi;; i la -■ mea rua i.i cei1!. •. > i, < i u j >■a porunca. neputaii' ■•iiiji. s’an -'ailai de an i!i>*r.- cu toţii. Şj. dupâ c< '.■aia. au ni<• ■]iiiS oa af,>ra a. «la din iunuri. liind _i'(,jiaii in 11i’*11*|■ a/ ; aşijderea >i din lâuntru. din iii >a [ tl« ■ a ii ;! j, -i • j, i ] i Tiircii a. arurica cumbai ri l a sa a ] H'o] )ia ca i re pi >;i rta n *t;> ţ î j. ca ci prinţ I ;>utinia. şi i'oar! ■ cu sila. şi cu mare nevoie, t
 • ■fi din launiru va/md. au început şi ei a-i it şi cu uranal'-. cu tocuri necurmaţi.1, din cat le <_ î"c au ţinui pana a doao zi dimineaţa; apoi riic. şi iiihânva noapte au spart ci.'i din lăun lunuri 1 ur-■■ --ii; uica intr'un tun au intrat u da i-au astupat.
        Şi. inir'acdaşi -iiip mai tâmpindu-sâ 'I p'M'tal dc cetate. şi au început do departe un tun. cate doao. şi cuini>arale. foc ]•<*pâ du pa ce au apus soarele, s'au strâns iarâşi ii şi cu navala marc mergea asupra cotaţii, oile. şi aliii aiaincand e.uml >a ra ] tv. şi Topciii < care liuLUum cei din cefale foarte tare si cu ac statul şi, locuri rieinceiale sloiiezind din ti şi din uranate. au linul locul pana la patru cea: ap ’j. mcap.-iiid iar furtuna de vânt mare. au curi. depaviăndu-sa de cetate.
        72.  Iar. când au l'osi Marii dimineaţa, la 2
        .M-. 2: ym.'h a ru-una;: a . i<; Ldnawri şi eajietoh -           ;ii-5r.(j' ■ ii•..iv-j.'.-rafiiV, a|.arac ' ! I    . S" ; C a i.'' -; a | '! i î; a1 ■. ■ iaîiic ri. \. /.! a p. ,ţf(.
53
vântul, au început iar câte doao, căte trei tunuri a slobozi, şi cumbarale, ţiind focul pănă la vreme de chindie. Deci creştinii din cetate, văzând înglotirea Turcilor, şi temăndu-să, au început a răpşti către straordinarion şi către prevedorul, să deşchiză cetatea, să o dea, au să-i lasă pe dănşii să iasă afară, să să închine Turcilor. Frăncii le răspundea că nu vor da cetatea, ce vor să să bată pănă la unul. Dar ce folos, că era puţintei, şi obosise de starea cetăţii; ce-i ţinea mai mult şi nedormirea şi osteneala \ şi, cu truda ce făcea struncinăndu-să peste bedenuri într’o parte şi într’alta, zioa şi noaptea, aducea lucrul slăbăciune şi neputinţă.
      însă, după multa răpştire a creştinilor, văzând straordinarion şi prevedorul că nu-i poate pleca într’alt chip, nici de nicăiri ajutor nu le venia2, şi temăndu-să să nu carea cumva creştinii, făcând8 năvală, să deşchiză cetatea făr’de voia lor, să-i4 dea în mâinile5 Turcilor6, s’au socotit într'ascuns să scoaţă bairac7 alb de vera, şi să trimiţă şi un soldat afară, să meargă la Vizirul, să spuie că vor să dea cetatea. Şi, după socoteală, au scos pe un soldat, învăţăndu-1 să meargă la Vizirul, precum s’au zis.
      Carele, cum au ieşit, l-au apucat Inicerii, şi, ducăndu-1 la Serascheriul şi la Inicer-Agâ, l-au întrebat pentru ce au ieşit. El au răspuns că are să meargă la Vizirul; şi, trimiţăndu-1 cu un Inicer, l-au dus la Chehaiaoa Vizirului, şi Chehaiaoa l-au dus la Vizirul. Pre carele întrebăndu-1 ce om iaste, au spus că iaste Franţez8 granatiariu. Vizirul au zis: «Dar tu, Franţez fiind, ce cauţi la Veneţiani?». El au răspuns: «Pentru pită». L-au întrebat: «Sănt oameni, ostaşi, mulţi în cetate?». El au zis că sănt 200 de Frănci, cu Franţezi, şi 100 de Greci, oameni de războiu. L-au mai întrebat: «Dar ce zic? Au în gândul lor să dea cetatea?». El au zis că vor să o dea, că
       1 Ms. 1, 3: «în nedormire la osteneală».
       2 Ms. 2 are: «vine».
       3 Ms. 2 are: «să facă vre o».
       4 Ms. 1, 3: «să o».
       5 Ms. 2: «măna».
       6 Ms. 1, 3 are aici: «făr’de voia lor».
       7 Steag.
       8 Şi: «Franţoz».
54
pentru aceia l-au trimis straordinariul să spuie ca să poruncească să nu mai sloboază focuri, că vor să scoaţă bairac alb. De care auzind Vizirul, s’au bucurat, şi îndată au tri-
                              A
mis poruncă sa înceteze. Insă pe Iniceriul care au mers cu granatiariul, l-au dăruit cu taleri 250; iar pe Franţez l-au dat pe seama1 lui Musu Bru, dragomanul solului franţozesc.
      Şi, făcând ştire şi la Serascher-Paşâ şi la Inicer-Agâ, şi la ceialalţi, de cele ce au vestit granatiariul, s’au umplut şi ei de bucurie; şi îndată au poruncit să să apropie către cetate. Deci Frăncii din lăuntru fără ştirea creştinilor au scos bairac alb de vera, precum socotise, şi, trimiţând la poarta cetăţii, au strigat să vie om afară, să le spue ce iaste cererea lor, după cum iaste obiceiul de fac simfonie şi legătură cănd vor să paradosească 2 cetate; zicând că ce vor lega Serascher-Paşâ şi Inicer-Agâ şi ceialalţi, va fi legat şi de Vizirul, şi nu vor avea nicio ne voe.
      Şi aşa, încredinţăndu-să Frăncii, au socotit să lege pace numai pentru dănşii; şi, numai decăt încălecănd prevedorul pe cal, carele era copilandru tânăr, om uscăţiv, şi ieşind pe poartă afară, au alergat acoleâ unde era Paşa şi Inicer-Agâ, şi, descălecănd, l-au priimit. Şi cuvântul cel d’in-tăiu ce au zis: «Iată că v’am dat cetatea, fiind cuprins de mare frică; ce ne rugăm să ne lăsaţi pe noi, pe Frănci, cu muerile şi copiii noştri şi cu armele noastre, şi să ne daţi şi oameni să ne ducă pănă la Anapoli, să ne lase acolo. Iar cu cetatea şi cu Grecii raiale faceţi cum ştiţi».
      Şi aşa pe dânsul l-au oprit acoleâ amanet. Apoi întăiu au trimis pe Gebegi-başa, pe Topci-başa şi pe alţii din Ciorbagii, de au apucat porţile cetăţii, ca să nu dea Inicerii iagmâ3. Deci au făcut veste la Vizirul cum că au venit prevedorul, şi ce fel de cerere şi de tocmeală au făcut4 pentru dănşii, şi cum că au apucat şi porţile. De care foarte s’au bucurat Vizirul 5. Şi, asupra aceştia înoptănd, au poruncit Vizirul de au venit Defterdariul, Reis-Efendi şi Ceauş-başa, şi le-au poruncit să
      1 Mss. 1, 3: «măna».
      2 Să predeâ.
      3 Iama.
      4 Mss. 1, 3: «pus».
      D Ms. 2: «De care s’au bucurat Vizirul foarte».
meargă la cetate, să sica acoleâ, ca. (Jupă ce vor <hî<i<* porţile, să aleagă pe Frănci din Greci, să-i dea de o part*', iar Gebegi-başa, Topci-başa să tacă zapt gcphaneaoa, tunurile, puşcile, cumbaralele, gloanţele, iarba ce va fi: şi avuţia cc să va găsi să o scrie Deflerdariul, să o ia in seamă ou catastih.
      73.       Deci peste noapte cei din lăuntru. Frănci, Greoi, mueri, copii, fete, sfrăngăndu-şi tot prin săculeţe, cine ce au putut rădica din ce au avut mai bun, ca să iasă cu dănsele, cănd au fost de cătră zio, straordinariul au poruncit să să aleagă Grecii din Frănci ’, şi, făcăndu-să doao cete, au rânduit pe Frănci de spre partea dreaptă a porţii, unde şi el sta, şi pe Greci de spre partea stăngă. Deci, fiind încredinţaţi Frăncii după legea verei că-i vor lăsa de să vor duce cu pace, cănd au fost de către zio, Miercuri, la Iunie 22, numai ce au deşchis porţile. Şi, cum le-au deşchis, au intrat Gebegi-başa, Topci-başa, Saxongi-başa, Zagargi-başa şi alţii din cei mari, ca să facă zapt mihimaturile ce vor fi înlăuntru, şi altele ce să vor afla, ca să nu jăcuiască, Dar inicerimea irau dat răgaz, ce îndată după dănşii au dat năvală; întră unul peste altul, şi cine să le stea înprotivă, a nu-i lăsă să apuce şi să răpească care cum putea? Care nevoie văzănd straordinariul şi ceialanţi, au scos şpangele să să apere. Inicerii, cum au văzut, ca nişte căutători de pricini, au început a strigă Ghiaur baş caldărdă [=Ghiaurii s’au revoltat]. Şi acoleâ pe loc au început cu săbiile-într’înşii a-i tăia şi a-i ciocărti. Unde şi pe straordinariul l-au omorât. Şi, începând muerile, copiii, a striga şi a ţipa, a plânge, s’au răsipit în toate părţile. Şi, gonindu-i Inicerii, care nu vrea să stea să-l prinză, îl tăia; pre cei ce-i prindea, îi lua robi; alţii săria peste zid să scape, şi, căzând, să prăpădia.
      Care catadichi2 şi nevoie văzăndu-o un popă, şi ştiind ierbăria acoleâ, au intrat în lăuntru, şi, făcăndu-şi cruce, au dat foc în iarbă. Din care aprinzăndu-săşi un lagiim, numaidecât s’au înălţat fumul pănă la nori. Care, mulţime multă de Iniceri cuprinzând, îi împrăştia in toate părţile, de s’au
        ’ Ms. 2: «Francii din Greci». Năcaz.
                           ;;i ini<vri. l'ndc şi popa au porii, piv-, : ,, j;<*■ t            s-t»iis**n <•■•! taiv. Iar s'au prăpădit     şi Saxongi-
                ;/,-!L.-n-_r!-!cişa. zburând in slava norilor, cu multe
                  aripi. Sl-ăU < 1 ,* I t VMf.'J. SV TV, SOT/IM *. 111 Y î‘lN lîlll'} 11< 1 ll'Să
      .-nlui             .-• -Ivii iiiiunccni al lui Molimei.   însă    unii şi-au
_..o! ’                    pesie /iilin a!âră. alţii in cetate. alţii   in lagiîm,
■:i          ;            r\\ văpaie de Inc. Iar şi din porci        si din purcoi
      », >! t *n 11 * * i inprouua cu dănşii să frigea. ci             porcilor nu
|        >: i Ie Uăs>'asra aii 11)11110. să Io pilC altă pricină,
a;a i a din domuziar Turcilor lc zicea că sănt murtâţi", i!• • .-..j au îbsl Turci, şi s'au creştinai, iar nu lniccri. CA a• j s i i’adi' ,m zice ca sa parlia Turcii şi cu porcii, şi, pre-<-;i:m !a 11111i11 ■ ^‘au lacul do cei ce s’au omorăt de tunuri, do puşei şi   d ■ • ura na t<s şi iu     lagutn să să I    ie prăpădit mai       bine
d.- /ee,.  -ini de Ture.i; iar       s'au şi rănit      vre-o trei mii şi      mai
11i■ ie; din carii căli sa vor puica vindeca, pe Gerah-başa puleii ini roba. Iar pe (lumbaragi-başa îl închisese Vizirul mai nainle. pentru o cumbarâ ce aruncase, care, căzănd aiârâ din                ceiaie. au omora I că 1 iva din Inicori; ]>re carele, pă-
randu-l. l-a11 i*’.is la închisoare, şi              au scăpai  de moarte; iar
eeialaiii. ia im am zis. s'au dus Ia Veelzevut.
      74. ! )oi■ j eeialaiii Iniceri au incojiut ca nişte lupi lirăpitori ;n Greci. m Franci, in muieri, in copii şi in fete, a răpi !<i,i in înalt* părţile. Aiuneo sa lie auzit cineva ţipete, vaete şi slriuări. plânsuri. susj>inuri şi lănguiri, (*ă să desjiărţia ba rba! ii de femei, copiii de ].)ărinţi, şi            fraţii de surori,     tră-
-ă!idu-i   cine peste zidiu,         cine pe porţi,     cine pe unde putea,
las'Mo nioio milă. I înde şi pe doao jupan esc l'răncoaice ră-pi' 1 du-1 e nişle Inieeri, şi nepulăndu-să înti*e dănşii intocmi ca re care sa ia. le-au laial afară diil oclafe, şi, gălce-vralu-'ă. s'au laial şi ei mire dânşii unul pe alalt. După ae.-ia caii u'au jiului apuca robi, au dai jaf prin biserici, prin c;i>e. prin mauazii. ])rin j ira vă Iii. de răpia cine ce putea, şi
         ■ ‘ e-, - ■ I. - i a !>ii'fiu." / n!r<- ii, Jş (inilir;) t ia rl-lui I).
      - î*..
             1 .a’., e i? a I f 111 ■ f • < • ~ i: <■ nur rhn/; ] >!ai-;du I <• a ici «! 11 j >; i forma ”rocoasc:i :
  ■/        w;M i i!' aa ' ;i a 7! ! ut 11 rhn/i.
57
fugia: cine potire, cine cliscoase, cine linguri, cine slite, cine zvezde, cine epetrafîle, cine cruci, cine icoane, cine candile, cine cărţi, cine sfeşnice, cine lumânări, cine aur, cine măr-găritariu, cine inele, cine brăţări, cine oglinzi, cine piepteni, cine arginturi, cine arămuri1, cine talere, cine tipsii, cine linguri, cine furculiţe, cine tingiri, cine capace, cine pirostii, cine căldări, cine lighianuri, cine săhane, cine ibrice, cine frigări, cine grătare, cine sfeşnice, cine mucări, cine velinţe, cine strae, cine cămăşi, cine postaje, cine in, cine şube, cine buboaoă2, cine pături, cine cizme3, cine poctale, cine dulămi, cine nădragi, cine brăne, cine brănişoare, cine măhrămi, cine peşchire, cine mese, cine şervete, cine furci, cine fuse, cine fuioare, cine jerebii, cine sfărtoace, cine caere, cine gheme, cine spete, cine iţe, cine vârtelniţă, cine sucăli, cine mă-tasă, cine bumbac, cine lână, cine miţe, cine sape, cine satâre, cine sfredele, cine tesle, cine săcuri, cine topoare, cine ţevi, cine mosoare, cine ciorapi, cine călţuni, cine pălării, cine tichii, cine pieptene, cins peruce, cine cămăşoare, cine antirii, cine căiţe, cine pănzături, cine sticle, cine clondire, cine păhară, cine boţe, cine destie, cine burie, cine năs-trăpi, cine oale, cine vin, cine rachiu, cine oţet, cine untdelemn, cine plătice, cine slănini, cine spete, cine şolduri, cine muşchi, cine cărnaţi, cine găini, cine cocoşi \ şi le ducea la ordie de le vindea.
      75.       După aceia şi pe prevedorul, anume Iacovo Minoto 5, cu mâinile îndărăt legăndu-1, l-au dat pe seama a căţiva din Iniceri, să-l ducă la Vizirul. Şi aşa pe jos, fără de perucă6, fără de pălărie, cu ştreangul în găt, îl ducea bătându-1, pănă ce au sosit la cortul Vizirului. Deci l-au luat Muhzur-Agâ şi, făcând veste Chehaialii, l-au dezlegat şi l-au dus în-lăuntru, la Vizirul. Unde şi prevedorul numai decât cu îndrăzneală a grăi au început: «Dar aşa stau oamenii cei mari
       1 Ms. 2: «arămi».
       2 Cf. Braşovul şi Românii, tabla lucrurilor, pentru bobou.
       3       «Cine postaje», intr’un ms. Se poate ca această înşirare să tot fi fost îmbogăţită de copişti.
       i Enumeraţia e întreruptă numai în ms. 3, urmat de Kogălniceanu.
       5 Giacomo Minotto.
       0 Ms. 1: «peruhă», ms. 3 şi: «peruşcă».
58
la cuvânt, la atâta au rămas cinstea înpărăţiei, să facă vicleşug, să-şi arate izbânda şi vitejia cu robii ? Căci n’au fost după cum iaste legea cetăţilor cănd dau cuvânt de parola». Vizirul au zis: «Dar nu v’am poruncit eu sa daţi cetatea, şi să vă las să vă duceţi cu pace, şi n’aţi vrut, ce aţi răspuns înprotivă, şi aţi fost pricină de au perit atăta sumă de oaste». Prevedorul au zis: «Că, de n’am fi vrut, nu o am fi dat; dar, dacă faceţi una ca aceasta, cum vor mai cuteza alţii a face vera?». Şi aşa numai decât au poruncit să-l ducă la Inicer-Agâ, să fie la opreală; şi, după ce l-au dus, l-au băgat în hiară, şi, legat fiind, şedea de să obidia, căindu-să de lucrul ce au făcut de au dat cetatea,
      76.        După aceia Inicer-Agâ mergând, şi alţi musahibi1 la Vizirul, s’au rugat: «să nu să facă atâta eziet2, ci să să facă o fărâmă de iconomie; căci noi mergem cu o nădejde ca aceia, de va fi voia lui Dumnezeu, să supunem şi pe ceialalţi; dar, dacă vor auzi una ca aceasta, necum Frăncii să mai facă vera, ce şi raialele vor sta înprotivă; că, precum zic Frăncii, mai mult raialele au stătut înprotivă de n’au vrut să dea cetatea». Şi îndată au poruncit Vizirul ca, oriunde şi la cine să va afla Frănc rob, să aibă a-1 aduce la Inicer-Agâ, unde iaste prevedorul, veri bărbat, veri muere, veri copii, să fie acolo; că iaste să-i trimiţă la Anapoli cu corăbiile. Şi, aşa, cine au avut rob frănc, i-au adus acolo la Inicer-Agâ, pe carii peste doao zile i-au şi trimis la corăbii, la Capitan-Paşâ, în chip că i-au slobozit; de unde n’au mai ieşit,—că i-au luat pe toţi robi cu poruncă. Iar pe prevedorul l-au trimis la înpăratul, la Odriiu; iar pe celelante raiale i-au vândut Inieerii, Spahiii, Serdenghecitiii, Arnăuţii, care cum au putut, căte 20, căte 30, câte 40 lei, şi căte 100, câte 120 taleri.
          A
      77.        Intre carii era şi nişte boerinaşi ce le zicea Maniu-nadess, şi Notarades4, şi Petalades5, pe carii îi făcuse Frăncii căpitani de Corinthos; din cari pe unii i-au cumpărat
       1 Mari dregători (musaip, )a Miron Costin).
      2 Risipă.
      a Mamonâ (veneţian: Mamugnă).
      4 Notară.
      5 Petală.
Dragomanul. pe alţii Costandin vataful. şi an cumpăra! şi dumnealui Paharnicul im bărbier. I’oulru carii impizmuindu-să Manolachc (lliiurei-başa 1 eu Dragomanul şi eu Goslaudin vătaful, şi vrând ea să-şi arate răolatea şi credinţa • *;>11• Chehaiaoa, dc vreme ce să eliema eâ iaste al < II1 <• 11 aii11 ei. au mers do au pârât, la Ghohaiaoa cum eâ Dragomanul şi eu boerii rumăneşti au cumpărat eâpeteniile eari au fost mai mari peste cetate, din Greci, puind multe cuvinte jnproliva, că ar avea înţelegere cu dânşii. Şi, aşa, cu manie poruncind Glieliaiaoa, i-au adus inainte, şi i-au întreba! pe nume. precum ii paradosiso- Cliiurei-başa. Şi, spuindu-sâ câ ei sânt aceia, au întrebat şi dc robul lui Vel Pâharnic cum ii chiamă. si, spuind câ-1 chiamă Lucâ şi iaste bărbieriu, carele in catastih nu era pus, au poruncit să şi-l ia. Deci au zis Chehaiaoa cătră robi: «Dar voi, raiale fiind, de ce aţi statut înprotivă de s’au omorât atăta ummeli Muhammeda?». La cari1 au început şi ci a zice. Dar cine le da ascultare? Şi, ca pe nişte răi şi haini ec-i făcea, dăndu-i in ştirea Vizirului, au poruncit să-i puc la opreală.
       78.        Iar la 23 acoleâ au tăiat pe Aslan-Oglu Mehmet-Paşă, pe carele îl rănduisc4 de la Odriiu să meargă înainte, să deşchiză drumurile, să facă podurile; şi, făcănd el mult zulfim r' prin satele pe unde trecea, au venit raialele de s’au plăns dc răutăţile lui ce s’au făcut, şi după jaloba raialelor au trimis do i-au scris tot ce au avut, că el rămăsese'-' înapoi la Mersinlichi, şi, aducăndu-1 şi pe dănsul, au poruncit fie i-au tăiat capul la leilec-ciadărT.
       După aceasta au făcut Serascher-Mare, cu carele in-preună au rânduit şi alt Paşă, şi afară din oamenii lor le-au mai dat şi 50.000 de Iniceri, Gebegii, Topcii şi Spahii. Dăn-du-le şi 30 de tunuri, le-au poruncit5 să meargă la Patra, la
       1 Starostele de blănari.
        ((Predase'.)'
        Mobammedani. Ms. 3. urmat de Kogălniceanu, are in locul crlm-două cuvinte turceşti, acel dc: onste.
       * Ms. 2: «fusese rânduit.)'
       :i Tulburare. Ms. 2: «multe zulumuri)'.
       ' Ms. 2: «era trimis)'.
       * Aceste (roi cuvinte lipsesc in ms. 3, întrebuinţat de Kogălniceanu.
       * Ms. 2: «şi le-au poruncii?'.
r
 ' ■ii. > ■      i   }1 '1 ;       şi sAa ■ :u-. Ia         n ■ Mâ<i
 i- : sdAas ,             ;^ai-_e :: î; u: i !■/ ■ v t ? i'- ■ Anapoli.
 t:     •• şi       ard ia dua*               vv'< < *?*•*! xi!e fusese
        ! • r. A          ! ini:■;! *i.•;t\3 laud         i-‘U’ a colea
 •  ■■■'! 7 iaşi.    * i:■■ ■ ■ i. Ai:ii:;i■;ii**. şi     alţii <••*
        i  i:it<     şAî: isnra vil !o'!l‘\                    au răndu
 -•■ ■■ • ;ii i ;■ ii' • ti.;va 1 _']*i•.)!■• • ir Ini--.*ri. şi
        ii       şi --..diu. Jude-vAi.>r '.•'■“i.-îiii. Şi ;daia au Ic >'<■     !;'r • u I 1» luaî’S:                CoriniliOS.
        79 ’.        ii'i'Pii \it            '■îil.'ilfjrift rjl/rc rfft</;
        lunii* 2*. i*iii-îr'ni d.* la Corinthos. am :: i'/ru^i;ii i f.',-!>uri 3 i.»< >1.
        A' i;1 t-a li* iaşii* (_•; i 11020.Z. de 1001' Ieri. p-'-nire munţi şi j t .* n f r< * surpat uri. peni
 M V,-1 Îl ■' *.-l . ; ! ].l U‘ vi I II i'a r i i ■ ; r j J A . ,* | îj; Uj< vi. 00. T6
 C -:: • e'-za. Iar < iu Hd/a iaşi - • luncă, inc Iar” d
 undo s-ini şi i/.vi >;i ri ■ di* ;ij>â hună. in care u
 —   - -.'' • i pe sup! ;; i n;; f i ■ sânt sate.
        Iunie 20. in ■/.)(>;•. ii<- Sfinţii ApostoliMiere
 di* !;i Cur! 1 '7.<>. •■im < ■''jn A < - i î in luncă. dincolo dc or. ŞUI ,\l'UC'ş. : I 1 ' i ’L•' I IJ M '          <11 l'i ! pol. Dill 111.
 Cui-M*/.ii  s:i iui'-'j).* i!r                       ini ide munţi nai
 s!"*, c;de sirâmt.-i. suiş r;iu. ;n-uorăş. şi la. miji 'iiiiij'd ' •!!]'! i i;d ură. i-urii'* o vă. fi :> 'luşâ miliţie; la •ari* vâlcea inainl'* fiind iarăşi pogorăş rău.
 11i;iii'vilur.i ii’- a[i.-i, pe IAi! —;> can* meriic cale;
 i>a■ i*!. aia i•;i-*iijiş. şi. i•;11 niorue. sa iă 1'LieSie cQ.]( ."ia rşaş'e MOiai/ail aee.-ta. . vi re ţine i;a doao ceas 1' >a i l'şa ş! '■*, ş;i m* •'')>• ci>a.da dc lurjeâ. si. <
 1 a v _ cş'1 *           < "i 11 *■ i intre nari** şi inir’alla. către
 munţi sa ni na b i. asr u i i i ţ. pjaO*a si si câ I re. <• ],:,na in A.najt'>!i. pana in merLunca «•orlbsului
                       iii.- -a..
.; II!              I   i                         ’ I-         ■    i. • - ‘       •
i i.ji» < ] • • i              < ■. ţ! • • ca < i * * U!i -!  ''; ■ i,. i ‘., ‘ ■
       ;iiia i•"> 1 >■ ţjjj. rari;- i*'imn<*ii >j      ii; ^,1, ia — ■
                /. j 1 i i! a din /.ii* ■ I • ■ <!<• * i1 ‘ umil. .-!;■]'■■.-i i. > r ia ■ n i’.
1 j 1 nf 11*• raluii'i, jM-ah'a .-!'■>•, <|.. >upt «*;:l*<• ;; 1;:: 1! * • c;; j ■ >;■' < ■
j/v<>ara mari de apa loarle huna. in r.'iiv i/voara                           "îi
<!'■ umbla mu]!*1 roate.
       80.        l.ii' cetatea Arg<>s iaste /idila j■*• mun!** ;:a i!. rau:;:d. ţ 1 ia 11 a ster; r«>taţuie frumoasa. laciila iu Iivi muchi. şi iu ■
dc la vali' arc 1111 easlelac.hi (acu! de Franci }) ‘ ■;; I r ■ î pa/a crlatii. in caiv cclalc ivavălHl Francii oameni dc l 'a /. i 1 1u ca sa puc, au spart cu ]agum zidiul dc pre poaria. şi au la-,!!-", iar mai niull pcnlru ca dc spre pari ca din sus arc hava’.ca. Si căii oameni au l'osl de războiu. i-au dus la Anapnli. de j-au l»,tLiaI in cclalc.
       Iar oraşul Argus iasle jos. supl celale. pe loc şes: oraş Inimos, case hune. multe, biserici, mănăstire, de călugăriţe, şi 111 lieşlecare curte călc un puţ de apă rece, bună. Iar de spre partea oraşului din sus sănt vii imille. si mai sus grădini. — loc mvini's. 1 >e la care oraş pănă la cetatea Anapoli sânt ceasuri 2. şes, lunca. Insă corfosul Mării ce iulră cătră Anapoli pănă la Mori. înprotivă «le ceia parte, sănt 00 de mi-luii, iar lungul să începe dc supl cetatea FIcnii, dela M*>ri. in jos. spre IVlagos, ţine mult. Care corlbs iasle 1'ruiiins, bogaz dc lol felin] de peşliuri, precum şi in Ţarigrad. Iar ce.lalea Anapoli cade dc spre partea stăngă, de sjtre Fvripon. şi de la cc!ab‘ pană în marginea corl'osului. de spre Fvripo:], la salul ce să chiamă Drapanon.—unde şi scala de corăbii iasle; de la car*' mai naiul*' sănt şi luzula. precum şi ceic ce s’au /.is mai sus. — iasle cale de ceasuri.
       81.        Insă celalea Anapoli cea mare. vedic, iaste /idila pe un munticel ratuud. osebit din muntele cc iasle zidi! l\ala-midul. car*1 iaste intrai in Mar** ca o limbă, şi pe de toate părţile râpa. piatra stec, şi pe margine de jur înpiviur păn/ă *1*' zid cu cule. Insa mai pe vărf iaste crlate oş-bifa. Iară de case, !oe de ostaşi, unii»' şi o sterilă mare «ie apă iasle. Şi mai de !a dea] iasle o biserica re >’au fos! lacul
 <.»2
gramir; in rărea avea Francii canţelarie, de ţinea catastişele ţării; unde inlăuntru sănt şi doao puţuri de piatră. De la ura mii* inainte iaste şi moară de vănt; de la care la vale, spre partea dreapfă, sănt alte sterne. Şi de la sterne mai la vale iasle pănză de zidiiu în care sănt tabii nalte, cu tunuri, dr păzesc oraşul cetăiii. ce iasle între tabiile acestea şi între panza ce iaste pe marginea Mării. Unde sănt case multe, bi-srriri, Mitropolia, melohuri; al Ierusalimului, al Sfetagorii, al mănăstirii Yalopedi; în carea era şi o icoană a Precistii făcătoare de minuni. Sănt şi saraiurile Ghenărariului, case frumoase; are şi tărg frumos, uliţe lungi. De la vale de casele Ghenărariului. în pănza zidiului cetăţii ce merge pe marginea Mării, iaste o stemă mare de apă, lăngă care şi de o parte şi de alta sănt labii cu tunuri pentru paza ei. Iar pe den afară de pănză iaste lersană şi scală mare, tot cu taiganuri, lespezi de piatră încheiate şi legate cu fier, şi prăvălii; căci că acoleâ să descarcă corăbiile care vin cu marfă şi alte burate trebuincioase. Si arc cetatea aceasta acolo, de spre Marea, trei porţi, iar poarta cea mai mare caută spre Palamid. Dela care la vale iaste făcut şanţ adănc, cu pietre încheiate, prin care iaste apă din Mare, adusă de încunjură pănă la un lor, unde pogoară tihodromion 1 al lui Palamid. In care colţ al şanţului iasle portiţă, mititică pe supt zidiul cetăţii, pe căi intră un om; unde de-asupra sunt. iar tabii nalte, cu tunuri mari. care bat în calea porţii, de păzeşte şi poarta şi drumul Palamidului. Şi peste şanţul acesta din poartă, pănă dc ceasta parte, iaste pod de lemn, de să pune şi să rădică, şi la eapalaiul podului dela vale, iar pe marginea corfosului, rări merge o limbuliţă de apă pănă înprotivă muntelui Palamidului. Şi pe acoleâ penlre apă şi pentre munte iasle calea cea marc ce merge către poaria cetăţii; pe lăngă care munte vine apa pe urloaie, care întră în cetate. Iar de la deal de la tihodromion, de ceia parte, in vale, de spre Pelagos, adecă de spre noian, sant alte şanţuri, iar de pietre încheiate, care sant lacule ra nişte tabii, de stau iar lunuri, şi păzesc partea rrlăţii dc spre Pelagos. — măcar că acoleâ iaste munte nalt, şi labii sus, loc tare. Iar de la sterna ce s’au zis că iaste din
       1 l’enleauu. up;\nz;i)> iic ziilm-i.
63
jos de casele Ghenărariului, diastima ca de o săgetătură, iaste
o cetăţuie zidită în Mare, pe un grind de piatră, căreia îi zic Căzcula1, ca şi cei din Ţarigrad, ce iaste de spre Scutari, în-protiva lui Sarai-Burun, Saraiului înpărătesc: numai aceasta iaste mai mare şi mai tare, cu tunuri mai multe, strajă foarte bună cetăţii cei mari.
      82.       Iar muntele Palamidului iaste osebit din muntele cetăţii de jos: munte nalt, în trei muchi. Pe carele iaste zidit Palamidul; însă o pănză iaste în lung, de spre partea de spre Pelagos; de la care la vale prăpastie pănă în Mare. Altă pănză pe muchea den sus ce caută spre munţii de la deal, dincătro şi havaleâ, munţii de la deal sănt. Altă pănză pe marginea prăpastiei de la vale, ce caută spre munte şi spre cetatea cea veche. între care pănză sănt şapte tabii, făcute ca nişte case, iar nalte, cu multe feliuri de cămări şi ferestre de tunuri,—lucru tare şi ciudat. Şi de la o tabie pănă la alta pe din lăuntru sănt trepte de zid făcute, de umblă ostaşii şi tunarii. Şi lăngă tabia de mai jos, ce caută spre Pelagos, iaste biserică, la a căreia cruce stă steagul cetăţii. De la care biserică mai la vale, de unde pogoară pe trepte, iaste măi-dănel2, care ţine pănă în altă tabie ce iaste de spre stănga; lăngă care iaste casă ce caută spre cetatea de jos. Lăngă care de la vale iaste grădioară cu floricele prin glastre. Iar, prin tabia ce iaste prin colţul casei, iaste poartă de să sue la tabiile de sus, ce caută spre luncă; în care tabie sănt doă sterne ele zidiu făcute, foarte frumoase. Aşijderea şi tabiile ce caută spre Pelagos, fieştecare cu sifaturile3 lor, cu„ unghiuri, cu trepte, cu portiţe de la una pănă la alta. însă tabia cea din muchea cea de sus, unde vine havaleaoa muntelui, şi caută şi spre prăpastia noianului, nu iaste sfârşită de zidit. De la care afară iaste şanţ foarte adânc, pe lângă prăpastie, şi trece şi de muche la vale câtva; pe lângă care şanţ sănt lagumuri, făcute, prin cari lagumuri şi vicleşugul inginiariului s’au arătat de s’au luat cetatea, precum înainte să arată4.
      83.  Iar de la casa ce s’au zis, în jos, iaste pănză
      1 Turnul Fetei.
      2 Dela maidan (maidan, medean).
      3 înfăţişările.
      4 Ms. 2: «vom arăta».
 de zidiu, care pogoară pănă aproape de şanţul cetăţii de jos, cu trepte, cu locuri de tunuri, in multe feluri de colţuri şi unghiuri încostişate; pe lăngă care din lăuntru iaste calea ce pogoară în vale, la cetate, cu trepte, scalopatii1 multe, povârniş drept la vale, ,'dintr’o ineostişătură pănă într’alta. Pe la care încostişături sănt căscioare de zidiu, gebhaneâ, unde ţin iarba, fiind loc tare în laturi, de nu ajunge tunul. Iar, unde să sfârşesc treptele, iaste boltă de piatră cu tihodromion, care pogoară pe lăngă şanţul porţii cetăţii de jos. Şi, de spre şanţul lui Pelagos, şi din coastele boitei ,pe den afară, sănt alte tabii, mici, iar cu tunuri, de păzesc cărarea ce sue la deal. Şi partea şanţurilor de jos, pe unde iaste cărare de merge către poarta cetăţii de jos, are şi alte sifaturi multe, care nu să pot da în scris, iar foarte lucru ciudat, căt mai că nu să va afla asemenea, şi vrednic de lăudat.
       Iar de spre luncă jos, pe poalele muntelui Palamidului, iaste varuş: case multe, biserici, grădini, havuzuri, puţuri, făntăni, pe unde oastea cătră Palamid s’au suit, de au luat meterez, şi au suit şi tunurile. Mai sus de varuş pentre munţi sănt sate, grădini, ogrăzi, dumbravă de măslini. Şi mai nainte, pe lăngă corfos, iaste un munticel, pe carele iaste o bisericuce, hramul 'AŢia napaav.soY]. înaintea căreia iaste un copaciu care iaste crescut în locul unde au şezut Hristos cănd au ieşit din corabie şi au poruncit ucenicilor de au înpărţit cele cinci păini la noroade, de s’au săturat, şi acest copaciu nimeni nu poate cunoaşte ce fel de copaciu să fie.
 84. Acum să aducem -la mijloc iarăşi prochimenul „războiului.
       Acoleâ, din sus de oraşul Argos, în căpătâiul viilor, unde s’au pus ordia, au venit şi alt ucenic al ingeniariului Franţezul, ce au făcut şi păzia Palamidul şi lagumurile, precum s’au zis mai sus, carele lăcuia în Anapoli de 15 ani, şi, puind el vicleşug în inima lui, de vânzarea cetăţii, cu multe zile mai nainte îşi trimisese muerea şi copiii şi alt ce avusese, la ostrov la Corifus, şi rămăsese numai el, socotind că cu vânzarea cetăţii va afla mare dar şi mare cinste de la Vi-
1 Acelaşi înţeles în greceşte.
 I
xinil, şi va ramă nea iar acoleâ lăcuit»n*. Pe care ucenic ducă ndu-1 ]a Vizirul, şi, intrebăndu-], au spus că iaste trimis iar de la. ingeniariul. de la carele au fost Irimis şi col mai di' nainte1, să le zică să meargă către cetate fără de sfială, şi să înceapă a bate cetatea, şi pe încet să vor apropia dc le va arăta loc pe unde să să poată sui către Palamid, .-a aşeze tunurile, să-l bată, şi pe urmă va arăta şi lagumurile unde sănt. De care s’au bucurat Vizirul şi l-au dăruit foarte bine, şi numai de căt au poruncit să meargă cu dânsul in-preună Chehaiaoa, Defterdariul, P«eizul2, Inicer-Agâ, Gebegi-başa, Topci-başa, Cumbaragi-başa şi alţii, ca să le arate locul. Şi, mergănd ei pănă aproape, le-au dat din Palamid scleamul dc bun-venitul, şi aşa au socotit, acolo jos, lăngă varuş, să ia meterez, să aşeze tunurile. De acoleâ mergănd mai pe sus, pe după o muche de munte, au semnat4 şi pe acolo loc pe unde să poată sui tunurile şi havanurile, pe unde iaste loc foarte rău, nalt şi pietros. După aceia, întorcând u-să la Vizirul, au spus locurile ce au semnat pentru meterez şi pentru suitul tunurilor, şi îndată au poruncit Vizirul să să rădice tuiurile, să meargă unde era orânduite să conăcească, către cetate, şi să pue ordia.
       85.       Iunie 30, purcegănd din căpătâiul viilor oraşului Argos, am conăcit în luncă, lăngă corfosul Mării, în preajma Pala-midului; iar Inicer-Agâ au conăcit mai nainte, supt munticelul ce s’au zis mai sus că iaste biserica 'Ayia Ilapac/.Eurj, aproape de varuş, defl ajungea coada ordiilor pănă în Mare; pe unde am mers tot pe loc şes, ceasuri doao.
       Deci, îndată ce s’au aşezat ordia, a dat Vizirul poruncă la Inicer-Agâ să rânduiască ortale de Iniceri, şi la Gebegi-başa să rânduiască gephaneâ, şi la Topci-başa să rânduiască tunurile, şi să le trimiţă să le aşeze către înproş-care, şi să mai meargă şi din Serdenghecitii, din Spahii şi din Arnăuţi, sâ să suie către Palamid, să-l încunjure pe de toate părţile. Şi, mergănd cătră poala Palamidului, pe mar-
       1 Mp. 2: «d’intăiu>\
       • Reis-EIendi.
       :i Salutarea.
       1 Mss. 1. 3 au: «sămanat».
         Ms. 2: «.şi)).
   •ir::*
66
ginea corfosului Mării, au pus tunurile de o parte, iar ceialalţi s’au suit pe de ceia parte către Palamid. Pre cari văzăndu-i Frăncii de sus, şi de la poarta cetăţii cei mari ce iaste jos, au Început a-i inproşca. însă cei ce să suise către Palamid, apropiindu-să către tabia cea neisprăvită de sus, au ieşit dintr'insa vre-o 50 de Frănci asupra Turcilor, şi, hărţuindu-să cătva, s’au tras iar inlăuntru. Din carii au prins un soldat viu, şi l-au dus la Vizirul; iar au căzut şi căţiva Turci. Deci, depărtând pe Turci cu tunurile din tabia cea mare, s’au tras către curmătura muntelui, după vale, după pietre, şi, înoptănd, au făcut focuri de au mas acolo.
     86.      Iar la Iulie 1, Vineri, au scris Vizirul la Alexandru Bon, ghenărariul, şi au trimis Agă, după obiceiu, ca să zică să dea cetatea, cu făgaduele ca acelea, ca, de o vor da cu bine, pe ghenărariul, cu toţi oamenii lui, şi cu tot ce vor avea, îi vor trimite de să vor duce cu pace unde vor pohti, iar raialele care vor rămânea, vor fi miluiţi şi ertaţi; iar, de nu o vor da cu bine, o vor lua-o cu războiu, şi pe toţi îi va trece pen sabie. Care poruncă după ce au mers, acest răspuns au dat: «Că pe noi stăpânii ce ne-au trimis aicea, nu ne-au trimis ca să dăm cetatea, ce ca să o păzim, şi noi vom să plinim porunca stăpânului nostru; iar Măria Sa Vizirul, de au venit să o ia cu războiu, noi vom căuta a răspunde din 1 căt vom putea, şi cetatea nu o vom da. Deci ce va fî voia lui Dumnezeu !».
     Care răspuns îndată2 ce l-au luat Vizirul, s’au turburat de mănie, şi îndată au poruncit la Inicer-Agâ să meargă cu Inicerimea la meterez, şi la Gebegi-başa şi la Topci-başa să ducă gephaneâ şi tunurile, sa le aşeze asupra cetăţii. Şi aşa, mergând; şi ducând şi vre-o doao tunuri, ca să le îndrep-teze către tabiile ce sănt înaintea porţii de jos, au început Frăncii din tunuri a-i înproşca. Aşijderea şi dintr’un tun mare, ce era aşezat din sus de poarta cetăţii înlăuntru, în-tr’un colţ, care căuta spre cărarea cetăţii, înproşca foarte tare. Deci pănă la 9 ceasuri din zi, silindu-să Turcii cu metereze, au aşezat 2 balghemezuri, şi au început a da şi ei către tabii, dar, fiind departe, nu ajungea gloanţele. După
       1 Mss. i, 2: «pe».
       2 Ms. 2 are şi: «după».
 67
aceia Frăncii, vrând şă facă o fărâmă de înşelăciune, au scos din cetate pe poarta cea mare, peste pod afară, câteva vite, boi, vaci, oi, capre, rămătorj, care le oprise să le aibă de mâncare, şi au încetat din tunuri. Pe cari văzând u-de ini-•cerimea, au dat năvală la dănsele, să le răpească. Şi, daca ,s’au apropiat bine de tabii, pe, unde ajungea tunurile, au dat foc pe de toate părţile, şi rnulţi din Iniceri au căzut. Iar, fiind năvală mare către tabii, şi făcandu-să şaşcănlăc1 şi amestecătură, fără de yeasţe de acoleâ, din mijlocul inice-rimii, nuniai ce au ieşit un Inicer cu un steag frăncesc zugrăvit cu Sân-Gioan 2, cu slove de aur frumoase şi pus în hazdirac, adecă în suliţă, şi au început a fugi înapoi şi a striga că l-au apucat de acoleâ din tabii, de la ghiaur, Şi, alergând către .corturi, şi sosind la otacul Cfrehaialii, l-au dus la Chehaiaoa; şi Chehaiaoa s’au sculat de au dus pe Inicer cu steagul la Vizirul. De care s’au bucurat Vizirul, şi, zicăndu-i: aferim, l-au înbrăcat cu caftan, i-au pus celenghiu3 de argint în cap după obiceiu, sernn de vitejie, şi dăndu-i bacşiş, au oprit steagul. însă aceste celenghiuri ce le dăruesc, sănt făcute de argint, cu trei penişoare în chipul penelor de găină de cele mai mari, şi jos, unde sănt înpreunate, au codişoară, care o înfige în sarăc4. Deci, ieşind Iniceriul de la Yiziriul, rnergea ca un j.zbănditor şi făcător de vitejie, şi după dânsul urmând Iniceri mulţi. După aceia au poruncit Vizirul să facă şanlăe cu daulhanelele, cu sade-nagarale5.
      87.      Deci, văzând Inieerii că nu putură isprăvi cu năvala nimică, şi trăgăndu-să înapoi, au început iar topciii ,de departe a înproşca spre tabii şi spre poartă, şi cei din lăuntru iarăşi spre Turci. După aceia, scăpătănd soarele, şi fiind mulţime de Iniceri, Serdengheciţii şi de Arnauţi strânşi adunaţi acoleâ, au început pe departe a sui către Palamid, şi pe’ncet, pe’ncet pe după pietre apropiindu-să, au dat jpeste noapte mare năvală asupra tabiei de sus a Palamidului. .Şi,
       1 Vălmăşag.
      2        San-Giovanni. Patronul Maltezilor cu cari Turcii erau tn veşnică luptă pe Mar.e.
       3 Surguciu. Ms. .2 : «celenchiu)).
       * Turban de muselină sau de şal: sarâc.
       5 Nacchera; instrument muzical, un fel de ţimbală.
68
inproşcăndu-i foarte tare din tabii, cu tunuri, cu puşci şi cu gra-nate, şiinicerimea iar cu puşcile pe după pietre dănd şi năvălind, au ţinut năvala şi focul pănă la miezul nopţii; apoi au încetat.
      Iar la Iulie 2, Sămbătă, în răvărsatul zorilor, după porunca Vizirului s’au sculat Chehaiaoa însuşi de au mers acolo la meterez, înpreună şi cu Defterdariul şi cu Reis-Efendi şi cu alţii din Agii Porţii. Unde invitând pe Iniceri, au ocolit pe de toate părţile, şi, apropiindu-să cu năvală mare către tabii, şi văzăndu-i Frăncii, au început iarăşi din tunuri, din puşci şi din granate a fulgera asupră-le cu focuri necurmate, şi Inicerii de afară cu puşcile. Pe carii înpingăndu-i şi omo-răndu-i, s’au tras iar înapoi. După aceia, nevoindu-să Turcii, au suit şi acolo sus, către Palamid, tunuri, şi, începând şi ei de acolo a înproşca în 1 tabii, şi cei din lăuntru cu tunuri iar le răspundea, şi cu cumbarale, şi, înproşcănd până la vreme de prânz, au încetat, şi au stătut pănă la al noaolea ceas. Iar de la al noaolea ceas dăndu-să iar poroncă la Iniceri, la Serdengheeitii ca să mai facă năvală, hugium mare, s’au strâns iar mulţime multă, şi încet, încet au început a să supune cetăţii. Şi, făcând hugium mare către tabie, înproşca şi din puşci foarte tare. Iar şi cei din tabii nu puţine focuri din tunuri slobozia — în care băga săculteţe pline de pietricele, — şi puşci şi granate, — focuri necurmate, ca nişte fulgere. Care înproşcare şi năvală de la obraz au ţinut pănă la doao ceasuri den noapte.
      88.       Deci, văzând Turcii că să face atăta omor, şi nu să pot apropia, de focuri, nici de tabiile de sus, nici de cele de jos, s’au tras înapoi şi au încetat focul de amăndoao părţile. Şi au început a căra trupurile în Mare; căci încetarea focurilor iaste curăţirea trupurilor. Iar, cănd au fost de către răvărsatul zorilor, Duminecă, fiind iar strânsă inicerime multă, şi sus, la Palamid, şi jos, din porunca şi învitarea Chehaialii şi a Inicer-Agăi şi a celoralanţi, au făcut iar năvală mare, şi, cu năvala dănd şi focuri neîncetate din puşci, şi silindu-să cu mare ormi2 asupra tabiilor, au început şi Frăncii din lăuntru, cu tunuri, cu cumbarale, cu puşci, cu granate,— cu focuri necurmate, de curgea ca apa; la care iuruş au
       1 Mss. 1, 3: «către».
       2 Pornire; grec. Ms. 2: «orbire».
69
 căzut sumă multă de Turci. Şi, ţiind năvala şi focul pănă la vreme de cuşluc, în prănzul mic, după multa moarte s’au învrednicit Turcii de au scos pe Frănci din tabia cea neisprăvită de afară, carea iaste afară din şanţ, şi au luat şi un tun.
      Şi pricina de i-au scos, au fost Franţezul ingeniariul, că, păzind el tabia cea mare cu tunurile cele mai multe, şi la-gumurile ce era lăngă^şanţ, de dănsul făcute, s’au pus dumnealui ca un viclean de au ţintuit căte va tunuri, să nu să mai sloboază. Şi, nu numai atăt, ce, după ce au scos pe Frăncii soldaţi din tabia de afară, şi-i gonia Inieerii, vrănd ei ca să sae înlăuntru, în tabia cea mare, să scape, au pus un tun asupra lor, şi au omorăt vr’o 50 de soldaţi, în chip să-i sparie, să stea la bătaie, să nu fugă. Care vicleşug pricepăndu-1 ce-ialalţi, îndată au spus lui Alexandru Bon ghenărariul, beţivul. El n’au crezut, iar încăşi au poruncit de l-au pus la opreală, să să cerceteze de va fi aşa. Pre carele după ce l-au cercetat, şi l-au aflat viclean şi vânzător, l-au omorăt, şi l-au aruncat peste zid în Mare. Dar ce folos! Nedensogrăl.
      89.      însă cu această mujdeâ trimeţănd Chehaiaoa şi cu Inicer-Agâ pe doi Iniceri la Vizirul, şi spuind cum că tabia s’au făcut zapt2, şi s’au luat şi un tun, şi s’au supus după şanţ, s’au bucurat Vizirul, şi, după tehsin şi aferim3 ce le-au zis, i-au dăruit cu căte 200 de taleri. După aceia încetând focurile şi de o parte, şi de alta, pentru pripecul4 că era căldură mare, au stătut pănă la vreme de chindie. Apoi iar cumbarale şi tunuri, focuri rari, din tabiile Palamidului arunca într’o parte şi în-tr’alta; aşijderea şi de afară. Atuncea, după luarea tabiei, s’au întors Chehaiaoa şi Defterdariul şi cu Reisul la corturi, la Vizirul; unde mai făcând căte ceva socoteală, iar au dat Vizirul poruncă mare ca tot Inicerul, ori cu neguţitorie de va fi, ori mare, ori mic, să meargă la meterez. Atăta căt şi putinile cu braga, şi destiile cu nardenchiul5 le vărsa6.
        1 Prea târziu.
        2 S’a cucerit.
        3 Cuvinte de laude şi felicitare.
        4 Pritextul?
        5 Sirop de grenadă.
        6       Ienicerii făceau acest negoţ, sustrăgându-se de la datoria de luptători.
70
Şi, umblând ceauşii, îi scornia, pe unii dupeii prăvălii, pe alţii dupen şanţuri, pe alţii dupen papură, pe alţii dupen vii, şi-i mănâ dindărăt la meterez. Aşijderea au poruncit să strângă şi cară de cai, ori pe la cine va găsi, în ordie, că să încarce scările şi sacii cu lănă, ca să le ducă la Palamid sus, pentru ca să pue înainte Inicerii, să facă iuruş, să să sue pe zid, şi să arunce sacii, şi în şanţ să calce pe dănşii. Şi au mai dat poruncă şi la Casap-băşa ca să nu răsipească pieile de oi şi de capre, ce să le străngă, şi să le încarce în car, să le trimiţă şi pe acelea sus, la Palamid. Şi pricina pieilor era ca să le arunce peste trupuri cănd cad, să nu Vază cei vii, să sa îngrozască. Căci a-i arunca în Mare era departe, a-i îngropa era piatră, — măcar că.tot îngropa pe căte Unul mai de treabă, dar la unii sta capul afară, la alţii picioarele, la alţii mâinile; că n’avea cu ce-i acoperi. Iar era şi aceasta că nu le da răgaz focul din tabii, şi numai ce-i secera.
     După acestea întorcăndU-să Chehaiaoa şi Defterdariul iarăşi la meterez ca să îndemne spre iuruş, şi viind şi toată gă-tirea, precum S’au zis mai sUs, aU început iar inicerimea a să apropia către şanţ, pe după tabia ce făcuse zapt, înprotiva tabiei ce ţintuise irigeniariul tunurile; care ţintuire să didese în Ştirea Turcilor. Deci Frăncii, avănd portiţă mai pe de la vale, printr’un colţ, ău ieşit câţiva jDe acolo, de s’au pogorât în şanţiil lor, unde avea lagumurile, ca sâ dea foc. Cărora prin-zăndu-le Inicerii de veste, au început grosime multă a să porrii, ciiie cu puşci, Cine cu Scări, cine eu c&flge, cine cu saci de lână, către şanţ. Pe care văzăndU-i Frăncii, s’au tras înapoi înlăuntru; din carii au şi răiiit1 vre-o doi inşi. Iar Frăiicii înCăşi ău apucat de au dat foc unui lâgum, unde să Strânsese inicerimea să săie în şanţ, şi, apucăndU-i focul lagu-mului, îi înprăştia în toate părţile. Şi, înproşcăndu-i şi cei de sus, cu tunuri; CU puşci, cu granate; S’au făcut multă seamă de moarte; cănd şi Cumbaragi-başa s’au rănit rău la cap dintr’un glonţ, şi alţi mulţi Ciorbagii s’au rănit şi au căzut.
     90.      Atuncea şi pe Chehaiaoa şi pe Defterdariul puţin au lipsit de nu i-au şters un glonţ de tun, trecăndu-le pe la cap, şi, într’acestaşi chip întămplăndu-să, s’au tras iarăşi înapoi,
1 Ms. 2: «răpit».
71
fiind la trei ceasuri de noapte. Deci şi Chehaiaoa şi Defter-dariul, una ca aceasta văzând, s’au pogorât la Vizirul de i-au spus ceia ce s’au întâmplat, şi s’au turburat auzind de atâta moarte ce s’au tămplat. Iar, după al treilea ceas din noapte, au poruncit Vizirul, pen Ciauş, ca toţi Paşii, Beii şi Agii1 să să strângă la poartă, la muşavereâ. Şi, după poruncă străngăndu-sâ, şi muşavereâ făcând, această apofasis au dat, să să apuce iar de bătaie, să nu înceteze cu focurile de afară, ca doar pănă dimineaţă vor putea aşeza balghemezurile şi havanurile. Căci nu le putea duce să le aşeze: una, fiind grele, a doao că-i înproşca de departe, de nu să putea apropia unde era loc de aşezat. Măcar că avea alte tunuri, dar era şi acelea departe, şi sa poruncise să aducă şi de la galioane 5 balghemezuri de cele lungi, ce bat departe. Căci şi galioanele era înapoi, la altă scală, la Drapanon, cale de 3 ceasuri. Care şi acelea după poruncă le aducea, trăgăn-du-le căte 40 bivoli2; şi pănă la un loc le-au tras bivolii, iar, după ce s’au apropiat, au rânduit Spahii şi pe Boşnegi3 dc le trăgea să le sue. Că tot nu era ei nici de o treabă4, ce numai doar cât făcea cătlăc5 şi foamete în tabără.
     Şi era într’acea dimineaţă să sosască şi Capitan-Paşâ; că-i poruncise şi lui să vie cu armada, să între în lăuntru către Anapoli, să vadă la ce cale va să puie lucrul. Şi, într’acestaşi chip neîncetănd focul pănă la 4 ceasuri de zi, au aşezat tunurile şi havanurile, şi au sosit şi Capitan-Paşâ cu armada înlăuntru, pe de ceia parte, de la deal, de către mori. Deci, după ce le-au aşezat, au început şi Turcii de afară cu tunurile cele mari şi cu cumbaralele către tabii a înproşca tare. Aşijderea şi către poarta de jos, iar cu tunuri; dar, departe fiind, nu putea strica, nici cumbaralele care arunca, nu ajungea la menzilul6 lor, să strice, să arză, — precum nici au stricat. De vreme ce Cumbaragi-başa, precum mai sus s’au zis, s’au rănit şi cei ce rămăsese, nu ştia să le arunce.
       1 Ms.    2: «alţii».
       2 Ms.    2: «iar căte 40  de   bivoli le trăgeau».
       :i Ms.   2: «Boşneci».
       * Ms.    2: «de nicio treabă».
       6 Lipsă.
       6 Ţintă.
      9î. Iar Luni. 4 zile ale lui Iulie, după al şeptelea ceas din zi. după ce au sosit Capitan-Paşâ (pentru a căruia venire au slobozit tunuri multe din galioane, şi a lui venire au dat mare frică in Frănci), intra t-a u in felucă, şi au venit la otac1 intru inpreunarea Vizirului. Pe carele de la felucă l-au adus cu cinste, şi, după ce s’au inpreunat, şi au pus lucrul cetăţii la socoteală, au zis ca să scoală şi el din galioane o sumă de levenţi intru ajutor, şi să să mai apropie şi galioanele, ca, dc să va putea, să inproaşce şi din galioane cu tunurile. După aceia ieşind Capitan-Paşâ, au intrat iar în felucă, şi s’au dus la galioane, şi au dat poruncă să să gătească să iasă. Iar, la al noaolea ceas din zi, strângăndu-să2 inicerime multă către tabiile porţii de jos, au făcut un hugium, o năvală osebită, pornindu-să cu mare sila cătră tabii. Care văzănd Frăncii, indată au început, din tunuri, din cumbarale, din puşci şi din granate, cu focuri multe şi dese a-i înproşca. Şi atăta au stricat pe Turci, căt zăcea polog0; şi au ieşit şi căţiva Franci afară, de au răpii şi din Iniceri; iar şi Inieerii au răpit un soldat; şi, ducăndu-1 Ia Vizirul, l-au întrebat: «Câţi oameni de oaste sănt in cetate (măcar că ei avea înştiinţare de la ingeniariul), şi au vre-o nădejde să le vie vre-un ajutor de undeva ?». El au răspuns4 că: «Frănci, oameni de oaste, sănt vre-o 70 de oameni5, şi sănt şi Sclavuni vre-o 300, şi vre-o 200 de oameni Arnăuţi; mai mulţi nu.sănt. Iar ne-au zis Polfin, Capetan-Gheneral, in ceia săptămână, cănd au venit aicea la cetate, să stăm să ne batem, să nu dăm cetatea, că ne va trimite ajutor». Şi, spuind soldatul într’acestaşi chip, s’au bucurat Vizirul, iar niciun har nu i-au dat, că au pus6 de l-au tăiat.
      92.        După hugiumul ce s’au zis că au făcut Inieerii osebit, jos la poartă, când au fost mai nainte de scăpătatul soarelui, au dat Vizirul iar poruncă de iznoavă la Inicer-Agâ ca         toţi Inieerii, Serdenghecitiii, Arnăuţii, Misirliii să să   sue
la   Palamid, să. mai facă năvală        în ceasta  noapte, şi  odată,
      1 Cori.
      - Mss. 1. 3: acupriazăndu-să)).
      ■■ Ms. 1 : pot log.
      * Mss. 1, 3: «spus».
      5 Ms?. 1. 3: «ostaşix.
      r' Ms. 2: «spus».
73
şi de doao ori, şi de trei ori. Şi, după poruncă străngăndu-să mulţime multă, cănd au fost la un ceas de noapte, au început iarăşi la iuruş, fără de nicio sfială de moarte, ca nişte căini turbaţi, şi, mergănd groşi1, cu silă şi cu mare năvală2 au întrat în hindichiu3 de s’au apucat şi de zidiu. Iar cei din lăuntru da tare din tunuri4 umplute cu săculteţe cu pietre, cu puşci şi cu granate; şi, pe unde nu vedea să arunce, slo-boziâ la vale nişte sepete cu zadă aprinsă, de făcea lumină, şi aşa îi spulbera într’o parte şi într’alta. Şi, făcănd năvală odată, şi ele doao ori, şi de trei ori, au căzut mulţi, şi i-au scos şi din hindichiu, şi, neputănd folosi nimic, iar s’au dat înapoi, şi au început din tunuri şi din cumbarale de departe a da către tabii, ţiind înproşcarea pănă a doao zi, Marţi, la prănz. De-acii au încetat, pentru multul zăduh şi căldura ce era.
      93.      Iar Marţi, la 5 ale lunii lui Iulie, după chindie, mai aducând încă trei balghemezuri mari şi doao havanuri, le-au suit şi pe acelea sus, înprotiva Palamid ului. După aceia au mers iarăşi Chehaiaoa şi Defterdariul, să fie acolo, să îndem-neze; şi, pănă în deseară străngăndu-să inicerime multă, Ser-denghecitii, Misirlii, Arnăuţi, şi ieşind din galioane levenţi la uscat, şi pe Mare cu vasele, au ocolit cetăţile pe de toate părţile. Şi, după ce au înoptat, au început focuri dese a vărsa, şi după focuri iar năvală mare către cetăţi, şi din cetăţi iar focuri multe a vărsa pe de toate părţile, de strălucia ca nişte fulgere. Şi au ţănut năvala şi cu focurile pănă a doao zi, Miercuri, dimineaţa. în care noapte s’au făcut iar moarte multă în Turci. Şi, văzănd că nici cu-aceia nu putură face nimic, s’au tras iar înapoi, şi iar înproşca din tunuri, din cumbarale şi din granate, de departe, ţiind foc5 rar pănă sara. Care şi aceasta spuindu-o Vizirului, să ciudia de atăţia oameni, fiind puţini, cum pot birui, şi de atăta moarte ce să făcea6.
      94. Deci, cănd au fost Miercuri, la 6 Iulie, iar au dat po-
       1 Deşi. E şi mai sus în acest înţeles: «grosime».
       2 Ms. 2: «cu năvală mare şi cu silă».
       3 Şanţ, Ms. 2: «hendechiu».
       i Mss. 1, 3: «cu tunurile».
       5 Ms. 2: 'docul».
       0 Ms. 2: «face».
 74
runcă Vizirul să meargă inicerimea, cu mic, cu mare, să facă şi deseară un hugium, făgăduind multe de ale bacşişului. Şi, adunăndu-sa Inicerii, Serdenghecitiii, Arnăuţii şi Levenţii, mulţime multă, sus la Palamid, către tabie, după ce au scăpătat soarele şi au înoptat, au început iar, din tunuri întăiu şi din cumbarale. După aceia năvală mare, înproşcăncl şi cu puşcile; unde nevoindu-să şi silindu-să foarte, nenumărănd omorul ce să făcea, ţinut-au cu focul şi ou hugiumul pănă a doao zi, .Toi, în răsărita soarelui. Şi, dintr’acea năvală cu focuri necurmate, obosind Frăncii la mulţimea Turcilor, s’au învrednicit Turcii de s’au supus cetăţii, şi au luat lagumurile, şi au trecut şi şanţul, lipindu-să de tabia cea din vărful Pa-lamidului, de unde nu mai era cu putinţă a-i mai goni cu focurile, că pusese înpotrivă mulţime de saci cu lănă. Şi, după ce luară lagumurile, să puseră Turcii într’acea zi de le deşertară, şi numai decăt duseră pe ucenicul Franţozului ingeniariului acolo unde s’au supus, împreună şi cu alţii, lagumgii turci; carele au arătat loc pe unde să facă gaură, lagum, să bage iarba, să surpe zidiul. Şi, după arătare1, au început a săpa supt zid. Iar Topciii şi Cumbaragiii şi alţi Ini-ceri de departe şi de aproape înproşca cu tunurile, şi cu cumbaralele, şi cu puşci, şi apăra pe lagumgiii ce săpa. Şi, săpănd Joi toată zioa, şi spre Vineri toată noaptea, şi Vineri toată zioa, apărăndu-să cu focuri neîncetate, foarte tare înproşca şi din lăuntru Frăncii. Şi, fiind întunerec peste noapte, arunca sepeturi2 cu lumănări de vănt, de făcea lumină, cum am zis. Şi adevărat să purta Frăncii foarte vitejaşte; dar ce folos, ca era puţintei, şi» căt mergea, obosia, pentru multa neodihnă!
