BIBLIOTECA FACULTĂŢII de Limba şi literatura română Cota i........... Inventar Îon Diaconu ŢINUTUL VRANCEI Etnografie — Folclor — Dialectologie IV Mioriţa Coperta: Silvia Şi Mirced Muntenesc» ION DIACONU ŢINUTUL VRANCEI ETNOGRAFIE - FOLCLOR - DIALECTOLOGIE MIORIŢA KS. IcSl r-* IV Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de PAULA DIACONU BĂLAN (F~~ c^~ PK- c. c: CC or. o EDITURA MINERVA Bucureşti, 1989 ISBN 973-21-0080-X ISBN 973-21-0081-8 TEXTE Reghiu BALADE Mioriţa mclvi14J — Mioriţî lai, Lai, bicălai, Di trij zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi; 5 Ori ieş’ bolnăvioarî, Ori jarba nu-ţ plasi, Ori apa nu-i buni, Or' tu ieş’ nebuni? — Stăpîni, stăpini, io Nu sin' nebuni; Apa n-i buni, Niia iarba-m’ plasi, Jo nu sim’ bolnăvioarî: S-a vorbitu, s-a sfătuitu 15 Baciul ungurianu Şî cu sel vrănsianu — Ci aj oi măi mulţi, Mîndri şî curnuti — Vria si ti omoari 20 La apus di soari. — Oiţî bîrsanî, Di ieş năzdrăvani: Di m-a omorî, Sî-i spui sî mă-ngroapi 23 Aicia, aproapi, în stîna di oj, Si hiu tot cu voi; Şî din dosu stîni Uni-n zac şî cîni. 30 Cînli sel măi îndrăzneţ Şî măi bărbăţăl Sî mă-ngroapi-n dosu stîni Uni zac şî cîni... Fluier aşu neu sel fluier aş 7 35 Sî rii-1 pui-n sel păltiorâş; Vîntu, cîn’ nj-a bati, Iei ni-a cînta, Oili ni s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi 40 Cu lăcrini di sînzi. De-isia nu măi ştiu. Ieram mititei, şî cintam cînticu ista: di zăsi, di unspresi anj. Da acuma-1 măj Ştiu? L-am auzit şî io di la părinţi nij, di la oamini bătrîni. (11 .XI. 1967), Reghju-^ghiâburj— — Mârija Gălăţâiiu, 70. MCLVII342 Io dim pârinţ l-am apucat cînticu ista: îi. di cin' lumia şî pămîntu! L-am auzi' di la tata-moşu neu; l-am auzî’_ cîntîn’: ni cînta nouî. Radu Bârcu-1 kema. Ă, hă-ă, da nu măj^ ţîj minţi di cîn’ îi mort: di vo şajzăş di ani. îl cînta; ghini pi poianî. Măi cînta şî mama, săraca: — Nioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi 10 Gura nu-s măj tasi. Ori ieş’ bolnăghioarî, Drăguţi mioarî? — Stăpîni, stăpîni, Stăpînaş ca tini: 15 Pi nimnia cu ghini... (sic!) Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ni măi tasi Cî ai doi siobănaş: La apus di soari 20 Sî ni ti omoari, Cî ai oi măi mulţi, Şî cai îfivăţaţ, Şî cîni ca bărbaţ; Şî sî Ai tb-ngroapi 25 To’ din dosu stîni, Uni zac şî cîni. -r- î^ioriţî lai, Lai, bucălai, Io ti-oi ruga: 30 Tu sî mâ disgrolq, Şî sî mă îngroKi în strunga oilor, în ziocu neilor, în zburdu riioarilor. 35 La cap sî-ni pui: Fluieraş di osu în si ăl păltior Cu frunza măruntî, Cu umbra rătundî; 40 Sî-ni pui fluieraş di osu, Sî-ni cînti duiosu; Fluieraş di fagu, Sî cînti cu dragu; Fluieraş di socru, 46 Sî cînti cu focu. O maicî bătrînî C-un cair di lînî, Di lînî di cănilî, Din drugî-ndrugînd, 50 Di mini-ntrebînd: „N-ai văzu' pi trii siobănaş Cu trii turmi di oi ? . . . Pi Tutova-n sus Mulţi oi s-a dus: 55 Trii turmi di oi, Cu trij siobănei..." Spuni mă-sa: — Nu l-ai cunoscut ? Feţişoara, lui: 60 Spuma laptilui; Okişori lui: Douî muri coapii — Coapti la pămînt, Niaziunsî di vînt; 65 Coapti la răcoari, Niaziunsî di soari — Mustăcioara lui: Slcicu griului ; Perişoru lui: 70 Pana corbului... Dipi cun sî vedi, -a-ntrebat: — Da di videţ Pi măicuţa mia, Sî nu-i spuniţ; 9 75 Sî spuniţ cî m-am însurat Pişti sel plai, C-o fatî di crai... Şî la nunta mia Soarili şî luna 80 Ni-a ţînu' cununa; în loc di lăutari Cînta douî păsîri mari... Săracu, sî nu prisiapî mă-sa cî l-a omorît... Atîta-i tot! Nîsi-un cîntîc nu-i ca ista frumos: 85 sî cîntî prelungat. Cu ghers ghini-aşa: Pi Tutova-n sus Mulţi oi s-a dus... Ş-o măicuţî bătrînî Tocmai mai pi urmî... 90 An zîs io aşa, -n cîntari; da sî-1 pui to’ ca la-nseput: aşa-i socotiala lui- (26.X. 1967), Reghju-Vâlia Milcovului — — Ioana Vlâjcu, 71. MCLVI111 — Nioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi; 5 Or iarba nu-ţ plasi, Ori ieş' bolnăghioarî, Drăguţi mioarî? — Stăpîni, stăpîni, Stăpînaş ca tini: 10 Pi nimnia cu ghini.. Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ni măi tasi; Nii iarba-m’ pla£i, Şî gura-n' tasi. 15 Da vorba di-asarî Şî di-alaltîsarî Aseia nu-m’ plasi; Cî ai doi siobănaş: La apus di soari * în experiment text.II a fost notat la o oră după MCLXV I (v. nota crit. 142). 10 20 Să ni ti omoari, Cî ai oi măi mulţi, Şî cai învăţaţ, Şî cîni ca bărbaţ; Şî sî ni ti-ngroapi 25 To' din dosu stîni, Uni zac şî cîni. — Nioriţî lai, Lai, bucălai, Io ti-oi ruga: 30 Iei m-or omorî, Şî m-or îngropa. Tu sî mă dizgrolci, Şî sî mă îngrolq în strunga oilor, 35 în ziocu neilor, în zburdu nioarilor. Şî la cap sî-ni pui: Fluieraş di osu în sel păltior 40 Cu frunza mărunt î, Cu umbra rătundî. Sî-ni pui fluieraş di osu, Sî-ni cînti duiosu; Fluieraş di fagu, 4 5 Sî cînti cu dragu; Fluieraş di socru, Sî cînti cu focu. întriabî maicî-sa di iei acu: Pi Tutova-n sus 50 Mulţi oi s-a dus... O maicî bătrînî C-un cair di lînî, Di lînî di căriilî, Din drugî-ndrugînd, 55 Di mini-ntrebînd: „N-ai văzu’ pi trii siobănaş Cu trii turmi di oi ? ... Pi Tutova-n sus Mulţi oi s-a dus: 60 Trii turmi di oi, Cu trii siobănei... — Nu l-ai cunoscut ? Feţişoara lui: Spuma laptilui; 11 65 Okişori lui -. Douî muri coapti — Coapti la pămînt, Njazjunsî di vînt ; Coapti la răcoari, 70 Niaziunsî di soari — Mustăcioara lui -. Sici cu griului; Perişoru lui: Pana corbului... 75 — Da di videţ Pi măicuţa mia, Sî nu-i spuniţ; Si spuniţ cî m-am însurat Pişti sel plai, 80 C-o fatî di crai: Şî la nunta mia Soarili şî cu luna Nj-a ţînu’ cununa; în loc di lăutari 8 5 Cînta douî pasîri mari. (26.X. 1967) — Aceeaşi. MCLlXm — Nioriţî lai, Lai, bucălai, Cu lîna ţîgai, Di trii zîli-ncoasi 5 Gura nu-ţ măi taCi; Oari Ci nu-ţ plaCi: Âpa dipi Prutu, Saria dim burdufu, Iarba dipi cîmpu? 10 — Stăpîni, stăpîni, Toati riii-am plăcu; Da mi s-a vorbitu Sii doi verj măi mari La apus di soari 15 Sî mi ti omoari, Şî sî mi ti-ngroapi To' din dosu stîni Uni-n zac şî cîni. — Dacî m-a omorî, W 20 Sî mă-figrQâpi din dosu stîni Uni zac şî cîni. Flujeraşu rieu Sî-1 pui-ntr-um păltîor; Vîntu, cîn' Ai-a bati, 25 Fluieraş ni-a zîCi, Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lacrîm’ di sînzi. Acuma sî-ntoarCi mă-sa, dipi Ci-a pus ufi cair în furcî: 30 Din furcî torSia (...-ndruga,) Şî din gurî-ntreba: — N-aţ văzut un nant Ciobănel? Oki lui : 3 5 Mura cîmpului; Mustăcioara lui: Slcicu griului ; Perişoru lui: Pana corbului; 40 Feţişoara lui: Spuma laptilui... Apăi cum o mîntuim? Am uitat-o... Parc-am avu' griza asta? Dac-aş h'i-avu griia asta, o-nvăţam!... Da nu ştiij cum j-a zîs mă-sa: 45 i-a spus cî s-a-nsurat; şî Crăjasa luj: Stiaua Cerului... Nu ştiij cum j-a zîs, cun spunj-acolu: cî L-a-figropat 50 Din dosu stîni, Uni zac cîni... Crăiasa luj ii Sapa şî lopata... Măj iesU Şi-n alfelju; da Cini ştii? Jo dacî nu ştiu!.. . (14.XI.1967), R6ghiu-Şîndilâri-P6iniţa ~ Sânda Urs6ju, 72. MCLX* — tfioriţî lai, Lai, bucălai, 1 în experiment text. II a fost notat la o ori după MCLIX (v. nota crit. 143). 13 Cu lina ţîgai, Di trii zîli-ncoa£i 5 Gura nu-ţ măi tasi; Oari si nu-ţ plasi: Apa dipi Prutu, Saria dim burdufu> Iarba dipi cîmpu? 10 — Stăpîni, stăpîni, Toati niia-m’ plăcu; Da mi s-a vorbitu Sii doi veri măi mari La apus di soari 15 Sî mi ti omoari, Şî sî mi ti-ngroapi To’ din dosu stîni Uni-n zac şî cîni. — Mioriţî lai, 20 Lai, bucălai, Di m-or omorî, Voi m-aţ îngropa To’ din dosu stîni, Uni-m' zac şî cîni. 2 5 Fluieraşu rieu. L-aţ puni-ntr-um păltior: Nant şî rătezatu, Cu vîrfu plecatu; Vîntu, cîn’ ni-a bati, 30 Flujeraş ni-a zîsi, Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lacrîm’ di sînzi. Dacî l-a omorît, mă-sa a-ntrebat di iei. Iei 35 a zîs sî nu-j spui ma-si cî l-a omorît; sî-j spui cî — M-am însurat C-o fatî di crai, Pi gurî di rai. . . Pi-o gurî di rai... ■40 Adicî: s-a dus pi dincolu... Lăutari mi-a fost... Da nu ştiu Cini... Nu ştiu: naşu i-a fost Sapa şî lopata... — Pasîrili m-a ciripit... 45 Am avut lăutari pasîrli serului... Soarili şî luna J-a ţînu’ cununa... 14 A luat o fatî di crai Pi-o gurî di rai... 50 Nuntaş: i-a fos’ păltinaşî... Nu măi ştiu, mamî! Am auzît-o di la tata rieu: setia tata pi cârti; şî jo am băgat-o la ureki. A via okelari, ş-o Cetia, colu: — Mioriţî lai, 55 Lai, bucălai... Setia, colu... L-am asculta’, cînticu ista, tfioriţa, şî di la tata-moşu Pogan. Pi tata-moşu neu şî pi tata rieu tot Crîstia-1 kema. Iera un om bun; cî cu iei trăiam la dial. Aviam mamî dj-a no doilia: m-alungâ; şî mă duCiam la iei, şî stam cu iei acolu. Sara, iei cînta din gurî, ca unkeşu... Io ascultan la iei, ca un copKil, acolu.., Di la lăutari? Nu!! Nu l-am auzît di la lăutari ! (14.XI. 1967), R6ghiu-Şîndrilâri-P6}niţa — Aceeaşi. mclxi,44 — Nioriţî lai. Lai, bucălai, Di trii zîli-ncgasi Gura nu-ţ măi tasi; 5 Ori iarba nu-ţ plaCi, Ori saria dim burdufu, Ori apa din uluâi? — Siobănaş ca tini Nu-j în draga lumi!... io Sei doi Cjobănaş — Unu, ungunanu; Şî unu, vrănCianu — Mi s-a vorbit Sî ni ti omoari, 15 Şî sî rii ti-ngroapi To’ din dosu stîni, Uni zac toţ cîni. — Mioiiţî lai, Lai, bucălai, 20 Sî li spui: Di m-or omorî, Sî mă-ngroapi 15 în zjocu miţ>arilor, Şî-n zburdu meilor. 25 De-i vidja o babî bătrînî Din gurî-ntrebîn’, Dim mînî-ndrugîn’, Tot sî-i spui: Cî m-a omorît 30 Sn doi siobănaş... Cî ni-a fos' nuntaş Braz şî păltinaş; Ni-a ţînu' cununa Soarili şî luna... 35 îl cînta un ghet om bătrîn; îl kema Toadir Drâguş: bătrîn, săracu! îl cînta pi la vesălii, Toatî lumia spunia: „îi om bun“. îl lua sî cînti, cî-i iera drag lui sî cînti. Nu iera om di daravâlj: jera om bun. îi dimul’ di cîn’ l-am auzît: îs anj 40 di-atunsi! Aghia-1 ţîu minţi: nu iera nant sini ştii si; iera di rielzoc, aşa. Avia păru mari: âtunsia nu sî tundia ca acu. Acu partia tineriascî zîsi: „leş’ bătrîn, nu ştii sî vorgheşti pi lumi!" îi lung cînticu; da pi săritj-aşa-1 spui. Io an 45 fos’ o finiei-aşa: numa-m munc-am trăit. N-am pria fos’ scoasî-n lumi: am stat măi mult acasî. Cîn’ ti pos* duşi pi la vesălii, măi auz. Da ti du£i cîn’ ai nădezdi-acasî; ai o ghitî, ai seva; n-o poţ lăsa sîngurî. (15.XI. 1967), Reghju-Scoruş — Stâna Beâănârju, 73. MCLXII i — Nioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; 5 Ori iarba nu-ţ plaâi, On saria dim burdufu, On apa din ulusi? — Siobănaş ca tini Nu-i în draga lumi!... 1 în experiment text. II a fost notat la două ore după MCLX1 (v. nota crit. 144). 16 BIW.TOTRn i^miTUU^DR LINGVISTICA ttYKKTaU CÂKŢi Hf. 10 Sii doi siobănaş — Unu, ungurianu Şî unu, vrănsianu — Mi s-a vorbit Sî ni ti omoari, 15 Şî sî ni ti-ngroapi To’ din dosu stîni, Uni zac toţ cîni. — Mioriţî lai, Lai, bucălai, 20 Sî li spui: Di m-or omorî, Sî mă-ngroapi în zjocu mioarilor, Şî-il zburdu meilor. 25 Fluieraşu lui (sic!) Sî-1 pui-n cranga bradului di sus; Vîntu, cîn’ a bati, Fluieraşu-a cînta, Oili s-or strînzi, 30 Pi mini m-or plinzi Cu lacrimi di sînzi. De-i vidja o babî bătrînî Din gurî-ntrebîn’, Dim mînî-ndrugîn’: 3 5 „Nu cumva aţ văzut Fisioraşu rieu? Mustăsioara lui: Spicu griului; Perişoru lui: 40 Pana corbului; Okişori lui: Mura cîmpului; Feţişoara lui : Spuma laptilui", 45 Tot sî-i spui: Cî m-a omorît Sii doj Ciobănaş; Cî rii-a fos’ nuntaş Braz şî păltinaş; 50 ]Sfi-a ţînu’ cununa Soarili şî luna. (15.XI. 1967) — Aceeaşi. MCLXIII Io an crescut la um boier. Iera-n Odob^ştj. Avjan ghiti şî oi; la oi ieram ieu. Ieram tînîr: nu făcusîm armata. Pin triispreâi ieram acolu. Di-acoly-an făcut armata. Dipi £i-am vini’ din 5 armat-an fost în sat, baâju. Stîna avja pîn la trii suti di oi, cî jera jemaşu-aisia. Iera iemâşu prost, şî nu putiam puni mulţi oi în cîrd. Aista ni-a fost iemaşu-ntodiauna. . . . KHoriţa-i dim bătrîni. Jo di uni jera s-o ştiu? 10 Cârti? Nu ştiu! tfioriţa o ştiu puţîn: am uitat-o. Porniala o ştiu, cîn’ pornes’ la cîmp cu riioarili: — Nioriţî lai, Nu vă plasi iarba dipi cîmp, Şî saria dim burduf, 15 Şî apa din uluc? Dj-acolia Dumnezău cu ja! Nu măi ţîu minţi... — Nioiiţî lai, Lai, bucălai, 20 Iarba nu-ţ măi plasi, Şarja dim burduf, Apa din uluc ?... îi di la bătrinj. O zîâi şî viorâri seja cari cîntî. Io atîta o ştiu. (27.X. 1967), Reghju-Vâlia Reghjuluj — ion Bîrcu, 74. mclxiv145 — Nioriţî lai, lai, Cu lîna plăvai... Di trij zîli-ncoaâi Guriţa nu-ţ măi tasi; 5 Nu ştiu si nu-ţ măi plasi: Iarba dipi cîmp, Sau apa din uluc? — Iarba-m’ plasi, Apa-m’ plasi ; io Di trii zîli-ncoasi... Asarî, la luninî, S-a sfătuit sî ti ompari Crăiovianu şî ungurianu... 1Ş Moldovjamj-a fos’ stăpînu oi; pi moldovian 15 a vru’ sî—1 omoari. — Dacî m-ar omorî, Fluieraşu rieu sî rii-1 îngropaţ în strunga oilor, în ziocu iieilor. 20 Dacî m-ar omorî... Vîntu, cîn’ a sufla, Fluieraşu-a cînta, Oili s-or strînfi, Şî m-or plînzi 25 Cu lăcrîni di sînzi. iQiorif-am auzît-o la băieţi cari cînta, cî sî duc dipi ghiti. Da am auzît, aşa, din feti. Da cari l-am auzît io-ntăi, a murit. Jera fetişQar, -aşa, to’ di-o samî. Ia cînta cu vorbi şî cu glas... 30 Di la vun unkeş n-am auzît-o; nisi di la lăutari. Io mă du&ian cu ia, cu ghitili, la păşuni, pi poianî. Ja cînta frumos, cî iera măj mărişQarî ca mini. (26.X. 1967), R6ghju, Vâlia-Mflcovului — Igana Mocânu, 76. MCLXV1 — Mioriţî lai, lai, Cu lîna plăvai, Di trii zîli-ncga&i Guriţa nu-ţ măi tasi; 5 Nu ştiu £i nu-ţ măi plasi: Iarba dipi cîmp, Sau apa din uluc? — Iarba-m’ plasi, Apa-m' plasi; 10 Di trii zîli-ncpasi Asarî, la luninî, S-a sfătuit sî ti omoari Crăiovianu şî ungurjanu. — Dacî m-ar omorî, 15 Sî mă-ngrQapi-n strunga oilor, în ziocu rieilor. Fluieraşu rieu 1 în experiment text. II a fost notat la o jumătate de oră ţjupă MCLXIV (v. nota crit. 145). 19 Sî rii-1 puniţ în âel păltior; Vîntu-a sufla, 20 Fluieraşu-a cînta, Oili s-or strînzi, Şî m-or plînzi Cu lăcrînî di sînzi. (26.X. 1967) — Aceeaşi. mclxyi146 — Nioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; 5 Si ai di nu-ţ plasi? Ori ieş’ năzdrăvani, Orj iarba nu-ţ plasi, Ori apa nu-ţ plasi? — Toati selia-m' plasi: 10 Mi s-a auzît C-a sî ti omoari, Şî sî ti-ngroapi în strunga oilor, în zburdu rieilor, 15 îm bătaia berbesilor... A sărit unu ungurian şî unu vrănsjan. .. Asel ungurian Şî cu-asel vrănsian Ii s-a vorghit 20 Ca sî ti omoari Şî sî ti-ngroapi Din dosu stîni Uni zac cîni. Şî sel moldovian a spus sî-1 îngroapi 25 Din dosu stîni Uni zac cîni. A^iia doi a spus cî sW îngroapi în strunga oilor, îm bătaia berbesilor... 30 pentru cî iei a fos' sîoban bun.., La cap sî-i pui: Fluieraş di os, Mul' zîsi duios; Fluieraş di fagtj, 20 35 Mul’ zîsi cu dragu... Zî&i-aşa: cî mă-sa l-a căutat, ş-a-ntrebat pi mioriţî: — N-ai văzut un sjoban: Nant şî... păltinaş... (sic!) Perişoru lui: 40 Pana corbului; Okişori lui: Mura cîmpului — Coaptî la răcoari, Niaziunsî di soari — 45 Mustăsioara lui: Spicu griului.... I-a spus mioriţa tot mă-sî. Cu mioriţa a vorbit âiobanu: — Di cumva a-ntreba mama mia, Sî-i spui cî rn-am însurat 50 C-o fatî di crai. • • Nu ştiu cum măi zîsi-aisi... din rai... Nu l-an cîntat poa’ sî fr'ii triizăş-patruzăş di ani! Mă dusiam la un unkeş - îl kema Toadir Drâguş. Iei iera di vo şaptizaş di ani; şî iei cînta Mioriţa 55 asta; şî di la iei am învăţat ieu. Iera um bătrîn. Avia păru cum purta bătrîni. Mă dusiam la iei, la Paşti, cîn’ ni dusian cu pascî: la cumătru; cî jel iera bun cu noi. Iei zîsia: „Hai, cumetriţî, sî cîntăm pi Mioriţa"! Iei cînta frumos din 60 gurî; şî io to’ din gurî. Cî nu iera atunsi ţîgani lăutari mulţ: iera di-siia, aşa, măi slaghi... Ii măi compunia, aşa. Da Nioriţa n-o putia ii compuni. Nisi nu ştiia ţigani. Aista iera cîntic dim bătrîni, şî numa bătrîni-1 cînta. îl cîntam 65 şî noi. Dacî ieram tiniri, învăţam: ieti-aşa, jeti-aşa... Aşa l-an diprins: cîntam dipi iei, dipi cumătru Toadir. Şî luj îj plăsja sî cînti cu mini. Jeu ieram cu omu rieu, şî mă dusiam pi-acolu, pi la iei. Trăia la dial. (14.XI.1967), Regkiu-Poiniţa - Sânda Cozânu, 77. MCLXV1I147 Di cîn' ieram tînîrî, am măi auzît-o ? An fos’ tari năcăzîtî: rii-a murit unkeşu; la douî săptămîni dipi nuntî, mama; apăi băieţi: am patrumorţ. Numa pă- 21 cătoasa asta o am în vjaţî: îi mutî şî surdî. Iera di 5 doj anj cîn' a surzit a pocnit o armî-n casî, ş-a surzit ş-a muţit! Acu-j dj-aproapi âinzăCj di ani... — îfaoriţî, riioari, Di trii zîli-ncoasi 10 Guriţa nu-ţ ta£i; Nu ştiu: apa din uluc, Sau iarba dipi cîmp, Sau tărîţa din gluguţî ?... — Toati-m’ plac: 15 Şî apa-m’ plaâi, Şî iarba-m’ plasi, Şî tărîţa-m' plasi. Da numa nu-m' plaâi Douî cuvind-a Ciobăneilor: 20 Jera doi Ciobănei... Di cîn’ n-am măi auzît-o ie\j! Di cîn' ieram fatî la tătja: poati sî h'ii şaizăs di animăi ghini!... — Sel vrănSian Şî cu sel moldovian 25 La apus di soari Vor sî ni ti-omţ>ari, Cî ai oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi. — Oiţî bîrsanî, 30 Di jeş’ năzdrăvani: Pi mini, di m-or omorî, Sî nu mă-ngrQapi-n dosu stîni Uni zac şî cîni; Sî mă-ngrQapi-n strunga oilor, 35 Sî fiţi to’ cu voj • • • Fluieraş di osu, Mul' zî£i dujosu; Fluieraş di fagu, Mul' zîâi cu dragu; 40 Fluieraş di s6cru, Mul’ zîli cu focu... Fluieraşu neu Sî ni-1 pui la cap... Oili s-or strînzi, 45 Pi mini m-or plînzi Cu lacrîni di sînzi. De-iCia nu măi Ştiu: pîn-aiâia a fost! O măi h'i, n-o măj h'i, nu măi ţîi minţi... 22 Ţîu io minţi di un’ l-am auzît ?! Di cîn’ ieram io fatî, aproapi şăptizăsi di ani... Din feti, di 50 la feti: măi ţîi i° minţi si fat-a h'i fos’ ? Ca fetili: cu ghitili pi poianî, aşa; ţii minţi cum a h'i fost ? Am fost-acolu-ntr-um munţi; auzan numa huhu^ rezî cîntîn’, şî luplci cum urla. N-avian vesini, ca s-auz cîntînî. Iera numa fetili cu vasili. Cînta, 55 aşa, pi poianî vara... Di la vun unkeş? N-am auzît! Lăutari? Acolu vinia lăutari, în dialu Răiuţului? N-am auzi’ Nioriţa di la lăutari; numa di la feti-am auzît-o. ‘Basi? Nu umbla oili pi-acolu. 60 Fetili cînta şî vorbili, şî glasu. An cîntat cîn’ jeran fatî; da acu nu măi cînt! Di cin’ am auzî’ cî ghii dumneta la mini, mereu m-an gîndit: di uni a h'i, di uni s-a h'i rupt Nioriţa? Pi urmî rii-am adus aminti-aşa; cîti-oliacî, cîti-oljacî. Acu-s 65 răguşîtî rău, şî nu posiu cînta din gurî. Daaldat-oj vidia jo. . . (14.XI. 1967), Reghju-Pojniţa — Niâcşa Gogonel, 78. mclxviii148 Pi-um picior di plai, Pi-o gurî di rai... Iatî, iasî-n caii, Iatî, iasî-n vali 5 Trii turmi di riei Cii trii ciobănei: Unu-i ungurian, Unu-i vrănsian, Şî unu-i moldovian. io Mări cî sî vorbiri Şî sî sfătuirî vrănsianu şî cu ungurianu Ca sî mi-1 omoari La apus di soari, Cî ari oi măi mîndri, 15 Mîndri şî cornuţi, Cai măi învăţaţ, Şî cîni măi bărbaţ.. . Io n-o stiu din setaniia voastrî!...1 t « « « 1 Apostrofă către unul dintre feciorii bătrînei, de faţă la ar.cHetă cînd i-a spus că a uitat-o, şi nu o „zîsi ca-n cârti", cum i-a citit-o el pe cînd era în şcoală, dar şi ciobănaş la stîna bătrînei. 23 — Oiţî, lăiţi, 20 Cu lîna plăviţî, Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi ta£i; Oarj jarba nu-ţ plaâi, Or’ apa din ulucu, 25 Or’ şarja dim burdufţj? — Stăpîni, stăpîni, Stăpînâş ca tini... Tţjati sîm’ buni; Dar s-a sfătuit vrănCjanu şî cu ungurjanu 30 Ca sî ti omoari La apus di soari, Şî sî ti-figrQapi-n dosu stîni, Sî nu tj-auzî cîni. Şî la cap sî-ţ pui: 35 Flujeraş di fagu, Mul’ zî£i cu dragu; Fluieraş di socru, Mul' zî£i cu focu; — Di te-i întîlni 40 Cu măicuţa mja, Sî-j spuj curat ş-adivărat: Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî A lumi miriasî; 4 5 Şî la nunta mja A căzut o stja; Şî nj-a fos’ cunîin (sic!) Sţjarili şî luna; Şî ni-a fos’ nuntaş 50 Braz şî păltinaş. Da jeran di şăpti anj la părinţi nij cîn' am auzît-o! Am auzît-o aşa: o Cetja băieţi pi cârti, spunînd-o. Da am auzît-o şî di la părinţî nij. Iei, unkeşu, spunja din gurî. Ghersu Nioriţî l-am 55 auzît întăj la râdiu. N-an fos’ purtatî, s-auz Nioriţa din fluir, di la ăjobani. Io an fos’ Ciobăniţi cu douî suti — ş-o sutî! — di oj. Di mulţi ori am avu' douî suti di oj. Am avu’ stînî, joti, colu, în „djalu Bădii". Băjeţî nij li 60 păza. La şcQalî sî dusja cu rîndu: unu diminjaţî, unu dipi masî, ca sî păzascî unu oili. Oili li mul-zjam sîfigurî; sîngurî-ftkegam laptili; sîngurî dam 24 brinza la oaminj. An da’ cîti douî kili di brînzî la oaminj... 65 Stîna o fâsjam primăvara, la Sfîntu Ghiorghi; ş-o disfăsjan la Sfîntu Duriitru. Sjobani jera băieţi nii: nu-nj măi trebuia sjobanj... Băjeţî nu ştija sî cînti din fluir. Cîn’ mă dusiam dipi băieţ — ii iera cu oili — îi auzai cîntîn’ dim buCim, 70 ca sî ştiu ieu uni sîn’ cu oili. Di cîn' i-a lua' pi băieţ îfi armatî, s-a strica' busiumu. Jera făcu' din sireş. (28.X. 1967), R6ghju-Răjuţ - Bka Zârî, 79. MCLXIX1 Pj-um picjor di plaj, Pj-o gurî di raj. Iatî, iasî-n caii, Iatî, iasî-n vali 5 Trii turmi di riej Cu trij ciobănei: Unu-j ungurian, Unu-j vrănsjan, Şî unu-j moldovjan. io Mări sî vorbirî, Şî sî sfătuirî VrănCjanu şî cu ungurjanu Ca sî mi-1 omoari C-arj-oi măj mîndri, 15 Mîndri şî cornuţi, Caj măj învăţaţ, Şî cînj măi bărbaţ. — Oiţî, lăiţî, Cu lîna plăviţî, 20 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; Or iarba nu-ţ plaCi, Or apa din uluc, Or sana dim burdufu? 25 — Stăpîni, stăpîni, Stăpînâş ca tini... Toati sîm’ buni; Dar s-a sfătuit vrănsianu 1 în experiment text. II a fost notat la o oră după MCLXVIII (v. nota crit. 148). 25 Şî cu ungurianu 30 Ca sî ti omoari La apus di soari, Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni, . Sî nu ti-auzî cîni. Şî la cap sî-ţ pui: 35 Fluieraş di fagu, Mul’ zîsi cu dragu; Fluieraş di socru, Mul’ zîsi cu focu ; Fluieraş di osu, 40 Mul’ zîsi duiosu. — Di te-i întîlni Cu măicuţa mia : Măicuţa mia sma bătrînî, înCinsî cu brîu di lînî, 45 Pi cîmp alergîndî, (-alergîn’) Din gurî-ntrebîndî: (-întrebîn’) „N-aţ văzu’ mîndru siobănelu, Tras printr-un inelu? Oki lui: 50 Mura cîmpului; Mustăsioara lui: Slcicu griului ; Feţişoara lui: Spuma laptilui ; 5 5 Barba lui: Pana corbului" ; Sî-i spui curat ş-adivărat: Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî, 60 A lumi mirjasî; Şî la nunta mia A căzut o stia; Şî rii-a fos’ cunun (sic!) Soarili şî luna; 65 Şî ni-a fos’ nuntaş Braz şî păltinaş. (28.X. 1967) — Aceeaşi mclxx]49 O ştiiam, mînca-o-ar norocu di Nioriţî! — Nioriţî lai, Lai, bucălai, 26 Di trii zîli-ficoa£i 5 Guriţa nu-ţ măi tasi... Or iarba nu-ţ plasi, On apa nu-ţ plasi? — âiobănaşu rieu, Nii apa-m’ plasi, io Nii iarba ri-i bunî; Da am auzît: Siobănaşu rieu Duzmani rii-1 paşti Sî rii-1 îngroapi-n dosu stîni, 15 Uni latrî cîni. — Dacî m-a omorî, Sî mă-ngroapi-n faţa stîni... Jel n-a zîs sî-1 îngroapi-n dosu stîni... în gura strunzi; 20 Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîrii di sînzi. Şî la cap sî-m’ pui: Fluieraş di os, 25 Sî-n cînti dujos; Fluieraş di socru, Sî-n cînti cu focu; Fluieraş di fagu, Sî-n cînti cu dragu. 30 Pi cîn’ ieram băieţ îl auzam, şî-1 cîntam! L-am auzî’ di la Ciobani: ii îl cînta. Nu-ţ măj posiu aminti numili lor... (28.X. 1967), R^ghju-Răiuţ - Floârja Zârî, 79. MCLXXl, MCLXXII,50 1 — Nioriţî lai, Cu lîna plăvai, Di trij zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi; 5 Or iarba nu-ţ plasi, Ori tărisioara din gluguşoarî ?... Pi-um pisior di plai, 1 în experiment text. II a fost notat la o oră după MCLXXl (v. nota crit. 150). 27 Pi-o gurî di raj... — îm plasi tot; 10 Dax am auzît un siobănaş Cî vria sî ti omoari Pin apus di soari... Ungurianu şî cu vrănsianu vria sî-1 omoari, sî-1 răpui pe-sela: pi moldovian. Di âinzăş di 15 anj nu l-am măi zîs. îs ani, bre! în tinereţi cîntam: iera aproapi sî cînt Nioriţa-m bisăricî! Mă punia oamini — iera Pruiu lu Kipăilî: „îa, măi cîntî, Măriuţî, Nioriţa".. . Cî ari oi măi mulţi, 20 Mulţi şî cornuţi.. . .Şî sî ti-ngroapi în dosu stîni, Uni latrî cîni. — Di m-a omorî, 25 Sî mă-ngroapi-n faţa stîni, în ziocu rieilor, îm bătaia berbesilor. Şî sî-m' pui la cap: Fluieraş di osu, 30 Mîndru şî duiosu ; Fluieraş di fagu, j Sî cînti la oi cu dragu. Şî oili m-or plînzi: Şeii tiniri, 35 Cu lăcrîrii di sînzi; Seli măi bătrîni, Cu lăcrîrii di pîni. Fluieiaşu rieu -Sî rii-1 pui-m păltinaşu, 40 Sî cînti la oi frumosu. Cîn’ a bati vîntu, (II —Cîn' vîntu bătia,) Fluieraşu rii-o cînta... Braz şî păltinaş I-am avu' nuntaş; 45 Păsîrli: lăutari; Stelili: făclii... Pi-om pisior di plaiu Ghini-o babî bătrînî: Din drugî-ndruga, 50 Şî din oki în lăcrăma, Şî din gurî-n cuvînta: 28 „N-aţ văzut un siobănaş, aşa? Cî am auzî’ Cî mi l-a omorît... 55 Mă-sa a fost.. . Feţişoara lui: Spuma laptilui ; Okişori lui: Mura cîmpului ; 60 Perişoru lui: Pana corbului; Mustăsioara lui : Slcicu griului"... îl ştiian ghini. Da acuma: ti măi daj în vorbi? 65 L-am ujtat tot: nu ştiu si*a h'i măi făcu' cu iei.. . Mioriţa o cînt an di cin’ ieram mititicî, di huja Muscosia1... Cîn ieram în vremia mia, 7 0 Şapti mîndri mă iubia; Da acuma: nisi-a mia !... . Am auzît-o-ntăi di la fraţî nii: 1-avia pi cârti. Sî poati-ntîmpla sî hi-auzît fraţî riîi di la alţ bătrîni. îi ştiiam şî ghersu cînticului ista. (29.X. 1967), Keghju-Zglijâbuij - Mâri-uţa Mocănâşu, 80. MCLXXIII15i — îsioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi; 5 Or apa nu-ţ plasi, Orj iarba nu-ţ plasi? — Stăpîni, stăpîni, Stăpînâş ca tini... S-a vorghit duşmani 10 Sî rii ti omoari, Şî sî rii ti-ngroapi în stîna oilor, în ziocu rieilor. — Di m-or omorî, 1 O „corhânî" cu cîteva case din cătunul Zghiaburi. 29 15 Sî mă-ngropaţ în stîna oilor, ; în ziocu rieilor. Şî sî-m’ pui la cap fluieraşu; Cîn’ fluieraşu-a fluiera, 20 Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lacrării di sînzi. Şî li-or mîna la stinî, Da nu lUor mulzi ca stăpînu... 25 O cîntam noi „dim bătrîneţî", cîn’ ieram tinirj. Da o cîntam, şî iera lungî. O cîntam cî iera zalnicî... Iera un unkeş bătrîn tari: di-o sutî di ani, şî cînta. Şî io mă dusiam pi la iei; şî cînta, şî plînzia! îl Kema Ştefan Siauşu, aşa-1 Kema. Nu iera riîc; 30 nu iera sjoban. Iei cînta cînticu ista şî plînzia, unkeşu. Lui îi zindî tari di cînticu ista, c-a fost un frati-a lui sioban. Nioriţa, cînticu ista, di la iei l-am învăţat. Ieram fatî, nimăritatî. Mă dusian, colu, pi la unkeş; unkeşu cînta: din vorb’ 35 aşa, iei cînta. Iei cînta numa din gurî; nu cînta din fluir. Cînticu-aista l-an zîs şî io pînî măi încoasi, cî iera zaînic. Da altili: nu-rii aduc aminti. (26.X. 1967), Reghju-Vâlia Nilcuvuluj — — Mărfca Călinoju, 82. MCLXXIV 1 — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi; 5 Ori apa nu-ţ plasi, Ori iarba nu-ţ plasi? — Stăpîni, stăpîni, Stăpînâş ca tini... Nii apa-m’ plasi, 10 Şî iarba-m’ plasi; Da am auzît Cî s-a vorghit duşmani 1 în experiment text. II a fost notat la o jumătate de oră după MCLXXIII (v. şi nota crit. 151). 30 Sî rii ti omoari, Şî sî rii ti-ngroapi 15 în stîna oilor, în ziccu rieilor. — Di m-or omorî, Sî mă-ngropaţ în strunga oilor, 20 în ziocu rieilor. Şî sî-m’ pui la cap fluieraşu; Cîn’ fluieraşu-a fluiera, Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi 2 5 Cu lăcrîrii di sînzi. Şî li-or mîna la stîni, Da nu H-or mulzi ca stăpînu... (26.X. 1967) — Aceeaşi. MCLXXV152 Asta a fos’ cîntana oilor: — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi 5 Gura nu-ţ măi tasi; Ţîia si nu-ţ plasi: Iarba după cîmp, Apa din uluc? — Stăpîni, stăpîni, 10 Niia toati-rii plasi; Niia si nu-m' plasi? Vorba sia di-asarî Şî di-alaltasarî: Cî rii s-au vorbitu — 15 Sei doi siobănei — Pi tini sî ti omoari, Şî sî rii ti-ngroapi To’ din dosu stîni, Uni zac cîni. 20 Cî ai oi măi mulţi. Mulţi şî cornuţi, Şî cai ninvăţaţ, Şî boi ninziugaţ, — Mioriţî lai, 91 25 Pi mini m-or omorî, Da ii sî mă-ngroapi în strunga oilor, în zocu meilor. Fluieraşu neu 30 Da ii sî rii-1 pui în sel păltior; Vîntu, cîn’ rii-o bati, Fluieraş rii-o zîsi, Oili s-or strînzi, 35 Pi mini m-or plînzi Cu lacrimi di sînzi. Atita-i. Cîntâria asta o ştiu dimul', di cîn' ieran tînîr: poa(ti) sî h'ii di şaizăş di ani. Am auzît-o di la unu Grigori Hîngărău sel bătrîn. 40 Tata lui iera fraţi cu mama; şî cîntan cu vioara, cu gura, bini. Ni duCian la nuntî cu moşu-riju, ştii, ţîniam hangu cu lăuta; cî nu iera cobzî pi-atunsi, nisi ţămbâl, riic! Cobza-ncoasi s-a-nfiin-ţat. Da atunâia, doi viorişti: unu ţînia hangu, 45 unu cînta... Am măi auzît-o şî di la alţî: ştiia şî oamini sî cînti, pi la nunţ, pi la cumetrii. Am auzît şî Ciobani cîntîn' „cînticu oilor": aşa-j zîsia bătrîni, nu Mioriţa. încoasi s-a-nfiinţat Mioriţa. (27.X. 1967), R6ghju, Iviscu Reghjuluj — — lăutarul Dragoriir Floria, 82. MCLXXVI1 — Mioriţî lai, Lai, bocălai, Di trei zili-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; 5 Ţîi a Ci nu-ţ plasi: Iarba după cîmp, Apa din ulucu, Şarja dîm burdufu? — Miia toati-m’ plasi; 10 Miia si nu-m' plasi? Vorba sia di-asarî, 1 Notată peste două săptămîni după precedenta, MCLXXV. 32 Şî di-alaltasarî: Cî îi s-au vorbitu Sei doj Ciobănei, 15 Pi tini sî ti omoari, Că ai oi mai mulţi, Mulţi şî cornuţi, Şî cai învăţaţ, Şî boi ninziugaţ. 20 Iei ti-or omorî: Ar' sî ti-ngroapi To’ din dosu stîni Uni zac cîni. — Mioriţî lai, 25 Pi mini m-or omorî; Da ii sî mă-ngroapi în strunga oilor, în zocu meilor. Fluieraşu rieu 30 Iei sî rii-1 pui în Cel păltior; Vîntu, cîn’ o bati, Fluieraş rii-uo zîsi, Oili s-or strînzi, 35 Pi mini m-or plînzi Cu lacrîm' de sînzi. Asta ieşti Mioriţa, cum ţ-am mai spus-o. (12.XI. 1967) - Acelaşi. MCL^XVII133 — Mioriţî lai, Lai, bucălai. Di trii zîli-ncoaCi Gura nu-ţ măi tasi; 5 Nu ştiu: iarba nu-ţ plaCi? Nu ştiu: iarba dipi cîmp? Nu ştiu: şarja dim burdufu? — Ba riiia cî-m' plaCi Iarba dipi cîmp, 10 Saria dim burdufu; Da nu-m’ plasi Vorba Cia di-asarî, Şî cu sia di-alaltasarî: Cî pi la apus di soari 33 15 S-a vorghit sî mă omoari.. . (sic !) — Şî di m-aţ omorî, Sî mă-ngropaţ din dosu stîni, Uni zac cîni. Fluieraşu Acu sî rii-1 puniţ 20 într-un vîrf di păltior; Cîn’ vîntu-o bati, Fluieraşu ni-a cînta, Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi 25 Din dosu stîni, Uni zac cîni. Am auzît-o di la ţîgani bătrîni, di cîn’ ieram io tînîrî! îi cînta pi la horî, pilacrizmi. Nuni-a-duc aminti numili: a murit ţîgani toţ, asiia. 30 Măi sîn’ nişti ţîngăi acuma: niş nu li afli di cîntic ! Măj cînta Nioriţa siobani dipi cîmp: din Vran-âja, dim Pâltin, dim Prahuda; da a murit oamini-asiia... Da sini măi ştii di uni-oi h'ii-auzît-o? A h'i 3 5 di la vun unkeş. (16.XI. 1967), Reghiu-Vâlia R6ghiului — Arn'ca Bratosin, 83. mclxxviii154 Jera cîn’ iera: cînta siobani „cînticu oilor"... C-am păzît oili vo douîzăş di ani. Douîzăş di ani numa cu oili-am umblat! Iera tata rieu, ş-avja pîn’ la sinzăş di oi, şî doi boi; todiaun-am avut 5 aşa. Da tata nu li didia la botej: li-ngrizam noi. îsfei primvara-i vindia, măi tăia din ij... Nioriţa... da gîndurli-s în alti vînturi... Cînta, colu, pi dial, cî iera lumia alfelju: — î^ioriţî lai, 10 Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Gura (guriţa...) nu-ţ măi • • • Nu li posiu sî li nimeresc; H-am uitatv înse-putu-1 ştiu, da am uita' cum îi sfîrşîtu. Nioriţa 15 răspundi cî-i plasi apa, cî-i plasi iarba; da-a auzît cî s-a sfătuit tovarî^î sî-1 omoari, şî sî-1 îngroapi Din dosu stîni Uni zac cîni. 34 20 îei a răspuns: dacî 1-â omorî, sî-1 îngroapi -n strunga oilor, în ziocu rieilor... Cu fluirli? âiobanu-avia douî fluiri: unu cîm merzia cu oili: cînta preluîigat; şî unu cîn' 25 sta cu oili: cînta şî ziuca dintr-un lcisior. Iera unu Ion Necoâri: avia douî fluiri şî douî cuţîti la iei. A via kimir di sela, aşa... Şî-n kimir ţînia cuţîtili. Nu măi sîm’ bătrîni de-seia cari umbla cu oili! Di fluirili du Mioriţa nu-rii-amintesc... Fluir 30 di os ? Da nu iera di os! Iera di socru, cum i-acu... Fluir di fag? N-am apuca' fluir di fag io. Da zîsia, aşa: Fluieraş di fag, Sî cînti cu drag... (28.X. 1967), Reghju-Răiuţ — Anfca Cristia, 83. mclxxix155 Trii siobani-a fost. A pleca’ pi-um plai cu oili. Doi a fos’ măi b°gaţ; ŞÎ unu măi domol, măi bun. Fiicari-avia cîti-o turmî di oi. Da iera tovarîş: iera la un loc cu oili. Mergîn’ cu turma 5 di oi, o oai zghera mereu. Ii sî vorghisîrî, sij doi, sî-1 omoari pi sellant. Iei a-nseput sî cînti, sio-banu: — Nioriţî lai, bucălai, Di trii zîli-ncc?a£i io Gura nu-ţ măi tasi; Ori iarba nu-s plasi? — Ba iarba îrii plasi; Da ăştia mi sî vorbiri Pi tini sî ti omoari... 15 Pi la apus di soari, Sî mi ti omoari... L-a omorît pi sioban. Oaia mereu zghera dipi si l-a omorît. Ii striga la oai: — Di si zgheri, oiţî? 20 — Stăpînu rii-a lcerit... L-a-ngropat pi sioban. Ş-un cîm-acolu-a stat; trii zîH-acolu-a urlat: pi mormîntu lui... Mioriţî lai, Taâi din gurî, 35 15 Cî stăpînu tău ari oi măj mulţi, Mîndri şî cornuţi, Şî li paştim noi... — Dacî m-a omorî, Sî mă-ngroapi 30 Din dosu stîni, Ca sî-ni-auz şî cîni. Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu mînzărilor. Sî-ni îngroapi fluieraşu.. * 35 Nu! Sî-ni pui la cap: Fluieraş di socu, Sî cînti cu focu; Fluieraş di fagu, 40 Sî cînti cu dragu; Fluieraş di osu, Sî-n cînti duiosu; Fluieraş di socru, Sî-n cînti cu focu. 45 Cîn’ a bati vîntu Fluieraşu cîntî, Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîrii di sînzi. 50 Aşa l-am auzî’ dim bătrîni; şî nu măi am di spus. Cînticu ista-i din vekimi, di mul’. Apăi, ieran di vo douîzăş şî sinsi di ani cîn’ l-am diprins ieu. îl cînta viorişti pi la petresiri. Şî io îl prin-diam, aşa, vorba seia: din vorbi, din vorbi; ş-an 55 diprins şî io din ieli. L-am auzî’ di la lăutari. Dă, am auzî’ şî siobani cîntîn’ Nioriţa meraa cu oili pi plai. 1° î~am auzî’ cîntîn'; da nu li putiam prindi la cap, cî ieram riic. C-an fos’ şî io sioban: vo şăpti ani, aisia-n Valia-Sări. Aisia an fos’ la 60 „Măguri", pi moşîia lui Sincu. An fos’ şî la Zboina> la Năruza. Ş-acolu-am auzî’ Nioriţa. Am vîrî’ la cap şî di la siobani veki. Da am uitat, c-am păţît mulţi: an fos’ în războiu din nouî suti şaispsi; pi triispsi-an fost îm Bulgaria. întăi îm 65 Bulgaria an fost; şî-n răvoluţîia di pin nouî suti şapti: atunsi di răcut m-a luat. Io îs cotizent nouî'suti şăpti: hai în răvoluţîi! Ni-a ekipat, ni-a da’ cartuşî, oarbi, ca sî nu omorîm populaţia. An fos’ pîn la Arziş. Vinia puhoi di lumi: 36 10 ca negura! Vinia fimei, copii: cu sapili, cu coâ- sîli. Noi an fos’ la cavaleri, cu cai. Ofiţări ni-ndruma: „Sî nu traziţ în carni; sî traziţ pi di-asupra": ca sî-i muiem, sî-i potolim. S-a muiet puhoiu seia... Ofiţări zîsia: „Staţ pi loc, 75 cî nu sîntem cu boieri!" Ii sî răsculasî asupra boierilor. Ofiţări iera to’ dim boieri; iera li-berâri-atunsi la puteri. Ioti, io pi sămni cî de-seia ni-a da’ Dumnezău di trăies’ pînî az, cî n-an tras cu arma-n ţăran! Trăziam cu cartuşî oarbi: 80 nu-i omora. Da dacî trăzei di-aproapi,-l turburai la faţî: intra ţăndîrli-n oki. (28.X. 1967), Reghju-Fârcas — Ion Hânu, 83. mclxxx15# O spui Mioriţa: da am măi cam uîta’ din ia: — Nioriţî lai, Lai, bîcălai, Di trei zîli-ncoaci 5 Gura nu-s măi taci; Or’ iarba nu-s plasi, Ori vocia mia nu-s plasi, Ori apa nu-s plasi? Nioriţî lai, bîcălai, 10 Diprindi-ti cu mini, Cî io-s stăpînu tău.. . Cam atîta o ştiu. O’hi măi lungî, da am uitat-o. Cit an ştiut, atîta an spus. Am auzî’ dim bătrîni şî Nioriţa: tot cînticu din strunga oilor, dim 15 Mioriţa. Dacî l-a omorî pi basiu di-acolu, pi strun-gâriu, cum ie h'i zîs ii acolu, sî-1 îngroapi -n strunga oilor, în ziocu meilor, în zgheritu oilor. 20 A serut iei, săracu!... — Sî-nj pui la cap: Fluieraş di fagu. .. La mezlocu... flujeraş di socru, Sî cînti cu focu 25 în văzducu vîntului... Fluieraş di fagu Sî-1 pui la capu; Vîntu-a bati, 37 Pin ieli-â strâbati; 30 Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi... Cu lăcrini di focu... Sî poati-ntîmpla sî h'ii-aşa: Pi mini m-or plînzi .13 Cu lăcrîrii di sînzi. . 4 Dacî te-j întîlni C-^o babî bătrînî Cari ştii rîndu la stînî» Din oki lăcrămînd, 4o Din gurî cuvîntînd; „N-aţ văzut un Ciobănel Mîndru, mititel, Tras printr-un inel? Feţişoara lui: 45 Spuma laptiluj; Okişori lui: Mura cîmpuluj; SprinCenili lui: Pana corbului"; 50 Sî-i spui cî s-a-nsurat C-o fatî di-mpărat... Am măi uitat din ieli, cî-s bătrîn. Da tata nu m-a dat la cârti. Mioriţa asta cum am auzît-o-ntăi ? Crez cî 55 di la un sioban. C-am păzît oili cu siobani mulţ: am păzît c-un unkeş Arsăni Bordaj; îi di mult: a murit di cin’ lunua... Sioban l-am apucat io cîn’ m-afi trezit! îi mor(t) di vo patruzăş di ani: iera vekiu. Cin’ a murit, sî hi fos' di vo şaizăş di 60 ani. Iei sta la stînî cu sKinaria la foc, sara; fuma ţîgarî, şî n-aprindia di la foc: scăpăra cu amnârju. L-întrebam: „Măi moş Arsăni, di Ci scapin la foc? întQarCi-ti la foc, ş-aprindi ţigara". Iei răs-pundia cî nu-i plaCi furnu di la foc s-aprinzî ţî-65 gara; îi plaCi fumu di la iascî, s-aprinzî din cre-mini-n iascî. Iei povestia frumos Nioriţa: — Mioriţî lai, Lai, bucălai, 70 Cun ţ-an spus. A măi f°s’ siobani; da măi mari ca asela, sî povestiascî dim partja oilor, n-a măi fost! Iei cînta şî Mioriţa din fluir: cînta ghini. Cînta mulţi; da asta am băgat-o-n cap. Cîn' o 38 cînta unkeş Arsăni, -n vinia sî plîfig. Iei iera 75 stâriţu oilor, adicî baCiu. Iei spunia Ciobanilor: „Oili sî h'ii mîncati ghini, adăpaţi ghini. Sî viniţ cu ieli la stînî nu flămîndi, nu săCetoasî" 'Iei iera-mbrăcat cu iţari, cu cozoc, cu sarici. Cu Ci iera sî rabdi la ploi? Cu sarica, sarica iera groasî! (26.X. 1967), Reghiu-Vâlia Nilcovuluj -— leni Nemuţ, 83*. mclxxxi157 Pi-om picior di plai, Pi-o gurî di rai Să coboară-n vali Trei turmi di oj 5 Cu trei ciobănei: Unu-i ungurian, Unu-i vrăncian Şî unu moldovian. Asela moldovian spuni cî avia 10 Oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi, Şî cai învăţaţ, Şî cîni măi bărbaţ.. . De-Ceia avia ii siudî pi moldovian. 15 Ii s-a sfătuit — Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian — Ca pi la apus di soari Ca sî mi-1 omoari... 20 Acuma moldovianu-avia o oai năzdrăvani cari zbera-ntr-una, aşa. Şî iei a-ntrebat: — Mioriţî, mioarî, De ieş’ năzdrăvani... Ori ieş’ bolnăvioarî, 2 5 Ori iarba nu-ţ placi ?... Cam atîta-i; io nu măi ştiu încolu. Măi iestjt-o-liacî: cî i-a răspuns mioara, cî ştii c-aCiia vria sî-1 omoari; cî ia ţînia la stăpînu ii. Şî Cjobanu i-a spus mioari: 30 Dac-o fi sî mor, Să le spui sî mă-ngroapi în strunga di oi. 39 Şî... fluieraşu meu Sî-1 pui la cap; 35 Cîn’ a bati vîntu, Sî cînti di zali. Cam atîta. Ioti, nu-rii aduc aminti... Poizîia asta-i lungî tari! Ari vo douî fiii, cu doyî rînduri. Versurili iera pusî-n douî şîruri pi pazinî. Ioti, 40 cum îi isi... un rînd isi, un rînd isi; şî pi faţa asta, şî pi dincolu. Io am învăţat poizîia asta-n clasa a triia. Ieram di vo op’-nouî ani. La „Poi- niţî" iera şcoala, la „Şîndilâri". Ş-acu trăieşti şcoala aseia-n cari-am învăţat io. Acun s-a făcut 45 o şcoal-aşa, ca la oraş. învăţătorju iera Sîriion Cristiian; pi urm-a vinit unu Kip^riu. Mioriţa am învăţat-o cu K'ipdriu: (zî)sia cî s-o spunim pi di rostu: da nu toat-odatî: ni da cîti-o strofî-n fiicari zî. Ni-arîta sămn: „Luaţ de-iâi-o strofî". 50 A dou-za ni-asculta, şî ni da altî strofî. Cîn' nu ştiia băieţi strofa asta, o lăsa pi loc. A dou-zâ iar asculta; şî dacî vidja c-a-nvăţat-o, li da-năinti altî strofî. Măi mul’ di douî zîli nu ţînja; cî nu jera grja, da jera lungî. Nu cîntam; numa spunjam 55 din gur-aşa... Pe-isi, la Bîrsăşti, Soveza a fos’ siobanj straşnisi. Am auzît şî di la Ciobani Nioriţa. Am auzî’ di la unu Ion Necoârî VI ad. Iera sioban la noi, aisj, în R£ghiu. Iei din coplcilărij a fos’ 60 sjoban pîn-a murit. Aisj a murit. Iera bătrîn: alb la păr. Din fluir cînta di nu sî găsa! Şî zjuca frumos tari! L-a-nvăţa’ şî pi tata rieu cari făăja la zjoc nişti scămătorij di sî cruCja lumja: bătja cu Kiăjoru unu-n altu; din zioc sî punja odatî-n 65 £enunki, şî jar sî scula. Ziuca pi pară (aşa jera o vorbî bătrînjascî): sî suja pi scaun, da din lciâjoari, zjuca, şî scaunu nu sî riişca! Da nisj jel nu cădia zios. Di la unkeş Necoarî-nvăţasî sî cînti din fluir 70 băjetu rieu carj-a murit în război. Cînta pi la nunţ, pi la v£dri — la riirjasî, la riiri — pi la pe-treâirj. îl kema părinţi feţilor, a oaminilor cari sî căsătorja... Pi Ion Necoarî l-am auzît cîntîn’ Mioriţa din 75 fluir. Vorbili nu li ştiia, numa melodija seia o cînta. Unkeş Necoar-a fos’ sjoban vo douîzăş di anj. Jel nu păza dicît cîrlani: (zî)sia cî la mîn- 40 zărj îj muncî multî, şî răspundiri: sî sî scoali din noapti, sî mulgî, sî-nkezi, sî dia brînza la oamini, liej, îi munci h .. (11.XI. 1967), Reghiu-Zgliiaburj — Tgâ-dir K'ipăllî, 84. mclxxxii158 Io an fos' cintător în timpu rieu: „Ie mâi fă, măj tăicuţ, -o cîntari", zîCia lumja. Io am avut trii suti di cîntisi diri. fluir. Ş-acu măj am vo douîzăş di cîntisi: li cîn(t) ş-acu... 5 Pj-um picior di plai, Pj-o gurî di raj Sîn’ trej ciobănaş Cu trej turmi di oi: Unu-j moldovjanu, io Unu-i cel vrăncianu, Şî unu-i ungurianu... — Mioriţî lai, Lai, bucălai, De trei zîli-ncoaci 15 Gura nu-s măj taci; Orj iarba nu-ţ plasi, Şarja dim burdufu, Iarba dipi cîmpu? — Ba-m’ plasi, stăpîni; 20 Da mi s-a vorbitu Aceşti ciobănaş Sî ti omoari, Şî sî ti-ngrQapi To’ din dosu stîni 25 Uni zac şî cîni. — Di m-or omorî, Sî mă-ngrQapi în strunga oilor, în ziocu meilor. 30 Şî la cap sî-m’ pui: Fluieraş di fagu Ce sunî cu dragu; Fluieraş di socru Ce sunî cu focu; 35 Fluieraş di osu Ce sunî frumosu. 41 Vîntu, cînd a bati, Fluieraş rii-o zîsi, Oili m-or plînzi 40 Cu lacrîn’ di sînzi. Aista-i cînticu Mioriţî. îl fac din fluir cînticu-aista. Mioriţa: poati cî la o carti-i scrisî. Da io din fluir am auzît-o dim bătrîni: to(t) cîntic veki, Am auzî’ şî dim bătrîni vorbili Mioriţî... 45 Cum îl kema pi cari l-am auzît întâi Mioriţa? Pî dacî-i mort, îl măi pui la pomelnic? P-aşa poati-am auzî’ di la tata-moşu, Ioniţî î^irisioiu... A, hă-ă, îj mor(t), vai di mini, di mul’! Mă zjuca pi Icisjor, aşa, şî-n cînta cîntisi veki, cun ştiia 50 jel... (29.X. 1967), Reghju-2ghiâburj — Ion Făinfţî, 84. mclxxxiii159 Ştiu Nioriţa din cârti. Dac-aş setj-o acu pi cârti, ţ-aş spunj-o pi di rost! Da aşa: am ujtat-o... îs obză' şî trij, şî patru, di anj!... Şcoala an făcut-o-ntăj la Şîndilârj; dj-acolja, 5 dipi doj anj, m-am mutat la Andrijeş. învăţă-toriu jera Sîriion Cristiian: şî la Şîndilârj, şî la Ândriieş. Iera bun învăţătorju: lj-arîta băieţilor cun sî punî porii, cun sî munsjascî, felju di felju, nu numa la cârti. Cu jel am învăţa’ io Nioriţa. Ni da strofi, măj pi rînd, aşa; n-o da dintr-odatî. Ieti, cum jera: — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trij zîli-ncoasi 15 Gura nu-ţ măj tasi. Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi... Iera poizîi lungî... Sinj-a sitit-o dj-atunsj di cîn’ jeram riicu? — I^ii-rij plasi iarba; 20 Da am auzît... Mări sî vorbiri Şî sî sfătuirî: Pi l-apus di soari Vrja sî ti omoari... (sic !) 4? 25 Pe cel moldovjan, Cî-j măj ortoman: C-ari oj măi mulţi, Mîndri şî curnuti, Şî caj învăţaţ, 30 Şî cîni măi bărbaţ... Dac-aş avja o cârti.!... Di şaptizăş di cîn’ n-am măi pus mîna pi cârti... — Dacî m-a omorî, Sî mă-ngroapi 35 în stînî di oi... La stîna di oi, Sî fiu tot cu voj. La cap sî-m’ pui: Fluieraş di fagu, 40 Sî cînti cu dragu; Flujeraş di osu, Sî cînti dujosu; Vîntu, cîn' a bati, Pin jelj-a străbati, 45 Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîm’ di sînzi. Dacî te-i întîlni C-o majcî bătrînî, 50 Cu brîu di lînî, Din furcî torcin’, Şî di mini plîngîn’, Pi toţ întrebîn': „N-aţ văzut un siobănel 55 Tras printr-un inel? Feţişoara luj: Spuma laptilui; Mustăsjoara luj: Spicu griului; 60 Okişori luj: Mura cîmpuluj ; Sprinsenili luj: Pana corbului"... Sî-j spuj cî m-am însurat 65 C-o fatî di crai, Pj-o gurî di rai; Şî la nunta mja A căzut o stja; Soarili şî luna i anj 43 70 Mi-a ţînu' cununa; Braz şî păltinaş I-am avu' nuntaş... Sini-a fos’ sî mă-ntrebi pi mini, la obză’ şî patru di ani, di Nioriţa! Oi h'i-auzît-o şî di la 75 vum bătrîn din niamu rieu. Da-i timp di-atunsi: am uitat dac-am auzît-o. Dac-aş h'i fos' cu mintia dja-cu !... Da un copltil: una iesî, şî alta intrî-n cap... Lăutari n-am auzît cîntîn’ Nioriţa. (12.XI. 1967), Reghju-Ursyâja — Iou Xemuţ, 84. MCLXXXIV ÎSTioriţi lai, Lai, bucălai. Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ tasi; 5 Oar jarba nu-ţ plasi?... — Nii iarba-m’ placi; Da am auzît Cî trii ciobănaş —{sic!) Unu-i ungurian, 10 Şi unu vrăncian — S-a sfătuit Ca sî ti omoari, Cî ai oi măi mulţi, Şî cornuţi, 1.5 Şî cîni... — Dacî m-a omorî, Sî mă-ngrQapi-n dosu stini. Uni latrî cîni. Şî sî-m' pui la cap: 20 Fluieraş di socu, Sî cînti cu focu ; Fluieraş di fagu, Sî zîcî cu dragu; Fluieraş di osu, 25 Sî zîcî duiosu. Vîntu, cîn' a bati, Pin iei a răzbaţi, Oili s-or strînzi, Şî pi mini m-or plinii 44 30 Cu lăcrîrii di sînzi. Cu mama Ciobanului: am ştiut pi timpu-aCela... da am uitat. Iera cam aşa: Feţişoara lui: Spuma laptilui... 35 Cu cuvinti dim bătrîni.., Okişori lui: Mura cîmpului — Coapti la răcoari, Niaziunsî di soari... 40 Cari cîntî,-l ţîni minţi!... Perişoru lui: Pana corbului ; Mustăcioara lui: Slcicu griului... 45 L-am uitat! Di-atîta timp nu l-an cîntat! Di dimul' nu l-an cîntat: nu rii-aduc aminti di cîn’.. . L-am auzi’ din siobani carî cînta cu oili; li-am. uita’ numili... Din niamurli meii n-a 50 cîntat nimnia Mioriţa. Io numai cuvintiH, aşa, din auzîti, H-an ştiut. (29.X. 1967), R6ghiu-Răjuţ - Ion Ikim, 85. MCLXXXV — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi . Gura nu-ţ măi tasi, 5 Iarba nu-ţ măj plaCi: Iarba dipi cîmpu, Saria dim burdufu, Apa din ulucu... Trii siobănaş nu i-a plăcut ii. 10 — î^ii-m' plasi iarba dipi cîmp, Şî saria dim burdufu, Şî apa din ulucu; Da rii s-a vorghitu... Sî rii ti omoari 15 La apus di soari.... Şî sî rii ti-ngroapi 45 In strunga di oj, Sî h'iu tot cu voi. (sic!) — Dacî m-a omorî, 20 Sî li spui lor sî mă-ngroapi în strunga di oi, Sî h'iu tot cu voj. Şî la cap sî-m’ pui: Fluieraş di osu, 25 Sî-n cînti duiosu... Fluieraş di fagu, Sî-n cînti cu dragu; Fluieraş di socru, Sî-n cînti cu focu.... 30 A h'i, cu măicuţa, da io am uitat: Mîndru siobănel, Nant şî supţîrel, Tras ca pi-on inelu: Sprinsenili lui: 35 Pana corbului; Okişori lui: Mura cîmpului... Mustăsioara luj: Spicu griului... 40 C-o crăiasî? A h'i fos’ da am uitat. Crăiasa a fos’ moartia lui.... Asta iera poizîi-n cartia mia di setiri. Ki-a dat s-o-nvăţ învăţătonu Ziurzia, la Mera. Nioriţa o repetam di trii-patru orj. Dacî nu ştiiam, nu 45 ni da măi diparti... Bătrîni di-a riei? N-am auzît sî ştii Mioriţa.... A h'i şî di la bătrîni, s-o h'i-auzît; da nu-rii-aduc aminti. Io ni-aduc aminti numa si-i în cârti. (15.XI. 1967), R6ghiu-Scorus — Ioâna Pîrnâu, 86. MCLXXXVI, MCLXXXVIIu#l — Nioriţî lai, Lai, bucălai. Di trij zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi; 1 în experiment text. II a fost notat la o oră după MCLXXXVI (v. nota crit. 160). 46 5 Ţna si nu-ţ plasi: Iarba dipi cîmp, Ori apa din uluc, Saria din gluguţî? — îîiia-m’ plasi 10 Iarba dipi cîmp, Apa din uluc, Saria din gluguţî... S-a vorghit Sii doi verî mari (II - mai mari) 15 Sî ti omoari... La apus di soari Ca sî ti omoari, Cî ai oi măi mulţi, Negri şî curnuti, 20 — Di m-a omorî, Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zburdu rieilor. Fluieraşu rieu: Fluieraş di socru, 2 5 Sî-1 pui la cap; Cîn’ vîntu-a sufla, Fluiru-a cînta, Oili s-or strînzi, Şî ieli m-or plînzi 30 Cu lăcrîrn di sînzi. Can di rîndu-aşa s-o spui, izbîndeş’ seva din iei. Da una di colu, una di colu... Fluieraşu di socru-a h'i fost atunci.... Auzan şî io cîti-o babî cîntîn’: iera mama 35 mia. Altî babî iera Anghelina Hâmba: sî h'i fos’ di vo şaptizăş di ani. dusiam pi la babî; mîniam cu ia cîti-odatî. Baba cînta Nioriţa: îi fă^ia un tac, aşa. Am auzît-o şî di la mama mia. A trăit mu-u-lt 40 încoasi! Ca mini iera; măi bătrînî: la nouîzăş’opţ di ani. Şî ia o cînta din gurî. î^i-aduc aminti cîn' a murit’: un flăcăiaş di vo opspresi ani — băiet di-a rieu — s-a dus la mama: — Bunici, da ştii vorbili cu Nioriţa? 45 — Li ştiu. — Da, ia spuni, sî li-auz şî ieu. Baba a-năeput a spuni, colu: — Nioriţî lai, Lai, bucălai,... 47 50 Şî lui i-a fos’ di ninuni s-auzî: — Ie, zî-li, sî lj-auz şî io. S-a pus pi scaun, colu. Şî cîn’ baba a-nseput sî cînti, -a murit: i-am pus lumînaria-m’ mînî! Ş-a murit baba cîntîn'... Cîntîn’ a murit! Ja 35 şăptisprăzăsi ani n-a văzut. Bîzbîia băieţî: — Ie, sî videm: ieş' gras? Ie, sî videm: jeş' mari? Da a cîntat, săraca, pîn-a murit... Măi ţîju minţi di la ia cîtiva vorbi: 60 — Ardi-ti-ar focu, păduri, Sî sî fac-un drum pin tini, Sî mă ui(t) la mînăstiri, Sî-n văd cîrduri di copKili... A cîntat-o şi pi-asta, şî di-acolia a murit... (28.X. 1967), R6ghju-Răiuţ — SîriiQâna Mocânu, 88. MCLXXXVIIIm A plecat Costia la Galaţ, Sî ia făinî la riioari, Şî tărîţî la cîrlani... Acuma siobani-n urmî s-a pus ş-a omorît 5 stăpînu. Ş-o oai bătrîn-a-nCeput a zghera, plecîn’ Costia din tîrlî spri Galâţ. Siobani s-a pus s-o batî: — Di si zgheri, oai?-a zîs siobani. Ja zghera mereu... — Mioriţî lai, bucălai, 10 Di Ci zgheri mereu? Nu-ţ plasi iarba dipi cîmp, Sau apa din uluc? Vini Costia-napoj; şî l-a omorît siobani; şî 1-a-ngropat 15 în dosu stîni Uni zac şî cîni... Uni zăsia cîni vara... Sî-i pui la cap: Fluieraş di osu... 20 Fluieraş di fagu?... Nu, di osu a zîs! Fluieraş di osu, Sî-n cînti duiosu; Oili s-or strînzi, 48 23 Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîrii di sînzi. Atîta am văzut-o ieu.... O ştiu di cîn’ sîm' băiet di vo CinCi anişori, -aşa. O port aiCi, îfi cap, aşa... O cînta fimeili şî fetili... ; şî Cio-30 bani-o cînta din caval şî din fluir. Şî simpoi avia cariva. Şî cîn’ cînta, fraţi dragî, Nioriţa siobani, toati oili sî strînzia dipi Cioban, dipi fluir... Cum pleca siobanu, oili pornia dipi jel, dipi sioban, parcî iera legaţi di iei! Iera ninuni, dom’li... (1967), R6ghiu-Răiuţ — Ion Zârî, 88. Scătura-Părosu mclxxxix162 Da unkeşu neu nisi şî şuiri Nioriţa nu ştii!... A fos' la oi mereu, şî nu ştii sî cînti din fluir! Nisi nu l-am auzî’ şuierîn’, nisi kiuin', niCi cîntîn’: riic! Văley, unkeşu rieu cu Nioriţa lui! A fos’ 5 Cioban da nu ştii sî cînti din fluir. . . — Nioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoaCi Gura nu-ţ măi tasi; io Ori iarba nu-ţ plaCi, Ori apa nu-ţ plaCi? LupKi ti-ar mînca, Furu ti-ar fura! — TaCi, stăpîni, taCi, 15 Nu mă blăstăma: Trii stăpîni a tăi Ni s-a vorghit La apus di sârî Sî rii ti omoari... 20 — î^ioriţî lai, Lai, bucălai, Di ieş’ năzdrăvani: Di m-or omorî, Sî li spui-aşa: 49 25 Sî mă-ngfoâpi-n stîna oilof, în ziocu rieilor. Sî-m’ pui busiumaşu la cap; Fluieraşu la Kisioari; Şî voi: sî mă plînziţ cu zali. 30 Sî nu mă-ngroapi la criru stîni Uni zac şî cîni... Adicîtilia: cîni dorm la umbrî-n dosu stîni. Di te-i întîlni C-o babî bătrînî, 35 Sî nu-i spui-adivărat; Sî-i spui cî m-am însurat. Di-ntriabî pi Cinj-an luat: An luat pi sora-soarilui. Sini m-a cununat? 40 Luna şî cu soarili. Sini-a fos’ nuntaş? Doi păltinaş. Şî lăutari ? Doi ţînţari; 45 Şî douî muşti-a făcut găluşsi... Atîta-i Nioriţa. Am măj sărit la babî, cîn’ a-ntrebat baba: — N-ai văzît, n-ai auzît Un fisioraş dj-a rieu? 50 Okişori lui: Mura cîmpului; Sprinsenili lui: Pana corbului... Atunsia i-a spus oaia, riioara, cî s-a-nsurat 55 ş-a luat sora-soarilui- Di-a coli a merzi-năinti, c-ai scris-o.... I^i-o cînta tata, Ştefan Răducu: cînta ghersu iei. Tata ni-nvăţa aista. Iei cînta din gurî; din fluir nu ştiia. Cînta cîn stitiam noi sara< Cu oili; 60 or ni dusiam pi-un drum; or la tîrlî, la dial, cu ghitili. îl islcitian noi, aŞa: „Cum a fost asta, zîc, cu Nioriţa?“ Şî iei spuma: „Iera nişti fraţ; şî l-a omorît pi sellant, şî i-a luat oili: i-a stîrnit cînticu".... 65 îl cîntam la şăzătgari; pi dialuri cu ghitili; pi la logodni; pi la nunţ, cîm’ mă dusiam. Jera uniia măi bătrîni, şî mă punia sî li spui: „Ie, cîntî Nioriţa!“ Ieram nicî: ieram, aşa, di vo trij-sprăzăsi ani. Şî lî cîntam. în didia cîti douîzăş 50 70 di bani. Bani iera scunlci-atunăi: cu âinzăş di bani ti dusei la Focşăm. Nu keltuiei ăinzăş di bani! Ti duâei pi zios> vinei pî zios: îţ crăpa oki di drum !... Carti-am învăţa’ numa trii clasî; şî m-a scos 75 aldi mama di la şcoalî. Io ştiu sj-o h'i făcut ii? A h'i da' vum plocon... Iera-n cârti Nioriţa/ da ştiu jeu si jera-ri cârti ?... N-am auzî’ nisiun lăutariu cîntîn’ Nioriţa. Kiar dac-o cîntî, n-o cîntî aşa. Aşa, 80 numa tata a spus-o, Dumnezău sî-1 ierţi! Iei di un-e h'i auzît-o... Acu: cîntî ghersu; da vorbili, nu. (16.XII. 1967), Scătura-Părosu — — Bălânu (Viisoâra) — Gah'iţa Pintilii, • 69. MCXC 1 ‘ — N’ioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; 5 Ori iarba nu-ţ plasi, Ori apa nu-ţ plasi? Luplu ti-ar mînca, Furu ri-ar fura! — Tasi, stăpîni, tasi, 10 Nu mă blăstăma: Trii frăţîori-a tăi Ni s-a vorghit La apus di soari Sî rii ti omoari... 15 — I^ioriţî lai, Lai, bucălai, Di ieş’ năzdrăvani: Di m-or omorî, Sî li spui-aşa: 20 Sî mă-ngroapi-n stîna oilor, în ziocu rieilor. Sî-m’ pui busiumaşu la cap; Fluieraşu la lusioari; Şî voi: sî mî plînziţ cu zali. 1 Text notat la o oră după precedentul. 51 25 Sî nu mă-ngroapi la curu stîni, Uni zac şî cîni. Di te-i întîlni C-o babî bătrînî, Cu dinţî di lînî, 30 Din gurî-ntrebîn', (. .. vorghin’,) Din drugî-ndrugîn’, Sî nu-i spui-adivărat; Sî-i spui cî m-am însurat. Di-ntriabî: pi sini-an luat? 35 An luat pi sora-soarilui. Sini m-a cununat? Luna şî cu soarili. Sini-a fos' nuntaş? Doi păltinaş. 40 Şî lăutari? Doi ţînţari ; Şî douî muşti-a făcu’ găluşsi... — Sini l-a scăldat? — Ploili cin' a plouat. 45 — Sini l-a bosit? — Păsîr'li cîn' a siripiit... Aiăia a văzît ia cî-i mort.. . (16.XII. 1967) — Aceeaşi. mcxci163 — Mioriţî lai, Lai, bucălai. De trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi taâi.... 5 Or iarba nu-ţ plaâi? — Vria sî ti omoari La apus di soari — Unu moldovian, Şî unu ungurian — 10 Vria sî ti omoari La apus di soari. Ca sî ti omoari, Şî sî ti-ngroapi în dosu stîni, 15 Sî-mi-auz cîni. (sic!) — Dacî m-a omorî... 52 Aisia nu rii-aduc aminti... îi dimul!... Sî-i pui la cap: Fluieraş di osu, 20 Mult zîci duiosu; Fluieraş di fagu, Mul' zîsi cu dragu... Nu pot să-ni măi aduc-aminti... O mamî bătrînî 2 5 C-un cair di lînî... Din gurî-ndruga, Şî... şî-ntreba: — N-aţ văzît... un fisior? Feţişoara lui: 30 Spuma laptilui; Okişori lui: Mura cîmpului; Sprînăenili lui: Pana corbului; 35 Mustăţîli lui: Spicu griului. Sî-i spui s-a-nsurat C-o fatî... Nu ştiu di uni fata! S-a uitat, dom'li, dj-atîta 40 timp !... La nunta lui A Kicat o stia; Soarili şî luna... di i-a cununat pi ii. Luna şî cu soarilj-a fos' naşî lor, cîn' i-a cununat... 45 — Soarili şî luna Ni-a ţînu’ cununa; Preuţ: munţ man... Lăutari-a fos’ dim păsîri. Cu stelili: nu-fti aduc aminti... 50 Am învăţat-o din şcoalî. îi dimul' di-atunsi! Iera-n cărţîli di şcoalî. Am învăţa’ la Părosu; acuma sî kiamî „Viişoâra". Pin nouî suti zăsi-am işît io din şcoalî. Sinş clas-am făcut. Jera poizîi-n cârti; şî trebuia s-o spui ca poizîi. N-o cîntam. O 55 didia pi ziumătati s-o-nvăţăm; pi strofi, cun sî kiamî. Ţînia mul’ Nioriţa. La iczâminu di sinş clasî: pîn la un loc an spus-o cu toţî; pi urmi n-a măi mers di la ziumătati... Măi iera o poizîi -an spus-o la iczâmin — Un 60 dorobanţ: La Plevna zasi într-un şanţ 53 Rănit di moarti un dorobanţ; Răzleţ şî singur plînzi. Dar iei nu plînzi cî-i rănit, 65 Sau c-a sî mşarî. Aci, străin şî părăsit, Un al'kin îl doboarî... Nu-1 măi ştiu... Nioriţa n-am auzît-o din casî di la sineva. Niş di la lăutari, ca sî h'ii-ntr-al’ f6Hu, skimonosîtî. (7.XII. 1967), Scătura Părosu (Viişgâra) — în dial — Neculâi Bîndâr, 72. MCXC1I164 Ar h’i ghini si ni-aduni Dumnezău, cî nu-j puteri... — Nioriţî lai, bucălai, Di trii zîli-ncoaăi 5 Guriţa nu-ţ măj tasi; Ori iarba nu-ţ plaCi? Ori aPa ? S-a vorghit basiu ungurian cu sel moldovian sî omoari pi vrănsian, c-ari oi mulţi şî 10 cornuţi. Vrănsianu-a spus: Sî-1 îngroapi-n strunga oilor, în ziocu rieilor, Şî-n zgh^ritu oilor. Şî dacî nu vria, 15 Sî-1 îngroapi-n dosu stîni, Uni zac cîni... Cî cîni stau din dosu stîni. Aşa ş-a dat jel cuvîntu: Sî-i pui la cap: 20 Un fluir di fag, . Sî cînti cu drag... Alseva nu măi ieşti: atîta ştiy. din Nioriţa, Am auzît-o pin siobani. Am avut io unu la oi cari cînta Nioriţa. O cînta din fluir; şî din 25 gurî ni-o spuma. Din fluir nu putiam băga-n cap; da din gur-o auzam, ca băieţ, cum ieram. Oamini iera-napoieţ. Cu armata m-an dus la Focşăm: atunsi-an văzît Focşăni-ntăi, parcî m-an dus pi lumia sialantî!... 54 30 Di Nioriţa din cârti n-an ţînu’ socotialî; da an făcu’ sinsi clasî primari. Cîn s-a făcu'şcoala-n sat, aisi, la Părosu, io an fost întăi în şcoalî. Da icra bătăi tari! învăţătoriu-o varg-o rupia di mini... Mă trimetia-nvăţătoriu — cî ieram măi 35 mari ca alţî — di tăiam verzi dintr-un ulm. Tăiam pi zi citi patru, sinsi, şăsî; mă didian zios din ulm, i li didiam; iei li punia pi-o masî. Dacî-i didia sin-şăsi la palmî, sî rupia o vargî! Verzili di ulm iera vînzoasî, tari: sî rupia mai 4 0 ane voi. Da tăiam şî io verzi măi supţîreli. (16. XII. 1967), Scătura Părosu-Bălânu (Viişoâra) — Alisândru Pintilli, 72. MCXCIII165 — Mioriţî lai, Lai, bucălai,.. . Pi-um picior di plaiu, Pi-o gurî di raiu 5 Cî sî-ntîlnirî-n caii Trei ciobănei, Cu trei turmi di mei: Unu-i moldovian, Unu-i vrăncian, io Unu-i ungurian... — Stăpîni, stăpîni, Kjamî-ţ ş-un cîni: Cînli sel măi bărbătesc, Şî cel măi frăţăsc; 15 Cî pi la apus di soari Vria sî ti omoari Baciul ungurian Şî cu sel vrănsian, Cî ai oi măi mulţi, 20 Mîndri şî curnuti, Cai învăţaţ, Şî cîni măi bărbaţ... — Mioriţî, mioarî, Di trii zîli-ncşasi 25 Gura nu-ţ măi tasi; Ori ieş’... ori iarba nu-ţ plasi, Ori îeŞ bolnăvioarî ?... 55 Nu-i bolnăvioarî; da a zgherat c-a auzît cî-1 omoarî pi la apus di soari... 30 Cî ai oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi.. . — Dacî mă omoarî, Şî spui sî mă-ngroapi în strunga di oi, 35 Sî fiu tot cu voi; în dosu stîni, Sî-mi-aud cîni. Şî la cap sî-m’ puie: Fluieraş di fag, 40 Mul’ cîntî cu drag. .. Fluieraş di socru, Mul’ zîsi duiosu.. .sau: Mul’ zîsi cu focu... Fluieraş di osu, 4 5 Mul’ cîntî duiosu... O babî bătrînî, Cu brîu di lînî... — N-aţ văzut un Ciobănel, Tras într-on inel? Feţişoara luj: 50 Spuma laptilui; Mustăcioara lui: Spicu griului.. . Okişori lui: 55 Mura cîmpului... Sî-i spui cî s-a-nsurat, Ş-a luat o fatî di-mpărat; Şî la nunta lui A căzut o stja: 60 O stia luminoasî.. . Soarili şî luna A ţînut cununa; Preuţ... munţî.. . Păsin: lăutari... 65 Am învăţat-o pînî cîn’ am işît din şcoalî; iera şcoala la Tikiriş. Am învăţat-o ca poizîi. Poizîia asta-j lungî; şî ni-a dat-o bucăţăli, bucăţăli. Şî cîn s-a ridicat bolovânu Cela, la Bîrsăşti, monu-mentu lu’ Ştefan-Cel-Mari, m-am dus acolu numa 70 băieţî premianţ: atît! Ieran din clasa-ntăi trii inş; din toatî şcoala ieran CinsprăzăCi inş. A fos’ sărbătoari mari! A vini’ toatî Vransia acolu: nu 56 măi încăpia cîmpu „Dumbrăvi" di lumi! Săr-baria a ţînut o zî-ntriagî. Ş-an dorriit la Bîrsăşti... 75 Aşa-1 cînta şî tata din fluir. Cînta un văr a lu tata; şî iei to’ din fluir îl cînta. Nioriţa n-am auzît-o di la lăutari. O h'i cîntat-o, da n-am auzît io. (4.XII. 1967), Scătura-Păr6su (ViişQâra) — Iordâki Apostu, 74. MCXCI V1<4 N-am învăţat cârti, cî iera şcoala dărîmatî!. . . A dat tetica rieu douîzăş di kili di perşî, şî douî riii di nuCi, ca sî ni scapi di şcoalî pi doi inŞ? '■ Aşa iera atunCi!... 5 — Nioriţî lai, Cu lîna ţîgai, Di trii zîli-ncoasi To’ di cap ţî fasi; Nu ştiu: di capu tău îţ fasi, 10 Or di capu rieu ţî faCi ? — Siobănaş, Ciobănaş, Di capu rieu riu-n fac, Şî-rii fac di capu tău: Cî sii trii tovărăşai a tăi 15 tfi s-a sfătuit Ca pi tini sî rii ti omoari — Asel vidrian Şî cu-aCel moldovian — Aista iera român; aşa zîCia cînticu. Da io an fost 20 acolu?... Şî sî rii ti-ngroapi-n dosu stîni, Uni zac cîni. Sî nu ti-ngroapi-n dosu stîni Uni zac cîni! 25 Sî ti-ngroapi-n strunga oilor, în zgh£ritu mînzărilor, în ziocu rieilor, Şî-n drâgustia mioarilor... Şî sî-s pui (Şî sî-m pui...—II) la cap 30 Fluieraş di fagu; Fluieraş di socru, Ca sî cînti cu mari focu. 57 Cî măicuţa sia bătrînî cîn’ o vini Ş-o-ntreba... 35 — N-aţ văzut, n-aţ auzît Di-un siobănaş nant şî sprinsenat? Mustăcioara lui: Slcicu griului; Sprinsiana lui: 40 Pana corbului; Cu oi măi frumoasî, Cu zuncam ninvăţaţ, Cu cîni măi bărbaţ. Atunsia negura răspundi: 45 — Am auzît ş-am aflat: Sii trii siobănaş S-a sfătuit şî l-a omorît. Pi urmî spuni uni 1-a-ngropat: în dosu stîni, 50 Uni zac cîni... Cîni siia cari-s cu zîgărâi trec în dosu stîni, cî nu-s în stări sî latri la lup... Măicuţa tot merzia, Şî din drugî-ndruga, 55 Şî din gurî-ntreba, Şî din oki lăcrăma: — N-aţ auzît, n-aţ aflat Di-un siobănaş Nant şî sprinsenat?.. . 60 Şî nioriţib-o lua Şî la mormînt o dusia, Cu lcisioarili rîcna Şî din gurî zghera... Pîn’ l-a scos din mormînt... Ii s-a sfătuit cî 65 găliata cu galbim s-o-ngroapi -n strunga oilor, în vatra focului-Ş-a săpat, ş-a scos di-acolu găleţîli cu galbim; oili-’a discoperit, toati, cî ii H-ascunsăsiri, li du-70 săsîrî. ' Asta-i Nioriţa. O ştiu di la bătrîni Cna cari iera pi timpu-asela: mama lu tata neu. Iera o babî mititicî:" numa oliacî! Da ştiia şî cîntisi, şî discîntisi. Tata neu cînta şî iei Nioriţa, c-avia 75 ghers frumos. (5.XII. 1967), Scătura-Părosu (Viişşâra) — Alisândra Kersju, 74. 58 MCXCVle, — Nioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi; 5 Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi? — Stăpîni, stăpîni, S-a grăit moldovianu cu vransianu Ca sî ti omoari. — Dac-a h'i sî mă omoari, io Sî mă-ngropaţ la aripa oilor; Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîrii di sînzi. Sî-m’ pui la cap: 15 Fluieraş di fagu, Sî mă plîngî oili cu dragu; Un fluir di socru, Sî mă plîngî oili cu focu... (5.XII. 1967), Scătura-Părosu (Viişoâra) — Stanca Kerâju, 74. MCXCVIle8 (A.). Io cînt de-isia, dim băţu ista*; da-ncolu... (B. A.) — Nioriţî lai, băcălai, Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; 5 Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi? Nu ştiu: rn-ieşti bolnăvioarî? — Nii iarba-m’ plasi... (A.) Nu posiu sî ştiu!... (B.) Dar am auzît 10 Cî trii mocănei S-a sfătuit sî ti omoari, Cî ai oi măi mulţi, Frumoasî şî cornuţi.. . (A.) L-oi h’i cîntat io odatî; sim-a ţînut socotialî di iei ?... * Un caval de formă arhaică. 59 15 (A, B.) — Dacî m-a omorî, Acolu sî mă-ngroapi: în stîna oilor Şî-n ziocu rieilor; Uni cîni latrî 20 Şî riei sî zioacî; Di la vali di stînî, Ca s-auz cîni... (B.) Dacî n-am măi cîntat di mult! Cîn’ ieram tiniri, cîntam cu unkeşu, colîa, pi vatrî... 25 (A.) Iştiia tiniri nu ţîn samî di cîntisili noastri... (să)racu di mini! Da a noastri-s măi bătrîni!... La cap sî-m' pui: Muzăsel di fagu, Adicî fluiru lui. Aşa-i zîsja dim bătrîni: 30 „muzăsel". Crez cî tot fluiru işa... Sî vă cînt cu dragu... A măi h'i al’ fluir, da s-a uitat... (B.) Fluir di os, Sî vă cînt duios. 35 Vîntu rii-a bati, Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîrii di sînzi Măi ieşti cu baba; iera, crez, cî mă-sa: •10 O babî bătrînî C-un cair di lînî, Din furcî torsia, Din oki lăcrăma, Din gurî-ntreba: 45 „N-aţ văzut un siobănaş? Feţişoara lui ■ Spuma laptilui; Okişori lui: Mura cîmpului; 50 Mustăcioara lui; Floaria cîmpului... Slcicu griului... Sprînsenili lui.. . §i-or măi h'i: cun sî-1 pm-aşa pînî nu sî pctrî-55 gheşti socotiala? Sprînsenili lui • Pana corbului.. . Nu măi ţîi minţi! Parcî i-a spus uni-i îngropat... — Baba di ti-a-ntreba, 60 60 Tu sî-i spui aŞâ! Cî io m-am însurat Pi Cel mîndru rai, Ş-an luat o fatî di crai; Brazî rii-a fos’ nuni mari; 65 Şî soarili: lăutariu:... Şî luna rii-a ţînu’ cununa... Soarili m-a cununat, Şî luna rij-a ţînu’ cununa... Preuţî rii-a fos’ nuni mari... 70 AiCia nu-i potrighitî !... Brazî rii-a fos’ nuni mari, Şî munţî rii-a fos’ lăutari... Cam aşa ghini.. . Păşiri lăutari: aşa-i!... Nu, niCi-un Cias n-am fost în şcQalî! Nioriţa 75 o ştiu, aşa, din cîntiCi: am auzît-o pi la alţî şî io,’ ş-am ’învăţat-o. Da or măi ţîi minţi? Dipi la feti; şî ieran şî io fatî, şî cîntam cu tQatili-aşa. Cînta bătrîni-atunsia; şî poati-oi h'i-auzît-o şî di la bătrîni. (16.XII. 1967), Scătura-Păr6su-Bălânu (Viişoâra) — (A.) Toâdir Mocânu, 76. (B.) Stânca Mocânu, 73. MCXCVIIm — Mioriţî lai, Oai bucălai, Di trii zîli-ncşaCi Guriţa nu-s taCi; 5 Un fur ti-ar fura, Un lup ti-ar mînca ! — $ii apa-m’ plasi, Şî iarba-m’ plaCi: S-a sfătuit doi veri primari 10 Sî ti omoari, Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni, în ziocu neilor, în zgheritu mînzărilor. — Di m-a omorî, 15 Sî mă-ngroapi-n dosu stîni: în ziocu meilor, în zgheritu mînzărilor. (16.XII. 1967), Scătura-Părosu-Bălânu (Viişţjâra) — Toâdir Brâtu, 81. 61 MCxdVUI1 Nioriţa-]. zîCia ij: — Nioriţî lai, Qai bucălai, Di trij zîli-ncoasi 5 Guriţa nu-s taCi; Nu ştiu: jarba nu-ţ plasi, Orj apa nu-ţ plasi? Un fur ti-ar fura, Un lup ti-ar mînca! 10 — îsfij apa-m' plasi, Şî jarba-m' plasi: S-a sfătuit doi verj primarj sî ti omoari, Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni, în ziocu neilor, 15 în zgheritu mînzărilor... — Sî-m’ pui la cap: Flujeraş di osu, Sî cînti duiosu; Fluieraş di fagu, 20 Sî-j cînt codrului cu dragu... C-o babî bătrînî măj iera: — Feţişoara lui: Spuma laptilui; Okişori luj: 25 Mura cîmpuluj; Perişoru lui: Pana corbului.. . ^iobănelu, cîn’ a murit acolu pi plai, nuntaşi lui-a fos' brazî şî păltinaşî: 30 La nunta mia: brazî şî păltinaşî nuntaşi... De-isi în colu nu-ni măi amintesc! Cîntaria asta o cînta siobani cu oili pim munţi. Mă duCiam şî io pi la tata, cîn’ iera sioban „La zburaturi" şî la „Djalu-negru": munţ dintr-a Vrănsi, di 35 la Ştefan-sel-Mari. Mă dusiam şî-i dusiam tain, lui, acolu. Mă măj dusjan ş-adusiam brînza di la munţi, vara, la Sîntămării. Acolu cînta Ciobani: măi zîsia şî din fluir, măi zîsia şî din guri... Apî dacî jo ştiian cârti, jeram măj diparti! 40 Dacî tata m-a pus sî păzăs’ vâsili (nisj oili: vaCili!). îs cu oki-nkiş!... 1 Notat la o oră după textul precedent. 62 A murit asii bătrîni... Nu ni-aduc aminti di la sini-am auzît întăi cîntaria Nioriţî. De, nu rii-aduc aminti di siobani bătrîni; i-am ujtat. 4 5 Lăutari spunia pi la petresirj, pi la nunţ; cî lumja spunja: „Mă, zî Nioriţa !". Ca la petresiri: altu-avia un gust, altu-avia un gust. (16. XII. 1967) — Acelaşi. MCXCIX170 — Nioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; 5 Ori di cap îţ fasi, Or apa nu-ţ măi plasi? Ia j-a spus c-ari sî-1 omoari-un Cioban dintra-Cna. Iei a spus: — Sî mă-ngroalci în driapta stîni, 10 S-auz cîn’ latrî cîni. Şî la cap sî-m’ pui: Un fluir di socru, Sî cînti cu... focu; Un fluir di fagu, 15 Sî vă cînt cu dragu... (II—Di cîntî la oi cu dragu...) To’ dim bătrîni-am auzît-o şî asta. Di uni-o ştiu ? Di cîn' lumia asta ! C-am auzît întăi di la unu Ion âiulcitu. Iei iera Cioban la tata, şî io 20 ieram flăcău. Iei nu cînta din fluir: cîntacuvintili cu ghersu. (5.XII, 1967), Scătura-Părosu (Viişoâra) — Vasîli K6rsiu, 97. Sov^a— Drago sloveni Soveza — Dragosloveni — Mioriţî lai, Lai, bucălai. De trei zile-ncoaci Gura nu-ţ măi 63 5 Oar iarba nu-ţ placi? — Iarba mii-m’ placi; La apus dă soari A pus să te omoari Cu-acel vrăncian io Ş-acel ungurian, Cî ai oi măi mulţi, Mulţi şî curnuti. . . — Mioriţî dragî, La apus dă soari, 15 Dacî vria sî mă omoari, Spui ca sî mă-ngroapi în dosu stîni Une dor(m) şî cîni... Nu-m’ măi aduc aminti-ncolu. Am auzît-o-ntăi di la bătrîni, cîn’ ieram noi băjetani măi tinirj. O cînta şî cu vorbi, şî cu melodii. Atîta ştiu ieu. Ieu n-am învăţat cârti. Da an fost înnăcăzît, c-am fos’ şasi copii; şî n-am învăţat dîn cauza greutăţilor. Ieu litirili li cunos’ toati, da nu li poş dizlega. (24.VIII. 1967), Sovefa-Dragoslovenj — — Ion Kitrodiânu, 74. MCCIm Mioriţa mj-o amintes’ dîn cârti; poati nu kjar aşa.... Pi-um picior dă plai, Pi-o gurî dă rai, Iată, vin în cale, 5 Se coboară-n vale Trei turme de oi, Cu trei ciobănei: Unu-i Moldovânu, Unu-i Săceliânu, • 10 Şî unu-i Ungunânu, — Mioriţî, mioarî, Oiţî bîrsană, De trei zile-ncoaci Iarba nu-s mai placi, 15 Gura nu-s mai taci; Ori ieş’ bolnăvioarî, Mioriţî, mioarî? 64 Ci-o h'i măi fos’, cî dor nu li ţîu minţipătQati. Acu răspundi mioara: 20 — Stăpîni, stăpîni, Măi kiamî-ţ ş-un cîni: Cel mai bărbătescu, Cel mai frăţescu; Că mereu... 2 5 aja iera „mări" ... sî vorbiră, Şî să sfătuiră — Baciu ungurian Şî cu săceHan — 30 Că la apus dă soare Vria să te omoare, Că ai oi mai multe, Mîndre şî curnute, Şi cai învăţaţi, 3 5 Şi cîni mai bărbaţi. — Mioriţa mia, Dac-oi să mor în cîmp dă mohor, Să-i spui lu Săceliânu 40 Şî lu Ungurianu: Sî mă îngroapi Aicj, mai aproapi: în strunga dă oi, Să fiu to’ cu voi. 45 Mai în dosu stîni, Ca sî mi-aud cîni. Iar la cap să-m’ pui: p'luieraş dă socu, Mul’ zice cu focu; 50 Fluieraş dă fagu, Mul’ zice cu dragu; Fluieraş dă osu, Mul' zici duiosu; Vîntu, cîn’ va bati, 55 Prin ieli-or răzbaţi, Oili s-or strîngi, Pă mini m-or plingi Cu lacrimi dă sîngi. Şî de-i vidia, 60 Mioriţa mia, Di-o babî bătrînă Cu iia dă sîrmă, 65 Pe cîmp alergînd, Pe toţi întrebînd: 65 „Cini mi-a văzuţii, Cini-a cunoscutu Mîndru ciobănelu, Nal(t) şî supţîrelu, Tras pîntr-un inelu; 70 Nai' şî sprîncenatu, Stricat dă vărsatu? Pcrişoru Iui: Pana corbului; Okişori luj: 75 Mura cîmpuluj; Mustăcioara lui: Spicu griului..." Să nu-i spui dj-odată, Că inima-i sjacă! 80 Şî să-j spui curatu: Că m-am însuratu C-o fată dă-mpăratu; Şi la nunta mia A căzut o stia; 85 Soarili şî luna Mj-a ţinu’ cununa; Brazi ŞÎ păltinaşi I-am avu’ nuntaşi. .. Asta-i: atîta-i... Mama mia a fos’ văr bun 90 cu Panaite Morunglâv. Şi ştiu c-o cînta şi mama pa la petreciri, pă la nunti, pă la odai, cin să ’cia 1 pă la adunat. Mama mia şî dă la iei a auzît Mioriţa. Pă mama am auzît-o: o şi cînta. Da pă jel, nu. O cînta sara, ca sî poat-adorni pă fraţî ăi 95 măi nici. (23.VIII. 1967), Soveia-Dragoslov6ni - — Marfn Şărbân, 74. MCCIIm Mioriţa iera pin kioşc, pă la cărţ dă celia mititeii, dă le vindia zîdani. Le vindia cu poveşti. Costă citi douîzăş dă bani. Le cumpăram pă 1 Formă aferezată de la duela, frecventă în Soveja; şi acest informator foloseşte curent în graiul său afereza: „Cîn’ a zîs cî nu s't (= sînt) acasî, a Kicat îos; . .să ’ija(= duija) la oi ca sî pgatî trăi"; „un' (undi) sî sî ducî?" etc. 66 piaţî, la Focşani, la Panfcju. 2îdanu li ţinja-n- 5 tr-un coş dă nujeli pă mînî. Ş-acolu-avia to’ feliu dă cărţ: cu basmi, cu dăseîntici. An cumpărat şî io o cârti d-asta; ş-acolu-an citit Mioriţa. N-o mai strofî cu strofi; cî m-a luat în armatî, şî rii-a işit din cap. A rămas Mioriţa pă dial, io sî pascî iarbî... A vinit armata, a vinit răz- ' bom, a vinit greutăţîli. Am fos’ şî prizonier la austriaci, într-un lagîr la Bratislava. Mioriţa n-o mai ştiu pă strofi; da iaca ci mai Ştiu: 15 Pi-um picior dă plai, Pi-o gurî dă rai, Cobora în vale O turmă dă oi Cu trei ciobănei: 20 Unu ie vrăncian, Unu-i unguri ân, Şî unu-i moldoviân... Unu-i... cîmpuriân... Nu ni-aduc bini-aminti. 25 Şi-aSel ufigurian Şi cu £el vrăncian Jei să sfătuiră Ca sî mi-1 omşare Pe cel moldoviân, 30 Că ari oi mai mulţi, Mîndri şî cornuţi... Şî mioriţa... acuma nu ştiu cum a fos’ lingi iei, cum a lua’ vorbî. Mioriţa a-nţăles sfaţu ălora că vria sî-1 omejari. Mioriţa i-a spus lui cî ăia 35 s-a sfătuit sî-1 omgari. Şî jel i-a spus mioriţi: — Mioriţî lai, Lai, bucălai, D-o fi să mă omQari, Să le spui să nu mă-ngrgapi 40 Kiar în egada strunzi Undi dgarmi cîni; Să mă-ngroapi-m mizlocu strunzi, Uni zgacî mei... Cî mei, dacî-i bag-acolu, iej să zgacă... Şi 45 cam asta-i tot... Di fluirili astia: nu ştiu în-Ceputu, nu-i legătura: Fluieraş de soc, Mul’ cîntă cu foc; G7 Fluieraş dă fag, 50 Mul’ zîce cu drag; Fluieraş di os, Mul’ zice duios.. . Nu-m aduc aminti dă fluiri cun să cînti. Nu rii-aduc aminti niş dă babî, niş dă „tras pîntr-un 55 inel"... C-am învăţa patru clasi, şî la vaci, băjeti!... (2.3.VIII. 1967), Soveăa-Dragoslov6nj — — Ion Mehedînţ, 78. mcciii174 Pi-um picior de plai, Pi-o gură de rai Se coboară-n vale Trei turmi de miei 5 Cu trei ciobănei: Unu-i moldovian, Unu-i ungunan, Şi unu-i vrăncian. Mări se vorbiră 10 Şi se sfătuiră: Pe la apus de soare Ca să mi-1 omoare Pe cel moldovian, Că-i mai ortoman, 15 Ş-ari oi mai mulţi, Mulţi şi cornuţi, Şi cai învăţaţi, Şi cîni mai bărbaţi. — Oai bucălai, 20 De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace; (sic!) Ori iarba nu-i place, (sic!) Ori ieş’ bolnăvioară, Mioriţă, mioară ? 25 — Drăguţule bace, Dă-ţ oile-ncoace La negru zăvoi, Că-i jarbă de noi, Şi umbră de voi • • • 30 O babî bătrînă Cu brîu de lînă, Pe cîmpi alergînd, 68 Din oki lăcrămînd, Pe toţi întrebînd, 35 Şi la toţi zicînd: „Gini mi-a văzut, Cini mi-a cunoscut Mîndru ciobănel Tras printr-un inel? 40 Feţişoara lui: Spuma laptilui; Mustăcioara lui: Spicu griului; Okişori lui-. 45 Mura cîmpului; Perişoru lui: Pana corbului... He, acu i-acu! I-a spus parcî cineva cî l-a omorît. A spus oaia aia cari zbera: 50 — Drăguţule bace, Nu-ş(tiu) cum a spus oaia: — Spuni-i ciobanului ăla. . . Vria sî ti omoari Baciul ungurian 55 Şi cu cel vrăncian.. . Iei i-a spus pă urmî oi: — Sî mă-ngroapi Pi-aci, pă aproapi: în strunga de oi, 60 Ca să fiu tot cu voi... Oiţî bîrsanî, De ieş’ năzdrăvani, Şî di-ar fi sî mor Aici, în cîmp de mohor, 6 5 Sî-i spui mă-ngroapi Pe-aici, pe-aproapi: în strunga de oi, Să fiu tot cu voi; în dosul stîni, 70 Ca sî-mi aud cîni. Iar la cap să-m’ puie: Fluieraş de fagu, Mul’ zifie cu dragu; Flujeraş de osu, 75 Mul’ zice duiosu; Fluieraş de socu, Mul’ zice cu focu; 69 Vîntu, cîn’ o bati, Prin ielj-o străbati, 80 Oili s-or strîngi, Pe mini m-or plîngi Cu lacrîm’ de sîngi. Jar la maica mia bătrînî Să-i spui curat: 85 Cî m-am însurat C-o fatî de craiu. Iar la nunta mia A căzut o stia; Am avu’ nuntaş 90 Braz şi păltinaş; Preuţ: munţ mari; Pasăr’: lăutari; Steli: făclii... Stelili şî luna 95 Mi-a ţînu’ cununa... Şî cam asta-i. Mai jera ceva: — Dar de scăldat cin’ l-a scăldat? — Ploili cîn’ a plouat, Apa cîn’ s-a revărsat... îoo Adicî cum a vinit ia pă coastî, la vali. De-ngropat cin’ 1-a-ngropat ?... Păi dacî 1-a-ngropat în dosu stîni!... Mioriţa? Apăi nu pot sî-m’ aduc aminti dă la cini-am auzît-o-ntăi... Aviam o bunicî: dîn 105 Negril^şti, dîn Vrancia; şî ia a cîntat-o. O kema Ioana lu Dumitru Drăghici. O cînta dîn gurî. Cîn’ jeraui io dă nouî ani-a murit baba. Iera bătrînî: can da şaptizăş dă ani. (27.VIII. 1967), Sov62a-Dragoslov6nj — — Ion Brîfizâriu, 79. MCCIV175 Pi-um picior dă plai, Pi-o gură dă rai, Iată vine-n cale, Se coboarî-n vale 5 Trei Ciobănei Cu trei turmi dă miei: Unu-i dă vrăncian, 70 Altu-i ufigurîan, Şî unu-i moldovian. lo Mări se vorbiră Şi se sfătuită Ca să mi-1 omoare Pe cel dă vrăncian, C-ari oi mai mulţi, 15 Mîndre şî cornuţi, Şî cai învăţaţi, Şî cîni mai bărbaţi. .. Dă cîn’ ieram copil la şcoalî, dă şapti ani, am uitat-o. Oi h'i-auzît-o şî dă la vrun unkeş, cît dîn cârti, asta-i-.. (21.VIII. 1967), Sove2a-Dragoslov6ni — — Neculâj Comăniţă, 79. MCCV1?# — Micî mioriţî, Dă trei zile-ncoaci Gura nu-ţ măi taci; Oar iarba nu-ţ placi? 5 — Iarba şî apa-m’ placi, Dar stăpînaşu neu L-a omorî’ duşmanu La spatili stîni. (II — La curu stîni.) Fluieraşu lui: 10 în kiotoaria stîni; Vîntu cî ni-a bati, Fluieraşu cîntî... Asta-i Nioriţa. Atîta-i, mamî; atîta ştiu! (29.VIII. 1967), Sove ia- Dragoslovănj — — Marfja Panai'te, 79. MCCVI, MCCVII — ISfioriţî lai, Lai, bucălai, Dă trei zile-ncoace Gura nu-ţ mai tace... 1 A doua variantă a fost notată la o jumătate de oră după prima. 71 - — Ba iarba îm’ place, Stăpînaşu-m’ (II — Stăpînaşu-ni...) moari: Că s-a vorghitu Ăi doj ciobănaşi: Unu, moldovianu, 10 Şî unu vrăncianu, Ca sî ti omgari, Şî sî Ai te-ngrgape Tot în dosu stîni, Uni zac toţ cîni. 15 — Sî ti rogi-aşa: Ca sî mă îngroape în strunga oilor, In zocu meilor. Ca multi-a trecu’ paste creieru omului! Apoi cînticele d-atunci s-a dus cu Panaiti Morunglâv... Acuma-i năcăzîtî Mioriţa! Iaca, o ştiu dîm bă-trîni. (21.VIII. 1967), Sov62a-Dragoslov6nj — Marija Cri'stia, 81. MCCVIII178 — Mioriţî lai, Lai, bucălai, De trei zile-ncoaci Gura nu-ţ mai taci, 5 Iarba nu-ţ mai plaţi ; Orj ieş’ bolnăvi oarî, Mioriţî, mioarî? — Drăguţuli baci, Dă-ţi oili-ncoaci o La negru zăvoi, Că-i iarbî dă noi, Şi umbră dă voi; Că baciul ungurian Şi cu 5el vrăncian 15 Mări se vorbiră Şi se sfătuiră Pi la apus de soare Vriau sî te omgare, Că ai oj mai mulţi, 72 20 Mîndri şî cornuţi, Şi cai învăţaţi, Şi cîni mai bărbaţi... Mai dăparti iesti-aşa: I-a spus sî-1 îngroapi 23 Aici, mai aproapi: în dosu stîni. Ca s-audî cîni. Şi la cap sî-i pui: Fluieraş dă fagu, 30 Cun cîntă cu dragu! Fluieraş dă socu, Cun cîntâ cu focu! Şî vîntu, cîn' a bati, Prin ieli-a răzbaţi, 35 „Oili s-or strîngi, Pi tini ti-or plîngi Cu lacrimi dă sîngi"... , Nu măi Ştiu... îi dă mul(t)... Am auzît-o ’* dîn cârti, dă cîn' am învăţat în şcoalî. Da poati 40 că şî dîn alti părţ, nu ni-aduc aminti. . . Pă cîmp alergînd, Pă toţi întrebînd, Şi la toţi zicînd: „N-aţi întîlnit 45 Mîndru ciobănel Tras printr-un inel? Mustăcioara lui’. Pana corbului; Okişori... 50 Nu ştiu, nu mai Ştiu nica. .. (24.VIII. 1967), Sovdia-Dragoslovenj — — Marin Cosor, 82. MCCIXJ79 — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, Dă trei zile-ncoaci Gura nu-ţ mai taci; 5 Ori iarba nu-ţi place, Ori cîmpu cu florile, Ţi s-a urît zilele? 73 — Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră 10 Trei ciobănei, Cu trei turaie de oi: Unu-i moldoviân, Unu-i ungurean, Si unu-i vrăncian. 15 Cel vrăncian Şi cu ungurian Mări se vorbiră Şi se sfătuiră Ca să te omoare 20 La apus de soare, Că (Căci...) ai oj mai multe, Negre şi cornute, Şi cai învăţaţi, Şi cînj mai bărbaţi. 25 — Să spui la măicuţa mia bâtrînă, Cu brîu de lină: Că di-o fi să moru în cîmp de mohoru, Să-i spui să mă-ngroape 30 Aiş, mai aproape: în dosu stîni. Să mi-aud cîni. Şi la cap să-m' puie: Fluieraş de fagu, 35 Mul' zice cu dragu; Fluieraş de socu, Mul' zice cu focu... Şî la nunta mia A -căzut o stja; 40 Soarili şî luna Mi-a ţinu' cununa; Braz şî păltinaşi l-am avu' nuntaşi. Aicia-am înkeiat-o; da mai ieşti ceva. Aviam 45 o cârti cu diferiţi poizii; avia şi anegdoti, şi povestiri, şi poezii. Acolu iera şi Mioriţa. Da dă ăstilalti cu „foai verdi" nu iera. Aceia cu „cîmpu cu florili" kiar ieu am făcut-o. (21.VIII. 1967), Soveia-Dragoslovenj — -— Ion Pătulja, 83. 74 mccx180 ... — Dacî ni-ţi vidia O babî bătrînî, Şî cu cîrza-m mînî, Sî-i spuniţ aşa: 5 Cî m-am însurat; Şî la nunta mia: Păsîri lăutari; Steli: felinanu... Şî la nunta mia 10 A Icicat o stia... A Icicat stiaua, c-a murit iei... Oai bucălai.. . aşa... nu rii-aduc aminti. (1967), Sove2a-Dragoslov6ni — Marija Puicî, 84. MCCXI1 — Oai bucălai, Da trei zile-ncoaci Gura nu-ţ mai taci; Or iarba nu-ţ placi ? 5 Io am avut în inimî numai dă bocit; nu-ni-aduc aminti! Ci-a mai spus? Iei a spus cî dacî l-a omorî tovarîşî lui, Sî-1 îngroapi-n strunga oilor, în zocu neilor. io A-nvăţat sî nu spui cî l-a omorît. Cî dacî l-a căutat mă-sa — o babî bătrînî, săraca — sî nu spui cî l-a omorît; sî nu ştii mă-sa cî l-a omorît; sî-i spui-aşa: — Cî m-am însurat; 15 Şî la nunta mia A Kicat o stia... Adic-a murit. Am auzît-o dămul’, cîn' ieram tînîrî; ş-aviam inimî măi bunî, dă băgăm la cap. Acu... Aceeaşi. 1 Varianta aceasta a fost notată la un sfert de oră după precedenta. 75 Cînticu Miorîţi MCCXII P-un lcicior dă plaj, Pi-o guri di rai vSe coboarî-n vaJe Trei turme de oi, 5 Cu trei ciobănei: Unu-i moldovianu Şî unu-i ungurianu Şî unu-i vrăncianu. Cela ungurianu 10 Şî cu cel vrăncianu Măre se vorbiri Şi se sfătuiri La o-apus de soare, Ca sî mi-1 omoari 15 Pi cel moldovianu, C-avia oi mai mulţi, Şi mai cornuţi. — Frăţiori mei, Dă m-ăţ omorî, 20 Să nn mă-ngropaţi în dosu stîni, Uni zac cîni; Sî mă-ngropaţi îm melzocu strunzi. 25 Fluieraş de osu — Mul' zică duiosu ! — Sî rii-1 punit în keotoaria stîni; Oili s-or strînzi... 30 Pa mini m-or plînzi Cu lacrîm' dă sînze... Trebuia să zic aşa: Vîntu, cînd o sufla, (II Vîntu cînd o tragi,) Fluieraş ni-o zice, 35 Oili s-or strîngi, Pă mini m-or plîngi Cu lacrimi dă sîngi. Acuma a-ntrebat iei, atunsi cin’ 1-a-ntrebat: — Dragî mioriţî,' ^ 76 40 Dă trii zile-ncoaci Gura nu-s mai taci; La iarbî ti-an dus, La apî ti-an dat; P-a cui mîm ăi mai încăpia? 45 Ş-atuncia i-a spus stăpînului cî-1 omoarî; cî iera năzdrăvani, cum ai zici. I-a spus cî: La apus dă soari Ti omoari... O ştiu dîn tinereţili meii, dă la tata rieu. 50 A fos’ cioban la oi, pă la Corod, în zudeţu Tecuci. Acolij-a sta(t) mul(t): s-a dus dă băiat acolu. Poati c-a ciobănit douîzăci dă ani. Cînta dîn fluir ş-a cînta' şî dîn gurî. (2 1.VIII. 1967), Sove^a-Dragoslovenj — — Ion Merkja, 86. Soveza -Rucareni MCCXIII, MCCXIV Pj-um picior di plai, Pi-o gură de rai, Iată vine-n cale, Se coboarî-n vale 5 Trei turme de mei Cu trei ciobănei: Unu-i ungurianu, Unu-i moldovianu Şî unu-i vrăncianu. 