ÎON DlACONtî
                                                           ŢINUTUL VRANCEI Etnografie — Folclor — Diâlectolo iii
                                                                                 Mioriţa
Coperta: Silvia şi Mirced Muntenesc^
(f /i ^
                                                                                                        ION DIACONU
         ŢINUTUL VRANCEI
                                                                            ETNOGRAFIE - FOLCLOR - DIALECTOLOGIE
                  MIORIŢA
M
'■ -- V Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de
              PAULA DIACONU BĂLAN
 tl sS i - ___
c' -«e £ **5
Cit X
                               O
       EDITURA MINERVA
ISBN 973-21-0058-3 ISBN 973-21-0081-S
        INTRODUCERE
     Continuarea editorială a monografiei Ţinutul Vrancei la răstimp de 20 de ani după apariţia primelor două volume1, credem că cere unele lămuriri de ordinul biografiei operei.
     Ion Diaconu, autorul monografiei, a î ncheiaţ xeres tarea terenu-lui folcloric vrăncean (şi a zonelor limitrofe) în anul 1970, dispunînd atuncT~'3e tot materialul adunat în aproape jumătate de veac; considera ca parte preponderentă a rezultatului anchetelor sale minuţioase cele 500 variante ale Mioriţei, selectate dintr-un număr mult mai mare de texte, dintre care se ştie că s-au publicat în 1930 doar 91 *, cîte erau adunate atunci. Acestea au reapărut în 1969 3 (împreună cu alte «Balade», cu «Doine. Bositi. Strigături»), prefaţate prin două studii care au expus aspectele teoretice de pînă in august 1968, tratînd Criterii asupra monografiei etnografice, fol-klorice şi dialectale, apoi Vrancea etno-istorică, sociologică, folklorică şi dialectală. Celelalte variante ale Mioriţei, peste 420, au constituit obiectul unei îndelungate cercetări „de birou", cînd Ion Diaconu a definitivat concluziile sale în 257 note critice aferente. Elaborarea acestora s-a realizat pe etape, autorul lor revenind de trei, patru şi chiar de cinci ori asupra conţinutului şi a formei de redactare *. Uneori cursul redactării nu a respectat ordinea numerică a notelor, după cum s-a finalizat o problemă în studiu, sau alta. în septembrie 1984 autorul a considerat încheiat lucrul pentru volumele acestea ale monografiei. între timp a lucrat şi asupra altor materiale află-
     1      în 1969, la Editura pentru Literatură: Ţinutul Vrancei. Etnografie-Folklor-Dialectologie, I2, II; redactor, Ioan Şerb.
     2 Ţinutul Vrancei, I, 1930, Bucureşti, „Atelierele grafice Socec", Texte — p. 3— 159.
     3  V. ibid, I2, Texte - p. 315-457.
     4      Cum se poate oricînd vedea după datele specificate la sfîrşitul fiecărei notţ critice, în »ts.-ul aflat la îngr. ediţiei de faţă,
V
 toare încă, în manuscris şi a publicat o lucrare în afara cuprinsului monografic dar intim legată de ansamblul operei1.
      Ultima selecţie a textelor am realizat-o sub supravegherea autorului (din septembrie pînă la 8 noiembrie 1984), cînd încă a mai eliminat 9 texte dintre variantele motivului Mioriţa, rămînînd spre publicare acestea 402 prezente. Sistematica volumelor al III-lea şi al IV-lea, diferită de a acelora anterioare — aşa cum se va vedea —, a fost stabilită de Ion Diaconu. Am considerat o datorie de onoare să-mi iau răspunderea pregătirii complete pentru editare a manuscrisului pe care l-am respectat aproape fără abatere. Din motive de spaţiu a fost necesar să rezum unele părţi din nota crit. 182; iar nota crit. 75 nu a putut fi cuprinsă decît prin sumarul ei, concluziile autorului fiind însă, date „ad literam". Intervenţiile îngr. ediţiei în textul original sînt notate cu *.
      în privinţa ortografiei: am avut asentimentul să se serit folclor, folclorist etc., în loc de folklor, folklorist etc. (aşa cum a apărut în lucrările publicate de Ion Diaconu); tot prin hotărîrea sa două cazuri fonetice au fost notate altfel ca în trecut2:
 1. — vocalele a, e deschis s-au notat ă, e (în onomastica satelor: Paltin, Păuleşti,...), sau q (în expresia: ăi vidş tu); acum se notează d, e (Pâltin, Păuleşti; ăi vide tu);
 2- — g (gh) dinaitea lui e, i s-a notat g (gersu, Giorgi = Gheorghe); acum se notează gh (ghersu, Ghiorghi). Explicarea acestor schimbări de notare se dă în nota crit. 249 (p. 462 voi. IV).
      Am modificat personal scrierea s.f. viaţă, pe care în ms. l-am aflat vieaţă, dar am păstrat regionalismul sără (în loc de forma generală seâră), după cum îl rostea părintele meu şi în vorbirea curentă.
      Ultimul text accesoriu (fără indice de număr) este o variantă culeasă de folcloristul Petru Caraman, în 1919, de la lăutarul vestit al Vrancei, Vasile Botiţă; a fost dat „prietenului Diaconu" pentru a-1 transcrie în sistemul notaţiei sale diacritice, urmînd a fi publicat în voi. III al monografiei Ţinutul Vrancei. între timp a apărut în volumul Literatură populară3. îl republicăm în transcrierea culegătorului.
       1      Cîntăreţi şi povestitori populari. Cîteva criterii asupra monografiei folclorice, Bucureşti— 1980, Ed. Minerva; redactor Ioan Şerb. Aici aflăm, ca procedeu al anchetei unice, monografia informatorului caracteristic pentru aria cercetată.
       ? V. nota asupra ediţiei din primul volum al Ţinutului Vrancei, 1969.
       3 V. Petru Caraman, Literatură populară, în Caietele Arhivei de folclor, III, Iaşi-1982, p. 345—348. Volumul s-a publicat postum, sub îngrijirea lui I. H. Ciubotaru.
VI
      S-a apreciat aproape fără abatere în ultimul timp, apartenenţa folcloristului Ion Diaconu la şcoala marelui său profesor Ovid Densusianu pentru care a manifestat admiraţie fără rezervă şi recunoştinţă exemplară. însă activitatea emulului nu a fost de la început pînă la sfîrşit şi în totalitate tributară formaţiei de bază *. Credem potrivit să subliniem aici originalitatea metodei proprii de cercetare datorită căreia Ion Diaconu a adus recunoscuta sa contribuţie la dezvoltarea studierii ştiinţifice a folclorului.
      în volumele III şi IV ale monografiei aflăm în primul rînd privirea circumspectă asupra metodei din tinereţe, cu unele lacune păgubitoare interpretării comparativiste de mai tîrziu (nota 26; n. 182)*, Autocritic este semnalat şi un aspect general al metodei, anume neputinţa de a fi cuprins în cercetare chiar toate cătunele Vrancei. Spre surprinderea noastră citim următoarea subliniere: «Bineînţeles concluzia (extrasă de Ion Diaconu după 50 de ani pe teren!) rămîne relativă, fiindcă ancheta totală nu am putut-o realiza în ţinutul întreg:    opt cătune au rămas neanchetate»
 (n. 182). încă o scădere a metodei proprii, mereu amintită de Ion Diaconu ca neîmplinire inevitabilă, a rămas studierea separată a versului (fără melodie) 3.
      Dincolo de aceste scrupule care vădesc etica profesională desă-vlrşită, sîntem datori să desluşim, cum am spus, originalitatea metodei de cercetare a lui Ion Diaconu. Ne vom folosi aici numai de menţiuni din cuprinsul volumelor III şi IV ale monografiei.
      Cercetarea totală a ţinutului, principiu de bază al metodei de şcoală, a fost aplicat particular în cazul nostru. Materialul din cele opt cătune nestudiate nu credem că ar fi adus modificări fundamentale interpretării critice şi concluziilor. Mai curînd va trebui să
     1      Iată că volumele de faţă ale monografiei Ţinutul Vrancei relevă iar direcţiile preluate de la savantul înaintaş: preeminenţa cercetării obiective (de teren) faţă de interpretarea speculativ-teo-retică („de birou"); studierea completă a unui ţinut etnografic caracteristic, în vederea realizării monografiei cu triplă structură: folclorică, etnografică, dialectală; culegerea directă a materialului folcloric reprezentativ şi a textelor-convorbiri care să configureze starea etnografică a ariei studiate; notarea diacritică a graiului, singura modalitate utilă dialectologiei; interpretarea comparată a textelor folclorice, pentru concluziile teoretice sobru şi clar expuse.
     2      Simplificarea comunicării ne cere să trimitem la Notele critice numai prin cifra arabă corespunzătoare.
     3      Colaborarea lui I. Diaconu cu muzicologul Constantin Brăiloiu, nedorit întreruptă de evenimente, a reprezentat singura posibilitate a autorului de a împlini complet monografia ţinutului său natal. Despre metoda cercetării „în doi" (etnograf-dialectolog şi etnograf-muzicolog), aşa cum au aplicat-o specialiştii aceştia în Vrancea şi în zonele limitrofe, sînt utile relatările în a căror obiectivitate ne putem încrede (v. n. 27).
 observăm cunoaşterea aproape „om cu om" a celor 29 de sate şi a cătunelor apartenente. Distingerea cîntăreţilor proeminenţi în fiecare sat (cătun) nu s-a realizat la întîmplare, ci printr-o selecţionare atentă, a celor vestiţi în comunitatea sătească pentru calităţile de j nterpret al melodiei şi versului popular.
      Partea absolut personală a anchetei de teren aşa cum a realizat-o Ion Diaconu stă în medul de culegere a variantelor motivului prin metoda experimentului folcloric cu un informator (metodă de verticalitate psihologică; v. n. 18. De exemplu: două var. obţinute la un sfert de oră una după alta — n. 100; două var. obţinute la 20 minute una după alta — n. 191; două var. distanţate de o jumătate de oră — n. 57; trei var. succesive, la două şi trei ore una după alta — n. 113; două var. aflate la interval de o zi — n. 90; cinci var. cu doi ani şi apoi opt luni diferenţă de timp una după alta — n. 22; cinci var. cu revenirea la acelaşi informator după 29 ani — n. 12; un text, la 40 ani după cel din 1927 — n. 132) şi cu doi informatori (metodă de paralelism şi orizontalitate psihologică; v. n. 18. De exemplu: mamă-fiică — n. 134; mamă > fiică-soţ = n. 94 ; tată > fiu-soţie = n. 18; două femei vecine şi prietene = n. 187). Prin racordajul textelor (.- metodă de recompunere a textului pe cale experimentală, în ancheta de teren; v. n. 18), care presupune experimentul prin revenirea în timp asupra aceluiaşi informator (primul caz) şi anchetarea simultană a doi informatori (cazul al doilea), cercetătorul a tins să obţină varianta de bază (= var care se presupune că este cea mai apropiată de materialul învăţat [preluat] cîndva de informator-informatori (v. n. 27). Sursa acesteia se dezvăluie şi în textul-convorbire care este absolut trebuitor interpretării critice. însă nu toate afirmaţiile informatorilor sînt luate ca atare; în mai multe note critice întîlnim raţionamentul subtil ştiinţific prin care se deduce o sursă contrarie, uneori infirmată vehement de subiectul în cauză (v.n. 35; n. 49; etc.).
      Revenirea pe teren este «oricînd şi oriunde, lege constantă», cu specificarea că acest criteriu fundamental al metodei s-a aplicat numai în cazul informatorilor deosebiţi (v. n. 134).
      Caracterul pozitiv al cercetării a impus respectarea cu stricteţe a datelor de teren, fără denaturări („mistificări", cum le-a numit) în ceea ce priveşte informatorul şi textele obţinute de la acesta1. S-a arătat că Ion Diaconu, „cel ce a chestionat un număr record de subiecţi" 2, „recunoştea cu francheţe că aceştia n-au fost întot-
      1      Respingerea acuzei care i s-a adus în privinţa existenţei informatorilor săi (v.n. 27) a fost provocată prin insinuări nejustificate care au urmărit, probabil, minimalizarea operei.
      2      V. Iordan Datcu — Sabina Cornelia Stroescu, Dicţionarul folcloriştilor, Bucureşti, 1979, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, p. 173.
vm
 deauna talente superioare" 1. Să arătăm însă că revenirea de mai multe ori în timp la acelaşi interpret a avut în vedere numai informatori remarcabili. Experimentul aplicat inşilor mediocri sau scăzuţi se realiza la interval de cel mult o zi, pentru verificarea memoriei în regres. Faptul că în colecţia de faţă au fost retinute si unele variante disparate, dislocate, degradate, demons-strează, între altele, tocmai diferenţa dintre interpretul proeminent şi vehiculatorul limitat, cu înclinare redusă pentru vers şi cîntare, cu memoria uzată; sau, în cazuri mai rare, existenţa individului total abrutizat, complet insensibil la frumosul poetic-muzical. Elementele ţin de latura socio-psihologică a metodei şi nu trebuie raportate la valoarea estetică intrinsecă a colecţiei, ele const it uind „probe" de alt ordin.
      Oricum, punerea în discuţie a inexistenţei (în trecut) a, informatorilor lui Ion Diaconu ni se pare o problemă abătută de la adevăr, întru totul falsă. Cercetătorul nu numai că a anchetat indivizi reali, dar i-a cunoscut absolut pe toţi în filiaţia de familie, în ordinea ocupaţiei (mai întîi păstoritul), în privinţa conservatorismului etnic regional prin naştere şi prin păstrarea neabătută a tradiţiei în cazul plecării temporare din ţinut, chiar în situaţia mutării din-tr-un sat în altul (prin căsătorie, în primul rînd), apoi prin realele contacte cu oraşul şi modernizarea (şcoală, armată, etc.), în ansamblul individ-colectivitate. De aceea nu a admis ancheta folclorică „pripită", fără întregul repertoriu de date etnografice şi bio-sociale ale subiecţilor; nefiindu-i la îndemînă scrisul imediat, şi-a rezervat dreptul ca măcar postum să poată atrage atenţia că „în plin secol XX, după Densusianu" — cum spunea — nu mai este permis empirismul în „folcloristică “2.
      Cunoaşterea terenului folcloric se împlineşte „congener" la cercetătorul localnic. Condiţia este ca acesta să fi devenit un specialist. Bunele intenţii, conştiinciozitatea şi perseverenţa cercetătorului localnic, fie numai culegător, nu substituie formaţia completă a specialistului, el trebuie să fie bine „orientat" în folclor, etnograf ie, dialectologie şi (neapărat) în muzicologie, pentru ca cercetarea să aibă valoare ştiinţifică şi rost în cunoaştere. Dar ni se atrage atenţia că asemenea formaţie completă încă nu a fost realizată, specialiştii
     1       I. Datcu, Amintirile lui Ion Diaconu despre Constantin Brăi-
loiu, în Revista de etnografie şi folclor, nr. 2/1985, p. 181.
     3       Situaţia unor tinere cercetătoare din Bucureşti care, după cîteva zile de teren în satul Herăstău, au popularizat prin scris şi prin radio ca „stegar al tradiţiei locale", pe un interpret popular al cărui bunic venise din Ardeal (v.n. 55); acesta nu era nici măcar un talent interpretativ proeminent. Se ştie că folcloristul Diaconu a combătut asemenea procedee şi în cazul unor specialişti formaţi care s-au pronunţat superficial despre Vrancea.
IX
 i
 ondatori înşişi avînd numai cel mult trei dintre domeniile numite, ca mod aprofundat de comunicare *. De aceea a fost şi va rămîne necesară asocierea a cel puţin doi specialişti care să admită în prealabil metcda comună de teren 2. Aceste distingeri privind specialistul şi formaţia sa, nu apropie cunoaşterea de empirism; cercetătorul localnic fără pregătire în cel puţin trei dintre ştiinţele congruente sus-numite, se vede exclus de metoda lui Ion Diaconu, indiferent pentru ce etapă a cercetării. Ca subliniere a acestui principiu ni se prezintă 30 texte accesorii obţinute prin cercetătorul (culegătorul) auxiliar; el este un intelectual din sat, de preferinţă localnic, solicitat de cercetătorul proprm-zis, să depisteze informatorii şi să-i ancheteze după indicaţiile primite de la acesta. Se vede că textele realizate nu au valoare documentară, singurul progres al cercetării prin aţcxiliar rămînînd depistarea unor informatori pe care specialistul urmează să-i ancheteze. Cu prilejul condiţionării cercetătorului (culegătorului) auxiliar, sînt iar depreciate de către autorul monografiei metcdele „romantice" de culegere a folclorului; este necesară combaterea lor în cazul unor publicaţii neştiinţifice care încă mai apar, sau cînd vine vorba despre „restituirea" apologetică a colecţiilor din trecut (v.n. 240; n. 242).
      Mai aflăm iarăşi susţinut punctul de vedere experimental „în funcţionalitatea organică, vitală, a cîntecului popular integru" cînd „melodia şi versul rămîn organic congruente". Concluzia este că „T ere nul actual folclori c-d ialectal ne oferă încă dovada perpetuării versului prin melodie: femeile îndeosebi pot reproduce mai greu un text liric fără acordul lui cu melodia aferentă. Bărbatul — aflat într-un rest de stadiu arhaic, dar precumpănitor în redarea Mioriţei — se mai sprijină pe instrumente (fluier, caval, vioară şi cobză). Pe cînd femeia rămîne mereu în inima versului cîntat.'! (n. 215).
      în cele de pînă acum am încercat să relevăm componenta experimentală a metodei aşa cum ne-a apărut din Notele critice. Etapa primă a cercetării, anume ancheta de teren, este „cheia de boltă" a întregului demers, conferindu-i, sau nu, caracterul ştiinţific. Nici o speculaţie teoretică nu se permite fără practica de teren3. Afir-
      1 într-un rînd, I. Diaconu şi-a exprimat regretul că Bart6k şi Brăiloiu n-au fost şi dialectologi, iar Densusianu, muzicolog; după cum el însuşi n-a putut aprofunda domeniul muzicologiei. Unele observaţii pe care le-a făcut încă de timpuriu asupra melodiei în circulaţia motivului Mioriţa le-a cotat drept simple „tatonări".
         2 V. nota crit. 27.
         3         Chiar în cazul unor afirmaţii ale lui Octavian Buhociu, singurul comparativist care a relevat (fie şi în „coloratură lirică" !) valoarea excepţională a variantei LXVI, aflată de I. Diaconu şi care se va vedea că l-a preocupat pînă la sfîrşit, nu au iost admise elementele aproximative referitoare la realitatea folclorică.
 tnaţiile nefondate pe „probe de teren" râmîii „teorii goale" iai* specialiştii care judecă folclorul „de la birou", nu sînt folclorişti.
      Autorul s-a văzut nevoit să-şi revendice tocmai partea aceasta, absolut originală şi total pusă de el în practică, a metodei. însă paternitatea experimentului l-a preocupat numai cînd tendenţios nu i-a fost recunoscută (v.n. 27), cînd se vede nevoit să explice din nou (pentru a cîta oară?) în ce constă experimentul folcloric, unde, cînd şi în ce mod a fost aplicat întîi, de ce racordajul trebuie privit ca o componentă a cercetării de teren şi nu a comparativismului „la birou". Specifică1. „Aceste precizări sînt pentru progresul unei discipline (Dialectologia folclorică — în notă) care în ultimele trei decenii a mers foarte anevoios către consolidarea voită de Ovid Densusianu în 1909, cînd a stabilit principiile directoare în metodologia folclorului. Poate cercetătorii tineri de azi, şi mai cu seamă acei <de mîine», vor găsi un sîmbure de adevăr în experimentul folcloric." (n. 27). Se vede că folcloristul a fost sigur pe metoda sa deîndată ce aceasta s-a validat experimental1. Să distingem ci a considerat utilă combaterea nu a oamenilor, ci a ideilor neclare care împiedică adevărul ştiinţific. în ceea ce l-a privit, a avut simţă-mîntul răspunderii faţă de afirmaţia scrisă.
      Revenind la componentele metodei să continuăm cu elementul intermediar între momentul culegerii şi acela al analizei textelor: transcrierea corectă a formei poetice (şi muzicale). Aceasta nu se poate lipsi de notarea diacritică într-un sistem potrivit care să sugereze rostirea fonetică a graiului. Erorile de transcriere, încă mai regretabile în cazul republicării unor texte corect notate iniţial, prejudiciază formei poetice a cărei materializare se află intii în grai şi apoi în lexic, în imaginea poetică, în versificaţie.
     1 în contrast cu unele opinii vădit lipsite de bunăvoinţă, prof.
I. C. Chiţimia rămîne dintre puţinii specialişti în vremea din urmă care au scris corect despre activitatea integral meritorie a folcloristului retras într-un oraş de provincie, aplecat numai asupra lucrului său, „fără să deranjeze pe cineva cu existenţa sa" (v. articolul Ion Diaconu-75, în Revista noastră, an. VII — nr. 55 —56 —57, Focşani, 1978, p. 886). Aceasta a fost, desigur, o încurajare venită din partea „prietenului de generaţie", dar şi a „confratelui întru disciplină", pentru împlinirea unei meniri nu întotdeauna favorizată de împrejurări. Ne permitem o destăinuire: a reieşit din discuţii că mîhnirea provocată de răstălmăcirea ideilor sale l-a afectat tot mai puţin pe Ion Diaconu în timpul lucrului la definitivarea monografiei Ţinutul Vrancei. Singurul fapt care îl preocupa în ultimii zece ani ai vieţii a fost să aibă timpul necesar pentru „a pune pe hîrtie" ceea ce aflase, cu certitudine pentru sine, despre I\l ioriţa.
XI
      Nu este riecesâr să arătam diferenţele de notare pornind de ia prima etapă de studiu (şcoala Densusianu) şi pînă la colecţia actuală. Ne vom mărgini să subliniem că autorul ne face cunoscută intenţia sa, păstrată în timp, da a perfecţiona şi simplifica notarea (v. 249).
      Procedeul special al racordajului folcloric nu reprezintă o elaborare livrescă, ci un mod al cercetării de teren; coroborarea textelor se realizează chiar în momentul culegerii — în cazul a doi informatori — şi ulterior — cind este vorba de variante succesiv obţinute de la acelaşi informator —, însă fără să se intervină cu modificări de fond sau de desfăşurare faţă de redarea pe viu. Specialistul transcrie şi inseriază scriptic modificările [redării, acestea aparţinînd numai cîntăreţului popular, singurul în drept să fluctueze forma poetic-muzicală a motivului (n. 27). Autorul a aplicat metoda aceasta de cercetare întrucît şi-a dat seama (pe teren) că uzura memoriei informatorilor duce, în timp, la sfărimarea motivului deci la pierderea fondului folcloric local, acela implantat în spiritualitatea străveche şi legat de viaţa societăţii patriarhale. Ori tocmai acest fond autentic local l-a preocupat în studiul său, pentru a contura particularităţile etnografice, folclorice şi dialectale ale „ţinutului de baştină", parte componentă a ariei generale de existenţă a românilor. în volumul de faţă se va putea constata cum racordajul folcloric a determinat în mai multe cazuri aflarea variantei de bază. Metoda este dată ca bună prin prezentarea acestor exemple, fără tendinţă de absolutizare: însuşi autorul ne dă şi cazuri cînd nu a obţinut variante valoroase, cu toată strădania sa prin racorda); dar şi atunci cercetarea este completă în ceea ce priveşte pe informatorul în cauză: el a redat tot ce şi-a putut aduce aminte, in momente succesive şi în ambianţa sa familială, ambele prielnice anchetei, din varianta învăţată cîndva şi apoi modificată prin contaminate şi proprie inventivitate (creatoare sau nu!) in decursul unei vieţi. Cu alte cuvinte, modificările nu se datorează improvizaţiei de moment, aceasta avînd însă şi ea rostul în creativitatea populară.
      Experimentul folcloric şi racordajul se văd deosebit utile etapei ultime a cercetării, aşa cum a prevăzut metcda lui Ion Diaconu, Analiza materialului căpătat de pe teren se face în timp nedefinit: începînd cu observaţia imediată asupra textelor obţinute, trecîndu-se printr-o etapă de asimilare subconştientă (de către cercetător) a materialului întreg şi a datelor esenţiale, finalizînd cu munca „de birou" cînd se aplică principiul comparativismului critic. Elaborarea unor concluzii teoretice se justifică numai pentru punerea în evidenţă a fondului folcloric aflat, anume relevarea specificului regional şi a trăsăturilor generale în aria etnografică de circulaţie a motivului. Speculaţiile teoretice rupte de realitatea folclorică şi etnografică, nu mai puţin de realitatea dialectală, se exclud din rîndul scrierilor
XII
 Cu valoare ştiinţifică după cum nici interpfetărilor „extremiste" nu li se poate da credit total, ele rămînînd „revizuibile" dacă nu prevăd cunoaşterea aprofundată,şi completă a motivului, indiferent din ce unghi de vedere a fost dezvăluit (n, 182).
      în etapa comparării variantelor şi a analizei textelor-convorbiri, critica internă de text s-a făcut în scopul concluziei corecte şi a afirmaţiei validate, „autorizate", de realitatea folclorică. Din acest moment se poate porni la continuarea cercetării, fie prin specialistul în cauză, fie prin acei care vor urma.
      Critica internă de text urmează criteriul cantitativ (numărul versurilor într-o variantă; numărul variantelor motivului privind
 o anumită direcţie a cercetării) şi criteriul calitativ (gradul de păstrare a graiului arhaic regional; frumuseţea imaginii poetice1 dezvăluită prin grai deci şi prin exprimarea verbală: lexicul, continuitatea logică a comunicării; temele motivului2 şi succesiunea lor; unitatea planului tematic; configuraţia poetică şi elementele figurative: forma poetică; legătura dintre conţinut şi formă; substratul estetico-filosofic al unităţii conţinutul-forma. (Vom afla aceste elemente ale analizei în tot cuprinsul Notelor critice). Raportarea s-a făcut la două variante obţinute în timp de Ia acelaşi informator (n. 12, n. 60; n. 88; n. 103 etc.), la variantele de la doi informatori (n. 87 etc.) şi la materialul unui sat întreg, reprezentat prin informatorii anchetaţi (n. 22; n. 23; n. 24; n. 25 etc.). Totodată este analizat şi textul-convorbire aferent variantei, făcîndu-se şi compararea informaţiilor extrase din mai multe texte-convorbiri care privesc problema. De aici vine argumentul etnografic în sprijinul obiectivării
     1      Să subliniem că frumuseţea imaginii poetice rămîne, după părerea noastră, singurul element subiectiv al analizei privind criteriul calitativ estetic în eomparativismul lui Ion Diaconu. Numai volumul de faţă poate da ideea integratoare a metodei precum şi rezultatele teoretice ale cercetării întreprinse de acest folclorist. Vom observa cum „criteriul estetic" nu „a fost înlocuit tacit cu altul tipologic"; apoi că ni se propun două variante „arhetip", varianta literarizată — modelul Alecsandn şi varianta păstorească
—   modelul vrăncean „Costanda Păun", în vederea întocmirii atlasului circulaţiei motivului Mioriţa, propus de Ion Diaconu (în cuprinsul Notelor critice) ca etapă imediat trebuitoare cercetării (cf. Petru Ursache, Dialectologie folclorică, p. 36—37, în Eseuri etnologice, 1986, „Cartea românească"; autorul acestui studiu, care a subliniat în mai multe rînduri, substanţial şi obiectiv, importanţa lucrării şi a ideilor lui Ion Diaconu, fireşte că nu a avut perspectiva întregului demers al cercetării deîndată ce numai în volumele de faţă ale monografiei se expune în toate privinţele „Ţinutul Vrancei", ca obiect şi metodă, cercetat prin motivul Mioriţa).
     2      Pentru variantele Mioriţa, autorul a folosit scara tematică P. Apostol—A. Fochi, pe care a considerat-o trebuitoare analizei, şi cea mai apropiată modalităţii sale de conceptualizare.
XIII
 Concluziei. t)e exemplu, hiti'-ull ea/ cînd se puiiea problema vefsu-rilor „Sî înă-ngroâpi-n strunga oilor,/In zocu meilor,/Im bătaiâ berbecilor;11 (text. CMLXXX 31—33), autorul a observat că „ber" becii nu stau în păstoritul de vară la un loc cu mieii; acum sînt cîrlani, avînd boteiul lor separat" (23). Sau, cînd într-o variantă cei „trii siobănei" au pe lîngă „trii cîrduri de nei" şi „trii turmi, di oi", autorul relevă că acest element aparţine fie improvizării fie fondului extravrăncean întrucît în fapt etnografic, mai ales în transhumantă, nu s-a putut o asemenea realitate (n. 89).
      în etapa analizei comparative perspectiva bibliografică este mult avută în vedere. în primul rînd cunoaşterea de profunzime a Colecţiilor care cuprind variante ale motivului cercetat, folosite însă printr-o ierarhizare optimă operativităţii, în legătură cu caracterul ştiinţific sau empiric al metodei culegătorului respectiv; apoi „orientarea" de largă perspectivă a specialistului în domeniul teoretic al problemei, pe baza căreia să-şi fi făcut, în prealabil, o concepţie proprie stabilă 1. Pentru interpretarea teoretică este necesară
 o formaţie umanistă inter disciplinară, adică specialistul tinde să devină un intelectual competent, sigur pe ceea ce afirmă, nu numai prin cunoaşterea limitată la obiectul Folclorul.
      Se mai pune problema, tot în cadrul metodei de faţă, a modului de comunicare teoretică prin care specialistul relevă ideile sale; anume stilul exprimării ştiinţifice prin scris. Ion Diaconu a evitat redarea „literară" greoaie, ba mai mult, s-a pronunţat împotriva verbalismului excesiv şi a conceptualizării sterile, înclinînd spre concizia exprimării într-un limbaj clar şi util conţinutului semantic. Putem aprecia evoluţia de la descriptivismul de bună documentare care caracterizează studiul introductiv al monografiei Ţinutul
     1       în acelaşi timp cu cercetarea directă şi tot mai completă a Vrancei, specialistul a depus eforturi neprecupeţite pentru a-şi procura cele mai importante tratate europene de folclor şi de etnografie, dindu-şi seama, după modelul marelui său profesor Ovid Densusianu, că nu va putea ajunge numai pe cale pragmatică *a nivelul interpretării ştiinţifice a datelor de teren. Pe baza solidei formaţii de şcoală, apoi autoformativ, a ajuns la o concepţie de sinteză asupra fenomenului folcloric, pe care a ilustrat-o în lucrarea Reflexiuni despre cîntecul şi versul popular, nedepăşită în multe privinţe pînă astăzi. Aceasta a fost teza sa de doctorat (publicată la Focşani, 1946, tipografia „Cultura"), distinsă apoi de Academia Română cu „Premiul Statului I. Hei iade-Radule seu — 1948". Aflăm aici clarificări trebuitoare cercetării etnopsihologice şi etno-sociologice a melosului (versul-melodia) popular. Anterior, prin studiul Psihologie şi creaţie populară (v. Anuarul Arhivei de Folklor,
III,  1935, imprimeria „Cartea Românească", Bucureşti, p. 7 — 25), unele delimitări teoretice de aceeaşi natură fuseseră făcute mai restrîns; alte probleme, precum circulaţia folclorică şi lăutarii, au fost după aceea dezbătute (v. Folklor din Rîmnicul-Sărat, III1, 1948, tipografia „Cultura", Focşani, p. 5 — 63).
XIV
 Vrancei, I (1930), pînă la nivelul concluziv al comparaţi vişinului din Notele critice aici de faţă, în volumele III şi IV ale noii serii monografice (Ţinutul Vrancei, I2 —II, 1969). Poate nu greşim afirmînd că distanţa aceasta apreciabilă reprezintă de fapt individualizarea cercetătorului Ion Diaconu în raport cu şcoala Densusianu de la care a pornit şi al cărui „reprezentant de searnă" se spune că a fost 1.
      Prin culegerea şi compararea critică a textelor folclorice, etnografice şi dialectale din volum, autorul a urmărit să releve că în aria cercetată (ţinutul Vrancei), importantă zonă etnografică, există motivul caracteristic Mioriţa, reprezentativ pentru spiritualitatea din trecut şi de astăzi2. Circulaţia motivului („dinamica folclorică" este termenul autorului încă din 1930) demonstrează „viaţa" acestuia, diferită ca intensitate de la un sat la altul chiar în cadrul ariei cercetate, apoi în zonele limitrofe (satele „de trecere" spre şes şi spre oraş Boloteşti, Găgeşti, aflate acum în cercetare, şi zona Rîmnicului-Sărat, anterior studiată). Motivul se relevă prin variante care trebuie tratate conform metodei proprii. Primul scop al culegerii variantelor este de a se realiza colecţia folclorică, pe cît posibil completă. Aceasta constituie un document reprezentativ, necesar în sfera folcloristicii (apoi în aceea mai largă, a culturii naţionale), cu atît mai preţios cu cît fondul arhaic prezintă o dezagregare pronunţată în epoca modernă, în legătură cu schimbarea structurii patriarhale a mediului optim circulaţiei motivului Mioriţa; (satul şi stîna cuprind grupul social cel mai conservator etnografic şi folcloric). Dar colecţia ca scop în sine reprezintă doar o direcţie a finalizării; autorul a realizat colecţia critică, adică inserierea variantelor într-un anumit sens, de unde să se desprindă variate aspecte cantitative şi calitative ale motivului. Ideea centrală a colecţiei critice de faţă a izvorît dintr-o „descoperire" de teren.
      în anul 1926, Ion Diaconu a aflat de la bătrîna Costdnda Păun, 70 ani, din satul Spineşti, o variantă a Mioriţei 3 cu totul diferită de materialul cunoscut. Tînărul cercetător a publicat întîi în revista Grai şi suflet, apoi în monografia din 1930 Nioriţa aceasta pe care mai tîrziu a cotat-o drept „curat păstorească". Pînă foarte tîrziu ea nu a atras atenţia în mod deosebit specialiştilor (v. nota crit. 182); dar a rămas pe primul plan în atenţia „descoperitorului". Treptat folcloristul a observat că unele elemente de bază din « var. LXVI» a
      1      I. Datcu, art. cit., în Rev. de etnografie şi folclor, nr. 2/1985 p. 181; cf Prof. I. C. Chiţimia, art. cit., în Revista noastră, an. VII, nr. 55 — 56 — 57, 1978, Focşani, p. 866.
      2      Autorul reaminteşte în mai multe rînduri că a studiat Mioriţa vrănceană în actualitatea terenului pînă la 1970.
       J V. Ţinutul Vrancei, l3 (1969), p. 417 — 420.
XV
 Costândei Păun reapar într-un fel, îndeosebi la informatorii din mediul păstoresc; încă o versiune întrucîtva asemănătoare ca structură tematică şi ca elevaţie poetică, nu a aflat. A presupus varianta Costândei Păun în legătură cu stratul străvechi al motivului Mioriţa, o supravieţuire inexplicabilă încă, întru totul reprezentativă pentru cultura noastră populară. A avut astfel intuiţia motivul ui-tip, stabilit în „formele lui succesive", care poate fi precizat prin culegerea şi compararea „tuturor variantelor unui motiv" *. După cinci decenii de cercetare Ion Diaconu afirmă că var. Costânda Păun rămîne ca motiv definitoriu Mioriţa, tipul păstoresc. Fireşte că starea primară a motivului-tip nu se dezvăluie ca atare în forma muzicai-poetică redată de informatoare; în timp au decurs nenumărate variaţii, structurate poetic şi muzical în variante, dintre care aceasta este una de bază: dar caracteristica fondului arhaic local s-a păstrat în esenţă pînă la noi. în absolut toate Notele critice de faţă se raportează analiza la acest fapt pozitiv, constatat în ancheta de teren. Aflăm despre „Fondul local provenit (într-o var.) de la bătrînă" (n. 1); despre „Fondul primar din tradiţia locală" („tăriia... dim bătrîni"; n. 3); despre „Viaţa curat etnografică a baladei" (text cu melodie; n. 3B); despre „Cîntâria păstorului străvechi" (n. 22). Mai întîlnim „fondul local străvechi" (n. 13), „materialul străvechi" (n. 27), „fondul păstoresc" (n. 18), „fondul păstoresc al ţinutului" (120), „fondul păstoresc local" (n. 119); sau aprecieri ca acestea: „La origine admitem că a fost un text păstoresc rudimentar" (n. 56); unele variante din satul Coza „pleacă din lumea ciobanilor" (n. 27); alte texte „provin dintr-o sursă locală străveche" (n. 23); „Textul primar, întîlnit şi memorat de bătrînă, a. fost de tip arhaic" (n. 108); „Textele sînt ecou din păstoritul vrăn-cean, ferit de atingerea cu cartea şcolară" (n. 160). Ni se relevă „fondul local disparent" (n. 18), sau „fondul local degradat" (n. 18). Mai există-în aria vrânceană a motivului Mioriţa şi un fond local flotant (n. 96). „Creaţia nativ tradiţionala' stă în opoziţie cu „decalcul în ton popular" (n. 12). Concluzia este că „Melodia cea mai apropiată de tipul genetic primitiv a supravieţuit îndeosebi prin păstoritul vrăncean; pe cînd textul etnografic s-a alterat mereu prin contaminări [...], risipindu-se apoi în variante, unele ajungînd nişte texte prozaice" (n. 6).
     Problema fondului local nu s-a mai pus exclusiv în legătură cu geneza Mioriţei în Vrancea2; aceasta a trecut în planul secund al cercetării, devenind preeminent aspectul mai larg al interpre-
     1      V. Folklor din Rîmnicul-Sărat, II, 1934 Focşani, tipografia „Cultura", Introducere, p. XCI.
     2     Totuşi Ion Diaconu combate şi aici teoriile care impun geneza ardeleană sau musceleană a motivului (n. 182).
XVI
  CJ E-*
  M p:
  S'A)
  £• t
       tării comparate, anume acela al «variantelor arhetip»1, reprezentative pentru întreaga arie de circulaţie a motivului, subiect de care s-a preocupat şi Octavian Buhociu (n. 182 şi următoarele), însă spre deosebire de acest comparativist de prestigiu, Ion Diaconu a considerat la sfîrşitul studiilor sale că sînt două motive-tip Mioriţa: primul a fost literarizat de marele nostru poet naţional Vasile Alecsandri pe baza variantei obţinute de Alecu Rusu, la Soveja, şi încredinţată prietenului său pentru valorizare; al doilea a apărut din fondul local păstoresc printr-o interpretă de talent neobişnuit, bătrînă Costânda Păun, din Spineşti. Celelalte variante admise de O. Buhociu ca arhetip sînt respinse de I. Diaconu prin critica internă de text (v. nota crit. 182 în totalitate).
Fondul local păstoresc a preexistat tipului literar Alecsandri_ !s Qtpalizat prin „şlefuirea" variantei populare sovejene (vrânceană
i origine); deci varianta tip păstoresc a Costândei Păun este mai proape de « arhetipul » motivului, fiind mai puternic legată decît ersiunea literară, de „viaţa curat etnografică" a baladei.
Terenul etnografic vrăncean prezintă în foarte rare cazuri "-varianta devenită clasică a Mioriţei, aşa cum a publicat-o poetul ^ r--Vasile Alecsandri (în 1852 şi 1866); tot rare sînt şi variantele „curat ££ ,2|păstoreşti". Cazul comun este al variantei care prezintă fondul
"^local păstoresc, arhaic, contaminat cu var. Alecsandri (majoritatea as
fGawtelor critice dezvăluie elementele şi medul contaminării). Spe-
~~^cialistul şi-a pus problema demersului evolutiv pînă la această
Sas^ituaţie aproape generalizată astăzi în circulaţia vrânceană a
       motivului. A ajuns la concluzia că s-a predus „Procesul de supra~
       punere inversă pornindu-se de la versiunea cultă (a textului) spre
       melodia populară din lumea păstoritului" (n. 29). Iar contaminarea
       textului popular prin suprapunerea inversă l-a numit «efectul
       Alecsandri». Să arătăm cum se prezintă faptul în cuprinsul Notelor
       critice din volumele acestea, pe baza variantelor şi a textelor-con-v orbiri.
            Circulaţia motivului, implicit rezistenţa sa în timp se realizează prin interpretul proeminent (de vers şi melodie populară). Acesta se distinge în familia sa (n. IA; n. 14) şi în comunitatea sătească. Pentru situaţia din urmă: informatoarea Cucoana Ursu 65 ani, „în Coza era o personalitate" (n. 22); informatoarea Ioăna Hurzuţ-Brâtu, 84 ani, era „fruntaşă de generaţie" (n. 90); băt rina Irina Stoidn, 70 ani, din Nistâreşti era în 1967 „fruntaşă între femeile din satul ei" (n. 103); tot astfel bătrînele Ioăna Gheba,
   c_
   U-
  p
  cil
76 ani, satul Paltin (11. 120), Anica Morhi, 17 ani, satul Bîrsăşti (n. 11), sau poeta-cîntăreaţă Ioana Dănilî-Buşilî, 44 ani, satul Păuleşti (n. 128), se distingeau prin talentul lor, dar şi ca figuri proeminente în sat. Cei mai de seamă informatori au fost însă consideraţi ciobanii şi bacii: Miclj,a Rotâru, „cioban şi baci de-a treia generaţie" era baciul fruntaş de pe Valea-Milcovului (n. 5) Ghj[orghi liulpoi, 108 ani, din N istoveşti, — informator excepţional —, fusese „cioban şi baci în tinereţe şi maturitate" (n. 114). îndeosebi prin filiaţia directă a acestora s-a urmărit perpetuarea Mioriţei în legătură cu păstoritul. Mai întîi circulaţia motivului „în c î n-t a r e, într-o familie de ciobani" (n. 66), sau „Viaţa baladei în familia de păstori a lui Anghil Băicdn" din satul Nistoreştj (n. 95); apoi la urmaşii din prima şi a doua generaţie, cazul informatoarei Sănda Anghil Forii, 71 ani, Spineşti (n. 191), fiică şi nepoată de baci din familia vestitului Anghil Forîi, din acelaşi sat (n, 95). Cile un cîntăreţ al Mioriţei de odinioară a rămas ca o figură aproape legendară, precum ciobanul Tudurdki din Coza (n. 22).
     Modul caracteristic de circulaţie al motivului Mioriţa în Vrancea a fost cîntarea, îndeosebi aceea păstorească, presupusă a fi şi cea mai veche. „Cîntarea păstorească a asigurat baladei — prin fluier, caval şi viers cu melodie — vigoarea circulaţiei în tot trecut ulei."' (n. 121). La stînă Mioriţa „...era o cîntari tradiţională care trebuia să fie ştiută într-un fel" de întreg personalul (n. 15). De aceea învăţarea cîntării din fluier, la stînă era aproape obligatorie în trecut (n. 61). „Denumirea păstorească a baladei: Cinticu nioari [...], alternînd cu Cînticu oilor" a devenit abia mai tîrziu „Cînticu nioriţî“ (n. 51). Alături de aceasta, repertoriul păstoresc mai cuprindea „Şîriagu oilor", cîntat din fluier (n. 57). Balada era „ca un cîntec ritualic", se apreciază (n. 114) din textul-convor-birc al lui Ghiorghi liulpoi. Melcdia autentică, a „răsunat de veacuri pe trei văi care au fost nodul etnografic vital în păstorit: 1. — Putna;
2. — Năruza; 3. — Zăbala." (n. 153). De la stînă, melodia a trecut, cum subliniam mai sus, în familiile bacilor şi ale ciobanilor, unde „Mioriţa era cîntată şi pe la nunţi cînd se «îmbrobodia riiriasa ». Melodia[...] a mijlocit funcţia ritualică a poemului" (n. 57). Aflăm şi despre modul de circulaţie a baladei într-un sat cu trecut păstoresc străvechi (n. 22). Nioriţa se învăţa de la bunicul care a cîntat balada din fluier şi „din. gurî" (n. 18; n. 116; n. 117 etc.); sau de la altcineva care o cînta „cu cavalu" (n. 3), mod specific de interpretare la stînă. în trecut, toată lumea în sat cînta Mioriţa: o fetiţă de 13 ani era căutată „de bătrînii înaintaşi", ca să lc eînte balada pe la şezători, nunţi, logodne [162); Nioăra a fost folosită pînă şi drept cîntec de leagăn (54, p. 712); o bătrînă octogenară analfabetă, a fost în tinereţe o pasionată a cîntării (n. 160); o bătrînă
XVIII
din Reghin, oarbă, a murit la 98 de ani, cîiitînd Nioriţa (n. 160). Aflăm că mulţi informatori au fost buni cîntăreţi ai melodiei (de exemplu, în nota crit. 74). Motivul a circulat prin recitare numai în anumite cazuri: bătrîni (soţ-soţie) care nu mai puteau cînta (n. 14); în situaţia extrem de rară a memorării textului fără melodie de către un cioban care-1 reda la bătrîneţe recitat (n. 18); cînd textul a fost învăţat dintr-o carte (o ediţie a poeziilor lui Alecsandri poste-rioară anului 1889— 1900), pe care ciobanul şi-a cumpărat-o de „la librării" (n. 26); cînd textul a fost învăţat în armată (n. 12); îndeosebi prin învăţarea de la şcoală. Această ultimă posibilitate a motivului recitat a fost şi principala sursă de contaminare, cînd fondul local păstoresc s-a aflat puternic ameninţat.
      La primă vedere, pare surprinzător cum varianta literarizată a pătruns, prin manualul şcolar, apoi prin broşura de colportaj, în Vrancea de la sfîrşitul veacului trecut, într-un ţinut izolat de munte şi conservator etnografic; însă volumul de faţă ne dă numeroase probe ale „substituirii tradiţiei prin carte" (n. 34). în Notele critice apare mereu constatarea că o variantă este „Numai textul manualului şcolar" (n. 5A), fireşte însă, că nu păstrat integru, sau în stare „pură". în şcoală se preda versul fără melodie (n. 3A); deci balada era recitată (n. 222). Balada, de cele mai multe ori, nu era „predată" de învăţător, ci memorată la întîmplare de elevi (n. 215), îndeobşte mecanic. Dar forma „strălucitoare", deosebit măiestrită de poet, a atras pe mulţi dintre elevii vrânceni astfel că, după învăţarea din familie a cîntării, unii au preferat modelul cărţii-de-cetîre, deşi îi impresionase mult melodia baladei însuşită în primii ani ai copilăriei (n. 118); alţii au rămas indiferenţi la lectura „poîzîi" din manualul şcolar, avînd acasă tradiţie păstorească puternică (n. 215). Oricum, prin copiii şcolarizaţi, Mioriţa lui Alecsandri a intrat în circulaţie tot mai frecventă pînă în timpul nostru, printr-un„ procedeu de compilaţie orală (cartea peste tradiţie!) cînd melodia rămînea cu totul înlăturată" (n. 76). S-a petrecut procesul lent dar definitiv al „stingerii exemplarelor poetice superioare", provenite din mediul păstoresc (n. 76). Se dă ca exemplu excepţional cazul unei posibile infiltrări a textului literar chiar la o stînă unde Nioriţa nu se ştia „cu vorbi", ci se cînta numai din fluier pînă la venirea unui copil de 14 ani, fost şcolarizat, devenit „strungâriu", care a răspîndit var. literară între ciobani (v. 61).
      în mai mică măsură cartea de colportaj a operat (de ex.: n. 12) contaminarea fondului local.
      Cea mai interesantă dovadă că textul Alecsandri s-a cunoscut în \ rancea ultimelor decenii ale secolului trecut rămîne Miscelaneul Prăhuda (n. 136), unde se află varianta literară scrisă de mînă de-un anonim vrăncean.
XIX
     Privind circulaţia motivului, anterior instituirii şcolilor în satele vrăncene, contaminarea s-a prcdus încă pe două căi: transhumanta şi practica profesională lăutărească. Poate că mai veche a fost intruziunea motivului liric „Ciobănaşul"; apoi asimilarea unor versuri din balada Milm copilit (n. 68), posibila influenţă a baladei Mănăstirea Curtea de Argeş (n. 57), evidentul reflex din balada Corbia, cuprinderea fragmentului amintind de „drumu Banatului" (n. 53; respectiv n. 77) etc. Pe cale lăutărească sc face contaminarea cu motivul „femeia din Breb", ducind la trivializarea motivului „maica bătrînă" (n. î98). O variantă prezintă contaminarea fondului vechi şi a unei variante lăutăreşti cu un text care a întîlnit varianta literară şi cu un cîntec de haiducie (n. 55), astfel că procesul dc întrepătrundere a mai multor surse nu este simplu, el prezent înd straturi succesive,.
     Indiscutabil că lăutarii au avut rostul lor în vehicularea motivului. într-o primă etapă, lăutarul ţăran a fost „cîntăreţul satului — la hore şi la nunţi (de exemplu, Niron Anuţo/it din sat ul Bodcşt\; v. 13). — în vremea cînd nu pătrunseseră lăutarii". Întîlnini referiri despre „un lăutar rumân orb, dar priceput viorist“ (n. 19).
     „în ţinutul prin excelenţă păstoresc, lăutarul [ţigan profesionist] nu era socotit ca priceput cunoscător al baladei păstoreşti [...]. El nu putea rivaliza cu măiestria ciobanului, cîntăreţ excepţional din fluier şi caval [...]“ (n. 50), cum a fost Toâdir Pătulia — „ultimul cîntăreţ măestru vrăncean al Mioriţei, din fluier şi din caval (un artist excepţional!)" — (n. 52). Dar au fost cazuri de lăutari deosebit înzestraţi care au contribuit creator la păstrarea motivului. Vasîli Pîrvu-Botiţî a rămas pentru multă vreme în memoria vrâncenilor care se mîndreau să fi învăţat Nioriţa de la el (n. 43; n. 208; n. 220). Al doilea lăutar renumit în Vrancea nordică, Ion Vînoagî, nu i-a umbrit faima; una din fiicele lui Vîngagî spune că a deprins Mioriţa de la Botiţî sel bătrîn şi nu de la tatăl ei (n. 58). în volumele de faţă ale monografiei mai sînt cercetaţi lăutarii: Neculai Dtiţî aducînd pe Valea-Milcovului (satul Andreiaşu-di-sus), influenţe de pe Valea-Nehoiului (n. 2); Dragonir Floria, din Re'ghm, figură deosebită de interpret (n. 152); Anghil Prcdoi Citu (n. 50), fiul unui vestit lăutar din trecutul satului Herăstăti; Ion Babei (Sdcn), ultimul lăutar «ţîgan» provenit dintr-o veche familie de profesionişti; „avea în ţinut repertoriul epic cel mai cuprinzător" (n. 53); Asanăki Dtldu din satul Nisto-reşti, lăutar epigon, cu scăderea capacităţii profesioniste (n. 92) Este amintit cu admiraţie cobzarul Marin Curtidnu, din satul Coldcu (n. 18).
                                                                                            xx
      Diri Note... se relevă ceea „ce vine din lumea lăutarilor" (n. 18). Astfel se distinge prin analiza interna de text ca variantele din satul Herăstăjf se află sub influenţa materialului lăutăresc (n. 49); sau care sînt elementele tipic lăutăreşti (n. 53). Este atent urmărită sursa lăutărească (n. 31; n. 55), precum şi influenţa textnlhi Alecsandri asupra practicii lăutarilor (n. 49).
      O        direcţie principală a analizei prin critica internă de text ne dezvăluie forma în legătură cu conţinutul. Evident se relevă forma poetică. Folcloristul dialectolog, cu auzul şi memoria muzicală remarcabil dezvoltate (dacă este să ne luăm numai după precizia notării diacritice, făcută direct pe teren!), a observat totuşi, dar pe cale empirică, următorul element esenţial ps care, ne spunea, l-a confirmat şi specisalistul muzicolog Constantin Brăiloiu: „Melodia rămîne o plăsmuire artistică oarecum mai fixă în Vrancea: textele variantelor se adaptează chiar în cazul lăutarilor la o temă melodică fundamentală, desigur că deosebită de la păstor la lăutar, dar păstrîndu-şi — în repertoriul păstoresc — structura particulară pe care nici un alt ţinut românesc nu o are" (n. 17).
      Elementul esenţial, numai al formei poetice de astă dată, este graiul. Cu scrupulozitate şi competenţă desăvîrşită, folcloristul dialectolog surprinde cele mai mici fluctuaţii ale foneticii, cînd
 variaţia survine chiar în cuprinsul aceluiaşi vers, apoi în evoluţia unei variante. S-a studiat graiul la un singur informator, la mai mulţi din acelaşi sat, apoi specificul fonetic al întregului ţinut şi aceasta prin variantele motivului Mioriţa. Nu întîmplător autorul monografiei a crezut de cuviinţă să atragă atenţia aici asupra dubletului lexical vrăncean-vrîncean, ca expresie tipică a vorbirii locale (v. referirile la nota crit. 75).
      Problema graiului a fost poate prima care l-a determinat pe Ion Diaconu să susţină preferinţa sa pentru cercetătorul localnic, devenit specialist. Ne p&rmitem să apreciem că nici un alt folclorist venit pe terenul etnografic şi dialectologie vrăncean nu a reuşit, fie şi cu aparate moderne de înregistrare-redare, să transcrie diacritic atît de exact şi sugestiv pronunţia informatorilor, ca autorul monografiei acesteia. De aceea prevenim cititorul să nu aprecieze defavorabil frecventele „corectări" pe care le află în voi. III şi
 IV,  la adresa unor notări diacritice lacunare, sau chiar greşite.
      In privinţa lexicului, se prevede aceeaşi înclinare pentru cuvîntul „dim bătrîni" şi atitudinea reţinută faţă de „paradarea" cite unui ins care vrea să se adapteze forţat la vorbirea oraşului; astfel, din prima categorie, sînt bine relevate formele gerundive, apartenente la graiul arhaic (n. 84; n. 110; n. 127 etc.)                       V
      Coerenţa lexicului şi unitatea lui dau faptul obiectiv al frumuseţii imaginii poetice (n. 12; n. 14 etc.). Nu aflăm în cuprinsul
XXI
 lucrării analiza figurilor poetice: Ion Diaconu a Gonsiderat că poetica folclorică încă rămîne în discuţie pentru o estetic^, a sa caracteristică.
     Pornind de la „echilibrul [tematic al] conţinutului textului clasic" (n. 20) şi de la admiraţia pentru „Splendoarea versiunii artistic şlefuite în 185-2 şi 1866“ (n. 23) se caut£ şi în variantele de faţă continuitatea temelor şi unitatea planului narativ. Dar vedem că nu se compară cu varianta Alecsandri, pentru a se stabili valoarea estetică faţă de acest etalon, ci în vederea distingerii diferenţelor de conţinut. Se apreciază că «arhetipul» vrăncean nu a cuprins localizarea versiunii Alecsandri (n. 12). Planul tema* tic păstrat din „tipul primitiv" al motivului are dialogul preliminar, apoi indicarea complotului (descoperirea planului ciobanilor), stabilirea locului îngropării, enumerarea obiectelor de îngropăciune, şi se încheie cu plîngerea oilor (n. 16). O variantă de bază din satul Găuri este apreciată printre cele puţine mai aproape de fondul străvechi. Ea conţine (conform scării Apostol-Fochi) tema 7 (întrebarea ciobanului), tema 8 (descoperirea planului ciobanilor), tema 10 (locul îngropării), tema 11 (obiectele îngropării care aici sînt: „Paltin la KisioariJBrâdăsel la cap,/Fluieraş la cap./Buşim la l£isioari“; n. 40). Simplitatea planului tematic este calitatea estetică fundamentală a variantelor păstoreşti.
     în privinţa conţinutului: „...lipsa fondului epic introductiv, ceea ce este o caracteristică a Mioriţei vrăncene", distinge varianta specifică; aceasta începe cu „dialogul dintre cioban şi oaia bucăldi' (n. 11). Să subliniem că majoritatea variantelor din volumele III şi IV prezintă particularitatea, chiar şi la „forma tocită" cînd „pare să avem faza secundară a dezagregării" (n. 31) deci „ultima fază a sjărtmării motivului" (n. 37). Alte diferenţe de conţinut faţă de modelul literarizat privesc problema numărului personajelor baladei şi cum variază ele (n. 82); dar aici intră în discuţie şi elementul provenit din materialul lăutăresc (n. 48). în variantele autentic păstoreşti personajele sînt reduse iar trifurcaţia regională a „ciobăneilor" lipseşte; de cele mai multe ori nu reiese cine a plănuit, omorul. Se mai relevă localizarea din var. Alecsandri aşa cum s-a suprapus peste fondul local păstoresc. Iată una din sublinierile autorului: „Am mai spus că din punct de vedere etnografic nu se poate admite ca « stîna de oi» să fi fost vreodată în ţinut, la munte, şi nici în altă parte a ţării, « Pi-un Kisior di plai» sau « în zăvoi »“ (n. 121). Un tip izolat, unic, al Mioriţei vrăncene pune deosebit problema localizării (n. 105), aducînd formula introductivă „Pi triţ crâş di munţiSî coboârî trii cîrduri di oi" şi aceasta dovedită a fi departe de realitatea păstorească, dar poate că existentă în
XXII
tfâr Culeasă de A. kusu. Alecsandri ar fi înlăturat-o: „îit această, modelare iexicală de artă desigur că au operat mai întîi impuisui artistic superior, apoi bunul simţ românesc, spiritul iimbii si al creaţiei populare, alături de tactul filologic excepţional cu care Aiecsandri a luptat, consecvent şi dîrz, începînd din 1855, paralel cu fronda sa politică, şi împotriva ereziilor lingvistice şi gramaticale", apreciază autorul (n. 105). în variantele preponderent păstoreşti vrăncene problema nu se mai pune datorită structurii tematice. Se mai aduce o emendaţie la text. Alecsandri, anume asupra versurilor „De toţi întrebînd/Şi la toţi zicînd:“ care „includ un vag non-sens“ (n. 130) ; interpretul popular a „lucrat" redîndu-le printr-un singur vers [„Pi toţ întrebîn’:"; v. text. MCXXXVI şi nota crit. 130). „Redarea propusă o credem mai firească, în logica faptelor şi structura normală a gîndirii poetice populare" (n. 130), încheie autorul. Dar cea mai pronunţată diferenţă de conţinut între var. păstorească şi modelul Alecsandri stă în tratarea testamentului ciobanului. Poporul a respins, în majoritatea variantelor vrăncene (v. de exemplu, n. 182, privind text. MCCXIII—MCCXV), ceea ce poetul a introdus nefiresc: în var. clasică ciobanul cere să fie înmormîntat în două locuri de-odată („în strunga de oi,/Să fiu tot cu voi" şi „în dosul stînii,/Să-mi aud cîinii"). Privind problemele esenţiale ale conţinutului, se mai relevă absenţa finalului apoteotic cu „nunta cosmică", în variantele distinctiv locale. în schimb, aici se remarcă adausul unei grupe de şase versuri care conturează mai plastic portretul ciobanului (v. n. 182).
    încă mai interesante devin diferenţele de conţinut între modelul literar şi variantele locale cînd improvizarea este activă, creatoare, ducînd la imagini sugestive (n. 59; n. 128; etc.). într-o variantă toate „nioriţîli" au dus pe „măicuţa" „siobănaşuluj" la mormîntul lui, unde au rîcîit „cu Kisjoarili", scoţindu-1 afară (n. 166), dezno-dămînt absolut diferit de al modelului clasic. Deosebit se încheie în altă var. prin „Adunarea oilor şi pliiisul lor sâra la mormîntul « stăpînului »"; sau „Ciobanul, auzind de tăinuire, pleacă pe nesimţite de la stînă cu turma de oi, întilnindu-se cu « baba bătrînî »" (n. 132). Aeeste elemente „naturiste" ţin de o altă ordine „a vieţii şi a morţii încît în Notele critice se conturează treptat ideea că varianta publicată de Alecsandri nu este autentic populară, ci lite-rarizată; pînă aici, nimic nou faţă de interpretările existente, cînd însuşi poetul a recunoscut „şlefuirea". Deosebită rămine constatarea lui Ion Diaconu că versiunea Alecsandri, revenind din nou la popor pe calea cărţii, a contaminat numai într-o măsură fondul local păstoresc, venit din strat arhaic, încă viguros prin multe variante aflate pînă în 1970. « Efectul Alecsandri » este problema centrală a colecţiei critice constituite de prezentele volume
XXIII
ale rrioriografiei. ăisteniatica lucrării s-a fixat în ordinea importanţei „probelor" demonstrative: prima secţiune cuprinde cele 402 variante ale Mioriţei, notate de la CMXX pînă la MCCCXXII; secţiunea a doua este constituită din 257 note critice, notate: 1, IA, 2, 2A, '
3, 3A, 3B, 4, 4A, 4B, 5, 5A, 5B, 6,7,8,... pînă la 249. Notele critice 1 — 181 incumbă elementul inductiv al raţionamentului ştiinţific; nota 182 expune critic problema «efectului Alecsandri», discutind materialul folcloric aflat şi expunînd părerile autorului asupra bibliografiei aferente; notele critice 183 — 249 sîilt coricluzive Şi se adresează „la obiect" cititorului, acum fiind şi acesta îil curioşi tinţă de cauză. Faţă de necesitatea acestor calităţi demonstrative*, notele... au un anumit mod de redactare şi o întindere diferită. Dimensiunile neobişnuite ale notei critice 182 îi dau, împreună cu conţinutul, ţinuta studiului de sine stătător; numai Că acesta trebuie înţeles neapărat în legătură cu tot demersul oxplicativ din Notele critice anterioare. Variantele colecţiei şi tot cofpus-ul teoretic capătă altă semnificaţie în lumina notei critice 182 care nu poate fi dislo* cată din actuala sistematică a lucrării1. în secţiunea a doua a lucrării mai apar şi alte note critice ample, cerute de importanţa problemei studiate, cum vedem că dezvoltă, de exemplu, nota crit. 215.
      Precizarea problemei centrale a cercetării prin sistemul demonstrativ organizat, face concludentă ideea că varianta literarizată de poetul Vasile Alecsandri se bazează pe un «arhetip » păstoresc care se relevă cel mai pregnant în varianta « CXVI » a vrăncencei Costânda Păun, singurul text autentic popular din tot „materialul mioritic" publicat pînă acum. Astfel voi. III şi IV ale monografiei, rămîn cele mai importante în ansamblul lucrării Ţinutul Vrancei2,
      în legătură cu concluzia că « efectul Alecsandri» este o realitate caracteristică în circulaţia vrânceană a motivului Mioriţa, din eritica internă de text se mai desprind şi altele, importante pentru diversificarea aspectului teoretic.
      1      Autorul a reflectat mult timp dacă să nu se publice această notă extinsă la sfîrşitul voi. IV, dar a hotărît ca definitiv să-i menţină locul cursiv în secţiunea a doua a lucrării.
      2       Aşa cum a anunţat primul studiu introductiv al volumelor din 1969, în consens cu aceasta şi publicistica editorială de atunci, volumele V şi VI cuprind un material valoros pe care Ion Diaconu l-a repartizat astfel: în Voi. V — Balada. Doina. Bocetul.; în Voi. FI —Strigăturile. „Colocăşîia". „Iertăciunea". „Cîntecul miresii". Colindul. Cîntecul de stea. Plugul. Descîntecele. Textele-convor-biri. Registrul informatorilor. Registrul geo-etno-istoric. Onomastica. Toponimia. Glosarul. Volumul al VH-lea, albumul etnografic Vrancea pitorească şi etnografică, constituind ţelul preocupării de peste 40 ani, rămîne singura lucrare lăsată în formă incompletă între manuscrise; însă este foarte avansată ca realizare şi bine sistematizată pe secţiuni, dispunînd şi de studiul orientativ.
XXIV
     Interpolarea cîntecului liric Ciobănaşul în balada. Mioriţa s-a făcut prin contaminare într-o fază anterioară pătrunderii modelului literar; elemente ale acestui cîntec (de exemplu, v. n. 11; n 13} se află şi în variante mai puţin sau deloc atinse de « efectul Alecsandri». De asemeni, episodul „negura" şi episodul „mama metamorfozată în corboaică" fac parte din fondul local flotant. Uneori se distinge intrepâtrunderea unor influenţe ale materialului din Ardeal (transhumanţa) cu reflexul lăutăresc din Muntenia, ca într-o var. din satul Spulbir unde fondul păstoresc redus nu a fost contaminat de modelul literar (v. n. 195). Din materialul lăutăresc vine episodul specific „Dunărea" după cum maniera lăutărească de redare a adus în fondul local vrăncean, versurile rătăcitoare (n. 18), grupate în „strofe", sau libere, care în aceeaşi măsură cu motivele liriQe hibride au denaturat forma tipică (v. n. 142). Se subliniază la fiecare ocazie care sînt influenţele de conţinut şi de formă, parvenite din materialul lăutăresc (v. îndeosebi: n. 188; n. 195; n. 198; apoi: ii. 49; n. 53).
     Circulaţia motivului, potrivit cu toate influenţele numite, a structurat diferit forma variantelor vrăncene, cînd şi improvizaţia ca element intrinsec oralităţii a contribuit permanent. Să urmărim sublinierile autorului în privinţa „categoriilor" formei poetice din materialul prezent.1 Se întîlneşte o formă apropiată «arhetipului» păstoresc (n. 11), adică o „variantă restrinsă cu fond local străvechi" (n. 16; n. 7; n. 18). Forma locală poate fi redusă, restrinsă prin degradare, sau prin procesul de sinteză (v. n. 9). în primul caz fondul local se vede disparent (18), sau este inconsistent (n. 19). în cazul al doilea apare forma epică sintetizantă, cu reducerea elementului liric (n. 4B).
     „Splendoarea versiunii artistic şlefuite în 1852 şi 1866" (n. 23), adică „modelul literar" (n. 44), forma aflată în cartea-de-cetire a şcolii primare, nu s-a păstrat fără modificări decît în cazuri rare, cum am mai spus; atunci ele sînt simple „debitări" mecanice datorate memoriei foarte bune a informatorului (v. text. accesoriu MCCCXX, p. 628 — 631). Obişnuită este modificarea fondului literar din şcoală, ducînd la forma fragmentată a tipului Alecsandri (n. 12), adică la forma poetică reductivă (n. 6).
     Uneori „sincretizarea" baladei cuprinde material din mai multe surse (v. patru surse detectabile, aşa cum reiese din nota
     1 ^lntr"° însemnare izolată, una din numeroasele "fişe de lucru,, rămase în manunscris de la folcloristul Ion Diaconu, reiese şi o altă clasificare a sa, importantă pentru tipurile “mioritice" vrăncene: “ 1. tipul păstoresc pur (sau nativ); 2. tipul Văii-Milcovului; J. tipul conglomerat sovejan ; 4. tipul interpolat arhaic-literar denumit «efectul Alecsandri»; 5. tipul estetic superior izolat (var. LXVI);
6. tipul lăutăresc comun; 7. tipul lăutăresc dominant; 8. tipul dezagregării parţiale; 9. tipul pulverizării totale."
XXV
Crit. 17). Se ajunge la forniă extinsa a baladei vrâilceiic, exemplar realizată prin tipul conglomerat mioritic (v. definiţia, în nota crit. 182). Contrastînd cu aceasta, forma heteroclită (n. 77), prin procesul de. heteromorfoză a degradat unitatea conţinutului cu forma, căci aflăm deplină confuzie între elementele eterogene de fond (n. 68),
     Un gen aparte al baladei în zona etnografică a Vrancei rămîne tipul Văii-Milcovului (n. 142).
     în legătură cu psihologia creaţiei populare, se pune problema
legăturii dintre imaginarul colectiv şi acela individual. Dedublarea, contrastul simbolic şi trecerea dintr-o categorie în alta apar nu numai in modelul literar şi apoi, din acesta, în unele variante locale (moartea-nunta: ,n. 11), ci un mod specific în fondul păstoresc, rezistînd acolo, probabil, din vremuri imemoriale (mişcarea-zăcerea:, n. 6; relaţia cauză-efect, fluierul-vintul: n. 7; animalul neobişnuit, reflex al animalului monstruos: n. 8; elementul miraculos în trecerea viaţa-moartea: n. 23), Uneori comutarea pare să rezulte din amestecul senzorial imediat, dăr tot atît de bine poate fi interpretată ca un vestigiu al funcţionalităţii simbolice străvechi, menţinut doar pentru aspectele materialiste ale sugestiei (culoarea = = mura neagră = pămîntul negru: n. 10). Oricum, să distingem, odată cu autorul monografiei, diferenţa între „La negru zăvoi" la modelul Alecsandri şi „mura niagri" din cele şase versuri care s-a arătat că rămîn specific-locale în completarea portretului ciobanului.
     Ion Diaconu s-a preocupat şi de substratul filosofic al Mioriţei. Aminteşte în treacăt „Impresia de netedă trecere din viaţă, - în moarte" (n. 9); sau mai precis formulat: „...rămîne ca impresie ultimă, calmul, intimitatea retragerii în natură, unde viaţa şi moartea sînt continue existenţei" (n. 11). într-un loc subliniază că var. are „în substrat [...] aceeaşi caracteristică filosofie păstorească asupra vieţii veşnice în natură" (n. 18). Dezvoltarea concepţiei folcloristului asupra problemei, se poate afla în nota crit. 66); aici aflăm despre „retragerea senină din învolburarea vieţii aspre în ideea morţii prin resemnarea ţăranului nostru înţelept. Aşa adevereşte materialul etnografic şi folcloric cunoscut pînă astăzi din Vrancea. Viziunea creştinismului rar se implică parţial în asemenea stare ultimă care pleacă din substratul daco-getic. Prin urmare, este o expresă atitudine de resemnare măreaţă în faţa morţii inexorabile: ea înlătură suferinţa, salvînd pe om prin viziunea aşa numitului panpsihism cosmic, care — chiar pentru unii folclorişti marcanţiar alcătui nucleul primitiv al Mioriţei."
     Cît priveşte materialul informativ din textele-convorbiri, acesta abundă în sensuri în primul rînd pentru părerea informatorilor asupra motivului Mioriţa. Autorul monografiei le-a „tradus" fn exprimarea conceptualizată. Astfel se subliniază, din graiul specific al ţăranilor vrânceni anchetaţi: funcţia creatoare a talen-
XXVI
tului individual într-un grup redus (6); despre genetica versului popular plăsmuit de insul talentat (vedem chiar „operaţia contemporană a închegării unei variante", sincretizată din patru surse (n. 17); despre „structură, vechime, mod de redare (n. 24); despre problema variantelor (n. 30). Referitor tot la circulaţia motivului: în trecut, greutăţile vieţii înlăturau asemenea « cîntări din velîju »; iar azi, redarea muzicii prin radio influenţează „ce vine din tradiţia poporului" (n. 38). în timpul actual circulaţia baladei se vede în stagnare (n. 121). Dintr-un text-convorbife reiese convingerea că baba, Tudura Vrănsioaia ar fi fost cîntăreaţă eponimă a Mioriţei (n. 32). O bătrînă „avea [..,] naivitatea să creadă ca reală ficţiunea Mioriţei" (n. 44), pe cînd un informator proeminent din satul Vdsîjj s-a lămurit prin realismul elementar, asupra sensului figurativ al baladei {n. 214). Un octogenar judeca pătrunzător problema genetică a. motivului: „Mioriţa în cîntare şi-ar avea rădăcinile în substratul nostru etnic geto-dac". Tot el relevă perpetuarea prin generaţii a folclorului (n. 79). Un informator excepţional explică modul cum a contaminat el însuşi forma păstorească de la bunic, cu Mioriţa „după cârti, di Vasî'li Alicsăndri" (n. 85).
     Alte mărturii din textele-convorbiri referă la viaţa socială din trecut: exploatarea prin argăţie (n. 18); analfabetismul (n.               18;
n. 20; n. 97; n. 105), deseori întreţinut de „învăţătorul aspru pînă la absurd cu copiii [...]; altul, inconştient şi corupt" (n. 18); viaţa grea a şcolarului din familiile nevoiaşe (n. 5A). Întîlnim figura unui nedreptăţit din primul război mondial, la care Mioriţa suplinea rolul doinei propriu-zise cu caracter elegiac" (n. 16) şi informaţii vrăncene despre războiul din 1916-1918 (n. 196). Sînt cuprinse referiri la haiduci (Bujor, Codrţânu: n. 4B) şi la rolul lor social. Se face portretul ultimului haiduc din Vrancea, sovejanul Panait Morînglăv (n. 25). Iată unele specificări pentru viaţa economică din trecut: unităţile de m ăsură vechi (n. 25); relaţii comerciale —înainte de anul 1916 — între Vrancea, Braşov şi Breţcu (n. 12). Satul şi genealogia satelor din ţinut (n. 214), viaţa copiilor şi a părinţilor de sărbători (n. 19), cîntecele şi dansurile locale (n. 124), „jocurile bătnneşti" (n. 19), jocurile de la horă (n. 208), ceremonialul nunţii sovejens (n. 177), oferă subiect pentru texte-convorbiri deosebit de interesante. O categorie specială de informaţii relevă viaţa satului prin eresuri, pievestirile bătrînilor (n. 117); o bătrînă octogenară îşi socotea vîrsta după „zîua iepilor" (n. 82). Obiceiurile priveghiului, „cu manifestări venite din primitivismul animist" (n. 7), prevedea cmtarea Mioriţei, practica jocurilor cu „unKeş" (n. 23) şi „jocurile de priveghi^ (n. 201), păstrate ca o particularitate a ţinutului.
     , oase rămîn referirile la legende („baba Tudura Vrănsioaia" şi ..ŞtefaA-sel-Miiri ctitorul legendar al Vrancei": n. 32).
                                                                                                X’XVII
      Autorul apreciază că dintre toate textele-convorbiri privind viaţa satului vrăncean, cel mai valoros („O magistrală pagină' dci antologie etnografică!") arată traiul unOra dintre bătrîni, împovăraţi de greutăţi prea apăsătoare. „Ei se resemnau cu o măreţie aproape eroică." (n. 122). însă textele-convorbiri mai mult urmărite de etnograf au fost acelea de la informatorii ciobani şi baci, apoi de la familiile acestora. Apare organizarea şi funcţionarea stînii la cîmp (n. 5) şi la munte (n. 25); păstoritul oilor „la dial" (în apropierea satului: n. 19); alcătuirea gospodăriei de păstor, îmbrăcămintea şi obiceiurile (n. 156): faza întîi a păstoritului în Vrancea nordică („sfătuiria di primvâra" a „stăpînilor de oi" ca „sî aliagî" personalul „stîni di la rminti": (n. 204) şi întoarcerea „botejului" în sat după „împărţîria" de la stînă („Cel mai cuprinzător text-conv. privind păstoritul vrăncean în trecut, documentul este unic: provine de la o femeie născută, trăită şi îmbătrînită în mediul păstoresc de familie"; n. 191. Aceasta este Sdnda Anghil Forîi, 71, Spineşti, fiica vestitului baci şi nepoata Costândei Păun). Mai este cercetată transhumanţa: „Contactul păstoritului local cu cel din Bărăgan" prin ţăranii vrănceni săraci care se duceau într-o regiune fertilă ca să se înstărească (n. 213); vrăncenii duşi ciobani prin Moldova, spre Bîrlad şi „mâlu Prutului" (n. 200); păstorii vrănceni înstrăinaţi temporar pentru ocupaţia lor (n. 216). Transhumanţa ardeleană şi întretăierea ei cu păstoritul din Vrancea se vede cel mai bine prezentată de Anghil Băipan, 62 ani, din satul Nistoreşti; de la acesta a rămas valoroasă schiţă etnografică despre portul, instrumentarul ciobanilor, medicina empirică de la stînă (n. 95). „Ştiri documentare unice despre organizarea stînii, păstoritul de iarnă, varietăţile de oi, prelucrarea lînii în gospodărie, îmbrăcămintea şi viaţa ciobanilor, bolile oilor şi îngrijirea lor, instrumentarul, cîntecele şi jocurile păstorilor odată cu I$ioriţa“ a dat bit rinul. Ghjorghi H'uipoj, 108 ani, din satul Nistoreştţ, cel mai vîrstnic informator din cuprinsul colecţiei.
                                     *
      Pe lingă varietatea informaţiei, textele-convorbiii ne oferă ocazia să desprindem atitudinea autorului monografiei faţă de realităţile vrăncene din trecut. Găsim pagini cu valoare literară care înviorează lectura. Descrierile de peisaj, creionarea succintă dar sugestivă a portretului unor informatori — adesea oameni sărmani pe care Ion Diaconu îi priveşte cu compasiune —, paginile memorialistice marcate de livrescul „subţire", dar consistente afeetiv prin păstrarea naivităţii sincere a copilului-ţăran de odinioară, se apropie de eseu cînd capătă extensie ca în evocarea „bîtei Nede'lja“. Am păstrat aceste mărturii discrete care, de altfel, nu împiedică revenirea de la digresiune, la tonul ştiinţific al scrierii; le consi-
XXVIII
derăm tot atît de interesante ca tcxtele-convorbiri. De astă dată ne vorbeşte despre locurile, oamenii şi obiceiurile Vrancei, un localnic trecut prin cele mai înalte şcoli româneşti. Profesorul care a format atîtea generaţii de copii din ţinutul său * de baştină » se vădeşte şi în cuprinsul Notelor critice un bun cunoscător al psihologiei elevului si al viratelor şcolare (n. 34; n. 49). Observaţiile sale sînt vădit moralizator-didactice la adresa învăţămîntului „primar" din trecut. Ne pare remarcabilă nota crit. 118 în care se dă planul metcdic al unei lecţii cu Mioriţa aşa cum ar fi trebuit făcută în şcolile vrăncene; sugestia, credem că rămîne bună şi în actualitate.
      Prin preliminariile succinte de mai sus am urmărit să dam cîteva date informative în biografia operei, care pot să intereseze ca venind de la cineva din preajma autorului. Reliefarea unor aspecte speciale ale cercetării şi sublinierea concluziilor, s-au făcut aici în lumina materialului din volume, dar şi în urma discuţiilor avute cu Ion Diaconu de-a lungul anilor. Însă afirmaţiile atîta timp gestate în conştiinţa folcloristului, apoi de atîtea ori revizuite după redactarea Notelor critice n-ar mai fi avut nevoie de nici o subliniere. Departe de a voi să „desfiinţeze" Mioriţa artistic literarizată de primul nostru mare poet Vasile Alecsandri, ceea ce nici nu s-ar putea cînd această formă a baladei a intrat definitiv în circuitul naţional şi chiar european, autorul lucrării de faţă a atras atenţia prin volumele III şi IV ale monografiei Vrancei asupra Nioriţei din veac păstrătoare a geniului anonim, cîntată prima oară de păstorul, poate vrăncean, care a configurat poetic şi muzical credinţa neamului său în veşnica existenţă a omului, «pulverizat după moarte în infinitul naturii». Prin simbolurile arhetipale dezvăluite într-o plăsmuire unică de artă populară, modesta Nioriţa a bătrînei Costânda Păun din Spineşti ne-ar putea oricînd reprezenta în universalitate, alături de strălucitoarea Mioriţă a „bardului de la Mirceşti", atît de bogată în imagini poetice.
      Rămîn mereu recunoscătoare părintelui meu pentru tot ce-am invaţat din cei treizeci şi cinci de ani comuni închinaţi Vrancei.
                                                                                                                 PAULA DIACONU BĂLAN
TEXTE
                    Andreiâşu (~di zios, ~di sus)
                      BALADE
                                 &IORÎŢA1
                                 CMXX* i
                                   Pî-o gurî di rai, Pî-um picior di plai Se coboară-n vale Şî li-aţîn în cale 5 Trei turme de oi,
                Cu trei ciobănei: Unu-i moldovjan, Unu-i ungurjan,
                Şî altu-j vrăncian. io Dar cel moldovjan Şî cu ungurian Mări, s-a vorbit Şî s-a sfătuit Ca sî mi-1 omoari 15 Pe cel vrăncian,
                            Cî-i mai ort oman:
                                         Ari o\ mai mulţi, Mîndri şî cornuţi,
                Cai învăţaţ,
           20 Şî cîjnj mai bărbaţ. Dar cia mioriţî Cu lîna plăviţî De trei zile-ncoaci Gura nu-j maj taci.
                           25 Atuncj cel vrăncian zice:
                —  Mioriţî lai,
       1 V. voi. I3 (1969), pag. 315.
       * Cifra romană CMXX (= 920) înseamnă, numărul de ordine al textului; iar cifrele arabe 1, 2, 3 etc., puse după. numerotarea cu cifre romane, indică numărul de ordine al notelor critice: 1, 2, 3, 4 etc. Ordinea satelor este dată alfabetic.
3
      Laj, bucălai,
      De trej zile-ncoace Gura nu-ţ mai taie;
 30 Ori iarba nu-ţ place,
      Ori apa nu-ţ place.
      Ori jeş’ bolnăvjoarî, Drăguţi mioarî?
      —  Drăguţule ba6i,
 35 Mii toati-m' pladi;
      Da vorba di-asarî,
      Şî di-alatăsari Aceja nu-m’ placi... Dă-ţ oile-ncoaci
 4 O La negru zăvoi,
      Că-i iarba de noi,
      Şi umbra de voi.
      Că cei doi frăţiori,
      Că-s mai mărişori —
 45 Cel moldovian,
      Cu cel unguri an —
      Mări, s-a vorbit Şî s-a sfătuit:
                                                                  La apus de soare 50 Să mi te omoare,
      Că ai oi maj multe, Mîndri şi cornute,
      Cai învăţat,
      Şî cîni mai bărbaţ.
                                                               55 Şî vor să mi ti-ngroapi Tot în dosu stîni,
      Uni zac şi cîni.
      —  Mioriţî lai,
                                                               Di-o fi să mor 60 Pi-acest cîmp cu flori, Roagă-i să mă-ngroape în strunga oilor, în zocu meilor,
      Şî zbtirdu mioarelor.
                                                                65 Iar la cap să-m’ puie, |n cel păltinâş,
      Cei trej fluieraş:
      Fluiru di os,
      Sî-n cînti duios;
 70 Şî acel de fag,
      Sî-n cînti cu drag;
4
                 jar acei de soc!,
                 Sî-n cînti cu foc.
                 . Cin’ vîntu va bati,
            75 Prin jeliră străbati...
                 Iar la cea măjcuţî Să nu-i spui, drăguţi,
                 Că m^au omorît,
                 Şî m-au îngropat.
            80 tu doară să-i sPui Cî m-aiil însurat ...       Pisti=un vîrf di plai
                 C-o fatî di crai,
                 Iar la nunta mia 85 A căzut o stia;
                 Sparili şî luna Mi-au ţînut cununa;
                 Preuţ: nuni mari...
            Aici-am uitat-o, la sfîrşît. O ştiu di la mama, 90 dar şî din carti-o parti din ia.
                        (26.X. 1967), Andrijeşu-di-zos, Budenj[ -Toâdir Călinoiu, 48.
                        CMXXIia
                 —  Mioriţî lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi Iarba nu-ţ măi plasi,
                 Gura nu-ţ măi tasi;
            5 Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,
                 Di gura nu-ţ tasi?
                 —  Ba iarba-m plasi ;
                 Da văd bini, stăpîni,
                 C-ai sî ni laş;
            io C-am auzît
                 C-a sî ti omoari Ciobani seilanţ,
                 Cî ai oi mai mulţi,
                 Şî mai cornuţi.
            15   — Nu-i nimica, oai lai, bălai,
                 Dacî vez cî moriu,
                 Mă-ngropaţ în dosu stîni,
                 Ca sî mi-auz cîni.
                 Sî-m' puniţ la cap:
            20 Fluieraş di nuc,
                 Oili sî mi H-aduc;
                              5.
                    Fluieraş di os,
                    Oili sî mi li văz... leu atîta ştiu: pim bătrîni1, pim copii. Toţ 25 bătrîni cînta, cu copii. îm partja Vrănâj-a fost asta; acolu s-a cîntat cu ăjobani iştija. Jo am auzît bătrîni cîntîn’la petreâiri. Nu-hj-aduc aminti di numili batrînilor cari j-am auzît cîntîn'. Ba-trîni cînta din guri, cun spun şî io. Am auzît-o 30 şî ;o: ba pi colia, ba pi colia...
                         (22.X. 1967), Andrejaş\i-di-fios, Bntucoâsa Siripâri-Mârija Dfnu, 55.
                   CHXXIIs
                                                                        Mioriţa
                 Pe vîrf de măgură Fulgeră şi tună:
                 De vo săptămînî Nu sî măj[ răzbuni... 5 — Mioriţî iai,
                 Lai, bucălai,
                 De trej zile-ncoaci Gura nu-s maj ta£i; Orj iarba nu-ţ place, io Or apa nu-ţ place?
                 —  Ba iarba îm’ place, Şi apa îm’ place;
                 Dar s-a lăudat Batiu ungurjanu
             15 Şî cu del oltianu Ca la apus de soari Să mi te omoari,
                 Că^i ai oi mulţi, Mîndri şi cornuţi,
             20 Şi cai învăţaţ, Şi cîini mai bărbaţ.
                 —  Şî d-o fi sî mor,
                 Să nu le spui lor;
                 Ci să mă îftgroapi
       i Fenomen fonetic izolat de graiul ţinutului.
6
                                                                                                                                                                                                                                                 25
                                                                                                                                                                                                                                                           30
                                                                                                                                                                                                                                                           35
                                                                                                                                                                                                                                                 40
                                                                                                                                                                                                                                                 45
                                                                                                                                                                                                                                                           50
                                                                                                                                                                                                                                                 55
                                                                                                                                                                                                                                                                     60
                                                                                                                                                                 65
                                                                                                                                                            Atîta-
                                                                                                                                                          limpede
  Aici, pe aproapi,
  Tot în dosu stîni,
  Ca sî-mi-auz cîini; în strunga de oi,
  Să fiu tot cu voi.
  Şî la cap sî-m' pui:
  Fluieraş de fag,
  Mul’ zice cu drag;
  Fluieraş de socu,
  Mul' cîntă cu focu;
  Fluieraş de os,
  Mul’ zi6e dujos.
  Jar dac-oi întîlni Măicuţă bătrînă,
  Cu brîu de lînă,
  Pe cîmp alergînd,
  Pe toţi întrebînd:
  „Nu cumva-aţ găsit,
  Nu cumva-aţ văzut Mîndru ciobănel Tras pîntr-un inel?
  Feţişoara lui:
  Spuma laptilui ;
  Perişoru lui:
  Pana corbului;
  Mustăcioara lui:
  Spicu griului" ...
  .. .Şî di'O fi sî mor,
  Să nu le spui l°r>'
  Să le spui curat:
  Că m-am însurat P-o gurî di rai C-o fatî de crai;
  Şi la nunta mia A căzut o stia;
  Soarele şi luna
  Cari mi-a pus cununa ;
  Preoţ: munţ mari ;
  Păsări: lăutari;
  Păsîrili: mii,
  Şî ceru stăcliu.
  -i Mioriţa. „Stăcliu": adica iera ceru cîn’ a murit iei. Asta din carti-o ştiu.
7
       Îs buzoian, parvenit aisi. Am venit aisi cu mesă-rija; m-a oprit oamini; cu războju m-an oprit 70 aisia; ş-an stat aisja. An vinit însurat dim Buzău. Da femeia nu m-a măi lăsat sî plec d-aici; nu s-a mai îndurat sî plecăm d-aici; cî m-a murit aici cinci copii, ŞÎ Şasî la Buzău, în comuna Calvini, di la Cizlău măi înăinti, pi valia Neh'o* 75 iului. Păi sînt aici dîn treize’ şî nouî...
          La-nceput îi dim bătrîm-auzîtî Mioriţa. Da-m părţîli celilanti-i din cârti. Iera lăutari bătrîni din vaHa Buzăului. Ieram băiet dî vo şaispsi ani cîn’ i-am auzît: „Ja, zî-i, mă!" Da şî io 80 cîntan din vioarî de mic; da mă ducian cu lăutari sei bătrim. Ieram începător de vioarî. Ni-aduc aminti di lăutarul Neculai Marin Dulcă, lăutar bătrîn, în comuna Calvini. Iera acolu lăutari măj mulţ, tot bătrîni lăutari; tinerj, prea puţîm.
                          (2 l.X. 1967), Andreiâşu-di-sus-lăutarul Neculai Duţî, 66.
                                                                                                                                                   cmxxiii2A
                   —  Mioriţî lai,
                   Lai, bucălai,
                   Di trii zîli-ncoasi Iarba nu-ţ   măi plasi,
              5   Gura nu-ţ     măi tasi;
                   Ori ieşti bolnăvioarî,
                   Drăguţi mioarî?
                                                                                                A-ntrebat-o ciobani. Di-acolia sî rupi: nu măi Ştiu! Dacî n-an ţînu’ socotialî... Ia a fos’, 10 zodiiaşî: şî n-a omorît-o pi ia. Da l-a omorît siobani: doi l_a omorît. Siobanu i-a spus riioari, cî dacî l-a omorî, sî-i pui la cap:
                   Fluieraş di fagii,
                   Sî cînti cu  dragu;
              15  Fluieraş di   osu,
                   Sî-i cînti duiosu;
                   Fluieraş di socu,
                   Sî-i cînti cu focu.
 20 Asta-i Mioriţa. O ştiu şî ieu dim bătrîni, ca unkeşu neu.
                                                                                                                         (17.X. 1967), Andreiâşu-di-^ios, Fetfg-
 Zitârj-Măriuţa Oltianu, 66.
CMXXIV3
        De-âeia ni-am măi-adus aminti din ieli: am auzît acuma băieţi sitin dintr-o cârti:
               —  Mioriţî lai,
               Lai, bucălai,
           5 Di trii zîli-ncoasi Iarba nu-ţ măi plasi.
               Guriţa nu-ţ măi tasi...
               —  ]^ii iarba-m’ pla&i;
               S-a vorbit trii siobani
           io Ca sî mă omoari...
     Nu!
               Ca sî ti omoari La o vremi di sari.
               —  Dacî m-a omorî,
           15 Sî mă-ngropaţ
               în strunga oilor, îm bătaia...
     Nu!
               în ziocu neilor.
           20 Şî sî-m’ pui la cap:
               Fluieraş di socru,
               Cî cîntî cu focu;
               Fluieraş di fagii,
               Cî cîntî cu dragu;
           25 Fluieraş di osu,
               Cî cîntî duiosu...
           Ni-aduc aminti cî maicî-sa pi cîmp alerga, di cîuta pî băietu ii-.
               Perişoru lui:
           30 Pana corbului;
               Okişori lui:
               Murili cîmpului;
               Mustăcioara lui:
               SKicu cîmpului...
           35  — Sî-i spui cî m-a-ngropat
               în strunga oilor, în ziocu neilor...
               Cî m-am însurat Cu mîndra craiului...
40 Acolu, uni-a murit...
           Cârti n-am învăţat dicît douî clasî. Mioriţa ni-a intrat în cap di la băieţ din şcoalî. îfaia ni-a fos’ drag cînticu ista; şî cîntam cîn’ îl auzam.
9
     îi mîndru tari cînticu ista ! Plînziam, cî-i di zali. . . 45 Nu v.C7 ? Cî s-a cununat c-un crai rnari; adicî s-a cununat cu mîndra craiului...
          Am auzît-o di la oamini măi bătrîni: di la un tata-moş a rieu. Cînta din caval. îi mor’, săracu; iera di-o sutî şinsi ani cîn’a murit. Ni 50 cînta din cavâl vosia asta. Di pi si cînta cu cavâlu, povestia vorbili. Vosia-i di-acolu, şî cuvintili. Din carti-s furati-aşa... Tăriia-i dim bătrîni!
          Unkeşu-a&ela avia păr alb, cum îi ghiocu. Ş-avâa barbî albî, cole-aşa, atîrnatî, şî lceptănati 55 frumos. Iera om bun tari la suflit! Ni strînziam sărbătorili pi bătătura lui-avia o bătătiirî cu iarbî frumoasî! — m-adunam fetili lui, şî nepot, şî h'isi: avia multişoari. Mama mia a fos'h'ica lui. Iei ni cînta din caval, ni povestia din tine-60 reţîli luicum a trăit şî iei în văduviia lui: a trăi' şî iei vo douîzăş di ani văduv. în tinereţîli lui-a fos’ gospodâriu.
                         (23.X. 1967), Andriieşu-di-zios — Vojca Mocânu, 74.
                       cmxxv3^
                —  Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
            5 Orj iarba nu-ţ plasi,
                Ori ieş’ bolnăvioarî?
                —  Nu-s bolnăvioarî... Pi-um pisjor di plai Coboarî la vali
            10 Trii ciobănei:
                Unu-i moldovian,
                Unu-i vrănsian,
                Şî unu... ortomân. (Sic !)
                —         Mâri sî vorbiri 15 Şî sî sfătuirî
                Pi la apus di soari Sî ni ti omoari...
                —  Di-o fi sî mă omoari, Sî mă-ngroapi
10
                                                                                                                                  20 în strungî di oi,
                                                                                                                                       Sî fiu to’ cu voi.
                 Şî la cap sî-m’ pui:
                                                                                                                                         Flujeraş di osu,
                                                                                                                                     Mul' cîntî duiosu;
                                                                                                                                   25 Fluieraş di fagu,
                 Mul’'cîntî cu dragu.
                 Iar de-i vidia pi cîmp,
                 Alergînd şî plîngînd,
                                                                                                                                              O mamî bătrînî 30 Cu brîu di lînî,
                 Sî-i spui cî m-ani însurat C-o fatî di crai;
                 Şî la nunta mia....
           Aisi nu ştiu...
           35 A fos’ nuntaş.
                                                                                                                                Am uitat; nu ştiu...
                 Păltinâşî ni-a fos’ naşî mei...
           Sî h'i ştiut, sî mă h'i răzgîndit! Da aşa: la pripialî...
           40 Naşî mei-a fos’ păltinâşî...
           Nu ştiu cum..... M-pi măi răzgîndi, dacî tresi pe-isi. Cui l-a vinit sî ţîi socotialî di Mioriţa? ... Soarili şî cu nuna Ni-a fos’ cununa...
45 Li spui îm bobit: pi săriţi. Iera frumos tari cînticu ista! O aviam poizîi la şcoalî. Iera seva frumos! Dipi si m-an căsătorit cu omu di-ntăi, cari-a murit pin nouî suti şaispăzăsi, an cîntat-o. Di-atunsia, di sinză’ şî trii di ani, di cîm îs vădani, a fos’ viaţa mia cam amărîtî; n-am măi cîntat-o. Cîn’ am învăţa’ Mioriţa, c-a h'i fost învăţătoriu Andriiescu, c-a h'i fos’ Cristnan, cu-amîndoi am
50   învăţa’ KJioriţa asta. Mioriţa ni-0 didia la poizîi ;
     o avian nercuria poizîia. Ni~o didia la poizîi, 55 pi di-a rostu... Ă, hă-ă, p-a stat oili nipăzîti?... Iera siobani! Oi h'i-auzît-o şî di la vum bătrîn. Da di siobani: nu cunosc...
                           (20.X. 1967), Andriieşu-di-zios — Sâfta Potop, 75.
11
CMXXVI3B
       O ştiu, aşa, pi-apucati: ni-a intra’ cîti una-fi cap. Măj Ştiu şî pi altili cari-am învăţat în cârti. Acu s-a zlăghit minţîli: nu măi tu minţi. Trebi sî ni-aduc aminti iar. Dacî ni-adusi sineva aminti, apî spui. Mioriţa o ştiu aşa:
            —  Oai bucălai.
            Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi,
            Iarba nu-ţ măi plasi,
      10 Apa nu-ţ măi plasi;
            Oiţî bîrsanî,
            Orj ieş’ năzdrăvani ?
            —  Şî iarba-m’ plasi,
            Şî apa-m' plasi;
       15 Dar pi tini s-au vorbit Ca sî mi ti doboari Pi la apus di s<?ari Acel vrăncian Ş-acel moldovian,
      20 Pentru c-a\dai oi mulţi,
            Mulţi şî cornuţi.
            —  Dacî m-a omorî,
            Sî mă-ngrolq în dosu stîni,
            Sî mi-auz cîni lătrîndî...
25 Cam aşa-i. Am uitat-o. Iera lungî.
            Şî la cap sî-m’ pui:
                                                                                                                                          Fluieraş di osu âi-n zîsi duiosu;
                                                                                                                                    Fluieraş di fag 30 Si cînti cu drag;
            Fluieraş di socu
            Si cînti cu focu.
            Vîntu, cîn' a bati...
      Ni-aduc aminti şî di asta; am uitat legăturili... 35 Yîntu, cîn’ a bati,
            Pin fluiri-a străbati...
      Aisia s-a-nkegat!...
            O iii s-or strînzi,
            Pi mini m-or plîuzi 40 Cu lacrîm’ di sînii...
       Şî dac-ar măi h’i. am uitat-o. Din cârti Ai-aduc aminti c-am întîlnit-o, ş-auzîn’ dipi la altu zî-
     cîndî. Da din cârti măi mult. Iera poizîi, îft cartia-di-sitiri: iera cu domnitori, cun sî zîsia 45 pj-atuncia.
         La şcoal-an fos’ trii clasî. Am învăţat cu unu Radu Şuşu, din Vransia; cu Sînion Cristiian sel bătrîn. Mioriţa ni-o didia la poizîi di-o pove-tiam, n-o cîntam: numa pi spusî. Aşa, pi-apucâti-50 am auzît-o şî di la altu: cîn’ iera unu cari spunja cîti-o poizîi, io băgăm la cap. Di la bătrîni, ca mini n-am auzît-o. Da di la oamini măi m vrîst-am auzît-o: n-o cînta, numa spunia din gurî. Spunja, aşa, fărî glas: numa cum o                    spui-aşa-m poizîi;
55  aşa am auzît-o. Din fluir am           auzît Şîr{agu oilor,
     ca o doin-aşa. Da di la lăutari n-am auzît di loc Mioriţa.
                         (22.X. 1967), Andriieşu-di-zios, Răkitâşu-riiC'lon Sîrbu, 75.
                         cmxxviij
                     —  Nioriţî lai,
                     Lai, bucălai, ...
         De-isj nu măi ştiu ! Nu ştiu nisi-un feliu di cîntic. Din cârti ştiu numa „Tatîl nostru". An 5   fost om năcăzît, pin străini.               Am munsit zî şî
     ngapti, vai di capu neu! N-am iubit cîntisili, c-an fos’ năcăzît, ş-an trăit pi la boieri, vai di capu rieu! Am munsit cu zîua, an trăit şî pi la curţîli lor. Cu zîua, cu luna, vai di capu neu! 10 Am munsit la Angh^nii Dâscîlu/şî nu rii-a da' nica! Dj-acoHa am plecat, şî m-’an dus la al' boier — iera pin nouî suti şaisprăzăsi. Di Anghenii Dascîlu-a rămas praf di ieî! N-a avu’ coplcii... înc-am blăstămat noi: dac-am munsit o gră-15  ma(dî) di timp, şî nu nj-a da’                          nic!
                         (22.X. 1967), Andriieşu-di-zios, Butucoa-sa-Siripâri-Ion Dinu, 76.
                         CMXXVIII4.4
                 Pi-o gurî di raiu,
                 Pi-um picior di plaiu,
                 Iată, vin în caii Trei turmi di oi
13
                                                                 5 Cu trij. Ciobănei:
                                                                  Unu-i moldovian,
                                                                  Altu ie vrăncian,
                                                                  Şî unu unguri an.
      —      Drăguţuli baci, io Dă-ţ oili-ncgaci
                                                                  La mîndru zăvoi,
      Cî-i iarbî di oi Şî umbrî di noi • • •
      —  Mioriţî lai,
 15 Lai, bucălai,
      De trij zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi;
                                                                 Ori ieş’ bolnăvioarî,
      Ori îţ fasi di capu tău, 20 Ori di căpuşoru neu, Mioriţî, mioarî?
      —  Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian Mări se vorbiră
 25 Şi se sfătuiră
      Că pe l-apus de soare Vria sî ti omoari Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian.
 30   — Mioriţî lai,
                                                                     Lai, bucălai,
      Jo, di-o fi sî mor Pi cîmp de mohor,
      Sî ma-ngropaţ 35 Aisia, în strunga de oi, Să fiu tot cu voi ; în dosul stîni,
                                                                    Sî-mi-auz cîni.
      Şi la cap sî-m' pm:
                                                                40 Fluieraş di fagu,
      Mul’ zîsian cu dragu; Fluieraş di osu,
      Mul’ zîsian duiosu ; Fluieraş di socu,
                                                              45 Mul’ zîsian cu focy.
      Iar pe cîmp di-aţ întîlni Măicuţî bătrînî...
      Pi cîmp alerga Şi pe toţ întreba:
14
            50    —  Nu     cumva-aţ  văzut
                 Mîndru ciobănel Tras ca printr-un inel?
                 Mustăsioara lin:
                 Sine u griului ;
            55 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 Şî să-i spui curat:
                                                                           Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî 60 A lumi miriasî;
                 Şî la nunta mia A căzut o stja;
                 Soarili şî luna Mi-a ţînut cununa;
            65 Braz şî păltinaş
                 Iei mi-au fos’ nuntaş;
                 Păsăreli: mii ;
                 Şî steli: făclii.
                                                                                                Pî de-isi nu măi Ştiu; am uitat. Am învăţat-o 70 din şcoalî, di pin clasa a triia; sîn’ şaiză’ şî trii di ani di-atunsi. învăţători u iera Sînion Cristiian. Cu Nioriţa: ni-a dat-o s-o-nvăţăm ca poizîi-n cârti; şî m-asculta la lecţii.
         Bătrîm-o cînta din fluir Mioriţa. Cîntaria o 75 ştiu pintru c-o cînta din fluir moşnezi bătrîni. Şi tatî-riiu-a cîntat-o. Io di la tatî-niu-am auzît-o-n-tăi cîntaria.
                         (16.X. 1967), Andriieşu-di-iios-Ion Pasă' roiu, 77.
                       CMXXIX1b
        Mioriţa-ltiiorifa: aşa-i zîsia la mocani; da-n carti-j zîâia Mioriţa; pî n-o ştiu toat, -am uitat-o: Pi-un picior di plai,
               Pi-o gurî di rai 5 Iată, vin în cale Trei ciobănei Cu trei turme de oi:
               Unu vrăncian;
               Unu moldovian,
           10 Şî unu...
        Nu ştiu cum ăi zîsi. . .
               Unu, ungurian.
15
                Celu ungurian Şî cu cel vrănsian 15 Avia sjudî pi sel moldovian... nu ştiu cum îi zîsi...
                Mări, se vorbirî Şî sî sfătuirî...
         Acu ni-am adus aminti!
           20 Ca sî-l omoari
                Pi cel vrăncian...
                Că l-apus de soare Ca să mi-l omoare C-ari oi măi multe,
           25 Cîini măi bărbaţ,
                Şî cai măi învăţaţ.
         Am uitat, domle!
                O                  oai năzdrăvani Di trii zîli-ncoasi 30 Guriţa (II-Gura?) nu-i măi tasi... î^i-a ars cartia cu Mioriţa... S-a ars toati cărţîli meii; îi dimul': sîn' vo zăsi ani dj-atunsi. Cartia iera carti-di-setiri, di cîn’ învăţam jeu în şcoalî: dimult... îs şăptizăsi di ani... îj 35 dimult!
         Şcoala iera la Andreiaşu-di-zios. De-isja tre-pădarn acolu. Ni-apuca sara pi drum-sîn' şăpti • Idlometri de-iăi pîn la şcoalî. îi loc încreţit: la djal, divali; ioti, cum îi pi-isia: ti laş divaii, ieş 40 la dial. Sara aziunziam acasî pi-ntuneric. Măi işa mama-năinti, pi marzina păduri, cî-rd îera ! urît: ieram băieţ. La şcoalî plecam dimimaţa, *' pi-ntuneric. Făsiam şcoalî toatî zîua pîn’ la un i timp. Di-acolia s-a skimbat, şî făsia pîn' la ^ 45 douîsprăzăsi. Dipi douîsprăzăsi vinia alti clasî. ţ Mîncaria o luam cu noi, m traistî. Douî trăisti- J aviam: una cu mîncari şî una cu cărţîli. Mîncari ; ni luam ăj-aviam şî noi: brînzî, ouî. Auniori, în zî di săc: siapî, cartoafi h'ierti, p£rşî uscaţi.
50       Ieram îmbrăcaţ iarna cu suman, cu bundî. Uni-aviam-dipi sama noastrî-cozoseli, Kep-târi; şî-n cap căsiulî. Vara aviam şî pălării di pai. Domnu Sîriion Crîstiian ni da pai, şî ni-nvăţa iei cum şî-mpleteşti pălăria. Ni-arîta cun stj 55 coasî. pălăriili; ni-arîta cun sî hultuieşti poni.f Acu cu Mioriţa: ni da lecţii — iera o zî di poizîi, am iuta’ si zî. Iei zîâja: „Luaţ Mioriţa,f
16
         s-o-nvăţaţ pi di-a rostu". Şî ni-asculta. Acu s-o spui măi diparti.
                                                                       60 Că l-apus de soare Sî ti omoare,
                    Cî ai oi măi mulţi,
                                                                          Mîndri şî cornuţi.
               Atunsia iei a spus:
               65     — Dacî m-a omorî,
                                                                            Sî mă-ngropaţ în dosu stîni,
                    Sî mi-aud cîni.
                    Şî la cap sî-m' pui :
                                                                         7 0 Fluieraş di fag,
 Mul’ zîsi cu drag;
 Fluieraş di os,
 £?. VJ             Mul’ zîsi duios;
                                                                          Cîn’o bati vîntu,
                                                                       75 Pin ieli-o străbati,
 Oili s-or strînzi,
 Pi mini m-or plînzi
  LO
  t..- *’.i t- S—
  t=- ac                                            x      -■
  ^ —                          Cu      lacrîmi     de    sînzi.
   f-
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        --o
   Cc
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                               ^ 55
 Am uitat, c-am păţît mulţi...
 ^               80 Iar dacî te-i întîlni
 £1  -.o.           C-o babî bătrînî
 jc  ^              Cu brîu di lînî,
 ^               Tu sî nu-i spui cî m_a        omorît.
 55              Sî-i spui cî m-am însurat
               85   C-o fatî di crai,
                    Pi-um picior de plai • • •
             Ai, nu!
                                                                           Braz şî păltinaş Mi-a fos’ nuntaş;
               90   Soarili şî luna
                                                                          Mi-a ţînu’ cununa;
                    Preuţî...
             Nu ştiu... am uitat... Dacî nu am cartia! Rar uni sî găsăşti cartia aseja...
                                              95 Di si sî vorghes’ diziaba: n-am auzît pi bătrîni spunîn’ Mioriţa, nisi cîntîn’; dicît în cârti, -a-atît-am auzît. Bătrîm-avia alti cîntisi: cîntisi haiduseşti, di drâgusti. Ieti, unu haidusesc: Sapa-i latî, coada-i scurtî:
                                                                     100 Mă loveşti pişti burtî,
                                                            Nu măJUăiâxu2ărali-m pungî!
                  Si m-aţiu pi la strimt ori,
                  Sî cîştig la gâlbiori... îimbla auru pi-atunsia. Iştiia iera hajdi’ij 105 di (odru. jera haiducu Buzor, Codrianu, mulţ!
           nu măi putia trăi omu din cauza tursilor, greilor — iera ţara-n roghii! Şî haidusi iera oaniinj tiniri, flăcăi: sî făsia haidusi. Iî n-avia tnabî cu săteni, cu sii sărasL Ii avia triabî
 lio   cu £fesj bogaţ cari pleca cu bani-n ţarî la ii, căra ^°8iţîia. Şî pi la strîmtori — uni iera locu mai PuŞtiiu: nu iera şuşăli ca acu-acolu-i pîndia h^Musi (ii dusia bani cu căruţili-n ţari la ii); ŞÎ lilua bani, şî-i da pi la ţărani- Nu-j mînca ij 115 baiij. _j (ja pi sarasi-
           Kcu sî urmăm cînticu:
                  Sî m-aţîu pi la strîmtori,
                  Sî cîştig la gălbiori,
                  Cî-s uşor la purtatu,
           120 Şî cu spor la număratu.
                              (22.X. 1967), Adriieşu-di-iios, Butn-coasa-Siripari-Toadir Dămijan, 77.
                                                                   CMXW-,
                                                                                       Mioriţa am auzît-o şî io di pi la siobani, di P11^ munţ, tot pi-acolia. Sioban an fost aisi, şî cîmp, la Cîmpinianca — „la izvoarî" sî kema 1°CU stîni. Iera doi fraţ cari-avia stîna: Toadir 5 Săţ£rj
            şi cu frat-su Ion Săcârî; ii iera stăpîni s^1)\i. Avia-m botei şasî suti di oi. Da oili iera a satului; şî ii-a luat iemaş, şî m-a băga' pi mini b^iu. An stat acolu-o vârî; sîn' can vo triiză' Ş1 doi di am di-atunsi. Cum iera timpu-atun^ia, 10   m-^ plătit cu vo patru suti di lei pî varî.
         Stîna sî-nsepia di la mai pînî toamna, la douîzâ’ Ş1 şasî octombiri. Ieram însurat; da acolu-an sţ^t tot timpu; n-an vinit acasî. Atunsi avian Ş^î coplcii: îni iera dor di ii; da avia mîncari-15 ac^s{. mă-sa-ngriza ghini di ii. A vini’ numa baba: a vini’ sî mă vazî. Da atunsi nu iera babî: î^a măi tînîrî. A sta' puţîn. A vini’ diminiaţa, Ş1 tot în zîua aseia a plecat; vo trii siasuri, c-avian *rjabî la oi... Culcat cu baba? Nu m-am măi
18
20 culcat: la oi nu sî fa^i-aşa, cî li merzi rău oilor
     —  adicî sî-mbolnăghesc. Aşa sî zîsia dim bătrîni: basju sî h'i curat...
        Oili tot aşa avia lapti, ca acu. Caşu iera la cîmp di douză’ şî patru di kili, cî oili di cîmp 25 dau măi mul' lapti ca seli di-aisi- Acolu, la cîmp, da pi varî cîti zăsi kilogrami di lapti di Qai; ş-aisia dă acu cam şasî kili, di-aghia. Ş-acu, şî an an dat to' şasî kili: trii la om. şî trii la stat. La cîmp îi altfelju iarba: îi mănoasî, nu-i fî-
3 0 poasî, ca aisi; ai^i îs corhăm: loc măi lcetros. Oilj-aisi umblî pi rîKili selia, la dial. îemaşubun i-a vasilor...
        Iaca Mioriţa, da n-o ştiu kiar toatî;
                —  Mioriţî, mioarî,
            35 Cu lîna plovioarî,
        Aşa-i vorba: adicî bălanî, moali; aşa-i cînticu oi. încolu nu sî zîsi plovioarî.
                —  Mioriţî, mioarî,
                De trej zîli-ncoaci
            40 Guriţa nu-ţ măi taci;
                Ori îeŞ bolnăvioarî,
                Mioriţî, mioarî?
                —  Nu-s bolnăvioarî;
                Drăguţule bace,
            45 Dă-ţ oile-ncoace La verdi zăvoi, adicî izvor,
                Că ieşti iarbî di noi.
                Stăpîne, stăpîne,
                                                                      50 Măi kiamî-ţ ş-un cîni: ăel măi bărbătescu,
                Şî sel măi frăţăscu;
                Cî, mari, sî vorbiră,
                                                                        Şî se sfătuiră 55 Pe l-apus de soare Ca să te omoare Baciul ungurian Şî cu sel vrănsian.
                —  Mioriţî, mioarî,
            60 Dac-o fi sî mor,
                Să le spui sî mă-ngroapi Aisi, măi aproapi: în dosu stîni,
                Ca s-aud cîni cîn' a lătra.
 19
            63 Sî ii spui sî-m’ pui la capi Fluieraş de fagu,
                 Mul’ zîsi cu dragu;
                 Fluieraş de osu,
                 Mul’ zice duiosu.
            70 Cîn’ a bati vîntu,
                 Pin ieli-a străbati..,
                 Cîn’ vîntu^a străbati,
                 Oili s^or strîngi,
                 Pe mini m-or plîngi 75 Cu lacrîAi de sînge... î^i-aduc aminti cî iera şî cu baba bătîîm C-un cair de lînă...
            Da ăm uitat.
                 —  Da nu rie-i vâZut un siobănel,
            80 Cu trupu supţîrel,
                 Parcî iera tras pintr-un inel? Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui ;
                 Mustăcioara lui:
            85 Spicu grîului;
                 Okişori lui:
                 Ca murili... Mura cîmpului...
                 —  Tu să-i spui cî la nunta mia A căzut o stia;
            90 Şî ni-a fos’ nuntaşi Brazî, păltinâş;
                 Viorişti i-am avut.. .
                 Lăutari-am avut...
                 Pasîri: lăutari;
            95 Steli-n făclii.
            Nu mai ştiu de-isi. Cîn’ am auzît-o ieu întâi, am auzît-o di la siobani; ieram di şaispsi ani-atunsi. Ieram la oj, tot aisia, pi-Andrneşu. Iera un unkeş, Cristiian Dăriiian; avia şaiză’ şî şasî 100 di ani. Şî iei avia oi; şî io mă-ntîlniam cu iei pi iemaş. Iei avia vo sutî sinzăş di oi, a satului, leu aviam douî suti, tot a satului. Iera atunsi în sat douî stîni. La a meii iera basiu tatî-riiu; la sela, iera iei stăpîn: Dăriiian — iera o sutî 105 âinzăsL Vez? Şî tatî-ruu-a fos’ basiu, şî bunicî-riiu-a fos’ sioban şî baâiu. Cristiian Dăriiian în spunia, cîn’ mă-ntîlniam pi iemaş cu oili: „Ioti, măi, Miclio, -nvaţî şî tu un cîntic di la mini:
                                                                           20
                                                                                                       Mioriţa". Şî-nsepia sî zîcî din gurî cuvintili; şî
110   măi zî^ia şî din fluir. Nu ţîu minţi di cîti ori-a cîntat. Toatî vara a cîntat. Dacî mă-ntîlniam cu iei în toati zîlili, pi varî, ş-al doilia an, ş-al trii-lia !... A fost aşa cam patru veri; di-a’colia iei a murit. Numa di la iei l-am auzît; di la alâi-115 neva, nu.
          Tatî-riiu nu cînta Mioriţa nisi din gurî, niâi din fluir. Niia rii-a plăcut sî-nvăţ, din fluir; am învăţa’ to’ di la Dăriiian. Iera un om grăsuliu, nituns, cu pliatî, cu păru lung. Umbla cu căsiulî 120 curmâtî: o scăpai pi rîpî, şî dusia di-a dura divali, pi rîlci; nisi n~o putei prindi! Măi iera căâiulî purtăriaţî, ca a mia. Asta nu-i rătundî: îi căăiulî ţuguietî. A mia-i măi ascuţît-oliacî.
                           (29.X. 1967), Adriieşu-di-zios-Mîclja Rotâru, 78.
                       cmxxxi5a
                Pi-om picior di plai, Pi-o gurî di rai Iată, vin în cale,
                                                                                                                                     Se cobor la vale 5 Trei turmi di mei Cu trei ciobănei: L"nu-i moldovian, Unu-i ungurian,
                Şî unu-i vrăncian.
            10 Iar cel ungurian Şî cu cel vrăncian Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră Că l-apus de soare 15 Ca să mi-1 omoare Pe cel moldovian, Că~i mai ortomân, Ş-ari oi mai multe, Mîndre şi cornute,
            20 Şi cai învăţaţ,
                Şi cîni mai bărbaţ. Dar 6ia mioriţă Cu lîna plăviţă De trej zile-ficoaci
21
           25 Gura nu-i mai           taci..,
                 Ori iarba nu-i   placi ?.. *
                 —          Mioriţî, mioarî,
                 Ori ieş’ bolnăvioarî ?. . .
           Aisia an carrl iiitat-o ŞÎ jo. Aisi ni sî par
30 ci măi sai seva. ..
                 —          Drăguţule bace,
                 Dă-ţ oile-ncoaci La verdi 2avoi,
                 La         umbrî di  noi;
           35            Că l-apus de soare
                 Vreu să mi ti^omoari Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian.
                 —          Mioriţî, mioarî,
           40 Să-i spui lui vrănsian
                 Şi lui ungurian Ca sî mă îngroape Aisi, pe aproapi: în strunga de oi,
           45 Să fiu tot cu voi.
                 Asta să le spui;
                 Iar la cap să-m' pui-.
                 Fluieraş de os,
                 Mul' zîce duios;
           50 Fluieraş de fagii,
                 Mul' zice cu dragu;
                 Vîntul, cînd a bati,
                 Prin ieli-a răzbaţi,
                 Şi-oili s-or strîngi,
           55 Pc mini ra-or plîngi Cu lacrimi de sîngi.
                 Tar dac-ai întîlni, l)ac-ai vedia Măicuţa bătrînă,
           60 Cu brîul de lînă,
                 Pe cîmp alergînd,
                 Pe toţi întrebînd:
                 „Nu cumva-aţ văzut,
                 Nu cumva-aţ întîlnit
           r>5 Mîndru ciobănel Tras printr-un inel ?
                 Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui;
                 Mustăsioara lui:
 22
            7 0 Spicu griului;
                Okişori lui:
                Mura cîmpului"...
                Iar la cia măicuţă Să nu-i spui, drăguţă;
                                                                                                                              7 5 Să-i spui curat:
                Că m-am însurat C-o mîndrî crăiasî,
                A lumi miriasî;
                                                                                                                                         Că la nunta mia so A căzut o stia;
                Soarele. şi luna Mi-au ţînut cununa ;
                Braz şî păltinaş I-am avut nuntaş;
            85 Preuţ: munţi mari ;
                                                                                                                                    Pasîri: lăutari;
                Păsăreli: mij Şi steli: făclii.
         Cam asta-i Mioriţa. Am învăţat-o-n şcoalî. 90 Ieram cam di zăsi ani — cî m-a da’ di opt ani la şcoal-acolu, la bisăricî-n sat. îs doisprăzăsi kilometri de-i&i-acolu. Şăsî am-am trepădat de-isi la şcoalî. Iera aşa: plecam de-isi diminiaţa la şcoalî, şi vimam la un sias din-sar acasî. Iera 95 domnu rău atunsia. Plecan cîn’ sî lunina oliacî di zîuî; şî stan toatî zîua atunsi la şcoalî, nu ca acuma. învăţătoriu iera Sînion Cristiian: jera-n-văţătoriu bun, diştept. Ieran la şcoalî cam pin nouză' şî şasî-adic-o mii op’ suti nouză’ şî şasî. 100 Toamna, pi ploi, mă scăpăm pi gîrlî, şî mă udam: vimam sara ud. Mă zvînta acasî părinţî. Nu m-am pna bolnăghit, ciim a h'i fos’ socotiala: an fos’ sănătos.
         Cîn’ iera kiar rău tari-a van, adicî vremi ră: 105 vremi di iarnî, ninsoari, sau vînt; şî toamna: iera ploi di mulţi ori mulţi zîli — la noi sî zî^i „vlogu" — cîn' iera rău tari, di nu mă putian duâi, măi lipsam. Cum iera timpu: dacî ţînia timpu măi mul’ rău, lipsam şî ieu. Dacî sî făsia
110   timpu bun, mă dusiam iar. Odat-a fost o vremi ră, di n-am putut s-aziung acasî; ş-an tras la un gospodâriu. Odat-an rămas la Toadir Boboc
      —  iera dincolu-nRăkitâşu. Am măi rămas odatî la Vasîli-a Ursî — îi zîsia oamini-n sat; da-1 kema
23
 115 Vasîli Lungu. Iera-n vali, la Răkitaşu-n vali. Rămîniam acolu-o noapti. A dou-zâ, dacî sî făCJa vremia bunî, mă dusîan la şcoalî; dacî nu, vinjam acasî. Jac-aşa am învăţat ieu şăsî anj în şcoalî.. .
                                                                                                 Mioriţa: n-a fos’ bătrîni de-seia cari sî cînti-120 aşa-n niamu nostru. Incolu di pi la siobani n-am auzît-o. Aisi, di la lăutari, n-am auzît-o. O h'i cîntat-o iei cîn’ n-am auzît-o io. Da n-am auzît, n-am auzît cîntîndî Mioriţa.
                             (22.X. 1967), Adreiaşu-di-zios, Butu-coasa-ăiripâri-Petrja Sîrbu, 79.
                                                                                                                                                CMXXXIIsd
                  —   Mioriţî lai, bucălai,
                  Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                  Ori iarba nu-ţ măi plasi,
              5 NiSi-apa nu-ţ plasi?
                  —   Ba apa-m' plaâi;
                  Dar iarba nu-ni măi plasi.
                  C-am auzît
                  Cî s-a sfătuit siobani:
              10 Vria ca sî ti omoari...
                  —   în dosu stîni m-a-ngropa: în dosu stîni,
                  Un’ sî-ncârcî cîni...
                                                        Cîn’ li cîă di mîncari, cîni sî-ncârcî.
              15 Sî-m’ pui la cap:
                  Fluieraş di osu,
                  Sî cînti duiosu;
                  Flujeraş di fagu,
                  Sî-n cînti cu dragii;
              20 Fluieraş di socru...
                                                                                              Nu măi ţîi minţi! Di si sî măi zîc, dacî nu ţii minţi? Mioriţa o ştiu dim bătrîni. Cârti n-am învăţat în viaţa mia! Cîntisi? N-an cîntat în viaţa mia, c-an trăit rău cu unkeşu. Nu, nu ştiu 25 niCi-un cîntic !.. .
                            (16.X. 1967), Andreiaşu-di-sus-llinca Mânia, 80.
24
CMXXXIII»
        Pi-om picior de plai So coboarî-n vale Trii turmi di oi Cu trii ciobănei:
   5 Unu-i moldovian,
        Şî unu-i ungurian Şî unu-i vrăncian.
        Cel ungurian Cu cel vrăncian 10 Ei, mări, sî vorbiră La um pus di s^ari Ca să mi-1 omoari Pe cel moldovian C-ari oi mai multe,
   15 Mîndri şi cornute:
        Şî să mi-1 îngroapi Ăn dosu stîni Une zac cîni.
                                                         Stăj, c-am uitat aicj-oljari...
   20 — Mioriţî, mioria,
        De trei zile-ncoaci Guriţa nu-ţ măi taci;
        Or iarba nu-ţ placi,
        Ori-apa din conaci?
   25    — Şî jarba-m’ placi,
        Şî apa din conaci;
        Da cel ungurian,
                                                           Cu cel vrăncian Ei, mări, sî vorbiri 30 Ca la um pus di soari
        Sî mi ti (II — Mi sî ti...) omoari.
        —  Mioriţî, mioria,
        Tu, mări, să le spui Sî mă-ngroape 35 Ăn strunga oilor,
                                                                 Uni zioacî mei.
        Di va vini o babî bătrîni,
        Tu, mări, să-i sPui Cî m-am însurat.
                                                                                                                                40 Şî la nunta mia A căzut o stia;
25
       Soarili şî luna Mj-au ţînu’ cununa.
               (15.X. 1967), Andreiaşu-d'-ijos-Stansiu Okiaii, 82.
               CMXXXIVb1
       Pi-om picjor de plai Sî coboarî-n vali Trii turmi di oi Cu trii siobănei:
  5 Unu-i moldovian,
       Unu-i ungurian,
       Şî unu-i vrăncian.
       Cel ungurian Cu cel vrăncian io Ei, mări, sî vorbiri La um pus di soari Ca sî mi-1 omoari Pe cel moldovian,
       C-ari oi măi mulţi,
  15 Mîndri şî comuti,
       Şî să mi-1 îngroapi în dosu stîni Uni zac cîni.
       —  Mioriţî, mioria,
  20 Di trii zîli-ncoaci
       Guriţa nu-ţ măi taci;
       Or iarba nu-ţ placi,
       On-apa din conaci?
       —  Şî iarba-m' placi,
  25 Şî apa din conaci;
       Da cel ungurian,
       Cu cel vrăncian,
       Ii, mări, sî vorbiri Ca 1-um pus di soari 30 Sî mi ti omQari.
       —  Mioriţî, mioria,
       Tu, mări, sî li spui...
  Vez? Am uitat! La vrîsta asta uiţ. Zisj-aşa: Sî mă-ngroapi
1 Varianta b a fost notată la două ore după a.
26
                                                                                                                                                  55 în strufigâ oilor Uni zoacî mei.
                 Şî la cap sî-m’ puii Un fluir di os Ce sunî duios ;
                                                                                                                                                 40 Şî Uliu di fag Ce suni cu drag;
                                                                                                                                                        Şî unu di soc Ce sunî cu foc.
                 Di va veni o babî bătrînî 45 Şî va-ntreba di mini:
                                                                                                                                                     „Cini mi-a văzut Mîndru ciobănaş?
                 Okişori lui:
                 Mura...
50 ori „floaria"?
                                                                                                                                                   cîmpului;
                                                                                                                                             Sprincenili lui:
                                                                                                                                            Pana corbului;
                                                                                                                                           Mustăcioara lui:
            55 Spicu griului"... , ,
                 Tu, mări, sî-i SPUÎ Cî m-am însurat C-o fatî din Ţarigrad; -Şî la nunta mia 60 A căzut o stia,-Soarili şî luna Mi-au ţînu- cununa.
         Atita-i tot! O ştiu cam di la şcoalî-ă, hă, cît ij dj-atunăi!... Cî-ntr-o carti-di-fietiri-an găsît-o. 65 Sî cînta. O cînta şî viorişti: ii o-nvăţasî dipi la noi, ş-0 cînta. tilioriţa iera pomitî di la noi, di la şcoalî; card-a adus-o. Aisia-nvăţătoriu nostru, Sîmion Cristiian, ni-o da-n lecţii, şî ni-asculta...
70 Oi h'i -auzît-o şî di la vum bătrîn, cî sî cînta atunsi. Nu sî cînta-n şcoalî; în şcoalî iera lecsîi. Băţrîni-ocînta din fluir şî din gurî: uniia din ii. Poatişi ii sî h'i-adăugat seva, colia: „Mă, da s-o măi înfrumuşăm: sî măi punim şî isi-aşa..."
     75 Io am învăţaţ-o pîntru cî ni-a rămas în cap.
r                       (1967) — Acelaşi.
 2.7
                                                                     CM XXXV?
              —  Mioriţî lai,
              Lai, bucălai,
              De trei zile-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi,;
         5 Ori iarba nu-ţ plasi. .. întorsura n-o măi Ştiu...
              Ori-apa nu-ţ plasi ?
              —  Mii apa-m’ plasi,
              Şî iarba-m' plasi.
         io Gura nu-m' măi tasi C-am auzît C-a sî ti omoari Şî sî ti-ngrgapi-n strunga oilor, îm mizlocu meilor.
         15    — Di m-a omori,
              Şî m-or îngropa în strunga oilor, în ziocu meilor,
              To' cu voi voi h i-20 Şî la cap sî-m' pui-um fluieraş di osu,
              Ci cîntî duiostj;;
              Fluieraş di fagu,
              Ce-n cîntă cu dragu;
              Fluieraş di socu,
         25 Ce cîntî cu focu ; .; .
              Cîn’ va baţi ;vîntu,
              Sîngur va cînta, ,
              Şî oili m-or asculta,
                                                                       « Şî oili m-or plinii 30 Cu lacrîţni di sînzi.
         Cam atita-i,; cam aşa-i- Nu-iii mâi-adisc aminti alseya din Mioriţa. întâi an setit-o din cartia-di-setiri, cum îs poizîilj-acuma. înyăţătoriu-Crîstijan sel bătrîn, Sîmion Cristian — carj-o 35. didia la lecţii, şî ni-asculta, N-q cintam cu melodii. O cînta şi bătrîni: cînta din guri. Cînta din fluir Siobani. Jera &iobanu Cristijan Damian: o cînta din fluir. Cîn' l-am auzi* cîtttîn’, iera mari: jera di şăptizăş di ani. Cînta 1® moartia ltt tata moşu
40 Ion Zitia, siobanu-aista, ni-aduc aminti.
         Dâ dumneata! ştii cî la morţ cînta, zinca nebuni iştiia. Nu-i ca divali: sî-i ăăliascî. La priv^ghju iera aşa: cîntau, ziucau: oamini stricaţ, br£!
2a
                                                âiuca „sîrba”, ziuCâ di „hori". Ioti, kiar la moat^ 45 tia lu tata — Dumnezău sî mă ierţi, săracu!
     —   am avut viorist, şi pi unu cu fluiru. Douî hori ziucau: una afarî, şi una-n casî — aşa ziuca, domli! în casî cînta un om cu fluiri: Cozma Istrati, avia vo patruzăş di aniş-afarî cînta ufî
50   viorist: unu Alisandru Floria. Vez si lumi sălbatici 'iera măi di mult?
                                                  Sălbătăsii! Ziuca toatî iloaptia, pînî dimi-niaţa. Dimimaţa pleca, sî (du)sia acasî...
          Noapria muierili nu bosia pi mort: bo&ia 55 .numa ziua. Iestio povesti-aşa:
          Cîn a h'i la moartia mia,
          Sî ghii polci sî mă getjascî,
          *■ Şî fimei sî mă bosiascî,
          Şî la groapî, cîm m-o dusi,
     60 Sî-m' pui la cap o crusi;
          Ş-în vîrfu crusi-o sticluţî di yn dulsi,
          Ca sî vazî mam di niam C-am bău', şî to’ măi am...
          Cîntaria asta a făcut-o oamini bătrîni. Asta 65 o cînta pin crizmi, cîm' bia la petrecanii...
          La priveghiu s-apuca şî lega mortu di nelzoc c-o frînghii; băga frînghiia pi feriastî, pi sup feriastî: făsia-m păreţi-o gaurî di baga frînghiia, ca sî nu ba2i luima di samî. Şî la riezu nopţî 70 trăzia di-afarî di frînghii, şî sî scula mortu-n cur; lumia ţîpa-n toati părţîii, măi ales fimei, băieţ: credia c-a-nghnet mortu! Apî di-acolia-1 vidia cî-i legat, şî sî liniştia lumia. Vinia gospo-dâriu — ruda mortului — şî spuma: „Da si fasiţ, 7 5 măi 9amini buni? D-apîi asta-i triabî creşti-niascî?" Cî sii cu mortu nu ştija di asta.
                                                                                                Şî sî măscau: făsia mascî din lcei di oai: făsia barbî, oki; şî vorghia din ia di-acolu: vorghia prostii di-a lor di, asta nu-n dau 80 sama... Io, cin' am văzut cî sî mascâzî, la „pluguşor", nu i-am măi prinit pin casî...
          Sup’ mor(t) nu sî vîrau. Di ziucat ziuca tine-retu; da di cîntat, nu cînta.
                           (17.X. 1967), Andrejaşu-di-fios, Răki-tâşn-Mari-Stan Oltjânu, 8.4,
29
CMXXXVIg
           Pi-um picior di plai,
                                                                      Pi-o gurî di raj Se coboari-n vale Trei turmi di oi 5 Cu trei ciobănei:
           Unul uftgurian,
           Unu vrăncian;
                                                                Adic-amîndoi vrăntenj siilanţ.
           Vria sî mi-1 omoari 10 Pe tel vrăncian.
    Mioriţa zbiarî mereu: cîni latrî —asta nu-j în cartî.
           Şî iei ari oj măi mulţi,
           Mîndri şî mărunţi.
                                                                   15 Cel cioban ungurian
           S-a hotărît sî mi-1 omoari,
           Cî ari oi măj mulţi.
           Iar oaia bucălai Cmtî-ntr-un fluieraş...
       20 Oili s-adunî.
           Cîni latrî.
           Iei o-ntriabî:
           —  Di ci zbieri?
           Ia i-a spus:
                                                                                                                                   25 Cî cel cioban ungurian Vria sî mi-1 omoari,
           Cî-i măi ortomân,
           Cî ari oj măi mulţi.
           J.el răspundi:
                                                                     30 —Di m-a omorî,
           Sî mă-figroapi-n dosu stîni Uni oili s-adunî,
           Şî cîni latrî.
           Şî ne-i puni la cap asel fluieraş;
       35 Cîn' a bati vîntu şî v-o cînta,
           Oili ineli sî vor aduna,
           Şî vor zbera:
           —  Sccalî, scgalî, ciobănaş,
           Di-ţ vez turma cun s-a adunat
       40 Pin fluieraşu cari-a cîntat...
    Asta nu-i pusî-n cârti. O ştiiam pi di-a rostu, da dacî-mbătrîneşti! Di şăptizăş di ani am învăţat-o din cârti. Atunş sî-nv&ţa 6in£j clasî.
30
     I^i-a stricat băieţi cartia cu Mioriţa. Măi iera-ft
4 5 ia Curtia-di-Arziş, cu Manoli:
                Pe Argiş în zos,
                Pe utîi mal frumos Negru-Vodî s-a hotărît Sî fac-o mînăstiri 50 Pentru pomeniri;
                Si lucra zîua,
                Noaptia sî surpa...
          Iera alta, Novac şî corbii:
                Novac, Novac, babadâc...
     55 Măi iera o poizîi Coman Spătarii, — aşa-i zîsia; a lui Mihai Vit{azu; Trăian cel mari: Împărahi Trăian; cî vrănseni ieşti|a a ţînut îmbrăcămintea di la regili Delebal. Măi iera-n cârti, di cîn’ cu Plevna, Peneş şî Curcanii, c-aşa 60 zHJa la soldaţ: „curcani"; cî purta, la şaptiză' şî şapti, -un fulg di curcan la cap£lî, i»sia-ntr-o parti. Tursi zîsia: „Alâh, Alâh, săriţ, cî ni mînîncî curcani!" „Atunsi-a rămas ţara indepedentî ; amintilia ieram ocupaţ di turCi. Cî-năinti boieri 65 intra conducători: cari da măi mul' tribut tur-silor, asela domnia. Ţara noastrî de-seia a fos' conduşi di greşi, di armeni. CHti, Ştiţu, âiftcu, Urlăm iera armeni. Aldi Ferhat: armeni! Pă-mîntu românesc iera cuprins di boieri.
                         (15.X. 1967), Andreiâşu-fli-zios-Stoica Rotâru, 84.
                         CMXXXVIIş
          A-ntţebat-o un Cioban:
                —  Nioriţî, nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Nu ştiu: iarba nu-s plasi,
          5 Nu ştiu: apa nu-i bunî?
                —  Toati-m plasi: şî iarba, şî apa. Da s-a vorghit siobani: Moldovianu şî cu muntianu
                                                                                                                                                Sî ti omoari 10 Şî sî ti-ngrşapi Din dosu stîni,
                Uni zac cîni...
31
                 —  Şi sî-m' pui la Cap Fluieraş di fag;
                                                                    15 Cîn' a bati vîntu,
                 Fluieraşu m-o cînta,
                 Oili s-or aduna.
        Dc-isi nu măi ştiu. întăj şî-ntăi l-am auzît di la Costantin Răşcânu Hîngărăil! iera un lăuta-io riu di la Reghiu. Di la iei l-am auzît io întăi; şî di-acolia nu l-am măi âuzît. An ţînu’ minţi; da acu nu măi ţii minţi. Acu nu măi ştii nimnia: s-a trecut Nioriţa! Nu măi cînt-acu lucruri veki; şî nisi năravuri veki nu sî măi urmiazî.
                                                           25 Cârti, io n-am învăţat în şcoalî.
                        (17.X. 1967), Andrejaşu-di-iios, Fetig-2?itâri-Ion Oltjanu, 86.
                        CMXXXVIIIio
        Di Jsioriţa si sî ştiu? 0 cînta siobani cari iera pi-atunsia cîn’ ieran tînîr, şî jeran şî io Cioban. An lua’ siobăniia asta di la şăpti ani m-an trudit la oi: pi la Valia-niagrî, pi la Cîneni, pim munţî 5 Vransi. Şiobani cînta dim buşim, din fluir. Mioriţa o cînta din fluir. Dim buşim cînta cîntisi, ieti cum: u-u-u-, lăţ, lăţ’, lăţ, u-u-u. Jtiiorila rii-o aduc aminti-aşa:
                 —       Nioriţî lai, bucălai,. .. io Pi-um picior di plai,
                                                                      Pi-o gurî di rai Sî coboarî divali Trii turmi di oi,
                 Cu trii siobănei.
15 Ba ii di toţ a fos' şăpti: cu basiu, cu cutări... O nioriţî zghera di trii zîli:
                 —  Di trii zîli-ncoasî Gura nu-ţ măi tasi ;
                 Or iarba nu-ţ plasi, x 20 Di gura nu-ţ taCi?
                 —  Nii apa-m' plasi;
                 Da am auzît
                                                                     Cî s-a sfătuit Tovarîşî tăi 25 Ca sî ti omoari
                 La un apus di soari
32..
                                                                                                                                             Şî sî ti-ngroapi în dosu stîni,
                                                                                                                                  Acolu latrî cîni.
          30   — Dacî m-a omorî,
               Sî li spui sî mă-ngroapi în strunga oilor, în ziocu oilor. . .
          Nu!
          35 în ziocu neilor.. .
          Cam aiâia...
               Şî la cap sî-m' pui:
                                                                                                                                    Fluir di socu,
               Ca sî cînti cu doru;
                                                                                                                                -10 Fluir di fagu,
               Sî-n cînti cu dragu;
                                                                                                                                  Fluieraş di osu,
               Sî cînti măi duioşii.
               Vîntu, cîn' a bati,
          45 Pin ieli-a străbati,
               Şî oili s-or strînzi,
               Şî pi mini m-or plînzi Cu lacrîni di sînzi.
                                                                                                                                       Dacî te-i întîlni 50 C-o babî bătrînî Cu brîu di lînî,
               Din furcî trăgîndî,
               Şî din gurî-ntrebîndî:
               „N-aţ văzut... ; cî am şăpti băieţ:
          55 Ii luptî pi toati părţîli...
               N-aţ văzut un Ciobănel Tras pintr-un inel ?
               Faţa lui: ca spuma laptilui;
               Okişori lui:
          60 Mura pămîntului;
                                                                                                                                    SprinCenili lui:
               Ca pana corbului"...
               Sî spui °î m-am însurat C-o fatî di-mpărat...
5 Aşa am apucat dim bătrîni. ZîCi di stia: c-a Kicat o stia. Di stia c-a lcicat, şî di soari, şî di lunî, nu ni-aduc aminti sî h'i-auzî' pi la sjo-bani- î^j-a trecut pin ureki-aşa Ceva, pi la Făgăraş. Munţî-s mulţ; da n-am auzî' ftioriţa cu nun-
33
   10 taâ, Cu braz, cu păltinaş. N-âirt prins-o aŞâ, di si sî vorghesc! îni pari niia ci rii-a trecut, aşa, pin cap; da nu-i prinsî cu temei.
                              (i6.X.i967), Andrejâşu-rii-sus-Ioii Vrăîi-sjailu, $7.
                                                                                    £lîfsăşf}
                       CMXXXIX 1
         Io an fos’ sioban, ş-an fos' şî văcâriu. Sioban an fos’ aproapi cî nu măi ştiu: vo şăpti ani ; an fos’ văcâriu vo doispsi ani; an fos’ căprârju vo opt ani. An fos’ şî di vali, la cîmp, pi la Focşani.
  5 La noi, îm Bîrsăş’ an fost îm munţ doispsi ani, îm muntili Ziurziu. Şî văcâriu tot în Ziurziu-an fos’, c-acolu-i muntili nostru, a Bîrsăştilor. Că-prâriu-an fost aisi, în sat, îm mukili iestia stărpi. Toatî viaţa an fos’ cu oili, c-an fos’ băiet tari 10 năcăzît şî-nstrăinat: n-am, avu’ tatî, n-am avu’ mamî. Singur an crescu' pin străini...
         Cârti nu ştiu, cî pi timpu-asela nu sî-iîvăţa carii la noi. Sî-nvăţa numa la Ghidra şî laFoc-şăni...
  15 Munţ-atunş iera plini di păduri: ca de-isia la Valia-Sări nu măi videi dicît păduri, tot păduri... Dacî işai la gol, apăi videi soarili. încolu, nuvidei soarili di Ioc... îm munţi iarbî nu iera: ieramima „măcriş iepuresc" — aşa-i zîsia; şî iera numa 20 cît deştu: ca cît pui deştu jera floarja lui. h trij h'iri di măcriş creştja floaria-n sus...
         Di la stînî porniam şî merzjam cu ol pîn la douîspresi, pînî găsaj iarbî di păscut. Di-ariiazî iar mă dusian cu ieli, dipi mulsoari... 25 Cu oili plecan din sat pim mai, la munţi. Şî viniam înapoi la Sîntămăriia-mari. Mă plătia stăpîni oilor triizăş di fransi pi an. Şî mămulţă-: riiam cu puţin, cî ieram om năcăzît. Pjatunş pîn la o sutî di Iii iera plătit siobanu pi vaii, dacî
                                                                                                                                                        1 Zbuciumatul cioban, căprar şi văcar, a murit făli să fi comunicat Mioriţa. Rămîne însă documentar textul-cmrbire.
34-
   30 iera voinic, zdrâvîn. La o stînî ieran citi trij-patru âiobani: cum iera cîrdu di mari. în cîrd iera şî şăsî, şî op' suti di oi...
                                                                                                   Oaia o plătia stăpînu ză&i, sinspresi fransi pi
       varî. îl plătia numa-m bani pi sioban. Basiu
   35 iera plătit cu ză^iiuialî: la zăâi ocî-i didia o ocî di brînzî...
            La Bîrsăşti iera o stînî, şî la Topeşti-o stînî.
       Fiicari sat cu stîna luj. în stînî iera citi şăpti
       „stăpîm". Stăpînu-avia cîti-o sutî sinzăş, cîti
                                                                                              40 douî suti di oi. Nu iera ca acu: fiticari om ari
       cîti poâti. Acu, dacî ari cîti triizăş, patruzăş, sinzăş, fasj-o stînî...
            La Sîntăiriărija-mari, cîn’ vinia oili di la munţi, n-adu4ia siuvâili-n sat: li lăsa la munţi, 45 pin ziuru stîni. Li punia pi iarnî îm priazma stîni : li-ascundia pim păduri, li punia pim butusi, sup frunziş, pin căzături — căzăturili-s butusi, lemni, scorburi di brad. Iera di dimul(t) căzături marj: cît casa asta a mia. Nisi pasîria nu 50 pătrundia acolu, pim butusi siia, aşa iera di deş, di-acoperja pămîntu...
            Di la stîn-adusia-n sat numa cazânu, c-avia nevoi di iei în gospodării. Da siuvâili rămînia acolu toati: rămînja crinta, cuzbili; lăsa şî din 55 găleţ; lăsa răvâlu, ştiânu. ..
       Am auzî(t) di îQioriţa cîntîn’ ţîgani pe-isi.
       O cînta şî siobani la munţi, la stînî: uni din fluir, cari putia. Uni nu putia. Io am uitat-o. Da poati ni-oi-adusi-o aminti, ca sî ţ-o spui c'm ăi măi vini la noi.
                          (1936), Bîrsăştj — Sîiiion Amarini, 76.
                         CMXLn
       Nioriţa di la tatî-rii-o ştiu, c-a fos’ sioban
                                                                                                cît a trăit; di la douîzăş di ani pin cîn’a murit
   a fos' 4joban: avia şăptiză’ şîop(t) di ani. îl kema Sînion Andrieş.
   5 Nioriţa ni-a fos’ dragî cîntâria. Mă dusian cu ghitili la muncî, auzan cun cîntî alţî, şî băgan la ureki. Sara, cîn’ sta oili, numa tetja cînta, şî
   io  ascultam. Vorbili, ietili-s asa:
               —  Nioriţî lai,
 35
 10 Lai, bucălai,
     Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi!
     Nu ştiţi: iarba nu-ţ plasi, Iarba di pi cîmp,
 15 Âpa din ulucu ?
     Nioriţî, riţî,
     Cu lîna plăviţî,
     Furu ti-ar fura,
     Lupu ti-ar muica!
 20   — Tasi, stăpîni, tasi,
     Nu mă blăstăma!
     Ţ-oi spuni seva:
     S-a vorghit doi verî primari C-ar’ sî ti omoari 25 La apus di SQari;
     Cî ai oi măi mulţi,
     Albi şî cornuţi,
     Şî cu lăsături pi frunţi;
     Şî ai cîni bărbaţ,
 30 Şî cai ninvăţaţ.
     —   Nioriţî, riţî,
     Cu lîna plăviţî,
     Dragî niQarî,
     Di ieş’ năzdrăvani,
 35 Şî di-a h'i sî mor,
     Di-a căuta măicuţa mia,
     Şî di ti-a-ntreba,
                                                                                                                                       Tu sî-i spui curat Cî m-am însurat 40 C-o fatî di crai,
     Pi-on ltisior di rai.
     Dar la nunta mia A căzut o stia;
     Soarili şî luna
 4 5 Ni-a ţînu’ cununa;
     Bradz şî cărpinâş
     Ii  mi-a fos’ nuntaş.
     Sini mă scălda?
     Ploaia cîm’ ploua.
 50 Sini mă-ngropa?
     Rîîcili cîn’ sî surpa... Tim(p) mul(t) n-a trecut,
     Şî mama hn-a sosît, Şî-ntreba şî căuta:
 36
             55     — Dragî negurisi,
                                                            N*oegura o-ntreba ja, pim păduri...
                   N-ai văzu’ fiu mey?
                   —    Kiar sî h'i-1 văzut,
                   Nu l-an cunoscut!
             60 Si feli' di fiu ai avut?
                   —    Nan(t) şî supţîrel,
                   Tras într-on inel...
                                                                         Feţişoara luj:
                                                                        Spuma laptilui;
             65 Okişori lui:
                                                                        Mura cîmpului;
                                                                       Mustăcioara lui:
                                                                        Spicu griului...
                                                                        —Nioriţa mia,
             70 Cîn’ Qi hi sî moriu,
                   Sî mă-ngr9api In strunga mînzărilor, în ziocu neilor.
                   Sî-m’ pui fluir di soc.
             75 Sî cînti cu foc;
                                                                         Fluir di fag,
                   Sî cînti cu drag.. *
             Ghersu 1-an cam uitat, cî n-am măi cîntat-o di nml(t). Da ni-1 aduc io aminti...
                                                                                                                      (1963), Bîrsăşli — Arrica Mortu, 77.
             CMXLl, CMXLII, CMXLIII12
             leti, sî ţ-o spui pi di rost, cî di cîntat nu măi P°^iu cînta di loc:
             Mioriţa am învăţat-o-n şcoalî, la armatî. Aii găsît-o-ntr-o cârti, la Focşăm. Io ştiian sî 5 sitesc di-acasî. Da di-acasî măi mi ştijan carti-aşa di ghini. Da-n iera niia drag sî răscolesc, aşa, cărţîli, cîn’ li vidiam uneva. Am îfivăţat cârti, -aşa-, pi dial, pi rîpî, cu oili şi cu ghitili la paşăiuni. X-itirili lj-am diprins la o primării: 10 a, e, i, o, u.  Iera  şî nişti    litiri măi veki. uu ca
     seli di-acu:   as, buki, vedi, zuveti,     glagori, zoii,
     zîmni, rîţî,   pocoi, neşîcu,    misleti — iestia iera li-
     tirili IciriliĂi, di la turc.    Selilanti li-am învăţa'
     pîn armatî, cum îţ spusăi. Da la şcoalî n-am învă-
37
15 ţat o boabî, cî şcoalî nu sî pominia-n satu nostru cîn’ ieran io coplcil...
                                                                                                  Din cartia seia am învăţa’ Nioriţa. Da iera mulţi cîntări; li-am măi uitat, cî-i multî vremi di-atunsi. Ştiu şî melodiia, cî tot din 20 armat-an diprins-o, di la unu măi bătrîn: iera om plutoneriu. An cîntat-o di-atunsi di mulţi ori, cî mă kema mulţ s-o cînt. Da acuma-s la niputeri — si sî măi poţ la nouî-z-doi di ani! în sat o cîntan la cîtj-o vesălii: pi la săr-25 bători, pi la bîlsiuri. Da amintiria n-o cîntam în toati zîlili.
                                                   Sî-ţ cînt o doinî, şî s-o scrii frumos; cî nu crez sî h'ii vu unu s-o ştii ca mini pi di rost, cum o ştiiam în tinereţi: n-am uitat o boabî din ia! 30 Sus, în vîrnav di-om brăduleţ S-a oprit oh soimuleţ:
                                                                 Iei sî uitî drept în soari,
                                                                 Tot mişcîn’ din aripioari.
                                                             Zos, la trunchiu bradului 35 Creşti floaria fagului: (sic !)
                                                                   Ia di soari sî fereşti Şî di umbri sî lipeşti.
                   —  Florisicî di la munţi,
                   Io sîn' şoim, şoimuţ di frunţi.
                                                             40 leş din umbri, din tulpini,
                   Sî-ţ văz faţa la lumini;
                                                                  C-a venit părî la mini Miros dulsi di la tini:
                  Cît am pus în gîndul meu 45 Pi-o aripî sî ti ieu.
                                                                 —Şoimule duios la grai,
                   Fiicari cu-a lui trai:
                                                                  Tu ai aripi zburătoari Ca sî ti înalţ la soari.
                                                               50 Io: la umbri, la răcoari,
                   Am meniri-nfloritoari.
                                                                Tu: ti lezini sus, pă vînt;
                                                                 Io: mă legîn pă pămînt.
                   Du-ti-n caii, merzj cu ghini,
                                                                55 Făr-a ti gîndi la mini!
                   Cî ie lumia-nşălătoari (sic!)
                   Pentr-o pasîri ş-o floari...
38
           Asta am învăţat-o to’ din cârti. Om di nouîză’ ş-atîţ di ani, n-ani îâvâţat io cîti ză-60 luzăli toati? Şî asta-i una!
           Cartiâ seia cu „şoimu'* avia şî Nioriţa. Sî-ţ spui şî „Dulsi Bucovinî, vesîli grădini", cî to’ di-acol-o ştiu. . . Iâca, rii-^adusăi-aminti una di dragusti:
           65 Pi gel dial, pi sel colnicu Trecj-o mîndrî ş-ofi voinicu:
               Şî mîndruţa hăulindu,
               Şî voinicu kiuindu:
               —       Băieţi, sî ti ususi 70 Ca pînia cari-o mînînsi,
               Şî ca ghinu cari-1 bei!
               Mi-ai făgăduit cî sî mă iei,
               Ş-acu tu mi măj vrei.. .
               Aziunzi-ti-ar zalia mia
           75 Undi-a h'i calia măi gria !
               Calu sî sî poticnjascî, în creştit sî ti trîntiascî,
               Mîna stîngî sî ţ-o frîngî,
               Mîna driaptî sî-ţ scrîntiascî,
           80 Sî ţîi dălozi cu dinţî,
               Ca sî ti plîngî părinţi!
     Asta-i învaţatî di la unu Vasîli Cozocâriu, dim Bîrsăşti, înăinti di şăisprăzăsix. Merziam cu iei, di-an trecut graniţa dincolu, ca sî luăm 85 cîti-o haini di la Braşov, cî jiera măi ieftini-acolu ca la iarmaroasili noastri. Ni condusia pim munţ unu Ion Gliazî: umbla cu negustori. Iera om bătrîn, di şăptizăsi di ani. Cîti pîni-am mîncat io cu oamini di iştiia buni, cî mă-mbrăţoşâ. 90 Ieran tovarîş bun şî sinstit!
           Hainili li luam di la Braşov. Da-ntăi ni dusian la Breţcu, şî dj-acolu-apucam la Braşov. Nu sî putia alfeliu, cî jel ştiia ungureşti, şî noi nu ştiiam nic! Luam kimeri, scurteisi pîn’ la 95 brîu, ploşsi di-acolu-adusiam ploşsi di niri, la nunţ, cî pe-isia nu sî făsia... Noi merziam pi zios, nu călări, cî trebuia pi graniţî şî ti fereş’ di unguri. Şî Vasîli Cozocâriu cînta cîm’merziam pim munţ; şî io li-ascultan şî li diprindiam răpidi,
      1 Anul 1916.
39
                                                                                            100 c-avjan ţîniri di minţi. Cin' ti duâej la munţi, suiai criasta dialului, parei ti vesălia pădurili!.. .
             Cîntaria Nioriţî o ştiu din tinereţî. Ţ-am măi spus-o io dumneta. Nu mai ţîi minţi di cîn' nu tî-am măi văzut. Cî ierai şî dumneta 105 tînîr atunsi — ioti, parcî ti văz! — şî tot di pi Nioriţ umblai... Acu ai înălghit şî mneta. A h'ivo douîzăş-triizăş di ani?...
                   Pi-om pisior di plai,
                   Pi-o gurî di rai,
             110   Iată, vine-n caii Trii turmi di mei Cu trii sjobănei:
                   Unu ie Vrănsianu,
                   Unu-j JJngurianu,
             115 Unu-i Moldovjanu.
                   Dar cel ungurian Şî cu âel vrănsian Mări, sî vorbiri Şî sî sfătuirî 120 Ca-n apus di soari Ca sî mi-1 omoari,
                   Ia, pi Moldov|anu,
                   Cî-j măi ortomanu:
                   Ari oi măi mulţi,
             125 Mîndri şî cornuţi,
                   Şî cai învăţaţ,
                   Şi cîni măi bărbaţ.
                   —  Drăguţuli ba^i,
                   Dă-ţ oili-ncoasi
             130 La negru zăv6iu,
                   Cî-i iarbî di oi Şî umbrî di voi.
                   —  Me(i)oarî bîrsanî.
                   Di ieş’ năzdrăvani:
             135 Di trii zîli-ncoa4i Gura ta nu ta^i...
        Variantele II, III au fost verificate la doua. ore şi jumătate şi opt ore după prima.
                  (II, III vers. 110:            Iată, vini-n caii,
                                          Si coboari-n vali
        (II. HI) vers. 136:              Gura  ta nu   tasi:
                                          Or iarba nn-s plasi,
40
             Apa din ulucii,
             Şarja dim butucu ?
             —  Stăpîni, stăpîni,
        140 Măi kiamî-ţ on cîni:
             Cînili tău
             Cel măi bărbătescu,
             Şî cel măj frăţescit.,.
                                                                                                                                       Cî mi s-au vorbiţii 145 Basi di ungurian,
             Şî cu sel vrînsian Ca-n apus di soari Ca sî ti omoari...
             —  Meoarî bîrsanî,
        150 Sî spui lu Vrînsianu
             Şî lu Ungurianu:
             Di m-or omorî,
             Sî nu mă. îngroapi-n ilosu stîni Uni zac şî cîni;
                                                                                                                                       155 Sî nu mă îngroapi în strunga di oi,
             Z|ocu meilor,
             Bătaia berbesilor.. .
             Vîntu, cîn’ a bati,
                                                                                                                               160 Pin ieli-or răzbaţi,
                                                                                                                                            Şî ieli m-or plînzi Cu lăcrîm' di sînzi:
             Şeii okenâti,
             Cu lăcrîm’ di moarti;
        165 Seli okeşali,
             Cu lăcrîm' di zăli. ..
             —  Da, nu ni-aţ văzut,
                                                                                                                                             Nu ni-aţ cunoscut Măicuţa bătrînî(a)
                                                                                                                               170 Din drugî-ndrugîn’,
             Din oki lăcrămîn':
(II) vers, 13fi: Kiamî-ţ şî on cîni:/ (III), invaviaVjil. (II,    III) vers. 141:    —Mioarî bîrsanî,
                            Di ies’năzdrăvani,
(îi,     ni) vers. 161:     Şî ieli s-or strînzi,
                            Pi mini m-or plînzi (II,    III) vers. 169:     Măicuţî bătrîni,
                            Cu brîu di lînî,
(II,    III) vers. 171:     Din oki lăcrămîn’,
                            Din gurî-ntrebîn’:
      —  Nu ni-aţ văzut,
                                                                 Nu ni-aţ cunoscut Mîndru sjobănel
                                                             175 Tras printr-un inel: Mustăsioara luj,
      Spicu griului;
      Perişorii lui,
      Pana corbului ;
180 Okişori lui,
      Mura cîmpului... '
      Da di ni-aţ vidia,
      Şî nj-aţ cunoştja,..
      —  Sî li spui curat:
                                                               1S5 Cî m-am însurat
      C-o fatî di crai...
                                                                 Jar la nunta mja A căzut o stia;
                                                              SQarili şî luna 190 Nj-a ţinu’ cununa; Brad(z) şî păltinâş I-am avu' nuntaş;
                                                                 Ja, munţî mari... Păsîrj lăutari,
                                                               165 Şî steli făclii...
                                                                                                                                 (1957), Bîrsaşii — Ion
                    B o d e ş t i
                    CMKLlVxa
             —  Mioriţî lai,
             Lai, bucălai,
             Di trii zili-ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
(II, III) vers. 176:
(II, III) vers. 184: (II, III) vers. 186:
(II) vers. 187:
(II) vers. 188:
(II) vers. 194:
(II) vers. 195:
                        Feţişoara lui,
Spuma laptilui ; Mustăsjoara lui,
—  Sî-j sPui curat C-o fatî di crai,
Ia, di pişti plai Şi la nunta mia A tficat o stia; Păsîri mari: lăutari, Păşiri miij Şi steli făclii. . .
 .Vpanaqliii, 92
42
 5 Nu ştiu: iarba tiu-ţ plasi?
      —  Iarba mija-m' plasH;
      Dar am auzît
      Cî s-a sfătuit Doi âjobani 10 Unu moldovjan Şî cu sel vrăncian Ca sî ti omoari La apus di soari,
      Cî aj oi măi mulţi;
 15 Mulţi şî cornuţi,
      Cîni măj bărbat,
      Cai măi vojniâi.
      —  Dar dacî m-a omorî, âini m-a păzî?
 20 ■ — Păsîrli cîn’ or ţîrpicîi.
      —  Sini m-a scălda?
      —  Ploili cîn’ or ploua,
      —  Sini m-a-ngropa ?
      —  Frunza cîn' s-a scutura.
           (28.XII. 1967), Bodeşti — Floâria Niron Anuţ6iu, 70.
CMXLV
     —  Mioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trii zîli-ficoasi Gura nu-ţ măj taâi;
 5 Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi? —- Iarba mija-m' pla^i; Dar am auzît Cî s-a sfătuit Doi sjobani io âel moldovjan Şî cu 6el vrânsian Ca sî ti omoari La apus di soari,
     Cî aj oj măj mulţi,
 15 Mulţi şî cornuţi,
     Cînj măj bărba:ţ,
     Cai măi vojniâj...
 *3
                   —   Dar dacî m-a omori*
                   Sî mă-ngrgapi-n dosu stîni,
             20 Uni latrî cîni;
                   Fluieraş di fag Sî rii-1 pui la capu,
                   Sî-rii cînti cu dragu;
                   Fluieraş di osu,
             25 Sî-n cînti duiosu;
                   Cîn' a bati vîntu,
                   Oili sî sî strîngî-n dosu stîni.
                   Pi mini sî mă plîngî:
                                                                                                                                                  Sî mă plîngî duiosu 30 Cu lacrîni di focu.
                   Dar dacî m-a omorî,
                   Sini m-a plînzi?
                   —   Pasîrli cîn' or ţîrpicîi.
                   —   Sini m-a scălda?
             35    —                 Ploili cîn' or ploua.
                   —   Sini m-a-ngropa?
                   —   Frunza cîn',s-a scutura.
             Am auzît-o di la unkeşu neu. Iei di uni-a h'i auzît-o, Dumnezău ştii!... îi mor' di unspră-40 zăsi         ani; şî iera di şăptizăş di               ani. Din fluir nu
     măi dau-o vorbî                           cun cînta! Da   cînta şî din
     gurî! Pe-isia, pim Bodeşti, nu iera viorist; şî iei c'nta flăcăilor din fluir: pănî-ncoasi li-a cîntat. Numa auzai: „Ia, măi lasî cîntaria di zioc,
             45                      şî măi zî-i di zali:
                   Cun ti                     laş pi drum divali...
             Lăutari iera di istiia di-a noştri: cari din
     gurî, cari din fluir...
                     CMXLVfii
                                                                                                                                                                              (1967) — Aceeaşi.
                   —  Nioriţî lai,
                   Lai, bucălai,
                   Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                   Ori iarba nu-ţ plasi?
                   —  Niia iarba-m' plasi; Da am auzît
                   Cî vria doj sî ti omoari: Doi sjobănaş,
44
                 io La un colţ di plai;
                     Şî sî ti-ngroapi îfî strunga oilor;
                     Oili ti-or plînzi Cu lacrimi di sînzi.
                 15   — Di m-or omori,
                     Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu mieilor;
                     Oili s-or strînzi,
                 . Pi mini m-or plînzi 20 Cu lacrimi di sînzi.
                     Sî-m' pui la cap Fluieraş di fagu,
                     Sî-n cînti cu dragu;
                     Fluieraş di socru,
                 25 Sî-n cînti cu focu.
            Ioti, di pin cap, aşa; di pim bătrînj, cî-tiva cuvinti lj-an ţînu' minţi. Am auzît-o di pi la părinţî Aii : di la tata neu. Ion Gmsu... D-apî or măj ţîi minţi di cîn' îi mort? Di vo triizăş' o di ani. Iera cu pleti, cun sî purta atunâia. Ş-a murit la şăptizăş şî Sinsj di anj.
                     (28.XII. 1967), Bodeşti — Mârija Toadir Popa, 72.
                     (Soţia lui Toadir Ion Popa, 77 — text. CMXLVII, nota crit. 15).
                     CMXLVII15
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi ta4i...
            5 Mi s-a vorbit &el vrănsian Sî-1 omoari pe sel moldovjan:
                 Ari oi măi mulţi.
                 Negri şî curnuti...
                 —  Di m-a omorî,
            10 Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zjocu neilor;'
                 Şî la cap sî-m' pui:
                 Fluieraş di os.
                 Ca sî-n cînti dujos;
 45
                13 Fluieraş di corn...
      Am uitatu...
                                                                      Flujeraş di fagu,
                                                                   Sî-n cînti cu dragu. . ,
      Ja-i frumoasî; da cari ţîni minţi!. . .
                20 Vîntu, cin' a bati,..,
      Aisia nu ştiu..,.
                                                                      Oili s-or strînzi,
                      Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîiîi di sînzi...
 25 Am umblat cu oili, ş-am auzît-o pi la siobani. Ieram băjecândru: ca băieţi iştiia... Am umbla’ vo doispsi ani cu oili: pi la munti-n „Novesîli"-m muntili păuleştilor. Io am umbla’ cu cîrlani vo trij-patru ani. Cîn’ intrai îm păduri 30 primăvara — cîn’ înţărcam oili — şî ca sî vez soarili, nu putei sî-1 vez în stînga-n dreapta; ti uitai în sus ca sî-1 vez. Păsîr’li li-auzai pin vîiv, pim braz, siripiind: videi cîti una! Primvara, cin' ti duâei cu nei-m păduri, sî-ngîna cu si: îţ 35 vinia sî plînzi cîn’ însepia a cînta...
           Nioriţa: am prins şî jo cîtiva cuvinti di la siobanj bătrîni. An stat doi ani strungâriu; şî di-acolia an luat cîrdu-m primiri: îţ da pi samî
      —       îţ număra — patru-ăin’ suti di oi; şî toamna 40 trebuia sî răspunz: s-adusi numîru. Trebuia sî ştii şî cîţ cîrlani ari omu, sî-i dai toamna-napoi: altu-avia zăsi; altu, douîiăsi.
           Vara plecan cu oili-n sini; şî sara vidiam, dipi vîrvu Cozî, luniriili-n Focşani...
 45 Ni~aduc aminti c-am auzît K7ioriţa-ntiii di la unu Toadir Dunitru; unu Toma a Il£ni; işliia iera âiobani mari, bătrîni, ca cum îs ieu acu.
           Din fluir: m-an trudit, şi n-am putut învăţa
      sî cînt.
                          (28 X11.1967), Bodeşti - Toadir Ion Popa, 77.
                                                                          CMXLVIIIX8
                      —  Mioriţî lai,
                      Lai, bucălai,
                      Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
46
                     5 Nu ştiu: jarba nu-ţ pla4i...
           Da am uitat, di la „iarbî"-ncoa,si cun ghini l Sînt oamini di măi Ştiu • • • Crez cî zîsi şî di „apî" ; da nu ştiu ieu.. . Ieli jera pusî ghini...
                     Sau apa nu-ţ plasi...
        10 Crez cî-j cam aşa... Răspundi oaia; da nu ştiu cum...
                     —  Niia iarba-m’ plasi ;
                                                                    Da am auzît Cî s-a sfătuit 15 Ca sî ti omoari,
                     Şî sî ti-ngroapi.. .
           Nu posiu-acolja s-o dumiresc io ghini'... în strunga oilor, îm bătaia berbecilor,
                                                                    20 în ziocu neilor.
           Nu ştiu cum spunj-acolu:
                     Şî la cap sî-m’ pui:
                     Fluieraş la cap;
                     Bu6im, la Kisioari;
                 25 Oili s-or strînzi,
                                                                    Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
        Asta-j! Sini-o măi ştii ? Dumnezău-a măi şti! Si sî măi zîsim, dacî noi uităm?... Nu 30 ştiu cun ghini:
                     —  Sini rî-a pînzît?
        Nu ştiu:
                     —  Frunza cîn’ s-a scuturat,
   or :
                 35 —Codru cîn’ s-a scuturat... îmi pari:
                 —  Frunza cîn’ s-a scuturat...
        Parcî... parcî... Pi păreri, aşa...
                     —  Sini 1-a-ngropat ?...
   40 Mă ţîi' cî:
                     —  Dialu cîn’ s-a surpat...
        Da nu-j!... Sau: munţ-a h'i... Omu neu
   sî h'i fos’, cî iei li ştiia pi toati. Şî io li ştiiam; da H-am uitat...
   45 D-apî si sî-1 măi auz? Oi h'i măi auzi’ şî pi-alsineva; io di uni măi ştiu? Da pi unkeşu neu l-am auzît întăi Nioriţa. Din fluir nu cînta; nu l-am apuca’ cîntîn’. Da din gurî todiauna cînta, ca sî sî măi îei» sî măi uiti di dureri; c-a
 47
 50 vini’ rănit din războiu din nouî suti şaispsi, şl nu i-a da’ nimnia riic! Cînta; da n-a fost iei kiar aşa: sî-i dia mîna. Da cînta ghini tfioriţa. Cînta, cî-i cîntic caii di zali; şî lui U plă&ia, ca sî-i raai triacî di dureri....
 55 Di la lăutari: n-am obişnuit. Şî &i-oi h'i ştiut din tinereţi di pi la lăutari, am uitat. Sini ştii!... Vorbi di-a bătrînilor...
                          (28.XII. 1967),       Bodeşti — Nastasîja
                          Ketroiu, 79.
                         cmxlix17
         leu din tinereţîli meii tot clămpăniam cîntisi dim bătrîni. Acuma li-am cam uitat pi-aselia cîntisi. Cîntam şî Nioriţa: cun s-a lăsat siobani dim munţi cu oili. Iera unu din Spineşti, dac-ai
 5   h’i-auzît dumneta di iei Anghil Forîi1. Cînta din fluir; din fluir cînta. Nioriţa-fi vosi? Măi mul’ din fluir! Iei, Anghil Forîi, cîn’ cînta Nioriţa din fluir, s-aduna oili-n ziuru lui. Oili jera-mprăş-tieti-n ziuru lui I ŞÎ cîn’ prindia a cînta Nioriţa, io oili s’aduna grămadî: arilcili oilor cari iera îa marzini. Jeli cunoştia cînticu...
         Nioriia: nu posiu cînta ; da numa vorbili sî ţî li sprn. I°ti> cum a fost :
         A fos’ trii tovarîş, ii. Un tovarîş a fos’ mocan, 15 şî unu-a fos’ breţcân, şî unu-a fos’ vrănsjan. Acum, aista, di breţcân, a fos' măi lăudat din siilanţ: av*ia oi măi mulţi, şî cîni măi învăţaţ dicît asilorlanţ. Şî iei avia o nioarî năzdrăvani, breţcânu; ş-a prins a zghera. Da ici:
                20 —Nidriţî lai,
                     Lai, bucălai,
                     Da tu di ni-ţ fasi Qar di capu Aeu,
                     Oar di capu tău!
                25 La apî ti dau,
                     T u apî nu bei;
                     Io la iarbî ti dau,
                     Iarbî nu mînînsi;
                     \o sari-s dau,
1 Păstorit. Vrancea, 40 fig. 31, 44 text. II.
48
                                                                 30 Tu sari nu linzi...
                                                                      La gurî di raiu,
                                                                 Pi lusior di plaiu Tot l-apus di sşari Tot cî sî coboarî 35 Trii cîrduri di oi,
                                                                     Cu trh siobănei.
                                                      Iei îi spus-aşa nioari, breţcânu; da nioara
              —   Stăpîni, stăpîni,
                                                                        Tovarîşî tăi
                                                                  40 To’ ni s-a vorghit Sî ti omoari,
              Sî ti uâidî. (sic!)"
              Iar iei c-auza:
              Nioara-i spunia.
                                                                  45 Da iei a spus aşa:
              —   Da voi, veri măi,
              Şî di m-aţ usidi,
              Di m-aţ omorî,
              Voi sî mă-ngropaţ
          50   în ziocu neilor, în strunga oilor.
              Şî voi de-ţ vidia,
              La cap sî-m’ puniţ:
                                                                      Fluieraş di fag,
                                                                  55 Mul' zîsi cu drag;
                                                                      Fluieraş di osu,
              Mul’ zîsi duiosu.
                                                                   Busiumaşu neu La cap sî rii-1 puniţ;
                                                                  60 Vîntu, cîn’ a bati,
              Oili s-or strînzi,
                                                                    Pi mini m-or plînzi Cu lacrîhi di sînii.
              Vîntu, cîn’ a bati,
          65 Fluieraş ni-a zîsi,
              Munţî cî s-or strînzi,
              Pi mini m-or plînzi.
              Iar voi, veri măi,
                                                                                                                                                Şî di n-eţ vidia 70 O babî bătrînî,
                                                                     C-un câir di lînî,
              Dim mînî-ndrugînd,
              Din lcisioari mergînd...
              Dar voi, veri măi,..."
 49
75 Baba a zis:
                     —  Drazi nej siobănaş,
                     Voi n-aţ văzut
                     To’ di-un siobănaş Di-odatî cu voi?
                80 — Mătuşî', mătuşî,
                     Si feliu di sioban?
                     —  Drazi nej siobanj,
                     Feţişoara luj:
                     Spuma laptiluj;
                85 Okişori lui:
                     Mura cîmpuluj —
                     Coaptî la răcoari,
                     Niaziunsî di soari;
                     Coaptî la pămînt,
                90 Niaziunsî di vînt —
                     Mustăcioara lui:
                     SKicu griului;
                     Sprinsenili lui;
                     Pana corbului...
                95 — Mătuşî, mătuşî,
                     Noi nu l-am văzut;
                     Da am auzît Cî s-ar h'i-nsuratu.
                     —  Pi sini-a luatu?
                100 — Pi-o fatî di crai.
                     Tot di pişti plai.
                     —  Sini l-a cununat?
                     —  Doi lusiferei,
                     Cî ij îs frăţiori;
                105 Soarili şî luna
                     I-a ţînu’ cununa. ..
         Cam asta-i Mioriţa... Ioti, di un' s-auz cîntaria asta: o cînta oamini cu vosi frumoasî, cu vorbi frumoasî, ca cun cîntî popa la leturghii.
110   Cînta pi la corazuri, pi la crizmî. Mă dusian şî io. O cînta oamini — oamini di rînd: şî măi bătrîni, şî măi tiniri. Dacî prindia ăia coraz, cînta...
         Apîi, ieran trecut di şaispsi ani cîn’ am auzî-115 t-o-ntăi; cîpîn la şaispsi ani ieran la tata acasî: ba păzam oili, ba vasîli. Da di la şaispsi ani în sus, am măi fos' sioban pînă la douîză’ şî trii di ani. Acu, m-a lua' la armatî. Cî nu m-a lua’ la douîză’ şî unu, c-an fos’ mărunţăl; şî m-a amînat.
50
                                              120 Nu ieram omnant, făcut gros, aşa. Dipiarmat-am măi fos’ la oi: cîti-un an; doi, măi rar- • •
          Nioriţa s-o h'i-auzît-o-ntăi: apăi, nu ieran kiar âioban. Crez cî Nioriţa asta a işît întăi di la strămoşi noştri, di la bătrîni. Io am auzît-o-ntăi 125 kiar di la tata neu. Nu iera om învăţat; da trăznia şî iei cîti-o vorbî sara, colu. A auzît-o şî iei dipi la bătrîni. Nu dorriia sara; măi cînta şî iei: şî vruţi, şî nevruti’ Da di la iei am auzît-o: di la ghetu tata neu, îl kema Neculai Anuţoiu. îi 130  mort dipi nouî suti şaptispresi,      cu războm. Apî,
      iera trecu’ di şăptizăş di ani;      da cîţ, nu ştiu.
      Ai, iei cînta Nioriţa din gurî, făr’ di fluir: nu ştiia sî cînti din fluir iei. Frumos o măi ştiia!
          Cum am spus-o ieu acuma, n-am auzît-o 135 toatî di la iei. Iei, ca omu cîn’ spuni din gurî: cîn’ măi lasî, cîn’ măi ia- Restu, cum a fost asta: am măi prins-o di la unu Ion Rusu din Negîrl£şti şî di la Anghil Forîi: toati-ntorsurili. Li~am înă-dit io pi urmî, dipi cum iera              ieli, dipi cum a
 140 curs ieli la rîndu lor. Da dipi cum   a fos’ ieli, — aşa,
      H-am spus io: dipi cum a curs lucrurili.. .
          An fos’ ba colu, ba colu; da di la ţigani n-am auzît Nioriţa. Ţîganu-i ţîgan: az zîsi, mîni nu zîsi! Io n-am auzît di la ţigani-145 Fimei cîntîn Nioriţa : n-am auzît.
                                                                                                             (28.XII. 1967), Bodeşti — Gavrilî Anuţoiu, 94.
                                                                        C 0 l â C U CML - CMU1S
      —  Mioriţî lai.
      Lai, bucălai,
      Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi t:asi;
 5   Ori iarba nu-ţ plasi,
      Ori ieş' bolnăghioarî, Drăguţi mioarî?
      —  Drăguţuli basi,
      Dă-ţ oili-ncoasi
 io La negru zăvoi,
      Că-i iarbă de noi
                              51
      Şi umbră de voi.
      Stăpîni, stăpîni,
      Măi kiamî-ţ ş-un cîni,
 15 . Cî-basiu moldovian Şî cu ungurian La apus, di soari Vria sî ti omoari,
                               Că l-apus de soare Vor să te omoare Baâiu moldovian Şî cu ungurian ... (II)
      Sî h'ii vrănsianu, sî h'ii omorît! Sî h'ii-a nostru 20 cînticu!...
      Cî ai oi măi mulţi,
      Mîndri şî cornuţi,
      Şi cai învăţaţi,
      Şi cîni mai băbaţi.
 25 Acuma iei spuni:
      —  Mioriţî lai,
      Di-o fi sî mă omoari,
                               Di-o fi sî mor în cîm(p) di mohor.
      Să le spui               Să le spui, drăguţă,
      Să mă-ngroape            Ca să mă îngroape
                               De voi mai aproape: (II)
 30 în dosu stîni,
      Sî mi-auz cîni           Ca sî im-auz cîni. (II)
      Şî la cap sî-m’ pui :
      Fluieraş di soc,
      Mul' zice cu foc;
 35    Fluieraş di fag,
      Mul' zici cu drag. . .
      Acuma nu ştiu dac-am azuns pînî la „măicuţa mia ! Vini mama" şî-ntriabî:
      „N-aţ văzît,             Şî măicuţa mia
 40    N-aţ ’întîlnit          Cîn’ va întreba:
                               „Nu curiiv-aţ văzît Nu aţ întîlnit (II)
      Mîndru siobănel
          Di-acuma viu-acasî!...
      Tras printr-un inel?
      Mustăcioara lui,
 45    SKicu griului;
      Perişoru lui,
      Pana corbului ;
52
                                                                Nant şî supţîrei,
      Tras printr-un inel;
  50  Okişori lui,
                                                                Mura cîmpului...
          Aisi nu ştiu: „mizloselu" cun spuni...
                                                           Un siobănel Nant şî supţîrei 55 Tras printr-un inel...
          Io, cîn’ rii-aduc aminti, mer(g) dipi jeli; pi urmî li perd şîru. Acu s-adresâzî iar mioriţî:
      —  Mioriţî lai,
      Sî-i spui măicuţî meii
  6 0 Cî m-am însurat...
          Cî nu zîsi cî-i mort...
                                                               C-o mîndrî crăiasî,
                                                                A lumi meriasî;
                                                                Şî la nunta mia
  6 5 A căzut...
          Bătrîni spunia: „a lacăt"...
                                                                 A căzut o stia ;
                                                               Soarili şî luna Mi-a ţînu’ cununa;
  7 0 Braz şî păltinaş
                                                               Iei mi-a fos' nuntaş.
      Cî pi iei l-a lăcrămat:   Cî pi   mini  m-a
                               lăcrămat (II)
                                                                                                 Ploili cîn' a (p)Kicat, Ploili cîn' a plouat, (II) Da strofa asta (sic!) bănuiesc c-acolu trebi
  7 5 pusî: la moartia lui. Aşa bănuies': la moarti ieşti plîns...
          Nioriţa to(t) din şcoal-am prins-o: dipi la băieţ din clasa a patra, a ginsia; da di la băieţi sii        mari. Da-i adunat-aşa: di colu, di colu; şî
  80  di         la tata-popa: tica-moşu, tica-popa. C-aşa-i
      zîsiam întăi: „tica-popa". An zîs cî nu sunî frumos „tica-popa"; ş-an zîs „tata-popa". „Tica-popa" iera părintili Ion Băznuţîx.
          Sî punim ca lumia-ntr-un loc: acolu, cu „marna 85 bătrînî":
      „Şî măicuţa mia bătrînî
    1 Preot vrăncean, activ în colecţia de faţă (b. Ţinut. Vrancei, ■'ol. II,             text. CLXVII —CLXIX, CLXXXVII-CLXXXIX,
(-XCIII —CXCIV).
53
     Cîn' va întreba,
     Cîn’ va lăcrăma:
     —  Nu cumv-aţ văzît,
90 Şî n-aţ cunoscut Mîndru Ciobănel Tras printr-un inel?"
          Şî pi urmî merzi măi diparti, cum v-afi spus.
                       (5.VII, 1969), Colâcu — Climenta Bercu-siu, 63.
                       CMLII
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                                                                        Di trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ măi taci;
             5 Nu ştiu: iarba nu-ţ placi, Sau apa nu-ţ placi?
                Oar' ieş(ti) năzdrăvani, Oiţî bîrsanî?
                                                                      Di i’eş’ năzdrăvani, io Dă urelda lîngî mini: Spum’-adivărat Di am vum păcat!
                —  Drăguţule bace,
                Dă urekia-ncoaci;
          15 Vino lîngî mini,
                Sî n-auzî nimini:
                Baciu ungurian,
                                                                       Cu cel moldovian La sfîrşît di soari 20 Vria sî ti omoari,
                Cî ai oi pria mulţi;
                Şî toati-s cornuţi.
                —  Dragî mioriţî,
                Cu lîna plăviţî,
          25 Di va îi sî mor,
                Sî mă-ngropaţ
                în stîna di oi,
                Ca sî fiu cu voi.
                Şî la cap sî-m’pui:
                                                                       30 Un fluieraş di soc,
                       * / '
                Sî-n cînti cu foc;
                Fluieraş di fag,
54
                                                                   Sî-n* cînti cu drag;
                Fluieraş di os,
          35 Sî-n cînti duios;
                Sî fiu în stînî,
                Ca s-auz şî cîni.
          Asta auzam pi tata eîntîn’. Iei a fost la yiti, şî cînta pi djal. A fos’ mereu la oi; şî cu frati-su, 40 cin’ iera băietan.
                        (4.VII. 1969), Colâcu-Pcdurj (Pcdurja = = P6dura) — Neculai Boboc, 67.
                                                                     CMLIII - CMLIV
                     Pi-un picior di plai,
                                                                    Pi-o gurî di rai,
                     Iatî, vini-n caii,
                                                                                                                                                  Sî coboarî-n vali 5 Trii turmi di oi,
                     Cu trii siobănej:
                     Unu-i ungurian,
                     Unu moldovian Şî unu-i vrănsian.
                                                                                                                                               10 Ieli cum merzia Dim păscut vima.
                                                                      O oai zghera,
                     Stăpînu-ntreba:
                     —  Tu, mioara mia...
                                                                15 Ia dim mers stâria,
                     Stăpînu-o-ntreba:
                     —  Mioarî, mioarî,
                     Cu lînă plăvioarî...
     Adicî iera lîna fumurii...
                20 Di trii zîli-ncoaCi Gura nu-s măi tasi;
                     Or’ iarba-s plasi,
                     Sau apa nu-s plaCi?
                     —  Drăguliţî basi,
                                                                                                                                  25 Daţ oili-ncoasi:
                     La umbri di oi,
                     La zăvoi di voi.
                     Iarba-m’ plaâi,
                                                                       Apa-m’ plasi,
                30 Dar guriţa nu-m’ măi tasi:
                     Si s-a sfătuit?
                     Pi la apus di soari
55
                                                                                                                                               Să mi te omoari Basiu ungurianu 3 5 Şî cu moldovianu,
                    Căs'i-aveţ oi măi mulţi,
                    Buni şî curnuti.
                    Cai mai învăţaţ Şî cîni măi bărbaţ.
               40   — Mioarî, mioarî,
                    Di ieş(ti) năzdrăvani,
                    Şî di voj fi sî mor,
                    Pi cîm(p) di mohor,
                    Mă rog sî li spui:
                                                               45 Sî nu mă îngroapi Pria mul(t) diparti;
                          ^ Şî pria mul(t) diparti; (II) Şî sî mă îngroapi în dosu stîni, în crîngu di oi,
50 Adica-n drumu lor...
                    Să fiu tot cu voj;
                          Aproapi di voi; (II)
                    Cam în dosu stîni,
                    Sî mi-auz şî cîni.
                    Mioarî, sî spui,
               55 Şî la cap sî-m pui:
                    Fluieraş de os,
                    Mlu(t) zî£i frumos ;
                    Fluieraş di socru,
                    Mul(t) zîsi cu focu;
               60 Fluieraş di fagu,
                    Mul(t) zîsi cu dragu.
                    Vîntu, cîn’ ar bati,
                    Pin ieli-a străbati,
                    Oili  s-or strînzi,
                                                               65 Pî mini m-or plînzi Cu lăcrîm di’ sînzi.
                    MiQarî, mioarî,
                    Di ieş(ti) năzdrăvani,
                                                             Şî di-oi fi sî mor 70 Pi cîm(p) di mohor,...
                    Dim pascîn(d?) mergini.. (m Şî di m-ei vidia (II)
                    De-i vidia Pî cîmp alergîn'
56
            75 O mamî bătrînî O babî bătrînî (II) Dim mîni-ndrugînî,
      Ia cu furca-m’ mînî pleca...
                  Din oy lăcrămînî,
                  Din gurî-ntrebînî:
            S0 „Cini mi-a văzutu Mîndru ciobănelu Tras printr-un inelu?
                  Feţişoara lui.
                  Spuma laptilui;
            85 Mustăcioara lui,
                  SKicu griului;
                  Okişori lui,
                  Mura cîmpului;
                  Perişoru lui,
            90 Pana corbului..."
                                      Mîndru supţîrei,
                                      Tras printr-un inel: îi fis'ioru neu... (II) Tu oai, sî spui Tu, mioara ima,
            95                       Sî  ti-nduri di ia,
                                      Şî sî-i spui curat(II)
                  Cî m-am însurat;
                                      Şî cî mi-am luat O fatî dimBîrlâd:(II) 100 Şî la nunta mia (I, II)
                  A căzît o stia;
      Adică stiaua cari Keri cîm’ moari omu... Soarili şî luna Mi-a ţînu(t) cununa ;
            105 Braz şî păltinaş
                  îi mi-a fos’ nuntaş;
                  Păsăreli mii,
                  Şî steli făclii, învăţătoriu, la şcoalî la Valia-Sări, ni punia
110   s-o-nvăţăm. Trii ani      l-am avut. Ieram bunî
      la-nvăţăturî; da dacî     părinţi nu m-a         da(t) la
      şcoalî, divali, la cârti! îfaa-rii plăsia cartia: n-am avut parti di ia...
            învăţătoriu ni , punia s-o-nvăţăn          Nioriţa.
115   Dacî nu-nvăţan ghini,     ni puma pi coz         di nuri:
      adu^ia di-acasî coz, ridica iţâri, cătrinţîli, şî ni punia pi nusi.
                        (4.VII. 1969), Colâcn, Poduri = Pod ura
                        —  Mâria Vojcu, 73.
                                                                             51
CMLV - CMLVI
           KTioriţa ? Auzan şî io ţigani rintîn’:
                    —  Nioriţî lai,
                    Lai, lai, bucălai,.. .
           La oraş nu măi po(t) di ghini, şî noi nu măi 5 puten dusi greurli. . .
                    Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi..;
           Poati cî la altu-o găsăşti-alfeliu, ghini vorba! Io o spui °um am auzît-o ieu...
               10 Gura nu-s măi tasi.
                    Nu ştiu, foami ţ-î?
                    Nu ştiu, săti ţ-î?
           Ai pus pi iestia amîndouî ?...
                    —  Ba io iarbî rd-am păscut,
                         15 Ba io apî ni-am băut... (II) An măi Kerdu(t) din ieli!
                    O babî bătrînî Cu furca di sîrmî,
                    C-un cair di lînî,
               20 Dim mînî torsia,
                    Din Kisioari merzia,
                    Din gurî-ntreba:
                    —  Dunîri, Dunîri,
                    Apî tur(l)buri,
               2 5 N-ai văzît un siobănaş?
                    Şî nu iera Ciobănaş,
                    Şî ni-era di fiCioraş.
                    —  Da si fehu di     om a fost?/
                         Da si f£liu     di om iera?       (II)
                    —  Mustăcioara lui,
               30 Sic icu griului;
                    Okişori lui,
                    Mura cîmpului.
                    —  FiCioraşu tău 'I-ngropat în dosu stîni
               35   Uni    plîng cîni şî stăpîni...
           Di-acu nu          măi Ştiu o boambî (—boabî?)
      de-iCi încolu! Nu li-oi h'i vîrît pi toati la cap. Atîtia-s cîti ţî li-an spus. Asta am auzît-o ieu, asta an spus-o...
                                                                                                40 Da dor nisi ţigani lăutari nu pria cînta Nioriţa. Am auzît-o pi la nunţ. Acu Cinzăş di ani,
58
      cîm’ m-am măritat, am auzît-o. (Zi)sia oamini, la masa-sia-mari, la lăutari: „Mă, cîntî Nioriţa" ! Sî punia oamini mesăni la masî, colu; şî lăutari 45 ţigani cînta...
          Am apuca(t) puţîn trai bun: vo trii-patru ani pîn’ la n°ţJÎ suti Şaispsi- Pî urmî s-a strica(t) lumia...
                         (5.VII. 1969), Colacu — Mâria Bercusju, 76.
                         CMLVII
                   —  Mioriţî lai,
                   Lai, bucălai,
                   Mioriţî, mioarî,
                   Or ieş' bolnăvioarî?
                                                                                                                                       5 Iarba nu-ţ măi plaCi; De trei zile-ncoaci Gura nu-ţ măi taci; leu nu ştiu ce ai. Acu mioriţa a spus:
              io — Baciul ungurjan Şî cu cel vrănfcian Mări sî vorbiri Şî sî sfătuirî Pe la apus de soare 15 Să mi te omoare.
                   —  Mioriţî, mioarî,
                   Tu să le spui lor Ca sî mă îngroapi Pi-aiş mai aprQapi:
                                                                                                                                     20 Kiar în dosu stîni,
                   Ca sî mi-aud cîni.
                   Şî la cap sî-m' pui: Fluieraş di soc,
                   Ce zîce cu foc;
              25 Fluieraş de fag,
                   Ce zîce cu drag;
59
                  Flujeraş di os,
                  Ce zîce duios...
                  Căci la nunta mia 30 A căzut o stia;
                  Soarili şî luna Mi-a ţînut cununa;
                  Braz şî păltinaş I-am avu’ nuntaş;
             35 Steli mii şî mii Au ars ca făclii.
         Ieu ştiu puţin; da*i dimul(t) cînticu-aista: di cin’ ieram ieu mititel, di patru, sinsi-ani. Da acu' s-a mărit: acu Mioriţa-i atîria strofi...
40 Io an fos’ sărvitor: aii fost argat la Kisioria. Şî mă trimetia cu căruţa cu peşti-n Tulnisi. Douî, trii zîli mă duâian; c-an fost argat şăpti ani. La Tulnisi iera unu Dăsâgî. Cînta din fluir, da cînta şî din gurî. Io ieran di vo şaispsi ani. Poati 45 l-am auzî' di vo douî, trii-ori, Mioriţa. Pi urmî l-am avu’ şî-n cârti, Mioriţa. Da iera micî: nu iera cum i-acu. Acu an setit la băieţ într-o cârti: spum-aiuria! Nu ştiu dacî spuni si-an spus ieu.
                        (4. VII. 1969), Colâcu — Podurj — Ion H'ulpâru, 76.
                      CMLVIII
                Pi-um picior di plai. Pi-o gurî di rai Se cobor la vali Trei turme de oi,
            5    Cu trii ciqbănei: Unu-i moldovian, Unu ungurian Şî unu-i vrăncian. îar cel ungurean io Şî cu cel vrăncian Vria să mi-1 omoari Pe cel moldovan,
                Că-i mai ortomân, Ş-ari oi măi mulţi,
            15 Mîndri şî comuti,
                Şi caj învăţaţ
 (30
      Şi cîni măi bărbaţ.
      Iar cia mioriţî Cu lîna plăviţî 20 Di trei zîle-ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place.
      —  Mioriţî lai,
      Lai, bucălai,
 25 De trei zile-ncoacî Gura nu-ţ măi taci, Iarba nu-ţ măi placi.
      —  Drăguţule bace,
      Dă-ţ oile-ncoace
 30 La verde zăvoi,
      Că-j jarbă de noi Şi umbră de voi.
      Stăpîni, stăpîni, îţ kiamî ş-un cîni:
                                                                                                                                   35 Cel măi bărbătesc Şî cel măi frăţesc;
                                                                                                                                   Că l-apus de soare Vria să te omoare Baciul ungurian 40 Şî cu cel vrăncian.
      —  Mioarî, mioarî,
      Şî di-ar fi să mor în cîmp de mohor,
      Tu sî-i spui lu vrăncian 45 Şî lu ungurian Ca sî mă îngroapi Aici, pe aproapi: în strunga de oi,
      Să fiu tot cu voi;
 50 în dosul stîni,
      Să-mi-aud cîni.
      Iar la cap să-m puie: Flujeraş de os,
      Mul(t) zice duios;
 35 Fluieraş de soc,
      Mul(t) zice cu foc.
      Jar de-j întîlni Măicuţî bătrînî Cu brîu di lînî,
 €0 Din oki lăcrămîn’
      Şi de mine-ntrebîn’:
61
                     „Nu cumva aj văzut Mîndru ciobănel Tras printr-un inel?
                6 5 Feţişoara lui,
                     Spuma laptilui;
                     Mustăcioara lui,
                     Spicu griului;
                     Perişoru lui,
                70 Pana corbului",
                     Tu să~i spui curat:
                                                                     Că m-am însurat C-o mîndră crăiasă,
                     A lumij minaşi ;
                                                                    75 Caş la nunta mia A căzut o stia;
                                                                     Soarili şî luna Mi-a ţînut cununa;
                     Braz şî păltinaş 80 I-am avu' nuntaş;
                                                                                 Păsăreli mii Şî steli făclii.
          Cam atîta-i. O ştiu di cîn’ am învăţa’ pin şcoalî, la Nărâza. Jera dascîl Răibanu. Ni didia
 8 5 toati s-o-nvăţăm. Cîn’ ni-asculta, fiicari-o spunia toatî. O Ceria numa poizîia: versu nu-1 seria.
                          (4.VII. 1969), Colâcu-Poduri — Toadir Kisioria, 77.
                                                                             CM LIX
          N-am învăţa’ cârti: pi vremurili-aselia didei înyăţătoriului un caş, şî hai cu oili la păşuni, la iarbî î...
      N-auz cî ieu umblam pi rîpî, cu oili? Şî cînta 5 băieţi, ş-ascultan şî io, şî prindian şî io; da lj-am uitat:
                — Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                                                                          Di trii zîli-ncoasi 10 Iarba nu-ţ măi plaCi;
                Ori ieş(ti) bolnăvioarî?
                                                                                                       Cum putiam prindi io atunCi ’• Vna. sî zîcî, iera siobani: unu moldovian, şî unu vrăncian,
 62
     şî unu ungurian, Ş-acela vrăncian, cu-aiela ungu-15 rian, s-a sfătuit ca sî-1 omoari:
                  —  La apus di soari Vria ca sî ti-omoari
     (II)        Şî sî ti-ngroapi
                  în dosu stîni 20 Uni urli cîni...
                                                                                              Aşa am prins, aşa vă spui • • • Iei răspundi... Dacî io n-am putu’ prindi ! Ieran ca fata asta cîn’ sî cînta cînticu ista. Nu poCi sî daţi răs^ punsu Ci-a spus Ciobanu... Am auzi’ di fluiri, 25 da nu ştiu cum...
                  Un fluir di os. . .
     parcî. . .
                  Cu baba bătrînî,
                  Cu dinţî di lînî,
             30 Din furcî torCia...
         A-a, -i frumos cîntic aista, da-i zalnic!... Din gurî grăia.. .
     Da nu ştiu si spunia...
                  —  N-aţ auzît:
             35 Trii Ciobănei
                  C-o turmî di oi}...
     Iera mama lu-asela cari vria sî-1 omoari.,.
                  N-aţ auzît
                  Di-un Ciobănel a neu 40 Cu oki ca murili ?
                  Okişori lui,
                  Mura cîmpului;
                  Şî guriţa lui • • •
     Da nu ştiu Cum măi zîCi...
             45 Şî sprinCenili...
     Da nu ştixj cum...
                  SprinCenili lui,
                  Pana corbului;
                  Mustaţa lui,
             50 Ca slcicu griului...
                  —  Di cumva te-i întîlni cu-a mia
                            măicuţî...
                  .. .Cî s-a însurat Pi-un IciCior di plai 50 Pi-o gurî di rai...
        O cîntam pin „Groapa raţî" cu oili; pi-acolu-o cîntam... Dacî io n-am pus mîna pi condei, ş-an trăi’ şî ieu! Jcu şî c-o sorî n-am învăţa’
63
                                                                                                            cârti. Da băieţi iera doi: ii ştiia cârti, c-a fos’
     55 interesaţ la armatî. Da fetili: la muncî, cu vasili, la oj...
                                                                                                                Di la fraţi nii-am auzît-o. Aşa... măi cînta
         băieţi pi rîpî, pi colu; di la fraţî riii-am învăţat-o, colu; la dial...
                        —Cî la nunta mia A căzît o stia...
              Asta aşa a fos': can cu dureri; dj-am avut-o la inimî: di asta am avut-o-m minţi.
                               (7.VII. 1969), CoiâcYi — Stanca âintî, 78.
                        CMLX - CMLXI
                     —  Mioriţî, nioriţî lai,
                     Lai, lai, bucălai,
                     Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi;
                                                                 5 Or apa nu-ţ plasi?
                                                                                                                             Or di cap îţ fasi? (II)
                     —  Nii apa-m’ plasi,
                     Şî iarba-m’ plasi;
         (I, II)    Da s-a vorghit siobani
             io     Sî ti omoari
                     Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni
                            Sî mă-ngroapi-n dosu stîni (II) Uni zac cîni.
                     —  Dacî m-a omorî,
                                                             15 Io dores(c) sî mă-ngroapi
                        Şî io doresc sî mă-ngroapi (II) în strunga oilor Uni zioacî nioarili,
                     Şî uni cîntî Ciobani.
                        Şî sî-n cînti siobani din fluir(Il) 20 Sî-i cînti din fluir şi mini, şî poimîni! Dor aşa sî cînta pi vremuri: cîntisi di oi. Sî cînta şî di fimei cari pleca (zî)Ci cî-n lumi...
         Io am auzî' Nioriţa cîn' ieram riicî, di păzarn oili. O cînta cîtio-babî, cîti-un om. Am auzît-o 25 cîntîn' pi bunica Voica, pi tica- moşu Njagu... Vai di mini, da-s morţ di şaizăş di ani! To(t) tica-moşu Niagu: io pi iei l-am auzît cîntîn' Nîoriţa. Noi ieram băiet. Şîdiam în umbra lui,
 64
                                                                                                la dial; cî mama murişi, şî n-avian nisj-un 30 aziutoriu. Noi stam în umbra lui: adicî ni-ngriza; şî noi auzan si vorghia iei cu baba. Iera la R^ghiu. Iei păza ghitili; şî noi, coplcii,-n ziuru lui. Avian iiicari ocupaţii:
         —           Ioti, tatî, culezi iarbî şi dă la ghiţăl. Tu, 35 du-ti şî mutî vaca di colu; sî iei burnan, şî sî
     dusi la porsL
         Noi ieran trii fraţ: douî feti ş-um băiet. Tat-avian; da mama a murit cîn' aviam ieu zăsi ani...
40 Nu iera pi-atunsi pălării. Oamini purta că-siulî şî glugî-n cap, pi ploai, pi ninsoari. Jera nişti pălării di păr di caprî; cî iera asprî parcî iera cînipî: iera asprî di tot !v Iei n-avia pălării di loc. Iei zîsia cî, dac-a muri, sî-1 îngroapi cu 45 căsiulî di cîrlan. Zîsia nisi di nel sî nu h'ii: (zî)sia cî-i fudulii căsiula di nel. A trăi' nouîzăş di ani, şî măi doi, trii, patru! Avia dinţ di spărzia aluni cu* noi, la-ntresiri. Noi zîsiam:
         —  Ioti, tatî-moşuli, noi an spart aluni.
50      —   Ioti, -an spar(t) şî ieu cu voi!
         Noi li culezian, şî H-adusian, şî li puniam,
                                                                                                . colu, grămadî pi brazda cari cosa; li goziam di coaza seia; di-acolia ni puniam sî li sparzim. Cari măi di cari i-adusia lciatrî lu tetia-moşu: 55 i-aduăian douî Ketri, şî i li puman zios sî spargi şî iei aluni.
         —  Nu spar(g) pi lciatrî; spar(g) cu voi!
         —  Noi-aven dinţ buni, tatî-moşu; mata n-ai.
         —  îs măi bum-a nii, c-a riii îs tari.
60      Şî  spărzia la rîn(d) cu noi. Li mînca cum
     mîncam şî noi-
         Şî cum spusăi: nu vria sî poarti pălării dim
     păr di vaci, di cal, di si-e h'i fos'. Cî iera sudrxi — ca
     cum îi lîna di oai sudrii. Da iera asprî: înţăpa 65 păru Cela cîm’ punei mîna.
         Iera pînzî di cînipî; şî-i tăia baba o buca(tî) di pînzî (purta asta vara, la prăşit, la coasî, în loc di pălării), o-ndoia, ş-o lega, o punia-n cap, şî cosa cu ia.
70          Apî iei, dacî sî hodinia, sî pornia sî cosascî.
     Diziaba-1 kema baba:
         —  Măj ufikeş, mă-ă, hai di mînîncî!
65
 75
85
95
110
 115
      —      Măjcuţî, măicuţî, las’ cî măi cosăsc oliaCÎ, ŞÎ ghiu.
      Iera di nouîzăş di ani: cosa, prăşa. Măj cosa si măi cosa; di-acolia lua coasa di-a slcinari, şî-nCepia sî cînti:
      „Pi di-asupra casî meii Sin’ trii rînduri di rinduneli.
 80 Nu sîn’ rinduneli:
      Sin’ dragustili meii... “
      Ghetu unkeş!...
          —  Of, păcatili meii!
      Ofta la urmî unkeşu... Cînta mulţi; da noj n-an ţînu(t) socotialî de-Celia. (Zi)sja cî:
          „Pi sup dial, pi sup păduri Sî duCi-o nevastî-n lumi Cu pruncu nibotezat,
          Di trii zîli nu-i scăldat,
      90 Nisi în faşî-nfăşat,
          N isi în liagîn legănat..." .
      Ş-atîta l-an ştiu' pîn-aisi. Cun spunia tetja-moşu: a fost o fimei horopsîtî: n-a prinit-o părinţi, n-a pririit-o bărbatî-su; ş-a trebui(t) sî plesi şî ia uneva...
      Măj Ştiu un cîntic di-a unkeşului: vorghia cu baba, colu, pi vatrî, di discînticu ista... rîdia cu baba cin’ avia ij coraz:
      „ — Buna-diminiaţa, apî albi!
 100    — îs mulţămes(c), Radi niagrî! Si-s cauţ?
      — Si sî-n caut: ni-a făcu' cu sinsi deşti uscaţi.
      Io în disfac cu zăsi verz şî-nfloriti,
      Pişti cap aruncaţi,
 105 Sî mă curîţ di răutati.
      Cun s-alezi bosîiocu din toati florili,
      Din toati burîienili,
      Aşa sî m-aliagî pi mini, Rada (sauMârija) Discînticu ista-1 faCi şî fata, şî flăcău. Ia bcsîjocu (cî-i îm mini la iei). Iei avia alături-un castron (o strakinî) cu apî-n iei. Lua un h'ir di bosîioc, îl punia-ntri dezitili di la amîndoyî mî-nili (dezitili-mpreunati); şî cufunda mîna-fî apî, cu bosîiocu-ntri deziti. Cufunda-îi apî di trii-ori; şî discînta cum an spus întăi. Şî pi urmî zîâia aşa:
 68
      ,iCun sî curîţî pîraili di răutati, di bolovani* di mărăCini, di mîluri,
      Aşa sî mă curîţî pi mini!
 120 Cî ni-a făcu’ cu sinsi deziti uscaţi,
      Io nj-an disfăcu' cu zăsi verz şî-nfloriti,
      Pişti cap aruncaţi!"
          Ridica bosîiocu din apî, da pişti câp di trii ori. Bosîiocu sela-1 punia unkeşu dipi ureki, şî
 12 5 cosa, aşa, toati ziua. Spunea babi:
          —      Ioti, babi, ni-an făcu’ di dragusti &z... Dacî m-oi dusi-n sat şî s-a uita v-o fimei lă mini, tu sî tasi din gur’, -ai auzît?
          —            Pîrli-tj-ar focu sî ti pîrliascî! Numa min-Î.'O sjunili li păzăşti!
          Noi ni dusian, luam izma-broaşti, şî punian şt noi, ca tica-moşu, la ureki.
          Unkeşu-avia triizăş di oi ş-um măgar. Iarna, îm postu Crăciunului, pînî-n zîuî iei iera mîncat. 1.15 Baba-i făsia măligî; şî cîn’ sî lunina, iera sătul, îş lua oili, măgaru, şî pleca la ţarcu: iera can la trii suti di metri di casa lui- Casa iera acoperiţi cu stufu; la ziam punia burduf di oai. O bătia-n ţînti, roata-mpreziur, în loc di ziam. Noapria — ca HO sî batî vîntu, vara, sî sî răcoriascî-n casî-avia un oblon di scînduri, şî-1 trăzia-n zios (cî zîua-1 rîdica-n sus).
          La ţarc da fîn la oi: li-mpărţa peli, aşa,-mpre-ziuru gardului- Di-acoHa lua săcuna, şî sî duCia 145 la baltî, tăia ghiaţa roatî-mpreziur, şî da drumu sî bei oili apî. Di-acoHa tăia o crângî dintr-un copasiu, sî dusia acasî, o tăia la tăitonu; sî-ntor-sia-n ţarc, da iar fîn la oi. Da dipi Ci tăia cranga (lemnili di foc!), nu intra-n casî: zîsia cî dacî 150 sî duCi-n casî, sî toîceşti omătu, şî dezirî dacî ies-afarî. Pi urmî iar sî duCia acasî c-o crangî, iar o tăia, iar vinia la ţarc: toatî zîua, ca sî nu intri-n casî. Sara — cîn' sî dusia-n casî, mîn-caria iera făcuţi di babi — mînca, sî culca; ş-a 155 dou-zâ: din nou, di la capît!...
                             (4.VII. 1969), Colâcu-Podurj — Râda Sandu, 78.
67
CMLXII
                   —Mioriţî lai, bucălai*
                   Di trii zîli-ncoasi Guta ta nu-ţ tasi;
                   Nu ştiu: iarba nu-ţ măi pla£i. ..
 5 De-isia am uitat-o şî ieu, di zîsi cî siobanu...
                   —   iia-rii plasi şi apa, şî iarba ;
                   Da am auzit
                   Cî m-or omorî tovarîşî.
                   Dacî m-or omorî,
              io   Şî mă-ngropaţ în faţa stîni.. .
     Nu ştiu-acolia cum zîsi...
                   în faţa stîni,
                   Uni latrî toţ cîni...
 15 Dacî li*am uitat, domli profesii'! Daci nu ştiu... Şî la cap un fluir sî-m’ pui:
                   Un fluir di os,
                   Sî cînti duios;
                   Un fluir di fag,
              20 Sî-n cînti cu drag;
                   Un fluir di socu,
                   Sî cînti cu focu t..
         Li ştiiam atunsia cîn’ umblam cu vasîli: aii fos’ di vo şăptisprăzăsi ani. L-am auzi’ to (t) pim 25 băieţ, pin feti. Cârti n-am învăţa’ di loc. Atun.si umbla fetili cu vasili: aşa iera ! Iera şcoala la Colâcu. Şî m-a scos la zioc di doisprăzăCi ani, ca sî nu mă dia la şcoalî.            Şî m-a     lăsa’ cu   vasili!
     Ieram atîta, aşa: ieran       riicî. Si  ieram       ieu di
 30   doispresi ani? Ieram o       singuri    fatî la    părinţ.
     învăţătoriu iera rău tari: băria băieţi la curmezişul An zîs: „Nu mă          duc la     şcoalî,    fenascî
     Dumnezău!" Nna-rii iera fricî di bătăi, cî nu ieran lcişcatî di bătăi di-acasî. Şî ieti-aşa an rămas 35   pi-ntuneric!...
                        (4.VII. 1969), Colâcu-Podurj — Vasilca Nihalaki, 79.
                   CMLXIII - CMLXIV
                   —   Nieriţî, lai, bucălai,
                   Di trii zîli-ncoasi Gura nu rii-ţ măi tasi;
68
                  Nu ştiu: apa nu-ţ pla£i?
                        Nu ştiu: apa or nu-ţ plasi ?(II) 5 Sau iarba nu-i bunî?
                  —  Stăpîni, stăpîni,
                  Jarba-i bunî,
                  Apa-i bunî;
                  Sn doi siobănei
                        Da sii doi Ciobănei (II)
             10 Ni s-a grăit sî ti omoari
                  Pîntru cî ai oi mulţi şî curnuti,/
                        Cî ai oi mulţi şi curmiti. (II)
                  —  Nioriţî, nioriţî,
                  Cu lîna lăiţî,
                        Di ieş(ti) năzdrăvani: (II)
             15 Cum ăi auzît?
                  I-am auzît c-ari.. .
     Stăi, stăi, cî ghim-aşa:
                  —  I^ioriţî, riioarî,
                  Di si vor sî mă omoari?
             20    — Pintru că dumneta...
     Nu, ghini âlfeHu:
                  —  Stăpîni, stăpîni,
                  Pîntru cî ai oi mulţi,
                        Pîntru cî ai oi pna mulţi, (II) Mîndri şî curnuti.
             25    — Mioriţî, nioarî lai,
                  Dacî ii di m-or omorî.
                        Ii di m-or omorî, (II)
                  Sî mă-ngroapi-n dosu stîni, în strunga oilor,
             30 în ziocu neilor.
                  Oili cîn’ or zghera,
                  Pi mini m-or bucura;
                  Şî nei cîn’ s-or ziuca,
                  PLmini m-or căuta...
35 Aşa-a-a, asta-i! Aista-i cîntic dim bătrîni, sărasi! Tata lu tata neu îl cînta. L-a kemat Ion Leicî. Şî din fluir îl cînta. Măi cînta aunion şî din gurî; da din fluir îl cînta... Ioti, li ştiu şî li-an cîntat pînî-ncoasi. Li-an diprins di cîn’ 40 ieran nicî. Stan cu tata-moşu, şî iei cînta:
     —  âi cîntic cînţ mata, tatî-moşuli?
     —  Si, Nioriţa.
         Aşa, plecam urekia, colu, la fluir, cî iera frumos.
         —  Tari-i frumos, teti-moşuli!
69
    45    —  Si, -aşa-i cî-i frumos? Ţ-î drag?
        —  N-i drag, teti-moşuli.. .
        Ş-ascultam pîn-adorniam.. . Ghersu-1 ştiu oliacî.
                         (7.VIT. 1969), Colâcu — Sanda Dănilî, 82.
                         CMLXV
                    —   îsfioriţî lai,
                    Lai, bucălai,
                    Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-s măi tasi;
                5 Nu ştiu: iarba nu-s plasi?
                    Sau apa nu-s plasi?
                    —   Iarba-m’ plasi,
                    Apa-m' plasi;
                    Da am auzît
                10 Cî s-a sfătuit Ca sî ti omoari Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni,
                    Uni zac cîni...
        Cînta uniia pin armatî. Da baba mia ştiia 15 ghini Nioriţa. Cîm' piăşa, ia cînta Nioriţa. Ia o stiia avan Nioriţa: o cînta. Ieu nu ştiu ghersu. Vorbili-aiestia di la babî li-an diprins oliac-aşa^ Ia cînta cu glas. Ia avia glas: cînta frumos. Şî ştiia cîntisi măi mulţi.
                         (4.VII. 1969), Colâcu-Poduri — Stoica A mălini (Nistor), 83
                         CMLXVI
                    —   Nioriţî lai,
                    Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi.
                    Nu ştiu: iarba nu-ţ pla^i?
                5 Or apa nu-i bunî?
                    —   Apa-i bunî,
                    Iarba-m’ plasi,
                    Năravu tău nu-m’ plasi...
                    S-a sfătuit sî ti omoari 10 Sî sî ti-ngroapi în strunga di oi,
70
                                                                     vŞî-n ziocu di riei...
                     La cap sî-i pui Braz şî păltinaş...
                                                                   15 Pi-un Kisior di plai,
                                                                      Pi-o gurî di rai...
           Asela-i cu siobănaşu. Da io o spui pi săriţi... Cum o ştiu? Ăleu, da ieran cu vasili; ş-o cînta băieţi. Da acum a murit toţ! A murit şî mama 20 lor... bunisi şî răzbunisi... di uni-am auzît-o jeu... Da di bun-, aşa, din gurî-s bunî, da ra di mesî... Li spui cîntisili. Parc-an sî mă duc cu ieli ?. ..
                         (7.VII. 1969), Colâcu — Paraskiva Pintia, 86.
                                                                                                                                                   CMLXVII
          Am obză(si) şî şăsî di ani, aŞa mă ţîj io.. . Nioriţa asta am auzît-o nu di la mini: di la bătrîni. O ştiu di la bătrîni:
          —  Mioriţî lai,
          5 Di si zgheri şî zî, şî noapti?
          Ori iarba nu-s plasi ?
          Or apa nu-s plasi?
          Şî oaia i-a spus siobanului:
          —  Cun sî beu şî sî mînînc:
                                                    10 C-am auzî(t) cî vria sî ti omoari tovarîşî,
          Şî sî ti-ngroapi din dosu stîni...
          Aşa am auzît. Io nu ştiu, cî n-am împlini’ suta pîn-acu...
          Uni latrî cîni...
     15 Atîta ştiu! Stăi, stăi, cî mai ghini seva:
          —  Di m-a omorî,
          Sî-m' puniţ fluieraş la cap...
          Fluieraşîli... şî sî cînti busimili...
          Întîi l-am auzî' di la bătrînidi la tata, di 20 la mama: di la Marna şî Ion Pintia. A muri’ dimult! Pî măi sîn’ di siia acu ?...
                                                                                                          Ij ni-a spus Nioriţa. Ii o cînta cu ghers. Unkeşu şî dim buşim cînta. Nioriţa şi din fluir
     o  cînta,.. Ii-aşa zîCia: „Nioriţa".
                        (5.VII. 1969), Colâcu — Mâriia Vasîlâki, 86.
71
                                                            CMLXVIII - CMLXIX
         întreghi di Niotiia? O cîntam, bre, cîn’ umblam cu oili. Da acu am uitat-o; s-a stricat idiili meii! Sî-nserc:
     —   Nioriţî lai.
                               Lai, bucălai, (II)
5 Di trii zîli gura nu-ţ Di trij zîli guriţa nu-ţ măi tasi.                      măi   taâi. (II)
     Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi, sau apa?
     —   Iarba-m' plasi,
     Apa-m’ plasi;
     Am auzît                   Da   am  auzît
                                                                 Di trii zîli-ncoasi (II)
10 Cî tovarîşî tăi Ar(i) sî ti omoari:
     Unu-j moldovian,
     Altu-i...
     Nu măi Ştiu pi sellant...
15   — Nioriţî lai,
     Dacî mă omoarî,
     Sî mă-ngropaţ în dosu stîni...
     Ş-aâei doi păltiniş Ambele versuri evazive în 20 Cari scîrţîi di vînt... versiunea II:
                                                              Nu-ş(tiu) cum a spus iei; Cîn’ vîntu vor (sic!) bati, Păltinâşu vor scîrţîi di vînt... (II)
     Oili vor zghera,
     Cîni vor urla...
         An spus-o cum an spus-o, d-ap-aisja an lcerdut-o: măi ieşti, nu măi ieşti?...