      95.      Deci, cănd au fost Vineri seara, au dat veste ucenicul că s’au făcut lagumul şi s’au umplut cu iarbă, şi cum că măine, Sâmbătă, la 22°, în răvărsatul zorilor, va să dea foc lagu-mului, ce numai să poruncească să nu înceteze din focuri. Pentru care îndată au făcut ştire Viziriului, şi, luănd bucurie, au poruncit iar de iznoavă ca toţi Inicerii, Serdenghe-
       1 Mss. 1, 3: «după ce arătară».
       1 Coşuleţe.
       3 Mss. 1, 3: 9.
/ o
citiii, Levenţii, Arnăuţii, Misiiiiii, Spahiii să meargă să încun-jure cetăţile pe de toate părţile, dănd cuvânt de nădejde, că, de va vrea Dumnezeii, într’această noapte iaste să să ia cetatea; ce fieştecarele să păzească şi să să nevoiască. Şi, după poruncă, toţi cu o inimă şi cu un gând mergând» iar au început din tunuri şi din cumbarale, făcând năvală către cetăţi, şi, slobozind puşci, focuri necurmate, au ţinut pănă în răvârsatul zorilor. Din care focuri şi apropiare în toate părţile, şi mai văr tos de la cei ce să supusese tabiei şi săpase îagum, foarte tare s’au speriat Frăncii, că nu era cu putinţă de a-i mai înpinge din focuri,—şi Chehaiaoa tot acolo fiind. După ce au început a crăpâ de zioă, au încetat din toate focurile, şi s’au strâns bulucuri pe la toate porţile. Iar Inicer-Agâ s’au pogorât la poarta de jos, cu mulţime multă de Iniceri, aşteptând fieştecarele sfârşitul. Şi aşa, ceaţă mare pe cetate căzând, şi iute vânt bătând, numai de cât şi ingeniariul foc lagumului au dat,— când şi Vizirul în ada-•letchioşchiu1 să suise de privia ,ce va arăta sfârşitul. Şi îndată, fum marfe pănă la nori înălţăndu-sa, şi urlet făcând, au rupt o bucată de zidiu» de s’au f$,cut gaură căt ar întră doi oameni ■ dar, fiind sus, nu putea ajunge să să sue, să între. Care văzând prevedorul şi cei ce era acoleâ păzitori (căci ghenărariul să pOgorăse în cetatea de jos, după ce văzuse slăbiciunea), numai de căt s’au pornit din tabii a fugi, şi, apu^ cănd pe trepte la vale» şi pe tihodromion2» au pogorât spre partea de spre Mare, unde găsind caice, au întrat, şi au fugit la galioanele Capitan-Paşii. Aşijderea şi Alexandru Bon Ghenărariul, vrănd ca să iasă şi el din jos de cetate» pe o portiţă, şi, fiind levenţii cu felucile, au întrat întru una, şi au trâfe şi ei către galioane. înaintea cărora trimiţând Capitan-Paşâ pe Baş-Ciohodar şi pe Mataragi-başa, i^au luat de i-au dUs la capetanie, dc i-au dat în pază; Raialele încă» văzând nevoia, şi făcăndu-să şaşcănlăc între dânşii înlauntru, care încătro vâ lua» au dat năvală la poartă, de au deşohis poarta. Şi, fiind Inicer-Agâ acoleâ, au apucat poarta, şi, din Iniceri» câţi au putut, atunce cu năvala au întrat înlauntru. Iar la
      1 Chioşc de paradă.
      2 încunjurul de ziduri.
     ! iM;i d“ sus. i;u'i'* s:'i deschisese gaură. rămâi ml unii din i ji< ’i, soli laţi. tindea frânghii. şi. puind şi Inicerii lemne, să
11 i: i şi >: i a pi ii •;> dc frânghii de intra, lăgăduindu-le Inicerii c,: nu le va i;nv nimic. Iar, dacă-i suia, numai decât ii taia, şi pc alţii iIc cai ia vale ii trăgea. Şi, aşa pornindu-să cei di- sus, şi pogorăndu-să jos, şi dănd navala mare printre cei dc jus, (Mij aii putut şi dintraceia, prin şanţ, prin apă dănd, au intrat in cetate, şi au abătut cu săbiile prin Frănci şi in raiale'-. Aşijderea şi Frăncii in Turci, şi. lăcăndu-să alepali-1 ic -. tăiare intranşii, au căzut mulţi din Turci, iar din creştini şi mai mulţi. Căci lără de milă mulţimea Turcilor sabie nemi-lostivă trăgea in Franci, in Greci, in mueri şi în copii; pănă şi in biserici femei cu copilaşii de frică ascunzăndu-să, intra de-i gasiă. şi fără de milă ii junghia. Unde multe ţipete şi vaete era. ca vedea lată pe fecior, si mumă pe copilaş junghin-du-s i, şi de Iniceri zuopindu-să, şi despărţindu-să ca nişte
oi cănd sa răpesc de lupi. Cănd Inicer-Agâ, întrănd, au început a striga : Dunm ioldnşlar, gheter cardaşlar, că. porunca Vizirului iaste să nu să mai taie, ci să să robească, şi cine ce va putea apuca, să fie al lui. Şi îndată au rânduit Cior-băuii. Gebegii. Topeii să apuce gebhanelele şi haznalele, să nu dea Inicerii iagma; aşijderea şi magaziile, mănăstirile. şi pe unde1 ar simţi că sănt bani. Iar Inicerii în oameni, in bărbaţi, in femei şi in copii, prin case şi prin prăvălii, jafuri şi răpiri făcând, cine ce. putea apuca, pe poartă ieşia: cine cu popi, cine cu călugări, cine cu Capuţini, cine cu Du-minecani. cine cu Franţiseaui, cine cu Greci, cine cu Frănci, cine cu doftori, cine cu gorahi. cine cu Armeni, cine cu O vrej, cine cu mueri. cine cu fete mari, cine cu voinici, cine cu copii mici. cine cu aur. cine cu argint, cine cu gevahiruri3. cine' cu arămuri, cine cu tiară, cine cu floricele, cine cu haini;, cine cu aşternute, cine cu postave, cu eamuhale4, şi cu iei de fel de odoară şi de unelte, şi scule bisericeşti şi de celelalte, care pentru lungimea vorbei le lăsăm. Iar zicem că ticăloasele de jupănese, pe care grea, pe care cu copilaşi
              "in raiale1 şi in Franci” : m-. 2. l’nii ;)'i)|>r;i <*<_*!<>r!;iIţi: reciprociîuh Ju vaicruri.
mici. Ir trage,'! pe JOS. d<‘Sc|j]|e. desV.iiîle, C]J oglinjoare',r. C!] sandiieoleie,cu steclişoarele. cu floricelele, cjne cu ce apu-e;isr, 1 ip;iiif 1 şi plângând. văetăndu-să şi strigând. t răg;i ndu-le prin largul ordiei, fieşlecarcle pe la corturile lor.
     96.      Dori inlr’acesfa chip intămplăndii-sâ, iată şi Chehaiaoa mimai de, cal viind, şi Vizirului de inlămplarea ce fusese spuind şi povestind, indată Vizirul au porunri! - ea oricarde ce va fi apucat bărbat, să aibă a-1 aduce inainlca lui, şi. după porunca fieştecarele adueăndu-i. au zis să-şi taie fieştecarele robul la leilec-ciadăr, şi, arătăndu-i capul şi urechea, să-şi ia ciile 30 de taleri bacşişul. Şi aşa s’au pornit Inieerii zibidii” de ducea pe robi ca nişte oi spre junghere, fiind soţii ; doi pe unul, trei pe altul, unul pe unul, şi, ingenunchindu-i, au preot, de era. au mirean, au Grec, au Frănc, au boer. au sărac, au doftor, au gerali, le tăia cu mâinile lor capetele şi căte o ureche, şi, arătând la Vizirul, îşi lua bacşişul •'; care bacşiş l-au scăzut la 20 de laleri, şi la 10 taleri.
     Iar pe mueri, pe fete şi pe copii, robi ii lua, şi care vrea, acii pe loc ii vindea; care nu, ii ţinea. însă intre cei osândiţi spre moarte, şi un Ţigan mare, spătos, întămplăn-du-să, şi căi re pierzare ducăndu-1, cum l-au apropiat şi au văzut, tăindu-i, de odată răcnind şi din mâinile Inicerilor zmăcindu-s i. au apucat, prin corturi a fugi. După care mulţime de Turci cu săbii şi cu ciomage alergând, Iovindu-1 şi ciocăr-lindu-1, abia l-au prins, şi, ducăndu-1, l-au tăiat şi pe dănsul.
     Iar călugării, popii şi paterii0, fără de sfială îngenunchind. ii tăia. Iar doftorii şi gerahii, spuindu-să. că sănt doftori şi gerahi, să ruga cu milă să nu-i taie, dar ascultare nimic nu le da, ce in că. le zicea: «Ia ' lasă, să vezi ce doftori săntem noi, şi cum lăsăm7 sănge de frumos!». Si cu aceasta îşi lua sfârşitul. Iar şi mulţi din Iniceri ii ducea pe la corturi să-i vănză, dar cumpărătorii, temăndu-să că stă -
       1 Cutiuţele ^sing.: sănduc, cutie).
       •’ Ms. 2: «au dat poruncă)'.
       ‘ Toate manuscrisele au acest cuvânt, probabil greşit.
       * Tovarăşi la pradă.
         Ms. 2: ((bahşişul".
       1 Călugării latini.
       • Ms. 1.   : «luom>\
78
tători nu le vor fi.1, şi preţ mai puţin dăndu-le decăt bacşişul Vizirului, îi ducea iar de-i tăia.
      Deci Vizirul, văzând atăta sănge vărsăndu-sa2, au poruncit să scază bacşişul şi să nu-i mai taie, că să umpluse şanţurile înaintea lui leilec-ceadăr de trupuri, ce să-şi ţie fîeşteca-rele robul, şi îndată porunci3 să să rădice şi tuiul cu corturile, să meargă sus, la Mori, supt cetăţuia Elenii, să conăcească.
      97.      Iar a doao zi, Duminecă, la Iulie 10, s’au sculat şi Vizirul cu toată ordia, de au mers la otac, mergând 4 ceasuri 2.
      Iar Luni noaptea spre Marţi, s’au omorât acoleâ şi Ab-dulah-Agâ, Casab-başa, soţia5 lui Osman-Aga, de robii lui; căci era foarte supăraţi de dânsul, de vreme ce în toate zilele îi batea, îi caznia, ca un om rău şi beţiv ce era. De acoleâ au rânduit Vizirul iar pe Ali-Paşa Mactul-Ogju, sa pnearga înainte către Coroni, către Mothoni, să deşchiză drumurile, ca să poată merge oştile, gebhaneaoa şi tunurile.
      98.      Acoleâ au venit Seadet-Ghirai Sultan, cu 3.000 de Tătari, flindu-i-să poruncit de mai nainte să vie la Moreia, socotind ca, de care cumva nu să vor închina, să dea pe raiale în pradă şi în nevoie6. Pe carele l-au adus la saivan, de-asupra fântânilor, de s’au înpreunat cu Vizirul; şi, înbră-căndu-1 cu caftan, l-au şi ospătat. Şi după ospăţ s’au sculat Vizirul de s’au dus la otac, şi l-au trimis şi pe dânsul la ceadăr. Iar a doao zi l-au chemat şi i-au zis că, de vreme ce puternicul şi înaltul Dumnezeu au bine vrut7 de s’au făcut ţara aceasta fcth8, adecă s’au deşchis, şi raialele au venit de s’au închinat, nu să cade să să dea în prada şi în robie, ce le trebue milă şi căutare de acum înainte; ce numai să să gătească sa să întoarcă înapoi,. Sultanul au zis: «Foarte bine, numai unii din Tătari sănt bolnavi, altora le-au perit caii; de n’au cu ce să întoarce». Vizirul au zis că pentru unii
       1 Că nu-i vor putea stăpâni, păstră.
       2 Ms. 2: «atăta sănge vărsăndu-să văzănd».
       :| Ms. 2: «au dat poruncă».
       4 Ms. 2: «otac, însă».
       5 Tovarăş.
       G Ms. 1, 3: «robie».
       7 Ms. 1, 3: «binevoit».
       8 Flieh, cucerire.
ca aceia va porunci de-i vor pune in niscare corăbii, şi-i vor duce do-i vor scoate la Chilia, la Ismoil. Si aşa el s’au sculai, de s’au dus, iar po coi bolnavi şi po cei lără de cai i-au pus in corabie do i-au trimis.
      99.       Aici au venit veste la 18' Iulie de la Paşa-Serascho-riul ce era trimis cu oşti - la cetate la Preveza :î, cum că, mergănd el acolo, şi bătăndu-o, au ieşit căţiva Frănci din cetate afară la harţ, şi, neputănd sta ei înpotrivă, unii au perit de sabie, de puşci, iar alţii au întrat în vase, şi care cum au putut, au fugit; iar pe căţi au putut4 prinde, i-au luat robi, şi au întrat Turcii în cetate de o au făcut zapt. Şi, din cei ce au luat robi, au trimis la Vizirul pe căţiva, aşijderea şi din raiale. Carea veste mare bucurie au dat Vizirului; pentru care au făcut şenlăcuri.
      100.       Acoleâ au făcut Vizirul Paşă cu doao tuiuri pe Sipa-hilar-Agasă, dăndu-i paşalăcul Anapolii, să fie şi Serascher mare pe toată Moreia. Pre carele după câteva zile l-au şi tăiat, tot acoleâ, la Anapoli. Şi pricina taerii au fost că au fost mers o seamă de Spahii de au fost dat arzihal5 la înpăratul, jă-luindu-să cum că le-au tăiat esameleleG, cărţile de leafă, şi i-au scos de la slujba înpăratului. Care auzind înpăratul, s’au mâniat, şi au trimis de au cercetat lucrul, şi, aflând că iaste adevărat, au poruncit de i-au tăiat capul.
      101.      Aici au trimis Vizirul la Capitan-Paşâ ca să aducă pe ghenărariul Alexandru Bon şi pe alţii carii scăpase la galioane. Carele după poruncă i-au trimis, şi, ducănd pe ghenărariul la Vizirul, i-au zis: «Căci n’ai dat cetatea cu bine, să nu fie stătut înpotrivă, să vie la uniial ca acesta?». El au zis ca, precum Măria Sa să nevoeşte să placă înpăratului cu slujbă, aşa să nevoiâ şi el, şi nu putea să calce porunca stăpănu-său. Dar, de vreme ce Dumnezeu au vrut să fie într’acestaşi chip, să le dea cetatea, ce au putut el să mai facă! Numai atăta, că nu s’ar fi căzut să-i aducă la
        1 Ms. 2: «13».
        2 Mss. 1, 3: «ostile».
        ;I Provesa, pc coasta Albaniei.
        4 Mss. 1, 3: «căţiva pulăndu-i».
        5 Jalbă marc.
        6 Pare a veni de la numele bizantin al plăţii pe şase luni.
 80
atăta necinste şi pedeapsă, măcar de au căzut şi robi. Vizirul au zis că celor ce stau înprotivă poruncii1 înpăratului, aşa li să cade. Şi aciaşi2 au poruncit Muhzur-Agăi de i-au rădicat şi i-au pus la opreală. Din carii pe câţiva au mai tăiat, popi, pateres, Greci, Frănci, şi i-au aruncat în Mare; iar pe Alexandru Bon ghenărariul l-au pus într’o căruţă şi cu vre-o 40 de oameni l-au trimis la înpăratul. Pe carele ducăndu-1 pănă la Megara, au murit; zic să să fie otrăvit; iar era şi bătrăn. Ce poate fi şi de inimă rea să fie murit; şi de acolo l-au dus mort pănă la Thiva, şi l-au îngropat. Pentru carele auzind înpăratul, i-au părut rău căci nu l-au dus să-l vază ce fel de om iaste.
      102.       Iulie 20 au purces Inicer-Agâ cu Inieerii de acoleâ către Mothoni.
      Iulie 21 au purces Gebegi-başa cu Gebegiii şi cu geb-haneaoa.
      Iulie 22 au purces Topci-başa cu Topciii şi cu tunurile.
      Iulie 23 au purces tuiul Vizirului.
      Iulie 24 au purces Vizirul cu toată ordia şi cu toate ostile, şi au conăcit la Colosirti, la Ahlando-Cambo, adecă în Câmpul cu Perile Moi, — burtafoi, — mergând ceasuri 3.
      De la Mori, de supt cetatea Elenii, Dianii, până la un loc iaste poiană pe supt munte, care ţine în jos pănă în corfosul Mării8; iar înainte merge locul ca o limbă: poiană, loc pietros, pănă întră într’un bogaz de munte, vale adăncă, măncătură de apă, loc strâmt,—pe unde iaste şi crâng, copaci mici, mărâcinaşi. Care vale ţine pană la Sfeti Ioan, la mănăstirea ce iaste de spre stânga pe deal, înpotriva lui Colosirti; unde şi sat mare iaste, de lâcuesc neguţătorâşi moraiţi.
      De la care sat înainte, printre munţi să începe Ţaconia, pe unde sănt sate ce să chiamă Sitena, Castaniţa, Brastos, unde lâcuesc oameni varvari, groşi, hoţi, tâlhari de munte, şi limba lor iaste grecească, iar unele cuvinte au mare osebire că nu se aseamănă cu nicio limbă; foarte ciudat vorbesc. De la care Brastos iaste şi părintele Malahia Vithleem4. Iar de
      1 Mss. i, 3: «în potrivă Înpăratului».
      2 în al le manuscrise: «îndată». înţelesul e acelaşi.
       Mss. 1, 3 au aici: «.şi la deal pănă supt munte».
      4 Episcop de Betleem.
Si
 la sat la vale iaste un izvor de apă foarte frumos, şi mai la vale, tot în dreapta, iaste vâlcea, de izvoarele ce curg de la deal, în care umblă morişcă. De la vălcea în sus iaste dealul ce-i zic Colosirti, pe carele iaste şi calea către Ahlando-Cambo, suiş rău şi pogorăş drept în vale adăncă: pentru aceia să chiamă Colosirti. Din vale înainte iar suiş, care pogoară în poiana ce să chiamă Ahlando-Cambo, adecă Câmpul cu Perile Moi: loc rău, pietros. însă de acoleâ, de unde pogoară în Ahlando-Cambo, pe vale la deal, de supt nişte pietre mari iaste izvor de apă dulce, foarte bună, în care umblă morişcă. Şi de la izvor la deal, în poala muntelui iaste sat mare. Căci pe de toate părţile sănt munţi foarte nalţi, piatră st'ee; de la care izvor la vale mai sănt şi alte izvoară, iar apă bună. Iar în cămpul acesta, de a să afla ahlandia, adecă pere moi, ar putea.fura cineva; ce numai păcat de numele ce are! Iar alţi mărăcini sănt păducei şi cialăi1.
     103.     Iulie 25, purcegănd de la Ahlando-Cambo, am conăcit la oraş la Tripoliţa, mergând ceasuri 4 pol.
     De acoleâ, din marginea poenii lui Ahlando-Cambo, să desparte doao căi; ci cărarea carea ia în stănga iaste numai cărare de picior şi de cal, suiş rău, şi de ceia parte pogorăş, pănă in vii, dincătro şi sat iaste; iar cea din dreapta iaste drum şi de car; care acum de iznoavă s’au deşchis şi s’au lărgit de au trecut tunurile. Care pănă la un loc merge drept, având şi căte ceva suiş: pe lăngă care drum iaste măncătură de apă. Iar de la un loc să coteşte drumul, şi ia pe coasta muntelui de la deal. Căci de la vale iaste iar răpă, pietre, de la care la deal iaste un munte osebit, rătund, ca Corinthos, de supt carele iase izvor de apă bună. De la care izvor mai nainte iaste cetăţuie veche, în coasta muntelui acestuia,— căci acoleâ iaste ca o gură de bogaz. Ci cetatea era făcută pentru paza bogazului, streajă; de la care cetate în vale, spre drum, de supt o piatră iase alt izvor. De acoleâ de la cetate înainte merge drumul drept pănă la un loc, apoi iar pogoară, însă nu rău pogorăş. De unde iar suiş, şi după suiş iar pogorăş, drept la vale, care ţine pănă în viile sătenilor de la Muhlia. Care sate sănt în dreapta, pe coasta muntelui; însă doao sate, ce să chiamă
 \
         1     Tufişuri,
     i 1296
 6
Paleâ-Muhliâ şi Chenuriâ-Muhliâ După care sate în jos iaste schitişor ce să chiamă Aghia Gheorghitica; de la care sate la vale să lăţeşte locul de să face luncă; care merge pănă la Ahuria, adecă la Grajdiuri. De unde iaste cale printre munţi răi, de merge către sat, către Vurliâ 2 şi către Mistrâ, Iar în sus să lăţeşte şi să lungeşte lunca pănă la Tripoliţa, şi dela Tripoliţa la vale mult,— care luncă iaste frumoasă, loc bun de sămănături, vii multe.
      Iar Tripoliţa iaste oraş mare supt poalele muntelui, la loc tins, frumos; aer bun, sănătos; case multe, biserici multe, târg. De la care la vale sănt saraiuri de piatră ale ghenărariului. Şi lângă saraiu biserică noao, făcută de ghenărariul. Iar apa ce vine acoleă în oraş, iaste adusă de sus din munte, pe ur-loae, şi pogoară în făntăni de piatră, pe marginea uliţilor; apă bună, dulce la băut. Măcar că au şi puţuri de piatră pe la toate casele, dar apa le iaste sălcie. Acoleâ venia ghenărariul de la Anapoli de şedea vara pentru aer; căci aerul Anapoliiiaste greu.
      104.      Iulie 26, purcegănd de la Tripoliţa, am conăcit în luncă la Anemoduri, mergănd ceasuri 3.
      De la Tripoliţa înainte pogoară calea în vii, şi apoi prin canaralele de piatră, loc rău. După canarale pogoară în luncă, care merge cătva. Apoi să încep munţi răi, nalţi, bogaz strâmt, cotituri într’o parte şi într’alta, De-acii3 suiş, pogorăş, cale făcută cu ciocanul; care pogorăş merge pănă în luncă la Anemoduri; şi lunca merge cătva, apoi să coteşte spre satul Anemoduri. în care luncă sănt izvoare, în care umblă şi morişcă, şi are şi ţaganus şi peşte mărunt. De la Anemoduri să coteşte la deal, pe unde şi sate sănt; de la care mai la vale. de supt o cănarâ de piatră, iase un izvor de apă, foarte frumos. De unde înainte mai ţine luncă cătva, apoi întră în dumbravă mare de stejari, de gărniţe; prin care dumbravă iaste şi loc tins; iar sănt şi dealuri, văi, colţuri de pietre.
      105.      Acoleâ, la Tripoliţa, întămplăndu-să de am zăbovit o zi, aşteptând carăle, că rămăsăse înapoi, la gazda unde eram,
        1 Muhlia Veche şi cea Nouă.
        2 Ms. 2: «către satul Vurliâ».
        3 De aici.
 viiiî*î <viiri(. ci-.ni-ii! <]'■ Jnir -i i, ,-r.i raidoif ru . <r! ; --
 vi>* mai !»<• urniri <-ii I )ondar-Ttijv-Mehm'-‘-! ’aş >. |»,,nlru »•;. .-a M'onn'a'-'vi Iu?• vrii. sa meargă : dtîpa \'ix.i;• ui. 1 nu ramai'-.
 ;-a nu fuga. dupa dânşii s'au lua! şi         mşfe > >am,,î;i iui I mp -
 Mi• 111111 • I-1’aşâ, .şi. mirând şi fi iu ca s a -ai lui-• rii. -m. d>- vor
 lmh Iniceri. sâ-i scoală şi sa-i scornească de pe 1 iu*i»* s i '.'or acojca in         casă in va luiridu-s a. şi <!<• ai   noşlri nim-'i/i
 liind. omul acria al Paşii au Cura! o sabie a urnii iecr>r al dnmnea lui \’r*I Paharnic. Deci. a doao zi inlampl; ::du-sa di am purec- ru Paşa inpreună. şi pogorand noi eafre \nemo-duri. am ruuosr.ul şaliia la Turcul ardă ; şi acoleâ. m calc. dr calare fâcăndu-să gălceavâ ca sa dea sabia. au s<-t>s gu-batul- acela pistolul ca să dea m noi. Pe car(.‘!" ceauşul d<-Iniceri văzăndti-l, ca un zapciu cc era. numai ce au scos diilomuh. şi l-au luai de cap fără de mila. Pe carele luăndu-l. l-au dus la cori. si l-au pus la opreală; şi au luat şi sabia de  la dânsul.             Deci dumnealui Vel Paharnic    trimiiând pe
 lorga Huidăul la Paşa. au mers şi ceauşul inpreună. şi. spuind şi dovedind ca au venit, do au călcat casa, şi au furat sabia şi alte undle. Paşa s'au maniat şi, poruncind. I-au adus inainlo-i. şi i-au zis: d'c cosă fio hoţ, să /jăfuiaseă raialele Inpăralului V». Ml au zis că au greşit. Şi. cu mânie zicând Paşa câ' nu-i treime lui oameni 11 <> 1 i şi jăcaşi, au poruncit acu pe loc do i-au tăiat capul.
       106. Iulie 27. purcegănd de la Anemdduri. am conăcit la l.eondari, mergând ceasuri 4.
       Uupa ce trece pădurea, dumbrava.ee s'au zis mai sus. ca rea line ca un ceas şi jumâtale. să începe pogorăş râu: in "a nu merge drept, ce să coleşte intr'o parte şi inlr'alta. Iar pogoraşul cel mai dc pre. urmă iaste drept la vale. cari* pogoară in vii. Lăngă caro vii iaste bis^ricuce do piatră, intr’un prund, şi lângă bisericucc copaci nalii. platani. Dela liisericuce la vale iaste iar pogorăş, şi. după pogorăş. lunca lat t. lunga; caro lunca in dreapta merge pană la Cantona, şi această Carilenâ iaste oraş maro. in poalei':' muniilor: unde
      1 I. ::: ..vie»-.
  ^  ■  1 i t': i 1 e v 111 ’ |_ ;j au ; .. LZ lî î <;i IU1 ■ .
        Sal.ia:
84
de-asupra şi cetăţue veche, stricată iaste; insă loc frumos, ape bune, vii multe, copaci de lămăi, de năramze, de chitri, de smochini. Iar în dreapta de la pogorăşul ce s’au zis, mai la vale, iaste un izvor de apă, şi de la izvor mai la vale iaste un săticean în chip de ciftlăc, ce să chiamă Riz-van-Agă; lăngă care sat iaste şi biserică de piatră. De la care mai la vale iaste- o măncătură de apă, prin care curge apă, iar puţintică; în care vale iaste şi o făntăniţă de piatră. De la vale iar în stănga, şi înainte, mai ţine lunca cătva, apoi să începe dumbravă şi pădure de stejar, de ceri, de gărniţe şi alţi copaci. De la Rizvan-Agă mai nainte sănt şi alte sate; de la care în jos iaste un părău, zăvoiu de anini şi de alţi copaci. De la părău la deal iar suiş, şi după suiş pogorăş; însă nu nalt, ci ca nişte prunduri, bairuri1. Iar unde s’au pus conacul iaste poiană, pe lăngă care curge o vălcea de apă; care apă vine dela deal, de supt muntele cu pădure ce iaste puţintel mai nainte: izvoare multe, ape bune, reci, — însă de spre partea din dreapta. Iar de spre stănga pe o coastă naltă iaste oraşul ce să chiamă Leondâri; de la care la vale iaste cămpie cu bairuri. Şi iar în stănga mai înainte iaste suiş, şi, după suiş, pogorăş, foarte rău; pe unde şi tufe sănt, care pogoară între alţi munţi, iar nalţi, bogaz rău. Pe unde iaste drumul ce merge către Mistra, către Monem-vasia; pentru care la întoarcere să va povesti.
      107.     Iulie 28, purcegănd de la Leondâri, am conăcit în luncă, lăngă satul Geferemî, ce iaste supt munte nalt; mergănd ceasuri 5.
      De acoleâ, din poiană, de la Leondâri, de lăngă izvoare, să începe munte. Pe care iaste pădure mare, deasă, de stejari, de ceri, de gărniţe; suişuri, pogorăşuri, văi adănci, loc rău, pietre mari. Care pădure ţine ca ceasuri 2 pol; iar unde să apropie către pogorăşul cel de pe urmă, iaste izvor de apă, în care umblă morişcă; iaste şi derbent de păzesc martologi, fiind plaiu rău; de la derbent la vale, cale rea, strâmtă, povârnişuri, pietre mari, cale făcută tot cu ciocanul, chesmeâ-caldărăm. Care cale merge cotindu-să pe coasta muntelui pănă ce pogoară jos în luncă; însă din cale
1 Explicat mai sas, p. 34.
85
 la vale iaste vale adăncă, măncături de apă. Iar lunca să chiamă ICâ^îcoc rf\c 3 Apy.c/My.c. Care pănă la un loc, spre partea stăngă, are pietre multe şi tufe, iar în dreapta să lăţeşte mult pănă supt munte, la, Arcadia.
      Care Arcadie iaste oraş mare, Mitropolie, loc frumos, loc de semănături, vii, pometuri. Acoleâ în luncă, la mijlocul căii, iaste biserică şi fantănă de piatră, iar la sfârşitul luncii aceştia iaste coastă, suiş şi pogorăş, loc pietros; care pogoară într’altă luncă, unde iaste satul Geferemi. Şi lunca să chiamă a Andrusei. însă satul Geferemi iaste supt munte nalt, pe supt carele sănt sate şi vii multe, iar în vărful muntelui iaste o mănăstire mare, frumoasă, care să chiamă Panaghia Gorgopacui1. însă muntele iaste foarte nalt, suiş foarte rău, cărare- numai de picior. De la vale la mijlocul muntelui iaste metoh a mănăstirii; iar pe lăngă satul Geferemi curge un izvor, apă frumoasă2, care iase de supt muntele mănăstirii: în care izvor umblă morişcă.
      108.       Iulie 29, purcegănd de la Geferemi, am conăcit la sat la Giihor, în marginea Mării, mergănd ceasuri 5.
      De acoleâ, de la Geferemi, să începe lunca ce s’au zis mai sus, a Andrusei, care să lăţeşte într’o parte şi într’alta. Prin mijlocul aceştii lunci trece ogărlă, apă mare, ca Dămboviţa; care gârlă iase din munţii ce sănt alăturea cu muntele pădurii aceştia; peste care gărlă iaste pod de piatră. în lunca aceasta sănt sate şi vii multe, semănăturile să fac frumoase. De la care sate spre partea din dreapta, pe coastă, iaste cetate veche, ce să chiamă Andrusa; care şi Episciipie a lui ’AvSpouaaYjc. Mai nainte de satele acestea iaste un oraş mare ce se chiamă Nisi; unde sănt case multe, biserici, mănăstire; iaste şi saraiu mare de piatră, unde şedea prevedorul de Coroni; de erna cu oştile acolo. Acoleâ şade şi episcopul 3Av-SpooaGYjc; căci cetatea cea veche iaste pustie, ci Episcupia lui iaste acolo. La acest oraş îşi ţin grăunţele, adecă grăul, orzul, calambohi8 prin gropi, şi gropile sănt făcute pe marginea uliţii, pe de o parte şi de alta. însă lunca aceasta merge
      1 «Aude-răpede».
      2 Mss. 1, 3: «de apă foarte frumoasă».
      3 Porumbul.
86
pănă in mărginea corfosalui cetăţii Goronii. Iar în stănga, pe unde merge călea către Giihor, sănt vii multe, şi de la vii în dreapta iaste dumbravă de măslini mulţi, unde şi untdelemn mult să face; şi viile ţin pe lăngă corfos şi pe lăngă sătul Giihor. Iar satul Giihor iaste, precum am zis; aproape de ţărmurile Mării.
       109.      Iiilie 30, purcegănd de la Giihor, am conăcit în poiana ce-i zic C-urtbei, înprotiva Anavarinilor^ mergănd ceasuri 4.
       De acoleâ, de la Giihor, în jos, fiind vale, curge o vălcea care pogoară de la deal, iar nu apă bună; peste care iaste pod de piatră, fiind noroioasă. Mai nainte! de aceia iaste altă vălcea, apă bună. De acoleâ mai trecând o costişoară,- iaste altă vălcea, iâr apă bună; pe lăngă care sănt trestiş şi copăcei de anin, ca în chip de zăvoiu. De la vălceaoa aceasta înainte să încep dealuri mari, nalte, văi adănci, ce în stănga iaste calea pe lăngă corfos şi prin poalele munţilor Coronii, de merge la cetatea Coroni. Şi, unde iaste cetatea, iaste o limbă de munte ce pogoară de întră în Mare; pe care iaste cetatea zidită. Loc foarte frumos şi scală bună; în care cetate neavănd Frăncii oâfheni de ajuns ca să o păzească; au Scos şi pe Cei ce au fost îritr’însa, de o au deşertat, şi pe Frănci cu muerile şi Cu copiii lor i-âu pus în corăbii, şi i-au trimis la Gorifus1. Iar, cetatea avănd lagumuri, au pus foc* şi ău surpat zidiul de spre poartă. Raialele încă au venit la Vizirul de s’au închinat. Mai sus de Caleă ce merge către Coroni, iaste drumul cel mare ce merge către Curt-bei; pe unde sănt dealuri, surpături, sUişuri $i po'gorăşuri; pe unde şi izvoare de apă sănt, şi sate pC poalele muntelui. Iar mai sus de driirriul acest mare iaste şi altă cale, de picior^ care merge drCpt' în sus pe dealuri, pe văi adănci, pe unde şi vii şi sate sănt: Iar de la un loc să începe plaiu de piatră, loc nalt, crăng des. Şi, diipă c& stie, de-asupra sărit mărăcini, peri sălbateci. De acoleâ înaihte să începe pădure de stejari, de gărniţe, de ceri şi de alţi copaci, Care, căt merge, pogoară până la poiana lui Curt-bei. D<3 Ia care poiană mai încoace iaste vălcea, careâ pogoară din munţii de la deal; iar acoleâ în poiană sănt doao izvoare mari de apă. Ci unul curge de să face părău, iar altul
1 Corfu.
87
care iaste mai mare, de unde izvorăşte iaste făcută haznă cu boltă de piatră, şi de la haznă făcută cale, adecă su-iolu1 de zidiu, pănă la cetate la Anavarina cea noao. Pe care merge apa de întră în cetate, cale de doao ceasuri şi mai bine. însă apă bună; în care au şi morişcă acolo la cetate.
     110.      Aceste Anavarini sănt doao cetăţi; ci una să chiamă Anavarini Nea, iar alta Anavarini Paleâ. însă Anavarini Nea iaste în marginea Mării, cetate făcută de Frănci; pe lăngă care la deal şi la vale iaste luncă, în care sănt grădini, şi vii; şi pomi: neramzi, lămăi, chitri, smochini; sănt şi sate. Iar Anavarini cea Veche iaste într’un prund, munticel, ce întră ca
o culme în corfosul Mării: piatră naltă, pe carea iaste cetatea zidită. însă zidire veche: numai o au mai dres Veneţianii; Iar munticelul nu iaste despărţit de .pămănt (măcar că să vede ca un ostrov), ci are emvasie, adecă intrare, nu prea lată: căt ar putea trece patru, cinci cară alăturea. Şi ţine cătăva diastimă: cetate frumoasă; numai nu are apă; ci apa o străng în stearne, din ploaie, şi de afară adusă. Care şi aceste cetăţi, nefiirid ostaşi să le păzească, le-au deşărtat, şi au pus lagumuri de au surpat zidiurile de către poartă.
     111.      Avgust 1, Luni; purcegănd de la Curt-bei; am conăcit în vale între măslini, lăngă grădinile cetăţii Mothonii; mergănd ceasuri 3 pol. De la Curt-bei pănă la grădinile Mothonii, sănt dealuri, văi adănci* surpături, munţi, piatră stee, pe uilde iaste calea făcută în piatră; chesmeâ-căldărăm; şi iaste şi căte o poeniţă,—iar loc fără de apă. Iar de la un loc,' de unde pogoară la grădini, să începe dumbravă de măslini mulţi; unde şi sat iaste în curmătura munticelului 2; pe unde iaste cale de merge către Anavarini; Iar, după ce să sfăr-şaşte dumbrava măslinilor; să încep grădinile cetăţenilor, cu mulţime de copaci, lămăi, neramzi, rodii; chitri şi smochini; şi fieştecare grădină cu puţuri de apă bună. Dincolo de grădini iâste varuşul cetăţii, case multe; de unde înainte iaste luncă, meidan; de ţine pănă în Corfosul Mării; unde iaste cetatea zidită. A căria iaste la loc bun starea, şi zidirea în patru Cbrntiri: numai lungul ei iaste mai mare; şi de doao părţi
         1 Gâfiâl.
         2 Ms. 2: ((tnurileltii».
 s ^
  -oliţă 'le apa .Marii, adera de spre Masării şi de spre Amiazăzi. Iar dr <pre Miazănoapte, adecă de spre meidan, şi de spre Apu> tunde- şi poarta eea mare iaste. înpotrivă căreia iaste '.■num.* de munte nalt. ce vine pe marginea Mării), iaste ocolită cu hindichiuri. şanţuri adănci. tăcute de pietre încheiate, legate eu fier; prin care şanţuri intră apa Mării. Are cetatea. cule mari nalte, şi, pe de afară de zidiu, pe lăngă şanţ, sânt tabii de tunuri. Aşijderea şi înaintea porţii cei mari, şi afară din poarta cea mare. mai are încă doao portiţe; ci una iaste către Căz-Culâ. de spre corfos, iar alta iaste de spre .Mart:-. Care iaste făcută cu meşteşug pe dedesupt, de nu să cunoaşte intrarea ei. foarte st rănită. Iar Căz-Culâ iaste zidită pe un prund de piatră ce iaste aproape de fundul cetăţii in corfos. precum şi laAnapoli; streaja cetăţii foarte bună. In cetatea cea mare sănt case multe, saraiuri, biserici, sterne de apă. şi atără din sterne iaste apă adusă de afară, pe ur-loaie, pe lăngă muntele ce iaste înpotrivă porţii. De la Găzduia înainte, tot acoleâ in corfos, de spre Răsărit, diastimă ca 3 miluri, iaste un munticel ca in chip de osirovel, insă nalt: unde lăcuesc şi oameni.
      112.       Deci. după ce au sosit Vizirul cu toate oştile acoleâ la Molhoni, îndată au chemat pe Ceauş-başa, şi i-au poruncit să meargă la cetate, trimiţăndu-1 în chip de sol, să între înlăuntru la prevedorul. să-i zică: că, de-şi pohtesc binele lor şi măntuinţa vieţii, să nu facă nebunie ca ceilalţi, ci să deşarte retatea. să-şi ia ce vor avea, să lase numai tunurile şi gebhaneaoa şi să iasă să să ducă cu pace cei ce vor fi Frănci. iar raialele să rărnăe la locul lor şi la casele lor, precum şi alte raiale; iar, de nu vor ieşi de voe, ci vor sta înpotrivă, să ştie bine că vor păţi ca şi cei de la Anapoli. Deci Ceauş-Iîaşa. luănd steag alb. şi mergănd cu solia după porunca, dac i l-au văzui, au dat strejarii veste la prevedorul, şi au poruncit de l-au luat înlăuntru, ducăndu-1 cu cinste in saraiu la prevedorul. şi după inpreunare şi-au dai solia. Prevedorul i-au răspuns că nu iaste el vrednic a da cetatea, ca iaste slugă, nici n’are poruncă de la stăpânul sau a o da, ci. când l-au trimis pe dansul acoleâ, l-au trimis ca sa o păzcasca;iar nici pricină de vrajbă dă; iar dumnealor, de au venit sa o bata. şi ei. din cât leva fi putinţa, vor râs-
89
punde, şi ce va fi voia lui Dumnezeu. Deci, Ceauş-başa acest răspuns luănd, l-au scos afară iar cu cinste, şi, mergând la Vizirul, i-au spus cele ce au răspuns prevedorul. Carele, auzind într’acestaşi chip, s’au umplut de mânie, şi îndată au chemat pe Inicer-Agâ, pe Gebegi-başa, pe Topci-başa şi pe Cumbaragi-başa, şi le-au zis să dea poruncă la Iniceri, la Serdenghecitii, la Gebegii, la Topcii, la Cumbaragii, sa să gătească şi măine sa meargă cătră cetate, iar astă seară să meargă Gebegi-başa, Topci-başa şi Cumbaragi-başa să facă tahmin pe unde s’ar putea să ducă tunurile, să le aşeze către cetate. Şi, ieşind de acoleâ, toţi au făcut după cum s’au poruncit, adecă Inicer-Agâ au dat ordinie la mai marii ortalelor, şi ei la Iniceri, la Serdenghecitii, la Misirlii şi la alţii. Iar Gebegi-başa, Topci-başa, Cumbaragi-başa, cu oamenii lor, s’au suit pe muchea muntelui ce iaste înpot.riva porţii ca să facă tahmin. Deci cei din cetate, cum au dat acest răspuns, au început şi din tunuri a înproşca, şi un tun mare l-au îndreptat către grădini, asupra unui puţ mare ce avea apă de izvor multă, ca să bată acolo, să nu să poată apropia sacalele la apă. Care ucidea oameni şi vite multe, şi, pănă au vrut a să supune Inieerii la meterez, au tras ordia mare stenohorie de apă, — fiind şi zăduh, căldură mare. Măcar că era şi alte puţuri, dar le umpluse de pietre şi de puzderii de in şi de cânepă, iar era şi slobode altele, nu mai ajungea tunurile.
     113.      Iar, la Avgust 2, au poruncit să strige telalii1 în ordie, ca să-şi ia Inieerii şi Serdenghecitiii armele şi cazmalele, lo-peţi, şi să meargă la meterez. Şi după poruncă s’au sculat mulţime multă de s’au dus, şi, îndată ce s’au arătat către cetate, au început Frăncii a-i înproşca cu tunuri, cu cumba-rale, ţiind focul pănă la doao ceasuri de noapte. Apoi, trăgăn-du-să inicerimea înapoi, au încetat. Iar, cănd au fost de către răsăritul zorilor, au făcui Inieerii hugitim mare, cu puşcile a mână, asupra cetăţii, ca să poată alţii d’inapoi să ia meterez. Şi, văzăndu-i cei din cetate că să apropie, au început şi ei a-i sprijini mai de aproape cu puşci şi cu gra-nate; peste cari şi tunuri şi cumbarale dese slobozia, de
1 Crainicii.
90
curgea focul ca fulgerul. Şi, înproşcăndu-să tare foarte unii pe alţii, şi au ţinut focul necurmat pană la doao ceasuri de zi, apoi s’au rărit. însă şi din înproşcarea aceasta multă mulţime de Iniceri au căzut; ce pe cei morţi, după ce înceta, îi îngropa, iar pe cei răniţi îi căra cu carele şi cu caii la leilec-ceadăr, de-i vedea Gerah-başa, şi care cunoştea că va fi de trăit, îi punea alifii,, şi-i âdăoga leafa, după obiceiu, şi-i da şi bacşiş.
     114.      într’această zi, Miercuri, la trei ceasuri, s’au arătat şi Dolfin Capitan-Gheneral, cu armada frăncească, viind pănă supt cetate cu câteva gab'oane, iar celelalte, îrtpreună şi cu trei magune1 mari, din care aruncă cumbaralele.; le-au lăsat mai înapoi, către Anavarini; A căruia venire au dat mare nădejde de ajutor Mothonenilor. Care armadă, cum s’au văzut, îndată au trimis Vizirul să vază cătă seamă de vase sănt. Şi, mergând pe munte, căte au văzut, le-au numărat; şi, viind la Vizirul, au spus că sânt vre-o 20 de vase, şi cum că să mai văd şi altele, iar puţintele. Şi adevărat că mai mult decăt 27 vase, cu mici, cu mari, n’au fost.
     115.      Deci Vizirul îndată au scris la Capitan-Paşâ ca să să scoale de la Coroni cu toată armada, să vie, înştiinţăndu-1 şi de Dolfin că s’au arătat, şi poruncind ca să scoaţă şi tunurile cele mari din galioane şi havariurile, să le trimită pe uscat (de vreme ce de la Anapoli ■ le pusese în galioane, fiind loc cu anevoe de a le trage pe uscat şi temăndli-să şi de armada frăticească), şi, după poruncă, au scos şi tunurile, de le-au trimis, şi au purces şi el cu dunanmaoa a veni către Mothoni: De care luând veste Dolfin, au pus de au deşertat cetatea de bărbaţi neguţători, de femei şi de copii* frănci şi raiale* cU mult puţin ce avea, şi, puindu-i în vase,-i-au dus la ostrov la Corifus, lăsând numai oarriehii ce au fost de oaste.
     Deci, după ce au sosit şi Capitan-Paşâ* cu dunanmaoa, s’au şiruit galioanele departe înpotriva munticelului ce s’au zis că iaste acoleâ în cbrfos. Şi, sosind şi tuntlrile* iar s’aii dat porunca mare ca să sa strângă Iilicerii la hugitim; Şi* pănă în scăpătatul soarelui străngăndu-se mulţime multă, şi
1 Mahonă, maonă.
91
aşezând şi tunurile, de vreme ce luafee meterez, au început din tuiiuri a da, de o parte şi de alta. Şi, printre gloanţe por-nindu-să Inicerii cu mare navala cătra cetate, cu puşcile a mană, înproşcănd asupra tabiilor şi asupra bedenurilor, cei din lăuntru, din tabii şi din bedenuri, din puşci, şi din granate, şi din cumbarale vărsănd foc mult necurmat foarte şi groaznic de amăndoao părţile, care foc au ţinut necurmat toată noaptea şi pănă a doao zi, Joi, la prănz; de acii au încetat, fiind zăduh mare foarte.
      116.     într’această vreame apropiindu-să dunanmaoa către cetate (că era poruncă ca să să lovască cu Dolfin, şi unde o va scoate marginea), şi, dacă aii văzut Dolfin mulţime de galioane, au întins pânzele şi s’au tras către lăţime; iar du-nahmaoa s’au şiruit în preajma cetăţii, de o au ocolit. Deci, fiind mulţime de Iniceri strânsă la meterezuri, cănd au fost Joi, la chindie, s’au pornit iar cu hugium mare asupra porţii cetăţii, cu puşcile a mănă, înproşcănd şi din tunuri şi din cumbarale foarte tare. Pe carii cei din cetate vitejaşte îi în-proşCa din tunuri, din cumbarale, din puşci şi din granate. Cu care hugium şi năvală atăta s’au nevoit, căt din tabia de spre poartă au luat un parcaj un «ceascufelechi»1. De care înfricoşăndu-să Frăncii, văzănd atăta năvală şi nenu-mărarea morţilor, au lăsat tabia. Şi, întrănd în cetate, au luat Turcii tabia, şi s’au supus cetăţii. Cănd şi praporul steagului ce sta de-asupra bisericii, cu tunul l-au spart. La care hugium mulţime de Iniceri au căzut. A căreia veste, adecă a tabiei şi parcanului, ducând la Vizirul, s’au bucurat foarte, şi pe Inicerul ce l-au luat şi l-au adus, cu caftan l-au îribrăcat, şi baCşiş i-au dăruit;
      117.     Zic că Dolfin avea mare poftă ca să să lovească cu Capitan-Paşâ; numai pricina au stătut că zic cum Republica să fie cerşut âjutor de la Chesariul* şi Che'sariul să să fi făgăduit că va da. Pentru care să fie şi trimis Republica pe fratele lui Dolfin la Chesariul, ca să vie cu ajutoriul. Şi Che-sariul sâ fie răspuns că încă nu iaste gata de dat ajutor, ci,-deocamdată, facă Veneţienii cum vor putea să să străjuiască de sine: Iar pricina nu eră pentru că n’au fost gata; ci au
1 Sic. Nurriâi în mfe. 2.
92
fost cerşut Ghesariul de la Republica un liman pe locul frăncesc, ca sa facă şi el corăbii pe Mare, şi Republica să fie răspuns că nu iaste cu putinţă de a sa da acel liman; şi pentru una ca aceia n’au vrut nici el sa 'Mea ajutor. Deci, fratele lui Dolfin întorcăndu-să cu acest răspuns la Republica, îndată şi Republica au scris la Dolfin cum că nu iaste nădejde de venit ajutor, ci să nu îndrăznească a sa lovi cu dunanmaoa, să strice armada; fără căt să dea cuvânt de nădejde la cei de prin cetăţi pentru ca să stea să să bată cu inimă, şi doar vor scăpa cetăţile. Şi după poruncă aşa au făcut, că întăiu pe Anapoliteni i-au minţit cu cuvânt de ajutor, că iaste să le vie, apoi pe cei dela Mothoni; iar el păzia laturile, cu fuga, pe departe.
      118.      într'această Joi seara, fiind seara Pronisimos, ce să zice Cadrighigesî, adecă cu 15 zile înaintea Bairamului, în Ramazan, au aprins Turcii multe lumânări pe la toate corturile, după obiceiul lor, pentru cinstea Bairamului. Şi, cu aceasta încetând de năvală şi înproşcare, au ţinut pănă la 6 ceasuri din noapte; iar, după al şaselea ceas fiind strânsă mulţime multă de Iniceri la cetate, au început iar a înproşca din tunuri şi din cumbarale, şi Inieerii a curge cu mare năvală asupra cetăţii, cu puşcile, şi Frăncii de pe tabiile de sus şi de prin bedenuri cu tunuri, cu cumbarale, cu puşci şi cu granate, slobozindu-să focuri multe şi dese. Care năvală şi înproşcare au ţinut ca 3 ceasuri, apoi iarăşi au încetat, stănd până a doao zi, Vineri, dimineaţa. De-acii iar focuri rari din tunuri şi din cumbarale, şi de o parte şi de alta, ţiind pănă la chindie, când, Frăncii mare stenohorie având, şi [de nicio parte ajutor viind, au socotit lângă neputinţă să facă o fărâmă de chiverniseală, şi aşa au rădicat steag alb, fşi au încetat din focuri. Care Inieerii văzând u-1, numai de căt s’au pornit asupra cetăţii, cu socoteală că doar vor intra, să arate ei biruinţa. Cei din cetate, văzăndu-i, şi temăndu-să, îndată au rădicat bairacul, şi au început cu focuri multe din tunuri, din puşci şi din granate, şi, şaşcănlăc făcăndu-să, şi mulţi din Iniceri căzând, s’au tras înapoi; şi iar s’au potolit.
      119.      într’această Vineri, la chindie, au venit om de la Paşii ce era la Paleâ-Patra, la Casteluri, cu mujdeâ la Vizirul cum că s’au luat Castelurile. Care mujdeâ mare bucurie au
93
dat Vizirului şi tuturor. Pentru care au poruncit îndată de s’au făcut şenlăc cu daulhanale, cu puşci. Şi au făcut şi Capitan-Paşâ şenlăc din galioane, cu tunuri. Iar pe cel trimis l-au înbrăcat cu caftan, şi după tahsin1 l-au şi dăruit.
      însă aceste Casteluri le bătea de 23 zile, întru cari zile au căzut multă oaste; şi au căzut şi doi Paşi, în locul Cărora acolo pe loc au făcut pe alţii. Şi era foarte cu ane voe luarea; numai, cei din lăuntru fiind foarte supăraţi, de vreme ce era numai vre-o 600 de oameni de oaste, şi văzând ei că nu le vine de nicăiri niciun fel de ajutor de oaste, vrea ca să dea vera de pace. Numai au stătut întăiaşi dată înpotrivă, şi au ieşit şi la harţ, afara; ci să temea. Iar şi Turcii nu puţin poftia să vază o aşezare într’un chip, că li să supărase. Deci au socotit Paşii şi au trimis la dănşii om cu solie ca aceasta, zicăndu-le că, de vreme ce celelalte cetăţi s’au luat, şi toate raialele s’au închinat, dar ei ce nădejde mai au? Dar nu iaste mai bine să o dea de voe şi cu bine? Făgă-duindu-să că, de să vor închina şi vor da cetatea, pe Frănci, câţi vor fi, cu muerile, cu copiii şi cu ce vor avea, îi vor avea de a-i lăsa de să vor duce cu pace unde vor vrea; iar raialele vor rămânea la locul lor şi casele lor, de-şi vor stăpâni moşiile. Căci, de nu vor da de bună voe, tot vor să o ia cu războiu, şi. apoi va fi rău de dănşii, că-i vor trece pe toţi prin sabie.
      Cu care solie după ce s’au dus şi le-au zis, s’au temut Frăncii, şi au zis că vor da cetatea; numai să le dea carte cu legătură ca aceia precum le-au făgăduit, să aibă voe să-şi ia cu dănşii ce vor avea. Şi aşa, întorcăndu-să trimisul, au ales şi ei om de au trimis înpreună cu dânsul la Paşi, şi, spuindu-le cererea, îndată au poruncit de s’au scris cartea de simfonie2, şi o au trimis cu omul lor. Care carte după ce o au luat prevedorul, numai de căt au dat ordinie Francilor de şi-au luat armele, şi cine au avut mueri, copii şi pe-riusia3 lor, — măcar că şi mai înainte mulţi ieşise de să dusese cu armada lor. Şi aşa au ieşit prevedorul, cu toţi ai lui,
       1 Laudă.
       2 învoială.
       3 Averea.
94
şi cine cu ce au avut, ca să meargă la vase să între, să să ducă. Carii nesosiţi încă la Mare bine, numai ce au dat Turcii iagma într’înşii. Ei, văzănd nevoia, au rădicat armei,e asupra lor, şi, dănd unii într’alţii, s’au tăiat rău între ei. Deci Turcii, fiind mulţi, i-au năpădit şi i-au răpit, care cum au apucat1, de i-au luat robi, căţi au scăpat din sabie; ne-vrănd Turcii să stea la simfonia verei2, precum şi la Ghiordos. Şi, acest fel de sfârşit luănd, au făcut ştire la Vizirul?, şi, bucurăndu-să şi de aceasta, au poruncit de au făcut şenlac, precum s’au zis mai sus, şi au rânduit pe unul din Paşii aceia să fie Paşă acolo. Care şenlăcuri auzindu-le Mothone-nii, au priceput cum că s’au luat şi Castelurile, şi s’au întristat foarte, deznădăjduindu-să de toate; şi au pus la socoteală ca să să chivernisească pe dănşii cum vor putea.
       120.        Deci, Vineri îndeseară, mai nainte de scăpătatul soarelui, făcând Turcii de iznoavă gătire mare de iuruş, şi rănduind balghemezurile şi havanurile spre înproşcare, au început iar a bate cetatea fără de milă4. Frăncii din lăuntru, văzănd că sănt cuprinşi de toate părţile, şi nu mai iaste altă nădejde, au socotit şi ei de au scos şi ei bairac alb de vera. Care văzăndu-1 Turcii, îndată au încetat din focuri5; şi au şi înoptat. După aceia era Turcii aşteptând ca să iasă cineva din cetate, să vază ce le iaste cererea. Pentru care îndată şi Vizirului au dat în ştire. Iar prevedorul, aducăndurşi aminte de petrecerea celoralalţi, şi socotind că va scăpa la Capitan-Paşâ, n’au mai stătut să trimiţă afară la Turci, ci, neavănd acoleâ la liman caice ca să între, au ieşit pe uşcioara cea mică, el şi cu alţii, căţi au putut încăpea, şi au întrat în caice, năvălind către armadă la scăparea Ca-pitan-Paşii. La care îndată au poruncit levenţilor de au alergat cu sandalurile0 şi i-^au luat în galioane. Iar căţi n’au putut încăpea, au rămas în cetate pănă dimineaţa, .cu porţile încuiate. Şi a doao zi, după ce s’au făcut zio, Sâmbătă, vă-
       1 Ms. 2 ■: «putut».
       2 Capitulaţie.
       3 Ms. «Vizirului»,
       i Ms. 1, 3: «foarte tare».
       5 Ms. 2: «focul».
       6 Luntrile.
95
zănd Inieerii că nu mai iase nimeni, şi temăndu-să de înşelăciune, au început iar din tunuri a înproşca. Iar Francii nici măcar o puşcă n’au slobozit; şi, văzând că nu iase foc din cetate, sau apropiat Turcii către porţile cetăţii, şi au început a striga să deşchiză. Frăncii, de frică, ce să facă? Au ales pe unul dintr’înşii, făcăndu-1 ca. un dragoman, să iasă afară să zică că iaste trimis de la prevedorul ca să meargă la Vizirul, să-şi ceie viaţa lor şi să să dea robi. Deci, ieşind afară, şi închizând portiţa, iar îndată l-au apucat Inieerii. El, văzănd nevoia, şi-au pus măhrama în grumazi, şi au început a striga: aman, aman; zicând că iaste trimis să meargă la Vizirul. Ei, dacă au auzit, l-au luat, şi, cu porunca IniGer-Agăi, l-au dus.
      Iar, pănă a-1 aduce, Inieerii tot năvălia strigând sa deşchiză, şi dând şi cu puşcile, au început a-i certa mai marii lor; şi aşa au stătut şi s’au potolit gâlceava. Deci, ducând pe Frănc la Vizirul, l-au întrebat; el au spus că iaste trimis de.la cei din lăuntru cu rugăciune1 ca să le iarte viaţa, şi să fie daţi robi. Vizirul l-au întrebat: Dar căţi oameni de oaste sânt în cetate, şi ce să află de ale lor? Şi el au spus că au fost 700 de Frănci ostaşi şi 200 din raiale tocmiţi cu plată să ajute la căratul gloanţelor, la iarbă şi la altele; numai prevedorul, cu mulţi din cei mai mari şi din soldaţi, astă noapte au întrat în nişte caice şi au fugit, — «nu ştim la galioane, la Capitan-Paşâ, au unde vor fi fugit; iar noi am rămas căţiva numai cu trupurile, căci, cine ce au avut mai înainte, încă fiind armada noastră aici, au scos tot din cetate, şi mueri, şi copii, şi altele ce au avut, de au trimis la galioane». Care auzind Vizirul, au zis să le fie viaţa dăruită, şi să să dea robi, precum au cerut2. Şi îndată au poruncit Chehaialei şi Ceauş-başii să meargă, la cetate, ca să poruncească să nu-i taie, şi ce va fi, să le dea în seamă, să le facă zapt. Deci, luănd pe robul acela, şi mergând, au deschis cetatea, de au întrat, şi o au făcut teslim; iar ;‘pe robi, ca la vre-o treizeci de oameni, scoţăndu-i afară, i^au dus Chehaiaoa la Vizirul, şi Vizirul i-au dat pe seama lui Muh-
        1 Mss. 1,3: «rugăminte)).
       2 Mss. 1, 3: «zis».
96
zur-Agâ. După aceia trimiţând la Capitan-Paşâ pentru ca să trimiţă pe prevedorul şi pe alţii carii vor fi fugit la dânsul, Capitan-Paşâ după poruncă i-au trimis, şi i-au rânduit iar la Muhzur-Agâ. Din carii pe urmă Inicerii au cerut să le dăruiască, să-i ia robi, şi, după cererea lor, i-au dăruit pe căţiva, iar pe ceilalţi i-au rânduit la lopată \ Şi au şi tăiat capetele la vre-o trei, patru. Şi aşa au luat sfârşit bătaia cetăţii Mothonii, unde şi Paşă, şi or tale de Iniceri, şi timar-spahii2 au rânduit ca să o păzească.
      121.      După aceasta au făcut Serascher pe Turc-Mehmet-Paşâ, şi l-au rânduit ca să meargă la cetate la Meneşche, adecă la Monemvasia, rănduind şi ortale de Iniceri, Serdenghecitîi şi Spahii să meargă. Şi au poruncit să meargă şi Capitan-Paşâ cu dunanmaoa. însă, pentru pricina cetăţii aceştia, măcar că să făcuse mutachereâ3 şi mai înainte, cu Capitan-Paşâ, la ce cale o vor pune, că de a o lua cu războiu nu era cu putinţă, iar şi la purcederea de la Mothoni nu puţin pentru aceasta au vorovit. Şi mutachereaoa era pentruca să facă în tot chipul, de carea cumva nu-i va putea pleca să o dea, măcar să făgăduiască şi pănă la 2.000 pungi de bani, şi, de va vrea ghenărariul, i să va da şi zapis la mănă pentru credinţă, şi alt ce va cere, după pofta lui să-i făgăduiască, că i să va da. Deci după poruncă au purces şi Turc-Mehmet-Paşâ Se-rascheriul pe uscat, cu ceialalţi, şi au dat şi Capitan-Paşâ ordinie să purceagă donanmaoa. Iar, pănă avea a purcede, au gătit Capitan-Paşâ om al lui credincios, şi l-au trimis înainte la Monemvasia, la ghenărariul, poruiicindu-i să-i zică cele ce s’au zis mai sus pentru darea cetăţii. Şi s’au dus.
      122.      Avgust 12, au purces Vizirul de la Mothoni, cu toată ordia, făcând începătură de întoarcere, şi au conăcit iar la Curt-bei, lăngă izvoare, înpotrivă Anavarinilor; unde şi oturac s’au făcut o zi.
      Avgust 14, purcegănd de la Curt-bei, au conăcit la Giihor, în marginea Mării, în corfosul cetăţii Coronii, unde şi în trecutele zile au fost.
       1 La vâsle, la galere, la Bagno.
      2 Spahii cu timaruri, feude.
      3 Armistiţiul. Manuscrisele au «muzacbereâ».
97
      123.      Avgust 15 zile, purcegănd de la Giihor, am conăcit lăngă satul Geferemi, supt muntele în care iaste zidită mănăstirea Vurcanul, ce-i iaste hramul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu căreia îi zic Panaghia Gorgopacui. De care şi înapoi, la răndul conacelor, s’a zis. însă ştiinţă să fie că icoana Precistei ce să află într’această mănăstire, adecă Panaghia Gorgopacui, «Precista degrab’auzitoare», au fost odată în cetate la Coroni. Deci, de multe ori fugind icoana de la Goroni, mergea în muntele acesta, şi, acolo găsind-o, mergea arhiereii, preoţii cu, litanii, de o rădica cu cinste şi o ducea iar în cetate. După aceia, văzănd cetăţenii că nu iaste cu putinţă de a o mai ţinea, au cheltuit cei mai mari ai cetăţii de au făcut într’acel loc, în vărful muntelui, bisericuce, şi o au aşezat acolo; iar mai pe urmă de la înpăraţii creştini s’au făcut mănăstire mare.