10 Baciul moldovianu Cu cel ungurianu Mări se vorbiră Şi se sfătuiră: La apus dă soari 15 Vria ca sî omoari Baciu cel vrăncianu, C-ari oi mai mulţi, Suti neştiuti, Mii nenumăraţi, 20 Cai buni nenvăţaţi, Dulăi mai bărbaţi- 77 Oiţa c;a lai, Lai, bucălai, Dă trei zile-ncoaci 25 Gura nu-i măi taci; Nu ştiu: îi bolnăghioarî, Or iarba nu-i placi ? Baciul cel vrăncian Oiţa-ntreba: 30 — Oiţă bîrsana, Ce-i dă capu tău Dă to' zgheri mereu? Dă trei zile-ncoaci Gura nu-s mai taci; 35 Or’ ieş’ bolnăghioarî, Or’ iarba nu-ţ placi? — Stăpîne, stăpîne, Nu-i dă capu neu, Şî ieşti d-a tău: 40 Ăş’ doi veri primarj Vria sî te omoari La apus dă soari, Că ai oi maj multe, Suti neştiute, 45 Mii nenumărate, Cai buni ninvăţaţi, Dulăi mai bărbaţi. — Oiţî bîrsanî, Dă ieş’ năzdrăvani, 50 Şî di-oi fi sî mor, Tu să le spui lor: Iei sî mă îngroapi P-aiş, pă aproapi, Tot în dosu stîni, 55 Io sî mi-aud cîni. Fluieraşu neu în kiotoâria stîni: Fluieraşu dă fagu, Mul’ zice cu dragu; 60 Fluieraşu dă osu, Mul’ zice duiosu; Fluieraşu dă socu, Mul’ zice cu focu... Asta a fost, cîn' a văzu’ cî-1 omoari: cînta cu 65 fluiru, cînta cu doru, cu zîndu. .. 78 Vîntu-a adnâ, Fluieraş cîrita. Yîntu cî ni~o bati, Pîn ieli-o răzbaţi, 70 Fluieraş ni-o zice, Oili s-or strînge, Pă mini m-or plînge Cu lâcrîm’dă sînge. Dar la cia măicuţă 75 Să nu-i spui, drăguţă! Tu să-i spui-aşa: Cî m-am însuratu C-o fatî dîn satu... Iată vine-n cale, 80 Se coboarî-n vale D-o maică bătrînă, Cu brîu dă lînă, Cu fota dă sîrmă, Dîn drugî-ndr,ugîn\ 85 Dîn oki lăcrămind: Mă h'iilor, mă, Da voi n_aţ văzu’ To’ d-un h’iu d-a neu P-aici c-a trecutu? 90 — Ba noi l-am văzu tu Şî noi l-afî lăsatu Cu şkioapili-n urmî... Ia nu sî-ncredia, Şî iar sî ducia, 95 Pă cîmp azungia, Ia zos să punia Şî să tăvăli a. Iar să scula, Dîn drugî-ndruga, îoo Dîn okj lăcrăma, La stînî să (du)cia: ' — Măi h'iilor, mă, Da n-a măi vinitu? — Ba iei a vinitu, 105 Şî noi l~am mînati} în sat la mălai... Ia nu sî-ncredia, Şî iar să ducia, 79 Pă cîmp azungja, UO Ja zos să punja, Şî (II — Iar...) să tăvălia. jar scula, înapoj să-ntorcia, Dîn drugî-ndruga, 115 Dîn oki lăcrăma, La stîn-azungia, Dîn gura-ntreba: — Măj hiilor, mă. Da n-a măi vinituu ? 120 — Ba iei a vinitu, Şî noi l-am mînatii în sa(t) la sâri... Ia nu sî-ncredia, Şî-napoi pleca, 125 Dînd d-o apă lină: — Apă lină, fraţi, Frunza lin sîn zbaţi; Cum jeş' curgătoari, Hij şî ştiitoâri, 130 Şî cunoscătoâri: Da tu n-ai văzutu To' d-un hiu d-a neu P-aiş' c-a trecutu? — Kiar sî-1 h'i văzutu, 135 Nu, l-an cunoscuţii... — Feţişoara luj: Spuma laptelui: Mustăcioara lui: Spicu griului; HO Okişori lui: Mura cîmpului... Apa to’ nu l-a văzut; a rămas aşa: apa nu i-a putu’ spuni. Acuma s-a mai întors baba la stîni: Dîn drugî-ndrugînd, 145 Dîn oki lăcrămînd. La stîn-azungia, Dîn gurî-ntreba: — Măi h'iilor, măi, H'iilor, cînilor, 150 Voi l-aţi omorîtu! — Nu l-am omorîtu: Noi l-am însuratu C-o fatî din satu: 80 C-o mîndri crăiâsî, 155 A lumi miriasî... — Cin’ 1-a cununa tu? — Soarili şî luna I-a ţînu’ cununa; Braz şî păltinaşi 160 I-a avu’ nuntaşi; Steli: mii şî mari; Pasîri: lăutari; Păsăreli: mii Şî steli: făclii... 165 Asta-i .0 ştiu dî pîn carti-oHacî. Şî mama mia o cînta cîn stiria sara la furcî; a\dam o mamî cîntăriaţî. Ia cînta şî plîngia... Pi mama o kema Măriia RaduŢicoL Tata neij a fos’ veterân dîă război, dî pîn şapti-ş-170 şapti. Ie vo trnzăş dă ani dă cînd îi moartî. Cînd a murit iera dă şaptiza şî op’ dă ani. Ia, sara şîdian la furcî; şî ia cînta şî torcia dîn furcî. A-a-a, avia voci frumoasî, şî cînta di nu sî măi ştii! Iera frumoasî pîn-a murit. (19. VIII. 1967), Soveăa-Rucărenj - — Domnfca Mîcu, 70 MCCXV1 Pi-um picior di plai, Pi-o gură dc rai, Iată vine-n cale, Se coboarî-n vale 5 Trei turme de mei Cu trei ciobănei: Unu-i ungurianu, Unu-i moldovianu Şî altu-i vrăncianu. io Iar cel moldovianu, Cu cel ungurianu Mări se vorbiră Şi se sfătuiră: La apus dă soari 1 Text notat în cîntare-recitare la o zi după MCCXIII şi MCCXIV (v. nota crit. 182). 15 20 25 30 35 40 45 50 55 Ca să mi-1 omoari Pe baciul vrăncjanu. Iar cia mioriţă, Cu lina plăviţă, De trei zile-ncoaci Gura nu-i măi taci. Stăpînu-a-ntrebat: — Ce aj, mioriţă? Dă trei zile-ncoace Gura nu-s mai tace ; Ori iarba nu-ţ place, Or’ jeş’ bolnăghioarî? Stăpîne, stăpîne, Nu-i dă capu neu, Şî ieşti d-al tău: Căci iei s-a vorbitu (sic!) Ăş doi veri primari Ca să te omoare La apus dă soare, Că ai oi mai multe, Sute neştiute, Mii nenumărate, Cai bum nenvăţaţj, Dulăi mai bărbaţi. — Oiţă bîrsană, Dă ieşti năzdrăvană, Şi dj-oi fi să moru, Tu să le spui loru: Iei să mă îngroape, Pj-aici, pe aproape, Tot în dosu stîni, Io sî mi-aud cîni. Fluieraşu neu: în kiotoaria stîni; Vîntu-a adiia, Fluieraş cînta. . . Vîntu cî rii-o bati, Pîn ieli-o răzbaţi, Jeli ni-or cînta: Fluieraş dă fagu, Mul’ zice cu dragu; Fluieraş dă osu, Mul’ zi£e frumosu; Flujeraş dă socu, Mul’ zice cu focu; 60 Oile s-or strîng6, Pe mine m-or plînge Cu lacrîm’ dă sînge... Dar la 6ia măicuţă Nu-i spuniţ, drăguţă; 6 5 Să-i spuniţ aşa: Că m-am însuratu C-o fatî dîn satu.., Iată, vine-n cale, Se coboară-n vale 70 D-o maică bătrînă, Cu brîu dă lînă, Cu fota dă sîrmă, Dîn drugă-ndrugîndu, La stîn-alergîndu, 75 Dîn gurî-ntrebîndu: — Da voi n-aţ văzutu Şî pă fiu neu? — Ba noi l-am văzutu, Şî noi l-an lăsatij 80 Cu şkioapili-n urmî... Ia nu sî-ncredia, Şî iar pleca, P-un cîrnp azungia, Ia zos să punia, 8 5 Şî să tăvălja; înapoi sî-ntorcia Dîn drugă-ndrugîndu, Dîn oki lăcrămîndu, La stîn-azungîndu, 90 Dîn gur-întrebîndu: — Mai h'iilor, mă, Da n-a măi vinitu ? — Ba iei a vinitu; Şî noi l-am mînatu 95 în sa(t) la mălai... Ia nu sî-ncredia, Şî iarîş pleca; Dîn drugî-ndruga, Dîn oki (II—o$) lăcrăma; 100 Ia să tăvălia; Şî iar să scula, Şî-napoi pleca, La stîn-azungia, 82 83 Dîn gură-ntreW: io5 — Măi h'iilor, mă, Da n-a măi vinitu? — Ba iei a vinitu ; Şî noi l-am mînatu în sa(t) la sâri... 110 Ia nu sî-ncredia, Şî iar sî ducia, Dîn(d) d^o apă lină: — Apă lină, fraţi, Frunza lin sî zbaţi; 115 Cum ieş’ curgătoari, H'ii şî ştiitoâri, Şî cunoscătoari: Da tu n-ai văzutu To' d-un h'iu d-a neu 120 P-aici c-a trecutu? — Kiar să-l h'i văzutu, Nu l-an cunoscutu. — Feţişoara lui: Spuma laptilui ; 125 Mustăcioara lui: Spicu griului; Okişori luj: Mura cîmpului ; Nalt şî supţirelu, 130 Tras pîntr-un inelu... Nu măi ştiu dac-a măi răspuns apa ceva. Da după spusu dî-ntăi, cred io c-a spusu cî nu l-a văzutu. Acuma; înapoi sî-ntorcia, La stîn-azungia, 135 Dîn gurî-ntreba: — Mă' h'iilor, mă, Voi l-aţi omorîtu, H 'iilor, cînilor! ■ — Nu l-am omorîtu: HO Noi l-am însuratu... — Da pă cim-a luatu? — O fatî din satu: O mîndră crăiasă, 145 A lumi mirjasă.. . Soarili şî luna J-a ţînu’ cununa; Braz şî păltinaşi 84 150 î-a âvu* nuntaşi; Steli: mici şi mari; Păsîri: lăutari; Păsăreli: mii; Şî steli: făclii... 155 Şî-i can gata. Acu ai scris-o râgulatî.: acuma-j foarti bunî. (20.VIII. 1967) - Aceeaşi. MCCXIII, MCCXIV MCCXV 1 Pj-un picior di plai, Pj-o gură de rai Iată, vine-n cale, Se coboarî-n vale 5 Trej turme de mei Cu trej ijobănei: Unu-j ungurianu, Unu-i moldovjanu Şî unu-j vrănCjanu. 10 Batj.ul moldovianu Cu Cel ungurjanu Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră: La apus dă soari 15 Vrja ca sî omgari Bacju cel vrănâjianu, C-ari ojl maţ multe, Suti neştiute, Mi} nenumărate, 20 Cai buni nenvăţaţi, Dulăi mai bărbaţi. Oiţa £ja lai, Lai. bucălai,__________ 1 Pj-um piCior di plai, Pj-o gură de raj Iată, vine-n cale, Se coboarî-ii vale 5 Trej turme de rnej Cu trej Ciobănei: Unu-j ungurjanu, Unu-i moldovjanu Şî altu-j vrănijanu. 10 jar lei moldovianu Cu Cel ungurjanu Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră: La apus dă sgari 15 Ca să mi-l omoari Pe bal:iul vrănlianu. Dă trej zile-ncoaCi 25 Gura nu-j măj taCi; Nu ştiu: îi bolnăghioarî, Or’ iarba nu-i Baljul lei vrănlian Oiţa a-ntrebat: 30 — Oiţă bîrsană, ’ Ce-i dă capu tău Dă to’ zgheri mere#?_________ Dă trej zile-ncoaCi Gura nu-s maj taCi; 35 Or’ ieş(ti) bolnăghjoarî, Or’ iarba nu-ţ plaCe? — Stăpîne, stăpîne, Nu-j dă capu neu, Şî jesti d-a tăy: Jar cia mioriţă _____ Cm lîna plăviţă De trej zile-ncgaCi 20 Gura nu-j măj taCi. Stăpînif-a-ntrebat: — Ce ai, mioriţă ? Dă trej zile-ncoaCe Gura nu-s maj taCe; 25 Or’ ieş’ bolnăghişarî? Ori iarba nu-ţ plaCe, — Stăpîne, stăpîne, Nu-j dă capu neu, Şî jesti d-al tăy: S5 40 Ăş(ti) doi veri primâ.rj Vria sî ti omgari La apus dă sgari, Că aj oi mai multe, Suti neştiute, 45 Mii nenumărate, Caj buni ninvăţaţi, Dulăi mai bărbaţi. — Oiţî bîrsanî, Dă ieş’ năzdrăvani, 50 Şîdi-oifi sî mor, Tu să le spuj l°r: Iei sî mă îngrgapi P-aiş' pă aprgapi, Tot în dosu stîni, 55 Io sî mi-aud cîni. Fluieraşu neu... Ifi kiotgâria stîni: — Fluieraşu dă fagu Mul’ zite cu dragu; 60 Fluieraş dă osu, Mul’ ziCe duţosu; Fluieraş dă socu Mul’ zi£e cu focu. . . Vînty-a adiiâ, 65 Flujeraş cîntâ. . . Vîntu cî Ai-o ba ti, Pîft ielj-o răzbaţi, Fluieraş fii-o zile, Oili s-or strînge, — 70 Pă mini m-or plînge Cu lâcrîm' dă sînge. . . Dar la Cia măicuţă Să nu-i SPWΕ drăguţă! Tu să~i spuj-aşa: ' Cî m-am însuratu C-o fatî dîîi satii. . .“ ------- Iată, vine-fi cale, Se cobgarî-n vale De-o majcă bătrînă 80 Cu brîu dă lină, Cu fota dă sîrmă, Dîn drugî-ndrugîn’ Dîn okj lăcrămînd: — Mă h'iilor, mă, 85 Da voj n-aţ văzu’ To(t) d-ufi h'iu d-a tieu~ P-aiâf c-a trecutu? — Ba noj l-am văzutu, Şî noj l-an lăsatu 90 Cu şckigapili-n urmî " Ia nu sî-ncredia, Şî jar sî dudja, 30 Cdâj fel s-a vorbitu (sic!) —- Ăş’ doi veri primari — Ca să te omgare La apus dă sgare: Că ai oi maj multe, 35 Sute neştiute, Mii nenumărate, Cai buni nenvăţaţj, Dulăi mai bărbaţi. — Oiţă bîrsană, 40 Dă ieşti năzdrăvană. Şi di-oi fi să mor#, Tu să le spuj lonj: Jej să mă îngrgape Pi-ailj pe aprgape, 45 Tot în dosu stîni, Io sî mi-aud cîni. Flujeraşu neu — în kiotgâria stîni; Vîntu-a adiia, 50 Fluieraş cînta. . . Vîntu cîn’ rij-o bati, Pin jelj-o răzbaţi, leii 'nj-or cînta: Fluieraş dă fagu, 55 Mul’ ziCe cu dragii; Fluieraş dă osu, Mul’ ziCe frumoşii; Fluieraş dă socu Mul’ ziCe cu focu, . 60 Oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lâcrîm' dă sînge... Dar la Cia măicuţă Nu-i spuniţ, drăguţă! 65 Să-i spuniţ aşa: Că m-am însurat y C-o fatî dîn satu.. Iată, vine-fi cale. Se cobgară-n vale 70 D-o maică bătrînă, Cu briu dă lînă Cu fota dă sîrmă, Dîn drugă-ndrugîndu La stîn-alergîndu 75 Din gurî-ntrebînd}f: Da voi n-aţ văzuly, Şî pă fiu ne ii ? Ba noi l-am văzutu, Şî noj 1-afl lăsatu 80 Cu şkigapili-n urnii...'' Ia nu sî-ncredia, Şî iar pleca, 86 Pă cîmp aăungia, Ia 2os să punja 95 Şî să tăvălia. Jar să scula, Dîn drugi-ndruga, Dîn oki lăcrăma, La stînî să (du )cja: 100 — Măi h'iilor, mă, Da n-a măj vinitu ? — Ba iei a vinitu; Şî noi l-am mînatu în sat la mălai. . 105 Ia nu sî-ncredia, Şî jar să duiţa, Pă cîmp azungia, Ia ios să pun fa, Şî (II —Iar) să tăvălia. 110 Iar să scula, înapoi să-ntorSia, Dîn drugî-ndruga, Dîn oki lăcrăma La stîn-a2ungia, 115 Dîn gură-ntreba: — Măi h'iilor, mă, Da n-a măi vinitu ? — Ba iei a vinitu; Şî noi l-am mînatu 120 în sa(t) la sâri. . Ia nu sî-ncredia Şî-napoj pleca. Dînd d-o apă lină: — Apă lină, fraţi, 125 Frunza lin sî zbaţi; Cum ieş(ti) curgătoari, H'ii şî ştiitgari, Şî cunoscătoari: Da tu n-ai văzutu 130 To’ d-ufi h'iu d-a neu P-aiş'c-a trecutu ? — Kiar sî-1 h'i văzutu, Nu 1-afi cunoscutu. . . — Feţişoara lui 135 Spuma laptelui; Mustăcioara lui Spicu griului Okişori lui Mura cimpuluj. 140 Dîn drugî-ndrugîn d, Dîn oki lăcrămînd La stîn-aiungja, 87 P-ufl cîmp aJungja, Ia ăos să punja, 85 Şî să tăvălia. înapoi sî-ntorCja Dîn ăxugk-ndrugîndit, Dîn olq lăcrămîndu, La stîn-a zungîndu, 90 Dîn gur-întrebîndu: — Măi h'iilor, mă, Da n-a măi vinitu? — Ba iei a vinitu; Şî noi l-am mînatu 95 în sa(t) la mălai. . ." Ia nu sî-ncredja, Şî iarîş pleca; Dî drugî-ndruga, Dîn okj (H-°y) lăcrăma; 100 Ia să tăvălia. Şî iar să scula, Şî-napoi pleca. La stîn-aăungia, Dîn gură-ntreba: 105 — Măi h'iilor, mă, Da n-a măi vinitu? — Ba iei a vinitu; Şî noi l-am mînatu în sa’ la sâri. . .“ 110 Ia nu sî-ncredia Şî iar sî duija. Dîn’ d-o apă lină: — Apă lină, fraţi, Frunza lin sî zbaţi; 115 Cum ieş’ curgătQari, H'ii şî ştiitgari, Şî cunoscătoari: Da tu n-ai văzutu To’ d-un hiu d-a neu 120 P-aiti c-a trecutu? — Kiar să-l h'i văzutu, Nu l-an cunoscutu. — Feţişoara lui Spuma laptilui; 125 Mustăcioara luj Spicu griului; Okişori lui Mura cîmpului; Nalt şî supţirelu, 130 Tras pîntr-un inelu, . înapoi sî-ntoriia, La stîn-aăungja, Din gurî-ntreba: — Măj h'iilor, măi, H5 H'iilor, cînilor, Voi l-aţi omorîtu! — Nu l-am omorîtu: Noj l-am îfisuratu C-o fatî dîn satu: 150 C-o mîndrî crăjasî, A lumi mirjasî. . . — Cin’ l-a cununat? — Sşarili şî luna I-a ţînu’ cununa; 155 Braz şî păltinaşi I-a avu’ nuntaşi ; Steli mii şî mari, Păsîrj lăutarj, Păsăreli mij 160 Şî steli făclii. . ." Dîn gurî-ntreba: — Măj h'iilor, mi, 135 H'iilor, cînilor! Voi l-aţi omorîtu, — Nu l-am omorîtu: Noj l-am însuratij, . . — Da pă £inj-a luatu ? 140 —O fatî dîn satu: O mîndră crăiasă, A lumi mirjasă. . . Soarili şî luna I-a ţînu’ cununa: 145 Braz şî păltinaş) I-a avu’ nuntaşi ; Steli miâj şî marj, Păsîri lăutari, Păsăreli mij 150 Şî steli făclij. . MCCXVI183 P-om picior di plaiu, P-o gură dă raiu, Iată vini-n cale, Să coboară-n vale 5 Trei turmi dă miei, Cu trei ciobănei: Unu-i ungurian, Şi unu-i vrăncian, Şi unu moldovian. io Iar cel ungurian Şî cu £el vrăncian, Mări se vorbiră Şi se sfătuiră La apus dă soari 15 Ca să mi-1 ompari Pă cel moldovian... — Mioriţă, mioară, Dă trei zile-ncoaii Gura nu-ţ mai tati, 20 Iarba nu-ţ mai plaţi; Or ieş’ bolnăvioarî? Jo cîn’ zic rar, aşa, mă can lcerz... — Mioriţî, mioarî, Şî d-o fi să mor, 25 Tu să le spui lor Ca să mă îngrgapi 88 P-aicia, p-aprpapi: în dosu stîni, Ca sî mi-auz cîni. 30 Şi să-m' puie la cap: Fluieraş dă fagu, Să-n cînti cu dragu; Fluieraş dă osu, Să-n cînti duiosu; 35 Flujeraş dă socu, Să cînte cu focu. Iar dacî te-j întîlni C-o babî bătrînî. Cu brîu dă lînî, 40 Dîn furcî torcînd, Dîn guri strigînd: „N-aţi-auzit, N-aţi întîlnit Feqoraş d-a meu: 4 5 Mîndru ciobănel, Tras pîntr-un inel? Feţişgara lui: Spuma laptilui; Mustăcioara luj: 50 Spicu griului; Okişori lui: Mura cîmpului; Perişoru lui: Pana corbului" ; 55 Sî nu-i spui-adivărat: Sî-i spui cî m-am însurat C-o fatî dî-mpărat ; Şî la nunta mia A căzut o stia ; 60 Braz şî păltinaşi I-am avu' nuntaşi; Soarili şî luna Ni-a ţînu’ cununa; Preuţ: munţî mari; 65 Păsîrj: lăutari; Păsărele: mii ; Şî steli: făclii. Is cinză’ şi opt dă ani dă cîn’ am şcoalî. N-am avu’ dă un’ să zic, un’ ieşit dîn s-o spun. 89 70 Nioriţa jera-n cârti. Iera şi Doina. Am învăţat cu unu Vasili Iftimescu: jera bun învăţătorju. Da bătia băieţi. Nioriţa ni-a dat-o jel dî-nvăţat, ca cun dă lecţija: „Băieţ, mînj-aveţi poieziia cutări..." 75 Noi luam măliguţa-n traistî d-acasî la şcoalî. învăţam toatî ziua; cî ni ducjam la Dragoslo-v£ni, c-aici în Rucărenj nu iera şcoalî; jera-n Dragosloveni. (18. VIII. 1967), Sov62a-Rucăreni - — Ioana Ţicoj, 70. mcc.xvii184 Pi-um picior de plai, Pi-o gurî de rai Se coboară-n vale Trei turme de mei, 5 Cu trei trei ciobănei: Unu-i moldovian, Unu-i muntjan. Şi unu-j vrăncian. Iar cel vrăncian 10 Şî cu cel muntjan Mi se sfătuiră, Şi mi se vorbiră: Că la apus de soare Vria să mi-1 omoare 15 Pe cel moldovian, Că-i mai hoţoman: (sic !) Are oi maj mulţi, Mîndri şi cornuţi, Şi caj învăţaţi, 20 Şi cîni maj bărbaţi. — Mioriţî lai, 'Lai, bucălai, De trej zile-ncoace Gura nu-s mai tace, 2 5 Iarba nu-s maj place... — Drăguţule baci, Dă-ţi oile-ncoaci, Căci cel vrăncian Şî cu cel muntjan 90 30 Să sfătuiră Ca să te omoare La apus de soare ; Oili s-or strîngi, Şî pă dumneta tj-or plîngî 35 Cu lacrîmj de sîngi. Şi să ti-ngroapi în spatili stîni, Ca sî ţi-auzj cîni." Măicuţa d-o veni, 40 Tu aşa j-ej vorbi: S-aşăze la stînă Fluieraş dă socu, Să cînte cu focu; Şî altu dă osu, 45 Să cînte dujosu... Păsărj: munţi marj Vor fi lăutari... Caş la nunta (moartja) mja A căzut o stia... Cam aşa-i. Prinsî cîti-o bucatî, aşa: şî dîn cărţ, şî dă pă la bătrîni. Am auzît-o şî dă la moşî-miu Ghiorghi Neculai Diaconu; a fos’ pă-durâriu la ocolu Soveza. Cam dă pă la iei o ştiu: mi-o tot istorisia jel. îj spunjam: „Măj bîtule, ja, maj spune-mj una". Şî iei începia p-asta. • (24. VIII. 1967), Soveăa-Rucărenj — — Ghiorghi Vlădau, 70. mccxviii1S5 — Mioriţă laje, Laie, bucălaje, De trej zile-ncoace Gura nu-s maj tace; 5 Or iarba nu-s place? — Ba iarba tari-m’ place; Dar mi se sfătuiră Acel ungurian Şî cu cel vrăncian 10 Că l-apus de soare Să mi-1 omoare Pe cel moldovean, Pentru că are oi mai multe, Mîndre şi cornute, 15 Cai mai bărbaţi, Şî mai învăţaţi, Şî cîni foarti bărbaţi... Nu mai ţiu socotialî. Atîta-i... La apus dă soare 20 Acei ortomâni Mi l-au omoritu Pi-acel moldovianu Şi mi 1-a-ngropatu La umbra bradului, 25 în vîrfu dialului... N-am ci mai spuni. Am auzit-o di la uni mai bătrîni ca mini: Am auzi’ şî io bătrîm cîntînd, aşa. Cînta tatii meu : Radu Mânia; a fos’ şî cioban. Şî io doar an fos’ cioban: p-aicj, pi la Soveza, 30 la Zboina. An ciobănit la um boier. An fos’ cioban dă la trejsprezeci pîn la douză(ci) şî unu dă ani. An Keptariu di pîn douîză(ci) şî şasi; şî kimerju ari vo patruzăş dă ajii. L-am lua(t) dî pî la Rîmnic, cin’ ieram tînîr, şî umblam cu fructi, 35 cu şîndilî, cu kerestia, cu feliu dă feliu dă negustorii. Acu hectarili dă pămîn’ s-a dus... Tine-reţia: gata, s-a dus şî ia ! D-acu aştept sî mă duc la biserici, la dial, acolu... Omu, dacî treci dă şaptizăş di ani, îi canun jîîntru iei, adici nu măi 40 ieşti dulci... (17. VIII. 1967), Sove£a-Rucăr6nj — — Radu Mânja, 76. MCCXIX186 — Nici riioricî, Dă trei zile-ncoace Guriţa nu-ţi tace; Or iarba nu-s place, 5 Or apa nu-i bună? — Stăpîne, stăpîne, Nu-i dă capu neu, Ie dă capu tău: Că ni s-a vorghit 92 10 Ciobanu ungurescu Şî cu-ăl vrăncenescu Ca să te omoare, Ca ii să te-figroape în dosu stîni. 15 — Da-i tu să le spui: Da ii sî mă-ngroape în strunga oilor, în zocu neilor, Ca să ni-auz riei: 20 $ei zgherîndu, Şî oile mergîndu.... Atîta ţîu minţi; nu măi ţiu minţi... Sî ni-auz nei zgherîndu, Şî cîni lătrîndu... 25 Pî nu mai ştiu: nu mai ţiu minţi... nicî... atîta... P-atuncia ştiian cîntici, acu patruzăş di am. Da d-atuncia n-am mai Ştiu(t) dă cîntici: am avu’ năcazuri... L-am auzît întăi dă la tata Sînion Moşu. Moş Panaite 1 iera fraţi cu mă-sa tati. Iei cînta cîntici haiduceşti. Nu ni-a’c* aminti ^ nici unu. Douăză(ci) ’ şî doi dî ani a fost înkis pîntru c-a spart o'drîstî. Da haiducu fusăsî-năinti. (16.VIII. 1967), Sove2a-Rucărenj — — Paraskiva Bunghez, 76. MCCXX, MCCXXI 2 Ni-am măi a’s* aminti dîn tfioriţa. Ţi-o spui din nou: — Nicî Aioricî, Dă trei zile-ncoace 5 Gura nu-ţ mai tace; Oar apa nu-s place, Oar iarba nu-i bună? Oar ieş(ti) bolnăvioară? (II; abs. III) Oiţă bîrsană. 1 Este vorba de haiducul Panaite Morunglâv (v. text. CMLXXXII). * Formă aferezată: aca's. 9â 10 £e-i dă capul tău? Da ia i-a răspuns stăpînului: — Stăpîne, stăpîne, Nu-i dă capu neu, îi dă capu tău: 15 Că rii s-a vorghit Ciobanu ungurescu Şî cu-ăl vrăncenescu Ca sî ti omoari, (Că ai oi mai multe, 20 Şî cai învăţaţi, Şî cîni măi bărbaţi.. , II, III) A fos' trii tovarîş. Unu i-a fos' £iudî pă iei, şî l-a omorît. Ca sî te-ngroape 25 în dosu stîni (Uni doarmi cîni. —II, III) —Da jel a răspuns: — Oiţă bîrsană, Dă ieş(tj) năzdrăvană, 30 (D-o hi vo-ntîmplare Ca sî mă omoare, -III) Da-i tu să le spui: Sî mă-ngroape-n strunga oilor, în zocu rieilor. 35 Şî la cap să-m' puie: Fluieraş dă osu, Că zice duiosu; Fluieraş dă fagu, Că zice cu dragu... 40 (Fluieraş o zice, Nieluşăi s-or strînge, Pă mine m-or plînge Cu lacrîm’ dă sînge. —III) Asta-i; atîta-i. Dă, dă patruzeci dă ani n-am 45 mai spus-o. îs bătrînî d-acu. Cini măi ştii?... A fos' trii tovarîş. Unu dîn ii-a fos' măi bo-gatu. Ăilanţ s-a sfătuit sî-1 omoari. A avut o riioarî cari-a fos’ năzdrăvani: riioara i-a spus to(t) lui. (17.VIII. 1967), Aceeaşi. 94 MCCXXII, MCCXXÎII *18î A. — Nioriţă laie, Laie, bucălaie, Dă trei zile-ncoace Gura nu-s mai tace; 5 Oar (B. —Sau...) iarba nu-s place? — Niia iarba-m' place; Dar am aflat Că trei ciobănaş Iei s-a vorghit io Că la riez dă noapte Ca să te omoare, Şî ca să te-ngroape (Şî să te îngroape — II) în dosu stîni Une zace cîni. 15 — Dacî m-o-ngropa, Şî s-o întîmpla, Voi sî-rii îngropaţ: Fluieraş dă socu, u Să cînte frumosu; (B. — Să-n cînte cu focu... 20 cu doru;) A. „Cu focii", „cu doru": nu ştiu, am uitat dă cîn' ieram coplcilî. Fluieraş dă fagu, Să-n cînte cu dragu... Şî voi d-aţ vidia 25 O babî bătrînă, Cu brîu dă lînă, Şî cu furca-m brîu, Dîn furcă-ndrugînd, Dîn gurî strigînd, 30 Ş-aşa întrebînd: „Dacî n-aţ văzut Un voinicel? (B. — Tot un ciobănel, Tras pîntr-un inel?“) Voi aŞa sî-j spuniţ: 35 Că (B. — Căci...) m-am însurat Pi-un kicior dă plai, C-o fatî dă crai. Mi-a ţînut cununa Stelili şî luna; (B. — Stelili cu luna;) i Text. II a fost reluat la un sfert de oră după MCCXXII. 95 40 Şî mi-a fos’ nuntaş Braz şî păltănaş; Soarili şî luna ISfi-a ţînu' cununa... A. O ştiu dîn lumia largi. Am auzît-o şî noj da 45 la alţî; şî alţî dă la noi.. . Ba o zîcia şî-n cărţ. Băieţî? Da dă ci sî h'in truditi? Aghia j-an făcut mari! (17. VIII. 1967), SovSZa-Rucărenj - — A Marfia Bâra, 77; B. Marfja Bâstja, 62. MCCXXIV18g P-um picior dă plaiu, Pi-o gură dă raiu, Iată vine-n vale Trei turme de miei, 5 Cu trei ciobănei: Unu-i moldovjan, Unu ungurian Şî unu vrăncian. Pe la apus dă soare io Să sfătuiră Ca să mi-1 omoare — Acel vrăncian Şî cu-acel unguri an — Pi cel moldoviân, 15 Că-i mai ortoman: Ari oi mai mulţi, Mîndri şî curnuti, Şî cai învăţaţj, Şî cîni mai bărbaţi. 20 — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Dă trei zile-ncoace * Gura nu-ţ mai tace; Oar iarba nu-ţ place? 25 Aici nu pot io s-o scot la capăt: l-a omorît ăia. D-acolia a spus: — Mioriţî lai, Lai, bucălai, D-oi fi să mor, în cîmp de mohor, 30 Sî-i spui lu vrăncianu Şî lu ungurianu Ca sî mă îngroape Aicj, pe aprQapi: în strunga de oi, 35 Sî h'iu tot cu voi; în dosu stîni, Ca s-aud cîni. Şî la cap sî-m' pui: Fluieraş dă fagy, 40 Să cînte cu dragu; Fluieraş dă socij, Să cînte cu focy.; Fluieraş dă. osu, Să cînte duiosu... 45 O măicuţă bătrînă, Cu brîu de lînă, Pă cîmp alergînd, Pă toţ întrebînd: — Cînj-a văzut, 50 Cini-a cunoscut Mîndru ciobănaş Dîn fluir doinaş? Ciobănaşul meu Tras printr-un inel; 55 Feţişoara lui: Spuma laptilui; Mustăcioara lui: Spicu griului; Perişoru lui: 60 Pana corbului... Cam aici-i. A măi rămas Seva... Di-acolia spuni: — Că la nunta mia O cădia o stia; SQarili şî luna 65 Mi-o ţinia cununa... — De scăldat cin' ti-o scălda? — Ploili cîn' o ploua. — De zelit cin' ti-o zeii? — Păsîrli cîn' o ciripi... 70 Am înkegat-o! O ştiu dîn cârti: an citit dîn alti cărţ. Am auzît-o şî dîm bătrîni*. dă la tata, dă la alţî, pă la cîr6imi, adicî la crizmî. O ştiu şî dîn ciobănea mia. (17.VIII. 1967), Sov6ia-Rucărenj - Ion Bâra, 81. 97 MCCxxV Pj-om picior dă piaj> Pi-o gură dă rai Se cobor în vale Trei turmi dă oi, 5 Cu trei ciobănei: Unu, moldovan; Unu, ungurian, Şî unu vrăncian. Da cel ungurian 10 Şî cu cel vrăncian* Măre să vorbiră Şî să sfătuiră Ca să mi-1 omoare P-acel moldovianu, 15 Cî-i mai ortomanu; Ş-are oi mai mulţi, Mîndri şî cornuţi, Şî cai învăţaţi, Şî cîni mai bărbaţi. 20 — Drăguţele bace, Dă-ţ oile-ncoace La negru zăvoi, Că-i iarbă dă noi, Şî umbră dă voi. 25 Stăpîne, stăpîne, Măi kiamî-ţ ş-un cîne: Cel mai bărbătescu, Şî cel mai frăţescu; Baciu ungurianu 30 Şî cu cel vrăncianu La apus dă soare Vria sî ti omQari... — Mioriţî lai, "Dă ieş' năzdrăvană, 35 Şî d-o fi să moru în cîmp dă mohoru, Să-i spui lu vrăncianu Şî lu ungurianu Ca sî mă îngroape 40 P-aici, pă aproapi: în strunga dă oi, Să fiu tot cu voj. Asta să li-o spuj; Iar la cap să-m' puie: 45 Fluieraş dă fagu, Mul' zice cu dragu; Fluieraş dă osu, Mul’ zîce duiosu ; Vîntu, cînd o bati, . 50 Pău' ieli-o răzbaţi, Oili s-or strîngi, Pă mini m-or plîngi Cu lâcrîm' dă sîngi. Tu, mioara mia, 55 Dacă-i întîlni O babă bătrînă, Cu brîu dă lînă, Tu, mioara mia, Să te-nduri dă ia" 60 Pă cini vidia, Pă toţi întreba: — Cini-a cunoscutu, Cini mi-a văzutu Mîndru ciobănaş 65 Tras pîn inelâş? FeţişQara lui: Spuma laptilui: Perişoru lui: Pana corbului; 70 Okişori luj: Mura cîmpului; Mustăcioara lui: Spicu griului... — Tu la cia măicuţă 7 5 Să nu-i spui, drăguţă, Că la nunta mja A căzut o stia; Ş-am avu' nuntaş(i) Braz şi păltinaş(i) 80 Păsărele: mii; Şî steli: făclii. Tu să-i spui curatu: Că m-am însuratu C-o fată dă craiu. 98 99 85 P-o gură dă raju... Cîn' jeram io dă zeci-dojsprezeci ani, Mioriţa iera-n cartia-dă-cetiri-a mia, cum iera atunci. D-acol-o ştiu. (18. VIII. 1967), Soveza-Rucărenj — — C6man Ghinia, 83. • MCCXXVI O ştiu dîn şcoalî: iera-n carti-n şcoalî, acum şaptizecj dă ani. Io ieram dă zeci ani. Aviam învăţător pă Vasili Iftimescu, prin noiiîzeci şi unu; şî iei ni-a pus-o la lecţii s-o-nvăţăm. Nu-n 5 dau socotialî dac-am auzît-o-n casî dă pă la cineva; da poieziia asta iera-n cârti; şi jera lungî Mioriţa. Mai ştiu cîte ceva dîntr-însa: Pi-um picior di plai, Pi-o gură di rai, 10 Iată vine-n cale, Se coboară-n vale Trei turme de mej, Cu trei ciobănei: Unul, moldovianu; 15 Unul, ungurianu; Şi unul, vrăncianul. Dar cel ungurjan Şi cu cel vrăncian Mări se vorbiră 20 Şi se sfătuiră Pe l-apus de soare Ca să mi-1 omoare Pe cel moldoviân, Că-j maj ortoman, 25 Ş-are oi maj multe, ■Mîndri şi cornute, Şi caj învăţaţi, Şi cîn' mai bărbaţi. — Mioriţă laje, 30 Laie, bucălaie, Dă trei zile-ncoace Gura nu-ţ mai tace, Iarba nu-ţ mai place. Mioară, mioară, 100 35 Dă ieş’ năzdrăvană, Şî de vei vedia Măicuţă bătrînă, Cu brîul de lînă, Din okj lăcrămînd, 40 Pe cîmp alergînd, Pe toţi întrebînd: „Cine mi-au văzutu Mîndru ciobănel Tras printr-un inel? 45 Mustăcioara lui: Spicu griului; Perîşoru lui: Pana corbului; Okişori lui: 50 Mura cîmpului... “ Tu, mioara mia, Nu te-nduri de ia, (sic!) Şî să~i spui curat: Cî m-am însurat; 55 Cî la nunta mia A căzut o stia; Soarili şî luna Mi-au ţînut cununa; Brazi, păltinaşi, 60 Mi-au fos' ca ostaşi... (sic!) „Pgati ca nuntaşi"... Am uitat... Pî-j lungî. Da acuma nu mai ţi^J minţi: am măi uitat şî jeu. (16. VIII. 1967), Soveza-Rucărenj — — Giorgi Morunglâv, 84. ' MCCXXVI I Asta, dac-am prins-o, am prins-o dîn auziţi. Io an fos’ om muncitor, nu m-am ocupa’ dă cîntici. — Mioriţă laie, 5 Laie, bucălaie, Dă trij zîli-ncoaci Gura nu-ţ mă; taci; Nu ştiu: oar iarba nu-ţ placi, Qar ieş' bolnăghioară ? 10 — Nu-s niş bolnăghioară; Stăpîni, stăpîni, S-a vorbit cei trei Ciobănaş: Unu-i moldovianu, Şî unu-i vrăncianu, 15 Şî unu-i ungurianu, Ca să te omQare La apus dă soare, Că ai oi mai mulţi, Mîndri şî cornuţi; 20 Ai cîni bărbaţi, Şi cai mvăţaţi... Dacî-1 omoarî, iei a zis aşa: — Pă mine sî mă-ngrQapi în strunga dă oi, 25 Ca să h'iu cu voi. • • Nu ştiu cum ghini: fluirili sî i li pui la cap: Fluieraş dă socu, Cîntî cu dor şî focu; Fluieraş dă osy, 30 Cîntî duiosy; Flujeraş dă fagu, Cîntî cu dragy... Asta-i, pîntru data asta! Cari-o ştii măi mul(t), sî spui măi mul'. Alti cîntiCi nu măi 35 ştiij. Şî ăsta l-an luat pă gî6iti-acu... (20.VIII. 1967), Soveia-Rucărenj — Ion Bâra, 86. „Cînticu oilor" MCCXXVIII, MCCXXIX >18, — Mioriţă laie, Laie, bucălaie. Dă trei zile-ncşace Gura nu-s mai tafie; 5 Qar iarba nu-ţ place, Qar ieş’ bolnăvioarî? (II — Niş nu-s bolnăvioarî, Şî iarba cî-m’ placi); — Dacă s-a vorbit 1 Text II a fost notat la trei sferturi de oră după MCCXXVIII (v. şi nota crit. 189). 102 10 (II—Cii...) Trei ciobănaş: Unu-i moldovjan, Şî unu-j vrăncian; Unu, ungurian; Iei cî s-a vorbit 15 La apus dă soari Da-i sî ti omoari... — D-o fi sî mă omoari, Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni Uni zac toţ cîni... 20 Iei a spus aşa: — D-o fi sî mă omoari, Sî mă-ngroapi în strunga oilor, în zocu rieilor. 2 5 Şî la cap rii-o puni: Fluieraş la cap; Vîntu cîn’ o fluiera, (II —Cî vîntu cî rii-o sufla,) Fluieraş rii-o cînta, Oili s-or strîngi, 30 Pă mini m-or plîngi Cu lăcrării dă sîngi.. . Asta-i „cînticu-a oilor". îi zîcia bătrîni „cin-ticu oilor". C-avia o oai năzdrăvani cari ^a nu mai tăcia: i s-arăta iei c-a sî-1 omoari pî cioban, 35 ciobani ăilanţ: C-ari oi măi mulţi, Mulţi şî cornuţi, Şî cai învăţaţ, Cîni măi bărbaţ... 40 O ştiu dă cîn’ ieram băiat tinăr, cin’ ieran flăcău. Am auzît-o dă la ciobani. îj întîlniam pă dial, cu oili; io ieram flăcăiandru cu vacili. Jo i-am auzî’ dîn cîntic, aşa; cî ii-o cînta. L-am asculta’ şî io la ii. (17. VIII. 1967), Soveza-Rucărenj — — Constantin Sandu, 87. MCCXXX, MCCXXXI 1 1#0 — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, 1 Text. MCCXXXI a fost notat la două ore şi jumătate după primul. 103 Dă trej zile-ncoaci Gura nu-ţ măi taci. 5 La apă ti-an dat, Apă n-ai băut: La iarbî ti-an dat, Iarbî n-ai mîncat; Ce-j dă capu tău? 10 — Stăpîne, stăpîne, Nu-i dă capu neu, Ci ieşti d-al tău: Că mi s-a vorbit Cioban dă vrăncian, 15 Baciu ungunan Să mi te omoare La apus dă soare. Că ai oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi; 20 Şî ai cini măi graŞ> Mîndri şî bărbat. — Mioriţî lai, Di m-or omorî, Sî nu mă-ngroapi-n kiotoâria stîni 25 Uni zac toţ cîni; Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zocul neilor. Şî la cap sî-m’ pui: Fluieraş dă socu, 30 Mul(t) zice cu focu; (II — Că zice cu focu;) Fluieraş dă fagu, Mul' zice cu dragu; Vîntu ni-o bati, F'luieraş ni-o zice, 35 O iii m-or plînge Cu lâcrîm' dă sînge... Ei, dîn tinereţi ţiu minţi ci-am auzit di la străbunici riei. Apăi, nu măi ţîu minţi: străbunicu neu a fos' Stan Angheni — poa(ti) sî h'ii măi 40 dă mul(t) dă nouîzăş dă ani cîn' a murit iei. Iei a fos' cioban pă la oi. Mai la tinereţi-am umbla' şî io cu sterpili, cu mînzărili. Ba an fos' şî baciu. îî cînta dîn fluir, şî d-acolia-1 cînta şî dîn guri: vorbili. Ăsta-i glasu Mioriţî.. . 45 Şî io an cînta' dîn fluir. Cari umblî cu oili, mai toţ cîntî dîn fluir. An fos' cu oili pîn Tisâru, 104 pîm Macradiu, pîm Păieşâlix. An fos' şî la vrânceni: luam iarbî dupî la iei. M-am întîlnit şî cu ciobani dîn Ardial: dî pîn Covâzna, dî pîm 50 Brăţcu, dî pî mărginili-aceHa. Şî ii purta oltinci. Nu i-am au/.î' cîntîn' Mioriţa pă cii dîm Breţcu. Portu iera cu iţan alghi: îi an ş-acu, şî-i pui cîn' mă duc duminica la biserici... în timpuri veki cămăşili li ungia cu unt; 55 aşa iera obiceiu. Aţî prestiţi-am purtat împrezur în ciobănii; şî-n flăcăiri-am purtat aţî prestiţi. Cu cămaşa: o purtan scoas-afarî dîn iţari. O dădia cu unt, şî c-un fel de buriianî, sî kema omâcu2. Iera tari: a\âa un f6Hu dă tării mari, 60 cî nu făcia păduki. Cî dac-o dădia numa cu unt, făcia cămaşa păduki, sî iertaţ! Dacî dădja cu omâcu, nu făcia. Aviam kimeriu; în kimeriu aviam acâriţî, atîrnatî di kimeriu, di ţîniam âcu. Mai aviam 65 cuţîtu-n riad; tiaca-m brîu, coba... Bricjag cu strîgn61i-aviam acuma, nu cîn' ieram cioban, îm' trebuia dî lăsam sîngi la cal, la bou, la vacî. La oai-i lăsam sîngi cu cuţîtu: avia-n frunti-o borticicî, şî-i lăsam sîngi-m borticica ceia-n frunţi. 70 Măi suferia dă splină: să-nsplinâ dacî bia apî reci ş-o lăsai sî doarmî-n soari, ia sî-nsplinâ. Dă splină să vindeca can greu: sî li porţ, sî li dai hăţâş. Măi iera răsfugu negru şî răsfugu vînătii: făcia la ugeru. O vindecai greu: o punei 75 cu ţîţa-n apî reci. îl căpăta dîn tîrla veki: ploua, ia sî culca-n tîrlî, ales dacî tîrla iera veki; ş-o băria soarili, şî dîn h'erbinţialî sî-mbolnăghia. Ciobani trebuia sî umblî pîn ieli, sî nu li lasî sî sî culci dă loc. Dă răsfugu şî kiora. Greu sî vin-80 deca! Mai zăcia dă gălbiazî: muria dă să stîngia, înainti! Acu-s doctorii dă gălbiazî. N-a\dai cu ci li vindeca. Le păziai să nu să lase pă bălţ, pă la vărsături dă apă: acolu iera gălbiâză. Li duejai numai pă corhăm, pă vîrfun dă dialuri. 85 Alti boli nu mai iera;u- • • Lupu, dacî mînca oaia, rămînia um partâl cît o palmî: tot rămîni ceva-ceva, dă i-arăţ 1 Munţi de păşunat, în trecut proprietate devălmaşă a vrâncenilor (v. Diaconu, Păstorit Vrane., 6 — 8; Ţinut. Vrane., I, 1930, pag. LXIX-LXXII). 2 Formă alterată, în loc de omagu. 105 omului ăl cu oaia; şî-j arăt ai stăpînuluj: „Ioti, mă, ţj-a mînca' lupu oaia ieri noapti"; sau ursu. 90 Mai iera rîsu: mînca numa ugiru, sî-ţ lăsa oaja-ntriagî. Cînili nu sî dă la rîs. Rîsu-i iuti cîn' sî răpedi; cî sî răpedi la om: sî răpedi la om, şî-i mînîcî boaşîli; la fimei, ţîţili; la berbeci li mînîncî boaşîli. Acu doi ani Busîioc Bălan a-mpuşcat o 95 rîsoaicî cu doi pui: „Gata-gata sî sî răpiazî pi mini", spuma omu ăla... Semnilioilor? Le ştiu: „furculîţî", „preducicî", „pel6şu‘‘, „suieturî" — la ureki, „bârburî" — la stînga, la driapta. Astia-s semnili; altiJ; nu mai 100 sînt.... Ini măi-aduc aminti dîn Mioriţa: mai iera o babî bătrînî, cî p-al iei îl omorîsî ăia. Baba asta s-a dus sî-ntrebi dă h'iu-su. Umbla-ncolo şî-ncolo; auzise că l-a omorît. Ia a-ntreba’ dă 105 iei; întreba, aşa; da nu ştiu pă cine-ntreba, o fatî mari.. . nu ştiu pă cine-ntreba: — N-aţ văzut Pă undi-aţ trecut Mîndru ciobănel 110 Tras pîntr-un inel ? Mustăcioara lui: Spicu griului; Okişori lui: Mura cîmpului.. . 115 Asta ieşti. A-ntreba', săraca, şî ia. Da dă undi sî-1 găsiascî, dacî l-a omorît?... (16. VIII. 1967), Sovela-Rucărenj — — Ghiorghi Anghene, 90. S p i n e ş t i MCCXXXIIm Mă-ntregi iar di Nioriţa: sî văz dac-o măj ştiu ! Or h'i vo patruzăş di ani di cîn' ţ-an spus-o-n coplcilării. Învăţasîm o parti di la bunica Costanda. Iera o babî kisnovâşî. 5 Noi nepoatili-i spuniam „bătrîmcî", şî „bunicî“. Ţ-a spus-o, Mioriţa, cu vorbi şî dumnetâ. Atunş 106 bunica nu măi putja sî cînti: bătrîneţîli.. A A h'i un vac di om dj-atuMi... — Nioriţî lâi, io Lâi, bucălâi, Di trii zîli-ncoasi Guriţa (Gura) nu-ţ măi taăi; Or iarba nu-ţ plasi, Nioriţî, riioarî? 15 Or ieş'bolnăghioarî ? — Drăguţuli basi, |o nu-s bolnăghioarî Da s-a sfătuit Baâiu vrănâianu 20 Şî cu ungurianu La apus di soari Sî ni ti omoari.. . — Nioriţî bîrsanî, Di ies' năzdrăvani: « t 25 Di m-or omorî, Sî nu mă-ngropaţ Uni zac toţ cîni; Sî mă-ngropaţ în strunga di oi 30 Şî-n zocu di mei; Oili s-or srînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi. Nioriţa mia, 35 Tu dacî-i vidia O maicî bătrînî Cu brîu di lînî, Din furcî torcînî, Din oki lăcrămînî, 40 Di mini-ntrebînî, Sî nu-i spui cu-adivărat: Sî spui ei m-am însurat; Şî di soţîi-an luat 1 V. Grai şi sujlet, II (1926), fasc. 2, p. 359, text. 1. Varianta, culeasă în 1924, a fost republ. în Ţinut. Vrancei, I, 1930, p. 114, text. LXVI, corectîndu-se notarea diacritică eronată din text. publ. în Grai şi suflet. Republ. din 1969 (voi. I2, p. 417 LXVI) redă şi punctuaţia adecvată. Var. de care vorbeşte bătrîna că fusese deprinsă parţial de la bunica ei, am notat-o tot atunci, înlăturînd-o însă din voi. publicat în 1930, pentru că era disparată, pe lîngă contaminarea ei stîngace cu textul prezent. 107 Soarja-soarilui.. . 45 Di ti-a-ntreba Di-un voinic, aşa: Nant şî supţîrel Ca tras pin inel ; Feţişoara lui 50 Spuma laptilui; Okişori lui Mura cîmpului; Mustăsioara lui Slcicu grîului... 55 Sî Tii-i spui aŞa-Cî la nunta mia A căzît o stia ; Logodâş şî nuntaş Braz şî păltinaş., . 60 Acu atîta măi Ştiu din si-a fost odatî... O ştiu aşa, Nioriţa, cun rii-a spus-o unkeş Ion Kiorpâc'2. Am măi uitat seva... Măi iesti seva... A plîns maicî-sa, din dureria ii di mamî. Cîn' ni-a spus aista om Nioriţa, ieu aviam. 65 cari şaispsi ani. Atunş m-an dus „la munţi" la brînzî, ca s-aduc putina noastr-acasî3. Merziam împreunî cu opspresi „stăpîni" — adicî „tîrlâşî": gospodari carj-avia oili-n „tîrla" aseia, la stîna aseia4, Toţ ieran călări, mergîn' pi „drumu 70 iSfişîni" pînî-n „faţa Zăbeli" c-acolu iera stîna mînzărilor din sat 5. Uni vorghia cîti-o porcării; da unu făsia sămn: „£i-i-i, cî-i nepoata bacului, ş-audi!“... Cîn' am auzît Nioriţa di la unkeş Kiorpâc, 75 îel o cînta c-o melodii moali. La păscut iei zî§ia oilor: „Ghiâra-i da, şî buşa-i da, mînca-ti-ar coaptî cari ti ari!" — zîâia oi cari nu sî-ntorâia-n cîrd8. Aşa o ocărâ iei, nu ca acuma: sî-nziuri âiobanii di Dumnezău, şî di crusi.. . * Textul ne apare ca un relativ reflex literar probabil din lumea copiilor în familia băt rinul ui care era analfabet. Poate fi urmă şi din şcoala primară urmată de bătrînă numai trei ani. Logodaş pare lexic din Basarabia. 3 După tradiţie drumul colectiv a fost la 15 august, cînd „tîrlâşî" care alcătuiseră stîna se duceau „la munte spre a le împărţi baciul brînza" (Păstorit. Vrancea, p. 14). * ’lbid., p. 11-16. B Aproximativ 35 km. distanţă de sat. 6 Toţi „stăpîni" alcătuiau o tîrlî: boteiul de 5 — 600 de „mîn-*ări'\ Boteiul mergea în cîrd la păşunat. 108 80 Unkeşu ista iera un unkeş gras. Umbla cu capu gol cîtu-i ziulica di mari. Io nu l-an văzît toatî primăvara, toatî vara şî tşamna cu căăiulî pi cap. Iei iera ăioban bătrîn cîn’ tata (îi zî^iam şî „tdti“) iera mînzărârju 7. Baăiu iera tata lu 85 tatî-riiu: Ion Forîi bătrînu, adicî tetia-moşu. Iei avia pleti, nu ca acu: baăi tufiş kilug! Ni-aduc aminti cum m-an dus atunci la stînî, la-mpărţîtu brînzî" „stăpînilor di oi" 8; cî iera mama bolnâvî di nu putia merzi călări. Io ieram 90 măi mari la părinţi nii: din trij feti cîti ieram, numa io trăziam la siobănii. Atunş cîn’ cu drumu la Zboina ieram sîngurî fatî cu £ii opspre£i „stăpîni". Merziam călări; şî ii toţ iera călări. Am plecat din Spin£şti într-o zioi, rii-aduc aminti; 95 şî di-aghia am azjuns acasî sîmbîtî sara cu brînza. Am plecat din sat diminiaţa di pin zori cîn’ sî luriina di zîuî. Am mers pi la „Valja-Niagrî", pini „pîrlitura Văi-Negri" 9. îi zîâia aşa cî arsăsî păduria. Dim „pîrlitura Văi-Negri" 100 — iera cam di trii hectâri — dam în cătrinu Văcării, ş-apăi în satu Vetr^şti10. Popâsu dintâi l-an făcut „în dial la î^işîna": jera o mîndriaţî di iarbî!... An discălicat toţ dipi cai, an luat merindia din dăsazi, şî io m-an dus di-o parti sî 105 mînînc, cî rii-era ruşîni: măi scăpa unu cîti-o vorbî Iatî... îţ iera ruşîni ca fatî şî di burîieni, da di oamini bătrîrii cîn' vorghia! Da pintru toţ jera un drum di vesălii. Cîn’ am a^iuns în codru, unia, măi tiniri, cînta din frurizi „di haiducii". 110 Cînta şî Nioriţa din fluiri, şî cu vorbi. A scos toţ merindia ş-a mîncat cîti doi-trij, şî patru la un loc. M-a kemat şî pi mini moş Cos- 7 Adică ciobanul care păştea „boteju minzărilor": oile „pusî pi lapti" (v. Păstorit. Vrancea, p. 16—19, 44, text. II). Aflghil F6rîi fusese baci cunoscut în toate satele vrăncene (v. Grai şi suflet, IV2, p. 294, fig. 31; 298, text. III; cf. supra, text. CMXLIX). El cînta cu pasiune din fluier Şîrj[agu oilor şi Nioriţa, comunicată unei rude într-un text fragmentat (v. text. MCCXXXV; îi mai zicea şi „cîntaria oilor"). Fratele lui a ştiut un text mai dezvoltat, auzit de la un alt cioban tot din Zbâjna (Ţinut. Vrane., p. 427, text. LXX). 8 V. Păstorit. Vrancea, p. 14: toţi „tîrlâşî" se duc la „munţi", la „stîna Aiţ^arilor", ca să le împartă baciul brînza „bătutî la putinj". * 10 km. distanţă de Spineşti. 10 Denumit şi Herăstâu (la 12 km. de Spin^ştj). 109 tantin Halisiu: „Hai, nepoatî, sî prînzîm ală-turia". Nu zîsia „sî mîncăm". Io nu m-an dus, 115 an stat lîngî calu neu. Sî h'i durat prînzu can vo ziuma' di ori. Oamini sî grăghia s-aziungî divremi la stînî, pi zîuî. Mînca oamini fiicari si-avia: ardei, castraviţ muraţ, usturoi, siapî. N-avja toţ, ca sî sî ducî la 120 stînî, sî ja carni friptî. Uniia bia rachiu, da alţî bia apî. ISfi-aduc aminti di apî. Am poposit la o bâltî, iera di la un izvor cu apî răsi. Din apa seia — dipi si-a-ntrebat unu: „Măi beţ? sî bia şî cai" — H-a 125 dat apî şî cailor sî bia. Dipi si-a discălicat toţ, s-a aşăzat împrejur, cun spusăi, cîti~o siatî di doj-trii şî patru. Cari iera zgîrsit, şîdia măi diparti. Io mă uitan la ii sî văz si fasi fiicari. Parcî văz cum bia apî: înzenunkia fiicari, îş făsia crusi, 130 ş-apăi bia. Moş Costantin în spunia: „Fă-s crusi, cî crusia vă âpîrî di prim6zdii" ! Am aziuns la un şîpot: un lemn lung sioplit — can di doi metri — pus di sus, dintr-o rîpî, la marzina cărări. Cărâna iera strîmtî. Oamini 135 merzia-n şîr, unu dipi altu, ca cocoarîli toamna. Cîn' călca cai pi cîti-on lemn, făsia trosc-pliosc: pocnia crănzili seli uscaţi. La şîpot s-a coborî t cîţiva dipi cai sî bia apî. Da toţ îş făsia crusi cîm’ bia. Uniia din urmî, cari nu bia, li spunia 140 cui bia: „Fă, mă, crusia mari, cî-i dracu bătrîn“... Toatî lumia a-ncălicat, aşa dipi masî. Moş Halisiu — iera măi bătrîn şî fruntâşu „stăpî-nilor" — numa a strigat: „Toţ încălicaţ! Şî videţ şăili cu plocăzîli dacî stau ghini. Sî videţ şî calu 145 feti". Iera unu (tata lu Ghiorghi Gavrilî), îl po-reclia lumia „boarfî-lungî". Io am întrebat pi Moş Halisiu: „Da si-i zîsi-aşa „boarfî-lungî" (Parcî lu moşi-niu Halisiu nu-i zis^a lumia „Măi hâruli"?). „A purtat tat-su-o căm^şî lungî, şî 150 mari, şî largî. Ş-aşa j-a zîs lumia: „boarfî lungî". Ista iera măi leniş din toţ: n-a vrut sî sî uiti la kinga cailor. Ş-atunâi unkeşu 1-a-nfruntat: „Măi puturosuli, de-seia v-a zîs lumia „boarfî-lungî": aţ fos’ puturos di niamu vostru! "Sela n-a zîs 155 nisi cîrc.. . N-am măi făcut popas pînî la stînî. Acolu toţ a discălicat, a luat şăili dipi caj, i-a-nlcedicat 110 cai c-o aţî di lînî, ca sî nu-i roazî la Kiâioari, şî lj-a dat drumu pi „golu stîni", uni jera păşăjunia 160 pîntr-o vac-a bacului, şî pîntru porâi. Pim preziur jera puţîn gol. A luat „stăpîni" şăili di-a-slcinâri — „golu" âela iera măi dipărtişor di stînî; ş-a luat toţ dăsazi; uniia avia ploşâi cu rakiu la gît. Ni-aduc aminti di Moş Costantin. 165 Numa Moş Costantin — avia iei un lilci^ju la vorbî — strigi di colu: „Măi ba^iuli, măi trăieşti, măi Ion Forîi âiafî latî, s-a suit gherrii pi şâtrî, şî i-a mîficat brînza toatî"? 170 Unkeşu, basiu, a işît, colu, din stînî, ş-a-năeput sî sî scarKini-n cap cîn’ s-a pominit în stînî cu sii opspresi „stăpîni". Iei numa a răspuns: — V-aş kema-n h'ierbătoari11, şî-i fum, măi oamini buni. V-aş kema-n căşării12; da n-aveţ 175 loc, cî-s numa putini cu brînzî. — Si măi băâjuli ? — Ja, ^iac-pac pi lîngî stînî, oamini buni. Di-acolia io: — Bunî-zîua, şî sărut mîna, tatî-moşuli! (da 180 acasî-j zî£iam „teti-moşuli"). — Da tu ai vinit, nevoi? — Jo, cî-i mama bonlâvî. — Jaca, mă, păcatili meii! âiobani nu işîsîrî dim păduri cu oili cîn' a 185 aziuns „stăpîni" la stînî. îi tuma aprţjapi di sarî a vinit. Baâiu numa a zîs — ni-aduc aminti, săracu, c-a zîs aşa, adica cî n-au cun sî intri-nuntru: — Oaminj buni, sî nu vă h’ii cu supîr: sî 190 trimătiţ doi voinici di-a dumnevgastrî, sî coias- c-um brăduleţ, şî s-aduci coala-ncga^i. Oamini: — Lasî, basiuli, cî fa^im noi orînduialî. Ej, acuma, moş ba^uli, sî bej un rakiu. 195 A luat di la moş Vasîli Murgu; pi urmî di la moş Costantin. Dim plosc-a luat, cî iera vo opt ploş^i. Da moş Costantin: — Bia, basiuli, c-ai sî răsplăteşti tot £e-j mîncat în vara asta... n,12 V. Păstorit. Vrancea, p. 20 — 22, fig. 1—3. 111 200 Doi inş s-a dus ş-a adus bradu, l-a cozît, şî coaza s^ia a strîns-o iar la loc; l-a pus pi-um par, l-a adus di-a-slcinârî, şî l-a răzmat di stînî. „Stăpîni" l-îndesa pi basiu cu rakiu. Da iei: — Oamini buni, sî mă iertaţ, cî io nu măi 205 posiu sî beu. Cî jo toatî vara n-am băut ca dum- nevoastrî. Şî rakiu-i riinunât: îi cam moleti; şî-1 bei di săti, da ti-atîrnî di speti... Neculai Buşîlî: — Moş Ionicî, numa o gurî! 210 — Nisi-o gurî! Cî io an răspundiri aisi! Parcî-1 văz, săracu! Pi urmî scpati Neculai Buşîlî un ltisior di pui, şî-i dă unkeşului, parcî-1 văz..., — Moş Ionicî, da niş de-ista nu vrei" ? 215 — Ba de-ista aş mînca şî ză&i găini cu usturoi, ha-a-a, n-aş h'i măi mîncat (iera un basiu zgîrsit: numa păstări mînca13). Ba am mîncat: am măi mîncat o gotcî14 (iera o pâsîri mari, cam aşa.. ., cam cît o curcî niagrî); a adus-o aiştia dim păduri, 220 cari umblî cu oili... Nu li zîsia „siobani" ; li zîsia „aiştia". Iera aspru, răii ,unl£eşu-a£ela: îi ocăra pi siobani cîn’ scădia laptili la oi; cî ii nu li păştia uniori dicît la loc lretros. Iei cunoştia dipi găliatî, dac-a scăzut 225 laptili, cî siobani nu păzîsî ghini oili. Basiu numa strigi pi strungâriu: — Măi Vasîli, mî, nu căsca gura la oaminj! Aj sein strîns, mă? (nişti lemni di la braz: ştii cî brazî au nişti urniri uscaţ cari s-aprind şî ard 2 30 răpidi}. Oamini di colu basiului: — Lasî-1, moş Ioani, sî bia sî iei o gurî di rakiu... — Nu-i trebi lui rakiu, cî n-ari vătămături ca mini şî ca unkeş Kiorpâc: ioti-1 cî ghini-acu... 235 (ista iera un copKilaş dizbrăcat, în capu gol). Pi urmî basiu spuni băietului: — Ai opărit găleţîli? Ai zăru răsit? — Am tot gătit. Numa selq n-an strîns. — An sî ti fac numa selci! Trazi teiâili la locu 240 lor, toarnî zăru, şî kiamî cîni sî mînînsi.15 13 V. Păstorit. Vrancea, p. 19. 14 Dicţionar, limbii rom., tom. II1, p. 290: „găină, sălbatecă de munte". 15 V. Păstorit., p. 32. 112 Sî-ţ spui ca lumia: cîni» cari sî dusja cu oili, la asia li didia măligî. Sij cari rămînia la stînî — vo opt — mînca numa zăr pus în douî teisi. Băietu toarnî zăru, şî kiamî.cîni: 245 — Na Brigân.na Faitoâna, na Codreni, nâ Haiduc! Aiştia rii-aduc aminti cum îj kemâ; siilanţ i-am uitat. Numa s-a luat cîni la mîncari! Şî băietu s-a trudit sî-i disparţî; da tot ii s-a lăsat 250 unu di altu. Oamini-a stat di vorbî-n lezia lor, pi nişti butusi: iera nişti buturuzi îm marzina tîrli — — asta-i ca ograda stîni, da-i zîsia tîrlîle. Numa s-aud oili vinin’: s-aud telensili (aşa 255 sî zîsi-n Vransia). S-a sculat „stăpîni" cu oili-n stînî. A vinit siobani cu oili, da cu lemni di-a-slti-nâri. Cî făsia noaptia patru focuri în ziuru oilor, la seli patru ariKi, ca sî gii lupKi la oi. Dornja şî cîni la aripî. A pus lemnili fiicari sioban la locu 260 lui uni dornia noaptia la aripî17. Stăi, cî rii-adusăi-aminti: a vinit siobani, ş-a „dat noroc" cu „stăpîni''; adic-a „dat mina": — Noroc, noroc bun ! A vinit şî moş Kjorpâc la urmî, c-un lemn 265 dj-a-sicinari; l-a pus şî jel la o aripî di oi, cu gluga-n băţ, şî c-um bureti-n glugî.; ş-a „dat noroc" şî iei cu „stăpîni": — Iaca-s bătrîn... am adus şî jo un lemn di foc, măcar cî dorm cu basiu-n h'ierbătoâri, şî 2 70 nu dorm la aripî. .. Şî iei a „dat mîna" cu toţ „stăpîni" ; a băut numa oliacî di rakiu. Pi urmî a luat găleţîli18, şî s-a pus la muls 19. Pi mini m-a pus tetia-moşu, basiu, sî dau cu lingura-n oala cu păstări: h'ierbia 275 păstări într-o oalî di lut, acritî cu zânţ 20. Zîsia. sî dau cu lingura-n ieli, ca sî nu curgî-n foc; cî dacî curzi-n foc, crapî ţîţîli la oi. Şî di curzia cumva-n foc, numa lua sari dintr-o solniţî, ş-o 1# V. ibid., p. 22, fig. 3 (vedere parţială). 17 V, Păstorit. Vrancea, p. 19. 18 Ibid., p. 25 si fig. 5. “ Ibid., p. 22, 23 şi fig. 3, 4. *® Despre hrana ciobanilor, ibid., p. 19. 113 turna-n foc uni-a Kicat un h'ir di zanţ, ca sî nu 280 crapi ţiţîli la oi- Pi urmî moş Kiorpâc dă di mini! Jo ieram prc-tinî cu iei; cî primvara jo păzam oili cu moş Kiorpâc pi corhânili satului, cîti ierau oili strînsî-ntr-o zî: o sutî, douî, trii — cîti sî strînzja pînî 285 sî făâia bot£iu tot di şăsî suti di oi. Cî „stăpîni"-a-dusia diminiaţa oili pi rînd: unu-adusia oili az, altu mîni, pînî sî-mplinia boteiu-ntreg 21. Ni-aduc aminti cî mama (îi măi zî^iam auniori şî mîca) ni-adusja mîncari „pi zneuruş", pin 290 „Fîntîniţî", pi uni ieram noi cu oili. Ni-adusia borş di fasoli. Io nu putiam mînca din strakinî cu jel, c-a via nişti mustăţ marj. Mama mă ocărâ: — Mă fasj sî ghiu cu douî străkini, ca prostu lu Kîrca.'ii glugi! Cu douî hîrburi! Di £i nu 295 mînînâi cu unkeşu?... Numa mă vedi unkeşu dînd în oalî cu lingura: — Ai vinit şî tu, măi drasi? — An vinit şî io, moş Ioani. — Ghini c-ai vinit, sî-n frizi-um bureţi. Da 300 sî nu-1 pui acu sî sî frigî; sî-1 pui, cîn’ ăj socoti cî-s douîzăş di oi di muls. Cî daci-1 pui-acuma, nisj senuşî nu sî măi alezi din iei pîn-ăi mulzi ieu şăsî suti di oi. Nj-a dat buretili. Iera um bureţi mari, cu 305 creşti. Zîâia cî-i spuni „crjasta cucoşului"22. Ni-a dat gltiga, ş-a zîs sî-1 pui sî-1 frig cîn’ m-a striga iei, cîn* rămînia oi puţini di muls. Io am pus făina-n seun (=siaun), ca sî h'ii măliga caldî cîn' a termina di muls oili. Măliga: am mestecat-o 310 măliga. „Stăpîni" iera pi-afarî: stitia di vorbî. Sara ij a mîncat merindia di-acasî. Basiu li-a dat numa zîntiţa s-o mînînsi; H-a pus-o-n nişti ciipi23. Acu cu buretili: — Sandî, puni buretili, sî sî frigî. Da sî-1 pui 3 15 pi cărbuni curăţ, sî nu-1 pui pi senuşî. Am pus buretili sî sî frigî pi zar. Şî unkeşu s-a spălat pi mini, toţ s-a spălat... ş-a k^rit buretili di pi foc!.. . leu, zău, n-am băgat di samî: pot 21 Cf. Păstorit., p. 13. 22 Burete „creasta cocoşului": celosia crestata (v. Al. Borza, Dicţionar etnobotanic, 1968, p. 42, 225). a* V. Păstorit. Vrancea, p. 25, fig. 6. 114 sî ziur cî nu ştiam, da tata-1 luasî... Unk^şy-a-n-320 âeput sî sî vaiti: — Mă, cari-aţ luat buretili, mă? Voi n-aţ putut, cît aţ umblat tgatî păduria, n-aţ putut găsî um buraţi? Sî-ii luaţ voi buretili riey! Sl-n scoatiţ buretili, cî drâcu i-a vostru!... Anghili, 325 tu l-ai luat buretili, cî ti ştiy âi pgamî-ieşti... Da tâta, Dumnezău sî-1 ierţi, cî-i cu moş Kiorpâc pi lumia sialantî: — Moş Igani, sî dia Dumnezău bureţi sî sî măi fad la vârî, dacî l-an luat ieu!... 3 30 N-a zîs: sî n-aziungî iei la vâri dacî l-a luat... Da unkeşu: — P-aista-i zjurămînt, mă? Aşa sî ziurî omu cîn’ furi? Şî J:etia-moşu, basiu stîni: 335 — Ăley, şî tu, măi Igani, ţ-ăi găsît şî tu tocma acu cu buretili! A vinit „stăpîni", şî voi vă sfădiţ pi-um bureţi ghermănos... Da moş Haliâju: — Fă-li fgai di ziurămînt! Sî fasim o crusi di 340 lemn, sî ziuri toţ... Dipi &i-a mîntuit „stăpîni" cu masa, a luat plocăzîli di la şăili cailor, li-a aşternut, şăili lj-a pus la cap, şî s-a culcat toţ..Jo m-afi culcat în căşării pi-un cozoc mari: puţâ a stînî!... 345 Diminiaţa, cîn’ m-an trezit io, s-a mîntuit oili di muls; nu sî luninasî dî zîyî24. Uni dintri „stăpîni" dornia; alţî iera pi lîngî foc, şî stitia di vorbî. Unia sî dusăsî sî vazî di caj pim păduri, sî nu h'i plecat. Baâju a „dat kjâg" la lapti; 350 strungâriu-a făcut măligî pîntru siobani şî pîntru cînj. Moş Kjorpâc a plecat cu doi ^obani cu oili la păscut. Tâta a rămas cu nema Costantin Forîi — ieramînzărari — amîndoi, ^obani la mîn-zări — di-a scos putinili-n ogrâda stîni. întăi 355 a măturat ograda cu mături di setinî; pi urm-a-ntins CQaăa di brad, ca o masî. C(?aza âeia, adusî di sara, jera albî ca zăpada: avia, aşa, uri f61ju di mustişor pi ia. Pişti ia a pus o fatî-di-masî bătrîniascî di cînipî: a pus-o pi cgazî. Siobanu-a 360 făcut o măligî mari-n cazânu di h'iert zăr26; a Ibid., p. 29. 26 Păstorit. Vrancea, p. 26 şi fig. 10. 115 turnat-o doi inş. A vinit basiu c-un cuţît-di lemn, a tajet-o-n fălii frumos, frumos; ş-a-mpărţit-o din cap pînî-n capit. N-a-ncăput toatî măliga pi faţa-di-masî; a măi pus-o şî pi coazî, pi rînd 365 pînî-n capît. Iera coaza seia lungî di vo patru metri. Pi urm-a vinit tetia (sic !) c-o-nkegătoari26 cu caş şî cu urdî; ş-ap-a-mpărţît-o iei (trăzia a basiu...) cu tetia-moşu, cu basiu — a dat: cîtî măligî, şî urdî cu caş. Adicî: cîti-i grămada di 370 măligî, iera şî grămada di urdî şî di caş. Sî mî-nînsi lumi a din ghelşug, ca la um praznic di gospodâr: iera bogăţii!... Oamini iar a scos ploşsili cu rakiu — si măi rămăsăsî di cu sara — ş-a sinstit, ş-a mîncat bucuroş cu toţî. 375 A terminat di mîncari. A scos cîntâriu27; da nu găsa coiu cîntâriului.28 Aşa-j zîsia: coiu cîntâ-riului, greutatia seia di h’ier — cît um pumn — cari merzi pi sămnili cîntâriului cîn’ cîntăreşti pi iei. Era pus mereu pi ştianu cu unt. Tocma 380 acuma nu l-a găsit pi ştian! Da băietu: — Nu-i pi ştian, îi pi pătul. Acolu iera uni-a zîs băietu. Da io nu mă lă-muriam si-i asela „pătul": pătulu ştiam cî-i zîsi uni puni vara intr-un copac, cam pi vremia 385 cositului, frunzî pîntru ghiti, di dat iarna cîn’ fusăsî vara fîn măi puţîn. Şî un ştiam si-i coiu seia: iera greutâtia di la cintâriu, cum îţ spusăi, cît um pumn di mari. Cî-n cîntâriu ţînia-n greu obzăş di kilogrâmi; şî-n uşor patruzăş di kilo-390 grâmi. L-a găsit coiu seia pi pătul. Cî la stînî pătiîlu-i locu uni sî păstnazî câşu şî urda. îm pătul sî puni caşu pîn’ sî dosKeşti pi masa pă-tulului29. Acolu-s douî scinduri uscaţi, curaţi, pi cari sî usucî caşii-acoperit cu zăgîlnî-di cînipî 30. 395 Cîntărjâla sî făsia aşa: adusia o bîrnoaicî — um băţ gros şî lung can di doj metri31; şî-1 punia un om pi-un umîr; altu pi alt umîr. Ii stitia amîndoi faţî-n faţî. Apuca putina de la fund cu-amîndouî cîrlizili di zios di la cîntâriu; cî 26 Ibid., p. 25, fig. 7. 27 Ibid., p. 51, text. VI. 28 Dicţionar limbii rom., tom. I2, p. 640, de la organul sexual bărbătesc coju (etim coleus) 29 Păstorit., p. 30 — 31. 30 Ibid., p. 25 (despre crintî şi zîgîlnî) 31 Bîrnoaicî (< bîrnî). 116 400 cîrligu di sus iera atîrnat di pîrghia seia, di băţu £ela gros. Dacî iera măi mult într-o putini di cît trebuia sî ia omu, măi tăia oHacî dim brînzî. Dacî măi trebuia oliacî într-o altî ptitinî, măi punia acolu cît trebuia. Putinili jera acoperiţi cu 405 căptâri; căptariu-i făcut din coazî di brad, tăiet rătund cît îi gura ptitini. Aşa iera putinilipotrighiti: la rînd, cîti putini iera. Iera cam op’-nouî rînduri di putini. Putina iera foarti curatî. La fiicari putini iera o ţâncî rasî; adic-o zuliturî 410 nici pi una din doazili putini. Pi ţancî iera scris numili omului; şî piitina cîtî greutati-avia ia. Un „stăpîn" cari ştia cârti, scria pi ţânca putini; scria cîn’ sî dusia ca sî ducî merindili la stînî. Dacî nu ştia cârti nimma din „stăpîni", atunsi sî 4 15 ţînia socotialî bătrîneşti: cu răbuzu (sau răbozu)32. A terminat cu-„mpărţît brînza". £i-a trecut pişti cîntăriâlî, a scos afar-o-nkegătoari cu brînzî şî cu urdî, ş-a făcut basiu la fiican-un feliu di dar: 420 — Ioti, oamini buni — zîsi basiu — asta-i pi di-asupra: munca din vara asta... A făcut opspsi bulzuri — cîţ a fost ii „stăpîni" ; şî H-a făcut bulzuri-bulzuri: — Treâi, tu Ioani, ia bulzu ista, cî ai zăsi oi. 425 Na, ţii Toadiri, bulzu ista, cî ai măi puţini..; pînî s-a-mpărţît tot si iera-n înkegătoari. Pi urm-a scos ş-a adus o-nkegătoari cu unt: — Oamini buni, aista-i tot untu. Am bătut ştianu ista33 toatî vara, ş-an scos untu-ista; îl 4 30 împărţîm cu toţî. Acuma oamini n-a ştiut cî ari sî ia şî unt; şî n-adusăsî oalili di pus untu. Atunsi-a tăiet oamini din coaza di brad, ş-a făcut cuşuzi, şî li-a cusut c-un ac-di-lemn, aşa cun coş serzili: tot c-un 4 35 ac-di-lemn li coş (i-a făcut ureki); apăi a cusut c-un h'ir di tei, cu râfii34, cun’ sî zîsi-acuma cîn’ o cumpiri di la tîrg. Cî sî făsia cuşuzi di iaştia şî pîntru pus brînza, dacî nu s-aziunzia putinili. Ş-a pus untu-n cuşuzili selia la fiicari „stăpîn". 32 Păstorit. Vrancea, p. 27. 33 Ibid., p. 27, 28, fig. 16. 34 Rafie, rafii (raphia), v. Dicţionar, limbii rom. lit. contemp., III, 1957, p. 650. 440 La urmî lj-a scos o târgî35, aşa, făcutî di ij, di oaminj, larg-aşa... Iera cu caş pus di s-a uscat ghini. Baâiu li-a-mpărţît cîti douî-trii fălii la fiicari. Atun£i-a fost opspSi „stăpîni": a dat la toţ cîti-un caş făcut la tiparu-di-caş-sărat36. 445 Li didia dipi numîru oilor; da tot dipi cum avja oili fiicari. Caş-sărat37 li-a dat la toţ; da fălii li-a dat dipi numîru oilor, şî dipi cum îi iera şî nasu „stăpînului" : măi kiabur, or măinilzocâş..’. Dipi asta s-a adus oili-n strungî. Acu baâiu 450 nu s-a amestecat. S-a numărat oili (mînzărâri li-a numărat). Şî unu-a stat în Kiâioari şî-nsămna pi băţ: la zăâi oi fă£ia o âiopliturî latî. La siopli-tura-ncrestâtî iera una, douî, trii oi... Cîn' aziunzia la zăâi oi, fă£ia o crestături latî, o tăi-455 turî latî: o şteraa aşa... A făcut aşa pîn-a işît tpati oili din strungî. Şî cîn’ a numărat la urmî, a socotit aşa: zăăi, a trecut dincolu uni iera sioplitâra latî, şî s-a făcut doyîză^i. Măi diparti; triizăş, patruzăăi, pînî la sutî. Cîn’ a a&uns la 460 sutî, a făcut o crestături adîncî di tot. Ş-aşa pînî la şăsî suti di oi. Cîn' n-a fost tgati — adicî şăsî suti di oi — a dat iios dim podu stîni „partâlu". Sî lămurim ca lumia: la oili cari murisîrî di boalî — dălălciti — iera lcelia-ntriagî. Jar cari-o mîn-465 casî lupu or ursu,-i didia „stăpînului" numa si-i rămăsăsî din ia: o bucăţîcî di lceli, um partal. Adic-a găsît, uni mîncasî ursu-o âdir H^lf-sju, 74. MCCXXXVI — îîioriţî lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ taăi ; Or iarba nu-ţ plasi ?... 5 Ziaba spui pi,pustii! Aiâja nu ştiu... — Nii iarba-m’ plaăi, Da am auzît Cî s-a sfătuit Ca sî ti omoari, 1*0 Cî ai oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi. — Dacî m-a omorî, Sî mă-ngroapi-n dosu stîni, în ziocu rieilor, 15 în zgherâtu oilor; La cap sî-m’ pui-un fluieraş di osu, Mul’ zîsi duiosu; Fluieraş di fagu. Mul’ zîsi cu dragu; 124 20 Oili s-or aduna, Nu „S'or strînzi" ! Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîrii di sînzi. Cînticu Nioriţî: aşa-i zîsia. Ei, l-am auzî’ di 25 cîn’ ieram cu burîcu verdi... Da măi ştiu di la sini? îl ştiu di cîn’ ieram mititel. L-oi h'i auzî’ şî di la mama; nu-n dau samî. Cîn’ ieram tînîr, am cîntat-o. Da si folos c-o cîntam atunsi, şî n-o cînt acuma ?! 30 Nu rii-aduc aminti s-o h'i-auzî’ di la lăutarj. (29.XII. 1967), Spirieşti — Ştefan Dja-conu, 84. MC CXXXVIIm Pi-um picior di plai, Pi-o gurî di rai Jatî vin în caii, Sî cobgarî-n vali 5 Trii turmi di oj, Cu trej ciobănei: Unu moldovean, Unu-i ungurian Şî unu-i vrăncian. 10 jar cel ungurian Şî cu cel vrăncian Mări se vorbiră Şî să sfătuiră Ca l-apus de soare 15 Ca să mi-1 omoare Pe cel moldovian, Că-i mai ortoman, Şî ari oj mulţi, Mîndri şî cornuţi, 20 Şî cîni măi bărbaţ, Şî cai învăţaţ... — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi 25 Gura nu-ţ măi tasi, Nisi iarba nu-ţ plasi; Or ieş’ bolnăvioarî, m Mioriţî, mioarî? — Drăguţule bace, 30 Dă oile-ncoace La negru zăvoiu, Cî-i iarba de noi, Şî umbra de voi Stăpîne, stăpîne, 3 5 Şî kiamî-ţ ş-un cîne, Că l-apus de soare Vra să mi ti-omoari Baciul unguri an Şî cu cel vrăncian. 40 — Mioriţî bîrsanî, Di ieş’ năzdrăvani, Şî di-ar fi să mor în cîmp de mohor, Să spui lu vrăncjanu 45 Şî lui ungunanu Ca să mă îngroapi Pi-aisj, pi aproapi: în strunga oilor, în zocul meilor; 50 în dosu stîni, Ca sî mi-aud cîni. Asta să le spui: Ca la cap sî-m’ puie Fluieraş di os 5 5 Cî sună duios ; Fluieraş de socu Ce sună cu focu; Vîntul, cin’ a bati, Pin ieli-a străbati, 60 Şî oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lacrimi de sînzi; - Miei s-or zuca, Malu s-a surpa, 65 Pişti mini-a da. Aisia nu ştiu. Nu ni-aduc aminti, cî jeli-s multi-nşîrati socotelili iestia. Da ştiu ieu?... âini mi-a-ntîlni, Sini mi-a zări 70 Măicuţa bătrînî Cu brîu de lînî, Din furcî-ndrugîn’, 126 100 15 Pe cîmp alergîn’, Din gurî-ntrebîn’: 7 5 ,,Cini mi-a văzutu, Cini mi-a-ntîlnitu Mîndrul ciobănel Tras printr-un inel? Feţişoara lui: 80 Spuma laptilui; Perişoru lui: Pana corbului; Okişori lui: Mura cîmpului"... 85 Tu, mioara mia, Să te-nduri de ia: Să nu-i spui, drăguţă, La acia măicuţă Că la nunta mia 90 A căzut o stia; C-am avut nuntaş Braz şî păltinaş; Preuţ munţ mari; Păsîri lăutari; 95 Păsăreli mii Şî stelili făclij. O cînta tata neu cîn' ieram io nic. Avja melodiia ii. Iei avia feliu di feliu di cîntici. Ştiia cîntiâi dim bătrîni. Avia op’ băieţ: habar n-avia di tnabî, c-o făsia băieţi; şî iei cînta. Tata cînta Mioriţa. Cînta Limba româniascî cu cuvinti: Mult ie dulci şî frumoasî Limba ci-o vorbim; 105 Altî limb-armonigasî Ca ia nu găsîm... Românaşul o iubeşte Ca sufletu său; O, vorbiţ, scriţ româneşte 1 io Pentru Dumnezău!... Mioriţa asta-i din cârti: am învăţat-o cîn' an fost ieu în şcoalî. Cîn’ am învăţat-o-nvăţă-tonu nu ni-a dat-o s-o-nvăţăm fărîmiţatî; am învăţat-o dintr-odatî. Aşa ni da poizîilj-atunsi; nu ni li da cu strofili. Dacî n-o ştiiam, ni lăsa altî lecţii, pîn-o ştiiam. Ieram în şcşalî numa 127 băieţ aleş: numa cari sî cuteza-j da părinţi la şcoalî. Şcoala iera la Păuleşti: uni-i acu „sfatu". 120 Iera o casî umilî, ră. învăţa băjeţ dipi la Bîr- săşti, di la Văsui, di la Păuleşti şî di la Coza şî Hăul^şca. învăţa un sîngur învăţătoriu âinzăş-şaizăş di băieţ; şî-nvăţa şi diminiaţî, şî di-aniazî... Pi-atunsi măi cînta şî fetili Nioriţa. Aviam 125 nişti surori: cînta Nioriţa di-ngheţa apa! Una Ana: aseia cînta ghini; învăţasî di la tata. Din siobani cînta Nioriţa Anghil Forîi, şî tat-su Ion Forîi. Ii cînta din fluiri. Nu rii-aduc aminti di vun lăutarju cîntîn' 130 Nioriţa. Niâi pi Vînoâgî, nisi pi Botiţî; ii jera viorişti vestiţ. (27.X1I.1967), Spineşti - Ghiorghi Călujân, 86. MCCXXXVIII — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; 5 Ori ieş’ bolnăghioarî, îîioriţî, riioarî? Ori iarba nu-ţ plasi? — Dar iarba-m' plaâi, Da inima mă doari... io — Da di si oari? — Baâiu ungurian Şî cu sel vrăn^an Mări să vorbiră, Şi se sfătuiră 15 Ca pe la apus de soare Să mi te omoare, Cî ai oi măi mulţi, Negri şî curnuti, Şî cai învăţaţ, 20 Şî cîni măi bărbaţ. — Tu, mioriţa mia, Di ieş’ năzdrăvani, Şî di-ar fi sî mor în cîmp de mohor, 128 25 Să spui lu vrănsianu Şî lu ungurianu Ca sî mă îngroapi Ai^i, pi aproapi: în strunga di oi, 30 Să fiu tot cu voi; în dosu stîni, Sî ni-aud şî cîni. Iar mă rog aşa: Să le spui curat 35 La cap sî-m’ puie: . Fluieraş de osu, Mul' zîsi duiosu; Fluieraş di fagu, Mul’ zite cu dragu. 40 Vîntu, cîn' a bati, Vîntu va răzbaţi, Oili s-or strînzi, Şî pi mini m-or plînzi Cu lacrimi di sînzi. 4 5 Dac-ăi întîlni Măicuţa bătrînî. Cu brîu de lînă, Din oki lăcrămîn', De mini-ntrebîn’, 50 Tu să spui curat, Drept ş-adivărat: Cî m-am însurat C-o fatî crăiasî, A lumi miriasî; 55 Cî la nunta mia A căzut o stia; Soarili şî luna Mi-a ţînu’ cununa; Braz şî păltinaş 60 Au fos’ nuntaş; Preoţi: munţî mari; Păsîri: lăutari; Păsăreli: mii, Şî steli: făclii. 6 5 Am auzît-o-ntăi di la Anghil Forii: iera âioban. Cînta şî din fluir, şî din gurî spunia: „Măi, ieti-aşa-i: io spui ca NioriţaO h'i fos’, or n-o h'i fos', da aşa-j cînticu... 129 Din cârti? Am întîlnit-o; da nu işa vorbi 70 mulţi. Da 6jobanu-a£ela m-a-nvăţat Mioriţa... Nu, n-an di la lăutari di cît di la Botjţî sel bătrîn: a vinit la o nunti; ş-a cîntat Nioriţa asta. Numa-n cîntari vinja; da-n cîntari ghini frumos. (29.XII. 1967), Spinfetj — Râdu Vâtrî, 87. MCCXXXIX — Mioriţî lai, Lai, lai, bucălai, Di tril zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi taâi; 5 Iarba ne-i păscut-o; La apî ti-an dat, Apa ne-i turburat-o, Mîncaria ne-i mîncat-o; Şî di trii zîli-ncoasi io Gura nu-ţ măi taâi. — Am auzît cî s-a vorghit sî ti omoari La apus di soari; Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni, Uni zac cîni. 15 — Dacî m-a omorî, Sî mă-ngroapi-n dosu stîni, Uni zac cîni. Şî la cap sî-m’ pui: Fluir di os, 20 Sî-n cînti frumos; Fluir di fag, Sî-n cînti cu drag; Fluir di socru, Sî cînti cu focu. 25 Cîn’ a bati vîntu, F'luiru-a cînta, Şî oili s-or aduna, Şî m-or plînzi Cu lacrîrii di sînzi. 25 Cu baba bătrînî, nu ştiu. Am învăţat-o dim bătrîni. Cî io an fos' la oi: numa basiu an fos’ 130 douizâş di ânj! Da sioban cît c>i h'i mâi fos‘, Dumnezău ştii!... An fos’ aisiâ, la noj în sat, pi „Zbojna" şî la „Vdgliiu-lu^Bucur", şî la „Hul-30 turu"; acolu iera vo patru stîni. Iera unu Trifu a lu Duriitru Murgu — îi mor’ di vo şăptizăş di ani — iei cînta Mioriţa: o cînta difi guri, Cînta şi din fluir. An cîntat şî io din fliiir; şî cînt şî az; da n-an fliiir: s-a stricat, ni l-a luat băieţi, şî 35 n-am măi cumpărat... Măi cînta „şîriagu", „di brîu", cutări, cutări... mulţi cînta. Lăutariu? N-am auzît?! (27.XII.1967), Spin6ştj — Vasîli Murgu, 85. MCCXL, MCCXLI1M O ştiu, tot aşa, ca o povdsti, cum povesteşti: di cîntat nu măi poâiu. — Mioriţî lai. Lai, bucălai, 5 De trei zile-ncpaci Guriţa nu-ţ ta£i; Or’ ieş’ năzdrăvani, Or’ di cap îş fa^i? — Jo sîn’ năzdrăvani; 10 Şî tot si ţ-oi spuni Sînt adivărat: (II) Pi la apus di soari Vria sî ti omoari Baciul ungurian 15 Şî cu £el vrăncian... Cel moldoviân vorbia... Căci aj oi mai mulţi, Şî toati cornuţi; Şî ai cîni bărbaţ, 20 Şî cai învăţaţ; Şî pentru ac-iasta Vria sî-ţ piardî viaţa. (II) Ii acuma, cum iera acolu..., aşa s-a-ntîmplat: moldovianu sî ţînia şî iei cî-i stăpîn ai§i, la munţi; 25 da ii l-a omorît, l-a prăfuit!... — Iar dacî m-a omorî, Sî-i spui sî mă-ngrgapi 131 Din faţa stîni, Sî m-audî cini. 30 Iar din dosu stîni, Sî nu m-auzî di numi... (II) Iar la cap sî-m’ pui: Fluieraş di fag, Sî-n cînti cu drag; 35 Fluieraş di os, Sî-n cînti duios; Oili s-or strînzi Pi mini m-or plînzi Cu lacrîm’ di sînzi... 40 Măi jesti: c-o babî bătrînî... nu ştiu si... Apăi stăi sî viden cum-ui! Sî rii-a duc aminti, cî asta trebi sî scrii: Di cumva te-i întîlni, Şî di ti-a-ntreba: 45 „Nu cumva aţ văzut Pi-ăcel cioban? Fetîsoara lui t f A * Jera spuma laptilui; Mustăcioara luj: 50 Spicu griului; Okişori lui: Murii cîmpului — Coapti la răcoari, Păzîti di soari; 55 Coapti la pămînt... (II) Nu-rii măi aduc aminti... Perişoru lui: Pâna corbului"... Sî-i spui cî s-a-nsurat 60 C-o fatî crăiasî A lumi miriasî. Iar la nunta lui A căzut o stia; SQarili şî luna 65 J-a ţînu’ cuntina; Preuţ nuni mari ; Munţî nuni mari; (II) Păsîri lăutari; Steli: mii mărunţi... 70 Stăi, nu ştiu cum vini!... Şî steli făclii... 132 „Mioriţa" asta o ştiu din copilării, nu din-coasi. O ştiu din copilării, c-am învăţat-o. O ştiu di cum o spun bătrîni, şî fimeili la furcî, la 75 şăzători: cîntau ieli. C-am avu’ mamî, şî cînta cu aldi sorî-mia. Am învăţat-o şî-n şcoalî, la Păuleşti *. Şcoala iera c-o sutî şî sinspresi băieţ; iera şî di la Scâ-tura Văsîiului 2 vo trii băieţ; di la Ploştina 3, 80 di la Bodăşti 4 şî di la Hăuleşca 5. învăţătoriu iera Petrâki Anghil6: bun învăţătoriu! Da dacî nu ştiam problema s-o regulăm, ti bătia di ti zluţâ! Cîn’ nu putia şî iei sî răzolvi-o problemî, ni punia-m parantezî: an scăpat di bătăi! Jel 85 zîsia: „Lăsaţ-o !" Şî rămîma aşa... Şcoala iera ruinâtî: cîm’ ploua, măi curzia ş-a douî-za dim pod. Şcoala o făsiam toatî zîua. Luam mîncari di-acasî toţ; ş-acolu mîncam. Luam siapî, pruni, peri, ° fărmăturî di brînzî: 90 âi-aviam, cum iera timpu... Cîn’ am învăţat cu Petrâki Anghil, iera î^ioriţa-n cârti. Noi cîn’ aziunziam la lecţîi, o-nvăţam to’ pi di rost: adlcîti ca o poizîi. Cum iera cărţîli, iera şî la clasa a tria, şî la a pâtra. 95 Sî kemâ „cartia-di-cetiri" di clas-a tria, „6i-tiria" di clâsa a pâtra. Nioriţa ni-a dat-o s-o-nvă-ţăm toatî. De-seia nu ni-a dat-o s-o-nvăţăm 1 Şcoala era la 3 km de Spineştj. * Satul Văsîj; acum comuna Vrănijoaja, la 6 — 7 km din PăulSştj. * La 2 1/2 km de şcoală. 4 La 5 km de şcoală. • La 3 km de şcoală. • Fapt confirmat de tata care învăţa în aceeaşi vreme cu învă- ţătorul exemplar. L-am putut cunoaşte: era de statură impozantă, prea trupeş la bătrîneţe, dar perfect echilibrat sufleteşte (prin 1927). La 83 de ani era bătrîn mîndru cu şcolarii învăţâmîntului său eroic, din „comuna" Păuleşti, pe vremea cînd „şcolarii" mîncau la prînz în şcoală mămăligă rece cu „ siapî, pruni, peri", şi rar cîte o .fărmăturî di brînzî". Ion Murgu — născut prin 1872 — ca. şcolar se vede că a fost, în jurul anilor 1879—1880, un copil isteţ şi muncitor (v. nota crit. 194, şi imaginea bătrînului). învăţa, dar cu chin, într-o şcoală complet „ruinătî": pe ploi — în „vl6g mocănesc" de cîte trei zile — după „curmâtu ploi", încă curija ş-a douî-zâ dim pod" în odaia umedă înghesuită „c-o sutî şî sinspresi băieţ". „Şcgala ruinâtî", de pomină, a existat în Păuleşti la marginea nordică a satului, în drumul lateral ducînd spre satul C6za. 133 poizîi la idzâmini pînttu cî dura mult; adicî jera lungi la spus... 100 Acolia-n cârti iera diosîbitî di âi ştiam jo di-acâsî. Si ţ-an spus, îi practici dim bătrinj: ij o ştia cum an spus-o ieu. Pi urm-a auzît-o ij şî cum i-n cârti: m-a auzî’ pi mini dim-tîmplâri : aâija cari iera-n casî cu mini, bătrîni. Da ii o 105 ştia di uni-o h'i ştiut-o ii -.. „Ghersu"-i (melodija) ca un f^lju di bosit, aşa-i... Aşa-1 cîntâ ij. Jo aş cînta-o io bini, cî am vosi; da acti îi măi îngheţâtî gura... (30.XII. 1967), SpinGsti — Ion Murgu, 95. S p ti 1 b i r MCCXLII, MCCXLIII — Mioriţî lai, Di jeş' bîcălai, Di trej zîle-ncpaci Guriţa nu ţ taăi; 5 Qar iarba nu-ţ plaâi, Or apa nu-i bunî? Cî-i apa sălii i Cum îm placi mii. — Ba, stăpîni, ba, 10 Cî riiia îm’ placi Iarba din zăvoi; Şî apa cî-i bunî, Cî-i apa sălii i Cum îm’ pla£i mii. 15 Da miia nu-m’ placi Vorba cia di-asarî, Şî 5ia di-alaltîsarî: Cei noyî Ciobani, Şî cei năzdrăvani, 20 Ii cî s-a vorbit, Şî s-aţi sfătuit 1 Textul II a fost notat la o jumătate de oră, după. primul. 134 La apus di soari Ca sî. ti omoari. — Mioriţî, hai, 25 Şî nu-mi ieş(tj) mioarî, Şî-m' ieş' (II—ieşti) surioarî. Di s-or sfătui, Şî m-or omorî, Voi la caP sî-m’ puniţ: 30 Fluieraş di socu, Ci cîntî cu focu; Fluieraş di fagu, Ci cîntî cu dragu; Fluieraş di osu, 35 Ci cîntî duiosu; (II —Vîntu, cînd a bati, Pin ieli-a străbati, Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi 40 Cu lăcrîrii di sînzi). Iar în dosu stîni J-o niagrî găHatî, Pustiia s-o batîJ Frumos sî sî-mpărţascî, 45 Sî nu sî gîlceviascî. Iar voi sî mă-ngropaţ în strunga oilor, în zocu neilor. Am auzît-o di la mama mia. Ia o cînta cîn’ torâia la furcî; cîn' iera măi vesîlî, la furcî, ca sî-i tnacî di urît. Ascultări ca coplcii; băgan la cap, cî iera capu măi bun ca acu. Acuma? An da’(t) pişti mulţi... (30.VII. 1967), Spulbir — Tgâdira Zâgân, 56. MCCXLIV — Mioriţî, mioarî, Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi; Ori iarba nu-s plasi? 5 (II — Or apa nu-i bunî?) — S-a vorbit trij siobănaş Sî ni ti omoari, 135 Şî sî ti-ngroapi Din dosu stînî, 10 Uni zaâi cîni; Şî sî-ţ pui la cap: Flujeraş di os, Cîntî duios; Fluieraş di fag, 15 Cîntî cu drag... Baba aştepta sî £hii h'iu-su. Şî jel i-a spus riioriţî sî spui cî-i îngropat din dosu stîni. Sî-i spui mami lui cî: Lăutari mei 20 îs păsîrili âeriului..." Şî cununa lui îi frunza bradului; Sgarili şî luna J-a pus cununa... 25 Parcî io ştiu di uni l-am auzît? Am auzît-o-ntăi pim bătrîni. (1.VIII. 1967), Spulbir — Măriuţa Bâlcu, 68. MCCXLV, MCCXLVI \ti Cînticu ■Aioriţî Pi-uft lcisior di plai, Pi-o gurî di rai, latî cobgarî la vali Trei iiobănej 5 Cu trii turmi di oi ; Unu, vrănCjan; Unu, unguri an; Unu, moldo van. Cel vrăniian io Avia oi măi mulţi, Oâkiş şî corntiti, Cîni măi bărbaţ, Cai ninvăţaţ. — Mioriţî, mioarî, 15 De trii zîli-ncga&i Gura nu-ţ măi taâi; 1 Text. II a fost notat la trei ore după primul. 136 » Ori iarba nu-ţ plasi, Ori aPa nu-i bunî? — S-au vorbit din stînî (II— Iarba-m' plasi, 20 Sî mi ti răpunî Apa~i bunî; Da mi s-a vorbit din stînî Sî mi ti răpunî) Sel moldovan Cu âel ungurian, Cî ai oi mai mulţi, Oâkiş şî cornuţi, 25 Cîni bărbaţ, Cai ninvăţaţ. — Mioriţî, migarî, Di m-or omorî, Sî nu mă-ngrgapi 30 Din dosu stîni Uni zac cîni, Şî sî pun stăpîni; Adicî sî duc afarî... Sî mă-ngrQapi-n strunga (II—strunguliţa) oilor, 35 în £iocu niilor. Fluieraşu neu Sî-1 pui-ntr-um păltior, Nant şî subţirel; Cin’ vîntu-a bati, 40 (II — Pin jel a răzbaţi,) Fluirli-or (II—Fluiru-o) ţîpa, Oili s-or aduna, Pi mini m-or plînzi Cu lacrîAi di sînzi... 45 Sgarili şî luna I-a ţînu' cununa... to(t) din cînticu ista-i; da l-am uitat. L-am apuca(t) din gamini bătrîni. Am avut un străbun cari-a trăit o sutî douîzăş di ani, îl kema Ştefan 50 Spîilbîr; şî iera sioban. Străbunic-o cînta din fluir; din gurî cînta vorbili. Jel cînta cîn’ sta cu oili-n âinî; şî sara, dipi si li strîn^ia oili, di li băga la ocol, di li-nkidia. Iei cînta-n fluir, şî âiobani spunia poveşti, ca 55 la stînî... Cîn’ ieran copKil, dam în strungî, lîngî iei. Şî sara ascultan cun cînta unkeşu; cî zîua n-avian timp: dam în strungî la oi, ieran strufigariu; 137 adulam lemni, apî; asta nj-jera mesărija. Fă-60 âjan h'jerturî din lobîdî, dim păstări, din cartoafi: adusia oamini. Şî-năcriam cu zânţ; asela iera di-năcrit la stînî. Asta iera hrana: brînzî, caş, urdî. Cîn’ făsia zamî di asta, adicî h'ierturî, iera măi far. .. 65 îs năcăzît: io mă spăl, io mă cîrlcesc, io mă-mbrac. îs năcăzît! An douî h'isi: şî ieli-s năcă-zîti! Şăsî coplcii ni-a murit; şî baba ni-a murit... An fos' şî-n război: la Oituz, la Prâlia, la Zboina-niagrî. La şăsî âgust an fos' la Oittiz. 70 Acolu-a fos' lupţi greii. Di trii ori-a fos' sî mă ia prizoneri într-o zî şî-ntr-o noapti. îs rănit la Kisjoru drept, di-diasupra zenunkiului. Kisioru-i betiag: nu-s rupţi vinili di tot; numa ziumătati-s rupţi, di nu posiu merzi fărî cîrzî, fărî băţ. 75 Am douî decorăţîi: „bărbăţîi şî credinţi", şî Ralanti nu ştiu cun sî kiamî. Bani £ija -- deco-răţîili — U-an lcerdut; da brevetili li păstrez. (1.VIII. 1967), Spulbîr - C6zma Câba, 75. MCCXLVII„, Pi-um picior di plai, Pi-o gurî di rai, Se scoborî-n vali Trii turmi di oi 5 Cu trii tiobănei: Unu, moldovianu; Unu, ungurianu, Şî unu, vrăncianu. Iei se vorbiră, 10 Şî se sfătuiră Ca sî mi-1 omoari Pi cel moldovian, Cî-i mai ortoman, Ş-ari oi măi mulţi, 15 Mîndri şî cornuţi, Şî cai învăţaţ, Şî cîni măi bărbaţ. — Mioarî, mioarî, Or' ieş' năzdrăvani? 20 Di trii zîli-ncoaci Guriţa nu-s taci; Or iarba nu-i bunî, 138 Or ieş' tu nebuni ?... — Şî di o fi sî mor, 25 Sî nu li spui drept; Sî li spui curat: Cî m-am însurat C-o fatî di crai! O fatî crăiasî, 30 A lumi miriasi. Şî la cap sî-m' puniţ: Fluieraş di socu, Mul(t) zice cu focu; Fluieraş di osu, 35 Mul' zîce duiosu; Fluieraş di fagu, Mul' zîce cu dragu; Cîn' vînturli-o bati, Pin ieli-or răzbaţi, 40 Fluieraşîli-or ţîpa, Oili s-or aduna, Pi mini m-or plînge Cu lacrimi di sînge. Dar de-ţ întîlni 45 O babî bătrînî, Cu brîu di lînî , De mine-ntrebîndî: „N-aţ văzut un ciobănaş Feţişoara lui: 50 Spuma laptilui; Mustăcioara luj: Spicu griului; Okişori lui: Mura cîmpului..." 55 Sî nu-i spui drept; Sî-i spui curat Cî m-am însurat C-o fatî crăiasî, A lumii-miriasî; 60 Soarili şî luna Mi-a ţînut cununa... Păsăreli: lăutari... îl ştiu di cîn ieram riic: mă dusiam pi la şăză-tori. N-am auzît-o din cârti: numa pi la şăză-tori; o cînta feti, flăcăi. (2.VTII. 1967), Spulbir-Ţîpâu - Vasîji Boţ, 80. Î39 MCCXLV1II198 Cîn’ m-an trezit io, douî cîntari iera: Nioriţa şî frunza! Dipi-aseja: brac! Mioriţa: aseia a fos’ ăia măi întâi! Ieran cu oili pi munţî siia-n-văliţ cu cătini: sî Iqamî „Tozânu"; şî noj fetili, cîntam Nioriţa. Da nu toati: numa seli cari li iera lor dragu; ş-avia cîntari di la părinţ: adicî, coplcil cari nu-i ţinut din frîu, cum îi calu: îl lăsa părinţi sî sî ducî sî vazî si-i în lumi. Pi mini mă ţînia mama şî tata di nas: am fos’ crescuţi „di suflit", n-an fos’ făcutî di bătrîni seia cari m-a crescut. Cînta fetili şî io ascultam. Nu-n’ da corazu, cî dacî trăian greu! Iaca asta-i: -- Mioriţî lai, Lai, bucălai. Di trii zîli-ncgasi Gura nu-s măj tasi; Nu ştiu: apa nu-s plaâi, Or| iarba nu-j bunî? — Ba iarba cî-m’ plasi, Şî apa cî-i buni; Dar la apus di soari... Siobani s-a vorbit ca sî omoari pi-un sjoban, sau um basiu: — Da am auzît: La apus di soari Vrja sî ti omoari Basiu ungurian Şî cu sel vrănsian... — Dacî m-a omorî, Sî mă-ngroapi în strunga oilor Sî h’iu tot cu voi-Sî-m' pui la cap: Fluieraş di fagu , Sî cînti cu dragu; Fluieraş di socu, Sî cînti cu focu ; Fluieraş di osu, Sî cînti... Nu ni-aduc aminti. Atîta ni-aduc aminti. O cînta măi ales cari iera siobani. (2.VIII. 1967), Spulbir-Ţîpâu - Mărfca Kirijic, 84. HO T i c h i r î ş „Cînticu oilor" mccxlix199 Mintia unkeşului neu? Nu! S-a dus cu sorcova la iei... Nu vez cî-ncurcî Nioriţa?... (v. text. MCCLI). — Nioriţî lai, bucălai, 5 Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi taăi; Nu ştiu: iarba nu-ţ plaâi, Ori apa... ? — tfiia-m' plasi iarba şî apa; io Da am auzît C-a sî ti omoari, stăpîni; Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni... — S-auz lătrîtu cînilor.... Sî-m’ pui la cap: 15 Fluir di fagu, Ca sî cînti cu dragu; Fluir di osu, Ca sî cînti duiosy; Fluir di socru, 20 Sî cînti măi cu focu.... „Cînticu oilor“ sî kjamî; ca sî cînti sjobani. îl ştiu di cîn’ ieran coplcii riiSi. îl ştiy di la părinţ. Aviam un moş cari cînta; şî li şî făâia: li lucra iei fluirli. îl kema Neculai Bercuâiu: 25 iera din Colâcu. Nu pria ştija cârti. Da io am învăţa’ sinâj clasî. Scriu ş-acuma. Am mîntuit şcoala pin nouî suti zăâi. Ieram bunî la cârti. Da nu m-a da’ la şcoalî, cî nu sî didia atun&ia fetili la altî şcoalî: băieţî-i didia. 30 Nioriţa iera şî-n cârti: am învăţat-® şî din cârti. Da am uitat-o pe-seia. înâepia aşa: Pi-om picior di plai, Pi-o gurî di rai... (15.XII. 1967), Tikirîş-Ruiet — Mârija Curcî, 71. 141 MCCL — îfaoriţî lai, Cu lîna ţîgai, Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi; 5 Or iarba nu-ţ plasi, Ori îeŞ’ bolnăvioarî, Mioriţî, mioarî? — Nu-s bolnăvioarî; Da am auzît 10 C-a sî ti omoari La apus di soari... — Dacî m-a omorî, Sî mă-ngroapi-n dosu stîni, Sî mi-auz cîni, 15 La cap sî-m' pui: Fluieraş di fagu, Sî-n fii cu dragu; Fluieraş di osu, Sî fii duiosu; Fluieraş di osu, 20 Cîn’ a bati vîntu... în dosu stîni, Sî ni-auz cîni... Cîntaria asta-i din vekiu. Atunsia s-auza măi mulţi, mulţi; da am uitat. O cînta flăcăi, Nioriţa, la horî. Şî lăutari cînta Nioriţa, cu vorbili ii. O cînta şî bătrîni. Jera tata-moşu: Ion Andrii, tata lu tata. Cînta cîntisi dim bătrîni; cînta şî Nioriţa. Mă ţînia di cap, di umîr, ca sî pot sî bag la cap io. îj dimul’ di-atunsi!... Jeran di vo ză£i ani; iei jera bătrîn: avia vo şăptizăş di ani. (15.XII. 1967), Tikirfş-Ruiet — Neculai Andrâj, 76. Cînticu oilor, „a oilor" („a iiioriţî") MCCLI200 An fos’ la oi: numa vo triiză’ şî âinsi di ani • * • Aisi-an fos’, şî pi malu Bîrlâdului, pi malu Priitului. Ni dusian şî ni puni an siobani pi uni gă- 142 âatn... Atunsia punia fiicari sioban la oili lui: 5 strînzia, făsia stînî. Pin străini an sta’ vo trii ani. An vinit acasî numa cu bani; cu oi n-an vinit în Ruzet. Alţî sî duc numa pi oi, cum sînt uniia ş-acu. Hamili li luam di-acasî. Stam şî iarna: cum ni tocriia lumia. Alţî iera numa pi 10 vârî. Iera plătit un sioban cu sinzăş di bani pi zî. Şî la coasî tot aşa iera: trăzian cgasa pînî ni crăpa oki, to’ pîntru Sinzăş di bani. Aviam haini to’ de iestilia mocăneşti: iţâri, aviam glugî, căsiulî. Apî kimdrju nu-1 slăghiafi di lîngî 15 burtî! în kimeriu aviam acâriţî, spînţ pîntru ghiti, sulî di băgat spînţ la oi, cuţît cu tiacî, crem ini şî amnârju s-aprindim focu şî ţîgara. Şî fluiru-1 ţîniam; da pi sup kimeriu, legat di curâ.Aţîli prestiţî li punian la brîu, ca cum ar 20 h'i cănalci la fata-Sia-mari. Din fluir cîntam „Cînticu oilor” — a „riioriţîlor" — „di plai", »di zăli". Nioriţa aşa-i: — Nioriţî lai, bucălai, Di trii zîli-ncgasi 25 Iarba nu-ţ plaCi, Gura nu-ţ măi tasi. — Iarba-m’ plaCi; Da am auzît păgînu di ungunan Cî s-a sfătuit sî ti omoari. 30 — Di m-a tăia, di m-a omorî, Sî mă-ngroapi-n dosu stîni, în zgheritu rieilor, îm bătaia berbecilor. Sî-m’ pui la cap 35 Un fluieraş di fagy, Sî cînti oilor cu dragu. Sî mă dizgroapi-n lătritu cînilor... Cî jel s-a-ngropat în zgheritu rieilor... Asta-i „a oilor", „a Aioriţî". O cînt şî din gurî, şî din 40 fluir. Da acuma numa din gur-o po&iu cînta; din fluir, nu; cî douî deziti di la mîna stîngî-s farmaţi di-um butuc. „Cînticu oilor" — aşa sî kiamî Nioriţa! — l-am auzît întăi di la bătrîni. Jo an stat cu mulţ bă-45 trîni. Ii cînta cu toţ: cînta cu curaz sara. Cîn’ cînta ii, dacî nu iera-n stări sî zioaâi şî oaia! Bratosin cînta dintri toţ măi ghini: şî din fluir, 143 şî din caval. Io am învăţa' di la ij sî cînt din fluir: io mă uitam la ii, colu, cun ziuca dezitili. 50 Didia din deziti, m-arîta şî ii: „Dă aşa din deziti, cînt-aşa"... Dacî iera oamini bătrîni, trebuia sî-nveţî şî pi alţî, ca sî-i pominiascî. C-aista-i pomelnic: si scrii dumneta aisj... Di la lăutari n-am auzît, cî nu m-am pria 55 dus la nunţ. „Cînticu oilor" nu l-am auzît pi la Bîrlâd, şî nisi pi la Prut. Cînticu-aista-i numa dim partia muntilui: pi la noi, pe-isj. (15.XII. 1967), Tikiriş-Rui6t — Ghjorghi Curcî, 77 MCCLII — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trei zîli-ncoaci Gura nu-ţ măi taci; 5 Or’ ieş’ bolnăvioarî, Mioriţî, mioarî? — Drăguţuli baci, Dă-ţ oili-ncoaci La verdi zăvoi, 10 Că-j iarbă de noi, Şî umbrî de voi. Stăpîne, stăpîne, îţ kiamî şi-un cîine: Pe cel mai bărbătesc, 15 Şi cel mai frăţesc, Că pe l-apus de soare Vria sî ti omoari Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian. 20 — Mioriţî, mioarî, Dac-oi fi să mor In cîmp de mohor, Să-i spui lui vrăncian Şi lui ungurian 25 Ca să mă îngroape * Aici, pe aproape: în strunga de oi, 144 Să fiu tot cu voi; în dosul stîni, 30 Să mi-aud cîni. Asta să o faci. Iar la cap să-m' puie: Fluieraş de fagu, Mult zice cu dragu; 35 Fluieraş de osu, Mult zice duiosu; Vîntul, cîn’ o bati, Prin ielj-o răzbaţi, Oili s-or strînge, 40 Pe mine m-or plînge Cu lăcrîm’ de sînge. Dac-ăj zări, Dac-ăi întîlni Măicuţă bătrînă 45 Cu brîul de lînă, Pe cîmp alergînd, Şî la toţ spuind: „Cini mi-a văzut, tini mi-a cunoscut 50 Mîndru ciobănel Tras printr-un inel? Feţişoara lui: Spuma laptilui; Okişori lui: 55 Mura cîmpului; Perişora lui ". Pana corbului"... Jar la cia măicuţă Să nu-i spui, drăguţă, 60 Că la nunta mia A căzut o stia; Braz şi păltinaş J-am avut nuntaş; Preuţ: munţî mari; 65 Pasîri: lăutari; Stelili: făclii... Să le spui curat Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî, 70 A lumi miriasî... Pi-um picior di plai, Pi-o gurî di raj 145 Iată vin în cale, Se coboarî-n vale 75 Trei turmi di oi Cu trei ciobănei. Iar cel moldovian Şi cu cel vrăncian Mereu se vorbia, 80 Şi se sfătuia: Ca să mi-1 omoari Pe cel moldovian Că ari oi mai mulţi, Mîndri şi cornuţi, 85 Şi cai învăţaţi, Şi cîni mai bărbaţi • • • — Iar cia mioriţî, Cu lîna plăviţî, De trei zile-ncgace 90 Iarba nu-ţ mai place; Ori ieş' bolnăvioarî?... Merzi di-acoHa măi diparti, cun ţ-an spus-o. Mioriţa-ntr-o carti-am găsît-o. Nu iera carti-di-setiri. Iera o cârti la un învăţătoriu dim Pâltin. 