                                                                                               25 Pi la dial o cîntam, pi la oj, cîn’ umblam cu oili. înj iera inima tînîrî, bunî. Da acu, diziaba!
         Am păzît cîti-o sutî, douî, peste douî suti di
     oi      aunion. Cârti nu ştiu di loc. Io, cîn' m-a lua(t) la război, Lam blăstăma(t) pi tetia, săracu, cî 30 nu m^a. da’ la cârti.
                                                                                               An cînta(t) din fluir, da nu putian ghim-aşa. Nioriţa mă ţrudian s-o cînt din fluir, da nu pu-tiam: nu umbla dezitili... Cîntî uniia: numa pîn-audi,-l deprindi,... Apîi măj cînta Şîriagii 35 oilor...
72
        Cu oilj-an fos’ la munţi, la Valia-njagrî, l'runtia-mari — aşa sî kiamî. An fos’ can şăpspsi, opspsi ani sioban. Sî-ţ spui cînticu „cu cucu“: Cîntî cucu sî mă duc«
                                                                40 Iar mierliţa sî mă-ntorc«
                Şî pui cătunului focu.. .
                Cîntî cucu-n Dîmboviţa Sî i sî moai guriţa...
        Li-am uitat, batî-li norocu di cîntisi!...
                                                                                                                     (6.VII. 1969), Colâcu — Neculaj Ziua, SS.
                                                                        CMLXX - CMLXXI
        An fos’ şî sioban, şi basiu. Măi mul(t) cu asta m-am ocupat; nu m-an lua(t) di alta. An fos’ şî la VaHa-Sări vo trii ani basiu, la rîn(d); la Kitiriş1 vun an; şî di-acolu-an fos(t) în sat.
5 Şi luam ieu, iera bun făcut.
        Cu siobănii, cu băsii, am pişti douîzăsi di ani-
        Acu Nioriţa: cînta ţigani pi la nunţ. Mă-n-tîmplan şî io acolu poati cîtiodatî. Ş-apăi atîta io am auzît, atîta o lăsam!...
        Noi ni găsam cîti sinsi-şăsî (ni cunoştiam!) di pim Bîrsăşti, di pim Valia-Sări; şî biam cîti-um păhar di ghin, mîncan cîti seva; cî gliinu nu sî bia  far’ sî mînînsi: cu stomacu        gol  merzi,
15  merzi;   da... sî vîrî-ntri oki    ghinu...      sî sui
     digrabî! Da aşa toati noaptia:         iei  un  păhar,
     mînînsi, şî merzi!.
        Di la iei-am auzît-oNioriia; nu di labăjeţ, sau di la sini ştii sini. La stînî n-am auzît-o, cî oili nu 20 sî văita atunsi ca acu... Ieti cum o ştiu:
            —  Nioriţî lai, bucălai,
            Di trii zîli'gura nu-ţ măi tasi,
                                                                    Iarba nu-ţ măi P^asi • • •
        Nu măi ştiu '•• • •
25  B. A.    —Nii iarba-m’ plasi;
            Da am auzît Cî s-a sfătuit Ca sî ti omoari...
                                                                                                                            La apus di soari... (BII)
   1 Formă metatezată de la topicul Tiklriş.
73
 30 A. Asta am auzît...
             Şî sî ti-ngroapi în tîrla oilor, în ziocu neilor.
             —  Di m-a omorî,
         35 Sî mă-ngroapi în tîrla oilor, în ziocu neilor...
                               Şî sî-m’ pui la cap: Fluieraş di fag,
                         40 Sî-n cînti cu drag;
                               Fluieraş di os... (BII) (AII) Sî-n cmti cu folos...
                               Fluieraş di socu
                               Sî-n cînti cu focu... (BII)
 45 (AII) Oili s-o strînzi,
             Pi mini m-or plînzi...
             Cu lacrîni di sînzi...
                               Dac-ăi întîlni
                               O  babî-ndrugîn’,
                         50 Din gurî-ntrebîn’
                               Di-un siobănel:
                               „Sinj-a văzît un siobănel Tras printr-un inel? Okişori lui:
                         55 Mura cîmpului... (BII)
       (AII) Oki lui:
             Mura cîmpului...
         Ni-aduc aminti din ieH-aşa... Măi ghini ştii baba, c-a auzît di la mini...
         60 Cî la nunta mia
             Ni-a căzît o stia...
         Nu măi Ştiu de-isi...
             Sgarili şî luna Ni-a ţînu(t) cununa...
                         (5.VII. 1969), Colâcu (punctul toponimic „ îm porii") — A. Irinia Berciisj, 89. B. Cat rina -Bercusi, 72.
                         Coza
                         cmlxxii19 1
             —  Nioriţî lai, bucălai...
Cf. cu textele accesorii MCCXCIV — MCCXCV.
74
         Pi-un kisior di plai,
         Pi-o gurî di rai,
         Trii siobănei,
    5 Trii turmi di oi...
         —  Di trii zîli-ncoasi,
         Mioriţî lai.
         Gura nu-ţ măi tasi;
         Nu ştiu: ieş' bolnăvioarî?
    10 Văz cî apa nu-ţ plasi,
         Iarba nu-ţ plasi...
         Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
         Jeş’ bolnăvioarî?
    15   — Nu sîm’ bolnăvioarî;
         Da a vorghit sî ni ti omoari Sel vrănsjan.
         Cu sel ungurian...
    Sî-1 omoari pi sel moldovian...
                                                                                                                                     20 Ca sî ti omoari La apus di soari.
         —  Mioriţî lai,
         leş’ oai năzdrăvani!
         Sî-i spuj:
    25 Dacî m-a omorî,
         Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zocu neilor.
         Sî-m’ pui fluieraş di fagu la capu,
         Sî-n cînti cu dragu;
    30 Şî la inimî sî-m’ pui fluieraş di osu,
         Sî-n cînti duiosu;
         Şî la pisioari:
         Fluieraş di socru...
    Acu am uitat cîn’ sî-i măi cînti-acolu... 35 Oiţî, lăiţî,
         Di te-i întîlni cu mama mia,
         Sî nu-i spui cî m-a omorît...
         Sî-i spui cî m-am însurat C-o fatî di craiu;
    40 La nunta mia
         îfa-a căzut o stia;
         Şî ca... naş Am avu’ păltinaş;
         Şî nuntaş: braz ...
45 Nu măi ţîi minţi: atîta ştiu. Trebv ia sî măi spui Măicuţa mia
75
             Cu brîu di lînî,
             C-un cair di lînî. ..
          Adi-ca vinit torcîn' mă-sa. Trebuia s-o spui .50 înăinti asta.
          Di cîn’ ieram copltilî l-am auzît! Iera la fraţî nii: păzam oili; ş-o cînta' Nioriţa cu oili.
          Cîntam la dial şî duminica; noi pi-acolu făsjam sărbări! Şî la Paşti viniam acasî: ni didiam 55 în scrînsim. Ni orînduia tetia cari sî vinim di la odai. Tetia paza oili di Paşti. Ni-aduc aminti: stitiam împreziuru lu tetia cîn' ni fasia olcinsili. Ziucam împreziur, cî-m' paria ghini cî-ni făsia okinsi frumoasî; da cruşîti cu coazî di arin şî di 60 mestiacîn. Mă-ncălţan cu ieli, şî mă dusian la horî. Dj-acolja nu măi vidian hora-n oki: la oj, la dial! Păzan riei, vasili. Acolu mă lam şi mă Ueptănam: la dial!...
 65 Bărbatî-niu-i mort. Iei cînta Mioriţa; nu ştiu di une-h'i ştiut-o. Lu bărbatî-niu-i cînta unu din fluir, şî iei ziuca sîngur. Da ca jel nu ziuca altu-n Coza.
          I-a cînta' şî lăutari lu bărbatî-niu: măi iera di vorghit sî nu-j cînti lui? îi cînta, şî 7o iei ziuca: „di tari", „corăgheşti". Şî io an ziucat, cîn'ieran tînîrî, „di tari". An ziuca’ şî „munteneşti", „păltineşti", „zjumătati di brîu": aşa li zîsia. An ziuca’ şî „alunelu".
                                                                                                   Iera un viorist: „kiora lui Radu“-i zîsia 75 lumia; din Coza. Jera rumîn din Coza; şî făija oKinăi kior. Făsia şî vioarî, cum a h'i făcut-o iei! Făsia olcinsi di riinuni î Cîn'îi cînta din lăutî, omu neu cînta din gurî:
          Hai cu toţî, măi bă jeţ,'
     80 I-auz una, ş-un vătui,
          Şî dă-j bortî, bati cui!...
          Di-acolu kioru cînta aşa:
          Plîng, pi mîndra n-o auz.. .
             Sî mă duc la ia, nu posiu sî străbat,
     85 Cî-i feri asta astupatî,
          Şî uşa-ncuiatî...
                        (24.XII. 1967), Coza — Mariia Burdusa, 63.
76,
                                                                 CMlxxîIi20
     —  Nioriţa lai,
     Lai, bucălai,
     Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
5 Apa nu-ţ plasi,
     Ori iarba nu-i bunî?
     Aista-i siobanu cari vorghia Cu nioara.
     Da dacî tu ieş' năzdrăvani,
     Sî-ni spui cu-adivărat.
10   — Stăpîni, stăpîni,
     $i s-a vorghit ca sî ti omoari.
     Pj-um picjor di plai,
     Pi-o gurî di rai Vin trii turmi di oi,
15 Cu trij siobănei:
     Unu-i vrănsjan;
     Unu, moldovjan Şî unu-i ungurian...
     —      Asel ungurian 20 Şî cu sel moldovian
     Mi s-a vorbitu Sî mi ti omoari...
     Asela moldovjan şî cu sel ungurian sî-1 omoari pe sel vrănâjan...
25 Cî aj oi măj mulţi,
     Mîndri şî curnuti,
     Şî cînj măj bărbaţ,
     Şî caj învăţaţ.
     —  Mioriţî lai,
30 Lai, bucălai,
     Dacî mi-eş(ti) năzdrăvani, / Di jeş' năzdrăvani, (II) Sî li spuj-aşa:
     Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni,
     Uni zasi cîni;
35 Sî-mă-ngrQapi-n strunga oilor, în zjocu (zocu) meilor.
     Sî-m' pui la cap:
     Flujeraş di fagu,
     Sî-n cînti cu dragu;
40 Sî-rij pui la brîu:
     Flujeraş di socru,
     Sî-rij cînti cu focu:
77
      Şî la picioîm:
      Fluieraş di osu,
 45 Sî-n cînti duiosu.
      Mioriţî lai,
      Lai, bucălai,
      Di mi-eş’ năzdrăvani;
      Di te-i dusi la cîmp la păscutu,
 50 Şî te-i întîlni
      C-o măicuţî bătrînî,
      Cu brîu di lînî,
      Şî mi ti-a-ntreba, ci:
      „Uni-j fiâioraşu neu?“
 55 Sî nu-i spui-adivăratu:
      Cî m-a omorî’, m-a-ngropatu;
      Sî-i spui cî m-am însuraţi)
      C-o mîndrî crăiasî,
      La lumi miriasî.
 60 Adicî: miriasî pi altî lumi... Da sî-i spui-aşa mă-sî ca s-o ia cu gura! Adicîlia: mă-sa-1 căta, şî nu didia di jel; da iei murisî.L Dacî iei a fost îm pămînt, săracu: niriasa iera din air.. . Netâli nu-nţălezi ? S-o ja cu gura pi m.ă-sa; ci 65 mă-sa-1 căta,-1 plînzia; da iei sî-nsurasî cu moartia: aseia iera niriasa lui...
      Brazî, păltinâşî Mi-a fos' niia nuntaşi;
      Păsîrli riistrii 70 Nişti păsîri dim păduri...
      ÎSli-a fos’ niia făclii...
      Dacî jel a fos’ îm păduri, săracu, cîn’ l-a omorît!... Şî la nunta mia Mi-a căzut o stia...
 75 Acu-ntriabî iar înă-sa pi riioarî:
      —  Nioriţî bîrsanî,
      Di ni-eş(ti) năzdrăvani:
      Di trii zîli-ncoasi Umblu pi cîmp plîngîn’,
 80 Şî caut fisioraşu.
      Di ieş’ năzdrăvani,
      Sî-n spui-adivăratu:
      Fiăioraşu neu:
 85 Nai’ şî supţîrei,
      Tras pintr-un inel;
      Feţişoara lui:
      Spuma laptiluj;
78
      Okişori lui:
90 Mura cîmpului;
      Mustăsioafa lui:
      SpiCu griului;
      Perişoru lui:
      Până corbului...
95 Asta-i! Â măi h’i, n-a măi h'i, nu ştiu... H'i c-oi h'i măi Kerdut, h'ii c-oi h'i-adâugattl, nu măi ştiu cum a h'i...
          în şcoalî n-am învăţa’ di loc, c-aşa iera atunci A plătit părinţi şcoala: plătia la-nvăţătorj, şî 100 nu ti măi lua la şcoalî. Trebuia sî păzăş’ vaâili, oili* Auzafi cî i-a dat învăţătoriului — auzam pi-aldi mama, măi încoasi cî i-a dat o oalî di unt (cîti kilogrami-or h'i fost): o oalî cu doUî toarti; şî nişti caş săraţ: nu măi ştiij cîţ. Iei
1 io m-a şters di pi catalog, şî gata! An fos’ ştiarsî, şî n-am măi fos’ pi lumia asta!... Didia unija riei, didia ouî. Si nu didja, di rămima coplcii proşti !• • •
          Nioriţa-i prinsî din voâia poporului. Am 115 prins-o din ureki-aşa: di pi la feti. L-oi h'i-auzît şî di pi la flăcăi; sini ştii? Măi cînta pi timpuri şî viorişti cîntisi veki, haidusi, pi la nunţ, pi la petresirî: şî Mioriţî, şî di haidusii. Nioriţa iera cîntic di sjobani: un cîntic siobănesc. Dum-120 neta nu vez cî spuni-acolu di trii siobani?
          îl cînta lumia tQatî: cari-1 ştiia, cari-1 putia ( cînta, şî-i plăsia sî-1 cînti. Cî dor nu cîntî toatî lumia; da toatî lumia poati s-asculti. Toatî lumia cîntî, da... nu sî potrigheşti! Lî, lî, lî, lî, 125 pi dial, pi vali, toţ copaii cîntî; da nu sî potri-ghesc toţ la cîntic!... Fiicari cu gustu lui: altu măi frumos, altu mai aşa, altu măi aşa...
          înăinti sî-nvăţa la zioc unu din altu: pi dial, pi cîmp, cu vasili, cu oili. ,
                         (24.XII. 1967), Coza — Catri'na Burduşa,
                         65.
                         CMLXXIV 21
                  —  Mioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                  Cu lîna ţrgai,
                  Di trii zîli-ncoaci
79
 3 Guriţa nu-ţ taci.
     Apa nu-ţ mai placi.
     Iarba di pi cîmp*
     Apa din uluc,
     Dar un lup sî ti mînînci! io — Tasi, stăpîni, nu mai zîce Un lup sî mă irtmînce:
     S-a vofbit muntianu Şî cu moldovianu Sî ti omoari 15 Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni,
     Uni zac vara cîni.
     —  Mioriţî lai, bucălai,
     Di-aţ vidia cî mă omoarî Şî mă-ngroapî-n dosu stîni 20 Uni zac, vara cîni,
     Sî mă' luaţ
     Şî sî mă dizgropaţ:
     Voi sî mă-ngropaţ în strunguliţa oilor,
 25 în ziocu neilor;
     Şî sî-m’ puniţ: buciumaş la cap, Fluieraş la brîu;
     Vîntu mi-a bati,
     Buciumu mi-a ragi,
 30 Fluieraş mi-a zîce,
     Oili  s-or strînge,
     Pi mini m-or plînzi Cu lacrămi di sînzi.
     Nioriţî lai,
 35 Lai, bucălai,
     De-ţ vidia vo babî albî Pi picior merg în?/,
     Dim mînî-ndrugîn«,
     Din gurî-ntrebîmr.
 40 „Nioriţa lai,
     Cu lîna ţîgai,
     N-aţ văzutw, n-aţ auzît«
     Di-un fiuleţ a meu?"
     —  Ba l-an văzutw,
 45 Şî l-an cunoscuta,
     Cî pînî ieri ni-a păscutw;
80
         Şî l-a omorît»
         Muntianu şî cu moldovianu.
                (24.X11.1967), Cozq, — Ţoâdir Dosîjoc Pricop, 65.
                CMLXXV1
       — Nioriţî lai,
       Lai, bucălai,
       Di trii zîli-ncoaci Guriţa nu-ţ mai taci,
  5 Apa nu-ţ mai placi;
       Apa din uluc,
       Iarba di pi cîmp,
       Dar un lup sî ti mînînsi!
       —      Tasi, stăpîni, nu mai io Un lup sî mă mănînce;
       Cî iarba nu-m’ mai placi,
       Iarba di pi cîmpw,
       Apa din ulucw:
       S-a vorbit muntianu 15 Şî cu moldovianu,
       Sî ti omoari...
  Pi cel vrăncian: sî omoari pi cel vrăncian... Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni,
       Uni zac vara cîni.
  20 — Mioriţî lai, bucălai,
       Cu lîna ţîgai,
       Dac-aţ vidia cî mă omoarî,
       Şî mă-ngroapî-n dosu stîni,
       Uni zac vara cîni,
                                                                                                        25 Voi sî mă luaţ Şî sî mă dizgropaţ:
       Voi sî mă-ngropaţ în strunguliţa oilor, în ziocu neilor.
  30 Şî sî-m' puniţ: buciumaş la capii, Fluieraş la brîn;
       Vîntu mi-a bati,
       Buciumu mi-a ragi,
       Fluieraş mi-a zice,
  Text cules la o oră, şi jumătate după CMLXXIV.
81
      35 Oile s-or strînge,
             Pi mini m-or plînzi Cu lacrămi di sînzi.
       Oili-a plecatw. O babî bătrînî s-a-ntîlnit». .. Mioriţî lai,
      40 Lai, bucălai,
             De-ţ vidia vo babî bătrînî Pi picior mergîn«,
             Dim mînî-ndrugînw,
             Din gurî-ntrebînw;
      45 „Mioriţî lai,
             Lai, bucălai,
             Cu lîna ţîgai,
             N-aţ văzutu, n-aţ auzîtw Dj-un fiuleţ a neu?
      50    — Ba ştiu, cî pîn-acu ni-a păzît«:
             L-a omorîtw muntianu şî cu moldovianu.
                                                                                                 Nu măi ieşti dj-acu: atîta-1 ştiu ieu. Aista nu-i din cârti: l-am auzî' şî io pi tata neu, dim bătrîni. în tinereţîli luj-a fos’ om munsitor, n-a 55 fos’ sioban. Nu ştiia din fluir, da cînta din gurî.
      Mioriţa o cînta aşa cum am cîntat-o ieu. Stitia pi la odai, şî cînta şi iei. Mama nu cînta Mioriţa. Ieu atîta: di la tata neu am învăţat-o. O cîntam pi la dial... Nu cînt din fluir, şî nisi 60 din caval; ni-a fos’ drag, da n-am putut învăţa...
      Am auzît-o ş-acasî, şî pi la dial. Pi la şăzători? N-am auzît-o.
                                                                                                                                         (24.XII. 1967). Acelaşi.
                                                                             CMLXXVI22
                 —  Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                                                                     5 Ori iarba nu-ţ plasi,
                                                                        Ori-apa din ulucu,
                 Ori tărîţa dim burdufu?
                 —  Ba-m' plasi, stăpîni,-m’ plasi; Dar am auzîtu
             10 Că mi s-a vorbitu,
                 Mi s-a sfătui tu
82
     Basiul ungurian
     Şî cu sel vrănsian
     Ca sî mi-1 omoari (sic!)
15 La apus di soari,
     Cî aj oj măi mulţi.
     Mulţi şî curnuti,
     Şî caj învăţaţ,
     Şî cîni măi bărbaţ.
20   — Dar tu, mioriţă,
     Cu lîna plăviţă,
     Şî dj-ar fi sî moriu în cîmp di mohoru,
     Tu să nu mă-ngrolci 25 Colu-n dosu stîni Undi zasi cîni;
     Tu aj sî mă-ngrolci în strunga oilor, în zjocu neilor.
30 Şî să-m’ puj la cap:
     Flujeraş di fagu,
     Mul’ zîsi cu dragu;
     Flujeraş di osu,
     Mul’ zîsi duiosu;
35 Fluieraş di socru,
     Mul’ zîsi cu focu.
     Da tu, mioriţî.,
     Cu lîna plăviţî,
                                                                                                                                         Tu, di ne-j vidja 40 O babî bătrînî,
     Cu brîu di lînî,
     Tu sî-j spui-aşa:
     Căci m-am însurat Pi-um picjor di plai,
45 Pj-o gurî di rai,
     C-o fatî di crai ;
     Şî la nunta mia Mj-a căzut o stja;
                                                                                                                                         Braz şî păltinaş 50 I-am avu’ nuntaş;
     Şî prioţ: munţ marj;
     Pasîrj: lăutarj.
                                                                                                                             (24.XII. 1967), Coza - Cucgâna Ursu, 65.
83
                                                      CMLXXVII1
     —  Nioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                                                         5 Ori iarba dipi cîmp nu-ţ plasi,
                                                              Ori tărîţa dim burdufu,
     Ori-apa din ulucu?
     —  Ba-m’ plasi, stăpîni,-m’ plasi; Dar am auzîtu
 io Cî mi s-a vorbitu Basiul ungurianu Şî cu sel vrăncjanu Ca sî mi-1 (rii-1) omoari (sic!) La apus di soari,
 15 Cî ai oi măi mulţi,
     Mulţi şi curnuti,
     Şî cai învăţaţ,
                                                                Şî cîni măi bărbat.
     —  Da tu, mioriţî,
 20 Cu lîna plăviţî,
     Şî di-ar fi sî moriu în cîmp di mohoru,
     Tu să nu mă-ngrolci Colu-n dosu stîni,
 25 Uni zasi cîni;
     Tu ai sî mă-ngrolci în strunga oilor, în ziocu neilor.
                                                               Şî să-m' pui la cap:
 30 Fluieraş di fagu,
                                                                Mul’ zîsi cu dragu;
     Fluieraş di osu,
     Mul’ zîsi duiosu;
     Fluieraş di socru,
 35 Mul’ zîsi cu focu.
     Da tu, mioriţî,
     Cu lîna plăviţî,
     Tu, di rie-i vidia O babî bătrînî,
 40 Cu brîu di lînî,
     Din drugî-ndrugîn’,
     Din gurî-ntrebîn’,
Ţext cules la 20’ după CMLXXVI.
                          84
                                                                                                                                  Tu sî-i spui-aşa:
                                                             Căcj m-am însurat 45 Pi-um picior di plai,
                                                                                                                                   Pi-o gurî di rai,
                                                                                                                                  C-o fatî di crai;
                                                                 Şî la nunta mia Mi-a căzut o stia;
                                                                                                                            50 Braz şî păltinaş I-am avu' nuntaş;
                                                               Şî prioţ: munţ mari;
                                                                    Pusui: lăutari.
                                                                                                                                (24.XII. 1967). Aceeaşi.
                CMLXXVII 11
      —  Mioriţî lai,
      Lai, bucălai,
                                                                Di trii zîH-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
 5    Ori iarba dipi cîmp nu-ţ plasi,
      Ori tărîţa dim burdufu,
                                                                Ori apa din ulucu?
      —  Ba-m’ plaăi, stăpîni,-m’ plasi;
                                                                                                                                     Da am auzîtu
 10   Cî mi (ni) s-a vorb(g)itu Basiul ungurianu Şî cu sel vrăncjanu Ca sî ti omoari La apus di soari,
                                                              15 Cî aj oj măj mulţi,
                                                                                                                                  Mulţi şî curnuti,
                                                                                                                                     Şî cai învăţaţ,
                                                                 Şî cîni măi bărbaţ.
      —  Da tu, mioriţî,
                                                                                                                               20 Cu lîna plăviţî,
                                                                Şî di-ar fi sî moriu în cîmp di mohoru.
                                                                Tu să nu mă-ngrolci Colu-n dosu stîni,
                                                                                                                                 25 Uni zasi cîni;
                                                                Tu ai sî mă-ngrolci în strunga oilor,
1 Ţext cules la un interval egal de timp după CMLXXVIţ.
             în ziocu neilor.
             Şî să-m' pui la cap:
                                                                                                                               30 Fluieraş di fagu,
             Mul' zîsi cu dragu;
                                                                                                                                     Fluieraş di osu,
                                                                                                                                   Mul’ zîsi duiosu;
                                                                                                                                   Fluieraş di socru,
                                                                                                                             35 Mul’ zîsi cu focu.
                                                                                                                                      Da tu, mioriţî,
                                                                                                                                      Cu lîna plăviţî,
             Tu, di rie-i vidia O babî bătrînî,
                                                                                                                                40 Cu brîu di lînî,
             Din drugî-ndrugîn’,
                                                                                                                                  Din gurî-ntrebîn':
             „N-aţ văzut un siobănaş Nant şî supţîrelu,
         45 Tras într-un inelu?
             Feţişoara lui:
                                                                                                                                     Spuma laptilui;
                                                                                                                                    Mustăsioara lui:
             Slcicu griului ;
         50 Okişori lui:
                                                                                                                                 Mura cîmpului"...
                                                                                                                                    Tu sî-i spui-aşa:
             Căci m-am însurat Pi-um picior di plai,
                                                                                                                                       55 Pi-o gurî di rai C-o fatî di crai;
             Şî la nunta mia Mj-a căzut o stia;
                                                                                                                                     Braz şî păltinaş
         6 o I-am avu’ nuntaş;
             Şî prioţ: munţ mari;
             Păşiri: lăutari.
         Ş-atîta-i tot! Am învăţa’ douî clasî; ş-a triilia clas-a dat pi frati-Aiu. C-atunsi-aşa icra: scotei 65 pi unu di la şcoalî, şî didei pi altu.
         Am avut-o-n cârti Mioriţa: an setit-o. Da măi mult am învăţat-o, aşa, di la unkeş Costantin Tudurâki. Ghersu-1 ştiu to’ di la iei; cî dacî iei, săracu, cînta şî din fluir, şî din gurî! Cî l-a 70 avu’ tata la cîrlani, unkeşii-asela, vo patru ani. L-am auzi' di la iei ghersu-aista.
86
         Tata, săracu, nu cînta; iei munsia la butusi: îi pocnia maţîli!
         Ii         zîsian lu unkeş Costantin: „Ic, măi spuni-1 75 odatî, măi moş Costantini!”
         Bătrîm-o cînta nu numa la stînî; cînta cîn’ îi vinia lui: la cîti-o petresiri, la cîti-un lăsa’-di-săc; pi la han, cîn' sî dusia: îl punia oamini di cînta pi la teria-moşu. Cînta şi pi la şăzători ; 80 pi-acolu nu sî măi spuni! Iei cînta, săracu, şî „şîriagu": cum a lcerdut oili, cum li-a găsît.
                                                                                                                                (24.XII. 1967), Aceeaşi.
                                                                  CMLXXIX 1 23
                     —  Mioriţî lai,
                     Lai, bucălai,
                                                                                                                                              Di trii zîli-ncoaci Guriţa nu-s taci;
                 5  Nu ştiu: iarba nu-ţ placi, Or apa nu-ţ placi?
                     Or ies' bolnăvioarî,
                     Or ieş’ năzdrăvani?
                     —      Iarba-m’ placi, io Apa-m’ placi;
                                                                                                                                          Iar îs tristişoarî Cî trii ciobănaş Mi s-au sfătuit Sî mi ti omoari 15 La apus di soari:
                     li nu-i cel vrăncian,
                     Unu moldovan Şî unu-i ungurian. ..
                     —  Mioriţî lai,
                                                            20 Di ieş’ năzdrăvani,
                     Să-i spui să nu mă-ngroapi în dosu stîni La un loc cu cîni;
                                                                                                                                        Sî mă îngroapi 25 în strunga oilor, în zocu berbecilor.
                     Sî-m’ pui la cap:
                     Fluieraş di fagu,
                                                             Să-n cînti cu dragu;
87
                                                                 30 Fluieraş di sâcru,
                                                                    Să cînti cu focu;
                    La picioari-um pîltinaş;
                    Gluga: agăţaţi;
                    Cîn’ vîntu^a bati,
                                                                3 5 Gluga s-a scutura,
                    Cîni se vor gudula,..
                                                       Adicî, sî bucuri. Şî asta-i! Pîn-aici...
                                                                                         Mioriţa o ştiu di cîn’ m-an trezit: o cînta siobani la ureki. O cînta sjobani cu oili pi dial, 40 ş-am prins-o şî io la ureki Mioriţa. N-o cînta lumia la han: n-am apucat asta-n Coza. Acolu cînta lăutari numa cîntisi ţărăneşti, haiduceşti...
                             (24.X. 1965), Coza — Ion Macov6 Brînzoi, 73.
                                                                     CMLXXX1
        âi sî măi pot aduăi cu Mioriţa? Si-am cîntat atunsi, aşa-i ş-acu. Sî ai un cap di călindâriu ca sî poţ ţîma minţi! Un dicţîonâriu !.. . Fac ca seia: am mîncat fasoli, şî m-am trezit cu carni...
        Şi-am vorbit înăinti cu Mioriţa, tot aşa-i, pîn’ la terminati. Di la un timp unu-o spuni cum o spuni; di-acoHa s-a curmat!. ..
                    —  Mioriţî lai,
                    Lai, lai, bucălai,
                                                                                                                                       io Di trei zile-ncoaci Guriţa nu-ţ taci;
                    Ori apa nu-ţ placi,
                    Ori iarba nu-ţ placi?
                    —  Stăpîni, stăpîni,
               15 Apa-m’ placi,
                    Iarba-m' placi;
                    Iar trii ciobănaş Cel vrăncjanu,
                    Cu cel ungurianu 20 Şî cu cel moldoviami îs trei...
                    Mi s-a sfătuit Să mi ti omoari
1 Text notat la doi ani după, CMLXXIX.
88
            25 La apus di soari,
                 Cî ai oi măi mulţi,
                 Oakiş' şî cornuţi.
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
            30 Di ieş’ năzdrăvani,
                 Să-i spui să nu mă-ngroapi-n dosu stîni,
                 Uni zac cîini.
                 De m-or omorî,
            35 Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zocu meilor, îm bătaia berbece ilor.
                 Şî sî-m’ pui la cap:
                 Fluieraş di fagu,
            40 Ce zici cu dragu;
                 Bucemâş di paltin;
                 La picioari-um păltinâş Cu gluga atîrnatî;
                 Cîn’ vîntu-o bati,
            45 Vîntu-a vîntura gluga,
                 Cîni sî vor gudura.
      Asta-i ultima! Poari-a h'i seva măi diparti: cari-o ştii! Poati măi Ştii cineva măi diparti ceva...
  50   Cîntaria asta am auzît-o-ntăi pi la băieţ.
  Ni-adunam sara băieţ — iera tîrli — şî cîntam colindu, plugu; cîntam şî Mioriţa, la bordei, cu toţî. Dumneta cîntai, cîntam şî io dipi dumneta. Pi urmî cîntam sîngur. Spumam: „Ia, măi spuni,
  » măi cutări; ia, măi spuni, s-auz şî io"...
      N-am avut unkeş, aşa, sî cînti Mioriţa. Tata iera năcăzît: pin lumi; n-avian cu sini sta di vorbî. Nu cînta iei: iera vai di mama lui! Mama: tot la feHu ! Lumi-amărîtî...
  60   Unkeş cîntîn' Mioriţa: nu ni-aduc aminti.
  Am trăit cam sîngur, pi la odai, cum a fost atunsi • • Lăutari: or h'i cîntat pi la han, dracu sî-i iei! Da n-am asistat aşa feliu. Ieu numa dipi la băieţ, auzîri-aşa, am prins Mioriţa: cîn' ieram mic copil, am prins la ureki-aşa.
                                                                                                                           (26.XII.1967). Acelaşi, 75.
                                                              ClVtLXXXt 24
                                                         Pj-un picior di plai,
               Pj-o gurî di rai îatî> vin în caii,
                                                          Se scoboarî-n vale
               5  Trei turmi di oi Cu trii cobănei:
                                                          Unu-j moldovjan,
                                                           Unu-j ungurian •
               Şî unu-i vrăncian. io Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian Mări, se Vorbiră Şi se sfătuiră Ca l-apus de soare 15 Ca să mi-1 omoare Pe , cel moldovan,
                                                          Cî-i măi ortomân,
                                                          Ş-ari oi măj multe,
                                                          Mîndri şi cornute,
          20 Şi c*i învăţaţ,
                                                          Şi cîni măi bărbaţ.
               Iar cia mioriţă Cu lîna plăviţă,
               De trii zile-ncoaci .
          25 Gura nu-ţ (nu-i) maî taci Iarba de pe cîmp,
                                                           Apa din uluc...
Acu o-ntriabî stăpînî-su:
               —  Mioriţî lai,
          30 Lai, bucălai,
               De trei zîli-nCQaci Gura nu-ţ măi taci;
               Ori cu noi nu-ţ plasi,
               Ori ieş’ bolnăvioarî?
          3 5   — Stăpîne, stăpîne, ^
               Mna cu voi îm’ place; Iarba de pe cîmp,
                                                           Şî apa din uluc;
               Dar să-ţ spui curat:
          40 Căci l-apus de soare Vria sî ti omQari Baciul ungurjan
 90
                                                            Şî cu cel vrăncian,
     Cî ai oi măi mulţi,
                                                          45 Mîndri şi cornuţi,
                                                              Şi cai învăţaţ,
     Şi cîni măi bărbaţ.
     —  Mioriţî, mioarî,
                                                         Di-ar fi ca sî mor 50 în cîmp de mohor,
     Să-i spui luj vrăntianu Şi lu ungurjanu Ca sî mă îngroapi Aisi pi aproapi:
                                                          55 în strungi di oi,
     Sî fiu tot cu voi.
     Şî la cap să-m' puie: Fluieraş di fag,
     Mul’ zici cu drag;
60 Fluieraş de os,
     Mul' zice duios;
     Vîntu, cîn’ a bati,
     Prin ieli-o străbati,
     Oili  s-or strînze,
65 Pe mini m-or plînze Cu lacrimi de sînze.
     Tu, migara mia,
                                                              Dac-ăi întîlni O babî bătrînî,
                                                           70 Cu brîu de lînă,
     Pe cîmp alergînd,
     Pe toţ întrebînd:
                                                             „Cini mi-a zărit, tini mi-a văzut
7 5 Di-um mîndru ciobănel Tras printr-un inel? Feţişoara lui:
     Spuma laptilui:
                                                                Okişori luj:
                                                           80 Mura cîmpului; Perişoru lui :
     Pana corbului"...
     Tu, mioara mja,
     Să te-ndurj di ja,
                                                         85 Şî să-j spui curat:
                                                             Cî m-am însurat C-o fatî di crai,
91
                                                                             To’ di pişti plaj.
                                                                       Iar la cia măicuţă 90 Să nu-i spui, drăguţă,
                                                                             Că la nunta mia A căzut o stia;
                                                                            C-am avu' nuntaş Braz şî păltiriaş;
                9 5 Priut şi nuni mari!
                                                                              Păsîri lăutari;
                                                                               Păsăreli mii;
                                                                               Şî steli făclii.
          Dim bătrîni: di la oamini bătrîni o        ştiu, di la
100   tata, di la mama. Am măi furat din             cârti cîti-
      oUacî. Cît din cârti, cît di la bătrîni..        .
          Asta-i poizîi veki, bre ! îi apucături din        niam
      în niam! Cu toati cărţîli, da asta-i apucaţi din străbuni. O cînta fimei, oamini. Măi cu samî 105 fimeili: s-aduna pi la clăsi, pi la priveghiu; şî cînta.
          Ieu o cîn’ şî din caval, bre; o cîn’ s-auzî şî mama Bucureştiului !" „Şîriagu"-1 ştiu; asta trazi dim Mioriţa: cîntari măi lungî. Mioriţa
110   nu-nsamnî cîntic di oi, siobănesc?
                                                                                                                                     (27.XII.1967), Coza - Nedelc Lato 73.
                                                                              CMLXXXII 25
          Mioriţa? O ştiu oliacî:
                    —  Mioriţî lai,
                    Lai, bucălai,
                                                                      Di trii zîli-ncoasi 5 Guriţa nu-s măi tasi:
                    Oar apa nu-s plasi,
                    Oar iarba nu-ţ placi?
          Ia iera năzdrăvani, şî ştiia cî-i omoarî stăpînu.
                                                           Pi sămni cî i-a vorghit, aşa mă gîndesc.. . io — Ba apa-m’ placi,
                    Şî iarba-m’ placi;
                                                                Da ci-auz pîntru dumnetâ nu-m’ placi...
      Ia a auzî(t) duzmani lui sfătuin ca sî-1 omoari: 15 S-a sfătuit
                    Ba^iu lui ungurian
9?
                  Cu badiu lui vrăncian îi iera tovarîş în stîna a£eia...
                                                                         Sî mi ti omoari 20 La apus di soari.
                  — Mioriţî, di ieş’ tu năzdrăvani,
                  Sî-i spui, dacî mă omoarî,
                  Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni Uni zac vara cîni;
                                                                   25 Sî mă-ngroapi-n faţa stîni Uni nu zac vara cîni.
                  Şî sî-m’ pui la capu:
                  Fluieraş di fagu,
                  Sî măi zicu cu dragu;
30 adica, sî cînti cu dragu...
                  Fluieraş di socu, c-aşa zis şî-n cârti: „di socu"
                  Sî-i măi tragu cu focu.
                  Fluieraş duiosu,
             35 Sî-i măi zîcî maica duiosu... Trebuia aşa:
                  Sî-m’ pui la capu:
                  Fluieraşu di fagu. ..
                  Fluieraşu di osu,
                                                                       40 Sî-i măj zîcu duiosu.
                  Şî de-i întîlni Pi maica mia,
                  Sau pi âineva,
                 Sî-i spui 45 Cî m-am însurat Colia, pişti plai,
                  C-o fatî di crai.
                                                                           Şî la nunta mia A căzut o stia...
50 Nu măi ştiu...
                  Cîn' a plecat O babî bătrînî..
         O cînt din fluir, numa melodna; ia ari-o tâctic-aşa...
     55 Ieran flăcău cîn’ am învăţat-o! Cam pin nouî suti zăsi. Umblam, hoinăriam, aşa, dipi feti. N-am învăţat-o di loc din cârti: tatî-niu nu m-a da(t) la cârti: zîsia cî n-ari sini păzî vasili... întăi am auzît-o pin siobani: iera un sioban 60 Saghin Pricolci; a fos’ şî ba&iu vo douîzăş di ani. Iera un om aşa: strâznic, sfătos, o năpastî di
93
      om! Si vrja jel fă^ia-n stînî. Cum îi aldi di noi, ni zvîrlia-m prăpăstii. . .
         Atunci sî didja di oai, la stînî, o ocî ş-un 65 sînzecu; iera oca lu Cuza: oca bătrîniasci. Sîn-zecu iera pişti litrî.
                                                                                                                 Mioriţa di la Saghin Pricolci-am învăţat-o: iei cînta cu oili pi coclâurili iestia. Saghin iera voinic: ca Panaiti Morînglâv, di la Soveza, cari-a 70 fos haiduc. îl ştiu c-an vorghit cu iei. Iera h'ioros: am băut cu iei la crizmî. Iei zîsia:
          —      A umbla-n lumi, ti skinghi, mă! Da nu-s rău, aşa, cun zîsi lumia.. .
                                                                                                                                          (24.X.1965), Coza — Toadir Râcuş, 75.
                                                                               CMLXXXIII2a
                                                                         Pi-um picior di plai, Pi-o gurî di rai,
                                                                          Iatî, vini-n caii Trei turme de mei,
              5 Cu trei ciobănei: Unu-i moldovian, Unu-i vrăncian,
                                                                           Şi unu-i ungurian.
                                                                                                                                                       Iar cel moldovian io îi mai hortomân : Ari oi mai mulţi, Mîndri şî curnuti,
                  Cai învăţaţ,
                  Şî cîni măi bărbaţ.
              15 Mări, sî vorbiră,
                                                                             Şî s-a sfătuit,
                  Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian Ca să mi-1 omoare 20 Pe cel moldovian, Cî-i mai hortomân: Ari oi mai mulţi, Mîndri şi curnuti,
                  Cai învăţaţ,
                                                                        25 Şî cîni rnăi bărbaţ. Jar cia mioriţî
94
                  Cu lîna plăviţî De trii zîli-ncoaci Gura nu-i mai taci,
                                                                           30 Iarba nu-i mai placi.
                  —  Mioriţî, mioarî,
                                                                              Ori ieş' bolnăvioarî?
                  —  Stăpîni, stăpîni,
                                                                                Mări, s-a vorbit
             35 Şî s-a sfătuit
                  Ca baciul ungurian Şî cu cel vrăncian La apus de soare Ca să mi ri-omoare...
             40   — Oiţî bîrzanî,
                  Di ieş’ năzdrăvani,
                  Şî di-o fi sî mor Prin cîmp de mohor,
                                                                               Asta să le spui • • •
                                                                           45 Jar la cap sî-m’ pui:
                                                                                 Fluieraş di fag,
                                                                               Mul’ zici cu drag;
                                                                                Fluieraş di osu,
                                                                                Mul’ zici duioşii.
                                                                           50 Ce, fluieru mi-a zici,
                                                                                Oili s-or strîngi,
                  Pe mini m or plingi Cu lacrimi di sîngi.
         De icia nu măi Ştiu cun sî măi spuj- Măi 55 ieşti... zicia aşa... zici:
                                                                                Dacî mi-aţ vidia
                  O  babî bătrînî,
                                                                                 Cu cair de lînî,
                                                                               Di-ntrebat întreba,
             60 Din oy lăcrăma:
                  Di-um mîndru ciobănel,
                  Tras printr-un inel;
                                                                                Mustăcioara lui:
                                                                                 Spicu griului..
             65 Asta să le spui:
                                                                               Cî m-am însurat ;
                  Ş-am avut nuntaş Braz şî păltinaş;
                  Preuţ: munţ mari;
             7 o Păsîri lăutari...
95
        De-isia nu măi ţîi minţi: c|-o măi fi, nu ţîy minţi. îi dimul’ di-atunsia. Am apucat-o noi din tinereţi, cîn ieran flăcăi: o cîntam cîm' păzam oili, Mioriţa asta. Şî iera un unkeş bătrîn pi 75 timpu-asela, ca cum îs ieu; îl kema Costantin a lu Andronic; da-i zîsia Costantin Tudurâki*. Avia un fluir di cînta Mioriţa di s-auza sin^i kilometri! Ieu ieram în timpu-asela băieţăl mititel; şî umblam cu iei cu oili. Cin’ cînta din 80 „Dialu groKi", s-auza-n sat! Iei măi cînta Siocîr-liia din fluir. Cînta feHu di feliu di cîntisi: „Bog-dânu", „hora lu Ghiorghţ", „corăgheşti-m bătăi", hori, sîrbi, cum iera atunsi dim bătrîni- Nu iera tuns: avia pleti. Şî cîn’ ziuca, aşa făsia pletili... 85 săltau!
        Am avut-o pin cârti Mioriţa; dacî n-am fos’ vreinic s-o stăpînesc! An setit-o-n cârti. Am avut io cartia: iera o cârti di poizîi. Sî lua di la librării. Iera a lu Vasîli-Alicsăndri. Şî iera-ntr-însa 90 tot feliu di poizîi. An cumpărat-o di la Focşăni, înăinti di nouî suti şaispsi. An dat can vo sutî di lei pi i&- S-a pierdut cartia! Iera cît trii deşti di groasî.
        Ieu an făcut douî clasî primari. An luat, la 95 Sînketru, la iczamin, premiu a doili’a. Dacî taicî-niu nu m-a măi lăsat!...
        Măi iera-n cartia seia „Cînticu soarilui cu luna":
             Umbli, fraţi, mîndru soari,
        îoo Umblî ca sî sî însoari:
             Nouî ani, pi nouî cai Cari noapria pasc în rai;
             Umblî ceru şî pămîntu,
             Ca săgiata şî ca vîntu!
                                                                       105 Dar soţîi nu-ş găsăşti Ca sorî-sa IHana:
             —  'aide, să ne logodim,
             C-amîndoi ne potrivim:
             Şî la faţî, şî la...
        110  Şî la dalbî frumusăţî.
             —  Nu sî poati fraţ Sî fii cununaţ!
   * Vezi text CMLXXVI1I.
 96
               Catî-ţ tu di seru tău,
               Io  di pămîntu meu...
 115 Măi iera şî alti poizîi: iera toatî cartia numa poizîi.
                                                                                                                                       (24.XII. 1967), Coza — Ion Răduţî, 82.
                                                                                                                                               CMLXXXIV 27
         Mioriţa am auzît-o di la bătrîni, di la siobani. Asta-i di cîn’ lumia asta! O cîntam şî pin sat, cu băieţi. Măi aproapi c-o cînta lăutari. Am auzît-o şî pi la nuntî, pi la cumetrii. Io n-an 5 sta(t) pi la stîni: acol-o cînta din fluir. Jo an căpătat-o aşa: din auzîti. Şî di la băieţ an căpătat-o: di colia, di coHa... di pi la şăzători. Şăzătorili sî făsia lunia şî riercuria: s-aduna flăcăi pi la gospodărea feţilor; fetili s-aduna ieli pi la io o fatî: ieli torsia. Noi flăcăi ni zmcan cu jeli:
      li rupi am fusîli, li năcăzan. Făsian horî cum ar h'i la sărbători. Nu iera lăutari: cînta numa a noştri din fluir.
                                                                                                    La şăzători mă dusian numa la Coza. Dacî 15 ti dusei la Tulnisi, ti siomăzia! Noi nu tresian de-isi. Dacî tresian sărbătoaria la Tulnisi, ni didia flăcăi dj-acolu cîti-o fatî sî ziucăm. Alfeliu ti bătia. „Cui fat-o iei la zioc?" „Cutări...".
         Noi, dac-an stat în Coza, aisi-am auzît jo 20 Mioriţa. Nisi di la Tulnisi! La şcoalî n-am învăţat Mioriţa; am învăţat alseva...
                                                                                                                                     Pi-um pisior di plai,
                                                                                                                                          Pi-o gurî di rai,
                                                                                                                                                Sî coboarî-n vali 25 Trii turmi di miei:
                                                                                                                                          Unu, moldovian;
                  Unu, craiovian;
                  Unu, ungurian.
                  S-a vorghit sel craiovian 30 Cu cel ungurian
                  Sî-1 omoari pi sel moldov^n,
                                                                                                                                       C-ari oi măi mulţi,
                                                                                                                                     Măi mulţi şî cornuţi,
                                                                                                                                       Şî cîni măi barbari,
              35 Şî cai învăţaţ...
97
A fos' cînj cari paza la oi: cîni măi voinisi; îi ţînia măi hini • • •
             La apus di soari
             S-a vorbit sî rii-1 omoari,
        40 La apus di soari...
             Şî sî-1 îngroapi-n dosu stîni... Meoriţa lai mi-a auzîtu Cî ii s-a vorbitu Sî-1 îngroapi-n dosu stîni 45 Uni zac şî cîni. ..
             Trii zîli nisi n-a mîncat,
             Nisi n-a băut,
             Nisi n-a păscut.
             Stăpînu-a-ntrebat-o:
        50   — Meoriţî lai,
             Lai, bucălai,
             Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi,
             Apa din uluc nu-s plasi,
        55 Saria dim burduf nu-s plasi,
Atunsi iera burdufu di oai, di du^ia sari, di dusia cutări...
             Iarba di pi cîmp nu-s plasi.
             —  Stăpîni, stăpîni,
        60 Iarba di pi cîmp îm plasi,
             Saria dim burdufii îm plasi,
             Apa din uluc îm plasi...
             Stăpîni, stăpîni,
             Cu gura di pîni,
        65 La apus di soari
             S-a vorghit tovărăşăi tăi Ca sî ti omoari;
             Sî ti-ngrQapi-n dosu stîni Uni zac şî cîni.
        70   — Meoriţî lai,
             Cu lîna ţîgai,
             Di m-o omorî,
             Sî li spui-aşa:
             Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni 75 Uni zac şî cîni;
             Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu meilor.
             Sî-m' puniţ la cap;
             Fluieraş di fagu,
        80 Mul' zîsi cu dragu;
98
         Fluieraş di osu,
         Mul' zîsi duiosu;
         Fluieraş di socru,
         Mul' zîsi cu focu.
    85 Meoriţî lai,
         Lai, bucălai,
         De-i vidia vo babî bătrînî Cu cairu di lînî,
         Dim mînî-ndrugîn',
    90 Din oy (II — oki) lăcrămîn’,
         Sî-i spui-aşa:
         Pi-um pisior di plai S-a-nsurat.
          A luat fatî di crai-95 Di cununat sini l-a cununat ?...
Stăi !• • •
         —   Sini i-a ţînu’ cununa?
         —   Soarili şî luna;
         Steliîi: făclii;
                                                                                                                                              100 Braz şî păltinaş Cî i-a fos’ nuntaş.
         —   Di cununat, sin' l-a cununat?
         —   Sapa şî lopata..."
         Baba cî vinia,
    105 Pi Dunî(u)ria o-ntreba:
         —   Dunuria, apî lînî,
         N-a da(t) vun voinic în tini? Dumiria-i (II — cî) răspundia:
         —   Cîs vomisi-a dat îm mini,
    110   (II — Io) Nu cunos(c) pi nimini." Meoriţa c-auza,
         Babi cî-i spunia:
         —   Babî bătrînî,
         Cu cairu di lînî,
    115 Fă-ti, maic, -o corbuşoarî,
         Şî zboarî din crangî-n crangî,
         Şi strigi: „cronc, cronc".
         Baba coarbî s-a făcut,
         Din crangî-n crangî-a zburat,
    120 Şî din gurî c-a strigat: „cronc, cronc" Zios, la trunkiu fagului,
         Audi glasu fisiorului:
         —   Dă-ti, maicî, zios,
         Şî cat-o foai latî,
 99
125 Sî-n cuprinzî rana toatî..."
      Ia zios s-a dat,
      Foai cî i-a căutat,
      Rana cî i-a astupat. .,
                                                                                                                                     (2.3.X. 1965), Coza — Toadir Mariian, 86.
                                                                             G â u r i
                                                                           CMLXXXV 28
                  —  Mioriţî lai, bucălai,
                  Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi;
                                                                  Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,
              ■“5 Sau apa nu-ţ plasi?
                  —  Ba nu, stăpîni, nu,...
                  Mi s-a vorbit moldovianu Şî cu ungurianu
                  Sî ti omoari
              1 o La un apus di soari...
                  —  Di m-or omorî,
                  Sî-i spui-aşa:
                  Sî mă-ngroapi în strunga cu oi,
              15 Ca  sî h'iu tot cu   voi.
                  La cap sî-m’ pui:
                  Fluieraş di fagu,
                  Sî va cînt vouî cu dragu... înăinti cînta siobani di ziuca oili-năintia lor! 20      Şî  unu di osu,
                  Sî va cînt dujosu...
         Măi iera un fluir, cî trii iera... Şî di cîni spuni-acolu; da am uitat, di-acu patruzăş di ani cîn ţ-am măi spus-o. Iera şî c-o babî bătrînî 25 cu brîu di lînî...
                                                                                                      Nu posiu sî spui pi omu-asela di la cari-am auzît întîi. Io ieram flăcău; cînta unu: iei cînta acolu, şî io cîntam în gîndu neu. Iera um bătrîn: meştir iera iei di cîntisi 1 Iera um beţîv; avia 30 vo şaizăş şî sinsi-şaptizăş di ani. Dipi si-am auzî’
   1 Vezi Ţinut. Vrancei, I2, p. 334, text XI.
100
     Mioriţa odatî di la iei, dintr-odat-an diprins-o. Cînta iei, cîntam şî io-n inima mia !... Pi urm-am strîns măi mulţ flăcăi, şî cîntam cu toţî: sijlanţ sî lua dipi mini cum cîntam io; io cîntam unu 35 sîngur întîi, şî ii cînta dipi mini.
                         (5.XII. 1967), Gâurj (Livezîli) — Pursej (Mestiacîn) — Sandu Roman, 61.
                                                                                                                                              CMLXXXVI as
      Pi um-picior di plai, Pi-o gurî di rai Sî coboarî-n vali Trei turmi di oi,
                                                                                                                                      5 Cu trei ciobănei:
                                                                                                                                           Unul, ungurian,
                                                                                                                                         Şî unul vrăncian,
                                                                                                                                       Şî unul moldovian.
      Dar baciul ungurian 10 Şî cu cel vrăncian Mari, sî vorbiri,
      Şî sî sfătuirî:
                                                                                                                                     La apus di soari Vor sî mi-1 omoari 15 Pi cel moldovian,
      C-ari oi mai mulţi, Mîndri şî curnuti,
      Şî cai învăţaţ,
                                                                                                                                       Şî cîni mai bărbaţ.
  20 Dar drăguţa mioarî Di trii zîli-ncoaci Gura nu-i mai taci, Iarba nu-i mai plaîi...
      —  Drăguţă mioară,
  25 On ieş' bolnăvioarî?
      Că de trei zile-ncoaci Gura nu-ţ mai taci.
      —  Drăguţule baciu,
      Dă oile-ncoaci,
                                                                                                                                   30 La mîndru zăvoiu,
                                                                                                                                          Cî-i iarbî di noi,
                                                                                                                                          Şî umbrî di voi.
      Cîci baciul unguiian
101
                                                                                                                                           Şî cu cel vrăncian 35 Vor să te omoari La apus di soari.
            —  Drăguţa mioara,
            Di-o fi sî mă omoari,
            Tu să le spui:
                                                                                                                                                40 Sî mă-ngiroapi în dosu stîni,
            Ca sî mj-aud oarşîcîn’ cîni.
            Sî-m pui la capu:
            Fluieraş di fagu,
                                                                                                                                   45 Să cînti cu dragu;
            Fluieraş de socu,
            Să cînti cu focu;
            Fluieraş di osu,
            Să cînti duiosu.
                                                                                                                                   50 Vîntu, cîn’ a bati,
            Pin ieli-a străbati,
            Oili s-or strînze,
            Pe mini m-or plînzc Cu lăcrîm de sînze.
                                                                                                                                      55 Drăguţă mioară,
                                                                                                                                               De-i întîlni cumva Pe măicuţa mia:
            O babă bătrînă,
            Cu furca cu lînă,
                                                                                                                                    60 De mini-ntrebînd:
            „Cî nu ai văzut,
                                                                                                                                                  Cî n-ai cunoscut Mîndru ciobănel,
            Tras printr-on inel?
                                                                                                                                          65 Perişoru lui:
            Pana corbului;
            Okişori lui:
            Mura cîmpului;
            Mustăsioara lui:
                                                                                                                                     70 Spicu griului" . ..
            Tu sî-i spui curat:
            Cî m-am însurat;
                                                                                                                                                Şî la nunta mia A căzut o stia. ..
75 Măi ieşti; da dacî uit, uit! Dacî io nu ştiu cârti, ioti, mă ocup cu alti selia: cu trebur'li.
102
                                                                                                       L-am auzî’ cîntîn’, l-am auzi’ setin’1, şî ni-a intrat în ureki-aşa: az o vorbi, mîni o vorbi, poimîni-alta. Cî io îş ocupaţi cu alti socoteli: 80 cu gospodărna, cu munca, cu lucru casî, cu coplcii.
                         (2.XII. 1967), Gâuri (Livezîli) - Mâriia Luca, 68.
                       CMLXXXVlI 30
          Un cîntic siobănesc, vrănsenesc. Numa asiia l-a cîntat cari La putu’ cînta!
                                                                                                                                                —Mioriţî lai,
                                                                                                                                                Lai, bucălai,
                  5 Di trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ mai taci;
                                                                                                                                      Ori iarba nu-ţ placi ?
                       —  Cî am auzît Că s-a sfătuit
                  10 Acel vrăncian Ş-acel ungurian Ca sî ti omoari Şi să te îngroape în stîna de oi,
                  15 Să fii tot cu noi.
                       —  Di m-a omorî,
                       Sî mă îngroapi în tîrla di oi,
                       Să fiu tot cu voi.
                  20 Sî-m puneţ la cap:
                       Fluieraş de soc,
                       Sî cînte cu foc;
                       Fluieraş de fag,
                       Să cînte cu drag;
                  25 Fluieraş de os,
                       Să cînte frumos.
                       Vîntu, cîn’ a bati,
                       Prin ieH-or străbati,
                       Oili s-or strînge,
                  30 Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge.
                       Dacî te-i întîlni
     1 Esie vorba de soţul ei; vezi text. CMXCII ;i5.
103
                                                                         C-o babî bătfînî,
                                                                           Şî tj-o-ntreba:
                                                                        35 „Nu te-j. întîlnit
                    C-un cjobănel voinic?
                                                                           Feţişoara luj:
                    Spuma laptilui ;
                    -  Mustăcioara lui;
                4 o Spicu griului;
                                                                            Okişori lui;
                    Mura cîmpului"...
                    Sî-i spui cî m-a omorît Acel vrăncian,
                                                                      45 Şî c-un ungurian;
                    Şî m-a îngropat în tîrla de oi,
                    Să fiu tot cu voi.
        Ăsta cîntic n feliu di feliu! Sî-1 potrivim aşa 50 cun trebui: nu trebui sî luăm di isi, sî trîntim dincolu! Trebi-aşa cum îi iei.
        L-am auzît întîi di la un viorist cîntîn' la o nuntî; nu di la alsineva; îi dimul'. Ieram flăcăiaş, aşa, cli şaptisprăzăsi, opsprăzăsi am.
                       (3.XII. 1967), Găuri (Livezîli) — Ptirsei (Mestia'în) — Sandu Herkja, 70.
                                                                                                                                               CMLXXXVIII1 31
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                                                                      5 Ori iarba nu-ţ plasi?
                                                                        Ori apa nu-ţ plaâi?
                —  $ii iarba-m' plasi;
                Da gura nu-ni măi tasi...
                                                                                                            Acu am uitat-o... O cînta to’ siobani-nămti.
                       (7.XII. 1967), Găuri (Livezîli) - Paras-kiva Kerâiu, 73.
   1 Motivul se întîlneşte adesea degradat la bătrîne.
104
                  CMLXXXIX aa
                  —  Nioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                  Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
             5 Iarba nu-ţ măi plasi,
                  Sau apa nu-ţ plasi ?
                  —  Ba iarba-m’ plasi,
                  Şî apa-m’ plas i.. .
                  Da am auzît
             io Cî s-a sfătuit Trii siobănei Unu din cutări loc; unu din cutări... Nu ni-aduc aminti! Aisia am uitat cum sî ţî-j. spui pi siobani.
             15 Sî ti omoari,
                  Sî ti-ngroapi La izvoru mari... în dosu stîni,
                  Uni latrî cîni...
             20 Şî la capu tău sî-ţ pui:
                  Fluieraş di osu,
                  Sî cînti duiosu;
                  Fluieraş di socru,
                  Sî cînti cu focu;
             25 Fluieraş di fagu,
                  Sî cînti cu dragu...
         Am auzît-o dim bătrîni: di la mama. Siobani măi cu sam-o cînta. Da Tudura Vrănsioaia io crez c-a cîntat întăi Mioriţa asta. Cî fisiori ii-a 30 fos’ siobam.
         Şî mama mia cînta Mioriţa. Ni spuma, ni povestia: „Ioti, mam,-aşa, ioti-aşa“, di baba Tudura Vrănsioaia. Io am îm pomelnic pi Ştefan-sel-Mari, la bisăricî! Nu c-am fos' mamuri; da 35 di la bătrîni ştim cî iei m-a da' munţî; şî sî-1 pominim în vesi di vesi. Şăpti munţ i-a-mpărţît băieţilor babi Vrănsioaia.
                         (2.XII. 1967), Gâuri (Livezîli) - Măriuţa Toraa, 73.
105
CM XC 33
                                                 O ştiu din auziţi: ba pi la unu, ba pi la altu...
             —  Mioriţî lai,
             Lai, bucălai,
             Di trij zîli-ncoasi 5 Gvira nu-ţ măi tasi. . .
             Coborîn’ pi-um plai,
             Pi-o gurî di rai,
             Pi-um picior di plai Sî coboarî-n vali io Trii turmi di oi,
             Cu trij ciobănei...
             —  Mioriţî, mioarî,
             Dar nu ştiu ci ai
             Di gura nu-ţ măi tasi.
        15   — Stăpîni, stăpîni,
             Mi s-a vorbit tovarîşî Sî mi ti omoari La un apus di soari,
             Că ai oi mai mulţi,
        20 Mîndri şi curnuti.. .
             —  Dar tu sî li spui lor:
             Di m-or omorî,
                                                            Sî mă-ngroapi-n dosu stîni,
             Macar sî mj-aud şî io cîni.
        25 Ori în strunga oilor,
             Ca sî-n trjacî şî mija di dor...
             La cap sî-m’ pui fluier,
             Şî la picioari busimu;
             Fluir di os,
        30 Cî cîntî frumos;
             Şî fluir di fagu,
             Cî cîntî cu dragu;
             Şî fluir di alun,
             Cî i sel mai bun.. .
 35 Acuma-i înkeietî. Şcoalî n-am învăţat. An diprins-o di pim băieţ: dipi la unu, dipi la altu... Melodiia ş-acu o ştiu din gurî. Ghersu-1 ştiu dim popor, din coplcilării.
                     (3.XII. 1967), Gâurji (Livezîli) - Pursej (Mestiacîn) — Toâdir Trifu, 74.
106
CMXCIM
                — Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                De trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măj tasi,
            5 Iarba nu-ţ măj plasi.
                — Drăguliţî baâi,
                Dă-ţ oili-ncoasi La verdi zăvoj,
                Că-i iarbî di noi,
            10 Şî umbrî de voj.
                Căş pi l-apus di soari Vrja sî ti omoari Baciul ungurian,
                Şî cu cel muntjan...
                                                                                                          15 Acuma iei a fos’ vrăncjan...
                Cî aj oj măj mulţi, Mîndri şî cornuţi,
                Şî caj învăţaţ,
                Şî cînj măj bărbaţ.
            20    — Tu să le spui lor
                Ca sî mă-ngroapi Aisi, pi aproapi: în strunga di oi,
                Să fiu tot cu voi;
            25 Sau în dosu stîni,
                Ca sî mi-aud cîni.
                Iar la cap sî-m’ puie: Fluieraş di fag,
                Mul’ zîce cu drag;
            30 Fluieraş de socu,
                Mul’ zîce cu focu; Fluieraş de osu,
                Mul’ zîse duiosu.
                                                                                                                        Dar tu de-i vidia 35 O babî bătrînî,
                Cu brîu di lînî,
                Pe cîmp alergînd,
                Din oki lăcrămînd,
                Din gurî zicînd:
            40 „Nu cumva-aţ văzut,
                Nu cumva-aţ auzît Di-um mîndru siobănaş?
107
                Feţişoara lui:
                Spuma laptilui;
           45 Perişoru lui:
                Pana corbului;
                Mustăcioara lui:
                Spicu griului"...
                Şî sî-i spui curat:
           50 Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî A lumi miriasî;
                Că la nunta mia A căzut o stia;
           55 Soarili şî luna
                Mi-au ţînu' cununa;
                Preuţ: munţî mari;
                Pasîri: lăutari;
                Păsărele: mij:
           (>o Şî steli: făclii-Asta-i Mioriţa. întăi io din carU-am aflat-o: cîn’ ieram în şcoalî, iera-n cărţîli noastri. Am învăţa’ sinsi clasî, la Găuri-
           învăţătoriu nu ni-o didia pi strofi: m-o didia 65 toatî. Şî kiar dacî n-o putia spum-un coplcil toatî — altu nu putia sî-nveţî s-o spui dintr-odatî toatî — atunsi îl asculta aldâtî: „Ei, bini; ai învăţat-o pîn-aisi, de-isia s-o-nveţ măi diparti, pîn la terminări"...
     70 Da am auzît Mioriţa şî dim bătrîni: o cînta şî tata cîn’ iera măi cu aŞa< cîm’ bia cîtj-oliacî di rakiu. Cîn’ nu bia, iera măi amărît şî iei. Da io măi bini m-an lua' din cârti. Dac-o ştnan din cârti, ş-o auzan di la altu, ascultam, da 75 n-o măi învăţam.
           Tata tot aşa o cînta: nu iera skimbati vorbili. Iei cînta şî din fluir. Io nu poş: ni-an lua’ fluir, da n-am putu’ cînta. Da iei cînta. Măi cînta şî alti cîntisi:
           80 Ş-am zîs: „verdi grîu mărunt",
                Cîn’ ni-aduc aminti, plîng,
                Cum ieram, ş-acu cun sînt...
                Cîn’ ieram în vremia mia, •
                Şapti feti mă iubia:
           85 Şapti feti dintr-un sat,
                Ş-o neVastî cu bărbat.
                Dar acuma: nisi una,
108
     M-a azuns bătrîneţâ. . .
     Nu ştiu un tîrg undeva,
 90 Ca sî-n vînz bătrîneţâ,
     Sî cumpîr tinereţa...
            (3.XII. 1967), Găuri (Livezîli) — Pursej (Mestiacîn) — Neculai Boiju, 75.
            CMXCII1^
     Pi-om picior di plai Jată, vin în cale Trei turmi di oi,
     Cu trii ciobănei:
 5 Unu-i ungurian,
     Unu-i vrăncian,
     Şî unu, moldovian. Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian
 10  Mări, sî vorbiră,
     Şî se sfătuiră Că l-apus de soare Vria să mi-1 omoari Pe baciul moldovian,
 15 Cî-i mai ortoman,
     Ş-are oi măi mulţi, Mulţi şî cornuţi,
     Şî cai învăţaţ,
     Şî cîni măi bărbaţ.
20 Dar cia mioriţă Cu lîna plăviţă De trei zile-ncoasi Gura nu-i măi tasi...
     —       Ori ieş’ bolnăvioarî, 25 Mioriţî, mioarî?
     —  Drăguţule baciu, Dă-ţ oile-ncoaci La verdi zăvoi,
     Cî-i iarbî di noi,
 30 Şî umbri di voi.
     Cîsi baciul ungurian Şî cu cel vrăncian
 1 Cf. text. CMLXXXVI.
109
     La apus de soare Vria sî ti omoari.
35   — Mioriţî, liţî,
     Cu lîna plăviţî,
     Sî-i spui lu ungurianu, Şî lu vrănsianu Cî, di-o fi sî mor 40 în cîmp di mohor,
     Să mă-ngroapi Aisi, pe aproapi: în strunga de oi,
     Să fiu tot cu voj;
45 în spatili stîni, Si-mj-aud cîni.
     Jar la cap sî-m’ puie: Flujeraş di fag,
     Mul' zici cu drag;
50 Flujeraş di soc,
     Mul' zîci cu foc;
     Vîntu, cîn’ a bati,
     Prin jeli-a străbati, Oili s-or strînze,
•55 Pe mini m-or plînze Cu lăcrîm’ de sînze. Dar de-j întîlni Măicuţa bătrînă,
     Cu furca de lînă,
60 Din okj lăcrămînd,
     De mine-ntrebînd:
     „Cini mj-a văzut,
     Cinj-a cunoscut Mîndru ciobănel,
65 Tras pintr-on inel? Feţişoara lui:
        » j »      m
     Spuma laptilui;
     Okişori luj:
     Mura cîmpului;
70 Perişoru luj:
     Pana corbului; Mustăsioara lui:
     Spicu griului";
     Tu să-i spui curat:
75 Că m-am însurat
     Pi-um picjor de raiu, C-o fatî di craiu;
110
                  Soarili şî luna Mi-a ţînu' cununa;
            80 Preuţ: munţî mari;
                  Păşiri: lăutari;
                  C-am avu’ nuntaş Braz şî păltinaş;
                  Păsăreli: mii,
            8 5 Şî steli: făclii.
                  Dar să-i spui-aşa:
                  Că la nunta mia A căzut o stia... îm pari c-am măi găsît-o şî-ntr-o cârti. Da-i 90 di mult: ieram în clasa... parc-a triia primari. Atunsi sî făsia sinsi clasî; da iera-nvăţămînt atunsi! Şcoala am făcut-o-n Găuri, aisi.
          în carri-o aviam ca poizîi. Şî ni-a dat-o s-o-nvăţăm pi di rost învăţătoriu. A dat-o la 95 memorizări s-o-nvăţăm. Aviam viniria memo-rizâria. Ni-a dat s-o-nvăţăm toatî, dintr-odatî. Dacî n-o ştnei: dă-i pediapţî! Arest, bătăi la palmî....
                                                                                         Da iera-n strofi, Mioriţa. Melodiia o ştiu de 100 la tetia-moşu. Sî vez si ghers avia iei! Ştiu di la iei nu numa ghersu: şî vorbi, şi versuri ştiu di îa unkeş. Iaca, aşa o ştiu Mioriţa: dim punct îm punct!....
          Asta-i veki tari, poizîia asta a Mioriţî. Iei, 105 unkeş Boziu, n-o cînta lung-aşa; o cînta scurt: cîtiva strofi-aşa.
                         (2.XII. 1967), Gâuri (Livezîli) — Ghjorghi Liica, 75.
                        CMXCIII36
                 Pi-o gurî di rai, Pi-om picior di plai, Iatî vin în caii,
                                                                                                                                       Sî coboarî-n vali 5 Trii turmi di mei, Cu trii siobănei: Unu-i moldovian, Unu-i ungurian,
                 Şî unu, vrăncian.
iii
10 Dar Sel vrăncian Şî cu cel ungurian S-au sfătuit aşa:
     Cî pi la apus di soari Vria sî mî-1 omoari 15 Pi sel moldovian,
     Cî ari oi măi mulţi, Mîndri şî comuti,
     Cai învăţaţ,
     Şî cîni măi bărbaţ.
20 O mioriţî lai
     Di trii zîli-ncoaci Gura nu-i măi taci; Stăpînu-o-ntreba
     —  Mioriţî lai,
25 Lai, bucălai,
     Iarba nu-ţ plasi,
     Ori ieş’ bolnăvioarî?
     —  Stăpîni, stăpîni, ba:
     Nu sîm’ bolnăvioarî;
30 Dă oili-ncoaci La verdi zăvoi,
     Cî-i iarbî di noi,
     Şî umbrî di voi.
                                                                                                                    Dar baciul cel vrăncian 33 Şî cu baciul ungurian
     Ii s-a sfătuit aşa:
     Cî pi la apus di soari Vria sî ti omoari.
     —  Mioriţî lai,
40 Di m-or omorî,
     Sî li spui-aşa:
     Sî mă-ngroapi în strunga oilor., în ziocu neilor.
45 Fluiru sî ni-1 pui la cap: Fluir di socu,
     Cîntî cu focu;
     Fluir di osu,
     Iei cîntî duioşii.
50 De-i vidia vinin’
     O babî bătrînî,
     Şî-n furcî c-un cair di lînî, Di ti-a-ntreba:
     „N-ai văzut un siobănaş?
112
                                                                            55 Feţîşoata lui:
                Ca spuma laptilui...
                Nant şî supţîrei,
                Di tresi printr-un inel;
                                                                           Okişori lui: fi(t Mur'li codrului;
                Sprinsenili lui •
                Ca pana corbului"...
                —  Tu sî-i spui-aşa:
                                                                                                                                       Cî io m-am însurat 65 C-o mîndrî crăiasî;
                Şî la nunta mia A căzut o stia;
                Soarili şî luna Mi-a ţinu’ cununa;
                                                                           70 Braz şî păltinaş
                I-am avu’ nuntaş. . .
                Oili, cîn’ s-or strînzi,
                                                                                                                                           Pi mini m-or plînzi Cu lacrimi di sînzi.
7 5 O ştiu di cîn' ieram micu. S-a găsit scrisî-n cărţîli şcolari. Pi mini nu m-a da' la şcoalî, cî ieram băiet di vădânî; ş-am învăţa’ cârti di buna-voia mia, acasî. întăi-am avut un abese-dâriu: l-an cumpărat dipi la băieţi cari işa din 80 şcoalî. Sî nira băieţi cî cum? Pi ii i-nvăţa-nvă-ţătoriu, şî to' nu putia sî seriascî! Cum posm învăţa sîngur acasî? Am cumpăra' şî pi clasa a doua, şî pi-a triia, şî pi-a patra; numa pi-a sinsia, nu. într-a patra, şî Mioriţa! Atunsia 85 iera aşa: într-a patra. Ni-a fos' dragî, ş-am învăţat-o. Am învăţat-o măi cu Uuliaua: strofî cu strofî; cî iera compuşi din strofi; îm măi mulţi zîli. îi compusî-n cârti din strofi. O strofî, sitind-o măi mulţi ori, a intrat în cap. Ş-aşa, cîti-o strofî 90 pi zî, am învăţat-o-ntr-o săptămînî; cî măi fă-siam şî triabî-n casî.
           Nisi bunisi nu i-am apucat; cî vekimia nu ştiia cârti. Io n-am auzî' pi niminia Mioriţa; numa din cârti. N-am auzi’ cîntîn’ aisi în Găuri.
                        (7.XII. 1967), Gâurj (Livezîli) - Vasîli Pamfili, 76.
113
CMXCIV 1 3j
                   —   Mioriţî lai, bucălai,
                   Di trei zile-ncoac(s)i Guriţa nu-ţ măj tasi.. .
             Li-am uita’; vorbi-s mulţi de-jestia... îs 5 măj mulţi; li-am ujtat. Aista-j cîntic frumos: îl cînta toţ băieţi pi dial...
                   Tu vei muri,
                   Şî tj-oj îngropa In ziocu meilor, io îm bătaia berbecilor...
             Ăi, d-acuma: sănătati, şîlaunu, şî la altu !... O ştiu di cîn’ jeram mititel. îl cînta băeiţî pi dial: cînta din gurî. Ari ghers: cari-1 poati cînta ! îl cînta cîn' jera cu ghitili pi dial...
       15 Aista-i-un cîntic: a sjobanuluj. L-am uitat... îi mul' ş-un an, da obzăş şî unu, şî doj, di anj! Nu l-am auzî’ di la bătrînj di-a nii. Di la lăutari? Nu ştiu di asta nic! Da ieu ştiiam atîta: aista-i un cîntic bătrîn. îl cîntam, şî-ni iera drag.
       20 Sîn’ cari ştiu sî cînti mereu: li drag sî cînti.
                           (7.XII. 1967), Găurj (Livezîli) - Ivan Tudur, 81.
                          CMXCV 38
             (A). D-apî-i di-atîta timp di cîn' o ştijam! Atunsia o ştijam. Acu — dj-atîtia cîti li-am îndurat — merzi pim mintj-aşa... Nj-a făcu’ mama dimult!...
             5    — Mioriţî lai,
                   Lai, bucălai,
                   Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măj tasi;
                   Ori iarba nu-ţ plasi ?,.. io Acuma di âi spui io: „A trecut alba pin ham" !..., vorbî vrănsenjascî. Adic-am îmbătrînit... „Alba la roatî, oiştja goalî pj-o parti“...
    1 Degradarea completă a motivului era fenomen frecvent irt satele vrăncene între anii 1930-1970.
 114
                Orj ieş’ bolnăvjoarî ?...
                —  Stăpîni, stăpîni,
                                                                   15 S-a vorghit duşmani
                Ca sî ti omoari;
                Sî ti-ngroapi-n dosu stîni,
                Uni zac toţ cîni...
          Aşa o ştiii. Măi ştijam, da am ujtat-o...
     20   (B). Măi mul(t) ştiu ieu ca iei: di colja oljacî,
     di colja oljacî... Măi zîsi... îj lung aista... Zîsj-aşa:
                Mustăsjora luj:
                Spicu griului;
                                                                    25 Şî păru-n capu luj:
                Pana corbului...
                —  Sî-ni pui la cap:
                Fluieraş di fagu,
                Ca sî cînti cu dragu...
30 Nu ştiu o buki!...
                Fluieraş di osu,
                Ca sî cînti duiosu...
          (A).     Ca sî sî loghiascî idiili meii di-acuma cu seli di-atunsi? Nu sî potrighesc! Ei, hâ, săraci
35 lumi!...
          (B).     Si sî cîntam noi, cîn' cîntî dim păreţi? Ni-a lua’ gustu! La difuzor, acolu... Acu, cîn’ cîntî la Bucureşti, cîntî şî-n casî...
                       (3.XII. 1967), Găuri (Livezîli) — Pursej (Mestjacîn) — (A). Neculai Popa, 81; (B), Rada Popa, 76.
                                                                            CMXCVIs»
                                                                                        Io li ştiu: am avut o carti-acu patruzăş di ani. Di-atunsi n-am măi povestit-o. Atunş am învăţat-o. Sj-am învăţat io atufisia, puţîni-am uitat. An lcerdut cartja cu războju. Mioriţa o 5 ştiu-aşa:
                Pj-om picior di plai,
                                                                    Pi-o gurî di rai Iată-vine-n cale Să coboarî-n vale io Trii turmi di mei,
                Cu trii ciobănei:
115
                                                           Unu-i ungurian,
                                                          Unu-i moldovian.
                                                       Şi âltu-i vrăncian. i5 Dar cel ungurian,
                                                          Şî cu cel vrăncian Mari, sî vorbiţi,
                                                       Şî sî sfătuirî Ca sî mi-1 omoari 20 Pe cel moldovian,
                                                          Cî-i măi bogătân,
                                                         Ş-ari o| mâi mulţi, Mîndri şî cornuţi,
                                                            Şî cai învăţaţ,
                                                       25 Şî cîni măi bărbaţ.
     Dar cia mioriţî Cu lîna plăviţî De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace.
30   — Ori ies’ bolnăvioarî,
                                                           Drăguţî mioarî?
     —  Pria iubit baciu, Dă-ţ oili-ncoaci,
                                                           La negru zăvoi,
35 Cî-i iarbî di oi,
                                                           Şî umbrî di voi.
                                                          Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian Mâri sî vorbiri,
40 Şî sî sfătuirî:
                                                          La apus de soari Să mi te-omoari.
     —  Oiţî bîrsanî,
     Di ieş’ năzdrăvani,
                                                       45 Sî li-o spui ŞÎ l°r:
     Ca sî ma îngroapi Pi-aici, mai pi_apr9api. Asta sî H-o spui >'
     Iar la cap sî-m pm:
50 Fluieraş di osu,
                                                          Mul’ zică duiosu; Fluieraş di fagu,
                                                         Mul’ zică cu dragu; Fluieraş di socu,
                                                        55 Mul’ zică di focu.
     Asta sî H-o spui-.
116
                                                                  Ca sî ma îngroapi Kiar din dosu stîni,
                                                                   Ca sî-mi-aud cîni;
                                                                 60 în strunga di oi,
                                                                   Sî fiu tot cu voi.
                                                                   Vîntul, cîn’ a bati,
                                                                    Prin oi-a răzbaţi,
                                                                Pe mini m-oţ plîngi 65 Cu lăcrîm’ de sîngi.
                                                                    Tu, mioara mia,
                                                                   Pe cîmp de-i vidia O mamî bătrînî Cu brîu di lînî,
                                                                 70 Pi cîmp alergînd.
                                                                   Din oki lăcrămînd,
                                                                    Pi toţ întrebînd:
                                                               „Nu cumva-aţ văzut Pe undi-aţ trecut 75 Mîndru ciobănel,
                                                                  Tras pentr-un inel?
                                                                      Feţişoara lui •
                                                                     Spuma laptiluj;
                                                                    Mustăcjoara lui:
         80 Spicu griului;
              Okişori lui:
                                                                   Mura cîmpului"...
                                                                    Tu, mioara mia,
                                                                   Să te-nduri di ia,
                                                                 85 Şî sî-i spui curat:
                                                                    Cî m-am însurat C-o fatî di craiu,
                                                                   Pi-o gurî di raiu;
                                                                  Şî la nunta mia 90 A căzut o stia;
                                                                   Braz şî păltinaş I-am avut nuntaş;
                                                                  Preuţ: munţî mari;
                                                                     Păşiri: lăutari;
         95 Păsăreli: mii;
                                                                     Şî steli: făclij.
                                                                             Atîta o ştiu. N-am învăţat io în şcQalî ni£i-o zî. Nu iera-n comuna noastrî şcoal-atunâi. Da-n armat-am învăţat sî setesc în douî luni. îoo Cartia cu Mioriţa-i ştiu titlu ii: Cârti di poveşti. Am căpătat-o di la un frati-a neu, măi
117
      mari dicît mini cu nouî ani. Nu ştiu di un-e h’i cumpărat-o iei. Cartia avia şî poizîi, avia şî bâzmi di haidusii: Gruia lu Novac. Iera groasî ca di-un lat di mînî-n fiii. Avia vo patru suti 105 patruză’ şî patru di foi, adicî op’ suti obză’ şî op’ di pazini. $i-a luat-o o fatî, ş-a dus-o pin şăzători; şî flăcăi-a luat-o din unu-n altu; şî cîn’ am întrebat fata di cârti, n-am măi găsît-o: nu ş-a măi putu’ da sama di ia. A umbla’ dim
110   mînî-n mîn-aşa; şî nu i-am măi da' di rostu ii, di urma ii, la cini ieşti.
           Măi icra poizîia Soarihu:
                                                                                                                      Umbla, fraţi, sfîntu soari Umbla, fraţi, sî sî-nsoari:
                                                                                                                 115 Nouî crai, pi no9Î cai-Umbla cerul şî pămîntul,
                                                                                                             Ca săgiata şî ca vîntul,
                 Şî potriva nu-ş găsa Ca sorî-sa Iliana,
           120 Iliana Cosînzâna.
                 Amîndoi s-au întîlnit,
                 Amîndoi s-a-mbrăţoşat, în faţî s-a sărutat,
                                                                                                               Şî-m mari s-a aruncat.
           125 Darî Dumnezău cial sfînt,
                                                                                                           Sfîntu-n cer şî pi pămînt,
                                                                                                               Mîna-n valuri cî băga,
                 Şî di mînî i-apuca,
                 Şî la cer îi arunca:
           130  — Tu, Ihanî Cosînzânî,
                 Sufleţăl fărî prihânî;
                 Şî tu, soari luminat,
                 Trupuşor fărî păcat,
                 Cu oki sî vă zăriţ,
           135 Da sî fiţ tot dispărţîţ!
                                                                                                           Zi şi noapti, plini di dor,
                                                                                                              Ardî foc nistîngător...
           Atîta o ştiu. Altî poizîi nu-ni măi-aduc aminti. Am păţît muîti di-atunsi- Ş-am orghit di şăpti 140 ani.
           Io     an fost la oi, şî argat pi la kiaburi, dojspră-zăsi am. An fos’ şî la oi aşa: la unu, şăsî ani; la unu, sinsi ani. Unsprăzăsi ani-an fos’ âioban. An fost aisia-n comuni, îm munţî Vransi. Şî
118
145 sinsi ani-an fos’ la un oierîu di istiia, dim Breţcu, din Transilvania.
          Nioriţa n-am auzît-o di la breţcâni: ii n-o cînta di loc. Ii nu cînta din fluiri. Vrănseni cînta din fluiri; da breţcâni nu cînta din fluiri. Jeu 150 îs orb acuma. Nu m-am putut învăţa din fluir; da făsiam fluiri pintru cari putia sî cînti. Uni-nvăţa di grabî: aşa iera datu lui di sus. . . Ieu nu mă putiam învăţa sî dau din deziti; da fluieram din gurî, di putia sî zoaci hora. Dipi si s-a tosit dinţî, 155 di-acoba n-am măi putu’ fluiera... Dipi la lăutari n-am auzi’ Nioriţa.
                          (7.XII. 1967), Gâuri (Livezîli) - Ion Stafije, 83.
                         CMXCVII10
             îi zîsi Nioriţa:
                  —  Mioriţî lai,
                  Oai bucălai,
                                                                                                                                    Di trii zîli-ncoasi 5 Guriţa nu-ţ tasi ;
                  Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi? Nisi-apî nu bei!
                  Di si zgheri?
                  Oar di cap îţ fasi?
             10   — Iarba-m’ plasi,
                  Şî apî beu.
                  Stăpîni, stăpîni,
                  S-a vorghit siobani Ca sî ti omoari,
                                                                                                                                      15 Şî sî ti-ngroapi Din dosu stîni,
                  Uni latrî cîni.
                  —  Dacî m-a omorî,
                  Sî mă-ngroapi din dosu stîni, 20 Uni latrî cîni; în strunga oilor Şî-n ziocu neilor
                  Ii m-or îngropa;
                  Şî sî-m’ pui:
             25 Paltin la lcisioari,
                  Brădăsei la cap,
119
             Flujeraş la cap,
             Buşim la lîisjoari.
             Părinţi, dj-or auzi,
       30 Sî spuj cî m-am însurat...
       Sî-j spui mă-sî cî s-a-nsurat; şî j-a pus buşim la Icisjoari, flujeraş la cap... Sînj-or întreba di jel, sî nu-i spui c-a murit; sî-j spui cî s-a-nsurat, cî oili l-or bosi, cî fluiri i-a cînta...
                     (8.XII. 1967), Gaurj (Livezîli) — Irfna Ion Boghiu, 88.
                   CMXCVIII
            —  Nioriţî lai,
            Oai bucălai,
                                                                                                                                Di trij zîli-ncQasi Guriţa nu-ţ tasi;
       5 Nu ştiu: jarba nu-ţ plasi? Nisj-apî nu bej!
            Di si zgherj?
            Oar di cap îţ fasj?
            —  Iarba-m' plasi,
       10 Şî apî beu.
            Cun sî nu zgher Dacî s-a vorghit siobani Sî ti omoari, stăpîni?
            Şî tj-or îngropa 15 în dosu stîni,
            Uni latrî cîni.
            —  Dacî m-a omorî,
            Sî mă-ngroapi din dosu stini, Uni latrî cîni;
       20 în zgherîtu oilor,
            Şî-n zjocu neilor
            Ii m-or îngropa;
            Şî sî-m’ pui:
            Paltin la Kisioari,
       25 Brădăsej la cap,
            Flujeraş la cap,
            Buşim la ltisjoari...
Mă-sa, cîn’ a auzî, aşa sî-i spui:
                                                                                                                           Pi jel 1-a-ngropat 30 Din dosu stîni,
                 Uni latrî cîni; în zjocu neilor, în zgherîtu oilor.. . îl ştiu di cîn' ieram jo nicî, di cîn’ jera bătrînj.
30    îl cîntam cu fetili pi djal, cîn' ieram di opspresi
     anj; cî di opspresi anj jeram cîn' m-am măritat; c-aisja-i dipi mini locu uni-i casa asta; unkeşu neu-a fos' di la „Kiscu Radului", din cătuna sja mari...
     35    Da sini nu-1 cînta atunsi? îl cînta toţ băjeţî
     pi  djal. Nu rij-aduc aminti di la sini l-am auzît
     întăi; îj dimul' dj-atunsj!... Dacî nu l-am măj cîntat! De-selia din vekju cîti nu cîntam!
                                                                                                          (8. XII. 1967), Găuri (Livezîli)—Aceeaşi
                                                              Hăuleşca
                                                             CMXCIX 41
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măj tasi; 5 Orj jarba nu-ţ plasi, Orj jeş' bolnăvjoarî, Drăguţi mioarî ? Furu tj-ar fura, Luplci ti-ar mînca!
           10  — Stăpîni, stăpîni,
                Nu mă blăstăma,
                Că nu-j vina mia; Că, mărj, să vorbiră Şî să sfătuiră 15 Bacju ungurjan Şi cu cel vrăncian: La apus de soare Să mi te omoari,
                Că ai oi măi mulţi, 20 Mulţi şî comuti,
                Şi cai învăţaţ,
                Şi cîni măi bărbaţ.
                                                                        m
                 —  Mioriţa mia,
                 Mioarî, mioarî,
           25 Di ieş’ năzdrăvani,
                 Şî di-o fi să mor în cîmp de mohor,
                 Să-i spui lui vrăncian Şi lui ungurjan 30 Ca sî mă îngroapi în strungă de oi.
                 Să fiu tot cu voi;
                 Or în dosu stîni,
                 Ca sî-mi-aud cîni.
35 Şî di-acoHa trebuia sî zîc:
                 Asta să le spui;
                 Iar la cap sî-m’ pui:
                 Fluieraş di fag,
                 Mul’ zici cu drag;
           40 Fluieraş di os,
                 Mul’ zici duios...
           Aiasta Mioriţî ştiu ieu. To’ di pi la oamini bătrîni am auzît-o. Am auzît-o-ntăi di la tcHa-moşu. Ioti cum:
     45 An lăsat odatî săc: lăsât-di-săcv dim bătrîni: ş-a-nseput sî cînti fiicari-n lezia lui. Io ieram băiet di vo şăsî ani. A-nseput iei sî cînti, tetia-moşu, din fluir, şî     di-acoHa  din gurî; a-nseput    sî  cînti
     Nioriţa. Iei    a fos’ "di nic  coplcil sioban.   Şî    cum
50   îţ spui: a-nseput din      fluir, şî di-acolia din    gurî.
     Ieu li-am prins, cîti-oi h'i prins atunsi. Di-acolia an diprins di la altu, cîn’ m-an făcu’ măi mari.
           Ştiu şî cu „baba bătrînî" ; da nu ştiu cum ari legă’turili’. Cî dipi si l-a omorît, mama lui-a alergat 55   sî-1 cauţi:
                 O babî bătrînî
                 Cu brîu di lînî... C-un cair di lînî... Din drugî-ndruga,
                 Din gurî-ntreba,
           60 Din Kisioari merzia:
                 „Sini mi-a văzut,
                 Sini-a auzît Un mîndru siobănel Tras printr-on inel?
           65 Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui;
                 Perişoru lui:
m
                                                                           Spicu griului;
                                                                         Mustăcioara lui:
                                                                      70 Pana corbului"...
                                                                         Tu, mioriţa mia,
                 Sî ti-nduri di ia,
                 Şî sî-i spui curat:
                                                                      Cî m-am însurat 75 C-o mîndrî crăiasî A lumi minasî;
                 La nunta mia A căzut o stia;
                                                                     Soarili şî luna 80 Mi-a ţînu’ cununa;
                                                                         Braz şî păltinaş
                 Ii ni-a fos’ nuntaş...
           Nu măi ştiu... Ia-i mari, Niorija; da trebi sî aibî legături...
     85 Cârti ştiu oliacî: douî clasî. Nioriţa am întîl-nit-o, da nu-n cârti la mini: aşa-ntr-o cârti, umblîn’; da n-am avu’ vremi s-o setes’ toatî. M-am uitat oljacî şî-n cârti, cum nu! Nu ştiu unj-am văzut cartia aseia. Da nu m-am ales cu 90 ştiinţî di cârti...
           Lăutari? Aiştiia tiniri, nu! Şî di-o cîntî, o cîntî din vioarî, fărî gurî.
                        (7.1.1968), Hăuleşca — Neculai Ciţu, 63.
                                                                    M42
           Sî-ţ spui si ni-oi măi adusi-aminti: Pi-um picior di plai,
           Pi-o gurî di rai Iată, vine-n cale,
           5 Sî coboarî-n vale Trei turme de mei Cu trii ciobănei:
           Unul, ungurian Şi unul vrăncian 10 Şi unu moldovian.
                                                                       Dar cel ungurian
                                                                       Şi cu cel vrăncian
           Măriri (sic!) şî sî sfătuirî
123
      Să mi-1 omoari pi moldovian,
 15 Căci moldovianu ari oj mulţi, Mîndri şî cornuţi,
      Şi cai măi învăţaţi,
                                                                                                               Şi cîni măi bărbaţi.
                                                                                                           Dar cel moldovian 20 Din gurî cuvîntasî:
      —  Di-o fi sî mă omoari Pi la apus di soari...
      Să mă-ngroapi îm bătătura stîni,
                                                                                                          25 Să fiu tot cu voi.
      Să mă-ngroapi-n dosu stîni, Să-mi-auz cîini.
      Dar la buna mia măicuţî Să nu spuniţ, drăguţi,
 30 Di-aţ vidia-o pe cîmp alergîn’,
      Şî de mine întrebîn’:
      „N-aţ văzu’, n-aţ întîlnit Ficioraşu meu iubit,
      Tras printr-un ineluş?
 35 Perişoru lui:
      Pana corbului;
      Okişori lui:
      Mura cîmpului;
                                                                                                                  Mustăsioara lui:
                                                                                                             40 Spicu griului"...
      La buna mia măicuţî Sî spuniţ cî m-am însurat C-o mîndri crăiasî,
                                                                                                                  A lumi miriasî ;
                                                                                                           45 Căci la nunta mia A căzut o stia;
      Ş-am avu' nuntaş Braz şî păltinaş;
      Păşiri: mii,
 50  Şî steli: făclii.
      Dar la a mia măicuţî
      Să nu spuniţ căci m-am însurat
                                                                                                                  Cu-o fatî di crai
                                                                                                                Pe-o gurî di rai;
                                                                                                              55 Şî la nunta mia A căzut o stia;
      Ş-am avu’ nuntaş Braz mari şî păltinaş. ..
124
           îo am auzît-o di la tata neti. Cîfn' prindea 60 la curaz, aşa, însepia sî cînti Mioriţa... A-nvăţat: şti^a şî iei cârti. Iei o cînta, şî io ascultam. Az aşa, mîni-aşa, ş-am diprins-o şî io...
           Sî cîn’ din fluir nu ştiu. Da iei ştiia. Iei a fos’ sioban pi di vali, la boieri.
                           (7.Ii 1968), Hăuleşca — Stan Săcăluş, 71.
                                                                    MP«
           Am prins-o-ntăi dintr-o cârti. Da titlu ştiu cî iera di-a lui AleCsândri. Di-acu şăizăş di ani di cîn’ am învăţat-o ieu! Nu iera poizîi numa di-a lui > măi iera cu „Preda Buzascu", cu „Curtja-5 di-Arziş“, „Banu Mărăsini", „Cînili soldatului", „Dorobânţu". în cartia-di-sitiri nu iera la mini. Io am intrat în şcoalî în nouî suti sinsi; ş-am învăţat-o Mioriţa di plăCeri: ri-era drag sî li-nvăţ; cî dacî nu i drag omului, fasi seva?
       10 Cartia rămăsăsî di la un văr di-a lu tata. în şcoalî dac-oi h'i-nvăţat-o, am uitat. în şcoalî măi aviam Doina lu Eminescu.
           Toat-o ştiu!
           Am uita’ dac-am auzît-o dim bătrîni, aisi, 15 di la vun sioban, di la vum basiu, Mioriţa asta. Di si sî-i măi lunzes’ coada la vulpi, dac-atîta-i ia?...
           Di la Boţiţi? Da cîţ îs ca Botiţî? Lăutari-s palavrazii, ca sî facî kef. Io n-am auzî’ Mioriţa 20 di la vun lăutariu.
                           (31.XII. 1967), Hăuleşca —Şărban
                           Soâri, 73.
                     Cînticu oilor
                     —   Mioriţî lai, Lai, bucălai, Cu lîna plăvai,
                                                                                            1 Text. Alecsandri perfect memorat de bătrîn. Rămîne documentar numai text.-convorbire în privinţa circulaţiei motivului,
125
            ^îc aşa, c-aşa sî cînta.. t 5 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi,
                Nisi jarba nu-ţ plasi;
                Or’ ieş’ bolnăghioarî ?
                —       Nu sun’ bolnăghioarî: io Iarba-m’ plasi;
                Da am auzît Cî sel moldovian Şî sel ungurian Vria sî ti omoari,
            15 Şî sî ti-ngroapi în dosu stîni,
                Uni zac cîni.
                —   Dacî m-a omorî,
                Sî- mă-ngropaţ
            20 în strunga oilor, în zic-cu neilor, îm bătaia oilor.
         Acolu bătia oili sî miargî la strungi. Ii iera trii siobani; şî doi s-a sfătuit sî-1 omoari pi seia, 25 cum i-e h'i zîs lui; cî doi îs iştna cari l-a omorît: moldovianu şî cu ungurianu....
                Şî sî ni puniţ la cap:
                Fluieraş di fagu,
                Sî-rii cînti cu dragu;
            30 Fluieraş di socu,
                Sî-n cînti cu focu;
                Oili s-or strînzi,
                Pi mini m-or plînzi...
         De-aseia-i „cînticu oilor"...
            35 Cu lacrimi di sînzi...
         Aşa l-am apucat. Măi îera cu mă-sa lui: O babî bătrînî Cu cair di lînî...
                —       N-aţ văzu’, n-aţ auzît 40 Mîndru siobănaş:
                Nan(t) şî supţîrei,
                Ca tras pintr-un inel?
                Feţişoara lui-.
                Spuma laptilui;
            45 Mustăsioara lui...
                Spicu griului;
                Okişori lui:
                Mura cîmpului;
126
                  Perişoru lui*.
              50 Pana corbului...
           Ia cînta, ş-alerga, şî-ntreba: pîn’ l-a găsît mort. Dacî nu l-a h'i-arîtat cîni di la stînî!... Tu sî-i spuj cî m-am însurat Pi-um pisior di plai,
              55 C-o fatî di crai...
                  Cî la nunta mia A căzut o stia;
                  Braz şî păltinaş ISfi-a fos’ nuntaş;
           60 Luna şî stelili...
           Si  i-e h'i făcut? L-a h'i cununat, poati... Ni-aii fos’ lumînărili...
           Cî stelili-s aprinşi... Vra sî zîcî: păsîrili, cîn’ a siripiit, i-a fos’ lăutari...
      65 Di copKil am auzît-o: sî h'i fos’ di vo şăpti ani, di cîn’ am văzu’ şî io lumia asta, dj-am priseput si-i cînticu. Aista cîntic îi di pi la Ştefan-sel-Mari-apucat iei. Poati l-am auzî’ di la părinţi nii; poati l-am auzî’ di la tata neu. 70 Cîn’ ni (du)siam pi la păduri, îl cînta, săracu; cî li iera drag şî lor: li iera zînd di cînticu ista. Cînta din gur-aşa; c-atunsiieramlibirj la munţ; şî ni dusian cu oili, cu vaăili; şî ni spunia di cun sî trag munţî di la Ştefan-Cel-Mari: cun ni i-a 7 5 dăruit...
           N-am auzît-o Mioriţa di la lăutari: am auzît-o di la oamini di-a noştri. Lăutari cînta di-a lor; nu cînta de-iestia.
                         (31.XII.1967), Hăuleşca - Sâfta Con-durâki, 74.
                    —  Mioriţî lai, bîcălai,
                    Di trii zîli-ncoaci Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,
                    Or’ tărîţa din coh'iţî,
                5 Or' apa din cogheliţî...
            Atîta măi Ştiu din Mioriţa...
                            (7.1.1968), Hăuleşca — lenâki Pâvîl, 74.
     1      Un text complet' degradat într-un sat unde păstoritul nu degenerase prin anii 1924—1930.
127
                                                                 MIV2 i6
                                                            Pi-um picior di plai,
                                                                Pi-o gurî di rai Se-ntîlniră-n călit Se coboarî-n vali 5 Trej turmi di mei...
             Aşa am învăţâto di şaptizăş di ani., . Cu trei ciobănei:
                                                                    Unu-i moldovian,
                                                                     Unu-i unguri an,
             10 Şi altu-4 vrănsilan Iar cel ungurian Şi cu cel vrăncian Mări se vorbiră Şî să sfătuiră 15 Ca l-a apus de soare Ca să mi-1 omoari Pe cel moldovian,
                                                                    Că-i mai ortoman,
                                                                   Ş-ari oi măi mulţi,
                                                                  20 Mulţi şî cornuţi,
                                                                      Şî caj învăţaţ,
                  Şî cîni măi bărbaţ.
                  Iar cia mioriţî Cu lîna plăviţî 25 De trei zîli-ncoaci Gura nu-i măi taci,
                  Iarba nu-i măi placi...
                  —  Mioriţî lai,
                                                                       Lai, bucălai,
             30 De tril zîli-ncoaci Gura nu-ţ măi taci;
                  Ori iarba nu-ţ plasi,
                  Ori ieş’ bolnăvioarî,
                                                                      Mioriţî, mioarî?
              3 5 Ori ieş’ năzdrăvani?
                  —  Drăguliţî basi,
                                                                     Dă-ţ oili-ncoasi:
                                                                     La negru zăvoi,
                                                                   Că-i umbra de voi,
     2       Un text memorat din cartea-de-citire. De reţinut text.-con-vorbire parţial.
 128
  40' Şî iarba de noi.
                                                                                                                                  Stăpîni, stăpîni,
                                                                                                                               Kjamî-ţ ş-un cîni:
       Sel măi bărbătescu,
       Şî cel măi frăţescu,
  45 Căsi baciul ungurian Şî cu cel vrăncian Mări să vorbiră Şi să sfătuiră:
                                                                                                                           Că l-apus de soare 50 Vria si ti omoari.
       —  Mioriţî, micarî,
       De ieş’ năzdrăvani:
       Di-o fi sî mor în cîmp de mohor,
  55 Să-i spui lu vrăncian Şî lu ungurean Sî mă-ngroapi-n dosu stîni,
                                                                                                                              Ca sî-m auz cîni.
       Şî sî-m pui la cap:
                                                                                                                             60 Fluieraş de fag,
                                                                                                                               Mul’ zîsia cu drag;
                                                                                                                                 Fluieraş di socu,
                                                                                                                              Mul' zîsia cu focu.
                                                                                                                               Vîntu, cînd o bati,
  65 Pin jeli vor străbati, [sic!]
                                                                                                                                 O iii s-or aduna,
       Pi mini m-or plînzi Cu lacrîni di sînzi-Mioriţî, mioarî,
  70 Di ieş’ năzdrăvani:
                                                                                                                                Tu, dac-ai vidia,
       O babî bătrînî Cu cair de lînă,
       Sî nu-i spui, draga mia,
                                                                                                                            7 5 Ci la nunta mia A căzut o stia...
  Adicî sî nu-i spui c-a murit...
       Să-i spui cî m-am însurat C-o fatî di crai,
  80 Pi-um picior di plai...
                                                                                                                                Atît sî-i spui ■ • •
  Vreu s-o dictez aşa cum am setit-o ie\i..
       Sî-i spui cî-n loc di lăutari nj-a fos’ păsîr’li.
129
            Am învăţat-o-n şcoalî. Ni-o dîdia s-o-nvăţăm 85 dintr-odatî. N-an cîntat-o; ca pozîi iera. Am auzît-o şî di la bătrîni.
            Am auzît-o di la lăutari: o cînta din vioarî Vasîli Botiţî.
                            (7.1.1.1968), Hăuleşca — Ion Hirnia, 77
                          MV, MVIx47
       —  Nioriţî lai, bucălai,
       Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
       Ori-apa nu-ţ plasi:
  5 Apa din uluc,
       Iarba dipi cîmp?...
       —  Şî sî ti-ngroapi In dosu stîni,
       Uni zac şî cîni. . .
  10    — Fluieraş la cap,
       Fluieraş la lcisioari;
       Busemâşu la lcisioari.
       Din fluieraş a zîsi,
       Oili s-or strînzi,
  15 Pi mini m-or plînzi..."
       O babî bătrînî Din lcisioari mergîn’,
       Din oki lăcrămîn’,
       I)in gurî-ntrebîn’:
  20    _ N-aţ văzu’ di-un siobănaş di-a neu?
       Feţişoara lui:
       Spuma laptilui; (II: Douî muri-a cîmpului;) Okişori lui:
       Douî muri-a cîmpului...
  25 Di cîn’ mama am auzît-o ! îrii măj-aduc aminti: Sî-1 îngroapi-n dosu stîni,
       Uni zac şî cîni...
       —  Oili s-or strînzi Şî m-or plînzi
    1 Text. MVI a fost notat în experiment după trei sferturi de oră (vezi nota critică 47).
130
 30 Cu lacrîni di sînzi...
         Cîntaria      asta o ştiu di la mama mia. Pî ia
     a-nseput a        cînta. Nu   ştiu cun       cînta di-ntăi;
     tot aşa a zîs:
     —  Mioriţî lai. ..
     35 O cînta cîti-odat-aşa, sara, pi la triabî. Nu cînta ia hozma. O cînta, aşa, cun sî cadi: cîntic întreg.
         Ieran coplcil cîn’ am auzît-o. Cî nu-i Pria da mîna nisi ii s-° cînti: cîti-odat-aşa...
     40 Di la lăutari? Nu, n-am auzît riica. Nu m-an dus niş pi la nunţ.
         Unkeşu         neu a fos’ sioban la        oi: măi mul’
     la oi a trăit. La oi     a fos’ păr’ cîn’   a căzut. A fos’
      şî pin război; di-acolia a pus mîna pi siobănii, 45 pînî cîn’ a murit. Iei cînta Mioriţa din fluir; da din gurî nu l-am auzît. Iei cînta di zăli, „şî-riagu".
                        (31.XII. 1967), Hăuleşca — Mârija Cfţu, 81.
                       MVII, MVIU X4S
         Altu măi bătrîn, în satu ista nu măi ieşti ca mini: ieu îs şăfu...
     Mioriţa? O-nvăţam în şcoalî. Io n-am auzît-o dim bătrîni: am învăţat-o-n cârti. Sîn’ şăp’-şîpatru 5 di ani di cîn’ am învăţat-o. Da Mioriţa-\ bătrînî: di mul(t), di cîn’ lumia asta! Măi di mul’ di cîn’ am învăţat-o noi... Dipi cârti spunia şî lu seia, şî lu seia... Dac-am apucat-o din cârti, -aşa ţ-o spui:
 10 Pi-um picior di plai,
     Pi-o gurî di rai Sî coboarî-n vali Trii mii di mei Cu trii ciobănei:
 15 Unu, moldovan;
     Unu, ungurian:
     Şî unu, vrănsian.
1 Text. MVIII a fost notat la o oră după întîiul.
131
          Dintr-aiştija trii s-a sfătuit sî-1 omoari pi unu:
                                                              20 La apus di soari
      (Ca...) sî mi-1 omoari Pi sel vrănsian,
                                                                Cî-i măi ortomân,
      Ş-ari oi măi mulţi,
                                                              25 Mîndri şî cornuţi,
                                                                   Şî cai învăţaţ,
                                                               Şî cîm măi bărbaţ.
                                                              Iar cia mioriţî Cu lîna plăviţî 30 Di trii zîli ncoasi
      Iarba nu-i măi plasi:
      —  Mioriţî, mioarî,
      Ori ieş’ bolnăvioarî ?
                                                                                        Ia a spus cî nu-i bolnăvjoari. Da a fos’ năzdră-35 vanî; ş-a spus cî la apus di soari vria sî mi-1 omoari... a spus cî-i omoari pi stăpîni ii...
      (sic!)
      —  Iar tu, mioriţî,
                                                               Sî-i spui măicuţî...
 40 Cî ia a plecat Din furcî torcîn’,
                                                               Din oki lăcrămîn’. . .
          A-ntrebat di fisioru ii:
      —       Nu cumva-aţ văzut 45 Pi uni-aţ trecut
      Fisioru...
          Nu ştiu cum i-a zîs.. . aisj-am uitat oliacî. .. Mustăcioara lui:
                                                                   Spicu griului;
 50 Perişoru lui:
                                                                 Pana corbului...
          Iei si-a zîs acolu:
      —  Dacî ii la apus di soari Vria sî mă omoari,
                                                           55 Sî-i spui sî mă-ngroapi AiCia aproapi : în dosu stîni,
                                                                 Ca s-auz şî cîni.
      La cap sî-m’ pui 60 BuCiumaş di fag;
      Fluir duios
      Cari cîntî duios (II — Mul' cîntî duios),
ţ3?
       Vîntu, cîn’ a bati,
       Prin iel-a răzbaţi,
  65 Oili s-or strînzi.
       Pi mini m-or plînzi (II — Cu lacrimi di sînzi). Iar la cia măicuţî
       Sî-i spui, drăguţi, (II — Tu sî-i spui, drăguţi,) 70 C-am avu(t) nuntaş:
       Brazî, păltinaş;
       Preuţ: munţ şî mari;
       Pasîn: lăutari ;
       Pasîr’li: mii;
  75 Steli: făclii...
  La moartia lui-a avut stelili; cî n-a avut, ca acu, la cununii... Stăi, cî ioti-aşa ghim-aisi:
       Iar la sia măicuţî Tu sî-i spui, drăguţî,
                                                                  80 Cî la nunta mia A căzut o stia;
       Soarili şî luna
       A "ţînu’ cununa... (II — Mi-a ţinu' cununa...) Am avu(t) nuntaş:
  85 Braz şî păltinaş...
                          (20.X. 1965), Hăuleşca — Toma Bra-tosfn, 82.
          H'erăsthj (—Herăstrău =V circ şti)
                                                                                                                                     Mix149
          Am auzît-o-ntăi Mioriţa di la um bătrîn dinspri Covâzna. Io ieram di vo doispresi ani, iei iera can di patruzăş di ani. A vinit pi la părinţi nii- Iei iera ca breţcân, şî-i plăCia oili. A vinit 5 la tatî-niu ş-a făcut un cuţît di Ciobănii, di h'ierării. Di-acolia, di uni pînî uni, i-a da(t) tetia sî bia um păhar di ţuicî; şî pi urmî i-a vini(t) curaz, ş-a-nseput a cînta cîntaria asta cu Mioriţa....
          In cârti n-am întîlnit-o; asta-i din auzîri.
                                                                                     10 Ghini-aşa... cî iera şî-n cârti; c-am avut-o-n clasa a patra, c-an făcu sinsi clasi. Da asta a
                                                                                                                    1 Cf. cu text. ştiut la 12 ani, în 1926 (Ţinut. Vrancei, I2, p. 334,
Xllj. De cercetat în spccial nota crit. 49.
133
unkeşului, bătrînu-o cînta cu melodii, vinja foarti zalnicî:
           —  Mioriţî lai,
       15 Lai, bucălai,
                                                          Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi;
           Or’ iarba nu-ţ plasi,
           Ori ieş(ti) bolnăvioari,
       20 Drăguţi mioarî?
           —  Drăguţule basi,
           Dă oili-ncoasi
           La negru zăvoi,
           Cî-i iarbî di oi,
                                                      25 Şî umbrî di noi...
           —  Drăguţi mioarî,
           Di ieş' năzdrăvani,
           Cu lîna plăvani,
           Cîni ti-o-ntreba,
       30 Sî-i spui curat
                                                        Cî io m-am însurat C-o fatî di crai,
           Pi-o gurî di rai. . .
           —  Drăguţuli basi,
       35 Trij siobănei
           Mări se vorbiră,
                                                      Şi se sfătuiră Că la apus di soari Vrja sî ti omoari 40 Basm ungurian Şî cu sel vrănsian,
           Cî ieş(ti) moldovaţi;
           Şî ai oi mai mulţi,
           Mîndri şî cornuţi,
                                                      45 Şî cîni măi bărbaţ,
           Şî cai ninvăţaţ...
                                                       Iar la sia măicuţî Sî nu-i spui, drăguţî;
           Şî sî-i spui curat:
                                                      50 Cî m-am însurat...
                                                         Şî di-o fi sî mor în cîmp di mohor,
           Tu, mioara mia,
           Sî nu ti-nduri di ia... [sic !]
                                                       55 Ca sî mă îngroapi
134
           Aisi, pi aproapi:
           Sî mă-ngroapi-n dosu stîni, Sî mi-auz şî cîni; în ziocu neilor, r,o în strunga oilor...
           Vîntu, cîn’ a bati, în voi-a răzbaţi;
           Voj v-oţ strînzi,
                                               Pi mini m-o plinzi 65 Cu lacrimi di sînzi...
           Sî mă mormîntaţ;
           La cap sî-m’ puniţ:
           Fluieraş di os,
           Mul’ zîsi duios;
      70 Căvălaş di soc,
           Mul’ zîsi cu foc;
           Fluieraş di fag,
           Mul' zice cu drag.
Acuma spuni mioriţa:
      75   — Io pi plai mergînd,
           Din gurî zberînd,
           Am întîlnit Măicuţa bătrînî,
           Cu brîu di lînî,
      80 Din oki lăcrămînd,
           Din gurî-ntrebînd:
           —  N-aţ văzut,
                                                 Nu md-aţ cunoscut Mîndru ciobănel 85 Tras printr-un inel? Feţişoara lui:
           Spuma laptilui; Mustăsioara lui >'
           Spicu griului;
      90 Okişori lui:
           Mura cîmpului
           —  Ba noi l-am văzut,
           Şî l-am întîlnit:
                                                   Iei iesti-nsurat 95 C-o fatî di crai,
           Pi-o gurî di rai ■ • •" Maicî-sa si făsia?
           Păru din cap şî-1 smulzia, Şî la pămîn’ cî câdia,
      100 Pi fisior cî şî-1 plînzia...
135
      Asta-i toatî tfioriţa. Acuma-ntriabî:
                                                                        A avu’ nuntaş Braz şî păltinaş:
                                                                       Preuţ munţî mari;
            105 Păşiri lăutari;
                  Păşiri mii,
                                                                        Şî steli sfeclii.. .
      Ni-am adus-o toat-aminti... Părinţi nej: tetia rieu-a fos’ h'ierarju. Iei a măi cunoscut şî vioara.
110   Pi urm-am învăţa' şî io ţămbalu. Dipeâeja an cînta’ cu iei pi la nunţ, la Vidra, pi la Focşani. An cînta' di la vîrsta di sinsprăzăsi ani pînî măj încoasi. M-an lăsa’ di cîntat la ţambal di vo doi ani: strumentu s-a-fivekit: ari-aproapi şaizăş 115 di ani, şî nu măi am struni; si, ti dusi-n lumi-aşa? Struni n-am putu' cumpăra di divali: ba nu-s bani, ba cîn' îs bani, nu-s struni. Di mulţi orj m-an dus tuma pin Rîmnic, şî n-an găsî’ nic...
                         (8.VII. 1967), Herăstău — Ilincar Lăş-cânu, 53.
                         MX, MXI50
            0 am dim bătrîni, di la tata Predoj Cîtu; a murit îm patru-ş-opt, di obză(si) şî nouî di ani. KTiorifa-i-aşa: ^
                  —  Mioriţî lai,
              5 Lai, bucălai,
                                                                      Di trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ măi taci,
                  Iarba nu-ţ măi placi,
                  Apa nu-ţ măi placi...
            10    —  Stăpîni,  stăpîni,
                                                                        Kiamî-ţ ş-un cîni,
                                                                    Căci la apus di soari Vria să ti omoari Baciul moldovian 15 Cu baciul ungurian.
                  —  Mioarî, mioarî,
                                                                         Drăguţi mioarî,
                                                                          Di-o fi sî mor,
                  Sî mă-ngropi în dosu stîni,
            20 Sî mi-aud cîini:
136
                 Clini iătiînd
                 Sî oitili zberîtld.
                                                                                                                       (II- Şî...) La cap să-mi pujl
                                                                                                                                                    Fluieraş di soc, f >
                                                                                                                                25 Mul’ cîntî cu foc;
                 Fluieraş di fag;
                 Mul’ cîntî cu drag;..
           Ufikeşu trăia la Văliă-niagrî. Cîn’ ietăm copil,
     cafi di doispsi ani( ufikeşu sară cînta Mioriţa;
                                                                                            30 şî rtoi o-nvăţairt. Lăuta io ani învăţat-o di lâ
     şapti ani. Mă lua tata cu iei pi la hori, pi la nunţ;
     şî cîntam cu iei.
                         (8. VII. 1967), Herăstău - lăutarul Anghil Predoi Cîtu, 55
                         MXÎIsi
                                                                                                                                         Cînticu Nioari
           îl ştiu: l-am auzît di cîn’ ieram nîcî, di pi la munţi, di pi la siobani. Cînta urâ basiu bătrîn din fluir: Sînion Şiutî. Avian vo’ şăpti-opt ani cîn’ l-am auzît. Păzan ghitili pi lîngî stînî. Ufikeşu 5 cînta din fluir; şî di-acolia ni spunia vorbili: cum a fost ufi sioban, şî l-a omorît al(t) sioban, c-avia oi măi frumoasî.
                 — Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
           10 Di trii zîli-ncgasi Apa nu-s mai plasi;
                 Or’ iarba nu-i bunî,
                 Or’ tu ieş(ti) nebunî?..,
                 —       Cî la apus di soari 15 Vria sî ti omoari,
                 Sî ti-figroapi din dosu stîni Uni urlî cîni;
                 Unu-i moldovian,
                 Şî unu-i vrînsian.
           20 Şî sî sfătuirî Ca sî ti omoari La apus di soari..."
137
      Şî mama lui, cîn’ a auzit, striga pim păduri:
                  —      N-ai văzu’ pi dragu mami 25 Nant ca bradu?
                  Mustăsioara lui:
                  Pana corbului;
                  Okişori luj:
                  Mura cîmpului,
             30 Datî la pămînt,
                  Niatinsî di vînt...
      L-a-ngropat în dosu stîni;
                  Şî la cap i-a pus :
                  Fluieraş di fagu,
             35 Sî cînti cu dragu;
                  Flujeraş di socii,
                  Sî cînti cu focu;
                  Flujeraş di osu,
                  Sî cînti duiosu...
             40 Soarili şî luna I-a ţînut cununa;
                  Şî fazi şî păltinaş I-a avu’ nuntaş...
                         (8.VII. 1967), Herăstău — Velîca Găînî, 59.
                           MXIII52
           Mioriţa o ştiu auzît-aşa, di la viorişti şî di pi la âjobanj cîn’ o cînta din fluir, Iera unu Tpadir Pătulja din Nistor^ştj1 carj-o cînta. Nj-o cînta din fluir: cînta bini tari! Iera un om vojnicu: 5 purta păru mari, ca pi timpu dacilor. j[era un om foarti dulsi la cuvîntu luj. Dac-un coplcil îl ruga sî-i cînti, jel scotja fluiru: „âi vrej sî-ţ cînt, tatî?" „Brîu bătrîneştî", sau „di tari bătrîn^şti"? Şî jel cînta...
     1 L-am auzit cu muzicologul Const. Brăiloiu, în octombrie 1938; era un cîntăreţ excepţional din fluier. îl auzisem şi cu Mihail Sadoveanu, în octombrie 1935, fiind atunci într-o excursie de cercetare etnografică şi folclorică asupra Vrancei, timp de şapte zile (v. însemnări ieşene, IV/1939, voi. XI, nr. 7, p. 87 — 94; v. extras. în Vrancea, cu M. Sadoveanu, Iaşi, 1939; cf. nota crit. 52).
138
    io Mioriţa o cînta din fluir: o cînta şî din gurî bătrînu. Am auzît-o şî ieu Mioriţa di la jel. Ja-j lungî di fost. Aşa ghini:
                —  N(M)ioriţî lai,
                Lai, bucălai,
            15 Di trii zili-ncoas(c)i Gura nu-ţ măj tac(s)i;
                Or’ jarba nu-ţ placi?
                Mioarî, mioarî,
                Or' jeş(tj) bolnăvjoarî?
                                              20 Acuma ia-i povestia, cun sî zî£i-n cîntari:
                —  Nu sîm' bolnăvjoarî,
                Dar am auzît
                Căci la apus di soari Vor sî ti omoari 25 Bacjul ungurian Şî cel moldovjan,
                Cî ai oi măj mulţi,
                Frumoasî, cornuţi.
                —  Mioriţa mja,
            30 Să nu le spui l°r
                Kiar di-o fi sî mor;
                Să spui-adevărat:
                Căci io m-am însurat...
                Iar di-o fi sî mor,
            35 Voi sî mă-ngropaţ In spatili stîni.
                Iar la cap sî-m puniţ:
                Fluieraş di socu,
                Căci cîntî cu focu;
            40 Cîn' o bati vîntu,
                Să hui pămîntu,
                Voi-oţ auzi Ş-atunci m-oţ zăli.
                Să nu fiu dispărţît 45 Di voi şî di stînî,
                                                                Şî di cîni dragi Cari hămuiesti,
                Pi voi vă păzăşti.
                                                            Iar măicuţî meii 50 Sî-j spuniţ cu zăli:
                                                               Că m-am logodit C-o tînîrî mirjasî,
                Frumoasî crăiasî.
                Iar la nunta mia 55 A căzut o stia;
139
            Soârili şî luiiâ Mi-au ţinut cuiiiiriâ..;
       Nu-ni măi-aduc aminti de-isiâ. Pi urmî vini mamî-sa la stînî, şî-ntriabî siobani:
       60   — Nu cumv-aţ văzut
            Um baci părăsit?
            Mustăcioara lui:
            Pana corbului;
            Perişoru lui:
       65 Spicu griului:
            Okişori lui •
            Mura cîmpului —
            Coaptî    la răcoari,
            Niarsî      di soari;
       70   Coaptî     la pămînt,
            Nibătutî di vînt...
                Niş nu l-am văzut,
            Niş l-am întîlnit ;
            Da am auzît 75   Că s-a-nsurat
                                                                        C-o mîndrî crăiasî Şî tînîrî miriasî.
                   (8.VII. 1967), H'erăstău — Nirăutî luga, 64.
                       MXIV 53
    Dim bătrîni îi zîsia tfioriţa. Io o ştiu to’ di la Botiţî selbătrîn. Da am uita’, colia, cu mă-sa, cîn' a vinit mă-sa dipi iei:
             Pi-o gurî di rai,
       5 Pi-un lcisior di plai,
             Sî aţîn în caii,
                                                                       Sî cobor în vali Vo trii âiobănei Cu trii turmi di oi: io Unu4 moldovian.
             Unu-i ungurian,
             Şî altu-i vrănsian.
             —  Mioriţî lai,
             Lai, bucălai,
                                                                        15 Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-s tasi;
             Apa nu-s măi plasi,
                        14Q
                 Sau sar ia dim burduf ii,
                 Sau apa din ulucu? ,
            20    — Stăpîni, stăpîni,
                 Toati-ni sîiîi’ buni Acest moldovian Şî cu-acest ungurian...
                 Sî ni ti omoari 25 La apus di soari;
                 Cî ai oi măi mulţi,
                 Mulţi şî cornuţi,
                 Şî cai ninvăţaţ,
                 Şî cîni măi bărbaţ.
                                                                                                                                        30 Sî ni ti omoari La apus di soari;
                 Şî sî ni ti-ngroapi Kiar în dosu stîni Uni zasi cîni.
35 Da asest vrănsian âi-i spunia?
                    x't:—:+ţ i„:
                 - ISluiiţl idl,
                 Di m-or omorî,
                 Şî m-or îngropa în dosu stîni 40 Uni zasi cîni,
                 Tu sî mă dizgrolci,
                 Şî sî mă îngrolci în strunga oilor, în ziocu mieilor;
            45 La urekia fursi,
                 C-acolu-i măi dulsi...
                 Sî-m puniţ la cap:
                 Fluieraş di fag,
                 Mul(t) cîntî cu drag;
            50 Fluieraş di socru,
                 Mul’ cîntî cu focu...
     Ş-aisia nu măi Ştiu; c-a vini’ dipi iei mă-sa, ş-a spus:
                 — N-as’ văzît, aşa:
                 N-as’ văzît un voinisel 55 Tras pîntr-un inel?
                 Okişori lui :
                 Mura cîmpului;
                 Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui:
            60 Mustăsioara lui '•
                 Spicu griului...
141
                 —  Babî slabi,
                 Cu cuvîntu di isprâvî,
                 Şî di l-an văzut,
            65 Noi nu l-an cunoscut...
            Asta-i. N-a vru(t) sî spui; cî dacî l-a omorît ii!... Di asta spui c-am uitat...
                 —  Babî slabî,
                 Cu cuvîntu di isprâvî,
                                                                                                                  70 Iei s-a-nsurat C-o fatî di crai,
                 To(t) di pişti um plaj;
                                                                                                                        J-a fos’ nuna Soarili şî luna;
            7.5  I-a fos' nuntaş Braz şî păltinaş...
                                                                Asta-i, bre, asta-i toatî. Dacî n-am măi cîntat-o ! Acu m-am adus aminti... Li-a rămas oili lor, şî cai. Iei, atunş, l-a cununat soarili şî luna. 80 Atunş i-a vini’ babi-n gînd cî iei îi mort. .. Stelili j-a ţînut făcliile, adicî lunina...
                         (8.VII. 1967), H'erăstău — lăutarul Ion Babei (Sâcu), 65.
                                                                                                                    MXV 1
                 Pi-o gurî di rai,
                 Pi-un lcisior di plai,
                 Sa aţîn în caii,
                Sî cobor în vali 5 Vo trii siobănei Cu trii turmi di oi: Unu-i moldovian,
                 Şî altu-i vrănsian,
                 Şî unu-i ungurian.
                                                                                                    10 Acest ungurian
                 Şî cu-acest moldovian S-a vorbit sî mi-1 omoari Pi-acest vrăncian,
                 C-ari oi măi mulţi,
                                                                                                   15 Mulţi şî cornuţi,
                 Şî cîni măi bărbaţ,
   1 Text cules la două luni şi-o săptămînă după MXIV.
142
      Şî cai ninvăţaţ.
                                                    Sî ni-1 omoari La apus di soari,
 20 Şî sî ni-1 îngroapi în dosu stîni Uni zasi cîni.
      —  Mioriţî lai,
      Lai, bucălai,
                                                  25 Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi;
      Or’ apa nu-ţ plasi, Sau iarba nu-ţ plasi?
      —   Stăpîni, stăpîni,
                                                 30 Tgati ni sîm’ buni:
      Apa din ulucu,
      Saria dim burduhi.
      Şî apa-i salsii Cum îm’ plasi mii.
 35 Da ii s-a vorbit — Acest moldovian Şî cu-acest ungurian Sî ni ti omoari La apus di soari,
                                                40 Cî ai oi măi mulţi, Mulţi şî cornuţi,
      Şî cîni măi bărbaţ,
      Şî cai ninvăţaţ.
      Sî ni ti omoari,
 45 Şî sî ni ti-ngroapi Kiar în dosu stîni Uni zaCi cîni.
      —  Drăguţi mioarî,
      Ii, di m-or omorî,
 50 Şî m-or îngropa, fu sî mă dizgrolu,
      Şî sî mă îngrolci în strunga oilor, în ziocu neilor.
                                                  55 Oili s-or strînzi,
      Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîm’ di sînzi. Sî-m’ puniţ la cap: Fluieraş di fag,
143
             60 Mul’ cîntî cu drag;
                  Fluieraş di os,
                  Mul’ cîntî duios;
                  Fluieraş di socru,
                  Mul’ cîntî cu focu.
  65 Acuma: aisia, c-a vini’ m-ăsa dipi jel; aisja an cam uitat-o ieu. Cîteva cuvinti nu ştiu, la terminări; c-a vini’ mă-sa dipi iei:
                  Mamî-sa dipi Ţel vima,
                  Di iei întreba:
             70     — N-aţ văzît un voinisel
                  Tras pentr-un inel?
                  Mustăsioara lui:
                  SKicu griului ;
                  Okişori lui:
             7 5 Mura cîmpului;
                  Feţişoara lui:
                  Spuma laptilui.
                  —   Babî slabî,
                  Cu cuvîntu di isprăvi,
             80 Şî di l-am văzut,
                  Nu l-am cunoscut.
             Aisia spuni:
                  Iei s-a-nsurat C-o fatî din.. .
  85 Aşa... aşa...
                  ... din Ţârigrad;
                  I-a fos’ naşî păltinaşi;
                  Soarili şî luna j[-a ţînu’ cununa.. .
  90 Atîta-i. Măi sîn’ vo douî vorbi:
                  —   Di bosit sin’ l-a bosit?
                  —   Păsîr'H-a siripit.
                  —   Di scăldat: iar mi l-a scăldat Ploili cîn’ a plouat.
             95     — Di-ngropat sin’ 1-a-ngropat?
                  —   Malu cin’ s-a dărîmat.. .*
                         (15.IX. 1967). Acelaşi.
     1 V. versiunea Ciobănaşul (în Ovid Densusiana, Vieaţa păstorească..., II, p. 40).
144
    Auzam pi bunica, cîn’ legăna pi fratili şî pi sora mia, măi nisi ca mini; şî li cînta Mioriţa -- oj h'i-avu(t) vo şăsî-şăpti ani — ŞÎ H cînta aşa:
            —  Nioriţî lai,
       5 Lai, bucălai,
            Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi;
            Or' iarba nu-s plasi,
            Ori-apa nu-i bunî,
       10 Or’ di cap ţ-ăi fasi?
            —  Stăpîni, stăpîni,
            Şî iarba-i bunî,
            Şî apa-ni plasi,
            Nisi di cap nu ni-oi fasi,
       15 âi di capu tău fii-oi fasi:
                                                                 Cî la apus di soari $i s-a hotărît sî ti omoari Basju ungurian Şî âel moldovan 20 Pi tini, vrănsian...
                                                                Nu-rii măj amintesc aşa ghini...
            ... Şî la cap sî-m’ pui Fluieraş di fag; -Sî-m’ pui măi zjos 25 Fluieraş di os;
            Vîntul, cîn’ a bati,
            Pin ieli-a răzbaţi.. .
            Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zjocu neilor.
       30 Vîntu; cîn’ a bati,
            Pin ieli-a răzbaţi,
            Oili s-or strînii,
                                                                        Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîAi di şîfizi,
                                                                                                                                                       35 Şî dac-ăi vidia O babî bătrînî,
            Cu brîu di lini,
            Din Kisior mergîn’,
            Din gurî-ntrebîn’:
       40   — Pi uni-aţ trecut
                                                                        Voi nu nj-aţ văzut Fisjoraşu neu?
145
           Feţişoara lui:
           Spuma laptilui ;
                                                                    45 Mustăsjioara lui:
           SKicu griului.......
                                                              Joti, aisi nu-ni-aduc aminti...
           S-a făcut o niagrî corboaici:
           Din gurî croncănia,
                                                                   50 Şî iei răspundia:
           —   Tasi, niagrî corboaici,
           Nu măi croncăni,
           Căsi nu ni-am murit!
           —   Nu-s niagrî corboaici.,
                                                                    55 Şî-s măicuţa ta.
           —   D-eş(ti) măicuţa mia,
           Ghino di mă ia. ..
                    (8.VII. 1967), H'erăstău — Ion Găiuî, 70
           Cîntaria Nioriţî
                    mxvii55
                                                                 O cînta bătrîni din gurî:
           —   Mioriţî lai,
           Cu lîna ţîgai,
                                                                  Di trii zîli-ncQasi 5 Gura nu-ţ mai tasi;
           Ţîia si nu-ţ plasi:
           Pozăr di pi cîmp,
           Sau saria dim burduf?
           —   Stăpîni, stăpîni,
                                                                  10 Toati mi sîm’ buni;
                                                                  Iar mi s-a vorbit Cel ungurian Şî cu cel vrăncian Sî ti omoari 15 Pă tini moldovian,
           Pîntru cî ai oi măi mulţi, Şî măi ortopâni,
   Adicî măi voinici, măi grasî... Şî măi năzdrăvani;
                                                                    20 Şî dulăi bărbaţ,
146
                Şî cai ninvăţaţ.
                Pă tini sî mi ti omoari La apus di soari.
                —  Oai lai, bucălai,
           25 Di-m’ ieşti (II — tu) di-o năzdrăvani, Pă mini, dacî m-or omorî,
                Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni Un(d)i mi zac cîni;
                                                                        Sî mă-ngroapi 30 La cel paltin gălbiu:
                Sus, cu frunza diasî;
                Zos, cu umbra groasî.
                Să-m' puie:
                Fluieraş di fag,
           35 Mul' cîntă cu drag;
                Fluieraş di socru,
                Mul’ cîntî cu focu;
                Sî-m’ pui fluieraş di os,
                Mul' cîntî duios.
                                                            40 Buciumaş la cap sî-m' pui: Buciumaşu mi-a zîsi,
                Şî oili s-or strînzi,
                Şî pă(pi) cap m-or plînzi."
                                                                         O babî bătrînî 45 C-un cair de lînă Dim mînî-ndrugîn',
                Din gurî-ntrebîn':
                —  Voi n-aţ văzut,
                Voi n°uî ciobani,
           50 Voi sivîr(i) primari,
                Voi n-aţ văzut Voi, di-um moldovian,
                Tînăr şî galant?
                Mustăcioara lui:
           55 Spicu griului;
                Fă(e)ţîşoara lxii:
                Spuma laptilui:
                Okisori lui:
                    »          1 •
                Mura cîmpului...
60 L-a omorît pă iei acuma: i-a dat una-n cap, şî l-a omorît.
                —  Mătuşî bătrînî,
     Acu spuni ii
                                                                                                                                                 Noi l-am văzut 65 Pi Arziş în sus
147
                C-o turmî di oi."
                Ia mi-a apucat Şî s-a dus Pi Arziş în sus.
                                                           70 Şî s-a făcut ca o corboaicî,
                Ş-a-nseput a cloncăni.
                Dar iei răspundi:
                —  Corboaicî bătrînî,
                                                             Ai auzî(t) cî sîn’ di perzâri,
           7 5 Ca carnia sî rii-o mănînsi?
                —  Io nu-ţ sînt corboaicî,
                Şî io-ţ sînt di-o maicî.
                —  Du-ti-n văi adinei,
                Adu-ni Hacuri dulci.
 80 Baba i-a găsî(t) Hacuri pîntru iei, di l-a lecuit. Acu s-a-ntors iei înapoi, di i-a luat iei pi iştiia la răfuit. Cî ii nu-1 omorîsîrî: numa l-a ameţit di cap. Da iei, ca sî scapi di n, s-a dus pi Arziş în sus. Cînuiera diparti Arzişu di uni siobănia iL 85  Iei i-a omorît, a luat şî oili lor, toati cîti-a fost:
      una pîntru alta... Iei a fos’ moldovian dim Moldova...
           O ştiu di la un moş a neu: îj învăţaţi catisma asta di la Neculai Cîtu. Iei avia ietatja di nouîzăş 90  di ani cîn’ a murit. leu ieran flăcăiandru: can
      vo şaispsi anişori. Cîntaria asta iei o cînta din vioarî; şî cînta şî din gurî. Cînta ufikeşu cîn' iera acasî. Iei făsja-n casî cîntaria. Ieran cu baba, cu coplcii lui; şî iei cînta, şî noi ascultam 95  di dragu lui. Cînta frumos tari! Can di douî
      ori-a cîntat-o iei, ş-am diprins-o. leu um basm, dacî-1 auz acu, ţî-1 spui numaidicît, gata !...
           Ieran di douîzăş di ani. M-an dus cu iei la munţi, pi la stîni. Ieran trii oamini. Numa 100 ni-am aşăzat sî ni hodinim sup um paltin. S-a
      pus zjos, ş-a cîntat o „cîntari di codru", „di frunzî". A făcut o „olteniascî" frumoasî. Numa „di codru"-a cîntat. Dup-asta ni-an dus la stînî. Acolu-a-nseput iei a fasi-o cîntari la basiu. 105 Basiu-1 cunoştia; iera din Spineşti, şî-i cîntasî
      nunta iei. Tot ca o doin-a făcut iei acolu: „Pi-o gurî di plai", nu-ş(tiu) cum a cîntat iei aiâia: Tristî-i apa, izvorâşu,
                Da măi trist îi siobănaşu
148
          iio   Cîn‘ piiacî cu-a luj oiţi,
                                                                          Dispărţîtul di băâiţî...
                                                                   O cînta din gurî, da-i dimult tari!
                Scobor oili dim munţi,
                Şî rămîn plaiur'li surdi,
          115 Şî băsiţa părăsîtî...
                Di mititel sioban pim munţi Sî pasc oili cornuţi...
                M-a pali(t) doru de mumă,
                Nu po(t) sî plec dl la stină,
          120 Ca sî ias mioarile,
                                                                            Sî le mînce fiarile;
                —   Munţi, munţi frăţîoari,
                Fă-n şî ntiia di-o cărări,
                Sî mă cobor măi la vali,
          125 Sup poalili nluntilui,
                                                                            La marg;ina satului,
                                                                            Sî-m’ văd surioarili;
                Sî-m’ văd pî măicuţa mja Cum mături bătăttira...
  130   Basiu i-a dat o ziuma’di caş: aghja a-ncăput
        în gura trăişti! Pi urm-am vinit acasî.
          Ni dusiam pin stîni, ş-adusiam cîti âinzăş, şajzăş di kilogrami di caş pi cai; cî ni dusian cu cai. Sî duâja Neculai Cîtu cu cobzari luj.
  135   Io mă dusian cu cuţîti, cî m-am ocupa(t) cu
        h'ierăriia. Acu m-an lăsa(t) di h'jerării: nu văz ghini.
                         (8.VII. 1967), H'erăstău — Grigori Sie-gâru, 70.
                                                                                  MXVIII1
                —  Mioriţî lai,
                                                                             Lai, lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măj tasi;
                5 Ţna si nu-ţ plasi: Pozar dipi cîmp,
                Sau saria dim burduf?
1 Text notat la trei ore şi jumătate după MXVII.
149
                                                          Stâpîni, stâpîni,
                                                       Toati mi sun(t) buni;
10 Iar mi s-a vorbit Cel vrăncian Şî cu cel ungurian Să ini te omoari La apus di soari,
                                                  15 Pîntru cî aj oi măi tnuhi,
                                                        Şî mai ortopâni Şî mai năzdrăvani;
                                                          Şî dulăj bărbaţ,
                                                          Şî cai ninvăţaţ.
20   — Dacî tni-eş(ti) di-o năzdrăvani,
     Sî spui pă mini să mă-figroapi: Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni tini mi zac cîni;
                                                     Sî mă-ngroapi 25 La sel paltin gălbiu:
                                                       Sus, cu frunza diasî;
                                                       £ios, cu umbra groasîv Şî la cap sî-m’ punî:
                                                           Fluieraş di fag,
                                                      30 Mul' cîntî cu drag;
                                                         Fluieraş di socru,
                                                         Mul' cîntî cu foc;
                                                           Fluieraş di os,
                                                          Mul' cîntî duios.
                                                 35 Buciumaş sî-m pui’ la cap: Buciumaşu-n zîci,
                                                          Oili s-or strîngi,
     Şî pă cap m-or plîngi..."
                                                        Iaca o babî bătrînî,
                                                       40 C-un cair dă lînă,
                                                         Dim mînî-ndrugîn’,
                                                         Din gurî-ntrebînd:
     —  Voj nouî ciobani,
                                                         Voi sîveri primari,
                                                      45 Ia, voi n_aţ văzut,
                                                      Voi, di-um moldovian,
                                                          Tînîr şî galant?
                                                          Mustăcioara lui:
                                                            Spicu griului:
50 Okişori lui:
                                                          Mura cîmpului;
150
                 Păţîşoara luj:
                 Spuma lajjtilui-
                 —  Mătuşî bătrînî,
                                                                  55 Ja, noi l-am văzut
                                                                     Pî Ariiş în sus C-o turmî di oi...
                                                                       Ia mi^a zburat Din fag îft fag,
            60 Şî dim brad îm brad Pîn’ mi l-a aflat, îa a-nceput:
                 Corboaici s-a    făcut»
                 Ş-a-nceput a     croncăni
            65 Ca corboaicili.
                 —  Ai, corboaici bătrînî,
                 Ai auzît cî sîn’ di pierzări,
                 Ca carnia sî rii-o mînînsi?
                 —  Io nu-ţ sînt corboaici,
                                                                70 Şî io-ţ sîn’ di-o maicî.
                 —  Dacî-ni ieş(ti) di-o maici,
                 Du-ti-n văi adînsi.
                 Adu-ni ljacuri dulsi...
            Apî iei H-a făcu’ di   petrecânii şî lor... Asta-i
75 tot.     Am     auzît Mioriţa  di la moş Neculai       Cîtu.
     Ni-o făsia cîntana adivăratî cu lăuta, şî din gurî. Jo o sîngurî dat-am asculta’ cîntaria asta. di la ureki.
                                                                                                                   (8. VII. 1967) - Acelaşi.
                                                                  MXIXS(,
                 —  Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                                                                  5 Or’ ieş’ bolnăvioarî,
                 Mioarî, mioarî?
                 ... La un apus di soari Vra sî ni-1 omoari,
                                                                   Cî ari oi mulţi, io Mîndri şî cornuţi,
                 Şî cai ninvăţaţ,
                 Şî cîni măi bărbaţ...
151
           Şî mătuşa bătrînî; cu cair di lini, a pleca' sî-ş cati băietu-asela cari-a fos' sioban, şî l-a t5 omorît:
                 Şî mă-sa lui a-ntrebat:
                 —  Băieţi mătuşî,
                 Siobani mătuşî,
                 Da riu ni-aţ văzut
           20 Tot un siobănaş,
                 Nant şî supţîrei,
                 Tras plntr^un inel?
                 Mustăsioara lui:
                 Skicu griului;
           35 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui.
                 —  Mătuşî, mătuşî,
           30 Kiar sî-1 h'i văzut,
                 Nu l-an cunoscut...
                                                                                                    A zîs asiia cari l-a omorît: a zîs cî nu l-a cunoscut.
                 —  Dacî, di 1-aţ zări,
                 Aisi sî-1 îngropaţ: în strunga di oi,
           35 Sî h'ii to' cu voi >'
                 La stîna oilor, în ziocu neilor.
                 Şî sî-1 îngropaţ în dosu stîni,
           ■40 Ca s-auzî cîni.
                 Şî sî-i Pui la cap:
                 Fluieraş di fag,
                 Sî cînti cu drag;
                 Fluieraş di os,
           45 Sî cînti frumos...
            L-am auzî’ di pin fraţ dj-a nii, di pi la băieţ. Am auzî’ di pi la băieţ di la şcoalî: am avu’ patru fraţ, şî toţ a fos’ la şcoalî. Numa pi mini n-a vru’ părinţi sî mă dei; zîsia: „Fata fa£i dîrvă-50 leii în casî: coasî, ţăsî, -mplet^şti, răsuseşti; fasi treburi în casî. Băieţi sî-nveţî! Fetili: lasî-li sî facî-n casî treburi !"
                        (16.IX. 1967), H'erăstău — Nastasîja Brînzâi, 76.
152
                                                                                                                                                         Cînticu Mioriţî
                                                                                                                                            MXX, MXXI *57
                 —Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Ditrii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
            5 Or' ieş' bolnăghioarî,
                                                                                                                                         Mioriţî, meoarî?
                 —   Nu sîm' bolnăghioarî;
                 Da am auzî'
                 Cî tovarîşî tăi 10 Vria sî ti omoari Pi la apus di soari,
                 Şî sî ti-ngroapi-n apus di soari în dosu stîni Uni urlî cîni.
            15   — Dacî m-a omorî,
                 Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni; Sî mă-ngroapi-n strungi di oi, Sî fiu to' cu voi.
                                                                                                                                        Sî-m' pui la cap:
                                                                                                                                      20 Fluieraş di os
                 Ce (Si) cîntî (II — sunî) duios Şî-n dosu stîni,
                 Sî nu măi urli cîni;
                                                                                                                                               Fluieraş di fag 25 Ce cîntî cu drag;
                                                                                                                                       Cîn' a bati vîntu,
                 Pin ieli va răzbaţi,
                 Oili s-or strînzi,
                                                                                                                                          Pi mini m-or plînzi 30 Cu lăcrîm di sînzi.. .
                 Va vini o mamî bătrînî Cu brîu di lînî,
                                                                                                                                         Pi toţ întrebîn':
                 —   N-aţ văzut un siobănaş?
            3 5 Okişori lui •
                                                                                                                                         Mura cîmpului;
                                                                                                                                          Sprînsenili lui:
                                                                                                                                         Spicu griului...
    1 Text. MXXI, notat la o jumătate de oră după întîiul, a omis vers. 39 — 41.
153
                —      Ba, DQamni,-am văzut 40 Şî pi-acolu-an trecut:
                Cî iei s-a-nsurat...
        De-isi nu-ni măi aduc aminti... Am auzît-o cîntatî di cin' ieram băiet nic pe-isia, pi dialur’li îestia. O cînta siobani cu vorbi şî cu fluir’.
45 Cîn' îmbrobodia riiriasa, jo am auzit-o şî pi la nunţ. în cârti n-am întîlnit-o, c-am învăţa’ patru clasî primari. Nu vez' dumnetâ? Di la o \remi li uiţ pi toati. Apî sini trăieşti, creşti; sini moari, putrezişti...
     50 Ştiu sî cîn(t) din fluir o „sîrbî"; am învăţat-o di la lăutari. Cîn(t) „cînticu oilor"; apăi altî „sîrbî" ; şî-ţ cînt „şîrjagu" ; cîn(t) „doina păduri"...
                       (12.VII. 1967), H'erăstău — Gavrilî Colt, 85.
            Năruza
                         MXXII1 M
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi taci,
             5 Iarba nu-ţ măi placi:
                 Iarba-i nipăscutî,
                 Apa nibăutâî...
         Asta ni sî pari cî vini dincolu, la „avrămiascî" .. .nu măi ştiu... Cî li ştiu vorbili, li ştiu di la io Botîţî âcl bătrîn, nu ăsta tînîr.
                 (28. IX. 1967), Năruza-Z-MMca-Voica Dudu, 53.
                         mxxiii59
                 Pi-om picior di plai,
                 Pî-o gurî di rai,
                 Iatî coboarî la vali Trei ciobănei
   1 Text lăutăresc degradat de-o cîntăreaţă cu ţambalul.
154
           3   Cu trei turmi di oi:
                Unu, moldovean;
                Unu-i ungurian,
                Şî unu-i...
     Nu-ni-aduc-aniinti!
           10  — Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                De trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi;
                Spuni-ni: si ai tu di zgheri mereu ?
           15  — Cum n-aş zghera:
                Cî s-a vorbitu Cei doi ciobănei Să mi ti omoari,
                Să te-ngroapi-n dosu stîni,
           20 Unde latrî cîni...
                Iată cobQară la vale O fimei bătrînî Cu păru bălăior,
                Din oki lăcrăma,
           25 Şî din gurî-ntreba:
                —  Nu cumva aţ văzut Mîndru cjiobănaş?
                Feţişoara lui:
                Spuma laptilui...
           30 Perişoru lui:
                Pana corbului;
                Okişori' lui:
                Mura cîmpului...
                Sprînsenili lui:
           35 Pana cucului...
        Asta a fos’ maica lui cari-a-ntrebat. Nu ni-ac’ (—aduc) aminti. Ş-an rup' cărţîli, cî li-am avut pănî-ncoasi. Iera cărţîli di la şcoalî...
        L-a omorît sii doi siobani, şî 1-a-ngropat ii. 40 Bab-a vini’ şî i-a-ntrebat. Da ia n-a ştiut c-a fost ii tovarîş cu iei. Oaia a fos’ năzdrăvanî. Şî oaia i-a spus lui c-ari sî-1 omoari sii doi Ciobănei cu turmili di oi; cî baba sî văita di âioban. Iei a-nvăţat oaia sî spui babi cî 45 Iei s-a-nsurat
                C-o fatî di-mpărat;
                Faţa ii: razîli soarilui;
                Perişoru n:
                Mătasa cîmpului...
155
50 Nu ştiu cum...
                —  Nunu ni-a fos’ soarili şî luna...
                —  Sini ţ-a ţinu’ cununa?
                —  Soarili şî cu luna ;
                BrădăCei-a fos' vornisei:
                                                                                                                                55 Lumînărili...
                Priuţ a fos’ munţî ;
                Ţînţarj-a fos’ lăutari ;
                Stelilj-a fos' lumînărili...
                                                                                         Tot aşa am auzît-o di la bătrîni. Şî di la tatî-60 riiu-am auzît-o. Tatî-niu-a fos' sioban: patruzăş di anj numa la oi. A fos' basiu şî sioban îm munţî „Lâpuşuhn". Din fluir n-a cîntat; da Nioriţa o cînta din gurî.
                       (29.IX. 1967), Năruza-Petrestj — Sora Albu, 54.
                                                                                                                                               MXXIV60
                —  Mioriţî lai;
                Cu lîna ţîgai,
                Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-s tasi...
           5 Iarba di pi cîmp,
                Sau apa din uluc?
                —  .Stăpîni, stăpîni,
                Mi s-a vorbit noiiî sjobănej Cu turma di oi io Cî sî ti omoari. ..
                Sî mi ti omoari,
                Sî ti-ngroapi In dosu stîni Undi trăjes’ cîni...
           15 Pj-o gurî di plai
                Mi si scoborâ cjobănej Cu turmili di oi Şî lua la-ntrebari;
                Unu je brascân *
                                                                                                                                            20 Unu ie român Unu-j ungurian,
                Unu-j moldovian:
1 Formă alterată de la breţcân.
                 —   Da si-aveţ cu mini Sî mă omorîţ?
            25    —   Da sini  ţ-a  şoptit,
                 Cî noi niş nu ni-am      gîndit  ?....
         De isi în colu H-am uitat:       am îmbătrînit...
     Ieu l-am învăţat di la un viorist bătrîn; ieram cu iei, aziutoriu lui: cîntam din cobzî. Dimul(t) 1 30 o serja siobani, oamini, pi la nunţ, pi la cumetrii. O       seria lumia şî pi la petresirj. Măi      seria lumja
     şî  pi cîntana lu Corbja.
                         (4.VII. 1967), Năruza — cobzarul Iftini Căşuniânu, 72.
                                                                           MXXV0
         Tata neu avia oi. Cîn’ jeram di vo dojspresi anişori, am cumpărat un fluir din iarmaroc. Siobani veki cînta din fluir Nioriţa, Sîr{agu oilor, Hora bătrînjascî, Cîntic di haidusi, Sîrba băirî-5 n{ascî; şî cîntisili aiestia-s di-a lor. Ii li cînta; şî li-an diprins di la ii. Mă didia strungâriu. Ii, dipi si mulzia oili, sara cînta din fluir pîn-ador-ma. Io nu dorniam nisi ieu, cî-rii iera drag s-ascult. Ieu li duran, cî nu li cantan ghini la-nseput. Şî 10 dacî li-am băgat în cap — întorsurili toati-a lor — numa s-a da’ deştili. Cîn’ cînţ, dai din deziti, ictij-aşa... Da dipi si diprinz, cînţ trimurat: trimurj deştu. Da cînţ, coplcil, cînţmereu, mereii.. .
                                                                                              Cîn’ am înseput sî cînt, ieram di vo pajspresi 15 anj: dîrlîiam, însepiam, aşa... Cî cîntam şî noaptia, cî-m’ plăsia niia. Ş-an cîntat aşa, mereu, patru anj: cî-î-î-ntam mereu, pi cîmp, sara, pi linişti. Lumja zîsja: „Ieti, mă, cîntî Ienaki Lungu ; cî numa iei cîntî Nioriţa". Cî-n sat măi cîntî 20 uniia din fluir; da nu poati nimnja cînta ca mini Nioriţa. Din Nioriţa măj ştiu cîtiva vorbi: Pi-om picior di plai,
                 Pe-o gurî de rai,
                                                                                                                                               Iaca colea-n vale 25 Trej turme de oj
1 Formă adverbială prescurtată de la di dimult.
15?
                Cu trii ciobănei:
                Unu, ungurjan;
                Unu, vrăncian Şî unu moldovian.
           30 Pe la apus de soare Baciul ungurian Şî cu moldovian Măre se vorbiră Şî sî sfătuirî 35 Că pe la apus de soare Vria sî mi-1 omoari Pe ista vrănsian Aista, a nostru, din Vransia...
                Cî ari oi măi mulţi,
           40 Mîndri şî      cornuţi,
                Şî cai învăţaţ,
                Şî cîn(i) măi bărbaţ. ..
           Adicî măi buni ca a lor. Şî de-isia nu-Ai măi-amintesc... Cî      iei avia o    oai năzdrăvani
45 cari zghera-ntr-una,      şî zî şi noapti.  Ja  a  sîmţît
                                                                                          cu trii zîli-năinti; şî baciu vrăncian a spus oi:
                —  Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
           50 Ori iarba      nu-s plasi,
                Ori ieş’ bolnăvi aorî,
                Mioriţî, mioarî?
                —  Basiuli vrănsian,
                Nu sîm’ bolnăvioarî;
           55 Dar vria să te omoare,
                Pe la apus de soare,
                Baciul ungurian Şî cu cel moldovian.
                —  Mioriţî, mioarî,
           60 Dacî m-a omorî
                Aistora basi —1
                Basiul ungurian
                Şî cu £el vrăncian — (sic!)
                                                                                                                                   Să mă îngroape 65 Din dosu stîni,
                Sî mi-aud cîni.
                Sî-m’ pui la cap:
                Fluieraş di fag Ce-m’ zice cu drag;
           70 Fluieraş de soc
158
                 Ce-m’ zice cu foc;
                 Fluieraş di os Ce zice duios.
                 Şî cîn’ a vini. . .
          75 Mioriţî, mioarî,
                 Vini-o babî bătrînî Cu brîu di lînî,
                 Să spui cî m-am însurat C-o fatî di-mpărat ;
          80 Şî mi-a pus cununa luna...
                 Cî soarili şî luna Mi-a pus cununa. . .
          Nu ştiu cun sî spui-acuş:
                 Braz şî păltinaş                        *
          75 Aiştiia mi-a fos’ nuntaş...
                 —  Basiuli, sin’ şi-o plînzî?...
          Am măi uitat, dacî n-am măi spus-o; cî ieran tînîr. Iera-n cârti, pin şcoalî...
                 —  Păsîr’li cîn’ s-or strînzi...
     80 Cîntaria asta iera-ntr-o carti-di-sitiri: iera felm di feHu di poizîi. Şîcartia s-a rupt; a rupt-o-n-ntăi băieţi din scoarţî: rupia cîti-o foai, pîn’ s-a gătit.
                                                                                        Siobani? Ii din fluir făsia Mioriţa. Davorbili 85 nu li ştiia. ...Ii nu cînta Nioriţa din gurî. Nu ştianimnia vorbili... Vorbili io li spumam lor.
          Iera trii stîni în Năruza în tiner^ţîli meii. Am fos’ sioban acu şaizăş di ani, cîn’ nu vinisî niş războiu din nouî suti şaisprăzăsi.
                        (5.VII. 1967), Năriiăa — Jenâki Lungu, 72.
                        MXXVI, MXXVII162
     —  Mioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Pi-om picior di plai,
     Pi-o gurî di rai...
                                                                                                                          5 Di trii zîli-ncoaâi Gura nu-t măi tasi;
     Ori ieş’ bolnăvioarî,
   1 Text. II a fost notat la o oră după MXXVI (v\ nota crit. 62).
159
                                                               Or' iarba nu-ţ plaCi,
                                                                Di gura nu-ţ tasi?
10   — Niia iarba-m’ plasi;
                                                            Da am auzît Cî s-a sfătuit Cei trii mîndri feciori Ca sî ti omoari 15 La apus di soari,
                                                                  Şî sî ti îngroapi în dosu stîni
     Sî ti-auzî cîni;          (II — Uni latrî cîni;)
                                                               Şî la cap sî-ţ pui 20 Fluieraş di fagu,
                                                                Mul’ zîci cu dragu;
                                                                  Fluieraş di osu,
                                                                 Mul' zîci duiosu;
                                                                  Fluieraş di socu,
                                                              25 Mul’ zîci cu focu;
                                                               Cîn’ vîntu va bati...
     Fluieraş ni-a cînta... cu zăli,
     Oili  s-or strînzi,
                                                             Pi mini m-or plînzi 30 Cu lăcrîni di sînzi.
                                                              Di te-i întîlni cumva Cu măicuţa mia,
                                                                Din Icisior mergîn’,
                                                                  Din gurî-ntrebîn’
35 Dj-um mîndru fecior, (II — Dj-um mîndru
                                   ciobănel,)
                                                                Tras pintr-un inel.
                                                                   Feţişoara lui:
                                                                  Spuma laptiuli;
                                                                  Mustăcioara lui:
40 Spicu griului;
     Okişori lui:
                                                                  Mura cîmpului;
                                                               Sî nu-i spui măicuţî Cî s-a sfătuit
4 5 Ca sî mă omoari La apus di soari;
     Şî sî-i spui căci m-am însuraţii C-o fatî di-mpăratu;
                                                               Şî la nunta mia 50 A lcicat o stia;
                                                                   Soarili şî luna
160
     Ni-a ţinu’ Curluftâ;
     Preuţ: munţî sii mari Şî păsîri: lăutari.
53 Am învăţat-o din cârti, la poizîi, din cartjâ-di-setiri, la şcoala din Nistor^şti. Ni punia-nvă-ţătoriu s-o-nvăţăm şî s-o spunim la poizîi.
                       (29.IX. 1967), Năru2a —Podu-Nărufî -
                       —  Niagu Murgii, 72.
                       MXXVIIIga
                —  Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
            5 Or’ iarba nu-ţ plasi,
                Or’ ieş’ bolnăvioarî,
                Nioriţî, nioarî?
                —  Stăpîni, stăpîni,
                Nu sîm’ bolnăvioarî;
            10 Nna iarba-m’ plasi;
                Dar pi la apus di soari Vria sî mi ti-omoari âiobanu moldovian Şî cel ungurian.
            15  — Di-o h'i sî mă omoari,
                Sî li spui sî mă-ngroapi Aisi măi aproapi: în dosu stîni,
                Ca sî ni-aud cîni.
            20 La cap sî-m’ pui:
                Fluieraş di fagu,
                Sî-m’ cînti cu dragu;
                Fluieraş di socu,
                Sî-m’ cînti cu focu;
            25 Fluieraş di osu,
                Sî-m’ cînti duiosu.
                Măicuţa de-i vidia,
                Sî spui cî m-am însurat;
                                                                      Şî la nunta mia 30 A căzut o stia...
        Atîta ştiu. Da-i di pi cîn’ ieram în şcoalî la Tulnisi. Li-auzan cîntîn'. Şî kiar H-aviam în cărţ: cărţ di clasa a patra, a sinâia. într-a patra
161
     şi-ntr-a sinâia iera, ci iera tot una cărţîii-di-£itiri. 35 învăţătoriu neu ni-asculta la lecţii.
           Am auzît-o Mioriţa şî cîntîn', în Tulnisi, cîn’ ietam coplcil. O cînta oamini bătrîni tari! Ni-aduc aminti di-un unkeş bătrîn, Neculai Măsiucî; iera un unkeş ninunat: seria unu-o ţîgarî di la iei, 40 iei îi zîsia: „Zî bodaprosti, cî ieu am munsit pl bani di-am cumpăra’ tiutiunrt ... Qamini zîâia: „La Neculai Măsiucî zîsiai bodaprosti di-o ţîgarî"... Neculai Măsiucî cînta Mioriţa din fluir. O cînta şî cu vorbi; di-aghia-rn-aduc aminti di iei, ca 45 Cutn aş ghisa...
                          (29.IX. 1967), Năru2a - Podu-Năru2i -
                          — Vasîli Boţâti, 73.
                                                                         MXXIX, MXXX184
          A pleca’ trii siobănaş: unu moldovian, unu ungurian şî unu vrănsian, cu trii turmi di oi. S-a aşăza’ pi-um munţi nant şî frumos. Unu avia o oiţî lăiţî; ş-a-nseput a zghera trii zîli; 5 iar iei a-ntrebat-o:
                — Di si zgheri, nioriţî lăiţî?
                Oar iarba nu-ţ plasi,
                Oar sana din grunz,
                Oar apa din căuş?
          10 Ia lăcrîni îi curzia,
                Din guriţî-i spunia:
                — Toati-m’ plac, stăpîni,
                Da mi s-a vorbitu
               ăel ungurian 15 Şî cu sel vrănsian Ca sî ti omoari,
                Cî ai oi măi mulţi,
                Şî cîni măi bărbaţ,
                                                                     Şî cai măi umblători.
          20    — Oiţî lăiţî, nioriţî,
                                                                          Sî li spui-aşa:
                                                                         Di m-or omorî,
                Ca sî nu mă-ngroapi Din dosu stîni;
1 Text. II a fost notat la două ore după MXXIX (v. nota crit. 64)
162
 25 Sî mă-ngroapi în strunga oilor.
      La sij doi păltiori. (II — păltineni.)
      Fluieraşu neu sî-1 pui în sii doi păltiori;
 30 Cîn’ vîntu rii-a bati,
      Fluieraşu-a zîsi,
      Oili s-or strîngi,
      Toţ si (II — si ni) m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
 35 La un an di zîli, maicî-sa a aşteptat, cî dor s-a măi întoarsi. Cun sî sî-ntoarcî, dacî ungurianu şî cu vrănsianu l-a omorît ? Maicî-sa a plecat ca sî-1 afli, sî-1 găsascî:
                                                                                                                           Tot si ni-a-ntrebat 40 Din om în om,
      Din sioban în sioban;
      Şî-i întreba:
      —  N-aţ văzut un siobănaş A neu fisioraş?
 4 5 Perişoru lui •
      Spuma laptilui; (sic!)
      Okişori lui:
      Mur(i)li cîmpului;
      Mustăsioara lui •
 50 Skicu griului...
         Ia avia un cair di lînî:
      Din mînî-n druga,
      Din gurî striga,
      Din oki lăcrăma,
 55 Ia nu-1 măi găsa...
         Atîta ştiu. Maicî-sa nu i-a măi găsît pi-aâii sjobani. Ii i-a luat oili, i-a luat cai, şî 1-a-ngropat acolu.
         O ştiu di la bunici-nua, mama mami meii; 60 îi zîsia „Mâria Mohoroai". Am auzît-o Mioriţa di riicî. Mă dusia mama la ia, acolu, -acasî la bunica; şî torsia, lucra si fă&ia ia acolu. Di-acolia noi învăţam: ni spunia poveşti. Zîsia: „Fă, io, an sî moriu; sî-nvăţaţ di colz di lup". 65 (Zî)sia cî: „Ioti-aşa: dac-o pai o mursîcî lupu, şî nu moari, îi discînţ în usturoi, îl Kisăz, şî-1 pui usturoiu seia acolu uni-a mursăcat-o lupu"...
                         (8.VII. 1967), Nărâza — Ştefana Colă-sioju, 76.
 163
               Mxxxta
            —  îQioriţî lai,
            Lai, bucălai,
            Di trii zîli-ncoaăi Guriţa nu-ţ taci;
                                                                                                                          5 Or’ ieş’ bolnăvioarî,
            Mioriţî, mioarî?
            —  Drăguţule baCi,
            Dă-ţ oile-ncoaci La verde zăvoi,
       10 Că-i umbră de voi,
            Şî iarbî di noi.
            Stăpîni, stăpîni,
            Măi ia-ţ ş-un cîni:
            Cel măi bărbătescu,
                                                                                                                         15 Cel măi ciobănescu,
            Că l-apus de soare Vria sî mî ti-omoari Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian,
            Cî ai oi măi mulţi,
            Mîndri şî cornuţi,
            Şî cai învăţaţ,
            Şî cîni măi barba ţ. De-isia’s-a-nchegat: nu măi fasi nica!...
                                                                                                                          25 Şî di-o fi sî mor,
            Sî li spui curat Că m-am însurat C-o mîndrî crăiasî,
            A lumi miriasî;
                                                                                                                                    30 Şî la nunta mia A căzut o stia;
                                                                                                                                       Ş-am avu' nuntaş Braz şî păltinaş;
            Preuţ: munţ mari;
       35 Păsăreli: mii,
            Şî suti di mii...
       Ş-aisia s-a-nchegat; pîntru cî sîn' şaizăş şî sinsi di ani di cîn’ n-am măi sitit Mioriţa; cî asta o ştiu din cartia di clasîli primari.
                                                                                                                        .. .Ei, da iera cu fluirli:
                                                                                                                            40 Fluieraş di fagu,
            Cun cîntî cu dragu;
164
                Fluieraş di socu,
                Cun cîntî cu focu...
          Poati sî h'i fos’ vo adăuziri, da am uitat-o 45 ca pămîntu!...
                      (27. IX. 1967), Năruăa — Podu-Năruiî — Ştefan Tătâru, 75.
                        MXXXIIfl6
           Puteria mia-i puteria pămîntului... Aşa ri-i cuvîntu neu: adicî-s sănătos; da la pămînt îs gata sî mă duc... Aştept ordinu: ba az, ba mîni; siasu di moarti, ca sî-i spui băbeşti...
     5 An fos’ rănit în războiu sellant: m-a aziuns o pliasî di ghiuHa pi siafî. Ieti tiiorita:
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                                                                   Di trii zîli-ncoasi 10 Gura nu-ţ măi tasi;
                 Or’ ieş’ bolnăvioarî,
                 Or’ di cap îţ fasi ?
                 —  Nu sîm’ bolnăvioarî,
                 Nisi di cap n-oi fasi,
                                                                   15 îm plîng zalia mia:
                 Cî s-a sfătuit,
                 Din trii siobănei, âel ungurian Cu Cel muntian,
            20 Sî mi-1 omoari Pi sel moldovian,
                 Cî ari oi măi mulţi,
                 Mîndri şî curnuti...
                                                              Cu cornu răCiusit, adicî cornuţi;
                                                                  25 Cu coarnili răăiusiti.
                 —  Ie tasi, mioriţî!
                 Dacî ii m-or omorî,
                 Sî mă-ngroapi
                 în tîrla oilor,
            30 în ziocu meilor.
                 Şî la cap sî-m' pui:
                 Fluieraş di osu,
                 Sî-n cînti frumosu;
                 Sî-m' pui fluieraş di fagu,
165
                                                                    35 Sî-n cînti cu dragu;
                  Sî-m' pui fluieraş di socu,
                  Sî-n cînti cu focu.
                                                                      Şi vîntu, cîn’ a bati,
                                                                       Pin fluiri-a răzbaţi,
            40 Oili s-or strînzi,
                  Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîm} di sînzi....
            L-am auzît cînticu ista di la fraţ măi mari cari cînta. Ij iera siobani. Aviam unu măi mari 45 ca mini. Iei a fos’ vo şăsî ani sioban îm munţi, la noi, aisi, îm „Munţîşoarili", pi „Alunu", pi „Dialu-negru". Cînta Mioriţa din gurî. Ni-aduc aminti cî cînta cu vorbi, la aripa oilor; cî iei n-avia grizî şî prăşascî, or' sî cosascî. Măi cînta 50 mergînî cu oili la dial, păscîndî ghitili. Cînta toatî lumia Mioriţa. Iera siobani: cîn’ cînta ii cînticu ista, sî strînzia oili lîngî ii.
                         (28.IX. 1967), Năruza — Pîrîu-humi — Ghiorghi Coroi, 81.
                 MXXXIII, MXXXIV67
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi,
                                                                 5 Iarba nu-ţ măi plasi,
                                                                    Apa nu-ţ măi plasi,
            \ Si-i cu tini?
                 —  Stăpîni, stăpîni, î'îi s-a vorghit
            10  Tovarîşî tăi.. .
                                                                      Sî hi ti omoari,
                 Şî sî ti-ngroapi-n strunga oilor, în zgheritu neilor.
                 —  Mioriţî lai,
            15 Di m-or omorî,
                 Sî mă-ngroapi în strunga oilor, în zgherîtu neilor.
                 Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni 20 Uni stau (II — zac) şî cîni. Busiumaşu neu
166
                Sî rii-1 puniţ la capu rieu;
                 Cîn’ vîntu ni-a bati, (II — Vîntu cî m-a bati,)
                Busiumaş ni-a trazi...
            25 Sî-m’ pui la cap:
                Fluieraş di fag,
                Sî cînti cu drag;
                Fluieraş di osu,
                Sî-n cînti duiosu.
            30 FluiriH-or cînta,
                Oili s-or strînzi,
                Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi...
          Mama mia o cînta din        gurî  zîua,    sara, cîn’
35   şîdia la lucru, şî-i vima ii a   cînta. Iera un cîntic
     zalnic. Noi, copieri — ieram     trii: douî      feti ş-um
     băiet — stan ş-ascultan...
          Cun sî n-o auz şî di la alţî? Bătrîni-o cînta di rînd! Cîntaria asta iera pîntru toatî lumia. O 40   cînta Mioriţa şî unkeşu neu.
                Pi-o gurî di raj,
                Pi Kisior di plai
                —    N-ai văzut un siobănaş?
                Faţa lui:
            45 Spuma laptilui;
                Mustăsioara luj:
                Slcicu griului ;
                Perişoru lui:
                Pana corbului;
            50 Okişori lui:
                Mura cîmpului...
                Coaptî la răcoari,
                Niaziunsî la soari;
                Coaptî la pămînt,
          55 Niaziunsî di vînt...
                Sî nu-i spui mă-sî Cî l-a omorît;
                Sî-i spui Cî s-a-nsurat 60 C-o fatî di crai,
                Pi-o guri di rai;
                Soarili şî luna I-a ţînu’ cununiia...
167
           Soarili şî luna , 65   I-a ţînu’  cununa...
                                                                                      O zali-a fos’ ş-acolu! Cî dacî iei a murit tînir, fărî sî-ş h'i făcut veliatu, hotărît c-a fos’ zali...
                 (29.IX. 1967), 'S.krula.-Petri şti — Floârja Nirsioju, 81.
                                                                   MXXXV68
        tiHoriţa o ştiu aproapi di cîn’ jeram di vo şapti-opt ani, sel mul’ doispsi. Nu ştiu di unj-am auzî’ cîntaria: oi h'i-auzît-o di la mama, di la tata. Mamî, tatî... sî poati-ntîmpla şî di la vum 5   bunic.
        Io cârti nu ştiu: dacî nu m-a da’ la şcoalî! (Zî)âia cî dacî şcoala-i diparti... Atunsi şcpala iera la î^era; şcoala di la Vîlcăniasa iera. Noi fââiam parti-atunsia din î^era. Pi timpu-asela 10  fetili nu sî pomenia    sî li dia la şcoalî! Şî băieţi:
     plătja amiandî gria     — părali mulţi, cum    iera pi
     timpu-asela — şî nu    sî  dusia la şcoalî. Şî tata a
                                              plătit amiandî răzghitu; da nu ştiu cît timp.
        Mioriţa-\ aşa:
           15    —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                Or’ apa nu-ţ plasi,
           20 Or’ ţna ţ-î greu Cu trupu neu?
                —  îsfna nu n-i greu Cu trupu tău:
                Ii      cî s-a vorghit 25 Ca sî ti omoari
                —  Ii m-or omorî;
                Da sî nu mă-ngroapi Din dosu stîni
                Uni zasi cîni;
           30 Sî mă-ngroapi,-ngroapi în strunga oilor, îm plînsu riioarilor: îsioarili s-or strînzi,
168
                                                                    Ş-or insepi-a plînzi 35 Cu lăcrîni di sînzi...
    Aisi s-a terminat! Io st’ (=sînt) om năcăzît. Am măi uitat din ieli: măi sînt săriţi din jeli. Atunsi bini li ştiiam. Poati cî n-am măi cîntat cînticu ista di sinzăş-şaizăş di ani.
                   (1967), Năruza-Zghiaburj — Năstasl Hânu, 88.
                                                                   MXXXVI i
                   —  Nioriţî lai,
                   Lai bucălai,
                   Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi ;
                                                                  5 Or’ apî nu-ţ plaâi, Iarba dipi cîmp,
                   Şî apa din uluc,
                   Şî saria dim burdufu? Or’ ţîia ţ-î greu io Cu trupu neu?
                   —  î^iia nu n-i greu Cu trupu tău;
                                                                    Şî rina cî-m’ plasi Apa din uluc ,
                                                                   15 Iarba dipi cîmp,
                   Saria dim burdufu;
                                                                    Ii cî s-a vorghit — Trii siobănei —
                   Ca sî ti omoari,
                                                                 20 Cî ai oi măi mulţi, Mulţi şî cornuţi,
                   Şî cai ninvăţaţ,
                   Şî boi ninzugaţ,
                   Şî cîm măi bărbaţ;
               25 Şî sî ti-ngroapi în dosu stîni Uni zac cîni.
                   —  Ii m-or omorî;
                   Da sî nu mă-ngroapi
      1 Text notat la o jumătate de oră după MXXXV (v. nota crit. 68).
J69
                                                                                                                            •>o Din dosu stîni Uni zasi cîni;
     Sî mă-ngroapi,-ngroapi în strunga oilor, în ziocu neilor,
                                                           35 îm plînsu riioarilor:
     Nioarili s-or strînzi,
     Ş-or însepj-a plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
                                                                                                                                          Acelaşi.
     MXXXV1I, MXXXVIII1 e»
     —  Mioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trei zili-ncoasi Guriţa nu-s tasi;
                                                           5 Or’ ieş’ bolnăvjoarî,
     Mioriţî mioarî?
     —  Drăguţuli basi,
                                                                                                                               Dă-ţ oili-ncoasi La negru zăvoj,
                                                             io Cî-j jarbî di noi,
     Şî umbrî di voj;
                                                           Cî s-a sfătuit Basiu ungurian Şî cu sel vrănsian 15 Pe la apus de soare Ca să te omoare,
     Cî aj oj măi mulţi,
                                                               Mulţi şî cornuţi,
                                                                  Caj învăţaţ,
                                                                                                                           20 Şî cînj bărbaţ.
     —  Şî di-a fi sî mor în cîmp di mohor,
                                                                                                                              Sî mă-ngropaţ Aisj, pj-aproapi:
                                                                                                                         25 în strunga oilor, în ziocu neilor,
                                                              La cap sî-m’ puie:
                                                                Flujeraş di osu
1 Vezi în special nota crit. 69.
170
                                                                                                                        Cari cîntî frumosu;
                                                                                                                         30 Fluieraş di socru Cari cîntî cu focu —
                                                                                                                       La cap sî mi li pui.
                                                                                                                        Vîntu, cînd a bati,
                                                                                                                         Pifi ieli-a străbati,
       35 Nei vor auzî cînticu lor,
                                                                                                                             Cu zăli m-or plînzi Cu lăcrîni di focu...
Aisi sărim oliacî...
            Iar dueîndu-ti pi drum,
       40 Şî vei întîlni O babî bătrînî Cu cair di lînî, toreîn’,
                                                                                                                           Di mini-ntrebîn*:
                                                                                                                         „Nu cumva-aţ văzut 45 Un frumos siobănaş Din fluir dojnaş?
            Okişori lui:
            Mura cîmpului;
            Mustăsioara lui:
       50 Spicu griului;
            Feţişoara lui:
               ’ ’ "  A     1 •
                                                                                                                        Spuma cîmpului...
                                                  Sau „spuma laptilui"... cam aşa ...
            Sî nu~i spuniţ cî ieu îs mort;
       55 Sî spuniţ cî io m-an căsătorit C-o fatî crăiasî A lumi miriasî;
            Şî la nunta mia A căzut o stia;
       60 Soarili şî luna
                                                                                                                        Mi-a ţînu’ cununa;
            Braz şî păltinaş I-am avu’ nuntaş;
                                                       Lăutari-am avut 65 Toati păsîr'li din codru;
                                                                                                                        Preuţ: munţî mari;
                                                               Păsfry. lăutari.
                                                                                                                          Sî-i spuniţ drept:
            Cî pi mini m-or scălda 70 Dialurli cîn’ s-or răsturna, (II —dărîma.) Şî ploili cîn’ vor ploua.
                                                                                                                         Preuţî cî vor seti:
            Păsîrli cîn’ vor siripi.. •
          O ştiu       din şcoalî, şi din cap. Cî muls âiteşti-fi
75   cârti; da             s-a-nkis cartia, s-a-nchis şî minţîli!
          Am îmvaţat-o dim plăseria mja. învăţatorju nu ni puma s-o-nvăţăm; o-nvăţa fiicari dim plăseria omului, din cârti. Cîn’ am învăţat-o, îeram can           di vo opt ani. îs pişti obzăş di ani di-
80   atunsi. Oamini la şîderi, la băuturi, măi cînta
     Mioriţa. La cîti-o nuntî sî cînta şî Mioriţa: o cînta lăutari.
         Partia di la urmî nu-i din cârti: îi culiasî di pi la bătrîni, di pi la babi, di pi la unkeş, di pi la 85   băuturi.
          Bătrîni cari i-am auzît io Mioriţa? Hă, hă, şî ţărîna trebi sî h'ii praf ! Iera unu Vasîli Dragoe: dac-am avut io zăsi ani cîn’ a murit iei, îi mor’ di mult. Cîm’ bia cîti-oliacî, iei cînta şî Mioriţa.
          Cîntic aşăzatu, bătrînescu, cînta Mereuţî Me-reuţî.
                         (28.IX.1967), Nârufa-Lunca - Stăm'lî Bucur, 89.
            N e g,r i 1 e ş t i (= Negîrleşti).
                        MXXXIX70
                 —  Mioriţî lai*
                 Lai, bucălai,
                 De trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ măi ta£i,
            5   Iarba nu-ţ măi placi;
                 Or’ ieş’ bolnăvioarî, Scumpa mia mioarî?
                 Ori sîmţ vun rău:
                 C-o fi sî mor ?...
            10  Pi-o gurî di plai,
                 Pi-o gurî di rai Sî lasî la vali Trei turmi di mei,
                 Cu trei păstorei:
            15 Unu, vrăncian;
                 Unu, ungurian Şî unu muntian.
172
                Cel muntian şî eu ungurjatt Să gîndiră, sa sfătuiră: io Că l-apus de soare Câ să mi-1 omoate Pe cel vrăncian,
                (>ari oi măi ttnilti okeşăli,
                Şî cornuţi, cu lăsături pi frunţi...
ii   Trebuiâ s-o ieu decişi:
                Pi-um picior di plâi,
                Pi-o gurî di rai Sî lăsî la vali Trei turmi di oi,
           30 Cu trei cjobănei:
                Unu, vrănciân;
                Unu, uftgurian Şî uhu, muntiaft.
                Cel ungurian şî cu cel muntian 35 Să sfătuiră, să gîndiră:
                Să mi-1 omoari pi cel vrăncian, C-ari oi mulţi,
                Okeşăli şi cornuţi,
                Şi cu lăsături pi frunţi,
           40 Şî cîini mari şî barba ţ Acu ni-ntoarcim la mioriţî:
                —  Mioriţî lai, lai.
                De trii zîli-ncoaci Gura nu-s măi taci,
           45 Iarba nu-s măi placi;
                Or’ ai vun gînd rău ?...
                Scumpa mia mioarî,
                Di-o fi sî mor,
                Sî mă-ngropaţ în dosu stîni,
           50   Sî mi-aud lătrîn’ cîini...
                Sî mă-ngropaţ în strunga oilor; Cîn’ ieli s-or strînzi,
                Pi mini m-or plînzi...
                La cap sî-m’ puniţ:
           55 Fluieraş di fagu,
                Mult cîntă cu dragu;
                Fluieraş di soc,
                Mult cîntă cu foc;
                Şî fluieraş di os,
           60 Mult cîntă duios...
     Vorbeşti mioriţa:
                —  Dragî stăpîni,
173
                  Miia iarba-m’ pla£i..
                  De trij zili-ncoaci
             6 5 De gura nu-n taci.,;
                  Nu sîm’ bolnăviaorî;
                  Da sîmt un gîri'-d rău:
                  Cî ciobanii unguriait Şî cu cel muntian 70 S-au sfătuit şî s-au gîndit:
                  Cî l-apus di soari Să mi ti omoari...
                  —  Dragî oiţî lai, lai,
                  Di-o fi sî mor,
             75 Ş-o vini o mamî bătrînî,
                  Cu brîu di lînî,
                  Pe poteci-alergînd,
                  Pe cînlci întrebînd di-al jei fecjor: „Faţa lui: so Spuma laptilui;
                  Mustăcioara lui:
                  Spicu griului;
                  Okişori lui:
                  Mura cîmpului;
             85 Mizlocelu lui: înalt şî supţîrei,
                  Tras ca pintr-un inel;
                  Perişoru lui:
                  Pana corbului.
             90 N-aţ auzît, n-aţ văzut
                  Di-un nalt tinerel şî voinicel?"
      Acu vorbeşti mioriţa :
                  —  Dragî mamî,
                  Am auzît cî ieşti miri:
             95 Munţî mari-a fos’ nuni;
                  Brazî şî paltini i-a fos’ nuntaşî; Soarili şî luna J-au ţînu’ cununa;
                  Stelili: mii i-au fos’ făclii;
             100 Şî munţî mari i-a fos’ preoţî...
          O ştiu di la taicî-miu. Iei a fos‘ sioban; şî-n d£lta Dunîri, şî-m munţî Carpâţ; pe-isi, pi poalili munţilor Carpâţ, partia asta: Covâsna, Făgă-râş, Braşov. Iei a fos’ dizărtor: a plecat din ar-105 matî; şî douîzăş şî şăpti di ani-a umblat pim munţ sioban. Cît a siobănit s-a-ntîlnit şî cu haidusi di dincolu, din Ardial.
174
          Âm auzît-o cîn’ ieram micuţ, pi la unspresi-doispresi ani- Iel cînta din fluir, cî iera un cîntător
110    din fluir ci nu exista ! Jel făsia şî fluiri. Cînta cîn’ ş-adusia aminti cîti-o Mioriţî di asta. Cîti deşti mj-a rupt iei ca sî-nvăţ Mioriţa! Da n-am avut ureki muzicali. Taicî-miu iera cel măi bun cîntător din fluir din sat. Jel fluirili nu li făsia din nimic, 115 dicît din corn: numai din corn!...
          Di la lăutari n-am reţînut, cî n-am ureki muzicali.
                          (6,1.1968), Negîrl6şti — Ion Bâhnî, 41.
                          MXL1 71
                   —  Mioriţî lai,
                   Lai, bucălai,
                   Di trii zîli-ncoaci Iarba nu-ţ măi placi,
              5 Gura nu-ţ măi ta&i;
                   Or’ ieş’ bolnăvioarî,
                   Drăguţă mioarî ?..."
                   Iată vin în cale,
                                                                                                                                              Se cobor la vale io Trei turme de oi,
                   Cu trei ciobănei:
                                                                                                                                       Unu moldovian Şî cu cel vrăncian Să vorbiră şî sî sfătuiră 15 Să mi-1 omoari Pe cel ungurian,
                   C-ari oi măi mulţi,
                   Mîndri şî cornuţi,
                                                                              Cai învăţaţi 20 Şi cîni bărbaţi.
                   —  Miorţî lai,
                   Să le spui curat:
                   Căci m-am însurat Pi-o gurî di plaiu                        '
                                                                                                                                 25 C-o fatî di craiu.
                   Drăguţă mioară,
      1 Text diacritic notat la doi ani după. text accesoriu MCCCXIV s(cf. nota crit. 71).
175
                 SI  ie spui ioî:
                 Să mă-ngroapi Tot aici, pi-aproapi>
            30 în strunga cu oi,
                 Să fiu tot cu Voi ; în dosu stîni,
                 Ca sî-mi-aud cîini.
                 La cap sî-m’ pui:
            35 Flujeriaş di fag,
                 Să cînt oilor cu di'ag;
                 Fluieraş di os,
                 Să cînt oilor duibs...
     Baba, mama lui, întreba di fiu ij, îa plîngia 4o şî-ntreba:
                 —   N-aţ vâ2ut un ciobănaş Aşa nalt şî supţîrel,
                 Parcî-i tras pintr-un inel?
                 Mustăcioara lui:
            45 Spicu griului;
                 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 Obrăzori lui:
                 Ca buzori cîmpului...
50 Ba nu!
                 —   Stăpîni, stăpîni,
                 Kiamî-ţ şî un cîini:
                 Cel măi bărbătesc,
                 Şî cel măi frăţesc;
            55 Lasî-ti-n vali-n zăvoi,
                 C-acolu-i umbrî di voi!
                 Şî iarbî di noi...
         Măi iesti da am măi uitat. Cî dor nu stau numa cu jel, sî-1 cînt, cînticu...
60       Di uni-1 ştiu ? Di la tatî-niu, di cîn’ ieram mititel.
     Auzam di la iei. îi bătrînescii; dim bătrîni. L-am auzît aşa: cînta iei sara, numa cîn’ avia corai iei. Io ascultam; şî l-am învăţat. Iei îj jera drazi oili. Basiu n-a fost: iera un om gospodârju...
     65 Cîn’ am auzi’ Mioriţa ieram di vo şasî-şăpti ani sîn’ vo patruzăş di ani • • • 1° i_am învăţa' pi măi mulţ băieţ, aisi, Mioriţa. Carti-am învăţat vo patru clasî. în card-an da’ şî di Mioriţa, la a patra. Da tot nu-i kiar cumu-i asta. Cî n-an 70 sitit-o aşa punctual: n-am fost atent ca s-o Citesc ca-n cârti! c-an ştiut-o ieu dim mica copilării.
176
                                                                                                Aşa, m-oi h'i mai uitat eu şî-n cârti... Am auzît-o şî di la un basiu bătrîn: iera un moş, Macsîm Lâzîr; aCela cînta. Zîsia şî cuvintili... Lăutari: 75 n-am auzît Mioriţa... Mioriţa-\ zîsi. O h'i zîs şî Mioriţa, da n-am băgat ieu samî.
                          (5.1.1968), Negîrleşlj — Ion TAftî, 47.
                          mxli73
          Mioriţa! Parc-am fos’ bou di tot! Tata li cînta, săracu; da cum n-am putut ieu prindi dicît vorbili jestia:
                  —  Nioriţî lai, bucălai,
              5 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi,
                  Iarba nu-ţ plasi. . .
          De-isi nu măi Ştiu nisi-una !...
                  Or’ ieş’ bolnăghioarî ?...
     10 Măi ieşti; da dizjaba: dacî nu-1 ştiu! li lungî socotiala; dacî nu H-am băgat isi, în cap... Vorghiam ieu cu frati-niu: „Mă, cum n-am învăţat ieu din fluir, din vorbi, Mioriţa asta!"...
          Tata neu a fos’ sioban; a fos’ mul’ sioban. 15 Auzan cî s-a dus di vo doispCi ani. A avut un tatî răii; şî i-a dus în lumi pi copKii: la un stăpîn, uni-a trebuit slugî, cum iera boieri-odatî. Ş-a crescut sioban. Ş-a vinit acasî la vo triizăş di ani cîn’ s-a-nsurat. A tras larădăsina hrianului!...
                          (3.1.1968), Negîrleşt’i — Dunitru Stelja,
                          70.
                        MXLII, MXLIII73
                 Pi-un Uisior di plai, Pi-o gurî di rai,
                 Iatî ghini-n caii,
                                                                                                                                             Sî coboarî-n vali 5 Trii turmi di oi,
                 Cu trei ciobănei: Unu-i moldovian, Unu-i ungurian,
                 Şî unu-i vrănsian.
177
10 Iar cel moldovian Şî cu cel vrăncian Mări s-a vorghit,
     Şî s-a sfătuit:
                                                                                      Pe l-apus di soari 15 Ca sî rii-1 omoari Pe cel ungurian,
     Că-i mai ortoman,
                                             Ş-ari oi mai mulţi, Mîndre şî cornuţi.
20 Iar cia mioriţî Cu lîna plăviţî Di trii zîli-ncoasi Gura nu-i măi tasi.
     —  Mioriţî, mioarî,
                                          25 Or’ ieş’ bolnăvioarî,
     Or’ apa nu-ţ plasi,
     Or’ iarba nu-ţ plasi?
     —  Drăguţule basi,
     Şî apa cî-m’ plasi,
                                          30 Şî iarba cî-m’ plasi; Dă-ţ oili-ncoasi:
     La verdi zăvoi,
     La cîmp di mohor,
     Cî-i iarbî di oi,
                                            35 Şî umbrî di voi.
     Stăpîni, stăpîni,
     Măi kiamî-ţ ş-un cîni: Pi cel bărbătesc,
     Şî pi cel frăţăsc;
                                           40 Cî mări s-a vorbit,
                                             Şî s-a sfătuit Baciul moldovean,
     Şî cu cel vrăncian:
     Pe l-apus de soare
4 5 Să mi te omoare.
     —  Mioriţî, mioarî,
     Di ieş’ năzdrăvani,
                                             Şî di-o fi sî moriu La verdi zăvoi,
50   La cîmp di mohor,
     Să-i spui lu vrăncianu, Şî lu moldovianu Ca sî mă îngroapi Aici, pi aproapi:
                  178
       55 In strunga di ci,
                                              Sî fiu tot cu voi: în dosu stîni,
                                               Să-mi-aud cîni.
                                                 Mioriţa mia,
       60 Gluguliţa mia
            S-o pui-n vîrvu pârului; Şî-n glugî «î-m' pui... C-asela iera prepeHagu di oi... Fluieraş de socu,
                                           65 Mul’ zîce cu focu; Fluieraş de fagu,
            Mult zîse cu dragu; Fluieraş di osu,
                                              Mul’ zîse duiosu;
       70 Vîntu, cîn’ a bati,
            Prin ieli-a răzbaţi,
            Oili s-or strînge,
            Pe mini m-or plînge Cu lacrimi de sîngc.
                                          75 Iar tu, mioara mia, Dac-ai întîlni,
            Dacî mi-ei zări O babî bătrînî C-un caier de lînă,
                                         80 Dim picioari mergîn’, Din furcî torcîn’,
            Din gurî-ntrebîn’,
                                              Din oy lăcrămîn’:
            „Cini ni-a văzut,
       85 Cini-a întîlnit Mîndru ciobănel Tras printr-on inel? Mustăcioara lui:
            Spicu griului;
       90 Feţişoara lui:
            Spuma laptilui;
            Okişori lui:
                                              Douî muri coapti:
            Coapti la răcoari,
       95 Niatinsî di soari;
                                              Coapti la pămînt, Niatinsî di vînt..
            Tu, mioara mia,
            Sî ti-nduri di ia,
                        179
                                                                                                                            loo Cî-i măicuţa raia;
                                                                                                                                  Şî să-i spui curat:
                                                                                                                                             Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî,
                                                                                                                                   A lumi miriasî...
                                                                                                                                          105 Şî la nunta mia A căzut o stia;
                  Soarili şî luîta Mj-a ţînu’ cununa;
                                                                                                                                      Preuţ: munţî marino Paseri: lăutari;
                                                                                                                                                  Păsăreli: mii Şî steli: făclii.
                  Iar la cia măicuţî Să nu-i spui, drăguţi,
                                                                                                                                         115 Că la nunta mia A căzut o stia;
                                                                                                                                             C-ain avu' nuntaş Braz şî păltinaş;
                                                                                                                                            Păsăreli: mii 120 Şî steli: făclii.
                                                                                                                                 Tu sî-i spui curat:
                                                                                                                                             Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî,
                                                                                                                                     A lumi minasî.
125 Asta-i Mioriţa! Am învăţat-o, Mioriţa, la aripa oilor, la dial, c-avja tetia trii siobani la oi. Io vinian di la şcoalî, şî mă dusian la dial la oj.
           Am învăţat-o din cărţ Mioriţa: dim mînî 130 torsiam, şî din gurî-nvăţam. N-era dragi cartia! Mioriţa icra-n cartia di clasa a doua. Măi îcra o poizîi:
                                                                                                                                  „Ştefani măriia-ta,
                  Tu la Putna nu măi sta:
                                                                                                                            135 Lasî griza sfinţilor
                  în sama părinţilor,.. "
           Asta-i Doina.
           Poizîia asta-i a Eminescu. Am învăţat-o la aripa oilor, cîn' luam cartia-m mînî, şî mă 140 dusian la umbri, uni iera oili, ca sî mînînsi siobani, şî ieli sî nu sî pormascî. Stam acolo pînî vinia siobani, şî pornia cu oili la păşuni. Făăia hăţaş, ca sî facî oili lapti. Şî io di-acolia mă dusian şî strccuraii laptili, îl h'ierbiam, strînziam
180
145   caşu, h'ierbiam zăru... Păi, di si sî măi plătiascî
      tetja şî pe-iestja ? Pîn la riezu nopţî stitiam şî
      hierbiam zăru, aleziam urda. Caşu-1 vindia tetia, şî făsia bam...
          Dumnetâ spui cî i-o parti din cârti, la Mioriţa 150   asta. Da măi ieşti seva pus ş-aşa; şî nu-i în cârti!
      Asta  trebi sî h'ii di pi la basi, di la siobani. Cîn’
      ieran cu oili, lîngî vizănţăni, lîngî sovezăm (a vizănţănilor iera pi „Dialu lozî“); ni-ntîlniam ba la brînzî, ba la zîntiţî di-ariiazî. Ni luam la vorbî: 155 uniia cînta, alţî povestia. Ş-acolu-am măi auzi’ Mioriţa asta. îi şî din cârti, şî măi căpătatî di prin graiu poporului. Ghersu-1 ştiu; da acuma am îmbătrînit: nu măi posiu cînta ca-n tinereţi. Cîm prindiam a cînta Mioriţa — îi melodiia zîn-160 doasî! — sî h'i stat trii zîli nimîncat, şî s-asculţ !...
          A fost un sjoban la noi, din sus. A sta’ la noi vo şăsî ani: şî vârî, şî iarnî. Cîn’ kema iei oili, vinia oaia can cît ar h'i de-isia la Bîrsăşti l. Ghiorghi-a Ani-1 kema. Iei cînta Mioriţa frumos ! 165 îi măi zîsia: Ghiorghi Breţcanu. Brînzî ca a lui, Ş> °i ca a lui, nu măi iera !• • •
          Di la lăutari n-am prins Mioriţa: nu-n da mîna sî mă duc la lăutari .
                          (3.1.1968), Negîrleştj — Ancuţa Tâfli, 74.
                          MXL1V
          îs di cin’ lumja asta ! Io si sî măi ştiu?
                  —  Nioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                  Di trii zîli-ncoasi,
              5 Iarba nu-ţ măi plasi,
                  Apa nu-ţ măi ptasi.
                  —  Şî apa-m’ plasi,
                  Şî iarba-ffl’plasi ;
                   Da mi s-a vorghit doi siobănei io Ca sî ti omoari,
                  Sî ti-ngroapi-n dosu stîni: în zgherâtu oilor, în ziocu ricilor.
                  —  Dacî m-a omorî,
     1 Distanţă de 3 km.
181
            15 Sî mă-ngroapi In dosu stîni Uni trec oili Şî sî zjoacî nei.
                 Şî la cap sî-m’ puj-un flujeraş:
                                                                                                                               20 Flujeraş di fagu,
                 Si li h'ii dragu...
                 (Nouî sî ni h'ii dragu... —II).
                                                                                           Aista-j măj frumos: di fagu, dicît di socru. Am auzî’ sjobani cîntîn’ pi djal, dimultu !... 25 Cîţ sjobanj n-a cîntat! Jera unu Ion Ieni, cîn’ ieram jo Aicî: din fluir îl cînta; da măi zîsja şî din gurî cîtj-odatî...
         Din njamu neu: nu, n-am auzît. Niş lăutarj: nu m-am prja dus jo pi la lăutarj s-auz.
                       (3.1.1968), Negîrlesti — Ilinca Brînzoj, 78.
                 MXLV, MXLVI1 74
                                                                                           Mioriţa o ştiu di cîn’ jeram mititel. Am auzît-o dim bătrînj: sî cînta din fluir, din simpoj; dipi cum jera simpoaili: un felju di fluir, cu ţăghij; jera făcu’ din Keli di oai. Cari jera cam sjobăneşti, J o ştija. Şî cari sta la ghiti, iarna, la odai, o-nvăţa...
         Sî h'j-avut can zăsi-dojspsi anj cîn’ am învăţat-o jo. Mioriţa. Pîn’ la dojspsi anj nu ţîj minţi sj-an văzut ş-am auzît. Da di la dojspsi anj ţîj minţi pîn-oj intra-m pămînt! Acuma, ujt şî 10 bucătura din gurî: îs bătrîn! Ş-acuma, joti, cî-s bătrîn, cînt din frunzî di păr, Jar din fluir, nu m-am putut învăţa, Kica-nj-ar mînili! Sja măj frumoasî cîntari jesî din fluir...
         Nu rii-aduc aminti di la âinj-am învăţat-o-ntăj. 15 Da h'iin(d) tovarîş di odăj, nj-adunam şî spunjam una-alta. Aşa am auzît-o:
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                                                                                                                                         Di trij zîli-ncoaci 20 Guriţa nu-s taci;
                 Or’ jeş’ bolnăvioarî?
1 Cf. text. MXLVII notat la trei ani după dublet.
182
                Or’ jarba nu-s placi?
                Lua-tj-ar un lup!
                —  Stăpîni, stăpîni,
          25 Nu mă blăstăma:
                La un apus di soari Vria sî ti omoari Unu ungurian
                Şî c-um moldovian. (II — Cu moldovianu.)
          30   — Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Dacî ieş’ năzdrăvani,
                Sî mă-ngroapi în strunga di oi,
                Sî fiu to’ cu voi;
          35 Sau (II—Or’...) în dosu stîni,
                Sî-m’ auz şî cîni. . .
     Aisja cu fluirili-am uitat jo...
                Sî-m’ pui la cap:
                Flujeraş di socru,
          40 Ca sî h'ii cu norocu.. .
                                                                                         Lj-am măi uitat io... De-isja: si sî-ncurc iţîli, "c-apăj şădi rău! îs şî flămîn’: n-am mîncat di-asarî. Az diminiaţî, riica n-am pus pi limbî! îs om sărac, şî n-am di uni căpăta seva. Copţii nu 45 sî ujtî la mini; dac-ar h'i di ij în stări!...
          Mioriţa: asta cîntari! £i cînt-acu? Ai auzî’ dumneta si cînt-um brostacu mergîn’ pi drum pim prafu ? ?.. .
                        (26.X. 1965), Negîrleştj - Vasîli Brînzoj, 75.
                         MXLVII
      Nu-j apî la moarî! Dacî-ţ bati suflitu-n lcept, cun sî cînţ ?...
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trij zîli-ncoasi 5 Guriţa nu-s tasi;
                 Ori jeş’ bolnăvioarî,
                 Orj jarba nu-s plasi?
                 Lua-tj-ar un lup!
                 —  Stăpîni, stăpîni,
183
       10 Nu mă blăstăma:
           La un pus di soari Cin’ sfinţăşti soarili...
           Vria sî ti omoari Ungurianu şî cu vrănsianu,
       1.5 Şî unu, un moldovian.
           —   Mioriţî năzdrăvani,
           Dacî ieş’ tu năzdrăvani,
           Sî mă-ngroapi în dosu stîni,
                                                                                                                               20 Sî mi-auz şî cîni; în strunga di oi,
           Ca sî fiu cu voi...
       Şî cam aiasta-i: am uitat! Di patruzăş di anj di cîn’ n-am măi cîntat-o.
                                                                                                                                 25 Fluiru di socru Sî ni-1 pui-n.. .
Am uitat io aisia...
           Fluieraş di fag Car; sî ni h'ii drag...
       30 Fluieraş di socru
                                                      Ca sî cînti cu focu... Sî cînticu focu.. .
Aisi nu li măi posiu adusi-aminti!
                  (3.1.1968), Negîrleşti — Acelaşi, 78.
                  MXLVIII 75
           Pi-on verdi zăvoi,
           Pi-o gurî di plai Coboarî în vali Trei turme de oi,
       5 Cu trei ciobănei:
           Unu, moldovian:
           Unu, ungurian Şî unu, vrîncian.
           —  Mioriţă lai,
       10 Lai, bucălai,
           De ci iarba nu-ţ place? Ori ieş’ bolnăvioarî, Mioriţî, mioarî?
184
                —• Î3a, nu-s bolnăvi t>at 1 j 15 Şî iarba îm’ place,
                Dar iată ce se sfătuirâ Baciu ungurian Şî cu cel vrăncian -.
                Să mi ie omoaire 20 Pe la apus de soare.
                Cî ai oi măi multi>
                Mulţi şî cîotnuti,
                Căi măi îfivăţaţi Şî cîni măi bărbaţ.. *
25 Adicî puternisi.. .
                —  Dăc-o fi sî mă omoari,
                Vor fi ai mei nuntaş:
                Braz şî păltinaş...
        Ai£i nu măi Ştiu. ieu cun sî termini! 30     — Dacî mă omoarî,
                Sî mă-ngroapi-n dosu stîni, Undi bati vîntu bini...
     Sau „tari"... aşa seva...
                Uni latrî cîni...
                La cap sî-m’ pui fluieraşu: Fluieraş di os;
                Cîn’ o bati vîntu,
                Sî răsuni duios.
                Voi v-ăţ aduna,
            •v-1 Şî m-ăţ lăcrăma...
                Şî dac-aţ întîlni O babî bătrînî,
                Cu brîu di lînî,
                Din furcî torcîn’,
            45 Di mini-ntrebîn’:
                „Dac-aţ văzut
                Un mîndru ciobănaş,
                               * ) '
                Al meu feqoraş:
                Feţişoara lui:
            50 Spuma laptilui;
                Okişori lui:
                Mura cîmpului:
                Perişoru lui:
                Pana corbului" ...
            55 Atunsia tu sî-i spui:
                Cî m-am însurat C-o mîndrî crăjasî;
185
                Şî la nunta mia
                A zărit o stia.. .
60 Sau:
                A venit o stja...
                Soarili şî luna , Mj-au ţînu’ cununa;
                Braz şî păltinaş 65 Au zucat ca nuntaş...
        Mioriţa asta am auzît di la tata-moşu meu. L-am auzî' cîntîn’ Mioriţa. Şî măi cînta şî din caval: di sel lung...
        Din cârti, Mioriţa? Io rij-aduc aminti cî-n 70 şcoalî sî-nvăţa. Da iera-n cârti măi adăugaţi puţîn. Crez cî s-a făcut adăuziri, ca sî sî potr-ghiascî, sî rimezî strofili selia. Nu-nj-aduc aminti dac-a'm învăţat-o din cârti. Cam pin clasîli trii-patru dac-a apărut Mioriţa. Ieu îmi amintes’ bini 75 cî n-am învăţat-o din cârti; numai di la bătrîn. Dacî-ntr-un an am avut trei învăţători! Cartia sî făsia cam la voia-ntîmplări: ti dusei cu vaCili, ti măi dusei la şcoalî, măi luai şî sapa şî ti duăei la sapî.. .
   80 Di la lăutarj: nisi-odatî n-am auzî’ Mioriţa. Uiti-aisi: iera popa Tâftî; îş avia lăutari luj: pi Vînoagî. Sta pi prispa casî toatî zîua, la popî. Acolu bia, acolu mînca, acolu dorriia. Cîn’ vinia popa acasî, Vînoagl-i cînta „Hora lu popa Tâftî", 85 făcutî di iei pintru popî. Şî cîm’ pleca popa, încălica pi cal, şî Vînoagî-i cînta „Hora-sia-mari": cîntaria di la nuntî, cîn' scgati riiriasa afarî. Cîm’ pleca popa di vali, la vii, la Ţîf£şti, pleca cu trăsura cu patru cai. Avia teHancî la un cal; şî cîn’ auza lumia telianca, zîsia: „Tresi popa Taftî cu trăsura". ..
                       (4.1.1968), Negîrl6ştj — IonMehedinţ, 75.
                                                                     MXLIX76
                —  Mioriţî lai, bucălai, Di trii zîli-ncoa£i Gura nu-ţ măi tasi; Or’ ies’ bolnăvioarî?
                                                                   « $ *
186
       5 Or’ apa nu-ţ plasi,
            Or’ iarba nu-ţ plasi?
            —  Ieu nu-s bolnăvioarî;
            Şî apa-m’ plasi:
            C>am auzî’
       io          Pi l-apus di soari Ci mi s-a vorbit Ei, am uitat aisi sini s-a vorbit: sel moldovian cu sel vrănăianu; şî l-a omorît pi Cel ungurjan... C-ari oi măj mulţi,
       15 Mulţi şî cornuţi,
            Cai învăţaţ,
            Şî cîni măi bărbat.
            —  Dragî mioriţî,
            Dac-o fi sî mor,
                                                                                                                                       20 Sî mă-ngropaţ în dosu stîni,
            Sî-mi-auz cîni.
            La cap sî-m’ puniţ:
            Flujeraş di fag... /... di s6cru.../
       25 Ca sî-n fii drag..
            Flujeraş di osu,
            Mul’ zîsi dujosu :
            Oili s-or strînzi,
            Pi mini m-or plînzi 30 Cu lacrîni di sînzi...
A auzî' mă-sa c-a murit, ş-a pleca’ dipi iei sî-1 cauţi:
            Dim piâioari mergîn,
            Din gurî-ntrebîn’:
            „N-aţ auzît, n-aţ aflat 35 Di-um băiat curat?
            Oki lui:
            Mura cîmpului;
            Mustăsioara lui:
            Spicu griului;
       40 Păru lui:
            Pana corbului ;
            Faţa lui :
            Spuma laptilui"...
            Sî-i spuniţ curat:
       45 Cî m-am însurat...
                                                                                                                                         Şî la nunta mia A căzut o stia;
187
                                                                         Braz, păltinaş Mj-a fos’ nuntaş;
           50 Lăutarj...
                                                                           Păsîri lăutari!
                                                                                         Di la tata am căpătat-o. Ieram copil mic; şî Sara tata ni cînta aşa: „Mioriţî lai, lai, bucălai". Şî di-acoHa dacî m-am făcut mari, am mers la 55 şcoalî; ş-an dat di ia la şcoalî: poizîi. Am învăţat-o la şcoalî, ş-am povestit-o...
           Tata nu ştiia cârti, şî nu fusăsî Cioban şî basiu. Iei o şî cînta, ş-o şî povestia: cun l-a omorît, sin' l-a omorît...
60 Nu ştiu s-o h'i-auzît dipi la baCi şi sjobani... Lăutari nu i-am auzît Mioriţa.
                         (.VI. 1968), Negîrl6ştj — Vasîli Bâbiş, 76. ML77
                 —  Mioriţî lai,
                                                                           Lai, lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoaCi Guriţa nu-ţ măi tasi ;
                                                         5 Nu ştiu: mîncaria nu-ţ plaCi?
                 Nu ştiu: apa nu-ţ plasi?
                 —  Stăpîni, stăpîni,
                                                                          Cautî-n dosu stîni,
                                                             Cî Ciobanu moldovian 10 j[i îngropat în dosu stîni,
                                                                            Uni latrî cîni.
     Nu ştiy cum măj zîsi:
                                                                       In strunga oilor A rămas cînili 13 Sî păzascî stăpînu,
                 Cî-j îngropat acolu...
           Ii     măi mul’, da nu ştiu ieu. îs măj mulţi, da nu posju ieu sî ni-aduc aminti. Măi ieşti una: Pi drumu Banatului 20 TreCi oili Badiului:
                 Toati Ciuţi şî comuti,
                 Cu laţuri lăsaţ pi frunţi...
                                                                                          Cu lâţurili lăsaţi pi frunţi... „lâţuri-li": lîna Ceialungî, criaţî. Di-acolia măi jesti-năinti ; 23 da nu măj ştiţj... ley aşa l-am auzî' di la o bunicî:
188
                 —  Stăpîni, stăpîni,
                 îsfii apa şî mîncarja-m’ plasi;
                 Catî-n dosu stîni:
                                                          Stăpînu neu 1-a omorît 30 Şî 1-a-ngropat în dosu stîni,
                 Uni urlî cîni...
                 La cap sî-i puj-un fluieraş,
                 Sî-i cînti cu doru:
                 Fluieraş di osu,
           .15 Sî-i cînti Cu dorn;
                 Fluieraşu sî h'ii di fagu,
                 Sî-i cînti cu dragu...
           O      cînta siobani pi la oi, încoasi. Şî h'iu-riju-j Cioban. Mioriţa o cînta         şî lumi di iazlantî: mocă-
40   nimi di-a noastrî, tiniri      şî bătrîni. Iera un sioban:
     unu Ion Albu; şî iei cînta Mioriţa, Şîriagu oilor: cîntiCi bătrîneştL Iei cînta şî cu vorbi, şî din fluir. Cînta Ciobani, cînta şî băieţi cu vasili pi dialun. Cînta şî bunicu neu. Nu l-am apuca' 45   cîntîn' din fluir. Da din       gurî cînta Mioriţa. Bunica
                                                 şî ia cînta Mioriţa: sara, cîn’ lucra; şî zîua cînta pi sup poni, cîn’ aduna-n grădini fînu pi brazdî...
           Di lăutan: n-an ţînu’ socotialî dacî cînta Mioriţa.
                        (3.1.1968), Negirlesti — Costanda Popa, 78.        '
                                                                      MLI,*
                —  Mioriţî lai,
                                                                                                                                  De trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; Or' 'jarba nu-ţ plasi, 5 Or’ ieş' bolnăvioarî?
                —  Da am auzît C-a sî ti omoari BaCju ungurian
                Şî cu Cel VrănCian.
           10   —  Da di si sî moriu
                în cîmp di mohor? Sî mă-ngropaţ Pe-iCi, pi aproapi: în strunga di oj,
189
           15 Sî fiu tot cu voj.
                 Sî mă-ngropaţ în dosu stîni,
                 Sî mi-auz un cîni...
                 Şî la cap sî-m’ pui:
                 Fluieraş di fagu,
           20 Sî-i cînt codrului cu dragu...
        Dim bătrînjbo ştiu. Cârti n-am învăţatu. To' pin lumi-am auzît-o. Nu ni-aduc aminti di la sini. Dacî n-am avu’ şcoalî, an ţînut-o-n capu neu. N-an cîntat-o; numa vorbili li-am avut în cap.
                        (3.1.1968), Negîrleştj — Ioana Mojsî, 80
                        MLUj#
                 —  Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                                                                                                                                    Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ taâi;
           5 Nu ştim: iarba nu-ţ plasi,
                 Or’ ieş’ bolnăvioarî?
                 —  Ciobani, ciobani,
                 Dă oili-ncoasi,
                                                                                                                              La negru zăvoiu 10 Cî-i umbrî di voi,
                 Şî iarbî di oj...
                 Baciul ungurjan Şî cu cel vrăncian Să sfătuiră:
           15 Pi l-apus di soari Ca sî mi-1 omoari Pi cel moldovian...
           Poati cî Vransia nu iera cîn’ s-a făcu’ cîntaria asta! Cîntaria asta-i măi veki ca toati cîntărili; 20 şî-i măi îutîj di Ştefan-sel-Mari; aşa crez io. Adicî dim bătrîni tresi la tinereţi, la tinereţi! Ş-aşa c-a căpătat-o di-a aziuns pînî az: dim bătrîni îm bătrîni... Or’ iera timpur’li ca acuma ? Nu iera cumpini di ploi mari, ca az. Dacî Putna
                                                                                                                     25 a mers pi iarbî verdi!...
                 Ca sî-1 îngroapi-n dosu stîni, (sic !) „Ca sî-mi-aud cîni; în strunga di oi,
                 Sî hiu tot cu voj
190
                                                                  30 Şî sî mi-aud cîni..."
           A zîs moldovianu:
                —  Cîn’ a h'i sî mă omoari,
                Sî mă-ngropaţ
                în strunga de oi,
                                                                   35 Să fiu tot cu voi. • •
                Şî la cap sî-m' puniţ:
                Flujeraş di os,
                Cîntî dujos;
                Fluieraş di fag,
                                                                   40 Sî-n’ cînti cu drag;
                Fluieraş di socru...
                                                                                              Cum s-o prepunim noi? Nu-m-aduc aminti!
                Şî la cap sî-m' puniţ...
                                                                     Braz şî păltinaş 45 î^i-a fos' nuntaş:
                                                                                                 Cu baba bătrînî: a vinit maica lui dipi iei:
                —  N-aţ văzut un sioban cu turma di
                                              oi  dipi iei?
                                                                        Nant şî supţîrel,
                Tras pintr-un inel...
           50 Feţişoara lui:
                                                                        Spuma laptilui:
                Okişori lui •
                                                                        Mura cîmpului;
                                                                       Mustăsioara lui • • •
     55 Niâi n-a avut iei mustăţ-atunsia: a fos' tînîr, nicăsătorit...
                Perişoru lui:
                                                                        Spicu griului...
                                                                                      N-ai cun s-o prepui alfeliu... Nu-ni-amintes’ 60 cum i-a spus babi, adicî mama lui... Or h'i cărţ din vekiu cari-a h'i spuin; da sini li ari!...
                                                                                           D-ap-an cîntat-o şî io Mioriţa! P-aşa nj-aş adu^i-aminti ? Nu-ţ adusi-aminti dacî nu cînţ!
     A,      ă, di cîn’ ieram în şcşal-am auzît-o: iera tre-65 #cutî-n cărţ. Nu măi găsăs’ cartia aseia: a luat-o răz-boiu... Din cârti? Pî dac-an setit-o! Oi h’i măi uitat cîtiva convorbiri; da tot am prins seva ! îs săptizăş şî şăsî di ani di cîn’ an fos' la şcoalî: îi timp di-atunsi!
                                                                                                                   70 Am măi scăpa' seva:
                                                                       C-ari cai învăţaţ,
                                                                    Şî cîni măi bărbaţ...
191
           Vez? Acuma nj-am adus aminti! în cârti jera ca o poizîi, ca o amintiri. Am învăţat-o pi 75 dj-a rostu. Şî-nvăţătorju sî uita, colu, pi cârti: zîc io litirili bini ? Sî nu scăpăm noi litirili compusî; c-o aviam scrisî pi caiet. Nj-asculta la lecţii Mioriţa: nu merzja pi gîsitili! Punia băieţi s-o spui pi dj-a rostu, ca o poizîi; da n-o cîntam... 80 A murit bătrîni cari-a fos’ măi mari ca mini! Am auzî’ Mioriţa di la bătrîni > da bătrîni-s lut di oali!...
                          (4.1.1968), NcgîrlSştj — Gliiorghi Popa, 80.
                          MLIIIs*
                 —  Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoa&i Gura nu-ţ măi tasi;
             5 Ori jarba nu-ţ plaCi,
                 Ori apa nu-ţ plaCi?
                 —  Iarba-m’ plaCi,
                 Apa-m’ plasi;
                 Dar am auzît sfătuindu-sî: io Cî l-apus di soari Vrja sî ti omgari...
                 —  Iar di-a h'i sî mor,
                 Ia, sî mă-ngropaţ
                 Ia, în dosu stîni,
                                                                                                                         15 S-auz şî io cîni.
                 Sî-m’ puniţ la cap:
                 Fluieraş di fagu,
                 Sî-n cînti cu dragu...