      124.      Avgust 16, purcegănd de la Geferemi, am conăcit la Leondari, în căpătâiul pădurii, lăngă izvoare. De aici, precum s’au zis mai sus, să desparte calea către Mistra şi către cetatea Monemvasiei.
      Avgust 17, purcegănd de la Leondari, am conăcit între bogazul muntelui, mergând ceasuri 5. De la Leondari la vale iaste pogorăş rău, pe unde şi tufe sănt; iar, după ce pogoară în vale, iaste xiropotami, adecă himaron1; numai cănd ploaoă, curge, iar, în ceia vreame, seacă, .şi rămăn scursuri. De acoleâ înainte să începe bogaz de munţi răi, nalţi, piatră stee, loc strâmt; pe unde şi pădurice pănă la un loc, unde şi izvor, şipot de apă iaste. Şi mai înainte de şipot, între cotiturile munţilor, iaste sat şi vii; de unde nainte iar munţi răi, bogaz strâmt. Iar, unde s’au pus ordia, să cotesc munţii; de supt cari iase un izvor de apă bună, foarte mare, în care umblă moară. Şi mai la vale, pe lăngă pârâul izvorului şi la deal, pe coasta muntelui, sănt vii multe; iar de-asupra muntelui sănt sate.
      125.      Avgust 18, purcegănd de la izvor, am conăcit la Criavrisi, la Souc-Cesme, adecă la «Fântâna Rece», mergând ceasuri 3.
      De acoleâ de la izvor merge cătva pe loc şes, tot pentre
1 Grec.: torent.
 41296
 7
           . > 'i * ■ > t. î: • 11' ii;; i .! • •• i. '.! ir<']11'
        * ;                >; :;_a. >ai- î’. >a rte rau. ('a iv
           i          ' i ;•,< i 1’ ■: i V, i !>si >lra j**> >’t';i
        . ia--        ;I     .r ii-' ai' i !<';)!•!'•    ini mos: a
:i■: i i ’ ■ ' i'11';ri. : > 1          .-uturi. por. >n ra i:i !tu
t' •       • i:i. i 11:; j a -! e ’.o. • s--- j ieste  tot. ri ;iiv
!■. • ;>•;!. P- •        : m :-]11.■ i*■' >â:tt vii. măslini,
ia-!r    -M            d .j.* la    valf. r.' jasr ti ' supt UI) mi
I j > ’    : 11 ;!!a. i ii • :;: 1111] i -| 11 !> >ri — 'a. 1 ‘t 'i '<' peşt
Şi aî.-iiM dintr’ar 1 sI.-1 mai sânt şi alto i/.voaiv. uaa s"î11, i:1.11:iri!■ • -i m-;nh;i ilr ra sant acolo;
        \vuusi l1.’. j<iţrr■1 l:.1111! .Ir la (Iriavrisi, innra luiMi.-ira prslr rau. . 1 r spre partea sta pi"iii!mi ra]11j ila piatra. meruând rrasuri 3.
        I       >r la ('.ria vrisi nirrur lunca râtva loc a1111raI pr râul lui Mislra. rarr şi aresta ara>tia ra sâni .Ir sprr parlra stâncă la (’.r uanii jir’ apa araastâ râlva. am luat in stăi ri >st işi 'â ra. am perorai in Innra lui Mislra. t (ra şi araşu! lui Mislra sa vnlr. Iar podul râul ara>|a iaşi-* iii]iotriva lui .Mistra, insa d vrrhi, şi i a -1«* lînrlr un!!, ra o boltă adus. iai da i >i11 ralarr. Partra araa-la dc spre stâng;;! sloSn'dâ dr S''!nanâtiiri; unda iaştr şi dumbr; spra rara partr sant şi dealuri nalte, vâi a.
• lea 111i’i şi vai sâni şa te şi vii. iar după deali la pod. raia ra de l! rea<uri in poalele munt< ia-ta o mânâstire ra să praznurşlo zioa rclo
II ir i: rai'ria ii /ir; rtov                 tov.     Manâstii
zidita din ajutoriul rrrslinii.ir. ni nevoinla rliilii mprejur. m sterne < 1 a apa înlauntru
t'>aI»■ i-''ia trrbuinriuas''; 111 rare mănăstire lfi -1* 'le pa ri11ii. iar uipr>;jurul m.’inâslirii sant c. mu Iii >i n'r sni'-rliini. Iar dr la vale de mănăstiri rr sant :iip >1 i-j va, riir^i1 u apa 11■ uinoa-a. in ra r. .'şi dr rria partr da apa. in rnasta muntelui, l
                                                                 99
                                R
 chilii făcute în piatră şi zug^JNite, unde lăcuesc săhastri,—loc vrednic de săhăstrie. ligi
      126.       Iar de spre parte«h|dreaptă a luncii de jos, ce s’au zis, de la căpătâiul poduluifefiă în coastele celoralalţi munţi, unde iaste oraşul şi cetatea Mi&lra, carea şi Misithra să chiamă, sănt tot grădini, cu mulţinMâe copaci, de lămăi, de chitri, de neramzi, de smochini, (fe jjnăslini şi de duzi. Căci acoleă să face mătase multă şi ifMdelemn mult, ca şi la Coroni, ca şi la Corinthos, şi printre copaci, pe marginea avlacu-rilor *, tot tufe de rosmarin. Căci grădinile le au răzorite, •osebite una de alta cu avlacuri. între cari grădini iaste sat mare, ce să chiamă Măguli, cu biserici de piatră, cu mori în apă. Căci curg izvoare multe din muntele lui Mistra, care ■adapă şi grădinile, iar afară din apa aceasta au şi puţuri cu apă bună de băut. Loc foarte frumos, aer bun, muferrih2.
      Iar din sus de grădini, între oraşul Mistra, iaste luncă frumoasă; de la care la deal, pe poala muntelui, sănt vii multe, şi mai sus de vii iaste varuşul lui Mistra, adecă tot exocastron3: case multe, frumoase, tărg mare. Iar cetatea iaste pe coasta muntelui, şi printre varuş şi printre cetate iaste vale adăncă, pe unde curge părăul ce iase din munte.
      Această cetate au fost zidită şi mai de mult, iar mai pe urmă şi de Dimitrie Paleolog iaste dreasă şi înnoită. Unde şi saraiuri şi mănăstire de piatră are zidite. Iaste şi Mitropolie, ce ■.să chiamă Aav.s5cu[j.(mac. Şi în vărful muntelui, tot în grădi-.şul4 cetăţii cei mari, iaste altă cetăţue, şi mai veche, la loc foarte nalt: de supt care munte izvoresc apele ce curg la vale. însă aceşti Paleologi au fost trei fraţi; ci Ioan, fra-
                            A
 tele cel mai mare, au luat Inpărăţia Ţarigradului, iar ceialalţi doi au luat clironomie pe Moreia, şi au făcut doao părţi. Ci Dimitrie şi-au luat partea aceasta, a Lachedemoniei, cu eparhiile şi cu cetăţile ce sănt înprejur: Monemvasia, Coroni, Mothoni, partea Maniei, a Ţaconiei.
      Căci şi Mania între munţii aceştia iaste; însă loc foarte tare, strâmt. Iar oraşele lor şi cetăţile sănt acestea :Calamata,
       1 Grec: canal
       2 Sănătos.
       3
        Partea necuprinsă în cetate.
       4 Ms. 2: «grădişuri».
100
Zernata şi Chelefâ. Care cetăţi, după ce au venit Vizirul acoleă la Mistra (venit-au din mai marii, bătrânii Manioţilor, la Vizirul de s’au închinat, şi dintr’înşii ău ales pe unul de l-au făcut căpetenie, şi l-au înbrăcat cu caftan), au trimis lagumgii de au făcut lagumuri la aceste cetăţi, şi le-au surpat. Iar mihi-maturile ce au fost într’însele le-au rădicat de le-au dus la alte cetăţi. însă casele lor le sănt pe munţi, prin pietre; ape bune,, izvoare, vite de oi, măgari, catări, boi, vaci, rămători. Iar catării să prăsesc într’acesta chip: că să viştesc iapele cu măgarii, şi fac pe catări. Portul Manioţilor şi al Ciaconilor sănt zeghi albe, scurte, şi în cap unii poartă căte o chitie de fier, care o-au şi în loc de zărculă 1 şi de tingire şi de căpac, — că fierbe într’însa şi fasole şi carne şi ce poate, şi bea dintr’însa. Iar alţii, măcar şi ceialalţi Moraiţi, poartă în cap căte un coperiş de păslă, făcut ca coperişul de oală, cu corn. Numai căci nu are mănuşă, şi cu baere de o priponeşte pe după cap: căci o poartă pe frunte cu cornul înainte, — lucru vrednic de răs.
      Iar fratele cel mai mic şi-au luat clironomie partea de spre Paleâ-Patra, cu cetăţile şi eparhiile de prin prejur, cu castelurile Patrei, Corinthos şi Anapoli. Şi acolo la Paleâ-Patra au zidit mănăstiri, biserici şi saraiuri, de au lăcuit, ca şi Dimitrie, pănă la sfârşitul vieţii lor. Acoleâ la Patra încă' iaste corfos de Mare, şi pe lăngă corfos luncă frumoasă, grădini cu mulţime de copaci: de lămăi, de chitri, de neramzi, de smochini, de măslini şi duzi. Că şi acoleâ fac mătase multă. Vii încă sănt multe. Acoleâ, lăngă oraşul Patrei, pe munte, sănt zidite Castelurile, la loc nalt, tare. însă peste toată Moreia sănt tot munţi, loc tare, precum s’au zis, lăcaş-bun pentru lăcuitorii de acolo; iar, de oameni streini, nu. Că de nu cutează hierele sălbatece a întră să-şi afle lăcaş, cum urşii, lupii, cerbii, căprioarele, că n’au unde să pitula prin pietre, cu căt mai vârtos oamenii! Iar epuri să află,—care şi ei Dumnezeu ştie ce trag de foame!
      127.      Avgust 22, purcegănd de la Mistra, am conăcit la Peri voii, la bagcele, adică la grădini, tot pe luncă şi pe răul, lui Mistra, mergănd ceasuri 3.
1 Căciulă.
101
      Avgust 23, purcegănd de la Perivoli, am conăcit la Elos, tot pe luncă, pe apa şi pe bogazul acesta; mergănd ceasuri 3.
      Acoleă, la Elos, să lărgeşte locul. Unde iaste sat mare, grădini; şi diastimă ca de doao ceasuri să coteşte Marea de spre stănga, de să face iar corfos: unde iaste şi scală, de vin corăbii. Acoleă au făcut Vizirul oturac pănă ce au luat şi cetatea Monemvasiei sfârşit, — măcar că era să meargă şi el însuşi pănă acolo, numai, fiind loc rău, munţi nalţi, bogaz strămt, loc fără de apă, cale ca de 7 ceasuri, şi acolo iar, la corfosul Monemvasiei, loc strămt, pietros, apă nici de cum, pentru ca să nu să stenohorisească oştile, n’au mers, ci au rămas acoleâ. Iar, îndată ce au sosit Vizirul acoleâ, la Elos, au scris la Turc-Mehmet-Paşâ, ca, de s’a fi isprăvit de spre partea Capitan-Paşii simfonia, şi să va fi apropiat cu armada, să aibă ştire de cele ce să vor fi lucrat. Pentru care îndată şi el au scris răspunsul înapoi, că nu s’au putut apropia armada, fiind vântul înpotrivă, iar să aştepte, mai încetând vântul, să sosească. Şi scria şi pentru halul cetăţii, în ce fel iaste, la ce loc şi ce stare are, şi cum că, după ce va sosi, atuncea va avea Măria Sa ştire pentru 1 toate.
      Deci, după ce au sosit şi Capitan-Paşâ, având răspuns de la omul lui ce-1 trimisese înainte la ghenărariul, cum că după simfonie va paradosi cetatea, numai să fie pe 4.000 de pungi, şi să să facă şi pentru dânsul, şi pentru cei de aproape oameni ai lui o chiverniseală, să să afie supt aripile înpărăţiei, că de a merge la stăpâni nu iaste cu putinţă, — aceasta numai de căt o au dat în ştire Vizirului. Deci Vizirul, această înştin-ţare avănd de la Capitan-Paşâ, au luat mare bucurie. La care Vizirul au răspuns Capitan-Paşii, să zică ghenărariului că, ce va pofti, sănt priimite, şi după cererea lui să va face; numai pentru suma banilor socoteşte că va fi prea mult; ce să muncească, să-l odihnească pe 2.000 de pungi. Pe care zise: «Iată că facem şi zapis, şi-l trimitem să-l vază. Ce numai să trimiţă un om credincios al lui, să ia banii, au măcar să să îndemne şi pe el însuşi, de va vrea, să vie să iâ banii. Care răspuns şi zapis le-au trimis Vizirul cu Ceauşlar-Emini2, ca să meargă el însuşi să-l dea la ghenărariul; cu carele
      1 Mss. 1, 3: «de».
      2 Eminul Ceauşilor.
\
     'Ii ţf ; |.<• -j
  ;> i.'S IM Il.îjdwif                 : -.:; I. ; ţ; w;:                   ;;: :               1 ■’                          i:;rp:
  !■' I 1' ■ [ 1/1 •’ I [                       iii'"'    -           ■ î ’ i!; i .i î i: i; i ■; i: ;,:;i
  im   im Ici |             •1 n, i [, * ţ 11; i\\ i. i. p ’i.m «-...n:     i ,.i ii'ii.ij i.jţj diin
  [•’  Js>\'.        |Ilf                               i.'liji:; ,'i (     i.> i.'( j-: 11: i. 'i i i.- ) i:; t . ►?: i s. 1 ■ '* i
  ii; .n.'[                                   siiţi.Ki;)             im          i  ţ [ i:> im. ■,. . ; . 11 ■ i
  IJI.IIS !•’[ Iltj p: 11(1} II.' j 1: i.! 1 .’.i i M I.'! J ~ .m[ i:<M!
  SII.l l!. >S l.’l 111)(11M      l S i.\> i.-i:< j-li i:;.                   I.’J (j I~                                           \
  ij<1 lu.iud                     i-' *. ii[!i[i; i!] “iij.jim.s                                                          i.iii'ii'.
  III IM I I .’j (I I | M. I. |[! [ Ill.'s                       !,!!•!     I .M.ji                                        '.‘.II,')
  '(j  SI 11) l!     m:-l           .|[) ‘ J111.1 IM i ;i!. 11 j ~ i: j     , i|>in.                              i n.i 11 ii 11I! I
       {S l. }|S>»|        IU!    • i: 1111 !l l! [ 11111 ţ M i i           . m •:           ÎS •-•iJU
  ip i-us is 'i>\ i;              .iua . m j< i|      ii. i                r/< '■> |i »js    i-i:  i                        • j* i ■
  p'S IM,IA .lt)A llli                111 M ‘I.i ; j i.'[ I !|. •. - tl-I {: I-•• 1
  [K'<! li; .ijl.IIUII l.’j       I.'ijn;                   i.> I~ ‘iMj       I. - i :. < l!.>                             lIl.IHliş
  1M ‘jlll.l I.’.li.'ll. Il | ~ li.ljli. (I ; I M~                                 ! i. i;:; .... (.*!!.'< 'i
  }l.l.)s.)]i:i| jS } I !| > iii:-l . M i j! I, I! 71 \ l, | l'i.ll.’l                                                             i  I
  iq 'inf uui/ui                  ui 111[[-.>| ;!!.11■'                     hi.'-i           j-
  .) ut lup '<ji){-i;?:ii p. ,| ;ii; .1(1(1 i!(lll|) [lll.u::'.I.'I.!'!( j !< ’i 11" i;1: ţ > .„1 is Mllii.i; iUvUlllIU M-S IM [III. Ii'j'.l. ']!,'( i i.’j {î.; 11.1. (f i;
  :.n: ui: is “Ujjns p:p iu:-;-' i >11s;> 'îs *»11y< .>                                                                            ^
  |ii.'i:j niî-i                  [!i|.ii'/!.\ |< •;;ii:!i.i-i iu.'-; .•;~i:ş..
       j-njuiiMiip \k *jî;;11i.î,• ij. — iu-i'.f UUo Uţp jţi[i: li.1                 1-                             ; i i .Ui:-•.:> 1
  îs *II1[ j'i! IHIII.'I .'p j.M ii[i1 [ii-M • d                                             : <:  i
  .'•I) jnsn Iu/         l!. ■    - r-' li. Ulp.-.i.' i., -                    p •
       .n.'ţ :«>|i.’im! iui •iu:: ■! u *                                        ’•              .  -                               ■ -■
       ;:s i \1 •[.» .1!’!            (; f ■ r- m : - ; .                                                                          -
  u: -mim ir j !*•/ ş-                                                                      '• .!• •;
  i i:|[i i> j i:; i < i i:-K *[S;î.l îM                                                                                           ;
  SUS jţlis 1>!\- -'P             fi
  l!l[ [I U 11 ;u li i~ i.1.; p . . ;
  jlir.j-.l iq-iî r. ■; I MiSiU.' i:.'
 '! 'Sti
  l'A ■'!'
103
ţine simfonia şi legătura ce am făcut, să-i pue în vase pe toţi, cu tot ce vor scoate din cetate; apoi să le ia tot ce vor avea (că era acolo în cetate strânsă avuţie multă), şi pe ceia-lalţi să-i trimiţă la Ţarigrad, la banio şi la lopată1; iar pe ghenărariul să-l trimiţă la dânsul.
      129. Deci ghenărariul, după ce au luat banii, numai de căt au dat ordinie Frăncilor ca să-şi iâ tot ce vor avea, să pogoare la corăbii jos. Şi, pogorăndu-să jos la Mare toţi, mici şi mari, bărbaţi şi femei, copii şi fete, cu tot ce au avut (între carii era şi Lichinie doftorul cel lăudat, carele odată, fiind în Ţarigrad, şi întămplăndu-să de s’au bolnăvit2 de vărsat tot acest In-părat, Sultan Ahmet, întămplăndu-să în saraiurile de la Ca-ragaciu de spre Haschioi, şi, fiindu-i greu foarte, de spre moarte, strănsu-s’au toţi doftorii de au făcut conselio3, şi niciunul n’au putut să-i folosească; iar, dacă l-au chemat şi pe dânsul, numai de căt cu doftoriile lui l-au sculat: pentru care cu mult dar l-au dăruit; iar lăngă dar i-au făcut şi hateşerif ca să nu fie bântuit de nimini în ţara înpăratului Feţii Pământului, — căci aşa să scrie —, pe carele după ce l-au dus la Ţarigrad, au muncit cu mijlocul Capetan-Paşii ca să să dovedească că iaste el acel Lichinie, ca să scape; dar i s’au întâmplat ca cămilii cănd au mers la Dumnezeul Dia4 să-şi ceae coarne, şi au rămas şi fără de urechi. Adecă, în loc să scape şi să afle milă şi cinste, au poruncit de l-au spânzurat, cu hate-şeriful de grumaz legat; si au dat sfârşitul precum n’au gândit.
      I-au băgat în vase, şi au început a-i desbrăca şi a le lua tot, făcăndu-le Capetan-Paşâ zapt, şi pe dănşii robi. Pentru care numai de căt au făcut ştire Vizirului că au pus măna pe dănşii şi pe toate ale lor, de le-au făcut zapt. Iar Turc-Mehmet-Paşâ au făcut zapt cetatea, cu toate mihimaturile. Deci Vizirul au trimis pe Del'terdariul acolo, ca să ia în scris tot ce va găsi; şi, mergând, au scris toate pe amăruntul (că au făcut căteva zile acolo la cetate, după scularea Vizirului), luănd şi banii ce dedease, iar pe ghenărariul l-au trimis5 la
      1 La galere.
      2 Ms. 2: «au bolnăvit».
     ~ 3 Consiglio, consult.
      i A ia, Zeus.
      5 Ms. 2: «trimiţându-1».
        ' ■': i >'      a ;;■ ! i . *   la                    • <' i ;                                                    ■ i'; i >• s iî ;
 : a:                     . r a'. ■■ / i -                <a  ;;:'                                                                      iii
 ; ' ■ a,, ■; i, ‘ ii ■’ iii;I:::
 i 1 . ■  .■        ,   ■ ■; a- a! -a ii - • ! a pa ra I a lui ii.1 to;
 ‘ ■:■ ;>!■-?. a        a■■la'-- .--ii , . s'au luai. 1 Vatl
                                a : aa azi <ia f m:!•;rL aia pa-a. >i 'lin dai dam r< >>. ; > ■ !< >;i. i-au :;• i;ni^ la Ta riara t
        >. a a a !■;.■! 7i a! i j a -ai 11 ii!!! i.
        130. A--.       t.!  M< 'is-■ ■ 111-!.-1. aii mazilii
        \ ..â. ■: >aauaa inal!'- j >i■ i>-ini 11' ■ vina ; U;ai mar.-             ţ 1 - ■;!! I •; 1 ra sad ia a i il ia ; rare;
 }' • •;  a i a; 1 im   < ] < i * i r s ; i i. i !; i      l-an                                                        î; j «* i: I suruun,
 a > :    ! m ; ’! a a  i j i;            j.-r iii        h ral                                                               lai a a îârul
 < .a • a ■ a ■ - i. -ia ■. «ai! ;< •:»i• 1 <• nu >1 111 şi prosl.
        i -i «iar. i i i i j r i a- a a I 'ai şi i r aa 11 nil ca a : a f I’a i - ; > >■' a i"! i i 'a sa o paZaasră.
 !1 ' d i i 'Pi i ia a  ai i             r a j i t ! ii.-. s; I                                                        Y ir i \a t ra ,\ |;
 r ■ a-   -r. -a ia r   p ■              aua-- aa        aar.-.                                                               Şi. viind pan
 i-;i a v.-m'f v> •-! ■ <; ■ !a Sili! i> la rial ' lupa ralului la ,\:.ap. iii >. r •;; 11 i-a ■ i Iriaâs 1 a pa ra I a 1 calării
 a ': ■ ■ raaa a i;; i.!-ar ii                                                                            ii \ p p ■ a ; ia i 'ra . Vizirul
 v        •-           ’ na I na I li - I a !'                                     •; i r , J; ; ; , ; ; ,, • ;i ] | | j j (| ‘ î I 1 IV)!'
 ‘  ' i a ’ă'', i' i >  i a ■- i ■ '| il r a r( i]i ■, i. i m ;a -1" viil< >r. şi a
        1 o1. >rj ,),■[[!\ii,. j||   pi_ a                a ."'■sil                                                      \' i z i! ■ u l iu
 p -a.    a                 - a a pn- > >rd ia                                        din                            >a- i |r Mori. lanaa <
        a               ’p! •! a N'rii • I!. I )■ a a ia- •■' i. ,-i 11 I ri m is \’iz.ii
 !';i‘    ' l    !"i--l .i'-nai a pr aii; . \ a i. Irmiiiă.ud şi r;
 1' ' • ' • 1;: a anda r- a. >. <-•;  < .-) adara . 1, i r. mai
 1 • ra 'ri:ni- \ !zii"al rr -a vrjijj Inirrr-A
                                                                     'ai 1 ■’ ■:      mai
\
105
lungă dănsul, fă lot, îi ora frică dc ruşine. Deci. luănd pe Si-lihdar-Agă cu cinste, cu alaiti maro, mergea Chehaiaoa do-a slănga şi Silihdar-Agă do-a dreapta, şi înaintea lor ducea oamenii lui Silihdar-Agă caftanul, sabia şi buzduganul, liindu-le în dibale1 învăluite. Iar hatoşeriful îl linca Silihdar-Agă. însă după obiceiu. Şi, apropiindw-să de olac, au rădicat gardurile cortului, şi, întrănd înlăuntru, au doscălocal. Undo Vizirul i-au ieşit întru întimpinare, şi, inehinăndu-să pănă la pămănt, l-au priimil. După aceia întrănd înlăuntru, au luat Silihdar-Agă caftanul, şi au făcut seloamul2 după obiceiu, de spro partea înpăratului, şi, iar pănă la pămănt închinăn-du-să, au făcut căzuta mullămită. Deci, dezvăluind caftanul, s’au tins Vizirul de l-au sărutat în guler; şi s’au înbrăcat, băgănd în tăi u pe măna dreaptă, apoi pe cea stăngă, şi Si-lihdariul ţiind. După aceia l-au încins cu sabia, şi i-au tins şi buzduganul. Care, după ce l-au luat, l-au dat la Silihdariul lui să-l ţie. Apoi, scoţănd Silihdariul hatoşeriful, l-au dat la Vizirul, şi, sărutăndu-1, l-au pus în cap. Deci l-au tins la Reis-Efendi, şi, deşchizăndu-1, au început a-1 ceti, cănd Vizirul şi toii meghistanii sta cu măinile întinse, arătănd evlavie. în care hateşerif cu atăta l-au cinstit mai mult decăt pe alţi Viziri, zicăndu-i Vizir-Azemăn-Damadăm Ali-Paşă, adecă: «Marele micu Vizir, ginere-mieu Ali-Paşă». Şi, după ce l-au cotit, l-au luat Vizirul, şi l-au băgat3 în săn. După aceia, avănd caftan gata, cu blană de samur, şi alte caftane sadea, multe, au înbrăcat întăiu pe Silihdar-Aga, apoi pe oamenii lui şi pe alţii din Agii Vizirului, ca vr’o 40 dc caftane. După aceasta l-au şi ospătat, şi l-au trimis la cort cu cinste. Iar, cănd au vrut să purceadă do acoleă Silihdariul, l-au dăruit cu 4.000 dc galbeni zengirlii4, şi cu un cal turcesc înpodobit, şi la oamenii lui bacşiş.
     132. Septemvrie 18, Duminecă, au fost bairamul acoleă, la Anapoli, supt cetatea Elenii, lăngă Mori. Unde şi peşcheşul cel orănduit al Măriei Salo lui Ştefan-Vodă s’au dat la toată Poarta Vizirului, după obiceiu; iar peşcheşul Porţii înpăra-
        1 Brocard.
          Ms. 2: «silnmul»'.
          Mss. 1. 3: upits".
        4 «Cu lar.ţ.)'. cam în preţ pc doi lei.
     135.       Octomvrie 24, au sosit Vizirul ]a Odriiu. şi an oonăcit cu toată ordia în câmpul Demirdcşilor, lăngă Câni ga ci. însă, pană. a nu sosi Vi/irul la conac. i-au ieşit înpăratul înainte la Url-Burgaz, calc do Irci ceasuri. cu Caimacamul, cu Muftiul, cu Caziaseberii şi cu toată parata xis 1 înpărăloască întru întimpinarca sangeaeului. de l-au priimit înpăratul dup;! obiceiu, descălecănd înpăratul. Vizirul, Muftiul, Richiabul şi foii eeialalţi. Apoi. inchinăndu-să Vizirul, şi sărutând pământul înaintea înpăratului. au luat sangeacul de l-au sărutat, şi l-au dat, in mana înpăra-fului. De-acii, încălccănd, au venit la Ghemeclăe. unde era corturile înpăratului întinse, şi ale Vizirului. Şi acoleâ au ospătat pc Vizirul, şi pe toţi ceia la Iţi, făcănd trei mese. Şi, după ce s’au ospătat, s’au sculat de au venit; însă înpăratul au intrat înlăuntru la Saraiu, iar Vizirul au rămas la otac.
     136.       Octomvrie 25, Luni noaptea spre Marii, au murit Valedeaoa, muma înpăratului Sultan Ahmet, înpărăteasa lui Sultan Mehmet celui mare2, trăind aproape de 80 de ani. Carea au lăsat ca să o îngroape la Ţarigrad, la geamia ei ce au făcut la Scutari; însă ca să o ducă au rănduit pe Ri-chiab-Caimacam Mehmet-Paşă. Pc carea o auscos cu mare pombă pănă la Solac-Ceşmesi, şi de acoleâ o au luat. Ric-hi-abul de s’au dus. După carele numai de căt şi hateşerif au trimis, cum că l-au făcut Serascher mare la Babă3, la Bender, la Hotin, şi cu arpalăcul4 Silistrei; cănd şi vre-o 6 capete ale unor Paşi au adus.
     Nocmvrie 7, Luni, au purces Inicer-Agâ de la Solac-Ceşmesi.
     Noemvrie 12, Sămbătă, au purces şi înpăratul si Vizirul, cu tot, haremul şi cu toate ostile, către Ţarigrad. Iar dumnealui Vel Păharnic, din porunca Măriei Sale Domnului nostru Ioan Ştefan Cantacozino Vocvod, s’au întors în ţară,
                       -------□□---------
      1 Uânduiala.
        Mohammed al IY-Ica.
      :: Babadag.
4 Apanagiu. în manuscrisc greşii: «argaîăc».
Histoire de la campagne contre laMoree en 7223(1715).
      1.       II serait bien et convenable pour tous ceux qui font des voyages, soit â la suite d’une grande armee, soit en caravane, inde-pendamment des regions ou ils se trouvent et qu’ils traversent, de ne pas nous presenter la fatigue du ehemin ou la difficulte de la saison ou Ies mauvaises routes ou la peur des roleurs et des larrons, ou Ies grandes chaleurs, ou Ies pluies incessantes, ou Ies tempetes de neige, ou Ies tourbillons de poussiâre, ou Ies autres empeche-ments du voyageur, mais plutot decrire activement Ies clioses his-toriques qu’ils auraient Ies moyens de voir pendant leurs peregri-nations.
      2.       Ce qui fut juge utile par nous-memes, grâce au fait de la mission confîee par Son Altesse notre S6renissime prince Io Etienne Yoevode Cantacuzfene â messire Statie Leurdeanul, Grrand-Echanson, a Oonstantinople, au service de Son Altesse et de la Porte. A cette epoque le puissant Empereur rompit le trăite de paix avec la "Republique de Yenise pour Ies motifs qui seront notes plus bas et apres la rupture de la paix des ordres sev&res furent donnes â tous Ies Pachas et â tous Ies beys et â toutes Ies nahies (groupes de communes) et aux ayalets (centres) pour se preparer et paraître avant la fete de Nevrouz dans la plaine d’Andrinople, car le puissant Empereur lui-meme a l’intention de se diriger contre la Moree. Et on enroya de Yalachie miile chariots â quatre boeufs et 1250 chevaux pour transporter Ies munitions et Ies provisions et l’artillerie, â la suite d’ordres severes. Et, ainsi que Ies Turcs ont cou-tume de faire lorsqu’ils commencent une expâdition, on enferma aussi l’ambassadeur, le băile des Yenitiens qui se trouvait â Con-stantinople, au Stavrodrome, envoy6 selon l’usage par la Republique.
      Et Ies motifs pour lesquels le trăite fut roinpu et l’ambassa-deur mis en prison decoul&rent de la faşon suivante: â savoir que, aprâs que le Sultan Ahmed confîa le sceau du Yizirat â son gendre Damad=Ali-Pacha, epoux de sa. fîlle, et nomma Kehaya (lieutenant) Ibrahim-Aga, que l’autre avait eu pour Kehaya â l’epoque ou ii
       3. !, ' T;;avnietr.                     deux <: mp'Vhei
 ■           ;•* pas «:'•-:jt>r.-i: = ’r un-*            d'un
 a          * * -:: i ;i n-<'>li ! ■''tî. l'aeha de I ''di-deali. ijui
 >:'A           ii;: IContant in Iîa'-\:%•;!>
       iihuo 1 Kmp'-reur craiirnait !k';i!u-oihi. I!
 !  -;i 1"                  f1 moveti d>- pro mi re cos d
 ::a       :K          ;vn:   d'a 1 •• *:•.: ! Wheddali et ?
 par m<>Ve-r.-> ţr.'injia t<'td O-man-o: :;.a ia-.: d-- nd-ray.' nir-, Pai' M-uisfaia- \^a»i, Ic 1 frai»
 }> -v--ur. 11iiî fut piu' tard Ka'iinaknm de 1 Ktri< l'i'liK-- Constantin. et. arrivanr â Buear est le nu ii- !’;'•• ni.?', îl iii .-aidr le prino* Con>tantin: tran tfîs< plv. îl fiu <• nt‘--r:naux Ni-pt Tours. nvec la prii et       irendr--»: pui» ds en furcnt tires pour etre
                               iJc'taiuiMdii'. Avanî et" tortnr*V p«'»tir di-daiv: avânt d'-ida:1'’- rou- lenra biens. <jiii fureiir eonii d i.tat'. 1 Lm j i:-r--u r deseeiu lit. 1" jour de 1’A .-soni]
 A i-r_'e. a inie heure da jour. v-t> 1- rivale de î; K-'ui-h!; >.•: d s-- jit aniener prinee Constantin et <. ■ >:i>:aniin. Ktienne. Kădueanul ot Matineu et en m>:
 A ăi-ur>'seiil. <jui <1ait <-îrand-Intemiant des vivres (C cos'- - et >a iii le I iad aşa et sa brn A. ni ţa et le iils d’Am Ies ir^-ndre' et Ies repr-'x-ntant.- du prinee pres de kdiayas) fu ren t laisş-'s dans la prison. Apres en avo: on i.-uupa la tete- du jeune ju-inc.• Constantin, puis fie- lîadueanul. de ?da:liieu. de A fu-nreseul, et enfin Constantin lui-nu'-aie. Idt le> corps, avant »'■ t<* hisse.s furent men*'-' plus iiaut. ver.~ la. irrande porte dite Ba flit cot-- de Saînte-S-.'pliie. et ’ ]et"~ daii' la poussiere îV>ul". trrands et petit', aeeourait k-s voir. Les e< ju-'j u â midi: pui' 1 las.-a a-Padia !<■' ilt lever et jet-4-. Lri'Uiî". le' aut;-'/.' >e trouvant «.'iicor»; en pri «jtie te-mp'. >0.11 A Ites'e- !•.- prinee Ktienne adre."a au kai;na!:a:n ii" 1 J'.trier et le' Ivauiinkam un raji (jui urdomui oue Ies pris-'>nnie;\- pava<>e»t •riisemble
\
111
savoir la princesse. Ies gendres et les kapoukehayas, pour regagner leur liberte. Et, ayaut ete de cette maniere delivres du Four, ils furent confies au bach-baclii-kouli pour qu’il reout l’argent et les delivrAt. Ou se doniia de toute facon la peine de trouver l’argent, qui fut paye completement. Le ferman de delivrance n’etait pas encore publie, lorsqu’arriva le depart de l’Empereur vers Andri-nople pour l’expeditiou contre la Moree, qui sera racontee ensuite, car c’est notre sujet. Et, le bach-bachi-kouli ayant fait savoir au Vizir que tout l’argent a ete paye, il ne reeut pas l'ordre de delivrance qu’il attendait, mais bien celui d’envoyer en exil Ies pri-sonniers. Et, quatre tscliaouclis Ies ayant leves—la princesse, sa fille, sa bru, ses gendres, Ies kapoukehayas, le Portier Constantin et le Portier Yani, — ils furent embarques sur un vaisseau et, ayaDt ete debarques â Brousse, ils furent portes a eheval â Kutayeli, ou on Ies enfenna dans la forteresse.
      5. Les motifs pour lesquels la paix fut rompue sont Ies suivants.
      Les Turcs ayant trouve une epoque calme et leur armee de mer et de terre etant completement equipee et pr^paree, les rayas de la Moree avaient deja ecrit depuis longteinps â la Porte, avec priere de vouloir bien les delivrer de l’esclavage des Francs. Et, l’Em-pereur ayant entre les mains les quittances pour l’arg-ent du prince Coustantin, depose â Saint-Marc, â la Zecea de Venise, cjuittances saisies sur lui-meme, le Vizir fît appeler 1’ambassadeur et lui cora-muniqua l’ordre de l’Empereur d’ecrire â la Eepublique pour de-mander la cession. de la Moree, car il est injuste de la retenir, ayant appartenu d’abord aux Turcs, auxquelles elle avait ete arra-cliee par voie de brigandage, â l’epoque ou les Turcs etaient en guerre avec les Allemands. Et il ne demandait pas seulement la Moree, inais aussi ses revenus pendant yingt-huit ans d’occupation. Et l’Eni-pereur demanda aussi que l’argent, depose â la Zecca, du prince Constantin fut restitue, d’apr&s ses quittances, car cet argent appartient a l’Empereur, ayant et6 pris aux ra'ias (sujets) de TEmpereur. L’ambas-sadeur răpondit que, l’ordre de l’Empereur etant tel, il en ecrira, et k la sortie il se rendit â son palais et fit son rapport â la Eepublique, d’aprfes l’ordre qu’il avait reşu, demandant une reponse. Or, en ce qui concerne la Moree, on lui repondit qu’il est impossible de res-tituer cette province, conquise par le sabre et, quant a l’argent du prince Constantin, on restituera cet argent pour mettre fin a la querelle, mais â la condition de recevoir les quittances donnees par
112
la Eepublique au prince Constantin, pour les veri fier. Et, cette r^ponse etant arrivee, l’ambassadeur se rendit aupres du Vizir pour la lui communiquer et, le Vizir ayant informe l’Empereur, recut la răponse qu’il est necessaire, pour se saisir de l’argent, de faire semblant de rendre les quittances, mais l’ambassadeur doit se porter garant qu’elles ne se perdront pas, „et, apr&s avoir pris l’argent, nous commeneerons l’expedition de Moree“.
      6.       Et le Vizir, faisant venir une seconde fois l’ambassadeur, lui donna les quittances, l’invitant â faire venir l’argent â un terme defini; sinon et si quelque cliose interviendra, il en sera responsa-ble. Et l’ambassadeur les expedia aussitot â Venise. La Eepublique, de son cote, d6sirait se saisir des quittances et, apr^s les avoir reşues, elle donna cette reponse que TEmperem- n’a rien â yoir avec cet argent, bien qu’il fut soas le nom du prince Constantin, car il n’est pas depose par lui seul, mais aussi par ses ancetres et ses parents, et les revenus sont consacres â des couvents, â des aumones pour les pauvres et a d’autres buts interessant leurs âmes. Et on ne peut pas introduire cette coutume de donner des choses qui n’ap-partiennent pas â la Eepublique, ce qui n’est jamais arrive. Et la Mor6e ne sera pas rendue, car elle a 6te conquise au prix du sang. Au reste, on peut faire (du cote des Turcs) ce qu’on veut.
      Cette reponse ayant etâ faite par le moyen de l’ambassadeur au Vizir et communiquee par le Vizir â l’Empereur, ils furent saisis d’une grande colere et en furent bien troubles, et aussitot ils ordonn&-rent au Muhzur-Aga de se saisir injurieusement de l’ambassadeur et de ses gens, sur la place meme, dans la maison des conferences, et ils les firent passer de nouveau de l’autre cote, au Stavrodrome, et ils l’enfermârent dans l’ancien palais du Toptschi-Bachi, avec ceux qui l’entouraient. Et ils firent mettre les cachets sur les portes de leurs maisons, et ceux qui se trouvaient encore, apprenant l’empri-sonnementde l’ambassadeur, s’enfuirent de tous cotes: dans la maison de l’ambassadeur de France, dans celle de l’ambassadeur d’Angle-terre, dans celle de l’ambassadeur des Flamands, chacun ou il put se cacher. Et aussitot ils firent rassembler les ulemas et les odscliak-agalar le lendemain, samedi, en Divan, pour tenir con-seil. Donc, s’etant rassembles le lendemain, d’aj)res l’ordre. au palais du Vizir et la guerre contre la Moree ayant ete proclamee, ils c^lebrerent les cer^monies liabituelles et firent lever les tougs.
      7. Puis ils firent arrâter tous les interpretes de l’ambassadeur
113
 et les amenârent devant le Vizir, qui leur fit declarer leur origine. Ceux qui ătaient n6s â Constantinople declar&rent etre des rayas ayant leurs femmes â Gralata et servir les Francs pour leur gain, ainsi que le font beaucoup d’autres aupres des autres ambassadeurs. Et on leur ordonna de retourner habiter dans leurs maisons et payer le kharadsch. Et ceux qui etaient de nation franque, declarârent etre des £trangers, venus du pays des Francs et vouloir dtmeurer auprăs de leurs maîtres; et on leur permit de suivre leurs maîtres. Et les marchands vănitiens recurent l’ordre de recueillir dans le terme de trois jours tout ce qu’ils ont et de monter sur le yaisseau destină â les repatrier; et quiconque tardera au-delâ des trois jours, sera mis aux gal&res. Et, suivant ces ordres, ils se levărent tous et, montant sur le yaisseau, partirent vers leur pays. Et, aprâs quelques jours, ayant leve aussi l’ambassadeur, avec ceux qui l’entouraient, de la maison du Maître de l’artillerie (Toptsclii-Bachi), ils furent confies au Kapoudan-Pacha, Dschanoum-Khodsclia, qui avait ete nomme depuis peu Kapoudan-Pacha, apr&s la destitution de son predeces-seur et, les ayant fait monter sur une galere, ils furent transportes aux châteaux de la Mer Blanche, aux dătroits en face d’Enos, et ils y furent enfermes.
      8.       On note ici ce qui suivit pour le depart de TEmpereur et du Vizir de Constantinople â Daoud-Pacha, et ensuite les haltes vers Andrinople et d’Andrinople vers la Moree, avec l’indication des jours et des heures.
      Samedi, le 18 decembre [1714], on fit sortir les tougs selon la coutume, le jour meme ou fut annoncee l’expedition, ainsi qu’il a ete dit plus haut, et les tougs de l’Empereur furent pla;ntes au de-dans du Serail, â Orta-Kapi, et ceux du Vizir â l’escalier, selon la coutume.
      Le 4 janvier [1715], l’Empereur envoya un ambassadeur au Cesar, pour lui annoncer l’ouverture de la guerre contre les Veni-tiens et les motifs.
      Le 13 janvier, mercredi, apr^s une tempete de neige pendant la nuit et un grand gel, le detroit de la Mer gela, vers 1’Arsenal: les ka'ikdschis parvenaient â peine â briser la glace avec leurs kaîques.
      9.       Le 15 fevrier, â Egri-Kapi, sur la hauteur, du cote de la Porte d’Andrinople, horsdes murs, une femme turque donna naissance a deux jumelles dont les dos etaient soudes ensemble, tandisque lestetes,
  41296                                                              8
1--' mains. les piofls et les seants etaient distincts. Elles furent ])ort'’ \' nu Stamboul-EtFendisi. qui les confia contre rei^u au \ izir. E: eelui-ri 1 o' fit port-jr devant lui et fut emerveillu d’un tel cas. Puis le ^ izir l’-s envova â l’Empereur, tjui en tut einerveille aussi, et leur iixa une pension de 40 aspres par jour. Et certains medeeins, 1-s avant vues. deelarerent pouvoir les separer avec le bistouri.
      10.       Le 17 tV-vrier. on fit sortir de la prison du Four, des bostan-< 1 si■ 11is. le khasnadar et le baeh-tschohodar d’Osman-oglou, pour leur faire coiip-r la tete: ils avaient ete d'abord enfermes aux Sept Tours,
• t. avant t-te transporC-s au Four, on les tortura pour leur faire deelarer ce <]u’ils savaient sur les richesses d’Osman-oglou. Et, apres les avoir decapita, les corps furent jetes n la Mer. Le mume jour, on apporta un agneau ;i deux tefes, qui venait de naître.
      11.       Le jeudi, 24 fevrier, furent transportes les troupes et les tentes de l'Empereur et du Vizir et des autres â Daoud-Pacha. Mais,lorsqu’il faut faire sortir les tougs, le Moufti se rend des le matin devant le Vizir, et tous les deux s’en vont, dans les vetements de ceremonie, vers Ic* Sultan et, lorsque l’Empereur descend devant la „maison exterieure“, ils etendent devant lui des tapis. Puis, faisant sortir du tresor (khasna) le sandschak (drapeau), le Tschaouch-Paeha et le Ivapidschilar-Keliaiassi le portent devant l'Empereur, en la presence du Moufti et du Vizir et d’autres hauts di^nitaires. Et alors le Moufti commence a lire la priere (douva) du drapeau, selon la coutume, et, apres avoir fini, le Moufti prend le drapeau avec une graude reverenţe et, le baisant, il le remet entre les mains de l’Empereur. Et l’Empereur, l’ayant aussi bais6, le teiul vers le A' iz ir, qui, baisant la terre devant l’Empereur, le recoit et, apres l’avoir baise son tour, le confie derechef au Tschaoueh-Pacha. Et le \ izir et le Moufti, en partant, font lever aussi deux tougs de l’Ein-])ereur,car l’Empereur en a six, et, sortant, s’en vont auSerail du Vizir pour faire lever aussi le toug du Vizir, car il en a trois, et de la .sorte ils les font sortir au-delâ des murs, avec les tentes et la musique (taboulkhan£), â Daoud-Pacha, ou on d6ploie les tentes.
      12.       Le samedi, 2t> fevrier. par une pluie â glacons, les esnafs sortirent, c’est-â-dire tous les metiers (roufets) qui se trouvent Constantinople, pour faire 1'alaT (le defile) de l’armee. Car telle est la coutume, lorsqu il est qucstion de commencer quelque ])art une nouvelle expedition, de faire l’alai des esnafs, chaque m6tier avec ses ornements. d’apres la nature de ses occupations. Et 1’alaY corn-
115
mence â Yeni-Dschami (La Mosqu6e Nouvelle) et poursuit par Divan-Yolou, pour passer sous le kiosque de l’Empereur, qui at-tend dans une haute tour, en face de la porte du S6rail du Vizir, et ils continuent leur chemin pour sortir de la viile par Edrineh-Kapoussi (la Porte d’Andrinople). Mais, ainsi qu’il a 6te dit, chaque esnaf avec sa troupe et les attributs du metier, ayant en premiere ligne des gens robustes â pied, vâtus en janissaires et les fusils sur l’6paule comme les soldats. Et au devant de tout l’alai on voit la charrue, et apr£s la charrue les semeurs, et apr&s les semenrs un cliameau tr&s orne, avecun tabernacle, dauslequel est assis un enfant qui porte le Coran ouvert, et le cliameau ayance et l’enfant lit. Et, aprks le cliameau, les boulangers, ayec leur four fixe sur des roues et avec leurs attributs: on voit les ouvriers qui passent la farine au tamis, qui petrissent la pate, Fetendent sur la pelle, la font entrer dans le four, l’en font sortir et la jettent au public, en guise de spectacle. Et d’autres esnafs suivent, d’apres l’ordre etabli. Et, lorsque l’esnaf des fourreurs părut, leur troupe n’6tait pas vâtue -en soldats, ainsi qu’il a ete dit plus haut, mais elle portait des ■casaques de loup, des casaques de mouton, des casaques de chat et autres, et ils avaient sur la tete differentes especes de bonnets en •guise de masques, et ils tenaient dans la main des massues faites de peaux. Oertains avaient des 6cureuils vivants, et des renards, et -des loups empaill^s, en guise de spectacle. Et lenr chef etait vâtu d’une casaque aux longs poils, portait un masque et chevauchait sur un ane, et il avait pr&s de lui six tchokhodars, vâtus aussi de casaques, et apr&s lui s’avanşait un autre bouffon, avec la „phalangea (instrument pour battre aux talons) et de gros bâtons.
       Donc, 6tant arrives sous le kiosque de l’Empereur, ils s’ar-reterent, accusant un d’entre ceux qui allaient du devant, et, avec des cris de col&re, comme s’il avait commis un gros p^che, ils le fix^rent dans la „phalange“ et commencârent â le battre; le prătendu •coupable criait: toba sultanym, aman („je me repentis, o Sultan“). Et, comme ils l’injuriaient, l’Empereur, qui regardait d’en haut, se mit â rire et ordonna aussi de vâtir du caftan leur chef. Ce •qui n’avait jamais ete fait jusqu’ici, sinon du temps de Sultan Mohammed, son pfere: comme on commenşait alors aussi une ex-pedition et on faisait ce spectacle, il les fit appeler dedans, ;sans leur faire oter les masques, et il les fit danser pour: distraire l’Imp^ratrice et ses filles, et, trouvant la plaisanterie agrăable, il
116
 leur fit don de 200 ducats d’or. Et les fourreurs, se rappelant ce-precedent, s’imaginaient avoir la meme fortune, mais ils n’y ar-rivârent pas, devant se contenter d’un caftan de 50 paras, ainsi qu’il a ete dit; c’est tout ce dont ils furent juges dignes, et pas plus, et,. d’apr&s le ceremoniei, ils passferent avant.
      Apr&s eux s’avanc£rent encore quelques esnafs, puis vint la troupe des bouchers. Et ils portaient tous des khandschars, des cotes. de mailles en argent, et ils etaient suivis de leurs moutons, couverts de draperies cousues de fii d’argent, de brocard, debrocard d’or (serasir) et ceints de ceintures d’argent, ayant du cote droit des encriers d’argent et du cote gauche des khandschars, d’argent aussi et dores, et leurs-cornes etaient dorees; et ils avaient sur la tete des coiffes de soie^ avec des franges ,de fii d’argent,, qui traînaient. Et apres les. moutons venaient les bergers, habill6s de casaques, les gourdes sur les 6paules, avec des massues et des cornemuses, faisant aussi leur-repr6sentation. Et puis d’autres esnafs encore, jusqu’â ce que cela finit,—ce qiie, pour abreger, nous avons laisse de cot6, car nombre de personnes auront et6 parmi les spectateurs et, ayant tout vu, en auront fait le recit.
      13.       Le 28 făvrier, l’Aga des Janissaires fit son alai', sortant lui-mâme, avec tout son ceremoniei et sa pompe,—d’infanterie des janissaires etaut entiâre dans les premiers rangs et ensuite le Za-gardschi-Bacha, le Saksondschi-Bacha (Agas des faucons et des molos-ses), le Toptschi-Baclia, le Dschebedschi-Bacha et les autres agas des-odschaks (r^giments), les tchorbadschis (officiers), vetus tous de cotes de-mailles avec des boucliers, et apr&s eux les chevaux de parade de 1’Aga des janissaires, et apr&s ces chevaux l’Aga lui-meme, puis son K6hayâ (lieutenant), avec les drapeaux et la daoulkhane (musique),. d’aprâs la coutume. Et, arrivant â Pacha-Kapoussi (la porte du Vizir), -sous le kiosque de l’Empereur, l’Empereur fit vetir l’Aga du caftan, et de meme aussi les autres. Et ,ainsi,; passant par Divan-Yolou, ils s’en allârent jusqu’â Daoud-Pacha, ou etaient leurs-tentes, et y prirent leurs quartiers.
      Lfe 1-er mars eut lieu l’ala'i du Dschebedschi-Bacha, avec-ses dsch6bedschis, avec le meme cer6moniel que pour l’Aga des. janissaires.                               -i,.
      Le 2 mars eut lieu l’ala'i du Toptschi-Bachi. avec ses top~ tschis, avec le meme ceremoniei que pour le Dschebedschi-Bacha.
   • ' 14. Le 3 mars, jeudi, eut lieu l’alai de l’Empereur, et il sortit
 117
lui-meme, avec le Chah-Zadeh, fils de l’Empereur, le Yizir, -le Moufti, ,le Rekiab-Kaimakam, le Ka'imakam. de Constantinople, les Kazias-kers (juges de l’armee), avec tous les ulâmas (membres du clerge) et le Bach-Kapoudschi-Bacha, l’Aga des janissaires avec tous les janissaires, le Dschebedschi-Bacha avec les ' dşchebedschis, le- Top-tschi-Bacha avec les toptschis, le Saksondschi-Bacha, le Zagar-dschi-Bacha et autreş agas des odschaks,' le Bostandschi-Bacha avec les bostandschis, les baltadschis (fendeurs de bois), les khalva-dschis (fabricants ■. du khalva), les khassekis (corps d’elite des bos-tandschis), les zoulouftscliis (gardes du: Sultan portant des bou-cles) et "autr.es corps imperiaux, tous, d’aprfes l’ordre .et Fetiquette imperiale, sortant en grande pompe jusquâ Daoud-Pacha, ou leurs tentes etaient tendues, .et ils y prirenţ leurs quartierş. .   '  .
      Le 4 mars, vendredi, eut lieu l’alai de la Valideh, de l’Im-peratrice, qui sortit avec son harem, accompagnee du Kizlar-Aga (Aga des filles), avec le ceremonie) de coutume, jusqu’â Daoud-Pacha.
      Le 5 mars, saxnedi, l’Aga deş janissaires se leva.de Daoud-Pacha, avec tous les janissaires, et pri’t lesxlevants vers Andrinople.
      Le 6 mars, dimanche, le Dschebedschi-Bacha, avec les dschebedschis, suivit l’Aga des janissaires.
      Le 7 mars, lundi, partit le Toptschi-Bacha avec les toptschis.
      15. Le 10 mars, eut lieu l’alai de;la dounanma, c’est-â-dire de la flotte, sur le golfe de la Mer, et toutes les gal^res, tous.les vaisseaux et toutes les galiotes^ passerent en grande pompe par Pacha-Keuchk (Kiosque du Vizir), qui est pr6s des murs byzantins, en dehors du jar-din du Serail imperial. Et la coutume exige que l’Empereur, le Vizir, le Moufti et d’autres descendent â ce kiosque et, apr6s que l’Em-pereur se fut assis dans son si^ge habituel, le Moufti et le Vizir s’en vont faire l’hommage requis â l’Empereur. Et le Moufti fait, avec l’Empereur et le Vizir, ce que prescrit le ceremoniei, c’est-â-dire qu’on met le couvert pour l’Empereur, qui mange seul, d’apr&s la coutume des Empereurs. Et le Vizir avec le Moufti s’en vont s’asseoir separement et ils mangent de cote dans le meme kiosque. Et, apr£s avoir mange, le Vizir ordonne que le ka'ique du Bostandschi-Bachi avec deux khassekis se rende vers le vais-seau dit la bastarda, qui porte le Kapoudan-Pacha, et les khassekis, etant montes sur le bord, le conduisent en ceremonie jusqu’au kaîque et, partant vers le kiosque, le kaique du Kapoudan-Pacha
 * * „
’   -ui:. K:.                arrk-' ■ plo :-r.> <.i:*- I<* kio^juo. Io Tselianuoh-
    . an • • j- Knp •;:.:^-!1iIar-K-'h.V!a.''! a.vourent pour lVifUfillir en . 'r■ ■:::■ ■:::•■                                  ik !•■ »:j.111i-•-nt <I’r-.?- ,rtî devant le Mmiftt et !«• Vizir.
pi:k         ■ at        ]■ - k de- va i — ■; < u x. av.r l«*ur> kru\|ues ot.
■  •rr.'vnt d* va:>: ]• - uvill- ', ik - • raiiuriu â la filr (â oct te place
i;r■ ■:i* d-'ca. j>i:/- I-' :>ritioe (~{nrttin. avec                                               enfants, et \ uoâ-
rv-ul*-t 1,':. (i'-vnr.t k< ^r: 11 • ■ -. o:i enw.ie jiour los v«*tîr tous de ,afta;;-. Pui- !•• M.-.nfti et ]•• Vi.-ir levent, suivis du Knpoudan-î’.-n-iia, il- r■ :m 1 ■ ■ îît iîv:\iit 1'I'i:i{»--r.*ur, et, apres avoir domie au Kap *udan-I\flia l'<-r.ire <ju'il doit Miivre et les instrurtions relative'. un L- l ouvre (• n caftan a fourrnre de zilteline, et il> r«*>t«'nt «kk.mt <i• ■ vnt T]>•-.••■ur. Puk l.-s dmx klms.sekis s’cn vont prendre !- • kv- un a un 1. - avant in-esentes ;t 1’Enipereur devant le
;.i'e,|ue. iui !<■' fait '"inclin- r ju-iţu au sol ot Itaiser la torre, apres 11u->i il' .'•■ r--tir«-[it <>n leur ote les eaftans. Puis le A izir et le Muufti, avant .'al iu' I’ Pui pereur justjn’au sol. le A izir avec le Moufti
■  e’]   v. uit, Miivis j.ar I"             kapoudan-Paclia,                             et. arrives â la ])laco d’en
l-.'t--. i-ii iP .'tai..-iu pr-'c           ’ îeînnu-nt a-sis. le                          A izir couvre aussi le Ka-
p nulan-Paclia d un*- **’■ :*•'-< 1>di<”• (rohe) de drap fourtve ile zil>eline. Kt.      a p:-''-' avn;r prk o.>ni;e entre              eux. Ies                         lievs (juittout les premiers
leur     place- rentrerit                   -ur leur-   l:ai<| nes                           pour rovenir leurs vais-
>ea,u. Kt apr-' ' -mx vient le Kapoudan-Paclia, <|ui, mont»- sur son kaapie, reprejid >a place -.ur la 1-astarda. Knlin le A'izir et le Muufti partctit en-.-niMe -■ 111mrst sur le haTijue vizirial, eouvort de drap vort <celui de 1 Kmp.-reur '''ant oouvert de drap rouge), ils s'en vont vers la oa-tarda. .>u -e trouv <i•’ j;i le kapoudan-Paclia, et v montent. I!- a-'ey.-nt 1 un en im-e iie 1 autre et k kapoudan-Paclia ])lus bas. kt. <ie la - -rte. i;i !ia- t;irda met en in* >ii wnient, elle s'approclie du 1.!"- Mie. c.inuicnce a latre partir canons et los conloiivrinos. et. !• autre- -.ai—aux. dapre, en ev.nipic, faisant partir canon-, et -oi! k e •-n n e .. ik pa--■ - r> r «levant ! km pereur. --t les <;al eres do m-'nie. l.t, a rrr.a.tit ■■n î a - ■ • • <: u 1 up-k- n*-!i (1 A r.-'-util). la l»astarda s’arrcto, k   A    :/.;r- t !•• ei-ai:;i          <!■ ■ ■■'■nd--ni. niont- nt sur un          kanjiie            et s *■ n vont
'  -     le;:r  . •■••ra. ;1 k     -’i c,.r--. I          l .!:i p- r- i:r au-'i,   montant             a    cli.-val
     -   du !.  i * - i u- . .••■•a'/       date - • -a       S'ra il.
        10.     l-.t ia. tte -p, 1 .'ar ra -1 î î i -1                     • cett,- ann-'e c >m pr--na it
1 11               r- .   a-m   •  d--  ra m. I -. cntions Ot juijeV <ie n-uu-
        ‘f                                  aa t u r a r |,-t   pui-                                »'s-‘    i;al--rc
     tut ara. e. *v. a•,a - • un                      rh/.  un trok-mât-. a t:*<iî
119
bănos, avait 120 eanons. parmi lesquels 0 de grandes dimensions. de le categorie qui s'apj)clle balgucmcz. II v avait aussi 20 vaisseaux et 20 galcres de moindres dimensions.
      17.       A l’occasion de l’armement de oette fiotte, les Turcs trou-verent ce moyen ingenienx de mettre en fiammes les voiles des galeres franques: ils trouverent quatre cents arcliers. Jccmaul'cch, qu'ils prirent â leur service sur les galeres, et ils s’aviserent de
mettre au bout des fleches des crochets de cette faron:       ■ ■■—>.
Kt ce dessin represente tout le crocliet qu’on mettait au bout des fleches, mais le manche du crocliet contient des ressorts qui per-mettent de l’ouvrir et de le fermer, et, quand on met la flucliedans l’arc, les ressorts sont fermes, et, apres avoir atteint les voiles, ils s’ouvrent. Et aux deux bouts, qui sont fnconnes comme des vrilles, on met une m^clie allumee et des feux d’artifice pour que, alors que le crocliet entrera et les vrilles seront en contact avec la meche, la voile prenne feu et fasse briiler ainsi les gal eres franques qui seront touchdes. Et les bouts de la ileche entrent dans les oreillettes de l’archet qui tient lieu de crochet, ainsi qu’on le voit dans la fîgure.
      18.       Le 18 mars, dimanclie, on leva les tougs de l’Empei’eur, du Vizir et du Rekiab pour aller en avant, vers les quartiers desi-gnes: ceux du Vizir â Beuiuk-Tchekmedsche, ceux de l’Empereur â Kutschnk-Tchekmedsche. Car Ies quartiers avaient ete designes de maniere que le Vizir depassât d’un quartier 1’Empereur.
      Le 21 mars, lundi, partit l’Empereur, le harem, le \ izir, Ie Rekiab et toute l’armee vers Daoud-Pacha. Et l Empereur lît halte â Kutschuk-Tschekmiklsche, et le \ izir â Beuiuk-Tschekmtdsche, ainsi qu’il a et6 dit plus liaut. Et la cause de leur depart si precipite fut plutot que les janissaires, qui etaient partis les premiers avec leur Aga, murmuraient, demandant le pourboire qu’il est de coutume de leur donner â chaque expedition: miile bourses.
      19.       Les quartiers qui furent designes de Daoud-Pacha Andrinople.
De Daoud-Pacha â Kutselmk-Tschekinedsche . . 2 heures et demie De   Kutschuk-Tschekmedsche      â Beuiuk-Tschekmedsche 2 h.  et demie
De   Beuiuk-Tschekmedsche   â Silivri..................o  heures
De   Silivri îi Kvnykly................................2  h.  et demie
De   Ivynvklv â Tschorlou..............................3  h.  et demie
120
De   Tschorlou â Karichtiran..........................4        heures
De   Karichtiran â Yaryk-Bourgaz    .  .  ............3        heures
De   Yaryk-Bourgaz â Baba-Eskissi   .  .  . .  . .  . . 3 h. et demie
De   Baba-Eskissi â Havsa ............                  3      heures
De Haysa â Andrinople et jusqu’â iSolak-Tschechmessi 4 h. et demie.
      20.       Le 29 mars, mardi, l’Empe'reur arriva â Solak-Tscheeh-messi et y prit ses quartiers,
      Le 31 mars, jeudi, un grand ala'i s’etant rassemblă, l’Em-pereur, le Vizir, le Rekiab, avec toute l’armee, se lev&rent et, pasşant par Yeni-Keupru, grand pont de pierre sur la Toundscha, ils firent halte de l’axitre cote, ou les tentes etaient deja tendues, pres du tchiftlyk (fief) de Hussein-Paeha, ancien Yizir. Dans le Serail de ce tchiftlyk avait habite, les derniferes anneesj aussi Charles, roi de Su&de, qui ayait et6 vaincu par le Czar Pierre, empereur moscovite, et, fuyant sur le territoire turc, y avait trouve un refuge assure et, apr&s trois ans, on fit une mediation et il s’en alia dans son pays, passant par la Valachie, par Piteşti, pour se rendre en Transylvanie. II avait laisse croître sa barbe, ainsi que le firent certains de ses officiers, pour ne pas etre reconnu. Et son voyage eut lieu dans la premiere annee du r£gne de Son Altesse le prince Etienne Cantacuzfene, comme on peut le voir sans doute dans son histoire (c’est-a-dire celle du roi).