95 Ieram acolu refuziiat, cu războiu-n nouî suti şaispresi. Iera cărţ multi-acolu la-nvăţătoriu seia. An dat pişti ieli; şî măi setiam cîn stitiam sara. Iera şî alti poizîi-acolu... nu rii-aduc aminti di alta... 100 Am învăţa’ Mioriţa cî rii-a fos’ dragî riiia, aşa, ca s-o-nvăţ. An âetit, aşa, oHacî, pînî cîn' an diprins-o. în şcoalî n-am învăţat-o di loc, di loc; cî nu iera atunsia poizîia asta-n cârti. Din altî parti n-am auzît Mioriţa, ni§i în sat. Din 105 fluir măi cînta siobani-aşa. N-am auzît-o di feliu nisi di la lăutari. (14.XII. 1967), Tikiriş - Pâvîl T6ma, 77. MCCLIIIzoi Ari cuvinti mulţi Nioriţa. Şî uniia o ia uni locuri din urmî; uni locuri dinăinti. Da ia ari vorbi mulţi: îi întinşi. Io am obzăş' di ani; ş-am măi siulcit douî 5 luni din obză' şî unu... Iacîtî Nioriţa: 146 Trij turmi di mej, Cu trii Ciobănei Sî coboarî-n vali La luăâi şî dumbrăvioari: io Unu-i ungurean ; Altu, moldovian, Şî altu, vrăncian. Cel vrăncian, Cu Sel ungurian 15 S-a sfătuit sî-1 omoari Pi cel moldovian, Cî ari oi mulţi, Mîndri şî curnriti, Cai învăţaţ, 20 Şî cîni măi bărbaţ. O mioriţî lai, Lai, bîcălai, Ia mereu zghera, Pi stăpîn prevestia... 25 Ia iera năzdrăvani: adicî ia cunoştia soarta stăpînului: cî-1 logheşti seva. Iar moldovianu-o-ntreba: — Mioriţî lai, Lai, bîcălai, 30 Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi; Or ieş’ bolnăvioarî, Oiţî mioarî? Or iarba nu-ţ plasi? 35 — Stăpîni, stăpîni, Io si ştiu, nu-rii măi ghini; Si ştiu pintru tini, Miia nu-rii măi vini: Ja kiamî-ţ ş-un cîni: 40 Şei măi pretinescu Şî cel măi bărbătescu; Ş-atunsi io ţ-oi spuni Şi sî pregăteşti Acu pintru tini. 45 — Oiţî mioarî, Oiţî cu dor, Di ieş’ năzdrăvani, Şî ştii c~an sî mor... Măi Kerz! Aiâii-o strofî: nuposiupunigîndu 50 pi ia!... 147 — Stăpîni, stăpîni, Di-acu io ţ-oj spuni: Basiu ungurjan Şî cu cel vrăncian 55 La un apus di soari Vria sî ti omoari. —* Mioriţa mia, Di ieş’ năzdravanî, Şî ştii c-an sî mor, 60 Tu să le spui-aşa: Ca sî mă îngroapi în stîna cu oi, Sî fiu tot cu voj; Mai din dosu stîni, 65 Ca sî ni-auz cîni. Vîntu cîn’ a bati, Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lâcrîm’ di sînzi. 70 Tu, mioriţa mia, Sî li spui-aşa: Cî la cap sî-m' pui Fluieraş di osu, Sî-n zîcî duiosu; 75 Fluieraş di fagu, Sî zîcî cu dragu; Fluieraş di socu. Iei zîsi cu focu. Tu, mioriţa mja, 80 Di cunv-ai vidja O majcî bătrînî Plîngîn' şî întrebîn': „Nu cunv-aţ văzut Um mîndru siobănaş ? 85 Păru capului: Pana corbului; Okişori lui: Mura cîmpului; Mustăcioara lui: 90 Spicu griului"... Di cunv-ai auzî-o, şî-i vidia, Tu sî-i spui-aşa: Cî m-am însurat; An luat o fatî cu gura di rai, 148 95 C-um picior di plai... Dar tu, mioriţa mia, Sî nu-i mai spui-aşa, Cî-i rulci inima! Sî-i spui cî m-am însurat; loo Şî la nunta mia A căzît o ştia; Soarili şî luna Ni-a ţînu' cununa; în loc di căruţ cu boieri mari: 105 Stînsi şî bolovani; Şî snlanţ nuntaş: Braz şî păltinaş... Cam asta-i di la mini pintru Mioriţa... O ştiu to' di la siobani di iştiia can-o cîntî. Jo nu 110 ştiu cârti; da tiparnica o setesc. Am învăţa’ di bătrîn, cî trebi di £itit. Am avut o mamî văduvî: a murit ş-aseia di cîn’ ieran di paispsi am. Şî la şcoalî nu m-a da’ nimnia. Io an sta’ singur în casî, pîn’ m-a luat în armatî. 115 Nioriţa iera pin cărţ. în şcoal-an fos’: la şcoalî la abesedâriu. Da auzan di la snlanţ Isfioriţa, cîn' spunia lecţna. Măi înăinti măi cîntau şî oamini de-iştiia bătrîni Mioriţa. I-am ascula' şî pe iştiia; cî măi nebunii ca mini nu ştiia 120 nimnia-n tinereţîli meii! I-ascultam pi bătrînj cun cînta: cari cum i-auzam, îi prindiam. Di-a-uzan cîntic, povesti, li prindiam. Io an cules di pin alti părţ, nu di pe-isi: di pin satili vesini. Auzan cîntîn' siobani, basi, siia pi la stîni; cî 125 mă dusian şî la munţi, cîn' mă dusian sî ieu brînza di la oi. Afi fos' şî la „K'isioru Cozî", şî la „Căbălâşu". I-am auzî’ siobani. Lăutari nu pria cînta Mioriţa, cî-i lungî. N-am auzît-o di la lăutari di loc. (15.XII. 1967), Tikiri'ş-Ruiet — Neculai Ga h'i ţa Năstâsî, 81. MCCLIV1 Numili cînticului ista-i Jtfioriţa: Trii turmi di mei, Cu trii siobănei: 1 Text notat la două zile după MCCLIII. 149 Unu-i moldovian, 5 Altu vrăncian. Şî altu ungurian. Sî cob(?arî-n vali Pi la dumbrăvioari... Iar sel vrănsian 10 Şî cu sel ungurian Ii sî sfătuirî... Sî-1 omoari Pi sel moldovian, C-ari oi mulţi, 15 Mîndri şî cornuţi, Şî cai învăţaţ, Şî cîni măi bărbaţ. O mioriţî lai, Lai, bucălai, 20 Ia mereu zghera, Di rău prevestia. Jar âiobanu-o-ntreba: — Mioriţa, mioarî, Or' ieş’ bolnăvioarî? 25 Or' iarba nu-ţ plaâi? Di trii zîli-ncQasi Gura nu-ţ măi ta&i. Oiţî bîrsanî, Or’ ieş’ năzdrăvani? 30 Sî ştii c-an sî mor, Oiţî cu dor!... — Stăpîni, stăpîni, Măi kiamî-ţ ş-un cîni: Sel măi pretinesc, 35 Şî sel măi bărbătesc... Trebuia sî zîc: — Drăguţuli basi, Dă-ţ oili-ncoasi La negru zăvoi, 40 Cî-i iarbî di oi, Şî umbrî di voi; Atunsi io ţ-oi spuni Si sî pregăteşti pintru tini: Baciu ungurian 45 Şî cu cel vrănsian S-a sfătuit: Cî la apus di soari Vria sî ti omoari. 150 —Oiţî bîrsanî, 50 Di jeş’ năzdrăvani, Şî ştii c-an sî mor, Oiţî cu dor, Sî li spui sî mă-ngroapi în strunga cu oi, 55 Sî fiu tot cu voi; Măi din dosu stîni, Ca sî mi-auz cîni. Şî la cap sî-m’ pui: Fluieraş di osu, 60 Că zici duiosu; Fluieraş di fagu, Că zice cu dragu; Fluieraş di socu, Că zîsi cu focu... 65 Pi munţi, cîn’ ăi umbla, Di cumva ai afla O babî bătrînî Pişti culmi şî pişti ltiscuri scăpătîn’, Şî din gurî întrebîn': 70 „Nu cunv-aţ văzut Un mîndru ciobănaş? Feţişoara lui: Spuma laptilui; Okişori lui: 75 Mura cîmpului; Mustăsioara lui: Spicu griului; Perişoru lui: Pana corbului" 80 Di cun va di ti-a-ntreba... Tu sî-i spui aşa: Cî m-am însurat Ş-an luat o fatî Cu gura di rai, 85 Cu picioarili di plai- (sic!) Dar tu, oiţa mia, Sî nu-i spui-aşa, Cî-i ruki inima ! Sî-i spui m-am însurat; 90 Şî la nunta mia A căzît o stia; Soarili şî luna 151 Mi-a ţinu’ cununa; Căruţ cu boieri mari: 9 5 Stinşi şî bolovani; Ş-am avu' nuntaş Braz şî păltinaş. (17.XII. 1967) - Acelaşi. mcclv202 (A.) Nioriţa o cînta la dizghiocat di păpuşoi, la clăsL Atunsi s-adunî măi multî lumi, şî cîntî feliu di felju di cîntisi: şî di haidusii, şî di petre-siri. Nioriţa o cînta şî fetili tiniri. Ţigani di iştja 5 măi bolmozăşti triaba: nu pria cîntî ghini Nioriţa. Ii cîntî di horî, di brîu... Cârti n-am învăţat: am făcu’ numa o clasî. Da fuziam di la şcoalî, şî mă dădiam pi ghiaţî: mă trăzjam cu saniia. Numa-nvăţătoriu kjamî io pi tata: „Măi moş Costaki, băietu sî-1 iei-acasî: nu-i pintru noi, aisi, la şcoalî. Du-1 acasî, puni-1 dipi vaâi, puni-1 dipi oi, puni-1 la sapî, cî la sapî-i dai di liac". Săracu, drep' grăia! Sapa-i sia măi bunî, cî nu-ţ spuni nimnia: „leş, cî nu ieş’ bun 15 di sapî! Ieş tu, sî intru ieu"... Cî sapa-i gria: trebi s-o siuseşti, s-o-nvîrteşti! Toţ mîncăm di la ia. Cî dacî sapa-i bunî, ia-ţ dă di mîncari!... 'Nioriţa-'i cîntic din vekiu, bătrînescu: — îJioriţî lai, lai, 20 Lai, bucălai, Cu lîna ţîgai, Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; Ori apa nu-ţ pla£i, 25 Ori iarba nu-ţ plasi? — î^ii apa-m' plasi; Da am auzît Cî s-a sfătuit Ca sî ti omoari 30 La apus di soari. — Di m-a omorî, Sî nu mă-ngroapi în dosu stîni... Uni zac cîni; 152 35 Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu rieilor. Şî la cap sî-m’ pui: Fluieraş di os, Sî cînti frumos; 40 Fluieraş di fag, Sî cînt codrului cu drag; Fluieraş di socru... Aisi nu ni-aduc aminti cun si spui.. . Di-acu: sapa şî lopata ! Am îmbătrînitu !.. . 45 Şî la Kiâioari sî-m’ pui busimu. . . De-isia s-a akitat toati!... (B.) — O ştiu dipi la feti măi bătrîni. Aselia o ştija di la bătrîni lor; ş-o cînta la clâcî: cîn’ făsia clâcî noaptia la păpuşoi. Di la feti-am auzît-o 50 ieu întăi. Acuma nu măi ai inima aseia di cîntat. Acuma cîntî di istia măi tiniri, cu fluturi în cap... Dacî ti-audi Nioriţa, ti rîdi-acu, cî nu sî măj cîntî... (A.) Iera unu-n sat, Ghiorghi Ienafii: cînta din 55 fluir; şî ziuca fetili şî nevestili „di doi", „di brîu". Ieli iera cu okinsi în lcisioari, şî cu ştergâri-n cap. Şî ziuca, şî săria-n sus ca ţalci! Unkeş Jenâki iera un unkeş bătrîn: iera un sela numa aşa di nant... Cînta „la vedri", cînta la nunţ. Cînta 60 din fluir; şî unu, lîngî iei, bătja o tobî. Iera făcutî dim beşîcî di bou unflatî ghini. Băga vo mînî di grăunţî-ntr-însa, şî suna, colu, din ia:bătia-n ia; cî ia iera uscatî, şî grăunţîli zornăia, colu. âim-o bătia: iera unu Ion Ienâki; acu-i la pă-65 mînt!... Şî ca sî dia curaz la lumi, zîsia: „U, hu, hu, şî tu, tu, tu. Alba ieşti, magra nu-i, C-a mîncat-o dumnialui..." Iera vorba di-o fimei măritatî cari-avia dra-70 guşti cu unu... Ghiorghi Ienalci iera un om bălan, mărunţăl. Nu iera un om făcut la triaba lui: la alta nu sî priâepia, da cînta frumos tari! Dacî ziuca nunta dipi iei! Iei ţîma nunta c-un fluir... 75 Nioriţa di la lăutari: n-am auzît-o. (14.XII. 1967), Tikirîş - (A.) - Ali-sândru Ketria, 87. (B.) — Mârija Ketrja, 85. 153 T ii 1 n i s i MCCLVI, MCCLVII1^ — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Cu lina ţîgai, Di trij zîli-ncoasi 5 Gura nu-ţ măi taCi; Nu ştiu: iarba nu-ţ plaCi, Sau apa nu-ţ plasi? Or im' ieş’ bolnăvioarî? — Stăpîni, stăpîni, 10 Cî nu-s bolnăvioarî: Şî iarba-m’ plasi, Cî şî apa-m’ plasi, Da mi-i zîndî tari To’ di dumitali: 15 Cî doj siobănaş — Unu, ungurianu; Unu, moldovianu — $i s-a sfătuit: La un apus di soari 20 Vria sî ti omoari, Şî sî mi ti-ngroapi Tot în dosu stîni, Uni zac toţ cîni; Cî ai oi măi mulţi, 25 Şî toati-s cornuţi, Şî cu lăsături pi frunţi; Şî ai cai măi nanţ, Şî cîni măi bărbaţ. — Mioriţî lai, 30 Lai, bucălai, Di ies’ năzdrăvani, « t ’ Tu sî mi li spui: Cî sî mă îngroapi în strunga di oi, 35 în zocu di nei; Nei, cîn’ rii-or zghera, Pi mini m-or mîngîia; Şî mieluşălili: surioarili; Şî meluşăi-s frăţiori nii. 1 Text. II a fost notat la trei ore după primul. 154 40 Cî mama i-acasî Şî mama nu ştii: Ia scarmînî lînî, Ca sî-n facî (niia — II) glugî. Mioriţî lai, 45 Lai, bucălai, Pi-om pisior di plai, Pi-o gurî di raj De-i vidia cî ghini O babî bătrînî, 50 Cu gluga pi mînî, Sî-i spui sî nu mă măi c&ti Cî-s pleca(t) diparti... Cî ia l-a căutat, săraca, da nu l-a găsît! Asta-i Nioriţa... Di fluiri? La radio am auzît di „fluir 55 di os"; da io di fluir nu ţii minţi. Ştii di cîn’ am auzît-o ieu? Vinia baba Măriianca la lucru: di la ia l-am auzît cînticu ista. Ia vinia pi la mini, cu lucru, sara. Trăia bîta Cucoana1: îi di pişti patruzăş di ani! An furat şî io, aşa, di la ia. 60 Baba Măriianca o cînta sara, cîn’ şîdia, colia, cu furca. Am măi auzî’ cîntîn’ Nioriţa; da nu măi ţîi minţi di la sini. Vorbili iestia numa di la Măriianca li ştiu. 65 Di la lăutari: n-am auzît-o. (1.1.1968), Tulniâj — Ketra Grâbnicu, 62 MCCLVIII^ Am auzî’ Nioriţa-ntăi di la Boţiţi: Vasîli Botiţî sel bătrîn. O cînta primvara, cîn’ înţărcam oili; sî kema „adălmâş", „refeniâ" — cîn’ puniam siobani. Vima Cii doi lăutari vestiţ: Botiţî şî 5 Vînoâgî. Da Vînoâgî n-o ştiia; numa Botiţ-o stiia. Noi şîdian la masî la crizmî. Aviam pi masî caş; vinia fimeili cu plăsinti. Curzia kilo-gramili di ghin cun curzi Putna! Toceam Ciobani, şî dam arvunî la Ciobani. Di-acolia numiam: io cari-s pintru mînzări, dioparti; cari-s la stărpi, dioparti; şî cari-s la cîrlani, dioparti. Şî la fiicari 1 Cf. Grai şi suflet, IV2, 302, text. II 155 li hotărâm muntili: pornja mănzărili la „Ma-cradiu" ; cîrlani-i dusiam la „K'iâioru Paltinului". Dipi si termina iarba, îi măi dusia şî „pi sub 15 Hîzmi". Stărpili li dusiam „Pi pisioari", şî-n „Fundu pîrăului", în „Frenţa", di la L^pşa măi sus: „Poiana Frunţi", aşa sî numeşti. Dipi si termina stărpili iarba acolu, li măi dusiam în „Vîrfu Greşului", şî„-m Beucî". 20 Vinia rîndu lăutarului: Botiţî cînta zăsi-sifispresi cîntisi veki: Mă cobor din dial în luncî Sî pui coadî la măsiucî; Şî greşîi coada can scurtî: 25 Numa cum încapi-n glugî... Sî m-aţîi pi la strîmtori, Sî usiz la negustori, Ca sî scoţ galbini şî poli... Alta: 30 Foai verdi trii migdali, Pi sel dial, pi £ia culmâri Tresi-un vomiâel călări, Ş-o mîndruţî pi-o cărări, Ş-aşa strîgî-n gura mari: 35 — Puni-mî, nicî, călări, Cî nu măi posiu di pisioari. — Ti-ar puni, nica, ti-ar puni, Da ri-i murgu riic di zîli, Ş-aghia mă dusi pi mini... 40 Foai verdi ş-o laHa, Di mîndra nu sî-ndura: Mîna-m beti rii-i punia, Şî pi murgu rii-o zvîrlia, Şî-n codru verdi-apuca, 45 Şî la codru c-azunzia, Di diparti sî opria, ' Şî din gur-aşa zîsia: — Mă rog, codri, dumitali Ca la un fraţi măi mari: 50 Apliacî-ţ tu poala ta,- Sî mă umbres’ cu mîndra... — Jo pţjala ni-aş apleca, Da ţ-î mîndra tineria, Ş-ai faâi păcat cu ia, 55 Şî frunza rii s-a usca, Voinisi m-or blăstăma... 156 Nioriţa o cînta Botiţî cîm’ pornja mînzărili la munţi: — Mioriţî lai, 60 Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi taâi; Or jarba nu-ţ plasi. Or ieş’ bolnăvioarî, 65 Mioarî, mioarî? — Stăpîni, stăpîni, Niş nu-s bolnăvioarî; Dar cel ungurian Şî cu âel moldovian 70 S-a sfătuit Cî-n. apus di soari Sî mi ti omoari, Cî ai oi măi mulţi, Mulţi şî cornuţi; 75 Şî ai cai înalţ, Şî cîni măi bărbaţ... Iei a spus mioari sî-1 îngroapi în dosu stîni, Uni latrî cîni... 80 — Şî la cap sî-m’ puniţ: Fluieraş di fag, . Sî-n cînti cu drag; Fluieraş di os, Sî-n cînti duios... 85 Am uitat de-isi... O babî bătrînî torcîn’ un cair di lînî... şî căuta pi h'iu-su... Nu l-a măj găsît! Di un' sî-1 măi găsascî?... (1.1.1968), Tulnisj — Vasîli Gr6bnieu, 70. MCCLIX205 Sî mă reculeg oliacî, c-am uitat-o Mioriţa. O ştiţi din cârti cît-o ştiu: — Mioriţî lai, Lai, bucălai, 5 Di trii zili-ncpaci Gura nu-ţ măi taci... 157 La-nceput zicia aşa: latî vin în vali Ca sî sî scoboari 10 Trii turmi di oi. Cu trii ciobănei: Unu ieşti ungurian, Unu ieşti vrăncian Şî altu moldoviân. 15 Mări sî vorbiră, Şi se sfătuirî: Ca la apus di soari Să mi-1 omoari Pe cel moldovan, 20 Că-i măi ortoman: Ari oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi, Cai măi învăţaţ, Şî cîni mai bărbaţ... 25 — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoaci Guriţa nu-ţ taci; Or’ ieş’ bolnăvioarî, 30 Mioarî, mioarî? — Stăpîni, stăpîni, Mări sî vorbiră. Şi se sfătuiră Baciul ungurean 35 Şî cu cel vrăncian... Măi diparti-i.cum am spus-o... — Şî di-oi fi sî mor Pi cîmp di mohor, Să le spui lor sî mă-ngroapi 40 Aici, în dosu stîni, Sî m-audî cîni. Iar la cap sî-m’ pui: Fluieraş di soc, Sî-n cînti cu foc. 45 Iar dac-ai vidia pi cîmp O fimei-alergînd: Măicuţă bătrînî Cu brîu de lînî, Din oy lăcrămînd, 50 Tu să-i spui curat: Cî io m-am însurat 158 Pj-om picior di plai, Pi-o gurî di rai, C-o fatî crăjasî ; 55 Cî ţ-am ales-o miriasî... Cam aşa vini... Şî mi-a fos’ miriasî... Ş-am avu’ nuntaş Braz şî păltinaş... 60 Şî soarili şî luna Mi-a ţînu’ cununa... Poa' sî fii sinzăş-şăizăş di anj di cîn n-am măi pronunţat-o. Ni-aduc aminti: clasa a doua, a triia, aşa, am învăţat-o. Iera un învăţătorju: 65 unu Matei. Mioriţa iera trecutî ca memorizari-n cârti; şî ni punia ca s-o-nvăţăm pi di rost. Odatî toatî ni-a dat-o; nu m-a dat-o pi bucăţ. Melodija sî cînta îm popor; da n-o cîntam în cor la şcoalî. Melodiia am cules-o dim popor. Sini cînta „şî-70 riagu oilor" iera bun cîntăreţ din fluir. Şî cîn’ cînta Mioriţa, cîn’ însepia sî cînti siobanu, oili nu măi mînca: însepia sî zb£ri, ş-asculta. Ca sî miargî oili, siobanu nu măi cînta. (10.1.1968), Tulnisi — Vasîli Ionâşcu, 70. MCCLX206 (A.) Pi-um picior di plai, Pi-o gurî di rai... Măi faC şcoalî şî-n capu neu, ca sî vă spui dum-nevoastrî... 5 latî vin în caii, Sî cobor la vali Trei turmi di oi. Cu trii ciobănei: Unu-i ungurian, io Unu-i moldoviân, Şî unu-i vrăncian. Iar cel moldoviân Şî cu cel ungurian Mări se vorbiri: 15 Ca pi la apus di soari Ca sî mi-1 omoari Pe cel vrăncian, 159 Cî ari oi măi mulţi, Mulţi (Mîndri...) şî curntiti, 20 Şî cai învăţaţ, Şî cîni măi bărbaţ. jar cia mioriţî, Cu lîna plăviţî, De trij zîli-ncoaci 2 5 Gura nu-i măi taci... — Ori iarba nu-ţ placi, Ori ieş’ bolnăvioarî, Mioarî, mioarî? — Nu sîm’ bolnăvioarî: Şî iarba-m’ placi, 30 Şî apa-m’ placi; Dar am auzît: Cî la un apus di soari Vria sî ti omoari Baciu ungurian 35 Şî cu cel moldovian. .. (B.) — Di m-a omorî, Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni Uni latrî cîni; 40 Sî mă-ngroapi-n ograda oilor; (A.) Tu asta sî li spui Iar la cap (B. Şî la cap...) sî-m'pui Fluieraş di fag, Sî-n cînti cu drag; 45 Fluieraş di os, Sî-n cînti duios; (B.) Fluieraş di socru, Sî-n’ cînti cu foc. (A.) Acu vorgheşti cu mă-sa: 50 Iar dac-ai întîlni O babî bătrînî Cu capu cair di lînî... Adica-i albî la cap... Pi cîmp alergîn’, 55 Din oki lăcrămîn', Şî di mini-ntrebîn’: „N-aţ văzut un siobănaş... Cari-aţ văzît, Cari-aţ auzît 60 Un mîndru ciobănel Tras printr-un inel? 160 Feţişoara lui: Spuma laptilui; Mustăsioara lui: Spicu griului; 65 Okişori lui: Mura cîmpului"... De-isia, Dumnezău ştii!... Noi ^ cîntam, coplcii: una di colu, una di colu.. . 70 — La acia măicuţî Sî nu-i spui, drăguţi, Cî la nunta mia A căzut o stia; Soarili şî luna 7 5 Mi-a ţînu’ cununa; Braz şî păltinaş I-am avut nuntaş... Ai scris cîn’ l-a cununat? Ai&ia-m’ pari cî-i sfîrşîtu... Cam di cîn’ am intrat în şcoalî am 80 auzît-o Mioriţa. Iera pusî-n cârti. Zîc şî io cî iera pusî-n cârti; da n-am învăţat-o la lecţii. Am auzît-o dim popor, aşa. Măi cînta mama, cîn’ vimam di la şcoalî. (B.) Am auzît-o şî di la viorişti: s-auza sara, 85 la crizmî. Da o cîntam cîn’ ni dusiam la ţarnî, cu ghitili. Da ţîniam socorialî? Ca coplcii: o vorbî di colu, o vorbî di colu. (10,1.1968), Tulnisj — (A.) Neculai Stânsiu, 76. (B.) Mârija Stânsiu, 63. MCCLXI207 Nioriţa o ştiu măi mul’ di pin cărţ. Da o ştiu şî di la lăutariu Vasîli Botiţî: iei o cînta la flăcăi, îi zîsia „Vasîli Botiţî Pîrvu". O cînta şî cîn făsian horî. Şî dipi hori, făsian răfenia — aşa sî 5 kema. Sî fă£ia aşa: în timpu zîli — şî măi cu samî dipi si isprăghian horîli, sara; di bunî, samî, numa-n zî di sărbătoari — sî făsia răfe-niaua, cîn’ ni cînta Botiţî — cî iei iera mama lăutarilor... Vînoâg-a vinit măi tîrzîu. Dipi si 10 ni-adunam noi, flăcăi, to(t) la crîzmî, la han, kiar în han, în riilzocu hanului, ni-adunam în 161 fjuru mesî. Lăutarju jera-n capu mesî; da nu la masî: şîdja-n Kisioari, şî cînta la flăcăi. Cînta cîntiâi: a cticului: 15 — 'tu-riî-ţ lezia ta di cucu: Tu jeş' ciicu, şî jo haidticu, Cîntî bini, cî ti-mpuşcu! Sî-ţ ieu capu di la trupu, Aripioara ţ-o usucu, 20 S-o mînînc în cîmp la plugu... Iar untura di la peni, Sî-ni ung flinta la oţăli, Sî miargî bini la sămni... Măi cînta aşa: 25 Jo zîc cucului sî tacî, Iei să suie sus, pi cracî, Cîntî hoţu di mă sacî, Numa-n siuda mia sî-ş facî... Cucu cîntî, rierla zîsi: 30 — Nu-s măi bia bani, voinisi, Şî-s măi lasî vun leu, doi, Sî-s h'ii pi la nevoi... Altu, cu cucu. Da nu ni-aduc aminti, nu ştiu cum însepi: 35 — Cuculeţ cu pana surî, Si tot cînţ la noi la Şuri ?... Nu rii-aduc amintj-acu... Sus, în vîrvu nucului, Cîntî puiu cucului. 40 Iar măi ^ios> rădăsinî, Cîntî aica sia bătrînî... — Hajdia, veri, sî cosîm, Cî ştii iarna si păţîm: Cî dărîmăm vasilor 45 Din vîrvu copasilor... Cum măi zghiarî Bolocânu: Parcî n-a mînca(t) di-un anu! Cum măi zghiar-un ghiţăl nicu : Parcî n-a mînca(t) nimicu !... 50 Zîua-i mari, soari-i tari, Şî mă ardi la slcinari: Pintru sinzăş di părali!... Frunzuliţî ş-o laba, Iaca stăpîna vinia, 55 Di mîncari ni-aduâia Lapti dulsi-ntr-o liulia, 162 Mămăligî-ntr-o siur^ia... Uni văz tărîţa-n lapti, Sufleţălu ni sî zbaţi, 60 Şî nu măi P°siu di loc, fraţi!... Tot Botiţî li cînta ajestia. Măi ieşti iei âeva: — Măi Nicuţî, Nicî, Nicî, Cîn’ pui şaua pi murgu, Spuni: uni ţ-î gîndu? 65 Di ţ-a h'i gîndu la mini, Dumnezău sî-s dia mul(t) bini! Ţ-a h'i gîndu-ntr-alti părţ, îs cîntisi haiduseşti, din viaţa lor... Domnu sî-s dia răutăţ: 70 Răutatia, cu caru; Sănătatia, cu dramu... Negru sî sî poticniascî, Şî-n creştit sî ti trîntiascî, Mîna stîngî sî ţ-o frîngî; 75 Sî ţii frîu cu dinţî, Sî mîi calu ca muţî!... Du-ti, nicî, ducu-ţ doru Cun dusi vîntu mohoru... Du-ti, nicî, ducu-ţ nila 80 Cun dusi huliu găina... Aisia s-a cam înkeietasta. Di drâgusti măi cînta cîntisi di iestia: Rău mă dor pisioarili Căutîn' dragustili... 85 Oi, sărasi dragustili, Di-ar h'i mari ca vasili: Li-aş lua di dinapoi, Şî li-aş băga-m păpuşoi; Ş-ar mînca pîn-ar plezni, 90 Şî drâgusti n-ar măi h'i!... Numa de-iestia cînta: „di drâgusti", „cucucu", „di hai duşii", ŞÎ »di inim-albastrî"; măi iera „di-nstrăinâri"; nu măi cînta di loc cîntari di zioc. Flăcăi da fiicari cîti zăâi bani — iera banj 95 di sii di-aramî; or, dacî iera măi sărăcuţ, da cîti sinâi bani. Atîta da di keltuiala cu răfenjâua. Dacî sî făsia sara răfeniâua, flăcăi pleca pi la sfinţîtu soarilui, acasî. Dacî sî făsia zîua, măi di vremi, apăi măi ziuca pînî sara. Cîn’ s-aduna 100 bani, un flăcău strînzia bani toţ: aduna cari iera măi mari dintri ii* Flăcăi asculta di unu măi 163 fruntaş: cari iera libirat din armaţi. Tos flăcăi-as-culta di iei ca di-um părinţi... La o răfeniâ di asta — iera zăsi-sinspresi flă-105 căi — s-aduna un leu. Dacî iera douîzăş di flăcăi, doi Iii. Dim bani plătia ghinu cari sî bja: la douîzăş di flăcăj sî t>ia can zăsi litri di ghin: iera douzăş di bani oca di ghin. Măi tîrzîu s-a făcu' sinzăş di bani. Nu mînca nimma nica. Lăutariului îi 1 io plătia pi toatî zîua cîti sinş bani di flăcău: s-aduna can doi îei« doi ki sinzăş: di pi cîţ flăcăi s-aduna zîua la horî. Hora-îisepia dipi douîspresi, dipi masî-ntotdiauna. Pîn-atunsi nu iera vorba di horî: sî dusia flăcăi la bisăricî; or vinia di la dial, 115 dintr-altî parti... Fetili nu plătia riic pîntru lăutariu, nisi pîntru răfeniâ; cî ieli nu sta la răfeniâ: iera numa pîntru flăcăi... ...Nioriţ-am auzît-o di la Botiţî lăutâriu, 120 da şî din cărţ: Pi-om pisior di plai, Pi-o gurî di rai, Iatî vini-n caii, Sî coboarî-n vali 125 Trii turmi di mei, Cu trii siobănei: Unu, Moldovianu; Unu, Ungurianu Şî sellant, Vrănsianu. 130 — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi: Or ieş' bolnăvioarî, 135 Mioarî, mioarî? — Drăguţuli ba6i, Dă-ţ oili-ncoasi La negru zăvoi, Cî-i iarbî di noi 140 Şî umbri di voi... Mări sî vorbiri, Şî sî sfătuirî Baăiu ungurianu Şî cu sellant, vrănsianu 145 Sî mi ti omoari (II—Sî mi-1 omoari) Pi basiu ungurianu, (sic!) 164 Cî-i măi Ortomartu: Ş-ari oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi, 150 Şî cai ninvăţaţ, Şî cîni măi bărbaţ... — Iar tu, mioara mia, Sî nu li spui lor. .. Sî li spui curat 155 Cî m-am însurat Pi-om pisior di plai, Pi-o gurî di rai. Şî la nunta mia A căzît o stia; 160 Soarili şî luna Mi-a ţînu' cununa; Braz şî păltinaş I-am avu' nuntaş; Păsăreli: mii 165 adicî, păsîri mulţi.... Şî steli: făclii.... Am uita’, nu măi ţîi minţi... Aşa trebuia sî zîc: — Iar di-a fi sî mor 170 în cîmp cu mohor, La cap sî-m' pui: Fluieraş di osu. Cîntî duiosu; Fluieraş di socu, 175 Cîntî cu focu; Fluieraş di fagu, Cîntî cu dragu... Mîndru siobănei Tras pîntr-un inel: 180 Mustăsioara lui: Spicu griului; Feţişoara lui: Spuma laptilui; Okişori lui: 185 Mura cîmpului... Nu-m măi-aduc aminti: cu baba bătrînî — aseia cari-a-ntrebat — „cu brîu di lînî"... cînta aldi Botiţî... aseia cari-ntreba di iei: — N-ai văzu' 190 Mîndru siobănei Tras pîntr-un inel?.. . 165 Atîta ni-aduc aminti... Di la Botiţî l-am auzît întâi. Numa di la Botîţî l-am diprins aşa; din cârti, nu. Poatj-a^eia: „Pi-um picior di plai,/ 195 Pi-o gurî di rai" n-am auiît-o di la Botiţî; asta poati sî h'ii din cârti... (25.X. 1965), Tfilnilj — Ion Bâiju, 80. MCCLXII 208 — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi... D-apăi, sini ştii di uni-o ştiu?... 5 Pi-o gurî di plai • • • An lut-o greşit: an sărit o bucatî: Pi-um pisior di plaiu Sî scoboarî trii siobănei Cu trii turmi di or: 10 Unu-i moldoviân, Unu-i ungurian Şî unu, vrănsian — Sî lăsarî-n vali. O oai numa zghiarî; 15 Da siobanu-ntriabî: — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoaâi Gura nu-ţ măi tasi; 20 Nu ştiu: ori iarba nu-ţ plasi, Ori apa nu-ţ plasi? — Stăpîni, stăpîni, $iia toati-ni plasi; Stăpîni, stăpîni, -25 Da-i măi greu di tini: (Cî...) La apus di soari Vria sî ti omoari âeî moldoviân Cu ăel ungurian, 30 Cî tu ai oi măi mulţi, Mulţi şî curnuti, Şî cîni măi bărbaţ: Ţîu ca niştri fraţ. — Oiţî bîrsanî, 166 35 Di ieş' năzdrăvani: Di m-or omorî, Sî li spui-aşa: Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni Uni zac toţ cîni; 40 Sî mă-ngroapi în nelzocu strunzi; Oili s-or strînzi, Cu lăcrîni m-or plînzi. Sî-m’ pui la cap: Busiumaş di fagu, 45 Cî cîntî cu dragu; Ş-apîi la pisioari: Fluieraş di osu, Cî cîntî duiosu. La cîmp, cîn’ te-i dusi 50 Şî te-i întîlni C-o babî bătrînî C-un cair di lînî, Din gurî vorghin’, Din furcî torcîn’; 55 Di ti-ar întreba: „Oiţî bîrsanî, Di ieş’ năzdrăvani: N-ăi văzu' pi uneva Mîndru siobănaş? 60 Feţişoara lui: Spuma laptilui; Mustăsioara lui: Slcicu griului; Okişori luj: 6 5 Mura cîmpului; Perişoru lui: Pana corbului"... Tu sî-i spuj-aşa: Cî m-am însurat C-o fatî di crai To’ di pisti-um plaj. (10.1.1968), Tulniâj — Ion Ţuţu, 84 MCCLXIII1 Pi-um pisior di plai Sî scoboarî trii siobănei 1 Text notat la un sfert de oră după MCCLXII. 167 Cu trij turmi di oi: Unu-i moldovian, 5 Unu-i ungurian Şî unu, vrănsian — Sî lăsarî-n vali. O oai numa zghiarî; Da siobanu-ntriabî: 10 — Mioriţa lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncQasi Gura nu-ţ măi tasi; Nu ştiu: ori iarba nu-ţ plasi, 15 Ori apa nu-ţ plaâi? — Stăpîni, stăpîni, Niia toati-ni plasi; Stăpîni, stăpîni, Da-i măi greu di tini: 20 La apus di soari Vria sî ti omoari Sel moldovian Cu sel ungurian, Cî tu ai oi măj mulţi, 25 Mulţi şî curnuti, Şî cîni măi bărbaţ: Ţîu ca nişti fraţ. — Oiţî bîrsanî, Di ieş’ năzdrăvani: 30 Di m-or omorî, Sî li spui-aşa: Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni Uni zac toţ cîni; Sî mă-ngroapi 35 în strunga oilor, în ziocu neilor; Oili s-or strînzi, Cu lăcrîni m-or plînzi. Sî-m' pui la cap: 40 Bu&iumaş di fagu, Cî cîntî cu dragu; Ş-apîi la pisioari: Fluieraş di osu, Cî cîntî duiosu. 45 La cîmp, cîn’ te-i dusi, Şî te-i întîlni C-o babî bătrînî 168 C-un cair di lînî, Din furcî torcin’, 50 Din gurî vorghin’ ; Di ti-ar întreba: ‘ „Oiţî bîrsanî, Di ieş’ năzdrăvani: N-ăi văzu’ pi undeva 55 Mîndru âiobănaş? Feţişoara lui: Spuma laptilui ; Mustăsioara lui i Slcicu griului; 60 Okişori lui: Mura cîmpului; Perişoru lui: Pana corbului"... Tu sî-i spui-aşa: 65 Cî m-am însurat C-o fatî di crai To’ di pisti-um plai. O „fatî di crai", adicîlia ca cum ar lua di dincolu di hotariu: din Ardial... Dincolu di 70 hotariu Tulniâilor... Am auzît-o şî io din coplcilării; di cîn’ ieram flăcău, di cînta fetili... D-apî, vez cî di-o stămînî rii-am adus-o aminti, ş-am cîntat-o oliacî. Da mai ° uitasîm! O cînt, aşa, stîn’, în pat, aşa. 75 Baba ni-a murit di unspresi ani; ŞÎ-s singur, cuc! Stîn’ în pat, noaptia, măi cînt şî io, di urît, aşa. Acu nu posiu cînta: n-an coraz, n-an ghers... Cârti n-am învăţat, cî nu m-a dat tata seia. di-al doilia, la şcoalî. înăinti nu pria iera interesaţ 80 di şcoalî: îl didia pi coplcii la şcoalî, îl didia; nu, nu !... Da gînes’ c-am auzît-o di la lăutari întăi: cînta cu lăuta. D-apî-lkema Botiţî pi lăutariu: •îi mort. Am auzît-o di la Botiţî la horî. Sara, 85 dipi si sî spărzia hora, şî pleca fetili, noi măi ţîniam oliacî lăutari sî ni cînti. Ieram cu Ion Bâsiu l. Dipi si opriam lăutari, noi flăcăi măi ziucam: cari „di doi", cari „mărunţica", „zîianca", „ziumătati di brîu"; cun vria sî porînsiascî flăcăi. * V. text. MCCLXI. 169 90 Ca sî zîcî seva din gurî, Botiţî cînta ori Nioriţa, or alti vorbi: alti cîntări. Iei cînta di capu lui: Cîntî cucu pim păduri... Cîn' auz cucu cîntîn’ Şî mirluţa şuierîn’, 95 Şî io trec dialu plîngîn’. Tot do zalia mia sia sacî Toati crănzili s-apliacî... Mă lăsai din djal în luncî, Văzui oili cî paşti, 100 Neică din caval cîntîn’, Oili mergîn’ păscîn’ Neică din caval cîntîn’, Şî io din oy lăcrămîn'... Dipi asta cînta şî iSfioriţa. Cînta amestecături, 105 ca sî-i iesî şî lui um păhar di ghin. (10.1.1968), Acelaşi. Vâlia-Sârij MCCLXIV, MCCLXV209 Noi îi zîâim Nioriţa, dipi limba noastrî: Pe un picior de plai, Pe o gurî de rai Iată vin în cale, 5 Se scobor la vale Trei turmi di oi Cu trei ciobănei: A unui moldoviân, A unui ungurian io Ş-a unuji vrăncian. Jar cel ungurian Şi cu cel vrăncian , Mări să vorbiră Şi se sfătuiră: 15 Pe l-apus de soari Ca să mi-1 omoari Pe cel moldoviân, Că-i mai ortoman, Ari oi mai mulţi, 1 Text. II a fost notat la două ore după MCCLXIV. 170 20 Mîndri şî curnuti, Şi cai învăţaţ Şi cîni mai bărbaţ. jar cia mioriţă Cu lîna plăviţă 25 De trei zile-ncoaâi Gura nu-i mai ta£i, Oftiazî şî razi (II — omis) Iarba nu-i mai pla^i. — Mioriţî lai, 30 Lai, bucălai, De trei zile-ncoa£i Gura nu-ţ mai tasi; Orj jarba nu-ţ plasi, Ori ieş(ti) bolnăvioarî, 35 Mioriţî, mioarî? — Stăpînule basi, (II — Drăguţule basi,) Dă-ţ oili-ncoasi La verde zăvoi, Că-i iarbă de noi, 40 Şi umbră de voi. Stăpîni, stăpîni, lţ kiamî ş-un cîni: Cel mai bărbătesc Şî cel mai frăţesc; 45 Căş di trii zile-ncoasi Gura nu-m’ mai tasi Căcj-am înţăles C-ar' sî ti omoari Pe l-apus de soare 50 Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian. — Oiţî bîrsanî, Di ieş’ năzdrăvani, Şi d"i-ar fi să mor (II — Şî di-a fi sî mor) 55 în cîm(p) de mohor, Să nu le spui lor. (omis — II) Să-i spui lui vrănsian Şi lui ungurian Ca să mă îngroapi 60 Aici, mai aprgapi: (II — Aici pe aproapi:) în strunga de oi, Să fiu to’ cu voi; în dosul stîni, Să mi-aud cîini. 171 65 Asta să le spui; Iar la cap să-m’ pui: Fluieraş de fag, Mult zice cu drag; Fluieraş de os, 70 Mul’ zice duios; Fluieraş de soc, Mul' zice cu foc. Vîntul, cin’ a bate, Prin ieli-a străbate, (II — Prin ieli-a răzbaţi,) 75 Oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge. Tu di-acest amor (sic!) Să nu le spui lor... 80 Di mulţi ori, ca sî suni bini-m poizîi, bagî cîti-un cuvînt, aşa, sîsunibini la ureki: aşa-i cu amoru... Să le spui curat: Că m-am însurat C-o fatî di crai 8 5 Pe-o gurî de rai; O mîndrî crăiasî, A lumi miriasî; C-am avu’ nuntaş 90 Braz şi păltinaş; Preoţ, munţi mari; Păsări, lăutari; Păsăreli mii Şî steli făclii. 95 Iar dac-aţ vidia, Dac-aţ întîlni Măicuţa bătrînî Cu brîul di lînî, Cu furca di sîrmî, (omis — II) 100 în cîmp alergînd, Pe toţ întrebînd: „Cini mi-a văzut, Cini-a cunoscut Mîndru ciobănel 105 Tras printr-un inel? Feţişoara lui, Spuma laptilui; Okişori lui, Mura cîmpului ; 172 110 Perişoru lui, Pana corbului; Mustăcioara lui, Spicul griului"... Tu să-i spui curat: 115 Că m-am însurat... C-o fatî di crai, Pi-o gurî di rai; O mîndrî crăiasî A lumi miriasî; 120 C-am avut nuntaşi Braz şi păltinaşi; Preoţ, munţi mari; Păsîri, lăutari; Păsăreli mii 125 Şi steli făclii. Şî cam asta-i Mioriţa,! An setit-o cin’ ieram în şcoala primari: iera-n lecţîili noastri. învă-ţătoru o didia la lecţii. Ni puma s-o spunim odatî toatî, la memorizări. Iera o datî pi săptămînî. 130 Atunsia trebuia s-o spui toatî. N-o cîntam. Iera altî cîntisi: Trii color1#, Hai sî-ntindim hora mari! Diştiaptî-ti, români, şî altili. (4.VII. 1969), Vâlia-Sârij - Ion Toma, 70. MCCLXVI210 — Mioriţî lai, Lai, bucălai. Di trei zile-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi; 5 Nu ştiu: apa nu-ţ plasi, Sau de cap îţ fasi? Aista-i un cîntic, aşa, cî mă-sa siobanului... l-a omorî’ pi âioban... iei... di-acolia... l-a urmări(t) mă-sa, cî l-a omorît tovarîşîlui. Cî iei 10 a avut oj mulţi, negri şî cornuţi. Şî mă-sa lui-a-ntrebat: — Nu cunva aţ văzît Um mîndru siobănaş Din fluier doinaş? 15 Feţişoara lui, Spuma laptilui; Okişori lui, 173 Mura cîmpului; Feţişoara lui.. . 20 Sprinsenili lui ■ • • Am uitat! Spuma laptilui... Mă-sa a auzi' cî l-a omorît. C-a avut oi mulţi, 25 Mulţi şî curnuti, Cai ninvăţaţ... Cî iei a fos’ mocan, bîrlac, stătut la oi... Şî cîni bărbaţ. Un cîni-a lui l-a discoperit un(di) 1-a-ngropat. 30 Cî 1-a-ngropat tovarîşî lui. Cînli s-a dus şî l-a rîcîit şî l-a scos di-acolu: a da(t) di iei acolu... — Iarba-m’ plasi, Apa-m’ plasi, Şî di cap nu-n fac. 35 Dar s-a vorbit âii doi tovarîş siobănaş — Muntian şî moldoviân — Cî sî mi ti-omoari, Şî sî mi ti-ngroapi 40 în dosu stîni Undi zac şî cîni. — Sî li spui: Flujeraş la cap sî-m’ pui; Cîn’ vîntu di mi(-ni)-a bati, 45 Fluieraş mi-a zîâi, Mioriţîli s-or strînzi, Şî m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi, Cu lăcrîni vărsaţi, 50 Cu zenunkj plecaţi, încolu nu măi Ştiu: li-am uitat! O ştiu din coplcilării, di cîn’ ieran coplcil nic... Nu-i din cârti! J-auzîtî to’ di la sineva, aşa. Iera măi cu samî unu Ion Tătâru: iei spunia, aşa dim prac-55 ticî. Tătâru ista iera din Văsîi („Yrănsioâia", cum îi zîsi-acu). Jel o spunia din gurî, şî io o-nvăţam, aşa; cî dacî nu ştiian cârti! Din cârti n-o ştiu, cî ieu n-an ştiu’ nisiodatî cârti. (2.VII. 1969), Vâlja-Sârii-Prisâca — Tgâdir Pursel, 80. 174 MCCLXVII2U — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoaci Gura nu-i mai faci • • • 5 — Mioriţî, mioarî, Or’ îeş(ti) bolnăvioarî, Mioriţî, mioarî? Or iarba nu-ţ plasi? — Drăguţuli basi, io Dă-ţ oili-ncoasi La verdi zăvoi • • • — Mioriţî, mioarî,... — I-am auzît Cî s-a sfătuit 15 Ca sî ti omoari Tovarîşî tăi Cî ai oi măi mulţi, Şî mîndri, şî cornuţi, Cai măi învăţaţ, 20 Şî cîni măi bărbaţ. Dacî m-a omorî, Sî mă-ngroapi în turma di oi Lîngî zăvoj. 25 Şî la cap sî-m' pui Fluir di cîntisi: Fluieraş di fag, Sî-i cînt codrului cu drag; Fluieraş di os, 30 Ca sî-i cînti duios (sic!) - Vîntu cîn’ a bati, Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi cu dragu. Mioriţî, mioarî, 35 O babî bătrînî C-un cair di lînî Din gurî-ntreba: — N-aţ văzît un ciobănaş Din fluir doinaş? 40 Okişori lui, Spuma laptilui; (sic!) Mustăsioara lui, 175 Slcicu griului ; Okişori lui, 4 5 Mura cîmpului; Perişoru lui. Pana corbului... Iei: l-a omorît!... Trebi sî aibî cîntaria tactici; trebi sî aibî legături... Sî-i spui mă-sî cî s-a 50 însurat pi-o gurî di rai... — Şî la nunta mia A căzît o stia... Mioriţa asta-i din cârti. Iera cârti cu cîntisi bătrîneştL Am avut-o cartia asta veki zăsi ani 55 (îs şăptizăsi di ani di-atunsi); di-acolia an lcer-dut-o. Iera cârti din şcoalî. Iera poizîi frumgasî. Iera şî Sgarili şî Luna: Umbli, fraţi, mîndru sQari Umblî, fraţi, sî sî-nsoari: 60 Nouî am pi nouî cai Cari noaptia pasc în rai i Umblî ceru şî pămîntu Ca săgiata şî ca vîntu. Da toţ cai şovăia, 65 Di potrivî nu-ş găsa Ca sorî-sa Iliana, Iliana Cosînzana. SoariH-a zîs: — Haidi, sî ni logodim, 70 C-amîndoi ni potrivim: Şî la pieli, sî la feţî, Şî la dalbi frumuseţi. Tu ai pleti auriţi; Io an faţi arzătoari, 75 Tu ai faţî mîngîitoari... De-isi nu-rii măi aduc aminti... (6.VII. 1969), Vâlja-Sârij - Ion Irinfia, 86. V ă S î i MCCLXVIII212 Ieram riicî: şăpti-opt ani sî h'i-avut; ş-am auzi' pi tata cîntîn’ Nioriţa; iei a fos’ sioban în 176 tinereţîli lui. Ufikeşu cînta pi la dial pi la odăi. Sara cînta, cîn stitian colu, la foc, pi vatrî. Şî 5 io, ca copţii riicuşorj, ascultan cun cîntî. Puţîn cînta din fluir .Di cîn’ l-am auzî’ cîntîn1 N ier ii a, or h'i vo pâtruzăş di ani. Ghini-aşa: — Kfioriţî lai, Lai, bucălai, io Di trii zîli-ncQasi Gura nu-s măi ; Ori iarba nu-s plaâi? Ori ieş’ bolnăvioarî, Drăguţi mioarî? 15 — Drăguţuli ba£i, Dă-s oili-ncoasi... Mări se vorbiri Şi se sfătuirî Ca sî mi-1 omoari 20 âel ungurian Şî cu cel vrănsian Pi cel moldovian, C-ari oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi... 25 — Drăguţi mioarî, Di ieş’ năzdrăvanî, Şî di-o fi sî mor în cîmp di mohor, Sî li spui sî mă-ngroapi 30 Pi-aici, pi aproapi: în dosu stîni, Ca sî-m’ aud cîni. Şî la cap sî-m’ pui Fluieraş di fag, 35 Mul' zîsi cu drag; Flujeraş di soc, Mul’ zîsi cu dor... cam aşa âeva ghini... Drăguţi mioarî, 40 De-i vidia mergînd, Pi drum alergînd Măicuţa bătrînî Cu brîu di lînî. Pi cîmp alergînd, 45 Di mini-ntrebînd, Tu sî-i spui curat : Cî m-am însurat 177 C-o xnîndrî crăiasî, A lumi mirjasi. 50 Soarili şî luna Mi^a ţînu’ cununa; Preuţ: munţî mari; Păşiri: lăutari ; Păsăreli: mii ; 55 Şî steli: făclii... Da iera şî pin cărţ. Io n-o ştiu din cărţ: nu ni-aduc" aminti. Da, iaca, di la bătrîn ni-aduc aminti. Poati s-o h'i setit şî din cârti?... Da nu ni-aduc aminti din cârti... 60 To(t) di la tata ştiu una, can di haiducii: Foai verdi foi di nuc, Cîntî cucu pi colnic: — âi cînţ, cuculi, pi colnic ? Nu ţ-î fricî cî ti-mpuşc, 65 Şî carnia sî ţ-o mînînc, Şî untura sî ţ-o strîng?... Măi cînta şî alta: — Inimî di putregai, N-am un cuţît sî ti tai, 70 Sî videm si rău îni ai: — Sînzi roşu şî-nEegat; Di amar l-an căpătat... C-am avut amaruri greii în tinereţîli meii... 75 Tinereţi ca a meii: Petrecuti-n timpuri g1"^-Şî inimî ca a mia: Sî n-o siarî niminja... (ll.X. 1965), Văsîj (Vrănsjoaja) — Mârija Tătâru, 50. MCCLXIX213 tfioriţa o ştiu di la tatî-niu, fos’ sioban: douîzăş, or triizăş di ani-a fos' sioban. Iei n-a avu’ părinţ; ş-a fos’ sioban, cu oili-m Bărăgan. A fos’ mult acolu. Cîn’ a vinit, a adus şaizăş di oi. Li-a făcu’ 5 cu munca Im. I-a da’ simbrij — i-a da’ neluşăj: la anu ista, atîtia; la anu ista, atîtia... Iera flăcăi} cîn’ a plecat îm Bărăgan. Nu ştiu dacî l-a lua 178 sineva; da a plecat can di sinspresi ani. Ş-a vini’ la patruzăş di a.ni; atunsi s-a căsătorit. A trăit 10 obzăz di ani, îl kema Ion Grosu. Dipi âi-a vini’ şî s-a căsătorit, n-a măj fos’ sioban: a avut oili lui-acasî: s-a ţînu’ di gospodării... Iei nu cînta alti cîntisi: numa Nioriţa. Cîn’ ni duâian cu oili, ni lua cu iei. Şî jel cînta; şî io 15 am băga’ la cap di-atunsi. Ieran can di şăpti ani, ca băietu ista: nepotu-niu. Di-atunsi am auzît-o; ş-o ţîi minţi ş-acuma. Tatî-niu-avia patruzăş-sinzăş di oi; nu punia sioban: iei li păştia, cu noi. Merzia-n fruntia oilor şî cînta. 20 Iera cîti-o nioarî car-i plăSia lui măi mul(t): vinia-năinti dipi jel. Şî iei cînta măi mul’ sara, cîn vinia oili di la păşuni; ni-aduc aminti: atunsi cînta iei ca lumia. Cîn’ iera oili pi poianî, zîua, nu ni can didia mîna sî cîntăm. Da sara iera 25 timp. Iera aldatî lunî. Nu iera ca acu, cîn’ aduc copKii fuga oili-n ogradî; atunsi li-adu^ia măi tîrzîu, la un sias din sarî. Măi ales cîn’ jera lunî, frumos, h-adusian di la păscut la un sias din sarî. Cîn’ vinian cu iei pi drum, acasî, atunş cînta 30 tatî-mu: — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Cu lîna plăvai, Di trii zîli-ncoasi 3 5 Guriţa nu-s tasi; Ori jarba nu-ţ plasi ? Ori di cap ţî-i fasi? —Nu di-al meu, stăpîni, âi di-al tău, stăpîni; 40 Cî basiu ungurian, Cu cel moldoviân Mări sî vorbiri Şî sî sfătuirî Cî la apus di soari 45 Vria sî ti omoari, Cî ai oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi, Cai măi învăţaţ, Şî cîni măi bărbaţ. 50 — Mioriţî lai, 179 Di ieş* nazdrăvioarî: Di-â fi pe omor, Tu sî li spui lor Ca sî mă îngrgapi 55 Aiş, pi aproapi: în strunga di oi, Sî fiu tot cu voi; în zocu rieilor, îm bătaia berbesilor, 60 în lătritu cînilor. Şî la cap sî-m’ pui: Fluieraş di fagu, Si cîntî cu dragu; Fluieraş di osu, 65 Mul’ cîntî duiosu; Fluieraş di socu Si cîntî cu focu; Vîntu, cînd a bati, Pin ieli-a străbati, 70 Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lacrimi di sînzi. Dacî ăi vidia Pi-a mia măicuţî: 75 Pi cîmp alergînd, Din drugî-ndrugînd, Din gurî-ntrebînd, Tu sî-i spui, drăguţi, Cî m-am însurat 80 C-o mîndrî crăiasî, A lumi miriasî: Soarili şî luna Mi-au ţînu' cununa; Braz şî păltinaş «5 Mi-au fos’ mii nuntaş; Prluţ: doi munţ mari; Păşiri: lăutari; Păsăreli: mii; Şî steli: făclii... 90 Acuma-ntriabî mă-sa: — Nu cumv-aţ văzut Mîndru ciobănel Tras pîntr-un inel? Mustăcioara lui: 95 Spicu griului; 180 Feţişoara lui: Spuma laptilui; Okişori lui: Mura cîmpului — 100 Coaptî la răcoari, Ni-atinsî di soari; Coaptî la pămînt Ni-atinsî di vînt — Perişoru lui: 105 Pana corbului? — Ba io am văzut Mîndru siobănei Tras pintr-un inel... Atunsia iar i-a spus: 1 io — L-an văzît, Şî l-an cunoscut: Cî s-a-nsurat C-o mîndrî crăiasî... Asta di douî ori sî spuni 115 A lumi miriasî; Soarili şî luna I-a ţînu’ cununa; Braz şî păltinaş I-a fos' îui nuntaş; 120 Preuţ: doi munţ mari; Păsîri: lăutari; Păsăreli: mii; Şî steli: făclii... Cam asta-i legătura; caii cu asta sî-nkei... 125 Jel o măi cînta s-auzî şî alţi. Nu ni-aduc aminti pi uni-o cînta iei în sat, cî nu mă dusiafi cu iei pi la petresiri: ieram copKilî. Iei nu cînta într-ascuns. Nu cînta alti cîntisi: di dragusti; asta o cînta iei di plăseri. Iei lucra la cozocării; 130 şî sara, cîn' lucra, tot asta o cînta iei... Da io am măi‘avut ° cârti: cu Alisandru Makidon; ş-acolu iera şî cîntaria Nioriţî. Mă uitam ş-acolu. O sîngurî clas-am învăţat; ş-an diprins sititu: an cunoscut litirili, şî di-acolia 135 m-am ocupat. în carti-an sitit-o dipi âi-am învăţat-o di la unkeş, Nioriţa. S-a măi amesticat: unili locuri am măi rnînca’ strofi, am măi uita' pi unili. Da-ntăi di la unkeş o ţîi minti-ntăi: iei rii-o cînta. Din fluir nu l-am apuca' cîntîn'. 140 Nioriţa o cînta la vrîsta di pişti sinzăş di ani; 181 dacî ieram jo di şăsî-şăpti ani. Tatî-Aju din gur-o cînta, cu melodii... Greutăţîli? Viaţa omului îi cun sî-nvîrti rgata la căruţî: cun sî-nvîrti roata, aşa sî-nvîrti viaţa 145 omului!... (16.X. 1965), Văsjj (Vrănăioâja), Stâna 2ăkjânu, 63. MCCLXXai Joti cun ştiu Nioriţa: a fost trii âiobani; ni spunia bunicu nostru iarna, cîn’ şîdiam pi vatrî. îl kema Tgadir Marin; adicî tata mami; sî h'i fos' di vo şăptizşă şî siniâi di ani. Şî bunica to’ bă-5 trînî iera; cî-ncî bunica, cîn' iera fatî, vinia trupili turâeşti pe-isia;sî lua zăsiuiala di la ga-mini: din zăâî, una; dac-a vei zăâi va^i, îţ lua una. Lua şî feti, lua şî băieţ. Lua feti cari li sî paria lor frumoasî: da dacî li prindia. Cî iera pâznic; 10 satu iera riic: sî h'i fost atunş vo triizăş di casî. Qamini puma pi unu dintri ii paznic, colia, la £ăkiiânu-m muki. Cîn' vidia cî ghini patrula turâiâscî, pâznicu da di vesti la flăcăi şî la feti: „Fuziţ, cî ghin tursi! „Fetili şî flăcăi fuzia-n 15 „dosu Lădughi" x, colia, dipi dialu ista cu cătini: iera atunş brăduţ; iera brăduţ des; cîn' merzei pin iei, iera desis. Bunica ni spunia: „Mamî, aşa ni vîram: pintri braz, pintri brădăsei, ca sî nu ni ia turâi". în fiicari zî iera um pâznicu cari 20 păza satu. Sini păza-ntr-o zî, Qamini âiilanţ îi făsia munsili lui: la prăşit, la cosît, ca sî nu mşarî omu sela di foami. Dipi si trezia turâi, flăcăi şi fetili vinia-n sat. Sî măi dusia oamini şî pi la Spin^ştji; cî 25 noi sînten fisiori di-a spinăştilor; adicî satu-i făcu' din trupu Spinăştilor. Aisi-a-nsurat um băiet Spînu di la Spinăşti; fisior a babi Vrăn-sioaia. I-a dat oliacî di loc, „îm poiniţî", aşa-j zî^j-acolia uni-i Neculai 2ăkiiânu. Tat-su i-a spus: 30 — Tai-ţ şî tu păduri-aiâia, fă o curăturî... Vasîli l-a kema' pi iei. Şî dipi numili lui cu i-e 1 „Dosu Ledughi'' < Liâduva (pîrîu —) < sl. • * Satul originar din care s-a format Văsîj (v. Ţinut. Vrane., I, 1930, pag. XXXII-XXXIII). 182 h'i zîs satului „Vasîi", nu mă pri&ep. Cî iera şî pîrîu cari sî kema „Pîrîu-lu Vasîi". Neculai Zăkiianu1 i-a skimba' numili: „VrănSioâia", dipi 35 numili babi Vrăn^icâia. Dă, io crez cî nu-i ghini sî-i zîcî satului-aşa. Io aş vr|a sî sî dia-napoi, sî-i zîcî to' „Văsîi" ; c-aşa i-a zîs dim moş-strămoş: „Văsîi“.Di si sî-n skimb io numili şî portu? Sî port în loc di iţari, pantaloni !Dor, doamni păzăşti, 40 sî-sî-ntîmpli alti vremuri!... Vez lemnili âelia răzmati, colu, di nuc? îs dintr-o casî făcutî di dimul' : or h'i vo douî suti sinzăş di ani. Lemnili şăd acolu di vo douîzăş di ani, di cîn'a strica’ casa; şî nu putrezăs' lemnili; îs din „dosu 45 Ledughi", di pişti dialu ista di isi. Ioti, stau îm ploai şî-n ninsoari di douîzăş di ani ŞÎ nu sî clin-tes(c) din loc, ninic: nu putrezăsc; Ştefan Donosîi a stricat-o, şî nu fasi nica cu lemnili... Lemnu-atunsi iera tari ca h'ieru! Ioti, şî lemnu din casa 50 asta: to' dintr-o casî veki. Băietu a crăpa’ lem- nili, cî iera aşa di groasî: ca pi pulpa ln£iorului. Şî din lemnili crăpati-a făcut casa asta cari-o vez. ISfioriţa — ni spunia bunica: 55 A fos’ trii siobănei: Unu moldovean, Unu vrăn^an Şî unu ungurian. Asela moldoviân 60 Şî cu sel vrănâian A vru’ sî omoari Pi-asel ungurian, C-a via oi măi mulţi... (jhiatî babî: ia torâia şî ni spunia Nioriţa... 65 Nouî ni iera di şanţ — adicî di nirari. C-aşa ni spunia şî bunica: „Vouî vî ieşti di şanţ" — adicî-tilja di nirari... C-avia oi măi mulţi, Mulţi şî cornuţi, 70 Cai învăţaţ Şî cîni bărbaţ... Iar ungurianu-avia o oai bucălai: iera nioarî, ia. To’ zghera mereu. Iei îi spunia, si: 1 învătător si publicist distins (v. text. MCCXXI şi nota crit. 215). 183 “ Mioriţî, nioarî, 75 Dj-o fi sî mă omoari Sel vrănsian Şî cu âel moldovian, Sî mă-ngroKi în dosu stîni, Ca sî mj-aud cîni. 80 Şî sî-m’ pui la cap: Fluieraş di fagu, Sî-n cînti cu dragu; Fluieraş di osu, Sî-n cînti duiosu... 85 C-aiştiia dor l-a şî omorît, moldovianu şî cu vrănsianu, pi sel ungurian... Di m-o căuta O babî bătrînî Cu brîu di lînî... 90 Din furcî tor si a, Şî din oki lăcrăma... — Nu cumva ai văzît Vun siobănaş ungurian: Nant şî supţîrel, 95 Tras pintr-un inel? AdicîtiHa iera supţîrel, ca tras pintr-un inel... cî H-am măi uitat, cî n-am măi cîntat-o di-atunsi di cîn ieran la oi... Ia torsia din furcî, şî lăcrăma, cî iera fisioru ii- Nioara i-a spus: îoo — Da l-an văzît: L-a omorît sel vrăncian Şî cu sel moldovian; I-ngropat în dosu stîni, Ca sî-ş auzî cîni. 105 Şî la cap i-am pus Un fluieraş di fagu, Sî-i cînti cu dragu... Adicî i-a pus un fluir di fagu, aşa, ca sî sufli vîntu-n iei. Cî dacî-1 pui-un fluir în vînt, uni 110 suflî vîntu, iei cîntî: numai cît nu dai din dezişi; da vîntu şuirî pin jel. Or c-ai sufla cu gura, or c-ar asufla vîntu: tot a&eia-i... Fluieraş di osu, Sî-i cînti duiosu... 115 Am auzî’ dipi la alţî — di la babî, nu — cî i-a spus nioarî sî-i spui mă-sî cî s-a-nsurat (tot aşa, bătrîni: unu spunia aşa... unu spunia aşa...), cî iei s-a-nsurat 184 C-o fatî di crai 120 Di pişti plai; Cî la nunta mia A căzît o stia... Soarili şî luna Ni-a ţînu’ cununa... 125 adicî i-a ţînut cununiili; da baba nu ni-a spus asta. Da io crez cî-s minsiuni băbeşti: dac-a murit, cum iera sî sî măi însoari? Ş-apîi: un sioban sî sî-nsoari c-o fatî di crai cari condusi-o ţari? Vai di mini şî di mini! Nişti palâvri bătrî-130 neşti, ca sî miargî furca la tors noaptia--------------- (14.X. 1967), Văsii (Vrănsioâja), Ivân Pasîri, 71. mcclxxi215 Am auzît Nioriţa asta pintri oamini — pi la munţi, pintri oamini: cîntîn’, povestin’; c-avia tata neu hierăstâi, la muntili Frumoâsîli, di la Nereiu-n sus. O cînta toatî Inima, umblîn’ cu ghitili, stîn’ 5 pi la h'ierăstai. Auzan şî pi mama mia spunîn’. Un cîntic din vekiu! O h'i, poati, stîrnit di cîn’ îi Vrănsia: di la baba Vrănsioaia. A işît şî-n cărţ: iera poizîi-n cârti... An fost atunsj, cîn’ s-a făcu’ şcoala, an fos’ vo 10 doi ani la şcoalî. Şî-nvăţătoriu ni-o seria; iera poizîi-n cârti. Io şî din carti-am învăţat-o. Cârti di asta nu măi am • di vo sinzăş di ani di-atunsi... Ghersu nu ni-aduc aminti, numa vorbili li ştiu: 15 Pi-um picjor di plai, Pi-o gurî di rai, Iatî vini-n vali, Sî coboarî-n caii Trii turmi di oi 20 Cu trii ciobănei: Unu-i moldovian, Unu-i ungurian Şî unu-i vrănsian. Cel moldovian 25 Şî cu cel ungurian Jei sî sfătuirî La apus di soari 185 Ca sî mi-1 omoari Pi cel vrăncean, 30 C-ari oi măj. mulţi, Frumoasî şî cornuţi; Ari cînj bărbaţ, Şî cai învăţaţ. — Mioriţî lai, 35 Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoaci Gura nu-s măi taci: Ori apa nu-s placi, Orj iarba dipi cîmp, 40 Ori tărîţa dim burduvu? — Stăpîni, stăpîni, Toati-n sîm' buni. Dar am auzît Cî ni s-a vor&it 45 Cei doj ciobănei, Tovarîş ai tăi, La apus di soari Ca sî ti omoari. — Mioriţî lai, 50 Lai, bucălai, Di m-or omorî, Sî li spui sî mă-ngroapi în strunga oilor, Ziocu mieilor. 55 La cap sî-m’ pui: Fluieraş di socu, Sî cînti cu focu. La picioari sî-m’ pui: Buciumaş di fagu, 60 Sî cînti cu dragu; Vîntu cînd a sufla Flujeraşu mi-a cînta, Oili s-or aduna, Pi mini m-or plînzi 65 Cu lacrîni di sînzi. Ploaia cîn’ 9. ploua Buciumaşu mi-a cînta, Miei mi s-or aduna, Pi mini m-or plînzi 70 Cu lacrimi di lapti dulsi... Mioriţî lai, Lai, bucălai, Măicuţa inia di-a vini Di mini-a-ntreba ; 75 Tu sî-i spui curat: Cî m-am însurat — Pi-o gurî di rai, Pi-om picior di plai ~ C-o mîndrî crăiasî 80 Am avut-o minaşi. Şî la nunta mia A căzît o stia; Soarili şî luna Mi-a ţînu' cununa; 85 Brazî şî păltinaşî I-am ,avu; nuntaşi; Păsăreli mii MJ-a aprins făclii. .. Măicuţ-a vinit 90 Dim mînî-ndrugîn’, Din oki lăcrămîn', Din gurî-ntrebîn’: — N-aţ văzît Pi-al meu ciobănel 95 Tras pintr-un inel? Mustăcioara lui: S^>icu griului; Okişori lui: Mura cîmpului; 100 Perişoru lui: Pana corbului... — Măicuţî, măicuţî, N-am auzît; Da sî ti dusi 105 în cinici pustii, Ca sî ti-ntîlneşti Cu doi siobănei Tovarîş di-a săi. Măicuţ-a plecat Pi cîmpu pustiu: 110 Dim mînî-ndrugîn’, Din gurî-ntrebîn’, Din oki lăcrămîn’; Pînî s-a-ntîlnit Cu doi Ciobănei 115 Cu douî turmi di oi — Tovarîş di-a lui — 186 187 Şî j-a întrebat Dacî n-a văzît Un siobănei 120 Tras pintr-un inel: Mustăăjoara lui: Spicu griului; Okişori lui: Mura cîmpului; 125 Perisoru lui: j Pana corbului.. . — Mătuşî, mătuşî, Nu ni-an văzît; Da ni-am auzît... 130 Merziţ pi cîmpu pustiu Pin’ te-i întîlni Cu sfînta negurisi, Cî-i măi lungî-n trup: Cuprindi la cîmp; 135 îi măi latî-n frunţi: Cuprindi la munţi. Măjcuţ-a plecat — Din mînî-ndrugîn’, Din oki lăcrămîn’, 140 Din gurî-ntrebîn’ — Pîn s-a întîlnit Cu sfînta negurisi Ş-a-ntrebat-o: — Sfîntî negurisi, 145 leş (ti) măi lungî-n trup, Ş-ăj cuprins la cîmp; Măi latî la frunţi, Ş-ăi cuprins la munţi; N-ăi văzît un siobănei 150 Tras printr-on inel? Mustăsioara lui: Slcicu griului; Okişori lui: Mura cîmpului; 155 Perişoru lui: Pana corbului... — Mătuşî, mătuşî, Io nu nj-am văzît; Da ni-am auzît... 160 S*î ti fasi O niagrî corboâicî, 188 Sî ti duâi îm munţî pustii, La paltini gălbii; 165 Şî sî ti-nvîrteşti, Şî sî crămpăn^şti: Atunâi-ai s-auz veşti..." Măicuţa s-a dus Şî s-a făcut 170 O niagrî corboâicî îm munţî pustii, La paltini gălbii; S-a-nvîrtit Ş-a crămpănit. 175 Atunsi-a auzît Din gurî vorbind: — Hiiâi, niagrî corboâicî, Nu ti măi învîrti, Nu măi crămpăni 180 Pănî (II — Părî...) si-oi muri! Cî dac-oi muri, Sînzili vei bia, Carma ne-i mînca Şî te-i sătura !..." 185 Atunsia l-a cunoscut Şî din gur-a vorbit: — Şî, nu-s magrî corboâicî, Şî-s draga ta maicî... — Dacî ieş’ draga mia maicî, 190 Lasî-ti la mini-n zios, Şî mă ia pi aripioari, Şî mă scoati la soari: Di nouî ani di zîli Niş soari n-an văzît 195 Niş cucoş cîntîn’, Nisi voinisi şuier în’... Atîta ştiu. A măi h’i si-a măi h’i, da nu ni-aduc aminti. Ari-o melodii; da nu posju acuma cînta, numa sî-nserc, aşa... 200 Io am avu’ prăvălâcuri multi-n viaţi: greutăţ. Şî n-am avu’ timp sî-nvăţ. Nioriţa asta an găsît-o sî-n cârti. Da am învăţat-o şî di la mama mia: şăzîn’ pi vatrî, cu coplcii. Şî ia cînta, colu, pi vatrî: torsia cu noi şî cînta. Şî io am prins-o. 189 205 Am măi găsît-o şî-n carti-oljacî. Da-nvăţătoriu nu ni-asculta. Nioriţa nu ni punia s-o-nvăţăm; am învăţat-o noi dim plăâ6ri. învăţătorju nu ni punia niş s-o-nvăţăm, niş s-o cîntăm. (11.X.1965), Văsij (Vrănsioâia) — Aiighe- 1/ţa Okiân, 75. MCCLXXIIals Am prins-o oliacî Nioriţa di la tatî-ruu, c-a fos’ sioban tucma la Brăila. Vo opt ani di zîli n-a văzu’ casa. A vinit acasî înăinti di şăptiză' şî şăpti. A si’obănit şî pi timpu lu Cuza. La şăpti-ş-5 şăpti l-a coCintrat la privintiv: la arestanţ, la gârdî. Iei nu făcusî armatî şî nu l-a dus la războj. Cît umblasî cu oili, nu făcusî armatî. A murit în nouî suti şaptispsi, di vo şai-ş-sinsi, şai-ş- şăsî di ani *■ Di pi si-a vinit acasî, n-a măi £io- 10 bănit. D-a avut oili lui — jel H-alinta, colu: — Nioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-s tasi; 15 Or iarba nu-ţ plasi? Or tărîţa dim burdufu? Or apa dim puţu? adicî, din fîntînî ; — Ba niia toati selia-m’ plăcu ; 20 Da rii-am auzît Cî rii s-a vorghit Tovarîşî tăi Ca sî ti omoari... Atîta o ştiia iei; atîta rii-aduc io aminti di la 25 iei. Cârti nu ştiia. Da iera iscusit. Măi ştiu cîtiva vorbi da-s din cârti: — Oiţî bîrsanî, Di ieş’ năzdrăvani: Dj-o fi sî mă omoari, * S-ar fi născut deci pe la 1850. Prin urmare la 1866 (anul detronării lui Cuza-Vodă) tatăl său era de 16 ani cînd se afla cioban în Dobrogea şi Bărăgan. Vîrsta aceasta părea să fi fost prea fragedă pentru păstoritul în locuri îndepărtate de Vrancea. Trebuie admis că memoria informatorului nostru — aproape octogenar — modifica în minus timpul cu cîţiva ani. Avem însă o coincidenţă, tot din satul Văsîj: text. MCCLXIX. 30 Sî li spui ca sî mă-ngroapi Aisi pi aprgapi: în strunga di oi, Sî fiu to’ cu voi; Şî din dosu stîni, 35 Sî mi-auz şî cîni. Iar la cap sî-m’ pui: N-a spus sî-i pui crusi... Fluieraş di fagu, Mul' zîsi cu dragu; 40 Fluieraş di osu, Mul' zî£i duiosu. Flujeraş di socu Mul’ zisi cu focu. Vîntu cîn’ rii-a bati, 45 Pin ieli-a străbati, • Fluieraş rii-a zîsi, Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lacrîni di sînzi. 50 Dar dac-ăi întîlni O babî bătrînî C-un cair di lînî Dim mînî-ndrugîn’, Din oki lăcrămîn’: 55 — Nu mi-aţ văzut Mîndru ciobănel Tras pintr-un inel? Feţişoara lui: Spuma laptilui; 60 Okişori lui: Douî muri coapti — Coapti la răcoari, Niaziunsî di soari — Mustăsioara lui: 65 Spicu griului ; Tu sî-j spui curat: Cî m-am însurat C-o mîndrî miriasî, A Evi crăiasî. 70 Iar la nunta mja A căzut o stia; Soarili şî luna Mi-a ţînut cununa; Braz şî păltinaş 191 f 7 5 I-am avut nuntaş; Preuţ: muns marj; Păsîri: lăutari. .. Dar sî nu-i spui Cî la nunta mia 80 A căzut o stia... Cam atîta-i. An găsî’ Nioriţa scrisî di Vasîli Alicsăndriîn cartia di clasa a patra. Iera o poizîi tradusî di Vasîli Alicsăndri — adicî, traduşi di jel, dim poizîia lui... maj bini cum aş putja 85 zîsi: culesî di jel din gura poporului. Aşa crez io: cî iei a cules-o din gura poporului; cî iei n-a avu' di un' s-o ştii; cî jel n-a mers la oi, ca s-auzî Nioriţa. Cî numa siobani-o alinta aşa... în cârti sî spunia-aşa: 90 Pj-om picior di plai, Pi-o gurî di rai Uni vini-n caii, Sî coboarî-n vali Trii turmi di mei 95 Cu trii siobănei: Unu-i moldoviân; Unu, ungurian Şî unu, vrincjan. Iar cia mioriţî 100 Cu lîna plăviţî Di trii zîli-ncgasi Guriţa nu-i tasi... — Or ieş’ bolnăvioarî, Mioriţî, mioarî? 105 — Băciuculi1 baciu, Dă oili-ncoaci: La negru zăvoi, Cî-i iarbî di noi Şî umbri di voi. 110 Stăpîni, stăpîni, îs kiamî ş-un cîni; Cî mi-am auzît Cî baciu ungurian Şî cu cel vrîncian 115 Cî pi l-apus di soari Vor sî ti omoari. — Oiţî bîrsanî, 1 Formă izolată în lexicul Mioriţei vrăncene, împrumutată din Bărăgan şi Dobrogea. 192 Di ieş’ năzdrăvani — C-a sî mă omoari — 120 Sî li spui curat: Ca sî mă îngroapi Aiş pi aproapi, în strunga di oi, Sî fiu to' cu voi. 125 Şî la cap sî-m' pui: Fluieraş di socu, Mul' zîci cu focu; Fluieraş di osu, Mul' zî£i duiosu; 130 Vîntu cîn' rii-a bati, Pin ieli-a străbati, Fluieraş mi-a zî£i, Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi 135 Cu lacrimi di sînzi. Iar dac-îi întîlni O babî bătrînî C-un cair di lînî: Dim mînî-ndrugîn', 140 Din oki lăcrămîn', Din gurî-ntrebîn': — Nu mi-ai văzut Mîndru Ciobănel Tras pîntr-un inel? 145 Feţîşgara lui: Spuma laptilui; Mustăcioara lui: Spicu griului; Okişori lui: 150 Mura cîmpului... Tu sî-i spui curat: Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî A Evi miriasî; 155 Sgarili şî luna Mi-a ţînu' cununa; Braz şî păltinaş I-am avu' nuntaş; Preuţ: muns mari; 160 Păsîri: lăutari; Păsăreli: mii, Şî steli: făclii... 193 Atîta-j Nioriţa. Io an cîntat-o di mulţi orj în tinereţi; aproapi zilnic. Cîm’ păzăs’, cîn' 165 umblu cu oili, li mîngîi cu Nioriţa şî li spui: „me, -a-a, nia!“. Li măi năcăzăsc, li măj bat cu nuiaua, ca sî sî-ntoarcî la păşsiuni-napoi, c-apucî pi coastî. Şî di-acolia li măi cînt din cîn' în cîn’, li măi zîc: 170 — Oiţî bîrsanî, Di ieş'^năzdrăvani... Melodia-i, vorba seia: um plîns... Am auzît-o to' dim popor, cîntîndî: unu-aşa, unu-aşa... T6tia o cînta şî din fluir, şî din gură: 175 cînta ninunat! Io o cîntan şî din fluir, cîn' înşiram oili: cum merg oili la munţi, pi plai, la dial. Am avut di mulţi ori tovărăşii la munţi cu als tovârîş din sat. Şî mă duCian cu ii. Stan şî la stînî; cî di mulţi ori luan laptili cu rîndu; 180 1-înkegam acolu, făCiam brînza acolu, ş-o adulam acasî. Stan cîti-o stămînî. Pi urmî vinia al’ tovarîş la rîn(d). Sara, dipi si sî mulzia oili, măj stan di povesti, di glumî. Uni Ciobani cînta din fluir; cînta din fluir „şîriagu mînzărilor", „şîrjagu 185 oilor". Măi cînta cîti-un zioc, aşa. Şîriagu: aista iera a oilor"... Am avu’ ş-um băiet cari umbla la oj: a sta' cam vo şăpti-opt ani. Pi urmî s-a lăsa’ di oj: s-a căsătorit.... 190 Ni dusian la munţi la „Frumoasîli", muntili nostnj-a văsuienilor. Ni dusiam pi-iCi, pi „plaju Vişini", pi „vîrvu Zboini", dan divali-n „V£ghju-lu Bucur"; i-a Hierăstăului muntili ista; di-acolu, din „Veghiu-lu Bucur", azjunziam îm muntili 195 nostru. Plecam la munţi union di-aniazî; şî dorniam în Zboina. Diminiaţa ni sculam — prim-vara, pim mai — la răsăritu soarilui; plecam cu oili şî cu cai cu tîrhâtu pi ii — făinî, merindi — ş-aziunziam la munţi, la „Frumoasîli", la aniazî. 200 Acolu m-aşăzâm pi stînî: dreziam ocgâlili, dre- zjan stîna, cătan crînta şî-nkegătoârja pi cari li puniam pin stînCi acolu — H-ascundiam din vara selantî într-o bortî di stîncî; di-acolia li-acope-riam cu nişti buturugi: li puniam ghini, ca sî nu 205 li ploui, sî li ningi, ca sî sî strisi; li căutam, li cură- ţăm, şî li puniam în rostu lor. Pi urmî fiicari-ş lua triaba lui: basiu, Ciobani.... 194 Primvara, pi la-nCeputu lu mai, ni-adunam şî ni sfătuiam trii-patru gospodari cari-avjam oj, 210 cun sî-nkegăn stîna; adicî, cun s-o-ntîrlim. cun sî faCim tovorăşîia. Ni sfătuiam: sau sî li mulzim cu rîndu, sau punim baCiu. Dacî li mulziam cu rîndu, nu măi puniam baCju. Iar dacî puniam baCju, brînza o ţînia baCiu-n stînî pînî la Cifi-215 spreCi âgust, la Sîntămărîi. AtunCja ni duCian cu toţî, ş-o-mpărţam. Fiicari lua cît s-aziunija di ati c-am auzît-o, da nu-i Ştiu voCia. (13.XII.1967), Ghfdra-Călimân - Duni-trâki Cotja, 77. MCCLXXX a23 Carti-am învăţat sapa: sî dau cu sapa-n Kiatrî... Cîn’ ieram io, nu iera şcoalî ca acu: iera di dus cu caprili la dial... Am rumatîsm: şî la mîni, şî la KiCioari. An fos' năcăzîtî tari; nu 5 rii-a da’ mîna di kiuit, di rîs şî di cîntat. Atîta rii-aduc aminti din Nioriţa: — îJioriţî lai, Lai, bîcălai, 207' Di trii zîli-ncoasi 10 Gura nu-ţ măi tasi... Nu ştiu, ticî! Dacî n-am învăţa’ cârti, cun sî ştiu Nioriţa? Merziţ sănătoş, şî ghini-aţ vinit sănătoş!... (13.XII.1967), Ghfdra-Călimân - Sâfta Ânghil, 82. Nioriţa MCCLXXXI m — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoaCi Guriţa nu-ţ măi taCi; 5 Nu ştiu: fînu nu-ţ plaCi, Sau apa nu-ţ plaCi? — Im plaCi şî fînu, şî apa; Da am auzît Cî s-a sfătuit: 10 La apus di soari Sî ti omoari BaCiu ungurian, Şî cu moldovean; S-a sfătuit sî ti omoari 15 La apus di soari... — De-ţ vidia pi mama-ntrebîn’, Şî din oki lăcrămîn', Sî-i spuniţ aşa: Cî io m-am însurat; 20 Braz şî păltinaş Ni-a fos’ nuntaş... Am măi uitat dintr-însa... Iera lung cînticu: avia vorbi mulţi... Nu ştiu cum: $i-a ţînu’ făclii. Rogu-mă, sî mă mai gîndescu... (12.XII.1967), Ghfdra-Călimân - Pro-hira Ionâşcu, 82. 208 — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi taCi; 5 Nu ştiu: fînu nu-ţ plasi, Sau apa nu-ţ plasi? — îm’ plasi şî fînu, şî apa; Da am auzît Cî s-a sfătuit: io La apus di SQari Sî ti omoari — BaCiu ungurian, Şî cu moldoviân. — Dacî m-a omorî, 15 Sî mă-ngrQapi-n dosu stîni, Uni latrî cîni. Uni zioacî nigarili; Şî sî-m’ pui la cap: Cred cî mamî-sa sî-i pui la cap... 20 Fluieraş di osu, Cî cîntî duiosu; Fluieraş di fagu, Cî cîntî cu dragu; Fluieraş di socru, 25 Cî cîntî... Nu ni-aduc aminti!... Vîntu, cîn’ a bati, Pin ieli-a străbati, Oili s-or strînzi, 30 Şî pi mini m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi. De-ţ vidia pi mama Din furcî torcîn’, Şî din oki lăcrămîn’, 35 Di mini-ntrebîn’: „Nu cumva-aţ văzît... Aisia nu ni-aduc aminti cun zîsia baba.. Un Cioban... Joti-i spunia si feliu a fost... 40 Mustăsioara lui: Floaria cîmpului; 1 Text. II a fost notat la o oră după MCCLXXXI. 209 Okişori: ca murili... Feţişoara lui: Spuma laptilui... 45 Sî-i spuniţ aşa: Cî io m-am însurat; Braz şî păltinaş Ni-a fos’ nuntaş; Stelili şî luna 50 Ni-a ţinu’ cununa... Am avut un cumnat la Poduri. îl Kema Sandu Neguţ. Şî cînta! Iei cînta Nioriţa asta, şî din oki lăcrăma. Nu ştiu di Ci. Iei a crescu' la oi. Io crez cî sî gîndia cun l-a omorît pi Cela... 55 Nioriţa o cînta din gurî; da cînta şî din caval, şî din fluir. Cînta avan! Cârti io n-am învăţat. Iera părinţi Aii bătrîni, ş-avia ghiti mulţi. Nu s-a-ndura’ sî mă dia la şcQalî; şî m-a trimăs cu ghitili la cîmp, la păşCiuni-n 60 ţarnî. Avia cîti Cinzăş di capri; şî ziuca iezî pi drum, di umplia şuşaua. Şî iarba păştia caprili la păduri: nu li da fîn. La „Măguri" li ţînja toatî iarna... N-am măi auzît pi la alţî Nioriţa; numa di la 65 cumnatî-niu-am auzît-o. Di la lăutari? N-am auzît-o. M-am măritat di nicî, m-a luat greutăţîli di cap, am îngropat CinCi coplcii la rînd. Cîn' sî trăim oliacî ghini, a vinit războiu din nouî suti şaispCi. A dat cu tunu-n sat; a noştri bătia dipi 7 o munţ. An fos’ răfuziiaţ în zudeţu Prâhuva. Acolu-am îngropat pi mama: bătrînî di şăptizăş şî trii di anj, ehei, săraca!... Şî cîn' m-am întors la Călimân: nic! Măcar un ţăruş sî hi găsît! Casa: an găsît-o arsî ... 75 Tata-moşu neu a fos’ vinitu din Cîmpuri. îi din Rotăreşti, din mamu lu Ion Roatî sel bătrîn. Tâta lu tata neu l-a kemat tot Ion Roatî. Pi tata l-a kemat Radu Roatî. A vinit bunica cu iei mititel, aisi, în Călimân. O kema Dokiţa. 80 jera vădani, cî murisî bunicu Ion Roatî. S-a căsătorit a doua oarî-n Călimân, cu Neculai Anghil — lumia-i zîCia „Neculai Kiţîgoi". Tata, Radu Roatî, s-a căsătorit cu Ioana Manolaki, din Şărbănăşti: ii îs părinţi nei. (12.XII. 1967) — Acşeaşi 210 B. MATERIAL DIN ZONELE LIMITROFE VRANCEI Boloteşti MCCLXXXIII 22s Mioriţa am Invăţat-o în clasa a patra, în anu nouî suti şaisprezeci. Jo am învăţat în Odobeşti.. Iera-n cârti. Scria acolu sus „memorizări" în cartia-di-cetiri. Sadovianu-a fost autoru. J spu-3 niam la lecţii. Nouî ni-a dat-o la lecţii, da am măi pierdu’ din ieli: Pi-om picior di plai, Pe-o gurî de rai Iată, vin în vale, 10 Se coboarî-n cale Trei turmi di oi Cu trii ciobănei: Unu e vrăncian, Unu moldoviân 15 Şî unu ungurian. Baciu ungurian Şî cu cel moldoviân Ii sî sfătuiră: Cî-n apus di soari 20 Vria să mi-1 omoari Pi baciu vrăncian... Vrăncian, aşa spunia... — Mioriţă lai, Lai, bucălai, 25 De trii zîli-ncoaci Gura nu-s mai taci; Ori ieş’(-ti) bolnăvioarî, Drăguţă mioarî? Iarba nu-s mai place... 30 — Nu sîm’ bolnăvioarî, Dar sun’ supăraţi Căş baciu ungurian Şî cu cel moldoviân Mi sî sfătuiră 35 Cî-n apus de SQare Vria să mi-1 omgare 211 Pi bacju vrăncian. — Drăguţi, miQarî, De ieş' năzdrăvani, 40 Şî di-o fi să mor în cîm(-p) de mohor, Să-i spui să mă-ngroape Aici, pe aproape: în dosu stîni, 45 Ca sî mi-aud cîini. Iar la cap să-m’ pună: Fluieraş de fag Mul’ zice cu drag; Fluieraş di os, 50 Mul’ zice duios. Jar d-ei auzi Şî d-ei întîlni Măicuţî bătrînî, Tu sî-i spui-aşa: 55 Şî sî-i spui curat Cî m-am însurat C-o fatî di crai Pi-o gurî di rai. Şî sî-i spui curat: 60 Că la nunta mia A căzut o stia; SQarile şî luna Mi-a ţînu' cununa; Brazi, păltinaşi 65 Mi-a fos’ nuntaşi. Jar maica bătrînă, Cu brîu di lînă, Mi-a întrebat Şî mi-a cercetat: 70 — Nu cumva aţ văzut, Nu v-aţ întîlnit C-um mîndru ciobănel Tras printr-un inel? FeţîşQara lui: 75 Spuma laptilui; Perişoru lui: Pana corbului; Okişori lui: Mura cîmpului. 80 — Măicuţă bătrînă, Spun adivărat: 212 N-am văzut, Nu ni-am întîlnit.... Mioara i-a spus asta... De-ici încolu nu mai 85 ştiu. Mai iesti-o strofî micî, da am uitat-o... Sî punia notî la Mioriţa asta. Punia zeci, nouî: cari cum ştia. (24.XI. 1970), Bolot6şti Marija Rădvân, 66. MCCLXXXIV Pi-om picjor di plai, Pi-o gură de rai Jaca, vine-n vali Trei turme de oi 5 Cu trei Ciobănei... Di cîn’ n-am măi re£itat-o!... Unu iera moldovian, Altu iera vrăncian Şî altu iera ungurian... 10 Autoru cum a aranzat frăţirea asta!... O pai bălai Di trei zile-ncoaci Gura nu-i mai taci, Iarba nu-i plafii. 15 — Mioriţî lai, bălai, Di trii zili-ncoa6i Iarba nu-s mai placi; Or' ieş(ti) bolnăvioarî? — Mii iarba-m' placi; 20 Dar am auzît Cî doi ciobănei s-au sfătuit Ca sî ti omQari... Ca sî-1 omQari ... Şî sî ti-ngroapi 25 îm mizlocu stîni... Sî-1 păzascî cîni... — Mioriţî dragî, Dacî va fi, Şî s-a îndeplini gîndu celor doi 30 duzmani ai mei, Tu să le spui ca sî mă-ngrQapi în mizlocu stîni; Şî la cap sî-i pui... sî-m' pui la cap Fluieraş di fag... 213 35 Trii fluieraşi i-a pus... Mul' cîntă cu drag; Fluieraş de soc, Sî-m' cînti cu foc... Şî măi iesti-un fluieraş! Dacî nu măi fciteştj, ujiţ! 40 Fluieraş di os, Sî-n cînti duios. Cin' va sufla vîntu, Sî sufli... sî triacî pin ieli, Şî s-aduni oili, turmili... 45 Ştii cî la oi sî cîntî cu fluiru... Oili s- ' Spuma laptilui; Okişori lui, Mura cîmpului; Mustăcioara lui, 35 Spicu griului." Să-i spui cî m-am însuratu: Aceş(ti) doi păltinaş (sic!) Ii mi-a fos(t) ca naş în zlava aierului 40 Şî-n zlava cerului-Aista-i sfîrşitu!... Di uni-1 ştiu? Io ieram cam aşa: di vo şapti ani. îl cînta tatu-mey;şî ieu ieram cu iei. Iera „Pi Dumbrava" — ietj-acoHa, di la Boloteş(ti) sus. Tata-1 cînta, şî plînfja. 45 Io-l întrebam: „Di si plînzi, tăticuli"? „Cînt, cî-i cîntic dim bătrîni, tatî". Nepoţi nei m-a auzî(t) cîntîn’. îi ţîniam, aşa, pi piep(t), colia, şî li cîntam Mioriţa. Ii mă ruga: „Tatî-moşuli, 224 cîntî Nioriaţ" Ii li jera dragu, cî ieu li cîntam 50 cu vers, di glas. Ari melodii frumoasî! Cîn’ ai sî măi vii mata, poati măi bîzbîj ieu Ceva. (26.XI.1970), Găieşti, Ion Zlota, 73. MCCXCII Pi-om picior di plai, Pi-o gurî di rai latî, vin In caii (II—|atî,-n ies în caii) Trei turmi di oi 5 Cu trei ciobănei: Unu vrăncian, Unu moldoviân Şî unu ungurian... Măre, se vorbiră 10 Şi se sfătuiră Că la o vremi di sarî Sî mi-1 omoari Pi cel vrăncian. •. îs ani di zîli: îs şaptizăCj di ani, batî-i norocu, 15 di cîn’ sînt ieu; şî sîn(t) şaizăş di ani di cîn’ ni povesria mama poizîili, cîn’ ieram noi copii; cum îs bătrîni: spun copiilor; siara, cîn’ stătiam ni povestia şî Mioriţa... 20 Că-i mai otoman: (sic!) Ari oi mai mulţi, Multe şi cărunţi... — De trei zile-ncoaci Gura nu-s mai taci; 25 Or’ iarba nu-ţ placi? Ori ieş(ti) bolnăvioarî, Drăguţi mioarî? Mioriţî lai, Lai, bucălai, 30 Şî di-o fi sî mor, Iei sî mă îngroapi în strunga di oi, Ca sî fiu cu voi • • ■ Cîn’ o povesteşti, ş-o citeşti, maimerzi; da aşa.,. 35 La umbrî di fag... Nu-m’ aduc aminti-aici... Şî la cap sî-m’ pui 225 Fluieraş di fag, Sî-n cînti cu drag; 40 Fluieraş di soc, Si-n cînti cu foc... Cu „fluieraş di os": nu-m' aduc aminti... Vîntu cînd o bati, Prin ieli-a răzbaţi, 45 Oili să vor strînge, Pe mine mă vor plînge Cu lacrîm' de sîn|e Di babî? Parcî mi-aduc amifiti-aşa: O babî bătrînî 50 Cu (II — C-un) caăr de lînă Pi drum mergînd, Di mini-ntrebînd: — N-aţ întîlnit Un mîndru ciobănel 55 Tras printr-un inel? Feţişoara lui, Floaria cîmpului; Okişori lui, Mura cîmpului; 60 Perişorului, Pana corbului"... Şi de va-ntreba... Parc-aşa spuni... Atufiş di va-ntreba, 65 Sî-j spuniţ cî m-am însurat C-o fatî di crai; Şi că la nunta mia A căzut o stia; Sşarili şi luna 70 Mi-au ţinut cununa; Preuţ nuni marî Mîndri lăutari, Păsăreli mii • • • Aşa Ceva... 75 Şi steli făclii. (24.XI. 1970), Giieştj, Victdria Ghiorghi Âflghil, 73. 226 C. MATERIAL ACCESORIU Bodeşti MCCXCIII232 — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace; 5 Furul fura-te-ar! Lupul mînca-te-ar! La apă te dau, Iarbă nu mănînci; La sare te dau, 10 Sare tu nu lingi, Doar de cap îţi faci: Ori de capul tău, Ori de capul meu. — Ba de capul tău: 15 Stăpîne, stăpîne:... La apus de soare Pe-o gură de rai, Pe-un picior de plai Tot mi se coboară ) Trei turme de oi Cu trei ciobănei: Unu-i ungurean, Altu-i de breţcan Şi altu-i de vrăncean... 25 — Stăpîne, stăpîne, La apus de soare Vrea să te omoare Cela ungurean Şi cu cel vrăncean..." 30 S-au vorbit ca să-l omoare Pe cel de breţcan, C-are oi mai multe, Mîndre şi cornute, Cîini mai bărbaţi, 35 Cai mai învăţaţi Decît ceilalţi. 227 Cel de breţ(s)can auzea Şi din gură le zicea: — Dar, măi vere, măi, 40 Fluieraşul meu La cap să mi-1 puneţi: Vintul, cînd a bate, Fluieraş mi-ar zice, Oile s-or strînge, 45 Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge. Fluieraş de os, Mult zice duios; Fluieraş de fag, 50 Mult zice cu drag. Şi de m-aţi ucide, De m-aţi omorî, Să mă îngropaţi în strunga oilor, 55 în jocul mieilor... Ei l-au îngropat în dosul stînii Unde dormiau cîinii... — Dar, măi vere, măi, 60 Şi de mi-aţi vedea O babă bătrînă C-un caier de lînă. Din mînă-ndrugînd, Din ochi lăcrămînd, 65 Din gură-ntrebînd: Dar voi n-aţi văzut Tot un ciobănaş Deodată cu voi?... — Mătuşă, mătuşă, 70 Noi nu l-am văzut, Nici n-am auzit. Chiar de l-am văzut, Nu l-am cunoscut. Mătuşă, mătuşă, 75 Ce fel de cioban? — Mîndru ciobănel, Tras printr-un inel: Feţişoara lui, Spuma laptelui; 80 Ochişorii lui, Două mure coapte: ?• Coapte la răcoare, Neajunse de soare; Coapte la pămînt, 83 Neajunse de vînt. — Mătuşă, mătuşă, Noi nu l-am văzut; Dar am auzit Că s-a însurat. 90 — Pe cine a luat? — O fată de crai Tot de peste plai. — Cin’ l-a cununat? — Soarele şi luna 95 I-au ţinut cununa... (1966), Bodeştj — Gâvrilî Anuţdju, 93. Coza MCCXCIV *33 — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De ce zbieri ? Ori eşti bolnăvioară ?... 3 Mioriţă laie, Laie, bucălaie,.., Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai... Gura nu-ţi tace, 10 Iarba nu-ţi place, Ori eşti bolnăvioară? Nici apă nu-ţi place, Guriţa nu-ţi tace. Ori eşti bolnăvioară? 13 — Mi s-a vorbit Un moldovean. Un vrăncean Au vorbit să te omoare La apus de soare... 20 Şi el i-a spus aşa: — Mioriţă laie,... — Că ai oi multe Şi cornute... Şi a spus să-l îngroape... 25 — Mioriţă laie,... Să-l îngroape 228 229 — Mioriţă laie,... Să-l îngroape-n strunga oilor... Să-mi puie la cap 30 Fluieraş de fag, Să-mi cînte cu drag; Şi la picioare Fluieraş de socru, Să cînte cu foc; 35 Şi la inimă Fluieraş de os, Să cînte duios... Să-i spună măicuţei lui, Cînd s-o-ntîlni cu ea — 40 C-o babă bătrînă Cu brîul de lînă — Să nu-i spună că l-a omorît. Ci să-i spună Că s-a însurat... 45 — La nunta mea Mi-a căzut o stea... Luna i-a ţinut cununa... (1965), C6za — Mârija Burduşa, 61. MCCXCV — Mioriţă laie, Pe-un picior de plai De trei zile-ncoace Guriţa nu-ţi mai tace, 5 Nu ştiu: eşti bolnăvioară? Că iarbă nu-ţi place, Că apă nu bei. Nu sînt bolnă vioară: Nu că iarba nu-mi place; 10 Da trei ciobănaşi S-au vorbit să mi te omoare: Unul moldovean, Unul ungurean Şi unul vrăncean; 15 ...Şi să mă îngroape în dosul stînii, Unde latră cîinii; în strunga oilor, în jocul mieilor. 230 20 Nu în dosul stînii, Unde nu latră cîinii. De te-i întîlni Cu măicuţa mea bătrînă Cu brîul de lînă, 25 Să-i spui că m-am însurat C-o fată de crai, Pe-un picior de plai. La nunta mea A căzut o stea; , 30 Nuntaşi mi-au fost brazi şi păltinaşî; Stele şi luna Mi-au ţinut cununa... La cap să-mi pui Fluieraş de fag; 35 La picioare, de os, Să cînte duios; La cap, de fag, Să cînte cu drag... (26.IV. 1967) - Aceeaşi, 63. MCCXCVI Î34 — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace; 5 Ori apă nu-ţi place, Ori iarba nu-i bună ?... Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai Trei ciobănei 10 La trei turme de oi: Unu-i moldovean, Unu-i ungurean Şi unu-i mocan — Mi s-a vorbit 15 Acel moldovean Şi cu-acel ungurean Să mi te omoare La apus de soare... Ungurean şi moldovean 231 20 S-omoare pe mocan... — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De-mi eşti năzdrăvană, Să le spui cu-adevărat, 25 De m-or omorî, Să le spui să mă-ngroape în strunga oilor în jocul cîinilor. Să mă-ngroape-n strunga mieilor... 30 Să-mi puie la cap Fluieraş de fag, Să-mi cînte cu drag; La picioare: Fluieraş de os, Să-mi cînte duios. 35 Şi la brîu să-mi puie Fluieraş de socru, Să cînte cu foc... Mioriţă laie, 40 Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace. Gura nu-ţi mai tace. De te-i duce pe cîmpie, Şi te-i întîlni 45 Cu-o maică bătrînă Cu brîul de lînă Şi te-or întreba De stăpînul tău, Să nu-i spui cu-adevărat 50 Că m-a omorît; Să-i spui că m-am însurat C-o mîndră crăiasă A lumii miriasă. Şi la nunta mea 55 Mi-a căzut o stea; Brazii, păltinaşii Mi-au fost mie nuntaşii; Păsărele mistrii Mi-au fost mie ca făclii... 60 Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace... Să-i spui cu-adevărat 232 65 Dacă s-a-nsurat... Feţişoara lui: Spuma laptelui; Ochişorii lui: Mura cîmpului; 70 Mustăcioara lui: Spicu griului... (1965), Coza — Catrfna Burduşa, 63. MCCXCVII — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace; 5 Nu ştiu: eşti bolnăvioară, Apa nu-i bună, Ori iarba nu-ţi place? Mioriţă laie, Laie, bucălaie, io De mi-eşti năzdrăvană, Să spui cu-adevărat: Cine te-a-ncîntat ? — Stăpîne, stăpîne, Pe-un picior de plai, 15 Pe-o gură de rai Vin trei turme de oi Cu trei ciobănei: Unu, moldovean; Unu-i vrăncean 20 Şi ungureanu. Şi-acel ungurean Şi cu cel moldovan... Să-l omoare pe cel vrăncean... Ei s-au vorbit 25 Să mi te omoare, Că ai oi mai multe, Mîndre şi cornute, Şi cai învăţaţi, Şi cîini mai bărbaţi. 30 — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De mi-eşti năzdrăvană, 233 Şi m-or omorî, Să le spui aşa 35 Să nu mă-ngroape-n dosul stînii Unde zac cîinii; Să mă-ngroape-n strunga oilor, în jocul mieilor. Şi la cap să-mi puie 40 Fluieraş de fag, Să-mi cînte cu drag; Fluieraş de os, Să-mi cînte duios; Fluieraş de socru, 45 Să-mi cînte cu foc... De-aţi porni pe plai, Te-i întîlni Cu-o măicuţă bătrînă Cu brîul de lînă, 50 Să nu-i spui adevărat Că m-a omorît; Să-i spui că m-am însurat : Am luat o mîndră crăiasă La lume miriasă; 55 Brazii, păltinaşii Mi-au fost mie nuntaşii; Luna mi-a ţinut cununa; Şi stelele, făcliile... — N-aţi văzut un fecioraş al meu, 60 Nalt şi frumuşel? Feţişoara lui: Spuma laptelui; Ochişorii îui: Mura cîmpului; 65 Ochii lui: ca murele... Mustăcioara lui: Spicu griului..." (26.IV. 1967) — Aceeaşi, 65. MCCXVIII ^ — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, Cu lîna ţigaie, De trei zile-ncoace 234 5 Gura nu-ţi tace, Apa nu-ţi place, Iarba de pe cîmp, Nici apa din uluc, Dar un lup să te mănînce! io — Taci, stăpîne, nu mai zice Un lup să mă mănînce; Că s-a vorbit munteanul Şi cu moldoveanul Să te omoare 15 Şi să te-ngroape în dosul stînii. Unde zac vara cîinii. — Mioriţă laie, Bucălaie, 20 Cu lîna ţigaie, De-ţi vedea că doi Mă omoară-n dosu stînii Unde zac vara cîinii, Să mă luaţi, 25 Să mă dezgropaţi: Voi să mă-ngropaţi în strunguliţa oilor, în jocul mieilor. Buciumaş la cap să-mi puneţi; 30 Fluieraş: la brîu. Vîntul mi-a bate, Buciumul mi-a rage, Fluieraş mi-a zice, Oile s-or strînge, 35 Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge. Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De-ţi vedea 40 Vreo babă albă Pe picior mergînd, Din gură-ntrebînd: —Mioriţă laie, Cu lîna ţigaie, 45 N-aţi văzut Un fiuleţ al meu? — Ba l-am văzut, L-am cunoscut: Pînă ieri ne-a păscut... 235 50 .. .Şi cu moldoveanul Să-l îngroape-n dosul st inii Unde zac vara cîinii... (1965), Coza — Tgâdir Pricop, 63. MCCXCIX — Mioriţă laie, Laie, bucălaie. Cu lina ţîgaie, De trei zile-ncoace 5 Gura nu-ţi mai tace, Apa nu-ţi mai place: Apa din uluc, Iarba de pe cîmp, Dar un lup să te mănînce ! 10 — Taci, stăpîne, nu mai zice Un lup să mă mănînce; Că de trei zile-ncoace Gura nu-mi mai tace, Nici apa nu-mi mai place, 15 Iarba de pe cîmpu, Apa din ulucu Că s-a vorbit munteanul Şi cu moldoveanul... Să-l omoare pe cel vrăncean, 20 Să-l îngroape-n dosu stînii Unde zac vara cîinii... — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, Cu lîna ţigaie, 25 De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace... De-i fi tu năzdrăvană: De vei vedea că mă omoară, Să mă-ngroape-n dosu stînii, 30 Unde zac vara cîinii, Voi să mă luaţi Şi să mă-ngropaţi în strunguliţa oilor, în jocul mieilor. 35 Să-mi puneţi buciumaş la cap; Fluieraş: la brîu. 236 Ploile mi-o ploua., Buciumul mi-o uda, Vîntul mi-o trage, 40 Buciumaş mi-o rage, Oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge... (26.IV. 1967) - Aceeaşi, 65. — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile gura nu-ţi mai tace; Ori iarba de pe cîmp nu-ţi place? 5 Ori tărîţa din burduf? Ori apa din uluc? — Ba-mi place, stăpîne, îmi place; Da am auzit Căci mi s-a vorbit, io. Mi s-a sfătuit Baciul ungurean Şi cu cel vrăncean Ca să te omoare La apus de soare. 15 — Dar tu, mioriţă, Cu lîna plăviţă, Şi de-o fi să mor în cîmp de mohor, Tu să nu mă-ngropi 20 Colo, -n dosul stînii, Unde zac cîinii; Tu ai să mă-ngropi în strunga oilor, în jocul mieilor. 25 Şi să-mi pui la cap Fluieraş de fag, Mult zice cu drag; Fluieraş de soc, Mult zice cu foc... 30 Dar tu, mioriţă, Cu lîna plăviţă, Tu, de vei vedea 237 O babă bătrînă Cu brîul de lînă, 35 Tu să-i spui aşa: Că m-am însurat Pe-un picior de plai C-o fată de crai; Şi la nunta mea 40 A căzut o stea; Brazi şi păltinaşi I-am avut nuntaşi; Preoţi: munţii mari; Păsări: lăutari... (1065), C6za — Cucgâna Ursu, 63. MCCCI — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ţi. mai tace; 5 Ori iarba nu-ţi place, Ori apa nu-ţi place, Ori tărîţa din burduf, Şi apa din uluc? — Ba-mi place, stăpîne,-mi place; 10 Dar am auzit Că mi s-a vorbit Şi s-au sfătuit Baciul ungurean Şi cu cel vrăncean 15 Ca să te omoare La apus de soare. — Da tu, mioriţă, Cu lîna plăviţă Şi de-o fi să mor 20 în cîmp de mohor, Tu să nu mă-ngropi Colea,-n dosu stînii Unde-mi zace vara cîinii; (sic!) Tu ai să mă-ngropi 25 în strunga oilor, în jocul mieilor. Şi să-mi pui la cap 238 Fluieraş de fag, Mult zice cu drag; 30 Fluieraş de os, Mult zice duios; Fluieraş de socru, Mult zice cu foc... Da tu, mioriţă, 35 Cu lîna plăviţă, Tu, de me-i vedea O babă bătrînă Cu brîul de lînă, Din drugă-ndrugînd, 40 Din furcă torcînd, Din gură-ntrebînd: „N-aţi văzut un ciobănaş Nalt şi subţirel, Tras într-un inel? 45 Feţişoara lui: Spuma laptelui; Mustăcioara lui: Spicul griului; Ochişorii lui:; 50 Mura cîmpului?" D.ar tu, mioriţă, Cu lîna plăviţă. Tu să-i spui aşa: Căci m-am însurat 55 Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai. Cu-o fată de crai; Şi la nunta mea Mi-a căzut o stea: 60 Surioara mea; Brazi şi păltinaşi I-am avut nuntaşi; Şi preoţi: munţii mari; Păsări: lăutari... (26.1 V. 1967) - Aceeaşi, 65. MCCCII23y Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, 239 Se coboară-n vale 5 Trei turme de miei Cu trei ciobănei: Unul, moldovean; Unul, ungurean Şi altul, vrăncean. 10 Baciul ungureanul Şi cu moldoveanul Mări, se vorbeau Şi se sfătuiau Că l-apus de soare 15 Ca să mi-1 omoare Pe baciul vrănciean, Că-i mai ortoman, Şi-are oi mai multe, Multe şi cornute, 20 Şi cai învăţaţi, Şi cîini mai bărbaţi. Iar cea mioriţă, Cu lîna plăviţă, De trei zile-ncoace 25 Gura nu-ţi mai tace (sic!) Iarba din cîmp, Apa din uluc. . . — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, 30 De trei zile-ncoace Iarba nu-ţi mai place, Ori eşti bolnăvioară? — Stăpîne, stăpîne, Mie iarba-mi place, 35 Şi cu voi îmi place. Dar cheamă-ţi şi-un cîine, C-am să-ţi spun curat: Că la apus de soare Vrea să te omoare 40 Baciul moldovean Şi cu cel ungurean, C-are (sic!) oi mai multe, Mîndre şi cornute, Şi cîini mai bărbaţi. . . 45 Adică puternici. Şi-i răspunde el: — Mioriţă laie. Laie, bucălaie, Dac-oi fi să mor Pe cîmp de mohor, 50 Să-i spui lui moldoveanu Şi lui ungureanu Ca să mă îngroape în strunga de oi, Să fiu tot cu voi. 55 Şi la cap să-mi puie Fluieraş de fag. Mult zice cu drag; Fluieraş de soc, Mult zice cu foc; 60 Vîntul, cînd a bate, Prin ele-o răzbate, Oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacriinj de sînge. 65 Mioriţa mea, Dacă-i întîlni Pe cîmp alergînd O babă bătrînă Cu brîul de lînă, 70 Pe cîmp alergînd, Pe toţi întrebînd: "Cine mi-a zărit, Cine mi-a văzut De-un mîndru ciobănel 75 Tras printr-un inel? Ochişorii lui: Mura cîmpului; Feţişoara lui: Spuma laptelui; 80 Mustăcioara lui: Spicu griului;" Tu, mioara mea, Să te-nduri de ea, Şi să-i spui citrat 85 Că m-am însurat C-o fata de crai Tot de peste plai. Iar Ia cea măicuţă Să nu-i spui, drăguţă, 90 Căci la nunta mea A căzut o stea; Soarele şi luna 241 240 Mi-au ţinut cuiîtfiita; C-am avut nuntaşi 95 Brazi şi păltinaşi. . . Atîta ştiu. D-apoi Mioriţa o cînta (sic!) babele şi femeile pînă-ncoace. Cînd se îmbătau, o trăgeau şi la nunţi din gură, din vioară şi din fluier. N-a pierit’ nici azi în "şîriaguri". De pe la 1894 o auzi mai mult din flurier. La ciobani aista-i cîntec renumit. (1965), Coza - Ned61c Lâtu, 71 MCCCIIT Pe-un picior der plai, Pe-o gură tic rai, ; Iată vin în cale, Se coboară-h vale 1 5 Trei turme de bi Cu trei ciobănei: Unul e moldoVean; Unuli ungurean Şi uiiul vrăncean. io Baciul ungurean Şi cu cel vrăncean Mări se vorbiră Şi se sfătuiră Că la apus de soare 15 Ca să mi-1 omoare Pe cel moldovean, ; Că-i mai ortoman, Şi-are oi mai multe,,; Mîndre şi cernute; 20 Şi cai învăţaţi. Şi cîini mai bărbaţi,., Iar cea mioriţă, Cu lîna plăviţă... — De !trei zile-ticoace. 