                                                                                                                                    Braz şî păltinaş 20 I-am avu’ nuntaş;
                 SQarili şî luna tfj-a ţînu’ cununa... îl cîntam di cîn’ ieram băieţ. îl cînta cînticu ista mulţ. îl cînta siobani: măj cu samî sjobani!...
     25 Apî, io măj ţîi minţi di la sini l-am auzît întăj? Di un(di) 1-oj h'i-auzît, nu măj sînt acu...
           Ari milodiii,a lui da nu j-o nimeresc acu... N-am auzî’ lăutarj .cîntîn' Mioriţa.
                          (3.1.1968), Negirl6ştj — Măriuţa Păun, 82.
192
MLIV„
          A. Mioriţa o ştiu dim bătrîni, di cin’ m-an născut! Şî niş nu sî vorghia cî-j dixi Ardjal!... Am auzît-o-ntăj di la unu Ion Riisu; jel jera cotizent cu tatî-niu. Io, sî h'i fos’ di vo zăsi-5 unspresi ani. Omu ista avia obiseju di-j trăzja dim păhar; ş-atunsj cînta Mioriţa! Jel... îj jera dragî. To(t) la cîti-on curaz cînta Mioriţa: —Nioriţî lai,
               Lai bucălai io Di trii zili-ncoasi Gura nu-s măi tasi:
               Or’ iarba nu-s plasi?
               Or’ ieş’ bolnăvjoarî ?...
          B.A. (Or’ tîrla nu-s plasi?)
    15 A. Cîsj guriţa nu-s măj tasi...
               — CîCj pi la apus di soari Vrja sî ti omoari
               Basiu ungurian Şî cu sel vrănsianu...
    20 B. (Cî-i măi ortomanu...)
          A. Ş-ari oj măj mulţi,
               Mulţi şî cornuţi Şî caj învăţaţ,
               Şî cîni măi bărbaţ ...
    25 B.A. — Da di-ar fi sî moriu
          A.     Sî nu mă-ngropaţ în dosu stîni Uni zac şî cîni;
                                                                                                                         Şî sî mă-ngropaţ 30 în strunga oilor, în ziocu neilor...
    B (Oiţa l-a bosit pi stăpînu ii:
               — Dragî siobănaş,
               Feţişoara ta:
          35 Spuma laptiluj;
               Okişori tăj:
               Mura cîmpuluj;
               Mustăcioara ta:
               Slcicu griului ;
          40 Perişoru tău:
               Pana corbului...).
    A.  Dac-aşa iera cînticu!... Poizîi, poizîi, da tot a fos’ seva...
193
         B.A. (—Cî la nunta mja)
         45 A. A căzut o stia;
                Soarili şî luna î^i-a ţînu' cununa...
         B.A. (Braz şî păltinaş)
            A. l-am avu' nuntaş;
            50 Priuţ: munţî mari...
                A fos’ lăutari...
         Dj-acolia un măi ştiu... îs cules-aşa, la-n-tîmplari... O ştiu to’ di pi la iei, di auziţi, di la tetia, cî şî jel o cînta ghini... B. Io n-am învăţa' 55 cârti. Da unkeşu-a-nvăţat oljacî, c-a fos’ azent, şî priseptoriu... A. N-am măi spus-o din tine-reţîli meii; cî vez, nu măi poş cînta: îs bătrîn. Da ştii an şî ghersu ij.
                       (26.X. 1965), Negîrleştj — Petria Dokioju, 83 (A). Mârija Dokioju, 80 (B)
                                                                      MLV82
         Am împlinit obză(âi) şî sinsj di ani la „ziua îepilor": aşa sî kjamî zîua dipi lăsata-săcului, dipi postu-sel-mari; i-o sărbătoari bătrîniascî... Mioriţa iesti-aşa:
^           5    — Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi taâî...
         A zis cî ia a auzît cî-1 omoari pi stăpînu-su-10 asela...
                Nisi iarbî n-ai păscut...
                —  Cun sî-n ghii sî mînînc?
                C-am aflat cî s-a vorbit:
                C-a sî ti omoari,
            15 Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni,
                Uni zac cîni... 1
                —  Fluieraş di os...
                Sî li pui la cap...
         Cun cîntî: nu posiu sî ştiu...
            20 Sî li pui la Kisioari...
         Dacî iei a fos’ sioban, ş-a cîntat! Ii iera atunsi, siobani, iera un trai, aşa,-mpreiiuru ghitilor... Ca sî batî vîntu,
                Şî ieli-a sî fluiri...
194
          25   — Dacî m-a omorî,
                Sî mă-figroapi . în strunga oilor, în iiocu rieilor.,.
          C-asiia cari l-a omorît a vrut 30 Sî-1 îngroapUn dosu stîni,
                Uni latrî cîni.
          Da iei a zîs:
                —  Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
          35 Dacî m-a omorî,
                Sî mă-ngroapi-n strunga oilor,
                Uni zioacî nei.
                Cî duzmani-1 îngropa-n dosu stîni, Uni latrî cîni....
          40   — Sî-ni pui la cap:
                Fluieraş di fag,
                Cî cîntî cu drag;
                Fluieraş di os,
                Cî zîsi (cîntî) duiosu...
45     Cu baba bătrînî: nu ştiu. Crez cî spuni-aâija
    cari ştii cârti...
          L-am auzî’ di cîn’ m-an trezit, di cîn’ ieran coplcilî. Da or ţîniam socotialî sî ştiu vorbili-ghini ?...
50     Di la sini-am auzît-o-ntăi ? Nu-ni-aduc aminti
    Buni şî străbuni!...
          N-am auzît-o nisi la lăutari. Cari stau la baluri, Ştiu toati selia. Aldatî nu iera ca acu: sî sî facî „bal" di flăcăi şî di feti. Cînta, atunsja, 55 lumja Mioriţa; da zîsia douî-trii vorbi, or zîâia măi mult? Toatî luima ştiia-n sat vorbili jestia cu Mioriţa.
                       (4.1.1968), Negîrleştj — Măriuţa Lekja, 85.
                       Nerezu MLVI, ML VII1 ga
          O ştiu di la mama mia, dipi cîn' iera cu furca pi vatrî; ca kestii di melodii, di la bătrinj. Da vorbili-a fos’ măi puţini la bătrîni. Şî pi urm-an găsît-o pin cărţ măi mul(t): a măj lunzit-o...
   1 Text. II a fost notat la două ore după MLVI.
195
5 Vorbili s-a amestecat cu iestja cari-s acuma. Da prja puţîn sî diosîbeşti.
        M-a pus la bandî di magnitofon totodatî; şî n-a îşi bini; nu nj-am adus aminti ghini: nu m-am pregătit.
           io Pi-um picior di plai,
                                                                                                                                  Pi-o gurî di rai,
                                                                                                                               Iatî, ghin în caii,
                                                                                                                                       Sî coboarî-n vali Trii turmi di riei 15 Cu trij Ciobănei:
                                                                                                                                Unu-i moldovian,
                                                                                                                                  Unu-i ungurian,
                                                                                                                                Şî unu-i vrînsian.
                Iar sel moldovian 20 Şî Cel ungurian Mări, sî vorghirî Şî sî sfătuirî Cî la apus di soari Vria ca sî-1 omoari 25 Pe basiu vrînCianu Cî-i mai ortomanu,
                Ş-ari oj mai mulţi,
                                                                                                                                Mîndri şî cornuţi.
                —  Mioriţî lai,
           30 Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoaCi Gura nu-ţ măi tasi;
                Orj iarba nu-ţ plaCi,
                Or’ ieş’ bolnăghioarî,
                                                                                                                              35 Drăguţi nioarî?
                —  Drăguţuli baCi,
                                                                                                                                             Dă-ţ oili-ncoasi La negru zăvoi,
                                                                                                                                 Cî-i iarbî de noi
                                                                                                                          40 Şî umbrî di voi.
                                                                                                                                  C-am auzît aşa:
                                                                                                                                     Cî la apus di sQari Vria sî ti omoari BaCju moldovjan 45 Şî Cel ungurian.
                Cî aj oj măj mulţi,
                                                                                                                                Mîndri şî cornuţi.
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
196
                                                             5d De ieş’ năzdrăvani,
        Şî di-o fi (II — di-a h'i) sî moi* în cîmp di mohor,
                                                            Spune-j lu moldovian Şî lu ungurian 55 Ca sî mă îngroapi Pe-iCi, pi aproapi: în strunga di oi*
                                                                 Sî h'iu tot cu voi.
                                                                  Astia sî le spui;
                                                            60 Iar la cap skm' pui:
                                                                Flujeraş de fagu Mul' zîCi cu dragu;
                                                                 Flujeraş di socu Mul’ zîCi cu focu;
                                                                                                                           65 Flujeraş di osu Mul’ zîsi duiosu ;
                                                                 Vîntu, cînd o bati,
                                                                 Pin jeli-o răzbaţi,
                                                                 Ş-oili s-or strînzi,
                                                             70 Pi mini m-or plînzi
        Cu lacrăni (II—lacrimi) di sînzi...
  Am treCi la fiCior, cum a-ntreba’ di ia.
        —  Mioriţî lai,
                                                                    Lai, bucălai,
  75 Tu, dac-ăi zări,
                                                                  Sau ăi întîlni,
        O  măicuţî bătrînî Cu brîu di lînî,
                                                                 Pi cîmp alergînd,
                                                             80 Din drugî-ndrugînd,
                                                                 Din gurî-ntrebînd,
                                                                  Şî la toţ zîcînd:
                                                                                                                         „Sini Ai-a văzut Mîndru Ciobănel 85 Tras pintr-un inel?
                                                                   Feţişoara lui:
                                                                  Spuma laptilui;
                                                                  Mustăcioara lui:
                                                                   Slcicu griului;
  90 Perişoru lui •
                                                                   Pana corbului;
        Okişori luj:
                                                                 Mura cîmpului —
                                                                 Coaptî la răcoari,
197
                                                                                                                                    Niatinsî di sgari;
                                                                                                                              95 Coaptî la răcoari,
                Niatinsî di vint.. >."
                                                                                                                                    Tu, mioara mia,
                                                                                                                                   Sî ti-ndurj di ia;
                                                                                                                                       Şi sî-i spui curat 100 Cî m-am însurat C-o fatî di craj,
                                                                                                                                    Pi-o gurî di plai ;
                Şî la nunta mja A căzut o stia;
          105 Soarili şî luna A ţînut cununa;
                                                                                                                                     Braz şî păltinaş
                I-a avu' nuntaş; (sic!)
                                                                                                                                   Preuţ munţî mari:
          1 io Pasîri lăutari;
                Păsăreli mii;
                Şî steli făclii.
                       (27.VII. 1967), Nerefu - Mărioara Toma Burz, 42.
                       MLVIIIg*
          Dim bătrîni-am apucat-o. Ieram băietan di doispreâi-triispresi ani. Iera um moşniag, Sîmion Spulbir; a murit unkeşu dimul'... Şî io învăţări sî cînt din fluir; şî unkeşu iera şî iei cu oili.
5 Io cîntan din i\mx Mioriţa; şî iei în spunia vorbili. Jel ştiia sî cînti măi puţîn din fluir; şî lui îi plăâia cun cîntam io din fluir vocia Mioriţî. Spunja iei: „Cuvintili ioti-aşa-s‘‘:
                —       Mioriţî lai, io Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi;
                Or iarba nu-ţ plasi,
                                                                                                                                 Or apa nu-i bunî?
          15    — Stăpîni, stăpîni,
                                                                                                                                 Ba iarba-m’ pla£i,
                                                                                                                                    Şî apa ie bunî,
                Dar di tini nu-i ghini:
                Cî s-a vorghit doi Ciobănaş —
198'
       âo Unu-i ungurian,
            Jar unu moldovian —
            Cî pi tini sî ti omgari...
            —  Pi mini dacî m-oţ omorî,
            Sî nu mă-ngropaţ 25 în dosu stîni
            Uni dorm toţi cîni ;
            Sî mă-ngropâţ în strunga oilor, în ziocu neilor.
       30 Iar fluieraşu neu —
            §el di osîşor —
            Sî-1 puniţ într-ufi vîrv di păltior;
            Cîn’ vîntu-a bati,
            Fluieraş ni-o zîsi,
       35 Oili s-or strînzi,
            Pe mini m-or plînzi Cu lacrîni di sînzi...
            Fluieraş di osu, în zice duiosu...
       40 Iar la cîmp d-eţ jeşî cu oili,
            Şî v-ăţ întîlni C-o babî bătrînî,
            Cu brîu di lînî,
            Din furcî-ndrugîndî,
       45 Din oki lăcrămîndî,
            Şî di mini-ntrebîndî:
            „N-aţ văzut, n-aţ auzît Di-um mîndru siobănel Tras printr-un inel?
       50 Mustăcioara lui:
            Spicu griului;
            Okişori luj:
            Mura cîmpului",
            Sî-i spuniţ cî m-am însurat.
       55 Pi cini-am luat?
            Luna şî cu stelili,
            Şî cîmpu cu florili.
            Cini mi-a fos' cununa?
            Soarili şî luna....
 60 Ieran copieilaş di vo triisprăzăsi ani; şî unkeşu iera trecu' di şăptizăş di ani • • •
                                                                                           Atunş cîn' a vinit un tovarîş di la Bucureşti, di i-an spus Mioriţa (cî iera măj mulţ), tovarîşu s>ela
199-
     a spus Cî fti trimeti nişti fotografii, Ca amintiri; 65 da balt-a rămas!...
           Altili nu măi tîi minţi, c-am trecu(t) pin valuri mulţi...
                           (27.Vil. 1967), Ner62u — A16csî Brâtu, 55
                        HLIXsj
                                                                                       Am auzît-o-ntăj di la bunicu meu. Cîn’ ani auzît-o avian -vo opt ani. Jel o cînta din Caval, şî ştiia şî vocili; adic-o cînta şî din gurî c-o voci duioasî. Am auzît-o la aparat; da-i mai aŞa ca 5 la bunicu meu: nu-i plîngănaţî.
                                                                                      Mioriţa an cam amestecat-o cu si-am văzut în cârti; şî nu-ni-amintes' ghini. Jel spunia cî iera trii siobani: unu iera vrănsian, unu di la cîmp, unu vinisî din Ardial. Şî cun s-a găsît ii? Ii 10 s-a-ntîlnit ş-a vinit la stîni; iera-n tomnatic:
                —   Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                                                                      Di trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ măi taci;
                                                                   15 Or’ ieş’ bolnăvioarî,
                Mioarî, mioarî?
                   n    •    a
          Acuma ieu nu ştiu...
                Or apa din uluc,
                Or saria dim burduf?
            20    — Ba iarba-m’ placi...
                                                                  Nu ştiu ci spuni di apî...
                Am o presimţiri,
                Di tini nu-j bini:
                Acel ungurian,
            25 Cu cel moldovian Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră Că la apus de sQare Vria sî ti omoare...
     30 Acu (zî)ci c-ar fi zîs jel:
                —   Dac-o fi sî mă omoare,
                                                                     Sî mă îngroape Pe-aici, pe aprcjape;
                                                                    Nu în dosu stîni 35 Uni stau toţî cîni;
                Ci-n strunga oilor,
200
                în zocu meilor.
           Acuma spunia cî dac-o ntreba di iei.:
                 Di-o babî bătrînî Cu brîu di lînî,
           40 Di-o-ntreba di-ufl siobănel,
                 Mîndru, supţîrei,
                 Ca tras prin inel,
                 Sî-i spui cî s-a-nsurat C-o fatî di crai,
           45 La gura di plai;
                 Soarili şî luna J-a ţînut cununa;
                 Braz şî păltinaş J-aij fos’ nuntaş;
           50 Păsîrîli: mii;
                 Şî steli: făclii...
           Aici nu-m’ dau sama: cî ieu to’ di mic an da’ di Mioriţa, după cârti, di Vasîli Alicsăndri; şî-n’ dau sama cari cuvinti-ar fi di la unkeş, şi 55 cari din cârti. Uite, asta cu „stelili făclii", nu iera la unkeş; dar înseputu, cu „Mioriţî lai" pleca di la unkeş. Măi iera:
                 —  Perişoru lui;
                 Pana corbului;
           60 Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui;
                 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 Mustăcioara lui:
           65 Spicu griului Asta nu iera la unkeş; iera-n cârti, cred. Po-vesria-n cârti i-aşa:
                 Pi-um picior di plai»
                 Pj-o gurî di rai,
           70 Jată, ies în cale,
                 Se cobor în vale Trii turmi di oi,
                 Cu trei ciobănei:
                 Unu-i ungurian,
           75 Altu-i moldovian,
                 Şî unu-j vrăncian.
                 Iar cel ungurian,
                 Cu cel moldovian Au kitit cu caii
201
                                                                                                                80 adicî pi-ascuns, pi furiş
                                                                    Ca să mi-1 omoari Pe-a6el vrăncian,
                                                                    Cî-i mai ortoman Ş-are oi maj multe,
                                                                   §5 Mîndre şî cornute,
                                                                       Cai neînvăţaţ,
                                                               Şî cîni măi bârbaţ Dj-acolia mergi-n continuări:
                 —  Drăguţule bace,
                                                                                                                          90 Dă oile-ncoaci La verde zăvoi,
                 Că-i umbră de noi,
                                                                                                                                 Şî iarbî di oi.
           De-iqa a văzît cî zghiarî riioriţa; şî urmiazî-n-95 tîmplaria cum am văzît-o.
           La mizloc trebi sî fi fost iei ceva: o răfuialî-n-tri ii.
                        (28.VII. 1967), Nerezu — Ion Postolâki, 57,
                                                                                                                                       MLX«
          Ştiu Mioriţa di la tata. Iei iera fierar. O h'i-n-văţat-o di la tatîl lui. O cînta cu melodii. Acu, vorbili sî li stăn di vorbî, cî-i cîntari veki: Pi-um picior di plai,
                                                                   5 Pi-o gurî di rai.
                                                                    Iată, vin în cale.
                Se scoboarî-n vale Trei turme de mei Cu trei ciobănei:
                                                                  10 Unu-i moldovian,
                                                                     Unu-i ungurian,
                                                                   Şî cellan' vrăncian. jar cel ungurian,
                Şî cu cel vrăncian 15 Mări, sî vorbiră Şi se sfătuiră Cî la apus de SQare Ca sî mi-1 omoare Pe cel moldovian.
                                                                 20 Că-i maj drtomân,
                                                                   Ş-ari oi maj mulţi,
202
                                                               Mîndri şî cornu(n)ti,
                                                                  Şî cai învăţaţ,
                                                               Şî cîni măi bărbaţ.
                                                     25 ţel a avu' ş-o oai cari-1 prevesti a .. . iar în dosu stîni,
                                                                 Unde urlî cîni...
                                                            O oai bîrsanî Şî mai năzdrăvani 30 De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace.
                                                                 Iar cel ciobănel,
                                                               Tras printr-un inel,
                                                                  Din gură zicia:
        35    — Oiţă, oiţă,
                                                                 Cu lîna plăviţă,
                                                               De trei zile-ncoace Gura nu-s mai tace;
                                                               Or iarba nu-ţ place,
                                                              40 Apa nu ţ-e bună,
                                                              De nu taş’ din gură?
             —  Stăpîni, stăpîni,
                                                              De trei zile-ncoace Gura nu-m’ mai tace
                                                            45 Că cei doi ciobănei,
             Tovarîşî tăi,
              Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră Cî la apus de soare 50 Să mi te omoare,
                                                               Cî ai oi mai multe,
                                                                Mîndre şi cornute,
             Şi cai învăţaţ,
                                                               Şî cîni mai bărbaţ.
 55 Aisj sî mă măi laş’ oljacî, sî mă gîndesc... Aisia iesti-un acset, adic-o-ntrerupiri pi cari n-o cunosc io: am ujtat-o...
             —  Tu, oiţa mia,
             Tu, de-i vidia
        60 Cî pi mini,
             Di m-or omorî,
             Sî mă-ngrgapi-n strunga oilor, în zocu meilor.
                                                               Şî la cap sî-m’ pui:
203
                                                                                                   65 Fluieraş di osu,
                                                                                                       Ce zice duiosu;
                                                         Fluieraş di fagu Ce zice cu dragu;
                                                                                                    Fluieraş di plopu,
                                                  70 De stă călătoru-n locu:
            Dc ce stă tot ar mai sta,
            Şî tot ar mai asculta...
                                                                                                     Vîntu, cîn’a bati,
                                                                                                       Fluieru-o cînta,
                                                                                                  75 Oili s-or strînge,
            Pe mine m-or plinge Cu lacrimi de sînge.
                                                           Tu, oiţa mia,
            De-i vidia măicuţa mia:
                                                                                                 80 Măicuţă bătrînă,
                                                                                                       Cu brîu de lînă,
                                                        Din oki lăcrămînd,
                                                                                                    Din gurî-ntrebînd:
            „Nu cumv-aţ văzut 85 Pi undi-aţ trecut Un mic ciobănaş Din fluir doinaş?
                                                           Feţişoara lui:
                                                                                                       Spuma laptilui ;
      90 Okişori lui:
                                                                                                       Mura cîmpului;
                                                                                                      Mustăcioara luj:
                                                                                                      Spicu griului"...
                                                  Şî tu sî nu-i spui 95 Cî pe mini m-a-ngropat în strunga oilor, în zocu meilor.
                                                                                                        Şî tu sî-j spui :
                                                                                                       Cî m-am însurat îoo C-o fatî di rai,
            Pi-um picior di plai • ■ •
      Atîta-i, domli; o-nkeiu cu asta. lata lucra la fierării: şî lucra, şî cînta. Iei ştia şî cînticu luj Milin Copilit; şî măi cînta şî pi Ghiţî Cătămiţî.
                   (30.VII. 1967), Nerezu-Ghiorghi Proca RâLUucânu, 61.
                                                          MLXIsj
     —  Mioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ mai taci;
5   Ori iarba nu-ţ placi?
     (II — On -apa nu-i dulci?)
     —  Stăpîni, stăpîni,
     Mii iarba-m' placi;
     Da am auzît
io  Cî-n apus di soari Vria sî ti omoari Baciul ungurian Şî cu cel moldovian;
     Cî ai oi mai mulţi,
15 Mîndri şî cornuţi.
     —  Drăguţi mioarî,
                                                 Di vor sî mă omoari,
     Să le spui-aşa:
                                                                                                  Să mă-ngroapi 20 în dosu stîni,
     Ca sî-mi-aud cîni.
     Sî-m’ pui la cap:
     Fluieraş di osu,
     Ce zîsi duioşii;
25 Fluieraş di socii,
     Ce zice cu focu;
     Fluieraş di fagu,
                                                   Ce zice cu dragy.
                                                                                            Şî di-a-ntreba 30 O babî bătrînî Di-un siobănel Tras printr-un inel: Okişori lui ■
     Mura cîmpului;
35 Feţişoara luj:
     Spuma laptilui; Mustăcioara lui:
     Spicu griului;
     Perişoru luj:
40 Pana corbului;
     Tu sî-i spui-adivărat:
     Cî m-am însurat C-o fatî di crai,
204
205
                                  1
                                                                                                                                     Pi-o gurî di plai;
                                                                                                                                              45 Cî la nunta mia A căzut o stia;
                 Soarili şî luna Mi-a ţînut cununa;
                                                                                                                                       Braz şî păltinaş
           50   Iej mi-au fos’ nuntaş.
           Nu rii-amintes’ di cîn' am auzît-o di la mama; o kema Anica Pavîl Doni.1 Mama o cînta din gurî. La melodi-i ca o doinî tristî, cum s-ar bosi sineva. Am auzît-o Mioriţa cîn’ ieran copltii.
                                                                                            55 Ja lucra, stiria sara la scărmînat di lînî, la tors, cîn’ avia ia cura£. Noi ascultan la dînsa, ca copii,
     li  plă^ia ii sî—1 cînti. Şî măi cînta unu: di-um bacju, tot aşa... nu rii-1 amintesc.
                         (31. VII. 1967), Nerezu — Mădgălina Floroiu, 62.
                         MLXII
                 —  Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trij zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi...
            5   Or iarba nu ţ-î bunî,
                                                                                                                                      Or apa nu-ţ plasi?
                 —  îfaia iarba-ni plasi,
                 Apa n-i bunî;
                 Da am auzît io Cî s-a vorghit sî ti omoari... Unu, Novâcu...
                 Dacî-1 omQarî,
                 Sî-1 îngroapi La strunga oilor,
                                                                                                                                    15 în ziocu rieilor.
                                                                                                                                        La cap sî-i pui:
                                                                                                                                       Fluieraş di fagu,
                 Sî-i cînti cu dragu; Fluieraş di osu,
            20 Sî-i cînti un cîntic duiosu; Fluieraş di socu,
                                                                                                1 în 1927 ne-a comunicat, la 63 de ani, un text ( Ţinut. Vrancei,
I2, p. 356, XXIX).
206
                  Sî-j cînti cu focu...
                  —  Dacî m-a omorî,
                                                                          Sî mă-flgroapi 25 în struftga oilor, în ziocu rieilor.
                  Şî la cap sî-m’ pui:
                  Fluieraş di fagij,
                  Sî-n cînti cu dragu;
                                                                           30 Flujeraş di osu,
                  Sî-n cînti duiosu...
                                                                                           Spuni cî şî la lcisioari sî-i pui, nu-ş(tiu) £i; lUam rntat. Cînticu-1 ştiu di la iiiamur’li meii: di la bunica, di la tata mami; iei umbla cu 35 caprili. îl cînta şi din fluir, şî din gur-amintrilia...
                                                                                                  Pî-i di mul’ di cîn’ l-am auzît! Umblan cu
      oili şî jo. Iei pleca cu caprili măi înăinti; mă dusian şî io, hîţ, hîţ, dipi iei cu oili. Iei pleca~n năinti, cî fuzia caprili. Caprili merg măi răpidi ca oili: jeli merg pi rîpî...
                        (29.VII. 1967), Nereău — Măriuţa Niâgu, 70.
                 MLXIII, MLXIV^s
      —   Mioriţî lai,
      Lai, bucălai,
      Di trii zîli-ncoaâi Gura nu-s măi tasi;
 5   Or iarba nu-s pla£i?
      —   S-a vorbit siobani (II — S-a vorbit doi
                                           sjobănei)
      Ca sî ti omoari...
 Da-i lung, da nu-1 măi Ştiu. Zîc numai din jeli-aşa: numa vo douî vorbi: io Cî ai oi mulţi Car-is măi cornuţi.
      —   Di m-or omorî,
      Sî mă-ngroapi-n strunga oilor. (II— Sî
                       mă-ngropaţ în strunga oilor,), în ziocu neilor,
1 Text. II a fost notat la o oră după MLXIII.
207
 13 îm bătaia berbesilor.
      Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni,
      Uni zasi vara cîni.
      Sî-m' pui la cap:
      Fluieraş di os,
 20 Sî cînti duios;
      Fluieraş di fagu,
      Sî cînti cu dragu ;
      Fluieraş di socii,
      Sî cînti cu focu.. -25 lira fost, acolu, tovarîş cu toţi; unu-i braşovjan, unu-i moldovian, unu-i... nu nj-aduc aminti Ci-L îl ştiam înăinti; da acu l-am uitat, c-am păţit mulţi.
                         (27.VII.1967), Nerdiu — Anghellna
                         Kiţcoâju, 71.
                         MLXV
          Tetia-bătrînu-cari-a murit bătrîn tari: poati h'i Cinzăş di ani di cîn’ a murit di-o sutîs insi ani (îl kema Ion Harsip; a Kerit din Nerezu numili di Harsîp) — iei cînta Mioriţa; ş-am auzît-o di
 5   la iei, ieram băietan. aşa... 0 cînta din gurî. Nu ţîu minţi dacî cînta şî din fluir. Iera un unkeş domol, blînd avan la feliu lui. Ta vorbî 'iera o vorbî socotitî: iera cu socotialî la vorbî. Da pi urm-an sitit-o-n cârti, la f61iu:
             io   Pi-um picior di plai,
                                                                                                                                     Pi-o gurî di rai,
                                                                                                                                     Jati, vin în caii,
                  Se cobor la vale Trei turme de mei,
             15 Cu trii ciobănei :
                  A unui moldovian,
                                                                                                                                    A unui vrăncian,
                  Ş-a unui ungurian.
                                                                                                                                          Iar cel ungurian 20 Şî cu cel vrăncian Mări, se vorbiră,
                  Şi se sfătuiră Ca sî mi-1 omoari Pe Cel moldovian,
208
zj Câ-i mai ottoffiân!
     Ari oi mai mulţi,
     Mîndri şi cornuţi,
     Şi cai învăţaţ,
     Şi cîni mai bărbaţ.
30 Iar cea meoriţă,
     Cu lîna plăviţă,
     Guriţa nu-i tace...
     —  Or’ ieş’ bolnăvioară, Meoriţă, meoară?
35    —   Dragule baci,
     Dă-ţi oile-ncoace,
     Că-i iarbî de noi,
     Si umbră de voi La verdi zăvoi.
40 Mai kiamî-ţ ş-un cîni;
     Căş pe la apus de soari Vor să mi ri-omoari Baciul ungurjan Şi cu cel vrăncian.
45    — Drăguţă mioară,
     leu, di-oi fi sî mor în cîmp de mohor,
     Să nu le spui l°r;
     Să le spui curat:
50 Că m-am însurat C-o fatî di crai,
     Pi-o gurî di rai...
     Şi să mă îngroape Aici, în dosu stîni,
55 Ca sî-mj-aud io glasu di la Şi la cap să-m’ pui: "Fluieraş de fag,
     Mult zice cu drag;
     Fluieraş de os,
60 Mult zice duios;
     Vîntu, cînd a bati,
     Prin ieli-or străbati,
     Oile s-or strînge.
     Pe mine m-or plînge...
65 Iar de-i vidia Pe cîmp alergîndî Măicuţă bătrînă Cu brîu de lînă,
     Din oki lăcrămîndă,
cîni
209
           70 De mine-ntrebîndă •
                „tini-a văzut,
                Şî cini-a cunoscut Mîndru ciobănel Tras printr-un inel ?
           75 Feţişoara lui:
                Spuma laptilui;
                Okişori lui:
                Mura cîmpului;
                Mustăcioara lui:
           80 Pana corbului" (sic !)
                Să nu-i spui, drăguţă,
                Că la nunta mia A căzut o stja...
           N-o mai posiu ţîriia minţi. O ştiiam pi di 85 rost: putei sî mă scoli din s^mn, ş-o ştiiam. Acu am uitat-o...
           N-an cîntat în viaţa^ mip. din fluir! Da din gur-an cîntat. Melodiia Mioriţ-o ştiu dim bătrîni, dipi cum o cînta oamini: ca% dipi la unkeşu ista, Harsîp, am auzit-o-ntăi. jel o cînta to’ din gurî, nu din instrument.
                       (27.VII. 1967), Ş^ere2u — Dunitru Tatu, 72.
                        MLXVI, MLXi/II i 89
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi ;
           5 Or iarba nu-ţ pla£i ţ. ...
                 .. .Şî apî nu bja.
                 Numai lăcrîni cui'zja.'...
                 Trii siobăneî Cu trii cîrduri di nei... io La apus di soari
                 Vria sî mi-1 omoari.. .
                 S-a vorghit, s-a sfătuit um moldovean Şî c-un ungurian Sî mi-1 omoari
1 Text. II a fost notat la o oră şi jumătate după MLXVI.
210
           15 Pi sel vrăn^jaîi,
                 C-avia oi mîndri şî cornuţi,
                 Cai învăţaţ,
                 Şî cirti bărbaţ,
                 Siobani înarmat...
           20 Avia trii turmi (II—cîrduri) di oi.
           Vrănsjanu: n-a avu ca iei nimnia oi; 6eii inăi mîndri oi-a avut pi luima asta! Oaia a sîmţît di omor, di sfatu lor: puteri dumnezăiascî! Ia ilu măi mînca di loc, cî sîmţîsî c-a sî-1 omoari pi 25 stăpînu ii. Cioara seia a plîns la iei, cî s-a prisepuţ. L-a omorît la apus di s(?ari. Iei i-a spus nioriţî cî, dacî 1-a omorî, sî4 îngroapi-n strunga oilor, în nelzocu neilor;
                 Sî-i pui la cap:
           30 Fluir di fag,
                 A cîntat (II—Ca sî cînti) cu drag; Fluir di soc,
                 A cîntat (II—Sî cînti) cu foc;
                 -■•Şî fluir di os,
           35 Sî cînti duios...
           Măi spuni:
                 Sî h’ii umbra lor Şetina bradului...
                                                                                         Di-ntîlniria cu baba, cu mama siobanului, nu 40 ştiu. îfai m-a spus-o băieţi nii din şcoalî. Am auzît-o şî dim bătrîni; cî dim bătrîni1 am auzît-o-ntăi.
           Iernam cîti sinzăş-şăizăş di oi. Cumpăram primvara cîti sinzăş di oi cu nej; cumpăram din parria muntenilor: pim Buzău şî Rîmnic. Şî 45 primvara avian cîti-o sutî di minzări. Li du^an şî li văram la „Kiatra săcuilui", pi Lăpuş, în ,,Fiiru-nic", îm „Preluncî". Noi „Kiatra săcuilui” — am cumpărat-o — noi, nerezăni — di la Bodeşti. Acolu-an siobănit numa la părinţ vo
50   şajspresi ani. Di-acolja m-a luat în armatî, m-am însurat; ş-a rămas la oi fraţî nii*. sinsi fraţ, toţ a fost siobani...
                                                                                              O cînta Mioriţa bunicu: o cînta cu fluiru. Tata neu to' cu fluir-o cînta. Măi cînta şî vorbili.
                        (31.VII. 1967), Nerefu - Petrâki Borcâu, 74.
 211
MLXVIII, MLXIX 1 #0
           —   Nfioriţî lai,
           Cu lîna ţîgai,
           Di trii zîli-ncoaâi Gura nu-ţ măj tasi;
                                                                                                                          5 Ori apa nu-s plasi,
           Ori iarba nu-s plasi?
           —   Niia apa-iîi plasi,
           Niia iarba-m plasi..„
           S-a vorghit moldovianu
                                                                                                                                  io Şî cu ungurjanu Ca sî mă omoari,
           Sî mă-ngroapi-n dosu stîni Uni zac cîni.
           Dacî m-a omorî,
       15 Sî mă-ngroapi
           (II — Ori...) în strunga oilor,
           On în ziocu neilor...
           —   La moarti cin’ ăi murit Atunsia Cin ri-a boăit?
           —   PăsîrH-a sirîpîit.
       20   — Di scăldat sin ri-a scăldat?
           —   Ploili cîn a plouat...
    Măi ţîj minţi di la sim-am auzît-o? Am auzît-o din om în om. îs ani întrezi di zîli!... Mustăsioara lui:
       25 Slcicu griului;
           Okişori lui:
           Mura cîmpului....
           Perişoru lui:
           Pana corbului;
       30 Feţişoara lui:
           Spuma laptilui...
Măi Ştiu pin iei, aşa...
           Pi-un Kisior di plai,
           Pi-o gurî di rai...
       35 Di ri-a-ntreba,
           Sî nu spui mami cî-s mort;
           Sî-i spui mami cî m-am însurat Pi-un ltisior di plai;,
1 Text. 11 a fost notat la 24 de ore după MLXVIII.
 .212
               Pi-o gurî di rai;
                                                                                                                               40 Soarili şî luna
               Ni-a ţînut cununa ;
               Braz şî păltiori (II—Braz şî păltinaş) I-a avu' nuntaş...
               Soarili şî cu luna 45 Ni-a ţînu’ cununa"...
                        (27.VII. 1967), Nerezu — Ioana Huriiu (Brâtu), 84.
                                                                                                                           Nistoreştj'
                                                                                                                                    MLXX91
              —  ÎSloriţi lai,
              Lai, bucălai,
                                                                                                                                De trei zile-ncoace Guriţa nu-ţ tasi,
         5 Nisi iarba nu-ţ măi plasi;
              Nu ştiu: ieş' năzdrăvani,
              Sau ieş’ bolnăvioarî?
              Di-o fi sî mor,
              Sî mă-ngropaţ în dosu stîni, io Ca sî mi-aud cîni.
              Drăguţă mişară,
              Dacî mi-eş’ năzdrăvani,
              Mări mi se sfătuiră,
                                                                                                                              Mări mai vorbiră 15 Ca sî mă omoari
              Pi la un apus de soare Baciul ungurianul,
              Ciobanu moldovianu,
              Că am oi multe,
                                                                                                                   20 Mîndre şî cornute,
              Cai învăţaţ,
              Şî cîm măi bărbaţ...
                                                                                  O ştiu di la um bătrîn. Iei a fost în timp basiu. Io an fos’ sioban di nic: an fos’ vo douîză’ 25 şî doi di ani. An ş-acu stînî; şî-s basiu la oili oaminilor. îm Mioriţa asta intrî şî doina asta: Mîndru, mîndru siobănaş,
              Tras printr-un inehş; (sic!)
213
                Faţa lui'.
                Spuma laptilui:
                Păru lui:
                Spicu griului;
          35 Oki lui:
                Mura cîmpului...
                Mama mia cîn’ ftî^a făcut,
                Codrului m-a dăruit:
                Codrului di mic copil,
          40 Ş-acuma sun' um moşniag bătrîn: Barba-m’ bati braţili;
                Mustăţili, coatili;
                Şî pletili, spatili, înnebunesc' ş-an sî mor...
                         (13.IX. 1967), Nistorestj — Apostu Creţu, 31.
                           MLXXI1 aj
      Nioriţa to’ di la Botiţ-o ştiu, da numa cîteva cuvinti:
                  —   Mioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                                                              Di trii zîli-ncoasi 5 Gura nu-s mai tasi,
                  Apa nu ţ-î bunî;
                  Oar’ iarba nu-s pla&i?
      O lăsăm aiâjia !. . .
                           (1967), Nistorestj — lăutarul Asanâki Dudu, 55.
                           MLXXII 93
                  —   Mioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                  Pe la bot bălai,
                                                              De trii zîli-ncoaci 5 Gura nu-s mai taci;
                  Ori ieş' bolnăvioarî,
                  Mioriţa mia, mioarî?
     1 Unul din textele lăutăreşti complet degradate, cum reiese şi din nota crit. 92.
214
     —  Drăguţule baci,
     Dă-ţ oili-ncoaci
10 în verdi zăvoi,
     Că-i iarbă di noi-,
     Sî umbrî di voi.
     Mari se vorbiră Şî sî sfătuirî 15 Ca la apus de soari Sî mi ti omoari Baciul ungurian Şi cu cel vrăncian,
     Că ai oi mulţi,
20 Negri şi cornuţi,
     Şi cai învăţaţi;
     Şi cîni bărbaţi...
     —  Draga mia mioarî, Dac-ai întîlni,
25 Şi dac-ai zări Măicuţî bătrînî Cu brîul de lînî,
     Dim mînî-ndrugîndî,
     Şî la toţ zîcîndî:
30 „Sini mi-a văzutu,
     C ini-a cunoscutu Mîndru ciobănel Tras printr-un inel"? Feţişoara lui:
35 Spuma laptilui;
     Perişoru lui:
     Pana corbului ;
     Okişori lui:
         » *
     Mura cîmpului,"
40 Dar, mioara mia,
     Să nu te-nduri di ia, (sic!) Şi să-i spui curatu Cî m-am însuratu.
     Pi-o gurî di plaiu,
45 C-o fatî di craju.
     Iar la nunta mia A căzut o stia;
     Paltini-am avut nuntaş; Preuţ: muns mari;
50   Păsîri: lăutarî;
     Mii şî steli di făclii Mi-au ţînut cununa...
215
         O ştiu di la un unkeş bătrîn; umblam cu iei cu vasili. Iei avia o tîrlişoarî şî noi ieram cu oili. Iei iera singur: n-a\âa niş babî. Işa şî iei la dial şî stan di vorbî, şî ni povestia di-ali îui- N-o cînta, o povestia. Iera bătrîn: avia vo obză’ şî şasî di ani. Din cârti alfebu spuma: Pi-um picior di plai Se coboarî-n vali co Trei turmi di mei Ci trii ciobănei:
                 Unul, ungurian;
                 Unu, vrăncian ;
                 Şî unu, moldovian ...
Cam atîta am auzît din cârti: dintr-o fgai dintr-o cârti an găsît-o. Di la unkeş înăi bini-am diprins-o, cî-m’ povestia.
                        (13.IX. 1967), Nistortşlj - Ion Băjcan, 58.
                        MLXXHI M
     (A.)         — Oiţî, lăiţî,
                 Di trij zîli-ncoaii Guriţa nu-s ta£i;
                 Si nu-ţ plaSi:
            5   Iarba di pi cîmp,
                 Sau apa din uluc?
                 —  Ba toati-m’ pla&i;
                ISIi s-a vorbit Trii siobănei 10  Sî ni ti omoari,
                 :  Sî ni ti pui, la un   apus di    soari,
                 La şpatili stîni Uni zac vara cîni:
                 Unu, ungurian;
            15  Unu, vrănâjan;
                 Şî unu, moldovian, ;
     (B.)       Pintru cî ai oi măi mulţi,
                 Negri şî curntiti.
     Adică cu   coârni.
20   (A.)       —Di (Br Dacî...)        m-a omorî,
                 Sî mă pui-n strunga oilor, în ijocu neilor.
55
65
216
                 Fluieraşu neu sî-1 pui-ft lîna oilor; (sic !)
                 Şî cin’ a bati vîntu,
          25 Fluiru sî cînti.
                 Busmmaşu neu
                 Sî-1 pui-n vîrfu păltiorului;
                 Vîntu cîn’ ni-a bati,
                 Busiumu sî-n cînti...
30 Acu cu corboaica...
                 — Fuzi, corboaicî,
                 Nu mă crăpăi...
          Vez, acoba nu m-aduc aminti: nu iera corboaica, iera mă-sa; şî nu clăpăieşti corboaica: 35 iera mă-sa, cî l-a striga’ di sus
                 — Fuzi, corboaicî,
                 N\i mă clăpăi,
                 Nisi cu siocu nu mă siocăni!
                 — Io nu sîn’ corbu sî ti siocănescy,
          40 Io sim’ maica ta sî ti leg la răni.
                 — Nu mă lega,
                 Niş din gurî nu mă striga...
          Nu măi Ştiu aisia cun ghini. Dacî nu l-am măi cîntat, bre! îl ştiu, cî-1 cînta mama mia.
                       (11. IX. 1967), Nistor6ştj-Dădăydsa   —
                       (A.) Floârja Aga, 61.
                       (B.) Ştefan Aga, 71,
                       MLXXIV 95
          Mioriţa o ştiu di la tata-moşu neu Hristia Băicân.   A   fos’ păzitor di     or. sioban, cun      sî
     spunia pi timpuri. Iei p6vestia sara la foc ş-o cînta din fluir. Din fluir o cînta, şî pi urmî ni 5   spunja şî din gurî. Io ieram ş-încî c-un fratj-a
     neu măi nic. Stătiâri la tîrlî, cu ghitili, la dial, la fîneţuri, toamna, dipi si cosa iarba; joti, -aisia la dial:  „la Onofrei", aşa-i spuni. Iei cînta ca      sî
     ni-nveţî  pi  noi. Avia oi; şî    numa zghera cîti-o
10  oai: „Ei, auz cun zghiarî lăiţa"; ş-apăi dj-acolia-
     nsepia sî cînti. Cînta-ntăj din fluir; şî di-acolia-nsepia sî ni povestiascî din guri; cînta to’ cu ghers:
                 — Mioriţî lai,
          15 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi
217
                 Guriţa nu-s tasi;
                 Nu ştiu: iarba nu-s plasi Iarba dim pojanî,
            20 Apa din uluc,
                 Saria di burduf?
                 —  Da mija, stăpîni,
                 Toati-m’ plac ghini;
                 Da, mari, sî vorghirî,
            25 Ca sî ti omoari,
                 La apus di soari,
                                                                      Basiu ungurian Şî cu sel vrănsian.
                 —  Mioriţa mia,
                                                                  30 * Sî-i spui lu vrănsian Şî lu ungurian:
                 Dac-a h'i sî mă omoari,
                 Si mă-ngroapi-n strungi di oj,
                 Sî h'iu tot cu voj.
                                                      35 Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni, Sî-nj-aud lătrîndî cini.
                 Şî la cap sî-m’ pui:
                 Flujeraş di fagu,
                 Sî-n cînti cu dragu;
            40 Fluieraş di socu,
                 Sî-n cînti cu focu...
     Şî li-am măj ujtat. Cî-n spunja unkeşu di colu... ; şî jo lj-am băga' digrabî-n cap. îîj-am măj adus aminti seva:
            45   — Mioriţa mja,
                 Tu, dac-ai vidia O babî bătrîni C-un cair di lînî,
                 Din gurî-ntrebin’ ;
            50 Dim mînî-ndrugîn',
                 Sî-j spuj, nioriţî,
                 Cî jo m-am însurat C-o fatî di craiu Pi-um Kisjor di plaiu...
55 Cam asta-j...
                 Paltini: nuntaş;
                 Brazî: preuţ marj;
                 Păsăreli: lăutarj...
                                                                                       Şi cam aisja-j; cî lj-am măj ujtat. Nu măj 60 ştiu ca-năinti. Aşa măj spunja jel unkeşu unili. Dj-aghia intrasîm în şcoal-atunăj. An făcu'
218
                                                                                       âinâi clâsî la şcoalî. Am întîlnit-o Mioriţa şi-n cărţi: îfi ciâsă a patra. Da, jete, pe seia am ujtat-o; măj ghinj-o ţîj minţi pj-a unkeşuluj. Cî dacî-ţ 65 spuni omu, măj digrab-o bazi în cap ca din cârti.
          Asta an ţînut-o minţi c-an fos' sioban toatî viaţa mja: asta ni-a fos’ mesărija. Păj, an fost înăinti di armatî. Am pleca’ de-isi la oj, la mocanj; jeram cam di pajspresi anj. Iera nişti covăz-70 n6nj din Covâzna; ş-avja oj mulţi. Şî jo m-ari dus la oj, acolu, la Covâzna; cî ni-a fos’ drazi oili. An sta’ pi-acolu şăpti ani, pîn-am pleca’ la armatî-n nouî suti douăz’ şî şăpti. An vinit cu ăinzăş di oi di-acolu-acasi; li-am adus la părinţ, 7 5 ş-apăi am pleca’ la armatî. Oili lj-am adus dj-acolu, di la „stăpîn", di la mocân; jera sîmbrija mja pi şăpti anj. Am făcu’ doi anj armatî; şî cîn’ m-am libirât, m-am apucat to’ di mesăriia oilor. Pi urm-an sta’ patru ani nicăsătorit, to’ la oi, aisia. 80 Şî dipi si m-an căsătorit, intr-un sîngur an n-am umbla' cu ieli, -atîta. Atunş an stat acasî. Şî dipi asta, to’ la oi-an fos’ pînî-m patruză’ şî unu, cîn’ s-a       porni’ războiu. Acuma-n dau sîm-
      briia-m bam.   P-am fos’ şî-n şaiză’ şî doi, şaiză'-
 85  şî trii an fos’ sioban. Pe-isi-an fost într-o varî-n
      „Lapoşu", în   şaiză’ şî trii; ŞÎ-n şaiză’ şî doi an
      fost în „Munţîşoarili"...
          Cînta şî la Covâzna siobani. Iera siobani din Vransia, dipi  la Bîrsăşti, dipi la Sov^za, di pin
 90  Negîrleşti, di  pim Pâltin, din Nerezu. (Zî)Cja cî
      vrînăeni noştri-s sn măi bunj oamini...
          Io cît an stat acolu, la Covâzna, stăpînu seia a neu mă jubja măj mul’ ca pi băjeţî lui. Avia doi băieţ; şî nu-i jubia             ca pi mini! 11 kema
 95  Ion K^trianu; iera aşa:             avia can vo sinzăş di
      ani. Avia vo’ op’ suti di oi. Ieran şăsî siobani la botei: jera unu dim Pâltin; unu jera din Nerezu; unu-a fos’ din Năruza. Da asela din Năruza ştiu c-a murit. Sel dim Pâtlin îl kema Sîmion Lăbunţ; 100 asela trăieşti ş-acuma.
          Stam acolu, la Ketnanu, şî varî, şî iarnî. Io n-an vinit acasî, di n-a ştiut nisi fatî, nisi mamî trii anj di zîli! C-an fuzi(t) dj-acasî. Ieti cum a fostu:
 105 Ieram om năcăzît; şî                  mă pusăsîrî părinţi
      argatu la un kiabur în satu ista: Costicî Petrâki,
219
      învă'ţătoriu. Avia vo patru vasi şî doi cai, şăsî bucăţ di toatili. Iei sî purta bini cu mini; da fimeia iera ră: măscărisioasî: ti ocăra, ti bazio-
110  coria diziaba. Atunsi-a vinit breţcani cu oili-aisia-ntr-o iarnî; cî iera fîn mul(t) pe-isi. A vini' K£trianu-a£ela, şî c-un văr a lui. Aţi stat aisia la „Kiatra", la unu Ghiorghi Hurzui; li-a da’ nutreţ; i-a vîndut iarba, di-a mîncat oili. Costicî 115 Petraki-avia pămîn’ to’ lîngî Hurzm-acolu. Şî io mă dusian zîua pi la siobani siia, pi la oi -ii iera patru- şî-m-iera drazi oili: H-aziutan, colu, cîn’ da fîn la oi. Ca scutâriu oilor —ca vătavu cîr-dului—iera unu din Sov^za: unu Ion Niza. 120  Scutâriu ista ni-a spus într-o zî: „Mă, tu nu merz
      cu noi? Cî-ţ dăn şî ţîi la primvarî nei". Io an ăertit sî-n dia şî niia un căţăl, c-a via cîni mari. frumos. Io, dac-a zîs cî-n dă, an zîs: „Mergu“_ Da ştuan cî nu mă lasî tata. I-an spus di asta. 125  Iei a spus: „Las’ cî merz cu mini; şî ti băgăm
      în sarisili noastri, în cozoasi" ; c-a via şî sarici, şî cozocu. Io am pleca’ di-acolu; an lăsa’ vasili şî cai lu Petrâki-nkiş la tîrlî, la iei, acolu; an vinit acas-aişia, am pîndit pi mama—tata nu 130  iera acasî — şînu hn-acasî; am intrat în casî, an
      luat un cozoc a lu tata, c-un suman mari pînî-m pămînt; a\âa tata um băţ bun: an lua’ şî băţu; an lega’ cozocu şi cu sumanu cu nişti beti di-a mami (li-an găsî’ pin casî); an luat-o pe-iâia la 135  dial, pin „Onofrei", ş-am işît în „dialu Năruzî",
      ş-an luat-o pi dial; ca sî nu sî ia tata dipi mini, sî nu ştii pi uni-am apucat — ş-am aziuns în Năriiza, c-acolu iera căruţîli mocanilor cu cai i an tras la o căruţî di’selia, m-an suit într-o căruţî HO   — cî cunoştiam cai di-acolu, di la dial; an ridicat
      sarisili lor şî m-am băga’ cu-a meii; cu sumanu; m-am băga’ sup sarisili lor, acolu; m-am învălit sî nu mă vazî nimnia. Cun stam io acolu,-a vinit scutâriu sela cu stăpînu: „Mă, si, n-a vini' 145  puiu sela di vrănsian?", 1-a-ntreba’ pi scutâriu
      stăpînu: Ion Ketrianu. Da io, cîn’ a zîs aşa, an ridica’ capu di colu; şî cîn’ m-a văzut, a-nseput sî rîzî; şî m-a-ntreba’ dac-am mînca’ seva. Iera o crizm-acolu: „Du-ti, mî, şî ad-o pîni", a zîs 150  Ketrianu scutarjului, lui î^iza; „cî brînz-avem
220
      ţioj: îm bufduf, acolu". Io :„Hâi, sî meriiffi!"; ini iera fricî sî mînînc ia colu, sî nu ghii tată. dipi mini. A pus şHavur’li la cai; cî şliavurîi iera îuati lăturaşi, di-acoHa, di la orsic; şî m=-a suit 155  în căruţî, şî... dă-i drumu la cai pi „prundu
      Zăbeli" la vali! Io, di bucurii, n-am mîncat riica pînî-n Ghidrai acolu-am mîficat oliacî. Oili jera-năinti: li-am aziufis tuma-n Bolot^sti. Cîn’ am aziuns oili, io m-an da’ zios difi căruţî: an rămas 160 cu oili. Ni-a da’ stăpînu-o glugî, cu brînza âeia, ca sî mînîin(-c) pi drum dacî n-i foami. Dj-acolia am mers cu oili pînî-m MăicăneşU în vara seia, atunâi, îm Măicăneşti, lîngă Brăila. Pi-acolu-an stat trii ani: m Măicăneşti, la um boier cu moşîia,-l 165 kema Filodor. Al doilia an an fos’ la al’ boier,
      Dunitru Zior^iu. Al triiHa an an fos’ la unu Zicî Ţîţăm. Alpatrîlia an an fost în Transilvania, la um munţi, îi spuma „Keişoara". Acolu-an sta’ di primvara pînî toamna. A sinsilia an an 170 fos’ pi-um munti-i spunia „Kileşu". A şasîlia an an fos’ la um munţi, -1 kema „Ciclon", lîngî Bistriţa-Năsăud. Ş-am pleca’ toamna di-acolu, ş-an vini’ lîngî „bălţîli Brăili": un sat, aco-lu-i spunja „Mecin"; ş-am iernat acolu iarna.
175 Nu H-an da' nutreţ la oi: am mînca’ salsii-li dă-rîmam salâii— şî cu pănăşîţî; aşa-i spunia pi graiu mocănes(c): pănăşîţî, asta-i stuf. Oili-1 mînca di ninuni! Iera grasî oili: sî ziucau!
         Primvara am pleca’ dim Mecin; ş-am vini’ to: 180 la Măicăneşti, la um boier, la unu Badât. An sta’ toatî vara pi moşîia lui; acolu-am avu’ stîna. La-ntăi noiemviri am pleca’, ş-am vini’ la Foc-şăni cu oili. Ş-an tras pi-o moşîi la o cucoanî, la unaOrliânca. An stat acoHa pînî la-ntăi desemviri; 185 şî zîua di douî desemviri, sara, a vinit tata la mini, cî i-am trimăs io scrisoari: auzam, aşa, pin oamini, cî răcutiazî. Pi mini m-a răcutat în lipsî: io n-an fos’ la răcutari. Ş-a vini’ tata la mini: „Măi băieţi, hai-acasî, c-a spus zîndarju 190 cî i-a vinit ordin di dus la armatî. Şî i-i dor mă-ti di tini..."; cî nu mă văzusî mama di şăpti ani • Tata a măi vinit odatî la mini; da mama n-a vini’ di loc. „Hai, ŞÎ măi st ăi şî tu pi-acasî vo lunî di zîli; cî niâi nu ti măj cunoaşti oamini cîn’
                                                                   m
193 t}-a vidia". Jo: ,/feti, măi stăi sî gliii stăpînu, sî nj-aleg oili, sî mă socotes’ cu jel; cî măi am di lua' simbrii di la iei". A sta' douî zîli pîn-a vini' stăpînu di la Covâzna. A vini' stăpînu marţ sara; nercuri diminiaţa ni-an sculat, an făcut 200 mîncărj, -am mîncat. Di-acolia i-am spus: „Ei, neni Ioani, sî ni socotim; cî, ioti, -a vini' tata, sî mă ia acasî; c-a vinit ordin sî mă ia la armatî" ...]^i-am ales aCeli sinzăş di oi aii meii; ba-ncî ni-a măi dat douî di la iei. Ni-an luat Tavian doi 205 cîni a nii: i-an luat. Aviam um măgăruş: ni-am pus sariCili — douî sariCi aviam — douî cozoasi di seli mari; unu măi vekiu, da unu iera nou, lua' di toamna : atunsi ni-1 adusăsî, to’ din simbrii, cî ni da-n fiicari an cîti-un cozocu. Mai aviam 210 o „zeki" — o manta; da mocanu-i zîsia-n limba lor „zeki". Sinsi mii di lei aviam bani: di la stăpîn, din simbrii; douî beşîsi din brînzî (iera di la oili meii) di cîti zăsi kilogrami beşîca -beşîsi di seli mari, di bou.
215 Am pleca’ di la comuna Vînători, dipi „malu Pucni", cum îi spunian noi, vrănCeni — şî mocani to’ „Pucna"-i spunja—am pleca’ nercuri diminiaţa; şî zjoj sara, în zîua di Sfîntu Neculaj, am azjuîis acasî-n NistoreştL Cîn' m-a văzu' mama, 220 mă săruta şî plînzia: (zî-)’Cja c-am muri’ pj-acolu, cî dacî n-a ştiu' di mini...
           Avjaîi cîm: nu cunoştia pi nimnia, numa pi mini mă cunoştia. I-an lega’ pînî s-a-nvăţat. Cît un lup iera cînili! Aviam pi unu „Hoţu": dacî 225 lăsai traista cu făinî colu.. şî nu-j dai di mîncari sî sî saturi, apî sî năpustia odatî, ş-apuca trajsta ş-o rupia cu gura, putja sî h'i fos’ cu sîrmî legatî! Da niş di lup nu-i jera frici, şî niş di urs...
           Stînili mocăneşti din Ardjal, din Transîlvanija, 230 jera măi buni ca la noi. Uni ţînja brînza, caşu
      —   adicî „căşărija" — iera ca beCiu:                  nu  vidia
      soarili, lunina, di loc; băga brînza acolu cu lu-ninî di luminări. Nu intra niş muscî, niş luninî. Sî doslcia brînza seia, şî işa galbinî ca turta di 235 siar’(-î)-aşa işa. Tot acolu ţîma burdtifurli cu brînzî; urda cari-o bătia la putini; Iceili di oai; burdu-furli cari li făsia, di li argăsa: tot acolu li ţînja.
                                                                                                    Şî la h'jerbătoari iera curăţănii mari. Cî baCiu şî strufigarju: aseja jera mesărija luj! Dacî
                                                                          222-
240 vinja stăpinu şî găsa murdării, zvîrija găleţîli murdari, i-nzjura. învălitoarili di brînzî li opăria-n fiicari prînz, şî li spăla cu apî răsi, ca sî nu niroas-a acru, or sî facî gherni brînza. Lingurili, străkinili, lingura di luat urda, cupili di la găleţ jera spălatij 245 opăriţi, curaţi; li spăla cu perija di pai. Da la noi: li spăla cu spălătorju, li măi rădja cu cuţîtu...
           Brînza dj-acolu iera măi bunî ca la no}: măi bunî mul(t) ca la noi!
           ... Sjobani lor nu pria cînta Nioriţa: a noştri-o 250 cînta, şî ii asculta. Niş din fluir nu pria putia ii cînta; to(t) vrănseni noştri cînta. Cîn' vinia stăpîni, spunia la vrănseni noştri: „Ia, măi trazi-o Nioriţî, mă; un „şîriag" dj-a mînzărilor; ja, măi, zî-i" ! în şăpti anj, cît an sjobănit io la ii 255 acolu, di la Covâzna pîn la B/striţa-Năsăud, nu i-am întîlnit sî cînti Nioriţa...
           Apî, am avut un sjoban dj-acolu, din To-pliţa români: o comuni dim Bjstriţa-Năsăi!d. Iei iera sioban cu mini, to’ la stăpînu Cela, Ion 260 Ketrjanu. Iei nu ştija sî cînti din fluir. Şî cîn' însepia sî cînti Ciobani noştri r— vrănCeni — din fluir, iei toatî zîua sl ţînja dipi Ciobanu cari cînta Nioriţa, or cînta „şîriagu mînzărilor", or horj, sîrbi vrănCeneşti dj-a noastri. Iera Sînion 265 Lăbunţ di la Pâltin: aCela cînta ghini, ghini măj cînta! Douî fluiri-aivja la iei: unu măi mari, unu măi nic; aşa li purta la brîu, la curaua cu ţinti...
          Şî io am avu’ curâ cu ţînti, acărîţî di purtat 270 aCi-n ja; Ai li-a Kerdu’ băieţi cari-a fos’ şî ii la oi, pin Covâzna. Dacî asta a fos' bnasla noastr-aiCi, în VranCia... Măi avjam un felju di cleşti mititel: „germânu", aşa-i spunja; iera di scos gherni dipi tiaca berbecilor — pi uni şî lcişî ber-275 beCili. Cî făsia gherm vara: sî punia musca şî făCia gherni. Şî la oi sî făCia gherni: sî punia musca la fătăCiunia oilor, si făCja ghernj. îj scoţian cu cleştili Cela. Oaia şî berbesili îl punian cu Kisioarili-n sus, cu spatili pi pămînt, şî-j 280 scoţian ghernj. Apăj punjan la ranî zâmî di ste-regoai; o h'ierbiam; măi punian zăr acru, di nu-1 putej lua-n gurî; măj tari ca oţătu sî-năcrja; îj
223
      Spuftiatn „ţităiu** în iimba bătrîniaScî. ÎDaci pii* niam în rana seia, colu, di la un timp rana sî 285 strînzia, sî vindeca...
          Măi avian un kimeriu — Cî curaua cu nasturj iera pişti kimeriu — măi avian cuţîtu siobănesc ; îl făsian la h'erari di iştiia. în kimeriu măi ţî~ niam spînţ: cîn’ sî-mbolnăghja oaia di dălac, îj 290 băgăm trii h'ri di spînţ; li băgan cu sula, la coadî. Sula avia un tocuşor di lemn în cari-6 ţîneî. O scotiam, împunziam oaia, băgăm spînţu, apăi o băgăm sula di trii ori îm pămîn(t); di-acolj[a o băgăm în tocuşoru sela a ii. Bătrîni ni-nvăţa: '295 cîn’ băgăm spînţ la oai, bazi, aşa, suiam pămîn(t) di trij ori; în loc s-o şterg di iţâri, o băgăm îm pămînt...
          Pişti kimeriu şî curaua cu ţînti atîrnam „aţî prestiţî'', făcutî din lînî di oi; iera o ghiţî albî, una niagrî, şî douî prestiţî. Cu patru ghiţî sî 300 făsia. Li răsuâian c-o roatî di lemn, ca o rublî: cum iera rublili-năinti. întăi li răsunam pi ieH-aparti. Făâiam patru găuri la roatî, şî una la nilzoc — iera sin£i găuri, cu „inima" ii („inima" iera gaura din nilzoc). Va sî zîcî: una la rielzuc, 305   şî patru găuri împreziur, roatî. Băgan capitili
      ghiţîlor pin seli patru găuri; H-nnodam dinafarî, ca sî nu sî tragî-napoi. cîn' o răsunam, di-nvîr-riam roata ăeia. Ghiţîli iera sinsi di toati. A âinsia iera la rielzîlc, ca „inimî" — aşa-i spunia: 310   „inimî". Şî âelilanti patru vima răsuciţi dipi ia.
      Fiicari ghiţî iera răsusitî dinăinti; da tari di tot răsusitî. Dipi si vîrai seli sinsi ghiţî-n seli âinâi găuri — adicî „inima" la neliuc, şî patru ghiţî-mpreziur, apăi susei di roatî; şî ia sî suâja-mpre-315   ziur. Toatî capitili iera-nodati-ntr-un loc: legaţi
      di-un lemn, di-un cui, ca sî nu sî dislezi cîn siusei di roatî. Ş-atunş vinia ghiţîli una pi alta, di işa prestiţî; cî bortili âelia nu li da drumu sî ghii douî ghiţî una pişti alta: fiicari vinja la locu 320   ii, acolu. Pi urm-o-nsinziam, colia, pişti nilzoc.
      Măi făăiam o aţî, ş-o punian la glugî: aşa iera obiâeiu siobănesc. Asta iera ^iobăniia din vekju.
                        (10.IX. 1967), Nistor6stj — Aftghil Băjcân, 62.
224
                                                     MLXXV1
                                                                                                                   Cînticu Mioriţa, aşa-i spunia:
           —  Nioriţî lai,
           Lai, bucălai,
                                                                                                                             Di trei zile-ncoaci 5 Guriţa nu-ţ taci;
           Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi. Iarba dim poianî,
                                                                Saria dim burduf,
           Apa din uliic?
       10  — Ba, stăpîni, miie,
                                                                                                                               Miie toati-m’ plac:
                                                                                                                                 Iarba dim poianî,
                                                                                                                                Saria dim burduf,
           Apa din uluc;
       15 Dar, mari, se vorbiră,
                                                                    Şi se sfătuiră Baciul ungurian,
                                                                                                                           Şî cu cel vrăncian Ca să mi-1 omoari 20 Pe cel moldovian,
                                                                                                                                Cî-i mai ortomân:
                                                                                                                                Are oi mai multe,
                                                                                                                                Mîndre şî cornute,
                                                                                                                                 Cai mai învăţaţi,
                                                                                                                         25 Şi cîni mai bărbaţi.
           —  Mioriţa mia,
                                                             Să-i spui lui vrăncian,
                                                                                                                                   Şi lui ungurian,
           Di-o fi sî mă omoari 30 La apus de soare,
           Mioriţa mia,
           Să le spui aŞa:
           Ca să mă îngroape în strunga de oi,
       3 5 Ca să fiu tot cu voi;
           Să mă-ngroâpe-n dosu stîni, Să-mi-aud lătrîndî cîni.
           Şî la cap să-m' puie: Flujeraş de fag,
                                                               40 Să-mi-cînte cu drag; Fluieraş de soc.
1 în experiment text. II a fost notat la 24 ore după MLXXIV.
 225'
     Şâ-m’ cînte cu foc.»;
     Mioriţa mia,
     De-j vidia pe cîmp 45 O babă bătrînă C-un caer de lînă)
     Dim mînî-ndtugînd De mine-ntrebînd:
     ;,N-ai văzut un ciobănel 50 Tras printr-un inel?
     Feţişoara lui:
                                                                        , * n * •
     Spuma laptilui;
     Mustăcioara lui:
     Spicu griului;
5 5 Okişori lui:
     Mura cîmpului;
     Perişoru lui:
     Pana corbului".
     Tu să-i spui-aşa,
60 Nioriţa mia:
     Că m-am însurat Pi-um picior de plaiu,
     C-o fată de craju;
     Şî la nunta mia:
                                                                  65 Preoţi, munţî mari;
                                                                       Iar ca nuntaş:
                                                                     Brazi şî păltinâşî;
                                                                       Păsăreli mulţi:
                                                                    Lăutari să-ni cînti.
                                                                  70 Şî la cap ni-a pus .Sapa şî lopata.
     Iar la mormîntu neu A rămas paznicu Cînili dulău:
                                                                   7 5 Cel mai învăţatu Şi mai bărbatu.
                                                                        Aşa te rogu,
                                                                        Mioriţă laie,
                                                                       Laie, bucălaie,
80 Că asta ni-a fos’ nunta mia Cari s-o petrecu’
     Cît an fos' cioban Cu baciul vrăncian Şi cel ungurian.
                                                                                                                                          (U.IX.1967), Acelaşi.
226
    MLXXVI, MLXXVII1
     Pi-o guri di rai,
     Pi-um pisior di plai Iatî vin în caii,
                                                                                                                                         Sî coboarî-n vali 5 Trii turmi di mei Cu trii ciobănei:
     Unu: ungurianu;
     Unu ie vrăncianu, Ş-unu moldovanu.
10 Dar acel vrăncian Şî cu ungurian Mări sî vorbiri Şî să sfătuirî La apus di soari 15 Ca să mi-1 omoari Pe cel moldovian,
     C-ari oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi,
     Şî cai învăţaţ,
20 Şî cîni mai bărbaţ.
     —  Mioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trii zîli-ncoaci Gura nu-s măi taci;
25 Or iarba nu-i bunî,
     Or saria nu-ţ placi,
     Or ieş’ bolnăvioarî, Drăguţi mioarî ?
     —  Stăpîni, stăpîni,
30 Toati mi sum’(-t) buni; Dar acel vrăncian Şî cu ungurean Mări sî vorbiri,
     Şî sî sfătuirî:
                                                                                                                                         35 La apus di soari Să mi te-omoari,
     Căci ai oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi,
     Şî cai învăţaţ,
40 Şî cîni mai bărbaţ.
     —  Mioriţă bace, (sic !)
1 în experiment text II a fost notat la o oră după MLXXVI.
227
                                                           Daţ oile-ncQaci,
     Daţ oile-n zăvoi,
     Că-j iarbî di voi
                                                        45 Şî umbri di noj.
     Di ies’ năzdrăvioarî,
         <1 » *
     Drăguţă miQară:
     Di m-or omorî,
     Să le spui curat:
50 Şi adivărat —
     Să mă-ngroapi colia: în strunga oilor, în zocu meilor.
     Să-m’ pui la cap:
                                                         55 Flujeraş di fag,
     Mul’ zice cu drag; F’luieraş di os,
     Mul' zici duios; Flujeraş de soc,
60 Mul’ zîci cu foc. Vîntu, cîn’ va bati, Prin iei va răzbaţi, Oili s-or strîngi,
     Pi mini m-or plîngi 65 Cu lăcrîmj di sîngi. Mioriţî lai,
                                                             Lai, bucălai,
                                                                                                              De cumva-j vidja O babî bătrînî 70 Cu brîu di lînî,
     Tu să-j spuj curat Şî adivărat:
     Că m-am însurat Pj-o gurî di plaj,
                                                        75 C-o fatî di crai;
     Braz şî păltiniş I-am avu’ nuntaş; Soarli şî luna Mi-a ţînut cununa... 80 Dar mi-1 omorîrî Şî mi-1 azvîrlirî,
     Iş, din dosu stîni, Uni zaci vara cîni. Iată că vinja 85 Măiculiţa sa:
                                                           O babî bătrînî
228
                 Cu brîu di lînî,
                 Din drugî-ndrugîn’,
                 Din gurî-ntrebîn’:
           90    —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Nu cumva-aj văzut,
                 Nu m-ei auzît Di-um mîndru siobănaş,
           95 Din fluir dojnaş?
                 Mustăcioara lui:
                 Spicu griului ;
                 Perişoru lui:
                 Pana corbului;
           100 Feţişoara luj:
                 Spuma laptilui;
                 Okişori lui:
                 Mura cîmpului...
                 *— Ba mi l-am Văzut,
           105 Şî l-am petrecut:
                 Caş mi s-a-nsurat Pi-o gurî di rai;
                 (II - C-o fatî di crai;)
                 Bras! şî păltinaş
           lio   I-a avu' nuntaş;
                 Sparili şî luna I-a ţînut cununa...
                 —  Tu, corbgajcî niagrî,
                 Sîngili i-ai supt,
           115 Carnia i-ai mîncat,
                 Şî l-ai îngropat...
           O ştiu di la mama mja: o cînta bătrîneşti ia. N-am avu’ Cioban în njamu nostru; nu i-am apucat jo; or h'i fost. Da jo an fos’ Cioban vo 120 şăpti-opt ani; pi la breţcâni, P* la mocâni, pim Moldova, pin Covurluj. Cartj-am Învăţat numa douî clasî-n comuna Pâltin. în cârti parc-am întîlnit-o; da n-am avu’ nevoi di ia pintru c-o ştiam di nic, pin-a nu intra-n şcoalî, di cîn' o 125 cînta mama mia. O cînta pi la tîrlî, pi la djal. O cînta cu ghers, ş-o cînta frumos. Cîn' o auzaj pi mama cîntîn’, înCepe j-a plînzi...
                                                                       îm Moldova n-am măi auzît-o, ca s-o cînti alCineva; io n-am măi auzît-o. Din gur-an cîntat-o; 130 da din fluir, nu. J-an ştiu’ milodiia cîn’ ieran tînîr; da acu nu măi am versu-asela... Cîn’ am
229
      corjaz, o măi cînt. Acu-s ostenit. Cin’ maj beu citi-um păhar di rakju, aşa-m' măi ghini... Cin’ beu cîn’ îs pi la dial, cîn’ îs hodinit, o măi zic, 135 aşa, din gurî...
           Io di la ja, di la mama, am învăţat-o Mioriţa. Di cin’ ieran di şăsî ani am învăţat-o: niş nu in-trasîm în şcoalî cîn’ o ştiiam. Şî dac-am auzît-o di la altu, habar n-aviam, c-o ştiiam: io n-o măi ascultam!
                        (14.VII. 1967), Nistoreşti — Voinţa Nis-toroiu, 63.
                 MLXXVIII, MLXXIX 1 „7
                 Pi-um picior di plai,
                 Pii-o gurî di rai,. • •
           Am auzît-o şî io di cîn’ ieram nici, dim bătrîni; cî nu ştiu cârti: n-an fos’ nisi-um prinz la şcoalî.
 5 Aşa iera atunsia: dâ seva la un învăţătoriu; da tata, părintili copilului: „Di-acu ri-an scăpa’ di şcoalî!"... Şî io: m-era drag sî-nvăţ. Iera un învăţătoriu dim Păţăşti, Gligori Petrojanu-i spunia lui. Şî mă dusian la şcoalî; şî iei în da bom-10 boani: (zî-)’sia sî mă duc la şcoalî, sî-nvăţ. Şî mama vima şî-n spunia: „Hai acasî, c-ai triabî, sî lezini copKii". Şî nu m-a lăsa’ la şcoalî... Ujti, sî coboarî,
                                                                                                                                           Trii turmi di oi 15 Cu trii siobănei:
                                                                                                                                   Unu i ungurian,
                                                                                                                                  Unu-i moldovian,
                 Şî unu-i vrănsian.
      Măi diparti sî ni-aduc aminti, cî dor am uitat: 20 Şî vria sî-1 omoari Asel ungurian Şî cu ăel vrînsian C-ari oi măi mulţi,
                                                                                                                                 Mîndri şî cornuţi,
                                                                                                                              25 Şî cai ninvăţaţ,
                 Şî cîni măi bărbaţ Dicît siilanţ.
                                                                                         1 în experiment text. II a fost notat la o jumătate de oră
după MLXXVIII.
                                                                                                                                            Mioriţî laij Lai, bucâiai,
 30 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi;
      Ori ieŞ’ bolnăvioarî,
      Drăguţi meoarî ?
      -- Stăpîni, stăpîni,
 35 Nu sun’ bolnăvioarî;
      Da mi s-a vorbit Ca sî ti omoari Baciul ungurian Şî cu sel vrînsian.
 40   — Mioriţa mia,
      Di m-or omorî,
      Sî li spui-aşa:
      Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zocu meilor;
 45 Şî sî-m’ pui fluieraş la cap, Bus(c)im la picioari: Buciumaşu-a zîsi,
      Oili s-or strînzi,
                                                                                                                           Pe mini m-or plîngi 50 Cu lacrimi di sîngi.
      Fluieraş di fag,
      Mul(t) măi zîsi cu drag; Fluieraş di os,
      Mul' măi zîsî duios.
 55 Dac-aţ vidia O babî bâtrînî,
      Cu brîu di lînî,
      Pi cîmp alergîndî,
      Pi toţ întrebîndî:
 60 „N-aţ văzut mîndru sâobănaş Al meu fecioraş?"
      —  Kiar sî-1 fi văzut,
      Nu l-an cunoscut.
      —  Da-i lesni-a-1 cunoaşti:
 65 Feţişoara lui:
      Spuma laptilui;
      Mustăcioara lui:
      Spicu griului;
      Perişoru lui:
 7 0 Pana corbului..."
      Să-i spuniţ aşa
231
               La măicuţa mia: (sic!)
               Cî jo m-am însurat;
               Şî la nunta mia A căzut o stia;
               Braz şî păltinaş I-am avut nuntaş;
               Preoţ şî munţ mari;
               Păşiri: lăutari...
    Di-acu nu măi ştiu: atîta-j. Altili nu-ni măi-aduc aminti.
                       (16.VII. 1967), Nistorestj — 2oiţa Hîn-ţ6iu, 64.
               MLXXX, MLXXXI1 M
               —   Nioriţî lai.
               Lai, bucălai,
               Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi taâi;
5 Adicî zghera —
               Nu ştiu: iarba nu-ţ pla£i,
               Or apa din fîntînî,
               Sau saria di la stînî?
               Or ieş’ bolnăghioarî,
          10 Drăguţi nioarî?
               —   îm pla£i şî iarba (II— Iarba-m
                                         pla£i)
               Şî apa din fîntînî Şî şarja di la stînî;
                Şî niş nu-s bolnăvjoarî 15 Jo, dragî nioarî.
               Dar am auzît
               Pi âij doi âjobănaş—
               Cel ungurian
               Şî cu îel vrănsjan —
          20 Cî s-a vorghit Sî ni ti omoari La apus di soari,
    Dă, dac-aşa a fos’ vorba lor...
               Cî aj oj măj mulţi,
    1 în experiment text. MLXXXI a fost notat la trei ore după MLXXX; iar MLXXXII la două luni după celelalte.
232
       25 Mîndri şî fcuirnuti,
            Cai măj învăţaţ Şî cînj măj bărbaţ.
            —  Dragî nioarî,
                                                                       De-j vidja 30 Cî m-or omorî,
            Sî li spuj:
            Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zjocu neilor.
            Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni,
       35 —Uni zac Vara toţ cîni;
Adica-j la spatj-acolu, uni nu-j nimnja.,. Cî oili s-or strîngi,
            Pi mini m-or plînzi.
            Sî li spui:
                                                                                                                                    40 La cap sî-m’ pui Flujeraş di os,
            Cî mul’ zîsi dujos;
            Fluieraş di fagu,
            Cî-m' cîntî cu dragu.. .
                                                                                                                              45 Iar, dragî nioarî,
            Di ne-j vidja O majcî bătrînî Cu cair di lînî,
            Din drugî-ndrugîn’
                                                                                                                             50 Din gurî-ntrebîn’,
            Din okj lăcrămîn’:
            „Sini na j-a văzut,
            Sini-a auzît
            Dj-um mîndru siobănaş?
                                                                        55 Feţişoara luj:
            Spuma laptiluj;
            Mustăsjoara lui;
            Slcicu grîuluj;
            Okişori luj:
                                                                                                                              60 Muia cîmpului",
            Sî nu-j spuj-adivărat;
            Sî-j spui cî m-am însurat Pi-un Kisior di plai,
            Pj-o gurî di rai,
                                                                                                                               65 C-o fatî di crai;
            Şî la nunta mia
            Â căzut (II—A lcicat...) o stia; Ş-am avui' nuntaş
                                                                                                                                                   Braz şi păltinaşi 70 Cununija mjia:
                  Luna şî c-o stia ...
          Aşa-i, di la sini-oi h'i auzît-o. Ba gînes’(-c) cî di la mama mia, cî iera vioai.
           A fos’ năcăzîtî cu coplcii; ghetu tata a fos’ 75 gubâv, săracu.
          Ghersu nu-1 pria ţîi ghini minţi: ghini cam aşa...
                                                                                               An fos’ cam năcăzîtî şî io. Cârti n-am învăţa’ nisi-un &ias; ş-acu blăstîm pi părinţ: sî n-aibî 80 loc îm pămînt, cî nu m-a da’ la cârti!... Ni duâjam pi la prăşit — ieran nicuşoarî — şî ni cînta pi blanî, săraca mama, sî triacî zîua.
                          (16. VII. 1967), Nistoreştj — Tudura D61dur, 65.
                                                                                                                                       MLXXXII
                Pi-om picior di plai,
          Cî ia aşa-n£epi, dipi cum b ştiiam din cărţ. Frati-niu-o ştiia, c-a-nvăţat sinsi ani. Io n-am învăţa’ di loc. Jel âetia poizîili sî li-nveţî pi di-a-5 rostu: iei sitia tari, înkidia cartia, ş-o spunia pi di-a-rostu; şî pîn-o-nvăţa iei, o-nvăţan şî ieu. Pi-o gurî di rai Coboarî trii siobănei Cu trii turmi di oi;
                                                                                                                          10 Unu-i ungurian,
                Şî unu vrănâian;             i
                Unu, moldo van.
                Sel ungurian Şî cu ăel moldovân 15 Sî unirî şî sî vorbiri Pe cel vrăncian La apus de sQare Ca să mi-1 omoare Cî ari oi măi mulţi,
            20   Mîndri şî comuti,
                Cai măi învăţaţ,
                Şî cîni măi bărbaţ.
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
23-4
25 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi)
      Nu ştiu: iarba nu^ţ plasi,
      Apa din fîntînî,
      Sau saria di ia stînî?
30 Ori ieş’ bolnăvioarî,
      Drăguţi mioarî?
      =- Ba mii iarba-m’ plasi,
      Şî apa din fîntînî,
      Şî şarja di la stînî;
35 Niş nu-s bolnăvioarî,
      |o, dragî nioarî.
      Dar am auzît Pe cel moldovan Şî pe cel ungurian 40 Cî iei să uniră Şi se sfătuiră La apus de soare Să mi te omoare Că ai oi mai multe,
45 Mîndre şi cornute,
      Cai mai învăţaţi,
      Şi cîni mai bărbaţi.
      —  Măi dragă mioară,
      De-j adivărat,
50 De-j vidia cî m-or omorî,
      Să le spui:
      Să nu mă-ngroapi
      în dosu stîni
      Unde zac vara toţ cîni;
55 Şî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zocu meilor;
      Oili s-or strînzi,
      Pi mini m-or plînzi Cu lacrimi di sînzi.
60 Şî la cap sî-m puie :
      Fluieraş de os,
      Mul’ zi&e duios;
      Fluieraş de fag,
      Mul’ zice cu drag.
65 Măi dragă mioară,
      Tu de-i vidia pi cîmp O maică bătrînă Cu cair de lînă,
      Din drugî-ndrugînd,
235
       ?t) Din oki lăcrămind.
            Din gur-intrebînd: mj-ă văzut Um mîndtu ciobănaş?
            Feţişoara luj:
       75 Spumă laptilui;
            Okişori luj:
            Mura cîmpuluj |
            Perişoru luj;
            Pana corbului",
       80 Tu să nu-j spuj-adivărat;
            Să-j spuj că m-am însurat Pi-um picior di plaj,
            Pj-o gură de raj.
            Şî să-j spuj că la nunta mja 85 A căzut o stja.
            Noi am avut nuntaşj Braz şî păltinaşj;
            Cununija mja:
            Luna şî c-o stja...
                   (11.IX. 1967) — Aceeaşi.
                   MLXXXIII 99
            —  Mioriţî lai,
            Lai, bucălai,
            Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ mai tasi,
       5   Iarba nu-ţ maj plasi,
            Apa din uluc,
            Şî şarja dim burduf.
            —  Dacî ieş’ doj siobani s-au sfătuit Că la apus di soari
       io Pi mîndru meu âjobănaş sî rii-1 omoari
            —  Dacî m-a omorî,
            Sî mă-ngroapi
            în spatili stîni,
Or „în dosu stîni"...
       15 Sî mj-aud cîni lătrîndî.
            Sî-m’ pui la cap:
            Flujeraş di fagu,
            Sî-n cînti cu dragu.
            Şî la brîu sî-m’ pui
236
           20   Flujeraş di sacii,
                Sî-n cînti cu focu.
                Iar tu derj vidia
                6  babî bătrînî Cu brîu di lînî,
           21   Şî di va^ntreba;
                „N-a' văzu’ cumva Un mîndru siobănaş?
                Okişori luj:
                Mura cîmpuluj;
           30 Mustăsjoara luj:
                Spicu griului" . ..
                —      Ba jo l-an văzut Cî l-a îngropat în dosu stîni 35 Uni latrî cîni ...
                Munţî: socri mari;
                Păsîrj: lăutarj;
                Soarili şî luna I-a ţînu’ cununa...
40 O ştiu di la bunicu neu dipi mamî; cînta jel, aşa, şî' nouî ni jera drag s-ascultăm. Noj ni rugam di jel: „Măj cîntî, tatî-moşuli, cîntisi dj-a matali veki, bătrîneşti"... Iei din gurî cînta: avia o melodii frumoasî, măcar cî iera bătrîn.
                       (11.IX. 1967), ■ Nistorestj — Igâna Hâmi, 65.
                MLXXXIV, MLXXXV 1 100
                Pi-un leilor di plai,
                Pi-o gurî di rai,
                                                                                                                      Iată vini-n vali Trei turmi di nei 5 Cu trei siobănei:
                Unu-j moldo van,
                Unu-j ungurian Ş-aâellant vrănsian — Mări se vorghiră,
                                                                                                                     10 Şi se sfătuiră Baciul moldovian
1 Text. II a fost notat la un sfert de oră după MLXXXIV.
237
                                                                                                                Şî cu sel vrăfi&ian Ca l-apus de soare Ca să mi-1 omoare 15 Pi-asel ungurian,
                                                          C-ari oi mai multe Mîndri şî cornute,
                                                            Şî cai învăţaţi,
                                                         Şî cîni mai bărbaţi.
                                                        20 — Mioară, mioară,
                                                            Drăguţă mioară,
                                                         De trei zile-ncoasi Gura nu-ţ mai ta£i;
                                                         Or iarba nu-ţ plasi,
                                                       25 Or saria nu-i bunî,
                                                          Or tu jeş' nebunî?
     —  Stăpîne, stăpîne,
                                                          Ba iarba-m' plasi,
                                                           Şî şarja ie bunî,
                                                        30 Şî nu sin’ nebunî,
     Dar o vesti bunî: (sic!) iQii (II—Mii...) în şoptiră Că baciul vrănsian Ş-asel moldovjan 35 Mări, se vorghiră Şi se sfătuiră Ca la apus de soare Să mi te omoare.
     —  îîioarî, nioarî,
                                                       40 De jeş' năzdrăvani,
     Şî m-or îngropa CoHa.-n dosu stîni Uni-n latrî cîni;
                                                       Şî la cap sî-m' puie 45 Fluieraş sî-m’ sune: Fluieraş de os,
                                                            Să cînte duios;
                                                            Fluieraş de fag,
     Să-m' cînte cu drag...
50 Iar de-i întîlni Măicuţă bătrînă Cu brîul de lînă,
                                                           Pe toţ întrebînd,
                                                           Pe mine căutînd,
                                                         55 Tu să-j spui-aşa:
                                                           Că m-am însurat
238
                                                                                                                         C-o fatî di crai,
                                                                                                                        Pi-o gurî di rai;
                                                                                                                            Şî la nunta mia 60 A căzut o stia;
                Soarili şî luna Mi-au ţînut cununa...
         Mioriţa o ştiy parti dim bătrîni, parti din cârti. Am auzît-o-ntăi dim bătrîni. Ieran can di sinsj-şăsî ani cîn’ am auzît-o-ntăi — nu in-trasîm în şcşalî — di la bunicu neu. Iei o cînta Mioriţa din gurî. Şî di la iei am învăţat şî melo-dija. Iei m-a-nvăţa’ sî şî scriu: c-un cărbuni pi lespidi, sî fac unu, doi. Ni-amintes’ cî la tîrlî cînta iei Mioriţa.
                      (10.IX. 1967), Nistor6ştj - Ion 2akijânu
                      65.
                      MLXXXVI j01
         Mioriţa o ştiu dipi cin’ ieram băieţaş, di pin nouî suti âinspresi. Dac-an cam uitat-o! Cî m-an lupta(t) cu greutăţîli, cu supărărili. Noi auzan, ştii, to' dim bătrîni, cîn’ cînta. Am auzît-5 o-ntăj di la unu Ştefan Dănilî. Am măi auzît-o di la Sîriion Bîrzân. îl cînta şî din fluir şî din gurî. Măi meştir în cîntari era Ştefan Dănilî: sî ocupasî măi mul' cu oili. Ghini-aşa-n cîntari:
                —  Nioriţî lai,
                                                                                                                        10 Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoa&i Guriţa nu-s măi tasi;
                Or iarba nu-s plasi,
                Or tu ieş' bolnavi?
           15    —  Drazi   siobănei,
                Io nu sîm’ bolnavi;
                                                                                                                           Dar Ai sî pari
                Cî la un apus di soari
                                                                                                                           O sî ti omoari
                                                                                                                    20 Trii siobănei —
                Unu: moldovian,
                Unu: vrănsian Şî unu, ungurian —
                Cî la apus di sgari
 239
                                                                                                                      25 Vria sî ti omoari,
                 Şî sî ti-ngroapi-n dosu stini Uni zac cîni.
                                           De-isi în colu-am uitat-o... Zîsi cî dacî l-a omorî Sî-1 îngroapi-n strunga oilor,
                                                                                                                       30 în ziocu niorilor.
                                                                                                                             Sî-i pui la cap:
                                                                                                                              Un fluir di os,
                                                                                                                             Sî-j cînti duios;
                                                                                                                             Un fluir di fag,
                                                                                                                       35 Sî cînti cu drag;
                                                                                                                            Un fluir di socu,
                                                                                                                          Sî cînti cu focu...
     L-aii cîntat: avia melodii frumoasî. Da acuma nu măi posiu.. . A vini’ mama lui              di uni-a
                                                 40 h'i fost ia, di-acolu — ş-a-ntrebat:
                 —  N-aţ văzut fisioru neu?
                 Feţişoara lui:
                                                                                                                             Spuma laptilui;
                 Okişori lui:
                                                                                                                         45 Mura cîmpului;
                                                                                                                             Mustăcioara lui:
                                                                                                                    Pana corbului... l-a spus cî iei s-a căsătorit :
                 C-o fatî di crai Pi-o gurî di plai • • •
                        (14. VII. 1967), Nistor6ştj — Ştefân Vâtri, 66.
                 MLXXX VII, MLXXXVI1I»
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                                                              Di trii zîli-ncoaci Guriţa nu-ţ tasi;
                                                                                                                       5 Or apa nu-ţ plasi,
                 Qar’ fînu nu-ţ plasi?
                 —  Ba, stăpîni, stăpini,
                                                                                                                           Niia apa-m' plasi,
                                                            Şî fînu-m’ plasi; io Da ni s-a sfătuit Trii siobănei
* Text. II a fost notat la o oră după MLXXXVII.
?40
                 Cu trii turmi di oi Sî ni ti omoari,
                 Sî ti-ngroapi-n dosu stîni 15 Uni zac cîni.
                 —  Dacî (II Di...) m-ar omorî,
                 Şî m-ar îngropa,
                 Sî-ni pui la cap:
                 Fluieraş di fagu,
            20 Sî-n cînti cu dragu;
                 Şî fluieraş di socu,
                 Sî-n cînti cu focu.
         Nu-1 măi Ştiu. L-am uitat di cin’ ieram nici: Cîn’ vîntu bătia...
25 Fluiru cîntî cîn’ bati vîntu: tot acolu la Mioriţa ghini. Şî c-o babî bătrînî iera, da nu măi ştiu cun sî-1 prepui... îi mama siobanului aseia cari-ntreba:
                 —  Uni-i mîndru siobănaş?
.30             Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui;
                 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 Mustăcioara lui;
35              SKicu griului...
     Ş-acu urma:
                 —  L-an văzut,
                 Şî l-an cunoscut:
                 Şî-n groapî l-a băgat...
                       (14.IX. 1967), Nistoreşti — Sanda Stansju, 68.
                       MLXXXIX, MXC1 l0»
                       Cînticu m(fi)ioari
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncQasi Apa nu-s măi plasi,
            5 Iarba nu-s măi i^sti bunî..,
                 (II — Apa nu-s măi plasi?)
   1 Text. II a fost notat la o jumătate de oră după MLXXXIJţ, Peste două luni s-a notat text. MXCI (v. nota crit. 102).
241
                  —   Stăpîni, stăpîni,
                  Apa nu-ni măi plasi,
                  Iarba nu-rii măi plasi...
            10 Di trii zîli-ncoasi... (II—vers. 10—12) Iarba nu-ni măi plasi,
                  Apa nu măi ie bunî...
            Di si spui io: aista-i cîntic vekiu... îl ştiiam... Ni l-oi aduşi io aminti pînî mim: la noapti m-oi to(t) Kiti, ş-oi to’ cînta Mioriţa asta...
                          (16. VII. 1967), Nistoreştj — Parasklva Hui'zui, 70.
                        MXCI
                —  Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
             5 Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,
                Sau apa nu-i bunî?
                —  Iarba-n’ plasi,
                Apa-i bunî;
                Dar ni s-a vorghit io Trii stăpîni Sî mă omoari,
                Şî sî mă-ngroapi-n dosu stîni Uni latrî vara cîni.
                Io li spun aşa:
             15 Di m-or omorî,
                Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu neiîor.
                Şî fluieraşu di fag Sî ni-1 pui la cap...
20 Am uitat! îi cîntic veki aista. L-am auzît întăi di la mama Ioana, mama mia. A pî-s ani di-atunsi! Ia cînta cîntic răgulat din gurî: pi la prăşit, vara, pi la muncî. Iestia-s toati veki, bătrîneştL O cînta şî-ft casî, cîn’ o aziunzia şî pi ia on coraz: adicî la un lucru, la o furcî, lucrîndî-Cârti n-am învăţat, cî pi vremia mia nu sî pria-nvâţa cârti. Drag ni-a fos’, da nu m-a dat părinţî
242
la cârti: fetili nu pria-nvăţa cârti. Măi mul1 pîntru băieţ iera dim bătrîni îm partia şcoli. Feti: cîti una, aşa...
                    (13.IX. 1967), Nistoreştj — Aceeaşi. MXCII 103
    Hai sî fasim Mioriţa \ tf-i dragî socotiala asta. Şî nu ştiu cun sî zîc, şî cun sî-nsep:
            Frunzî verdi ş-un susai,
            Pi-un ltisior di plai,
                                                                                                                              5 Pi-o gurî di rai
            Scoboarî trii turmi di oi Cu trii siobănei:
            Unu moldovian,
                                                                                                                                    Unu ungunan 10 Şî unu vrănsian.
            Vrănsianu-avia oi măi mulţi,
            Mîndri şî cornuţi.
            Dar o mioriţî lai...
            —  Lai, bucălai,
                                                                                                                               15 Cu lîna plăvai,
            Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi ;
            Dar nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,
            Or di cap ţî faâi?
       20    — Stăpîni buni,
            Nu-n fac di capu neu,
            Şî-n fac di capu tău:
            Cî doi veri primari La apus di soari 25 Vria sî ti omoari,
            Cî ai oi măi mulţi,
            Mîndri şî cornuţi,
            Şî cîni măi bărbaţ,
            Şî cai ninvăţaţ.
       30 Şî ia tot mereu zghera,
            Şî la siobănaş striga, âiobănaşu-i spunia:
            —  Mioriţî lai,
            Lai, bucălai,
                                                                                                                              35 Di m-or omorî,
            Sî li spui sî nu mă-ngroapi-n dosu
                                                stîni
243
                Uni zac vara cîni-Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu meilor.
                                                                    40 Şî sî-m’ pui la cap Flujeraş di fag,
                Sî-ni cînti cu drag.
                                                                      Sî-m’ puj îa cap Flujeraş di os 45 Sî-m’ cînti dujos.
                Sî-m' puj la cap Flujeraş di socu Sî-nj cînti cu focu.
                Mioriţî, riţî,
                                                                       50 Cu lîna plăviţî,
                Dj-a vini majca mia La voi şî v-va-ntreba,
                Sî nu-i spuniţ c-am răposat;
                Sî spuniţ cî m-am însurat 55 C-o fatî di-mpărat...
                                                                                    Mioriţa sj-a h'i măj făcut, nu-nj măj aduc aminti. Vez? Nu sî logheşti trjaba: cînticu-j cu rostu luj... O babî bătrînî vinisî pi cîmp înCetinel, cu furca-m brîu... zîăja, odatî... şî vinja-nâe-60 tinel, şî-ntreba dj-un sjobănel:
                —  N-aţ văzut un sjobănel,
                Aşa: nant şî frumuşăl Parcî jera tras printr-un inel? Feţişoara luj:
                                                                      65 Spuma laptiluj;
                                                                           Pcrişoru luj:
                                                                         Pana corbuluj;
                                                                           Okişori luj:
                                                                         Mura cîmpuluj;
                                                                      70 Mustăcioara luj:
                                                                         Slcicu griului...
          J-a spus cî s- a-nsurat c-o fatî di-mpărat... Mioriţa: di uni măj ştiu, di unj-am învăţat-o? Cî mama nu cînta; tata cînta. Jo cârti n-an ştiut, 7 5 cî nu m-a da’ la şcoalî. Cîntan şî jo-n tinereţi. Acu nu măj cînt, cî ni s-a isprăghit voCja-n lcept. Tata neu cînta din caval; îl kema Costantin Cor6ju. Iei cînta Nioriţa şî cu vorbi, pi la CQasî. Merijan la coasî cu jel; jeran doj băjeţ, şî cu mini
 244
80 trij cari putjân coâsî. Ni dusian cu jel la CQasî, şî cosan tos patru. Şî iei ni cînta: merzja-năintja n^astrî cu brazda, noj dipi jel, şî cînta.
            Uiti-ti matali: cîn’ o cînţ Nioriţa, ia ghini ca o cîntari din caval. îi cîntari tristî, îi dureroasî; 85 pîntru cî iei îi vinit înspri suferinţa lui, spri moarti: îj ca um bosit.
                        (14.VII. 1967), Nistoresti — Irina Stojân, 70.               . '
                    MxCiii1
                                                                                                                                 Foai ş-un susai,
                Pi-un lcisjor di plâiu,
                                                                                                                                       Pj-o gurî di raju Scoboarî, scoboarî 5 Trij turmi di oj,
                                                                                                                                Cu trij Ciobănei:
                                                                                                                              Unu-i moldovjanu,
                                                                                                                                Unu-j ungurianu,
                Şî unu-i vrănsianu; io Sî scoboarî-n caii Pîn azjunzi-n vali.
                O mioriţî lai Di trij zîli-ncoasi Gura nu-i măi tasi.
            15 — Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Cu lîna plăvai,
                Di trii zîli-ncoaCi Gura nu-s măi tasi;
            20 Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,
                                                                                                                              Iarba di pi cîmpu,
                Apa din ulucu,
                Saria dim burdufu?
                Ieij nu ştiu: îţ plaCi,
            25 Sau di cap îţ fasi?
                —  Stăpîni, stăpîni,
                Bunuli stăpîni,
                                                                                                                                TQati sîm’ buni;
                Da nu-n fac di capu meu
                                                                                                                             1 Text. II a fost notat la două luni după MXCII -(v. nota
crit. 103),
245
                                                           3d Şî-n fac di capu tâu:
                Cii doi veri primari Mi s-a vorbit Şî s-a sfătuit:
                 Cîn’ sî scoboarî-n vali 35 La apus di soari,
                                                                  Sî ti omoari,
                Cî ai oi măi mulţi,
                Mîndri şî comuti,
                                                                  Cai ninvăţaţ,
                                                            40 Şî cîni măi bărbaţ.
                —  Mioriţî, mioarî,
                Di jeş’ năzdrăvani,
                Şî m-or omorî,
                Sî li spui-aşa:
           45 Sî nu mă-ngroapi Din dosu stîni Uni zac vara cîni;
                Sî mă-ngrţ)api-n strunga oilor, în ziocu neilor;
           50 Acolu-n zăvoi,
                Sî h'iu tot cu voi.
                Şî sî-m' pui la capu:
                Fluieraş di fagu,
                Sî-n cînti cu dragu;
           55 Fluieraş di socru,
                Sî-n cînti cu focu.
                Cî nu măi sun’
                Pi lumi di loc...
                Cîn' vîntu ni-a sufla,
           60 Fluirili rii-or cînta,
                Oili s-or aduna,
                Pi mini m-or plînzi Cu zenunki plecaţi,
                Cu lăcrîrii vărsaţi...
63 Sî viden si măi ieşti, încotro măi merzi: Pi cîmp de-j vidia Pi măicuţa mia:
                O  babî bătrînî C-un cair di lînî,
                                                             70 Pi cîmp vinindî,
                Din Kiâjoari mergîndî,
                Dim mînî(i) torcîndî,
                Din gurî-ntrebîndî,
                Din oki lăcrămîndî:
 246
           ^3 „Mioriţî, riţî,
                 Cu lîna plăviţî,
                 N-ai văzu' di-un siobănelu Aşa: nant şî supţîrelii,
                 Pâi-cî-i tras pintr-uft inel?
           80 Feţişoara lui :
                 Spuma laptilm;
                 Perişoru luj:
                 Pana corbului;
                 Okişori lui:
           85 Mura cîmpului —
                 Coaptî la umbri, la răcoari,
                 Niatinsî di soari",
                 Sî nu-i spuniţ cî m-a omorît,
                 Şî m-a-ngropat;
           90 Sî-i spuniţ cî m-am însurat C-o fatî di-mpărat...
      Cam asta-i. Măi ieşti, da nu măi Ştiu ieu. A mai spus iei Seva, da nu-ni măi amintesc. Iei a spus:
                 —  Mioriţî, mioarî,
           95 Tu ieş' năzdrăvani...
           Iei a spus numili lui: l-a kema' Bîrsân — a fos' băiet di-a babi Vrănsioai: sel mari. Şî iei a spus cî ia, bîrsanî sî rămîi-n numili ii, dipi numili lui, c* Bîrsan l-a kemat. Şî iei, ca sî criazî mă-sa îoo cî nu-i mort, a cîntat „hora mari", hora veki. Aseia o cînta tata din caval. Cînta tata o hor-aşa... asta, a lu Bîrsân. Ioti, c-am uitat, colu, cîn’ zîsi:
                 —  C-a sî ti omoari,
           105 Cî ai oi măi mulţi,
                 Mîndri şî cornuţi,
                 Cai ninvăţaţ,
                 Şî cîni măi bărbaţ...
           C-o măi uiţ; da-n cîntari-ţ adusi-aminti...
l io Aşa iera cîn’ auzam jo pi tatî-riiu, acu şaizăş di ani m urmî: iaca, aşa iera „hora sia mari" — a Vrănsi, pi cari-o cînta Bîrsan asela. Cî dipi numii lu Nistur — aşa sî vorbeşti! — a rămas satul nostru Nistor^şti: dipi numili lui numitu. Nistur 115 iera um băiet to’ di-a babi Vrănsioaia.
                                                                                                                            (11.IX. 1967), Aceeaşi.
 847
                                                              MxClVl04
      —  Nioriţî lai,
      Lai, bucălai,
      De trij-zili-ncoaCi Gută nu-ţ măj taCi;
      5 Cî jo ti-am mînat Pe picior di plai,
      Pe gurî di rai,
                                                         Tu di cap îţ fasi;
      Or îţ şî răsfasi? lo — Stâpîni, stăpîni, jo di cap nu-n fac,
      Da tu îţ răsfaCi;
      Cî mi s-au vorbitij Sii doi verj primari 15 Să mi te omoare,
      Şî sî mi ti-ngroapi Din dosu stîni Uni zac cîni.
      —  Mioriţî lai,
 20 Lai, bucălai,
      Di m-or omorî Şî m-or îngropa Din dosu stîni Uni zac cîni,
 25 Tu sî mă dizgrolci Şî sî mă îngrolci în strunga oilor, în ziocu meilor. Busemaşu sî mi-1 puniţ 30 Căpătâi la cap;
      Gluguliţa: pînzî pi oki; Fluieraşu sî mi-1 puniţ într-un vîrv di plopu: Ploaia l-a ploua,
                                                                                                               35 Vîntu cî l-a bati, Fluieraş mi-a zîCi,
      Oili m-or plînzi Cu lacrimi di sînzi. Mioriţî, mioarî,
 •40 Şî di mi-a vini O babî bătrînî Cu cair di lînî,
249
                Cu brîu di cămilî,
                Şî di mi-a-ntreba:
          45 „To' di-un Ciobănaş,
                Miia fiâioraş:
                Feţişoara lui:
                Spuma laptilui;
                Okişori lui:
                                                           50 Mura cîmpului;
                Mustăsîli lui:
                Spicu griului". ..
     Ş-atîta a spus. A măi h’i pi alcumva, jeu atîta
     Ştiu...
                                                           Tu sî nu-i spui 55 Cî m-a omorît;
                Sî-i spui cî m-am însurat C-o fatî di-mpărat...
          Bunica mia ni-a spus Nioriţa, nu alCineva: mama lu tata neu. Bunica măi dozănia: măi co cînta un cîntic, măi mi Ştiu si, ti niri Ci...
                        (12.IX. 1967), Nistorăşti-Podu Ţirdi-mari — Mâriia D6bri, 72.
                        MXCV, MXCVI1o5
          Cârti? Da m-a da’ la şcoalî tetia? Nu m-a da’ la şcoalî, mînca-l-ar gherni!... Nioriţa: ioti-aşa-i, cît-o ştiu di la tetia, c-o cînta din fluir,
     o      cînta şî din gurî; îl kema Radu Moisî-i mort 5 acu; îi mor’ dim patru’ şî nouî; avja atunş obză’ şî CinCi di ani:
                —  Lăiţî, lăiţî,
                Dragî riioriţî,
                                                         Di trii zîli-ncoasi io Gura nu-ţ măi tasi;
                Or iarba nu-s plaCi,
                Or apa nu-i bunî,
                Di-rii umbli-aşa nebuni?
                —  Ba iarba-m’ plasi,
                                                                15 Şî apa cî-i bunî;
                Da s-a vorghit doi veri primari Pi tini sî ti omoari...
                                                  Stăi, c-an greşît-o! întăi ghim-aşa:
                Pi trii craş di munţ
249
                                                       20 Sî coboarî trii cîrduri di oi...
     De-isi ghini:
              —   Lăiţî, lăiţî,
              Dragî nioriţî,
                                                                                                                                   Di trii zîli-ncoasi 25 Gura nu-ţ măi tasi;
              Or iarba nu-s plasi,
              Or apa nu-i bunî,
                                                             Di-ni umbli-aşa nebunî?
     Di-acolia-ntnabî iei:
         30    —  Dacî m-or omorî,
              Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni Uni zac cîni;
              Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu neilor.
         35 Oili cu busiumu H-or busiuma adicî siobani
              Şî oili s-or aduna,
              Cu fluiru H-a cînta;
                                                   Şî ieli pi mini m-or plînzi (II—Şî oili pi mini m-or plînzi)
         40 Cu lăcrîni (II— lacrîmi) di sînzi,
              Cu zenunki plecaţ,
              Cu lacrîni (II—lacrîmi) vărsaţ...
         Măi diparti n-o ştiu. Atîta o ştiu, c-atîta o cînta şî tetia. I-un cîntic aşa... di zali. Cî dor 45 şî iei avia oi: patruzăş-sinzăş di oi- Tatî-niu-a fos’ kiabur, dipi mama mia: a avu' pămîn' mul’; cam şăsî fălsi... Li-am auzî' şî cîntisili iestia di lumi, da nu ni-a intrat în cap, nu nj-a plăcut.
                        (16. VII. 1967), Nistoreştj-T6pa-6icî —
                        Dobriţa Moisî (âit6ju), 72.
                                                                          MXCVII1
     Melodia ghini-n zăli; -aşa-1 cînta tata din fluir.
               —  Lăiţî, lăiţî,
               Dragî nioriţî,
               Di trii zîli-ncoasi
   1 Text. MXCV—MXCVI au fost notate în răstimp de o jumătate de oră; iar MXCVII la două luni după primele (v. nota crit. 105).
250
    5 Gura nu-ţ măi ta£i ;
         Oar iarba nu-ţ plasi,
         Or apa nu-i bunî,
         Di-ni umbli-aşa nebunî?
         —       Ba iarba cî-m plasi, io Şî apa cî-i bunî...
         Pi trii craş di munţ Coboarî trii cîrduri di oi,
         Trii siobănâş...
         —       S-a vorbit doi veri primari 15 Pi tini sî ti omoari.
         —  Dacî m-or omorî,
         Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni,
         Uni zac cîni ;
         Sî mă-ngrgapi-n strunga oilor,
    20 în zocu neilor.
         Busiumu H-or busiuma,
         Oili s-or aduna,
         Şî cu fluiru lj-or cînta j Şî ieli m-or plînzi 25 Cu lacrîmi di sînzi,
         Cu zenunki plecaţ,
         Cu lacrîm vărsaţ...
    Nu-1 măi Ştiu de-iâi. Şî la urmî zîsi:
         —  Lăiţî, lăiţî,
    30 Dragî nioriţî....
    Nu mă măi sâltî inima, cî inima saltî la om! în tinereţi cîntan din frunzî, di sî riinuna lumia. Da acu...
                                                                                                                                (13.IX.1967), Aceeaşi.
             MXCVIII, MXCIXio6
         —  Mioriţî lai,
         Lai, bucălai,
         Di trii zîli-ncoasi Iarba nu-ţ măi pla&i;
    5 Nu ştiu: apa nu-ţ plasi?
         —  Ba iarba-m’ pla£i;
         Dar baâiu ungurian
                                                                                                             1 în experiment text. MXCIX a fost notat la o oră după MXC\ III
(v. nota crit. 106).
251
              Şi cu Cel moldovian Mări sî vorbiri 10 Ca sî ti omoari La apus di soari,
              Cî ai oi măi mulţi,
              Şî curnuti,
              Şî cai învăţaţ,
                                                                                                                                     15 Şi cîm măi bărbaţ.
              —   Mioriţî lai,
              Lai, bucălai,
              Di-o fi aşa:
                                                                                                                                                Ca sî mă omoari 20 La apus di soari,
              Sî spui sî mă-ngroapi în strungi di oi,
              Sî h'iu to’ cu voi i Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni 25 Uni zac vara cîni.
              Mioriţî dragî,
              Dacî ăi vidia
              O   babî bătrînî Cu brîu di lînî,
                                                                                                                                      30 Din oki lăcrămîn’,
              Din gurî-ntrebîn’, (II—Di mini-ntrebîn'), Sî-i spui curat:
              Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî,
                                                                                                                                         35 C-o împărătiasî.
              Sî nu-i spui, dragî mioarî,
              Cî la nunta mia A căzut o stia;
                                                                                                                                             Şî c-am avu’ nuntaş 40 Braz şî păltinaş...
          Cam atîta ştiu. Am auzît-o-ntăi di la bunica, mama mami. Oi h'i-auzît-o şî di la mama lu tata, adicî to’ bunici. Cîn’ ieram io nicuşor, ieli cînta. Mă lăsa mama, cî sî dusia la dial, la triabî: 45 la prăşit, la săserat di grîu, la aduna(t) di fîn; mă lăsa cu dînsa; ia cînta. Şî l-am băga’ la cap. Cî io cârti multî n-am învăţat: numa douî clasî-am învăţat. Şî pe-iestia H-am învăţat cu greu; cî tata, dipi clasa-ntăi m-a lua’ di la şcgalî, şî m-a 50 ţînut pi lîngî iei, cu boi: umblam cu căruţa. Dipi doi ani m-am dus la Valia-Niagrî: iera un că.-lugîr la skit. Iera pi la Cră£jun. Tata: „Ioti,
252
     băietu neu, a-nvăţa’ car't.j-o clasî, cu premju-ntăj; şî di doi ani nu    l-am măi    da’ la şcoalî". „Păcat,
55   măi Apostuli, cî    n-ai lăsa’  băietu sî-nveţî cârti!"
     „Dă, părinţi..." Tata nu        vria di loc sî mă dia
     măi diparti. Ghiu acasî, şî-i spui mami. Mama: „Las’ cî merg jo    cu tini la  Vetreşti, la skit". Noi
     stam acolu, măi     sus, la o   odai, la „Masa Băra"
60 sî kiamî. M-an dus a dou-za la părintili, cu mama. Şî m-a adus părintili la şcoalî, la Herăstău. Am mîntuit clasa a doua. Şî pi urmî tata iar nu m-a lăsa’ la şcoalî. Ş-an rămas întunecat la minţi! Da nisi covrizi nu-i dau di poinanî, Dumnezău 65   sî-1 ierţi!
                                                         (14. VII. 1967), Nisloreşt/ — Njâgu Ap6stu Dânţîs, 77.
                                                                                  MC1o7
         Nioriţa o ştiu di la popa Taftî di la Negîrleşti. Di la iei am prins-o-ntăi, cîn’ ieram di douîză’ şî patru di ani:
                 —   Mioriţî, mioarî,
             5 Di trii zîli-ncoasi
                 Gura nu-ţ măi tasi;
                 Or ieş’ bolnăghioarî,
                 Or iarba nu-s plasi?
                 —       Cî sî sfătuirî 10 Sel moldovian
                 Cu sel ungurian Ca sî ti omoari în zori di zî;
                 Şî sî ti-ngroapi 15 în dosu stîni Uni zac cîni.
                 —   Dacî m-or omorî,
                 Sî mă plînzi m zori di zî Şî la cap sî-m’ pui:
             20 Fluieraş di socru,
                 Sî cînti cu foc;
                 Flujeraş di os,
                 Sî cînti du jos...
                         (14. VII. 1967), Nistcr6şt} — NJagu N.
                         Dânţîş, 78.
253
      MCI, MCII1o8
                                                                                                                                                                                               i
                                                                                                                                                                                         prima
     —  Nioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ xnăj tasi,
5 Iarba nu-ţ măi plasi;
     Apa nu-i bunî?
     Tu nu ieş' nebunî?
     —  Iarba-m’ plasi, (II —Iarba-j bunî,)
     Io nu-s nebunî.
10 Da s-a vorghit
     Trii crai di la răsărit Ca sî ti omoari,
     Sî ti pui Din dosu stîni 15 Uni zac vara cîni.
     —  ][o mă rog, mă rog,
     Sî-m’ pui la cap:
     Flujeraş di fagu,
     Sî-n cînti cu dragu;
20 Fluieraş di osu,
     Sî cînti duiosu.
     Şî jo rog sî mă pui în strunga oilor, în ziocu neilor...
25 Oili s-or strînzi,
     Pi mini m-or plînzi...
     Cu lăcrîni di sînzi...
     Şî mama lui merzia,
     Şî din gur-întreba:
30   — N-aţ văzut un siobănaş?
     Nu 1-aţ văzut, nu 1-aţ întîlnit? Feţişoara lui:
     Spuma laptiluj ;
     Perişoru luj:
35 Slcicu griului;
     Okişori lui:
     Mura cîmpului C$aptî la răcQari,
     Niaziunsî di soari;
Varianta a doua a fost notată la trei sferturi de oră după
254
              40 CQaptî la pămînt,
                 Niaziunsî di vînt...
                 —  Am auzî' cî s-a-nsurat C-o fatî di crai
                 Pi-o gurî di rai...
          45 „Soarili şî luna
                 ]^i-a ţînut cununa;
                 Brazî ni-a fos' fraţî;
                 Şî stelili: surorili..."
          Oi             h'i-auzît-o io to' di la vum bătrîn di unevâ. 50 Cârti n-am învăţat: nu ştiu cârti di loc. Iera un cumnat di-a neu. Iera din Spineşri. Di la iei am auzî' cînticu ista-ntăi, cî iei fusăsî mocan la oi; adicî om de-isia dus di vali la oi. Acolu sî kema cî-i „mocanu"; aşa sî kema, aşa sî zîsia; sî numja 55 cî-j „mocan la oi". Ieran tînîrî cîn’ l-am auzî' di la iei.
                              (16.VII. 1967), Nistoreştj — Iţjana Murgu, 81.
                        MCIII l09
                                                                                                              Apăi, cîntam noi cm' ieram la dial, la ghiti, şî stan la dial. Măi spuniam poveşti. Iaca Mioriţa:
                 —  îsioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
              5 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                 Ori apa nu-i bunî.
                 Ori iarba nu-i bunî,
                 Guriţa-i nebunî?
     10 De-isi am uitat-o...
                        (1967), Nistoreştj — Ana Olâriu, 81.
                        MC IV, MCV1 Uo
     —   Nioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi;
 5 Nu ştiu: apa nu-ţ plasi,
     Or iarba nu-i bunî? (II — Or saria ari pămînt?)
                                                                                                                        1 în experiment text. II a fost notat la o oră şi jumătate
după MCIV ('/. şi nota crit. 110).
255
     |arba din zăvoi A fos' pîntru vqi.
     —  Apa-ni plasi,
10 Iarba-i bunî;
     Da ni s-a vorghit, stăpînj, âiji trii siobănei —
     Unu-i uiîgurian,
     Unu-i mocan,
13 Unu-i moldovian —
     Ni s-a voroghit, stăpîni,
     Sî mă omoari pi mini.
     Da ii zîc sî mă-ngroapi-n dosu stîni Uni zac vara cîni.
20 Dac io li spui-aşa:
     Dacî m-or omorî, (II —Dacî... pi mini,) Sî mă-ngroapi
     în strunga oilor (II — Uni zioacî nei;) îvfei ni s-or strînzi 25 Ş-or ziuca
     Pi diasupra mia. îsfioarîli s-or strînzi,
     Pi mini m-or plînzi Cu zenunki plecaţi,
30 Cu lăcrîrii vărsaţi;
     Cu lăcrîm di sînzi Pi mini m-or plînzi...
     —  Di trii ani di zîli Soarili nu l-an văzut,
35 Numa şărlci foşcăindî...
     Dar o corboaicî niagrî,
     Vinindî diasupra mia,
     Mă clămpănia.
     —  Fuzi, corboaicî niagrî,
40 Nu mă clămpăni;
     Cî m-ăi clămpăni Dipi si-oi muri!“
     Corboaic-a zîs di colu:
     —  Nu sîn’ corboaicî niagrî,
45 Si sîn' maica ta.
     —  Dacî ieş’ maica mia,
     Ghino şî mă ia-ntri arilcioari,
     Şî mă scoati la sfîntu soari;
     Di trii ani di zîli
50 Soarili nu l-.in văzut..."
256
             Ajâsta-i Nidriţa. Dâc-aş avia glas, aŞ cînta-5; t) ştiţi di cîn’ ieran riicî; am ăuzît-o, ş-am pus-o-n creştit... âini ştii di unia-m auzît-o ? Dumne-zău sî măi ştiiî^Io n-an fos’ la şcoalî, c-an fos' 55 sîngurî la tata. îi dipi timp, di cîn’ iera lumia, di cîn' ieram ieu mititicî... Am auzit-o di pi la cîntiâi, di pi la lumi. Da am uitat di pl la âini. Da asta-i frumoasî cari-o poati cînta: ghini cu ghers, ghini cu zîndî.
   60 Ieti, măi sîn nişti vorbi:
                   Vîntu-a trazi,
                   Fluiera-a zîsi,
                   Pi mini m-or plînzi.. .
                   Păltinâri la cap,
             65 Cu fluir di fag;
                   Vîntii-a trazi,
                   Fluiru-a zîsi,
                   Pi mini m-or plînzi...
             Dac-a măi rămînia una nizîsî, merzi cruda 70 cu nisărata... Alti cîntisi li-am măi uitat. Da pi Jslioriţ-an cîntat-o di zînd.
                          (16.VII. 1967), Nistoreştj — Mârija Âga, 88.
                                                                                                                                              MCVIU1
                   —  Nioriţî lai,
                   Oai bucălai,
                   La dial cîn’ işai Tot în lăcrămai.
             5 Nu măi lăcrăma,
                   Cî siobănaşu tău
                   L-a omorît sii doi duşmani,
                   Şî 1-a-ngropat în strunga oilor,
             10 în ziocu neilor...
                          (11.IX. 1967), Nistoreştj — Mâgdălina Nistoroiu, 89.
                   MCVII, MCVIIIua
                                                                                                leu îs di cîn'r lumia: împlinesc în noaptia
                                                                                            lu sfîntu Ilii Pălii, la Sînt Ilii, împlines' opză
    1 In experiment text. MC VIII a fost notat la o jumătate de oră după MCVII; MCIX la două ore după precedentul (v. nota crit. 112).
257
                                                                                         şî nouî di ani. îs cotizent nouiză şx nouî. Nu şţitt cârti." Io am auzît-o Nioriţa di la un lăutariu, 5 di la Neculai Cîtu. Da şî di la ufl hin a neu. Ştefani Bratii: Cîn'"cînta, urla pămîntu!... Ieti cum ştiu oliacî:
     —  Bioţiţî lai,
     Lai, lai, bucălai,
 lti Di trii 2îli-ncoa§i Guriţa nu-s măi tasi;
     Nu ştiu: iarba nu-s plasi,
     Ori apa dim butdtif?
     (II — Ori iarbă di pi Cîmp?)
13   — Stăpîni, stăpîni,
     S-a vorghit £ii ( (II sii» doi siobănaş Ca sî ti omoari,
     Cî ai oi mulţi,
     Şî curniiti;
20 Sî ti-figroapi-n dosu stîni,
     Uni za’ cîni.
     —  Mioriţî, sî li spui-aşa:
     Di m-or omorî,
                                                               Sî mă-ngroapi 25 în struîiga oilor, în ziocu neilor;
     Cî sara s-or strînzi,
     Toati m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi...
                         (12. IX. 1967), Nistorestj-Româneşti — Stan Nistoroju, 89.
                         MCIX
                  —  Mioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                                                                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                                                            5 Nu ştiu: apa nu-ţ plasi,
                  Apa dim burduf,
                  Iarba di pi cîmp,
                  Or’ di cap îţ faăi?
                  —  Stăpîni, stăpîni,
                                                            10 Nu-m’ fac di capu neu, în fac di capu tău:
258
                 Cî S-â vorbit Sii doi âiobăna^ —
                 Ungurianu şî nioldoviâriu 15 Sî ni ti omoari,
                 Sî ti-ngrgapi-n dosu stîni Uni stau cîni .
                 —  Sî li spui-aşa:
                 Cî di m-or omorî,
            20 Sî mă-ngrgapi-n strunga oilor, în ziocu neilor;
                 Cî sara s-or strînzi >
                 T$ati m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
     25 Măi iera, da H-am uitat di isi în colu. Am âu-^ zît-o di la unu Ştefan Brâtii: iei cînta, iei ziuca! Adicî cînta din gurî, şî ziuca din ltiâioari. Cîn' ziuca, sî bătia cu mînili pişti şăli, şî băria şî cu Kisioarili: făCia cu mînili „pîca, pîca"! Iei cînta 30 Nioriţa numa din gurî; din fluir nu cînta. Iei a fos' şî sioban, şî ba§iu: aseia i-a fos’ mesăriia lui. Şî frati-su-i tot baăiu-a fost.
                                                                                                                               (12.IX.1967) - Acelaşi.
                                                                MCX, MCXI113
                —  Nioriţî lai,
                Di trii zîli-ncoaâi Gura nu-ţ măi tasi...
         Dacî nu-ni măi aduc aminti! Di zăâi anj
2   încQaâi nu măi ştiy ninica... Am auzît-o-ntăi
     di la unu Ghiorghi Precup, din Spineşti. Io avian vo paispresi ani. Şî vinia la tata; avia ghin: în toati toamn-adusia-n casî cîti patruzăş-âinzăş di deca di ghin. Da nu iera decî de jestia i
10  iera deca veki: nu-ncăpia-ntr-o cofî. Vinia, sta
     di vorbî, bia. Ghiorghi Precup, ista, vinia la noi iarna: şîdia diziaba, sta cîti-o zî, doxjî, şî trij. Şîdia ij amîndoi di vorbî, bia, mînca. Dipi
    1 în experiment text. MCXI a fost notat la două ore după
MCX; iar MCXII la trei ore după MCXI (v. şi nota crit. 113).
359
     ii      sî fâşia di corâz, iei cinta Mioriţa. D-apî nuittâ 15 Mioriţa o cînta? Cînta mulţi... Lj-am uitat, cî-s ani muls la rielzoc. Jel cîn’ cînta Mioriţa, o cînta cu ghers.
                        (12.IX. 1967), Nistoreştj -- Aniţa D61dur, 95.
                                                                            MCXII
                 —   Mioriţî lai.
                 Lai, bucălai,
                                                                    Di trii zîli-ncoaâi .
                                                                   Gura nu-s măi ta£i;
                                                              5 tfu ştiu: iarba nu-s plaăi,
                 Ori apa dim burduf?
                 —   Stăpîni, stăpîni,
                 S-^a vorghit âij doi Sjobănaş Ca sî ti omoari;
                                                            10 Sî ti-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu neilor...
             Ieti, de-isj nu-ni măi aduc aminti... Da l-a omorît. Iei a spus nioriţ-aşa:
                 —   Păltinaş la cap sî-m’ pui;
             15 Cîn’ vîntu nj-a bati,
                                                                   Păltinaş s-a clătina,
                 Oili s-or strînzi,
                 Pi mini m-or plînzi...
                                                                    Sara, cîn' or vini,
                                                                20 Cî pi mini m-or căta,
                 Şî tot mereu or zghera...
                                                                                                                                  (12.IX.1967) - Aceeaşi.
                                                                          MCXIIIm
             Asta-j averja: videria şî puteria! Bogăţia ? ^iaba-i averi, dacî nu ieş(tj) sănătos... Dacî nu ieş’ sănătos, nu-i Mioriţa!...
             —  Mioriţî, nioriţî,
         5 Di trii zîli-ncga£i
                                                                 Guriţa nu-ţ măi taâi; ^
                                                                Nu ştiij: apa nu-ţ plaâi,
«60
            Sau mîncaria,
            Sau di cap îţ faăi?
     10 Atunsia a spus oaia:
            —  Tpati-rii plaâi;
            Da s-a vorghit doi frăţiori sî ti omgari.
            —  Apî, dacî m-or omorî,
            Sî mă-ngroapi-n strunga oilor,
        15 Şî-n ziocu neilor.
            Iar fluieraşu sî ni-1 pui-m prepeliagu;
            Vîntu cîn' rii-a trazi,
            Flujeraşu ni-a cînta,
            Şî oili s-or aduna,
     20 Şî m-or plînzi
            Cu lăcrîni di sînzi...
        L-am învăţat di la siobani âiilanţ cari iera veki. Cî şî io an fos’ Cioban: di fa oi m-an dus la armatî. An fos’ şî mama basiului!... An 25 fos’ di la şăpti ani pm' la douî-ş-opt, cîn’ an tras la sorţ. An fos’ la oj la „Munţîşoari"; jera şăpti fraţ în stîna lor, c-o mii di oi, şf măi ghini. Iera nouî Ciobani cu ieli. Pi mini m-a da(t) strun-gâriu la oi, întăi, atunăi. Apîi m-a rîdicat măi 30 sus, şî m-a făcu’ scutarju; cî ţîniam socotjala stîni: cîtî brînzî, cît caş. Iera greutati, sî li dia la oameni dreptu lor. Iera ghelşug pi vreima aâeja... Pi urmî di la scutâriu ti făâia baâiu. Baâju: iei da socotiala di brînzî, di lapti. Scu-35 târiu iera măi mul(t) cu socotiala oilor: cîti sîn’, cîti s-a Icerdut; iei da sama di toati: cari-j mîn-catî di urs, cari di lup, cari-s împăraţi pin âelci... Cum sî-mpăra? Oaia săria pişti âeKi: um brad kicat zios, ori tăiet. Iei iera curăţit di crenzi; 40 da nu iera curăţît ghini, din carni, adicî din coazî. Şî âepu sela iera ascuţit. Oaia numa săria, ş-o tăia âepu sela la pîntisi. Ia, din repeziuni, îş făâia vînt, săria, şî s-apuca di sep: îi sfîşîia pîntiâili ăepu sela, cum ar trazi cu cuţîtu. Dacî 45 nu iera spartî-nuntru, o cusam lcelia: o cusan cu andriaua şî cu aţî, şî sî tămăduia. Jar dacî jera spart-ununtru, cuţîtu!...
                                                                                      Pîntru oi foloâam sula. O purtan legatî la kimeriu, di zâli; avia loc acolu, ş-o băgan la ,50 tiacî. Avian şî acăriţî la brîu: puniam âsi-n ia, acolu, di cusut cu ieli. Acăriţa iera făcutî di h'jer. An ş-acu o acăriţî făcutî din tub di la armili
261
  55
60
     * tTt ' • ^î'a^amî > puştilor li spunja „Heri" şi „Martiri", c-un sîngur glonţ. Lj-am avu' pînî-nccjasi, pi la primărij. Acăriţa o făâja h'jerari. Spmţu îl băgăm cu sula, la coadî: vîram un h irişor di spînţ; şî trăzia durerja 4eja cari jera ia bolnavi Qaja, dacî nu sî vindica, ap-o tăjej.
K elja o făâej cozoc; carnia oh'jerbjam în zăr; cî scotiam sjolanili, şî h'jerbjan carnja, ş-o tri-metjam omuluj acasî: om-o mînca.
     Măj jera o boalî sî kema „zăgu": un felju di rapsjugî: sî făCja pi Iceli ca tărîţa; cî sî făsja tărîţa seja din nişti boboneli, şî spăr£ja. Noj 65 li lam măj mul' cu steregoâi. Stăpîni li măj da cu zamî di tjutjun, şî sî vindeca. K'ica lîna di zăgu. Dacî sî vindeca, apî creştja altî lînî: da nu jera ca âelantî jera măj scurtî; şî măj grgasî la h'ir_________
7° Pi oj li măj pălja rîja: fă£ja tot un felju di burboniţL Sî scărlcina şî sî mînca cu gura pînî rupja şî Kelja pi ja. O vindecaj to' cu zamî di tjutjun.
        Măj zasja di gurâri, la gurî: sî boboşâ la gurî, 75 şî nu putia riica mînca. La boala asta n-avjan cu Ci li vindeca: li treCja lor, aşa. Măj jera găl-baza: da cîtj-o plg»ai; şî dim plQai sî făCja găl-bâzî. Gălbâza îj mînca maju, sî... cuţîtu jera liacu!...
                                                                         80 Sjobani sî-mbrăca gros: cu căm£şî, cu iţarj Punia iarna cozoc, sarici. Stai lîngî ieli; cî pădurja iera pustii, nu ca acu. Iera locuri la adăpoasti făCei şătri: apărărj di vînt; li făCei perdeli dj-adăpost...
85              toamna li lua Cij cu cîti zăsi oi, cî jera
     puţîni: li lua di la sioban, şî li ierna fiicarj-acasî. Da stăpînu cu turma mari ţînja boteju şî iarna; cî nu sî kema „stînî" jarna: stîna jera numa cîn’ ^nţărcaj şî li duCej la stînî, la munţi, pînî tţ>ama, 90 cîn înţărca oaja rielu. Li dădej la mîrlit toamna, la vinirja-mari. Unjori li dan la sfîntuDuriitru. Primăvara Qaja făta. Cari jera scăpatî, făta din vremi. Ieti cum iera: intra cîtj-um berbesi — cari scăpa din turma luj di-oparti — şî oaja rămînia mîrlitî. %a,a5.unS ^a*a di vremi: pifi făurârju, pin cişlezi; ş-aCeja riej sî făCja mîndri, frumoş. îj tăia la Paşti; îj tăja ij, gamini, şî măj digrabî,
95
262
      cî jera di un(di) sî taj... Ii tăia di lcelCeli di făcut căCiuli-----
100 Alezia turma di oi: seli negri di-o parti, Celi albi dj-o parti. Cu berbesi tot aşa, ca sî nu iesî riei tărcaţ; aşa sî zîsia: oaia niagrî şî cu rielu alb. Dacî jera oaja albî, sî mîrlja cu berbecu alb, şî rielu işa alb. Dacî sî mîrlja oaja albî cu berbe-105  sili negru, işa lîna sînii,     adicî nu albî   ghini. Măj
      iera stoguşî: un feliu di      lînî diasî din cali-afarî;
      şî nu lungî: jera scurtî, ca dj-um pod di palmî; işa cîti trij kilogrami di oai. Da acu nu măj jesi lînî multî: sînt oj-acu di n-au un kil di lînî.
110  Acu oili:s ca deştili-mpărţîti: nu-s la un loc... Măj jera lîna ţîgai: mgali şî supţîri la h'ir. Lîna iera măj bunî la Celi ţîgăj, cî iera măj moali. FăCja fimeili din ja ştergânu di pus în cap: lua bumbac supţîri, torsia lîna supţîri, şî             făsja şter-
115  gari di sî-mbrobodia la cap. Măj făsja călţuni
      alghi, şî moj tari. Iera şî lînî ţurcânî: tot lînî niagrî; da cu h'iru lung, di nu sî vidia pi supt ja cin’ ti uitai- Işa cîti zăsi kilogrami di lînî di la oai....
120 Da sî ni-ntcjarsim toamna: dacî stăpînu-avja turmî di douî suti di oj, păstra turma jarna, cu sjobanj cu tot; iera cîti doi la ieli. Iernaticu jera uni jera bucata di cosîri, la dial, cum îs ieu acuma. Cosa fînu, şî-1 făsia omu clai. Şî lîngî clai 125  făCia părcân:şătri di-adăpost. Părcanu sî făCja
      aşa: bătja la rielzuc trii fursi; di-acoHa punia dorînzili djasupra. Din crivîţ martâsi jera pînî-m pămînt,ca sî nu batî crivîţu. Spri arijaza-zî jera măj scurţ martasi, ca sî rămîi loc sî intri oili. Omu, 130  cîn’ intra aisi, s-apleca.
          La tîrla di iarna mîncaria ş-o făCia siobanu; cî din stămînî-n stămînî-i trimetia stăpînu~o baniţî di mălaj; pîntru Cjobani, pîntru cîm. îi trimetia şî odături di săcu: cartofj, fasoli. 135  în zîlili selilanti-j trimetia carni di porc; porcu,
      cîn’ îl tăia, îl creştia cîti doi anj, nu ca acu: îl tai crudu...
          Sjobani purta iarna un cozoc pîn la gleznî, sî-1 apiri di zer. Vara cămeşîli li unzja cu unt; 140  şî-n unt puma omagu şî steregoâi: nişti buriieni
      di la munţi....
263
             Cîn’ pornea cu oili, asta cînta-ntăi: Mioriţa. Şî cîn’ vinia cu oili-napoi, tot Mioriţa o cînta: o cînta din fluir. Tot cîntic a oilor, şîriagu; îl 145 cînta to’ din fluir. Din fluir măi cînta cîntiăi di zioc: „ţărăniasca", „corăgheşti", „di doi", „di brîu". Măj cînta un cîntic, „munteneasca", „hora lu Ghiorghi": o horî frumoasî. Măi cînta di zali. Măi cînta cîntiâi haiduseşti; li zîsia „cîn-150 tiâi di codru"-ghini-aşa:
                  Cî vara sî vesălia,
                  Ş-a via şî di uni bia şî mîfica,
                  Şî Kistoalili li-acoperia Di nu vidia omu;
             155 Şî sî mîndria în codru,
                  C-avia si bia şî £i mînca în codru...
             Măi iera unu cu £îianu: nu-1 măi ţUu minţi. Iera unu c-un haiduc: iei a fos’ dres: adicî numa cu arzint putja sî-1 împuşti, cî nu intra plumbu-n îel.
                         (6. VII. 1967), Nistoreştj - Ghjorghi Hulpoj, 108.
                          MCXIV 1
             —  Nioriţî lai,
             Lai, bîcălai,
             Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-s măi taâi;
       5 Nu ştiu: di cap îţ faâi?
             —  Ba di cap nu-n fac:
             S-a vorghit sii doj frăţiori a tăi Sî ti omoari.
             —  Ii, dacî m-or omorî,
       io în strunga oilor m-or îngropa, în ziocu neilor.
             Iar fluieraşu sî ni-1 pui-m prepeliâgy; Cîn’ vîntu ni-a trazi,
             Fluieraşu rii-a cînta,
       15 Oili s-or aduna,
             Şî m-or plînzi
                                                                                              1 în experiment text. MCXIV a fost notat la trei ore şi jumă-
tate după MCXIII (v. nota crit. 114).
264
       Cu lacrîAi di sînzi.
       Asta-i Mioriţa. Aiestia-s numa cuvintil*. Da atunş îl cîntan cu toţ siobani.
                                                                                                                                                  (6.VII. 1967) - Acelaşi.
                                                                                                                                                                             P ă 11 i n
                   MCXV
           — Mioriţî lai,               «
           Lai, bucălai,                '
                                                                                                                                      Di trii zîli-ncQasi Guriţa nu-ţ tasi;
      3   Nu ştiu: iarba nu-ţ plaâi? Oar iarba, <?ar apa?
           —   Ba toati-m’ plac...
                                                                                                                                    Da pi stăpînu neu Nu ni 1-aţ văzutu?
      10  — Di l-oi h’i văzutţj,
           Nu l-an cunoscutu.
           —   Cum să nu-1 cunoşti? Mustăcioara lui:
           Pana corbului;
      15 Feţîşpara lui:
           Spuma laptilui;
           Okişori lui:
           Mura cîmpului...
           —Jo, di-oi muri,
      20 Sî nu mă-ngropaţ în dosu stîni Uni zac cîni;
           Sî mă-ngropaţ La melzocu oilor,
      25 în ziocu Aeilor...
           Pi-um picior di plaiu,
                                                                                                                                      Pi-o gurî di raiu Mă lăsai în vali,
           Oili-m’ păscutu,
                                                                                                                                30 Din căval cîntîndî, î^eluşăi zucîndî...
265
          îl ştiu cî l-an cîntat odatî. Odatî l-an cîntat, şî l-an zjucat, şî l-am petrecut. Da acu l-an can lăsatu. .. L-am auzî’ di la ja, di la mama mja 35 l-am auzît io. Di sinsj anj jeram cîn’ l-am învăţat. Ia-1 cînta avan! îl cînta cu vorbi, şi cu vosi frumoasî. Din cârti nu l-am auzit; jo l-an ştiut aşa di la mama.
                          (20.IX. 1967), Pâltin-Podura - Flgâria Cătănoiu, 59.
                        MCXVIa,
         Sî cîn’ Nioriţa cîn’ îj soarili dj-anjazî? D-apî broasca nu cîntî pi uscatu !...
                — Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
             5 Di trij zîli-ncQasi Guriţa nu-ţ măj ta£i;
                Or jarba nu-ţ plasi,
                Orj apa nu-ţ plasi din ulucu,
                Sau şarja dim burdufu?
     \0 Aşa parcî cînta Ciobani şî basju. Cî jera vorba: Basiu bia şî kefujeşti,
                Şî di caş nu sî gîndeşti Cî sî zăurdeşti...
         Măj zîsja una:
             15 Vai di vjaţa di sjoban:
                Cun şădi-m ploai’ ca um par!. . . îl ştij pi Cocosja lăutarju di la Nistoreştj: Cocosia ista cînta cîntisi di oj, di ti ninunaj! Da sî terminăm cazaniija oilor:
         20     — Or ţ-î inima ra?
         C-ai6ia di sjoban zghcra oaja: cî s-a vorghit sî-1 omoari...
                — Toati sîm’ buni:
                Şî apa-m' plasi,
                Apa di ulucu, .
         25 Şî şarja di burdufu.
                Da am auzît:
                Şî s-a vorghit
                Sî ti omoari, stăpîni,
                âjobanu ungurjan
266
                                                      30 Şî Cu Cjobanu moldovian;*.
                                                         Sî-1 omoari pi sel vrănâjan,
                  Cî ari oj măj mulţi,
                  Mîndri şî cornuţi,
                  Cinj măj bărbaţ,
             3 5 Şî cai măj învăţaţ.
                  —  Pi la apus di soari
                                                          S-a vorbit sî ti omoari...
                  —  Di m-a omorî,
                  Sî mă-ngropaţ
             40 în strunga di oj,
                  Sî fiu tot cu voj.
                  Şî sî-m' pui la cap:
                  Fluieraş di fagu,
                  Sî-n cînti cu dragu;
             45 Fluieraş di osu,
                  Sî-n cînti dujosu...
          Ş-aiCja ghini-âşa: coborîn-sî oili din djal în vali, s-a-nîlnit — sij doi sjobâni cari-1 omorîsîrî — c-o babî bătrînî,
             50 C-un cair di lînî.
             întreba baba: mă-sa lui, Vrănsioaja:
                  —  N-aţ văzut Mîndru sjobănel Tras pintr-un inel ?
             55 Feţişoara luj:
                  Spuma laptilui ;
                  Mustăsjoara lui:
                  SKicu griului;
                  Okişori lui:
             60 Murili cîmpului...
          Murili pădurii... nu-ş cun spunia lăutarju Cocosja. Iei cînta Nioriţa; şî io îi dam cîti-o ocî di ghin di-rii cînta.
          Cocosia vinja şî pi Ia stîni şî ni cînta la sjo-65 bani, sî-j dăn caş. Vinia acasî cu cîtj-un cal încărcat di caş. O lua pi la K^trosu, tresia £iur-zju, sî lăsă la vali: Muşa; dim Muşa treâja-n Zboina; di la Zboina vinja-n Nişîna-n, Lâpuş. Zbojna jera munţi marj-, a Spineştilor jera. Coco-7 0 ăia lua munţî dj-a rîndu, şî cînta pi la toati stînili...
          Aisja nu ţîj minţi cun s-a mîntuit cu Nioriţa. Dor îl cînta pi la nunţ. Cînticu ista sî can loghja şî cu Cînticu niresî.
 267
 75 leu îs sioban di vo patruză' şî şăsî di ani. Mioriţ-am auzît-o şî dipi la âiobani, dipi la baâi bătrîni:
                                                                                                            Iaca o maicî bătrînî C-un cair di lînî...
        80 Mîndru siobănei
                                                                                                    Tras pintr-un inel...
                    (26.IX. 1967), Paltin — Ghiorghiţî Bu-căluţî, 61.
                    MCXVII
        O ştiu Mioriţa di cîn’ ieram copii: am auzît-o dipi la âiobani, di pi la oamini bătrîni:
             —  Mioriţî lai,
             Lai, bîcălai,
                                                                                                          5 Di trii zîli-ncQaăi Guriţa nu-s tasi...
             —  S-a vorbit ungurianu Şî cu moldovianu
                                                                                                    Pi la apus di sQari,
                                                                                                       Ca sî ti omoari...
        10   — Nioriţî lai,
             Di m-o omorî,
             Sî mă-ngrgapi Din dosu stîni Uni latrî cîni.
        15 Sî-m' pui la cap:
                                                                                                        Fluieraş di socru,
             Mult cîntî cu focu Fluieraş di fagu,
             Mult cîntî cu dragu...
 20 De-i^ia nu-ni mai aduc aminti. Atîta ştiy. Iei î| zalnic la cîntari, cî l-a omorît. Da, ujti, dacî nu-1 ştiu tot... îl ştiu şî di la tata, cî-1 cînta din fluir.
                    (26.VII. 1967), Paltin — Stâna P16p, 63.
                    MCXVIII na
                                                                                                      Pi-un lcisior di plai,
             Pi-o gurî di rai latî ghini-n caii,
             Sî cobQarî-n vali
208
     Trii turmi di oi,
     Cu trii Ciobănei:    -
     Unu, moldovianu;
     Unu, ungurianu;
     Şî unu-i vrănsiami.
 10 Mări sî vorbiri,
                                                Şî sî sfătuirî La apus di soari Vria sî rii-1 omoari Ba§iu unguriân 15 Şî cu sel vrăncian ;
     Ari oi măi mulţi,
     Mîndri şî cornuţi.
     —  Mioriţî lai,
     Lai, bucălai,
                                                20 Di trii zîli-ncoasi Guia nu-ţ măi tasi;
     Or ieş’ bolnăvioarî,
     Lăiţî Aioarî?
     —  Nu sîm’ bolnăghjoarî ;
                                                  25 Stăpîni, stăpîni,
     Ia-ţ, cu tini cîni,
                                                Căş bacjul ungurian Şî cu sel vrănsian Vria sî ti omgari 30 La apus di soari.
     —  Lăiţî, lăiţî,
     Di-o h'i ş-oi muri,
     Sî li spui curatu:
     Cî m-am însuratu.
 35 Sî li spuj sî nu mă-ngroapi în dosu stîni Uni zac cîni;
                                                    Sî mă-ngroapi în nilzocu oilor,
 40 în ziocu rieilor,
     îm bătaia berbesilor.
                                                  Şî sî-m’ pui la cap: Flujeraş di osu,
     Mul’ cîntî dujosu;
                                                 45 Fluieraş di fagu,
     Mul’ cîntî cu dragu; Flujeraş di socu,
     Mul' cîntî cu foqj,
269
                                                                                                                                           5 babî bătrîrii 50 Di jel întrebînî:
                  —  Pe-isj n-aţ văzut Mîndru siobănei Tras pintr-un inel?
                                                                                                                                      FeţîşQara lui:
                                                                                                                              55 Spuma laptilui;
                  Okişori lui:
                                                                                                                                    Mura cîmpului.
                                                                                                                                  Murî di pămînt,
                  Niaziunsî di vînt,
                                                                                                                             60 Coaptî la răcoari,
                  Niaziunsî di sgari —
                                                                                                                                   Mustăcioara lui:
                                                                                                                                   Slcicu griului- . .
                  —       Sî-i spui ci m-am însurat 65 C-o fatî di crai
                  Pi-un lcisior di plai,
                  Pi-o gurî di rai- . .
                  SQarili şî luna Ni-a ţînu' cununa;
             70 Nuntaş: doi păltinaş;
                  Doi brăzîşori Ni-a fos’ frăţiori Sini m-a scăldat?
                  Ploili cîn' a plouat,
             75 Diinuria cîn' a vărsat.
                                                                                                                                   Sini m-a bosit?
                  Păsîri cîn’ a Ciripit. . .
                  —  Sini ti-a-ngropat ?
                  —  Maluri cîn s-a dărîmat.
      80 Nu l-am măi cîntat; n-an ţînu' socotialî di iei... Samînî cu-a babi Tiidura1? Pîi dacî sîn-tem suron!... întăi şî-ntăi l-am auzî' di la tata-moşu, tata lu tata neu. Bunicu-1 cînta din fluir; iei a fos' sioban; di-acolia-1 cînta din gurî. 85 Cînta cîn' îi vinia lui di şîdja, aşa, n-avia iei Ci faCi: sara, sărbătşaria, la cîti-o petresiri; cî-n zîlili di lucru nu-i da mîna di cîntari.
                                                                                                  în şcoalî, numa clasa-ntăi-an făcut-o; şî niCi aCeia n-am isprăvit-o: an făcu' douî luni, şî m-a
    1 Este vorba de informatoarea Tudura Grosu, 70 (v. text. MCXIX).
270
96 scos diă şcoalî, c-âvj[â niarfia tjâjeţ muiţ, ş-âviâ trjabî multî. Am învăţa' dipe-Ceja cî-rii iera drag sî-nvăţ: an lua' cîti-o cârti cu mini, cu vaCili, cu oili. Luam şî di-a doua, şi di-a triia. Li luam di la fraţî nii, cî ii iera-n şcoalî. în cărţ nu iera 95 atunş Mioriţa. N-an Citit din cârti, numa Ci-am auzî' din gur-aşa.
                           (23.IX. 1967), Pâltin — Nastasfja B6ros, 65.
                                                                       MCXIXm
                  —  Nioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                  Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi taCi;
             5 Or apa nu-ţ plaCi,
                  Or di cap îţ faCi ?
                  —  Stăpîni, stăpîni,
                  Nu-i di capu rieu,
                  Şî-i di capu tăy.:
             10 Sii doi ven primari îîi s-a h'i vorghit Sî ni ti omQari La apus di soari,
                  Cî ai oi măi mulţi,
             15 Şî tQati-s cornuţi.
                  —  Lăiţî, lăiţî,
                  Di m-a omorî,
                  Tu sî li spui:
                  Cî sî nu mă-ngroapi 20 Din dosu stîni Uni zac cîni;
                  Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în fiocu rieilor, îm bătaia berbeCilor.
             25 Fluieraşu rieu:
                                                               într-un vîrf di. păltior;
                  Cîn' vîntu rii-a bati,
                  Fluieraş rii-a zîCi:
                  Fluieraş di os,
             30 Mîndru şî duios;
                  Flujeraş di fagy,
371
                Mul’ cîntî cu dragi};
                Oili s-or strînfi,
                Şî pi mini m-or plînzi 35 Cu lăcrîni di sînzi.
           Aista-i... Asela cu baba bătrînî-i altî cîntari: a fos’ trii inş; ş-a pleca’ cu oili pi cîmp; şî
                O  babî bătrînî,
                Dim mînî-ndrugînî,
           40 Din gurî-ntrebînî:
                                                                      „To’ nu ni-aţ văzut Dj-un siobănel?
                Okişori lui:
                Mura cîmpuluj —
           4 5 Cşaptî la pămînt,
                Niaziunsî di vînt;
                Coaptî la răcgari,
                Niaziunsî di soari —
                Feţişoara lui:
           50 Spuma laptilui...
                Mustăsjoara lui:
                Skicu griului;
                Perişoru lui;
                Pana corbului".
           55    — Mătuşî, mătuşî,
                Di l-aş h'i văzut,
                Nu l-an cunoscut.
                Ş-am auzît:
                Pi-o gurî di raj,
                                                                   60 Pi-un IciCior di plai Cî s-a însurat.
                Luna i-a ţînu' cununa;
                S(?arili i-a fos’ făcliili;
                Vîntu cîn’ a bătut 65 Pi jel 1-a-ngropat.
                —  Şî sini l-a scăldat?
                —  Ploili cîn’ a ployat.
                —  Da sini 1-a-ngropat?
                —  Malu cîn s-a dărîmat.
     70 îl ştiţi di cîn’ jeram nicî; cî iera tata-moşu neu, şi ni spunja, ni cînta. Măj iera un unlceş bătrîn: jera prietin cu tata-moşu; şî ni spunia c-ari sî iesî căruţî făr’ di boi. Da noi ni ninunam: cun sî jesî căruţî fărî boi ? Ş-a fos' camjoanili 75 iestia carj-a işît. Da di un(di) a h'i ştiut iei? Jera bătrîn şî-1 kema Pavil Siot, A, ă, iera di vo
272
     obzăş di anj, iera mari! Cînta şî iei Nioriţa: cînta cu tata-moşu cîm' bia rakiu. Nu cînta difi fluir, cînta numa din gurî, cî nu fusăsî Cioban.
80 AtunCia, pi vremili-aCelja, trăia grey oamini. Tata-moşu neu trăia colu-m Peţîcu. Avia moarî-m Peţîcu; şî trăia ghini, nu trăia rău, c-avia moarî, colu; cî siia vinia dipi rîlci la moarî, cu măCi-nişu: cîti-o baniţî di grăunţi di-a slcinari, sin-spreCi kili.
                       (23.IX. 1967), Pâltin - Tudura Gr6su, 70.
                       MCXX1
          Pî di cîn’ m-an trezît, cu ia m-an trezît: di cîn’ ieram nic-o cîntam cu ghers.
               —  Nioriţî lai,
               Lai, bucălai,
            5 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi *a^i;
               Or apa nu-ţ plaCi,
               Or di cap îţ faăi?
                —       Stăpîni, stăpîni, io Nu-i di capu neu,
               Şî-i di capu tău:
                Sii doi veri primari Ni s-a h'i vorghit Sî ni ti ompari 15 La apus di sgari,
               Cî ai oi măi mulţi,
               Şî tQati-s cornuţi.
               —  Lăiţî, lăiţî,
               Di m-a omorî,
          20 Tot sî li spui:
               Cî sî nu mă-ngrQapi în dosu stîni Uni zac cîni;
               Şî sî mă-ngrgapi-n strufiga oilor,
          25 în ijocu neilor,
               îm bătaia berbecilor.
               Fluieraşu
 1 Text notat la o jumătate de oră după întîiul, deşi e fragmentat.
273
                                                                                                                                   Cîn' vîntu ni-a bati,
                                                                                                                                      Flujeraş ni-a zîsi:
                                                                                                                                     30 Fluieraş di os,
                                                                                                                                        Mîndru şî duios;
                                                                                                                                        Flujeraş di fagu,
                                                                                                                                    Mul’ cîntî cu dragu;
                                                                                                                                         Oili s-or strînzi,
                                                                                                                                       35 Pi mini m-or plînzi Cu lâcrînj di sînzi.
                                                                                                                                       (23.IX. 1967), Aceeaşi.
                                                                                                                                           MCXXIng
                                                                                                                            Pj-um picjor di plaj,
                                                                                                                                  Pj-o gurî di rai,
                                                                                                                                  Iatî vin în caii,
                                                                                                                                   Sî scoboarî-n vali 5 Trej turmi di oi,
                                                                                                                                Cu trij ciobănej;
                                                                                                                                  Unu, ungurian;
                                                                                                                                  Unu, vrăncian,
           Şî unu moldovian. io Cel ungurjan
                                                                                                                            Şî cu cel moldovian
           I j sî sfătuirî
           Sar^, pi la apus di soari,
           Pi cel vrăncjan sî-1 omoari,
                                                                                                                         15 C-ari oi măj mulţi,
                                                                                                                               Mîndri şî curnuti,
                                                                                                                                Cai mâj învăţaţ,
                                                                                                                             Şî cînj măj bărbaţ.
                                                                                                                               Jar o oiţî bucălai,
                                                                                                                              20 Cu lîna plăvai,
                                                                                                                            Nisi jarbî nu mînca,
                                                                                                                                Ni£i apî nu bja,
                                                                                                                               Şî-ntr-una zghera.
           Jar stăpînu mj-o-ntreba:
       2 5  — Di ăi zberj, fetiţa (II — , oiţa), mja?
                                                                                                                                 „Oiţă" stă bim!
                                                                                                                             Di ii ţ-î inima ra?
    Aisia a-ntrebat-o jel; nu ştiy cun sî legăm noj; ai^îa nu sî măj ljagî! A-ntrebat-o jel:
274
      30 Orj apa dim burduf nu-j pla£i?
           Sau jarba di păscut?
           —  Stăpîni, stăpîni,
           Toati sîm buni;
           Dar m-i inima ra
      35 Din cauza dumneta:
           Că sel moldovian,
           Şî cu sel muntean Sara, la apus di soari,
           Mi s-a sfătuit 40 Sî mi (ni) ti omoari...
           Mă rog, io an furat-o din cârti... Aşa scria-n cârti: „sî mi ti ompari"..,
           Cî aj oj măj mulţi,
           Mîndri şî curnuti,
      4 5 Cai măj învăţaţ,
           Şî cînj măj bărbaţ.
           Atunsja jel a vorbit cu oiţa:
           —  Oiţa mia,
           Dac-o fi aşa,
      50 Şî ii pi mini m-or omorî,
           Sî li spui si mă-ngrQapi în dosu stîni,
           Sî mj-aud cîni.
           Oiţîli s-or strînzi,
                                                                                                                         55 Pi mini m-or plînzi Cu lacrîmi di sînzi,
           Cî li-am fost um bun păzîtor,
           Şî mă-ngrizam di viaţa lor.
           Sî-m’ pui la cap:
      60 Fluieraş di fag,
           Mul’ zîci cu drag;
           Fluieraş di os,
           Mult o zîsi duios;
           Flujeraş di socu,
      65 Mul’ zîsi eu focu.
           îs pălit foarti rău! Ci jera mulţi la mini; da acu eu greu li leg. N-ain fost întrebat di Mioriţa niâi-odatî di cin’ am învăţat-o, şî pînî az. Nimica, domli!
           Dac-o fi şî s-o-ntîmpla...
70 Am scăpărj din ia!
           Şî pi cîmp aj vidja...
      Stai, cî lj-am scăpat !..,
                                                                          m
           O babî bătrînî...
           Şî difi gur-întreba...
                                                                                                                        75 O babî bătrînî...
           Şî pî toţ a-ntrebat:
                                                                                                                             „Sini mi-a văzut,
           Sini mi-a auzît Di-um mîndru Siobănel,
     80 Tras ca printr-un inel?
                                                                                                                              Trupuşoru lui...
           Aisia am uitat!
           Tras ca pintr-un inel Nu măi ştiy sî leg!
                                                                                                                          85 Mustăcioara lui:
           Spicu griului;
           Okişori lui:
                                                                                                                             Mura cîmpului...
           De-iCia am cam pierdut-o! Ja mult-a fost, da nu măi Ştiu si s-a petrecut. Nu măi p°^iu 90 da niâi-un rezultat. Sîn' sărituri:
           Perişoru lui:
                                                                                                                               Pana corbului";
           Tu spui cî m-a omorît.
           Sî spui cî m-am însurat...
95 Ei, de-iâi nu măi am puteri! Munţî spuni cî l-a cununat... Brazî: cî i-a fost...
           Braz şî păltinaş I-am avut nuntaş.
                                                                                                                            Jar la nunta mia loo A căzut o stia...
           Pî dac-a căzut stiaija, însamnî s-o lăsăm, c-a murit...
           SQarili şî luna Mi-a ţînu' cununa...
     105 Hă, hă, hă! ley. îs mulţumit, da ştiu cî iera mulţi... Nioriţa o stiu din cârti: cartia-di-citiri. Am învăţat-o di la ietatia di şapti ani, di pin nouî suti şapti, cîn' ieram în clasa a patra, a ăinCia, Am auzît-o şî di la bătrîni, cu fluiru, cî
110  vorbili bătrîneşti din Nioriţa îs tot cam aâelia din earti. Io pi tata l-am auzî' cîntîn' Nioriţa. Tata avia mulţi cîntări. Un moş aviam di cînta Nioriţa din fluir: îi da um plai lung, un cîntic, aşa, di tiradornia.
                       (19.IX.1967), Pâltin - Masa Bâra -Njâgu Nistorâju, 71.
27$
               MCXXIIm
     —  Meoriţî lai,
     Pi bot bucălai,
     Di trii zîli-ncoa£i Gura nu-ţ măi taăi. • •
5   — S-a vorghit fraţî tăi din tîrlî
     Pi tini sî ti omoari,
     Cî ai oi măi mulţi,
     Qakiş’ şî cumiiti.
     —  Meoriţî lai,
10 Dacî m-or omorî,
     Sî li spui sî nu mă-figrgapi Din dosu stîni;
     Sî mă-ngrQapi-ft strunga oilor,
     Uni iioacî nei.
                                                                                                                               15 Sî-Ai pui la cap Fluieraş di os,
     Cî cîntî mul' duios, îfi gTQapa mia sî-m' pui Fluieraş di fag,
20 Cî cîntî mul' cu drag.
     Voi, dacî m-or omorî,
     Sî plecaţ de-iâi,
     S-apucaţ pi plai di vali Pînî uni v-aţ întîlni 25 C-o babî bătrînî,
     Şî v-o-ntreba di mini:
     „N-aţ văzut un flăcăiaş Aşa, nant şî supţîrei,
     Cum îl trazi pintr-un inel?
30 Okişori lui:
     Mura cîmpului;
     Feţişoara lui:
     Spuma laptilui...
     Du-mă-napoi la mormîntu lui!
35 Oaia din gurî zghera,
     Din leilor bătia,
     Pi mormîntu lui, acolu, babi-i arîta.
                 (17.IX. 1967), Pâltin — Mârija Bucăluţi
                 72.
                                                                                         1 în experiment text. MCXXIII a fost notat la o oră şi jumătate
după MCXXII (v. nota crit. 119).
277
                     MCXXI1I
           —  Meoriţî lai,
           Pi bot bucălai,
           Di trii zîli-ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
      5 Nu ştiy: iarba nu-ţ plasi;
           Nu ştiu: îţ faâi di capu tău,
           Sau în fasi di capu neu? -
           —  Tasi, stăpîni, din gurî,
           Nu mă blăstăma;
      10 Cî şî apa, şî jarba-m plasi,
           Şî niş nu-n fac di capu neu,
           Şî-ţ fac di capu tău:
           S-a vorghit fraţî tăi din tîrlî Pi tini sî ti omoari,
      15 Cî ai oi măi mulţi,
           Oakiş’ şî curnuti,
           Şî cînj măi bărbaţ, adicî măi buni;
           Şî cai măi învăţaţ,
20 adicî măi gr&Ş> m&i buni: sî ţînia di oi măi bini. Tata zîâia „cai"; da io crez c-a fos' măgari, cum îs az. Aşa crez io, aşa ni-nkipui jeu.
           —  Meoriţî lai,
           Dacî m-or omorî,
      25 Sî li spui sî nu mă-ngroapi Din dosu stîni;
           Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu neilor.
           Sî-iii pui la cap 30 Fluieraş di os,
           Cî cîntî mul’ duios, în groapa mia sî-m’ pui Fluieraş di fag,
           Cî cîntî mul’ cu drag.
      35 Voj, dacî m-or omori,
           Sî plecaţ decişi,
           S-apucaţ pi plai di vali Pînî uni v-ăţ întîlni C-o babî bătrînî,
      40 Şî v-o-ntreba di mini:
           „N-aţ văzut un fllăcăiaş Aşa, nant şî supţîrel,
278
              Cum îl trazi pinfr-un inel?
              Okişori lui:
        4 5 Mura cîmpului; -
              Feţişoara lui:
              Spuma laptilui....
              Du-mă-napoi la mormîntu lui!
              Oaia din gurî zghera,
        50 Din lcisior bătia,
              Pi mormîntu luj, acolu, babi-i arîta.
              Am auzît-o di la tata neu, Pricopi Cru&ian. Jeti-aşa o cînta Mioriţa: o cînta la curăţît di păpuşoi, ca pi-acuma- Vinia trij-patru băieţ — vinia la curăţît — feti, băieţ, flăcăi; tQamna, la porîmb. Iei o cînta dim plăseria lui: cînta şî din fluir, şî din caval. Şî cînta măi ghini ca fluieraşi iştiia di az.
                          _                 (17.IX. 1967), Aceeaşi.
                          MCXXIV, MCXXV12o
              —  ÎSTioriţi lai,
              Lai bucălai,
              La lînî plăvai,
              Di trij zîli-ncoaâi
        5    Guriţa nu-s taăi;
              Qar iarba nu-s pla&i,
              Di gura nu-s ta£i?
              Or apa nu-i bunî,
              Or tu ieş' nebunî,
        10 Oiţî, oiţî?
              Am măi uitat; cî dor n-am măi zîs-° di mul' dj-aţîţa ani!
              —  Ba nii apa-m’ plaâi;
              Da gura nu-n’ tasi
              Cî io am auzît 15 Cî vria sî ti omoari âiobani,
              Sî ti-ngroapi-n dosu stîni Uni zac cîni.
              —  Di m-or omorî,
              Sî mă-ngrgapi
    1      în experiment text. MCXXV a fost notat la două ore după MCXXIV (v. nota crit. 120).
279
                                                                                                                                        20 în strufiga oilor, în zjocu neilor.
            Fluieraşu neu Sî fii-1 pui la cap...
            Nu şti\i uni-a zîs sî-1 pui: la cap, ca sî cînti cu iei...
                                                                                                                                       Fluieraş di fagu,
            Cun cîntî cu dragu;
                                                                                                                                   25 Fluieraş di osij,
                                                                                                                                      Cî cîntî frumosu;
                                                                                                                                      Fluieraş di socru,
            Cun cîntî di focu (II — cu focu...).
     30 Am auzît-o di la um bătrîn. BaCiu iera. Iei a murit la oi. Cînta Nioriţa şî din gurî, şî din fluir. Jo l-an diprins aşa, cî ni-a fos' drag sî cînt. An stat în singurătatea mia, şî li-am învăţa’ 35 cîntiCili-aşa. Aoileo, ieram riicî, mamî, cîn’ l-am auzît! Sî zîc: di dojsprăzăCi ani, triisprăzăCi. Dac-am fos’ pi lîngî iei, am păzît oili cu iei; şî cu iei, şî fărî iei! Iei sî lega di oili meii cî io an fost argatî, la o mătuş-a mja, sorî cu mama 40 mia.
                        (21.IX. 1967), Pâltin-Vîlcâni — Iyâna Gh6ba, 76.
                                                                                                                                                MCXXVI12,
                         Cînticu Îs"Horiţi
                  Pi-un KiCior di plai, Pi-o gurî di rai A pleca’ trii Ciobănei Cu trii turmi di oi:
                                                                                                                                         5 Unu ie oltian,
                  Unu ie muntian,
            C-a fos' dispărţîti ţărili...
                  Şî unu-i moldovian. A işît în zăvoi,
            10 Uni-i stîna di oi.
                  —  Mioriţî lai,
                                                                                                                                               Lai, bucălai,
                  Di trii zili-ncgaCi Gura nu-ţ măi taCi ;
 280
            15 0ari aPâ nu ie bunî?
                Ori iarba nu-ţ plasi?
                —   Ba şî apa ie bunî,
                Şî iarba-m’ plaCi;
                Da Cii doi Ciobănei —
                                                                                                                                     20 Unu ie muntian Şî unu ie oltian —
                La apus di sgari A pus gîn(d) sî ti omoari,
                Cî ai oi măi mulţi,
            25 Şî măi curnuti Şî măi buzâşQari Adicî măi buzaţi, măi voihiCi, cun sî spuni...
                îs măi buni tari!
            Âdicî măi di frunţi.
            3o Şî au pus di gîn’ sî ti-ngroapi Acolo-n dosu stîni,
                Uni-au stătut cîni
                —   Sî li spui-aşa:
                Cî cy-adivărat cî iei sî mă-ngroapi 35 în strunga oilor, în zocu meilor.
                Fluieraşu meu
                Sî-1 pui-n vîrf di păltinâş;
                Cîn' vîntu a bati,
                                                                                                                             40 Fluieraş a zî£e,
                Oili s-or strînzi,
                                                                                                                                         Pi mini m-or plîMi Cu lăcrîm' di sînzi.
                Oili meii 45 Şî m-or strîMi ieli . . .
                Cu adivărat Cu glas am lăsat Şî cu zurămînt:
                Sî mă bagi-m pămînt. . .
50 Adicî sî nu-1 lasî sî-1 mînînCi animalili Cerului pi-afarî. Măi iesti cu mă-sa puţîn; da nu ni-aduc aminti. Mă-sa l-a căutat sî-1 găsascî:
                                                                                                                                         Mă-sa l-a căutat Şî nu l-a măi găsît:
            55 Jel iera-m mormînt . . .
                —   Nu cumva aţ văzut Un tînîr ciobănel Nant şî supţîrei,
                Tras printr-un inel? .
281
                                                                    60 FeţîşQara iui:
                                                                     Spuma laptiiui;
                             Mustăcioara:
                             Spicu griului;
>                            Okişori  lui:
                       65 Mura cîmpului;
                             —  Nu l-am auzît,
                             Niş nu l-am văzut.
                       Dacî l-a omorît, un' sî-1 vazî sineva? Astă ieşti la urmî: cî nunţişoara luj:
                       70 J-a fos’ nuntaşi Braz şî păltinaşî;
                             Şî nevasta lui:
                       Aiâja am uitat ieu. Vini cam aşa:
                             Iarba cîmpului . . .
            75       Sî-ni măi-aduc aminti! . . .Cam atîta-i. Am
                 auzît-o to’ dim bătrîni; di pim părinţ bătrîni. Dacî nu mă-ntrebai, n-avian di uni sî-ni măi aduc aminti. Aşa mari povesti nu-i; da acolu-i mari, la dumnevQastrî.
            80       Di cîn’ ieran tînîr n-am măi cîntat-o! Acuma
                 nu-m’ măi dă mîna di cînti&i. . . Din fluir an cînta' puţîn; pi timpuri an cînta’ puţîn.
                                                                                                             Cârti, nu ştiu. Cîn sî mă duc la şcoalî, m-a dat argat la străini: nu ieran di şăpti ani. Dupî 85 timpuri, cîn' ieram io di zăâi ani, 0 cînta Mioriţa toatî lumia. Pînî-ncoaâi-o cînta: o cînta din fluir di răsuna dialurli!
                                                                                                                       (19.IX. 1967), Paltin / Ion Apostârju, 77.
                                     MCXXVIIuhs
                              —  Mioriţî lai,
                              Lai, bucălai,
                              Di trii zîli-ncgaci Gura nu-ţ măi taci,
                        5 Iarba nu-ţ măi placi;
                              Or di cap îţ faci,
                              Or ieş' bolnăvioarî,
                              Drăguţi migarî?
                              —  Măi drăguţi bati,
             10 Saţţ „stăpîni ba6i"? Nu ştiu cun sî zîc şî io... Dâ-ţ oili-ficQaii,
                                                                                    382
            La negru zăvoi,
            Cî-i iarbî di nOi,
            Sî umbri di vbL 15 Baciu linguri an Şî cu cel vrăncian Mereu sî vorbesc Şî sî sfătuiesc Sî mi ti omoari,
       20 Cî ai oi măi mulţi,
            Mîndri şî cornuţi,
            Şî cîni măi bărbaţ,
            Şî cai ninvăţaţ.
Am greşît-o şî io:
       25 Mereu sî vorbesc,
            Şî sî sfătuiesc Cî la apus di soari Sî mi ti omoari.
            Cî ai oi măi mulţi,
       30 Mîndri şî comuti,
            Şî cîni măi bărbaţ,
            Şî cai ninvăţaţ.
    Apăi aisi iar nu ştiu cun sî zîc: cî sî roagî di nioarî, ca sî-i spui mă-sî:
       35   — Dragî mioriţî,
            Sî li spui lor Ca sî mă-ngroapi Ai£i, pi aproapi: în strungi di oi,
                                                                         40 Sî fiu tot cu voi; în dosu stîni,
            Sî mi-auz şî cîni.
            Şî la cap fluieraş sî-m' pui:
            Fluieraş di fag,
       45 Sî-n cînti cu drag;
            Sî-1 pui la sel păltior,
            Sî-n cînti cu dor... tfi-aduc aminti-a zăsia parti,-aşa, di-andăra-tili, nu cufi trebi, la rîndu lor...
       50 Şî tu de-i vidia Pi măicuţa mia C-un cair di lînî...
            Din gurî-ntrebînd,
            Şî din oki lăcrămînd,
       55 Din drugî-ndrugînd,
            ’ Difi okj lăcrămînd:
883
            „Tu n-ai văzut Di-um mîndru siobănaş,
            Din fluir doinaş?
      60 Okişori im:
            Pana corbului;
                                                                                                                    Sau: „Mura cîmpului" ?. . .
            SprinCenili lui:
            Spicu griului;
      65 Mustăcioara lui:
            î i pana... Spicu griului;
            Sprînsenili lui:
            Pana corbului;
            Okişori lui:
      70 Mura cîmpului" ;
            Sî-i spui cî m-am însurat C-o fatî di crai,
            Pi-um picior di plai;
Sau:
      7 5 Pi-um picior di rai)
                                                                                                                       Nu ştiu cun sî spui-aisi:
            Da la sia măicuţî Sî nu-i spui, drăguţi,
                                                                                                                           Că la nunta mia 80 A căzut o stia;
            S-am avu' nuntaş
            9                 t
            Braz şî păltinaş;
            Preuţ: munţî mari;
            Păşiri: lăutari...
      Cam atîta-i. O ştiu dim bătrîni, di la bunica mia cari-o cînta din gur,-a murit di-o sutî CinCi ani. Ia cînta-ntăi Nioriţa: o cînta frumos tari! Şî cin’ aziunzia di spunia:
            —             N-aţ văzut un siobănaş 90 Din fluir doinaş? ia-nsepia a boşi. Sî-neca-m plîns, şî nu măi putia cînta. Noi — coplcii! — ieran nisi: trii nepoati ieram; noi n-aviam mamî — ia ni-a crescut— noj rîdian di ia, săraca! Seli măi Aisi rîdia di ia; ia ni ocăra. Ni măi blăstăma — (zî)Cia: „S-aveţ şî voi parti ca mini! Sî plînziţ şî voi ca mini!" Ni pusăsî numi: „Nihoâca", „Mînzoâca"... Aşa. ni zîCia, cî riihotim ca mînzî şî ca iepili! Ni striga: „Fa nihoâcî,fa; fa mînzoâcî" ! Şî noi ni-ascundian dipi sobî... Duduia cîn' alerga baba dipi noi! Ia plinea, cî-i muris-un flăcău: unu vinit dift
      războju di la şăptiză’ şî şăpti. Ja a avu’ noijî coplcii; şî numa unu-a scăpat: tatî-niu. ZîCia, săraca: „A murit, mamî, di tusî sacî". Io crez cî 105 iera ofticî...
          Bunica avia vo dcuzăş di căm£ş, cusuţi cu „năsîkit"; cî iera cămeş di cînipî, di fuior. „Nă-sîkitu", iera-n costiş, în curmeziş, cusut cu lînî ţîgai făcutî-n sînialî, cî nu iera atunCi buiâlî. Ar
110  h'i măi    bun-acu sîniala, cari ţînia măi ghini.
      Buielurli di az: cun coş, cun sî şterzi cîn' o speli
      cămeşa!
          Baba asta a nQastrî — Păuna o kema — avja valuri di pînzî di cînipî. Li-aduCia primvara di
115  la odai-n  sat; cî toamna, cîn sî muta la dial, li
      punia-n car şî li duCia la dial; şî primăvara li cobora-n sat di la dial. Cîn' li cobora, li punia-n corsii: un feliu di căruţî pi doi druzi, îngrădiţ cu nmeli; şî li-adusia valurli acasî. Iera cîti douîzăş 120 di valuri di pînzî di cînipî. D-apî torsurili ii iera mulţi! Iera vestitî, harnici tari, cî lumia zîCja: „A lua' sporiu di la fimeili Celilanti!" ; adicî bunica torsia mul' tari: avia sporiu. Stitia-n zenunki şî torsia; şî ni zîsia: „Buturuzilor, nu faCiţ nisi 125 ghebi, niCi bureţ ! Buturuzi puturoasî!..." Iera uscaţi pi iCi... dezitili ii di fus! Ja nu dornia douî ori pi noapti!
          Cîn' vinia cu vâlurli di pînzî, li punia-ntr-um poloboc, cî n-avia lăz. Putia sî h'i-avut douî lăz, 130  şî nu-ncăpia vâlurli. Vâlurili li măi găurja cîti-un
      şoarisi: măj intra cîti-un şoaroâi-m poloboc. Şî cu pînzî di cînipî ni purta, săraca! O-nălghia la prundu; şî iera albî ca zăpada pînza di cînipî; îi zîCia „pînzî di cîlţ". Cari iera măi bunî, îi zîCia 135  „pînzî di fuior"; şî cari iera măi groasî, zîsia
      cî-i «.di cîlţ", „di buăi"; buCi iera măi cîlţoş, măi cu puzderii di la cînipî...
          La tîrg sî duCia rar bunica. Sî duCja la Odo-beşti din tşamnî-n tgamnî, în „zî di tîrg". Cîn sî ho   dusia, lua cîti-o cofî di ouî: cîti obzăş-nouîzăş di
      ouî, cît putia du Ci femeia dj-a skinari. Măi bia cîti-o găinî, douî,-m braţî. 0\jîli li punia-n dăsazi, or într-o cofî cu mălai, ca sî nu sî spargî. Şî li vindia. Cîn' vinia bunica la dial, cumpăra şî ja H5   cîti-o lia(cî) di zâhîr — atunCi îl vidiam îft olci!
      Nu iera ca acu... Măi aduCia cîti-o băzmâ la
285
      fiicari; aşa sî kema: „băzmâ". Măj lua şî cîti-o pîni, lua peşti; si putia ja cumpăra din £ii doj-trij lij. cu cît vindja ouîli şî găina.
 150 Dipi sj-a murit fetili, baba lj-a dat vâlurli di pînzî di pomânî. Dj-acolja, dipi si ni-a făcu' trij feti, ni-a făcu’ mari, n-a măi tors, ghjatî babî...
                            (22.IX. 1967), Pâltin-Tozânu — Marija Lăbunţ, 77.
                                                                                                                                       MCXXVIII123
      Mioriţa? Nu ştiu di uni sî-i ieu rostu:
               —  Nioriţî lai,
               Lai, bucălai,
                                                                                                                                   Di trij zîli-ncoasi 5 Gura nu-ţ măj tasi;
               Nu ştiu: jarba nu-ţ plasi,
               Orj apa din ulusi?
               —  Nii jarba-m’ plasi,
               Apa din ulusi-m' plasi;
          10 Dar am auzît
               Cî s-a vorbit ca sî-1 omoari Şî sî-1 îngTQapi-n dosu stîni Un(di) sî-ncarcî cîni...
      Adicî: un sî sfădes’ cîni.
                                                                                                                         15 Şî la cap sî-m' pui:
               Flujeraş di os,
               Cun cîntî   dujos;
               Fluiru di   fagu,
               Cun cîntî cu dragu;
          20 Fluiru di socu,
               Cun cîntî cu focu...
      Acuma kipu luj:
               Mustăsjoara luj:
               Pana corbuluj...
 25 Da, holera, nu-rij măj amintesc! Di cîn’ m-an trezit, auzan cîntîndî Mioriţa, to’ di la bătrîni.         î^j-aduc aminti   di Toadir  Grosu:      iei
      umbla cu oili, şî    cînta şî din  fluir,  şî din gurî,
                                                                                        cîn’ măj bja cîti-o ljacî di rakiu, vorba seja... 30 Iera bătrîn, săracu! Iera un om vojnic, ş-a fos’ sjoban întodjauna: cu fluiru la brîu, băţu-m mînî, şî dipi oj! Iera di vo şăptiză'şî sinâj di anj
 086
     cîn’ a murit, cam aşa. Cînta frumos tari, cî asta j-a fos’ mesărija luj: fluiru-m mînî, şî bătu.
                              (1967), Paltin — Ion Nikifur, 77. MCXXIX124
         Mioriţa... tata rieu măj lua una di isj, una di colja ! Noj, coplcii, dipi jel:
                 Pj-um picior (Kisior) di plaj,
                                                                                                                                          Pj-o gurî di raj 5 Sî coboarî-n vali, în can vini-n caii Trij turmi di oj Cu trii sjobănej...
                 Unu-j ungurjan,
                                                                                                                              10 Şî unu-j vrănsjan,
                 Altu-j moldovjan.
                 —  îsTioriţî, nioarî,
                 Or ieş’ bolnăvioarî?
                 Or jarba nu-ţ plasi,
                                                                                                                              15 Or apa nu-ţ pîasi,
                 Or di cap îţ fasj?
                 —  Nu fac di capu neu,
                 Şî jo fac di capu tău:
                 £ij trij tovărăşăj a tăi
            20 S-a vorbit sî ti omoari Mini, la apus di scjari,
                 Cî aj oj măj mulţi,
                 Mulţi şî cornuţi,
                 Şî caj ninvăţaţ 25 Adicî bunj. Cî-j ţînia oamini pini munţ; nu măj punja şaua pi ij; cî sî dusia pini munţ, cu pr£uca di caj, di văra. Iera preucî di caj, di nu punja mîna pi ii sitisini... Preucî, adicî caj măj mulţ adunaţ: numa a unuia jera pr^uca. 30 Aâeja preucî jera numa a unuja: sela cari l-a omorît, ca sî li rămîi lor, sî-mpărţascî ij averja luj...
                 Cînj măj bărbaţ...
                 Dă oili pi zăvoj,
            35 Cî-j jarbî di oj Şî umbrî di voj.
                                                                                                                                              Stăpîni, stăpîni, îţ kjamî ş-un cîni:
287
                                                      Pi Cel măi frăţăscy 40 Şî măi bărbătescu.
            —  Sii doi tovărăşăi a mi» Di m-ăţ omorî,
            Sî mă-ngropaţ Tot pe-isi pi-aproapi:
       45 în strunga di oi Sî h'iu tot cu voi; în strunga oilor, în ziocu neilor.
                                                                                                                         Sî mă-ngropaţ 50 în dosu stîni,
                                                          Sî rii-auz şî cîni.
            Şî la cap sî-m’ pui; Fluieraş di fag,
                                                         Sî-n cînti cu drag;
       55 Fluieraş di os,
                                                           Sî cînti duios;
                                                           Fluieraş di soc,
                                                           Sî cînti cu foc.
                                                       Cîn' vîntu a bati 60 Pin ieli-a străbati, Fluirili-or zîsi,
                                                           Oili s-or strînzi,
            Pi mini m-or plînzi.
                                                       Iar di n-eţ vidia 65 Pi măicuţa mia
                                                        Din drugî-ndrugîn’ ,
            Din gurî-ntrebîn',
            Pi cîmp alergîn(d),
            Di mini-ntrebîn(d):
       70   — Şî di-an văzît-o,
            Noi n-an cunoscut-o... Nu-i ghim-aşa!
            —  Şî di l-an văzît,
            Nu l-an cunoscut.
       75   — Da-j leznj-a-1 cunoaşti;
                                                         Nant şî sprînCenat; Feţişoara lui,
            Spuma laptiluj;
            Okişori lui,
                                                        80 Mura cîmpului; Mustăsioara lui,
            Spicu griului;
                                                             Perişoru lui,
283
                  Pana corbului...
               85   — Sî nu ni-o-ntristaţ,
                  Şî s-o bucuraţ:
                  Sî-j spuniţ cî m-am însurat Pi-um piCior di plaiu C-o fatî di craiu...
 90       S-6 h'i fos’ craiu pi-atunsia: or vum bogătaş,
      or vufi rezi, C-e h'i fos’...
                  Şî la nunta mia A căzît o stia...
          Un sămn, Ja credia cî-i stia; da a fos’ sriaua 95 Cia stîfisî: mşartia, sî vedi trjaba, i-un sămn... C-am avu’ nuntaş Braz şî păltinaş.
                  Ni-am avu’ nuni mari,
                  Şî păsîri lăutari...
 100 C-adica un feliu di 2ali pi urma lui, ca si-j spui mă-sî pi diparti: c-aCeia a fos' di fericiri pi urma lui • • •
          Am auzît-o di la tata neu: o cînta şî bia rakiij; da nu cădia pi zios: tgati treburii şî li 105 făCia. Jel a fos’ vînătoriu; a călca' toţ munţî, toati cărărili; toati pîraili li-a bătut... Din fluir n-o cînta: nu l-am auzît. Difi fluir cînta alti cîntisi: „di plai", de-Celia, can din veki, cum iera atufiCi. Nu sî zîCja „di sîrbi"; sî zîCia „di brîu",
 110   „di hori".
          Sărbătorili iei nu sî duCia-fi sat: sta acasî, şî vidia di ghiti. în sat sî duCja numa cîm’ plătia dărili. Şî zîija cînta cîn’ îi da mîna; cînta şî sara. Cînta cu ghers, cuft făCia iei atunCi. An diprins 115 Nioriţa aşa: sî duCia pi la ţar(c) cu ghitili, şî cînta; cî măi ghini prinz cîn’ ieş’ nic. Iei cînta, ş-ascultan şî noj, fetili: trii feti-an fos’; ş-an diprifis şî vorbili, şî ghersu. Da crez dumnetali cî nu l-aii cîntat în tinereţîli meii ? An cînta’ mulţi 120 cîntiCi: Ci jera pi-atunCia. Işa cîti-un cîntic, îl cîntam; sî petreCia aCela, işa altu. Di un-e h'i vinit, cî vinia pin feti, pin fimei cari sî duCja pi la muncî, pi la cîmp, pi uni iera di munCit. Jeti-un cîntic din tinereţîli meii:
          125 Şî iar verdi ş-un dudăy,
               Cînt-o pasîri-m pîrău:
               Tot focu cari-1 am ieu...
               Colia-n vali, pi vîlCeli,
289
                Cîntî douî păsăreli:
        130 Tot focu inini meii!
                înverzăşti frunza-n crîng:
                Doru selor cari plîng...
                Căş primvara cîn’ în ghini Zghjarî oili dim mini...
                       (24.XII. 1968), Paltin - Stanca Drăgân, 78.
                      MCXXXlaB
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Cornutî, ţîgai,
                De trij zîli-ncoaâi
            5 Guriţa nu-ţ tasi.
                Di jeş’ năzdrăvani,
                Mioarî, mioarî,...
                Orj apa nu-ţ plasi,
        Cîn jeram băjetan, o ştijan ca „tatu nostru' ; 10 d-apî dj-acolu-ncoasi...
                Orj jarba nu-ţ pla&i...
        Aiâja am uitat cun sî-j zîcu...
                Cu trij turmi di oj,
                Cu trij siobănei.. .
            15   — Ba apa cî-m’ plasi,
                Şî jarba-m’ plasi;
                Dar am auzît...
                                                                      Cî pi la apus Vrja sî ti omgari 20 Mihu ciobănaş
                Cu unu moldovjanu Şî altu vrănsjanu...
     Am ujtat-o ieu!
                —  Pi mini, di m-or omorî,
            25 Sî mă-ngroapi...
                Din (în...) dosu stîni,
                Uni latrî cîni.
                Şî la cap sî-m’ pui:
                Fluieraş di cs,
            30 Ce cîntî frumos;
                Fluieraş di fag,
                Ce cîntî cu drag;
290
                Fluieraş di socu,
                Sî-n cînti cu fccu.
35 îs bătrîneşti, d'-a noastri... D-apî-n războj nu li spuneam ast’a ! Pi uni dracu n-am luptat] Pi la Mirăşăşti, pi la Turtucâja. Ş-an fos’ rănit la Doaga, aproapi di Mărăşăştj. An fos’ rănit rău: la mînî n-in trij deiiti; în cap, la Iciâjor; testicu 40 stîng nu-1 am; un cartuş în cap; la Iciiior, mitra-lijera! Vai di capu neu, cîtj-am păţît jo !
                —  Dacî te-j întîlni C-o babî bătrînî,
                Cu brîu di lînî,
           45 Tu-ni spuj
                Cî pi mini m-a omorît Unu ungurjan,
                Şî unu vrănsjan.
                Iar baba mergîndî,
           50 Pi drum alergîndî,
                Pi âini-ntreba:
                —  N-aţ văzut un flăcău?
                Mustăcjoara luj:
                Pana corbulu j...
           55 Okişori luj:
                Mura cîmpului...
           Aisia am ujtat-o; astilja lj-am măj ujtat. Măj, nu nj-o aduc aminti! A h'i măi spus âjobanu, da am ujtat jo.
                       (17.IX. 1967), Pâltin-Podurj — Ion Bu căluţi, 82.
                        MCXXXIias
           Am intrat în şcoalî — iera pin o mii op’ suti obză’ şî nouî —şî-nvăţătorju iera Costantin Său-l£scu. Iei nu ni punja sî-nvăţăm Mioriţa: o-nvăţam di gustu nostru. Iera-n cartja-di-âitiri di clasa a 5 patra. An setit-o di vo douî-trii ori, ş-am învăţat-o. Acu n-o măi ţîj minţi kjar aşa, toatî: nu m-am măj interesat di ja. Măj învăţam una: Dîmboviţa apî dulsi,
                Sinj-o bia nu sî măi dusi...
           10 Timpu treci, apa curgi,
                Nu maj vini 6j-a trecut;
291
               Dar ăst rîu a fos' şî ieşti,
               Şî va fi în veci plăcutu...
          Măi iera Novac şî corbu. Di-acolia măi iera 15 unu:
               Dobrogian scăldat în mari,
               Şi în valurj di răcQari,
               Mă sîmţam de zale plin Căci pe lumg-eram străin.
          20 Dar de cîn’ s-a făcut iară Ţara mia, română ţară...
          AiCia l-am cam uitat: nu ni-aduc aminti! Di-acolia măi ieşti Movila lu Burâel; măj ieşti Mihu Copilaş... Nioriţa nj-o aduc amintj-aşa: 25         — Mioriţî lai,
               Lai, bucălai,
               De trij zîli-ncga£i Gura nu-s măi tati;
               Or jarba nu-ţ plaCi?
          30    — Drăguţule baCi,
               Dă-ţ oili-ncoaCi La negru zăvoi,
               Că-j umbră de voi,
               Şî iarbî de noi;
          35 Că pe la apus de soare Vria sî ti omgari Baciul ungurian Şî cu Cel vrănCian,
               Că ai oj măi mulţi,
          40 Mîndri şî cornuţi.
               Cai îfivăţaţ,
               Şî cînj măj bărbaţ...
               —  Di m-or omorî,
               Sî mă-ngroapi 45 în strunga oilor, în focu meilor.
               Iar la cap sî-m' pui*.
               Flujeraş di fagii,
               Ce zice cu dragu;
          50 Fluieraş di osu,
               Ce zîce duiosy.
               Iar de-j întîlni O babî bătrînî,
               Cu brîu di lînî,
          55 Pi cîmp alergînd,
               De mine-ntrebînd:
392
                 „Cini mi-a vâzut Mîndru Siobănaş Tras printr-un inel?
                                                                                                                            60 Mustăcioara lui:
                 Spicu griului;
                 Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui;
                 Okişori luj:
                                                                                                                            65 Mura cîmpului".
                 Si-j spui cura tu:
                 Cî m-am însuratu C-o mîndrî crăiasî.. *
                                                                                                                                       C-am avu’ nuntaş 70 Braz şî păltinaş;
                                                                                                                                             Că la nunta mia Au căiat o stja;
                                                                        Soarili şî luna Ni-a ţinut cununa;
                                                                                                                              75 Păsîri: lăutarî;
                 Steli: făclii...
         Am auzît fimei di la Spulbir cîntîn' Mioriţa, cu cuvinti, cîn’ ieram' coplcii. M-am întîmplat la o petreCiri; acolu-am auzît-o...
80 Di dragusti? Di loc, nic! Ştiu numa Ci-am învăţa' din cârti. Nu iubiam distrăbălarili iestia: ni-a fost urît! Am fos' la petreCiri, -am petrecut; da, feriascî Hristos, n-an cîntat de-iestia! N-am avu’ nisi melodiia, adicî glâsu. Ni-aduc aminti 85 di Luca Iâcub: iera palicariu, adicî vesîlx.
                         (19.IX. 1968), Paltin-Poduri — Ion Hara-baiiu, 88.
                                                                                                                                 MCXXXIIt27
                                                                                                                                     \ ■
                                                            Apî s-o iei din capîtu cînticului : Pi-o gurî di raiu,
                 Pi-un Icisior di plaiu Scoboarî oi mulţi:
                                                                                                                          5 Mulţi, mulţi şî mărunţi, Numai oakişî, cornuţi,
                                                                                                                       Şî cu trii Ciobănei:
    1 V. Ţinut. Vrancei, I2, p. 375, XLIII; voi. II, p. 252 - 256, CDXLIV—CDLVII.
293
                                                                 Unu-j moldovjăti,
                                                                 Unu-j ufîgurjan,
                                                       10 Şî unu-j vrănâjan. din stăpînj, adic-aşa s-a povestit, Asel măj vrănâjan Avja oj măj mulţi,
                                                                                                                                    Mulţi şî mărunţi, i5 Oakişî, cornuţi.
            —  Mioriţî lai,
            Stoguşî, ţîgai,
            Di trij zîli-ncoasi Sja guriţî nu-ţ măj tasi; 20 Oar di cap îţ fasi?
            Oar di capu tău,
            Oar di capu Aeu?
            Qar jarba nu-ţ plaCi,
            Qar apa nu-ţ plaCi,
                                                            25 Qar şarja nu-ţ plasi:
            Iarba di pi cîmpij,
            Saria dim burdufu,
            Apa din ulucu?
            —  Stăpîni, stăpîni,
       30 Iarba-m' plaâi,
            Sarja-m' plasi.
            —  Stăpîni, stăpîni,
                                                                                                                                        Cît oj trăi-n lumi Stăpînaş ca tini
       35 N-oj găsî în lumi!...
            —  Di te-j întîlni C-o babî bătrînî Difi fus răsuCinî,
            Din furcî trăgînî,
       40 Din gurî-ntrebînî...
            —  Mioriţî lai,
            Stoguşî, ţîgai,
            Di oj h'i-ntîlnitu,
            N-am cunoscuty.
       45 — Nu-j dj-a nu-1 cunoaşti Feţîşgara luj:
                                                                                                                                         Spuma laptiluj; Mustăâjoara luj:
            SKicu grîuluj;
       50 Okişori luj:
            Mura cîmpuluj —
            Muri cgaptî la răcgari,
 2H
                 ftiatlnsi di sgiri;
                 Murî cgaptî la pămînt,
            55 Niatinfisî di vînt...
                 —  Mioriţî lai,
                 Stoguşî, ţîgai,
                                                                           Cî mi s-a vorbit §ij tovărăşăj a tăj
            60 Sî ti omoari.
                 —  Di m-or omorî,
                 Sî nu mă-ngrgapi Din dosu stîni Uni zac cîni;
            65 Şî sî mă-ngrgapi în strunga oilor, în zburdu riigarilor, îfi zjocu rieilor, îm bătaja berbecilor.
                                                                          70 Flujeraşu neij —
                 Flujeraş di cornu,
                 Cun cîntî cu doru;
                 Flujeraş di fagu,
                 Cun cîntî cu dragu —
            75 Sî-1 pui-ntr-un vîrf di păltior;
                 Cîn' vîntu mi-a trazi,
                 Flujeraşrţ-oj zîCi,
                 Jar oili s-or strîfizi,
                                                                        Pi mini m-or plînzi 80 Cu lăcrînj di sînzi.
            Aista-j. Pîn-aisj îl ştiu. încolo l-or h'i ştiin' alţî măj mult. Trăin' în vjaţa lumi, cu cîţ n-oi h'i sta(t) di vorbî? An cînta' din fluir, ca cu cavaly-aşa..., an zgîndărit şî jo, aşa... L-am 85   auzît din  om     în om     cînticu ista. Măj cînta cîti-un
     lăutariu;  jera aldi             Hîngărău, di pi Reghju. Oj
     h'i-auzî’ şî di la mama.
            Sjoban afî fos' la Faragani. Pi urm-am avu' şî jo oj:  an     vini’        di-acolu, di la Faragani, cu
90   Cinzăş di  oi-    Mulţi          rînduri di oi am petrecut!
     j[o an suăit mulţi: an făcu’ negustorii, an fos’ âjoban, ş-am munsit. Am avut um botej dj-o sutî, şî pişti sutî, di oj...
                        (19.IX.t967), Pâltin-R&duţâri - Ioniţî Bucur, 89.
m
                                                           itcxxxîîî1
     Pi-o gurî di raiu,
     Pi-un KiCior di plaiu Scobşarî oi mulţi:
                                                           Mulţi, mulţi şî mărunţi,
                                                             5 Qakiş' şî cornuţi ;
     Trij stăpînej,
     Cu trij Ciobănei:
     Unu-i ungurean,
                                                               Unu-i moldovian,
                                                             10 Şî unu-j MTân^an.
     Asel vră.:iC;an ^via oi măj mulţi,
                                                               Mulţi şî mărunţi,
     Oakiş' şî comuti.
15 — Mioriţî lai,
                                                                  Stoguşî, ţîgai,
                                                               Di trii zîli-ncoasi
                                                           §ia guriţî nu-ţ măi tasi;
     Qar di cap îţ fasi,
20 Oar di capu tău,
     Qar di capu neu?
     Oar iarba nu-ţ plasi,
     Qar apa nu-ţ plaCi,
     Qar saria nu-ţ plasi;
                                                            25 Iarba di pi cîmpu,
                                                                 Apa din ulucu,
     Saria dim burdufu?
     —  Stăpîni, stăpîni, Stăpînaş ca tini
                                                          30 N-oi măi găsî-n lumi!
     Sii tovărăşăi a tăi S-a vorbit sî ti omoari La apus di soari.
     —  Mioriţî lai,
35 Di m-or omorî,
                                                                 Sî li spui-aşa:
     Sî nu mă-ngroapi Din dosu stîni Uni zac cîni;
40 Sî mă-ngroapi în strunga oilor.
                                                                                   1 în experiment text. MCXXXIII a fost notat la două ore
dupâ MCXXXII (v. şi nota crit. 127).
296
                                                                                                                                      îfî zbtirdu Aiţ>arilor, îm bătaia berbecilor.
                                                                                                                                      Di te-i întîlni 45 C-o babî bătrînî Din furcî trăgînî,
                                                                                                                                    Din fus răsuCinî,
                                                                                                                                Din gurî-ntrebînî...
            —   Mioriţî lai,
                                                                                                                                  50 St6guşî, ţîgai,
                                                                                                                              Şî di l-oi h'i-ntîlnitu,
                                                                                                                                 Nu l-an cunoscutij.
            —   Nu-i di n-a-1 cunoaşti:
                                                                                                                                       Feţişoara luj:
                                                                                                                                55 Spuma laptilui;
                                                                                                                                    Mustăcioara lui:
                                                                                                                                       SKicu griului;
            Okişori lui:
                                                                                                                                   Mura cîmpului —
                                                                                                                       60 Murî cgaptî la răcoari,
                                                                                                                                   Niatinsî di soari;
                                                                                                                            Murî CQaptî la pămînt,
                                                                                                                                 Niatinsî di vînt...
                                                                                                                                          Fluieraşu fteu 65 Sî fti-1 pui...
                                                                                                                                  Fluieraş di cornu,
                                                                                                                                 Cun cîntî cu doru;
                                                                                                                                   Fluieraş di fagu,
                                                                                                                             Cun cîntî cu drag\i —
       70 Sî mi-1 pui-ntr-un vîrf di păltior; Cîn’ vîntu mj-a trazi,
                                                                                                                                    Fluieraşu-oj zîCi,
            Oili s-or strînzi,
                                                                                                                                   Pi mini m-or plînzi 75 Cu lăcrîAi di sînzi.
                                 (19.IX. 1967) - Acelaşi.
                                                                                                  P aule ş t i
                                                                                                                           MCXXXIV128
                                                                                   Cu Mioriţa: sî ştiţ cî io an cîntat-o la şcgalî, în cafiCelariia şcoli. Sînt can vo op(t)-noyî anj...
                     m
      or fi ză£i, cam aşa... jera domnu Teodorescu 1. Şî ij: vo trij. A vinit acasî ş' m-a-ntrebat datî 5 ştiu van cîntic bătrînesc di codru. An cîntat um pic la şcoalî:
            —           Hai, dragî, la şcoalî, cî sînten numa no*. Cîn’ colu: iera canâelariia plinî... Măi iera di faţî Danţîş Nicolai directoru di la Coza: iera cu io soţîia. An cîntat Mioriţa, kiar di la-fiâeput pînî la sfîrşît. Ş-a dat-o pin gramofonu Cela a lor: nu-i poş zîsi; cî imidiat am auzît înapoi cînticu. Iaca cum am cîntat2...
            Am învăţat-o dim bătrîni: di la bunica, din 15 străbuni fiei dim Păuleşti. Di nicăieri n-am auzît-o din altî parti...
                                                                          Pi-um pisior di plai,
                                                                            Pi-o gurî di rai,
                                                                            Iată vine-n cale,
                                                                         20 Se coboarî-ft vale Trei turmi di oi Cu trei ciobănei:
                                                                            Unu, moldovian;
                                                                         Unu-i ungurian 25 Şî unu vrăncian;
                                                                         Mări sî vorbiră Şî să sfătuiră Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian 30 Ca sî-1 omoari
                  Pi la apus di soari...
                                                                           C-ari oi măi mulţi,
                                                                            Negri şî cornuţi,
                                                                              Şî cai învăţaţ,
                                                                        35 Şî cîni măi bărbaţ.
                  —  Mioriţî lai,
                                                                               Lai, bucălai,
                                                                          Di trii zîli-ncoaci Gura nu-s măi taci,
                                                                       40 Iarba nu-s măi placi;
                                                                           Or ieş' bolnăvioarî,
                                                                             Mioarî, mioarî?
                  —  Nu sîm’ bolnăviQarî,
     1 Directorul şcoalei.
     2     A urmat melodia cîntată cu elan, asemănătoare cu tipul păstoresc local.
298
           Mişarî, mi<?arî...
       45 Dar pi la apus di sQari Vria sî ti omoari Baciul ungurian Şî cu cel moldovian;
           Cî ai oi măi mulţi,
       50 Negri şî cornuţi,
           Şî cai învăţaţi,
           Şî cîini măi bărbaţi.
           —  Drăguţî miQarî,
           De ieş’ năzdrăvani,
       55 Şî di-o fi - sî mor Pe cîmp de mohor,
           Tu să le spui lor:
           Ca sî mă îngroapi Pe ici, măi pi-aprgapi:
       60 în strunga de oi,
           Să fiu tot cu voi;
           Sau în dosu stîni,
           Să-mi aud şi cîini.
           Şi la cap să-mi puie:
       65 Fluieraş de fag,
           Mul’ zice cu drag;
           Fluieraş de soc,
           Mul(t) zice cu foc;
           Fluieraş de os,
       70 Mul’ zice duios...
           Mioriţî lai,
           Di ieş’ năzdrăvani,
           Ş-ei vedia venind,
           Pe cîmp     alergînd
       75  Măicuţa     bătrînă,
           Cu brîu     de lînă,
           De mine-ntrebînd:
           „N-aţ văzut Mîndru ciobănel 80 Tras printr-un inel?
           Mustăcioara lui:
           Spicu griului;
           Feţişoara lui:
           Spunia laptilui;
       83  Okişori luj:
           Mura cîmpului... mura codrului.
                                                                                                                                       mura cîmpului
Aşa l-am apucat...
299
                 Perişoru luj:
            90 Pana corbului...
            Sî videm acuma sj-a făcu’ nioara şî cu bă-trîna... um pic, sî ni-aduc aminti!...
                 Tu sî-j spui măciuţî Cî m-am însurat...
            95 C-o fatî di.. .-mpărat.
                 Şî la nunta mja A căzut o stia;
                 Soarili şî luna Mi-au ţînu’ cununa;
            100 Brazi şî păltinâşi
                 Ăia mi-au f°s’ naŞÎ • • •
                 Preuţ: munţi marj;
                 Păsîri: lăutari;
                 Păsîreli: mii;
            105 Stelili: făclii...
            De-isi nu măi ştiy ninica... N-a cîntat atunci bărbatu mey, Dănilî Buşîlî. Jel nisi nu iera acasî, bărbatu-niu: iera dus la dial după triabî. Pi mini m-a asculta’ la trii-patru cîntiâi*. Am măi
 110   cîntat pi asta: ... di codru... dracu sî-1 măi ştii, nu ni-1 aduc aminti!... Afi cîntat, sî vă spun, un cîntic cari-1 ştiu bini:
                 Frunzuliţî lin pelin,
                 Cucuie, ce ieş’ hain,
            115 De nu cînţ vara deplin?
                 Tu cîns vara zumătati,
                 Ş-apoi zbori în altî parti...
                 Vara vij, vara ti du£i,
                 Cin' sun’ dragustilâ dulci...
 120 Aşa l-am auzî’ pi vremia mia, cîn’ ieram tinîrî: la douîzăş şî cinii di ani. Şî pi ista l-an cîntat: Frunzuliţî fpai laţi,
                 Cucuie, pasîre dragî,
                 Urcî-te măi sus pi“° crafigî,
            125 Şî cintă-mi, să mi s-aliagî;
                 Ci tu cînţ, cuâe, cu foc,
                 De stă călătoru-n loc...
     1 Reies date contradictorii cu un text publicat de folcloristul Adrian Fochi în urma culegerii realizate la 27.V. 1956, cînd se pare că a fost anchetată informatoarea de faţă şi nu soţul ei, Dănilă C. Buşilă, cum a apărut (v. Mioriţa, Ed. Acad. R.P.R., 1964, p. 53, text. GDLXXIII; pentru părerea noastră, v. nota crit. 128).
300
          îs cîntiăi bătrîneşii... Măi ani pi ăla, cu căprioara; da nu măi ţîj minţi. • • Sî cînt întăi, 130 ca sî-ni-aduc aminti... Nu rii-aduc aminti milo-dija... ii to’ ceva bătrînescu:
               —  Surioarî căprioarî,
               Roade codru la poale,
               Să-mi văd pe mîndruţa-n cale,
          135 Cu vîrfu ţîţîlor goali:
               Mă usuc după picioari,
               Şî tremur ca di lingoari....
          Staţ, sî ni-aduc aminti:
               Di m-aş faci-um porumbel 140 La mîndrâ pi umerel:
               Buzişoari să-i ciupesc...
               Buzişoari, ţîţîşQari,
               Ş-apăi de ce să mor, Dgamni!...
                                                                                           Nu măi Ştiu. • • Io an cînta’ măi multi-atun-145 sia... Unu l-am compus io: l-am compus într-o agonii di nebunialî... aşa, cî-m’ plăsia niia sî cînt pim păduri... îi ceva dispri păduri... baCiu... îi compus di mini:
          150 Cum te urci la stînă-n sus,
               Pe CQasta de la apus,
               Pe poticile bătrînî Une duc lumia la stîne, întîlnii... întîlneşti în cale 155 Freamăt de izvşare,
               Poiene cu flori,
               Turme de mori,
               Baci lăsîndu-se la vale,
               Cîntînd doina din ca vale...
        160 Şî uitîndu-mă la vale:
               Cine trece pe cărare?
               Un voinic mergi călări,
               Sî opreşti-m poieniţî Ş-aştepta o mindruliţî:
        165    —  Hai mai tare, mindruliţă,
               Să stăm zos la umbruliţă;
               Căci ie bine şi răcoare,
               Sraud glas de căprioare,
               Şî cerbi cun sar la vali...
170 Cam atîta ar fi. L-an făcu’ di vo patru am: stîn' cu oili şî cu vacili, mergin’ pim păduri. L-an făcu’ din gînd: n-avian hîrtii la dial. L-an
m
      cîntat în gînd, şî l-an ţînu’ minţi. Asta ar fi tot cam di-a mia:
          175 Frunzuliţî fir mătasî,
                Prim pădurja rămuroasî Toati crengili sî lasî;
                Şi se lasă la pămînt,
                Şi mă-ntrjabî:     de  ce pling?
                                                                                                                                     180 Cum n-oi plînge ş-oj ofta Dacî treci vremja mja...
                Frunzuliţî ş-o lalia,
                Du-te, dorule, nu sta !
                Şi despică frunzuţa,
          185 Sî mă duc cu badia-n ia. .. adicî,-n frunzî.
                Şî despici molidu,
                Nu-n’ dispica sufletîi.. .
                Frunzuliţă trei măsline,
 190 Măi încoace, acu vo patru ani, l-an făcu' pim păduri...
                Cîn pleci, bade, de la mine,
                Să-ţ (Sî-ţ) iei şi doru cu tine,
                Să-l treci hotare streine,
          195 Să nu mai vmă. la mine!
                Doru vine, tu nu vii,
                Cărările sum' pustii.
                Şi drumurile sum’ multe,
                Şi de doru tău bătute...
 200 Cam ăsta-L Dor ni-om măi întîlni, şî mi-oi măi-adusi-aminti, cî măi Ştiu vo cîtiva.
                         (22.X. 1965), Păuleşti — Ioana Dănilî Buşflî, 44.
                         MCXXXVl2»
         Nioriţa o ştiu di pi la nişti basi bătrîni: unu Ion Tătâriu — iera basiu veldu. Avia stîna lîngî Păuleşti, îm păduri; sî kema „Muntili strunzi", la locu „Şăsu strunzi", uni iera stînili di oi. Şî 5 iera basiu Ion Tătâriu-asela. Iei avia cavâl mari, aşa ca di-um m£tru. Şî cînta iei, acolu, din cavâl. Şî cînta şî cu vorbi:
               Pi-um picior di plai,
               Pi-o gurî di rai
302
            10 Sî cobQarî-n vali,
                 Pi-o coastî di caii,
                 Trii turmi di mei,
                 Cu trii ciobănei:
                 Unu-i moldovian,
            15 Unu-i ungurian,
                 Şî unu-i vrăncian...
                                                                                               Nu ştiu cum au măi făcut ii... în cârti iera scrisî poizîia asta... s-a-a dus!... altu-a făcu' ţigări din ia... şî ni-a arîta(t) numa cîti douî-trii 20 fiii; cîn s-o ieu cartia di la iei, s-a Icerdut cartia...
                 Şî sel ungurian Şî cu sel moldovjan S-a sfătuit:
                 Ca pi la apus di sgari 25 Ca sî mi-1 omoari Pi ăel vrănsian,
                 C-ari oi măi mulţi,
                 Mîndri şî cornuţi;
                 Şî ari cai măi înalţ,
            30 Sî cîni măi bărbat...
                 Şî...
            Nu ştiu: o nioriţî to’ mereu zgheru... c-am ujtat-o domli ! Şî jel o-ntreba:
                 —  Nioriţî lai,
            35   Lai, bucălai,
                 Ce ai tu?
                 Cî di trii zîli-ncoasi Iarba nu-s măi plasi,
            40 Gura nu-s măi tasi?
     Nioriţa-i spunia:                                          j
                 —  Dragu neu stăpîn,
                 Basiu ungurjan
                 Şî cu cel moldovian 45 S-a sfătuit:
                 Cî pi la apus di soari Sî mi te omoari...
                                                                                                   Şî nu ştiu cun s-a măj făcu' de-isja... îs pros(t) botî! Am uitat... O ştiiam dumnezăieşti.
                                                                                               50 Ş-acu la bătrîneţî, am uitat-o! Iera unu, Durii-traş'(ă-c) Prostomâgu: iera can slab di minţi.
     Iei munsja la tos fraţî, şî jera gol-goluţ! Iei o cînta Nioriţa di rămînei îngheţat!... Jetj, -am uitat-o... Numili-j jera Dunitru Diaconu; îs 55 ca iei acu!...
303
                 ... Sî mă-ngroapi în dosu stîni,
                 Ca s-auzî cîni...(?)
                 La cap sî-m' pui:
           60 Flujeraş di fag,
                 Ce cîntî cu drag;
                 Flujeraş di os,
                 Ce cîntî (zîsi) frumos...
                 Vîntu, cîn’ a bati,
           65 Pin jeî a răzbaţi,
                 Oili  s-or strînzi,
                 Şî pi min' m-or plinii Cu lăcrînj di sînzi...
           Ş-ais j-am ujtat!... Di-a-ntreba Cineva din 70 sat di jel, sî spui cî s-a-nsurat...
                 Ş-a luat nirjasî O mîndri crăiasî;
                 Şî... braz şî păltinaş j-am avu’ nuntaş;
           75 Soarili şî luna
                 î5j-a ţînu’ cununa;
                 Preuţ: munţî marj...
                 Păsăreli: mij;
                 Şî steli: făclij...
 80 O ştijan, domli, ca „tatîl nostru" ! Jeti, cun ti zăluzăştj la bătrîneţî: ujţ şî limba-n gurî!... Acun vo doi anj an da’ di carti-n sat, la un gospodar ju, la um bă jet a Aeu: o luasî di la um moş a lui dipi nevastî. Ş-an iitit alti poizîj; da 85  la Mioriţa niş nu m-am ujtat: si-j măj bun, an
                                                                                                                                   zîs cî-j măj rău !....
           Va sî zîcî, am auzît-o şî di la basiu âela bătrîn, Ion Tătârju, basju dim Păul^ştj. Ş-am măj auzît-o şî di la moş Dunitru; şî di la alţî. Acu: 90 s-a can cărat!... Tos s-a dus pi lumja âjalantî.. . Am auzît-o şî din cârti. întăj-am auzît-o di la Ion Tătârju. Pi urmî, di la moş Dunitru: jera cam tontălân: cînta noaptja Mioriţa, pi luninî, ducîndu-sî pi lunî, pi la odăj. Asculta lumja: 95  „loti, mă, săracu, zîsi cî-j prost... Da, joti &i
      cîntî di frumos !" Cîntî unu diştept ca ista? Vez, ăi j-a dat Dnezău şî luj!...
                                                                                             îft şcoal-o avjam oljacî. C-am învăţa’ douî clasî şî’ ijumătati: cîn sî pornesc într-a ^ trija, 100 gata: s-a rup(t) podu! An Kicat bolnav di Kiâjor;
304
     ş-afi zâcu(t) di leilor doj anj, pi pat, făr' si mâ dau ijos dim pat...
          Mă-ntreghj di 6j-am ujta’ Mioriţa? Apî dacî trăjes’ greu di tot: nu posju munsi, cî-s şî betjag, 105   şî bătrîn.  M-an dus    într-o    zî la     comparativi;
     ş-an serut   sî-n’ dja şî ruja vo  cîteva    kilogrami di
     făinî di porumb: nu       mul(t),  ca la      alţî...; da
     măcar vo zăsi kilogrami; or vo opt: cît o vrja ij.
          —  Cun sî-ţ dau jo dunitali? Cî dunitali poati
110   măj aj...   Zîc:
          —      N-am, c-acuma-s sărac. Pîntru cî sărăăija s-a avu’ cu tetja ghini: nu sî-ndurî niâj di mini, cî sîntem nişti sufliti buni... Ij s-a-nziunghet a rîdi... Ş-atunsj nj-a da’ vo op(t) kilogrami di
115   mălaj.
                         (21.x. 1965), Păul6stj - Ga/rilî Săcăluş,
                         72.
                       MCXXXVIl80
         Mioriţa o ştiu di la tetja-moşu: nj-a rămas în cap povestirili luj. An găsî’ Mioriţa şî-fi cârti. Da cît-o ştiu. o ştiu di la unkeşu neu. Poizîja din cartj-an sitit-o; da asta o ştiu cum o spunja 5 bătrîni, cum o spunia tetja-moşu. Da-ntîi rij-a povestit, ş-apîj       pi urmî:
         —  Ia, s-o şî  cînt, mî.
     O cînta din gurî. Putja sî cînti şî din fluir puţîn. Ieti cum o ştiu:
10 Pi timp, di mult, poat’ sî h'ii patru suti di anj, cum îm povestja jel nija atunâja, vinja oamni di-mpăca         iarbî pim  munţî   Vrănsi: vinja
     mocani di pim      Moldova,   şî- măj mul’ di pim
     Ardjal. Ş-aiâja a găsî’ ş-un vrănâian carj-avja sî 15 iei oj, da măj puţini. Da moldovjanu şî cu ardeljanu-avja măj mulţi. Ş-au căzut în veâină-tati cu stînili. Acuma, ardeljanu şî cu vrănsianu s-a vorghit într-o zî ca sî-1 omoari pi moldovjan, cîm’ păştja oili la jarbî, pi munţi. O riioarî j-a 20 auzî’ vorghin’. Şî-nţălegîn’ cî omoari pi stăpîn-su, a-nseput sî zgheri mereu. Ş-a zgerat vo douî-trij zîli. Stăpînu-a-nâeput s-o âerti: „Minca-ti-ar lupu, gai, âi to’ zgheri-aşa, şî ti ţîj di capu riey?" Ia
305
     S-â dprit, sî i-â spus si n-o mâi blâstâmi „cî, ia i5 uiti Ci s-a vorghit baCiu ungurian şî cu Cel vrănCian Cî pi-un apus di sgari Au sî ti omQari..."
     Âtunsi iei îi spuni cî:
                 —   Nioriţî lai,
            36   Lai, bucălai,
                 Dacî iesti-aşa,
                 Io nu ti-oi măi blăstăma.
                 Şî dacî ieşti năzdtăvanî...