      21.       Le lundi, 4 avril, l’Aga des janissaires, avec tous les siens, partit de Demirtach pour devancer l’armee aux quartiers designes.
      Le meme jour, une fille fut nee â l’Empereur, qui, en ayant recu la nouvelle avi camp — car il s’etait fait devancer par son harem, — se rejouit beaucoup; et il fit faire de grandes festivites, dans le camp et dans son serail interieur. Et on eleva des accusa-tions contre le Kehaya de la Yalideh, kaimakam de Stamboul, pour le faire executer et depouiller de ses biens, car il etait riche; et en efFet il fut execute.
      Le 5 avril, mardi, partirent le Dschebedschi-Bacha (maître des armuriers) avec ses dschebedschis.
      Le 6 avril, mercredi, partit le Toptschi-Bacha (maître de l’artillerie) avec tous les toptschis.
      Le 7 avril, jeudi, partit le V izir, avec tont son camp. L’Empereur et le Rekiab (Aga de l’etrier) l’aecompagnferent jusqu’â Ye-meklyk, ou eut lieu la ceremonie de „bon voyag,e“; puis il revint â Demirdech. Et le Yizir, continuant sa route, prit ses quartiers
121
dans le village qui s’appelle Ourt-Bourgaz, eloigne de trois heures, â trayers une belle plaine.
      Le 8 avril, quittant Ourt-Bourgaz, nous prîmes nos quartiers â Demotica, apres un chemin de trois heures, par de beaux sites.
      C’est ici qu’arriva un Negre, envoye de TEmpereur, au Yizir, avec la nouvelle de la naissance d’un fils de l’Empereur, qui fut nomme Sultan-Selim. 11 fut retenu jusqu’au lendemain et â son depart il recut 1000 ducats d’or, une pelisse de zibeline et un clie-val harnache; ses serviteurs eurent 500 thalers.
      22.       Cette viile de Demotica est fortifiee, sise sur une petite montagne, aux roches saillantes; place tr&s forte et tres belle. Au bas de la montagne â droite coule une riviere, d’une belle eau, que surmonte un pont de pierre. La cite a tout autour un bourg aux nombreuses et belles maisons, puis un marclie, des sources, des aqueducs. Et les chretiens habitent en haut dans la forteresse, ou se trouve aussi le si&ge du Metropolite: tod Ai^dJ^otci^oo. C’est dans cette cit6 qu’habita le roi de Su&de, apr^s avoir et6 leve de Demirdech, et on l’en fit partir ensuite vers la Valachie. A cet en-droit se reunissent les rivi^res de Toundsclia, Maritza et Arta, et les environs offrent de belles prairies, des vignobles, des villages.
      23.       Le 9 avril, dans la semaine de Lazare, partant de Demotica, nous prîmes nos quartiers dans un village qui s’appelle Sara-Saltyk. Pendant notre chemin de deux heures et demi, de Demotica â Saltyk, du cote droit il y avait la montagne, des sites pierreux, et, du cote de Toundscha, des bocages, des broussailles, et lâ aussi des prairies; en general, la plaine. Et le chemin suivait toujours le pied de la montagne.
      Le 10 avril, Pâques Fleuries, partant de Saltyk, nous prîmes nos quartiers â Yakouf-Keui, apr fes un chemin de quatre heures. De Saltyk â Yakouf-Keui nous trouvâmes des hauteurs, des passages de montagne difficiles. Sous la montagne s’avance la Toundscha, et elle forme un esp&ce de golfe, ce. qui rend la route trăs etroite, et ce caractere dure environ une heure; et, de l’autre cote, il y a des prairies, des bosquets; les hauteurs portent des villages et beau-coup de vignobles.
      Le 11 avril, partant de Yakouf-Keui, nous prîmes nos quartiers â Pheres, apres un chemin de 4 heures et demie.
      24.      De Yakouf-Keui â Phferes il y a encore des collines, â droite des villages et des vignobles et en bas des bosquets et ci et lâ des
prairies. Et Pheres est une grande viile, sur une colline, avec de nombreux moulins a vent: il v a aussi des bonnes eaux potables. Et on v trouve aussi des bains chauds. qu'on dit: thermes, et au mois de mai on s'v rend en foule pour faire des bains et pour boire. car ces eaux sont purifieatrices et medicinales. En bas de Pheres il y a une belle prairie. d’un cote de la Toundscha et de l’autre, et les navires. des felouques arrivent, portant des citrons, des oranges et autres. d’Enos et poursuivent leur chemin en amont de la riviere Toundscha jusquâ Andrinople. On s’y arrete deux jours.
       Le' 13 avril, mereredi saint, partant de Pheres, nous prîmes nos quartiers ;i Chahinler, apres un chemin de deux heures et demie. De Pheres â Chahinler, le chemiu suit le rivage de la Mer, par des plaines, des prairies, des bosquets d’arbres. Etala place ou la Toundscha debouche dans la Mer, il y a une montagne, dont une prolongation avance dans la Mer. Sur cette montagne s’eleve la citadelle et la viile dites d'Enos, ou se trouve aussi le siege de la Metropolie: toî> A’.voo; c’est une belle place, avec un golfe de Mer et uue echelle frequentee par les vaisseaux. En dehors, au pied de la montagne, il y a de riches vignobles. C'est ici que surgissent â la surfaee les poissons dits „licurini" (harengs), qu’on importe chez nous seches et fumes, et les „kephales1- (ombres de mer). qui donnent le caviar de ..kephales‘;. Et Chahinler est un grand village, une belle place, pres de laquelle coule 1111 ruisseau d’eau claire, qui descend d’en haut, de ia montagne; et il v a aussi beaucoup de villages.
       Le 14 avril, jeudi saint, partant de Chahinler, nous prîmes nos tjuartiers â Megheri, c’est-â-dire â Makri, apres un chemin de trois heures et demie.
       25.         A partir de Chahinler commencent les bosquets, la foret, et le chemin suit le rivage de la Mer, et â un certain endroit cominence un terrain accidente, ou sont les vignes des Makriotes. Et a partir de cet endroit vers Makri il v a un grand bois d’oli-viers qui donnent de bons olives. dont on extrait une grande quan-titr d’huile. Et Megheri e.>t une grande viile, sise dans la vallee et sur les coteaux de la colline qui descend jusqvi’â la Mer. Elle est la îvsidenee d’une Metropole. roO Mao(ov3’y.r. Mais la place est tres «■troiţe et, de 1 autre rnt<- de la viile, sur la hauteur et dans la valLe. un autre bois d oliviers. parsein»' de sources. En face de cette vili*, dans la Mer. a une dLtanee de six milles. il v a un rocher
123
qui s’appelle Samothrace, et en turc Samandireki, qui contient beau-coup de villages habites; et sur ce rocher la neige ne cesse jamais, a cause de sa grande altitude.
      Le 14 avril, vendredi saint, quittant Megheri, nous prîmes nos quartiers â Ouloufedschiler, apr&s un chemin de cinq heures et demie.
      26.      En descendant de Megh&ri, le chemin continue jusqu’a une place sise aussi sur le rivage delaMer,—endroits escarpes, pierreux, accidentes, montagneux, et il y a aussi un passage tr&s etroit, sur le bord de la Mer, taille en pierre. Et, apr^s l’avoir depasse, il y a une petite clairiâre, â partir de laquelle commence un defile qui passe entre de hautes montagnes, d’un aspect terrible, de roches nues, dont decoulent de bonnes eaux fraîches. Et pr&s de la fin du defîle le chemin monte, puis il descend par des endroits pierreux. Et ces montagnes continuent â peu prâs deux heures et demie. Et, apr&s etre descendu de l’autre cote, l’horizon devient plus large, la plaine, les bois commencent, et des deux cotes on a de hautes montagnes et pr&s de ces montagnes des villages, des rnisseaux vivants. Et Ouloufedschiler est un yillage, de beaux sites; il y a nombre de jardins, de vignobles et de yergers, et pr6s du yillage coule un petit ruisseau.
      27.      Le 16 avril, samedi saint, partant d’Ouloufedschiler, nous prîmes nos quartiers â Grumurdschina, apr&s un chemin de trois heures. D’Ouloufedschiler â Gumurdschina il n’y a que la plaine, de beaux sites enchanteurs. Et Gumurdsehina est une vieille forteresse et une grosse viile, habitee par nombre de chretiens; les environs font pârtie de la plaine; on y tr6uve beaucoup de jardins, des vergers, nombre de vignobles, des eaux bonnes, et tout autour les montagnes. Nous y fîmes halte un jour, le dimanche de Pâques.
      Le 18 avril, lundi apr^s Pâques, partant de Grumurdschina, nous prîmes nos quartiers â Iassykeui, dit aussi Esseke, apr&s un chemin de deux heures et demie.
      De Grumurdşchina jusqu’a une certaine distance on trouve encore la plaine et de belles prairies et une vieille forteresse en ruines, pr£s de laquelle coule un ruisseau. Et apr&s cette forteresse commence un petit bois, de beaux sites. Et en bas des montagnes il y a comme un pays de vignobles, avec des yillages et des vignes. Et Iassykeui est un village sous la montagne, et entre ces montagnes coule un beau ruisseau, surmonte d’un pont. Jusqu’ ici on continue â voir la montagne de Samothrace.
124
      Le 19 avril, partant d’Iassykeui, nous prîmes nos quartiers â Yenidsche, apres un chemin de deux heures et demie.
      28.        De Iassykeui â Yenidsche il y a un seul bois et des elairieres; et le bois est coupe par un golfe de la Mer, pr6s duquel s’eleve une ancienne citadelle ou habitent des chretiens, -r- et c’est une echelle oii abordent les vaisseaux. Et de la citadelle jusqu’en haut dans la montagne il y a un rideau de vieux mur delabre. Et Yenidsche est une grosse viile, sise dans la plaine, avec de bonnes sources d’eau. Et en haut, au pied de la montagne, â une heure de distance, il y a la forteresse et la viile de Xanthi, qui s’appelle en turc Sketi: grosse viile, ou se trouve le siege de la Metropole Xanthis. Le site est beau, les vignobles nombreux; c’est ici qu’on recueille le bon tabac dit „pirsitschana. En bas de Y6nidsche, â une heure et demie de chemin, il y a un lac tr&s poissonneux.
      Le 20 avril, mercredi, partant de Yenidsche, nous prîmes nos quartiers au-delâ du ruisseau dit Karassou, apr&s un chemin de trois heures et demie. De Yenidsche â Karassou on ren contre la plaine, des elairieres et des jeunes bois. Et le Karassou est un ruisseau profond et large, sunnonte par un pont de bois, dont la longneur est de 360 sagenes. Mais pour la plupart du temps on emploie un pont mobile, car la riviere en croissance depasse souvent ses bords.
      Le 21 avril, jeudi, partant de Karassou, nous prîmes nos quartiers â Sarychaban, apres un chemin d’une heure et demie. De Karassou â Sarychaban il y a des bois et des prairies. Et Sarychaban est un village au milieu des prairies, aupres duquel passe un petit ruisseau d’eau potable. Sur cette riviere viennent s’accoupler les „kali-fars“ (canards de Barbarie). On recueille dans ces regions de grandes quantites de bon tabac. Les montagnes de Oavala commencent ensuite.
      29.        Le 22 avril, vendredi, partant de Sarychaban, nous prîmes nos quartiers au-delâ de la cite de Cavala, â Bereketly, apres— heures de chemin. Quelque temps apres le depart de Sarychaban on a une place libre entre les montagnes, et des vignobles par endroits; plus tard commence le defile qui monte et descend le long du bord de la Mer,—passages difficiles, pierreux. Et la forteresse de Cavala se trouve sur un pic de la montagne qui descend jusqu’au bord de la Mer; la forteresse est bâtie tout en haut; elle est forte, avec trois pourtours de murailles, de grosses tours et au milieu une citadelle, garnie de nombreux canons. Et la forteresse est ronde, car le golfe l’entoure de tous cotes, et de toutes les directions arrivent les vais-
125-
seaux, car c’est une echelle. Et l’eau qui vient de la forteresse est recueillie, dans les montagnes qui vienne'nt de la hauteur de Koussou-Yola, par des conduites de blocs de pierre li6s avec du ciment: l’eau, abondante et d’un gout agreable, est donc apportee par de hautes voutes de pierre (kemer), jusqu’â ce qu’elle entre dans la forteresse et se partage entre les puits. Et pour la garde de cette eau il y a un vieux rideau de muraille qui s’etend de la montagne jusqu’â la forteresse, avec des emplacements pour les canons.. Et, â l’intărieur de la forteresse, outre cette eau apportee par des conduites, il y en a une autre, dans les sarnytsch ou cisternes, au nombre de 150, et dans les puits. En face de la forteresse, â la distance d’environ quatre milles sur.la Mer, il y a l’îlot montagneux de Thasos, en turc Tacho, — laaute montagne, couronnee d’une neige eternelle; elle contient des villes et des villages. A Câvala on entend un proverbe dirige contre les Juifs residant â Salonique, â savoir: Kavaladan top atylse, Seleanyi nyx, zarary varmy, comme si un tel se van terait en vers un autre et celui-ci n’en aurait cure; c’est le sens du proverbe. Ici, â Cavala, au bord de la Mer, le Vizir ayant fait yemetlyk (revue), Ie Kapoudan-Pacha envoya des nou-velles, par un pretre grec qu’il avait pris du cote de la Moree; le pretre, ayant ete interroge, declara que les Francs sont peu nombreux et faibles. Plus loin que cette forteresse il y a de hautes montagnes, d’un acces difficile, avec des passages etroits, tailles dans le roc, jusqu’â ce qu'on descend de l’autre cote, â un village qui s’appelle xob 3AÂs£âvSpoo, c’est-â-dire d’Alexandre de Macedoinc. Puis le chemin commence â devenir plus large, et entre les montagnes qui le bornent, ainsi qu’au milieu, il y a des eclaircies, des vignobles et des jardins, de beaux sites, jusqu’â Bereketly, ou sont de belles sources surgissant de la montagne et de nombreux villages.
      Le 28 avril, jour de la St. Greorges, partant de Bereketly, nous prîmes nos quartiers â Torkoul-Kainardschassi, apr&s un chemin de trois heures.
      30.       De Bereketly vers le cote gauche il y a de hautes montagnes et, aprks une heure et demie, au pied de la montagne, qui forme comme un defile, se trouve une viile, une grande kassabah (bourg), appelee Pravi et Pravichtă: beaux sites, eaux bonnes, vignobles nombreux. Dans cette kassabah il y a des moulins et des fours pour briser et fondre la pierre, c’est-â-dire le minefai qu’on extrait de ces montagnes pour en faire des grenades (koumbaras).
126
 Et d’iei en avant on a une bonne route sous la montagne. Et de bonnes et belles eaux surgissent de la montagne, pour former ensuite plus bas, dans les bocages, des mar^eages boueux. Et, avant d’arriver k ces sources, entre de hautes montagnes, prâs d’une hauteur qui est â droite, il y a un guetschet, un passage; la route est tr&s diffi-cile, etroite: elle monte et descend. A la descente, en bas, on voit de grands noyers, des arbres, des puits, des villages: de beaux sites. Ensuite la plaine s’elargit, les sources mentionîiees forment des mare-cages, et la route continue sous la montagne jusqu’â Torkoiil-Kainard-schassi. Et Torkoul-Kaînardschassi est une grande source, qui surgit des montagnes ou se trouve le couvent dela \ ierge, JÂ'/£ipo7toifivcto. C’est un beau monastâre, bâti par les empereurs grecs, en blocs de marbre tachete, avec des marbres ressemblant au mosaîque, -— d’un travail tres rare. Et l’image de la Yierge est en mastic de cire, et elle n’a pas ete peinte par un homme. La fete a lieu le lundi aprâs Pâques, et une grande foule s’y rassemble. Le site est tr&s isole et fort. Et le ■couvent a entre ses murs des vignobles, des oliviers et autres arbres fruitierde bonnes ea;ix. Et ce couvent s’appelle Kochinitza. II poss&de des villages tout autour et des metoques, dans plusieurs regions, d^dies par l’Empereur fondateur; les moines du couvent les administrent. Cette source qui s’appelle Torkoul-Kaînardschassi etait â cette âpoque presque dessâch^e, tandis qu’auparavant elle etait si forte, que l’eau sortait en hurlant. Le long de la chaîne de ces montagnes, il y a de grandes villes et de villages, des nombreux vignobles. Plus loin on cultive, dans tonte la Roumelie, beaucoup de coton et de s6same.
      31.      Le 24 avril, dimanchede St. Thomas, partant de Torkoul-Kaînardschassi, nous prîmes nos quartiers â Dschesriajder-Tannyk, -apr&s deux heures et demie de chemin.
      La route est belle; elle suit la riviere qui s’appelle Baneka; mais elle monte et descend. Cette riviere traverse les plateaux ou se trouve la viile et la Metropole ^iXîtctcgov '/.cri Apajiac; elle est large et contient beaucoup de poissons; et Dschesriajder-Tannyk, c’est-â-dire «le pont», surmonte cette riviere. On voit un large bocage, sur un terrain solide, et sur les deux rives beaucoup de villages. Cette eau est un peu difficile â boire, car en juin, juillet et aout elle produitla fiâvre.
      25       avril. Partant de Dschesriajder-Tannyk, nous prîmes nos quartiers â Tomba, aprâs trois heures de chemin. De Tannvk â Tomba le chemin monte un peu; puis on a la plaine, de beaux sites, et a Tomba, en bas du village, apr^s une demi-heure de
127
 chemin, il y a un grand lac, large, rjui s'appelle Yernar-geuli; il re<;oit le Baneka et une autre riviere, plus grande, qui s’appelle Nehri-Karassou, „eau grande“, dont nous reparlerons plus loin. Et ce lac communique avec la Mer, et des vaisseaux y viennent du cote de la Mer, jusqu’en face de Seres; il contient beaucoup de gros poisson, car on y trouve des carpes de 30 h 40 ocas et des saumons «gulianos» de 50 â 60.
       26         avril, partant de Tomba, nous prîmes nos quartiers a Seres, apr&s un chemin de 2 heures et demie.
       32.        De Tomba â Seres il y a la plaine, de beaux sites, nombreux vignobles. Et la viile de Seres est sise au pied de la montagne: c'est une grande viile, avec une ancienne forteresse, ou habitent de nombreux Turcs et cliretiens. Et la forteresse se trouve tout en haut, sur un pic de la montagne; elle a aussi un second rideau de mur, qui passe par la viile, dont il entoure une pârtie. S6rbs contient ]a Metropole Eeppwv, dont les patrons sont Theodore Tiron et Theodore Stratălate, et elle conserve aussi leurs reliques, la tete de Theodore Tiron et le lîhandschar de Theodore Strat6late. Cette eglise est des anciennes: on descend par des gradins jusqu’en bas, a F eglise.
       Plus haut que la Metropole il y a «ne autre eglise, dont le patron est St. Jean Baptiste, vieille de 315 ans, et en dehors, apres avoir traversă la cour de Feglise, sur le bord d’un ruisseau qui coule de la montagne, et dont la source est au-delâ de la forteresse, il y a deux liauts et gros bouleaux de quatre sagenes chacun, dignes, par consequent, d’etre vus. Et, en ce qui concerne le plus gros, les pferes de l’ăglise racontent qu’un des voisins paya 300 piastres pour Facheter du monast&re, comptant en faire une conduite d’huile; et, comme il voulait aller le lendemain l’abattre, St. Jean lui ap-parut pendant la nuit et lui dit: „gare â cet arbre, car tu perdras la vie“. Et, saisi de frayeur, il alia, le jour suivant, faire sa decla-ration au Metropolite et, au lieu d’abattre l’arbre, il fit don au monastfere, bien que Turc, de 100 piastres, promettant de l’ăpargner.
       Dans cette riviere, prfes de la forteresse, il y a un moulin â foulon qui pile le riz pour le depouiller de son ecorce. Car ici, â Sâres et plus loin, on recolte beaucoup de riz et de coton et du bon tabac. Et la rivifere passe par le rideau de mur d’en bas, et une autre eau prend sa source dans le rocher, tout pres de la forteresse. Plus bas que le moulin il y a un bosquet d’arbres, petit, mais assez joii, et des bagtsches, des jardins. Plus haut, sous la mon-
•              *r ■; d ■          ar     ua \ : l: :: > - ? *! ■ -: mais !•■ clcmiii - >t difticile
: r 1       ::             î't ii a            :;:ir-- r < > i î t - • pour «pte le Sultan
\ i. !'.       \'a!i :•              !•   harem. avee Ie kYkial'-ka'tmakam.
: :              ;•                 ii - «•        .•xp.'diti* >n de In Moive.
        A ^ ’r' • ]‘.air ■ mai' iî:i p >ur 1--' homines : int( r[><>1 atit»n: mai' •a:a ;• .;;r !■ -          •.           .'-«rit    îr**-<                                : elle.snnt piu vivemnu
.           ivi-it-'                <■   r-’>t!    . rar ]••> homnies tonihent
r:î• ::i■ n' ::;n 1:'<~ > a.        <î> >n;ins-iî.‘>t :î j>r- Ir i'oniinrnri'iiii'iit il>'
ţini!-:. :i na • a hau:. vers les viunes, avec leurs femmes et
î-■'ir- - a', ar-, .•? •:                jn-ună    ka lin de-- wndnn:;es:      pui-  i 1 >
• a         :st v.t-             >ver-.  kt Ies <-aux                                ><>nt hunnes et a1*ondante>.
               tâfi• -1;x i■.11.
        33. 1.•• - ■ avril. partant de             Srtv». imus prîmes nos «juartiers
    1 >*'mir-l li"ar. nputi             ele-min    de tr<>i-. li.-ures.
        1), S. -■ a. 1 )'mir-l 1 i'-ar il va une plaine, des puits. de helles
• au* vivant'--, de- \ iuiadde-, an pini des monta^m-s. et heaueoup de
viila::*’ '. El 1       11iir-11 i -ar e-t sise    a un hoţit de vallee entre          les
!ii"h’a'.;r.i'~: e . -t mi.- :;ra:id-- I:>i ra^a et an des-us. sur le pic de la îi!' ■ r);: i lt n > •. un*- vi--;!].. < ■ i * a < î * • 11 e. t 'liai j ne Iramabn e>t travcrsi’e par un i'-au rui-'-an. ijui se              dans le karassou: les enn'rons donnent
l—ain'<>uj* d-' r:/.. d>- c..{..n .-t a ut re s n'coltes. ]1 y a aussi de noin-î-reiix vi^ii'd.le, ,-t d'-- jardin-: mi v trouve nuvsi des inines de fer.
        1             avril.     partant de 1 )<• mir-11 is^ar, nous fimes     lialte    h
1 ■ • 11;! ir-Ke11j. ap;-,' ,    un <• h.■ 111in de tnds heures et demie.
        l’ar la, pr- - * 1 ■ ■ 1 >• m ir-11 i"a r. â la distante d une demi-heure t *n -virilii, efmie une grande mare. d<>n( il a ete parh’ plus haut, le Karas--"u: e 11 e de--c,-nd par un delii.- de- montajxnes. pndondcet houeuse;
• piand *11’ s aer;-..jr par h- piu ies. elle' inunde les environs. Cette
• au >-ţ 'iiriii')!:!' '', du eut'- de ]a nemta^iie. j>ar un târând pont de
l "i'. k" d•-ii 1.- ne ne Vers d autr'-s re^ions. et au-delâ du                pont     Ie
t'-rram -              et il     v a 1 ■ • -nne.mp de viLniolde-,— car les sites sont
l"-auv. kt, piu-- haut <|ue vi^iv-:, mhis ]a rei_,rion des ii^u•'» 1 »1*
il          a d- nv •, dia.e-    'iui r’a pj>- lk ii! \ r'-trina. C'e qui suit est compost
de         j-uti' -     d'-      f• :• ra!i.•- r<«eailk-u v ; on vuit aussi nn ancienmur
ii'- eu.'r :•-1 le. k,t la jeiin'- i < - r- t 'Uit    pi'-ijua I sckair-Keni, e-tpius lias
il  v a. un i;ra ad     ).*•.'•, t- - j■ ' emeu        . k.t I M-IiaVr-keui est un village
: t î ■ • - da.?:' !a [daia--.
        i.  d" avril. pa.rtar;t d-' i -eha i'r-k-ni, [îmi, fimes halte â (i
r
                                                                        129
bachi, c’est-â-dire au „commencement d\i lac“, apres quatre heures de chemin.
      De Tschair-keui â Grueul-bachi il n’v a que des vergers et par endroits de jeunes forets: terrain accidente; et les eaux, de petits ruisseaux, sont nombreuses. Et Gueul-bachi est sur un terrain solide, avec des villages autour du lac et des champs favorables aux semailles. Et au bout superieur du lac il y a la viile qui s’appelle Doiran; grande viile, avec beaucoup d’habitants, chretiens et turcs, et un beau marche. Et le lac est tres etendu, avec des poissons de toute espece, et on en prend beaucoup.
      Le 1-er mai, partant de Doiran, nous arrivâmes â Haidarly, apres un chemin de quatre heures.
      34.       De Doiran â Haidarly il y a de tr&s belles surfaces de collines, avec des vergers, mais a,ussi des taillis, des ronces, de jeunes forets. II y a aussi beaucoup de villages et de vignes. Et Haidarly est un pauvre ruisseau. Mais les environs offrent de beaux sites, dans la plaine.
      Le 2 mai, partant de Haidarly, nous prîmes nos quartiers â Bamdschilar, apr&s un chemin de trois heures et demie. De Haidarly â Bamdschilar il y a des terrains solides, en plaine, avec des villages et des vignobles. Et Bamdschilar est un village pres des montagnes de Salonique, dans un beau champ, avec un lac qui skche parfois.
      Le 3 mai, partant de Bamdschilar, nous campâmes sur le champ de Salonique, dit Araply, au bord de la Mer, apres un chemin de deux heures et demie.
      35.       A partir de Bamdschilar il y a une vallee que traverse un petit ruisseau, et, quand on gravit la cote, au pied de la montagne, on trouve un autre ruisseau, pres de la route, qui descend vers Koumbara-Khane (fabrique de grenades) et vers les Moulins, etant derive du lac. Et jusqu’â Koumbara-Khane, pendant une heure et demie, la route est etroite et encombree de pierres; â partir de Koumbara-Khane elle commence â s’elargir et aboutit dans la plaine. Cette plaine s’etend de tous les cotes, en haut vers la montagne, et vers Ia Mer, et tout en avant, ou se trouvent les villages et les fermes des habitants de Salonique. Et lâ-bas, â Koumbara-Khan6, il y a un derbent (passage de montagne) ou font la garde des martolodscîi (armee irreguli&re, contenant des chretiens), — et ce passage est comme un „golfe“ pour la defense de la viile. Ici,
   •11296                                                          9
    .ii• ’111 ■ i'. ■. '‘.î ' *i*■ ’j.'i*‘tCirj4
        , \i i      „«"i              ^ ].! s* i u m.u-i
<i; i>]»r;. i:i'»na. iCt ia forteresse de >aioniqu; e-î i:\ moiuauiie. et mnrs «!-.•>«jusqu au ) c i;-t un •       et !> •!!•? iovi ,*resavec ne ut o
Ies eut-!-'. Kt vers ia Mer ii v a d'aurres xours. j dans Io» angles veiilent des- .şentmelles pivs •,ros et nombreux. Er au bont fie la jorteresse v a sept tours. comme celk-s de 1 1 edikoule (< Constantinople. pour la garde de la forteresse, ( fie devoir des habitants de faire la garde). Et co de l’eau (jiii vient dans la forteresse. car elle y tuvaux. qui la distribuent dans la forteresse. D? beaucoup d’habitants. chretiens, franes. armonie c’est le principal etabli.ssement. II y a aussi un c France, qui s'oeeupe des negociants fram-ais qui des marchandises sur les vaisseanx. car c’est un
11 v a aussi des eouvents eliretien.s li a bit os ])ar < nonnes. des eg-lises, une bel ie Metropole. oii se c les restes sacres de Saint Gregoire Palamas et 1’ rnetre. peinte «ie son vivant et couverte d’argent; racles. Et l‘eg-1 i.şe ou se trouve le tom beau de St transforme© en mosquee. et le tom beau est eouvert temps-la. Et personne ne ]>eut savoir si le corps ou non; car Ies ri ures eux-mernes n’osent pas faire de? ils honorent le sepulere. v faisant bruler des cif• >■ £ ils en defendent l’entree aux chretiens. sauf s’il ] j i''■ n e t r e r i n c o g n i t o.
      Cette viile a un beau marche et un bezesta trouve nombre d’objets et de marchandises qui viei sur les vaisseaux. Dans la plaine, a Araklv. il v de marbre,      'j.zrj.. pour commemorer sept Tm
fiont d est flit qu ils tomberent en oombattant ;i 1' nifjue fut prise; et on leur donne le titre de cheh martyrs. Du cute de la forteresse. en haut. com montagnes qui vont jusqu'au Mont Athos et jusqi ■ontinuent jusqu'au-delâ de Cavala. !'n chemin -Mont Athos et a Constanrinople, et de la forteresse il faut emplover trois jours.
131
       Et le Mont Athos s’eleve de la Mer comme un ecueil, mais il y a une langtie de terre qui le relie au continent, comme celui de l’Hexamilion pour la Moree, mais plus etroit. Et on y a eleve un mur, avec une porte qu’on peut fer mer, et un khasseki, deleguâ par le Bostandschi-Bacha, y fait la garde. Car tous les monasteres sur la Mer Blanche (Mediterranee) et sur la Mer Noire sont confies au Bcstaiidschi-Bachi, qui en preleve chaque annee son revenu. Dans cette plaine de Salonique il y a beaucoup de villages et de fermes, de vignes; on v fait de belles recoltes; et on y trouve aussi de nombreux lievres.
       36.        Les chevaux que Son Altesse avait envoves pour les canons et les chevaux des hovars paissaient dans cette plaine, pendant le temps d’arret, lorsqu’un apres-midi, vers le soir, un vent ti&de commenca â souffler du cote oii paissaient Ies chevaux, et, aussitot qu’ils en furent'touches, ils s’aifolferent, et, prenant la fuite, comme hors de sens, d’un cote et de l’autre, et hennissaut, plus de qua-rante moururent dans l’espace de moins d’une demi-heure.
       C’est ici â Salonique que vint le Kapoudan-Pacha, avec la bastarda et d’autres vaisseaux, et, ayant debarque â l’echelle de la forteresse, car il etait un peu debile, le Yizir Iui envoya une voiture pour s’y reposer et un cheval de parade orne, pour qu’il allât se reunir â lui. Et, aussitot aprfes qu’il eut prit place dans la voiture, on fit partir de la forteresse plusieurs canons, en son honneur. Car toutes les villes et les îles de la Mer sont sous ses ordres: c’est pourquoi on lui donne le titre de „Deriah-Padichah“ (Einpereur de la Mer).'Donc, se dirigeant vers les tentes du Yizir, ils eurent une entrevue, et le Kapoudan y resta pendant la nuit pour , le mouchavereh (Conseil des ministres), et, le lendemain, se levant, il se rendit de nouveau vers la bastarda et les gal&res, qui n’etaient pas loin de lâ.
       37.        A Salonique vint aussi le Pacha Kara-llan, de Konieh, avec toute son armee, et, ayant fait r„ala'icc selon la coutume, on l’habilla du caftan. Car le ceremoniei demande de faire defiler d’abord l’infanterie, puis la cavalerie, ensuite les Agas, les tougs, les chevaux de parade, le Pacha avec ses paîks (espkce de pages), les pages proprement dits, le kehaya, et aprfes le kăhaya les drapeaux et la musique (doulhanăh), enfin autres personnes de sa Porte et les mulets avec les draps de lit et autres, — car les cha-meaux partent en avant, avec leurs tentes et leurs maibahs („mont-
132
paks“, instruments de cuisine), c’est-â-dire avec la cuisine. Et on s’y arreta huit jours.
       38.        Le 11 mai, partant de Salonique, nous fîmes halte â Toptschilar (Yillage des Canoniers), apr&s un chemin de deux heures. De Salonique â Toptschilar le terrain est clair, en haut et en bas, une belle plaine, et au milieu de la route on trouve un grand puits profond, de pierre, dont Te.au est bonne. Et Toptschilar est un village sur les bords de la riviere du Yard ar, en amont du pont bâti sur cette riviere. Ce pont est large de 250 sag^nes, car cette eau est large, plus large mthne que l’Olt, mais pas si rapide; mais c’est une belle riviere et poissonneuse.
       Le 12 mai, partant de Toptschilar et passant sur le pont du Yar-dar, nous fimes halte â Indsche-Kara, aprâs un chemin de deux heures.
       39.        Du pont du Yardar jusqu’â Indsche-Kara, on a une plaine claire, en haut et en bas, vers la Mer. Et Indsche-Kara est une riviere de la grosseur de 1’Argeş; un grand pont de bois la sur-monte, dit Dschisri-Indsche-Kara, et dans les environs il y a des villages. Et plus bas, dans la plaine, sur le rivage de la Mer, il y a un grand pont de pierre, d’une longueur appreciable, qui n’a plus d’eau sous ses arches. Car on dit que jadis la riviere passait par lâ et puis, avec le temps, elle se choisit un autre lit.
       Pres de ce pont de pierre il y a les „touzoula“, les aXoxec, ou on recueille le sel marin. Car la Mer deborde â certaines epoques, et les fosses retiennent l’eau marine qui, se coagulant (sic), forme le sel, et on l’accumule en monceaux. Et il y a aussi des habita-tions pour le Touzimini, c’est-â-dire l’intendant du sel, qui prend ces salines â ferme du Miri (de FEtat). Et le Pacha d’Adana ar-riva avec son armee, et il fut vetu du caftan, selon la coutume1.
       40.        Le 13 mai, partant d’Indsche-Kara, nous campâmes â Chitros, apres un chemin de trois heures et demie. A partir du pont d’Indsche-Kara en bas, au-dessus de la Mer, et en haut, on a la plaine claire; et aprks quelque temps commence la nouvelle foret. Et au bord de la Mer il y a encore des „touzoula“ pour recueillir le sel, et pres des „touzoula" il y a un puits de pierre, qui contient une eau agreable au gout. Et plus loin on trouve des collines, des vallees, des precipices, et plus haut encore il y a des villages. Et
         1 Benjamin Brue note le nombre de ses soldats: „quatre cent cavaliers et trois cent fantassins“ (Journal de la campagne etc., p. 2).
133
 la route continue sur le rivage de la Mer, sur la cote, jusqu’â Chitros. Et Cliitros est une grande kassaba, habitee par des nombreux chretiens; elle a de nombreuses vignes. Et plus bas que Chitros, sur les bords de la Mer, il y a aussi des touzoulas, des sa-lines pour recueillir .le sel. Et, tout aupr^s, des sources, amenees par des tuyaux, d’une tr6s bonne eau.
      41.       Le 14 mai, partant de Cliitros, nous campâmes â Eka-therina, sous le mont Olympe de la Macedoine, apres un chemin de trois heures.
      A partir de Chitros on a quelque temps une bonne route par des champs couverts de broussailles et par des cotes de collines, puis il y a la jeune foret, mais facile â trayerser, — et on yoit aussi un derbent garde par les martolodsches. Par cette localite d’Ekatherina coule une eau, belle et bonne, qui s’appelle Nehri-Clieftali, que surmonte un pont de bois. Et Ekatherina est un gros yillage, habite uniquement par les chretiens; et il y a une eglise sous le patronage de la Martyre Catlierine; c’est pourquoi le yillage porte le nom d’Ekatherina. Sur les bords du ruisseau il y a des bosquets de bouleaux et autres arbres, et, plus loin, de la jeune foret, des broussailles; et on yoit aussi des elairieres. Ce sont des beaux sites, avec de nombreux yillages et des vergers.
      Et le mont Olympe (qui s’appelle en turc Boch-Torbaly, c’est-â-dire Besace-Yide) est une grande montagne, tres liaute, â deux cimes, ou les neiges sont eternelles. Sous la montagne on yoit des yillages et des yignes, et sur la cote de la montagne, de l’autre cote, il y a deux couvents: celui dela Sainte Trinite et celui de St. Nicolas. ou se conserve le corps entier, les reliques de Denis l’Areopagite, — sites dignes d'etre habites par les solitaires.
      42.       A partir d’Ekatherina on a un chemin droit, qui va jusque vers Kastoria, dont la- premiere est eloignee vingt heures. C’est ici que le Yizir fit lever avec violence Kara-Ilan qui s’etait presente â Salonique, sous l’accusation d’etre venu avec une armee insuf-fisante pour lui, qui etait un grand Pacha, â trois queux, et tirait de si gros revenus de sa province. Et, l’ayant emmene, on l’en-ferma dans la forteresse de Platamona. Et la vraie cause de son arrestation fut que, etant un homme riche, l’Empereur voulait lui
       1 Brue, loc. cit.: Kara-Ilan-oglou. II avait conduit avec lui „une quaran-taine de jeunes femmes . . ., quoy qu’il ait environ soixante ans“.
]nv:;rlre son avoir er, pour ne pas avoir de l’air de la prendre <.-o:itre la justice. ce p:v texte lut trouve. Et. 1 ayant enfei*mt% on lui t-nvova un ferman pour lui faire declarer par ecrit toutes ses richessrs. Et il repondit n'avoir rien. car il n’avait pas eu la possibilite d'a.:-cuuuiler. avant ete transfere saas cesse d’un paehalyk â un autre. .masoni” (destitui') d un cute et nomme de l’autre; â peine avait-i! pu repondre aux demandes en depensant du sien, au lieu de tiie-sauriser. et, si meine il avait garde quelque c-hose, ces sommes ne. suflisaient pas meme â l entretien de sa cuisine. Et les sommes. plutot modiques, qu'on trouvera. constituent la dot de sa femme, qui ne le regardent pas. L'Empereur peut cependant decider selon son juşi’enient. On lui fit con per ensuite la tete. et ce qu’il avait fut pris au compte du Miri, ayant trouve une grande somnie d’ar-gent et beaucoup de joyaux.
       43.        Le 15 mai, partant d’Ekatherina, nous fimes halte k Pln-taniona, apres trois heures de chemin.
       De Xehri-Cheftali on a pendant quelque temps des clairieres, des vergers, et puis commence un bois de broussailles, des sites boueux, et un profond cours d'eau, tres riche en poissons, les traverse, sortant du mont Olympe. Un pont. de bois les surmonte, et au bout du pont ii y a un derbent, dont les niartolodsches ont la garde. Apres ce derbent il y a la cote de la montagne, des ronces, des pierrailles et, apres, des lacs, d°s sites marecageux. Et le chemin suit le bord de la Mer et le pied de la montagne de TOlympe. Et. au-delă de Platamona, ou nous fîmes halte, il y a une clairiere et des broussailles, dont un ruisseau d’eau bonne descend, surgissant de la montagne. Et de ce cute les villages sont dans la montagne, vers les cimes. et les coteaux sont couverts de vignes, avec leurs pres-soirs. comme â la campagne: de beaux et forts sites. Et la forteresse de Platamona est sise sur un pic de la montagne, distingue des grandes hauteurs, vers le rivage de la Mer; le site est haut, la place est lorte: et en haut il y a la poudrerie, et, plus loin que la pou-drerie. la Bciroat-KJianc. il ya comme un detroit. une vallee pro-ionde, par laquelle se deroule une route Iaite artificiellenient, par (le-s sites tres resserres: ce detroit va jusquau bord de la Mer. De Platamona on voit la iorteres.se de Salonicjue; car cette region aussi lait pârtie du golfe de Salonique. Et a partir de Platamona la Mer commence ă devenir plus large.
       44.  Le 10 mai. partant de Platamona, nous campâmes â Sto-
chori1, ou se trouve aussi la localite d’Akrania, apres un che-min de trois heures. De Platamona, ou le detroit descend jus-qu au rivage de la Mer, plus loin, aprfes un autre pic de la montagne (car les monts descendent ici jusqu’au rivage de la Mer), il y a une grande source de belle eau limpide, qui vient de la montagne. Et, apres cette source, sur la colline, sur la cote de la montagne, au bord de la Mer, il y a un chemin creuse par l’homme: etroit, pierreux. Et, apres avoir depasse ce detroit, il y a des elairieres, de la jeune foret, des broussailles, des buissons et de nouveau des elairieres: de beaux sites. Etlâ-bas â Stochori il y aunvillage. Et sur la colline, en haut sur le plateau, on trouve des kassabas, des villages, des vignes nombreuses, de beaux sites. Et au pied de la montagne coule une eau qui s’appelle Nehri-Keustem, que traverse un grand pont de bois qui se bâtissait aux frais de la Yalideh. Et il y a pres de ce pont un derbent, ou des martolodches font la garde.
      Plus loin on a de hautes montagnes, un defilă ardu, etroit, qui s’appelle Baba-Bogazy. Et les monts se dedoublent; et cette rivi&re de Keustem, grande comme la Dâmboviţa, passe parmi eux; et â gauche on a le chemin du defile. Et pendant quelque temps la route est plus large entre la montagne et la riviere. II y a aussi des arbres: des bouleaux, des pommiers sauvages. Et, aprăs quelque temps, la riviere s’etant approche de la montagne du cote gauche, la route en devient plus etroite. Et un kesmâ-kaldarym, une chaussee, commence sur le coteau de la montagne; il monte et il descend. Et au bout une grande source de belle eau jaillit de la montagne, et un peu plus loin une autre source. Et au milieu de la chaussee surgit une autre grande source de trăs belle eau. Et la chauss6e a, du cote de la source, des colonnes grill6es.
      Oe defile dure â peu pres deux heures; et au bout du denie et de la chaussee, en Jiaut, ou la route commence â s’elargir, il y a une forteresse, avec des tours et une kassaba, ou reside le diz-dar (officier de janissaires) qui commande le defile. Et il y a aussi, de l’autre cote de la riviere, en face de la kassaba, sous la montagne, des villages. Puis la place devient sans cesse plus large: il y a des vergers, des vignobles, des arbres fruitiers (les vari6tes qui prosp&rent dans ce pays), des villages chretiens et tures. Et â partir de la ligne du versant qui va vers Yenichehri, vers Larisse, com-
         1 Brue aussi (p. 3) donne: „Laspi-Chora" (Laspochori).
136
mence la plaine libre et, en haut, en bas, en arant de beaux sites 1 argeş. C’est â Stochori que Gruiaour-Youssouf-Pacha 1 fut cree Pacha de Konieh.
      Le 17 mai, partant de Stochori, nous fîmes halte â Kara-Khalil-Tschaouch, apres un chemin de cinq heures.
      45.       Lâ-bas, â Khalil-Tsehaoueh, il y a la plaine de Larissa, au-delâ de la riviere de Keustem, etplus haut, vers la montagne, apres environ deux heures de chemin, il y a la viile de Tournavo, grande kassaba, habitee par de nombreux chretiens, parmi lesquels des marchands, C’est ici que se fabriquent les mousselines rouges et blan-ches et autres boccasins (boga-ssi). A partir de cette kassaba, en haut et en bas, il y a beaucoup de vignobles.
      La 18 mai, partant de Kara-Khalil-Tschaouch, nous campâmes â Dourbe-Ovassi (Champ du Turbe, de la pierre sepulcrale), de l’autre cote de la viile de Yeni-Chehri, dans la plaine, apr6s un chemin de deux heures.
      Yeni-Chehri est une viile, une grande kassaba, sans forteresse; elle a un beau marche, avec de nombreux magazins et un bezestan. On y fait du commerce de toute esp^ce; et au marche il y a aussi une tour de bois, tres haute, ou se trouve une horloge qui bat les heures par une cloche. C’est la residence de la Metropolie Aapba^ir,— grande province ecclesiastique, avec nombre d’eveches suffra-gants. Et l’egiise metropolitaine se trouve sur les bords de la riyi&re de Keustem, car cette riviere passe par lâ; en face de la Metropolie elle est traversee par un grand pont de pierre,, et pres de la riviere il y a des jardins, des vergers, de nombreux vignobles, de tres beaux sites.
      Ici, pres de Yeni-Chehri., il y a un molalyk, comme â Salonique, â Serâs et dans d’autres villes,, mais pas aussi un pachalyk. Et plus loin s’etend la plaine. Cette eau de Keustem est bonne â boire, mais non pendant toute l’ann^e, car, de juin â la fin d’aout, elle est lourde et provoque des fi^vres. La cause en est qu’on y laisse pourrir le lin et le chanvre, et, malgr6 son caractere de riviere, la puanteur, qui est tres grande, fait 6clater des maladies â cette epoque. C’est pourquoi beaucoup des plus grands s’en vont â
        1        Brue, p. 3: „Capigi-Baclii du Graud-Seig-neur, cy-devanfc Cliaoux-Bachi“. îl mentionne aussi apres le defile de „Baba“ la localite de Hassan-Baba, sur la riviere de „Salambria" (Keustem); ibid.
137
 Tournavo et y passent deux ou trois mois. — car l’air y est /»»-ferrih, e’est-â-dire h'ger.
       46.        A Dourbe-Ovassy on empala trois bosadschi?, vendeurs de boxa (liqueur d’orge fermentee), qui fabriquaient leur bosa au camp et devancaient l’armee aux quartiers. Et ils tuaient ceux qui, â la recherche de compagnons de voyage, allaient avec eux, et ils les depouillaient. Et, ayant ete decouverts, ils furent pris et, mis â la torture, ils dirent la verite et furent punis selon leur merite, pour qu’on sache que leur exemple ne doit pas etre imite.
       Et au meme leilelv-kadyr (tente principale, du Yizir) furent decapites deux tschohodars moscovites, esclaves du Vizir, qui avaieut voie quelques ducats â la Caisse du Yizir. et, s’etant enfuis dans la montagne, on les fit recliercher et on leur coupa la tete aussitot apres leur arrivee. Ils etaient au nombre de trois, et un d’eux fut gracie, admettant que les autres l’avaieut seduit et que, par conse-quent, il n’est pas coupable. Et on ecrivit leur crime sur le front des decapites, selon la coutume.
       47.        Ar rivee dTbrahim-Pacha, Pacha de Diarbekr, et, faisant son alai selon la coutume, il se reunit au Yizir, qui le fit vetir du caftan
       Ce fut ici, â Yeni-Chehri, que le Yizir laissa le khasna (le Tresor), qui fut depose dans le bezestan, au milieu du marche, pour le garantir en cas de danger, et il y laissa aussi le harem et sa concubine, qui etait enceinte, pour y rester jusqu’â son retour. On y fit halte trois jours.
       Le 21 mai, jour de St. Constantin, partant de Dourbe-Ovassi, nous campâmes dans la plaine qui s’appelle Iîadschi 2-Ovassi (champ des Hadschis, des pelerius), apres un chemin de six heures °.
       A partir de Dourbe-Ovassi commencent les bairs (collines), les coteaux, les monticules, les vallees, les champs, les montagnes, — et l’eau manque partout. Et â Hadschi-Ovassi on a une plaine claire; il y a aussi une liauteur, un monticule de pierre, sous lequel prend sa source une tres grande source. Et elle forme un petit lac,
       1        „Sos troupes, jointes â celles de deux beigs curdes, dependant du Paclia-lik de Diarbekir, pouvoient faire cinq cent cavaliers et soixante fusilliers ;\ pied" (Brue, p. 4). Brue mentionne aussi Ia nominadon d’AbdouI-,.Mc=niu::, molia de Larisse, comme Pacha d’Ala'ia. ..Ses grands biens Iui ont attire cette jrâce:: (ibid.J-
       2 Brue: Hadscliilar (forme de pluriel).
        3 Brue: six lieures et demie.
                                        :i i;ia ■. ■; i:: > a pp •!!«• S .-rii
                                        •  i.      ni;- d'.^aaahai.
                                            !i.■ ■ !!•• i-'iit d ;       ' 'a    a:aav.- -• 1:],■ ■ j
                                        , a-- . ■■ : 'ar ahiiiaha M
            -- a.a:       ■ a a. • 'm                                     - a ’ 1a - ■■h* va              •>: ranip;
       . : a „a .           ,;•* a',a                                              a. aa vil! .!■■ ! îa !a l-a ni y.
       . 1 i.'! - ’ i; - *                                                         a. i ;a î >a ni v ;1 v a d" braux
 ■ a- . ■ a--                 a    a a -a:                                a            u : ■ a a lîalnbanlv nirtitr
 :a • - ai a- ia aa ai'.;a'a ii n’v a pas dautivs ><> ’J-i a.aa                 ;aa-aaa a- i I:;! a i >a ni v. ma;s J11 n • ■ halte
 ■ a:  ; a-:'- yaa au. i ). .'li, apa'' an cii>anin aa ciiuj lir
       a9. a. I la!.-'.! ia        a iM n: i )■■!;*•• *                                     aia- iimvimhii âprr vria
       .. a : a; : ;                          ,a.                  ;• -ui j <          - tui «•laanna- dmit fii ava
 i : : a   a . ■ ’: ’ a . ia' ■::;■■ - a:- ia ha u t u < i u n :icca ii i Hi ai lr ; o
 1 ■ a; ■ ■:. . a ,           ; ■  . i n • - .                                       j j i ici d<\s laill<*s. ,\i)ib
 a-a-      aa;;! -         >!aa      aa ■■ .•.■lina. <<u !>■ pa vsairr drvirnr toujm
 ■ (""■■■  >-‘*nia,--        un >!• iii’ .    ia                   la                   r"i!î.• Mijt lr lmnl du valb
 i' 'a < 'ai'- a,n                                                    li. r •• a-a-aia- d an la<\ Kt. la oii finit I
       a: a.' au a       -. a y a                                 a a i»mţ-          d.- pn-rr»-. ;ivrc un drrliriit
 a.. :■•■.' a-i a,        - a u;   i;                             ua-aS . I         'hi'  ban il v a un le-au bcc.-i
 ii.-'' a: -■; ii an        a-' a! an laa. !■.; |.- Sac i--ţ arând. lai'U'1', p ■ >)>•'■
 ■’ ■ ' •-an\ '.aaa'-iiî d-- -aura--. . nvipninanta-. i^j d bi tu<-b>-•• I 1    1                                                                                               i aur. •• a- la i!lm-- il v a una vi 11• • <|iii s'
 - a-    ■ aa                                                                                                       . >;ui -app.-ib- i ha vina bou, <-n 111 r< •: I )a
 * .: a: • par                                                                                  ana,mp a- a.a tan -. !■.: ij ausd d'autiv-, v
 • ' a -a a - • a a,;• :a ţ- ■                 I > : 1; -. u v a (!•••• plar.-s d>- villag-
            •  aa           !.-         a.     •                    a           aa - a■ i m ■ A-ya.--^; s\'-t<-nd ju
       ■:  - - a: i. a a' , a ’              a ■ {                                   -t s. mm- ranipâinrs dr l’autp-
 . ■ : ' " • 'a ■ . a                                                     a • ’:'.1;. . a a' n a <-!aan ; n da cim;
                                                                                                                                                                            !•
\
130
       50.       A partir de Dereli commence le plateau dont il est fait mention plus haut, de hauts sites, une roate etroite: on monte et on descend avec difficulte. Ce plateau et la montagne sont ceux de Pharsale, car Pharsale se trouve aussi sur ce plateau. Et du plateau descend un ruisseau de bonne eau. Et, apres que la ronte descend de l’autre cote, la place devient plus large; on y voit des villages et plus bas que les vilLages la plaine qui s’appelle de Neo-patrai. Une riviere, tres grande, la traverse, et dans les environs on ti’ouve beaucoup de vignobles et des jardins. Et de l’autre cote de la rivifere .il y a une haute montagne aux neiges eternelles, sous laquelle s’etend la viile de Neopatrai, qui s’appelle en ture Patra-dschiki. Une route part d’ici directement vers Janina et Epaktos. Et, dans la meme ligne que le plateau que nous avons traverse, se trouve la forteresse d’lzdin, belle bâtisse sur une hauteur; aupres d;elle il y a une viile de commerce, habit£e par des Turcs et de nombreux chretiens; il y a aussi un evech6, dit de Zitouni. La Mer forme un golfe, et le.s vaisseaux y abordent. C’est ici que fut amene, pour en tirer des informations, un Croate pris en Bosnie.
       51.       Le 25 mai, partant d’lzdin, nous campâmes sur les bords de la riviere d’lzdin, qui a ete mentionnee plus haut, apres un chemin de cinq heures.
       Ces quartiers se trouvaient. dans une plaine claire, dans de beaux sites srirs, jusqu’â la riviere1 et au golfe de la Mer. Et dans le rayon des bivouacs se trouvait compris un grand pont de pierre qui traverse cette riviere. Et, de l’autre cote du pont, il y a une chaussee, â cause des grandes boues qui empechent la circulation; et cette chaussee se continue jusqu’au mont d’en face. Et il en sort une grande source d’eau chaude, que les Turcs nomment „ladschau, c’est-â-dire bains thermaux, ou se plongent les malades pour se purifier, comme â Pheres, ainsi qu’il a ete dit auparavant.
       Le 26 mai, partant de Dschisri-Izdin, c’est-â-dire du Pont-d’Izdin, nous prîmes nos quartiers â Ischkilhori, en grec Skylochori (Yillage du chien), apres un chemin de cinq heures et demie.
       De „ladscha“, la source mentionnee plus haut, le chemin suit le pied de la montagne pendant une lieure et demie, et une nou-velle source bouillante, une „ladscha“, d’un debit tres fort, surgit de la montagne. Plus loin, en descendant vers la riviere, on trouve
         1 De Lada (Brue. p. 5).
140
une jeune foret et, la riviere etant deversee et d’autres sources saillant de tous cotes, il y a des joncs, des roseaux jusqu’au golfe de la Mer,—la route continuant sous les hauteurs. Elle s’elargit apres quelque temps, et on voit des clairi6res propres aux recoltes. Et, â 1’endroit ou est sis Skylochori, commence un defîle de mon-tagnes, de plateaux. Et plus haut que le village est une forteresse, qui s’appelle Molos, mouhafeze (residence du „mouhafîz“, administra-teur) de ce defîle. Et, au delâ du golfe de la Mer, de l’autre cote, vers Yeni-Chehri—cav la route suit les hauteurs—,il y a une autre forteresse, qui s’appele G-olos, mouhafeze du golfe; ou il y a aussi l’echelle de Yeni-Chehri. De la montagne qui porte Skylochori jail-lit une source, qui forme un ruisseau, dont le cours traverse le defîle; et il y a aussi d’autres sources. Ce defîle est aussi tres etroit, et il y a sur les hauteurs des villages, avec des bois et des jeunes forets.
      52.        Le 27 mai, partant de Skylochori, nous fîmes halte â Bilagana x, apres un chemin de cinq heures et demie.
      Ce defîle continue quelque temps droit en bas, et il y a cette riviere formee par les sources et un moulin â eau. Apres ce moulin commence la montee, avec des descentes difficiles, des routes etroites, des ruisseaux, des forets de cht-nes, des montees et des vallees d acc^s diffîcile, des clairieres au milieu des montagnes et tout au bout un defîle. Et de nombreuses petites sources d’eau bonne jail-lissent dans ce chaos. Et la deraiere descente est la plus ardue, et elle a des tournants de plusieurs cotes. Et, apres etre enfin descen-dus, commence la plaine, absolument claire, bien que de tous cotes s’elfevent de hautes et apres montagnes. Mais le site est tres beau, avec beaucoup de villages et d’eaux bonnes.
      A partir de Bilagana un chemin droit mene entre les montagnes â Ştiri, au monastere de St. Lucas le Solitaire, chemin de quatre heures. Et, reiaţivement â ce monastere, nous dirons ci-apres quel est son fondateur et ou il a ete bâti.
      Le 28 mai, partant de Bilagana, nous campâmes â Livadieh, apres un chemin de quatre heures.
      53.        De Bilagana â Livadieh, le chemin continue a droite, sous la montagne, et â gauche on a de beaux bocages, de bonnes eaux, dans la plaine; et de belles sources d’eau bonne jaillissent de la montagne. Et â Livadieh les bocages montent vers la mon-
1 Dans Brue, p. 6: „Iblay
141
tagne; et on recueille beaucoup de riz et de coton. Et lâ, ou les bocages finissent, commencent les vallees de ]a montagne, des pics, et snr un de ces pics s’eleve la viile de Livadieh. Et plus haut, sur un pic isole, est sise la forteresse, avec deux pans de muraille. Et sous la forteresse jaillit une grande source, qui fait mouvoir des moulins, et, traversant la viile, descend dans les champs pour y arro-ser le riz et autres semailles: le site est tres interessant. Lâ-haut, dans un coin de la viile, le monast&re de St. Lucas,— dont il a £te parle plus haut,—a un metoque et un point de depart de route, car un sentier de roche part de la hauteur de la montagne pour conduire au monastere; on peut y aller aussi â cheval. Ce chemin dure environ six heures, d’une montee trfes difficile, par des precipices, des failles, de hautes montagnes, des forets; et, â partir du point ou commence la descente, la route est tellement mauvaise, qu’il faut sauter de pierre en pierre. On voit ci et lâ de petites elairiferes, ou paissent les moutons du monastfere. Et plus loin, oii la descente est le plus ardue, avec un profond precipice, outschroum, on trouve, en des-cendant, entre les rochers une petite source d’eau bonne, aprfes laquelle vient la descente ardue parmi des pierres encombrantes. Et, ou elle finit et la place commence â devenii* plus large, il y a des buis-sons; mais le sol pierreux dure encore quelque temps. Et plus loin, vers le monastăre, on retrouve laterre, avec quelques pauvres jardins et une petite vigne. Et, plus haut que la vigne, au milieu des montagnes, il y a une surface de montagne orientee vers l’Orient, et sur cette hauteur fut bâti le monastere dont il est fait mention plus haut, d’apr&s l’ordre et aux depens de l’Empereur Rhomanos le jeune, le Porphyrogenete.
       54.      L’histoire et la raison de sa construction sont les suivantes: A savoir que, Rhomanos le jeune regnant alors â Constantinople et 6tant un puissant Empereur, il fit une expedition contre l’île de Crfete, qu’il comptait pouvoir conquerir. Donc, s’etant avance avec ses armees jusqu’â Livadieh, un de ses grands boyars aurait appris que ce solitaire, Lucas, est un homme trfes savant; et il habitait ici entre les montagnes, dans un bourg qui s’appelait Ştiri ou Distomon, dont il ne reste aujourd’hui qu’un village. Et, ce boyar s’^tant propose de le voir, il s’en alia â Ştiri et, l’ayant trouve, le visita et se confessa â lui. Et le solitaire aurait dit devant ce boyar que l’Empereur s’efforce en vain de conquerir l’île avec son arm6e, car Dieu ne lui reserve pas â lui le sort de la râunir â ses possessions,
 mais bien a son neveu; il ne faut donc pas s’efforcer plus loin, car il perdra ses soldata. Et le boyar, ayant entendu cette prophetie, la commutiiuua â son retour â l’Empereur. Et l’Empereur, l’ayant npprise, en fut attriste et ord o nun, do faire une cliasse. Et de cette facon, au cours de. la cliasse, ils arrivt:rent lâ oii liabitait le solitaire. Et celui-ci, ayant. su l’appvoehe de l'Empereur, sortit au-devant de lui pour le saluer et, s'etant lionore reeiproquement par des incli-nations, le solitaire invita l'Empereur â daigner eutrer dans sa cellule. Et, rEnipereur y etant, entre, entre autres choses qu’il dit au solitaire, il mentionna ce qu’il avait communique au boyar, â savoir qu’il ne lui est pas reserve âlui de reunir eettc île â ses possessions, mais bien â son neveu. Et, le solitaire ayant repete la meme chose devant l’Em-pereur, 1’exhortant â ne plus faire des efiorts, l’Empereur consentit â suivre sa prophetie.
      Puis le saint le pria de donner son ordre imperial pour l'edi-fication d’une ])etite eglise, oii il voudrait habiter; et d’apres sa priere, l’ordre fut donne aussitot de preparer tout ce qui est neeessaire pour la construction. Et, etant revenii â Constantinople avec ce seul resultat, l’Empereur envoya des maîtres et des materiaux de cliarpente et. commcnţant aussitot le travail, le couvent fut bâti, dont l’ag-en-cement interieur, avec ses blocs de mar bre blanc et multicolore et ses mosaîques et ses peintures, est tres interessant et digne d’eloges. Le grand iconostase est de marbre sculpte, les cadres des portes et des imagessont de marbre multicolore, les murs etles quatre colonnes qui souticnnent les voiites sont recouverts enti^rement de plaques du meme marbre; en haut, le sejour des catechoumfenes est comme â >Sainte Sophie, et le reste de la construction de l’^glise est d'apres le modele de Sainte Sophie. Les cadres des images et les angles des grandes stallcs portaient neuf pierres, ocvOpav.sc, escarboucles, c’est-â-dire eharbons, tixees de maniere que l’eglise brii lai t enttere quand ou allumait les cierges ou quand le soleil se levait; et 011 croit que, â roccasion de certaines guerres, le Pape envoya les prendre, de sorte qu’ils se conservent. â presimt â Eome. Du cote gauche, pres de la grande eglise, il y eu a une petite, bâtie â l'usage de Fi 111 peratrice, belle aussi, mais nou en blocs de marbre multicolore; et il y a une porte du cote des eatechoumenes et en bas pour entrer dans la grande eglise. Et celle-ci repose sur des voutes soutenues par des colonnes de pierre, oii il v a aussi un autel, et on peut y officisr, pendant l’hiver, la .messe. On y voit des tombeaux de mar-
143
bre, d’un seul bloc, et le couvercle porte des iettres bien bizarres, qu’on ne peut pas dechiffrer. Pres de l’autel, en dehors, il y a une source d’eau, apportee par un aquedue de pierre, et cette source a des tuyaux faits ayec beaucoup d’art, qui lui permettent d’entrer dans l’eglise et laver les marbres. Et tout autour il y a des cellules en guise de forteresse, mais bâties avec moins d’art; on raconte que les anciennes cellules furent ruinees et que les autres furent elevees notnbre d’annees plus tard, car le monastfere fut desert pendant longtemps.
       Donc, apr&s que le monastere fut termine et qu’il eut recu le nom de son patron, le saint alia y liabiter, et aprfes vingt ans il y inonrut, et ses restes furent deposes dans le tombeau qu’il s’etait amenage dans le mur. pres des stalles de gauche, ou il reste jusqu’au-jourd’hui. Quant aux reliques, il est dit qu’elles en furent levees pendant des guerres, en meme temps que la grande porte de Lăutei et la grande porte de l’eglise, qui auraient ete admirables, et qu’elles se trouvent â Rome.
       55.        A partir du monastere on a une route droite, qui traverse les montagnes et arrive â la Mer, en face de Patras, apres un che-min de trois heures; on y trouve un metoque du monastere et une echelle pour les kaîques des moines, ainsi que des champs propres aux semailles. Le monastere a aussi un metoque, une eglise, des maisons, des jardins, des vignes, de l’autre cote, â Patras, en Moree, et meme dans beaucoup d’autres regions des possessions produisant des revenus, confirmees par les chrysobulles des Empereurs et des patriarches. De l’autre cote, derriere le monastere il y a un autre chemin, qui va vers Ştiri et, dans une autre direction, vers Bila-gana; il en a ete question plus haut.