25 Gura nu-ţi mai ţace (sic!); Ori iarba nu-ţi place, Iarba de pe cîmp, Apa din uhic? ■ Ori «şti bolnăvioară ? 30 Ori cu noi nu-ţi place ? — Stăpîne- stăpîne, 242 Mie iarba-mi place — Iarba de pe cîmp, Apa din uluc. 35 Stăpîne, stăpîne, Dă-ţi oile-ncoace La verde zăvoi, Că-i iarbă de oi Şi umbră de voi ; 40 Şi-ţi cheamă şi-un cîine — Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc ... Şi să-ţi spun curat: Căci pe la apus de soare 45 Vrea să te omoare Baciul ungurean Şi cu cel vrăncean, Că are (sic!) oi mai multe, Mîndre şi cornute, 50 Şi cai învăţaţi, Şi cîini mai bărbaţi. — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, Dac-o fi să mor 55 în cîmp de mohor, Să-i spui lui vrăncean Şi lui ungurean Ca să mă îngroape Aici, pe aproape: 60 în strunga de oi, Să fiu tot cu voi. Şi la cap să-mi pui Fluieraş de fag, Mult zice cu drag; 65 Fluieraş de soc, Mult zice cu foc; Vîntul, cînd a bate, Prin el o răzbate, Oile s-or strînge, 70 Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de şînge. Mioriţa mea, Dac-ai întîlni Pe cîmp alergînd 7 5 O babă bătrînă — Pe cîmp alergînd — 243 Pe toţi. întrebînd: ; „ Cine; ■ mi-a văzut; : ^ ? De-un mmdru ciobănel 80 Tras printr-un inel? Feţişoara, lui : Spuma laptelui;. Ochişorii lui-.' -Mura cîmpuliii; 85 Perişorul lui: Pana corbulili, : Tu, mioara mea, Să te-nduri de ea, Şi să-i spui curat 90 Căci m-am însurat C-o fată de crai Tot de peste plai. Dar la nunta mea A căzut o stea;: 95 Soarele şi luna Mi-a ţinut cununa; C-am avut nuntaşi Brazi şi păltinaşi; Preoţi: nuni mari; 100 Păsări: lăutari; Păsărele: mii Şi stele: făclii. (24.IV.1967) - Acelaşi, 73. MCCCIV^ Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai ; Se coboară-n vale ' O turmă de oi, : 5 Cu trei ciobănei: Unu-i moldovean, Unu-i ungurean Şi unu-i vrăncean.. . — Mioriţă laie, ' 10 Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu*-ţi mai tace ; Ori iarba nu-ţi place, Ori sarea nu-i bună 344 15 De tot plîngi în tîrlă? . ' r... — Ba şi iarba-mi place, Sare ara. în tîrlă; , , . Dar mi s-a vorbit . Şi s-a sfătuit 20 Cela moldovean, Cu cel ungurean, ... Ca să mi-1 omoare La sfinţit de soare Pe .cela vrăncean, 25 Că-i mai ortoman, Şi-are oi mai multe, , Mîndre şi cornute, Belii şi ţui;cane: ; De faciit sarică, , , 30 Glugă şi sumane.... - (26}IV. 1967), Coza — Toâdir Tudurâki, 71. MCCCV Pe-un picior de plai. Pe-o gură de rai.J; — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, 5 De trei zile-ncoaCe Guriţa nu-ţi tate; Ori apa hu-ţi place, ; Ori iârbâ‘1 hu-ţi plade,r Ori eşti bolnăvioâră, io Ori eşti năzdrăvana? — Nu sîht bolnăvioară, r Ci sînt năzdrăvană: Cei trei ciobănaşi — Cel moldovean 15 Cu cel urigureâti Şi cu cel vrăncean — Mi s-au sfătuit ' 5 Să mi te omoare La apus de soare, j20 Că ai oi mai multe : Oacheşe, cornute... — Mioriţă laie, 245 Laie, bucălaie, Să nu mă-ngroape-n dosul stînii, 25 La un loc cu cîinii; Să mă îngroape-n strunga oilor, în jocul mieilor. Şi să-mi puie la cap Fluieraş de fag 30 Ce sună cu drag. La mijloc, fluieraş de soc, La picioare-un pătinaş. Şi un buciumaş; Cînd oi suna, 35 Oile se vor scula, Cîinii se vor gudula, Gluga vînt-o vîntura Şi cîinii se vor gudula... (25.IV. 1967), C6za - Ion Mac6v6i Brînzoj, 75. MCCCVI1 — Mioriţă laie, Bucălaie, t De trei zile-ncoace Astă gură nurţi mai tace. 5 Nu ştiu: iarba ori nu-ţi place, Ori apa nu-ţi place?, — S-a sfătuit baciul lui vrăncean Şi baciul lui ungurean Să mi te omoare io La un apus de soare... Să nu te îngroape în dosul stînii Unde zac vara cîinii. — Să le spui, drăguţă, Să mă îngroape în faţa stînii 15 Unde nu zac vara cîinii; în jocul mieilor, Şi în zbieretul oilor. 1 Text. a fost notat experimental de acelaşi culegător auxiliar cu trei sferturi de oră înainte de notarea diacritică (text. CMLXXXII) cf. var. MCCCVII, notată de acelaşi la un an şi şase luni după CMLXXXII şi MCCCVI. 246 Şi să-mi spui, măicuţă, Să-mi pună la, cap: 20 Fluieraş de fag, Să-mi zică cu drag; Fluieraş de os, Să mai zică duios. Şi de-i întîlni pe_ maica mea, 25 Sau pe cineva, , Să-i spui că m-am însurat Colea, peste plai,. C-o fată de crai... Şi mi l-ai întîlni, 30 Să-i spui. Mustăcioara . lui '• Spicul griului;. Ochişorii lui: ; i(. Mura cîmpului... ; , (24.X. 1965), Coza — Ţgâdir Racuş, 75. MCCCVII 1 — Mioriţă, mioriţă, Laie, laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Guriţa nu-ţi mai tace: 5 Ori apa mi-ţi place ? — Bă apa-mi place; Dar ce-aud de dumneta nu-mi place: S-â vorghit (sic!) baciul lui Vrăncean Şi cu baciul moldovean io Să mi te omoare La apus de soare, în dosul stînii, Unde zac yara cîinii. — Mioriţă laie, 15 Laie, bucălaie, De eşti tu năzdrăvană, Spune să mă-ngroape-n faţa stînii. La cap să.-mir pţţnă: Fluieraş de. fag, 2 0 Să-i zică cu drag; Fluieraş de os, ' Să-mi cînte duios... 247 Asta-i frumoasă, dai lungă... Să spui- lu' baciul ungurean: 25 Să nu mă-ngroape-n dosul stînii; Să mă-ngroape-n faţa stînii, în strunga oilor, ' ; în zgherătul mieilor... (sic!) Mai este, aici‘, pînă la babă... Ea s-a dus, şi 30 întreba din om în om: nu-i bună! Trebuie să aibă legătură... Ea întreba poporul din om în om; întreba nu ştiu pe cine: — Na-ţi văziit,5 N-aţi auzit 35 Pe-o gură de plai Mîndru ciobăiiaş? Feţişoara lui r ‘ Spuma laptilui; Ochişorii lui: 40 Mura cîmpului... - îi răspundea un oiti din cei pe care-i întreba: — Ba am auzit De mîndru ciobănaş: Da mi l-a omorît 45 Baciul lui ungurean Şi cu baciul lui vrăncean, Că are oi multe, Şi cornute... Acum descopere baba moartea, lui... he, hei, 50 cînd îl cînţi, vine tare jindpş, duios... - . {24.IV. 1967) - Acelaşi 77. MCCCVI11 2,9 Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, lată, vin în cale, Se cobor la vale 5 Trei turme de miei Cu trei ciobănei: Unu-i moldovean, Unu-i ungurean Şi unu-i Vrăncean. 10 Mări se vorbiră La apus de soare, 248 Ca să mi-1 omoare, C-are oi mai multe, Multe şi cornute; 15 Cai învăţaţi Şi cîiiii mai bărbaţi. « — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace 20 Guriţa nu-ţi mai tace; Ori eşti bolnăvioară, Mioriţă, mioară? — Mări s-au vorbit Şi s-au sfătuit 25 Ca la apus de soare Ca să te omoare... — Oiţă bîrsană, De eşti năzdrăvană — Şi de-o fi să mor 30 Pe cîmp de mohor— De asta să le spui..;. Iar la cap să-mi pui Fluieraş de fag, Să cînte cu drag ; 35 Fluieraş de os, Să cînte duios; Fluieraş mi-o zice, Oile s-or strînge, Pe mine. m-or plînge 40 Cu lacrimi de sînge. Mioriţa mea, Tu de m-ei vedea O babă bătrînă C-un caier de lînă... 45 De-ndrugat îndruga, Şi din ochi lăcrăma Şi de-oi întreba... Asta să le spui... De-o babă bătrînă, 50 Să-i spui că m-am însurat; Şi-am avut nuntaşi Brazi şi păltinaşi; Preoţi: munţii mâri; Păsări: lăutari. (1965), Coza — Ion Răduţî, 80. 249 mcccix Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale 5 Trei turme de miei Cu trei ciobănei: Unu-i moldovean, Unu-i vrăncean, Şi unul ungurean, io Dar cel moldovean . Are oi mai multe, Mîndre şi comute; Cai învăţaţi Şi cîini mai bărbaţi. 15 Mări se vorbiră Şi se sfătuiră Baciul ungurean Şi cu cel vrăncean Pe cel moldovean 20 La apus de soare Ca să mi-l? omoare, C-are oi mai multe, Mîndre şi comute, Cai învăţaţi 25 Şi cîini mai bărbaţi. Dar cea mi6riţă Cu lîna plăviţă De trei zile-ncoace ; Gura nu-i mai tace: 30 — Mioară, mioară; Ori eşti bolnăvioară? — Stăpîne, stăpîne, Baciul ungurean Şi cu cel vrăncean 35 Mări s-au vorbit Şi s-au sfătuit Ca-n apus de soare Ca să te omoare ... C-are oi mai multe, (sic!) 40 Mîndre şi cornute; Şi cai învăţaţi, Şi cîini mai bărbaţi... — Mioară bîrsană, De mi-eşti năzdrăvană, 45 Şi de-o fi să mor i Pe-un cîmp de mohor, Să mă-ngroape Tot pe-aici, pe-aproape: în strunga de oi, 50 Să fiu tot cu voi; în dosul stînii, Să mi-aud cîinii. Asta să. le spui; Iar la cap să-mi pui: 55 Fluieraş de fag, •Mult cîţită cu drag; Fluieraş de os, Mulţ zice duios ; ; Fluieraş mi-o zice, 60 Ofl.9 s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu laqrimi de sînge. Dacă-i vedea O babă bătrînă 65 Cu caier de lină............... De-ndrugat îndruga, Şi din ochi lăcrăma Pentru-n ciobănel Tras prinţ r-uh inel... 70 Sa le spui cutat: (sic!) Că m-am însurat; C-am avut nuntaşi Brazi şi păltinaşi; Preoţi: munţii mari; 7 5 Păsări: lăutari... (25.IV. 1967) - Acelaşi, 82. MCCCX Pe-un picior de plai, Pe-o -gură de rai, Iată se coboară-n vale Trei turme de miei 5 Cu trei ciobănei: Unu-i moldovean, Unu-i ungurean, Unu-i craiovean.' 250 251 Şi-a vorbit' cel ungurean *0 Cu cel craiovean Să-l omoare pe cel moldovean, Câ-i mai ortoman: Are oi mai multe, Şi cornute, 15 Şi cîini mai bărbaţi, Şi cai învăţaţi... La apus de soare Ca să mi-1 omoare, Să-l îngroape-ri dosul stînii 20 Unde zac şi cîinii.t Mioriţa5 laie mi-a auzit Cînd ei au vorbit.1 : Trei zile n-a ' mîrtCât, Nici apă n-a băut ... . 2 5 „Numai din gura mea".. 1 (sic !) Dar stăpînul c-d-ntreba: — Mioriţă bîfsană, Ori eşti năzdrăvană? De trei zile-ncoace 30 Gura nu-ţi mai tace, Apa din uluc nu-ţi place, Sarea din burduf nu-ţi place, Iarba de pe cîmp nti-ţi place. — La apus de soare 35 S-au vorbit tovărăşăii tăi Ca să mi te-omoare; Să te-ngroape-n dosiţi stînii Unde zac şi cîinii. ! — Mioriţă laie, 40 Laie, bucălaie, De m-or omorî Sa le spui aşa: Sa nu mă-ngroape-n dosu stînii Unde zac şi cîinii; 45 Sa mă-ngroape-n strunga oilor, în jocul mieilor; Mieii se vor strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge. 50 Să-mi puneţi la cap: Fluieraş de fag, Mult zice cu drag; Fluieraş de os, Mult zice duios; 55 Fluieraş de socu, Mult zice cu foc. Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De-i vedea vreo babă bătrînă 60 Cu caier de lînă, Din mînă-ndrugînd, Din ochi lăcrămînd, Din gură-ntrebînd, Tu să-i spui aşa: 65 Pe-un picior de plai, Pe-o gură, de rai M-am însurat; Am luat o fată de crai..." Soarele şi luna 70 I-au ţinut cununa. Brazi şi păltinaşi I-au fost tot nuntaşi. Dar de cununat Cine i-a cununat? 75 Sapa şi lopata. Doi ţiştari şi lăutari, Două muşte fac găluşte... Iată baba că venea, Pe Dunăre c-o-ntreba: 80 — Dunăre, apă lină, N-a dat vreun voinic în tine? Dunărea că-i răspundea: — Cîţi voinici au dat în mine. Nu cunosc pe nimenea... 85 ... — Să-i spui aşa: — Fă-te, maică, o corbuşoară, Şi zboară din creangă-n creangă. Şi strigă: „crong, crong". Baba coarbă s-a făcut, 90 Şi din creangă-n creangă a zburat Şi striga: „crong, crong" ! Jos, la trunchiul fagului, Aude gura feciorului: — Dă-te, maică, jos, 95 Şi cată o foaie lată, Să cuprindă rana toată... Baba jos că s-a dat. 252 253 Foaie că x-a căutat, •, Rana ca î-a astupat..., (26.IV. 1967), Gâza — Toâdir Marijan, 88. , Merâ MCCCXI210 - * . :{0 . i — Oiţă mioară., De trfeî ziîe-n place ţie?- ’ — Ba*', stăpîne, ba> ^ Apa e sălcie ■ Cum îmi place mie ; 10 Iarba de pe cîmp, Apă din burduf. Dar mia nu-mi place Vorba, cea ,de-aseară > Şi de-alalfcăseară: 15 Cei nouă ciobani S-a vorbit să te omoare La apus de soare, - Că ai oi mai multe, Mîndre şi cornute; 20 Ai berbeci bătuţi, Ca flăcăi stătuţi... — Iar tu, mioară, De eşti surioară: De-o fi să mă omoare 25 La apus de soare,, Voi să nu mă lăsaţi. Qa să mă îngroape în dosul stînei Unde zace cîinii. (sic!) 30 Voi să mă luaţi Şi să ma îngropaţi - în ieslea oilor, (sic?) în jocul mieilor. 254 Şi la cap să-mi.pui: 35 FluieTaş de os, Ce cîntă frumos; Fluieraş de soc, Ce cîntă cu foc; Fluieraş de fag, 40 Ce cîntă cu drag... Mioriţă, hăi, Dacă ai vedea O băbulică slabă Din gură întrebînd, 4 5 Din ochi lăcrămînd: „Negurice, hăi, Tu n-ai văzut Şi n-ai întîlnit Mîndru ciobănel 50 Tras printr-un inel? Perişorul lui: Pana corbului; Ochişorii lui: Mura cîmpului — 55 Coaptă pe sub foi, Neajunsă de ploi; Coaptă pe sub foaie. Neajunsă de soare — Feţişoara lui: 60 Spuma laptelui; Mustăcioara lui: Spicul griului... (1965), M6ra — Bătrînă Fusuţ ?), 60. Năruza ■ MCCCXII241 Pi-un chişior de plai Pi-o gură de rai Sî coboară-n vali Trii turmi di oi 5 Cu trii siobănei: Unu-i moldovăn Unul ungurean 255 Şî unul vrănşian... Dar cel un gureaa 10 Şî cu şei vranşian Mi se şfatuiră Ca să .mi-1 omoare La apus di soari . Pi şei moldovean 15 Că are oi multe, Mîndri şi cornute Cai măi.învăţaţi. • Şi cîini măi bărbaţi. Aişi mai este, da am uitat eu cum vini, că 20 şiobanul bagă di samî cum o oaie tot behăia mereu şi el o întreabă: — Mioriţă laie Şi bălae ; De trii zîli-ncoaşi 25 Guriţa nu-ţi mşi taşi Ori iarba. nu-ţi plaşi Ori eşti bolnăvioară Mioriţă mioară ? şî aici ea îi răspundi: , 30 — Apa: îmi plaşi Şî mîncarea-pai plaşi Da cel ungurean; Şî cu cel vrănşean , Mi s-a pus la caii ,. 3 5 Ca sî ti omoari La apus di soari şi siobanul zîşi: - - De eşti năzdrăvană, Oiţă birsană, 40 Să-i spui să mă-ngroape în strunga de oi Sî hiu tot cu voi Şî la cap sî-mi pui Fluieraş de os Cari zîsi duios 45 Fluieraş de fag Să-mi cînte cu drag. Vîntul cînd o bati, Oile s-or strînji, Pi mini m-or plmji 50 Cu lacrimi di sînji. Iar dacă-i.zări •256 Şi ăi îrifîlni Măicuţî bătrînî Cu brîu di lînî 55 pi cîmp alergînd, Di mihi-ntrebînd' Şî la toţi zicînd: — Cini-â!' Cunoscut Şî Cine-a văzut 60 Mîndru 'ciobănel Tras printr-un inel; Mustăşioară lui; Schicu griului; Feţîşoătă lui: 1 6 5 Spiţeria' laptilui; Ochişorii liii: Mura cîmpului ; Perişoru lui': . • 70 Pana corbului. Să mi te-iidurii de ea Spuni-i cî rn-aiti însurat C-o fată de crai Pi-o gură de rai, C-am avut nuntaşi ;, 7 5 Şei doi păltinaşi ; Soarele şi, luna T* ; , Mi-a fiiiut' cununa. Culeasă de la Radu Coroi îri vîrstă dc 54 ani, cioban din comuna Năruja, — azi 10 ncy. 1968; 80 fecior din veci ciobani şi cate de mic copil a trăit pe lîngă stînă, cu ciobanii cei vechi. întrebat de unde o ştie, îmi spune: ,,— O ştiu de c;nd eram de 14 ani de la vestitul baciu Pif novei, unde am lucrat eu la stînă. Lui îi plăcea'tare mult să cînte 85 din fluier şi să cînte din gură Mioriţa aşa de duios că-ţi venea lăcrămi'pe fa-ţă cînd o asţultai. O cînta şi sara şi diifrine&ţa că-i plăcea". (1968), Năruza — Radu Coroi, 54. Negîrleştj MCCq^III ^a . Pe un vîrf de munte, Pe-un picror de plai, 257 Pe-o gură de rai într-o poieniţă, verde 5 Sînt trei ciobănei, Trei turme de oi Unu-i vrîncean (sic!) Unu-i muntean. Unu-i ungurean. 10 Cel ungur şî cel muntean S-au sfătuit, s-au vorbit:.. Să-l omoare La apus de soare Pe cel vrîncean 15 C-are oi mai multe şi cornute, Cu lăsaturi pe frunte, Ocheşele şî frumuşele. Iar oiţa cea bucălaie, Oiţa cea năzdrăvană, 20 De trei zile-ncoace T Gura nu-i mai tace... — Mioriţă laie, Oaie bucălaie, De trei zile încoace 25 Gura nu-ţi mâi tace; Ori eşti bolnă vioară, Scumpa mea mioară? Ori iarba nu-ţi place. Ori apa nu-ţi place, 30 Ori îţi faci de cap? — Stăpîne, stăpîne, Nu-s bolnăvioară: Apa îmi place,," Iarba îmi place; 35 Dar ciobanul cel muntean Şi cel ungurean , S-a- sfătuit să te omoare La apus jde soare, Că ai oi multe... 40 — Scumpa mea mioară. De a fi să mor, Să le spui lor: Să mă îngroape în dosul stînei, Să-mi aud cîinii; 45 La strunga oilor; Cînd oile s-or strînge. Pe mine m-or plînge... Să-mi puie la cap: Fluieraş de fag, 50 Că mult cîntă cu drag Să-mi puie fluieraş de soc. Căci mult cîntă cu foc; Fluieraş de os, Căci mult cîntă duios. 55 Mioriţă laie, năzdrăvană, De-i vedea o mamă bătrînă, Cu brîul de lînă, De-a plînge şi a-ntreba. Să le spui (sic!) că m-am însurat 60 Cu o mîndră mireasă, Mîndră crăiasă; Brazii şi paltinii Mi-au fost nunii; Brazii şi păltinaşii 65 Mi-au fost nuntaşii; Soarele şi luna Mi-au ţinut, cununa;-. Stelele mii Ne-au (sic!) fost preoţii... 70 Mioriţă laie, bucăîaie, N-ai văzut, n-ai auzit De un mîndru' ciobănel, Tras ca prin inel? Faţa lui: 7 5 Spuma laptelui; Ochii lui: Mura cîmpului; Perişoru lui: Pana corbului; 80 Mustăcioara lui : Spicul griului. — Ba am auzit, Şi chiar am şi văzut, , Că mi-a fost stăpîn: 8 5 Mamă bătrînă, Feciorul tău, Şi stăpînul meu, Ciobanul cel ungurean Şi cel muntean 90 S-a sfătuit, Şi s-a vorbit Să-l omoare 258 259 La apus de soare. L-a îngropat în dosul stînei, 95 Să-l păzească cîinii. , Şi la cap, i-a p,us: Fluieraş de fag, -Să cînte cu drag.;. Fluieraş de soc, ^ 100 Mult cîntă cu foc; Fluieraş de os, Că mult cîntă duios. . Vînţul, cînd p. bate, Ele pr, începe să cînte, 105 Oile s-or strînge, Şi vor începe a, plînge... (.1966), ^egîrţeştj,-ţIon Bâhnî, 39. MCCCX1V r -• Iată, se coboară' la vale Trei turme de oi, Cu trei ciobănei: : Unu-i moldovean;1 5 Altu-i ungurean Şi cu cel vrăncean........, Se vorbiră şi se sfătiiiră: Să mi-1 omoare pe vrăncean, C-are oi mai multe, io Mîndre şi cornute, Cai învăţaţi, '" Şi cîini mai bărbaţi... — Mioriţă'laie, bucălaic, De trei zile încoace 15 Gura nu-ţi mai tace, Iarba nu-ţi mai place; Ori eşti bolnăvioară, Drăguţă mioară ?... Le spune curat:; 20 Că m-am însurat Pe-o gură de plai, C-o fată de crai... Să le spui să mă-ngroape Tot pe aici, pe aproape: 25 în strunga d£ oi, , Să fiu tot cu voi. Sărmi piiftă lar-cap: ; Fluieraş de fag, Să-i, cînte codrului cu drag; 3.0 Fluieraş de os, Să.cint la oi duios... — Drăguţule; bace, Da-ţi oile încoace: în vale, în zăvoi, 35 Că este iarbă de noi,. Mai e şi umbră;de voi. .. Stăpîne, stăpîne, Chiamă-ţî şi un cîine: Un cîine frăţesc 40 Şi mai bărbătesc... „Mustăcioara lui: Spicul griului; Ochişorii lui: Mura cîmpului"... ' (1966}, Negîrieşti — Ion Tâftî, 45 MCCCX V ^45 . — Mioriţă laie. Laie, bucălaie, , ► De trei zile încqape Iarba nu-ţi mai, place; 5 Ce o fi Cu dumneta,. Dragă mioriţa mea Nu ştiu: iarba nu-ţi mai place, Ori ceva rău îţi face? Sau nu.ţi-e bine 10 Să mai fii cu mine? . — Drăguţul meu baciu, Dă-ţi oile-ncoace La negru zăvoi, Că-i iarbă de rvoi (sic!) 15 Şi umbră de noi. Stăpîne, stăpîne, i Cheamă-ţi chiar şi un cîine: Cela mai bîrsan (sic!) Şi mai năzdrăvan, 20 Căci la apus de soare Mi s-a vorbit să te omoare 260 261 Ciobanul moldovean Şi cu ardelean. — Drăguţa mea mioriţă, 25 Dacă eşti atît de năzdrăvană Cînd or veni să mă omoare, Să le spui, dragă, aşa: Să mă îngroape în strunguţa oilor, 30 în jocul mieilor. Şi la cap să-mi puie: Fluieraş de soc, Mult zice cu foc; Vîntul cînd de-a bate 35 Prin el a răzbate... Fluieraş de fag, Mult zică cu drag. Şi atunci mieii s-or strînge. Şi m-a plînge 40 Cu lacrimi de sînge. De-i vedea pe-icea-aşa O babă bătrînă, Cu brîul de lînă, Mergind, şi pe mine căutînd, 45 Şi de mine întrebînd: „N-aţi văzut pe-icea-aşa Un cioban tinerel? Mustăcioara lui: Spicul griului; 50 Feţişoara lui: Spuma laptelui; Ochişorii lui: Mura cîmpului; Perişorul lui: 55 Pana corbului"... Să-i spui, dragă, curat: Că eu m-am însurat în dosul stînei, Unde latră toţi cîinii ; 60 în strunga oilor, în jocul mieilor. La cap mi-a pus: F'luieraş de soc, Mult zice cu foc; 262 65 Fluieraş de fag, Mult zică cu drag. (1966), Negîrleştj — Cucoana Brînzoj, 52. MCCCXVI 244 Pe-un picior de plai. Pe-o gură de rai Se cobor la vale Trei turme de oi: 5 Unu, moldovean, Unu, unguT-ean ^ Şi unu, vrăncean. Iar cel ungurean Şi cu cel moldovean 10 Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră; s Ca să mi-1 omoare Pe cel; vrăncean/-Că-i mai 'ortoman, 15 C-are oi mai multe, Mîndre şi cornute, Cai mai învăţaţi, Şi cîini mai bărbaţi. — Mioriţă laie, ’ 20 Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace, Iarba nu-ţi ma* place; Ori eşti bolnăvioară, 25 Drăguţă mioară? — Stăpîne, stăpîne, Cheamă-ţi şi un cîne: Cel măi frăţesc, Şi -cel mai bărbătesc; 30 Pe la apus ele soare Vrea să ini te omoare Baciul moldovean, Cu cel ungurean. — Oiţă bîrsană, 35 De eşti năzdrăvană, Şi de-a fi să mor în cîmp de mohor, 263 Tu la cap să-mi pui: Fluieraş de soc, 40 Mult zice cu foc; Fluieraş de fag, Mult zice cu drag; Fluieraş de os, Mult zice duios. 45 Astea să-mi pui; Iar lor să le spui: Să mă îngroape în dosul stînii, Ca să mă plîngă cîinii. 50 Iar dac-ai zări Pe cîmp alergînd, Din ochi lăcrămînd Măicuţa bătrînă, Cu brîul de lină... 55 — Cine mi-a văzut Mîndru ciobănel? Feţişoara lui: Spuma laptelui; Mustăcioara lui: 60 Spicul griului; Perişorul lui: Pana corbului... — Tu, mioara mea, Să te înduri de ea, 65 Şi să-i spui curat: Că m-am însurat C-o fată frumoasă, A lumii miriasă... (1966), Negîrleştj — Ion Tâftî, 60. MCCCXVII Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai Iată, vine-n cale, Se coboară la vale 5 Trei turme de miei, Cu trei ciobănei: Unu-i moldovean, Unu-i ungurean, Şi unu-i vrăncean. 10 Iar cel ungurean Şi cu cel vrîncean Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră: Pe la apus de soare 15 Ca să mi-1 omoare Pe cel moldovean, Ca-i mai ort oman, Şi are oi mai multe Mîndre şi cornute, 20 Şi cai învăţaţi, Şi cîini mai bărbaţi. Dar cea mioriţă, Cu lînă plăviţă, De trei zile-ncoace 25 Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place. — Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace 30 Gura nu-ţi dă pace, Iarba nu-ţi mai place.. — Drăguţule bace, Dă-ţi oile-ncoace: La negru zăvoi, 35 Ca-i iarba de noi, Şi umbră de voi. Stăpîne, stăpîne, îţi cheamă şi-un cîine: Cel mai bărbătesc, 40 Şi cel mai frăţesc, Că la apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul ungurean Şi cu cel vrîncean. 45 — Oiţă bîrsană, Şi de-o fi să mor în cîmp de mohor, Să-i spui lui vrîncean Şi lui ungurean: 50 Să mă-ngroape Aici pe aproape: în strunga de oi, Să fiu tot cu voi; în dosul stînii, 264 265 55 Să-mi aud dinii... Fluieraş de soc, Mult zice cu foc; Fluieraş de os, Mult zice duios. 60 Asta să le-o spui; Iar la cap să-mi pui: Fluieraş de fag. Mult zice cu drag. Vîntul, cînd a bate, 63 Prin ele răzbate, (sic!) Oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge. Iar tu, de eu mor, 70 Să nu le spui lor. Să le spui curat: Că m-am însurat C-o mîndră crăiasă, A lumii miriasă; 75 Că la nunta mea A căzut o stea; Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa; Brazi şi păltinaşi 80 I-am avut nuntaşi; Preoţi: munţii mari; Păsări: lăutari; Păsărele: mii, Şi stele: făclii. 85 Iar dac-ăi zări, Dac-ăi întîlni Măicuţă bătrînă, Cu brîul de lînă, Din ochi lăcrămînd, 90 Pe toţi întrebînd, Şi la toţi zicînd: „Cine a cunoscut, Cine mi-a văzut Mîndrul ciobănel? 95 Feţişoara lui: Spuma laptelui; Mustăcioara lui: Spicul griului; Perişorul lui: 266 100 Pana corbului; Ochişorii lui: Mura cîmpului"... Tu, mioara mea, Să te-nduri de ea, 105 Şi spune-i curat: Că m-am însurat C-o fată de crai, Pe-o gură de rai. Iar la cea măicuţă HO Să nu spui, drăguţă, Că la nunta mea A căzut o stea; C-am avut nuntaşi Brazi şi păltinaşi; 115 Preoţi: munţii .mari; Păsări: lăutari; Păsărele: mii Si stele: făclii. > (1966), Negîrl6stj — Sînion Ungurjanu, 60. MCCCXVIII 24g Pe-un picior de plai, Pe o gură de rai Iată, vin prin cale, Se coboară în vale 5 Trei turme de oi, Cu trei ciobănei: Unu-i moldovean, Unu-i ungurean, Şi unu-i vrăncean. io Mări, se vorbiră, Şi se sfătuiră: Că pe la' apus de soare Ca să mi-1 omoare Pe cel moldovean, 15 Că-i mai ortoman, Şi are oi mai multe, Mîndre şi cornute, Şi cai învăţaţi, Şi cîini mai bărbaţi. 267 20 Dar cea mioriţă, Cu lîna plăviţă, De trei zile încoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place... 25 — Ori eşti bolnăvioară, Mioriţă, mioară? — Drăguliţă baciu, Dă-ţi oile-ncoace: La verde zăvoi, 30 Că-i iarbă de voi (sic!) Şi umbră de noi. Stăpîne, stăpîne, Mai cheamă-ţi şi-un cîine: Pe cel mai frăţesc; 35 Că pe la apus de soare Vrea ca şă mi te omoare Baciul ungurean Şi cu cel vrăncean. — Oiţă bîrsană, 40 De eşti năzdrăvană, Şi de-oi fi să mor în cîmp de mohor, Să-i spui celui ungurean Şi celui vrăncean... 45 Şi să mă îngroape Aici, pe aproape: în dosul stînii, Să mi-aud cîinii. Şi să-i pui la cap... să-mi pui. 50 Fluieraş de os, Mult cîntă duios; Fluieraş de fag, Mult cîntă cu drag; Fluieraş de soc, 55 Mult cîntă cu foc. Vîntul, cînd va bate, Prin ele răzbate, Oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge 60 Cu lacrimi de sînge. Şi dac-ai zări, Dac-ai întîlni Pe cea măicuţă Pe cîmp alergînd, 268 65 Din gură întrebînd: „N-aţi văzut un ciobănaş? Feţişoara lui: Spuma laptelui; Ochişorii lui: 70 Mura cîmpului; Perişorul lui: Pana corbului"... Da să-i spui curat: Că s-a însurat 75 C-o fată de crai, Pe-o gură de rai; C-a avut nuntaşi Brazi şi păltinaşi; Preoţi: munţii mari; 80 Păsări: lăutari... Căci la nunta mea A căzut o stea... (1966), Negîrleştj — Marja Bâbiş, 63* MCCCXIX 217 — Mioriţă laie, Laie, bucălaie... Pe un deal cobora odată Trei mii de oi, 5 Cu trei ciobănei. Unul dintre ei A fost mai bogat, C-a avut oi mai multe, Mîndre şi cornute, 10 Şi cai învăţaţi, Şi cîini mai bărbaţi. Dar pe la apus de soare A vrut să-l omoare Pe cel vrăncean, 15 C-are mioarele: Cîte pietricele; Şi mioare: Cîte pietre-n vale. Iar o lăiţă, 20 Cu lîna plăviţă, Tot zbiera pe lîngă stînă; Nici nu bea, nici nu mînca, 269 î Cu ochiul după stăpînul ei se uita. — Oiţă, lăiţă, bucălaie, 25 De trei zile-ncoace Iarba nu-ţi mai place, Gura nu-ţi mai tace; Ori eşti bolnăvioară, Drăguţă mioară? 30 — Nu sînt bolnăvioară Dar sînt jignită-n suflet: Că vor să te omoare La apus de soare. — Drăguţa mea oiţă, 35 Dac-o fi să mor, Să mă îngroape în strunga cu oi, Să fiu tot cu voi; în strunga stînii, Să mi-aud cîinii. 40 Şi la cap să-mi puneţi, ca mîngîiere: Fluieraş de fag, Să-mi cînte cu drag; Fluieraş de soc, Să-mi zică cu foc. 45 Şi dac-o fi, Să nu-i spui (sic!) la drăguţele mele oiţe c-am murit; Să le spuneţi că m-am însurat C-o fată de împărat; Brazi şi păltinaşi 50 I-am avut nuntaşi; Nuni mari: munţii mari; Brazii mari i-am avut lăutari; Stele: făclii; Păsări: mii şi mii. 55 Nici mamei mele să nu-i spui c-am murit, Că se duce plîngînd Şi mă plînge la mormînt. Că ea o să se bucure de mine că sînt la oi, 60 Şi-o să zică aşa: „Tare-i bine cînd sînt doi!" Adică maică-sa era cu el. (februar, 1968), Negîrl6ştj — Ion leşânu, 66. 270 MCCCXX Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată, vine-n cale. Se coboară-n vale 5 Trei turme de oi, Cu trei ciobănei: Unu-i moldovean, Unu-i ungurean Şi unu-i vrîncean (sic!) 10 Iar cel moldovean Şi cu cel vrîncean (sic!) Mări, s-a vorbit Şi s-a sfătuit: Pe la apus de soare 15 Ca să mi-1 omoare Pe cel ungurean, Că-i-mai ortoman, Şi are oi mai multe, Mîndre şi cornute, 20 Şi cai învăţaţi, Şi cîini mai bărbaţi. Iar cea mioriţă, Cu lîna plăviţă, De trei zile-ncoace 25 Gura nu-i mai tace. — Mioriţă, mioară, Ori eşti bolnăvioară, Mioriţă, mioară? Ori iarba nu-ţi place, 30 Ori apa, că-i rece? — Stăpîne, stăpîne, Şi apa că-mi place, Şi iarba că-mi place ; Dă-ţi oile-ncoace: 35 La verde zăvoi, Că-i iarbă de oi, Şi umbră de noi. Stăpîne, stăpîne, Mai cheamă-ţi şi-un cîine 40 Pe cel bărbătesc, Pe cel mai frăţesc; Că, mări, s-a vorbit, 271 45 50 55 60 65 70 75 80 85 Şi s-a sfătuit Baciul moldovean Şi cu cel vrăncean: Pe la apus de soare Să mi te omoare. — Oiţă bîrsană, De eşti năzdrăvană, Şi de-o fi să mor La verde zăvoi, în cîmp cu mohor, Să-i spui lui vrănceanu Şi lui moldoveanu: Ca să mă îngroape Aici, pe aproape: în strunga de oi, Să fiu tot cu voi; în dosul stînei, Să-mi aud cîinii. Iar la cap să-mi pui;... Gluguliţa mea în vîrful parului, în glugă să-mi pui: Fluieraş de os, Mult zice.duios; Fluieraş de fag, Mult zice cu drag; Fluieraş de soc. Mult zice cu foc. Vîntul, cînd a bate, Prin ele-a răzbate... Iar dac-ai zări, Dac-ai întîlni Măicuţă bătrînă, C-un caier de lînă, Din ochi lăcrămînd, Din gură-ntrebînd: „Cine mi-a văzut, Cine-a întîlnit Mîndru ciobănel Tras printr-un inel? Feţişoara lui: Spuma laptelui; Mustăcioara lui: Spicul griului; Ochişorii lui: Două mure coapte — Coapte la răcoare, 90 Neatinse de soare; Coapte, la pămînt, Neatinse de vînt"... Tu, mioara mea, Să te-nduri de ea, 95 Şi să-i spui curat: Că m-am însurat C-o mîndră crăiasă, A lumii mireasă; Şi la nunta mea îoo A căzut o stea; Soarele şi luna Mi-a ţinut cununa; Brazi şi păltinaşi I-am avut nuntaşi; 105 Preoţi: munţii mari; Paseri: lăutari Iar la cea măicuţă Să nu-i spui, drăguţă, Ca la nunta mea 110 A căzut o stea; C-am avut nuntaşi Brazi şi păltinaşi; Păsărele: mii Şi stele: făclii. 115 Să te-nduri de ea Şi să-i spui curat: Că m-am însurat C-o mîndră crăiasă, A lumii mireasă... (3.1.1968), iN’egîrleşti — Aricuţa Tâftî, 74. MCCCXXI 248 Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai Iată, vin în cale, Se cobor la vale 5 Trei turme de oi. Cu trei ciobănei: Unu-i moldovean, Unu-i ungurean, Şi unu-i vrăncean. •272 273 io Iar cel ungurean Şi cu cel vrăncean Mări.ei se vorbiră, Şi se sfătuiră: Pe l-apus de soare 15 Ca să mi-1 omoare Pe cel moldovean, Că-i mai ortoman, Şi are oi multe, Multe şi comute. 20 Dar cea mioriţă, Cu lîna plăviţă, De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place. 25 — Mioriţă laie, Laie, bucălaie. De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace, Iarba nu-ţi mai place; 30 Ori eşti bolnăvioară, Drăguţă mioară? — Drăguţule bace, Dă-ţi oile-ncoace: La negru zăvoi, 35 Că-i iarbă de noi Şi umbră de voi. Stăpîne, stăpîne, îţi chemă şi-un cîine Cel mai bărbătesc, 40 Că l-apus de soare Vrea să mi te-omoare Baciul ungurean Şi cu cel vrăncean. — Oiţă bîrsană, 45 De eşti năzdrăvană, Şi de-o fi să mor. Tu să le spui lor: Ca să mă îngroape Aicea, pe-aproape: 50 în strunga de oi, Să fiu tot cu voi. Asta să le spui; Dar la cap să-mi pui: Fluieraş de fag, 55 Mult zice cu drag; Fluieraş de os, Mult zice duios. Vîntul, cînd a bate, Prin ele-a răzbate, 60 Oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge... Dar tu de omor Să nu le spui lor; Să le spui curat: 65 Că m-am însurat C-o mîndră crăiasă, A lumii mireasă; Că la nunta mea A căzut o stea; 70 Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa; Brazi şi păltinaşi I-am avut nuntaşi... Iar de-i întîlni 7 5 Măicuţă bătrînă Cu biciul (sic!) de lîna, Din ochi lăcrămînd, Pe cîmpi alergînd, Şi la toţi zicînd: 80 „Cine mi-a văzut, Cine-a cunoscut Mîndru ciobănel, Tras ca prin inel? Feţişoara lui: 85 Spuma laptelui; Mustăcioara lui: Spicul griului; Perişorul lui: Pana corbului; 90 Ochişorii lui: Mura cîmpului" ... Tu, mioara mea, Să te-nduri de ea, Şi spune curat: 95 Că m-am însurat C-o fată de crai. Pe-o gură de rai. (1966), Negîrl6stj — Stânca Păun, 76. 274 275 Tiilnisi Cînticu n’ioari1 MCCCXXII 249 Frunzî ş’un susai, Pi pisi’or di plai, Pi gurî di rai Mi sî coboarî 5 Di trii si’obănei Cu trii turmi di oi: Unu-i săs'elian, Unu-i moldovian, Unu-i ungurian. 10 As’eia s-a vorbit, As’el săs’elian Cu-as’el ungurian, Ca sî mi-1 omoari Pi-as’el moldovian; 15 Ari oi măi mulţi: Mulţi şî cărunţi, Da-s măi mulţi s’iuti; Cai niînvăţaţ Şî cîni ca bărbaţ. 20 Ii mi s’a vorbit Ca sî sî coboari Colia'ntr’o vîls’ia, Rapuin' viaţa. Dar o mioriţî lai, 25 Lai, bucălai, Ia cî n’i-a rămas Tot pi urmî, urmî; Ia hojma zg’era, în oi nu s’amesteca, 30 Moldovianu cî zîs'ia: — Mioriţî lai, Lai, bucălai, 1 Pe cît vom putea, vom reda varianta în graiul localnicilor: s' — sunetul intermediar între c şi s (notat în toate textele de faţă: ; n’ — gn francez (idem, H); g' = ghi, reprezentînd pe b alterat notat în textele de pînă acum: ghi); ph' = p palatalizat; k = chi, eprezentînd pe p palatalizat; z' = sunetul intermediar între j i z (notat în celelalte texte de faţă: z). 276 Di trii zîli’ncoas’i Gura nu-ţ măi tas’i; 35 Lupk’i ti-ar mînca, Furu ti-ar fura". Mioara cî-m' zîs’ia: — Stăpîni, stăpîni, Nu mă blăstăma, 40 Cî nu-i vina mia ; Cî ii s’a vorg'it Di doi s’iobănei, As’el săs’elian Şî cu ungurianu, 45 Ca sî n’i ti omoari, Cî ai oi măi mulţi, Mulţi şî cărunţi, Da-s măi mulţi s’iuti; Cai niînvăţaţ, 50 Galbini niskimbaţ Şî cîni ca bărbaţ; Sî ni ti îugroapi Tot în dosu stînii Uni zac toţ cîni. 55 Moldovianu s’i-m’ zîs’ia? Din oki lăcrăma, Di la inimî ofta, Din gurî-m zîs’ia: — Mioriţî lai, 60 Ai fost năzdrăvanî: Dumnezău ţ-a dat, Di păgîni mă scak'i. Ii n’i s’a vorbit Şî s-a sfătuit 65 Ca sî mă omoari. Di m-a omorî, Da tu ca sî-i spui Ca sî nu mă-ngroapi Tot în dosu stînii 70 Uni-m’ zac toţ cîni; Şî sî mă’ngroapi în z’iocu n'eilor îm bătaia oilor; Olili s’or strînz’i, 75 Pi mini m-or plînz’i, Cu lăcrîn'i di sînz’i. Şî mămuca mia 277 Pi mini m’ar afla, Voi ca sî-i spuniţ 80 Cî ieu c-am avut în loc di lăutari Tot brazî s’ii mari; As’eli păsăreli, Douî rînduneli, 8 5 Fii suroriii meii. (1929), Tulniâi — Culaj[ Stansju, 53. CÎNTICU MIORIŢII cules în munţii Vrancei de la lăutarul Vasile Botiţă din satul Tulncii — judeţul Purtna 1919, iulie. Petru Caraman, Verdi şi-un susai, Pi kisior di plaiu, La gurî di raiu, Coboarî-mi, coboarî, 5 Turmi di mioarî Şî turmi di mei Cu trii siobănei: Unu-i moldovean, Unu-i ungurean 10 Şî altu-i mocan. Iar Cel ungurean Şî cu sel mocan I că să vorghia Şî să sfătuia 15 Ca să rni-1 omoari Sîmbătî-n disarî, Pin sfinţit di soari, Pi sel ghiet sioban Basiu moldovean... 20 Că-mi are oi mulţi, Mulţi şî cornuţi Şî cai ni-nvăţaţi Şî dulăi bărbaţi... Da-n se turmuliţî, 25 Mi-esti-o mioriţî. La lînî plăviţî. E că-mi auza 278 Şî e că-mi zghera Şî să văita. 30 BaCiu rfii-o-ntreba Şî mi-o dizifiierda: — Mioriţî lai, Lai, bucălai, La lînî ţîgai, 35 Di trii dzîli-ncoaCi, Guriţa nu-ţ taCi, A be nu-ţ să faâi, Iarba nu-ţ mai plaăi. Iarba di pi cîmp, 40 Sarea din burduf, Apa din uluc. Drăguţă mioară, Tu-mi eşti bolnăvioară? Sau di cap îţ fas 45 Di nu vrei să-mi tas! Ori di capu tău, Ori di capu mieu! — „Stăpîni, stăpîni, Stăpînaş ca tini 50 N-oiu mai găsî-n lumi... Da mia că-mi plasi Iarba di pi cîmp, Sarea din burduf, Apa din uluc! 55 Da mia nu-mi plasi O vorbă di-asară Şî di-alaltasară.. . Stăpîni, stăpîni, Stăpînaşu meu, 60 Dat di Dumnedzeu, Nu mă blăstăma, Sîmbăta sara, Că nu-i vina mea! Că dacă nu tac, 65 îou di cap nu-mi fac! Nu-i di capu meu, Şî-i di capu tău.... Că sei doi siobani, Toţ îs veri primari, 70 I că s-o vorghit Şî s-o sfătuit Să mi ti omoari 279 Sîmbătî-n disarî, Pin sfinţit di soari, 75 Că ai oi mai mulţi, Tot ţîgăi comuti. Da mai mult ciuţi Şî boi ni-nziugaţ, Galbini nischimbaţ 80 Şî cai ni-nvăţaţ Şî dulăi bărbaţ... Iar §ei doi siobani, Toţ îs veri primari, Groapî vor să-ţ sapi 8 5 Ca să mi ti-ngroapi Tocma-n dosu stînii Undi mi-ş zac cînii! Basiu moldovean, Fisior di vrănsian. 90 Mioara-ş chiema Şî mi-o dizmierda: Ş-aşa mi-i grăia: — „Mioriţî lai. Lai, bucălai, 95 La lînă ţîgai, Dac-a hi să mor, Tu spuni-li lor Ca i-oiu blăstăma Şî s-or legăna 100 Ca frunza toamna, Di m-or îngropa Tocma-n dosu stînii, Undi mi-ş zac cînii! Da i să mă-ngroapi 105 Pi-aisia pi-aproapi, 'N strunga oilor, 'N ziocu mieilor! Gluguliţa mea I mi-or aşădza 110 Pîndzî pi obraz, Moarti cu năcaz! Aşa să li spui Şî la cap să-m’ pui, în sel păltior, 115 Nant şî gălbior, Fluieraş di soc, Mult cînti cu foc; Fluieraş di fag, Mult cîntî cu drag; 120 Fluieraş di os, Cu viersu duios. Vîntu cînd a bati, Pin eli-a răzbaţi, Fluierili-or dzîsi, 125 Oili s-or strînzi, Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîmi di sînzi... Pi dealu sel mari, Merg oili tari; 130 Iar pi dealu lung, Oili să duc, Cu sei doi siobani, âei doi veri primari... Basiu moldovean, 135 Fisior di vrănsian, Turma mi-şi mîna, Inima-i plînzia! Iei mi să silia Di mi-i aziunzia 140 Şî S-alătura, T urmi-mpreuna, La siobani strîga, Sara bunî da... Da i si-m făsia? 145 Mult nu-mi aştepta, Că mi-1 dobora Şî mi-1 omora! Da un'l-îngropa ? Tocma-n dosu stînii, 150 Undi-mi latrî cînii!... Pi coasta di plaiu, La gurî di raiu, Coboarî—mi, coboarî, Turmi di mioarî, 155 Cu sei doi Ciobani, Sei doi veri primari — Basiul ungurean Şî basiu mocan... Oili-nturna, 160 Chiot chiuia, Codrii răsuna... 280 281 Pişti plaiu zăria, în drum mi-ntîlnia D-o maicî bătrînî, 165 Cu brîu di cărfiilî, Cun caier di lînî. Din minî-ndruga, Din gurî-ntreba, Din ochi lăcrăma: 160 — „Ia voi doi siobani, Ia voi veri primari, Voi nu mi-aţ vădzut, Nu mi-aţ cunoscut D-un voinic pogan, 175 D-un negru sioban, Negru şî bogat, Tutulor li-i drag? Cîn’ coboarî’n sat, Di cîni i-apărat, 180 La masî-nghiat; Cîn’ călătoreşti, Gazdî tot găsăşti...?!“ — „Măicuţî bătrînî, Cu brîu di cămilî, ' 185 Şî di l-am vădzut, Nu l-am cunoscut." Ea dac-audza, Rău mi să-ntrista, Rău mi să siudia. 190 Gîndia si-m’ gîndia Şî să răsgîndia Şî iar i-ntreba: — „Ia voi doi siobani, Voi doi veri primari, 195 Poati mi-aţ vădzut Şî mi-aţ cunoscut âiobănaş strein, Băgat la stăpân, Strein şî sărac, 200 La nimi nu-i drag? Cîn’ coboarî-n sat, Di cîni mi-i lătrat, Radz’mă gardurili, Curgu’i lăcrîmili? 205 Strein şî sărac Ca măru la drum: Ciţ călătoresc, Mi-1 zburăturesc, Crenzi îi polignesc, 210 Tulkioara-i plînzi Cu lăcrîmi di sînzi, Sînt Ilii-m’ vini Şî-m' pati ruşîni... !?" Da sei doi siobani, 215 âei doi veri primari, I să sfătuia, Tainî-mi tăinuia Şî iar răspundia: — „Măicuţî bătrînî, 220 Cu brîu di cărftilî, Şî di l-am vădzut, Nu l-am cunoscut." Dar un strungăraş, Din fluier doinaş, 225 Milî-i să făsia, Urma rămînia. Măicuţa-1 videa înspri iei dzoria, Din ochi lăcrăma 230 Şî mi-1 întreba: — „Mic di strungăraş, Din fluier doinaş, Pi-undi-ai strungărit, Nu mi-ai întîlnit, 235 Tînăr siobănei, Tras ca pin inel? Obrăzoru lui, Faţa caşului; Cosîsioara lui, 240 Pana corbului; Mustăsioara lui, Skicul ordzului; Ochişorii lui, Mura cîmpului, 245 Coaptî la răcoari, Neatinsî di soari; Coaptî la pămînt, Neatinsă di vînt... !?' Micu strungăraş, 250 Din fluier doinaş, Dreapta săruta, 282 283 Plînsu-1 podidea, Din gurî-m' grăia: — „Ba iou l-am vădzut 2 55 Şî l-am cunoscut! Da, maico bătrînî, Cu brîu di cămilî, Tu nu-1 căina, Niş nu-1 mai căta, 260 Niş nu-1 aştepta... Că iei s-o-nsurat Şî l-o cununat Soari şî cu lunî, Munţii dimpreunî: 2 65 Soarili-n sfinţit, Luna-n răsărit!" NOTE CRITICE text. MCLVI Nota critică 141 (comuna Reghin, satul Zghfdburi — Mdrij[a Gălă-fdnu, 70) Text. are dialogul la început, rînduit după planul vrăncean (1—13); apoi redusa contaminare cu modelul literar („BaCjul ungu-rjanu/Şî cu ăel vrănlianu"; 15—16). Urmează o contradicţie: „stă-pinu" cere ca unul dintre tăinuitori să-l îngroape cînd „îfi stîna di oi", cînd „din dosu stînij\Jni-fi zac şî cîni". Dorinţa ajunge absurdă: să nu-1 îngroape cumva vreun tăinuitor; şi nici mioriţa; ci numai „Cln(i)li âel măi îndrăzneţ/Şî măj bărbăţăl" (30—33). Sensul acestuia antipodic îi urmează două versuri absolut prozaice („Fluieraşu Aeu sel fluieraş/ Sî ni-1 pui-n iei păltior âş; 34—35), înşirate mecanic din nevoia rimei artificiale, pentru care se nimereşte un hibrid lexical imposibil: păltiorâş, în loc de formele locale păltinaş (cf. „vîrf di păltinaş"; Ţinut. Vrane., I2, 382 XLVII 28; MCLXVII 38; MCLXXII 38), ori păltior („vîrf di păltiâr"; MCLXXVIII 20). text. MCLVII, MCLVIII Nota critică 142 (comuna Reghin, satul Vdlia-Milcovului — Igana Vldjcu, 71) în experiment text. MCLIX a fost notat la o oră după MCLVII; Var. reprezintă un gen aparte al baladei în zona etnografiei a Vrancei: tipul Văii-Milcovului. Vom vedea din ce motive de fond. Textele au în dezvoltarea temelor planul unitar datorită bunei memorii prin care bătrînă a putut reproduce exact — în MCLVIII — 74. versuri din text. anterior (1—4, 6— 12, 18 — 29, 32 — 47, 51—86; cf. A. 6- 10, 18-29, 30-45, 47-86), adăugind 8 versuri (5, 13- 17, 30 — 31) şi repetînd numai două: „Pi Tutova-n sus/Multi oi s-a dus " (cf. B. 49—50 cu A. 53 —54). Acestea, privite statistic, sînt rare în texte: mai apar în Colâcu (Ţinut. Vrane., I2, 329 VIII 81 — 82). Menţionăm că în 1931 N. Iorga — vorbind despre monografia Ţinutul Vrancei (I, 193 ) — a atras atenţia asupra ambelor versuri 287 interpolate, care, probabil, i-au sugerat transhumanţa locali spre podişul moldovean (Revista istorică, XVII, nr. 1 — 2, p. 55). Care este valoarea fondului poetic din variantă? Faţă de text. Alecsandri se clarifică un echivoc: în Vrancea stîna la munte nu se poate aşeza „In cîmp de mohor", ci numai pe-un plai unde ortografia exclude „cîmpul de mohor". în al doilea rînd, topografia şi planul stînii refuză partea principală a testamentului: ciobanul nu putea fi înmormîntat „în strunga de oi", şi totodată „In dosul stînii"; ci ori în strungă (loc îngrădit din spatele stînii unde stau oile, cînd vin de la păşune, pînă la mulsoare), ori în „bătătura stînii" (loc îngrădit în faţa stînii unde se odihnesc oile după mulsoare). Var. de faţă clarifică în parte dubiul: cei „doj sjobănaş" îl vor îngropa ,,To(t) din dosu stîni/Uni zac [cuvînt inexpresiv!] şi cîni" (A.B. 24— —26). Stăpînul (în text. A. vers. 13— 14; B. 8 — 9, cu accentul stâpîni-stăpînaş, nefolosit în graiul local) spune însă mioriţei să-l dezgroape de-acolo, mutîndu-1 „Îîi strunga oilor,/îfi fjocu âeilor,/ în zburdu nigarilor" (A. 30 — 34; B. 32—36). Se înlătură astfel in ambele var. prozaismul din vers. A. 26; B. 25). O var. din Nereju schimbă însă locul: „Pi stăpînu sî iii-1 îă-gropaţ/Tot în faţa stînii,/în ijocu neilor" (Ţinut. Vrane., Ia, 349 XXIV 60 — 63). Acelaşi loc îl indică şi două var. din Răjuf (Rdghiu): „Daci m-a omorî,/Sî mă-figroapi-j? faţa stîni,. ./în gura struţi ii," (MCLXX 16 — 19; informatoarea octogenară accentuiază: „Jel n-a zîs sî-1 îngroapi-n dosu st ini."; cf. şi var. MCLXXI 25 — 26 „Sî mă-ngroapi-# faţa stîni,j în ijocu neilor). Acum viziunea apare esenţial schimbată. Tot în privinţa conţinutului se remarcă adausul unei grup« de pase versuri care conturează mai plastic portretul ciobanului (A. 61 — 66; B. 65 — 70; „Okişori lui:/Douî muri CQapti'/CQapti la pămînt./Njatifisî di vînt; Coaptî la răcoari./Njatifisî di sţ>ari-") Ne întrebăm dacă nu fac parte cumva din fondul păstoresc vrăncean. în 1906 au fost notate într-o var. din Găieşti (Candrea-Densusianu-Sperantia, Graiul nostru, I, 282 text. XII 11—17). Le aflăm, In 1910, pe valea Teleajenului (A. Fochi, l.c., 1061 CXIV 108—114); în 1926 (republ. 1961) în Oltenia (ibid., 728 CCCXXXVI 53-63; 733 CCCXLII 49-51; 736 CCCXLVI 104-108, 133-137); in 1955 apar în Ardeal (ibid., 708 CCCI 64 — 69); iar mai înainte, tot acolo, circulau în colinde (cf. Ov. Densusianu, Vieaţa păstor., H, 85, 86 Nota 1). Cercetarea statistică dovedeşte însă că acest corp de imagini apare mai frecvent în textele vrăncene. în cîteva imaginile se găsesc amplificate şi ceva mai expresive ca în cazul de faţă. Evident că în materialul întreg actual se întîlnesc şi alte figuri plastice de stil (marcate în notele critice). însă acestea, din textele la care ne referim, par să fi preocupat îndeosebi spiritul creator local. Merită astfel cercetarea statistică. în acest 288 scop vom începe cu materialul publicat în 1930, urmînd textele din colecţia de faţă. In prealabil precizăm că între anii 1925—1928 imaginile se întîlnesc în 15 texte din cele 91 culese în şapte sate. Iar în anii 1965, 1967, 1968 apar în 17 texte aflate din 11 sate (numărul global al textelor: 403). în prima perioadă de anchetă satele cu circulaţie remarcabilă erau: Păuleşti, Spine şti, Văstf, Nistore'şti şi cătunul Hăuleşca. în perioada a doua rămîn Nistore'şti, Păuleşti şj Văsîj, adăugîndu-se Paltin şi Re ghiu. Aşadar starea generală în circulaţia imaginilor în discuţie a scăzut în ţinut între anii 1928 — -1968. Indicăm textele în ordinea cifrării lor. în voi. din 1930 (republ., 1969, Ţinut. Vrane., I2, 315—458) materialul este acesta: pag. 332 X 58-61; p. 364 XXXV 99- 106; p. 371 XXXIX 45-48; p. 373 XLII 63-66; p. 379 XLVI 121-129; p. 383 XLVIII 50-55; p. 394 LIII 67-68; p. 404 LVII 45-48; p. 407 LIX 84-89; p. 422 LXVIII 105-112; p. 425 LXIX 52-57; p. 433 LXXIII 37- 40; p. 440 LXXVI 77-80; p. 442 LXXVII 39-42; p. 443 LXXVIII 55-58. Prezentăm starea materialului actual: text. CMXLIX 85 — 90; MXIII 66-71; MXXXIII 50-55; MXLII 92-97; MLVI 92-96; MXCIII 84-87; MCI 36-41; MCXVIII 56-61; MCXIX 43-48; MCXXXII 50 - 55; MCXXXIX 47 - 52; MCXLI 34-39; MCLXVI 41-44; MCLXXXIV 36-39; MCCXL-MCCXLI 51-55; MCCLXIX 99-104; MCCLXXII 58-61. Am făcut asemenea cercetare pentru a verifica un principiu denumit de noi, în 1930, dinamica folclorică (Ţinut. Vrane., I, p. CV „Introducere"). Acesta e ca o lege constantă pentru psihologia creaţiei poetice populare. Arată anume că în domeniul folclorului o capodoperă poetică — aparţinînd întregului spaţiu geografic etnoistoric al unui popor — trăieşte mult mai intens într-o anume regiune etnografică. Pe cînd în celelalte ţinuturi ea circulă sporadic, trăieşte mai izolată decît alte specii poetice, fiind şi mai simplificată, ori puternic degradată în resturi inexpresive (noi considerăm astfel Mioriţa-colind în Ardeal) — sau chiar dispărută din circuitul folcloric general. Uneori o întîlneşti contaminată cu motive lirice hibride, sau cu versuri rătăcitoare din baladele repertoriului lăutăresc (Fenomenul acesta destructor apare astăzi şi în Vrancea, însă foarte rar; v. text. CMXXVII Nota crit. 4; este datorită unor cauze psihologice şi sociale cu totul precare). Dar o capodoperă poetică tipică nu e numai vers prozodic, ci şi melodie de artă. Estetica folclorului general admite astăzi — se ştie — că un produs poetic popular de excepţie (de pildă. Mioriţa) există, de la originea sa, îngemănat cu melodia lui proprie cu care el s-a plăsmuit simultan într-un ţinut etnografic 289 (v. şi lucrarea Reflexiuni cîntec-vers. popular, 1946, p. 107—114, 129, 142). Pornind de aici, motivul a circulat fără. să.-şi modifice miezul poetic propriu, şi nici să-şi altereze structura melodică fundamentală. Fiindcă el a fost mereu cîntat, iar nu recitat. Textul de artă şi melodia cea mai expresivă a Mioriţei s-au structurat într-un peisaj de excepţională măreţie naturală şi într-un mediu etnografic în care sinergia geniului poetic popular primitiv a fost unică (Acesta este fenomenul caracteristic al etnopsihologiei poporului român). Mediul plăsmuirii originare de artă credem că a fost lumea păstoritului vrăncean. Iar cadrul geografic erau plaiurile munţilor Vrancei, al căror pitoresc depăşeşte — după prozatorul ardelean Ioan Slavici — frumuseţile munţilor din Transilvania şi Muntenia (Opere, IX, 1978 Minerva, p. 857, 869 — 870, 872, 874). Din acest centru genetic vital, Mioriţa credem că a peregrinat prin transhumantă şi prin celelalte moduri de răspîndire folclorică, ajungînd chiar la popoarele vecine (Jugoslavia, Ungaria). Concluzia firească: un motiv poetic popular esenţial, ca „Mioriţa" — plăsmuit artistic timp de cel puţin patru secole prin geniul no'stru popular configuraţi’; — trebuie să fie localizat pe un atlas folcloric, într-o clară şi obiectivă recunoaştere a ţinutului unde el circulă şi astăzi intensiv în incomparabilă melodie cu text. Toate elementele de bază ce le cuprinde capodopera sînt asimilate organic în etape istorice îndelungi. Este de altfel şi cazul corpului de imagini din text. MCLVII—MCLVIII ce ne preocupă aici. în privinţa provenienţei, se vede că var. cuprinde fondul păstoresc din Vrancea începînd cu dialogul caracteristic (B. 1 — 7), la care se adaugă o imagine destul de expresivă (A.35 —39; B. 37 — 41). Putem include în fondul păstoresc etnografic şi A. 16—20, în care tăinuitorii nu sînt specificaţi regional („Cî ai doj ăjobănaş:/La apus di soari/Sî ni ti omoari,": cf. B. 18—20). Urmele var. Alecsandri se găsesc răspîndite în ambele texte, dar prelucrate (B. 19—23, 61—71,72—85). Contaminarea lor cu materialul local se explică prin frecvenţa generală a textului clasic în toată zona etnografică a Vrancei (în condiţiile detaliate de notele crit.). A treia categorie de versuri provine din prelucrarea lăutărească locală. Iată, de pildă, o grupă de trei versuri cu sensul destul de vag, aproape obscur: „ — Stăpîni, stăpîni,/ Stăpînâş ca tini:/Pi nimnia cu ghini." (B. 8—10). Ea rămîne cu totul vagă într-un text lăutăresc (din 1927), tot din Re'ghiu („Stăpîni, stăpîni,/Stăpînâş ca tini,"; Ţimt. Vrane., I, 415 LXIV 19—20 290 într-o var. din Păltin imaginea e însă clară („Stăpîni, stăpîni/, Stăpînâş ca tini/N-oj măj găsî-n lumi."; MCXXXIII 28—30). Iarăşi din Paltin, patru versuri amplifică, în repetiţie, imaginea („Stăpîni, stăpîni,/Cît oj trăi-n lumi/Stăpînâş ca tini/N-oj găsî în lumi."; MCXXXII 32—35). Iar într-o var. din Reghiu imaginea apare mai concisă. („âjobăna:ş ca tini/Nu-j în drâga lumi!"; MCLXI 8-9). Grupa amintită de versuri (B. 8—10) se explică prin contactul informatoarei cu lăutarii locali. Aceştia au prins-o de la cei din Muntenia, de unde versurile acestea lăutăreşti au ajuns în Oltenia; iar de aici au trecut Dunărea în Craina Jugoslavia (Fochi, l.c., 986 DCXCIII 73—75 „Stăpîne, stăpîne,/Bas stăpîn ca tine/Nu se află-n lume"; text cules în 1943). în 1956 grupa rătăcitoare se mai afla într-o var. din Nereju (ibid, 824 CDXXXVII 30-31, 59-60 „Stăpînâş ca tine/ N-oi mai găsî-n lume.“). Urmează alte trei versuri în legătură tot cu prelucrarea lăutarilor: „Da vorba di-asârî/Şî di-alal-tîsarî/Aseia nu-m' plasi; " MCLVIII 15— 17). Este iar o grupă tipică de versuri rătăcitoare în materialul lăutăresc provenit din zona Vâii-Milcovului, şi aflat în Reghiu, în 1927. Iată echivalenţa versurilor acestora: „Ba nija nu-nj plasi/Vorba âia di-asârî/Şî dj-alatî-sâri " (Ţinut. Vrane., I2, 414 LXIII 28 — 30; cf. aceeaşi grupă exactă, ibid., 413 LXII 17-19; 415 LXIV 10-12).- Ea se întîl-neşte numai o dată în Andreiaşu (CMXX 36—38; informatorul este fiul bătrînei de faţă). Circulă şi în alte texte din Reghiu („Nija ăi nu-m plaii?/Vorba sia dj-asârî/Şî dj-alaltasârî; MCLXXV 11—13; MCLXXVI 11—13; ambele texte notate de la acelaşi lăutar; „Da nu-m' plasi/Vorba âja di-asârî/Şî cu sia di-alaltasârî."; MCLXXVII 11-13). Se adaugă acestora cele două versuri menţionate, fiind fără legătură cu textul de bază (B. 49 — 50); deci interpolate întîmplător: „Pi Tutova-n sus]Mulţi oj s-a dus " (v.A. 53 — 54). Şi în acest caz factura lăutărească nu se exclude: de pe Valea--Milcovului versurile au ajuns pe Valea-Putnei (la Coldcu) în repertoriul unui cobzar vestit („Tari-ft vini-fl vinijPi Tutova-n i/o-s/Dj-o majeî bătrînî/C-un cair din lînî/Di păr di cănilî."; Ţinut. Vrane., I2, 327 VIU 92—96). Versurile acestea ar putea clarifica obscuritatea vers. 49 — 50 din text. MCLVIII, numai dacă se admite emendaţia: „Pi Tutova-n sms/Multi oj s-a dus/[Ş-o maicî bătrînî/C-un cair di linî„ etc]. Localizarea ipoteticei transhumanţe amintite îşi are echivalent relativ într-o var. (iarăşi din Coldcu), în care găsim versurile: „Apucai pi drum îti sus./Mă-ntîlnii/C-o babî bătrînî/Cu furca di strmî," (altă uşoară eroare etnografică!). Sau într-o var. din Pău- 291 leştj: „Dacî n-ei întilni/Pj-um pripor di h[atrîjO babî bătrînî," (ibid., 407 LIX 59, 66 — 68). însă ambele var. sugerează urcuşul la munte, iar nu transhumanta spre podişul moldovean (cazul îl vom întîlni şi în text. MCLIX 6—7, MCLX 6—7). Cît priveşte vers. „O maicî bătrînî/C-un cair di lînî,/Di lînî di căiiilî(51—53), ele nu corespund etnografiei româneşti: pleacă tot din fantezia lăutărească. O informatoare din Nereju, trăită printre lăutari, spunea, în 1927, versurile: „O babî bătrînî/Cu roşea di lînî,jCu brîu di câmilî," (Ţinut. Vrane., I2, 361 XXXIV 61—63). Iar cobzarul din Colâcu am văzut că vorbeşte şi el despre „. . .o majeî bătrînî/C-ww cair di lîni/Di păr di căMlî," (ibid., I2, 327 VIII 94—96). Şablonul acesta a plecat şi el de la lăutarii din Reghţu, răs-pîndit aici prin cei din Muntenia (Fochi, l.c., 759 CCCLXX 66—67 „D-o babă bătrînă/Cu brîu de lînă,/De păr de cămilă."; din Clejani--Bucureşti; ibid., 781 CCCXCII 57 — 60 „De-o maică bătrînă/Cu brîu de lînă,/De păr de cămilă."; din Buzău); de unde a trecut îu Oltenia... (ibid., 728 CCCXXXV 31-33 „De-o babă străină,/Cu brîu de cămilă,/Cu burca săină"; pag. 732 CCCXLI 60 — 61 „O babă bătrînă,/Cu brîu de cămilă"), în Ardealul sud-estic (ibid., 705 CCXCVII 25—27 „O babă bătrînă/Cu brîul de lînă/Şi păr de cămilă,,; Bran--Braşov); şi chiar în Valea Timocului —■ Jugoslavia (ibid., 983 DCLXXXIX 61—63 „Muica mea bătrînă/Cu burca săină/De păr de cămilă"). Rămîne concluzia clară: var. MCLVIII — fruntaşăpe Valea -M ilcovului — este un tip local în care materialul poetic, provenit din fondul păstoresc vrăncean, s-a contaminat cu cel literar, cînd atelierul lăutăresc şi-a avut contribuţia efectivă. De pe Valea-Milcovului textul sincretic (fără melodie) a trecut — poate din secolul al XlX-lea — în zona ţinutului etnografic propriu-zis, pe cînd Reghju era centru lăutăresc de radiaţie folclorică chiar pentru Mioriţa" (din Vrancea spre Muntenia şi Dobrogea; cf. Diaconu, Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 210 XXI), cît şi pentru Cîntecul Crivăţului (din Muntenia spre Valea-Milcovului. apoi către Vrancea; cf. CMXXXVI1 Nota crit. 9). Şi în primele decade din secolul nostru „şcoala" din Reghiu încă dura printr-un lăutar despre care se mai vorbeşte (v. MXXI= Nota crit. 60, MCLXX = Nota crit. 152). Cu toată făţişa întipărire lăutărească, var. MCLVIII rămîne printre exemplarele antologice ale baladei din zonă. în text fantezia bătrînei informatoare combină versurile (cf. A 34 —40; B. 37 — 41); ori le plasticizează după imaginaţia ei („în oc di lăutari/Cînta douî păsîri mari."; vers. 8 4 — 85). 292 text. MCLIX, MCLX".; vers. 84-85. Nota critică 143 (comuna Reghin, satul Şîndildri-Pâiniţa — Sdnda Ursoiu, 72) în experiment text. MCLX a fost notat la o oră după MCLIX. Cu toată indicaţia bătrînei că ar fi auzit balada întîi de la tatăl ei — care „setia . . .pi cârti" — pe urmă de la un bunic, textul de bază MCLX dovedeşte că planul şi materialul esenţial sînt din fondul păstoresc local (1— 18, 25 — 33). Pleacă deci din var. auzită de la bunic. Cartea numai a contaminat cîteva versuri rămase flotante în memoria bătrînei (B. 36—39, 48 — 49, 55 — 56). Ea însă ezită în privinţa testamentului: în text. MCLIX tăinuitorii urmează să îngroape ciobanul . .din dosu stîni/Uni zac şî cîni" (17 — 21); pe cînd în textul de bază sînt indicate oile (B. 20 — 24). Transhumanta spre Moldova pare să fie sugerată în ambele texte („Oari si nu-ţ plasi:jApa di pi Prutu, . . ./Iarba di pi cîmpu ?"; A. 6-9; B. 6-9). Text. MCLX cuprinde şi unele versuri ce redau imagini plastice („•Flujeraşu neu /L-aţ puni-ntr-un pâlHor/Nant şî rătezatu,fCu vîrfu plecatu;" B. — 25 —. 28). text. MCLXI, MCLXII Nota critică 144 (comuna Reghiu, cătunul Scoruş — Stâna Beză-năriu, 73). în experiment text. MCLXII a fost notat la două ore după MCLXI. Text. prim are planul trunchiat şi discontinuu (8 — 9, 26 şi 27; cf. A. 31—33 cu B. 35—38). Numai 1—25 au fost reproduse exact în var. de bază (B. 1—24). Aceasta are materialul mai ordonat, dar adăugat (25 — 31, 35 — 44). Discontinuitatea însă a rămas (cf. MCLXI 30 — 34 cu MCLXII 45 — 51), odată cu sensul aparent confuz din două versuri („Fluieraşu lui/Şî-1 pui-n cranga bradului di sus;" - B. 25-26). Personajele din var. clasică (cf. B.10— 12) nu surprind cînd fondul păstoresc (B. 1—7, 22 — 24) e întrecut de adausul literar (îndeosebi B. 33 — 24, 48 — 51 etc.). Text.-conv. ne prezintă un fel de cîntăreţ popular rătăcitor (r. 35 — 41): rămăsese fire impasibilă faţă de traiul celor din sat. Un caz asemănător, cu altul din Păuleşti (v. MCXXXV Nota crit. 129). text. MCLXIV, MCLXV Nota critică 145 (comuna Reghm, satul Vdlia-Milcovului — Igana Mocânu, 76) în expirlment text. MCLXV a fost notat la o jumătate de oră după MCLXIV. Avem o var. simplificată provenind din fondul păstoresc local (1 — 9). Text. MCLXV 15— 18 („Sî mă-ngroapi-n strunga 293 oilor,/în fjocu neilor.IFlujeraşu neu/Sî ni-1 puniţ în iei păltior;") rectifică contrastul din text. anterior datorat memoriei slăbite a bătrînei („Fluieraşu neu sî ni-l îngropaţi în strunga oilor,/în ijocu neilor"; 17—19). Tot în text. B. e precizat locul îngropării („Sî mă-ngroapi-ji strunga oilor,/în ziocu neilor."; 15—16). Surprind insă vers. 12— 13 („S-a sfătuit sî ti omoa,ril Crăjoi> janu şî. ungurianu"), în care grupa personajelor se îndepărtează de versiunea literară. text. MCLXVI Nota critică 146 (comuna Reghiu, cătunul Popiiţa — Sanda CoMnu 77). Var. este complementară aceleia notată de la Stâna BăMnârju, 75 (MCLXII). Aflate de la acelaşi bătrîn — cu înclinare mai ales pentru Mioriţa — var. au părţi comune (1—4, -41 — 44; cf. cu MCLXII 1—4, 41—44); după cum şi diferenţieri, cînd în var. de faţă găsim versuri absente în cealaltă (15, 28 — 29, 48 — 49). Sfîrşitul din MCLXII lipseşte aici, adăugîndu-se tema însurătorii cu fata de crai (48 — 51). Personajele rămîn aceleaşi în ambele texte („Asel ungurţan/Şî. cu-asel vrănsian" — 17—18; „âii doi siobănaş-jUnu, ungurjanu/Şî unu vrănâjanu —" — MCLXII 10—12); însă planul celor doi ciobani se modifică de trei ori (10—15 cf. cu 17—24, 28—29). Chiar cu adausuri (unul completează descrierea portretului; 41 — 44), textul de faţă apare disparat dacă e comparat cu MCLXII, acesta mai unitar şi mai apropiat de cel literar (32 — 51). Deosebirea depinde iarăşi de memoria mijlocaşă a bătrînei Sinda CoMnu, mai vîrstnică. Ea cînta balada odată pe an, la Paşti; însă din îndemnul uncheşului cîntăreţ. Neavînd prilej, bătrînă spunea că nu mai cîntase „Nioriţa" de 40 de ani pînă la ancheta noastră. text. MCLXVII Nota critică 147 (comuna Reghiu, cătunul Pâiniţa — Nfdcsa Gogonel, 78) Var. este de tip păstoresc local (8— 13), însă cu ecou din text. literar (localizarea ciobanilor; v. 23 — 24). Se vede lămurit testamentul: ciobanul cere să nu fie îngropat „în dosu stînijXJrâ. zac şî cîni"; ci „Sî mă-ngroapi-n strunga oilor,/Sî fiu to’ cu voj. . ." (32—35). text. MCLXVIII, MCLXIX Nota critică 148 (comuna Reghiu, cătunul Răiuţ — Bica Zdrî, 79) în experiment text. MCLXIX a fost notat la o oră după MCLXVIII. Var. e cea mai apropiată de textul literar din tot materialul aflat la femeile de pe „Valja-Nilco(u)vului". Bătrînă avea memoria bună: cele 14 vers. adause în MCLXIX 43—56, au fost redate prin desfăşurarea continuă a recitării. întregul rămîne însă reflectare 294 din Alecsandri prin „setâniia" copiilor ei de şcoală (v. MCLXVIII r. 18; text.-conv. r. 52); „mama Bica" auzise de la părinţi ceva din balada păstorească (B. 19—28). Pare curios faptul că bătrînă — care a fost „sjobăniţî" şi „basju" la o stînă din sat — a auzit melodia baladei „întăi la râdiu" (54 — 55). Cazul surprinde într-un cătun ca Răiuţu, cu tradiţie păstorească şi — prin izolarea pitorească splendidă (etim. însamnă „rai mic”) — ferit de oraş ori tîrg. Bătrînă rămîne, în ultimii 50 de ani (retrospectiv din 1967), singura femeie care s-a ocupat (în ansamblul păstoritului din zona Vrancei) cu „sjobănija" şi „b ă â j i a", cînd aici tradiţia aproape că opreşte apropierea femeii de stînă cît timp durează păstoritul de vară (v. referat MCCXXXII—MCCXXXIV text. MCLXX Nota critică 149 (comuna Reghiu, cătunul Răiuţ — FlQaria Zdrî, 79) Var. de tip local, în care se arată locul îngropării deosebit faţă de text. Alecsandri şi de majoritatea textelor din ţinut: ciobanul doreşte să fie îngropat nu „în dosu stînii Uni latrî cîni", ci „în faţa stîni, .. ./în gura strunii;" (16—19; cf. text. MCLVII—MCLVIII Nota crit. 142). text. MCLXXl, MCLXXII Nota critică ISO (comuna Reghiu, cătunul Zghiaburi — Măriitţa Mocăndşu, 80) în experiment text. MCLXXII a fost notat la o oră după MCLXXl. Cu urmă din fondul păstoresc regional (1—6, 24 — 27, 38 — 42), contaminată (în familie), de unde a învăţat-o bătrînă" „ca fatî" cu textul clasic (7 — 8, 43 — 44, 56 — 64), var este documentară — ca şi MCLXX — pentru lămurirea testamentului („Si mă-ngrşapi-w faţa stîni,[în zjocu neilor " — 25 — 26). în text.-conv. se vede că bătrînă octogenară, analfabetă, a fost în tinereţe o pasionată a cîntării" „.. .jera aproapi sî cînt Nioriţa-m bisăricî" (r. 16). Mărturia aceasta concordă cu alta din Spine şti, de care s-a făcut caz (în 1964) în comentariile asupra baladei: „Numai în biserică nu se cînta Mioriţa" (A. Fochi, Mioriţa 424; cf. text.-conv. MCMXXXV — notat în 1925 din Spineşti — [cuprins acum în voi. VI al colecţiei]: „Nioriţa numa popa-m biserici n-o cînta"). Evident, text.-conv. din 1967 este o dovadă peste patru decenii (oarecum din periferia păstoritului vrăncean!)că poemul a fost în ţinut cîntare de predilecţie generală: concura şi cîntările bisericeşti! (v. şi cazul preotului din Păuleşti, fascinat de Mioriţa prin anii 1878—1880; text. CMLXXXIV Nota crit. 27). 295 text. taCLXXIII, MCLXXIV Nota critică 151 (comuna Reghiu, cătunul Nilcuvuluj — — Marica Călino iu, 82) în experiment text. MCLXXIV a fost notat la o jumătate de oră după MCLXXIII. Var. de tip local, simplificată, în care se exclude influenţa text. literar. Bătrînă octogenară a completat text. A, adăugat în dublet vers. 9—11; apoi modificînd, tot aici, vers. 15—17 (din textul prim: „Sî mă-ngropaţ/Zw stîna oilor,/în ziocu neilor.") prin trei versuri care dau sensul firesc („Sî mă-ngropaţ//u strunga oilor,/în ijocu rieilor" — 18 — 20). Transmiterea var. a fost prinţr-un bătrîn — acesta centenar din familie — care cînta balada plhigînd. Rară înclinare contemplativă, cînd el nu a fost cioban ori baci! text. MCLXXV, MCLXXVI Nota critică 152 (comuna Reghiu, cătunul Kiscu Reghluluj. — — Dragonir Floria, 82) în experiment text. MCLXXVI a fost notat peste două săptă-mîni după MCLXXV. Singurul lăutar din Reghiu (în 1967) care mai ştia „cîntaria oilor", urmînd celor trei din 1927 (Ţinut. Vrane., I2, 413 LXII, 414 LXIII, 415 LXIV). Cunoscător al fondului păstoresc local se afla, în 1967, numai acesta. El avea comun cu lăutarii de pe Valea--Milcovului îndeosebi grupa stereotipă de vers. 11—13 > 10—12 (discutată la var. MCLVIII Nota crit. 142). Lăutarul Dragonir Floria (în ţinut, unic octogenar printre lăutari), deşi trăia izolat, în mod neînchipuit de sărăcăcios, (iarnă şi vară într-un bordei), avea memoria normală de care te puteai folosi în ancheta folclorică. Mai putea să cînte „din vioarî" (slab şi vocal) o baladă preţioasă, acum agonică în zona Vrancei, Cînticu = Cîntaria Zerului (MCCCLVI —MCCCLVII). Starea var. „Cîntaria oilor" este surprinzătoare: text. MCLXXV îşi păstrează intacte grupe de versuri (2 — 8, 24—36) în raport cu MCLXXVI (1—7, 24—36). Iar cele prefăcute prin regrupare (MCLXXV 14—24) rămîn dincoace neschimbate în conţinut (MCLXXVI 13 — 23). încă o dovadă că lăutarii (şi în Vrancea, toţi din lumea ţiganilor!) aveau memorie şi pentru Mioriţa, în afară de înclinarea lor spre baladă (v. Ţinut. Vrane., I2, 327 VIII, 340 XVII; pentru Mioriţa). De consemnat o ştire despre taraful de lăutari din Vrancea: „cobza" se vede că e recentă (text,-conv. r. 41 — 44). De reţinut şi numirea străveche a Mioriţei (şi în mediul lăutăresc: „cîntaria oilor”), de acord cu cea populară pornită din păstorit: „cînticu oilor”, „cînticu nioari", „cînticu lîioriţî" (ibid., 369 XXXVIII, 397 LV, 398 LVI, 410 LXI, 435 LXXIV). 296 în privinţa circulaţiei, aflăm că balada se cînta şi „pi la nunţ, pi la cumetrii" (r. 46—47). Bătrînul lăutar a auzit „şîsiobani cîntîn' Cînticu-oilor" (adaugă în text.-conv. o informaţie temeinică: „aşa-f zîtia bătrîni, nu Mioriţa. încoasi s-a-nfiinţat Mioriţa"; r. 49. Probabil că prin „bătrîni" el înţelegea şi breasla lăutarilor, pe lîngă păstorit). Oricum sîntem în ordinea firească a etnografiei româneşti: numai stîna a plăsmuit „cînticu ftioari"; iar „lăuta" (mai încoace şi cu „cobza") a împrumutat balada, a prelucrat-o în meşteşug lăutăresc („Cîntaria oilor!"), cînd a diluat-o (ca în Vrancea) prin hibride adausuri descriptive şi narative (Ţinut. Vrane., I2, 327 VIII 72 — 80; 340 XVII 50-53; 414 LXIII 28-42; 447 LXXXII 19-21,65-72; 449 LXXXIII 15— 16, 18 — 24, 30—35, 37 — 41); sau chiar obscen? (ibid., 361 XXXIV 107-110; 364 XXXV 136-141). Dovadă clasică rămîne Oaia năzdrăvană fabricată de G. Dem. Teodorescu din versuri prolifice şi diluate, culese disparat (loc şi timp-awn 1883, 1884) de la lăutarul dubios „Petre Şolcan“ (ar fi fost „de origine din Moldova"; Densusianu, Vieaţa păstor. . . , II, 66 Nota 1). în circulaţia ei balada numai a trecut de la o „lăutî" la alta, fără ca geniul păstoresc să fie egalat. Prea rar a trecut de la lăutar la stînă (cf. MCXVI Nota crit. 115, cu echivocul text.-conv. privind numai pe lăutarii din Vrancea sudică peregrinînd pe la stîni în timpul păstoritului de vară). La stînă nu mergea lăutarul de vocaţie (v. Cîntă-feţi şi povestitori populari, 1980, p. 93 nota)', ci cîţiva neyoiaşi, lăutari mediocri, umblînd după „daruri". Mioriţa ştiută de ei (v. MLXX Nota crit. 92) nu putea impresiona în lumea fluierului, a cavalului unde balada trăise veacuri în frumuseţea ei incomparabilă de la început. Asemenea epigoni — lăutari peregrini — nu cîntau Mioriţa, ci cîntece „lumeştj" adesea modernizate. text. MCLXXVII Nota critică 153 (comuna Reghiu, cătunul Văl ia-Re ghiul ui — Aniea Bratosîn, 83) Pe lîngă mărturisirea bătrînei octogenare (text.-conv. r. 27—3.3), identificarea izvorului lăutăresc în fondul acestei var. (cu vers. 15 contradictoriu: „S-a vorg’hit sî mă omoari" — deci în cauză ar fi însăşi mioriţa!) — este înlesnită şi de vers. tipice 11— 13, provenite din sfera lăutarilor (v. MCLVIII Nota crit. 142). încă o mărturie preţioasă: cîntarea păstorească a „Mioriţei" din satele megieşe Vrancei istorice, a rămas de multe ori întîmplătoare. Incît pe Valea-Milcovului se întîlneşte mai mult diluarea din melodia cea specifică păstoritului vrăncean. Aceasta, autentică, a răsunat de veacuri pe trei văi care au fost nodul etnograf ic vital în păstorit: 1. Putna,2. Năruza, 3. Zabdla. Nu trebuie uitat că în satele văii superioare a Milcovului influenţa 297 etnografică a Vrancei încă se menţine (în facerea locuinţei, stînă, traiul material, ocupaţii, port, artă populară, grai, mentalitate, credinţe, obiceiuri, datine, cîntec şi vers popular: Mioriţa îndeosebi). text. MCLXX VIII Nota critică 154 (comuna Reghiu, cătunul Răiuţ — Antca Cristfa, 83) La asemenea text răzleţ, fără valoare poetică, ajunge „Cînticu oilor" (text.-conv. r. 1), cînd balada se preface într-un gen de proză monotonă la cine nu are darul cîntării, şi nici memoria rezistentă. Astfel de exemplare degradate (memorate automat, fără urmă de stilizare poetică) se pot oricînd culege noian în toate satele şi cătunele Vrancei de astăzi. text. MCLXXIX Nota critică 155 (comuna Reghiu, cătunul Fârcaş — Ion Hdnu, 83) Var. („cîntic din vekimi" !) se vede aici numai ca improvizare verbală mediocră, cu versuri contradictorii („— Dacî m-a omorî,/ Sî mă-wgroapi/JDm dosu stîni/Ca sî rii-auz cîni./Sî mă-ngrQapi-n strunga oilor,/în fjocu mînzărilor./Sî-nj îngroapi fluieraşu..."', 28 — 34), cu unele improvizate, fiind fără legătură cu fondul baladei („— Mioriţî lai,/Tasi din gurî,/Cî stăpînu tău ari oj măj mulţi,/ Mîndri şî cornuţi,/Şî li paştim noj.23—27) — şi în general fără articulaţie formală coerentă (cf. r. 15—25). Bătrînul octogenar — din cătunul Fârcaş — pare să fi întîlnit un lăutar, tot din Reghiu, care ştia, în 1927, o var. contaminată prea fantezist (Ţinut. Vrane., I2, 414 LXIII; cf. 28 — 32, 34 — 43). Întîlnim şi în satele Văii-Milcovului un document preţios despre 1907, anul răscoalei ţăranilor martiri (65 — 81). text. MCLXXX Nota critică 156 (comuna Reghiu, cătunul Vâlia-Nilcovului — Ieni Nemuţ, 83) Var. e rest disparat dintr-un text cu fond păstoresc regional (v. dialogul cu vers. stereotipe ca în atîtea var., însă aici alăturate de unul prozaic improvizat: „. . .Or iarba nu-s plasi,/Or/ volja m(a nu-s plasi,/Orj-apa nu-s plasi?"; 6 — 8), contaminat vag, se pare, cu textul literar (44 — 51); însă amestecat cu unele versuri improvizate, uneori vorbărie banală („C-o babî bătrînîjCari ştii rîndu la stînî.. ." grosolană anomalie etnografică; 37 — 38; v. MCLXVIII -MCLXIX Nota crit. 148). Din acelaşi punct de vedere e interesant text.-conv., indicînd alcătuirea gospodăriei de păstor, şi vorbind despre îmbrăcămintea şi obiceiurile ciudate ale unui cioban (şi „stâriţu oilor — adicî baiiu") aproape de primitivitatea păstorilor evocaţi de Mihail Sadoveanu Era un cîntăreţ iscusit al Mioriţei (r. 54 — 79). 298 text. MCLXXXI Nota critică 157 (comuna Reghiu, cătunul % ghi aburi ~ TQădir K’ipăilî, 84) Text. MCLXXXI este numai un fragment din balada memorată în şcoală sub supravegherea unui învăţător distins pe Valea-Milco-vului (text.-conv. r. 37 — 55; cf. şi MCLXXXIII). Informatorul vorbeşte despre trecutul învăţămîntului „primar" din Vrancea şi împrejurimi, pe cînd Mioriţa era din plin în manualele şcolare-Bătrînul octogenar îşi amintea distinct nu numai metoda de predat balada (prin anii 1893—1894), dar chiar distribuţia tipografică a textului în manual, adică spaţionarea poeziei în pagină. De consemnat o mărturie privind etnografia: jucatul pe pară (aproape acrobatic). Apoi o curiozitate a păstoritului: unii păzeau viaţa întreagă numai „cîrlani" ferindu-se de „mînzări" pentru care grija era mai mare, treaba mai multă, mai migăloasă şi de răspundere deosebită. Se recunoaşte întîietatea păstorului vrăncean şi sovejan (r. 56-57). Altă mărturie de reţinut: pe Valea-Milcovului cine era cîntăreţ meşter din fluier, înlocuia lăutarul pe la petreceri, nunţi şi cumetrii (r. 59 — 73). Exact ca în Vrancea. text. MCLXXXII Nota critică 158 (comuna Reghiu, cătunul 2gh[aburi — Ion Făinîţî,84) Var. pleacă din textul literar (5—11), contaminat numai cu cîteva versuri din fondul păstoresc local (16—18). Bătrînul octogenar din cătunul Zghidburi avea bună capacitate folclorică — — cunoştea cîteva categorii lirice! Mioriţa, doina (MDLVI „di haidusj", MDLXI „di dragusti"), apoi „pluguşor" (MDCCCXVIII) şi „diseîntisi" (MDCCCXXXII „di diokiu" MDCCCLXV „di dălâp"). Avea graiul spontan (totuşi nu l-a ocolit fonetica oraşului)!, judecata cu uşoară persiflare împotriva prostiei omeneşti; apoi ascuţit spirit de observaţie, replică fin ironică şi gîndire iscoditoare despre fenomenele naturale şi menirea omului ca fiinţă cugetătoare: gîndeşte binele, dar săvîrşeşte răul. text. MCLXXXIII Nota critică 159 (comuna Reghni, cătunul Ursoaja — Ion Nemâţ, 84) Pe lîngă evocarea duioasă a unui învăţător devotat şcolii de pe Valea-Milcovului, în text.-conv. se află ştiri despre predarea baladei în „şcoala primară" din trecut (r. 1 — 11), de unde a plecat şi var. de faţă: un text bine memorat în copilăria bit rin ul ai octogenar din cătunul Ursoaia care vreme de 70 ds ani nu şi-a mai amintit de „poezia" manualului (r. 31—32). Materialul corelativ problemei contaminării între fondul popular şi cel cult se găseşte şi în MCLXXXIV (cu fond păstoresc mai 299 redus). De asemenea în text. MCLXXXV. Aici fondul păstoresc apare mai dezvoltat (1—16), cu toate că textul (autentie local) s-a contaminat cu „poizîja" din „cartia-di-setiri" (text.-conv. r. 42 — 48) folosită şi în predare (la şcoala din istoricul sat Mera). în cazul acesta bătrînul octogenar neagă, dubios, să fi auzit balada „di la bătrîni": „Jo ni-aduc aminti numa si-ţ în cârti" (r. 47 — 48). Totuşi versurile locale dovedesc, şi aici, că versiunea cultă a dislocat în timp fondul popular, înlăturîndu-l în bună parte. text. MCLXXXVI, MCLXXXVII Nota critică 160 (comuna Reghiu, cătunul Răiuf — SîAigdna Mocânu, 88) în experiment text. MCLXXXVII a fost notat la o oră după MCLXXXVI. Era pe înoptate cînd am notat textele de la bătrînă aproape nonagenară, girbovă, bolnavă, dar blajină şi înţelegătoare. M-a primit cu bunăvoinţă. Fără lampă în gospodărie (cu o singură „odâi!"), am scris la lumina unei luminări „di sjarî curatî di alghini". Textele sînt ecou din păstoritul vrăncean, ferit de atingerea cu cartea şcolară; var. primă, auzită „dim bătrîni", din familie, pe cînd era fată. Sugestive versurile: „—Nija-m’plasi/Iarba di pi cîmp,/ Apa din uluc,/Şarja din gluguţî.. .“ (9— 12). în celelalte ţinuturi etnografice încă nu se cunoaşte din viaţa baladei alt caz asemenea cu al unei bătrîne de pe Valea pitorească a Milcovului: ea a murit oarbă, la 98 de ani, cîntînd „Nioriţa": „Şî cîn’ baba [mama informatoarei] a-nseput sî cîntj,-a murit.. . Ş-a murit baba cîntîn’. . . cîntîn’ a murit. . . a cîntat, săraca, pîn-a murit. . .„ (text.-conv. r. 52 — 54). text. MCLXXXVIII Nota critică 161 (comuna Reghiu, cătunul Răjuţ — Ion Zârî, 88) Contaminarea între Nioriţa şi balada Costea rămîne un caz izolat în circulaţia de azi a poemului pe Valea-Milcovului. Textul provine însă din fondul păstoresc al ţinutului (9— 12). Conţinutul e mult simplificat, iar stilul abrupt. în general materialul contaminat se vede confuz în memoria bltrînului aproape nonagenar, orb, dar foarte vioi, spontan la judecată, expresiv în grai, bun cunoscător al datinilor şi obiceiurilor de Paşti din cătunul Răjuf, izolat, însă de-un pitoresc excepţional (v. MMXLI). în 1946, profesorul S. Mehedinţi însemna lapidar despre etimologia populară a muntelui după care s-a numit cătunul, Răiuţ: „în Vrancea, unde s-a născut balada Mioriţei, un munte se cheamă şi azi Răiuf, adică „raiu mic" (Premize şi concluzii la Terra, p. 237 Nota 1). Noi vrâncenii, ne mîndrim cu această însemnare de autoritate, text. MCLXXXIX, MCXC Nota critică 162 (satul Scătura-Părosu, cătunul Bălânu — Gah'ifa Pintilii, 69) 300 în experiment text. MCXC a fost notat la o oră după MCLXXXIX. Ambele au versuri contradictorii (MCLXXXIX 19 „Trii stăpîni a tăi/IsTi s-a vorghit.. ./Sî ni ti omgari"; MCXC 11 „Triifrăţiori a tăj. . ." etc.). Text. MCXC rămîne de bază prin adausul unor versuri absente dincolo (28 — 31), îndeosebi cîntecul Ciobănaşul (38—46). Se află şi aici trei versuri groteşti („Şî lăutarj/? Doi ţînţari;/Şî douî muştj-a făcu’ găluşsi. . .“ (40 — 42), întîlnite parţial şi în Năruja-Petreşti (MXXIII 56 „Ţînţari-a fos’ lăutari “). Cît priveşte testamentul: ciobanul cere să fie îngropat . .n stîna oilor,/în iiocu neilor"; iar nu „la curu stîni,/Uni zac şî cîni" (23 — 26; text anterior 30 — 32). Este prima var. din ţinut (a doua aflată în Sovija — text. MCCV) conţinînd asemenea lexic scabros. Text.-conv. se referă la circulaţia baladei în satul Scătura-Părosu (cătunul Băldnu): o fetiţă de 13 ani, talentată — bătrînă de azi — era căutată de bătrînii înaintaşi, ca să le cînte balada pe a şezători, nunţi, logodne. Încît ea cînta nu numai în zile de lucru („pi diâluri cu ghitili" la păscut). Pentru „cîntari" copila primea de la ascultători „cîti douîzăş di bam" (plata era încă o recunoaştere a talentului precoce). text. MCXCI Nota critică 163 (satul Scătura-Părosu, cătunul „în dial" — Neculai Bînddr, 72) Var. — învăţată din „cartia-di-setiri" (şcoala din satul Scătura — Părosu; vers. 8 — 9, 19—22, 24—46; v. text.-conv. r. 50 — 58) — rămîne mult fragmentată, avînd versuri repetate şi contradictorii („Şî sî ti-ngrQapi/ln dosu stîni,/Sî mi-auz cîni." [sic!]; 13—15), uneori confuze (6—19; „— Dacî m-a omorî, . . ./Sî-i Pui cap:/ Flujeraş di osu. . ." — 16— 19). Text.-conv. este o mărturie sugestivă despre Nioriţa care încurca memoria şcolarilor, prin 1907, pe la examenele învăţămîntului rural, alături de recitările preferate în vremea aceea, din lirica patriotică a lui Alecsandri şi Coşbuc, inspirată din „rezbelul" de independenţă (r. 59 — 66). text. MCXCII Nota critică 164 (satul Scătura-Părosu, cătunul Băldnu — Alisândru Pintilii, 72) Informatorul e soţul bătrînei Gah'ifa Pintilii, 69 (text. MCXC) Pe cînd soţia ştia două texte utile comentariului critic, bătrînul nu a memorizat nimic de la dînsa; nu cunoştea decît vreo cîteya versuri disparate (cf. 1—12 cu 15—16). Deci soţul justifică persiflarea femeii: „Da unkeşu neu nisj sî şuiri Nioriţa nu ştii!" (text.--conv. MCLXXXIX r. 1-4). Şcoala torturii la sate (învăţătorul cu şase nuiele de alun pe catedră!) apare şi aici zugrăvită realist, ca şi cea din 301 satul Păuliştj (v. documentarul text.-conv. MMXCVII). Un fel de infern al pedagogiei pe urmele amintirilor penibile scrise, in 1941, de profesorul Simion Mehedinţi, despre şcoala de la Soveja în anii 1877- 1878 (Ethnos, I1 [1941], p. 331-340). text. MCXCIII Nota critică 165 (satul Scătura-Părosu — Iordâki Apostu, 74) Textul e un rest disparat memorat la şcoală pe fragmente, în-timp, şi numai ca „poizîi" . .şî nţ-a dat-o bucăţăli-bucăţăli; text.-conv. r. 66 — 67). în acelaşi text (r. 67 — 76) se menţionează serbarea comemorativă dîn anul 1904, din satul Bîrsăştj (punctul legendar „Dumbrava"), unde vrâncenii au ridicat un monument evocînd cei 400 de ani de la moartea lui Şte/an-cel-Mare (v. ciclul legendar „Tudura Vrănâjoaja" -text. MXCII—MXCIII Nota crit. 103).-text. MCXCIV Nota critică 166 (satul Scătura-Părosu — Alisândra Ke'rsju, 74) Un text cu planul incoerent, cu unele versuri improvizate fantezist („— Siobănaş, siobănaş,/Di capu neu nu-n fac,/Şî-nj fac di capu tău " — v. 11—13; „în zgheritu mînzărilor,/în ziocu neilor,/ Şî-n drâgustja mioarilor. . ."; 26 — 28; „Cu oi măj frumoasî,/Cu ăuncânj ninvăţat,/Cu cînj măj barbaţ."; 41 — 43; „Şî nioriţîlţ-o luaj Şt la mormînt o dusja,/Cu kisj.oarili rîcîidjŞî din gurî zg'herâ. . ."; 60 — 63) şi cu grupa personajelor contradictorie („âii trij, tovarăşăj" uneltitori rămîn numai doi: „Âsel vidrian [sic !]/Şî cu-asel moldovian." 17, 17—19). Textul prezintă o vagă legătură cu păstoritul local (5 — 10, 21 — 28), de unde provine şi episodul, mult redus, al dialogului cu negura (v. 35 — 47). Ceva aminteşte de prelucrarea lăutărească („găleata cu gdlbinf îngropată în strunga oilor — text.-conv. r. 64 — — 70). Deznodămîntul diferă de ce se află în materialul din ţinut: toate „nioriţîli" au dus pe „măicuţa" „sjobănaşuluj" la mormîntul lui, unde au rîcîit „cu Kisjoarili", scoţîndu-1 afară (60 — 64). în continuare textul rămîne obscur. în acelaşi text.-conv. (r. 1 — 4) se află alt documsnt oral dssp re trecutul obscurantist al şcolii vrăncene (anii 1890 — 1900; v. caz identic în acelaşi sat Scătura-Părosu, MCLXXXIX Nota crit. 162): ca să „scâpi di şcoalî" doi copii, părinţii au dat mită învăţătorului corupt: „tetfca" bă.trînei a dăruit „douîzăş di kili pe perşî" şi „douî riij di nulj"! Expresia — plină de ironie amară — „iera şcoala dărîmâtî" pleacă din sufletul unei bătrîne a c'rei inteligenţă remarcabilă, judecată cumpănită şi simţ ospitalier sînt acum întîlnite mai rar, din ce în ce mai rar, în generaţia gospodinelor tinere vrăncene. 302 text. MCLXCV Nota critică 167 (satul Scătura-Părâsu — Stanca Kdrsiu, 74) Var. pare dezagregată dintr-una de tip păstoresc (1 — 5), poate contaminată cu text. clasic (7 — 8). în ţinut era unicul text (în 1967) în care ciobanul doreşte să fie îngropat „la aripa oilor" („Sî mă--ngropaţ la aripa oilor;" — 10). în alte texte întîlnim testamentul precizînd variat: „în spatili stîni,/Ca sî ţj-auzj cîni.“ (MCCXVII) ; ,,..-nd<5su stîni,/în spătâruoilor,“/ Ţinut. Vrane., I2, 368 XXXVII;) „. . M strunga oilor,/în ijocu neilor." (MCXC); „. . .în faţa stînijj îă ijocu neilor." (Ţinut. Vrane., I2, 349 XXIV); pe lîngă frecventul. „îri strunga oii or, j în zg'heritn rieilor." (ibid., 360 XXXIII), dublat de „Sî mă îngr6api//n strunga rieilor;" (ibid., 355 XXVIII). O singură dată întîlnim „în stîna oilorjŞî-n ziocu neilor;.../ Dilavali di stînî,/Ca, s-auz cîni". (MCXCVI). în textul şthit de soţul bătrînei găsim: „Sî mă-ngroltj în driapta stîni,/S-auz cîn’ latrî cîni." (MCXCIX; exprimă, se pare, o nuanţă vagă de creştinism). Iar într-un text din satul Soveja: „.. .să nu mă-figrpapijKiar în coada strunzijVni doarmi cîni,/Sî mă-iîgroapi-m miilGCU strufUijUni zoacî mei." (MCCII). Tot aşa într-un text din satul Tulni&i: „Sî nu mă-ngroapi-n dosu stînijUni zac toţ cîni; [explicaţia dată: „cîn’ sî-mbolnlges’(c) di 2îgărâi.