                                                                                                                                            Şî di-o fi sî mor 35 în cîm' di mohor,
                 Sî-i spui lu ungurianu Şî lu vrăncianu Ca sî mă îngroapi AiCi, pi aproapi:
            40 în strufiga di oi,
                 Să fiu to’ cu voi)
                 Măi din dosu stîni,
                 Ca sî rii-aud cîni.
                 Iar la cap sî-m’ puie:
                                                                                                                                               45 Fluieraş di osu Ce cîntî duiosu;
                                                                                                                                                  Fluieraş di socu Ce cîntî cu focu;
                                                                                                                                            Fluieraş di fagu 50 Ce cîntî cu dragu;
                 Vîntu, cîn' o bati,
                 Pin ieli-o răzbaţi,
                 Oili s-or strînze,
                 Pi mini m-or plînze.
            55 Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di ieş’ năzdrăvani,
                                                                                                                                              Şî dac-ăi vidia O maicî bătrînî 60 C-un cair di lînî,
                 Dift fus îndrugîn’,
                 Pi cîmp alergîn,’
                 Pi toţ întrebîn’:
                 —   Că, cini mi-a văzutu,
            65 Cini-a cunoscutu
                 Mîndru Ciobănel Tras pentr-uft inel?
                 Feţîşgara lui:
306
                 Spuma laptilui;
           70 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 Perişoru lui:
                                                                             Pana corbului Tu, mişara mia,
           75 Să te-nduri de ja,
                 Şî să-i spui curat Cî m-am însurat C-o fatî di crai Pi-o gurî di rai.
           80 Iar la cja măicuţî Să nu-i spui, drăguţi,
                                                                             Cî la nunta mia A căzut o stia;
                                                                        Soarili şî luna 85 Mi-au ţînut cununa;
                 Braz şî păltinaş I-am avu’ nuntaş;
                 Păsăreli: mij,
                 Şî steli: făclii...
 90  Asta ieşti povestia. Lu-ntiebam:
           —      Teti-moşuli, di Ci n-a zîs ca sî-i spui nioriţa babi c-a murit-Ciobanu?" Iei:
           — Nu sî poati, ca sî-i striCi inima          dintr-o
      datî... Sî-i spui numa cî s-a-nsurat...
 95  Şî lu-ntrebam:
           —      Da cum, teti-moşuli, sî vorghiascî oaia? Sî poa(ti) sî vorghiascî oaia?
      Ni spunia iei:
           — Oaia, tatî-moşuli, nu vorghia. Da         sînt oa-
 100 mini căpoş, cari-nţăleg cînticu cucoşului         şî zghe-
      ritu ghitilor; şî cunos’ Ci-ari sî păţascî        oamini;
      şî cun sî skimbî vremia. Şî oamini iştiia căpoş, dacî sî uitî la tini, ti prisepi dacî spui-adivăru, or spui minCiuni...
                         (21.X. 1965), Păul6ştj - Vasfli St&n^scu,
                         73.
                        MCXXXVII
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trei zile-ncoaCi Gura nu-ţ măi taCi;
307
            5 6ri jeş' boinâvioari,
                Drăguţi mioarî?
                —  Drăguţule baCi,
                Dă-ţ oili-ncoaci,
                Că la un apus di soari io Vrja sî ti omoari Basiul ungurean Şî cu sel moldovian,
                Cî ai oi măi mulţi,
                Mîndri şî cornuţi,
            15 Şî cai măi învăţaţ,
                Şî cîni măi bărbaţ.
                Dac-o fi sî ti omoari,
                Vria sî ti-ngroapi în strunga di oi,
            20 Sî ti-auzî cîni.
                —  Dacî mă omgari,
                Sî mă-ngroapi
                La strunga di oi,
                Sî fiu cu voi.
            25 Şî sî-m' pui la cap:
                Fluieraş di fag,
                Sî cînti cu drag;
                Fluieraş di os,
                Sî-n cînti cu... dor... frumos...
            30 Oili s-or strînzi,
                Şî m-or plînzi...
         Di vo şaizăş-şaptizăş di ani di cîn’ n-am măi cîntat-o... Asta, cu baba bătrînî, n-o ştiu. Atîta ştiu... Ai, an diprins-o din şcoala primari. Di 35 la bătrîni dim Păuleşti, n-am auzît-o. Asta-i din capu neu... Adicî nu din capu neu, di la şcoalî. Ni-o didia la lecţii — dacî iera-n cârti! — şî ni-asculta la lecţîi-nvăţătoriu. Di cîntat, n-o cîntam; numa la poizîi...
40          Spui  di lăutari:   cînta lăutari la  şcoalî?  Jo
     n-am auzît-o ni£i la petrecânii. Or hi cîntat-o lăutari, da io n-am auzît-o.
                        (6.1.1968), Păul^ştj — Ion K6râju, 74.
                        MCXXXVIII
                —  Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Gura nu-ţ măi ta£i.,.
308
                 Pi-um picior di plai,
             5 Pe o gurî de rai,
                 —   Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi ta-âi;
                 Ori iarba nu-ţ măi placi,
                 Ori apa nu-ţ măi placi?
             10   — Şî apa-m' placi;
                 Da am auzît Cî --rut sfătuit
                 Ca sî-1 omoari..; Ca sî ii omoari,
                 Şî sî ti-ngroapi
             15 în strunga oilor, în zbCritu meilor...
                 —   Şî sî-m’ pui la cap Fluieraşu cari l-am purtat:
                 Fluieraş di os,
             20 Căvălâşu sel frumos;
                 Oili s-or strînzi,
                 Pi mini m-or plînzi Cu lacrimi de sînge...
         Ştiu Nioriţa cam di pin zuru lu opspreCi ani. 25 Am auzît-o pim păduri, pi la stîni, di pi la Ciobani. Iera ghetu Bogdan sel bătrîn, Toadir Bogdan, iera cîrlănâriu: iei numa la cîrlani-a stat toatî viaţa, pi muntili Coza. â-e h'i cîntat iei din gurî-n tinereţîli lui, da din fluir n-a cîntat. Iera un om 30 poznâş: unkeşu făsia mîncari diminjaţa, şî kema pi tovarîşu lui la masî: „Scoal’ Ghialbî, di mî-nîncî, cî ţ-an făcu’ bulz, n-ai trăi sî-1 mînînsi!" Da „Ghjâlbî" iera o poreclî: îl kema Năculai Buşîlî; şî iera cam puturos.
                        (6.1.1968), Păul£stj — Ghi6rghi Săcăluş, 74.
                       MCXXXIXm
                —   Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoaCi Gura nu-ţ măi taâi;
            5 Nu ştiu: iarba nu-ţ plaCi, Sau^ apa nu-ţ plaăi ?
                —   Nna apa-m’ plaCi,
                Şî iarba-m' plaCi;
309
            Dar dispri tini âj-am auzît nu-m'
                                            plaăi:
       10 Cî ciobănaşi tăj Mi s-a sfătuit Sî mi ti omoari,
            Şî sî mi ti-ngroapi La spatili stîni,
       15 Uni zac cîni.
            —   Di-o fi sî mor,
            Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zocu meilor, îm bătaja berbecilor.
       20 Şî la cap sî-m' pui Lemn di alămii;
            Flujeraş di corn,
            Sî-n cînti cu dor;
            Fluieraş di socu,
       25 Sî-n cînti cu focu;
            Şî fluieraş di osu,
            Sî-n cînti duiosu.
            Cîn' fluinlj-o zîci,
            Oili s-or strîngi,
       30 Pe mini m-or plîngi Cu lăcrîm’ di sîngi.
       Nu-ni măi aduc aminti; măi ieşti seva cu mama lui: cîn’ a vinit şî l-a căutat:
            O babî bătrîni 35 C-un cair di lînî,
            Din furcî torcîn',
            Din gurî-ntrebîn'...
Da vez, cî n-am zîs colu:
            —        Di vei vidia 40 O babî bătrînî,
            C-un cair di lînî,
            Din furcî-ndrugîn',
            Şî din gurî-ntrebîn':
            „N-aţ văzut un ciobănaş...
       ■45 Feţişoara lui:
            Spuma laptilui;
            Okişori lui:
            Mura cîmpului —
            Coaptî la răcoari,
       50 Cu dogori di soari,;
            Coaptî la pămînt,
            Niatinsî di vînt —
310
                 Sprincenili lui • • •
                 Pana corbului;
           55 Mustăsioara lui:
                 Spicu griului"...
           Şî măi zîcia... Nu-ş' si măi întreba... cin' a-ntrebat mă-sa acu, nu ştiu cum a zîs ca sî-j spui dispri iei... aisia-s întrebări di-a mă-sî... 60         — Sî-i spui dispri mini
                 Cî m-am însurat...
                 Sî-i spui-adivărat:
                 Cî io m-am însurat;
                 Şî mirias-am luat...
     65 Nu ştiu cum a compus dispri luni, cu luna-i vorba !...
                 Pi-o zupînjasî:
                 Zîs, luna di miriasî...
           Luna ca miriasî... Ar măj h'i 6eva, da 70 nu-m’ măi aduc aminti...
                 Pi-o gurî di plai,
                 C-un fisior di crai...
                                                                                                                                                  Nu!
                 C-o fatî di crai•• •
                                                                                                               75 Ş-acu vinia vorba dispri luni:
                 SQarili şî luna Ni-a ţînu’ cununa...
                 Nu ştiu cum măi zîsia... şî dispri naş
                                                                                                                                            vorbja...
           80 Cî naşu nostru-a fost...
           Nu ştiu: sini zîsia c-a fost...
                 Naşu nostru-a fost A Paştilui post...
                                                                                                                                        Mi-a ţînu’ cununa 85 Soarili şî luna...
                                                                                          Iaca: naşî n-a fos’ Paştili! A fos’ postu Paştilui ; da cununa a ţinut-o soarili şî luna... Sî nu h'i fost asta-n vremia Paştilor, primvara, la riei... Di si-a zîs: „în zocu meilor"? Preuţî... 90 sinj-a fost? Asta am uitat-^) cum îi zîcia... Păsîrli ciripijau...
                                                                                          Aşa cun s-aşazî ieli, cuvintili, la melodii, la tonuri, vini alfeliu. Io auzam şî vioi işti cîntîn’. Şî tata cînta Mioriţa; cî iei jera meştir din fluir. 95 Tata cînta şî din fluir, şî din gurî. Io an cînta’ şî la „bantî", adicî fanfarî: pin nou’ suti doispâi,
3U
      pînî-n nou' suti opspreăi. An cînta’ din douî instrumenti: la trîmbiţî, şî la clarinet. Şăfu di muzîcî jera Toadir Kiriiac, din Negîrl^şti. Cîntasî 100 la regimentu „zăâi Putna". Instructuru luj-a fos' şăfu muzîâi militari, Luciu, căpitan di muzîcî1. Şî dac-a vini’ din armatî, a-nfiinţat muzica asta cu noi: ieram sinsi inş. Cîntam la tobî, la ilicon, bariton, piston, trîmbiţî şî clarinet. Cunoştiam 105  puţîn şî notili. Asta a fos’ prima fanfarî-n Vranăia.
      Cîntam pi la nunţ, jarmaroaâi, cumetrii, la horî di feti şî di flăcăi. O nuntî iera ieftini: pria bogaţi sî h'i fos' nunta — înăinti di războiu iei mari — iera o sutî di lei. La ° cumetrii: şăjzăş, obzăsj.
110   La horî luam şaizăş di lei pi zî- Kiriiac cînta din
      clarinet. Da cîn’ cînta, s-auza dj-a triilia sat!
          Cîntam la fanfârî şi Mioriţa. Cîn' cînta Kiriiac din clarinet, plînzia toati babili din Vranâia! La nunta lu Sînion Baraghin, aisi, îm Păul£şti, 115 ni ăeria lumia sî cîntam Mioriţa. La circiuma lu Neculai Floria ni seria iei cîntaria asta, ca cîrci-mar. Asta iera acu măi bini di âinzăş di ani; iera pin nouî suti dojspâi...
                         (30.XII.1967), Păul6ştj - Trify Ufigu-
                         rjanu, 78.
                         MCXL132
          Ştiu Mioriţa di la mama mia; şî ia o ştija di la tetia-moşu. Tetia-moşu, âela, a fos' fraţi c-un popî; nu posju sî ţîi minţi cum îl kema: ni sî pari cî Ioniţî. „Popa ţîganu", aşa-i zîsia, cî iera 5 urît, negru...
          Cîn ti cu ista di cari mă-ntreglii l-am învăţat cin’ ieram fatî: cintan cu mama sara, la trjabî. Mama a muri' bătrîni: di nouî-ş-patru di anj. Acu nu măi cînta Mioriţa: plînzia şî ş-adusja 10 aminti...           *
          Jo o cîntam cîn’ îni vinia niia: şî ziua şî sara. Nu mă dusian la clăsi, cî mă ţînia din frîu: nu umblan harhanâua pin sat.
    1 Dirijorul de fanfară şi compozitorul focşănean dc origine italiană Lucio Vecchi.
312
                                                                                                  Joti, Mioriţa — d-apî n-o măi ştii? ca-n tine 15 reţî cîn' ţ-an spus-o to' dunitali; am măj ujtat-o
                   —  Mioriţî lai,
                   Lai, bucălai.
                   Di trii zîli-ncQasi Gura nu-s măj tasi;
              20 Or di cap iţ fasj:
                   Or di capu tău,
                   Or di capu neu?
                   Iarbî di pi cîmp ţ-an dat Apî din uluc ţ-an dat.
              25    — Stăpîni, stăpîni,
                   S-a vorbit Brîncovianu Şî cu Moldovianu Sî ni ti oniQari...
              30    — Di m-or omori,
                   Sî mă-ngrpapi în ziocu neilor, îm plaiu berbecilor, în strunga oilor;
              35 Oili s-or strînzi,
                   Pi mini m-or plînzi Cu lacrimi di sînzi. ..
                   Saricuş îm păltinaş,
                   Fluieraş în alunâş....
              40 Oili s-or strifizi,
                   Pi mini m-or plînzi...
                   Vîntu-a aburi,
                   Sarica s-a clătina,
                   Dulăi s-or gudulâ...
              45    — Drazi mami siobănaş,
                   N-aţ văzut, n-aţ auzît...
                   ... O babî bătrînî C-un cair di lînî:
                   Dim mînî-ndrugîn’,
              50 Din oki lăcrămîn’:
                   —  Am avut un fiăioraş:
                   Oki lui,
                   Mura cîmpului;
                   Feţişoara lui,
     1 V. Ţinut. Vrane., I, p. 92, text LIV. Varianta a fost reprodusă in voi. Mioriţa, 1964, p. 854, text. CDLXXV, insă cu unele alterări fonetice.
313
                                                                                 55 Spicu griului.. .
           Aista-i tot. A măi h'i măi lung, şi măi mîndru, zis di altiîi, aista-i... A măi h'i: cu gura di plai, di rai. • • Atîta l-an ştiut, atîta l-an spus...
           Asela, cu „cînticu lorilor", l-am uita’, nu ni-1 60 măi aduc aminti.
                                                                                                                               (21.x. 1965), Pâul6ştj - Irina Popa, 81.
                                                                           MC XLI l
                                                                       Iar sî ţî-1 spui cînticu ista?
                  —   Nioriţî lai,
                                                                                 Lai, bucălai,
                                                                         Di trii zîli-ftcgasi 5 Gura nu-ţ măi tasi;
                                                                              Or di capu tău,
                                                                              Or di capu neu!
                  Iarbî dipi cîmp ţ-an dat, Tărîţî la uluc ţ-an dat,
                                                                             10 Şî apî ţ-an dat.
                  —   Stăpîni, stăpîni,
                  S-a vorbit Dumbrăvianu Şî cu Nilcovianu Sî ni ti omoari,
              15 Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni, Uni zac şî cîni.
                  —   Mioriţî, mioriţî,
                                                                               Di m-or omorî,
                                                                         Sî mă-ngroalq 20 îm plaiu berbesilor, în ziocu meilor;
                  Saricuş îm plăltinâş, Busiumaş în alunâş;
                                                                              Vîntu mi-a bati,
                                                                           25 Sarica s-a clătina,
                  Şî busimu ni*a cînta,
                                                                             Dulăi s-or gudura.
                                                                             Iat-o babî bătrînî,
                                                                              C-un cair di lînî,
    1 în experiemnt text. MGXLI a fost notat, dialectal la doi ani şi două luni după MCXL, şi la patruzeci de ani fiupă cel din 1927 (v. Ţinut. Vrane., V, p. 396, text. LIV; cf. nota crit. 132).
W
                                                                                                                            30 Dim mînî-ndrugîndî,
                                                                                                                                  Din gurî-ntrebîndî:
                —  N-aţ văzut,
                N-aţ auzît di-un Ciobănaş?
                Okişori lui:
                                                                                                                               35 Mura cîmpului —
                                                                                                                                    Coaptî la răcQari,
                                                                                                                                   Niaziunsî di soari;
                                                                                                                                    Coaptî la pâmînt,
                N'aziunnsî di vînt —
            40 FeţîşQara lui:
                Faţa griului;
                                                                                                                                  Mustăcioara lui...
         Nu măi Ştiu. N-an cîntat di nu ţîi minţi! Torc în furcî, şî stau surdî-n casî. Mă măi iey 45 cu oili...
         Babi: di undi sî-i spui cî l-a omorît ? Baba a-ntrebat, ii s-a dus!...
         O ştiu di la mama mia. Mama ştiia cîntiCi frumoasî... Di un' sî măi ştii-acu ? A putrezit: 50 s-a făcu' Cenuşi...
                                                                                                                               (30.XII. 1967). Aceeaşi, 83.
                                                                        MCXLII13a
                —  Mioriţa lai,
                Lai, bucălai.
                Di trii zîli-ncoaCi Gura nu-ţ măi taCi,
            5 Iarba nu-ţ măi plaCi;
                Nu ştiu: iarba nu-ţ plaCi,
                Or apî di la ulucu,
                Or tărîţî dim burduvu?
                —  Şî apî di la ulucu...
            10 Şî apa n-i cî-m’ plaCi,
                ^ Şî tărîţîli cî-m’ plasi;
                                                                                                                                          Da ni s-a sfătuit BaCiu ungurianu Şî cu moldovianu 15 Ca sî ti omoari
                La un apus di soari,
                Sî ti-ngroapi-n strunga oilor, în (Şî-n...) zgMritu neilor.
                Sî-i pui (sic)! la cap... păltinâşu...
315
          20 Fluieraş di fagu;
                La piCioari: fluieraş di osu...
                La um păltinâş.. ,
          Am. uitat aisi...
                Măicuţa bătrînî
          2 5 Cu brîu... cu furca di lînî,
                Din furci trăgîn’,
                Din gurî-ntrebîn’ r „Da nu ni-aţ văzu’
                Mîndru Ciobănaş,
          30 Din oy lăcrămînd,
                Din gurî-ntrebînd...
                FeţîşQara lui:
                Slcicu griului...
          Nu!
          35 Mustăsioara luj:
                SKicu griului;
                Okişori lui:
                Mura cîmpului...
          Măi diparti, nu măi am: am uitat... Apîj 40 plaiu ista iera vestit: plaiu Coza iera vestit pîntru oi. Pî cun sî n-auz, dacî ieram îm bătaia lui ? Mioriţa merzia din unu-n altu! Acu măi merzj-aşa ?... O cînta flăcăi. Da acu măi cmtî ? O cînta şî din fluir: sini măi iera ca Anghil Forîi? 45 Văleu, cîm merzia oili pi plai, iel aŞa cînta; şî sî strînzja oili cu iei! Cun sî nu cînti tfiorifa? O cînta, da am uitat. Jeti-o cîntari:
                La um păltinaş Iesti-un Ciobănaş...
50 Dac-am uitat, c-am îmbătrînit!... Ghersu J^ioriţi? Ap-atunCi îl cîntam. .. Cârti: nu, niCi-o litirî nu ştiu! Atunsi nu ni da părinţi la cârti. Pin ij, aşa-i da la şcgalî coplcii....
          An lcerdu’ mulţi! Si-am avut, nu măi avem: 5 5 tinereţi nu măj avem.
                       (31.XII.1967), PăuMştj - Măriuţa S&că-luş, 82.
                       MCXLIII
                —  Mioriţî, miQarî,... Pi-om picior di plaju Pi-o gurî di raiu .
.316
      îatî vin îfl caîi,
      5 CobQarî la vali Trei turmi di mei,
      Cu trii Ciobănei:
                                                             Unu-i moldovianu, Unu-i ungurianu io Şî unu-i vrăncianu...
      —  Mioriţî, mioarî,
                                                                 Or ieş’ bolnăvioarî Di gura nu-ţ taCi,
      NiCj jarba nu-ţ plaCi?
                                                               15 — Stăpîni, stăpîni,
      Şî iarba îm' plaCi;
      Dar gura nu-n’ taci Căci, mări, s-a vorbit Şî s-a sfătuit 20 Ca pi la apus di soari, Ca sî ti omgari Batiu ungurianu Şî cu moldovianu...
      —  Mioriţî, mioarî,
                                                               25 Di-o fi ca sî mor
      Pe cîmp di mohor,
                                                                 Ca sî-i spui bătrînî C-un cair di lînî,
      Cîn' ti-o vidia,
                                                               30 Pe drum trecîn’,
      Din furcî torcîn'...
      Din furcî trăgîn'.. .
                                                                 Din gurî-ntrebîn' : „Mioriţî, miQarî,
 35 N-aţ văzut pe-i6i
      Trecîn' mîndru Ciobănaş Feţişoara lui:
                                                                  Spuma laptilui; Mustăcioara lui:
 40 Pana corbului"...
      —  Măicuţî bătrînî,
                                                                Ci-am văzu' pe-iCi; Mîndru Ciobănaş.
      Dar mări, s-a vorbit
 45 Şî s-a sfătuit januş ungurianu,
                                                                 Şî cu moldovjanu Ca sî mi-1 omQari,
    317
s
                 Şî sî mi-i îfigroapi 50 în dosu stîni, în strunga oilor, în zocu meilor.
                 Şî la cap sî-j pui:
                                                                      Fluieraş di fagu 55 Ce cîntî cu dragu;
                 Fluieraş di osu Ce cîntî dujosu;
                 Ca vîntu cîn’a bati,
                 Oili  s-or strînzi,
                                                                  60 Pi mini m-or plînzi (sic !)
                 Cu laerîrii pi okj...
                                                                   Măi iesti-o strofî: îi săritî:
                 —   Sî-i spui cî s-a-nsurat... (sic!)
                                                                 N-am legătur-aisi! Am uitat...
                                                                        65 C-o fatî di crai,
                 P i-o gurî di rai >
                 Şî la nunta m|a A căzut o stia;
                 Şî nuntaş:
           70 l-am avut braz şî păltinaş...
           Am auzît-o-ntăi şî-ntăj di la um bătrîn cari zîsia c-a fos’ pi „Ki£ioru Cozî"; zîâia c-a fos' biket aisi, aşa sî kema atunsi. îi măi zî^ia „ben-ket": iera o casî, di iera pazî-n gura hăţâşului; 73 şî iera controlu cîn' treâja di dincolu ghitili, oili; ghitili man, cîrdurli di oi. Aiâj iera; pi plâiu Cozî: iera controlu di numărat. Unkeşu-asela fusăsî-m' paz-acolu: jera soldat, fă£ia armatî. Unkeşu ista... iei cînta Mioriţa. O cînta, dom'li, 80 o cînta şî din gurî, şî din fluir. Ieu ieram ca di vo paispsj anj; măi mari nu ieram...
           Am întîlnit-o şî la şcQalî-n cârti. Ş-o aviam io cartia pînî-ncoaâi. Aşa-i daci Kerz documentili: creieru... un hoţ di romatizm, asela m-a degră-85 dat măi rău....
           învăţătoriu iera Petraki Anghil: iei ni-o didia s-o-nvăţăm; (zî)âia cî s-o-nvăţăm tpatî, şî s-o spunim pi la igzâmini. Da n-o da la toţ: o da la cîti uniia cari iera măi înh'ipţ; adicîlia 90 măi c-oljacî di dişteptăâiuni. Aâiia spunia Mioriţa cîn sî da igzâmini.
                         (31.XII. 1967), Pâuteşti — Vasîli S&căluş, 82.
318
                                                                                                                                      V
                                                                      UCXLÎV13j
    Aşa mă riigăliam cu băieţi pi vatrî: li cîntani, ioti-aşa... Acu-s v6ki: îs bătrînî..,
            —   Nioriţî lai,
            Lai, bucălai,
        5 Di trii zîli-ncQasi Gura nu-ţ măi ta6i»
            Mă Aer si nu-ţ pla&i?
            Iarba or nu-ţ pla^i,
            Apa nu-ţ pla£i,
        10 Or iarba nu-ţ plaâi?
            Apa-i di la fîntînî, larba-i din grădinî...
            —   Apa-m’ plaâi Cî-i di la fîntînî,
        15 Şî iarba ie bunî Cî ie din grădinî.
            Da am auzît
            Cî la un apus di soari
            A vorghit sî ti ompari,
        20 Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni Uni zniâun cîni.
            —   Di m-or omorî,
            Sî nu mă-ngropaţ în dosu stîni,
        25 Uni latrî cîni;
            Sî mă-ngropaţ în faţa stîni: în z/ocu neilor,
            Şî-n zgh^ritu oilor.
        30 Sî-m' pui la cap:
            Fluieraş di fagu,
                                                                  Mul' ne-i fos' cu dragu;
            Fluieraş di osu,
                                                                    Mul' Ae~i fos’ duiosu;
        35 Fluieraş di socru,
                                                                    Mul’ fte-i fos’ cu focu.
            Oili  s-or strînzi Pi mormînt s-or strînzi,
            Pi mini m-or plînzi 40 Cu lacrîni di sînzi.
                                                                    Cîn' vîntu ni-a trazi,
                                                                    Gluga peli ni s-a faâi.
                                                                    Cîn' vîntu ni-a bati,
                                                                   Gluga val s-a faâi...
                         31-0
                                                                                                                         43 O babî bătrîni Din oy lăcrăma,
                                                                                                                              Din gurî-ntreba:
     —  N-aţ văzît un siobănaş C-um botei di cîrlănaş?
50 -L-an văzît ş-am auzît:
     La un apus di soari C-au sî-1 omoari Moldovianu şî cu uftgurianu..
            (30. XI 1.1967), Păuleşti -Bogdân, 87.
             MCXLV
     —   Nioriţî lai,
     Lai, bucălai.
     Di trii zîli-ncşasi Gura nu-ţ măi taCi;
 5  Mă ner Ci nu-ţ plaCi?
     Or iarba nu-ţ plaCi,
     Or apa nu-ţ plaCi?
     Apa-i di la fîntînî,
     Iarba-i din grădinî. io Nii apa-m' plaCi Cî-i di la fîntînî.
                                                                                                                                   Şî iarba ie bunî Cî ie din grădinî.
                                                               Da am auzît 15 Cî la apus di sşari
     S-a vorghit sî ti omoari Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni, Uni zniaunî cîni.
     —   Di m-or omorî,
                                                                                                                              20 Sî nu mă-ngropaţ
     în dosu stîni,
                                                                                                                                      Uni latrî cîni;
                                                                    Sî mă-ngropaţ în faţa stîni:
                                                                                                                                25 în ziocu fteilor,
     Şî-n zghăritu oilor.
                                                                                                                                   Sî-m' pui la cap:
                                                                                                                                   Fluieraş di fagii,
     Mul' rie-i fos' cu dragy;
(A.)
(B.)
(A.)
(B.)
(A.)
(B-)
(A.)
 Rusânda
320
            30 Fluieraş di osu,
                  Mul' rie-i fos' duiosu;
                  Fluieraş di socru,
                  Mul' ne-i fos' cu focu.
                  Oili  s-or strînzi —
      (B.).   35 Pi mormînt s-or strînzi —
      (A.)       Pi mini m-or plînzi
                  Cu lăcrîni di sînii.
                  Cîn' vîntu ni-a trazi,
                  Gluga peli ni s-a faCi...
 40 „Peli", adica cum păluieşti seva.
                  Cîn' vîntu ni-a bati,
                  Gluga val s-a faCi...
                  O babî bătrînî (B.)       C-un cair mari di lînî,
            4 5  Dim mîni torCia,
      (A.)       Din oy lăcrăma,
                  Din gurî-ntreba:
      (B.)       — N-aţ văzît un siobănaş
                  C-um botei di cîrlănaş?
            50 Oki lui: ca mura CQaptî...
                  Feţişoara lui:
                  Spuma laptilui;
                  Mustăcioara lui. • •
      (A.)       L-an văzît ş-am auzît:
            55   La apus di soari
                  C-au sî-1 omoari Moldovianu şî cu ungurianu.
 (A.) A, ă, pi uni-am auzît-o! Am auzî' şî io pi mama, pi tata cîntîndî băieţilor. La şcgalî n-an 60 fost.
                                                                                       Nioriţa o cînta cu ghers. Ş-o cînta şî băieţî, dor n-o cînta numa bătrîni. Măi di mul' sî ziuca băieţî, ş-o cînta. Da acu: or sî măi pomineşti? Tineretu-aista nu măi cmtî vekimili. Sini cîntî 65 vekimili, rîdi di ii!...*
 (B.) Nioriţa am prifts-o di la babî. Am auzît-o tot aşa: ni cînta nouî. Cînta cîn' avia plăCeri, di nu iera supăratî.
                                                                                                              (30.XII.1967), Păuleşti - (A.) Rusânda
                          Bogdân, 87;
                          (B.). Marghjoâla Sâcâluş, 60.
-331
            P o j â n a
                    MCXLVI 135
    Mioriţ-am auzît-o di la bunicî-riiu Ion Tuvăni
—  numa cîtiva vorbi:
            —  Mioriţî lai,
            Lai, bucălai,
       5  Di trii zîli-ncoa£i Iarba nu-ţ măj plasi,
            Ni6j gura nu-s ta£i...
            —  Cî s-a sfătuit Ba£ju ungurjan
       10 Şî cu sel vrănâjan Ca sî-1 omoari Pi sel moldovjan,
            C-ari oj măj mulţi,
            Mîndri şî cornuţi,
       15 Şî caj învăţaţ,
            Şî cînj măj bărbaţ...
            —  Oiţî lăiţî,
            De-j vidia măjcuţî Cu brîu di lînî,
       20 Şî sî-j spuj curat Cî m-am însurat C-o fatî di craj Pj-o gurî di rai...
            Flujeraş di os
       2  5 Mul’ zîâi dujos;
            Flujeraş di fagu Mul’ zîsi cu dragu...
            Oili nj-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
       30 Iar sja nioriţî Cu lîna lăiţî — adicî oai lai... Iaca, de-isj nu-fij măj amintesc!... Sî mă măj gîndes(c), sî-rij măj aduc aminti; cî din coplcilării n-am măj cîntat-o: îj ştiu oljacî şî ghersu...
                    (9.X. 1965), Pojâna - Costantin Găfoî,
                    66.
322
                                                                                                                                  MCXLVII
            ... Di vo cîtiva vorbi m-am măi adus aminti... Cî-s bătrîn şî nj-an can lcerdut minţîli di cîn’ cu boala asta a mja: m-an cam aprins la plămînj... Cit-o ştiu, atîta ţ-o spuj ş-acu:
             5   — Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trij zîli-ncoasi Guriţa nu-s tasi,
                Nisi jarba nu-s plasi. io Niparî, nioarî,
                 Or jeş’ bolnăghjoarî?
                 —  Nu sum’ bolnăghjoarî;
                 Da s-a sfătuit
                                                                                                                            Basiu ungurian 15 Şî cu âel vrănsian Ca sî-1 omoari Pi sel moldovian C-ari oi măi mulţi,
                                                                                                                       Mîndri şî cornuţi,
            20 Şî cai învăţaţ,
                 Şî cînj măi bărbaţ...
                 —  Iar sia măicuţî Cu brîu di lînî...
                 —  Asta sî li spui,
                                                                                                                  25 Şî la cap sî-m’ pui
                 Fluieraş di osu Mul(t) dusi duiosu;
                 Fluieraş di fagu Mul(t) dusi cu dragu...
            30 Oili s-or strînzi Şî m-or plînzi Cu lacrîmi di sînzi...
                 Iar la sia măjcuţî Sî nu-i spui, drăguţi...
            35 Şî sî-i spui curat Cî m-am însurat C-o fatî di crai Pi-o gurî di rai...
                                                                                Mioriţa asta am învăţat-o cam pi la şăpti-40 opt ani. Ieram pi la dial cu bunicu; cî iei a fos’ cam pi la oi. Sara ţurlia din fluir, colu, şî spunia
323
    şî vorbili; măj lăsa fluiru, măj cînta, colu, cu cuvinti. Io stam pi vatrî, lîngî iei ş-ascultam... Am diprins-o şî cîntaria. Iei cînta mereu sara. Şî io am ascultat-o di mulţi ori.
                                                                                                                          (13;X. 1965) - Acelaşi.
                                                                           MCXLVIII
        Nioriţa o ştiu din cârti, din şCQali, di cin ieram în clasa a patra, cam pin nouî suti unspsi. Di-atunsi n-am măi spus-o la nimnia, cî nu m-a-n-treba’ nimnia pîn la dumneta. Pi-atufîsi, plăcut,
5   niplăcut, trebuia s-o-nveţ, cî-ţ Ceria învăţătgaria: nu sî măi uita uni da cu varga... Or învăţai cârti, or nu măi didei cu oki di ia!... Jera d<?amna Aneta Furdui. Da şî băieţ buni a işit dipi mîna ii: Neculai 2ăkianu, Toadir Tuveni:
10  —amîndoi învăţători -fauni....
                                                                   Pi-um pisior di plai,
                                                                                                                                 Pi-o gurî di raj Sî cobor în vali Trii turmi di oi 15 Cu trii Ciobănei:
                                                                      Unu-i moldovian,
                Unu-i ungurian Şî unu vrînsian. jar sel moldovian 20 Şî sel ungurian Mări, sî vorbiri Şî sî sfătuirî Ca sî mi-1 omgari Pi sel vrănăian,
                                                                   25 Cî-i măi ortoman:
                                                                     C-ari oi măi mulţi,
                                                                      Mîndri şî cornuţi,
                                                                       Şî cai învăţaţ,
                                                                    Şî cîni măi bărbaţ.
                                                                   30 Iar sia mioriţî lai,
                Cu lîna bîcălai Di trii zîli-ncQasi Gura nu-i măi tasi.
                —  Mioriţî lai,
           35 Lai, bîcălai,
324
            Or jeş’ bolnăvioarî,
            Mioriţî, migarî?
            Or iarba nu-s plasi ?
            Gura nu-s măi ta&i...
       40   — Ba iarba tari-m' plaCi ;
            Dar cel moldovian Cu cel ungurian
            Ii s-a sfătuit:
            Cî pi la apus di sgari 45 Vria sî ti omoari. . .
            —  Mioriţî, mioarî,
            Di m-or omorî,
            Voi sî mă-ngropaţ în strunga di oi,                          -
       50 Sî fiu tot cu voi;
            în dosu stîni,            ,
            Sî-m' aud cîni.
            Iar la cap sî-m’ pui:
                                                                                                                               Fluieraş di fag 55 Ce zile Cu drag;
                                                                                                                                       Fluieraş di os Ce sunî duios.
            Jar ^nami sî-i spui:
            Cî la nunta mia 60 A căzut o stia;        ,
            Soarili şî luna Mi-a ţînut cununa;
            Păsîri, munţî mari,
            Păsîri: lăutari;
       65 Păsăreli mii Şî steli făclii...
                    (9.X. 1965), Pojâna — Ştefan V6icu, 65.
                     P r a h ti d a
                     MOXLIX 188 MIORIŢA
Pe-unu piceoru de plaiu picior (1852, 1866) Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,                   Eată ( 1852, 1866)
Se cobor în vale
325
 3  Trei turme de mei Cu trei ciobănei.
                                                            Unu-i Moldovean Unu-i Ungurean Şi unu-i Vrăncean.
 10 Iar cel Ungurean Şi cu cel Vrăncean
                                                             Mari, se vorbiră,
                                                        Şi se sfătuiră Că pe la apus de soare Ca se mi-1 omoare 15 Pe cel Moldovean Că-i mai ortoman,
     Şi are oi mai multe Mîndre şi cornute,
                                                       Şi cai învăţaţi 20 Şi cîini mai bărbaţi!... Dar cea mioriţă Cu lîna plăviţă De trei zile încoace
     Gura nu-i mai tace,
                                                        25 Iarba nu-i mai place,
     —  Mioriţă lae,
                                                               Lae, bîcălae,
     De trei zile încoace Gura nu-ţi mai tace! 30 Ori earbă nu-ţi place, Ori eşti bolnăvioară Mioriţă, mioară?
     —  Drăguţele bace! Dă-ţi oile încoace
 35
     La negru zevoi,
     Că-i earba de noi
                                                             Şi umbra de voi. Stăpîne, stăpîne,
 miei (1852, 1866)
 Moldo van( 1852, 1866)
 Vrăncean (1852) — Vrăncean ( 1866)
 Vrăncean ( 1852) — Vrancean ( 1866)
 Mări, ( 1852, 1866)
 Pe l-apus ( 1852, 1866) Să (1852)—se ( 1866) Moldovan ( 1852, 1866)
 Ş-are ( 1852, 1866)
 cîni ( 1852, 1866) Mioriţă ( 1852, 1866) lîna( 1852)—lînă (1866) zile-n coace ( 1852) — zile-ncoace ( 1866)
 Earba( 1852, 1866) place! ( 1852) place, ( 1866)
 bucalae, ( 1852) — bulacae! (1866)
 earba ( 1852, 1866)
 Mioriţă, Mioară?( 1852) — Drăguţă Mioară ?( 1866) —Drăguţule (1852, 1866) Dă-ţi oile-n coace( 1852) —Dă-ţi oile-ncoace ( 1866) zăvoi ( 1852) — zevoi ( 1866) earba ( 1852) — earbă ( 1866)
 „Stăpăne.stăpăne!( 1852}
326
                                                     40 îţi chiamă un cîine Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc
                                                       Că la apus de soare Vreau să te omoare
                                                                                                               45 Baciul Ungurian Şi cu cel Vrăncean!
     —  Oiţă bîrsană,
                                                           De eşti năsdrăvană Şi de ar fi se mor
                                                      50 în cîmp de mohor, Să-i spui lui Vrăncean
                                                        Şi lui Ungurean Ca se mă îngroape Aici pe aproape 55 în strunga de oi,
                                                         Să fiu cu tot cu voi; în dosul stînei Să-mi aud cîini.
     Astea să le spui,
                                                       60 Iar la cap să-mi pui Flueraş de fag,
                                                          Mult zice cu drag! Flueraş de os,
     Mult zice duios!
65 Flueraş de soc,
                                                           Mult zice cu foc! Flueraş de corn,
                                                        Mult zice cu dor! Flueraş de perj 70 Mult(zice?) cu vers
          (Multu-i cu vers?) Vîntul cînd a bate
     Prin el a răsbate
—Stăpîne, stăpîne, (1866) ş-un cîne (1852, 1866) Vers.4i—42 sînt ca în ed. 1866. în ed. 1852: Cel mai voinicesc,/Cel mai bărbătesc, l-apus (1852, 1866)
Au să mi te-omoare ( 1852) —Vreau să mi te-omoare (1866)
Ungurean ( 1852, 1866)
Vrăncean (1852) — Vrancean (l£66)
năsdravănă (1852, 1866) Şi de-a fi să (1852) —
Şi de-a fi se ( 1866)
Să spui lui Vrăncean 1852) Se spui lui Vrancean 1866)
sămă( 1852)—seme( 1866)
stînii ( 1852, 1866) cînii( 1852, 1866) Aste (1852, 1866) Ear( 1852, 1866) Flueraş(1S52, 1866)
Vers. 67—70 lipsă în var. Alecsandri.
Vers. 70 este indescifrabil
Vîntul că mi-a bate( 1852) Vîntul cînd a bate ( 1866) Prin ele-a răzbate (1852) ...resbate (1866)
327
                                                             Oile s-or strînge Pe mini m-or plînge 75 Cu lacrămi de sînge ! Iar tu de omor Să nu le spui lor.
                                                            Să le spui curat Că m-am însurat 80 Cu o mîndră crăiasă,
      A lumii mireasă; Că la nunta mia A căzut o stea; Soarele şi luna 85 Me-au ţinut cununa. Brazi şi păltinaşi
                                                           I-am avut nuntaşi, Preuţî, munţii mari,
                                                               Pasări, lăutari
 90 Pas serele mii,
                                                               Şi stele făclii!
                                                              Iar dacă ai zări
                                                               Dac-ai întîlni
                                                              Măicuţă.bătrînă
                                                         95 Cu brîul de lînă, Din ochi lăcrămînd,
                                                             Pe cîmp alergînd,
                                                             Pe toţi întrebînd Şi la toţi zicînd:
 100    —  Cine a cunoscut
                                                              Cine mi-a văzut
                                                         Mîndrul ciobănel Tras printr-un inel? Feţişoara lui 103 Spuma laptelui; Mustăcioara lui
 Ş-Olle (1852, 1866)
 Pe mine (1852, 1866) lacrimi (1852, 1866) Ear (1852, 1866)
 Cu-o( 1852, 1866) ; crăeasă( 1852) —
 Craeasă (1S66)
 A lumei ( 1852, 1:866)-mea(1852, 1866)
 Mi-au (1852, 1866) păltinaşi ( 1852) — paltinaşi( 1866)
 Preoţi, munţii mari, ( 1852) 1866)
 Paseri, lăutari; ( 1852),— , lautari, (1866) Păserele ( 1852, 1866)
 Ear de-i întălni( 1852)^— Ear dacă-i zări (1866)
 Şi mi-i întâlni ( 1852) — Dacă-i întîlni (1866) Măicuţă bătrînă( 1852) — Mîicuţă bătrînă ( 1866)
 lăcrămînd ( 1852) — lăcrimînd, ( 1866)
 Pe cîmpi (1852, 1866)
 Cine-a cunoscut (1852), 1866)
 Cine mi-a văzut (1852) — Cine-mi a văzut ( 1866) Mîndru (1852, 1866)
 Musteţioara (1852, 1866)
328
      Spicul griului; Perişorul lui Pana corbului;
110 Ochişorii lui
      Mura cîmpului!... Tu, mioara mia,
      Să te-nduri de ea Şi-i spune curat
115 Că m-am însurat -Cu o fată crăeasă A lumii miriasă Iar la cea măicuţă Sa nu-i spui, drăguţă, 120 Că la nunta mia A căzut o stia,
      C-am avut nuntaşi Brazi şi păltinaşi,
      Preuţi, munţii mari, 125 Pasări, lautari, Pasele(sic !)mii
      Şi stele făclii!...
Peana (1852, 1866)
Tu, Mioriţa mea, ( 1852)— Tu, Mioara mea ,( 1866) Să.. .(1852) —Se.. .(1866 Şi să-i spui curat(l852) Şi-i spune curat(l866)
C-o fată de Crai ( 1852,1866) Pe-o gură de rai. Ear(l852, 1866)
Să nu spui (1852, 1866) mea( 1852, 1866) stea(1852, 1866)
păltinaşi (1852) — paltinaşi ( 1866)
Preoţi,’( 1852, 1866) paseri, lăutari( 1852,1866) Cuvînt scris din neatenţie trunchiat
                                                                                                                                                       (24.IX. 1967) MCL jaj
         Nj[-aduc aminti Nioriţa — aşa-i zîăia baba: Nioriţa — di la „bătrînă Măriuţa": iera mama lu mama mami, adicî străbunica. Vara dorniam îm podu casî; iera lilcit. Aşterniam o rogozînî-m 3 pod, şî dorniam toţ coplcii; şăpti ieram şî noi. Cîn’ pleca mama „la cîmp" — aviam loc „la cîmp", alături di Ivănâeşti — mama kema pi „bătrînă Măriuţa": aşa-i zîsia mama; şî noi îi zî&iam tot aşa. Cu baba stam şî cîti-o stămînî, cît sta la 10 cîmp mama. Sara baba torsia. Ja-ş făâia-m pod un felju di pat, cî sî culca oliacî măi sus ca noi: punia nişti scauni nisi; ni punia pi noi coplcii şî li suiam sus, îm pod; aşternia nişti aşternuturi di cînipî, punia pernî la cap, şî sî culca. Auniori
329
15 ni cînta, auniori ni măj povestia cun trâja bă.* trîni-năinti. Zîsia cî-n loc di Ramuri iera lceli di oai. „Cum, bătrînî Măriuţî, cu lceli di oai-n ziam?" Noi ni ninunam di asta ! Măi zîsia cî-n loc di lampî iera opâiţî-n roatî di său: punia o feştilî-n rQata 20 di său, ş-ardia tşatî noaptja; şî torâja, căierâ câiri; adicî fă£ia câiri. Măi împletia tur£tsi; noi rîdian di vorba asta! Li-mpletia din lînî, ca ^oralei; da lăghi n-avia. Noi rîdiam: di si nu li făâia labi, di-i împletia numa pînî la gl£znî? Noi 25  întrebam: „Da fum nu scoţia opâiţa?" Ia (zî)sia
     cî ardia cîti-o roatî di său pi noapti, da fum nu făăia. O mai întrebam: „Di-uni-avia ghitili să\i aşa mult?" Ghitili noastri iera grasî; şî iarna ghitili dorriia afarî, pi omăt (nu zîsia „zăpâdî;" 30   „omăt" zîsia); cî iera grasî ghitili, şî nu li iera
     frig. Şî cîn' tăia cîti-o ghitî, făsiam mulţi roţ di său: făCia can cîti roţ di său li trebuia sî arzî iarna. Di-acolja-ntrebam: „Di si nu-1 mîncaţ sătk?" „Pî (zî)si, nu-1 mîncam, şî-1 păstram său 35 pîntru iarnî, cî gaz nu sî găsa."
         Făâia ziamurli rătundi, -aşa...; nu iera pă-trati, ca acu; şî punia lceli. Noi întrebam: „Dacî iera lceli di oai, bătrînî, cun vidia dac-avia lînî" ? Ia spunia cî făsja pozîţî, adicî smulzia lîna; şî 40 di vacî, zîsia cî li rădia cu coada toporului, cu senuşî; şî rămînia numa k^lja, ca sî poatî sî vazî. Baba zîâia: „Nu sî vidia cun sî vedi cu razîli soarilui; da bătia razîli soariluj în lcelia din ziam, şî putja sî vazî puţîn, ca sî facî triabî-nun-45 tru". Trezia cîti-un avion, şî ii spunia: „Tresi-o pasîri cu Ciocu di h'ier"... Ni spunia mulţi, mulţi, mulţi şî di tgati!...
         Bătrîna Măriuţa ni povestja di Mioriţa cîn' tor^ia ia sara: c-a fost un Cioban cari-avia oi 50 mulţi şî grasî. Şî alţî nu putia fa£i oili c-ali lui, aşa, grasî, frumQasî. Ii s-a sfătuit, ii, într-o sarî, ca sî-1 omQari, sî-i ia oili. Şî-n sfatu lor, a auzît o Qai, ş-a-ftâeput sî zgheri: a zgherat mereu, merey. Jel a-nâeput sî cînti din fluir, şî sî-ntrebi oaia. 55 Noi o-ntrebam: „Cum, bătrînî, cun zghera ia? Di uni ştiia ia"? „Ja ştiia c-a via o presimţiri di la Dumnezău, în inimî; şî-i păria răy di stăpînu ij". Di-acolia-nâepia sî ni cînti cu voâi:
930
            —   Mioriţî lai,
       60 Lai, bucălai.
            Di trii zîli-ncoasi Iarba nu-ţ măi plaCi,
            Gura nu-ţ măi taăi...
            Oiţî bălani,
       65 Lânî, năzdrăvani,1 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi ta£i,
            Iarba nu-ţ măi plasi;
            Or ieş bolnăghioarî,
       70 Oiţî bălani,
            Lânî, năzdrăvani?
            —   Nu sîm' bolnăghioarî,
            Ba iarba-m' plasi ;
            Da am auzît 75 Cî s-a sfătuit Mîndri Ciobănaş Sî ni*ti omoari,
            Şî sî ni ti-ngroapi în dosu stîni,
       80 Ca sî-ţ auz cîni. îi lung! Ia cînta, cînta... Di-acolia-n£epia altu..
            —   Di m-a omorî,
            Sî mă-ngroapi
            Din dosu stîni              '   , -
       85 Ca sî rii-auz cîni.
            La cap sî-m' pui:
            Fluieraş di fag,
            Sî cînti cu drag;
            Fluieraş di soc,
       90 Sî cînti cu foc;
            Fluieraş di os,
            Sî cînti duios.
Nu-ş (tiu) cun spunia di oi:
            Cîn' va suna,
       95 Stîna s-a aduna,
            Şî toati s-or strînzi,
            Pi mini m-or plînzi...
Ni spunia ia:
            C-ari oi măi mulţi,
       100 Mîndri şî cornuţi...
La urmî spunia:
            —   Şî de-i întîlni
            O  maicî bătrînî,
331
                 Cu brîu di lînî,
           103 Pi cîmp alergînd,
                 Di mini-ntrebînd:
                 „N-aţ văzut Mîndru Ciobănel Tras printr-un inel?
           110  Mustăcioara lui:
                 SKicu griului:...
                 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 Feţîşgara lui:
           115 Spuma laptilui..."
      Di cîn' am pleca' di la mama, nisi-un cîntic n-am cîntat!
                 —   Sî spui cî m-*am însurat C-o fatî di-mpărat.
                 Ş-a mia miriasi-j spuni crăiasî...
           120 Ştelili şî luna
                 Ni-a ţînu’ cununa;
                 Lusefiri mari Ni-a fos’ lăutari...
           Ia cînta, şî zîsia! Da uni l-a h'i ţînut minţi 125 ia atîta, cî nu ştiia cârti! Nu ştiia cârti; cî niş mama mami nu ştiia cârti. Şî ia ni povestia-ntăi, ş-apăi ni cînta...
           Am învăţa’ şăpti clasî: n-aş credi sî h'i-ntîlnit Nioriţa pin cârti! Nioriţa pin cârti? Nu!...
130 Baba aşa iera obiseiu ii: stînzia lampa, şî torsia la lunina focului. Nu ni lăsa pi noi cu lampa aprinsî. Noi o-ntrebam: „Cum poţ tgarsi, bătrînî, la lunina focului? Nu Kişsi h'iru.? Şî ia (zî)sia cî: „Noi tQarsim pi bîzbîitu deştilor, di iesî h'iru oblu (adicî nilcişcât, tot una, fărî Icişcă-turî); n-avem nevoi di luninî".
                                                                                         (25.IX. 1967), Prhuda Mârija B6roş, 34
                                                              MCLI ţa*
                 —Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncgadi Gura nu-s măi taci.^
              3 Iarba nu-s măj plaCi; Drăguţă mioarî,
332
     Or’ ieş’ bolnăvioarî?
     —  Drăguţule bace,
     Dă-ţ oile-ncoaci
                                                     io La negru zăvoi,
                                                      Că-i iarbî de noi Şi umbră de voi.
                                                   Cî la apus di soari Yrîa sî ti omoari 15 Baciul ungurian Şi cu cel vrăncian;
     Cî ai oi măi mulţi,
     Mîndri şî cornuţi,
     Şî cai învăţaţ,
                                                20 Şî cîni măi bărbaţ . ..
     —  Sî li spui, mioara mia, Cî, dac-oi muri,
     Sî mă-ngroapi-n dosu stîni, Ca sî-mi-aud cîni.
2 5 Iar la cap sî-m’ pui: Fluieraş de fag,
     Mul’ zîce cu drag;
     Fluieraş de soc,
     Mul’ zîce cu foc.. .
                                                    30 Tu, dac-ai întîlni Măicuţî bătrînî Cu brîu di lînî,
     De mine-ntrebînd,
     Tu, mioara mia,
                                                   35 Să te-nduri de ja,
                                                      Şî sî-i spui curat Cî m-am însurat C-o fatî di crai,
                                                    Pi-o gurî di rai 40 Cî la nunta inia A căzut o stia;
                                                     SQarili şî luna Mi-a ţînut cununa;
                                                   Braz şî păltinaş 45 I-am avut nuntaş;
                                                     Preuţ: munţî mari; Păsăreli: lăutari;
     Păsăreli: mii,
     Şî steli făclii.
 333
30 Mâi iesti:
                 Mustăcioara lui:
                 Spicu griului;
                 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
            35 Perişoru lui:
                 Pana corbului...
         Şî nii ştiu cum, aiCia nu ni-1 măi amintesc... Mioriţa o ştiu di la bunica mia, Râda Cristei: avia pişti obzăCi di ani. Tata-moşu, cîn’ a murit, 60 avia nouîză' şî noyî di ani; îl kema Anghil Cristei. Iei a fos' breţcân; ş-a fos’ pin tşati părţîli sioban. Iera un Cioban vestit: avja suti di oi, şî cîti douîzăş-triizăş di baCi şî Ciobani. Bunica-ncălica sara pi-un cal alb, îmbrăcaţi cu iţari, cu căCiulî-n 65 cap; şî sî duCia tuma spri Neculili-munteni — aşa-i zîsia locului — sî dusia la stînî, la bărbat-su. Sini-o vidja, zîCia cî-j bărbat, nu fimei. Iera o fimei bărbătoasî. O lua pişti Tozanu, pi „dialu mîndri"; şî făsia călări can douî ori pînî la stînî 70 la bunicu. îl vidia pi bunicu, şî vinia acasî. Sî duCia şî ja cîm’ putja. Ia nu ştiia di fricî: iera, bărbătoasî.
                       (24.IX. 1967), Prahuda — Râda Vîlcân, 39.
                                                               MCLII 1M
         Cînticu Mioriţî-1 ştiu di la bunicu neu, Ion Priutu Tătâru. îi mor' dipi războiu din nouî suti şaispsi; iera di noiiză’ şî trii di ani, lera bătrîn. Si ştiia bunicu-asela! Ieram nicî, şî li-an 3 diprins cîntiCili; da li-am măi uitat. Iei cînta din gurî. Din fluir am avut al' bunic cari cînta, Ion Benim — avia vo obzăş di ani cîn' a murit, tot bătrîn. îi mor’ to’ dipi războiu din nouî suti şaispCi. Bunic-o cînta sara Mioriţa; cî vinia băieţ, 10 sara, di-i învăţa cârti; iera nepoţ, hinii, vesinj, băieţ orfani cari nu ştiia cârti. Jera o laiţî bătrî-niascî-n casî, di colu pînî colu; şî băieţi vinia şî s-aşăza pi scauni niCi. Laiţa iera ca bancî; şî iei ni-nvăţa: la cârti, la cîntiCi bisăriCeşti, şî di iez-15 lanti populari; şî la scris, di Cetit, cî şcoala iera diparti, la Pâltin__________
334
      Mioriţa o cînta cîn' stam la cîntiCi, -aşa. Şî bunicu numa ni spunia: „Joti, -aşa sî cintî cu vorbi Mioriţa, ş-o cînta aşa:
      20 Pi-um picior di plai,
                                                                   Pi-o guri di rai,
                                                                   Iată vine-n cale,
                                                               Se cobQară-n vale Trei turme de mej 25 Cu trej. Ciobănei:
                                                                  Unu, moldovanu;
                                                                   Unu, ungurian Şî unu vrăncian.
            Măi, cî se vorbiră 30 Şi se sfătuiră Bacjul ungurian Şi cu cel vrăncian Pe l-apus de sgare Ca să mi-1 omgarc 35 Baciul ungurian Şi cu cel vrăncjan Pe cel moldovian;
                                                                  Ari oi măi mulţi,
                                                                  Mîndri şî cornuţi,
      40 Şî cai învăţaţ,
                                                                 Şî cîni măj bărbaţ.
            —  Mioriţî lai,
                                                                     Lai, bucălai,
                                                                Di trii zili-nCQasi 45 Guriţa nu-ţ taCi;
            Ori Jarba nu-ţ placi ?. ..
            —  Mioriţî, migarî,
                                                                  Di jeş' năzdrăvani,
                                                                   Şî di-o fi sî mor
      50 în cîmp di mohor,
                                                                  Sî nu li spui lor;
                                                                  Sî li spui curat Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî,
      55 A lumi miriasî;
                                                                   Şî la nunta mia A că?ut o stia;
                                                                 Soarili şî luna Mi~a ţînu' cununa;
                                                                                                                        60 Braz şî păltinaş I-am avu' nuntaş;
335
      Păsăreli: mij,
      Şî steli: făclii;
                                                     65 Preuţ: munţ mari; Păsîri: lăutari....
      —  Mioriţî lai,
      Lai, bucălai,
                                                   Di trii zîli-ncoasi 70 Gura nu-ţ măi taci... Mioriţî, mioarî,
      Di ieş’ năzdrăvani...
      —  Drăguţuli baci,
      Dă-ţ oili-ncoaci
                                                                                                             75 La negru zăvoi,
      Că-i umbra de voi,
                                                          Şî iarbî di oL Stăpîni, stăpîni,
      Şî kiamî-ţ ş-un cîni:
                                                      80 §el măi bărbătesc,
      Şî cel măi frăţesc...
      —  Mioriţî, migarî,
      Di ieş’ năzdrăvani,
      Sî li spui curat,
 85 Şî adivărat
                                                         Ca sî mă îngroapi în strunga di oi,
                                                        Sî fiu tot cu voi. Vîntu, cîn’ a bati,
 90 OiU-o străbati.
      Pi mini s-or strînzi,
                                                                                                               Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîmi di sînzi.
      Şî la cap sî-m’ pui:
 95 Fluieraş di os,
                                                         Sî cînti duios; , Fluieraş di fagu,
                                                                                                         Sî cînti cu dragu; . Fluieraş di perşu, loo Sî cînti cu versu; Fluieraş di socu,
      Sî cînti cu focu.
      Pe cîmp de-i întîlni O măicuţî bătrînî 105 Cu brîu di lînî,
      Pi cîmp alergînd,
      Pi toţ întrebînd.
      Din oy lăcrămind:
      „N-aţ văzut, n-aţ întilnit
 I  io Mîndru Ciobănel Tras printr-un inel? Feţîşgara lui:
      Spuma laptilui; Mustăcioara lui:
 115 Spicu griului;
      Perişoru lui ■
      Pana corbului;
      Okişori lui:
      Mura cîmpului"...
 120    — Sî nu-i spui, drăguţi...
      Sî spui cî m-am însurat Pi-um pi^or di plai,
      Pi-o gurî di rai,
      C-o fatî di crai.
      Şî ld nunta mia A căzut o stia...
             {24.IX. 1967), Prahuda Bâăju, 69.
             MCLIII lt0
      — Nioriţî lai,
      Lai, bucălai...
      Pi trii munţîşori Trii cirduri di oi,
 3  Cu trii Ciobănei:
      Unu moldovian Şî unu-i vrăflCian,
      * Şî unu...
      Unu-i muntian,
 10 — Nioriţî lai,
      Lai, bucălai,
      Di trii zîli-ncQaCi Gura nu-ţ măi taCi;
      Nu şt(iu): iarba nu-ţ plaCi, 15 Nu-ş’ di cap îţ fasi...
      — Nu-fi fac di cap;
      Da am auzît
      Cî Ai s-a vorghit Ca sî Ai ti-omţari,
 Gaftgâna
336
337
           20 Sî ti-ngrgapi-n dosu stîni,
                 Uni urlî cîni.
                 —  Di m-or omorî,
                 Sî mă-ngrgapi în strunga oilor,
           25 în zjocu neilor.
                 Şî la cap sî-m' pui Buâiumaşu neu;
                 Cîn' vîntu ni-a bati,
                 BuSiumaş ni-a zîâi,
           30 Oili s-or strînzi, ,
                 Pi mini m-or plînzi Cu lăcrînj di sînzi;
           L-am auzî’ di la mama mia. Ia torCia-n furcî, colu, pi poianî, şî cînta. Sî strîn^ia oili roatî pi 35 lîngî ia, pi lîngî blăbî, cî jera cînticu lor... Oili zghera-n ziuru mami: şl strîfizia âioatcî-n ziuru babi ca la Ciobani. Mama cîrjta şî cîntisi di Celi-lanti: di frunzî, di Jiajdusii...
           Cîn ziuca hora nQastrî bătrîniascî, iera aşă-40 zatî, bre! Sta, colu, lumia şî prighia. Da acu: parcî fulzirî pintri ii cîn’ fjoacî: n-ai si prighi! Nu vez? A lcerit şî ruşînja din lumi: tineretului nu i ruşîni di omu bătrîn! Rar îi unu măi aplecat, măi cu ruşîni.
                        (25.IX. 1967), Prahuda — Măriuţa Corţjju, 78.     . ..
                  Regiii u MCLIV
          Am învăţat-o di la surorili meii, cî nu iera pi cartia mia atunsi.’ îns-au^an şî io cîntîndî fetili. Nu ştiu di uni ştiia ghersu. Măi spunia poizîia Curtia-di-Arziş.                 ?
          5 Pi-om picior di plai,
                Pi-o gurî di rai, u Iată că venia Trii turmi di mei.
                Cu trii ciobănei;
          10 Unu moldovjan;
                Unu ungurian;
338
                                                                          Şî altu armjan.
                                                                       Cel ungurian 15 Şî cu £el armian Mi să sfătuiră,
                                                                     Şi mi se vorbiră Ca sî mi-1 omoari Pi Cel moldovian 20 Că ari oi măi mulţi,
                                                                          Mulţi şî cornuţi,
                                                                           Şî cai învăţaţ,
                                                                        Şî cîni măi bărbaţ.
                                                                      Şî să sfătuiră 25 Ca sî mi-1 îngrgapi La apus di sgari;
                                                                         Iar în dosu stîni,
                                                                          Undi latrî cîni.
                 —  Mioriţî lai,
           30 Lai, bucălai,
                                                                         Di trii zîli-ncgaCi Guriţa nu-s tasi ;
                 Nu ştiu: apa nu-ţ placi...
                 Ori iarba nu-ţ placi ?
                                                                      35 Stăpînu nu-l vezi,
                 Pi mini nu mă crezi...
     Atîta ştiu. îrii măj aduc aminti cîti-o vorbî, douî:
                                                                         Fluieraş di fagu,
                                                                     40 Mul’ zîce cu dragu;
                                                                          Flujeraş di osu,
                                                                        Mul’ zîce duiosy....
                                                                         Din fluir oi zi6e,
                 Oili s-or strînge...
                                                                      45 Fluieraş di fagu...
           Cî spunia cî-1 puni la cap... Măi ieşti vo strofî, da am uitat-o.
                                                                           Feţîşgara lui:
                                                                         Spuma cîmpului;
           50 Okişori lui:
                                                                         Mura cîmpului.,.
                                                                                     Ai^a nu măi Ştiu! Da-1 ştiiam di la sorî-mia Ia li repeta, şî io li prindiam aşa digrabî. Cî nu iera-n cartia mia, c-am învăţa’ numa douî clasî: 55 a vini’ războiu din nouî suti şajspsi, şî gata!... Afi fos’ băiet sărac, da n-am avu’ parti sî-nvăţ
339
      cârti: din cauza războiului s-a stricat învăţă-mîntu primar la copii.
                           (17.XI.1967), R6ghju-Vâlja Mflcovului
                           —  Maftăj Năstâsî, 62.
                        MCLV
          Mioriţa-i zîCia la titlu ii; aşa iera-fi cârti, cî di-acoly-o ştiu, c-am îfivăţat CinCi clasî.
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                                                               5 Di trii zîli-ncQaCi Gura nu-ţ măi taCi;
                Nu ştiu: ieş' bolnăghiQarî ?
          (Zî-)’Cia cî nu ştii Ci-ari, cî gura nu-i măi taCi.
            10     — Di-a hi sî moriu...
          îs pişti Cinzăş şî Ceva di ani di cîn’ am învăţat-o. Asta-i o poizîi; da ieşti şî cîntic: l-am auzît, da nu Lam băgat în cap.
          NiQara-i spuni Ciobanului cî s-a strîns Ciobani 15 siilanţ şî s-a sfătuit:
                La răsărit di sQari Vria ca sî ni-1 omoari Pi Cel moldovan,
                Cî-i mai ordoman (sie!),
            20 Ş-ari oi măi mulţi,
                Mîndri şî curnuti,
                Şî cai învăţaţ,
                Şî cîni măi bărbaţ...
          Jera trii Ciobani: unu iera vrănCian, unu 25 ufigurian, ş-um moldovian...
                —  Mioriţî, mişari,
                Di-ar hi sî mor,
                                                                 Sî-i spui Iu vrănCian Şî lu ungurian
            30 Ca sî mă îngrQapi Pe-iCi, pi aproapi: în strunga di oi,
                Sî hiu tot cu voi.
                Şî la cap sî-m' pui:
            35 Fluieraş di fagu,
                Mul' zîCi cu dragu;
34Q
                                                                              £iuiei*aş di osij,
                                                                             Mul' zîCi duiosy.;
                                                                              Fluieraş di socu,
                                                                         40 Mul' zîCi cu focu...
                 Di te-i întîlni C-o babî bătrîni Cu brîu di lînî,
                 Sî-i spui cî m-am însutat 45 C-o fatî di crai,
                                                                              Pi-o gurî di rai»'
                                                                              Şî la nunta mia A căzît o stia;
                                                                          Stelili şî luna 5(i Mi-a ţînu' cununa)
                 Braz şî păltinaş I-am avu' nuhtaş...
            De-iCi în colu-am măi uitat. Şî pîn-aiâia-i sărit: nu-i kiar aşa cum a fost în cârti. 55 Nu ni-aduc aminti sî hi-auzît vorbili di la la vun unkeş; din carti-am auzît-o. Iera Qamini bătrîni cari cînta din fluiri „şîriagu oilor". Aviam io un moş — îl kema Ion Frăţîlî — cari cînta din fluir „şîriagu". Cîn’ cînta din fluir, ridica, 60 mîna, colia, la fluir, şî făCia-ntorsătiirili cari trebuia sî li facî.
            N-am învăţat alti cîntiCi, cî n-an ţînu' soco-tialî cî m-ntriabî Cineva di ieli; afari di Ci-am învăţat în şcoalî, nu-ni măi-aduc aminti.
                             (26.X. 1967), R6ghju-Vâlja Milcovului —
                             —  Tgadir Vlâjcu, 68.
NOTE CRITICE
text. CMXX
Nota critică 1 (satul Andrij[eşu-di-zos, — Budeni — Toâdir Călinâţu, 48)
     Informatorul indică, izvoarele variantei: o contaminare între ce auzise în copilărie de la mama lui (v. text.MCLVII—MCLVIII. apoi nota crit. 142) şi versiunea Alecsandri, răspîndită (vom întîlni cazuri variate) prin „cartja-di-ditiri" a învăţămîntului „primar-rural" (mai ales după. anul 1880 în zona Vrancei). Prelucrarea a dat un text simplificat şi inferior faţă de-al mamei. Predomină versurile din carte (1 — 24, 81 — 88 etc). Fondul local — provenit de la bătrînă
—  abia se întrezăreşte (cf. 36—38, 61, 64, 65 — 66; MCLVIII-B
15—  17, 33—36, 37 — 39), ajungînd accesoriu în materialul memorat difuz din textul clasic al manualului de şcoală.
text. CMXXI
Nota critică 1-A (satul Andreţaşu-di-zios, Butucodsa-Sirifdrj -Măr iţa Dinu, 55)
     Informatoarea e soţia unui bătrîn străin de cîntarea şi versul popular. Cazul acesta arată — ca şi altele următoare — că în viaţa de familie din zona Vrancei soţul şi soţia sînt doi factori inegali jn raport cu realitatea folclorului poetic: unul poate fi uneori creator modest, ori măcar păstrător şi vchiculator, pe cînd celălalt rămîne absolut pasiv.
     Se vede părerea justă a interpretei asupra priorităţii Vrancei etnografice în legătură cu circulaţia baladei pe Valea-Milcovului (text.-conv. r. 25).
text. CMXXII
Nota critică 2 (satul Andrejdşu-di-sus — Neculai Duţî, 66)
     Varianta — cu ecou literar indicat de informator — a pătruns pe Valea-Milcovului dinspre zona Buzăului adusă de-un lăutar
 345
rămas locului aproape trei decenii. El a fost reţinut de localnici fiindcă le plăcuse meşteşugul lăutăresc. într-adevăr, lăutarul Neculai Duţî era, în 1967, încă instrumentist bun, avînd şi repertoriu epic (aşa cum se va vedea din voi. V al Ţinnt. Vrancei), cu care rămînea atunci în această zonă folclorică al doilea cunoscător apreciabil de balada după lăutarul Ion Babei din satul tierăstă^.
     Duţî era originar din satul Calvini (de pe „Valja-Neh6}uluj“, judeţul Buzău), localitate unde pare să fi fost pînă acum un secol vreun focar lăutăresc activ; îl indică însuşi informatorul (text. conv. r. 76—81). Din păcate cercetările folclorice asupra satului Calvini lipsesc în tipăritura din 1900 a lui Gr. G, Tocilescu. Aici s-a publicat, dar numai din satul Chiojd, un colind, un cîntec „de sperietură" (Materialuri folklor., I, 528, 703), pe lîngâll descîntece şi-o ghicitoare, localizate însă vag: „din Buzău" (p. 538, 586, 597, 620, 650, 1155— 1160). Nu găsim material epic şi nici de provenienţă lăutărească. Tot aşa între anii 1906— 1907 ţinutul Buzăului este absent din prima colecţie română cu etnografie şi folclor dialectal (Candrea-Densusianu-Speranţia, Graiul nostru, I, 217 — 242). Abia în 1928 s-a publicat întîi folclor din Calvini într-o monografie dialectală alcătuită sub autoritatea lui Ovid Densusianu. Dar materialul este şi aici redus; o singură var. a Mioriţei, 10 texte lirice şi 8 descîntîce, fără ca monografistul să se fi preocupat şi de folclorul lăutăresc (N. Georgescu-Tistu, Folklor. jud. Buzău, p. 22, 45, 46-47, 62-63, 65 CLXXXIX „Voinea ciobanu").
text. CMXXIII
Nota critică 2-A (satul Andreiaşu-di-zios cătunul Fetig-Zitârţ — Măriuţa Oltfanu, 66)
     Fenomenul descompunerii baladei se întîlneşte (anul 1967) prin Vrancea propriu-zisă, cît şi în zonele folclorice limitrofe (de pildă, în satele de pe Valea-Milcovului). Iată primul caz chiar la începutul prezentei colecţii. Reţinem din text. conv. informaţia despre circulaţia motivului: femeia cunoştea textul „dim bătrîni", ca şi „unkeşu" ei (v. CMXXXVII). Probabil că frîntura de faţă a deprins-o de la. bătrînul ei octogenar care la rîndu-i o fragmentase prin uzura memoriei (cf. tema 11, obiectele de îngropat, 12—17).
text. CMXXIV
Nota critică 3 (satul Andriieşu-di-zios — Voj!ca Mocânu, 74)
     Afirmaţia bătrînei că „nioriţa" i-a „intrat în cap di la băieţî din şCQalî" (text. conv. r. 41 — 42) nu se verifică: textul nu are ecou direct din tipul literar al baladei (de pildă, localizarea şi personaejle lipsesc). Din contra, „tărija... dim bătrîni" (adică fondul primar din tradiţia locală), numai cu redusă reminiscenţă în versuri (9— 13, 31—32 „Okişori luj:/Murili cîmpului"), se distinge mai ales în planul
346
textului care debutează prin dialog după procedeul general în repertoriul vrăncean. Text.-conv. însă (r. 47 —60) dovedeşte că motivul a fost auzit întîi de bătrînă în familia ei. „Băjeţî din şcţjalî''' şi alţii ,,s6tin’ dintr-o cârti", se vede că nu au avut amestec în procesul improvizării. Să precizăm cum s-a întîmplat transmiterea în familia din copilăria bătrînei.
     „Cînticu Nioriţa" a fost auzit întîi cîntat instrumental („cu cavâlu") de bunicu din spre mamă — un bătrîn centenar venerabil („dj-o sutî âinâj anj cîn’ a murit"). După cihtarca melodiei (= „v6£ja": „Ni cînta din caval v 6 s j a asta"), bătrînul „povestja vorbili" (= textul poetic: „Dipi Ăi cînta cu cavâlu, povestia vorbili"). Aici bătrînă a ţinut să precizeze momentul acesta dominant, după care „cartja" nu a fost măcar cauză adjuvantă. „ Voăja-i di-acolu, şî cuvintili [deci de la bunic]. Difl carti-s furâtj-aşa...". Prin urmare „cartja" a rămas un contact efemer. Urmărind să aflăm cum s-a desfăşurat „povestja" textului, a rezultat din lămurirea bătrînei că zicerea era un gen de recitare lentă, cam monotonă, fără gesticulaţie, însă repetată la cererea vreunui nepot ori nepoată, care ţinea s-o memorezi („9-0 dispriflzi"). Repetarea era cu dicţiune clară, mai rărită, încît copiii şi tineretul ^auditoriul!) puteau să memoreze versurile pe îndelete. Textul dădea mai întîi de lucru; melodia se memora mai uşor. Bătrînă a schiţat plastic portretul bunicului, evocat ca un patriarh al familiei (r. 53 — 62). Timpul comunicativ favorabil era numai sărbătoarea. Pe lîngă povestiri „din tinereţîli luj", bătrînul cu vocaţie cînta de predilecţie „nioriţa". înclinarea artistică era deci şî în cazul acesta factorul decisiv în procesul transmiterii foclorice (prin dublul aspect: „voi ţa' — melodia; „vorbili" — textul poetic). Fiindcă şi pe Valea-Milcovului nu masa populară a satului (întreagă, ori redusă) a fost în timp agentul activ de transmitere artistică, ci dintr-însa numai individul care avea sinergia ficţiunii poetice — vorba lui Goethe: cine a fost, oricînd şi oriunde, în raport cu mediul social, un „ins proeminent" („vorzugliches Individuum").
1ext.,CMXXV
Nota critică 3-A (satul Andriieşu-di-zios — Sdfta Potop, 75)
     Prezentarea altui caz despre pătrunderea Mioriţei nu în mediul familial, ci în lumea copiilor, prin şcoală, sub îndrumarea unor învăţători care „o didja la poizîi". în predarea lecţiei se excludea melodia (text-conv. r. 45 — 55). Caz generalizat în şcoala primară vrânceană a timpului aceluia (prin anii 1890— 1900).
text. CMXXVI
Nota critică 3-B (satul Andriieşu-di-zios cătunul Răkităşu-ilic — Ion Sîrbu, 75)
34T
     Mioriţa circula pe Valea-Milcovului (anii 1890—1900) şi prin frecventă recitare a textului, fără melodie (text. conv. r. 44 — 55). Acest mod de circulaţie — paralel cu viaţa curat etnografică a baladei (text cu melodic) — desigur că s-a petrecut şi aici prin contactul copiilor — apoi al tineretului — întii cu manualul şcolar (r. 41 — 47), la care s-au adăugat mai tîrziu, în viaţa matură, broşurile de popularizare (sporadice, prin „Casa şcoalelox", Ministerul învăţămîntului) şi cele de colportaj aflate pe la iarmaroace, aşa cum vom mai întîlni asemenea cazuri. Mijlocul acesta de comunicare curat verbală—petrecut în viaţa restrînsă de familie — s-a extins în ambele sate Adrejaşu pînă la cei analfabeţi, cuprinzînd şi pe unii bătrîni.
text. CMXXVII
Nota critică 4 (satul Andrijeşu-di-z, cătunul Butucgasa-Siripârj — Ion J)inu, 76)
  j‘ Avem cazul insului lipsit cu desăvîrşire de înclinare poetică-muzicală: din anchetă am aflat că rugăciunea „Tatăl nostru" — deprinsă şi ea „din cârti'' — bătrînul o cunoştea numai fragmentar. El a rămas mereu strein de orice cîntare, fie chiar din repertoriul erotic, limitat, al cătunului Butucgasa-ăiriparj. La asemenea făptură — abrutizată de mizerie şi exploatată pe la „curţîli" „boierilor" din podgorie (text.-conv. r. 4 — 9) — „Mioriţa" ajunge la ultima simplificare posibilă: supravieţuiesc numai cele două versuri iniţiale din dialog, caracteristice de altfel pentru începutul repertoriului străvechi al baladei vrăncene. Să notăm că soţia bătrînului, mult mai tînără, nu fusese înăbuşită de- mizerie alături de cel vlăguit sufleteşte: ea zicea textul unei var. la care am referit (Nota crit. 1-A).
          I' ;
text. CMXXVIII
Nota critică 4-A (satul Andriieşu-di-zfos, cătunul Budeni — Ion Păsăroju, 77)
     Informatorul era, în 1967, un tip caracteristic pe Valea-Milco-vului: bătrîn cu inteligenţa pătrunzătoare, admirabil cîntăreţ din fluier şi caval, iubitor de cîntare şi povestitor de lucruri diri bătrîni.
II vom mai întîlni în cuprinsul colccţiei cu 4 texte lirice şi 4 strigături (voi. V—VI).
     Varianta ştiută e oglindire din manualul şcolar, lucru precizat chiar de bătrîn (text.-conv. r. 69 — 73).
text. CMXXIX
Nota critică 4-B (satul Andrij[eşu-di-zjos, cătunul ButtUgasa-ăiripdrj
—  Tgadir Dămijan, 77)
348
     Despre Nioriţa manualului şcolar vorbeşte şi acest text. conv. (r. 30 — 33, 47 — 49, 93 — 94), în care se văd şi aspecte din traiul greu în trecut pe Valea-Milcovului: îndeosebi şcoala era anevoioasă (r. 32 — 49). Interesante sînt părerile bătrînului despre haiduci (Bujor, Codrianu) şi rolul social privind haiducia. Diatriba împotriva exploatatorilor greci este impresionantă (r. 106—115).
     Varianta oferă o formă epică sintetizantă: faptele, inclusiv schimbarea stării de comportament a mioarei, sînt prezentate discursiv; vorbirea curentă tinde să înlocuiască starea poetică. Lipseşte apelativul „mioriţî lai, nioriţî lai,...” caz rar între variantele vrăncene.
 text. CMXXX
 Nota critică 5 (satul Andriicşu-di-zlos — Midia Rotâru, 78)
     Text.-conv. prezintă organizarea şi funcţionarea stînii de la cîmp, unele practici ale păstoritului, îmbrăcămintea păstorească, traiul la stînă şi legătura între familia rămasă în sat şi baciul dus cu oile la cîmp (r. 2—32).
     Cu privire la Nioriţa (r. 1 — 2, 33, 96— 18), se vede cum circula balada, în plin păstorit, pe Valea-Milcovului între ciobani şi baci: var. aceasta — reflex literar greu de explicat în cazul personalului analfabet de la două stîni vecine (prin 1897) — o ştia informatorul de la un cioban, bătrîn şi original, care alterna zicerea textului cu m e 1 o d i a din fluier.                    ,
     Midia Rotaru — aproape octogenar la data ancţţştei (n. 1889), cioban şi baci de-a treia generaţie — era —baciul fruntaş de pe Valea-Milcovului. L-am aflat la nunta unuia din fiii săi şi l-am abstras pentru ancheta documentară. A alternat cîntarea cu recitarea, în cursivitate ajutătoare pentru rememorarea versurilor.
 text. CMXXXI
 Nota critică 5-A (satul Andrciaşu-di-zios, cătunul Butucgasa-Siripâri
 — Petriă Sîrbu-, 79)
     Varianta e numai textul manualului şcolar, etxcluzîndu-se lăutarii (text.-conv. r. 89, 121— 123).
     Informaţiile despre învăţămmtul primar din secolul trecut (anul 1896) pe răsfirata Valea-Milcovului, sînt uluitoare: şcoalarul de şapte-opt anişori, din familie nevoiaşă, se lupta cu stihiile aspre ale naturii — toamna pe ploi, iarna pe viscole — ca să străbată dimineaţa 12 km. drum numai pe jos, de-acasă la şcoală, iar sara de la şcoală înapoi.
     Redarea perfectă (din memorie) a modelului Alecsandri, vădeşte capacitatea mentală deosebită a elevului de altădată, acum bătrîn.
 text. CMXXXII .
 Nota critică 5-B (satul Andreiaşu-di-sus — Iliuca Mânia, 80)
349
      Caz anume privind psihologia creaţiei populare: se constată, privitor la trecut, lipsa de receptivitate folclorică în cadrul vieţii de familie cu traiul aspru, cînd înclinarea pentru cîntecul popular era absolut redusă. Privitor la cazul respectiv, am aflat în sat, de la cunoscuţii bătrînei, că făptura aceasta — o fire cu totul izolată — nu deprinsese nici melodie, şi nici vers popular. Iarăşi dovadă că în trecutul satului românesc nu mulţimea globală, numerică, a creat — şi apoi a răspîndit — cîntecul popular, ci numai cite-un ins superior mulţimii prin memoria rezistentă şi puterea plastici zării unor simţăminte adinei trăite întîi de dînsul (v. opinia referentă, CMXXIV Nota crit. 3).
 text. CMXXXIII; text. CMXXXIV
 Nota critică 6 (satul Andreiaşu-di-zios — Stanspi Okjan, 82)
      Bătrînul octogenar a confirmat şi el că în trecut „Nioriţa" „sî cînta" în Anireiaşu, ca şi pe întreaga Valea-Mi Icovtihii. Dar în Andreţaşn nu era plăsmuire lăutărească: lăutarii au aflafo întîi în lumea satului („vioriştii... o-nvăţasî di pi la noj ş-o cînta" — text. conv. r. 65 — 66). Aşadar se admite un fapt real. Ar fi adus-o întîi în sat — credea bătrînul — „cartia-di-£etiri", în care era ca „lecţîi". Prin urmare bătrînul nu presupunea în geneză rolul păstoritului. Credea însă în alt fapt trăit şi de el: în trecut bătrînii cîntau balada „din fluir şî din gurî". Dar nu toţi, ci numai uniia „din i i" (r. 72). Deci nu obştea întreagă a satului Andreiaşu-di-zios cînta, ci numai cîţiva cu înclinare artistică (v. CMXXIV Nota crit. 3). Aceştia „poati şî ij sî h'i adăugat £eva" — adică au şlefuit materialul tradiţional („Mă, da s-o măj îfifrumuşătn: sî măi punim şî iăj-aşa..." (r. 69—71). Desigur că aici nu se vorbeşte de creaţia plurală simultană. Este numai enunţată — dar în mod simplist — funcţia creatoare a talentului individual într-un grup redus (clacă, şezătoare,, petrecere intimă).
      în privinţa relaţiei tradiţie-şcoală, se vede în tot materialul colecţiei de faţă o stare generală privind Vrancea: şcoala satului nostru modern a rupt echilibrul în fondul muzical-poetic privind Mioriţa arhaică. Fiindcă melodia cea mai apropiată de tipul genetic priniitiv a supravieţuit îndeosebi prin păstoritul vrăncean; pe cînd textul etnografic s-a alterat mereu prin contaminări (şi cu> versiunea scrisă, cînd Alecsandri a fost la răscruce!), risipindu-se apoi în variante, unele ajungînd nişte resturi prozaice. Şi aici vedem pe interpret urmînd modelul literar, într-o formă poetică reductivă. Chestionat din nou la două ore după prima interpretare, bătrînul îşi aminteşte aproximativ partea omisă şi improvizează: „Un fluir di os/Ce sunî duios"; (CMXXXIV r. 38—39), modificînd substanţial imaginea schematizată de var. Alecsandri. •Adaosul cu „fata din Ţarigrad" (r. 58), nu este organic motivului
350
 Mioriţa. în Schimb, o anumită imagine ne pare deosebită; în privinţa locului unde va fi înmormîntat ciobănaşul, aflăm că cei doi duşmani ai săi plănuiesc „Să mi-1 îngrgapi//fw dosu stîni/Une zac cîni." (r. 16—18); dorinţa baciului este să-l îngroape „Ăn strunga oilor/Uni fjoacî mei". Se ştie că mieii nu pot „zjuca" în strunga oilor; ei sînt duşi la alt botei, odată cu maturizarea şi despărţirea lor de oi. Prin asocierea subconştientă (mişcarea = strunga oilor = „2iocu meilor"), interpretul a redat poetic contrastul între intenţia obscură a omorului (simbol = zăcerea, atitudinea statică a cîinilor în „dosu stîni") şi dorinţa luminoasă de viaţă a tînărului baci. Vom vedea că imaginea aceasta apare destul de des în repertoriul vrăncean al baladei.
 text. CMXXXV
 Nota critică 7 (satul Andreiaşu-di-zios, cătunul Răkităşu-Mari — Stan Oltiănu, 84)
     Forma restrinsă a variantei este interesantă îndeosebi prin aspectul improvizatoric al finalului, cînd interpretul leagă simbolul fluier de existenţa veşnică în natură a celui dispărut care pare să se identifice cu vîntul (r. 26—28); relaţia cauză-efect transferă fluierul din rîndul obiectelor de practică muzicală păstorească, 1ntr-o ordine mai largă, anume aceea a faptelor naturale între care respiraţia, suflul uman, şi adierea vîntului aparţin aceleiaşi categorii de viaţă. Poate fi vorba aici despre credinţe străvechi aparţinînd panteismului primitiv, răzbătut din închipuirea colectivă în aceea individuală.
     în text .-conv. se află o mărturie despre „priveghiu" în zona Vrancei, cu manifestări ce duc spre primitivismul animist (r. 41 — 53, 66 — 80). Trebuiesc consemnate cîteva note particulare privind ceremonialul: la priveghi un cioban, apreciat în sat ca un bun cîntăreţ din fluier, cînta Nioriţa. Se făceau şi două „hârj", cînd juca numai tineretul: una în camera mortului unde se cînta cu fluierul (tradiţie păstorească!); cealaltă afară, în ogradă. Aici cînta un „viorist" şi juca o parte din tineret, care apoi făcea jocul măştilor. Scena simulării mortului înviat, exuberanţa tineretului ca în delirul dionisiac (cîntece de veselie dezordonată, rîsete stridente, glume aproape indecente), ca şi practica aprigă a măştilor „cu unkeş" preced creştinismul, plecînd din magia primitivă practicată înaintea cultului morţii la geto-daci. Creştinismul nu a putut desfiinţa, ci numai a temperat asemenea supravieţuire, care se întîlneşte astăzi la români îndeosebi în Vrancea. Particulara manifestare a fost consemnată de peste cinci decenii (de istorie, folclor, sociologie etc.), presupunînd că e urmă din cultul morţii geto-dacice („O parte din credinţele populare, din descîntece, din leacurile băbeşti, trebuie să abiă o străveche
351
%
 origine dacă... Să fie «priveghiul» nostru, în forma arhaică. în care apare el încă, în unele colţuri retrase ale ţării, ca în Vrancea, formă care arată mai degrabă bucurie decît întristare, cu măşti, cu jocuri cu glume, o moştenire a acestei vremi?" — C. G. Giurescu, Istoria rom., I2, (1935), p. 99; cf. C. C. Giurescu —D. C. Giurescu, Ist. rom.,
 I,  (1974), p. 74 — ). Opinia istoricilor se remarcă şi în literatura educativă, ori în descrierea naturalistă de popularizare („Interesant e obiceiul desigur cu totul arhaic, descris din Vrancea. La priveghiu, tineri travestiţi fel şi chipuri, purtînd măşti stranii, dansează în jurul focului. Nu lipseşte muzica, toba şi cobza, iar întreaga societate cîntă şi joacă, scoţînd strigăte şi chiurituri vesele, necruţînd în ele nici pe mort — Prof. I. Simionescu, Tinere, cunoaşte-ţi neamul, (1941), p. 54; Ţara noastră, (1940), p. 338). Dar profesorul N. Iorga se pare că a înfierat, în 1936, asemenea resturi de primitivism din „fondul milenar,, thraco-dac al Vrancei: „Multe din ciudatele şi jignitoarele obiceiuri, de la morţi, cu amestecul de tristeţă şi de beţie zgomotoasă, cu glume, cu necuvinţe, cu adausul de măşti curioase, ca în cutare sate din: Putna, pot veni din acest fond milenar". (Istoria rom., voi. I partea I, (1936), p. 87). în afecţiunea sa pentru ţinut, istoricul a evitat să indice Vrancea în cauză, ca să nu-i ştirbească nimbul legendar, localizînd vag zona etnografică a obiceiurilor acestora, preistorice, şi încă inexplicabile etnopsihologiei (v. materialul descriptiv al priveghiului, în monografia Nerej. Un village d’une re'gion archaique, II (1939), p. 291 — 296; el „aparţine unei epoci arhaice" — p. 296).
     Materialul ilustrativ se cunoştea în parte din anchetele sociologice asupra satului Nereju, efectuate în anii 1927— 1928, de sociologul H. H. Stahl şi muzicologul C. Brăiloiu (Nerej. Un village...,
 II, 288 — 289, planşele 293 — 296). în 1958, s-a adăugat materialului acestuia o schiţă etnografică asupra măştilor din cătunul Topeşti Mihai Pop, Măştile de lemn din Dîrseşti-Topeşti, în Rev. folclor, îll !, 7 — 22). Ancheta a fost reluată mai minuţios, de alt cercetător, In 1968 (C. Eretescu, Măştile de priveghi —origine, funcţionalitate; Rev. etnografie-folclor, tom. 13, nr. 1, p. 37 — 43). Materialul ilustrativ este adăugat şi reprodus artistic de Romulus Vulcănescu (Măştile populare, 1970, p. 112, 160; toponimicul însă e deformat: Topeşti, iar nu „ Topleşti" !).
 text. CMXXXVI
 Nota critică 8 (satul Andreiaşu-di-i-ios — Stcjca Rotăm, 84)
     Se pare că bătrînul informator a întîlnit, după manualul şcolar, şi-o antologie de colportaj cu poezie populară şi patriotică (text.-conv. r. 41 — 57).
     Cît priveşte balada: se vede disparitatea ei la insul cu puterea memoriei scăzute, ca să păstreze măcar versul memorat din carte.
352
 Cele 3â de versuri sînt improvizate, dar lipsite de invenţie p<Mtic&. Finalul inexpresiv al variantei plantează elemente de bocet pe motivul Mioriţa. Versul absurd în care „oaia bucălai" „cîntî-ntr-ufi flujeraş", pare o mutare a simbolurilor. Să fie aici imaginea unui animal fabulos sau o plăsmuire incoerentă a imaginaţiei? Se înţelege din text că baciul cere mioarei să pună la mormînt fluierul din care cînta ea; cu însuşiri miraculoase, fluierul acesta va aduna singur oile şi ele vor chema din nou la viaţă pe ciobanul ucis. Un mecanism complicat al imaginării contopeşte animalul monstruos, cel puţin neobişnuit, cu simbolul fluierul. Mioriţa care cîntă din fluier poate veni, prin analogie, din sfera basmului; de altfel, varianta are pronunţată formă narativă: pi'nă şi dialogul dintre baci şi mioară este redat indirect. Deşi uneşte elemente de baladă, basm şi bocet, varianta rămîne un rudiment al Mioriţei.
 text. CMXXXVII
 Nota critică 9 (satul Andreiăşii-di-zps, Fetig-Zitârj — Ion Oltidnu, 86
      Forma redusă a variantei simplifică „testamentul" ciobanului; rămîne pînă şi aici, dorinţa de a exercita şi după moarte ocupaţiile păstoreşti în mijlocul oilor {r. 16— 17); încheierea evazivă dă impresia de netedă trecere din viaţă, în moarte („Cin* a bati vîntu,/Flujeraşu ni-o cînta,/Oili s-or aduna.,, (r. 15— 17). Deşi nu are strălucirea formei extinse a baladei, varianta, ca atîtea altele în formă restrînsă, păstrează planul tripartit al elementelor motivului; însă îi lipseşte forţa de concentrare a. formei sintetice pe care, aşa cum vom vedea, o au unele variante din colecţia de faţă. Aici, elementul liric lipseşte, pe lîngă simplificarea expresivă.
      Bătrînul analfabet era soţul unei informatoare anchetate (CMXXIII Nota crit. 2-A). Varianta — auzită de la un lăutar cunoscut mai ales pe Valea-Milcovului — nu se aseamănă cu a soţiei, deşi ambele prezintă forma restrînsă. Informatorul nu poate să _redea satisfăcător ceea ce lăutarul rutinat e de presupus că ştiuse şi cîntase, dar introducînd şi el umpluturi lăutăreşti, pe lîngă alte preschimbări de-ale înaintaşilor săi în ce auziseră aceştia prin lumea ciobanilor şi-a bacilor din zona Vrancei. Lăutarul — menţionat în text.-conv. (r. 18 — 20) — fusese ucenicul altuia, faimos, tot din Reghiu, ^Tyadir Bdrtiş", în vîrstă de 87 ani, în I919t cînd. folcloristul Petru Caraman a notat de la dinsul Cîntecul lui Marcoş-Paşa (cf. D. Caracostea, Poezia tradiţională rom., II, 1969, p. 367). De la doi urmaşi ai lui şi noi am notat, în 1927 două var. ale Mioriţei (Ţinut. Vrane., I2, 413 LXII, 414 LXIII). Bărtiş bătrînul şi-a avut desigur „şcoală" de lăutari. De la acesta (care fusese în contact cu lăutari, din Muntenia şi Dobrogea) este de presupus că s-a răspîndit Cînticu ierului în satele vrăncene Colaci* şi Nereju (l.c„ II 1969, 65 CXIII, 68 CXIV, 69 CXV). Şi tot de la el provin
353
 douâ versiuni reduse din Cîntaria ierului, notate de noi în toamnă anului 1967, iarăşi în Regh'iu, de la ultimul lăutar de „şcoală" veche locală (Dragoiiir Floria). Cu ele se curmă viaţa celebrei balade în zona Vrancei. Se va vedea că text.-conv. alăturat acestor variante (care vor apare în voi. V), lămureşte, şi el, legătura dintre lăutarii de pe Valea-Milcovului în privinţa circulaţiei motivului.
text. CMXXXVIII
Nota critică 10 (satul Andreiăşu-di-sus — Ion VrdfiJjanu, 87)
     O        mărturie consemnabilă de la un cioban analfabet de pe Valia-iiilcovuhti, originar din Vrancea: a început ciobănia de la şapte ani „prin munţî Vrănsi", de unde el a venit în Andreidşu; iar de aici a ajuns „pi la Cîneni" şi „pi la Făgăraş", mereu cioban. Bătrînul — aproape nonogenar — se afla, în 1967, tot la Andre-iâşu-di-sus.
     Din primele versuri (r. 10—14) varianta arată reflexul litefar clasic, explicabil numai prin contactul analfabetului cu vreun cioban cunoscător al versiunii din şcoală. Contrar, se afirmă răspicat: „...n-api auzi' Nioriţa cu nuntaş, Leu braz, cu păltinaş"; şi nici „di stia c-a Sucat, şî di soari, şî di lunî nu ni-aduc aminti sî h'j»auzî' pi la âjobanj" (text. conv. r. 65—68). Iar în privinţa personajelor stăm în echivoc; odată textul spune: „Sî coboarî divab/Trij turmi di oj,/Cu trij sjobănei“ (12—14); după care bătrînul se rectifică explicativ: „Da ij di toţ a fos’ şăpti..." (r. 15). Prin urmare sincretism temporar cu vreo var. ardeleană, sau chiar locală. Textul cuprinde şi-un vers obscur (54) — pare ecou disparat din ciclul legendar „Tudura Vrănsioaia11 (v. MXCII—MXCIII, Nota critică 103). ■
     Răsunetul versului popular (59 — 50 „Okişori luj/Mura pămîn-tuluj") rămîne izolat, chiar problematic, sensul putînd fi izvorît din fondul străvechi sau dintr-un amestec senzorial: mura neagră — pămîntu! negru.
text. CMXL
Nota critică 11 (satul Bîrsăşti — Anica Mârtu, 77)
     Cunoaştem bine pe această bătrînă care ne-a preocupat din anul 1934. Pe-atunci era în 'plină tinereţe, singura femeie cunoscută în Bîrsăşti pentru supleţea sufletească şi capacitatea folclorică, mai bogată ca în 1963. Era în sat şi deseîntătoare. Se născuse şi trăise în curat mediu păstoresc: tatăl ei fusese 58 de ani numai cioban (text. conv. r. 1—3). Am cercetat-o în doi ani consecutivi (1934, 1935; v. Frămîntări didactice, 10, nr. 8 — 9, p. 2286, text. republ. A. Foclii, Mioriţa, 884 DVI), pentru că ea se înrudea cu Constantin Mortu (insul povestitor fruntaş al satului în 1963,
354
  1965). Urmăream posibilitatea unei transmiteri de material folcloric între dînşii, fiindcă erau rude (cumnaţi). Am stabilit — abia peste 29 de ani — că nu s-au influenţat datorită absenţei îndelungi din sat a ciobanului şi baciului dus toată tinereţea în Vrancea şi prin ţară cu păstoritul. Incît materialul folcloric ştiut de fiecare ne rămîne deosebit: în 1963 Anica Mortu încă prefera lirica erotică şi descîntecele; pe cînd bătrînul preţuia (în acelaşi an, şi în 1965) cîntarea din fluier şi caval, basmul, povestirile, şi mai puţin lirica erot'ci (v. Diaconu, Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 229 — 233, 234-239, 239-243 Nioriţa, 248-251 VII-XII, 266-303).
      Cu privire la var. culeasă de A. Fochi în 1956, avem rezerve în legătură cu transcrierea (fonetica dialectală alternînd cu a limbii literare — v.l.c., 954 DCXLI) şi condiţionarea de rigoare a anchetei; credem că informatoarea, luată prin surprindere şi, poate, în grabă, a dat o formă disparată şi redusă a baladei (28 versuri din 62 cite le avea în 1934; 68 în versiunea actuală).
      Var. a IlI-a provenită de la Anica Mortu (cea de faţă, culeasă de noi în 1963) se apropie de ce-am publicat în 1934. Ea păstrează elementele de fond aflate atunci (republicînd-o în lucrarea sa Mioriţa, p. 884, Fochi apreciază că „varianta veche cuprinde multe elemente de tradiţie locală" — v.l.c., p. 434) adăugîndu-se dialogul cu negura (51—59), pe lingă vers. 47—50 (interpolare din cîntecul liric Ciobănaşul). Adică memoria bătrînei iscusite era chiar mai activă în 1963, de cum fusese în 1934, la tinereţe, şi rămîne discutabilă afirmaţia, prea categorică, a lui A. Fochi: „memoria informatorului s-a slăbit în mod evident" (ibid., p. 434). Subliniem că var, de faţă prezintă un grad ridicat de improvizare. Noutatea stă nu numai în unele exprimări reieşite din mecanismul versificaţiei („ — Mioriţî, riţî/Cu lîna plăviţî," — r. 21 — 32; „Albi şî cornuti/Şî cu lăsăturj pi frunţi;" — r.27 —28), ci mai ales din modificările care îmbogăţesc conţinutul liric-dramatic (de ex. discuţia dintre mamă şi „negurisi"). Aflăm modificări în succesiunea temelor motivului, a „întorsurilor". Faţă de var. Alecsandri, observăm lipsa fondului epic introductiv, ceea ce este o caracteristică a Mioriţei vrăncene; versiunea aceasta, asemeni atîtora legate de arhetipul păstoresc, începe cu dialogul dintre cioban şi oaia „bucălai". Deducem că întîmplarea are loc în cadrul colectivităţii primitive păstoreşti,, („S-a vorghit doi veri primari/C-ar’ sî ti omoari" ~ r. 23—24) şi nu în drumul trarishumanţei de la munte la şes. La rcanchetarea din 1963, metaforele care dezvoltau sugestia nunţii mioritice în var. din 1934(la rîndu-le diferite de cele din var. Alecsandri), lipsesc, Alte elemente vin acum, poate din sfera basmului vrăncean. Negura, simbol antitetic binelui, personifică o fiinţă umană insinuantă care accentuează tăinuirea omorului (deci dezvoltă motivul Mioriţa
355
  în esenţa sa): „Kiar sî h'i-1 văzut,/Nu l-an cunoscut !/Si feli’di fiu ai avut?" — r. 58 — 59). Finalul variantei a IlI-a înlocuieşte dedublarea moartea-nunta (dată concentrat în secţiunea de mijloc), cu indicaţiile ciobanului în privinţa locului înmormîntării, diferit faţă de var. Alecsandri (r. 67 — 77); adăugind simbolul fluierul (de soc şi de fag, respectiv: dorul, dragul), rămîne ca impresie ultimă, calmul, intimitatea retragerii în natură, unde viaţa şi moartea sînt continue existenţei.
      Bogăţia spirituală a bătrînei se dezvăluie şi în uşurinţa cu care poetizează; transfigurînd limbajul local în vers expresiv („— Taâj, stăpîni, tasi,/Nu mă blăstăma!" — r. 20—21; „Di-a căuta măicuţa mja,/Şî di ti-a-ntreba," — r. 36 — 37; Dragî, negurfâi,/N-ai văzu’ fiu meu?“ — r. 53 — 55), informatoarea prezintă cazul excepţional de bătrîn care-şi păstrează pînă la sfîrşit, întreaga vigoare, activată de îndelungata „zicere" a Mioriţei.
 text. CMXLI — CMXLII — CMXLIII (C.)             (D.)      (E.)
 Nota critică 12 (satul Bîrsâştj[ — Ion Apanaghii [Dochiţo[u], 92)
      De la bătrînul acesta nonagenar avem 5 variante aflate timp de 29 de ani: întîia notată în 1928 (Ţinut. Vrane., I2, p. 321 IV), a doua în 1956 (A. Fochi, Mioriţa, p. 885 DVII), apoi aceste trei texte notate experimental în 1957. Aşadar este posibilă o comparare a lor în vederea psihologiei creaţiei populare şi a studiului însuşi privind Mioriţa.
      Dar există şi a 6-a variantă greu de admis în perspectiva criticii de text. Cu un an înainte de-a publica A. Fochi monografia Mioriţa, muzicologul C. Gh. Prichici publică, în colaborare, transcriind literar, o var. a baladei Mioriţa cu melodia respectivă. Ambele fuseseră culese de la informatorul ce ne preocupă aici (V. D. Nicolescu — C. Gh. Prichici, Cîntece şi jocuri populare din Moldova, 1963, p. 45). Nota de teren este clară: „Mioriţa — Mgt. 776c. Cules în 1956" în „Rn. Vrancea, Com. Bîrseşti. Inf. Ion Şt. Apanaghiei (zis Dochiţoaie), 90 ani". Textul al doilea — fără melodie, dar în transcriere diacritică — prezentat de A. Fochi în 1964 (Mioriţa, p. 885 DVII), are o notă de teren particulară: „Culeg.: A. Fochi —
 A.  I. F. Mgt. 776c.data „ 19.V. 1956" şi „Inf.: Ion Ştefan a Pana-ghiei (Dockiţoiu), 90 ani". Prin urmare avem elemente de teren oarecum identice: acelaşi informator (la Prichici o deformare: „Dochiţoaie" în loc de „Dochiţoiu"), acelaşi indicativ de clasare în „Arhiva Institutului de Folclor" („Mgt. 776c.") şi — lucru capital de reţinut — pe teren aceiaşi doi culegători care au cules împreună, dar la „23.5.1956" (de la un lăutar mediocru din Tulnici — v. şi Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 93 — 94), „melodia autentică
356
 a Mioriţei", dînd-o ca „un exemplu vrîncean", desigur că apreciată de ambii culegători drept piesă de valoare documentară deosebită. Precizăm cu rigoare că în aceeaşi zi („23.5.1956") — cînd cei doj colaboratori de teren au înregistrat, cu magnetofonul, de la lăutar („Mg. 785d.“) melodia Mioriţa (şi nu era una expresivă, aleasă din păstoritului vrăncean!) — a fost cules magnetofonic (“A.I.F., Mgt., 785c.“), de la acelaşi lăutar tulnicean, şi textul integral al baladei, însă numai de către Adrian Fochi (Mioriţa, p. 872 CDXCIII). Transcrierea diacritică este relativă.
      Trebuie să distingem o nuanţă necesară înţelegerii clare: tex iul diacritic din „ 19.v. 1956" este cules numai de „Culeg.: A. Foclii". Dar cel publicat în 1963 (de Prichici singur) nu are precizat culegătorul. Iar melcdia „Balada Mioriţa" — „Mg. 785d" '(amintim: culeasă la „23.5.1956" de la lăutarul din „Tulnici") — este notată de antolog în succesiunea următoare: „Culeg.: C. Gh. Prichici şi A. Fochi". Procedeul e deosebit de cel privind melodia şi textul din 1963 (publicate de Prichici cu notaţia vagă şi lacunară: „Mgt. 776c. Cules în 1956"). Pe cînd textul dialectal, publicat în 1964, îl aflăm precizat riguros „Culeg.: A. Fochi — A. I. F., Mgt. 776c.", data „19.5.1956" etc.
      Să proccdăm la o prezentare sinoptică a celor două texte (diacritic şi literar) care au — accentuăm — acelaşi indice de; clasare.
      Cantitativ textele sînt diferenţiate: cel diacritic conţine 88 versuri, celălalt numai 80 (precizăm că cifrarea versurilor în text. literar am stabilit-o noi). Fondul lor este însă comun: o variantă fragmentată a tipului literar Alecsandri. Din cele 18 elemente tematice (scara P. Apostol — A. Fochi) lipseşte în ambele texte tema XI (obiectele de îngropat). Temele XIII (alegoria morţii), XIV (apoteoza ciobanului), XVII (nunta mioritică) şi XVIII (reluarea apoteozei, cadrul nupţial), în text. diacritic, ca şi în ce^ literar, sînt în bună parte absente, ori prezentate confuz (A. 81 — 88, B. 71 — 80), continuînd artificial tema XVI (portretul ciobanului.
 A. 73 — 80, —. 57 — 64). Iar în text. literar versurile în plus (65 — 70, 78 — 80) nu reuşesc să se echilibreze ca în fondul versiunii clasice.
      Dacă detaliem planul textelor, se vede bine cum sînt discontinue: diacritic rămîne, la început, paralel cu cel literar (cf. A. 1— 15 = B. 1—15), prezentînd numai simpla variaţie de lexic de ex. A. 14— 15 „La apus de soare/Ca să mi-1 omo are"; B. 14— 15 „Ca-n apus de soare/Ei să mi-1 omoare..."). Dar în continuare text. literar nu are din cel diacritic temele V (motivarea hotărîrii; A
 16 — 20) şi VIII (sfatul oii; A. 21 — 25, 41—44).
      Urmează, parţial disparate, femele VIII (întrebarea ciobanului;
 A. 26—32, B. 16 — 21) şi VIII (descoperirea planului, A. 33 — 40,
 B. 22 — 28; sfatul oii — din text. A. 21-25, 41—44 — am indicat că lipseşte în text. B.). Temele se dezvoltă apoi paralel: tema X (locui
357
 îngropării; A. 45—56, 6. 29—39) şi XII (plîngerea oilor; A. 57—64,
 B. 40 — 48). Se remarcă în text. diacritic eronata transcriere a vers. 63 „Celi o)Lişele (sic!)", în loc de fonetica justă "Seli okeşăli" (v. vers. 152, text. I—III—1967), transpusă corect în text. literar (v. 47 „Cel och eşele").
      Se continuă cu episodul „maica bătrînă" (tema XV), care este incoerent în ambele texte (A.65 —72; B.49 — 56) prin aceeaşi dispersare a versurillor — şi anume: în text. diacritic episodul trece brusc, fără legătură logică, de la vers. 72 — prin vers. 73 —
 —  la tenta XVI (portretul ciobanului, care în text. diacritic nu este marcat prin semnul dialogului; v. 73—80). Iar de aici întîlnim partea finală (v. 81—88, adică temele XIII—XVIII), care este complet dispersată, avînd şi sensul oBscur la patru versuri (85 — 88),
      Starea aceasta incoerentă se vede şi în text. literar, cu două adausuri disparate (cf. vers. 57 — 64: portretul ciobanului în care dialogul este însemnat, vers. 57; v. şi 65—70).
      Sfîrşitul textelor am remarcat că rămîne discordant (A. 81—88;
 B. 71—77), cel literar prezentînd nouă versuri (65—70, 78—80 care nu-i sporesc expresivitatea în partea finală, şi nici nu pot stabili echilibrul organic între alegoria morţii şi splendoarea viziuni cosmice.
      Cum rămîne să privim varianta din 1963, raportată la ceai din 1964? Trebuie să credem că iniţial s-a înregistrat cu magnetofonul melodia odată cu textul rostit în graiul dialectal respectiv. A. Fochi a transcris — în maniera sa diacritică — textul publicat de dînsul în 1964. C. Gh. Prichici a dat întîietate melodiei, repro-ducînd însă — în desfăşurarea melodică — versurile corelative nu în realitatea graiului dialectal, ci transpuse (pe portativ, şi în continuare) în limbaj literar (vers. 1—15). Prefacerea aceasta comodă trebuia neapărat explicată într-o notă obiectivă. Fiindcă proce-dîndu-se aşa, s-a alterat starea etnografică a baladei.
      Facem acum unele obiecţii privind textul Fochi din 1956,
 1964.  El rămîne mai dislocat faţă de text. I —III din 19671. De pildă, vers. 15 „Ca să mi-1 omoare" (exact cu C.D.E. vers. 121 „Ca sî mi-1 omoari") rămîne disparat faţă de următorul (16 „Câ-i măj ortoman"), fiindcă nu avem indicată victima (ca în C.D.E vers. 121—123 „Ca sî mi-1 omgari,/Ja, pi moldovian ,/Cî-j măi ortomanu"). Tot aşa se remarcă în text. Fochi sensul contradictoriu din vers. 24—25 („Că-jj umbra de o//Şi umbra de noi"), corectat de sensul normal din C.D.E. (vers. 131—132 „Cî-j iarbî di o//Şi umbri di voi"). După cum rămîn vagi vers. 65 — 80, fiindcă nu se
    1 Să le însemnăm prin simbolul C.D.E. pentru uşurinţa criticii interne de text.
358
/
 indică dialogul (la vers. 73 „Mîndru Ciobănel") care trebuia să fie explicitat prin două versuri puse impropiu în text (65 — 66 „Dar nu nj-aţ: văzut,/Nu Ai-aţ cunoscut"). în C.D.E. dialogul acesta este marcat corect: vers. 172—181 „. . . — Nu 6J-aţ văzut,/Nu tij-aţ cunoscut/Mîndru âjobănel/Tras printr-un inel:" etc. Dealtfel în toate aceste trei texte conţinutul vers. 172— 173 apare mai unitar. Totuşi întîlnim şi aici disparitatea ultimului dialog (de la vers. 184“ — Sî li spui curat.") care delimitează începutul părţii finale a triplei variante, coerentă aici (vers. 188— 195).
     La acelaşi text Fochi, în transcrierea diacritică inadvertenţele fonetice sînt destul de grave. Dăm numai cîteva exemple tipice: cf. vers. 5 — 6 („Trei turme di mjei/Cu trei ^iobănej-i") cu
27—29, 70 („Di ieşti năzdrăvană,/De tri zîle-ncoace/Gura ta nu ta&',.../Cu brîul de lin#"). Sînt variaţii fonetice incompatibile cu graiul bătrînesc vrăncean! Cazul conjuncţiei şi este şi el edificator: se ramifică în tot textul pînă la ultimul vers. 88 („Şi steli făclii."; v. şi vers. 11, 13, 19-20, 25, 34-35, 38, 44, 45, 59). Abia în două cazuri este redată în fonetica locală a bătrînului nostru (83 „Sgarele şî luna"; 85 „Braz şî păltinaş-f‘). Alt fonetism contradictoriu: dubletul consecutiv al pron. reflexiv se (cf. 12— 13 „Mări, se vorbiră/Şi să sfătuiră; cf, cu 15 „Ca să mi-1 omoare" — şi cu
40  „Ca sî ti omoari"). Sau forma dublă de subj. (cf. 47 „Să-i spui lui vrăncean-tt" — cu 50 „Sî nu mă îngrgapi"; redat exact în vers. 53 „Sî fii mă îngrQapi", ca în text, C.D.E., v. 156 „Sî fiu mă îngroapi"). Rămîne apoi vulnerabilă confuzia diacritică din cuprinsul aceluiaşi text. De exemplu, vers. 41 este transcris aşa: „Kiamă-ţ şi un cîne", — procedeu eronat ca şi la vers, 61 „Celi cAenati"), 63 (Celi otiişele"), 72 („Din oki lăcrămînd:") şi 79 („Okişori luj-t"). Oare, această grafie fonetică specială se foloseşte pentru a marca palatalizarea labialelor. Încît trebuia transcris numai aşa„Kja-mă-ţ.. „okenati" — „okişele", „oki' — „okişori" — după cum s-a notat corect la vers, 82 „A kic&t o stea," (variat la text. C.D.E. vers. 188 „A căzut o   stia"). Opus făţiş realităţii dialectale este apoi
redarea   lexicului în   fonetism literar abuziv       (1 — pilpr; 7, 11;
47 vrănc^anu-u: 38 vrăncean; 6, 73 ciobăneai — Siobănel; 15—36 „Ca să mi-l omoare" — „Da mi s-a vorbit"’, 21, 37“ — Drăguţu/e bace," — „Baiiul ungurean,,; 26, 45 „—Mioară bîrsand,"; 30, 34 — 35 „Or iarba nu-ţ plac?," — „Şi iarba îmi place,/Şi şarja îmi place,";  37 „Baciul     ungurgan" etc.). în total      sînt 37 de cazuri
speciale  în cuprinsul întregului text,   faţă de       cele 16 fonetisme
                                                                                                    literare din C.D.E., pe care 3e reproducem: v. 110—111 „Iată, vine-n cali/Trii turmi di mei"', v. 116 „Dar lei ungurian* (alternînd cu v. 117 „Şi cu sel vrănsian")-, 118 „Mări, sî vorbiri"-, 133, 149 Me(i)garîî bîrsanî,"; 132 „Cel măi bărbătescu,"; 157 „2jocn
359
 meilor,"-, 162, 164 „Cu lacrîm'di sîii2i: (.. .di moarti;"); 177 „Spicu griului;''. Le-am citat integral, ele dovedind — cum vom vedea — iifluenţa cărţii şi-a armatei la acest bătrîn disputat, se vede, de variaţi cercetători. . .
      Ne vom referi acum la var. din 1928 (publ. în 1930), apoi Ja cele trei texte C.D.E. Prima sc înfăţişează după arhetipul vrăncean: evită localizarea versiunii Alecsandri, tema I (locul acţiunii), apoi tema II (momentul acţiunii, transhumanţa) —- cuprinse în var. Fochi, ca şi în text. C.D.E. şi începe cu tema VII (întrebarea ciobanului, v. 1 — 7), continuînd cu tema VIII (descoperirea planului, 8—16; aici sînt înglobate numai două din persoanajelc acţiunii: „Basiu ungurjan/Şl cu sel vrănsian," — deci plănuitorii, poate să fie ecoul manualului şcolar din copilăria bătrînului). Se succed temele IX, X şi XII (răspunsul ciobanului indicînd locul îngropării, şi plîngerea oilor; vers. 17 — 38). Urmează, fragmentată,
 o noutate, tema XI (obiectele îngropării: numai două fluieraşe; vers. 39—43); apoi tema XV (episodul cu maica bătrînă, înglobînd, prea fugitiv, portretul ciobănaşului „Din fluir doinaş"; vers.44 —51), pentru ca în vers. 52 — 67 să fie prezentate, tot fugitiv, temele XVII şi XVIII (nunta, alegoria morţii, cadrul nupţial). Planul var. se vede mai unitar decît în toate celelalte texte analizate aici. Se distinge însă legătura var. cu versiunea Alecsandri, poate că prin textul şcolar, sau din armată.
      Textul tripartit C.D.E. pleacă integral din versiunea clasică chiar după informaţia bătrînului nonagenar. Are în ţesătură numai cîte un ecou vag tradiţional din ţinut (140— 141, 158— 161, 164— 166). Bătrînul ar fi aflat balada într-o „cârti, la Focşani" (text. conv. r. 3 — 4). Apare deci, şi aici, problema răspindirii baladei prin broşurile do colportaj. Cărţulia de la Focşani cuprindea şi faimoasa plăsmuire — „doini" o socoteşte informatorul — tot a lui Alecsandri: Şoimul şi floarea fragului (r. 27 — 57). Se ştie cum a pst preţuită contrafacerea aceasta de Maiorescu (încă din 1868) şi folosită de lucidul critic în argumentarea în replica academică din 1909, contra ideologiei antipoporaniste a lui Duiliu Zamfirescu (Critice, III [1915], 279 — 294) Faptul că informatorul Apanaghii (Dochiţoiu) prefirase din linereţe decalcul în ton popular odată cu Mioriţa, dovedeşte cum şi în Vrancea poporul, la rîndul său, nu poate distinge pastişa poetică ticluită cărturăreşte în manieră populară, de cre.iţia nativ tradiţională. De altă parte se vede iarăşi clar că timp de peste un secol Alecsandri a rămas poetul
     1 Studiul ltii Leca Morariu scris cu accent polemic continuu, actualiza, în 1933, poziţia lui Ovid Densusianu din 1909 faţă de „dilentantismul ştiinţific" al „snobului D. Zamfirescu". Epitetul snob este al lui Leca Morariu (v. Pentru cintecul popular, p. 24 — 31).
360
 fruntaş care a influenţat deosebit gustul păstorilor din Vrancea mai cu seamă prin Mioriţa talentulni său, unic la noi, de strălucită epocă romantică în folclor.
     Să subliniem şi un fapt privind circulaţia baladei: se pare că şi armata a răspîndit în Vrancea melodia ei prin soldaţii din ţinut (v. 19—23). „Plutonenu" în cauză poate să fi fost din altă regiune, dar plecat tot din lumea ţărănimii.
     în satul natal prilejul de transmitere pentru bătrînul de faţă a fost numai în momentele bunei lui dispoziţii („în sat o cîntam la cîti-o vesălii, pi la sărbători"), uneori, destul de rar, „pi la bîl~ siuri" vrăncene (Tikirîş, Ghidra). Prin urmare nu oricînd: „Da amintiria n-o cîntam în toati zîlili" (r. 25 — 26). Poate că tot familia lui, cu viaţa copilăriei între ciobani, a fost prima ambianţă prielnică în memorizarea baladei (v. text. din 1928) pînă s-o înveţe bătrînul . ,-n şcoalî, la armatî"; sau s-o găsească, mai tîrziu, „. . ,-ntr-o cârti, la Focşani" (afirmaţia nu pare contradictorie); iar „melodiia" s-o desprindă „din armatî" (r.3, 13 — 15). Momentele recepţiei au fost prea disparate (copilăria şi şcoala, armata, iarma-rocul, broşura de colportaj, drumuri în tovărăşie prin Ardeal —
—  r. 83 — 90). Încît contaminarea a fost cu totul discontinuă, şi din surse opuse (redusă prin tradiţie, dar accentuată prin manualul Şcolar şi broşura de colportaj). Aşa s-ar explica slabul ecou păstoresc local, menţionat, din textul actual notat experimental în două reluări.
     Prin text. conv. reţinem şi povestirea documentară privind relaţiile comerciale — înainte de anul 1916 — între Vrancea, Braşov Şi Breţcu, pentru cumpărat îmbrăcăminte ardelenească şi obiecte de uz gospodăresc. Asemenea comerţ clandestin era şi mijloc mai rar, de răspîndire etnografică-folclorică pe timpul acela, aşa cum vehicula însă şi transhumanta.
     Pitorească e şi povestirea chipului cum a „învăţat cârti" bătrînul acesta: „. . .pi dial, pi rîpî, cu oili şî cu ghitili la păşsiuni". A fost prin anii 1870 — 1875. Pentru el alfabetul latin s-a încrucişat atunci cu „litirili kirilisi", pe care şi le amintea, în 1965, cu claritate, dar şi cu melancolia bătrîneţii (r. 9— 13).
text. CMXLIV—CMXLV
Nota critică 13 (satul Bodeşti — Floâria Niron Anuţ6\u, 70)
     Două variante notate experimental la o oră una după alta în ambele se află două grupe de versuri identice (CLXLIV 1— 17, 18 — 24; CMXLV 1— 17, 31—37) numai cu vers. 10 variat. învar. B. apare o grupă de 13 vers. absente în cea anterioară (18 — 30). Dacă notarea ar fi fost făcută expeditiv, am fi avut numai o versiune, trunchiată, lipsindu-i teme esenţiale: locul îngropării, obiec-
361
tele îngropării, plîngerea oilor (acestea apar în grupa de 13 versuri).
     Ambele texte au fondul local străvechi (CMXLIV 1 — 6, 18 — 24; CMXLV 1 — 6, 31 — 37), îndeosebi dialogul iniţial comun majorităţii versiunilor vrăncene circulînd în sfera păstoritului. Var. e însă contaminată, în ambele texte, cu cîntecul liric Ciobănaşul (CMXLIV 18 — 24; CMXLV 31 — 37) care se intîlneşte încă în 14 var., după cum se va vedea în cuprinsul colecţiei.
     Ecoul Mioriţei literare ne apare cînd se numesc personajele acţiunii: „Unu moldov/aw/Şî cu sel vrănsian" hotărăsc omorul fără să fie indicată victima (în ambele, vers 10—11). Desigur că vine din lumea şcolarilor. De notat circulaţia baladei în familie: de la soţ (bun cîntăreţ din fluier) la soţie. El era şi cîntăreţul satului — la hore şi la nunţi — în vremea cînd nu pătrunseseră „lăutarii" în satul acesta istoric.
text. CMXLVI; v. şi CMXLVII
Nota critică 14 (satul Bodeşti — Mârija Toadir Popa, 72)
     Alt exemplu din viaţa Mioriţei în cercul familiei: ce ştie soţia (în text. CMXLVI mărturiseşte că de la tatăl ei) nu depăşeşte memoria soţului (v. CMXLVII) decît prin ordonarea relativă a materialului poetic. Bătrînul a putut zice o var. cam risipită, cu urme, poate, din cartea-de-citire (vers. 5—6), greu de lămurit la un analfabet. Totuşi textul bătrînului aduce un plus faţă de-al soţiei: dacă în primul mioriţa spune destul de vag: „Da am auzît/Cî vrja doj sî fi omcjari:/Do/ siobănaş," (7—9), indicînd printr-un vers expresiv şi locul omorului („La un colţ di plai" — 10). dar fără să numească personajele — în schimb textul bătrînului precizează: „Mi s-a vorbit sel vrănsian/Sî-1 omoari pi sel moldovian:" (5 — 6). Cum să se explice desemnarea personajelor? Probabil că prin contactul cu şcolarii satului. Dar asemenea reflex literar este redus, aproape stins.
     Tot adaus faţă de textul soţiei este şi completarea obiectelor îngropării (12—15), apoi lămurirea cauzei omorului („Ari oj măi mulţi,/Negri şî curnuti. .       — 7 — 8). In consecinţă, se pare că
bătrîna a căpătat textul ştiut nu „dila tata neu" ci de la soţ, trăit în lumea păstoritului timp de 16 ani (text. conv. r. 25—27, 33—35).
     Găsim interesant acelaşi text. conv. al bătrînului mai ales pentru descrierea plastică a codrului văzut cînd veneau primăvara oile la munte. Este ca o prezentare picturală mai rară în viziunea simplistă a păstorilor (r. 29 — 32). Odată am întîlnit-o aidoma la un om matur (Diaconu, Păstorit. Vrane., 45 III 31—41). Simţul acesta al frumosului natural se mai găseşte la acelaşi bătrîn cînd descrie Focşanii văzut panoramic r. 43 — 44) de pe muntele Vîrful Cozî (altitudine 1582 m.; pe plaiul Golu Cozî — circa 1500 m.
362
 —  am cercetat, în 1938, „stîna Cozănilor" — se afla în regres faţă de ce era pe atunci păstoritul în Vrancea sudică).
      în ambele texte apar aceleaşi versuri presupunînd contactul între convieţuitori prin recitare şi rar prin cîntare (CMXLVI 1—5, 18-20; CMXLVII 1-5, 22-24).
 text. CMXLVII
 Nota critică 15 (satul Bodeşti — Toadir Ion Popa, 77)
      Descrierea sugestivă a codrului — amintită în text anterior — se găseşte mai rar în texte-convorbiri de-ale ciobanilor (cf. Grai şi suflet, IV2, 299-III, 30 -IV). Aici e redată prin simţămintele bătrînului vrăncean de astăzi trăit în mediul păstoresc de pe cînd era „băiecândru".
      Prin anii 1920—1930 Mioriţa se întîlnea printre ciobani, la stînă, şi simplu text literar, cînd cineva nu ştia să cînte melodia din fluier, caval, nici din gură. însă era o „cîntari" tradiţională care trebuia să fie ştiută într-un fel. Am putut verifica în multe razuri asemenea mîndrie faţă de tradiţia păstorească: cel care din personalul stînii nu cunoştea deloc Mioriţa, era luat în rîs. Cu baciu Afighil Forîi din Spineşti (v. Diaconu, Păstirit. Vrane., 40 fig. 31 şi 4411) nimeni nu trăia în stînă de nu cînta din fluier măcar Nioriţa şi „Şîridgu oilor". Încît neştiutorul (cîte un „flăcău" mai tînăr) se sîrguia să deprindă într-un fel „cîntaria oilor": măcar „sî dfrlîi din fluir", adică s-o redea cît de vag putea. Pe cînd alfabetul şcolii primare nu-1 preocupa deloc.
      Acum distincţia aceasta de nobleţe păstorească, prin „Nioriţa" a ajuns anacronism etnografic. Am aflat o stînă unde baciul nu auzise de „cîntaria bătrîniascî". El nu ştia nici o pereche de versuri din baladă (cazul unuia întîlnit în vara anului 1967, la Soveza, satul debutului bibliografic al Mieoarei, în 1846, prin Alecu Rusu),
 text. CMXLVIII
 Nota critică 16 (satul Bodeşti — Nastasîia Ketroiu, 79)
      Variantă restrînsă, cu fond local străvechi (17—19, 22 — 24 31—41), aflată tot în mediul de familie (de la soţ la soţie). Textul păstrează simplitatea tipului primitiv: dialogul la început (1—12), urmînd indicarea complotului (13 — 16), stabilirea locului îngropării (15—19), enumerarea obiectelor de îngropăciune (22 — 24, şi plîngerea oilor (25 — 27). Personajele acţiunii sînt absente. Este deci firesc să lipsească în această versiune păstorească tocmai locul acţiunii: cele două versuri iniţiale din poezia cărţii. în schimb în final găsim interpolat cîntecul liric Ciobănaşul (31 — 41).
      Bătrîna spunea că a deprins cîntarea de Ia soţul ei (text. conv. r. 42 — 44). Soţul nu fusese cîntăreţ din fluier, ci numai din gură. Se mai vede din acelaşi text conv. că poemul era
363
 cîntare predilectă, din gură pentru cine se afla apăsat de nevoi (aici este cazul uuui luptător din primul război mondial, nedreptăţit (46 — 54). în asemenea situaţie Mioriţa suplinea rolul doinei propriu-zise cu caracter elegiac.
text. CM XLI X
Nota critică 17 (satul Bodeşti — Gavrilî Anuţoiu, 94)
     Informatorul nonagenar1 — cioban şapte ani — arată cum a plăzmuit Mioriţa prin îmbinarea unor var. provenite din patru surse: tatăl lui (cînta numai din gură), bătrîni şi tineret din sat (buni cîntăreţi din gură pe la petreceri) şi doi ciobani din satele vecine, dintre care cel din Spineşti este bine cunoscut din 1930 (v. text. CMXLVII Nota crit. 15). Sursele au fost inegale: tatăl ştia numai începutul. Bătrînul nu-şi amintea ce-a memorizat din ambianţa satului. „întorsurili" (= legătura momentelor în desfăşurarea narativă) ar veni de la cei doi ciobani. S-a adaus plastici-zareaproprie (69 —73, 102—103) la materialul imaginilor tradiţiona-le(64 —65, 83 — 91 etc.). Influenţa „ţiganilor" (= lăutarilor) se exclude însă apar în chip inexplicabil trei versuri din Alecsandri (105— 106), probabil prin şcolarii din familie.
     Sincretizarea s-a petrecut numai după memorizarea în răstimp a materialului poetic. Procesul unificării s-a desfăşurat prin instinctul artistic de care bătrînul se vede că nu a fost lipsit: „Lj-am înădit io pi urmî, dipi cum iera ieli, dipi cum a curs ieli la rîndul lor" (text. conv. r. 138—141).
     Bătrînul distinge critic rolul lăutarilor privind Mioriţa: aceştia nu sînt creatori, ci numai fragmentatori ocazionali: ei „az zîsi, mînj nu zîăi!" (r. 143-144).
     Remarcăm text.-conv. care ajută la înţelegerea geneticii versului popular plăsmuit de insul talentat. Anume, vedem procesul elaborării poetice în organizarea verbală a textului (aici, în cazul Mioriţei). Este, putem spune, chiar operaţia contemporană a închegării unei var., însă numai în alcătuirea ei poetică (lexic, structură gramaticală, prozodie). Fiindcă melodia rămîne o plăs. muire artistică oarecum mai fixă în Vrancea: textele var. se adaptează — chiar în cazul lăutarilor — la o temă melodică fundamentală, desigur că deosebită de la păstor la lăutar, dar păstrîndu-şj
—  în repertoriul păstoresc — structura particulară pe care nici un
     1 în anul anchetei 1967, el era al treilea bătrîn ajuns la vîrstj venerabilă după Ghjorgi Hulpoj, de 108 ani (satul Nistore'ştj[) Şj Vasîli Kersju, de 97 ani (satul Scătura-Părosu).
364
 alt ţinut românesc nu o are, nu o poate egala ca simplitate şi frumuseţe izvorîtă din străvechime, necum nu o poate întrece1.
                                                                                                                                text. CML—CMLXXI
                                                                                      Nota critică 18 (satul Colâcu, cătunul Poduri = Podurja-Pâdura)
     Materialul prezent — din satul Colâcu şi cătunul său Poduri (= Podurja-Podura) — cuprinde 22 texte (7 var. în text dublet şi 8 var. în text unic). A fost aflat de la 6 bătrîni (între 67 şi 89 ani) şi 10 bătrîne (între 63 şi 86 ani). Culegerea din 1928 (publicată, întîi în 1930 — v. Ţinut. Vrane., I, p. 13 —22VI —X; republ. în seria din 1969, I, p. 324 — 332) conţine numai 5 var. ale Mioriţei (aflate de la 3 informatori şi 2 informatoare între 47 şi 78 ani). Acolo se găseşte cobzarul vestit, un analfabet, Marin Curtidnu (78 ani), apreciat în studiul folcloric comparat actual (v. D. Cara-costea. Poezia tradiţională rom., II [1969], p. 154, 362; acelaşi şi Ov. Bîrlea, Problemele tipologiei folclorice, 1971, p. 152). Acest bătrîn — cobzar de excepţie — a ştiut o var. a Mioriţei conţinînd 179 versuri (Ţinut. Vrancei., I2, p. 327 VIII). Are desfăşurare epică (5—12, 17 — 27, 75 — 80; cf. Caracostea, l.c., II, 362), păstrează ceva din tipul vrăncean (27 — 34, 52 — 55, 63, 65 — 70), cuprinde cîteva episoade care pot fi de provenienţă lăutărească (38 — 46, 85 — 91, 92 — 96, 163—165, 175—179), şi pare să indice transhumanţa către Moldova (81 — 84). Localizarea (1 — 3) aminteşte — ca reflex inexplicabil — de versiunea Alecsandri.
                                                                                       Materialul actual se îndepărtează mai des de var. cobzarului, însă răsfrînge fondul păstoresc (text. CMLX—CMLXI, CMLXII,
     1 în această privinţă o eroare ştiinţifică priveşte pe folcloristul Adrian Fochi care militează pentru stabilirea obîrşiei Mioriţei („actul primordial de geneză", adică „prima versiune a Mioriţei“) în „zona de nord-est a Transilvaniei" „regiunea dintre munţii Rodnei şi munţii Călimanului" (Mioriţa, 1964, p. 539) Dar cînd este vorba de „melodia autentică a Mioriţei" nu se dă, ca exemplu una din regiunea ardeleană a textului însuşi, ci se reproduce „un exemplar vrîncean" ales din arhiva fonogr&mică a „Institutului de etnografie şi folclor" din Bucureşti. Chiar aşa admiţînd tezismul originii, te-ai aştepta să afli o melodie găsită în sfera păstorească vrânceană, iar nu una hibridă, culeasă de antolog şi de muzicologul C. Gh. Prichici (v. Nota crit. 12) de la un lăutar epigon* din satul Tulnisi, (Mioriţa, 401—405). Din punct de vedere metodologic s-a anulat principiul coexistenţei organice în folclor între textul poetic şi melodia aferentă, amîndouă îngemănate în geneză şi circulaţie tot timpul vieţii lor etnografice, prea vitrege, în patru secole de transhumanţa.
     *       Fiul lăutarului, fruntaş în Vrancea, Vasîli Pirvu-Botiţî (v. MCCLXI Nota crit. 207; cf. Diaconu, Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, 93—97). Rămîne de presupus că urmaşul mediocru deprinsese "cîntarea din lăută" de la tatăl său, care, în 1919, comunicase lui P. Caraman un text excepţional.
365
 CMLXIII —CMLXIV, CMLXV, CMLXVII, CMLXVIII-CMLXIX), ca şi ce vine din lumea lăutarilor (CMLV—CMLVI, probabil şi CMLXX — CMLXXI); sau din contactul cu şcoala primară (CML— CMLI). în privinţa aceasta var. CMLVIII rămîne caracteristică: un bătrîn (77 ani) a recitat versiunea Alecsandri în fidelitatea manualului şcolar. Caz mai rar întîlnit In viaţa baladei vrăncene dintre anii 1924-1970.
     Textele-convorbiri rămîn documentare, informîndu-ne despre Mioriţa răspîndită prin păstorit (CMLXIX); prin lăutari (CMLV— CMLVI); la petreceri fără lăutari (CMLXX —CMLXXI); prin contactul copiilor analfabeţi (la păscutul vitelor; CMLXVI) cu cei care erau şcolari (CMLIX, CMLXII); în mediul de familie cu copii şcolarizaţi (CMLIX); uneori şi cu ciobani (CMLII); sau cu bătrîni buni cîntăreţi „din gurî" şi „din fluir" (CMLXIII—CMLXIV, CMLXVII); în viaţa casnică, soţul deprinzînd textul de la soţie (CMLXV); şi — caz întîlnit şi el în circulaţia Mioriţei — intre copiii şcolari şi surorile lor analfabete (CMLIX).
     Iată şi aspecte sociale de consemnat în textele-conv.: învăţătorul aspru pînă la absurd cu copiii (CMLIV, CMLXII); altul, inconştient şi corupt, răspîndind analfabetismul (CMLIX). Sa aminteşte de exploatarea prin argăţie (CMLVII). Iar CMLXI prezintă — cum vom vedea — date etnografice odată cu viaţa patriarhală a unui bătrîn trecut nonagenar.
     Adăugăm cîteva lămuriri despre conţinutul particular al unor var. cu texte-conv. explicative, urmînd racordajul folcloric.
     Text. CMLI a fost notat discontinuu la trei sferturi de oră după CML. Var. aceasta în dublet este un produs simplu, rezultat din ce memorase informatoarea în copilărie (la şcoala primară, printre elevii din ultimele două clase), contaminat apoi cu ce auzise dînsa de la „tica-moşu: tica-popa" („Da-i adunat — aşa: di colu, di colu. . ."; text-conv. r. 80—84). Tot aici apare mîndria regională în legătură cu ..Nioriţa": informatoarea a modificat rolul personajelor, ca să iasă în evidenţă faptul că numai vrăn-ceanul a fost sacrificat. Fiindcă, după părerea bătrînei, aşa îşi dovedeşte cînticu renumita lui origine în ţinut („Sî h'ii vrănsianu, sîh'ii omorît! Sî h'ii-a nostru cînticu!"; r. 19).
     Text. CMLIV, notat la patru ore după CMLIII, este contaminare, într-o manieră liberă, a fondului literar din şcoala primară (v. localizarea şi personajele; 1 — 9) cu versuri pornite din fantezia bătrînei (10— 13, 15— 19, 45 — 53). Mireasa — care aici este „O fatî dim Bîrlad" (v. 98 — 99) — suprimă feeria cosmică a versiunii Alecsandri.
     în text.-conv. (r. 114 — 117) apare tipul învăţătorului barbar: prin 1906 unul chinuia copiii care, avînd memoria slabă, învăţau anevoie balada.
^66
     Text. CMLVI, notat la o jumătate de oră după CMLV: bătrîna informatoare (76 ani) a „auzît-o, Nioriţa, pi la nunţ. . . cînta lăutari ţîgan|" (text. conv. r. 40 — 45). în plan textul este disparat, cu fond difuz în manieră lăutărească. Se disting cîteva urme ale profesionistului lăutar din ţinut: apare „O babî bătrînî [Cu furca di sîrtnî" (r. 17—18); apoi apare episodul „Dunărea" în dialog caracteristic stilului lăutăresc recitat, ori cîntat (23—29 „ — Dunîri, Dunîri,/Apî tur(l)buri,/N-ai văzît un siobănaş?/Şî nu ni-era Ciobănaş,/Şî tij-era di fisioraş./ — Da si feliu di om-a fost?"). Finalul contradictoriu al var. răsfrînge aceeaşi urmă de lăutărism (v. 34—36
—  Fiijoraşu tău/I-n?ropat în dosu slînijUni plîng cîni şi stăpîni").
     Text. CMLXI, notat la un sfert de oră după CMLX: fondul local e mult mai redus. în reluarea textului s-a ajuns la nonsensul din vers. 9 — 10(„S-a vorghit siobani. . ./Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni > Sî mă-UgrQapi-n dosu stîni.. .„). Cele 18 versuri ale textului trunchiat sînt — prin simplitatea lor şi planul redus — tot ce-a putut reţine memoria, slabă chiar din copilărie, a bătrînei care însă impresiona, la 78 ani, prin naturaleţea graiului din caracteristicul text.-conv. Aici se află portretul unui bătrîn original — „tica-moşu Nj.âgu„ — de prin 1890—1900. Era o fire jovială, om înclinat spre cîntec şi vers, deplin izolat de prefacerea sfîrşitului de veac-Rămînea totdeauna senin şi gata de glumă; cam cu „baba" lui harnică şi răbdurie („bunica Voica"); duios cu trei nepoţi rămaşi orfani, crescîndu-i harnici, iubindu-le copilăria: la 90 de ani, poate că şi trecuţi, spunea bătrîna nepoată, el „avia dinţ di spărija aluni cu noj la-ntresiri". în gospodărie viaţa le era patriarhală. Vara el mergea la coasă, la prăşit, dar cîndind şi glumind (la 90 de ani!). Iarna sta toată ziua, din zori şi pînă seara, numai pe-afară, ba îngrijind de-un măgăruş şi 30 de oiţe, ba tăind cu „săcuria" crengi pentru încălzit căsuţa acoperită cu stuf, la geam cu „burduf di gai", şi cu „oblon" ridicat ziua şi tras noaptea. Bătrînul se ferea să intre în „odâi" ziua, spunînd că aşa i „sî toKeşti omătu pi ogheli sî pi oKinsi, şî pi ur nî deşiri dacî ies-afarî" (r. 27— 125).
     în povestirea simplă se cuprind şi date etnografice (locuinţă, port), folclorice (un descîntec, 2 fragmente lirice) şi lexic (pălărie sudrii, lînă suirii).
     Consemnăn că prezentul text.-conv. (notat în 1969) al bătrînei Râda Săndu (78 ani) este în colecţia de faţă unul din cele 13 piese antologice aflate — între anii 1927— 1969 — încă de la şase ţjătrîne distinse din Vrancea. Textele sînt următoarele: Măriuţa Cuca, 70 ani, Păuleşti (Ţinut. Vrane., I2, p. 408 text. VIII; an 1928. — Ethnos, I1 [1941], p. 213 text. XV; an 1927, este text. MCMXVII, voi. VIdin seria actuală). Irina Stoian, 70, Nistoreşti; an 1967 (text. MXCII-MXCIII). - Sanda Anghil Forîi, 69, Spi_
367
  neşt/; an 1965 (text. MCCXXXII). — Măriuţa Diaconu, 65, Tulnisi; an 1947 (text. MMCXLI— MMCXLIV voi. VI al colecţiei de faţă). — Ana Mustăţi, 87, Soveja-Dragosloven/; an 1967 (text MMXXXVI—MMXLII). — Marija Cristj[a, 81, aceeaşi localitate; an 1967 (text. MMXLVIII-MMLVII).
      Aceste 13 texte-conv. sînt model de artă literară descriptiv-narativă, ca şi de expresiv grai dialectal.
      Text. CMLXII are fondul local mult degradat (victima este mioriţa). Text.-conv. prezintă şcoala satului analfabet (în anul 1889): de frica învăţătorului prea „rău" (el „bătja băieţî la curme-zîşu"!), părinţii fetiţei (octogenara de azi!) au scos-o „la t\oc [în hârî] di dojsprăzăsi ani, ca sî nu mă dja la şcoalî. . . Şî jetj-aşa an rămas pi-ntuneric!" (r. 25 — 35). Ştirea corespunde cu alta, de prin 1890, tot din Colâcu (text CMLIX: „N-am învăţa’ cârti: pi vr6murlj-aselja didej îfivăţătorjuluj un caş, şî haj cu oili la păâjuni, la jarbîmărturiseşte tot o bătrînă, 78 ani).
      Text. CMLXIV, notat discontinuu la un sfert de oră după CMLXIII, prezintă o var. restrinsă şi numai parţial disparată. La sfîrşit conţine patru versuri originale („Oili cîn’ or zghera/, Pi mini m-or bucurâ./Şî nei cîn' s-or £jucâ,/Pi mini m-or căută.. ."; 31—34), în substrat cu aceeaşi caracteristică filosof ie păstorească asupra vieţii veşnice în natură (v. Nota crit. 6). Balada a fost memorată prin 1894, cînd a cîntat-o bunicul bătrînei (deseori din fluier, „auniârj şî din gurî"). Copila de-atunci — cu înclinare pentru asemenea „cîntic dim bătrîni" — asculta pînă o prindea somnul („Ş-ascultam pîn-adorniam"; text.-conv. r. 47 — 48). La 82 ani bătrînă încă mai cînta „g'hersu" cu uşurinţă.
      Text. CMLXV este tot cu fond local, dar degradat. A fost „deprins" de bătrîn „di la babî" (soţia lui care „ştija g'hini Nioriţa" şi o „cînta cu glas", deci melodie şi text). Ce auzise bătrînul la armată" („Cînta unija pin armatî."), nu l-a preocupat (text.-conv, r. 14-19).
      Text. CMLXIX, notat cu greu, şi discontinuu, la un sfert de oră după CMLXVIII, de la un octogenar, în tinereţe cioban vreme de 18 ani. El a fost mediocru cunoscător de material poetic (vers. 39—43); ca şi slab cîntăreţ vocal şi din fluier. Var. are fond local disparent, cu ecou literar imprecis (din personaje apare .numai un „moldovj[an"). Se observă graiul sărac în lexic, exprimarea improprie („Ş-asei doj păltinaş/Cari scfrţîi di vînt..."; 19 — 20), ideea construită eronat gramatical („Cîn’ vîntu vor bati,/Păltinâşu vor scîrţîi,"; 20(11)).
      Cazul var. CMLXX —CMLXXI — notată prin racordajul folcloric — este excepţie pe care o detaliem. Soţia a memorat de la soţ balada, şi în decursul anchetei o ştia mai bine. Soţul (aproape nonagenar în 1969) fusese cioban şi baci în satul
368
  natal, ca şi în două sate vecine, timp de peste 20 de ani. Dar în mediul stînii el nu deprinsese „Nioriţa". Abatere curioasă de la tradiţia păstoritului vrăncean motivată în chip ciudat (pare să ironizeze păstoritul din vremea cînd realizam ancheta): „La stîni n-am auzît-o, cî oili nu sî văi ta atunsi ca acu. . ." (text-con.r. 19—20). Întîlnise rar balada pe la nunţi în cîntarea lăutarilor: l-a lăsat indiferent (v. text.-conv. r. 8 — 10). El a memorat-o mult mai tîrziu: la o petrecere într-o noapte întreagă, aflîndu-se în tovărăşia unor cunoscuţi din două sate vrăncene („Noi nl găsam cîti sinsi-şăsî, ni cunoştiam. . ."). Vinul stimula vesela tovărăşie („biam cîti-um păhar di g'hin, mîncam cîti seva. . .“). Şi din cîntarea melodiei, alternată cu recitarea textului, informatorul a memorizat un text rămas (în 1969) fără relief; iar în final cu ecou disparat din versiunea clasică (deşi bătrînul era analfabet). Melodia nu mai putea s-o cînte.
     Am spus că var. CMLXX —CMLXXI se încadrează în categoria celor notate după procedeul experimental numit racordajul folcloric (v. şi cele discutate în monografia Cîntăreţi şi povestitori populari, p. 13, 31 [nota 52] — 35). Precizăm şi aici că racordajul este de două feluri: A. — reconstituie de la un singur informator un motiv poetic esenţial, notîndu-1 recitat, fără melodie {Mioriţa, Meşterul Manole, Cîntecul Gerului etc.). Motivul îşi mai păstrează elemente expresive de fond, dar ele se prezintă disparate la prima anchetă, şi reproduse vag de memorie. Se înţelege că informatorul este un tip distins în mediul lui social. însemnează una din două: ori că memoria stă obosită în timpul anchetei; sau că informatorul nu a reprodus motivul de mult timp, ieşit astfel din cîmpul memoriei normale. în acest caz, cercetătorul revine pe teren de mai multe ori într-un timp scurt, sau chiar îndelungat (o zi, o săptămînă, o lună, ori mai mult). Reia ancheta cu răbdare şi tact. Dar în prealabil îl face atent pe informatorul aflat în experiment să se gîndească mereu la motivul poetic în cauză, pînă şi-l aminteşte în conţinutul aproape ştiut din timpul primei receptări. Propriu vorbind, anchetatorul sugerează informatorului să-şi scruteze continuu memoria, pentru ca treptat să poată recompune piesa propusă. El rămîne impresionat de îndemn. Are anticipat şi mîndria reuşitei. Operaţia aceasta a rememorării îl pune pe subiect în agitaţie: are uneori şi nopţi de insomnie, caz frecvent la bătrîni (v. text. conv. MCCLXIII, notat, în 1967, de la un octogenar depăşit din Tulnisi, care numai prin cîntare, în timpul nopţii, şi-a rememorat Mioriţa). Materialul acesta unipersonal, notat succesiv, se integrează apoi organic în ordinea planului tipic, alcătuiudu-se aşa motivul poetic întreg.
369
     Această metodă am numit-o de verticalitate psihologică: ea face apel, cum am spus, numai la memoria unui informator de relief. Rezultatul l-am detaliat în monografia din 1969 (Ţinut. Vrane., I* p. 92— 104 „Racordajul folkloric"). B. — Aspectul al doilea privind racordajul este procedeul de paralelism şi orizontalitate psihologică. Acum se anchetează simultan doi informatori pentru reconstituirea Unui motiv poetic, de obicei epic, ştiut parţial de unul dintre ei dar dispersat, sau chiar uitat aproape complet. Experimentul foloseşte tot recitarea textului, notat fără melodie. Personal am folosit metoda aceasta în special pentru Mioriţa. în cazul acestei anchete reconstituirea este stante pede: se face odată pentru totdeauna. Adică nu mai poţi eşalona în timp anchetarea celor doi informatori, fiindcă nu i-ai mai putea reuni uşor, ori poate niciodată (din cauze naturale etc.). Ştii însă că ei cunosc motivul poetic din sursă comună, sau unul de la altul (a. — în cadru familial: părinţi > copii, bunici > nepoţi, fraţi > surori; şi invers, soţ > soţie, ori soţie > soţ, părinţi > soţ~f soţie, etc. — b. — prin factori externi familiei: păstori > auditor, lăutari > auditor, etc.). Racordajul (= metoda de recom_ punere a textului) operează acum în felul următor: unul din cei doi informatori (normal cel care a memorat mai întîi de la sursă-A) a sfărîmat textul ştiut cîndva întreg, şi în planul lui normal. Cauzele au fost, pe lîngă vîrsta înaintată, sau memoria slăbită treptat, şi lipsa ei de frecvenţă în timp îndelungat (aşadar motivul poetic neactivat prin cîntare sau recitare). Aşa îneît în primele momente ale anchetei informatorul principal A nu poate reproduce decît, nişte versuri disparate. Celălalt, auxiliar (B), cu memoria mai bună, asistîndu-1, intervine în recitarea stîngace (uneori confuză, prea incorectă în exprimare) şi introduce materialul uitat, sau ştiut evaziv de partener. Se notează întregirile succesive. Acestea — corelate cu ce-şi aminteşte A — reprezintă, fireşte cu aproximaţie materialul poetic iniţial memorat în schemele: A > B (mamă > fiică; MCXLIV-MCXLV Nota crit. 134);
 C >A >B (mamă > fiică >soţ; MLXXIII Nota crit. 94);
 C >A >B (tată > fiu > soţie; MLIV Nota crit. 81);
 C + D > A > B (factori externi > soţ > soţie; CMLXX— -CMLXXI);
 ? > A + B < ? (text rezultat prin memorizare din sursă diferită ; MCCXXII—MCCXXIII Nota crit. 187).
     Un caz din prima categorie de racordaj folcloric l-am notat (melodie-text), în octombrie 1938, de la un lăutar din fostul judeţ Rîmnicul-Sărat, colaborînd cu muzicologul Const. Brăiloiu. Este vorba de balada Crivăţu (alias: Cînticu Crivîţului, Cîntecul Gerului Cînticu lu Crivîţ — MCCCXLVI, Marcuş Paşa şi Crivăţul, Cînticu Zerului — Ţinut. Vrane., II (1969), p. 65 CXIII; etc.), pe care am
370
 restabilit-o, ca text critic, în cinci reluări (Ethnos, I1 (1941), p. 218 — 221 (melodia), 221-228 (textul)).
     Amintim că procedeul anchetei duble (după sistemul muzicologului Const. Brăiloiu şi cel al racordajului folcloric de faţă) a fost socotit ca o metodă pozitivă, în 1969, de folcloristul Ovidiu Bîrlea (Metoda de cercetare a folclorului, p. 94, 278). Experimentul a fost extins „pe scară largă", de acelaşi autor, în cercetarea prozei populare epice (Antologie de proză populară epică, I —III, 1966).
text. CMLXXII
Nota critică 19 (satul Coza — Mdriţa Burduşa, 63)
     Cele trei texte au fost culese experimental la interval de doi ani (între MCCXCIV şi MCCXCV) şi opt luni (între MCCXCV şi CMLXXII) 1.
     Provin din text. Alecsandri auzit în lumea copiilor (cf. CMLXXII
18 — 20, MCCXCIII 15—17). Comparate, au toate fondul inconsistent: vădesc repetiţii (MCCXCV 34—39; CMLXXII 8—10 şi
14—15), versuri incoerente (MCCXCIV 20 — 26, 36 — 40; MCCXCV
16—22), chiar şi două contradicţii grave: în text. MCCXCIV — din 1965 — doi ciobani plănuiesc omorul („Unu moldovean,/Unu vrăncean“ — 15— 19); în text. MCCXCIV omorîtorii sînt trei ciobani („Unul moldovean,/Unul ungurean/Şi unul vrăncean" — 11—15) care să omoare pe-al patrulea neindicat regional; iar în var. notată dialectal peste opt luni, „âel vrănsjanjCvi sel ungurian“ omoară „pi sel moldovian“ (CMLXXII 18 —21). A doua contradicţie: victima doreşte să fie îngropată cînd „în dosul stînii,/Unde latră cîinii;/în strunga oilor,/în jocul mieilor." (MCCXCV 16—20), cînd „Nu în dosul stîniilUnde nu latră cîinii." (21—22).
     Numai text. MCCxfclV şi MCCXCV păstrează ordinea relativă a temelor: pe cînd CMLXXII are finalul discontinuu prin memoria discursivă a bătrînei. Concluzia rămîne următoarea: la informatorii comuni Mioriţa se află într-o continuă viaţă flotantă. Adică textul stăruie ca o improvizare cu fondul mereu modificat. Iar expresivitatea artistică, prin strălucirea graiului, este total absentă.
     Text-conv. informează: despre viaţa copiilor şi a părinţilor de sărbători, „la djal" (păstoritul oilor) şi în sat; despre unele „jocurj bătrîneşti" şi un lăutar „rumân" orb, dar priceput „viorist"; despre un jucător original. „Mioriţa" se răspîndea şi în Coza prin copiii la păstorit (51 — 59).
     1 Despre culegătorul auxiliar v. MCCXCIV—MCCXCV Nota crit. 233.
                                                                                371
 5
text. CMLXIII
Nota critică 20 (satul Coza — Catrina Burduşa, 63 [65])
     Textul diacritic şi cele două accesorii au fost notate: MCCXCVI Ia doi ani după MCCXCV (ambele accesorii); text. diacritic CMLXXIII la opt luni după MCCXCVI i.
     Compararea lor arată că planul temelor este variat — de pildă, tema personajelor. Găseşti peste tot disparitatea fondului; versuri contradictorii (MCCXCV 19-20, 25-29; MCCXCVI 13-23, 50 — 52), versuri obscure sau prozaice (MCCXCVI 54, 12), disparate (MCCXCV 60-70) şi flotante (MCCXCV 10-20; MCCXCVI 13-23; CMLXXIII 10 — 21). Odată rămîn intacte cîteva versuri (MCCXCVI 34—41; CMLXXIII 34—41). în texte enumerarea obiectelor se vede invariabilă (MCCXCV 30-38; MCCXCVI 39-44; CMLXXIII 37 — 44). în schimb grupa personajelor se modifică: dacă în textele din 1967 (CMLXXIII, MCCXCVI accesoriu) ungureanul şi moldoveanul plănuiesc să-l omoare pe vrăncean (A. 19 — 21; B. 21 — 23), în cel accesoriu, din 1965, în locul vrănceanului apare un „mocan" care va fi omorît de „moldovean" şi „ungurean" (MCCXCV 14 — 20).
     în general nici un text nu ajunge la echilibrul conţinutului celui clasic, de unde se vede că toate descind prin şcolari şi tineret, fără amestec lăutăresc.
     Text-conv. este preţios: bătrînă analfabetă spune cum a „prins" balada „din vosia poporului" (r. 114 — 129). Dar din „popor" numai insul distins cîntă expresiv: „Toatî lumja cîntî, da . . .nu sî potrighes’ toţ la cîntic! Fiicari cu gustu luj: altu măj frumos, altu măj-aşa.. Aceasta ar fi perspectiva variantelor de relief, mereu intermitente în raport cu masa enormă a celor mediocri.
     Apare şi un tablou sumbru: şcoala analfabetismului din trecut, cînd „învăţătoriu" satului lua mită ca să şteargă şcolarii „dipi catalog" şi să rămînă ignoranţi. Aşa au dat mită părinţii bătrînei. Iar rezultatul: „ Iei m-a şters dipi catalâg, şî gata! An fos’ ştjarsî, şî n-am măj fos’ pi lumia asta!" Descrierea infamiei este patetică; trebuie citit întreg pasajul zguduitor (r. 98 — 113).
     Prezenta notă. crit. este completată de MCCXCVI—MCCXCVII Nota crit. 234.
text. CMLXXIV
Nota critică 21 (satul Coza — Toâdir Bosî[oc Prîcop, 63 [65])
     Au fost notate experimental şi de la acest informator patru texte, dintre care două accesorii : la doi ani (MCCXCVIII —
     1 Despre culegătorul auxiliar al text. accesorii — v. MCCXCIV — MCCXCV Nota crit. 233.
     1 Despre culegătorul auxiltar al text. accesorii — v. MCCXCIV— MCCXCV Nota crt. 233.
372
MCCXCVIX şi CMLXXIV) şi la o oră şi jumătate (CMLXXV după CMLXXIV).
     Trabuie reţinut un fapt: bătrînul analfabet (65 ani la ancheta a treia din 1967) a/ea o memorie susţinută, îneît text. CMLXXIV— CMLXXV apar mult mai unitare, apropiate de text. prim notat în 1965 (MCCXCVII). Aşa îneît găsim grupe întregi de versuri din acest text (1— 17, 24 — 29) păstrate api-oape intacte, cu prea mici modificări, în text. CMLXXIV (1- 16, 21-41). Text. CMLXXV
—   notat la o oră şi jumătate după CMLXXIV — prezintă materialul fără modificări în planul narativ. Dar două grupe de versuri cu exactă uniformitate fonetică de aspect arhaic (CMLXXIV 37—39, 42, 44—47; CMLXXV 42 — 44, 48, 50). Îneît surprinde variaţia fonctică bruscă oscilînd în ambele texte între graiul local şi limba literară (CMLXXIV 4-6, 9- 12, 29-33; CMLXXV 3-5, 33-37).
     Cit priveşte text. MCCXCVIII — notat cu opt luni înaintea text. CMLXXIV şi CMLXXV — acesta rămîne ceva mai disparat, cu repetiţii (22—26) şi cu versuri improvizate, fără să fie prozaice (35—40). Oricum, se distinge întipărirea fondului poetic străvechi, cu atmosferă de regionalism patriotic local — din versiunea clasică, preschimbată — stare întîlnită în toate textele (MCCXCVII 12— 14 „Că s-a vorbit munteanul cu moldoveanuljSă te omoare. . .“ MCCXCVIII 17 — 19 „Că s-a vorbit munteanul/Şi cu moldoveanul/ Să-l omoare pe cel vrăncean,"; CMLXXIV 12—14 „S-a vorbit muntjanu/Şî cu moIdovianu/Sî ti omoari"; versuri exacte în text. CMLXXV 12-14).
     Pentru completarea discuţiei, v. şi text. accesoriu MCCXCVIII — MCCXCVIX Nota crit. 235.
text. CM LXX VI — CM LX X VII — CM LXX VIII Nota critică 22 (satul Coza — Cucoana Ursii, 65)
     Cu această bătrînă (mai mult analfabetă: a urmat numai două clase primare) am făcut un experiment mui detaliat pentru că ea impresiona prin memoria durabilă, vioiciunea şi spontaneitatea graiului apoi prin sinceritatea cu care-şi comunica părerile despre oamenii din sat, ori cei din familie. în Coza era o personalitate. Din ancheta printre femeile satului am văzut că avea memoria mai cuprinzătoare. între cele 30 texte (13 diacritice şi 17 accesorii), aflate vreme de doi ani în Coza, cele cinci ale ei rămîn mai unitare în conţinut, formă poetică şi grai. De aceea ne-am hotărit să urmărim ce schimbare anume se petrece intr-un timp mai îndelungat cu versiunea Alecsandri ştiută de o femeie cu memorie rezistentă.
     După cele două texte notate literar (primul MC.CC în 1965; MCCCI în 1967), la doi ani după întîiul şi la opt luni după MCCCI am venit noi pî teren (24 dec. 1957), notînd trei texte în transcriere diacritică: CMLXXVI, CMLXXVII şi CMLXX VIII. Timpul
373
scurt folosit pentru ultimele două texte (20’ între ele, în raport cu CMLXXVI) a urmărit anume să stabilească variaţiile de fond, lexicale şi fonetice. Prezentăm comparativ starea lor.
     Primele două texte (notate literar de un culegător stăruitor1) nu sînt omogene: MCCCI are 18 vers. adause în raport cu MCCC (6, 30 — 31, 39 — 52, 56). încolo conţinutul său (64 vers. faţă de 44 în text. MCCC) are numai uşoare modificări de lexic. Aşadar la reluarea după doi ani text. MCCCI s-a întregit.
     Dintre cele trei texte notate experimental în transcriere diacritică, CMLXXVI, comparat cu MCCCI, nu conţine vers. 39—53, 56. Are în plus vers. 16— 19. în privinţa topicii versurilor, a lexicului, se găsesc inversări (7 — 8 şi 6 — 7); apoi iarăşi modificări uşoare de lexic (MCCCI 32-33; CMLXXVI 25-26 etc).
     Cele trei texte diacritice au, prin experiment, structura aceasta: CMLXXVII păstrează fondul text. CMLXXVI, adăugind însă vers. 39 — 40 (din MCCCI); menţin inversiunea vers. 6—7; după cum menţin şi contradicţia din text. CMLXXVI 14— 16 („Ca si mi-l omoari. . ./Cî aj[ o/ măj mulţi,"; cf. 1— 14, 16); modifică vers. 5 (ca în MCCC 4); introduce fonetismul literar (vers. 12; cf. CMLXXVI 13) care se menţine şi în CMLXXVIII 12, folosind numai două modificări uşoare de lexic (19 — 25).
     în privinţa text. CMLXXVIII e de remarcat un fapt surprinzător: deşi notat după o pauză scurtă (20’ în raport cu CMLXXVII), bătrîna şi-a putut repede restabili memoria (la sugerarea noastră: să se mai odihnească şi să se mai gîndească!). Dar numai după doi ani şi opt luni de la ancheta din 1965 (cf. MCCCI Nota crit. 236 şi CMLXXVI) textul şi-a căpătat conturul aproape normal. Adică prin experimentul folcloric a revenit, măcar parţial, la structura iniţială din vremea copilăriei (cînd s-a întîmplat contactul cu şcoala şi cu ciobanul bătrîn cîntăreţ „şî din fluir, şî din gurî"; v. text.--conv. r. 66—76). Dacă am fi rămas la text. MCCC (întîiul cules!) — şi chiar la celelalte două — am fi avut texte trunchiate care — cu toată întipărirea lor literară şi cu materialul înlăturat în timpul cît memoria bătrînei a stat inactivă — dovedesc şi ele cum s-a modificat fondul baladei clasice, eliminîndu-se localizarea problematică (plăsmuită prin procedeu literar romantic!), pentru ca să înceapă textul (re-devenit bun popular) după criteriul vrăncean: prin dialog.
     Să vedem comparativ ultimele două texte diacritice. Text. CMLXXVIII menţine amplificînd, vers. 5 din CMLXXVII (normal în CMLXXVI 5); elimina contradicţia din CMLXXVI (14—16) şi din CMLXXVII (13— 15) şi revine la vers. normal 5 din MCCCI;
   1    MCCXCIV—MCCXCV Nota crit. 233; cf. MCCXCVIII-MCCXCIX Nota crit. 235.
374
menţine vers. 31 — 42 eliminate din CMLXXVI, dar adăugate text. CMLXXVII (41 — 42) şi intervalează o grupă de nouă versuri                 *
(43-51) absente în CMLXXVI şi CMLXXVII. Textul total are 62 versuri faţă de 64 ale text. MCCC (dar acesta cu vers. 17— 18, 34—53 repetate şi cu vers. 60 improvizat, însă plastic: „Mi-a căzut
o  stea:/Surioara mea;").
     în acelaşi text CMLXXVIII observi în privinţa foneticii că se menţine alternanţa dintre CMLXXVII 10 („Cî mi s-a vor&ttu") şi CMLXXVIII 10 („Cî mi[ni] s-a vort[g'h]itu"). Caz asemănător vers. 12 („Şî cu sel vrănij[anu") corelativ CMLXXVI (Şî cu iei vrănsian") şi CMLXXVII 12 („Şî cu sel vrânSianu").
     Cu deosebită înclinare spre tipul intelectual cărturăresc bătrîna s-a îndepărtat de gustul înaintaşilor: în var. pe care o stăpîneşte cu claritate se întîlneşte numai un licăr palid de două versuri din „cîntarja" păstorului străvechi (A. 5 — 7 „Orj jarba nu-ţ plaâi Ori-apa din ulucu,/Orj tărîţa dim burdhlu?"; B. 5 — 7 „Orj jarba di pi cîmp nu-ţ plaii,/Ori tărîţa dim burdufu,/Ori-apa din ulucu?";
C. 5—7 „Ori iarba di pi cîmp nu-ţ plasi,/Orj tărîţa dim bu«dufu,/
Orj apa din ulucu?"). Ea a preferat pagina ademenitoare a cărţii şcolare cu „Mioriţa" lui Alecsandri (A. 39 — 52; B. 38 — 54; C. 38 — 62 etc.; cf. text.-conv. 65).
     Acelaşi text.-conv. informează despre modul cum a receptat bătrîna Cucgdna Ursu balada cu „cîntarja" ei: textul i-a venit din carte. Apoi l-a auzit de la un cioban bătrîn, de aici poate că şi firimitura de text local A. 5—7.Sigur însă că întîia melodie, pe care bătrîna o cînta încă expresiv în 1967, de la cioban a deprins-o („ghersu-1 ştiu to’ di la iei.. . cînta şî din fluir, şî din gurî... L-am auzî’ di la iei ghersu-aista."; r. 69).
     Ciobanul Tudurâki (v. r. 65—66) era un bătrîn sfătos; el a dezvăluit întîi bătrînei orizontul folcloric. Mediul familial i-a fost indiferent: „Tata, săracu, nu cînta; jel munsja la butuâj: îj pocnja maţîli!" (r. 69). Mama fusese fără „ghers": o anonimă. Iar soţul îi era inferior: nu cunoştea textul baladei, doar melodia de cînd fusese şi el cioban. Un bunic pare că şi el cînta numai melodie (după cum reiese din discuţia completă cu bătrîna).
     în text.-conv. se vorbeşte şi despre chiptal cum circula Mioriţa la Coza: prin bătrîni (ciobani şi baci) la stînă; apoi pe la petreceri.
Prin urmare este indicată numai parţial modalitatea de răspîndire folclorică într-un sat cu trecut păstoresc istoric (v. cele relatate despre punctul de transhumanţi „pi Kiăjoru Cozî", „pi plaju C6zî" — MCXLII—MCXLIII Nota critică 133). Bătrîna a menţionat numai ce şi-a amintit spontan la ancheta noastră. Celelalte moduri de circulaţie folclorică în Câza se pot vedea în text. CMLXXII Nota crit. 19; CMLXXIX-CMLXXX 23; CMLXXXI 24;
375
     CMLXXXIX 25; CMLXXXIII 26; CMLXXXIV 27; MCCXCVI -
*   MCCXCVII 234; MCCXCVIII-MCCXCIX 235; MCCC-MCCCI 236; MCCCVIII —MCCCIX 239.
     text. CMLXXIX — CMLXXX
     Nota critică 23 (satul Coza — Ion Macovej Brîn::6j, 73 — 75)
         In experiment două texte au fost notate la interval de un an şi şase luni (CMLXXIX în transcriere diacritică; MCCCV accesoriu); iar CMLXXX (al doilea în transcriere diacritică) la opt luni după MCCCV.
         Privite comparativ, dintre toate trei, var. de bază rămîne CMLXXX: are plan mai unitar, mai concentrat, şi fără un vers părînd improvizat prin lexic artificial (CMLXXIX 11:      „Iar îs
     tristişoârî“ — tristă). Dar în textele diacritice apar trei versuri uşor contradictorii („Sî mă îngroapi/în strunga oilor,fîn ăocu ber-bîiilor."; CMLXXXIX 24—26; cf. „Si mă-n^roapi-n strunga oilor,lin. zocu meilor,/îm bătaia berbecilor.”-, CMLXXX 35—37). Sensul din text. accesoriu pare mai normal: „Să mă îngroape-n strunga oilor,/în jocul mieilor"; MCCCV 26—27. Vers. 26 şi 33 din text. diacritice sînt contrare realităţii păstoreşti: berbecii nu stau în păstoritul de vară la un loc cu mieii, acum sînt c'.rlan 'i, avînd boteiul lor separat).
         Partea finală a testamentului (CMLXXX 38 — 46) apare maj normală în prezentarea imaginilor decît la primul text diacutic (27 — 36). Totuşi vers. 41 („Budemâş di paltin;") — raportat la vers. 42 — 43 („La picioari-um păltinâş/Cu gluga atîrnatî;") — pare că tinde spre ermetism formal.
         Cît priveşte text. accesoriu, el îşi păstrează claritatea aceloraşi imagini (MCCCV 28—33). Dar partea finală ne pare să meargă spre miracole: cînd va „suna" ciobanul din „buciumaş", „Oile se vor sculâ,/Cîni se vor gudulâ,/Gluga vînt-o vînturâ. .   (34—38).
         în ansamblul lor toate textele provin dintr-o sursă locală străveche (cf. dialogul iniţial caracteristic: CMLXXIX 1—10; CMLXXX 6—14; apoi A. vers. 27 — 36; B. 38 — 46), în care a pătruns localizarea clasică (trunchiat ca în text. accesoriu 1 — 2, fără legătură logica cu dialogul ce urmează). Elementul literar se întîlneşte şi în privinţa personajelor: aceleaşi ca îii versiunea Alecsandri (A. 12— 18; B. 15—22; C. 14— 16), cu deosebirea că toţi trei „ciobănaşii" vor să-l omoare pe al patrulea necunoscut. Splendoarea versiunii artistice şlefuite în 1852 şi 1866, a fost atîta de fascinantă, îneît s-a păstrat pînă în 1967 localizarea trunchiată uitată în 1965 şi în text. diacritic din 1967, dar folosită disparat în text. accesoriu. Apoi a pus în periferia textelor diacritice materialul străvechi (CMLXXIX 32-36; CMLXXX 42-46), aflat în anii 1924- 1928 rin satele vecine cu Coza (Păuleşti, Hăuleşca; v. Ţinut. Vrane.
 376
 P, p. 392 LII 25-28; 394 LIII 35- 37; 396 LIV 33-41; 397 LV 15-19; 421 LXVII 40-49; 431 LXXII 30-41; 440 LXXVI
 40 — 49 etc.).
      în privinţa ordinii cuvintelor, se observă substituirea lor frecventă („în jocul mieilor" >„în zocu berbedlor" — MCCCV 27 si CMLXXIX 26; sau „Gluga: agăţâţî; „Cu gluga atîrnătî;" — CMLXXIX 33 şi CMLXXX 43; sau „în Zocu berbeâilor." >„îm bătaia berbeiilor". - CMLXXIX 26 şi CMLXXX 37). Variaţia se întîlneşte şi în formarea cuvintelor: buâemâş > buciumaş (CMLXXX
 41 şi MCCCV 33), gudură > gudulâ (CMLXXX 45 şi MCCCIV 36), socru > soc (CMLXXIX 30 şi MCCCV 31), oakiş > oacheşe (CMLXXX 27 şi MCCCV 21).
      în privinţa foneticii dialectale realitatea este cu mult mai surprinzătoare: bătrînul de 75 ani, ştiutor de carte, a părăsit vorbirea localnicilor rostind cuvintele printr-un fonetism literar anarhic (v. CMLXXXIX 3-7, 9- 10, 12-14, 16, 19, 26, 32, r. 37; CMLXXX 10—13, 16—20, 28, 36—37, 41—43, De aceea el rămîne o excepţie în ţinut, cînd este privit în ansamblul repertoriului Mioriţa în legătură cu problema limbajullui. Iată de ce: dacă ceilalţi bătrîni vrânceni anchetaţi de noi îşi păstrează 98% graiul specific ţinutului, Ion Macovef Brîftzoi apare ca un preţios ridicul folosind neologismul enorm deformat în stil pompos, retoric, pentru că el vrea ca vorbirea să-i apară întocmai ca la oraş. Truda rostirii este astfel penibilă. Ideea i se formează cu greu, rămînînd exprimată, confuz. Asemenea grai păsăresc ajunge insuportabil pentru cine-1 ascultă mai ales cînd se întîlneşte în naraţiunea autobiografică (v. text. MCMLIII, care va fi cuprins învoi. VI al colecţiei). Evident că graiul bătrînului a fost deformat mai întîi de lectura ziarelor, pe lîngă unele cărţi şi broşuri (cum se vede din text.-conv. cit.) din care însă cititorul acesta dezorientat nu a putut căpăta înţelesul clar al noţiunilor abstracte, nici cursul firesc al ideilor. A reţinut neologismul mai uzual, relativ sonor (ivaluta, amjândî, capitâlu, sîtuâţia, stabilimentu, uzâtili, român, acspidijât, prodiic-ţîja, mobil-imobîl; ibid., r. 8, 10, 11, 14, 15, 20,24,28), căruia el i-a substituit un înţeles închipuit. De aici porneşte o adevărată plagă neologică în vorbirea bătrînului acestuia: curată patologie verbală. De altfel rămîne caz unic de grai anormal întîlnit de noi printre bătrîniidin Vrancea, mai cu seamă din anul 1944 pînă în 1970.
      Acestea, în privinţa afectării verbale imitînd gazetăria zilnică pe care el şi-o procura, în 1967, cu pasiune. Din contra, cînd pe bătrîn îl preocupau lucruri şi fapte văzute şi trăite de înaintaşii lui, cînd povestea despre practici arhaice proprii Vrancei (de exemplu, priveghiu; text. MCMLII, MCMLII, MCMLIV); ori cînd reproducea din literatura tradiţională (chiar în cazul Mioriţei), atunci limbajul artificial dispărea, cînd şi fonetica neologismului deformat era
377
 înlocuită cu rostirea bătrînilor din sat. Dar şi în acest caz se mai menţinea cîte un cuvînt cu vreo consoană rostită strident („. . .sî prinzi firu,", „nu ştiia nimica. . .", „Cini-a, făcut asta, cuin?“, „Pînî sî coiîviiîzia cî-i kestii di lumi"', MCM LIV r. 5, 9, 13), pentru ca meşterul cuvîntător să lase impresie de înaltă înţelepciune.. .
     Fireşte că epocilor de primenire socială adîncă la corespund uneori în popor faze de destrămare puternică a vorbirii uzuale. Deformarea violentă a graiului scris, academic, precede alterarea graiului viu popular, răsturnînd „uzul consacrat prin tradiţie"; ca în modernitate cînd „trăsătura cea mai caracteristică a românei actuale, este un mare zbucium"(I. Iordan, Limba rom. actuală, 1943, p 14. 15).
text. CMLXXXI
Nota critică 24 (satul Coza — Nede'lc Lutu, 71 [73])
     Ca şi la text. anterior, experimentul a fost făcut pentru acest caz la. interval de-un an şi patru luni (MCCCII şi MCCCIII); apoi de opt luni (MCCCIII şi CMLXXXI)/Text. de bază rămîne CMLXXXI Pleacă chiar din manualul şcolar („Am măi furat-o din cârti cit;-oljacî,"; text.-conv. r. 100), fără urmă de material tradiţional pe care bătrînul totuşi îl implica („Cît. din cârti, cît di la bătrîni..") „Străbuni" familiei („Cu toati cărţîli, da asta-i apucaţi din străbuni."; r. 102—103), împreună cu cei din sat, nu au amestec în textul prea puţin expresiv al urmaşului. Cele trei texte, cercetate comparativ, au repetiţii (MCCCI 67. 70; MCCCII 74, 76; CMLXXXI 74 — 75), contradicţii („Ca să mi-1 omoare/Pe baciul vrăncean,"; MCCCI 15—16; „Ca să mi-1 omoare/Pe cel moldovean,“; MCCCII
15—  16; „Ca să mi-1 omoare/Pe Sel moldovdn,"; CMLXXXI 15— 16), ezitări logice („Iar cea mioriţă, . ./Gura nu-ţi mai tace," [sic!]; MCCCI 22, 25; MCCCII 22, 25; cf. „ [ar cia mioriţă. . ./Gura nu-ţ [nu-i] mai taCi. CMLXXXI 22, 25. „Priut şi nunj mari;"; CMLXXXI 95; cf. „Preoţi nuni mari;"', MCCCII 99). Apare şi cîte un vers inexpresiv adăugat de bătrîn (CMLXXXI 33 „Ori cu noi nu-ţ plaâi,"; 37 „Mua cu voi îm place:"), cînd dispoziţia materialului e flotantă prin grupe de versuri înlăturate de la un text la următorul (CMLXXXI 29 — 35, 74—75). în general planul nu este incoerent, pe cînd mobilitatea morfologiei, lexicului şi foneticii râmîne statornică.
     în privinţa graiului se observă peste tot invazia foneticii literare (picior, taci, vrăncian, place, soare, mii; cf. plasi, strînze, plînze, sînze - 1, 3, 9, 25, 37, 41, 52, 98; 33, 65-67 etc.); pe cînd rostirea locală apare sporadică. Un bătrîn de 73 ani, care şi-a pierdut naturaleţea rostirii străbune copiind pronunţarea — uneori aspră — a cărţii, a ziarelor şi chiar a oraşului periferic.
     Text.-conv. e interesant prin ce se spune despre Mioriţa: structură, mod de redare („.. .cîntari măi lungî. . ."); baladă stră-
378
veche („...poizîi veki... apucături din niam în niam!"), legată de viaţa păstorească („cîntic di oi, siobănesc", „Şînagu. . . asta trazi di Mioriţa") şi cîntată din fluier, din caval sau „din gurî" de bărbaţi şi bătrîni, apoi de lăutari şi adesea, de femei; locul, împre_ jurarea prielnică transmiterii, funcţia psihosocială („O cînta fimei oamini. Măi cu samî fimeili: s-aduna pi la clăsi, pi la priveghi u; şî cînta" — r. 102—104).
     Pentru completarea discuţiei v. şi text. accesoriu MCCCI, cu text.-conv. şi Nota crit. 237.
text. CMLXXXII
Nota critică 25 (satul Coza — Toadir Râcuş, [75] 77)
     în experiment text. MCCCVI a fost notat1 cu trei sferturi de oră înaintea text. CMLXXXII; iar textMCCC VII la un an şi şase luni după MCCCVI şi MCLXXXII.
     Textul de bază.rămîne CMLXXXII. Are versuri adause (7, 12); odată chiar o grupă de versuri (22 — 26) faţă de MCCCVII, coinci-zînd cu MCCCVI (11— 15). Nici un text nu are planul care să amintească de vreun model literar, deşi bătrînul lasă impresia că nu a fost străin de manualul şcolar („. . .c-aşa zîsi şî-n cârti:. . ." — text.-conv. r. 32), contact posibil prin copiii din familia soţiei2 (cu vagul ecou al cărţii: MCCCVI 26—34, MCCCVII 35—41, CMLXXXII 40 — 49). în realitate fondul prea redus vine din lumea ciobanilor localnici, după cum mărturiseşte chiar bătrînul. Fondul acesta e de altfel uneori şi contradictoriu, exprimat incorect („S-a sfătuit baciul lui Vrăncean/Ş\ cu baciul lui Ungurean — MCCCVI 7 — 8; „S-a vorghit baciul lui VrănceanjŞi cu * baciul moldovean" — MCCCVII 8 —9; )„S-a sfătuit/Baciul lui Ungurian/Cn ba6iul lui Vrăncian" — CMLXXXII 15—16). în text. MCCCVI finalul rămîne pe deplin confuz (30 — 34), pe cînd celelalte două texte nu au nici un fel de încheiere.
     Text.-conv. informează despre unităţile de măsură vechi („ocaua lu Cuza", sînzecu, litra; r. 64 — 66) şi organizarea stînii(r. 59 — 66). Aminteşte şi de ultimul haiduc din Vrâncea, sovejanul Panaiti Morîngldv (r. 69 — 73). Acesta a imitat faima lui Iancu Jianu, pentru care a suferit rigorile legii. După un an şi jumătate de haiducie a fost prins, judecat condamnat. Ceea ce lua de la chiaburi, bogătaşi, negustori, împărţea femeilor nevoiaşe. L-am cunoscut — şi anchetat
      1      Despre culegătorul auxiliar al text. accesorii v. MCCXCIV— MCCXCV Nota crit. 223
     2      Bătrînul era maghiar de origine, dar a crescut în Coza, a rămas analfabet, s-a căsătorit aici, însuşindu-şi perfect limba noastră pe care o vorbea pitoresc (v. text.-conv. r. 53 — 66). El a construit primele fierăstraie din Vrancea nordică. Se pricepea şi la facerea morilor de măcinat, a „drîstilor", la construirea caselor cu atenansele lor. Era un constructor excepţional.
379
 folcloric — în anul 1927. Am fost acasă la dînsul în Rucărenii Sovejăi. Intr-adevăr — cum spunea Toadir Rdcuş — era de înfăţişare impresionantă: înalt, masiv la trup, cap enorm, expresiv, cu ochii căprii scînteietori, părul bretonat, sprîncene blonde stufoase, obrajii încă rumeni la 84 de ani, vorba rară, cumpănită dar apăsată, sigură ca a unei voinţe inflexibile. Sta numai acasă ferit de lumea din sat pe care o evita: nu o putea înţelege în schimbarea timpului aceluia. înfiera tineretul pe calea prefacerii după tîrg şi oraş (v. text-conv. MCMXX). îl vedeai uluit de politica partidelor. Recunoştea semeţ că a „hajduSit" în tinereţe cum făcuse „Corbia" şi „Iancu Zîjanu". Dar s-a ferit să povestească, chiar la întîlnirea noastră dintîi, peripeţiile acelei „cumpeni dă tinereţi": „Măi ieşti vremi dă trăit", a spus răspicat bătrînul falnic. însă, în paguba folclorului, vremea revederii ne-a contrariat: chipeşul bătrîn a murit în anul 1932, lăsînd colecţiei noastre numai cinci texte lirice — toate „dă hajduSii" (Ţinut. Vrane., II, p. 296 — 297 DLXIX— DLXXI,            DLXXXII —DLXXXIII),       şi-un documentar text.-
 conv. (MCMXX). Mărturiile de azi despre dînsul — de la rude (MCCXII), de la soţia lui de bătrîneţe (MMC), ori de la cel care l-a întîlnit (CMLXXXI1) — nu ştirbesc faima ultimului haiduc moldovean.
 text. CMLXXXIII
 Nota critică 26 (satul Coza — Ion Răduţî, 80 [52])
     în filiaţia textelor, MCCCVIII accesoriu a fost primul notat de culegătorul auxiliar *, urmînd peste doi ani MCCCIX, iar după opt luni CMLXXXIII diacritic. Textul ceva mai complet pare MCCCIX. Dar el cuprinde şi confuzii (cf. 4 — 5 cu 11, 22; 38—39, 63—69, 70), cu toate că are în plus o grupă de versuri (47 — 53) lipsă din text MCCCVIII. Râmîn însă contradictorii MCCCVIII 10—13 şi MCCCIX 16 — 21. Dovada: moldoveanul şi ungureanul s-au sfătuit „Ia, pe cel vrăncean. . ./Ca să mi-1 omoare." (MCCCVIII)
 —  în opoziţie cu: „Şî se sfătuiră/Baciul ungurean/Şi cu cel vrăncean/ Pe cel moldovean. . ./Ca să mi-1 omoare", (MCCCIX). Text diacritic (de bază) prezintă aceeaşi formulă (15—20). El are izvorul indicat: bătrînul octogenar l-a aflat şi reţinut în tinereţe dintr-o „cârti di poizîi" populară „a lui Vasîli Alicsăndri". în privinţa aceasta citatul din text.-conv. este caracteristic, şi-l vom reproduce:
     „Cartia. . . sî lua di la librării. . . Şî iera-ntr-îîisa tot felju di poizîi. Aii cumpărat-o di la Focşâni înăinti di nouî suti şaispsi. An dat can vo sutî di lei pi ja. S-a pjerdut cartja! Jera cît trij deşti di grgasî (r. 86 — 93).
    1 V. MCCXCIV—MCCXCV Nota crit. 233.
380
     Poate a fost vreun exemplar din ediţiile Alecsandri posterioare anului 1894— 1900. Sau dintre „numeroasele ediţii apărute în prima jumătate a sec. al XX-lea“ (relatarea lui D. Murăraşu, din 1971, în Alecsandri, Poezii pop. ale rom., p. XV) — de pildă, aceea din 1908 a lui Em. Gîrleanu (v. şi cele discutate la text. MCCLXVII Nota crit. 211). Ori cumva antologia şcolară (oficială, în 218 pag., din 1896) a lui Cristu S. Negoescu. Astfel, avem de reţinut încă un dubiu bibliografic în legătură cu Mioriţa în Vrancea după anul 1866 (se alătură textului-miscelaneu Prahiida — v. MCMLIX Nota crit. 136).
     Noi subliniem faptul semnificativ: înainte de 1916 (retrospectiv jumătate de secol din 1967 anul anchetei noastre) un cioban vrăncean nu şi-a procurat antologia (?) în cauză de la vreun negustor ambulant prin tîrgul săptămînal din „Focşani" (situaţie asemănătoare în text. MCCII Nota crit. 173); ci s-a dus „la librării" de şi-a cumpărat-o. Caz unic cunoscut din trecutul păstoritului vrăncean. în momentul anchetei noastre bătrînul avea 82 de ani. Pe cînd în 1916 era în plină tinereţe (avea 30 de ani). Şi trăia într-un sat izolat. Acolo balada se găsea şi atunci în manualul şcolar, pe care ciobanul îl întîlnise (vom vedea cum) prin anii 1894— 1896. Privitor la cazul acesta au fost în Coza trei direcţii posibile de răspîn-direa a baladei:      1. tradiţia păstorească (prin „unkeşu bătrîn"
cîntăreţ iscusit din fluier — r. 74 — 85); 2. cartea-de-citire de la şcoală pentru clasele IV, V (Răduţî nu a folosit-o fiindcă a urmat numai „douî clasî primari", tatăl său retrăgîndu-1 din şcoală —
—   r. 94 — 96); 3. o eventuală „cârti di poizîi" (ciobanul şi-a pro-curat-o „înăinti di nouî suti şajspsi" — r. 90 — 93; pînă atunci el învăţase a citi bine, cu greutăţi şi perseverenţă). Ce-a realizat prin această sursă tîrzie fostul premiant în clasa a Il-a primară (după cum ne-a mărturisit cu mîndrie) ? El a memorat în izolare — numai prin lectură, şi la întîmplare, fără controlul cuiva — textul Alecsandri. Probabil că în timp de o jumătate de secol (1916— 1967) bătrînul, deşi cu bună memorie, a avut mai rar prilejul să zică balada, măcar recitativ (în 1967 nu mai putea să cînte din fluier). Îneît a fragmentat mereu din ce învăţase la tinereţe, redueînd-o — pînă în 1965 — la un text aproape prozaic (variabil şi cantitativ: în 1965<
55  vers., în 1967, 75, apoi 69; cf. disparitatea planului la text. MCCCVIII întîiul notat în 1965: vers. 1 — 9 > 10—17; 18 — 23 > 24-32; 42-45, 46 > 48, 49 şi 50-55).
     Dovada unor modificări succesive în timp este însuşi text. diacritic: are la rîndu-i versuri repetate (9— 14 şi 19 — 25), unele apar dislocate şi oarecum confuze (55—65), lexic alterat {hortomân —
10, 21; curnuti — 12, 23), pe lîngă fonetismul des schimbat prin contactul cu limba literară şi cea oficială (ciobănei, vrăncian,
381
încoaii, tali, plaâi, zidi, strînzi, plinei, singi etc. — 5, 7, 18, 28—30, 50-53).
     Planul clasic a fost şi el modificat şi redus: s-au păstrat in va' riabile numai primele trei teme (1. locul acţiunii; 2. transhumanţa;
3. personajele) şi parţial tema 11 (obiectele de îngropat). Celelalte au fost ori înlăturate (10 — locul îngropării; 13 — alegoria morţii;
14 — apoteoza ciobanului), ori menţinute dispersat (17 şi 18 — reluarea alegoriei morţii; reluarea apoteozei).
     Text. diacritic şi cele două notate literar nu au de loc ecou din tradiţie prin „unkeşu bătrîn" trăitor în mediul păstoresc local. El fusese un cîntăreţ excepţional din fluier chiar prin factura instrumentului („Av/a un fluir di cînta Mioriţa di s-auza la âinsj kilometri" — r. 74—78). Acel cioban Tudurdki (portretul lui rămîne sugestiv; r. 75 — 85) a impresionat pe Ion Răduţî prin arta „ghers"-ului privind balada, şi prin varietatea melodiilor de joc. Dar nu şi prin textul poetic, aşa cum se va întîmpla peste două decenii (se pare că numai parţial!) cu bătrîna Cucpdna Ursu (v. CMLXXVIII Nota crit. 22).
     Din aceeaşi „cârti di poizîi" bătrînul a reţinut şi balada Cînticu SQarilui cu luna (r. 97); cf. cu alţi doi bătrîni informatori: unul din Găuri (CMXCVI), altul din VaUa-sării (MCCLXVII).
text. CMLXXXIV
Nota critică 27 (satul Coza — Toadir Măriiân, 86)
     In experimentul folcloric var. MCCCX accesorie a fost notată la un an şi opt luni după CMLXXXIV. Aceasta reprezintă un tip mai dezvoltat în raport cu celelalte 13 notate diacritic şi cu cele
17 accesorii (toate din acelaşi sat, Coza). O vom analiza comparată întîi cu cea accesorie (care este eterogenă; cf. vers. 75 — 76).
     Ambele texte au cantitatea versurilor variabilă: prin adăugire (CMLXXXIV 51, 62-66, 115-118; MCCXCIX 5, 20, 23-24, 46-48, 60-63, 65), prin omisiune (CMLXXXIV 47 - 48), prin repetiţie (CMLXXXIV 41-43, 100,106; MCCCX 64-65) şi prin improvizare (CMLXXXIV 64 „Cu gura di pîni"). în fondul lor primar ele pleacă din lumea ciobanilor, deşi cele două versuri de la început (localizarea) sînt direct ecou literar din Alecsandri, de altfel ca şi personajele (unul este „craiovian").
     Tot în privinţa raportului între materialul local şi cel literar se poate afirma că bătrînul, ştiutor limitat de carte, a auzit balada spre bătrîneţe şi de la copii umblători la şcoală (din familie etc.). Pe lîngă localizarea tipic literară o dovadă este regionalizarea personajelor; urmează enumerarea instrumentelor (CMLXXXIV 79 — 84; MCCXCIX 49-55) şi episodul „baba bătrînă" (CMLXXXIV
87-103; MCCXCIX 58-62).
382
  %
       în var. accesorie întîlnim două versuri groteşti („Doi ţiştâri şi lăutari,/Două muşte fac găluşte"; vers. 75 — 76). Apar cu totul stinghere în contextul baladei. De presupus că ele nu pleacă din automatismul verbal spre care bătrînul pare înclinat. Mai degrabă ar fi nişte versuri rătăcitoare mecanice, inexplicabile în esenţa lor. Apar încă într-o var. din satul Scătura-Părosu („Şî lăutarj ?/Doj ţînţarj;/Şî douî muşti-au făcu' găluşsi" — MCLXXXIX 42—43). Prozaismul acestora — mai agravat — s-a aflat întîi în 1927 (satul Nereju) într-o var. care — singura în ansamblul baladei din Vrancea — suprimă atitudinea ciobanului resemnat („Băbulicî hăi, . ./Dacî n-ai bărbat,/Sî mă bag argat :/Zîua di-alergat,/Noaptja di culcat." — Ţinut. Vrane., I2, 364 XXXV 136—141). Sigur că este umplutură lăutărească intercalată de memoria informatoarei trăite în lumea lăutarilor de prin Vrancea sudică şi Valea-Milcovului. Aceştia au cunoscut lăutari din Muntenia, unde a fost notată (în 1893 de la un lăutar din Vîlcea) o var. mediocră a Mioriţei în care aflăm interpolat episodul „femeia din Breb", asemănător cu platitudinea din Nereju (cf. Ov. Densusianu, Vieaţa păstor., II, p. 132 VI; şi comentariu negativ, p. 84 nota 1).
       Din materialul străvechi textele păstrează părţi disparate, una chiar cu ton retoric (CMLXXXIV 59 — 64, 106 — 107; MCCXCIX
  31—33, 72—74). Iar dintre temele — rare în variante — găsim întîi episodul-dialog între mamă şi Dunăre (CMLXXXIV 104 —110; MXCCXCIX 77 — 83). Al doilea episod întîlnit este al metamorfozării mamei în „corbuşoârî" (= coârbî"), prezentat cu variaţie uşoară de versuri CMLXXXIV 115-128; MCCXCIX 84-98). Episodul „găsirea feciorului" apare uniform în ambele variante (CMLXXXIV 123-128; MCCXCIX 91-98). în privinţa metamorfozării mamei, trebuie remarcată circulaţia geografică redusă în ţinut: episodul acesta e aici primul întîlnit în textele din colecţia actuală (în 1965). Va mai apărea în Herăstău (MXVI 48 — 57, MX VII 66-79, MXVIII 58-73) şi Nistoreşti (MLXXIII 30-41 MLXXVI 113-116, MCIV şi MCV 36-50). între anii 1924-1930 a fost găsit numai în trei sate apropiate de Coza: Hăuleşca, Spineşti ?i Văsîi (Ţinut. Vrane., I2, 383 XLVIII 64-99; 386 XLIX 66- 113; 391 LI 44-71; 429 LXXI 76-96; 431 LXXII 88- 105). Aria aceasta de circulaţie aşa de redusă se explică numai prin izolarea celor patru sate de căile frecvente în circulaţie. Iar provenienţa rămîne obscură (probabil prin lăutari).
       în cele două texte din Coza planul materialului se vede în general dislocat. Iar graiul are fonetica alterată de neologismul folosit confuz, aflat din limba literară, pe lîngă pronunţarea capricioasă: „Şî cîni măi bărbâri" CMLXXXIV 34), în loc de „măi bărbaţ"; „Meoriţî lai. . .“ (50, 70, 73, 88, 114), dar în text.-conv. „Mioriţa"
383
(rînd. 1, 20 — 21); „Trii turmi di miei“ şi „Iii ziocu meilor" (vers. 25> 77); „Dumria" — „Du»wria" — „Duwwria" (105, 106, 108) etc.
     Variaţia fonetică Nioriţa — Meoriţa se explică lesne: cînd povesteşte bătrînul, rămîne în graiul străbun; cînd recită, intră în conformismul fonetic literar deprins şi din şcoala timpului său, şi din contact cu timpurile noi. Uneori variaţia fonetică se întretaie chiar în acelaşi cuvînt („Pi-um pis [or di plai"; 22, 92); sau sc dublează în trei versuri consecutive („S-a vorghit sel craiovian/Cu cel ungurian/ Sî-1 omoari pi sel moldovian."; 29—31). însă fonetica regională predomină în tot textul diacritic.
     în controversa de teren folcloric satul Co a îşi are situaţie specială: în 1964 s-a afirmat că prin anul 1930 (data publicării voi. I din Ţinutul Vrancei) Mioriţa „pare să nu fi circulat" în această localitate. Judecind deductiv: dacă balada a existat aic1 cîndva, în 1930 era stinsă. Prin urmare ne-am găsi aici într-un vid folcloric. însă variantele de faţă ne permit, abia acum, lămurirea ipotezei eronate. Vom încerca să infirmăm ce susţinuse A. Fochi în 1964 cînd a scris următoarele: „Vrancea a fost temeinic cercetată de Ion Diaconu, anterior anului 1930 şi, cu toate acestea nu în toate localităţile a putut fi descoperit textul. Este prea elocvent cazul satului Coza, sat în care la acea vreme textul pare sâ nu fi circulat" (Mioriţa, 484). La această aserţiune colaţionăm opinia contiguă. „în 1930, Ion Diaconu, cercetînd cu de-amănuntul tradiţiile populare în legătură cu Mioriţa, raporta afirmaţia atît de interesantă că în Vrancea de la sfîrşitul veacului trecut «numai în biserică nu se cînta Mioriţa » (ibid., 424). Cităm a treia opinie ce ridică un justificat semn ds întrebare: „Informatorii lui Diaconu» pe care în mod special i-am căutat. . .“ (ibid., 424). Iată implicat un paralogism! Fiindcă întrebarea normală în această situaţie trebuie formulată numai aşa: s-a putut cumva să nu fi circulat Mioriţa în satul Coza între anii 1924—1930 (anii de teren pentru Ţinut. Vrancei, voi. I)? Adică să nu fi existat nici melodie, şi nici măcar vreun text simplificat, ori cu totul degradat pînă aproape de nefiinţă, cînd la 3 km. de sat se afla „stîna Cozănilor" pe muntele „Kisioru Cozî"; iar la jumătate de km. (distanţă de la acelaşi sat) era, în 1928, altă stînă (de vară), tot a „Cozănilor", pe care eu am fotografiat-o atunci, apoi am descris-o, în 1930, în ansamblul celorlalte din ţinut? (Păstoritul în Vrancea, 20 fig. 1; 21 fig. 2; 22 fig. 3; 23 fig. 4). Dacă „Vrancea a fost temeinic cercetată de Ion Diaconu anterior anului 1930", atunci, cercetînd Coza, el nu a găsit nici o urmă a Mioriţei din întreit motiv: 1 — a cercetat superficial satul, nemerind inşi care nu ştiau boabă din baladă;
384
 2  — a cercetat satul după informaţii vagi, pripite, amînînd ancheta riguroasă pînă ce-a părăsit-o; 3 — nu a cercetat deloc satul.
     Ca să putem stabili cu precizie dacă — „sub raportul strict geografic al circulaţiei" baladei — a fost între anii 1924—1930 vreun „gol" (= „hiat de circulaţie") în satul Coza, să recurgem la logica deductivă, pentru care folosim un document caracteristic: în 1928 am anchetat în satul Păuleşti (vecin cu Coza la 1 1/2 km.)
 o  bătrînă prestigioasa, Măriuţa Cuca (v. Diaconu, Reflexiuni. cîntec-vers. popular, 1946, 62—63; Ethnos, I (1941), p. 213 XV). în text.-conv. notat de la dînsa, ea vorbea — aproape ca despre o făptură excepţională — de-un preot care prefera Nioriţa tuturor cîntecelor bătrîneşti din sat. Era un preot oarecum lumeţ. El urmărise privighetoarea că „ari douîzăsi şî patru di cîntisi": „li scrisăsî pi hîrtii". „Da măi tari-i plăsia cînticu-aista", pus „pi hîrtii di la oamini bătrîn}", îneît „punia şî lăutari di i-1 cînta". Iar bătrînă Măriuţa Ctica (de 70 ani în 1928, dar tînără în vremea freneziei poetice a preotului, între anii 1878—1880) îi cînta balada şi noaptea: „Sara-1 cîntam («cînticu») pîn-adornja" (Ţinut. Vrane., I2, 406 — 407 LVIII). Pentru cazul unui asemenea amator pasionat de cîntec popular „afirmaţia atît de interesantă" (a mea!) „că în Vrancea de la sfîrşitul veacului trecut „numai popa în biserică nu cînta Mioriţa", parcă rămîne valabilă într-un fel: nu că şi în timpul liturghiei preotul — meşter cîntăreţ profan — se gîndea la „cînticu" lumesc Nioriţa; ci faptul real: în toate satele din Vrancea balada era general cunoscută. Adăugăm un fapt care coroborează cu argumentarea de faţă: preotul în cauză avea în parohia sa şi satul Coza (împreună cu Păuleşti şi Hăuleşca). Oare se putea ca oamenii de aici, din Coza, să nu ştie — nici unul măcar — „cîntaria Sîioriţî", cînd în cele trei sate din parohie se cunoştea pasiunea preotului? Răspunsul firesc este: nu se putea! Un fapt peremptoriu nu se exclude sofistic.
     Atunci care a fost starea baladei în satul Coza între anii 1924 — 1930? Iată răspunsul categoric: „cîntaria" şi textul au „circulat" acolo în timpul anchetei mele din anii aceia. în 1924, nonagenarul de astăzi avea 43 de ani. Aşa dar se afla în plină vigoare a memoriei. Este de presupus că el trebuie să fi ştiut pe atunci măcar un rest vag din Mioriţa şcolărească. însumăm aici şi pe ceilalţi bătrîni din satîn 1967 (anul anchetei mele în Coza după 1965), de cîte
 71 ani (Toadir Tudjrdki — MCCCIV), 75ani (Ion MacoveiBrîiîzoi — CMLXXIX-CMLXXX, MCCCV; Nedelc Lătu - CMLXXXI), 77 ani (Toadir Răcuş - CMLXXXII, MCCCVI-MCCCVII) şi 82 ani (Ion Răduţî — CMLXXXIII, MCCCVIII-MCCCIX). Oare aceştia să nu fi ştiut măcar două versuri din baladă între anii 1924— 1930? Imposibil de închipuit asemenea „gol" folcloric care nu
385
 ar putea explica circulaţia surprinzătoare dintre anii 1965—1967: 13 variante notate diacritic împreună cu 17 texte accesorii; şi materialul stereotip se putea adăuga! L-am evitat. Facem precizarea: „Mioriţa' (= „Cînticu nioari", „Cînticu nioriţî', „Cînticu oilor", „Cîntaria oilor", „a oilor", „a nioriţî”, „a nioriţî lor"; v. Ţinut. Vrane. I2, 315) circula în C o z a — repetăm — între anii 1924—1930. Atunci de ce nu a apărut în voi. din 1930? Dintr-o fatalitate regretabilă: nu am putut cuprinde minuţios satul Coza în ancheta strictă de teren dintre anii 1924—1928. Pe atunci două încercări au fost fără succes pentru colecţie. Încît am notat cinci texte prea disparate pe care le-am înlăturat din volumul publicat în 1930. De altfel şi alte 8 sate — „cătune" au avut egală soartă vitregă. Nu le-am putut cuprinde în anchetă din lipsă de timp. Am temporizat investigaţia de teren pînă în 1933; am început atunci cercetările în Rîmnicul-Sărat, publicînd voi. I din seria Folklor din Rîmnicul-Sărat, urmat în 1934 de-al doilea. Am publicat voi. III partea I abia în 1948. Anii celui de-al doilea război mondial (1938—1945) au fost cu totul precari muncii mele de teren. Cu efort şi intermitenţă am căutat să nu mă rup de realitatea folclorică şi în 1963 am cercetat istoricul sat Bîrsâşti (aici, şi în 1957; v. text. CMXLI, CMXLII, CMXLIII). Iar cercetările experimentale în Coza le-am făcut în 1965—1967. Perioada aceasta a fost cea mai activă în anchetă: am străbătut toate satele vrăncene cu cătunele lor, am verificat şi vechii informatori (ai monografiei din 1930) rămaşi în viaţă, am adăugat în zona Vrancei trei sate de pe „Valja-Nilcovului" (Andreiâşu, Reghiu, Mera). Ancheta s-a terminat în 1970, cu două sate limitrofe Vrancei, pe „valia-Pucni" inferioare (Boloteşti şi Găieşti). Iată itinerarul peregrinării pentru ancheta experimmtalâ privind Mioriţa şi aflarea celorlalte categorii folclorice (epica, lirica, strigătura etc.):
      Anul 1963, numai satul Bîrsâşti. Anul 1965, satele Coza, Hău-Ieşea, Neg'rle'şti, Mera, Păule'şti, Poiana, Spineşti, Tulnici, Văsîţ. Anul 1956, satele Bodeşti Negîrleşti. Anul 1967, satele Andreiâşu, Bodeşti, Coza, Găuri, Hăuleşca, Herăstrău, Năruja, Nereju, Nisto-reşti, Pdltin, Păule'şti, Prahiida, Reghiu, Scătura-Părosu, Soveja, Spineşti, Săpulbir, Tikiriş-Ruzet, Vidra-Voloşcâni. Anul 1968, satele Hăuleşca, Năduja, Negîrleşti, Pdltin, Păuleşt{ şi Tulnisi. Anull969, satele Colâcu şi Poduri, VaUa-Sării şi Prisâca.
      Mioriţa circula pînă în 1970 în toate satele vrăncene. Contrar părerii lui A. Fochi (cf. op. cit., p. 484 şi nota 1), anume că „singura regiune absolut compactă (în ceea ce priveşte viaţa motivului — n.n.) cunoscută pînă azi este regiunea Crişului Alb" colecţia de faţă arată că Vrancea rămîne „regiunea compactă" de circulaţie a baladei, fapt observabil în ancheta din 1956, cînd
386
 acest specialist pare să fi urmărit mai mult punerea (jla îndoială a autenticităţii textelor culese" de Ion Diaconu (v. Mioriţa, p. 425), decît problema ariei vrăncene a Mioriţei. De la menţionata controversă asupra terenului folcloric privind satul-cătun Coza, cauzată numai de metoda expeditivă pe teren a lui A. Fochi, în 1956,prin Vrancea, s-a ajuns în 1964, la negarea insidioasă a colecţiei Ţinutul’ Vrancei, I, 1930, căreia autorul impozantului volum Mioriţa, i-a contestat valoarea documentară printr-o presupusă fragilitate a materialului folcloric (v. pag. 425). Credem că pentru a susţine geneza ardeleană a motivului şi existenţa unor „centre de iradiere", n-ar fi fost necesară controversa şubredă şi, mai ales, n-ar fi trebuit să se acopere adevărul ştiinţific.
     Dacă A. Fochi a pus la îndoială existenţa informatorilor anche-chetaţi în trecut de Diaconu, căutaţi „în mod special" şi aflaţi „în marea lor majoritate morţi" (anul 1956), ceea ce rămîne o afirmaţie nefondată, un altul mi-a contestat paternitatea exclusivă a metodei de cercetare pe teren.
     în 1971, s-a recunoscut că „experimentul folcloric"
—  valabil în cercetările de teren — nu putea fi aflat în „culegerile amatorilor" de « poezie populară » expeditiv culeasă. Acest procedeu a apărut numai cînd „cercetătorii experimentaţi" au tins spre verificări şi precizări mai detaliate pentru „conturarea caracteristicilor folclorului şi a legilor lui". Constatarea aceasta justă s-a făcut în 1969 de către Ovidiu Bîrlea. într-adevăr „experimentul" a fost aplicat în folclor spre a se stabili <„gradul de variabilitate, elementele constante ale unui tip în diferitele lui variante". Dar formulatorii iniţiali (despre concept şi metodă) au fost indicaţi cu osebită prudenţă:                     „C. Brăiloiu si
I. Diaconu au consemnat astfel acelaşi exemplar cules de la acelaşi informator după un interval de timp". (S-a redat pasajul şi în franceză). Tot conform afirmaţiei lui O. Bîrlea a urmat în timp extinderea procedeului: „Acest experiment a fost extins pe scară largă în cercetarea prozei populare epice". Fapt exact: aşa şi-a întocmit folcloristul monografia Antologie de proză populară epică,
I, II, III, 1966 (v. Metoda de cercetare a folclorului, 1969, p. 94, 278)
     Adevărul rămîne însă învăluit: nu ni s-a precizat deosebirea „experimentului" între „C. Brăiloiu şi I. Diaconu". Fiindcă există între ambele procedee o nuanţă, cantitativă, alta calitativă. Să încercăm o precizare succintă:
     „Experimentul folcloric" nu fusese încercat pe teren de nimeni _ L-am aplicat întîi, rudimentar, în anul 19261, în Vrancea, folosind un singur informator. Privea numai Mioriţa (Ţinut. Vrane., I2,
     1 O. Bîrlea era atunci în vîrstă de 9 ani (n. 1917).
387
  p. 454 LXXXVIII). L-am reluat în 1927 tot în Vrancea, la Nerejut experimentînd cu doi informatori (p. 348, 351 XXIV >XXV;
  \ 361, 364 XXXIV >XXXV). în 1930 Ovid Densusianu mi-a. recunoscut procedeul ca util (v. Grai şi suflet, IV2, p. 413). După 1933 s-a extins la baladă şi la celelalte specii poetice. Din 1963—1970 am consolidat sistemul, precizîndu-1 ş; numind metoda aceasta „racordaj folcloric" (v. Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 13 şi 35 nota amplă explicativă; cf. Revista noastră, an. VII (1978), nr. 55—57, p. 370 — 371). Prin „racordaj" tindeam atunci la reconstituirea unui text disparat — numai din repertoriul Mioriţa, făcînd ancheta simultană prin doi informatori, mai ales apropiaţi: soţ-soţie, mamă-fiică, etc. Timpul experimental de anchetă a variat: între o oră (CMXLIV >CMXLV), o oră şi jumătate şi doi ani (CMLXXIV > CMLXXV; MCCXCVIII-MCCXCIX > CMLXXIV) 8 luni (CMLXXXII > MCCXCV) şi doi ani (MCCXCIV > MCCXCV), un an şi 6 luni (CMLXXIX > MCCV), 2 ani (MCCXCIV > MCCXCV) etc.
      în octombrie 1938 am lucrat a doua oară pe teren împreună cu muzicologul Constantin Brăiloiu *. S-a folosit iar fonograful cu cilindri tip „Edison" pentru înregistrarea integrală a melodiei, şi numai parţială a unui text epic ales în anchetă. De data aceasta «experimentul folcloric" s-a oprit la baladă. în acest scop am trecut pe „Valia- Rimnicului" (în fostul „judeţ Rîmnicul-Sărat"). Am rămas în Dumitreşti, un sat cuprinzător, pitoresc, înstărit, de gospodari harnici. Acolo am aflat din întîmplare un informator lăutar (de 41 ani). Era din Ded[uUşti (sat vecin, tip resfirat de vale). L-am anchetat chiar în Dumitreşti. Judeţul Rîmnicul-Sărat era pe-atunci vestit pentru viaţa lăutărească (după Buzău). Pe lăutar îl cercetasem în anii 1933, 1934, în cele două monografii menţionate.
      în octombrie 1937 am cercetat cu Brăiloiu, la „ Bîrsăşti-Vmncea., un bătrîn caracteristic, înregistrînd numai cîteva texte lirice şi Mioriţa. Cilindrii au rămas la Brăiloiu, în păstrarea „Arhivei de folklor" a S.C.R. („Societatea Compozitorilor Români"; v. Cîntăreţi şi povestitori. . . p. 41). De la Bîrsăşti ne-am dus, tot în octombrie 1937, în satul Herăstău. Acolo am înregistrat amîndoi, printre altele, o variantă documentară a Mioriţei, despre care nu pot afirma cu precizie că a fost publicată (v. text MXIII, n. cr. 52).
      în ancheta lăutarului din Dedvuleşti ne-am preocupat cu precădere de baladă, aplicînd „experimentul folcloric", după propu-
       1      Brăiloiu a făcut, în amintirea celor două drumuri ale noastre (din 1937 şi 1938), 2 poze cu un aparat fotografic perfecţionat al său. Le anexez în memoria muzicologului român fără egal, şi-a prietenului excelent.
388
  nerea meâ., asupra unei piese lăutăreşti rară pe atunci în zonă: „Cintârja lui Crivîţ". O mai culesesem — schematic experimental —, în 4 var. (anul 1933), de la un lăutar din Dumitreşti, cunoscut locului, şi-o publicasem (Folkl. R.-Sărat, I, p. 52 — 56 Cîntecul Gerului). Iar în 1934 — în 4 variante, prin acelaşi schematism experimental —
 o aflasem de la un cobzar, tot din Dediuleşti (ibid., II, p. 15—20 Cîntecul Crivăţului). Ambele texte erau întregi, bine dezvoltate, ceea ce denota vitalitatea motivului în zonă. Tot în 1933, culesesem, în satul Mihălâeni, un text mai degradat al baladei — notat tot schematic experimental în 4 variante — publicîndu-1 în 1948 (ibid., III1, p. 76—77 Cîntecul Crivăţului). Mă pasionase acest motiv de cînd fusese studiat de P. Caraman în 1932— 1933, folosind şi materialul din Vrancea publicat de mine.
     Revenind după patru ani în Rîmnicul-Sărat — în special pentru balada Crivîţ — am căutat să înregistrez cazul nou în mod mai sistematic decît în 1933 şi 1934. Aveam la îndemînă şi-un fonograf (de-atunci nu l-am mai practicat!), pe lîngă expertul muzicolog renumit (v. Ţinut. Vrane., I2, p. 75—76). în acest scop am convenit cu Brăiloiu să ne împărţim rolurile: el numai Să înregistreze cu fonograful melodia şi fragmentul de text corelativ, iar eu să „experimentez" structura textului poetic (adică întîi notarea fonetică a graiului care nu se imprima clar pe-atunci cu cilindrul fonogramic), apoi succesivele straturi de fond şi formă poetică. Operaţia lui Brăiloiu strict mecanică, a fost mai lesne de realizat: el a înregistrat o singură1 melodie, pe care a transcris-o personal — şi nu prin „asistenţii săi studenţi" — (v. ibid., p. 75—76 nota), trimiţîndu-mi-o la Focşani spre publicare, bineînţeles că anexînd-o la textul reconstituit de mine prin racordaj mult simplificat..Imprimarea am făcut-o peste trei ani (Ethnos, I1, 1941, p. 218—228).
     Menţionez că Brăiloiu nu putea face o dublă înregistrare (se lucra încă în condiţii primitive, de pionierat!) dintr-o cauză: el avea atunci, pentru „expediţia" în două ţinuturi vecine, material fonogramic redus (circa 60 cilindri). în asemenea penurie muzi-cograful era silit uneori să înregistreze pe acelaşi cilindru cîte două melodii-text.
     Munca mea a fost mai temporizată, ca să efectuez 5 reluări în cîntare-recitare, urmărind straturile de fond şi formă poetică, cu atenţia şi auzul bine adaptate spre a nota cu precizie structura dialectală.