       Le 29 mai, partant de Livadieh, qui s’appelle en grec: Liva-dies, nous fîmes halte â Stife, apres un chemin de huit heures.
       56.        Et de Livadieh â Stife, c’est-â-dire â Thebes, on a des bocages, de beaux sites, et, d’un cote et de l’autre, des montagnes, des collines, dont jaillissent de belles sources d’eau bonne. Et Thebes est une viile, une grande kassaba; on y voit aussi une hauteur, des precipices. Et les eaux sont belles, venant d’en haut, par des aqueducs de pierre; et elles font aller les moulins. L’air est bon. En bas et en haut de la viile il y a des bocages, des champs, avec des vignes, des jardins. O’est la Thebes glorifiee par les Hellenes, ou avaient lieu les frequentes guerres. D’ici â la viile d’Euripe, qu’on appelle
 ' ;:
         î-uri i<• la «H-t.-îin-.* .->r 'le six heures. Cette viile ide Thehesţ e-* si-> >)!!' un pic de cuIiitK' qui peiietre dans la Mer; grande et l> -11-. r-'-id--îicc (i'uii paehalvk: les habitants sont chretiens. Turcs >•: autres nation--. Kn • 1 ■ -li»»vs de la forteresse il v a un large empla-‘‘:u'■:11, un.- vili--, des villau-e-, des vignes, des jardins. A Thehes >■'!. la M-'tropolie <-*,(v;ov r-t un paehalvk. Iei et â Kivadieh les Turcs :)•■ ]>cuvent j > 1 u s parh-r li' rurc. mais le grec. sa ut' le cădi et le ’■ "i'-vod.-.  11 u 11a <■ ii vt iii■ de •.'iistantinople. Ici, â •Stife, le         Vizir donna
 1 '.fiIr-.- de c-'upe;- la tete â         l'esjiion           croate qui avait       ete pris ea
 !l"-nie. ainsi <ju'i 1 a eP- dit plus haut1.
         57.            (.’ .-st iei ijne vint la. nouvelle. de la part du Kapoudan-I’ach'i. qu’il avait pris'-’ avee sa dounanma, ou sa Hotte, File de l'iiK'is. qui s’appelle en turc Istindil. Cette île avait une forteresse et tout autemr une viile, ainsi que des villages. Et la forteresse n’avait pu i-,tre jamais prise. Et la prise s'ensuivit de cette maniere: la for-t< Tesse rtant gard<‘e par un provediteur franc, avee environ 50 soldats. le Kapoudan-Pacha, arrive avee la ilotte, envoya vers ledit provediteur et les chretiens qui se trouvaient la-dedans, leur denian-dant de livrei- paci(iquenient la forteresse. car, s’ils ne veulent pas la livivr.     il la ]>rendra ile          force et       les fera passer tous     par le sabre.
         Les    Francs voulaient          re.iistor,        mais les chretiens,    pris de ])eur,
 alli'-rent au provediteur et lui demanderent de ne pas faire de resis-lance et dt.> livrei* la fortero-'e sans perdre un si grand nombre d’âme.s; car. s il ne la livrera pas. ils le meneront caj)tif, lui et les siens, devant L Kapoudan-Paclia. Donc. la ])eur les saisissant tous, les uns ainsi que les autres, ils donnerent leur parole au Kapoudan-Paclia*1, smis la condition que les Francs eussent la perinission d'aller â Cortou, et les raias de ivster â leur place, dans leur lieritage paternei, ci'imne sujets de ] P2nîpir<pavant le kharadsch. Et, ainsi, le I\a-
         ‘ l>rne iiR-ntiuMii- au.--i t j». 7) le i-miscil dc iruerrc du 2/13, ou il fui <!<’;-cil!,- il fiivciyiT kari-Mou-infa-l’acha vor.- li- ..CJ:i*' de Lepante, avec le concours du S:iTii<ond'i-lii-lJa<.,iii. <{•! i vait -uu< m.--   1 f>.O0<> juni-faires; YouHsouf-l’a'-lia
 d'-vait j■:ir:ir       11 - p iard et le Vizir huit jour- apres.
         - Le ii _;uiii illrtie. Io,-, cit.), a pre- un .-icLrc de „ \ i nirt-sopt heuros“.
         " -L' - .-ifiir- l’a-i'.iIi■ >n. iVrjtiirni'- et ('uiidol’rens (Godefrov) Vitalis ‘‘po pn'-:11*-r<• iit dan- le câmp turc, d.VlaraiU _*)i:’i 1 y avoit dans cette forteresse trente-c;im| ]>!•"- -e-- dc canon, dicif tri-ntc i’-ioient e.e funie. ei au-delă de cent haril-. de ţi .udre, mai- en il n’y ■ it rjuc cimjiiaaie -uldat ". Les autre- haliitants ctant c\. mpt- du î:iiar.id->:li pour dcii\ an.-, c-s dclcirucs ].• tureiii p >ur leur vie entii'-re ( Pi ue, p; ■. 7---Ş j.
145
poudan-Pacha y consentit et permit aux Franes de partir, et les chretiens demeurerent; et les Turcs entrerent dans la forteresse et s’en saisirent. Puis le Kapoudan-Pacha envova quelques-nns des anciens de l’île avec un de ses Kapoudchilar-Kehaj'assi (lieutenant de Portiers) au Yizir. Et, ce Kapoudschilar-Keha'j'assi ayant porte cette nouvelle au Yizir, il en eut une grande joie, et il envoya aussitot cette nouvelle â l’Empereur1. Et ce Kapoudschilar-Keha’j'assi fut revetu du caftan et re^ut des dons. Apres le soir, le Yizir ordonna de donner des feux de salve, faisant tonner canons et couleuvrines et sonner clairons et trompettes jusqu’â trois heures de nuit.
       58.       Et ce fut ici que le Tscharkadschi-Bacha envoya pour des informations un Francais qu’il avait pris venant de Nauplie; et, le Yizir l’ayant interroge, il declara etre l’agent du grand inge-nieur de Nauplie, qui avait bâti la forteresse d’en haut, le Palamede, et avoir aussi unelettre de sa part. Et cette lettre contenait que, l’in-g<Snieur, en tant que Francais, youlant etre le serviteur fidele de l’Empereur, deşire les progres imperiaux et que c’est dans ce but qu’il a envoye son agent pour faire savoir que les armees des Francs sont tres faibles,—et il montrait nommement le nombre des soldats qui se trouve dans chaque forteresse et la solidite desdites forte-resses, ajoutant qxie le Palamede et les mines sont en son pouvoir. Et l’agent connaît aussi ees mines, et on peut les detruire par son moyen et prendre la forteresse; il ne faut qu’une attaque hardie. Donc le Yizir en fut bien aise et confia l’agent â Monsieur Brue, interprete de l’ambassadeur de France, qui l’accompagnait. Mais le Tscharkadschi etait Gruiaour-Youssouf-Paclia. Et Maktoul-oglou Kara-Mustafa-Pacha, qui avait pris les devants, avait et6 nomme Seraskier (generalissime). Et, outre ses propres soldats, on lui donna encore 30.000 janissaires, 2.000 toptschis, 2.000 dschebedschis, 4.000 spahis, et il recut aussi 30 canons et deux hauan-ioplary (canons de siege), avec leur mihimal, leur garniture 2.
       59.       Le 6 juin, l’Aga des janissaires partit avec le Sakson-dschi-Bacha, avec le Zagardschi-Bacha et tous les janissaires de Stife et il suivit le Seraskier-Pacha vers G-uiordos.
       1       Le „premier valet de cliambre du Capoudan‘! recut- le don de 500 ecus (Brue. p. S).
       2 D’apres Brue. p. S: ^quinze pieees de campagne et cinq petits mov-
 tiers â bonibes1'. la grosse artillerie ayant ete enfoyee de Constantinople a Xi-grepont. Youssouf partit le n/l0.
      >(1206 10
1-1 p>
      Le 7 juin partit le Dschebedschi-Bacha, avec tous le.s dschebedschis. et1 le Toptsehi-Bacha. avec les toptschis, et la dsehebhane (la poudrerie) et 350 ala'i-topou (canons de parade) et 12 b ’lgiu'mez (gros canons). qui avaient ete portes d’Evripo par terre, tires par 30 ou 40 bmFles cliacun.
      60.        Le meme jour, â Stife fut pris un espion esclavon, qu’on trouva eache dans la maison de l'imam (pretre) local et, les ayant saisis tous deux. l'Esclavon et rimam, on les mena devant le Yizir. Et. l’Esclavon avant confesse etre un espion, envoye par le general de Nauplie pour voir le nombre de l’armee, le Yizir fit couper au leilek-tschadyr la tete de l’Esclavon, en tant qu’espion, et celle de l’imam, en tant qu'i/aiak (receleur). Et d’autres encore, qui a-vaient ete pris auparavant, furent decapites 2. C’est ici que vint aussi Kourt-Pacha avec ses troupes.
      Le 9 juin, les tougs du Yizir partirent de Stife, ou on s’etait arrete douze jours.
      61.        Le meme soir, un grand vent s'eleva en tempete, avec pluie, et la poussiere allait en tourbillons jusqu’aux nues; et l’ob-sc-urite etait si grande qu’on ne voyait plus les tentes; un homvne ne reconnaissait pas l’autre. Et nombre de tentes furent jetees bas par cette tempete.
      Le 10 juin, le "V izir partit avec toute son armee et campa a Menzili-Kary, dite aussi Karies (verger de noyers), apres trois heures et demie de chemin.
      62.        De Stife jusqua une certaine dîstance, on a des ronces et des champs, ou il y a aussi un puits de pierre qui contient de l’eau de source, coulant sans cesse. Et plus loin commencent des montagnes ardues, un defîle, un detroit, des montees et des descentes, des pas-sages tres etroits. Et la descente vers la clairiere de Menzili-Kary est un chemin tres etroit, kesme-kaldarym, une chaussee creusee dans le roc, et en bas se trouve un precipice forme par les chutes d’eau. Et la route est large comme pour un char, et les cavaliers peuvent passer aussi a cote. Et, ou la descente fînit, il y a cette source de la vieille femme qui etait allee paître ses chevres au
       1 Lo S|19 (Brue. loc. cit.).
       -       D’apn-s Brue, un autre espion, grec. pris â ISTegrepont, declara que le genunii Dolfin, arrivi* pres de îsauplie le 8. avec sept vaiseaux et dix ga]eres, charges de .300 soldats chaque. l’avait envoye prendre des nouvelle.?. II ajoutait que la viile n’avait que miile hommes de garnison et trois cents au Palamede (p. 9).
147
mois de fevrier et gela avec ses chfevres ensemble. II est possible qu’on les vît jadis, mais aujourd’hui il n’y a rien autre chose que la source qui jaillit du roc. Apres cette source en haut, â gauche, on a la montagne, couronnee par une vieille forteresse en ruines. Ensuite la place devient plus large, et plus loin il y a un petit puits de pierre, dont l’eau, trks insuffisante, est amenee par des tuyaux; pour les besoins de l’armee il fallut creuser des citernes qui servirent â desalterer les soldats. Cette clairiere durera, en lon-.gueur et en largeur, plus d’une heure, et on n’y trouve rien que des pierres et du thym sanvage. II y a aussi quelques chenes; et tout autour de la clairiere s’elevent de hautes montagnes, des rochers. Et au pied des montagnes, â gauche, au fond de la clairiere, il y a un monastere fonde par les Empereurs chretiens, un beau monastere, avec des coupoles, des colonnes de marbre, des peintures, des mosaîques, ayaut aussi, tout autour, des cellules. Tout en bas il y ;a l’eau benite, une source couverte d’une voute de pierre1.
      63.        Le 11 juin, partant de Menzili-Kary, nous campâmes â Menzili-Megare, c’est-â-dire â Megare, apres un chemin de cinq heures.
      Depuis Menzili-Kary commence une nouyelle montee vers la montagne, par des sites pierreux et difficiles, et ensuite on a une •descente, oii se trouve une petite clairiere, un village, un petit couvent. Puis on descend encore, et le chemin tourne autour d’une -autre colline pour arriver encore â une petite clairiăre avec un puits de pierre, et plus haut que Ie puits il y a un village desert, une eglise de pierre. C’est ici que recommence la montee ardue, par des sites pierreux, et une nouvelle descente, toute droite, vers la vallee, oii soat les pins pignons sauvages. Nouvelle montee et nouvelle ■descente, par une rue creus^e au marteau, dans une contree d&nuee 'd’eau; il n’y a pas moins de douze montees et descentes. Etlader-ni&re descente, qui est plus diffîcile que les autres, du câte de ce ver-ger de pins pignons sauvages, est â travers la montagne, taill6e dans le roc, et â quelque distance il paraît que les cimes se touchent presque. Entre ces deux parois, sous la cote de la montagne de -droite, il y a une route' taillee au marteau, un kesme-haldarym,
         1 L’Ag-a des janissaires demande des vivres (Brue, p. 10). Le manque de chameaux et de mulets causa le retard des bag-ages; la plupart des troupes ne purent pas suivre le Vizir (ibid.).
                   . ,]■ la !;'.:-c--ur d’un rho.r. E: plus l>as il va mu* vall.V jc -i                  ■ a '_T'- j>!• ■ r”■j^ et <t>■ -' tailles eausees par 1 • -<
 . i: \; .ii- dur" jn-iss’anx P^'a^es de M «‘-.rare. Et. la routo avant -; i: i• • ■ 11;<—, -Vn î< >ii_rn*.* on deseendant ot traverse de co
 v-     r-1;.ir>- j*î<_r11<•;t^ 'au vair>-s        ju-<ni o dans I«*s 1*oeaţr«\s. Et les l.»tleat^vs
 -- a haut "ii î>."i<.                                             v.-rs la montagne ot vers la Mit:
 i:,. - -ie- :• _';;!i une plaine elaire. Et. plus haut tjuo le l>o-il v a ti a-- earri.'-re * 1 pierre. un montieule, jjue sunnonte ii haute T • > i;: • d- j»i < ■     , un couvent. 1evoche M V['J ,o(ov ; il v a
 j-lii'i-urs           •'•irli'--.                 i-.-ilul'-'. d''s maisons i*n piorre cf, tout        autour,
 ii.-  !:nr<           <!*•    o>rt■ •. d’un urând inti-ivt. Du coti’                           ilroit, sous la
 ni'-n;a-,'io-. "ti a un viUa^e. des eţ^lises do pieriv; et l’eau se trouve dar:-  d---                pai;- pmfond'. — il                   faut deseendrc pour la puişor dans
 ii'- -■aux:           o'.-t ii'' l’i-au hnnno, lYaîoho, mais insuffisanti■. Do
 1'1\:r■ ■ o.■ la ouiere-'O, il v a do> siti's 1»ien (h’-linis, dos lioeau'es ja-oia P M-r: la vu*- est !ioll*\ Au l>or<l do la Mor, en has, Mir un i a' >a 11 < • !i! ■ • 'Oi a u î i ■ ■ a; i: r. • citadelle, ot on haut un villa^e: dos •’-irl i d | ard in*, d > •- i u'; i - ■ di.*s arhres «jui portent les ramuhes, d >nî hi î*• ni 11 *■ r-• -— in 1 >îan iYen>\ Et ])lus bas (jiio la pefite oita-d  • ■ i î < * il v a. u:i’  il” * ] u i contient le ^raml oonvent ipii sa ppollo de
 i  1   ri'■■■:;rîu• ■ 1 M ••“•;! ro a A th«'-no>  il v a une distance do trois heun-s.
 car "ii -uit la 111s:i■ ■ ] i^aie d*• terrain.
         64. L-         1 2      juin, part ani de Mi'-“-ari\ nous cam pâmes â Mor-
 -înlihi. a pres un dieuiin do d:: In.'uri--.
         A pr-’s h - Imcniros di- IM•'•_v*ur<•. la mute entre                      dans          une petit"                                                                            *<•:*' î d.' pin- piuiM.'i--au\au".-, >■( pendant ((iiolque temps on a un
 î"0-. de'inm >•; un• • p■ -îît• ■ i-I;iirir-■ a\ve des hroussailles, et plus hau!
 1 j u ■' '■•[••■ pefite da iro • imih mo ne o uw î 111 j :i f • a ”-a ti oho et une val Pe pr <t■ in•;-■: a dr>•;t*■. d'■-     ;;i; 11<-<        |irovti- mioos par Ies eaux, des         hau-
 t"ur-. !-■ e!e mia • ! u i          o j s i ■ ■  d an < ■ ■ < r • et de l'autro. Plus en       haut
 ii y ;< la pla.e.- ii un villau-e et plus ),a< «jn»* lo villa*;v un puit-
    i11 ’ *                                   ■ !l'"' ■ • • * - ■’• • t ii"--"eli-o pui-, on trouve en haut tino
 la-ei; •                     ut.--  .-■-ia-■ ,p a- u ne pr> d’onde vn 11                        do»t 1’oan
    ■■■ 'ul'- 'i'.ie-   ia             .d ea ;• la ;■ iunie pour for mer un p;oI(’e. En
 '1:r" !• în• *nî:i<_t:• • -. i! y a. "îie,,iv uiie moriipar un rh'lroit ’ ’• i;: 1 u ::                                     ‘ţu d a:'i'i•- • u;' ia "in:-', !•■ i-hemin -aut la rufe de ha
 ::i'o.;-i ■_• a",     O"’ ' - o     - p o ■ rr"U :■:.  '-a |a        route a •"-! <*■ ereu-o" au
 :na:"’.''. u oan- e- r<--. Piu • ■ ui a ei .a t re utie autre văile"                           pro-
    •       î • i , > *    ? . *• î  {•'« J.. .     , ,                         '    :,. ■ • i * i i
 • ••   • .l‘           1      -1 ' • ^                                                ;i!,i id (;♦ * J;i în* • n -
149
tagne est d’tine grande altitude et en bas il y a une vallee tr6s profonde, un precipice, de grosses pierres, des forets de pins pignons.
       On est proche du golfe de l’Hexamilion, et on peut voir la viile de Corinthe. Puis le chemin suit la cote de la montagne qui est â droite, qui est aussi tres haute et composee de rochers.' Jusqu’â une certaine distance il descend droit dans la vallee et plus tard il atteint la cote de la montagne, ainsi qu’il a etâ dit. Apr&s ■cette vallee on a un outschroum, un precipice, ainsi qu’il a 6t6 -dit, et cette cote dure environ une heure et demie; puis on trouve -des places plus favorables, ou il y a un verger de pins pignons sauvages. Puis, se dirigeant vers un autre precipice, qni est â droite, vers Mersinliki, le chemin se developpe quelque temps tout 'droit, bon et large, puis il commence a descendre comme par un detroit. Faisant des angles d’un cote et de l’autre et des-cendant droit dans la vallee, il plonge dans cette vallee profonde ou est le precipice; un petit ruisseau la traverse, venant des montagnes d’en haut; et, apr&s etre descendu quelque temps, il remonte ensu,ite. On doit descendre dans une autre vallee, appelee Mersinliki, oii coule un autre ruisseau, qui jaillit aussi de la montagne venant par de grosses pierres. L’eau en est tr&s bonne et leg6re; et il y a aussi d’autres sources, dans des bassins de pierre. Et ces ruisseaux, grands et petits, descendent jusqu’â           la Mer,     qui n’en
•est pas eloignee. Et la raison pour laquelle cette localite s’appelle Mersinliki est que, â ce point, pr6s du ruisseau, d’un cote et de l’autre, il y a beaucoup de buissons composes de touffes de myrte; ses feuilles et son bois ressemblent â celles du bourdaine, mais les grappes en sont plus rongeâtres et plus petites, et non grandes et noires, comme celles de l’autre, — et son parfum est trks agr6able*.
       65.        Le 13 juin, partant de Mersinliki, nous campâmes dans la plaine de 1’Hexamilion, au bord de la Mer,             sous  la  forteresse
de Gruiordos, apres un chemin de cinq heures.
       A partir des sources de Mersinliki on a une nouvelle montee difficile jusqu’â une certaine distance, puis on tourne d’un cote et de l’autre, ayant en bas des vignobles dans les profondeurs et en haut des montagnes d’une grande altitude, des forâts de pins pignons
       1 Brue raconte qu’en chemin Kara-Moustafa envoya des lettres de Dolfin pour le provediteur Alexandre Bon (18 et 20 juin), qui parlait de l’improbabilite •d’une attaque contre Tine, des preparaţi fs des Imperiaux  et de l’ardeur des
Grecs pour la defense de la Moree (pp. 11—13).
150
sauvages. Puis, apres avoir gravi Ia cote d’une colline, on commence â descendre, tout droit, puis en travers, et de nouveau droit en bas. Puis la region devient plus favorable; 011 y trouve de nouveau des bosquets de pins pignons; aprâs quoi la region devient encore plus favorable, — avec de jeunes forets, des broussailles, des ronces, des pierrailles, jusqu’â ce qu’on desceBd au vrai Hexamilion, dans nne plaine claire, sans arbres, sans broussailles^ Et, apr&s cet endroit, ou. commence l’Hexamilion, le chemin suit â droite les bords du golfe de la Mer, en haut, vers Epactos. Et â gauche, jusqu’â l’autre golfe, du cote d’Evripo, on al’Hexamilion; mais ce n’est pas une plaine, mais bien des carri&res de pierres, des failles provoquees par la chute des eaux, jusqu’â un endroit ou avait ete un château en pierres pour la garde du defîle, un derbent, ou les martolodsches gardaient contre les Francs, — car la frontiere de la Turquie venait jusque lâ.
      Le terrain s’eleve ensuite et s’eclaircit, se consolide en avant; il continue jusqu’aux environs de la viile de Corinthe et, en bas, jusqu’aux bords de la Mer (lesquels sont d’une certaine hauteur et offrent par endroit des carriâres de pierre) et plus loin jusqu’aux redoutes de terre qui se trouvent sur les bords de la Mer, et plus loin. Et l’Hexamilion s’etend en longueur deux heures et demie vers la forteresse et en largeur, d’une Mer â l’autre, encore deux heures et demie. Et la redoute est faite comme une forteresse, avec un haut mur de terre, des creneaux, des emplacements pour les-canons et les couleuvrines. Et plus haut que la redoute il y a une hauteur de terre accumulee qui s’etend en travers jusque pres de la viile, ou on a d’autres redoutes, mais pas de la meme gran-deur que celle d’en bas, et entre la grande redouta et les redoutes d’en haut il y a un large fosse. Et les redoutes sont aussi entou-rees d’un foss6, aupres duquel il y a un terrain aquatique pour donner l’eau necessaire â la defense. Et le varouche, dont il a ete question, est la viile qui s’etend au-dessous de la forteresse de Corinthe, avec des maisons en pierre, des eglises, bâties aussi sous la domination des Francs, ou d’anciennes mosquees ayant perdu leur premiere destination: les minarets s’el&vent encore, car les Francs ne les ont pas demolis, mais ils ont arrache le croissant pour mettre leur croix. Et dans cette viile il y a des fontaines d’eau de source et des puits.
      Ici commence la montagne de Corinthe, haute, pierreuse,
151
isolee des autres cimes. arrondie, entouree, de tous djtf's, de prici pices. La forteresse est bâtie sur le sommet et. du cot»'* oii le precipice est plus grand, le mur de la forteresse contient un seul rideau et, du cote de la porte, oii le terrain e>t plus bas. In forteresse a trois rideaux de raurs et trois portes. Et lâ-dedans, du cote des portes, se trouvent les maisons hnbitees par les bourgeois. Et du cote droit de la porte, devant les maisons. il v a une cime de montagne plus elevee, et on y a bâti une haute tour de pierre, qui a aussi ses creneaux, avec des canons dont le tir est tres eloigne; elle forme une defense tres forte de la forteresse. Plus haut que le centre de cette forteresse, la montagne s’eleve, ronde comme un nombril; il y a un moulin a vent et ou y arbore le drapeau de la forteresse. Et la forteresse a tout autour 7777 (sic!) creneaux. Et leur eau potable se trouve dans des citernes: ou la recueille â la suite des pluies et on la fait venir dans les fontaines. Entre ces citernes il y a aussi celle que le Saint Apotre Paul fit c-reuser a ses depens et d’apres ses instructidns, — car il a eu des relations surtout avec les Corinthiens. En dehors des portes de la forteresse, a droite et a gauche, il y a une profonde vallee, et le chemin des portes suit les lignes d’une colline couverte d/une chaussee de pierre et entre ainsi dans la forteresse. De l’autre cote de la vallee, en face des portes, il y a une colline qui defend les portes, et les janissaires se cacherent derriere cette colline pour faire leurs for-tifîeations et placer leurs canons et leurs balgucmcz de siege, — ce qui sera expose bientot. Et l’armee prit podtion en haut des redoutes, sur le bord de la Mer, du cote de Patras; et de ce cote en haut on a un bosquet, un grand bois d’oliviers. qui donne beaucoup d’lmile, — car l iniile et les olives de Corinthe sont celebres. Mais avant d’arriver â ces oliviers on a des villages, de nombreuses vignes et des champs de semailles.
       66.       Donc, apres l’arrivee du "Vizir et de tonte son armee, il enAroya aussitot un Aga dans la forteresse, vers le slraordinario et le provediteur, avec la mission de dire qu’il A'aut mieux livrer de bon gre la citadelle, car. s’ils veulent la livrer de bon gre, le Yizir permettra aux Francs de sen aller pacifiquement et avec tous les honneurs, emportant tout leur avoir, et les raîas demeureront comme des raîas et garderont leurs maisons et leurs champs, pavant a l’Empereur son kharadsch; mais, s ils ne livre-ront pas la forteresse de bon gre, elle sera prise de force et ses
152
habitants passeront tous par le sabre. L’Aga portant un drapeau blanc, selon la coutume, la porte lui fut ouverte, et il entra et exposa sa mission, d’apres l’ordre qu’il avait recu. Et on lui re-jDondit que leur maître, qui les a envoyes ici, ne leur a pas ordonne de livrer la citadelle, mais bien de la defendre et de combattre ceux qui les attaqueraient et, si Sa Grrandeur le Yizir est venu l’attaquer, il seront, de leur cote, prets â repondre selon leur pouvoir1. Et le Yizir, ayant su cette reponse, fut pris de colfere et appela aussitot l’Aga des janissaires, le Toptschi-Bacha, le Dschebedschi-Bacha, le Coumbaradsclii-Bacha et autres et leur ordonna de se preparer pour le combat: les janissaires doivent aller â leurs forti-fications et mener jusqu’aux positions d’attaque la poudre, les grenades, les canons, les balguemez et les canons de siege pour bombardei* la forteresse encore pendant la nuit. Et chacun, suivant ces ordres, fit son devoir, et chacun commenca â porter ce qui etait necessaire, et les janissaires monterent vers les fortifications. Mais les Francs, ayant donne cette reponse, ecrivirent aussitot au general de Nauplie, Alexandre Bon, lui faisant savoir l’arrivee du Yizir et le grand nombre des armees turques qu’il avait rassemblees et l’ordre qu’il leur avait transmis et la reponse qu’ils avaient faite. Et le general leur repondit de garder leur courage et de faire tous leurs efForts pour l’amour de St. Marc et du prince et de la Chretiente, de ne pas livrer la forteresse, car le capitaine-general Dolfin arrivera dans deux ou trois jours avec la flotte, avec l’armee et leur enverra des secours. Et le straordinario et les autres, ayant vu cette lettre, en furent tres rejouis et commencerent â se battre eourageusement.
      67.      Le 14 juin, mardi, apres avoir donne des ordres â tous ceux qui ont ete mentionnes plus haut, [le Yizir] ordonna au Tscha-liardsdu-Baclia et au Seraskier-Pacha d’aller avec leurs armees cerner Corinthe de 1’autre cote, pour empecher l’arrivee inattendue des secours qui pourraient venir de quelque part. Et le Seraskier-Pacha alia mettre son saivan (sa tente) sur la cime d’une colline, en face de la forteresse, et le Tschakardschi-Bacha gardait le defîle Aqui va a Nauplie. Des le mardi soir, apres etre monte sur la hauteur, es janissaires, les dschebedschis, les toptsehis commencerent peu â peu â escalader la colline et, se cachant derriere des rochers, ils arriverent â conquerir ce qu’il leur fallait pour avoir des bastions
         ] Brue donne les deux lettres en entier, â la date du 17/ss (pp. 14-5).
153
 et ils porterent avec eux des canons pour les mettre en position. Les Francs qui etaient â l’interieur en furent avertis et commencerent, aussitot, de leur cote, â les bombardei*. Donc, les Turcs, ayant pose quelques canons derri&re les rochers, les firent partir aussi plu-sieurs fois contre la citadelle. Puis, aprks quelques heures de la nuit, le combat cessa.
      68.       Le 15 juin, mercredi, [le Yizir] ordonna au Toptschi-Bachi de faire monter les balguemez et les havans pour les grenades, dans l’intention de bombardei* la citadelle encore pendant la nuit. Et, les ayant montes d’apr^s cet ordre et voulant les approcher a tout prix et les mettre en position, les Francs l’observ&rent derechef et, de leur citadelle, commencerent a les bombarder energiquement et, de la sorte, l’approche etant impossible, les Turcs bombarderent .de loin, jusqu’â trois heures de nuit, puis ils cesserent.
      Le 16 juin, ordre fut donne aux janissaires et aux serdenguechdis de se rendre aux bastions. Et ils allerent en grand nombre et, don-nant l’assaut malgre les balles’qui pleuvaient de la citadelle, beaucoup de janissaires perirent, et ils avaient pu faire monter â peine deux balguemez jusqu’â l’angle de la colline qui se trouve en face de la porte de la citadelle, et en meme temps ils avaient fait monter deux havans, et, ayant des paniers d’osier qu’ils portaient sur des chars, ils les remplirent de terre et pos&rent ces deux esp&ces de canons sur cette base. Et, les janissaires etant parvenus â faire avancer leurs bastions, l’Aga des janissaires fit avertir le Yizir qu’ils se sont etablis et ont avance leurs bastions, ajoutant que jusqu’au soir avec l’aide de Dieu ils commenceront â jeter des grenades et â faire entrer en action les canons aussi.
      69.       Et, quand le soir vint, â deux heures de nuit, le Coum-baradschi-Bacha s’etant prepare pour jeter les grenades, le Yizir monta dans son pavilion de revue qui s’appelle Adalet-Keuchk, c’est-â-dire Pavilion de la Justice, et il fit annoncer par le crieur public (telal) que chacun fît eteindre les feux et les bougies dans les tentes, pour qu’il n’y eut de lumi&re nulle part. Et, ainsi, toutes les lu-mieres ayant ete eteintes, on jeta une grenade, qui allait trfes haut, en grande flamme, et â sa vue les Turcs se mirent aussitot â crier en grand bruit, comme ils le font â leur pri&re (dova) du soir et du matin: allah, allah, allah, puis: liou, hou, hou, selon leur coutume, et la grenade finit par tomber dans la citadelle. Et aprâs cela on jeta des boulets et des grenades, et ceux qui etaient dans
 J 54
 la citadelle repondaient par des houiets. Et, lorsque les Turcs oommen-cerent â sapprocher en assaillants de la citadelle. on commenca des deux cut^s la fusillade, autant qu'ils pouvaient s'atteindre, et les feux continnaient comme des foudres d'un cote et de 1 autre et, ayant dure .-uns eesse jusqu'â cinq heures de nuit. le bombardement cessa.
       Le 17 juin. â l aurore. on recommenea le feu incessant des grenades. (ies canons. des conleuvnnes et des grenades, des deux cotes, et le bombardement. la fusillade durerent jusqu'au lever du soleil. Puis le feu devint plus rare. et. de cette maniere,,on cessa â midi. Car pendant le jour il v avait de grandesehaleurs etouftantes et des vents pui.'sants, de sorte qu’on pouvait â peine respirer. Et pres du hindi (l'heure du soir) le Yizir fit appeler l’Aga des janissaires et l'interrogea sur l'etat de la forteresse, lui demandant s’il y a quelque espoir de pouvoir la prendre. II repondit que le bombar-dement des canons et des grenades conduit pendant la nuit a ruine â l'interieur quelques maisons et a crevasse aussi le mur du cote de la porte exterieure. 3Iais il serait difficile de mener les janissaires au houdschoum, c'est-â-dire â l’assaut. car ils n’ont aucun point saillant pour s’y accrocher, la montagne etant entiere de pierre lisse. coupee d'outschroum, de profonds precipices. Le Yizir fit appeler le Tefterdar et lui donna l'ordre de preparer c|uelques hautes echelles et de les envoyer le soir vers la citadelle, car il i'aut les iixer sur la montagne pendant la nuit, quand les janissaires-s'approcheront pour tenter l’assaut. Et il ordonna aussi â l’Aga des janissaires de faire lever ses janissaires pour aller aux bastions, car ils gisaient cacbes dans les roşeaux. Et d a pres ses mstructions les i'chel les furent faites et portees la-haut, et l’Aga des janissaires envoya un de ses tschaouchs pour faire lever ses gens et les diriger ver> les bastions.
       Et, de la sorte, une grande nmltitude de janissaires s’etant ras-semblee jusqu au soir. elle se caclia derriere les canons; et, â une heure de nuit, les 1 ures commencerent ;i jeter des grenades et faire ton-ner leurs canons. auxquels les canons de la forteresse donnaient la reponse. Et. la nmltitude des janissaires s'i'tant approchee, â travers les boulets. â 1 assaut de la forteresse et tirant en haut contre les cre-neaux, les Francs commencerent â les bombardei- avec des balles et des grenades. et le leu d’un cute et de l’autre paraissait im'pnisa ble. Lt. mal gri- tonte cette violence et ce massacre, les Turcs ne purent pas approcher leurs echelles des murs de la forteresse. Et
155
le feu dura, de la forteresse elle-meme et du debors, jusqu’au ma-tin du second jour, puis,- comme une grande tempete s’etait elevee, on cessa les feux et on attendit jusqu’â l’heure du hindi.
      70.       Puis le Vizir fit yenir de nouveau l’Aga des janissaires et l’interrogea sur l’etat du combat. II repondit que les janissaires ne peuvent pas s’approcher, car on les bombarde tres activement de la citadelle et qu’ils se sont meme effarouches, de sorte qu’ils declarent ne vouloir plus tenter la fortune, car ils n’ont pas devant eux d’adversaires. Ils disent: „Qu’on nous fasse sortir en plein champ, afin de nous battre et mourir pour notre loi et la fortune de I’Empereur, car c’est le but de notre arrivee; mais sur la pierre nue nous n’aArons pas le moyen de nous accrocher et nous perissons comme des betes“. Le Vizir lui dit: „Aga, le puissant Empereur attend la victoire de toi et de tous ses esclaves et, si Dieu voudra que tout fut d’apres notre volonte et notre deşir, nous gagnerons un grand honneur et un bon renom, mais, si nous ne montrerons pas de devouement, et les choses se developperont d’une maniere inalheureuse, et si nous serons cou-verts de honte par le fait des guiaours, nous perdrons aussi nos tetes. Donc va-t-en maiutenant meme, â cette heure, et rassemble les premiers de l’odschak et dis-leur d’ordonner â toutes les ortas, aux Serdenguechdi-Agassi de .se lever, du premier jusqu’au dernier, et d’aller contre la citadelle faire ce soir un assaut pour la fortune de 1’Empereur, et nous esperons en Dieu que peut-etre il fera ouvrir la citadelle^.
      71.       Donc, l’Aga des janissaires etant sorti, il suivit les ordres du Vizir: il rassembla les premiers de l’odschak et leur recom-inanda d’ordonner â tous les janissaires qu’ils se reudissent pres de la citadelle. Et, d’apres cet ordre, toute autre conduite etant im-possible, ils se lev&rent tous et y allerent. Et, apres le coiicher du soleil, ils commenc^rent, de dehors, â faire tonner leurs canons, une pârtie des janissaires etant cacliee dans des tranchees; ceux de la citadelle faisaient de meme. Et, â partir d’une heure de la nuit, les Turcs commencerent â jeter frequemment des grenades, et les janissaires s’approchaient de la porte de la citadelle, car il etait impossible d’entrer par ailleurs, et ils avanşaient ayec une grande energie et de grands efForts, dans un fort assaut. Ce que Aroyant ceux qui etaient dedans, ils commencerent â repondre par des balles et des grenades, par un feu incessant, selon leurs moyens. Et ce feu dura jusqu’au lendemain matin; puis les feux devinrent
156
 plus rares. Et pendant cette nuit ceux de dedans briserent avec leurs boulets cinq canons turcs; et dans un canon tant de balles penetrferent, qu’il en fut boucliă.
       Et, de cette maniere les Turcs etant affaiblis, ils s’eloig’n^rent de la citadelle et commencerent â faire agir un canon ou deux de loin et â jeter quelques grenades,— feux rares—jusqu’au soir. Donc, apr&s le coucher du soleil, un grand nombre de janissaires fut ras-semble, et ils se dirigeaient dans un grand assaut contre la citadelle, tirant des balles, jetant des grenades, tandis que les toptschis fai-saient aller les canons. Les defenseurs de la citadelle repondirent k l’assaut tr&s energiquement et avec un grand courage, et, avec des feux incessants, de canons, de fusils et de grenades, le combat dara jusqu’â quatre heures de nuit; puis, comme une grande tempâte avait commence, les feux cess&rent et les Turcs quitterent leurs postes sous la viile fortifice.
       72.         Et, mardi matin, 21 du mois, le vent £tant devenu plus faible, on recommenşa â faire entrer en action deux, trois canons et des couleuvrines, et le feu dura jusqu’â l’lieure de hindi. Et les chretiens dans la forteresse, voyant l’accumulation des Turcs et craignant pour leur sort, commencerent â murmurer contre le straordinario et le provediteur, demandant qu’on ouvrît la citadelle pour la livrer, ou bien qu’on leur permit â eux de sortir pour faire leur soumission aux Turcs. Les Francs leur repondaient qu’ils .ne livreroiit pas la citadelle, mais que plutot ils preferent se battre jusqu’au dernier. Mais cela ne leur servait â rien, car ils etaient peu nombreux et ils etaient fatigues â force de defendre la citadelle, et ils etaient empech6s aussi par le manque de sommeil et de repos. Et la fatigue qui resultait de leurs efforts, de jour et de nuit; au liaut des creneaux, de tous les cotes, contribuait â la faiblesse et â l’impuissance de la defense.
       Mais, apres une longue opposition des chretiens, le straordinario et le provediteur, voyant qu’il est impossible le leur faire demordre autrement et que le secours ne vient de nulle part, et craignant que, au moment d’un assaut, les chretiens n’ouvrissent les portes contre leur volonte et les livrassent eux-memes aux Turcs, pri-rent en secret la decision de lever le drapeau blanc de la paix et d’en-. voyeren dehors des murs un soldat pour se rendre auprfes du Vizir et lui declarer qu’ils ont l’intention de livrer la viile. Et, conformă-
ment â cette d6cision, ils firent sortir un .soldat, avec l’instrucîion dc se presenter au Vizir, ainsi qu’il a ete dit plus haut.
       Et, ce soldat etant sorti, les janissaires s’en saisirent et. l’avant porte devant le Seraskier et l’Aga des janissaires, ils l’interroge-rent sur le but de sa sortie. II repondit qu’il doit se rendre au pres. du Vizir; et, l'ayant envoye ;i sa presence avec un janissaire. il fut mene devant le Keha'ia du Vizir, et le Keha'ia le mena (levant le Vizir. Et, ayant .ete interroge sur sa personne, il repondit etre Francais, grenadier. Le Vizir lui dit: „Et. toi, etant Francais, que cherchais-tu chez les Venitiens ?“ II repondit: ;.Mon pain“. Et on l’interrogea: „Y a-t-il beaucoup de gens, de soldats lâ-haut dans la forteresse?^ II declara y avoir 200 Francs, en comptant aussi les Francais, et 100 Grrecs, gens de guerre. On rinterrogea encore: „Et qu’est-ce qu’ils disent ? Ont-ils l’intention de livrer la forteresse ?“ II declara qu’ils ont l’intention de la livrer et qu’il avait ete envoye dans ce but par le straordinario pour inviter le "Vizir â donner l’ordre de cesser le fea, car ils onfc l’intention de lever le drapeau blanc. Ce qu’ayant appris le Vizir, il en fut rejoui et ordonna aussitot de faire cesser le feu. Mais le janissaire qui avait accompagne le grenadier rec ut un present de 250 piastres, et le Francais fut confie â la garde de Monsieur Brue, interprete de l’ambassadeur de France.
       Et, cette nourelle concernantles declarations du grenadier ayant ete communiquee aussi au Seraskier-Pacha et â l’Aga des janissaires etaux autres, ils en furent remplis de joie, eux aussi, et ils ordonne-rent aussitot que l’armee s’approchât de la forteresse. Et les Francs qui etaient lâ-dedans, sa.ns consulter les chretiens, leverent le drapeau blanc de la paix, conformement a leur decision, et, envoyant un des leurs â la porte de la citadelle, ils inviterent im des Turcs â se pr&senter pour leur communiquer leurs pretentions, d’apres la regie qui conduit les negociations de bonne entente et de trăite, lorsqu’on veut livrer une forteresse; les Turcs ajoutaient que ce qui sera confirme par le Seraskier-Pacha et l’Aga des janissaires et les autres sera admis aussi par le \ izir, et. les Francs ne ren-contreront plus aucune difficulte.
       Et, les Francs ayant ete ainsi rassures, ils crurent utile de con-clure une paix pour eux seuls; et, aussitot, le provediteur ayant monte a cheval — c-’etait un tout jeuue adolescent et maigrichon — et etant sorti par la porte, il chevaucha du cote ou etaient le
■' . ’     • î ,\d- ~ ţ,; ■!:- •*. ’•>. •;;m; pi v! u t'VTi'. ii nit
                •. i!■ -       :«:■-• :n:  - pa •••>!••> .inii |                 »r i. ■:; <;;i fur. Mit
           ~' -a Mi". ri> • tr- v >;«» a'                              1! vp• la citadelle. ;i cnu>.*
d ia    *_■r ap ar       .;ui               a ■ ■;: - ;r. a:: ' !:':': ’ t m uis votix                             priotis d->
’;                 li ir.-                        ie- Franc". ava-     llu- fenillles                           ,>t ni’< . *n-
:'aa• - . t ::< •- ar:::1'. •    :              ia m:> fau-.- coaduire -ous ..‘M'orv jtis ju';i
n a a ; ■; a\ . <u . m; n1 >a - ia i" - • a a. Kt, 1 >'a n' a          la. ’ or î ere.we e t                       aux 11 r,T'
ra :a-. iVi i t ■■ * «• — ti »••• .;U" v. >U' v. >11 ]■       . '
        il;, ii' la                    • mi 1- r :m; c :a;n- ota^-e.             l'ui> mi    rnvovn
1          1-diî-i i:11 • 11-1.   ’i’, )pi -1 ■ 11 i-1 ).adia <11 autres tsdiorliadsdiis
p air      .'iu"ir                                                            p. »î>- ia fosM’Mvsxe et cmpeeher le <1 ■ ri^am-
1:.'"^” jaai--a:rel'ă !■•" deux el:.*fs fhvnt savoir au i/.ir l’ar-r:v. '-.iii pro vi'! ir-a r s -s d'auand"" »*t . l’arranţ;oin«Mit ronrlu pour !■ ' r'raa.-" > ui"- -t la pri-a- -mi p. • -.->si<>ti des portes. lat le Ai/,ir >■;: ’Ut Lrrai'a!.- j * >! - ■. Kt, la nuit .'lan; MirveiihC, le Vizir (it vtMiir l" 1 ■ -11.-r.!ar. le iids-Kf ia!i                 >-t li- îX•! 1 a<Midi-Hadia et                                 leur onlonna
ii-1 "• reudre     v.T" !a             fort.-M                  d v demeurer pour                                 fairr, apres
ipie port •" ".M'oat m;\a                              le r/iau'.' entre Francs iM (Irecs,
p"iia 111 - -11 :•• • 1''" pretniers <:>• < • < '< t -      . Kt le nsdidiedsdudîadia.                                      le
1 opt"i’hi-1îadia ili       '. a !• uf     p-cevoir 1' dsdie 1 > 11 a 11         (la poudrerie), les
1-aa'ia-. 1*-" i u-11 -,          ]>•" coiileu vrmes, 1,-. 1 >.-111 es. la poudre      (j 11 i 1 v aura;
    le i el t.-nlar .'aii              diaree 1 i • ■ im-; tre par *-c* rit,     dans  1111  ca taloane,
!• " ridi'-"'.-" i|uon v troiivera.
        73.           I >ou<\ pendant la mut. r mix ijui !ial)itaient la forteresse, Francs. (îrecs, fanines. eiifant.". jeunes filles, recueillant (ont IfMir avoir dans des sadaMs et ra-sein da at ce ijuils avaient de plus pn-ci’-nx pour lamener avcr eux. au lever du jour le straorrfinario ordonna d" îaire le triade entre firiîas et 1‘^rancs: deux ti'oupes ayant
■ •te tait-•', il  mit l-'S            I^ranc-       a ia droite de la porte                                     et les (Jrecs
a la u'audi.-.     l'.t, l--s r        ran--" -’tant       a'Min's. par le trăite                                de reddition,
ijiion l'-s laiss.-ra         partir       en paix.          ils       ouvrirent les portes, vers                          le-
jour. niercr-.'ili. '2-        juin. Im, aus>i‘i'it                   aju-es les avoir ouvertes,                            le
1 )-did 1 i >idi 1-i îadia. !■■ 1 opt"idi 1-1îa dia, 1»• iSalcsondsdii-Iîafdia, le /.a'„ra:'d"di 1-1 )a>dia autr.-> d>-" plus ^rands entrdvn! pour re’ce-
        1 L"       i; t • ■ ■: r :L'ir.e; îi’. >.! o ■ î î ’: • - ,i .'i ti j>H ra v.'i :i t, i-mipcr l:t f.'-t.- u
'a:                      "T.t  \ 1.' i r • i' \ • 1. , iiu               ;-.lr :i 11 \ V.'-li i t i .-!e, 'Ir ■ i'n-
        ■  I!      t r.t -!1' 1 •                ' »•; a.,i ■ n-<ri .î ■ ■ î.■ r ', j<r-- -ji)*• <-:iii*; i-.'imuii|.T-..
159
voir les engins qui s’y trouvaient et les autres qu'ils pourraient decouvrir et empecher le pillage. Mais les janissaires ne voulurent pas le permettre et se jet&rent aussitot sur leurs traces; ils pene-traient l’un contre l’autre, et aurait-il et6 possible de les empecher de se saisir de ce qu’ils rencontraient et de pilier? Le straordinario et les autres ayant yu cette yiolence, tir&rent leurs epees pour se defendre. Ce qu’ayant yu les janissaires, comme ceux qui cher-chaient un pretexte, ils se mirent â crier: guiaour bach kaldyrdy („les gniaours se sont souIeves“). Et aussitot ils commencerent â les tailler ayec leurs sabres et â Ies mutiler. Et le straordinario fut tue ayec les autres1. Et les femmes, les enfants, commencant â crier, a pleurer, s’£parpillerent de tous cotes. Et les janissaires se mirent â leur poursuite, et ils tuaient ceux qui ne voulaient pas s’arreter pour etre pris. Et cenx qui etaient pris, etaient men6s en esclayage; certains autres sautaient du haut des murailles pour se sauver, et perissaient dans leur chute.
      Un pretre, ayant yu cette’înjustice et cette yiolence et sachant ou se trouve la poudrerie, y entra, et, faisant le signe dela croix, il mit feu aux poudres. Une mine yoisine fut allumee de la sorte, et aussitot le feu s’eleva jusqu’aux nues. Et un grand nombre de janissaires2 en furent enveloppes et jetes de tous cotes, ce qui causa beaucoup de morts parmi eux. Et le pretre perit aussi, comme jadis le fort Samson. Et le Saksondschi-Bacha, le Zagardschi-Bacha furent tues, yolant jusqu’au fond des nuages, ayec des ailes mul-tiples, et ils donnferent ainsi xwXa ev Ip7][u.) („leurs os dans le desert"; Hebr. 3,17), defenant dignes du sombre habitacle de Mo-hammed. Et certains d’entre eux trouverent cet habitacle en dehors des murs, d’autres dans la forteresse meme, d’autres encore dans la mine, etant brules dans les flammes. Et des porcs et des pourceaux en grand nombre furent grilles ensemble; mais, pour les porcs, on ne pouyait pas trouver un autre nom que celui de domouz, tandis que des Turcs morts ainsi dans leur compagnie devenaient des mourtads, anciens Turcs passes â la religion chretienne, et non de vrais janissaires. Et ici il est permis de dire que Turcs et porcs grill^rent ensemble. Et, d’apres le compte exact de ceux qui furent tues par les boulets,
         1         Brue pretend que son coll^gue Minotto, vendu. â Smyrne, fut rachete par le consul de Hollande (p. 19, note 1).
        2  2.000 d’apres Brue (p. 18).
160
les balles et les grenades et dans la mine aussi, il y en aurait eu plus de 10.000, et plus de 3.000 avaient ete blesses: allez demander au Dscherah-Bacha (au chef-medecin) combien en rechapperont. Et le Koumbaradschi-Bacha avait ete enferme precedemment, a cause d une grenade mal lancee, qui, tombant en dehors de la citadelle, avait tue quelques janissaires; ayant ete denonee pour ee motif, il fut mis aux arrets et echappa ainsi ;\ la mort; quant aux autres, ainsi qu’il a ete dit, ils allerent vers Belz&buth.
      74.       Donc les autres janissaires commencerent â se saisir de tous les eotes, comme des loups ravisseurs, des Grrecs, des Francs, des femmes, des enfants, des jeunes iiiJes. II fallait etre la pour entendre les cris, les gemissements, les pleurs, les soupirs, les lamenta tions, lorsque les maris se reparaient des femmes, les enfants de leurs parents, les freres des soeurs et. on les traînait apres soi au-delâ des murs, par les port.es, par oii roccasion se presenlait, sans pitic aueune. Des janissaires s’etaient saisis de deux dames franques, et. ne pouvant pas s'entendre sur le partnge, ils les inerent, en dehors de la forteresse et, continua,nt leur querelle, ils se transpercerent entre eux. Ensuite, ceux qui n’avaient pas pn trouver des eselaves, pillcrent les eglises, les maisons, les magazins, prenant ce qu'ils pouvaient, et s'enfnyaient avec la proie: des ci-boires, des disîcos, des cuillcres, des vct.eme.nts et ornements saeer-dotaux, des croix, des images, des veilleuses des livres, des eandela-brcs. des eierges. de 1 or. des perles, des anneaux, des bra.celets, des miroirs, des pcignes, des objeis d'a.rgent, et d airain, des assiet.tes, des plateaux, des fourchettes, e(c. 1
      75.       Ee provediteur .Tacques Minotto fut con fie, les mains lices sur le dos, â iiuelques janissaires pour le mener au Vizir. Et ils le eonduisaient ainsi â pied. sans perruque. et sans chapeau, la corde au eon, sous leurs coups, jusqu'â ce qu ils arriverent a la tente du Vizir. Et le Mouhzour-Aga. (oflîcier de police du Vizir) le prit et, iaisant un signe au KeliaVa, il le fit dclivrer de ses liens et mener dans la tente du Y izir. Et le provediteur eoni menea, aussitot â parler eourageusemenl: rEst-ce que les puissants tiennent parole de oetto. taeon? Et l’honneur de. l’Empire demando-t-il quon fasse des tromperies, qu on montre la victoire et la hravoure. contre les
      1 La luniruo lisio. contonanl tonic espciv d'objofs ot do comosi ibles, se trouve dans tous les manusorit-. mais clic paraif avoir 0(0 ajoufce par lc^ copistc?. Nmis avons ronoiuv a la traduire cu ontior.
                                                                                      1P.1
eaptifs? Car votis n'avez pas agi d'apres le<              des fort>:ro.v>e> qiiand
el les ont donnc leur parole!^ Le Vizir repondit: _Est-ce <me je i:e vous ai pas transmis, moi, 1 ordre de 1 ivr«*r la forteresse pour vn:;- 1 ais-r partir en paix, ot vous ne 1 avez pas vonlu. opposant voire r> fus et causant la mort d’un si grand nombre (ie soldats?...u Le pron!-diteur objecta: „Si nous ne l’eussions pas voulu. nous aurions ; u ne pas la livrer; mais, si vous osez faire ces chose.—ci. trouverez-vous des autres qui auront le courage de s'entendre avee vous?“ Et le Vizir ordonna aussitot que le provediteur fut mene â l'Aga des janissaires, pour y etre retenu en prison; et, l'y avant conduit, il fut mis aux fers, et, dans ses licns. il deplorait son sort. rearet-tant ce qu’il avait fait en livrant la forteresse1.
       76.         Puis l’Aga de janissaires et autres mussahibs (hauts dig-nitaires) se rendirent â la presence du Vizir et le prierent ~de ne pas faire une si grande prodigalite, mais de se retenir un ]>e\i; car nous marchons esperant soumettre, avec la volonte de Dieu. aussi les autres; mais, apprenant de telles choses, non seulement les Francs ne voudront plus se rendre, mais les ra'ias aussi s’op-poseront; car, selon l’assertion des Francs, ceux qui se sont opposes le plus â la reddition de la forteresse, ont ete les raias". Et aussitot le Vizir ordonna que tout captif franc, homme, ou femme, ou enfant, qu’on pourrait trouver, sans tenir compte de leur maître, fut presente a l’Aga des janissaires ou etait detenu le provediteur, pour y etre garde; ils devaient etre envoyes ensuite sur des vais-seaux â Nauplie. Et ainsi ceux qui avaient des eaptifs francs les apporterent devant l’Aga des janissaires, et apres deux jours on les envoya par Mer au Kapoudan-Pacha, ayant ainsi 1-air de leur rendre la liberte, mais ils n'en sortirent ])lus, — car il avait 1 ordre de les retenir comme eselaves 2. Et le provediteur (Minotto) tut envoye â l’Empereux-, â Andrinople. Quant aux raia<, ils furent vendr.s par les janissaires, les spahis, les serdenguechdis. les Arnautes avee le prix qu’on en put tirer: 20, 30, 40 et meme 100 et 120 piastres.
       77.         Et parmi ces ra'ias il y avait des nobles d'importance secondaii’e, les Mamonas, les Xotai*as et les Petalas. que les Francs avaient erees capitaines de Corinthe; cerrains d entre eux lurent
       1 Brue, p. Îl-*: arrivee chi contingent egyptien.
       ■        Brue affirme au contraire que Bombo. p'.'oveanor.r ordinaire. et ISO so:-dats, avec leurs officiers. sans compter les teinmcs. iurent de îait eondun^. sn'.-escorte de ‘200 janissaires, â Corfou (pp. 10—20).
162
rachetes par l’interprete (de la mission valaque), d’autres par le vataf Constantin, et Messire le Paharnic (l’Echanson) racheta aussi un bărbier. Et, Manolaki le Kurtschi-Bacha (le chef de la Corporation des fourreurs) etant entre â cause de cela en inimitieavec l’interpr&te et avec le vataf Constantin et voiilant montrer en meme temps sa mechancete et sa fidelite envers le Kehaîa, cai* il passait pour etre lie au Kehaia, il alia denoncer â ce dernier que l’interpr&te et les boyars valaques ont rachete les chefs grecs qui avaient les premiers roles dans la forteresse, ajoutant beaucoup de denonciations contre ses ennemis, qui auraient eu des relations avec les Grecs. Et, ainsi, le Kehaia, en colfere, fit appeler ces derniers et leur fit declarer leurs noms, d’apres la liste donnee par le Kurtschi-Bacha. Et, ayant declare etre ceux qu’il ayait indiques, le Kehaia demanda son nom â l’esclave du Grrand-Păharnic. Ayant declare qu’il s’appelle Lucas et exerce la profession de bărbier, comme il ne se trouyait pas sur ladite liste, ordre fut donne de le retenir. Et le Kehaia dit aux captifs: „Yous, qui 6tiez raîas, pourquoi vous âtes-vous defendus, causant la mort d’un si grand nombre d’ummeti Muhammed (Mu-sulmans)?“ Et ils commencerent aussi â se disculper, mais y ayait-il quelqii’un pour leur prâter l’oreille? Et, avertissant le Yizir, le Kehaia les fit mettre en prison sous l’accusation d’etre de mauyais raîas et des traîtres.
       78.       Et le 23 du mois fut exâcute Aslan-oglou Mehmed-Pacha auquel avait ete donnee â Andrinople la mission de prendre les devants, d’ouvrir les chemins, de construire les ponts; et, comme il avait cause beaucoup de troubles dans les villages qu’il avait tra-verses, les raîas vinrent se plaindre de ses mauvaises actions et, d’apres leur plainte, on fit mettre par ecrit son avoir, car il etait reste en arri^re, â Mersinliki, et, l’ayant fait venir aussi, on ordonna de lui couper la tete au 16ilek-tcliadyr.
       Puis fut cree un Grand-Sâraskier 2, pour aller, avec un autre
       1       Brue (p. 20) mentionne l’execution de Soliman Bozoglou, Pacha de Se-lefkeh, „parce qu il etoit arrire trop tard“, sans lui aecorder au moins la faveur „de l’etrangler le soir sans bruit“. Topal-Osman, „Grand-Yoyer“ d’Albanie, fut fait Pacha â deux queues.
      2       Moustafa-Pacha de Tekke resta a Corinthe (Brue, p. 21). Puis le Koul-Kehai'a prit sa place. Chehsouvar-oglou Mohammed, beglerbeg d’Anatolie, et Turk-Ahmed, Pacha d’Adana et d’Aîdin, changerent entre eux. Ahmed-Aga fut fait Silihdar-Aga ou „commandant des spahis de la Cornette jaune“ (pp. 21—22).
163
Pacha, et, outre leurs troupes, 50.000 janissaires, dschebedschis, toptschis et spahis. On leur donna aussi trente canons et on leur ordonna d’aller â Patras, aux Châteaux, pour les attacjuer; et Makhtoul-oglou Ali-Pacha fut destine â prendre les devants vers Nauplie et reparer les chemins. Des agents y avaient ete deja envoyes environ trois jours auparavant.
       Le 27, on donna l’ordre de couper la tete, devant le leilek-tschadyr, â ces sept personnes grecques, les Mamonas et autres, qui etaient retenues en prison.
       Apr&s que tout fut termine, quelques ortas de janissaires furent laiss^s pour la garde de Corinthe, avec un dizdar, et on nomma aussi un cădi, comme juge de la viile.
       Et c’est tout ce qui se passa â l’occasion de la prise de la forteresse de Corinthe.
    79. Ici commence le voyage vers leş forteresses de la Moree.
       Le 28 juin, partant de Corinthe, nous campâmes â Kourteza, apres un chemin de trois heures et demie.
       Le chemin est comme un defîle qui passe entre des collines, des montagnes et des precipices, ou coule un petit ruisseau, dont le lit est creusă profondement et qui conduit jusqu’â Kourteza. Et Kourteza est dans une plaine, propre aux semailles, avec les sources d’eau bonne qui font mouvoir un petit moulin, — car il y a des villages au pied de la montagne1.
       Le 29 juin, jour des Saints Apotres, mercredi, partant de Kourteza, nous campâmes dans la plaine; au-delâ de la forteresse et de la viile d’Argos, apr£s un chemin de quatre heures et demie. A partir de cette plaine de Kourtăza commence un defîle de mon-iagnes hautes et apres, de roche vive, chemin ătroit, montee diffîcile, descente, et au milieu de la montagne qui s'ouvre â ce point de-coule un tout petit ruisseau. Apr^s ce ruisseau recommence la descente diffîcile, le chemin 6troit, le precipice, pr^s desquels on avan ce; il y a aussi des arbustes, des broussailles, et le chemin devient peu â peu plus large, jusqu’â ce que ce defîle finit et commence un bout de plaine, et peu â peu le chemin s’elargit d’un cot6 et de Fautre, vers les montagnes. Et ces montagnes sont hautes, aux cimes
        1 Dans Brue (p. 22) le yillage s’appelle Hagios-Yasili.
    I|~.< -‘III) Jli i.\ II<»        JIII.'U -II J.I                                                             .uia |            a
 A Jl J->                 x.ij,  j       |j.<i;i,.| ;j... , I; ;i                       i ,, * Ş i < . -1 >; i;; -ai:- '      \  ;;;
 -i.» ••.1)111: -‘Ud i: a" ţ; ţnua i:.. ,a .; >•,< --.in-. ..u, ...                                              ^; t; .o ;i •, ;■
 -t.: ;• ii .nu»jn i: jii'-i !••                     ..if-" .•;> >..-.,:(ii.'...:<|                  ;;          p .. ..
 .'ji !■1 ‘uiw.i.M) ;>ji ,>n.oinq .• i;u ..i:;j;i■ <.,              iq                          ~aiq> ■ iu■ • !iii' '■>; -un
        ''[ î1 1 [ *'■' ,.1" •' | [ • 1 • ■ î ’ ■ i : i.i I. I-. •.                     ■[i: ..a r, ua . * ţ;:.n,.
 . U i Ui j ‘.*1111.>Î.)UU l.’.lT» j •1 - ■ I j < I 11 i: \ ■ . •! ■                               i: j      -ian'     • j o
                                                                                                                                                                                                             -.1II ■ • I! i
 '!".!! •Mll|) UJIlIOlj.) ri[ •---------------  J111.' 11 siijti jl|. .■),>             V,  jl nil |vi;n:                       v..|
 iii• 'Aii(i.ii ,.S- U|<|J siiji! —                                                .'ji r.jj,.I||I1 i- -u.: i: a |t r<.
 aiua a< h.’.qj      • 11|r,u!ţ1a s in I>                                 u.r;iqp.\ in: 'ni u.'.rj  a '.<;|<• T;    ap ja^q
 anuli-uj ,>S'-,'.10).1<|J iq                     ,-i|i .iji.n:,! i: j'.j *,tl t.i a'.j <.\-.\        \u[.ai        ..ş.nu
 ■'l"'1'!                 '1 [! •' 1'! ' i ■ ’ '■’[ v! ^ ‘ ’U i H11:! -• u < i;) a.uaaiu.i ■-j: <. ~ -1. .< i .-p
 j.i.hisM ■ > i n (> f ja-upn .i i.i ua.xj                                              j | - u !.’.î ji - - * .1 j i^.i . < ţ j..