“]/Sî mă-ngroapi în •Aeliocu strunii;" (MCCLXII). în alt text: „L-a omorî’ duşmânu/ La spatili stîni." (în acelaşi vers dubletul prozaic „La ciiru stîni." — MCCXV). Ori: „Sî nu mă-ngroapi-n kiotoăr[a stînii Uni zac toţ cîni /Sî mă-ngroapi-n strunga oilor,/în focu rieilor." (MCCXXX). Sau „Sî nu mă-ngroapi-n dosu stînii Uni latrî cîni /Sî mă-ngroapi-# ograda oilor." (MCCLX). text. MCXCVI Nota critică 168 (satul Scătura-Părosu, cătunul Băldnu — A. Toâdir Mocânu, 76; B. Stanca Mocânu, 73) Avem reconstituirea baladei prin experimentul cu dublu informator — A.B (v. celelalte cazuri: text. CMLXX—CMLXXI Nota crit. 18 — Colâcu; CMXCV Nota crit. 38 — Găurj; MLIV Nota crit. 81 — Negîrleşt{; MLXXIII Nota crit. 94 — Nistore’ştj; MCXLIV —MCXLV Nota crit. 134 — Păuleşti; MCXCV Nota crit. 167 — Scătura-Părosu; MCCXXIII—MCCXXIII Nota crit. 187 — Soveza; MCCLV Nota crit. 202 — Tikiriş; MCCLX Nota crit. 206 — Tulni&i). Textul se afla în stadiu înaintat de degradare la doi bătrîni analfabeţi (soţ—soţie). Dintre amîndoi numai bătrînă a putut să-şi amintească mai mulţumitor textul. Cînta şi-o melodie simplificată, pe care bătrînul o imita într-un caval de factură arhaică. Cu greu am putut reconstitui var. lacunară dintr-atîtea ezitări ale memoriei (v. îndeosebi 50 — 60). O avem cu contradicţii frecvente (cf. v. 64 „Brazî rij-a fos’ nunţ mari; > 63 „Preuţî ni-a fos’ nuni mari." > 69 303 „Brazî ni-a fos’ nuni mari,"; >65 „Şî soarili: lăutdrfu.. >67 „SQarili m-a cununat,") — cu grupa personajelor variată, cu locul îngropării contradictoriu (cf. v. 16—20 „Acolu sî mă-ngrgapi /în stîna oilor/Şî-n ziocu neilor jUni cîni latrîJŞi liei sî zj[oacî;‘‘ > >21—22 „Divdli di stînî,/Ca s-auz cîni. . cu o fugitivă schiţare de imagine în portret(v. 50 — 51 „Mustăsjoara lny.IFloarja cîmpului. Are totuşi răsunet local, dar prea redus (2—7). Ecoul literar clasic nu se poate nega (v. 60 — 67, nunta mioritică prezentată disparat; 40 — 56, portretul ciobanului). S-ar explica prin contactul cu unele şcolăriţe de prin vecini. Dintre versurile discordante (sfîrşitul, 60 — 72), două hu reuşesc să iasă în relief, cînd prezintă deformat localizarea nunţii mioritice (61 — 62 „Cî io m-am însuratjPi iei mîndru rai"). Sb. muzăsel (28 — 30) poate fi invenţie lexicală fantezistă. Nu l-am putut întîlni la alţi localnici cercetaţi în sat numai în parte, în alte localităţi iarăşi nu l-am aflat. text. MCXCVII, MCXCVIII Nota critică 169 (satul Scătura-Părosu, cătunul Băldnu — Toădir Brdtu, 81). în experiment text. MCXCVIII a fost notat la o oră după MCXCVII. Balada — mai aproape de fondul păstoresc al ţinutului în text, MCXCVII (1-13; cf. MCXCVIII 2-15) - apare (în text. B.) contaminată din manualul şcolar (22—27), deşi bătrînul octogenar era analfabet. Pot fi la mijloc lăutarii, trecători şi prin satul prea izolat Scătura-Părosu, cînd ei au cîntat Nioriţa „pi la pitreâirj, pi la nunţ" (text.-conv. r. 45 — 47). text. MCXCIX Nota critică 170 (satul Scătura-Părosu — Vasîli Ke'rsju, 97) După centenarul Ghiorghi Hulpâi, 108 ani (din satul Nistoreştf; text. MCXIII Nota crit. 114), bătrînul acesta era, în 1967, al doilea vrăncean aproape de suta de ani. Se afla în deplin echilibru sufletesc, putînd să cînte Nioriţa, unele doine „di haiduci", „di inimî albâstrî", şi chiar cîteva „cîntărj di drâgusti". Var., din fondul regional, e puternic degradată de memoria slăbită a bătrînului. Rămîne izolat vers. 8 („Sî mă-ngropi în dreapta stîni,"), probabil vag ecou mistic religios, fără echivalent în alte texte din ţinut. Textul se deosebeşte şi de ce-am întîlnit în var. ştiută" de soţia bătrînului („Sî mă-ngropaţ la aripa oilor;" —MCXCV Nota crit. 167). O ştia „din bătrînj" în familie, din copilărie. text. MCC Nota critică 171 (Soveza, satul Dragosloveni — Ion Kitrol'[dnu, 74) Var. din satul Dragosloveni-Soveja seamănă cu ce cunoaştem din Vrancea (1 — 5). Nu excludem ecoul literar (8— 10), unde întîlnim 304 şi neorînduiala versurilor aproape confuze („A pus să te ompari/ Cu-aâel vrănâian/Ş-aâel ungurian,"; 7—10, 13—18). text. MCCI Nota critică 172 (Soveza, satul Dragoslov ’iii — Marin Şărbdn, 74) Var. — plecată din textul literar (2—8) — s-a contaminat cu una (problematic locală!), în care se vorbea despre ciobanul „Săce-lianu", înlocuind pe vrăncean, cînd „Moldovianu" şi „Ungurianu" rămîn. Din fondul păstoresc general (ajuns în Soveza, probabil, prin transhumanţa ardeleană) apar versuri cu circulaţie foarte redusă, cum sînt acestea care modifică portretul ciobanului (,,Nal’[t] şi sprînlenatu,/Stricat dă vărsatu ?"; 70 — 71^. Se întîlnesc într-o var. din Muntenia, publicată în 1893 („Ia un voinic înalt,/înalt şi sprîn-cenat,/Stricat de bubat?"; Fochi, Mioriţa, 754 CCCLXVI 93—95); într-alta din Buzău („'Nalt şi sprincenat,[Stricat de vărsat."; ibid., 781 CCCXCII 70 — 71), ca şi într-una culeasă de C. Brăiloiu, în 1938, chiar în Vrancea, satul Paltin („Nalt şi sprincenatjPuţin stricat de vărsat,"] ibid., 832 CDXLVII 59 — 60). Ovid Densusianu găsea inexpresive asemenea versuri, socotindu-le „i ii v e n ţ i u n e lăutărească" (Vieaţa păstor. . . , II, 85 Nota 2). Cît priveşte vers. 59, 60 — 62 („Şî de-i vidia. . ./Di-o babî bătrînî/ Cu iia dă sîrmă,"), acestea se întîlnesc iarăşi în Oltenia, şi tot în 1893 („Cămaşă de lînă,/Cusută cu sîrmă."; Fochi, l.c., 754 CCCLXVI 85—86). Au ajuns de aici în Valea Timocului („Cu burca de lînăj Urzeala de sîrmă"; ibid., 981 DCXXXVIII 78-79). Vers. 78-79 („Să nu-j spuj dj-odată,/Că inima-i sjacă !") sînt mai rar întîlnite. îşi au corespondenţă şi în Vrancea („Dar, tu, mioriţa mia,/Sî nu-, spuj-aşa,/Cî-/ ruki inima/"; MCCLIII 95—96); apoi, puţin nuanţat în Rîmnicul-Sărat („Sî ni-i spui, drăguţi,/C-a kicat o st fa,/Că-i făli inima ria."; Fochi, l.c., 790 CDI 48 — 49). Text.-conv. arată că Mioriţa era cîntată la Soveza chiar de femei „pă la petreâiri, pă la nunti, pă la odăi cîn’ să [du-]’£ja pă la adunat [fîn]". Iar mama bătrînului o cînta la muncile de vară ca pe-un cîntec de leagăn cînd adormea copiii „ăji măj tiiCj" (r. 90 — 95). A auzit-o întîi în copilărie de la mama lui în casă, cîntînd. text. MCCII Nota critică 173 (Soveza, satul Dragosloveni — Ion Mehedinţ, 78j Var. — notată de la vărul profesorului Simion Mehendinţi — e mult lacunară şi disparată. Pare că e contaminare între un text literar (vom vedea originea lui aparte) şi altul de vagă rezonanţă populară (din care-aflăm tema 10 — locul îngropării: „D-o fi să mă omQari,/Să le spuj să nu mă-ngrQapi/Kiar în cgada strunzi/Undi dgarmi cîni;/Si. mă-ngroapi-m mizlocu strunzi,/Uni zgacî mei."; 305 38 — 43. Acestea sînt in text singurele versuri cu conţinut deosebit de materialul celorlalte var. din ţinut). Fondul literar este tipic livresc, urmînd exacta localizare a versiunii Alecsandri (15—19), din care se prezintă, redusă numai tema 11 (obiectele de îngropat; v. 47 — 52). Celelalte teme s-au şters din memoria regresivă a bătrînu-lui care sigur că a cunoscut textul didactic (a învăţat „patru clasi" primare; text.-conv. r. 55 — 56). Personajele sînt şi ele flotante: celor „trej Ciobănei" din var. clasică (v. 20 — 22) li se adaugă fugitiv al patrulea, un „cîmpurjân" (vers. 23), pentru că să ajungem tot la grupa tipică Alecsandri (20 — 22, 25), cînd victima se vede că e acelaşi „moldovian". Râmîne documentar text.-conv., din care aflăm un mijloc deosebit de circulaţie în popor a „Mioriţei" (după sfera familiei, grup social, şcoală, armată etc.). Este vorba despre tipăriturile de colportaj şi agenţii lor de transmitere intermitentă în satele din ţinutul Vrancei. Iată precizarea bătrînului, exprimată cu toată naturaleţea: „Mioriţa jera pîn kjoşc, pă la cărţ dă ăelja mititeii, dă le vindja ăîdâni. Le vindia cu poveşti. Costă cîti douîzăş dă bani. Le cumpăram pă piaţî, la Focşânj, la Pandju. 2îdânu li ţînia-ntr-un coş dă nujeli pă mînî. Ş-acolu-avia to’ felju dă cărţ: cu bâsmi, cu dăscîn-ticSi. An cumpărat şî jo o cârti d-asta: ş-acolu-an Citit Mioriţa" (r. 1-7). Comerţul ambulant de carte poporani s-a întîmplat pentru bătrînul de faţă prin anul 1910. în 1915, cind am venit eu din Vranca la liceul „Unirea" din Focşani, colportajul dăinuia aici: acelaşi negustor evreu necăjit vindea, tot dintr-un „coş dă nujeli pă mînî", aceleaşi „cărţ dă Celja mititeii" „cu poveşti", „cu bâsmi" „cu dăscîntidi „ etc. La cîte un vînzător evreu broşurile — tipărite rudimentar pe hîrtie inferioară — erau amestecate cu mărunţişuri disparate (oglinzi, testele de ace, bobine cu aţă, sulimanuri etc.). Comerţul se făcea dumineca în „piaţa" oraşului, ca şi la „tîrgu" săptămînal din „ob6r" miercurea (în extrema nordică a oraşului). Tipăriturile ieftine („douîzăş di banj" exemplarul!) ademeneau ţărănimea, mai ales tineretul (care, după gustul periferic al oraşului, la armată, aflase şi de „micul dor şi amor"). Concurau pe cele de popularizare publicate de „Casa Şcoalelor". Colportajul acesta a durat la Focşani pînă prin 1926. Tot cîte un evreu sărman îl practica. Poate că astfel de negustor ambulant (peregrin cu „mârfa" literară şi pe la Odobeşti, Pdnâiu) urma ca şi înaintaşii lui anonimi, viaţa aspră a „vînzătorului de mărunţişuri prin iarmaroace", născut în anul 1815, la Focşani: Cilibi Moise, a fost un fel de iniţiator literar chiar lui Caraghiale. G. Călinescu l-a aşezat în literatura română după Anton Pann, reproducîndu-i 306 în 1941, şi fotografia. îl socotea un „geniu oral fără ştiinţă de carte" (Istoria lit. rom., 214j, succedînd părerilor lui M. Schwartzfeld, bio-bibliograf al lui Cilibi Moise. text. MCCIII Nota critică 174 (Soveza, satul Dragosloveni — Ion Brînzdrju, 79) Var. e contaminare între text. Alecsandri (1—18 etc.) şi fondul păstoresc vrăncean, contaminat, şi el, cu cintecul liric Ciobănaşul (v. 97— 101). însă partea literară covîrşeşte. După mărturia bătrînului (text.-conv. r. 104— 108), el ar fi auzit „cîntarea dîn gurî" de la bunica dinpre mamă, originară din satul „Negrileşti" (situat în partea nord-estică a Vrancei, cel mai apropiat de Soveja). Strămoşii colonişti munteni, din Dragoslavele şi Rucărul Muscelului, s-au strămutat la Soveja în două etape: prima a fost la 1620; a doua, mai numeroasă, în 1718 (v. Ţinut. Vrane., I, 1930, p. XXXIV „Introd.") Emigranţii, stabiliţi în periferia Vrancei nordice (în satele Dragosloveni şi Rucăreni), au avut schimburi de sînge, grai, viaţă materială şi culturală mai mult cu satele Negîrle'ştj, Tulnisi, şi Bîrsăşti. în Tulnisi contactul etnografic — prin transhumanţa ardeleană — a fost şi cu Săcele, Bre'ţcu (caz identic cu păstoritul sovejan). Dar influenţa Vrancei asupra Sovejăi a rămas distinctă pînă azi în port (îmbrăcămintea bătrînilor se păstrează în stil vrăncean). După port a urmat graiul: vorbirea muntenească străveche s-a prefăcut, îneît astăzi în fonetică palatalizarea labialelor se vede că a fost împrumutată din graiul nordic vrăncean (cf. şi Boris Cazacu, Studii dialectol. rom., 1966, 73 — 82). text. MCCIV Nota critică 175 (Soveza, satul Dragosloveni — Neculdi Comăniţă, 79) Var. mult fragmentată (are numai 17 versuri), în care a rămas partea de la început a baladei cuprinzînd cinci din temele textului clasic (1. —locul dramei; 2. — transhumanţa; 3. — personajele; 4. — hotărîrea ciobanilor; 5. — cauza omorului). Şi în Soveja „Meoarei" lui Alecu Rusu (1846) amestecul între tradiţie şi carte a fost continuu în ultimii 80 de ani (vers. 1—9). în această parte a zonei folclorice Vrancea textul literar pare că a circulat mai activ (prin şcoală, contactul cu tîrgul apropiat Pânciu, broşurile de colportaj; v. MCCII Nota crit. 173) decît în satele izolate din ţinutul istoric. Aici, cum se ştie, a dăinuit în trecutul etnografic inima păstoritului din întreaga Moldovă de sud. Textul a fost învăţat „dîn cârti" la şcoală. Totuşi tema personajelor nu rămîne consecventă cu cea din textul didactic: turmele sînt „trei turmi dă miei" (stare opusă realităţii etnografice, mieii nu se adunau în „turmi" ca oile, berbecii, cîrlanii) — şi nu „trei 307 turme de oj" după norma literară. Iar din cei „trej Cjobănej", cel „ungurian " cu cel „moldovjam" umblă să omoare „Pă lei dă vrăn-l[an" (vers. 13; poziţie contrară în MCCII, unde victima este „Cel moldoviam"; aceeaşi poziţie în MCCIII). Diversitatea patronimică a personajelor se menţine la Soveja întocmai ca în Vrancea etnografică propriu-zisă (v. referatul statistic detaliat, MLIX Nota crit. 85). text. MCCV Nota critică 176 (Soveza, satul Dragosloveni — Mari ia Panaite, 79) Var. e degradată, apoi şi izolată de conţinutul baladei în ţinut: în dialog „mica mioriţî" nu ştie cui destăinuie că „stăpînâşu" i-a fost omorît de . .duşmânu/La spatili stîni" (cu dubletul „La curu stîni."; vers. 8 reluat, se vede că sufeiă în lexic de extrema degradare: „La curu stîni"; cf. MCLXXXIX—MXCC Nota crit. 162). Iar unicul fluieraş al „stăpînâşuluj" a fost pus „Ift kiotodria stîni“ (9—10). Imaginea aceasta pare izolată aici din materialul ardelean (cf. „Şi fluieraşul meu/Mie să mi-1 puie//» cheotoarea stînei."; Densu-sianu, Vieaţa păstor. ... II, 126 III). Circulă şi în Muntenia (,,'N cheutoarea 5 Mie oara" Numai după 1859 (adică în 1866) s-a vorbit ceva mai deschis generaţiei romantice despre „Ceahleu", baciul Udrea şi Mioriţa... Credem deci — întocmai ca M. Costăchescu — că ultima denumire e modificarea poetului prim antolog din 1866, iar nu cumva utilizarea vreunei forme populare locale moldoveneşti !. Denumirea originală poate că a fost „Mioara“ (o admitem prin pronunţia, persistentă pînă azi, a emigranţilor din Muscel). Ori a putut fi chiar Nioara, în rostirea palatalizată a graiului sovejan prin contactul cu fonetica arhaică vrănceană perpetuată pînă astăzi. Forma literară Mioriţa s-a generalizat însă în Soveja, ca şi în Vrancea păstorească, prin vastă difuzare culturală (şcoală, publicistică, literatură), după cum şi prin directă oralitate. A pătruns lent, dar profund, în masa populară din ţinut, ca să înlăture treptat termenii etnografici atît de sporadici acum: „Cînticu oilor", „Cînticu-a oilor"t „Cînticu oilor, a nioriţîlor", „Cînticu nioari", „Cîntarja oilor",„ A oilor" (formă rară), „Cînticu ‘âioriţî", „A tMoriţî" — „A lîioriţîlor", „Cînticu iiioriţî, a oilor" (MCCXXVIII—MCCXXIX), în 1967 la un bătrîn sovejan (87 ani) am întîlnit alternanţa „Cînticu oilor" — „a Nioriţî"; la altul (86 ani) „Cînticu Mioriţî' (MCCXII); la al treilea (90 ani) cuvîntul rostit curat literar Mioriţa (MCCXXX — MCCXXXI); iar la două bătrîne (81 şi 76 ani) — fruntaşe în satele Dragosloveni şi Rucăreni — rostirea pentru prima era în palatali-zarea vrăncenească „Mioriţa", dar şi în pronunţie muntenească Mioriţa (MCCVI—MCCVII); a doua bătrînă rostea palatalizat Nicî niorici" (MCCXIX—MCCXXI). Bătrînă de faţă, Domnica Micit (din Rucăreni) alterna rostirea: „Nioriţa" — „Mioriţa". Cf. apostila lui M. Costăchescu pusă chiar la titlul textulu Cîntecul Mioarei: „N icăieri, în Moldova, n-a m auzit cuvîntul „Mioriţă", pe care-1 socot o creaţie a poetului Vasile Alecsandri "(Cîntece populare româneşti, 1969, p. 81 nota 1). Afirmaţia însă nu rămîne peremptorie, deoarece Costăchescu nu a mai publicat alte variante din Moldova, în afară de cele ştiute din Goieşti-Iaşi (1902), apoi nu a făcut cercetări asidue de teren în Moldova întreagă, spre a fi putut constata şi afirma empiric varia-bilitatea formelor lexicale Mioara-Mioriţa (cf. l.c., 22 — 23). 314 Cap. II—Starea critică a variantei triplet MCCXIII—MCCXV. O variantă, aflată în 1928 tot în Soveja, şi publicată în 1930 (Ţinut. Vrane., I2, p. 416 LXV), cît şi unele din cele 31 actuale (MCCI — —MCCII, MCCVIII, MCCIX, MCCXII, MCCXVI-MCCXVII. MCCXVIII, MCCXXI V—MCCXXVI), ne arată un reflex, relativ limitat, din versiunea Alecsandri. Dar dacă vine vorba de raportat numai textele de faţă la tipul baladei clasice, atunci alta e starea: toate trei au ecou literar numai în partea primă a conţinutului (MCCXIII — —MCCXIV vers. 1—73; MCCXV vers. 1—62). însă în partea următoare (MCCXIII-MCCXIV 75-164; MCCXV 63-154) conţinutul se află diferit de versiunea clasică. Încît varianta actuală, în text întreit, rămîne excepţie insolită greu de explicat. Nu-i afli asemănare cu materialul sovejan, sau cu cel vrăncean, după cum nici cu materialul general cunoscut pînă azi din toată ţara. Rămîne, cum am spus, o excepţie care — prin critica inten;ă sau comparată de text — nu oferă un răspuns, măcar plauzibil, la întrebările privind locul şi timpul plăsmuirii, felurimea temelor structurale, zona etnografică originară şi modul circulaţiei. Apoi nu clarifică alte întrebări: de ce — măcar după anii 1918—1944, iar d e--atunci pînă în 1967, data descoperirii ei — varianta nu a circulat în Soveja, şi nici în satele din vecinătate? (Negrileşti-Negîr-leşti, Tulniâi, Cîmpuri). Să fie cumva vreo plăsmuire locală mistificată în ultimele patru decenii? Vom încerca să arătăm că ipoteza aceasta nu pare verosimilă din motive destul de plauzibile- Cap. III — Funcţia statistică a variantei triplet. Dar anticipat analizei interne şi comparate de text, există în variantă un element exterior ce impresionează: masa versurilor din textul de bază MCCXIII. într-adevăr acesta se află printre exemplarele masive din ţinutul întreg. Sînt în număr de patru: MCCLXXI (din Văsîj); Ţinut. Vrane., I2, p. 327 VIII (din Colâcu); ibid., p. 417 LXVI şi p. 421 LXVII (ambele din Spineşti). Dar analiza trebuie s-o extindem măcar în mod sumar, la materialul corespunzător general. Vom prezenta succint realitatea statistică. Varianta aceasta de excepţie — în triplul ei text dialectal, de 160 versuri I, II şi 150 versuri III — în ansamblul bibliografic total1 se încadrează statistic astfel: textul cel mai extins, publicat pînă în 1969, rămînea Cîntecul Mioarei de 259 versuri. Fiind document 1 Socotit cronologic din 1923, cînd Ovid Densusianu a publicat 41 texte în prima antologie a baladei întocmită de dînsul (Vieaţa păstorească. . , II, p. 123—161). A. Fochi a integrat în antologia sa din 1964 materialul Densusianu adăugind ce s-a publicat în colecţii şi periodice între anii 1923 — 1964; apoi materialul cules personal şi prin corespondenţi, totalizînd atunci 930 de „documente mioritice" repartizate astfel: 702 variante complete, 123 fragmente şi 105 „informaţii de circulaţie". Toate au fost strînse din 502 localităţi: Moldova — 51, Ardeal — 329, Muntenia — 67, Oltenia — 31, 315 bibliografic de prim ordin, notăm cîteva date utile. A fost cules în dublet de profesorul-paleograf Mihai Costăchescu [1884— 1953] în satul său natal Goleşti — Jud. Iaşi. Prima formă („mai necompletă'', de 176 versuri) o notase în august 1902. A doua, mai amplificată (259 versuri), o culesese în decembrie 1902. Costăchescu era atunci de 18 ani. Pentru ambele informator i-a fost „cîntăreţul orb Gheorghe Avasiîoaei" care „mult timp înainte fusese cioban", cum se specifică în notă1. Textele au fost publicate mai tîrziu, în 1922 şi 1930 2. In 1938 textul extins s-a retipărit, dar „cu unele mici modificări"3. Textul prim din 1922 (cu 176 versuri) a fost reprodus în 1923 de Ovid Densusiânu4; însă „cu multe schimbări" fonetice după adnotarea culegătorului cam contrariat5. De consemnat că M. Sadoveanu a scris cu autoritate despre variantă, socotind-o expresie a geniului nostru popular 6. Iar culegătorul ei o adnota în 1930 poate că prea entuziast: „Asupra importanţei şi frumuseţii ei, nu mai insist, socotind-o numai cea mai frumoasă variantă, găsită pînă astăzi" (l.c., p. 90). în sfîrşit în 1969 textul a fost republicat de lingvistul G. Ivănescu în colaborare 7. Banat — 14, Dobrogea — 10 (Mioriţa, p. 196— 197; cf. p. 173— 174). în acest grupaj antologic Vrancea are cele 91 variante diacritice (text. XXVI în aproximaţie) din colecţia 1930 (Ţinut. Vrane., I, p. 3-159). 1 Să fi fost chiar „un lăutar în jurul laşului" acest „Gh. Avasi-loatet" [sic!], cum înseamnă Gh. Vrabie, Balada populară. . , p. 249, iar nu „cîntăreţul orb" — „care mult timp înainte fusese cioban" — după informaţia de teren a lui M. Costăchescu, Cîntece populare rom., p. 89? 2 Primul text, în Moldova de la Nistru, III (1922), nr. 8 — 9, p. 306, avînd „foarte multe greşeli de tipar", cum însamnă Costăchescu; celălalt, în Anuarul Liceului Naţional din Iaşi, pe anii 1928—1929, Iaşi, 1930, p. 28 — 32. Textul al doilea, cel amplificat, are adnotarea culegătorului: „Cîntecul ce public mai sus, faţă de celalt [din august 1902] e mai complet". Paginaţia Anuarului. . . e contradictorie în Cîntece populare rom., p. 10, 90: „28 — 32" şi „31-32". 3 în revista Pagini de literatură şi ştiinţă a elevilor Liceului Naţional din Iaşi, I, 1938, nr. 3, p. 1 — 4. 4 Vieaţa păstor., II, p. 127 text. III a. 5 Costăchescu, l.c., p. 89 nota. 8 Cînd fusese publicată în 1922 (v. nota 6). Atunci Sadoveanu spusese printre altele: „. . .acest cîntec fără pereche s-a născut la poalele munţilor moldoveneşti", iar nu în Ardeal, cum susţinuse Coşbuc că e o „baladă ardelenească" (articolul O nouă variantă a Mioriţei; în Viaţa românească, XIV [1922], voi. LII, p. 236 — 238; Cf. referat Dacoromania, III, p. 1010; lateral si cu rev. Tudor Pamfile, I. P- 45). 7 Mihai Costăchescu, Cîntece populare româneşti; în seria Folclor din Moldova, voi. I, 1969, p. 81—90. Considerăm că nu s-a realizat atunci o ediţie critică; coeditorii culegerii nu au întreaga informaţie 316 Varianta se află reprodusă în 1961 de două antologiil. Firul bibliografic consemnează că versiunea II — Costăchescu — avînd 259 versuri — depăşeşte numai cu două versuri un text vădit diluat, cules în 1897 din Teleorman (are 257 versuri). A fost publicat în 1900 de arheologul, folclorist diletant, Gr. G. Tocilescu 2; apoi republicat în 1923 de Ovid Densusiânu cu unele modificări lexicale şi fonetice3. Urmează confecţionarea epocală din anii 1883, 1884, prin Petrea Creţul Şolcan şi G. Dem.Teodorescu: „Oaia năsdrăvană" (212 versuri). Apoi un text de 191 versuri, cules în 1893 din Vîlcea (v. şi MCCLXXI Nota crit. 215). Cît priveşte textul I Costăchescu, publicat în 1922 — şi republicat în 1923 de Ovid Densusiânu — am spus că are 176 versuri. Alte exemplare, succesive cantitativ, sînt discutate la text. MCCLXXI Nota crit. 215. Privită tot statistic — dar numai în cadrul celor vrăncene — varianta de faţă MCCXIII se situează după cea din Văsîj (183 versuri), aflată în 1965, apoi după alta din Colacii (179 versuri), culeasă în 1928 (v. Ţinut. Vrane., I2, p. 327 VIII); pentru ca — fapt de subliniat! — statistica să se încheie cu două piese din Spineştj. (culese în anii 1924, 1925), de cîte 132 şi 121 versuri (ibid., I3, p. 417 LXVI; p. 422 LXVIII). Cap. IV. — Unicitatea variantei LXVI. Dintre ultimele două, varianta LXVI are o semnificaţie specială: astăzi ea se impune în istoria folclorului român drept o capodoperă de reper bibliografic. Adică e socotită al doilea exemplar «v a r i a n t ă - t i p > după textul arhetip clasic Mioara (Alecsandri, 1850, 1852, 1866). Prin urmare timp de 115 ani rămîne — dar numai prin text, fără melodie — creaţia fruntaşă de artă poetică superioari4. Versiunea aceasta remarcabilă a fost valorificată abia în anii 1976, 1979 prin folcloristul comparatist Octavian Buhociu [ 1919 — bibliografică de rigoare — de pildă asupra liricii populare privind războiul nostru de întregire 1916—1918 etc.; v. „Introducere", p. 26; cf. cu studiul din revista Ethnos, I (1941 — 1942), p. 111—134. Apoi lipseşte cifrarea marginală a versurilor în texte, etc. 1 Al. I. Amzulescu, Balade populare româneşti, voi. II, 1964, p. 480. A. Fochi, Mioriţa, p. 904 DXXXIV, p. 906 DXXXV. 2 Materialuri folcloristice, voi. I2, p. 1254—1256. 3 Vieaţa păstor.., voi. II (1923), p. 143— 146. Exemplificăm parţial: Tocilescu v. 45 păşciune — Densusiânu v. 52, 66 păşune; T. 54 rămunea.— D. 54 rămînea; T. 68 Or f-un — D. 69 ori vre-un; T. 95 pleop — D. 96 plop; T. 98 flueru — D. 99 fluierul; T. 107 d-auzia — D. 108 de-auzia; T. 110 oţărî — D. 111 hotărî. 4 Am aflat-o în 1924 de la bătrînă Costanda Păun, 11, din satul S pine şti-Vrancea, publicînd-o întîi în „Revista Institutului de Filologie şi Folklor Grai şi suflet“ (condusă de profesorul Ovid Densusiânu), an. II2, 1926, p. 359 — 361; republ. în 1930 în colecţia Ţinutul Vrancei, voi. I, p. 114 LXVI (sub orientarea aceluiaşi institjit); apoi în 1969, ibid., I2, p. 417 LXVI. 317 1978]. Comentariul acestui erudit rămîne o excepţie privită în limita discuţiilor actuale: pînă la dînsul nimeni dintre cercetătorii baladei — între anii 1926—1976, aşadar timp de o jumătate de secol — nu a discutat critic semnificaţia variantei acesteia. Comparatiştii noştri de autoritate — D. Caracostea [1879—1964] şi P. Caraman [1898—1980] — nu au sesizat-o. Nici etnologul Mircea Eliade [n. 1907] nu a reţinut-o în comentariul său din 1970 1, şi nici ingeniosul advers A. Fochi (v. Mioriţa, 1964, p. 865 CDLXXXVII). Folcloristul Gh. Vrabie [n. 1908] a intuit întîi — în 1966, dar numai parţial — că avem prin cazul acesta o „recreare a arhetipului [din 1850, 1852, 1866] sub semnele unei vieţi noi artistice, străbătută de poezie reală"2. însă nu i s-a putut distinge originalitatea recreării, adică instinctul păstoresc confi-gurativ care prezintă în Vrancea timpului nostru o capodoperă comparabilă — astăzi numai ea singură — cu versiunea-arhetip menţionată, şi ea tot vrânceană 3. De altfel, Gh. Vrabie este obiectiv şi în părerea sa asupra locului de obîrşie a Mioriţei, problemă aparent perimată azi (după unii teoreticieni), dar încă în actualitatea discuţiilor contradictorii privind balada3; Interpretarea comparată a var. LXVI îşi are şi aici rostul. 1 Etnologul-orientalist a considerat materialul cules de mine pe teren între anii 1924—1930. Dar a comentat, cu rezervă anume, teza privind declinul, spre dispariţie, al folclorului poetic românesc — ca şi al folclorului universal — de tip arhaic. Întîi în 1930 (Milcovia, I, voi. I, p. 69—86 „Aspecte din folklorul vrăncean") am explicat fenomenul acesta negativ prin vertiginoasa evoluţie socială contemporană şi avalanşa tehnicii industriale moderne peste mediile etnografice de pe întreaga „Terra". îmi menţin opinia aceasta. Ea nu însemnează de loc elogiul analfabetismului, sau al primitivismului perpetuu, etc., în maniera sociologului indian Ananda Coomaraswamy, aşa cum comentează Eliade (v. De la Zalmoxis la Genghis Han, i980, p. 229—233, 237; trad. după De Zalmoxis ă Gengis-Khan, Paris, 1970 [ed. „Payot"] de M. şi C. Ivănescu], Reflecţiile respective din 1970 — socotite ca definitive de către unii — poate că au fost scrise sub influenţa tonului polemic extremist practicat, în 1964, de A. Fochi (Mioriţa, p. 148—149; autorul acesta a fost utilizat şi crezut de Mircea Eliade ca perfect obiectiv în documentare). Regretabil că procedeul polemic a continuat insidios în 1980, într-o antologie a lui Fochi (Mioriţa, p. 8 —9), în care textele vrăncene alese din baladă rămîn transcrise cu schimbări grave fonetice şi de lexic (p. 35—56, 92—94). * Gh. Vrabie, Balada populară română, 1966, p. 258. 3 Un comentator actual rămîne sub nivelul informativ cerut de noi: a citat demonstrativ numai şase versuri din variantă, fără a distinge semnificaţia expresă a textului. A transcris şi eronat sintagma vers. diacritic 125 „Sgarja-sgarilui" prin „Sora soarelui" (M. Coman, Izvoarele mitice, 1980, p. 219 nota 32). 3 Acest autor nu susţine geneza baladei în Ardeal (în maniera lui A. Fochi, Mioriţa, p. 539: „. . .actul primordial de geneză a Mioriţei"; sau altfel spus: „prima versiune a Miqriţei 318 Cap. V Interpretarea comparată a variantei LXVI. în prealabil expunerii analitice a lui O. Buhociu este necesar a clarifica din terminologia sa proprie chiar conceptele de bază: «text-sinteză», «variantă-tip» (= «arhetip») şi «episod-schemă». Apoi vom stabili ce ne deosebeşte de criteriul său interpretativ în legătură cu termenii «variantă-tip» — «text-sinteză», aplicaţi îndeosebi la două texte controversate, unul din Moldova, celălalt din Muntenia (v. cap. VIII). «Textul-sinteză», sau «varianta-tip» — după alţi cercetători ambele echivalînd conceptul «arhetip» — e o „variantă întreagă"' în care se pot distinge şase „episoade" (numite «episoade-schemă») s-a născut în zona de nord-est a Transilvaniei în regiunea între munţii Rodnei şi munţii Călimanului. . ."), ci în Vrancea („...în însăşi regiunea de baştină a baladei, în Vrancea"; „...arhetipul vrîncean, în chiar locul de baştină..."; Balada pop. rom., p. 71, 223, 231, 272, 282). Vrabie continuă astfel criteriul etnografic realist susţinut anterior de M. Sadoveanu („Această Mioriţă aşa de suavă, aşa de artistică, unică între cîntecele popoarelor, prin ce minune oare s-a născut pe aceste plaiuri[ vrîncene] ?" Anii de ucenicie, 1944, p. 302—303); ca şi de etnograful S. Mehedinţi („în Vrancea, unde s-a născut balada Mioriţei, un munte se cheamă şi azi Răiuţ, adică „raiu mic""; Premize şi concluzii la Terra, 1946, p. 237 nota). Dar mai înainte de M. Sadoveanu şi S. Mehedinţi (în anii 1944, 1946), învăţaţi de prestigiu academic excepţional au susţinut tot geneza Mioriţii în Vrancea. Astfel în 1923 Ovid Densusianu a lămurit că balada s-a ivit din transhumanţă .pe liniile... care legau Transilvania de Moldova. Acolo, şi în special pe drumul care cobora, spre sudul Moldovei, surprindem mai viu acest cîntec ciobănesc". Adică realitatea etnografică: „naşterea baladei o putem fixa" în Vrancea! (Vieaţa păstorească. . , II, p. 102). Acest punct de vedere — constant în gîndirea etnografică şi folclorică a profesorului Densusianu — este cunoscut, dar comentat sui generis de A. Fochi astfel: „Densusianu crede aşadar, pe baza documentaţiei istorice şi etnografice, că locul de obîrşie al Mioriţei, ar fi prin părţile Vrancei, iar timpul naşterii sale cel mult acum trei— —patru sute de ani, cînd mişcările de transhumanţă au cunoscut o intensitate deosebită" (Mioriţa, p. 156— 157). Noi putem distinge clar că aici s-a intercalat din stilul polemic al lui A. Fochi ingeniosul său ipotetic „ar fi. . .“! — Şi concepţia asemănătoare a profesorului Iorga este aidoma escamotată de Fochi în rezumarea sa iarăşi subiectivă: „. . .locul de origine [a „Mioriţei"] este Moldova de sud, iar vechimea sa urcă numai pînă în sec. al XVIII-lea" (ibid., p. 142). Dar în realitate bibliografică, absolut corectă, situaţia stă astfel: în 1931 Iorga a scris răspicat, vorbind despre voi. Ţinutul Vrancei, I, 1930: „Urmează [în colecţie după „Introducere", p. XI—CXI] materialul de poezie populară. Multe variante ale «Mioriţei», răsărită pe aceste plaiuri (şi eu am tipărit undeva măcar o variantă). . ." (Revista istorică., an XVIII [1931], nr. 1 — 3, p. 55). 319 ce alcătuiesc „arhitectonic c î n t u 1 Mioarei" (această denumire se întilneşte, în scrierea ce va fi citată, la pag. 394—395 398—399, 413, 431 etc). „Episoadele" cuprind cele trei categorii de personaje, apoi viziunaa spaţială, intriga şi finalul tragic (v. Folclorul de iarnă, ziorile, şi poezia păstorească, 1979, p. 395 — 396; în special 399 — 402). Aceste şase „episoade" sintetice corespund celor 18 „elemente tematice" (= „teme") stabilite de P. Apostol şi A. Fochi în structura versiunii Alecsandri. Prin cîteva «variante-tip» — spune Buhociu — . cîntul Mioarei a reuşit cea mai înaltă expresie estetică" în folclorul românesc (p. 398). «Varianta-tip» fundamentală rămîne cea publicată de Alecsandri (în anii 1850, 1852, 1866), denumită tehnic „varianta I" (p. 394). Aici cele şase «episoade-schemă» sînt „puse în mişcare" de cei trei „eroi ai cîntecului". Le găsim — integral, ori măcar două — „în toate textele «întreg»" (p. 396). Buhociu accentuează că „variantele est-carpatice" (circa 200, îndeosebi cele din Vrancea) au ca „trăsătura lor cea dintîi" „o forţă materială deosebită": „Toate trăsăturile fine din varianta I" apar aici „îngroşate, dense de nuanţe infinite de viaţă păstorească locală" (p. 396). De aceea se înţelege de ce exegeza tuturor «textelor-sinteză» (sînt 13 la număr) începe cu «varianta I» Alecsandri — 1850 etc. (ea provine „din Vrancea"—p. 395, 396) şi sfîrşeşte cu «varianta XIII», o colindă din Rodnax. Această piesă — singura de relief poetic din toată seria-şablon a textelor-colind ardelene e apreciată de Buhociu astfel: „Varianta XIII, pe linia textelor transilvane, se apropie cel mai mult de cîntul Mioarei propriu-zis" (p. 429). După stabilirea primului «text-sinteză» fundamental («vari-anta-tip» 1850; p. 396—399), comparatistul selectează din bibliografia generală «varianta 2», adică piesa critic necesară în valorificarea fondului poetic al tuturor «textelor-sinteză» A fost aleasă versiunea LXVI, provenită, ca şi precedenta, „tot din Vrancea" (p. 399). Analiza acestui text pare ingenioasă, fiind făcută cu vădit elan, totuşi cuprinzînd unele imprecizii pe care din necesitate documentară le vom discuta şi clarifica. De pildă, de Ia început analistul ager afirmă că „varianta 2" „are ca «autor» pe informatoarea Costanda Păun din Spineşti. . ." (p. 399). Rămîne clar că termenul autor trebuie clarificat şi bine delimitat în cazul aşa-zisei poezie-populară. Fiindcă cetitorul comun şi mai ales cercetătorul riguros în documentare se pot întreba: oare bătrînă „informatoare" — „născută în 1853“ (cronologia o deduce comentatorul), în vîrstă de „71 de 1 Publicată de Ovid Densusiânu în 1920, Flori alese din cîn-tecele poporului, p. 137. t 320 ani în 1924" cînd „a rostit. . .textul de 130 de versori" i (p. 399) — a fost ea cumva < 68, 80, 84 >85). 1 Întîi textul în cauză LXVI, apoi LXVII (Ţinut. Vrane. I2, p. 417, 421). 2 V. Ţinut. Vrane., I2, p. 11—12 şi 115 nota 2. 324 * Din 1927, procedeul dubletului folcloric prin experiment privind Mioriţa a luat amploare; procedeul textelor-convorbiri explicative s-a format în 1926. A urmat aplicarea tot mai precisă a acestora iar materialul cules apare în colecţia Folklor din Rîmnicul-Sărat (voi. I — 1933; voi. II - 1934; voi. III partea I - 1948; voi. IV -aflat încă în manuscris), în revista Ethnos (I, partea I [1941], p. 218 — 228), în lucrarea Cîntăreţi şi povestitori populari (1980). Amintim că în 1924 metoda de lucru, folosită pe teren exclusiv vrăncean, era sumară. Nu însă romantică. Se reducea aproape la strictul necesar. Adică am notat atunci diacritic numai două variante ale baladei, fără să fi revenit în mod necesar pe teren — de pildă măcar asupra unei informatoare deosebite. Aşa s-a întîmplat că text. LXVI al Costandei Păun a rămas ca unicat 1. Trebuie neapărat admis că în 1924 ancheta a fost în general precară. Impresionat de noutatea textului LXVI cu episoade inedite, ca şi de armonia versurilor redate prin imagini expresive necunoscute variantelor din repertoriul general „mioritic", am urmărit, dar prea redus, răspîndirea motivului în satul natal al bătrînei (cu 11 texte); şi tot insuficient soarta textului LXVI limitat la circulaţia lui cea mai redusă: familia. Fiindcă în cercul familiei respective informaţia a fost tot sumară. Am aflat însă că unica ei fiica — şi ea analfabetă — nu cunoştea de loc textul în cauză şi nici pe altul. Soţul ei — AUghil Forîi baciul cu stîna vestită de pe muntele Zboj[na 2 — era un maestru al fluierului, cunoscut în sat, ca şi în ţinut3. Dar un text al Mioriţei îl ştia disparat. Fiica lor mai mare — şi nepoata preferată, din cele trei, de bătrînă Costanda: Sânda Forîi (cunoştea rudimentar alfabetul) — rămăsese numai o admirabilă evocatoare a păstoritului vrăncean de-acum aproape suta de ani. Ea mi-a recitat — în 1965, 1967 — Nioriţa în trei texte (MCCXXXII—MCCXXXIV). Dar acestea se văd absolut deo-‘ sebite de-al bunicii, din care nepoata mai ştia cîteva versuri, cărora' le adăugase unele evident preparate cu stîngăcie de dînsa (cf. vers. 61—63 din text LXVI: „Mereu şuierîn’,/Ţîgarî fumîn'JDin 1 Bătrînă ştia, după informaţia nepoatei, şi material liric „chiuituri-strigături", ceva din ciclul sărbătorilor de iarnă („plugu", „colindu", „cînticu di stja"), apoi „discîntiâi" (cu interdicţie: le spu- nea numai în familia ei). în timp contrar, apoi din delăsare, şi tem-porizînd, nu le-am salvat. Altă pagubă în documentarea de teren din 1924: nu am întrebat în mod detaliat pe Costanda Păun dacă soţul ei ştiuse Nioriţa în text asemănător. Bătrînă spusese nepoatei, dar evaziv, că ea cunoştea „cîntarja âja dim bătrînj", pe care o „cînta" şi „unKeşu". 8 Păstorit. în Vrancea, 1930, p. 40 fig. 31, p. 44 text. II. » V. text. CMXLIX şi Nota crit. 17. 325 gurî cîntîn’. . şi alte cîteva tot prozaice). în 1930 am înlăturat din voi. Ţinutul Vrancei, I, asemenea hibrid al nepoatei, ca şi pe alte texte-moloz din ţinut, socotindu-le prea străine şi de versiunea artistic închegată a bătrînei. Exact cum se menţionează în notă la text. ms. MCCXXXII din 1965. Pe celelalte două nepoate ale bătrînei nu le-am cercetat. Iar singurul nepot (în 1965 era şi el cioban în Zbopia) nu cunoştea text. LXVI; abia îndruga cîteva versuri rupte din Mioriţa şcolii primare. Încît bătrînă Costanda rămăsese singură în comuna Spineşti — între cinci informatoare şi nouă informatori — ca o supravieţuire etnografică pe deplin izolată. Riscăm o ipoteză: poate că bătrînă se trăgea din păstoritul vrăncean arhaic cu originea în preistoria dacilor. . .1. în tot cazul Costanda Păun trăia în satul Spineşti din anul 1924 ca excepţie printre bătrîne. Era de altfel o excepţie în toată Vrancea vremii aceleia. Depăşea generaţia de informatoare, tot bătrîne, care mai cunoşteau „vorbili" (textul) şi „ghersu" (melodia) străvechiului poem păstoresc. Nepoata Sanda portretizase veridic pe bunică: . .bunica jera o babî kis- novdşî..." (text. conv. MCCXXXII r. 1 — 4). Cuvîntul kisnovăşî e un dublet regional din forma generală chisnovat-ă. Lexicologii noştri actuali par divergenţi faţă de clasicul H. Tiktin 2. Epitetele „caraghios, comic, de rîs", propuse de Tiktin, se exclud din caracterizarea bătrînei. Dicţionarele actuale 3 rămîn aproape stereotipe *. Dintre formele citate şi aici susţinem că în privinţa Costandei Păun se înlătură adj. comic, caraghios, de rîs. Bătrînă nu părea să fi fost jn tinereţe o fire prea vioaie. în 1924 era concentrată, atentă la discuţie cu cineva străin, chibzuită la cuvînt, însă ironică faţă de tineretul prea înnoitor şi deplorînd timpul care schimba pe atunci „strâiu" şi „obliserju [= datina] dim bătrîni". Prin urmare ea nu era „comică". Şi exclus „caraghioasă"! Poate că în tinereţe a fost |i cercul familiei o făptură „poznâşî" "(= hazlie, glumeaţă). Dar ii relaţie cu satul sigur că a rămas întotdeauna circumspectă, cu demnitatea „dim bătrîni" a sexului. Avea înţelepciunea ei modestă, în vorbă îi simţeai buna simplitate ţărănească. 1 Cercetările lingvistice recente arată că hidronimicul Năruja e de origine dacică (G. Ivănescu, Istoria limbii române, 1980, p. 73, 190). 2 Primul lexicolog pozitiv al filologiei româneşti explica astfel adj. chisnovat-ă: „drolling" (= „poznaş, caraghios"), „passierlich" (= „comic, de rîs") — Rumânisch-deutsches Worterbuch, I, 1895, p. 345. 3 Dar fără Dicţionar, limbii române, 1940, p. 383, care nu înregistrează cuvîntul. 4 Dicţionar, limbii rom. contemp., I, 1955, p. 416: chisnovat,-ă „poznaş, glumeţ. . , hîtru", — Dicţionar l. rom. moderne, 1958, p. 141: chisnovat-ă „poznaş, glumeţ, comic". — Dicţionar explicativ l. rom., 1975, p. 148: chisnovat-ă „poznaş, glumeţ, comic". 326 Şi felul de viaţă îi era original. Locuia la o margine izolată a satului: "pi şăs spri soarj-apuni", cum spunea cu uşoară ironie figurată (adică nu „în nil zocu satului, ca kiâburi"). Trăia prea modest, aproape sărăcăcios. Era o analfabetă sedentară. Nu fusese la oraş: nici măcar la „tîrgu din Odob6şti". Nu mersese la un „iarmaroc", pînă la „Ghîdra" (= Vidra, distanţă de 26 km. de Spineşti). în tinereţe se dusese „pîn’ la dial" şi „la munţi la Zbâlna" unde era stîna. Cunoştea trei sate (Bodeştl, Păuleşti şi Văsîţ). Contactul cu „lumia din sat" fusese la întîmplare. Se deprinsese numai cu „niâmurli" şi cu familia ei. Aşa se explică de ce text. LXVI a rămas o enigmă: nu a circulat măcar în Spineşti■ Încît nu ne lămurim de unde a aflat Buhociu următoarea informaţie: „De altfel varianta de faţă [LXVI] mai este cîntată asemănător şi de alte persoane din Vrancea, aproximativ de aceeaşi vîrstă" (Folclorul de iarnă.., p. 399). Iar textele LVII-LXI (citate la pag. 449 nota 6; cf. Ţinut. Vrane., I2, p. 404—410) nu au nici o legătură de fond cu versiunea Costandei Păun. Informaţia e contrazisă şi de datele cronologice reale: în 1924 (cînd a fost cules text. LXVI) comentatorul avea numai 14 ani; iar în 1926 (cînd a murit bătrînă) el avea 16 ani. Prin urmare nu putea merge atunci în Vrancea, în plină copilărie, ca să verifice pe teren circulaţia baladei în tot ţinutul. Afirmaţia, care nu explică nimic teoretic, rămîne perfect gratuită. Ea nu se verifică în psihologia unui erudit stăruitor ca Buhociu *. în concluzie: în anii 1948, 1957, 1963, 1965—1969 şi 1970 — — cînd am reluat ancheta etnografică, folclorică şi dialectală în Vrancea întreagă — textul LXVI nu a mai apărut. Nici „nepoata Sdnda, nu mai ştia ceva lămurit, cu tot versul artificios semnalat, din ce-mi comunicase în 1924 de la „bunica Costanda", desigur că prin reminiscenţă alterată. Fiindcă în 1965, apoi în 1967, cele trei variante „Mioriţa", relativ memorate (v. MCCXXXII—MCC-XXXIV şi Nota crit. 191), erau contaminare comună între un slab fond păstoresc local, abia pîlpîind, şi textul literar din cele două clase primare ale ei. Că le-ar fi învăţat întîi în copilărie de la un cioban bătrîn, dueîndu-se la stîna satului din Zbolna (a fost la vîrsta ei de 16 ani cînd i s-ar fi cîntat „c-o melodii moali" balada; v. text. -conv.), faptul rămîne drept o aproximaţie. Oricum am gîndi chestiunea în complexitatea ei evidentă, problema genetică a versiunii de faţă va rămîne un dubiu continuu. înclinăm a crede că text. LXVI a fost o prelucrare — într-adevăr superioară, şi vădit originali a Costandei Păun. Ea a primit în mod parţial schema 1 îşi trecuse doctoratul în litere şi filozofie la Sorbona şi fusese profesor de etnografie-folklor la o universitate germană, după cum însamnă Dicţionar, folcloriştilor, 1980, p. 96. 327 tradiţională a baladei (începutul textului prin dialog; vers. 1—6 în parte personajele, apoi elementul miraculos mitic de categorie animalieră). Dar a modificat ingenios planul curent, cel tradiţional, care circulă activ şi azi în majoritatea variantelor vrăncene. Apoi a prefăcut maniera dialogului, şi mai cu seamă a adăugat remarcabila noutate poetică: blocul imaginilor de expresivă putere lirică. Aşa încît în felul acesta artistic nu a putut plăsmui, în tot neamul românesc, nici o altă bătrînă a vremii ei. Prelucrarea poetică, într-un mod inedit original, a avut trei izvoare: intuiţia artistică ereditară a păstoritului vrăncean, experienţa vieţii izolate a bătrînei de atingerea cu oraşul modernizat; dar mai presus firea ei înzestrată de natură cu imaginaţie creatoare. Prin aceste forţe sinergetice Costanda Păun a realizat îmbinarea de artă între două elemente contigue: materialul poetic tradiţional prelucrat şi păstrat în memoria ei sănătoasă, cu inovaţia eminentă a poetei-mutor»: unsprezece elemente liric o-e pice originale. Sînt următoarele: cuvîntarea „âjobănaşuluj stăpîn" în faţa oilor — vers. 23— 49; altă cauză a omorului: nu din pricina „turmei de oi", ci pentru pitorescul portului ciobănesc şi măiestria construirii fluierului, apoi arta cîntului; deci nu o cauză materială, ci pasiunea pentru frumosul a r t i s t i c — vers. 11 — 22; profunda legătură etnografică între turmă şi „Sjobănaşu frumos" — vers. 23—29; prefacerea eternă a naturii corelate cu ocupaţia păstoritului — vers. 30 — 46; preamărirea posterităţii (apoteoză redusă!) în amintirea ciobănaşului sacrificat în floarea vîrstei—vers. 41 — 49; descrierea pitorească a turmei mergînd la păscut — vers. 50 — 56; descrierea ciobănaşului îndreptîndu-se către moarte, senin şi conştient de soarta lui tragică — vers. 57—62; scena omorului redată concentrat, ca şi furtul turmei — vers. 62 — 70; oaia se ascunde de ucigaşi, înmormîntînd pe „stăpîn" în ansamblul animalier de la stînă — vers. 71—80; dar planul îngropării, cu obiectele datinii păstoreşti, este propus de mioriţă — vers. 81 — 95; dialogul sugestiv al „măicuţei bătrîne" cu „nioriţa crjâţî" — vers. 96—123; descrierea lapidară a nunţii alegorice cu elemente naturiste, nu prin viziune cosmică model Alecsandri — vers. 120— 132. Se vede clar cum «autorul* Costanda Păun nu a cunoscut lăutarul vulgar, nici nu a imitat tipul curent al baladei din sat, după cum nici vreun text osificat, redus, în felurite cazuri, la cîte două ori trei versuri definitiv inerte (v. CMXXVII şi Nota crit. 4). Bătrînă a putut simţi, gîndi şi configura poemul său Nioriţa în timpul cînd patriarhalismul etnografic era mult mai viguros în Vrancea decît în alte ţinuturi. Dar nu şi-a numit prelucrarea: „nioara", 328 cînticu oilor" etc. (v. Cap. I, § 3, p. 202 — Note crit.; cf. MCCXXVII — — MCCXXIX Nota crit. 189), ca să fie pe deplin în consens cu tradiţia păstorească locală. § b. — Afirmaţia a doua a lui Buhociu, relativă ca şi precedenta, este următoarea: bătrînă Costanda Păun a fost un «rapsod populara1. Epitetul acesta, şi el destul de suplu, trebuie cercetat cu atenţie, ca şi termenul «autor». Fiindcă Buhociu vorbeşte şi de «rapsodul carpato-dunărean, autor [sic!] al variantei IV» 2. Se referă la lăutarul Şolcan care ar fi fost, şi el, un „rapsod" de epocă folclorică 3. Prin urmare vocabula rapsod ar îngloba pe-un „autor" de curată origine păstorească alături de-un profesionist lăutar în genul celui din Brăila. Evidentă înglobare cu totul nejustificată. Să nu ne surprindă preţuirea prea concesivă. Fiindcă însuşi Const. Brăiloiu — etnomuzicolog temeinic şi spirit critic sobru — nedistingînd cu rigoare fabricaţia ajustată Oaia năsdrăvană din 1883—1885, a scris un ditiramb curios: „Pe cîtă vreme Petrea Crefu Solcan [sic!], de pildă, un muzicant de mesei ie în toată legea, a uimit pe G. Dem. Teodorescu şi ne uimeşte şi pe noi, mai ales prin minunatele şi nenumăratele lui cîntece bătrîne ş t i" 4. Dacă Brăiloiu preţuieşte surprinzător pe lăutarul brăilean, fără să-l califice de-a dreptul „rapsod popular", întîlnim epitetul acesta atît de sunător mînuit în 1933 — 1934 de Tudor Vianu5. Atunci esteticianul s-a referit la Barbu Delavrancea pentru că folosise în discursul său de recepţie din 1913 epitetul „rapsozi populari" 6. Nu scăpăm din vedere că în 1881 Eminescu pusese vocabula „rapsod" în „Scrisoarea III": „De-aşa vremi se’nvredniciră cronicarii şi rapsozii" !. Se pare că satiricul genial a păstrat atunci sensul primitiv clasic. Cuvîntul „rapsod " a provenit, prin curentul romantic european, din clasicismul elen. Credem că este propriu numai acestei perioade culturale antice. El a fost preferat şi însuşit de maniera lexicală a timpului romantic, de unde l-a împrumutat şi literatura noastră. A avut oarecum soartă comună cu a cuvîntului bard care s a legat îndeosebi de destinul literar al lui Alecsandri. Legenda epitetului 1 Buhociu, Folclor, de iarnă. . , p. 400. 2 Din seria celor 13 „texte-sinteză" — v. cap. V. 3 Ibid., p. 415. 4 C. Brăiloiu, Opere, voi. IV, 1979, p. 74. 5 Vianu, Opere, voi. III. 1973, „Minerva", p. 433. 4 Delavrancea, Din estetica poeziei popu ie; în Opere, voi. V, 1969, „ed. Minerva", p. 474, 479, 491, 582. ( realitate prozatorul spusese că „poeţii populari" români sînt nişte p sozi transfiguraţi"; sau altfel spus: „barzii noştri", „barzii din pt alele Carpaţilor" 7 Eminescu, Opere, voi. I, 1939 (ed. Perpessi ’i s), p. 149. 329 „bardul de la Mirceşti" provine din romantismul francez. Curentul acesta literar, adînc revoluţionar, a statornicit din Franţa în Europa, mai ales la popoarele neolatine, cultul pentru „poezia populară.". Din Franţa s-u răspîndit în aceeaşi direcţie şi conceptul de „poezie-cîntec popular". Acolo a trăit, printre agitatorii timpului romantic, şi celtizantul Hersart de La Villemarque, o personalitate stingheră a tradiţionalismului popular francez. Prin anii 1839 — 1840, el a publicat o culegere cu „cîntece populare din Bretania", celebră pe atunci, şi cu răsunet larg în Occident (Barzas-Breiz. Chants populaires de la Bretagne, voi. I, Paris; 1839 — 1840; voi. II, 1840 ed. „Charpentier")1. Era în Franţa întîia culegere de folclor poetic, abia menţionată la noi — tîrziu, prin anii 1913, 1920 — de-un prea modest bibliograf şi istoric literar vulgarizator(Gh. Adamescu. Istoria literaturii române, 1920, p. 18). Dar celtizanţii A. de Jubain-ville, H. Gaidoz, F. M. Luzel au stabilit că La Villemarqu6 a modificat profund — prin „continue retuşuri de formă" şi „alteraţiuni considerabile de fond" — acele „chants populaires de la Bretagne" culese de el de la „barzii" bretoni („gwerz") ai timpului său (v G. Doncieux, Le romancero populaire de la France, Paris, 1904, „£. Bouillon", p. 6). Încît lucrarea — rarisimă astăzi — a rămas numai în bibliografia de arhivă folclorică internaţională. Are însă pentru noi un rost anume: ea a popularizat pe atunci în Europa cel mai mult cuvîntul bard (< celticul barz). Admitem că în anii şederii la Paris pentru studii (1834 — 1839), ori ceva mai tîrziu, Alecsandri a cunoscut îndeaproape culegerea aceasta, reţinîndu-i termenul generic „chant populaire" şi cuvîntul bard. Pe acesta şi l-a ales Alecsandri aproape ca pe-o marcă heraldică, după însemnarea unui recent dicţionar de literatură română: „El însuşi se socotea bard al naţiunii...,, (Dicţionar, literaturii române de la origini pînă la 1900, 1979, p. 17). însemnarea aceasta presupune cunoaşterea opiniei din 1911 a lui G. Ibrăileanu: „Alecsandri, care se socotea bardul naţional." (Opere, voi. VIII, 1979 „Minerva", p. 136). Prin anii 1839, 1840, bardul mai dăinuia în Bretania. Era tot cîntăreţ, deseori orb, care trăia ca un sărman cerşetor ambulant. Peregrina prin sate şi tîrguri, pe la bîlciuri şi chiar la cîte un castel de nobil, ca să cînte poezie lirică şi balade cu fapte eroice. Aşa fusese şi anticul cîntăreţ galic barz, apoi urmaşul acestuia (din sec. VI e.n.). Şi tot un bard rătăcitor era cîntăreţul anilor 1839, 1840. Cînd 1 S-a publicat sub auspiciile unor ilustre personalităţi ale timpului cultural francez: istoricul literar Abel Villemain (ministrul „instrucţiunii publice"), istoricul medievist faimos August Thierry Chateaubriand (şi el breton!) şi C. Fauriel care, într-un „preambul" recomanda culegerea chiar Europei! 330 cînta, el se acompania cu un instrument, rebek, avînd trei coarde şi-un arcuş. Se asemăna cu prouz (= rote) instrumentul barzilor galici, apoi al bretonilor din secolul amintit VI. Dar se asemăna şi cu guzla din sud-estul Europei (numai cu o coardă, şi tot cu arcuş) a cîntăreţilor medievali sîrbi, după cîte a însemnat romanticul etnograf-folclorist La Villemarque (Barzas-Breiz. . ., voi. I, XXX — XXXII, XXXV, XXXVI-XXXVII „Introduction"). Acestui epitet faimos — „bardul de la Mirceşti", preferat de cine a patronat o „regalitate literară" (v. Iorga, Istoria lit. româneşti, voi. III, 1909, p. 131) — ne propunem să-i urmărim circulaţia în cadrul activităţii culturale în genere, pornind îndeosebi de la critica şi estetica noastră literară. în consecinţă ne vom referi numai la cîteva personalităţi marcante. Timpul va fi limitat la şapte decenii (1910 — 1980). La 22 mai 1913, în discursul sau de recepţie la Academia Română, Barbu Delavrancea a luat apărarea lui Alecsandri împotriva lui Duiliu Zamfirescu care, în respectivul său „discurs de recepţiune" din 1909, socotise pe poetul venerabil „rău culegător de poezii poporane". Apostrofa lui Delavrancea — a fost energică şi ironică: «. ..să ia cam la vale bardul nostru naţional, Vasile Alecsandri» (Opere, voi. V, 1969 „Minerva", p. 493). Ilustrul său precursor academic era socotit „bard naţional"; prin urmare un epitet de supremă nobleţe spirituală. Dar pentru Delavrancea poporul nostru mai avea „barzi". Pe aceştia el îi alătura chiar lui Homer şi Shakespeare. îi găsim menţionaţi în conferinţa sa Doina, în articolul Natura în poezia populară, în Cursul de folklor (10 prelegeri rostite în 1892 la Universitatea din Bucureşti) şi îndeosebi în discursul de recepţie Din estetica poeziei populare (Opere, voi. V, p. 441—450, 498 — 503, 571—628 şi 739 — 746, 466—497). în aceste patru lucrări Delavrancea a folosit o gamă variată de termeni clasici şi medievişti romantici (rapsod, trubadur, truver), predominînd însă vocabula bard. Dăm cîteva exemple: „. . .declaraţiunea sinceră [în „cîntecul popular"] a barzilor din poalele Carpaţilor. . . "(p. 491), subînţele-gîndu-i pe „poeţii populari", adică „bătrînii satului românesc”; „. . .astăzi, cînd barzii noştri [populari] au început a se topi în hîrtie. .." (recte: „barzii" adunaţi cu ani în urmă prin culegeri mediocre de „poezie populară"; p. 582); „...natură umanizată, la care bardul îşi adresează accentele sale de dor şi de vitejie. . ." (p. 605). Termenii de comparaţie devin surprinzători: barzii, rapsozii, truverii „trubadurii noştri" populari „se pot ridica la înălţimi la care numai Homer, Dante şi Shakespeare s-au ridicat", (p. 576). Desigur, o apoteoză singulară din elanul oratoric tumultuos caracteristic lui Delavrancea. Un gen de grai hiperbolic, pentru 331 ca să. impresioneze puternic auditoriul şi să exprime mai plastic ideea. însă comparaţia ne rămîne numai parţial realistă. în 1920 esteticianul Tudor Vianu — preţuitor statornic al folclorului nostru poetic — vorbea despre „marea concurenţă Eminescu" care a „aruncat într-o periferie de indiferenţă producţia bardului de la Mirceşti" (Opere, voi. II, 1972 „Minerva", p. 623). Asistăm la o afirmaţie evident revizuibilă. Studiul din 1980, al lui Paul Cornea, stabileşte faptul contrar: „bardul de la Mirceşti" s-a aflat mereu actual în generaţia sa. A fost o „evidenţă indiscutabilă". Personalităţile dominante ale timpului său — Kogălniceanu, Maiorescu, Hasdeu, Odobescu etc. — nu l-au contrariat nici într-un fel. Eminescu însuşi nu i-a întunecat gloria: l-a numit „rege al poeziei". A întîmpinat unele vicisitudini care nu i-au atins prestigiul niîns. Alexandri s-a bucurat continuu, şi după moarte, de apre-cierea unanimă a gustului public. A avut întotdeauna un cult suveran al personalităţii sale, atingîud chiar măreţia unui mit literar (Regula jocului, p. 153— 173). Anterior lui T. Vianu, prin anii 1919, 1920, 1927, alt cunoscător distins al „poeziei populare" — criticul şi estetul G. Ibrăileanu 1871 — 1936] a folosit acelaşi termen: „...prestigiul enorm, fără exemplu, pe care i-a avut ('bardul de la Mirceşti»" (Note şi impresii, 1920, p. 177). Criticul se va folosi de epitet şi în 1927, într-o tipăritură discretă, scriere aproape de popularizare: . .dacă aceşti poeţi [se vorbea despre Gr. Alexandrescu „natură profundă şi cu o puternică rezonanţă în lumea înconjurătoare" şi despre D. Bolinti-neanu, un „adevărat poet. . .mai poet decît Alecsandri"] ar fi trăit, ca bardul de la Mirceşti, în atmosfera şi cultul poeziei populare, n-ar fi fost mai buni poeţi decît sunt". (Cultură şi literatură; în „Bibi. pt. toţi" nr. 1459— 1460, p. 16). Despre „Bardul de la Mirceşti" vorbise Ibrăileanu încă în 1911( într-o prelegere universitară asupra lui Alecsandri în cercul „Junimii" (Opere, voi. VIII, 1979 „Minerva", p. 130). în 1928 Mihail Sadoveanu a vorbit despre Alecsandri cu un ton admirativ înalt: „Veacul trecut şi generaţia care ne-a precedat ne-au trimis o icoană măreaţă a lui Alecsandri. Nici Eminescu, nici Caragiale n-au alterat în imaginea şi în sufletul înaintaşilor noştri aureola de mărire a bardului de la Mirceşti şi a biruitorului de la Montpellier" (Adevărul literar-artistic, 10 iunie 1928; apud P. Cornea, Regula jocului, p. 166 şi nota 49). Un entuziast susţinător al cultului alexandrinist a fost poetul Ion Pillat, al doilea însemnat poet tradiţionalist moldovean după Alecsandri. Studiul său din 1943 — „Vasile Alecsandri poet al pămîntului şi sufletului românesc" — rămîne model de apologie literară. Aici «bardul de Ia Mirceşti» — nbardul naţional» Alecsandri — este omagiat ca „fondatorul tradiţionalismului în literatura noastră" (Tradiţie şi literatură, 1943, p. 172—187; în special 178, 185). A existat o uşoară ezitare a spiritului public în privinţa lui Alecsandri. Dar dînsul a fost „restituit" şi aşezat în clasica perspectivă a „bardului de la Mirceşti". în această rectificare de optică literară a fost alături de Ion Pillat prietenul şi colaboratorul său Perpessicius — eminescologul fruntaş, criticul literar variat şi comentatorul folclorist preţios. El a încununat pe Alecsandri cu epitetul predilect bard în cîteva imagini, folosind şi vocabula rapsod (improprie astăzi, după noi, cum se va vedea). De exemplu, în 1934, cu prilejul unei expoziţii comemorative, în articolul Alecsandri exoticul, Perpessicius nota: . .bardul se întregeşte. . ." (Opere, voi. III, 1971 „Minerva", p. 167; este vorba de materialul documentar din expoziţie). Altădată: „. . .prea fericitul senior şi bard de la Mirceşti“ (Ibid., voi. V, 1972, p. 130). în 1980 (retipărire): „...nu o roză ca-n balada bardului [Alecsandri]" (ibid., voi. XI, p. 456). în 1967 Perpessicius spusese: „Căci Vasile Alecsandri n-a fost numai bardul nostru naţional prin excelenţă. . ." (Alte menţiuni de istoriografie lit. şi folclor, III, p. 223), „gloriosul bard“ (ibid., p. 224), „bardul iubit al României" (ibid., p. 238). Pentru Perpessicius poetul nu e numai bard, ci şi „rapsod naţional" (Alte menţiuni, istoriografie lit .-folclor, II, 1964, p. 26). Ca şi „M. Sadoveanu, acest cel mai mare, fără îndoială, dintre rapsozii peisajului naţional" (ibid., p. 20). Sau admirabilul imn închinat istoricismului literar al acestui uriaş, astăzi unic în lume prozator: „. . .toate vîrstele istoriei naţionale jşi au ecoul în opera lui Mihail Sadoveanu, căci inima acestui rapsod, îndrăgostit de trecutul neamului său, bate în acord cu toate epocile" (ibid., p. 210). în sfîrşit, în ultimul deceniu (1970 — 1980) cîţiva cercetători din domeniul folclorului şi lingvisticii recunosc contribuţia de bază a lui Alecsandri pentru amîndouă domeniile fundate în secolul său pe cînd se afla dînsul în Occident. Un etnograf-folclorist ardelean afirma, în 1970: „. ..influenţa bardului de la Mirceşti a contribuit din plin la găsirea unui drum propriu pentru desvoltarea preocupărilor folcloristice de peste munţi" (1. A. Popescu, Studii de folclor şi artă populară, p. 11). Iar lingvistul-lexicolog clujan D. Macrea consemna, în 1980, că pînă în anul 1979 nu a existat „un studiu mai cuprinzător asupra limbii şi concepţiei despre limbă a bardului de la Mirceşti". Lingvistul se referea la lucrarea Limba şi stilul poeziei lui Alecsandri (1980, p. 3), întocmită de autorul tînăr Florin D. Popescu. Aşadar „bardul de la Mirceşti“ este tot viu şi actual în cultura română. îşi continuă în timp patronajul spiritual din cursul vieţii pe care un istoriograf pozitiv o prezintă — cu calm meditativ, dar 533 şi cu avînt liric temperat — printr-o reconstituire critică model (G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri; ed. I, 1962, ed. II, 1966). Eminescu rămîne în chestiunea aceasta încă o taină. în 1870 (în Egipetul) a folosit cuvîntul scald, desemnînd pe poetul scandinav arhaic: „Racle ce încap în ele epopeea unui scald“ (Opere, I, 1939 „Perpessicius", p. 43). Am menţionat că în Scrisoarea III (din 1881) se întâlneşte termenul rapsozii: „De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii“ (ibid., I. p. 149). Dar în 1881 întîlnim şi cuvîntul bard, folosit în Scrisoarea II: „Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi," (ibid., I, p. 137). De asemenea de cinci ori apare în bruioanele poemului Ondina: „Prin tactul cîntărei sublime de bard" (în 1869; Poezii, 1960 „Perpessicius", p. 197). Apoi: „Barzii zbor,. . ."/Barzii ridic’a lor glasuri bărbate,/Arpele-n cîntece.. ." (Opere, IV, 1952, p. 31); şi „Barzii zbor. . ./Barzii ridic’a lor glasuri bărbate,/Arpele’n cîntece.. ." (ibid., I, 1939, p. 474). Nu se cunoaşte cuvîntul bard cuprins în epitetul „bardul de la Mirceşti". Se vede că tînărul poet — student la Viena cînd i-a publicat Iacob Negruzzi, la 1870, în Convorbiri literare, capodopera Epigonii — i-a rezervat poetului român suveran de la 1870, un titlu de glorie regală: „.. .acel rege-al poeziei vecinic tînăr.. Era un semn de reverenţă al celui de-al doilea geniu în lirica românească. Primul fusese anonim: cîntăreţul originar al Mioriţei, un păstor din Vrancea. Al treilea? Va fi în viitorime.. . * • * Dacă bard a putut fi folosit în sensul poetic, impropriu ca termen ştiinţific, rămîne de precizat că vocabula rapsod trebuie rezervată exclusiv clasicismului elen, iar nu indiscernabil, de pildă referitor la Şolcan, sau chiar la Costanda Păun talent nativ popular. Vocabularul fervoarei romantice, copiat mecanic de trecut, este just să fie acum limitat, iar pentru cazul de faţă înlăturat. * Sensul propriu al termenului rapsod se clarifică prin corelativul săi aed care-1 precede ca funcţie. Folosindu-se din bibliografia problemei doi elenişti, Maurice Croiset (pentru sensul general referitor la întregul epos homeric) şi Victor Bir ară (cu precădere homeristul Odisseii), se face distingerea între rapsod şi aed-ul homerid din Chios, Samos etc. în concluzie c u v î n t u 1 rapsod îşi are particularitatea lui: desemnează în mod exclusiv pe un cîntăreţ al poemelor homerice. El a trăit şi s-a manifestat în epoca clasicismului elenic. Extinzîndu-i semnificaţia peste limita aceasta, termenul ajunge artificializat. Activitatea rapsodului a trecut prin 334 trei faze distincte: întîi el a cîntat material epic întocmai ca aezii (vocal şi instrumental); apoi a declamat (mai ales prin racordaj epic oficial); la urmă rapsodul a ajuns actor tragic: recita şi in acelaşi timp mima. Potrivit cu această distingere să răspundem obiectiv Ia întrebarea dacă a fost Costanda Păun „rapsod popular". Răspunsul este absolut negativ: nu! Ea nu a avut memorie de capacitate rapsodică. Nici nu s-ar fi putut în timpul nostru. A fost numai un temperament liric prin excelenţă. De aici s-a desprins creaţia unei capodopere lirice păstoreşti, azi incomparabilă în toată lumea. Celelalte popoare europene nu au o plăsmuire asemenea. Ca şi romanitatea întreagă. De pildă poporul francez are în domeniul literaturii populare o modestă „pastourelle". Adică o „poezie păstorească" în ton liric provansal, cum a explicat cuvîntul francez N. Iorga1. Dar comparată cu Nioriţa „păstorească" a Cosiandei Păun, este de nivel poetic redus. Dar dacă prevalează obiectiv o realitate folclorică, nu trebuiesc tolerate substituirile lexicale improvizate care rămîn anacronice cînd sînt rupte din timpul lor specific, în consecinţă rapsozi nu mai sînt astăzi între popoarele lumii. Timpul lor este revolut2. Cap. VII. — Succedarea variantei or-tip în raport cu text. LXVI; hmitări în interpretarea comparatistă. Revenim asupra unei probleme discutate parţial, aceea a «textelor-sinteze» privind „cîntul mioarei" după criteriul lui O. Buhociu — subiect dezbătut şi la cap. V. Sînt discutabile două versiuni admise de Buhociu ca «vari-ante-tip» în continuarea „variantei 2" LXVI. Prima e a lui M. Costăchescu, lămurită de dînsul în modul acesta: „Tot Moldovei aparţine 1 Iorga, Istoria literaturilor romanice, voi. I, 1921, p. 80. 2 Totuşi. . . rutina lexicală este trainică: ea nu poate fi lesne rectificată radical. Trebuie timp şi opoziţie chibzuită. Un exemplu: în 1967, un istoric şi critic literar actual scria: „Lui Mi h aii Sadoveanu i se cuvine mai degrabă titlul de rapsod decît acela de prozato r". (Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura rom. între cele două războaie mondiale, p. 208). Ba încă îşi intitula cap. respectiv „eposul"!. Dezechilibrul acesta lexical este paralel cu ce găsim despre „cîntecele epica" medievale franceze: medievistul Joseph Bedier citează art. „Roncevaux" (publicat în 1900 de profesorul său Gaston Paris, profesor şi lui Ovid Densusiânu). Aici se vorbeşte despre jonglorii care creaseră şi răspîndiseră „La Chanson de Roland etc: . .chants qui. . .se repandaient. . . grâce aux «jongleurs», — ces aides du moyen âge, — dans le pays tout entier, . . (Les legendes epiques, voi. III, Paris, 1921 „E. Champion", p. 248 — 249). Acelaşi anacronism lexical şi la istoricul literar Ch.-M. Des Granges: „Ces chansons sont.. . colportees par les aedes, les jongleurs. . ." (Histoire de la litt. franţ. 7, Paris, 1920, p. 33). 335 şi varianta III. . .pe care culegătorul [din 1902] o crede «cea mai frumoasă variantă găsită pînă azi» “ (Folclorul de iarnă. . ., p. 402— — 405). Iar „varianta-tip" IV e aleasă dintre „variantele muntene" — împreună cu cele 14 dobrogene sînt „circa 105“ (Ibid , p 405—406). Aceasta este chiar controversata „Oaia năsdrăvană" publicată de G. Dem. Teodorescu în 1885" şi „culeasă de la «lăutarul Brăilei"» Pettea Creţul Şolcan" (Buhociu crede că „la 6 august 1883"; în realitate piesa a fost scrisă în două locuri şi la două date în timp: 6 august 1883 în Brăila — Lacul-Sărat—, şi 8 mai 1884 în Bucureşti. Apoi cele două fragmente s-au contopit la birou şi tipografie, în 1884 şi 1885. . .)1 Anticipat cercetării noastre critice, facem o distingere preliminară.: o „variantă-tip" trebuie să fie riguros delimitată de materialul mistificat (model G. Cătană!),de cel comun ori inferior sau de-a dreptul rebut folcloric; să fie selectată îndeosebi din ţinuturi etnografice specifice; să aibă măcar o valoare estetică relativă; să nu cuprindă adausul lăutăresc artificial, nici tonul literar cărturăresc. în alt mod ales, textul rămîne viciat şi nu reprezintă geniul nostru popular mai cu samă prin reflexul originar păstoresc. Cu această rigoare metodologică să vedem ce reprezintă pe linia „vari-antelor-tip" textul lui M. Costăchescu, apoi cel al lui G. Dem. Teodorescu (în ordinea analitică stabilită de comparatist). §a. Varianta M. Costăchescu a întîlnit prima ei contrarietate în 1923, cînd Ovid Densusianu a spus lămurit: „varianta aceasta are părţi suspecte, se vede că ori a fost prefăcută de culegător ori vine de la cineva care ştia carte şi cunoştea culegerea lui Alecsandri"2. Se află deci între doi poli aparent opuşi: culegătorul modelator şi culegerea Alecsandri, în acest caz cunoscută printr-un ştiutor de carte. Cealaltă distingere a lui Densusianu: „. . .în lila [text. Costăchescu] apare şi o «mîndră copiliţă» lingă «măicuţa bătrînă», deci ambele motive fuzionate. Artificialitatea acestei inovaţii, din izvor lăutăresc, se vede de la sine.3 Ori aceasta este însăşi implicaţia lăutărească. Prin urmare după gîndirea lui Densusianu cele trei elemente extrafolclorice arătate exclud categoric varianta Costăchescu din antologia „variantelor-tip". Ea e departe de-a fi apreciată oricînd drept «cea mai frumoasă dintre variante* etc. Situaţia e însă antagonică după D. Caracostea şi Gh. Vrabie. Comparatistul Caracostea afirmă aproape entuziast: „varianta e originală, şi ca material, şi ca expresie în finalul caracterizat prin alăturarea motivului care-şi caută iubitul de acela al mamei care-şi 1 G. Dem. Teodorescu, Poesii populare române, p. 435. 2 Densusianu, Vieaţa păstorească. .. , voi. II, p. 51 nota 1. 8 Ibid., II, p. 91 nota 1. 336 căuta feciorul" Iar drept concluzie ni se spune: „Privită în total, varianta aceasta se înfăţişează. ..ca una dintre cele mai complete din cîte am întîlnit"3. Al doilea comentator, Gh. Vrabie, e mai generos în caracterizare, scriind prin limbaj abundent şi formulare de stil concesiv, cînd apare şi cîte o deformare topică în localizarea variantei3. Spicuim din seria părerilor sale alternative: „Cîntăreţul. . . din Goeni" [sic!], moldovean, a cunoscut şi „varianta Russo-Alecsandri, dar şi pe cea de tipul muntean, a lui Petrea Creţul Şolcan". El „. . .trebuie să fi fost oier". însă îmbină „versuri şi termeni poetici cînd din versiunea vrînceană, cînd din cea m u n t e a n ă" (recte: „Oaia năsdrăvană")*. „Gheorghe Avasi-!oaiei(!)" parafrazează „varianta munteană a lui Petrea Creţul Şolcan", dar întregind „portretul ciobănaşului şi balada cu alte aspecte. . ." 5. Ca şi „lăutarul brăilean" el este „un maestru" „cu destul simţ artistic". „Autorul [cuvînt inexplicabil aici!] noii variante cînd este stăpînit de clişee şi unele versuri din versiunea vrînceană ori cea a lăutarului brăilean, cînd de tradiţia folclorică a locurilor sale", arătîndu-se „în permanenţă ca un poet adevărat, dotat cu sensibilitate şi imaginaţie", creind „motivul tradiţional într-un mod propriu"«. Apreciat de Vrabie în acest chip, rezultă că Avasiloaei ar fi un poet parodist excepţional! Elogiul însă continuă: „Aici [în textul Costăchescu] apar ca fiinţe scumpe atît măicuţa bătrînă, cît şi iubita din varianta munteană [a lui Şolcan], fără ca prin aceasta cîntăreţul să introducă ceva nefiresc, artificios" 7. (Vom arăta contrarul: personajele sînt antipodice). în concluzie Vrabie socoteşte că varianta lui „Avasiloat'ei" e operă poetică „remarcabilă" ca şi cea a lui G. Dem. Teodorescu. Explicabil pentru Vrabie de ce . .cîntăreţul moldovean e dotat cu o mare putere de evocare de descripţie a naturii şi-a vieţii păstoreşti"8. El ar fi avut ca bază pe „lăutarul brăilean" care „era un maestru al reluări i şi nuanţării conţinutului baladei prin repetiţii"9 (dar 1 Caracostea, Poezia tradiţională rom., voi. I, 1969, p. 187— 189. 2 L.c., p. 176—192; în special 192; v. şi 167— 168, 176—192. 8 Cîntăreţul „Gheorghe Avasiloaiei [sic!] nu e din satul «Goeni», ci din Goieşti — jud. Iaşi; Balada populară rom., p. 267; cf. Costăchescu, Cîntece pop. rom., p. 89. 4 Vrabie, l.c., 267-268. 5 Ibid., p. 269. « Ibid., p. 269-270. 7 Ibid., p. 270. 8 Ibid., p. 268. 8 Ibid., p. 269 337 procedeul acesta, adnotăm noi, e opus artei literare înalte!). Pe cînd „cel moldovean expune subiectul eliptic, cu destul simţ artistic". Cum se distinge lesne: maestrul muntean — pe care şi noi îl admitem ca model — şi imitatorul moldovean nu sînt radical diferenţiaţi: sînt paraleli în procedee stilistice. Elipsa'stilului, în cazul lui Avasiloaei, pare implicată de condeiul generos al culegătorului însuşi (din 1902; puţin probabil să. fi fost al publicistului din 1922). în realitate avalanşa verbală este şi la „bătrînul cîntăreţ“ moldovean uluitoare întocmai ca la Şolcan. Să arătăm opinia noastră privind acest text mult disputat. Sîntem de părerea profesorului Densusiânu, cu toate că versiunea a fost elogiată aparte de M. Sadoveanu*. Noi credem varianta Costăchescu lipsită de veracitate: pare emendată în text şi dreasă ca stil. Iar din punct de vedere al limbii populare: însuşi Caracostea — competent în psihologia limbajului — a găsit în fondul poetic „remarcabile aspecte originale", dar a subliniat faptul contrar, că varianta nu are „daru 1, propriu creatorilor de limbă"2. Afirmaţia lui Caracostea că varianta în cauză părea „una din cele mai complete"3 (în 1924!, trebuie atent justificată: se spune completă, dar prin care procedeu artistic inedit a ajuns aşa ? Oare prin unica putere de plăsmuire şi de expresie a geniului nativ popular, sau datorită cumva şi şlefuirii de artă literară, pe lîngă robotul profesionistului lăutar (poate anonim, poate „Şolcan"), cum bănuia profesorul Densu-sianu? Apoi alt dubiu observat de Caracostea, dar prea în treacăt: varianta — aflată în 1902 de M. Costăchescu (am menţionat că el avea atunci 18 ani şi era probabil normalist ori licean) — a fost publicată întîi tocmai în 1922; şi nu de către norocosul dar şi entuziastul descoperitor4, ci de-un învăţător din Basarabia! Hotărît că o dresură se întrevede dintr-asta. De ce a fost evitat 1 V. pag. 204 (în Note crit.) şi nota 5 (subsol). Pasiunea lui Sadoveanu pentru Mioriţa s-a vădit şi printr-o contrafacere: în 1944 a publicat chiar o versiune proprie, care nu a putut răsfrînge strălucirea cîntecului păstoresc (v. Mioriţa, în revista Carpati, XII, p. 225). 2 Caracostea, Poezia tradiţională rom., I, p. 177. în context citatul e redactat aşa: . .cîntăreţul.. , neavînd darul, propriu creatorilor de limbă, de a făuri o metaforă nouă, recurge la cuvîntul dialectal, . .". Pe pagina anterioară ideea e formulată oarecum antitetic: „Deşi cîntăreţul, ca viziune totală, e turbure tocmai acolo unde te-ai fi aşteptat să fie mai cu relief, totuşi varianta înfăţişează, atît ca limbă cît şi ca expresie artistică, remarcabile aspecte originale" (p. 176). 3 Ibid., I, p. 192. 4 V. însemnarea bibliografică exactă, Ia Caracostea, l.c., I, p. 167 nota 1; cf. Costăchescu, Polci. Moldova, p. 89. 338 publicistul M. Sadoveanu? Nu era lucru mai chibzuit ca prozatorul să fi publicat textul Cîntecul Mioarei, cu comentariul „O nouă variantă a Mioriţei", în Viaţa românească, XIV (1922), voi. LII, p. 236 — 238 — în Ioc să fie subrudimentar tipărit „cu foarte multe greşeli de tipar" în Moldova de la Nistru, an. III, nr. 8 — 9? Ba încă cu „Unele greşeli şi în Moldova., .ce nu erau în manuscris", mărturiseşte Costăchescu resemnatx. Pentru punctul nostru de vedere asemenea piesă rămîne ca o plăsmuire ordonată. Adică bine alcătuită (folosim în alt sens expresia lui Caracostea). Prin urmare varianta aceasta — aşa cum o vedem în culegerea din 1969 — a fost potrivită prin unele împliniri construite prea literar. Acestea se văd întîi în republicarea din 1930, ca şi în cea din 1938 2. Cîntecul Mioarei are apoi ceva neverosimil în grupa personajelor: cum se explică prezenţa, în paralelism, a „mîndrii copi-liţe" — care e o „mîndră" obişnuită, fiinţă aproape idilică, fără să aibă nimic din ţinuta tragică a eroinelor de baladă-capodoperă ? (de pildă tema „soţia zidită de vie cu pruncul ei“ din balada Mînăstirea Argeşului). „Mîndra" aceasta artificială stă în contrast făţiş cu „mama" — şi încă bătrînă! — a „ciobănaşului", care îşi păstrează simplitatea ei firească numai în materialul curat păstoresc. Pe cînd în piesa din 1902 „măicuţa" — „maica" („Mătuşa bătrînă, /Cu brîul de lînă,") blestemă aproape într-un fel comun (vers. 229— 235). Iar versurile următoare falsifică psihologia omenească: „Ş-apoi pe-un picior de plai,/Pe-o gură de rai,/Mult plînge maica,/Mai cu foc mîndra..." (vers. 213—216). Nu se poate admite — în fapt pozitiv psihologic — ca durerea sublimă a unei mame (bineînţeles că într-o capodoperă literară!) pentru fiul ei sacrificat nu mitic-religios, ci chiar obişnuit omeneşte, să fie depăşită de sentimentul iubirii lumeşti comune, ca în hibridele aşa-zise „poezii" de colportaj din literatura de prin bîlciuri, model „Micul dor şi amor". în textul Oaia năzdrăvană, confecţionat, cum se va vedea, prin romanticul înseilător şi modificator de versuri G. Dem. Teodo-rescu, apare întîi lăutăreasca şi nenaturala „Mîndră fetiţă/Cu neagră cosiţă/Prin crînguri umblînd," etc.3. Peste 37 şi 45 de ani (adică în anii 1922, 1930 etc.) „mîndra fetiţă“ a ajuns „Mîndră copilită,!Albă la pieliţă,/Neagră la cosiţă,/Boură la ţîţă, [Unde ss află aici sfiiciunea populară ?]/La straie pestriţă, [epitetul e artificial U/Băluţă, băluţă, [repetiţie mecanică: sună strident !]/Glas de 1 Ibid., p. 89 „Observaţiuni". 8 V. şi lămurirea coeditorilor din J969, ibid., p. 10 „Introducere". 3 Poesii populare rom., p. 437 vers. 202 — 204. 339 copiliţă, . ." [imagine prozaică!] 1. Cumul de epitete arătînd senzualitate, iar nu gingăşia unei „copilite" rustice înfiorată de vigoarea tinereţii idilice. Este evident că textul-dublet din 1902 şi 1930, atribuit integral unui bătrîn orb fost cioban, dar construit prin reminiscenţa prelucrării din 1885, s-a mai amplific at în verbozitate din 1902 pînă în 1922. Cine a fabricat îndoita prefacere literară, va rămîne mister. Avem convingerea să scriem în concluzie: Cîntecul mioarei — cules întîi mai complet la „2 8 decembrie 1902", — rămîne ca o pseudopoezie populară, adică o variantă neted dibăcită. Nu se poate justifica să fie admisă ca « varianta III» în grupa selectă a «variantelor-tip». § b. Al doilea socotit de Buhociu ca justificat pentru « varianta-tip» IV am spus că e faimoasa versiune munteană Oaia năsdrăvană din 1883, 1884, 1885 2. Ea a determinat — prin istoricul A. D. Xenopol, detaliu bibliografic notat şi de Caracostea — „prima discuţie de ordin estetic" a Mioriţei 3. Să urmărim cronologic numai părerile critice din sfera universitară asupra acestui text de tip romantic exemplar. Dumitru Caracostea a încercat întîiul în 1920 analiza critică a baladei acesteia muntene. Dînsul afirmă 4 că ea este „o variantă mai larg dezvoltată", datorită lăutarului „Şolcanul" care „era de fel din Moldova" 5. Textul are „înclinarea către o largă dezvoltare, către amănunte meşteşugit e“*. în partea ultimă „nu mai este vorba de oi", şi nici de „maica bătrînă" căreia îi e substituită „mîndra fetiţă". Caracostea se exprimă intuitiv: „. . .intervine un compromis... ceva din sentiment a-lismul convenţional al unei romanţe". Cu toate aceste două caractere vădit negative, comparatistul admite concluzia următoare: „Totuşi cîntăreţul ştie să scoată ...un efect total original"; adică „...prin lipsa de interes a iubitei şi datorită contrastului dintre supărarea mîndrei şi dragostea oilor, legătura de reciprocă iubire dintre oi şi cioban e pusă într-o vie lumină" 7. 1 Costăchescu, l.c., p. 85 vers. 112—119. 2 Sînt anii de modelare a baladei << rafinate » (epitetul folosit de Iorga, vorbind despre „cîntecele [populare] r e v ă z u t e şi gătite" de Alecsandri în 1852, si 1866; Istoria lit. româneşti, III, p. 154, 156). 3 Buhociu, Folcl. de iarnă. . , p. 405 — 406. 4 Caracostea, Poezia tradiţ. rom., I, 103— 106. 5 V. şi referinţa lui M. Schwarzfeld, în Arhiva din Iaşi, I, 1889, p. 370; cf. Caracostea, l.c., p. 103 105. « Ibid., p. 103. 7 Ibid., p. 106. 340 Perspectiva aceasta critică a comparatistului e din anul 1920 1. în 1923, Ovid Densusianu făcea în general observaţii (fostului său elev) asupra metodei de cercetare din 1920 privind Mioriţa: criteriul folosit a fost „mai mult cel geografic, derivat din studiile filologice", neţinînd „în samă într-o largă măsură şi de cel istoric"; „documentarea istorică nu o găsim cum ne-am aşteptat". Apoi „tema din Mioriţa nu e urmărită mai de aproape în legăturile ei cu realităţi ale vieţii păstoreşti". De pildă Caracostea ia în samă „numai. . .un aspect al transhumanţei" — cel din varianta Alecsandri — şi „crede că Mioriţa nu trebuie pusă în legătură cu trecerile de păstori dintr-un loc într-altul" 2. Părerea finală a lui Densusianu e în parte negativă: „. . .concluzia din studiul D-lui Caracostea nu o vedem lămurind bine geneza şi caracterul Mioriţei". Fiindcă „...«factorul generator» al baladei ar fi dragostea ciobanului pentru îndeletnicirea lui“ (se citează studiul din 1920). Dar „E o reducere la prea puţin a Mioriţei„Mioriţa cuprinde mai mult, şi-a luat naştere în împrejurări caracteristice de vieaţă păstorească şi are un relief deosebit faţă de alte cîntece păstoreşti. . .“ 3. Totuşi Densusianu recunoaşte obiectiv: studiul lui Caracostea — cel din 1916, Mioriţa în Moldova — e „o cercetare mai aprofundat ă.“ 4. Referitor la varianta Oaia năsdrăvană: în cuprinsul studiului său clasic, din 1923, asupra Mioriţei 5, Densusianu foloseşte sporadic versiunea lui G. Dem. Teodorescu, suspectînd-o 6. Dar nu o reproduce în prima antologie a baladei întocmită de dînsul7. Cu toată rectificarea ad-hoc, încercată de A. Fochi privind cercetarea lui Ovid Densusianu 8, ca şi pe a lui D. Caracostec.9, 1 V. Convorbiri lit., LII, nr. 10— 11, p. 615 — 634; cf. D. Caracostea — Ovidiu Bîrlea, Problemele tipologiei folclorice, 1971, p. 124 — 129. 2 Densusianu, Vieaţa păstor. . , II, p. 59 nota 1. 3 Ibid., II, p. 43-44 nota 1. 4 Ibid., II, p. 43 nota 1. 8 Ibid., II, p. 39-103. 6 Ibid., II, p. 52, 54, 55, 57, 62, 65—66 (Densusianu îşi arată iarăşi rezerva faţă de lăutari: „. . .varianta vine din repertoriul unui lăutar, o asemenea abatere de la poesia populară autentică e uşor de înţeles."), 75 (distingerea epitetului „năzdrăvană" trecut de la Alecsandri la G. Dem. Teodorescu), 96 nota 1 (Densusianu se referă la episodul din Oaia năsdrăvană „unde în loc de mama ciobanului se vorbeşte de iubita lui. .. potrivirea [nu substituirea ?] e cam prozaică, deşi versurile au mai păstrat un grăunte de poesi e“). 7 V. justificarea omiterii, ibid., II, p. 123 nota 1, 8 Mioriţa, p. 137, 155— 159. 9 Ibid., p. 159- 164. 341 părerea sa despre G. Dem. Teodorescu, în legătură cu textul din 1885 nu este explicativă. El numai consemnează, ca într-o notă bibliografică mult prea sumară; „Cu publicarea colecţiei lui G. Dem. Teodorescu, începe o nouă etapă în folcloristica noastră, mai ales în ceea ce priveşte importanţa studiului variantelor"1. Dar aceasta este o alegaţie, nu o judecată de valoare. Fiindcă Fochi nu încearcă în detaliu analiza morfologică a variantei Oaia năsdrăvană, ca să distingă dacă e o piesă de provenienţă regională prin păstorit, sau cumva numai un produs hibrid curat lăutăresc, ba încă, şi alterat cărturăreşte. J udecată însă în perspectivă etnografică, Oaia năsdrăvană se va distinge treptat în timp căe un fabricat lăutăresc exemplar, combinat cu dresura culegătorului de epocă, dar absolut străin de seva păstorească a „Mioarei". Opinia lui Gh. Vrabie se menţine parţial la obiect; însă este exprimată lacunar, şi aici, în unele pasaje2. în legătură cu Oaia năsdrăvană acest autor crede că ea stă „sub predominanţa versurilor, devenite pentru el [Şolcan] clişeu din tipul vrîncean".3. Cu toată atmosfera de „clişeu", „Balada. . .face impresia. . .de un tot bine închegat şi realizat din unghiul de vedere al arte i". Încît, crede Vrabie, „Putem vorbi de un tip muntean", deşi „în genere, Petrea Creţul Şolcan pleacă de la unele versuri tipice variantei Russo-Alecsandri, pe care le dezvoltă în chip cu totul original"4. în concluzie: nu a fost sesizat pe deplin eclectismul fondului poetic din baladă. Prin tonul, mereu admirativ, nu s-a distins înclinarea continuă spre verbozitate a profesionistului brăilean; după cum nici substituirea artificială a episodului «măicuţa bătrînă» prin «mîndra copiliţă». Punctul nostru de vedere actual aderă la ce-am susţinut în 1934 şi 1969. Vom expune sumar cele două momente. în 1934 arătam cum „culegerea lui G. Dem. Teodorescu" nu a fost „mai fericit alcătuită" ca şi altele înaintaşe, deşi unii au apreciat-o că e cu «adevărat ştiinţifică», pentru că ar avea material publicat „aşa cum se găseşte în gura poporului, fără nici o schimbare, fără adaos", deşi nu se află în ea „notarea fonetică a pro- 1 Ibid., p. 137. 