     Cineva se poate întreba: de unde provenea deosebirea în operaţia, oarecum distinctă, a celor doi anchetatori? De la diferenţa între melodie şi desfăşurarea textului poetic fonetizat lăutăreşte. Brăiloiu avea de înregistrat un corp melodic uniform, tradiţional, relativ bine păstrat,
389
 avînd numai nijte interludii la vioară necesare pentru odihna vocii în cîntarea textului, după voce succedînd „lăuta" (numită mai rar „vioarî"). Nu a fost nevoie aşadar de repetat înregistrarea fono-gramică. Pe cînd în privinţa textului poetic era altceva: acesta varia d; la o „cîntare" la cealaltă. Se r e-c o m p u n e a, se înveşmînta succesiv verbal, devenea mereu, se amplifica treptat (rar se înlătura cîte un vers) pînă la împlinirea lui; adică pînă ajungea la aspectul său relativ primar cînd fusese memorat de lăutar. Iar această stare finală — am spus că în mod relativ socotită în fază definitivă — rezulta dintr-o operaţie inversă: pornindu-se — în alte cazuri — de la o variantă rednsă în conţinut, alterată, chiar inexpresivă atextului debitat întîi, ca să se ajungă, prin re-memorare succesivă, pînă la aspectul iniţial relativ al textului care a fost învăţat, adică memorat, cîndva în t r e c u t ul uneori îndepărtat. Refacerea aceasta privea acum numai textul' în sine, fiindcă melodia rămîne a, cum am spus, staţionară. Aşadar textul devenea deseori o variaţie continuă în desfăşurarea versurilor prin înlocuire şi inversare lexicală, structură ritmică, aspect logic variat.’ Acele 5 reluări în variante — aduse primei variantej de bază, cîntată „din gură" alternînd „lăuta" — cu 5 straturi de fond, formă poetică şi rostire dialectală» tot cîntate şi acompaniate de melodia instrumentului ■— m-au preocupat intens de la ora 10 pînă către sfîrşitul zilei de octombrie tomnatec. A trebuit să fac 5 pauze, uneori de 2 ore, pentru echilibrarea subconştientului, odihnirea şi normalizarea memoriei. In acest răstimp Brăiloiu a înregistrat numai scurte melodii de texte Hrice şi cîteva fragmente epice, pe care abia şi le amintea lăutarul ^ne înţelesesem, ca să nu obosim ori să distragem „subiectul" de la preocuparea „experimentului"; eu îl preveneam în răstimp să se gîndească bine „la Zer").
     (Ziua aceea de „experiment", o socot inedită în istoria cercetărilor noastre folclorice prin colaborarea pe teren între muzicologul „mecanizat" şi folcloristul „după ureche". . .)
     Nu bănuim cum şi-a realizat Ovidiu Bîrlea experimentul „extins pe scară largă" în cercetarea prozei populare epice, ca să ancheteze pe „acelaşi cîntăreţ după un interval de timp ce varia de la cîteva săptămîni pînă la 3—4 ani". . . (Metoda de cercetare. . . p. 94). Fiindcă el nu ne-a lăsat o „fişă de frecvenţă" informativă (v. model, p. 109). însă e sigur că strădania mea abia a fost menţionată de dînsul. Şi că folcloristul Iordan Datcu a stabilit numai în parte adevărul: „. . .procedeu aplicat, înaintea lui, (recte Ov. B.)' de C. Brăiloiu şi I. Diaconu" (Dicţionar folcl., p. 69—70^. în fond
390
 lucrul stă numai aşa: de la Const. Brăiloiu nu se cunoaşte pînâ acum vreun text poetic — Mioriţa, liric ori epic, notat prin „racordajul folcloric", aplicat de mine îndeosebi pe teren după anul 1963.
     în 1966, Ovidiu Bîrlea întocmise un referat la Ion Diaconu a Folclor din Vrancea» — Studiu introductiv", cerut de „Editura pt. Literatură", spre a se admite tns. lucrării la tipar; atunci a spus răspicat:
     „. . .contribuţia esenţială a lui Ion Diaconu în folcloristica românească. Dînsul este părintele experimentului folcloric la noi, cel dintîi care a cules aceeaşi piesă de la acelaşi informator în mai multe rînduri pentru a se urmări, pe de o parte, improvizaţia, pe de alta pentru a obţine variante cît mai realizate. . Prin urmare afirmarea de peste trei ani (v. Metoda de cercetare a folclorului, 1969, p. 94, 278) — pe care am discutat-o — nu era obiectivă, contrariind faptul real care fusese iniţiat de mine în 1926, şi admis, în 1930, de Ovid Densusianu ca cercetare experimentală în timp (Grai şi sufleet IV2, p. 413).
     Pentru mine-personal, comentatorul variabil a găsit un chip ingenios de-a replica lateral, dar numai în timp; operînd aşa, asemenea tactică admite ca rămasă definitivă — implicit şi ca impecabilă — orice afirmaţie dogmatică din scrisul personal. Atare procedeu, prea subiectiv, rămîne exterior ştiinţei folclorice.
     Dintre acei care. au făcut opoziţie absolută „experimentului folcloric" aplicat după criteriile mele. Al. I. Amzulescu s-a străduit prea făţiş să declare munca trecutului (şi mai ales pe-a celui apropiat, de-acum 50 de ani) ca pe o realizare palidă (dacă nu chiar inutilă!) faţă de măreţia realizării folcloristice.. . în privinţa întocmirii „corpus“-ului epic — fără metoda „experimentului". Nu trebuie negată valoarea acestuia şi nici munca în curs a lui Amzulescu şi-a colaboratorilor săi. Dar „corpus"-ul nu poate fi realizat fără acordul cu munca experimentală pe teren a trecutului apropiat.
     Se pare că Amzulescu nu a înţeles absolut nimic din aspra muncă de teren ca să poţi obţine prin „metoda reconstituirii succesive "(= dublul „experiment folcloric") cîteva piese poetice deosebite (Mioriţa, Crivîţu). Le-am aflat mult reduse în text, ajunse ca nişte epave zdrobite. Fără operaţia treptată a „experimentului folcloric" ele ar fi rămas în structură frustă pentru totdeauna, aceea din prima şi definitiva notare sau înregistrare mecanică. Asemenea piese dezarticulate — obţinute în notarea scriptică primară, sau prin înregistrarea pietrificată pe banda magnetică (uneori — cu aparate portative imperfecte — relativ sonoră pentru fonetica dialectală) — sînt un efect al unei memorii slăbite treptat în vreme. Ele nu au fost reproduse qral, în recitare-cîntare, de multă vreme. Din care pricină au rămas
301
 refulate în subconştient, şi inerte în memoria informatorului anchetat brusc, fără „experiment", şi-odată pentru totdeauna. Sînt toate documente uscate, lipsite de conţinutul relativ organizat, ca şi Ie frumosul poetic. Îneît studiul folclorului teoretic le poate respinge. Cercetarea de teren ne-a condus la concluzia aceasta.
      Cît priveşte aici părerea lui Al. I. Amzulescu, trebuie citit irticolul său publicat în 1969, Cîntecul epic în „Colecţia naţională le folclor" (în Revista, etnograf ie-folclor, tom. 14, nr. 3, p. 179—192) Metodologic se recomandă lucrul operativ pe teren, apoi clasificarea Materialului şi elaborarea studiului critic respectiv. Opoziţia între cele două sisteme de gîndire rămîne constantă. Fiindcă verbalismul le felul acestuia:
      „I. Diaconu, cercetător de adîncime mai cu seamă al baladei >rîncene şi rîmnicene.. ." (p. 181); ori ca în alt pasaj:
         . .1. Diaconu, vrednic precursor şi autor al unor experienţe locale concrete — dar care se cuvin, fireşte, preluate critic şi .integrate — pe calea realizării capitolului «cîntec epic» din colecţia noastră de folclor." (p. 182); sau repetat în chipul unei condes-<edenţe aparente:
      „Culegeri ca cele ale lui G. Alexici, I. Popovici, T. Papahagi,
 J. Diaconu, M. Gregorian — pentru a nu aminti decît pe cîteva Cin cele fruntaşe — trebuie să stea negreşit cu toată cinstea în atenţia reconsiderării noastre pioase, păstrînd întreg respectul lostru pentru opera realizată la vremea lor la unii ca aceştia, în luptă cu atîtea — mărturisite şi mai ales nemărturisite — greutăţi Şi sacrificii morale şi materiale" (p. 189), etc, este anulat de unele Păreri exclusiviste asupra fondului. Căci ne întrebăm ce înseamnă Următoarele citate difamante: „metodologia filologică" rămîne ca „un exerciţiu de acribie filologică" (p. 188);       , .texte savant redactate
 ^e I. Diaconu sînt totuşi în cele din urmă nu «texte primare », ci rezultatul unei foarte complexe metodologii pentru obţinerea de texte finale, care, deşi nu sînt desigur întru totul regretabile fabricate ca odinioară, rămîn totuşi documente elaborate de cUlegător" (p. 188). Urmează şi sentinţa fatală:,,. . .în timp ce Metodologia culegătorilor celor mai zeloşi tinde paradoxal spre nevinovate fabricate filologice hibride. . ." (p. 188). Mai urmează finalul de acuzare violentă (un rechizitoriu!) — măiestrit numai îtnpotriva mea: „I. Diaconu. . . procedează în cele din urmă cu mai niultă vigoare filologică, dar totuşi redactînd (?) texte sinteză pedantă („reconstituite")" (p. 188).. .Iată încununarea de epocă a unei munci zbuciumate, împlinită, după putere, din 1926 pînă în 1970! A săvîrşit-o un atare urmaş metodolog folclorist...
392
     Răspunsul meu este categoric advers. Întîmpin două mărturii care se opun subiectivismului exprimat: în 1936, Academia Română a confirmat metoda „experimentului folcloric" premiind monografia cu materialul epic respectiv (Folklor. R.-Sărat, II, 1934). Iar în 1971, tot Academia Română — într-un periodic oficial, prin analiza minuţioasă a unui harnic Dialectolog a reconfirmat utilitatea „experimentului folcloric" (Fonetică şi dialectologie, VIII, p. 228—231).
     în orice caz, documentarea prin texte luate din anume culegeri credem că e profund vicioasă în concepţia şi practica lui Amzulescu. El se foloseşte pînă şi de fabricatorul din 1895, Gh. Cătană! Acesta ar fi „transmis mai curînd texte fidele de variante concrete"; „în timp ce metodologia culegătorului celor mai zeloşi (în realitate sînt singurul vizat!) tinde paradoxal spre nevinovate fabricate filologice hibride" (p. 187).
     Iată culmea ignoranţei despre raportul necesar între folclor şi filologie, adăugîndu-se dialectologia pe lîngă datele etnografice. „Experimentul folcloric" nu se poate concepe fără îmbinarea perfectă a acestor elemente care constituie metodologia fundamentală în studiul de teren şi chiar de „cabinet". Amzulescu înlătură „experimentul" fiindcă l-a înţeles superficial. Procedeul acesta de'investigaţie pozitivă pe teren nu a prezentat folclorului român monografiile publicate în anii 1930, 1933 şi 1934, 1948, 1949 şi 1980 — după cum nu conţine în ms-ul celor 400 şi mai bine de variante inedite al Mioriţei — niscaiva „nevinovate (sic!) fabricate filologice hibride"! Autorul „experimentului" a prezentat — şi va continua să publice (cu siguranţă, postum!) — numai texte poetice cu motive superioare. Ele au fost reconstituite în două moduri contigue: prin „experimentul folcloric" cu un singur informator şi prin „racordaj" folosind 2 informatori. Aceştia erau făpturi distinse în colectivitatea satului: aveau încă memoria rezistentă (rari se aflau în starea opusă; i-am folosit pentru verificări privind psihologia creaţiei populare). Aveau şi graiul local care păstra fonetica tradiţională conexă exprimării nealterate de ecoul cărturăresc (din familie, armată etc.). Dar în timp memoria lor pierduse din funcţionalitate (prin uzura vîrstei înaintate, din cauze fiziologice, viaţă anevoioasă etc). Urmarea a fost firească: memoria părăsise ceva din conţinutul primar al materialului poetic: versuri izolate, chiar grupe de versuri. Prin „conţinutul primar" trebuie înţeles ceea ce un informator documentar a învăţat (exprimare uzuală printre informatori!) cîndva, în trecut (adică „ghersu" — melodia, şi mai ales versul ca organizare verbală) de la uu informator distins ca şi el. Această piesă iniţială este însuşi exemplarul princeps, numai în mod relativ obţinut prin experiment. Spre reorganizarea (= reconstituirea) acestuia — desigur că aproximativă — trebuie să tindem prin metoda „experimentului".
393
 Altfel motivul poetic — notat scriptic, ori înregistrat în mod abrupt cu magnetofonul — rămîne cu siguranţă lipsit de elemente caracteristice (imagini etc.). în cazul unui informator comun, privind în special Mioriţa, am întîlnit des fenomenul puternic al distrugerii (sfărîmarea pînă la două versuri, zdrobirea unui text aproape în întregime) în acest caz „experimentul" nu a putut fi aplicat.
     Pentru ambele situaţii („experimentul" cu unic informator şi cel prin „racordaj") informatorii au întocmit (= reconstituit) textul ei singuri. Aici este absolut necesar să accentuăm: termenul fabricat trebuie definitiv exclus din discuţie; rămîne străin cu totul de creativitatea cîntăreţului popular autentic, şi exclus din reproducerea informatorilor anchetaţi experimental. Aceştia au fost orientaţi de anchetator (mai sugestiv spus: îndrumaţi, predispuşi). Anume, au fost sfătuiţi cu calm să se gîndească în izolare cîtva timp la motivul propus (o zi, mai multe, ori timp mai îndelung); procedeul acesta a fost aplicat frecvent în cazul variantelor din colecţia de faţă, însă întîi le-am notat prima variantă în textul frust, cum era el: mai închegat ori răzleţit. Lucrul acesta nu l-a priceput Amzulescu, încercînd să descifreze, printre paranteze. .. filologice, varianta iniţială la care s-au integrat cele două, trei, patru pînă la cinci piese succesive. Prin urmare a trebuit ca informatorii să-şi întoarcă mereu memoria spre trecutul în care se aflau cînd au memorat textul primar. Era şi-un act intens de gîndire retrospectivă. Urma ca atare o reconstuire proprie informatorilor, fără să li se sugereze ceva din fondul motivului vizat. Încît ei şi l-au restabilit (== reconstituit) absolut singuri în fazele succesive de recitare sau cîntare, mai întîi în izolare proprie. O nouă variantă, obţinută prin revenire în „experiment", este un reflex, desigur că relativ, al exemplarului-princeps spre care se apropie experimentul cu un bun informator ori cu doi. Numai unele texte sînt în reluare
 o variantă nouă, tinzînd spre ce-a fost iniţial motivul respectiv. Altele se menţin în precaritate. Cele obţinute de la inşi cu memorie bună, stau desigur ceva mai aproape de ce-a fost memorat iniţial. Sînt nişte piese refăcute, amplificate treptat prin rememorare efectuată după capacitatea memoriei specifice a informatorului. Dar un asemenea text, obţinut prin oricare reconstituire iscusită, se apropie numai în chip relativ de fondul primar al motivului. Practic exemplarul princeps nu poate fi realizat niciodată identic cu varianta iniţială învăţată. Fiindcă oricît de rezistent ar fi orga-
     1      Aminteşte de fenomenul «zersingen», urmărit pentru folclorul german de M. Bringemeier în fazele « Destruktions » şi « Neu-aufbau des Liedes»; v. Gemeinschaft und Volkslied, Munster in Westfalen, 1931, p. 96-113).
394
; nismul unui informator, timpul i-a slăbit subconştientul creator, după cum i-a uzat memoria plastică.
       în concluzie: anchetatorul-folclorist din cazul nostru nu a fabricat absolut nimic în corpul variantelor aflate în timp prin „experiment". El numai a notat cu scupulozitate textul, ca să fie precis în fond de la început pînă la sfîrşit; şi exact în redarea graiului dialectal. Anchetatorul a adăugat numai punctuaţia necesară pentru a marca nuanţarea graiului şi orînduirea logică a ideilor.
       Vom da exemple. Întîiul experiment, din 1938 1, s-a făcut cu un singur informator; alte două prin „racordaj", în 1967 (procedeu întocmit şi aplicat din 1963—1970).
       în legătură cu primul caz (urmărit de Amzulescu în monografiile noastre din 1930, 1933, poate şi din 1934 dacă nu şi din 1948), ne întîmpină opoziţia acerbă care zice. „. . .filologul acordînd întreaga sa atenţie exclusiv pentru încorporarea adausurilor ivite la a doua şi a treia reluare, dar neglijînd omisiunile. . Iar mai înainte spusese: „. . .deşi elaboratele sale ar părea că dau — la nevoie — posibilitatea reconstituirii versiunilor succesive
   —  variante concrete — care au fost încorporate în «textul primar »" (p. 188). Aici stă confuzia lui Amzulescu. Eu nu am încorporat, cum am spus, în „textul-primar" aşa-numitele „adausuri"! Ceea ce a provenit prin adaus ■— al 2-lea, al 3-lea etc. — s-a alăturat chiar de către informator la versurile din variantele anterioare — notate treptat — material care nu s-a păstrat în corp omogen, nediferenţiat, ci uneori s-a modificat prin rare omisiuni de la o variantă la alta. Adausurile nu sînt cîrpeli tehnice. Sînt creşteri ale fondului poetic anterior prin reconstituirea provocată de desfăşurarea subconştientului creator. Ori, „încorporarea adausurilor" a fost o proiecţie a subconştientului prin funcţia memoriei active, depozitară mai bună ori mai slăbită. Prin urmare o versiune în reluare nu e un şablon artificial rezultat prin operaţia mecanică a culegătorului expert, tehnolog literar prin unghiul filologiei (ca procedeul lui G. Doncieux, Le romancero populaire de la France, 1904); ci este o creaţie inedită autentică a informatorului însuşi. Iar „neglijarea omisiunilor" (p. 188) ? Este iarăşi o eroare a analistului care nu s-a putut orienta în dispunerea textelor succesive (încadrate în paranteză la subsolul paginii). De pildă, încă din 1938, în balada Crivîţ (v. Ethnos, I1, 1941, p. 218 — 228; în special 225— 228), eu am notat cu precizie versurile eliminate: «(vers. 7 — 8)»; «vers. 49 (III) eliminat»; «(III) vers. 50: eliminat»; «(II) vers.
   56 — 57; eliminate » « (II) vers. 59 — 62: eliminate » etc. Prin urmare: criză de caracter sau necunoaştere?
        1  încercările din 1926 nu le socot, metoda nefiindu-mi completă,
395
     Să cercetăm eficienţa experimentului cu „racordajul" care se va cunoaşte după imprimarea celor circa 400 variante ale Mioriţei în ms. Din materialul întreg (transcris tot prin procedeul filologiei), vom cita două experimente efectuate cu cîte doi informatori complimentări. Primul l-am realizat în 1965 (text. MLIV Nota critică 81), folosind schema soţ > soţie. Erau doi bătrîni octogenari. Nu mai puteau cînta. Am procedat prin notare în răstimp. Textul reconstituit prin racordaj l-am obţinut din îmbinarea materialului disparat în memoria inegală a bătrînilor. Amîndoi au recitat lent, tărăgănat. Am pornit de la recitarea bătrînului care avea memoria mai uzată. Îneît a fost ajutat în rememorare de bătrînă. Operativ bătrînul recita o grupă redusă de versuri şi se oprea brusc. După o pauză scurtă intervenea bătrînă, îi amintea versul necesar contiguu, curmîndu-i lapsus-ul. Reluarea bătrînului iar stagna, pînă ce soţia îl ajuta din nou în rememorare, în modul acesta alternativ, amîndoi au stabilit un text final mereu intercalat. El rămîne ca o variantă mediocră. Am experimentat-o ca document privind psihologia creaţiei populare (pentru cai® Nota crit. 81 este explicativă). Textul primar, al bătrînului, fusese de la început o piesă relativă, ştiută de la tatăl lui într-o variantă tip Alecsandri. Bătrînă o „învăţase" în tinereţe de la soţ.
     Al doilea experiment prin racordaj l-am aplicat tot în 1967 (text. MCXLIV—MCXLV Nota crit. 134). Priveşte două informatoare de tipul mamă > fiică. Întîi am notat, în izolare, varianta ştiută de bătrînă (87 ani). Apoi le-am urmărit pe amîndouă în conlucrare (fiica avea 60 ani). Aceasta a fost experimentul propriu-zis. Acum Mioriţa şi-a păstrat conţinutul prim, căpătînd în dublet imagini noi şi modificarea unor elemente prozodice. în filiaţia textelor, al bătrînei are forma mai frustă. Prelucrarea simultană (mai ales în amploarea descriptivă) întregeşte conţinutul baladei şi-i şlefuieşte forma poetică. Conlucrarea anterioară, în cadrul vieţii de familie, a fost efectivă pentru fiică: ea memorizase de la mamă, în copilărie ca şi la tinereţe. Se înţelege că apropiata nonagenară (depăşea cu 27 ani vîrsta fiicci) avea memoria difuză. Totuşj prin stăruinţa fiicei, bătrînă şi-a rememorat o parte din conţinutuj baladei. Textul, obţinut prin experiment, este documentar.
     Aceste precizări sînt pentru progresul unei discipline1 care în ultimele trei decenii a mers foarte anevoios către consolidarea voită de Ovid Densusianu în 1909, cînd a stabilit principiile di rec. toare în metodologia folclorului. Poate cercetătorii de azi, şi mai cu seamă acei „de mîine", vor găsi un simburc de adevăr în „experimentul folcloric".
     1 Dialectologia folclorică.
396
     Cel care scrie aici precizează iarăşi absolut categoric: el a respectat în materialul privind această metodă — după cum şi în orice notare diacritică de vers popular — realitatea intactă a terenului etnografic. Abaterea de la rigoarea metodei realiste a socotit-o sacrilegiu adus sufletului popular românesc.
text. CMLXXXV
Nota critică 28 (satul Găuri [Livezîli] — cătunul Pursei [Mestiacîn] — Sandu Roman, 61).
     Pentru referinţe asupra psihologiei creaţiei populare privind Mioriţa, v. de la acelaşi var. notată, tot diacritic, acum 43 ani, în 1926 (Ţinut. Vrane., I1, 24 XI). Bătrînul avea atunci 21 ani.
     Faţă de var. nouă, prima nu conţine vers. 5, 14; iar 16— 17, tot absente dincolo, lămuresc normal localizarea: ciobanul să fie îngropat nu „în dosu stiniUUni latrî cîni;" (XI 15—16), ci „în strunga cu of,/Ca sî hiu tot cu voi." (CMLXXXV 14— 15). Bătrînul, tot cu memoria vagă, adaugă două versuri cînd îşi dă seama că şi la tinereţe ştia o var. fragmentată.
     Text.-conv. se referă şi la modalitatea circulaţiei orale a Mioriţei printre flăcăi. Pare îndoielnică memorizarea var. dintr-o singură auzire, aşa cum afirmă despre el acest informator redus.
     Răspînditor al baladei printre tineret se vede că era uneori în trecut şi cîte un ins viciat: în satul Găuri se afla un „beţîv" „meştir di cîntisi" (r. 26 — 30) de la care a aflat întîi Nioriţa şi bătrînul acesta. Personal am evitat în ancheta de teren informatorul intoxicat de alcool, chiar dacă el se bucura de faimă în mediul lui. Fiindcă am observat deseori că asemenea ins (chiar lăutar profesionist) nu mai poate corela actul memoriei: el alterează, risipeşte, confundă elementele de fond poetic. în asemenea situaţie memoria mediocră recepţionează defectuos, apoi degenerează în timp, deza-gregînd treptat materialul memorat la întîmplare.
text. CMLXXXVI
Nota critică 29 (satul Găuri [Livezîli] — Măriia Luca, 68.
     Informatoarea, analfabetă, era soţia unui bătrîn preţios (v. text. CMXCII). Var. se vede o copie relativă căpătată de la soţ. Bătrînă a fost stimulată întîi de cîn tare urmată de lectura literară: „L-am auzî’ cîntîn', l-am auzî’ setin’. . .“ (text.-conv. r. 77). Prin soţ a deprins şi „melodl/a" (= ghersu), pe care acesta o ştia de la bunic, contaminînd-o apoi cu textul literar. în procesul de suprapunere inversă — pornindu-se de la versiunea cultă spre melodia populară din lumea păstoritului — nu pare exclus să fi jucat rol şi „cîntâria" după tipicul bisericesc (bătrînul a fost şi bun „cîntăreţ di strânî" la biserica din sat).
397
text. CMLXXXVII
Nota critică 30 (satul Găuri [Livezîli] — Purici [Mestiacîn] —
—  Săndu Hcrkja, 70)
     Din text.-conv. se vede că informatorul întrezărea problema variantelor, recunoscînd puterea creatoare a celor cu talent poetic (v.r. 1—2), singurii în stare să poată potrivi creaţia poetică în timpul plăsmuirii, ca şi al transmiterii (v.r. 49—51); deci corelînd variantele întîlnite, nu juxtapunînd numai părţi disparate. Încît şi omul din popor îşi dă seama — desigur, prin excepţie — de rigoarea veracităţii folclorice: „. . .nu tr6bi sî luâm dj iâj, sî trîntim dincolu! Tr6bi-aşa cum îj jel." (r. 51).
     Var. Mioriţa („Uii cîntic Siobănesc vrăfiâen6sc") a fost auzită întîi la nuntă de la un lăutar (r. 52—54).
text. CMLXXXVIII
Nota critică 31 (satul Găuri [Livezîli] — Paraskiva Keriju, 73)
     Formă tocită a Mioriţei: pare să avem faza secundari a dezagregării, cînd se păstrează în memoria epuizată numai replica din dialogul preliminar, dar întreruptă brusc, lipsind localizarea de tip literar prelucrată de Alecsandri. Din baladă râmîn opt versuri disparate.
text, CMLXXXIX
Nota critică 32 (satul Găuri [Livezîli] — Măriuţa Târna, 73)
     Var. pare că se include în fondul păstoresc local (vers. 15— 17). însă nu este exclus un ecou vag din versiunea Alecsandri prin şcoală (vers. 18—19).
     Text.-conv. aminteşte de „baba Tudura Vrănâioaja" care ar fi fost cîntăreaţa eponimă a Mioriţei. Admirabil ne apare exprimată veneraţia bătrînei faţă de amintirea lui „Ştefan-sel-Mari" ctitorul legendar al Vrancei, de la care pleacă binecunoscuta danie a celor şapte munţi devălmaşi (v. îndeosebi celebra legendă la Ion Ionescu [de la Brad], Agricultura rom. jud. Putna, 1869, 361).
text. CMXC
Nota critică 33 (satul Găuri — cătunul Pursei — Tgddir Trifu, 74) Informatorul, analfabet, sigur că a reţinut var. de la copii de şcoală primară. Urmele, cu totul sporadice, ale versiunii locale străvechi (cf. 27—28), arată — înlăturînd versurile improvizate( 6, 24, 26, 33—34) — că s-a produs contaminarea, dar inferioară, cu modelul literar Alecsandri (7— 11, 19 — 20, 29 — 32). „Ghersu" (= melodia) însă l-a deprins bătrînul în copilărie „dim popor".
text. CMXCI
Nota critică 34 (satul Găuri [Livezîli] — cătunul Pursei [Mestfacin] ~ Neculaj Bâziu — 75)
398
      Text.-conv. arată substituirea tradiţiei prin carte: versiunea Alecsandri a înlăturat pe cea populară" („Dac-o ştijan din cârti ş-o auzan di la altu, ascultam, da n-o măi învăţam." r. 73 — 75). Şi acest bătrîn informator a rămas vrăjit de frumuseţea literară a versiunii clasice („Da io măj bini m-aă lua’ din cârti." — r. 73).
      Fapt de reţinut privind psihologia creaţiei populare: o versiune a Mioriţei — dar întocmită artistic şi ajunsă în popor printr-un mijloc cărturăresc (manual şcolar, periodic de popularizare, broşură de colportaj, antologie) — înlocuia pe alta ştiută demult, chiar dacă aceasta ar fi fost autentic populară şi cu fond excepţional. Deseori în ţărănime noutatea cărţii (chiar broşura de colportaj) alunga materialul tradiţional distins. Romanţele de la mahala — de prin broşuri vulgare vîndute ambulant la bîlciuri — au sufocat doina la sate după anul 1918. Iar prin învăţâmînt pe lîngă arta versului popular prelucrat de Alecsandri, a operat şi noutatea mate-rilaă: aspectul tipografic inedit al manualului didactic de la început de an şcolar ademenea copiii ţărănimii noastre; ei memorizau şi versuri patriotice confecţionate rudimentar.
 text. CMXCII
 Nota critică 35 (satul Găuri [Livezîli] — Ghprighi Luca, 75)
      Bătrînul era un bun informator în satul care sta (în 1967) încă ferit de contactul intens cu tîrgul şi oraşul. S-a păstrat acolo, în izolare, un fond etnografic caracteristic.
      Mărturisirea dubioasă (că ar şti balşda de la bunic — text.--conv. r. 99—103) trebuie pusă la îndoială, cînd se distinge lesne — chiar de la începutul variantei (1— 19) — decalcul tipic din „poizîja" manualului şcolar („...dim punct îm punct" ! —r. 103); şi cînd în cuprinsul textului nu se află urmă din fondul tradiţional.
      în acelaşi text.-conv. întîlnim unul din felurile cum se preda balada în şcoala primară de-acum opt decenii: pentru cazul de faţă memorizarea textului a fost integrală, procedeu pedagogic mai rar întîlnit în Vrancea de ancheta noastră dintre anii 1926— -1967.
      Graiul bătrînului oscilează între sat şi modernitate (încoaii-încoaii — vers. 22—27; pUpr, zîli, strînze, plînie, sî-fize — 1,51, 54—56).
 text. CMXCIII
 Nota critică 36 (satul Găuri [Livezîli] — Vasîli Pamfili, 76)
      Bătrînul a fost cu totul izolat de viaţa satului şi a păstoritului vrăncean („Io n-am auzî’ pi nimnia Mioriţa; numa din cârti", „scrisî-n cărţîli şcolari." — text.-conv. r. 93, 92 — 94). Fire voluntară, el s-a alfabetizat din pasiune într-un chip original, învăţînd singur balada din carte. îşi amintea cu precizie momentele memorizării,
399
 chiar şi ce manual de clasă a folosit, deşi ne rămîne imprecisă afirmaţia: „Mioriţa . . .compusî-ii cârti din strofi"! De aici mărturisirea hazlie: „Am învăţat-o măi cu Ijuliaua strofî cu strofî"; „cîtj-o strofî pi zî, am învăţat-o-ntr-o săptămînî" (r. 86 — 90) Răstimpul era pentru treburile gospodăriei care par auxiliare pe lîngă preocuparea de a memora.
text. CMXCIV
Nota critică 37 (satul Găuri [Livezîli] — Ivdn Tudur, 81)
     Un exemplu cu degradarea încheiată a baladei: din cele şapte versuri ştiute, numai primele trei reproduc un fragment din dialogul iniţial, pe cînd celelalte patru sînt vădită improvizare străină de fondul baladei (mioriţa prezice ciobanului moartea, anunţîndu-1 că numai ea îl va îngropa). Textul disparat arată, şi el, că ultima fază a sfărîmării motivului ajunge la dialogul iniţial, sterotip în majoritatea var. vrăncene.
     Pentru Ivân Tudur modalitatea receptării s-a petrecut în lumea copiilor strînşi cu oile la păscut. Bătrînul octogenar, analfabet, îşi dădea seama că în trecut erau — ca şi astăzi — unii cu vocaţie: „ştiu sî cînti mereu, li drag sî cînti" (text.-conv. r. 20). în categoria opusă rămîneau marii indiferenţi faţă de cîntecul şi versul popular: auditori, sau nu, ei stăteau mereu obscuri în obşte. Foarte rar cîte unul mai deprindea la întîmplare, fragmentat, incoerent şi cu greu. Apoi uita în timp scurt. Pentru asemenea cazuri, cîntarea „Mioriţei" etc. era numâi o melodie confuză cu vers confecţionat la minut.
text. CMXCV
Nota critică 38 (satul Găuri[LivezîliJ — cătunul Pur se ţ [Mest{acîn] —
A.  Neculai Popa, 81; B. Răda Popa, 76)
     Aici se află altă încercare de recompunere a Mioriţei prin racordajul folcloric în cadrul unei familii soţ— soţie. Rezultatul: Abia am putut căpăta o var. simplificată, în care se păstrează numai cîteva versuri din localizare şi din testamentul ciobanului.
     în text.-conv. ne rămîne sugestivă evocarea vigoarei din tinereţe a octogenarului prin zicale ce amintesc de spiritualitatea lui Creangă (r. 10 — 13). Bătrînul îşi dădea seama de curgerea continuă a stărilor sufleteşti. Iar bătrînă mărturisea răspicat:              tehnica
muzicală de astăzi, mai ales cea prin radio, înlătură ce vine din tradiţia poporului („âi sî cîntăm noj cîn’ cîntî dim păreţi? Nj-a lua-gustu!" — r. 36—38; bătrînii aveau difuzor atîrnat în peretele de la intrarea odăii sărăcăcioase). Desigur că prin noutate muzicală automată şi continua frecvenţă mecanică, ţărănimea iroseşte treptat tezaurul tradiţional, marcîndu-se sfîrşitul vîrstei patriarhale a cîntecului nostru popular.
400
text. CMXCVÎ
Nota critică 39 (satul Găuri [Livezîli] — Ion Stâfne, 53)
     Orbul acesta (cu numele în rostire locală „Stâhii") a fost în tinereţe cioban la Breţcu (în Ardeal), aflînd că pe-acolo nu se cînta vocal balada, nici melodia din fluier. Bătrînul octogenar a întîlnit însă Mioriţa într-o carte, poate de colportaj, se pare cu conţinut mixt (poezie populară, proză), în care Alecsandri se vede că prepon-dera. Nu credem că a fost antologia din 1866, fiindcă avea în cuprins şi „bâzmi di' hajdusii". Se indică un titlu echivoc: „Cârti di poveştj" (text. conv. r. 100—106). Tipăritura aceea voluminoasă (ar fi avut cam 888 pagini!) a circulat prin şezători, mai ales în lumea flăcăilor — aceştia o preferau; îneît de la o vreme au şi tăinuit-o. Din ea bătrînul a deprins şi o var. simplificată cu „poizîja Soarilui" (informaţie concordantă cu alta tot din ţinut — v. CMLXXXIII Nota crit. 26). A mai reţinut titlul altei balade preferate, Gruia lu Novac, socotită de el în ciclul „bazmilor di haidusii" (r. 100— 106).
     Rămîne neexplicat faptul cum octogenarul, fost 11 ani cioban (din care cinci la un „oieriu" în Breţcu, iar şase „îm munţî Vransi"), nu a reţinut nimica din varietatea poemului vrăncean.
text. CMXCVII
Nota critică 40 (satul Găuri [Livezîli] — Irina Ion Boghiu, 88)
     Două texte notate experimental în interval de-o oră. Provin desigur din lumea bătrînilor, pe cînd informatoarea era copilă. Ea cînta balada cu pasiune la 18 ani, cînd ajunsese fată de măritat ftext.-co-nv. r. 35 — 36). La cîn tare, pe la păscutul vitelor, bătrînă se afla în tovărăşia altor fete din sat, odată cu băieţi cunoscuţi. Se cînta de-a valma („Da ăini nu-J ,cînta atups}?! II cînta [„Mioriţa"] toţ băieţî pi dial." (r. 35).
     în ansamblul repertoriului din satul Găuri var. CMXCVIII rămîne de bază, fiind printre cele puţine mai aproape de fondul străvechi vrăncean (B. 1—10, 17—27). Este unică tema 11 (obiectele îngropării: „. . .1} m-or îngropa ;/Şî sî-m’ pui:/Paltin la l£isj[oari,/ Brădăsel la cap,/Flujeraş la cap,[Buşim la ltiâioari.. ." (A. 24—29, versuri exacte cu B. 22—27). Accentuăm: planul var. este simplificat după norma arhetipică din Vrancea: ambele texte încep cu dialogul preliminar (tema 7: întrebarea ciobanului, redată în 10 versuri exacte care cuprind, numai în două versuri, şi o parte din răspunsul mioriţei). Urmează tema 8 (descoperirea planului ciobanilor; A. 13— 18; B. 11— 16), tema 10 (locul îngropării; A. 19—23; aici vom întîlni o contradicţie. — B. 17 — 21) şi tema 11 indicată mai sus. Excepţia: personajele acţiunii (tema 3) nu mai sînt regionale ca în versiunea Alecsandri: în mod firesc ele rămîn anonime
A.  13—15 „Stăpîni, stăpîni,/D-a vorghit ijobanijCa, sî ti omoari,";
B.  12— 13 „Dacî s-a vorghit ijobani/Si ti omoari, stăpîni?").
401
     Dar memoria bătrînei (aproape nonagenară) ezita: dacă două grupe de cîte şase şi zece versuri rămîn neschimbate în ambele texte (A. 2—12, 24 — 29; B. 1—10, 22—27), în schimb aflăm sfîr-şitul var. CMXCVII cu adaus artificial şi izolat în circulaţia regională a baladei („Părinţi di-or auzî,/Sî spui cî m-am însurat. . .“ — vers. 29—30). Sfîrşitul rămîne astfel lacunar, fiind întrerupt brusc. In var. B. apare — dar în text. explicativ — mama căreia mioriţa să-i spună despre locul îngropării (tema 10): „Pi jel 1-a-ngropat/ Din dosu stîni,/Uni latrî cîni ;/în ziocu neilor,/în zghârîtu oilor." (29—33; adică vers. anterioare 18 — 21 inversate).
     Surprinde apoi testamentul ciobanului: în CMXCVII el cere -prin contradicţie etnografică — să fie îngropat . .din dosu stîni,/ Uni latrî cîni;/în strunga oilor jŞî-n ziocu neilor." (19 — 23). în var. următoare el vrea să fie îngropat „. . .din dosu stîni,/Uni latrî cîni;/în zgherîtu oilor,/Şî-fi ziocu neilor" (18 — 21).
     în ambele texte există unitatea fonetică a graiului local (a1 treilea caz între celelalte texte din satul Găuri).
     Text.-conv., lămureşte un aspect din condiţionarea psihologică privind dispariţia treptată a Mioriţei în trecut: greutăţile aspre ale vieţii înlăturau asemenea „cîntări diii vekju" (B.r. 38), cu toate că balada era apreciată ca fruntea materialului poetic tradiţional (aici aprecierea superlativă e timidă: „Da-j frumos tarii. . . Di cîn’ nu l-am măi cîntat!"       — a spus bătrîna într-un moment
                                                                                                     al convorbirii). în acest caz grav se află femeia de la munte cu viata
                                                                                                                                                                    % *
sedentară şi împovărată de greutăţi familiale. Asemenea stare am mai întîlnit-o în satele Nistoreşti (MLXXX, MCXIÎ), Sovtza (MCCX), Văsîi (MCCLXXIII) şi Ghidra (MCCLXXX).
text. CMXCIX
Nota critică 41 (satul Hăuleşca — Neculai Cîţu, 63)
     Şi aici se află contaminarea fondului tradiţional foarte slab (8 — 9) cu versiunea Alecsandri — dovadă reticenţa:           „. . .m-am
ujtat oljacî şî-fi cârti, cum nu!" (text.-conv. r. 88 — 89).
     Prilejul primei memorizări — la vîrsta de şase ani — a fost la „lăsat-di-săc" petrecut la un bunic. A urmat contactul trecător cu mediul satului, adăugîndu-se „cartia" întîmplătoare, probabil că vreun manual şcolar. De-aici pleacă var. lipsită de unitate.
     De reţinut un fapt caracteristic: bătrînul cîntăreţ — fost cioban prin judeţul Tecuci (din trecut), apoi baci în satul Coza — folosea în cîntare tehnica tradiţională din Vrancea: el cînta întîi „din fluir", după aceea „din gurî". Practica aceasta intrumentală şi vocală era generalizată în păstoritul vrăncean.
402
text. M
Nota critică 42 (sătul Hăuleşca — Stan Sâcdltif, 71)
     Mărturia bătrînului este echivocă: Mioriţa nu am auzit-o „dim bătrînj". Este text Alecsandri memorat dintr-un manual şcolar; prin 1907, cînd urma el şcoala primară, balada încă se găsea în cuprinsul cărţilor-de-cetire pentru clasele IV, V. Ori dacă el a învăţat „puţînî cârti" şi nu a ajuns în clasele ultime (după cum reiese din text.-conv. complet, aici redat în partea esenţială), atunci s-a putut s-o memorizeze de la tatăl lui care „ştija şî jel cârti", şi fusese „âioban pi di vali" (la cîmp — text.-conv. r. 59—63). O şi "cînta. . .cîm’prindia la curaz"; şi „. . .jo ascultam" (r. 59—60). Tatăl ştia să cînte din fluier, fiul însă nu. Evident că acesta a fost limitat la memorie, cu înclinare mai redusă pentru vers şi cîntare. Aşa se explică puternica disparitate a fondului în care apar: contradicţii („Să mă-ngroapi//m bătătura stîni, . .“/„Să mă-figrgapi-n dosu stîni," — r. 23—24, 26; „La buna mia măicuţî/Sî spuniţ cî. m-am însurat/C-o mîndrî crăjasî," — 41—43; „Dar la a mia măjcuţî/ St nu spuniţ căci m-am Însurat/C-o fatî di crai. . ." 51—53); material repetat (45 — 48, 55 — 58); disparat (19 — 27); improvizat („N-aţ văzu’, n-aţ întîlnit/Fifijoraşu meu jubit,/Tras printr-un ineluş?" —
32-34).
     Privind graiul, subliniem aici cele discutate în legătură cu bătrînul din satul Coza (text. CMLXXIX —CMLXXX Nota critică 23): cîtid un subiect părăseşte buchea cărţii (= modelul limbii literare din manualul şcolar), atunci apare expresivă fonetica tradiţională (din ambianţa familiei, a obştei satului). Dacă insul se vede pus in faţa unui străin instruit, el afectează graiul oficial (cu precădere al autorităţilor administrative), părăsind brusc vorbirea de obîrşie. Scopul lui e să lase acum o impresie deosebită în această privinţă cazul tipic rămîne cel din Coza. Pentru asemenea ins, lesne imitator, graiul amfibologie apare mai ales cînd el paradează (expresia, citată de noi, amintim că aparţine dialecto-logului istrian Iosif Popovici) — în faţa cuivajbănuit că ar fi om al zilei, cineva oficial; ori întîmplător vreun străin impozant. Contrar, apare vorbirea firească, acea curentă în mediul său tradiţional. Atunci el convorbeşte normal cu un localnic, om cumpănit la vorbă. Sau cînd povesteşte autobiografic despre trecutul închipuit măreţ; ori despre înaintaşii venerabili din sat. în primul caz, graiul a intrat în patologia verbală; dincoace, se dezbracă de caricatura lexicală imitată, sau inventată de el.
text. MI
Nota critică 43 (satul Hăuleşca — Şărbdn Sgdri, 73)
     Altă var. literară a baladei aflată de bătrîn nu din manualul şcolar, ci dintr-o „cârti" cu „titlu. . .dj-a luj Alicsăndri" (text.-
403
conv. r. 1 — 5). Afirmaţia rămîne îndoielnică: vezi titlurile amintite de bătrîn. Poate fi la mijloc menţionata antologie şcolară a lui Cristu S. Negoescu (Poezii populari alese. . . , 1896). Că trebuieşte exclus ca izvor manualul şcolar, mărturiseşte chiar bătrînul.
     Iată şi pe Eminescu preferat de şcolarul vrăncean pentru oda Doina, memorată prin 1904: „Toat-o ştiu \" — a exclamat admirativ informatorul.
     Cunoaştem pe lăutarul fruntaş al Vrancei, la apogeu între anii 1910—1927 (Vasili Pîrvu-Botiţî). Stă în lumina unei glorii locale unice în faţa urmaşilor lăutari epigoni: „palavragii" — adică lipsiţi de vocaţie, executanţi inferiori înstrăinaţi de cîntările bătrineşti (r. 18-19).
 text. MII
 Nota critică 44 (satul Hăuleşca — Sâfta Condurăki, 74)
     Tip interesant de bătrînă: avea sprinteneala graiului, naivitatea să creadă ca reală ficţiunea Mioriţei (numită „Cînticu oilor"), fiindcă trăia în ordinea spirituală a comunităţii săteşti de odinioară *.
     Var. e desprinsă din modelul literar. Fondul local şi aici se distinge vag (1— 10). Ştefan-cel-Mare pare socotit drept cîntăreţ eponim al Mioriţei: el a „dăruit" vrâncenilor munţii (text.-conv, r. 74 — 75; în text. CMLXXXIX apare eponimă Baba Vrăn-âjoaja).
     Momentul recepţiei a fost la vîrsta de şapte ani, cînd copila mergea cu tatăl ei la munte pentru păscutul oilor. Ea exclude contactul cu Mioriţa lăutărească (r. 76 — 78).
 text. MIII
 Nota critică 45 (satul Hăuleşca — lendki Păvîl, 74)
     Altă var. deplin dezagregată, îneît ultimele două versuri („Orj tărîţa din cohfţî,/Orj apa din cogheliţî. . r. 4—5) cuprind j magini improvizate de bătrîn, fără corespondenţă în cuprinsul materialului întreg vrăncean.
 text. XIV
 Nota critică 46 (satul Hăuleşca — Ion Hîrnj[a, 77)
     Bătrînul era complet surd, totuşi, rămăsese expresiv în grai, dar cu fonetica alterată (talj, plasi — 26—34; îriegaii, încQaii — 30 — 37). El mărturisea fără simulare: dicta balada aşa cum a „Setit-o" din manualul şcolar (text.-conv. r. 82). însă în cuprinsul textului se întrevăd două izvoare: principalul a fost cartea-de-cetire; celălalt, întîmplător, pare să fi fost prin lăutari. Dintre ei fruntaşii din Vrancea apar şi aici (r. 88).
      1 Cf. L. Levy-Bruhl, La mentalite primitive, Paris-Felix Alean,
 1925,  p. 14- 18.
404
text. MV-MVI
Nota critică 47 (satul Hăuleşca — Măriţa Cîţu, 81)
     Text. MV, in experiment cu trei sferturi de oră înaintea lui MVI, a păstrat intacte vers. 1 — 6, 16 — 22, restul fiind disparat» Varianta are fond păstoresc redus (numai 4—6,                 10—12).
Bătrînă a deprins-o, prin cîntare, de la mama ei, pînă la vîrsta de 15 ani, fără legătură cu lăutarii. A trăit retrasă din obştea satului. Nici soţul nu a interesat-o în privinţa Mioriţei. Desăvîrşită lipsă de legătură între amîndoi, fiecare rămînînd cu ce ştia din altă parte, şi opus: femeia, textul poetic; soţul, melodia din fluier, odată cu „Şîrjagu oilor" (cîntare numai din fluier). El a fost cioban „păr’ cîn’ a căzut”: toată viaţa.
     Var. este incoerentă datorită memoriei. Aceasta reproduce autoaiat, fără discernerea ideii care să prezinte realitatea intactă, şi nu deformată aproape pînă la confuzia deplină. Un exeipplu,: după o ezitare uşoară („— Fluieraş la cap,/Fluieraş la iusjoari;/
. . .Busemaşu la Kisjoari" — 10 - 12), se ajunge la non-sensul enorm („Feţişoara luj:/Douî murj-a cîmpului..." — 21 — 22; dar şi „Feţişoara luj:/Spuma laptilui" II — 21 — 22). în materialul din colecţia aceasta avem un rar caz de confuzie a realităţii imediate. Dezordinea realului sigur că a fost în legătură cu amnezia parţială a memoriei. '
     Graiul păstrează fonetismul regional.
text. MVII-MVIII
Nota critică 48 (satul Hăuleşca — Toma Bratosîn, 82)
     Subiectul acesta (bătrînul cel mai vîrstnic din sat) a cunoscut balada, nurnai din manualul şcolar — lucru făţiş în cuprinsul textului învăţat prin 1895. Dar vers. 13— 14 dau de bănuit: să fi cunoscut bătrînul altă variantă amintind de „Trij mij di mej/Cu trij Cjobănei:" ? Ar putea fi vorba de ceva imaginat; adică un adaus spontan în recitarea primului text, menţinut în următorul (notat la o oră după întîiul) de memoria încă rezistentă. Nu se poate explica de ce octogenarul s-a înstrăinat de textul şi melodia păstorească locală, pentru ca numai în două versuri să licărească ceva din vechime („La cap sî-m’ pui/Busiumaş di fag;“ — 59 — 60).
     în ambele texte fonetica locală este rar alterată de cea literară („piepr", „cpbănei", „mioriţî" — 10, 14, 32, 3S; dar „vrănsian" — 17).
text. MIX
Nota critică 49 (satul Herăstău — Ilinca Lăşcânu, 53)
     Var. a fost notată de la o informatoare deosebită: în 1926 ea ne-a comunicat un text al baladei (Ţinut. Vrane. I2, p. 334 XII),
405
cînd era la vîrstă fragedă: numai de 12 ani. în ansamblul bibliografic al baladei vrăncene rămîne informatoarea de vîrsta cea mai mică. Cercetarea comparată a textelor arată în ce mod au evoluat ele timp de 41 de ani (1926—1967), de la copilărie la maturitatea femeii ca să, ajungem la două tipuri deosebite de text.
      în text.-conv. informatoarea (matură acum: 53 de ani) spune că a „auzît-o-ntăi Nioriţa di la um bătrîn" breţcan „dinspre Covăzna" (Ardeal). Acesta venise la tatăl ei (fierar, dar şi lăutar ca să-i facă „un cuţît di Ijobănii" (r. 1—7). Faptul nu pare verosimil: singura întîlnire cu breţcanul poate să fi prilejuit copilei întîia ascultare a cîntării, dar fără deplina memorizare a textului. în realitate var. a plecat chiar din mediul lăutarilor aflaţi în satul natal al informatoarei, Herăstău. Aceştia trăiau în ambianţa materialului lăutăresc din Vrancea sudică şi de pe „Valia-Mllcovului", dar nu din Ardeal. Dovada filiaţiei acesteia, îndeosebi prin profesioniştii din sudul Vrancei: „Aâii nouî siobani" din text. princeps (Ţinut. Vrane. I2, p. 334 XII r. 2) se află în var. a trei lăutari chiar din Herăstău („Sii nouî s'/oftanj/Cari-s verj primari" — ibid., 338 XV 12— 13; „Trii turmi di oi. . ./Cu nouî ifobănei" — ibid.
 339  XVI 3, 5; „Sii nouî sţobanj,/Toţ sîn’ verj primari" — ibid.
 340  12-13).
      De asemenea episodul testamentului („Vă dusiţ în vatrî,/Cî i-o găliatî cu galbim/Şî s-o luaţ." — ibid., 335 XII r. 31 — 33) se găseşte la aceiaşi lăutari („Şî sî-ni cătaţ/în vatra focului/Di-o niagrî găljatî," — ibid., 338 XV 28 — 30; „Iisî cati/în. vatra focului- . bid., 339 XVI r. 34—39; „Da ii sî cati/în vatra focului/Di-o niagrî găljatî.. ." — ibid., 340 XVII 22—24). Tot aşa cu locul de îngropare: în var. din 1926 („Voj sî rîcîiţ cu Kisioarili/Şî sî mă luaţ/Şî în zocu neilor/Sî mă îngropaţ." — ibid., 334 XII 25—28) apare întocmai ca la lăutarii menţionaţi („Tu sî mă dăzgroKi/Şî sî mă-ngropaţ/în strunga oilor,/în 2ocu meilor." — ibid., 338 XV 24—27). Episodul întîlnirii mamei cu negura (ibid., 334 XII r. 37 — 46) dacă nu apare la lăutari, se găseşte măcar într-o var. a unui bătrîn din acelaşi sat (culeasă tot în 1926: ibid., 337 XIV 55 — 59); desigur că şi aici tot de provenienţă lăutărească. Rămîne evident că în această mărturie primă despre baladă nu avem niciun ecou din versiunea clasică.
      în var. actuală datele sînt însă contradictorii în raport cu precedenta. Cîteva exemple: în loc de „nouî âiobănei" avem „trij Siobănei". Cele două părţi episodice sînt înlăturate. în schimb au pătfuns părţi din versiunea lăutărească disparate: sînt numiţi cei trei ciobani (care aici devin „basju ungurian", „— vrănsian"» „— moldovân") cu acelaşi rol în acţiune (35 — 42). Apar potretul ciobanului (83 — 91) şi nunta aşa-zisă m i o r i t i c ă (102—107),
406
 pe lîngâ părţi dislocate şi împreunate artificial (25 — 29, 47 — 50). Mai apar versuri contradictorii în care „Mîndru Ciobănel" (84) întîi cere să-l îngroape mama (55—60), apoi oile („Sî mă mormîntaţ;/ La cap sî-m’ puniţ:/Flujeraş di os,. .jCăvălaş di soc. . ." — 66 — 73). Unele versuri le găsim confuze („Vîntu cîn’ a bati,/în voj-a răzbaţi;/ Voi v-oţ strîâ£i,/Pi mini m-oţ plînzi. — 61—65). Altele sînt improvizate lăutăreşte („— Jo pi plai mergînd./Dîfi gurî zberîndj Am întîlnit/Măicuţa bătrînî..        — 75 — 78; „Majcî-sa âi făâja?/
 Păru difl cap şî-1 smulzia/Şî la pâmîn' cî cădia,/Pi fiâjor cî şî-1 plîfi.-fja..— 97 — 99). în materialul aşa de abrupt, chiar vocabularul se alterează {„Şî steli sfecli/..." — 107; normal făclii), deşi fonetica râmîne ceea a graiului păstoresc, cu cîteva abateri.
      Cum să se explice lipsa de concordanţă între două texte aflate la un interval de patru decenii unul de altul? De presupus că numai în felul următor: var. copilăriei a fost aflată cînd informatoarea trăia numai sub influenţa mediului lăutăresc din Herăstău. La maturitate, însă, cîntînd la „ţâmbâl" (de la 151a 51 de ani), ea a peregrinat, ca profesionistă, în „tărâf di lăutari" — chiar cu tatăl ei — pe la nunţi şi hore, prin satele Vrancei sudice îndeosebi, ajungînd pînă la oraş (în Focşani şi Rîmnicul-Sărat — text.-conv. r. 108— 118). într-o asemenea continuă strămutare lăutărească, dînd toamna (după obiceiul tradiţional lăutăresc) şi prin podgorie, la culesul viilor (tocmai într-o zonă viticolă principală, Odobeşti), Ilifica Lăşcânu a putut întîlni profesionişti variaţi. La aceştia Mioriţa cuprindea, fără îndoială, versuri contradictorii, altele confuze, ori improvizate prea lăutăreşte. Din ele unele s-au contopit disparat în textul de faţă (le-am consemnat mai sus). Tot de la lăutarii ambulanţi s-au interpolat şi versurile citate, lipsite de elan poetic şi fără frecvenţă în zonă.
      Râmîne de clarificat încă o problemă: informatoarea mărturiseşte — dar contradictoriu — că a întîlnit versiunea Alecsandri chiar în şcoală („. . .am avut-o-n clasa a patra, c-an făcu’ siniiclasî"
 —  r. 10— 11). De-aici sigur că provine (privită în raport cu textul didactic) grupa identică a personajelor (40 — 42). Dar lucru surprinzător: lipseşte din text. II localizarea (plăsmuită de Alecsandri!), element literar de efect pentru cine memorează balada în şcoală. Oricum, prin alte versuri din text (23—25, 30 — 34, 47—50, 55 — 59,
 88—89, 95 — 95, 102—107) filiaţia literară ne apare destul de clară. Admitem, prin urmare, influenţa manualului şcolar.
      Urmează o problemă aferentă: cum să ne explicăm că în 1967 informatoarea nu a comunicat (ori altfel spus: a evitat să comunice!) textul ştiut în 1926 din mediul lăutăresc al satului natal? Aici subliniem că tatăl ei trebuie admis ca prim factor transmiţător. El fusese fierar, dar şi lăutar („. . .jel a măj cunoscut şî vioara" — a
407
 precizat fiica; r. 109). Explicaţia apare dintr-un motiv de ordin psihologic, privit în dublu aspect: 1 — Textul din 1926 nu mai era preferat, în 1967, de cîntăreaţa din „ţâmbâl" (timp de 36 de ani) din cauza subconştientului său puternic refulat-anume:       cînd
 învăţase textul şi melodia de Ia tatăl ei (odată cu tehnica ţambalului), acesta folosise cu dînsa rutina lăutărească primitivă, care era pe-atunci aspră, neîndurătoare, greu de suportat mai ales pentru o copiliţă (se foloseau în predarea lăutărească graiul dur, ameninţările, bătăile, privaţiunea de hrană). Cunoaştem un caz privind barbara metodă lăutărească. L-am întîlnit în 1967, la un lăutar renumit, localnic cu informatoarea (v. text. MXIV—MXV Nota crit. 53).  2, — Versurile prelucrate artistic — puţine
 cît mai rămăseseră din versiunea Alecsandri întilnită în şcoală (prin anul 1924) — au suprimat textul disparat provenit din tradiţia lăutărească locală.
     Am detaliat prezenta notă, fiindcă se preocupă de singurul caz în colecţie privind o minoră cunoscătoare a baladei la vîrsta de
 12 ani. Pe unde a peregrinat cu „tărâfu", a întîlnit mereu balada preschimbată fără orizont artistic.
 text. MX-MXI
 Nota critică 50 (satul Herăstău — AUghil Predoi Cîtu, 55)
     în experiment text. MXI, notat la trei sferturi de oră după Sntîiul, a rămas neschimbat — cf. vers. 23.
     Este inexactă afirmaţia lăutarului (text.-conv. r. 1 — 2) că ar fi deprins balada de la tatăl lui, tot lăutar (v. Ţinut. Vrane., I2, p. 338 XV). în realitate nu e decît o var. simplificată, cu care s-a încrucişat alt text lăutăresc, mediocru, adăugîndu-se ceva şi din versiunea Alecsandri (14—15). Prin urmare var. stă departe de ce cunoştea înaintaşul său, în 1926, cînd raporta un fapt folcloric îngrijorător pe atunci, dar numai în lumea lăutarilor: frumoasele „cîn-ttti dim bătrîni" „nu li âeri nimini" lăutarilor! Consecinţa: „Noj lăutarii!] c î n t ă m acum di j e s t i nouî. Şî-i păcat cî nu li £eri! Jeu n-am măi cîntat cînticu ista [Mioriţa /] di cîn’ jeram tînîr" (ibid., p. 339 text.-conv. r. 36—39). Mărturisea aşa un profesionist cunoscut relativ bine pe-atunci în ţinut. Ne aflam în anul 1926. El era atunci cel mai bătrîn lăutar din Vrancca (avea 70 de ani, născut în 1856). Nu mai cîntase „Nioriţa" de peste jumătatea de secol (aproximativ din 1876).
     Explicaţia reală trebuie să fie următoarea:     „cîntiSili dim
 bătrîni" numai balada propriu-zisă descreştea în repertoriul lăutăresc din Vrancea. Rar o mai cerea lumea pe la nunţi, cumetrii şi petreceri. Mioriţa însă circula cu vigoare în 1926, ca şi în 1967, cînd a fost notată var. de faţă. în ţinutul, prin excelenţă păstoresc, 1 ă u-
408
 tarul nu era socotit ca priceput cunoscător al baladei păstoreştj (v. text. CMXLIX Nota crit. 17). El nu putea rivaliza cu măiestria ciobanului, cîntăreţ excepţional din fluier şi caval, pe care l-au admirat, în 19.15 şi 1938, Mihail Sadoveanu, apoi muzicologul Constantin Brăiloiu (v. text. MXIIl Nota crit. 52).
text. MXII
Nota critică 51 (satul Herăstău — Velica Găini, 59)
     Din tex!,.-conv. (r. 4 — 5) se distinge că în transmiterea Mioriţei cîntarea din fluier preceda zicerea textului („Unkeşu cînta din f 1 ii i r, ş î di-acolia 111 spunia vorbii i").
     Trebuie remarcată denumirea păstorească a baladei: Cînticu ■Aigiri (ca în cazul de faţă.), altornînd cu Cînt icul oilor, si tîrziu, Cînticu îiior’ţi (cf. Ţinut. Vrane., I3, p. 315). V0111 mai arăta că Mioriţa e substituire lexicală modernă care nu credem să fi plecat întîi de Ia Alecu Rusu. în 1851 el se referise la Mieoara (Studie moldovană, publicat în Zimbrul; v. Scrieri, 1903, p. 15). Dar în 1859 apare forma Meoriţa, însă în articolul său publicat postum, Poc da poporală (Foaia Societăţii pt. lit. şi cultură rom. din Bucovina; ibid., p. 187, 193); pentru ca să se revină la forma Mieaora, în 1852 prin Alecsandri (Poezii poporale. Balade, I, p. 1), apoi iar la Mioriţa în antologia dm 1856 (Poesii populare ale românilor, p. 1).
     Textul e contamiuire între fondul local (8— 13, 20 — 25) şi textul literar, mijlocit, probabil, de cartea de-cetire prin şcolari din familie.
text. MX1II
Nota critică 52 (satul Herăstău — Nirăuţî Tuga, 64)
     Text.-conv. aminteşte de ultimul cîntăreţ maestru vrăncean al Mioriţei, din fluier şi din caval (un artist excepţional!): Tgadir Pătulţa. L-a ascultat, cu admiraţie, şi Mihail Sadoveanu, chiar în satul Nistorcştţ (locul lui de baştină) cu prilejul unei călătorii de documentare literară făCută în tovărăşia mea. Era în octombrie 1935. Cîteva amintiri ale mele despre cele şapte zile prin Vrancea cu marele scriitor se găsesc într-o revistă ieşeană a timpului (însemnări ieşene, IV [1939], voi. XI, nr. 7, p. 87 — 94). Peste doi ani (în 1937) Sadoveanu a deplins decăderea stării materiale a Vrancei prin politicianism şi exploatarea sălbatică a munţilor (Adevărul, an LI, nr. 16291).
     Pe Tgadir Pătulia am spus că l-am revăzut îu octombrie 1938, aflîndu-mă într-o anchetă folclorică şi muzicoligică împreună cu Const. Brăiloiu. Atunci i-am înregistrat amîndoi, cu fonograful „Edison", toate cîntările ştiute de el din fluier şi caval. Cilindrii cu imprimările (melodie-text) au rămas la Brăiloiu pentru transcriere, în special melodia Mioriţei — unicat îu repertoriul întreg al bala-
409
dîi* — s-a păstrat, pînă în 1944, în Arhiva fonogramică a „Societăţii Compozitorilor Români" (v. şi nota mea, din 1969, Ţinut. Vrane., I2, p. 75) x. Din 1944 pînă azi (1983) 2 nu am putut afla unde sînt. Intervine dubiul: în 1940 a fost publicat de însuşi Brăiloiu
 o  melodie cu text (notat literar) aidoma cu cea din 1938.
      Var. de faţă poate că a fost auzită de subiect de la Toadir Pătulia care o ştia tot în neorînduială. Are suprapuse elemente literare 24—26, 54 — 57, 75 — 76) peste substratul păstoresc redus (66 — 71), la care bătrînul acesta a adăugat o improvizare personală destul de stîngace (40 — 53, 60 — 61, 72 — 77). Graiul este puternic înrîurit de fonetica oficială (taci, plaii, mioarî, zîci, bolnăvioarî, căli, bai(ul, di-o fi, atunci, să fiu, dragi, miriasî, vini, spicu, etc.
 text. MXIV; pag. 146 — text. MXV
 Nota critică 53 (satul H'erăstău — Ion Babei [Sacw], 65)
      Acest bătrîn era, în 1967, ultimul «lăutar ţîgan » care mai cînta « poporului» din Vrancea — « ca rapsozii vechi» — «baladele sale strămoşeşti pe un ritm monoton şi melancolic» (A. Rusu, vorbind, în 1840, despre lăutari; Scrieri, 1908 [ed. P. V. Haneş], p. 178). într-adevăr Ion Babei rămăsese în ţinut lăutarul cu repertoriul epic cel mai cuprinzător, cunoscînd şi doina de haiducie pe lîngă celelalte categorii lirice propriu-zise.
      Era fiul altui lăutar cîntăreţ al Mioriţei (Ţinut. Vrane., I2, p. 358 XV), şi frate cu cel precedent (MX). Var ar fi provenit de la fruntaşul lăutar în ţinut („Boţiţi âel bătrîn"). Rămîne ca textele de faţă să fie şi ele comparate cu cel cules de la Botiţă, în 1919, de P. Caraman (cf. Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 97). Deocamdată este posibilă numai o comparare între aceste două variante heterogene.
       *      Faptul acesta a fost consemnat peste 41 de ani (în 1979) şi de cronicarul asiduu vrăncean S. Hîrnea, citind chiar vorbele auzite de la Brăiloiu:       „Mioriţa. . . exemplar unic din întreg
 repertoriul românesc" (Locuri şi legende vrîncene, p. 156 Este vorba despre unicatul melodic cîntat de Pătulia din fluier şi din caval (textul baladei era mijlocaş).
      1       Privind ancheta din 1938, v. Iordan Datcu, Amintirile lui Ion Diaconu despre Constantin Brăiloiu (în „Revista de etnografie şi folclor", nr. 2/1985, p. 181— 183). Autorul articolului, unul dintre puţinii specialişti de azi care au pus în adevărată lumină importanţa activităţii şi a lucrărilor lui Ion Diaconu, ne dă un material inedit (nota îngr. ed.).
      2       După încheierea anchetelor de teren, realizate — după cum se ştie — între anii 1926—1970, autorul monografiei Ţinutul Vrancei a aplicat un riguros studiu comparativ materialului cules, apoi a elaborat Notele critice asupra cărora a revenit pînă la sfîrşitul vieţii (n. îngr. ed.).
410
      în alcătuirea lor disparată textele sînt tipic lăutăreşti. „întor-surili" nu păstrează planul firesc: îl variază de la un text la celălalt. Dacă în materialul baladelor memoria lăutarului păstrază mai unitar conţinutul epic, în aceste două var. ale Mioriţei întîlnim grupe de versuri, sau versuri izolate, care apar într-un text, însă rămîn înlăturate dincolo (MXV 10—22,23,55 — 57, 62—63, 68 — 69). Improvizarea lăutarului rutinat intercalează versuri inexpresive, ori nenaturale (MXIV 45 — 46; MXV 33 — 34). Improvizarea factice, variind fonetica, produce alterarea imaginilor („N-aţ’ văzît un vo/niâel/ Tras pentr-un inel?" — MXV 70 — 71; cf. ,,N-as’ văzît un voinisel/ Tras pîntr-un inel?" — MXIV 54 — 55). Din cauza improvizării lăutăreşti automate întîlnim versuri rătăcitoare din balada Corbia (MXIV 62-63; MXV 78-79).
      Prin aceeaşi înclinare către improvizare şi interpolare în z i c e r e-c î n t a r e, găsim (numai la sfîrşitul text. MXV şase versuri din cîntecul liric Ciobănaşul (90 — 96). Acest motiv păstoresc (aflat de Ovid Densusianu într-o var. distinsă; Flori alese. . ., 1920, p. 109) a fost adaptat la ciclul milităriei (Densusianu, Vieaţa păstor. . , 1920, II, p. 40), aşa cum îl găsim şi în Vrancea (MXXVII — MXXXVIII Nota crit. 69).
      Alterarea imaginilor prin repetiţie se întîlneşte în ambele variante („— N-as’ văzît, aşa:/N-as’ văzît un voinisel/Tras pîntr-un inel?" — MXIV 52—54; „—N-a/ văzît un vojnisel/Tras pentr-un inel?" MXV 68—70). Sînt şi versuri cu sensul abrupt, aproape obscur (MXIV 22—23). Stilul direct (cel normal în dialog, MXV
 10 — 22) se repetă — din necesitate narativă — în stilul indirect 36—47). Procedeul este absent în var. primă.
      Trebuie notat că prefacerea textului B s-a întîmplat în două luni şi şapte zile (8.VII— 15.IX. 1967). Încît vers. 72—75 din text. prim au fost prelucrate în MXV astfel: „J-a fos’ năşî pâltindşî;/ Soarili şî lunaţl-a ţînu‘ cununa..." (87 — 89).
      Rostirea lăutărească (imitînd tîrgul etc.) e supărătoare în ambele texte („Alest moldovian/Şî cu-aiest ungurjan. . ." — MXVI 22 — 23; MXV 36—37). în general lăutarul păstrează fonetismul local, schimbîndu-1 numai în cîteva cazuri, 13 cazuri în 90 de vers.).
      Cît priveşte provenienţa, nu se poate înlătura sursa lăutărească. Amîndouă textele dovedesc însă de la începutul lor ecoul literar din textul clasic (MXIV 3—6; MXV 1 —4 — cu vers. prelucrât „Sî aţin în cali“). Urmează identic grupul celor „trii sjobănei". Materialul tradiţional rămîne extrem de redus (MXIV 13—19; MXV 30 — 34). în privinţa aprecierii estetice a textelor Mioriţei, cîntată şi zisă de lăutari vrânceni, se vede din materialul cunoscut pînă în anul 1983 cum cobzarul din Coldcu, Marin CurUănu, ştiuse, în
 1926, o var. nedepăşită încă în ţinut de alţi cîntăreţi profesionişti.
411
 text. MXVI
 Nota critică 54 (satul Herăstău — Ion Găinî, 70)
     Iată un caz deosebit, privind circulaţia Mioriţei în Vrancea: varianta aceasta, c î n t a t ă, era folosită în trecut ca un cîntec de leagăn (v. Soveja, MCCI Nota crit. 172), cu care bunica bătrînului adormea nepoţeii legănînda-i (v. text .-conv. r. 1 — 3). Funcţia aceasta se explică prin calma muzicalitate a melodiei.
     Textul ştiut de bătrînul analfabet e din lumea păstoritului vrăncean, dar cuprinzînd un ecou inexplicabil din versiunea Alecsandri, atît în privinţa fondului, cît şi a lexicului. Apare în finalul var. episodul rar al metamorforzării mamei în corboaică (48 — 57).
 text. MX.VII; text. MXV1II
 Nota critică 55 (satul Herăstău — Grigori Stegarii, 70)
     Textele — culese experimental (MXVIII notat la trei ore şi jumătate după MXVII) — sînt tot material lăutăresc după însăşi mărturia bătrîmilui (text.-conv. r. 88 — 95): le ştie de la un unchi lăutar, Neculai Citii (alias Neculai Predoi) care a comunicat text. din 1928, cînd avea 65 ani ( Ţinut. Vrane., Iă, p. 340 XVII). împrumutul este evident chiar din începutul ambelor var. (text.cit. 1 — 7; MXVII 6 — 8). în conţinut însă text. MXVII şi MXVIII diferă de cel precursor: în var. din 192S a lăutarului omorît orii sînt ,;§ij nouî ijobaniJ-Toţ sîn’ veri primar(l.c., 12— 13; pe cînd textele derivate indică „Cel ungur (an/Şî cu cel vrăntian" (A 12— 13; B 11—12 inversate), adică personaje din versiunea Alecsandri. Prezentării mai detaliat situaţia:
     Var. lăutărească s-a încrucişat cu alta, probabil de provenienţă lliterară. Localizarea clasică, dar încrucişată („P/-o gurî di plaf — text.-conv. A r. 106-107) şi indicarea personajelor (A 12— 13; B 11— 12) par concludente. însă partea episodică (metamorfoza mamei în „corboaică" — A 67 — 79; B 58 — 74) arată al treilea izvor, tot lăutăresc. Sincretismul între cele trei straturi eterogene a produs text. A B. în acestea apare localizarea cu totul contradictorie: moldoveanul a fost văzut de cei opt „sivirj primări", făptaşii, „Pi Arîiş in susjC-o turmî di oi". Aşadar reflex evident din balada Mănăstirea Argeşului ( A 64 — 6; B 54 — 57). Var. aceasta, în dublu text, este o: anomalie curioasă în raport cu întreg materialul mioritic vrăncean, pentru următoarea diferenţă: „mioriţa lai" vesteşte pe „stăpîn" că-1 vor omorî „Cel ungur ianjŞî cu Cel vrăncian" (A 12— 13; B 11— 12). Dar apare contradicţia: „baba bătrînî" întreabă global pe cei „nouî ijobani, . ./. . .sîviri primârj" dacă nu au văzut „um ?noldovjanl Tinîr şi galant“ (A 48 — 53; B. 43 — 47). Urmează portretul literar; apoi, tot contradictoriu, răspunsul stereotip al celor nouă: ei au văzut pa moldovean „Pi Arziş în susjC-o turmî di oj". Crezîndu-i, bătrua „. . .rni-a apucat/Şî s-a dus/Pi Arziş în sus." (A 65 — 69;
412
 episod absent în B, urmînd în ambele texte episodul cu „maica" metamorfozată în „corboaici" — fragmentat în A 70 — 76; amplificat în B 58 — 73). Acesta este finalul brusc în ambele texte. însă text.-conv, complică acţiunea; informatorul aduce o modificare originală, dar opusă tradiţiei: cei doi (ungurianul şi vrănceanul; sau admiţînd confuzia: cei „nouî Ciobani. . , siviri primari") nu l-au omorît pe moldovean. „Apî iei li-a făcu’ di petrecanii şî lor. . ." (B r. 74). Deci ungureanul şi vrănceanul (sau, prin confuzie, cei „nouî ciobani. . .
 iiviri primari') sînt pedepsiţi capital de „stăpînu" — am spune indescifrabil! Confuzia rămîne suverană, departe de simplitatea clară din acţiunea tradiţională. Concluzia normală: var. C (din text.-conv.) stă la antipodul tipului mioritic vrăncean, din care doar trei versuri par contaminate cu atîtea elemente contradictorii (A 6—8; B 5 — 7 „Ţîja si nu-ţ plasi:/Pozâr di pi cîmp,/Sau şarja dim burduf?"). Curiosul dublet în proză, succint şi prozaic, pare o combinaţie personală, absolut izolată de viaţa baladei specifice. Întîlnim şi altă înrîurire: a unui cîntec haiducesc, frecvent în Vrancea printre lăutari pînă la 1930 (cf. Ţinut. Vrane., II, 63 CXI 14-19). Priveşte dorinţa ciobanului să nu fie îngropat ,,-n dosu stîni. . .", ci „La iei paltin gălbiu:jSus cu frunza diasî;/Zos cu umbra groasî." (A 26 — 32; B 25—27).
     Fireşte că asemenea produs lăutăresc combinat (melodia ştiută de informator era mediocră şi străină de repertoriul vrăncean), are şi lexic artificial. Astfel oile moldoveanului sînt „mai orto-pani“ Versuri din var. primei recepţii („âij nouî ciobanilToţ sîn’ veri primari," — Ţinut. Vrane., I2, 340 XVII 12— 13) se prefac în următoarele: „Voi nouî ciobani,/Voi sivir(j) primări" (A 49 — 59; B 43—44) 2. Iar mama întreabă pe cei „. . .nouî âiobaniJ. . .sîveri p&imări (B 44) despre feciorul ei: „. . .um moldovianj Tînîr şi galant. . ." Astfel de lexic hibrid arată influenţa lăutarului din periferia oraşului, ori de la iarmaroc 3. Toată vorbăria se vede străină de graiul simplu al var. autentic vrăncene.
      1      Deformare din text. clasic: „Pe cel moldovan,/Că-i mai orto-man,". O formă asemănătoare se află într-un text din Hunedoara, cules în 1934: „Şi unu-i hortopan". (Fochi, Mioriţa, p. 689 CCLXXII7).
      2      Probabil „Voj siţ (=sej) veri primari". în două texte ale baladei din Buzău găsim forma prevell (= „tovarăşi de vîrstă"): „Si-s nouă ifobani,/Toţ sînt prevell marj." (N. Georgescu-Tistu, Folk.jud. Buzău, 1928, p. 44 CXXI 7-8; cf. p. 77 CCXVI 11 „Toţ sunt prevell marj.").
      3      Cazul acesta rămîne controversat. L-am discutat la text. MCCXC Nota crit. 230). Acolo am consemnat identitatea acestui vers cu altul („Tînăr şî gălant"), notat în 1906, în satul Găieşti. limitrof Vrancei, de la un cioban bătrîn de 76 ani. Asemenea identitate evident că duce la aceeaşi concluzie: un ecou lăutăresc dăinuind de peste şase decenii.
413
     /Am ufmârit în două, rînduri la radio cele «aproape 90 de piese* basm, snoave, legende, întîmplări» şi cîntece » — « comoara vrîn-ceanului » înregistrată cu magnetofonul în cursul lunii iulie 1967) de «cercetători ai Institutului de Etnografie şi Folclor» din Bucureşti. Ancheta noastră a coincis trei zile, în răstimp, cu cea oficială (care urmărea în special repertoriul basmelor). Intr-adevăr memoria bătrînului era puternică. Iar basmele ştiute păreau în număr impresionant (multe piese erau inutile documentării critice). Cît priveşte restul materialului folcloric ştiut de bătrîn, arată un relief poetic prea scăzut (aşa cum se va vedea din cele patru texte — material epic şi liric, selectat în voi. V al monografiei de faţă —, din 18 piese ştiute). Graiul redă în parte redusă nuanţa regională.
     Avem însă o rezervă temeinică: noi credem că trebuie precizată obiectiv nuanţa etnică a «bătrînului povestitor popular»; el nu era «vrîncean» specific: „Tata neu îi din Aidial, îj ungur (în realitate: ţigan ungur). A fos’ covăsiu di fier" — ne-a mărturisit bătrînul şi el „hierar". Bunicul — tot „covăsiu" — fugise din Ungaria în Ardeal iar de aici ajunsese în satul Herăstăij (nepotul nu ştia cum, şi în ce împrejurare). Aici lucra fierărie („pîiizî di herăstâi", „cuţiti", „to-poâri“, „hier di plug'). Materialul brut („hjer căi cât") îl aducea prin contrabandă tocmai de la „Sibiu" (v. text.-conv. MCMLXXX).*
     Prin urmare, nu poate fi vorba de asimilare etnică organică în viziunea populară pe firul tradiţiei româneşti; ori de grai regional transmis în succesiunea generaţiillor unui ţinut istoric de păstori români! Bătrînul de 70 de ani — cu memoria mecanică rezistentă, Jnclinal îndeosebi spre povestirea fantastică de tip oriental — ne arată graiul vrăncean influenţat mai ales de cel muntenesc (Pă tini, pîntru, dulăi, pă mini, mizac, cel paltin, sos, buâjumdş, pă cap Ipbani, mustăcioara, spicu etc.). El a juxtapus material nea. similat în Mioriţa, a memorat redus două balade în versuri (însă disparate şi în fragmente inexpresive), şi a deprins numai cîteva „cîntărf lăutăreşti locale. Cu acestea el nu poate fi socotit mai cu seamă un tipic cîntăreţ ori povestitor popular vrăncean Pînă în anii 1963, 1965, 1980, singurul reprezentativ în Vrancea rămăsese bătrînul octogenar Constantin Mortu din satul Bîrsâşti. Acesta se prezenta ca un adevărat talent narativ original (arta dialogului concis, descrierea succintă, naraţiunea sobră şi graiul ln coloratura lui arhaică; v. Diaconu, Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 229—312). Pe cînd Grigori Siegăru era numai uiicom-biiiator de poveşti, poate că priceput, însă mult prea departe casă fie socotit, numai pentru mecanica memoriei (fără arta nara-
     *       Indicaţia textului-conv. va fi utilă numai după publicarea tuturor volumelor care completează monografia Ţinutului Vrancei (îngr, ed.).
414
 HtiMi estetică limbii populare!), Chiar «stegarul tradiţiei locale*1 (O calificare prea generoasă, în Scînteia, an XXXVII, nr. 7476 —
 29 sept. 1957!). Cina a cetit, şi lingvistic, pe Ion Creangă, şi cunoaşte monografic, timp de peste jumătate de secol, „ţinutul Vrancei", nu poate subscrie aşa ceva! Atare opinie subiectivă, mai întîi falsifică, apoi îinîrzie, sau chiar înlătură definitiv adevărul, ceea ce înseamnă prejudiciu în ştiinţă.
 text. MXIX
 Nota critică 55 (satul Herăstău — Nastasiia Brînzoi, 76)
      Bătrîna, analfabetă, spunea că a deprins balada de la patru fraţi ai ei în şcoala primară. Var. are intr-adevăr ecou din versiunea Alecsandri (cf. 8— 12, 20 — 28). însă planul epic iniţial pare să fi fost local: textul începe.în dialog (1 — 6). Iar vers. 15— 19 dau impresia, şi ele, că au rămas dintr-un text păstoresc. Materialul, provenit prin şcolari, apare însă preponderent (7— 12, 20 — 28). Dar elementele clasice de bază s-au risipit (îndeosebi localizarea şi personajele); în planul general, confuz şi răzleţit, dialogul final între mamă şi ciobanii tăinuitori (33 — 45) e nenatural şi contradictoriu: bătrîna stabileşte temele 10 (locul îngropării) şi 11 (obiectele de îngropat).'
      La origine admitem că a fost un text păstoresc rudimentar' însă mai tîrziu frumuseţea poeziei de artă a înăbuşit simplitatea etnografică.
 text. MXX —MXXI
 Nota critică 57 (satul Herăstău — Gavrilî Colţ, 85)
      Text. MXXI — notat în experiment la o jumătate de oră după MXX — înlătură vers. 39—41 din text . prim, unde par contaminate de balada Mînăstirea Curtea-de-Argeş.
      Din text.-conv. se vede că Mioriţa era cîntată şi pe la nunţi cînd se „îmbrobodia nirjasa''; aşada rfolosită în cadrul ceremonialului de nuntă, desigur că îndeosebi în familiile cu ciobani (v. r. 44). Melodia şi nunta alegorică din baladă au mijlocit funcţia ritualică a poemului.
      Gavrilî Colţ — bătrînul octogenar cel mai vîrsinic din satul Herăslăy — a urmat şi el şcoala primară. însă Cînticu oilor (acum o var. fragmentată) are fond străvechi vag (la început dialogul, urmînd vers. 5 — 7, 9—18), auzit întîi (de admirabilul cîntăreţ din caval — prin păstorit, intens şi astăzi în Herăstăii. Apoi a întîlnit în şcoală textul literar (24—30) care nu s-a putut unifica organic cu cel păstoresc (De aici poate că provin cîteva versuri disparate: „Sî-m' pui la cap/Flujeraş di os/Ce [si] cîntî [II suni] duios/Şî-n dosu stîni,/Sî nu măj urli cîni;" — 19 — 23).
      Textul baladei a rămas trunchiat şi din cauza înstrăinării bătrînului: în primul război mondial a fost prizonier, aproape doi
415
 ani, prin lagărele din Germania şi Serbia. Acolo memoria i-a slăbit prin lipsă alimentară, iar Cînticu oilor s-a risipit.
     Cînticu oilor se mai numeşte şi Cînticu Nioriţî (v. titlul!). Alte cîntări din fluier erau Şîrjagu, şi o noutate pentru repertoriul vrăncean: Doina pădurii (r. 50 —52). Dar s-a nimicit în confuzia timpurilor grele.
text. MXXII
Nota critică 58 (satul Năruza — cătunul LuUca — Votca Ditdu, 53) Varianta — în dispariţie, confuză prin contaminare cu o baladă haiducească, tot în dezagregare (v. Ţinut. Vrane., II, 62 CX) —, rămîne un exemplar curios în cadrul Mioriţei lăutăreşti din Vrancea: ar fi fost auzită de la lăutarul Vasîli Botiţî — mereu întîlnit în adnotările din colecţia prezentă — iar nu de la Ion Vînqagî (menţionat ca al doilea lăutar renumit în Vrancea nordică, din 1900 pînă în 1923), a cărui fiică e informatoarea de faţă. Soarta acestui virtuoz „viorist" (cuvînt folosit mai rar în ţinut decît „lăutar") a fost prea ingrată: dacă de la Botiţî avem dovada unei bune memori lăutăreşti (v. baladele Cîntec dim bătrîni, Cînticu lu' Ghimiş, Cînticu lu Ghiorghilaş - Ţinut. Vrane., II, 63 CXI, 72 CXVII, 86CXXV) 1 -în scuimb de la Vîngagî nu avem salvate măcar două versuri dintr-un oarecare text poetic. Iată că nici fiica sa nu pare a-i fi perpetuat repertoriul.
text. MXXIII
Nota critică 59 (satul Năruza — cătunul Petri şti — S6ra ĂJbu, 54) în var. fondul local străvechi s-a diluat complet prin ce-a adus disparat manualul şcolar (5—7, 28—34). Vers. 22—23, 45—49 cuprind două portrete sumar conturate, în care găsim — în cazul al doilea — oarecare gingăşie a imaginaţiei. Sînt oarecum străine de baladă. Şi par plăsmuire spontană a informatoarei chiar în timpul anchetei noastre. Cadrul nupţial (50 — 58) e iarăşi improvizat, avînd însă imagini sugestive; deşi cuprinde şi-un vers parcă inexpresiv („Ţînţarj-a fos’ lăutari" — 57) care aminteşte de alte două, absolut prozaice, dintr-un text din Câza (MCCCX 75—76).
text. MXXIV
Nota critică 60 (satul Năruza — Iftiiii Căşunidnu, 72)
     Faţă de var. notată de la acest cobzar în 1927 (v. Ţinut. Vrane.,
I2, 345 XXI), ceea de faţă e un exemplar degradat, cu unele elemente de fond destul de modificate: în var. primă personajele sînt „Trii
     1      Moartea lui neaşteptată, în 1936, a suprimat ancheta noastră, în iulie 1981, am căpătat mult rîvnita var. a Mioriţei, culeasă de la dînsul, în 1919, de slavistul P. Caraman.
416
^ţobănei" (vers. ,7—13); dincoace „Mi s-a vorgit nouî ifobânei" (8), din care rămîn numai patru (19 — 22). Două grupe de versuri stinghere (8 — 22, 32—35) şi sfîrşitul improvizat în text din 1927 (36 — 42) lasă impresia că var. de acum, alît de împuţinată, a plecat din lumea lăutarilor. Faptul e indicat mai ales de unele grupe caracteristici de versuri întilnite în texte lăutăreşti (Ţinut. Vrane., I2, 345 XXI
 13 — 22; p. 414 LXIII 27 — 31; p. 415 LXIV 24). Se pare că asemenea -prelucrare de profesicmjst a venit dinspre Valea-Milcovului, îndeosebi din salul .Reghin, unde a trăit talentul lăutar amintit (v. CMXXXVII Nota crit. 9); însă fără urmaşi de vocaţie.
      De reţinut ştirea despre frecvenţa baladei lăutăreşti pe la nunţi, cunaetrii şi petreceri.
 text. MXXV
 Nota critică 61 (satul Năruza — Ienâki Lungii, 72)
      Este interesant cum povesteşte bătrînul acesta că a învăţat în copilărie să ciule din fluier (text.-conv. r. 1 — 13). De la doi „sio-banj veki" el a învăţat un repertoriu destul de variat pentru memoria fragilă a unui copil. Patru ani a durat aspra ucenicie la stînă. Cio-bi-iii cei doi cînt au îndeosebi sara. Copilul (era „stningariu" la stînă) asculta cu pasiune, urmînd să deprindă bine tehnica „întorsurilor■" (— variaţia melodică în cîntare). în timp el a ajuns în sat cîntăreţul din fluier cel mai preţuit. Îndeosebi Mioriţa o cînta întrec'ind pe oilalţi „fluicrari" dintr-un sat ca Năruza, cu hotarele întinse. Neîntrecut cîntăreţ era bătrînul şi în iulie 1967, cînd l-am anchetat.
      Aflăm un fapt caracteristic clin viaţa de cioban a bătrînului, înainte de primul război mondial: se pare ca la o stînă (din trei cîte erau pe atunci în Năruza), ciobanii numai „din fluir făsia Niorita. . . da vorbili nu li ştiia. . .ii nu cînta Niorifa din gurî. Nn ştia nimnia vorbili. . .vorbili io li spuniarn lor" (r. 84—85). Desigur ca o ştire contradictorie: cazul pare izolat în Năruza, unde fluierul ar fi fost preferat pe atunci melodiei îngemănate normal cu textul ei (cf. cu'MXXXII Nota crit. 66). Aşa stînd lucrurile, se vede că a fost posibil ca într-un sat vrăncean personalul stînei oameni maturi, cu experienţa păstorească: doi „siobani vekj“) să afle de la un „strungârjn" (copil'de’14 ani!) textul baladei, care se vede (după mărturie — r. 80- 88) că a fost:                   învăţat   din
 „cartia-di-setiri". . .
      Textul (în 1967 mdodificat artistic cu fluierul) este evident decalc din fondul literar, judecat chiar după începutul lui şi grupa personajelor (vers. 22-29). Vers. 31 — 32 schimbă însă rolul acestora: „Baciul ungur fânca moldovian“ hotărăsc să-l omoare „Pi ista vrănsian" (cu explicaţia localizării accentuate: „Aista a nostru, diâ Vran^a" — r. 38), Prin urmare făţişa tendinţă de-a feri mîndria
417
 păstorului vrăncean de îngrozitoarea faptă. Orgoliul acesta regional (cf. text. CML—CMLI din Colâcu), întîlnit între hotarele păstoreşti ale istoricului sat răzăşesc, Năriiza, îşi are explicaţia: de-aici de pornit, în 1803, organizarea întregii Vrance devălmaşe (celebră în istoria dreptului românesc privind pe răzeşi cotropiţi temporar), ca să reziste eroic 17 ani în procesul dus împotriva boierului abuziv Iorda-che Roset Roznovanu, care urmărea să cotropească definitivVrancea.
     Interpolarea din cîntecul liric Ciobănaşul („ — Basjuli, ăini tj-o plînzi?" — vers. 76) — de altfel destul de vagă — pare să indice că la stîna în cauză cineva cunoştea o var. locală a Mioriţei contaminate.
text. MXXVI-MXXVII
Nota critică 62 (satul Năriiza = Podu Năruzî — Njdgu Murgu, 72) în experiment var. MXXVII a fost notată diacritic la o oră după prima.
     Pe lîngă cartea şcolară (învăţătorul cerea şcolarilor: „s-o spunim ca poizîi" — r. 56—57), se vede şi un reflex îndepărtat al variantelor orale care circulau Ia Năriiza prin cîntare.
     Textul (din manualul şcolar) nu pare să fie contaminare a fondului literar cu tradiţia locală (cf. vers. 12—18). O dovadă: ciobanii tăinuitori sînt aici „Cei trii mîndri fedjorj (vers. 19); iar victima (al patrulea „fecior" ?) se însoară „C-o fatî di-mpăratu" (vers. 48; exact ca în text. anterior MXXV, vers. 79). Prin urmare personajele din text. clasic (de la şcoală) au fost substituite de informatorul printr-o improvizare menţinută în cele două texte.
text. MXXVIII
Nota critică 63 (satul Năruza — cătunul Podu Năruzî — Vasîli Boţân, 73)
     Altă mărturie că în ţinut textul manualului şcolar avea deseori întîietate faţă de ce se cînta în popor. Informatorul — pe cînd era „copKil" — a auzit Mioriţa cum „o cînta oamni bătrîni ţâri" (r. 36 — 37) — desigur că „bătrîni" vîrstnici buni [cunoscători ai tradiţiei, însă l-a impresionat — din satul lui de obîrşie, Tiilnisi — numai un bătrîn, dar printr-o ciudăţenie, şi nu pentru baladă pe care el o cînta şi „din fluir", „şî cu vorbi".
text. MXXIX—MXXX
Nota critică 64 (satul Năruza — Ştefana Colăspiu, 76)
     în experiment var. MXXX a fost notată diacritic la două ore după MXXIX.
     Şi în cazul acestei bătrîne (păstrătoare bună a descîntecelor)
—  trebuie presupus un adaus în fondul poetic al variantei: peste ce-a fost tradiţional (aproape disparat — cf. 5—9, 25—29), s-a
                                                                              418
supfapus textul didactic (cf. 13—18). Contaminarea însă rămîne inexplicabilă, fiindcă bătrînă a rămas analfabetă. Memoria nu a putut opera decît disparent, păstrînd, în reluarea recitată, un rest minor al baladei din ce fusese ea odată, probabil că o închegare poetică adevărată, însă treptat fărîmiţată de uzura organismului firav al bătrînei.
 text. MXXXI
 Nota critică 65 (satul Năruza — cătunul Podu NăruZî — Stefăn Tătâru, 75)
     Textul, făţiş didactic, se vede ca un rest disparat, fără atingere cu balada locală. Este răsfrîngerea textului Alecsandri (cf, 1—19, 28 — 35). Ca plan, se află într-o dezordine deplină (20—24), cu materialul poetic disparat (versuri dislocate şi intercalate stîn-gaci — 25—29; cu schimbări de imagini — 10—11; la sfîrşit cu un adaus frazeologic — 36). în privinţa graiului impresionează goana după fonetica literară (3—4, 7—8, 14—15, 18—19, 25, 29, 35; text.-conv. r. 38 Mioriţa — 39), deşi bătrînul nu a părăsit rostirea strămoşilor (r, 35—36, 40 — 41). El este preţios prin puterea de evocare, cînd povesteşte cîteva crîmpeie din trecutul satului cu cătunele lui (material cuprins în voi. VI al monografiei).
 text. MXXXII
 Nota critică 66 (Năriiza — cătunul Pîrîu-humi — Ghiorghi Corâf, 81)
     Printre octogenarii vrănceni, aflaţi în ancheta noastră dintre anii 1965— 1970, bătrînul acesta rămăsese cu o expresivă vigoare sufletească: atent la orice părere despre timp şi lume, isteţ în răspunsuri, sugestiv în grai (v. text.-conv. r. 1—4). îşi aştepta sfîrşitul cu resemnare stoică: („Puterja mja-j puterja pămîntuluj. . . da la pămînt îs gata să mă duc.. . Aştept ordinu: ba az, ba mîni, sjasu di moarti, ca sî-ţ spuj băbeşti. . ."). Este retragerea senină din învolburarea vieţii aspre în ideea morţii prin resemnarea ţăranului nostru înţelept. Aşa adevereşte materialul etnografic şi folcloric cunoscut pînă astăzi din Vrancea. Viziunea creştinismului rar se implică parţial în asemenea stare ultimă care pleacă din substratul daco-getic. Prin urmare, este o expresă atitudine de resemnare măreaţă în faţa morţii inexorabile: ea înlătură suferinţa, salvînd pe om prin viziunea aşa numituUii panpsihism cosmic, care
 — chiar pentru unii folclorişti marcanţi (v. şi Ovid Densusianu, Vieaţa păstor. . . II, 100) — ar alcătui nucleul primitiv al Mioriţei.
     Var. îşi păstrează-diluat şi redus-fondul local (7— 15), cu adaus (inexplicabil) din textul literar (17—19, 40—43). Cuprinde şi unele versuri improvizate („tfiSj di cap n-oj fasi,/îm' plîng ăalja mja" —
419
 14—15 etc.); altele exprimă vag personajele (16 — 21); sau cuprind o verbozitate aproape supărătoare (33 — 39). în general predomină improvizarea (cf. 26 — 3!)), cînd fondul se vede mult simplificat. Lexicul îşi păstrează însă fonetismul regional, cont răstind numai în trei cazuri (11, 13, 26).
      Se poate reţine ceva privind circulaţia, în cîntare, a baladei într-o familie de ciobani. Bătrînul octogenar îşi aminteşte cum a deprins el „cînticu" de la fraţii lui „mai mari" care cîn-tau „cînticu ista". îndeosebi cel „măj mari" — a fost „vo şăpti anj sioban" — „cînta Nioriţa d i ii gurî... cînta cu vorbi, la aripa oilor" (la stînă, stîud dc pază, după rinlsoare, ziua ca şi noaptea, într-un adăpost acoperit care să-l ferească de ploaie şi vînt). Sau „măi cînta mergînî cu oile la dial, pâscindi gliitili". Şi lucru capital de reţinut: în satul Năruza „c î n f r> t g a t i lumja Nioriţa". Era „cînticu" cu care se deprinsese şi oile: „cin’ cînta ii (ciobanii) cînticu ista (din fluier sau caval), sî strînija oili lîngî ii" (r. 47 — 52; cf. MCCLIX Nota crit. 205).
 text. MXXX11I - MXXXI V
 Nota critică 67 (satul Năriiza — cătunul Petreştj[ — Flcgârţa Nir-SI)
      în experiment text. MXXXIV a fost notat diacritic Ia două ore după MXXXIII.
      Var. păstrează material din fondul local (19 — 23, 24 — 27, 50 — 55). Contaminată — tot pe calea şcoalci — cu textul literar („Pi o guri di rajJPWLisior di plai — 41 —42), avînd planul disparat (22 — 23, 24 — 26, 62 — 65), repetiţii (15— ÎS), grupe de versuri cu sens disparat (43 — 64) şi cu adaus improvizat in primul dialog (5 — 7), var. îşi păstrează unitatea fonetică locală, folosind numai odată un arhaism („-gherit" — 14,).
      De reţinut şi informaţia privind receptarea baladei: s-a petrecut în casa părintească, pe cînd mania băUînei octogenare cînta copiilor — „zîua, sara" — în timpul lucrului casnic (text.-conv. r. 34—37). în sat „cîniarja" o cunoşiea „toati lumja" mai ales bătrînii: „Bătrînj-o cînta di rî n d!", Cinturea desemna în primul rînd melodia, care prevala.
 text. MXXXV
 Nota critică 68 (satul N~i;uza - cătunul Zghţâburj — Ndstasî IJănu, 88)
      Var. MXXXVI a fost notată în cxpcrimmt la o jumătate de oră după MXXXV.
      Text. II dovedeşte, şi el, eficacitatea metodei experimentului folcloric. în cazul de faţă: vers. 6-8, 13— 16, 18 (acesta privind personajele), 20 — 29 (grupă importantă de versuri: dezvăluie motivuţ
 omorului şi se precizează locul îngropării) ar fi lipsit var. primă de elemente necesare, pe lingă că ne-ar fi rămas obscură ca,uza complotului.
     Textul bătrînului, analfabet, nu se vede să fi avut atingere cu cel literar, deşi unele versuri par să ne ducă spre versiuriea Alecsandri (II. 17—18, 24 — 26). Fondul străvechi rămîne ca atare decisiv (1 — 8, 13— 16, 30 — 40). în mod artificial apare intruziunea unor versuri, repetate, din balada Mihu Copilu (MXXXV 2'l —24 ; MXXXVI 9— 12), dînd impresia unei heteromorfoze (=deplină confuzie între elementele eterogene dc fond, în felul aceleia din biologia speciilor animale). Bănuim că a fost la mijloc un artificiu lăutăresc întîlnit de informator (în satul lui, răspîntie de lăutari; ori în lumea largă: lăutari pe la hanuri, la bîlciuri, la culcs de podgorie). în repertoriul baladei vrăncene adausul acesta râmîne răzleţ.
     Finalul text. MXXXVI (29 — 38) — în care găsim unele versuri expresive — înlătură din planul versiunii clasice tetnclc 11, 13—16 (obiectele îngropării, maica bătrînă, portretul ciobanului, însurătoarea mioritică, apoteoza ciobanului).
     Pentru stabilirea momentului receptiv, ştim numai vîrsta cînd bătrînul a auzit var. (între 8 — 12 ani) de la cincva din preajmă (mamă, tată, bunic). Sigur este că mediul întreg de familie rămăsese analfabet. Era timpul cînd spiritul gregar şi simplitatea traiului păstoresc interziceau felelor să înveţe alfabetul (,,. . .fctili nu sî pominia sî li dia la şcoalî!"). Iar băieţii se retrăgeau din şcoală, şi părinţii —-------plăteau „amiandî răzghitu" (text.-conv. r. 6— 13).
     Bătrînul mărturiseşte că nu mai cîntase Nioriţa de peste jumătate de secol. Avea încă o „cîntari" (r. 3) lentă şi expresivă după modul păstoresc de redare. Probabil că o deprinsese de la un cîntăreţ din fluier (şi „din gurî").
text. MXXX VII, MXXXVI1I
Nota critică 69 (satul Năriiza — cătunul Lunca — Slănilî Bucur, 89)
     în experiment var. MXXXIII a fost notată diacritic la o oră după întîia.
     Alt bătrîn, din Năruza, aproape nonagenar. în 1967 — cînd l-am anchetat — era cel mai înaintat în vîrstă printre bătrînii din satul întreg cu cătunele lui. Şi la dînsul tc impresiona resemnarea înaintea caducităţii vieţii omeneşti, ca şi la celălalt octogenar venerabil din sat (MXXXII Nota crit. 66). A exclamat, senin şi mîndru, vorbind despre bătrînii înaintaşi de la care auzise el Mioriţa: „Bătrîni cari i-am auzît jo Nioriţa? Hă, hă, şî ţărna trebi sî liii praf!" (text.-conv. r. 86 — 87) Printre bătrînii din Vrancea nu am mai întîlnit asemenea stoicism absolut.
     De remarcat înclinarea bătrînului pentru textul literar al baladei: l-a învăţat „din cârti", fără constrîngerea învăţătorului indiferent. Asemenea simplă memorizare mecanică, fără melodie, se întîlnea şi la Năruza (anii 1878—1888), cînd prelucrarea antologică a lui Alecsandri (1866) pătrunsese în satele de pe văile Zăbâla şi Năruja (v. text. MCXLIX Nota crit. 136).
     De subliniat încă un fapt :1a fondul literar al baladei, informatorul alătură, spre sfîrşitul textului, şase versuri din cîntecul liric Ciobănaşul (68—73). Am mai întîlnit cazuri asemănătoare (v. CMXLIVCMXLV Nota crit. 13).
text. MXXXIX
Nota critică 70 (satul Negîrleşti — Ion Bâhnî, 41)
     Var. în transcriere diacritică a fost notată la doi ani după text. MCCCXIII accesoriu (comunicat de un culegător auxiliar într-o notare destul de relativă).
     Ambele texte nu păstrează unitatea de plan, alterînd des. conţinutul materialuîui. De exemplu, text. accesoriu are versuri improvizate (1—4; 15—17; 96—97); sau repetiţii răzleţe (cf. 35—36 cu 90 — 91); ori contradicţii (cf. 43 — 45 cu 96—97, 61 — 65; cf. 70—71 „Fagii şi ufmu/Mi-au fost preoţii.. ." — cu MXXXIX 110 „Şî munţî mari j-a fos’ preoţî. . .").
     Trebuiesc reţinute vers. 1 — 3 din localizarea contradictorie („Pe-un vîrf de munte,/Pe-un picir de plai. . etc.). Vor fi utile la analiza var. MXCV.
     Cît priveşte text. diacritic, se observă egala stare disparată: planul rămîne complet răvăşit, iar fondul mereu schimbător, cu repetiţii şi adausuri obositoare (cf. 10 — 24 cu 26 — 40; 18—24 cu 34—39, 74—78); cu contradicţii („Să mă-ngropaţ în dosu stîni, ../ Să mă-ăgropaţ îa strunga oilor', " — 49 — 51); cu versuri prozaice improvizate („Ori jeş’ bolnăvjoarî,/Scumpa mja mioarî ?/Orj sîmţ vun rău:/C-o fi sî mor?" — 6—9; „Or ai vun gînd rău?. . ./Scumpa mia mioarî,.     — 46—47; etc.).
     Textele — considerate şi după localizare (MXXXIX 26 — 27; MCCCXIII 1—3) — pleacă din versiunea clasică, evident că prin filieră didactică, realitate dovedită şi de fonetica literară (-ncoaci, taci, placi, mioarî etc. — 3 — 5, 7).
     Text.-conv. ne spune despre tatăl informatorului, care, dezer-tînd din armată, s-a făcut „Ăjoban" păstorind 27 de ani în „delta Dunîri", apoi în Ardeal (prin Covdsna, Făgăraş, Braşov). în peregrinarea aceasta prelungă el s-a întîlnit cu „haidusj di dincolu, din Ardjal'‘ (r. 101—107; despre poezia noastră populară şi haiducii: Ov. Densusianu, Vieaţa păstor. . . , I, 10, 45, 49; II, 9 — 36). Prezenta notă crit. se completează cu comentariul de text. MCCCXIII,
m
text. MXL
 Nota critică 71 (satul Negîrleşti — Ion Tâftî, 47)
     Var. în transcriere diacritică a fost notată la doi ani dup& text.MCCCXIV accesoriu (comunicat de acelaşi cercetător auxiliar1).
     Amîndouâ au plan confuz şi disparat (MXL 24—28; MCCCXIV
 19 — 24, 32—44), cu versuri improvizate („Obrăzori luj:/Ca buiori cîmpului." MXL 47 — 48; „Fluieraş de fag,/Să-i cînte codrului cu drag"/„Fluieraş de os,jSă cînt la oi duios. . ."; MCCCXIV 28 — 31); cu contradicţii (MXL 10—16; MCCCXIV 5—8); cu verbozitate prozaică (MXL 55 — 56; MCCCXIV 33 — 36); cu stil abrupt, repetiţii, lipsit de concizie.
     Informatorul a trăit în mediu păstoresc; dar textul diacritic e aflat din manualul şcolar, fără legătură cu cîntecul „bătrînescu" auzit de la tatăl lui (MXL 24—28, 30 — 36, 52 — 54; cf. text.-conv. r. 67-70).
     Cît priveşte modalitatea receptării (privită în general, dacă te referi la cineva cu memoria slabă), se vede şi aici că materialul poetic — chiar pornit dintr-o sursă literară superioară, ca versiunea Alecsandri — e ori neglijat, ori degradat de memoria insului mediocru.
 text. MXLI
 Nota critică 72 (satul Negîrleşti — Dufiitru Stelia, 70)
     Un text amorf, complet degradat, de la începutul recepţiei redus în fond: numai cinci versuri. Atît a putut memora bătrînul de la tatăl său, cioban, cînd „cînta" Nioriţa. Fiul a rîvnit să memoreze balada, însă nu a „putut prindi dicît vorbili jestia" (text.-conv. r. 1—2). Textul fără melodie, a rămas deci îngheţat chiar în faza recepţiei. Fiindcă bătrînului i-a lipsit înclinarea pentru cîntec şi vers; el nu a avut putere configurativă.
 text. MXLII —MXLIII
 Nota critică 73 (satul Negîrleşti — Aficuţa Tâftî, 74)
     în experiment var. MXLIII — notată la un sfert de oră după MXLII — a rămas fără schimbări marcante. Var MCCCXX accesorie a fost notată de culegătorul auxiliar cu şase ore mai înainte.
     în toate textele se distinge planul rămas neschimbat. Modelul literar, din manualul şcolar, a fost versiunea Alecsandri. Aşa încit var. de bază MXLII reproduce de acolo, fără modificări, grupe de versuri, noutatea fiind numai în schimbarea cuvintelor (de pildă: „La verdi zăvoi" — ver. 32, 49, în loc de „La negru. . .“). Buna memorie a bătrînei omite din text. Alecsandri numai o grupă de versuri (v. Poezii popul, rom., ed. D. Murăraşu, 1971, p. 12, vers.
1 MCCXCIV Nota critică 233.
423
72 — 87). Var. accesorie adaugă însă cîteva versuri (103—1(M), şi păstrează (ca şi MXLII—MXLIII) contaminarea cu fondul păstoresc local (MXLII 59-63, 92-97; MCCCXX 61-66, 87-92). In partea finală toate trei textele rănim neschimbate. Dar nu s-a 1nlăturat contradicţia din două grupe de versuri antagonice (101 — 102, 105-106, 111-112/113-116, 119-120).
     în 1964, s^a publicat o var. culeasă, in aug. 1960, de la „Taftă
V. Măria (Toaefia), 63" (A. Fochi, Mioriţa, p. 1051 XCIX). Numele informatoarei a fost'notat greşit.' Întrucît var. aceea păstrează acelaşi plan cu materialul prea puţin diferenţiat în fond, ca şi cantitativ, faţă de MXLII, avem în cauză aceeaşi informatoare. Numai fonetismul din 1950 e în general îndepărtat da rostirea dialectală, cîtă este, a bătrînei (cf. vers. 1, 3, 12, 15, 22—23, 28—31 etc. cu 6, 11, 16, 20 etc.).
text. MXLV-MXLVI
Nota critică 74 (satul Ncgîr!/$tj[ — Vanii Brînzoi,, 75 [75)
     în experiment var. MXLVl a fo:»t notată la două ore după MXLV; MXLVII la trei ani după celelalte două.
     Informatorul avea memorie bană: după trei ani (în 1968), de la primul experiment (în 1965), a putut rcprrduce intactă (la Ţ8 ani) o grupă clc 12 versuri (MXLV, MXLV1 .17-27; MXLVIl 3 -15},. Bun cîntăreţ al melodiei, bătrînul ştia un text prea uzat, îneît improviza cîte un vers prozaic („Sî-m’ pui la cap:/Fluieraş di socru/; Ca slfrii c:i. norocii. . ." — MXLV 38 —40)... însă în text. MXLVIT, ezitînd, nimereşte versul adecvat -(v.r. —, 29).
     Mod‘Iul1 bătrînului nu a fost păstoresc: ne duce spre lumea şcolară, sau către cîntarea lăutărească înrâurită de textul clasic alterat — dovadă var. MXLVII care numeşte pe cei trei ciobani din versiunea Alecsandri, dar socot mdu-i pe toţi că uneltesc (11— 15).
     O      var. a mai fost culeasă în: 196$ (A. Fochi, Mioriţa', 1052 C); aici graiul dialectal este notat eronat, dîndu-se mai mult ideea unei rostiri alterate de vorbirea oficială. :
                                        1 i , ■
text. MXLVIII
Noţa critică 75 (satul Negîrlt'şli — Ion Mehedinţ, 75)
     în cazul acestui informator, nu var. Mioriţa (de tip didactic degradat!) rămîne punctul esenţial ce ne va precoupa.ei graiul variat din cuprinsul textului — anume vers. 8, 18 cu fonetismul alterat vrânSlan-vrîndţan. Asemenea dublet fonetic. (vrăti/vrin) ridică o problemă delicată de grai şi scriere actuală, trebuind să fie lămurită critic şi apoi stabilită o formă definitivă în limba
                                                                                  424
noastră — adică: e corectă forma vrăncean (aceasta folosită după modul fonetic dialectal din ţinut), sau opusa ei vrîncean?1 text. MXLIX
Nota critică 76 (satul Negîrleşti — Vasili Băbiş, 76)
     Răspunsul evaziv la întrebările chestionarului nostru şi alternativa în căutarea cuvîntului funcţional1 just pentru a orîndui versul („Flujeraş di fag. . ./. . .di socru. . ./Ca sî-n fii drag" — 24—25) se datoresc memoriei slabe a bătrînului. El învăţase ceva din textul manualului şcolar (dovadă: personajele cu rolul lor confuz — text.-conv. r. 12—13). S-a întîmplat numai prin obligaţia învăţătorului şters din amintirea fostului elev. Dar prima var. a baladei o c ă p ă-t a s e bătrînul în copilărie de la tatăl lui, analfabet, care o „cînta ş-o şî povestia". însă „la şcoalî" balada era „poizîi" pe care, el învă-
      1      Problema aceasta de lingvistică, ştim că a preocupat mai mult timp pe dialectologul Ion Diaconu. Nota critică 75, cu 33 pagini în ms. şi încă 22 note explicative privind dubletul fonetic în discuţie, constituie un studiu ale cărui dimensiuni n-au permis includerea tipografică în volumul de faţă. Iată sumarul aflat în manuscris ca plan al studiului dezvoltat în această notă critică:
      I. O anomalie fonetică: „vrăntjan — „vrîniian" (p. 1 ms.).
      II.  ISTecesitatea distingerii critice a termenilor „vrăncean" —
 „wmcean" (p.       1   ms.).
      III.  Cursul bibliografic al termenilor (p. 2 ms.).
      IV.  Circulaţia formei „vrăncean" (p. 5 ms.).
      V.  Circulaţia formei „wiMcean" (p. 11 ms.).
      VI.  Alternarea dubletului „vrăncean" — „vrîncean" (p. 15 ms.).
        VII.       Ce spune materialul Mioriţa cules între anii 1940 — 1980 despre dubletul „vrăncean" — „vrîncean" (p. 20 ms.):
        a)  materialul din alte regiuni (p. 20 ws.);
        b)  materialul din Vrancea (p. 25);
        c) materialul extern (p. 26);
        d)  destrămarea dubletului (p. 26);
        e) ce spune materialul istoric (p. 28);
        f)         dovezi accesorii despre preexistenta formei „vrăncean" (P- 30);
        g) schiţarea unei soluţii de scriere ortoepică (p. 32 ws.).
        Concluzia este următoarea:
  Pentru a se înlătura dubletul echivoc, propunem ca Academia Română să stabilească o formă lexicală invariabilă, pentru ca să se rostească şi scrie, după uzul fonetic regional, numai Vrancea, Vrăn-ceanu, vrăncean-ncă, vrăncenesc-ească-eşte. Excludem radicalismul fonetic (Vrănifa, vrănsidn-vrărtâiâncî, vrăMenesc, vrăncene şti), util numai în studiile filologiei, lingvisticii teoretice şi dialectologiei experimentale. Propunînd această soluţie — firească şi practică — avem în vedere şi faptul că în scrisul românesc modern forma folosită întîi a fost vrăncean, atestată — cum am arătat — din anii 1852, 1866. în folclorul ţinutului o găsim consemnată în primul text scris al Mioriţei între anii 1866— 1870 (aflat în miscelaneul din satul Prahuda; v. text. MCXLIX şi Nota crit. 136). Este întîia mărturie a baladei scrise în masa ţărănimii româneşti de-un anonim, întîm-plător vrăncean." (Nota îngr. ediţiei).
4£5
ţîrid-o, mirriai a „povestit-o" (r. 33-36), Ambele, contopite, au râfflâs disparate; îneît — ca şi la alţi informatori — noi abia întrevedem ecoul materialului tradiţional în dialogul iniţial, fragmentat, dintre mioriţă şi cioban (1—11).
     Acest procedeu de compilaţie orală (cartea peste tradiţie!), cînd melodia râmi nea cu totul înlăturată, ducea la stingerea exemplarelor poetice superioare.
text. ML
Nota critică 77 (satul Negirleşiţ — Constănda Popa, 78)
     Un text care — prin fondul poetic cu vag ecou local (1 — 6) — e opus var. obişnuite vrăncene: aici „stăpînu", străin de omor, este îndemnat să caute „bine" „în dosii stîni“ pe „sjobanu moldovian" care „îi îngropat în dosu stînijUni latrî cîni" (7 — 11). îndată apare întîia contradicţie: „stăpînu" ( = „siobanu moldovian”) e acum îngropat „în strm'iga oilor”; şi „A rămas cîinili/Sî păzascî stăpînu," (14 — 16); Urmează a dona contradicţie absurdă: „stăpîim" mioriţei să caute iar „în dosu stîni", ca să afle pe „stăpînu" ei omorît, adică tot pe „siobanu moldo/ian" ! — 9 — 10) acum „îngropat în dosu stîni/Uni urlî cîni. . ." — 28 — 31). Dezechilibrul logic pleacă din precaritatea memoriei discursive a bătrînei, aproape octogenare, care amestecă vorbirea directă cu cea indirectă.
     Var. heteroclită şi-a contaminat un fragment păstoresc epic amintind de „drurnu Banatului" pe care trec „oili Bâdjului":/ Tgati âiuti şî cornuţi,/Cu laţuri lăsaţ pi frunţi. .       (19 — 23).
     în text.-conv. se.menţionează că Nioriţa şî Şîriagu oilor se denumeau „cîntisi bitrîneşti". Balada era cîntare generală pentru ciobani, copii şi bătrîne, tineri (38 — 49).
text. MLI
Nota critică 78 (satul Negîrleşti — Ioana Mojsî, 30)
     Bătrînă octogenară, analfabetă, reproducea, oarecum mecanic, o var. locală rudimentară, avînd numai planul obişnuit celor tradiţionale din Vrancea (deci cu dialogul la începutul textului — 1 — 6). Melodia a lipsii în timpuljjmemorării („N-aii cîntat-o. . .“ — text.-conv. r. 24. Mărturisirea informatoarei („Dim bătrînj-o ştiu." — r. 21) rămîne echivocă: grupul personajelor, deşi trunchiat (nu este numit „basiu" moldovean), arată suprapunerea textului literar clasic peste fondul local păstoresc. Versurile, intercalate prin improvizare („Da di si sî moriujîit cîmp di mohor ?“ — 10— 11), păstrează anomalia spaţiului geografic din versiunea Alecsandri. A doua improvizare disparată, în partea finală a textului — („Flujeraş di fagu./Sî-/ cînt codrului cu dragii. . .“ — 19 — 20) — alcătuieşte un dublet rătăcitor variabil, circulînd şi îu alte texte din satul Negîr-liftl
m
                                                                                                                                                                                 text. MLII
                                                                                                                              Nota critică 79 (satul Negîrleşti — Ghiorghi Popa, 80)
      Var. rămîne un mozaic de versuri disparate prin amuezik care a anulat planul clasic al materialului poetic, îneît versurile sînt reproduse mecanic: sau alăturate antilogic. Textul — atît de incoerent — se vede ca ecou vag al manualului şcolar (v. grupa personajelor; 12—13, 17). Nu se află nicăieri urmă din frumuseţea de artă a versiunii Alecsandri.
      Valoarea documentară stă însă în text.-conv., unde apare un caz rar de spirit critic elementar ieşit din ţărănime: un bătrîn octogenar care judecă pătrunzător problema genetică a „Mioriţei”. După el această plăsmuire trece în folclorul nostru dincolo de timpul istoric al lui Ştefan-cel-Mare, depăşind genetic şi pe celelalte specii poetice tradiţionale („Cîntarja asta-j măi veki ca toati cîniărili; şî-j măi înăinti di Ştefan sel Mari; aşa crez io" (r. 19 — 20). Tot aşa bănuieşte bătrînul autoritatea baladei în raport cu viaţa etnografică şi istorică a ţinutului: „Mioriţa” în cîntare ş i-a r avea rădăcinile, peste Vrancea, în substratul nostru etnic get o-d a c („Poati cî Vransia nu iera cîn’ s-a făcu’ cîntarja asta!" — r. 18). în sfîrşit, bătrînul se referă şi la problema perpetuării în masa generaţiilor a folclorului nostru poetic („...cîntaria. . . dim bătrîni tresi la tinereţi, la tinereţi! Ş-aşa a căpătat-o di-a aziuns pînî az: dim bătrîni îm bâtrîni. . .“ — r. 21—23).
      Trebuie cansultat acelaşi text.-conv. şi pentru aspectul receptiv al baladei prin şcoală şi obştea satului vrăncean de-acum opt-nouă decenii (r. 59 — 82). text. MLI II
                                                                                                                              Nota critică 80 (satul Negîrleşti — Măriuţa Păun, 82)
      Altă dovadă că în ţinutul întreg perpetuarea „Mioriţei" s-a petrecut mai întîi prin păstorit: „îl cînta siobani: măj cu samî siobani!..." (text.-conv. r. 24 — 25). Dar nu în chip exclusiv.
      Fondul etnic dc bază pentru poem admitem că a provenit îndeosebi din Vrancea. Pornind de aici (în 1846), poemul a ajuns — din 1852 şi 1866 pînă astăzi — captivul seriilor comerciale de cărţi şcolare timp de peste nouăzeci de ani, al antologiilor neglijente şi-al cîtorva teorii pe care le putem socoti provizorii, în perspectiva vechimii motivului.
      Textul, comunicat de bătrînă (cu memoria uzată — v. repetiţia din vers. 13— 14), deşi vine din lumea'păstorilor, s-a contaminat redus cu textul didactic (cf— 20 —23).Melodia era cîntatâ impresionant de bătrînă în maniera lumii vechi, text. MLIV
 Nota critică 81 (satul Negîrleşti — Pelrfa Dokioiu, 53 [A.]; Mărija Dokioiu, 80 [.B.])
                                                                                                               în cazul de faţă, textul restabilit prin racordaj constă din îmbinarea celor două părţi disparate în memoria inegală a doi bătrîni
                                                                                             437
mai vîrstnici (soţ-soţie). Memoria cea mai slăbită, era a bătrînului care trebuia ajutat în rememorare. Versurile în paranteză (B.) — intercalate în textul, subiectului’ (A.) — aparţin soţiei. Amîndoi octogenari, ei nu mai puteau cînta iar bătrînul avea auzul foarte redus. De aceea notarea s-a făcut după rostirea tărăgănată a versurilor. Am admis în experiment, pe bătrîn fiindcă el a fost întîi subiectul receptor iar după aceea transmiţător. Revenirea pe teren ne-a fost stînjenită; îneît nu am putut relua experimentul cînd urma să fie subiect prim bătrînă.
     Procedeul racordajului e redat astfel: punctele de suspensie — la vers. 13, 15, 24, 48 şi r. 44 — marchează stagnarea memoriei subiectului în experiment (durata: 8—10’). A intervenit spontan bătrînă (ea privea mereu într-o parte, parcă ar fi fost izolată de prezenţa mea), amintind versul congruent (15, 26, 49), care numai odată se află disparat faţă de cele anterioare (vers. 44). Bătrînul repeta versul ce i se sugera, continuînd singur rostirea textului corelat. Vers. 20 („Cî-i rnăi ortoman" — logic corect construit) nu l-a repetat după soţie, continuînd zicerea fără să-l preocupe disparitatea vers. 21—24. Vers. 26 — organic în desfăşurarea lirică — a fost admis de subiect, el continuînd cu vers. 26 — 31. Cît priveşte vers. 33 — 41 (portretul „stăpînului" făcut însă de „oiţă"), sînt interpolarea bătrînei. De data aceasta subiectul prim asculta, fără să observe şi să îndrepte o confuzie: substituirea mamei prin „oiţă". Nu mai ţinea minte portretul. După aceste versuri interpuse, urmează descrierea cadrului nupţial, fără însurătoarea alegorică (44 — 51), parte disparată şi redusă. Ea încheie textul atîta de fragmentat şi lipsit de plan.
     Trebuie admis un fapt: textul, auzit întîi de bătrîn de la tatăl său (ştiutor de carte!), nu fusese de tip regional străvechi (începe acum, la majoritatea variantelor regionale, în dialog, şi fără localizare) . Fusese numai o piesă locală tocită, pe care versiunea Alecsandri
o influenţase (dovadă indicarea personajelor (v. 18— 19). Pe aceasta a memorat-o bătrînă în tinereţe de la soţ. Textul racordat rămîne o variantă mediocră.
text. MLV
Nota critică 82 (satul Negîrleşti — Măriuţa Llk[a, 85)
     Textul se prezintă în planul baladei străvechi care începea cu dialogul. însă forma poetică e aici împrăştiată: cu repetiţii, cu proză ritmată mecanic schimbînd măsura versului („Cun sî-fi ghii sî mîmînc/C-am aflat cî s-a vorbit:" — 12— 13), cu versuri improvizate şi rostite evaziv („Fluieraş di os. . ./Sî li pui la cap. . ./Sî li pui la kiijoari. . ./Ca sî batî vîntu,/Şî jeli-a sî fluiri..    —   17—24).
428
în privinţa locului de îngropăciune (cînd la Alecsandri textul rămîne în contradicţie!), bătrînă clarifică imaginea: victima doreşte să fie înmormîntată „în strunga oilor,/îii ziocu neilor..." (27 — 28); iar nu cum vor „duzmani" : „. . ,-n dosu stîni,/Uni latrî cîni. . ." (30 — 31).
     Consemnăm o dovadă privind circulaţia baladei într-un sat cu puternică tradiţie păstorească: „. . .Cînta, atuiisia, lumia Nioriţa". „Toatî lumia ştija-îi sat vorbili iest ia cu Nioriţa." Dar cunoaşterea aceasta era destul de relativă: urîiia „zîsia douî-trii vorbi; or zîâia măi mult?" (text.-conv. r. 54 — 57), Aşa dar nu „toatî lumia" cunoştea textul întreg.
     Iată şi o ciudăţenie etnopsihologică; simplitatea admirabilă a bătrînei octogenare care-şi socotea vîrsta după „zîya iepilor": ,, J-o Sărbătcjari bătrimasci" — „aşa sî lriamî zîua di pi lăsâta-săculuj, di pi postu-sel-marî" (r. 1 — 3)
     Starea generală a textelor. Din analiza comparată a celor nouă variante accesorii concluzia e următoarea:          încadrarea  regională
a personajelor rămîne flotantă — şi în cîteva cazuri mai activă decît în Bodeşti, de pildă: în două texte moldoveanul şi ungureanul vor să-I omoare pe vrăncean (MCCCIV, MCCCVI); intr-o var. ungureanul şi cu munteanul îl omoară pe vrăncean (MCCCXIII); în altă var. moldoveanul şi vrănceanul îl omoară pe ungurean (MCCCXX); tot numai într-o var. ciobanul moldovean şi cel ardelean îl omoară pe-al treilea, dar neindicat; însă cîinele este „cela mai bîrsan" (MCCCXV): în sfirşit, într-altă var. doi „ciobănei" vor să-l omoare pe cel vrăncean (MCC-CKIX).
     Situaţia în cele 18 texte dialectale este mai diversificată: într-o singură var. „păstorelu ungurian" şi cu unul „muntian" vor să-l omoare „pe cel vrănCjan" (MXXXIX); în patru var. moldovianu şi vrăn&ianu plănuiesc împotriva unguriamtlui (MXL, MXLII — MXLIII, MKLIX); în două var. „baĂiu ungurian" şi cu „sel vrăn-(ian" sînt împotriva moldoveanului (MXLV11I, MLIT); într-o singură var. „ungurianu", „vrănsianu" cu „moldovianu" vor să-l omoare pe-al patrulea care nu este numit (MXLVII); în două var, „basiu ungurian" şi cu „sel vrănsian" vor să-l omoare pe-al treilea, iar nenumit (MLI, MLIV); numai într-o var. cu pereche „unu ungu-rian/Şi cu-m moldovian" plănuiesc să omoare pe-al treilea, tot nenumit (MXLV —MXLVI); o var., puternic fragmentată, arată numai că „siobanu moldovian" este îngropat odată „în dosu stîni", apoi „în strunga oilor" unde a rămas un singur cîine să-l păzească (ML); în var. MLIII nu aflăm nici o indicaţie asupra personajelor^ Este fără îndoială un tip vechi de variantă, ca şi MXLIV mai apropiată de arhetipul păstoresc vrăncean, cu toate că în final se strecoară apoteoza nunţii; în sfîrşit, la bătrînă de faţă, aproape nonagenară, iar nu găsim personajele indicate în var. de tip arhaic (text. MLV), redusă la cele patru teme caracteristice: 7. întrebarea
429
ciobanului (5—11); 8. descoperirea planului (15—17); 10. răspunsul ciobanului indicînd locul îngropării (25 — 37); 11. obiectele de
 îngropat (40 — 44), lipsind tema 12 (plîngerea oilor). Sînt tocmai elementele fundamentale primitive ale baladei.
     Şi în repertoriul acestui sat se găseşte coloratura textului literar clasic, uneori mai pronunţat (MXXXIX; MXLII—MXLIII), alteori difuz (MXL; MXLIX; MLII;.MLIII; MLIV).
 text. MLVI, MLVII
 Nota critică 83 (satul Nere'ztt — Mărioăra Toma Burz, 42)
     în experiment text. MLVII a fost notat la două ore după MLVI. Informatoarea, cu memorie bună, a păstrat aproape intact text. Alecsandri. în fond s-a modificat rolul personajelor (victima e „basiu vrînsianu"; ceilalţi sînt un „moldovjan", un „ungurian" — 16 — 18). Prin contaminare fondul regional a rămas prea redus (92 — 96). în cuprins se preface un vers („Pi-o gurî di plai"', ~ 1^3, în loc de „Pe-o gură de raiu"). Odată se alterează sensul („I-a avu’ nuntaş" — 108, în loc de „I-am avut. ; ."). Graiul variază între fonetismul literar şi cel local.
     în 1956, informatoarea a dat o var. înregistrată cu magnetofonul (A. Fochi, Mioriţa, 821 CDXXXIII 1—83), anchetă Ia care referă sui generis text.-conv. de faţă, r. 7 —8.
 text. MLVIII
 Nota critică 84 (satul Nerezu — Alecsî Brâtu, 55)
     în text fondul popular (9—18, 23—26) s-a contaminat cu versiunea literară (19—22, 47 — 53 etc.). Se întîlnesc şi versuri disparate (22—23, 40 — 41). Informatorul interpolează la sfîrşit imagini prelucrate plastic („Pe 6ini-am luat?/Luna şî cu stelili/Şî cîmpu cu florili./Cini mi-a fos’ cununa.?/Soarili şi luna." — 55 — 59).
     în privinţa structurii dialectale a graiului se remarcă formele verbale de gerundiv, astăzi mai rar folosite în ţinut (vers. 44—46: îndrugîndî, lâcrămîndî, întrebîndî; cf. MCXXXII 39—41: răsuiinî, trăgînî, întrebînî — Paltin, MCCXXXII 34—36: torcînî, lăcrămînî, întrebînî — Spineşti; le folosesc numai bătrînii).
     în 1956, A. Fochi a mai notat o variantă; noi nu putem însă admite fonetismul acesta: „De tri zi\e-ncoalej Guriţa, nu-ţ talejOr iarba nu-ţ place,/Or apa nu-j bună?" (Mioriţa, 822 CDXXXIV 3—6), în loc de rostirea normală din textul de faţă (9— 14). Dealtfel prin transcrierea din 1956 fonetismul apare în general deformat. Această insuficienţă e în legătură cu problema prea puţin discutată azi, aceea a sensibilităţii auditive: pe aceasta o impunea 'riguros cercetătorul de teren dialectal-folcloric (şi pentru cazul limbii române!) lingvistul german Gustav Weigand, încă de prin 1894 — 1895. A rămas imperioasă la noi, oare pentru cîţi folclorişti-dia-
430
 lectologi timp de 85 de ani? Dar în învăţămîntul universitar? Cum a aplicat Academia Română criteriul acesta metodologic publicînd, din 1908, seria „Din vieaţa poporului român" ? (v. problema folclorului dialectal şi Gustav Weigand discutată în Ţinut. Vrane., I2, 201— 205).
 text. MLIX
 Nota critică 85 (satul Nerezu — Ion Postoldki, 57)
     Se prezintă un text.-conv. excepţional. Este unicat documentar, în care se vede yn informator inteligent şi cu spiritul critic perspicace: îşi dă seama că Mioriţa, ştiută de la bunicul lui, a fost contaminată chiar de el cu „Mioriţa după cârti, di Vasîli Alicsăndri" (r. 5—6* 52—55). Să încercăm, în primul rînd, reconstituirea critică a contaminării din acest fragment mioritic important. După care vom expune, analitic, şi părerea informatorului (deosebit!) în legătură cu natura baladei înţeleasă prin mentalitatea populară ce-o reprezintă chiar el cu judecată proprie.
     Fondul primar al var. a fost aflat de Postoldki de la buflic, şi aparţine stratului păstoresc local. Conţine aproximativ 15— 16 versuri (11—20, 34 — 34, fără vers. intrus 23 „Di tini nu-j bini"). Prin urmare era un text epuizat, lipsit de expresivitate artistică. Materialul, provenit din manualul şcolar, noi îl socotim ceva mai extins: pare să fie între 47—60 versuri (27 — 32, 41—51, 58 — 65, 68 — 87, 89 — 94).
     Cazul celor „trii siobanj", ce-ar fi fost în var. auzită de la bunic („unu jera vrdfislan, unu di la cîmp, unu vinisî din Ardjal" — r. 8 —10), trebuie să fie transpunere din ce aflase informatorul „în cârti". Nu aparţinea bunicului.
     Postoldki înceracă să distingă cu claritate suprapunerea de material literar peste ce era tradiţional prin bunic. Contactul cu „cartja" a fost numai prin şcoală: „. . .ieu to’(t) di mic an dat’(t) di Mioriţa, după cârti, di Vasîli Alicsăndri" (r. 52 — 55). Suprapunerea a rămas ca o contaminare cu totul rudimentară: „Mioriţa aii cam ameste-cat-o cu si-am văzut în cârti.“ (r. 6—7). Vom vedea mai jos clarificarea informatorului însuşi, expusă foarte obiectiv şi realist.
     Citarea despre „Vasîli Alicsăndri" — „după cârti" — a fost realitate didactică. într-adevăr, aşa au stat lucrurile acum 70 de ani (prin 1909— 1915). Personal îmi amintesc că în cartea mea de cetire, la clasa a IV-a primară (coautorul era însuşi prozatorul Mihail Sadoveanu), numele lui Alecsandri sta însemnat la sfîrşitul celor două pagini cu Mioriţa (v. şi MCCLXXI Nota crit. 215).
     Alunecarea în privinţa personajelor — cînd victima apare „. . .aâel vrănlţan,/Cî-i mai ortoman,/Ş-are oi mai multe,/Mîndre şî comute." etc. (82 — 87); iar tăinuitorii sînt „. . .Cel ungurian,/Cu 6el moldovian (77 — 78) — arată, dar mai rar, în unele texte din
431
ţinut (de pildă, şi în Nerezu: MLVI......MLVIT, MLVIII, MLXI,
MLXVI — MLXVII; v. încă texte din alte sate:                CMLXXIV,
CMLXXV, MXXXVIII, MCCXCVII, MCCXCIX, MCC.CII, MCCCIV, MCCCVIII, MCCCXIII, MCCCXIV), că victima nu putea fi decît un localnic: vrănccanul. Apare discret, ca un act firesc de simpatic locală. Numai într-o var. din Colâcu am aflat că se spune ■*11 mod expres: „Sî h'ii vvănsianu: sî h'iiomorit! Sî hii-a nostru cîn-ticu!“ (CML—CMLI, Nota crit. 18). în realitate, întreg materialul documentar, ce-1 avem acum din ţinut, rămîne în general flotant: personajele numite (recte: inventate, dar de Alecsandri, şi nu de păstorit — aşa cum admitem azi acei care am verificat îndelung terenul etnografic românesc) — se schimbă caleidoscopic aproape de la un informator la altul. Ba mai sînt introduse şi unele personaje complet artificiale, care depind de fantezia informatorilor, ca şi de gradul fiecăruia de experienţă în viaţă. Iată, în plan statistic, patronimici personajelor în materialul cules de mine numai între anii 1963- 1970:
     în afară de clasica repartiţie Iri-rcgionalâ a lui Alecsandri: „Moldovan", „Ungurean", ., Vrancean" (fonetica normală = „Vrăn-cean": Poezii populare. . ., 1866, p. 1 — 2 vers. 7— 11, 45—46, 51 — 52; p. 3 nota 1 fundamentală), varietatea patronimică pare oarecum uluitoare: „Baciu Olt lan u" — CMXXII; „unu ortoman" — CMXXV; „Muntianu" — CMXXXVII, CMLXXIV; „Vrăftsianu, Ungurianu, MoJdovjanu" — CMXLI — CMXL1II; „Breţcânu" — CMXLIX; „unu era jovlan“ — CMLXXXIV; „brasedn" — „român" — MXXIV; „Trii crai di la răsărit" — MCI—MCII; „unu-i mocân" — MCIV — MCV, MCCXCVI ; „braşovean" — MLXIII —MLXIV; „muntjan" — MCXXVI; „Mihu tiobănaş“ - MCXXX; „Brincovlânu" - MCXL şi „Dumbrâvlanu", „iQilcovlanu" — MCXLI, la aceeaşi informatoare — anii 1965, 1967; „am/an" — MCLIV; „Sii doj veri pri-tndri" — MCLXXXVI, MCXCVII; „Trij stăpînl-a. tăi" s-au sfătuit" — MCLXXXIX; „Trij frăţiori a tăi" — MCXC; un „vidr'iân"
—  MCXCIV; „trii mocănci' — MCXC VI; „Săceleânu" — MCCI;
un „săseljan"   — MCCCXXII; un „cîmpurlan" —MCCII; „cel
ufigur" — MCCCXIII; „ciolianu ungurcscujCn-aX vrăncenescu" — MCCXIX.
     Starea statistică a materialului publicat în 1930 oscilează aproape în acelaşi mod: „Trii veri di primări" — I; „moldovian-ungurlan-vrânshin" — III; „sş/ nouî sjobanj" — VIII; „Ţăranii cu Moldov(anu" — X; „Unu n-i mocan. . . . Unu ri-i muntian" — XIV; Izokisl-CormUu-Manoili“ — XIX; „Unu ie breţcân" — XXI; „Ai.ş’ doi nîigurenl" — XXII; „Trij ungureni", „Trii săâelen’i", „unu moldovian" — XXIV; „Unu-i moldovian,!Unu n-i cîmpjanjŞi unu-i sătjan" — XXXIII; „sinsi frăţiori,/patru verişori"
— XLII; „Unu-i săscUanlŞî unu-i muntian,/Unu-i moldovian" —
432
 XLIII; „Unu-i moldovlanIŞî unu-i arm lan" — XLVII:                   „Un
 fraţi măi mari" — LI; „Doi slobănaşjCa sî mă omori" — UI; „sei doj breţcâni/('ai sî tî omoari" — LIII;   . .s-a vorghit tril siobani" —
 LIV; „Trij tovardşdi" — LVIII; „S-a vorghit tovărăşăi" — LXI; „Doj verişorj" — LI X ; „Ciobanu ungurescul Cu £elu vrăncenescu" — LXV; „Ton MoldovjanujGhiţî Ungurianu" — LXVIII; „Nici MoldovanujBădiţa Vrănilanu" — LXXXIII; „doi moldovcnijŞî cu sel breţcân" — LXXIV; victima „un susan" — LXXXII; „unu-i zîdan" - I.XXXV; „Do/ îs di mocâni" - LXXVI. Este cea mai variată schemă patronimică — aceasta din Vrancea — în materialul general mioritic, adunat pînă azi (an 1983). Alt ţinut românesc nu depăşeşte frecvenţa apelativelor din textele vrăncene.
      Rămîne să lăsăm pe informatorul nostru preţios, Ion Postoloki, a-şi arăta părerile obicctivc despre textul Mioriţei ştiut de el. De altfel le-am şi întrevăzut din cercctarea preliminară, cînd a indicat cu precizie că var. ştiută de el e un sincrctism relativ între tradiţie şi manualul şcolar. Spre deosebire de unele cazuri în care se mistifică realitatea circulaţiei, cînd informatorii (şi cîteva informatoare) caută să impună prefaceri din manualul şcolar drept texte păstoreşti (de pildă, v. cazuri neaşteptate cu text. MXCXXIV Nota crit. 128; MLX Nota crit. 86; MCXXXVT Nota crit. 130 etc.) - la acest informator, absolut corect, eşti sigur că nu întîlneşti deformarea realităţii dc teren. El mărturiseşte fără ezitare: „Mioriţa an cam amestecat-o cu si-am văzut îfi cârti" (r. 6). Urmează relatarea veridică:    . .ieu to’(t) di mic an da’(t) di Mioriţa după cârti, di
 Vasili Alicsandri; şî-n dau sama cari cuvinti-ar fi di la unkeş, şî cari din cârti. Ujti, asta cu « steli făclii >> nu iera Ia uflkeş; dar înse-putu, cu „Mioriţî lai," pleca di la unkeş" (r. 52 — 56). Oii, acesta e procedeul tehnic tradiţional vrăncean: versiunea de tip arhaic începe cu dialogul dintre oaia „miraculizată" şi ciobanul care va „testa-înenta" idealist . „Măi icra (urmează portretul ciobanului — 57 — 65) . . . Asta nu iera la unlteş; iera-n cârti, cred (r. 65 — 66). în continuare informatorul adaugă: „povestja-n cârti i-aşa:" — Urmează vers. 68 — 93, reproducînd din text. Alecsandri tema I (locul acţiunii dramei, tema II (momentul aoţiunu-transhumanţa), tema III (personajele acţiunii), tema IV (hotărîrea ciobanilor), tema V (motivarea hotărîrii — cauza omorului), şi — sărind peste tema VII (întrebarea ciobanului) — reproduce lacunar tema VIII (descoperirea planului ciobanilor). Celelalte teme (tema IX — răspunsul ciobanului; tema X — locul de îngropare; tema XIII — însurătoarea alegorică; terna XV — maica bătrînă; tema XVI — portretul ciobanului; tema XVII — nunta mioritică) sînt tratate fragmentar, şi prea disparat, lipsind însă tema XI (obiectele îngropării). De altfel planul textului întreg e în general cu mult mai discontinuu. De aceca crcdem că asemenea informator realist nu rămîne
433
 preţios prin energia, ficţionării poetice, sau originalitatea graiului regional (alternînd între rostirea literară şi fonetica dialectală), ci numai prin puterea analitică a judecăţii critice. Este reală şi părerea lui Postoldki despre melodia baladei: „Cîn’ am auzît-o [melodia], avjam vo opt anj. . . Jel [bunicul] o cînta din cavâl, şî ştiia şî vocili; adic-o cînta şî din gurî c-o vo£i dujoasî". Iată, aici avem părerea lui critică asupra problemei melodiei: „Am auzît-o la aparat [la radio]; da-j măj aşa ca la bunicu neu: nu-j plîngărjaţî." (r. 4—5). Este indicat tocmai specificul etnografic al melodiei vrăncene: deosebită în repertoriul melodic general.
     Părerea informatorului despre cei doi ciobani ucigaşi, împreună cu victima lor, rămîne dubitativă. în tot cazul, se vede părtinirea pentru vrăncean, dar cu o zarişte critică: „La mizloc trebi sî fi fost jel Ceva: o răfujalî-ntri ij" (r. 96). Prin urmare se întrevede şi transhumanţa (faza a doua) care ar fi fost „în tomnatic" (r. 10) — adică între 15 august (împărţitul brînzei cuvenită „stăpînilor" de oi) şi 14 octombrie (la „Vinirja-mari", cînd stîna era părăsită definitiv şi mînzările se scoborau în sat; v. Păstorit. în Vrancea, 15). în toamna prelungă „tomndticu" dura şi între 5 noiembrie („Sfinţii voievozi") şi 6 decembrie („Sfîntu Neculai" — erau două date calendaristice tradiţionale în păstoritul Vrancei). Normal însă momentul conflictului a putut fi numai primăvara şi vara—în plină transhumanţă activă — iar nu toamna, cînd se încheia în trecut pendularea turmelor străine şi locale pe plaiurile vrăncene.
 text. MLX
 Nota critică 86 (satul Nerezu — Ghiorghi Prâca Răducânu, 61)
     Cu toată explicarea prudentă a informatorului, ştiutor de carte, că ar cunoaşte var. de la tatăl lui (tot fierar), realitatea este opusă: textul pleacă din manualul şcolar, dovadă chiar localizarea (4— 12), la care s-au adăugat alte versuri (4—24, 37 — 39, 47 — 54, 63—67, 74— 84, 87 — 93). Deci corpul masiv al textului rămîne alcătuit din materialul Alecsandri. Este interpolat cu material prefăcut de informator, înclinat spre invenţie şi plasticizare — de pildă: a dat formă nouă unor versuri („O oai bîrsanîlŞi maj năzdrăvani)De trej zile-ncţja£e/Gura nu-j maj ta£c." — 28 — 31; „Iar lei ciobănel ,/Tra.s printr-un inel,/Din gură zi£ia.'/Oiţă, oiţă,/Cu lîna plăviţă," — 32— 36; „Or jarba nu-ţ plafie, /Apa nu ţ-i bună/De nu taş din gură?" — 39_41;       . .Gura nu-m’ maj tace/Că 6ej doj Cjobănej./Tovarîşi
 tăj,/Mări, se vorbiră/Şi se sfătuiră..." — 44—48; „Şî tu sî nu-j spui/Că pe mini m-a-ngropat/în strunga oilor,/Iii 2ocu meilor." — 93-96).
     La acest material prelucrat, el adaugă versuri improvizate, sau pe unele de circulaţie generală, uneori mărind cantitativ versul
434
 Pestă călâtoru-nlocy:/De <5e stă, tot ar maj sta,/Şi tot armai asculta. . ." — 70— 72;,Tu, oiţa mia,/De-j vidja măicuţa mja :/Măicuţî bătrî-t&.I Cu brîu de lînă,/Din oki lăcrămînd, /Din gurî-ntrebînd:/« Nu cumv-aţ văzut/Pi undf-aţ trecut/Un mic Ciobănaş/Din fluir doinaş ? »"
 —  78—87). Improvizarea aceasta pare organică prin modificarea, abia remarcată, a vreuni vers („O oai bîrsanî/Şi mai năzdrăvanî/De trej zile-ncoa6e/Gura nu-j maj taSe." — 28—31). Sînt şi repetiţii (51—54 repetă pe 21—24), eliminare, modificare sau adaus de vocabular. în asemenea caz (de salturi ale improvizării, prin jocul fanteziei) fonetica şi lexicul se deformează brusc, după cum şi structura morfologică. Se întîmplă că improvizarea schimbă în versificaţie ritmul (68 — 72). Iar la sfîrşit se întîlneşte textul clasic fragmentat, redus la cîteva versuri exprimînd ceva artificial („Şî tu sî-j spuj/Cî m-am însurat/C-o fatî di m/,/Pj-um pifijor di plaj." — 98— 101). Dar cu toate prefacerile (unele vădit inutile), yar. rămîne piesă de documentare folclorică şi dialectală.
     Ce se întîmplă însă cu cele două var. anterioare din 1934 şi 1956? Să le cercetăm tot comparativ. Prin cantitatea versurilor (prima are 28 versuri, a doua numai 25) ambele rămîn în urma var. din 1967 (aceasta cu 98 versuri). Fapt curios chiar în cazul celei culese în 1934 (probabil de C. Brăiloiu). Cît priveşte textul cules în 1956 (A. Fochi, Mioriţa, p. 944 DCXX), acesta ne pare depoetizat, fiind redus la un fragment amorf (25 versuri), inexpresiv. Cum să ne explicăm anomalia? în interval de 11 ani textul informatorului în loc să fie în regres, în raport cu vîrsta memoriei, el s-a destins, apropiindu-se de conţinutul var. clasice! Anomalia se explică prin grăbirea anchetei din 1956 cînd fierarul, poate înrerupt din lucru şi obosit, nu a avut timpul să se familiarizeze cu grupul de teren, să-şi calmeze emoţia, apoi să-şi cumpănească memoria. Şi-atunci el a debitat mecanic un fragment inert, ca să iese mai repede din anchetă. Credem că lipsa de acomodare sufletească provoacă chiar ruina unui motiv poetic, nu numai alterarea lui puternică. De aceea Gustav Weigand, fondatorul dialectologiei româneşti — cerea unui cercetător o aspră experienţă de teren: să rămînă timp îndelungat într-un „centru" etnografic. într-un loc caracteristic trebuie să stai, experimental, de la trei la patru săptămîni şi «um gut zu horen » — adică. . . să nu fii surd!
 text. MLXI
 Nota critică 87 (satul Nerezu — Mădgălîna Floroiu, 62)
     Textul-care la început urmează tradiţia folosind dialogul — are cîte un vers improvizat („Orj jarba nu-ţ pla£i/Orj-apa nu-j dulii?"
 —  3 — 6), sau modificat („Cî m-am însurat/C-o fatî di cm/,/Pi-o gurî
435
 di plai— 44, în loc de „Pe-o gură de rai1."). Acum şi fonetica în vers copiază rostirea literară (dulci, încpaii, placi, tali etc. — 3 — 6); dar în vorbirea curentă bătrîna revine la graiul local.
      Trebuie consemnată părerea aceleiaşi despre expresivitatea melodică particulară a Mioriţei nerejene, de altfel aceeaşi în ţinutul întreg: „Mama o cînta din gurî. La melcdii-j ca o doinî tristî, cum s-ar basi sine/a." (text.-conv. r. 52 — 53). Aceeaşi apreciere şi în cazul informatorului anterior (el deosebea „cîntarja" bunicului de Mioriţa auzită la radio: aceasta nu era „plingăriaţî" — MLIX — r. 1—4).
      Mama informatoarei de faţă (de la care ar fi auzit ea balada) e Ani'ca Pâvîl Doni, 63, anchetată de mine în 1927 (v. Ţinut. Vrane.,
 I2, 356 XXIX). Compararea textelor arată însă diferenţieri, în sensul că acesta a fost amplificat tot prin ecoul literar din Alecsandri (v. 7— 15, 22—28, 29—44). Rămîn obscure împrejurările contaminării după transmiterea în mediul de familie prin ocupaţiile casnice (r. 51—58). text. MLXIII, MLXIV
 Nota critică SS (satul Nerezu — Anghelîna Kiţcâsiu, 71)
      în experiment var. MLXIV a fost notată la o oră după MLXIII. Prima var. am notat-o în 1927 ( Ţinut. Vrane., I2, 359 XXXI), cînd informatoarea era de 31 ani. A doua a fost notată în 195o (A. Fochi, Mioriţa, 944 DCXXI). în var. primă repetarea unor versuri (9— 14) elimină din text partea finală, introdusă numai în var. de faţă (15 — 24). De altfel conţinutul întreg al var. e alterat aproape confuz: victimă nu apare un cioban, ci o „oaj bucăliţî" vers 2; de observat şi lexicul artificios). Abia in aceste două texte var. s-a echilibrat, rămînînd însă tot fragmentată.
      în var. din 1956 eliminarea de versuri e apreciabilă (5—12
 18  — 24), poate datorită neadaptării informatoarei la cerinţele anchetei pozitive (îndeosebi condiţionare psihologică şi timp suficient).
      Alt fapt de reţinut: sfîrşitul var. MLXIII (vers. 18 — 24, obiectele îngropării) nu se află în cele anterioare (1927, 1956). Pentru var. din 1956, am dat mai sus cum ne explicăm noi cauza. Cît priveşte din 1927, disparitatea lui se explică prin metoda mea parţială în experimentul folcloric: pe atunci era la începutul formării ei (Ţinut Vrane., I2, 349 XXIV cf. 351 XXV; 361 XXXIV cf. 364 XXXV; 452 LXXXVI cf. 453 LXXXVII). Încît ancheta a fost lacunară.
     1 Ortografierea acestui cuvînt se vede controversată de editori:
D. Murăraşu (V.A., Poezii populaee. . , 1971, 11) foloseşte forma rai; filologul G. Giuglea (în ccl. din 1933, p. 61, 63) scrie raiu, repro-ducînd fidel ortografia din ed. originală 1852 „raiu" (pag. 1, 5), păstrată de Alecsandri în 1866 (pag. 1—3); ed. G. Vrabie, din 1965 (L, 101, 104) transcrie rai, ca şi Murăraşu (cf. şi ed. V.A., Opere,
III  [1978], Poezii populare, p. 111 Mioriţa — vers. 2).
436
 Peste patruzeci de ani m-a preocupat reluarea acestui caz experimental aparte. Dar Ia 27 iulie 1967, mă aflam în faţa unei situaţii speciale: femeia era atunci o bătrînă degradată (suferea de o nevroză din spaimă: se temea de întuneric, de lume, chiar de rude, intra în mutismul complet, fugea de familie în sat, dormea noaptea prin vecini). Fiica ei mă prevenise că în ziua anchetei mele avusese o criză (era fugită la o vecină). Am folosit atunci în anchetă cîteva procedee speciale din tehnica psihanalitică a sistemului dr. Sigm. Freud (privind psihismul subconştient larvar). După o convorbire îndelungată şi felurită de-o jumătate de zi, am convins-o să vină acasă la fiica- ei. M-a ascultat, vorbind normal ca unui prieten, sau unei rude, calmă şi supusă chestionarului în legătură cu Mioriţa {Ne retrăsesem amîndoi într-o cameră bine aerată — asemenea caz evită spaţiul vast — asistaţi numai de fiica ei, ca să aibă siguranţa sprijinului cuiva intim). Şi-a amintit de întîlnirea noastră din tinereţe, cînd îmi şi cîntase balada. Memoria ei — slăbită din cauza suferinţei, cît şi prin lipsa de frecvenţă (din 1927 nu mai recitase balada decît, mult fragmentată, în 1956 — adică odată în 29 ani! — iar de-atunci mai trec unsprezece ani pînă la ancheta mea din 1967) — s-a putut parţial restabili. Încît am notat, aproape succesiv, text. MLXIII—MLXIV. Dar bătrîna bolnavă a refuzat să mai cînte
 Mioriţa, ori altceva, motivînd că femeile nu cîntă la bătrîneţe: „şădi rău".. .
      Prin urmare pe terenul folcloric asemenea caz extrem poate fi şi el anchetat, însă printr-un procedeu expres, cu perseverenţă, tact şi sacrificiu de timp.
      Trebuie relevată şi noutatea de fond a var. ultime faţă de cea din 1927: ele păstrează dialogul, adică începutul tipic al var. din Vrancea păstorească (A. 1—6; B. C. 1—5); de asemenea păstrează tema 10 (locul de îngropare; A. 15 — 21; B.C. 12—17, intrcducînd vers. 15" „îm bătaia berbesilor"); dar adaugă tema 8 (descoperirea planului ciobanului — vers. 6—11) şi tema 11 (obiectele îngropării — 18—24). Cît priveşte personajele, intervine o variaţie: A. vers. 11 „S-a vofghit âjobani" (exact cu B. 6 „S-a vorbit siobani") apare mai explicit în C. 6 („S-a vor bit doi Hobănei"), Prin urmare o revenire la tipologia clasică. Ba în text.-conv. (r. 25—26) doi ciobani sînt identificaţi („unu-i braşovidn, unu-i moldovian"). Toate aceste elemente lipsesc textului din 1956.
 text. MLXVI, HLXVII
 Nota critică 89 (satul Nerezu — Petrâki Borcâu, 74)
      în experiment text. MLXVII a fost notat la o oră şi jumătate după MLXVI,
      în text sînt şi exagerări care contrazic datele etnografice: cei „trij Siobănei" au pe lîngă „trij cîrdurj di nej“ (vers. 9) şi „trij turmi
 437
[tt — cîrduri] di oj" (20). în fapt etnografic se ştie ci îri trecUt organizarea stînii nu putea opera — nai cu seamă în transhumanţă — cu „trij siobănei" la „trij cîrduri di tej'‘ laolaltă cu „trij turmi di oj".
     Textul are şi o inadvertenţă: „sjobănelu“ doreşte să-l „îngroa-pi-n strunga oilor,/In rielzocu neilor'1 (r. şi v. 25 — 28); apoi „şî-i pui la cap:/Flair di fag,jA cîntat [Il-ca sî cînti] cu drag;/Fluir di soc, A cîntat [11-5/ cînti] cu foc;/Şî fluir di os,/Sî cînti dujos'' (29—35)./ Toate ezitările duc spre un sfîrşit aarecum prozaic („Sî hii umbra lor/âetina bradului. . .“ — 37—38),
     Laxicul artificial („ăiobani înarmat" în „Mioriţa"! — vers. 19) vine din contactul bătrînului cu viaţa mai nouă (armata, administraţia etc.).
text. MLXVITI — MLXIX
Nota critică 90 (satul Nerezu — Ioana Hurzuj-Brătu, 84)
     în experiment var. MLXIX a fost notată la o zi după MLXV1II.
     Culeasă personal şi de A. Fochi, în 1956 (Mioriţa, 946 DCXXIV), var. 'rămîne în ambele texte dislocată puternic, ba chiar contradictorie: mioriţa va fi victima moldoveanului şi-a ungureanului (MLXV1TI 7 — 17). în fondul disparat se interpolfează cîntecul liric Ciobănaşul (18-22). Var. din 19,16 nu are portretul şi localizarea (24—31, 33— 3)). Insă portretul (24—31), localizarea (33 — 39) fj redusa apoteoză (40 — 45) sînt reminiscenţă disparată din versiunea literară, probabil prin copii de şcoală. în schimb, fonetismul redat de Fochi e, pentru noi, imposibil de admis, observaţie valabilă şi pentru textele reproduse de acelaşi antolog, din Ţintit. Vrane., I, 1930.
     în mentalitatea satului bătrîna era încă (în 1967) fruntaşă de generaţie. Rămăsese tot o fire originală: iscoditoare, curioasă şi dornică să afle dimineaţa noutăţi din sat şi din toată lumea (cum se va vedea într-un text-convorbire cuprins în voi. VI al colecţiei). Domina folclorul satului mai ales cu doina („cu cucu", „di dor", „di dragusti", „di inimî albaştri") şi cu strigătura. Din datinele de nuntă numai bătălia octogenară mai ştia în sat Cînticu nirest, rar astăzi în tot ţinutul. Era şi excelentă cîntăreaţă cu voce distinsă.
text. MI.XX
Nota critică 91 (satul Nistoreştj Apostu Cre'ţti, 31)
     Este un text confuz, notat cle la un cioban (şi baci) din generaţia păstorească tînără a satului. însă acesta părea o umbră a păstoritului viguros din trecutul satului Nistoreştj (de comparat cu raritatea păstoritului vrăncean străvechi, supravieţuind în acelaşi sat prin bătrînul de JOS ani, Ghiorghi Hulpâj; MCX.I1I—MCXIV Nota crit. I li).
m
      Varianta aceasta iitformâ şi-a pierdut coeziunea fondului stirâ.-vechi şi s-a contaminat artificial cu citeva versuri risipite din ciclul liricii de haiducie (37 şi urm.) , poate şi din balada Corbea. In acest amalgam prozaic s-a amcstecat un vers lăutăresc vulgar („înne-bunes' ş-an sî mor. . .“ — 41), auzit prin „iarmarşasili" din ţinut (Ghulra, Tikiriş, Bîrsâşti), ori în „bîlsju Focşănilor", sau ^„podgoria Odobe.ştilor"-
text. MLXXI
Nota critică 92 (satul Nistoreşti — Asandki Diidu, 55)
      Asemenea rest prozaic lăutăresc în 7 versuri, ni se spune (text.-conv. r. 1) că ar proveni de la lăutarul vrăncean fruntaş (Vasîli Botiţî, din 'fulnisi). Despre el am însemnat că ţinutul întreg (îndeosebi Vrancea nordică) încă îl preţuieşte ca maestru neîntrecut (v. MI, Nota crit. 43; MX.XII Nota crit. 53; MCCLXI Nota crit. 207 etc.; cf. Cîntăreţi şi povestitori populari, p. 93 — 95 Notă). Pe cînd generaţia lăutarilor urmaşi este epigonică în Vrancea prin contactul cu tehnica muzicală mecanică şi muzica „uşoară", adăugate lipsei de talent profesionist.
text. MLXXH
Nota critică 93 (satul Nistoreştj — Ion Băjcan, 5S)
      Contaminarea între presupusul fond păstoresc (redus la singurul vers. 3, părînd şi improvizat!) cu fondul literar care predomină (aflat „dintr-o foai dintr-o cârti"; cf. 9—.22, 24—52, 60 — 64) — păstrează personajele (15— 18, 60 — 64). Momentele acţiunii decurg discontinuu, cînd temele clasice sînt reduse şi prezentate într-o totală disparitate: VII. (întrebarea ciobanulu, 1—7), VIII (descoperirea planului şl sfatul oii, 8 — 22), XV (intîlutrea cu maica bătrînă, 23 — 29), XVI (portretul ciobanului, 30-40), XVII, XVIII (nunta mioritică şi cadrul nupţial, 40 — 52), I (locul acţiunii, 60), II (transhumanta, 59 — 61) şi III (personajele tipic literare). întregul plan al textului — privit în raport cu modul său clasic — râmîne astfel prea împrăştiat. Iar în corpul versurilor se întîlneşte cîte unul cu sens contradictoriu'1 („Să nu ti-ndurj di ja," — 41). Vâdindu-se în conţinut prelucrarea textului Alecsandri, nu se justifică mărturia informatorului despre transmiterea unei var. locale („Di la unkeş măi bini-am diprins-o, cî-m povestia." - text.-conv. r. 66). Dar nu se află nimic din conţinutul textului memorat întîi: „foaia" din „cârti" l-a desfiinţat! A operat acelaşi proces general de eroziune a poeziei tradiţionale şi prin tipar.
      Informatorul era frate cu ciobanul documentar Aiighil Bdjcdn, 62 (v. MLXXIV —MLXXV), însă textele lor se deosebesc (cum vom vşdea la nota respectivă 95).
439
                                                                                                                                       text. MLXX1II
Nota critică 94 (satul Nistoreşti — A. Floâria Aga, 61. B. Ştefan Aga, 71)
     Din nou experimentul cu doi informatori, în cazul de faţă: bătrînă (mai tînără cu zece ani ca soţul) învăţase prin cîntare Mioriţa de la mama ei. Bătrînul o deprinsese de la soţie după căsătoria lor. Dar prin memorie redusă, deşi el era dornic să ştie „cîntisi bătrîneştj". A fost normal ca el să fie complementar (în recitare, nu în „cîntari", pe care singură „bâba" o ştia într-un fel mult simplificat). El a adăugat două versuri (17—18); iar la vers. 20, conj. dacî („Dacî m-a omorî,"). încolo numai bătrînă se străduia să-şi amintească textul baladei.
     „Cîntaria" era străină de melodia vrânceană. Nu venea nici din doina locală, nici din melodiile recente aduse de tineret de la tîrg, de la podgorie, şi nici din repertoriul lăutăresc.
     Var. reconstituită păstrează versuri din tipul local al baladei (20 — 29), la care s-a contaminat episodul, mama metamorfozată în corboaică" (30 — 44). Cei „trij âiobănei", numiţi ca în balada literară, apar în mod inexplicabil într-un text ştiut de nişte bătrîni amîndoi analfabeţi.
text. MLXXIV—MLXXV
Nota critică 95 (satul Nistoreşti — Anghil Băjcân, 62)
                                                                                            în experiment var. MLXXV a fost notată la o zi după MLXXIV.
     Acest text.-conv. rămîne pînă astăzi în etnografia românească singurul document preţios, provenit de la un cioban vrăncean, Aflghil Băţcân, încercat în „mesării", cu privire la transhumanţa ardeleană şi întretăierea ei cu păstoritul din Vrancea (aproximativ din 1920 pînă în 1930). Acesta trăieşte redus încă un deceniu la o pendulare locală (primăvara de la 15 mai din sat la munte; după
15 august strămutarea este inversă). Păstoritul ardelean şi-a curmat (însă, după anul 1930, starea de transhumanţă pe plaiurile Vrancei (cîteuncaz izolaţii aflăm amintit în text., r. 110 - 118). Timp de 274 ani fusese normal, consemnat documentar din sec. XVII (anul 1656). în această privinţă cercetările noastre din anii 1930 (Ţinut. Vrane., I, p. XLIV-XLV, XLVII, LXIX-LXXVII„Introducere" ; Păstoritul în Vrancea, 3—9), 1933 (Folklor. R.-Sănt, I, p. X—XV „Introducere"), 1936 (Aspecte etnografice put nene, 14— 15, 18 — 23,
28—34), 1956, 1963, 1965 (Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 229 — 247) — trebuie urgent continuate.
     Să cercetăm text.-conv. MLXXIV (al doilea valoros pentru documentarea păstoritului vrăncean după text. capital MCCXXXII Nota crit. 191 din Spineşti, adăugind CMXXXVUI Nota crit. 10; MCXIII —MCXIV Nota 'crit. 114; MCCLXIX Nota crit. 213 şi MCCLXXII Nota crit. 216).
440
     1. Pe lîngă ştirea privind viaţa baladei în familia de păstori a lui Anguil Băjcân (r. 1—13), urmînd informaţiile despre îmbrăcămintea, instrumentarul şi practica medicală în stînă (r. 269 — 322), partea substanţială a textului (r. 66 — 268) priveşte legătura, prin ciobanul nostru, a păstoritului vrăncean cu cel din Ardeal în plină perioadă contemporană (aproximativ anii 1920 — 1927). Iată cursul întîmplărilor timp de şapte ani:
     2.     Firea vioaie a lui Anghil Băjcân, nevoile familiei şi traiul greu de argat în gospodăria învăţătorului din satul natal au făct pe copilul de 14 ani să fugă din casa părintească şi să pribegească şapte ani prin Moldova sudică, Muntenia, Dobrogea şi Ardeal. A fost angajat de-un oier „breţcân" transhumant din Covdsna. Acesta a stat o iarnă cu oile chiar în satul Nistoreşt'i. Plecînd mai departe în transhumanţă, spre Muntenia şi Dobrogea, breţcanul a angajat în personalul „boteiului" şi pe copilul de 14 ani. Mai erau aici cinci ciobani din cinci sate vrăncene. Printre ei se afla şi scuturul „stăpînului" de botei (un sovejan isteţ; în 1967 l-am aflat baci la stîna din satul Soveja şi am reţinut un text.-conv. care este cuprins în voi. VI al colecţiei de faţă), care l-a ademenit pe copil să fugă de la părinţi şi să se facă cioban în lumea largă. Copilul, prin sîrguinţă şi isteţime, s-a bucurat mereu de afecţiunea breţcanului. Trei ani părinţii nu au ştiut nimica despre vagabond. Acesta după fuga de-acasă, a petrecut prima vară, în boteiul breţcanului, în satul „Măicăneşti lîngă Brăila" (în realitate în fostul judeţ al „Rîmnicului-Sărat" acum în judeţul „Vrancea"). Ar fi stat pe-acolo cam trei ani, păşu-nînd boteiul pe moşiile a trei boieri. într-al patrulea an breţcanul s-a întors în „Transilvaniia" în satul lui, Covdsna. Băicân, l-a urmat, cutreierînd apoi cu dînsul alţi trei ani prin munţii Ardealului, ca să se afie _ tot cu breţcanul — într-al şaselea an la Bistriţa-Năsătul. Toamna a urmat altă transhumantă, plecînd din Ardealul nordic — mereu cu breţcanul — ca să ajungă în „Bălţîli Brăili. apoi la MeCin" (= Măcin —Dobrogea). în primăvara anului al şaptelea, altă transhumanţă mai redusă: de la baltă în antistepa Rîmnicului-Sărat — acelaşi sat Măicăneşti — păscînd boteiul breţcanului tot pe moşia unui boier. De-aici s-a strămutat lîngă „Focşăni" (pe moşia unei boieroaice). La „douî desenviri" (1927) a venit „tetia" (el rosteşte afectat „tata" ; dar cuvîntul folosit în general în ţinut are încă forma dialectală „tetia" — cf. r. 195). Acum părintele l-a strîns de pe cărările prea lungi ale ciobăniei, luîndu-1 acasă. Era la mijloc
 o cumpănă a vieţii: „zîndâriu" îi trimisese „ordinu di dus la armatî". Breţcanul i-a făcut socoteală cinstită, dîndu-i ce i se cuvenea ca „simbrii" pentru serviciul lui credincios timp de şapte ani: 52 de oi, două „sarisj", două „cozoasi di seli mari" şi o „zeki" (manta). Avea şi economia lui în bani (5000 de lei „di la stăpîn, din simbrii"). Băicân
441
şi-a pus îmbrăcămintea şi „douî beşisj di brînzî" pe-un „măgăruş" al lui, a luat şi doi „cînj âjobăneştj" şi-a plecat acasă, la Nistoreşti, însoţit de tatăl său. Acolo, bucuria mamei: nu-1 văzuse de şapte ani („tetia" îl întîlnise numai o dată).
     Deocamdată i s-a încheiat peregrinarea prin transhumanţă. Fiindcă după militărie Bâicăn a mai fost patru ani cioban în sat, a urmat căsătoria, apoi iar cioban, cu mici întreruperi, pînă în 1941, şi în continuare pînă în anii 1952—1963. La 10 septembrie 1967 — cînd l-am anchetat în Nistoreşti — se ocupa tot cu „sio-bănija". El mărturisea din profundă sinceritate:        . .an fos’ âioban
toati viaţa mia: asta ni-a fos’ mesăriia" (r. 66 — 67). într-adevăr, într-o viaţă de 62 de ani Băicăn petrecuse peste 40 în păstorit. El a mers după rostul străvechi al strămoşilor, aşa cum remarca, în 1923, profesorul Ovid Densusianu vorbind despre păstoritul vrăncean: „Vrâncenii erau, ca şi cei din Ardeal, ciobani renumiţi prin bogăţia în turme" (Vieaţa păstor..., II, 71). Bâicăn continua în familie pe . .tata-moşu neu Hristia Bâicăn" care şi el a fost „păzîtor di oj, sioban, cun sî spunia pi timpurj" (r. 1—2). Şi generaţia a treia de ciobani a continuat pe înaintaşii din neam, bătînd acelaşi drum transhumant al tatălui pasionat de „siobănii": „băjeţî [lui Bâicăn] a fos’ şî ij la oj pin Covâzna" (r. 270—271).
     Nu trebuie să uităm că în aceeaşi vreme mai trăiau în Vrancea cîţiva inşi care fuseseră viaţa întreagă numai ciobani. Unul din satul Coza, aflat de mine în 1928, trăise cioban, însă comun, 48 de ani (Păstor. în Vrancea, 43 text. 1). Dar doi, Anghil Fârîi şi Constantin Mârtu, rămîn deosebiţi: ei au trecut prin toate treptele păstoritului (strungar, mijlocaş, scutar şi la urmă baci). Intîiul— Anghil Fârîi din Spineşti — mărturisea, în 1929 (atunci era baci): „leu am fost sjoban di cîn’ m-a făcut mama. Numa m-a dizbăşcăluit războju [din 1916— 1918] şî armata; încolu di la şăpti ani şî pînî az [avea 52 de ani] în 1929 am umblat dipi coada oilor" (ibid., 39 — 40, 44 text. II). A fost baci priceput, bine cunoscut în ţinut printre ciobani, baci şi iubitorii de cîntarea Mioriţei, mai ales din fluier (v. CMXLVII Nota crit. 15; CMXLIX Nota crit. 17).
     Al doilea păstor vrăncean, fruntaş în ţinut, Constantin Mortu din Bîrsâşti, rămîne în ultima jumătate de veac excepţia păstoritului din ţinut — ca un „pisc etnografic solitar", cum l-am caracterizat în
1965,  cînd avea vîrsta de 83 ani, şi peste jumătatea de secol în păstorit. Douăzeci şi patru de veri fusese mereu baci. Era mare cîntăreţ din fluier, incomparabil povestitor de basme, şi chiar de întîmplări din viaţa zilnică, informator documentar asupra păstoritului local (trecut etnografic, practica păstoritului, organizarea stînii, instrumentar şi medicină populară, îmbrăcăminte), etc. Impresiona şj prin deosebita capacitate folclorică (Mioriţa, material-liric, legende şi
442
tradiţii istorice, basme— v. Monografia C., în Cîntăreţi şi povestitori populari, 234—303; cf. 304—307).
     Anghil Băicăn depăşeşte pe Anghil Forîi şi Constantin Mârtu prin întinsa lui peregrinare în trei provincii — îndeosebi Ardealul — cît şi prin precocitatea în „mesărija" printre străini: el începe cio-bânia la 14 ani, continuîndu-1 copiii. Anghil Fârîi a avut numai un vlăstar plăpînd: o fetiţă, ajutor la păstorit doar în anii copilăriei (v. text. MCCXXXII Nota crit. 191). Constantin Mârtu a rămas un solitar.
     3.       In partea a doua a text.-conv. Bâicăn ne informează corect despre organizarea şi funcţionarea stînii din Ardeal, acum 60 de ani (r. 229—248): „Stînili mocăneşti din Ardjal, din Transîlvanija, jera măj buni ca la noj". Mulsul oilor, facerea şi păstrarea brînzei, pregătirea derivatelor şi calitatea produselor — toate întreceau pe cele din Vrancea. Nivelul higienii din' stîna vrânceană sta şi el sub gospodăria stînii ardeleneşti, lucru ce-1 consemnează — parcă în notă polemică pronunţată — şi sociologia „experimentală" de teren cercetînd Vrancea între anii 1927—1941 (T. Herseni, Probleme, sociol. pastoral., 1941, 75 — 76, 81, 95; cf. Ţinut. Vrane., I2[ 1969], 164-166).
     4.       Ajungem la punctul contradictoriu privind teoretizarea din 1965 (A. Fochi) asupra originii Mioriţei: starea baladei în Vrancea (îndeosebi c î n t a t ă) faţă de ce a întîlnit Băicăn în Ardeal. Iată relatarea: „âjobani lor nu prja cînta Nioriţa; a noştrj-o cînta, şî ij asculta" (r. 249 — 250). Şi din fluier ciobanii ardeleni cîntau mediocru (Mioriţa, etc J: „Niş din fluir nu prja putja ij cînta; to’(t) vrănseni noştri cînta"; în clipele de răgaz, după treburile stînii, ciobanii vrânceni erau puşi de ceilalţi să cînte din fluier mai ales balada: „Cîn’ vinja stăpîni, spunja la vrănseni noştrj: « Ja, / măj traij-o Nioriţî, mă, un Şîriag di-a minzărilor; ja, măj zî-j»“
(r. 251 — 254). Bâicăn întăreşte mărturia preţioasă: „In şăpti anj, cît aii sjobănit jo la ij, acolu, di la Covâzna pîn la Bistriţa-Năsăud, nu i-arn întîlnit sî cînti „Nioriţa" (un anacronism: în elanul povestirii ciobanul alterează cronologia: nu şapte, ci numai trei ani!).
     5.       Concluzia obiectivă: prin anii 1920t-1930 păstoritul vrăncean era şi el în regres: începuse modernizarea ţinutului (prin imitarea vieţii de la tîrg şi oraş, prin şcoală, armată etc.), îndepărtînd pe vrăncean în primul rînd de străvechea ocupaţie. Dar cîţiva înşi — şi cîteva sate (Bodeşti, Bîrsâşti, Herăstău, Nereju, Păltin, Păuleşti, Spineşti, Tulnici, Văsn) — continuau cu vigoare trecutul păstoresc local, perpetuînd mai presus textul şi melodia poemului în formele tradiţionale. Prin aceştia nivelul artistic al fluierului păstoresc era încă superior celui din Ardeal (observă cu pătrundere şi Baican). Atunci trebuie admis că şi în secolele XVII —XIX (şi XX, măcar
443
pînă prin anii 1920— 1927, timpul experienţei pastorului nostru!), Mioriţa în melodie (îndeosebi!) şi text (aproximaţi/ după 1868 prefăcut, contaminat, modernizat) depăşea repertoriul transliumanţei ardelene. Prin urmare în privinţa genezei poemului (chiar dacă astăzi interesează mai puţin această problemă !), personal rămîn mereu la punctul de vedere enunţat1 riguros numai după 54 de ani ne terenul e-tnografic şi folcloric.
     6.     Reţinem şi partea finală a text.-conv. (r. 269 — 32.1): o admirabilă schiţă etnografică despre portul, instrumentarul ciobanilor, medicina empirică de la stînă, cum se lucra mîndra „aţî prestiţî" — străvechea podoabă ciobănească purtaiâ „pişti kimeriu şî ciirdua cu ţinti". Toate sînt astăzi — şi în rare locuri — vestigiu de muzeu etnografic!
     7.     Cele două texte ale var. sînt inegale: primul se află complet fragmentat. Text. MLXXV însă — notat a doua zi după celălalt — rămîne exemplarul de bază (am rugat pe informator să-l reconstituie peste noapte). Cantitativ, e dublat faţă de cel anterior (A. — 41 versuri; B — 84 versuri). Aminteşte în cuprinsul întreg versiunea clasică îniîlnită în şcoala primară. într-adevăr, textul Alecsandri acoperă redusul fond poetic local (vers. 1— 14; cf. A. 11— 18), care e de recunoscut şi prin începutul variantei prezentată în maniera celor provenite în ţinut din ce-a fost motivul originar. Planul textului B. este însă dislocat: d- la dialog se trece brusc la vorbirea indirectă (cf. 10-14 cu 15 — 25). într-un caz contradicţia e puternică (3 1 —37)
   . ,Ca să mă îngroape/in strungă de o/,/Ca să fiu tot cu voj;/Să-mă-ngroape-n dosu stîni,/Să-mi-aud lătrîndî cini."). în partea finală a textului ne întîmpină versuri improvizate, dar numai o dată satisfăcător (68—69 „Păsăreli multi:/Lăutari sî-rii cînti."). însă în continuare imaginea e artificială (70 — 71 „Şî la cap rij-a pus/Sâpa şî lopata."). Iar intr-o grupă de 13 versuri improvizarea factice ajunge cu totul prozaică: (72 — 74 „Iar la mormîntu rieu/A rămas paznicii/ Cînili dulău:/Cel mai învăţatu/Şi mai bărbitu./— Aşa te rogu/, Mioriţă laje,/Laie, Bucălaie,/Că asta rii-a fos’ nunta mia/Cari s-o petrecu/Cit aii fos’ cjoban/Cu baciul vrăucjan/Şî cel ungurian."). Se observă că adausul acesta hibrid — străin îrţ cuprinsul baladei — e gîndit discursiv şi exprimat în grai dialectal cu vădită abatere fonctică (vers. 75, 78, 82 — 84), desigur că prin ccoul manualului şcolar. Lucru clar: din cele două elemente arhetipice ale baladei — melodie şi text — Băicân a preferat „cîntaria". pe care el o executa cu abilitate din fluier,
    1 V. text. MCLVII — MCLVIII Nota crit. 142.
text. MLXXVI, MLXXVII
Nota critică 96 (satul Nistoreşti — Voinţa Nistorâiu, 63)
     In experiment text. MLXXVII s-a notat la o oră după MLXXVI. Bătrînul a fost cioban prin Ardeal şi Moldova. îns;\ var. ştiută • a provenit diu textul literar clasic (1 — 20, 54 — 65, 96—103), la care — pe lingă versuri unele răzleţe (25 — 26, 29 — 30) — s-a adăugat Ia sfîrşit din fondul local flotant episodul „mama metamorfozată în corboaică" (113 — 116), pe care l-a putut auzi în familie de la mamă.
     Textele nu au unitatea planului şi din cauza improvizării stinghere dc versuri, ca în următorul dialog: „/Ba mi l-am văzut/Şi l-am pctrccut:jC&ş mi s-a-uşurat/Pi-o gurî di rai..." (104— 107). Sau în altă parte: „Tu să-i spui curat/Şî adivărat:" (71 — 72). Prin aceeaşi improvizare se ajunge la formarea de lexic inexpresiv, cînd şi sensul logic e deformat („Di jeş’ năzdrăvţodrî" — 16; „Mioriţî bitâeJDaţ [= Dă-ţ?j oile-ncoaci,/Daţ [= Dă-ţ?] oile-n zăvoi,/Că j iarbî di voi/Şî umbri di noi." — 41 — 45). Este clar că înţelesul versurilor ajunge contradictoriu datorită şi discursivităţii memoriei. Tot aşa se explică repetiţiile (cf. 66 — 67 cu 90 — 91).
     înclinarea spre verbozitate duce la alunecări lexicale („Că m-am iilsurat/Pj-o g'.'.ri di plai,/C-o fatî di crai;" — 73 — 75; „Căş mi s-a-iisurat/Pi-o gurî di rajJC-o fatî di crai;‘ — 106— 108). Din aceeaşi cauză apar improvizate cîtcva versuri narative care contrastează cu toate tex':«.!e d:u colecţie („Dar mi-l omoriri/Şi mi-l azvîr-lirîjIş’ [= ici] din dosu stînijVni zaci vara cîni." — f>0 —83). Iar sfîrşitul var. rămîne disparat în desfăşurarea acţiunii (113—116), în privinţa graiului se observă cum fonetica tradiţională rămîne înnăbuşîtă de rostirea literară. Textele trebuie să fie folosite cu precauţie într-un comentariu critic, text. MLXXVIII, MLXXIX
Nota critică 97 (satul Nistoreşti — Zuiţa Hînţoiu, 64)
     în experiment text. MLXXIX a fost notat la o jumătate de oră după primul, avîud numai uşoare schimbări fonetice.
     Var. pleacă, din manualul şcolar, avînd ecou prea sla.b din fondul tradiţional (43—47, 62 — 63). Vorbirea — într-un lot improprie („Să-i spuniţ aşa/La măţcufa mia:" — 71 — 72) — surprinde cînd bătrînă informatoare, oarbă, păstrează graiul bătrinesc, imitînd rar fonetica literară.
     în text.-conv. găsim alt document oral despre analfabetismul din ţinut de prin anul 1910.
     Forma adj. vrinsţan (22, 39) c şi aici o anomalie fonetică, pe care am cercetat-o (v. text. MXLV11I Nuta critică 75 *). text. MLXXX, MLXXXI, MLXXXII Nota critică 98 (satul Nistoreşti — Tudura Dâldur, 65)
     1      Cel puţin concluziile cercctării pot fi utile aici, cum s-a explicat la locul potrivit (u. îngr. cd.).
     în experiment text. MLXXXI a fost notat la trei ore după MLXXX, iar MLXXXII la două luni după celelalte.
     în text.-conv. bătrîna, analfabetă, arată că a învăţat varianta de la un frate şcolar: el „setja tari. . .poizîili" din care ea prefera „Aioriţa", memorizînd-o.
     Abia se întrevede fondul păstoresc al baladei, dar şi acesta prelucrat de informatoare („ Jarba-m’ plasi/Şî apa din fîntînî [,,fin-tînî" la munte, pe plai ?J/Şî şarja di la stînî;" — MLXXXII 32—34). încolo materialul e comun la toate trei textele, adăugîndu-se într-âl treilea localizarea literară. Cîteva versuri prozaice din text. C. lipsesc în celelalte („Sî unirî şi sî vorbiri", „Măj dragî mioară," — 15, 48, 65). Iar vers. ultime sînt plasticizarea simplistă a informatoarei (cf. text. Alecsandri).
     Imprecaţia împotriva părinţilor gregari care au înlăturat-o de la învăţătură (cîtă se putea căpăta prin învăţămîntul rural din Vrancea acum 70 de ani) — ea patra în seria text.-conv. din colecţie (r. 79-82; cf. MXCV-MXCVII, MXCVIII-MXCIX). Nu mai apare în convorbirile cu bătrînii vrânceni care păstrează amintirii morţilor o pietate aproape religioasă.
text. MLXXXIII
Nota critică 99 (satul Nistoreşti — Igdna Hănu, 65)
     Peste fondul local (1 — 7) s-au suprapus versuri din textul literar (22—31, 38 — 39). Bătrîna a modificat testamentul „Sjobă-naşuluj" într-un chip original: cei „doi sioban}" tăinuitori să-l îngroape numai „în spatili stîni,/Sî mi-aud cîni lătrîndî." (11 — 13); punîndu-i la cap „Fluieraş di fagu", iar la brîu „Flujeraş di socu" (16—21). Nimica despre oi ori miei.
     De reţinut din text.-conv. denumirea baladelor: cîntiii vehj, cîntiii bătrîneştj (r. 43). Iar în privinţa circulaţiei folclorice: copiii aveau predilecţie pentru Mioriţa cîntată de bătrînii lor; dar aceştia trebuiau să cînte „melodii frumQasî" — adică să-şi fi putut păstra la bătrîneţe o relativă expresivitate melodică. în cazul opus textul poetic — fără melodie, şimemorat prin recitare, adică numai „zîs cu vorbi" — putea uneori să impresioneze ademenind la memorizare. în lumea copiilor urma şi melodia memorată după text, dar mai rar.
text. MLXXXIV, MLXXXXV
Nota critică 100 (satul Nistoreştj — Ion 2âkijanu, 65)
     în experiment text. MLXXXV a fost notat la un sfert de oră după MLXXXIV.
     Var. e un reflex literar simplificat din text Alecsandri. Nimic nu se distinge din tradiţia locală. Contradicţia vers. 29 — 37 („Şî nu sîn’(t) nebuni,/Dar o vesti bunî .'/Nii î% şoptiră. .■-.") se explică prin
446
improvizarea întîmplătoare a ideilor într-un text alcătuit din dbuM părţi deosebite juxtapuse (26— 29— 30 — 38, 39 — 48). text. MLXXXVI
Nota critică 101 (satul Nistoreştj — Ştefan Vâtrî, 66)
     Var. nu conţine versuri auzite „pin nouî suti sinspresi" „dim bătrîni cîn’ cînta.. . din fluir şî din guri", (text.-conv. r. 1—4). Pe bătrîn l-a impresionat îndeosebi „cîntaria" (melodia locală) pe care ne-a reprodus-o satisfăcător. Ecoul tradiţional ar fi doar în dialogul de la început, prezentat după planul general local (9—15). însă conţinutul disparat pleacă de la manualul şcolar (32 — 38,
42 — 47). Dar spre deosebire de textul literar, aici cei „trij sjobănej" (20 — 23) din versiunea Alecsandri plănuiesc să omoare pe-al patrulea (18 — 25). Evidentă confuzie în dispunerea personajelor.
text. MLXXXIX—MXC, MXCI
Nota critică 102 (satul Nistoreştj — Paraskiva Hurzuj, 70)
     în experim&it text. MXC a fost notat la o jumătate de oră după MLXXXIX (amîndouă cu ecou păstoresc stins). Peste două luni am notat text. MXCI. Am prevenit bătrîna că poate voi reveni a doua sau a treia zi, făcînd-o atentă să se gîndească mereu la cîntare, ca să şi-o amintească aşa cum o învăţase de la mamă. Am lăsat să treacă timp mai lung ca să urmăresc experimental ce se petrece cu memoria foarte slăbită a unei bătrîne. Rezultatul a fost oarecum favorabil: de la primul text — care în partea finală e o repetiţie verbală mecanică, dovadă că memoria se găsea în puternic regres — am ajuns la text. MXCI, în care s-a adaus măcar testamentul ciobanului. însă tema de bază e modificată: victima va fi chiar „nioriţa" (9- 13).
     Var. mult lacunară, ne rămîne numai ca exemplu de modul cum se poate degrada un motiv poetic prin memoria cuiva fără înclinare pentru cîntecul şi versul popular. Text.-conv. arată cum cînta balada mama bătrînei: „la muncî" şi în gospodărie.
text. MXCII, MXCIII
Nota critică 103 (satul Nistoreştj — Irina Stojdn, 70)
     Faţă de var. din 1928 (Ţinut. Vrane., I2, 373 XLI), cînd informatoarea avea 30 ani, aceste două texte (notate în experiment la un interval de două luni unul după altul, iar ambele la 39 ani după textul de bază) conţin adausuri care presupun cunoaşterea între timp a versiunii Alecsandri; şi numai pe cale orală, fiindcă bătrîna a rămas analfabetă din copilărie. Adausurile încep chiar cu localizarea1 ca în textul clasic (A. 3 — 5; B. 1—3), pînă la tema cu
     1 După canonul lăutăresc precedată de vers. A. „Frunzî verdi" [B. „Foai] ş-un susâj," (v. mai jos!).
                                                                                        447
»
mama ciobanului şi portretul acestuia (MXCII1 66—85). Apar în acelaşi text şi versuri lipsă în var. XLI (din 1928) şi MXCIII: descrierea ochilor (asemănaţi cu „Mura cîinpuluj/Coaptî la umbrî, la răcgari,/ Niatinsî di soari." — vers. 84—87; imaginea pare din fondul local); apoi descrierea hranei oii năzdrăvane („Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,/ Iarba di pi cîmpu,/Apa din ulucu,/Saria dim burdufu ?“; vers. 20 — 23; din fondul local), completînd pe cele din var, XLI 8 —9 şi MXCII 18.
   Versurile cu fond popular sînt reduse: A. 14 — 25; B. 15—36 (fără uşoara improvizare din vers. 27 — 28) şi 84 — 87, Prin urmare MXCIII are fondul local ceva mai dezvoltat decît MXCII. în rest ambele texte au ecou literar comun (de pildă, portretul „ciobănelului" — A. 64-71; B. 80-85).
     Cît priveşte personajele din grupa celor „trii sjobănei": în ambele texte apar cele din versiunea clasică (A. 7— 10; B. 6 — 9). însă rivalitatea lor o indică numai MXCII 11— 12: „VrănsjanH-a.via oi măi mulţi,/Mîndri şî cornuţi". Iar „âii do} verj primari“ (A. 23; B. 31) sînt „Unu mol dov ian, j\j nu ungurian (A. 8 — 9; cf. B. 7 — 8) — deci omorîtorii. Pri^ urmare „âii doi siobani" din var. XLI 19 (anul 1928) ajung în textele din 1967 „âii doi verj primari". Schema astfel variată a personajelor (ca şi adausul red« din fondul popular local contaminat cu cel literar — acesta aflat probabil prin şcolari) indică prefacerea discontinuă a planului baladei după 1928. Bătrîna nu a mai putut unifica materialul disparat. De altfel discursivitatea stilului pare să arate — cum vom vedea de îndată — şi amestecul lăutarului mediocru (numeros în Vrancea sudică).
     Alte modificări: alături de epitetele „/Nioriţî lăi./Lăi, bucălai,j Cu lîna plăvdi," (XLI 1 — 3; reduse în text. MXCII 14—15 „I.âi, bucălai,jC u lîna plăvdi,"; dar alternînd cu „—Mioriţî lai,/Lai, bucălai— vers. 33—34; acesta iar amplificate:            ,,— Mioriţî /«:,/
Ldi, bucălai,/Cu lîna plăvdi," — MXCIII 15— 17) — înlilnim şi formele riţî (< mioriţî ; cf. Ţinut. Vrane., I2, 342 XVIII 1 „ — Nio-riţî,riţî,“) — piăviţî: „Mioriţî,riiî,/Cu lînaplăviţît“ (MXCIII 75 — 76) — pe lîngă o inovaţie firească doinei şi baladei („Foai ş-uu susai,/Pi-uîi lti^ior di pldiii," — MXCIII 1 — 2; în MXCII „Fruîizî verdi ş-uw susai,/Pi-uîi Kisior di plaj," — 1 — 3). Aceasta evident că ne duce spre repertoriul lăutăresc din 1928 („Verdi ş-un sărai,/Sia, guriţî di plai," ~~ Ţinut. Vrane., I2, 339 XVI 1 — 2; sau „Ş-an zî’(s) ş-ttn sărai,/Pi Kisior di plai." — ibid., 343 XIX 1 — 2; ori „Verdi ş-ttiî sărai,/Pi-um pisior di plai- .      — ibid., 414 LXIII 1 — 2). Ceea ce
nu exclude un împrumut mai recent în textul anterior al bătrînei.
     De altfel găsim destule versuri în care se vede tendinţa spre amploarea imaginilor în viziunea, uneori cuprinzătoare, a bătrînei. \cum ea iese din forma normală a versificaţiei, ajungînd la iui
448
aparent vers modern ("Fluieraş di socru,/Sî-n cînti cu focu,/Cî nu măj sup’(t)/Pi lumi di loc" — MXCIII 55—58). Uneori forma oscilează intre versul corect construit şi proza aparent rimată („Vrănâiany-avja oj măj mulţi,/Mîndri şî cornuţi." — MCXII 11; „Dar nu ştiu: jarba nu-ţ plasi,/Or di cap îţ faâi?" — 18— 19. Sau: „Nu ştiu: jarba nu-ţ plaii,/Jarba dipieîmpu. . .“ — MXCIII 20—21. Ori: „N-aţ văzut un âjobănel,/Aşa: nant şî frumuşăl?/Parcî jera tras pintr-un inel:“ — MXCII 61—62). Acum se modifică măsura versului şi chiar structura ritmului („Da nu-n fac di capu meu/ Şî-n fac di capu tău: “ — MXCIII 29—30). Trei versuri arată înclinarea bătrînei spre imaginea expresivă („Pi mini m-or plînii/Cu ienufikjl plecaţi,fCu lacrîrij vărsaţi." — B. 62—64), pe care am întîlnit-o, în 1928, la o var. din Pdltin ( Ţinut. Vrane., I , 376 XLIV 22—24). Nu pare împrumut de la altă bătrîna de talent, Dobriţa Mojsî, 72, tot din satul Nistoreşti („Şî oili pi mini m-or plînii/Cu lacrînj di.. .sînzi,/Cu zenufiki plecaţ,/Cu lacrîrii [lacrîm’] vărsaţ.. ."
 -  MXCV 39-42, MXCVII 24-28 Nota crit. 105). Amîndouă s-ar părea să fi întîlnit imaginile la bătrîna nonagenară Mdri[a Aga, iarăşi din Nistoriştţi („ftioarili. . . Pi mini m-or plînii/Cu zenufiki plecdti,jCu lăcrîn'i vărsaţi;/Cu lăcrîn’j. ăi sînzi." — MCIV—MCV 27—32 Nota crit. 110). De consemnat că imaginea exactă — al patrulea caz în ţinut — se întîlneşte şi în satul Valia-Sării la un octogenar („Mioriţili. ../. . .m-or plîfiii/Cu lacrînj di sinii,/Cu. lăcrMi vărsaţi,/Cu zenunki plecaţi." — MCCLXVI Nota crit. 210).
     Apar şi contraste: în text. MXCIII 48 — 51, versurile contrazic realitatea etnografică a baladei, de altfel marcată chiar de textul clasic („Sî mă-ngroapi-n strunga oilor,/în ijocu neilor;/Acolu-n zăvoi,/Sî h'iu tot cu voi." — MXCIII 48 — 51. — cf. Alecsandri, Poezii populare. . . [ed. D. Murăraşu, 1971], p. 11; cf. vers. 35—36,
 49 — 50, 53—58 — în care apar cîteva contraste etnografice). Fiindcă la munte — cel puţin în Vrancea — nu se poate aşeza stîna cu strunga ei într-un zăvoi. Desigur o inadvertenţă mai greu de evitat pentru logica elementară, ă unei femei trăite în plin mediu etnografic cu supravieţuiri arhaice.
     Ambele var. au cîte un text.-conv. referindu-se fiecare la o problemă specială: text. A. 72—86 priveşte circulaţia baladei în familia bătrînei şi părerea ei despre natura melodiei respective. Text B. 108—115 se referă la patronimia ciclului legendar „baba Tudura VrănSloaia". Le vom cerceta succesiv.
     în primul text Irina Stoidn vorbeşte despre felul cum trăia balada în familia ei: era cîntată. Dintre cei doi părinţi mama rămînea ca o indiferentă faţă de orice „cîntari" din popor. Tatăl însă'efw/a Mioriţa. O cînta „din cavâl". Şi nu numai instrumental: o „cînta şî cu vorbi”. Timpul prielnic cîntării a fost mai ales vara la cositul finului. Atunci a deprins bătrîna textul odată cu melodia. Sînt
449
 interesante descrierea cositului de fîn şi modalitatea memorizării. Cei trei copii care puteau cosi — doi băieţi şi cu fetiţa de-atunci — ieşeau la cosit împreună cu tatăl lor. Gospodarul, îngreuiat de familie, nu plătea un cosaş ca să înlocuiască fata plâpîndă (aşa a rămas pînă ce-a ajuns septuagenară: zveltă, distinsă în gesturi, cu grai calm, voce clară). Bătrînul mergea „cu brazda" înaintea copiilor, cîntînd Nioriţa. Era desigur discontinuitate în ritmul mecanic al muncii — ritm dur — şi cadenţa melodică prelungă a baladei cîntate de ţăran. Copila a suportat asprimea muncii sub soarele miezului de vară, deprinzînd Jbalada în melodie şi vers.
      Dacă în satul Nistoreşti Nioriţa se folosea ca îndemn la cositul finului (asemenea procedeu nu l-am mai întîlnit în ţinut), un caz opus l-am aflat, în 1967, la Soveja: aici balada era cîntată în trecut „pă la petreciri, pă la nunti, pă la odăi“ (dar aici numai „pă la adunat fîn", nu şi la cosit). Iar mama unui bătrîn folosea l\lioriţa în timpul muncilor de vară drept cîntec de leagăn pentru copiii „ăi măj nifij" (MCCI Nota crit. 172).
      Este sugestivă părerea bătrînei despre specificul melodiei: „. . .cîn' o cînţ Nioriţa, ia ghini tot ca. o cîntari din cavâl. li cîntari tristî, îj dureroasî; pîntru cî iei [sic!] îj vinit îflspri suferinţa luj, înspri mgarti: îi ca un 6oi/7." (r. 83 — 86). Melodia vocală este omologată cu cîntarea din caval. în adevăr structura melodică a Mioriţei se încadrează în ritualul morţii (v. în text. „b6situ“ din satul Vâsîi, în dublu text: Cînticu mortului şi Cînticu morţî — MDCXCIX, MDCC —din voi. VI al colecţiei), fiindcă structura ei melodică dă o nuanţă elegiacă expresiei muzicale în congruenţă cu fondul poetic al poemului.
      Text. B. 96—115 ani spus că se referă la ciclul legendar „Baba Tudura Vrănsioaia“ şi cei şapte feciori ai săi., Cuprinde întîia menţiune într-un text.-conv. din colecţia noastră despre un fiu marcant (obişnuit cel mai cunoscut) al bătrînei, Bîrsân. Amintim că dintre legendele relative la personalitatea lui Ştefan-cel-Mare aceasta -L-referitoare la „Baba Tudura" şi feciorii ei ~ & circulat printr-o vastă, dar precară publicitate. Îneît a trecut iu naraţiuni literare modificate radical, unele prelucrate stîngaci de manualele şcolare, sau presa de popularizare (v. Gazeta Vrancei, I [1925], nr. 3); altele apărînd oricînd, am spune ca brigandaj literar. Cîte condeie, atîtea stiluri opuse. Pînă şi o regină, diletantă în literatură, a auzit de legendă, şi-a voit s-o „vulgarizeze" (Carmen Sylva, De prin veacuri, 36). Vom face, din necesitate, o sistematizare a materialului general, incluzînd şi studiile de referinţă critică asupra legendei:
      a)      Materialul romantic. în Ţinut. Vrane., I2 [1969], p. 239 — 241 şi Nota 2, am detaliat critic începutul mistificării romantice a legendei (a fost la Paris, anul 1863, prin tipăritura dubioasă. Les sept montagnes, tradusă in 1882, a scriitoarei mediocre Măria Movilă).
410
 Falsul acesta documentar a culminat, în 1964, cu naraţiunea pentru tineret, Vrancea, a scriitorului Eusebiu Camilar. O socotim şi astăzi „cea mai inexpresivă evocare literară a Vrancei pitoreşti, etnografice şi istorice". Depăşeşte naivitatea reginei amintite. Doi mărunţei provinciali însăilează (în 1905, 1906) două „poeme" obscure, nişte ficţiuni literare patente care deformează complet personajele („Vlad Vrancea", „Stan Vrancea"). Eusebiu Camilar continuă trucajul din 1863 şi 1905, 1906; în contrafacerea sa cei şapte feciori ai „mamei Vrancea" sînt: Costache, Dragoş, Gheorghiţâ, Ion, Mitruţ, Onofrei şi Vasilică. Deci onomastică în afară de orice indicaţie etnografică pe teren. Evidentă teratologie literară!
     b)      Material monografic diversificat. în anul 1869 economistul Ion Ionescu [de la Brad] îşi publica a treia monografie economică. Agricultura română în judeciul Putna1. Aici Vrancea are capitol substanţial („Plassa Vrancea" — pag. 343 — 371). Datele folosite sînt unele relative, altele contrazic realitatea de teren. Mai ales toponimia se află etimologic eronată de pildă: satul Bodeşii este transcris Budeşti, pornindu-se de la onomasticul Budescu (fiu presupus al babei Vrăncioaia). Legenda însă nu-1 confirmă. Topicul nu se poate deriva decît din onom. Bod{a (> Bodeşti) Contestabil este şi top. Păuleşti (< Pâul), fiindcă onom. Paul nu pare de admis în graiul păstoresc arhaic.
     Legenda în cauză apare succintă: „Ştefan-cel-Mare, venind în locurile aceste, a fost primit de feciorii Vrancioai [sic!] la muntele zis Masa lui Bucur, unde este scris pe piatră numele lui Ştefan Vodă şi Bucur. . . Ştefan Vodă ar fi dăruit pămîntul Vrancei feciorilor Vrancioai pentru buna primire ce i s-a făcut" (pag. 361 — 363), Cum se vede, legenda e prezentată lapidar, cu imprecizia onomastic ă şi toponimică semnalată 2. Rămîne însă prima consemnare nemistificată.
     între dicţionarele epocii (mai ales D. Rotta, Dicţionar geografic, topografic şi statistic al jud. Putna, Focşani, 1888), acel din 1897, întocmit de, M. Canianu şi A. Candrea, are şi el date eronate din informaţie relativă de teren. Şi aici legenda se prezintă simplificată ca la Ionescu de la Brad, cu datele topice şi patronimice tot imprecise (Dicţionar geografic al jud. Putna, 394).
     c)      Material literar. în această categorie documentară autorii care au folosit legenda sînt mai variaţi. Apar de la plasticul apo-logist descriptiv A. Vlahuţă (România pitorească, 1908, pag. 175)
     1       Inaugurală fusese a jud. Dorohoi — 1866, urmînd a jud. Mehedinţi — 1868.
     8 Tipărită numai la un an după cea din 1868, monografia pare să aibă documentarea de teren ceva mai sumară, uneori chiar relativă, obţinută, probabil, şi prin autorităţile administrative.
451
la modesta notatoare etnografică şi folclorică Elena Sevastos (Ştefan-cel-Mare în munţii Vrancei, 1904), adăugind la fresca etnografică preferată de Maiorcscu, a lui S. Mehedinţi (Soveja, Oameni de la munte 3, 1921, p. 120— 124) şi la scrisul narativ-descriptiv imens al istoricului N. Iorga (Sate şi mănăstiri din România2, 121). Un semănătorist minor a publicat, în 1940, întîiul roman cm material documentar din ţinut (I. Ciocîrlan, Tainele munţilor). Se află cu totul exterior legendei vrăncene (v. Ethnos, I1 [1941], p. 175— 176). In concluzie: legenda eponimică a Vrancei, tratată literar timp de o sută de ani (1863— 1964), de la Maria Movilă la Eusebiu Camilar, s-a îndepărtat de arhetipul ţinutului, ajungînd — în cazul al doilea — vădită parodie epică.
     d)      Materialul de popularizare. în această categorie legenda a fost răspîndită întîi de învăţătorul — bun publicist — S. T. Kirileanu (Ştefan [Vodă] cel Mare, şi Sfînt, Focşani, 1903; ed. a Il-a, 1924, p. 193, 286—288). Dar cine a muncit şi prelucrat 54 de ani (1926—1980), şi-a folosit legenda, repetînd-o şi prefăcînd-o, este localnicul S. Hîrnea (Povestea Vrancei, Focşani, 1926, p. 6—10; Ştefan-Vodă şi Vrâncenii, Bucureşti, 1929, p. 9— 12; reproducere după Soveja, Oameni de la munte, 1924, pag. 99—102). însă acest vrăncean pasionat a tipărit materialul în mod inegal, fără metodă pozitivă în documentarea etnografică, folclorică şi chiar dialectală. El foloseşte un stil popular uniform, presărat cu lexic regional adesea inexpresiv. Cititorul găseşte naraţiunea prea simplistă şi
—  lucru mai grav — cu termenii toponimici şi onomastici deformaţi şi mereu variaţi. însuşi onomasticul de bază este inconsecvent redat: cînd „Tudora Vrăncioaia", cînd „Tudora Vrîncioaia" (în graiul regional forma este în tot locul constantă: „baba Tudura VrăUsfodija"). In aceeaşi stare sînt şi termenii vrăncean-vrîncean, Ne-am aşteptat la un echilibru ortografic în volumul din 1980 (Locuri şi legende vrîncene [sic !]J. însă şi aici se întîlneşte transcrierea dublă din 1929 („Tudora Vrîncioaia" — 50. 54, 57, 73, 123, 124; „strănepoţii Vrîncioaiei" — 51; vrîncenilor — 55, 74, 148; etc. — Dar apare şi forma vrâncenilor! — p. 148).
     Personajele se modifică şi ele: Bîrsea (luat de la Soveja în broşura din 1929 — p. 11) se preface în Bîrsan (br. din 1926 — p. 8; voi. din 1980 — p. 53). Spirea (folosit în 1926 — p. 8, luat de la Soveja) devine „Spinea poreclit Spirea“ (voi. 1980 — p. 53). Pavel (la Soveja) ajunge Pavăl (în 1926 — p. 8), apoi „Pavăl — alintat de mine Păulică" (în 1980 — p. 53). Se menţin uniform Negrilă şi Nistor (de la Soveja). Cît priveşte patronimicul Bîrsan, se admite „după tradiţia locală" că „se trage numele satului Bîrseşti" (1980 — p. 123).
452
     e)      Problema dubletului „ Vrănipaici-VrincioaiaDespre dubla anomalie „baba Tudura Vrănsioaia (fonetismul normal în graiul general vrăncean) şi Tudova Vrîncioaia (probabil cu accentul tonic Tudora); apoi despre corelativul vrăMţan, vrănsiancî, vrăitsenesc etc. — am discutat documentar la text. MXLVIII (Nota crit. 75) ', în legătură cu artificialul vrîncean, vrînceancă, vrîncenesc etc. Accentuăm şi aici că uzul fonetic regional impune riguros forma vrănccan vrănceancă, vrăncenesc,-eşte, baba Tudura Vrăncioaia (pentru ortografia academică), urmînd astfel pronunţarea tradiţională a ţinutului istoric. Trebuie exclusă forma dură, greoaie la rostire, vrîncean etc. (care ar fi trebuit să vină de la topicul artificial Vrînsia > vrînsian, iar nu de la V răii iţa).
     f)      Materialul legendar publicat critic. Pînă acum (1983)* nu avem publicate decît două texte utile etnografiei, folclorului teoretic şi dialectologiei folclorice. Primul a fost cules de noi în 1926 — de la un bătrîn venerabil de 110 ani, din satul Păuleşti — şi publicat în 1930 (Ţinut. Vrane., I2, 398 LVI). Al doilea l-am aflat în. 1965 (în satul Bîrsăşti, de la un fost cioban şi baci reprezentativ, 83 ani), publicîndu-1 în 1980 (Cîntăreţi şi povestitori populari, 259 XIX). Alte referinţe se găsesc în cuprinsul albumului în ms. Vrancea pitorească şi etnografică (voi. VII din seria Ţinutul Vrancei).
     g)      Material legendar în texte-conv. „Mioriţa", etnografice, istorice etc. — Această categorie rămîne cea mai bogată în material documentar. Se poate prezenta în două grupe schematice:
     1)      Material provenit din texte „Mioriţa”: text. CMLXXXIX Nota crit. 32 (din satul Găuri, cules în 1967, de la o bătrînă de, 73 ani). Despre Ştefan-cel-Mare şi „Baba Tudura Vrănsioaia" care ar fi fost cîntăreaţa eponimă a Mioriţei = text. MII Nota crit. 44 (din satul Hăuleşca — 1967 — bătrînă 74 ani). Despre Ştefan-cel-Mare, cîntăreţul eponim al- Mioriţei = MLII Nota crit. 79 (din Negîrleşti — 1968 — bătrîn 80 ani). Mioriţa există înainte de Ştefan-cel-Mare = text. MCXVI Nota crit. 115 (din Pâltin — 1967 — bătrîn de 61 ani). Baba bătrînă din Mioriţa a fost chiar „Baba Vrănsioaia" == text. MCXCIII Nota crit. 165 (din Scătura-Părosu — 1967 — bătrîn 74 ani). Ecoul tradiţiei, în anul 1904, la inaugurarea monumentului comemorativ al lui Ştefan-cel-Mare la punctul Dumbrava — satul Bîrsăşti (400 de ani de la moartea domnului) — text. MCCLXX Nota crit. 214 (din Vasif 1965 bătrîn 71 ani). Satul a fost întemeiat de eponimul Vasîli, un nepot al „babei Vrăncioaia".
     1      în ediţia de faţă, această „discuţie" documentară este dată în rezumat, după cum am mai subliniat.
     2 Anul în care autorul însuşi a realizat ultima revizuire a lucrării.
453
       a) Material etnografic, istoric etc.: text. MCMXXV1 (din Pău-Hptj1928 — bătrîn 78 ani). Hotarele istorice ale Vrancei de la Ştefan-cel-Ma re erau pînă la „Moghilili Vrănsij" — 6 km. distanţă de „Focşăni" = text. MCMXXXII (din satul Spineşti — 1925 — bătrîn 72 ani). Originea Vrancei pleacă de la Traian, nu de la Ştefan-cel-Mare. Se află şi legenda babei „Tudura. . .mama Tudura" = text. MCMXXXIV (din Spineşti — 1926 — acelaşi bătrîn 73 ani). Cei şapte feciori legendari. Bodia („sel măi mari“ care „a bătut pâru" satului Bodeşti), Spînu ( > Spineşti), Negna ( > Negîrleşti), Bîrsî (> Bîrsâşti), Păun (i> Păuleşti) — text. MCMLX (din Câza — 1965 — bătrîn 86 ani). Legenda babei „Vrănsioaia"; feciorii legendari: Bodia (> Bodescu ?), Spinii ( > Sp'nescu ?), Paul (> Păulescu?), 'Turcu (?> Tulnisi) =- text. MCMLXX1X (din H'erâstău — 1967 — bătrîn 70 ani). „Povestia cu baba Vrănsioaia" [alias: baba „Tudura Vrănsioaia“]; top. Scărili-lu-Voăi“ — text. MMV din Nistoreşti — 1967 — bătrîn 103 ani). Legenda lui „Ştefan-âel-Mari" şi „baba Tiidura" — text. MMVI (din Nistoreşti — 1967 — acelaşi bătrîn). Despre „baba Tudura Vrănsioaia". Soţul ei: Bodia (> Bodeşti); feciori — Nistur, cel mai mare (> Nistoreşti),
 ■ Spînu ( > Spineştj), Păun ( > Păuleşti), Negrili ( > Negrii eşti), Spulbur (> Spulbir) = text. MMXXIII (din Păuleşti — 1965 — bătrîn 73 ani). Legenda cu „baba Tudura Vrănsioaia"; feciorii legendari: Spînu (> Spineşti), Bîrsî ( > BîrsăşU), Negri ( > Negri-le’şti), Păvîl (> Păuleşti), Bâdia ( > Bodeşti) = text. MMXXXV (din Poiana — 1965 — bătrîn 65 ani). Legenda despre „baba Tudura ( — „baba Tudura Vrănsioaia"); dintre feciorii legendari informatorul şi-a amintit numai de Bîrsân (> BîrsăşU) care, ostenit de alergătură, trei zile, ca să adune „o siatî di oamini luptători, „a murit pi VaHa Pucni" (toponimicul arhaic); acolo unde a fost înmormîntat „s-a făcut o fîntînî. . .sî kiamî Fîntîna lu-Biicur" — text. MMXLII (din Reghiu — 1967 — bătrînă 88 ani; text minor). = text. MMCXI (din Spulbîr — 1967 - bătrîn 75 ani). „Povestia bătrînjascî" cu „Baba Tudura Vrănsioaia" şi Ştefan-sel-Mari . Feciorii legendari: întîi „iera Spulbîr" (> Spulbirm), apoi „ghini Nistor ( > Nistoreşti), urmînd Păun ( > Păuleşti), Spînu ( > Spineşti), Poianî (> Poiana), Bîrsân (> BîrsăşU), Negru-Negrilî ( >Negrileşti) = text. MMCXC (din Vasn - 1965 - bătrîn 71 ani). Este cel mai important text despre „Baba Tudura" şi Ştefaft-iel-Mari , indicînd şi hotarele arhaice ale Vrancei. Despre top. „Scărili-lu-Vodî".
    1 Textele menţionate aici sînt cuprinse de autor în volumul al şaselea al monografiei Ţinutul Vrancei; pregătit pentru publicare, acest material deosebit de valoros în documentarea de specialitate aşteaptă rîridul său la lumina tiparului (menţiunea îngr. ed.).
454
       h)       Concluzia cercetării de faţă. Materialul total a fost cules în anii 1925, 1926, 1928, 1965 şi 1967. Informatorii sînt 2 bătrîni (intre 73—74 ani) şi 15 bătrîni (între 110, 103 ani şi 61—86 ani). Textele sînt în total 19 (2 critice; 6 înglobate în materialul textelor-convorbiri privind Mioriţa; 11 în cuprinsul materialului etnografic, istoric etc.).
       i)       Circulaţia legendei. Se impune o remarcă prin întrebarea firească: cum se prezintă sfera de circulaţie a legendei? Răspunsul îl găsim surprinzător: din cele 19 texte aferente, 17 sînt culese de la informatori analfabeţi şi numai 2 de la ştiutori de carte. Dar şi aceste două texte vin din sursă curat tradiţională, nu din manualul şcolar, ori din alt izvor cărturăresc. Precizăm un fapt statistic; din totalul subiecţilor chestionaţi de ^noi în toată viaţa (sînt din 1916—1970 în număr de 12668, şi nu 12600 cîţi îi indică Dicţionarul folcloriştilor, 1979, p. 173), numai aceştia de faţă au deţinut legenda din izvor tradiţional limpede. Dacă aş fi notat (numai din 1965 — 1970) pe toţi cîţi i-am cercetat despre legendă, dar cunoscători ai alfabetului, ar fi trebuit să colecţionez un număr impresionant de texte (peste 1843). Ar fi fost un material stereotip: veritabilă maculatură folcloristică. Adică reflex de prin manualul claselor primare, ori din lecturi întîmplătoare, sau naraţiuni suspecte.
       încă un fapt caracteristic: lăutarii i-am găsit că evită legenda. Ea nu e lirică, nici epică în versuri. Prin urmare nepotrivită pentru acomodarea la cobză şi lăută. Se exclude lăutarul excepţional din 1927 (v. Cîntăreţi şi povestitori populari, 94—95). Prin anii 1925, 1926, 1928 problema actuală era în formaţie critică; iar depistarea ei monografică s-a impus treptat.
       Cît priveşte tineretul şi bărbatul format (între 18 — 50 de ani), i-am aflat peste tot cu material mijlocaş, ori mediocru, din Mioriţa ( r. MLXX Nota crit. 91); cu un material liric mai redus, cu balada în lichidare iar strigătura în descreştere. Basmul este aproape stins în Vrancea; pe cînd legenda „Tudura Vrănsioaia" — „Ştefafi-sel-M\ri" stagnează (între anii 1965— 1970) în frîngurele învăţămîntului primar.
       j) Studii de interpretare critică a legendei (filologie, folclor, sociologie). în ordine cronologică pînă astăzi trei cercetători, de intuiţie ştiinţifică, au interpretat legenda Vrăncioaei. Întîiul a fost savantul filolog, etnograf şi folclorist clujan (dar moldovean de origine) Vasile Bogrea (1881— 1926). în scurta-i viaţă, acest spirit investigator dj excepţie (N. Iorga îl preţuia, prin 1926, drept cel mai învăţat umanist al scrisului românesc de atunci) s-a putut doar referi (informare aflată în 1932, postum) la folclorul vrăncean, în legătură numai cu top. Piatra-Scrisă (din satul Spineşti): ar avea scrisă pe ea „numele lui Ştefan-cel-Mare" contemporan cu „legendarii « feciori ai Vrîncioai » aşa cum crede poporul". Savantul
455
 însă îşi arată îndoiala despre realitatea materială şi istorică a legendei: „în care noi n-am putea crede" . . .Rămîne sigură numai ortografierea onom. Vrîncioaia, iar nu Vrăncioaia, cum susţinem noi în ce afirmăm aici (Anuar. Arhivei de Folklor, I [1932], p. ■48—49).