 —                   su-'A ‘si:.| im •saijnoia s..|i           1 n-<[• *[ [                   p ->[[.• 111:11.» aq           '•ii"'1
 .i.iu.iuiuKi.)      .luou.nuo] i;s                 ).>     's.<jj 1 u 1 o<| j•.i:/ij.* *,>.>i;ţ 11,1 \iiu.)       .'.p.aa j     .qi
 'sU!]lli>Ut S - > [ S.MA r > I |( i 11      i: 'Ml .iJ'I.i H[i . >.t J11 • •           I U I > .AtJ\' . >' I             . > | '/.[
 •.Uliapi L’[ S11U | > •s'.MIMIj xn.»|) 1: A [I •'! [li U U                                 .q> ..-s.>.a ai< >J i;| a .»| [ I A
 ,ij;,..i .i(-| ’osn.i.ni.’.m.iimi! uru.na.( ;«u» x'iuq» — ‘--iujui.T <u> -j11 ■:i| *-h [*i '1 • ‘s.ui.ruA •'[) (1 ao.)ai;.K( u               a |i .• |[ 1 a aq .>j> .-.ir..*i.î.*< 1 a- .ui.mu! iq -.m.\                       >',j
 •.uuuiq ju nquiu.1) tn;,i p sjind uns 1: .na 1.1 .ui iu:i[.i i'.j ■ -.■ 11a 1 ui      .-p • 1• a 11 • ■•*
 au                                     ‘<.i'-i|.n.i sup •s.isn-'.Kjiuuii ).• s'ihniimh '- uiim.j              ,.p ■■i[[1a     -qa-q
 îuiiiiqd iq s'iu.’p msx7>.mi.ii q iq sans niîij im so~.i\' p .• jţta iq ;'.j
                                                Ms'.'A.i.ij.a ij iq xiuq» -na j.i .ii|iiaav ^umin juă.iaj .'.i.i.'ia.n ,'|i su.'.r: s,q sr.[ •jaiaj a.> j 1 ■..■-.*>>;ti.-ia                       s,.j          ;a!> “a*::i
 lip u-au.) a isxnu ,>t}.;v;<[ ,>jun;.i.o a.i • ju• <.i.iuti"[>ui:. 1 u [                               3.. .• j.1 <"i i.q     ■ •:>
        ap .\nui <q s.'uuu s,q).i,i.\i: lUd.i.^i.a 1                                    '.u.Mii.r; • < ţ 1 -n.'.r; >. »i« .'.1;;-a;
 •\|> saoAoui so[ si:d juuau 11 v.mii.m ,{ >••( r.| ••■"a.i.q iq .'.nod s.)iii?J soj ,iud 1 jyq jt;• -iî un 1: a ji • •_■[[;:a iq ..j>
 • ijo.i ap jo ‘o.mqa^ma.îi ,'Ss.'.i.'}.at| 'qj-q -'Un :.‘.\ia . q.n>.i .qi •.■ipia
 • ui.nKjaoui ojauq auu .ins rnj\:q )'■'                            p • - .1 * -1 ■.-[ r.j -Qg
                                          ■s.uiu.1 .'«[i .'Jiiiani: [ti; i:a ‘-.;![inu:; lUv>" i)0    .>mun| s.i.i! .'[) K.’.’Jim-' -.q ai.'.i^ xn.qi iu-qu' ■ ia<qi
 aq.11.1.1 .q> \ii|an\ui: ,'a.ni.uUMai .aia j 1 <_>a a" .:n. jui.a \q                                   .:a- \
 'sai.'i.Hu: sdui.'] \m: .uia.| -.qjMiA j'.<                                            j ia.ua ana;    ~: •■.: j » q           u;i>
 *’>'111,1' <qi''|'Uit.» iq r-j ••uai.qi                    .'.in.-q .u;a U‘;i "
        iq ,q>       îq,qi-na j>,* iu!> ■'iq.'^.qv '*i'                                            !' '-W'                        ”!
 .-nl« ’.uiMj -njil             a[                  .qi  ■“    ap ja< ■; iiani-:':’                              av ;t; '-.u
 iO.:y p u-'>'.Mj.aii »q .<:• ‘.'.;np ana au .q :*.j                                                      a ■ q- ■          -' -ara:
165
qxxi avait ete mosqxxee; les Francs y avaient leur chancellerie et y tenaient les archives du pays; il        y  a â l’interieur deux      puits de
pierre. Plus loin         que la mosquee on a un moulin â vent;       puis, en
bas, du cote droit, d’autres citernes. Et plus bas que les citernes il y a un rideau de mur, avec de hautes redoutes, portant des canons, pour garder la viile liăe â la forteresse, qui s’etend entre ces redoutes et le rideau de mur qui suit le bord de la Mer. Et il y a beaucoup          de maisons, des eglises, la Metropole,        des me-
toques: celui de        Jerusalem, celui du Mont Athos, celui du monas-
tere de Yatopedi; ou il y avait aussi une image miraculeuse de la Yierge. 11 s’y trouve aussi le palais da general, une belle habitation; il y a encore un beau marcliă, de longues rues. Plus bas que le palais du general, dans le rideau du mur de la fortei’esse qui suit le rivage de la Mer, il y a une grande cisterne, pr&s de laquelle, d’un cotă et de l’autre, on voit des redoutes couronnees de canons, pour sa dăfense. Et en dehors.du mur il y a un tersana (arsenal) et une grande echelle, avee des quais ’de pierre, dont les blocs sont relies en fer, et des magazins; car c’est ici que dechargent les vaisseaux qui arrivent portant les marchandises et les denrees necessaires. Et de ce cote-lâ, vers la Mer, la forteresse a trois portes, et la porte principale est en face du Palamâde. Plus bas est creusee une fosse profonde, garnie de pierres taillees, qui contient de l’eau de Mer, qui est amenee â en faire le tour jusqu’â un en droit ou descend le rideau de mur du Palam<bde. Et au coin du fosse il y a une petite porte sous le mur de la forteresse: â peine un homme peut-il ■entrer; 'et au-dessus il y a de hautes redoutes avec de gros canons, dont le tir atteint la porte, de sorte qu’ils defendent en meme temps cette porte et le chemin qni m6ne au Palam&de. Et par dessus ce fosse de la porte, jusqu’â l’autre cotă, il y a un pont-levis de bois. Et au bout du pont, en bas, on retrouve le golfe, car une languette de terrain s’avance jusqu’en face du mont de Palam&de. Et entre l’eau et la montagne passe la grande route qui va jusqu’â la porte de la forteresse; et l’eau vient pr&s de la montagne, par des conduites, et entre dans la forteresse. Et plus loin que le rideau de mur (du Palamede), de l’autre cote, vers la vallăe? du cotă de Pelagos, donc du large, il y a d’autres fosses, garnis aussi de pierres taillăes, qui sont faits comme des redoutes, couronnees de canons, qui gardent la pârtie de la forteresse vers Pelagos, bien que la- montagne y soit tres haute et forte et porte vex's sa
166
cime des redoutes. Et â un trăit de flâche de la citerne que nous avons dit se trouver plus bas que la maison du general, il y a une citadelle bâtie au milieu de la Mer, sur ane prolongation du rocher, qui s’appelle Kyzkoula (Tour de la jeune fille), comme celle de Constantinople, qui est du cote de Scutari, en face du Sarai'-Bouroun, du Serail imperial: mais celle-ci est plus grande et plus forte, avec une artillerie plus nombreuse, — bonne defense pour la grande forteresse.
      82.       Et la montagne du PalamMe est separăe de la montagne de la forteresse inferieure: elle est haute, de forme triangulaire. Elle porte le PalamMe; et un rideau de mur s’etend en longueur du cote de Pelagos, et en bas le precipice va jusqu’a la Mer. Un autre rideau suit le bord superieur vers les montagnes d’en haut, ou la dăfense est faite par ces memes montagnes. Un troisi&me rideau suit le bord du prâcipice d’en bas, qui regarde la montagne et l’ancienne forteresse. Entre ces rideaux il y a sept redoutes, bâties comme des maisons, mais hautes, avec differentes esp&ces de chambres et d’embrasures pour les canons, — choses tr&s fortes et dignes d’ad-miration. Et d’une redoute â l’autre il y a dans l’interieur des gra-dins de pierre, pour la circulatiou des soldats et des canoniers. Et prfes de la redoute d’en bas, qui regarde vers Pelagos, il y a une ăglise, sur la croix de laquelle est fixe le drapeau de la forteresse. Et plus bas que l’ăglise, ou coimnencent les gradins, il y a une petite place vide, qui continue jusqu’â une autre redoute, qui est du cote gauche; et pres de cette redoute une maison qui x’egarde vers la citadelle infărieure. Et plus bas un petit jardin avec des fleurs dans des vases. Et la redoute qui est au coin de cette maison a une porte qui mfene aux redoutes d’en haut, qui regardentla plaine; et dans cette redoute il y a deux citernes de pierre, tres belles. De meme les redoutes qui regardent vers Pelagos ont chacune leur aspect different, avec leurs angles, leurs gradins, leurs petites portes de communication. Mais la redoute de l’angle superieur, ou se trouve la dăfense de la montagne et qui regarde le precipice vers le large dâ la Mer, n’est pas encore terminee. Et en deliors de cette redoute il y a un fosse trâs profond, pres du precipice, et il depasse un peu l’angle; et pres du fossâ se trouvent des mines, qui servirent â la ruse de l’ingenieur pour faire prendre la forteresse, ainsi qu’il sera montre ci-apr£s.
      83. Et apres la maison dont il a ete question, en bas, il y
167
a un rideau de mur qui descend jusqu’a la proximite du fosse de la forteresse inferieure, avec des gradins, des embrasures pour les canons, formant toute espece de coins et d’angles dans toutes les directions; et prăs de ce mur il y a une voie â l’interieur, qui descend vers la forteresse, avec beaucoup de gradins, droit en bas, d’une direction â l’autre. Et a ces changements de direction il y a des maisonnettes de pierre, une dschebhane, ou se conserve la poudre, l'endroit ătant tr&s fort des deux cotes, de sorte que les boulets ne peuvent pas y arriver. Et, ou les gradins finissent, il y a une voute de pierre, avec un rideau de mur qui descend aupres du fosse de la fortifbation en bas. Et, du cote du fosse de Pelagos et en dehors des cotes de la voute, il y a d’autres redoutes, petites, mais garnies de canons, qui dăfendent le sentier qui monte sur la hauteur. Et la pârtie inferieure des fosses, que traverse un sentier qui va vers la porte de la fortification inferieure, a des constructions diverses, qu’il est impossible de mettre par ecrit. mais elles sont d’un travail admirable, tel qu’â peine on en”pourrait trouver de pareils, et digne d’eloges.
       Et en bas, vers la plaine, au pied du mont de Palam&de, il y a une viile: beaucoup de maisons, des ăglises, des jardins, des bassins, des puits, des fontaines; c’est de ce cote que monta l’armee pour faire ses remparts et etablir les canons. Plus haut que la viile, entre les montagnes, il y a des villages, des jardins, un petit bois d’oliviers. Et plus loin, pres du golfe, il y a un monticule que surmonte une petite eglise, dont la patronne est Sainte-Parasceve. Devant l’eglise s’el&ve un ar bre qui poussa â la place ou le Christ s’assit lorsqu’il descendit du vaisseau et ordonna â ses disciples de distribuer les cinq pains â la mnltitude qui s’en rassasia, et il est impossible de savoir â quelle espece d’arbres appartient cet arbre.
       84. II faut rappeler maintenant notre objet: la guerre.
       Lâ-bas, plus haut que la viile d’Argos, au bout des vignes, ou avait campe l’armee, vint un autre disciple de l’ingenienr francais qui avait bâti le Palamede et pratique les mines et qui les gar-aait, ainsi qu’il a ete dit plus haut. Lequel ingenieur demeurait â Nauplie depuis quinze ans et, ayant l’intention de trahir au fond de son coeur et de vendre la forteresse, il avait envoye, nombre de jours au paravan t, sa femme etses enfants et tout son avoir dans l'île de Corfou et etait reste seul, s’imaginant que par la vente de la
168
forteresse il gagnera grand present et grand honneur auprfes du Vizir et qu’il aura la perraission de continuer â y habiter. Ce dis-ciple avant 6te mene â la presence du Vizir, fut interroge, et il dăclara avoir ete envoye par l’ing6nieur, qui avait envoye aussi son pre-curseur, pour les inviter â marcher contre la forteresse sans crainte aucune et â commeneer le bombardement, et peu â peu ils■ s'appro-cheront et il leur montrera le chemin par ou ils peuvent monter vers le Palamede et j placer leurs canons pour le bombardei*, et il lem* designera aussi l’endroit ou se trouvent les mines. Ce dont le Vizir fut bien rejoui, et il lui fit de grands dons, et il ordonna aussitot au Kehai'a, au Tefterdar, au Reis-[Efendi], â l’Aga des janissaires, au Dschebedschi-Bacha, au Toptschi-Bacha, au Koum-baradschi-Bacha et a d’autres 1 de lui faire compagnie, pour qu’il leur designat la place. Et, ces officiers etant alles plus loin, on leur donna, du Palamede, le salut de bien^enue, et ils deciderent de faire les remparts lâ-bas, pres de la viile, et d’y mettre les canons. Puis, montant plus haut, derri&re un des angles de la montagne, ils choi-sirent une place pom* pouvoir faire monter les canons et les havans de siege, par des sites tr6s diffîciles, hauts et pierreux. Ensuite, revenant vers le Vizir, ils fîrent savoir les places dăsignees pour le rempart et pour l’ascension des canons, et aussitot le Vizir ordonna de lever les tougs et de se diriger vers les points fîxes pour le cam-pement, vers la forteresse, et d’y etablir l’armăe.
      85.       Le 30 juin, partant du bout des vignes de la viile d’Argos, nous campâmes dans la plaine, pr£s du golfe de la Mer, dans les environs du Palamede; et l’Aga des jauissaires campa plus loin, sous le monticule dont il a ete dit plus haut qu’il porte l’eglise de Sainte Parasc^ve, pr&s de la viile, de sorte que les derniers rangs de l’armee arrivaient jusqu’â la Mer. Le chemin dure, par la plaine, deux heures.
      Donc, aussitot apres que l’armee eut pris son câmp, le Vizir ordonna â l’Aga des janissaires de detacher des ortas de janissaires, au Dschebedschi-Bacha de fournir la dschebhane (poudre) et au Toptschi-Bacha de fournir les canons et de les faire preparer pour l’attaque, et des serdenguechdis, des spahis et des Arnautes devaient monter vers le Palamede pour le eerner de tous cotes. Et, ces troupes, etant allees vers le pied du Palamede, sur le rivage du golfe, pla-
1 Avec 4.000 cavaliers (Brue, pp. 22—2o).
169
cerent les canons d’un cute. et les autres monterent de l’autre r-<‘»t«> vers le Palamede. Kt les Francs. qui etaient en haut les avant vus, commencerent h tirer contre eux, de la porte de la grande fortifîcation qui est en bas. Et, lorsque ceux qui etaient montes sur le Palamede se furent approches de la redoute inachevee d'en haut. une cinquantaine de Francs en sortiront contre les Turcs et, apres quelques escarmouches, ils se retirerent dans la redoute. Un de ces soldats fut pris vivant et porte au \ izir, et quelques Turcs furent tues. Donc, ayant eloigne les Turcs par leurs boulets de la grande redoute, ces derniers s’abriterent du cote ou la montagne est interrompue, der-riere Ie ruisseau et les pierres et, Ia nuit tombant, ils fîrent des feux et y camperent.
      86.        Et, le 1-er juillet, vendredi, le Vizir ecrivit h Alexandre Bon, le general, et envoya selon la coutume un Aga, pour lui de-mander de livrer la forteresse, avec la promission que, s’ils la livreront de bon gre, le general et tous ses gens, avec tout leur avoir, seront envoyes et pourront se rendre ou iis le desireront, et les ra'ias qui resteront, seront traites avec misericorde et amnisties: mais, si les Francs ne livreront pas la forteresse de bon gre, on la leur prendra de force et on les passera tous au fii de l’epee. Et, apres le depart de la missive, arriva cette reponse: ,,Nos maîtres, qui nous ont envoyes ici, ne l’ont pas fait pour que nous livrions la forteresse, mais pour la defendre, et nous voulons remplir Ies ordres de notre maître; et, si Sa Grrandeur le Vizir est venu la prendre par force, nous tâcherons de repondre antant que nos moyens le permettent, et nous ne livrerons pas la forteresse. Et que la volonte de Dieu soit faite!“
      Le Vizir, ayant recu cette reponse, fut tout trouble de colere et ordonna aussitot â l’Aga des janissaires d aller avec ses soldats aux remparts et au Dschebedschi-Bacha et au Toptschi-Bacha de porter la dschebhane et les canon.s pour les placer au-dessus de la forteresse. Et, etant venus et ayant porte deux, trois canons, pour les diriger contre les redoutes qui se trouvaient devant la porte inferieure, les Francs commencerent â les bombardei’. Et un gros canon, place plus haut que la porte de la forteresse, â linterieur, dans
        1 Parmi les eaptifs, deux Grec- cleclaivreni que la forteresse contient 4.000 soldats etr.mg-ers et 9.000 Grccs ; un Fr.mrnis parlait de 1200— 1500 etrangers ct o—4.000 Grecs ; ringreni.'ur espagnol pourrait resister trois mois (Brue, p. 23).
170
mi coin, ver.' Io sentier de la citadelle, envoyait beaucoup de bou-]rs. Donc. jusqu'ii neuf heures du jour, les Turcs, faisant tous leur.' ofibrts derriere les remparts, fîxerent deux balguâncz (gros canon.') et commencerent ă tirer aussi contre les redoutes, mais, â causo de la distance. les boulets n’atteignaient pas leur but. Puis l<‘s Francs, voulant essaver un peu de ruse, firent sortir dela l'or-t-resse par la g-rande porte,- sur le pont, (juehjues betes a eornes, des boeul’s, des radios, des moutons, des chevres, des porcs, iju'ils avaient retenus pour s'en nourrir, et ils cesserent le.feu des canons. Et, vovant ce spectacle, les janissaires se jeterent sur ces animaux, pour s’en saisir. Et, lorstju ils furent arrives pres des redoutes, ou pouvaient les atteindre les boulets, 011 ordonna un feu general, et nombre dos janissaires furent tues. Et, au moment oii Passaut contre les redoutes etait violent, un g'rand chaos, une grande melee s’e-tant produite. un janissaire sortit inopinement du milieu des autres avec un drapeau franc (jui portait l’image de Saint Jean avec de belles lettres d'or, mise au bout d’une lance (haziirak), et il se mit â fu ir vers les siens et â crier (|u’il l’a pris aux redoutes, des mains d'un guiaour. Et. ])Oursuivant son chemin au pas de course vers les tentes et arrivant au quartier du Keha'ia, il fut presente â cot officier, et le Keha'ia se leva et mena le janissaire, avec le drapeau, devant le Vizir. Ce dont le Vizir se rejouit beaucoup et, lui disant: aferim (bravo), il le vet.it du caftan, lui mit un tschc-Icng (aigrette) d'argent sui1 la tete, selon la coutume, comme signe de bravoure, et, lui donnant un bahchick (pourboire), il retint le drapeau ’. Et ces tsrhcJcng (ju'on fait present, sont d'argent, conte-nant trois petites ]>lumes comme les grandes ])lumes des poules et, en bas, oii el les se reunissent, il y a une pointe <|\ii sert â les iixer dans le turban. Donc le janissaire, etant sorti de l’audience du V izir, marchait comme un victorieux t.'t auteur d’un acte he-ro'ique, et beaucoup de camarades le suivaient. Puis le Vizir fit faire les demonstrations avec les musiques (daoulhanc) et les cim-bales (ungara).
      87.       Donc, les janissaires ayant vu (ju'ils ne peuvent pas reussir ])ar 1 assaut, se retirerent, et les toptschis, de loin, commencerent â bombardei- les redoutes et la porte, et ceux <jui etaient â l interieur doniK-rent la reponse aux Turcs. Puis, apres le coucher du .solei 1,
           ili iit- crc.nt <j 11e ci-iait <jt:e 1 ■ m 1 ■ - ilia porni <{"lt 11^pris Coiiuthc.
171
une grande multitude de janissaires, de serdenguechdis et d'Arnautes s’etant rassemblee â cet endroit, elle commen<;a a monter, de loin, vers le Palamede, et, s’etant rapprochee peu â peu, sous le couvert des rochers, elle donna pendant la nuit un grand assaut â la redoute superieure du Palamede1: on les couvrait de boulets, de balles et de grenades du cote des redoutes, et les janissaires tiraient derriere les rochers et tentaient l’assaut. Et cette attacjue, ainsi que le feu, durerent jusqu’â minuit, puis ils cesserent.
      Et le 2 juillet, samedi, vers l’aurore, le Kehaia lui-meme se leva, d’aprtis l’ordre du Yizir, et se rendit aux rempart.s, avec le Tefterdar et le Reis-Efendi et d’autres Agas de la Porte. Et, ex-hortant les janissaires, ils firent le tour de Ia forteresse et, s’etant approches des redoutes dans un grand mouvement d’assaut, les Francs, les ayant aperşus, commencerent de nouveau a les bombardei’, â tirer sans cesse et a jeter des grenades, pendant que les janissaires, de leur cote, faisaient partir leurs. fusils. Et les Francs, les repoussant et les tuant, les contraignirent â se retirer. Plus tard les Turcs reussirent, apres bien des fatigues, a monter la-hant, vers le Palamede, des canons et ils se mirent, de leur cote, â bombardei* les redoutes, et ceux qui etaient â l’interieur leur repondaient avec leurs canons et avec les grenades, et, le bombardement ayant dure jusqu’â l’heure du dinei*, il cessa jusqu’â la neuvieme heure. Et, â la neuvieme heure, l’ordre ayant ete donne aux janissaires, aux ser-denguechdis de faire un assaut ou grand houdschoum, une grande multitude se rassembla de nouveau et commenca peu â peu â se rapprochef de la forteresse. Et, pendant le grand houdschoum contre les redoutes, ils tiraient fortement. Et ceux qui defendaient les redoutes ne cesserent pas de tirer des canons — ou ils mettaient des petits sacs de gravier —, des fusils et des grenades, un feu inces-sant, comme les eelairs. Et ce bombardement et cette lutte corps â corps durerent jusqu’â deux heures de nuit.
      88.       Donc les Turcs, appreciant le nombre des morts et l’im-possibilitâ de s’approcher, â cause du feu, des redoutes d’en haut et de celles d’en bas, se retir&rent, et le feu cessa des deux cotes. Et on commenea â transporter les corps et â les jeter dans la Mer; car on cesse les feux, pour lever les corps. Et, au lever da soleil,
       1 Ces troupes etaient sous Ies ordres de Sari-Ahmed-Pacha, de l’Ag-a des janissaires et du Kehaia (Brue, p. 25).
172
(îimanche, les janissaires s’etant rassembles de nouveau, en grand nombre, lâ-kaut, au Palamede, et en bas, suivant l’ordre et l’ex-hortation du Kehaia et de l’Aga des janissaires, ils firent un nouvel assaut energique et, en meme temps que l’assaut, il tiraient inces-sament des fusils et faisaient de grands efforts contre les redoutes; alors les Francs qui etaient â l’interieur leur repondirent, avec leurs canons, leurs fusils, leurs grenades, et les feux incessants cou-laient comme une eau. Et beaucoup de Turcs tombferent â cet assaut. Et l’assaut et le feu durferent jusqu’â l’lieure de kouchlouk, du „petit dînerK: les Turcs furent enfin en etat de faire sortir les Francs de la redoute inachevee de dehors1, qui est hors du fosse, et ils prirent aussi un canon.
      Et la raison de ce fait doit etre cherchee dans l’attitude de l’ingenieur francais. Car, comme il gardait la grande redoute aux nombreux canons et les mines pres du fosse, pratiquees par lui-meme, ce monsieur, comme un traître, cloua quelques canons qu’on ne put plus decharger. Et cela ne suffit pas encore, mais, apres que les soldats francs eussent ete chasses de la redoute exterieure, et comme ils etaient poursuivis par les janissaires, et qu’ils voulaient se jeter dans la grande redoute, pour s’y sauver, l’ing^nieur pointa un canon contre eux et tua une cinquantaine de soldats, pretextant qu’il voulait les effrayer et les contraindre â combattre plus loin, au lieu de s’enfuir. Cette ruse ayant ete decouverte par les autres, ils en firent aussitot le rapport au general Alexandre Bon, un ivrogne. II ne voulut pas le croire, mais ordonna tout de meme qu’il fut mis aux arrets pour voir ce qu’il en etait. Et, apr fes l’avoir interroge et avoir decouvert qu’il etait un traître, il fut exâcutfe et son corps fut jete par dessus le mur dans la Mer. Mais, quel en fut le profit? Nedensogra (c’^tait trop tard).
      89.        Et, le Keka'ia et l’Aga des janissaires envoyant deux janissaires au Yizir avec cette nouvelle et celle que la redoute a ete prise, avec un canon, et que les soldats se trouvent abrites par un fosse, il en fut tres joyeux, et, aprfes leur avoir dit tehsin et aferim, il donna 200 piastres â cliacun. Puis, les feux ayant cesse d'un cote et de l’autre, sous pretexte des grands chaleurs, on resta tranquille jusqu’au temps de kindi. Puis les redoutes du Palamede recommencerent â jeter, d’un cote et de l’autre, des grenades, des
1 Defendue par 40 soldats (Brue, p. 26).
boulets. mais seulement des feux iti: ■•{ *■:! fai-ait <i•1:'>r- ia moine chose. Puis. apres fjii• * la redoute fut ropri--. ],■ K.'haia, 'lVfterdar et le Keis revinrent â leurs tenîes, vers Vizir. Kt. ap: -sY-tre. conseilles <ju«*l<jue temps. le Vizir ordonna dereole f â               1 s
janissaires, grands ou pctits, et. moine â eux qui exorcaient «j 11 * -1 < i x i • * eonunerco, d'aller aux remparts. Et on alia si loin. qu'"n ver.-ai; !•-tonnes de Itoza et k\s vases de .sirop de grenade. Et les t<• 11a'<;n•}:^ allaient les lever dans les magazins et dans les f<k-s-'s et dans jones et dans les vignes et les chassaient devant eux vers le.s remparts. Et ordre fut doime de rassembler les voifuros. ^importe â <jn- 11 • * place on les trouverait dans 1 ar mec, de charţrer l*.-s <'rlielles er les sacs de laine et les porter en liant, au Palamede. pom- que les janissaires les missent devant eux en donnant l'assaut *•{, nrrives sur le mur. ils les jetass^nt, dans le fosse pour le conilder et pouvoir marcher dessns. Et ordre fut donne au Cassa p-Ba oha de ne piu-jetor les peaux des moutons et des chevres. mais bien de les met t re de cote et de les charger sur ••les cliars et les envov«.T lâ-hnut au Palamede. Et les peaux etaient necessaires pour les jeter Mir les corps qui tombnient et empecher les vivants de les voir et <i en etre saisis. Car il etait trop difficile de les porter au loin, â la Mer. et. les ensevelir etait impossible, car il n v avait tpie le roc: bien ([ii’on ensevelît cependant quelqu'un parmi les chefs, mais leurs tetes ou leurs pieds, leurs mains restaient dehors, n y ayant pas de quoi les couvrir. Et il fant tenir eumpte aussi du fait que le feu des redoutes ne le permettait pas, les lauchant sans cesse.
       Apres cela le Keha'ia, et le Tefterdar revinivnt nu ivmpart pour exhorter â l'assaut, et, tout ce qui < tait mVessaire- etant arrivt . ainsi que nous l'avons dit plus liant. Ies janissaires eoînmencorent de nouveau â se rapproeher du ibsse, en employant la redont" >mi j]s avaient oecupee, en face de la redoute dont 1 ing'enieur avat; <-lou<' les canons. Donc les Francs. qui avaient une pitite porte put' bas. dans un coin, en fîrent sortir quelques-ini-, qui deseendirent dau^ leur fosse. ou ibs avaient leur mine. pour y mettr«* le !en. Lr. Î0' janissaires en .avant eu vent. se dirigvront * * ii grand nomore vers le fosse. qui avee le fusil. oui avee 1 eehelle. qui ave*- des .-rochets de fer. qui avec des saes de laui \ Iot les 1: ranc». Ies ayant apenuis. se retirerent aussitot: et deux d entre eux iurenr blessos. .«[ai' les Francs avaient cependant reussi â mettre {.'ti a une mine oii ie* ja-nissaires s etaient rassembles pour sauterdatts le Ms-', et Je :<'U O'- la
 •-.'pi.Mi-'.lTi  -:>|i -I■ • i■ • t'
 -.<!) i 11.7^ .1. < U - • .Mji.I I.’ijIIKm j
 JIuai:    -;-l<I ).’ *.>110(1 •>(H[tHijŢ --'j          ;i -:■ j u..                                                                    .. j .•>. *
 • i.'Ai; IMlII.i           J - in.'piw M | i:\j .. j ... *.                                                     ;.y   ...j     ;■       •   -îi i .. • ,.| t;1 ■ T11'' ’ i
 ii-*                                                • '.i} }■ 'tir i:             no *jii..f            np ~i s. - r j .;e , i,                 .'ui'-iif ;   i;,. ■ r: m       , -
 — *-nji ţ"u11: nitMUp Ii-'I ..[ *ţ,]                                                      -...ip:;             iu,:; p       îs'-                                             ,:i-a -1[*i n\*
 s'j.'A .i.'.ljil-' .Iiiiid *■'))<>[(     i.'[                                                    i: ‘.i:' j-<_v ■:>                    tn[   i: • ■ <! i: < *              n î .* a  >:
 mj iio .ui.i t (i 11 ii tu .i-'.u.i.n; i: a                                                       ■ ■: ►  ; i j.“.p j>n ■                       i >:\j ..j rj
                                                                     ■'imim .<[ 'i.'p • -• i — tţ1 >•'( . • -• ■•!.■.: a
 • ip        .■ u111n:m ;«[ ju.• ui-<[n.>- iii.'ttMitM     : • imu                                                      ■<:    .i:                                      mi -p
 ii i:   *.[ i:p) *)ti i;i[ li-1 n li.-n f 111.' i1111;.!)  ini.                                                * -.»11 i ■ *; 11;   - ■ -'    j - -p i-* -1111:> i - - - • p
 i;a« »j<! iii/» in.) *s-*i[ Do.if i < 1 u .».!)._• s i: *-i;id ‘; u t «.*.: î mi' - - >; 111: ■ { s'.'|                                                  ju.'.inj .-*■» jiiumI tin.'j.i.i.) un            t: iu'.-uf i-. :.:..i;w:.i>             -..j   .in«-I              -.*hHi'j
 ..im:.n:uii )Ui.‘Ao|(iuia *i--ni:                                                     ]ii;).;o.!-ui;.;t i;'i ;'.j                                                               ..p
 .mui:)'-ip "iiou 1,’ii i;.i( ] i: *.'[[.>ij.i.' .‘.mu: ..cu i; •                                                                        u     ■ ;ti■> -
 s.*| .n.'j *uit:juioj .iij nu ‘c.mi •nii/i-j                                                                                     .<;i
 i'.qi.ioj t--m: puiiop                                                           |(i:ai: tio           *--.*u^i< • j-• is:-• t ‘:i ■            - p.   -'.'ini                    >
 s.'.ijm.’j) K-iii.* jn.» no nl> u.'ijj ■•pj                                                       'M<m i::          -.iii.■ .■:>                       .;.»{.>• o.M •.            -
 m:<I ju->u:.\no([ ,ni s j i uii ....t, k ,.; i *■ i t: • • [                                                         p                                            -•'] '->i:      j
 s.ij .»nI> .i.uud )ti.iui.:»puo,).'< *sp.in..; jij.-iin'' .>:«i r; •:;;.■ i;r;. .:<! :uoijisod u vi .'.iji-'iu s.tj )■' .i -• i .n o                              .*:                                                       •: > * \ î s - d -■ii -p ,
           [ jo z.nn.iti/jjiMi : <11<>:i im >.:.n           '•'(                                             iii;■: -1:                :ii•       -i.I           'i'-i:! •«"!      •
 •         .udauikI .»[> .nod'.* | 'in:p '-.i'iip'p *;>                                              -m ;                                                                          • :
 .'p 111 ’ i (111 o, > ,-■( ,i.ipii. i.id. m .'[i ; u ■’ p;. >■111 '}:                                               * j î '    ■11 i                   : u: ;-!-'■■■             .■
 ‘s.'p|Ui.i->t:.i juij).* < * < * .i p.io in * - v.-.îdi;                                          p            ‘i'[ 'i [!■::'')! i;
 .iitml >(ţ i:- i; ,i,.[(|iu..--u.i                                                               - ji                -   a     ■; i *';;j■ • ■j                                   '
 4ip>UiHM].>} un p u.ia’oui oj .lud *i;i:i:< ■;).:! <           . i \ -i *i:i11:                                                               ;        p .::i -’i •i::
 -p'.i) i:[ '-.*.1(11: *r.j *it.. >n.\u.* a j:n!i - -11 [ ■: u:- : i
 u > upjno.ij jr/i y ■•[ b> *.."i:-l                            ' pi;' -■ . -
 *I!ZÎA ''[             JU-*.n[iii-'.>'.<p                                            *i:p'.< i. \ ::i.:*.p.:                                                               M     •!
 ’.'K' ( ] *]inu .*p '.'.îii.'ij 'io.:j r *; 11- v 11 ■ * i:                                                                             -    u- •                  '.-'pp'". .    •
 ‘-p.iiit: ’j.i          -.ut •] ap -.'.:d               in'1   ‘u-                                                                      .  -ja> ;                          :      .
 ÎU. --IU .'ii .;i:p.;,o;.pp ,-j j,.                                                                           ::.;pp    :.     p-      ;i    •: '..•••[V 'C6
 ' - .1 i t x t: p duo.uu:.'.(       •.■ jp.'.j                                             . • : i i ■ ■        •:[             -      p\                  ■-                     .
 .'tuptu-mj i:tp>t:< i-p ..
 -ui:      }!)•» a [i *' •pin:             --p                                             *'     •:*                                      • : ; -•
 '■*' ’.’.’.*,;tj u-pp         'i'j                                                               ; -p ■              -   ;            '->■    . ■ '•       •; '                   ^
175
Et, du cote de la porte inferieure, tonnaient d’autres canons1, mais, par cause dela distance, ils ne pouvaient pas faire du mal; et les grenades qu’on jetait n’arrivaient pas â leur but, pour detruire, pour bruler, — et elles n’ont pas fait de degâts. Car, ainsi qu’il a ete dit, le Koumbaradschi-Baclia lui-meme fut blesse et ceux qui ătaient restes ne savaient pas les lancer.
      91.       Et lundi, le 4 juillet, aprăs la septieme heure du jour, le Kapoudan-Paclia etant arrivă (et beaucoup de canons furent tires sur les galeres pour son arrivee, et cette arrivee repandit un grand effroi parmi Ies Francs), il entra dans une felouque et yint a la tente du Vizir, le visiter. Et, des sa descente de la felouque, il fut recu lionorifiquement, et, apr^s avoir eu une entrevue avec le Vizir et s’etre conseille avec lui sur le fait de la forteresse, il s’offrit â faire sortir de ses galeres une somme de levents au secours de l’ar-mee et â faire approcher les galeres pour tirer, s’il est possible, avec ses canons. Puis, le Kapoudan-Pacha etant sorti, il s’embarqua sur sa felouque et alia vers ses, galeres, ordonnant (a ses soldats) de sortir. Et, a la neuvi^me heure du jour, une multitude de janissaires s’etant rassemblee du cote des redoutes de la porte inferieure, ils fîrent un houdschoum, un nouvel assaut, se dirigeant avec une grande violence vers les redoutes. Ce que voyant les Francs, ils commencerent aussitot â tirer, des canons, des fusils, et â jeter des grenades, — feux nombreux et frequents. Et les Turcs en eurent un si grand dommage, qu’ils gisaient comme des gerbes. Et quelques Francs sortirent pour faire des eaptifs parmi les janissaires; et Ies janissaires prirent aussi un soldat et, l’ayant mene devant le Vizir, on lui demanda: „quel est le nombre des gens de guerre qui se trouvent dans la forteresse" (bien qu’on fut deja averti de la part de l’ingenieur) „et s’ils ont quelque espoir qu’on leur vînt au secours de quelque part?“ Ils răpondirent que ^le nombre des Francs, gens de guerre, est d’environ soixante-dix personnes, et il y a aussi en-viron 300 Esclavons et environ 200 Arnautes; pas plus que cela. Et Dolfin, le capitaine-general, nous a recommande, la semaine passee, lorsqu’il est venu ici, dans la forteresse, de rester et de nous battre, de ne pas livrer la forteresse, car il nous enverra des secours“. Et, le soldat ayant fait cette confession, ie Vizir en fut bien content, mais il ne lui pardouna pas, car il le fit decapiter.
         1 Le Kapoudan eu avait porte Aix-sept „et quelques mortiers“ (Brue, p. 28).
      92.        Apr&s le houdschoum separe que fîrent les janissaires, au coucher du soleil, en bas, â la porte, ainsi qu’il a ete dit plus liaut, le Vizir ordonna de nouveau â l’Aga des janissaires que tous les janissaires, les serdenguechdis, les Arnautes, les Missirlis (soldats d’Egvpte1) montassent au Palamede, pour faire encore un assaut cette nuit-meme, une fois, deux fois et trois fois, s’il est necessaire. Et, d’apres cet ordre, une grande multitude s'etant rassemblee, â une heure de nuit l’assaut recommenşa, sans aucune crainte de la mort, comme des chiens enrages, et, avanşant en rangs serres, avec vio-lence et une grande impetuosite, ils entr&rent dans le fosse et at-teignirent meme le nrar. Et ceux de dedans les foudroyaient energi-quement avec leurs canons charges de petits sacs de pierre, avec leurs fusils et leurs grenades et, du cote ou ils ne pouvaient pas jeter des projectiles, ils laissaient glisser des caisses pleines de bitume ardent, qui repandaient une forte lumiere et les for^aient ainsi â s’eparpiller d’un cote et de l’axitre. Et, apres un assaut trois fcis repete, beaucoup de Turcs tomberenfc et leur armee fut chassee du fosse, et, n’ayant rien pu atteindre, ils se retirerent et recommen-cerent â attaquer de loin avec leurs canons et leurs grenades les redoutes, le bombardement durant jusqu’au lendemain, mardi, â l’heure de dîner. Puis il cessa, â cause des grandes chaleurs qu’il faisait.
      93.        Et mardi, le 5 du mois de juillet, apr&s Theure de hindi, ayant apporte encore trois gros balguemez et deux havans, on les porta aussi lâ-haut, contre le Palamfede. Puis le Keha'ia et le Tefterdar monterent aussi pour etre au milieu des soldats et les exhorter, et, jusqu’au soir, une grande multitude de janissaires, ser-denguechdis, Missirlis, Arnautes s’etant rassemblee et des levents descendant des galeres et les vaisseaux manfeavrant de leur cote, les forteresses furent cernees de toute part. Et, apres que la nuit fut tombee, on commenca â verser frequerninent des feux, et apres les feux il y eut un grand assaut contre les forteresses, et les forteresses elles-memes versaient des feux de toute part, qui brillaient comme des eclairs. Et l’assaut et les feux durârent jusqu’au lendemain, mercredi matin. Et cette nuit il y eut encore une fois une grande mortalite parmi les Turcs. Et, s’etant rendu compte que cela ne
       1         2.000 janissaires: „ce sont les seules troupes turques qui marcbent avec quelqu’ordre“ (Brue, p. 21).
 i / /
leur sert â rien. ils sc refir.'-rent et Ie t><,jn 1 >nr<î• ■ in• • u‘. (!«•- emuei-, des grenades. de loin, dura, avec des feux rar-*--, fn.-<jn*an -oir. ICt le Vizir, en ayant reni le rapport, sY-inervcillait <ju’un si petit luinibre dc .soldats puisse vaincre et causer de si <rrande> p^rt-■>.
       94.        Donc, le mereredi, 0 juillet. le Vizir nrdrmna dennuv.au que le.s janissaires, grands et petits. a va nea‘■-•ut et lis-v-nt le .*-• *ir un hoiuhchoum, proinettant de gros balrrlnrji. Kt. une irrande mul-titude de janissaires, de serdengueclidis, d'Arnaut.s ,t de b'rrnfy. .s’etant rassemblee lâ-liaut, au Palamede. du onte de la redoute, apr-’-s le couclier du soleil et le commencemcnt de la nuit le bombarde-ment, avec les canons et les grenades, reconimenoa. II s'ensuivit un grand assaut, et les fusils tiraient. Et. avec de grands efi’nrts. >ans tenir compte du massacre, le feti et le hnuchrlmum dun-rent jusqu’au lendemain, jeudi, au lever du soleil. Et cet assant, aux feux in-cessants, fatigua les Francs, eu egard au nombre des Turcs, et les Turcs arriverent enfin atteindre la forteresse, â prendre les mines, â passer le fosse et â s’appuye’r sur la redoute rjui est sur la cinic du Palamede, de sorte qu’il n’etait plus possiide de les en eloigner par les feux, car ils avaient fixe en face une quantite de sacs de laine. Et, apres avoir pris les mines, les Turcs les firent vider ce jour-meme, et aussitot ils emmenerent le disciple du Francais, de Pingenieur, sur la place, avec d’autres mineurs turcs: et il montra oii il faut faire un trou, une mine, pour y mettre de la poudre et faire crouler le mur. Et d’apres ses indieations on eommenca â creuser sous le mur. Et les toptschis et les coumbaradscliis et autres janissaires, de pres et de loin, faisaient feu avec les canons et les grenades et Ies fusils et defendaient les mineurs <jtti travaillaient. Et, ayant continue â creuser la journee de jeudi entiere. et toute la nuit vers vendredi et la journee de vendredi entiere. et les feux de defense continuant sans cesse, les Francs de leur cote faisaient feu energiquement. Et, [comme] la nuit etait obscure, ils jetaient de petits paniers d'osier avec des feux d’nrtifîoe qui eclairaient, ainsi qu'il a 6te dit. Et il est vrai que les Francs se conduisaient avec une grande bravoure, mais â quoi celn pouvait bien leur servir, car ils etaient tres peu nombreux et leur fatigue s aceroissait a cause de leur long manque de repos!
       95. Donc, le vendredi soir, le disciple annonea (jue la mine est prete et remplie de poudre et que demain, samedi, le 22. a l’a\irore, il v mettra le feu; cest pourquoi il faut ordonner de ne
                                                                                i-
 ITn
pa-          1,.. feux. Au^it^t lo Vizir on tur averti, et, plein de joio,
ii ordonna il-.‘ nouveau <jiitous les janissaires. Ies serdengueehdis, les Ici-ciU.'. Io- Arnautes, les Missirlis, les s pa li is allassent corner la de tous cot'-'. leur donnant ospoir que. si Dieu le voudra, la fi>rtere-se sera oonquise pendant cette nuit. et chacun doit faire bonne gările et depensor tous ses ellorts. Et. d apres cet ordre, ils partirenr tous miis dans la meme volonte. et commencerent h faire partir les canons. â jeter los grenades: lassaut contre les for-teres-'-s et le tir des fusils. Ies feux incessants durerent jusquâ l'au-rmv. Ces feux et l’approehe de tous cotes, et surtout de la part de ceux <111i .s’appuvaient sur la redoute et avaient creuse la mine, ef-fravi'-reut beaucoup les Francs, <jui vovaient qu il n’v a plus inoven de les repousser j>or leurs feux, surtout le Keha'fa etant present. Apres 1 i.’.s preinieres lueurs du jour. on cessa tous les feux, et les Francs se rassemblerent en groupes h toutes les portes. Et l’Aga des janissaires descendit a la porte den bas, avec une grande mul-titude de janissaires. dont chacun attendait la fin des choses. Et ainsi, par un grand brouiilard (jui s’abattit sur la forteresse et par un fort vont, l'ingenieur mit aussitot le feu â la mine, et le Vizir etait monte dans Yarlaht-l'r.uchk pour voir le resultat. Et aussitot une grande nimfe s’eleva jusqu'anx nnes et, avec un grand hurle-ment. un pan des murs tomba, laissant une breche par laquelle deux hommes auraient pu penetrer; mais on ne pouvait pas v monter et ontrer. car elle etait trop haut. Ce qu’ayant vu le provediteur et ceux <jui faisaient la garde, de ce cote (car le general etait descendu dans la forteresse inferioare, apres avoir constate la fai-blesse de la place), ils se mirent â quitter les redoutes et â s’en-fuir, et, suivant les gradins en bas et le rideau de mur, ils des-cendirent vers le coti' de la ]\Jer, oii ayant trouve des cajques, ils s’embarquerent ets e reingierent sur les gal eres du Kapoudan-Pacha. De meme Alexandre Bon, le general, voulant sortir aussi plus bas que la iorteresse. par une petite porte, et trouvant les b'vents avec les felouques, entra dans une de ces embarcations et se dirigea aussi vers les galeres. Le Kapoudan-Pacha envoya â leur rencontre le Baeh-1schohodar et le Mataradschi-Bacha, qui les prirent et les porterent a la kapoudanie. on ils furent mis sous bonne garde.
       Les raVas, de leur coti', voyant le danger. et une melee surve-nant entre eux ;i l’interieiir, car chacun cherchait un chemin. se jetererit vers la porte et l'ouvn'rent. Et. l’Aga des janissaires etant h ce
179
■point, il se saisit de la porte, et ceux parmi les janissaires qui purent, ■entrerent avec la foule dans la forteresse. Et â la redoute d’en liaut, ou avait ete ouverte la br^che, comme certains soldats francs •etaient re'stes, ils tendaient des cordes et, les janissaires y ajoutant des morceaux de bois.,.ils montaient et employaient les cordea pour entrer, promettant aux Francs de les epargner. Et, apres etre montes, ils les tuaient aussitot, et ils jetaient d’autres, pris par le collet, a bas. Et, alors que ceux qui etaient venus par en haut, se met-taient en marche et descendaient en bas, ils donnaient un grand assaut parmi ceux d’.en bas et, du nombre de ceux-lâ, ceux qui purent y arriver passerent par le fosse, par l’eau et entrerent aussi dans la forteresse et .se jeterent le sabre â la main sur les Francs et les raîas. Et les Francs faisaient la mâine chose aux Turcs et, en se tuant reciproquement, il y •eut beaucoup de Turcs qui tomberent, mais beaucoup plus du cote.des ■chretiens. Car la multitude des Turcs sevissait sans pitie contre les Francs, les Grrecs, les femmes, les enfants; les femmes avec leurs petits enfants s’etant cachees par frayeur jusque dans les eglises, ils •entraient â leur recherche et les percaient du sabre sans pitie! Et on y entendait beaucoup de cris et de lamentations, car le pfere voyait la mort de son fils, la mere celle de son petit enfant, ou bien on etait temoin des mauvais traitements de la part des janissaires et de la separation violente, comme celle des moutons que ravissentlesloups. Et l’Aga des janissaires, entrant dans la forteresse, commenca â crier: Douroun, ioldachlar, gueter, kardachlar freres, allons, camarades, •cessez“), car l’ordre du Yizir etait de ne pas tuer, mais de faire seule-ment des esclaves et chacun aura celui dont il pourra se saisir. Et il donna aussitot des instructions alux tschorbadschis, aux dschebedschis, aux toptschis pour occuper les dschebhanes (poudreries) et les khas-nas (chambres du Tresor), pour que les janissaires ne les devas-tassent pas; et de meme les magazins, les couvents et tous les edi-fices ou ils seraient informes qu’il ya de l argent en depot. Etles janissaires, faisant leur oeuvre de pillage et de rapt contre les hommes, les femmes, les enfants, dans les maisons et les boutiques, saisissant ce que cliacun pouvait saisir, sortaient par la porte. Ils menaient avec eux des pretres, des moines, des Capucins, des Do-minicains, des Franciscains, des Grrecs, des Francs, des medecins, des chirurgiens, des Armeniens, des Juifs, des femmes, des jeunes filles nubiles^ des jeunes gens, des enfants en bas âge, de l’or, de Targent, des joyaux, des objets en airain, des fers, des petits objets
        : '; i»: ;;.j  •                        ' iq j >: -11;: i;.   i;.  i ■:,                    t           ■■■;   : • ■ •            ■ .    ;■■
        - 'j .in .'|. i • > ••[ |-ii i• -iu -iii .! ,                      • ■: : . i, j               •                             r             - : ;i                 i. ■ [        .
        - •.: I j :. î jiu ■. > iii; : .1 - • 4 ii < >. • * '..-j         .11        .       ut:< ; >!                                    • ,;.i , it; .j
        1:■» ui* '■ *s jt>i jti.>i 1;j• 1 i i ni.'ii i         • ’i ■! .;n,■: m ■ :, ■                                                                    ;':
          1 j.• I j;.! 11.111j.»      ...| •■■in.i.ip .111     •    |                                             .j              i;., ,• ' .Uii.'ii’.' ..j!;i>:- >
        • in:-. j 11. < 11; | [ i r 1 < j ti - * i; - 1        I .|        , .                      |              ■ | ■ ..i::"Mi m
                                                                               ■     1 ii                                           •: -j         • 11:m 1.     ■..        -ii-!      •;<
        in: |i ‘ »111 i < 111 ■ 111; ■ > 11 - • 11 [ iui:,,: |                       '      ' i 11 ■ ■. > ■•;> j u 1: j i;{ ■                             1 • j'p'j
        ■ i| li.' ‘ ii 111|. 1 '.1.1(1          ) 11 ( [i      •■ii.•[                       j.,                      ■             .j    .■■■.<:         nîs                          -i
        •'[  - '.111^       .'p       itjtnji 1 jitui .*|>ii                        iu    ;'|       • 'pi 1                        .-|    1111..    .:•!  .am ;                '  :! 11 :
        ■    '-..'.ii i.-‘-i 11 i;l s.-|» miiimii ...p 1 ii 1;. *1:;. . ji *;.. cii;. . un |i jini
        |l *.‘.I.» I.'sslilll •'[ 11 A J II 1;t; J< - • I j. 11                              1;                                           [cili II'. ll :                        't.Ml.Ui
        >[ im     .'Uimo.1                         -|,i        ‘|.!o| ).* jiui.'.i;, •., 1 j 11 |                 un            i'.-m:                    jii:ai; a  ji        3 J* »i 11
        1; • ' u 1 u 1; | > (1 < >. 1 s.i| 1 (1 (.11 ;c I j'.j -in.               .mod 111..1                    - |i                          u • -ui-- : j!                  • [ 11 ■ ■
        .'| mii 111 [.*.» 1; .i.o;[(l .iii-. 1 u • 11; | > r 1 • <.          ,.j j.i ■. 1 1; j. 11                    .             , * 11 s iii* •. 1              ju.'i 1 • 1;. • i - •
        ■'.'| k-|j          ini;(u.> vin:              |.i '.<jţ 1; ..un*!' \m: ■-.>»n111.•                           >               \u>:                       ju             1;î 1 (*,
                                                    i;ici             (|j                    t)l- 1: ..jiuij.*                            ■ 111i 11 n             1 j» jn|            m1,
                   ,;7 Jll''l       l'l.n i:|.lo(l in.'        .(i '.i 11  \ in; -. •                        ■; 11 • <.:d jukai; '••>(                              M-'          1 ■•■in;
        'UJ.'.io  .hui |.>          ‘1111:111 .i.ulo.id        .nt.'j .mi 'i                 i 1:| sî 1.• 11;«Iiu• 1                                    .in ■] ' |i -i!
        -Uj.> Mii.)■•[>.>111              ‘.i.i.mi i:d no . 111 jon                 '.Mii.'.i .j  110  .i...ii| •. 111) 111:[                             110 ■ ■ jj • I
        )li.'| ' |i‘.       mu        |.)iii |M[> '-in:-.      ‘.i.'[      [I noii..1; jin: 11: j .•[            T,|                                • i 1 j * i i: ■ < .«iii _■ 111
        im .mod             sio.ii no xii.iţi •-■m.io               .1: | u.1 - - îi ( -ji ui.                                                      |i                :. ••> ţ |; j .0; .
        .'| .1 nod          Mioinoiu s, ■ j > .Hiiuio.i             ’. j i j 1 i *:. 1 .in .[ .1. * j: i. *         *.111                       -. f >            1 ■          1111; j 11
        -'..'.Iii III.is ■'.'.II INslin;!’         )',[        ...1     l'IM'i       , ,     <    ..[I                     y.'|y./.y;> /          1111                       ' ' 11! ‘-î
        -o_| j.i ..j.<j !,’[ .1.1)110111 im.’ Ai:                          j  1 i:i|.’ lj 'l 1 '| in: .1.-iui 1:.»._•(> ..j ju;i
        ‘.•.ll'.loj >. >.ul 1.’ j» M.'IUIlO'.I.ld U < .                              .d!..III'.' jlil.'Ai:      Mll.'l.'lj.i                              ml JUI,’'. ■ •[>
          mi *1111: | ima.'|i . •( 11 (111              > <{ (iii ■ 1.1 < i   i.’jui.'       .mi i'iio.u ,1 li . > u                    1 > i:uiioji.!o .ii.-i ^
        -•[ !'.(  • 11 (I.»aj»i: jn.').i             1  itI> ...» .111.        .U.'I \       n-.: ;.!■ d'h:.i                             no.        ;i|               j.«ji          ir:
                   vu;i|._>\| ,i| '.nmmui . - j j. ■. > ..ji . > i: - -1 > • * a t: 11 j i,- j . mii , -gQ
                                                       •• ...ni i:i'.i .ui                   •[   .'j' ■                                                  \            *.■ ■ui..",: j
        • '[> * ij . >.1 i.*t u iiu.n.'d jui,'.vi: ii' ;(■ i s > ■ ■ i                                                                                     j i:>. ui> * j»; ni'nM.: > ; .
        •)u.>n:ii!.'un;| ,.s                     ‘mi.m iun-jd       j.. y,;            -.n:;; 1....      1 • -ş><i■ ■«i                                                ud i(;
        .'(in.o.'ij.i .Mii'                   .-.i uo| .s '■ .j11 •[!                 ■,:ii'j ■■•U".>'•:;! -jij-d       -Mi                               • [          ' - j            1
        -.ni.<|   “'-.no.mu        vjij              d '.in..[    jiirj.;. d                 '    • [j 111 * d •;>
        • U i ' l .'I*                       ...i!in:| *. * n 11                             -'inj                   '■                   u;-.:;i :                          1 *.«1    ■!
        j'.'id 1: jnaniMj iio_ n i 1 i;n:|»i;...i ...                                                             [j ,i-                  ■ j j.
       ■'i'd .MI .inoci • .j.m ..ji ~. i.                 :i"':   Mii.     ■ J 1:; ; j . •• t
181
imissait leur vie. Et beaucoup de janissaires menaient leurs captifs par les tentes pour les vendre, mais les aeheteurs, craignant qu’ils ne leiir resteront pas et voyant qu’on leur offre un prix moindre que le bakchich du Yizir, les menaient au supplice.
       Donc le Yizir, ayant vu que tant de sang avait et6 verse, «ordonna de diminuer le bakchich et de cesser le massacre, car les fosses en face du 16ilek-tschadyr etaient remplis de eadavres et chacun eut la permission de garder son captif. Et aussitot il donna l’ordre de lever le toug et les tentes et d’aller plus haut, aux Moulins, sous la citadelle d’Helene, pour prendre Ies quartiers1.
       97.       Le lendemain, dimanche, 10 juillet, le Yizir partit avec son armee entifere et se rendit â ses quartiers, apr&s un chemin de deux heures.
       Et, dans la nuit de lundi vers mardi, Abdoullah-Aga, Cassap-Bacha, le camarade d’Osman-Aga, fut tue ici par ses esclaves; car ils etaient tres persecutes par leur maître, qui les battait et les torturait chaque jour, en homm-3 mechant et en ivrogne qu’il etait. Et le Yizir destina encore une fois Ali-Pacha Maktoul-oglou pour aller en avant vers Coron, vers Modon, ouvrir la route pour per-mettre le passage des armees, de la dschebhane et des canons.
       98.       Et c’est ici qu’arriva Seadet-Gruiraî Sultan, avec 3.000 Tatars, auquel on avait donne precedemment l’ordre de venir en Moree, avec l’intention de punir les raîas, s’ils refusaient de se sou-mettre, par les devastations et les soufFrances. On le conduisit au saivan, au-dessus des fontaines, et il y eut une entrevue avec le Yizir, qui, l’ayant revetu du caftan, lui fit prendre part â son repas. Et aprfes le repas le Yizir se leva pour aller a ses quartiers, et le Sultan fut envoye aussi â son tschadyr. Et le lendemain le Yizir le fit ap-peler pour lui dire que, du moment que Dieu le puissant et le tres-haut a voulu bien faire ce pays „feth“ (province conquise), c’est--â-dire qu’il est ouvert et les raîas sont venus faire leur soumis-sion, il ne faut plus les livrer â la proie et k l’esclavage, mais au eontraire leur accorder la misericorde et un bon gouvernement; le Sultan doit donc se preparer au retour. Et il dit: _„Trfes bien, mais certains de mes Tatars sont malades, d’autres ont perdu leurs chevaux; il leur est impossible de retourner“. II repondit que, quant
         1         A Tziveri (Brue, p. 33). — II note aussi les canons trouves dans la for' teresse (p. 34).
                                                                             A
1S3
declara que c’est ce que meritent ceux qui s’opposc-nt ;i l'oxeeution des ordres de l’Empereur. Et, .sur la place. le Vizir ordonna au Mouhzour-Aga de les lever et les mettre en prison. Et quelques-uns dentre eux, pretres, .,paters“. Grecs. Francs, furent decnpitrs et jetcs â la Mer. Et, quant au general Alexandre Bon. il fut mis dans un chariot et envoye, avec environ (juarante personnes, â l'Empereur. Et, ayant ete transporte jusqu’â Megare, il mourut, de poison, selon les uns, — mais il etait aussi vieux. Et peut-ctre monrut-il de chagrin; et son corps fut mene â Thebes et enseveli. Ce qu’avant appris l’Empereur, il en eut des regret* pour ne pas lui avoir ete presente, car il avait deşire se rendre compte quel homme il etait1.
      102. Le 20 juillet, partit 1 Aga des janissaires et les janissaires vers Modon.
      Le 21 juillet, partit le Dschebedschi-Bacha et les dschebe-dschis avec la dschebhane2.
      Lc 22 juillet partit le Toptschi-Bacha et les toptschis avec les canons3.                              ,
      Le 23 juillet partit le toug du A izir.
      Le 24 juillet le Yizir lui-meme partit, avec son armee et toutes les autres troupes, et il s’arreta â Kolosirti, â Achlando-Kampo, c’est-â-dire au „Champ des Poires Molles'-', apres un chemin de trois heures. A savoir:
      Apres les Moulins, sous la forteresse d’Helene, de Diane, jus-(]u‘â un endroit oii il y a une clairiere sous la montagne, qui s etend en bas jusqu’au golfe de la .Mer; et le terrain continue comme une langue: on y trouve une clairiere, des endroits pierreux, jusqu’â ce qu’on arrive dans un defîle de montagnes.' une profonde vallee et im precipice fait par la chute des eaux, chemin etroit, — et on trouve aussi une jeune foret, de petits arbres, des broussailles. Et cette vallee dure jusqu’â St. Jean, le monastere qui est â gauche sur la
        ! D’apres Brue, Bon fut aceompagne du ..general Zac-o, M. Balbi“ et autre offieiers. Youssouf-Pacha fut attaque par la garnison du Castel.—On lut le haticherif pour la eonquete de Corinthe (p. SG).
        2        Ce meme jour le Spahilar-Agassi Osman-Aga fut fait Pacha d’Erzeroum aveo la mission de defendre Kauplie. — Cinq offieiers venitiens furent decapites (Brue. pp. 36-37).
        3        Le S i 1 i h d a r- A era s s i est fait Spahilar-Aagssi. Turk-Ahmed est envoye â Corinthe pour empeeher la fuite des .janissaires (ibnl.). 4.000 restent a Corinthe.
 f; \ .1-
; .-n .;[ [IA u li I - - li i: .i.\ in j        ii"     '■ . • i: r" i ■. .: i:    i'      \              ;;  j • .
• Mim: j -'p          ')■'    • ‘ [ i • > î IJ i!' ■ m -'i:ii ;•          ' -i [ >■’a i..> - q . •    - r; ■ ■. ;<i ■ ■ [
.mod iiMiii.'ju.^                    u i: -i: j, t j.< t m'.                            ,j ...        j:
I ii-'J-i iI <»(i ui ).• \[ -< >jitî                                           ...» ..|» . i -! j 1;i   (|
.'.in-'iili .>]) uiui..t|.) un .--u.il: •, i:/ii|' -'i i.i [ .'ji .. 11 * a '■[ -1 i i:: i -j.mi.: ini'*
              -n<.ii *< ni un:\j-(i'jiu\:[i|.) y j» ju 1: j.:             ;:.i    •’.jjiuf c~  .'i    £Q[
         '••'■unu .'|i j.i -.'.'t,i:aih> ■-\i. »i 111 k :. <|                  - ..j jr.:--r.» u»i -.■]» i: •'       >-.j
; ui i:.\ 11 • < iiiini i.i . * u 11. > 11 i n j ii'i ni. .-T:»:! 11 iui ij i j- ■ .i -[i/m
— •[••A            Ilil            julll -.'.Hti'l  '-■■]» ‘1,1 j 11! i;[ i| .11: “ ; I    lii.’Ai: A     j!      i; r 11
•         -1 li.’ [ i I- ‘ i'.| •iii:-» • 'iui* i. | .'ji ’I- -io:  «.hi*--                j» i:   j;     •-         i;..
‘.'.i.i u< i-' i.’[      iiinj    siijil    r-| ‘-u.i-'i'l                'iii: i i:. < i: i        ■ :>                .
         s.i| mioj ;iji .11: ) \t.T> i.'| 11 a n.r. ii;i                ■ • i: r: i: 111 <«sr; i:j ; ..; < [ j: i; i;   p
              ,*)),<.» .'ji .11 i.u:d i: *)'.] 'in»|ii. >: u i [ 11 • ■ i; i un j;:. • i î ;. • uu.ui u ■ ;.-iii ini.
‘..iiiioiţ -U) '.'.)ii(ip m:-> [> o.i.ni''-                    .*iiii  it".!it< -u...;> -n.                             .
*-•-*[[ i:a u[ iui.’aiii-' ii.. •( ni un:\ji[ni i:jij.i y                                                  i •: ■ 111< *j
-i\|il r.| ■xu-'.i.i.'id '-ii:aiii:iii .‘ji- nu •                ‘’ 1V '                   ' 'i1 'li:ii:ij f i:..