2 De exemplu: „Cu toate că balada zisă [nu cîntată?] de lăutarul brăilean este redusă [?] acele fragmente epice care apar destul de des în Vrancea, [redactarea e confuză!] ea face impresia cititorului de un tot bine închegat şi realizat din unghiul de vedere al artei" (Balada pop. rom., p. 264). 3 Vrabie, Balada pop. rom., p. 265. 4 Ibid., p. 264. 342 nunţârii" *. Mai arătam că lipsa de «autenticitate» ni se dezvăluie îndeosebi prin modificarea făţişă a expresiei populare plate, şi la G. Dem. Teodorescu întocmai ca la posteritatea sa „folcloristică". Şi dădeam exemple din unele culegeri defectuasea. Am socotit atunci cuvîntul obscen „congener poeziei popular e“, el fiind „o explozie a sufletului unui cîntăreţ"; reprezentînd adică „o vidare a refulării sufleteşti colective"; şi nu în legătură exclusivă cu „inconştientul refulat" prin „suprimarea tendinţelor biologice", ci numai „din asuprirea suferită de popor în trecut...în numele unui ideal social colectiv"3. Interpretarea aceasta — a înjurăturii aparent indecente, datorată în baladă nu onirismului refulat, ci unor succesive (în timp social îndelungat) „reacţii sufleteşti normale" — a fost judecată reacţionar, în 1936, de-o revistă organ al misticismului ortodoxist4. Încît această încercare explicativă de asemenea gen în folclorul românesc a rămas ignorată 44 de ani, aşa cum a observat recent un folclorist obiectiv5. în continuarea celor spuse în 1934 6, peste 35 de ani (în 1969) arătam în mod consecvent că „enorma adunătură, aşa de vădit înseilată, şi de adînc remaniată aluiG. Dem. Teodorescu, a fost socotită ca o stea polară" chiar şi de către „publiciştii noştri de siluetă academică". Şi încă într-un „ton hagiografic suveran". Dădeam exemple şi din sfera publiciştilor amatori, con-formişti şi ignoranţi7, printre care s-a implicat şi-un „membru" 1 S-a reprodus din Folklor. R.-Sărat, voi. II, 1934, p. XXXVIII „Introducere". ■ a Ibid., p. XLIV—XLVII. 3 Ibid., p. XL—XLI. 4 Gîndirea, an XV (1936), nr. 2, p. 92 — 94. Totuşi negatorul prea pasional din 1964 m-a calomniat scriind: „Diaconu. . .cînd s-a afiliat direcţiei reacţionare de la Gîndirea" (Fochi, Mioriţa, p. 148). Resping insinuarea: nu am fost niciodată prozelit al ortodoxismului gîndirist; după cum nu am publicat nimic în această revistă eclectică. (Nota autorului). 5 „Din păcate, ele [observaţiile din 1934] au rămas fără ecou în bibliografia de specialitate". Şi adaugă: „Ne facem datoria de a atrage atenţia asupra lor, nu numai din motive strict istorico-filo-logice, dar şi pentru valoarea în sine a materialului..." (Petru Ursache, Prolegomene la o estetică a folclorului, 1980, p. 85, 147, 161). în lingvistică o rectificare s-a produs peste 39 de ani prin lingvistul-lexicolog I. Coteanu: s-a sesizat în 1973, dar numai parţial, rolul refulării în lirica noastră populară (Stilistica funcţională a limbii române, p. 114). 6 în 1980 numai tangenţial şi redus discutate în legătură cu molozul editorial „folkloristic" din 1900, fabricat de arheologul Gr. G. Tocilescu (v. MCCCXIII Nota crit. 242). 7 Ţinut. Vrane., I2, p. 134— 135. 343 academic sociolog, om de putere cultural-politică covîrşitoare prin anii 1927 —1944 *. Profesorul Iorga rămăsese un glas stingher în Academia Română cînd a spus prin 1929: „...reproducerile parţiale din lăutarii ţigani, de prin cafenelele brăi-lene, ale lui G. Dem. Teodorescu" [sic ] 2. învăţatul reacţionînd violent contra cusăturii versului deformat de lăutari, va fi urmat în 1933 de revolta cu tîlc a istoriografului literar de la Cernăuţi, Leca Morariu, învrăjbit împotriva umpluturii lăutăreşti din „c o g e m i t e 1 e volum de Poezii(!) populare române al acelui G. Dem. Teodorescu care — vorba lui N. Iorga (Balada populară românească, 15) — «scrie sub dictarea Şolcanului, lăutarul Brăilei»" 3. Iar noi, la începutul monografiei citate, reproduceam din „molozul antipoetic" al unor „variante prelucrate" de clasicii noştri culegători, în frunte cu imensul brac folcloristic din 1885 al „folcloristului de salon", cum l-a desemnat sugestiv posterităţii romancierul Cezar Petrescu4. Să sperăm că va rămîne clar punctul de vedere următor: din asemenea culegere potrivită romantic, varianta Oaia năsdrăvană — cu profunda ei dresură lăutărească şi îndulcirea literară a „folcloristului de salon"; apoi despuiată radical de viaţa etnografică păstorească— nu poate fi admisă ca «variantă-tip IV» în succedarea «textelor-sinteze» stabilite după criteriul comparatist al lui Buhociu. Aşadar ea se exclude dintre capodoperele model ale „Cîntecului Mioarei" (epitetul e tot al lui Buhociu). Cît priveşte textele „Fragmente", ca şi cele din „Anexă" (în total 24), toate sînt dincolo de valorificarea printre „variantele-tip" gîndite de Buhociu. Chiar din piesele munteneşti respective, analizate după varianta IV, se vede că materialul documentar rămîne problematic. Este însuşi cazul următoarei „variante-tip V" admise: comparatistul a ales ca model piesa inaugurală din culegerea lui Gr. Tocilescu 5. A fost „culeasă" de însuşi sacrificatul (prin Tocilescu!) „Chr. N. Ţapu" „din gura cobzarului. . .din Cucueţi (Teleorman)". Nu se ştie cine a adnotat-o aşa: „Această baladă este o variantă modificată a „Oiei Năsdrăvane" din colecţia d-lui G. Dem. Teodorescu pag. 435 sqq. şi a „Mioriţii" din colecţia lui V. Alecsandri pag. 1—3" [sic!]. Dar varianta (de 111 versuri, Mioriţa) nu este de loc „modificată" după aceea a lui G. Dem. Teodorescu şi contaminată cu a 1 D. Guşti, Sociologia militans, I, 1935, p. 59. 2 Iorga, Istoria lit. româneşti — sinteză, 1929, pag. 196. Am folosit şi ed. din 1977 „Minerva". 3 într-un opuscul, Pentru cîntecul popular, Cernăuţi, 1933, p. 53. 4 Ţinut. Vrane., I2, p. 22 — 24. 5 Materialuri folkl., I1, p. 3. 344 lui Alecsandri, cum însamnă în nota lui ignorantă publicatorul improvizat în folclorist (probabil că Tocilescu). Fiindcă de la profesionistul brăilean cobzarul agramat a reţinut numai întîiul vers „Pun picior de munte" (poate că l-a auzit de la alt lăutar ori cobzar trăit in ambianţa lui Şolcan). Dar de la Alecsandri cobzarul în cauză nu a luat nimic, nici localizarea scornită de poet, nici personajele etc. Tematica e contrara amindorura presupuselor modele: aici nu mai apare „O mîndră fetiţă,/Cu neagră cosiţă", ca în textul rarefiat tipografic în 212 versuri aproape fără capăt; ci vine „D-o călugăriţă/Albă la peliţă,/Neagră la hăiniţă" (vers. 98—100). Ne întrebăm: să fie cumva „călugăriţa" chiar mama „vătăfului Ion"? Greu de presupus! în tot cazul simbolul este confuz, denaturat. Călugăriţa deşteaptă din mormînt pe „Vătaful Ion" (element miraculos arbitrar!), îl cuprinde în braţe, îl pune în „cucia" 1 cu care venise, „Şi acasă că mi-1 ducea". Versul acesta e finalul brusc şi fără naturaleţe. Parcă ceva de atmosferă macabră, lipsită de viziunea Alecsandri, sau de naturismul sugestiv din varianta LXVI a Costandei Păun. în afară de acestea: dacă fondul se vede într-atîta de artificial, apoi forma este imperfectă. Astfel măsura versurilor apare deformată: de la versul clasic alternant al arhetipului(1850, 1852, 1866) — cel de 5 alternînd cu 6 — se ajunge în textul cobzarului (de 111 versuri) la alternanţa între 5, 6, 7, 8 şi chiar 9 silabe (vers. 17 —23, 68, 110 — 111). în două cazuri versul e artificial modernizat: „Tot primaprimari," (vers. 26, 52). în grupa 3—4 „Multe şi cornute/ Şi mai multe sute,", vers. 4 e alterat lexical-fonetic. Contextul cere sensul normal: „Şi mai multele" (în Vrancea fonetismul păstoresc e general s. s{utî—pl. s{uti). Alte două versuri (27 — 28) sînt umplutură: „Cu căciuli de urs,/Că nu sunt supuşi". Ne întrebăm dacă nu cumva poate fi vorba şi aici de «înlăturarea adaoselor aduse de culegători» (ca Tocilescu şi cîţiva din masiva sa umplutură 2), necesitate despre care istoricul literar Marin Bucur a vorbit apodictic în 1971, referindu-se la «spiritul ştiinţific» introdus întîi în folclorul românesc de profesorul Ovid Densusianu şi păstrat de elevii săi menţionaţi în mod obiectiv 3. Iar referitor la opinia lui Buhociu despre dorinţa «rapsodului» [sic!] cobzar din Cucueţi-Teleorman de-a înnobila domneşte pe „vătaful" de stînă (în gîndirea comparatistului: „Se simte din partea rapsodului dorinţa de-a da „Vătafului Ion" aureolă de domn, prin apariţia mamei,..."): este o reflecţie din interpretarea comparată poate prea labilă 4. 1 Sensul: căruţă de transportat oameni. 2 V. text. MCCCXIII Nota crit. 242. 3 V. voi. colectiv coordonat de Ovidiu Papadima: Temelii folclorice şi orizont european în literatura română, 1971, p. 263 — 264. 4 Buhociu, Folclorul de iarnă. . . , p. 417. 345 Concluzia noastră despre eficienţa «variantei-tip V» muntene din Cucueţi-Teleorman, în succedarea mai ales a «variantelor-tip» I şi II (din Vrancea) rămîne aceasta: este un text inferior ca fond etnografic, expresivitate în grai şi valoare poetică măcar parţială. Cap. VIII. — Divergenţă bibliografică privind geneza baladei „Mioara": două interpretări extremiste. § a. — Localismul munte-nesc-muscelean. — După extremismul „mioritic" din 1964 relativ la geneza baladei (gîndită arbitrar mai ales de A. Fochi), s-au ivit alte două păreri expuse de Romulus Vulcănescu (în 1970) şi Al. I. Amzulescu (în 1975). Dacă pentru primul caz putem propune un punct de vedere rectificator, pe celălalt îl vedem extravagant şi trebuie anulat. Vom începe discernerea cu cel care a mers în eroare Ia extrem. Al. I. Amzulescu a scris despre Mioriţa în 1975 o ignominie (a doua după dezerţiunea de la adevăr din 1942, repetată în 1948 a literatului revizuibil Victor Eftimiu). Reproducem uluitorul citat: „. . .varianta Alecsandri trebuie să fie considerată, nu numai ca provenind în exclusivitate din tradiţia orală munteană şi îndeosebi musceleană, dar şi că ea reprezintă de fapt o foarte curată oglindire a tradiţiei muntene, transplantată de dragosloveni şi rucăreni în Soveja şi consemnată în 1846 de A. Russo, într-o vreme cînd folclorul sovejan putea fi păstrător al zestrei moştenite din zona de provenienţă" x. Niciodată nu s-a scris despre Mioriţa mai contrar realităţii etnografice şi folclorice ca în 1975! Să clarificăm schematic chinuita argumentare: regionalistul notator afirmă că „varianta Alecsandri" — „consemnată în 1846 de A. Russo" — ar fi provenit (şi încă „cu exclusivitate"!) în Soveja „din tradiţia orală munteană şi îndeosebi musceleană". Ea a fost „transplantată" (ca în pomologie sau în horticultura!) în Soveja de către emigranţii anilor 1620 şi 1718, plecaţi din satele Dragoslave şi Rucăr spre Vrancea. Implicit se deduce că întregul corp etnografic al Mioarei vrăncene a provenit — şi el, prin contact demografic de vecinătate — „cu exclusivitate din tradiţia orală munteană şi îndeosebi musceleană"... Pasajul cuprinde o utopie desăvîrşită! Se vede bine că după regionalismul ardelenesc din 1964 a urmat — numai la un deceniu! — regionalismul mai agresiv muntenesc împotriva Vrancei etnogra- 1 Din articolul Observaţii istorico-filologice despre „Mioriţa" lui Alecsandri, publ. în Revista de etnografie şi folclor (1975), nr. 2, p. 127—158; cf. V. Alecsandri, Opere, voi. III, Poezii populare, 1978, ed. G. Rădulescu-Dulgheru şi Gh. Vrabie, p. 325. 346 fice. Fiindcă în 1975 Amzulescu a. răpit „ţinutului Vrancei" şi paternitatea parţială, declarată numai concesiv în 1964 de A. Fochi. Acesta spusese atunci: „celui de-al doilea moment din geneza Mioriţei, respectiv momentul naşterii versiuni i-baladă" îi „putem stabili fără şovăială ca zonă genetică Vrancea" („regiune pe unde treceau ungurii transhumanţi"). în Vrancea „cadrul versiunii transilvănene" s-a sfărîmat „prin introducerea episodului oii năzdrăvane", apoi „a eposodului maicii bătrîne". Datorită „actului de zămislire a versiuni i-b aladă" în Vrancea, „întregul material [din Ardeal] s-a restructura t", căpătînd o „altă respiraţie epică şi o altă ţinută artistică". (Aici e dubiul: a existat şi mai există „ţinută artistică" în „Colinda păcurariului" etc. ?). Momentul acesta din Vrancea „trebuie considerat ca un veritabil act de creaţie" (dar în controversă: monogenetic sau poligenetic?). Deci aici, în Vrancea, s-a plăsmuit a doua „versiune" a baladei! însă „■Mioriţa s-a născut ca fapt epic în Transilvania"!? Fochi nu afirmă peremptoriu, ci oarecum evaziv despre rolul acesta genetic ardelean: „Credem. . .că putem afirma că actul primordial de geneză a Mioriţei se va fi petrecut [sic!] în Transilvania". . . Se afirmă şi repetat: „Credem că prima versiune a Mioriţei s-a născut în zona de nord-est a Transilvaniei, în regiunea dintre munţii Rodnei şi munţii Călimanului"1. Se vede, prin contrast categoric, cum în 1975 teoria generală a baladei s-a răsturnat. Fiindcă după Al. I. Amzulescu se deduce că «momentul naşterii versiuni i-b aladă» (din teoria lui Fochi!) nu a fost în ţinutul Vrancei, ci numai în Muntenia; şi „din tradiţia orală munteană. . .îndeosebi musceleană" — „cu exclusivitate"! — a ajuns, de unde p r o-venise, să se localizeze în Vrancea în două sate formate de emigranţi munteni în exodul lor, Dragosloveni şi Rucăreni (ambele reflex topic din Muscel). Aşadar nu d i n t r-u n ţinut păstoresc — extins ca teritoriu şi vestit ca trecut istoric-etnografic — a provenit capodopera „Nioara" — „Mioara" din 1846 a lui Alecu Rusu; ci « cu exclusivitate» dintr-o zonă muntenească limitată (în trecutul etnografic şi istoric românesc) numai la Muscel, acesta mai mult un loc de pasaj păstoresc sezonier. Cu arguţia model Amzulescu 1 Mioriţa, p. 536 —540. 347 oare cura se poate exclude Vrancea ca zona formativă, primară, a baladei în perioada medievală? Dar în prima scriere etnoistorică românească Vrancea este consemnată în 1716 de Dimitrie Cantemir ca punct păstoresc renumit în Moldova x. Prin urmare nu se poate susţine că ţinutul actual, unde balada circulă şi acum vital, a fost Terra deşerta ethnographica — deci fără Nioara păstorească în anii documentari 1620 şi 1718! Este absurd să se admită asemenea fantasmagorie teoretică! însamnă că, se discreditează logica şi se aruncă în neant documentarea pozitivă de orice fel! în anii aceia — 1620, 1718 — au emigrat în limitele Vrancei geografice şi etno-istorice două grupe restrînse de musceleni nevoiaşi, asupriţi de exploatatori în Muscelul lor, stînjeniţi de înstrăinare, neadaptaţi în mediul mai mult sedentar păstoresc local. Vrâncenii au fost, în momentul exodului muscelean, o populaţie mîndră, liberă, omogenă, ocolind chiar autoritatea domnească, avînd un trecut îndepărtat2, cu organizaţia socială străveche „dim bătrîni", cu graiul particular, ca şi cu datine, obiceiuri, cîntec şi poezie populară (aceasta proprie mai ales prin arhaica „fîioara", „Cîntecu oilor") 3. Nu au împrumutat de la alohtonii, sărmani şi bejănăriţi, nici o „M ioriţă" musceleană; ci 1 e-au comunicat ei acelora „ffioara" lor străbună; apoi portul vrăncean; iar în grai palatalizarea labialelor pe care sovejenii au păstra t-o pînă astăzi (v. chiar în tripletul de faţă MCCXIII —MCCXV vers. 26, 32, 35, 37, 56, 68, 84, 86, 100, 116, 127, 130, 132, 145, 146). în consecinţă vom respinge radical poziţia complet er onată a lui Al. I. Amzulescu. Vom folosi în argumentare cu precădere dovezi folclorice, în continuarea celor istorice şi etnografice expuse în 1930 şi 1969 4. Astfel vom analiza în mod concis dublul aspect folcloric Vrancea-Muscel din trecut şi din actualitate. Întîi vom defalca materialul baladei din Muntenia întreagă (antologizat în 1964 de A. Fochi). Vom separa apoi textele din Muscel; şi pe toate, în bloc, le vom compara prin conţinutul 1 Cantemir, Descrierea Moldovei (Ed. Academiei Române), 1973, p. 115: „Iar cea mai bună păşune ele [oile] o găsesc în trei locuri:. . .la Cîmpulungul moldovenesc pe rîul Moldova şi în munţii Vrancei din ţinutul P u t n e i". 2 V. Ţinut. Vrane., I2, p. 250 — 258 (pentru Vrancea preistorică). 3 Ţinut. Vrane., I, 1930, „Introducere" p. XXXIV (referinţe despre Sove'ja), LXIX-LXXVI (păstoritul), LXXVII-LXXXVI (reconstituire istorică-etnografică), C—CXI (folclorul poetic, credinţe, obiceiuri). 4 V. Diaconu, Păstoritul în Vrancea, 1930, p. 8 — 9, 45, 51 texte dialectale I —VI; Ţinutul Vrane., I3, p. 256 — 266. 348 lor de fond, şi ca expresivitate estetică, faportîndu-le la materialul vrăncean (numai la cel publicat din 1930— 1964). * Fondul muntenesc apoi acela muscelean (din antologia A. Fochi) a fost analizat în legătură cu cele două variante considerate de Ion Diaconu, arhetip: varianta Alecsandri, varianta Costanda Păun. Criteriul comparatist a deosebit temele motivului, conţinutul poetic, graiul. (Rezumat de îngr. ed.). Vederea noastră de ansamblu rămîne următoarea: din cele 67 de texte muntene (inclusiv 10 din Musce 1), culese şi publicate între 1885—1955, nici unul nu egalează — necum să depăşească!—variantele v r ă n -cene superioare dintre anii 1924—1930, adică textele VIII, LXVIII {publicate), MXLII-MXLIII, MCLVII-MCLVIII, MCCLXXV (ultimele cinci în volumul prezent). Bineînţeles c â text. LXVI, a 1 Costandei Păun, rămîne pînă azi pisc folcloric excepţional, deşi izolat. Acum, să sperăm, se distinge clar, în ceea ce priveşte opinia noastră, că părerea lui Al. I. Amzulescu (cea din 1975) va rămîne teorie moartă! După cum a rămas literă goală blasfemia unică împotriva Mioarei (reluată în 1948)!, simţită şi scrisă de-un literat prolific, ajuns şi „academician". lat-o: „.. .faimoasa haladă a Mioriţei, pe care unii [ca Ovid Densusianu, N. Iorga şi M. Sadoveanu, S. Mehedinţi şi alţii!] o socotesc cea mai frumoasă poezie românească şi pe care eu [risum teneatis: Victor Eftimiu!] aş s c o a t e-o din toate cărţile de cetire, întrucît cuprinde o monumentală lecţie de laşitate, de renunţare."1. § b. — Interpretarea „Mioriţei" prin „etnologia juridică". — Faţă de Al. I. Amzulescu cazul lui Romulus Vulcănescu ne pare mai nuanţat: studiul său rămîne încercare originală — dar deocamdată parţială — de-a interpreta Mioriţa în direcţia etnologiei juridicea. Desigur că e la mijloc un procedeu interpretativ greu de susţinut. Poate rămîne izolat şi chiar (în maniera lui Vulcănescu) peste putinţă de continuat. Tentativa aceasta însă e complet inedită în bibliografia baladei. Etnologul a plecat de la colinda ardeleană „Judecata păstorilor", parcurgînd numai o parte redusă din materialul aşa-zis astăzi „mioritic" (din 1936) de la Lucian Blaga [1895—1961] încoace. 1 Acest singur negator absolut al capodoperei noastre păstoreşti, repetăm a fost Victor Eftimiu. Întîi şi-a publicat abjurarea în 1942 (Amintirişi polemici, 238, 240, 242), apoi în 1948 (în ziarul Adevărul, an. 62, nr. 17175). împotriva acestei abateri culturale nimeni nu a protestat. 3 Romulus Vulcănescu, Etnologie juridică, 1970, p. 216- 248- 349 Materialul folosit a fost ales (vom vedea cum) din colinde şi balade. Pe acesta Vulcănescu îl socoteşte drept „document juridic" necesar pentru a realiza „analiza juridică" a Mioriţei, adică însuşi „procesul pastoral" privind geneza baladei. Investigaţia in materialul documentar, socotit ca riguros necesar, va menţiona numai tangenţial elementele artistice şi concepţia estetică populară. Încît Mioriţa e socotită ca un exclusiv „m it juridi c", necondiţionat de elaborarea artistică în timp, conjugată cu structurarea, tot în timp, a limbii poetice. Nici aspectul lingvistic nu-1 preocupă pe etnolog. Mioriţa literaturizează în acest caz numai o arha- i c ă „judecată" păstorească. Omorîrea ciobanului e făţişă, în majoritatea variantelor baladei, ca act juridic plecat dintr-o tradiţională legislaţie păstorească. Tema esenţială e o „judecată pastorală comunitară" provocată de-o „culpă reală sau fictivă" a unui păstor faţă de „comunitatea profesională" de grup (sedentar sau transhumant), căreia el îi aparţine. Pedepsirea culpei se face numai după „datina străbună". Vulcănescu umblă să stabilească, din perspectiva restrînsă a etnologiei juridice, cauzele multiple ale judecăţii; apoi însăşi modalitatea „procesului". Materialul întreg (numai poetic, nu şi etnografic-istoric), edit şi inedit, rămîne însă absolut stabilit arbitrar. De pildă cel edit (textele-variante din colecţii critice şi—apoi din culegeri comune) nu se află indicat după criteriu critic: sînt citate 49 de fragmente, însă apreciate impresionist. Aşa se vede cazul unui citat dintr-o variantă unică a Mioriţei1. Ne întrebăm judicios: din ce culegere este luată? Iar cele aflate de autor pe teren („culese de noi", cum ni se spune!), de asemenea nu sînt indicate critic 2. în afară de aceste aproximaţii metodologice mai apare o lipsă de material, dar aceasta esenţială şi anume: „ţinutul Vrancei" — cel considerat prin unghi istoric şi etnografic de istoriograful A. V. Sava în 1929 şi 1931 3, iar de noi în două rînduri (anii 1930, 1969) — nu se vede nicăieri folosit şi citat în dezbaterea „juridică" întreagă. Adică lipseşte din documentare însuşi ţinutul genetic al baladei „Mioriţa" (în denumirea culturală modernă şi curentă!). Tocmai Vrancea care „nu e numai locul de origine al Mioriţei, ci şi epicentrul celor mai multe cutremure ce ne zguduie ţara. . 4. Aşa 1 L.c., p. 240. * Ibid., p. 221 nota 31, şi p. 225 - 226, 230. 3 In preţioasa colecţie istorică, etnografică şi juridică Documente putnene, I, 1929; II, 1931. 4 Precizăm starea seismografică a Vrancei: „Există aici [în munţii Vrancei] un focar de cutremure adînci care, prin persistenţa şi izolarea sa n u-ş i găseşte pereche pe toată supra- 350 a subliniat faptul etnografic, în contrast cu cel natural, prozatorul academician Geo Bogza*. Acest scriitor original, cu stilul său de plasticitate particulară, este ultimul după Ovid Densusiânu, N. Iorga, M. Sadoveanu şi S. Mehedinţi care admite geneza baladei în „ţinutul Vrancei". Pămîntul acesta e însemnat de natură şi de istorie, dar privilegiat prin păstorit de geniul creator în vers, cînt, grai şi melodia Mioriţei. Personal sînt afectat că numele ilustrului ţinut nu a fost „expediat" măcar în subsolul erudiţiei etnologice. . . Ştim că Vulcănescu a parcurs Vrancea sudică măcar odată. însă teoretic el a ocolit interpretarea în „proces" tocmai a materialului etnografic şi folcloric ce l-ar fi aflat personal în ţinut 2. în schimb a referat material inferior de pe teren din Bacău 3 şi judeţul Neamţ, etc. 4. Asupra gîndirii lui R. Vulcănescu credem că O. Buhociu s-a pronunţat justificat: «Se creează © situaţie paradoxală. . . din care Romulus Vulcănescu nu a putut să iasă» 5. Dar tot Buhociu, conti-nuîndu-şi opinia, a adnotat în echivoc şi poate că prea concesiv: «.. .există în cîntul Mioarei. . . o „afacere juridică" ce rămîne de elucidat». Sîntem numai în parte de acord cu Buhociu: metoda lui Vulcănescu este arbitrară. După părerea mea, trebuie modificată. însamnă că originalul nostru etnolog-autor trebuie s ă-ş i rectifice materialul actual adunat prea subiectiv. Pe viitor el să-şi procure texte inedite, mai ales etnografice şi dialectal-folclorice. Fireşte că după criteriul critic integral. Adică piesele să fie cercetate, pentru selectare, din colecţii faţa pămîntului decît într-un alt punct similar din munţii Hindu-Kush, în Afganistan." . .Vrancea fiind unicul focar de cutremure adînci din Europa... (v. Ion Diaconu şi colectiv, Monografia judeţului Putna, Focşani, 1943, pag. 11—12). 1 în Contemporanul, nr. 51 (17 decembrie 1971), reprodus în ziarul focşănean Milcovul, an. IV, nr. 754 (18 decembrie 1971). 2 într-un interviu, publicat la 6 decembrie 1970, Romulus Vulcănescu a răspuns răspicat la întrebarea unui ziarist: dacă în „cartea Etnologia juridică" Vrancea,,. . .a constituit obiect de studiu", întrebarea a fost explicită, la obiect, în legătură cu afirmaţia autorului: „în.. .Etnologia juridică motivul mioritic a constituit un frumos teren de studiu". Acum subliniem răspunsul etnologului: „Cele mai interesante variante pentru lucrarea mea sînt din Vrancea." (ziarul Milcovul, an III [1970], nr. 433). Realitatea din păcate e ingrată: în cele 339 de pagini ale cărţii, nici toponimicul Vrancei nu se întîlneşte, necum material „mioritic". Prin contrast se preocupă de Mioriţa Vrancei etnologul Mircea Eliade tocmai din Chicago i dar o evită etnologul Vulcănescu din Bucureşti chiar declarînd: „în Vrancea vin mereu, încă dinainte de război.. ." etc. 3 Etnologia.. . , p. 226 nota 33. 4 Ibid., p. 226 nota 34. 5 Buhociu, Folclor, de iarnă, ziorile. . . , p. 430. 351 exigent întocmite. Pe teren să fie cercetaţi informatorii indicaţi corect (localitate, vîrstă, dată de colectare, informaţii succinte despre profilul social şi cel psihologic). Iar materialul să fie căutat, aflat şi cules îndeosebi din ţinuturi specifice. Nu strîns la întîmplare, de prin iocuri unde păstoritul românesc de provenienţă străveche este firav, agonic, ori chiar stins. Pe aceste texte să se hotărască dacă în cîntul Mioarei este sau nu o «afacere juridică». Altfel ne întoarcem la confuzia romantică a lui A. Mărienescu din 1859: „Colinde, Culese şi corese. . Cap. IX. Analiza tripletului MCCXIII — MCCXV. După o digresiune extinsă (în 8 cap.) — însă necesar explicativă privind mai ales «varianta-tip LXVI» care a determinat discuţia critică a cîtorva probleme conexe, să cercetăm acum textul-variantă LCCXIII (racordat cu MCCXIV şi MCCXV). Analiza va fi tot detaliată. §1. Planul de compoziţie al tripletului MCCXIII—MCCXV. Cuprinde trei categorii de material: a. cel adaus din versiunea clasică Alecsandri; b. cel provenit din materialul general mioritic; c. ambele contaminate cu materialul prim al informatoarei. Se impune deci paralela între textul clasic 1866 şi text. MCCXIII, aplicînd în analiză — ca şi în cazul altor texte cercetate — schema utilă Apostol-Fochi. Dar asemenea operaţie presupune la rîndul ei stabilirea textului de bază al tripletului, necesar apoi analizei integrale. în acest scop metodologic trebuie procedat ca în cazul text. MCCLXXI (Nota crit. 215): să cercetăm preliminar starea cantitativă a celor trei texte din triplet. Pentru aceasta ele au fost dispuse într-o schemă juxtalineară, cu scopul de-a se putea cerceta practic, cu uşurinţă, temele de fond poetic. Am procedat aşa pentru că piesele esenţiale (A.B.) conţin în corpul versurilor şi textul-convorbire explicativ al bătrînei informatoare încît problema dislocării grupelor de versuri ar fi fost mai greu de urmărit. în consecinţă trebuie reţinut că analiza întreagă de fond foloseşte numai schema juxtalineară. §2. Starea cantitativă a tripletului. Primele două texte — MCCXIII, MCCXIV, notate la trei ore unul după celălalt — sînt fără variaţie de conţinut; au modificate numai trei versuri simple (A. 68 „Vîntu cî ni-o bati," > B. „Vîntu cî nj-o tragi,"; A. 89 „P-aiCj c-a trecutu?" > B. „P-aiij c-a venitu?"; A. 111 „Şî să tăvălja." > B. „Iar să tăvălja."). Notăm că în prima zi de anchetă memoria bătrînei a funcţionat impecabil, păstrînd continuu omogenia fondului. Dar a doua zi s-a petrecut deplasarea a patru grupe de versuri — marcate numai în schema juxtalineară — intercalîndu-se în felul următor: o grupă de şase versuri, 58 — 63 din text. AB, se deplasează în C între vers. 53 (deplasat şi el) — 60; o grupă de trei 352 versuri (text. AB 66 — 68) se intercalează în C (între vers. 50 — 54 deplasate din AB); o grupă de 2 versuri (AB 64—65) se intercalează în C (între vers. 48 şi 51, acesta din grupa nouă dislocată); a doua grupă de două versuri (AB 112—113) se intercalează în C (după vers. 27). Se petrece şi eliminarea unor grupe de versuri: o grupă de 5 versuri (AB 17 — 21) este eliminată în C (între vers. 16—17); o grupă de 3 vers. (AB 26 — 28) este iar eliminată în C (între vers. 20 şi 21); a doua grupă de aceeaşi cantitate (AB 31—32), este eliminată tot din C (între vers. 22 — 23). încolo găsim trei grupe corelative egale cantitativ: AB 1—15 >C 1—15; AB 33—57 >C 23—48, avînd numai substituiri lexicale izolate; AB 70 — 82 >C 60 — 73, unde se intercalează vers. 74 — 75 care lipsesc în AB; AB 88 — 99 > C vers. 78 — 89, cu vers. 96 din AB înlocuit prin 86 şi cu modificări lexicale; AB vers. 100—106 >C 91—97 (acesta modificat); AB vers. 109—111 >C 100—102 (toate 3 modificate); AB vers. 114 — —139 (cea mai cuprinzătoare grupă de versuri) >C 103—128, urmînd vers. 129— 130 lipsă din AB; AB vers. 142 (cu lipsa vers. C 131) — 148 >C vers. 132—138 (cu lipsa în AB a vers. interogativ C 139 „Da pă Cinj-a luatu?"); AB vers. 149—151 >C 140—142 (cu lipsa vers. AB 152 „ — Cin l-a cununat?"); AB vers. 153—160 > C 143— 150 (cu modificarea C vers. 147 „Steli mi£j şi marj,"). Prin urmare avem o concordanţă apreciabilă în structura tripletului. Corpul imaginilor rămîne monolitic. Versurile adause în AB 17 — 21 (înlăturate în C între v. 16—17) privesc descrierea stării materiale, mai ales în bani, a Vrănceanului (victima). De asemenea lipsesc în C (între vers. 75—76, 99— 100, 130— 131) trei repetiţii din AB (vers. 83 — 84, 107— 108, 140— 141). Materialul fiind astfel dispus, avem cantitatea aceasta în triplet: AB conţine 160 versuri, iar- C 150 versuri. Textele mai bine articulate sînt AB, dintre care textul de bază rămîne MCCXIII A. Amplificarea de conţinut s-a întîmplat din cauza grupei de versuri AB 17 — 21 (cuprinde starea materială), repetată (vers. 43 — 47). § 3. Problema ediţiei critice privind antologia Alecsandri — 1866. în comentariul necesar analizei de fond a textului de bază MCCXIII A vom utiliza, din cele trei colecţii critice alcătuite pînă astăzi, pe-a istoricului literar D. Murăraşu 1. 1 V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor. Ediţie îngrijită de D. Murăraşu, 1971 (ed. „Minerva"). Această lucrare pozitivă cuprinde un studiu preţios „Alecsandri culegător de poezie populară" (p. V—XXXI). Se respectă ordinea culegerilor stabilită de Alecsandri. Se păstrează „notele" subsecvente textelor. însă grafia 353 4. Paralelism între text. clasic 1866şi textul de bază MCCXIII. Vom urmări desfăşurarea planului de compoziţie după tematica anunţată. Corpul versurilor se grupează în plan aproape simetric: AB 74/90; iar în C raportul este 63/87. Vom prezenta succesiunea momentelor acţiunii întregi. Tema I (locul acţiunii, vers. 1—2) este memorată de bătrînă Domnica Micu după textul clasic dintr-un manual şcolar. Tema II (transhumanţa; vers. 3 — 5), învăţată în acelaşi mod. Tema III (personajele acţiunii; vers. 6 — 9) prezintă aceleaşi personaje; dar, vom vedea, diversificate. Tema IV (hotărîrea ciobanilor; vers. 10—16) arată rolul modificat al bacilor: „BaCiul moldoviân u/Cu Cel ungurianu" hotărăsc . .sî omoari/Bacm Cel vrăncianu". Tema V (cauzele omorului; vers. 17—21) amplifică starea materială a vrănceanului: pe lingă „C-ari oi mai riiulti," el mai are „Suti neştiuti,/Mij nenumăraţi,"; vers. 20—21 modifică pe cele de tip clasic (tot 20—21). Tema VI (oaia năzdrăvană; vers. 22 — 27) e diversificată faţă de textul clasic (22—26), fiind încadrată deosebit: vers. 22—23 „Oiţa £ja lai,/Lai, bucălai", urmînd vers. 24—25 „— Dă trej zile-nctjaCi/ Gura nu-j mă} taci;" (egale cu textul clasic); apoi iar modificare: „Nu ştiu: îi bolnăghioarî,/Or’ jarba nu-j placi?" (vers, 26—27, acesta modificat faţă de vers. clasic 26 „Iarba nu-i mai place"). Tema VII (întrebarea ciobanului; vers. 28 — 36) este amplificată şi modificată: „Ba£jul cel i>răwc/an/Oiţ-a-ntrebat:/ —Oiţă bîrsană,/ Ce-j dă capu tău/Dă tot zgh'eri mereu?" (vers. 28 — 32). Grupa aceasta de 5 versuri, introdusă de informatoare, echivalează numai 2 versuri clasice („—Mioriţă laie,/Laie, bucălaie,"; v. 27—28). Urmează vers. 33 — 36 „Dă trei zile-ncoa6i/Gura nu-s maj taci;/ Or’ ieş(ti) bolnăg'hjoarî,/Or' jarba nu-ţ placi?"; textul clasic este egal, inversînd numai vers. 31 — 32, şi adăugînd vers. 33 „Drăguţă mioară". Tema VIII (descoperirea planului ciobanilor; vers. 37 — 47, 10 versuri) este în contrast cu text. clasic amplificat, vers. 34 — 46 (12 versuri). Se modifică versurile caracteristică antologiei nu e redată decît parţial — de pildă-Vrancean (1866, reproduce cu aproximaţie fonetismul local vrăn: cean) este redată printr-o formă artificială, vrîncean (v. 9, 11, 46, 51; cf. controversa asupra cuvîntului la text. MXLVIII Nota crit. 75). Alte variaţii lexicale: „Lae, bucalae" > „Laie, bucalaie" (v. 27, 28); flueiaş > fluieraş (61, 63, 65); lăcvimînd = lăcnmînd (92), o formă proprie grafiei din 1866 păstrată ca şi următoarele: paltinaşi > paltinaşi (82, 119); muste/ioara > muste/ioara (102); Peana corbului > Peana corbului (105); Paseri lăutari > Paseri lăutari (121). Punctuaţia şi ortografia textului original au fost modificate. 354 în conţinut: Stăpîne, stăpîne, /Nu-i dă capu rieu,/Şî jos ti d-a tău:/Ăş(ti) doţ veri primări/Vria sî ti omgari/La apus dă soari", — pentru oi şi bani (vers. 43 —45)/„Cai buni ninvăţaţ},/Dulăi maj bărbaţi", (vers. 46—47). Se înlătură din text clasic vers. 35—42 (oile date „La negru zăvoi,"; 35 — 36; chemarea cînelui; 40 — 42). Temele IX (răspunsul ciobanului; vers. 48 — 51) şi X (locul îngropării; vers. 52—55; ambele teme au 8 versuri) sînt şi mai reduse faţă de text. clasic (47 — 58; are 12 versuri). Aici intervine, în contrast, o diversificare de fond: în text. clasic cel omorît trebuie să fie înmormîntat în două locuri: întîi „In strunga de oi,/Să fiu tot cu voi;" (55—56); apoi — şi aici sîntem în contradicţie — „în dosul stînii,/Să-mi aud cînii." (57 — 58). în textul nostru baciul are să fie înmormîntat de cei doi „P-aiş, pă aproapi,/ Tot în dosu stîni,/|o sî mi-aud cîni." (53 — 55). Lipseşte din ABC specificaţia personajelor din text. clasic (v. 51—52 „Să spui lui Vrăncean/Şi lui Ungurean,"), indicate numai în mod global: „Tu să le spui lor:" (AB vers. 51; C vers. 42). Tema XI (obiectele de îngropat; vers. 56 — 63; în text. clasic vers. 59 — 66), Aici iar se modifică tema: fluierele sînt tot trei în ambele texte; dar în text. nou ele nu vor fi puse Ia cap (vers. 60 clasic), ci într-un alt mod: „Flujeraşu neu,//it kiotoaria stîni:/Fluieraş dă fagu,/Mul’ ziCe cu dragu;" etc. (vers. 56—59 etc.). Tema XII (pl în ger ea oilor; vers. 66—71; în text. clasic 67 — 71) este şi ea modificată: vers. 64 — 65 „Vîntu-a adiia,/Fluieraş cînta. . rămînizolate inacţiune, fiindcă urmează versurile contigue normal:" Vîntu cî nj-o bati,/Pîn ielj-o răzbaţi," (vers. 66—67, corelative celor din text. clasic 67 — 68), continuate de versul explicativ 68 „Fluieraş ni-o zi6e," „(absent în text. clasic)/Oili s-or strînge,/Pă mini m-or plînge/ Cu lâcrîm’ dă sînge." — vers. 69 — 71 (echivalînd versurile clasice 69 — 71). De la vers. 72 începe disparitatea planului general: acţiunea se va desfăşura în altă direcţie decît în aceea din textul clasic. Să urmărim noua etapă a planului II. Tema XIII (însurătoarea alegorică; vers. 74 —77) şi tema XIV (apoteoza ciobanului; 78 — 87) — ambele din planul clasic — vor fi împărtăşite oilor de către mioriţă. Lor trebuie să nu le spună nimic despre omor („Iar tu de omor/Să nu le spui lor." ; vers. 72 — 73). Intervine însă o modificare, preschimbînd însurătoatea alegorică şi apoteoza ciobanului (deci temele XIII şi XIV) într-un adevărat fapt realist; adică „oiţa bîrsană" va trebui să spună „măicuţei" un neadevăr: „Dar la £ia măicuţă/ Să nu-i spui, drăguţă !/Tu să-i spui-aşa:/Cî m-am însuratu/C-o fatî din satu..." (vers. 72 — 76). Acesta e primul element extern străin de tipul clasic. L rmează m planul clasic normal — tema XV: întîlnirea cu maica bătrînă. Dar faptul e prezentat de data aceasta m contrast deplin cu textul 355 clasic, iar nu în paralelism. Spus în mod mai precis: în ambele texte (cel clasic după. cum şi cel actual) tema / (locul acţiunii; v. 1—2) şi tema II (momentul acţiunii; v. 3 — 6) sînt contigue şi egale în conţinut. Prin urmare ne aflăm, prin acţiune dinamică, în transhumanţa celor „Trei turme de mej/Cu trej Ciobănei:" (v. 3 — 6). Ori aici intervine intercalarea temei XV (întîi-nirea cu maica bătrînă; v. 77 —83 din text. MCCXIII). Dar inserţia aceasta în textul nou este prea bruscă (între vers. 76 şi 84): dintr-odată, prea pe neaşteptate, „Iată, vine-n cale,/Se coboarî-n vale/D-o maică bătrînă. . .". Aici se află disparitatea gravă din acţiune:" „.. .vine-n cale,/Se cobQarî-n vale/ D-o maică bătrînă. . .“ (vers. 77 — 79). Este evidenta repetare a temei II (momentul acţiunii; v. 3 — 4). Dar în acest mod tema aceasta a XV-a (întîlnirea cu maica bătrînă; v. 88 — 95 text. clasic) s-a artificializat. Fiindcă sînt în acţiune concomitentă turmele de miei („Coboarî-n valejT_xc\ turme de mei/Cu trei ciobănei "; vers. 4—6) cu „maica bătrînă" („. . .vine-n cale,/Se coboarî-n vale/D-o maică bătrînă. . v. 77 — 79). Repetăm: aici e o simultaneitate nefirească. Fiindcă transhumanţa se petrece în baladă prin mişcare descendentă de la munte („Se coboarî-n vale"] vers. 4) către sate şi cîmpie. Ori acţiunea „maicei bătrîne" se întîmplă exact în aceeaşi direcţie cu transhumanţa, cînd firesc este ca „măicuţa" să se urce dinspre cîmpie şi sate către munte, la stînă, unde acţiunea — cum vom vedea — devine din dinamică perfect statică. Prin urmare de la vers. 77 succesiunea celor 15 teme clasice se frînge, intervenind o amplă contaminare fără nici o legătură cu textul clasic, cu cel tradiţional local, ca şi cu cel general mioritic. Tema XVI (portretul ciobanului) o vom afla contaminată — însă în manieră explicativă — cu un episod supranatural (vers. 134— 139). Să urmărim această etapă nouă a acţiunii care, în momentele ei realiste, se petrece mai mult în peisajul static al stînii. Prin urmare transhumanţa e complet anulată. La stînă se desfăşoară patru momente din planul noii acţiuni reali ste. Aici o clarificare: în planul clasic „ciobănelul" (care este un „Moldovan"; v. 16) îşi arată dorinţa către „mioară" ca ea să destăinuie mamei lui numai însurătoarea alegorică (v. 108—113), dar nu şi apoteoza în cadrul nupţial (v. 114—123). în text. MCCXIII A însă vom vedea cum „ciobănelu" (= „bafiju £el vrănlianu"; v. 16, 28) evită destăinuirea directă care s-a întrevăzut deja din dorinţa exprimată realist mioriţei, spre a o feri pe bătrînă de durere aflînd de săvîrşirea faptei brutale („Dar la cja 356 măicuţă/Să nu-i spui, drăguţă !/Tu să-i spui aşa /Cî m-am în sur atu/ C-o fatî dîn satu.."; v. 72—78). Deci însurătoarea alegorică este preschimbată într-un fapt pur realist. Vom stabili evolutiv momentele noii acţiuni. Am spus că la stînă asistăm la patru momente din acţiune; al cincilea este un gen de moment mixt, pendulînd între realitate şi elementul supranatural. Cele patru momente reale încep de la vers. 77: „o ma\că bătrînă/„Se coborî-n vale “ (vers. 77 — 79). Deci apare aici un element contradictoriu în acţiune, fiindcă scoborîşul la munte se face pe plan descendent; numai urcuşul e în plan ascendent. Să trecem convenţional peste contrast. „Maica bătrînă" ajunge la stînă, unde întîlneşte pe „Aş(ti) doj veri primari' (vers. 40). Urmează primuldialog:eaîi întreabă (chiar cu omenie: „—Mă h'iilor, mă," — vers. 84) dacă nu au văzut „. . .d-ufi h'iu d-a rieu/P-ai£i c-a trecutu?" (vers. 84—87). Vor urma — în pendulare perfect simetrică cu întrebarea „măicuţei" — patru răspunsuri simulate ale celor doi baci vinovaţi. Astfel la prima întrebare ei răspund că l-au „. . .lâsatu/Cu şkioapili-n urmî. . .“ (vers. 88 — 90). Bănuind simularea, bătrînă coboară pe cîmp şi de durere „zos să punja/Şî sî tăvăHa" (v. 91 — 95). Urmează încă trei momente aidoma, evident că lipsite de expresivitate poetică măcar relativă. Bătrînă se scoală şi lăcrămînd se întoarce lastînă („La stînî să (du)£ia “; vers. 96 — 99). întreabă a doua oară pe vinovaţi în acelaşi chip: „ — Măi h'iilor, mă,/Da n-a măi vinitu?" (v. 100—101). Urmează, a doua simulare: „Ba iei a vinitu /Şî noi l-am mînatu/In sat la mălai. . .“ (vers. 102—104). Se repetă aceeaşi scenă a desperării (vers. 105—115). Urmează a doua întoarcere la stînă, cu acelaşi dialog (v. 116—117). Se repetă a treia simulare a ciobanilor-baci: „ — Ba iei a vinitu /Şî noi l-am mînatu/în sa(t) la sări" (v. 118—120). „Măicuţa" pleacă a treia oară de la stînă, tot neîncrezătoare, şi iar coboară în cîmpie (v. 121— — 122). Acum intervine elementul supranatural: “măicuţa" se întîlneşte cu „apa lină" („Dînd d-o apă lină"; vers. 123). Urmează cinci versuri de imagism distins, de altfel singurele în tot cuprinsul versiunii acesteia: „ — Apă lină, frăti, [comuniunea cu natura eternă!]/Frunza lin sî zbaţi /Cum jeş(ti) curgătgari,/ h'ii şî ştiitoâri /Şî cunoscătoari " (vers. 124— 128). La aceeaşi întrebare (v. 129— 131) făcută din profundă durere, cînd bătrînă descrie şi portretul „h'iului" — exact ca în textul clasic (vers. 100—107; cf. cu 134— 139, din care lipsesc 2 versuri clasice: 104—105) — natura stă impasibilă ca în pesimismul sublim din poemul „La mort du loup" al lui Alfred de Vigny (vers. 132— 133 ,, — Kiar sî-1 h'i văzutu,/Nu l-an cunoscutu. . ."). Ori cum spune bătrînă noastră în textul-convorbire iniţial, cu naivitate umilă: „...apa nu i-a putut spune". 357 în durerea ei extremă. — „Dîn drugî-ndrugînd,/Dîn okj lăcră-mînd" (v. 140— 141) — se întoarce a patra oară la stînă (un calvar biblic! — vers. 142— 143). Şi întreabă iar pe vinovaţi, dar acum cu toată vehemenţa, păstrînd totuşi o nuanţă de omenie cînd le spune: Măi h'iilor, măj," (v. 144), dar şi „H'iilor, cînilor,/Voj[ l-aţi omorîtu!" (v. 145—146). Urmează, perfect alternativ, răspunsul „bacilor" meschini. Dar ei evită destăinuirea, spunînd tot în simulare: „—Nu l-am omorîtu:/Noi l-am însuratujC-o fatî dîn satu:" (vers. 147—149). Apoi adaugă aluziv: „C-o mîndrî crăiasî,/A lumi mirjasî. . ." (vers. 150—151). „Măicuţa" bătrînă, neînţelegînd adevărul travestit, întreabă cu candoare: „ —Cin’ l-a cununat?" (v. 152). La care urmează răspunsul, tot disimulat, contaminîndu-se din textul clasic temele XVII şi XVIII (alegoria morţii şi feeria cosmică; vers. 153— 160; cf. text. clasic v. 80 — 87). Aşadar personajul realist („fata dîn satu") s-a preschimbat mecanic în „mîndrî crăiasî,/A lumi mirjasî.. ." (vers. 150—151), înlăturînd splendoarea lirică din textul clasic. Prin asemenea inversare tematică din acest final într-atîta de antagonic, se suprimă atmosfera poemului alecsandrinist. Adică „universul întreg transfigurat" din analiza făcută pe plan etnologic de Mircea Eliade1, asemeni „cosmosul liturgic", „cosmosul transfigurat", ajung o simplă parafrază aproape prozaică. Fiindcă prin materialul contaminat printr-o sinergie prea limitată nu a circulat talentul popular superior, aşa cum circulase dincolo în anii 1852, 1866 „geniul poetic al lui Alecsandri"; epitetul scump lui Barbu Delavrancea, pe care, cum spune acelaşi, nu-1 avusese G. Dem. Teodorescu modelatorul lăutărismului brăilean din anii 1883-1885.. ,2. §5. Heterogenia materialului mioritic general contaminat în tripletul MCCXIII—MCCXV. Asemenea text de tip aglomerat ca material, nu este o piesă unitară, sau fragmentată, de exod folcloric, ci una de prelucrare strict locală fără circulaţie măcar în Soveja. însă prelucrarea s-a făcut cu totul izolat, numai într-un singur sat; iar aici într-un spaţiu limitat la două persoane, marna şi fiica ei. Prin urmare fără durată în timp îndelung. Şi fără circulaţia motivului prin cîteva generaţii etnice. Durata circulaţiei a fost posibilă doar între două generaţii, mama şi fiica. Iar timpul de prelucrare redus la circa 33 de ani. Mama Domnicăi s-a născut în anul 1859 şi-a murit în 1937. 1 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-IIan (trad. 1980), p. 245-247. 2 Delavrancea, Opere, voi. V, 1969 „Minerva", p. 485. 358 A trăit deci 78 de ani (cît precizează text.-conv. MCCXIII r. 16? — — 169). Fiica ei Domnica s-a născut în 1897. Admitem că a început să memoreze partea a doua a textului (de precizat: sigur creată de mama ei) la vîrsta de 7 ani; deci începînd de prin 1904 pînă în 1937 (cînd îi moare mama). Perioada de memorizare a durat circa 33 de ani, în care înglobăm şi timpul cît a durat contaminarea cu versuri provenite îndeosebi din manualul şcolar în partea primă a versiunii (vers. 1—71); apoi şi cu versuri disparate (77 — 83, 134— 141, aproximativ şi cu 150 — 160). Bineînţeles că din aceste versuri unele au putut fi şi în materialul ştiut de mamă. Acesta a fost disparat. S-a contaminat însă cu fondul literar aflat de Domnica la şcoală („O ştiu [„Mioriţa"] dî pîn cartj-oljacî."; text.-conv. r. 165). Care a putut să fie fondul de versuri împrumutat, apoi cel creat şi transmis fiicei de mamă? Discutăm în aproximaţie pe următoarele: vers. 44—45, 72—76. Fondul masiv însă l-au constituit vers. 56 — 57, 79—83, 84— 133, 142— 149. Iar partea finală (150—160) e o parafrază, redusă şi aproape prozaică, din temele clasice XVII şi XVIII, cum am menţionat. Greu de spus dacă le-a cunoscut mama. Cît priveşte materialul propriu al informatoarei: poate că versuri disparate ca: 18— 19, 26—29, 30 — 32, 37—39, 40 — 41 („Ăş(tj) doi verî primari/Vria sî ti omoari" au putut fi în textul primar al mamei), 64—65 etc. Tot aşa prelucrarea lexicală şi fonetică a versurilor, care uneori e greoaie şi inutilă (ABC vers. 10; C 22; AB 73 > C 64; C 77, 82— — 83, AB 99); alteori deformează versul (96, 110 „Jar să scula,"; 120 „în sa’ă-t) la sari. . ."; 145 „H'iilor, cînilor,"). Vom mai discuta-o şi în legătură cu structura prozodică a versului, apoi cu graiul şi lexicul tripletului. Vom analiza — în ordinea desfăşurării versurilor — grupe de versuri care au implicaţii în materialul general mioritic. Ele se găsesc alăturate fortuit dar necesar; ori adunate la întîmplare. Grupa I, vers. 56—57 „Flujeraşu neu.../în kiotoarja stîni:". Grupa aceasta de versuri este mai rară: întîi o aflăm într-un text din Ardeal, vag localizat, publicat în 1867. Formularea e mai amplă şi variată în lexic: „Fluieraşul meu/Voi să mi-1 luaţi,/Şi să mi-1 legaţijLa cea stînişoarăJLa încheietoare" Al doilea text, tot din Ardeal (Cohalm, reg. Braşov), a fost publicat în 1889: „Şi fluieraşul meu/Mie să mi-/ puie/în cheotoarea stînei:" 2. în 1926 aflăm versurile 1 Densusianu, Vieaţa păstor.., II, p. 130 IV v 67 — 72 2 Ibid., II, p. 126 III 43-45. 359 în Vrancea-Rodeşti: ,,Flmct(i$u neu st-l pui/La kioţoaY ;a sînnţ. jn igfi7 apar de două ori în Soveja: „Fluieraşu lui jîn kiotoaria stîni;"; şi „Fluieraş di osu.../Şî ni-1 puniţ/îw keotoaria stîni" 2. Tot în Soveja am surprins la un bătrîn de 90 ani o formulare opusă: „Sî nu mă-ngroapi-M kiotoaria stîni. . ./Sî mă-ngroapi-n strunga oilor. . ." 3. Nu se poate stabili unde s-a plăsmuit această grupă diversificată de versuri. Poate în Ardeal, de unde mama Domnicăi a putu-o auzi prin transhumanta de pe Vâlia-Şuşiţei. Iar ciobanul din Bodeşti va fi auzit-o în păstoritul transhumant dobrogean, pe la 1877, „la Costânţîia" ori „la Băbădds/" 4. Grupa a Il-a, vers. 74 — 76 (mesajul „baciului vrăncean" prin „oiţa bîrsană" către mama lui): „Tu să-i spuj-aşa /Cî m-am însuratul C-o fatî dîn satii. . ." (reluate amplificat de vers. 148— 151 în răspunsul echivoc al „bacilor" către „maica bătrînă": „Noi l-am însuratul C-o fatî dîn satu:/C-o fatî crajasî/A lumi miriasî. . .“). Primele trei versuri au circulaţia surprinsă abia în anii 1940, 1949. In primul caz s-au Cules în Dobrogea: „Căci m-am însurat/C-o fată din sat." 5; în al doilea caz în Hălăuceşti — Iaşi, dar modificate: „Să spui căci m-am însuratjC-o fată de ţăran sărac" 6. în amîndouă localităţile grupa aceasta de versuri pare adusă prin păstoritul transhumant. Grupa a IlI-a, vers. 79, 81:. „D-o majeă bătrînă,/Cu fota dă sîrmă". Sensul arhaic al s.f. sîrmă s-a modificat în sec. XX prin produsul de fabrică (sîrmă de oţel, — ghimpată). Semnificaţia străveche a dat-o întîi, dar prea lacunar, în 1909 N. Iorga: „Pe vremuri sîrmă însemna fir" 1. A precizat-o în anul următor lexi-cologul H. Tiktin 8. Grupa a IV-a, vers. 89—90: „Şî noj l-an lăsatu/Cu şkigapili-rl urmî.. Versurile acestea au circulaţie vie în Maramureş („Cel mai mic" a rămas „Tăt pă văi şi pă hîrtoap s/Cu oile cele şchioape9 1 Ţinut. Vrane., voi. Ia, p. 435 LXXIV 139- 140. * Text MCCV 9-10; text. MCCXII 25-28. 3 Text. MCCXXX 26-28. 4 V. Ţinut Vrane., I2, p. 435 text.-conv. r. 37 — 41. 6 Mioriţa, 1964, p. 805 CDXVI 69-70. 6 Ibid., p. 904 DXXXIII 39 - 40. 7 Iorga, Istoria lit. româneşti, III, p. 163. 8 Tiktin, Rum.-deutsches Worterbuch, II, 1910, p. 1435: „Gold-, Silberdaht" = „flori de sîrmă", cu exemplificarea: „Haşalele de catifea cusute cu sîrmă de aur, de argint.. — Dicţionar, limbii rom. contemp., IV, 1957, p. 146, îl lămureşte prea succint: „sîrmă = fir de metal preţios"; cu exemplificare din M. Sadoveanu: „...poţi trage din straiul ei cu fir de sîrmă ori de mătasă". 9 Mioriţa, p. 996 VIII 78 — 79; text cules în 1958. 360 „C-am rămas pe cele groapeJCu oile cele şchioape" 1); în Ardealn sud-estic, Braşov („. . .că pe min m-aţi lăsat/ în urmă cm şchioapele/ Şi cu fătatele."2); în Crişana („ — O rămas napoi/ Cu şchioapele de oi." 3) etc. Deci efect transhumant. Grupa a V-a este diversificată după indicarea acţiunii verbelor l-a(m) sau l-o mînat, l-am trimis. Versurile sînt: 103—104 „Şî noj l-am mînatu/îfi sat la mălai. • ■"> 5* 119— 120 „Şî noj l-am mînatu/în sa(t) la sări". Pentru prima grupă nu am găsit echivalenţă în materialul cît l-am putut despuia. Pentru cealaltă grupă avem exemple diversificate: . .Şi eu l-am trimis/în ţara ungurească/Cu sare domnească/Sk se prăpădească4. Sau într-un text mai complicat, cules din satul Bogza (Rîmnic.-Sărat) în 1928: „Cî noi l-am trimes/ La spumî di mari/S-aducî-n căldări,/La sari domnjascî./în ţara rumînşascî “ 5. Altă diversificare din Maramureş: „Cel mai mic îi mai voinic.. ./L-o mînat să-ntoarne oi, . . ." 8. Găsim şi alte motivări, cînd un text din Crişana spune: „Toţi pă unul l-au mînat/Şi [sic!] întoarcă oile."7. Un text din Bistriţa-Cluj: „Şi pe-acela l-au mînat,/Să bată oile-n jos." 8. Alt text din Nepos-Cluj: „Şi unul mai miţîţăl. . ./După apă l-au mînat." 9. într-alt text, tot din Cluj, acţiunea e identică: „Ceilalţi doi mi-1 mînară/Cu două găleţi de-a mînă,/ Să le-aducă apă bună."10. într-unul din Bichigiu-Năsăud: „După apă l-o mînat(î),/După apă la fîntînă/Cu două găleţi în mînă." u. Acest întreg material din care textele ultime sînt recente, anii 1956— 1962 — a pătruns în Soveja prin transhumanţă ardeleană. Grupa a Vl-a, vers. 123—131: „Dînd d-o apă lină:/—Apă lină, fraţi,/Frunza lin sî zbaţi,/Cum ieş(ti) curgătQari,/H'ij şî ştiutoari,/ Şî cunoscătoari:/Da tu n-aj văzutu/To’ d-un h'iu d-a neu/P-aiş' c-a trecutu?". Aceste versuri interogative sînt cunoscute în materialul mioritic începînd din anul 1893, culese de la un lăutar din Hurezu-Argeş: „—Apă curgătoare,/De-ai fi vorbitoare,/Eu te-aş întreba :/Tu cum n-ai văzut/la un voinic înalt,/înalt şi sprîncenat/, 1 Ibid., p. 998 XI 43-44; text cules în 1957; v. şi p. 999 XII 53 — 54; text cules în 1958. 2 Ibid., p. 705 CCXCV 59-61; text cules în 1889. 3 Ibid., p. 633 CLIX 23-24; text cules în 1939. * Ibid., p. 754 CCCLXVI 166—170; text din Argeş, cules în 1893. 6 Grai şi suflet, an III (1928), fasc. 2, p. 313 CLVII 66—70 Mioriţa. 6 Mioriţa, p. 1001 XVII 2—3; text cules în 1956. 7 Ibid., p. 1027 LXVI 4-5; text nedatat. 8 Ibid., 1013 XXXIX 5-6; text cules în 1962. 9 Ibid., p. 1008 XXIX 5-7; text cules în 1957. 10 Ibid., p. 1013 XL 8—10; text nedatat. 11 Ibid., p. 1004 XXII 9- 10; text cules în 1962. 361 Stricat de bubat?" l. In Vrancea sînt atestate întii în 1927 în Nereju: „Apîşgarî, hă],/Cum ieşti curgătgari./H'ii şî vorg'hitgari :/Sini nj-a văzut/Mîndru siobănei ?„ 2. în anul următor versurile au fost culese în Coldcu de la cobzarul vrăncean fruntaş: Sernâljo, âerneljo,/ Apî curgătgari/Pi Ketriş divali,/Cum ieş(ti) curgătoari,/De-j h'i vorbit9ari:/Da tu nu 6e-i spuni/Dj-un fisjor dj-a neu,/Tînîr ninsurat,/ Trup făr’ di păcat?" 3. Ambele texte au un vers comun („Cum j[eş(tj) curgătoari"). Dar cobzarul, profesionist superior prin rutina de-o viaţă, ca şi prin înclinare naturală, a depăşit poetizarea bătrînei mame din Soveja. Oricum amîndouă grupele interogative pînă astăzi nu sînt întrecute în alte ţinuturi păstoreşti. Par însă cu originea într-un izvor local comun, poate Vrancea. §6. Structura prozodică a versurilor în triplet. Nu poate fi vorba de-o structură prozodică închegată a tripletului, cînd şi dialogul e uneori abrupt, inegal, disparat (AB 99—100; AB 63 — 66 > 48—51; AB 39-40; C 75-76, 130- 131; 142-143). Încît măsura versurilor este inegală: de la versul de 4 silabe (96 „Iar să scula,", alternînd în C 101 „Şî jar să scula",) la cel cu 5 silabe (1 „Pi-um picior di plai,"); apoi la 6 silabe (19, 45 „Mii nenumărate,") şi 7 silabe (26 „Nu ştiu: îi bolnăg'hioarî,"; 57 „în kiotoarja stîni:"). într-un caz un vers de 5 silabe (99 „La stînî să (du)6/a“) este artificial construit prin sincoparea silabei prime de la verb („iw-£ja"). Apare şi alternarea 5/6 (152— 153 „Cin’ l-a cununat ?/ — Sgarili şî luna."). § 7. Graiul şi lexicul tripletului. Calitatea fondului poetic este redusă şi prin dublul aspect fonetic al graiului: în textul de bază MCCXIII A, de exemplu, fonetica graiului originar muntenesc se încrucişează cu cea vrânceană în care predomină palatalizarea labialelor întîlnită în 16 cazuri (v. 26, 35 < bolnăg'iijarî >; 116 v. 32 < zgheri mereu >; v. 38 < capu neu > v. 86 < un h'iu d-a neu >; 116; < —Măj h'iilor, mă, > ; 127 < Hii şî ştiitoâri, >; 145 < Hiilor, cînilor, > etc.). Palatalizarea se întîlneşte în substantive, adjective, pronume şi verbe. Fonetismul muntean este mai perseverent: se menţine în 52 de cazuri (substantive, pronume, verbe, adverbe, numerale). Abuzul prep. dă, pă (alternînd cu pî) şi sincoparea (35 „Or jes(ti) bolnăg'hioarî?"; 40 ,,Aiş(ti) doj veri primari"; 99 „La stînî 5d(du)^/o:“) desfiinţează eufonia versurilor. Aceasta e de altfel lipsa majoră a graiului sovejan de azi în folclorul poetic : 1 Densusianu îl socoteşte „amănunt de invenţiune lăutărească şi de o urîtă disonanţă" (v. Vieaţa păstor. . . , II, 1923, p. 132 VI 89—95). Şi continuă: „...dar aşa îşi închipuia un lăutar că înfăţişarea ciobanului poate fi deosebită de a altora" (l.c., p. 85 nota 2). 2 Ţinut. Vrane., P, p. 361 XXXIV 90 - 94. 3 Ibid., I2, p. 327 VIII 102-110. 362 micşorează, şi în cazul nostru, valorificarea estetică a tripletului. Mai dăunează — în sens estetic, dar redus — includerea mecanică de episoade (72—76, 91 — 96, 139— 142), juxtapunerea automată a versurilor (15—16 „Vria ca sî omgarijBaijul iei vrăniianu"), exprimarea aglomerată (16, 28 „Baijul cel vrăn-Ijanu"), sau eliptică (56—57 „Fluieraşu neu. . ./în kiotoâria stîni "), elidarea frecventă (39 „Şî ieşti d-a’ tău:"; 53 ,,P-aiş’ pă aproapi,"), lexicul regional prea izolat (40 „Aiş(ti) doi verj primari"), episoadele intercalate rigid, artificial (64—65), repetiţiile mecanice (AB 109— 110 „Şî [Iar. . .II] să tăvăha./Jar să scula,"). De două ori apare povestirea-descriere — prea comună, aproape vulgară — a drumului făcut de „majea bătrînă" de la stînă pînă „Pă cîmp azungia,/Ia £os să punţa/Şî să tăvălia." (vers. 93 — 95, 107— 109). Vers. 94, 108 „Ia ios să punia" pare cu înţeles echivoc. § 8. Definiţia tipului conglomerat mioritic. Problema aceasta este plină de contradicţii. Termenul „tip cu profil de conglomerat“ l-a folosit în 1966 Gh. Vrabie: „Faţă de arhetip [cel vrăncean din 1850, 1852, 1866] mai apare în Vrancea, ca şi în părţile Olteniei de sud un tip cu profil de conglomera t“. Apoi se adaugă: „Nu lipsit de interes ne apare şi imensul moloz folcloric, adunat cu grijă de folclorişti. înregistrat cu deosebire de Ion Diaconu în volumul Ţinutul Vrancei, folcloristul ne dă şi unele date privind pe informatori, mediul social şi artistic, ceva din rostul baladei în viaţa de cioban etc." x. După cum se vede, contrastul între „tipul cu profil de conglomerat" al Mioriţei (din Oltenia de sud) şi „molozul folcloric" („imens" în cele 91 de variante publicate de „Ion Diaconu cu deosebire", în 1930 din Vrancea!) nu apare clarificat. Termenul tip conglomerat trebuie bine distins — fiind transpus din domeniul geologiei — ca să fie apoi admis clar şi corect în terminologia folclorică viitoare. După noi una este o variantă de tip conglomerat, şi alta e varianta cea din clasa cu „m oloz folcloric"! Este necesar să determinăm înţelesul pozitiv al conceptelor. «Imensul moloz folcloric» cuprinde în mod exclusiv exemplarele baladei complet degradate şi reduse subcantitativ la 4 —6 versuri, ajungînd chiar pînă la 2 versuri"2. Aceasta e dezagregarea totală a motivului, stabilită de noi experiemntal cu atenţie îndeosebi în materialul prezent. Ea se datoreşte informatorilor mai vîrstnici, cărora „buna memorie" li s-a redus în timp (prin cauze ereditare, fiziologice, familiale, 1 Vrabie, Balada pop. rom., p. 251 — 254; în special 251—253. a V. cazul bătrînului, 76 ani, din Andreiaşu la care au supravieţuit din Mioriţa, în 1967, abia cele 2 versuri iniţiale din dialogul stereotip vrăncean; text. CMXXVII şi Nota crit. 4, unde se află indicat şi materialul coreferent. 363 Sociale în general). S-a ajuns aşa la schematismul ultim, şi absolut, âl baladei, deci la „molozul folcloric" neant! Prin urmare aici materialul arhetip —cel asemenea, ori aproximativ asemenea, cu cel din «arhetipul vrăncean» 1850 — s-a ruinat cu desăvîrşire. Atunci unde a văzut Vrabie — pentru atare caz de totală degradare — „tipul cu profil de conglomerat" ? Conglomerat din ce ? Dintr-unmaterial împrăştiat în neant? Dar s.n.conglomerat înseamnă în sens propriu „adunătură, amestec, îmbinare nesistematică a unor elemente eterogene", de pildă într-o rocă de agregaţie geologică. Lămurirea justă ne-o dă lexicologia1. într-adevăr dicţionarele limbii române actuale arată că în Ărele primare geologice într-un conglomerat s-a unificat — iar nu s-a înlăturat — un material imens şi variat cu totul disparat. Fiecare fel de material aglutinat şi-a păstrat structura materiei proprii. Elementul de legătură a fost cimentul (argila, varul). Tot aşa explică termenul conglomerat dicţionarul redactat de filologul-lingvist Sextil Puşcariu 2, ca şi unul etimologic clasic al limbii franceze 3. în etnografie şi folclor altfel se prezintă realitatea: conglomeratul nu mai este materie inertă, ci suflet omenesc. Starea proprie în folclor a unui text poetic conglomerat — circulînd îmbinat melodic, ori numai metrificat, adică strict verbal — este următoarea: el a avut un «autor» (fiindcă nu există text poetic popular nicăieri fără un autor anonim); dar un autor opus individului care a degradat un motiv, ca Mioriţa, în „molozul folcloric" gîndit de Vrabie, Autorul acesta a fost un ins mai răsărit, cu o relativă imaginaţie cr ea t o a r e. Opusul lui era un oarecare individ mărginit, cu memorie mediocră 4, un simplu colportor vremelnic de motive comune mai ales lirice. Acesta a trăit într-un mediu social inferior, îndeosebi cel de familie. A fost şi fire absolut izolată, aproape un singur pe lume. Nu a avut de unde recepta şi, ca urmare, nici ce transmite mediului prea amorf în care a trăit. 1 V. Dicţionar, limbii rom. contemp., I, 1955, p. 522. Aici citatu din scrisul lui Geo Bogza e absolut impropriu, fiind vorba de o licenţă poetică dusă la extrema limbii istorice: „Un conglomerat de cazane, tuburi, de ţevi", etc. 2 Dicţionar, limbii rom., tom. I, partea II, 1940, p. 723 „Conglomerat— rocă formată priii aglutinarea naturală a unor materiale grosolane legate printr-un ciment". 3 A. Hatzfeld —A. Darmesteter, Dictionnaire de la langue franţ., voi. I, 1920, p. 501: „conglomerat—masse form6e de debris mineraux agglomer6s“. 4 în asemenea decreptitudine am întîlnit o bătrînă, 82 ani, în satul Vidra-Gh'idra. Caz unic în Vrancea cercetată de noi din 1924 pînă în 1967 (MCCLXXX Nota crit. 223). 364 Pe cînd „autorul" unui motiv „conglomerat" a fost un ins bine diferenţiat, organizat mental: cu bună memorie, chiar cu darul cîntării ca Domnica Micu. Mama ei era „o mamî cîntăriaţi": avja voCi frumoasî şî cînta di nu sî măj ştii! Ia cînta şî plîngia. . . Jâ, sara şîdian. la furcî; şî ia cînta şî torfiia dîn furcî. . . Şî mama mia o cînta [Nioriţa] cîn’ stitia sara Ia furcî". încă o carac» teristică: asemenea tipuri de cîntăreţi erau remarcabili, expresivi. Mama Domnicăi, Mariia Radu Ţîcâţ, a murit la 78 de ani, păs-trîndu-şi mereu distincţia fizică şi pasiunea pentru cîntare: „Iera frumoasî pîn-a murit" 1. Fiica ei rămăsese în 1967 şi dînsa tip select: înaltă la stat, trăsăturile feţii îi erau expresive, b u n îi cîntăreaţă, harnică la lucru casnic, devotată familiei, apreciată în amîndouă satele Sovejei. Asemenea făptură a putut contamina două variante ale unui motiv, mai ales unul preferat de obşte ca Mioriţa. Şi a contaminat ce ştia din balada aflată de ea în cele trei clase primare, cu materialul memorizat de la mama ei, şi sigur că plăsmuit în parte de bătrînă. Fiindcă asemenea strat poetic nu se mai întîlneşte în materialul general mioritic, după cum nici în cel din Vrancea. Este un veritabil unicat poetic, după al Costandei Păun, dar nu de valoare poetică egală, însă unicat din care lipsesc temele I —XII. într-un fel trebuie să fi fost plăsmuite de mamă. Dar fiica le-a înlocuit cu cele ordonate artistic de poetul clasic din 1866. Pe acestea în parte le-a răvăşit: în 1967 Domnica uitase de buchea şcoalei; era aproape analfabetă. Încît i-a fost dat locului renumit — centru păstoresc vital după documente 2, care a inaugurat în 1846 şi 1852 bibliografia Mioriţei — să prezinte folclorului românesc în 1967 exemplarul conglomerat cel mati preţios din cele trei cîte credem că există pînă astăzi (în 1982). Primul text conglomerat a fost publicat în 1900 3. Rămîne cel mai prozaic exemplar conglomerat din folclorul nostru are 252 versuri şi dialogul prolix de factură lăutărească). Al doilea text mioritic conglomerat (are 191 versuri) a fost publicat în 1893, aflat de la amintitul lăutar din Vîlcea4. Este complicat lăutăreşte cu episoade banale. „Voinicul" îşi ia „lancea" şi părăseşte turma: „Drumu-şi apuca". . ,„Mă-sa“ îl află zăcînd de-o lună sub un păr. Ea se metamorfozează în corboaică, apoi îa emeie, îl adapă (!) şi-l aduce acasă. Ciobanul se înzdrăveneşte 1 V. text.-conv. MCCXIII A, r. 165— 174. 2 V. Păstorit. în Vrancea, 1930, p. 5 — 9. 3. Tocilescu, Materialuri folkl., voi. II partea II, p. 1254 (din Bragadiru-Teleorman); republ. de Ov. Densusiânu, Vieata păstor..., II, p. 143 XVII. 4 Republ. de Ov. Densusiânu, 1. c., p. 132 VI, 3&5 şi. . . „După oi pleca". Se întîlneşte cu „femeia din Breb", cea cu bărbatul îndepărtat prin vicleşug („Că eu am bărbat/Şi eu l-am trimis/în ţara ungurească/Cu sare domnească,/Să se prăpădească, ..."; vers. 168—172). După ce-i propune femeii argăţia, dar în chip prozaic, ciobanul se cunună cu ea şi trec amîndoi „în ţara ungurească,/ Să se pomenească". . . Motivul acesta scabros — neîndoios că o plăsmuire lăutărească barocă — este urmat de-al treilea text conglomerat, material extern din Timoc „Strinu" (are 256 versuri). Aici cuviinţa e cel puţin păstrată. în acţiune sînt „Ai nouă ciobani/ Şi cu strinu zece", printre care „Acela Vrînceanu,/Clinele, duşmanu"; apoi „Gruia căpitanu./Turcu Năzâreairu/Cu-acela Olteanu, . .." şi cu „moldoveanu". „Da cela Vrînceanu,/Pistolaş trăgea,/. . .Pe strinu lovea" (vers. 163— 168). „Miorica" fuge „La Craiova mică,/La-a iui muichiliţă." (182— 183) şi-i spune: „Strinu s-a-nsurat,/Mireasă şi-a luat/Pistolaşu-al mic,/Mic şi ruginit,/De trei ai umplut/Cu-aur şi argint,.." (193— 198). După indicarea oii baba sapă „în tîrla bătrînă" şi ia banii strînşi din vînzarea linei şi-a mieilor. Se petrecuse o serie de episoade (omorîrea strinului, împărţirea „turmei de oi" de către cei nouă ciobani etc.). în final, cu totul improvizat, nenatural, „maica bătrînă" „La sud se ducea,/în judecată îi da; [pe vinovaţi]/Sudu-i judeca,/Şi-i băga la puşcărie,/îi băga pentru vecie!". Baba ia „miorica", o aduce acasă şi aici. . . „Miorica, zo, prăsa,/Ş-altă turmă că făcea", cu care bătrînă . .intra iar la Craiova,/Jos în Ţara Românească,/Ca pentru să pomenească" (245—256)2. Dintr-atîta material dispus în plan diluat (de exemplu v. 211 — 226), cu răsfrîngere din text. clasic, grupată mecanic (122— 127, 134—144; nunta mioritică şi obiectele de îngropat), cu verbozitate continuă în versuri, se vede că umplutura episodică se întîlneşte în cuprinsul textului întreg. Finalul este exact ca în varianta lăutărească din Muntenia anului 1893: „Oile că-şi lua/Şi ei că trecea/în ţara ungurească,/Să se pomenească"x. Piesa conglomerat — tot de factură net lăutărească — a fost fără îndoială iradiată din Muntenia în Valea Timocului prin Oltenia. Cum se vede componenţa aparte a conglomeratului nostru în cauză? El e un produs folcloric sincretic. S-a plăsmuit dintr-u n prim material eterogen provenit din regiuni geografic vecine (Ardeal, Moldova). Acesta a fost stratul prim, al mamei, cel din partea a doua a text. MCCXIII (în special vers. 77—149). El s-a contaminat— într-a doua fază de prelucrare prin * C. Sandu-Timoc, Cîntece bătrîneşti şi doine, 1967, p. 259105. 1 Densusianu, l.c., p. 132 VI 188—191. 366 fiică — cu materialul şcolăresc. Amîndouă părţile s-au sudat în succesiunea AB (mamă > fiică). Timpul de contaminare a fost prea scurt (l-am indicat: 33 de ani). Încît cele două elemente, deosebite în contaminare, nu au reuşit numai prin două generaţii, chiar de talent, să se închege în tot artistic coerent. Flotarea grupelor de versuri, analizată, dovedeşte această primă fază de prelucrare contiguă. Încît timpul prea redus de evoluţie nu a putut forma un produs unificat organic. Este cauza pentru care a rămas conglomerat. în 1967 ne aflam în stare precară: Domnica nu avea în sat nici un continuator care să cunoască textul măcar parţial, Şi, cum vom vedea, pe-atunci nici în familie nu avea prozeliţi. § 9. Modalitatea transmiterii prin oralitate a textului conglomerat. Nu se poate prevedea dacă în viitor textul va întîlni agenţi receptivi de vocaţie care să echilibreze întîi conţinutul i— în 1967 compozit — al conglomeratului, pe care apoi să-l răspîndească. Viitorul pare să fie contrar evoluţiei tuturor motivelor poetice tradiţionale. Iar în familie măcar păstrarea tale-quale a textului MCCXIII este exclusă. Domnica era conştientă de realitatea tristă. Ea se tînguia de lipsa interesului în familie pentru „tot cîntecul bătrînesc". Cele două nepoate erau indiferente: nu cereau cîntarea. O evitau. Cea mai mare era chiar studentă la „literele" din Bucureşti. Fiica ei, copleşită de greutăţi, nu cunoştea Mioriţa. Rudele erau şi ele cuprinse de iureşul timpului din 1967. Am mai spus că prin tineretul de azi toate satele ţinutului ignorează cîntecul tradiţional. Încît bătrînă Domnica Micu — la întrebarea mea discretă: cui lasă „cîntarea lungă şi frumoasă de-o sută şaizeci de «ghersuri»", a exclamat cu patetism: „Cîntaria asta? O iau cu mini cînd m-oi duci la mama.. . Cî alta n-am ci-i faci. . . Sî mă rog pîn sat, sî m-auzî cineva? Cini-ascultî az în Soveza, la Rucăreni, cîntări dîm bătrîni? Dor cîti-um bătrîn, cum ieş’dumniata". § 10. Paralelă între Costanda Păun şi Domnica Micu. Desigur că aceste două bătrîne rămîn preţuite în cumpăna judecăţii critice obiective. Stau în extremă. Întîia a creat o capodoperă-variantă a baladei, în care planul este perfect echilibrat, măsura versurilor corect alternativă, seria imaginilor de impecabilă frumuseţe, iar limba ca la Eminescu şi Sadoveanu. Se adaugă materialul original creat de dînsa. Iar în desfăşurarea planului se află o noutate despre care s-a vorbit. Cealaltă bătrînă a prelucrat întîiul text-conglomerat antologic al Mioriţei. Ca vîrstă erau asemenea. Dar ca făpturi le-am văzut opuse: Costanda Păun era la înfăţişare scundă şi firavă. „Un hrib di babî". cum îşi spunea. Domnica Micu era statuară. Şi sufleteşte se deosş- 367 beau: bătrînă din Spineşti sta rezervată, prea chibzuită, prea scrutătoare. Sovejanca era mai rar spontană în grai; însă îşi păstra psihologia străbunilor emigranţi: retrasă, fără curiozitate să ştie ce se prefăcea în lume. Au creat amîndouă după puterea fiecăreia de plăsmuire şi după energia neamului din care veniseră în viaţă; dar creaseră în timpul cînd în folclorul românesc se întrevedea oarecum că Mioriţa e în criză, disparentă. Astăzi se distinge cum în cîteva decenii perla lirismului popular românesc va fi lichidată ca funcţie tradiţională. § 11. V. Alecsandri şi etnografia Vrancei. într-un capitol anterior am tins să stabilim că locul de origine al primului text cunoscut din Mioriţa este Vrancea la Soveja. Timpul culegerii a fost, cum se ştie, anul 1846; iar descoperitorul culegător numai Alecu Rusu. Publicarea primă, prea izolată s-a făcut peste 4 ani în 1850 la Cernăuţi. Dar prin „V. Alecsandri", nu de către descoperitorul însuşi (v. scrisoarea poetului din, 18 februarie 1850 către Alecu Hurmuzachi). A doua publicare a fost la Iaşi în 1852. De data aceasta balada a apărut într-un volumaş discret (100 pag.), redus ca format şi îngrijit prin imprimarea de-acum 130 de ani: „Poezii poporale. Balade. Căntice bătrîneşti. Adunate şi îndreptate de. . .". O publica tot „V. Alecsandri". Dînsul se simţea îndatorat prietenului devotat — „D-l: Alecu Russo" — să-i recunoască preţioasa colaborare, fără de care credem că Mieoara ar fi avut alt destin folcloric: „Agiutat [spune Alecsandri] de căteva persoane şi mai cu seamă de Dl: Alecu Russo, am adunat o mare parte din poeziile poporale, şi acum sevărşind îndreptarea şi orînduirea lor, le închin patriei mele ca cea mai dreaptă avere al [sic!] ei" (p. III). în 1866 tot Alecsandri avea să publice iar balada într-o întîie antologie de vers popular românesc, tipăritură distinsă sub înalt patronaj domnesc. Antologul (care îşi punea la început şi portretul matur) semna din plin elegantul volum cu 416 pagini în chenar discret: „Vasile Alecsandri". „Baladele" nu mai erau „adunate şi îndreptat e", ci „adunate şi întocmit e". Poetul îşi menţinea preambulul anterior „Poezia poporală a românilor.*' (p. I —III), dar schimbîndu-i titlul („Poesia poporală") şi modificînd forma chiar în pasajul prin care iar evoca pe prietenul devotat: „Agiutat de câteva persoane, ear mai cu seamă [în 1852: „şi mai cu seamă"] de D. A. Russo, am adunat [în deosebite călătorii prin munţii şi prin cîmpiile înflorite ale ţerei noastre], o mare parte din poesiile poporale, şi acum săvîrşind coordonarea lor, le închin patriei mele ca cea mai dreaptă avere a ei" (p. XII). Se disting textul amplificat (pus în paranteză) şi modificarea conceptului < Poezii poporale — Poesii populare >. Alecsandri adăuga preambulului datarea „Moldova 1852". 368 în sfîrşit vedem că Alecsandri încearcă să dezvăluie taina cu originea Mieoarei (1852) şi Mioriţei (1866). Fiindcă în 1852 nu con firmase ce spusese în scrisoarea din 1 februarie 1850 către Hurmuzachi. Nu lămurise nici nota din articolul Românii şi poezia lor (publ. în Bucovina, 30 sept. 1849; v. Alecsandri, Poezii pop.; ed. Murăraşu, 1971, p. XVIII): „Această baladă [Mioara] mi-au fost adusă din munţii Sovejăi de D. A. Russo, care o des-c o p e r i împreună cu multe altele, . . .". S-a mărginit să repete evocarea pentru colaboratorul nepreţuit: „Dl.: Alecu Russo şi „D. A. Russo" (1852, p. III; 1866, p. XIIJ. Dar a evitat tocmai specificarea imperios necesară (din nota de la 30 sept. 184 şi cea din scrisoarea de la 18 febr. 1850). Ba Alecsandri a procedat şi mai surprînzăzor: acum, în 1866, a mutat localizarea baladei de la Soveja tocmai pe Ceahlău! Am mai amintit aceasta (în Cap, I 2). în rezumat întîmplarea — petrecută cu 24 de ani mai înainte — a fost următoarea: „. . .în anul 1842, într-o frumoasă seară de vară" Alecsandri a petrecut o noapte „pînă-n zîori" la o „stînă pe muntele Ceahleu". Era în tovărăşia „unui baciu, anume Udrea" şi-a „păstorilor" lui. Udrea a cîntat poetului „din fluier mai multe cîntice ciobăneşti, ear mai cu seamă Doina". Variind expresia, Alecsandri mai spune: „. . .petrecui pînă-n zîori cu cînti-cele de la munte". Dar tot atunci Alecsandri a „cules" „din gura" baciului Udrea (şi nu de la ceilalţi „păstori") balada „Dolcăi precum şi acea a Mioriţei" (nu a Mieoarei)1. Se vede apriat (cum se spunea în vreme!) că nota rămîne echivocă, lacunară şi absolut contradictorie. A fost concepută după norma deghizării romantice (i s-a şi spus „mistificare"). Fiindcă întrebarea, strict normală şi necesară, e şi astăzi următoarea: varianta culeasă în 1842 de însuşi Alecsandri de la baciul Udrea, de ce nu a fost publicată ea, în 1850, în „gazeta" Bucovina, şi chiar de către descoperitor, cu o însemnare precisă, corectă? Sau măcar în 1852 ? Cu atît mai mult în anul 1866 într-un volum aşa de fastuos imprimat! De ce Alecsandri a preferat, în 1850 pînă şi în 1866, să publice numai textul cel din 1846 al lui Alecu Rusu? Răspunsul nu poate fi decît într-un fel: prin instinctul poetic superior şi cu rafinatul său gust selectiv, poetul şi-a dat seama — din 1846 pînă în 1850 (cînd a publicat balada) — că Mioriţa baciului Udrea din anul 1842 era cu mult sub nivelul estetic al celei din Vrancea anului 1846 ! Credem că aici stă cumpăna chestiunii: Alecu Rusu nimerise un text mioritic capodoperă. Căruia totuşi poetul Vasile Alecsandri, între anii 1850 şi 1866 mereu i-a «îndreptat# 1 Alecsandri, Poesii populare ale românilor, MDCCCLXVI, p. 57. 369 forma prozodică, i-a «orînduit» (= «coordonarea»!) fondul imaginilor şi i-a plăsmuit elemente de cadru (localizarea, dar mai ales personajele). Concluzia decisivă încă rămîne în capcana misterului. Paternitatea se ştie că e anonimă: autorul a fost un cioban din Vrancea anului 1846 (şi nu un lăutar!), moştenitorul tradiţiei locale. Descoperitorul capodoperei însă rămîne neatestat unanim. Dar în chestiunea aceasta atitudinea lui Alecsandri faţă de prietenul său, absolut devotatul Alecu Rusu, a fost echivocă din 1846 pînă în 1866, trecînd peste luna ianuarie 1859.,. Alecsandri mai are de justificat un vid bibliografic: acela în memoria lui Nicolaie Bălcescu, în adversitate cu apologia sa tot pentru prietenul scump. . . Alecu Rusu. Este vorba anume de cazul literar de la 8 august 1850 (din România viitoare de la Paris), repetat în 1855 prin România literară din Iaşi. Această chestiune iarăşi a rămas în dubiu din 1855 pînă azi, cu toată controversa erudiţilor. Un istoric literar comparatist i-a reproşat, oarecum dur lui Alecsandri în 1914x. Este autorul unui studiu util şi astăzi comparatismului român2. După Mioara — Mieoara — Mioriţa tot aşa a procedat Alecsandri faţă de etnografia globală a Vrancei: l-a preocupat în chip prea ocazional şi diletant (însemnează: fără a fi măcar un cercetător relativ, ci numai amator romantic). Să expunem succint cazul stabilit documentar la 81 de ani după moartea ilustrului „bard de la Mirceşti". Alecsandri ştia de prin anii 1846, 1849 despre prestigiul Vrancei etnografice şi folclorice. Ştia mai ales de cînd cu surghiunul lui Alecu Rusu la Soveja. în antologia din 1866 dînsul a inclus — pe lingă Mioriţa (p. 1—3) — un material etnografic redus, însă într-o privinţă documentar. Era pe atunci primul din ceremonialul nunţii vrăncene (dar nelocalizat în ţinut): „datina împeţirei cum se practică în munţii Vrancei". Este un text antologic de „colăcăşîi", aşa cum i se spune încă speciei în toate satele 3. Acum, în 1866, apărea întîia oară vers popular cuprinzînd material etnografic din Vrancea *. Piesa este caracteristică, necesitînd însă o clarificare5. 1 N. Bălcescu, Cîntarea României — cu un studiu introductiv de N. I. Apostolescu, Bucureşti „Institutul de editură şi arte grafice „Flacăra"). 2 N. I. Apostolescu, L’influence des romantiques frangais sur la poesie roumaine, Paris, 1909 „Champion"} v. Al. Dima—Ov. Papa-dima, Istoria şi teoria comparatismului în România, 1972, p. 132—135. 3 Alecsandri, Poesii populare..., p. 363—364 „Notiţe". 4 Material muzicologic din Vrancea a publicat întîi Th. T. Burada în 1882; reprodus de Simion FI. Marian în 1892 (v. detaliat, Ţinut. Vrane., I2 284—285). * Alecsandri a fost greşit informat: textul acesta nu făcea parte din „datina împeţirei.. . în munţii Vrancei", cum spune 370 Trebuie arătat ca fragmentul acesta se publica dintr-o dată, fără nici o lămurire prealabilă pentru opinia publică cititoare. Şi apărea într-o lucrare de artă tipografică fără precedent în materie de folclor poetic; apoi datorită unei personalităţi de prestigiu cultural. Încît întrebarea noastră credem că e firească: de unde a putut afla Alecsandri — după Mioriţa — materialul de ceremonial vrăn-cean? Afirmăm că numai de la Alecu Rusu. Argumentul probant e destul de simplu: la moartea prematură a basarabeanului, patriot şi îndrumător în etnografie şi folclor, după cum şi în probleme de limbă şi luptă culturală (împotriva străinismului, cosmopolitismului etc.), toate m-sele sale au rămas la Alecsandri1. De-acolo şi-a ales antologul (între 10 oct. 1862 şi 1866 anul editării antologiei) materialul etnografic asupra nunţii vrăncene. însă nu l-a deosebit critic. Se poate crede că pe Alecsandri l-au impresionat fondul simbolic al textului, valoarea poetică, graiul expresiv şi poate chiar structura prozodică. Alecsandri nu a văzut Vrancea. Două mărturisiri — una din 1855, cealaltă din 1874 — au rămas simple notaţii de epocă. Prima dată — în autobiografia sa din 1855 către A. Ubicini, explicativă la traducerea ce-o făcuse însuşi poetul în franceză din «Poezii poporale. Balade. . .», 1852—1853 — el spusese retoric: „Mă gîn-deam la o operă scumpă şi preţioasă: la culegerea de poezii populare din ţara mea; şi în acest scop am străbătut munţii, cîm-p i i 1 e, vîrîndu-mă la bîlciuri printre ţărani, intrînd cu ei în cîr-ciumi, asistînd la horele satelor, căţărîndu-mă pe vîrf urile munţilor, ca să aflu păstorii trubaduri" 2. A doua oară într-o scrisoare din 1874 Alecsandri afirma: „Le-am cules [poeziile populare], în decursul mai multor ani, chiar din gura poporului" 3. Dar amîndouă notaţiile au fost neavenite pentru Vrancea, unde poetul romantic nu a mers nici prin satele cu hore, poetul; ci din ceremonialul nunţii. Textul se numea în Vrancea „colocăsîi" (text. MMLXXI, cuprins în voi. VI al colecţiei noastre), iar la Soveja „colocăşănie" (text. MML, idem). „împeţitu" preceda nunta uneori cu cîteva luni. „Colocăşîia" („colocăşănia") se rostea în ziua nunţii la casa miresei. 1 Alecsandri, Poezii populare... (ed. D. Murăraşu), 1971, p. XIX. 2 . -je parcourus Ies montagnes et Ies plaines, me melant aux paysans dans Ies foires. . assistant aux horas des villages, grimpant sur Ies sommets des montagnes, pour trouver Ies bergers troubadours"; V. Alecsandri, Ballades et chants populaires de la Roumanie, Paris, 1855; cf. I. C. Chiţimia, Folclorişti şi folcloristică românească, 1968, p. 18 nota 20. 3 Je Ies ai recueillies dans le cours de plusieurs annees, d e la „bouche meme du peuple."; J. Cratiunesco, Le peuple roumain d’apres ses cha nts nationaux, Paris, 1874, p. 327 371 nici pe dealurile încă împădurite la 1846; dupâ cum nu s-a căţărat „pe vîrfurile munţilor", ca să „găsească pe ciobanii trubaduri". . . S-a petrecut însă în 1846 un eveniment de extraordinar contrast; pe cînd prietenul său devotat «D. A. Russo» stătea claustrat la mînăstirea Soveja, unde şi descoperi capodopera Mioara — adică titlul său de glorie literară în 1850, 1852, 1866 — „bardul" pleca la 6 iunie 1846 pe Marea Neagră într-un periplu de 10 luni (pînă''în mai 1847), străbătînd Mediterana spre Constantinopol, Brusa, Atena, ajungînd la Veneţia, apoi Ia Florenţa, Roma, Neapole, iar popasul final la Palermo unde găsi bolnav pe Bălcescu *. Alecsandri însă a compensat necunoaşterea Vrancei — văzută nu direct, intim, pe teren, ci cunoscută printr-un simulacru — abia la 26 de ani după 1846, anul revelator şi fundamental pentru folclorul poetic românesc. Faptul — greu de crezut — s-aîntîmplat în 1872. îl detaliem după un document precizat în 1971 prin investigaţia bibliografică a lui D. Mură-raşu. Este următorul. Acum 111 ani2 Alecsandri se izolase la Mirceşti, îndepărtat de viaţa politică şi de cea mondenă. Venea rar la Iaşi, frecventând numai „Junimea". în asemenea refugiu, a recurs la un artificiu în căutarea de „poezii" — „poesii" „popolare" — „populare": în loc să se ducă dînsul în Vrancea, şi-a adus din Vrancea la Mirceşti un „cântăreţ" bătrîn. Se numea Cosma, patronimic rar astăzi în ţinut. Lăsăm să povestească chiar poetul (avea în 1872 vârsta de 51 de ani): „L-am ţinut două săptămîni cu mine, dîndu-i de mâncat şi de băut, dăruindu-1 cu haine şi cu bani, şi primind de la el o colecţie de balade şi de diverse alte poezii vechi pe care le-am prescris in fugă în vreme ce el mi le-a cîn-tat(...)". Urmează partea substanţială a documentului: „Astfel se face că acum am dinaintea mea o movilă de petre scumpe amestecate la un loc, unele cam şterse, altele cam ştirbe, însă toate păstrînd o valoare necontestabilă. Trebuie să le curăţ, să le dau forma şi lustrul lor primitiv, să le coordonez, precum am făcut cu cele publicate pină acu m". D. Murăraşu comentează: „De la Moş Cosma cunoaşte poetul balada Stroie Plopan (Convorbiri literare, X, 1876 august p. 190; Din 1 N. Petraşcu, Icoane de lumină, voi. I, 1935, p. 68 — 70. 