      Următorul cercetător al legendei — dar obiectiv şi detaliat — a fost H. H. Stahl, în 1958. Rămîne primul monografist sociolog de teren al Vrancei, conducînd metodologic cercetările monografice din 1927, de la Nere'ju, care au dus la alcătuirea lucrării colective, în franţuzeşte, Ner'ej. Un villagc d’une region archaîque, voi. I, II, III (Bucureşti, 1939; şi noi am colaborat aici; v. şi H. H. Stahl, Amintiri şi gînduri. . , 1981, p. 48).
      Sociologul înlătură caracterul eponimic al legendei care atribuie celor şapte feciori ai Vrăncioaei descendenţa biologică a satelor vrăncene. Legenda nu poate dovedi categorica „rudenie dc sînge", ci numai o „rudenie clanală" (altfel spus: o „rudenie de ceată"). Prin urmare este vorba numai de uft sentime n-t de înrudire, de „comunitate de soartă, de convieţuire în sînul aceluiaş sistem social", aflat în opoziţie cu ce este „nevrăncean" — în special faţă de locuitorii din cîmpie. Ceea ce este de admis. Aceasta a fost realitatea structurii sociale primitive vrăncene. Opoziţia „vrănsian" — „cîmpjan" (= ,,cozân") apare activă şi astăzi în judecata bătrînilor vrănceni (v. bine ilustrată opoziţia om de munte [= „vrăiiâjan"] — om de cîmp\_ — „cozân"] în text.-conv. cu bătrînul Iiian Păsîri, 71 ani, din satul Văsii — MCCLXX Nota crit. 214).
      Cît priveşte descendenţa satelor vrăncene, Stahl susţine că omon. Spirea (care ar fi dus la top. Spineşti) trebuie corectat prin Spînu — iarăşi opinie normală dacă este considerat în derivarea lexicală a top. Spineşti (v. Contribuţii la studiul satelor devălmaşc româneşti, I, 1958, p. 165— 168).
      în privinţa problemei scrierii termenilor în controversă (vrăU-iian-vrîncean etc.), H. H. Stahl rămîne echivoc, folosind alternativ cuvintele: „satele Vrăncii", „satele Vrancei, „Vrîncenii , „sat vrînce&n", „devălmăşie vrînceană", „baba Vrîncioaia" (Contrib. studiu, sat. dcvălmaş. român., I, p. 136, 155— 156, 160 etc.)‘,vrîn-ceanul, „documente vrîncene", „Baba Vrîncioaia", „a întregii Vrăncii , „moşiile Vrăncii", „problemele Vrancei" (ibid., voi. II, p. 47,
 50 — 51, 161, 163, 166 etc.; voi. III, p. 261. Despre complexitatea aceasta ortografică, v. şi text. MXLVIII Nota crit. 75).
      Al treilea cercetător al legendei — dar numai din punct de vedere folcloric — este istoricul literar-folclonst Ovidiu Papadima. Scrutător variat, el rămîne pînă astăzi cel care a judecat cu perspicacitate critică „ciclul Vrîncioaiei" (şi dînsul adoptă grafia improprie vrîncean, Vrîncioaia etc ) Formularea opiniei este sintetică: „ciclul [Papadima este primul care foloseşte termenul ciclu pentru acest caz] Vrîncioaiei e total terestru" „de la primul pînă la ultimul
456
 său aspect epic". Aceasta înseamnă că nu are deformare legendară supranaturală (în sensul folosirii elementului miraculos după legea thaumatosiei a lui M. Benigni: miraculizarea faptelor legendare; ori după legea megaloziei: deformarea personajelor (tot Benigni), legea juxtapunerii succesive, cea a intercalării (Leo Frobenius); sau după sistemul aglutinării epice a episoadelor (teoria lui Arnold van Gennep, La formation des legendes, 1920, p. 277 — 294). Nu! Legenda vrânceană răsfrînge numai fapte reale, posibile în nexul lor cauzal. Îneît „baba Vrîncioaia“ râmîne „o figură de eroină" (Papadima, Literatură populară română, 1968, p. 465 — 468). Sînt şi referinţe despre „ciobanul Bîrsan" (p. 468), „Piatra Scrisă" ( = „Masa lui Vodă") şi „Masa lui Bucur" (p. 479).
      Adaug un gînd de recunoştinţă pentru bătrînă septuagenară care ne-a prilejuit excursul istoric şi etnografic de faţă. în 1967 era fruntaşă între femeile din satul ei, şi printre puţinele ca dînsa din Vrancea prefăcută. Rămăsese tot talent remarcabil. Expresivă şi ca tip de frumuseţe a femeii vrăncene, avea încă graiul plăcut, chibzuit bătrîneşte’, rostit în pauze calme cînd îşi forma ideea. Era aceeaşi cîntăreaţă iscusită, la 70 de ani: cînta artistic Mioriţa. La propunerea mea a exclamat cu avînt: „Hai sî fasim Nioriţa! N-i dragî socotjala asta..." (text.-conv. r. 1- 2). Dar prin contrastul vieţii ea a mers după destinul talentului contrariat: soţ îi era un prea comun om şi gospodar lipsit cu totul de înclinare spre cîntec, oricare ar fi fost el: „Baba stă di cîntisi. . ." — a răspuns flegmatic la încercarea de a-1 hotărî să-mi „spună" măcar un „ghers" (= vers) fără „cîntari", dintr-un „cîntic haidusesc". . . El a rămas mut şi etern anonim, întoreîndu-şi faţa şi dueîndu-se să „dea fîn la boi". . .
 text. MXCIV
 Nota critică 104 (satul Nistoreşti, cătunul Podu Ţîrdi-mari — Mdriia Dobri, 72)
      Un text caracteristic în care contaminarea cu versiunea Alecsandri este redusă (evidentă îndeosebi în vers. 6 — 7; poate şi în 47 — 52), pe cînd fondul păstoresc arhaic a rămas expresiv (8—15; mai ales 13— 15, 29—38).
      Dorinţa ciobanului să fie luat de „nioriţi" din locul unde plănuiesc să-l îngroape numai „âii doi veri primari", şi nu cei doi din textul literar („Din dosu stîni}Uni zac cîni."; 17—18) — ca să-l înmormînteze tot ea, dar într-un fel deosebit („Di m-or omorî/ Şî m-or îngropa/Din dosu stîni/Vni zac cîni,/Tu sî mă dizgrok’H Şî sî mă îngroKHIn strunga oilor,/în ziocu meilor") 21—28) — este rar exprimată în alte var. din ţinut (v. MIX Nota crit. 49). Tot aşa se află descrierea obiectelor îngropării ( „Busemaşu sî mi-l puniţ/Căpătîii la cap ]jGluguliţa: pînzî pi oki,/Fluieraşu sî mi-l
457
 puniţ/ într-un vîrf di plopu :/Ploaia l-a ploua,/Vîntu cî l-a bati,/ Fluieraş mi-a zîsi,/Oili m-or plînzi/Cu lacrimi di sînzi."; 29—38). Credem că se află în ambele grupe de versuri ceva din plăsmuirea primară a baladei.
     Rămîn problematice 40 — 52 (cu izolatul vers lăutăresc în Vrancea, 43 „Cu brîu di cămilî," !) şi 54—57 (cu vers. sporadic 57 „C-o fatî di-mpărat" — întîlnit şi în MXCII 55; MXCIII 91 ş.a.). Contaminarea pare să fi venit din două direcţii opuse: ecoul textului clasic prin şcoală şi şablonul lăutăresc slab din Vrancea sudică.
     A rămas şi lexic din corpul imaginilor străvechi (răsfasj[—9, 12, cu sensul, face peste măsură,; buiemăşu — 29, dîndu-se lămurirea: „Aşa sî zîsia dim bătrîni". Ca şi despre vers. 13—14: „Cî mi s-a vorbit /âij do{ ver\ primari": „Aşa cînta bunica Ni or iţa; aşa nj-a spus-o ia, cu vorbili jestja").
 zexz. MXCV, MXCVI-MXCVII
 Nota critică 105 (satul Nistoreşti, cătunul Tepa-nicî — Dobrifa Moisî — Sitoiu, 72)
     în experiment text. MXCVII a fost notat la două luni după MXCV şi MXCVI, care s-au succedat la o jumătate de oră.
     în aceste trei texte se află un tip izolat — unic pînă astăzi — al Mioriţei vrăncene. El ridică problema, mereu controversată a localizării: unde s-a petrecut acţiunea din baladă, „Pe-un picior de plai", ori „Pă picior de munte"? —>Iată punctul de vedere susţinut în 1964:
     „Formula tradiţională" — cea „moldovenească", provenită din versiunea Alecsandri („Pe-un picior de plaiu,/Pe-o gură de raiu" ; 1850, 1852, 1866) — caracterizează numai variantele de „tip moldovean". Ea cuprinde „ideea plaiului" (A. Fochi, Mioriţa, p. 226—228). Formula aceasta spaţială e însă mai nouă. Şi circulă într-o zonă geografică „extrem de redusă", chiar în cadrul variantelor de „tip moldovean". Iar ca „valoare estetică" ea rămîne inferioară „formulei predilecte" ardelensşti care e de circulaţie mai largă în repertoriul total păstoresc al Mioriţei. Această formulă, dominantă, cm mult mai veche, se găseşte grupată îndeosebi în jurul „ideii de munte", urmîndu-i, în colind, şi „ideea de deal": „Pe picior de munte" (Ovid Densusianu, Grai. Haţeg, 219 CCCXL), „Pă âel ptişoraş de munte” (Fochi, l.c., 1004 XXII), „Pe-un pil {or de munte" (ibid., 1033 LXX VI) etc. Ea ne întîmpină şi în var. muntene şi oltene: „Pă pilior de munte" (N. Georgescu-Tistu, Folkl. Buzău, 44 LXXI), „Pe picior de munte", „Pe un picior de munte", „Pe ăl picior de munte" (Densusianu, Vieaţa păstor. .
 II, 141 XV, XVI; 143 XVII), „Pi-un picior de mun*e" (Fochi, l.c* 747 CCCLVII etc. în concluzie: ambele „formule" prezintă (= „exprimă") locul unde se petrece „drama ciobănească" („acţiunea"
453
 cum zice Ov. Densusianu). Dar „formula" ardeleană are prioritate.
     Se impune aici o distingere imperioasă: Fochi afirmă prea categoric: „. . .formula moldovenească este exclusiv cea clasică a lui Alecsandri" (ibid., 228). Afirmaţia însă rămîne fragilă, findcă analistul a neglijat o mărturie preţioasă: în mai 1906, a fost aflată în zona Vrancei (satul Găieşti) a doua var. (după cea presupusă de la Soveja, din anii 1846, 1850, 1852, 1866), în care se întîlneşte şi „formula" picior de munte: „Pi chiSor di munţi1/ Merg oili-n frunţi" (Candrea-Densusianu-Sperantia, Graiul nostru, I, 282 XII). Ceva mai mult: formula „picior de munte" se întîi-nise în Moldova încă din 1902 într-o var. culeasă în jud. Iaşi, publicată mai tîrziu, în 1922; apoi într-o formă «mai completă» în 1929 („Oile pornind/Pe-un picior de munte,"; v. Caracostea, Poezia tradiţională română., I [1969], p. 167 şi nota 1, 168, 176—193; cf. M. Costăchescu, Cîntece populare rom., 1969, p. 82 „Oile pornind,/Pe-un picior de munte,/Cu haţaşuri multe. . ,") Aşadar, „formula tradiţională" — cea de tipul moldovean"
 —  cuprinzînd — după opinia din 1964, a lui A. Fochi — numai „ideea plaiului" — apare dublată, pentru Moldova în 1902 şi 1906, de formula exprimînd „ideea de munte"!
   _ Ne întîmpină însă o diversificare: în „formula" generală ardeleană picior de munte se încadrează şi „formulele" olteneşti, dis-tingîndu-se îndeosebi crac-creag de munte: „Pe un crac de munte" (Fochi, l.e., 734 CCCXLIII) şi „Pe cel creag de munte" (ibid., 730 CCCXXXIX). Ambele îşi au o formulare analoagă în materialul din Valea Timocului, publicat, în 1941, de profesorul D. Caracostea („Pe acel crac de munte"; Poezia tradiţional, rom., I, 290 — 294); iar în anii 1943, 1967, de către Cr. Sandu-Timoc („Pe aia-i craci de munte" — v. Fochi, l.c., 980 DCLXXXVII; „Pe cel cmc de munte"
 —  Sandu-Timoc, Cîntece bătrîneşti şi doine, 1967, p. 257, 262). Imaginea mai apăruse în balada Miu Znobiu, aflată tot pe Valea Timocului, prin anii 1910 —1911, de G. Giuglea-G. Vîlsan, publicînd-o tocmai în 1913: „Pe cel crac de munte" — „Pe ceai crac de munte" (De la românii din Serbia, p. 63 vers. 1, 40, 98).
     Asemenea „treaptă intermediară" a fost socotită de A. Fochi( în 1964, ca hibrid metaforic minor. Fiindcă imaginea nu cuprinde o formulare artistică expresă. Privită în procesul ei genetic, rămîne ca un reflex, prin circulaţie folclorica, dinspre Oltenia către Valea-Timocului şi Banatul răsăritean.
     1 Vers. 21 a fost reprodus literar, dar eronat, chiar de Ovid Densusianu:        Tovărăşii tăi,", redat prin „Tovarăşi tăi" (Vieaţa
pătsor., II, 137, IX), de unde eroarea de transcriere a trecut la Fochi: „Tovarăşii tăi" (ibid., 899 DXXVI), fiindcă nu s-a folosit ţ.extul original, cel din 1906, ci transcrierea eronată din 1923.
459
     Aceasta esta starea „formulei" crac de munte în 1967, cînd au fost aflate, în satul Nistoreşti, textele de faţă.. Ele nu complică, discuţia, fiindcă prezintă o formulă paralelă cu materialul din Oltenia conex cu cel din Timoc. Situaţia nouă este aşadar următoarea: localizarea din prezentele trei texte nu poate fi cuprinsă uşor în formula generală picior de munte (admisă, în 1964, ca fiind exclusiv ardeleană!), fiindcă nu mai e vorba de faptul păstoresc întîmplat „Pe cel crac de munte" (anii 1910 — 1911, 1967); sau „Pe acel crac de munte“ (anul 1941); ci el s-a petrecut într-un punct geografic mai aproape de formula întîlnită în 1943 de Cr. Sandu-Timoc: „Pi aia-i craci de munte". Iată formula ultimă: „Pi trij. crâş di munţ/Sî coboarî trij cîrdwrj di oj” (A.,B. vers. 19 — 20), Se distinge însă că în text. MXCVII formula este modificată cu totul lacunar, fiindcă personajele numai aici apar în mod global, ex machina, dar fără a fi încadrate în acţiune: „Pi trij cras di wiwM//Coboarî trij cîrduri dipIJTrij sjobănâş. . (vers. 11—13). Sensul acesta abrupt e continuat de vers. 14— 15, care comunică brusc hotărîrea omorului prin „doi veri primarj" (exact ca în text. MXCV, MXCVI). Transhumanţa are loc de data aceasta — în toate trei textele — printr-o acţiune simultană: „. . .trij cîrdurj de oj” (în ţinut cîrd = botej, turmî) nu coboară pe acelaşi „crac de munte"; ci toate trei coboară dintr-o dată „Pi trij cras di munţ"; prin urmare fiecare pe cîte un punct spaţial diferit.
     Este firească întrebarea: care a fost în Vrancea starea formulei „crac de munte" pînă în 1967? Răspunsul fămîne de corelat cu ce ne spune materialul din Oltenia, care a condiţionat pe cel din Valea Timocului. Un reflex transhumant este imposibil de conceput, fiindcă prin configuraţie geografică nu au fost păsuri păstoreşti între Vrancea şi Oltenia. Formula nu poate fi admisă decît ca împrumut folcloric prin tatăl informatoarei (o analfabetă). Dobriţa Mojsî-Sitoju a precizat că de la tatăl ei ştia balada (text.-conv. r. 2—3). în consecinţă, noi putem admite că bătrînul (şi el analfabet) a cunoscut vreun cioban din Muntenia, care fusese în contact cu păstoritul oltean. Ori poate că a întîlnit de-a dreptul un cioban oltean. De la unul din ei admitem că a fost auzită formula în discuţie. Fiindcă nu pare să fie o plăsmuire proprie spontană.
     Este mai greu de lămurit formula diversificată „trij cras di munţ". Pentru explicare ar trebui să admitem că a fost posibil, în trecutul păstoresc al Vrancei, să se coboare de odată „trij cîrdurj di oi" pe cele trei plaiuri ale ei de transhumanţă (v. Diaconu, Păstorit. Vrane., p. 6 nota 2); şi că acel exod masiv păstoresc dinpre Ardeal s-a putut întîlni în Vrancea într-un punct geografic unic, unde urma să se întîinple ciocnirea între păstori. Răspunsul prin
460
 acest criteriu etnografic ipotetic r'ămîne ne&ţţiv: pe cele trei păsuri păstoreşti istorice — situate într-un spaţiu geografic prea vast — nu se poate admite răscrucea de transhumanţă a „trii cîrdurj di oi", venite de pe trei munţi într-un singur punct unde să se localizeze acţiunea. Explicaţia verosimilă e mai degrabă aceasta: bătrînul în cauză (tatăl informatoarei) ştia, prin tradiţia locală, de transhumanţa vrânceană trif urcată (cu ultima pîlpîire pînă prin 1930 — v. cazul păstorilor din Breţcu etc.; ibid., p. 6—7 nota 2). Cunoscuse — am presupus — şi vreo var. olteană, sau una munteană cu formula „crac de munte", dacă nu chiar una din zona Vrancei, asemeni aceleia din satul Găzeştj, luna mai 1906, cu formula „chiâor di munţi". Nu pare deci problematic să fi întîlnit bătrînul formula „Pi chisor di munţi" chiar a var. din 1906. însă el, fire imaginativă, ca să plăsmuiască ceva mai deosebit decît ştia din variantele satului său de obîrşie (poate că şi din alte sate), a preferat formula „crac de munte"', şi, prefăcînd-o, a construit vers. „Pi trii cras di munţ", determinat şi de reminiscenţa celor trei păsuri de transhumanţă, dar şi de versul următor, contiguu prin cifra trei: „(Sî. . .) Coboarî trij cîrdurj di oj". însă inovaţia formulei nu s-a extins. Încît paralelismul acestor imagini a rămas mereu izolat, trăind numai într-un cătun vrăncean, foarte desprins de satul-comună Nistoreştj; iar aici la o singură bătrînă, chiar fiica păstorului plăsmuitor.
      Imaginea singulară „Pi trij cras di munţ" îşi avea în ţinut, prin 1967, ceva corelativ, dar formulare destul de vagă printr-un diminutiv numai în ce găsim din satul Prahuda (de pe Valta.-Zăbâlej). Iată f o r m u 1 a-d u b 1 e t: coboară „Pi trij munţîşârjjTrij cîrduri di ojfCu trij sjobănej" (MCLIII 3 — 5, Nota crit. 140; satul Nistoreştj se află pe valea Nărtija, apropiată, şi în confluenţă, cu „Valia-Zăbâli").
      în privinţa formulei „chisor di munţi" — întîlnită, cum am specificat, în 1906, în Zona Vrancei, satul Găzeştj — lămurirea ei ne rămîne, deocamdată, tot ipotetică: ea a putut circula pe-atunci (dar tot în chip răzleţit) şi în unele sate ale ţinutului propriu-zis. Va fi fost însă anulată în timp de invazia formulei pregnante a versiunii literare Alecsandri. în 1970, am găsit-o dispărută şi din satul de vale-deal Găzeştj. Este însă sigur câ între anii 1926—1970 ea nu a fost atestată nicăieri în Vrancea, ca şi în zonele vecine. Faptul că a putut exista chiar izolată în ţinut, formula „Pi chisor di munţi" (însă rămîne o deducţie) s-ar explica prin ancheta antologică din colecţia Graiul nostru, care a ajuns, în 1906, doar pînă la periferia Vrancei istorice. Inima etnografică şi folclorică a ţinutului a rămas atunci tot necunoscută; fiindcă numai un singur sat autentic vrăncean, şi el din extremitatea nordică
461
a ţinutului, a fost cercetat, Găur(j.)li (Se află în această întîie antologie folclorică dialectală la noi notate din satul Găurţ un material redus: 8 texte lirice şi balada Corbea; ibid., I, p. 284— 291). Carenţa monografică — amintim şi aici — a dăinuit pînă în 1930.1 Trebuie să precizez că în 44 de ani de anchetă personală jn Vrancea (1926—1970) eu am întîlnit pe teren numai o singură dată formula cras di munţ, acum în discuţie controversată.
     Cred ferm că în 1846 formula „chisor di munţi“ a putut exista şi în Soveja. Probabil că ajunsese aici din transhumanţa ardeleană. Pe aceasta poate că a întîlnit-o şi A. Rusu; în orice caz nu „picior de plai", o prefacere posterioară a lui Alecsandri, odată cu versul de contextură „Pe-o gură de rai". Dar în această situaţie formula începutului era dublă: pe lîngă „kisior di plai" conţinea şi pe cea menţionată (din Găieşti), „Pi chisor di munti/Merg oili-n frunţi". Îneît formula „kispr di plaf' dacă a existat în structura motivului primitiv, „bardul" Alecsandri a plăsmuit versul contiguii „Pe-o gură de rai".
     Care să fi fost motivul ce-a determinat — în 1850, dar mai ales în 1852, apoi în 1866 — estetizarea formulei „picior de plai" şi menţinerea ei în loc de „chisor [sau pilior-Uilior la SovSja]) di munţi"? Echivocul între s. munte-plai trebuie exclus din capul locului. Imaginea „lUspr di munţi" redă şi azi pentru Vrancea spaţiali tatea mai vastă, cu peisajul abrupt, însă măreţ în solemna lui încremenire (v. Păstorit. Vrane., p. 45 III r. 31 — 41); dar singuratic, aproape fără viaţă cu cît mergi spre înălţimea sălbatică. De altfel în Vrancea punctul geografic favorabil pentru aşezat stîna a fost, şi-a rămas mereu pînă astăzi, numai pe versantul uşor înclinat al muntelui, către est şi miază-zi, mai mult spre soare-răsare; iar niciodată spre vîrf, şi nici pe poalele lui, unde nu sînt hăţdşuri, ca să circule boteiul de oi etc. după păscut; şi nu se află nici „goluri" cu păşuni abundente şi izvoare cu apă (pentru adăpat turma). Imaginea „picior de plai" din versiunea Alecsandri, continuată în versul următor, construit de poet, prin a doua imagine, tot de artă, „gură de rai", redă cu mult mai sugestiv spaţiul uşor descendent al peisajului limitat orogrăfic între două culmi de munte, odihnitor la vedere, mărginit jur-împrejur de codrul pitoresc {asemeni celui eminescian!), din primăvară pînă toamna cu vegetaţie luxuriantă (brad şi fag). Profesorul Densusianu remarcase cum începutul baladei remaniate are o „desfăşurare de maiestate epică"
                                                                                                     1 Atunci, prin impulsul profesorului Densusianu, s-a tipărit numai voi. I din colecţia întreagă Ţinutul Vrancei, continuată
 —  aproape peste patru decenii (îri 1969) — prin stăruinţa energică a prof. Al. Rosetti, apoi şi cu strădania redactorului Ioan Şerb — numai cu două volume din cele şase proiectate (voi. III şi IV sînt acestea, cuprinzînd prezentele 402 texte ale baladei).
462
(Vieaţa păstor., II, 44). Prin viziunea lor plastică şi muzicalitatea verbală, discretă şi subtilă, cele două versuri clasice ale localizării artistice au înlăturat formula „picior de munte", „ptişoraş de munte" etc., fiind prea globală şi mai greoaie în rostire (de altfel plai este cuprins în sfera noţiunii munte). însuşi Alecsandri avea din plin intuiţia etnografică — şi îndeosebi pe cea pitorească 1 a plaiului moldovenesc, admirat pe Ceahlău, unde poetul afirmă (noi credem că mistificînd!) că a întîlnit şi Mioriţa: pe-a baciului Udrea (poate că după anul, rău fatidic lui Alecu Rusu, 1859...).
      Să răspundem, dar tot ipotetic, la întrebarea propusă mai sus: ce l-a putut determina pe Alecsandri să evite, în reformarea sa lexicală, formula „chisor (pisior-piepr) di munţi" aflată (să admitem!) de Alecu Rusu, la Soveja, în 1846, şi s-o înlocuiască, în mod fericit, prin — probabil primitiva — „picior de plai" ? (în fonetismul sovejan, curent azi: „pilior dă plai" — text. MCCII 10, MCCIV 1, MCCXVI 1, etc.; dar şi „hilior dă plai" - îACCXII 1). Poate l-a determinat să modeleze imaginea o problemă de prea făţişă eufonie lexicală. Acum ne gîndim la semnificaţia însăşi a s. crac. Acfest cuvînt trebuie să fi avut şi în graiul moldovenesc de prin anii 1846, 1850 — 1852 şi 1866, sensul parţial peiorativ, chiar echivoc _ pe lîngă sonoritatea onomatopeică inexpresivă (comparat d.p. cu interj, ode, adj. odcăr-â, odcân-ă). Astăzi în Vrancea s. crdc-crdsi ,ţetim. bg. krak; v. Dicţionarul limbii rom. I2, p. 863 — 864) are pe de-o parte circulaţia limitată („crac de copac",’ „crac de iţâri", dar mai rar „crac de munte"); de altă parte i s-a accentuat în timp un sens profund - inexpresiv (crdij — egal în exprimarea frecventă de azi cu „tfiâioari goali di tot", adică descoperită complet de la coapsă pînă la călcîie, cu sens aluziv mai ales la corpul femeiesc)-în toponimia ţinutului cuvîntul este acum disparent; mai rar se întîlneşte azi formula „crac de munte" — folosită istoriceşte în proprietatea devălmaşă a munţilor vrănceni şi după..lichidarea, în 1817, a procesului Vrancei cu Roznovanu. Astăzi cu împărţirea munţilor între 14 sate care au purtat, din 1803—1817, procesul revendicativ la divanul domnesc din Iaşi, tineretul o neglijează: i-a pierdut, semnificaţia istorică, socială şi juridică (mai ales după 1944, cînd s-au desfiinţat „obştiile" satelor, restabilite după legea codului silvic din 1910. în toponimie încă se mai cunoaşte, îndeosebi la cîţiva bătrîni supravieţuitori, sensul arhaic „kiosir di munţi": sing. kiiioru Cozî" (munte); pl. „KUiodrili Palcăului" (tot munte). Îneît aflat în contrarietatea lexicală a cuvîntului erde (cu sens diversificat prea advers, apoi inexistent în structură lexicală curentă a baladei moldoveneşti) — cuvîntul -kiiior-chisor-pisior etc. a fost înlăturat de poetul rectificator lingvistic Alecsandri din f o rv mula „chiSor etc. di munţi", înlocuindu-1 prin prelucrarea literară
463
mai plastică, şi ferită de echivoc verbal, „picior (de obîrşie latină: petiolum >petiolus; cf. br. krak !) de plai".
      în această modelare lexicală de artă desigur că au operat mai întîi impulsul artistic superior, apoi bunul simţ românesc, spiritul limbii şi al creaţiei noastre populare, alături de tactul filologic excepţional cu care Alecsandri a luptat, consecvent şi dîrz, începînd din 1855, paralel cu fronda sa politică, şi împotriva ereziilor lingvistice şi gramaticale. Doi cercetători temeinici au stabilit şi expus clar fazele kcestei lupte culturale inflexibile (Al. Iordan, Preocupările lingvistice şi gramaticale ale lui Alecsandri, 1940, p. 3— 19), I. C. Chiţimia, Folclorişti şi folcloristică românească,
 1968, p. 18-35).
      Altă semnificaţie documentară această variantă frustă nu are. în primele două texte cuprinsul îi este incoerent: o repetiţie (cf. A.B. vers. 7—13>22—28), o confuzie uşoară (vers. 35), localizarea dislocată (19—20), cînd se începe cu tradiţionalul dialog (7—14). în text. MXCVII — notat după două luni — planul rămîne iar dislocat, încît localizarea (11—13) urmează tot după dialog; confuzia din text. A.B. (vers. 33—36) nu este suficient clarificată (prin vers. 21—23); personajele apar numai aici, dar imprecise, chiar fantomatice (vers. 13 trunchiat: „Trij Ciobănaş. . .“); iar la sfîrşit se repetă prolix două versuri din dialog (2—3).
      Să facem cîteva observaţii de ansamblu, mai detaliate, asupra celor trei texte comparate. După ezitarea bătrînei în var. MXCV—MXCVI 18, se distinge că localizarea (19 — 20) era în var. tatălui ei înaintea dialogului (7—3). în text. MXCVII se menţine însă dislocarea, ca şi ordinea tăinuitorului exactă în toate trei textele (A.B.C. 14— 15 „S-a vorbit 4oj verj primarj/Pi tini sî ti omgari."). Planul text. MXCVII — dislocat şi redus, memorat defectuos de bătrîna — conţine numai parţial temele versiunii Alecsandri. Textul începe cu tema VII (întrebarea ciobanului vers. 2—8), urmînd tema VIII (descoperirea planului; vers. 9— 10), întreruptă brusc de tema I (locul acţiunii; vers. 11), aceasta contopită cu tema II (momentul acţiunii-transhumanţa; vers. 12) şi cu tema III (personajele acţiunii; vers. 13 singur); temă complet obscură, întreruptă de revenirea la tema VIII (descoperirea lacunară a planului ciobanilor prezumtivi; vers. 14—15 „S-a vorbit doj verj primar//Pi tini sî ti omQari"). Urmează tema X (locul de îngropare; vers. 16 — 20). Se trece la tema XI (obiectele de îngropat), prezentată extrem de sumar şi trunchiat, contopită cu tema XII (plîngerea oilor; vers. 21—27). Aici găsim o grupă originală de versuri (24 — 27); analizate la text. MXCII—MXCIII Nota crit. 103). Versurile flotante din partea finală a textului (29 — 30) lipsesc din primele două texte.
464
     Cu toată dispersarea structurii, versiunea aceasta rămîne numai ca piesă, oarecum contradictorie, de arheologie folclorică (am spus că unică!) în materialul general privind balada Nioriţa.
 text. MXC VIII, MXCIX
 Nota critică 106 (satul Nistoreştj, — Njdgu Apostu Dânţîş, 77)
     în experiment text. MXCIX a fost notat la o oră după MXCVIIl. Este o prefacere din versiunea Alecsandri (cf. 7 — 8, 33 — 40), chiar dacă mtilnim ezitarea lexicală („Cî m-am însuratjC-o mîndrî cpă-jasî,/C-o împărătjasî.“ — 33—35; ori testamentul ciobanului în opoziţie cu cel, din textul literar („Sî spui sî mă-ngrgapi-S striifigt di ojJSi h'iu to’ cu voj;/Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni/XJm zac vara cîni." — MXCVIIl 21—25). Dorinţa aceasta opusă, oarecum variată, se găseşte şi în alte texte chiar din satul Nistoreştj („Sî mă-ri-gropaţ în dosu stîni,/Ca, sîmj-aud cîni." — MLXX; „Sî mă pui-fi-strunga oilor,/în ijocu rieilor." — MLXXIII; cf. „Şî jo rog sî mî pujjîn strunga oilor,/ÎH ijocu Aeilor. . .“ — MCI— MCII; Sî ma-%-groapi-n strungi di oj,/ Sî h'iu tot cu voi." — MLIXXV; „—Ba jo l-an văzut/Cî l-a îngropat//?? dosu stîni/Undi latrî cîni.. .“ — MLXXXITI; „Şî m-or îngropa/Co//a,-» dosu stîni/Uiii-n latrî cîni;" — MLXXXI V; „Sî-1 îngrgapi-âs strunga oilor,/în ijocu ni orilor." — MLXXXVI; „Sî ti-ngropi-n dosu, stîni/Uni zac cîni." MLXXX VII; „Sî mă-ngroapi-^ strunga oilor,/în ijocu ‘Aeilor." — MXCV; „Sî ti-ngrşapi-j* dosu stîni/\Jiii stau cîni." — MCIX; „Sî ti-ngroapi-w struHga oilof\/în. ijocu ■Aeilor. .           — MCXI; cf.
 „Tj-oj îngropar» ijocu ■Aeilor.,\îm boteju oilor." — MCXII [ambele texte de la aceeaşi bătrînă de 95 ani]; „Sî mă-ngrgapi-» strunga oilor,/Şî-»î ijocu ■Aeilor." — MCXIII; cf. „în strunga oilor m-or îngropa,//»» ijocu ■Aeilor." — MCXIV [ambele texte de la acelaşi bătrîn centenar]).                    .
     Formulele frecvente sînt şjimai d,ouă: „Sî mă-jigroapi-n struHga oilor,[în ijocu ■Aeilor •“ — MXCI; şi „Sî spui sî mă-ngroapi/Zw strungi di oj,/Sî h'iu to- cu voj." — MXCVIIL
     : în text.-conv., pe lîngă datele privind circulaţia baladei în familie prin două bunice (r. 41—46), întîlnim alt document cultural întunecat despre tragedia analfabetismului în Vrancea, între anii 1880 — 1890 (r. 47—65). .Râmîne ca mărturie tristă a vremii înapoiate, cînd părinţii îşi sacrificau .progeniturile capabile de învăţătură: retrăgeau abuziv copiii de la şcoală, fără ştirea învăţătorului, ca s ă-i facă numai gospodari necăjiţi, în loc de modeşti ştiutori de carte, daeţî nu folositori satului or ţinutului (v. un caz excepţional la text. MCCLXXI Nota crit. 215, cap. 7), măcar nişte oameni cu mintea mai subţiată (cf. MLXXVIII—MLXXIX Nota crit. 97; MLXXX—MLXXXII Nota crit. 98; MXCII-MXCIII Nota crit, 103; MXCV Nota crit. 105).
465
 text. MC
 Nota critică 107 (satul Nistoreşti — Nfagu N. Ddnţîş, 78)
      Model de var. în pragul degradării. Este redusă la 7 teme disparate: VII (întrebarea ciobanului; vers. 4 — 8), III (personajele, numai două, transpuse din text. Alecsandri: „Sel moldovian/Cu §el ungurian. .     ; vers. 9—10), contopită cu VIII (descoperirea
 planului ciobanilor; 10—11). Sînt două teme modificate: IV (hotă-rîrea ciobanilor: „Ca sî ti omoari/în zori di zî;" 12—13) şi parţial IX (dorinţa ciobanului:             Dacî  m-or omorî,/Sî mă plînzi [mio-
 riţa] în zori di zî;“ — adică la timpul cînd va fi omorît; 17 —18); apoi IX (răspunsul complet fragmentat al ciobanului; 17—18), contopită cu XI (obiectele de îngropat descrise iarăşi redus; 19 — 23) Textul pare să fi circulat într-o limită extremă: numai în lumea personajului bisericesc. Bătrînul, „dascîl-di-bisăricî" (= „cîntăreţ di [la] strânî"), l-a aflat de la un preot (copia inchiziţiei în Vrancea!) v. text.-conv. din 1927, MCMXVI: „Popa Tâftî iera om lacum şi âspru: dacî măi trăia, ni scoţia din sat!").
 text. MCI, MCII
 Nota critică 108 (satul Nistoreşti — Ioana Murgu, 81)
      Textul primar, întîlnit şi memorat de bătrînă, a fost de tip arhaic dovadă tema VII (dialogul caracteristic pentru majoritatea variantelor vrăncene; 1 — 9), VIII (descoperirea planului ciobanilor; 8— 15) şi X (locul îngropării; 23 — 25 „Şî io rog sî mă pui//# strunga oilor,/în 2iocu neilor..."; cf. cu IX, locul îngropării plănuit de tăinuitori: „Sî ti pui/Din dosu stîni/JJni zac vara cîni."; 13—15).
      Se adaugă acestui fond local şi o parte redusă din portretul ciobanului (37 — 41) — contopit cu ecoul din Alecsandri (32—35). La acestea s-au adăugat difuz teme din Alecsandri: XV (maica bătrînă; 28 — 31) şi XVII, XVIII (nunta mioritică, cadrul nupţial; 42—48). Personajele hibride sînt reflex d i n t fcu n „cîntic di stia" („Da s-a vorghit/Trii cral di la răsărit/Ca sî ti omoari," — vers. 10—12; singurul caz de contaminare în materialul mioritic vrăncean cu folclorul religios al sărbătorilor de iarnă; în fond o suprapunere stîngace)..
      în text.-conv. reţinem sensul etnografic al sb. mocan: „Jel fusăsî mocăn la oi". Vrâncenii numesc mocân pe cine se duce dintre ei în păstoritul de la cîmpie („. . .adicî om de-isia dus divali la oi. Acolu sî kema cî-j mocânu; aşa sî kema, aşa sî zîsia; sî numja cî-j mocân la oi; r. 51 —56). Vrâncenii din partea nordică a ţinutului numeau, prin 1920— 1930, mocăni pe păstorii ardeleni care păşteau vara turmele de oi prin munţii Vrancei (mai ales breţcanii;v. Diaconu, Păstoritul în Vrancea, 1930, p. 4—9 şi notele). înglobau aici (în „mocănfmi") şi pe sovejeni care aveau ciobani şi baci vestiţi, pe lingă oi de rasă. Iar cojdnii (aşa încă numesc vrâncenii pe cei care
466
 locuiesc spre deal, şi mai ales la cîmp) spun şi ei despre cei din Vrancea că sînt mocăni (în înţelesul: se ocupă cu păstoritul, poartă „iţâri" „sumân" [= „sucmân"], „coioc" şi „oKinâi", trăind numai „la munţi").
 text. MCIII
 Nota critică 109 (satul Nistoreşti — Ana Oldriu, 81)
      Alt exemplar rămas inert din dezagregarea definitivă a baladei: în memoria bătrînei octogenare, analfabetă, s-a menţinut numai dialogul iniţial, sfîrşit însă printr-un vers de-a dreptul prozaic („Orj ia,rba nu-j bunî,/Guriţa-j nebuni?. .      8 — 9). Pare ca un calc
 literar din text. anterior MCI (v. 6 — 7 „Apa nu-j bunî?/Tu ieş’ nebunî?").
 text. MCIV, MCV
 Nota critică 110 (satul Nistoreşti — Măria Aga, 88)
      In experiment text. MCV a fost notat la o oră şi jumătate după MCIV.
      Var. modifică rolul personajelor: „Sij trij sjobănej" (ecou parţial din Alecsandri: „ungurian-moeaw-moldovjan";            13—15) plă-
 nuiesc omorul mioriţei care-şi ai^tă „stăpînului" (rol confuz!) dorinţa deosebită de ce cunoaştem pînă aici din texte: „Dacî m-or omorî,/Sî mă-ngrgapi/în strunga oilor/Uni zigacî nei;/Nei ni s-or strînnzi/Ş-or ziuca/Pi djasupra mja./Nioarili s-or strînzi,/Cu zenunkj plecaţi,/Cu lăcrîni vărsaţi ;/Cu lăcrânj di sînzi/Pi mine m-or plinii.. ." -21-33).
      Textul acesta a determinat var. MXCI care, la două reluări (MXC, MXCI), a rămas mult fragmentată, lipsindu-i o grupă caracteristică de imagini (v. 28 — 33; pentru care v. analiza detaliată la text. MXCII—MXCIII Nota crit. 103) — precum şi contami-' narea cu episodul „mama metamorfozată în corboaică" (în text. faţă de, v. 33 — 50; pentru corelaţie, v. text. CMLXXXIV Nota crit., 27).
      în text.-conv. (r. 69-70) găsim o mărturie semnificativă privind psihologia creaţiei poetice populare, anume indiferenţa insului lipsit de vocaţie faţă de cîntecul plăsmuit artistic: „Dac-a măj rămîn ja una nizîsî, merii cruda cu nisărdta". Adică orice produs întîmplător e binevenit, putînd fi împreunat cu altul şi mai inexpresiv. Asemenea gust mediocru se explică şi prin vîrsta înaintată a unor bătrîni (ca în cazul acestei nonagenare analfabete), cînd interesul pentru cîntec scade, ori chiar se stinge.
      în lexic întîlnim forma arhaică voroghit (v. 16), gerundivul foşcăindî (v. 35) şi sb. zîndî (< jind; r. 57) cu sensul: „g'hini cu zîndî" (= cu tristeţe, chiar dureros).
4Ş7
' ext. MCVI
Nota critică 111 (satul Nistoreşti — Mădgălina Nistordiu, 89)
     Avem Nioriţa în alt exemplar degradat, notat de la o nonagenară analfabetă. Textul e simplificat, aproape ca un rezumat şcolăresc (numai 10 versuri). în această stare balada stă aproape de încremenirea în două versuri (ca text. CMXXVII Nota crit. 4). Dincolo de asemenea schiţă inertă nu se mai putea afla în Vrancea (anul 1967) decît risipirea textului în cel mai sărăcăcios conţinut: simplu dialog stereotip al cîtorva var. (v. indicele Iot la text. menţionat).
     Var. d'e faţă pare că modifică tema fundamentală a baladei, caz izolat în tot ţinutul: acţiunea nu s-ar mai petrece în transhumantă la munte, ci se pare că în regiune de deal („La dial cîn’ işâj/ Tot în lăcrămaj" — 3 — 4). Apoi se înlătură dialogul între „siobănaş" şi „nioriţa" care află, se pare, de la treilea personaj, străin de stînă, că stăpînul („siobănaşu tău" — v. 6) i-a fost omorît de „sii doj duzmani" neprecizaţi (6—7). Deşi transhumanţa apare modificată, fapta e dată ca săvîrşită la stînă, ca şi înmormîntarea (6— 10). „Sioriţa" însă nu plînge după stăpîn, ci numai lăcrămiază" („La dial cîn' işai/Tot în lăcrămai./Nu măi lăcrăma, .        3 — 5). Celelalte
tenie — elaborate clasic (I, II, III, XIII, XIV, XVIII), sau arhe-tipice de provenienţă păstorească (IV, V, VI—XII) — sînt cu desăvîrşire părăsite.
     Este cel mai limitat text al baladei ajunsă aproape de punctul degradării totale; un caz izolat de prelucrare inferioară, părînd invenţia spontană a bătrînei, sprijinită pe elemente tradiţionale difuze. Ea a refuzat experimentul, motivînd că era obosită.
text. MC VII—MC IX
Nota critică 112 (satul Nistoreşti — Stan Nistordiu, 89)
     în experiment text. MCVIII a fost notat la o jumătate de oră după MC VII, iar MCIX la două ore după precedentul.
     Toate trei textele zise de nonagenarul analfabet (v. A. text.-conv. r. 3) au fond local comun (A.B. 8— 14; C. 1 — 8), Ia care nu se poate explica indicarea cu cei doi „âiobănaş" tăinuitori: „UUgurianu şi moldovianu" din text. C. 12— 14) (absenţi în text. prim). Să fie balada cultă prin manualul şcolar al nepoţilor din familie? Fapt puţin probabil, fiindcă textul clasic prezintă trei ciobani, indieîndu-i regional, Din var. lăutărească (bătrînul mărturisea că a întîlnit-o —
A.r. 4—7) împrumutul este exclus, fiindcă text. lăutarului din H'erăstău vorbeşte de „St/ nouî ciobani/Toţ sîn’ veri primari", fără specificarea locului de origine (Ţinut. Vrane., I2, 340 XVII). Apoi textul respectiv (din 1928) este mult amplificat (amploarea testamentului — v. 21 — 49; tema mamei şi portretul ciobanului — 54—64; tema săvîrşirii omorului — 50—53). Accentuăm: în textele concentrate
468
ale bătrînului (A.B. -22 vers., iar C. 24) nu se întrevede ceva din text. diversificat al profesionistului (el era un recitator încercat, însă viorist mijlocaş). Mai degrabă putem admite textul auzit întîi de la un cioban (şi baci) plastic portretizat ca jucător original, cîntînd „numa din. gurî, din fluir nu cînta" (r. 25 — 32). Nistordiu de la acesta a adăugat în acţiune o noutate sugestivă: a dunarea oilor şi p 1 î n s ui lor sara la mormîntul „stăpînu 1 u i" (A.B. 27 — 29; C. 22—24; pasaj uniform în toate trei textele: „. . .Cî sara s-or strînzi,/Toati m-or plînzi/Cu lăcrîni di sinii").
 text. MCX, MCXI—MCXII
 Nota critică 113 (satul Nistoreşti — Âniţa Dâldur, 95)
      în experiment text. MCXI a fost notat la două ore după primul, iar MCXII la trei ore după MCXI.
      Dacă aş fi procedat expeditiv (lăsîndu-mă de la început dezorientat de afirmaţia categorică a bătrînei: „Dacî nu-ni măi aduc aminti! D i z ă â i anj încoasi nu măi ştiu ninica. . atunci numai cele trei versuri ale primului text MCX (notat şi el anevoios!) ar fi fost altă dovadă despre ruina desăvîrşită a baladei în Vrancea, printre cazurile comentate (MCIII Nota crit. 109; MCVI Nota crit. 111). Ne referim îndeosebi la ce ştiau, în 1967 —
 1969, bătrînii şi bătrînele între 80 —108 ani (v. MCXIII—MCXIV
 —  Nota crit. 111), limita de sus a1’informatorilor vrănceni în legătură cu experimentul folcloric. La a doua încercare, bătrînă nonagenară'dădea aceleaşi semne de uitare totală. însă revenirea pe teren şi perseverarea' au putut reconstitui măcar text. MCXII, care cuprinde material dintr-unul de tip arhaic specific ţinutului. Cităm cîteva teme primitive în ordinea desfăşurării lor in var. aceasta documentară.
      Tema VII (întrebarea ciobanului; v. 1-6), VIII (descoperirea planului), cumulată cu III (personajele acţiunii; 7—11). Nu se află nimica din temele V (cauza omorului), VI (oaia năzdrăvană), IX (răspunsul „stăpînului"), X (locul îngropării), XI (obiectele de îngropat). Temele IX, X sînt contopite parţial în fapta comunicată vag de mioriţă (în tema VIII 7—11). „Stăpînul" admite tacit (în tema X 8—11) locul îngropării, comunicat prea succint de „dioriţî" („Sî ti-ngroapi-n strunga oilor,/îfi ziocu neilor.. .“ — 10—
 11), dorind ca în loc de tradiţionalele obiecte pentru îngropat să-i planteze (= pună) la cap un copac („Păltinaş la cap si m pui, , v. 14, prin urmare strict naturism). Urmează motivarea (tema XII modificată): „Cîn’ vîntu m-a bati" (v. 15)/nu va răzbate prin fluierase (ca în tema clasică XI); ci numai „Păltindş s-a clătina," (v. 16). Atunci „Oiîi s-or strînzi,/Pi mini m-or plînii.. (17—18). Aici apare un episod original: adunarea oilor sara şi plînsul lor la mormîntul stăpînului („Sara, cîn’ or vini,/Cî pi mini m-or căta,/Şî
469
 tot mereu or zg'hera. .      20 — 22). Este atmosfera între crepuscul
 şi seară, mai clar prezentată în text. MCVII 25—27, şi MCIX 22 — 24. Tabloul indică un tip de var. arhaică în timp dispărută din satul Nistoreşti.
      Var. aceasta, extrem, de simplificată (forma restrînsă), nu cunoaşte temele clasice I—VI, XIII—XVIII. Încît nu vedem aici încadrarea regională a celor „doj sjobănaş" tăinuitori; după cum nici descrierea-capodoperă a portretului model — Alecsandri, a morţii alegorice, a nunţii mioritice, a cadrului nupţial, echivalente viziunii cosmice din Luceafărul lui Eminsscu. Prin aceste imiŢiru care tind spre sublim, Alecsandri rămîne, şi el, în perspectiva liricii universale, cu toată înfloritura lexicală din 1852 şi academizarea din 1866 (Mieoara — 1852; Mioriţa — 1866).
      Stăruie însă dubiul: dacă bătrîna a putut cunoaşte vreo var. de tip cu totul izolat de care să-şi fi amintit în intervalul celortrei ore de experiment între MCXI şi MCXII. Subconştientul bătrî-nilor este, la unii, mereu labil, schimbînd viziunea reală a vieţii prin fantezie, ca în imaginile geometrice feeric colorate ale caleidoscopului.
 text. MCXIII-MCXIV
 Nota critică 114 (satul Nistoreşti — Ghiorghi Hulpâi, 108)
      în experiment text. MCXIV a fost notat la trei ore şi jumătate după MCXIII.
      Acest informator excepţional — cioban şi baci în tinereţe şi maturitate, analfabet din copilărie pînă la bătrîneţe adînci, o viaţă de patriarh (născut în anul Unirii Principatelor, 1859— 1967) —era, în anul anchetei (1967), singurul bătrîn centenar din ţinut (al doilea caz de longevitate după Ion Floria, de 110 ani în 1926; v. Ţinut. Vrane., I2, p. 398 LVI). Ghprghi H'ulpâţ aveaîncă vigoare trupească şi uimitor elan sufletesc.
      Amîndouă variantele rămîn unitare în conţinut, cu omisiuni reduse de la un text la celălalt (cf. MCXIII v. 6—8; MCXIV numai verş. 6). Fondul local străvechi (A. 16 — 21; B. 12—17) este redat fără modificare de conţinut şi formă. Iar graiul bătrînului rămîne în puritatea lexicului şi a foneticii păstoreşti. Nu a fost deloc prefăcut prin limbajul modernităţii în timpul sutei de ani.
      în text.-conv. bătrînul venerabil aduce ştiri documentare unice despre organizarea stînii, păstoritul de iarnă (r. 120—137), varietăţile de oi, prelucrarea lînii în gospodărie, îmbrăcămintea şi viaţa ciobanilor (80 — 84, 131 — 137), boalele oilor şi îngrijirea lor, instru-mentarnl (38 — 73), cîntecele şi jocurile păstorilor odată cu Nioriţa (142—160). Balada era ca un cîntec ritualic: cînd pleca „bot6ju" din sat la munte (la 15 mai), după binecuvîntarea preotului în prezenţa „stăpînilor di oj", turma pornea cu baciul în frunte, urmînd
47Q
 ciobanii care cîntau prelung. în ansamblu, din fluiere Nioriţa. In satul NistorSşti ..Cîn’ pornja cu oili, asta cînta-ntăj: Nioriţa" (r. 142).
 Momentul era impresionant. „Şî cîn’ vinja cu oili-napoj, tot Nioriţa
 o cînta: o cînta din fluir" (la 14 octombrie; p. 143).
     Sînt specificate şi alte „cîntisi": „~haiduâ£ştj ( = "~di c6dru") „~di2joc", „Şîrjâgu" („cîntic a oilor" din fluier“).
 text. MCXVI
 Nota critică 115 (satul P&tin — Gh{orghiţî Bucâliiţî, 61)
     Textul — fragmentat, fără plan, cu fondul local prea redus (3— 9, 23 —24) — pare auzit de la un lăutar, iar nu printre „baâ bătrînj" (text.-conv. r. 10, 70). Cuprinde ecou literar (50 — 58). „Baba bătrînî", din restul acesta al baladei, ar fi fost chiar „Baba Vrănljoaja" (r. 49), ca în text. MXCIII. Avem încă o informaţie că Mioriţa se cînta şi pe la nunţi, fiindcă s-ar ,,log'hi“ = (potrivi) -Cu Cînticu niresî (r. 75 — 77). Pentru ciobanul acesta — care şi-a trăit aproape jumătate de veac în păstorit — Nioriţa e socotită „cazani/a oilor" (r. 19). Se întîlnesc cîteva versuri din repertoriul păstoritului, dar cu circulaţie izolată (11—13—15—16). De consemnat ştirea despre obiceiul lăutarilor din Vraucea sudică în trecut (după precizarea lui: anii 1916—1930), care mergeau vara pe la stîni, din munte în munte, ca să cînte personalului stînii „cîntiii di oj"(?), primind pentru „cîntari" numai caş (r. 64 — 65). îl transportau de la stîni la „căşîli" lor pe-un cal cumpănit cu două „părekj di dăsâzi". Practica aceasta lăutărească — dar anterioară anului 1916 — este confirmată şi d q lăutarii-fier ari diţi H'erâstău (MXVI1 Nota crit. 55). Nu se întîlnea în Vrancea nordică, unde lăutarul renumit (de exemplu, Vasile Botîţă din Tulnici) era gospo'dar, ţinîndu-şi mîndria breslei lui ca fruntaş. Peregrinarea lăutarilor pe la stîni pare adusă de prin părţile Buzăului, tot de lăutari (cf. CMXXII Nota crit. 2). text. MCXVIII
 Nota critică 116 (satul Pdltin — Nastasîia Boroş, 65)
     Var. este contaminarea — evidentă chiar din localizare — între fondul local (40 — 42, 57 — 62) şi textul literar (1— 15, 26—31, 53 — 56, 66—69, 71—72). Fondului popular i s-a adăugat motiva] liric „Ciobănaşul" (73—79). Pentru această informatoare — ca şi pentru sora ei (v. MCXIX) — materialul tradiţional provine de la un bunic (a fost bun cîntăreţ). în text.-conv. se lămureşte transmiterea orală, ca şi procesul contaminării între textul manualului şcolar (totuşi negat! —r. 95—96) şi versiunea păstorească.
 text. MCXIX, MCXX
 Nota critică 117 (satul Pdltin — Ttiditra Gr osu, 70)
     în experiment text. MCXX a fost notat la o jumătate de oră după MCXIX.
471
     Text. MCXX, mult prescurtat, înlătură din MCXIX un vers caracteristic în fondul local („Flujeraşu neu:/î ntr-un vîrf di p ă 11 i o r;" — 25—26). Dar păstrează tot din fondul local, dialogul iniţial, stereotip, odată cu personajele („âij doj verf ‘primari" (A. 10; B. 12). Păstrează şi alte versuri din acelaşi fond local (cf. MCXVIII). Text. MCXIX interpolează — însă redusă, modificată şi contaminată cu tema clasică XVII — localizarea textului literar („Ş-am auzît:/Pj-o gurî di rai,/Pi-un Kiâior din plţij/Cî s-a însurat./Luna j-a ţînu’ cununa;/Soarili J-a fos’ făcliili;/ Vîntu cîn’ a bătut/Pi iei 1-a-ngropat."; 58 — 65); dar eliminată în MCXX. Adausul vine de la sora informatoarei (MCXVIII 1—6, 66—72). Nu trebuie uitată sursa comună a surorilor: „tata-moşu ne " (indicat şi de MCXVIII text.-conv. r. 80 — 85), dacă nu şi „un unkeş bătrîn. . . prietin cu tata-moşu; ei cîntau amîndoi Nioriţa „cîm’ bia rakiu " (Â. text.-conv. r. 70 — 77).
     Menţionăm şi versurile din fondul local concretizînd portretul ciobanului (MCXIX 43—48), absente în MCXX; dar îiitîlnite fiind ceva mai plastice, în textul surorii sale (MCXVIII 57 — 62). In această privinţă se pot vedea caracteristice asemănări şi diferenţe, între textele celor două surori: MCXVIII se apropie mai mult de tipul şcolar, cînd păstrează intactă localizarea Alecsandri (1 — 6), grupa personajelor şi acţiunea lor (6—17); apoi cadrul nupţial (66 — 72), însă variindu-1 (70 — 73 „Nuntaş: doi păltinâş;/Doj brăzîşon/isri-a fos’ frăţiori "). Pe cînd MCXIX şi MCXX par mai aproape de ce auziseră nepoatele ae la bunic, cu deosebire că una (MCXVIII) a 'întîlnit — după receptarea comună — carteâ-de ceţire (prin fraţii ei — v. text.-conv. 88 —94); iar cealaltă a rămas mai aproape de fondul local — de exemplu: în MCXVIII 1—17, complotul şi motivarea lui sînt din versiunea clasică; pe cînd în MCXIX şi MCXX uneltitorii apar „âii doi veri primari". în primele două texte (MCXVIII, MCXIX) se află o grupă asemănătoare de versuri provenită din fondul local (MCXVIII 57 — 62; MCXIX
43 — 48); pe lîngă interpolarea cu motivul liric Ciobănaşul (MCXVIII 70 — 79, dialog mai amplu şi variat în imagini; MCXIX 66 — 69, dialog mai redus în stil indirect) — eliminat din MCXX.
     în text.-conv. MCXIX se vede uimirea bătrînilor de azi amin-tindu-şi de cei din copilăria lor — de prin anii 1890—1900 — prevestind tehnizaţia actuală: „. . .ari sî iasî căruţî făr’ di boi", Ş~a fos’ camiganili jestia cari-a işît". în simplitatea ei septuagenara de azi se întreabă: „Da di un’-e (= uhde-a) h'i ştiut iel?“(r. 71 — 76).
text. MCXXI
Nota critică 118 (satul Paltin = Masa Băra — Njdgu Nistordiu, 71)
     Pentru a se explica dificultatea notării trebuie cercetat text.-conv. întreg, din care se vede şi felul cum s-a memorat textul.
472
Bătrînul a întîlnit „cîntârja" în copilărie, întîi la tatăl lui, apoi la un „moş" care l-a impresionat (da „cînticuluj" „din fluir" un „plâj lung. . .di ti-adornja"; cînta adică prelung şi domol). Dar el a înlăturat fondul local, din care a reţinut numai două versuri („Orj apa dim burduf nu-ţ plasi?/Sau iarba di păscut?" — 30—31). A fost ademenit de poemul lui Alecsandri („Nioriţa o ştiu din cârti: cartia-di-ietiri" — r. 107—109). L-a atras textul înfrumuseţat artistic, nu cel păstoresc local, cu toată melodia lui de mare putere elegiacă, apreciată după simţul estetic popular (cf. MLXI Nota crit. 87; MXCII-MXCIII Nota crit. 103).
      Rămîne lucru clar şi pentru acest caz: în Vrancea textul literar clasic a înlăturat treptat „cîntaria" păstorească. Mai întîi prin şcoală, cînd învăţătorul formalist (de multe ori tipicar uluitor, aproape incult, pregătit mediocru în „şcoala normală" a timpului) cerea şcolarilor (destui avînd în familie ciobani şi baci) să recite numai textul baladei memorizat la întîmplare (şi cu lexic obscur pentru elevi: bucălaie, bîrsană, crai-crâiasă, liţâ, orloman, plăviţă). Nu le spunea o iotă despre păstoritul istoric al ţinutului (consemnat în 1716 de Dimitrie Cantemir!). Nu le arăta că balada fusese aflată întîi chiar în Vrancea, la Soveja (se putea menţiona numele exilatului acolo, Alecu Rusu!); că a fost publicată de poetul fruntaş al vremii, Alecsandri (se putea scrie pe tablă şi anul 1852, dacă nu şi 1866 !); că e cunoscută azi, mai ales în Europa, prin traduceri în franceză., germană, italiană, engleză etc.; şi — lucru surprinzător pentru copiii-elevi — că în ţara întreagă, dintre toate ţinuturile istorice româneşti, numai în Vrancea se întîlneşte şi astăzi Mioriţa cîntată în oricare sat pe cea mai duioasă melodie a cîntecului popular românesc. Pînă acum o jumătate de veac ciobanii şi bacii bătrîni, ca şi uncheşul şi baba gîrbovă erau neîntrecuţii cîntăreţi ai Nioriţî — cum se mai rostea bătrîneşte acest cuvînt (puteau fi îndemnaţi elevii să întrebe pe bătrînii din familia lor, ca şi pe părinţi). Iar la ora programată săptămînal pentru „spus poizîj" se putea folosi un material intuitiv excepţional: putea fi adus în clasă un cioban, meşter cîntăreţ din fluier (poate tatăl unui elev!), care să cînte şcolarilor melodia cu un text local. Ar fi fost în pedagogia română o premieră didactică^ originală dar utilă. însă nu se lucra didactic aşa. Se: făcea numai treabă expeditivă: ori se dădea „poziţia" de memorat „cîti-o strofî [sic!] — n fiicari zî" (ca la Reghju — v. MCLXXXIII), „pi strofi" mărturiseşte un bătrîn: „cam pi strofi" — spune altul — adică fragmente (ca la Vidra — v. MCCLXXIV, MCCLXXIX); ori se cerea balada memorizată integral (ca la Tulni&i ~ v- MCCLIX Nota crit. 205; la Valţa-Sării — v. MCCLXIV). Aşa îneît din Mioriţa manualului şcolar rămînea în sufletul copiilor numai dondăneala de la catedră, cînd învăţătorul însuşi nu memorizase (şi el, tot în
473
şcoala copilăriei lui, apoi în „şcoala normală") nici a treia, parte din poem! Am întîlnit în satul meu natal (prin anii 1926— 19277) un învăţător, ignorant tipic, parvenit şi inspector şcolar „de; control". Acesta cunoştea „pe săritele" (expresia lui!) numai cîteva versuri din Mioriţa manualului şcolar pe care-1 predase.
     în această privinţă cunoaştem din secolul trecut un cxaz uluitor, consemnat documentar de mine în 1967. îl reproduc; chiar în satul « Palten, plasa Vrancea » a funcţionat un «învăţător» mai sîrguincios. El singur, dintre învăţătorii din Vrancea, colabora (în 1885) cu B. P. Hasdeu la « Chestionarul lingvistic » lansat în ţară de celebrul «lingvist» (v. I. Muşlea-Ov. Bîrlea TipologiaJolclorului,
1970,  p. 99). Dar la şcoala din Păltin învăţătorul acesta neglija în predare (prin 1889) capodopera lirică a geniului nostru popular. Poezia se afla pe atunci în „cartia-di-âitiri di clasa a patra". însă rămăsese moartă pe hîrtie în planul de învăţămînt:          . ,rju ni  punja
şî-nvăţăm Nioriţa; o-nvăţam di gustu nostru" — mărturisea, în 1967, un fost elev de-al învăţătorului cunoscut, în 1885, tocmai de ilustrul filolog, lingvist şi istoric Hasdeu (v. MCXXXI text.-conv. r. 1—,4 şi Nota crit. 126). Comentariul ce urmează ni se pare justificat: în „chestionarul" din 1885 probabil că nu se indicase pentru, ancheta de teren măcar Mioriţa din Vrancea, ţinut la care işţoricul se referise în mod special, în 1873, cînd vorbise despre baladă (ar fi fost plăsmuită între 1350 şi 1450) şi despre sensul simbolic al celor trei ciobani ce reprezentau cele trei provincii ale Daciei traiane; afirmlnd totodată un fapt senzaţional: în sec XV Muntenia ar fi avut numele de „Vrancea" (Istoria critică, I, 1873, p. 55 — 56).
text. MCXXII, MCXXIII
Nota critică 119 (satul Paltin — Mârija Bucăluţî, 72)
     în experiment text. MCXXIII a fost notat la o oră şi jumătate după MCXXII.
     Var. ţine de fondul păstoresc local. Ambele texte au unitatea acţiunii, deşi în MCXXII este eliminată o grupă de versuri din MCXXIII (5-12).
     Intervine un element nou de fond: ciobanul cere să i se pună la cap „Fluieraş di os", iar în „groapî" un „Fluieraş di fag" MCXXII 15-20; MCXXIII 29-34). Finalul text. MCXXIII (35-51; cf. MCXXII 34—37) apare iarăşi* deosebit de ce ştim din atîtea var. vrăncene: „stăpînu" sfătuieşte oaia ca, după ce îl vor omorî „fraţî... din tîrlî", ea să plece „pi plai divali" „de-isj" („din tîrlî" = stînă), împreună cu celelalte pi, coborînd pînă unde se va întîlni „C-o babî bătrînî". Sfatul împlinit, oaia se întoarce la stînă, după dorinţa mamei, arătîndu-i locul unde e îngropat ciobanul („Diă
474
 Kisjor bătja/Pi morniîntui iui, acolu, babi-i arîta" — MCXXIÎ 36-37; MCXXIII 50-51).
 text. MCXXIV, MCXXV
 Nota critică 120 (satul Pdltin — cătunul Vîlcânţ — Ioana Gheba, 76)
      în experiment text. MCXXV a fost notat la două ore după MCXXIV, rămînînd neschimbat (s-a înlocuit numai o •prep. în vers. 30). Var., auzită de la un baci, se include in fondul păstoresc al ţinutului.
      Cătunul, în care trăia originala bătrînă analfabetă *, e cu totul izolat: greu să ajungi la VUcânţ' — plecînd din Pdltin prin Prahuda, de aici urcînd (peste 2 km.) un povîrniş abrupt numai pe-o cărare în cotituri, tăiată de scursuri şî pîraie, care te duce — mergînd aproape trei ore din Pdltin — prin rariştea unei păduri seculare, cu luminişuri odihnitoare, de unde privirea domină plaiurile pitoreşti ale munţilor Răiuţ şi Zboina, ca să ajungi la cele cîteva case ale vîlcănarilor, veniţi din strămoşi de prin părţile Buzăului. Ei s-au asimilat cu localnicii, deşi uneori şi în 1967 erau în certuri cu cei din Pdltin numai pentru stăpînirea pămîntului (v. H. H. Stahl, Contrib. studiu, sat. devălmaş. rom., II, 122).
      Bătrîna trăia într-o căsuţă la marginea cătunului, retrasă din lumea clevetitoare, lipsită şi de bucuria vieţii în familie. Totuşi oricui o căuta, ea se înfăţişa binevoitoare şi ospitalieră cu ce avea în gospodăria nevoiaşă. Te impresiona inteligenţa ei ageră, spiritul satiric gata de replică adesea versificată; ori bunăvoinţa să cînte o doină (v. MDXX—MDXXI); sau să spună o „strigături" (v. text. MDCCXXXIII —MDCCXXXIX), pentru care era cunoscută şi în satele vecine. în 50 de ani pe teren etnografic şi folcloric vrăncean „baba Pîsca" a fost a doua bătrînă întîlnită de mine, după Măriuţa Ciica, 70 (altă poreclă: trăia izolată ca un cuc, în cătunu Tăuca a satului Păuleşti), în 1928, la care sprinteneala graiului expresiv să se îmbine impresionant cu ascuţimea inteligenţei, sinceritatea fără ascunziş şi cu înţelegerea greşelilor tinereţii hărăzite omenirii „nu sî măj ştii di cîn’, şî nu sî ştii pînî cîn’. . ." (replica bătrînei!).
      Bătrîna fusese „argâtî" în tinereţe cînd a deprins Nioriţa de la baciul amintit (v. text.-conv. r. 31—40); apoi de la alţii alte „cîntiâi", pe care le-a dăruit oricui cu voioşie. La despărţire ne-am juat „rămas bun" cu dorinţa „sî ni videm sănătoşi şî vojoş la anu şî la mulţ ani. .
 text. MCXXVI
 Nota. critică 121 (satul Pdltin — Ion Apostdriu, 77)
     1 Localnicii o porecliseră „baba Pisca" din pricina înclinării spre umor şi satiră.
475
      Urma străveche din „Cînticu Nioriţî" (care începe prin dialog) este aici răzleţită (12—19, 38 — 44). Pe cînd chiar din localizare se distinge pătrunderea sporadică a textului literar (1—8, 22—24, 56— 65, 70 — 71), însă modificat (cei „trij siobănei" sînt schimbaţi aproape fantezist: „oltian", „muntian", „moldovjan" — 5, 6, 8, 20—21). Textul are materialul poetic disparat datorită improvizării prin memoria dispersată, iar uneori din cauza imaginaţiei prea active (45—49, 53 — 55, 66—67, 72, 74). De aceea se ajunge la proza diluată şi greoaie „Şî au pus di gîn’ şî ti-ngrgapi/Acolo-n dosu stîni/Unj-au stătut cîni." — 30 — 32; „Cî cu-adivărat cî jej sî mă-ngrţ>api/ în strunga oilor,/în iocu Mieilor." — 34—36; „Cu adivărat/Cu glas am lăsat/Şî cu i?Mrămînt:/Sî mă bagi-m pămînt.. .“ — 46— 49). Improvizarea, prea artificială, duce la unele versuri pe care fondul normal, cel general, din baladă le exclude („Mă-sa l-a căutat/Şî nu l-a măi găsît:/Iel jera-m mormînt.. .“ — 53 — 55). Apoi se ajunge la sfîrşitul nenatural („Şi nevasta luj:/. . .Iarba cîmpului. . ." — 72 — 74). De altfel ne întîmpină de la început o contradicţie, generalizată în repertoriul baladei din textul clasic al lui Alecsandri: „A işît în zăvoi,jUni-i stîna di oi" (9—10; cf. „Dă-ţ oile-ncoace/La negru zăvoi."). Am mai spus că din punct de vedere etnografic nu se poate admite ca „stîna di oi" să fi fost vreodată în ţinut, la munte, şi nici în altă parte a ţării, „Pi-un Kisjor di plai," (1) — „îfi zăvoj. . .“ („A işît în zăvoi,jUni-i stîna di oi" — 9— 10).
      Şi lexicul se deformează prin desfăşurarea nestăvilită a improvizării (Oi „Şî măi cornuti/Şî măi buzăşoari. . ./îs măi buni tari!" — 25, 26, 28). în ansamblul celor din ţinut var. rămîne printre puţinele heteroclite.
      Text.-conv. arată că în timpul actual circulaţia baladei e în stagnare. Apusul ei a început — după părerea bătrînului — (t. 83— 87); aceasta se Încadrează, deşi simplist expusă, în realitatea noastră etnoistorică: „Pînî-ncoasi-o cînta" [„tgatî lumja"]: o cînta din fluir di răsuna djâlurli!" (r. 84 — 87). într-adevăr, fluierul păstorului — local şi transhumant — a răspîndit continuu „Cînticu Nioriţî". Cîntarea păstorească a asigurat baladei — prin fluier, caval şi viers cu melodie — vigoarea circulaţiei în tot trecutul ei. Credem că fără melodie (cea păstorească!) textul baladei s-ar fi rătăcit peste tot spaţiul etnic românesc nord-dunărean, ajungînd o plată naraţiune „a fost odată"...
 text. MCXX VII
 Nota critică 122 (satul Pâltin = Tozânu — Mariia Lăbtint, 77)
      Var. se aseamănă cu versiunea Alecsandri. Dar începe prin dialog după planul baladei locale (1—8), pentru ca îndată să urmeze textul literar (9-14, 29 — 32, 35 — 40, 77 — 78, 79— 83; în grupa personajelor nu este moldoveanul). Bătrînă schimbă prin versili-
476
 caţie personală textul clasic, cînd se supune şi foneticii literare (,,Baciul ungurJan/Şî cu lei vrănâian/Mereu sî vorbesc/Şî sî sfătuiesc/ Sî mi ti omoari,/Cî ai oi măi mulţi. . .“ — 15—20). Repetiţia (63 >67) şi inadvertenţele („Okişori lui:/Pana corbului,"; „Sprînsenili lui:/ Spicu griului" — 60 — 64) — făcute de memoria fără frecvenţă în timp îndelung (cf. şi „Pi-um picior di plai; Pi-un picpr di rai;" ~~ 73 — 75) — sînt corectate spontan („Nu ştiu cun sî spui-aisi:" (r. 76); dar versul stîngaci nu a putut fi evitat („Şî la cap flujeraş sî-m’ pui"-' —43). într-un loc două versuri, corect versificate, sînt singurele care amintesc filonul popular local („Sî-1 pui la sel păltior,/Sî-n cînti cu dor." — 46—47).
     Nu se poate explica provenienţa materialului contaminat: unde a aflat bătrînă analfabetă balada literară? în afirmaţia „Dim bătrîm, di la bunica" (text.-conv, r. 85 — 86), vestigiul se vede prea redus. .
     Acelaşi text.-conv. (o magistrală pagină de antologie etnografică1!), arată viaţa unora dintre bătrînii vrănceni: traiul le era cu lipsuri şi. greutăţi prea apăsătoare. Ei se resemnau cu o măreţie aproape eroică. Aşa a fost viaţa bunicii Măriei Lăbunţ, povestită ca în scrierea Bordeenii a lui Sadoveanu. Bătrînă aceea a trăit o viaţă patriarhală: „o sutî sinsi ani". îi muriseră opt copii (cel mai chipeş fusese în războiul de la 1877). Apoi s-a stins nora, soţia ultimului fecior. Au rămas trei fetiţe orfane. Nu tatăl le-a crescut, ci bunica Măriei Lăbunţ, „baba Păuna". Le-a îngrijit singură pînă la măritiş. Dar muncind neistovită. Ne uimeşte truda bătrînei: aminteşte munca fabuloasă. Ea lua „sporiu di la fimeili" satului: torcea zi-noapte, ţesea, „înălghja", „pînza di cîlţ" (= fire de cînepă), pregătind „zăstria "nepoatelor. Iar „din toamnî-îi toamnî" ea se ducea pe jos din Pâltin la Odobeşti, în „zî di tîrg" (40 km. distanţă). Acolo ducea într-o cofă „obzăş’-nouîzăş’ di ouî", cîti-o găinî, douî-m braţî". Bătrînă le vindea pe cîte „doi-trii Iii", ca să poată cumpără nepoatelor numai cîte o „băzmâ", peşte sărat, „cîti-o pîni , „citj-o lja’[cî] di zâhîr": „atunsi îl vidjam în oki"-a exclamat în lacrimi bătrînă (r. 138— 145). Ea ne povestea din copilăria ei chinuită, în septembrie 1967. Drama aceasta ţărănească singura pe care am întîlnit-o în Vrancea din 1924 pînă în 1970 — a fost prin anii 1890-1897.
 text. MCXXVIII
 Nota critică 123 (satul Pâltin - Ion NiMfur, 77)
     1 Se descrie modelul unor cusături străvechi, ţesutul varietăţilor de „pînzî di cînipî", denumirea lor, aspectul „valurilor di pînzî di cînipî", păstrarea lor în gospodăria sărmană, mutatul sezonier cil , valurilor": primăvara „di la odai-n sat , iar toamna din sat „la dial" etc. (text.-conv. r. 101—124).
477
      Var. de tip local, mult fragmentată, în care dialogul s-a prefăcut in vorbire indirectă cu trei versuri de-un prozaism total („Cî s-a vorbit ca sî-1 omoari /Şî sî-1 îiigroapi-n dosu stîni/U ’(di) sî-Acârct cîni. .    11— 13). Se revine, prin sfărîmarea imaginilor, la vorbirea
 directă (14—15). Sfîrşitul rămîne cu totul abrupt (23—24).
      în text.-conv. (r. 25—34) găsim caracterizarea uuui cioban bătrîn. A fost „iioban întodiauna: cu fluiru la brîu, băţu-m mînî, şî dipi oi!. . . cî asta j-a fos’ mesăriia luj: fluiru-m mînî, şî băţu.“ „Cînta frumos tari. . .şî din fluir, şî din gurî"; dar „cîm’ bja cîtj-olj[acî di rakiu ". Un caz cu totul sporadic printre ciobanii din Vrancea. De la el vine textul de faţă dezagregat.
 text. MCXXIX
 Nota critică 124 (satul Paltin — Stanca Drăgăn, 78)
      Este o var. în care fondul local redus (12—19, 59 — 62, 75—76) s-a contaminat cu textitl clasic (3 — 5, 7— 11, 21—40, 79 — 84, 88 — 89, 92 — 93, 96—99). Versurile improvizate („Sî coboari-n vali,/îă can vini-n caii/Trii turmi di oj" — 5—7; „Sij[ doj, tovarăşăj-a liij,/ Di m-ăţ omorî," — 41 — 42; „— Sî nu 6j-o-ntristaţ,/Sî nj-o bucuraţ:"
 —  85—86) — se întretaie cu cele contradictorii ale informatoarei („âii trij tovarăşă} a tăj/S-a vorbit sî ti omoari/Mînj la apus di SQari,"
 —  19—21; „ — âij doj tovărăşăi a Aii,/Di m-ăţ omorî," — 41—42)
 —  şi cu unele tot contradictorii, ecou din versiunea Alecsandri („Dă oili pi zăvoi,/Cî-i iarbî di oi." — 34 — 35; „Sî mă-ngropaţ. . ./ în strunga di oi/Sî h'iu tot cu voj;". . . „Sî mă-ngropaţ//n dosu stîni,/Sî nj-aiuz şî cîni." — 44 — 51); ba chiar cîte-o confuzie repede corectată 70—75).
      Bătrîna a prefăcut însă dialogul între mioriţă şi cioban, punîn-du-1 pe acesta să-şi arate singur dorinţa către tăinuitori („— Si doj tovărăşăi-a nii,/Di m-ăţ omorî,/Sî mă-ngropaţ/Tot pe-iăi pi aproapi " —41 — 44).
      în ansamblu textul e discontinuu, cînd bătrîna se străduia să. refacă unele confuzii.
      Text.-conv. informează despre cîntecele şi dansurile locale, ca şi de geneza şi circulaţia folclorică pe care bătrîna le înţelegea critic (r. 106— 119). Se reproduce şi-un motiv liric personal cu ecou păstoresc (125—134).
 text. MCXXX
 Nota critică 125 (satul Paltin = Pâdurj — Ion Bucăluţî, S2)
                                                                                                        Octogenarul este soţul bătrînei Mdrija Bucăluţî, 72 (v. MCXXII). Trebuie remarcat faptul caracteristic: soţii se deosebesc în privinţa textelor ştiute: aproape de tipul primitiv vrăncean pare că rămîne textul ştiut de bătrînă; pe cînd soţul ştia, dar lacunar,
478
 Nioriţa auzită, probabil, şi „pim bătrîni" („îs bătrîneştj, dj-a ngas-tri...“—text. —conv. r. 352, cf. vers 1 — 7, 8, 11, 15 — 16). Noi putem bănui că in ecoul ei literar (21—22, 47 — 48) el a deprins-o mai mult prin militărie, în primul război mondial cînd a luptat soldatul viteaz de-atunci, ajuns bătrînul necăjit de azi (r. 35—41). în text stăruie un ecou vag din balada Mihu Copilu (17—20).
 text. MCXXXI
 Nota critică 126 (satul Paltin cătunul Podurj — Ion Harabdziu, 88) în afară de var. ştiută din manualul şcolar — fără urmă din tradiţia locală — bătrînul informator vorbeşte în text.-conv. despre „cart'ia-di-setiri" de-acum 90 de ani (1889 — 1980), amintindu-şi din conţinutul ei poetic popular şi cult (r. 5—21). Remarcăm preferinţa lui pentru unele specii poetice populare: înclină spre poezia lirică, fără cea erotică (o califica aspru: cîntecele „di dragusti", „distrăbălărili jestia" — r. 80--84). El prefera şi la bătrîneţe, poezia solemnă (cea patriotică) şi epica de haiducie. Cu tot caracterul sobru, echilibrat, bătrînul nu respingea voioşia şi talentul satiric al unui excelent cîntăreţ de-acum 60 de ani, tot din Pdltin — este vorba de informatorul preţios Luca Iâcub („jera palicâriu"!), de la care avem o var. a Mioriţei, din 1928; apoi material liric şi satiric expresiv (Ţinut. Vrane., I2, 375 XLIII; voi. II CDXXI-CDXXII* CDXLIV—CDLVII, CDLXI).
     [găsim o informaţie documentară de reţinut în anul 1889 bătrînul avea învăţător în Pdltin pe C. Săulescu, colaborator — prin 1885 — la anchetele lingvistice ale lui B. P. Hasdeu (v. MCXXI Nota crit. 118). învăţatul filolog şi lingvist nu putuse influenţa pe singurul său informator zelos din Vrancea, ca să se preocupe în anchetele „chestionarului" oficial şi de Mioriţa, care nici în programul şcolii sale nu-1 interesa (text.-conv. r. 1 — 4).
 text. MCXXXII, MCXXXIII
                                                                                           Nota critică 127 (satul Pâltin cătunul Radu ţari — Ionfţî Bucur, 89) în experiment text. MCXXXIII a fost notat la două ore după MCXXXII. Al doilea rămîne cel de bază, întrucît primul cuprinde acelaşi material, însă redat într-un plan prea lipsit de unitate (37 — 41, 43-56, 57-80).
     Var. de bază — cu planul abrupt (B. 49—52, 64—75) — este contaminare între fondul local (15 — 27, 34—43, 58—63, 68 — 75) şi cel literar, de altfel destul de redus (1 — 2, 6—10, 54—57, acestea cu probabilitate!). Se întîlnesc şi versuri improvizate (15—16 „Mioriţî lai,/Stoguşî, ţîgai"); iar unele interpolate („Stăpîni, stăpîni,/ Stăpînaş ca tini/N-oi măi găsî-n lumi!"). Acestea sînt ecoul din materialul lăutăresc de pe Valea-Milcovului (A. 32 — 35; B. 28 — 30), probabil că prin lăutarul din. Reghiu, de la care bătrînul a auzit Mioriţa (v. text.-conv. a. r. 85 — 87; cf. CMXXXVII Nota crit. 9, MXXIV Nota crit. 60, MCLVII-MCLVIII Nota crit. 142, MCLXXV —MCLXXVI Nota crit. 152). Sau poate redusa interpolare a grupei
479
 de versuri rătăcitoare (A. 32 — 35; B. 28—30) să fie venit de la alţi lăutari rîmniceni (numeroşi între anii 1900 — 1930), pe care bătrînul analfabet, în tinereţe cioban „la cîmp" (în comuna Faragani din Rîmnicul-Sărat), îi va fi întîlnit (v. A. r. 88 —90). Spirit ager dornic de cîntece, el nu s-a abătut de la repertoriul lăutăresc. Lăutarul fruntaş al Văii-Milcovului i-a cîntat nunta (r. 86 şi alte relatări) .
     Influenţa versiunii Alecsandri — vădită chiar din început (1—2), cît şi prin grupa personajelor (7—10) — pare că a venit prin nepoţii şcolari, mai puţin probabil din lumea lăutarilor.
     Bătrînul Ioniţî Bucur avea vădită înclinare poetică. Se vede din text. B. unde pe lîngă părţile eterogene contaminate după uzul popular, el adaugă versuri personale, unele sugestive prin repetarea epitetelor („Scoboarî oi mulţi,/Mulţi, mulţi şî măr unii, jOk'kxş’ şî cornuţi; Ari oi măj mulţi,/Mulţi şî mărunţi,/OAkiş şî cornuţi" —
 B. 3—5, 12—14); sau prin modelarea lexicului („Trij stăpînej"
 —  6; „în zburdu nioarilor" — 42 — S.n. zburd [(a) zburdă, prez. zburd; cf. forma pl. zburdâri, H. Tiktin, Rumănisch-deutsches Wor. terb., p. 1805]; nu este înregistrată de Dicţionar, limbii rom. con-tcmp., IV, 738). în două versuri se întîlneşte încercarea de-a flexi-ona structura morfologică a graiului popular („ — Nu-j dj-a nu-l cungaşti:“ — A. 45; „— Nu-j di n.-a-l cnnoaşli B. 53). Este un fel de exprimare în manieră personală. Bătrînul era un subiect vorbitor caracteristic: calm, vorbea rar şi răspicat, fonetizînd cu perfectă claritate. Econom la vorbă, dădea graiului aer de oratorie antică.
     Graiul nonagenarului este cel curat din bătrîni. El foloseşte lexicul păstoresc Străvechi, ca şi fonetica locală (cu o singură excepţie: „Cîn’ vîntu mj-a trazi," — A. 76). Am remarcat s.n. zburdu. Adăugăm formele gerundivale trăgînî, rdsusinî, — ntrebînî, — A. 37 — 40; B. 45—48). Acestea se mai întîlnesc într-o var. din Spine ştj: tcrcînî, lăcrămînî, -ntrebînî — MCCXXXII; text notat în 1965, de la o bătrînă documentară — v. Nota crit. 191; cf. cu cele două texte notate, în 1967, de la aceeaşi bătrînă: MCCXXXIII — MCCXXXIV, unde se adaugă vininî).
     M-a impresionat prestanţa bătrînului găsit bolnav. De la începutul discuţiei, bănuindu-mă străin de Vrancea, a refuzat ancheta. Lămurindu-1 de unde sînt şi ce urmăresc, el a răspuns cu calmul şi mîndria bătrineţii: „Dac-ai vinit pentru Vransia, şî pîntru Nioriţa. sî videm.. Apoi a putut spune, din suferinţă, cele două texte ale Mioriţei şi povestirea, atît de rezumată, a vieţii zbuciumate, Peste două săptămîni a murit. Am însemnat că bătrînul venerabil fusese în tinereţe cioban prin fostul judeţ Rîmnicul-Sărat, unde păstoritul ardelean s-a încrucişat cu cel din Vrancea (v. Diaconti, Folklor. Rîrnnic.-Sărat, I [1933], p. XII—XIV „Introducere"), Din cioban a ajuns negustor, apoi gospodar chibzuit în Pâltin.
480
 Prin muncă nepregetată el şi-a făcut „um bot6j dj-o sutî, şî pişti sutî di oj" (r. 90—93), Situaţie gospodărească pe care nu am mai întîlnit-o în ţinut, între anii 1920— 1944. Se aseamănă într-o privinţă cu a ciobanului breţcân rămas la Prahuda pe vremea tinereţii lui Ioniţî Bucur (v. MCLI Nota crit. 138).
 text. MCXXXIV
 Nota critică 128 (satul Păuleştj — Ioăna Dănilî Buşîlî, 44)
     Rămîne gravă contrazicerea între nota informativă despre ancheta din 1956, în Vrancea, prin „Institutul de folclor", şi mărturia de faţă privind substituirea de informator: cine a fost anchetat, în 1956, soţia ori bărbatul ei? Nota de teren indică pe « Dănilă C. Buşilă,
 44  ani. Com. Păuleşti, r. Focşani, reg. Galaţi. Culeg: Adrian Fochi, 27.V. 1956» (Mioriţa, pag. 853 CDLXXIII). Din verificarea făcută de noi1, rezultă că numai soţia — Ioana Buşîlî, 44 ani2 — a fost informatoare în 1956, ca şi în 1965 la ancheta mea. Prin urmare informaţia modificată privind informatoruf, apare ca un fals. S-ar datora, probabil, neatenţiei cui a întocmit nota de teren, căci nu ne putem închipui că s-a folosit un material notat de alt cercetător, mai puţin pregătit pentru cercetare. Să privim critic lucrurile: Var. recentă are 99 versuri, deci o cantitate redusă faţă de text. Alecsandri (123 versuri). Asemănarea dintre amîndouă textele din Păuleştj este o realitate imediată: MCXXXIV 43—44 (cf. Fochi, l.c., p. 853 v. 6-7), 28-30 (ibid., 9-12), 37-42 (ibid., 1-7), 55-63 (ibid., 15-23), 64-70 (ibid., 24-31), 75-105 (zW., 36-61). Versurile rămîn aproximativ aceleaşi, numai cu uşoare variaţii lexicale şi morfologice. Se află însă în excepţie dubioasele versuri „Căcj m-am însurat/Cw-o creangă de brad," (Fochi, l.c., 853 CDLXXIII 54—55), care sînt anomalie de fond pentru bibliografia integrală a baladei. în var. din 1965, vers. 94 — 95 („Cî m-am însurat. . ./C-o fatî di. . ,-mpărat.") sînt mai aproape de realitate. Ezitarea între fondul real poetic, admis de noi, şi artificiul imaginilor din var. culeasă în 1956 s-ar întrevedea, poate, din exprimarea evazivă (însemnată prin punctuaţia de suspensie), admiţînd că informatoarea s-a hotărît, în noua recitare-cîntare, între cele două imagini prea disparate, pentru cea care măcar convenţional — chiar după logica omului simplu — se poate admite.
     Mai este posibilă şi altă apropiere comparativă: var .MCXXXIV completează, încă de la început, cadrul acţiunii (vers. 17—35) întocmai ca la Alecsandri, cînd rămîn aceleaşi personaje. în var.
     1      în 1965, asistat de directorul „Şcolii generale de 8 ani" din satul Coza, învăţătorul Neculai Danţiş.
     *      Cifră contradictorie în ancheta din 1956. Femeia trebuie să fi fost atunci de 34 ani, fiindcă diferenţa de timp dintre cele două anchete este de cca. 10 ani.
481
din 1956 se începe prin dialog, pief2îndn-se localizarea din cea actuală („Pi-um pisjor di plai,/Pi-o gurî di raj" — 17— 18).
      Cine cunoaşte detaliat graiul regional în cauză, poate observa că transcrierea var. din 1956 s-a abătut de la realitatea pronunţiei: s-a uniformizat fonetica după norma limbii literare, fără să se distingă în graiul informatoarei interferenţa fonetică făţişă între pronunţarea dialectală şi cea literară. Femeia însă rămînea, vorbind curent, în sfera graiului vrăncean. Reflexul fonetic literar provine desigur de la manualul şcolii „primare", şi din afectarea în vorbire a tineretului, ca şi a celor de vîrstă medie între bărbăţie şi bătrîneţe, cînd unii vor să dea impresie străinilor că ei sînt nişte instruiţi, citiţi, deştepţi, purtaţi în lume, şi mai ales cunoscători de lucruri înnoitoare de la oraş (v. expresia: „.. .imidjdt am auzît înapoj cînticu." — text.-conv. r. 12). în cazul acestei informatoare de aici pleacă şi ticul verbal um pic {= oljacî — r. 5—6); însă folosit sporadic, în vreme ce fonetismul arhaic predomină („. . .îs cîn-tisi bătrîneşti. .    „. . ,sj-a făcu’ nioara şî cu bătrîna. .     „. . .m-a
asculta’ la trii-patru cîntisi." — r. 91, 109), şi se întretaie cu vorbirea imitată („N-a cîntat atunsi bărbatu meu," — şi îndată: „băr batu niu. . . iera dus la dial dupî triabî."; r. 106—108).
      în privinţa provenienţei ambelor var. — despre care nu găsim indicaţii la ancheta din 1956 — adevărul nu e greu de stabilit pentru cazul informatoarei acesteia, cu toate că ea spunea categoric: „Am învăţat-o dim bătrînj: di la bunica, din străbuni riei dim Păuleşti. Di nicăieri n-am auzît-o din altî parti." (r. 14— 16). Textul var. dovedeşte contrariul: există legătură intimă cu versiunea Alecsandri, şi numai prin învăţămîntul primar. în var. actuală nicăieri nu se vede un ecou, măcar slab, din fondul păstoresc al baladei. Versurile pentru care memoria ezită — atît în text. din 1956 („Că6j m-am însurat/Cu-o creangă de brad," — 54 — 55), cît şi în notarea recentă („Cî m-am însurat. . ,/C-o fatî di. . -mpărat." — 94 — 95) — dovedesc, fără dubiu, că izvorul popular ori a fost vag la început, în ce ştia femeia din copilărie (şi-atunci, din cauza lipsei de plasticitate verbală el a fost suprimat de cartea unde stăpînea vraja graiului poetic al lui Alecsandri), ori informatoarea mistifică. Lipsa de dis-cernămînt, într-o atare situaţie, s-a întîmplat adesea culegătorilor, puşi în faţa săteanului schimbat sufleteşte prin modernizarea vieţii regionale de astăzi în contact frecvent cu tîrgul şi oraşul. Prin această atingere păgubitoare ţăranul şi-a pierdut din sinceritatea şi bunăvoinţa de altădată, cînd el îşi comunica lucrurile reale şi fapte autentice. Am întîlnit, în anii 1960—1970, tineret vrăncean căruia îi era aproape penibil să spună din ce sat şi din care neam se trage. „Opinca", „sarica" şi „gluga" străveche nu mai sînt blazon vrăncean.. . Nici Nioriţa, şi nici „âjobănija" cu „băsija" nu se mai potrivesc vremii înnoitoare. Acum simularea localnicilor le falsifică
482
realitatea sufletească unor cercetători, cînd se duc în anchete etnografice şi folclorice expeditive, prea dornici de tipar. Exemplu este chiar acest caz: informatoarea cu remarcabilă inteligenţă, vioaie în exprimare, bună cîntăreaţă, cu înclinare spre creaţie de cîntec şi vers cvasipopular, poate să facă pe-un anchetator să creadăj[că var. ştiută de dînsa — text şi melodie — vine „din străbuni. . .dim Păuleşti". . .
     în privinţa psihologiei cîntecului popular, se vede că textul poetic încă rămîne în Păuleşti determinat şi dinamizat de melodie: „Sî cînt întăi, ca sî nj-aduc aminti. . . Nu nj-aduc aminti milodija" (r. 129— 131). Actul memoriei — în reproducerea folclorului muzical-poetic — nu se poate nici astăzi îndeplini organic, aici şi în alte sate, fără funcţia melos-ului: „Io mi-1 aduc aminti cîntîn’. . (afirmaţie cuprinsă în conv. completă cu informatoarea).
     Alt fapt caracteristic de reţinut: în Vrancea încă se creează vers popular. Dar în acest caz substratul păstoresc rămîne ecou îndepărtat, răzleţ, aproape stins. îl covîrşeşte sentimentul erotic (144— 169), uneori exprimat elegiac (175—189), cînd se întîlneşte cîte o imagine mai expresivă amintind de versul semi-popular al lui Eminescu („Cum n-oi plînge ş-oi ofta/Dacî treci vremia mia. . ." — 180— 181). Asemenea „cîntic"
—   admis aproape de ce este socotit cu adevărat „ceva bătrî-nesc “ (128— 130), deşi „compus" recent („Unu l-am compus jo. . r. 144 — 145) — a fost plăsmuit numai într-o stare de puternic afect erotic (". . .l-am compus într-o agonii di nebunialî. . ,, aşa. . . cî-m’ plăsia riija sî cînt pim păduri. . . îi ceva dispri păduri. . . badju.. . îi compus di mini" — r. 145—149). Urmează poezia cu aspect bucolic, în metru variat, măsură prozodică neregulată, simţire naivă şi străină de naturaleţea populară. Poeta-cîntăreaţă era atunci în izolarea deplină care determină în ţărănimea noastră naşterea versului popular cîntat. Iar acest compus poetic minor — plăsmuit numai în natura singuratică, măreaţă, înverzită viguros primăvara — este încă vehiculat de melodie. Rămîne creat exclusiv prin subconştientul spontan, şi păstrat prin memorie. Nu ca produsul literar scriptic, ci în felul unuia melodic-verbal memorat chiar in momentele actului genetic („L-an făcu’... stîn’ cu oili şi cu vasili, merg în ’ fiitn păduri. L-ait făcu’ d îh gmd,* n-aviafl hirtii la dial. L-ari cîntat în gînd, şî 1 -an ţînu’ minţi." — r. 170— 174). Geneza altui „cîntic": „Măi încoasi, acu vo patru ani în 1961, l-a.fi făcu’ pim păduri..." (r. 190; vers. 192-199). Nu scriptic, ci tot prin subconştientul larvar şi plasticitatea memo riei.
483
 text. MCXXXV               '
 Nota critică Î29 (satul PăulSşti — Gavrilî Săcăluş, 72)
      Spirit satiric deosebit (text.-conv. r. 106— 115), cu dar de obser. vaţie (r. 81 — 86), înclinat către cîntec, vers şi povestire, bătrînul acesta şi-a irosit viaţa, prea sedentară, suferind din copilărie de-o coxalgie. El a rămas o pierdere pentru folclorul vrăncean. Dacă ar fi putut umbla în lume, ar fi cunoscut noutăţi folclorice, îmbogăţind pe cele din satul Păuleşti (amintim că aici a trăit Măriuţa Cilca — v. MCXXV Nota crit. 120 — sub influenţa căreia Gavrilî Săcăluş a fost într-o privinţă, cum reiese dintr-un text-convorbire (MMXXIV = în voi. VI al colecţiei).
      Bătrînul e interesant în povestirea lui colorată, cînd vorbeşte cu bonomie despre partea hazlie a vieţii celor socotiţi mai simpli ca el (r. 47—56). Este şi original în grai, cînd îl găsim inovator prin lexic (ex. prostomâg ~ prosticel, tontâlăn = tontălău; r. 52,93—94; cf. Dicţ. expî. limb. rom., 1975, p. 754, 961). Trebuie observată exprimarea spontană din graiul zilnic prin jocul fonetic al cuvintelor, stare expresivă şi în vers („Şî pi min' m-or plîn2i" — vers. 67; „Pi-o coastî di caii,"', vers. 11; „.. .îs pros’(t) botî!“; r. 49 — 50. Sigur că împestriţarea graiului prin fonetismul literar (numai în şase cazuri: „Cu trij ciobănei" — vers. 13; „Şî cu lei moldovjan" — 44; „Sî mi ti omoari. . ." — 47; „Ce aj tu?" — 36; „Ce cîntî cu drag;" — 61—63) se lămureşte din influenţa cărţii în cele două clase ale şcoli primare.
      Vâr. de faţă conţine, dar prea disparat, numai ceea ce îşi mai amintea bătrînul din cartea şcolară (cf. 8— 16), trecut prin peripeţii (cineva făcuse „ţîgărj din ja" etc.; r. 18— 19, 76—79, 9() — 91). Ce va fi deprins de la „nişti baâj bătrînj" (unul descris plastic;
 . 1—7), s-a risipit în timp, fiindcă Săcăluş n-a a trăit în mediu păstoresc decît prin contact întîmplător. Este însă altceva de remarcat
 —   şi anume în text.-conv.: bătrînul a întîlnit, în acelaşi sat, un ins deosebit de la care a ascultat Nioriţa, Era un cîntăreţ de talent, deşi părea „can slab di minţi", adică un redus mintal. El avea putere, de fascinaţie prin cîntecul popular. Obştea satului nu-1 dispreţuia, nu-1 alunga, ci-1 asculta întîmplător cum cîntă. Gavrilî Săcăluş preţuieşte făţiş pe interpretul original („ Iei o cînta Nioriţa ăi rămînei ngheţat!" — r. 52—53). Pe-acest cîntăreţ aparte sigur că l-a auzit în multe rînduri informatorul nostru. Dar nu şi-a însuşit din cîntarea lui măcar un material redus. Prin textul său — avînd 58 de versuri, unele cu ezitări, altele disparate — rămîne însă depăşit de Dwnitru Diaconu (cu 82 de versuri), pe lîngă faptul că var. de-acum 55 de ani (1928— 1983) este unitară şi expresivă, deşi în ond se vede contaminată cu versiunea Alecsandri (Ţinut. Vrane.,
 I2, p. 386 XLIX 1—9 etc.). „Moş Dunitru" avea atunci 45 de ani Var. ştiută de dînsul (şi notată dialectal) se afla în ţinut printre
484
 cele extinse (140 versuri). Ştia şi alte „cîntărj". Rămîn pierdute (în text), fiindcă în patru rînduri, cînd l-am căutat în sat, plecase *n „argăţîi" pe la gospodari (ba „jel munsja la tos’ fraţî, şî jera gol-goluţ!"; r. 52). îl găseam trimis mereu „la djal" (= „la munţi ), pe la „tîrlî" după treburi pe care el le făcea conştiincios la oricine t aproape numai pentru „măliga" zilnică. Nu părea un tipic înapoiat mental, ci mai degrabă un abulic absolut dezinteresat în munca fără preget. La vorbă l-am aflat cumpănit, discret. Era o fire înclinată mereu către visare şi libertate.
 text. MCXXXVI
 Nota critică 130 (satul Păuleşti — Vasîli Stănescu, 73)
     Afirmaţia că var. a pornit de la bunicul informatorului trebuie înlăturată: textul pleacă numai din şcoala primară: „Poizîja din cartj-an setit-o. An găsî’ Nioriţa şî-n cârti", spunea bătrînul (text.-conv. r. 3— 4). De altfel sînt versuri desprinse aidoma din versiunea Alecsandri (55 — 84). Ezitarea — chiar la începutul textului („Dacî îesti-aşa,/Io nu ţi-oj măj blăstăma./Şî dacî ieştj năzdrăvani. . ./ Şî dj-o fi sî mor/în cîm’(p) di mohor,"; 31—35) — este improvizarea bătrînului, memoria lui dibuind pînă ce-a dat din expunerea narativă (text.-conv. r. 10 — 25) în cursul poetic normal (26 — 89).
     Pare posibilă o emendaţie la text. Alecsandri: se găsesc două versuri („De toţi întrebînd /Şi la toţi zicînd:"; Alecsandri, Poezii populare... [ed. D. Murăraşu, 1971], p. 12 v. 94-95), care includ un vag non-sens. Pot fi redate printr-un singur vers din text. prezent: „Pi toţ întrebîn’:" (63). Vers. „Şi la toţi zicînd" este aproape superfluu. Redarea propusă o credem mai firească, în logica faptelor şi structura normală a gîndirii poetice populare.
     Se poate consemna atitudinea critică a bătrînului: pentru el poemul era o „poveste" din care se înlătură elementul miraculos oaia năzdrăvană vorbitoare; r. 90 —104). Dar mentalitatea bunicului său, mort prin 1910 în vîrstă „dj-o sutî ş-uft an", ne pare falsificată de nepot. Fiindcă mentalitatea bătrînilor, trăitori în copilăria informatorului, înclinaţi spre „poveste" (aproximativ prin anii 1905—1907), nu putea să iasă, în satul Păuleşti, din primitivismul etnografic şi să se îndrepte brusc spre modernitate şi pragmatism.
 text. MCXXXIX
 Nota critică 131 (satul Păuleşti - Trifu Ungurianu, 78)
     Var. — complet disparată în plan — cuprinde un fond păstoresc dest-ul de redus (1-15, 18 -20, 47 - 52), contaminat cu textul literar vag şi foarte împrăştiat (34—37, 77—78, 84 — 85); poate şi cu ecou din lumea lăutarilor. Din cauza memoriei reduse textu1 difuz are unele versuri improvizate prea fantezist („Şî la cap sî-m‘
485
 pui/Lemn di alămîi;" — 20 — 21; „Şî miriş-am luat.. ./Pi-o niasî:/Zîs, luna di mirjasî. — 67—68; „Naşu nostrţi-a fost/ ^4 pâştilui post. . ." — 82 — 83). Odată se ajunge la confuzie („Pj-o gurî di plaj,/C-un fisjor di crai. ■ ■“ ~ 71—72). în felul acesta sfîrşitul textului rămîne obscur cînd partea primă (1—31, fără 20—21) se prezintă în relativă claritate, cu vers. 1—8 dispuse în dialog după norma planului local; dar cu vers. 9, 17 depăşind măsura normală metrică (12 şi respectiv 9 silabe). Anomalia generală se explică prin memoria redusă a informatorului.
      Text.-conv. (r. 92— 188) arată cum a pătruns în Vrancea nordică (prin 1912) banta (= fanfara) care cînta „Mioriţa" pe la cârciumi şi nunţi. Rămîne pînă acum singurul caz confirmat în ţinut.
 text. MCXL, MCXLI
 Nota critică 132 (satul Păuleşti — Irina Popa, 81, 83)
      în experiment text. MCXLI a fost notat, tot dialectal, la doi ani şi două luni după MCXL; şi la 40 ani după cel din 1927 (v. Ţinut. Vrane., I2, 396 LIV).
      După analiza acestor trei texte de bază, ne vom referi la o var. publicată în 1956. Iată starea textelor MCXL—MCXLI:
      Conţinutul lor e mai redus ca la var. din 1927 (aici sînt 57 versuri; text. MCXL are 40 versuri, iar MCXLI 42 versuri). în text. MCXL unele sînt disparate (45—46, 51 — 55), rămînînd mai unitare în MCXLI. Dar şi aici se întîlneşte cîte unul confuz („Tărîţî la uluc ţ-an dat," — 9; în loc de sensul normal din primul text: „Apî diii uluc ţ-an dat." — 24). în fond amîndouă textele au versuri improvizate: în MCXL tăinuitorii sînt „BrîUcovianu [sic!]/Şî cu Moldovianu" (27—28); dincolo „Dumbrăvianu/Şi cu Nilcovianu." (12—13). Altă diferenţă: în MCXL „stăpînu" vrea să fie îngropat „în iocu neilor,//w pldju berbecilor,/In strunga oilor" (32—34); pe cînd în MCXLI „mioriţa" îl va îngropa „îm pldyu berbisilor,/ în ijocu meilor;" (20 — 21). Acelaşi text are un adaus din fondul local arhaic în legătură cu portretul „âjobănaşuluj" (35—42) — lipseşte şi în var. din 1927. Aceasta are şi ea versuri disparate (13— 16), iar cîteva improvizate (9— 10). Unele însă — adaus necesar — înfăţişează natura dinamică în legătură cu acţiunea din baladă (39 — 43). Ca şi în text. MCXLI, testamentul ciobanului rămîne acelaşi: să fie îngropat de mioriţă „îm plâiu berbeâilor,/în iiocu neilor" (30 — 31). însă în privinţa obiectelor dorite, aici e vorba de „Saricuş îm păltinăş, /Fluieraş în alunăş" (33—34, păstrate în text. MCXL 38 — 39); pe cînd în MCXLI găsim obiectul schimbat: Saricuş îm păltinăş,/Bufyumaş în alunăş" (22 — 23). Modificarea esenţială este în vers. 44—47: ciobanul, auzind de tăinuire, pleacă pe nesimţite de la stînă cu turma de oi, întîlnindu-se cu „baba
486
 bătrînă''. în sfîrşitul brusc şi trunchiat (52 — 57), se află numai portretul ciobanului, lipsit însă de vers. 34—39 din MCXLI.
     Var. cule să în 1956 de A. Fochi (Mioriţa, 854. CDLXXIV), are numai 31 versuri, deci cantitatea cea mai redusă xn raport cu cele trei var. culese de noi. Astfel lipsesc aici, din MCXLI îndeosebi* vers. 22- 27( consecinţa obiectelor îngropării), pe lîngă descrierea detaliată a portretului (32 - 42). Cauza acestor omisiuni poate să fie graba anchetei („cu nipusu-m masî: într-u£L Kiijor", cum ne spunea bătrîna, la 30.XII. 1967). Încît memoria ei slăbită nu a fost înviorată prin pauze şi revenire în anchetă.
     Tot din lipsă metodologică pleacă alterarea fonetică a graiului bătrînei (de exemplu: „ — Mioriţă laţe,[Laie, bucălaie,/De trei zîle-ncQa-âe/ Gura nu-ş mai tâe." — Mioriţa, 854, CDLXXIV 1-4; etc.). Cu siguranţă că informatoarea octogenară a rostit mereu în fonetismul vrăncean tipic: „Nioriţî lai,/Lai, bucălai" (var. din 1927, vers. 1—2, 13, 23—24; MCXL 12— 13; MCXLI 2—3); etc.
     Notarea arbitrară, din 195 6, s-a răsfrînt şi asupra textului nostru din 1927, transcris diferit de A. Fochi.
 text. MCXLII, MCXLIII
 Nota critică 133 (satul Păuleşti — Măriuţa Săcăluş, 82; Vasîlî Săcăliiş, 82)
     Ambele var. sînt notate de la doi soţi egal octogenari. Ne pot lămuri în privinţa modului cum se transmite Mioriţa de la soţ la soţie, şi invers. Cazuri asemănătoare am întîlnit şi în Andreiâşu-di-iios (CMXXI şi CMXXVII, CMXXIII şi CMXXXVII), Negîr-eşti (MLIV), Nistoreşti (MLXXIII), Paltin (MCXXII—MCXXIII şi MCXXX).
     Se distinge uneori inegalitatea între soţi: textul ştiut de soţie depăşeşte pe-al soţului, la care balada este complet degradată (CMXXVII), ori aproape uitată (MLIV Nota crit. 81); sau există încă într-un text redus, pe calea .dezagregării (MCXXX N ota crit. 125).
     în cazul de faţă bătrîna octogenară cunoaşte o var. care hotă-rît că duce spre fondul local arhaic (mai ales vers. I— 11). în rest se întrezăreşte textul literar clasic, pe care l-a putut afla de la soţ. La acesta nu se vede nimic tradiţional, ci numai ce-a învăţat el „la şcgalî-n cârti" (MCXLIII 1- 10). Acum planul var. e disparat, contopindu-se vorbirea directă cu cea indirectă (44—64).
     în text.-conv. bătrînul arată că în satul Păuleşti învăţătorul de" acum 80 de ani (retrospectiv 1887) obliga şcolarii să înveţe textul întreg al baladei („[Zî-] £ja ci s-o-nvăţăm toatî...") pentru declamat „pi la igzâmini. (r. 86       86),
     în priviaţa graiului: bătrîna păstrează fonetica străbună, pe cînd soţul vorbeşte uneori emfatic, amestecînd rostirea locală cu
487
 cea literară („Aşa-/ dacî l£erz documentili: creieru. . .un hoţ di roma-tizm, aâela m-a digrăddt măj. rău. .     (r. 83—85).
     încă se păstrează memoria despre biket-benket = punctul de „pâzî-fi gura hăţâşuluj" — „pi liisjoru Cozî", „pi plâ{u Cozî" — unde era „controlu cîn’ treâja di dincolu [din Ardeal] g'hitili, oili; ghitili marj, cîrdurili di oj" în transhumanţă prin Vrancea. Aici se făcea „contr61u di numărat" (r. 71—78). Punctul acesta de „control" a^ transhumanţei ardelene era un „drum de transhumanţă" secundar’ însă în legătură cu cele trei şleauri principale (v. Diaconu, Păstorit Vrancea, 5 — 6 [nota 2] — 8).
 text. MCXLIV, MCXLV
 Nota critică 134 (satul Păuleşti — Rusânda' Bogdân, 87 [A.]; Marghioala Săcăluş, 60 [/?.])
     în experiment text. MCXLV a fost restabilit prin racordaj la o jumătate de oră după MCXLIV.
     Avem un caz special despre circulaţia baladei în ţinut: var. MCXLIV reluată simultan prin două informatoare, mamă şi fiică. Ea îşi păstrează conţinutul, căpătînd însă prin racordaj imagini noi, cînd îşi modifică unele elemente prozodice, mai ales măsura versului (cf. MCXLIV 9 — cu MCXLV 7“Apa nu-ş plasi ?" > „Or apa nu-ţ plaii?"; MCXLIV 13 — cu MCXLV 10 Apa-m’ plaăi" > „ftiţ apa-m’ plaâi" etc.). Refacerea formală s-a petrecut în text. MCXLV. Dacă în filiaţia textelor primul (al bătrînei) are forma mai frustă (s-a văzut măsura inegală a versului); sau are versul repetat (8, 10 „Jarba or nu-ţ plasi," > „Or iarba nu-ţ plasi ?), în schimb în var. MCXLV — unde ambele informatoare se completează reciproc, stimulîndu-şi memoria — textul se întregeşte în conţinut, şlefuindu-şi totodată şi forma. Această prelucrare simultană (în dublu aspect: ameliorarea formală şi amploare descriptivă) se prezintă numai în text. MCXLV (cazul portretului, deşi trunchiat:" „.. .ufi ăjobănaş/C-um botej di cîrlănaş?/Oki luj: ca mura cgaptî. . ./ Feţişoara luj/spuma laptiluj;/Mustăsioara lui..." — 48 — 49).
     Conlucrarea (în cadrul vieţii de familie) se datoreşte memoriei fiecăreia, mai plastică a fiicei care, deşi la 60 de ani, era normal să-şi amintească ceva mai spontan ceea ce memorizase în copilărie şi la tinereţe de la mama ei, acum aproape nonagenară. Vers. 35» apoi 44—45 — acestea raportate din text. MCXLV în corpul var-MCXLIV (între vers. 44—45), completînd vers. 44 din MCXLIV; iar vers. 50—53 din MCXLV (portretul ciobănaşului), completînd vers. 48 din MCXLIV — ar fi rămas sacrificate în cazul unei notări fugitive. în modul acesta var. princeps — desigur cu fond loca^ străvechi incontestabil — s-ar înfăţişa lipsită de-un fond mai stabi* şi de oarecare limpezime formală. Deci lucru imperios: în cazul informatorilor deosebiţi, revenirea pe terenul etnografic-folcloric-
488
 dialectal rămîne, oricînd şi oriunde, lege constantă. A fost criteriul nostru fundamental, pe care-1 invocăm critic, din cînd in cînd, ca un memento în aceste note critice.
^ în ambele texte, spre sfîrşitul lor, în versul ultim, s-a strecurat (inexplicabil cum, fiindcă apare foarte vagă!) nota de modernizare privind personajele („C-au sî-1 omşari/MoMo-vţanu şl cu ungurianu" — A. 52—53; B. 56—57).
     în privinţa transmiterii textelor, bătrînă analfabetă (ca şi fiica ei) spunea de la începutul convorbirii noastre: „Aşa mă •ftigă-l{am cu băieţi pi vatn: li cîntam, 1ţoti-aşa.. ." (A. test.-conv. r. 1). Melodia, cîntată stins, era variantă din fondul melodic local. A auzit balada (melodie şi text) de la părinţi (B. text.-conv. r. 58-59). Prin urmare vehicularea baladei, în trei generaţii, a fost prin cîntare. Fiica a prins cîntarea în acelaşi mod de la babî (mama ei, v. B. r. 66 — 68). text. MCXLVI, MCXLVII
Nota critică 135 (satul Poiana — Constantin Găinî, 66)
     în experiment var. MCXLVII a fost notată la patru zile după precedenta.
     Melodia cîntată (= „ghersu") era'inexpresivă din cauza slăbiciunii bătrînului suferind. Amîndouă textele arfttă ecoul versiunii clasice, fără atingere cu tradiţia locală, text. MCXLIX                         '
Nota critică 136 (cătunul Prahuda — Anonim(?) [circii 1868—1878]) Var. rămîne un document excepţional pentru bibliografia generală a Mioriţei: este unicul exemplar anonim din secolul trecut scris în Vranceă între anii 1868—187 8 (data rămîne deocamdată probabilă!) de un preot din cătunul Prahuda. Aşa rezultă din informaţiile sumare (uneori contradictorii: indicau şi alt copist) aflate la 24 sept. 1967, cînd am descoperit textul într-un miscelaneu în posesia nepoatei; presupusului notator (v. text. MCLII Nota crit. 138). Fiind de format redus (0.9 x 0.12 cm.), miscelaneul (în felul său o antologie de amator din lumea clerului) mai cuprindea — în aceeaşi grafie frustă a anonimului — texte lirice populare, un des-cîntec, o rugăciune, un material apocrif redus, două texte din lirica lui Alecsandri şi A. Mureşanu („Deşteaptă-te, romîne!"). Fusese cartonat rudimentar (în carton cu legătura de cînepâ) prin cusătură cu aţă tot de cînepă, avînd foile din hîrtie folosită de „pisării" „zâpeselor" vrăncene (secolele XVII, XVIII şi pjrima jumătate a sec. XIX), provenită, bănuim, prin decupaj dintr-un felurit material documentar aflat cumva de anonimul copist în posesia familiei, sale, sau în altă parte. Paginaţia — notată pînă la 190 — era întreruptă în trei locuri, Meoriţa rămînînd intactă. Textul este intitulat
489
Meoriţa (ecou poate chiar din var. Alecsandri—1866); iar sfîrşitul adnotat lapidar: „Finitul cîntului".
     Transcrierea textului (cf. fascim. A.B.C.) am făcut-o reproducând paralel forme lexicale, ori chiar versuri întregi, din var. Alecsandri—1852, 1866, spre a putea întrezări modelul literar folosit de anonim în prelucrarea sa. Ortografia şi punctuaţia (aceasta* însemnată numai o dată; vers. 27) — neglijate de altfel în misce-laneu — sînt redate tot după modelul (cum vom vedea, ipotetic) al anonimului: var. Alecsandri—1866. Am păstrat însă în cîteva versuri grafia particulară a originalului (vers. 1—2, 9, 11, 45, 46, 51, 74, 82 etc.), pentru a marca fantezia copistului mediocru; iar într-un caz fiindcă redă un fonetism actual caracteristic (vers. 9, 11, 46, 51 „Vrăncean"; cf. discuţia critică asupra dubletului Vrăncean, Vrîncean, la text. MXL VII Nota critică 75).
     Ce se poate stabili despre modelul literar folosit de anonim? Comparînd versiunea de faţă cu ambele var. Alecsandri, aflăm unele apropieri lexicale de var. 1852 (vers, 9, 11, 13, 23, 33, 37, 38, 46, 51, 72, 86, 94, 96, 98 etc.); însă apar şi forme lexicale — ori chiar versuri intacte — întîlnite în var. 1866 (15, 41—42, 53, 57, 71, 92, 93, 112, 114 etc.). Găsim şi grafie uniformă, ca în var. 52, 1866 (48, 52, 61, 63, 65, 67, 69 etc.). După cum întîlnim grafie proprie (5, 18, 21, 31, 35, 43, 81, 82, 85, 90 „passerele", 106, 125), ca şi stîngace inovaţii lexicale („bîcălae", „drăguţele", „cîmp"-28, 34 50, 88, 124), lîngă cîteva noutăţi morfologice (4, 14, 72, 73, 119).
     Anonimul a interpolat în textul copiat citeva versuri personale (67—70, acesta indescifrabil, 116—117 „Cu o fată crăeasă" [= „C-o fată de crai" — 1852, 1866]/„A lumii miriasă" [,,Pe-o gură de rai/' — ibid]); însă lipsite de gust estetic, unul fiind chiar confuz (70 „Mult [zice] cu vers'\ ori „Multu-i cu vers"?).
     Anume particularitate fonetică (controversată astăzi, cînd s-a generalizat forma uscată Vrîncean, chiar în ortoepia academică) — este redată ca în var. 1852: Vrăncean (9, 11, 46, 51; însă Vrancean în var. 1866 — v. acelaşi versuri). Ori, acesta este chiar fonetismul din graiul regional actual.
     Concluzia, posibilă acum, este următoarea: arhetipul anonimului pare că a fost var. Alecsandri-1866, deşi nu lipsesc forme lexicale întîlnite în var. 1852. Versiunea din Prahuda ne apare însă mai mult sub influenţa antologiei din 1866, admi-ţînd că timpul transcrierii începe cu anul 18 6 8.
     Ne întrebăm: să fi pătruns în Vrancea o tipăritură de fast tipografic — ca aceea din „Tipografia lucrătorilor asociaţi, 1866" — pentru ca să ajungă, într-un cătun izolat, la îndemîna unui preot (de altfel cu o bună stare materială)? Faptul nu este exclus, deşi cercetările noastre bibliografice corelative în ţinut — între anii
490
1926— 1970 — nu au putut afla asemenea tipăritură măreaţă de epocă. Poate să fi fost cumva în cauză alt izvor: vreo întîmplătoare tipăritură de colportaj, cu caracter antologic, dacă nu chiar reflexul direct dintr-un manual şcolar al vremii. în acest caz rămîne deschisă cercetarea modului în care era reprodusă Mioriţa prin cărţile didactice pentru învăţămîntul rural între anii 1868—1878. Sigur rămîne un fapt: anonimul nu a reprodus mecanic var. Alecsandri-1866> nici în forma ei lexicală, după cum nici în grafie (odată apare cu totul lacunar vers. 126), şi nici ca fond. El a modificat lexicul — ori
 l-a substituit — a neglijat aproape complet punctuaţia, cu desă' vîrşire ortografia, şi a plăsmuit imitativ versuri (unul — cum am^ menţionat — pare pe deplin amorf, v.rs. 70).
     Chiar aşa stînd lucrurile, versiunea — datată ipotetic între anii 1868—1878 — rămîne documentară, fiind generată fără îndo' ială de poemul estetizat mai mult în 1866 prin condeiul fascinator al lui Alecsandri. Numai prin vraja transpunerii 1 i t e_ rare clasice se poate explica de ce anonimul copist nu a notat vreo var. aleasă direct din bogatul filon popular vrăncean (cei cîntat de secole din fluier, din caval, din gură, pe atunci în puterea fondului arhaic); ci a preferat textul din 1866, răspîndit — după aceea — în ţărănimea Vrânceană] mai ales de învăţămîntul timpului. Fusese descoperit, cum se ştie, în 1846, tot în Vrancea, de Alecu Rusu, care (accentuăm şi aici!) trebuie să-şi aibă odată, la Soveja, o întruchipare plastică alături de-a etno-pedagogului Simion Mehedinţi, întotdeauna evocatorul său avîntat (v. Către noua generaţie 3, 394; Politica de vorbe. . ,a, 45; îndeosebi Premize şi concluzii la Terra, 115).
 text. MCL
 Nota critică 137 (cătunul Prahuda — Măriia Boroş, 34)
     Var. are legătură prea vagă cu fondul local păstoresc, numai prin începutul tipic al majorităţii textelor din ţinut (vers. 59—72)-In ce urmează se poate lesne distinge modul literar. Încît cu toată ămurirea evazivă a informatoarei (text.-conv. r. 128 — 129), cuprinsul ^alternează între materialul didactic al versiunii clasice şi redusa improvizare a fostei eleve.
     Pentru documentarea etnografică text.-conv. (este unul din cele caracteristice în această privinţă) ne prezintă sugestiv alcătuirea unei gospodării aproape nevoiaşe (lucrurile şi ocupaţia, inte* riorul), ca şi traiul, împovărat în trecut, al bătrînilor din Prahuda Potretul „bătrînei Măriuţa" — „mama lu mama mami, adicî stră' bunica" aceea care „povestia di Nioriţa" — este evocator (r. 1—35, 36-58).
 text. MCLI
 Nota critică 138 (cătunul Prahuda — Râda Vîlcdn, 39)
     Var. conţine destule versuri din textul clasic (8—20 etc.), fără contaminare cu fondul local. Text.-conv. este preţios pentru cunoaşt erea transhumantei ardelene în Vrancea: un cioban breţcân (de longevitate impresionantă,: a trăit 99 ani) rămăsese în Prahuda, unde s-a însurat, s-a gospodărit stăruitor, ajungînd „stăpînul "unui botei cu „suti di oj". Soţia lui, localnică, eră fire bărbătoasă (aminteşte de Vitoria Lipan, din Baltagul lui Sadoveanu): Râda mergea Călare la stînă numai noaptea, îmbrăcată bărbăteşte. Calea era lungă: de la Prah&da şi Paltin la Neculili (40 km. în fostul judeaţ Rîmnicul-Sărat), prin străfunduri de văi, tihărăi prăpăstioase şi urcuşuri pieptiş. După ce-şi vedea soţul şi stîna, se întocea, tot singură, la gospodărie, muncitoare şi credincioasă păstorului pripăşit (57—72).
 text. MCLII
 Nota critică 139 (cătunul Prahuda — Gaftgdna Bdfj[u, 69)
     Var. este un reflex al versiunii copiate de-wn anonim, între anij 1868—1878, după text. Alecsandri şi aflată de noi la informatoarea de faţă într-un miscelaneu pe care l-am cercetat mai sus (v. MCXLIX Nota crit. 136). Vers. 99—100 din var. prezentă („Fluieraş di perşuf Sî cînti cu versu;", comparate cu 69— 70 din text. miscelaneu („Fiu-ieraş di perj jeluit [zice?] cu vers") arată că anonimul copist a fost din familia bătrînei, şi că var. în cauză a circulat printre urmaşii lui — dovadă chiar informatoarea aceasta care a memorat versuri asemănătoare cu cele din miscelaneu. Poate copistul a fost bunicul „Ion Priutu Tătăru" despre care se vorbeşte în text.-conv. r. 1— 16) unde găsim ştiri privind învăţămîntul primar din ţinut (anii 1860 —
 — 1867 pînă spre 1900): se făcea prin preoţii şi „dâscîli di strânî" (echivalenţă, în Amintirile lui Creangă!), mai mult în vederea pre. gătirii de preoţi şi „dâscîli di bisăricî", numiţi şi „dâscîli di strânî" (r. '7-12).
 text. MCLIII
 Nota critică 140 (cătunul Prahuda — Măriiiţa Coroiu, 78)
     Este unica var. — aflată în Prahuda — în care fondul străvechi (vers. 10—32) pare să s-a contaminat cu textul clasic (4 — 7). Surprind aici vers. 3—5 („Pi triţ munţişori/Trii cîrduri di oţJCu trii ijobăne}:"), pe care le-am întîlnit într-o var. documentară din, Nistoreşti (text. MXCV şi Nota crit. 105). Îneît nu este exclusă transmiterea lor tot prin păstorit.,
     în text.-conv. se aminteşte de „cîntisile. . .di frunzî, di haidusii de prin anii 1889 — 1900). Bătrînă informatoare admiră „hora bătrîniascî.. .aşăzatî" (era în ritm calm şi cu mişcări echilibrate); pe cînd dansurile tineretului de azi sînt lipsite de graţie („Da acu: parcî fulzirî pintri ii cîn’ fioacî"). Şi lipsa de respect a tineretului de azi faţă de
 CUPRINSUL
Introducere Texte .... Note critice
                                                                          Lector : IOAN ŞERB Tehnoredactor : VASILE CIUCA
 Bun de tipar : 8.05.1989. Apărut : 1989. Coli tipar : 22.
&
                                                                                    Tiparul executat sub comanda nr. 1299 la întreprinderea poligrafică „13 Decembrie 1918“, str. Qrigor* Alaxandrcscu nr. H—VI, Bucureşti,
                                                                                      Republica Socialistă România
                                                                      ÎON DlACONtî
                                                          ŢINUTUL VRANCEI Etnografie — Folclor — Diâlectolo III
                                                                                Mioriţa
Coperta: Silvia şi Mirced Muntenesc^
(f /i ^
                                                                                                       ION DIACONU
         ŢINUTUL VRANCEI
                                                                            ETNOGRAFIE - FOLCLOR - DIALECTOLOGIE
                  MIORIŢA
M
'■ -- V Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de
              PAULA DIACONU BĂLAN
 tl sS i - ___
c' -«e £ **5
Cit X
                               O
       EDITURA MINERVA
ISBN 973-21-0058-3 ISBN 973-21-0081-S
        INTRODUCERE
     Continuarea editorială a monografiei Ţinutul Vrancei la răstimp de 20 de ani după apariţia primelor două volume1, credem că cere unele lămuriri de ordinul biografiei operei.
     Ion Diaconu, autorul monografiei, a î ncheiat xeres tarea terenu-lui folcloric vrăncean (şi a zonelor limitrofe) în anul 1970, dispunînd atuncT'de tot materialul adunat în aproape jumătate de veac; considera ca parte preponderentă a rezultatului anchetelor sale minuţioase cele 500 variante ale Mioriţei, selectate dintr-un număr mult mai mare de texte, dintre care se ştie că s-au publicat în 1930 doar 91 *, cîte erau adunate atunci. Acestea au reapărut în 1969 3 (împreună cu alte «Balade», cu «Doine. Bositi. Strigături»), prefaţate prin două studii care au expus aspectele teoretice de pînă in august 1968, tratînd Criterii asupra monografiei etnografice, fol-klorice şi dialectale, apoi Vrancea etno-istorică, sociologică, folklorică şi dialectală. Celelalte variante ale Mioriţei, peste 420, au constituit obiectul unei îndelungate cercetări „de birou", cînd Ion Diaconu a definitivat concluziile sale în 257 note critice aferente. Elaborarea acestora s-a realizat pe etape, autorul lor revenind de trei, patru şi chiar de cinci ori asupra conţinutului şi a formei de redactare *. Uneori cursul redactării nu a respectat ordinea numerică a notelor, după cum s-a finalizat o problemă în studiu, sau alta. în septembrie 1984 autorul a considerat încheiat lucrul pentru volumele acestea ale monografiei. între timp a lucrat şi asupra altor materiale află-
     1      în 1969, la Editura pentru Literatură: Ţinutul Vrancei. Etnografie-Folklor-Dialectologie, I2, II; redactor, Ioan Şerb.
     2 Ţinutul Vrancei, I, 1930, Bucureşti, „Atelierele grafice Socec", Texte — p. 3— 159.
     3  V. ibid, I2, Texte - p. 315-457.
     4      Cum se poate oricînd vedea după datele specificate la sfîrşitul fiecărei notţ critice, în »ts.-ul aflat la îngr. ediţiei de faţă,
V
 toare încă, în manuscris şi a publicat o lucrare în afara cuprinsului monografic dar intim legată de ansamblul operei1.
      Ultima selecţie a textelor am realizat-o sub supravegherea autorului (din septembrie pînă la 8 noiembrie 1984), cînd încă a mai eliminat 9 texte dintre variantele motivului Mioriţa, rămînînd spre publicare acestea 402 prezente. Sistematica volumelor al III-lea şi al IV-lea, diferită de a acelora anterioare — aşa cum se va vedea —, a fost stabilită de Ion Diaconu. Am considerat o datorie de onoare să-mi iau răspunderea pregătirii complete pentru editare a manuscrisului pe care l-am respectat aproape fără abatere. Din motive de spaţiu a fost necesar să rezum unele părţi din nota crit. 182; iar nota crit. 75 nu a putut fi cuprinsă decît prin sumarul ei, concluziile autorului fiind însă, date „ad literam". Intervenţiile îngr. ediţiei în textul original sînt notate cu *.
      în privinţa ortografiei: am avut asentimentul să se serit folclor, folclorist etc., în loc de folklor, folklorist etc. (aşa cum a apărut în lucrările publicate de Ion Diaconu); tot prin hotărîrea sa două cazuri fonetice au fost notate altfel ca în trecut2:
 1. — vocalele a, e deschis s-au notat ă, e (în onomastica satelor: Paltin, Păuleşti,...), sau q (în expresia: ăi vidş Ut)', acum se notează d, e (Pdltin, Păuleşti; ăi vide tu);
 2- — g (gh) dinaitea lui e, i s-a notat g (gersu, Giorgi = Gheorghe); acum se notează gh (ghirsu, Ghiorghi). Explicarea acestor schimbări de notare se dă în nota crit. 249 (p. 462 voi. IV).
      Am modificat personal scrierea s.f. viaţă, pe care în ms. l-am aflat vieaţă, dar am păstrat regionalismul sără (în loc de forma generală seâră), după cum îl rostea părintele meu şi în vorbirea curentă.
      Ultimul text accesoriu (fără indice de număr) este o variantă culeasă de folcloristul Petru Caraman, în 1919, de la lăutarul vestit al Vrancei, Vasile Botiţă; a fost dat „prietenului Diaconu" pentru a-1 transcrie în sistemul notaţiei sale diacritice, urmînd a fi publicat în voi. III al monografiei Ţinutul Vrancei. între timp a apărut în volumul Literatură populară3. îl republicăm în transcrierea culegătorului.
       1      Cîntăreţi şi povestitori populari. Cîteva criterii asupra monografiei folclorice, Bucureşti— 1980, Ed. Minerva; redactor Ioan Şerb. Aici aflăm, ca procedeu al anchetei unice, monografia informatorului caracteristic pentru aria cercetată.
       ? V. nota asupra ediţiei din primul volum al Ţinutului Vrancei,
 1969.
       3      V. Petru Caraman, Literatură populară, în Caietele Arhivei de folclor, III, Iaşi-1982, p. 345—348. Volumul s-a publicat posturi}, sub îngrijirea lui I. H. Ciubotaru.
VI
      S-a apreciat aproape fără abatere în ultimul timp, apartenenţa folcloristului Ion Diaconu la şcoala marelui său profesor Ovid Densusianu pentru care a manifestat admiraţie fără rezervă şi recunoştinţă exemplară. însă activitatea emulului nu a fost de la început pînă la sfîrşit şi în totalitate tributară formaţiei de bază *. Credem potrivit să subliniem aici originalitatea metodei proprii de cercetare datorită căreia Ion Diaconu a adus recunoscuta sa contribuţie la dezvoltarea studierii ştiinţifice a folclorului.
      în volumele III şi IV ale monografiei aflăm în primul rînd privirea circumspectă asupra metodei din tinereţe, cu unele lacune păgubitoare interpretării comparativiste de mai tîrziu (nota 26; n. 182)*, Autocritic este semnalat şi un aspect general al metodei, anume neputinţa de a fi cuprins în cercetare chiar toate cătunele Vrancei. Spre surprinderea noastră citim următoarea subliniere: «Bineînţeles concluzia (extrasă de Ion Diaconu după 50 de ani pe teren!) rămîne relativă, fiindcă ancheta totală nu am putut-o realiza în ţinutul întreg:    opt cătune au rămas neanchetate»
 (n. 182). încă o scădere a metodei proprii, mereu amintită de Ion Diaconu ca neîmplinire inevitabilă, a rămas studierea separată a versului (fără melodie) 3.
      Dincolo de aceste scrupule care vădesc etica profesională desă-vlrşită, sîntem datori să desluşim, cum am spus, originalitatea metodei de cercetare a lui Ion Diaconu. Ne vom folosi aici numai de menţiuni din cuprinsul volumelor III şi IV ale monografiei.
      Cercetarea totală a ţinutului, principiu de bază al metodei de şcoală, a fost aplicat particular în cazul nostru. Materialul din cele opt cătune nestudiate nu credem că ar fi adus modificări fundamentale interpretării critice şi concluziilor. Mai curînd va trebui să
     1      Iată că volumele de faţă ale monografiei Ţinutul Vrancei relevă iar direcţiile preluate de la savantul înaintaş: preeminenţa cercetării obiective (de teren) faţă de interpretarea speculativ-teo-retică („de birou"); studierea completă a unui ţinut etnografic caracteristic, în vederea realizării monografiei cu triplă structură: folclorică, etnografică, dialectală; culegerea directă a materialului folcloric reprezentativ şi a textelor-convorbiri care să configureze starea etnografică a ariei studiate; notarea diacritică a graiului, singura modalitate utilă dialectologiei; interpretarea comparată a textelor folclorice, pentru concluziile teoretice sobru şi clar expuse.
     2      Simplificarea comunicării ne cere să trimitem la Notele critice numai prin cifra arabă corespunzătoare.
     3      Colaborarea lui I. Diaconu cu muzicologul Constantin Brăiloiu, nedorit întreruptă de evenimente, a reprezentat singura posibilitate a autorului de a împlini complet monografia ţinutului său natal. Despre metoda cercetării „în doi" (etnograf-dialectolog şi etnograf-muzicolog), aşa cum au aplicat-o specialiştii aceştia în Vrancea şi în zonele limitrofe, sînt utile relatările în a căror obiectivitate ne putem încrede (v. n. 27).
 observăm cunoaşterea aproape „om cu om" a celor 29 de sate şi a cătunelor apartenente. Distingerea cîntăreţilor proeminenţi în fiecare sat (cătun) nu s-a realizat la întîmplare, ci printr-o selecţionare atentă a celor vestiţi în comunitatea sătească pentru calităţile de j nterpret al melodiei şi versului popular.
      Partea absolut personală a anchetei de teren aşa cum a realizat-o Ion Diaconu stă în medul de culegere a variantelor motivului prin metoda experimentului folcloric cu un informator (metodă de verticalitate psihologică; v. n. 18. De exemplu: două var. obţinute la un sfert de oră una după alta — n. 100; două var. obţinute la 20 minute una după alta — n. 191; două var. distanţate de o jumătate de oră — n. 57; trei var. succesive, la două şi trei ore una după alta — n. 113; două var. aflate la interval de o zi — n. 90; cinci var. cu doi ani şi apoi opt luni diferenţă de timp una după alta — n. 22; cinci var. cu revenirea la acelaşi informator după 29 ani — n. 12; un text, la 40 ani după cel din 1927 — n. 132) şi cu doi informatori (metodă de paralelism şi orizontalitate psihologică; v. n. 18. De exemplu: mamă-fiică — n. 134; mamă > fiică-soţ = n. 94 ; tată > fiu-soţie = n. 18; două femei vecine şi prietene = n. 187). Prin racordajul textelor (.- metodă de recompunere a textului pe cale experimentală, în ancheta de teren; y. n. 18), care presupune experimentul prin revenirea în timp asupra aceluiaşi informator (primul caz) şi anchetarea simultană a doi informatori (cazul al doilea), cercetătorul a tins să obţină varianta de bază (= var care se presupune că este cea mai apropiată de materialul învăţat [preluat] cîndva de informator-informatori (v. n. 27). Sursa acesteia se dezvăluie şi în textul-convorbire care este absolut trebuitor interpretării critice. însă nu toate afirmaţiile informatorilor sînt luate ca atare; în mai multe note critice întîlnim raţionamentul subtil ştiinţific prin care se deduce o sursă contrarie, uneori infirmată vehement de subiectul în cauză (v.n. 35; n. 49; etc.).
      Revenirea pe teren este «oricînd şi oriunde, lege constantă», cu specificarea că acest criteriu fundamental al metodei s-a aplicat numai în cazul informatorilor deosebiţi (v. n. 134).
      Caracterul pozitiv al cercetării a impus respectarea cu stricteţe a datelor de teren, fără denaturări („mistificări", cum le-a numit) în ceea ce priveşte informatorul şi textele obţinute de la acesta1. S-a arătat că Ion Diaconu, „cel ce a chestionat un număr record de subiecţi" 2, „recunoştea cu francheţe că aceştia n-au fost întot-
      1      Respingerea acuzei care i s-a adus în privinţa existenţei informatorilor săi (v.n. 27) a fost provocată prin insinuări nejustificate care au urmărit, probabil, minimalizarea operei.
      2      V. Iordan Datcu —Sabina Cornelia Stroescu, Dicţionarul folcloriştilor, Bucureşti, 1979, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, p. 173.
vm
 deauna talente superioare" 1. Să arătăm însă că revenirea de mai multe ori în timp la acelaşi interpret a avut în vedere numai informatori remarcabili. Experimentul aplicat inşilor mediocri sau scăzuţi se realiza la interval de cel mult o zi, pentru verificarea memoriei în regres. Faptul că în colecţia de faţă au fost retinute si unele variante disparate, dislocate, degradate, demons-strează, între altele, tocmai diferenţa dintre interpretul proeminent şi vehiculatorul limitat, cu înclinare redusă pentru vers şi cîntare, cu memoria uzată; sau, în cazuri mai rare, existenţa individului total abrutizat, complet insensibil la frumosul poetic-muzical. Elementele ţin de latura socio-psihologică a metodei şi nu trebuie raportate la valoarea estetică intrinsecă a colecţiei, ele const it uind „probe" de alt ordin.
      Oricum, punerea în discuţie a inexistenţei (în trecut) a, informatorilor lui Ion Diaconu ni se pare o problemă abătută de la adevăr, întru totul falsă. Cercetătorul nu numai că a anchetat indivizi reali, dar i-a cunoscut absolut pe toţi în filiaţia de familie, în ordinea ocupaţiei (mai întîi păstoritul), în privinţa conservatorismului etnic regional prin naştere şi prin păstrarea neabătută a tradiţiei în cazul plecării temporare din ţinut, chiar în situaţia mutării din-tr-un sat în altul (prin căsătorie, în primul rînd), apoi prin realele contacte cu oraşul şi modernizarea (şcoală, armată, etc.), în ansamblul individ-colectivitate. De aceea nu a admis ancheta folclorică „pripită", fără întregul repertoriu de date etnografice şi bio-sociale ale subiecţilor; nefiindu-i la îndemînă scrisul imediat, şi-a rezervat dreptul ca măcar postum să poată atrage atenţia că „în plin secol XX, după Densusianu" — cum spunea — nu mai este permis empirismul în „folcloristică “2.
      Cunoaşterea terenului folcloric se împlineşte „congener" la cercetătorul localnic. Condiţia este ca acesta să fi devenit un specialist. Bunele intenţii, conştiinciozitatea şi perseverenţa cercetătorului localnic, fie numai culegător, nu substituie formaţia completă a specialistului, el trebuie să fie bine „orientat" în folclor, etnograf ie, dialectologie şi (neapărat) în muzicologie, pentru ca cercetarea să aibă valoare ştiinţifică şi rost în cunoaştere. Dar ni se atrage atenţia că asemenea formaţie completă încă nu a fost realizată, specialiştii
     1       I. Datcu, Amintirile lui Ion Diaconu despre Constantin Brăi-
loiu, în Revista de etnografie şi folclor, nr. 2/1985, p. 181.
     3       Situaţia unor tinere cercetătoare din Bucureşti care, după cîteva zile de teren în satul Herăstău, au popularizat prin scris şi prin radio ca „stegar al tradiţiei locale", pe un interpret popular al cărui bunic venise din Ardeal (v.n. 55); acesta nu era nici măcar un talent interpretativ proeminent. Se ştie că folcloristul Diaconu a combătut asemenea procedee şi în cazul unor specialişti formaţi care s-au pronunţat superficial despre Vrancea.
IX
 i
 ondatori înşişi avînd numai cel mult trei dintre domeniile numite, ca mod aprofundat de comunicare *. De aceea a fost şi va rămîne necesară asocierea a cel puţin doi specialişti care să admită în prealabil metcda comună de teren 2. Aceste distingeri privind specialistul şi formaţia sa, nu apropie cunoaşterea de empirism; cercetătorul localnic fără pregătire în cel puţin trei dintre ştiinţele congruente sus-numite, se vede exclus de metoda lui Ion Diaconu, indiferent pentru ce etapă a cercetării. Ca subliniere a acestui principiu ni se prezintă 30 texte accesorii obţinute prin cercetătorul (culegătorul) auxiliar; el este un intelectual din sat, de preferinţă localnic, solicitat de cercetătorul propriu-zis, să depisteze informatorii şi să-i ancheteze după indicaţiile primite de la acesta. Se vede că textele realizate nu au valoare documentară, singurul progres al cercetării prin aţcxiliar rămînînd depistarea unor informatori pe care specialistul urmează să-i ancheteze. Cu prilejul condiţionării cercetătorului (culegătorului) auxiliar, sînt iar depreciate de către autorul monografiei metodele „romantice" de culegere a folclorului; este necesară combaterea lor în cazul unor publicaţii neştiinţifice care încă mai apar, sau cînd vine vorba despre „restituirea" apologetică a colecţiilor din trecut (v.n. 240; n. 242).
      Mai aflăm iarăşi susţinut punctul de vedere experimental „în funcţionalitatea organică, vitală, a cîntecului popular integru" cînd „melodia şi versul rămîn organic congruente". Concluzia este că „T ere nul actual folclori c-d ialectal ne oferă încă dovada perpetuării versului prin melodie: femeile îndeosebi pot reproduce mai greu un text liric fără acordul lui cu melodia aferentă. Bărbatul — aflat într-un rest de stadiu arhaic, dar precumpănitor în redarea Mioriţei — se mai sprijină pe instrumente (fluier, caval, vioară şi cobză). Pe cînd femeia rămîne mereu în inima versului cîntat(n. 215).
      în cele de pînă acum am încercat să relevăm componenta experimentală a metodei aşa cum ne-a apărut din Notele critice. Etapa primă a cercetării, anume ancheta de teren, este „cheia de boltă" a întregului demers, conferindu-i, sau nu, caracterul ştiinţific. Nici o speculaţie teoretică nu se permite fără practica de teren3. Afir-
      1 într-un rînd, I. Diaconu şi-a exprimat regretul că Bart6k şi Brăiloiu n-au fost şi dialectologi, iar Densusianu, muzicolog; după cum el însuşi n-a putut aprofunda domeniul muzicologiei. Unele observaţii pe care le-a făcut încă de timpuriu asupra melodiei în circulaţia motivului Mioriţa le-a cotat drept simple „tatonări".
         2 V. nota crit. 27.
         3         Chiar în cazul unor afirmaţii ale lui Octavian Buhociu, singurul comparativist care a relevat (fie şi în „coloratură lirică" !) valoarea excepţională a variantei LXVI, aflată de I. Diaconu şi care se va vedea că l-a preocupat pînă la sfîrşit, nu au fost admise elementele aproximative referitoare la realitatea folclorică.
 tnaţiile nefondate pe „probe de teren" râmiii „teorii goale" iai* specialiştii care judecă folclorul „de la birou", nu sînt folclorişti.
      Autorul s-a văzut nevoit să-şi revendice tocmai partea aceasta, absolut originală şi total pusă de el în practică, a metodei. însă paternitatea experimentului l-a preocupat numai cind tendenţios nu i-a fost recunoscută (v.n. 27), cînd se vede nevoit să explice din nou (pentru a cita oară?) în ce constă experimentul folcloric, unde, cînd şi în ce mod a fost aplicat întîi, de ce racordajul trebuie privit ca o componentă a cercetării de teren şi nu a comparativismului „la birou". Specifică: „Aceste precizări sînt pentru progresul unei discipline (Dialectologia folclorică — în notă) care în ultimele trei decenii a mers foarte anevoios către consolidarea voită de Ovid Densusianu în 1909, cînd a stabilit principiile directoare în metodologia folclorului. Poate cercetătorii tineri de azi, şi mai cu seamă acei <de mîine», vor găsi un sîmbure de adevăr în experimentul folcloric.“ (n. 27). Se vede că folcloristul a fost sigur pe metoda sa deîndată ce aceasta s-a validat experimental1. Să distingem ci a considerat utilă combaterea nu a oamenilor, ci a ideilor neclare care împiedică adevărul ştiinţific. în ceea ce l-a privit, a avut simţă-mîntul răspunderii faţă de afirmaţia scrisă.
      Revenind la componentele metodei să continuăm cu elementul intermediar între momentul culegerii şi acela al analizei textelor: transcrierea corectă a formei poetice (şi muzicale). Aceasta nu se poate lipsi de notarea diacritică într-un sistem potrivit care să sugereze rostirea fonetică a graiului. Erorile de transcriere, încă mai regretabile în cazul republicării unor texte corect notate iniţial, prejudiciază formei poetice a cărei materializare se află intîi în grai şi apoi în lexic, în imaginea poetică, în versificaţie.
     1 în contrast cu unele opinii vădit lipsite de bunăvoinţă, prof.
I. C. Chiţimia rămîne dintre puţinii specialişti în vremea din urmă care au scris corect despre activitatea integral meritorie a folcloristului retras într-un oraş de provincie, aplecat numai asupra lucrului său, „fără să deranjeze pe cineva cu existenţa sa" (v. articolul Ion Diaconu-75, în Revista noastră, an. VII — nr. 55 —56 —57, Focşani, 1978, p. 886). Aceasta a fost, desigur, o încurajare venită din partea „prietenului de generaţie", dar şi a „confratelui întru disciplină", pentru împlinirea unei meniri nu întotdeauna favorizată de împrejurări. Ne permitem o destăinuire: a reieşit din discuţii că mîhnirea provocată de răstălmăcirea ideilor sale l-a afectat tot mai puţin pe Ion Diaconu în timpul lucrului la definitivarea monografiei Ţinutul Vrancei. Singurul fapt care îl preocupa în ultimii zece ani ai vieţii a fost să aibă timpul necesar pentru „a pune pe hîrtie" ceea ce aflase, cu certitudine pentru sine, despre I\l ioriţa.
XI
      Nu este riecesâr să arătam diferenţele de notare pornind de ia prima etapă de studiu (şcoala Densusianu) şi pînă la colecţia actuală. Ne vom mărgini să subliniem că autorul ne face cunoscută intenţia sa, păstrată în timp, da a perfecţiona şi simplifica notarea (v. 249).
      Procedeul special al racordajului folcloric nu reprezintă o elaborare livrescă, ci un mod al cercetării de teren; coroborarea textelor se realizează chiar în momentul culegerii — în cazul a doi informatori — şi ulterior — cind este vorba de variante succesiv obţinute de la acelaşi informator —, însă fără să se intervină cu modificări de fond sau de desfăşurare faţă de redarea pe viu. Specialistul transcrie şi inseriază scriptic modificările [redării, acestea aparţinînd numai cîntăreţului popular, singurul în drept să fluctueze forma poetic-muzicală a motivului (n. 27). Autorul a aplicat metoda aceasta de cercetare întrucît şi-a dat seama (pe teren) că uzura memoriei informatorilor duce, în timp, la sfărimarea motivului deci la pierderea fondului folcloric local, acela implantat în spiritualitatea străveche şi legat de viaţa societăţii patriarhale. Ori tocmai acest fond autentic local l-a preocupat în studiul său, pentru a contura particularităţile etnografice, folclorice şi dialectale ale „ţinutului de baştină", parte componentă a ariei generale de existenţă a românilor. în volumul de faţă se va putea constata cum racordajul folcloric a determinat în mai multe cazuri aflarea variantei de bază. Metoda este dată ca bună prin prezentarea acestor exemple, fără tendinţă de absolutizare: însuşi autorul ne dă şi cazuri cînd nu a obţinut variante valoroase, cu toată strădania sa prin racordaj; dar şi atunci cercetarea este completă în ceea ce priveşte pe informatorul în cauză: el a redat tot ce şi-a putut aduce aminte, in momente succesive şi în ambianţa sa familială, ambele prielnice anchetei, din varianta învăţată cîndva şi apoi modificată prin contaminate şi proprie inventivitate (creatoare sau nu!) in decursul unei vieţi. Cu alte cuvinte, modificările nu se datorează improvizaţiei de moment, aceasta avînd însă şi ea rostul în creativitatea populară.
      Experimentul folcloric şi racordajul se văd deosebit utile etapei ultime a cercetării, aşa cum a prevăzut metcda lui Ion Diaconu, Analiza materialului căpătat de pe teren se face în timp nedefinit: începînd cu observaţia imediată asupra textelor obţinute, trecîndu-se printr-o etapă de asimilare subconştientă (de către cercetător) a materialului întreg şi a datelor esenţiale, finalizînd cu munca „de birou" cînd se aplică principiul comparativismului critic. Elaborarea unor concluzii teoretice se justifică numai pentru punerea în evidenţă a fondului folcloric aflat, anume relevarea specificului regional şi a trăsăturilor generale în aria etnografică de circulaţie a motivului. Speculaţiile teoretice rupte de realitatea folclorică şi etnografică, nu mai puţin de realitatea dialectală, se exclud din rîndul scrierilor
XII
 Cu valoare ştiinţifică după cum nici interpretărilor „extremiste" nu li se poate da credit total, ele rămînînd „revizuibile" dacă nu prevăd cunoaşterea aprofundată,şi completă a motivului, indiferent din ce unghi de vedere a fost dezvăluit (n, 182).
      în etapa comparării variantelor şi a analizei textelor-convorbiri, critica internă de text s-a făcut în scopul concluziei corecte şi a afirmaţiei validate, „autorizate", de realitatea folclorică. Din acest moment se poate porni la continuarea cercetării, fie prin specialistul în cauză, fie prin acei care vor urma.
      Critica internă de text urmează criteriul cantitativ (numărul versurilor într-o variantă; numărul variantelor motivului privind
 o anumită direcţie a cercetării) şi criteriul calitativ (gradul de păstrare a graiului arhaic regional; frumuseţea imaginii poetice1 dezvăluită prin grai deci şi prin exprimarea verbală: lexicul, continuitatea logică a comunicării; temele motivului2 şi succesiunea lor; unitatea planului tematic; configuraţia poetică şi elementele figurative: forma poetică; legătura dintre conţinut şi formă; substratul estetico-filosofic al unităţii conţinutul-forma. (Vom afla aceste elemente ale analizei în tot cuprinsul Notelor critice). Raportarea s-a făcut la două variante obţinute în timp de Ia acelaşi informator (n. 12, n. 60; n. 88; n. 103 etc.), la variantele de la doi informatori (n. 87 etc.) şi la materialul unui sat întreg, reprezentat prin informatorii anchetaţi (n. 22; n. 23; n. 24; n. 25 etc.). Totodată este analizat şi textul-convorbire aferent variantei, făcîndu-se şi compararea informaţiilor extrase din mai multe texte-convorbiri care privesc problema. De aici vine argumentul etnografic în sprijinul obiectivării
     1      Să subliniem că frumuseţea imaginii poetice rămîne, după părerea noastră, singurul element subiectiv al analizei privind criteriul calitativ estetic în eomparativismul lui Ion Diaconu. Numai volumul de faţă poate da ideea integratoare a metodei precum şi rezultatele teoretice ale cercetării întreprinse de acest folclorist. Vom observa cum „criteriul estetic" nu „a fost înlocuit tacit cu altul tipologic"; apoi că ni se propun două variante „arhetip", varianta literarizată — modelul Alecsandri şi varianta păstorească
—   modelul vrăncean „Costanda Păun", în vederea întocmirii atlasului circulaţiei motivului Mioriţa, propus de Ion Diaconu (în cuprinsul Notelor critice) ca etapă imediat trebuitoare cercetării (cf. Petru Ursache, Dialectologie folclorică, p. 36—37, în Eseuri etnologice, 1986, „Cartea românească"; autorul acestui studiu, care a subliniat în mai multe rînduri, substanţial şi obiectiv, importanţa lucrării şi a ideilor lui Ion Diaconu, fireşte că nu a avut perspectiva întregului demers al cercetării deîndată ce numai în volumele de faţă ale monografiei se expune în toate privinţele „Ţinutul Vrancei", ca obiect şi metodă, cercetat prin motivul Mioriţa).
     2      Pentru variantele Mioriţa, autorul a folosit scara tematică P. Apostol—A. Fochi, pe care a considerat-o trebuitoare analizei, şi cea mai apropiată modalităţii sale de conceptualizare.
XIII
 Concluziei. t)e exemplu, hiti'-uli ea/ cînd se puiiea problema vefsu-rilor „Sî mă-ngroâpi-n strunga oilor,/In zocu meilor,/Im bătaiâ berbecilor;11 (text. CMLXXX 31—33), autorul a observat că „ber" becii nu stau în păstoritul de vară la un loc cu mieii; acum sînt cîrlani, avînd boteiul lor separat" (23). Sau, cînd într-o variantă cei „trii siobănei" au pe lîngă „trii cîrduri de nei" şi „trii turmi, di oi", autorul relevă că acest element aparţine fie improvizării fie fondului extravrăncean întrucît în fapt etnografic, mai ales în transhumanţă, nu s-a putut o asemenea realitate (n. 89).
      în etapa analizei comparative perspectiva bibliografică este mult avută în vedere. în primul rînd cunoaşterea de profunzime a Colecţiilor care cuprind variante ale motivului cercetat, folosite însă printr-o ierarhizare optimă operativităţii, în legătură cu caracterul ştiinţific sau empiric al metodei culegătorului respectiv; apoi „orientarea" de largă perspectivă a specialistului în domeniul teoretic al problemei, pe baza căreia să-şi fi făcut, în prealabil, o concepţie proprie stabilă 1. Pentru interpretarea teoretică este necesară
 o  formaţie umanistă inter disciplinară, adică specialistul tinde să devină un intelectual competent, sigur pe ceea ce afirmă, nu numai prin cunoaşterea limitată la obiectul Folclorul.
      Se mai pune problema, tot în cadrul metodei de faţă, a modului de comunicare teoretică prin care specialistul relevă ideile sale; anume stilul exprimării ştiinţifice prin scris. Ion Diaconu a evitat redarea „literară" greoaie, ba mai mult, s-a pronunţat împotriva verbalismului excesiv şi a conceptualizării sterile, înclinînd spre concizia exprimării într-un limbaj clar şi util conţinutului semantic. Putem aprecia evoluţia de la descriptivismul de bună documentare care caracterizează studiul introductiv al monografiei Ţinutul
     1       în acelaşi timp cu cercetarea directă şi tot mai completă a Vrancei, specialistul a depus eforturi neprecupeţite pentru a-şi procura cele mai importante tratate europene de folclor şi de etnografie, dindu-şi seama, după modelul marelui său profesor Ovid Densusianu, că nu va putea ajunge numai pe cale pragmatică *a nivelul interpretării ştiinţifice a datelor de teren. Pe baza solidei formaţii de şcoală, apoi autoformativ, a ajuns la o concepţie de sinteză asupra fenomenului folcloric, pe care a ilustrat-o în lucrarea Reflexiuni despre cîntecul şi versul popular, nedepăşită in multe privinţe pînă astăzi. Aceasta a fost teza sa de doctorat (publicată la Focşani, 1946, tipografia „Cultura"), distinsă apoi de Academia Română cu „Premiul Statului I. Hei iade-Radule seu — 1948". Aflăm aici clarificări trebuitoare cercetării etnopsihologice şi etno-sociologice a melosului (versul-melodia) popular. Anterior, prin studiul Psihologie şi creaţie populară (v. Anuarul Arhivei de Folklor,
III,  1935, imprimeria „Cartea Românească", Bucureşti, p. 7 — 25), unele delimitări teoretice de aceeaşi natură fuseseră făcute mai restrîns; alte probleme, precum circulaţia folclorică şi lăutarii, au fost după aceea dezbătute (v. Folklor din Rîmnicul-Sărat, III1, 1948, tipografia „Cultura", Focşani, p. 5 — 63).
XIV
 Vrancei, I (1930), pînă la nivelul concluziv al cornparativisnmlui din Notele critice aici de faţă, în volumele III şi IV ale noii serii monografice (Ţinutul Vrancei, I2 —II, 1969). Poate nu greşim afirmînd că distanţa aceasta apreciabilă reprezintă de fapt individualizarea cercetătorului Ion Diaconu în raport cu şcoala Densusianu de la care a pornit şi al cărui „reprezentant de searnă" se spune că a fost 1.
      Prin culegerea şi compararea critică a textelor folclorice, etnografice şi dialectale din volum, autorul a urmărit să releve că în aria cercetată (ţinutul Vrancei), importantă zonă etnografică, există motivul caracteristic Mioriţa, reprezentativ pentru spiritualitatea din trecut şi de astăzi2. Circulaţia motivului („dinamica folclorică" este termenul autorului încă din 1930) demonstrează „viaţa" acestuia, diferită ca intensitate de la un sat la altul chiar în cadrul ariei cercetate, apoi în zonele limitrofe (satele „de trecere" spre şes şi spre oraş Boloteşti, Găgeşti, aflate acum în cercetare, şi zona Rîmnicului-Sărat, anterior studiată). Motivul se relevă prin variante care trebuie tratate conform metodei proprii. Primul scop al culegerii variantelor este de a se realiza colecţia folclorică, pe cît posibil completă. Aceasta constituie un document reprezentativ, necesar în sfera folcloristicii (apoi în aceea mai largă, a culturii naţionale), cu atît mai preţios cu cît fondul arhaic prezintă o dezagregare pronunţată în epoca modernă, în legătură cu schimbarea structurii patriarhale a mediului optim circulaţiei motivului Mioriţa; (satul şi stîna cuprind grupul social cel mai conservator etnografic şi folcloric). Dar colecţia ca scop în sine reprezintă doar o direcţie a finalizării; autorul a realizat colecţia critică, adică inserierea variantelor într-un anumit sens, de unde să se desprindă variate aspecte cantitative şi calitative ale motivului. Ideea centrală a colecţiei critice de faţă a izvorît dintr-o „descoperire" de teren.
      în anul 1926, Ion Diaconu a aflat de la bătrîna Costdnda Păun, 70 ani, din satul Spineşti, o variantă a Mioriţei 3 cu totul diferită de materialul cunoscut. Tînărul cercetător a publicat întîi în revista Grai şi suflet, apoi în monografia din 1930 Nioriţa aceasta pe care mai tîrziu a cotat-o drept „curat păstorească". Pînă foarte tîrziu ea nu a atras atenţia în mod deosebit specialiştilor (v. nota crit. 182); dar a rămas pe primul plan în atenţia „descoperitorului". Treptat folcloristul a observat că unele elemente de bază din « var. LXVI» a
      1      I. Datcu, art. cit., în Rev. de etnografie şi folclor, nr. 2/1985 p. 181; cf prof. I. C. Chiţimia, art. cit., în Revista noastră, an. VII, nr. 55 — 56 — 57, 1978, Focşani, p. 866.
      2      Autorul reaminteşte în mai multe rînduri că a studiat Mioriţa vrănceană în actualitatea terenului pînă la 1970.
       J V. Ţinutul Vrancei, l3 (1969), p. 417 — 420.
XV
 Costândei Păun reapar într-un fel, îndeosebi la informatorii din mediul păstoresc; încă o versiune întrucîtva asemănătoare ca structură tematică şi ca elevaţie poetică, nu a aflat. A presupus varianta Costândei Păun în legătură cu stratul străvechi al motivului Mioriţa, o supravieţuire inexplicabilă încă, întru totul reprezentativă pentru cultura noastră populară. A avut astfel intuiţia motivul ui-tip, stabilit în „formele lui succesive", care poate fi precizat prin culegerea şi compararea „tuturor variantelor unui motiv" *. După cinci decenii de cercetare Ion Diaconu afirmă că var. Costânda Păun rămîne ca motiv definitoriu Mioriţa, tipul păstoresc. Fireşte că starea primară a motivului-tip nu se dezvăluie ca atare în forma muzicai-poetică redată de informatoare; în timp au decurs nenumărate variaţii, structurate poetic şi muzical în variante, dintre care aceasta este una de bază: dar caracteristica fondului arhaic local s-a păstrat în esenţă pînă la noi. în absolut toate Notele critice de faţă se raportează analiza la acest fapt pozitiv, constatat în ancheta de teren. Aflăm despre „Fondul local provenit (într-o var.) de la bătrînă" (n. 1); despre „Fondul primar din tradiţia locală" („tăriia... dim bătrîni"; n. 3); despre „Viaţa curat etnografică a baladei" (text cu melodie; n. 3B); despre „Cîntaria păstorului străvechi" (n. 22). Mai întîlnim „fondul local străvechi" (n. 13), „materialul străvechi" (n. 27), „fondul păstoresc" (n. 18), „fondul păstoresc al ţinutului" (120), „fondul păstoresc local" (n. 119); sau aprecieri ca acestea: „La origine admitem că a fost un text păstoresc rudimentar" (n. 56); unele variante din satul Coza „pleacă din lumea ciobanilor" (n. 27); alte texte „provin dintr-o sursă locală străveche" (n. 23); „Textul primar, întîlnit şi memorat de bătrînă, a. fost de tip arhaic" (n. 108); „Textele sînt ecou din păstoritul vrăncean, ferit de atingerea cu cartea şcolară" (n. 160). Ni se relevă „fondul local disparent" (n. 18), sau „fondul local degradat" (n. 18). Mai există-în aria vrânceană a motivului Mioriţa şi un fond local flotant (n. 96). „Creaţia nativ tradiţionala' stă în opoziţie cu „decalcul îu ton popular" (n. 12). Concluzia este că „Melodia cea mai apropiată de tipul genetic primitiv a supravieţuit îndeosebi prin păstoritul vrăncean; pe cînd textul etnografic s-a alterat mereu prin contaminări [...], risipindu-se apoi în variante, unele ajungînd nişte texte prozaice" (n. 6).
     Problema fondului local nu s-a mai pus exclusiv în legătură cu geneza Mioriţei în Vrancea2; aceasta a trecut în planul secund al cercetării, devenind preeminent aspectul mai larg al interpre-
     1      V. Folklor din Rîmnicul-Sărat, II, 1934 Focşani, tipografia „Cultura", Introducere, p. XCI.
     2     Totuşi Ion Diaconu combate şi aici teoriile care impun geneza ardeleană sau musceleană a motivului (n. 182).
XVI
  CJ
  E—
  M p:
  S'A)
  £• t
       tării comparate, anume acela al «variantelor arhetip»1, reprezentative pentru întreaga arie de circulaţie a motivului, subiect de care s-a preocupat şi Octavian Buhociu (n. 182 şi următoarele), însă spre deosebire de acest comparativist de prestigiu, Ion Diaconu a considerat la sfîrşitul studiilor sale că sînt două motive-tip Mioriţa: primul a fost literarizat de marele nostru poet naţional Vasile Alecsandri pe baza variantei obţinute de Alecu Rusu, la Soveja, şi încredinţată prietenului său pentru valorizare; al doilea a apărut din fondul local păstoresc printr-o interpretă de talent neobişnuit, bătrînă Costânda Păun, din Spineşti. Celelalte variante admise de O. Buhociu ca arhetip sînt respinse de I. Diaconu prin critica internă de text (v. nota crit. 182 în totalitate).
    Fondul local păstoresc a preexistat tipului literar Alecsandri_ !s Qtpalizat prin „şlefuirea" variantei populare sovejene (vrânceană
i origine); deci varianta tip păstoresc a Costândei Păun este mai proape de « arhetipul » motivului, fiind mai puternic legată dccît ersiunea literară, de „viaţa curat etnografică" a baladei.
    Terenul etnografic vrăncean prezintă în foarte rare cazuri j-varianta devenită clasică a Mioriţei, aşa cum a publicat-o poetul ^ r--Vasile Alecsandri (în 1852 şi 1866); tot rare sînt şi variantele „curat ££ ,2|păstoreşti". Cazul comun este al variantei care prezintă fondul
"^local păstoresc, arhaic, contaminat cu var. Alecsandri (majoritatea as
    fOnotelor critice dezvăluie elementele şi medul contaminării). Spe-
    ~~^cialistul şi-a pus problema demersului evolutiv pînă la această
    Sas^ituaţie aproape generalizată astăzi în circulaţia vrânceană a
       motivului. A ajuns la concluzia că s-a predus „Procesul de supra~
       punere inversă pornindu-se de la versiunea cultă (a textului) spre
       melodia populară din lumea păstoritului" (n. 29). Iar contaminarea
       textului popular prin suprapunerea inversă l-a numit «efectul
       Alecsandri». Să arătăm cum se prezintă faptul în cuprinsul Notelor
       critice din volumele acestea, pe baza variantelor şi a textelor-con-v orbiri.
            Circulaţia motivului, implicit rezistenţa sa în timp se realizează prin interpretul proeminent (de vers şi melodie populară). Acesta se distinge în familia sa (n. IA; n. 14) şi în comunitatea sătească. Pentru situaţia din urmă: informatoarea Cucoana Ursu 65 ani, „în Coza era o personalitate" (n. 22); informatoarea Ioăna Hurzuf-Brâtii, 84 ani, era „fruntaşă de generaţie" (n. 90); bătrînă Irina Stoiân, 70 ani, din Nistâreşti era în 1967 „fruntaşă între femeile din satul ei" (n. 103); tot astfel bătrînele Ioăna Gheba,
   c_
76 ani, satul Paltin (11. 120), Anica Mortu, 77 ani, satul Bîrsâşti (n. 11), sau poeta-cîntăreaţă Ioana Dănilî-Buşilî, 44 ani, satul Păuleşti (n. 128), se distingeau prin talentul lor, dar şi ca figuri proeminente în sat. Cei mai de seamă informatori au fost însă consideraţi ciobanii şi bacii: Miclia Rotăru, „cioban şi baci de-a treia generaţie" era baciul fruntaş de pe Valea-Milcovului (n. 5) Ghiorghi liulpâi, 108 ani, din Nistoreşti, — informator excepţional —, fusese „cioban şi baci în tinereţe şi maturitate" (n. 114). îndeosebi prin filiaţia directă a acestora s-a urmărit perpetuarea Mioriţei în legătură cu păstoritul. Mai întîi circulaţia motivului „în c î n-t a r e, într-o familie de ciobani" (n. 66), sau „Viaţa baladei în familia de păstori a lui Anghil Băicăn" din satul Nistoreşti (n. 95); apoi la urmaşii din prima şi a doua generaţie, cazul informatoarei Sănda Anghil Forîi, 71 ani, Spineşti (n. 191), fiică şi nepoată de baci din familia vestitului Anghil Forîi, din acelaşi sat (n, 95). Cîte un cîntăreţ al Mioriţei de odinioară a rămas ca o figură aproape legendară, precum ciobanul Tudurdki din Câza (n. 22).
     Modul caracteristic de circulaţie al motivului Mioriţa în Vrancea a fost cîntarea, îndeosebi aceea păstorească, presupusă a fi şi cea mai veche. „Cîntarea păstorească a asigurat baladei — prin fluier, caval şi viers cu melodie — vigoarea circulaţiei în tot trecut ulei."' (n. 121). La stînă Mioriţa „...era o cîntari tradiţională care trebuia să fie ştiută într-un fel" de întreg personalul (n. 15). De aceea învăţarea cîntării din fluier, la stînă era aproape obligatorie în trecut (n. 61). „Denumirea păstorească a baladei: Cînticu ni oar i [...], alternînd cu Cînticu oilor" a devenit abia mai tîrziu „Cînticu nioriţî“ (n. 51). Alături de aceasta, repertoriul păstoresc mai cuprindea „Şirjagu oilor", cîntat din fluier (n. 57). Balada era „ca un cîntec ritualic", se apreciază (n. 114) din textul-coir/or-birc al lui Ghiorghi liulpâi. Melcdia autentică, a „răsunat de veacuri pe trei văi care au fost nodul etnografic vital în păstorit: 1. — Putna;
2.  — Năruza; 3. — Zăbala." (n. 153). De la stînă, melodia a trecut, cum subliniam mai sus, în familiile bacilor şi ale ciobanilor, unde „Mioriţa era cîntată şi pe la nunţi cînd se «îmbrobodia riiriasa ». Melodia[...] a mijlocit funcţia ritualică a poemului" (n. 57). Aflăm şi despre modul de circulaţie a baladei într-un sat cu trecut păstoresc străvechi (n. 22). Nioriţa se învăţa de la bunicul care a cîntat balada din fluier şi „din. gurî" (n. 18; n. 116; n. 117 etc.); sau de la altcineva care o cînta „cu cavalu" (n. 3), mod specific de interpretare la stînă. în trecut, toată lumea în sat cînta Mioriţa: o fetiţă de 13 ani era căutată „de bătrînii înaintaşi", ca să le cînte balada pe la şezători, nunţi, logodne [162); Nioâra a fost folosită pînă şi drept cîntec de leagăn (54, p. 712); o bătrînă octogenară analfabetă, a fost în tinereţe o pasionată a cîntării (n. 160); o bătrînă
XVIII
din Reghiu, oarbă, a murit la 98 de ani, cîiitînd Nioriţa (n. 160). Aflăm că mulţi informatori au fost buni cîntăreţi ai melodiei (de exemplu, în nota crit. 74). Motivul a circulat prin recitare numai în anumite cazuri: bătrîni (soţ-soţie) care nu mai puteau cînta (n. 14); în situaţia extrem de rară a memorării textului fără melodie de către un cioban care-1 reda la bătrîneţe recitat (n. 18); cînd textul a fost învăţat dintr-o carte (o ediţie a poeziilor lui Alecsandri poste-rioară anului 1889— 1900), pe care ciobanul şi-a cumpărat-o de „la librării" (n. 26); cînd textul a fost învăţat în armată (n. 12); îndeosebi prin învăţarea de la şcoală. Această ultimă posibilitate a motivului recitat a fost şi principala sursă de contaminare, cînd fondul local păstoresc s-a aflat puternic ameninţat.
      La primă vedere, pare surprinzător cum varianta literarizată a pătruns, prin manualul şcolar, apoi prin broşura de colportaj, în Vrancea de la sfîrşitul veacului trecut, într-un ţinut izolat de munte şi conservator etnografic; însă volumul de faţă ne dă numeroase probe ale „substituirii tradiţiei prin carte" (n. 34). în Notele critice apare mereu constatarea că o variantă este „Numai textul manualului şcolar" (n. 5A), fireşte însă, că nu păstrat integru, sau în stare „pură". în şcoală se preda versul fără melodie (n. 3A); deci balada era recitată (n. 222). Balada, de cele mai multe ori, nu era „predată" de învăţător, ci memorată la întîmplare de elevi (n. 215), îndeobşte mecanic. Dar forma „strălucitoare", deosebit măiestrită de poet, a atras pe mulţi dintre elevii vrânceni astfel că, după învăţarea din familie a cîntării, unii au preferat modelul cărţii-de-cetire, deşi îi impresionase mult melodia baladei însuşită în primii ani ai copilăriei (n. 118); alţii au rămas indiferenţi la lectura „poizîi" din manualul şcolar, avînd acasă tradiţie păstorească puternică (n. 215). Oricum, prin copiii şcolarizaţi, Mioriţa lui Alecsandri a intrat în circulaţie tot mai frecventă pînă în timpul nostru, printr-un„ procedeu de compilaţie orală (cartea peste tradiţie!) cînd melodia rămînea cu totul înlăturată" (n. 76). S-a petrecut procesul lent dar definitiv al „stingerii exemplarelor poetice superioare", provenite din mediul păstoresc (n. 76). Se dă ca exemplu excepţional cazul unei posibile infiltrări a textului literar chiar la o stînă unde Nioriţa nu se ştia „cu vorbi", ci se cînta numai din fluier pînă la venirea unui copil de 14 ani, fost şcolarizat, devenit „strungâriu", care a răspîndit var. literară între ciobani (v. 61).
      în mai mică măsură cartea de colportaj a operat (de ex.: n. 12) contaminarea fondului local.
      Cea mai interesantă dovadă că textul Alecsandri s-a cunoscut în \ rancea ultimelor decenii ale secolului trecut rămîne Miscelaneul Prăhuda (n. 336), unde se află varianta literară scrisă de mînă de-un anonim vrăncean.
XIX
     Privind circulaţia motivului, anterior instituirii şcolilor în satele vrăncene, contaminarea s-a prcdus încă pe două căi: transhumanta şi practica profesională lăutărească. Poate că mai veche a fost intruziunea motivului liric „Ciobănaşul"; apoi asimilarea unor versuri din balada Milm copilit (n. 68), posibila influenţă a baladei Mănăstirea Curtea dc Argeş (n. 57), evidentul reflex din balada Corbia, cuprinderea fragmentului amintind de „drumu Banatului" (11, 53; respectiv n. 77) etc. Pe cale lăutărească se face contaminarea cu motivul „femeia din Breb", ducînd la trivializarea motivului „maica bătrînă" (n. Î98). O variantă prezintă contaminarea fondului vechi şi a unei variante lăutăreşti cu un text care a întîlnit varianta literară şi cu un cîntec de haiducie (n. 55), astfel că procesul dc întrepătrundere a mai multor surse nu este simplu, el prezent înd straturi succesive,.
     Indiscutabil că lăutarii au avut rostul lor 111 vehicularea motivului. într-o primă etapă, lăutarul ţăran a fost „cîntăreţul satului — la liorc şi la nunţi (de exemplu, fifiron Anuţoiu din satul Bodeşti; v. 13). — în vremea cînd nu pătrunseseră lăutarii". Întîlnim referiri despre „un lăutar rumân orb, dar priceput viorist“ (11. 19).
     „în ţinutul prin excelenţă păstoresc, lăutarul [ţigan profesionist] nu era socotit ca priceput cunoscător al baladei păstoreşti [...]. El nu putea rivaliza cu măiestria ciobanului, cîntăreţ excepţional din fluier şi caval [...]“ (n. 50), cum a fost Tgadir PătiiUa — „ultimul cîntăreţ măestru vrăncean al Mioriţei, din fluier şi din caval (un artist excepţional!)" — (11. 52). Dar au fost cazuri de lăutari deosebit înzestraţi care au contribuit creator la păstrarea motivului. Vasîli Pîrvu-Botiţî a rămas pentru multă vreme în memoria vrâncenilor care se mîndreau să fi învăţat Nioriţa de la el (11. 43; n. 208; n. 220). Al doilea lăutar renumit în Vrancea nordică, Ion Vînoagî, nu i-a umbrit faima; una din fiicele lui Vîngagî spune că a deprins Mioriţa de la Botiţî sel bătrîn şi nu de la tatăl ei (n. 58). în volumele de faţă ale monografiei mai sînt cercetaţi lăutarii: Neculai T)uţî aducînd pe Valea-Milcovului (satul Andrelaşu-di-sus), influenţe de pe Valea-Nehoiului (n. 2); Dragonir Floria, din Reghin, figură deosebită de interpret (n. 152); Anghil Predoi Cîtu (n. 50), fiul unui vestit lăutar din trecutul satului Herăstăti; Ion Babei (Sdcu), ultimul lăutar «ţîgan» provenit dintr-o veche familie de profesionişti; „avea în ţinut repertoriul epic cel mai cuprinzător" (n. 53); Asanăki Dtldu din satul Nistoreşti, lăutar epigon, cu scăderea capacităţii profesioniste (n. 92) Este amintit cu admiraţie cobzarul Marin CurHânu, din satul Colâcu (n. 18).
                                                                                            XX
      Diri Note... se relevă ceea „ce vine din lumea lăutarilor" (n. 18). Astfel se distinge prin analiza interna de text ca variantele din satul He'răstăjf se află sub influenţa materialului lăutăresc (n. 49); sau care sînt elementele tipic lăutăreşti (n. 53). Este atent urmărită sursa lăutărească (n. 31; n. 55), precum şi influenţa textului Alecsandri asupra practicii lăutarilor (n. 49).
      O        direcţie principală a analizei prin critica internă de text ne dezvăluie forma în legătură cu conţinutul. Evident se relevă forma poetică. Folcloristul dialectolog, cu auzul şi memoria muzicală remarcabil dezvoltate (dacă este să ne luăm numai după precizia notării diacritice, făcută direct pe teren!), a observat totuşi, dar pe cale empirică, următorul element esenţial ps care, ne spunea, l-a confirmat şi specisalistul muzicolog Constantin Brăiloiu: „Melodia rămîne o plăsmuire artistică oarecum mai fixă în Vrancea: textele variantelor se adaptează chiar în cazul lăutarilor la o temă melodică fundamentală, desigur că deosebită de la păstor la lăutar, dar păstrîndu-şi — în repertoriul păstoresc — structura particulară pe care nici un alt ţinut românesc nu o are" (n. 17).
      Elementul esenţial, numai al formei poetice de astă dată, este graiul. Cu scrupulozitate şi competenţă desăvîrşită, folcloristul dialectolog surprinde cele mai mici fluctuaţii ale foneticii, cînd
 variaţia survine chiar în cuprinsul aceluiaşi vers, apoi în evoluţia unei variante. S-a studiat graiul la un singur informator, la mai mulţi din acelaşi sat, apoi specificul fonetic al întregului ţinut şi aceasta prin variantele motivului Mioriţa. Nu întîmplător autorul monografiei a crezut de cuviinţă să atragă atenţia aici asupra dubletului lexical vrăncean-vrîncean, ca expresie tipică a vorbirii locale (v. referirile la nota crit. 75).
      Problema graiului a fost poate prima care l-a determinat pe Ion Diaconu să susţină preferinţa sa pentru cercetătorul localnic, devenit specialist. Ne p&rmitem să apreciem că nici un alt folclorist venit pe terenul etnografic şi dialectologie vrăncean nu a reuşit, fie şi cu aparate moderne de înregistrare-redare, să transcrie diacritic atît de exact şi sugestiv pronunţia informatorilor, ca autorul monografiei acesteia. De aceea prevenim cititorul să nu aprecieze defavorabil frecventele „corectări" pe care le află în voi. III şi
 IV,  la adresa unor notări diacritice lacunare, sau chiar greşite.
      In privinţa lexicului, se prevede aceeaşi înclinare pentru cuvîntul „dim bătrîni" şi atitudinea reţinută faţă de „paradarea" cîte unui ins care vrea să se adapteze forţat la vorbirea oraşului; astfel, din prima categorie, sînt bine relevate formele gerundive, apartenente la graiul arhaic (n. 84; n. 110; n. 127 etc.)                       V
      Coerenţa lexicului şi unitatea lui dau faptul obiectiv al frumuseţii imaginii poetice (n. 12; n. 14 etc.). Nu aflăm în cuprinsul
XXI
 lucrării analiza figurilor poetice: Ion Diaconu a Gonsiderat că poetica folclorică încă rămîne în discuţie pentru o estetic^, a sa caracteristică.
     Pornind de la „echilibrul [tematic al] conţinutului textului clasic" (n. 20) şi de la admiraţia pentru „Splendoarea versiunii artistic şlefuite în 185-2 şi 1866“ (n. 23) se caut£ şi în variantela de faţă continuitatea temelor şi unitatea planului narativ. Dar vedem că nu se compară cu varianta Alecsandri, pentru a se stabili valoarea estetică faţă de acest etalon, ci în vederea distingerii diferenţelor de conţinut. Se apreciază că «arhetipul» vrăncean nu a cuprins localizarea versiunii Alecsandri (n. 12). Planul tema* tic păstrat din „tipul primitiv" al motivului are dialogul preliminar, apoi indicarea complotului (descoperirea planului ciobanilor), stabilirea locului îngropării, enumerarea obiectelor de îngropăciune, şi se încheie cu plîngerea oilor (n. 16). O variantă de bază din satul Găuri este apreciată printre cele puţine mai aproape de fondul străvechi. Ea conţine (conform scării Apostol-Fochi) tema 7 (întrebarea ciobanului), tema 8 (descoperirea planului ciobanilor), tema 10 (locul îngropării), tema 11 (obiectele îngropării care aici sînt: „Paltin la KisioariJBrădăsel la cap,/Fluieraş la cap./Buşim la l£isioari“; n. 40). Simplitatea planului tematic este calitatea estetică fundamentală a variantelor păstoreşti.
     în privinţa conţinutului: „...lipsa fondului epic introductiv, ceea ce este o caracteristică a Mioriţei vrăncene", distinge varianta specifică; aceasta începe cu „dialogul dintre cioban şi oaia bucălai' (n. 11). Să subliniem că majoritatea variantelor din volumele III şi IV prezintă particularitatea, chiar şi la „forma tocită" cînd „pare să avem faza secundară a dezagregării" (n. 31) deci „ultima fază a sjărtmării motivului" (n. 37). Alte diferenţe de conţinut faţă de modelul literarizat privesc problema numărului personajelor baladei şi cum variază ele (n. 82); dar aici intră în discuţie şi elementul provenit din materialul lăutăresc (n. 48). în variantele autentic păstoreşti personajele sînt reduse iar trifurcaţia regională a „ciobăneilor" lipseşte; de cele mai multe ori nu reiese cine a plănuit, omorul. Se mai relevă localizarea din var. Alecsandri aşa cum s-a suprapus peste fondul local păstoresc. Iată una din sublinierile autorului: „Am mai spus că din punct de vedere etnografic nu se poate admite ca « stîna de oi» să fi fost vreodată în ţinut, la munte, şi nici în altă parte a ţării, « Pi-un Kisior di plai» sau « în zăvoi »“ (n. 121). Un tip izolat, unic, al Mioriţei vrăncene pune deosebit problema localizării (n. 105), aducînd formula introductivă „Pi trij crdş di munţjSî coboarî trii cîrduri di oi" şi aceasta dovedită a fi departe de realitatea păstorească, dar poate că existentă în
XXII
tfâr Culeasă de A. kusu. Alecsandri ar fi înlăturat-o: „îii această, modelare iexicală de artă desigur că au operat mai întîi impuisui artistic superior, apoi bunul simţ românesc, spiritul iimbii si al creaţiei populare, alături de tactul filologic excepţional cu care Aiecsandri a luptat, consecvent şi dîrz, începînd din 1855, paralel cu fronda sa politică, şi împotriva ereziilor lingvistice şi gramaticale", apreciază autorul (n. 105). în variantele preponderent păstoreşti vrăncene problema nu se mai pune datorită structurii tematice. Se mai aduce o emendaţie la text. Alecsandri, anume asupra versurilor „De toţi întrebînd/Şi la toţi zicînd:" care „includ un vag non-sens" (n. 130) ; interpretul popular a „lucrat" redîndu-le printr-un singur vers („Pi toţ întrebîn’:"; v. text. MCXXXVI şi nota crit. 130). „Redarea propusă o credem mai firească, în logica faptelor şi structura normală a gîndirii poetice populare" (n. 130), încheie autorul. Dar cea mai pronunţată diferenţă de conţinut între var. păstorească şi modelul Alecsandri stă în tratarea testamentului ciobanului. Poporul a respins, în majoritatea variantelor vrăncene (v. de exemplu, n. 182, privind text. MCCXIII—MCCXV), ceea ce poetul a introdus nefiresc: în var. clasică ciobanul cere să fie înmormîntat în două locuri de-odată („în strunga de oi,/Să fiu tot cu voi" şi „în dosul stînii,/Să-mi aud cîinii"). Privind problemele esenţiale ale conţinutului, se mai relevă absenţa finalului apoteotic cu „nunta cosmică", în variantele distinctiv locale. în schimb, aici se remarcă adausul unei grupe de şase versuri care conturează mai plastic portretul ciobanului (v. n. 182).
    încă mai interesante devin diferenţele de conţinut între modelul literar şi variantele locale cînd improvizarea este activă, creatoare, ducînd la imagini sugestive (n. 59; n. i28; etc.). într-o variantă toate „nioriţîli" au dus pe „măicuţa" „siobănaşuluj" la mormîntul lui, unde au rîcîit „cu Kisjoarili", scoţindu-1 afară (n. 166), dezno-dămînt absolut diferit de al modelului clasic. Deosebit se încheie în altă var. prin „Adunarea oilor şi plîiisul lor sâra la mormîntul « stăpînului »"; sau „Ciobanul, auzind de tăinuire, pleacă pe nesimţite de la stînă cu turma de oi, întîlnindu-se cu « baba bătrînî »" (n. 132). Aeeste elemente „naturiste" ţin de o altă ordine „a vieţii şi a morţii încît în Notele critice se conturează treptat ideea că varianta publicată de Alecsandri nu este autentic populară, ci lite-rarizată; pînă aici, nimic nou faţă de interpretările existente, cînd însuşi poetul a recunoscut „şlefuirea". Deosebită rămine constatarea lui Ion Diaconu că versiunea Alecsandri, revenind din nou la popor pe calea cărţii, a contaminat numai într-o măsură fondul local păstoresc, venit din strat arhaic, încă viguros prin multe variante aflate pînă în 1970. « Efectul Alecsandri » este problema centrală a colecţiei critice constituite de prezentele volume
XXIII
ale rrioriografiei. ăisleniatica lucrării s-a fixat în ordinea importanţei „probelor" demonstrative: prima secţiune cuprinde cele 402 variante ale Mioriţei, notate de la CMXX pînă la MCCCXXII; secţiunea a doua este constituită din 257 note critice, notate: 1, IA, 2, 2A, '
3, 3A, 3B, 4, 4A, 4B, 5, 5A, 5B, 6,7,8,... pînă la 249. Notele critice 1 — 181 incumbă elementul inductiv al raţionamentului ştiinţific; nota 182 expune critic problema «efectului Alecsandri», discutind materialul folcloric aflat şi expunînd părerile autorului asupra bibliografiei aferente; notele critice 183 — 249 sîilt coricluzive Şi se adresează „la obiect" cititorului, acum fiind şi acesta îil curioşi tinţă de cauză. Faţă de necesitatea acestor calităţi demonstrative*, notele... au un anumit mod de redactare şi o întindere diferită. Dimensiunile neobişnuite ale notei critice 182 îi dau, împreună cu conţinutul, ţinuta studiului de sine stătător; numai Că acesta trebuie înţeles neapărat în legătură cu tot demersul explicativ din Notele critice anterioare. Variantele colecţiei şi tot cofpus-ul teoretic capătă altă semnificaţie în lumina notei critice 182 care nu poate fi dislocată din actuala sistematică a lucrării1. în secţiunea a doua a lucrării mai apar şi alte note critice ample, cerute de importanţa problemei studiate, cum vedem că dezvoltă, de exemplu, nota crit. 215.
      Precizarea problemei centrale a cercetării prin sistemul demonstrativ organizat, face concludentă ideea că varianta literarizată de poetul Vasile Alecsandri se bazează pe un «arhetip » păstoresc care se relevă cel mai pregnant în varianta « CXVI » a vrăncencei Costânda Păun, singurul text autentic popular din tot „materialul mioritic" publicat pînă acum. Astfel voi. III şi IV ale monografiei, rămîn cele mai importante în ansamblul lucrării Ţinutul Vrancei2,
      In legătură cu concluzia că « efectul Alecsandri» este o realitate caracteristică în circulaţia vrânceană a motivului Mioriţa, din eritica internă de text se mai desprind şi altele, importante pentru diversificarea aspectului teoretic.
      1      Autorul a reflectat mult timp dacă să nu se publice această notă extinsă la sfîrşitul voi. IV, dar a hotărît ca definitiv să-i menţină locul cursiv în secţiunea a doua a lucrării.
      2       Aşa cum a anunţat primul studiu introductiv al volumelor din 1969, în consens cu aceasta şi publicistica editorială de atunci, volumele V şi VI cuprind un material valoros pe care Ion Diaconu l-a repartizat astfel: în Voi. V — Balada. Doina. Bocetul.; în Voi. FI —Strigăturile. „Colocăşîia". „Iertăciunea". „Cîntecul miresii". Colindul. Cîntecul de stea. Plugul. Descîntecele. Textele-convorbiri. Registrul informatorilor. Registrul geo-etno-istoric. Onomastica. Toponimia. Glosarul. Volumul al VH-lea, albumul etnografic Vrancea pitorească şi etnografică, constituind ţelul preocupării de peste 40 ani, rămîne singura lucrare lăsată în formă incompletă între manuscrise; însă este foarte avansată ca realizare şi bine sistematizată pe secţiuni, dispunînd şi de studiul orientativ.
XXIV
     Interpolarea cîntecului liric Ciobănaşul în balada. Mioriţa s-a făcut prin contaminare într-o fază anterioară pătrunderii modelului literar; elemente ale acestui cîntec (de exemplu, v. n. 11; n 13} se află şi în variante mai puţin sau deloc atinse de « efectul Alecsandri». De asemeni, episodul „negura" şi episodul „mama metamorfozată în corboaică" fac parte din fondul local flotant. Uneori se distinge intrepâtrunderea unor influenţe ale materialului din Ardeal (transhumanţa) cu reflexul lăutăresc din Muntenia, ca într-o var. din satul Spulbir unde fondul păstoresc redus nu a fost contaminat de modelul literar (v. n. 195). Din materialul lăutăresc vine episodul specific „Dunărea" după cum maniera lăutărească de redare a adus în fondul local vrăncean, versurile rătăcitoare (n. 18), grupate în „strofe", sau libere, care în aceeaşi măsură cu motivele lirice hibride au denaturat forma tipică (v. n. 142). Se subliniază la fiecare ocazie care sînt influenţele de conţinut şi de formă, parvenite din materialul lăutăresc (v. îndeosebi: n. 188; n. 195; n. 198; apoi: ii. 49; n. 53).
     Circulaţia motivului, potrivit cu toate influenţele numite, a structurat diferit forma variantelor vrăncene, cînd şi improvizaţia ca element intrinsec oralităţii a contribuit permanent. Să urmărim sublinierile autorului în privinţa „categoriilor" formei poetice din materialul prezent.1 Se întîlneşte o formă apropiată «arhetipului» păstoresc (n. 11), adică o „variantă restrinsă cu fond local străvechi" (n. 16; n. 7; n. 18). Forma locală poate fi redusă, restrinsă prin degradare, sau prin procesul de sinteză (v. n. 9). în primul caz fondul local se vede disparent (18), sau este inconsistent (n. 19). în cazul al doilea apare forma epică sintetizantă, cu reducerea elementului liric (n. 4B).
     „Splendoarea versiunii artistic şlefuite în 1852 şi 1866" (n. 23), adică „modelul literar" (n. 44), forma aflată în cartea-de-cetire a şcolii primare, nu s-a păstrat fără modificări decît în cazuri rare, cum am mai spus; atunci ele sînt simple „debitări" mecanice datorate memoriei foarte bune a informatorului (v. text. accesoriu MCCCXX, p. 628 — 631). Obişnuită este modificarea fondului literar din şcoală, ducînd la forma fragmentată a tipului Alecsandri (n. 12), adică la forma poetică reductivă (n. 6).
     Uneori „sincretizarea" baladei cuprinde material din mai multe surse (v. patru surse detectabile, aşa cum reiese din nota
     1      ■D*ntr"° însemnare izolată, una din numeroasele “fişe de lucru,, rămase în manunscris de la folcloristul Ion Diaconu, reiese şi o altă clasificare a sa, importantă pentru tipurile “mioritice" vrăncene: “ 1. tipul păstoresc pur (sau nativ); 2. tipul Văii-Milcovului; J. tipul conglomerat sovejan ; 4. tipul interpolat arhaic-literar denumit «efectul Alecsandri»; 5. tipul estetic superior izolat (var. LXVI);
6. tipul lăutăresc comun; 7. tipul lăutăresc dominant; 8. tipul dezagregării parţiale; 9. tipul pulverizării totale."
XXV
Crit. 17). Se ajunge la forniă exliiisâ a baladei vrâilceiic, exemplar realizată prin tipul conglomerat mioritic (v. definiţia, în nota crit. 182). Contrastînd cu aceasta, forma heteroclită (n. 77), prin procesul de. heteromorfoză a degradat unitatea conţinutului cu forma, căci aflăm deplină confuzie între elementele eterogene de fond (n. 68).
     Un gen aparte al baladei în zona etnografică a Vrancei rămîne tipul Văii-Milcovului (n. 142).
     în legătură cu psihologia creaţiei populare, se pune problema
legăturii dintre imaginarul colectiv şi acela individual. Dedublarea, contrastul simbolic şi trecerea dintr-o categorie în alta apar nu numai in modelul literar şi apoi, din acesta, in unele variante locale (moartea-mmta: ,n. 11), ci un mod specific în fondul păstoresc, rezisHnd acolo, probabil, din vremuri imemoriale (mişcarea-zăcerea:, n. 6; relaţia cauză-efect, fluier ul-vintul: n. 7; animalul neobişnuit, reflex al animalului monstruos: n. 8; elementul miraculos în trecerea viaţa-moartea: n. 23), Uneori comutarea pare să rezulte din amestecul senzorial imediat, dăr tot atît de bine poate fi interpretată ca un vestigiu al funcţionalităţii simbolice străvechi, menţinut doar pentru aspectele materialiste ale sugestiei (culoarea = = mura neagră = pămîntul negru: n. 10). Oricum, să distingem, odată cu autorul monografiei, diferenţa între „La negru zăvoi" la modelul Alecsandri şi „mura niagri" din cele şase versuri care s-a arătat că rămîn specific-locale în completarea portretului ciobanului.
     Ion Diaconu s-a preocupat şi de substratul filosofic al Mioriţei. Aminteşte în treacăt „Impresia de netedă trecere din viaţă, - în moarte" (n. 9); sau mai precis formulat: „...rămîne ca impresie ultimă, calmul, intimitatea retragerii în natură, unde viaţa şi moartea sînt continue existenţei" (n. 11). într-un loc subliniază că var. are „în substrat [...] aceeaşi caracteristică filosofie păstorească asupra vieţii veşnice în natură" (n. 18). Dezvoltarea concepţiei folcloristului asupra problemei, se poate afla în nota crit. 66); aici aflăm despre „retragerea senină din învolburarea vieţii aspre în ideea morţii prin resemnarea ţăranului nostru înţelept. Aşa adevereşte materialul etnografic şi folcloric cunoscut pînă astăzi din Vrancea. Viziunea creştinismului rar se implică parţial în asemenea stare ultimă care pleacă din substratul daco-getic. Prin urmare, este o expresă atitudine de resemnare măreaţă în faţa morţii inexorabile: ea înlătură suferinţa, salvînd pe om prin viziunea aşa numitului panpsihism cosmic, care — chiar pentru unii folclorişti marcanţiar alcătui nucleul primitiv al Mioriţei."
     Cît priveşte materialul informativ din textele-convorbiri, acesta abundă în sensuri în primul rînd pentru părerea informatorilor asupra motivului Mioriţa. Autorul monografiei le-a „tradus" fn exprimarea conceptualizată. Astfel se subliniază, din graiul specific al ţăranilor vrânceni anchetaţi: funcţia creatoare a talen-
XXVI
tului individual într-un grup redus (6); despre genetica versului popular plăsmuit de insul talentat (vedem chiar „operaţia contemporană a închegării unei variante", sincretizată din patru surse (n. 17); despre „structură, vechime, mod de redare (n. 24); despre problema variantelor (n. 30). Referitor tot la circulaţia motivului: în trecut, greutăţile vieţii înlăturau asemenea « cîntari din velîju »; iar azi, redarea muzicii prin radio influenţează „ce vine din tradiţia poporului" (n. .ÎS). în timpul actual circulaţia baladei se vede în stagnare (n. 121). Dintr-un text-convorbife reiese convingerea că baba, Tudura Vrănsioaia ar fi fost cîntăreaţă eponimă a Mioriţei (n. 32). O bătrînă „avea [..,] naivitatea să creadă ra reală ficţiunea Mioriţei" (n. 44), pe cînd un informator proeminent din satul Vdsîjj s-a lămurit prin realismul elementar, asupra sensului figurativ al baladei (n. 214). Un octogenar judeca pătrunzător problema genetică a. motivului: „Mioriţa în cîntare şi-ar avea rădăcinile în substratul nostru etnic geto-dac". Tot el relevă perpetuarea prin generaţii a folclorului (n. 79). Un informator excepţional explică modul cum a contaminat el însuşi forma păstorească de la bunic, cu Mioriţa „după cârti, di Vasî'li Alicsăndri" (n. 85).
     Alte mărturii din textele-convorbiri referă la viaţa socială din trecut: exploatarea prin argăţie (n. 18); analfabetismul (n.              18;
n. 20; n. 97; n. 106), deseori întreţinut de „învăţătorul aspru pînă la absurd cu copiii [...]; altul, inconştient şi corupt" (n. 18); viaţa grea a şcolarului din familiile nevoiaşe (n. 5A). Întîlnim figura unui nedreptăţit din primul război mondial, la care Mioriţa suplinea rolul doinei propriu-zise cu caracter elegiac" (n. 16) şi informaţii vrăncene despre războiul din 1916-1918 (n. 196). Sînt cuprinse referiri la haiduci (Bujor, Codrjânu: n. 4B) şi la rolul lor social. Se face portretul ultimului haiduc din Vrancea, sovejanul Panait Morînglăv (n. 25). Iată unele specificări pentru viaţa economică din trecut: unităţile de m ăsură vechi (n. 25); relaţii comerciale —înainte de anul 1916 — între Vrancea, Braşov şi Breţcu (n. 12). Satul şi genealogia satelor din ţinut (n. 214), viaţa copiilor şi a părinţilor de sărbători (n. 19), cîntecele şi dansurile locale (n. 124), „jocurile bătrineşti" (n. 19), jocurile de la horă (n. 208), ceremonialul nunţii sovejens (n. 177), oferă subiect pentru texte-convorbiri deosebit de interesante. O categorie specială de informaţii relevă viaţa satului prin eresuri, pievestirile bătrînilor (n. 117); o bătrînă octogenară îşi socotea vîrsta după „zîua jepilor" (n. 82). Obiceiurile priveghiului, „cu manifestări venite din primitivismul animist" (n. 7), prevedea cîntarea Mioriţei, practica jocurilor cu „unKeş" (n. 23) şi „jocurile
de priveghi^ (n. 201), păstrate ca o particularitate a ţinutului.
     , oase rămîn referirile la legende („baba Tudura Vrăitspaja" şi „ŞtefaA-sel-Mâri, ctitorul legendar al Vrancei": n. 32).
                                                                                               X’XVII
      Autorul apreciază că dintre toate textele-convorbiri privind viaţa satului vrăncean, cel mai valoros („O magistrală pagină' dci antologie etnografică!") arată traiul un6ra dintre bătrîni, împovăraţi de greutăţi prea apăsătoare. „Ei se resemnau cu o măreţie aproape eroică." (n. 122). însă textele-convorbiri mai mult urmărite de etnograf au fost acelea de la informatorii ciobani şi baci, apoi de la familiile acestora. Apare organizarea şi funcţionarea stînii la cîmp (n. 5) şi la munte (n. 25); păstoritul oilor „la dial" (în apropierea satului: n. 19); alcătuirea gospodăriei de păstor, îmbrăcămintea şi obiceiurile (n. 156): faza întîi a. păstoritului în Vrancea nordică („sfătuiria di primvâra" a „stăpînilor de oi" ca „sî aliagî" personalul „stîni di la rminti": (n. 204) şi întoarcerea „botejului" în sat după „împărţîria" de la stînă („Cel mai cuprinzător text-conv. privind păstoritul vrăncean în trecut, documentul este unic: provine de la o femeie născută, trăită şi îmbătrînită în mediul păstoresc de familie"; n. 191. Aceasta este Sdnda Anghil Forîi, 71, Spineşti, fiica vestitului baci şi nepoata Costândei Păun). Mai este cercetată transhumanţa: „Contactul păstoritului local cu cel din Bărăgan" prin ţăranii vrănceni săraci care se duceau într-o regiune fertilă ca să se înstărească (n. 213); vrăncenii duşi ciobani prin Moldova, spre Bîrlad şi „mâlu Prutului" (n. 200); păstorii vrănceni înstrăinaţi temporar pentru ocupaţia lor (n. 216). Transhumanţa ardeleană şi întretăierea ei cu păstoritul din Vrancea se vede cel mai bine prezentată de Anghil Bălcan, 62 ani, din satul Nistoreşti; de la acesta a rămas valoroasă schiţă etnografică despre portul, instrumentarul ciobanilor, medicina empirică de la stînă (n. 95). „Ştiri documentare unice despre organizarea stînii, păstoritul de iarnă, varietăţile de oi, prelucrarea lînii în gospodărie, îmbrăcămintea şi viaţa ciobanilor, bolile oilor şi îngrijirea lor, instrumentarul, cîntecele şi jocurile păstorilor odată cu I$ioriţa“ a dat bătrînul, Ghprghi H'uipoi, 108 ani, din satul Nistoreşti, cel mai vîrstnic informator din cuprinsul colecţiei.
                                     *
      Pe lîngă varietatea informaţiei, textele-convorbiii ne oferă ocazia să desprindem atitudinea autorului monografiei faţă de realităţile vrăncene din trecut. Găsim pagini cu valoare literară care înviorează lectura. Descrierile de peisaj, creionarea succintă dar sugestivă a portretului unor informatori — adesea oameni sărmani pe care Ion Diaconu îi priveşte cu compasiune —, paginile memorialistice marcate de livrescul „subţire", dar consistente afeetiv prin păstrarea naivităţii sincere a copilului-ţăran de odinioară, se apropie de eseu cînd capătă extensie ca în evocarea „bîtei Nedelja’'. Am păstrat aceste mărturii discrete care, de altfel, nu împiedică revenirea de la digresiune, la tonul ştiinţific al scrierii; le consi-
XXVIII
derăm tot atît de interesante ca tcxtele-convorbiri. De astă dată ne vorbeşte despre locurile, oamenii şi obiceiurile Vrancei, un localnic trecut prin cele mai înalte şcoli româneşti. Profesorul care a format atîtea generaţii de copii din ţinutul său * de baştină » se vădeşte şi în cuprinsul Notelor critice un bun cunoscător al psihologiei elevului si al viratelor şcolare (n. 34; n. 49). Observaţiile sale sînt vădit moralizator-didactice la adresa învăţămîntului „primar" din trecut. Ne pare remarcabilă nota crit. 118 în care se dă planul metcdic al unei lecţii cu Mioriţa aşa cum ar fi trebuit făcută în şcolile vrăncene; sugestia, credem că rămîne bună şi în actualitate.
      Prin preliminariile succinte de mai sus am urmărit să dam cîteva date informative în biografia operei, care pot să intereseze ca venind de la cineva din preajma autorului. Reliefarea unor aspecte speciale ale cercetării şi sublinierea concluziilor, s-au făcut aici în lumina materialului din volume, dar şi în urma discuţiilor avute cu Ion Diaconu de-a lungul anilor. însă afirmaţiile atîta timp gestate în conştiinţa folcloristului, apoi de atîtea ori revizuite după redactarea Notelor critice n-ar mai fi avut nevoie de nici o subliniere. Departe de a voi să „desfiinţeze" Mioriţa artistic literarizată de primul nostru mare poet Vasile Alecsandri, ceea ce nici nu s-ar putea cînd această formă a baladei a intrat definitiv în circuitul naţional şi chiar european, autorul lucrării de faţă a atras atenţia prin volumele III şi IV ale monografiei Vrancei asupra Nioriţei din veac păstrătoare a geniului anonim, cîntată prima oară de păstorul, poate vrăncean, care a configurat poetic şi muzical credinţa neamului său în veşnica existenţă a omului, «pulverizat după moarte în infinitul naturii». Prin simbolurile arhetipale dezvăluite într-o plăsmuire unică de artă populară, modesta Nioriţa a bătrînei Costânda Păun din Spineşti ne-ar putea oricînd reprezenta în universalitate, alături de strălucitoarea Mioriţă a „bardului de la Mirceşti", atît de bogată în imagini poetice.
      Rămîn mereu recunoscătoare părintelui meu pentru tot ce-ani invaţat din cei treizeci şi cinci de ani comuni închinaţi Vrancei.
                                                                                                                 PAULA DIACONU BĂLAN
TEXTE
                    Andreiâşu (~di zios, ~di sus)
                      BALADE
                                 &IORÎŢA1
                                 CMXX* i
                                   Pî-o gurî di rai, Pî-um picior di plai Se coboară-n vale Şî li-aţîn în cale 5 Trei turme de oi,
                Cu trei ciobănei: Unu-i moldovjan, Unu-i ungurjan,
                Şî altu-j vrăncian. io Dar cel moldovjan Şî cu ungurian Mări, s-a vorbit Şî s-a sfătuit Ca sî mi-l omoari 15 Pe cel vrăncian,
                            Cî-i mai ort oman:
                                         Ari oj mai mulţi, Mîndri şî cornuţi,
                Cai învăţaţ,
           20 Şî cîini mai bărbaţ. Dar cia mioriţî Cu lîna plăviţî De trei zile-ncoaci Gura nu-j mai taci.
                           25 Atunci cel vrăncian zice:
                —  Mioriţî lai,
       1 V. voi. I3 (1969), pag. 315.
       *        Cifra romană CMXX ( = 920) înseamnă numărul de ordine al textului; iar cifrele arabe 1, 2, 3 etc., puse după numerotarea cu cifre romane, indică numărul de ordine al notelor critice: 1, 2, 3, 4 etc. Ordinea satelor este dată alfabetic.
3
      Laj, bucălai,
      De trej zile-ncoace Gura nu-ţ mai ta£e;
                                                                30 Orj iarba nu-ţ place,
      Ori apa nu-ţ place.
      Ori jeş’ bolnăvjoarî, Drăguţi mioarî?
      —  Drăguţule ba6i,
                                                                  35 Mii toati-m' pladi;
      Da vorba di-asarî,
      Şî di-alatăsari Aceia nu-m’ placi... Dă-ţ oile-ncoaci 40 La negru zăvoi,
      Că-i iarba de noi,
      Şi umbra de voi.
      Că cei doi frăţiori,
      Că-s mai mărişori —
 45 Cel moldovjan,
      Cu cel ungurian —
                                                                     Mări, s-a vorbit Şî s-a sfătuit:
                                                                  La apus de soare 50 Să mi te omoare,
      Că ai oi mai multe, Mîndri şi cornute,
      Cai învăţaţ,
      Şî cîni mai bărbaţ.
                                                               55 Şî vor să mi ti-ngroapi Tot în dosu stîni,
      Uni zac şi cîni.
      —  Mioriţî lai,
                                                               Di-o fi să mor 60 Pj-acest cîmp cu flori, Roagă-i să mă-ngroape în strunga oilor, în zocu meilor,
      Şî zbtirdu mioarelor.
                                                                65 Iar la cap să-m’ puie, |n cel păltinaş,
      Cei trei fluieraş:
      Fluiru di os,
      Sî-n cînti duios;
                                                                    70 Şî acel de fag,
      Sî-n cînti cu drag;
4
                 jar acei de soc!,
                 Sî-n cînti cu foc.
                 . Cîn’ vîntu va bati,
            75 Prin jeliră străbati...
                 Iar la cea măjcuţî Să nu-i spui, drăguţi,
                 Că m^au omorît,
                 Şî m-au îngropat.
            80 tu doară să-i sPui Cî m-am însurat ...       Pisti=un vîrf di plai
                 Oo fatî di crai,
                 Iar la nunta mia 85 A căzut o stia;
                 Soarili şî luna Mi-au ţînut cununa;
                 Preuţ: nuni mari...
            Aici-am uitat-o, la sfîrşît. O ştiu di la mama, 90 dar şî din carti-o parti din ia.
                        (26.X. 1967), Andrijeşu-di-zos, Budenj -Toâdir Călinoiu, 48.
                        cmxxi1a
                 —  Mioriţî lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi Iarba nu-ţ măi plasi,
                 Gura nu-ţ măi tasi;
            5 Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,
                 Di gura nu-ţ tasi?
                 —  Ba iarba-m plasi ;
                 Da văd bini, stăpîni,
                 C-ai sî ni laş;
            io C-am auzît
                 C-a sî ti omoari Ciobani seilanţ,
                 Cî ai oi mai mulţi,
                 Şî mai cornuţi.
            15   — Nu-i nimica, oai lai, bălai,
                 Dacî vez cî morju,
                 Mă-ngropaţ în dosu stîni,
                 Ca sî mi-auz cîni.
                 Sî-m' puniţ la cap:
            20 Fluieraş di nuc,
                 Oili sî mi li-aduc;
                              5.
                   Fluieraş di os,
                   Oili sî mi li văz...
          Ieu atîta ştiu: pim bătrîni1, pim copii. Toţ 25 bătrîni cînta, cu copii. îm partia Vrănsi-a fost asta; acolu s-a cîntat cu siobani iştija. Jo am auzît bătrîni cîntîn’la petreâiri. Nu-hj-aduc aminti di numili batrînilor cari j-am auzît cîntîn'. Ba-trîni cînta din gurî, cun spun şî io. Am auzît-o 30 şî ;o: ba pi colia, ba pi colia...
                        (22.X. 1967), Andrejaş\i-di-fios, Butucoâsa Siripâri-Mârija Dfnu, 55.
                   CHXXIIs
                                                                        Mioriţa
                 Pe vîrf de măgură Fulgeră şi tună:
                 De vo săptămînî Nu sî mai răzbuni... 5 — Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 De trej zile-ncoaci Gura nu-s mai ta£i; Ori iarba nu-ţ place, io Or apa nu-ţ place?
                 —  Ba iarba îm’ place, Şi apa îm’ place;
                 Dar s-a lăudat Batiu ungurianu
             15 Şî cu del oltianu Ca la apus de soari Să mi te omoari,
                 Că^i ai oi mulţi, Mîndri şi cornuţi,
             20 Şi cai învăţaţ,
                 Şi cîini mai bărbaţ.
                 —  Şî d-o fi sî mor,
                 Să nu le spui lor;
                 Ci să mă îftgroapi
       i Fenomen fonetic izolat de graiul ţinutului.
6
  25
  30
  35
  40
                                                                                                                                                                                                                                                           50
                                                                                                                                                                                                                                                 55
                                                                                                                                                                                                                                                                     60
                                                                                                                                                                 65
                                                                                                                                                            Atîta-
                                                                                                                                                          limpede
  Aici, pe aproapi,
  Tot în dosu stîni,
  Ca sî-mi-auz cîini; în strunga de oi,
  Să fiu tot cu voi.
  Şî la cap sî-m' puj:
  Fluieraş de fag,
  Mul’ zice cu drag;
  Fluieraş de socu,
  Mul’ cîntă cu focu;
  Flujeraş de os,
  Mul’ zi6e dujos.
  Jar dac-oi întîlni Măicuţă bătrînă,
  Cu brîu de lînă,
  Pe cîmp alergînd,
  Pe toţi întrebînd:
  „Nu cumva-aţ găsit,
  Nu cumva-aţ văzut Mîndru ciobănel Tras pîntr-un inel?
  Feţişoara lui:
  Spuma laptilui ;
  Perişoru lui:
  Pana corbului;
  Mustăcioara lui:
  Spicu griului" ...
  .. .Şî di-o fi sî mor,
  Să nu le spui l°r>'
  Să le spuj curat:
  Că m-am însurat P-o gurî di rai C-o fatî de crai;
  Şi la nunta mia A căzut o stia;
  Soarele şi luna
  Cari mi-a pus cununa ;
  Preoţ: munţ mari;
  Păsări: lăutari;
  Păsîrili: mii,
  Şî ceru stăcliu.
  -i Mioriţa. „Stăcliu": adica iera ceru cîn’ a murit iei. Asta din carti-o ştiu.
7
       Îs buzoian, parvenit aisi. Am venit aisi cu mesă-rija; m-a oprit oamini; cu războju m-an oprit 70 aisia; ş-an stat aisja. An vinit însurat dim Buzău. Da femeia nu m-a măi lăsat sî plec d-aici I nu s-a mai îndurat sî plecăm d-aici; cî ni-a murit aici cinci copii, ŞÎ Şasî la Buzău, în comuna Calvini, di la Cizlău măi înăinti, pi valia Neh'o* 75 iului. Păi sînt aici dîn treize’ şî nouî...
          La-nceput îi dim bătrîm-auzîtî Mioriţa. Da-m părţîli celilanti-i din cârti. Iera lăutari bătrîni din vaHa Buzăului. Ieram băiet dî vo şaispsi ani cîn’ i-am auzît: „Ja, zî-i* mă!" Da şî io 80 cîntan din vioarî de mic; da mă ducian cu lăutari sei bătrîm. Ieram începător de vioarî. fti-aduc aminti di lăutarul Neculai Marin Dulcă, lăutar bătrîn, în comuna Calvini. Iera acolu lăutari măi mulţ, tot bătrîni lăutari; tinerj, prea puţîm.
                          (2 l.X. 1967), Andreiâşu-di-sus-lăutarul Neculai Duţî, 66.
                                                                                                                                                   cmxxiii2A
                   —  Mioriţî lai,
                   Lai, bucălai,
                   Di trii zîli-ncoasi Iarba nu-ţ   măi    plasi,
              5   Gura nu-ţ     măi     tasi;
                   Ori ieşti bolnăvioarî,
                   Drăguţi mioarî?
                                                                                                A-ntrebat-o ciobani. Di-acoHa sî rupi: nu măi Ştiu! Dacî n-an ţînu’ socotialî... Ia a fos’, 10 zodiiaşî: şî n-a omorît-o pi ia. Da l-a omorît siobani: doi l_a omorît. Siobanu i-a spus riioari, cî dacî l-a omorî, sî-i pui la cap:
                   Fluieraş di fagii,
                   Sî cînti cu  dragu;
              15  Fluieraş di   osu,
                   Sî-i cînti duiosu;
                   Fluieraş di socu,
                   Sî-i cînti cu focu.