                                                 mi» îi •,:[.» >m j» pi; -.i-.iţi ii. > ni* ■■.> i: 111 »s n I •.>.mi.mhuio->.u ,».■ molii i:j                          ; i-■ii.ii-i'|<>\|           - < j > - -. i • i. -
.«||.• lotiiuiuxl j-.i .»            ;.*j[i.’a .■ 11ii<        ijt u.! .••iu -iii:;i             tI                    :i
. Hi li .»|i.ii[)H> . *. * i l li > li i •■nu •' ii !m i: \] -i • j      > 11 î : [ i j.» y -.:.*a i/a ml» - -11; ■   i;j
.'-.iAAi.ui . • li I > ‘ij.i!-o|(i\[ .'jj.'ilil '■ - i li i ■ îj [t .. i: j i: a ji nr..-.i;u                 ..j   ••u:i
jm:i[ -i<[([ ‘ i ci ■ * n i .* a in '(ii u,' -iui ;-.* i;-* i;> ■ j î i < ■: ii! [i;"n; nu !-■ -.'i!“. n;..n:
i:j .»j> )u..|no.'.'|i ml» -,o.nii - -.•[ .:i:«i • >n:.>; •in:.---m.: iu-'"l im                                        :>
.•l»\* -'UI.UU iip Miioj -nj.l 's > iii. . ••!] -j                            .*;>         i■ - ..wn ■: .' ţ:
.'^i.’|[Ia . > [ . *n 11 liinj -11 [. I :’j ■' • ■; - v< i                     ■Mii.nu, < ’-.» * i::. •j'j:;!           o
• •nl'.'A.'    Mii|.»i:[i:|^          .1    .*| r.|  '\11j -1•'. -:-i sin .»                                            !
.'.iun: .‘im sui:j* jin:j>i;.*.!--‘.:.:. -în ■ ] ri -.'.n.-jj .-u                                   :  • -a:
liio- -.'j.ui.'il -.ui fia...» -n:ut ‘--ni' •••.:“                  - -1 “ i: .:ţ -n-j }.• •• u“i -r:
.■j* -j'Ui::'i.:.[ -î:|»s«î '-.î.-i-m».:- --'.n                                                  j
‘i:.’îui i:;-i:\[                ; t:..j   i,; . - uii>               '.-:»   v jl i;*»                         ;       m
.•.»i;«<ituii« .» *-.                                     ■'             •. - .» .-iti■                    :
                                          i ii. i ‘ 1
N ^: j [ i v            nu   : —;a:              \                           *v                      .     \            .
185
et a droite il y a une route carrossiăre, qxii avait ete ouverte tout recemment et elargie pour pouvoir faire passer les canons. Cette route continue tonte droite jusqu’â un certain endroit, avec une faible montee: et pr&s de la route il y a une faille provoquee par les eaux. Et apres quelque temps le chemin tourne et monte sur la cote de la montagne d’en haut. Car en bas il y a un precipice, des rochers, dont se separe en haut une montagne ronde comme celle de Corinthe, sous laquelle jaillit une source d’eau bonne. Et aprăs cette source il y a une vieille forteresse, sur la cote de cette montagne, — car ici s’ouvre la gorge d’un defile. Et la forteresse est bâtie pour defendre le defile, une place de garde. Et plus bas que la forteresse, vers la route, une autre source jaillit sous un roc. La route continue apr^s cette forteresse tout droit jusqu’â un endroit oii elle descend, mais par une descente assez douce. Elle monte ensuite et descend de nouveau, droit vers la vallee, qui dure jusqu’aux vignes des villageois de Mouchlia. Et ces villages sont â droite, sur la cote de la montagne; â savoir deiţx villages, qui s’appellent Palaio-Mouchlia et Kenouria-Mouchlia. Apr6s ces villages en bas il y a un petit hermitage qui s’appelle Hagia Greorgitika. Et aprăs ces villages le chemin s’elargit en bas et forme une plaine. Et il suit jusqu’â Achouria ou aux „Ecuriesa. Ensuite un chemin passe parmi des montagnes escarpees et va vers le village, vers Vourlia, et vers Mistra. Et en haut le chemin devient plus large et la plaine se prolonge jusqu’â Tripolitza et de Tripolitza en bas, pendant longtemps encore, — et cette plaine est belle; elle contient des champs cultives et beaucoup de vignobles.
      Et Tripolitza est une grande viile aux pieds de la montagne, dans un beau site large; l’air est bon et sain; les maisons nom-breuses, beaucoup d’eglises, am marche. Et plus bas il y a le palais de pierre du general. Et pr6s du palais une eglise nouvelle, bâtie par le general. Et l’eau qui vient ici, dans la viile, est a-menee d’en haut, de la montagne, par des tuyaux, et elle descend dans des fontaines de pierre, sur le rebord des rues; c’est une bonne eau, d’un gout agreable. Ils ont bien des puits de pierre dans toutes les cours, mais l'eau en est saumâtre. Le genăral y venait de Nauplie et y passait l’ete pour jouir du bon air; car l’air de Nauplie est etouffant.
      104.        Le 26 juillet, partant de Tripolitza, nous prîmes nos quartiers dans la plaine, â Anemodouri, apr&s un chemin de trois heures.
186
      De Tripolitza en ayant le chemin descend dans les vignobles et puis par des carrieres de pierre, des sites difficiles. Apres ces carrieres il entre dans la plaine, qni continue encore quelque temps. Puis commencent des montagnes ard nes, hautes, un defile etroit, des changements de direction d’un cote et de l’autre. Puis la montee, la descente, par une route faite au marteau, et la descente dure jnsque dans la plaine d’Anemodouri, et cette plaine continue encore quelque temps, puis elle se tourne vers le village d’Anemodouri. Et dans la plaine il y a des sources, qui mettent en mouvement des mou-lins âfoulon, et on y peche des „tzaganous“ et du menu poisson1. Apr£s Anemodouri on prend un chemin en haut, ou se trouvent aussi des villages; et plus bas, sous une carriere de pierre, jaillit une source d’eau, tres belle. Et la plaine dure encore quelque temps, puis on entre dans un grand bois de jeunes chenes, de pousses, qui offre aussi des eclaircies; et il y a aussi des collines, des vallees, des rochers pointus.
      105.     A Tripolitza ayant passe une journee, dans l’attente de nos chars, qui etaient restes en arriere, le Koul, le tschaouch de janissaires qui avait ete destine, avec son orta, â venir plus tard avec Dondar-Turk-Mehmed-Pacha, pour decouvrir les janissaires et les faire suivre le Yizir, les empechant de rester ou de s’enfuir, entra chez notre hote, avec des gens de Turk - Mehmed - Pacha, qui s’etaient reunis â eux, et etaient entres chez nous avec le janissaires, pour decouvrir dans leurs cachettes d’autres janissaires et les en chasser. S’etant donc jetes en melee dans la maison, et, ne trouvant personne des notres, un des gens du Pacha voia un sabre â un Mii vant de messire le Grand-Păharnie. Donc, le lendemain, lorsque nous partîmes avec le Pacha et descendîmes vers Ane-modouri, nous , reconmxmes le sabre entre les mains de ce Turc; et aussitot, en chemin, comme nous etions a cheval, nous nous prîmes de querelle pour la restifcution de ce sabre, et ce miserable saisit le pistolet pour tirer contre nous. Ce qu’aj'ant vu le tschaouch de janissaires, qui etait le representant du pouvoir, il tira sa masse d’armes et le prit par les cheveux, sans pitie. Et, l’ayant pris, on le mena â la tente et on le mit aux arrets, et le sabre lui fut repris. Donc, messire le Grand-Paharnic envoyant lorga Bouikli au Pacha,
       1        'D’apres Brue (p. 39) la plaine s’appelle Vrousti et la source Marmaria.— Nouvelle que, le 2 aotit n. st., Coron ayait ete evacuee. .
]<• î- di,'" meii i aiToni j>n*_c 11 î*. •          n;•  ■'                  m: ’ i i •• ;•
vriin vn|i'i' dans     iu > t r< • mai-on mi îl        ;> :< i i >:* î • !■ ■ 'c          ■ '
:t u f r-• - objo!-. ].• Pacha fut   pri- ii" < ■*                  .n •].
vi-ii ir d<*vnnt lui, »*t lui ilil:  .. 1 'oiiv i ic >i • -i ins v. .t • ur  ■■ .; • ; > -u
1.   {u 1«'S raYa- <■!** 1 lOm jvr.Mir?" 11 r*‘j»'»iidi? ;i v*.;;- .• .mini' n ;î>-  :V.:î- .
I0i  Ir Pacha ajiMifa. tout fi i r i»■»i v. mu il na p.i-                    • i ■       a :-
et d“ pillards. c(     lui fit enup-r    la î.'-te         -;!ih r-î-rd.
       105. l/f 27 juilli't, partant d'A le-mod' iu:-'. n- h:- rnnisc'iw- ~ ă Leondâri, apres ijuatre heures di- clcmui.
       A pres a voir passe la foret, le Îmi'.. «i< in« il .-i pari-’ piti- ha uf. ((iiidure envirou une lieiin: et demie. euînmence mie in-'nî>’■ - i.ifti-cile, mais clic ne continue pas tont droit. mais tmirii' d un o'-te et de   l’nutre. Lt la do*rni<■ r<■ descente est     droit en       Ka- ,-t     tinit dan-
les  vignes. pt, pres de ces vignes il v a        une peiiîo               • 1i■ • de    ţij.
sur la greve. et       pres de <*i.*t(<* p-■ ?ît*• ■'■uli-e (j.. ]j;>ut- ar'ore-,        d> -
plafanes. A pivs       cette petit eglise ii              v a uî>-• nmiv d.              et
apres cette descente unt.* plaine large et longue. laiţiielle va tout droit vers Karilhene. Et cette Karitheiio e-t une grande viile au pier! do la montagne. et tont en haut il v a une vieille fortere--e. mai'- ruiti: le site o.st beau, les eaux bonnes. Ies vign aimn dante-, et on v trouve des citronniers, des orangers.       des eitmirners-eodre-.           des tignier.".     Kt a
droite de la descente dont il        a ete parlo.         piu- bas.   on  a  une souree
d'eau, et plus bas tjue cette souree un petit vi Unge en guise de t<h\t‘n-////.'(fief), ijui s’appelle Ivizvan-A ga : et pres d-> vi'lng" il y a une eglise. de pierre. Plus bas o;i trouve une faillo provo<|Uee par les eaux, et un ruisseau mediocre v coule; eţ dans cette valh-e :1 y a une pefite fontnine de pierre. A partir de cette valh'e. a gauche et en avant, la plaine dure encore i[uch|ue temps, puis commence le bois, la foret de chenes de diilerentes opeco- p.tdieno-Ceris. et d’autres arbres. Plus loin <|tte Ki/.vnn-A ga ;i y a d autres villages: et plus bas un ruisseau. avec un ltocage d an nes d nu tres nrbres. Plus haut (|ue le ruisseau commence' la montee ot nre< la montee la de--eente; mais Ieşite n'est pas eleve, pluto- de- greves. des broussaiile-, Et â la placi; des i|narlier- moine-ii y                       clairiere. i|iio      traverse
un ruisseau. et ce ruisseau vient d en haut. -<»ţis mont i:ot!V'''rt <le foret dont il a ete fait menţinu auparavnm: de nominvu-'s sources. une eau bonne. fraîche. mais da cote droit ’. Li a iranche. -ur tir.”
       1 11 es; .pi.<’» rr.i'-o -.vi              1      i-,   '.
188
cote elevee, il y a la viile qui s’appelle Leondari, puis, en bas. nne plaine couverte de broussailles. Et plus haut encore une montee et, aprfes la montee, une descente, tres âpre, et il y a aussi des broussailles qui descendent entre d’autres montagnes, tout aussi liautes, avec un defîle difficile. Elles contiennent le chemin qui mene vers Misthra, vers Monembasie, et on en parlera â la description du retour.
       107.         Le 28 juillet, partant de Leondari, nous campâmes dans la plaine, pres du village de Dschefer-Emi[ni], qui est sous une haute montagne, aprfes un chemin de cinq heures.
       La montagne commence ici, â la clairifere de Leondari, pres des sources. II y a une grande et epaisse foret de chenes de diverses especes, pousses, chenes-ceris, de profondes vallees, sites difficiles, grosses pierres. Et la foret dure environ deux heures et demie, et, lâ ou elle s’approche de la deraiere descente, il y a une source d’eau qui met en mouvement un petit moulin; il y a aussi un derbent (defîle), ou font la garde des martolodsches, sur un plateau d’acces diffîcile2. Apres le derbent, en bas, il y a un mauvais chemin, etroit, avec des descentes, de grosses pierres: le chemin est creuse au marteau, un kesme-kaldarym (chaussee). Et le chemin va en tournant sur la cote de la' montagne jusqu’â ce qu’il descend dans la plaine, et plus bas que la route il y a une profonde vallee, des failles pro-voquees par les eaux. Et la plaine s’appelle                  t'qq ’ApzxSiac.
 Et cette plaine a jusqu’â un certain endroit, du cote gauche, beaucoup de pierres et de broussailles, et â droite elle s’elargit notable-ment jusque sous la montagne, â Arcadie.
       Et Arcadie est une grande viile, residence d’un Metropolite, beau site, environs propres aux recoltes, vignes et vergers. Et ici dans la plaine, au milieu de la route, il y a une eglise et une fontaine •de pierre, et au, bout de la plaine on a une cote, montee et descente, des sites pierreux, et on descend dans une autre plaine, ou est le village de Dschefer-Emi[ni]. Et la plaine est celle d’Androusse2. Et le village de Dschefer-Emi[ni] est sis sur une haute montagne, sous laquelle on voit des villages et beaucoup de vignes, et tout
       2       II s’agit de Makri-Plagi, ou Dolfin et Yineenzo Pasta, provediteur de Modon, voulaient organiser la defense des G-recs, sollicites par leurs proelamations (Brue, p. 40).
       2       D’apres Brue, p. 40, le lieu s’appelle Lakos efc le ruisseau „Mavro Zoumena“ (il debouclie dans le Mer pres de Kalamata). On a la nouvelle que Modou est defendue par „douze compagnies d’infanterie et cinq de cavalerie'*.
189
 en haut de la montagne il y a un grand et beau couvent. qui s’appelle la Panagia Gorgopakoui. Et la montagne est trfes haute, d’une montee trfes diffîcile, avec un sentier de pietons. En bas, au milieu de la montagne, il y a un metoque du couvent, et prfes du village de Dschefer-Emi[ni] eoule une source de belle eau qui jaillit de sous la montagne du couvent et qui fait mouvoir un petit moulin.
      108.        Le 29 juillet, partant de Dschefer-Emi[ni], nous prîmes nos quartiers a Dschiichor, sur les bords de la Mer, aprfes un voyage de cinq heures.
      A partir de ce Dschefer-Emi[ni] commence la plaine, mentionnee ci-dessus, d’Androusse, qui s’elargit d’un cote et de l’ar.tre. Elle est traversăe par une grande rivifere, pareille â la Dâmboviţa, qui sort des montagnes qu’on voit en face du mont couvert par cette foret; un pont de pierre la surmonte. La plaine contient des villages et beaucoup de vignes; on v fait de belles recoltes. A la droite de ces villages, sur la cote, on a une vieille forteresse qui s’appelle Androussa: ily a aussi la residence de l’evâque 5Av§pouacrjc. Mais avant d’arriver â ces villages il y a une grande viile qui s’appelle Nissi, oii il y a beaucoup de maisons, d’eglises, un mo-nastfere; il y a aussi un grand palais de pierre, ou residaitle pro-vediteur de Coron, lorsqu’il y passait l’hiver avec ses soldats1. Et l’eveque ’AvSpooaav)? y reside; car l’ancienne cite d’Androusse est deşerte et son eveche a sa residence â Nissi. On conserve dans cette viile le grain, c’est-â-dire le ble, l’orge, le mais dans des fosses, et ces fosses sont pratiquees des deux cotes de la voie. Et cette plaine continue jusqu’au bord du golfe de la viile de Coron. Et â gauche,. par ou passe le chemin vers Dschiichori2, il y a beaucoup de vignes,. et apres les vignes â droite un bois epais d’oliviers, — et on y fa-brique beaucoup d’huile; et les vignes continuent jusqu’au golfe et dans les environs du village de Dschiichori. Et le village de Dschiichori est, ainsi qu’il a ef6, dit, prfes des bords de la Mer.
      109.        Le 30 juillet, partant de Dschiichori, nous campâmes. dans la clairiere qui s’appelle Kourt-bey, en face de Navarin, aprfes-un chemin de quatre heures.
      A partir de ce Dschiichori, en bas, il y a une vallee et un petit ruisseau qui descend de la colline, mais l’eau n’est pas bonne;:
         1 Des dragons (Brue, p. 41).
         2 Dans Brue: Giorou (p. 41).
  •'•:■:■      . ••                                                  r. lat avan; v {
                  :'-aa '•          • ’uis. a }>:••'•- av.>ir pa-->
  i! v a : *:::••         :■        î* i: r > ^ - a 11. ti ./an hotine. f
                                                                                                        \
  *-• :>?                 *:    < ;•>  U'WDr»                 Mrmnnt  I
                                                                       I &
  . A !-r-’ - i- *,> tr. ;■-au •■''inni                        «Io    irraudr-
                                                                    \ aii-’-''. < t a u;\i:c!t-' îi v a mi \
■ i.
i
i'.voitaua-/' l • ".*■ ;i. >iui
      la viii,
                               Iii'. 1;; "i'i la f. ir:rr--'.-o. il V a un | 'i:-" ., ui .’a.-~r aa ju-Mii â <• • <; u Yl • ■ntrr dans la .'ii':-: et >ur                                  1
 i1 ;■* * î a *1 n ’ -1; ■ ■ ■-' Pata- la, P r/Pa'. "-a l.r -ip r.-t tiv- Im/iii «a t                                 f
                                                                                               l
     -/ÎL- t-' >i;i;ia -ii-- . L: !•- i aan a :i avani pa- le noinlua- >n 1 li>ant              jf
 ' 'Mai' p-aia i/ara- :* oi. iir--at *rtir aussi onix «jui s'v trmiv.'-                                               t
 p. - ■: i u                         i: : !•■'    Fram--. a .a/a Ir urs tenimos «t                   leurs en ta nts. 5
        un- 'iir 1! ' vaa-;ai::-; .-î rnvr.vr- a t’ori’ou. lOt. enuinir la                       |
        •  >';ait ni::!*'••. •                                              *n mi: -n aux min*/.s ot 011 iit cronK-r le
 1 ;* v..-:\- ia. {..n-t--, 1raYa-, d<- î.mr cote, >e pivsonteivnt an \ i/.ir !u; iirnit l-'-niinau-'.                         Fiu- loin «jiio lr e hem in 15ui                         va â Cornii,
     a                 la i/Ta:a!• ■ ;••>!!!■• tjui -■• t:i;-!”v \a-rs Konrt-l<ev:      ou dl voit
 -     ii              iani-’S. ip-- aa Uit ■’•*/> rt de- iles('*i!Kr>: I t nil triMIVr
 "i d<-- *u ;■<- -■- ii-/au >! ta-' villa^. ' nu pied de la montagne. piu- 1-'in ra.:- o-ttr i/raud-- ivi!'' il v * -n a nne autrr. potir ]••> pui-, < | i 13 va < i ;•■ > j - ,-a aau; .-ar Ic- eolliiies. par ilr j >;■< > i'<‘> n 1 i > ii               y    a ia-' via;,-' <•; <i• viilap--. [Ot â partir <i’un                      t vr-
 ii p-'iu; r* oa ai- ni--- un plaP.-au pirrrrux. liaut, couvert < 1 • ■ !>rou--il‘> '-pai"'-', Lt. apr<’-' < m - la mont-'-'* finit, la-lmut il v a ’de-il. - j >o> i !• 'aiiva^-'. ! ’ 1 n1 > .111 v unmemv la. i’orei de eia'-nr-tont--     o>|). i/r. j.-un-/ î>■ U'. di’n -'-c/r-s «;t ti mitre.- arhrrs.                      «jni
 ''■■■mi >nn- »•••>*,. jn-|U*a la rlairirn: «io Kourt-hrv. .101 amv< rrttr li'i'-r--  il y  a    u'i p/tu nii"-an, ijni licsi-i-iul da-- nauita:^nr<                   <1 «j 11
 ut:        'iaa- r.-;;,- i-ia;ri>-r---Îa îl v a driix u'rainlrs Miunv> liVau.
 1 uar < i > • ’■* 1 ■ -; i; mi rui'--au. 1 ani ia,-, ijni ra-1 j > 1 tis ^ranil--. a ii-’-> '•"iinu-ar.-na aî                  un-- l;ift n-t  < i ■ a - - i 11 >. â vont-/   <ir pirrrr,  --t a
 r;i;' < 1 ■ • c-11 - - //,v < ..•/* u: 1 - - <■>•:]-i s 11 un ^(ui-iinlnti ti.- pi--ri/-. ju-iju’a
 v ’■ 111 ’ n "; 1 v • • i i • - .!•• Xa’.’ariii !. 1-.: par < • - * t - - vuic    l’.-au rntiv  dans
        ----■ a p”'                   ' un îraj.-t  <i• • piu-          i!e d-.-ux ln-ure-, 101 l.-au
 " ':i 1 -4': -'r - li" na-î .-a na/u v.-ai -a: un                      } »■ -1 i t namlin dan- la
191
       110.         II y a . deux forteresses de Navarin: Tune s’appelle Anavarini Nea et l’autre Anavarini Palaia. Mais Anavarini Neaestsise sur le rivage de la Mer, une forteresse bâtie par les Francs; dans les environs, en băut et en bas, il y a la plaine, ou sont des jardins, des vignes et des arbres: orangers, citronniers, citronniers-cfedres, figuiers; et il y a aussi des villages. Et Anavarini 1’Anei enne est situee sur une grfeve, un monticule, qui entre comme un pic dans le golfe de la Mer: sur le haut rocher est bâtie la forteresse. • C’est une ancienne bâtisse, que les • Yenitiens ont seulement reparee. Et le monticule n’est pas separe dn continent (bien qu’il paraisse a la premiere vue etre un ecueil); il a une „entree“, un isthme, qui n’est pas trop large: quatre, cinq chars pourraient y passer de front. Et l'isthme dure qnelque temps. La forteresse est belle, mais elle est denuee d’eau, car on recueille l’eau de pluie dans des citernes et on la fait venir de dehors, par des conduites. Et ces forteresses aussi, n’ayant pas des soldats pour les defendre, furent evacuees et des mines creusees pour detruire les murs du cote de la porte1.
       111.         Le 1-er aout, lundi, partant de Kourt-bey, nous campâmes en bas, entre les oliviers, pres des jardins de la forteresse de Modon, apres un voyage de trois heures et demie. De Kourt-bey jusqu’aux jardins de Modon il y a des collines, des vallees profondes, des failles, des montagnes de roche vive, â travers lesquelles on a creuse une route, kesme-kaldarym (chaussee), et il y a aussi quelque petite clairiere, — mais l’eau manque.. Et, apres quelque distance, ou commence la descente vers les jardins, commence un bois epais d’oli-viers; et il y a aussi un village lâ ou le monticule se brise et ou s’ouvre le chemin vers Navarin. Et, apres que le bois d’oliviers finit, commencent les jardins des bourgeois, avec nombre d’arbres fruitiers, citronniers, orangers, grenadiers, citronniers-cfedres et figuiers, et chaque jardin a son puits d’eau bonne. Au-delâ des jardins il y a la viile reunie â la forteresse, avec de nombreuses maisons, et plus loin une place vide, qui s’etend jusqu’au golfe de la Mer; ou est bâtie la forteresse. Elle est bien situee, bâtie en quadrilatere, mais la longueur est superieure â la largeur, et elle
        1        D’apres Brue, il n’y avait plus dans le camp que 10.000 janissaires. La flotte de l’ennemi, qui attendait pres de l’île de Sapienza, ayait 42 vaisseaux, 2 ga-leasses et 2 „galiottes â bombes". Lasommation au gouyerneur de Modon aurait ete faite ce jour meme (pp. 42-43).
                                                                                                                                               O
 192
 est entouree de deux cotes par l’eau de la Mer, vers l’Est et le Sud. Et vers le Nord, c’est-â-dire du cote de ladite place vide, et vers l’Ouest (ou est aussi la grande porte, en face de laquelle s’eltive la cime d’une haute montagne, sur le bord de la Mer), elle est entouree de fosses profonds, garnis de pierres cimentees ensemble et reliees par des crochets de fer; et par ces fosses entre l’eau de la Mer. La forteresse a de grandes et hautes tours et, en dehors de mur, prfes du fosse, il y a des redoutes garnies de canons. Et, de meme, devant la grande porte et au-delâ de la grande porte, il y a encore deux petites portes: Tune est du cote de Kyz-Koula, vers le golfe, et l’autre vers la Mer. Et cette dernifere est faite avec artifice, dans la profondeur du terrain, de sorte qu’on ne peut pas en reconnaître l’entree, qui est tres etroite. Et Kyz-Koula est bâtie sur une grfeve de   pierre qui est prfes du fond    de la   forteresse, dans
 le golfe, comme     â Nauplie; la defense de la     forteresse    est excel-
 lente. Dans la grande forteresse il y a beaucoup de maisons, de palais, d’eglises, de citernes, et outre les citernes on a de l’eau amenee de dehors, par des tuyaux, auprfes de la montagne qui est en face de la porte. Plus loin que Kyz-Koula, dans le meme golfe, vers l’Est, â la distance d’environ trois milles, il y a un monticule comme un petit      ecueil, mais d’une grande hauteur,      qui  est habite.
       112.  Donc,   le Yizir, etant arrive avec     toutes  ses    troupes â
 .Modon, fit appeler aussitot le Tschaouch-Bacha et lui ordonna de se rendre dans la citadelle, en qualite d’ambassadeur, pour entrer cliez le provediteur et lui communiquer que, s’ils desirent leur bien et que leur vie soit sauve, ils ne doivent pas faire la mâme folie que les autres, mais plutât evacuer la forteresse, prenant tout leur avoir et laissant seulement leurs canons et la dschebhane, et sortir pour aller en paix ou ils veulent, ceux qui sont Francs, mais les raîas resteront â leur place et dans leurs maisons, ainsi que l’ont fait aussi d’autres raîas, et, s’ils ne sortiront pas de bon gre et s’op-poseront, ils doivent etre persuades qu’ils auront le meme sort que ceux de Nauplie. Donc le Tschaouch-Bacha, prenant le drapeau blanc et allant, d’aprfes l’ordre, avec cette mission, les sentinelles, l’ayant aperţu, en donnferent la nouvelle au provediteur, qui ordonna de le laisser entrer; il fut menfe honorablement dans le palais, devant le provediteur, et, s’etant rencontre avec lui, il exposa sa mission. Le provăditeur repondit qu’il n’a pas le caractere qu’il faut pour livrer la forteresse, car il n’est qu’un serviteur et il n’a pas reşu de son
 O
193
maître l’ordre de la livrer, mais, au contraire, lorsqu’il y a ete en-voye, celui de la defendre. Mais, en meme temps, il ne veut pas donner le pretexte d une querelle. Et, s’ils sont venus pour attaquer la forteresse, [ils n’ont qu’â le fairej, et, de son cote, il fera son possible pour repondre, et que la volonte de Dieu soit faite! Donc, le Tschaouch-Bacha ayant recu cette reponse, on le fit sortir avec le memes honneurs, et, se rendant aupr&s du Yizir, il exposa ce que lui avait repondu le provediteur. Et, ayant ecoute ses paroles, le Yizir se mit en colfere et fit appeler aussitot l’Aga des janissaires, le Dschebedschi-Bacha, le Toptschi-Bacha etle Koumbaradsclii-Bacha et leur dit d’ordonner aux janissaires, aux serdenguechdis, aux dschebedschis, aux toptschis, aux koumbaradschis de se preparer et de marcher le lendemain contre la forteresse, et ce soir-meme le Dschebedschi-Bacha, le Toptschi-Bacha et le Koumbaradschi-Bacha doivent faire des recherches pour savoir de quel cote on pourrait mener les canons pour les mettre en position contre la forteresse. Et, sortant de l’audience, ils firent tout ce qui leur avait ete confie, â savoir: 1’Aga des janissaires donna ordre aux chefs des ortas et ces derniers aux janissaires, aux serdenguechdis, aux Egyptiens et aux autres, et le Dschebedschi-Bacha, le Toptschi-Bacha, le Koumbaradschi-Bacha, avec leurs gens, monterent sur l’echine de la montagne qui est en face de la porte, pour faire leur reconnaissance. Et ceux qui etaient dans la forteresse, apres avoir donne leur reponse, eom-mencferent â tirer avec leurs canons, et un gros canon fut dirige vers les jardins, au-dessus d’un grand puits plein d’abondante eau de source, dans le but d’empecher par ses boulets l’approche des salsas (tonneaux) pour prendre l’eau. Et beaucoup d’hommes et de betail etaient tues, et, jusqu’â ce que les janissaires purent etablir leurs remparts, l’armee fut en grand manque d’eau, d’autant plus sensible, qu’il faisait une grande chaleur etouffante. Bien qu’il y eut aussi d’autres puits, on les avait remplis de pierres et de detritus de lin et de chanvre, mais il y en avait aussi de libres, car le tir du canon n’y arrivait pas.
      113.       Et le 2 aout on donna- l’ordre de faire crier par les telals dans le camp que les janissaires et les serdenguechdis eussent â prendre leurs armes et leurs pioches, leurs pelles et â se rendre aux remparts. Et, d’aprfes cet ordre, une grande multitude se leva et s’y rendit. Et, aussitot qu’ils furent visibles du cot6 de la forteresse, les Francs commencerent â les bombardei’ et a leur jeter des grenades; le feu dura jusqu'â deux heures de matin. Puis, les
  4129G                                                             13
194
janissaires s’etant retires, il cessa. Et, yers l’aurore, les janissaires donnerent un grand houdschoum (assaut), les fusils â la main, contre la forteresse, pour que ceux qui venaient ensuite pussent fîxerles remparts. Et ceux qui etaient dans la forteresse les voy.ant s’approcher, commencerent aussi â les affronter avec leurs fusils et ieurs grenades, et en meme temps ils tirerent des canons et jetferent des grenades, de sorte que le feu coulait comme des eclairs. Et, s’etant couverts reci-proquenient de feu, il dura incessamment jusqu’â deux heures du jour, apres quoi il devint plus rare. Et â cette occasion aussi un grand nombre de janissaires tomba, et, quant aux morts, aprfes que le combat cessait, on les enterrait, et les blesses etaient transportes sur des cliars et des chevaux au leilek-tschadyr, pour etre examines par le Dscherah-Bacha (medecin en clief), et, si on voyait qu’un tel peut vivre, on lui mettait des onguents et, en meme temps, selon la contume, on augmentait sa solde et on lui donnait un bakchich.
       114.       Le meme jour, mercredi, â trois heures, părut aussi Dolfin, le capitaine-general, avec sa fiotte franque, arrivant jusque sous la forteresse avec quelques galferes,—les autres, parmi lesquelles aussi trois grosses mahones, qui servaient â jeter les grenades, ayant ete laissees â Navarin. Son arrivee donna de grandes espefances de secours aux defenseurs de Modon. Et, aussitot apres qu’on eut apperşu cette fiotte, le Yizir fifc prendre des infonnations surle nombre des yaisseaux. Et l’informateur, gravissant la montagne, fit le compte de celles qu’il avait pu voir et, se presentant devant le Yizir, lui declara qu’il y a vingt vaisseaux et qu’on en voit encore d’autres, mais en tres petit nombre. Et il est vrai que tous les vaisseaux, grands et petits. ne depassaient pas le nombre de vingt-sept.
       115.       Donc le Vizir ecrivit aussitot au Kapoudan-Pacha, lui ordonnant de se lever de Coron avec toute 'la fiotte, l’avertissant de l’arrivee de Dolfin et lui reeommandant aussi de tirer des galferes les gros canons et les havans et de les envoyer par terre (car â Nauplie on les avait mis sur les galferes, â cause de la difficulte de les traîner par terre et des craintes qu’inspirait la fiotte franque). Et, d’apres cet ordre, il debarqua les canons et les envoya, et lui-meme partit avec la fiotte, se dirigeant vers Modon. Et Dolfin, l’avant su, fit evacuer la forteresse par leş marchands, les femmes et les enfants, francs et raxas, avec ce qu’ils avaient, et, les faisant monter sur des vaisseaux, il les fit conduire dans l’île de Corfou; et les seuls gens d’armes y demeurferent.
195
      Donc, apres l’arrivee du Kapoudan-Pacha avec la fiotte, les -galeres se rangerent au loin en face du monticule que nous avons dit se trouver dans le golfe. Et, les canons etant aussi arrives, un ordre severe fut donn£ de rassembler les janissaires pour un houdschoum (assaut). Et, jnsque vers le coucher da soleil une grande multitude s’etant rassemblee, et les canons etant mis en position, car ■on avait deja fixe les remparts, on commenca â tirer les canons, d’un cote et de l’autre. Et, les janissaires commen^ant energique-ment, â travers Ies balles, lenr assaut contre ]a forteresse, les fusils â la main, tiraient contre les redoutes et Ies creneaux et ceux qui etaient â l’interieur des redoutes et des creneaux tiraient des balles et jetaient des grenades en grand nombre, sans interruption, avec un terrible aeliarnement, des deux cotes. Et ce feu dura incessam-ment toute la nuit etjusnu'au lendemain, jeudi, â l’heure du dîner, puis il cessa â* cause de la tres grande chaleur.
      116. A ce moment, Ia fiotte s'etant rapprochee de la forteresse (car elle avait 1 ordre d’affronter Dolfin lâ ou le rivage decidera), et Dolfin voyant le grand nombre des vaisseaux, tendit ses voiles et se retira au large, et la fiotte turciue se rangea tout pres de la forteresse et en fit le tour. Et. un grand nombre de janissaires etant rassembles aux remparts, jeudi, â 1 heure de hindi, ils par-tirent dans un grand mouvement de hondnclwim. (assaut) contre la porte de la forteresse, les fusils â la main, pendant que les canons tonnaient fortement et qu’on jetait des grenades. Et ceux qui etaient dans la forteresse les repoussaient comme des braves avec leurs canons, leurs mortiers, leurs fusils et leurs grenades. Et les Turcs ■firent de si grands efforts avec ce houdschoum et cet assaut, qu’ils prirent dans la redoute du cote de la porte un cheval de frise, un tsrhaskouphclckil. Et les Francs furent effrayes en voyant un si grand assaut et la quantite innombrable des morfcs, et ils aban-donnerent cette redoute2. Et les Turcs, entrant, occuperent la redoute et s’approcherent de la forteresse. Et alors ils briserent aussi avec un boulet la lance du drapeau qui etait hisse au-dessus de l’eglise. Et â ce houdschoum tomberent beaucoup de janissaires. Et le Yizir, ayant reşu cette nouvelle, de la prise de la redoute et du cheval de frise, en fut tres rejoui, et il revetit du caftan le
          1 Cf. Brue, p. 44.
          2 Le fortin de Brue; p. 45.
• ■; I 1:111. • j »IJ ■ ■ j I( i: III -lll ‘ti ■                                                                               ;
        I1-* I !!• UI ]I III.■<!:.■! II. • .;                          . .> ... ,i;;; î; .                   •- • ;      r. . .
- 11 - II ; •>..!.•! |.!Mll    i;< .u »-.*       --1 11 ■ ■ j ...  ţ, .
■ ■ - < l tt *»11 - • •£ -.IU-*! .111- M.l.llliill Ii |.; ];■•;        ;         i.i;.::, . ;  r,.  ;                          ,
‘ohmii V| i: -|i-uj                ' i n t: ^ i:                j  ..jn,;t'
              '.1. .I.I'I) i:[ -'.11111..1 j iu. ■■■i;.;           m.;:,. -                                 u!'          ,;;;. .i;
] *u i.M m im *-.».!ii.'i| x ls'                          - Jî il ii • ;> - ..;u..ij >.; ■ .• r,1              :. i ;:.:i.;i i:j. .»
*)il.<iil.iji.l l.’ijliliii| ,i|   ).'  j     li i:-- i: |                             ‘;'j    "u             |    .-j   i;. • ■ j
.îii'.ii  ‘.'iu n j iki.) .ui.»[ -.'.hli: |i          .jn..i       -            v ■ ...r,.:••!.• ..ji                    tiu ii;
j m i im .Ti tiu [ii. '.[.'ian [ 11:    -.).tuj                                               ju ■: ţ ■ i:. .1 -iu; .1'j      ■[
jui:ai: -uituf uztiiul> ■ >! 11u.“i-             n\ 1>        ■>.> •,; imiii •• r.iui ;:ti! > i /           /n:.f, u.t t /./; ;i
.'.Kji-i:-!-.^.) •„-uuiisiuo.id - lip .!!'■- .ij            mii \;u". ijm.l' .j
        •p.iUAiij un .iUUiio.) ‘uiii[ ui: *••]■ ■.» ■ ji i; j-.-.î |t mm î; * u «;n}.                                          j
• s 1 * >j1 < i j^ ■>]> xn,i.» i: ls-tu: si iui \: - ■ ij. ~ . r: j ■..11i. I -1 j.i ;m v ..; i
-.1 n.11.>}.>|> xin:           -,i.)Ui.'.i..(i-,i -.,--ui:j                                                       i> ji -1;: j . .11;i; t; .
Mim ‘-■■'.l|i.li) s...i jiaiii- |i i'.|                      >: ■• .i '. (i-i:-                                          ; i, ,i
)•>   '|ii.'Ui.-ii.'.oi;.ni(i.) j ii.*] \ i:< j uii i.i -ji ui' .ni' '•!                      ......• •...•;.!•>*
) ii.'A li' M) .‘S mii xn.'.) .'[) -.'.)Ut:.i.'ii'-'                      ii* *u              iui:; ji ‘■•ir*!!
.'.i: 11' ]ii:.:.ini'cl ml) ‘.uiluuj                  .*i|"l! '■'[ <:         n i’u* '■> un .;-m'*-u:                    ' *:• i
■ mi |i iu.'ul'.'-uc.) .md .mi' )•' ,i...i .!-•' i: -.; n ■                                         -uui i:            i: [i n!'
i; i|!"( 1 »! jiAM.t.i . > i \ I m [ 11111 i • > v |  »:j ji')i--in: v ■ > i:.                      • .**.',;.•   -m i •:[■.- iu i
--•j| «| i: nu.'A.1.! iui’)..' ui|jc( i .‘j> - i ••[ •.»!;•■( j ...............................................  •;/.!•:      mj
-i.'tl h»[iu>a .ui |i . < j i n s .11,’( i ‘j.U'ii •*■»            *11!;";' •[* - • | ^ s - - ■ -ii -i t u j
• ni               n |»ti < x 1. i.i jiL’Jin: ,'U i 'i [ < i iu i | j: [ j*                                   x  in;..-• i i:
j--in: .'.mii. i)-ii".) .'.iii.’j      .i i (i a i u u I .iium! ‘.ti;,-i                               *j      ; i -         i:n
• ■îi I'i |iţiiii.'«| u[ i:    .‘[un:iii,<|)     jiua;:         >  .j                           • - .inu»...-; - oi      : : : ;
-•Mi -11jiui:<J.'.id           -t'| .mii         *t:|-.i||  -i:«l  ;n:;   * :i u- -»:[ ;-.j                                    .
-I"- . -i 11 u • j. > j > .iiuni i u. * a u. > i i -|i i»i> •                      *.•.!■:;                            • - ■[
‘j'.i.'iii.'tn.'iu.'iuiuii *j,i ‘-.nu                 .■] .im.: iu ■: .: .    ■           i     - ■ ■: • - *: ■ i ; \.
nptU'i! a in:.uu:                    >       .>[ )' |                -> ■' ■ ••
                    "iii'’ti  ■'!’ ■'!                                                      i:;,i ■:!
r.[ -.1..-j» jim« .:i> ■. »                                                               i         --^u .■• - .-j    ■; ;     ;
-••}> 1U:ai: .-ii i 'i [> j iui*’ [ i:[ - -: >: • .-mi -           ;>•                                      | -       •: .     ■
• '• ■ \'' ■ j; i.'v |                                i: ii                   »           j •  i:           ';i »    */J l
197
les Francs, etant extremement reduits, et aucun secours ne surve-nant, de nulle part, ils se decidferent â faire, dans leur impuissance, un peu de calcul et ils lev^rent donc le drapeau blanc, cessant les feux. Et, les janissaires l’ayant apercu, se mirent aussitot en marche contre la forteresse, s’imaginant pouvoir y entrer et faire preuve de leur bravoure. Ceux qui etaient dans la forteresse, les ayant vus et etant saisis de crainte, descendirent aussitot le drapeau et recommencerent a tirer des canons, des' fusils, â jeter de grenades, et. dans la grande melee qui s’ensuivit, plusieurs des janissaires tomberent aussi; ils se retir^rent donc, et le calme fut ainsi retabli.
       119.        Le meme vendredi, â l’heure de kindi, arriva un emis-saire du PachaJ, qui etait â Palaiai-Patrai, aux Castelli, avec la nouvelle pour le Yizir que les Castelli avaient ete pris2. Ce qui causa beaucoup de joie au Yizir et a tous les autres. Et il ordonna aussitot de fâire des demonstrations (ckenlyk), avec les mu-siques (daoulhanas) et les feux de peloton. Et le Kapoudan-Pacha en fit aussi des demonstrations avec les canons des galeres. Et l’emis-saire fut revetu d’un caftan et, apres avoir ete loue, il recut un present.
       Mais ces Castelli etaient bombardes depuis vingt-trois jours3, du-rant lesquels beaucoup de soldats tomberent; et, entre autres, deux Pachas, qui furent incessamment remplaces par d’autres4. Et la prise etait tres diffîcile; mais, ceux qui se trouvaient dedans etant tres chagrines, car ils etaient seulement 600 gens d’armes5, et, voyant qu’aucun secours de soldats ne leur vient de nulle part, ils vou-laient s’entendre pour la paix. Mais au commencement ils s’oppo-serent et sortirent pour une escarmouche; cependant ils crîiignaient pour leur sort. Et les Turcs, de leur cote, ne deşiraient pas moins une entente, car ils etaient aigris. Donc les Pachas tinrent conseil et envoyerent vers eux un parlementaire pour leur dire que, du moment que les autres forteresses ont ete prises et tous les raias se sont soumis, quel peut etre encore leur espoir? Ne vaut-il pas mieux se rendre de bon gre et pacifîquement? Et ils promettaient que, s’ils se rendront et livreront la forteresse, tous les Francs et
       ' Moustafa (Brue. p. 45).
       2 La 13 n. st. (ibid.).
       3 „Trois jours de tranchee ouverte11 (ibid.).
        1       Un de ces Paclias fut celui de Sivas, Kior-Ali; le nombre des morte serait d’apres Brue 300 et celui des blesses environ 600 (p. 46).
        5 Et 600 Grecs et Esclavons (ibid.).
.198
 leurs femmes, leurs enfants, avec leur avoir, pourront s’en aller en paix oii ils voudront; et les ra'ias demeureront â leur place et dans leurs maisons et garderont leurs champs. Car, s’ils ne livreront pas la forteresse de bon gre, on la leur prendra de guerre, et leur sort sera triste, parce qu’on les passera par le fii de l’epee.
      L’emissaire ayant port6 et expose cette ambassade, les Francs furent saisis de peur et d6clarerent vouloir lm*er la forteresse, mais qu’on leur donnât un acte avec les engagements qu’on leur avait promis, pour pouvoir amener avec eux ce qu’ils voulaient. Et ainsi, l’ămissaire etant revenu, ils choisirent un delegu6 de leur part pour l’accompagner â la presence des Pachas, et, leur demande etant exprimee, les Pachas ordonn^rent aussitot qu’on redige le trăite et l’envoyerent par leur emissaire. Le provediteur ayant reşu cet acte, ordonna immediatement aux Francs de prendre leurs armes et ceux qui etaient maries leurs femmes, leurs enfants et leur avoir, — bien que, auparavant mâme, beaucoup d'entre eux etaient sortis et partis avec leur flotte. Et le provediteur sortit donc, avec tous les siens 1 et leur avoir, pour s’embarquer et partir. Et, avant d’arriver au rivage, les Turcs tomberent sur eux. Les Francs, voyant le danger, lev&rent les armes contre l’ennemi, et dans la melee ils se blesserent griâvement entre eux. Mais les Turcs, etant plus nombreux, les acca-blârent et les firent prisonniers, chacun selon le hasard, sans compter ceux qui furent pass6s au fii de l’epee; car les Turcs ne voulaient pas observer le trăite, ainsi qu’ils l’avaient fait â Gruiordos. Et, tel etant le resultat, on en donna avis au Yizir, et, s’en etant gran-dement r6joui, il ordonna de faire des demonstrations, ainsi qu’il a 6t6 dit plus haut, et un de ces Pachas eut la charge d’admi-nistrer la viile. Et les defenseurs de Modon, ayant entendu ces decharges, comprirent que les Castelli avaient ăte pris et en furent bien attristes, perdant tout espoir; et ils se decid^rent â se sauver de la manifere qui sera possible.
      120.       Donc, le vendredi soir, avant le coucher du soleil, les Turcs ayant fait de nouveau de grands pr6paratifs d’assaut et les balguemez et les havans etant rang&s pour le bombardement, ils recommencerent â battre la forteresse, sans pitie. Les Francs qui etaient â l’interieur, voyant qu’ils sont cernes de toute part et qu’il n’y a plus d’espărance, se d6cic!6rent â lever aussi le drapeau blanc
1 II y avait eu ortze morts et trois blessâs (Brue, p. 46).
                                                                                         100
                                                                                          rr- ţ
fie l’armistice. Ce qu’ayant
 r~!
les Turcs. ils «ressi'-rent aussitot leurs feux; et la nuit tombait. bţ^/ils attendaient que quelqn’un sortit de la forteresse pour npprendi-eSds prefentions de Termenii. Et nu<sit*‘*t on en donna la nonvelle âtjţj Yizir aussi. Lt le provediteur. se rappelant ce que les autres Kfvâient en â souflVir et pensant rcîiapper vers le Kapoudan-Paclia, net* perdit pas de tmips ;i envover un «Smissaire dehors, aux Turciei, n'ayant pas lâ-i>as au port des: caîques pour y entrer, il sortii par la poterne, avee les autres qui pouvaient y entrer, et s’embarqua sur les eaiijues. pr*\ssant vers la flotte, vers le salut qu'offrait le Kapoudan-Paclia. Et ce dernier ordonna aussitot aux leventa d’accourir avee leurs ..sandal.s" et les recueillir sur les galeres. Et ceux qui ne trouverent pas de place, resterent dans la forteresse jusqu’au lendemain, les portes closes aux verroux. Et, le lendemain, apres le lever du jour, samedi. les janissaires ayant vu que p&rsonne ne sort et eraignant quelque stratageme, recommencerent le bombardement. Et les Francs ne tirerent pas meme une balle; et. vovant que la forteresse ne repond pas du tout, les Turcs s’approcherent des portes et commencerent îi crier qu’on leur ouvre- Et les Francs que pouvaient-ils faire, par frayeur? Ils choisirent un d’entre eux comme interprete et l’envoverent dire aux Turcs qu’il est delegue par le provediteur pour se rendre â la presence du Yizir et demander la grâce de leur vie, consentant a etre desormais des esclaves. Et, lui etant sorti et ayant ferme la poterne, les janissaires s’en saisirent aussitot. Et, voyant le danger, il mit son mouchoir autour du con, et se prit a crier: aman, aman, disant qu’il est depute pour se rendre â la presence du Yizir. Ce qu’ayant entendu, ils le prirent avec eux, et, d’apres l’ordre de l’Aga des janissaires, le conduisirent.
      Et, jusqu’â son arrivee, les janissaires se rassemblaient, criant qu’on leur ouvre et deehargeant .leurs fusils; leurs chefs commencerent alors a leur faire des reproches; et ils cesserent donc, et le conflit fut apaise. Donc, le Franc ayant ete presente au Yizir, il fut interroge : il declara etre envoye par ceux de la forteresse avec priere qu’on leur fît grâce de leurs vies, consentant a etre esclaves. Le Yizir lui posa la demande: mais quel est le nombre des hommes de guerre dans la forteresse et quel est leur avoir? Et il dit qu’il y avait eu 700 soldats francs et 200 ra'ias engages contre salaire â aider au transport des balles. de la poudre et d’autres materiaux; mais le provediteur, avec beaucoup des officiers
200
et des soldats, se sont embarques pendant la nuit sur des ea'iques et se sont enfuis; — „nous ne savons pas si sur les gal&res, vers le Kapoudan-Pacha, ou ailleurs; et nous sommes re^îes, un certain nombre, tout nus, car ce qu’il y avait auparavant a ete tire de la forteresse, avec les femmes et les enfants et le reste de leur avoir, lorsque notre flotte 6tait encore ici, et envoy6 sur les galeres*4. Ce qu’ayant entendu le Yizir, il decidă qu’ils auront la grâce de leurs vies et resteront eaptifs, ainsi qu’ils l’avaient demande. Et il ordonna aussitot au K6haia et au Tschaouch-Bacha de se rendre dans la forteresse, avec ordre de ne pas les tuer et de mettre par ecrit ce qu’on y trouvera, pour le prendre au compte de l’Etat. Donc, ayant pris avec eiix cet esclave et se rendant a la forteresse, ils la firent ouvrir et y entrerent et l’occuperent. Et, quant aux esclaves, qui etaient une trentaine, les ayant fait sortir, le Keha'ia les conduisit â la presence du Yizir, et le Vizir les confia au Mouhzour-Aga. Puis, ayant envoye vers le Kapoudan-Pacha pour qu’il envoyât le provediteur et les autres qui s’v seraient refugi6s, le Kapoudan-Pacha se conforma aux ordres et les envoya; ils furent confiăs au Mouhzour-Aga. Parmi lesquels quelques-uns furent demandes par les janissaires, pour en faire leurs esclaves, et, d’apres leur demande, ils les obtinrent; quant aux autres, ils furent envoyes au Bagne. Et trois ou quatre furent decapitâs. Et ainsi finit le si&ge de la viile de Modon: on designa un Pacha, des ortas des janissaires et des spahis de timar pour la garder
      121.       Puis il fit Seraskier Turk-Mehmed-Pacha [beglerbeg d’Anatolie], et l’envoya vers la forteresse de Măneehke, c’est-â-dire Monembasie [=Napoli de Malvoisie] 2, avec des ortas de janissaires, des serdenguechdis et des spahis. Etil ordonna au Kapoudan-Pacha d’y aller aussi, avec sa flotte. Et, en ce qui "concerne cette forteresse, bien qu’on ait discută aussi. auparavant, avec le Kapoudan-
      1      D’apres Brue, le Yizir lui-meme aurait refuse de reconnaître le premier trăite de reddition, conclu par le beglerbeg; de Roumelie, Sari-Alimed; il remplaşa ce dernier comme Seraskier par Turk-Ahmed, beglerbeg d’Anatolie (p. 47 et suiv.).. II aurait repousse meme l’intervention de l’Aga des janissaires. Lors du dernier assaut des janissaires, apres que le drapeau blanc fut leve, ils auraient tue „une centaine" de personnes et pris 250 esclaves, parmi lesquels des femmes et des enfants grecs. Le Kehaîa aurait sauve les autres, tandis que la pitie meme du Vizir est expliquee par des motifs d’avarice. Parmi les eaptifs, il j avait le recteur des vivres Marc Venier et Yincent Pasta, provediteur extraordinaire.
      2 Sari-Abmed alia, le meme jour, vers l’île de Ste-Maure.
201
Pacha, pour .savoir ce qu’on en fera, car il etait impossible de la prendre de force, on en avait parle aussi grandement â l’occasion du depart vers Modon. Et la decision etait dans ce sens: qu’il fallait faire tout le possible; si on ne pouvait pas les convaincre de la livrer, on devait leur promettre jusqu’â 2.000 bourses, et. si le general l’exigera, on Ini donnera un engagement ecrit pour sa surete, et tout ce qu’il demanderait encore, devait lui etre promis d’apres ses desirs. Donc, avec ces ordres, Turk-Mehmed-Pacha,Se-raskier par terre, partit avec les autres, et le Kapoudan-Pacha recut l’ordre de faire partir la fiotte. Et, avant son depart, le Kapoudan-Pacha elioisit un emissaire fidele et l’envoya â Monembasie, au general, lui ordonnant de dire ce qui est note plus haut, concer-nant la reddition de la forteresse. Et cet emissaire partit.
      122.      Le 12 aout1, le Yizir partit de Modon, avec toute 1’armee, commencant son retour, et on campa de nouveau â Kourt-bey, pres des sources, en face de Navarin; ou on fît halte un jour.
      Le 14 aout, partant de Kourt-bey, ils camperent â Dschiichori, sur le bord de la Mer, pres du golfe ou se trouve la forteresse de Coron, ou il avait ete aussi les jours pass^s.
      123.      Le 15 aout, partant de Dschiichori, nous campâmes pres du village de Dschefer-Emi[niJ, sous la montagne ou est bâtie le couvent de Yourkan, dont le patron est l’Assomption de la Yierge qu’on appelle Panagia G-orgopakoui, dont ii a et6 fait mention plus haut, â la description des campements. Mais il faut savoir que l’image de la Yierge qui se trouve dans ce couvent, c’est-â-dire la Panagia Grorgopakoui, c’est-â-dire: la «Yierge qui ecoute aussitot“ (les prieres), etait jadis conservee dans la viile de* Coron. Et, l’image s’etant enfuie â plusieurs reprises de Coron, se refugiait sur cette montagne, et, l'ayant trouvee lâ-bas, les ăveques, les pretres allaient, en litanies, la lever avec honneur et la reporter dans la forteresse. Plus tard, les bourgeois ayant vu qu’il est impossible de la retenir encore, leurs primats donnerent les moyens necessaires pour bâtir ici, sur le sommet de la montagne, une petite eglise, et ils y pla-eerent l’image; et ensuite les Empereurs chretiens firent â sa place un grand monastere.
      124. Le 16 aoiit, partant de Dschefer-Emi[ni], nous campâmes
         1 Le 22 n. st. deja d’apres Brue, qui mentionne le depart. un jour plus tot, des deux biîg’lerbegs et. de l’Aga des janissaires (p. 51).
: i
       >:i. .• u ’ ■ •;i: <!■ ■ ];i                • > >■ *iir■
a 'ii' ţ«Ivi" haut. <;u - ■ la r.u:;-- î>îfur.su<^ la * -1 • r — ■ ti.- Mon-
       L--     1< anat,                               partant «i.- I >;it!avi. nmi'    <-nm j
       la ;ii"ni:iapr.'-N un «-h.-uiin de ciut] 11■ >v 1 ;■ > dări -n Fa-. il v ;i un.- il.-N.-mt-- tîit'tici 1 <■» oit sont de. *•:. ai»r-'-N   etre «!».*<<•• -ii<itt «:aiin la vall-’e.  un                     torrent >,■
ouând il        j>1 >-vit. il a x>n i:"iir>: le   i-.-'t.- du                      temps il ;
N-.-ul.'-iu.-nt des               d'eau. Fius     loin na trouve un
et liante-      montaun-s.    ti.- ;■>><■ it•-î's nus.     un                      fni-iu.‘ I
juMiuâ un        --ertain point  on    a   une j> • tit«j foivt. av,
jailliN'Ttiiî.-. Lt pin- lom     oue   la  source, entre F-s detot
tarile, on ti*i.iiiV.* un villag • et des vignes: puis tl«.-s i carp-F-s. nu     tiIi 1etroit. IOf,    a   la place ou fut fix.
1 anii'---. Ies  montagnes pren.uent       une autre direction:
surzit uue sOurc>- tl'eau Fonne. tres grande, <jiii faifl nioulin.       101 plus Las, pr.-s tiu ruisseau proluit                               par c •
plun haut. sur la cote di.; !a montagne. il y a Feaucon et an-deNsus de la montagne. des villages.
       125.     Le 18 aout, partant de la source. nous prii.
t iei*s a Kriavrissi, h Si >. ui !•;- 1". 11înr’e Nt-â-dire â Froide" F apr.'-s                                    un  clieuiin de trois Ih-hivn.
       Apres la source. ie (-lieuiin continue dans la p. defile. puis. apres avnir travt-rs-’- |e ruF-eau. il eommen la cote de la montagne. â uauclc-, — inc- mont'-■ tres elle- continue f|iieli|uc temps. lOiisiiite ou dcNC-ud de no la cot.-,       par oii                              on descend. jaillit une sonn-e 1 >,•! 1.
apres cette vallee, remontant les colii nes. par des clu-mii oi: d-'st-'-nd tlans la plaine de Kriavri<Ni. |0t <-<-11• • plai uaie partout: elle a aussi des ^i-.'-ves, mai ■ 1-- sile e-a 1 moiitatrne il v ades vigm-s, des oliviei--;. de-, viiln^t-s: on a un-- s iiirc1 <jui sort. d’un moiiti.-nl'- de pieri-* aF'Oiriante. .pii fait marclc-r aus'i un petit monlin. toupnirs IraF-li--. Ft il v a a u > ^ i daiitr.-s -. < i i r < - - •«.-t arroNent le^ tv-rr-s de la'nour et les jardiii' d ■ la plain
       Le 10 aout. partant d>- Ki-iavrissi. unu. i-am
       '•        1...t ■ ■.:i:s.- ; ..-:r l:i _j- e'r:i • >î i:                          j.iv •
2d3
la plaine de Misthra, au-dela de la riviere (d'Iris), du cute gauche. au bout du pont de pierre, apres un chemin de trois heures.
       Ap res Kriavrissi, la plaine unie continue pendant quelque temps. Puis nous poursuivîmes notre route pres de la riviere de Misthra, qui sort aussi de ces montagnes, qui sont du cute gauche. vers Kriavrissi, et, suivant quelque temps ses bords, nous prîmes â gauche et, montant un petit coteau, nous descendimes ensuite dan- la plaine de'Misthra, d’ou on apercoit aussi la forteresse et la viile de Misthra. Et le pont oui surmonte cette riviere est en face de Misthra, mais un des anciens ponts, et il est tres haut, recourbe comme une voute, mais etroit, de sorte qu’un seul cavalier peut v passer. Cette pârtie gauche de la plaine est libre de recoltes: et on y trouve un petit bois de muriers. De ce cote, il y a de hautes collines, des'"vallees profondes, et parmi ces collines et ces vallees des villages et des vignes. Et derriere ces collines, pres du pont, apres un chemin de deux heures au pied de la grande montagne, il y a un monastere dont le patron est les Qnarante Martyrs, que le peuple appelle: twv â^ioiv Sapâvtcov. C’est un petit monastere assez joii, bâti avec l’aide des chretiens, par les efforts des moines, avec des cellules tout autour, des citernes d’eau â l’interieur et â l'exterieur, et avec tout ce qui est necessaire; et vingt peres habitent dans ce monastere; et autour du monastere il y a de nombreux oliviers et figniers. Plus bas que le monastere surgit des montagnes d’en face une belle eau, qui fait mouvoir un moulin. Et de l’autre cote de l’eau, sur Ia cote de la montagne, il y a des cavernes avec des cellules faites en pierre et peintes, ou habitent des solitaires, — site digne de la vie des anachoretes.
       126.        Et du cote droit de la plaine d’en bas, dont il a ete parle, du bout du pont jusque sur les cotes des autres montagnes, ou est la forteresse et la viile de Misthra, qui s’appelle aussi Misithra, il n’y a que des jardins, avec une quantite d arbres, de citronniers, de cjtronniers-c^dres, dorangers, de figuiers, d oliviers et de muriers. Car c’est ici qu’on fabrique cette soie abondante et cette huile abondante, comme â Coron, comme a Corinthe, et parmi les arbres, au bord des fosses, il y a des bosquets de roses marines. Car ils ont leurs jardins, separes l’un de 1'autre par des fosses. Et entre ces jardins il y a un grand village, qui s’appelle Magouli, avec des eglises de pierre, des moulins d’eau.. Car beaucoup de sources decoulent de la montagne de Misthra, qui arrosent aussi Ies jardins; et, en dehors
204
de cette eau, ils ont des puits dont l’eau est bonne â boire. De tres beau sites, l'air bon', muferrih.
       Et plus haut qufe ces jardins, entre eux et la viile de Misthra, il v a une belle plaine; et plus loin, sur la cote de la montagne, beaucoup de vignes, et plus loin que les vignes il y a le varouch, la viile de Misthra, c’est-â-dire la pârtie qui n’est pas entouree de murailles; beaucoup de belles maisons, un grand marche. Et la forteresse est sur la cote de la montagne, et entre la viile et la forteresse il y a une vallee profonde, par laquelle coule le ruisseau qui sort de la montagne.
       Cette forteresse a ete bâtie dans les temps encore plus recules, mais ensuite riparee et renouvelee par Demetre Paleologue, qui bâtit aussi des palais et un couvent de pierre. II y a aussi une Mitropolie, qui s’appelle AaxsSaijj.ovtac. Et au sommet de la montagne, dans le rayon de la grande forteresse, il y en a une autre, encore plus ancienne, dans un site tr&s eleve: les eaux qui coulent en bas partent de cette montagne. Et ces Paleologue furent trois freres, et Jean, le fr&re aîne, prit l’Empire de Constantinople et les deux autres lieritârent de la Morie, et en firent deux pro-vinces. Et Demitre prit cette pârtie, la Lacedemonie, avec les provinces ecclesiastiques et les forteresses qui sont tout autour: Monembasie, Coron, Modon, pârtie du Magne, de la Tzaconie.
       Car        le Magne          se trouve aussi entre ces montagnes, mais
ce sont des sites forts et etroits. Et leurs villes et leurs forteresses sont les suivantes: Kalamata, Zernata et Kelipha, et, apres que le Yizir fut arrive                 de Misthra, les                   primats  parmi   les anciens
du Magne se presentârent â lui et lui firent hommage, et il choisit un d’eux qu’il nomma leur chef, etlerevetit du caftan. Puis il envoya des mineurs vers ces forteresses, qui les ruinerent, et les engins qui s’y trouvaient furent transportes dans d’autres forteresses. Mais les maisons des Mainotes sont bâties sur les montagnes, sur le roc vif; ils ont de bonnes eaux, des sources, des troupeaux de moutons, des ânes, des mulets, des bceufs, des vaches, des porcs, et on produit les mulets en accouplant les juments avec les ânes. Le vetement des Mainotes et des Tzakones est compose de courts manteaux        blancs, et       ils se couvrent la                 tete d’un casque de fer qu’ils
emploient          en meme temps comme couvre-chef,                            comme   chaudron et
comme courercle, car ils font bouillir dans ce casque des haricots, de la viande et ce qu’ils peuvent, et ils s’en desaltferent. Et d’autres,
205
ainsi que les autres Moraîtes, portent sur leur tete un eouvre-chef de feutre, semblable au couvercle termine en goutti^re des pots, mais sans le manche, et ils emploient des cordons pour le fixer der-ri£re la tete, car ils le portent avec la gouttiere en face,—ce qui est ridicule.