2 Autorul a avut ân vedere anul 1982, cînd a făcut prima redactare completă a Notei critice 182 (subl. îngr. ediţiei). 372 albumul unui bibliofil). Dar şi această baladă n-a rămas în forma din Convorbiri literare, căci poetul i-a adus prefaceri pînă s-o înglobeze în Legende nouă — Ostaşii noştri din 1880. „Comentatorul adaugă al doilea document privind cusătura unui „Cîntic poporal" primit de Alecsandri de la Alecu Rusu: „Predilecţia lui Alecsandri de-a compune în gen popular se vede şi din Albumul macedoromân 1880, unde a publicat un «Cîntic poporal» Alexandru Machidon, pe care, cum ne spune el însuşi, l-a reîntocmit din fragmente culese de Al. Russu la 1848" 1. Reîntocmirea aceasta, privind Vrancea, s-a petrecut o singură dată prin Alecsandri, anume în anul 1872. După investigaţia lui D. Murăraşu, materialul cules atunci de la bătrînul „Moş Cosma" a fost supus de Alecsandri, timp de opt ani, unei rectificări succesive, dar totale. Adică unei topiri desăvîrşite. Dintr-o «movilă de petre scumpe amestecate la un loc» (era «o colecţie de balade şi de diverse alte poezii vechi», „prescrise în fugă,, prin cîntare), poetul şi-a ales pentru fabricare o singură baladă, Stroie Plopan. Pe aceasta alustruit-o şi-a tot coordonat -o. timp de patru ani, publicînd-o tocmai în 1876 în Convorbiri literare. Apoi iar i-a adus baladei „prefaceri" în alţi patru ani, pînă s-o „înglobeze" definitiv în „Legende nouă — Ostaşii noştri“ (în 1880) Dar celelalte «petre scumpe. . .» au rămas probabil necurăţate, fără ca să le fi dat «lustrul lor primitiv», să le fi coordonat cum mărturiseşte chiar Alecsandri: «precum am făcut cu cele publicate pînă acum». Destinul a lucrat contrariind: pînă astăzi au rămas necunoscute. * * * Pentru cercetarea globală a problemei prefacerilor lui Alecsandri în lirica, balada populară şi Mioriţa, nu s-a încercat un conspect critic măcar sumar. Se ştie însă că amîndouă culegerile (1852—1853, 1866) au fost întîmpinate uneori de opinii foarte contradictorii şi mai rar de păreri prea favorabile. Alte lucrări asemenea ale veacului nu au apucat atîtea păreri adverse. La Alecsandri toate sînt explicabile prin personalitatea culegătorului modelator exemplar, apoi de natura prelucrării sale fără precedent la noi. Vom încerca o prezentare sintetică, pornind de la vîlva celor trei tipărituri, produsă în generaţia lui Alecsandri; apoi urmînd aproape cronologic, succesiunea opiniilor pînă acum. în al doilea rînd vom urmări cazul Mioriţa. Vom prezenta şi discuţia despre un contrast bibliografic din 19681 i V. Alecsandri, Poezii populare., (ed, D. Murăraşu), p. XXIV - XXV. 373 privind o abatere de la opinia Cercetătorilor actuali de bază asupra poziţiei romantice a lui Alecsandri. Corelativ vom arăta efectul baladei prelucrate în materialul Mioriţa publicat din Vrancea in 1930, cît şi în cel aflător aici în volum, cules continuu între anii 1963—1970 (numim implicarea Mioriţei denaturate de Alecsandri în tot materialul poemului publicat din anii 1852, 186 pînă astăzi, în special din Vrancea, «efectul Alecsandri»). Accesoriu, vom stabili cîteva date bibliografice prea sumare despre cultizantul Hersart de La Villermarque, modelul lui Alecsandri în procedeul romantic al preparatului folcloric numit plastic de istoricul literar francez Abel Villemain «recrepissage moderne». Primul detractor marcant al lui Alecsandri — privind cele două volumaşe din 1852—1853— rămîne latinistul Timotei Cipariu (1805—1887); patronimicul normal i-a fost Tipariu). Era o personalitate deosebită a timpului aceluia cultural: primul vicepreşedinte al „Societăţii Academice Române" (în 1879, „Academia Română"); ctitorul lingvisticii istorice a limbii române; autorul ortografiei etimologice „unitare" pe care el a impus-o în 1869 la „Societatea Academică Română"; editorul primei reviste de filologie română1 şi autorul întîiului conspect de gramatică românească 2. Aici s-a publicat în 1855 întîia abjurare a culegerii din 1852—1853. Venea din Ardeal. Dar opinia lui Cipariu pleca dintr-o radicală lipsă de intuiţie estetică asupra frumosului poetic popular, oferit prima dată publicului românesc aşa cum era el estetizat de-un poet autentic pentru un scop politic admis ca oportun atunci. Denegarea apărea, de altfel, într-o ortografie latinizantă extremă 3. Pentru aceleaşi două volumaşe Alecsandri ajunge peste cinci ani în pamfletul violent: Eliade Rădulescu îl numeşte în 1860 «furul şi pocitorul baladelor populare». Şi în acelaşi an într-o prefaţă pentru scrierile lui C. Bălăcescu (din „Biblioteca portativă") pamfletarul muntean îl socoate pe Alecsandri: «un adevărat Sarsailă şi profanator al literaturii Moldaviei şi al limbii române» 4. Cauza: prelucrarea poeziei populare. Se vede că şi reacţiunea din Muntenia primea pe folcloristul Alecsandri cu agresivitate. Intrăm — dar numai în mod aparent — în faza pe care D. Murăraşu a subliniat-o că ar fi „începutul spiritului ştiinţific” în folclorul românesc, din care se va dezvolta „critica obiectivă,,. 1 Archivul pentru filologie şi istorie, Blaj, 1857—1872. 2 Compendiu de gramatică a limbii române, Blaj, 1855 - Pentru evocarea vieţii şi bibliografierea operei, D Macrea, Lingvişti ti filologi români, 1959, p. 67—73. * D. Murăraşu— ed. Alecsandri, Poezii populare.. . , p. XXVI. * Ibid., p. XXVI-XXVII. 374 Documentul e o scrisoare a lui G. Dem. Teodorescu din 1877 către Iacob Negruzzi. Spicuim cîteva idei caracteristice, într-adevăr unice în epoca aceea culturală: „Cînd dl. Alecsandri a prefăcut cu totul poeziile populare publicate, adesea înfrumuseţîndu-le cu versuri d-ale d-sale, îmbogăţindu-le cu rima şi înlocuind vechile cuvinte cu altele tot poporale dar mai noi, totul e limpede şi frumos, însă totul e fals şi schimonosit. Din contra, lăsate-n firea lor cea mai necioplită, toată această literatură ne pare obscură şi urîtă, nouă celor de azi, şi ele trebuiesc explicate şi cu de-amănuntul comentate [. . .] nu mă pot opri de-a constata că, prin schimbările ce a făcut, [Alecsandri] a adus pagubă literaturii, şi mai cu seamă filologiei şi istoriei limbii" 1. Avem aici întîia privire critică a unui viitor folclorist asupra antologiei lui Alecsandri din 1866, implicit şi despre maniera poetului de-a prelucra profund versul popular. Este semnificativă pentru că emana de la un tînăr de 28 de ani, pe-atuncea în plină formare intelectuală îndeosebi în direcţia folclorului teoretic (în practică va fi tot mereu romantic!). El se vede spirit critic viguros cu discernămînt impecabil. Este primul folclorist român care distinge că materialul poetic popular trebuie să fie autentic pentru a fi valabil în „filologie şi istoria limbii"; deci necioplit de lexicul arhaic, sau modificat în graiul lui nativ popular; şi fără alterarea formei poetice originare („paguba literaturii" !) Aşa pusă problema — şi în privinţa culegerii lui G. Dem. Teodorescu, cea din 1885 — s-ar putea ridica şi aici chestiunea „pagubei" autenticităţii strict populare: aceasta a fost exclusă din culegere şi ca autenticitate a fondului poetic, şi ca limbă, şi ca ton veridic popular. Dar opoziţia atît de fermă împotriva erorii lui Alecsandri, întîmpinată în 1877, a căzut peste opt ani: în 1885 G. Dem. Teodorescu va apărea în opusa postură romantică. Aşa vedem astăzi pe culegătorul cel cu metoda disparată (din anii 1883—1884) şi pe publicistul egal cu culegătorul din 1885. Încît în „cogemitele volum de Poezii(!) populare române al acelui G. Dem. Teodorescu" (epitetul polemic din 1933 al lui Leca Morariu!) se va susţine un punct de vedere diametral opus trecutului. Adică publicistul matur acum, va elogia ceea ce negase în 1877 cu luciditate studentul parizian în vîrstă de 28 de ani: „A trebuit ca ilustrul Vasile Alecsandri să culeagă o parte din variatele produceri ale generaţiunilor trecute, să le înnobileze prin frumosu-i talent şi prin necompara-bila-i măiestrie, să le proclame încă din anul 1852 [sic!] ca nişte comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe istorice..., pentru ca depozitul păstrat 1 I. E. Torouţiu, Studii şi doc. literare, I, 1931, p. 181; cf. Murăraşu, l.c., p. XXVII. 375 cu pietate de popor să apară, în ochii tuturor, na nuniai ca o vastă cronică nescrisă şi versificată, dar şi ca model de limbă aleasă de poezie curată de inspiraţiuni neprefăcute". („Bucureşti, 8 Aprilie 1883. G. Dem Teodorescu"). Întîia recenzie elogioasă despre antologia Poesii populare române, 1866 — totodată şi studiul care inaugura critica literară în cultura română, Asupra poeziei noastre populare —Maio-rescu a scris-o în 18681. Primul nostru critic literar era atunci în vîrstă de 28 de ani, aşadar în plină evoluţie intelectuală. Cu un an înainte Maiorescu îşi publicase articolul O cercetare critică asupra poeziei române care inaugurase estetica idealistă românească. Aici Maiorescu stabilea principiile estetice prin care pot fi apreciate sau respinse operele literare, ca şi însăşi „poezia populară". * Enunţînd opinia lui Tudor Vianu, după care aceste principii plecau exclusiv din idealismul estetic al lui G. W. Fr. Hegel, autorul monografiei ne-a schiţat „primitivul sistem hegelian al lui Maiorescu din 1867, prin care tînărul estetician român a stabilit semnificaţia poeziei noastre populare". Revenim la studiul din 1868. Am spus că este primul elogiu, dar gîndit critic asupra antologiei din 1866 (publicat la doi ani după apariţia lucrării lui Alecsandri). Iată aprecierea entuziastă a lui Maiorescu: „culegerea este o comoară de adevărată poezie, şi totodată de limbă sănătoasă, de notiţe caracteristice asupra datinelor sociale, asupra istoriei naţionale, şi cu un cuvînt asupra vieţii poporului româ n". în Sensul analitic, Maiorescu încearcă o caracterizare privind fondul poetic al antologiei. Aici criticul îşi aplică sistemul hegelian. Prima distincţie o exprimă naivitatea, lipsa de artificiu şi „naturaleţa inspiraţiei". Cealaltă distincţie: dintre două feluri de-a privi lumea (modul speculativ, reflexiv, abstract şi modalitatea contemplaţiei lirice). „Poetul popular" (Maiorescu spune şi „cîntăreţul popular") merge către intuiţia contemplativă lirică; deci pe calea materialităţii (limbajului simplu, expresiv) şi a idealităţii („ideea emoţională,,) a „poeziei populare"2. Dar pentru a „însufleţi explicarea teoretică prin exemple" criticul alege „cîteva poezii luate după prima răsfoire" [ ?] a colecţiei — numai cîteva! — socotindu-le că „poartă acel semn de adîncă inspirare adevărată". însă criticul — care nu cunoştea personal nimic de pe terenul folcloric românesc, 1 Publicată întîi în Convorbiri literare, 15 mai 1868? Istoricul literar G. Ivaşcu a notat: 15 ian. 1868; Istoria lit. rom., III, 1973, p. 106. 3 Critice, voi. I, 1915 „Minerva", p. 73 — 79. 376 după cum şi prea puţin din teoria comparată folclorică a timpulai aceluia european, ca şi din lectura materialului poetic românesc publicat foarte redus pe atunci în culegeri1; criticul Maiorescu, lipsit — prin urmare — de gustul nativ pentru frumosul popular — a ales ca exemplu tipic, printre cîteva texte puţine, şi pe unul ce-ar putea şi el reda „meditaţiunea şi delicateţa în expri-marea ei". S-a întîmplat să fie textul Şoimul şi floarea, fragului. Era o contrafacere în artificial ton popular (nu „volkston"-ul romantismului german!) dintr-ale lui Alecsandri însuşi. Se va vedea că această pastişă folclorică epocală a fost divulgată cu răsunet prin profesorul N. Iorga în 1909. După 41 de ani — la 16 mai 1909 — Maiorescu, în vestitul său duel oratoric cu Duiliu Zamfirescu, s-a văzut că rămăsese staţionar în cunoaşterea ca şi în alegerea textelor de artă poetică populară: a citat — exemplificând fals, imaginar — tot contrafacerea lui Alecsandri din 1866, fără să fi perceput „vehi-colul" artificial în inexistenţa < guriţa). Insă în continuare ele pierd din conţinut o grupă disparată de versuri, de la mijloc spre partea finală (l.c., p. p. 416 vers. 36 —47;ele par un fel de strofă rătăcitoare, din ciclul doinei de înstrăinare, eliminată, probabil, prin lipsa de coerenţă tematică). Pe de altă parte textele îşi adaugă în conţinut versuri absente în var. din 1928 (v. MCCXXI 8-10, 25-26, 30-31). în două cazuri avem intacte două grupe de cîte zece şi patru versuri (MCCXX, MCCXXI, v. 11 — 40, 40 — 43). Alterarea fonetismului apare neînsemnată. text. MCCXXII, MCCXXIII Nota critică 187 (Soveza, satul Rucăreni — A. Marina Bara, 77; ’B.' Mariia Bdştia, 62) Textul notat numai parţial MCCXXIII (vers, 1—14), s-a reluat la un sfert de oră după MCCXXII. Text. MCCXXII a fost notat de la prima bătrînă, prietenă şi în bună vecinătate de gospodărie cu Mariia Bdştia, care a asistat-o, dar cunoscînd numai versuri disparate. Aducsa rar completări (5, 19, 32 — 33, 35, 39), ori uşoare variaţii de lexic (5, 35, 39). în timpul recitării (nici una nu cunoştea melodia baladei) bătrînă Marija Bâra se oprea, nu putea să continue, uitîndu-se cîteva momente în jos, apoi la prietena ei. Continua dacă aceasta îi amintea măcar un vers (5, 19, 35, 39); sau adăuga, modificînd, o grupă de versuri (32—33). Text. MCCXXIII a fost reluat numai pînă la vers. 14, fiindcă bătrînele s-au oprit, calme, din a doua recitare, s-au retras, cerînd 1ertare, şi motivînd că le aşteaptă treburile gospodăriei. Ambele piese, în fragmente, nu sînt lipsite de fond păstoresc (1—14, 15—23). Sigur că s-a adăugat cartea (35 — 43), cu modificarea vers. 39. Bătrînele însă negau influenţa cărţii şcolare (erau amîndouă analfabete), text. MCCXXIV Nota critică 188 (Soveza, satul Rucăreni — Ion Băra, 81) 409 Ciobanul octbgenar din Rucăreni—Soveja a întîlnit în tinereţe „Mioriţa" literară (1—8, 27 — 44, 45 — 65; este exact şi cazul text. MCCXXV, MCCXXVI), după ce auzise balada „dîm bătrînj: dă la tata [probabil acasă], dă la alţî" [fapt curios: „pă la cîrCimj"!]; apoi din „cjobănija'' lui (text.-conv. 70 — 72). în var. „dîm bătrînj" se găsea la sfîrşit cîntecul liric Ciobănaşul (66 — 69), întocmai ca în celelalte texte similare din ţinut. Vers. 51—52 („Mîndru ciobănaş/Dîn fluir doinaş") circulă în tot spaţiul nostru folcloric. Dă impresia de şablon lăutăresc modern. text. MCCXXVIII, MCCXXIX Nota critică 189 (Soveza, satul Rucăreni — Constantin Sându, 87) Text. MCCXXIX a fost notat la trei sferturi de oră după MCCXXVIII. Var. e un text local mai dezvoltat (v. 1 —8, 14—31), însă degradat şi contaminat cu textul clasic (v. 10— 13). Apare o contradicţie: toată grupa personajelor (preluate prin «efectul Alecsandri»), s-a tăinuit să comită omorul. Dar pe cine să omoare? Încît tema 4 (hotărîrea ciobanilor) rămîne cu desă-vîrşire confuză. Cît priveşte planul clasic al textului, aflăm ordinea temelor răsturnată: tema 7 (întrebarea ciobanului) este în debutul textului ca în planul majorităţii textelor păstoreşti vrăncene. Tema 8 (descoperirea planului) este încadrată normal. Tema 5 (cauza omorului) apare după tema 10 (locul îngropării) şi temall (obiectele îngropării). Încît planul rămîne dezarticulat. Trebuie să regretăm că textul e fragmentat şi cu plan confuz, fiindcă piesa aceasta rămîne în colecţie singura din Soveja auzită de bătrînul octogenar „dă la ciobani" localnici „dîn cîntic"; prin urmare învăţată după melodie, nu zisă numai verbal (v. text.-conv. r. 40 — 44). Din acelaşi text.-conv. reţinem mărturia deosebit de preţioasă a bătrînului (aproape nonagenar) privind denumirea etnografică a Mioriţei în satul Soveja: „îi zîcia bătrîni Cînticu oilor“ (r. 32-33). Fără îndoială că în trecut aceasta a fost curentă în ambele cătune — de altfel mai practică în rostire — folosită şi în Vrancea întreagă de bătrîni, cel puţin pînă acum cinci-şase decenii. Declinul numirii etnografice se explică lesne prin pătrunderea masivă a cărţii de şcoală (mai rară a broşurii de colportaj, a scrierii de popularizare) şi a presei actuale. Substituirea s-a împlinit, fără îndoială, şi prin personalităţile de prestigiu ale materialului literar şi ştiinţific de popularizare. 410 text. MCCXXX, MCCXXXI Nota critică 190 (Soveza, satul Rucăreni — Ghiorghi Anghine, 90) în experiment text. MCCXXXI a fost notat la două ore şi jumătate după MCCXXX. Var. provine de la un bătrîn nonagenar, vîrstnicul din ambele sate sovejene. în tinereţe el a fost „Cioban", „ba. . .şî bâtiu". A umblat cu „stărpili", cu „mînzărili" prin Vrancea, pe unde s-a întîlnit cu „djobanj dîn Ardial: dî pîn Covdzna, dî pîm Breţcu, dî pî mărgi-nilj-âCelja. . . Nu j-am auzî’ cîntîn’ «Mioriţa» păâii dîm Breţcu“ (v. text.-conv. r. 43 — 51). Textul prezent are vădite urme din „Mioriţa" păstorească (1 — 9, 11—14, 24 — 29, 89 — 90), dînd totuşi impresia de atingere cu var. Alecsandri (15;-20, 30-39, 91-96). în caz, probabil că şcoala cu var. Alecsandri (15 — 20, 30—39, 109—114). în acest caz, probabil că şcoala a mijlocit contaminarea prin şcolarii din familia bătrînului analfabet. Pentru păstoritul sovejan şi vrîncean trebuie cercetat text.-conv. r. 54 — 100. text. MCCXXXII-, MCCXXXIII, MCCXXXIV Nota critică 191 (satul Spineşti — Sanda Âiighil Forîi, 71) în experiment text. MCCXXXIII a fost notat la doi ani şi .jumătate după MCCXXXII; iar MCCXXXIV la douăzeci de minute după MCCXXXIII. Text. MCCXXXIII şi MCCXXXIV sînt unitare'ca fond, păs-trînd odată o grupă mai dezvoltată de versuri (MCCXXXIII 3 — 31; MCCXXXIV 2—30); sau pe alta mai redusă (MCCXXXIII 32 — 35; MCCXXXIV 32 —34). în text. MCCXXXIV se adaugă nouă versuri (40 — 48). Sfîrşitul (55 —57) lipseşte în text. MCCXXXIII dar se află în MCCXXXII. Acesta — uneori exact cu celelalte în gruparea materialului — are versuri contradictorii faţă de următoarele două texte. Memoria bătrînei, momentan slăbită, nu păstrează unitatea de plan, variind şi grupa personajelor care presupun ecou literar. Suprapunerea — în tot cuprinsul textelor, probabil prin contactul cu manualul şcolar — a anemiat fondul păstoresc, reducîndu-1 la un material disparent. Şi lexicul este uneori izolat de cel regional: logodâş, busemdş. Din cauza peregrinării bătrînei graiul i s-a prefăcut: apare fonetismul alternant. Prin Sanda Âiighil Forîi avem un caz deosebit în etnografia generală a păstoritului românesc: ea rămine pînă astăzi singura bătrînă din Vrancea, care prezintă cel mai cuprinzător text-convorbire — documentar — privind păstoritul vrăncean din trecut (amintirile acestea aveau, în anul 1965, o jumătate de veac vechime). Docu- 411 mentul rămîne unic; p ovine de la o femeie născută, trăită şi îmbă-trînită în mediu păstoresc de familie, aceasta durînd de patru gene-raţii-străbunicul, bunicul, tatăl (v. Diaconu, Păstorit. Vrancea, 40 fig. 31; 44 text. II) şi fratele ei au stat toată viaţa ciobani şi baci; îndeosebi bunicul, tatăl şi fratele acestuia. Se adaugă şi bunica-dinspre mama informatoarei: Costanda Păun, bătrînă de 71 ani în 1924, cînd ne-a împărtăşit varianta excepţională a Mioriţei, comentată în cuprinsul Notei crit. 182. Ceva mai mult: bătrînă de astăzi a fost în copilărie (şi chiar cînd era „fată-mare" în jurul vîrstei de 14 — 16 ani; atunci datina îngăduia fetei să „iasă,, întîi „la h6ra" satului în prima zi de Paşti) — ca „ajutoare" pe lîngă tatăl ei, în păstoritul de primăvară, cu „boteju" prin împrejurimea satului; ca şi la „stîna di toamnî", tot în sat (după 15 august — cînd se făcea scoborîrea oilor de la munte în sat — pînă la 8 noiembrie şi 6 decembrie, data încetării păstoritului). Pentru asemenea caz (cînd o femeie practică în- zona Vrancei păstoritul chiar în mod sporadic) nu există în graiul local un cuvînt anume: „ciobăniţă" ori „păstorită". Se zicea numai: „a fos’ la oi“ ; şi ironic: „asta a fos’ la sj[obănn“. Această uzanţă s-a fixat dintr-un motiv deosebit: în Vrancea tradiţia păstoritului nu îngăduia femeii să se amestece în asemenea ocupaţie, care cădea — ca un privilegiu tradiţional de sex — în rosturile bărbatului. Era interdicţie în legătură cu fiziologia sexuală a femeii: dacă s-ar fi dus bolnavă menstrual la stînă (între 20 mai — 15 august), atunci ea ar fi provocat secarea laptelui pentru boteiul întreg. împotriva acestei calamităţi baciul nu avea nici un remediu de medicină tradiţională (descîntec ori plante medicinale). Pînă prin 1920 soţiile personalului stînii puteau merge „la munte", ca să ducă rufărie şi alimente soţilor; dar numai cînd ele erau perfect sănătoase. Nici nu puteau să rămînă noaptea la stînă. Dacă veneau dimineaţa, după prînz se întorceau acasă în sat. Cînd era mare distanţa de la stînă pînă în sat, ele rămîneau peste noapte la o rudă, vecină, prietenă, „surata", cu „tîrla di la dial" în calea lor. Din toate informaţiile strînse de mine, un caz asemănător am mai întîlnit numai în cătunul Răţuţ (din comuna Reghiu) pe Valea-Milcovului (v. text. MCLXVIII aici însăs.f .„ijobăniţi1' rămîne izolat de întreg graiul din ţinut, text. MCCXXXV Nota critică 192 (satul Spineşti — Toădir Halisiu, 74) Varianta, pe care bătrînul spune că a „diprins-o di la Anghil Forîi", este o restrîngere a formei locale preponderent păstoreşti. Din cauza slăbirii memoriei informatorului, tema maica bătrînă este adusă confuz, în partea ultimă a textului incomplet. Text.-conv. ne spune despre balada cîntată de bacii şi ciobanii din familia Forîi, unde Mioriţa păstorească s-a transmis în trecut din tată în fiu. 412 text. MCCXXXVII Nota critică 193 (satul Spineşti — Ghiorghi Căluiân, 86) în textul bine memorat, prin anul 1889, din manualul şcolar (1—21, 23—62, 70—96), s-au interpolat numai trei versuri plastice dintr-o var. locală auzită de informator de la tatăl lui („Miei s-or iucâ,/Mâlu s-a surpa,/Pişti minj-a dâ.“; 63 — 65). Bătrînul, octogenar trecut, se contrazicea spunînd despre variantă: „O cînta tata neu cîn’ ieram io nic" (text.-conv. r. 97). Fiindcă urmează adevărul clar: „Mioriţa asta-j din cârti; am învăţat-o cîn’ an fost jen în şcoalî" (r. 111). Se arată şi procedeu didactic al învăţătorului. text. MCCXL, MCCXLI Nota critică 194 (satul Spineşti — Ion Murgu, 95) în experiment text. MCCXLI a fost notat la două ore după MCCXL. Amîndouă încep prin dialogul specific vrăncean (3 — 8). însă conţinutul lor e o contaminare între fondul literar clasic (inclusiv personajele) şi numai cu cinci versuri (frecvente în ţinut, dar aici modificate) din fondul păstoresc local (51 — 55). Se adaugă cîteva versuri improvizate (10—11); altele rămîn în parte obscure (26—31); unul e dispersat (53), iar altul contradictoriu (66). De remarcat că în text. B vers. 9— 11, 21 — 22, 30 —31 au fost înlăturate din text. A; vers. contradictoriu 66 însă s-a păstrat; iar vers. ultime 65—69 par tot imprecise. Bătrînul informator, aproape centenar, a rămas sub influenţa rostirii literare din şcoală, întrebuinţînd şi fonetismul alternant. Dar în text.-conv. fonetismul regional domină. text. MCCXLII, MCCXLIII Nota critică 195 (satul Spulbir — Toâdira Zăgân, 56) în experiment text. MCCXLIII a fost notat la o jumătate de oră după MCCXLII. Var. au fond păstoresc redus, fără contaminare cu textul literar. Ambele conţin versuri care ne duc spre Ardeal (7 — 8, 14— 15; cf. Fochi, Mioriţa, 707 CCC 7 — 9); sau spre Rîmnicul-Sărat (cf. ibid., 786 CCCXCVII 13- 14) Implicaţia lăutărească de pe Valea-Milcovului se întilneşte şi aici (,j— Da mija nu-m’ plaCi/Vorba Cja dj-asarî," etc.; v. 15—17; „Iar în dosu stîni/l-o njagrî găljatî,, etc.; v. 41 — 45), ca şi în alte var. vrăncene (v. cele discutate la text. MCLVII—MCLVIII Nota crit. 142). O găsim şi în texte din Buzău, unde influenţa lăutarului aici nu se exclude ("Fochi, l.c., 781 CCCXCII 37 — 44; 783 CCCXCIII 43-49). Personajele nu fac excepţie: „Cej nouî ciobani. . ./Ij cî s-a vorbit. . ./Ca sî ti omoari" (18—23). Apar exact ca în materialul lău- 413 tăresc din Vrancea sudică („Da iei s-a vorbit/fiii nouî 6jobanj[/Cari-s veri primari/Ca sî ti omoari,"; Ţinut. Vrane., l2, p. 338 XV 9—14; text din satul tî'crăstău, cules în 1926 de la un lăutar de 70 ani). Mioriţa va îndeplini testamentul ciobanului care o socoteşte, în două versuri sugestive, drept „surioâri“(„Şî nu-m’ ieş(tj) migarî/ Şî-m’ieş’ surioarî,“; v. 25 — 26). text. MCCXLV, MCCXLVI Nota critică 196 (satul Spulbir — Cozma Cdba, 75) Text. MCCXLVI a fost notat la trei ore după MCCXLV. Var^ este contaminare între balada literară (1 — 8) şi fondul păstoresc local cunoscut de bătrîn de la un „străbunic", pe lîngă care a fost „strungârju" (text.-conv. 47 —55). Grupa de vers. 27—32 (cuprinzi nd prozaicul vers 32 „Şî sî pun stăpîni,“) este altă excepţie păgubitoare (cf. MCXCI 29; MCXCII 25 — 26; v. şi Nota crit. 162) în legătură cu problema expresivităţii graiului vrăncean din Mioriţa de azi. Rămîne documentar text.-conv. cu ştiri despre păstoritul din Vrancea sudică (r. 56 — 64); apoi asupra războiului de întregire naţională (1916—1918), din care veteranul invalid — şi cu „decorâţîj" — a rămas un nedreptăţit infirm (r. 65 — 76). text. MCCXLVH Nota critică 197 (satul Spulbir — cătunul Ţîpău — Vasîli Boţ, 80) Var., auzită în tinereţe ,,pi la şăzători", e de fapt textul literar clasic (cf. 1 — 8, 29 — 30, 57 — 63 etc.), Ecoul păstoresc se vede cu totul stins (20 — 23, 38 — 43) text. MCCXLVIII Nota critică 198 (satul Spulbir — cătunul Ţipau — Mărîca Kiriiăc, 84) Rămîne sugestiv text.-conv. în care bătrînă octogenară duce umilul ei elogiu celor două feluri de „cîntări" cu care s-a „trezît" în copilărie: „Nioriţa şi frunza" (ultimul cuvînt înseamnă cîntatul din frunză). îndeosebi „Nioriţa: aseia a fos’ s/a măi întăi!". A fost prin urmare cîntarea de predilecţie generală. însă în prefacerea timpului, trăit de femeia nevoiaşă, cîntecul acesta şi-a avut vitregia: peste el s-a prăvălit noutatea de la iarmaroace, dinspre tîrguri, de la periferia oraşului. Despre această perioadă a confuziei folclorice bătrînă exclamă patetic: „Dipî-aseia: brac !"recte: după trecerea copilăriei, pentru ea soarta cîntărilor bătrîneşti, împreună cu Mioriţa, a fost brac, o judecată realistă a unei femei simple, dar înţelepte. într--adevăr bracul folcloric (mai ales după anul 1920), prin mahala 414 bîlciuri, şi lăutari, a fost fatal îndeosebi pentru Mioriţa care a ieşit din arhaitatea păstoritului. Întîi i s-a alterat melodia prin interludii lăutăreşti artificiale; în Vrancea rămînînd totuşi ceva mai apropiată de structura pentatonică primitivă a cîntecului executat de păstor din fluier sau caval. * Se observă suprapunerea interludiilor chiar dacă executantul a deprins cîntarea — dar relativ — de la un lăutar de virtuozitate (cazul melodiei din Tulnisi, culeasă în 1965 şi publicată în 1964; Fochi, Mioriţa, 402 — 405; despre tatăl lăutarului-subiect, v. Cîntă-reţi şi povestitori populari, 93—95). În al doilea rînd, Mioriţa — evadînd şi din versiunea Alecsandri — şi-a încărcat textul cu versuri care dau în prozaismul indecent. Ca exemplu, sînt tipice două texte din Nereju (Ţinut. Vrane., I2, p. 361 XXXIV 107-110; p. 364 XXXV 136-141), ambele culese experimental, în 1927, de la o femeie de 41 ani, trăită toată tinereţea în preajma lăutarilor. Iată model caracteristic de asemenea versuri fabricate după şablon lăutăresc obscen (cităm din text. XXXV 136—141): „Băbulicî, hăi,/Ai bărbat, or n-ai?/ Dacî n-ai bărbat,/Sî mă bag argat:jZîua dj-alergatJNoaptia di culcat". Este trivializarea temei „maica bătrînă" prin motivul „femeia din Breb". text. MCCXLIX Nota critică 199 (satul Tikiriş — cătunul Ruzet — Mdriia, Curcî, 71) Acesta e singurul caz din ţinut — întîlnit în cătunul Ruzet din satul Tikiriş — cînd o bătrînă (care în şcoala primară fusese „bunî la cârti" şi învăţase „Nioriţa. . . şî din cârti") a uitat textul literar în interval de 57 ani (între 1910 — 1967), ştiind din el — la începutul anchetei — numai primele două versuri. Cu multă greutate şi-a amintit textul cu fond păstoresc, dar fragmentat. text. MCCLI Nota critică 200 (satul Tikiriş — cătunul Ruzet — Ghjorghi Curcî, 77) Text.-conv. informează despre vrâncenii duşi ciobani prin Moldova spre Bîrlad şi „mâlu Prutului". Se descriu îmbrăcămintea, traiul şi cîntările lor (r. 1—22). Bătrînul informator — a fost „la oj" 35 de ani — arată că „p i la B î r 1 â d", şi „nisi pi la Pru t", nu a auzi t "Cînticu oilor" la păstorii localnici (r. 57-59). Crede şi el ca şi alţi bătrîni vrânceni: „cînticu--aista-j numa dim partia muntilui, pi la noi pi-isi" (cf. text.-conv. MLXXIV şi Nota crit. 95). * Afirmaţia aceasta, privind îndeosebi Vrancea (dacă nu: chiar exclusiv această provincie etnografică), ne pare singura concluzie (— încercăm să apreciem —) discutabilă în cuprinsul monografiei de faţă, prin prisma cercetărilor muzicologice: ne gîndim la pentatonia „Mioriţei-colind" din Ardeal. În esenţă observaţia este însă, perfect valabilă, implicit cu exemplul dat (nota îngr. ed.). 415 text. MCCLIII-MCCLIV Nota critică 201 (satul Tikiriş — cătunul Ruzet — Neculai Gahiţa Năstâsî, 84) în experiment text. MCCLIV a fost notat la două zile după MCCLIII. Ambele sînt o degradare numai parţial de corelat cu versiunea Alecsandri, fiind fără urmă limpede din fondul păstoresc vrăncean. Desigur că pleacă din manualul şcolar, cu toate că bătrînul octogenar (extraordinar de vioi!) a învăţat să citească „tiparnica „di bătrîn" şi nu la şcoală unde ar fi frecventat numai pînă „la abesedâriu". Var. ajunge diluată şi prozaică prin introducerea unor versuri plăsmuite artificial de bătrîn — de exemplu, în text. MCCLIII 23 —24 („Ja mereu zg'herâ,/Pi stăpîn prevestiâ"), 35—38, 42 — 48 (cu rimă încrucişată!), 51 — 54, etc. Acelaşi manierism total în text. MCCLIV 8 — 9 („Sî cobgarî-n vali/Pi la dumbrăviaoari.“), 20 — 22 („Ia mereu zg'herâ,/Di rău prevestiâ. . 30 — 31 („Sî ştii c-an sî mor,/Oiţî cu dor!"), 42—43 („Atunsi jo ţ-oj spuni/Sî ti pregăteşti pintru tini:"), etc. Unele versuri au rar o poetizare vagă (MCCLIII 8 — 9, 97 — 98, 106 — 107 „Şî siilanţ nuntâş:/Braz şî păltinaş..."; MCCLIV 7 — 8, 86 — 89 „Dar tu, oiţa mia,/Sî nu-i spui-aşa,/Cî-i ru#i inima!"). Mai degrabă se întîlnesc obscuritatea, realitatea denaturată, ori chiar non-sensul desăvîrşit MCCLIII 94 — 95 „An luat o fatî cu gura di rai,/ C-um picwr di plai. ■ ■" - MCCLIV 83 — 85 „Ş-aii luat o fatî/Cu gura ăi rai,/Cu picwarili di plai"). Şi graiul bătrînului nu mai păstrează expresivitatea regională, în Vrancea rămîne singurul caz, cînd o var. a baladei „Mioriţa -Nioriţa" — fiind prea departe de izvorul tradiţional — afectează manierismul literar extremist. Bătrînul rămîne, însă prin contrast curios, un cunoscător variat al etnografiei vrăncene. Este chiar reprezentativ, între ceilalţi bătrîni octogenari, mai ales în privinţa obiceiurilor de înmormîn-tare — în special priveghiul — despre care folcloristul Mihai Pop a spus răspicat: „Vrancea este unul dintre judeţele ţării cu cel mai bogat folclor arheologic al obiceiurilor. Unică este aici păstrarea obiceiurilor de înmor-mîntare, cu priveghiul specific, cu dansul în jur şi peste foc." (Milcovul, III [1970], n-rul 402). Materialul aferent — privind întreaga Vrance şi provenit de la acest bătrîn documentar — este capital. îl vom detalia: text. 416 MMCXVII1 — despre jocul Iţoca (v. şi Ţinut. Vrane., I2, 284—285; la p. 285, am reprodus şi „cîntecul" leuca, aflat de muzicologul Th. T. Burada, tot în satul Tikiriş, şi publicat, în 1882, cu adnotarea preţioasă: „Asemenea cîntec nu se află decît la locuitorii din Vrance a." în 1892 îl republică S. FI. Marian — v. passim.); MMCXVIII—MMCXIX — jocurile coţofana, biza, băti la palmi; MMCXX — bîzu: MMCXXI, MMCXXII — nirili şî nirjdsa, ursu, cdpra, barza, sărutăria cărbunilm, vînzâria calului, tăier ia bâului; MMCXXII 1 — ursu; MMCXXIV —capra; MMCXXV — barza; MMCXXVI — sărutăria cărbunilui; MMCXXVII — vînzdria călulm; MMCXXVIII — tăieria bâului; MMCXXIX — limba clopîtului; MMCXXX — h'ulp{a. Despre măscî, tiişca şi le'uca v. de la alţi trei informatori din Tikiriş - MMCXV, MMCXVI, MMCXXXI, MMCXXXII. în legătură cu aceste practici în alte sate din ţinut: v. despre leuca la „priveghi" în Spineşti: MMXCIX, MMC, MMCVI, MMCVII — jocurile cu focu, limba di clopît; MMCII, MMCVIII — ursu; MMCIII — vînzdria calului; MMCIV — băba şî unkeşu; MMCV — nirili şî niriâsa, şi despre cînticu morţilor. Material parţial despre jocurile la priveghiu s-a colectat şi din Nereju, în 1927 (monografia Nere'j, Un village archaique., II, 294-295). Aceeaşi stare etnografică e comună — dar numai parţial — satelor de pe Valea-Milcovului superior: în Andree şu-di-z{âs mai erau, în 1967, „învijetu mortului" şi „z/ocm măştilor" (v. CMXXXV şi Nota crit. 7 despre această problemă specială în etnografie, pe calea dispariţiei). text. MCCLV Nota critică 202 (satul Tikiriş — cătunul Ruzet — A. Alisdndru K'etria, 87. B. Mariia K'etria, 85) Var. e un text local degradat pe care numai bătrînul, aproape nonagenar, l-a putut înfiripa. în schimb text.-conv. a fost notat în racordajul prin soţ-soţie. Ne informează despre circulaţia Mioriţei cîntată de fete adunate sara „la diz-ghjocat di păpuşoi, la c 1 ă s i" (sing. clâcî; r. 1—3, 47 — 49). Genul acesta de muncă în grupă redusă, şi în cadrul gospodăriei ţărăneşti, e menţionat pentru români şi de etnologul german Karl Biicher (Arbeit und Rhythmus 6, Liepzig, 1924 „Em. Reinike", p. 304). Teza acestui gînditor (despre naşterea artei prin muncă, dar cu originea în viaţa economică) a dus la teoria mecanicistă a c'ntecului popular, aplicată în folclorul nostru de V. N. Caraivan studiul „Ritmul muncii în poeziile populare"; în Noua rev. rom., 1 Toate textele citate se află în cuprinsul Voi. VI al monografiei; prin urmare vor putea fi consultate numai după apariţia editorială a Ţinutului Vrancei în totalitate (nota îngr. ed.). 417 voi. IV, n-rul 37, p. 30 — 38); apoi în etnografie de S. Mehedinţi (v. Reflexiuni cîntec. vers. popular, 36, 40 — 41). In legătură cu „Mioriţa“ şi lăutarii „ţigani", bătrînul crede că aceştia „nu prja cîntî g'h ini balada" (r. 4—5). Părere comună cu a nonagenarului din Bodeşt'i (v. CMXLIX Nota crit. 17). Reţinem descrierea petrecerilor săteşti din Ruzet prin 1880. Se făceau fără lăutari: numai cu cineva bun cîntăreţ din fluier, acompaniat de altul cu o „tobî" făcută din „beşicî di bou", în care se „băgă vo mînî di grăunţi" (r. 54—65). Ansamblul acesta instrumental aşa de primitiv „ţînja nunta c-un fluir", după cum ne-a spus bătrînul. Descrierea într-adevăr e plină de pitoresc rustic. Felul în care judecă informatorul rolul ţărănimii de pe ogoare în viaţa societăţii întregi, pare după mentalitatea omului patriarhal („.. .dacî sapa-j bunî, ia-ţ dă di mîncari..."; r. 16 — 17). text. MCCLVI, MCCLVII Nota critică 203 (satul Tulnisi — U’etra Grobnicu, 62) în experiment text. MCCLVII a fost notat la trei ore după MCCLVI. Var. aceasta pleacă din fondul păstoresc local (1—7, 19—28, 30 — 39), contaminat redus cu textul literar (16— 17, 27 — 28, 46—47). Fondul local pare să fi avut unele imagini cu lexic propriu ţinutului („Cî aj oj măj mulţi,/Şî toati-s cornuţi,/Şî cu lăsaturi pi frunţi;"; v. 24—26). Informatoarea modifică în unele locuri materialul cunoscut, îndepărtîndu-se de realitatea etnografică atunci cînd spune că mieii (se joacă lîngă „strunga di oj" unde va fi înmormîntat ciobanul v. 33 — 35). Acum apar versuri improvizate contrariind realitatea („Nei, cîn’ nj-or zg'hera.jPi mini m-or mîngîja”; v. 36—37). Unele (versuri din textul literar sînt prefăcute („Şî aj cai măj nanţ [ = Şî cai învăţaţ]jŞi cîni măj bărbaţ"; v. 27 — 28). Altele par proză eliptică („Şî meluşălili: surioarili;/Şî meluşăi-s frăţiori nij." v. 38—39). Improvizarea continuă prin versuri fără legătură cu tradiţia locală („Cî mama j-acasî;/Şî mama nu ştiir/Ja scârmîni lînî/Ca sî-n faci glugî."; v. 40 — 43). Şi tot improvizarea încheie var. prin două versuri părînd expresive („De-i vidja cîg'hini/O babî bătrînî,/Cu gluga pi mînî,/Sî-j spui sî nu mă măj cati./Cî-s pleca'[t) diparti. . .“; v. 48 — 52). Vers. 40 — 43 sînt un reflex posibil dintr-un text accesoriu cules în satul vecin Coza (MCCCIV şi Nota crit. 238). text. MCCLVIII Nota critică 204 (satul Tulniij. — Vasîli Grobnicu, 70) Text.-conv. ne informează despre faza întîi a păstoritului în Vrancea nordică (satul Tulnisi): „sfătuiria di primvara" a „stă- 418 pinilor di oj" ca „sî aljagî" personalul „stîni di la murtti"; se petrecea în sat pe cînd „s-înţărca oili" (v. Păstoritul în Vrancea, 11—12). Adunarea pentru „sfătuiri" se numea re(ă)feniâ, făcută, prin 1920, „la crizmî" (= „la hân"). Era cu multă veselie şi mîncare (îndeosebi brînza, caş, plăcinte, „pîni făcutî-n casî" „coaptî-n cup-tioriu") şi băutură (mai ales vin şi mai puţin, „rakju"). Acum „sî toniâ" ciobanii stabilindu-se modalitatea „plăţî pintru păstorit"), li se da „arvuni" (o sumă modestă în „bani di ariint"), hotărindu-se rostul fiecăruia (cioban „la mînzări", altul „la stârpi", unul „la cîrlăni"). Se alegea pentru fiecare „botei" şi „muntili di păscut". (Venea apoi rîndul lăutarului vestit „Botiţî sel bătrîm" (era chiar din satul Tulnisi; v. Cîntăreţi şi povestitori populari, p. 93 — 95). El cînta unele „cîntisi veki"; iar la urmă Nioriţa, c î n t a t ă" şi cîn’ „pornia mînzărili la munţi" (text.-conv. r. 57-58). Balada — ştiută în fragmente de informator, şi auzită întîi probabil că de la Botiţî — aceasta poate fi acum judecată critic cf. MCCLXII—MCCLXIII Nota crit. 208 îndeosebi cu MCCLXIII). Var. are versuri comune cu cele din textul ştiut de soţia informatorului. text. MCCLIX Nota critică 205 (satul Tulnisi — Vasîli Iondşcu, 70) Informatorul spunea că nu-1 preocupase Mioriţa de peste jumătate de secol. El este fiul „omului de la munte" prezentat, după o judecată originală în tribunal, de schiţa umoristică Boul lui Ionaşc, lucrare antologică a prozatorului focşănean, Al. Lascarov — Moldovanu (voi. Povestirile lui Spulber, Craiova, 1921, p. 118 — -121-58). Textul, mult fragmentat e cel din manualul şcolar. Memorizarea era tot integrală. „Melodija sî cînta îm popor, n - o cîntam în cor la şcoalî... [eu] am cules-o dim popor" (text.-conv. r. 67 — 69). Subiectul ne-a cîntat o var. melodică degradată. text. MCCLX Nota critică 206 (satul Tulnisi — A. Neculăi Stânsiu, 76. B. Măr iţa Stânsiu, 63) Altă încercare de-a reconstitui prin experiment textul baladei, în colaborare soţ-soţie. Din text.-conv. se vede că bătrînul a cunoscut manualul şcolar. Iar bătrînă pare sa fi întîlnit „viorişti", pe lîngă un vag fond local auzit poate de la mama ei, sau prin copii la păscutul vitelor. Dar se schimbă locul îngropării („Sî nu niâ-ngrgapi-ndosustînijXJni latrî cîni ;j Si mă-ngrşapi-n ograda oilor; 419 Tu asta sî li spuj."; 37 — 41). Versurile acestea provin dintr-o var. locală. Se află unele modificări prin improvizare mecanică (57—61). Iar odată se întîlneşte o imagine ambiguă, tot improvizată, în care sensul figurat se desluşeşte mai greu („Iar dac-ai întîlnit/O babî bătrînî/Cu capu cair di lînî.. ,9; 50 — 53 — „Adică-j albî la cap", lămureşte bătrînul; r .53). text. MCCLXI Nota critică 207 (satul Tulnisi — Ion Bdsj[u, 80) Bătrînul octogenar nu pare să fie în contradicţie cît priveşte provenienţa var.: o ştie „măi mul’ di pin cărţ", dar şi de la „lău-târju ...Botiţî'' (text.-conv. r. 1-2,119-120, 192-196; cf. cu MCCLXIII). Credem că este mai cu seamă ecou din text. Alecsandri, reprodus în „cartja-di-âetiri" din celălalt secol (prin 1897). Pe lîngă materialul liric, deprins de la acelaşi vestit lăutar (plastic epitetul: „cî jel iera mama lăutarilor,,!), bătrînul aduce informaţii în privinţa tipologiei doinei: în afară de „cîntărili di zjoc", lăutarul le mai cînta flăcăilor la „răfeniâ" (este al doilea sens derivat din cel păstoresc, însemnînd petrecerea de la sfîrşitul zilei de sărbătoare, pentru flăcăi, după „spârtu hori"; cf. primul sens, la MCCLVIII r. 3) numai „cîntisi'' cu text liric, numi t je de bătrîni „cîntisi lumeşti": „a cucului", „cîntici hăiduseşti" ( — „di hâidusii"), „di drâgusti", „di inimî albâstrî", „di-fistrăinări". Este interesantă descrierea „răfeneli" (cuvîntul folosit în satul Tulnisi şi de serbarea păstoritului, cum am menţionat). Subliniem o pierdere pentru folclorul vrăncean: textele reproduse sînt din ce şi-a mai putut aminti bătrînul informator de la lăutarul faimos în ţinut, şi unic, din 1919, în bibliografia Mioriţei. Altfel Vasîli Botiţî ar fi rămas în colecţia noastră cu un singur „cîntic di hajdusii" (Ţinut. Vrane., II, 349 DCCXIX), pe lîngă cele trei balade, culese în 1927 şi publicate în 1930 (ibid., II [1969], p. 63 CXI, 72 CXVII, 86 CXXV). Botiţî a murit subit şi nu l-am mai putut ancheta. text. MCCLXII, MCCLXIII Nota critică 208 (satul Tulnisi ~ I°n Ţ^fu> 84) Text. MCCLXIII a fost notat la un sfert de oră după MCCLXII. Bătrînul octogenar, analfabet, spunea că Mioriţa ştiută de el ar proveni, ca şi textul anterior, de la lăutarul Botiţî. De fapt var. e reflex din textul clasic, suprapus în timp peste fondul păstoresc. Versiunea literară poate să fi fost auzită de la copiii de şcoală; iar cea păstorescă, întîi de la fetele din sat cînd bătrînul 420 era flăcău. Ori p^ate că „di la lăutari întâi", adică tot „di la Botiţî" (MCCLXIII r. 82-84, 90-91). Un lucru rămîne clar: bătrînul — care spunea, la prima noastră întîlnire, că nu ştia de loc „cîntarja" (după el: textul izolat de melodie în acele momente) — şi-a amintit-o, la insistenţa mea, timp de-o săptămînă. însă actualizarea textului s-a împlinit numai prin cîntari; adică textul a fost cîntat o săptămînă întreagă pe melodia specific păstorească. Negarea bătrînului că nu ştia balada nici în text, şi nici în melodie, pleca din voinţa colectivă a multor informatori de-a evita ancheta folclorică (din diferite motive: timiditate, suferinţă, ocupaţii, chiar rea voinţă). Pentru bătrînul Ion Ţuţu, 84, momentul cel mai prielnic de rememorare a fost noaptea, în linişte şi izolare (MCCLXIII r. 74 —77). Interesantă e şi sumara menţiune despre jocurile de la horă într-un sat caracteristic pentru Vrancea nordică, Tulnisi, cînd lăutarul cînta un repertoriu mai variat. Era numai „sâra, di pi âi sî spărziă hora, şî pleca fetili" acasî. Flăcăii rămîncau singuri; dar „noi m^î ţîniam oliacî lăutari sî ni cînti". Acum stăteau numai „flăcăi fruntaş din sat", jucînd doar cîteva jocuri preferate. Obiceiul era şi „sî zîcî seva din gurî Botiţî". Atunci el rămînea la buna inspiraţie: „cînta di capu luj“ o „dopiî di haidusii", sau o frînturâ de „cîntic păstoresc" (v. text.-conv. r. 84 — 91). Lăutarul executa asemenea simplă audiţie muzicală încheind-o cu Nioriţa. Iar flăcăii, pentru adausul de artă superioară, îl „sinstiau" numai cu „um pahâr di g'hin". . . text. MCCLXIV, MCCLXV Nota critică 209 (satul Vălia-Sării — Ion Toma, 70) în experiment text. MCCLXV a fost notat la două ore după MCCLXIV. Amîndouă textele sînt din corpul var. Alecsandri. Precizarea informatorului rămîne de altfel explicită (text.-conv. r. 126—132). Ca să dea „poizîi" lui (nu „cîntări" !) lustru de grai distins, după modelul cărţii, al gazetăriei (pe care bătrînul o urmărea curent); tot odată copiind şi limbajul manierist de la oraş, el a introdus cuvîntul amor în vers. „Iar tu de amor" („Tu de-acest amâr/ Să nu le spui l°r- • •“ (r- 78 — 79), pentru ca „sî suni bini la ureki" (r. 80 — — 81) — cum ne spunea el, mîndru de substituirea care dă drept în prozaismul comun. Adausul bătrînului rămîne absolut inexpresiv, ca şi versurile parodiate de dînsul: 26 — 27 („Gura nu-j mai taâj,/ Oftjazî şî râii,"), 47 — 48 („Că6j-am înţăles/C-ar sî ti omQari.") etc. Iar învăţătorul lui din satul Vălia-Sării cerea şi el şcolarilor memorizarea integrală a Mioriţei (prin anii 1908 — 1909), pe cînd melodia nu-1 preocupa (r. 130—132). 421 text. MCCLXVI Nota critică 210 (satu Vălia-Sării — cătunul Prisâca — Toădir Pur tel, 80) Text.-conv. — rezumînd parţial var. mult fragmentată, provenită din fondul regional — arată că un cîine credincios a aflat pe stăpînul său răpus, a rîcîit ţărîna şi l-a dezgropat (r. 29 — 31). Este cazul unic în circulaţia generală a baladei vrăncene, cînd „m ă - s a" află deznodămîntul tragic prin cîine, nu de la mioară. Despre mioriţa care duce pe „măicuţî la mormîntul ciobanului, rîcîie pămîntul şi-l dezgroapă, am aflat în ţinut tot o singură var. (text. MCXCIV Nota crit. 166; din Scătura-Părosu). Se aseamănă cu alta din Oltenia (Fochi, Mioriţa, 728 CCCXXXVI). La sfîrşitul textului se găsesc două versuri („Şî m-or plîiiii. . ./ Cu lacrimi vărsaţi,/Cu zenunki plecaţi,"-, 47 — 50) care au în ţinut o circulaţie extrem de redusă: au fost întîlnite de noi numai în patru var. din satele Nistoreşti şi Vălia-Sării (v. MXCII—MXCIII Nota crit. 103). text. MCCLXVII Nota critică 211 (satul Val'ia-Sării — Ion Iririjia , 86) „Cartia-di-şcoalî", de prin anii 1890 — 1894, în care se aflau numai „cîntisi bătrîneşti" (text.-conv. r. 53 — 55), iar printre ele Nioriţa — Mioriţa (vers. 1 şi r. 53) şi balada fragmentată „Soarili şî Luna" (r. 57) — poate să fi fost vreo culegere de colportaj încă necunoscută cercetătorilor de teren folcloric şi investigaţiilor bibliografice de birou. Sau a putut fi ediţia amintită din 1894, a antologiei lui Alecsandri — 1866; ori ed. lui Em. Gîrleanu, din 1908, etc. (cf. Poezii populare ale românilor, ed. Murăraşu, 1971, p. XV - cu CMLXXXIII Nota crit. 26), circulînd cumva în Vrancea către sfîrşitul secolului al XlX-lea. Rămîne un serios punct de întrebare privind şi var. anonimă din jurul anilor 1868—1878, aflată în miscelaneul din Prahuda (MCXLIX Nota crit. 136). Am încercat să lămurim că aceasta pare ecoul antologiei lui Alecsandri (1866). Menţionăm încă un fapt bibliografic, dar posterior: în 1896 circula oficial o antologie cu material liric, etc.: „doine, colinde, cîntece soldăţeşti, bocete, adunate din diferite colecţiuni şi reviste" (Cristu S. Negoescu, Poesii populare alese, 98 pag.). Tot atunci apărea, prin acelaşi antolog mediocru, a doua culegere: „Poezii populare alese. Balade — adunate din diferite colecţiuni şi reviste". Antologia era acum voluminoasă: 218 pag. Ambele se prezentau ca „ediţiuni şcolare" aprobate de „Ministerul Instrucţiunii". Tipăriturile acestea oficiale, destinate învăţămîntului elementar şi mediu al vremii aceleia, poate că au ajuns şi în Vrancea pînă în satul 422 Vălia-Sării, acesta fiind mai aproape de Odotyşti şi Focşani decît cele de pe Valea-Putnei superioare, ori din înfundăturile Vrancei sudice. Dar nu pot lămuri cazul manualului didactic din anii 1890 — —1894, despre care vorbeşte informatorul de faţă. Altul a fost atunci izvorul lecturii particulare pentru acesta. text. MCCLXVIII Nota critică 212 (satul Văsîi — Mariia Tătârlu, 50) Fonetica dialectală caracteristică (palatalizarea labialelor), cînd se întretaie prea des cu limba literară (14, 17, 19, 21, 22 etc.), indică provenienţa var. prin şcoală. De asemenea conţinutul apare ca. reflex literar evident (v. 17, 20 — 23, 25 — 29, 46 — 55). Dacă admitem (după mărturisirea informatoarei) că a deprins textul de la tatăl ei (din satul Văsîi), cioban în tinereţe, atunci acesta cunoscuse într-un fel (prin oralitate, contact cu şcolarii, cu ştiutorii de carte, etc.) versiunea Alecsandri. Afirmaţia echivocă: „Da jera şî pin cărţ. Jo n-o ştiu din cărţ: nu nj-aduc aminti" (r. 56 — 59), ne îndreptăţeşte să nu negăm izvorul literar. text. MCCLXIX Nota critică.213 (satul Văsîi — Stăna Zăkiănu, 63) Var. e contaminare între fondul păstoresc local (satul Văsîi), constituind substratul poetic (v. 37 — 38, 59 — 61, 99 —104) şi textul literar aflat „dintr-o cârti" (broşură de colportaj, dacă nu chiar cartea-de-cetire). Bătrînă mărturiseşte lămurit că „amestic u“ (= contaminarea celor două fonduri poetice) s-a făcut prin adausul livresc peste cele ştiute de la tatăl ei (text.-conv. r. 136— 139). Acelaşi text.-conv. informează despre contactul păstoritului local cu cel din Bărăgăn pe vremea cînd ciobanii vrânceni săraci ţv. Ţinut. Vrane., I2, p. 435 LXXIV), din familii împovărate, se duceau într-o regiune fertilă (şi ea vestită pentru viaţa păstorească, aşa cum era pe Bărăgan în secolul trecut), ca să se înstărească. Se întorceau acasă cu bani economisiţi sau cu oi de rasă. Rămîneau pe-acolo aproape toată tinereţea. Tatăl bătrînei a stat în Bărăgăn un sfert de secol. Din text.-conv. ne lămurim şi asupra psihologiei acestui cioban peregrin prin Bărăgăn, bun cîntăreţ şi vehiculator al baladei. El avea o înclinare particulară: cînd cînta (de preferinţă Nioriţa), mergea în fruntea oilor, venind sara tîrziu de la păscut spre gospodărie. Ziua, cu oile „pi pojanî", nu cînta; sara însă „era timp" de cîntat. Mai ales „cîn’ jera lunî, frumos": „Vinian cu iei pi drum, acasî; atunş cînta tatî-nju". îl predispunea peisajul lunar: „atunş cînta jel măj mul’". într-adevăr, pitorescul satului Văsîi este încă excepţional. Aşezat între două costişe domol înclinate, de primăvara pînă toamna stă ■423 ziua bătut de soare, iar noaptea Învăluit de luna fermecătoare. Pe-acolo vînturile violente suflă foarte rar. în astfel de cadru natural favorabil cîntecului şi poeziei, au trăit Ivăn Păsîri, Angheliţa Ochjdn, Gavrilî ŢÎbrja 1; aşa se explică şi viaţa calmă a păstorului Ion Gr osu, cum o prezenta admirabil narativ, în 1965, fiica lui, Stâna Zăkjănu, bătrînă inteligentă şi fire poetică, urmărită toată viaţa de pasiunea cărţii. text. MCCLXX iNota critică 214 (satul Văsîj [= Vrănsioâja] — Ivăn I’ăsîri, 71) Text.-conv. povesteşte plastic despre timpul cînd satul Văsîj (ca formaţie demografică, spre sfîrşitul sec. XVIII) se afla bîntuit (între anii 1800 — 1850) da podghiazurile turceşti (r. 4—17). Grija era să se ascundă tineretul, ca să nu fie prins şi dus în robie. Paza satului o făcea zilnic unul dintre localnici, ajutat în muncile gospodăriei lui de ceilalţi săteni cît timp el apăra viaţa şi avutul obştii. Tot consemnabilă rămîne ştirea despre genealogia satelor din hnut: unele mai tinere sînt născute din trupul altui sat, pus de tradiţie în eponimia timpului medieval; de obicei întemeiat de vreun fecior al „Babii Vrănsioâia". întocmai cazul satului Văsîj format din Spineştj, acesta socotit de tradiţie drept satul cel mai Jntins din care s-ar fi desprins satele Văsîj, H'erăstău, Păuleştj şi Hăuleşca. Trebuie remarcată mentalitatea conservatoare a informatorului (r. 35 — 53). Ea se apropiede «„conservatorismul"» «„autohtoniei"» dacogetice, cu «popoare de pădure», pentru care şi formele de vase erau mai întîi „gîndite în lemn" (v. V. Pîrvan, Getica, 1926, p. 219, 283, 369, 456, 573). Încît chiar natura i se părea bătrînului acestuia că era în trecut mai rezistentă în alcătuirea ei fenomenală înconjurătoare faţă de cum se vede ea astăzi. De pildă, lemnul de construcţie, tăiat din munte (cu precădere bradul, stejarul, fagul), dura mai mult în vremea bătrînilor. De-aceea locuinţele din moşi-strămoşi — credea el, şi arată două cazuri excepţionale — au fost mult mai durabile în construcţia lor atît de simplă (rareori primitivă şi astăzi prin „dosurili" Vrancei: unele locuri izolate „la munţi"). întocmai prezintă Pîrvan colibele getice («casaev) şi casele dacice de bîrne. Acestea erau acoperite cu lemn şi aşezate fie direct pe pămînt, fie mai ales pe stîlpi de lemn. . .fiecare casă. . .înconjurată de un zăplaz de scînduri, cu capetele tăiate în unghiu ascuţit». Aveau «cel puţin două camere. . .şi clădirea. . .bine încheiată cu cuie de lemn, făcînd un bloc perfect solid. . .Casele [erau] patrulatere» (ibid., p. 134, 135, 138, 165^. 1 Alţi informatori reprezentativi (cum se va vedea prin textele care urmează) din Văsîj. 424 t în faţa timpului primitiv de casă vrăncean(de două ori milenară după cea daco-getică), pătrunde acum arhitectura cu cărămidă, tencuială, pe acoperiş cu tablă ori ţiglă: noutate dinspre oraş-tîrg şi satul de podgorie. De prin 1920 cultura materială a Vrancei arhaice a început să fie lent înlocuită de noutatea civilizaţiei moderne; iar din 1930 locuinţa primitivă (cu una, cel mult două camere = „odăi") e vertiginos suprimată în Vrancea întreagă. Bătrînul rămînea apărătorul trecutului legendar local: dacă satul lui de baştină se zice că a fost întemeiat chiar de-un nepot al „bâbi Vrănsjoâja", atunci denumirea după „bătrînu" fondator (care a „bătut pâru satului": Văsîj < Vasîli) nu trebuie prefăcută, nici înlocuită de urmaşi. Aceeaşi rigoare pentru „portu străbun". Alt fapt de consemnat: anume, interpretarea privind balada în cauză. Bătrînul o socotea ficţiune băbească (r. 126—130); iar nu realitate etnografică, aşa cum o înţeleg ceilalţi bătrîni din cuprinsul colecţiei de faţă. Ivăn Păsîri era (în 1967) al doilea vrăncean (v. cazul anterior, text. MLII Nota crit. 79) care judecă realist Mioriţa, numai prin spirit critic elementar. El îşi dădea seama despre perpetuarea capodoperei în variante, întrevăzînd că în timp balada nu a rămas unitară, ci mereu s-a prefăcut de la un ins la altul, căpătînd tot alte aspecte (reiese din convorbirea completă cu bătrînul; va fi publicat în voi. VI al monografiei). Judecata prin care umbla bătrînul să-şi lămurească unele elemente contradictorii din fondul Mioriţei rămîne de asemenea ca notă originală în ansamblul materialului documentar cît se cunoaşte din colecţii critice privind poemul. De pildă, alt informator din ţărănime (inclusiv păstorii!) încă nu s-a întrebat despre o chestiune neverosimilă: dacă s-a putut însura vreodată un „sioban" „c-o fatî di crdj cari condusi-o ţarî". . . Tot aşa, Ivăn Păsîri respingea nunta şi apoteoza mioritică. Fără să fi pătruns sensul figurativ, bătrînul s-a lămurit prin realismul elementar. Var. nu are nimic din fondul străvechi auzit redus de la bunic şi bunică; apare aici reflexul literar, prin şcoală (indirect), şi prin armată. Bătrînul a fost un analfabet, ca şi bătrînă. text. MCCLXXI Nota critică 215 (satul Văsij — Angheliţa Okjân, 75) 1. — Schiţă statistică a cantităţii versurilor „Micriţei" în Vrancea. Varianta ridică o serie de probleme care impun o analiză mai-detaliată. în primul rînd e vorba de circulaţia ei locală: depăşeşte chiar volumul lăutăresc actual din ţinut. Pînă în 1930 aceasta avea — în cadrul materialului general vrăncean — cantitatea maximă : 179 versuri (Ţinut. Vrane., I, 16 VIII; republ. ibid., I2, 327 VIII, var. culeasă în 1928, din satul Coldcu, de la cobzarul cel mai docu- 425 mentar în ţinut, Marin Curtiănu, pe atunci în vîrstă de 78 ani). Dar var. de faţă — conţinînd 183 versuri — rămînea textul cel mai extins aflat din ţinutul Mioriţei între anii 1924— 1930; apoi ulterior cum vom vedea, timp de 34 de ani (1930 — 1964). Dacă privim varianta statistic — numai cantitativ — în ansamblul materialului publicat în 1930 — raportul numeric rămîne următorul: se succed variantele cu 142 versuri (ibid., I, 73 XLVI, din Păuleşti, culeasă în 1926 de la o femeie de 45 ani), 141 versuri (ibid., 57 XXXV, din Nereju, culeasă în 1)27 de la o femeie de 41 ani, trăită mereu în mediu lăutăresc), 140 versuri (ibid., 18 XLIX, din Hăuleşca, culeafă în 1928 de la un bărbat de 40 ani, tip caracteristic de om exploatat: toată viaţa argat pe la „gospodari" înstăriţi; socotit în sat ca un curios subnormal îndeosebi pentru dorul lui de a cînta mereu, şi înclinarea spre traiul izolat: v. text. MCXXXV Nota crit. 129). Urinează alte variante: 132 versuri (ibid., 114 LXVI, din Spineşti, culeasă în 1924 de la o bătrînă de 71 ani; publicată întîi în Grai şi suflet, II2 [1926], 359; republ. Ţinut. Vrane., I2, 417 LXVI. Este capodopera analizată în Nota crit. 182)', 126 versuri (ibid., 318 III, din Birsaşti, culeasă în 1928.de la un informator de 54 ani); 121 versuri (ibid., 120 LXVIII, din Spineşti, culeasă în 1926 de la un bătrîn de 72 ani, pe atunci informatorul cel mai cuprinzător al satului aceluia); 110 versuri (ibid., 54 XXXIV, republ. ibid., I2, 361 XXXIV; din Nereju, culeasă experimental, în 1927 (începutul experimentului n u m i t „racordaj folcloric"), ca primă var. de la o informatoare anchetată din nou peste 24 de ore; v. text. XXXV; acum are 141 versuri, republ. ibid., I2 364 XXXV); 205 versuri (ibid., I, 42 XXV, republ. ibid., I2 351 XXV, din Nereju, culeasă experimental în 1927, de la un bătrîn iarăşi caracteristic, de 55 ani) şi 100 versuri (ibid., 104 LIX, din Păuleşti, culeasă în. 1927, de la o bătrînă de 65 ani). Restul variantelor cuprind între 99 versuri şi 9 versuri, (v. ibid., 158 XC, din Vidra, culeasă în 1927 de la un informator de 46 ani); materialul variind în modul următor: 99 versuri (ibid., 78 XL VIII,din Hăuleşca, culeasă în 1928 de la o bătrînă de 70 ani); 96 versuri (ibid., 127 LXXI, din Spineşti, culeasă în 1926 de la un informator de 25 ani; ştiută din copilărie de la mama lui); 91 versuri (ibid.t 139 LXXVI, din Spineşti-Văsîi, culeasă în 1926 de la un bărbat — 48 ani); 86 versuri (ibid., 147 LXXXII, din Spulbir, culeasă in 1927 de la un lăutar — 67 ani); (85 versuri ibid., 154 LXXXVIII, din Văsij, culeasă în 1926 de la un bătrîn — 76 ani); 80 versuri (ibid., 118 LXVII, din Spineşti, culeasă în 1924 de la o informatoare — 58 ani); 79 versuri (ibid., 90 LIII, din Hăuleşca, culeasă în 1927, informator 48 ani, fost cioban); 75 versuri (ibid., 3 I, din Bîrsăşti,' culeasă în 1926 de la un bătrîn, 54 ani, fost cioban); 74 versuri (ibid., 11 V, din Bîrsaşti-TopeşU, culeasă în 1928 de la un 426 cioban 60 ani; ibid., 156 LXXXIX, din Văsîi, culeasă în 1926 de la un bătrîn 65 ani, fost cioban); 73 versuri (ibid., 27 XIV, din Herăstă#, culeasă în 1926 de la un bătrîn 64 ani, fost cioban); 72 versuri (ibid., 86 LI, din Hăuleşca, culeasă, în 1927 de la o bătrînă 70 ani); 69 versuri (ibid., 14 VII, din Colăcu, culeasă înl928 de la o femeie 47 ani; cf. ibid., 84 L, din Hăuleşca, culeasă în 1928 de la o bătrînă 60 ani); 68 versuri (ibid., 67 XLII, din Nistoreşti, culeasă în 1927 de la un bătrîn 68 ani, fost cioban); 67 versuri (ibid., 112 LXV, din Soveja-Rucăreni, culeasă în 1926 de la o femeie 36 ani); 66 versuri (ibid., 31 XVII, din H'erăstăjt, culeasă în 1928 de la un lăutar 65 ani); 63 versuri (ibid., 149 LXXXIII, din Tulnisi, culeasă în 1926 de la un lăutar-cobzar 50 ani); 61 versuri (ibid., 143 LXX VIII, din Spineşti-Văsii, culeasă în 1926 de la un bătrîn, 61 ani, fost cioban); 58 versuri (ibid., 50 XXX, din Nereju, culeasă în 1927 de la un bătrîn 75 ani, fost cioban; cf. ibid., 72 XLV, din Pdltîn, culeasă în 1928 de la o bătrînă, 56 ani); 57 versuri (ibid., 92 LIV din Păuleşti, culeasă in 1927 de la femeie, 44 ani; cf. ibid., 123 LXIX, din Bodeşti, culeasă în 1926 de la o bătrînă, 72 ani); 56 versuri (ibid., 141 LXXVII, din Spineşti-Văsii, culeasă în 1926 de la un bătrîn 82 ani); 55 versuri (ibid., 88 LII, din Hăuleşca, culeasă în 1927 de la un bătrîn, 64 ani, fost cioban; cf. ibid., 102 LVIII, din Păuleşti-Tduca, culeasă în 1928 de la bătrînă Măriuţa Cuca, 70 ani, care încă domină printre femei dialectologia, textele--convorbiri şi materialul liric din Vrancea; v. Ethnos, I [1941], 213 XV; v. şi lucrarea noastră Reflexiuni ctntec-vers. popular., 1946, 62—63 nota 1); 53 versuri (ibid., 38 XXIII, din Negîrleşti, culeasă în 1928 de la un bătrîn, 65 ani, fost cioban în tinereţe, apoi ajuns „primârju" în sat; cf. ibid., 52 XXXIII, din Nereju, culeasă în 1927 de la un bătrîn, 66 ani, fost cioban; cf. ibid., 100 LVII, din Făureşti, culeasă în 1928 de la un bătrîn, 85 ani, fost cioban şi baci); 50 versuri (ibid., din Paltin, culeasă în 1928 de la un informator preţios, cuprinzător în repertoriul lui muzical-poetic — din păcate pierdut — deprins şi pe cînd era cioban; v. ibid., II, 243 — 258; cf. ibid., 132 LXXIII, din Spineşti, culeasă în 1926 de Ia o bătrînă, 62 ani); 49 versuri (ibid., 48 XXIX, din Nereju, culeasă în 1927 de la o bătrînă, 63 ani); 48 versuri (ibid., 13 VI, din Coldcu, culeasă de la un informator, 47 ani, fost cioban aproape din copilărie vreme de 14 ani; cf. ibid., 64 XXIX, din Nistoreşti, culeasă în 1927 de la un bătrîn, 66 ani, fost cioban); 47 versuri (ibid., 25 XIII, din H'erăstău, culeasă în 1926 de la o bătrînă, 70 ani); 45 versuri (ibid., 77 XLVII, din Păuleşti, culeasă în 1928 de la un bătrîn, 74 ani, fost cioban; cf. ibid., 138 LXXV, din Spineşti, culeasă în 1926 de la o femeie, 46 ani); 44 versuri (ibid., 37 XXII, din Nănija, culeasă în 1927 de la un bătrîn, 71 ani, fost cioban; cf. ibid., 109 LXII, din Reghiu, culeasă în 1927 de la un lăutar, 36 ani); 43 versuri 427 (ibid., 60 XXXVI, din Nereju, culeasă în 1927 de la un bătrîn, 71 ani, fost cioban; cf. ibid., 151 LXXXV, din Vălia-Săriţ, culeasă in 1926 de la un informator, 27 ani); 42 versuri (ibid., 36 XXI, din Năruja, culeasă în 1927 de la un lăutar, 34 ani; cf. ibid., 110 LXIII, din Reghiu, culeasă în 1927 de la un lăutar, 57 ani, tatăl informatorului lăutar, 36 ani, de la care s-a notat text. LXII); 40 versuri (ibid., 21 IX, din Colacu-Podurj, culeasă în 1928 de la o bătrînă, 75 ani); 39 versuri (ibid., 30 XVI, din Herăstău, culeasă în 1928 de la un lăutar, 38 ani, fiul bătrînului lăutar, 70 ani, care a cîntat var. XV, ibid., 29); 35 versuri (ibid., 33 XVIII, din H'erăs-tău, culeasă în 1926 de la un bătrîn, 86 ani, fost cioban şi baci; cf. ibid., 34 XIX, din Năruja, culeasă în 1928 de la un lăutar, 52 ani; cf. ibid., 111 LXIV, culeasă în 1927 de la un lăutar, 44ani, din Reghiu); 35 versuri (ibid., 29 XV, din H'erăstă#, culeasă în 1926, de la un lăutar, 70 ani, cel mai vârstnic dintre toţi cei din Vrancea sudică în timpul acela; cf. ibid., 35 XX, din Năruja, culeasă în 1926, de la un informator, 26 ani; cf. ibid., 94 LVI, din Păuleşti, culeasă în 1926, de la un bătrîn, fost cioban, în vîrstă de 110 ani; longevitate folclbrică nedepăşită pînă astăzi (1983) în Vrancea de altcineva; al doilea bătrîn centenar — de 108 ani — din lumea ciobanilor, şi bacilor locali va fi aflat, în 1967, în satul Nistoreşti) ; 33 versuri (ibid., 61 XXXVII, din Nereju, culeasă în 1927 de la o, femeie 41 ani); 31 versuri (ibid., 5 II, din Bîrsaşt'f., culeasă în 1926 de la un bătrîn 92 ani, fost cioban; cf. ibid., 24 XII, din H'erăstău, culeasă în 1926 de la o fetiţă, 12 ani; în aria întreagă de circulaţie a Mioriţei vrăncene nu se cunoaşte — pînă în 1930 — altă var. ştiută de cineva sub această vîrstă). Starea cantităţii versurilor rămîne mereu flotantă în circulaţia generală a motivului. (Pentru acelaşi număr de 31 versuri, cf. ibid. 66 XLI, din Nistoreşti, culeasă în 1928 de la o femeie, 30 ani; cf, • ibid., 107 LXI, dîn Poiana, culeasă în 1928 de la un bătrîn, 76 ani, fost cioban) 29 versuri (ibid., 150 LXXXIV, din Vdlia-Sarii, culeasă în 1926 de la un bătrîn, 65 ani; cf. ibid., 152 LXXXVI, republ. ibid., I2, 452 LXXXVI, din Văsîj, culeasă experimental în 1926 de la un bătrîn, 70 ani, fost cioban el a comunicat după şase luni var. ibid., 153 LXXXVII, avînd numai 28 versuri ; 26 versuri. > (ibid., 45XXVVI, fragment din Nereju, comunicat în 1927 de preotul satului. Această rămăşiţă e singura• mărturie despre Mioriţa din Vrancea notată de la uri informator cunoscut înaintea războiului din 1916—1918. Din păcate fragmentul — răzleţit printre hîrtiile culegătorului — nu poate fi localizat critic (loc, informator, vîrstă), pe lîngă că a fost notat întîmplător: imperfect literar şi fără atenţia ce-o merita asemenea document folcloric de epocă. Ar fi fost pînă atuîici, a doua var. — dar curat populară — după prefacerea lui Alecsandri, 1850—1866. între anii 1868—1870 a precedat-o ver- 428' siunea anonimă din Prahuda)-, 24 versuri (ibid., 52 XXXII, din Nereju, culeasă în 1928 de la un bătrîn, 78 ani, fost cioban); 23 versuri (ibid., 65 XL, Nistoreşti, culeasă în 1926 de la un lăutar, 26 ani); 22 versuri (ibid., 93 LV, din Păuleşti, culeasă în 1928 de la un bătrîn, 90 ani, fost cioban); 21 versuri (ibid,, 51 XXXI, din Nereju, culeasă în 1927, de la o femeie, 31 ani; cf. ibid., 145 LXXX, din Spulbir, culeasă în 1927 de la o bătrînă, 71 ani);; 20 versuri (ibid., 106 LX, din PofăMă, culeasă în 1928 de la un bătrîn, 52 ani, fost cioban) ; 19 versuri (ibid., 24 XI, din Găuri, culeasă în 1926 de la un tînăr, 21 ani; cf. ibid., 146 LXXXI, din Spulbir, culeasă în 1928 de la o bătrînă, 60 ani; cf. ibid., 158 XCI, din Ghidra-Burcî, culeasă în 1928 de la un bătrîn, 70 ani) şi 16 versuri (ibid., 46 XXVII, din Nereju, culeasă în 1927 de la o femeie, 53 ani). Var, de 9 versuri, din Ghidra--Burcî, (ibid. p. 458 XC), culeasă în 1927 de la un informator, 46 ani, cuprinde a doua cantitate minimă de versuri în textul mioritic vrăncean. 2. Starea materialului din Vrancea aflat după 1930, independent de colecţia actuală, şi publicat, ori republicat, în 1964 de A. Fochi, în lucrarea Mioriţa — este următoarea: variantele de bază (în număr de 24), variantele-fragment (în număr de 11) şi cele Anexă (în număr de 4) au fost culese (8 fonogramic) în anii 1934 (culegător anoriim, 3 var. şi 1 fragm.), 1937 — 1938 (muzicologul Const. M. Brăiloiu, 2 var. şi 2 fragm.), 1956 (A. Fochi, 19 var. şi 8 fragm.; C. Prichici, 2 var.) şi 1960 (I. Oprişan, 1 var. şi 1 fragm.). în total sînt 24 variante, 11 fragmente şi 4 „variante şi fragmente mioritice nestudiate''. în această totalitate — 39 texte culese în majoritatea printr-o anchetă făcută în 1956 sub auspiciile „Institutului de folclor" — analiza statistică nu adaugă informaţii inedite decît într-un caz (o var. de 11 versuri). Din materialul culegătorului anonim (an. 1934), var. cea mai extinsă e din Nereju (126 versuri; cf. Mioriţa, 818 CDXXXI). Cît priveşte cele 4 texte culese de C. Brăiloiu, ele sînt reduse cantitativ (între 96 vers. şi 16 vers.). Materialul preponderent rămînînd — din 1930 —1964 — cel colectat (în 1956) şi publicat (în 1964) de A. Fochi, l-am cercetat şi privit statistic; se prezintă astfel: frecvenţa mai mare este a textelor între 97 versuri (ibid., 876 CDXCVII, din Negîrleşti, de la un bătrîn, 54 ani) şi 16 versuri (ibid., 944 DCXXI, din Nereju, de la o bătrînă, 58 ani). Celelalte var. şi fragmente conţin între 55 versuri şi 11 versuri (ibid., 954 DCXL, din Negîrleşti, de la un bătrîn de 55 ani). între 1930 şi 1964, aceasta rămîne cantitatea minimă de versuri a uriui text, fragmentat din Mioriţa vrânceană. 3. Frecvenţa statistică generală a variantelor masive. Varianta MCC-LXXI — actualul text de comparaţie — dacă e alăturată materialului respectiv mai vechi (din ţară cît şi cel extern), se impune între exemplarele masive publicate. în Nota crit. 182 am stabilit 429 că var. de faţă e depăşită cantitativ de cîteva texte avînd în frunte varianta M. Costăchescu (259 versuri). Pînă în 1982 versiunea aceasta rămînea piesa de maximă desfăşurare a conţinutului Mioriţei în general. Atunci, în 1982, a fost publicat voi. prim, postum, cu folclor poetic al slavistului-folclorist Petru Caraman [ 1898 — 1980], Literatura populară, Iaşi, 1982 (448 pag.). Aici se află o variantă excepţională, culeasă în 1919 de Caraman de la lăutarul Vasile Botiţă (vîrstă?) din „satul Tulnici" „în Munţii Vrancei". Are 266 de versuri. Prin urmare cantitatea maximă a baladei, cunoscută pînă astăzi. în aceeaşi colecţie se află a doua variantă inedită a baladei (p. 348 — 350; text. 493; cu 126 vers.), culeasă de acelaşi de la lăutarul Toader Bârteş, 87 — din satul Reghiu de pe Valea-Milcovului, în 1924. Anul acesta al culegerii coincide cu al capodoperei aflate în Spinişti, de la bătrînă Costanda Păun, 71. După varianta de 266 versuri (capodoperă lăutărească fruntaşă în repertoriul baladei), urmează cantitativ — repetăm — var. M. Costăchescu (259 versuri); apoi var. culeasă de învăţătorul I. Florescu, din Bragadiru — Teleorman; şi publicată inutil de Gr. Tocilescu, fiind cel mai prozaic text al baladei, cunoscut bibliografic (257 versuri). Reţinem totuşi, statistic, var. Tocilescu cuprin-zînd — fără nouă rînduri explicative — 257 versuri. Aceste trei texte (P. Caraman, M. Costăchescu şi Gr. Tocilescu) sînt astăzi cele mai ample exemplare mioritice. Li se adaugă numai cîteva, îndeosebi cel din 1885, publicat de G. Dem. Teodorescu. Celelalte variante, urmînd cantitativ acesteia, sînt următoarele: cea culeasă în 1893 (191 versuri) de la un lăutar din Vîlcea (Densusiânu, Vieaţa păst., II, 132 VI); var. de 176 versuri din regiunea Iaşi, publicată în 1922 (ibid., II, 127—130 lila); var. de 153 versuri, din Oltenia (publicată de arheologul C. S. Nicolăescu-Plopşor; Arhivele Olteniei, V [1926], nr. 25 — 26, pag. 225); var. de 140 versuri, culeasă în 1910, în munţii Teleajenului (Mioriţa, 1061 CXIV); var.de 123 versuri, publicată în 1957 (ibid., 1063 CXV); var. nelocalizată — probabil din Ardeal — de 127 versuri, publicată la Viena, în 1867 (Densusiânu, Vieaţa păst..., II, 130—132 IV). Ne apropiem de varianta Alecsandri, cuprinzînd 123 versuri (Poezii poporale, Balade, Iaşi, 1852, pag. 1 — 6; Poezii populare ale românilor, 1866. pag. 1—3). Urmează acum o schemă statistică, şi ea necesară: var. de 128 versuri, culeasă din Argeş în 1963 (Mioriţa, 1041 XC); var. de 122 versuri, şi'<a de 106 versuri din Dobrogea (ibid., 801CDXII); var. de 105 versuri, din Maramureş, publicată în 1922 (Şezătoarea, XVIII, 148— 149; republ. Densusiânu, Vieaţa păst., II, 152— 154). Celelalte exemplare rămîn sub această limită numerică a versurilor. 4. Cantitatea materialului extern. Cît priveşte materialul extern, iată starea lui: var. Strinu, din Craina (R. S. F. Jugoslavia), are 252 versuri (Rev. Fund. Regale, X [1943], nr. 12, pag. 650 — 653; 430 republ. în Mioriţa, 986 DCXCIII). Urmează o var. de 169 versuri, publicată de profesorul D. Caracostea, în 1941 — „A strinului" — aflată în localitatea Bîrsa-Palanca (Mioriţa, 1065 CXVII; republ. din Rev. Fund. Regal., VIII [1941], nr. 4, pag. 141). în 1967 o variantă din Valea-Timocului schimbă raportul cantitativ maxim al Mioriţei stabilit prin textele Costăchescu (259 versuri) şi Tocilescu (257 versuri). Anume, var. „Strinu" conţine 256 versuri'— aşadar cu 3 versuri în minus raportată la var, Costăchescu; şi numai cu un singur vers faţă de var. Tocilescu. Cît priveşte var. Cîntecu^ strinului (169 versuri), ea stă sub cantitatea textului nostru din Văsîi (183 versuri). A treia var. — Mioriţa — are numai 47 versuri, deci nivel inferior celorlalte două timocene (C. Sandu-Timoc, Cîntece bătrîneşti şi doine, 1967, 257, 259, 262). Acelaşi folclorist publicase, în 1942, tot din Timoc, var. Miorica, conţinînd 133 versuri (Mioriţa, 980 DCLXXXVII). Iar în 1941, iarăşi din Timoc, se publica var. Striinu, 140 versuri (ibid., 981 DCLXXXVIII; reprodusă din Convorbiri literare, nr. 8—10, pag. 1011). De asemenea în 1941, s-a aflat de la un lăutar, 36 ani, var. „Miorică mică" (102 versuri), culeasă de muzicologul Tiberiu Alexandru (Mioriţa, 983 DCLXXXIX). 5. Semnificaţia variantei MCCLXXI. Rezultatul parcurgerii şi confruntării acesteia cantitative credem, că e următorul: dacă e cercetată în lumina circulaţiei generale ă Mioriţei, varianta aceasta din satul Văsii rămîne expresia tipică a întregului material vrăncean interpolat, aflat după 1930. Vrem să spunem: că probează astăzi vitalitatea prin care trăieşte poemul în ţinut, el păstrîndu:şi bine elementele fundamentale de conţinut primitiv, la care s-au adăugat contaminarea cu textul literar Alecsandri şi episoadele (numai cele cu negura, cu corboaica, întîlnirea bătrînei cu ciobanii duşmani). 6. Circulaţia prin demografia folclorică a ţinutului. Dacă luăm acum în seamă circulaţia motivului — cercetînd statistic tot colecţia din 1930 în privinţa informatorilor după sex, vîrstă şi ocupaţie — se constată că fondul păstoresc predomină, de altfel ca şi frecvenţa motivului, aceasta întîi printre bărbaţi, apoi urmează femeile. Iată raportul prezentat sumar în cifre: 33 bătrîni (între 54 şi 110 ani, majoritatea avînd vîrstă între 70 şi 92 de ani; bătrînul de 110 ani e o excepţie); 18 bătrîne (cu vîrstă între 53 şi 88 de ani); 14 bărbaţi (între 21 şi 53 de ani); 10 femei (între 30 şi 47 de ani); 10 lăutari (între 26 şi 70 de ani), 2 cobzari (50 şi 78 de ani) şi o singură copilă (12 ani). Dintre aceşti 83 informatori asupra Mioriţei, 30 sînt foşti ciobani (cu vîrstă între 40, 92 şi 110 ani) şi 2 băci (85 şi 86 ani), între anul 1926 (cînd a început intens ancheta mea) şi 1930 (cînd s-a imprimat voi. I din colecţie), satele care aveau informatorii cei mai numeroşi, dar şi mai documentari din lumea păstorească, erau: Bîrsăşti, Bodeşti, Nereju, Negrileşti, Păuleşti—Hăuleşca şi 431 Spineşti. Adică acelea care stăteau fruntaşe — îndeosebi în preajma anului 1930 — prin tradiţie ţărănească şi viaţă păstorească încă viguroasă atunci. Despre circulaţia Mioriţei în sfera lăutărească între anii 1924 — — 1926 şi 1926—1930, statistica arată o proporţie prea redusă a informatorilor: 10 lăutari şi 2 cobzari. Fruntaş rămîne bătrînul cobzar Marin Curtfanu (78 ani), din Coldcu (v. Ţinut. Vrane., I, 16 VIII), bine cunoscut acum în folclorul teoretic de autoritate critică (cf. Caracostea, Poezia tradiţională rom., II, 362). Acest singur cobzar poate sta alături de ceilalţi confraţi ai lui profesionişti în cazul Mioriţei (eventual cei prelucraţi, ca Petrea Creţu Şolcan de G. Dem. Teodorescu; sau rar prezentaţi riguros în colecţii critice). Oricum, se vede bine că lăutarul profesionist din Vrancea (afară de cobzarul din Coldcu) a rămas numai un colportor al poemului. Nu a putut rivaliza cu naturaleţea ciobanului şi a baciului. 7. Perspectivă genetică prin var. MCCLXXI. Facem cîteva observaţii despre psihologia creaţiei populare şi circulaţia Mioriţei, folosind atent numai lămuririle bătrînei Angheliţa Okjan. Varianta de faţă — exemplar amplificată, mixt, rezultat din contaminarea între tipul literar Alecsandri şi arhetipul vrăncean cu ce s-a adaus episodic dintr-un fond muntenesc ipotetic, sau poate moldovean, prin transhumanţă — a fost auzită, apoi prinsă (cuvînt corelativ!) pe patru căi succesive. Întîi s-a structurat fondul primar: provine de la mama informatoarei. A fost momentul normal în recepţie. Cum s-a conturat întîiul act de memorizare? Numai prin cîntare. Mama ei cînta Nioriţa (nu recita scenic poezia !), mai cu seamă în treburile gospodăriei. Copiii ascultau în preajmă-i. Uneori poate că o şi spunea (în graiul copiilor: o povestea, deci modul recitatoric). Modalitatea aceasta recitativă de bună seamă că pleca mai mult din rugămintea copilei, care avea deosebită înclinare poetică. Fiindcă, fără îndoială, îi plăcea tonul elegiac, impresionant îndeosebi în cîntare. în acest mod, bătrînă de azi a învăţat Nioriţa de la mama ei. A doua fază a receptării: Nioriţa „o cînta t q a t î lumja umblîn’ cu g'hitili" (r. 5—6). Era împrejurarea obişnuită a traiului în comunitatea copiilor din satul întreg, cînd părinţii îi puneau pe cei mai mari la treburile grabnice ale gospodăriei. îi trimiteau mai ales cu vitele la păşunat; întîi în preajma satului iar vara şi „la dial" (la „tîrlili" cu păşunea apropiată gospodăriei); apoi chiar „la munţi", unde erau „herăstaili" şi „stîna". Fireşte, lunca, dealul, cîmpul erau cadrul natural favorabil genezei şi mai ales răspîndirii cîntecelor. Stimula pitorescul primăverii năvalnice, adăugîndu-se la gingăşia copilăriei tresăririle sufleteşti ale adolescenţei şi primei tinereţi. 432 Atunci Mioriţa a rămas, fără îndoială, într-un ţinut cu deosebire păstoresc, un motiv ceva mai frecvent în lumea copilăriei şi a tineretului. în faza aceasta a păşunatului şi a păstoritului — mai ales în sat, ori în vecinătatea lui, cu vitele şi cu oile de primăvară pînă toamna — Mioriţa a fost întotdeauna cîntarea uluitoare, cea plină de elan şi farmec poetic. Aşa glăsuiesc atîtea texte-convorbiri din colecţia de faţă: ele explică luminos viaţa poemului între 1870 — -1970. Faza a treia în receptare: informatoarea a auzit Mioriţa p ri n-tri oaminj, pi la munţi: cîntînd’, povestin’ pi la h'jerăstâi, la muntili Frumgâsîli, di la Nereiu-n sus" (text.-conv. r. 1—4). Faptul — de ordin strict economic — a fost acesta: în trecut vrăncenii care aveau fierăstraie proprii, în timpul verii îşi duceau vitele să pască „la munţi" cîtă vreme dura „tăiatul seîndurilor" (numele generic dat în Vrancea industriei cherestelei). Păscutul „la munţi" se petrecea şi în timpul păstoritului oilor, din luna mai pînă la 15 august cînd „bot6ju" cobora de la stînă în sat spre gospodăria de bază. Băiatul cel mai mare, mai viguros decît ceilalţi fraţi — uneori şi „fata-sja-mari" întîia născută în familie — erau luaţi să dea ajutor tatălui la păscutul „g'hitilor mari" în munte, după ce şi primăvara, în luna mai, ajutaseră la păscutul oilor în preajma satului. Ceilalţi copii rămîneau la gospodăria din sat în grija mamei. Aici, la munte, a auzit iar Nioriţa, Angheliţa Okjan (în octombrie 1965 bătrînă era de 75 de ani...). Ea se găsea atunci „pintri gaminj" veniţi să „tai butusj" de brad în fierăstrăul1 tatălui ei. Exploatarea aceasta era primitivă, făcută pînă în 1910 fără control legal silvic. Se făcea din brazii pe care orice gospodar — proprietar „devălmâş" în muntele unui sat — şi-i tăia la discreţie, de obicei singur, rar ajutat de-un „argat". Şi tot singur şi-i transporta (expresia uzuală îi „tîrâ") la fierăstrău după tehnica străbunilor din veac: fiecare butuc era „tîrît"■ numai cu o pereche de boi, omul şi animalele utnblînd anevoios pe cărări abrupte, pe povîrnişuri în pantă repede, şi rar pe „hăţâşurili" păstoritului — o muncă istovitoare! 1 Nu „h'jerăstâi"! Este o eroare făcută din cauza elanului narativ al bătrînei. Fiindcă tatăl ei era „nizlocâş" printre gospodarii ceilalţi din sat. Încît putuse construi numai un fierăstrău mai primitiv (cu o singură „pînzî di h'jerăstău"); iar nu unul cu „douî pînzî" ca un chiabur (cf. despre modalitatea construirii unui fierăstrău text. MMCXXI — în cuprinsul voi. VI). Construirea fie-răstrăului cu „pînza" dublă era costisitoare, mai ales facerea „hab-zăuluj" (cuvînt absent în D.L.R., tom. II, partea I): e jghiabul lung de circa 100 m., lucrat din seînduri, ca să aducă apa la fierăstrău — în cazul nostru din rîul „Zăbala". Cei care tăiau cherestea la aceste „h'jerăstâi" din Vrancea erau gospodari de două categorii: proprietarul (sau coproprietarii care construiseră în comun fierăstrăul); ori simpli gospodari din sat 433 Din mărturia informatoarei se vede că aceşti sezonieri din Văsii numai seara, după munca zilnică aspră, îşi treceau vremea „cîntîn', povestiri'" Mioriţa. Se adăuga fluierul, rar cavalul preferat la stînă. Mioriţa mai mult o cîntau. Dar o şi povesteau; prin urmare îi recitau textul. Procesul acesta narativ-recitativ privea mai ales pe cei ce nu puteau „cînta din. gurî", „din fluir" şi „caval", şi nici chiar „din frunzî". Fiindcă uneori flăcăii buni cîntăreţi din frunză (mergeau şi ei cu tatăl lor „la butusi" în munte) cîntau Mioriţa în copilăria mea şi în modul acesta. Dar aşa se înlătura melosul elegiac, cu tonuri şi modulaţii grave, de sonoritate calmă, prelungă, adine melancolică, plină de mister, pe care singur cavalul le poate şi astăzi sugera în originala frumuseţe a poemului cîntat instrumental. Se vede prin urmare că vrănceanul matur cînta Mioriţa în variate împrejurări, şi în cîteva feluri. La munte, în timpul muncii grele de la fierăstai, el o cînta şi o spunea şi recitativ, alternînd cu cîntarea din fluier şi caval, ca la stîna. In sfîrşit, pe lîngă alte moduri de circulaţie folclorică (petreceri, şezători, nunţi, hora de duminecă şi de alte sărbători, clacă, obiceiuq anuale, ca vălăritul şi surăţia, bîlciuri, comerţ, armată, drumeţie, lectură personală, etc.) — a patra modalitate în recepţia „Mioriţei" a fost în general în Vrancea prin cărţile de şcoală. Realitate cel puţin de 104, ori 102 ani (1878, ori 1880), de cînd a pătruns învăţămîntul rural aproape în tot ţinutul. Profesorul etno-geograf Simion Mehedinţi mărturiseşte cu autoritate acest fapt cultural (v. Ethnos, I 1941], fasc. I, pag. 331—341; Premize şi concluzii la Terra, 1946, pag. 11—14). Iată sosită epoca modernizării poemului, cînd textul Alecsandri s-a întîlnit cu tipul local arhaic, după ce anterior acesta se contaminase cu alte variante pătrunse în Vrancea prin factorii etnografici, istorici, sociali şi economici cunoscuţi (păstorit local şi transhumant, legături demografice cu ţinuturile vecine, exod de populaţie (cazul Sovejăi), relaţii economice îndeosebi cu sud-estu* Ardealului, în general acestea mijlocind împrumuturi şi întretăieri de cultură populară). în privinţa legăturii manualului şcolar cu Mioriţa, bătrînă informatoare ne mărturiseşte deschis: a deprins-o şi ea „din cârtii" în primii ani de şcolarizare („. . .an fos’ vo doj anj la şcoalî,,). Nu era cîntare, ci „poizîi-n cârti": „jo şî din cartj-am învăţat-o" — îngăduiţi să taie în fierăstrău într-un număr stabilit de zile. Ei plăteau în bani — sau proprietarului, sau coproprietarilor — pentru învoiala făcută. Erau obligaţi să aducă hrană „h'jerăstră-uâriuluj" (care mînuia fierăstrăul cînd funcţiona: „merija"). Coproprietarii tăiau şi ei într-un timp limitat. Se zicea: „am douî zîli", sau „trij zîli di h'jerăstău". 