 20 Asta-i Mioriţa. O ştiu şî ieu dim bătrîm, ca unkeşu neu.
                                                                                                                         (17.X. 1967), Andreiaşu-di-zios, Fetfg-
 Zitârj-Măriuţa Oltianu, 66.
CMXXIV3
        De-âeia ni-am măi-adus aminti din ieli: am auzît acuma băieţî sitin dintr-o cârti:
               —  Mioriţî lai,
               Lai, bucălai,
           5 Di trii zîli-ncoasi Iarba nu-ţ măi plasi.
               Guriţa nu-ţ măi tasi...
               —  ]^ii iarba-m’ pla&i;
               S-a vorbit trii siobani
           io Ca sî mă omoari...
     Nu!
               Ca sî ti omoari La o vremi di sari.
               —  Dacî m-a omorî,
           15 Sî mă-ngropaţ
               în strunga oilor, îm bătaia...
     Nu!
               în ziocu neilor.
           20 Şî sî-m’ pui la cap:
               Fluieraş di socru,
               Cî cîntî cu focu;
               Fluieraş di fagii,
               Cî cîntî cu dragu;
           25 Fluieraş di osu,
               Cî cîntî duiosu...
           Ni-aduc aminti cî maicî-sa pi cîmp alerga, di chita pî băietu îi:
               Perişoru lui:
           30 Pana corbului;
               Okişori lui:
               Murili cîmpului;
               Mustăcioara lui:
               SKicu cîmpului...
           35  — Sî-i spui cî m-a-ngropat
               în strunga oilor, în ziocu neilor...
               Cî m-am însurat Cu mîndra craiului...
40 Acolu, uni-a murit...
           Cârti n-am învăţat dicît douî clasî. Nioriţa ni-a intrat în cap di la băieţ din şcoalî. îfaia ni-a fos’ drag cînticu ista; şî cîntam cîn’ îl auzam.
9
     îi mîndru tari cînticu ista ! Plînziam, cî-j di zali. . . 45 Nu v.C7? Cî s-a cununat c-un crai mari; adicî s-a cununat cu mîndra craiului...
          Am auzît-o di la oamini măi bătrîni: di la un tata-moş a neu. Cînta din caval. îi mor’, săracu; iera di-o sutî sinsi ani cin’a murit. Ni 50 cînta din cavâl vosia asta. Di pi si cînta cu cavâlu, povestia vorbili. Vosia-i di-acolu, şî cuvintili. Din carti-s furati-aşa... Tăriia-i dim bătrinj!
          Unkeşu-a&ela avia păr alb, cum îi ghiocu. Ş-avia barbî albi, cole-aşa, atîrnatî, şî lceptănati 55 frumos. Iera om bun tari la suflit! Ni strînziam sărbătorili pi bătătura lui-avia o bătătiirî cu iarbî frumoasî! — ni-adunam fetili lui, şî nepot, şî h'isi: avia multişoari. Mama mia a fos'h'ica lui. Iei ni cînta din caval, ni povestia din tine-60 reţili luj; cum a trăit şî iei în văduviia lui: a trăi' şî jel vo douîzăş di ani văduv. în tinereţîli lui-a fos’ gospodâriu.
                         (23.X. 1967), Andriieşu-di-zios — Vojca Mocânu, 74.
                       cmxxv3^
                —  î^ioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi ;
            5 Orj iarba nu-ţ plasi,
                Ori ieş' bolnăvioarî?
                —  Nu-s bolnăvioarî... Pi-um pisior di plai Coboarî la vali
            10 Trii ciobănei:
                Unu-i moldovian,
                Unu-i vrănsian,
                Şî unu... ortomân. (Sic !)
                —         Mâri sî vorbiri 15 Şî sî sfătuirî
                Pi la apus di soari Sî ni ti omoari...
                —  Di-o fi sî mă omoari, Sî mă-ngroapi
10
                                                                                                                                 20 în strungi di oi,
                                                                                                                                      Sî fiu to’ cu voi.
                 Şî la cap sî-m’ pui:
                                                                                                                                        Flujeraş di osu,
                                                                                                                                    Mul' cîntî duiosu;
                                                                                                                                  25 Fluieraş di fagu,
                 Mul’'cînti cu dragu.
                 Iar de-i vidia pi cîmp,
                 Alergînd şi plîngînd,
                                                                                                                                             O mamî bătrînî 30 Cu brîu di lînî,
                 Sî-i spuj cî m-am însurat C-o fatî di crai;
                 Şî la nunta mia....
           Aisi nu ştiu...
           35 A fos' nuntaş.
                                                                                                                               Am uitat; nu ştiu...
                 Păltinâşî ni-a fos’ naşi mei...
           Sî h'i ştiut, sî mă h'i răzgîndit! Da aşa: la pripialî...
           40 Naşî mei-a fos' păltinâşî...
           Nu ştiu cum..... M-pi măi răzgîndi, dacî tresi pe-isL Cui i-a vinit sî ţîi socotialî di Mioriţa? ... Soarili şî cu nuna Ni-a fos' cununa...
45 Li spui îm bobit: pi săriţi. Iera frumos tari cînticu ista! O aviam poizîi la şcoalî. Iera seva frumos! Dipi si m-an căsătorit cu omu di-ntăi, carj-a murit pin nouî suti şaispăzăsi, an cîntat-o. Di-atunsia, di sinză' şî trii di ani, di cîm îs vădani, a fos' viaţa mia cam amărîtî; n-am măi cîntat-o. Cîn' am învăţa' Nioriţa, c-a h'i fost învăţătoriu Andriiescu, c-a h'i fos' Cristnan, cu-amîndoi am
50   învăţa' Nioriţa asta. Nioriţa ni-0 didia la poizîi ;
     o avian nercuna poizîia. Ni~o didia la poizîi, 55 pi di-a rostu... Ă, hă-ă, p-a stat oili nipăzîti?... Iera siobani! Oi h'i-auzît-o şî di la vum bătrîn. Da di siobani: nu cunosc...
                           (20.X. 1967), Andriieşu-di-zios — Sâfta Potop, 75.
11
CMXXVI3B
       O ştiu, aşa, pi-apucati: ni-a intra’ cîti una-fi cap. Măj ştiu şî pi altili cari-am învăţat în cârti. Acu s-a zlăghit minţîli: nu măi ţîi minţi. Trebi sî nj-aduc aminti jar. Dacî ni-adusi sineva aminti, apî spui. Mioriţa o ştiu aşa:
            —  Oai bucălai.
            Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi,
            Iarba nu-ţ măi plasi,
      10 Apa nu-ţ măi plasi;
            Oiţî bîrsanî,
            Ori ieş’ năzdrăvani ?
            —  Şî iarba-m’ plasi,
            Şî apa-m' plasi;
       15 Dar pi tini s-au vorbit Ca sî mi ti doboari Pi la apus di s<?ari Acel vrăncian Ş-acel moldovian,
      20 Pentru c-a\dai oi mulţi,
            Mulţi şî cornuţi.
            —  Dacî m-a omorî,
            Sî mă-ngrolci în dosu stîni,
            Sî mi-auz cîni lătrîndî...
25 Cam aşa-i. Am uitat-o. Iera lungî.
            Şî la cap sî-m’ pui:
                                                                                                                                          Fluieraş di osu âi-n zîsi duiosu;
                                                                                                                                     Fluieraş di fag 30 Si cînti cu drag;
            Fluieraş di socu
            Si cînti cu focu.
            Vîntu, cîn' a bati...
      Ni-aduc aminti şî di asta; am uitat legăturili... 35 Vîntu, cîn’ a bati,
            Pin fluiri-a străbati...
      Aisia s-a-nkegat!...
            Oili s-or strînzi,
            Pi mini m-or plîuzi 40 Cu lăcrîm’ di sînii...
       Şî dac-ar măi h’i. am uitat-o. Din cârti Aj-aduc aminti c-am întîlnit-o, ş-auzîn’ dipi la altu zî-
     cîndî. Da din cârti măi mult. Iera poizîi, îft cartia-di-sitiri: iera cu domnitori, cun sî zîsia 45 pj-atuncja.
         La şcoal-an fos’ trii clasî. Am învăţat cu unu Radu Şuşu, din Vransja; cu Sînion Cristiian sel bătrîn. Mioriţa ni-o didia la poizîi di-o pove-tiam, n-o cîntam: numa pi spusî. Aşa, pi-apucâti-50 am auzît-o şî di la altu: cîn’ iera unu cari spunja cîti-o poizîi, io băgăm la cap. Di la bătrîni, ca mini n-am auzît-o. Da di la oamini măi *n vrîst-am auzît-o: n-o cînta, numa spunja din gurî. Spunja, aşa, fărî glas: numa cum o               spuj-aşa-m poizîi;
55  aşa am auzît-o. Din fluir am        auzît     Şîriagu oilor,
     ca o doin-aşa. Da di la lăutari n-am auzît di loc Mioriţa.
                         (22.X. 1967), Andriieşu-di-zios, Răkitâşu-riiC'lon Sîrbu, 75.
                         cmxxviij
                     —  Nioriţî lai,
                     Lai, bucălai, ...
         De-isj nu măj ştiu ! Nu ştiu nisi-un feliu di cîntic. Din cârti ştiu numa „Tatîl              nostru". An
5   fost om năcăzît, pin străinj.       Am          munsit zî şî
     ngapti, vai di capu neu! N-am iubit cîntisili, c-an fos’ năcăzît, ş-an trăit pi la boieri, vai di capu neu! Am munsit cu zîua, an trăit şî pi la curţîli lor. Cu zîua, cu luna, vai di capu neu! 10 Am munsit la Angh^nii Dâscîlu/şî nu rii-a da* nica! Dj-acoHa am plecat, şî m-’an dus la al' bojer — jera pin nouî suti şaisprăzăsi. Di Anghenii Dascîlu-a rămas praf di ieî! N-a avu’ coplcii... înc-am blăstămat noi: dac-am munsit o gră-15  ma(dî) di timp, şî nu nj-a da’       nic!
                         (22.X. 1967), Andriieşu-di-zios, Butucoa-sa-Siripâri-Ion Dinu, 76.
                         CMXXVIII4.4
                 Pi-o gurî di raiu,
                 Pi-um picior di plaju,
                 Iată, vin în caii Trej turmi di oj
13
                                                                 5 Cu trij 6iobănej:
                                                                  Unu-i moldovian,
                                                                  Altu ie vrăncian,
                                                                  Şî unu ungurian.
      —      Drăguţuli baci, io Dă-ţ oili-ncgaci
                                                                  La mîndru zăvoi,
      Cî-i iarbî di oi Şî umbrî di noi • • •
      —  Mioriţî lai,
 15 Lai, bucălai,
      De trij zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi;
                                                                 Orj jeş’ bolnăvjoarî,
      Orj îţ fasi di capu tău, 20 Ori di căpuşoru neu, Mioriţî, mioarî?
      —  Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian Mări se vorbiră
 25 Şi se sfătuiră
      Că pe l-apus de soare Vria sî ti omoari Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian.
 30   — Mioriţî lai,
                                                                     Lai, bucălai,
      Jo, di-o fi sî mor Pi cîmp de mohor,
      Sî ma-ngropaţ 35 Aisia, în strunga de oi, Să fiu tot cu voi ; în dosul stîni,
                                                                    Sî-mi-auz cîni.
      Şi la cap sî-m' pm:
                                                                40 Fluieraş di fagu,
      Mul’ zîsian cu dragu; Fluieraş di osu,
      Mul’ zîsian dujosu ; Fluieraş di socu,
                                                              45 Mul’ zîsian cu focy.
      Iar pe cîmp di-aţ întîlni Măicuţî bătrînî...
      Pi cîmp alerga Şi pe toţ întreba:
14
            50    — Nu cumva-aţ văzut
                 Mîndru ciobănel Tras ca printr-un inel?
                 Mustăcioara lin:
                 Sine u griului ;
            55 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 Şî să-i spui curat:
                                                                          Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî 60 A lumi minasî;
                 Şî la nunta mia A căzut o stia;
                 Soarili şî luna Mi-a ţînut cununa;
            65 Braz şî păltinaş
                 Iei mi-au fos’ nuntaş;
                 Păsăreli: mii ;
                 Şî steli: făclii.
                                                                                             Pî de-isi nu măi Ştiu; am uitat. Am învăţat-o 70 din şcoalî, di pin clasa a triia; sîn’ şaiză’ şî trii di anj di-atunsi. învăţătoriu iera Sînion Cristnan. Cu Nioriţa: m-a dat-o s-o-nvăţăm ca poizîi-n cârti; şî m-asculta la lecţii.
         Bătrîm-o cînta din fluir Nioriţa. Cîntaria o 75 ştiu pintru c-o cînta din fluir moşnezi bătrîni. Şi tatî-mu-a cîntat-o. Io di la tatî-niu-am auzît-o-ntăi cîntaria.
                        (16.X. 1967), Andriieşu-di-iios-Ion Pasă' râiu, 77.
                      CMXXIX1b
        Mioriţa-Nioriţa: aşa-i zîsia la mocani; da-n carti-i zîâia Mioriţa; pî n-o şt iii toat, -am uitat-o: Pi-un picior di plai,
               Pi-o gurî di rai 5 Iată, vin în cale Trei ciobănei Cu trei turme de oi:
               Unu vrăncian;
               Unu moldovian,
           10 Şî unu...
        Nu ştiu cum ăi zîsi. . .
               Unu, ungurian.
15
                Celu ungurian Şî cu cel vrănsian 15 Avia sjudî pi sel moldovian... nu ştiu cum îi zîsi...
                Mări, se vorbiri Şî sî sfătuirî...
         Acu ni-am adus aminti!
           20 Ca sî-1 omoari Pi cel vrăncian...
                Că l-apus de soare Ca să mi-1 omoare C-ari oi măi multe,
           25 Cîini măi bărbaţ,
                Şî cai măi învăţaţ.
         Am uitat, domle!
                O oai năzdrăvani Di trii zîli-ncoasi 30 Guriţa (II-Gura?) nu-i măi tasi... î^i-a ars cartia cu Nioriţa... S-a ars toati cărţîli meii; îi dimul': sîn' vo zăsi ani di-atunsi. Cartia iera carti-di-setiri, di cîn’ învăţam jeu în şcoalî: dimult... îs şăptizăsi di ani... îj 35 dimult!
         Şcoala iera la Andreiaşu-di-zios. De-isia tre-pădam acolu. Ni-apuca sara pi drum-sîn' şăpti • Idlometri de-iăi pîn la şcoalî. îi loc încreţit :1a djal, divali; ioti, cum îi pi-isia: ti laş divaîi, ieş 40 la dial. Sara aziunziam acasî pi-ntuneric. Măj işa mama-năinti, pi marzina păduri, cî-rd îera ! urît: ieram băieţ. La şcoalî plecam dimimaţa, *' pi-ntuneric. Făsiam şcoalî toatî zîua pîn’ la un ; timp. Di-acoHa s-a skimbat, şî făsia pîn' la ^ 45 douîsprăzăsi. Dipi douîsprăzăsi vinia alti clasî. ţ Mîncaria o luam cu noi, în traistî. Douî trăistj- J aviam: una cu mîncari şî una cu cărţîli. Miîicari ni luam âi-aviam şî noi: brînzî, ouî. Auniorj, ; în zî di săc: siapî, cartoafi h'ierti, p£rşî uscaţi.
50       Ieram îmbrăcaţ iarna cu suman, cu bundî. Uni-aviam-dipi sama noastrî-cozoseli, Kep-târi; şî-n cap căsiulî. Vara aviam şî pălării di pai. Domnu Sîriion Crîstiian ni da pai, şî ni-nvăţa iei cum şî-mpleteşti pălăria. Ni-arîta cun stj 55 coasî. pălăriili; ni-arîta cun sî hultuieşti poni.f Acu cu Nioriţa: ni da lecţii — iera o zî di poizîi, am iuta’ si zî. Iei zîâ ja: „Luaţ Mioriţa f
16
         s-o-nvăţaţ pi di-a rostu". Şî ni-asculta. Acu s-o spui măi diparti.
                                                                       60 Că l-apus de soare Sî ti omoare,
                    Cî ai oi măi mulţi,
                                                                          Mîndri şî cornuţi.
               Atunsia iei a spus:
               65     —  Dacî m-a omorî,
                                                                            Sî mă-ngropaţ în dosu stîni,
                    Sî mi-aud cîni.
                    Şî la cap sî-m' pui :
                                                                         7 0 Fluieraş di fag,
 Mul’ zîsi cu drag;
 Fluieraş di os,
 £?. VJ             Mul’ zîsi duios;
                                                                          Cîn’o bati vîntu,
                                                                       75 Pin ieli-o străbati,
 Oili s-or strînzi,
 Pi mini m-or plînzi
  LO
  t..- *’.i t- *—
  t=- ac                                            x      -■
  ^ —                          Cu      lacrîmi     de    sînzi.
   f-
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                       -o
   Cc
                                                                                                                                                                                                                                                                                                               ^ 55
 Am uitat, c-am păţît mulţi...
 ^               80 Iar dacî te-i întîlni
 £1  -.o.           C-o babî bătrînî
 jc  ^              Cu brîu di lînî,
 ^               Tu sî nu-i spui ci m_a        omorît.
 55              Sî-i spui cî m-am însurat
               85   C-o fatî di crai,
                    Pi-um picior de plai • • •
             Ăi, nu!
                                                                           Braz şî păltinaş Mi-a fos’ nuntaş;
               90   Soarili şî luna
                                                                          Mi-a ţînu’ cununa;
                    Preuţî...
             Nu ştiu... am uitat... Dacî nu am cartia! Rar uni sî găsăşti cartia aseja...
                                              95 Di si sî vorghes’ dizjaba: n-am auzît pi bătrîni spunîn’ Mioriţa, nisi cîntîn’; dicît în cârti, -a-atît-am auzît. Bătrîm-avia alti cîntisi: cîntisi haiduseşti, di drâgusti. Ieti, unu haidu&esc: Sapa-i latî, coada-i scurtî:
                                                                     100 Mă loveşti pişti burtî,
                                                            Nu măJUăiâxu2ărali-m pungî!
                  Si  m-aţiu pi la strîmtori,
                  Sî cîştig la gâlbiorj... îimbla auru pi-atunsia. Iştiia iera haidusi 105 di (odru. jera haiducu Buzor, Codrianu, mulţ!
           nu măi putia trăi omu din cauza tursilor, greilor — iera ţara-n roghii! Şî haidusi iera oan)jnj tiniri, flăcăi: sî făsia haidusi. lî n-avia tnabî cu săteni, cu sii sărasL Ij avia triabî
 lio   cu £fesj bogaţ cari pleca cu bani-n ţarî la ii, căra l>0Siţîia. Şî pi la strîmtori — uni iera locu maj PuŞtnu: nu iera şuşăli ca acu-acolu-i pîndia h^usi (ii dusia bani cu căruţîli-n ţari la ii); ŞÎ ^ilua bani, şî-i da pi la ţărani- Nu-j mînca ij 115 baiij. _j (ja pi ia sarasi-
           Kcu sî urmăm cînticu:
                  Sî m-aţîu pi la strîmtori,
                  Sî cîştig la gălbiori,
                  Cî-s uşor la purtatu,
           120 Şî cu spor la număratu.
                              (22.X. 1967), Adriieşu-di-iios, Butn-coasa- Si ripari-Toadi r Dămijan, 77.
                                                                      C-MXXXs
                                                                                                  Nioriţa am auzît-o şî io di pi la siobani, di P11^ munţ, tot pi-acolia. Sioban aii fost aisj, şî cîmp, la Cîmpinianca — „la izvoarî" sî kema 1°CU stîni. Iera doi fraţ cari-avia stîna: Toadir
   5  Săţ£rj
             şi cu frat-su Ion Săcârî; ii iera stăpîni s^1)\i. Avia-m botei şasî suti di oi. Da oili iera a satului; şî ii-a luat iemaş, şî m-a băga' pi mini b^iu. An stat acolu-o varî; sîn' can vo triiză' Ş1 doi di am di-atunsi- Cum jera timpu-atun6ia, 10   m-^ plătit cu vo patru suti di lei pi varî-
         Stîna sî-nsepia di la mai pînî toamna, la douîză’ Ş1 şasî octombiri. Ieram însurat; da acolu-an sţ^t tot timpu; n-an vinit acasî. Atunsi avian Şa^î coplcii: îni iera dor di ii; da avia mîncari-15 ac^sj. mă-sa-ngriza ghini di ii- A vini’ numa baba: a vini’ sî mă vazî. Da atunsi nu iera babî: măi tînîrî. A sta’ puţîn. A vini’ diminiaţa, Ş1 tot în zîua aseia a plecat; vo trii siasuri, c-avian *rjabî la oi... Culcat cu baba? Nu m-am măi
18
20 culcat: la oi nu sî fa^i-aşa, cî li merzi rău oilor — adicî sî-mbolnăghesc. Aşa sî zîsia dim bătrîni: basiu sî h'i curat...
        Oili tot aşa avia lapti, ca acu. Caşu iera la cîmp di douză' şî patru di kili, cî oili di cîmp 25 dau măi mul' lapti ca seli di-aisi- Acolu, la cîmp, cia pi varî cîti zăsi kilogrami di lapti di Qai; ş-aisia dă acu cam şasî kili, di-aghia. Ş-acu, şî an an dat to' şasî kili: trii la om. şî trii la stat. La cîmp îi altfelju iarba: îi mănoasî, nu-i rî-
3 0 poasî, ca aisi; ai6i îs corhănj: loc măi lcetros. Oilj-aisi umblî pi rîlcili selia, la dial. iemaşubun i-a vasilor...
        Iaca Mioriţa, da n-o ştiu kiar toatî;
                —  Mioriţî, mioarî,
            35 Cu lîna plovioarî,
        Aşa-i vorba: adicî bălanî, moali; aşa-i cînticu oi. încolţi nu sî zîsi plovioarî.
                —  Mioriţî, mioarî,
                De trej zîli-ncoaci
            40 Guriţa nu-ţ măi taci;
                Ori îeŞ bolnăvioarî,
                Mioriţî, mioarî?
                —  Nu-s bolnăvioarî;
                Drăguţule bace,
            45 Dă-ţ oile-ncoace La verdi zăvoi, adicî izvor,
                Că ieşti iarbî di noi.
                Stăpîne, stăpîne,
            50 Măi kiamî-ţ ş-un cîni:
                Sel măi bărbătescu,
                Şî sel măi frăţăscu;
                Cî, mari, sî vorbiră,
                                                                        Şî se sfătuiră 55 Pe l-apus de soare Ca să te omoare Baciul ungurian Şî cu sel vrănsian.
                —  Mioriţî, mioarî,
            60 Dac-o fi sî mor,
                Să le spui sî mă-ngroapi Aisi, măi aproapi: în dosu stîni,
                Ca s-aud cîni cîn' a lătra.
 19
            63 Sî ii spui sî-m’ pui la capi Fluieraş de fagu,
                 Mul’ zîsi cu dragu;
                 Fluieraş de osu,
                 Mul’ zice duiosu.
            70 Cîn’ a bati vîntu,
                 Pin ieli-a străbati...
                 Cîn’ vîntu-a străbati,
                 Oili s-or strîngi,
                 Pe mini m-or plîngi 75 Cu lacrîAi de sînge... î^i-aduc aminti cî iefa şî cu baba bătîîm C-un cair de lînă...
            Da am uitat.
                 —  Da nu rie-4 vâZut un siobănei,
            80 Cu trupu supţîrel,
                 Parcî iera tras pintr-un inel?
                 Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui ;
                 Mustăsioara lui:
            85 Spicu griului;
                 Okişori lui:
                 Ca murili... Mura cîmpului...
                 —  Tu să-i spui cî la nunta mia A căzut o stia;
            90 Şî ni-a fos’ nuntaşi Brazi, păltinaş;
                 Viorişti i-am avut.. .
                 Lăutari-am avut...
                 Pasîri: lăutari;
            95 Steli-n făclii.
            Nu mai ştiu de-isi. Cîn’ am auzît-o ieu întâi, am auzît-o di la siobani; ieram di şaîspsi ani-atunsi. Ieram la oj, tot aisia, pi-Andriieşu. Iera un unkeş, Cristiian Dăriiian; avia şaiză’ şî şasî 100 di ani. Şî iei avia oi; şî io mă-ntîlniam cu iei pi iemaş. jel avia vo sutî sinzăş di oi, a satului. Ieu aviam douî suti, tot a satului. Iera atunsi în sat douî stîni. La a meii iera basiu tatî-riîu; la sela, iera iei stăpîn: Dăriiian — iera o sutî 105 âinzăsi. Vez? Şî tatî-riiu-a fos’ basiu, şî bunicî-riiu-a fos’ sioban şî baâiu. Cristiian Dăriiian în spunia, cin’ mă-ntîlniam pi iemaş cu oili: „Ioti, măi, Micljo, -rivaţî şî tu un cîntic di la mini:
                                                                            20
                                                                                                       Nioriţa". Şî-nsepja sî zîcî din gurî cuvintili; şî
110   măi zîâia şî din fluir. Nu ţîu minţi di cîti ori-a cîntat. Toati vara a cîntat. Dacî mă-ntîlniam cu iei în toati zîlili, pi vârî, ş-al doilia an, ş-al trii-lîa !... A fost aşa cam patru veri; di-acolia jel a murit. Numa di la iei l-am auzît; di laalăi-115 neva, nu.
          Tatî-riîu nu cînta Nioriţa nisi din gurî, niâj din fluir. Niia rii-a plăcut sî-nvăţ, din fluir; am învăţa’ to’ di la Dăriiian. Iera un om grăsulju, nituns, cu pliatî, cu păru lung. Umbla cu căsiulî 120 curmâtî: o scăpai pi rîpî, ŞÎ dusia di-a dura divali, pi rîlci; nisi n-o putei prindi! Măj iera căâiulî purtănaţî, ca a mia. Asta nu-i rătundî: îi căăiulî ţuguietî. A mia-i măi ascuţît-oliacî.
                           (29.X. 1967), Adriieşu-di-zios-Mîclja Rotâru, 78.
                        CMXXXI5a
                Pi-om picior di plai, Pi-o gurî di rai Iată, vin în cale,
                Se cobor la vale
            5  Trei turmi di mei Cu trei ciobănei: L"nu-i moldovian, Unu-i ungurian,
                Şî unu-i vrăncian.
            10 jar cel ungurian Şî cu cel vrăncian Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră Că l-apus de soare 15 Ca să mi-1 omoare Pe cel moldovean, Că~i mai ortomân, Ş-ari oi mai multe, Mîndre şi cornute,
            20 Şi cai învăţaţ,
                Şi cîni mai bărbaţ. Dar 6ia mioriţă Cu lîna plăviţă De trei zile-ficoaci
21
           25  Gura nu-i mai      taci..,
                 Ori iarba nu-i   placi ?.. *
                 —  Mioriţî, mioarî,
                 Ori ieş' bolnăvioarî ?. . .
           Aisia an carrl ujtat-o ŞÎ jo. Aisi ni sî pai
30 cî măi saj seva. ..
                 —  Drăguţule bace,
                 Dă-ţ oile-ncoaci La verdi zăvoi.
                 La umbrî di      noi;
           35  Că   l-apus de     soare
                 Vreu să mi ti^omoari Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian.
                 —  Mioriţî, mioarî,
           40 Să-i spuj luj vransjan
                 Şi lui ungurian Ca sî mă îngroape Aisi, pe aproapi: în strunga de oi,
           45 Să fiu tot cu voi.
                 Asta să le spui;
                 Iar la cap să-m’ pui:
                 Flujeraş de os,
                 Aiul' zîce duios;
           50 Fluieraş de fagii,
                 Mul' zice cu dragu;
                 Vîntul, cînd a bati,
                 Prin jeli-a răzbaţi,
                 Şi-oili s-or strîngi,
           55 Pe mini ra-or plîngi Cu lacrimi de sîngi.
                 Tar dac-ai întîlni,
                 Dac-ai vedja Măicuţa bătrînă,
           60 Cu brîul de lînă,
                 Pe cîmp alergînd,
                 Pe toţi întrebînd:
                 „Nu cumva-aţ văzut,
                 Nu cumva-aţ întîlnit
           6 5 Mîndru cjobănel Tras printr-un inel ?
                 Feţişoara luj:
                 Spuma laptilui ;
                 Mustăsioara lui:
 22
            7 0 Spicu griului;
                Okişori luj:
                Mura cîmpuluj"...
                Iar la cja măicuţă Să nu-j spuj, drăguţă;
                                                                                                                             7 5 Să-j spuj curat:
                Că m-am însurat C-o mîndrî crăjasî,
                A lumi miriasî;
                                                                                                                                        Că la nunta mja so A căzut o stia;
                Soarele. şi luna Mj-au ţînut cununa ;
                Braz şî păltinaş I-am avut nuntaş;
            85 Preuţ: munţi mar j ;
                                                                                                                                    Pasiri; lăutari;
                Păsăreli: mii Şi steli: făclii.
         Cam asta-j Mioriţa. Am învăţat-o-n şcoalî. 90 Ieram cam di zăsi anj — cî m-a da’ di opt anj la şcoal-acolu, la bisăricî-n sat. îs dojsprăzăsi kilometri de-isj-acolu. Şăsî anj-am trepădat de-igj la şcoalî. Iera aşa: plecam de-isj diminjaţa la şcoalî, şi vimam la un sjas din-sar acasî. Iera 95 domnu rău atunsja. Plecan cîn’ sî lunina oljacî di zîuî; şî stan toatî zîua atunsi la şcoalî, nu ca acuma. învăţătoriu jera Sînion Cristijan: jera-n-văţătoriu bun, diştept. Ieran la şcoalî cam pin nouză' şî şasî-adic-o mii op' suti nouză’ şî şasî. 100 Toamna, pi ploj, mă scăpăm pi gîrlî, şî mă udam: vinjam sara ud. Mă zvînta acasî părinţî. Nu m-am pria bolnăghit, cum a h'i fos’ socotjala: an fos’ sănătos.
         Cîn’ jera kjar rău ţarj-avan, adicî vremi ră: 103 vremi di iarnî, ninsoari, sau vînt; şî toamna: jera ploi di mulţi ori mulţi zîli — la noi sî zîsi „vlogu" — cîn’ iera rău tari, di nu mă putian duâi, măj lipsam. Cum jera timpu: dacî ţînja timpu măj mul’ rău, lipsam şî ieu. Dacî sî făsia
110   timpu bun, mă dusiam iar. Odat-a fost o vremi ră, di n-am putut s-azjung acasî; ş-an tras la un gospodârju. Odat-an rămas la Toadir Boboc
     —   jera dincolu-nRăkitâşu. Am măj rămas odatî la Vasîlj-a Ursî — îi zîsja oamini-n sat; da-1 kema
23
 115 Vasîli Lungu. Iera-n vali, la Răkitaşu-n vali. Rămîniam acolu-o noapti. A dou-zâ, dacî sî fă^ia vremia bunî, mă dusian la şcoalî; dacî nu, vinjam acasî. Jac-aşa am învăţat ieu şăsî anj în şcoalî.. .
                                                                                                 Nioriţa: n-a fos’ bătrînj de-seia cari sî cînti-120 aşa-n niamu nostru. Incolu di pi la siobani n-am auzît-o. Aisi, di la lăutari, n-am auzît-o. O h'i cîntat-o iei cîn’ n-am auzît-o io. Da n-am auzît, n-am auzît cîntîndî Mioriţa.
                             (22.X. 1967), Adreiaşu-di-zios, Butu-coasa-ăiripâri-Petrja Sîrbu, 79.
                                                                                                                                                CMXXXIIsd
                  —   Mioriţî lai, bucălai,
                  Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                  Ori iarba nu-ţ măi plasi,
              5 NiSi-apa nu-ţ plasi?
                  —   Ba apa-m' plaâi;
                  Dar iarba nu-ni măi plasi,
                  C-am auzît
                  Cî s-a sfătuit siobani:
              10 Vria ca sî ti omoari...
                  —   în dosu stîni m-a-ngropa: în dosu stîni,
                  Un’ sî-ncârcî cîni...
                                                        Cin’ li dă di mîncari, cîni sî-ncârcî.
              15 Sî-m’ pui la cap:
                  Fluieraş di osu,
                  Sî cînti duiosu;
                  Fluieraş di fagu,
                  Sî-n cînti cu dragii;
              20 Fluieraş di socru...
                                                                                              Nu măi ţîj minţi! Di si sî măi zic, dacî nu ţii minţi? Nioriţa o ştiu dim bătrîni. Cârti n-am învăţat în viaţa mia! Cîntisi? N-aii cîntat în vjaţa mia, c-an trăit rău cu unkeşu. Nu, nu ştiu 25 ni£i-un cintic !.. .
                            (16.X. 1967), Andreiaşu-di-sus-llinca Mânia, 80.
24
CMXXXIII,
        Pi-om picior de plai So coboarî-n vale Trii turmi di oi Cu trii ciobănei:
   5 Unu-i moldovian,
        Şî unu-i ungurian Şî unu-i vrăncian.
        Cel ungurian Cu cel vrăncian 10 Ei, mări, sî vorbiră La um pus di s^ari Ca să mi-1 omoari Pe cel moldovian C-ari oi mai multe,
   15 Mîndri şi cornute;
        Şî să mi-1 ingroapi Ăn dosu stîni Une zac cîni.
                                                         Stăj, c-am uitat aicj-oljari...
   20 — Mioriţî, mioria,
        De trei zile-ncoaci Guriţa nu-ţ măi taci;
        Or iarba nu-ţ placi,
        Ori-apa din conaci?
   25    — Şî jarba-m’ placi,
        Şî apa din conaci;
        Da cel ungurian,
                                                           Cu cel vrăncian Ei, mări, sî vorbiri 30 Ca la um pus di soari
        Sî mi ti (II — Mi sî ti...) omoari.
        —  Mioriţî, mioria,
        Tu, mări, să le spui Sî mă-ngroape 35 Ăn strunga oilor,
                                                                 Uni zioacî mei.
        Di va vini o babî bătrînî,
        Tu, mări, să-i sPui Cî m-am însurat.
                                                                                                                                40 Şî la nunta mia A căzut o stia;
25
       Soarili şî luna Mj-au ţînu’ cununa.
                (15.X. 1967), Andreiaşu-d'-ijos-Stansiu Okian, 82.
                CMXXXIVft1
       Pi-om picjor de plai Sî coboarî-n vali Trii turmi di oi Cu trii siobănei:
  5 Unu-i moldovian,
       Unu-i ungurjan,
       Şî unu-i vrăncian.
       Cel ungurian Cu cel vrăncian io Ei, mări, sî vorbiri La um pus di soari Ca sî mi-l omoari Pe cel moldovian,
       C-ari oi măi ,mulţi,
  15 Mîndri şî cornuţi,
       Şî să mi-l îngroapi în dosu stîni Uni zac cîni.
       —  Mioriţî, mioria,
  20 Di trij zîli-ncoaci
       Guriţa nu-ţ măi taci;
       Or iarba nu-ţ placi,
       On-apa din conaci?
       —  Şî iarba-m' placi,
  25 Şî apa din conaci;
       Da cel ungurian,
       Cu cel vrăncian,
       Ii, mări, sî vorbiri Ca 1-um pus di soari 30 Sî mi ti omQari.
       —  Mioriţî, mioria,
       Tu, mări, sî li spui...
  Vez? Am uitat! La vrîsta asta uiţ. Zisj-aşa: Sî mă-ngroapi
1 Varianta b a fost notată la două ore după a.
26
                                                                             55 în strufiga oilor Uni zoacî mei.
                 Şî la cap sî-m’ puii Un fluir di os Ce sunî duios ;
                                                                                                                                                  40 Şî uriu di făg Ce suni cu drag;
                                                                                Şî unu di soc Ce sunî cu foc.
                 Di va veni o babî bătrînî 45 Şî va-ntreba di mini:
                                                                               „Cini mi-a văzut Mîndru ciobănaş?
                                                                                  Okişori lui:
                 Mura...
50 ori „floaria"?
                                                                                                                                                   cîmpului;
                                                                                Sprincenili lui:
                                                                                Pana corbului;
                                                                               Mustăcioara lui:
                                                                           55 Spicu griului"... , ,
                 Tu, mări, sî-i spui Cî m-am însurat C-o fatî din Ţârigrad; .
                                                                           Şî la nunta mia 60 A căzut o stia,-Soarili şî luna Mi-au ţînu- cununa.
         Atîta-i tot! O ştiu cam di la şcoalî-ă, hă, cît îj di-atun&i!... Cî-ntr-o carti-di-fietiri-an găsît-o. 65 Sî cînta. O cînta şî viorişti: ii o-nvăţasî dipi la noi, ş-o cînta. tilioriţa iera pomitî di la noi, di la şcoalî; carti-a adus-o. Aisia-nvăţătorju nostru, Sîmion Cristiian, ni-o da-n lecţii, şî nj-asculta...
70 Oi h'i -auzît-o şî di la vum bătrîn, cî sî cînta atunsi. Nu sî cînta-n şcoalî; în şcoalî iera lecsîi. Băţrîni-ocînta din fluir şî din guri: uniia din ii. Poati şi ii sî h'i-adăugat seva, eolia: „Mă, da s-o măi înfrumuşăm: sî măi punim şî isi-aşa..."
     75 Io am învăţaţ-o pîntru cî ni-a rămas în cap.
r                       (1967) — Acelaşi.
 2.7
CM XXXV?
              —  Mioriţî lai,
              Lai, bucălai,
              De trei zile-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi,;
         5 Ori iarba nu-ţ plasi. .. întorsura n-o măi Ştiu...
              Ori-apa nu-ţ plasi ?
              —  Mii apa-m’ plasi,
              Şî iarba-m' plasi.
         io Gura nu-m' măi tasi C-am auzît C-a sî ti omoari Şî sî ti-ngrgapi-n strunga oilor, îm mizlocu meilor.
         15 — Di m-a omori,
              Şî m-or îngropa în strunga oilor, în ziocu meilor,
              To' cu voj voj h i-20 Şî la cap sî-m' pui-um fluieraş di osu,
              Ci cîntî duiostj;; Flujeraş di fagu,
              Ce-n cîntă cu dragu;
              Fluieraş di socu,
         25 Ce cîntî cu focu ; .; .
              Cîn’ va baţi ;vînttt,
              Sîngur va cînta, ,
              Şî oili m-or asculta,
                                                                        « Şî oili m-or plînzi 30 Cu lacrîţnj di sînzi.
         Cam atita-i,; cam aşa-i- Nu-rii mâi-adisc aminti alseya din Nioriţa. întăi an setit-o din cartia-di-setiri, cum îs poizîilj-acuma. înyăţătoriu-Crîstijan sel bătrîn, Sîmion Cristian — carj-o 35. didia la lecţii, şî ni-asculta, N-o cîntam cu melodii. O cînta şi bătrîni: cînta din gurî. Cînta din fluir Siobani. Iera £jobanu Cristijan Damian: o cînta din fluir. Cîn' l-am auzî' cîtttîn’, iera mari: jera di şăptizăş di anj. Cînta la moartia lu tata moşu 40 Ion £îtia, siobanu-aista, ni-aduc aminti.
         Da dumneata! ştij cî la morţ cînta, ziuca nebuni iştiia. Nu-i ca divali: sî-i ăăljascî. La priv^ghju iera aşa: cîntau, ziucau: oamini stricaţ, br£ !
2a
                                               âiuca „sîrba”, zîuCa di „horî". Iotx, kiar la moat^ 45 tia lu tata — Dumnezău sî mă ierţi, săracu!
     —   am avut viorist, şi pi unu cu fluiru. Douî hori ziucau: una afarî, şi una-n casî — aşa ziuca, domli! în casî cînta un om cu fluiri: Cozma Istrati, avia vo patruzăş di aniş-afarî cînta ufi
50   viorist: unu Alisandru Floria. Vez si lumi sălbatici 'iera măi di mult?
                                                  Sălbătăsii! Ziuca toati ttoaptia, pînî dimi-niaţa. Diminiaţa pleca, sî (du)sia acasî...
          Noaptia muierili nu bosia pi mort: bojsja 55 .numa zîua. Iesti^o povesti-aşa:
          Cîn a h'i la moartja mia,
          Sî ghii polci sî mă getjascî,
          *■ Şî fimei sî mă bosiascî,
          Şî la groapî, cîm m-o dusi,
     60 Sî-m' pui la cap o crusi;
          Ş-în vîrfu crusi-o sticluţî di yn dulsi,
          Ca sî vazî niam di niam C-am bău', şî to' măi am...
          Cîntaria asta a făcut-o oamini bătrîni. Asta 65 o cînta pin crizmi, cîm' bia la petrecanii...
          La priveghiu s-apuca şî lega mortu di nelzoc c-o frînghii; băga frînghiia pi feriastî, pi sup feriastî: făsia-m păreţi-o gaurî di baga frînghiia, ca sî nu ba2i lumia di samî. Şî la nezu nopţî 70 trăzia di-afarî di frînghii, şî sî scula mortu-n cur; lumia ţîpa-n toati părţîli, măi ales fimei, băieţ: credia c-a-nghnet mortu! Apî di-acoHa-1 vidia cî-i legat, şî sî liniştia lumia. Vinia gospo-dâriu — ruda mortului — şî spunia: „Da si fasiţ,
7 5 măi oamini buni? D-apîi asta-i triabî creşti-niascî?" Cî sii cu mortu nu ştija di asta.
                                                                                               Şî sî măscau: făsia mascî din lcei di oai: făsja barbî, oki; ŞÎ vorghia din ia di-acolu: vorghia prostii di-a lor di, asta nu-n dau 80 sama... Io, cîn' am văzut cî sî mascâzî, la „pluguşor", nu i-am măi prinit pin casî...
          Sup' mor(t) nu sî vîrau. Di ziucat ziuca tine-retu; da di cîntat, nu cînta.
                           (17.X. 1967), Andrejaşu-di-fios, Răki-tâşu-Mari-Stan Oltjânu, 8.4.
29
CMXXXVIg
           Pi-um picior di plai,
                                                                     Pi-o gurî di raj Se coboarî-n vale Trei turmi di oi 5 Cu trei ciobănei:
           Unul uftgunan,
           Unu vrăncian;
                                                                Adic-amîndoi vrăntenj siilanţ.
           Vria sî mi-l omoari 10 Pe tel vrăncian.
    Mioriţa zbiarî mereu: cîni latrî —asta nu-j în cartî.
           Şî iei ari oj măi mulţi,
           Mîndri şî mărunţi.
                                                                   15 Cel cioban ungurian
           S-a hotărît sî mi-l omoari,
           Cî ari oi niăj mulţi.
           Iar oaia bucălai Cmtî-ntr-un fluieraş...
       20 Oili s-adunî.
           Cîni latrî.
           Iei o-ntriabî:
           —   Di ci zbieri?
           Ia i-a spus:
                                                                                                                                  25 Cî cel cioban ungurian Vria sî mi-l omoari,
           Cî-i măi ortomân,
           Cî ari oj măi mulţi.
           Jel răspundi:
                                                                     30 —.Di m-a omorî,
           Sî mă-figroapi-n dosu stîni Uni oili s-adunî,
           Şî cîni latrî.
           Şî ne-i puni la cap asel fluieraş;
       35 Cîn' a bati vîntu şî v-o cînta,
           Oili ineli sî vor aduna,
           Şî vor zbera:
           —   Sccalî, scgalî, ciobănaş,
           Di-ţ vez turma cun s-a adunat
       40 Pin fluieraşu cari-a cîntat...
    Asta nu-i pusî-n cârti. O ştiiam pi di-a rostu, da dacî-mbătrîneşti! Di şăptizăş di ani am învăţat-o din cârti. Atunş sî-nviţa 6in£j clasî.
30
     I^i-a stricat băieţî cartia cu Mioriţa. Măi iera-ft
4 5 ja Curtja-di-Arziş, cu Manoli:
                Pe Argiş în zos,
                Pe utîi mal frumos Negru-Vodî s-a hotărît Sî fac-o mînăstiri 50 Pentru pomeniri;
                Si lucra zîua,
                Noaptia sî surpa...
          Iera alta, Novac şî corbii:
                Novac, Novac, babadâc...
     55 Măi iera o poizîi Coman Spătarii, — aşa-i zîsia; a lui Mihai Vit{azu; Trăian cel mari: împărahi Trăian; cî vrănseni ieşti|a a ţînut îmbrăcămintia di la regili Delebal. Măi iera-n cârti, di cîn’ cu Plevna, Peneş şî Curcanii, c-aşa 60 zHJa la soldaţ: „curcani"; cî purta, la şaptiză' şî şapti, -un fulg di curcan la cap£lî, i&ia-ntr-o parti. Tur&i zîsia: „Alâh, Alâh, săriţ, cî ni mînîncî curcani!" „Atunsi-a rămas ţara indepedentî ; amintilia jeram ocupaţ di turâi. Cî-năinti boieri 65 intra conducători: cari da măi mul' tribut tur-silor, asela domnia. Ţara noastrî de-seia a fos' conduşi di greşi, di armeni. IHti, Ştiţu, Siftcu, Urlăm iera armeni. Aldi Ferhat: armeni! Pămîntu românesc iera cuprins di boieri.
                         (15.X. 1967), Andreiâşu-fli-zios-Stoica Rotâru, 84.
                         CMXXXVIIş
          A-ntţebat-o un âioban:
                —  Nioriţî, nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Nu ştiu: iarba nu-s plasi,
          5 Nu ştiu: apa nu-i bunî?
                —  Toati-m plasi: şî iarba, şî apa. Da s-a vorghit siobani: Moldovianu şî cu muntianu
                                                                                                                                                Sî ti omoari 10 Şî sî ti-ngroapi Din dosu stîni,
                Uni zac cîni...
31
                 —   Şi sî-m' pui la Cap Fluieraş di fag;
                                                                           15 Cîn' a bati vîntu,
                 Fluieraşu m-o cînta,
                 Oili s-or aduna.
        Dc-isi nu măi ştiu. întăj şî-ntăi l-am auzît di la Costantin Răşcânu Hîngărăil! iera un lăuta-io riu di la Reghiu. Di la iei l-am auzît io întăi; şî di-acolia nu l-am mâi auzît. An ţînu’ minţi; da aeu nu măi ţîi minţi. Acu nu măi ştii nimnia; s-a trecut Nioriţa! Nu măi cînt-acu lucruri veki; şî nisi năravuri veki nu sî măi urmiazî.
                                                                  25 Cârti, io n-am învăţat în şcoalî.
                        (17.X. 1967), Andrejaşu-di-iios, Fetig-2?itâri-Ion Oltjanu, 86.
                       CMXXXVIIIio
        Di Nioriţa si sî ştiu? 0 cînta siobani cari iera pi-atunsia cîn’ ieran tînîr, şî ieran şî io sioban. An lua’ siobăniia asta di la şăpti ani m-an trudit la oi: pi la Valia-niagrî, pi la Cînem, pim munţî
5   Vransi. Siobani cînta dim buşim, din fluir. Nioriţa o cînta din fluir. Dim buşim cînta cîntisi, ieti cum: u-u-u-, lăţ, lăţ’, lăţ, u-u-u. Nioriţa ni-o aduc aminti-aşa:
                 —       îQioriţî lai, bucălai,. .. io Pi-um picior di plai,
                                                                            Pi-o gurî di rai Sî coboarî divali Trii turmi di oi,
                 Cu trii siobănei.
15 Ba ii di toţ a fos’ şăpti: cu basiu, cu cutări... O nioriţî zghera di trii zîli:
                 —  Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi ;
                 Or iarba nu-ţ plasi, x 20 Di gura nu-ţ taâi?
                 —  Nii apa-m' plasi;
                 Da am auzît
                                                                           Cî s-a sfătuit Tovarîşî tăi 25 Ca sî ti omoari
                 La un apus di soari
32..
                                                                                                                                                             Şî sî ti-ngroapi în dosu stîni,
                                                                                                                                                Acolu latrî cîni.
            30  — Dacî m-a omorî,
                Sî li spui sî niă-ngroapi în strunga oilor, în ziocu oilor. . .
            Nu!
            35 în ziocu neilor.. .
            Cam ai&ia...
                Şî la cap sî-m' pui:
                                                                                                                                                   Fluir di socu,
                Ca sî cînti cu doru;
                                                                                                                                              40 Fluir di fagu,
                Sî-n cînti cu dragu;
                                                                                                                                                Fluieraş di osu,
                Sî cînti măi duioşii.
                Vîntu, cîn' a bati,
            45 Pin ieli-a străbati,
                Şî oili s-or strînzi,
                Şî pi mini m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
                                                                                                                                                      Dacî te-i întîlni 50 C-o babî bătrînî Cu brîu di lînî,
                Din furcî trăgîndî,
                Şî din gurî-ntrebîndî:
                „N-aţ văzut... ; cî am şăpti băieţ:
            55 Ii luptî pi toati părţîli...
                N-aţ văzut iin Ciobănel Tras pintr-un inel ?
                Faţa lui: ca spuma laptilui;
                Okişori lui:
            60 Mura pămîntului;
                                                                                                                                                  Sprincenili lui:
                Ca pana corbului"...
                Sî spui cî m-am însurat C-o fatî di-mpărat...
6 5 Aşa am apucat dim bătrîni. ZîCi di stia: c-a Kicat o stia. Di stja c-a Kicat, şî di soari, şî di lunî, nu ni-aduc aminti sî h'i-auzî' pi la sjo-bani- î^j-a trecut pin ureki-aşa £eva, pi la Făgăraş. Munţî-s mult; da n-am auzî' Nioriţa cu nun-
33
  10 taâ, Cu braz, cu păltinaş. N-am prins-o aŞâ, di si sî vorghesc! îrii pari riija ci rii-a trecut, aşa, pin cap; da nu-i prinsî cu temei.
                             (i6.X.i967), Andrejâşu-di-sus-Ioii Vrăîi-sjailu, $7.
                                                                                       Bîrsâşti
                        CMXXXIX 1
          Io an fos’ sioban, ş-an fos' şî văcâriu. Sioban aii fos’ aproapi cî nu măi ştiu: vo şăpti ani ; an fos’ văcâriu vo doispsi ani; an fos’ căprârju vo opt ani. An fos’ şî di vali, la cîmp, pi la Focşani.
  5 La noi, îm Bîrsăş’ an fost îm munţ doispsi ani, îm muntili Ziurziu. Şî văcâriu tot în Zjurziu-an fos’, c-acolu-i muntili nostru, a Bîrsăştilor. Că-prâriu-an fost aisi, în sat, îm mukili jestia stărpi. Toatî viaţa an fos’ cu oili, c-an fos’ băiet tari
  10  năcăzît şî-nstrăinat: n-am, avu’ tatî, n-am avu’ mamî. Singur an crescu’ pin străini...
          Cârti nu ştiu, cî pi timpu-asela nu sî-iivăţa cârti la noi. Sî-nvăţa numa la Ghidra şî la Focşani ...
  15 Munţ-atunş iera plini di păduri: ca de-isia la Valia-Sări nu măi videi dicît păduri, tot păduri... Dacî işai la gol, apăi videi soarili. îricolu, nuvidei soarili di loc... îm munţi iarbî nu iera: jeraauma „măcriş iepuresc" — aşa-i zîsia; şî iera numa 20 cît deştu: ca cît pui deştu jera floarja lui. h trij h'iri di măcriş creştja floaria-n sus...
          Di la stînî porniam şî merzjam cu ol pin la douîspresi, pînî găsaj iarbî di păscut. Di-ariiazî iar mă dusian cu ieli, dipi mulsoari... 25 Cu oili plecan din sat pim mai, la munţi. Şî viniam înapoi la Sîntămăriia-mari. Mă plătia stăpîni oilor trijzăş di fransi pi an. Şî mămulţă-.riiam cu puţîn, cî ieram om năcăzît. Pjatunş pîn la o sutî di Iii iera plătit siobanu pi vaii, dacî
          1            Zbuciumatul cioban, căprar şi văcar, a murit făli să fi comunicat Mioriţa. Rămîne însă documentar textul-cmrbire.
34-
   30 jera voinic, zdrâvîn. La o stînî ieran cîti trij-patru âjobani: cum iera cîrdu di mari. în cird jera şî şăsî, şî op’ suti di oi...
                                                                                                               Oaia o plătia stăpînu ză&i, sinspresi fransi pi
                                                                                                               vâri. îl plătia numa-m bani pi sioban. Basiu
   35 iera plătit cu ză4iiuialî: la zăâi ocî-i didia o ocî di brînzî...
            La Bîrsâşti iera o stînî, şî la Topeşti-o stînî.
                                                                                                              Fiicari sat cu stîna luj. în stînî iera citi şăpti
                                                                                                              „stăpîni". Stăpînu-avia cîti-o sutî sinzăş, cîti
                                                                                                          40 douî suti di oi. Nu iera ca acu: fiticari om ari
       cîti poâti. Acu, dacî ari cîti trijzăş, patruzăş, sinzăş, fasj-o stînî...
            La Sîntămarija-mari, cîn’ vinia oili di la munţi, n-adu4ia siuvâili-ri sat: li lăsa la munţi, 45 pin zjuru stîni. Li punia pi iarnî îm priazma stîni : lj-ascundja pim păduri, li punia pim butusi, sup frunziş, pin căzături — căzăturili-s butusi, lemni, scorburi di brad. Iera di dimul(t) căzături marj: cît casa asta a mja. Nisi pasîria nu 50 pătrundia acolu, pim butusi siia, aşa iera di deş, dj-acoperja pămîntu...
            Di la stîn-adusia-n sat numa cazânu, c-avia nevoi di iei în gospodării. Da siuvâili rămînia acolu toati: rămînja crinta, cuzbili; lăsa şî din 55 găleţ; lăsa răvâlu, ştiânu. ..
                                                                                                                  Am auzî(t) di Nioriţa cîntîn’ ţigani pe-isi.
                                                                                                              O cînta şî siobani la munţi, la stînî: uni din fluir,
                                                                                                              cari putja. Uni nu putia. Io am uitat-o. Da poati
       rii-oj-adusi-o aminti, ca sî ţ-o spui cîn’ ăj măi vini la noj.
                          (1936), Bîrsăştj — Siiiion Amarini, 76.
                          CMXLn
                                                                                                                  Nioriţa di la tatî-rii-o ştiu, c-a fos’ sioban
                                                                                                              cît a trăit; di la douîzăş di ani pin cîn’a murit
   a fos' 4joban: avja şăptiză’ şîop(t) di ani. îl kema Sîriion Andrieş.
   5      Nioriţa rij-a fos’ dragî cîntâria. Mă dusian cu ghitili la muncî, auzan curi cîntî alţî, şî băgan la ureki. Sara, cîn' sta oili, numa tetja cînta, şî jo ascultam. Vorbili, ietili-s asa:
                —  Nioriţî lai,
 35
 10 Lai, bucălai,
     Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi!
     Nu ştiţi: iarba nu-ţ plasi, Iarba di pi cîmp,
 15 Âpa din ulucu ?
     Nioriţî, riţî,
     Cu lîna plăviţî,
     Furu ti-ar fura,
     Lupu ti-ar mînca!
 20   — Tasi, stăpîni, tasi,
     Nu mă blăstăma!
     Ţ-oi spuni seva:
     S-a vorghit doi verî primari C-ar’ sî ti omoari 25 La apus di SQari;
     Cî ai oi măj mulţi,
     Albi şî cornuţi,
     Şî cu lăsăturj pi frunţi;
     Şî ai cîni bărbaţ,
 30 Şî cai ninvăţaţ.
     —   Nioriţî, riţî,
     Cu lîna plăviţî,
     Dragî niQarî,
     Di ieş’ năzdrăvani,
 35 Şî di-a h'i sî mor,
     Di-a căuta măicuţa mia,
     Şî di ti-a-ntreba,
                                                                                                                                       Tu sî-i spui curat Cî m-am însurat 40 C-o fatî di crai,
     Pi-on ltisjor di raj.
     Dar la nunta mia A căzut o stia;
     Soarili şî luna
 4 5 Ni-a ţînu’ cununa;
     Bradz şî cărpinâş
     Ii  mi-a fos’ nuntaş.
     Sini mă scălda?
     Ploaia cîm’ ploua.
 50 Sini mă-ngropa?
     Rîîcili cîn’ sî surpa... Tim(p) mul(t) n-a trecut,
     Şî mama luj-a sosît, Şî-ntreba şî căuta:
 36
             55    — Dragî negurisi,
                                                            N*oegura o-ntreba ia, pim păduri...
                   N-ai văzu’ fiu mey?
                   —   Kiar sî h'i-1 văzut,
                   Nu l-an cunoscut!
             60 Si feli' di fiu ai avut?
                   —   Nan(t) şî supţîrei,
                   Tras într-on inel...
                                                                         Feţişoara luj:
                                                                        Spuma laptilui;
             65 Okişori lui:
                                                                        Mura cîmpuluj;
                                                                       Mustăcioara luj:
                                                                        Spicu griului...
                                                                        —Nioriţa mja,
             70 Cîn’ Qi hi sî moriu,
                   Sî mă-ngr9api In strunga mînzărilor, în ziocu neilor.
                   Sî-m’ pui fluir di soc.
             75 Sî cînti cu foc;
                                                                         Fluir di fag,
                   Sî cînti cu drag.. *
             Ghersu 1-an cam uitat, cî n-am măi cîntat-o di nml(t). Da ni-1 aduc io aminti...
                                                                                                                      (1963), Bîrsăşli — Ani'ca Mortu, 77.
             CMXLl, CMXLII, CMXLIII12
             leti, sî ţ-o spui pi di rost, cî di cîntat nu măi P°^iu cînta di loc:
             Mioriţa am învăţat-o-n şcoalî, la armatî. Aii găsît-o-ntr-o cârti, la Focşăm. Io ştijan sî 5 sitesc di-acasî. Da dj-acasî măj nu ştijan carti-aşa di ghini. Da-n iera niia drag sî răscolesc, aşa, cărţîli, cîn’ li vidiam uneva. Am îfivăţat cârti, -aşa-, pi dial, pi rîpî, cu oili şi cu ghitili la păşăiuni. Litirili li-am dipriîîs la o primării: 10 a, e, i, o, u. Iera şî nişti litiri măi vekj. nu ca seli di-acu:             buki, vedi, zuveti, glagori, zoii,
     zîmni, rîţî, pocoi, neşîcu, misleti — jestia iera litirili IciriliCi, di la turc. Selilanti li-am învăţa' pîn armatî, cum îţ spusăi. Da la şcoalî n-am învă-
37
15 ţat o boabî, cî şcoalî nu sî pominia-n satu nostru cîn’ ieran io coplcil...
                                                                                                  Din cartia seia am învăţa’ Nioriţa. Da iera mulţi cîntari; li-am măi uitat, cî-i multî vremi di-atunsi. Ştiu şî melodiia, cî tot din 20 armat-an diprins-o, di la unu măi bătrîn: iera om plutoneriu. Aii cîntat-o di-atunsi di mulţi ori, cî mă kema mulţ s-o cînt. Da acuma-s la niputeri — si sî măi poţ la nouî-z-doi di ani! în sat o cîntari la cîti-o vesălii: pi la săr-25 bători, pi la bîlsiuri. Da amintiria n-o cîntam în toati zîlili.
                                                   Sî-ţ cînt o doinî, şî s-o scrii frumos; cî nu crez sî h'ii vu unu s-o ştii ca mini pi di rost, cum o ştiiam în tinereţi: n-am uitat o boabî din ia! 30 Sus, în vîrnav di-om brăduleţ S-a oprit oh soimuleţ:
                                                                 Iei sî uitî drept în soari,
                                                                 Tot mişcîn’ din aripioari.
                                                             Zos, la trunchiu bradului 35 Creşti floaria fagului: (sic !)
                                                                   Ia di soari sî fereşti Şî di umbrî sî lipeşti.
                   —  Florisicî di la munţi,
                   Io sîn' şoim, şoimuţ di frunţi.
                                                             40 leş din umbrî, din tulpini,
                   Sî-ţ văz faţa la lumini;
                                                                  C-a venit părî la mini Miros dulsi di la tini:
                  Cît am pus în gîndul meu 45 Pi-o aripî sî ti ieu.
                                                                 —Şoimule duios la grai,
                   Fiicari cu-a lui trai:
                                                                  Tu ai aripi zburătoari Ca sî ti înalţ la soari.
                                                               50 Io: la umbrî, la răcoari,
                   Am meniri-nfloritoari.
                                                                Tu: ti lezini sus, pă vînt;
                                                                 Io: mă legîn pă pămînt.
                   Du-ti-n caii, merzj cu ghini,
                                                                55 Făr-a ti gîndi la mini!
                   Cî ie lumia-nşălătoari (sic!)
                   Pentr-o pasîri ş-o floari...
38
           Asta am învăţat-o to’ din cârti. Om di nouîză’ ş-atîţ di ani, n-ani îâvâţat io cîti ză-60 luzăli toati? Şî asta-i una!
           Cartiâ seia cu „şoimu'* avia şî Nioriţa. Sî-ţ spui şî „Dulsi Bucovinî, vesîli grădinî", cî to’ di-acol-o ştiu. . . IâCa, rii-adusăi-aminti una di diagusti:
           65 Pi gel dial, pi sel colnicu Trecjo mîndrî ş-ofi voinicu:
               Şî mîndruţa hăulindu,
               Şî voinicu kiuindu:
               —       Băieţi, sî ti ususi 70 Ca pînia cari-o mînînsi,
               Şî ca ghinu cari-1 bei!
               Mi-ai făgăduit cî sî mă iei,
               Ş-acu tu mi măj vrei.. .
               Aziunzi-ti-ar zalia mia
           75 Undi-a h'i calia măi gria !
               Calu sî sî poticnjascî, în creştit sî ti trîntiascî,
               Mîna stîngî sî ţ-o frîngî,
               Mîna driaptî sî-ţ scrîntiascî,
           80 Sî ţîi dălozi cu dinţî,
               Ca sî ti plîngî părinţî!
     Asta-i învaţatî di la unu Vasîli Cozocâriu, dirh Bîrsăşti, înăinti di şăisprăzăsix. Merziam cu iei, di-an trecut graniţa dincolu, ca sî luăm 85 cîti-o haini di la Braşov, cî jera măi ieftini-acolu ca la iarmaroasili noastri. Ni condusia pim munţ unu Ion Gliazî: umbla cu negustori. Iera om bătrîn, di şăptizăsi di ani. Cîti pîni-am mîncat io cu oamini di iştiia buni, cî mă-mbrăţoşâ. 90 Ieran tovarîş bun şî sinstit!
           Hainili li luam di la Braşov. Da-ntăi ni dusian la Breţcu, şî dj-acolu-apucam la Braşov. Nu sî putia alfeliu, cî jel ştiia ungureşti, şî noi nu ştiiam nic! Luam kimeri, scurteisi pîn’ la 95 brîu, ploşsi di-acolu-adusiam ploşsi di niri, la nunţ, cî pe-isia nu sî făsia... Noi merziam pi zios, nu călări, cî trebuia pi graniţî şî ti fereş’ di unguri. Şî Vasîli Cozocâriu cînta cîm’merziam pim munţ; şî io li-ascultan şî li diprindiam răpidi,
1 Anul 1916.
39
100 c-avjan ţîniri di minţi. Cin' ti duâej la munţi, suiaj crjasta djaluluj, parcî ti vesălia pădurili!.. .
             Cîntaria Nioriţî o ştiu din tinereţî. Ţ-am măi spus-o io dumneta. Nu mai ţii minţi di cîn' nu tj-am măi văzut. Cî ierai şî dumneta
105 tînîr atunsi — ioti, parcî ti văz! — şî tot di pi Nioriţ umblai... Acu ai înălghit şî mneta. A h'ivo douîzăş-trijzăş di ani?...
                   Pi-om pisior di plai,
                   Pi-o gurî di rai,
             110   Iată, vine-n caii Trii turmi di mei Cu trii sjobănei:
                   Unu ie Vrănsjanu,
                   Unu-j JJngurjanu,
             115 Unu-i Moldovjanu.
                   Dar cel ungurian Şî cu âel vrănsian Mări, sî vorbiri Şî sî sfătuirî 120 Ca-n apus di soari Ca sî mi-l omoari,
                   Ia, pi Moldo vjanu,
                   Cî-j măi ortomanu:
                   Ari oi măi mulţi,
             125 Mîndri şî cornuţi,
                   Şî cai învăţaţ,
                   Şi cîni măi bărbaţ.
                   —  Drăguţuli baCi,
                   Dă-ţ oili-ncoasi
             130 La negru zăv6ju,
                   Cî-j iarbî di oi Şî umbrî di voj.
                   —  Me(i)oarî bîrsanî.
                   Di ieş' năzdrăvani:
             135 Di trii zîli-ncoaCi Gura ta nu taCi...
        Variantele II, III au fost verificate la doua. ore şi jumătate şi opt ore după prima.
                  (II, III vers. 110:            Iată, vini-n caii,
                                          Si coboari-n vali
        (II, HI) vers. 136:              Gura  ta nu   tasi:
                                          Or iarba nn-s plasi,
40
             Apa din ulucii,
             Şarja dim butucu ?
             —  Stăpîni, stăpîni,
        140 Măj kiamî-ţ on cîni:
             Cinili tău
             Cel măi bărbătescu,
             Şî cel măj frăţescit...
                                                                                                                                       Cî mi s-au vorbiţii 145 Basj di ungurian,
             Şî cu sel vrînsian Ca-n apus di soari Ca sî ti omoari...
             —  Meoari bîrsanî,
        150 Sî spuj lu Vrînsjanu
             Şî lu Ungurianu:
             Di m-or omorî,
             Sî nu mă. îngroapi-n dosu stîni Uni zac şî cîni;
                                                                                                                                       155 Sî nu mă îngroapi în strunga di oi,
             Zjocu meilor,
             Bătaia berbesilor.. .
             Vîntu, cîn' a bati,
                                                                                                                               160 Pin jeli-or răzbaţi,
                                                                                                                                            Şî jeli m-or plînzi Cu lăcrîm' di sînzi:
             Seli okenâti,
             Cu lăcrîm’ di moarti;
        165 Seli okeşali,
             Cu lăcrîm' di zăli. ..
             —  Da, nu nj-aţ văzut,
                                                                                                                                             Nu nj-aţ cunoscut Măjcuţa bătrînî(a)
                                                                                                                               170 Din drugî-ndrugîn’,
             Din oki lăcrămîn':
(II) vers, 136: Kiamî-ţ şî oii cîni:/ (III), invariabil. (11,    III) vers. 141:    —Mioarî bîrsanî,
                            Di ies’năzdrăvani,
(II,    III) vers. 161:    Şî ieli s-or strînzi,
                            Pi mini m-or plînzi (II,    III) vers. 169:    Măicuţî bătrînî,
                            Cu brîu di lînî,
(II,    III) vers. 171:    Din oki lăcrămîn’,
                            Din gurî-ntrebîn’:
      —  Nu ni-aţ văzut,
                                                                 Nu ni-aţ cunoscut Mîndru siobănel
                                                             175 Tras printr-un inel: Mustăsioara luj,
      Spicu grîului;
      Perişoru lui,
      Pana corbului ;
180 Okişori lui,
      Mura cîmpului... '
      Da di ni-aţ vidia,
      Şî ni-aţ cunoştia,..
      —  Sî li spui curat:
                                                               1S5 Cî m-am însurat
      C-o fatî di crai > • •
                                                                 Jar la nunta mia A căzut o stia;
                                                              SQarili şî luna 190 Nj-a ţînu’ cununa; Brad(z) şî păltinaş I-am avu' nuntaş;
                                                                 Ja, munţî mari... Păsîri lăutari,
                                                               165 Şî steli făclii...
                                                                                                                                 (1957), Bîrsaşii — Ion
                    B o d e ş t i
                    CMKLlVxa
             —  Mioriţî lai,
             Lai, bucălai,
             Di trii zili-ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
(II, III) vers. 176:
(II, III) vers. 184: (II, III) vers. 186:
(II) vers. 187:
(II) vers. 188:
(II) vers. 194:
(II) vers. 195:
                        Feţişoara lui,
Spuma laptilui ; Mustăsjoara lui,
—  Sî-j spuj curat C-o fatî di crai,
Ia, di pişti plai Şi la nunta mia A tficat o stia; Păsîri marj: lăutari, Păşiri miij Şi steli făclij. . .
 .Vpanaqliii, 92
42
 5 Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi?
      —  Iarba mija-m' plaCi;
      Dar am auzît
      Cî s-a sfătuit Doi ^iobâni 10 Unu moldovian Şî cu sel vrăncian Ca sî ti omoari La apus di soari,
      Cî aj oi măi mulţi;
 15 Mulţi şî cornuţi,
      Cîni măj bărbat,
      Cai măj vojniâi.
      —  Dar dacî m-a omorî,
      Sini m-a păzî?
 20 ■ — Păsîrli cîn’ or ţîrpicîi.
      —  Sini m-a scălda?
      —  Ploili cîn’ or ploiia.
      —  Sini m-a-ngropa ?
      —  Frunza cîn' s-a scutura.
           (28.XII. 1967), Bodeşti — Floârja Niron Anuţ6iu, 70.
CMXLV
     —  Mioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trij zîli-ficoasi Gura nu-ţ măi taâi;
 5 Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi?
     —  Iarba miia-m' plaCi; Dar am auzît
     Cî s-a sfătuit Doi Ciobani io Sel moldovian Şî cu 6el vrânsjan Ca sî ti omoari La apus di soari,
     Cî ai oi măi mulţi,
 15 Mulţi şî cornuţi,
     Cîni măj bărbaţ,
     Cai mâi vojniâj...
 *3
                   —  Dar dacî m-a omori,
                   Sî mă-ngrgapi-n dosu stîni,
             20 Uni latrî cîni;
                   Fluieraş di fag Sî rii-1 pui la capu,
                   Sî-ni cînti cu dragu;
                   Fluieraş di osu,
             25 Sî-n cînti duiosu;
                   Cin' a bati vîntu,
                   Oili sî sî strîngî-n dosu stîni.
                   Pi mini sî mă plîngî:
                                                                                                                                                Sî mă plîngî duiosu 30 Cu lacrîni di focu.
                   Dar dacî m-a omorî,
                   Sini m-a plînzi?
                   —  Pasîrli cîn' or ţîrpicîi.
                   —  Sini m-a scălda?
             35    — Ploili cin' or ploua.
                   —  Sini m-a-ngropa?
                   —  Frunza cîn',s-a scutura.
             Am auzît-o di la unkeşu neu. Iei di uni-a h'i auzît-o, Dumnezău ştii!... îi mor' di unspră-■40 zăsi        ani; şî iera di şaptizăş di               ani. Din fluir nu
     măi dau-o vorbî                           cun cînta! Da   cînta şî din
     gurî! Pe-isia, pim Bodeşti, nu iera viorist; şî iei c'nta flăcăilor din fluir: pănî-ncoasi li-a cîntat. Numa auzai: „Ia, măi lasî cîntaria di zioc,
             45                      şî măi zî-i di zali:
                   Cun ti                     laş pi drum divali...
             Lăutari iera di istiia di-a noştri: cari din
     gurî, cari din fluir...
                     CMXLVfii
                                                                                                                                                                              (1967) — Aceeaşi.
                   —  Nioriţî lai,
                   Lai, bucălai,
                   Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                   Ori iarba nu-ţ plasi?
                   —  Niia iarba-m' plasi; Da am auzît
                   Cî vria doj sî ti omoari: Doi sjobănaş,
44
                 io La un colţ di plai;
                     Şî sî ti-ngroapi îfî strunga oilor;
                     Oili ti-or plînzi Cu lacrimi di sînzi.
                 15    — Di m-or omorî,
                     Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu mieilor;
                     Oili s-or strînzi,
                 . Pi mini m-or plînzi 20 Cu lacrîmi di sînzi.
                     Sî-m' pui la cap Fluieraş di fagu,
                     Sî-n cînti cu dragu;
                     Fluieraş di socru,
                 25 Sî-n cînti cu focu.
            Ioti, di pin cap, aşa; di pim bătrînj, cîtiva cuvinti lj-an ţînu' minţi. Am auzît-o di pi la părinţi Aii : di la tata neu. Ion Grosu... D-apî or măj ţîi minţi di cin’ îi mort? Di vo triizăş' o di ani. Iera cu pleti, cun sî purta atunSia. Ş-a murit la şaptizăş şî Sinsi di anj.
                     (28.XII. 1967),  Bodeşti — Mârija
                     Toadir Popa, 72.
                     (Soţia lui Toadir Ion Popa, 77 — text. CMXLVII, nota crit. 15).
                     CMXLVII15
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi ta4i...
            5 Mi s-a vorbit Sel vrănsian Sî-1 omoari pe sel moldovian:
                 Ari oi măi mulţi.
                 Negri şî curnuti...
                 —  Di m-a omorî,
            10 Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zjocu neilor;'
                 Şî la cap sî-m' pui:
                 Fluieraş di os.
                 Ca sî-n cînti dujos;
 45
                13  Fluieraş di corn..,
      Am uitatu...
                                                                      Flujeraş di fagu,
                                                                   Sî-n cînti cu dragu. . ,
      Ja-i frumoasî; da cari ţîni minţi!. . .
                20 Vîntu, cin' a bati,..,
      Aisia nu ştiu..,.
                                                                      Oili s-or strînzi,
                      Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîrii di sînzi...
 25 Am umblat cu oili, ş-am auzît-o pi la siobani. Ieram băjecândru: ca băieţi iştija... Am umbla’ vo doispsi anj cu oili: pi la munti-n „Novesîli"-m muntili păuleştilor. Io am umbla’ cu cîrlani vo trij-patru anj. Cîn’ intrai îm păduri 30 primăvara — cîn’ înţărcam oili — şî ca sî vez soarili, nu putej sî-1 vez în stînga-n drjapta; ti uitai în sus ca sî-1 vez. Păsir’li li-auzai pin vîiv, pim braz, siripiind: videi cîti una! Primvara, cin' ti duâei cu nei-m păduri, sî-ngîna cu si: îţ
 35 vinia sî plînzj cîn’ însepia a cînta...
           Nioriţa: am prins şî jo cîtiva cuvinti di la siobani bătrînj. An stat doi ani strungârju; şî dj-acolia an luat cîrdu-m primiri: îţ da pi samî
      —       îţ număra — patru-âin’ suti di oi; şî toamna 40 trebuia sî răspunz: s-adusi numîru. Trebuia sî ştii şî cîţ cîrlani ari omu, sî-j dai toamna-napoi: altu-avia zăsi; altu, douîiăsi.
           Vara plecan cu oili-n sini; şî sara vidiam, dipi vîrvu Cozî, luriiriili-n Focşani...
 45 Nj-aduc aminti c-am auzît Nioriţa-ntiii di la unu Toadir Dunitru; unu Toma a Il£ni; iştiia iera âjobani mari, bătrînj, ca cum îs ieii acu.
           Din fluir: m-an trudit, şi n-am putut învăţa
      sî cînt.
                          (28 X11.1967), Bodeşti - Toadir Ion Popa, 77.
                                                                          CMXLVIIIis
                      —  Mioriţî lai,
                      Lai, bucălai,
                      Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
46
                     5 Nu ştiu: jarba nu-ţ pla4i...
           Da am uitat, di la „jarbî"-ncoa,si cun ghini l Sînt oaminj di măj ştiu... Crez cî zîsi şî di „apî" ; da nu ştiu ieu.. . Ieli jera pusî ghini...
                     Sau apa nu-ţ plasi...
        10 Crez cî-j cam aşa... Răspundi oaia; da nu ştiu cum...
                     —  Niia jarba-m’ plasi ;
                                                                     Da am auzît Cî s-a sfătuit 15 Ca sî ti omoari,
                     Şî sî ti-ngroapi.. .
           Nu posju-acolja s-o dumiresc io ghini'... în strunga oilor, îm bătaja berbecilor,
                                                                     20 în zjocu rieilor.
           Nu ştiu cum spunj-acolu:
                     Şî la cap sî-m’ pui:
                     Flujeraş la cap;
                     Bu6im, la Kisjoari;
                 25 Oili s-or strînzi,
                                                                     Pi mini m-or plînzi Cu lacrînj di sînzi.
        Asta-j! Sinj-o măj ştii ? Dumnezău-a măj şti! Si sî măj zîsim, dacî noi ujtăm?... Nu 30 ştiu cun ghini:
                     —  Sini tj-a pînzît?
        Nu ştiu:
                     —  Frunza cîn’ s-a scuturat,
   or :
                 35 —Codru cîn’ s-a scuturat... îmi pari:
                 —  Frunza cîn’ s-a scuturat...
        Parcî... parcî... Pi păreri, aşa...
                     —  Sini 1-a-ngropat ?...
   40 Mă ţîi' cî:
                     — Djalu cîn’ s-a surpat...
        Da nu-j!... Sau: munţ-a h'i... Omu rieu
   sî h'i fos’, cî jel li ştija pi toati. Şî joii ştiiam; da lj-am ujtat...
   45 D-apî si sî-1 măj auz? Oi h'i măi auzi’ şî pj-alsineva; jo di uni măj ştiu? Da pi unkeşu rieu l-am auzît întăj Nioriţa. Din fluir nu cînta; nu l-am apuca’ cîntîn’. Da din gurî todjauna cînta, ca sî sî măj jei, sî măj ujti di dureri; c-a
 47
 50 vini’ rănit din războju din nouî suti şaispsi, şl nu i-a da’ nimnia nic! Cînta; da n-a fost iei kiar aşa: sî-j dja mîna. Da cînta ghini Nioriţa. Cînta, cî-i cîntic can di zali; şî lui îj plă&ja, ca sî-j măi trjacî di dureri....
 55 Di la lăutarj: n-am obişnuit. Şî sj-oj h'i ştiut din tinereţi di pi la lăutari, am ujtat. Sini ştii!... Vorbi dj-a bătrînilor...
                          (28.XII. 1967),       Bodeşti — Nastasîja
                          Ketroiu, 79.
                         CMXLIX17
         leu din tinereţîli meii tot clămpănjam cîntisi dim bătrînj. Acuma lj-am cam ujtat pj-aselia cîntisi. Cîntam şî Nioriţa: cun s-a lăsat sjobani dim munţi cu oili. Iera unu din Spineşti, dac-ai
 5   h’i-auzît dumneta di jel Anghil Forîi1. Cînta din fluir; din fluir cînta. Nioriţa-n vosi? Măj mul’ din fluir! Iei, Anghil Forîi, cîn’ cînta Nioriţa din fluir, s-aduna oili-n zjuru luj. Oili jera-mprăş-tieti-n zjuru luj; şî cîn’ prind ja a cînta Nioriţa, io oili s’aduna grămadî: arilcili oilor cari jera la marzini. Jeli cunoştja cînticu...
         Nioriţa: nu posju cînta; da numa vorbili sî ţî li spuj. Ioti, cum a fost :
         A fos’ trij tovarîş, ij. Un tovarîş a fos* mocan, 15 şî unu-a fos’ breţcân, şî unu-a fos’ vrănsian. Acum, aista, di breţcân, a fos’ măj lăudat din sijlanţ: avja oj măj mulţi, şî cînj măj învăţaţ dicît asilorlanţ. Şî jel avja o nioarî năzdrăvani, breţcânu; ş-a prins a zghera. Da ici:
                20 — Nidriţî lai,
                     Lai, bucălai,
                     Da tu di ni-ţ fasj Qar di capu Aeu,
                     Oar di capu tău!
                25 La apî ti dau,
                     T u apî nu bej;
                     Io la jarbî ti dau,
                     Iarbî nu mînînsj;
                     Jo sari-s dau,
1 Păstorit. Vrancea, 40 fig. 31, 44 text. II.
48
                                                                 30 Tu sari nu linzj...
                                                                     La gurî di raju,
                                                                 Pi kisior di plaiu Tot l-apus di sşari Tot cî sî cobşarî 35 Trij cîrduri di oi,
                                                                     Cu trij sjobănei.
                                                      Iei îi spus-aşa riioari, breţcânu; da nioara
              —  Stăpîni, stăpîni,
                                                                        Tovarîşî tăj
                                                                  40 To’ ni s-a vorghit Sî ti omoari,
              Sî ti u6idî. (sic!)"
              Iar jel c-auza:
              Nioara-j spunia.
                                                                 45 Da jel a spus aşa:
              —  Da voi, veri măi,
              Şî di m-aţ usidi,
              Di m-aţ omorî,
              Voj sî mă-ngropaţ
          50   în ziocu neilor, în strunga oilor.
              Şî voi de-ţ vidia,
              La cap sî-m’ puniţ:
                                                                      Flujeraş di fag,
                                                                  55 Mul' zîsi cu drag;
                                                                     Flujeraş di osu,
              Mul’ zîsi dujosu.
                                                                  Buşiumaşu neu La cap sî rii-1 puniţ;
                                                                  60 Vîntu, cîn' a bati,
                                                                     Oili s-or strînzi,
                                                                    Pi mini m-or plînzi Cu lacrîhj di sinii.
              Vîntu, cîn’ a bati,
          65 Flujeraş nj-a zîsi,
              Munţî cî s-or strînzi,
              Pi mini m-or plînzi.
              Iar voi, veri măi,
                                                                                                                                               Şî di n-eţ vidia 70 O babî bătrînî,
                                                                     C-un câir di lînî,
              Dim mîm-ndrugînd,
              Din lcisjoari mergînd...
              Dar voj, veri măj,..."
 49
75 Baba a zîs:
                     —   Drazi nej siobănaş,
                     Voi n-aţ văzut
                     To’ di-un siobănaş Dj-odatî cu voi?
                80 — Mătuşî', mătuşî,
                     Si  feliu di sioban?
                     —   Drazi nej siobanj,
                     Feţişoara lui:
                     Spuma laptilui;
                85 Okişori lui:
                     Mura cîmpului —
                     Coaptî la răcoari,
                     Niaziunsî di soari;
                     Coaptî la pămînt,
                90 Niaziunsî di vînt —
                     Mustăcioara lui:
                     SKicu griului;
                     Sprinsenili lui;
                     Pana corbului...
                95 — Mătuşî, mătuşî,
                     Noi nu l-am văzut;
                     Da am auzît Cî s-ar h'i-nsuratu.
                     —        Pi sini-a luatu? îoo — Pi-o fatî di crai.
                     Tot di pişti plai.
                     —   Sini l-a cununat?
                     —   Doi lusiferei,
                     Cî ij îs frăţiori;
                105 Soarili şî luna
                     I-a ţînu’ cununa. ..
         Cam asta-i Nioriţa... Ioti, di un' s-auz cîntaria asta: o cînta oamini cu vosi frumoasî, cu vorbi frumoasî, ca cun cîntî popa la leturghii.
110   Cînta pi la corazurj, pi la crizmî. Mă dusian şî io. O cînta oamini — oamini di rînd: şî măi bătrîni, şî măi tiniri. Dacî prindia ăia coraz, cînta...
         Apîj, ieran trecut di şaispsi am cîn’ am auzî-115 t-o-ntăi; cîpîn la şaispsi ani ieran la tata acasî: ba păzam oili, ba vasili. Da di la şaispsi ani în sus, am măi fos’ sioban pînă la douîză’ şî trii di ani. Acu, m-a lua’ la armatî. Cî nu m-a lua’ la douîză’ şî unu, c-an fos’ mărunţăl; şî m-a amînat.
50
                                                120 Nu ieram om nant, făcut gros, aşa. Dipiarmat-am măi fos’ la oi: cîti-un an; doi, măi rar- • •
          Nioriţa s-o h'i-auzît-o-ntăi: apăi, nu ieran kiar âjoban. Crez cî Nioriţa asta a işît întăi di la strămoşi noştri, di la bătrîni. Io am auzît-o-ntăi 125 kiar di la tata neu. Nu iera om învăţat; da trăznia şî iei cîti-o vorbî sara, colu. A auzît-o şî iei dipi la bătrîni. Nu dorriia sara; măi cînta şî iei: şî vruţi, şî nevruti’ Da di la iei am auzît-o: di la ghetu tata neu, îl kema Neculai Anuţoiu. îi 130   mort dipi nouî suti şaptispresi,     cu războm. Apî,
      iera trecu’ di şăptizăş di ani;      da cîţ, nu ştiu.
      Ai, iei cînta Nioriţa din gurî, făr' di fluir: nu ştiia sî cînti din fluir jel. Frumos o măj ştiia!
          Cum am spus-o ieu acuma, n-am auzît-o 135 toatî di la iei. Iei, ca omu cîn’ spuni din gurî: cîn’ măi lasî, cîn’ măi ia- Restu, cum a fost asta: am măi prins-o di la unu Ion Rusu din Negîrleşti şî di la Anghil Forîi: toati-ntorsurili. Lj-am înă-dit jo pi urmî, dipi cum iera              ieli, dipi cum a
 140  curs ieli la rîndu lor. Da dipi cum  a fos’ ieli, — aşa,
      H-am spus io: dipi cum a curs lucrurili.. .
          An fos’ ba colu, ba colu; da di la ţîgani n-am auzît Nioriţa. Ţîganu-i ţîgan: az zîsi, mîni nu zîsi! Io n-am auzît di la ţîgani.
 14 5 Fimei cîntîn Nioriţa : n-am auzît.
                                                                                                                 (28.XII. 1967), Bodeşti — Gavrilî Anuţoiu, 94.
                                                                            Colâcu CML - CMI.I1S
      —   Mioriţî lai.
      Lai, bucălai,
      Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi;
 5  Ori iarba nu-ţ plasi,
      Ori ieş’ bolnăghioarî, Drăguţî mioarî?
      —   Drăguţuli basi,
      Dă-ţ oili-ncoasi
 io La negru zăvoi,
      Că-i iarbă de noi
                              51
      Şi umbră de voi.
      Stăpîni, stăpîni,
      Măi kiamî-ţ ş-un cîni,
 15 . Cî-basiu moldovian Şî cu ungurian La apus, di soari Vria sî ti omoari,
                                Că l-apus de soare Vor să te omoare Baâiu moldovean Şî cu ungurian ... (II)
      Sî h'ii vrănsianu, sî h'ii omorit! Sî h'ij-a nostru 20 cînticu!...
      Cî ai oi măi mulţi,
      Mîndri şî cornuţi,
      Şi cai învăţaţi,
                                                                                                                                Şi cîni măi băbaţi-25 Acuma iei spuni:
      —  Mioriţî lai,
      Di-o fi sî mă omoari,
                                Di-o fi sî mor în cîm(p) di mohor.
      Să le spui               Să le spui, drăguţă,
      Să mă-ngroape            Ca să mă îngroape
                                De voi mai aproape: (II)
 30 în dosu stîni,
      Sî mi-auz cîni           Ca sî im-auz cîni. (II)
      Şî la cap sî-m’ pui:
      Fluieraş di soc,
      Mul' zice cu foc;
 35    Fluieraş di fag,
      Mul' zici cu drag. . .
      Acuma nu ştiu dac-am azuns pînî la „măicuţa mia ! Vini mama" şî-ntriabî:
      „N-aţ văzît,             Şî măicuţa mia
 40    N-aţ întîlnit           Cîn’ va întreba:
                                „Nu curii v-aţ văzît Nii aţ întîlnit (II)
      Mîndru siobănei
          Di-acuma viu-acasî!...
      Tras printr-un inel?
      Mustăcioara lui,
 45    SKicu griului;
      Perişoru lui,
      Pana corbului ;
52
                                                                  Nant şî supţîrei,
      Tras printr-un inel;
 50    Okişori lui,
                                                                 Mura cîmpului...
          Aisi nu ştiu: „mizloselu" cun spuni...
                                                             Un siobănei Nant şî supţîrei 55 Tras printr-un inel...
          Io, cin’ rii-aduc aminti, mer(g) dipi jeli; pi urmî li perd şîru. Acu s-adresâzî iar mioriţî:
      —  Mioriţî lai,
      Sî-i spui măicuţî meii
 6 0 Cî m-am însurat...
          Cî nu zîsi cî-i mort...
                                                                 C-o mîndrî crăiasî,
                                                                  A lumi meriasî;
                                                                  Şî la nunta mia
 6 5 A căzut...
          Bătrîni spunia: „a lacăt"...
                                                                  A căzut o stia ;
                                                                Soarili şî luna Mi-a ţînu’ cununa;
 7 0 Braz şî păltinaş
                                                                Iei mi-a fos' nuntaş.
      Cî pi iei l-a lăcrămat:   Cî pi mini m-a
                               lăcrămat (II)
                                                                                                    Ploili cîn’ a (p)Kicat, Ploili cîn’ a plouat, (II) Da strofa asta (sic!) bănuiesc c-acolu trebi
 7 5 pusî: la moartia lui. Aşa bănuies’: la moarti ieşti plîns...
          Nioriţa to(t) din şcoal-am prins-o: dipi la băieţ din clasa a patra, a ginsia; da di la băieţi sii        mari. Da-i adunat-aşa: di colu, di colu; şî
 80    di        la tata-popa: tica-moşu, tica-popa. C-aşa-i
      zîsiam întăi: „tica-popa". An zîs cî nu suni frumos „tica-popa"; ş-an zîs „tata-popa". „Tica-popa" iera părintili Ion Băznuţîx.
          Sî punim ca lumia-ntr-un loc: acolu, cu „marna 85 bătrînî":
      „Şî măicuţa mia bătrînî
      1 Preot vrăncean, activ în colecţia de faţă (b. Ţinut. Vrancei, ■'ol. II,            text. CLXVII —CLXIX, CLXXXVII-CLXXXIX,
 (-XCIII —CXCIV).
53
     Cîn' va întreba,
     Cîn’ va lăcrăma:
     —  Nu cum v-aţ văzît,
90 Şî n-aţ cunoscut Mîndru ăjobănel Tras printr-uii inel?"
           Şî pi urmi merzi măi diparti, cum v-afi spus.
                        (5.VII, 1969), Colâcu — Climenta Bercu-siu, 63.
                       CMLTI
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                                                                          Di trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ măi taci;
             5 Nu ştiu: iarba nu-ţ placi, Sau apa nu-ţ placi?
                Oar' ieş(ti) năzdrăvani, Oiţî bîrsanî?
                                                                       Di ieş’ năzdrăvani, io Dă urekia lîngî mini: Spuni-adivărat Di am vum păcat!
                —  Drăguţule bace,
                Dă urekia-ncoaci;
          15 Vino lîngî mini,
                Sî n-auzî nimini:
                Baciu ungurian,
                                                                         Cu cel moldovian La sfîrşît di soari 20 Vria sî ti omoari,
                Cî ai oi prja mulţi;
                Şî toati-s cornuţi.
                —  Dragî mioriţî,
                Cu lîna plăviţî,
          25 Di va îi sî mor,
                Sî mă-ngropaţ
                în stîna di oi,
                Ca sî fiu cu voi.
                Şî la cap sî-m’pui:
                                                                         30 Un fluieraş di soc,
                       * / '
                Sî-n cînti cu foc;
                Fluieraş di fag,
54
                                                                    Sî-n* cînti cu drag;
                Flujeraş di os,
          35 Sî-n cînti duios;
                Sî fiu în stînî,
                Ca s-auz şî cîni.
          Asta auzam pi tata eîntîn’. Iei a fost la yiti, şî cînta pi dj,al. A fos’ mereu la oj; şî cu frati-su, 40 cin’ iera băietan.
                       (4.VII. 1969), Colâcu-Pcdurj (Pcdurja = = P6dura) — Neculai Boboc, 67.
                                                                      CMLIII - CMLIV
                    Pi-un picior di plai,
                                                                      Pi-o gurî di rai,
                    Iatî, vini-n caii,
                                                                                                                                                    Sî coboarî-n vali 5 Trii turmi di oi,
                    Cu trii siobănej:
                    Unu-i ungurian,
                    Unu moldovian Şî unu-j vrănsian.
                                                                                                                                                 10 Ieli cum merzja Dim păscut vinia.
                                                                       O oai zghera,
                    Stăpînu-ntreba:
                    —  Tu, mioara mia...
                                                                 15 Ia dim mers stâtia,
                    Stăpînu-o-ntreba:
                    —  Mioarî, mioarî,
                    Cu lînă plăvioarî...
     Adicî jera lîna fumurii...
                20 Di trii zîli-ncoaci Gura nu-s măi tasi;
                    Or’ iarba-s plasi,
                    Sau apa nu-s plaâi?
                    —  Drăguliţî bagi,
                                                                                                                                    25 Daţ oili-ncoasi:
                    La umbrî di oi,
                                                                                                                                                       La zăvoi di voi-Iarba-m’ plaâi,
                                                                        Apa-m' plasi,
                30 Dar guriţa nu-m’măi tasi:
                    Si s-a sfătuit?
                    Pi la apus di soari
55
                                                                                                                                                   Să mi te omoari Basiu ungurianu 3 5 Şî cu moldovianu,
                    Căs'i-aveţ oi măi mulţi,
                    Buni şî curnuti.
                    Cai măi învăţaţ Şî cîni măi bărbaţ.
               40   — Mioarî, mioarî,
                    Di ieş(ti) năzdrăvani,
                                                                    Şî di voi fi sî mor,
                    Pi cîm(p) di mohor,
                    Mă rog sî li spui:
                                                                 45 Sî nu mă îngroapi Pria mul(t) diparti;
                          ^ Şî pria mul(t) diparti; (II) Şî sî mă îngroapi în dosu stîni, în crîngu di oi,
50 Adica-n drumu lor...
                    Să fiu tot cu voi;
                          Aproapi di voi; (II)
                    Cam în dosu stîni,
                    Sî mi-auz şî cîni.
                    Mioarî, sî spui,
               55 Şî la cap sî-m pui:
                    Fluieraş de os,
                    Mlu(t) zî&i frumos ;
                    Fluieraş di socru,
                    Mul(t) zîsi cu focu;
               60 Fluieraş di fagu,
                                                                   Mul(t) zîsi cu dragu.
                    Vîntu, cîn’ ar bati,
                    Pin ieli-a străbati,
                    Oili s-or strînzi,
                                                                 65 Pi mini m-or plînzi Cu lacrxrii di’ sînzi.
                    MiQarî, mioarî,
                    Di ieş(ti) năzdrăvani,
                                                               Şî di-oi fi sî mor 70 Pi cîm(p) di mohor,...
                    Dim pascîn(d?) mergînî... (m Şî di m-ei vidia (II)
                    De-i vidia Pî cîmp alergîn'
56
            75 O mamî bătrînî O babî bătrînî (II) Dim mîni-ndrugînî,
      Ja cu furca-m* mînî pleca...
                  Din oy lăcrămînî,
                  Din gurî-ntrebînî:
            S0 „Cini mi-a văzutu Mîndru ciobănelu Tras printr-un inelu?
                  Feţişoara lui.
                  Spuma laptilui;
            85 Mustăcioara lui,
                  SKicu griului;
                  Okişori lui,
                  Mura cîmpului;
                  Perişoru lui,
            90 Pana corbului..."
                                      Mîndru supţîrei,
                                      Tras printr-un inel: îi fis'ioru neu... (II) Tu oai, sî spui Tu, mioara ima,
            95                       Sî  ti-nduri di ia,
                                      Şî sî-i spui curat(II)
                  Cî m-am însurat;
                                      Şî cî mi-am luat O fatî dimBîrlâd:(II) 100 Şî la nunta mia (I, II)
                  A căzît o stia;
      Adică stiaua cari Keri cîm’ moari omu... Soarili şî luna Mi-a ţînu(t) cununa ;
            105 Braz şî păltinaş
                  îi mi-a fos’ nuntaş;
                  Păsăreli mii,
                  Şî steli făclii, învăţătoriu, la şcoalî la Valia-Sări, ni punia
110   s-o-nvăţăm. Trii ani      l-am avut. Ieram bunî
      la-nvăţăturî; da dacî     părinţî nu m-a         da(t) la
      şcoalî, divali, la cârti! Nia-rii plăsia cartia: n-am avut parti di ia...
            învăţătoriu ni , punia s-o-nvăţăn          Nioriţa.
115   Dacî nu-nvăţan ghini,     ni puma pi coz         di nuri:
      adu^ia di-acasî coz, ridica iţâri, cătrinţîli, şî ni punia pi nusi.
                        (4.VII. 1969), Colâcu, Poduri = Pod ura
                        —  Mâria Vojcu, 73.
                                                                               51
CMLV - CMLVI
           Nioriţa} Auzan şî io ţigani dntîn’:
                    —  Nioriţî lai,
                    Lai, lai, bucălai,.. .
           La oraş nu măi po(t) di ghini, şî noi nu măi 5 puten dusi greurli. . .
                    Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi..;
           Poati cî la altu-o găsăşti-alfeliu, ghini vorba! Io o spui °um am auzît-o ieu...
               10 Gura nu-s măi tasi.
                    Nu ştiu, foami ţ-î?
                    Nu ştiu, săti ţ-î?
           Ai pus pi iestja amîndouî ?...
                    —  Ba io iarbî nj-am păscut,
                         15 Ba io apî rii-am băut... (II) An măi Kerdu(t) din ieli!
                    O babî bătrînî Cu furca di sîrmî,
                    C-un cair di lînî,
               20 Dim mînî torCia,
                    Din Kisioari merzia,
                    Din gurî-ntreba:
                    —  Dunîri, Dunîri,
                    Apî tur(l)buri,
               2 5 N-ai văzît un Ciobănaş?
                    Şî nu iera Ciobănaş,
                    Şî ni-era di fiCioraş.
                    —  Da si fehu     di om a fost?/
                         Da si f£lju     di om iera?      (II)
                    —  Mustăcioara lui,
               30 Sic icu griului;
                    Okişori lui,
                    Mura cîmpului.
                    —  FiCjoraşu tău ’l-ngropat în dosu stîni
               35     Uni plîng cîni  şî stăpîni...
           Dj-acu nu        măi Ştiu   o boambî (—boabî?)
      de-iCi încolu! Nu lj-oi h'i vîrît pi toati la cap. Atîtia-s cîti ţî H-an spus. Asta am auzît-o ieu, asta an spus-o...
                                                                                                  40 Da dor niCi ţigani lăutari nu pria cînta Nioriţa. Am auzît-o pi la nunţ. Acu Cinzăş di ani,
58
      cîm’ m-am măritat, am auzît-o. (Zi)Cia oamini, la masa-sia-mari, la lăutari: „Mă, cîntî Nioriţa" ! Sî punia oamini mesăni la masî, colu; şî lăutari 45 ţigani cînta...
          Am apuca(t) puţîn trai bun: vo trij-patru ani piu’ la n°ţJÎ suti ŞaispCi. Pi urmî s-a strica(t) lumia...
                         (5.VII. 1969), Colacu — Mâria Bercusju, 76.
                         CML VII
                   —  Mioriţî lai,
                   Lai, bucălai,
                   Mioriţî, mioarî,
                   Or jeş' bolnăvioarî?
                                                                                                                                         5 Iarba nu-ţ măi pla^i; De trej zile-ncoaci Gura nu-ţ măi taci; leu nu ştiu ce ai. Acu mioriţa a spus:
              10   — Baciul ungurean
                                                                          Şî cu cel vrănfcian Mări sî vorbiri Şî sî sfătuirî Pe la apus de soare 15 Să mi te omoare.
                   —  Mioriţî, mişarî,
                   Tu să le spui lor Ca sî mă îngroapi Pj-aiş mai aprQapi:
              20 Kiar în dosu stîni,
                   Ca sî mi-aud cîni.
                   Şî la cap sî-m' pui: Flujeraş di soc,
                   Ce zîce cu foc;
              25 Fluieraş de fag,
                   Ce zîce cu drag;
59
                  Flujeraş di os,
                  Ce zîce dujos...
                  Căci la nunta mia 30 A căzut o stia;
                  Soarili şî luna Mi-a ţînut cununa;
                  Braz şî păltinaş I-am avu’ nuntaş;
             35 Steli mii şî mii Au ars ca făclij.
         Ieu ştiu puţin; da-i dimul(t) cînticu-aista: di cîn’ ieram ieu mititel, di patru, sinsi-anj. Da acu' s-a mărit: acu Mioriţa-j atîtia strofi...
40 Io an fos’ sărvitor: an fost argat la Kisioria. Şî mă trimetia cu căruţa cu peşti-n Tulnisi. Douî, trii zîli mă du&ian; c-an fost argat şăpti ani. La Tulnisi iera unu Dăsâgî. Cînta din fluir, da cînta şî din gurî. Io ieran di vo şaispsi ani. Poati 45 l-am auzî’ di vo douî, trii-ori, Mioriţa. Pi urmî l-am avu’ şî-n cârti, Mioriţa. Da jera micî: nu iera cum j-acu. Acu an setit la băieţ într-o cârti: spum-aiuria! Nu ştiu dacî spuni si-an spus ieu.
                        (4.VII. 1969), Colâcu - Podurj - Ion H'ulpâru, 76.
                      CMLVIII
                 Pi-um picior di plai. Pi-o gurî di rai Se cobor la vali Trei turme de oi,
             5   Cu trii cjcţbănej: Unu-i moldovean, Unu ungurian Şî unu-i vrăncian. îar cel ungurian io Şî cu cel vrăncian Vria să mi-l omoari Pe cel moldovan,
                 Că-i mai ortomân, Ş-ari oj măi mulţi,
             15 Mîndri şî comuti,
                 Şi caj învăţaţ
 (30
      Şi cîni măi bărbaţ.
      Iar cia mioriţî Cu lîna plăviţî 20 Di trei zîle-ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-j mai place.
      —  Mioriţî lai,
      Lai, bucălai,
 25 De trei zile-ncoacî Gura nu-ţ măi faci. Iarba nu-ţ măi placi.
      —  Drăguţule bace,
      Dă-ţ oile-ncoace
 30 La verde zăvoi,
      Că-j jarbă de noi Şi umbră de voi.
      Stăpîni, stăpîni, îţ kjamî ş-un cîni:
                                                                                                                                   35 Cel măi bărbătesc Şî cel măi frăţesc;
                                                                                                                                   Că l-apus de soare Vria să te omoare Baciul ungurian 40 Şî cu cel vrăncian.
      —  Mioarî, mioarî,
      Şî di-ar fi să mor în cîmp de mohor,
      Tu sî-i spui lu vrăncian 45 Şî lu ungurian Ca sî mă îngroapi Aici, pe aproapi: în strunga de oi,
      Să fiu tot cu voi '>
 50 în dosul stîni,
      Să-mi-aud cîni.
      Iar la cap să-m puie: Flujeraş de os,
      Mul(t) zice duios;
 35 Flujeraş de soc,
      Mul(t) zice cu foc.
      Jar de-j întîlni Măicuţî bătrînî Cu brîu di lînî,
 €0 Din okj lăcrămîn’
      Şi de mine-ntrebîn’:
61
                    „Nu cumva aj văzut Mîndru cjobănel Tras printr-un inel?
                6 5 Feţişoara luj,
                    Spuma laptiluj;
                    Mustăcioara luj,
                    Spicu grîuluj;
                    Perişoru lui,
                70 Pana corbului",
                    Tu să-j spui curat:
                                                                    Că m-am însurat C-o mîndră crăiasă,
                    A lumij minasî ;
                                                                  75 Caş la nunta mia A căzut o stia;
                                                                    Soarili şî luna Mi-a ţînut cununa;
                    Braz şî păltinaş 80 I-am avu' nuntaş;
                                                                               Păsăreli mii Şî steli făclii.
          Cam atîta-L O ştiu di cîn’ am învăţa’ pin şcoalî, la Nărâza. Jera dascîl Răibanu. Ni didia
 8 5 toatî s-o-nvăţăm. Cîn’ ni-asculta, fiicarj-o spunia toatî. O âerja numa poizîja: versu nu-1 seria.
                          (4.VII, 1969), Colâcu-Poduri — Toadir Kisioria, 77.
                                                                           CMLIX
          N-am învăţa’ cârti: pi vremurili-aselia didei înyăţătoriului un caş, şî hai cu oili la pă£juni, la iarbî î...
      N-auz cî ieu umblam pi rîpî, cu oili? Şî cînta 5 băieţi, ş-ascultan şî jo, şî prindjan şî jo; da lj-am ujtat:
                — Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                                                                        Di trij zîli-ncoasi 10 Iarba nu-ţ măj plasi;
                Ori ieş(tj) bolnăvioarî?
                                                                                                    Cum putjam prindi io atunâj! Vria sî zîcî, iera siobani: unu moldovian, şî unu vrăncian,
 62
     şî unu ungurian, Ş-acela vrăncian, cu-aiela ungu-15 rjan, s-a sfătuit ca sî-1 omoari:
                  —  La apus di soari Vrja ca sî tj-omoari
     (II)         Şî sî ti-ngroapi
                  în dosu stîni 20 Uni urlî cîni...
                                                                                               Aşa am prins, aşa vă spuj... Iei răspundi... Dacî io n-am putu’ prindi ! Ieran ca fata asta cîn’ sî cînta cînticu ista. Nu posj sî daţi răs^ punsu si-a spus siobanu... Am auzî’ di fluiri, 25 da nu ştiu cum...
                  Un fluir di os. . .
     parcî. . .
                  Cu baba bătrînî,
                  Cu dinţî di lînî,
             30 Din furcî torsia...
         A-a, -i frumos cîntic aista, da-j zalnic!... Din gurî grăja.. .
     Da nu ştiu si spunia...
                  —  N-aţ auzît:
             35 Trii ăiobănei
                  C-o turmî di oi}...
     Iera mama lu-asela cari vria sî-1 omoari.,.
                  N-aţ auzît
                  Di-un Ciobănel a neu 40 Cu oki ca murili ?
                  Okişori lui,
                  Mura cîmpului;
                  Şî guriţa luj...
     Da nu ştiu Cum măj zîsi.. .
             45 Şî sprinâenili...
     Da nu ştixi cum...
                  S prin senili luj,
                  Pana corbului;
                  Mustaţa lui,
             50 Ca slcicu grîuluj...
                  —  Di cumva te-j întîlni cu-a mja
                            măjcuţî...
                  .. .Cî s-a însurat Pj-un leilor di plai 50 Pi-o gurî di rai...
        O cîntam pin „Groapa raţi" cu oili; pj-acolu-o cîntam... Daci jo n-am pus mîna pi condei, ş-an trăi’ şî ieu! Jcu şî c-o sori n-am învăţa’
63
          cârti. Da băieţi iera doi: ii ştiia cârti, c-a fos’
     55 interesaţ la armatî. Da fetili: la muncî, cu vasili, la oj...
              Di la fraţi nij-am auzît-o. Aşa... măi cînta băjeţî pi rîpî, pi colu; di la fraţi riij-am învăţat-o, colu; la dial...
                        —Cî la nunta mja A căzît o stja...
              Asta aşa a fos': can cu dureri; dj-am avut-o la inimî: di asta am avut-o-m minţi.
                               (7.VII. 1969), Coiâcvi — Stanca âintî, 78.
                        CMLX - CMLXI
                     —  Mioriţî, nioriţî lai,
                     Lai, lai, bucălai,
                     Di trij zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măj tasi;
                                                                 5 Or apa nu-ţ plasi?
                                                                                                                             Or di cap îţ fasj? (II)
                     —  Nii apa-m’ plaCi,
                     Şî jarba-m’ plasi;
         (I, II)    Da s-a vorghit sjobani
             io     Sî ti omoari
                     Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni
                            Sî mă-ngroapi-n dosu stîni (II) Uni zac cîni.
                     —  Dacî m-a omorî,
                                                             15 Io dores(c) sî mă-ngroapi
                        Şî jo doresc sî mă-ngroapi (II) în strunga oilor Uni zioacî nioarili,
                     Şî uni cîntî Cjobani.
                        Şî sî-n cînti siobani din fluir(Il) 20 Sî-j cînti din fluir şî mînj, şî pojmîni! Dor aşa sî cînta pi vremuri: cîntisi di oj. Sî cînta şî di fimej cari pleca (zî)âi cî-n lumi...
         Io am auzî' Nioriţa cîn' jeram riicî, di păzarn oili. O cînta cîtjo-babî, cîtj-un om. Am auzît-o 25 cîntîn' pi bunica Vojca, pi tica- moşu Njagu... Vai di mini, da-s morţ di şajzăş di anj! To(t) tica-moşu Njagu: jo pi jel l-am auzît cîntîn' Nioriţa. Noj jeram băjeţ. Şîdjam în umbra luj,
 64
                                                                                                la djal; cî mama murisî, şî n-avian nisj-un 30 azjutorju. Noj stam în umbra luj: adicî ni-ngriza; şî noj auzan si vorghja jel cu baba. Iera la Răghju. Iei păza ghitili; şî noi, coplcii,-n ziuru lui. Avjan fiicari ocupaţii:
         —           Ioti, tatî, culezi jarbî şi dă la ghiţăl. Tu, 35 du-ti şî mutî vaca di colu; sî jej burijan, şî sî
     dusj la porsj.
         Noj ieran trij fraţ: douî feti ş-um băiet. Tat-avjan; da mama a murit cîn' aviam ieu zăsi ani...
40 Nu jera pj-atunsj pălărij. Oamini purta că-sjulî şî glugî-n cap, pi ploai, pi ninsoari. Jera nişti pălărij di păr di caprî; cî jera asprî parcî iera cînipî: iera asprî di tot !v Jel n-avja pălării di loc. Iei zîsia cî, dac-a muri, sî-1 îngroapi cu 43 căsjulî di cîrlan. Zîsia nisj di nel sî nu h'ii: (zî)sja cî-j fudulii căsjula di nel. A trăi' nouîzăş di ani, şî măi doi, trij, patru! Avia dinţ di spărzia aluni cu* noj, la-ntresiri. Noj zîsjam:
         —  Ioti, tatî-moşuli, noi spart aluni.
50      —   Joti, -an spar(t) şî ieu cu voi!
         Noj li culezjan, şî lj-adusjan, şî li punjam,
                                                                                                . colu, grămadî pi brazda cari cosa; li gozjam di coaza seia; dj-acolia ni punjam sî li sparzim. Cari măj di cari j-adusia lciatrî lu tetja-moşu: 55 j-aduCjan douî Icetri, şî i li puman zios sî spargî şî iei aluni.
         —  Nu spar(g) pi lcjatrî; spar(g) cu voj!
         —  Noi-aven dinţ bunj, tatî-moşu; mata n-ai.
         —  îs măj bunj-a nii, c-a nij îs tarj.
60      Şî  spărzia la rîn(d) cu noi. Li mînca cum
     mîncam şî noi-
         Şî cum spusăi: nu vria sî poarti pălării dim
     păr di vacî, di cal, di si-e h'i fos’. Cî iera sudrii — ca
     cum îi lîna di oai sudrii. Da iera asprî: înţăpa 65 păru Cela cîm' punei mîna.
         Iera pînzî di cînipî; şî-j tăja baba o buca(tî) di pînzî (purta asta vara, la prăşit, la coasî, în loc di pălării), o-ndoia, ş-o lega, o punia-n cap, şî cosa cu ia.
70          Apî jel, dacî sî hodinja, sî pornia sî cosascî.
     Diziaba-1 kema baba:
         —  Măj uîikeş, mă-ă, haj di mînîncî!
65
 75
85
95
110
 115
      —      Măjcuţî, măicuţî, las’ cî măi cosăsc oljad, şî ghiu.
      Iera di nouîzăş di ani: cosa, prăşa. Măj cosa si măj cosa; dj-acolia lua coasa dj-a slcinari, şî-nsepja sî cînti:
      „Pi di-asupra casî meii Sin’ trij rindurj di rînduneli.
 80 Nu sin’ rînduneli:
      Sin’ dragustili meii... “
      Ghetu unkeş!...
          —  Of, păcatili meii!
      Ofta la urmî unkeşu... Cînta mulţi; da noj n-an ţînu(t) socotialî de-4elia. (Zî)sja cî:
          „Pi sup djal, pi sup păduri Sî du4j-o nevastî-n lumi Cu pruncu nibotezat,
          Di trij zîli nu-i sCăldat,
      90 Nisi în faşî-nfăşat,
          N isj în liagîn legănat..." .
      Ş-atîta l-an ştiu' pîn-aisi. Cun spunia tetia-moşu: a fost o fimei horopsîtî: n-a prinit-o părinţi, n-a pririit-o bărbatî-su; ş-a trebui(t) sî plesi şî ia uneva...
      Măi Ştiu un cîntic di-a unkeşului: vorghia cu baba, colu, pi vatrî, di discînticu ista... rîdia cu baba cîn’ avia ij coraz:
      „ — Buna-diminjaţa, apî albi!
 100    — îs mulţămes(c), Radî niagrî! Si-s cauţ?
      — Si sî-n caut: nj-a făcu' cu sinsj deşti uscaţi.
      Io în disfac cu zăsi verz şî-nfloriti,
      Pişti cap aruncaţi,
 105 Sî mă curîţ di răutati.
      Cun s-alezj bosîjocu din toati florili,
      Din toati burîienili,
      Aşa sî m-aljagî pi mini, Rada (sauMârija) Discînticu ista-1 fa£i şî fata, şî flăcău. Ia bcsîjocu (cî-j îm mînî la jel). Iei avia alăturj-un castron (o strakinî) cu apî-n jel. Lua un h'ir di bosîjoc, îl punja-ntri dezitili di la amîndouî mî-nili (dezitili-mpreunati); şî cufunda mîna-fî apî, cu bosîjocu-ntri deziti. Cufunda-îi apî di trij-ori; şî discînta cum an spus întăi. Şî pi urmî zîâja aşa:
 68
      ,iCun sî curîţî pîraili di răutati, di bolovani* di mărăsini, di mîluri,
      Aşa sî mă curîţî pi mini!
 120 Cî nj-a făcu’ cu sinsj deziti uscaţi,
      Io rij-an disfăcu’ cu zăsi verz şî-nfloriti,
      Pişti cap aruncaţi!"
          Ridica bosîjocu din apî, da pişti căp di trii ori. Bosîiocu sela-1 punia unkeşu dipi ureki, şî
 12 5 cosa, aşa, toatî zîua. Spunja babi:
          —      Ioti, babî, nj-an făcu’ di drâgusti az... Dacî m-oi dusi-n sat şî s-a uita v-o fimei la mini, tu sî tasi din gur’, -ai auzît?
          —            Pîrli-ti-ar focu sî ti pîfHascî! Numa min-i.iO siunili li păzăşti!
          Noi ni dusian, luam izma-broaşti, şî punian şt noi, ca tica-moşu, la ureki.
          Unkeşu-avia triizăş di oi ş-um măgar. Iarna, îm postu Crăsiunului, pînî-n zîuî iei iera mîncat. 1.15 Baba-i fasia măligî; şî cîn’ sî lunina, iera sătul, îş lua oili, măgaru, şî pleca la ţarcu: iera can la trii suti di metri di casa lui- Casa jera acoperiţi cu stufu; la zjam punia burduf di oai. O bătia-n ţînti, roata-mpreziur, în loc di ziam. Noapria — ca 140 sî batî vîntu, vara, sî sî răcoriascî-n casi-avia un oblon di scînduri, şî-1 trăzia-n zios (cî zîua-1 rîdica-n sus).
          La ţarc da fîn la oj: li-mpărţa peli, aşa,-mpre-zjuru garduluj. Di-acoHa lua săcuna, şî sî du4ia 145 la baltî, tăia ghiaţa roatî-mpreziur, şî da drumu sî bei oili apî. Dj-acolja tăia o crăngî dintr-un copasiu, sî dusia acasî, o tăja la tăitorju; sî-ntor-sia-n ţarc, da jar fîn la oj. Da dipi ăi tăia cranga (lemnili di foc!), nu intra-n casî: zîsja cî dacî 150 sî dusi-n casî, sî toîceşti omătu, şî dezirî dacî ies-afarî. Pi urmî iar sî dusia acasî c-o crangî, iar o tăia, iar vinia la ţarc: toatî ziua, ca sî nu intri-n casî. Sara — cîn’ sî dusia-n casî, mîn-caria iera făcutî di babî — mînca, sî culca; ş-a 155 dou-zâ: din nou, di la capît!...
                             (4.VII. 1969), Colâcu-Podurj — Râda Sandu, 78.
67
CMLXII
                   —Mioriţî lai, bucălai*
                   Di trii zîli-ncoasi Guta ta nu-ţ tasi;
                   Nu ştiu: iarba nu-ţ măi pla£i. ..
 5 De-isia am uitat-o şî ieu, di zîsi cî siobanu...
                   —  Nna-rii plasi şî apa, şî iarba ;
                   Da am auzit
                   Cî m-or omorî tovarîşî.
                   Dacî m-or omorî,
              io   Şî mă-ngropaţ în faţa stîni.. .
     Nu ştiu-acolia cum zîsi...
                   în faţa stîni,
                   Uni latrî toţ cîni...
 15 Dacî li-am uitat, domli profesîr! Daci nu ştiu... Şî la cap un fluir sî-m’ pui:
                   Un fluir di os,
                   Sî cînti duios;
                   Un fluir di fag,
              20 Sî-n cînti cu drag;
                   Un fluir di socu,
                   Sî cînti cu focu t..
         Li ştiiam atunsia cîn’ umblam cu vasili: an fos’ di vo şăptisprăzăsi ani. L-am auzî’ to (t) pim 25 băieţ, pin feti. Cârti n-am învăţa’ di loc. Atun.si umbla fetili cu vasili: aşa iera ! Iera şcoala la Colâcu. Şî m-a scos la zioc di doisprăză^i ani, ca sî nu mă dia la şcoalî.            Şî m-a    lăsa’ cu vasili!
     Ieram atîta, aşa: ieran       riicî. Si ieram        ieu di
 30   doispresi anj? Ieram o       singuri   fatî la     părinţ.
     învăţătoriu jera rău tari: bătia băieţî la curmezişul An zîs: „Nu mă          duc la    şcoalî,    ferjascî
     Dumnezău!" Nna-rii îera fricî di bătăi, cî nu ieran lcişcatî di bătăi di-acasî. Şî ieti-aşa an rămas 35   pi-ntuneric!...
                        (4.VII. 1969), Colâcu-Podurj — Vasîlca Nihalaki, 79.
                   CMLXIII - CMLXIV
                   —  Nieriţî, lai, bucălai,
                   Di trii zîli-ncoasi Gura nu rii-ţ măi tasi;
68
                  Nu ştiu: apa nu-ţ plaâi?
                        Nu ştiu: apa or nu-ţ plasi ?(II) 5 Sau iarba nu-i bunî?
                  —  Stăpîni, stăpîni,
                  Jarba-i bunî,
                  Apa-i bunî;
                  Sii doi siobănei
                        Da sii doi siobănei (II)
             10   Ni s-a grăit sî ti omoari
                  Pîntru cî ai oi mulţi şî curnuti,/
                        Cî ai oi mulţi şi curmiti. (II)
                  —  Nioriţî, nioriţî,
                  Cu lîna lăiţî,
                        Di ieş(ti) năzdrăvani: (II)
             15 Cum ăi auzît?
                  I-am auzît c-ari.. .
     Stăi, stăi, cî ghim-aşa:
                  —  Nioriţî, nioarî,
                  Di si vor sî mă omoari?
             20    — Pintru că dumneta...
     Nu, ghini âlfeliu:
                  —  Stăpîni, stăpîni,
                  Pîntru cî ai oi mulţi,
                        Pîntru cî ai oi pria mulţi, (II) Mîndri şî curnuti.
             25    — Nioriţî, nioarî lai,
                  Dacî ii di m-or omorî.
                        Ii di m-or omorî, (II)
                  Sî mă-ngroapi-n dosu stîni, în strunga oilor,
             30 în ziocu neilor.
                  Oili cîn’ or zghera,
                  Pi mini m-or bucura;
                  Şî riei cîn’ s-or ziuca,
                  PLmini m-or căuta...
35 Aşa-a-a, asta-i! Aista-i cîntic dim bătrîni, sărasi! Tata lu tata neu îl cînta. L-a kemat Ion Leicî. Şî din fluir îl cînta. Măi cînta auniori şî din gurî; da din fluir îl cînta... Ioti, li ştiu şî li-an cîntat pînî-ncoasi. Li-an diprins di cîn’ 40 ieran riicî. Stan cu tata-moşu, şî iei cînta:
     —  Si cîntic cînţ mata, tatî-moşuli?
     —  Si, Nioriţa.
         Aşa, plecam urekia, colu, la fluir, cî iera frumos.
         —  Tari-i frumos, teti-moşuli!
69
    45     — Si, -aşa-i cî-i frumos? Ţ-î drag?
        —   N-i drag, teti-moşuli.. .
        Ş-ascultam pîn-adorriiam.. . Ghersu-1 ştiu
    oii aci.
                          (7.VIT. 1969), Colâcu — Sanda Dănilî, 82.
                          CMLXV
                    —   ÎNfioriţi lai,
                    Lai, bucălai,
                    Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-s măi tasi;
                5 Nu ştiu: iarba nu-s plasi?
                    Sau apa nu-s plasi?
                    —   Iarba-m’ plasi,
                    Apa-m' plasi;
                    Da am auzît
                10 Ci s-a sfătuit Ca sî ti omoari Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni,
                    Uni zac cîni...
        Cînta uniia pin armatî. Da baba mia ştiia 15 ghini Nioriţa. Cîm' piăşa, ia cînta Nioriţa. Ia o stiia avan Nioriţa: o cînta. Ieu nu ştiu ghersu. Vorbili-aiestia di la babî li-an diprins oliac-aşa^ Ia cînta cu glas. Ia avia glas: cînta frumos. Şî ştiia cîntisi măi mulţi.
                          (4.VII. 1969), Colâcu-Poduri — Stoica A mălini (Nistor), 83
                          CMLXVI
                    —   Nioriţî lai,
                    Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi.
                    Nu ştiu: iarba nu-ţ pla^i?
                5 Or apa nu-i bunî?
                    —   Apa-i bunî,
                    Iarba-m’ plasi,
                    Năravu tău nu-m’ plasi...
                    S-a sfătuit sî ti omoari
                10   Sî sî ti-ngroapi în strunga di oi,
70
                                                                     vŞî-n ziocu di riei...
                     La cap sî-i pui Braz şî păltinaş...
                                                                   15 Pi-un Kisior di plai,
                                                                      Pi-o gurî di rai...
           Asela-i cu siobănaşu. Da io o spui pi săriţi... Cum o ştiu? Ăleu, da ieran cu vasili; ş-o cînta băieţi. Da acum a murit toţ! A murit şî mama 20 lor... bunisi şî răzbunisi... di um-am auzît-o jcu... Da di bun-, aşa, din gurî-s bunî, da ra di mesî... Li spui cîntisili. Parc-an sî mă duc cu ieli ?. ..
                         (7.VII. 1969), Colâcu — Parasldva Pi'ntia, 86.
                        CMLXVII
          Am obză(si) şî şăsî di ani, aşa mă ţii io.. . Nioriţa asta am auzît-o nu di la mini: di la bătrîni. O ştiu di la bătrîni:
          —  Mioriţî lai,
          5 Di si zgheri şî zî, şî noapti?
          Ori iarba nu-s plasi ?
          Or apa nu-s plasi?
          Şî oaia i-a spus siobanului:
          —  Cun sî beu şî sî mînînc:
                                                    10 C-am auzî(t) cî vria sî ti omoari tovarîşî,
          Şî sî ti-ngroapi din dosu stîni...
          Aşa am auzît. Io nu ştiu, cî n-am împlini’ suta pîn-acu...
          Uni latrî cîni...
                                                    15 Atîta ştiu! Stăi, stăi, cî măi ghini seva:
          —  Di m-a omorî,
          Sî-m' puniţ fluieraş la cap...
          Fluieraşîli... şî sî cînti busimili...
          Întîi l-am auzi' di la bătrînidi la tata, di 20 la mama: di la Marna şî Ion Pintia. A muri’ dimult! Pî măi sîn’ di sna acu ?...
          Ii      ni-a spus Nioriţa. Ii o cînta cu ghers. Unkeşu şî dim buşim cînta. Nioriţa şi din fluir o cînta,.. Ii-aşa zîăia: „Nioriţa".
                        (5.VII. 1969), Colâcu — Mâriia Vasîlâki, 86.
71
                                                            CMLXVIII - CMLXIX
         întreghi di Nioriţa? O cîntam, bre, cîn’ umblam cu oili. Da acu am uitat-o; s-a stricat idiili meii! Sî-nserc:
     —  Nioriţî lai.
                               Lai, bucălai, (II)
5 Di trii zîli gura nu-ţ Di trij zîli guriţa nu-ţ măj tasi.                      măj  taâi. (II)
     Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi, sau apa?
     —  Iarba-m' plasi,
     Apa-m’ plasi;
     Am auzît                   Da am auzît
                                                                Di trij zîli-ncoasi (II)
10 Cî tovarîşî tăi Ar(i) sî ti omoari:
     Unu-j moldovian,
     Altu-j...
     Nu măj ştiu pi sellant...
15   — Nioriţî lai,
     Dacî mă omoarî,
     Sî mă-ngropaţ în dosu stîni...
     Ş-aâej doi păltinaş Ambele versuri evazive în 20 Cari scîrţîi di vînt... versiunea II:
                                                              Nu-ş(tiu) cum a spus jel; Cîn’ vîntu vor (sic!) bati, Păltinâşu vor scîrţîi di vînt... (II)
     Oili vor zghera,
     Cîni vor urla...
         An spus-o cum an spus-o, d-ap-aisja an lcerdut-o: măj jesti, nu măj jesti?...
                                                                                               25 Pi la djal o cîntam, pi la oj, cîn’ umblam cu oili. îni jera inima tînîrî, bunî. Da acu, dizjaba!
         Am păzît cîtj-o sutî, douî, peste douî suti di oj auniorj. Cârti nu ştiu di loc. Io, cîn' m-a lua(t) la război, l-am blăstăma(t) pi tetja, săracu, cî 30 nu m^a. da’ la cârti.
                                                                                               An cînta(t) din fluir, da nu putian ghinj-aşa. Nioriţa mă ţrudjan s-o cînt din fluir, da nu pu-tjam: nu umbla dezitili... Cîntî unjja: numa pîn-audi,-l deprindi,... Apîj măj cînta Şîriagu 35 oilor...
72
        Cu oilj-an fos’ la munţi, la Valja-njagrî, l'runtja-mari — aşa sî kjamî. An fos’ can şăpspsi, opspsi anj sioban. Sî-ţ spuj cînticu „cu cucu“: Cîntî cucu sî mă duc«
                                                                40 Iar mierliţa sî mă-ntorc«
                Şî puj cătunului focu.. .
                Cîntî cucu-n Dîmboviţa Sî i sî moai guriţa...
        Lj-am ujtat, batî-li norocu di cîntisi!...
                                                                                                                     (6.VII. 1969), Colâcu — Neculaj Ziua, SS.
                                                                        CMLXX - CMLXXI
        An fos’ şî sioban, şi basiu. Măj mul(t) cu asta m-am ocupat; nu m-an lua(t) di alta. An fos’ şî la VaHa-Sări vo trij ani basm, la rîn(d); la Kitiriş1 vun an; şî di-acolu-an fos(t) în sat.
5 Si luam jeu, jera bun făcut.
        Cu sjobănii, cu băsii, am pişti douizăsj di ani.
        Acu Nioriţa: cînta ţîgani pi la nunţ. Mă-n-tîmplan şî io acolu poati cîtiodatî. Ş-apăj atîta io am auzît, atîta o lăsam!...
        Noj ni găsam cîti sinsj-şăsî (ni cunoştiam!) di pim Bîrsăştj, di pim Valja-Sări; şî bjam cîtj-um păhar di ghin, mîncan cîti seva; cî gliinu nu sî bja  făr’ sî mînînsj: cu stomacu         gol merzi,
15  merzi;   da... sî vîrî-ntri oki     ghinu...     sî sui
     digrabî! Da aşa toatî noaptia:        jej    un păhar,
     mînînsj, şî merzi!.
        Di la jej-am auzît-o Nioriţa; nu di labăjeţ, sau di la sini ştii sini. La stînî n-am auzît-o, cî oili nu 20 sî văita atunsi ca acu... Ieti cum o ştiu:
            —  Mioriţî lai, bucălai,
            Di trij zîli'gura nu-ţ măi tasi,
                                                                    Iarba nu-ţ măj plasi...
        Nu măj ştiu!...
25  B.A.     —Nii jarba-m’ plasi;
            Da am auzît Cî s-a sfătuit Ca sî ti omoari...
                                                                                                                             La apus di soari... (BII)
   1 Formă metatezată de la topicul Tiklriş.
73
 30 A. Asta am auzît...
              Şî sî ti-ngroapi în tîrla oilor, în ziocu rieilor.
              —  Di m-a omorî,
         35 Sî mă-ngroapi în tîrla oilor, în ziocu rieilor...
                               Şî sî-m’ pui la cap: Fluieraş di fag,
                         40 Sî-n cînti cu drag;
                               Fluieraş di os... (BII) (AII) Sî-n cmti cu folos...
                               Fluieraş di socu
                               Sî-n cînti cu focu... (BII)
 45 (AII) Oili s-o strînzi,
              Pi mini m-or plînzi...
              Cu lacrîrii di sînzi...
                               Dac-ăi întîlni
                               O  babî-ndrugîn’,
                         50 Din gurî-ntrebîn’
                               Di-un siobănei:
                               „Sinj-a văzît un siobănei Tras printr-un inel? Okişori lui:
                         55 Mura cîmpului... (BII)
       (AII) Oki lui:
              Mura cîmpului...
         Ni-aduc aminti din jeH-aşa... Măi ghini ştii baba, c-a auzît di la mini...
         60 Cî la nunta mia
              Ni-a căzît o stia...
         Nu măi Ştiu de-isi...
              Sgarili şî luna Nj-a ţînu(t) cununa...
                         (5.VII. 1969), Colâcu (punctul toponimic „ îm porii") — A. Irinia Berciisj, 89. B. Cat rina -Bercusi, 72.
                         Coza
                         cmlxxii19 1
              —  Nioriţî lai, bucălai...
Cf. cu textele accesorii MCCXCIV — MCCXCV.
74
         Pi-un kisjor di plai,
         Pi-o gurî di rai,
         Trii siobănei,
    5 Trii turmi di oi...
         —  Di trii zîli-ncoasi,
         Mioriţî lai.
         Gura nu-ţ măi tasi;
         Nu ştiu: ieş' bolnăvioarî?
    10 Văz cî apa nu-ţ plasi,
         Iarba nu-ţ plasi...
         Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
         Jeş’ bolnăvioarî?
    15   — Nu sîm’ bolnăvioarî;
         Da a vorghit sî ni ti omoari Sel vrănsjan.
         Cu sel ungurian...
    Sî-1 omoari pi sel moldovian...
                                                                                                                                     20 Ca sî ti omoari La apus di soari.
         —  Mioriţî lai,
         leş’ oai năzdrăvani!
         Sî-i spuj:
    25 Dacî m-a omorî,
         Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zocu rieilor.
         Sî-m' pui fluieraş di fagu la capu,
         Sî-n cînti cu dragu;
    30 Şî la inimî sî-m’ pui fluieraş di osu,
         Sî-n cînti duiosu;
         Şî la pisjoari:
         Fluieraş di socru...
    Acu am ujtat cîn’ sî-j măi cînti-acolu... 35 Oiţî, lăiţî,
         Di te-i întîlni cu mama mia,
         Sî nu-i spui cî m-a omorît...
         Sî-j spuj cî m-am însurat C-o fatî di craiu;
    40 La nunta mia
         îfa-a căzut o stja;
         Şî ca... naş Am avu' păltinaş;
         Şî nuntaş: braz ...
45 Nu măi ţîj minţi: atîta ştiu. Trebvjasî măi spui Măicuţa mia
75
             Cu brîu di lînî,
             C-un cair di lînî. ..
          Adi-ca vinit torcîn' mă-sa. Trebuia s-o spui .50 înăinti asta.
          Di cîn’ ieram copltilî l-am auzît! Iera la fraţî nii: păzam oili; ş-o cînta’ Nioriţa cu oili.
          Cîntam la dial şî duminica; noi pi-acolu făsiam sărbări! Şî la Paşti vimam acasî: ni didiam 55 în scrînsim. Ni orînduia tetia cari sî vinim di la odai. Tetia păza oili di Paşti. Ni-aduc aminti: stitiam împreziuru lu tetia cîn' ni fasia olcinsili. Ziucam împreziur, cî-m’ păria ghini cî-ni făsia okinsj frumoasî; da cruşîti cu coazî di arin şî di 60 mestiacîn. Mă-ncălţan cu ieli, şî mă dusian la horî. Di-acolia nu măi vidjan hora-n oki: la oi, la djal! Păzan riei, vasili. Acolu mă lam şi mă Keptănam: la dial!...
 65 Bărbatî-niu-i mort. Jel cînta Nioriţa; nu ştiu di une-h'i ştiut-o. Lu bărbatî-niu-i cînta unu din fluir, şî iei ziuca sîngur. Da ca iei nu ziuca altu-n Coza.
          I-a cînta’ şî lăutari lu bărbatî-niu: măi iera di vorghit sî nu-i cînti luj? îi cînta, şî 7o iei ziuca: „di tari", „corăgheşti". Şî io an zjucat, cîn’ieran tînîrî, „di tari". An ziuca’ şî „munteneşti", „păltineşti", „ziumătati di brîu": aşa li zîsia. An ziuca’ şî „alunelu".
                                                                                                   Iera un viorist: „kjora lui Radu"-i zîsia 75 lumia; din Coza. Jera rumîn din Coza; şî făsja oKinâj laor. Făsja şî vioarî, cum a h'i făcut-o iei! Făsia olcinsi di riinuni! Cîn’îi cînta din lăutî, omu neu cînta din gurî:
          Hai cu toţî, măi băieţ,
     80 J-auz una, ş-un vătui,
          Şî dă-i bortî, bati cui!...
          Di-acolu kioru cînta aşa:
          Plîng, pi mîndra n-o auz.. .
             Sî mă duc la ia, nu posiu sî străbat,
     85 Cî-i feri asta astupatî,
          Şî uşa-ncuiatî...
                                                                                                                           (24.XII. 1967), Coza — Mariia Burdusa,
                        63.
76,
                                                                 CMlxxîIi20
     —  Nioriţa lai,
     Lai, bucălai,
     Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măj tasi;
5 Apa nu-ţ plasi,
     Orj iarba nu-i bunî?
     Aista-i siobanu cari vorghja Cu njoara.
     Da dacî tu jeş’ năzdrăvani,
     Sî-nj spui cu-adivărat.
10   — Stăpîni, stăpîni,
     Ni s-a vorghit ca sî ti omoari.
     Pj-um picior di plai,
     Pi-o gurî di rai Vin trii turmi di oi,
15 Cu trij sjobănej:
     Unu-i vrănsian;
     Unu, moldovjan Şî unu-i ungurjan...
     —      Asel ungurian 20 Şî cu sel moldovian
     Mi s-a vorbitu Sî mi ti omoari...
     Asela moldovian şî cu sel ungurian sî-1 omoari pe sel vrăncian...
25 Cî ai oi măi mulţi,
     Mîndri şî curnuti,
     Şî cîni măi bărbaţ,
     Şî cai învăţaţ.
     —  Mioriţî lai,
30 Lai, bucălai,
     Dacîmi-eş(ti) năzdrăvani, / Di ieş’ năzdrăvani, (II) Sî li spui-aşa:
     Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni,
     Uni zasi cîni;
35 Sî-mă-ngrgapi-n strunga oilor, în ziocu (zocu) meilor.
     Sî-m’ pui la cap:
     Flujeraş di fagu,
     Sî-n cînti cu dragu;
40 Sî-nj pui la brîu:
     Flujeraş di socru,
     Sî-rij cînti cu focu:
77
      Şî la picioari:
      Fluieraş di osu,
 45 Sî-n cînti duiosu.
      Mioriţî lai,
      Lai, bucălai,
      Di mj-eş’ năzdrăvani;
      Di te-i dusi la cîmp la păscutu,
 50 Şî te-i întîlni
      C-o măicuţî bătrînî,
      Cu brîu di lînî,
      Şî mi ti-a-ntreba, Ci:
      „Uni-i fiâioraşu neu?“
 55 Sî nu-i spui-adivăratu:
      Cî m-a omorî’, rtva-ngropatu;
      Sî-i spui cî m-am însuraţi)
      C-o mîndrî crăiasî,
      La lumi miriasî.
 60             Adicî: miriasî pi altî      lumi... Da sî-i spui-
      aşa mă-sî ca s-o      ia    cu      gura! Adicîlia: mă-sa-1
      căta, şî nu didia     di    jel;   da iei murisî L Dacî iei
      a fost îm pămînt, săracu: niriasa iera din air.. . Netâli nu-nţălezi ? S-o ja cu gura pi mă-sa; ci 65 mă-sa-1 căta,-1 plînzja; da jel sî-nsurasî cu moartia: aseia jera niriasa luj...
      Brazî, păltinâşî Mj-a fos' niia nuntaşi;
      Păşirii riistrii 70 Nişti păşiri dim păduri...
      Nj-a fos’ niia făclij. . .
      Dacî jel a fos’ îm păduri, săracu, cîn' l-a omorît!... Şî la nunta mja Mj-a căzut o stia...
 75 Acu-ntrjabî iar mă-sa pi riioarî:
      —  Nioriţî bîrsanî,
      Di rii-eş(ti) năzdrăvani:
      Di trij zîli-ncoasi Umblu pi cîmp plîngîn’,
 80 Şî caut fisioraşu.
      Di jeş' năzdrăvani,
      Sî-n spuj-aclivăratu:
      Fi&joraşu rieu:
 85 Nai' şî supţîrei,
      Tras pintr-un inel;
      Feţişoara luj:
      Spuma laptiluj;
78
      Okişori lui:
90 Mura cîmpului;
      Mustăsjoafa lui:
      Spicu grîuluj;
      Perişoru lui:
      Până corbului...
95 Asta-i! Â măi h’i, n-a măj h'i, nu ştiu... H'i c-oj h'i măj Kerdut, h'ii c-oi h'i-adâugattt, nu măj ştiu cum a h'i...
          în şcoalî n-am învăţa’ di loc, c-aşa jera atun$j.
      A plătit părinţi şcoala: plătja la-nvăţătorj, şî 100 nu ti măj lua la şcoalî. Trebuja sî păzăş' va&ili, oili* Auzafi cî j-a dat învăţătorjului — auzam pj-aldi mama, măj încoasi cî j-a dat o oalî di unt (cîti kilogrami-or h'i fost): o oalî Cu doUî toarti; şî nişti caş săraţ: nu măj ştiij cîţ. Iei
1 io m-a şters di pi catalog, şî gata! An fos' ştjarsî, şî n-am măj fos’ pi lumja asta!... Didia uni ja riei, didia oui. Si nu didia, di rămima coplcii proşti !• • •
          Nioriţa-i prinsî din voâia poporului. Am 115 prins-o din ureki-aşa: di pi la feti. L-oi h'i-auzît şî di pi la flăcăi; sini ştii? Măj cînta pi timpuri şî viorişti cîntisi veki, haidusi, pi la nunţ, pi la petresin: şî Mioriţî, şî di haidusii. Nioriţa iera cîntic di siobani: un cîntic siobănesc. Dum-120 neta nu vez cî spuni-acolu di trii siobani?
          îl cînta lumia tQatî: cari-1 ştiia, cari-1 puria ( cînta, şî-i. plăsia sî-1 cînti. Cî dor nu cîntî toatî lumja; da toatî lumja poati s-asculti. Toatî lumja cîntî, da... nu sî potrigheşti! Lî, lî, lî, lî, 125 pi djal, pi vali, toţ copaii cîntî; da nu sî potri-ghesc toţ la cîntic!... Fiicari cu gustu lui: altu măi frumos, altu măi aşa, altu măi aşa...
          înăinti sî-nvăţa la zioc unu din altu: pi dial, pi cîmp, cu vasili, cu oili. ,
                         (24.XII. 1967), Coza — Catri'na Burduşa,
                         65.
                         CMLXXIV 21
                  —  Nioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                  Cu lîna ţîgai,
                  Di trij zîli-ncoaci
79
 3 Guriţa nu-ţ taci.
     Apa nu-ţ mai placi.
     Iarba di pi cîmp*
     Apa din uluc,
     Dar un lup sî ti mînînci! io — Tasi, stăpîni, nu mai zîce Un lup sî mă mînînce:
     S-a vorbit muntianu Şî cu moldovianu Sî ti omoari 15 Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni,
     Uni zac vara cîni.
     —  Mioriţî lai, bucălai,
     Di-aţ vidia cî mă omoarî Şî mă-ngroapî-n dosu stîni 20 Uni zac, vara cîni,
     Sî mă' luaţ
     Şî sî mă dizgropaţ:
     Voi sî mă-ngropaţ în strunguliţa oilor,
 25 în ziocu neilor;
     Şî sî-m’ puniţ: buciumaş la cap, Fluieraş la brîu;
     Vîntu mj-a bati,
     Buciumu mi-a ragi,
 30 Flujeraş mj-a zîce,
     Oili s-or strînge,
     Pi mini m-or plînzi Cu lacrămi di sînzi.
     Nioriţî lai,
 35 Lai, bucălai,
     De-ţ vidja vo babî albî Pi picjor merg în?/,
     Dim mînî-ndrugîn«,
     Din gurî-ntrebîmr.
 40 „Nioriţa lai,
     Cu lîna ţîgai,
     N-aţ văzutw, n-aţ auzît«
     Di-un fiuleţ a meu?"
     —  Ba l-an văzutw,
 45 Şî l-an cunoscuta,
     Cî pînî jerj nj-a păscutw;
80
        Şî l-a omorît»
        Muntjanu şî cu moldovianu.
               (24.X11.1967), Cozq, — Ţoâdir Dosîjoc Pricop, 65.
               CMLXXV1
      —  Nioriţî lai,
      Lai, bucălai,
      Di trii zîli-ncoaci Guriţa nu-ţ mai taci,
 5 Apa nu-ţ mai placi;
      Apa din uluc,
      Iarba di pi cîmp,
      Dar un lup sî ti mînînsi!
      —  Tasi, stăpîni, nu maj zice
 io Un lup sî mă mănînce;
      Cî iarba nu-m’ mai placi,
      Iarba di pi cîmpw,
      Apa din ulucw:
      S-a vorbit muntjanu 15 Şî cu moldovjanu,
      Sî ti omoari...
 Pi cel vrăncian: sî omoari pi cel vrăncian... Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni,
      Uni zac vara cîni.
 20 — Mioriţî lai, bucălai,
      Cu lîna ţîgai,
      Dac-aţ vidia cî mă omoarî,
      Şî mă-ngroapî-n dosu stîni,
      Uni zac vara cîni,
                                                                                                       25 Voi sî mă luaţ Şî sî mă dizgropaţ:
      Voj sî mă-ngropaţ în strunguliţa oilor, în ziocu neilor.
 30 Şî sî-m' puniţ: buciumaş la capii, Flujeraş la brîu;
      Vîntu mi-a bati,
      Buciumu mj-a ragi,
      Flujeraş mi-a zice,
Text cules la o oră, şi jumătate după CMLXXI V.
81
      35 Oile s-or strînge,
             Pi mini m-or plînzi Cu lacrămi di sînzi.
       Oili-a plecatw. O babî bătrînî s-a-ntîlnit». .. Mioriţî lai,
      40 Lai, bucălai,
             De-ţ vidia vo babî bătrînî Pi picior mergîn«,
             Dim mînî-ndrugînw,
             Din gurî-ntrebînw;
      45 „Mioriţî lai,
             Lai, bucălai,
             Cu lîna ţîgai,
             N-aţ văzutu, n-aţ auzîtw Di-un fiuleţ a neu?
      50    — Ba ştiu, cî pîn-acu ni-a păzît«:
             L-a omorîtw muntianu şî cu moldovianu.
                                                                                                 Nu măi ieşti di-acu: atîta-1 ştiu ieu. Aista nu-i din cârti: l-am auzî' şî io pi tata neu, dim bătrîni. în tinereţîli lui-a fos’ om munsitor, n-a 55 fos’ sioban. Nu ştiia din fluir, da cînta din gurî.
      Nioriţa o cînta aşa cum am cîntat-o ieu. Stitia pi la odai, şî cînta şi iei. Mama nu cînta Nioriţa. Ieu atîta: di la tata neu am învăţat-o. O cîntam pi la dial... Nu cînt din fluir, şî nisi 60 din caval; rii-a fos’ drag, da n-am putut învăţa...
      Am auzît-o ş-acasî, şî pi la dial. Pi la şăzători? N-am auzît-o.
                                                                                                                                         (24.XII. 1967). Acelaşi.
                                                                             CMLXXVI22
                 —  Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                                                                     5 Ori iarba nu-ţ plasi,
                                                                        Ori-apa din ulucu,
                 Ori tărîţa dim burdufu?
                 —  Ba-m' plasi, stăpîni,-m’ plasi; Dar am auzîtu
             10 Că mi s-a vorbitu,
                 Mi s-a sfătui tu
82
     Basiul ungurian
     Şî cu sel vrănsian
     Ca sî mi-1 omoari (sic!)
15 La apus di soari,
     Cî ai oi măi mulţi.
     Mulţi şî curnuti,
     Şî cai învăţaţ,
     Şî cîni măi bărbaţ.
20   — Dar tu, mioriţă,
     Cu lîna plăviţă,
     Şî di-ar fi sî moriu în cîmp di mohoru,
     Tu să nu mă-ngrolci 25 Colu-n dosu stîni Undi zasi cîni;
     Tu ai sî mă-ngrolci în strunga oilor, în ziocu rieilor.
30 Şî să-m' pui la cap:
     Fluieraş di fagu,
     Mul’ zîsi cu dragu;
     Fluieraş di osu,
     Mul’ zîsi duiosu;
35 Fluieraş di socru,
     Mul’ zîsi cu focii.
     Da tu, mioriţî.,
     Cu lîna plăviţî,
                                                                                                                                         Tu, di rie-i vidia 40 O babî bătrînî,
     Cu brîu di lînî,
     Tu sî-i spui-aşa:
     Căci m-am însurat Pi-um picior di plai,
45 Pi-o gurî di rai,
     C-o fatî di crai Şî la nunta mia Mj-a căzut o stia;
                                                                                                                                         Braz şî păltinaş 50 I-am avu’ nuntaş;
     Şî prioţ: munţ mari;
     Pasîri: lăutari.
                                                                                                                             (24.XII. 1967), Coza - Cucgâna Ursu, 65.
83
                                                      CMLXXVII1
     —  Nioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                                                         5 Ori iarba dipi cîmp nu-ţ plasi,
                                                              Ori tărîţa dim burdufu,
     Ori-apa din ulucu?
     —  Ba-m’ plasi, stăpîni,-m’ plasi; Dar am auzîtu
 io Cî mi s-a vorbitu Basiul ungurianu Şî cu sel vrăncjanu Ca sî mi-l (rii-1) omoari (sic!) La apus di soari,
 15 Cî ai oj măi mulţi,
     Mulţi şi curnuti,
     Şî cai învăţaţ,
                                                                $î cîni măi bărbaţ.
     —  Da tu, mioriţî,
 20 Cu lîna plăviţî,
     Şî di-ar fi sî moriu în cîmp di mohoru,
     Tu să nu mă-ngrolcj Colu-n dosu stîni,
 25 Uni zasi cîni;
     Tu ai sî mă-ngrolci în strunga oilor, în ziocu neilor.
                                                               Şî să-m' pui la cap:
 30 Fluieraş di fagu,
                                                                Mul’ zîsi cu dragu;
     Fluieraş di osu,
     Mul’ zîsi duiosu;
     Fluieraş di socru,
 35 Mul’ zîsi cu focu.
     Da tu, mioriţî,
     Cu lîna plăviţî,
     Tu, di rie-j vidja O babî bătrînî,
 40 Cu brîu di lînî,
     Din drugî-ndrugîn’,
     Din gurî-ntrebîn’,
Ţext cules la 20’ după CMLXXVI.
                          84
                                                                                                                                   Tu sî-j spui-aşa:
                                                             Căci m-am însurat 45 Pi-um picjor di plaj,
                                                                                                                                    Pi-o gurî di rai,
                                                                                                                                   C-o fatî di crai;
                                                                 Şî la nunta mia Mi-a căzut o stia;
                                                                                                                             50 Braz şî păltinaş I-am avu’ nuntaş;
                                                                Şî prioţ: munţ marj;
                                                                    Păsîn: lăutarj.
                                                                                                                                 (24.XII. 1967). Aceeaşi.
                CMLXXVII 11
      —  Nioriţî lai,
      Lai, bucălai,
                                                                Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măj tasi;
 5    Orj jarba dipi cîmp nu-ţ plasi,
      Orj tărîţa dim burdufu,
                                                                 Ori aPa din ulucu?
      —  Ba-m’ plaăi, stăpîni,-m’ plasi;
                                                                                                                                      Da am auzîtu
 10   Cî mi (ni) s-a vorb(g)itu Basiul ungurianu Şî cu sel vrăncjanu Ca sî ti omoari La apus di soari,
                                                               15 Cî ai oi măj mulţi,
                                                                                                                                   Mulţi şî curnuti,
                                                                                                                                     Şî caj învăţaţ,
                                                                 Şî cîni măi bărbaţ.
      —  Da tu, mioriţî,
                                                                                                                                20 Cu lîna plăviţî,
                                                                 Şî di-ar fi sî moriu în cîmp di mohoru.
                                                                Tu să nu mă-ngrolci Colu-n dosu stîni,
                                                                                                                                 25 Uni zasi cîni;
                                                                 Tu aj sî mă-ngrolcj în strunga oilor,
1 Ţext cules la un interval egal de timp după CMLXXVII .
             în ziocu neilor.
             Şî să-m' pui la cap:
         30 Fluieraş di fagu,
             Mul' zîsi cu dragu;
             Fluieraş di osu,
             Mul’ zîsi duiosu;
             Fluieraş di socru,
         35 Mul’ zîsi cu focu.
             Da tu, mioriţî,
             Cu lîna plăviţî,
             Tu, di rie-j vidia O babî bătrînî,
         40 Cu brîu di lînî,
             Din drugî-ndrugîn’,
             Din gurî-ntrebîn':
             „N-aţ văzut un sjobănaş Nant şî supţîrelu,
         45 Tras într-un inelu?
             Feţişoara lui:
             Spuma laptilui;
             Mustăsioara lui:
             Slcicu griului ;
         50  Okişori lui:
             Mura cîmpului"...
             Tu sî-i spui-aşa:
             Căci m-am însurat Pi-um picior di plai,
                                                                                                                                       55 Pi-o gurî di rai C-o fatî di crai;
             Şî la nunta mia Mj-a căzut o stia;
             Braz şî păltinaş
         6 o I-am avu’ nuntaş;
             Şî prioţ: munţ marj;
             Păsîrj: lăutari.
         Ş-atîta-j tot! Am învăţa’ douî clasî; ş-a trijlja clas-a dat pi frati-Aiu. C-atunsi-aşa icra: scotei 65 pi unu di la şcoalî, şî didej pi altu.
         Am avut-o-n cârti Nioriţa: an setit-o. Da măj mult am învăţat-o, aşa, di la unkeş Costantin Tudurâki. Ghersu-1 ştiu to’ di la jel; cî dacî iei, săracu, cînta şî din fluir, şî din gurî! Cî l-a 70 avu’ tata la cîrlanj, unkeşii-asela, vo patru anj. L-am auzî' di la jel ghersu-aista.
86
         Tata, săracu, nu cînta; jel munsia la butusj: îj pocnja maţîli!
         Ij zîsjan lu unkeş Costantin: „Ic, măj spuni-1 75 odatî, măi moş Costantini!”
         Bătrînj-o cînta nu numa la stînî; cînta cîn’ îi vinja luj: la cîtj-o petresiri, la cîti-un lăsa'-di-săc; pi la han, cîn' sî dusja: îl punja oamini di cînta pi la tetja-moşu. Cînta şi pi la şăzători ; 80 pi-acolu nu sî măj spuni! Iei cînta, săracu, şî „şîrjagu": cum a lcerdut oili, cum lj-a găsît.
                                                                                                                                (24.XII. 1967), Aceeaşi.
                                                                  CMLXXIX 1 23
                     —  Mioriţî lai,
                     Lai, bucălai,
                                                               Di trij zîli-ncoaci Guriţa nu-s taci;
                                                        5 Nu ştiu: jarba nu-ţ placi, Or apa nu-ţ placi?
                     Or jeş' bolnăvjoarî,
                     Or jeş' năzdrăvani?
                     —      Iarba-m' placi, io Apa-m’ placi;
                                                                                                                                          Iar îs tristişoarî Cî trij ciobănaş Mi s-au sfătuit Sî mi ti omoari 15 La apus di soari:
                     li nu-i cel vrăncian,
                                                             Unu moldovan Şî unu-j ungurjan. ..
                     —  Mioriţî lai,
                                                            20 Di ieş’ năzdrăvani,
                     Să-j spuj să nu mă-ngroapi în dosu stîni La un loc cu cîni;
                                                                                                                                        Sî mă îngroapi 25 în strunga oilor, în zocu berbecilor.
                     Sî-m’ pui la cap:
                     Flujeraş di fagu,
                                                             Să-n cînti cu dragu;
87
                                                                 30 Fluieraş di sâcru,
                                                                    Să cînti cu focu;
                    La picioari-um păltinaş;
                    Gluga: agăţatî;
                    Cîn’ vîntu^a bati,
                                                                3 5 Gluga s-a scutura,
                    Cîni se vor gudula,..
                                                       Adicî, sî bucuri. Şî asta-i! Pîn-aici...
                                                                                         Nioriţa o ştiu di cîn’ m-an trezît: o cînta siobani la ureki. O cînta sjobani cu oili pi dial, 40 ş-am prins-o şî io la ureki Nioriţa. N-o cînta lumia la han: n-am apucat asta-n Coza. Acolu cînta lăutari numa cîntisi ţărăneşti, haiduceşti...
                             (24.X. 1965), Coza — Ion Macov6 Brînzoi, 73.
                                                                     CMLXXX1
        Si      sî măi pot aduâi cu Mioriţa? Si-am cîntat atunsi, aşa-i ş-acu. Sî ai un cap di călindâriu ca sî poţ ţîma minţi! Un dicţîonâriu !.. . Fac ca seia: am mîncat fasoli, şî m-am trezît cu carni...
        Si-am vorbit înăinti cu Mioriţa, tot aşa-i, pîn’ la terminati. Di la un timp unu-o spuni cum o spuni; di-acoHa s-a curmat!. ..
                    —  Mioriţî lai,
                    Lai, lai, bucălai,
                                                                                                                                       io Di trei zile-ncoaci Guriţa nu-ţ taci;
                    Ori apa nu-ţ placi,
                    Ori iarba nu-ţ placi?
                    —  Stăpîni, stăpîni,
               15 Apa-m’ placi,
                    Iarba-m' placi;
                    Iar trii ciobănaş Cel vrăncjanu,
                    Cu cel ungurianu 20 Şî cu cel moldovianu îs trei...
                    Mi s-a sfătuit Să mi ti omoari
 1 Text notat la doi ani după, CMLXXIX.
88
            25 La apus di soari,
                 Cî ai oi măi mulţi,
                 Oakiş’ şî cornuţi.
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
            30 Di ieş’ năzdrăvani,
                 Să-i spui să nu mă-ngroapi-n dosu stîni,
                 Uni zac cîini.
                 De m-or omorî,
            35 Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zocu meilor, îm bătaia berbece ilor.
                 Şî sî-m’ pui la cap:
                 Fluieraş di fagu,
            40 Ce zici cu dragu;
                 Bucemâş di paltin;
                 La picioari-um păltinaş Cu gluga atîrnatî;
                 Cîn’ vîntu-o bati,
            45 Vîntu-a vîntura gluga,
                 Cîni sî vor gudura.
      Asta-i ultima! Poari-a h'i seva măi diparti: cari-o ştii! Poati măi ştii cineva măi diparti ceva...
  50   Cîntaria asta am auzît-o-ntăi pi la băieţ.
  Ni-adunam sara băieţ — iera tîrli — şî cîntam colindu, plugu; cîntam şî Nioriţa, la bordei, cu toţi. Dumneta cîntai, cîntam şî io dipi dumneta. Pi urmî cîntam sîngur. Spumam: „Ia, măi spuni,
  » măi cutări; ia, măi spuni, s-auz şî io"...
      N-am avut unkeş, aşa, sî cînti Nioriţa. Tata iera năcăzît: pin lumi; n-avian cu sini sta di vorbî. Nu cînta iei: iera vai di mama lui! Mama: tot la feHu ! Lumi-amărîtî...
  60   Unkeş cîntîn' Mioriţa: nu ni-aduc aminti.
  Am trăit cam sîngur, pi la odai, cum a fost atunsi • • Lăutari: or h'i cîntat pi la han, dracu sî-i iei! Da n-am asistat aşa feHu. Ieu numa dipi la băieţ, auzîri-aşa, am prins Nioriţa: cîn’ ieram mic copil, am prins la ureki-aşa.
                                                                                                                           (26.XII.1967). Acelaşi, 75.
                                                              ClVtLXXXt 24
                                                         Pj-un picior di plai,
               Pj-o gurî di rai îatî> vin în caii,
               Se scoboarî-n vale 5 Trei turmi di oi Cu trii cobănei:
               Unu-j moldovjan,
               Unu-i ungurian •
               Şî unu-i vrăncian. io Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian Mări, se Vorbiră Şi se sfătuiră Ca l-apus de soare 15 Ca să mi-1 omoare Pe , cel moldovan,
                                                          Cî-j măi ortomân,
                                                          Ş-ari oi măi multe,
                                                           Mîndri şi cornute,
          20 Şi c*i învăţaţ,
                                                          Şi cîni măi bărbaţ.
               Iar cia mioriţă Cu lîna plăviţă,
               De trii zile-ncoaci .
          25 Gura nu-ţ (nu-i) mai t^ci Iarba de pe cimp,
                                                           Apa din uluc...
Acu o-ntriabî stăpînî-su:
               —  Mioriţî lai,
          30 Lai, bucălai,
               De trei zîli-nCQaci Gura nu-ţ măi taci;
               Ori cu noi nu-ţ plasi,
               Ori ieş’ bolnăvioarî?
          3 5   — Stăpîne, stăpîne, ^
               Mna cu voi îm’ place: Iarba de pe cîmp,
                                                           Şî apa din uluc;
               Dar să-ţ spui curat:
          40 Căci l-apus de soare Vria sî ti omQari Baciul ungurian
 90
                                                           Şî cu cel vrăncian,
     Cî ai oi măi mulţi,
                                                          45 Mîndri şi cornuţi,
                                                              Şi cai învăţaţ,
     Şi cîni m&i bărbaţ.
     —  Mioriţî, mioarî,
                                                         Dj-ar fi ca sî mor 50 în cîmp de mohor,
     Să-i spui lui vrăntianu Şi lu ungurianu Ca sî mă îngroapi Aisi pi aproapi:
                                                          35 în strungi di oj,
     Sî fiu tot cu voi.
     Şî la cap să-m' puie: Fluieraş di fag,
     Mul' zici cu drag;
 60 Fluieraş de os,
     Mul' zice duios;
     Vîntu, cîn’ a bati,
     Prin ieli-o străbati,
     Oili s-or strînze,
                                                                                                                65 Pe mini m-or plînze Cu lacrimi de sînze.
     Tu, migara mia,
                                                              Dac-ăi întîlni O babî bătrînî,
                                                           70 Cu brîu de lînă,
     Pe cîmp alergînd,
     Pe toţ întrebînd:
                                                      „Cini mi-a zărit, tini mi-a văzut 7 5 Di-um mîndru ciobănel Tras printr-un inel? Feţişoara lui:
     Spuma laptilui:
                                                                Okişori lui:
                                                           80 Mura cîmpului; Perişoru lui :
     Pana corbului"...
     Tu, mioara mia,
     Să te-nduri di ia,
                                                         85 Şî să-i spui curat:
                                                             Cî m-am însurat C-o fatî di crai,
91
                                                                            To’ di pişti plaj.
                                                                       Iar la cia măicuţă 90 Să nu-i spui, drăguţă,
                                                                            Că la nunta mja A căzut o stja;
                                                                            C-arri avu' nuntaş Braz şî păltinaş;
                9 5 Priut şi nuni mari!
                                                                              Păsîri lăutari;
                                                                               Păsăreli mii;
                                                                              Şî steli făclii.
          Dim bătrîni: di la oamini bătrîni o        ştiu, di la
100   tata, di la mama. Am măi furat din             cârti cîti-
      oUacî. Cît din cârti, cît di la bătrîni..        .
          Asta-i poizîi veki, bre ! îi apucături din        niam
      în niam! Cu toati cărţîli, da asta-i apucaţi din străbuni. O cînta fimei, oamini. Măi cu samî 105 fimeili: s-aduna pi la clăsi, pi la priveghiu; şî cînta.
          Ieu o cîn’ şî din caval, bre; o cîn’ s-auzî şî mama Bucureştiului !" „Şîriagu"-1 ştiu; asta trazi dim Mioriţa: cîntari măi lungî. Mioriţa
110   nu-nsamnî cîntic di oi, siobănesc?
                                                                                                                                    (27.XII.1967), Coza - Nedelc Lato 73.
                                                                              CMLXXXII 25
          Nioriţa? O ştiu oliacî:
                    —  Mioriţî lai,
                    Lai, bucălai,
                                                                      Di trii zîli-ncoasi 5 Guriţa nu-s măi tasi:
                    Oar apa nu-s plasi,
                    Oar iarba nu-ţ placi?
          Ia iera năzdrăvani, şî ştiia cî-i omoarî stăpînu.
                                                           Pi sămni cî i-a vorghit, aşa mă gindesc.. . io — Ba apa-m’ placi,
                    Şî iarba-m’ placi;
                                                                Da ci-auz pîntru dumnetâ nu-m’ placi...
      Ia a auzî(t) duzmani lui sfătuin ca sî-1 omoari: 15 S-a sfătuit
                    Ba^iu lui ungurian
9?
                  Cu badiu lui vrăncian îi iera tovarîş în stîna a£eia...
                                                                         Sî mi ti omoari 20 La apus di soari.
                  — Mioriţî, di ieş’ tu năzdrăvani,
                  Sî-i spui, dacî mă omoarî,
                  Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni Uni zac vara cîni;
                                                                   25 Sî mă-ngroapi-n faţa stîni Uni nu zac vara cîni.
                  Şî sî-m’ pui la capu:
                  Fluieraş di fagu,
                  Sî măi zicU cu dragu;
30 adica, sî cînti cu dragu...
                  Fluieraş di socu, c-aşa zis şî-n cârti: „di socu"
                  Sî-i măi tragu cu focu.
                  Fluieraş duiosu,
             35 Sî-i măi zîcî maica duiosu... Trebuia aşa:
                  Sî-m’ pui la capu:
                  Fluieraşu di fagu. ..
                  Fluieraşu di osu,
                                                                       40 Sî-i măj zîcu duiosu.
                  Şî de-i întîlni Pi maica mia,
                  Sau pi âineva,
                 Sî-i spui 45 Cî m-am însurat Colja, pişti plai,
                  C-o fatî di crai.
                                                                           Şî la nunta mja A căzut o stja...
50 Nu măi Ştiu...
                  Cîn’ a plecat O babî bătrînî..
         O cînt din fluir, numa melodna; ia ari-o tâctic-aşa...
     55 Ieran flăcău cîn' am învăţat-o! Cam pin nouî suti zăsi. Umblam, hoinăriam, aşa, dipi feti. N-am învăţat-o di loc din cârti: tatî-niu nu m-a da(t) la cârti: zîsia cî n-ari sini păzî vasili... întăi am auzît-o pin siobani: iera un sioban 60 Saghin Pricolci; a fos’ şî ba&iu vo douîzăş di ani. Jera un om aşa: strâznic, sfătos, o năpastî di
93
      om! Si vrja jel fă£ia-n stînî. Cum îi aldi di noi, ni zvîrlj[a-m prăpăstii. . .
          Atunci sî didja di oai, la stînî, o ocî ş-un 65 sînzecu; iera oca lu Cuza: oca bătrîniascî. Sînzecu iera pişti litrî.
                                                                                                                   Nioriţa di la Saghin Pricolci-am învăţat-o: iei cînta cu oili pi coclâurili iestia. Saghin iera voinic: ca Panaiti Morînglâv, di la Soveza, cari-a 70 fos haiduc. îl ştiu c-an vorghit cu iei. Iera h'ioros: am băut cu iei la crizmî. Iei zîsia:
          —       A umbla-n lumi, ti skinghi, mă! Da nu-s rău, aşa, cun zîsi lumia.. .
                                                                                                                                             (24.X.1965), Coza — Toadir Râcuş, 75.
                                                                               CMLXXXIII2a
                                                                         Pi-um picjor di plai, Pi-o gurî di rai,
                                                                          Iatî, vini-n caii Trei turme de mei,
              5 Cu trei ciobănei: Unu-i moldovian, Unu-i vrăncian,
                                                                           Şi unu-i ungurian.
                                                                                                                                                       Iar cel moldovian io îi mai hortomân : Ari oi mai mulţi, Mîndri şî curnuti,
                  Cai învăţaţ,
                  Şî cîni măi bărbaţ.
              15 Mări, sî vorbiră,
                                                                             Şî s-a sfătuit,
                  Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian Ca să mi-1 omoare 20 Pe cel moldovian, Cî-i mai hortomân: Ari oi mai mulţi, Mîndri şi curnuti,
                  Cai învăţaţ,
                                                                        25 Şî cîni rnăi bărbaţ. Jar cia mioriţî
94
                  Cu lîna plăviţî De trii zîli-ncoaci Gura nu-i mai taci,
                                                                          30 Jarba nu-i mai placi.
                  —  Mioriţî, mioarî,
                                                                             Ori ieş’ bolnăvioarî?
                  —  Stăpîni, stăpîni,
                                                                                Mări, s-a vorbit
             35 Şî s-a sfătuit
                  Ca baciul ungurian Şî cu cel vrăncian La apus de soare Ca să mi ri-omoare...
             40   — Oiţî bîrzanî,
                  Di ieş’ năzdrăvani,
                  Şî di-o fi sî mor Prin cîmp de mohor,
                                                                               Asta să le spui.. .
                                                                           45 Iar la cap sî-m’ pui:
                                                                                Flujeraş di fag,
                                                                               Mul’ zici cu drag;
                                                                                Fluieraş di osu,
                                                                                Mul’ zici duioşii.
                                                                           50 Ce, fluieru mi-a zici,
                                                                                Oili s-or strîngi,
                  Pe mini m or plîngi Cu lacrîmi di sîngi.
         De icia nu măi Ştiu cun sî măi spui. Măi 55 ieşti... zicia aşa... zici:
                                                                                Dacî mi-aţ vidia
                  O  babî bătrînî,
                                                                                Cu cair de lînî,
                                                                              Di-ntrebat întreba,
             60 Din oy lăcrăma:
                  Di-um mîndru ciobănel,
                  Tras printr-un inel;
                                                                                Mustăcioara lui:
                                                                                 Spicu griului..
             65 Asta să le spui:
                                                                               Cî m-am însurat ;
                  Ş-am avut nuntaş Braz şî păltinaş;
                  Preuţ: munţ mari;
             7 o Păsîri lăutari...
95
        De-isia nu măi ţii minţi: c|-o măi fi, nu ţîu minţi. îi dimul’ di-atunsia. Am apucat-o noi din tinereţi, cîn ieran flăcăi: o cîntam cîm' păzam oili, Mioriţa asta. Şî iera un unkeş bătrîn pi 75 timpu-asela, ca cum îs ieu; îl kema Costantin a lu Andronic; da-i zîsia Costantin Tudurâki*. Avia un fluir di cînta Mioriţa di s-auza sin^i kilometri! Ieu ieram în timpu-asela băieţăl mititel; şî umblam cu iei cu oili. Cîn’ cînta din 80 „Dialu groKi", s-auza-n sat! Iei măi cînta Siocîr-lna din fluir. Cînta feHu di f£bu di cîntisi: „Bog-dânu", „hora lu Ghiorghi", „corăgheşti-m bătăi", hori, sîrbi, cum iera atunsi dim bătrîni- Nu iera tuns: avia pleti. Şî cîn’ ziuca, aşa făsia pletili... 85 săltau!
        Am avut-o pin cârti Mioriţa; dacî n-am fos’ vreinic s-o stăpînesc! An setit-o-n cârti. Am avut io cartia: iera o cârti di poizîi. Sî lua di la librării. Iera a lu Vasîli-Alicsăndri. Şî jera-ntr-însa 90 tot feliu di poizîi. An cumpărat-o di la Focşăni, înăinti di nouî suti şaispsi. An dat can vo sutî di Ici pi Î&- S-a pierdut cartia! Iera cît trii deşti di groasî.
        Ieu an făcut douî clasî primari. An luat, la 95 Sînketru, la iczâmin, premiu a doilia. Dacî taicî-niu nu m-a măi lăsat!...
        Măi iera-n cartia seia „Cînticu soarilui cu luna":
             Umblî, fraţi, mîndru soari,
        îoo Umblî ca sî sî însoari:
             Nouî ani, pi nouî cai Cari noapria pasc în rai;
             Umblî ceru şî pămîntu,
             Ca săgiata şî ca vîntu!
                                                                       105 Dar soţîi nu-ş găsăşti Ca sorî-sa IHana:
             —  'aide, să ne logodim,
             C-amîndoi ne potrivim:
             Şî la faţî, şî la...
        110  Şî la dalbî frumusăţî.
             —  Nu sî poati fraţ Sî fii cununaţ!
   * Vezi text CMLXXVI1I.
 96
               Catî-ţ tu di seru tău,
               Io  di pămîntu meu...
 115 Măi iera şî alti poizîi: iera toatî cartia numa poizîi.
                                                                                                                                       (24.XII. 1967), Coza — Ion Răduţî, 82.
                                                                                                                                               CMLXXXIV 27
         Nioriţa am auzît-o di la bătrîni, di la siobani. Asta-i di cîn' lumia asta! O cîntam şî pin sat, cu băieţî. Măi aproapi c-o cînta lăutari. Am auzît-o şî pi la nunti, pi la cumetrii. Io n-an 5 sta(t) pi la stîni: acol-o cînta din fluir. Jo an căpătat-o aşa: din auzîti. Şî di la băieţ an căpătat-o: di colia, di coHa... di pi la şăzători. Şăzătorili sî făsia lunia şî riercuria: s-aduna flăcăi pi la gospodărea feţilor; fetili s-aduna ieli pi la io o fatî: ieli torsia. Noi flăcăi ni zmcan cu ieli:
      li rupi am fusîli, li năcăzan. Făsian horî cum ar h'i la sărbători. Nu iera lăutari: cînta numa a noştri din fluir.
                                                                                                    La şăzători mă dusian numa la Coza. Dacî 15 ti dusei la Tulnisi, ti siomăzia! Noi nu tresian de-isi. Dacî tresian sărbătoaria la Tulnisi, ni didia flăcăi di-acolu cîti-o fatî sî ziucăm. Alfeliu ti bătia. „Cui fat-o iei la zioc?" „Cutări...".
         Noi, dac-an stat în Coza, aisi-am auzît io 20 Nioriţa. Nisi di la Tulnisi! La şcoalî n-am învăţat Nioriţa; am învăţat alseva...
                                                                                                                                     Pi-um pisjor di plai,
                                                                                                                                          Pi-o gurî di rai,
                                                                                                                                                Sî coboarî-n vali 25 Trii turmi di miei:
                                                                                                                                          Unu, moldovian;
                  Unu, craiovian;
                  Unu, ungurian.
                  S-a vorghit sel craiovian 30 Cu cel ungurian
                  Sî-1 omoari pi sel moldov^n,
                                                                                                                                       C-ari oi măi mulţi,
                                                                                                                                     Măi mulţi şî cornuţi,
                                                                                                                                       Şî cîni măi barbari,
              35 Şî cai învăţaţ...
97
A fos' cînj cari paza la oi: cîni măi vojnisj; îî ţînia măi tuni • • •
             La apus di soari
             S-a vorbit sî rii-1 omoari,
        40 La apus di soari...
             Şî sî-1 îngroapi-n dosu stîni... Meoriţa lai mi-a auzîtu Cî ii s-a vorbitu Sî-1 îngroapi-n dosu stîni 45 Uni zac şî cîni. ..
             Trii zîli nisi n*a mîncat,
             Nisi n-a băut,
             Nisi n-a păscut.
             Stăpînu-a-ntrebat-o:
        50   — Meoriţî lai,
             Lai, bucălai,
             Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi,
             Apa din uluc nu-s plasi,
        55 Saria dim burduf nu-s plasi,
Atunsi iera burdufu di oai, di duâia sari, di dusia cutări...
             Iarba di pi cîmp nu-s plasi.
             —  Stăpîni, stăpîni,
        60 Iarba di pi cîmp îm plasi,
             Saria dim burdufii îm plasi,
             Apa din uluc îm plasi...
             Stăpîni, stăpîni,
             Cu gura di pînî,
        65 La apus di soari
             S-a vorghit tovărăşăi tăi Ca sî ti omoari;
             Sî ti-ngrgapi-n dosu stîni Uni zac şî cîni.
        70   — Meoriţî lai,
             Cu lîna ţîgai,
             Di m-o omorî,
             Sî li spui-aşa:
             Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni 75 Uni zac şî cîni;
             Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu meilor.
             Sî-m' puniţ la cap;
             Fluieraş di fagu,
        80 Mul' zîsi cu dragu;
98
          Fluieraş di osu,
          Mul' zîsi duiosu;
          Flujeraş di socru,
          Mul' zîsi cu focu.
    85 Meoriţî lai,
          Lai, bucălai,
          De-j vidja vo babî bătrînî Cu cairu di lînî,
          Dim mînî-ndrugîn',
    90 Din oy (II — okj) lăcrămîn’,
          Sî-j spuj-aşa:
          Pi-um pisior di plaj S-a-nsurat.
          A luat fatî di craj.
    95 Di cununat sini l-a cununat ?...
Stăi !• • •
          —  Sini i-a ţînu' cununa?
          —  Soarili şî luna;
          Steliîi: făclii;
                                                                                                                                              100 Braz şî păltinaş Cî i-a fos' nuntaş.
          —  Di cununat, sin' l-a cununat?
          —  Sapa şî lopata..."
          Baba cî vinia,
    105 Pi Dunî(u)ria o-ntreba:
          —  Dunuria, apî linî,
          N-a da(t) vun voinic în tini? Dumina-i (II — cî) răspundia:
          —  Cîs vomisj-a dat îm mini,
    110   (II — Io) Nu cunos(c) pi niminj." Meoriţa c-auza,
          Babi cî-j spunja:
          —  Babî bătrînî,
          Cu cairu di lînî,
    115 Fă-ti, majc, -o corbuşoarî,
          Şî zboarî din crangî-n crangî,
          Şi strigi: „cronc, cronc".
          Baba coarbî s-a făcut,
          Din crangî-n crangî-a zburat,
    120 Şî din gurî c-a strigat: „cronc, cronc" Zjos, la trunkiu fagului,
          Audi glasu fisiorului:
          —  Dă-ti, maicî, zjos,
          Şî cat-o foai latî,
 99
125 Sî-n cuprinzî rana toatî..."
      Ia zios s-a dat,
      Foai cî i-a căutat,
      Rana cî i-a astupat. .,
                                                                                                                                     (2.3.X. 1965), Coza — Toadir Mariian, 86.
                                                                             G â u r i
                                                                           CMLXXXV 28
                  —  Mioriţî lai, bucălai,
                  Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi;
                  Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,
                                                                      Sau apa nu-ţ plasi?
                  —  Ba nu, stăpîni, nu,...
                  Mi s-a vorbit moldovianu Şî cu ungurianu
                  Sî ti omoari
              1 o La un apus di soari...
                  —  Di m-or omorî,
                  Sî-i spui-aşa:
                  Sî mă-ngroapi în strunga cu oi,
              15 Ca sî h'iu      tot cu voi.
                  La cap sî-m’ pui:
                  Fluieraş di fagu,
                  Sî va cînt vouî cu dragu... înăinti cînta siobani di ziuca oili-năintia lor! 20      Şî unu di         osu,
                  Sî va cînt  dujosu...
         Măi iera un fluir, cî trii iera... Şî di cîni spuni-acolu; da am uitat, di-acu patruzăş di ani cîn ţ-am măi spus-o. Iera şî c-o babî bătrînî 25   cu brîu di lînî...
         Nu posiu sî spui pi omu-asela di la cari-am auzît întîi. Io ieram flăcău; cînta unu: iei cînta acolu, şî io cîntam în gîndu neu.    Iera  um bătrîn:
     meştir iera iei di cîntisi 1 Iera    um beţîv;       avia
30   vo şaizăş şî sinsi-şaptizăş di ani.  Dipi  si-am    auzî'
   1 Vezi Ţinut. Vrancei, I2, p. 334, text XI.
100
     Nioriţa odatî di la iei, dintr-odat-an dîprins-o. Cînta iei, cîntam şî io-n inima mia !... Pi urm-am strîns măi mulţ flăcăi, şî cîntam cu toţî: sijlanţ sî lua dipi mini cum cîntam io; io cîntam unu 35 singur întîi, şî ii cînta dipi mini.
                         (5.XII. 1967), Gâurj (Livezîli) — Pursej (Mestiacîn) — Sandu Roman, 61.
                                                                                                                                              CMLXXXVI as
      Pi um-picior di plai, Pi-o gurî di rai Sî coboarî-n vali Trei turmi di oi,
                                                                                                                                      5 Cu trei ciobănei:
                                                                                                                                           Unul, ungurian,
                                                                                                                                         Şî unul vrăncian,
                                                                                                                                       Şî unul moldovian.
      Dar baciul ungurian 10 Şî cu cel vrăncian Mari, sî vorbiri,
      Şî sî sfătuirî:
                                                                                                                                     La apus di soari Vor sî mi-1 omoari 15 Pi cel moldovian,
      C-ari oi mai mulţi, Mîndri şî curnuti,
      Şî cai învăţaţ,
                                                                                                                                       Şî cîni mai bărbaţ.
  20 Dar drăguţa mioarî Di trii zîli-ncoaci Gura nu-i mai taci, Iarba nu-i mai plaîi...
      —  Drăguţă mioară,
  25 On ieş' bolnăvioarî?
      Că de trei zile-ncoaci Gura nu-ţ mai taci.
      —  Drăguţule baciu,
      Dă oile-ncoaci,
                                                                                                                                   30 La mîndru zăvoiu,
                                                                                                                                          Cî-i iarbî di noi,
                                                                                                                                          Şî umbrî di voi.
      Cîci baciul ungurian
101
                                                                                                                                          Şî cu cel vrăncian 35 Vor să te omoari La apus di soari.
            —  Drăguţă mioara,
            Di-o fi sî mă omoari,
            Tu să le spui:
                                                                                                                                                40 Sî mă-ngroapi în dosu stîni,
            Ca sî mj-aud oarşîcîn’ cîni.
            Sî-m pui la capu:
            Fluieraş di fagu,
                                                                                                                                  45 Să cînti cu dragu;
            Fluieraş de socu,
            Să cînti cu focu;
            Fluieraş di osu,
            Să cînti duiosu.
                                                                                                                                   50 Vîntu, cîn’ a bati,
            Pin ieli-a străbati,
            Oili s-or strînze,
            Pe mini m-or plînzc Cu lăcrîm de sînze.
                                                                                                                                     55 Drăguţă mioară,
                                                                                                                                               De-i întîlni cumva Pe măicuţa mia:
            O babă bătrînă,
            Cu furca cu lînă,
                                                                                                                                    60 De mini-ntrebînd:
            „Cî nu ai văzut,
                                                                                                                                                 Cî n-ai cunoscut Mîndru ciobănel,
            Tras printr-on inel?
                                                                                                                                          65 Perişoru lui:
            Pana corbului;
            Okişori lui:
            Mura cîmpului;
            Mustăsioara lui:
                                                                                                                                     70 Spicu griului" . ..
            Tu sî-i spui curat:
            Cî m-am însurat;
                                                                                                                                                Şî la nunta mia A căzut o stia. ..
75 Măi ieşti; da dacî uit, uit! Dacî io nu ştiu cârti, ioti, mă ocup cu alti solia: cu trebur'li.
102
                                                                                                       L-am auzî’ cîntîn’, l-am auzî’ setin’1, şî ni-a intrat în ureki-aşa: az o vorbî, mîni o vorbî, poimîni-alta. Cî io îş ocupaţi cu alti socoteli: 80 cu gospodăriia, cu munca, cu lucru casî, cu coplcii.
                         (2.XII. 1967), Gâuri (Livezîli) - Mâriia Luca, 68.
                       CMLXXXVlI 30
          Un cîntic siobănesc, vrănsenesc. Numa asiia l-a cîntat cari l-a putu’ cînta!
                                                                                                                                                —Mioriţî lai,
                                                                                                                                                Lai, bucălai,
                  5 Di trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ mai taci;
                                                                                                                                      Ori iarba nu-ţ placi ?
                       —   Cî am auzît Că s-a sfătuit
                  10 Acel vrăncian Ş-acel ungurian Ca sî ti omoari Şi să te îngroape în stîna de oi,
                  15 Să fii tot cu noi.
                       —   Di m-a omorî,
                       Sî mă îngroapi în tîrla di oi,
                       Să fiu tot cu voi.
                  20 Sî-m puneţ la cap:
                       Fluieraş de soc,
                       Sî cînte cu foc;
                       Fluieraş de fag,
                       Să cînte cu drag;
                  25 Fluieraş de os,
                       Să cînte frumos.
                       Vîntu, cîn’ a bati,
                       Prin ieli-or străbati,
                       Oili s-or strînge,
                  30 Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge.
                       Dacî te-i întîlni
1 Esie vorba de soţul ei; vezi text. CMXCII ;i5.
103
                                                                         C-o babî bătfînî,
                                                                           Şî tj-o-ntreba:
                                                                        35 „Nu te-j. întîlnit
                    C-un cjobănel voinic?
                                                                           Feţişoara lui:
                    Spuma laptilui ;
                    -  Mustăcioara lui;
                4 o Spicu griului;
                                                                            Okişori lui:
                    Mura cîmpului"...
                    Sî-i spui cî m-a omorît Acel vrăncian,
                                                                      45 Şî c-un ungurian;
                    Şî m-a îngropat în tîrla de oi,
                    Să fiu tot cu voi.
        Ăsta cîntic n feliu di feliu! Sî-1 potrivim aşa 50 cun trebui: nu trebui sî luăm di isi, sî trîntim dincolu! Trebi-aşa cum îi iei.
        L-am auzît întîi di la un viorist cîntîn' la o nuntî; nu di la alsineva; îi dimul'. Ieram flăcăiaş, aşa, cli şaptisprăzăsi, opsprăzăsi ani.
                       (3.XII. 1967), Gâurj (Livezîli) — Ptirsei (Mestia'în) — Sandu Herkja, 70.
                                                                                                                                               CMLXXXVIII1 31
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi fasi;
                                                                      5 Ori iarba nu-ţ plasi?
                                                                        Ori apa nu-ţ plaâi?
                —  $ii iarba-m' plasi;
                Da gura nu-ni măi tasi...
                                                                                                            Acu am uitat-o... O cînta to’ siobani-nămti.
                       (7.XII. 1967), Găuri (Livezîli) - Paras-kiva Kerâiu, 73.
   1 Motivul se întîlneşte adesea degradat la bătrîne.
104
                  CMLXXXIX aa
                  —  Nioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                  Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
             5 Iarba nu-ţ măi plasi,
                  Sau apa nu-ţ plasi ?
                  —  Ba iarba-m’ plasi,
                  Şî apa-m’ plas i.. .
                  Da am auzît
             io Cî s-a sfătuit Trii siobănei Unu din cutări loc; unu din cutări... Nu ni-aduc aminti! Aisia am uitat cum sî ţî-j. spui pi siobani.
             15 Sî ti omoari,
                  Sî ti-ngroapi La izvoru mari... în dosu stîni,
                  Uni latrî cîni...
             20 Şî la capu tău sî-ţ pui:
                  Fluieraş di osu,
                  Sî cînti duiosu;
                  Fluieraş di socru,
                  Sî cînti cu focu;
             25 Fluieraş di fagu,
                  Sî cînti cu dragu...
         Am auzît-o dim bătrîni: di la mama. Siobani măi cu sam-o cînta. Da Tudura Vrănsioaia io crez c-a cîntat întăi Nioriţa asta. Cî fisiori ij-a 30 fos’ siobam.
         Şî mama mia cînta Nioriţa. Ni spuma, ni povestia: „Ioti, mam,-aşa, ioti-aşa“, di baba Tudura Vrănsioaia. Io am îm pomelnic pi Ştefan-sel-Mari, la bisăricî! Nu c-am fos’ mamuri; da 35 di la bătrîni ştim cî iei m-a da’ munţî; şî sî-1 pominim în vesi di vesi. Şăpti munţ i-a-mpărţît băieţilor babi Vrănsioaia.
                         (2.XII. 1967), Gâuri (Livezîli) - Măriuţa Toma, 73.
105
CM XC 33
                                                 O ştiu din auziţi: ba pi la unu, ba pi la altu...
             —  Mioriţî lai,
             Lai, bucălai,
             Di trij zîli-ncoasi 5 Gvira nu-ţ măi tasi. . .
             Coborîn’ pi-um plai,
             Pi-o gurî di rai,
             Pi-um picior di plai Sî coboarî-n vali io Trii turmi di oi,
             Cu trij ciobănei...
             —  Mioriţî, mioarî,
             Dar nu ştiu ci ai
             Di gura nu-ţ măi tasi.
        15   — Stăpîni, stăpîni,
             Mi s-a vorbit tovarîşî Sî mi ti omoari La un apus di soari,
             Că ai oi mai mulţi,
        20 Mîndri şi curnuti.. .
             —  Dar tu sî li spui lor:
             Di m-or omorî,
                                                            Sî mă-ngroapi-n dosu stîni,
             Macar sî mj-aud şî io cîni.
        25 Ori în strunga oilor,
             Ca sî-n trjacî şî mija di dor...
             La cap sî-m’ pui fluier,
             Şî la picjoari busimu;
             Fluir di os,
        30 Cî cîntî frumos;
             Şî fluir di fagu,
             Cî cîntî cu dragu;
             Şî fluir di alun,
             Cî i sel mai bun.. .
 35 Acuma-j înkejetî. Şcoalî n-am învăţat. An diprins-o di pim băieţ: dipi la unu, dipi la altu... Melodiia ş-acu o ştiu din gurî. Ghersu-1 ştiu dim popor, din coplcilării.
                     (3.XII. 1967), Gâurji (Livezîli) - PurseJ (Mestiacîn) — Toâdir Trifu, 74.
106
CMXCIM
                — Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                De trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măj tasi,
            5 Iarba nu-ţ măj plasi.
                — Drăguliţî baâi,
                Dă-ţ oili-ncoasi La verdi zăvoj,
                Că-j jarbî di noj,
            10 Şî umbrî de voj.
                Căş pi l-apus di soari Vrja sî ti omoari Bacjul ungurjan,
                Şî cu cel muntjan...
                                                                                                          15 Acuma jel a fos’ vrăncjan...
                Cî aj oj măj mulţi, Mîndri şî cornuţi,
                Şî caj învăţaţ,
                Şî cînj măj bărbaţ.
            20    — Tu să le spuj lor
                Ca sî mă-ngroapi Aisi, pi aproapi: în strunga di oj,
                Să fiu tot cu voj;
            25 Sau în dosu stîni,
                Ca sî mj-aud cîni.
                Iar la cap sî-m’ puje: Flujeraş di fag,
                Mul’ zîce cu drag;
            30 Flujeraş de socu,
                Mul’ zîce cu focu; Flujeraş de osu,
                Mul’ zîse dujosu.
                                                                                                                        Dar tu de-j vidja 35 O babî bătrînî,
                Cu brîu di lînî,
                Pe cîmp alergînd,
                Din oki lăcrămînd,
                Din gurî zicînd:
            40 „Nu cumva-aţ văzut,
                Nu cumva-aţ auzît Di-um mîndru sjobănaş?
107
                Feţişoara lui:
                Spuma laptiluj;
           45 Perişoru lui:
                Pana corbului;
                Mustăcioara lui:
                Spicu griului"...
                Şî sî-i spui curat:
           50 Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî A lumi miriasî;
                Că la nunta mia A căzut o stia;
           55 Soarili şî luna
                Mi-au ţînu' cununa;
                Preuţ: munţî mari;
                Pasîri: lăutari;
                Păsărele: mij:
           (>o Şî steli: făclii-Asta-i Mioriţa. întăi io din carU-am aflat-o: cîn’ ieram în şcoalî, iera-n cărţîli noastri. Am învăţa’ sinsi clasî, la Găuri-
           învăţătoriu nu ni-o didia pi strofi: m-o didia 65 toatî. Şî kiar dacî n-o puria spum-un coplcil toatî — altu nu putia sî-nveţî s-o spui dintr-odatî toatî — atunsi îl asculta aldâtî: „Ej, bini; aj învăţat-o pîn-aisi, de-isia s-o-nveţ măi diparti, pîn la terminări"...
     70 Da am auzît Nioriţa şî dim bătrîni: o cînta şî tata cîn’ iera măi cu aŞa< cîm’ M3- cîti-oliacî di rakiu. Cîn’ nu bia, iera măi amărît şî iei. Da io măi bini m-an lua' din cârti. Dac-o ştiian din cârti, ş-o auzan di la altu, ascultam, da 75 n-o măi învăţam.
           Tata tot aşa o cînta: nu iera skimbati vorbili. Iei cînta şî din fluir. Io nu poş: ni-an lua’ fluir, da n-am putu’ cînta. Da iei cînta. Măi cînta şî alti cîntisi:
           80 Ş-am zîs: „verdi grîu mărunt",
                Cîn’ ni-aduc aminti, plîng,
                Cum ieram, ş-acu cun sînt...
                Cîn’ ieram în vremia mia, •
                Şapti feti mă iubia:
           85 Şapti feti dintr-un sat,
                Ş-o neVastî cu bărbat.
                Dar acuma: nisi una,
108
     M-a azuns bătrîneţâ. . .
     Nu ştiu un tîrg undeva,
 90 Ca sî-n vînz bătrîneţâ,
     Sî cumpîr tinereţa...
            (3.XII. 1967), Gâuri (Livezîli) — Pursej (Mestiacîn) — Neculai Boiju, 75.
            CMXCII1^
     Pi-om picior di plai Jată, vin în cale Trei turmi di oi,
     Cu trii ciobănei:
 5 Unu-i ungurian,
     Unu-i vrăncian,
     Şî unu, moldovian. Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian
 10  Mări, sî vorbiră,
     Şî se sfătuiră Că l-apus de soare Vria să mi-1 omoari Pe baciul moldovian,
 15 Cî-i mai ortoman,
     Ş-are oi măi mulţi, Mulţi şî cornuţi,
     Şî cai învăţaţ,
     Şî cîni măi bărbaţ.
20 Dar cia mioriţă Cu lîna plăviţă De trei zile-ncoasi Gura nu-i mai tasi...
     —       Ori ieş’ bolnăvioarî, 25 Mioriţî, mioarî?
     —  Drăguţule baciu, Dă-ţ oile-ncoaci La verdi zăvoi,
     Cî-j iarbî di noi,
 30 Şî umbri di voi.
     Cîsi baciul ungurian Şî cu cel vrăncian
 1 Cf. text. CMLXXXVI.
ţ09
     La apus de soare Vria sî ti omoari.
35   — Mioriţî, liţî,
     Cu lina plăviţî,
     Sî-i spui lu ungurianu, Şî lu vrănsianu Cî, di-o fi sî mor 40 în cîmp di mohor,
     Să mă-ngroapi Aisi, pe aproapi: în strunga de oi,
     Să fiu tot cu voj;
45 în spatili stîni, Sî-mj-aud cîni.
     Jar la cap sî-m’ puje: Flujeraş di fag,
     Mul' zîci cu drag;
50 Flujeraş di soc,
     Mul’ zîci cu foc;
     Vîntu, cîn’ a bati,
     Prin jelj-a străbati,
     Oili s-or strînze,
55 Pe mini m-or plînze Cu lăcrîm’ de sînze. Dar de-j întîlni Măjcuţa bătrînă,
     Cu furca de lînă,
60 Din okj lăcrămînd,
     De mine-ntrebînd:
     „Cini mj-a văzut,
     Cinj-a cunoscut Mîndru cjobănel,
65 Tras pintr-on inel? Feţişoara lui:
        > j »      m
     Spuma laptiluj;
     Okişori luj:
     Mura cîmpuluj;
70 Perişoru luj:
     Pana corbuluj; Mustăsjoara luj:
     Spicu griului";
     Tu să-j spuj curat:
75 Că m-am însurat
     Pj-um picjor de raju, C-o fatî di craju;
110
                  Soarili şî luna Mj-a ţînu’ cununa;
            80 Preuţ: munţî marj;
                  Păsîrj: lăutarj;
                  C-am avu’ nuntaş Braz şî păltinaş;
                  Păsăreli: mij,
            8 5 Şî steli: făclij.
                  Dar să-j spuj-aşa:
                  Că la nunta mja A căzut o stja... îm pari c-am măj găsît-o şî-ntr-o cârti. Da-j 90 di mult: jeram în clasa... parc-a trija primari. Atunsi sî făsja sinsi clasî; da jera-nvăţămînt atunsi! Şcoala am făcut-o-n Găurj, aisj.
          în cartj-o avjam ca poizîi. Şî nj-a dat-o s-o-nvăţăm pi di rost învăţătorju. A dat-o la 95 memorizări s-o-nvăţăm. Avjam vinirja memo-rizârja. Ni-a dat s-o-nvăţăm toatî, dintr-odatî. Dacî n-o ştijei: dă-i pedjapţî! Arest, bătăi la palmî....
                                                                                         Da iera-n strofi, Mioriţa. Melodija o ştiu de 100 la tetja-moşu. Sî vez si ghers avia jel! Ştiu di la jel nu numa ghersu: şî vorbi, şi versuri ştiu di îa unkeş. Iaca, aşa o ştiu Mioriţa: dim punct îm punct!....
          Asta-j veki tari, poizîja asta a Mioriţî. Jel, 105 unkeş Bozju, n-o cînta lung-aşa; o cînta scurt: cîtiva strofj-aşa.
                         (2.XII. 1967), Gâuri (Livezîli) — Ghjorghi Liica, 75.
                       CMXCIII36
                 Pj-o gurî di rai, Pj-om picjor di plaj, Jatî vin în caii,
                                                                                                                                   Sî coboarî-n vali 5 Trij turmi di mej, Cu trii sjobănei: Unu-i moldovjan, Unu-j ungurian,
                 Şî unu, vrăMjan.
iii
10 Dar Sel vrăncian Şî cu cel ungurian S-au sfătuit aşa:
     Cî pi la apus di soari Vria sî mi-l omoari 15 Pi sel moldovian,
     Cî ari oi măi mulţi, Mîndri şî comuti,
     Cai învăţaţ,
     Şî cîni măi bărbaţ.
20 O mioriţî lai
     Di trii zîli-ncoaci Gura nu-i măi taci; Stăpînu-o-ntreba
     —  Mioriţî lai,
25 Lai, bucălai,
     Iarba nu-ţ plasi,
     Ori ieş’ bolnăvioarî?
     —  Stăpîni, stăpîni, ba:
     Nu sîm’ bolnăvioarî;
30 Dă oili-ncoaci La verdi zăvoi,
     Cî-i iarbî di noi,
     Şî umbrî di voi.
                                                                                                                    Dar baciul cel vrăncian 33 Şî cu baciul ungurian
     Ii s-a sfătuit aşa:
     Cî pi la apus di soari Vrja sî ti omoari.
     —  Mioriţî lai,
40 Di m-or omorî,
     Sî li spui-aşa:
     Sî mă-ngroapi în strunga oilor.,
     In ziocu neilor.
45 Fluiru sî ni-1 pui la cap: Fluir di socu,
     Cîntî cu focu;
     Fluir di osu,
     Iei cîntî dujosu.
50 De-j vidja vinin’
     O babî bătrînî,
     Şî-n furcî c-un cair di lînî, Di tj-a-ntreba:
     „N-aj văzut un sjobănaş?
112
                                                                            55 Feţişoara lui:
                Ca spuma laptiluj...
                Nant şî supţîrei,
                Di tresi printr-un inel;
                                                                           Okişori luj: fi o Mur’li codruluj;
                Sprînsenili luj:
                Ca pana corbuluj"...
                —  Tu sî-j spuj-aşa:
                                                                                                                                       Cî jo m-am însurat 65 C-o mîndrî crăjasî;
                Şî la nunta mia A căzut o stja;
                Soarili şî luna Mj-a ţînu’ cununa ;
                                                                           70 Braz şî păltinaş
                I-am avu’ nuntaş. . .
                Oili, cîn’ s-or strînzi,
                                                                                                                                           Pi mini m-or plînzi Cu lacrîmj di sînzi.
7 5 O ştiu di cîn’ jeram micu. S-a găsît scrisî-n cărţîli şcolari. Pi mini nu m-a da’ la şcoalî, cî jeram băjet di vădânî; ş-am învăţa’ cârti di buna-voja mja, acasî. întăj-am avut un abese-dârju: l-an cumpărat dipi la băjeţî cari işa din 80 şcoalî. Sî riira băjeţî cî cum? Pi ij i-nvăţa-nvă-ţătorju, şî to’ nu putja sî setjascî! Cum posju învăţa sîngur acasî? Am cumpăra’ şî pi clasa a doua, şî pj-a triia, şî pj-a patra; numa pj-a sinsja, nu. într-a patra, şî Mioriţa! Atunsja 85 jera aşa: într-a patra. Nj-a fos’ dragî, ş-am învăţat-o. Am învăţat-o măj cu ljuljaua: strofî cu strofî; cî jera compuşi din strofi; îm măj mulţi zîli. îj compusî-n cârti din strofi. O strofî, sitind-o măj mulţi orj, a intrat în cap. Ş-aşa, cîtj-o strofî 90 pi zî, am învăţat-o-ntr-o săptămîni; cî măj fă-sjam şî trjabî-n casî.
           Nisj bunisi nu j-am apucat; cî vekimja nu ştija cârti. Io n-am auzî’ pi niminja Mioriţa; numa din cârti. N-am auzî’ cîntîn’ aisj în Găurj.
                        (7.XII. 1967), Gâurj (Livezîli) - Vasîli Pamflli, 76.
113
CMXCIV 1 3j
                   —   Mioriţî lai, bucâlaî,
                   Di trei zile-ncoac(s)i Guriţa nu-ţ măj tasi.. .
             Li-am uita’; vorbi-s mulţi de-jestia... îs 5 măj mulţi; li-am ujtat. Aista-j cîntic frumos: îl cînta toţ băjeţî pi djal...
                   Tu vei muri,
                   Şî tj-oj îngropa In zjocu meilor, io îm bătaja berbecilor...
             Ăi, d-acuma: sănătati, şîlaunu, şî la altu !... O ştiu di cîn’ jeram mititel. îl cînta băeiţî pi dial: cînta din gurî. Ari ghers: cari-1 poati cînta ! îl cînta cîn' jera cu ghitili pi djal...
       15 Aista-i-un cîntic: a sjobanuluj. L-am ujtat... îi mul' ş-un an, da obzăş şî unu, şî doj, di anj! Nu l-am auzî’ di la bătrînj di-a nii. Di la lăutari? Nu ştiu di asta nic! Da jeu ştiiam atîta: aista-i un cîntic bătrîn. îl cîntam, şî-nj iera drag.
       20 Sîn’ cari ştiu sî cînti mereu: li drag sî cînti.
                           (7.XII. 1967), Găurj (Livezîli) - Ivan Tudur, 81.
                          CMXCV 38
             (A). D-apî-j dj-atîta timp di cîn' o ştijam! Atunsja o ştijam. Acu — dj-atîtia cîti li-am îndurat — merzi pim mintj-aşa... Nj-a făcu’ mama dimult!...
             5    — Mioriţî lai,
                   Lai, bucălai,
                   Di trij zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măj tasi;
                   Orj jarba nu-ţ plasi ?,.. io Acuma di âispuijo: „A trecut alba pin ham" !..., vorbî vrănsenjascî. Adic-am îmbătrînit... „Alba la roatî, oiştia goalî pj-o parti"...
       1 Degradarea completă a motivului era fenomen frecvent irt satele vrăncene între anii 1930-1970.
 114
                Orj ieş’ bolnăvjoarî ?...
                —  Stăpîni, stăpîni,
                                                                   15 S-a vorghit duşmani
                Ca sî ti omoari;
                Sî ti-ngroapi-n dosu stîni,
                Uni zac toţ cîni...
          Aşa o ştiii. Măj ştijam, da am ujtat-o...
     20   (B). Măi mul(t) ştiu jeu ca jel: di colja oljacî,
     di colja oljacî... Măi zîsi... îj lung aista... Zîsj-aşa:
                Mustăsiora luj:
                Spicu grîuluj;
                                                                    25 Şî păru-n capu luj:
                Pana corbului...
                —  Sî-ni pui la cap:
                Flujeraş di fagu,
                Ca sî cînti cu dragu...
30 Nu ştiu o buki!...
                Flujeraş di osu,
                Ca sî cînti duiosu...
          (A).     Ca sî sî loghiascî idiili meii dj-acuma cu seli dj-atunsj? Nu sî potrighesc! Ei, hâ, săraci
35 lumi!...
          (B).     Si sî cîntăm noj, cîn’ cîntî dim păreţi? Nj-a lua’ gustu! La difuzor, acolu... Acu, cîn’ cîntî la Bucur£ştj, cîntî şî-n casî...
                       (3.XII. 1967), Găuri (Livezîli) — Pursej (Mestiacîn) — (A). Neculai Popa, 81; (B), Râda Popa, 76.
                                                                            CMXCVIs»
                                                                                        Io li ştiu: am avut o cartj-acu patruzăş di anj. Dj-atunsj n-am măj povestit-o. Atunş am învăţat-o. Sj-am învăţat jo atufisja, puţînj-am ujtat. An lcerdut cartia cu războju. Mioriţa o 5 ştiu-aşa:
                Pj-om picjor di plaj,
                                                                    Pj-o gurî di rai Iată-vine-n cale Să coboarî-n vale io Trij turmi di mej,
                Cu trij cjobănei:
115
                                                           Unu-i ungurian,
                                                          Unu-i moldovian>
                                                       Şi altu-i vrăncian. i5 Dar cel ungurian,
                                                         Şî cu cel vrăncian Mari, sî vorbiri,
                                                       Şî sî sfătuirî Ca sî mi-l otnoari 20 Pe cel moldovian,
                                                          Cî-i măi bogătân,
                                                         Ş-ari o| rrtâi mulţi, Mîndri şî cornuţi,
                                                            Şî cai învăţaţ,
                                                      25 Şî cîni măi bărbaţ.
     Dar cia mioriţî Cu lîna plăviţî De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace.
30   — Ori ies’ bolnăvioarî,
                                                           Drăguţî mioarî?
     —  Pria iubit baciu, Dă-ţ oili-ncoaci,
                                                           La negru zăvoi,
35 Cî-i iarbî di oi,
                                                          Şî umbrî di voi.
                                                         Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian Mâri sî vorbiri,
40 Şî sî sfătuirî:
                                                          La apus de soari Să mi te-omoari.
     —  Oiţî bîrsanî,
     Di ieş' năzdrăvani,
                                                       45 Sî H-o spui ŞÎ l°r:
     Ca sî ma îngroapi Pi-aici, mai pj_apr9api. Asta sî H-o spui Iar la cap sî-m pm:
50 Fluieraş di osu,
                                                          Mul’ zică duiosu; Fluieraş di fagu,
                                                        Mul' zică cu dragu; Flujeraş di socu,
                                                       55 Mul’ zică di focu.
     Asta sî lj-o spui-.
116
                                                                  Ca sî ma îngroapi Kiar din dosu stîni,
                                                                   Ca sî-mi-aud cîni;
                                                                 60 în strunga di oi,
                                                                    Sî fiu tot cu voi.
                                                                   Vîntul, cîn’ a bati,
                                                                    Prin o j-a răzbaţi,
                                                                Pe mini m-oţ plîngi 65 Cu lăcrîm’ de sîngi.
                                                                    Tu, mioara mia,
                                                                   Pe cîmp de-j vidja O mamî bătrînî Cu brîu di lînî,
                                                                 70 Pi cîmp alergînd.
                                                                   Din okj lăcrămînd,
                                                                    Pi toţ întrebînd:
                                                               „Nu cumva-aţ văzut Pe undj-aţ trecut 75 Mîndru ciobănel,
                                                                   Tras pentr-un inel?
                                                                      Feţişoara lui •
                                                                     Spuma laptiluj ;
                                                                    Mustăcjoara luj:
         80 Spicu griului;
               Okişori lui:
                                                                   Mura cîmpuluj"...
                                                                    Tu, mioara mja,
                                                                    Să te-ndurj di ja,
                                                                 85 Şî sî-j spuj curat:
                                                                    Cî m-am însurat C-o fatî di craiu,
                                                                    Pj-o gurî di raju;
                                                                  Şî la nunta mia 90 A căzut o stja;
                                                                   Braz şî păltinaş I-am avut nuntaş;
                                                                  Preuţ: munţî marj;
                                                                     Păsîrj: lăutarj;
         95 Păsăreli: mij;
                                                                     Şî steli: făclij.
                                                                             Atîta o ştiu. N-am învăţat io în şcQalî nifcj-o zî. Nu jera-n comuna noastrî şcoal-atunsj. Da-n armat-am învăţat sî setesc în douî lunj. îoo Cartja cu Mioriţa-i ştiu titlu ij: Cârti di poveşti. Am căpătat-o di la un fratj-a neu, măj
117
      mari dicît mini cu nouî ani. Nu ştiu di un-e h’i cumpărat-o iei. Cartia avia şî poizîi, avia şî bâzmi di haidusii: Gruia lu Novac. Iera groasî ca di-un lat di mînî-n fiii. Avia vo patru suti 105 patruză’ şi patru di foi, adicî op’ suti obză’ şî op’ di pazini. $i-a luat-o o fatî, ş-a dus-o pin şăzători; şî flăcăi-a luat-o din unu-n altu; şî cin’ am întrebat fata di cârti, n-am măi găsît-o: nu ş-a măi putu’ da sama di ia. A umbla’ dim
110   mînî-n mîn-aşa; şî nu i-am măi da’ di rostu ii, di urma ii, la cini ieşti.
           Măi iera poizna Soari Uu:
                 Umbla, fraţi, sfîntu soari Umbla, fraţi, sî sî-nsoari:
           115 Nouî crai, pi nouî cai,
                 Umbla cerul şî pămîntul,
                 Ca săgiata şî ca vîntul,
                 Şî potriva nu-ş găsa Ca sorî-sa Iliana,
           120 Iliana Cosînzâna.
                 Amîndoi s-au întîlnit,
                 Amîndoi s-a-mbrăţoşat, în faţî s-a sărutat,
                 Şî-m mari s-a aruncat.
           125 Darî Dumnezău cial sfînt,
                 Sfîntu-n cer şî pi pămînt,
                 Mîna-n valuri cî băga,
                 Şî di mînî i-apuca,
                 Şî la cer îi arunca:
           130   — Tu, Ibanî Cosînzânî,
                 Sufleţăl fărî prihânî;
                 Şî tu, soari luminat,
                 Trupuşor fărî păcat,
                 Cu oki sî vă zăriţ,
           135 Da sî fiţ tot dispărţîţ!
                 Zi şi noapti, plini di dor,
                 Ardî foc nistîngător...
           Atîta o ştiu. Altî poizîi nu-ni măi-aduc aminti. Am păţit muîti di-atunsi. Ş-am orghit di şăpti 140 ani.
           Io     an fost la oi, şî argat pi la kiabun, dojspră-zăsi ani. An fos’ şî la oi aşa: la unu, şăsî ani; la unu, sinsi ani. Unsprăzăsi ani-an fos’ âioban. An fost aisia-n comuni, îm munţî Vransi. Şî
118
145 sinsi ani-an fos’ la un oieriu di iştiia, dim Breţcu, din Transîlvanna.
          Nioriţa n-am auzît-o di la breţcâni: ii n-o cînta di loc. Ii nu cînta din finiri. Vrănseni cînta din fluiri; da breţcâni nu cînta din fluiri. Jeu 150 îs orb acuma. Nu m-am putut învăţa din fluir; da făsiam fluiri pintru cari puria sî cînti. Uni-nvăţa di grabî: aşa iera datu lui di sus. . . Ieu nu mă putiam învăţa sî dau din deziti; da fluieram din gurî, di putia sî zoaci hora. Dipi si s-a tosit dinţî, 155 di-acolia n-am măi putu’ fluiera... Dipi la lăutari n-am auzî’ Nioriţa.
                          (7.XII. 1967), Gâuri (Livezîli) - Ion Stafije, 83.
                         CMXCVII 4,,
             îi zîsi Nioriţa:
                  —  Mioriţî lai,
                  Oai bucălai,
                                                                                                                                    Di trii zîli-ncoasi 5 Guriţa nu-ţ tasi ;
                  Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi? Nisi-apî nu bei!
                  Di si zgheri?
                  Oar di cap îţ fasi?
             10   — Jarba-m’ plasi,
                  Şî apî beu.
                  Stăpîni, stăpîni,
                  S-a vorghit siobani Ca sî ti omoari,
                                                                                                                                      15 Şî sî ti-ngroapi Din dosu stîni,
                  Uni latrî cîni.
                  —  Dacî m-a omorî,
                  Sî mă-ngroapi din dosu stîni, 20 Uni latrî cîni; în strunga oilor Şî-n ziocu neilor
                  Ii m-or îngropa;
                  Şî sî-m’ pui:
             25 Paltin la lcisioari,
                  Brădăsei la cap,
119
             Flujeraş la cap,
             Buşim la lîisjoari.
             Părinţi, dj-or auzî,
       30 Sî spuj cî m-am însurat...
       Sî-j spui mă-sî cî s-a-nsurat; şî j-a pus buşim la lcisioari, flujeraş la cap... Sînj-or întreba di jel, sî nu-i spui c-a murit; sî-j spui cî s-a-nsurat, cî oili l-or bosi, cî fluiri j-a cînta...
                     (8.XII. 1967), Gaurj (Livezîli) — Irfna Ion Boghiu, 88.
                   CMXCVIII
            —  Nioriţî lai,
            Oai bucălai,
                                                                                                                                Di trij zîli-ncQasi Guriţa nu-ţ tasi;
       5 Nu ştiu: jarba nu-ţ plasi? Nisj-apî nu bej!
            Di si zgherj?
            Oar di cap îţ fasj?
            —  Iarba-m' plasi,
       10 Şî apî beu.
            Cun sî nu zgher Dacî s-a vorghit sjobani Sî ti omoari, stăpîni?
            Şî tj-or îngropa 15 în dosu stîni,
            Uni latrî cîni.
            —  Dacî m-a omorî,
            Sî mă-ngroapi din dosu stini, Uni latrî cîni;
       20 în zgherîtu oilor,
                                                                                                                                Şî-n zjocu neilor îj m-or îngropa;
            Şî sî-m’ pui:
            Paltin la Kisjoari,
       25 Brădăsej la cap,
            Flujeraş la cap,
            Buşim la ltisjoari...
Mă-sa, cîn’ a auzî, aşa sî-j spui:
                                                                                                                          Pi jel 1-a-ngropat 30 Din dosu stîni,
                 Uni latrî cîni; în zjocu neilor, în zgherîtu oilor.. . îl ştiu di cîn' jeram jo nici, di cin’ jera bătrînj.
30    îl cîntam cu fetili pi djal, cîn' jeram di opspresi
     anj; cî di opspresi anj jeram cîn' m-am măritat; c-aisja-j dipi mini locu uni-j casa asta; unkeşu neu-a fos' di la „Kiscu Raduluj", din cătuna sja mari...
     35   Da sini nu-1 cînta atunsi? îl cînta toţ băjeţî
     pi  djal. Nu ni-aduc aminti di la sini l-am auzît
     întăj; îj dimul' di-atunsi!... Dacî nu l-am măj cîntat! De-selia din vekju cîti nu cîntam!
                                                                                                        (8. XII. 1967), Găuri (Livezîli)—Aceeaşi
                                                              Hăuleşca
                                                             CMXCIX 41
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; 5 Orj jarba nu-ţ plasi, Orj jeş' bolnăvjoarî, Drăguţi mioarî ? Furu tj-ar fura, Luplci ti-ar mînca !
           10  — Stăpîni, stăpîni,
                Nu mă blăstăma,
                Că nu-j vina mja; Că, mărj, să vorbiră Şî să sfătuiră 15 Bacju ungurjan Şi cu cel vrăncian: La apus de soare Să mi te omoari,
                Că aj oj măj mulţi, 20 Mulţi şî comuti,
                Şi cai învăţaţ,
                Şi cînj măi bărbaţ.
                                                                        m
                 —  Mioriţa mia,
                 Mioarî, mioarî,
           25 Di ieş’ năzdrăvanî,
                 Şî di-o fi să mor în cîmp de mohor,
                 Să-i spui lui vrăncian Şi lui ungurjan 30 Ca sî mă îngroapi în strungă de oi.
                 Să fiu tot cu voi ;
                 Or în dosu stîni,
                 Ca sî-mi-aud cîni.
35 Şî di-acoHa trebuia sî zîc:
                 Asta să le spui;
                 Iar la cap sî-m’ pui:
                 Fluieraş di fag,
                 Mul’ zici cu drag;
           40 Fluieraş di os,
                 Mul’ zici duios...
           Aiasta Mioriţî ştiu ieu. To’ di pi la oamini bătrîni am auzît-o. Am auzît-o-ntăi di la tetia-moşu. Ioti cum:
     45 An lăsat odatî săc: lăsât-di-săcv dim bătrîni: ş-a-nseput sî cînti fiicari-n lezia lui. Io ieram băiet di vo şăsî ani. A-nseput iei sî cînti, tetia-moşu, din fluir, şî     di-acoHa  din gurî; a-nseput    sî  cînti
     Nioriţa. Iei    a fos’ "di Aic  coplcil sioban.   Şî    cum
50   îţ spui: a-nseput din      fluir, şî di-acoHa din     gurî.
     leu li-am prins, cîti-oi h'i prins atunsi. Dj-acolia an diprins di la altu, cîn’ m-an făcu’ măi mari.