       Et le frire eadet (des Paliologue) prit comme heritage la pârtie du cote de Palaiai-Patrai, avec la forteresse et les provin ces ecclesiastiques ânvironnantes et les châteaux de Patras, de Corinthe et de Nauplie, et lâ-bas, â Palaiai-Patrai, il bâtit des couvents, des eglises et des palais, et Demetre aussi y habita jusqu’â la fin de sa vie. Lâ-bas, â Patras, il y a un autre golfe de la Mer, et le long du golfe une belle plaine, des jardins, avec nombre d’arbres: citronniers, citronniers-c&dres, orangers, fîguiers, oliviers et muriers, car on y re-cueille aussi beaucoup de soie; il y a aussi nombre de vignes. Ici, pres de la viile de Patras. sur la montagne, sont bâtis des châteaux, sur une grande hauteur. Et toute la Moree est couverte de montagnes, des forts sites, ainsi qu’il a ete dit, liabitacle commode pour les habitants de lâ-bas, mais non pour les etrangers, car, si les betes sauvages, ours, loups, cerfs, chevreuils, n’osent pas y entrer pour y faire leurs tani&res, car elles ne trouvent pas parmi les rochers une place pour s’y cacher, d’autant moins les hommes! Mais il y a des liivres, et Dieu seul sait ce qu’ils doivent peiner pour se nouriri
       127.       Le 22 aout, partant de Misthra, nous campâmes âPerivoli aux ,,bagtsches“, donc aux jardins, en voyageant par la plaine et le long de la riviere de Misthra trois heures.
       Le 23 aout, partant de Perivoli, nous campâmes â Elos, apres avoir traverse la plaine, la riviere et le defîle mentionnes plus haut; le chemin dura trois heures.
       Lâ-bas, â Elos, la place devient plus large; et il y a un gros village, avec des jardins, et le golfe de Mer â gauche dure pendant deux heures, formant un nouveau golfe; et il y a aussi une eclielle pour les vaisseaux. Le Yizir y fit halte jusqu’â ce que le sitige de Monembasie prit fin, bien qu’il eut l’intention de s’y rendre lui-meme, mais, comme il y avait des sites diffîciles, des hautes montagnes, un defile 6troit? des regions sans eau, pendant sept heures, et comme le golfe de Monembasie lui-mâme presente des sites etroits, pierreux, denuis d’eau, on n’y alia pas, pour ne pas mettre en danger les armees, et
1 A Nevrokop (Brue, p. 53).
                                                                          2u7
 1 ui-inmâ tui'' entiwue et de j>ren<3r<■ ]’.-trL:-■ ut: il - îiv-rr.'* <!<>;;,• un
 fir 1 T*11• avec 1'oblication. pom- le recevoir. Kt ain>i il <■ îi->î>i; un d<-
 ses intimes et 1 envova avec le l.scliaouelilar-Lmini i*( av.-c !--> autr-
 Iiojiinies du Kapoudan-Paolia el du Sera-dvier. Kt. n vant <’tni
 â la pre.sence du \ izir. i! fut reru avec honneur. > i le Vizi;- Ini
 fit, Ie ceremoniei (|ui lui etait du. et, apiv> av(.»ir e-;po>e le but <i«■
 .sa mission et avoir montre 1 obligation, h- A izir ordonna au T> f-
 tenlar de lui compter l’argent et lui donna conir<’. Va h- Tefter-
 dar, d’apres ses instrudion.s, comj)ta tout cet ru-gent, li.ooo honr'es.
 selon ce que contenait l'obligation, et les deposa <-iitre ses tnains.
 Puis Venvove se rendit fie nouveau devant Ie Vizir, uni lui donna
                                                              i
 un hati-cherif d apres la conventinn (■ 11’ii> avaieiit conclus *>îi- mble. au tant pour le geii.!ral, qui (leva ir r<Vsider â Smvrne av.-c mi maison et recevoir le tain im periei 1 ( provi>ion journa liou-’ pom* les autres Francs, qui ne voudraient pas y nller, pour avoir !<■ droit (Vetre laisses libres, avec tout leur avoir. et nrenjir n^ni’-, ;;ss>ju ii Corf’ou. Et de la sorte, reni'-rciant. il soyiit, et :1 !’u; en voy' de nouveau avec honneur au general, pom* lui porier 1 :irg -nr i-t le hati-cherif. Et, les ayant re<;us. fut convaincu « nfiu qu’il ri y a aucune inteiitiou deru.se. et en fut tres sa ti sfa it. Et le \ izir ecrivit anssi au Kapoudan-Pacha pour <ni’il envovât des vaiss'-aux destines â trans porter les Francs. mais le general et tous Ies s;ens devaient etre etablis â Smyrne et les autres deposes â Corfou. Et il <'-erivit. en meme temps un autre ordre, secret, au Kapoudan-Pacha. avec ce contenii, que, „si lEmpereur apprendra <ju on n donn- une si forte somnie â de semblables guinonrs. portant dommage au lîhnsnc (Tresor), et qn ils sont partis avec de telies riches.ses. on aura a en pâtir; donc, pour faire semblant dobserver la convention et le trăite conclu par moi. il faut les faire embarquer tous. avec tout ce qu ils tireront de la forteresse, pour >e saisir ensuite de tout leur avoir (car de grand es richesses etaient concentrees dans la forteresse) et diriger les autres vers Constantinople. au Bagne et aux rames. renvoyant cliex lui le general seul”1.
       129. Donc 1 e general, apres avoir re</u 1 ardent, ordonna aussitot aux Francs de prendre tout leur avoir et de descendre vers les vaisseaux. Et ils descendirent tous. grand-- et petits. hommes et jeunes
         1 Brue n’en s:iit rien. II donne le texte itnlien de Ia iettre de reddition du 7 senlembre (p. fui).
 2i K
*■!srărit- • |ou:ie' 1; 11 >• ^. avrc tont ce iju îl- p.'-.-,'daient. parmi
• ux il y avan aii'-i 1-' î’ameux in *’•. i < *• i ii Kikinios. tjui, * '■ t a n t a (.'"ii'tantin>>ţ»]<_' lor.-'juo cot Km]11■ r«■ nr. Sultan Aluued. trunl'a ma-lade de la petito Yi’i‘1 >lc. dans >on palais de Xarajrat.-ch. du >’■ do 11 a"k--ui. rt. ledit Kmpereur ><■ trouvant tres mal. < n dan^er de mourir. et aucun <lf*s m<-iltM-in> asvml'le.' en conseil ne pouvant lui otre utile, Kikinios fut «'ij>j>t■ 1 <• aussi or aussitot, avoc sos retnodos, il lo remit sur pied. Kt lo Sultan lui tit do grands doiis ot lui ac-c-<rda fii moine temps un liari-cli* rif pour (jiio personno dans los pavs <lo rKmpereur. sur la suri'ace do la torre— car toi ost le texte—, ne lui purtat aucun prejudice. Kt, arrive â Constantinople, il iit tous m.'s efiort". avoc lo eoneuurs du kapoudan-Paclia. pour prouver <jii'i 1
• 'st ce moine Likinios ot ecliapper â son sort, mais il lui arriva comine au cliameau t]uand il alia vers le dieu Xeus pour demander des cornes et il resta sans oivilles. e est-â-dire <[ii au lioti dese sauver i't do tronver misericorde et honneurs. on donna lordre do lo pornire avoc 1 hati-elierif 1 i«'• au con, ot il finit tont autrement <(u’i 1 m* l'avait pense.
       (\>uant aux Francs, app\s los avoir ombar(|in's, on comnienca ă lo- dopouillor et â proudre tont ce tju'ils avaient sur enx; le Kapou-dan-Paelia confisijuait cos olijets et faisnit esclave.s leurs proprietaires. Iu ilavortit aussit>'>t lo i/,ir »|u’il s'en est saisi, avec tont leur avoir. Kt Tnrk-Melunod-Paelia occiipa la forteres.se et prit tous Ies em;ins. Donc 1'' \ i/.ir onvova lo Tefterdar pour mettre par ecrit tont ce, i;u'i! trouvera, et. v <-ntrant, il nota tont jus'ju’aux moiudros delails car il resta <juol<[ues jours dans la forteresse, apres le depart du Vizir. Kt il re prit l'ar^ent iju’il avait dorine. Kt, ijuant au ^-onorai, il l’envova au Vizir. Kt, etant venu ilovant le Vi/.ir, le general dit: „Kst-co la manieri' dont Ies ^ramls tiennent leur parole?" Le \ i/.ir repondit: „Mais j’ai 1 *i.• n temi parole, car j’ai domn' I’ari;ent d'apres notre convention. mais jo n’ai pas promiscue tu ne seras jias esclave avoc Ies autres1*. Kt il le donna i-ntre Ies mains du Koul pour le retonir sous sa uardo. Puis il iit rapport ă 1 Kmperenr de tont ce ijui >'etait pas<(‘ ot de la prise du la furtei-i-.se. Kt pour eotte pri>e il iit faire des demoii''trations, des deeliar^es do canons et de l'usils, avoc la mii'iijue (ilunnUcltun ). Kt i! envova Imi.s los autres prison-niors a (_'■ mstantinoplo, au Ha^ne ot aux iraK-ros, ot il prit aiis-d boau-couj> dautros esclave-,.
       130.  Ici, â M<.neml'asi.-, !e \ i/.ir <l*• p*»a TA^ados jani--airo-. -un-,
209
 plusieurs chefs d’accusation, mais le principal motif etait pour, prendre ses biens, ce qui fut fait, et il fut envoye d'abord en exil, puis on lui prit aussi la tete. Et â sa place fut fait Aga des janissaires le Kehaia-bey, temperament tres mou et faible intelligence \
        Donc, apres avoir donne le nezam (l’organisation) â cette forteresse, y ayant etabli un Pacha et ses gens pour la garder, le Yizir se leva avec toute sa troupe et toutes les arinees pour venir vers Nauplie, car il devait s’en retourner par les lieux par ou il etait venu. Et, itant arrive jusqu’â Tripolitza, il eut avis du Silih-dar de l’Empereur (qui etait arrive â Nauplie) que l’Empereur lui a envoye un Jcsletsck-kaftan (kaftan de ceremonie) et qu’il veut qu’on Iniindique la place ou il pourra le rencontrer. Le Yizir lui repondit de ne pas se fatiguer par ces sites difficiles, mais d’attendre lâ-bas, car il viendra bientot. Et ainsi il se decidă â attendre.
        131.       Le 10 septembre, le Yizir arriva dans la plaine de Nauplie et fît camper son armee plus haut que les Moulins, pres de la citadelle d’Hiline.
        Le 11 septembre, dimanche, le Yizir envoya le Kehaia, le Keis-Effendi et autres Agas, avec un clieval capara^onne, vers la tente du Silihdar-Aga, pour l’accompagner. Et, avant de le faire venir, il invita l’Aga des janissaires, qu’il voulait avoir aupres de lui, car il craignait de rester confus. Et, le Silihdar-Aga ayant 6t6 lev6 avec un grand alai, le Kehaia marchait â gauche et le Silihdar-Aga â droite, et les hommes du Silihdar-Aga portaient avant eux le caftan, le sabre et la masse d’armes, couvertes de dibas (draps); et le haticherif itait entre les mains du Silihdar. Et, selon la. coutume, lorsqu’il s’approcha de la tente, on leva les pieux qui l’entouraient, et, le Silihdar-Aga, entrant, mit pied â terre. Et le Yizir sortit â sa rencontre et, faisant une inclination jusqu’au sol,-le recut. Puis, etant entres tous les deux dans la tente, le Silihdar-Aga prit le caftan et fit le seleam (la salutation), d’apr&s la coutume, au nom de l’Enipereur, etle Yizir, s’inclinant de nouveau .jusqu’au sol, fit les remercîments habituels. Ensuite, tirant le hati-cherif, le Silihdar le tendit au Yizir, qui le baisa au collet, puis
       1 D’apres Brue, l’ancien Aga etait considere comme un commandant faible et comme un adminiscrateur malhonnete, ayant pris pour lui-meme les rations des janissaires inexistants (p. 57). II mentionne l’arrivee du Ivapoudan. le 1], et son envoi vers la Sude. Le 19 fut decapite Osman-Pacha, gouverneur deXauplie. pour satisfaire les spaliis mecontents (ibidpp. 57-58).
   41290
210
 il s’en revetit, plongeant d’abord la main droite, puis la main .gauche, pendant que le Silihdar tenait l’habit. Puis le Yizir fut ceint dn sabre, et le Silihdar lui tendit aussi la masse d’armes. Et, l’ayant prise, le Yizir la donna â son propre Silihdar pour la conserver. Puis, tirant le hati-cherif, le Silihdar le donna au Yizir, qui, l’ayant baise, le posa sur sa tete. Et il le passa au Reis-Efendi, qni, l’ayant deplie, se mit â -le lire, pendant que le Yizir et tous les autres meguistans (grands) restaient les mains tendues, en signe de profond respect. Et dans l’hati-cherif il etait honore plus qne les autres Vizirs, itant qualifii de Yizir-Azimym-Damadym Ali-Pacha, c’est-a-dire: „mon Grrand-Yizir, mon gendre Âli-Pâchai£. Et, apris que le hati-cherif eut ete.Iu, le Yizir le prit et le mit dans son sein. Et, comme il avait un caftan tout pret, avec des four-rures de zibelines, et un grand nombre de caftans simples, il en revetit d’abord le Silihdar-Aga, puis ses gens et autres parmi les A.gas du Yizir, a peu pres quarante caftans. Puis il offrit un banquet au Silihdar-Aga et le renvoya honorablement â sa tente. Et, lorsque le Silihdar voulut partir, il lui donna 4.000 ducats zendscherlis, et un cheval turc caparaşonne, et un bakchich â ses gens.
      132.       Le 18 septembre, dimanche, on celâbra le Bairam a Nauplie, sous la citadelle d’Helene, pr6s des Moulins, ou fut pre-sente aussi, a toute la Porte du Yizir, le cadeau habituel envoye par Son Altesse le prince Etienne, ( et le cadeau pour la Porte de l’Empereur fut envoye â Andrinople. Et on paya pour trois mois la solde des janissaires, des serdenguechdis et des spahis, d’apr&s leur reglement1.
      Le mâme jour, le toug de l’Aga des janissaires partit d’ici, de Nauplie, et le commencement de la retrăite de Moree fut fait.
      Le 19 septembre, lundi, partit l’Aga des janissaires, et apres lui les autres, suivant leur reglement.
      Le 22 septembre, jeudi, le Yizir partit de Nauplie et campa a Kourtâza.
      Le 23 septembre, vendredi, partant de Kourteza, nous. campâmes â la forteresse de Corinthe, ou nous nous arrâtâmes un jour.
      133. Et la nouvelle, envoyee par le Kapoudan-Pacha, y arriva
        1       Le 22, Abdurrahman-Ag-a, Tschaouch-Bacha, fut fait Pacha d’Alep (Brue, p. 59), le 23 Ahmed-bey, gouverneur des Castelli, Pacha de Salonique (ibid.). Le meme jour est pla'cee par Brue la paye de la solde.
<pie.  otant nil*' avec sa fiotte â Iile do Sud..' (qui                e-t j»r»■ > de I ii- d-
Crete), il   la pri-e; et los lurcs no l'avaiont j>i*i>■* janiai-. Lt on iit
aussitot dos demonstrations do joie1.
       Le    25                             septembre, partant de fîuiordos.   nou- oampâmos â
jMer.sinl iki.
       Le    2(>                       septembre, partant de IMersin 1 iîii. nous eainpâuvs ;>
Molare.
       Le 27 septembre, partant de Megare, nous campanie- â Men/.ili-Ivarv, c’est-a-dire â Karios.
       Le 28 septembre, partant de Karios, nous oampâines â Stife. c’est-â-dire a Thebes. Le mome jour. arriva un Kapoudselii-Haelii de rEmpereur, avec la nouvelle pour le Vizir qu’un fils est n<’ â rLmpereur; et on fit de nouvelles demonstrations de ioie.
       Le 20 septembre, eneore â Stife, vint la nouvelle que Sainte-Maure a ete prise, qui avait appartenu precedemment aux Tures: ■et on fit de nouvelles demonstrations.
       134.      Le 30 septembre, le izir partit deSttle avoc toutes ses armees, diminuant Ies haltes de la moiti/*, car l Empereur lui avait ordonne de venii* â Andrinople le plus tot possible2.
       Le 18 octobre3, arrivant a Kumurdschina, un autre Kapoudschi-Baclii de l’Empereur vint porter au Vizir un caftan garai de four-rures de ventre de lynx et une „aigrette de victoire‘\
       Et au camp d’Ouloufedschiler arriva vers le Vizir un autre Aga, portant la nouvelle qu’un autre fils ost ne â l’Empereur.
       135.      I ye 24 octobre, le \ izir arriva â Andrinople et prit ses quartiers dans la plaine de Demirdaseliler. pres de Kara-Ag-atsch.
        1 D’apres Bruc, In nouvelle serait arrivee v;t l’entree do la miit1' du 3: la eapitulation eut lieu lo 24-5 septemhro, npres \m sieire de six jours. Brue donne un recit assez etendu do ces cvenements (pp. oP-ti 1). — Le Sari-Ahmed fit savoir qu'il ne peut pas prendre Sainte-Maure sans la ilotte, mais deux jours apre? on sut qne la place avait ete evacuee (p. Gl^.
        2        Brue, le 10, raeonte la maniere dont l’etendard du Prophete fut renferiii6 dans son tabornacle d'artrent'. le eheik qui fit Ies prieros donna au "\ izir le titre de Ghazi, Yainqueur (p. 61).
        3        Le 11. depart de Thebes, le 17 arriveo Lnrisse, ou fut donnee Ia p.iye pour six mois; le 2o arnve a Seres Ibrahim-Ajia. en^o^e a \ ionnoj a"s ee la re ponsc, dateo du 1G septembre, du prinee luigvne. qui se declami! eontre cctt"
eruerre. __ Brue croit que Ies presents de Kumurdschina fu ren t une îVmrrure de
zibelinc et un khandsehar. — Le 2 novembre, a _Yak<>uf-Kendcl‘\ nouvelle de la prise de Spina-Lontra (ihid.. pp- G2-G3\
212
Et. avant 1 arriv»'e du Yizir â ses quartiers, l'Empereur sortit â s;t rencontre ;i Ourt-Bourgaz, trois heures de chemin. avec le Kr./ma-kam. le Moufti, les kazi-askers et toute la Cour imperiale. vour recevoir le scindsclialc. Et l'Empereur le rec/ut selon la eoutume. l’Empereur lui-ineme, le Vizir, le Moufti. le Rekiab et les autres mettant ])ied â terre. Puis. le Vizir ayant fait sa priere et avant baise le sol devant l’Empereur. il prit le sandschak et, l’avant baise, le mit entre les mains de l'Empereur. Donc, etant montrs â eheval. ils s en vinrent h Yemeklyk, oii etaient fixees les tentes de l'Empereur et du Vizir, et l'Empereur y donna un banquet au Vizir et â tous les autres. avant fait tendre trois tables. Et, apres le repas, ils se leverent et partirent; mais l’Empereur entra au-dedans du Serail, et le Vizir resta dans sa tente.
      136.       Le 25 octobre, dans la nuit de lundi vers mardi, mourut la Valideh, mere de l’Empereur Sultan Ahmed, epou.se de Sultan Meh-med ( = Mohammed IV) le Grand, â l’âge de presque 80 ans. Et elle avait dispose qu’elle fut ensevelie â Constantinople, dans la mosquee qu’elle avait fait batir â Scutari, et celui qui devait la transportor etait le Eekiab-Kannakam Mehmed-Pacha. Et le corps fur conduit en gi’ande pompe jusqu’â Solak-Tschechmessi, et puis le Rekiab le prit et s'en alia. Et aussitot un hati-cherif fut envoye pour sa no-mination comme G-rand-Seraskier â Baba (Babadag), â Bender, h. Iîotin, avec . l'apanage de Silistrie. Et on apporta les tt'tes de >ix autres Pachas.
      Le 7 novembre, lundi, l’Aga des janissaires partit de Solak-Tschechmessi.
      Le 12 novembre, samedi, l’Empereur partit aussi, avecle Vizir et tout son harem et toute l’arme^, vers Constantinople1. Et mes-sire le Grand -Pa h arn i c revint dans le pays par ordre de Son Altes.'O notre prince Io Etienne Cantaouzene Yoevode.
           1 O u i! arriva io '2 ml (re n. >t.. lo^orint, avec )■: Yi/.ir. ., vers Ie fn;rl
 dii IVc;. hor; de Ir: viile'" (Brue. p. O-J).
                       TABLA NUMELOR
                    Numerele se referă la capitole.
                                       A.
Abdulah-Aga (Casap-Başă), 97. V. şi Casap-Başa.
Achuria, 103.
Adana (Paşa de), 39.
                     Adrianopol, 2, 4, 8, 14, 19, 24, 76, 78,
   132-3, 135.
Agraphilor (câmpii), 48. Ahlando-Campo, 102-3.
Ahmed al II-lea (Sultan), 2, 3, 5, 8, -  11,  14-5, 18, 20-1, 32, 70, 76, 129.
   (fiul său Şehzadeâ), 14. (fiul său Selim), 21. (fiica), 21. (alţi fii),
   133-4.    (haremul), 21. (mamă), 136. Aidarlâ, 33-4.
Alcrania, 44.
Alexandra (munte), 35. Alexandru-cel-Mare, 29.
°Aksţdvopou (tou; sat), 29. Anadoli-Hisâr, 7.
                     Andrusa (cetate), 108. (episcopie), 108.
   (luncă), 107-8.
Anemoduri, 104-5.
Arapi, 21.
Araplâ, 34-5.
Arcadia, 107. (Kâjuzoc), 107.
Ardeal, 20.
Argeş (râu), 39.
Argos, 79-80, 84-5.
Armeni, 35, 95.
Arnăuţi, 76, 87, 91-5.
Arta, 22.
Aslan-Oglu (Mehmed-Paşa), 78.
Atena, 63.
Athos, 35, 81.
3Axeipoîîotr,Tot) (icoană), 30.
                                      B.
Babadag (Baba), 136.
Babâ-Bogazâ, 44.
Babâ-Eschisâ (Eschi-Baba), 19. Balabanlâ, 48-9.
Balş (Ioan şi Aniţa), p. 10 n. 2. Bamgilâr, 34-5.
Banecâ (râu), 31.
Bărbieri: Luca, 77.
Bender, 136.
Berechetlâ, 29-30.
Betleem (episcopul Malahia de), 102. Bilagana, 52-3, 55.
                     Bon (Buono ; Alessandro, ofiţer ve-neţian). 66, 86, 88, 95, 101.
Bosnia, 50, 56.
Bosnieci, 90.
Bostangi-Başa, 14-5, 35.
Boş-Torbalâ. V. Olimp.
Brâncoveanu (Constantin-Vodă, şi familia), 3, 4, 5, 6, '15 şi p. 6 nota 2.
Brâncoveanu (Doamna Marica), p. 6 nota 2.
Brâncoveanu (Aniţa şi Balaşa), 3. Brâncoveanu (Dinu), p. 6 nota 2. Brastos, 102.
Brue (Benjamin, interpret francez), 58, 72,
214
 Brusa, 4.
 Buiclâul (Iorga), 105. Buiuc-Cecmege, 18-9.
                                         C.
 Caimacamul, 135.
 Cânâclâ, 19.           .
 Cantacuzino (Ştefan-Vodă), 2,4,20,36,
    132, 136.
 Capigilar-Chehaesi, 11, 15, 57. Capucini, 95.
 Caragaciu, 129, 135.
 Caragiani (Nicolae), p. 5 nota 5. Carâ-Halil-Ceauş (localitate), 44-5. .Carasu (râu), 28, 33.
 Cariştiran, 19.
 Carol al Vl-lea (împărat), 8,117. Carol al XH-lea (rege al Suediei), 20, 22.
 Casap-Başa, 89.
 Castelli (dela Patras), 8, 78, 119,126. Cavala (cetate), 29, 35.
 Caval a (munţi), 28.
 Câzculă, .81, 111.
 Caziascherii,'14, 135.
 Câzlar-Aga, 14.
 Ceatalgeâ, 47.
 Ceauş-Başa, 11, 15,72,112, 120. (—E-mini), 127-8.
 Chehaia-beiu, 13, 72, 75, 77, 84, 86-7,
    90,  93, 96, 120, 130-1.
 Chilia, 98.
 Chiuciuc-Cecmege, 18-9.
 Chiurcibaşa (Manolachi), 77. Chiustem (râu), 45.
 Chiutaie (Kiitayeh), 4.
 Ciairchioiu, 33.
 Ciarcagi-başa (Ghiaur - Iusuf - Paşa), 58, 67.
 Ciorlu, 19.
 Conie (Cara-Ilan, Paşă de), 37, 42.
    (Ghiaur-Iusuf, Paşă de), 44. Constantinopol, 35, 54, 80.
                          Strade: Divan-Iolu, 12 şi nota. Stravrodromi, 2, 6.
   Porţi: Babi-Humaium, 3. Edirne-Capusi, 9, 12. Egri-Capî, 9.
         Ortâ-Capi, 8.
         Paşâ-Capusi, ,13. Sarai-Burun, 81.
   'Moschei: Sfânta Sofia, 3, 54. Ieni-Giami, 12. Valide-Giami 136. *
   Clădiri: Saraiul, 15. (grădinile -ului), 15.
         Arsenalul (Tarsănâ\ 8. Chioşcul Sultanului, 12-3. Saraiul Vizirului, 12. Paşâ-Chioşc, 3, 15. Tophanâ, 15.
         Saraiul Topcibaşei cel ve-chiu, 6, 7. închisori: a lui Boşlangi-Başa, 3,10. Furnul, 3, 4, 10.
         Bagno, 12, 128-9.
         Edicule, 3, 10, 35.
   Zidurile Bizantine, 15.
         Câzculâ, 81.
   Dregători: Caimacamul (Stambul-Caimacam), 14, 21. Stambul-Efendisi, 9.
   Soli străini: francez, englez, o-landez, 6. Capuchehaielele lui Constantin-Vodă Brâncoveanu, 4. Străini: negustori veneţieni, 7. Corfix, 57, 84, 109, 115, 128,’ 132. Corint, 64 şi urm., 78, 126. (căpitani de), 77.
Corint (munte), 65, 103.
Coron, 97, 108-9, 122-3, 126. (prove-ditorul de), 108.
Coşiniţa (mănăstire), 30.
Creta, 54.
Croaţi, 50, 56.
Cumbaragi-başa, 66, 69, 73, 84, 89-90, 112.
Curt-beiu, 109, 111, 122.
Curt-Paşa, 60.
Curtezâ, 79, 132.
Qusu-Iolâ (deal), 29.
215
                                         ' D-
 Damad-Ali (Gin-Aii), Paşă, Mare-Yizir, 2 şi urm.                         j
 Damalcu, 49.             .
 Dâmboviţa (râu), 44, 108.
 Daud-Paşa (localitate), 8, 11, 13 şi urm., 18-9.
 Demirchioiu, 47.
 Demirdeş (Demirtaş), 20-2. Demirhisar, 33.
 Demotica, 21-3. (Mitropolia), 22-3. Dereli, 48.
 Diana (cetate), 79, 102.
 Diarbecr (Ibrahim-Paşa de), 47.
 Diichiti (vătaful de aprozi Constantin), 77.
 Distonion (cetate), 54.
 Doiran, 33.
 Dolfino (căpitan-general), 66,91,114-7, (fratele său), 117.
 Dominicani, 95.
 Dindar-Turc-Mehmed-Paşa, 105. Dragomanul, 77, 120.
 Drama (Mitropolia), 31.
 Drapanon, 80, 90.
 Durbe-Ovasâ, 4-5-7.
                                          E.
 Egipteni (Ieniceri), 92-3. 95, 112.’ Egriboz, 56. V. Evripos.
 Ekaterina (localitate), 41-3.
 Elena (cetate), 79, 96, 102, 131-2. . Elini (vechi), 56.
 Elos, 126.
 Enos, 8, 24.
 Epaktos, 50, 65.
 Eseche. V. Iasâchioiu.
 Evrei, 29, 35, 95.
 .Evripo, 56, 59, 65, 80.
                                          F.
 Frâncească (Ţara), 7.
 Francezi, 58, 72, 82, 84, 88-9, 91, 94-5. Frânei, 35.
 Franciscani, 95.
                                        G.
Galata (Constantinopolei), 7.
Galipoli, 35.
Gebegi-başa; 13-4, 21, 59, 66, 72-3, 86, 102, 112. •
Geda (în Arabia), 3.
Gefer-Emini (localitate), 107-8, 123-4. Generalul (Moreii), 81, 95, 101, 103, 121.
Gerah-başa, 73, 113.
Germani, 5.
Gesri-Izdin, 52.
Gesriajder-Tannâc,- 31.
Ghiolbaşi, 33.
Gbiordos, 59, 65, 119, 133. Ghiumurgina, 21, 134.
Gianâm - Hogea (Capudan-Paşa, şi predecesorul), 7, 15-7, 29, 37, 57, 76, 90-1, 95, 101, 115, 117, 120-1* 127 şi urm.
Giichori, 108-9, 122-3.
Giptâ. V. Geda.
Gisri-Inge-Carâ. 39.
Greci (împăraţi), 30, 4-8, 62, 132. (preoţi), 29. (soldaţi), 72. (în Nau-plia), 95.
                                        H.
Hafsa, 19.
Hagi-Ovasâ, 47-8.
Hagia Georgitika, 103.
Hasan-Paşa (Bostangi-Başa ?), 3. Haschioiu, 129.
Hexamilion, 35, 64-5.
Hotin, 136,
Hristos (copacul lui), 83. Husein-Paşa (fost Yizir), 20.
                                         I.
Ianina, 50.
Iasăchioiu, 27.
Ibrahim-Aga (chehaie), 2. lemeclâc, 135.
Ieni-Chiupru, 20.
                        13-',. -!. -'0.          *'0-72.
                                                                          s'-v. 02. liL’. 11-. 12o, 130-2,
 ,.j ;
 ■ ■ r i; -. s! i n i. SI.
 .•ru'iiliui vpatriar!iul HrisantU p. f> î i ■ *î; i 2. inI>r<>!ii>riil-Ma!v, 3.
          .ara. !iS-5". smail,
 '! i! 111 i 1. V. Tino.
 7e 11;!i11>i• i, 51-2. uruo-I îurga'/.. 10.
                                                                  /,<lin, 50-1. râm, ol. iplaiu\ 10-51.
                   K.
 Kalamata. 12'!.
 Karitena, i0i>.
 Karve-. Y. Menzili-< Iară.
 Ka-la nil/.a, 102.
 Ka~loria, 42.
 K'.’I''plia. 120.
 Kiîros. ÎO-1.
 Kolo'irli. 102-3.
 Ivonieii. Y. <ionie.
 Krlavri'i, 125.
 Ki'ilayoli. Y. Chiuiaio.
                   L.
 Lacedonionia (Mitropolia do), 120. Lambrino < lordaclii. şi .soţia, Balaşa), p. i ii'ila 1.
                                                     Larisa, i 1-0. ('Mitropolia doi 45. 40.
 L;i-p>'p|iori, 4 i.
 Leondari. 100-7. 121.
 I.eurdeanu uStati. Ma re-Palia rnic 1, 77. IO:,, 13--.,
 LikiniO' i.IiicIiip, 120.
 Livadie, 52-0.
                   M.
 Maori. L'i-O.
 Maoiu!-'               -,a,   '.'7.
                                                   M, o i 11!-i i -11 i -111■; t- M11 -1; i fa-1 ’; t-; i, 5S-!, i.
 Mâinii; ,~a!\ 12o.
 Maina, 120.
 Mamona familie, 77-S.
 Maroa Ail>;i t Modilorana'. 35.
 Marea Neagra. 35.
 Marita irâu'. 22.
 Maronia (Mitropolia de\ 25.
 Mataragi-Başa, 05.
 Molara. 03-i. 101. (.episcopia doi. OU.
 Moglieri MaUril 24-0.
 Moneşelio, 121.
 Men/.ili-Carâ. (>1-3, 1 .'*3.
 Menzili-Megaiv. Y. Mogara.
 Mcrsinlichi, Gi-5. 78, 13:5.
 Mcleora (mănăstiri'. 4S.
 Minotlo dacob), 75.
 Misirlii. Y.T'lgipteni.
 Misithra. Y. Mistra.
 Mistra, 103, 100,J2H». (muntele), 120. (râul), 127.
 Modon, 07, 111 şi urni.. 120.
 Moliaimned al IY-loa (Sultan). 12. (Sultane), 12, 14, 32, 44. («fetele»), 12.
 Molos (cetate), 51.
 Monembasia, 100, 121, 124, 120-7. 130.
 Moraili («neguţaloraşi»), 102.
 M\ichli, 103.
 Muftiul, 11, 14-5, 135.
 Miihzur-Aga, 0, 75, 101, 120.
 MustalVi-Aga (trimes pentrn prinderea lui Constantin-Vuda Brân-coveanu), 3.
                                         N.
 Naiiplia (Napoli di Itomania, Ana-poli), 5S, 07, 72, 70, 7<S si urm., 00, 103, 111-2, 115, 117, 120, 120, 131. (Mitropolia .şi mclohurile), <SI. (biserica Sf. Para^ehiva), <S3, 85. ( Morile', 131-2. (generalul < 1 o), 00. V. şi Bon (Alexandrii'.
 Naiiplia (paşalacul doi, |()().
 Navarin (Anavarinn, I()0şi urm., 114, 122. (cel Nou. AYv/i, 100-10. -cel Yecliin. Piilnin), 110.
217
Nea-Muchlia, 103.
Nehri-Carasii (râu), 31. Nehri-Chiostem (râu). 44. Nehri-Şeftăli (râu), 41, 43.
Neopatrai, 49-50.
Neştiuta (mănăstire), 63.
Nisi (localitate), 108.
Nisyro, 49.
Notara (familie din Morea), 77.
                                         O.
Olimp (munte în Tesalia), 41,43. (mănăstirile Sf. Treime şi Sf. Nico-lae). 41.
Olt (râu), 38.
Osman-Aga, 97.
Osman-Oglu haznadarul (şi baş-cio-hodar), 10.
Osman-Oglu (Paşă de Giptâ), 3.
                                         P.
Palaia-Muchlia, 103.
Palaiai-Patrai, 119, 126.
Palamid (cetate), 58, 81-5, 87-9, 92, 94-5.
Paleologi: Dimitrie. 126. împăratul Ioan al VUI-lea, 126.
Panagia Gorgopakoue (mănăstire),
    107, 123.
Papi, 54.
Patragic, 50.
Patras, 55, 65, 78, 126. Y. şi Palaiai-Patrai.
Pelagos (localitate), 80-3.
Perivoli (localitate), 127.
Persia, 3.
Petalâ (familie), 77.
Petru-cel-Mare, 20.
Pharsale, 50.
Pliere, 23-4, 51.
Philippi (Mitropolia de), 31. Platamona, 35, 42-4.
Poloni, 2.
Portari (Constantin şi Iani, capuche-liaiele ale lui Constantin-Vodă Brâncoveanu), 4.
Pravi (localitate), 30.
Prevesa, 99.
                                        R.
Rechiab-Caimacamul («Caimacamul Scării»; Mehmed-Paşa), 3, 4-, 14, 17, 20-1, 32, 135-6.
Reis-Efendi, 72, 84, 87, 89, 131. Rhomanos (împăratul - Porflrogene-tul), 53-4.
Rizvan-Agâ (localitate), 106.
Roma, 54.
Rumelia, 30.
Rumili-Hisar, 7.
Ruşi (Muscali), 2, 46.
                                        S.
Sacsongî-Başa, 13-4, 59, 73.
Salonic, 29, 34, 38, 42-3, 45. mănăstiri şi Mitropolia, 35. cumbarahaneaua, 35. morile, 35. consulul frances, 35.
Salonic (golful), 43.
Samotracia (insulă), 25, 27. Santa-Maura (insulă şi cetate), 133. Sarâ-Saltâc, 23.
Sarâ-Şaban, 28-9.
Sarâc, 86. /
Saranton (twv afUuv; mănăstirea), 125. Sclieti. V. Xanthi.
Sclavoni, 60, 91.
Scutari de Asia, 81, 135. Seadet-Ghirai (Sultan tătăresc), 98. Serdengheşdi-Aga, 70.
Seres, 31-3, 45. (Mitropolia), 32.
Sf. Dionisie Areopagitul, 41.
Sf. Dumitru, 35.
Sf. Ecaterina, 41.
Sf. Grigorie Palamâ, 35.
Sf. Ioan, 32, 86.
Sf. Ioan (mănăstire), 102.
Sf. Luca (pustnic), 54.
Sf. Luca (mănăstire), 52-4.
Sf. Marcu, 66.
TABLA LUCRURILOR
                                          A.
Acoperi? (de cap). 12<>.                   !
Adalet-chioşchiu, 00, 05.                  ■
Adcliu, 35.
Agbiazma, 02.                              j
Aialcl, 2.                                 j
Alaiu, iuri, 13 si urm., 20, 37, 47. (or- j dici), 12.                            î
Alaiu-fopu, 50.                            j
Alifii, 113.                               !
Anini, 41, 41, 100, 100.                   ;
Anliriu, 7-1.                              :
Ape minerale, 24, 51.                      \
Arămuri*. 7V, 05.                          i
Arcuş, 17.                                 j
Arpinl. uri, 74. 05.                       \
Arzilial, 100.                             j
Aşternut, e, uri, 37, 95.
Aur, 74, 05.                               j
Avlac, uri, 30, 126.
Bacşiş, SG, 01, 113, 116, 131.      (al Ieni- j
    corilor). 18.                             j
Bapceă, ele, 32-3, 127.
Baie de fier, 33.                             ;
Baiei1. c, 126.                               ;
Bair, 47, 62. 106.                            :
Bairac. 72, 118, 120.                         ;
Bairam, 117.                                 '■
Balpbemez, uri. 16,       50. 65-6, 86,     00. .
    02. 120.                                  !
Baltagii, li.
Barulhane, 43.
Baslardii ^corabLA 15. 36. Başbacucule. i.
Baş-Ciohodar, 05.
Baş-galion. JG.
Bclcn, uri, 65. tv.i, 72. 115, i ls.
Boi tai pa Icrelor i. 15, Od.
Bezeslcn, 15, 45, î7.
Bivol, i. 50, Oii.
Blanari. 12.
Bobou, oaua, 7 4.
Boi. 8'>, 12<"<.
Bo>lanpii. 11.
Bctie, 74.
Boza şi bozacrii. -16.
Braua şi Imiirari, 16. 80.
Brâue. 12. 74.’
Brânişoare. 74.
Brutari. 74.
Buluc. uri. 05.
Bumbac. 30, 32-3, 53, 7i.
Burpiuri (,= bedenuri), 65.
Buric. 65.
Buric, 7 i.
Buzdupran. 131.
                                            c.
Căciulă. 12.
Cădii. 78.
Cadri:.riic£0>i. 118.
Cat’laii'\ 12-3, 15. 37, 30, 47. 57 O*.
    116.  110. 131.
Cai. 2. ^impodobiti\ 21. 127, 131. i mv,-Uaii . 36.
Caice şi caiccii, 8. 15, 55. 05. 12<>.
Ca icre. 74.
Căite. 74.
Calaciu-cal'tau. 130.
Calambohi ‘ porumb',
Căldări. 7<.
      tr.i Vizirului, !0.
 ;t:t;• i        pialra rana! '-.
 .-.•M.i         7i.
 amalia. :iI>,*. ‘.Ti.
      m\, :11 ■ •, r.:;, or>, in*.
 ' l:: ■ i . !'i. !, i t.
 n<•; >:i,      112.
 a:i:_v. S.i.
 :i nţelarie, Kl. a p a > ■. e. 71, 120. ap -tiv. 12.
 :11"• ’:tni■ • n.iifiul im’ Capiiilnn-I’asa), I
                                 i                   i
 ‘.o>.
 ’apn\ N'i. .       ii..--, <SM. i povestea nia- j
 tiiv/i cu -(•!<•), i'-2.                           t
 .1 j j r-i (i: l r< -. 12''.
 arbuni                    <_• -<■:irbimic!c-;). ;/t.
 arc, OS. <cu iw»i i. 2. ('< 1 • * cai). NO. ara aţi. 7Î.
 ar: i. Ti.                                         J
 ■ '-•'(Im. al'/, i!0, .jo. \\-~y. a-a j 'i, 12.
 a - '■ la *..•! 11 (mic ca-t'-l!. ML               ;
 a'.'fLv, ir,-*',. ia -a>. 7.                       1
 :i1;> fi. 12*‘>.
 :1':! 'iii.     72. 77. ;111.■ terii).      81.
 . i'' 11 i I j 11' ■: ] a, î.                      s
 a/ma. I Iii.
 ■ /.aa ■ t< if t! 11■ a ), .#<>. i a dă , ii.
 < ' a ' r U 1' ■]< 'd! i •• ( i. 1 If,.
alai, iii,    102.                  
a'i ’i'n ie   CU el' >po!.   i • ). 
a.-it,        i'i >.                
                     ,-i,. 1 .vrii* 
!• ai.'ii iu,                       
    ■    •;■!. 11> '-7, in.', a! 11.
• 'ii-'- ■ -t'.*.!■ î:if.'tni. ii. t'.2-i'.. 1"7.
t "a.-.iruvan. 1. i lihvn2.'.
Chilom.
Chindie, iv.i, 72. NO, '.'2, 110. 11 V'-'J Chiroma-tih<'>n, iM.
Chitii, 120.
('.'litri. H>'<. lln-l. 12!'.
Chivot. t“, 12.
Ciftiia.-, 20, :sr>. ii io.
( ambru ^salbatec(‘>2.
Cimpoiu, 12.
Ciobani, 12.
Ciomag, ol:o, 12. Oi’', l iiohodari, 12, 40.
Ciolpani, 02.
Ciorapi, 7i.
Ciorba.urii, li>, 72, S'.i, '.C,.
Cizme, 71.
Clondire, 74.
Coada (de lunca i, 70.
Coconari (salbatoci). *>:>-r>.
Coconi, l.'U.
Cocoşi, 7Î.
(iodi.şoara, 80.
Cojoc (tic lup, oaie, pisica i, 12.
Col, 10.1.
Copii din ca<;'i, i!7.
Coran, 12.
Coşuri de nuiele, Os.
Coviltir, lă.
Crame, »ii.
Cr-.-i[ii, iii.
Cruco. 74.
Cubide. 02.
Culme. i>7, 12.
                                       Cui;-- rob), 70. iofiţer de Ieniceri), I; Cula, e. 20. -ii, o:i, or., si, m. Cumbarâ, ale, iio şi urm., <j, n'-:-71-ii, 8 t, ST-'.T.. 1 iii-0, 11H. i !uiiili;i r.itrii, Oi. 112.
Curaţir-v. trupurilor (după lupta , :■ Cuşluc !vr<Tii''a di.--, Ns.
                                                          D.
I la ullia a'’ă i «la hu IIia ia-a. l!iU/.ă;a :e litara i. 11, 1::, .V.. 120.
221
Derbent, 35, 41, 43-4, 65, 107. Deriâ-Padişah (poreclă a Capudan-Paşei), 36.
Destic, 74, 89,
Diastimă, 42, 51, 81, 110-1.
Dibă, ale, 131.
Discos, 74.
Dizdar, 44, 78.
Dovâ, duvâ, 6, 11, 13, 69.
Dulămi, 74.
Dunanmâ (flotă), 15-7, 57, 115-7, 121. Duvâ. V. dovâ.
Duzi, 125-6,                     .        '
Dvere, M.
                                                        E.
Egheal, 3.
Epitrafil, 74.
Esame (leafă a Ienicerilor), 100. Esnaf (corporaţie), 12.
                                                        F.
Falangă, 12.
Fâşâc, 17.
Felucă, i, 24, 91, 95.
Feregea, 15.
Feştilă, 17.                          .
Feth, 98.
Fiare, 95. (în), 75.
Fiericele, 95.
Floricele (artificiale), 95.
Foc rar (termin militar), 93.
Foişor (de priveală), 69.
Frânghii, 95.
Frasin, i, 63.
Frigare, 74.
Fuioare, 74.
Furci, 74.
Furculiţe, 74.
Fuse, 74.
                                                        G.
Găini. 74. (pene de), 86.
Galbeni, 12, 21, 46. (zengirlii), 131. Galioane, 15-7, 36, 90-1, 93, 95, 101,
    114-6, 119-20.
Galioate, 15.
Gardurile cortului, 131.
Gârniţe, 52, 62, 104, 106-7, 109. Gebegii, 13-4, 21, 58-9, 67, 78, 84-5, 95, 102, 112.
Gebhanâ, gephaneâ, 2, 59, 66, 72, 83, 85-6, 95, 97, 112.
Gemeni, 9.
Gerahi, 9, 95-6.
Gevahiruri. V. juvaiere.
Ghecit, 30.
Gheme, 74.
Glastre, 82.
Grădioară, 82.
Grădiş, 126.
Granate, 69, 73, 87-9, 91-3, 113, 115. Granatiari, 72. .
Grătar, 74.'
Grâu, 108.
Grăunţe (= grâne), 108.
Gropi de apă, 62. (de grâne), 108. Guler, 131.
Gulianosi (peşti), 31.
                                                     H.
Haine, 95.
Haini, 77.
Halvagii, 14.
Hanger, e, 12, 32.
Har (-a da = a graţia), 91.
Haraciu, 7, 57, 66.
Harţ, 99, 119.
Hărţui (a), 85.
Hasechii, 14-5, 35.
Hatişerif, 128-9, 131.
Havaleâ, 35, 65, 80, 82.
Havan (top), uri (toplarâ), 58, 66, 68V 84, 90, 92, 115, 120.
Havuz, uri, 64, 83.
Iiaziirac (suliţă), 86.
Haznaua Vizirului. 47.
                                 Haznă, ale, 11,95. (cu boltă de piatră),
    109.
Hindichiu, 92, 111.
Hrisov, oave, 55.
                                 Hugium (asalt), 69-71, 87, 91-2, 94..
    113, 115-6.
O
222
Hunie, 43-4, 62, 64.
                                                     I.
Iagmâ (a da; a da iama\ 72, 95,119. Iarbă de puşcă, 43. 72, 94-5, 120. Iatac (gazdă de hoţi), 60.
Ibric, 74. -Icoane, 54, 74, 81.
Iemeclâc, iemellâc, 21, 29.
Ieniceri, 58, 67, 69-76, 78, 85-9, 94-6, 102, 105, 112 şi urm., 121, 132. Iepuri, 35, 126.
Ierbărie, 73.
Imami, 60.
In, 45, 74, 112.
Inele, 74.
Ingeniari, ingineari,- ingineri, 58, 82, 84, 88-9, 91, 94-5.
Iţe, 74.
Iuruş, 86-9, 92, 120.
                                                     J.
Jăcaşi, 105.
Jerebii, 74.
Jgheab, 32.
Juvaiere, 95.
                                                     L.
Lăgeâ (apă minerală), 24, 51. Lagum. V. mine.
Lagumgii turci, 94, 126.
Lămâi (copaci de), 24,106, l'10-l, 126. Lână, 74. (saci cu), 89, 94.
Leafă, 113, 132. (cărţi de), 100. Legătură (carte cu), 119.
Lei, 76.
Leilec-ceadâr (cort de căpetenie), 46, 60, 78, 96, 98, 113.
Levenţi, 16, 91, 93-5, 120.
Licurini, 24.
Lighian, 74.
Lin, 32.
Linguri, 74.
Litanii. 123.
                                  Lumânări, 69, 74, 118. (de vânt), 9i:
Lupi, 126.
                                                   M.
Măciuci, 12. (de piele), 12.
Măciuci (mânere), 17.
Măgari, 12, 126.
Magazii, 95.
Magune. V. mahone.
Mahone, 114.
Măhrămi, 74, 120.
Măidănel, 82.
Mălini, 64,
Mănuşi, 126.
Mărăcinaşi, 102..
Mărăciniş, 79.
Mărgăritare, 74.
Marmură, marmure, 30, 35, 54, 62. Martălogi, 35, 41, 43-4-, 49, 107. Măscărici, 12.
Mascaroane (măşti), 12.
Măslinet, 25.
                                 Măslini (şi măsline), 25, 30, 65, 83,
   108, IU, 125-6.
Mătasă, 74, 126.
Medici, 95-6, 129.
Meghistani, 11, 131.
Meidan, 111. •,
Mersini (copaci), 64.
Mese (= feţe de), 74.
Metale, 36.
                                 Metereze, 65-9, 71, 83-4, 86-7, 89,113,
   115-6.
Miel cu două capete, 10.
Mihimat, 5, 58, 73, 126, 129.
Mii, uri, 25, 29.
Minarele, 65.
Mine (de războiul, 30, 33, 58, 73, 80, 82, 84, 88-9, 94-5, 109-10, 126. Mineri, 126.
Miri, mirie (Statul, supt raportul domeniilor), 3, 39, 4-2.
Miţe, 74.
Molalâc (reşedinţă de mollah), 45. Mori, 24, 52-3, 79-80, 90, 96, 102, 124, (de vânt), 65, 81.
Morişcă, 32, 79,102, 104, 107,109,125. Mosor, oare, 74.
223
Moşii, 66.
Mucări, 74.
Muhafeze (reşedinţă de muhafiz),-' 51. Murtaţi (Turci renegaţi), 73. Musahibi (musaipi, favoriţi), 76. Musahiri, 21.
Musul, uri (muselin, e), 45. Muşavereă. (consiliu de răsboiu), 36. 90-
Muşchi (conserve), 74.
Mutbah (mutpac, bucătărie), 37.
                                                   N.
Nădragi, 74.
Nahie (Ţinut), 2.
Năramzi (şi năramze), 24,106, 110-1, 126.
Nardenchiu, 89.
Năstrapă, 74.
Năvoade, 33.
Nistir (= scalpel), 9.
Nuci (copaci de), 30.
                                                    O.
Oală, 74. (cu cornuri), 126.
Obrejie (de loc), 63.
Ocă, 31.
                                 Ogeac, uri (corp de oaste turcească;
    Ieniceri), 31, 70-1.
Ogeac-Agalări, 6, 13-4.
Oglingioare, 95.
Oglinzi, 74.
Oi, 12, 53, 86, 126. (piei de), 89.
Oltar, 54.
                                 Ordie, 20-1,61, 65, 74, 84, 89, 102, 112,
    122, 131, (târgul -ei), 95.
Orez, 32-3, 53.
Ortâ, ale (de Ieniceri), 70, 78, 85,105, 112, 120-1.
Orz, 108.
Ospăţ, 98.
                                 Otac, e (cort, popas), 86, 91, 97-8,
    131, 135.
                                 Oturac (popas), 24, 32,36-7, 47, 60,122,
    126.
Oţet, 74.
                 • P-
Păducei, 44, 102.
Păhare, 74.
Paici, 37.
Pălării, 74-5.
Paltini, 32.
Pânză de zid, 28, 53, 65, 81-3. Pânzături, 74.
Papură, 69, 89.
Păpuriş, 51.
Parale, 12.
Părângă, 3.
Parcane, 116.
Parmace, 15. (la stâlpi), 44.
Pâslă, 126.
Pateri, 96, 101.
Pături,. 74.
Paveze, 13.
Pene, 17.
Pere burtafoi, 102.
Peri sălbateci, 109.
Perucă, i, 74-5.
Peşcheşul (Ţerii-Româneşti către Vi-
•   zir şi Poarta Sultanului), 132. Peşchire, 74.
Peşte, 33, 43, 47. (mărunt), 104. .Peştiuri, 80.
Piepteni, 74.
Pirostii, 74.
Pirsicean (tutun), 28.
Pistoale, 105.
Pitari, 12.
Piuschiul, 12.
Plaiu de piatră, 109.
Platani, 106.
Plătică (peşte), 74.
Plug (şi sămănători, la alaiurile de ieşire ale oştirilor otomane), 12. Poctale (paftale?), 74.
Pod ce se ridică (pont-levis), 81.
Pod umblător, 28.
Polegniţă, 12.
Porci, 73, 86, 126.
Porumb (păpuşoiu), 108.
224
Postav, 15.
Postave, poslaje, -74, 95.
Potire, 74.
Povodnici, 13, 36-7-Prânzul mic (la Turci), 88.
Prapore (suliţi de steaguri), 116. Pravişte, 30.
Preoţi, 95-6.
Preveder, proveditor, 57, 66, 72, -75-6,
   95, 108, 112.
Pistol, 54.
Pronisimos (serbătoare turcească), 118.
Prund, uri, 106, 110-1, 125.
Psifii, 30, 54, 62.
Pustnici, 41.
■Puzderii de in şi cânepă, 112.
                                                    R.
Rachiu, 74.
Raci, 47.
Ramazan, 118.
Râs (blană), 134.
Răstoacă, 43, 47.
Răsufiătoare de apă, 54. Revărsătură. 51.,
Rodii, 111.
Rosmarin, 126.
Roşcove, 63.
Rufei, 12.
                                                     S.
Săbii, 96, 99, 105, 131.
Sacale, 112.
Săculeţe, săculteţe, 73, 87, 92. Sade-nagarale, 86.
Săgetători, 17.
Săgeţi, 17.
Săhane, 74.
Saline, 39-40.
Samuri, 15, 21, 131.
Sandaluri, 120.
Sănducele, 95.
Sangeac-şerif, 11, 135.
Sape, 74.
Saplaic (ciubăr), 63.
  Saraiu, uri (palat, e). 81,103,111-2,122. Sărării (= saline). V. saline.
  Sare (cămăraş de), 39.
  Sârmă, 12.
  • Sarnâciu, 29.
  Satâr, e, 74.
  Scală, e, 51, 81, 90, 109. (a cetăţii), 36. (de corăbii), 80.
  Scări, 69, 89.
  Schilă, e, 24, 28-9, 35.
  Scoabă, e, 17.
  Scule, uri, 57. (bisericeşti), 95. Securi, 74.
  Sepeturi şi sepete, 92, 94. Serdengheşdii, 68, 76, 85, 87, 92-5, 112-3, 121, 132.
  Sfârtoace, 74.
  • Sfeşnice, 74.
  Sfite, 74.
  Sfredele, 74.
  Sihastri în peşteri, 125.
  Simfonie (carte de), 119.
  Sirasir, 12.
  Slănină, 74.
  Smochini, 106, 110-1, 125-6.
  Soldaţi, 57, 72, 88, 91.
  Somachi (piatră), 30, 54.
  Somni (peşti), 31.
  Spahii, 58, 76, 78, 85,90, 95, 100,121,
     132. (timar -), 120.
  Spete (de războiu de ţesut), 74. Spete (de porc afumate), 74. Stânjeni, 28, 38.
  Steaguri, 112,119. (albe), 118. (prinse), 86.
  Steclişoare, 95.
  Stee (piatră), 27, 29, 53, 62-5, 79, 81, 102, 111, 124.
  Stejari, 107, 109.
  Sterne (cisterne), 29, 65, 81, 82,110-1,
     125.
  Sticlă, e, 74.
  Straie, 74.
  Strâmtură, i, 23.
  Strană, străni. 54.
  Straordinario (ofiţer veneţian), 66, 72-3.
Sură. aii, 74. Sur^uciu. I3î. Susam lansau i. 30.
                                                                                                         s.
     •'   /1 i ] u                    i j i -
     ; ”I;j, !•. 15. "’-vi, 71. ’oluri. 12.
 T.
 m;
Şanţuri. III.
Şasea nlâc, 80, ‘.la. ] 1S.
Şehid. 35.
Şenlâc. 21. 57. 80. 00. 110. 12'.). 133. Şervete, 74.
Şold (de porc). 74.
Şpanga, e, 73.
Ştreang, uri, 75.
Şubâ, 74.
                                            T.
Tabii, 05, 81-3,85-'.), 02. 04-5,111,110, 118.
Taigan, uri, SI.
Tain, uri. 0, 128.
Talere, 74.
Taleri, 21, 32. 70, 80, 00.
Tâmple (de biserică), 54.
Telali, 69, 113.
Tergimani, 58.
Tersană (arsenal'). 81.
Tesla, c, 74.
Tichie, 74.
Tingiri, 71, 120.
Tipsii. 74.
Tuiege. 12.
                  Topcii. 14, 21, 1)7.71, 78.87,91-5, 102,
    112.
Topoare, 74.
Trâmbiti. 57.
Treşlis, 51, 100.
Tuiu. tuiuri, 11, 37. 00, 84. 90. 102. Tutun, 28. 32.
Tuzimini (eminul sârii'i. 39.
Ttizulâ (Salinei 30. 40. 80.
                    u.
Ijci;i:n 1 >;tr 1   enrahi" cu: 0
          io.-i
Ulenmle, 0,U4.<
Undi'lemn, 25,/'o.r ,74. r ]ns. Unelte, 05, 105.
UHoaie. 35, 4()/.sl, 103, IM. Urşi, 120.
                    y>
Vacf, 0.
Vaci, 80, 120.
Vânătoare, 51.
Vârlelnila. 74.
\ai'uş. 22. .>0, ;,»7. 05, 83-5. Vârzoli. 48.
Vase, 114.
Velinle, 7'.
Veveriţe, 12.
Vin, 74.
Vulpi. 12.
                    z.
Zada. 92.
Za horea. 2.
Zale, 12-3.
Zapcii, 105.
Zărcule. 120.
Zăvoiu. 4 1, 1 Of'), 100.
Zeghi. 120.
Zeşli'i. 12.
Zihidii i V'. o >.
Xmicele. 01.
Zululeii, i 1.
Zvc/.de. 74.
: o
VOCABULARIU
                                               A.
Abai" .•! —cu .su'iiilein uuşm;ni t. '.Ti -\ 1 i n). S'.i.
.VJ< j>:î !iJic. Oă.
Amăna !jioi. 12.
Anola-d, apofa-usi i a so—               <>. 8.
A]iOlaşi>.
A)']lac. i"r'.
                                               B.
Ha laie f războiul. '.VI.
I.!i<ort.'f:uco. âi. N:î. in1'). !2o.
1 îiii’l)i>aiic.
„Bun-vcnil". 81.
                                               c.
C; > 11 'a luă do), 1 (>'».
                         C; palăili] (o;-a şu Iu i \ r»:i. ; viilnri, 8'
    - pi idului!, J2ă.
Ca taiiiciii, 7.'!.
Ca 11i' i — li;»a \ '.!li.
< '.'i' lii ■ Lrara nt!.
Ciuda! minunat ■.                 o.'!.
Ciudi a 0:;.
Colţuri do munte. ă::.
Cm!!'.din. 12'.'.
C..rl--, 2^.
< ă ■ 1 ■ n 13:• i ci'.iliuri , 111.
1 In-li : I advi.’!'!' , I''.
C> i't i~< >a ra. j'v.
Cl-ăllLTlllv;. fii.
< >1 •ini !     1 i 1 ■ ■ -ci i. â7, 72.
Emvasie. 1 |U.
                                                                    Iv/Jct u’Lipa). 7Ci.
                                                                                     F.
                                                                  Făllîăniia, I’i2, 101».
                               Fala (intăţişarci. :!o. o ido dealuri), .‘ÎL
                                                                                     G.
                                                                  (iuiret i i-;h’iKi), 7u.
(] i-i 1.' 1— d(j>), (.)2. 1 = yr (îi'O'iinc t= mulţime;, Cuba!, IUă.
                                                                                       I.
Iconomio, 70. inco-dişa ia so). inrod 1 nuiura fa), 12. Inolnliro, 72.
                                                                                     L.
Laturile ;a păzi), 117. Limba >a adllCo), ăd. Lopata (la: robi-, 120. Luai 'cmiluni;. fi.-».
                                                                                     M.
Mvii/il ! ţinta 1. f.iM. Miliani - --moşi"-a îl; ■. I
le muiiU
o.'olan), li ,Ş().
Mormânturi, 54.
Muferrih (= sănătos), 45, 126. Muhlet (= soroc), 6.
Mujdeâ (= ştire), 21, 57, 89, 119,133-4. Munticei, 30, 81, 83, 85, 110-1, 115. Mutachereâ (= hotărâre), 121.
                                           N.
Nezam (= rânduială), 15, 130.
Noian (= largul Mării), 82.
                                           O.
Oblici (a), 46.
Obraz (năvală de la; termin militar),
    87.
Ogiir (= noroc), 70.
Ordin, 97.
Ordinie. 112, 119, 129.
Ormi (= asalt), 88.
OstroveJ, 111.
                                           P.
Paradosi (a), 72, 77, 127.
Paradosis, 9.
Parola (cuvânt de), 75.
Păscos, 38.
Periusie (= avere), 119.
Piept de deal, 65.
Pietre (colţuri), 104.
Polivală, 13.
Polog (a zăceâ), 91.
Pombă (= pompă), 14-5, 136. Premeni (a — pe cineva din loc în loc, a-1 mutâ), 42.
Price (= minune), 9.
Pripec (?; prilej), 89.
Priponi (a), 126.
Priveală (= privelişte), 63. Prochimen (= obiect), 84.
                                           IR..
Raet, 128.
Răpşti (a), 18, 72.
Răpublică, republică, 5, 117. Răsărita soarelui, 69, 94.
Răzori (a), 26.
Rovinos (loc), 43, 65, 80.
                                          S.
Saivan, 67, 98.
Sămuire (= asămănare), 54.
Sânge (a lăsâ), 96.
Sărării (= saline), 40.
Săticean, 106.
Scalopatie, 83.
Scăpătatul soarelui, 92, 115, 120. Seleam (= salutare), 84, 131.
Semna (a — un loc), 84.
Sifaturi (= înfăţişări). 82.
Simfonie, 72.
Soţii (tovarăşi), 96-7.
Stenohorie, 112, 118.
Stenohorisi (a se), 127.
                       Supune (a se —, dealului, cetăţii, la asalt), 67, 69, 87, 89,94-5, 116.
                                          Ş.
Şirui (a), 115-6.
                                         T.
Tahmin (socoteală), 73, 112.
Tahsin, tehsin, 89, 119.
Tamaşâ (reprezentaţie), 12.
Teptil (= incognito), 35.
Teslim (a face = a predă), 4-, 120,128. Tins (Ioc), 28, '104.
Tocmit cu plata, 120.
                                         T-
Ţărmure, 65.
Ţintui (a — tunuri), 88-9.
                                         U.
Ucirum (drum rău), 53, 62, 64, 69. Urechiuşă, 17.
                                         V.
Vălceluşă, 79.
Vânzători, 88.
Varvari, 102.
Vera (= armistiţiu"), 57, 72-3, 75-6.
    119-20.
Vicleni (trădători). 88.
Vizerlâc, 2.
Voinici (=tineri\. 95.
                    Z.
Zăduh. uri, 69. 92, 112, 115. Zapt (a face = a luă), 57, 72
    99, 120, 129.
Zăticni (a), 54.
Zuliim (= tulburare). 7S.
  '~~X <0
1
ERATĂ        V,
 S po
P. 2: se pare că trebuie a se ceti: nahaiâ, nu chehaiâ. P. 41: a se ortografia Baş-Torbalâ, nu Baş-Tor-Balâ.
P. 56, r. 14 de sus: suprimă virgula după «grante».
P. 121: mutachereâ înseamnă: socoteală.