434 cartea care s-a pierdut în vreme: „cârti di asta nu măj am; di vo âinzăş di anj di-atunsi" (text.-conv. r. 9—12). Ne pare interesantă şi destăinuirea în legătură cu „învăţătoriu" şcolii: el a rămas — în Văsij," ca şi în ţinut — un factor aproape pasiv, prea întîmplător, în circulaţia baladei (cf. text. CMXCI). Pentru că într-adevăr — aşa cum spunea bătrînă — numai în cazuri rare învăţătorul citea Mioriţa în clasă. însă acolo „la şcşalî", în masivul analfabetism de atunci, nu erau în frecvenţă normală toţi copiii satului, ci numai o parte redusă. Fiindcă uniia erau opriţi de părinţi zile întregi de la şcoală pentru treburile gospodăriei, mai cu seamă la păzitul vitelor şi la păstorit. în asemenea şcolarizare precară cîte un învăţător citea Mioriţa mai mult în ultimele clase; dar fără îndoială că prin ecoul teoriei literare de la „şcoala normală" a timpului aceluia (care imita occidentul). Acolo, prin lecţia privind literatura română, (în vremea „regalităţii literare" a „bardului de la Mirceşti"!) măiestria şlefuirii poemului din anii 1852, 1866, hotărît că uluise pe unii „normalişti" visători, mai ales dintre cei veniţi dintr-o zonă păstorească cum era încă Vrancea pe la 1880. Iar şcolarii vrânceni ascultau şi ei pe atunci acelaşi poem literar ce se prezenta în podoaba lui artistică subtil prelucrată. Deci o noutate cu totul diferită de tipul arhaic local. Acesta încă trăia în forma lui frustă, fără ordonarea momentelor epice, fără localizarea inventată modern, lipsit şi de gruparea regională a personajelor. Trăia energic mai mult prin expresiva lui melodie vocală şi instrumentală. în unele locuri, izolate de oraş şi tîrg, pare că era curăţit de părţile episodice (dialogul cu Dunărea, cu negura, cu corboaica, cu feciorul aflat numai rănit; cf. şi text CMLXXXIV). însă lectura nu impresiona şi prin melodia baladei; aceasta era absentă la şcoală. Totuşi copiii — ademeniţi de euritmia versului concis în forma lui prozodică, apoi de echilibrul subtil al figurilor poetice, mai ales de măreţia cosmică a părţii finale din var. Alecsandri — o învăţau din carte de bun capul lor. Dar lipsea obligaţia metodică a „catedrei", care numai rare ori verifica dacă „poizîja" fusese memorată satisfăcător (v. text. MCCLXV şi MCCLXXI). Prin urmare, Mioriţa se perpetua doar în memoria facultativă a şcolarului cu înclinare naturală către frumosul (numai cel literar) folcloric. Era însă o memorizare mecanică şi fragmentată. în rostire, graiul alterna între fonetica literară şi pronunţia regională proprie fiecărui subiect vorbitor. Se adăuga ades alternarea sunetelor-consoană în cuvinte prin organul de vorbire imperfect la mulţi copii. Încît eufonia rostirii suferea grav. Dar era şi o lipsă copleşitoare: melodia — capodoperă a întregului cîn-tec popular românesc — se ocolea de către toţi învăţătorii Vrancei, uniia comozi, alţii slab pregătiţi. Lipsa pleca şi de la 435 programa şcolară defectuoasă, ca şi din şablonul pedagogic: şi aşa e bine decît nimic... Vina însă pleca de sus: nici un ministru de învăţămînt nu fusese conştient căfruntaşulcîntecpopular românesc trebuie predat obligatoriu în şcoala primară, (cel puţin!) — îndeosebi în Vrancea — ţinutul genetic — respectînd existenţa lui îngemănată: cîntec-vers. Nici chiar un geniu literar ca Mihail Sadoveanu nu a observat asemenea poziţie estetică necesară, dar absentă în învăţămînt. Accentuăm: asemenea realitate culturală a fost acum şapte-opt decenii. Am trăit-o, şi pot s-o confirm personal. Fâcînd cele cinci „clase primare" în perioada învăţămîntului rural dintre anii 1910 — 1915 (era încă timpul eroic al „şcolii" lui Spiru Haret!), am trecut prin şcoala din trei sate (Tulnisi, Câza, Spineşti). Acolo am văzut aidoma ce relatează Afigheliţa Okţan despre Mioriţa. Poemul exista şi atunci în „cartea--de-cetire" a copilăriei mele.Ba mai mult: unul dintre autorii manualului era chiar scriitorul Mihail Sadoveanu, pe vremea aceea la începutul uceniciei sale literare, pe lîngă că era îndrumător la „Casa Şcoalelor" pentru faimoasele „cercuri culturale" învăţăto-reşti. De altfel dînsul va fi întîiul şi pînă azi singurul prozator clasic român, care va susţine consecvent că Mioriţa s-a plăsmuit în Vrancea. Ce-a devenit „poezia" noastră Mioriţa în satele şcolarizării mele? Răspunsul e simplu: acum a suferit destinul unei plate memorizări la întîmplare! în ce mă priveşte, abia în ultima clasă (a V-a) am citit-o în întregime. Dar nu am reuşit s-o memorez ca lumea; fiindcă nici un învăţător, din cei cinci pe cîţi i-am avut în tot cursul „şcoalei primare", nu mi-a sugerat lectura durabilă, nici memorizarea corectă a poemului. Cît despre melodia vrânceană, nu a putut fi vorba, deşi trei dintre dînşii erau curat vrânceni, ba şi învăţători distinşi1. 8. Ambianţă folclorică privind „Mioriţa". Mai trebuie clarificat un lucru: gustul celor prea puţini din şcoală pentru lectura Mioriţei se explică din faptul că ei aveau în mediul propriu de familie tradiţie păstorească: prin bunici, părinţi, unchi, rude apropiate care trăiseră — sau chiar trăiau — în ocupaţia păstoritului. Uniia din familie, şi dintre cunoscuţii apropiaţi, erau talentaţi în cîntece şi 1 în frunte cu N. Jecheanu, eminent cooperatist vrăncean şi publicist (v. Milcovia, I [1930], 230—233; II, 185— 188). Dînsul mi-a fost susţinător, fără abatere, cu sfatul părintesc, cu îndemnul cordial, şi chiar cu banul propiu (m-a ajutat la tipărirea, apoi răspîndirea în Vrancea a revistei Ethnos). în ultima clasă primară am fost îndrumat de învăţătorul Gh. Macarie, căruia îi datorez orizontul spre liceul „Unirea" din Focşani. Recunoştinţa mea pentru aceşti învăţători cu vocaţie intelectuală, nu poate înlătura judecata critică asupra defecţiunilor metodei de învăţămînt în şcolile Vrancei. 436 povestire. Cîte o bătrînă se întîmpla să fie cântăreaţă excelent şi meşteră povestitoare. Atunci copilul era stimulat de asemenea ambianţă, putînd să capete impresii şi gust pentru ce este al tradiţiei populare. Aşa a fost cazul meu1. 1 Am avut pe străbunica şi bunicul dinspre mama, amîndoi deosebit de înzestraţi în această privinţă. Străbunica, „bîta N edil ia", era o bătrînă fermecătoare cînd povestea din ciclul bogomilic al „Maicii Domnului", sau simple poveşti. Cinta impresionant aproape la nouăzeci de ani. De la dînsa am auzit întîi „Cînticu oilor" în melodie şi vers. Dintre toţi strănepoţii de la două nepoate, eu îi eram preferat pentru vioiciunea şi zburdălnicia cumpătată. Mai aveam şi înclinare pentru „cîntec bătrînesc" şi basme. De aceea cînd cînta, şi mai ales cînd povestea dînsa în nopţile aspre de iarnă cu viscol şi ninsoare fără capăt, eu eram ascultătorul preferat. Parcă văd pe „bîta Nedelia" între umbrele diafane ale copilăriei mele. . . Era, prin 1908, 1909, o făptură gîrbovă în preajma celor nouăzeci de ani. Părea asemenea unei umbre aeriene. Dar niciodată nu o vedeai posomorită, ori ferindu-se de lume. Căuta mai cu samă copilăria strănepoţilor din suferinţa că viaţa îi dăruise numai un copil, pe bunicul, „tetia-moşu Stan Niagu". Bătrînă locuia în aceeaşi „ogrâdî" cu bunicul. Tot acolo se afla şi „casa-^ia-mari" — zestrea mamei, unde locuiam noi copiii cu părinţii noştri. Dînsa avea o „căsoâi" (adică o „căsuţî" de proporţii reduse) cu o singură „odâi" în care locuia, şi-o „cămăruţî" unde-şi ţinea cîteva alimente (făin" „de păpuşoi" într-o „covâtî", fasole într-o „bâniţî"). Acolo îşi avea „păturili pi-o culmi", două „serzj", două „rînduri di păritâri" şi „lada di Breţcu" cu „strâili dj-apoj": patru „cămeş" cusute cu „pu}" din „arniâiu" negru, patru „cătrinţ" ţesute tot în negru din lînă de oaie — acestea pentru cele două nepoate şi nora, iar „un rînd" pentru un scop tăinuit mie. Bunica evita să mă lămurească despre rostul acestor „veşminti nipurtâti"; lucru care mi se părea destul de ciudat. Odată, din bună dispoziţie, mi-a arătat, scoţînd dintr-o cutie roşie cu căpăcel ermetic, nişte „Kiţîgoj" — erau bănuţi de argint, vreo doi-trei, purtaţi de dînsa în „pletâr", cînd fusese „fatî-mari" şi „nirjasî". Altă dată, tot bine dispusă, mi-a desfăcut din ladă „mînicâriu" (o haină de sărbătoare purtată în sat numai de fete). îl cumpărase străbunicul „Dunitru Nj;âgu“ de la Breţcu, ca dar de nuntă. Colecţia de „şărviti" şi „ştergari-di-cap", ţesute numai din „bumbâc", era modestă, pusă tot în lada comună. încălţămintea „dj-apoi" (rămîneam iar nedumerit! O singură dată am auzit-o: „Cin’ m-oi dusi la Dumnezău. . ." Pe urmă a evitat faţă de mine asemenea confesiune gravă) nu putea să mai fie ca în tinereţe: „sioboţăli roşîi", tot de la Breţcu, cumpărate de „răzbuniGu" pe cînd era dînsa fată. Mai bine să fie “opinca bătrinjascî": cu „ogh61i" şi „âiorâki" de lînă, împletiţi de la gleznă pînă la genunchi! — spunea ades bătrînă. îmbrăcămintea atunci.. . să-i fie tot ca „dim bătrîni": nepoatele s-o îmbrace cu „Keptâr di sjoâriâi", de-o fi vară: iar de-o fi iarna. . . cu „Keptârju" şi cu „coi6cu din Kelieli di Qai". Pe cap: „cîrpa" pe creştet, pe deasupra numai „ştergârju bătrînesc" (nu „di buraniic", adus pe-atunci de la Breţcu, şi Căşin). încolo, nimic altceva. Bătrînă nu mai avea „sarica" purtată la nuntă. Nici „h6bîtu", pus pe cap tot la nuntă, ca să-i acopere faţa, privind în jos sfioasă, ca abia să zărească pe mire cu nunii, nuntaşii lumea satului. 437 9. Concordanţă tematică în două epoci de anchetă folclorică. Variantele în care s-au contaminat episoadele periferice (dialogul cu „Dunărea" — sau „âern61ja“ — „Apî(u)şoâra“; cu „CorbQajca" — „Corbuşgâra,,; cu „Negurjca" — „Neguriâja,, — „Negura" — „Negurfţa"; cu feciorul aflat rănit, în total patru episoade) se văd reduse la număr în materialul publicat în 1930; sînt numai 9 texte culese din patru sate, iată-le: 1 text din Coldcu, cules în 1928 de la cobzarul Marin „Odâia" de locuit era într-o simplitate aproape primitivă. Te întîmpina o „lâjţî" făcută pe lungimea a doi pereţi (spoiţi numai cu „humî" adusă de „poienâri" — „negustori" ambulanţi din satul Poiana — Vrancea). Pe laiţă (unde erau poftiţi să stea cei veniţi s-o vadă) se găsea un „lăg'iâerju" ţesut vrîstat din lînă colorată. Iar pe pereţi, de-a lungul laiţei întregi, era întins un „păritârju" ţesut împestriţat din lînă albă şi neagră. Lîngă laiţă, în unghiul celor doi pereţi, sta „masa-âia-mari", pe care se punea — la Paşti, la ajunul Crăciunului şi la „Bobotjâzî" — ofranda pentru „priut" şi „dâscîlu di bisăricî"; iar odată pe an se aşeza „prâznicu" pentru „pominirja morţilor". într-un colţ sta răzimată „ masa-sja-nicî", rotundă, pe trei picioare scurte, cu trei „scăuneli di fag": serveau la prînz şi la „mîncarja-di-sara" (aceasta era frugală, ca la călugărie), în colţul dinspre uşă era un „colţâri" („dulâp" în care se puneau „străkinili" şi oalele de fiert mîncarea zilnică. Oala mare — „pîr-nâi" — pentru fiert „bucâtili" la nunţi, praznice, o ţinea în „ltim-niţî"). Mai avea în „odâi" un pat îngust, de scînduri, aşternut numai cu o „procoghiţî" de-o vechime impresionantă. Nu se afla saltea, sau alt aşternut mai moale. De acoperit avea o „sergî" care „sî sorjâ" întinsă pe gard toată ziua, de primăvara pînă toamna tîrzie. O avea „zăstri" de la „răzbunica" dînsei (îi mai spunea „bunica sja bătrînî"). în sfîrşit, te impresiona în „odâi" „soba-cu căbălâicî". Era enormă, lucrată grosolan din piatră şi cărămidă, ocupînd cu„cup-tjorju" un sfert din spaţiul odăii. De pe „vâtrî" pe deschizătura largă ziua se vedea prin pod văzduhul, noaptea stelele. La „gura cuptiorjului" era o lespede masivă; cînd „se da foc" cuptorului pentru copt pîne, colaci sau „pâsca-di-Paşti" nu putea opri fumul care ieşea gros de te sufoca pe vreme ploioasă. Dar străbunica preţuia soba uriaşă: „cuptiorju" voluminos cocea minunat, pentru toată familia. în această locuinţă atît de simplă eu mi-am trăit întîile impresii durabile ale copilăriei, şi mi-am început ucenicia în folclor. Cea mai duioasă e tot în legătură cu pasiunea mea pentru cîntece şi povesti; am spus că aici am auzit întîi „Cînticu oilor". îmi amintesc şi cum m-am legat sufleteşte de bătrînă. Era într-o zi de primăvară. La prînz i-am auzit glasul subţire ca de clopoţel: «Ştefă-nuţî-î-î, hai bîta sî mîncăm» (Ştefan-Ştefănuţă era în familie dubletul meu onomastic). M-am dus degrabă. Bătrînă aşezase masa-cea-mică, alături numai cu două scăunele. Pe măsuţă se afla mîncarea preferită: într-o anume „scâfî" făcuse un amestec savuros din miez de nucă şi foi de ceapă „ltisâtî" numai cu „ltisoj di Kiatrî", pe care-1 păstra cu grijă în acest scop. Fusese mulţumirea bătrînei să mîncăm împreună. Gustarea aceasta se consuma cu pîine caldă, cumpărată — uneori „cu şfertu" — de la „Kităria" 438 Curtianu, 78; aici se afla diajogul cu „âernelja,, şi „Negurica" (Ţinut. Vrane., I2, 327 VIII); 2 texte din Nereju, culese în 192 7 de la o femeie 41 ani, dialogul cu „Apşoara" şi „Negurisia" (ibid. 361 XXXIV, 364 XXXV); 4 texte din Hăuleşca, culese în 1927 . 1928, de la un bărbat, 40 ani, o bătrînă, 60 ani şi altele două, 70> ani, diajogul cu „Negura" — „Neguriâja", metamorfoza „Cor-bQâjca" (ibid., 383 XLVIII, 386 XLIX, 389 L, 391 LI); 2 texte din Spineşti, culese în 1925, 1926, de la un tînăr, 25 ani şi-un bătrîn. din sat, de curînd pusă în funcţie (prin 1910). Am mîncat la început cu modestie. Pe urmă m-am obişnuit, şi căutam savoarea preparatului acestuia original. Peste cîteva zile a urmat partea poeziei patriarhale, după ce bătrînă reuşise să dea „di pomânî" în ziua aceea, pentru „suflitu morţilor", ceea ce mîncasem eu. Anume trebuia să ne potolim într-un fel şi setea. Dar nu beam apă (deşi în satul Tulnisi aPa era d® cristal; venea drept din coasta pitorescului „Mestecăniş", dînd spre apus în brădetul din marginea muntelui „Galasju"). Străbunica îşi avea gustul dînsei original: beam amîndoi dintr-o „coh'iţî" cîte-o cană de „must di meri pădureţi". îl fermenta într-o „putinicî", păstrată anume pentru „mustuit" felul acesta de cidru vrăncenesc. Era potrivit de rece, acru şi înviorător. Mulţumit ca de-o masă de „zîli mârj", uitam de mama, de surori; încît sara nu mă mai duceam acasă, ci rămîneam să dorm tot la străbunica. Intram tiptil la spatele bătrînei sub „serga" întinsă pe patul cel îngust. Cerga era „căpătâtî di pomană" de dînsa de la „răzbunica": „mama sia bătrînî-bătrînî"; s-a „dus la un Sînltetru", pe cînd era dînsa tînără. . . Se ferea să-mi vorbească de moarte, ca nu cumva să mă „spârij"; adică să „priiiz lipituri" pentru care ar fi urmat descîntecele, numai în parte ştiute de dînsa. Şi misterul £e mîntuia aici.. . Tîrziu adormeam la vreo poveste din cîte le ştia admirabila bătrînă. Printre altele, povestea despre „Călătoria Majsi Domnului în iad şî-îi rai"; despre întîmplări din războaiele lui „Alisandru Makidon" în „ţara furnicilor" şi cu „căpcăuni"; dar mai ales povestea din literatura apocrifă cu „Sîn’Sîsoi" în luptă cu „Avistiţa aripa satâni". îmi amintesc bine că avea şi „cârti-cu-Sdncî" 1. O căpătase de la un călugăr purtat pe la „Sfîntu munţi Atus (= Athos)". Odată mi-a arătat-o: avea formatul mare — aproximativ 0,40 x 0,30 — scrisă (cred că în alfabetul paleoslav) cu cerneală (spunea străbunica) preparată din „zâmî di sireşî amâri,,, amestecată cu „h'jerturî di funinzini". Hîrtia se vedea afumată de vechime şi uzură. în stînga sus era desenată „sânca": o făptură hidoasă, desfigurată, cu capul enorm, cu ochii bulbucaţi, părul lung vîlvoi, mîinile şi picioarele contorsionate în chip oribil, ca să provoace spaimă Samcăi, să „sî ducî pi pustij locuri", departe de casele noastre; şi să înfioare pe cine o privea; şi groază că ar putea să fure un copil, din leagăn chiar de la sînul mamei, adormită profund prin „somn vrăjmâş" provocat chiar de ea. „Sânca" aceasta o dăduse străbunica şi mamei. Dînsa o ţinea cu grijă mare, pusă în leagănul surioarei mele celei mai mici — Victoriţa o chema — 1 Despre numele demonului Samca-Sânca (= sl. Avistiţa, „cărţile-de-sawcă" şi „Sfîntul Sisinie“ (= Sîsoi) — v. N. Cartojan Cărţile populare în lit. românească, I, 1929,p. 148—149, 151—153 439 72 ani; diajogul cu „Negura" — „Negurfţa" — „Negurfsja"; metamorfoza „Corboâica" (ibid., 422 LXVIII, 429 LXXI). Textul de relief e cel din Coldcu, al cobzarului, indicînd şi transhumanţa spre podişul moldovean (vers. 81—84). care era la doi anişori de frumuseţe excepţională. Dar, spre durerea zguduitoare a mamei, pe copiliţă a furat-o, chiar în plină zi însorită, „sânca" cea eternă a neamului omenesc, printr-o întîmplare cumplită. Tot pe-atunci am văzut primul mort: un străbunic dinspre mama. Imaginea morţii m-a mişcat profund. M-am gîndit mult cum să înlătur inerţia nefirească (nu ştiam că înlemnirea ce-o vedeam era inexorabilă). Intr-o dimineaţă, sculat voios din somn, am rezolvat enigma. . . Mi-am făcut un plan ingenios de viaţă lungă, la infinit, urmînd modelul apocrifei Maicei Domnului, auzită, în multe nopţi tîrzii, de la „bîta Nedelia": voi ciopli, dar numai din lemn de stejar o scară înaltă-înaltă. . . pînă în tăria cerului, pe care să mă sui, ca să stau de vorbă chiar cu Dumnezeu. . . Aveam să-l rog în genunchi — cum văzusem în biserică lumea — să îngăduie nemurirea pentru toţi ai mei. . . Dar nu am construit-o niciodată. . . A rămas întîia mea iluzie din copilărie, pe care concurenţa vieţii avea s-o prefacă în pulberea neantului. Fiul „bîtei Nedelia" („tet{a-m6şu Stan") era cunoscut în sat pentru cîntecul din fluier şi caval. Pe la nunţi îşi lua şi fluierul băgat în „kimeriu". în nopţile senine şi geroase de iarnă „bunica Cucgdna“ (făptură cam aridă, care evita orice cîntare) se ruga de dînsul, noaptea tîrziu după cîntatul cucoşilor, să mai lase „dîrlî-jâla,, din fluier sau din caval (la care bunicul cînta, întotdeauna alternînd instrumentele), ca să se poată dînsa odihni profund. Bătrînul însă nu discuta: îşi urma inspiraţia lui fără abatere. Acesta a fost primul meu contact cu tezaurul folcloric vrăn-cean-între 5 şi 7 ani. După şase ani din 1910 (în iarna anului 1916) am dat peste blinda „bîta Mâria" (mama tatălui meu). Avea atunci 74 de ani. Nu cînta, nu povestea. Dar era o iscusită descîntătoare, numai pentru ce alină suferinţa omului. Mie din senin îmi şi „turna costoriu" îmi descînta „di likiturî", şi „di năzît", îmi „sufla di di6-kju". Atunci în iarna anului 1916 (şi în 1921) am notat de la dînsa 9 descîntece, pe care le-am publicat peste 48 de ani (Ţinut. Vrane., II, 1969 428-429). Mama era puţin receptivă pentru cîntări; însă cunoştea bine, şi mi le povestea la bătrîneţe, ştiri consemnabile din viaţa bătrînilor satului, despre practica datinelor şi obiceiurlior tineretului în legătură cu Pastile (vălăritul, surăţia, vergelatul). Pe acestea dînsa le evoca pitoresc (v. text. MMCL—MMCLIII, voi. VI al monografiei). Auzise şi Nioriţa (de la bunicul Stan); dar o cunoştea mult disparată. Am evitat s-o notez pentru publicare. Tata — cu voce excelentă de tenor — era mijlocaş cîntăreţ de melodie şi vers autentic popular. îl vedeam mai înclinat spre lirica lăutărească. în schimb cunoştea minuţios datine şi obiceiuri privind naşterea (text. MMLXXVII), nunta bătrînească (MMLXXVIII, MMLXXIX, MMLXXX), moartea (MMLXXXI), obiceiurile de Paşti (vălăritul — MMLXXXII, MMLXXXIII), etnografia păstoritului (MMLXXXIV, MMLXXXV), viaţa din trecut (MMLXXXVII), facerea fierăstraelor primitive (MMLXXX VIII), civilizaţia arhaică a ţinutului (MMLXXXIX), şcoala vremii (MMXC), 440 în materialul de faţă (cules între anii 1963' şi 1970), starea episoadelor e regresivă. Astfel, în satele Coldcu, Nereju şi Spineşti variantele episodice au dispărut. Am întîlnit însă patru texte şi trei dublete în alte trei sate: Coza (text. CMLXXXIV, aflat în 1965, la un bătrîn, 86 ani; dialogul cu „Dunuria" — „Dunurja", metamorfoza „Corbuşoâra"), fler ăst ău (text. MXVI, cules în 1967, de la un bătrîn, 70 ani, dialogul „Corboâica"; text. MXVTI cu dubletul MXVIII, cules în 1967, de la un bătrîn, 70 ani, ambele cu dialogul „Corboâica'') şi Nistoreşti (text. MLXXVI, cu dubletul -MLXXVII, cules în 1967, de la un bătrîn, 63 ani, ambele cu dialogul „Corboâica"; text. MCIV cu dubletul MCV, de la o bătrînă 88 ani, dialogul „Corboâjca"). Prin urmare frecvenţa acestui tip de baladă episodică s-a micşorat. în fond toate textele sînt disparate în planul lor. Iar interpolarea rămîne stîngace. Dar se adaugă la acestea textul de faţă care ni se pare exemplar ca relief poetic. Are un plan coerent, echilibrat în fond, fără alunecări spre prozaism şi umplutură verbală. Dialogul e îndeosebi concentrat şi sugestiv. Totuşi aici rămîn două momente din acţiune nemotivate: vers. 97 nu ne arată pe cine a întrebat „măicuţa" despre fiul ei. Tot aşa vers 107 nu stabileşte cine îndreaptă pe bătrînă spre „cînlti pustii", ca să întîlnească pe cei „doi sjobănej" vinovaţi de omor. Ea îi întîlneşte şi le face portretul (de tip literar) al fiului său. Ei neagă să-l fi cunoscut, îndreptînd-o „pi cîmpu pustiu" să găsească pe „sfînta negurisi". O găseşte: aceasta evită să-i spunâ adevărul. Încît vers. 162 ne lasă în dubiu: ce-a auzit? însă o îndeamnă să se metamorfozeze în „corbgaicî" „îm munţî pustii,/La paltini gălbii". Urmează în partea finală a textului dialogul comun şi altor variante din ţinut: „maica" să-l scoată „la soare" din locul obscur unde a zăcut nouă ani. Partea aceasta nu cuprinde măreţia cosmică din textul Alecsandri cunoscut de bătrînă informatoare din şcoală. Aici stă artificiul contaminării care înstrăinează varianta de faţă de fondul local arhaic. Probabil că e un ecou din transhumanţa ciobanilor văsuieni spre Bărăgan şi Dobrogea (v. text. MCCLXXII). 10. Congruenţa melodie-vers popular (mioritic, etc.). Precizarea din 1965 a informatoarei noastre: . .g'hersu nu ni-aduc aminti, numa vorbili li ştiu" (text.-conv. r. 13 —14^ a fost aparentă, putînd înşela numai pe cercetătorul grăbit, lipsit de practica terenului etnografic. Altfel au stat lucrurile, după cum arată respectivul text.-convorbire spre sfîrşit, cînd bătrînă a spus: „Arj-o melodii; da nu poiiu acuma cînta, numa s-o-nâerc, aşa. . ." (r. 203—204). lăutarii vechi din tinut (MMXCI), oligarhia clerului chiabur (MMX-CII—MMXCVI). ’ în acest sector de etnografie şi de istorie socială bătrînul rămîne informator documentar proeminent între toţi cei din ţinutul întreg. 441 încercarea a fost o cîntare excelentă care din păcate rămîne pierdută. Pentru lămurirea acestei situaţii, să reţinem că înainte de începerea recitării textului în pauze repetate, bătrînă mi-a mărturisit un fapt ce nu m-a surprins, cunoscînd din alte cazuri de teren asemenea ezitare preliminară: ea a „cîntat oliacî-n gînd", ca să-şi poată aminti cum începe cîntarea (adică textul cu melodia). Aşadar actul propriu-zis al recitării — momentul iniţial — nu a fost spontan, ci în etape. într-adevăr la început — după lămuririle de teren pe care i le-am dat — bătrînă a făcut o pauză de cîteva minute, privind numai în jos, niciodată spre mine, fără nici o mişcare, gîn-dindu-se intens, parcă preocupată de ceva deosebit. Apoi i-am auzit o fredonare discretă, după care iar o pauză de cîteva momente. Deodată (aparent în mod spontan) s-a produs recitarea lentă a începutului baladei — era localizarea acţiunii — într-un fel specific bătrînilor: o „melodizare" a versului, să spunem „semicîntat". Continuarea a fost normală, fără ezitarea ei, ori intervenirea mea în chip indirect, ca s-o sprijin la normalizarea memoriei. Numai o dată s-a întrerupt singură, pentru a-şi putea rectifica logic o exprimare, ce i s-a părut echivocă pentru gîndirea ei; tovarăşi „dţ-a săi", ori tovarăşi „dţ-a lui" (r> 121). Restul recitării a fost mereu în tempo rar, dar continuu. Asemenea act psihologic al memoriei arată, fără îndoială, efectiva legătură — şi în geneză, şi în reproducere—între melodia şi versul nostru popular. Repetăm o idee personală, verificată cu grijă pe teren, apoi şi în studierea la birou a folclorului poetic colectat: artificiul reproducerii strict verbale a unui text poetic rupe legătura organică a celor două elemente care coexistă mereu în frecvenţa gustului popular autentic. în studiul teoretic abstract — prozodic şi estetic al versului — se desfac arbitrar cele două părţi coexistente, reţinîndu-se singur textul. Aşa a procedat G. Călinescu, încît pe bună dreptate folcloriştii i-au respins, în 1974, «ciudatul monolog polemic», prin care doctul analist — străin de viaţa vie a cîntecului popular — înlăturase în teoriile sale subiective 1 «execuţia melodică» a liricii populare, fiind «superfluă şi fastidioasă» pentru «cititorul artist» — acesta „se poate mulţumi numai cu versul -nud prozodic,,, şi-atît!2. 1 Y. Istoria literaturii române (Machetă), I, 1962 (Ed. Acad. Rom.), p. 151, 152: „în poezia populară textul (spre a fi judecat esteticeşte) nu numai că se dispensează de melodie dar, eliberat de ea, apare în toată plenitudinea.. . reconstituirea spectacolului muzical ni se pare de domeniul arheologiei". 8 Al. I. Amzulescu, Cîntece bătrîneşti, 1974 „Introducere", p. VI. — Şi folcloristul A. Fochi, a respins opinia antiştiinţifică a lui Călinescu (Estetica oralităţii, 1980, p. 62, 82, 90 note 18, 92, 136). 442 în concluzie: noi susţinem iarăşi punctul de vedere exper-mental: în funcţionalitatea organică, vitală, a cîntecului popular integru, melodia şi versul rămîn organic congruente. Terenul actual folclori c-d ialectal ne oferă încă dovada perpetuării versului prin melodie: femeile îndeosebi pot reproduce mai greu un text liric fără acordul lui cu melodia aferentă. Bărbatul — aflat într-un rest de stadiu arhaic, dar precumpănitor în redarea Mioriţei — se mai sprijină pe instrumente (fluier, caval, vioară şi cobză). Pe cînd femeia rămîne mereu în inima versului cîntat. 11. Structura dialectală a textului. De la început pînă la sfîrşit, text. MCCLXXI e un duel aproape violent între palatalizarea labialelor şi fonetica literară. într-adevăr, structura dialectală, prin consonantism, arată chiar din primul vers întretăierea distonantă între fonetica locală arhaică şi cea a cărţii-de-citire: P/-um picior di plaj, urmînd alternanţa între palatalizare şi formele literare: „latî ■vini-n vali" (vers. 17), „Cu trii ciobănei" (20), acest vers alternînd: „Cu doi siobănei" (107, 114); „Di trii zîli-«coac//Gura nu-s măj taâi:" (36, 37); „Cî ni s-a vorbitjCej doi ciobănei" (44, 45); „La pilţoari sî-m’ pui/Buciumaş di fagu" (58 — 59); „în strunga oilor,/ 2.iocu mieilor" (53, 54); „Pi mini m-or plînzi/ Cu lacrimi di sînzi." (64, 65); dar şi „Pi mini m-or plînzi/ Cu lacrimi di lapti dulii" (69, 70); „Mustăswara luj/Spicu griului" (96—97); dar şi „Mustăsjoara ln\jSkicu griului" (150—151); „Cîdac-oj muri,jSînzili vei bja,/ Carnja ne-j mînca" (181—183); „Şî mă ia pi aripioari," (191). Formele lexicale — dominante în modelul literar Alecsandri — s-au păstrat aproape stereotipe: „Tu sî-j spui curat:/Cî m-am în-surat/Pj-o gurî di rai,/P/-om pifyor di plaj" (dar şi „Pj-w»i picior di plaj"; vers. 15)/C-o mîndrî crăiasî/Am avut-o miriasî."/Şî la nunta mja/A căzît o stia;/Soarili şî luna/M/-a ţînu cununa;/Brazî şî pălti-naş»/I-am avu’ nuntaşi;/Păsăreli mii/Mi-a aprins făclii" (81 — 94). Avem o dovadă mai mult — de acord şi cu normele dialectologiei — despre robia folclorică a variantei Alecsandri în circulaţia motivului chiar între graniţele ţinutului genetic. text. MCCLXXII Nota critică 216 (satul Văsîi — Gavriiî Ţîbria, 77) Text.-conv. rămîne document etnografic marcant în privinţa păstorilor vrânceni înstrăinaţi temporar prin transhumanţă (r. I—10). Este a cincea mărturie după una tot din satul Văsîi (MCCLXIX Nota crit. 213; păstorit prin Dobrogea), alta din Găuri (CMXCVI Nota crit. 39; păstorit la Breţcu), alta din Nistoreşti (MLXXIV— MLXXV, Nota crit. 95; păstorit prin Ardeal, Bărăgan, Dobrogea), alta din Andreiaşu-di-sus (CMXXXVIII Nota crit. 10; prin Ardeal, 443 Oltenia). După cum socotim interesant acest text (MCCLXXII) şi în legătură cu organizarea, funcţionarea şi economia stînii prin anul 1880. Aflăm şi despre tatăl bătrînului informator, care a „âjobănit şî pi timpu lu Cuza", în cei opt ani cînd a străbătut el Bărăganul şi Dobrogea (r. 1—4). Altă informaţie despre păstorit în timpul domniei lui Cuza-Vodă nu mai avem din Vrancea. Var. de faţă este un amestec oarecum disparat între fondul păstoresc local al Mioriţei (v. 11 — 23,60 — 64) şi adausul literar aflat „în cartia di clasa a patra" din şcoala primară (v. 65— 162). în materialul dislocat bătrînul distinge ce este al tatălui său (v. 10 — 23) de ceea ce a memorat el din manualul şcolar: a fost „Nioriţa scrisî di Vasîli Alicsăndri" (r. 89 — 95). Asupra modului culegerii acesteia bătrînul ne dă o explicaţie inadecvată: poetul a cules-o din gura poporului. . .cî iei n-a mers la oi ca s-auzî Nioriţa" (r. 81 — 86). Cele 12 versuri menţionate (11 — 23) — alăturîndu-le şi grupa de patru versuri frecvente în textele vrăncene („Okişori lui:/Douî muri coapti-/Coapti la răcoari,/Niaziunsî di aoari"; v. 60 — 63; v. analiza lor la text. MCLVII—MCLVIII Nota crit. 142) — pot fi socotite mărturie despre circulaţia Mioriţei prin Vrancea în anii domniei lui Cuza-Vodă (1859— 1866). Iar în disparitatea variantei: reflexul biblic stîngaci („A Evi crăiâsî-wîmasî"; v. 69, 154); apoi lexicul eterogen din Bărăgan şi Dobrogea („Băc[uculi bâ'jţU,"; v. 105) lîngă fonetica literară („Di-o fi sî mă omoari"; v. 29; „Sî fiu to cu voi;"; v. 31; „Iar e/a mioriţî"', v. 99; etc.) — sînt explicabile prin schimbarea viziunii despre viaţă a unui informator foarte inteligent, trecut prin şcoală, armată şi prefacerile variate ale timpului. De la dînsul avem şi 26 texte lirice (MDCLXXIII—MDCX-CVIII — cuprinse în voi. V al monografiei), pe lîngă o piesă pe calea dispariţiei în Vrancea (MDCXCIX „Cînticu mortului,,). text. MCCLXXIII Nota crit. 217 (satul Văsîj — Dokiţa Murgu, 83) Bătrînă octogenară e tot un caz tipic pentru modul cum se degradează memoria femsilor către bătrîneţe, mai ales la cele cu viaţa mereu aspră, unele văduve din tinereţe, cu copii, fără mijloace de trai. Din fragmentele textului, notate cu multe întreruperi din ancheta ultimă (trei reveniri: la o oră, două şi cinci zile, datorită memoriei slăbite, dar şi amintirii cîtorva întîmplări triste şi dureroase ale bătrînei), se vede distinct că bătrînă a cunoscut ca fată „Mioriţa. însă atunci a preferat materialul liric de haiducie (v. 17 — 40) Cele 10 versuri din text sînt cu totul răzleţite. Unul, improvizat, apare ca non-sens („Cu g'hersu di grai. . ; vers. 9). Inexpresiv se 444 '4 află şi redusul material liric. Mai degrabă poate fi util text.-conv. în privinţa circulaţiei folclorului poetic-muzical prin fete („la clâcî, la şăzători"; r. 1— 6). Etnografia satului Văsiji însă este săracă în informaţii; bătrînă nu auzise în satul natal de „verzelat" prin anul 1892! text. MCCLXXIV Nota critică 218 (satul Ghidra [= Vidra] — Ştefan Bercâru, 71) Satul Vi-(Ghi)-dra se află în partea nord-estică a Vrancei. Este satul vrăncean cel mai apropiat de tîrg (de Odobeştj,, de Pansţu), ca şi de oraş (Focşani).A fost cercetat maiîntîi (îndeosebi din punct de vedere demografic şi economic) de I. Ionescu de la Brad prin anii 1868—1869 (Agricultura română din jud. Putna, 1869, p. 344— 346); apoi prin 1900 —1902 de filologul-lingvist german Gustav Weigand (întocmind atlasul Linguistischer Atlas des dacorumănischen Sprachgebietes). După amintirile profesorului S. Mehedinţi, prin anul 1878 „Vidra" era „satul cel mai mare din Vrancea" (Ethnos, I1, 1941, 331), „satul cel mai de seamă al Vrancei" (Premize-concluzii la Terra 1946, 12). Aici se afla pe-atunci singura şcoală din Vrancea „cu patru clase primare,,, făcută — însamnă Ionescu de la Brad — „în domnia lui Mihail Sturza". Era intermediară între învăţămîntul primar rural şi cel orăşenesc (prin urmare, se afla încadrată ca „şcoală urbană,, după precizarea profesorului Mehedinţi). Fără ultima clasă — a patra — absolvită aici, nimeni din ţinut nu putea merge spre oraş la „şcoli" secundare (liceu, seminarii). Dar învăţătura era mediocră, cînd a venit, prin 1878, Simion Mehedinţi, ca să urmeze ultima clasă de absolvire a învăţămîntului rural: preda mai mult un „monitor" decît învăţătorul). După 18 ani (în 1896) şcoala îşi prefăcuse programa materiei de învăţămînt, cînd bătrînul de faţă întîlneşte balada: „iera cam poizîi"; adică tot materialul didactic întîmplător în predare. A memorizat-o şi el pe fragmente (pe „strofi", cum spune informatorul) pînă la orînduirea deplină a memoriei. Apoi el a rupt din „cartja-di--setiri" foile cu „poizîili" învăţate, socotind copilăreşte că tăria memoriei garanta veşnicia ştiinţei. . . De melodie nu era preocupat învăţătorul satului. text MCCLXXV, MCCLXXVI Nota critică 219 (satul Ghidra [= Vidra] — Ion Iorga, 72) Se distinge că versiunea de tip literar s-a contaminat cu cea locală, care a fost întîlnită întîi de bătrîn în copilărie, la 14 ani, cînd — timp de trei veri — el a trăit în mediul stînei aşezate pe muntele Câza (în ţinut încă i se spune frecvent în grai bătrînesc „K'iâiâru Cozî"; v. Ţinutu. Vrane., I2, 398 LVI 195). Acesta este punct păstoresc important în legătură cu transhumanţa" la Câza — ca şi la 445 Soveza şi Valţa-N jiagrî — se făcea primăvara „numărătgaria" oilor care se suiau „pi plai" la păşunat. Tot aici era supravegheată şi transhumanţa din Ardeal. în privinţa text. de faţă, se observă că în loc de elementele păstoreşti ale baladei, bătrînul a reţinut numai un episod parţial contaminat, cîntecul Ciobănaşul (v. 69 — 74). text. MCCLXXVII Nota critică 220 (satul Ghidra [= Vidra] — cătunul Călimdn — Sându Cotia, 74) Text.-conv. ne informează îndeosebi despre lăutarii tul-niceni renumiţi în ţinut: Vîngagâ (MXXII Nota crit. 58), dar mai ales Botiţî (v. text MCCLVIII Nota crit. 204; MCCLXI Nota crit. 207; MCCLXII Nota crit. 208; cf. Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 93 — 95 nota). Dintre cobzari este amintit cel mai preţios pentru folclorul poetic vrăncean. Marin Curtj[ănu, din Coldcu. A fost un deosebit cunoscător al Mioriţei şi un instrumentist virtuoz; „dusia o nuntî numa din cobzî", mărturiseşte cu admiraţie informatorul de faţă (text.-conv. r. 73 — 74). Fiindcă meşterul profesionist cînta izolat pe la nunţi, fără lăutari. Var. de faţă este un text simplificat al „poizîi" Mioriţa din manualul şcolar, învăţată (prin 1900), tot fără melodie. text. MCCLXXVIII Nota critică 221 (satul Ghidra [Vidra] — cătunul Călimdn — Irina Tutoviduu, 75) Alt text.-conv. consemnabil în privinţa căilor de răspîndire a Mioriţei în acest sat vrăncean; au fost: „cartja" şcolară (prin 1900 cu text. Alecsandri), probabil că şi cea de colportaj (r. 49 — 53), mediul de familie (unde se aflau „cărţ cu Nioriţa“) şi memorizarea ocazională. Alt prilej de răspîndire — mai ales printre fete — era „şăzătoaria,, redusă: patru-cinci prietene se adunau sara la una cu casa mai îndestulată şi primitoare; acolo torceau, cîntau şi se veseleau: „măi şîdj[am pi la furcî, şi cîntam". Bătrînă observă că în copilăria sa nu opera difuzarea mecanică prin radio; încît se poate înţelege de către iubitorii trecutului patriarhal replica admirabilă împotriva „difuzoârilor" care au slăbit memoria populară: „atunsi [în copilăria ei] jeran noj [copiii] d i f u-z g â r i". . . (r. 59 — 60). text. MCCLXXIX Nota critică 222 (satul Ghidra [Vidra] — cătunul Călimdn — Dunitraki Cotia, 77) Pe lîngă datele sporadice asupra păstoriei (text.-conv. r. 107 — — 115), întîlnim pe Eminescu iubit, acum 80 ani (prin 1898), de lumea şcolarilor din satele Vrancei pentru lirismul elegiac cu fond folcloric, Revedere — „Ce te lezini, codruli,". . . (r. 91— 101). 446 Se vede iarăşi că Mioriţa manualului şcolar era numai recitată — şi în cazul de faţă integral — dacă se întîmpla ca învăţătorul vreunui sat să iasă din tipicul didactic. Memorizarea se făcea „cam pi Strofi" (cum reiese din mai multe texte-conv.). Era deci fragmentată „poizîia" după norma personală a pedagogului întîmplător (r. 81 -86). text. MCCLXXX Nota critică 223 (satul Ghidra [= Vidra] — cătunul Călimdn — Sdfta Aiîghil, 82) Întîlnim şi în satul Ghidra-Vidra o bătrînă complet abrutizată de greutăţile vieţii: ea nu a avut bucurie, nici clipă de petrecere -în obştea satului sau în familie, şi nici înclinare pentru cîntec şi vers. Din toată varietatea Mioriţei în ţinut, bătrînă a putut reţine abia grupa caracteristică de patru versuri — începutul baladei — adică ultimul rest din dezagregarea deplină. Text.-conv. e zguduitor: bătrînă octogenară ne ap®re ca o făptură total degradată de povara vieţii — analfabetism, mizantropie, , întuneric sufletesc. într-o jumătate de secol în peregrinări etnografice pe plaiurile pitoreşti ale Vrancei, ca şi pe munţii despăduriţi de jaful politic, rămaşi apoi cu goluri sinistre spălate de ploi, rupte de puhoaie, uscate vara şi toamna de arşiţele toride, noi nu am mai întîlnit altă bătrînă atîta de dezumanizată. text. MCCLXXXI, MCCLXXXII Nota critică 224 (Ghidra [= Vidra] — cătunul Călimdn — Prohira Iondşcu, 82) Text. MCCLXXXII a fost notat la o oră după MCCLXXXI. Text.-conv. informează despre posteritatea lui Moş Ion Roată „unionistu" din satul Cîmpuri evocat de Ion Creangă (r. 75 — 84); apoi despre luptele din Vrancea în primul război mondial, cînd satul Ghidra şi cătunele lui (Călimdn, Voloşcdni, Burca) au fost teatrul unor lupte eroice împotriva armatelor germane cotropitoare (v. C. Kiriţescu, Istotia război. întregire., II, 487, 514, 516, 531, 542, 555, 589). Octogenara analfabetă a cunoscut „Mioriţa" păstorească, amintindu-şi din copilărie cum circula balada în cătunul ei, Călimdn (r. 51 — 56). Dar cele două var. — ştiute numai în text risipit — răs-frîng ecouri prea vagi din fondul păstoresc, pe care l-a năpădit textul literar auzit, probabil, de la cineva ştiutor de carte din familie text. MCCLXXXIII; text. MCCLXXXIV Nota critică 225 (satul Bolote'şti — Marna Rădvdn, 66; Vasîli Rădvdn, 79) Satele Bolote’şti şi Găieşti sînt limitrofe ţinutului Vrancei, aşezate la est, Găieşti aproape prelungind satul vrăncean Ghidra (= Vidra) 447 prin cătunul Burca. Stînd pe şleaul principal care din preistorie a - egat Vrancea de deal şi cîmpie — „drumu Vvănsij,, satele acestea, îndeosebi Găieştj, au trăit în trecut şi sub înrîurirea vieţii vrăncene. Astăzi — fiind în apropierea tîrgului Odobeşti şi a oraşului Focşani amîndouă şi-au pierdut aspectul de viaţă străveche, pînă aproape de orăşeni zare (mai ales prin port şi parţial locuinţă). Boloteştj a fost cercetat întîi — folcloric şi dialectal — în luna mai 1906 (Candrea-Densusianu-Sperantia, Graiul nostru, I, 275 — — 279 I —VI). Nu se ştie care din cei şapte anchetatori ai celebrei antologii a cules pe teren, notînd diacritic numai 6 texte (3 texte--conv. şi 3 descîntece) de la trei bătrîne (vîrstă între 61 şi 83 ani)_ Din punct de vedere lingvistic faptul esenţial rămîne următorul: graiul bătrînelor păstra, în 1906, fonetismul străvechi, fără nuanţe fonetice pronunţate. Era şi foarte apropiat de graiul vrăncean prin palatalizarea preponderentă a labialelor. Pe cînd bătrînii de azi alternează fonetismul, apropiindu-1 de limba literară deci, şi de graiul muntean, desigur că prin şcc*dă, armată, vecinătatea podgoriei, a tîrgului şi a oraşului (v. textele de faţă). Ambele texte de-acum au fost notate de la doi bătrîni soţ-sofie şi sînt oglindirea şcolii. Bătrînă (66 ani) a memorizat Mioriţa după „cartia-di-£etiri" („autoru" era „Sadoviânu"); apoi a recitat-o „la lecţii", cînd „sî punia notî“ (caz singular întîlnit de noi în Vrancea; v. text.-conv. r. 1—6, 84 — 86). Iar bătrînul (mai vîrstnic: 79 ani) spunea că Mioriţa iera-n cârti poizîi mari. . .-ii clasa a patra". El a „zucato-m pijesî" di teatru prin anul 1905, la şcoală. A fost la o serbare şcolară cu reprezentarea, în program, a Mioriţei dramatizate. In afară de ce-a aflat în şcoală, se pare că a mai găsit balada pusă „pi rol di pesî" într-o „cârti" deosebită. Poate că a fost o broşură de colportaj, ori o transpunere scenică făcută de fantezia unui învăţător. Caz neconsemnat — după cîte ştim — de istoria circulaţiei baladei în popor. Ca şi faptul — aici menţionat întîi — că Mioriţa era cîntată în şcoală. text. MCCLXXXV Nota critică 226 (satul Boloteştj — Ion Vasîli Cernja, 72) Var. puternic degradată, începe cu dialogul după modelul vrăncean tradiţional. Vers. 3 — 9 presupun ecoul cărturăresc. Asemenea text mediocru, pe calea dispariţiei, dovedeşte disparitatea baladei în satul Boloteştj. în şapte zile cît am cercetat localitatea, nu am putut afla un exemplar mai reliefat. text. MCCLXXXVI Nota critică 227 (satul Boloteştj — Ghjorghi Saltinca, 77) Var. bătrînului de 77 ani — puternic dislocată în planul ei narativ — păstrează un vădit ecou alecsandrinist plecat din manualul şcolar. 448 Elevul de prin 1900 citea „poizîia" „di plăceri" la şcoală, pentru că i s-a părut „o poizîi frumoasî" (copilul avea simţul frumosului literar). Bătrînul informator nu a redat însă textul şcolar ca atare: el modifică măsura versurilor şi introduce — odată cu unele versuri de improvizare prea comună (v. 19—21, 26—27, 97 — 98) — pe altele care par personale, în realitate avînd circulaţie în unele texte din ţinut (v. 32, 116; 32, 118). text. MCCLXXXVII, MCCLXXXVIII Nota crit. 228 (satul Boloteştj. — cătunul Pursele'şti — lorgu VÎlcu, 87) Bătrînul — aproape nonagenar — din satul Boloteştj, cătunul Purselesti, al originii Mitropolitului Varlaam, a „învăţat" Mioriţa tot în şcoală şi tot ca pe un simplu text literar, fără melodie. Tip receptiv mediocru, a fost copleşit de greaua robie socială; el a dus viaţa omului nevoiaş de prin satele de podgorie, de la deal şi de a cîmp (v. text.-conv. r. 90 — 103). Nici după ce-am reluat ancheta etnografică (la o oră după notarea primului text) n-a putut reda o var. unitară în planul motivului. Graiul se vede şi aici parţial influenţat de cel vrăncean. text. MCCLXXXIX Nota critică 229 (satul Boloteştj — Ion Mereoju, 99) Bătrînul informator (de 99 ani, aproape centenar) ştia că Mioriţa e o „cîntari". El nu a „învăţat-o-n şcoalî", ci a deprins-o ocazional (v. text.-conv. r. 1—5). A indicat însă contactul cu „cărţ di cîntisi": „. . .aviam un tianc di cărţ strînsî" (r. 5 — 7). Au fost toate broşuri de colportaj. Textul ne apare complet dezagregat: au rămas numai primele cinci versuri. Se vede aceeaşi stare de disparenţă a baladei şi în zonele limitrofe ale Vrancei (în anul 1970). Sînt de reţinut informaţiile despre războiul din 1916—1918 (r. 7—14) şi starea etnografică a satului Boloteştj prin anii 1870 — 1916. text. MCCXC Nota critică 230 (satul Găieştj = Găgeşti — Vasîli lâcub, 63) Var. de faţă — cu fonetism alternant slab (v. 23, 50), fiind preponderentă rostirea literară — nu a fost aflată de informator de la lăutarul indicat (r. 56—60) care, în 1928, comunicase o var. publicată în 1930 (Ţinut. Vrane., I2, 340 XVII). Aceasta se apropie de a tipului lăutăresc vrăncean, nu de textul în cauză (cf. la ambele var. versurile 12—13). Am verificat afirmaţia echivocă: lăutarul din 1928 cîntase, prin 1933, la „crîzmî-n Spineştj", cînd a putut impresiona pe informatorul nostru. Dar var. lăutărească — de va fi fost cîntată lăutăreşte: melodie şi text (vocal), alternînd cu execuţia melodică la „lăută" (după practica generală a „lăutarilor,, din Vrancea, ca şi a celor de pe Valea-Milcovului) — nu a putut 449 înlătura textul clasic, pe care informatorul fără îndoială că-1 învăţase şcolăreşte din manualul didactic al copilăriei. text. MCCXCI Nota critică 231 (satul Găieşti — Găgeşti — Icn Zlota, 73) Var. provine din sursă literară fără urmă de fond păstoresc. Text-conv. (r. 41 — 49) arată că în ambele sate balada se cînta. Materialul din Boloteşt[-Găzeşti arată circulaţia baladei în zonele limitrofe Vrancei, asemeni materialului publicat de noi din Rîmnicul-Sârat (4 texte cuprinse în lucrarea Folclor din Rîmnicul -Sărat, I, II). text. MCCXCIII accesoriu Nota critică 232 (satul Bodeşti — Gavrilî Amiţoiu, 93 [94]) în satul legendar Bodeşti — între cele trei bătrîne (vîrstă 70 72, 79 ani) şi doi bătrîni (77, 94 ani), cercetaţi la 28 decembrie 1967 — se vede că sub raport etnopsihologic, şi ca informator proeminent privind Mioriţa, rămîne nonagenarul de faţă. Dintre cele două var. comunicate, cea dialectală (CMXLIX) a fost notată la un an şi opt luni după MCCXCIII. Pentru critica internă de text pe aceasta o socotim exemplarul de bază, cules de cercetătorul localnic după indicaţiile date de mine (MCCXCIV Nota crit. 233). într-adevăr, var. notată literar e superioară celeilalte prin materialul poetic (starea cantitativă: MCCXCIII are 97 versuri, cealaltă numai 85), cît şi ca ordonare de plan. Omiterea de versuri din var. dialectală se distinge lesne în text. accesoriu (vers. 3 — 6, întrebarea ciobanului; 34—38, motivarea complotului; 58 — 60, locul îngropării; 66 — 67, suferinţa mamei, 71—75, răspunsul simulat al ciobanilor; 78—79, o parte din portretul ciobanului). Dar şi în CMXLIX 'găsim cîteva versuri care prezintă mai explicit cîte o temă din text. accesoriu. Întîlnim şi cazuri cînd în ambele texte se află versuri aproape identice. în două cazuri apar versuri identice (MCCXCIII 80 — 85; cf. CMXLIX 81 — 86, completarea apoteozei ciobanului; MCCXCIII 94-95; cf. CMXLIX 101-102, răspunsul ciobanilor). Diferenţă marcantă găsim la grupa personajelor: în MCCXCIII cei trei ciobani sînt clar identificaţi: („Unu-i ungurean,/Altu-i de breţcan [sic !]/Şi altu-i de vrăncean"; v. 22 —24). Dincolo lipseşte precizarea aceasta. Tot aşa e lămurit complotul („Cela ungureanjŞi cu cel vrăncean/S-au vorbit ca să-l omoare/Pe cel de breţcan,"; 28—31). în CMXLIX şi acest element dispare. Dispunerea temelor e mai ordonată în textul din 1966, pe cînd dincolo se- vede uşor disparată. Trebuie să recunoaştem totuşi ecoul alexandrinist (MCCXCIII 20-24, 28-29, 34-37, 46-52, 62-67, 78 — 81, 92—93), contaminat cu slăbitul strat păstoresc local (5—16, 41—43, 68 — 70). De unde a putut să vină 450 re flexul literar? Poate că din armată. Mai tîrziu poate de la şcolarii din familie. Direct din carte nu, fiindcă nonagenarul a rămas toată viaţa analfabet. Starea generală a textelor. Să vedem concluzia ce se poate desprinde din analiza globală privind Mioriţa, ştiută azi numai de cinci informatori — bătrîni reprezentativi — din satul Bodeşti. încadrarea regională a personajelor se vede flotantă şi pe cale de dispariţie (CMXLIV, CMXLV). Cîteva texte dovedesc simplitatea textului primitiv al baladei (CMXLVI, CMXLVII, CMXLVIII). îmbinarea cu cîntecul liric Ciobănaşul — mai accentuată (CMXLIV, CMXLV), ori difuză (CMXLVIII) — reprezintă o fază de contaminare mai tîrzie. Iar coloratura literară prin textul Alecsandri (pătrunsă în ţinut — aşa cum am arătat — încă din secolul trecut; cf. MCXLIX Nota crit. 136) este astăzi disparentă în lumea bătrînilor. Textele de faţă sînt mult mai aproape de fondul păstoresc etnografic a ţinutului decît cele din satele apropiate de tîrg-oraş (de exemplu Vidra). text. MCCXCIV, MCCXCV accesorii Nota critică 233 (satul Coza — Marna Burditşa, 61) Chestiunea normelor metodologice de teren am discutat-o detaliat (în Ţintit. Vrane., I2, p. 64— 112). Aici rămîne de lămurit succint metoda anchetei prin cercetătorul intermediar (auxiliar). Acesta este un colaborator preţios al monografistului format ca etnograf-folclorist-dialectolog. Fiind om al locului, cerce-tătorul-auxiliar depistează mult mai lesne subiecţii documentari, pe care mai greu îi poate afla anchetatorul. Odată aflat insul deosebit, trebuie să fie îndată anchetat. Cercetătorul-auxiliar il pune să cînte (dacă subiectul poate; dacă nu, atunci să zică dintr-odată, dar fără prevenire — ca să nu aibă timp de întrebat pe cineva — şi fără adaptarea memoriei prin aplicare. în text. de faţă, memoria se vede disparată: subiectul acum ezită, fragmentează, acum amestecă dialogul cu naraţiunea, vorbirea indirectă cu dialogul, etc; încît textul rămîne dezarticulat, lipsindu-i planul normal de compoziţie. Cercetătorul auxiliar notează cu atenţie textul respectiv în transformare directă (fără grafie diacritică; dacă o cunoaşte rudimentar, lucrarea arbitrară nu foloseşte dialectologiei — v. ca exemplu edificator, text. MCCCXII Nota crit. 241). După asemenea notare preliminară (de obicei destul de parţială: text poetic, povestire, basm etc.) urmează anchetatorul format care poate aplica singur triplul experiment etnografic-folcloric-dialectal1. 1 Acest procedeu tehnic de excepţie se poate dispensa, pentru culegerea textelor dialectale, de aparatura specială (fonograf, magnetofon, etc.) care cu greu se transportă pe teren accidentat (mai 451 Cercetătorul auxiliar, fiind localnic Cu subiectul in cauză, îl poate chestiona oricînd are prilej favorabil. El revine pe teren — odată sau de mai multe ori — mereu notînd integral un motiv, şi tot în grafie literară, ca să se poată apoi stabili comparativ, prin critica internă de text, diferenţele globale, numai de fond, petrecute în timp (rememorarea unei părţi uitate, contaminarea cu alte motive, fragmentarea, ori amplificarea textelor căpătate anterior). In cazul de faţă, cercetătorul auxiliar1 — continuu îndemnat şi orientat de mine, folosind indicaţiile de teren stabilite cu precizie — a depistat, în 1965, var. de faţă MCCXCIV, notlnd-o literar cu atenţie şi răbdare. Peste doi ani — în aprilie 1967 — el a revenit pe teren, tot după indicaţia mea, notînd var. MCCXCV (timpul experimental a fost indicat de mine). Peste opt luni — la 24 decembrie 1967 — a m venit eu pe teren, notînd atunci în transcriere dialectală text. CMLXXII (v. şi Nota crit. 19) şi verificînd (prin text.-conv. special) datele etnografice din mărturia informatoarei, notată de cercetător în 1965 (concordă cu cea notată de mine): „II ştiu de-aici din sat; îl cînta (sic!) fraţii mei Toader şi Ion, ciobani cu oile, din fluier şi din gură. Şi noi, de băieţi, ne strîngem dumineca şi-l cîntam între noi. Bărbatul meu Burduşa ii plăcea (sic!) să-l zică din fluier şi cu vorbe. îl ascultai şi moartă! (sic!). Cînta şi juca. Era tare glumeţ pe la nunţi şi petre- ales la munte). Pentru mine cazul tipic a fost text. MXCVII, notat la două luni după MXCV, MXCVI (v. şi Nota crit. 105). Bătrînă, de 72 ani (suferindă din copilărie de-o coxalgie), locuia în 1967, în satul Nistoreşti, la punctul topografic Te'pa-fiicî (un cătun in formaţie la 3 km. depărtare de sat, 850 m. altitudine), greu accesibil, pe-un povîrniş înclinat aproape vertical. „Baba" Dobriţa (Mojsî) Sitâţu (subiect documentar) venea în satul-comună foarte rar. Pe vreme ploioasă de toamnă şi viforoasă iarna, ea nu cobora cu lunile din „bordei la lumja mari,,. în asemenea stare aspră cu greu te urcai „cu Kisioru", sprijinit chiar de-o „ghigâgî âjobănjascî,, — vorba hazlie a bătrînei. Aici ajung pentru ancheta triplă (etnografie, dialectologie, folclor) numai pregătirea metodologică şi dexteritatea de lucru a monografistului format. Preocuparea pentru folclorul muzical presupune însă practica aparaturii speciale. Credem că în cazul acesta subiecţii trebuie cercetaţi tot local, şi în timp favorabil (vara şi începutul de toamnă). Deplasarea din mediul lor tradiţional le-ar schimba naturaleţea firii fiecăruia, le-ar altera graiul şi le-ar reduce din vigoarea cîntecului şi versului popular. Drumul de la sat spre oraş oboseşte şi dezorientează. Iar tumultul mediului social de la oraş, cu civilizaţia tehnică uluitoare, sleiesc elanul poetic al omului de talent, dar trăit în singurătate şi simplitate rustică. 1 Neculai Ddnţiş, învăţătorul şi director al „Şcolii generale de 8 ani" din satul Coza, în anii 1965—1967. 452 a ceri. . . Ion al meu bea şi petrecea şi-l punea pe Gheorghe Predoi lăutarul1 să-i cînte. Ridica paharul, bătea cu piciorul cînd „Chioru-lu Radu" [un lăutar orb din Coza] zicea: „Arde focu-n paie ude,/Strig la mîndra, nu m-aude„. . .„. Asupra celor trei texte-var. s-au făcut observaţiile critice despre psihologia creaţiei populare în genere, şi îndeosebi privind Mioriţa (v. CMLXXII Nota crit. 19). în modul acesta de anchetă au fost notate de acelaşi cercetător-auxiliar încă 13 vârâm Gâza (MCCXCVI şi MCCXGVII, MCCXCVIII şi MCCXCIX, MCCC şi MCCCI, MCCCII şi MCCCIII, MCCCVI şi MCCCVII, MCCCVIII şi MCCCIX, MCCCX). într-un caz experimentul (text. CMLXXXII) a fost făcut la trei sferturi de oră după ce fusese notat de cercetătorul auxiliar texţ.MCCCVI. Tot aşa am procedat în cazul altor trei var. din Negîrleştj, notate de-al doilea cercetător-auxiliar solicitat de mine, iarăşi din corpul didactic 2 (MCCCXIII cf. MXXXIX; MCCCXIV cf. MXL; MCCCXX cf. MXLII şi MXLIII). Şi în cazul acesta, MCCCXX s-a notat cu şase ore înaintea celorlalte două var. în transcriere diacritică (v. MXLII-MXLIII şi Nota crit. 73). Acelaşi cercetător-auxiliar (Prof. Dumitru Pricop) mi-a comunicat încă şase texte, notate de dînsul fără indicaţie de teren. Sau, din îndemnul lui, notate de persoane anonime cu scriere greu descifrabilă (text. MCCCXV—MCCCXXI). încă două texte (MCCXCIII, MCCCXII), — din satele Bodeştj[, NăruJia — au fost notate (tot după îndemnul meu) de alţi doi cercetători-auxiliari 3. Iar text. MCCCXI (din satul Mera, de pe Valea-Milcovului) l-am aflat întîmplător, notat rudimentar, de o tînără cîntăreaţă de melodie şi vers popular (v. Nota crit. 240). Informatoarea de faţă a text. MCCXCIV—MCCXCV se vede că a trăit în mediul ei păstoresc de familie, ca şi în ambianţa satului de obîrşie cu tradiţie păstorească; dar după ce trecuse prin Coza versiunea Alecsandri de la şcoală, paralel cu lăutarul mijlociu şi cel mediocru cîntînd la petreceri Mioriţa, cînd o auzea şi soţul bătrînei Mări{a Burduşa (v. Ţinut. Vrane., I2, p. 339 XVI). text. MCCXCVI, MCCXCVII accesorii Nota critică 234 (satul Coza — Catrina Burduşa, 63 [65]) 1 Lăutarul Ghţârghi Predoţ Cîtu care a comunicat, în 1928, o var. a Mioriţei (Ţinut. Vrane., I2, p. 339 XVI), si în 1927 cîteva texte lirice ibid., II, 1969, p. 171 CCXL, p. 172 CCXLII, p. 173 — 176 CCXL — CCXLIX, p. 178-180 CCLV-CCLX). 2 Prof. Dumitru Pricop din acelaşi sat. 3 învăţătorul Vasile Gr osu (Bodeşti) şi publicistul Simion Hîrnea (Năriija; v. text. MCCCXII şi Nota crit. 241). 453 Variantele au fost notate de cercetătorul-auxiliar N. Danţiş, în egale condiţii de lucru, adăugind o mărturie a informatoarei: „Eu nu ştiu carte. Cîntecul îl ştiu de la bătrîni. Am cîntat pe la deal, pe la chefuri. Aista era cîntecul ciobanilor; şi de la flăcăi l-au învăţat şi fetele. Era drag, şi-l cînta toată lumea. îl auzeai şi prin sat, şi pe la deal, şi la nunţi; vara din fluier şi din gură“. Textul — obscur la sfîrşit — informează despre circulaţia geografică generală (Sat, deal, munte.), şi în comunitatea întreagă a satului: „îl cînta toată lumea". între tinerii din satul Câza fetele deprindeau Mioriţa de la flăcăi, nu invers. text. MCCXCVIII, MCCXCIX accesorii Nota critică 235 (satul Câza — Toadir Pricop, 63 [65]) Notate de acelaşi culegător-auxiliar la un interval de doi ani (1965, 1967), aceste două texte par mai apropiate de tipul străvechi vrăncean, deşi au ecou, prea redus, din versiunea Alecsandri (privind grupa personajelor: A. 12— 14; B. 17—19). Informatorul, ştiutor de carte, a trăit în lumea păstorească. Pentru el mediul prielnic receptării a fost întîi „pe deal, pe la odăi" (păstorit, creşterea vitelor). Puterea de circulaţie a rămas numai în cîntare. Aceea, din tinereţe, a fost la început a tatălui său: întîi „din fluier", apoi „din gură". Bătrînul Toadir Pricop — un cîntăreţ înzestrat („aveam glas frumos", mărturisea el) a cîntat Mioriţa numai din gură, fiindcă din fluier, sau caval nu a putut cînta (v. CMLXXV). Va fi auzit ceva şi prin „şezători", pe unde s-a dus cînd era flăcău, şi-a cîntat acolo balada. Şi aici se lămureşte un fapt etnografic: „h 6 r a satului,, nu era în trecut prilej prea favorabil pentru cîntarea Mioriţei. Se cînta acolo din fluier, iar din caval niciodată. „Cavâlu" rămînea instrumentul izolării păstoreşti: sus, la munte, în preajma stînii, pe culmile plaiurilor însorite, cînd singurătatea se potrivea cu amintirea momentului grav din poem. Prin anul 1897 în Coza încă se folosea fluierul la horă, pentru cîntat „2iocurili" flăcăilor. Prin toată Vrancea, pînă în copilăria mea (anul 1910) în „satele retrase" (ferite prin aşezarea lor geografică de legătura cu tîrgul şi oraşul, ca Bodeşti; v. CMXLIV—CMXLV Nota crit. 13) la horă' nu erau lăutari. Cîntarea o făcea din fluier un flăcău, sau vreun tînăr căsătorit; iarna întotdeauna un cioban care în timpul verii fusese la stînă. Am apucat (era în declin) „hâra iiobăniăscî" jucată de două ori pe vară de ciobani laolaltă cu flăcăii din sat (în Spin£şt\ şi Bodestf). I se spunea aşa, fiindcă era spectaculară prin prezenţa ciobanilor (în cîteva sate ca Bodeşti, Spineşti, Bîrsăşti, Paltin 454 Nistoreşti erau numeroşi). în timpul pâstoritului de vară ei veneau de la stînă în sat de două ori: la 29 iunie („Sînketru") şi la 20 iulie („Sîntilu"). Scopul era să-şi vadă părinţii, hora satului, apoi să aducă „prubî" „stăpînilor de oj" cum prepară baciul caşul şi brînza. Un octogenar — fusese cioban şi baci 20 de ani, umblînd cu oile „ş-aiâja [în Vrancea], şî la cîmp", pe la Galaţi, Brdila(ia Bărăgan); prin Dobrogea (la „Constânţîja" „Băbădââj") — descria impresionant momentul cînd intrau ciobanii la Bodeşti în horă (rar într-o nuntă întîmplătoare). Ei veneau chiar în portul sezonier de la stînă, mai ales încinşi cu vestitele „âţî pestriţi". îşi puneau „beţîli grămâdî": „zvîrljâ beţîli-n niilocu horij". Unul din ei, mai iscusit cîntăreţ din fluier, cînta cîteva melodii de joc. Ceilalţi jucau cu avîntul tinereţii. Satul îi privea cu admiraţie, mai ales cînd rămî-neau numai ei în „hora sjobănjâscî"; flăcăii se retrăgeau din joc, ca să-i privească odată cu mulţimea satului. îndeosebi unul era preţuit pentru îmbrăcăminte şi măiestria jocului: în strigătură el imita onomatopeic cîntecul pupăzei (v. Ţinut. Vrane., I2, 435 LXXIV). Cît priveşte „cînticu Mioriţa" întîlnit la nunţi, inlormatorul de faţă ne lămureşte în stricta realitate etnografică: în Vrancea se cînta pe la nunţi („Pe la nunţi, da: îl cîntau bătrîni" — text.-conv. accesoriu). în acelaşi sens informează un text.-conv. din Soveja arătînd că acolo femeile cîntau Mioriţa în trecut „p ă la petre-fcirj, pă la nunti" (MCCI şi Nota crit. 172). Sigur e că în Vrancea tot un bătrîn, care fusese cioban ori baci, eră îmbiat de comesenii nuntaşi să cînte, întîi melodia baladei, după aceea şi cuvintele. El scotea fluierul din „kimerju", ori de la brîu, supunîndu-se mîndru dorinţei tuturor. Lăutarii (dacă erau!) amuţeau pe lăută şi pe cobză; iar Mioriţa înviora pe bătrîni, deşi ambianţa melodiei este profund elegiacă. „Cîntârja" se petrecea noaptea, la „masa-âja-mari" pusă după miezul nopţii, cînd se făcea „strînsu dârurilor" de la comeseni. Masa „sî punia" în acelaşi timp şi la „socri-âij-marj", părinţii mirelui, şi la „socri-âij-nisj", părinţii miresei. Am apucat în Vrancea asemenea originală nuntă, fără s-o fi putut prinde vie în anii studiului meu etnografic din tinereţe: apunea pe cînd copilăream. Dar bătrînii m-au lămurit: la nunţile „din veUimi" Mioriţa era o cîntare normală. Reproducem mărturia menţionată, în notarea cercetătorului — auxiliar: „Cîntecul îl ştiu de la tatăl meu, Busuioc Pricop. îl cînta din fluier şi din gură pe la deal, pe la odăi, cînd stăteam cu vitele. Şi-I cîntam şi eu. Mi-aduc aminte că mă duceam pe la şăzători, la Toader Dumitru; şi-am cîntat şi eu de flăcău, că aveam glas frumos; şi-acuma-1 cînt. Pe la nunţi, da: îl cîntau bătrînii. 455 text. MCCC, MCCCI accesorii Nota critică 236 (satul Coza — Cucoana Ursu, 63 [65]) Aceste două texte trebuiesc corelate cu CMLXXVI—CMLXX-VIII (şi Nota crit. 22). Reţinem mărturia bătrînei, notată de cule-gătorul-auxiliar N. Danţiş. Se vede că ea a trăit mereu în mediu păstoresc local. Admitem veracitatea text.-conv. notat literar, înţe-legîndu-i nota hiperbolică de la sfîrşit (fluierul cu ecou la trei—patru km.!). „Din bătrîni am auzit-o cîntînd (sic!). Mi-a fost dragă şi-am învăţat-o şi eu. O cîntam cu vitele pe deal. Ciobanii o ziceau mai ales cînd strîngeau oile în botei, şi la Sfînta-Măria-Mare. Soţul meu Ion Ursu a fost cioban treizeci de ani. Savin Pricochie [= Pricop] o cînta cu ciobanii şi cu bacii la stînă. Avea un fluier care se auzea de la trei—patru kijometri. Bătrîni noştri o mai cîntau pe «la clacă şi şăzători»" text. MCCCII, MCCCIII accesorii Nota critică 237 (satul Coza — Nedelc Ldtu, 71 [73]). La text. CMLXXXI (Nota crit. 24) adăugăm următoarele: Textele de faţă — notate la un interval de doi ani (1965, 1967) de acelaşi culegător-auxiliar — sînt, ca şi textul de bază CMLXXXI, copie a versiunii Alecsandri (cf. .îndeosebi v. 1—9, 46 — 95). în ambele fondul arhaic al baladei pare o iluzie (cf. 10-13, 23-27, 33-35). Bătrînul (de 73 ani în 1967) nu a trăit în preajma stînii, ci numai în satul Coza, care nu se îndepărtase de arhaismul etnografic (în anul 1894!). Referinţele despre circulaţia Mioriţei (cînd sînt admise în ancheta de teren „babele şi femeile pînă-ncoace"!) falsifică uneori datele etnografice locale: nu insul îmbătat (pe la cîrciumi, hanuri, nunţi, iarmaroace) cînta în trecut limpede balada; ci numai cel care trăise retras de vîrtejul lumii, şi din amintirea vie a trecutului păstoresc. Mioriţa nu se apropie de frenezia dionisiacă a firii omeneşti, ci numai de calmul senin în faţa sorţilor ascunşi şi implacabili ai vieţii, ducînd la moartea resemnată, după care omul senin rămîne la urmă pulverizat în natură fără lacrimi, nici vaiete, sau act profan religios. înseamnă că referinţe contrare de teren, de la informatorii fără de viziunea vieţii ţărăneşti primitive, nu explică trecutul păstoresc, după cum şi sensul poemului însuşi. text. MCCCIV accesoriu Nota critică 238 (satul Coza — Toddir Tudurdki, 71) Var. a fost notată de acelaşi culegător-auxiliar, în 1967. Experimentul privind racordajul folcloric (şi transcrierea dialectală) nu s-a mai putut face din cauza morţii informatorului. Cu originea în 456 materialul clasic — 1866 din manualul şcolar, textul păstrează numai începutul stereotip şi ordinea personajelor, înlăturînd însă restul temelor, modificînd, din patriotism local, rolul ciobanilor (Vrănceanul e victima „moldoveanului" şi a „ungureanului"); apoi introducînd versuri inedite — sigur că de-ale bătrînului informator, un ştiutor de carte; fiindcă în materialul general privind Mioriţa vrânceană asemenea versuri nu se întîlnesc: „Ori sarea nu-i bună/De tot plîngi în tîrlă" (14—15); sau „Ba şi iarba-mi place,/Sare am în tîrlă;" (16—17). Deplină dovadă de cărturărism se găseşte în ultimele cinci versuri, de-a dreptul versificate literar, avînd rima încrucişată. text. MCCC VIII accesoriu Nota critică 239 (satul Coza — Ion Răduţî, 80 [S2]) După mărturia, notată de acelaşi culegător-auxiliar: „Mai este, dar n-o mai ştiu. Am făcut două clase [primare] la Păuleşti. Am auzit-o din graiul lumii, ca un fel de doină zisă de flăcăi şi de fete. O auzeai pe la deal, pe drum, sărbătoarea la cules de zmeură, şi cu vitele la păscut. Era vestit Constantin Tudorache-Motan. De la el au învăţat-o şi alţii; şi-a-nceput să se-nmulţească la muncile cîmpului, la prăşit şi cules." se vede că bătrînul octogenar extinde sfera de circulaţie a Mioriţei care s-a răspîndit în Coza prin împrejurări variate: nu numai „pe deal" (adică la „tîrlele" cu păşunatul în apropierea satului, distanţă între 2 şi 6 km.); ci şi atunci cînd cineva mergea „pe drum" (deductiv: întîlnind pe cineva care cînta balada), ori cînd flăcăii şi fetele se duceau la „cules de zmeură". Se mai putea auzi (m e-lodia = ghersu — rămînea desfăcută de cuvînt?) „din graiul lumii, ca un fel de doină zisă de flăcăi şi de fete" („doină zisă" adică rostită numai în text, iar nu şi cîntată? Moiriţa „un fel de doină?) Mărturia apare imprecisă, chiar dubioasă: ar însemna că balada s-a transmis de-a dreptul oral, fără urmă de melodie, o modalitate întîlnită mai rar şi printre păstori. Asemenea caz în circulaţia baladei va fi fost rarisim, în Coza şi într-alt loc vrăncean. Cealaltă lămurire a informatorului e reală: un ins „vestit" (cunoscut de toată obştea satului) o cînta predilect. „De la el au învăţat-o şi alţii". Prin acest vehiculator select Mioriţa s-a înmulţit în Coza adică o var. de relief a. intrat în faza diversificării prin variante noi. Timpul indicat al difuzării: vara „la muncile cîmpului, la prăşit şi toamna la cules" (dar iarna?). Textul de faţă păstrează în general planul modelului literar, dar şi-a pierdut unitatea momentelor epice. Cauza: lipsa de frecvenţă a memoriei subiectului. 457 La un interval de doi ani (1965, 1967) faţă de CMLXXXII (v. şi Nota crit. 26), textul de faţă a prefăcut grupa personajelor şi a fragmentat motivul. Bătrînul, trăit în prefacerea ţinutului de la fondul etnografic spre civilizaţia modernă şi cultura scrisă, a ieşit din tradiţia păstorească şi a intrat în actualitate. Şi pentru cazul acesta factorul înnoitor a fost m a i întîi şcoala. text. MCCCXI Nota critică 240 (satul Mera — Bătrînă Fusu [?], 60) Var. a fost notată rudimentar de-o cîntăreaţă de cîntec popular autentic din zonă, fiind şi inovatoare de teme lirice, care nu mai sînt cîntece populare tradiţionale, ci compuneri quasi populare (vecine cu „specia cvasifolclorică" — adj. transcris şi quasi-folcloric — despre care vorbea Ovidiu Papadima, Literatură populară română, 1968, p. 18, 214). Asemenea plăsmuiri fără melodie (autoarea şi le adaptează la melodii locale) sînt notate de dînsa scriptic în momentul creării lor. Memoria este activă numai cînd interpreta expune publicului poezia cîntat ă, şi nu recitată (în timp, şi-o păstrează într-un „caiet de poezii" care circulă printre cunoştinţe, numai fete). Tînăra cîntăreaţă se numea Vlaicu Alexandrina-Litcia (din cătunul Sconîş-satul Reghiu [reşedinţă comunală], pe Valea-Milcovului). în anul anchetei mele (1967) tînăra avea 20 de ani. A fost apreciată de-un publicist prea generos: „una din vestitele(!) privighetori ale Vrancei" (Viaţa nouă, XXI, nr. 6408; 16 iulie 1965). în acelaşi ziar fata (atunci era în vîrstă de 18 ani) apare, după o fotografie, îmbrobodită cu „ştergdr de nevastă", întocmai ca o tînără măritată din Vrancea. De ce falsul etnografic acesta? Poeta-cîntăreaţă era un talent prea modest, nevalorificat pentru marele public (radio, televizor, etc.). Capacitatea ei lirică părea apreciabilă, aşa cum se însamnă în „culegerea de folclor poetic din regiunea Galaţi" (I. Brezeanu-Gh. Nadoleanu, Pe-un picior de plai, Galaţi, 1967, 198, 217, 224, 228, 251, 268, 273, 274-275, 278, 291, 296, 301, 319, 330, 332 - 335, ş.a.). Putem aprecia contribuţia modestă a tinerei cîntăreţe „înzestrată cu o remarcabilă sensibilitate artistică" (spun cei doi prefaţatori entuziaşti!): materialul liric nou, creat de dînsa, uneori expresiv, rămîne precumpănitor în culegerea cu totul neştiinţifică. Var. Mioriţa a fost luată de Vlaicu A., în august 1965, de la o bătrînă în vîrstă de vreo 60 ani. Ea locuia atunci în satul Mera din actualul „judeţ Vrancea". După informaţia culegătoarei, era o femeie sărmană, părăsită de familie, trăind vagabondă, aproape cerşetoare, însă cîntăreaţă bună de doină. Mioriţa c î n t a t ă numai fragmentar — sigur că a circulat mai mult în lumea lăutarilor 438 de pe Valea-Milcovului, pe unde o deprinsese bătrînă, şi ea ieşită din mediul acestora. Dovada o avem în legătură cu personajele care apar frecvent în textele lăutăreşti din zonă: ca şi aici, şi var. din Coldcu găsim „nouî âiobănei" (Ţinut. Vrane., I2, 327 VIII 4); în var. din H'erăstâu rămîne aceeaşi grupă de personaje. Tot aşa se întîmplă cu episodul „neguricea". Asemenea specimene (mai cu seamă de şablon lăutăresc) le întîlnim în materialul aflat din Vrancea (anii 1926—1928), fiind, probabil, un reflex al „vioriştilor" din Muntenia. Sigur că materialul acesta flotant a existat şi în var. cunoscute de lăutari în popor. Var. prezintă ceva cu totul redus şi fragmentar, din tipul păstoresc local (53 — 58). Vers. 32 — 33 („Şi să mă îngropaţi/în ieslea oilor") cuprind o contradicţie etnografică: în zona Vrancei stîna nu are nicăieri iesle (care e făcută numai în „grâzdiu" de la gospodăria din sat, sau la „tîrla" de la „dial" ori de la munte. text. MCCCXII accesoriu Nota critică 241 (Nării za — Radu Coroi, 54) Varianta — aflată în 1968 — a fost notată de publicistul local Simion Hîrnia, culegătorul, în colecţia de faţă, din 1928 (v. Ţinut. Vrane., II [1969], 194 nota 1). Atunci mi-a comunicat 8 texte lirice culese de la două fete şi-un bărbat, împreuna cu un text notat personal. Cules după indicaţiile mele de teren, textul Mioriţei se prezintă în frusta transcriere diacritică folosită de culegător (nu cerusem mutica aceasta!). Text.-conv. explicativ e de reţinut. Cît priveşte restul documentar al textului: fondul păstoresc local s-a ruinat, pe cînd ecoul materialului şcolar rămîne atotcuprinzător. Am păstrat exacta formă a transcrierii culegătorului, în var. ca şi în text.-conv. text. MCCCXIII accesoriu Nota critică 242 (satul Negîrleşti — Ion Băhnî, 39 [41]) Textul a fost copiat de cercetătorul-auxiliar prof. Dumitru Pricop dintr-un caiet pe care fiica informatorului (în 1966, elevă în clasa a VH-a la „şcoala elementară" din satul Negîrleşti), scrisese la dictarea tatălui ei. După notarea, destul de relativă (scriere stîngace, greu descifrabilă), cercetătorul a transcris tot evaziv, strecurînd în copia sa unele modificări de fonetică. Asemenea text-duplex impune iarăşi prevederea strictă în privinţa utilizării pentru studii a materialului folcloric obţinut prin cercetătorul-auxiliar, anume: nesiguranţa în notare directă, ori copierea după un text îndoielnic, cere investigaţiei critice să verifice pe teren; ori dacă în acest scop nu poate reveni specialistul asupra Subiectului anchetat, atunci să se elimine materialul fragil. 459 Aşadar putem întrevedea cîtă labilitate trebuie presupusţ, cînd vine vorba mai ales de cîte o vastă compilaţie „folcloristică" făcută prin dresura de tip romantic, aşa cum se înfăţişează cea diş anul 1900 a profesorului-arheolog Grigore G. Tocilescu [1850_____________ — 1909], pentru care colaboratorii săi mistificaţi au fost destul 4e eterogeni. Ori cu 15 ani mai înainte culegerea din 1885, aceea a lui G. Dem. Teodorescu [ 1849— 1900], în care motivele — mai ales cele epice — apar împreunate arbitrar din ce s-a cules în răstimp de lft unul sau mai mulţi informatori, prea disparaţi în spaţiu şi vreme. Ca şi în a doua culegere, tot suspectă, din acelaşi an 1885 (Iarnik— Bîrseanu). Aici 166 de. „elevi blăjeni" („coautori au culegerii"!) dintre anii 1860—1875, îndrumaţi de profesorul şi canonicul din Blaj, academicianul Ioan Micu-Moldovan [1833— 1915]; apoi alţi elevi — ai dr. I. Petranu din Arad — au croit uneori material fără autenticitate populară sigură. Afirm şi acum, tot în mod neşovăitor, acelaşi punct de vedere restrictiv exprimat în trecut de noi, faţă de toleranţa cu care au fost uneori tratate şi reconsiderate aceste culegeri în legătură ca cercetarea „ştiinţifică" a folclorului. text. MCCCXV ■Nota critică 243 (satul Negîrle'ştj — Cucoana Brînzâi, 52) Textul (notat în 1966 tot de prof. D. Pricop, în calitate dţ culegător-auxiliar sub îndrumarea mea) provine de la o informatoare cu memorie mijlocie, dar cu putere de improvizat versuri care alunecă în prozaism (v. 5 — 7; 7—10). Uneori improvizarea e de-a dreptul prozaică („Chiamă-ţi chiar şi un cîine :/Cela mai bîrsati [sidj/Şi mai năzdrăvan,"; 17—19; „De-i videa pe-icea, aşa,[O babă bătrînă,"; 41—42). Sau rămîne verbalism supărător, înclinînd spre ceva prea familiar (v. 25—30; cf. şi 56). Apare şi un non-sens puternic (v. 11— 15), în care lexicul arată sursa textului din manualul şcolar. Iată falsificat testamentul ciobanului: „Să-i spui, dragă, curat:/Că eu m-am însurat/în dosul stîneiJUnde latră toţi cîinii;" (v. 56 — 59). Cîtă distanţă pînă la viziunea cosmică din poemul lui Alecsandri, cît l-a ferecat culegătorul romantic cu imagini de artă poetică! Iar graiul e forţat, ajungînd absolut artificial („Fluieraş de fag,/ Mult zică cu drag."; v. 36—37; „Mergînd, şi pe mine căutînd,jŞ\ de mine întrebînd:"; v. 44—45). text. MCCCXVI Nota critică 244 (satul Negîrleşti — Ion Tdftî, 60) Text comunicat, în 1966, de acelaşi culegător-auxiliar dar notat de-MH anonim cu scriere greu descifrabilă. Informatorul s-a eschivat de la ancheta noastră din 1968. 460 Var. e frîntură din text. Alecsandri, probabil ecou din manualul şcolar. Are omisiune de versuri (între 23, 24; între 54, 55; între 66—67, etc.). Se întîlnesc unele prozaice (v. 45 — 49); altele dislocate (versurile finale 67 — 68 din alegoria morţii); unele absente în text. Alecsandri „Că m-am însurat/C-o fată frumoasă/ A lumii mireasă. . ."; v. 66—68); unele imagini par dislocate în raport cu text. Alecsandri (cf. v. 36—37, 38 — 39). Se adaugă schimbarea în grupa personajelor: vrinceanul este victima (10—14). Peste tot var. rămîne amestecătură prozaică. Nu aflăm urmă din versiunea păstorească. text. MCCCX VII accesoriu Nota critică 245 (satul Negîrleşti — Sînion Ungurianu, 60) Textul ne-a fost comunicat de acelaşi culegător-auxiliar prof. D. Pricop; dar scris, în 1966, de-un anonim cu grafie greu descifrabilă. A fost memorizat după manualul şcolar. Lipsind prilejul de reproducere, memoria informatorului a părăsit perechi de versuri (cf. v. 31 şi 32, 45 şi 46, 55 şi 56, 59 şi 60, 96 şi 97); a dislocat versuri (cf. 61—62 cu 55 — 56); a deformat sensul unui vers („Gura nu-ţi dă pace,” — 30, în loc de „Gura nu-ţi mai tace"); şi a modificat sensul pluralităţii acţiunii („Asta să le spui"). în colecţia de faţă textul rămîne ca un fel de dublet stîngaci din cel literar. text. MCCCXVIII accesoriu Nota critică 246 (satul Negîrleşti — Mariia Băbiş, 63) Textul — comunicat de acelaşi culegător-auxiliar — a fost „cules", în 1966, de „Moraru Ionel", dar notat printr-o scriere cu totul rudimentară greu descifrabilă. Este tot un exemplar memorizat mecanic, lipsit de logica faptelor, din manualul şcolar. Şi aici memoria discursivă a bătrînei a eliminat din textul clasic cînd un vers (între 33 şi 34, 48 şi 49, 65 şi 66); cînd două versuri (între 63 şi 64, 72 şi 73, 76 şi 77); apoi patru versuri (între 65 şi 66) pînă la cinci versuri (între 24 şi 25). Se adaugă versurile dislocate 81 — 82 după 76); altele cu non-sens („La verde în loc de negru zăvoi,[Ca.-i iarbă de voi [sic /]/Şi umbră de noi"; 30 — 31); ori exprimate evaziv (v. 49 — 51); pe lîngă frecventele schimbări de lexic, care implică asonanţe, lipsă de acord gramatical şi de măsură în versuri, modificare de sens, toate inerente memoriei slăbite a bătrînei. text. MCCCXIX Nota critică 247 (satul Negîrleşti — Ion Ieşdnu, 66) Textul a fost notat de culegător.-auxiliar prof. D. Pricop cu 461 însemnarea: „Nu ştie carie. Balada a auzit-o de la tatăl său Nicolae Eşanu, cioban". Adevărul e numai parţial. Se cunoaşte, din 1928, var. ştiută de tatăl informatorului Neculai D. Jeşdnu, 65 (Ţinut. Vrane., I2, p. 347 XXIII). Ea cuprinde ecou literar evident (v. 6—9, 12—15, 17—21, 30 — 34, 46 — 53), comunicat de vreun colportor mediocru al textului Alecsandri; apoi adaus fondului tradiţional vrăncean care aici a rămas prea sărac. Încît textul pare ca răsunet agonic al vreunei var. locale, deşi bătrînul fusese şapte ani „sioban la oi", ajungînd apoi primarul satului, şi mîndrindu-se la bătrîneţe că Nioriţa a deprins-o „di la bătrinj" (ibid., text.-conv. r. 57 — 61) 1. Cît priveşte var. comunicată fiului, faptul pare pe deplin îndoielnic: decalcul prozaic se vede străin de modelul presupus al înaintaşului, şi acela aşa de puţin bătrînesc! Doar cîteva versuri ar putea să indice filiaţia (24—29, 41—44). încolo, textul acesta privit între cele obţinute prin culegătorul-auxiliar numit, rămîne cel mai paradoxal din întreg materialul accesoriu cuprins în colecţia de faţă. Memoria confuză a bătrînului acestuia numai a contrafăcut var. literară, părăsind cu totul fondul tradiţional, ca să producă textul de-un vag total în conţinut, exprimat printr-o neputinţă extremă de-a versifica. Încît întîlneşti oriunde, în cele 60 aşa-zise versuri, unele alteraţii grave de exprimare (v. 46—48) care fac stilul declamator, emfatic (v. 19 — 24; 30—31, ş.a.). Sînt prea puţine versurile normale în versificaţie şi în conţinut (v. 24—30, 41-44). Informatorul a alterat radical fondul şi forma baladei, încît aceasta a ajuns o parafrază greoaie a textului literar, care de altfel abia se întrevede printre versuri improvizate ce surprind în confuzia antipoetică generală („C-are miorele:/ Cîte petricele;/Şi mioare :/Cîte pietre-n vale."; v. 12—16). Sfîrşitul este o enormitate: improvizare complet incoerentă; adică o fabricaţie verbală continuă (v. 55 — 60). Hotărît ca avem aici cazul unui parodist folcloric fenomenal; dar nu ieşit din ţărănimea vrânceană străveche: „. . .dîrji ţărani liberi, boieri fără diplomă de boierie fiindcă erau, pe locurile lor, mai vechi, mult mai vechi decît voievodul şi decît cele două ţări din care au făcut parte pe rînd. . .“ 2. Ciudatul informator a refuzat şi prezenţa, şi ancheta mea. Din trufie el s-a izolat de satul natal care, din cauza mîndrîei lui 1 Despre şase cazuri de ciobani şi baci ajunşi primari, timp îndelungat, prin satele vrăncene, v. un text.-conv. din 1928, în care este menţionat şi bătrînul Ieşanu (Păstorit. Vrancea, p. 45 Text. III). 2 N. Iorga, Războiul. . . în note zilnice, voi. III, 58 — 59. 462 4 nefireşti, l-a poreclit „Napalion". . . Pe scara degradării versului popular vrăncean specimenul lui literar (întîlnit în februarie 1968) stă pe treapta cea de jos. text. MCCCXXI accesoriu Nota critică 248 (satul Negîrleşti — Stânca Păun, 76) Textul — comunicat tot de D. Pricop — a fost scris în 1966 de-un anonim (stîngaci în scriere, ortografie, punctuaţie) într-o copie greu descifrabilă. Se vede memorat din manualul şcolar. Totuşi are emisiune de versuri şi înlocuire de lexic. Var. rămîne acceptabilă în documentarea critică a textelor. text. MCCCXXII accesoriu Nota critică 249 (satul Tulnisi ~ Culai Stânsiu, 53) Textul acesta, aparţinînd fondului lăutăresc, prezintă un vădit reflex literar. Este al doilea căpătat de njine în anul 1929 de la cobzarul Culai Stanshi din Tulnisi. Pentru analiza internă de text, este utilă compararea acestuia cu primul, cules în 1926 de la acelaşi informator (v. Ţinut. Vrane., I2, [1969], p. 449); ambele cu var. C. Brăiloiu (1937 — v. Fochi, Mioriţa, p. 873 CDXCIV). Aici am păstrat grafia diacritică pe care o foloseam în 1926. Se poate observa că am mărit, cu timpul, numărul semnelor diacritice iar pe altele le-am modificat (neesenţial: numai pentru sugestia nuanţării expresive), dorind să perfecţionez notarea graiului vrăncene sc. CUPRINSUL Texte ........................................................................ 5 Note critice ................................................................. 285 Lector : IOAN şerb Tehnoredactor : VASILE CIUCA Bun de tipar : 8.05.1989. Apărut : 1989. Coli ed. : 27,92. Coli tipar : 19,5. Tiparul executat sub comanda nr. 1300 la întreprinderea Poligrafic* .13 Decembrie 181*“, •tr. Grlgore Alexandrescu nr. M-(T Bucureşti, Republica Socl&Ustt România