           Ştiu şî cu „baba bătrînî" ; da nu ştiu cum ari legă’turili’. Cî dipi si l-a omorît, mama lui-a alergat 55   sî-1 cauţi:
                 O babî bătrînî
                 Cu brîu di lînî... C-un cair di lînî... Din drugî-ndruga,
                 Din gurî-ntreba,
           60 Din Kisioari merzia:
                 „âini mi-a văzut, âini-a auzît Un mîndru siobănei Tras printr-on inel?
           65 Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui;
                 Perişoru lui:
m
                                                                           Spicu griului;
                                                                          Mustăcioara lui:
                                                                      70 Pana corbului"...
                                                                         Tu, mioriţa mia,
                 Sî ti-nduri di ia,
                 Şî sî-i spui curat:
                                                                      Cî m-am însurat 75 C-o mîndrî crăiasî A lumi miriasî;
                 La nunta mia A căzut o stia;
                                                                     Soarili şî luna 80 Mi-a ţînu’ cununa;
                                                                          Braz şî păltinaş
                 Ii rii-a fos’ nuntaş...
            Nu măi ştiu... Ia-i mari, Niorija; da trebi sî aibî legături...
     85 Cârti ştiu oliacî: douî clasî. Nioriţa am întîl-nit-o, da nu-n cârti la mini: aşa-ntr-o cârti, umblîn’; da n-am avu’ vremi s-o setes’ toatî. M-am uitat oliacî şî-n cârti, cum nu! Nu ştiu uni-am văzut cartia aseia. Da nu m-am ales cu 90 ştiinţî di cârti...
            Lăutari? Aiştiia tiniri, nu! Şî di-o cîntî, o cîntî din vioarî, fărî gurî.
                        (7.1.1968), Hăuleşca — Neculai Ciţu, 63.
                                                                    M42
           Sî-ţ spui si Ai-oi măi adusi-aminti: Pi-um picior di plai,
           Pi-o gurî di rai Iată, vine-n cale,
           5 Sî coboarî-n vale Trei turme de mei Cu trii ciobănei:
           Unul, ungurian Şi unul vrăncian 10 Şi unu moldovian.
                                                                       Dar cel ungurian
                                                                       Şi cu cel vrăncian
           Măriri (sic!) şî sî sfătuirî
123
      Să mi-l omoari pi moldovian,
 15 Căci moldovianu ari oj mulţi, Mîndri şî cornuţi,
      Şi cai măi învăţaţi,
                                                                                                               Şi cini măi bărbaţi.
                                                                                                           Dar cel moldovian 20 Din gurî cuvîntasî:
      —  Di-o fi sî mă omoari Pi la apus di soari...
      Să mă-ngroapi îm bătătura stîni,
                                                                                                          25 Să fiu tot cu voi.
      Să mă-ngroapi-n dosu stîni, Să-mi-auz cîini.
      Dar la buna mia măicuţî Să nu spuniţ, drăguţi,
 30 Di-aţ vidia-o pe cîmp alergîn’,
      Şî de mine întrebîn’:
      „N-aţ văzu’, n-aţ întîlnit Ficioraşu meu iubit,
      Tras printr-un ineluş?
 35 Perişoru lui:
      Pana corbului;
      Okişori lui:
      Mura cîmpului;
                                                                                                                  Mustăsioara lui:
                                                                                                             40 Spicu griului"...
      La buna mia măicuţî Sî spuniţ cî m-am însurat C-o mîndri crăiasî,
                                                                                                                  A lumi miriasî ;
                                                                                                           45 Căci la nunta mia A căzut o stia;
      Ş-am avu' nuntaş Braz şî păltinaş;
      Păsîri: mii,
 50  Şî steli: făclii.
      Dar la a mia măicuţî
      Să nu spuniţ căci m-am însurat
                                                                                                                  Cu-o fatî di crai
                                                                                                                Pe-o gurî di rai;
                                                                                                              55 Şî la nunta mia A căzut o stia;
      Ş-am avu' nuntaş Braz mari şî păltinaş. ..
124
           îo am auzît-o di la tata neti. Cîfti' prindea 60 la curaz, aşa, însepia sî cînti Mioriţa... A-nvăţat: ştiia şî iei cârti. Iei o cînta, şî io ascultam. Az aşa, mîni-aşa, ş-am diprins-o şî io...
           Sî cîn’ din fluir nu ştiu. Da iei ştiia. Iei a fos’ sioban pi di vali, la boieri.
                           (7.Ii 1968), Hăuleşca — Stan Săcăluş, 71.
                                                                    MP«
           Am prins-o-ntăi dintr-o cârti. Da titlu ştiu cî jera di-a lui Alecsandri. Di-acu şaizăş di ani di cîn’ am învăţat-o ieu! Nu iera poizîi numa di-a lui > măi iera cu „Preda Buzascu", cu „Curtja-5 di-Arziş“, „Banu Mărăsini", „Cînili soldatului", „Dorobânţu". în cartia-di-sitiri nu iera la mini. Io am intrat în şcoalî în nouî suti sinsi; ş-am învăţat-o Mioriţa di plăceri: n-era drag sî li-nvăţ; cî dacî nu i drag omului, fasi seva?
       10 Cartia rămăsăsî di la un văr di-a lu tata. în şcoalî dac-oi h'i-nvăţat-o, am uitat. în şcoalî măi aviam Doina lu Eminescu.
           Toat-o ştiu!
           Am uita' dac-am auzît-o dim bătrîni, aisi, 15 di la vun sioban, di la vum basiu, Mioriţa asta. Di si sî-i măi lunzes’ coada la vulpi, dac-atîta-i ia?...
           Di la Boţiţi? Da cîţ îs ca Botiţî? Lăutari-s palavrazii, ca sî facî kef. Io n-am auzi’ Mioriţa 20 di la vun lăutarju.
                           (31.XII. 1967), Hăuleşca —Şărban
                           Soâri, 73.
                     Cînticu oilor
                     —   Mioriţî lai, Lai, bucălai, Cu lîna plăvai,
                                                                                            1 Text. Alecsandri perfect memorat de bătrîn. Rămîne documentar numai text.-convorbire în privinţa circulaţiei motivului,
125
            ^îc aşa, c-aşa sî cînta.. t 5 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi,
                Nisi jarba nu-ţ plasi;
                Or’ ieş' bolnăghioarî?
                —        Nu sun’ bolnăghioarî: io Iarba-m’ plasi;
                Da am auzît Cî sel moldovian Şî sel ungurjan Vria sî ti omoari,
            15 Şî sî ti-ngroapi în dosu stîni,
                Uni zac cîni.
                —   Dacî m-a omorî,
                Sî- mă-ngropaţ
            20 în strunga oilor, în zic-cu neilor, îm bătaia oilor.
         Acolu bătia oili sî miargî la strungi. Ii iera trii siobani; şî doi s-a sfătuit sî-1 omoari pi sela, 25 cum i-e h'i zîs lui; cî doi îs iştiia cari l-a omorît: moldovianu şî cu ungurianu....
                Şî sî ni puniţ la cap:
                Fluieraş di fagu,
                Sî-ni cînti cu dragu;
            30 Fluieraş di socu,
                Sî-n cînti cu focu;
                Oili s-or strînzi,
                Pi mini m-or plînzi...
         De-aseia-i „cînticu oilor"...
            35 Cu lacrîmi di sînzi...
         Aşa l-am apucat. Măi iera cu mă-sa luj: O babî bătrînî Cu cair di lînî...
                —        N-aţ văzu’, n-aţ auzît 40 Mîndru siobănaş:
                Nan(t) şî supţîrei,
                Ca tras pintr-un inel?
                Feţişoara lui:
                Spuma laptilui;
            45 Mustăsioara lui...
                Spicu griului;
                Okişori lui:
                Mura cîmpului;
126
                  Perişoru lui*.
              50 Pana corbului...
           Ia cînta, ş-alerga, şî-ntreba: pîn’ l-a găsît mort. Dacî nu l-a h’i-arîtat cîni di la stînî!... Tu sî-i spuj cî m-am însurat Pi-um pisior di plai,
              55 C-o fatî di crai...
                  Cî la nunta mia A căzut o stia;
                  Braz şî păltinaş ISfi-a fos’ nuntaş;
           60 Luna şî stelili...
           Si  i-e h'i făcut? L-a h'i cununat, poati... Ni-aii fos’ lumînărili...
           Cî stelili-s aprinşi... Vra sî zîcî: păsîrili, cîn’ a siripiit, i-a fos' lăutari...
      65 Di copKil am auzît-o: sî h'i fos’ di vo şăpti ani, di cîn' am văzu’ şî io lumia asta, dj-am priseput si-i cînticu. Aista cîntic îi di pi la Ştefan-sel-Mari-apucat iei. Poati l-am auzî’ di la părinţi nii; poati l-am auzî’ di la tata rieu. 70 Cîn’ ni (du)siam pi la păduri, îl cînta, săracu; cî li iera drag şî lor: li iera zînd di cînticu ista. Cînta din gur-aşa; c-atunsiieramlibirj la munţ; şî ni dusian cu oili, cu vaăili; şî ni spunia di cun sî trag munţî di la Ştefan-Cel-Mari: cun ni i-a
 7 5 dăruit...
           N-am auzît-o Niorija di la lăutari: am auzît-o di la oamini di-a noştri. Lăutari cînta di-a lor; nu cînta de-jestia.
                         (31.XII. 1967), Hăuleşca - Sâfta Con-durâki, 74.
                                                                                MIII1^
                    —  Mioriţî lai, bîcălai,
                    Di trii zîli-ncoaci Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,
                    Or' tărîţa din coh'iţî,
                5 Or' apa din cogheliţî...
            Atîta măi Ştiu din Nioriţa...
                            (7.1.1968), Hăuleşca — lenâki Pâvîl, 74.
     1      Un text complet' degradat într-un sat unde păstoritul nu degenerase prin anii 1924—1930.
127
MIV2 i6
                  Pi-um picior di plai;
                  Pi-o gurî di rai Se-ntîlniră-n cali>
                                                              Se coboarî-n vali 5 Trei turmi di mei...
              Aşa am învăţat-o di şăptizăş di ani., . Cu trei ciobănei:
                  Unu-i moldovian,
                  Unu-i ungurian,
              10 Şi altu-4 vrănsian Iar cel ungurian Şi cu cel vrăncian Mări se vorbiră Şî să sfătuiră 15 Ca l-a apus de soare Ca să mi-l omoari Pe cel moldovian,
                  Că-i mai ortoman,
                  Ş-ari oi măi mulţi,
                                                                20 Mulţi şî cornuţi,
                                                                    Şî cai învăţaţ,
                  Şî cîni măi bărbaţ. jar cia mioriţî Cu lîna plăviţî 25 De trei zîli-ncoaci Gura nu-i măi taci,
                  Iarba nu-i măi placi...
                  —   Mioriţî lai,
                                                                     Lai, bucălai,
                                                              30 De trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ măi taci;
                  Ori iarba nu-ţ plasi,
                  Ori ieş’ bolnăvioarî,
                                                                    Mioriţî, mioarî?
                                                               3 5 Ori ieş’ năzdrăvani?
                  —   Drăguliţî basi,
                                                                   Dă-ţ oili-ncoasi:
                                                                   La negru zăvoi,
                                                                 Că-i umbra de voi,
     2       Un text memorat din cartea-de-citire. De reţinut text.-con-vorbire parţial.
 128
  ■40 Şî iarba de noi.
                                                                                                                              Stăpîni, stăpîni,
                                                                                                                           Kiamî-ţ ş-un cîni:
       Sel măi bărbătescu,
       Şî cel măi frăţescu,
  45 Căsi baciul ungurian Şî cu cel vrăncian Mări să vorbiră Şi să sfătuiră:
                                                                                                                        Că l-apus de soare 50 Vria sî ti omoari.
       —  Mioriţî, micarî,
       De ieş’ năzdrăvani:
       Di-o fi sî mor în cîmp de mohor,
  55 Să-i spui In vrăncian Şî lu ungurjan Sî mă-ngroapi-n dosu stîni,
                                                                                                                           Ca sî-m auz cîni.
       Şî sî-m pui la cap:
                                                                                                                         60 Fluieraş de fag,
                                                                                                                           Mul’ zîsia cu drag;
                                                                                                                             Fluieraş di socu,
                                                                                                                           Mul' zîsia cu focu.
                                                                                                                           Vîntu, cînd o bati,
  65 Pin ieli vor străbati, [sic!]
       Oili  s-or aduna,
       Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi-Mioriţî, mioarî,
  70 Di ieş’ năzdrăvani:
                                                                                                                            Tu, dac-ai vidia,
       O babî bătrînî Cu cair de lînă,
       Sî nu-i spui, draga mia,
  7 5 Cî la nunta mia A căzut o stia...
  Adicî sî nu-i spui c-a murit...
       Să-i spui cî m-am însurat C-o fatî di crai,
  80 Pi-um picior di plai...
                                                                                                                            Atît sî-i spui ■ • •
  Vreu s-o dictez aşa cum am setit-o iei}..
       Sî-i spui cî-n loc di lăutari ni-a fos’ păsîr'li.
129
            Am învăţat-o-n şcoalî. Ni-o dîdia s-o-nvăţăm 85 dîntr-odatî. N-an cîntat-o; ca pozîi iera. Am auzît-o şî di la bătrîni.
            Am auzît-o di la lăutari: o cînta din vioarî Vasîli Botiţî.
                            (7.1.1.1968), Hăuleşca — Ion Hirnia, 77
                          MV, MVI147
       —  Nioriţî lai, bucălai,
       Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
       Ori-apa nu-ţ plasi:
  5 Apa din uluc,
       Iarba dipi cîmp?...
       —  Şî sî ti-ngroapi In dosu stîni,
       Uni zac şî cîni. . .
  10   — Fluieraş la cap,
       Fluieraş la lcisioari;
       Busemâşu la lcisioari.
       Din fluieraş a zîsi,
       Oili  s-or strînzi,
  15 Pi mini m-or plînzi..."
       O babî bătrînî Din lcisioari mergîn’,
       Din oki lăcrămîn’,
       I)in gurî-ntrebîn':
  20   _ N-aţ văzu' di-un siobănaş di-a neu?
       Feţişoara lui:
       Spuma laptilui; (II: Douî muri-a cîmpului;) Okişori lui:
       Douî muri-a cîmpului...
  25 Di cîn'mama am auzît-o ! îrii măj-aduc aminti: Sî-1 îngroapi-n dosu stîni,
       Uni zac şî cîni...
       —  Oili s-or strînzi Şî m-or plînzi
                                                                                                        1 Text. MVI a fost notat în experiment după trei sferturi de
oră (vezi nota critică 47).
130
 30 Cu lacrîni di sînzi...
         Cîntaria      asta o ştiu di la mama mia. Pî ia
     a-nseput a        cînta. Nu   ştiu cun       cînta di-ntăi;
     tot aşa a zîs:
     —  Mioriţî lai. ..
     35 O cînta cîti-odat-aşa, sara, pi la tnabî. Nu cînta ia hozma. O cînta, aşa, cun sî cadi: cîntic întreg.
         Ieran coplcil cin’ am auzît-o. Cî nu-i Pria da mîna nisi ii s-° cînti: cîti-odat-aşa...
     40 Di la lăutari? Nu, n-am auzît riica. Nu m-an dus niş pi la nunţ.
         Unkeşu         neu a fos’ sioban la        oi: măi mul’
     la oi a trăit. La oi     a fos’ păr’ cîn’   a căzut. A fos’
      şî pin război; di-acolia a pus mîna pi siobănii, 45 pînî cîn’ a murit. Iei cînta Nioriţa din fluir; da din gurî nu l-am auzît. Iei cînta di zăli, „şî-riagu".
                        (31.XII. 1967), Hăuleşca — Mârija Cfţu, 81.
                       MVII, MVIU X4S
         Altu măi bătrîn, în satu ista nu măi ieşti ca mini: ieu îs şăfu...
     Nioriţa? O-nvăţam în şcoalî. Io n-am auzît-o dim bătrîni: am învăţat-o-n cârti. Sîn’ şăp’-şîpatru 5 di ani di cîn’ am învăţat-o. Da Nioriţa-\ bătrînî: di mul(t), di cîn' lumia asta! Măi di mul' di cîn’ am învăţat-o noi... Dipi cârti spunia şî lu sela, şî lu sela... Dac-am apucat-o din cârti, -aşa ţ-o spui:
 10 Pi-um picior di plai,
     Pi-o gurî di rai Sî coboarî-n vali Trii mH di mei Cu trii ciobănei:
 15 Unu, moldovan;
     Unu, ungurian:
     Şî unu, vrănsian.
1 Text. MVIII a fost notat la o oră după întîiul.
131
          Dintr-aiştija trii s-a sfătuit sî-1 omoari pi unu:
                                                            20 La apus di soari
      (Ca...) sî mi-l omoari Pi sel vrănsian,
                                                              Cî-i măi ortomân,
      Ş-ari oi măi mulţi,
                                                            25 Mîndri şî cornuţi,
                                                                 Şî cai învăţaţ,
                                                              Şî cîm măi bărbaţ.
                                                            Iar cja mioriţî Cu lîna plăviţî 30 Di trii zîli ncoasi
      Iarba nu-i măi plasi:
      —  Mioriţî, mioarî,
      Ori ieş’ bolnăvioarî ?
                                                                                    Ia a spus cî nu-i bolnăvjoarî. Da a fos’ năzdră-35 vanî; ş-a spus cî la apus di soari vrja sî mi-l omoari... a spus cî-i omoari pi stăpîni ii...
      (sic!)
      —  Iar tu, mioriţî,
                                                             Sî-i spui măicuţî...
 40 Cî ja a plecat Din furcî torcîn’,
                                                             Din okj lăcrămîn’. . .
          A-ntrebat di fisioru ii:
      —       Nu cumva-aţ văzut 45 Pi unj-aţ trecut
      Fisjoru...
          Nu ştiu cum i-a zîs.. . aisj-am uitat oliajri. .. Mustăcioara lui:
                                                                 Spicu grîuluj;
 50 Perişoru luj:
                                                               Pana corbuluj...
          Iei sj-a zîs acolu:
      —  Dacî ij la apus di soari Vria sî mă omoari,
                                                         55 Sî-i spui sî mă-ngroapi Aiâja aproapi : în dosu stîni,
                                                               Ca s-auz şî cîni.
      La cap sî-m’ pui 60 Buăiumaş di fag;
      Fluir du jos
      Cari cîntî duios (II — Mul' cîntî dujos),
ţ3?
       Vîntu, cîn’ a bati,
       Prin jel-a răzbaţi,
  65 Oili s-or strînzi.
       Pi mini m-or plînzi (II — Cu lăcrîmj di sînzi). Iar la cja măjcuţî
       Sî-i spui, drăguţi, (II — Tu sî-i spuj, drăguţi,) 70 C-am avu(t) nuntaş:
       Brazî, păltinaş;
       Preuţ: munţ şî marj;
       Pasîrj: lăutarj ;
       Pasîr’li: mij;
  75 Steli: făclii...
  La moartia lui-a avut stelili; cî n-a avut, ca acu, la cununii... Stăi, cî jotj-aşa ghinj-aisj:
       Iar la sja măjcuţî Tu sî-j spuj, drăguţi,
                                                                 80 Cî la nunta mia A căzut o stja;
       Soarili şî luna
       A ţinu' cununa... (II — Mi-a ţinu' cununa...) Am avu(t) nuntaş:
  85 Braz şî păltinaş...
                           (20.X. 1965), Hăuleşca — Toma Bra-tosfn, 82.
          H'erăsthj (—Herăstrău =V circ şti)
                                                                                                                                  Mix149
          Am auzît-o-ntăj Nioriţa di la um bătrîn dinspri Covâzna. Io jeram di vo dojspresi ani, jel jera can di patruzăş di ani. A vinit pi la părinţi nii- Iei iera ca breţcân, şi-i plă^a oili. A vinit 5 la tatî-niu ş-a făcut un cuţît di ^obănii, di h'ierării. Di-acolia, di uni pînî uni, i-a d-a(t) tetia sî bia um păhar di ţuicî; şî pi urmî i-a vini(t) curaz, ş-a-nseput a cînta cîntaria asta cu Nioriţa....
          In cârti n-am întîlnit-o; asta-i din auzîri.
                                                                                  10 Ghini-aşa... cî iera şî-n cârti; c-am avut-o-n clasa a patra, c-an făcu sinsi clasî. Da asta a
                                                                                                               1 Cf. cu text. ştiut la 12 ani, în 1926 (Ţinut. Vrancei, I2, p. 334,
Xllj. De cercetat în spccial nota crit. 49.
133
unkeşului, bătrînu-o cînta cu melodii, vinja foarti zalnicî:
           —   î^ioriţi lai,
       15 Lai, bucălai,
           Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi;
           Or’ iarba nu-ţ plasi,
           Orj jeş(tj) bolnăvjoarî,
                                                                                                    20 Drăguţi mioarî?
           —   Drăguţule basi,
           Dă oili-ncoasi
           La negru zăvoj,
           Cî-j iarbî di oi,
                                                                                                25 Şî umbrî di noj...
           —   Drăguţi mioarî,
           Di jeş' năzdrăvani,
           Cu lîna plăvani,
           Cini tj-o-ntreba,
       30 Sî-j spuj curat
           Cî io m-am însurat C-o fatî di craj,
           Pj-o gurî di raj. . .
           —   Drăguţuli basi,
       35 Trij sjobănei
           Mări se vorbiră,
           Şi se sfătuiră Că la apus di soari Vrja sî ti omoari
                                                                                                       40 Basiu ungurian Şî cu sel vrănsian,
           Cî ieş(ti) moldovaţi;
           Şî ai oi mai mulţi,
           Mîndri şî cornuţi,
       45 Şî cîm măi bărbaţ,
           Şî cai ninvăţaţ...
           Iar la sia măicuţî Sî nu-i spui, drăguţi;
           Şî sî-i spui curat:
       50 Cî m-am însurat...
                                                                                                           Şî di-o fi sî mor în cîmp di mohor,
           Tu, mioara mia,
           Sî nu ti-nduri di ia... [sic !]
                                                                                                 55 Ca sî mă îngroapi
134
           Aisi, pi aproapi:
           Sî mă-ngroapi-n dosu stîni, Sî mi-auz şî cîni; în ziocu rieilor,
                                                 60 în strunga oilor...
           Vîntu, cîn’ a bati, în voi-a răzbaţi;
           Voi v-oţ strînzi,
                                                Pi mini m-o plînzi 65 Cu lacrîmj di sînzi...
           Sî mă mormîntaţ;
           La cap sî-m’ puniţ:
           Fluieraş di os,
           Mul’ zîsi duios;
      70 Căvălaş di soc,
           Mul' zîsi cu foc;
           Fluieraş di fag,
           Mul' zîce cu drag.
Acuma spuni mioriţa:
      75   — Io pi plai mergînd,
           Din gurî zberînd,
           Am întîlnit Măicuţa bătrînî,
           Cu brîu di lînî,
      80 Din okj lăcrămînd,
           Din gurî-ntrebînd:
           —   N-aţ văzut,
                                                 Nu mj-aţ cunoscut Mîndru ciobănel 85 Tras printr-un inel? Feţişoara luj:
           Spuma laptiluj; Mustăsjoara luj ;
                                                       Spicu griului;
      90 Okişori lui:
           Mura cîmpului
           —   Ba noi l-am văzut,
           Şî l-am întîlnit:
           Iei jesti-nsurat
                                                   95 C-o fatî di crai,
           Pj-o gurî di raj... “ Majcî-sa si făsja?
           Păru din cap şî-1 smulzja, Şî la pămîn’ cî cădja,
                                             100 Pi fisior cî şî-1 plînzia...
135
      Asta-i toatî Nioriţa. Acuma-ntriabî:
                                                                       A avu’ nuntaş Braz şî păltinaş:
                                                                      Preuţ munţî mari;
            105 Păşiri lăutari;
                 Păsîri mii,
                                                                       Şî steli sfeclii.. .
      Ni-am adus-o toat-aminti... Părinţi riei: tetia rieu-a fos’ h'ierarju. Iei a măi cunoscut şî vioara.
110   Pî urm-am învăţa’ şî io ţămbalu. Dipeâeja an cînta’ cu iei pi la nunţ, la Vidra, pi la Focşani. An cînta’ di la vîrsta di sinsprăzăsi ani pînî măj încoasi. M-an lăsa’ di cîntat la ţambal di vo doi ani: strumentu s-a-nvekit: ari-aproapi şaizăş 115 di ani, şî nu măi am struni; si, ti dusi-n lumi-aşa? Struni n-am putu’ cumpăra di divali: ba nu-s bani, ba cîn’ îs bani, nu-s struni. Di mulţi orj m-an dus tuma pin Rîmnic, şî n-an găsî’ riic...
                         (8.VII. 1967), Herăstău — Ilincar Lăş-cânu, 53.
                         MX, MXIso
            0 am dim bătrîni, di la tata Predoi Cîtu; a murit îm patru-ş-opt, di obză(si) şî nouî di ani. Nioriţa-i-aşa: ^
                  —  Mioriţî lai,
              5 Lai, bucălai,
                                                                      Di trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ măi taci,
                  Iarba nu-ţ măi placi,
                  Apa nu-ţ măi placi...
            10    —  Stăpîni, stăpîni,
                                                                       Kiamî-ţ ş-un cîni,
                                                                   Căci la apus di soari Vria să ti omoari Baciul moldovian 15 Cu baciul ungurian.
                  —  Mioarî, mioarî,
                                                                         Drăguţi mioarî,
                                                                         Di-o fi sî mor,
                  Sî mă-ngropi în dosu stîni,
            20 Sî mi-aud cîini:
136
                 Clini iătrind
                 Sî oitili zberîfid.
                                                                                                                       (II- Şî...) La cap să-mi pui!
                                                                                                                                                     Fluieraş di soc, f >
                                                                                                                                 25 Mul’ cîntî cu foc;
                 Fluieraş di fag.
                 Mul’ cîntî cu drag;..
                                                                                             Ufikcşu trăia la Valia-niagrî. Cîn’ ietam copil, cari di doispsi ani, ufikeşu sara cîrita Nioriţa; 30 şî iloi o-nvăţam. Lăuta io am învăţat-o di lâ şapti ani. Mă lua tata cu iei pi la hori, pi la nunţ; şî cîntam cu iei.
                          (8.VII. 1967), Herăstău - lăutarul Anghil Predoi Cîtu, 55
                        MXÎIsi
                                                                                                                                        Cînticu Nioari
           îl ştiu: l-am auzît di cîn’ ieram riîcî, di pi la munţi, di pi la siobani. Cînta um basiu bătrîn din fluir: Sîriion Siutî. Avian vo’ şăpti-opt ani cîn’ l-am auzît. Păzan ghitili pi lîngî stînî. Unkeşu 5 cînta din fluir; şî di-acolia ni spunia vorbili: cum a fost un sioban, şî l-a omorît al(t) sioban, c-avia oi măi frumoasî.
                —  Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
           10 Di trii zîli-ncoasi Apa nu-s mai plasi;
                Or’ iarba nu-i bunî,
                Or’ tu ieş(ti) nebunî?..,
                —        Cî la apus di soari 15 Vria sî ti omoari,
                Sî ti-ngroapi din dosu stîni Uni urlî cîni;
                Unu-i moldovian,
                Şî unu-i vrînsian.
           20 Şî sî sfătuirî Ca sî ti omoari La apus di soari..."
137
      Şî mama lui, cîn’ a auzit, striga pim păduri:
                  —  N-ai văzu’ pi dragu mâini
             25 Nant ca bradu?
                  Mustăcioara lui:
                  Pana corbului;
                  Okişori luj:
                  Mura cîmpului,
             30 Datî la pămînt,
                  Niatinsî di vînt...
      L-a-ngropat în dosu stîni;
                  Şî la cap i-a pus :
                  Fluieraş di fagu,
             35 Sî cînti cu dragu;
                  Fluieraş di socii,
                  Sî cînti cu focu;
                  Fluieraş di osu,
                  Sî cînti duiosu...
             40 Soarili şî luna I-a ţînut cununa;
                  Şî fazi ŞÎ păltinaş I-a avu’ nuntaş...
                         (8.VII. 1967), Herăstău — Velîca Găînî, 59.
                           MXIII52
           Nioriţa o ştiu auzît-aşa, di la viorişti şî di pi la Ciobani cîn’ o cînta din fluir, Iera unu Tpadir Pătulia din Nistoreşti1 can-o cînta. Ni-o cînta din fluir: cînta bini tari! Iera un om voinicu: 5 purta păru mari, ca pi timpu daCilor. Jera un om foarti dulCi la cuvîntu lui. Dac-un coplcil îl ruga sî-i cînti, iei scoţia fluiru: „âi vrei sî-ţ cînt, tatî?" „Brîu bătrîneşti", sau „di tari bătrîn^şti"? Şî iei cînta...
     1 L-am auzit cu muzicologul Const. Brăiloiu, în octombrie 1938; era un cîntăreţ excepţional din fluier. îl auzisem şi cu Mihail Sadoveanu, în octombrie 1935, fiind atunci într-o excursie de cercetare etnografică şi folclorică asupra Vrancei, timp de şapte zile (v. însemnări ieşene, IV/1939, voi. XI, nr. 7, p. 87 — 94; v. extras. în Vrancea, cu M. Sadoveanu, Iaşi, 1939; cf. nota crit. 52).
138
    io Nioriţa o cînta din fluir: o cînta şî din gurî bătrînu. Am auzît-o şî ieu Nioriţa di la iei. Ja-j lungî di fost. Aşa ghini:
                —  N(M)ioriţî lai,
                Lai, bucălai,
            15 Di trii 7Jli-ncoas(c)i Gura nu-ţ măi tac(s)i;
                Or’ iarba nu-ţ placi?
                Mioarî, mioarî,
                Or’ jeş(ti) bolnăvioarî?
                                              20 Acuma ia-i povestia, cun sî zî£i-n cîntari:
                —  Nu sîm' bolnăvioarî,
                Dar am auzît
                Căci la apus di soari Vor sî ti omoari 25 Baciul ungurian Şî cel moldovian,
                Cî ai oi măi mulţi,
                Frumoasî, cornuţi.
                —  Mioriţa mia,
            30 Să nu le spui lor
                Kiar di-o fi sî mor;
                Să spui-adevărat:
                Căci io m-am însurat...
                Iar di-o fi sî mor,
            35 Voi sî mă-ngropaţ In spatili stîni.
                Iar la cap sî-m puniţ:
                Fluieraş di socu,
                Căci cîntî cu focu;
            40 Cîn’ o bati vîntu,
                Să hui pămîntu,
                Voi-oţ auzi Ş-atunci m-oţ zăli.
                Să nu fiu dispărţît 45 Di voi şî di stînî,
                                                                Şî di cîni dragi Cari hămuiesti,
                Pi voi vă păzăşti.
                                                            Iar măicuţî meii 50 Sî-i spuniţ cu zăli:
                                                               Că m-am logodit C-o tînîrî miriasî,
                Frumoasî crăiasî.
                Iar la nunta mia 55 A căzut o stia;
139
            Soarili şî luiiâ Mi-au ţinut cuiiiiria..;
       Nu-ni măi-aduc aminti de-isiâ. Pi urmi vini mamî-sa la stînî, şî-ntriabî siobani:
       60   — Nu cumv-aţ văzut
            Um baci părăsit?
            Mustăcioara lui:
            Pana corbului;
            Perişoru lui:
       65 Spicu griului:
            Okişori lui •
            Mura cîmpului —
            Coaptî la     răcoari,
            Niarsî di       soari;
       70   Coaptî la      pămînt,
            Nibătutî di vînt...
                Niş nu l-am văzut,
            Niş l-am întîlnit ;
            Da am auzît 75   Că s-a-nsurat
                                                                        C-o mîndri crăiasî Şî tînîrî miriasî.
                   (8.VII. 1967), H'erăstău — Nirăutî luga,
                   64.
                       MXIV 53
    Dim bătrîni îi zîsia Nioriţa. Io o ştiu to’ di la Botiţî sel bătrîn. Da am uita’, coHa, cu mă-sa, cîn' a vinit mă-sa dipi iei:
             Pi-o gurî di rai,
       5 Pi-un lcisior di plai,
             Sî aţîn în caii,
                                                                       Sî cobor în vali Vo trii Ciobănei Cu trii turmi di oi: io Unu4 moldovian.
             Unu-i ungurian,
             Şî altu-i vrănsian.
             —  Mioriţî lai,
             Lai, bucălai,
                                                                         15 Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-s tasi;
             Apa nu-s măi plasi,
                        14Q
                 Sau saria dim burduf ii,
                 Sau apa din ulucu? ,
            20    — Stăpîni, stăpîni,
                 Toati-ni sîiîi’ buni Acest moldovian Şî cu-acest ungurian...
                 Sî ni ti omoari 25 La apus di soari;
                 Cî ai oi măi mulţi,
                 Mulţi şî cornuţi,
                 Şî cai ninvăţaţ,
                 Şî cîni rnăi bărbaţ.
                                                                                                                                        30 Sî ni ti omoari La apus di soari;
                 Şî sî ni ti-ngroapi Kiar în dosu stîni Uni zasi cîni.
35 Da asest vrănsian âi-i spunia?
                    Vt:—:+ţ i„:
                 - ISluiiţl idl,
                 Di m-or omorî,
                 Şî m-or îngropa în dosu stîni 40 Uni zasi cîni,
                 Tu sî mă dizgrolcî,
                 Şî sî mă îngrolci în strunga oilor, în ziocu mieilor;
            45 La urekia fursi,
                 C-acolu-i măi dulsi...
                 Sî-m puniţ la cap:
                 Fluieraş di fag,
                 Mul(t) cîntî cu drag;
            50 Muieraş di socru,
                 Mul’ cîntî cu focu...
     Ş-aisia nu măi ştiu; c-a vini’ dipi iei mă-sa, ş-a spus:
                 — N-as’ văzît, aşa:
                 N-as’ văzît un voinisel 55 Tras pîntr-un inel?
                 Okişori lui :
                 Mura cîmpului;
                 Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui:
            60 Mustăsioara lui:
                 Spicu griului...
141
                 —   Babî slabi,
                 Cu cuvîntu di isprâvî,
                 Şî di l-an văzut,
            65 Noi nu l-an cunoscut...
            Asta-i. N-a vru(t) sî spui; cî dacî l-a omorît ii!... Di asta spui c-am uitat...
                 —   Babî slabî,
                 Cu cuvîntu di isprâvî,
                                                                                                                   70 Iei s-a-nsurat C-o fatî di crai,
                 To(t) di pişti um plaj;
                                                                                                                         J-a fos’ nuna Soarili şî luna;
            75 J-a fos' nuntaş Braz şî păltinaş...
            Asta-i, bre, asta-i toatî. Dacî n-am măi cîntat-o ! Acu ni-am adus aminti... Li-a rămas
     oili      lor, şî cai. Jel, atunş, l-a cununat soarili şî luna. 80 Atunş i-a vini’ babi-n gînd cî iei îi mort. .. Stelili j-a ţînut făcliile, adicî lunina...
                         (8.VII. 1967), H'erăstău — lăutarul Ion Babei (Sâcu), 65.
                                                                                                                    MXV 1
                 Pi-o gurî di rai,
                 Pi-un lcisior di plai,
                 Sa aţîn în caii,
                Sî cobor în vali 5 Vo trii siobănei Cu trii turmi di oi: Unu-i moldovjan,
                 Şî altu-i vrănsian,
                 Şî unu-i ungurian.
                                                                                                    10 Acest ungurian
                 Şî cu-acest moldovian S-a vorbit sî mi-1 omoari Pi-acest vrăncian,
                 C-ari oi măi mulţi,
                                                                                                   15 Mulţi şî cornuţi,
                 Şî cîni măi bărbaţ,
   1 Text cules la două luni şi-o săptămînă după MXIV.
142
      Şî cai ninvăţaţ.
                                                    Sî rii-1 omoari La apus di soari,
 20 Şî sî ni-1 îngroapi în dosu stîni Uni zasi cîni.
      —  Mioriţî lai,
      Lai, bucălai,
                                                  25 Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi;
      Or’ apa nu-ţ plasi, Sau iarba nu-ţ plasi?
      —   Stăpîni, stăpîni,
                                                 30 Tgati ni sîm’ buni:
      Apa din ulucu,
      Saria dim burduhi.
      Şî apa-i salsii Cum îm’ plasi mii.
 35 Da ii s-a vorbit — Acest moldovian Şî cu-acest ungurian Sî ni ti omoari La apus di soari,
                                                 40 Cî ai oi măi mulţi, Mulţi şî cornuţi,
      Şî cîni măi bărbaţ,
      Şî cai ninvăţaţ.
      Sî ni ti omoari,
 45 Şî sî ni ti-ngroapi K-jar în dosu stîni Uni zaCi cîni.
      —   Drăguţi mioarî,
      Ii, di m-or omorî,
 50 Şî m-or îngropa, fu sî mă dizgrolci,
      Şî sî mă îngrolci în strunga oilor, în ziocu neilor.
                                                   55 Oili s-or strînzi,
      Pi mini m-or plînzi Cu lacrîm’ di sînzi. Sî-m’ puniţ la cap: Fluieraş di fag,
143
              60 Mul’ cîntî cu drag;
                  Flujeraş di os,
                  Mul’ cîntî du jos;
                  Flujeraş di socru,
                  Mul’ cîntî cu focu.
  65 Acuma: aisja, c-a vini’ m-ăsa dipi jel; aisia an cam ujtat-o ieu. Cîteva cuvinti nu ştiu, la terminări; c-a vini’ mă-sa dipi jel:
                  Mamî-sa dipi jel vinja,
                  Di jel întreba:
              70    — N-aţ văzît un vojnisel
                  Tras pentr-un inel?
                  Mustăsioara luj:
                  SKicu grîuluj ;
                  Okişori lui:
              7 5 Mura cîmpului;
                  Feţişoara lui:
                  Spuma laptiluj.
                  —   Babî slabî,
                  Cu cuvîntu di isprâvî,
              80 Şî di l-am văzut,
                  Nu l-am cunoscut.
              Aisja spuni:
                  lei s-a-nsurat C-o fatî din.. .
  85 Aşa... aşa...
                  ... din Ţârigrad;
                  I-a fos’ naşî păltinâşî;
                  Soarili şî luna j[-a ţînu’ cununa.. .
  90 Atîta-j. Măj sîn’ vo douî vorbi:
                  —   Di bosit sin’ l-a bosit?
                  —   Păsîr'lj-a sil'ipit.
                  —   Di scăldat: jar mi l-a scăldat Ploili cîn’ a plouat.
              95    —   Di-ngropat sin’  1-a-ngropat?
                  —   Malu cîn’ s-a dărîmat.. .*
                         (15.IX. 1967). Acelaşi.
     1 V. versiunea Ciobănaşul (în Ovid Densusianu, Vieaţa păstorească..., II, p. 40).
144
mxvi 54
    Auzam pi bunica, cîn’ legăna pi fratili şî pi sora mja, măj nisj ca mini; şî li cînta Nioriţa -- oj h'j-avu(t) vo şăsî-şăpti anj — şî li cînta aşa:
            —   Nioriţî lai,
       5 Lai, bucălai,
            Di trij zîli-ncoasi Gura nu-s măj tasi;
            Or' jarba nu-s plasi,
            Ori-apa nu-j bunî,
       10 Or’ di cap ţ-ăj fasi?
            —   Stăpîni, stăpîni,
            Şî iarba-j bunî,
            Şî apa-nj plasi,
            Nisj di cap nu nj-oj fasi,
       15 âi di capu tău rij-oj fasi:
                                                                 Cî la apus di soari $i s-a hotărît sî ti omoari Basiu ungurian Şî Cel moldovan 20 Pi tini, vrănsian...
                                                                Nu-rii măi amintesc aşa ghini...
            ... Şî la cap sî-m’ pui Fluieraş di fag; -Sî-m’ pui măi ^ios 25 Fluieraş di os;
            Vîntul, cîn’ a bati,
            Pin iei j-a răzbaţi.. .
            Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zjocu rieilor.
       30 Vîntu, cîn’ a bati,
            Pin jeli-a răzbaţi,
            Oili s-or strînii,
                                                                        Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîrii di şîfizi,
                                                                                                                                                       35 Şî dac-ăi vidja O babî bătrînî,
            Cu brîu di lînî,
            Din Kisior mergm ,
            Din gurî-ntrebîn’:
       40    — Pi uni-aţ trecut
                                                                        Voi nu ni-aţ văzut Fisioraşu rieu?
145
           Feţişoara lui:
           Spuma laptilui ;
                                                                   45 Mustăsjioara lui:
           SKicu griului.......
                                                              Joti, aisi nu-ni-aduc aminti...
           S-a făcut o niagrî corboaici:
           Din gurî croncănia,
                                                                   50 Şî iei răspundia:
           —   Tasi, niagrî corboaici,
           Nu măi croncăni,
           Căsi nu ni-am murit!
           —   Nu-s niagrî corboaici.,
                                                                   55 Şî-s măicuţa ta.
           —   D-eş(ti) măicuţa mia,
           Ghino di mă ia. ..
                    (8.VII. 1967), H'erăstău — Ion Găiuî, 70
           Cîntaria Nioriţî
                    mxvii55
                                                                O cînta bătrîni din gurî:
           —   Mioriţî lai,
           Cu lîna ţîgai,
                                                                  Di trii zîli-ncQasi 5 Gura nu-ţ mai tasi;
           Ţîia si nu-ţ plasi:
           Pozăr di pi cîmp,
           Sau saria dim burduf?
           —   Stăpîni, stăpîni,
                                                                  10 Toati mi sîm’ buni;
                                                                  Iar mi s-a vorbit Cel ungurian Şî cu cel vrăncian Sî ti omoari 15 Pă tini moldovian,
           Pîntru cî ai oi măi mulţi, Şî măi ortopâni,
   Adicî măi voinici, măi grasî... Şî măi năzdrăvani;
                                                                    20 Şî dulăi bărbaţ,
146
                Şî cai ninvăţaţ.
                Pă tini sî mi ti omoari La apus di soari.
                —  Oai lai, bucălai,
           25 Di-m’ ieşti (II — tu) di-o năzdrăvani, Pă mini, dacî m-or omorî,
                Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni Un(d)i mi zac cîni;
                                                                        Sî mă-ngroapi 30 La cel paltin gălbiu:
                Sus, cu frunza diasî;
                Zos, cu umbra groasî.
                Să-m' puie:
                Fluieraş di fag,
           35 Mul' cîntă cu drag;
                Fluieraş di socru,
                Mul’ cîntî cu focu;
                Sî-m’ pui fluieraş di os,
                Mul' cîntî duios.
                                                            40 Buciumaş la cap sî-m' pui: Buciumaşu mi-a zîsi,
                Şî oili s-or strînzi,
                Şî pă(pi) cap m-or plînzi."
                                                                         O babî bătrînî 45 C-un cair de lînă Dim mînî-ndrugîn',
                Din gurî-ntrebîn':
                —  Voi n-aţ văzut,
                Voi n°uî ciobani,
           50 Voi sivîr(i) primari,
                Voi n-aţ văzut Voi, di-um moldovian,
                Tînăr şî galant?
                Mustăcioara lui:
           55 Spicu griului;
                Fă(e)ţîşoara lxii:
                Spuma laptilui:
                Okişori lui:
                    »          1 •
                Mura cîmpului...
60 L-a omorît pă iei acuma: i-a dat una-n cap, şî l-a omorît.
                —  Mătuşî bătrînî,
     Acu spuni ii
                                                                                                                                                 Noi l-am văzut 65 Pi Arziş în sus
147
                C-o turmî di oi."
                Ia mj-a apucat Şî s-a dus Pi Arziş în sus.
                                                            70 Şî s-a făcut ca o corboaici,
                Ş-a-nseput a cloncăni.
                Dar iei răspundi:
                —  Corboaici bătrînî,
                                                              Ai auzî(t) cî sîn' di perzâri,
           7 5 Ca carnia sî rii-o mănînsi?
                —  Io nu-ţ sînt corboaici,
                Şî io-ţ sînt di-o maicî.
                —  Du-ti-n văi adînci,
                Adu-ni Hacurj dulci.
 80 Baba i-a găsî(t) Hacuri pîntru iei, di l-a lecuit. Acu s-a-ntors iei înapoi, di i-a luat iei pi iştiia la răfuit. Cî ii nu-1 omorîsîrî: numa l-a ameţit di cap. Da iei, ca sî scapi di n, s-a dus pi Arziş în sus. Cî nu iera diparti Arzişu di uni siobănia ii. 85  Iei i-a omorît, a luat şî oili lor, toati citi-a fost:
      una pîntru alta... Iei a fos’ moldovian dim Moldova...
           O ştiu di la un moş a neu: îj învăţaţi catisma asta di la Neculai Cîtu. Iei avia ietatja di nouîzăş 90  di ani cin’ a murit. Ieu ieran flăcăiandru: can
      vo şaispsi anişori. Cîntaria asta iei o cînta din vioarî; şî cînta şî din gurî. Cînta unkeşu cîn' iera acasî. Iei făsja-n casî cîntaria. Ieran cu baba, cu coplcii lui; şî iei cînta, şî noi ascultam 95  di dragu lui. Cînta frumos tari! Can di douî
      ori-a cîntat-o iei, ş-am diprins-o. Ieu um basm, dacî-1 auz acu, ţî-1 spui numaidicît, gata !...
           Ieran di douîzăş di ani. M-an dus cu iei la munţi, pi la ştim. Ieran trii oamini. Numa 100 ni-am aşăzat sî ni hodinim sup um paltin. S-a
      pus zios, ş-a cîntat o „cîntari di codru", „di frunzî". A făcut o „olteniascî" frumoasî. Numa „di codru"-a cîntat. Dup-asta ni-an dus la stînî. Acolu-a-nseput iei a fasi-o cîntari la basiu. 105 Basju-1 cunoştia; iera din Spineşti, şî-i cîntasî
      nunta iei. Tot ca o doin-a făcut iei acolu: „Pi-o gurî di plai", nu-ş(tiu) cum a cîntat iei aiâia: Tristî-i apa, izvorâşu,
                Da măi trist îi siobănaşu
148
          iio   Cîn‘ piiacî cu-a luj oiţî,
                                                                           Dispărţîtul di băâiţî...
                                                                   O cînta din gurî, da-i dimult tari!
                Scobor oili dim munţi,
                Şî rămîn plaiur'li surdi,
          115 Şî băsiţa părăsîtî...
                Di mititel sioban pim munţi Sî pasc oili cornuţi...
                M-a pali(t) doru de mumă,
                Nu po(t) sî plec dl la stînă;
          120 Ca sî ias mioarile,
                                                                             Sî le mînce gările;
                —   Munţi, munţi frăţîoari,
                Fă-n şî Mna di-o cărări,
                Sî mă cobor măi la vali,
          125 Sup poalili nluntilui,
                                                                             La marg;ina satului,
                                                                             Sî-m’ văd surioarili;
                Sî-m’ văd pî măicuţa mia Cum mături bătăttira...
  130   Basiu i-a dat o ziuma’ di caş: aghia a-ncăput
        în gura trăişti! Pi urm-am vinit acasî.
          Ni dusiam pin stîni, ş-adusiam cîti âinzăş, şaizăş di kilogrami di caş pi cai; cî ni dusian cu cai. Sî duâia Neculai Cîtu cu cobzari lui.
  135   Io mă dusian cu cuţîti, cî m-am ocupa(t) cu
        h'ierăriia. Acu m-an lăsa(t) di h'ierării: nu văz ghini.
                         (8.VII. 1967), H'erăstău — Grigori Ste-gâru, 70.
                                                                                   MXVIII1
                —  Mioriţî lai,
                                                                             Lai, lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi;
                5 Ţîia si nu-ţ plasi: Pozar dipi cîmp,
                Sau saria dim burduf?
1 Text notat la trei ore şi jumătate după MXVII.
149
                                                          Stâpîni, stâpîni,
                                                       Toati mi sun(t) buni;
10 Iar mi s-a vorbit Cel vrăncian Şî cu cel ungurian Să ml te omoari La apus di soari,
                                                  15 Pîntru cî aj oi măi tnuhi,
                                                        Şî mai oftopâni Şî mai năzdrăvani;
                                                          Şî dulăj bărbaţ,
                                                          Şî cai ninvăţaţ.
20   — Dacî mi-eş(ti) di-o năzdrăvani,
     Sî spui Pa mini sa mă-figroapi: Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni tini mi zac cini;
                                                     Sî mă-ngroapi 25 La sel paltin gălbiu:
                                                       Sus, cu frunza diasî;
                                                      £ios, cu umbra groasîv Şî la cap sî-m’ punî:
                                                          Fluieraş di fag,
                                                      30 Mul’ cîntî cu drag;
                                                         Fluieraş di socru,
                                                         Mul' cîntî cu foc;
                                                           Fluieraş di os,
                                                          Mul' cîntî duios.
                                                 35 Bucjumaş sî-m pui’ la cap: Buciumaşu-n zîci,
     Oili s-or strîngi,
     Şî pă cap m-or plîngi..."
                                                        Iaca o babî bătrînî,
                                                       40 C-un cair dă lînă,
                                                        Dim mînî-ndrugîn’,
                                                         Din gurî-ntrebînd:
     —    Voj nouî ciobani,
                                                         Voi sîveri primari,
                                                      45 Ia, voi n-aţ văzut,
                                                      Voi, di-um moldovian,
                                                          Tînîr şî galant?
                                                          Mustăcioara lui:
                                                           Spicu griului:
50 Okişori lui:
                                                          Mura cîmpului;
150
                 Făţîşoara luj:
                 Spuma lajjtilui-
                 —  Mătuşî bătrînî,
                                                                  55 Ja, noi l-am văzut
                                                                     Pî Ariiş în sus C-o turmi di oi...
                                                                       Ia mi*a zburat Din fag îft fag,
            60 Şî dim brad îm brad Pîn’ mi l-a aflat, îa a-nceput:
                 Corboaicî s-a    făcut»
                 Ş-a-nceput a     croncăni
            65 Ca corboaicili.
                 —  Ai, corboaicî bătrînî,
                 Ai auzît cî sîn’ di pierzări,
                 Ca carnia sî rii-o mînînsi?
                 —  Io nu-ţ sînt corboaicî,
                                                                70 Şî io-ţ sîn’ di-o maicî.
                 —  Dacî-rii ieş(ti) di-o maici,
                 Du-ti-n văi adînsi.
                 Adu-rii liacuri dulsi...
            Apî iei li-a făcu’ di  petrecânii şî   lor... Asta-i
75 tot.     Am     auzît Nioriţa  di la moş Neculai       Cîtu.
     Ni-o făsia cîntaria adivăratî cu lăuta, şî din gurî. Jo o sîngurî dat-am asculta' cîntaria asta. di la ureki.
                                                                                                                    (8. VII. 1967) - Acelaşi.
                                                                  MXIXS(,
                 —  Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
            5  Or' ieş' bolnăvioarî,
                 Mioarî, mioarî?
                 ... La un apus di soari Vra sî ni-1 omoari,
                                                                   Cî ari oi mulţi, io Mîndri şî cornuţi,
                 Şî cai ninvăţaţ,
                 Şî cîni măi bărbaţ...
151
           Şî mătuşa batrîriî; cu cair di lînî, a pleca' sî-ş cati băietu-asela cari-a fos' sioban, şî l-a t5 omorît:
                 Şî mă-sa lui a-ntrebat:
                 —  Băieţi mătuşî,
                 Siobani mătuşî,
                 Da riu ni-aţ văzut
           20 Tot un siobănaş,
                 Nant şî supţîrei,
                 Tras plntr^un inel?
                 Mustăsioara lui:
                 Skicu griului;
           35 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui.
                 —  Mătuşî, mătuşî,
           30 Kiar sî-1 h'i văzut,
                 Nu l-an cunoscut...
                                                                                                    A zîs asna cari l-a omorît: a zîs cî nu l-a cunoscut.
                 —  Dacî, di 1-aţ zări,
                 Aisi sî-1 îngropaţ: în strunga di oi,
           35 Sî h'ii to' cu voi >'
                 La stîna oilor, în ziocu rieilor.
                 Şî sî-1 îngropaţ în dosu stîni,
           ■40 Ca s-auzî cîni.
                 Şî sî-i pui la cap:
                 Fluieraş di fag,
                 Sî cînti cu drag;
                 Fluieraş di os,
           45 Sî cînti frumos...
            L-am auzi’ di pin fraţ dj-a riii, di pi la băieţ. Am auzî’ di pi la băieţ di la şcoalî: am avu' patru fraţ, şî toţ a fos’ la şcoalî. Numa pi mini n-a vru’ părinţi sî mă dei; zîsia: „Fata fa£i dîrvă-50 leii în casî: coasî, ţăsî,-mplet^şti, răsuseşti; fasi treburi în casî. Băieţî sî-nveţî! Fetili: lasî-li sî facî-n casî treburi !"
                        (16.IX. 1967), H'erăstău — Nastasîja Brînzâi, 76.
152
                                                                                                                                                         Cînticu Nioriţî
                                                                                                                                            MXX, MXXI *57
                 —Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Ditrii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
            5    Or’ ieş’ bolnăghioarî,
                                                                                                                                         Mioriţî, meoarî?
                 —   Nu sîm’ bolnăghioarî;
                 Da am auzî’
                 Cî tovarîşî tăi
            10   Vria sî ti omoari Pi la apus di soari,
                 Şî sî ti-ngroapi-n apus di soari în dosu stîni Uni urlî cîni.
            15   — Dacî m-a omorî,
                 Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni; Sî mă-ngroapi-n strungi di oi, Sî fiu to’ cu voi.
                                                                                                                                        Sî-m' pui la cap:
                                                                                                                                      20 Fluieraş di os
                 Ce (Si) cîntî (II — sunî) duios Şî-n dosu stîni,
                 Sî nu măi urli cîni;
                                                                                                                                               Fluieraş di fag 25 Ce cîntî cu drag;
                                                                                                                                       Cîn' a bati vîntu,
                 Pin ieli va răzbaţi,
                 Oili s-or strînzi,
                                                                                                                                          Pi mini m-or plînzi 30 Cu lăcrîrii di sînzi.. .
                 Va vini o mamî bătrînî Cu brîu di lînî,
                                                                                                                                         Pi toţ întrebîn':
                 —   N-aţ văzut un siobănaş?
            3 5 Okişori lui •
                                                                                                                                         Mura cîmpului;
                                                                                                                                          Sprînsenili lui:
                                                                                                                                         Spicu griului...
    1 Text. MXXI, notat la o jumătate de oră după întîiul, a omis vers. 39 — 41.
153
                —      Ba, DQamni,-am văzut 40 Şî pi-acolu-an trecut:
                Cî iei s-a-nsurat...
        De-isi nu-ni măi aduc aminti... Am auzît-o cîntatî di cin' ieram băiet nic pe-isia, pi djalur’li jestia. O cînta siobani cu vorbi şî cu fluir’.
45 Cîn' îmbrobodia niriasa, jo am auzît-o şî pi la nunţ. în cârti n-am întîlnit-o, c-am învăţa’ patru clasî primari. Nu vez' dumneta? Di la o \remi li uiţ pi toati. Apî sini trăieşti, creşti; sini moari, putrezişti...
     50 Ştiu sî cîn(t) din fluir o „sîrbî"; am învăţat-o di la lăutari. Cîn(t) „cînticu oilor"; apăi altî „sîrbî" ; şî-ţ cînt „şîriagu" ; cîn(t) „doina păduri"...
                       (12.VII. 1967), H'erăstău — Gavrilî Colt, 85.
            Năruza
                         MXXII1 M
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi taci,
             5 Iarba nu-ţ măi placi:
                 Iarba-i nipăscutî,
                 Apa nibăutâî...
         Asta ni sî pari cî vini dincolu, la „avrămiascî" .. .nu măi ştiu... Cî li ştiu vorbili, li ştiu di la io Botîţî Cel bătrîn, nu ăsta tînîr.
                 (28. IX. 1967), Năruza-Z-MMca-Voica Dudu, 53.
                         MXXIII59
                 Pi-om picjor di plaj,
                 Pj-o gurî di raj,
                 Iatî coboarî la vali Trej cjobănej
   1 Text lăutăresc degradat de-o cîntăreaţă cu ţambalul.
154
           3   Cu trej turmi di oj:
                Unu, moldovjan;
                Unu-j ungurjan,
                Şî unu-j...
     Nu-nj-aduc-aminti!
           10  — Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                De trij zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măj tasi;
                Spuni-nj: si aj tu di zgherj mereu ?
           15  — Cum n-aş zghera:
                Cî s-a vorbitu Cei doj cjobănej Să mi ti omoari,
                Să te-ngroapi-n dosu stîni,
           20 Unde latrî cîni...
                Iată cobQară la vale O fimei bătrînî Cu păru bălăjor,
                Din oki lăcrăma,
           25 Şî din gurî-ntreba:
                —  Nu cumva aţ văzut Mîndru ciobănaş?
                Feţişoara lui:
                Spuma laptilui...
           30 Perişoru luj:
                Pana corbului;
                Okişori' luj:
                Mura cîmpuluj...
                Sprînsenili luj:
           35 Pana cuculuj...
        Asta a fos’ maica lui cari-a-ntrebat. Nu ni-ac’ (—aduc) aminti. Ş-an rup' cărţîli, cî H-am avut pănî-ncoaCi. Iera cărţîli di la şcoalî...
        L-a omorît sii doi siobani, şî 1-a-ngropat ii. 40 Bab-a vini' şî j-a-ntrebat. Da ja n-a ştiut c-a fost ij tovarîş cu iei. Oaia a fos' năzdrăvanî. Şî oaia i-a spus lui c-ari sî-1 omoari sii doi Ciobănei cu turmili di oi; cî baba sî văita di Cioban. Iei a-nvăţat oaia sî spui babi cî 45 Iei s-a-nsurat
                C-o fatî di-mpărat;
                Faţa ii: razîli soariluj;
                Perişoru ij:
                Mătasa cîmpuluj...
155
50 Nu ştiu cum...
                —  Nunu rii-a fos’ soarili şî luna...
                —  Sini ţ-a ţinu’ cununa?
                —  Soarili şî cu luna ;
                BrădăCei-a fos' vornisei:
                                                                                                                                 55 Lumînărili...
                Priuţ a fos’ munţî ;
                Ţînţarj-a fos' lăutari ;
                Stelilj-a fos' lumînărili...
                                                                                          Tot aşa am auzît-o di la bătrîni. Şî di la tatî-60 riiu-am auzît-o. Tatî-riiu-a fos' sioban: patruzăş di anj numa la oi. A fos' basiu şî sioban îm munţî „Lâpuşului". Din fluir n-a cîntat; da Nioriţa o cînta din gurî.
                       (29.IX. 1967), Năruza-Petrestj — Sora Albu, 54.
                                                                                                                                               MXXIV60
                —  Mioriţî lai;
                Cu lîna ţîgai,
                Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-s tasi...
           5 Iarba di pi cîmp,
                Sau apa din uluc?
                —  .Stăpîni, stăpîni,
                Mi s-a vorbit nouî siobănei Cu turma di oi io Cî sî ti omoari. ..
                Sî mi ti omoari,
                Sî ti-ngroapi In dosu stîni Undi trăies' cini...
           15 Pi-o gurî di plai
                Mi si scoborâ cjobănej Cu turmili di oi Şî lua la-ntrebari;
                Unu ie brascân *
                                                                                                                                            20 Unu ie român Unu-i ungurian,
                Unu-i moldovian:
1 Formă alterată de la breţcdn.
                 —   Da si-aveţ cu mini Sî mă omorîţ?
            25    —   Da sini  ţ-a  şoptit,
                 Cî noi  niş nu ni-am gîndit ?....
         De isi în colu  li-am uitat: am îmbătrînit...
     Ieu l-am învăţat di la un viorist bătrîn; ieram cu iei, aziutoriu lui: cîntam din cobzî. Dimul(t) 1 30 o seria siobani, oamini, pi la nunţ, pi la cumetrii. O       seria lumia şî  pi la petresin. Măi seria lumia
     şî  pi cîntaria lu  Corbja.
                         (4.VII. 1967), Năruza — cobzarul Iftini Căşuniânu, 72.
                                                                           MXXV0
         Tata rieu avia oi. Cîn’ ieram di vo doispresi anişori, am cumpărat un fluir din iarmaroc. Siobani veki cînta din fluir Nioriţa, Sîr{agu oilor, Hora bătrînjascî, Cîntic di hajdusi, Sîrba băirî-5 n{ascî; şî cîntisili aiesda-s di-a lor. Ii li cînta; şî li-an diprins di la ii. Mă didia strungâriu. Ii, dipi si mulzia oili, sara cînta din fluir pîn-ador-rna. Io nu dorniam nisi ieu, cî-rii iera drag s-ascult. Ieu li duran, cî nu li cantan ghini la-nseput. Şî 10 dacî lj-am băgat în cap — întorsurili toati-a lor — numa s-a da’ deştili. Cîn’ cînţ, dai din deziti, ictii-aşa... Da dipi si diprinz, cînţ trimurat: trimuri deştu. Da cînţ, coplcil, cînţmereu, mereţi.. .
                                                                                              Cîn’ am înseput sî cînt, ieram di vo paispresi 15 ani: dîrlîiam, însepiam, aşa... Cî cîntam şî noaptia, cî-m’ plăsia riiia. Ş-an cîntat aşa, mereu, patru ani: cî-î-î-ntam mereu, pi cîmp, sara, pi linişti. Lumia zîsia: „Ieti, mă, cîntî Ienaki Lungu ; cî numa iei cîntî Nioriţa". Cî-n sat măi cîntî 20 uniia din fluir; da nu poati nimnia cînta ca mini Nioriţa. Din Nioriţa măi ştiu cîtiva vorbi: Pi-om picior di plai,
                 Pe-o gurî de rai,
                                                                                                                                               Iaca colea-n vale 25 Trei turme de oi
1 Formă adverbială prescurtată de la di dimult.
15?
                Cu trij ciobănei:
                Unu, ungurjan;
                Unu, vrăncian Şî unu moldovian.
           30 Pe la apus de soare Baciul ungurian Şî cu moldovian Măre se vorbiră Şî sî sfătuirî 35 Că pe la apus de soare Vria sî mi-l omoari Pe ista vrănsian Aista, a nostru, din Vransia...
                Cî ari oi măi mulţi,
           40 Mîndri şî      cornuţi,
                Şî cai învăţaţ,
                Şî cîn(i) măi bărbaţ. ..
           Adicî măi buni ca a lor. Şî de-isia nu-Ai măi-amintesc... Cî      iei avia o    oai năzdrăvani
45 cari zghera-ntr-una,      şî zî şi noapti.  Ja  a  sîmţît
                                                                                          cu trii zîli-năinti; şî baciu vrăncian a spus oi:
                —  Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi ;
           50 Ori iarba      nu-s plasi,
                Ori ieş’ bolnăvi aorî,
                Mioriţî, mioarî?
                —  Basiuli vrănsian,
                Nu sîm’ bolnăvioarî;
           55 Dar vria să te omoare,
                Pe la apus de soare,
                Baciul ungurian Şî cu cel moldovian.
                —  Mioriţî, mioarî,
           60 Dacî m-a omorî
                Aistora basi —
                Basiul ungurian
                Şî cu Cel vrănCian — (sic!)
                                                                                                                                   Să mă îngroape C5 Din dosu stîni,
                Sî mi-aud cîni.
                Sî-m’ pui la cap:
                Fluieraş di fag Ce-m’ zice cu drag;
           70 Fluieraş de soc
158
                 Ce-m’ zice cu foc;
                 Fluieraş di os Ce zîce duios.
                 Şî cîn’ a vini. . .
          75 Mioriţî, mioarî,
                 Vini-o babî bătrînî Cu brîu di lînî,
                 Să spui cî m-am însurat C-o fatî di-mpărat ;
          80 Şî mj-a pus cununa luna...
                 Cî soarili şî luna Mi-a pus cununa. . .
          Nu ştiu cun sî spui-acuş:
                 Braz şî păltinaş                         *
          75 Aiştiia mi-a fos’ nuntaş...
                 —  Basiuli, sin’ şi-o plînzî?...
          Am măi uitat, dacî n-am măi spus-o; cî ieran tînîr. Iera-n cârti, pin şcoalî...
                 —  Păsîr’li cîn’ s-or strînzi...
     80 Cîntaria asta iera-ntr-o carti-di-sitiri: iera feHu di feHu di poizîi. Şî cartia s-a rupt; a rupt-o-n-ntăi băieţî din scoarţî: rupia cîti-o foai, pîn’ s-a gătit.
                                                                                          Siobani? Ii din fluir făsia Nioriţa. Da vorbili 85 nu li ştiia. ...Ii nu cînta Nioriţa din gurî. Nu ştia nimnia vorbili... Vorbili io li spunjam lor.
          Iera trii stîni în Năruza în tinereţîli meii. Am fos’ sioban acu şaizăş di ani, cîn’ nu vinisî niş războiu din nouî suti şaisprăzăsi.
                        (5.VII. 1967), Năruăa — Jenâki Lungu, 72.
                        MXXVI, MXXVII162
     —  Mioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Pi-om picior di plai,
     Pi-o gurî di rai...
                                                                                                                            5 Di trii zîli-ncoaCi Gura nu-t măi tasi;
     Ori ieş’ bolnăvioarî,
   1 Text. II a fost notat la o oră după MXXVI (v. nota crit. 62).
159
                                                               Or' iarba nu-ţ plaCi,
                                                                Di gura nu-ţ tasi?
                                                            10 —Niia iarba-m' plasi;
                                                            Da am auzît Cî s-a sfătuit Cei trii mîndri feciori Ca sî ti omoari 15 La apus di soari,
                                                                  Şî sî ti îngroapi în dosu stîni
     Sî ti-auzî cîni;          (II — Uni latrî cîni;)
                                                               Şî la cap sî-ţ pui 20 Fluieraş di fagu,
                                                                Mul’ zîci cu dragu;
                                                                  Fluieraş di osu,
                                                                 Mul' zîci duiosu;
                                                                  Fluieraş di socu,
                                                              25 Mul’ zîci cu focu;
                                                               Cîn' vîntu va bati...
     Fluieraş ni-a cînta... cu zăli,
                                                                  Oili s-or strînzi,
                                                             Pi mini m-or plînzi 30 Cu lăcrîni di sînzi.
                                                              Di te-i întîlni cumva Cu măicuţa mia,
                                                                Din Icisior mergîn’,
                                                                  Din gurî-ntrebîn’
35 Dj-um mîndru fecior, (II — Dj-um mîndru
                                   ciobănel,)
                                                                Tras pintr-un inel.
                                                                   Feţişoara lui:
                                                                  Spuma laptiuli;
                                                                  Mustăsjoara lui:
40 Spicu griului;
     Okişori lui:
                                                                  Mura cîmpului;
                                                               Sî nu-i spui măicuţî Cî s-a sfătuit
4 5 Ca sî mă omoari La apus di soari;
     Şî sî-i spui căci m-am însuraţii C-o fatî di-mpăratu;
                                                               Şî la nunta mia 50 A lcicat o stia;
                                                                   Soarili şî luna
160
     fti-a ţinu’ Curluftâ;
     Preuţ: munţî sii mari Şî păsîri: lăutari.
55 Am învăţat-o din cârti, la poizîi, din cartiâ-di-setiri, la şcoala din Nistoreşti. Ni punia-nvă-ţătoriu s-o-nvăţăm şî s-o spunim la poizîi.
                       (29.IX. 1967), Năru2a —Podu-Nărufî -
                       —  Niagu Murgii, 72.
                       MXXVIII63
                —  Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
            5 Or’ iarba nu-ţ plasi,
                Or' ieş’ bolnăvioarî,
                Nioriţî, nioarî?
                —  Stăpîni, stăpîni,
                Nu sîm’ bolnăvioarî;
            10 I^iia iarba-m’ plasi;
                Dar pi la apus di soari Vria sî mi ti-omoari âiobanu moldovian Şî cel ungurian.
            15  — Di-o h'i sî mă omoari,
                Sî li spui sî mă-ngroapi Aisi măi aproapi: în dosu stîni,
                Ca sî ni-aud cîni.
            20 La cap sî-m’ pui:
                Fluieraş di fagu,
                Sî-m’ cînti cu dragu;
                Fluieraş di socu,
                Sî-m’ cînti cu focu;
            25 Fluieraş di osu,
                Sî-m’ cînti duiosu.
                Măicuţa de-i vidia,
                Sî spui cî m-am însurat;
                                                                      Şî la nunta mia 30 A căzut o stia...
        Atîta ştiu. Da-i di pi cîn’ ieram în şcoalî la Tulnisi. Li-auzan cîntîn’. Şî kiar H-aviam în cărţ: cărţ di clasa a patra, a sinâia. într-a patra
161
     şi-ntr-a sinâia iera, ci iera tot uriă cărţîîi-di-Citiri. 35 învăţătoriu neu ni-asculta la lecţii.
          Am auzît-o Nioriţa şî cîntîn’, în Tulnisi, cin’ ietam coplcil. O cînta oamini bătrînj tari! Nj-aduc aminti dj-un unkeş bătrîn, Neculaj Măsjucî; jera un unkeş ninunat: seria unu-o ţîgarî di la jel, 40 jel îj zîsia: „Zî bodaprosti, cî jeu am munsit pi banj dj-am cumpăra’ tjutjunrt ... Qaminî zîâia: „La Neculaj Măsjucî zîsjaj bodaprosti di-o ţîgarî"... Neculai Măsjucî cînta Nioriţa din fluir. O cînta şî cu vorbi; di-aghia-Ai-aduc aminti di jel, ca 45 Cum aş ghisa...
                         (29.IX. 1967), Năru2a - Podu-Năru2i -— Vasîli Boţâti, 73.
                                                                         MXXIX, MXXX184
          A pleca’ trij siobănaş: unu moldovjan, unu ungurjan şî unu vrănsian, cu trij turmi di oi. S-a aşăza’ pj-um munţi nant şî frumos. Unu avja o oiţî lăiţî; ş-a-nseput a zghera trij zîli; 5 iar jel a-ntrebat-o:
                —  Di si zgherj, nioriţî lăiţî?
                Oar jarba nu-ţ plasi,
                Oar şarja din grunz,
                Oar apa din căuş?
          10 Ia lăcrîrij îi curzia,
                Din guriţî-j spunja:
                —  Toati-m' plac, stăpîni,
                Da mi s-a vorbitu
                ăel ungur jan 15 Şî cu sel vrănsjan Ca sî ti omoari,
                Cî aj oj măj mulţi,
                Şî cînj măj bărbaţ,
                                                                      Şî caj măj umblătorj.
          20    —  Oiţî lăiţî, nioriţî,
                                                                          Sî li spuj-aşa:
                                                                          Di m-or omorî,
                Ca sî nu mă-ngroapi Din dosu stîni;
1 Text. II a fost notat la două ore după MXXIX (v. nota crit. 64)
162
 25 Sî mă-ngroapi în strunga oilor.
      La sii doj păltiori. (II — păltinenj.)
      Fluieraşu neu sî-1 pui în sii doi păltiori;
 30 Cin’ vîntu rij-a bati,
      Flujeraşu-a zîsi,
      Oili s-or strînzi,
      Toţ si (II — si ni) m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
 35 La un an di zîli, maicî-sa a aşteptat, cî dor s-a măi întoarsi. Cun sî sî-ntoarcî, dacî ungurianu şî cu vrănsianu l-a omorît ? Maicî-sa a plecat ca sî-1 afli, sî-1 găsascî:
                                                                                                                           Tot si ni-a-ntrebat 40 Din om în om,
      Din sioban în sjoban;
      Şî-i întreba:
      —  N-aţ văzut un siobănaş A neu fisjoraş?
 4 5 Perişoru luj:
      Spuma laptiluj; (sic!)
      Okişori luj:
      Mur(i)li cîmpuluj;
      Mustăsioara lui:
 50 Skicu griului...
         Ja avja un cair di lînî:
      Din mînî-n druga,
      Din gurî striga,
      Din okj lăcrăma,
 55 Ja nu-1 măi găsa...
         Atîta ştiu. Maicî-sa nu i-a măi găsît pj-aăii siobani. Ii i-a luat oili, i-a luat cai, şî 1-a-ngropat acolu.
         O ştiu di la bunicî-mia, mama mami meii; 60 îi zîsia „Mâria Mohoroai". Am auzît-o Nioriţa di riicî. Mă dusia mama la ja, acolu, -acasî la bunica; şî torsja, lucra si fă&ia ia acolu. Di-acolia noi învăţam: ni spunja poveştj. Zîsia: „Fă, io, an sî morju; sî-nvăţaţ di colz di lup". 65 (Zî)sia cî: „Ioti-aşa: dac-o pai o mursîcî lupu, şî nu moari, îi discînţ în usturoi, îl Kisăz, şî-1 pui usturoiu sela acolu uni-a mursăcat-o lupu"...
                         (8.VII. 1967), Năruza — Ştefana Colă-sjoiu, 76.
 163
               Mxxxta
            —  îQioriţî lai,
            Lai, bucălai,
            Di trii zîli-ncoaăi Guriţa nu-ţ taci;
                                                                                                                          5 Or’ ieş’ bolnăvioarî,
            Mioriţî, mioarî?
            —  Drăguţule baCi,
            Dă-ţ oile-ncoaci La verde zăvoi,
       10 Că-i umbră de voi,
            Şî iarbî di noi.
            Stăpîni, stăpîni,
            Măi ia-ţ ş-un cîni:
            Cel măi bărbătescu,
                                                                                                                         15 Cel măi ciobănescu,
            Că l-apus de soare Vria sî mî ti-omoari Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian,
            Cî ai oi măi mulţi,
            Mîndri şî cornuţi,
            Şî cai învăţaţ,
            Şî cînj măi bărbaţ. De-isia’s-a-nchegat: nu măi fasi nica!...
                                                                                                                          25 Şî di-o fi sî mor,
            Sî li spui curat Că m-am însurat C-o mîndrî crăiasî,
            A lumi miriasî;
                                                                                                                                    30 Şî la nunta mia A căzut o stia;
                                                                                                                                       Ş-am avu' nuntaş Braz şî păltinaş;
            Preuţ: munţ mari;
       35 Păsăreli: mii,
            Şî suti di mii...
       Ş-aisia s-a-nchegat; pîntru cî sîn' şaizăş şî sinsi di ani di cîn’ n-am măi sitit Mioriţa; cî asta o ştiu din cartia di clasîli primari.
                                                                                                                        .. .Ei, da iera cu fluirli:
                                                                                                                            40 Fluieraş di fagu,
            Cun cîntî cu dragu;
164
                Fluieraş di socu,
                Cun cîntî cu focu...
          Poati sî h'i fos' vo adăuziri, da am uitat-o 45 ca pămîntu!...
                      (27. IX. 1967), Năruăa — Podu-Năruiî — Ştefan Tătâru, 75.
                        MXXXIIfl6
           Puteria mia-i puteria pămîntului... Aşa n-i cuvîntu neu: adicî-s sănătos; da la pămînt îs gata sî mă duc... Aştept ordinu: ba az, ba mîni; siasu di moarti, ca sî-i spui băbeşti...
     5 An fos' rănit în războiu sellant: m-a aziuns o pliasî di ghiulia pi siafî. Ieti tiioriţa:
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                                                                  Di trii zîli-ncoasi io Gura nu-ţ măi tasi;
                 Or' ieş' bolnăvioarî,
                 Or' di cap îţ fasi ?
                 —  Nu sîm' bolnăvioarî,
                 Nisi di cap n-oi fasi,
                                                                  15 îm plîng zalia mia:
                 Cî s-a sfătuit,
                 Din trii siobănei,
                 Sel ungurian Cu Cel muntian,
            20 Sî mi-l omoari Pi sel moldovian,
                 Cî ari oi măi mulţi,
                 Mîndri şî curnuti...
                                                              Cu cornu răCiusit, adicî cornuţi;
                                                                  25 Cu coarnili răguşiţi.
                 —  Ie tasi, mioriţî!
                 Dacî ii m-or omorî,
                 Sî mă-ngroapi
                 în tîrla oilor,
            30 în ziocu meilor.
                 Şî la cap sî-m' pui:
                 Fluieraş di osu,
                 Sî-n cînti frumosu;
                 Sî-m' pui fluieraş di fagu,
165
                                                                    35 Sî-n cînti cu dragu;
                  Sî-m' pui fluieraş di socu,
                  Sî-n cînti cu focu.
                                                                      Şi vîntu, cîn’ a bati,
                                                                       Pin fluiri-a răzbaţi,
            40 Oili s-or strînzi,
                  Pi mini m-or plînzi Cu lacrîmj| di sînzi....
            L-am auzît cînticu ista di la fraţ măi marj cari cînta. Ii iera siobani. Aviam unu măi mari 45 ca mini. Iei a fos’ vo şăsî ani sioban îm munţi, la noi, aisi, îm „Munţişoarili", pi „Alunu", pi „Dialu-negru". Cînta Nioriţa din gurî. Ni-aduc aminti cî cînta cu vorbi, la aripa oilor; cî iei n-avia grizî şî prăşascî, or' sî cosascî. Măi cînta 50 mergînî cu oili la dial, păscîndî ghitili. Cînta toatî lumia Nioriţa. Iera siobani: cîn’ cînta ii cînticu ista, sî strînzia oili lîngî ii.
                         (28.IX. 1967), Năruza — Pîrîu-humi — Ghiorghi Coroi, 81.
                 MXXXIII, MXXXIV67
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi,
                                                                 5 Iarba nu-ţ măi plasi,
                                                                    Apa nu-ţ măi plasi,
            \ Si-i cu tini?
                 —  Stăpîni, stăpîni,
                                                                       Ni s-a vorghit
            10  Tovarîşî tăi.. .
                                                                      Sî ni ti omoari,
                 Şî sî ti-ngroapi-n strunga oilor, în zgheritu neilor.
                 —  Mioriţî lai,
            15 Di m-or omorî,
                 Sî mă-ngroapi în strunga oilor, în zgheritu neilor.
                 Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni 20 Uni stau (II — zac) şî cîni. Busiumaşu rieu
166
                 Sî rii-1 puniţ la capu rieu;
                 Cîn’ vîntu rii-a bati, (II — Vîntu cî rii-a bati,)
                 Busiumaş rii-a trazi...
            25 Sî-m’ pui la cap:
                 Fluieraş di fag,
                 Sî cînti cu drag;
                 Fluieraş di osu,
                 Sî-n cînti duiosu.
            30 FluiriH-or cînta,
                 Oili s-or strînzi,
                 Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîrii di sînzi...
          Mama mia o cînta din         gurî zîua,    sara, cîn’
35   şîdia la lucru, şî-i vinia ii a   cînta. Iera un cîntic
     zalnic. Noi, coplcii — ieram      trii: douî     feti ş-um
     băiet — stan ş-ascultan...
          Cun sî n-o auz şî di la alţî? Bătrîni-o cînta di rînd! Cîntaria asta iera pîntru toatî lumia. O 40   cînta Nioriţa şî unkeşu rieu.
                 Pi-o gurî di raj,
                 Pi Kisior di plai
                 —  N-ai văzut un siobănaş?
                 Faţa lui:
            45 Spuma laptilui;
                 Mustăsioara lui:
                 Slcicu griului ;
                 Perişoru lui:
                 Pana corbului;
            50 Okişori lui:
                 Mura cîmpului...
                 Coaptî la răcoari,
                 Niaziunsî la soari;
                 Coaptî la pămînt,
          55 Niaziunsî di vînt...
                 Sî nu-i spui mă-sî Cî l-a omorît;
                 Sî-i spui Cî s-a-nsurat 60 C-o fatî di crai,
                 Pi-o guri di rai;
                 Soarili şî luna I-a ţînu’ cununiia...
167
             Soarili şî luna ,   65    I-a  ţînu’ cununa...
                                                                                                     O zalj-a fos’ ş-acolu! Cî dacî iei a murit tînîr, fărî sî-ş h'i făcut veljatu, hotărît c-a fos’ zali...
                    (29.IX. 1967), ’Ss&.ruia.-Petycştî — Floârja Nirsioju, 81.
                                                                   MXXXV68
        Nioriţa o ştiu aproapi di cîn’ jeram di vo şapti-opt anj, sel mul’ dojspsi. Nu ştiu di unj-am auzî’ cîntarja: oj h'i-auzît-o di la mama, di la tata. Mamî, tatî... sî poati-ntimpla şî di la vum 5   bunic.
        Io cârti nu ştiu: dacî nu m-a da’ la şcoalî! (Zî)âja cî dacî şcoala-i diparti... Atunsi şcpala iera la î^era; şcoala di la Vîlcănjasa iera. Noj fââjam parti-atunsia din î^era. Pi timpu-asela 10  fetili nu sî pomenja    sî li dja la şcoalî!  Şî băjeţî:
     plătja amjandî gria     — părali mulţi, cum iera pi
     timpu-asela — şî nu    sî  dusia la şcşalî.   Şî tata a
                                              plătit amiandî răzghitu; da nu ştiu cît timp.
        Nioriţa-j aşa:
           15    — Mioriţî  lai,
                Lai, bucălai,
                Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măj tasi;
                Or’ apa nu-ţ plasi,
           20 Or’ ţîja ţ-î greu Cu trupu neu?
                —   TsTiia nu n-i greu Cu trupu tău:
                Ii       cî s-a vorghit 25 Ca sî ti omoari
                —   Ii m-or omorî;
                Da sî nu mă-ngroapi Din dosu stîni
                Uni zasi cîni;
           30 Sî mă-ngroapi,-ngroapi în strunga oilor, îm plînsu riioarilor: îsioarili s-or strînzi,
168
                                                                    Ş-or insepi-a plînzi 35 Cu lăcrînj di sînzi...
    Aisi s-a terminat! Io st’ (=sînt) om năcăzît. Am măi uitat din ieli: măj sînt săriţi din jeli. Atunsi bini li ştijam. Poati cî n-am măj cîntat cînticu ista di sinzăş-şajzăş di ani.
                   (1967), Năruza-Zghiaburj — Năstasî Hânu, 88.
              MXXXVI i
      —  Nioriţî lai,
      Lai bucălai,
      Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi ;
  5 Or’ apî nu-ţ plaâi, Iarba dipi cîmp,
      Şî apa din uluc,
      Şî saria dim burdufu? Or’ ţîia ţ-î greu io Cu trupu neu?
      —  î^iia nu n-i grei)
      Cu trupu tău;
      Şî niia cî-m’ plasi Apa din uluc ,
  15 Iarba dipi cîmp,
      Saria dim burdufu;
      Ij cî s-a vorghit — Trij sjobănej —
      Ca sî ti omoari,
  20 Cî aj oj măj mulţi, Mulţi şî cornuţi,
      Şî cai ninvăţaţ,
      Şî boi ninzugaţ,
      Şî cîm măi bărbaţ;
  25 Şî sî ti-ngroapi în dosu stîni Uni zac cîni.
      —  Ii m-or omorî;
      Da sî nu mă-ngroapi
                                                                                                             1 Text notat la o jumătate de oră după MXXXV (v. nota
crit. 68).
J69
                                                                                                                            30 Din dosu stîni Uni zasi cîni;
     Sî mă-ngroapi,-ngroapi în strunga oilor, în ziocu neilor,
                                                           35 îm plînsu riioarilor:
     Nioarili s-or strînzi,
     Ş-or însepj-a plînzi Cu lacrîrii di sînzi.
                                                                                                                                           Acelaşi.
     MXXXV1I, MXXXVIII1 e»
     —  Mioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trei zili-ncoasi Guriţa nu-s tasi;
                                                            5 Or’ ieş’ bolnăvioarî,
     Mioriţî mioarî?
     —  Drăguţuli basi,
                                                                                                                                Dă'ţ oili-ncoasi La negru zăvoi,
                                                             io Cî-i iarbî di noi,
     Şî umbrî di voi;
                                                           Cî s-a sfătuit Basiu ungurian Şî cu sel vrănsian 15 Pe la apus de soare Ca să te omoare,
     Cî ai oi măi mulţi,
                                                                Mulţi şî cornuţi,
                                                                  Cai învăţaţ,
                                                                                                                            20 Şî cîni bărbaţ.
     —  Şî di-a fi sî mor în cîmp di mohor,
                                                                                                                               Sî mă-ngropaţ Aisi, pi-aproapi:
                                                                                                                          25 în strunga oilor, în ziocu rieilor,
                                                              La cap sî-m’ puie:
                                                                 Fluieraş di osu
1 Vezi în special nota crit. 69.
170
                                                                                                                        Cari cîntî frumosu;
                                                                                                                         30 Fluieraş di socru Cari cîntî cu focu —
                                                                                                                       La cap sî mi li pui.
                                                                                                                         Vîntu, cînd a bati,
                                                                                                                         Pifi ieli-a străbati,
       35 Nei vor auzî cînticu lor,
                                                                                                                              Cu zăli m-or plînzi Cu lacrîrii di focu...
Aisi sărim oliacî...
            Iar dueîndu-ti pi drum,
       40 Şî vei întîlni O babî bătrînî Cu cair di lînî, toreîn’,
                                                                                                                           Di mini-ntrebîn*:
                                                                                                                         „Nu cumva-aţ văzut 45 Un frumos siobănaş Din fluir doinaş?
            Okişori lui:
            Mura cîmpului;
            Mustăsioara lui:
       50 Spicu griului;
            Feţişoara lui:
               ’ ’ "  A     1 •
                                                                                                                        Spuma cîmpului...
                                                  Sau „spuma laptilui"... cam aşa ...
            Sî nu~i spuniţ cî ieu îs mort;
       55 Sî spuniţ cî io m-an căsătorit C-o fatî crăiasî A lumi miriasî;
            Şî la nunta mia A căzut o stia;
       60 Soarili şî luna
                                                                                                                         Mi-a ţînu’ cununa;
            Braz şî păltinaş I-am avu’ nuntaş;
                                                       Lăutari-am avut 65 Toati păsîr’li din codru;
                                                                                                                        Preuţ: munţî mari;
                                                               Păsny. lăutari.
                                                                                                                          Sî-i spuniţ drept:
            Cî pi mini m-or scălda 70 Dialurli cîn’ s-or răsturna, (II — dărîma.) Şî ploili cîn’ vor ploua.
                                                                                                                          Preuţî cî vor seti:
            Păşirii cîn’ vor siripi.. •
         O ştiu  din şcoalî, şi din      cap. Cî muls ăiteşti-fi
75   cârti; da   s-a-nkis cartia,          s-a-nchis şî minţîli!
         Am îmvaţat-o dim plăseria mia. învăţătoriu nu ni punia s-o-nvăţăm; o-nvăţa fiicari dim plăseria omului, din cârti. Cîn’ am învăţat-o, ieram can   di vo opt ani. îs        pişti obzăş di ani di-
80   atunsi. Oamini la şîderi, la băuturi, măi cînta
     Nioriţa. La cîti-o nuntî sî cînta şî Nioriţa: o cînta lăutari.
         Partia di la urmî nu-i din cârti: îi culiasî di pi la bătrîni, di pi la babi, di pi la unkeş, di pi la 85   băuturi.
         Bătrîni cari i-am auzît io Nioriţa? Hă, hă, şî ţărîna trebi sî h'ii praf ! Iera unu Vasîli Dragoe: dac-am avut io zăsi ani cîn’ a murit iei, îi mor’ di mult. Cîm’ bia citi-obaci, iei cînta şî Nioriţa.
         Cîntic aşăzatu, bătrînescu, cînta Mereuţî Me-reuţî.
                         (28.IX.1967), Nâruia-Lunca - Stăm'lî Bucur, 89.
            Neg,rileşti (— Negîrleşti).
                        mxxxix70
                 —  Mioriţî lai.
                 Lai, bucălai,
                 De trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ măi taCi,
            5    Iarba nu-ţ măi placi;
                 Or’ ieş’ bolnăvioarî, Scumpa mia mioarî?
                 Ori sîmţ vun rău:
                 C-o fi sî mor ?...
            10 Pi-o gurî di plai,
                 Pi-o gurî di rai Sî lasî la vali Trei turmi di mei,
                 Cu trei păstorei:
            15 Unu, vrăncian;
                 Unu, ungurian Şî unu muntian.
172
                Cel muntian şî Cu Şâl ungurjatt Să gîndiră, sa sfătuiră:
           20 Că l-apus de soare Că să mi-l omoare Pe cel vrăncian,
                (>ari oi măi mulţi okeşali,
                Şî cornuţi, cu lăsături’pi frunţi... 25 Trebuia s-o ieu decişi:
                Pi-um picior di plai,
                Pi-o gurî di rai Sî lasî la vali Trei turmi di oi,
           30 Cu trei ciobănei:
                Unu, vrănciân;
                Unu, ufigurian Şî uhu, muntian.
                Cel ungurian şî cu cel muntian 35 Să sfătuiră, să gîndiră:
                Să mi-l omoari pi cel vrăncian, C-ari oi mulţi,
                Okeşali şi cornuţi,
                Şi cu lăsături pi frunţi,
           40 Şî cîini mari şî bărbaţ Acu ni-ntoarcim la mioriţî:
                —  Mioriţî lai, lai.
                De trii zîli-ncoaci Gura nu-s măi taci,
           45 Iarba nu-s măi placi;
                Or’ ai vun gînd rău ?...
                Scumpa mia mioarî,
                Di-o fi sî mor,
                Sî mă-ngropaţ în dosu stîni,
           50   Sî mi-aud lătrîn’ cîini...
                Sî mă-ngropaţ în strunga oilor; Cîn’ ieli s-or strînzi,
                Pi mini m-or plînzi...
                La cap sî-m’ puniţ:
           55 Fluieraş di fagu,
                Mult cîntă cu dragu;
                Fluieraş di soc,
                Mult cîntă cu foc;
                Şî fluieraş di os,
           60 Mult cîntă duios...
     Vorbeşti mioriţa:
                —  Dragî stăpîni,
173
                  Miia iarba-m’ pla£i..
                  De trij zili-ncoaci
             6 5 De gura nu-n taci.,;
                  Nu sîm’ boinăviaorî;
                  Da simt un gîri'-d rău:
                  Cî ciobanii unguriari Şî cu cel muntian 70 S-au sfătuit şî s-au gîndit:
                  Cî l-apus di soari Să mi ti omoari...
                  —  Dragî oiţî lai, lai,
                  Di-o fi sî mor,
             75 Ş-o vini o mamî bătrînî,
                  Cu brîu di lînî,
                  Pe poteci-alergînd,
                  Pe cînlci întrebînd di-al jei fecjor: „Faţa lui: s o Spuma laptilui;
                  Mustăcioara lui:
                  Spicu griului;
                  Okişori lui-.
                  Mura cîmpului;
             85 Mizlocelu lui: înalt şî supţîrei,
                  Tras ca pintr-un inel;
                  Perişoru lui :
                  Pana corbului.
             90 N-aţ auzît, n-aţ văzut
                  Di-un nalt tinerel şî voinicel?"
      Acu vorbeşti mioriţa :
                  —  Dragî mamî,
                  Am auzît cî ieşti miri:
             95 Munţî man-a fos’ nuni;
                  Brazî şî paltini i-a fos’ nuntaşî; Soarili şî luna J-au ţînu' cununa;
                  Stelili: mii i-au fos’ făclii;
             100 Şî munţî mari i-a fos’ preoţi...
          O ştiu di la taicî-miu. Iei a fos‘ sioban; şî-n d£lta Dunîri, şî-m munţî Carpâţ; pe-isi, pi poalili munţilor Carpâţ, partia asta: Covâsna, Făgă-râş, Braşov. Iei a fos’ dizărtor: a plecat din ar-105 matî; şî douîzăş şî şăpti di ani-a umblat pim munţ sioban. Cît a siobănit s-a-ntîlnit şî cu haj-dusi di dincolu, din Ardial.
174
          Âm auzît-o cîn’ ieram micuţ, pi la unspresi-doispresi ani- Iel cînta din fluir, cî iera un cîntător
110    din fluir ci nu exista ! Jel făsia şî fluiri. Cînta cîn’ ş-adusia aminti cîti-o Mioriţî di asta. Cîti deşti mj-a rupt iei ca sî-nvăţ Mioriţa! Da n-am avut ureki muzicali. Taicî-miu iera cel măi bun cîntător din fluir din sat. Jel fluirili nu li făsia din nimic, 115 dicît din corn: numai din corn!...
          Di la lăutari n-am reţinut, cî n-am ureki muzicali.
                          (6,1.1968), Negîrleşti — Ion Bâhnî, 41.
                          MXL1 71
                   —  Mioriţî lai,
                   Lai, bucălai,
                   Di trii zîli-ncoaci Iarba nu-ţ măi placi,
              5 Gura nu-ţ măi ta&i;
                   Or’ ieş’ bolnăvioarî,
                   Drăguţă mioarî ?..."
                   Iată vin în cale,
                                                                                                                                              Se cobor la vale io Trei turme de oi,
                   Cu trei ciobănej:
                                                                                                                                       Unu moldovian Şî cu cel vrăncian Să vorbiră şî sî sfătuiră 15 Să mi-1 omoari Pe cel ungurian,
                   C-ari oi măi mulţi,
                   Mîndri şî cornuţi,
                                                                              Cai învăţaţi 20 Şi cîni bărbaţi.
                   —  Miorţî lai,
                   Să le spui curat:
                   Căcj m-am însurat Pi-o gurî di plaiu                        '
                                                                                                                                 25 C-o fatî di craiu.
                   Drăguţă mioară,
      1 Text diacritic notat la doi ani după. text accesoriu MCCCXIV s(cf. nota crit. 71).
175
                 SI  ie spui ioî:
                 Să mă-ngroapi Tot aici, pj-aproapi>
            30 în strunga cu oi,
                 Să fiu tot cu Voi ; în dosu stîni,
                 Ca sî-mj-aud cîini.
                 La cap sî-m’ pui:
            35 Flujeriaş di fag,
                 Să cînt oilor cu di'ag;
                 Fluieraş di os,
                 Să cînt oilor duibs...
     Baba, mama lui, întreba di fiu ij, îa plîngja 4o şî-ntreba:
                 —   N-aţ vâ2ut un ciobănaş Aşa nalt şî supţîrei,
                 Parcî-i tras pintr-un inel?
                 Mustăcioara lui:
            45 Spicu griului;
                 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 Obrăzori lui:
                 Ca buzori cîmpuluj...
50 Ba nu!
                 —   Stăpîni, stăpîni,
                 Kjamî-ţ şî un cîjni:
                 Cel măj bărbătesc,
                 Şî cel măj frăţesc;
            55 Lasî-ti-n vali-n zăvoi,
                 C-acolu-j umbrî di voj!
                 Şî iarbî di noj...
         Măj ieşti da am măi uitat. Cî dor nu stau numa cu iei, sî-1 cînt, cînticu...
60      Di uni-1 ştiu ? Di la tatî-niu, di cîn’ ieram mititel.
     Auzam di la jel. îj bătrînescii; dim bătrînj. L-am auzît aşa: cînta iei sara, numa cîn’ avia corai iei. Io ascultam; şî l-am învăţat. Jel îi iera drazi oili. Basiu n-a fost: iera un om gospodâriu...
     65 Cîn’ am auzî’ Mioriţa ieram di vo şasî-şăpti anisîn’ vo patruzăş di ani • • • 1° j_am învăţa’ pi măj mulţ băjeţ, aisi, Mioriţa. Carti-am învăţat vo patru clasî. în cartj-an da’ şî di Mioriţa, la a patra. Da tot nu-j kjar cumu-i asta. Cî n-an 70 sitit-o aşa punctual: n-am fost atent ca s-o Citesc ca-n cârti! c-an ştiut-o jeu dim mica copilării.
176
                                                                                                Aşa, m-oj h'i maj ujtat eu şî-n cârti... Am auzît-o şî di la un basiu bătrîn: iera un moş, Macsîm Lâzîr; aCela cînta. Zîsja şî cuvintili... Lăutarj: 75 n-am auzît Mioriţa... Mioriţa-j zîsi. O h'i zîs şî Nioriţa, da n-am băgat jeu samî.
                          (5.1.1968), Negîrleşti — Ion Tâftî, 47.
                          mxli73
          Nioriţa! Parc-am fos’ bou di tot! Tata li cînta, săracu; da cum n-am putut jeu prindi dicît vorbili jestja:
                  —  Nioriţî lai, bucălai,
              5 Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măj tasi,
                  Iarba nu-ţ plasi. . .
          De-isj nu măj ştiu nisj-una !...
                  Or’ jeş’ bolnăghjoarî? ...
     10 Măi jesti; da dizjaba: dacî nu-1 ştiu! Ij lungî socotiala; dacî nu lj-am băgat isi, în cap... Vorghjam jeu cu frati-nju: „Mă, cum n-am învăţat ieu din fluir, din vorbi, Nioriţa asta!"...
          Tata neu a fos’ sioban; a fos’ mul’ sioban. 15 Auzan cî s-a dus di vo dojspCi anj. A avut un tatî răii; şî j-a dus în lumi pi copKij: la un stăpîn, un j-a trebuit slugî, cum iera bojerj-odatî. Ş-a crescut sioban. Ş-a vinit acasî la vo triizăş di ani cîn’ s-a-nsurat. A tras larădăsina hrianului!...
                          (3.1.1968), Negîrleşti — Dunitru Stelja,
                          70.
                        MXLII, MXLIII73
                 Pi-un Uisior di plai, Pi-o gurî di rai,
                 Iatî ghini-n caii,
                                                                                                                                             Sî coboarî-n vali 5 Trij turmi di oj,
                 Cu trej cjobănej: Unu-j moldovjan, Unu-j ungurjan,
                 Şî unu-i vrănsian.
177
10 Iar cel moldovian Şî cu cel vrăncian Mări s-a vorghit,
     Şî s-a sfătuit:
                                                                                      Pe l-apus di soari 15 Ca sî rii-1 omoari Pe cel ungurian,
     Că-i mai ortoman,
                                             Ş-ari oi mai mulţi, Mîndre şî cornuţi.
20 Iar cia mioriţî Cu lîna plăviţî Di trii zîli-ncoasi Gura nu-i măi tasi.
     —  Mioriţî, mioarî,
                                          25 Or’ jeş’ bolnăvioarî,
     Or’ apa nu-ţ plasi,
     Or’ iarba nu-ţ plasi?
     —  Drăguţule basi,
     Şî apa cî-m’ plasi,
                                          30 Şî iarba cî-m’ plasi; Dă-ţ oili-ncoasi:
     La verdi zăvoi,
     La cîmp di mohor,
     Cî-i iarbî di oi,
                                            35 Şî umbrî di voi.
     Stăpîni, stăpîni,
     Măi kiamî-ţ ş-un cîni: Pi cel bărbătesc,
     Şî pi cel frăţăsc;
                                           40 Cî mări s-a vorbit,
                                             Şî s-a sfătuit Baciul moldovean,
     Şî cu cel vrăncian:
     Pe l-apus de soare
4 5 Să mi te omoare.
     —  Mioriţî, mioarî,
     Di ieş’ năzdrăvani,
                                             Şî di-o fi sî morju La verdi zăvoi,
50   La cîmp di mohor,
     Să-i spui lu vrăncianu, Şî lu moldovianu Ca sî mă îngroapi Aici, pi aproapi:
                  178
       55 In strunga di ci,
                                              Sî fiu tot cu voi: în dosu stîni,
                                               Să-mi-aud cîni.
                                                 Mioriţa mia,
       60 Gluguliţa mia
            S-o pui-n vîrvu pârului; Şî-n glugî «î-m' pui... C-asela iera prepeHagu di oi... Fluieraş de socu,
                                           65 Mul’ zîce cu focu; Fluieraş de fagu,
            Mult zîse cu dragu; Fluieraş di osu,
                                              Mul’ zîse duiosu;
       70 Vîntu, cîn’ a bati,
            Prin ieli-a răzbaţi,
            Oili s-or strînge,
            Pe mini m-or plînge Cu lacrîmi de sîngc.
                                          75 Iar tu, mioara mia, Dac-ai întîlni,
            Dacî mi-ei zări O babî bătrînî C-un caier de lîna,
                                         80 Dim picioari mergîn’, Din furcî torcîn’,
            Din gurî-ntrebîn’,
                                              Din oy lăcrămîn’:
            „Cini rii-a văzut,
       85 Cini-a întîlnit Mîndru ciobănel Tras printr-on inel? Mustăcioara lui:
            Spicu grîului;
       90 Feţişoara lui:
            Spuma laptilui;
            Okişori lui:
                                              Douî muri coapti:
            Coapti la răcoari,
       95 Niatinsî di soari;
                                              Coapti la pămînt, Niatinsî di vînt..
            Tu, mioara mia,
            Sî ti-ndurj di ia,
                        179
                                                                                                                            loo Cî-i măicuţa ruja;
                                                                                                                                 Şî să-i spui curat:
                                                                                                                                            Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî,
                                                                                                                                  A lumi miriasî...
                                                                                                                                         105 Şî la nunta mia A căzut o stia;
                  Soarili şî luîta Mj-a ţînu’ cununa;
                                                                                                                                     Preuţ: munţî marino Paseri: lăutari;
                                                                                                                                                 Păsăreli: mii Şî steli: făclii.
                  Iar la cia măicuţî Să nu-i spui, drăguţi,
                                                                                                                                        115 Că la nunta mia A căzut o stja;
                                                                                                                                             C-am avu’ nuntaş Braz şî păltinaş;
                                                                                                                                           Păsăreli: mii 120 Şî steli: făclii.
                                                                                                                                 Tu sî-i spui curat:
                                                                                                                                            Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî,
                                                                                                                                     A lumi minasî.
125 Asta-i Mioriţa! Am învăţat-o, Mioriţa, la aripa oilor, la dial, c-avia tetia trii Ciobani la oi. Io vinian di la şcoalî, şî mă dusian la djal la oj.
           Am învăţat-o din cărţ Mioriţa: dim mînî 130 torCjam, şî din gurî-nvăţam. N-era dragî cartia! Mioriţa iera-n cartia di clasa a doua. Măi icra o poizîi:
                                                                                                                                 „Ştefani măriia-ta,
                  Tu la Putna nu măi sta:
                                                                                                                           135 Lasî griza sfinţilor
                  în sama părinţilor..."
           Asta-i Doina.
           Poizîia asta-i a lu Eminescu. Am învăţat-o la aripa oilor, cîn’ luam cartia-m mînî, şî mă 140 dusian la umbri, uni iera oili, ca sî mînînsi siobani, şî ieli sî nu sî pormascî. Stam acolo pînî vinia siobani, şî pornia cu oili la păşuni. FăCia hăţaş, ca sî facî oili lapti. Şî io di-acolia mă du-Cian şî strccuran laptili, îl h'ierbiam, strînziam
180
145   caşu, h'ierbiam zăru... Păi, di si sî măi plătiascî
      tetia şî pe-jestja ? Pîn la riezu nopţî stitiam şî
      hierbiam zăru, alezjam urda. Caşu-1 vindia tetia, şî făCia bam...
          Dumneta spui cî i-o parti din cârti, la Mioriţa 150   asta. Da măi iesti seva pus ş-aşa; şî nu-i în cârti!
      Asta  trebi sî h'ii di pi la baCi, di la Ciobani. Cîn’
      ieran cu oili, lîngî vizănţăni, lîngî sovezănj (a vizănţănilor iera pi „Dialu lozî“); ni-ntîlniam ba la brînzî, ba la zîntiţî di-arijazî. Ni luam la vorbî: 155 uniia cînta, alţî povestia. Ş-acolu-am măi auzî’ Mioriţa asta. îi şî din cârti, şî măi căpătatî di prin graju poporului. Ghersu-1 ştiu; da acuma am îmbătrînit: nu măi posju cînta ca-n tinereţi. Cîm prindiam a cînta Nioriţa — îi melodiia zîn-160 doasî! — sî h'i stat trii zîli nimîncat, şî s-asculţ !...
          A fost un Cjoban la noi, din sus. A sta’ la noi vo şăsî ani: şî varî, şî iarnî. Cîn’ kema iei oili, vinia oaia can cît ar h'i de-isia la Bîrsăşti l. Ghiorghi-a Ani-1 kema. Iei cînta Mioriţa frumos ! 165 îi măi zîsja: Ghiorghi Breţcânu. Brînzî ca a lui, Ş> oi ca a luj, nu măj iera!...
          Di la lăutari n-am prins Mioriţa: nu-n da mîna sî mă duc la lăutari.
                          (3.1.1968), Negîrleşti — Ancuţa Tâftî, 74.
                          MXL1V
          îs di cîn’ lumja asta ! Io si sî măi ştiu?
                  —  Nioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                  Di trij zîli-ncoasi,
              5 Iarba nu-ţ măj plasi,
                  Apa nu-ţ măi plaCi.
                  —  Şî apa-m’ plasi,
                  Şî jarba-ffl’plasi ;
                   Da mi s-a vorghit doj sjobănei io Ca sî ti omoari,
                  Sî ti-ngroapi-n dosu stîni: în zgherâtu oilor, în zjocu neilor.
                  —  Dacî m-a omorî,
1 Distanţă de 3 km.
181
            15 Sî mă-ngroapi In dosu stîni Uni trec oili Şî sî zjoacî nei.
                 Şî la cap sî-m’ puj-un flujeraş:
                                                                                                                               20 Flujeraş di fagu,
                 Si li h'ii dragu...
                 (Nouî sî ni h'ii dragu... —II).
                                                                                           Aista-j măj frumos: di fagu, dicît di socru. Am auzî’ sjobani cîntîn’ pi djal, dimultu !... 25 Cîţ sjobanj n-a cîntat! Jera unu Ion Jeni, cîn’ ieram jo Aicî: din fluir îl cînta; da măi zîsja şî din gurî cîtj-odatî...
         Din njamu neu: nu, n-am auzît. Niş lăutarj: nu m-am prja dus jo pi la lăutarj s-auz.
                       (3.1.1968), Negîrleşti — Ilinca Brînzoj, 78.
                 MXLV, MXLVI1 74
                                                                                           Nioriţa o ştiu di cîn’ jeram mititel. Am auzît-o dim bătrînj: sî cînta din fluir, din simpoj; dipi cum jera simpoaili: un felju di fluir, cu ţăghij; jera făcu’ din lceli di oai. Cari jera cam sjobăneşti, 5 o ştija. Şî cari sta la ghiti, jarna, la odai, o-nvăţa...
         Sî h'j-avut can zăsi-dojspsi anj cîn’ am învăţat-o jo. Nioriţa. Pîn' la dojspsi anj nu ţîj minţi sj-an văzut ş-am auzît. Da di la dojspsi anj ţîj minţi pîn-oj intra-m pămînt! Acuma, ujt şî 10 bucătura din gurî: îs bătrîn! Ş-acuma, joti, cî-s bătrîn, cînt din frunzî di păr. Jar din fluir, nu m-am putut învăţa, Kica-nj-ar mînili! Sja măj frumoasî cîntari jesî din fluir...
         Nu nj-aduc aminti di la âinj-am învăţat-o-ntăj. 15 Da h'iin(d) tovarîş di odăj, nj-adunam şî spunjam una-alta. Aşa am auzît-o:
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                                                                                                                                         Di trii zîli-ncoaci 20 Guriţa nu-s taci;
                 Or’ jeş’ bolnăvjoarî?
1 Cf. text. MXL VII notat la trei ani după dublet.
182
                Or’ jarba nu-s placi?
                Lua-tj-ar un lup!
                —  Stăpîni, stăpîni,
          25 Nu mă blăstăma:
                La un apus di soari Vria sî ti omoari Unu ungurian
                Şî c-um moldovjan. (II — Cu moldovianu.)
          30   — Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Dacî jeş’ năzdrăvani,
                Sî mă-ngroapi în strunga di oj,
                Sî fiu to’ cu voj;
          35 Sau (II—Or’...) în dosu stîni,
                Sî-m’ auz şî cîni. . .
     Aisja cu fluirilj-am ujtat jo...
                Sî-m’ pui la cap:
                Flujeraş di socru,
          40 Ca sî h'ii cu norocu.. .
                                                                                         Lj-am măj ujtat io... De-isja: si sî-ncurc iţîli, "c-apăj şădi rău! îs şî flămîn’: n-am mîncat dj-asarî. Az diminjaţî, nica n-am pus pi limbî! îs om sărac, şî n-am di uni căpăta seva. CopKii nu 45 sî ujtî la mini; dac-ar h'i di ij în stări!...
          Nioriţa: asta cîntari! Si cînt-acu? Ai auzî’ dumnetâ si cînt-um brostacu mergîn’ pi drum pim prafu ? ?.. .
                        (26.X. 1965), Negîrleştj - Vasîli Brînzoj, 75.
                         MXLVI I
      Nu-j apî la moarî! Dacî-ţ bati suflitu-n lcept, cun sî cînţ ?...
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trij zîli-ncoasi 5 Guriţa nu-s tasi;
                 Ori jeş’ bolnăvjoarî,
                 Orj jarba nu-s plasi?
                 Lua-tj-ar un lup!
                 —  Stăpîni, stăpîni,
183
                                                                                                                         10 Nu mă blăstăma:
           La un pus di soari Cin’ sfinţăşti soarili...
           Vria sî ti omoari Ungurianu şî cu vrănsianu,
       1.5 Şî unu, un moldovian.
           —   Mioriţî năzdrăvani,
           Dacî ieş’ tu năzdrăvani,
           Sî mă-ngroapi în dosu stîni,
                                                                                                                               20 Sî mi-auz şî cîni; în strunga di oi,
                                                                                                                           Ca sî fiu cu voi...
       Şî cam aiasta-i: am uitat! Di patruzăş di anj di cîn’ n-am măi cîntat-o.
                                                                                                                                 25 Fluiru di socru Sî ni-1 pui-n.. .
Am uitat io aisia...
           Fluieraş di fag Cari sî ni h'ii drag...
                                                                                                                         30 Fluieraş di socru
                                                      Ca sî cînti cu focu... Sî cînticu focu.. .
Aisi nu li măi posiu adusi-aminti!
                  (3.1.1968), Negîrleşti — Acelaşi, 78.
                                                                                                                                        MXL VIII 75
                                                                                                                               Pj-on verdi zăvoi,
            PJ-o gurî di plai Coboarî în vali Trei turme de oi,
                                                                                                                            5 Cu trei ciobănei:
                                                                                                                                Unu, moldovian:
            Unu, ungurian Şî unu, vrîncian.
            —  Mioriţă lai,
       10 Lai, bucălai,
            De ci iarba nu-ţ place? Ori ieş’ bolnăvioarî, Mioriţî, mioarî?
184
                —       Î3a, nu-s bolnavit>ati J 15 Şî iarba îm’ place,
                Dar iată ce se sfătuiră Baciu ungurian Şî cu cel vrăncian -.
                Să mi te omoare 20 Pe la ăpus de soare.
                Cî ai oi măi nnulti>
                Mulţi şî eotnuti,
                Cai măi îfivăţaţi Şî cîni măi bărbaţ.. *
25 Adicî puternisi.. .
                —  Dac-o fi sî ftlă omoari,
                Vor fi ai mei nuntaş:
                Braz şî păltinaş...
                                                                                                         Ai£i nu măi Ştiu ieu cun sî termini!
            30   — Dacî mă omoari,
                Sî mă-ngroapi-n dosu stîni,
                Undi bati vîntu bini...
     Sau „tari"... aşa seva...
                Uni latrî cîni...
                La cap sî-m’ pui fluieraşu:
                Fluieraş di os;
                Cîn’ o bati vîntu,
                Sî răsuni duios.
                Voi v_ăţ aduna,
            •v-1 Şî m-ăţ lăcrăma...
                Şî dac-aţ întîlni
                O babî bătrînî,
                Cu brîu di lînî,
                Din furcî torcîn’,
            45 Di mini-ntrebîn’:
                „Dac-aţ văzut
                Un mîndru ciobănaş,
                               * ) '
                Al meu fecioraş:
                Feţişoara lui:
            50 Spuma laptilui;
                Okişori lui:
                Mura cîmpului:
                Perişoru lui:
                Pana corbului" ...
            55 Atunsia tu sî-i spui:
                Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî;
185
                Şî la nunta mia
                A zărit o stia.. .
60 Sau:
                A venit o stja...
                Soarili şî luna , Mj-au ţînu’ cununa;
                Braz şî păltinaş 65 Au zucat ca nuntaş...
        Mioriţa asta am auzît di la tata-moşu meu. L-am auzî' cîntîn’ Mioriţa. Şî măi cînta şî din caval: di sel lung...
        Din cârti, Mioriţa? Io rii-aduc aminti cî-n 70 şcoalî sî-nvăţa. Da iera-n cârti măi adăugaţi puţîn. Crez cî s-a făcut adăuziri, ca sî sî potr-ghiascî, sî rimezi strofili selia. Nu-nj-aduc aminti dac-a'm învăţat-o din cârti. Cam pin clasîli trii-patru dac-a apărut Mioriţa. Ieu îmi amintes’ bini 75 cî n-am învăţat-o din cârti; numai di la bătrîn. Dacî-ntr-un an am avut trei învăţători! Cartia sî făsia cam la voia-ntîmplări: ti dusei cu vaCili, ti măi dusei la şcoalî, măi luai şî sapa şî ti duâei la sapî.. .
   80 Di la lăutari: nisi-odatî n-am auzî’ Mioriţa. Uiti-aisi: iera popa Tâftî; îş avia lăutari lui: pi Vînoagî. Sta pi prispa casî toatî zîua, la popî. Acolu bia, acolu mînca, acolu dorriia. Cîn’ vinia popa acasî, Vînoagl-i cînta „Hora lu popa Tâftî", 85 făcutî di iei pintru popî. Şî cîm’ pleca popa, încălica pi cal, şî Vînoagî-i cînta „Hora-sia-mari": cîntaria di la nuntî, cîn' scgati niriasa afarî. Cîm’ pleca popa di vali, la vii, la Ţîfdşti, pleca cu trăsura cu patru cai. Avia teHancî la un cal; şî cîn’ auza lumia telianca, zîsia: „Tresi popa Taftî cu trăsura". ..
                       (4.1.1968), Negîrl6ştj — IonMehedinţ, 75.
                                                                     MXLIX76
                —  Mioriţî lai, bucălai, Di trii zîli-ncoa£i Gura nu-ţ măi tasi; Or’ ies’ bolnăvioarî?
                                                                   « $ *
186
                                                                                                                            5 Or’ apa nu-ţ plasi,
                                                                                                                             Or’ iarba nu-ţ plasi?
            —  Ieu nu-s bolnăvioarî;
            Şî apa-m’ plasi:
            C>am auzî' io Pi l-apus di soari Ci mi s-a vorbit Ei, am uitat aisi sini s-a vorbit: sel moldovian cu sel vrănâianu; şî l-a omorît pi Cel ungurjan... C-ari oi măi mulţi,
                                                                                                                              15 Mulţi şî cornuţi,
            Cai învăţaţ,
                                                                                                                               Şî cîni măi bărbaţ.
            —  Dragî mioriţî,
            Dac-o fi sî mor,
                                                                                                                                       20 Sî mă-ngropaţ în dosu stîni,
            Sî-mi-auz cîni.
                                                                                                                              La cap sî-m’ puniţ:
            Fluieraş di fag... /... di s6cru.../
                                                                                                                            25 Ca sî-n fii drag..
            Fluieraş di osu,
            Mul' zîsi duiosu :
            Oili s-or strînzi,
                                                                                                                               Pi mini m-or plînzi 30 Cu lăcrîni di sînzi...
A auzî' mă-sa c-a murit, ş-a pleca’ dipi iei sî-1 cauţi:
                                                                                                                             Dim piâioari mergîn,
            Din gurî-ntrebîn':
            „N-aţ auzît, n-aţ aflat 35 Di-um băiat curat?
            Oki lui:
            Mura cîmpului;
            Mustăsioara lui:
            Spicu griului;
       40 Păru lui'.
            Pana corbului ;
            Faţa lui :
                                                                                                                                Spuma laptilui"...
            Sî-i spuniţ curat:
                                                                                                                          45 Cî m-am însurat...
                                                                                                                                         Şî la nunta mia A căzut o stia;
187
                                                                         Braz, păltinaş Mj-a fos’ nuntaş;
           50 Lăutarj...
                                                                           Păsîrj lăutarj!
                                                                                         Di la tata am căpătat-o. Ieram copil mic; şî Sara tata ni cînta aşa: „Mioriţî lai, lai, bucălai". Şî dj-acolja dacî m-am făcut mari, am mers la 55 şcoalî; ş-an dat di ia la şcoalî: poizîi. Am învăţat-o la şcoalî, ş-am povestit-o...
           Tata nu ştija cârti, şî nu fusăsî Cjoban şî basiu. Iei o şî cînta, ş-o şî povestja: cun l-a omorît, sin' l-a omorît...
60 Nu ştiu s-o h'i-auzît dipi la ba^i şi sjobanj... Lăutari nu i-am auzît Mioriţa.
                         (.VI. 1968), Negîrleştj — Vasîli Bâbiş, 76. ML77
                 —  Mioriţî lai,
                                                                           Lai, lai, bucălai,
                 Di trij zîli-ncoaCi Guriţa nu-ţ măj tasi;
                                                         5 Nu ştiu: mîncarja nu-ţ plaCi?
                 Nu ştiu: apa nu-ţ plasi?
                 —  Stăpîni, stăpîni,
                                                                          Cautî-n dosu stîni,
                                                             Cî sjobanu moldovjan 10 Jj îngropat în dosu stîni,
                                                                            Uni latrî cîni.
     Nu ştiy cum măj zîsi:
                                                                       In strunga oilor A rămas cînili 15 Sî păzascî stăpînu,
                 Cî-j îngropat acolu...
           Ij măj mul’, da nu ştiu jeu. îs măi mulţi, da nu posju ieu sî nj-aduc aminti. Măj jesti una: Pi drumu Banatului 20 Tresi oili Badjuluj:
                 Toati sjuti şî comuti,
                 Cu lâţurj lăsaţ pi frunţi...
                                                                                          Cu lâţurili lăsaţi pi frunţi... „lâţuri-li": lîna âejalungî, crjaţî. Di-acolja măj jesti-năinti ; 23 da nu măj ştiţj... Je\j aşa l-am auzî’ di la o bunicî:
188
                 —  Stăpîni, stăpîni,
                 îsfii apa şî mîncarja-m’ plasi;
                 Catî-n dosu stîni:
                                                          Stăpînu neu 1-a omorît 30 Şî 1-a-ngropat în dosu stîni,
                 Uni urlî cîni...
                 La cap sî-â puj-un fluieraş,
                 Sî-j cînti cu doru:
                 Flujeraş di osu,
           35 Sî-j cînti Cu doru;
                 Flujeraşu sî h'ii di fagu,
                 Sî-j cînti cu dragu...
           O cînta sjobani pi la oj, încoasi. Şî h'iu-riiu-j Cioban. Mioriţa o cînta          şî lumi di jazlantî: mocă-
40   nimi dj-a noastrî, tinirj       şî bătrînj. Iera un sioban:
     unu Ion Albu; şî jel cînta Nioriţa, Şîriagu oilor: cîntisi bătrîneştj. Iei cînta şî cu vorbi, şî din fluir. Cînta siobani, cînta şî băjeţî cu vasîli pi djaluri. Cînta şî bunicu neu. Nu l-am apuca' 45   cîntîn' din fluir. Da din        gurî cînta Nioriţa. Bunica
                                                 şî ja cînta Nioriţa: sara, cîn’ lucra; şî zîua cînta pi sup ponj, cîn’ aduna-n grădinî fînu pi brazdî...
           Di lăutari: n-an ţînu’ socotjalî dacî cînta Nioriţa.
                        (3.1.1968), Negîrleşti — Costanda Popa, 78.        '
                                                                       MLI,*
                —  Mioriţî lai,
                                                                                                                                    De trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi; Or' 'jarba nu-ţ plasi, 5 Or’ jeş' bolnăvioarî?
                —  Da am auzît C-a sî ti omoari Baâju ungurian
                Şî cu Cel Vrăncian.
           10    — Da di si sî raoriu
                în cîmp di mohor? Sî mă-ngropaţ Pe-isj, pi aproapi: în strunga di oi,
189
           15 Sî fiu tot cu voj.
                 Sî mă-ngropaţ în dosu stîni,
                 Sî mi-auz un cîni...
                 Şî la cap sî-m’ pui:
                 Fluieraş di fagu,
           20 Sî-i cînt codrului cu dragu...
        Dim bătrînj-o ştiu. Cârti n-am învăţatu. To' pin lumj-am auzît-o. Nu ni-aduc aminti di la sini. Dacî n-am avu’ şcoalî, an ţînut-o-n capu neu. N-an cîntat-o; numa vorbili li-am avut în cap.
                        (3.1.1968), Negîrleştj — Ioana Mojsî, 80
                        MLIIj#
                 —  Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                                                                                                                                    Di trii zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ taâi;
           5 Nu ştiiu: iarba nu-ţ plasi,
                 Or’ ieş’ bolnăvioarî?
                 —  Ciobani, ciobani,
                 Dă oili-ncoasi,
                                                                                                                              La negru zăvoiu 10 Cî-i umbrî di voi,
                 Şî iarbî di oj...
                 Baciul ungurjan Şî cu cel vrăncian Să sfătuiră:
           15 Pi l-apus di soari Ca sî mi-l omoari Pi cel moldovian...
           Poati cî Vransja nu iera cîn’ s-a făcu’ cîntaria asta! Cîntaria asta-i măi veki ca toati cîntărili; 20 şî-i măj întîi di Ştefan-sel-Mari; aşa crez io. Adicî dim bătrîni tresi la tinereţi, la tinereţi! Ş-aşa c-a căpătat-o dj-a azjuns pînî az: dim bătrîni îm bătrîni... Or’ jera timpur’li ca acuma ? Nu iera cumpini di ploi marj, ca az. Dacî Putna
                                                                                                                     25 a mers pi jarbî verdi!...
                 Ca sî-1 îngroapi-n dosu stîni, (sic !) „Ca sî-mi-aud cîni; în strunga di oj,
                 Sî hiu tot cu voj
190
                                                                  30 Şî sî mj-aud cîni..."
           A zîs moldovjanu:
                —  Cîn’ a h'i sî mă omoari,
                Sî mă-ngropaţ
                în strunga de oj,
                                                                   35 Să fiu tot cu voj...
                Şî la cap sî-m' puniţ:
                Flujeraş di os,
                Cîntî dujos;
                Flujeraş di fag,
                                                                   40 Sî-n' cînti cu drag;
                Flujeraş di socru...
                                                                                              Cum s-o prepunim noi? Nu-nj-aduc aminti!
                Şî la cap sî-m' puniţ...
                                                                     Braz şî păltinaş 45 î^j-a fos' nuntaş:
                                                                                                 Cu baba bătrînî: a vinit majca luj dipi jel:
                —  N-aţ văzut un sjoban cu turma di
                                                                                                                                     oj dipi jel?
                                                                        Nant şî supţîrei,
                Tras pintr-un inel...
           50 Feţişoara luj:
                                                                        Spuma laptiluj:
                Okişori luj:
                                                                        Mura cîmpuluj;
                                                                       Mustăsjoara luj...
     55 Niâj n-a avut jel mustâţ-atunsja: a fos' tînîr, nicăsătorit...
                Perişoru luj:
                                                                        Spicu grîuluj...
                                                                                      N-aj cun s-o prepui alfelju... Nu-nj-amintes' 60 cum j-a spus babi, adicî mama luj... Or h'i cărţ din vekiu car j-a h'i spuin; da sini li ari!...
                                                                                           D-ap-an cîntat-o şî jo Nioriţa! P-aşa nj-aş aduCj-aminti? Nu-ţ adusj-aminti dacî nu cînţ!
     A,      ă, di cîn' jeram în şcşal-am auzît-o: jera tre-65 #cutî-n cărţ. Nu măj găsăs' cartja aseja: a luat-o răz-boju... Din cârti? Pî dac-an setit-o! Oj h’i măj ujtat cîtiva convorbiri; da tot am prins seva ! îs şăptizăş şî şăsî di anj di cîn’ an fos’ la şcoalî: îj timp dj-atunsj!
                                                                                                                   70 Am măj scăpa' seva:
                                                                       C-ari caj învăţaţ,
                                                                    Şî cînj măj bărbaţ...
191
           Vez? Acuma rij-am adus aminti! în cârti jera ca o poizîi, ca o amintiri. Am învăţat-o pi 75 dj-a rostu. Şî-nvăţătoriu sî uita, colu, pi cârti: zîc io litirili bini ? Sî nu scăpăm noi litirili compusî; c-o aviam scrisî pi caiet. Ni-asculta la lecţii Nioriţa: nu merzia pi gîsitili! Punia băieţi s-o spui pi di-a rostu, ca o poizîi; da n-o cîntam... 80 A murit bătrîni cari-a fos’ măi mari ca mini! Am auzî’ Nioriţa di la bătrîni > da bătrîni-s lut di oali!...
                         (4.1.1968), Negîrleştj — Ghiorghi Popa, 80.
                         MLIIIs*
                —   Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoaCi Gura nu-ţ măi tasi;
            5 Ori jarba nu-ţ pla&i,
                Ori apa nu-ţ plaăi?
                —   Iarba-m’ plaCi,
                Apa-m’ plasi;
                Dar am auzît sfătuindu-sî: io Cî l-apus di soari Vria sî ti omgari...
                —   Iar di-a h'i sî mor,
                Ia, sî mă-ngropaţ
                Ia, în dosu stîni,
                                                                                                                       15 S-auz şî io cîni.
                Sî-m' puniţ la cap:
                Fluieraş di fagu,
                Sî-n cînti cu dragu...
                                                                                                                                  Braz şî păltinaş 20 I-am avu’ nuntaş;
                SQarili şî luna î^i-a ţînu' cununa... îl cîntam di cîn’ ieram băieţ. îl cînta cînticu ista mulţ. îl cînta siobani: măi cu samî siobani!...
     25 Apî, jo măj ţîi minţi di la sini l-am auzît întăi? Di un(di) l-oi h'i-auzît, nu măi sînt acu. • • Ari milodiiia lui da nu j-o nimeresc acu... N-am auzî’ lăutari .cîntîn'Nioriţa.
                                                                                                          (3.1.1968), Negirl6ştj — Măriuţa Păun, 82.
192
MLIV„
          A. Nioriţa o ştiu dim bătrîni, di cin’ m-an născut! Şî niş nu sî vorghia cî-j dixi Ardial!... Am auzît-o-ntăi di la unu Ion Riisu; jel jera cotizent cu tatî-niu. Io, sî h'i fos’ di vo zăsi-5 unspresi ani. Omu ista avia obiseju di-j trăzja dim păhar; ş-atunsj cînta Nioriţa! Iei... îj icra dragî. To(t) la cîti-on curaz cînta Nioriţa: —Nioriţî lai,
               Lai bucălai io Di trii zili-ncoasi Gura nu-s măi tasi:
               Or’ iarba nu-s plasi?
               Or’ ieş’ bolnăvioarî ?...
          B.A. (Or’ tîrla nu-s plasi?)
    15 A. Cîsi guriţa nu-s măi tasi...
               — Cîăi pi la apus di soari Vria sî ti omoari
               Basiu ungurjan Şî cu sel vrănsjanu...
    20 B. (Cî-j măj ortomanu...)
          A. Ş-ari oj măj mulţi,
               Mulţi şî cornuţi Şî caj învăţaţ,
               Şî cînj măj bărbaţ...
    25 B.A. — Da dj-ar fi sî morju
          A.     Sî nu mă-ngropaţ în dosu stîni Uni zac şî cîni;
                                                                                                                         Şî sî mă-ngropaţ 30 în strunga oilor, în ziocu neilor...
    B (Oiţa l-a bosit pi stăpînu ij:
               — Dragî siobănaş,
               Feţişoara ta:
          35 Spuma laptiluj;
               Okişori tăi:
               Mura cîmpului;
               Mustăsioara ta:
               Slcicu griului ;
          40 Perişoru tău:
               Pana corbului...).
    A.  Dac-aşa iera cînticu!... Poizîi, poizîi, da tot a fos’ seva...
193
         B.A. (—Cî la nunta mja)
         45 A. A căzut o stia;
                Soarili şî luna î^j-a ţînu' cununa...
         B.A. (Braz şî păltinaş)
            A. I-am avu' nuntaş;
            50 Priuţ: munţî mari...
                A fos’ lăutari...
         Dj-acolia un măi ştiu... îs cules-aşa, la-n-tîmplari... O ştiu to’ di pi la iei, di auzîti, di la tetia, cî şî jel o cînta ghini... B. Io n-am învăţa' 55 cârti. Da unkeşu-a-nvăţat oljacî, c-a fos’ azent, şî priseptorju... A. N-am măj spus-o din tinereţîli meii; cî vez, nu măj poş cînta: îs bătrîn. Da ştijan şî ghersu ij.
                       (26.X. 1965), Negîrleştj — Petria Dokioju, 83 (A). Mârija Dokioju, 80 (B)
                                                                      MLV82
         Am împlinit obză(âj) şî sinsi di anj la „zîua jepilor": aşa sî kjamî zîua dipi lăsata-săcului, dipi postu-sel-mari; i-o sărbătoari bătrînjascî... Nioriţa jestj-aşa:
^           5    — Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măj taâî...
         A zîs cî ja a auzît cî-1 omoarî pi stăpînu-su-10 asela...
                Nisi jarbî n-aj păscut...
                —  Cun sî-n ghii sî mînînc?
                C-am aflat cî s-a vorbit:
                C-a sî ti omoari,
            15 Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni,
                Uni zac cîni... 1
                —  Flujeraş di os...
                Sî li pui la cap...
         Cun cîntî: nu posju sî ştiu...
            20 Sî li pui la Kisjoari...
         Dacî jel a fos’ sjoban, ş-a cîntat! Ij jera atunsi, siobani, jera un traj, aşa,-mpreijuru ghitilor... Ca sî batî vîntu,
                Şî jelj-a sî fluiri...
194
          25   — Dacî m-a omorî,
                Sî mă-figroapi . în strunga oilor, în iiocu rieilor.,.
          C-asija cari l-a omorît a vrut 30 Sî-1 îngroapi-n dosu stîni,
                Uni latrî cîni.
          Da iei a zîs:
                —   Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
          35 Dacî m-a omorî,
                Sî mă-ngroapi-n strunga oilor,
                Uni zioacî nei.
                Cî duzmani-1 îngropa-n dosu stîni, Uni latrî cîni....
          40   — Sî-nj pui la cap:
                Flujeraş di fag,
                Cî cîntî cu drag;
                Flujeraş di os,
                Cî zîsi (cîntî) dujosu...
45     Cu baba bătrînî: nu ştiu. Crez cî spunj-aâija
    cari ştii cârti...
          L-am auzî’ di cîn’ m-an trezît, di cîn’ jeran coplcilî. Da or ţînjam socotjalî sî ştiu vorbili-ghini ?...
50     Di la sini-am auzît-o-ntăj ? Nu-nj-aduc aminti
    Bunj şî străbunj!...
          N-am auzît-o nisj la lăutarj. Cari stau la baluri, Ştiu toati selia. Aldatî nu jera ca acu: sî sî facî „bal" di flăcăi şî di feti. Cînta, atunsja, 55 lumja Nioriţa; da zîsja douî-trij vorbi, or zîăja măj mult? Toatî lumja ştija-n sat vorbili jestja cu Nioriţa.
                        (4.1.1968), Negîrleştj — Măriuţa Lekja, 85.
                        Nerezu MLVI, ML VII1 ga
          O ştiu di la mama mja, dipi cîn' jera cu furca pi vatrî; ca kestii di melodii, di la bătrînj. Da vorbilj-a fos’ măj puţîni la bătrînj. Şî pi urm-an găsît-o pin cărţ măj mul(t): a măj lunzit-o...
   1 Text. II a fost notat la două ore după MLVI.
195
5 Vorbili s-a amestecat cu iestia cari-s acuma. Da prja puţîn sî diosîbeşti.
        M-a pus la bandî di magnitofon totodatî; şî n-a îşi bini; nu nj-am adus aminti ghini: nu m-am pregătit.
           io Pi-um picior di plai,
                                                                                                                                  Pi-o gurî di rai,
                                                                                                                               Iatî, ghin în caii,
                                                                                                                                       Sî coboarî-n vali Trii turmi di nei 15 Cu trij siobănei:
                                                                                                                                Unu-i moldovian,
                                                                                                                                  Unu-i ungurian,
                                                                                                                                Şî unu-i vrînsian.
                Iar sel moldovian 20 Şî Cel ungurian Mări, sî vorghirî Şî sî sfătuirî Cî la apus di soari Vria ca sî-1 omoari 25 Pe basiu vrînCianu Cî-i mai ortomanu,
                Ş-ari oi mai mulţi,
                                                                                                                                Mîndri şî cornuţi.
                —  Mioriţî lai,
           30 Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoaCi Gura nu-ţ măi tasi;
                Ori iarba nu-ţ plaCi,
                Or’ ieş’ bolnăghioarî,
                                                                                                                              35 Drăguţi nioarî?
                —  Drăguţuli baCi,
                                                                                                                                             Dă-ţ oili-ncoasi La negru zăvoi,
                                                                                                                                 Cî-i iarbî de noi
                                                                                                                          40 Şî umbrî di voi.
                                                                                                                                  C-am auzît aşa:
                                                                                                                                     Cî la apus di sQari Vria sî ti omoari BaCiu moldovian 45 Şî Cel ungurian.
                Cî ai oj măi mulţi,
                                                                                                                                Mîndri şî cornuţi.
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
196
                                                              5d De ieş’ năzdrăvani,
        Şî di-o fi (II — di-a h'i) sî mor în cîmp di mohor,
                                                            Spune-j lu moldovian Şî lu ungurian 55 Ca sî mă îngroapi Pe-iCi, pi aproapi: în strunga di oi*
                                                                 Sî h'iu tot cu voi.
                                                                  Astia sî le spui;
                                                            60 Iar la cap skm' pui:
                                                                Fluieraş de fagu Mul' zîCi cu dragu;
                                                                 Fluieraş di socu Mul’ zîCi cu focu;
                                                                                                                            65 Fluieraş di osu Mul’ zîsi duiosu ;
                                                                 Vîntu, cînd o bati,
                                                                 Pin ieli-o răzbaţi,
                                                                 Ş-oili s-or strînzi,
                                                             70 Pi mini m-or plînzi
        Cu lacrăni (II—lacrîmi) di sînzi...
  Am tresi la fisior, cum a-ntreba’ di ia.
        —  Mioriţî lai,
                                                                    Lai, bucălai,
  75 Tu, dac-ăi zări,
                                                                   Sau ăi întîlni,
        O  măicuţî bătrînî Cu brîu di lînî,
                                                                  Pi cîmp alergînd,
                                                             80 Din drugî-ndrugînd,
                                                                 Din gurî-ntrebînd,
                                                                  Şî la toţ zîcînd:
                                                                                                                         „Sini Ai-a văzut Mîndru Ciobănel 85 Tras pintr-uja inel?
                                                                   Feţişoara luj:
                                                                  Spuma laptilui;
                                                                  Mustăcioara lui:
                                                                   Slcicu griului;
  90 Perişoru lui •
                                                                   Pana corbului;
        Okişori lui:
                                                                  Mura cîmpului —
                                                                 Coaptî la răcoari,
197
                                                                                                                                    Niatinsî di sgari;
                                                                                                                              95 Coaptî la răcoari,
                Niatinsî di vint.. >.“
                                                                                                                                    Tu, mioara mia,
                                                                                                                                   Sî ti-ndurj di ia;
                                                                                                                                       Şi sî-j spui curat 100 Cî m-am însurat C-o fatî di crai,
                                                                                                                                    Pi-o gurî di plai ;
                Şî la nunta mja A căzut o stia;
          105 Soarili şî luna A ţînut cununa;
                                                                                                                                     Braz şî păltinaş
                I-a avu' nuntaş; (sic!)
                                                                                                                                   Preuţ munţî marj:
          1 io Pasîri lăutari;
                Păsăreli mii;
                Şî steli făclii.
                       (27.VII. 1967), Nerefu - Mărioara Toma Burz, 42.
                       MLVIIIg*
          Dim bătrînj-am apucat-o. Ieram băietan di doispreCi-tri j spresi ani. Iera um moşniag, Sîmion Spulbir; a murit unkeşu diurni'... Şî io învăţări sî cînt din fluir; şî unkeşu jera şî iei cu oili.
5 Io cîntan din i\mx Nioriţa; şî iei în spunia vorbili. Iei ştiia sî cînti măj puţîn din fluir; şî lui îi plăCja cun cîntam io din fluir vocja Nioriţî. Spunja iei: „Cuvintili ioti-aşa-s":
                —       Mioriţî lai, io Lai, bucălai,
                Di trij zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi;
                Or jarba nu-ţ plasi,
                                                                                                                                 Or apa nu-j bunî?
          15    — Stăpîni, stăpîni,
                                                                                                                                 Ba iarba-m’ plaCi,
                                                                                                                                    Şî apa je bunî,
                Dar di tini nu-i ghini:
                Cî s-a vorghit doj Ciobănaş —
198'
       âo Unu-j ungurjari,
            Iar unu moldovjan —
            Cî pi tini sî ti omgari...
            —  Pi mini dacî m-oţ omorî,
            Sî nu mă-ngropaţ 25 în dosu stîni
            Uni dorm toţi cîni ;
            Sî mu-ngropâţ în strunga oilor, în zjocu neilor.
       30 Iar fluieraşu neu —
            Sel di osîşor —
            Sî-1 puniţ într-un vîrv di păltior;
            Cîn’ vîntu-a bati,
            Flujeraş nj-o zîsi,
       35 Oili s-or strînzi,
            Pe mini m-or plînzi Cu lacrîni di sînzi...
            Fluieraş di osu, în zice duiosu...
       40 Iar la cîmp d-eţ jeşî cu oili,
            Şî v-ăţ întîlni C-o babî bătrînî,
            Cu brîu di lînî,
            Din furcî-ndrugîndî,
       45 Din oki lăcrămîndî,
            Şî di mini-ntrebîndî:
            „N-aţ văzut, n-aţ auzît Di-um mîndru siobănei Tras printr-un inel?
       50 Mustăcioara lui:
            Spicu griului;
            Okişori lui •
            Mura cîmpului",
            Sî-i spuniţ cî m-am însurat.
       55 Pi cini-am luat?
            Luna şî cu stelili,
            Şî cîmpu cu florili.
            Cini mi-a fos' cununa?
            Soarili şî luna....
 60 Ieran copieilaş di vo triisprăzăCi ani; şî unkeşu iera trecu' di şăptizăş di ani • • •
                                                                                            Atunş cîn' a vinit un tovarîş di la Bucureşti, di j-an spus Nioriţa (cî jera măj mulţ), tovarîşu Cela
199-
     a spus Cî fti trimeti nişti fotografii, Ca amintiri; 65 da balt-a rămas!...
           Altili nu măi tîi minţi, c-am trecu(t) pin valuri mulţi...
                           (27.Vil. 1967), Ner62u — A16csî Brâtu, 55
                        HLIXsj
                                                                                       Am auzit-o-ntăi di la bunicu meu. Cin’ ani auzît-o avian -vo opt ani. Jel o cînta din Caval, şî ştiia şî vocili; adic-o cînta şî din gurî c-o voci duioasî. Am auzît-o la aparat; da-i mai aşa ca 5 la bunicu meu: nu-i plîngănaţî.
                                                                                      Mioriţa an cam amestecat-o cu si-am văzut în cârti; şî nu-ni-amintes' ghini. Jel spunia cî iera trii siobani: unu iera vrănsian, unu di la cîmp, unu vinisî din Ardial. Şî cun s-a găsît ij? Ii 10 s-a-ntîlnit ş-a vinit la stîni; iera-n tomnatic:
                —   Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                                                                      Di trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ măi taci;
                                                                   15 Or’ ieş’ bolnăvioarî,
                Mioarî, mioarî?
                   n    •    a
          Acuma ieu nu ştiu...
                Or apa din uluc,
                Or saria dim burduf?
            20    — Ba iarba-m’ placi...
                                                                  Nu ştiu ci spuni di apî...
                Am o presimţiri,
                Di tini nu-j bini:
                Acel ungurjan,
            25 Cu cel moldovian Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră Că la apus de sQare Vria sî ti omoare...
     30 Acu (zî)ci c-ar fi zîs jel:
                —   Dac-o fi sî mă omoare,
                                                                     Sî mă îngroape Pe-aici, pe aprcjape;
                                                                    Nu în dosu stîni 35 Uni stau toţî cîni;
                Ci-n strunga oilor,
200
                în zocu meilor.
           Acuma spunia cî dac-o ntreba di iei.:
                 Di-o babî bătrînî Cu brîu di lînî,
           40 Di-o-ntreba di-ufl siobănel,
                 Mîndru, supţîrei,
                 Ca tras prin inel,
                 Sî-i spui cî s-a-nsurat C-o fatî di crai,
           45 La gura di plai;
                 Soarili şî luna I-a ţînut cununa;
                 Braz şî păltinaş J-aij fos’ nuntaş;
           50 Păsîrîli: mii;
                 Şî steli: făclii...
           Aici nu-m’ dau sama: cî ieu to’ di mic an da’ di Mioriţa, după cârti, di Vasîli Alicsăndri; şî-n’ dau sama cari cuvinti-ar fi di la unkeş, şi 55 cari din cârti. Uite, asta cu „stelili făclii", nu iera la unkeş; dar înseputu, cu „Mioriţî lai" pleca di la unkeş. Măi iera:
                 —  Perişoru lui;
                 Pana corbului;
           60 Feţişoara lui:
                 Spuma laptilui;
                 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 Mustăcioara lui:
           65 Spicu griului Asta nu iera la unkeş; iera-n cârti, cred. Po-vestia-n cârti i-aşa:
                 Pi-um picior di plai,
                 Pi-o gurî di rai,
           70 Jată, ies în cale,
                 Se cobor în vale Trii turmi di oi,
                 Cu trei ciobănei:
                 Unu-i ungurian,
           75 Altu-i moldovian,
                 Şî unu-j vrăncian.
                 Iar cel ungurian,
                 Cu cel moldovean Au kitit cu caii
201
                                                                                                                 80 adicî pi-ascuns, pi furiş
                                                                     Ca să mi-l omoari Pe-a6el vrăncian,
                                                                    Cî-j. maj ortoman Ş-are oj maj multe,
                                                                    §5 Mîndre şî cornute,
                                                                        Gaj neînvăţaţ,
                                                               Şî cîni măi bărbaţ Dj-acolja mergi-n continuări:
                 —  Drăguţule bace,
                                                                                                                           90 Dă oile-ncoaci La verde zăvoj,
                 Că-i umbră de noi,
                                                                                                                                   Şî jarbî di oj.
           De-icja a văzît cî zghjarî nioriţa; şî urmjazî-n-95 tîmplarja cum am văzît-o.
           La mizloc trebi sî fi fost iei ceva: o răfujalî-n-tri ij.
                                                                                                            (28.VII. 1967), Nerezu — Ion Postolâki,
                                                                               57,
                                                                                                                                        MLXsa
          Ştiu Mioriţa di la tata. Iei jera fjerar. O h'j-n-văţat-o di la tatîl lui. O cînta cu melodii. Acu, vorbili sî li stăn di vorbî, cî-i cîntari veki: Pi-um picior di plaj,
                                                                    5 Pj-o gurî di rai.
                                                                    Iată, vin în cale.
                 Se scoboarî-n vale Trei turme de mei Cu trej cjobănej:
                                                                   10 Unu-j moldovjan,
                                                                     Unu-j ungurjan,
                                                                    Şî cellan' vrăncian. jar cel ungurian,
                 Şî cu cel vrăncian 15 Mări, sî vorbiră Şi se sfătuiră Cî la apus de SQare Ca sî mi-l omoare Pe cel moldovian.
                                                                  20 Că-j maj drtomân,
                                                                    Ş-ari oj maj mulţi,
202
                                                               Mîndri şî cornu(n)ti,
                                                                  Şî caj învăţaţ,
                                                               Şî cînj măj bărbaţ.
                                                     25 Jel a avu' ş-o oai cari-1 prevestja .. . jar în dosu stîni,
                                                                 Unde urlî cîni...
                                                            O oai bîrsanî Şî maj năzdrăvani 30 De trej zile-ncoace Gura nu-j maj tace.
                                                                 Iar cel cjobănel,
                                                               Tras printr-un inel,
                                                                  Din gură zicja:
        35   — Oiţă, oiţă,
                                                                 Cu lîna plăviţă,
                                                               De trej zilc-ncoacc Gura nu-s maj tace;
                                                               Or jarba nu-ţ place,
                                                              40 Apa nu ţ-e bună,
                                                              De nu taş’ din gură?
             —  Stăpîni, stăpîni,
                                                              De trei zile-ncoace Gura nu-m’ maj tace
        45   Că cei doi ciobănei,
             Tovarîşî tăj,
              Mări, se vorbiră Şi se sfătuiră Cî la apus de soare 50   Să mi te omoare,
                                                               Cî aj oj maj multe,
                                                                Mîndre şi cornute,
             Şi caj învăţaţ,
                                                               Şî cînj maj bărbaţ.
 55 Aisi sî mă măj laş’ oljacî, sî mă gîndesc... Aisja jestj-un acset, adic-o-ntrerupiri pi cari n-o cunosc io: am uitat-o...
             —  Tu, oiţa mja,
             Tu, de-j vidia
        60   Cî pi mini,
             Di m-or omorî,
             Sî mă-ngrgapi-n strunga oilor, în zocu meilor.
                                                               Şî la cap sî-m’ pui:
203
                                                                                                   65 Flujeraş di osu,
                                                                                                       Ce zice duiosu;
                                                         Fluieraş di fagu Ce zice cu dragu;
                                                                                                    Fluieraş di plopu,
                                                  70 De stă călătoru-n locu:
            Dc ce stă tot ar mai sta,
            Şî tot ar mai asculta...
                                                                                                     Vîntu, cîn’a bati,
                                                                                                       Fluieru-o cînta,
                                                                                                  75 Oili s-or strînge,
            Pe mine m-or plinge Cu lacrimi de sînge.
                                                           Tu, oiţa mia,
            De-i vidia măicuţa mia:
                                                                                                 80 Măicuţă bătrînă,
                                                                                                       Cu brîu de lînă,
                                                        Din oki lăcrămînd,
                                                                                                    Din gurî-ntrebînd:
            „Nu cumv-aţ văzut 85 Pi undi-aţ trecut Un mic ciobănaş Din fluir doinaş?
                                                           Feţişoara lui:
                                                                                                       Spuma laptiluj ;
      90 Okişori lui:
                                                                                                       Mura cîmpului;
                                                                                                      Mustăcioara lui:
                                                                                                      Spicu griului"...
                                                  Şî tu sî nu-i spui 95 Cî pe mini m-a-ngropat în strunga oilor, în zocu meilor.
                                                                                                        Şî tu sî-j spui :
                                                                                                       Cî m-am însurat îoo C-o fatî di rai,
            Pi-um picior di plai • ■ •
      Atîta-i, domli; o-nkeiu cu asta. lata lucra la fierării: şî lucra, şî cînta. Iei ştia şî cînticu luj Milin Copilit; şî măi cînta şî pi Ghiţî Cătămiţî.
                   (30.VII. 1967), Nerezu-Ghiorghi Proca RâLUucânu, 61.
             M LX 1*7
     —  Mioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trii zîli-ncoaci Gura nu-ţ mai taci;
5 Ori iarba nu-ţ placi?
     (II — Ori -apa nu-i dulci?)
     —  Stăpîni, stăpîni,
     Mii iarba-m' placi;
     Da am auzît
io   Cî-n apus di soari Vria sî ti omoari Baciul ungurian Şî cu cel moldovian;
     Cî ai oi mai mulţi,
15 Mîndri şî cornuţi.
     —  Drăguţi mioarî,
     Di vor sî mă omoari,
     Să le spui-aşa:
                                                                                                   Să mă-ngroapi 20 în dosu stîni,
     Ca sî-mj-aud cîni.
     Sî-m’ pui la cap:
     Flujeraş di osu,
     Ce zîsi duioşii;
25 Flujeraş di socii,
     Ce zice cu focu;
     Flujeraş di fagu,
     Ce zice cu dragy.
                                                                                            Şî dj-a-ntreba 30 O babî bătrînî Di-un siobănei Tras printr-un inel: Okişori lui ■
     Mura cîmpului;
35 Feţişoara luj:
     Spuma laptiluj; Mustăcjoara lui:
     Spicu grîuluj;
     Perişoru luj:
40 Pana corbului;
     Tu sî-i spui-adivărat:
     Cî m-am însurat C-o fatî di crai,
204
205
                                  1
                                                                                                                                     Pi-o gurî di plai;
                                                                                                                                              45 Cî la nunta mia A căzut o stia;
                 Soarili şî luna Mi-a ţînut cununa;
                                                                                                                                       Braz şî păltinaş
           50    Iej mj-au fos’ nuntaş.
           Nu rii-amintes’ di cîn' am auzît-o di la mama; o kema Anica Pavîl Doni.1 Mama o cînta din gurî. La melodi-i ca o doini tristî, cum s-ar bosi sineva. Am auzît-o Nioriţa cîn’ ieran copltii.
                                                                                            55 Ja lucra, stiria sara la scărmînat di lînî, la tors, cîn’ avia ia cura£. Noi ascultan la dînsa, ca copii,
     li  plătia ii sî-1 cînti. Şî măi cînta unu: di-um bacju, tot aşa... nu ni-1 amintesc.
                         (31. VII. 1967), Nerezu — Mădgălina Floroiu, 62.
                         MLXII
                 —  Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trij zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi...
           5 Or iarba nu ţ-î bunî,
                                                                                                                                     Or apa nu-ţ plasi?
                 —  îfaia iarba-nj plasi,
                 Apa n-i bunî;
                 Da am auzît io Cî s-a vorghit sî ti omoari... Unu, Novâcu...
                 Dacî-1 omQarî,
                 Sî-1 îngroapi La strunga oilor,
                                                                                                                                   15 în ziocu neilor.
                                                                                                                                       La cap sî-i pui:
                                                                                                                                      Fluieraş di fagu,
                 Sî-i cînti cu dragu; Fluieraş di osu,
            20 Sî-i cînti un cîntic duiosu; Flujeraş di socu,
                                                                                                1 în 1927 ne-a comunicat, la 63 de ani, un text ( Ţinut. Vrancei,
P, p. 356, XXIX).
206
                 Sî-j cînti cu focu...
                 —   Dacî m-a omorî,
                                                                          Sî mă-flgroapi 25 în struftga oilor, în zjocu neilor.
                 Şî la cap sî-m’ pui:
                 Flujeraş di fagij,
                 Sî-n cînti cu dragu;
                                                                          30 Flujeraş di osu,
                 Sî-n cînti dujosu...
                                                                                           Spuni cî şî la lcisjoari sî-j pui, nu-ş(tiu) ăi; lj-am ujtat. Cînticu-1 ştiu di la iijamur’li meii: di la bunica, di la tata mami; iei umbla cu 35 caprili. îl cînta şi din fluir, şî din gur-amintrilia...
           Pî-i di mul’ di cîn’ l-am auzît! Umblan cu oili şî jo. Jel pleca cu caprili măi înăinti; mă dusian şî jo, hîţ, hîţ, dipi jel cu oili. Jel pleca~n năinti, cî fuzja caprili. Caprili merg măi răpidi ca oili: jeli merg pi rîpî...
                        (29.VII. 1967), Nereău — Măriuţa Niâgu, 70.
                 MLXIII, MLXIV^s
      —  Mioriţî lai,
      Lai, bucălai,
      Di trij zîli-ncoaâi Gura nu-s măj tasi;
 5 Or jarba nu-s plaCi?
      —  S-a vorbit sjobani (II — S-a vorbit doj
                                           sjobănei)
      Ca sî ti omoari...
 Da-i lung, da nu-1 măj ştiu. Zîc numai din jelj-aşa: numa vo douî vorbi: io Cî ai oi mulţi Car-is măj cornuţi.
      —  Di m-or omorî,
      Sî mă-ngroapi-n strunga oilor. (II— Sî
                       mă-ngropaţ în strunga oilor,), în zjocu neilor,
1 Text. II a fost notat la o oră după MLXIII.
207
 13 îm bătaia berbesilor.
      Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni,
      Uni zasi vara cîni.
      Sî-m' pui la cap:
      Fluieraş di os,
 20 Sî cînti duios;
      Fluieraş di fagu,
      Sî cînti cu dragu ;
      FTuieraş di socii,
      Sî cînti cu focu.. -25 lira fost, acolu, tovarîş cu toţi: unu-i braşovjan, unu-i moldovian, unu-i... nu ni-aduc aminti 6i-i. îl ştiam înăinti; da acu l-am uitat, c-am păţit mulţi.
                         (27.VII.1967), Nerdiu — Anghellna
                         Kiţcoâju, 71.
                         MLXV
          Tetia-bătrînu-cari-a murit bătrîn tari: poati h'i Cinzăş di ani di cîn’ a murit di-o sutîs insi ani (îl kema Ion Harsip; a Kerit din Nerezu numilj di Harsîp) — iei cînta Nioriţa; ş-am auzît-o di 5 la iei, ieram băietan. aşa... 0 cînta din gurî. Nu ţîu minţi dacî cînta şî din fluir. Iera un unkeş domol, blînd avan la feliu lui. La vorbî 'iera o vorbî socotitî: iera cu socotialî la vorbî. Da pi urm-an sitit-o-n cârti, la f61iu: io Pi-um picior di plai,
                                                                                                                                    Pi-o gurî di rai,
                                                                                                                                    Jatî, vin în caii,
                  Se cobor la vale Trei turme de mei,
                                                                                                                               15 Cu trii ciobănei :
                  A unui moldovian,
                                                                                                                                   A unui vrăncian,
                  Ş-a unui ungurian.
                                                                                                                                         Iar cel ungurian 20 Şî cu cel vrăncian Mări, se vorbiră,
                  Şi se sfătuiră Ca sî mi-1 omoari Pe Cel moldovian,
208
zj Câ-i îtiai ottoffiân!
     Ari oi mai mulţi,
     Mîndri şi cornuţi,
     Şi cai învăţaţ,
     Şi cîni niai bărbaţ.
30 Iar cea meoriţă,
     Cu lîna plăviţă,
     Guriţa nu-i tace...
     —  Or’ ieş’ bolnăvioară, Meoriţă, meoară?
35    —   Dragule  baci,
     Dă-ţi oile-ncoace,
     Că-i iarbî de noi,
     Si umbra de voi La verdi zăvoi.
40 Mai kiamî-ţ ş-un cîni;
     Căş pe la apus de soari Vor să mi ti-omoari Baciul ungurean Şi cu cel vrăncian.
45    — Drăguţă mioară,
     leu, di-oi fi sî mor în cîmp de mohor,
     Să nu le spui l°r;
     Să le spui curat:
50 Că m-am însurat C-o fatî di crai,
     Pi-o gurî di rai...
     Şi să mă îngroape Aici, în dosu stîni,
55 Ca sî-mi-aud io glasu di la Şi la cap să-m’ pui: "Fluieraş de fag,
     Mult zice cu drag;
     Fluieraş de os,
60 Mult zice duios;
     Vîntu, cînd a bati,
     Prin ieli-or străbati,
     Oile s-or strînge.
     Pe mine m-or plînge...
65 Iar de-i vidia Pe cîmp alergîndî Măicuţă bătrînă Cu brîu de lînă,
     Din oki lăcrămîndă,
cîni
209
           70 De mine-ntrebîndă •
                „tini-a văzut,
                Şî cini-a cunoscut Mîndru ciobănel Tras printr-un inel ?
           75 Feţişoara lui:
                Spuma laptilui;
                Okişori lui:
                Mura cîmpului;
                Mustăcioara lui:
           80 Pana cortmlui" (sic !)
                Să nu-i spui, drăguţă,
                Că la nunta mia A căzut o st^a...
           N-o mai posiu ţînia minţi. O ştiiam pi di 85 rost: putei sî mă scoli din s^mn, ş-o ştiiam. Acu am uitat-o...
           N-an cîntat în viaţa^ mip. din fluir! Da din gur-an cîntat. Melodiia Nioriţ-o ştiu dim bătrîni, dipi cum o cînta oamini: ca% dipi la unkeşu ista, Harsîp, am auzit-o-ntăi. jel o cînta to’ din gurî, nu din instrument.
                       (27.VII. 1967), Ş^ere2u — Dunitru Tatu, 72.
                        MLXVI, MLXi/II1 89
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trij zîli ncoasi Guriţa nu-ţ măi tasi ;
           5 Or iarba nu-ţ pla£i ţ. ...
                 .. .Şî apî nu bia.
                 Numai lăcrîni cui'zja.'...
                 Trii siobănel Cu trii cîrduri di hei • • • io La apus di soari
                 Vria sî mi-l omoari.. .
                 S-a vorghit, s-a sfătuit um moldovian Şî c-un ungurian Sî mi-l omoari
1 Text. II a fost notat la o oră şi jumătate după MLXVI.
210
           15 Pi sel vrăn^afl,
                C-avia oi mîndri şî cornuţi,
                Cai învăţaţ,
                Şî cini bărbaţ,
                Siobani înarmaţ...
           20 Avia trii turmi (II—cîrduri) di oi.
           VrănCjanu: n-a avu’ ca iei nimnia oi; Ceii inăi mîndri oi-a avut pi lumia asta! Oaia a. sîmţît di omor, di sfatu lor: puteri dumnezăiascî! Ia ttu măi mînca di loc, cî sîmţîsî c-â sî-1 omoari pi 25 stăpînu ii. Cioara seia a plîns la. iei, cî s-a prisepuţ. L-a omorît la apus di s(?ari. Iei i-a spus nioriţî cî, dacî l-a omorî, sî4 îngroapi-n strunga oilor, în nelzocu neilor;
                Sî-i pui la cap:
           30 Fluir di fag,
                A cîntat (II—Ca sî cînti) cu drag; Fluir di soc,
                A cîntat (II—Sî cînti) cu foc;
                -■•Şî fluir di os,
           35 Sî cînti duios...
           Măi spuni:
                Sî h'ii umbra lor Setina bradului...
                                                                                        Di-ntîlniria cu baba, cu mama Ciobanului, nu 40 ştiu. îfai m-a spus-o băieţî nii din şcoalî. Am auzît-o şî dim bătrîni; cî dim bătrîni1 am auzît-o-ntăi.
           Iernam cîti Cinzăş-şăizăş di oi. Cumpăram primvara cîti sinzăş di oi cu nej; cumpăram din partia muntenilor: pim Buzău şî Rîmnic. Şî 45 primvara avian cîti-o sutî di minzări. Li duCian şî li văram la „Kiatra săcuilui", pi Lăpuş, în ’.Fiiru-nic", îm „Preluncî". Noi „Kiatra săcuilui” — am cumpărat-o — noj, nerezăni — di la Bodeşti. Acolu-an Ciobănit numa la părinţ vo
50   şajspresi ani. Di-acolja m-a luat în armatî, m-am însurat; ş-a rămas la oi fraţî nii*. sinsi fraţ, toţ a fost Ciobani...
                                                                                             O cînta Nioriţa bunicu: o cînta cu fluiru. Tata neu to' cu fluir-o cînta. Măi cînta şî vorbili.
                        (31.VII. 1967), Nerefu - Petrâki Borcâu, 74.
 211
MLXVIII, MLXIX1 #0
           —   Nioriţî lai,
           Cu lîna ţîgai,
           Di trii zîli-ncoaâi Gura nu-ţ măj tasi;
                                                                                                                         5 Ori apa nu-s plasi,
           Ori iarba nu-s plasi?
           —   Niia apa-iîi plasi,
           Niia iarba-m plasi...
           S-a vorghit moldovianu
                                                                                                                                 io Şî cu ungurianu Ca sî mă omoari,
           Sî mă-ngroapi-n dosu stîni Uni zac cîni.
           Dacî m-a omorî,
       15 Sî mă-ngroapi
           (II — Ori...) în strunga oilor.
           Ori în ziocu neilor...
           —   La moarti cîn’ ăi murit Atunsia Cin ri-a boăit?
           —   PăsîrH-a sirîpîit.
       20   — Di scăldat sin ri-a scăldat?
           —   Ploili cîn a plouat...
    Măi ţîi minţi di la sini-am auzît-o? Am auzît-o din om în om. îs ani întrezi di zîli!... Mustăsioara lui:
       25 Slcicu griului;
           Okişori lui:
           Mura cîmpului....
           Perişoru lui:
           Pana corbului;
       30 Feţişoara lui:
           Spuma laptilui...
Măi ştiu pin iei, aşa...
           Pi-un Kisior di plai,
           Pi-o gurî di rai...
       35 Di ri-a-ntreba,
           Sî nu spui mami cî-s mort;
           Sî-i spui mamî cî m-am însurat Pi-un ltisior di plai;,
1 Text. II a fost notat la 24 de ore după MLXVIII.
 .212
               Pj-o gurî di rai;
                                                                                                                               40 Soarili şî luna
               Ni-a ţînut cununa ;
               Braz şî păltiori (II—Braz şî păltinaş) I-a avu’ nuntaş...
               Soarili şî cu luna 45 Ni-a ţînu’ cununa"...
                        (27.VII. 1967), Nerezu — Ioana Huriiu (Brâtu), 84.
                                                                                                                           Nistoreşti'
                                                                                                                                    MLXX91
              —  Nioriţî lai,
              Lai, bucălai,
                                                                                                                                De trei zile-ncoace Guriţa nu-ţ tasi,
         5 Nisi iarba nu-ţ măi plasi;
              Nu ştiu: ieş’ năzdrăvani,
              Sau ieş’ bolnăvioarî?
              Di-o fi sî mor,
              Sî mă-ngropaţ în dosu stîni, io Ca sî mi-aud cîni.
              Drăguţă mişară,
              Dacî mi-eş’ năzdrăvani,
              Mari mi se sfătuiră,
                                                                                                                             Mari mai vorbiră 15 Ca sî mă omoari
              Pi la un apus de soare Baciul ungurianul,
              Ciobanu moldovianu,
              Că am oi multe,
                                                                                                                   20 Mîndre şî cornute,
              Cai învăţaţ,
              Şî cîni măi bărbaţ...
                                                                                  O ştiu di la um bătrîn. Iei a fost în timp basiu. Io an fos’ sioban di nic: an fos’ vo douîză’ 25 şî doi di ani. An ş-acu stînî; şî-s basiu la oili oaminilor. îm Mioriţa asta intrî şî doina asta: Mîndru, mîndru siobănaş,
              Tras printr-un inehş; (sic!)
213
                Faţa lui'.
                Spuma laptilui:
                Păru iui:
                Spicu griului;
          35 Oki lui:
                Mura cinlpului...
                Mama iriia cîil’ fri^a făcut,
                Codrului m-a dăruit:
                Codrului di mic copil,
          40 Ş-acuma sun' um moşniag bătrîn: Barba-m’ bati braţili;
                Mustăţili, coatili;
                Şî pletili, spatili, înnebunesc' ş-an sî mor...
                          (13.IX. 1967), Nistorestj — Apostu Creţu, 31.
                          MLXXI1 aj
      Nioriţa to’ di la Botiţ-o ştiu, da numa cîteva cuvinti:
                  —  Mioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                                                             Di trii zîli-ncoasi 5 Gura nu-s mai fasi.
                  Apa nu ţ-î bunî;
                  Oar’ iarba nu-s pla&i?
      O lăsăm aiâia !. . .
                          (1967), Nistoreştj — lăutarul Asanâki Dudu, 55.
                          MLXXII 93
                  —  Mioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                  Pe la bot bălai,
                                                             De trii zîli-ncoaci 5 Gura nu-s mai taci;
                  Ori ieş' bolnăvioarî,
                  Mioriţa mia, mioarî?
     1 Unul din textele lăutăreşti complet degradate, cum reiese şi din nota crit. 92.
214
     —  Drăguţule baci,
     Dă-ţ oili-ncoaci
10 în verdi zăvoi,
     Că-i iarbă di noi-,
     Sî umbrî di voi.
     Mari se vorbiră Şî sî sfătuirî 15 Ca la apus de soari Sî mi ti omoari Baciul ungurian Şi cu cel vrăncian,
     Că ai oi mulţi,
20 Negri şi cornuţi,
     Şi cai învăţaţi;
     Şi cîni bărbaţi...
     —  Draga mia mioarî, Dac-ai întîlni,
25 Şi dac-ai zări Măicuţî bătrînî Cu brîul de lînî,
     Dim mînî-ndrugîndî,
     Şî la toţ zîcîndî :
30 „Sini mi-a văzutu,
     Cini-a cunoscutu Mîndru ciobănel Tras printr-un inel"? Feţişoara lui:
35 Spuma laptilui;
     Perişoru lui:
     Pana corbului ;
     Okişori lui:
         » *
     Mura cîmpului,"
40 Dar, mioara mia,
     Să nu te-nduri di ia, (sic!) Şi să-i spuj curatu Cî m-am însuratu.
     Pi-o gurî di plaiu,
45 C-o fatî di craju.
     Iar la nunta mia A căzut o stia;
     Paltini-am avut nuntaş; Preuţ: muns mari;
50   Păsîri: lăutarî;
     Mij şî steli di făclii Mi-au ţînut cununa...
215
         O ştiu di la un unkeş bătrîn; umblam cu iei cu vasili. Iei avia o tîrlişoarî şî noi jeram cu oili. Iei iera sîngur: n-avia niş babî. Işa şî iei la dial şî stan di vorbî, şî ni povestia di-ali îui- N-o cînta, o povestia. Iera bătrîn: avja vo obză’ şî şasî di ani. Din cârti alfebu spuma: Pi-um picior di plai Se coboarî-n vali co Trei turmi di mei Ci trii ciobănei:
                 Unul, ungurian;
                 Unu, vrăncian ;
                 Şî unu, moldovian ...
Cam atîta am auzît din cârti: dintr-o fgai dintr-o cârti an găsît-o. Di la unkeş măj bini-am diprins-o, cî-m’ povestia.
                        (13.IX. 1967), Nistoreşti - Ion Băjcan,
                        58.
                        MLXXHI M
     (A.)         — Oiţî, lăiţî,
                 Di trii zîli-ncyaCi Guriţa nu-s taCi;
                 Si nu-ţ plaCi:
            5   Iarba di pi cîmp,
                 Sau apa din uluc?
                 —  Ba toati-m’ pla&i;
                 ISIi s-a vorbit Trii sjobănej 10  Sî ni ti omoari,
                 :  Sî ni ti pui, la un   apus di    soari,
                 La şpatili stîni Uni zac vara cîni:
                 Unu, ungurian;
            15  Unu, vrănâjan;
                 Şî unu, moldovian, ;
     (B.)       Pintru cî ai oj măi mulţi,
                 Negri şî curntiti.
     Adică cu   coârni.
20   (A.)       —Di (Br Dacî...)        m-a omorî,
                 Sî mă pui-n strunga oilor, în fjocu neilor.
55
65
216
                 Fluieraşu neu sî-1 pui-ft lîna oilor; (sic !)
                 Şî cin’ a bati vîntu,
          25 Fluiru sî cînti.
                 Busmmaşu neu
                 Sî-1 pui-n vîrfu păltiorului;
                 Vîntu cîn’ ni-a bati,
                 Busiumu sî-n cînti...
30 Acu cu corboajca...
                 — Fuzi, corboaici,
                 Nu mă crăpăi...
          Vez, acolia nu ni-aduc aminti: nu iera corboaica, iera mă-sa; şî nu clăpăieşti corboaica: 35 iera mă-sa, cî l-a striga’ di sus
                 — Fuzi, corboaici,
                 Nii mă clăpăi,
                 Nisi cu siocu nu mă siocăni!
                 — Io nu sîn’ corbu sî ti siocănescy,
          40 Io sîm’ maica ta sî ti leg la răni.
                 — Nu mă lega,
                 Niş din gurî nu mă striga...
          Nu măi Ştiu aisia cun ghini. Dacî nu l-am măi cîntat, bre! îl ştiu, cî-1 cînta mama mia.
                       (11. IX. 1967), Nistor6ştj-Dădăydsa   —
                       (A.) Floârja Aga, 61.
                       (B.) Ştefan Aga, 71,
                       MLXXIV 95
          Nioriţa o ştiu di la tata-moşu neu Hristia Băicân.   A   fos’ păzitor di     or. sioban, cun      sî
     spunia pi timpuri. Iei p6vestia sara la foc ş-o cînta din fluir. Din fluir o cînta, şî pi urmî ni 5   spunja şî din gurî. Io jeram ş-încî c-un fratj-a
     neu măj nic. Stătiâri la tîrlî, cu ghitili, la dial, la fîneţuri, toamna, dipi si cosa jarba; ioti, -aisia la djal:  „la Onofrei", aşa-i spuni. Iei cînta ca      sî
     ni-nveţî  pi  noi. Avia oi; şî    numa zghera cîtj-o
10  oai: „Ej, auz cun zghiarî lăiţa"; ş-apăi dj-acolja-
     nsepia sî cînti. Cînta-ntăi din fluir; şî di-acolia-nsepja sî ni povestjascî din guri; cînta to’ cu ghers:
                 — Mioriţî lai,
          15 Lai, bucălai,
                 Di trij zîli-ncoasi
217
                 Guriţa nu-s tasi;
                 Nu ştiu: iarba nu-s plasi Iarba dim poianî,
            20 Apa din uluc,
                 Saria di burduf?
                 —  Da miia, stăpîni,
                 Toati-m’ plac ghini;
                 Da, mari, sî vorghirî,
            25 Ca sî ti omoari,
                 La apus di soari,
                                                                      Basiu ungurian Şî cu sel vrănsian.
                 —  Nioriţa mia,
                                                                  30 * Sî-i spui lu vrănsian Şî lu ungurian:
                 Dac-a h'i sî mă omoari,
                 Si mă-ngroapi-n strungi di oj,
                 Sî h'iu tot cu voj.
                                                      35 Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni, Sî-rij-aud lătrîndî cîni.
                 Şî la cap sî-m’ pui:
                 Flujeraş di fagu,
                 Sî-n cînti cu dragu;
            40 Flujeraş di socu,
                 Sî-n cînti cu focu...
     Şî lj-am măj ujtat. Cî-n spunja unkeşu di colu... ; şî jo lj-am băga' digrabî-n cap. Nj-am măj adus aminti seva:
            45   — Nioriţa mja,
                 Tu, dac-ai vidia O babî bătrînî C-un cair di lînî,
                 Din gurî-ntrebîn’ ;
            50 Dim mînî-ndrugîn',
                 Sî-j spuj, nioriţî,
                 Cî jo m-am însurat C-o fatî di craju Pi-um lîisjor di plaju...
55 Cam asta-j...
                 Paltini: nuntaş;
                 Brazî: preuţ marj;
                 Păsăreli: lăutarj...
                                                                                       Şî cam aisja-j; cî lj-am măj ujtat. Nu măj 60 ştiu ca-năinti. Aşa măj spunja jel unkeşu unili. Dj-aghia intrasîm în şcoal-atunăj. An făcu'
218
                                                                                      âinâi clâsî la şcoalî. Am întîlnit-o Nioriţa şî-n cărţi: îfi ciâsa a patra. Da, jete, pe seia am ujtat-o; mâj ghinj-o ţîj minţi pj-a unkeşuluj. Cî dacî-ţ 65 spuni omu, măj digrab-o bazi în cap ca din cârti.
          Asta an ţînut-o minţi c-an fos' sioban toatî viaţa mia: asta ni-a fos' mesărija. Păj, an fost înăinti di armatî. Am pleca' de-isj la oj, la mocanj; ieram cam di pajspresi ani. Iera nişti covăz-70 n6ni din Covâzna; ş-avia oi mulţi. Şî io m-ari dus la oi, acolu, la Covâzna; cî ni-a fos' drazi oili. An sta' pi-acolu şăpti ani, pîn-am pleca' la armatî-n nouî suti douăz' şî şăpti. An vinit cu ăinzăş di oi di-acolu-acasî; li-am adus la părinţ, 7 5 ş-apăi am pleca' la armatî. Oili li-am adus di-acolu, di la „stăpîn", di la mocân; jera sîmbrija mia pi şăpti ani. Am făcu' doj anj armatî; şî cîn’ m-am libirât, m-am apucat to' di mesăriia oilor. Pi urm-an sta' patru ani nicăsătorit, to' la oi, aisia. 80 Şî dipi si m-an căsătorit, într-un singur an n-am umbla' cu ieli, -atîta. Atunş an stat acasî. Şî dipi asta, to’ la oi-an fos’ pînî-m patruză’ şî unu, cîn’ s-a       porni’ războiu. Acuma-n dau sîm-
      briia-m bam.   P-am fos’ şî-n şaiză’ şî doi, şaiză'-
 85  şî trii an fos’ sioban. Pe-isi-an fost într-o varî-n
      „Lapoşu", în   şaiză’ şî trii; ŞÎ-n şaiză’ şî doi an
      fost în „Munţîşoarili"...
          Cînta şî la Covâzna siobani. Iera siobani din Vransia, dipi  la Bîrsăşti, dipi la Sov£za, di pin
 90  Negîrleşti, di  pim Pâltin, din Nerezu. (Zî)Cja cî
      vrînăeni noştri-s sii măi buni oamini...
          Io cît an stat acolu, la Covâzna, stăpînu sela a rieu mă iubia măi mul’ ca pi băieţi lui. Avia doi băieţ; şî nu-i iubia            ca pi mini! 11 kema
 95  Ion K£trianu; iera aşa:            avia can vo sinzăş di
      ani. Avia vo’ op’ suti di oi. Ieran şăsî siobani la botei: iera unu dim Pâltin; unu iera din Nerezu; unu-a fos’ din Năruza. Da asela din Năruza ştiu c-a murit. Sel dim Pâtlin îl kema Sîmion Lăbunţ; 100 asela trăieşti ş-acuma.
          Stam acolu, la Ketrianu, şî vârî, şî iarnî. Io n-an vinit acasî, di n-a ştiut nisi fatî, nisi mamî trii ani di zîli! C-an fuzi(t) di-acasî. Ieti cum a fostu:
 105 Ieram om năcăzît; şî                 mă pusăsîrî părinţi
      argatu la un kiabur în satu ista: Costicî Petrâki,
219
      învăţătoriu. Avia vo patru vasi şî doj caj, şăsî bucăţ di toatili. Iei sî purta bini cu mini; da fimeia iera ră: măscărisioasî: ti ocăra, ti bazio-
110  coria diziaba. Atunsi-a vinit breţcâni cu oili-
      aisia-ntr-o iarnî; cî iera fîn mul(t) pe-isi. A vini' K£trianu-a£ela, şî c-un văr a lui. Aii stat aisia la „Kiatra", la unu Ghiorghi Hurzui; li-a da’ nutreţ; i-a vîndut iarba, di-a mîncat oili. Costicî 115  Petraki-avia pămîn’ to’ lîngî Hurzm-acolu. Şî io
      mă dusian zîua pi la siobani siia, pi la oi -ii iera patru- şî-m-iera drazi oili: li-aziutan, colu, cin’ da fîn la oi. Ca scutâriu oilor —ca vătavu cîr-dului—iera unu din Sov£za: unu Ion Niza. 120  Scutâriu ista ni-a spus într-o zî: „Mă, tu nu merz
      cu noj? Cî-ţ dăn şî ţii la primvarî nei". Io an ăertit sî-n dia şî niia un căţăl, c-a via cîni mari. frumos. Io, dac-a zîs cî-n dă, an zîs: „Mergu". Da ştiian cî nu mă lasî tata. I-an spus di asta. 125  Iei a spus: „Las’ cî merz cu mini; şî ti băgăm
      în sarisili noastri, în cozoasi" ; c-a via şî sarici, şî cozocu. Io am pleca’ di-acolu; an lăsa’ vasili şî cai lu Petrâki-nkiş la tîrlî, la iei, acolu; an vinit acas-aişia, am pîndit pi mama—tata nu 130 jera acasî — şînu hn-acasî; am intrat în casî, an luat un cozoc a lu tata, c-un suman mari pîni-m pămînt; avia tata um băţ bun: an lua’ şî băţu; an lega’ cozocu şi cu sumanu cu nişti beti di-a mami (H-an găsî’ pin casî); an luat-o pe-iâia la 135  dial, pin „Onofrei", ş-am işît în „dialu Năruzi",
      ş-an luat-o pi dial; ca sî nu sî ia tata dipi mini, sî nu ştii pi uni-am apucat — ş-am aziuns în Nărâza, c-acolu iera căruţîli mocanilor cu cai i an tras la o căruţî di’selia, m-an suit într-o căruţî HO   — cî cunoştiam cai di-acolu, di la dial; an ridicat
      sarisili lor şî m-am băga’ cu-a meii; cu sumanu; m-am băga’ sup sarisili lor, acolu; m-am învălit sî nu mă vazî nimnia. Cun stam io acolu,-a vinit scutâriu seia cu stăpînu: „Mă, si, n-a vini' 145  puiu seia di vrănsian?", 1-a-ntreba’ pi scutâriu
      stăpînu: Ion Ketrianu. Da io, cîn’ a zîs aşa, an ridica’ capu di colu; şî cîn’ m-a văzut, a-nseput sî rîzî; şî m-a-ntreba’ da c-am mînca’ seva. Jera o crizm-acolu: „Du-ti, mî, şî ad-o pîni", a zîs 150  Ketrianu scutarjuluj, lui I^iza; „cî brînz-avem
220
      noj: îm bufduf, acolu". Io :„Hâi, sî meriiffi!"; ini ieria fricî sî mînînc acolu, sî nu ghii tata. dipi mini. A pus şHavur’li la căi; cî şliavurîi jera îuati lăturaşi, di-acoHa, di lă orsic; şî m^a suit 155  în călruţî, şî... dă-i drumu la cai pi „prundu
      Zăbeli" la vali! Io, di bucurii, n-am mîncat riica pînî-n Ghidrai acolu-am mîficat oliacî. Oili iera-năinti: li-am aziufis tuma-n Bolot^sti. Cîn’ am aziuns oili, io m-an dă’ zios din căruţî: an rămas 160 cu oili. N^a da’ stăpînu-o glugî, cu brînza âeia, ca sî mînifti(^c) pi drum dacî n-i foami. Dj-acolja am mers Cu oili pînî-m Măicăneşti în vara seia, ătunâi, îm Măicăneşti, lîngă Brăila. Pi-acolu-an stat trii ani: m Măicăneşti, la um boier cu moşîia,-l 165  kema Filodor. Al doiHa an an fos’ la al’ boier,
      Dunitru Zior^iu. Al triiHa an an fos’ la unu Zicî Ţîţăm. Alpatrîlia an an fost în Transilvania, la um munţi, îi spunia „Keişoara". Acolu-an sta’ di primvara pînî toamna. A sinsilia an an 170 fos’ pi-um munti-i spunia „Kileşu". A şasîlia an an fos’ la um munţi, -1 kema „Ciclon", lîngî Bistriţa-Năsăud. Ş-am pleca’ toamna di-acolu, ş-an vini’ lîngî „bălţîli Brăili": un sat, aco-lu-i spunja „Mecin"; ş-am iernat acolu iarna.
175 Nu lj-an da' nutreţ la oj: am mînca’ salsii-li dă-rîmam salâii— şî cu pănăşîţî; aşa-i spunia pi graiu mocănes(c): pănăşîţî, asta-i stuf. Oili-1 mînca di ninuni! Iera grasî oili: sî ziucau!
          Primvara am pleca’ dim Mecin; ş-am vini’ to: 180 la Măicăneşti, la um boier, la unu Badât. An sta' toatî vara pi moşîia lui; acolu-am avu' stîna. La-ntăi noiemviri am pleca', ş-am vini' la Foc-şăni cu oili. Ş-an tras pj-o moşîi la o cucoanî, la unaOrljânca. An stat acoHa pînî la-ntăi desemviri; 185 şî zîua di douî desemviri, sara, a vinit tata la mini, cî i-am trimăs io scrisoari: auzam, aşa, pin oamini, cî răcutiazî. Pi mini m-a răcutat în lipsî: io n-an fos' la răcutari. Ş-a vini' tata la mini: „Măi băieţi, haj-acasî, c-a spus zîndarju 190 cî j-a vinit ordin di dus la armatî. Şî i-j dor mă-ti di tini..."; cî nu mă văzusî mama di şăpti ani • Tata a măi vinit odatî la mini; da mama n-a vini' di loc. „Hai, ŞÎ măi stăi şî tu pi-acasî vo lunî di zîli; cî niâi nu ti măj cunoaşti oamini cîn'
                                                                         221
193 ti-a vidia". Jo: ,/feti, măi stai sî gliii stăpînu, sî ni-aleg oili, sî mă socotes’ cu iei; cî măi am di lua' simbrii di la iei". A sta' douî zîli pîn-a vini' stăpînu di la Covâzna. A vini' stăpînu marţ sara; riercuri diminiaţa ni-an sculat, an făcut 200 mîncărj, -am mîncat. Di-acoHa i-am spus: „Ei, neni Ioani, sî ni socotim; cî, ioti, -a vini' tata, sî mă ia acasî; c-a vinit ordin sî mă ja la armatî" ...Ni-am ales aseli sinzăş di oi aii meii; ba-ncî rii-a măi dat douî di la iei. Nj-an luat Tavian doi 205 cîni a nii: j-an luat. Aviam um măgăruş: ni-am pus sarisili — douî sariCi aviam — douî cozoasi di seli mari; unu măi vekiu-, da unu iera nou, lua' di toamna : atunsi rii-1 adusăsî, to’ din simbrii, cî ni da-n fiicari an cîti-un cozocu. Mai aviam 210 o „zeki" — o manta; da mocanu-i zîCia-n limba lor „zeki". Sinsi mii di lei aviam bani: di la stăpîn, din simbrii; douî beşîsi din brînzî (iera di la oili meii) di cîti zasi kilogrami beşîca -beşîsi di seli mari, di bou.
215 Am pleca' di la comuna Vînători, dipi „malu Pucni", cum îi spunian noi, vrănseni — şî mocani to’ „Pucna"-i spunja—am pleca' riercuri diminiaţa; şî zjoi sara, în zîua di Sfîntu Neculai, am aziuns acasî-n Nistoreşti. Cîn' m-a văzu' mama, 220 mă săruta şî plînzia: (zî-)’Cja c-am muri’ pj-acolu, cî dacî n-a ştiu’ di mini...
           Avjaîi cînj: nu cunoştja pi nimma, numa pi mini mă cunoştja. I-an lega’ pînî s-a-nvăţat. Cît un lup jera cînili! Aviam pi unu „Hoţu": dacî 225 lăsai traista cu făinr colu.. şî nu-i dai di mîncari sî sî saturi, apî sî năpustia odatî, ş-apuca traista ş-o rupia cu gura, puria sî h'i fos’ cu sîrmî legatî! Da niş di lup nu-i iera fricî, şî niş di urs...
           Stînili mocăneşti din Ardial, din Transilvanija, 230 jera măj buni ca la noi. Uni ţîma brînza, caşu
      —   adicî „căşăriia" — jera ca besju:                  nu  vidia
      soarili, luriina, di loc; băga brînza acolu cu lu-riinî di luminări. Nu intra niş muscî, niş luriinî. Sî doslcia brînza seia, şî işa galbinî ca turta di 235 siar’(-î)-aşa işa. Tot acolu ţîma burdtifurli cu brînzî; urda cari-o bătia la putini; Iceili di oai; burdu-furli cari li făsia, di li argăsa: tot acolu li ţînia.
                                                                                                    Şî la h'ierbătoari iera curăţănii mari. Cî baCiu şî strufigariu: aseia iera mesăriia lui! Dacî
                                                                           222-
240 vinja stăpinu şî găsa murdării, zvîrija găleţîli murdari, i-nzjura. învălitoarili di brînzî li opăria-n fiicari prînz, şî li spăla cu apî răCi, ca sî nu riiroas-a acru, or sî facî gherni brînza. Lingurili, străkinili, lingura di luat urda, cupili di la găleţ jera spălatij 245 opăriţi, curaţi; li spăla cu perija di pai. Da la noi • li spăla cu spălătoriu, li măi rădia cu cuţîtu...
           Brînza di-acolu iera măi bunî ca la noi: măi bunî mul(t) ca la noi!
           ... Siobani lor nu prja cînta Mioriţa: a noştri-o 250 cînta, şî ij asculta. Niş din fluir nu pria putia ii cînta; to(t) vrănseni noştri cînta. Cîn’ vinia stăpîni, spunia la vrănseni noştri: „Ia, măi trazi-o tflioriţî, mă; un „şîriag" di-a mînzărilor; ia, măi, zî-i"! în şăpti anj, cît an Ciobănit io la ii 255 acolu, di la Covâzna pîn la B/striţa-Năsăud, nu i-am întîlnit sî cînti Nioriţa...
           Apî, am avut un sioban di-acolu, din To-pliţa români: o comuni dim Bjstriţa-Năsăud. Iei iera sioban cu mini, to’ la stăpînu Cela, Ion 260 Ketnanu. Iei nu ştiia sî cînti din fluir. Şî cîn' însepia sî cînti Ciobani noştri r— vrănCeni — din fluir, iei toatî zîua sl ţînia dipi Ciobanu cari cînta Mioriţa, or cînta „şîriagu mînzărilor", or horj, sîrbi vrănCeneşti dj-a noastri. Iera Sîriion 265 Lăbunţ di la Pâltin: aCela cînta ghini, ghini măj cînta! Douî fluirj-âvja la iei: unu măi mari, unu măi riic; aşa li purta la brîu, la curaua cu ţînti...
          Şî jo am avu' curâ cu ţînti, acăriţî di purtat 270 aCi-n ja; rii li-a Kerdu' băieţi cari-a fos’ şî ii la oi, pin Covâzna. Dacî asta a fos’ briasla noastr-aiCi, în VranCia... Măi aviam un feliu di cleşti mititel: „germâriu", aşa-i spunia; jera di scos gherni dipi tjaca berbecilor — pi uni şî lcişî ber-275 beCili. Cî făsia gherni vara: sî punja musca şî făCia gherni. Şî la °î sî făCia gherni: sî punia musca la fătăCiunia oilor, si făCia gherni. îj scoţian cu cleştili Cela. Oaia şî berbeCili îl punian cu Kisioarili-n sus, cu spatili pi pămînt, şî-j 280 scoţian ghernj. Apăj punian la ranî zâmî di ste-regoai; o h'ierbiam; măi punian zăr acru, di nu-1 putei lua-n gurî; măi tari ca oţătu sî-năcria; îj
223
      Spuftjâfti „ţităju** în iimba bătrînjaScî. ÎDkci pii* niam în rana seia, colu, di lâ un timp rana sî 285 strînzja, sî vindeca...
          Măi avian un kimerju — Cî curaua cu nasturj iera pişti kimeriu — măi avian cuţîtu siobănesc ; îl făsian la h'erari di iştija. îfi kimeriu măi ţî~ niam spînţ: cîn’ sî-mbolnăghja oaia di dălac, îj 290 băgăm trii h'ri di spînţ; li băgan cu sula, lâ coadî. Sula avia un tocuşor di lemn în carj-6 ţînei. O scotiam, împunzjam oaja, băgăm spînţu, apăi o băgăm sula di trij orj îm pămîn(t); dj-acolja o băgăm în tocuşoru seia a ij. Bătrîni ni-nvăţa: '295 cîn’ băgăm spînţ la oai, bazj, aşa, suiam pămîn(t) di trij orj; în loc s-o şterg di iţârj, o băgăm îm pămînt...
          Pişti kimeriu şî curaua cu ţînti atîrnam „aţî prestiţî'', făcutî din lînî di oj; jera o ghiţî albî, una niagrî, şî douî prestiţî. Cu patru ghiţî sî 300 făsja. Li răsuâjan c-o roatî di lemn, ca o rublî: cum jera rublili-năinti. întăj li răsuCjam pi jelj-aparti. Făăjam patru găurj la roatî, şî una la nilzoc — jera sin£i găurj, cu „inima" ij („inima" jera gaura din nilzoc). Va sî zîcî: una la rielzuc, 305   şî patru găurj împrezjur, roatî. Băgan capitili
      ghiţîlor pin seli patru găurj; lj-nnodam dinafarî, ca sî nu sî tragî-napoj. cîn' o răsuăjam, di-nvîr-tjam roata ăeja. Ghiţîli jera sinsj di toati. A âinsja jera la nelziic, ca „inimî" — aşa-j spunja: 310   „inimî". Şî Celilanti patru vinja răsuciţi dipi ja.
      Fiicari ghiţî jera răsusitî dinăinti; da tari di tot răsusitî. Dipi si vîrai seli sinsi ghiţî-n seli âinăi găurj — adicî „inima" la neliuc, şî patru ghiţî-mprezjur, apăi susej di roatî; şî ja sî suâja-mpre-315   zjur. Toatî capitili jera-nodati-ntr-un loc: legaţi
      dj-un lemn, dj-un cuj, ca sî nu sî dislezi cîn sjusej di roatî. Ş-atunş vinja ghiţîli una pi alta, di işa prestiţî; cî bortili âelja nu li da drumu sî ghii douî ghiţî una pişti alta: fiicari vinja la locu 320   ii, acolu. Pi urm-o-nsinzjam, colja, pişti nilzoc.
      Măj făCjam o aţî, ş-o punian la glugî: aşa jera obiCeju sjobănesc. Asta jera Cjobănija din vekju.
                        (10.IX. 1967), Nistorestj — Aftghil Băjcân, 62.
224
                                                     MLXXV1
                                                                                                                   Cînticu Nioriţa, aşa-j spunia:
           —  Nioriţî lai,
           Lai, bucălai,
                                                                                                                             Di trei zile-ncoaci 5 Guriţa nu-ţ taci;
           Nu ştiu: jarba nu-ţ plasi. Iarba dim pojanî,
                                                                Şarja dim burduf,
           Apa din uliic?
       10  — Ba, stăpîni, miie,
                                                                                                                               Miie toati-m' plac:
                                                                                                                                 Iarba dim pojanî,
                                                                                                                                Şarja dim burduf,
           Apa din uluc;
       15 Dar, mari, se vorbiră,
                                                                    Şi se sfătuiră Baciul ungurjan,
                                                                                                                           Şî cu cel vrăncian Ca să mi-l omoari 20 Pe cel moldovian,
                                                                                                                                Cî-i maj ortomân:
                                                                                                                                Are oi maj multe,
                                                                                                                                Mîndre şî cornute,
                                                                                                                                 Cai mai învăţaţi,
                                                                                                                         25 Şi cînj mai bărbaţj.
           —  Mioriţa mja,
                                                             Să-j spuj lui vrăncjan,
                                                                                                                                   Şi luj ungurian,
           Di-o fi sî mă omoari 30 La apus de soare,
           Mioriţa raia,
           Să le spuj aşa:
           Ca să mă îngroape în strunga de oi,
       3 5 Ca să fiu tot cu voj;
           Să mă-ngroâpe-n dosu stîni, Să-mj-aud lătrîndî cîni.
           Şî la cap să-m' puje: Flujeraş de fag,
                                                               40 Să-mi-cînte cu drag; Fluieraş de soc.
1 în experiment text. II a fost notat la 24 ore după MLXXIV.
225 ^
     Şâ-m’ cînte cu foc.»;
     Nioriţa mia,
     De-j vidia pe cîmp 45 O babă bătrînă C-un caer de lînă)
     Dim mînî-ndtugînd De mine-ntrebînd:
     ;,N-ai văzut un ciobănel 50 Tras printr-un inel?
     Fetîsoara lui:
                                                                         , * n * •
     Spuma laptilui;
     Mustăcioara lui:
     Spicu griului;
5 5 Okişori lui:
     Mura cîmpului;
     Perişoru lui:
     Pana corbului".
     Tu să-i spui-aşa,
60 Nioriţa mia:
     Că m-am însurat Pi-um picior de plaiu,
     C-o fată de craju;
     Şî la nunta mia:
                                                                  65 Preoţi, munţî mari;
                                                                       Iar ca nuntaş:
                                                                     Brazi şî păltinâşî;
                                                                       Păsăreli mulţi:
                                                                     Lăutari să-ni cînti.
                                                                   70 Şî la cap ni-a pus .Sapa şî lopata.
     Iar la mormîntu neu A rămas paznicu Cînili dulău:
                                                                    7 5 Cel mai învăţatu Şi mai bărbatu.
                                                                         Aşa te rogu,
                                                                         Mioriţă laie,
                                                                       Laie, bucălaie,
80 Că asta nj-a fos’ nunta mia Cari s-o petrecu’
     Cît an fos' cioban Cu baciul vrăncian Şi cel ungurian.
                                                                                                                                           (1 l.IX. 1967), Acelaşi.
226
    MLXXVI, MLXXVII1
     Pi-o gurî di rai,
     Pi-um pisior di plai Iatî vin în caii,
                                                                                                                                         Sî coboarî-n vali 5 Trii turmi di mei Cu trii ciobănei:
     Unu: ungurianu;
     Unu ie vrăncianu, Ş-unu moldovanu.
10 Dar acel vrăncian Şî cu ungurian Mări sî vorbiri Şî să sfătuirî La apus di soari 15 Ca să mi-1 omoari Pe cel moldovian,
     C-ari oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi,
     Şî cai învăţaţ,
20 Şî cîni mai bărbaţ.
     —  Mioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trii zîli-ncoaci Gura nu-s măi taci;
25 Or iarba nu-i bunî,
     Or saria nu-ţ placi,
     Or ieş’ bolnăvioarî, Drăguţi mioarî ?
     —  Stăpîni, stăpîni,
30 Toati mi sum’(-t) buni; Dar acel vrăncian Şî cu ungurean Mări sî vorbiri,
     Şî sî sfătuirî:
                                                                                                                                         35 La apus di soari Să mi te-omoari,
     Căci ai oi măi mulţi, Mîndri şî cornuţi,
     Şî cai învăţaţ,
40 Şî cîni mai bărbaţ.
     —  Mioriţă bace, (sic !)
1 în experiment text II a fost notat la o oră după MLXXVI.
227
                                                           Daţ oile-ncQaci,
     Daţ oile-n zăvoi,
     Că-j iarbî di voi
                                                        45 Şî umbrî di noi-
     Di ies’ năzdrăvioarî,
         <1 » *
     Drăguţă miQară:
     Di m-or omorî,
     Să le spui curat:
50 Şi adivărat —
     Să mă-ngroapi colja: în strunga oilor, în zocu meilor.
     Să-m’ pui la cap:
                                                        55 Flujeraş di fag,
     Mul' zice cu drag; Fluieraş di os,
     Mul’ zici duios; Flujeraş de soc,
60 Mul’ zici cu foc. Vîntu, cin’ va bati, Prin iei va răzbaţi, Oili s-or strîngi,
     Pi mini m-or plîngî 65 Cu lacrimi di sîngi. Mioriţî lai,
                                                            Lai, bucălai,
                                                                                                              De cumva-j vidia O babî bătrînî 70 Cu brîu di lînî,
     Tu să-i spui curat Şî adivărat:
     Că m-am însurat Pi-o gurî di plai,
                                                        75 C-o fatî di crai;
     Braz şî păltiniş I-am avu' nuntaş; Soarli şî luna Mi-a ţinut cununa... 80 Dar mi-1 omorîrî Şî mi-1 azvîrlirî,
     Iş, din dosu stîni, Uni zaci vara cîni. Iată că vinja 85 Măjculiţa sa:
                                                           O babî bătrînî
228
                 Cu brîu di lînî,
                 Din drugî-ndrugîn’,
                 Din gurî-ntrebîn’:
           90 — Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Nu cumva-aj văzut,
                 Nu m-ei auzît Di-um mîndru siobănaş,
           95 Din fluir doinaş?
                 Mustăcioara luj:
                 Spicu griului ;
                 Perişoru luj:
                 Pana corbuluj;
           100 Feţişoara luj:
                 Spuma laptiluj;
                 Okişori luj:
                 Mura cîmpuluj...
                 *— Ba mi l-am Văzut,
           105 Şî l-am petrecut:
                 Caş mi s-a-nsurat Pi-o gurî di raj;
                 (II - C-o fatî di crai;)
                 Bras! şî păltinaş
           lio   I-a avu' nuntaş;
                 Sparili şî luna I-a ţînut cununa...
                 —-Tu, corbgajcî niagrî,
                 Sîngili i-ai supt,
           115 Carnia i-aj mîncat,
                 Şî 1-aj îngropat...
           O ştiu di la mama mja: o cînta bătrîneşti ia. N-am avu’ Cioban în njamu nostru; nu i-am apucat jo; or h'i fost. Da jo an fos’ Cioban vo 120 şăpti-opt ani; pi la breţcâni, pi la mocâni, pim Moldova, pin Covurluj. Carti-am Învăţat numa douî clasî-n comuna Pâltin. în cârti parc-am întîlnit-o; da n-am avu’ nevoi di ia pintru c-o ştiam di riic, pîn-a nu intra-n şcoalî, di cîn' o 125 cînta mama mia. O cînta pi la tîrlî, pi la djal. O cînta cu ghers, ş-o cînta frumos. Cîn’ o auzai pi mama cîntîn', înCepei-a plînzi...
                                                                       îm Moldova n-am măi auzît-o, ca s-o cînti alCineva; io n-am măj auzît-o. Din gur-an cîntat-o; 130 da din fluir, nu. J-an ştiu’ milodija cîn' ieran tînîr; da acu nu măj am versu-aCela... Cîn' am
229
      corjaz, o măi cînt. Acu-s ostenit. Cin’ măj beu citi-um păhar di rakju, aşa-m’ măj ghini... Cin’ beu cin’ îs pi la djal, cin’ îs hodinit, o măj zic, 135 aşa, din gurî...
           Io di la ja, di la mama, am învăţat-o Nioriţa. Di cîn’ jeran di şăsî anj am învăţat-o: niş nu in-trasîm în şcoalî cîn’ o ştijam. Şî dac-am auzît-o di la altu, habar n-avjam, c^o ştijam: jo n-o măj ascultam!
                        (14.VII. 1967), Nistoreşti — Voinţa Nis-toroiu, 63.
                 MLXXVIII, MLXXIX 1 „7
                 Pi-um picjor di plai,
                 Pj-o gurî di rai,...
           Am auzît-o şî jo di cîn’ jeram nici, dim bătrînj; cî nu ştiu cârti: n-an fos’ nisj-um prinz la şcoalî.
 5 Aşa jera atunsja: dâ seva la un învăţătoriu; da tata, părintili copilului: „Dj-acu ri-an scăpa’ di şcoalî!"... Şî io: rij-era drag sî-nvăţ. Iera un învăţătoriu dim Păţăşti, Gligori Petrojanu-i spunia lui. Şî mă dusian la şcoalî; şî iei în da bom-10 boani: (zî-)'sia sî mă duc la şcoalî, sî-nvăţ. Şî mama vima şî-n spunia: „Hai acasî, c-ai triabî, sî lezini copKii". Şî nu m-a lăsa’ la şcoalî... Uiti, sî coboarî,
                                                                                                                                          Trii turmi di oi 15 Cu trii siobănei:
                                                                                                                                  Unu i ungurian,
                                                                                                                                 Unu-j moldovjan,
                 Şî unu-i vrănsian.
      Măi diparti sî ni-aduc aminti, cî dor am uitat: 20 Şî vria sî-1 omoari Asel ungurian Şî cu Cel vrînsjan C-ari oj măi mulţi,
                                                                                                                                 Mîndri şî cornuţi,
                                                                                                                              25 Şî cai ninvăţaţ,
                 Şî cîni mâj bărbaţ Dicît sijlanţ.
                                                                                         1 în experiment text. II a fost notat Ia o jumătate de oră
după MLXXVIII.
        Mioriţî lai*
      Lai, bucâiai,
 30 Di trii zîli-nCoasi Gura nu-s măi tasi;
      Ori jeŞ’ bolnăvioarî,
      Drăguţi meoarî ?
      -- Stăpîni, stăpîni,
 35 Nu sun' bolnăvjoarî;
      Da mi s-a vorbit Ca sî ti omoari Baâjul ungurian Şî cu sel vrînsjan.
 40   — Mioriţa mja,
      Di m-or omorî,
      Sî li spui-aşa:
      Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zocu meilor;
 45 Şî sî-m’ pui fluieraş la cap, Bus(c)im la picioari: Bucjumaşu-a zîsi,
      Oili s-or strînzi,
                                                                                                                           Pe mini m-or plîngi 50 Cu lacrîmj di sîngi.
      Flujeraş di fag,
      Mul(t) măi zîsi cu drag; Fluieraş di os,
      Mul' măi zîsî duios.
 55 Dac-aţ vidia O babî bătrînî,
      Cu brîu di lînî,
      Pi cîmp alergîndî,
      Pi toţ întrebîndî:
 60 „N-aţ văzut mîndru siobănaş Al meu fecioraş?"
      —  Kiar sî-1 fi văzut,
      Nu l-an cunoscut.
      —  Da-i lesnj-a-1 cunoaşti:
 65 Feţişoara luj:
      Spuma laptilui;
      Mustăcjoara luj:
      Spicu grîuluj;
      Perişoru lui:
 7 0 Pana corbului..."
      Să-i spuniţ aşa
231
               La măicuţa mia: (sic!)
               Cî io m-am însurat;
               Şî la nunta mia A căzut o stia;
               Braz şî păltinaş I-am avut nuntaş;
               Preoţ şî munţ mari;
               Păsîri: lăutari...
    Di-acu nu măi Ştiu: atîta-i. Altili nu-rii măi-aduc aminti.
                       (16.VII. 1967), Nistoreştj — 2oiţa Hîn-ţ6ju, 64.
               MLXXX, MLXXXI1 M
               —   Nioriţî lai.
               Lai, bucălai,
               Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi taCi;
5 Adicî zghera —
               Nu ştiu: iarba nu-ţ plaCi,
               Or apa din fîntînî,
               Sau saria di la stînî?
               Or ieş’ bolnăghioarî,
          10 Drăguţi nioarî?
               —   îm plaCi şî iarba (II— Iarba-m
                                         plaCi)
               Şî apa din fîntînî Şî saria di la stînî;
                Şî niş nu-s bolnăvioarî 15 Jo, dragî nioarî.
               Dar am auzît
               Pi âii doi Ciobănaş —
               Cel ungurian
               Şî cu Cel vrănsian —
          20 Cî s-a vorghit Sî ni ti omoari La apus di soari,
    Bâ, dac-aşa a fos’ vorba lor...
               Cî ai oi măj mulţi,
                                                                                                             1 în experiment text. MLXXXI a fost notat la trei ore după
MLXXX; iar MLXXXII la două luni după celelalte.
232
       25 Mîndri şî fcuirnuti,
            Cai măi învăţaţ Şî cîni măi bărbaţ.
            —  Dragî nioarî,
                                                                       De-i vidia 30 Cî m-or omorî,
            Sî li spui:
            Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zjocu neilor.
            Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni,
       35 —Uni zac Vara toţ cîni;
Adica-j la spati-acolu, uni nu-i nimnia.,. Cî oili s-or strînzi,
            Pi mini m-or plînzi.
            Sî li spui:
                                                                                                                                    40 La cap sî-m’ pui Fluieraş di os,
            Cî mul’ zîCi duios;
            Fluieraş di fagu,
            Cî-m' cîntî cu dragu.. .
                                                                                                                              45 Iar, dragî nioarî,
            Di ne-i vidia O maicî bătrînî Cu cair di lînî,
            Din drugî-ndrugîn’
                                                                                                                             50 Din gurî-ntrebîn’,
            Din oki lăcrămîn’:
            „Sini mi-a văzut,
            Sini-a auzît
            Dj-um mîndru siobănaş?
                                                                        55 Feţişoara lui:
            Spuma laptilui;
            Mustăcioara lui;
            SKicu griului;
            Okişori lui:
                                                                                                                              60 Muia cîmpului",
            Sî nu-i spui-adivărat;
            Sî-i spui cî m-am însurat Pi-un KiCior di plai,
            Pi-o gurî di rai,
                                                                                                                               65 C-o fatî di crai;
            Şî la nunta mia
            Â căzut (II—A lcicat...) o stia; Ş-am avui' nuntaş
                                                                                                                                                   Braz şi păltinaşi 70 Cununija mjia:
                  Luna şî c-o stja ...
          Aşa-i, di la sinj-oj h'i auzît-o. Ba gînes’(-c) cî di la mama mja, cî iera vioai.
           A fos’ năcăzîtî cu coplcii; ghetu tata a fos’ 75 gubâv, săracu.
          Ghersu nu^l prja ţîj ghini minţi: ghini cam aşa...
                                                                                               An fos’ cam năcăzîtî şî io. Cârti n-am învăţa’ nisi-un âias; ş-acu blăstîm pi părinţ: sî n-aibî 80 loc îm pămînt, cî nu m-a da’ la cârti!... Ni duâjam pi la prăşit — ieran nicuşoarî — şî ni cînta pi blanî, săraca mama, sî trjacî zîua.
                          (16. VII. 1967), Nistorestj — Tudura D61dur, 65.
                                                                                                                                       MLXXXII
                Pi-om picjor di plai,
          Cî ja aşa-nCepi, dipi cum o ştijam din cărţ. Frati-nju-o ştiia, c-a-nvăţat sinsi anj. Io n-am învăţa’ di loc. Jel âetja poizîili sî li-nveţî pi dj-a-5 rostu: iei sitia tari, înkidja cartja, ş-o spunia pi di-a-rostu; şî pîn-o-nvăţa jel, o-nvăţan şî ieu. Pj-o gurî di rai Coboarî trij sjobănej Cu trii turmi di oi ;
                                                                                                                          10 Unu-j ungurian,
                Şî unu vrănCian;             i
                Unu, moldo van.
                Sel ungurian Şî cu Cel moldovân 15 Sî unirî şî sî vorbiri Pe cel vrăncjan La apus de sQare Ca să mi-l omoare Cî ari oj măj mulţi,
            20   Mîndri şî comuti,
                Caj măj învăţaţ,
                Şî cîni măi bărbaţ.
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
23-4
25 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi)
      Nu ştiu: jarba nu^ţ plasi,
      Apa din fîntînî,
      Sau saria di lâ stînî?
30 Orj ieş’ bolnăvioarî,
      Drăguţi mioarî?
      =- Ba mii jarba-m’ plasi,
      Şî apa din fîntînî,
      Şî şarja di la stînî;
35 Niş nu-s bolnăvjoarî,
      Io, dragî nioarî.
      Dar am auzît Pe cel moldovan Şî pe cel ungurjan 40 Cî jei să uniră Şi se sfătuiră La apus de soare Să mi te omoare Că aj oi mai multe,
45 Mîndre şi cornute,
      Caj maj învăţaţi,
      Şi cînj maj bărbaţi.
      —  Măj dragă mioară,
      De-j adivărat,
50 De-j vidia cî m-or omorî,
      Să le spuj:
      Să nu mă-ngroapi
      în dosu stîni
      Unde zac vara toţ cîni;
55 Şî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zocu meilor;
      Oili s-or strînzi,
      Pi mini m-or plînzi Cu lacrîmj di sînzi.
60 Şî la cap sî-m puie :
      Flujeraş de os,
      Mul’ zi&e dujos;
      Flujeraş de fag,
      Mul’ zice cu drag.
65 Măj dragă mioară,
      Tu de-j vidja pi cîmp O maică bătrînă Cu cair de lînă,
      Din drugî-ndrugînd,
235
       ?t) Din oki lăcrămînd.
            Din gur-intrebînd:
            .„Citii mj-a văzut Um ttiîndtu ciobănaş?
            Feţişoara. luj:
       75 Spuma laptiluj;
            Okişori luj:
            Mura cîmpuluj |
            Perişoru luj;
            Pana corbuluj",
       80 Tu să nu-j spuj-adivărat;
            Să-j spuj că m-am însurat Pj-um picjor di plaj,
            Pj-o gură de raj.
            Şî să-j spuj că la nunta mia 85 A căzut o stja.
            Noj am avut nuntaşj Braz şî păltinaşj;
            Cununiia mja:
            Luna şî c-o stja...
                   (11.IX. 1967) — Aceeaşi.
                   MLXXXIII 99
            —  Mioriţî lai,
            Lai, bucălai,
            Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ maj tasi,
       5   Iarba nu-ţ maj plasi,
            Apa din uluc,
            Şî şarja dim burduf.
            —  Dacî ieş’ doj sjobani s-au sfătuit Că la apus di soari
       io Pi mîndru meu âjobănaş sî rii-1 omoari
            —  Dacî m-a omorî,
            Sî mă-ngroapi
            în spatili stîni,
Or „în dosu stîni"...
       15 Sî mj-aud cîni lătrîndî.
            Sî-m’ pui la cap:
            Flujeraş di fagu,
            Sî-n cînti cu dragu.
            Şî la brîu sî-m’ pui
236
           20   Flujeraş di sacii,
                Sî-n cînti cu focu.
                Iar tu derj vidja
                6  babî bătrînî Cu brîu di lînî,
           21   Şî di va^ntreba;
                „N-a' văzu' cumva Un mîndru sjobănaş?
                Okişori luj:
                Mura cîmpului;
           30 Mustăsjoara luj:
                Spicu griului" . ..
                —      Ba jo l-an văzut Cî l-a îngropat în dosu stîni 35 Uni latrî cîni ...
                Munţî: socri mari;
                Păsîrj: lăutarj;
                Soarili şî luna I-a ţînu’ cununa...
40 O ştiu di la bunicu rieu dipi mamî; cînta jel, aşa, şî' nouî ni jera drag s-ascultăm. Noj ni rugam di jel: „Măj cîntî, tatî-moşuli, cîntiCi dj-a matali vekj, bătrîneştj"... Iei din gurî cînta: avja o melodii frumoasî, măcar cî jera bătrîn.
                       (11.IX. 1967), Nistoreştj — Igâna Hânu, 65.
                MLXXXIV, MLXXXV 1 100
                Pj-un lciCjor di plaj,
                Pj-o gurî di raj,
                                                                                                                        Iată vini-n vali Trej turmi di riej 5 Cu trej sjobănej:
                Unu-j moldo van,
                Unu-j ungur jan Ş-aCellant vrănsjan — Mări se vorghiră,
                                                                                                                       10 Şi se sfătuiră BaCiul moldovian
1 Text. II a fost notat la un sfert de oră după MLXXXIV.
237
                                                                                                                Şî cu sel vrăfiCjan Ca l-apus de soare Ca să mi-l omoare 15 Pj-asel ungurian,
                                                          C-ari oi mai multe Mîndri şî cornute,
                                                            Şî cai învăţaţi,
                                                         Şî cîni mai bărbaţi.
                                                        20 — Mioară, mioară,
                                                            Drăguţă mioară,
                                                         De trei zile-ncoasi Gura nu-ţ mai taCi;
                                                         Or iarba nu-ţ plasi,
                                                       25 Or saria nu-i bunî,
                                                          Or tu jeş' nebunî?
     —  Stăpîne, stăpîne,
                                                          Ba jarba-m' plasi,
                                                           Şî şarja je bunî,
                                                        30 Şî nu sîn’ nebunî,
     Dar o vesti bunî: (sic!) iQii (II—Mii...) în şoptiră Că bacjul vrănsian Ş-asel moldovian 35 Mări, se vorghiră Şi se sfătuiră Ca la apus de soare Să mi te omoare.
     —  îîioarî, nioarî,
                                                       40 De ieş' năzdrăvani,
     Şî m-or îngropa CoHa.-n dosu stîni Uni-n latrî cîni;
                                                       Şî la cap sî-m' puie 45 Flujeraş sî-m’ sune: Flujeraş de os,
                                                            Să cînte dujos;
                                                            Flujeraş de fag,
     Să-m' cînte cu drag...
50 Iar de-i întîlni Măicuţă bătrînă Cu brîul de lînă,
                                                           Pe toţ întrebînd,
                                                           Pe mine căutînd,
                                                         55 Tu să-j spui-aşa:
                                                           Că m-am însurat
238
                                                                                                                        C-o fatî di crai,
                                                                                                                       Pi-o gurî di rai;
                                                                                                                            Şî la nunta mia 60 A căzut o stia;
               Soarili şî luna Mi-au ţînut cununa...
         Nioriţa o ştiy parti dim bătrîni, parti din cârti. Am auzît-o-ntăi dim bătrînj. Ieran can di sinsi-şăsî ani cîn’ am auzît-o-ntăi — nu in-trasîm în şcşalî — di la bunicu neu. Iei o cînta Nioriţa din gurî. Şî di la iei am învăţat şî melo-diia. Iei m-a-nvăţa’ sî şî scriu: c-un cărbuni pi lespidi, sî fac unu, doi. Nj-amintes’ cî la tîrlî cînta iei Nioriţa.
                      (10.IX. 1967), Nistoreşti - Ion 2akijânu 65.
                      MLXXXVI j01
         Nioriţa o ştiu dipi cin’ ieram băieţaş, di pin nouî suti Cinspresi. Dac-an cam uitat-o! Cî m-an lupta(t) cu greutăţîli, cu supărărili. Noi auzan, ştii, to' dim bătrîni, cîn’ cînta. Am auzît-5 o-ntăj di la unu Ştefan Dăriilî. Am măj auzît-o di la Sîriion Bîrzân. îl cînta şî din fluir şî din gurî. Măj meştir în cîntari era Ştefan Dănilî: sî ocupasî măj mul' cu oili. Ghinj-aşa-n cîntari:
               —   Nioriţî lai,
                                                                                                                       10 Lai, bucălai,
               Di trii zîli-ncoaâi Guriţa nu-s măi tasi;
               Or jarba nu-s plasi,
               Or tu jeş’ bolnavi?
           15    —  Drazi  siobănel,
               Io nu sîm’ bolnavi;
               Dar Ai sî pari Cî la un apus di soari O sî ti omoari 20 Trii sjobănej —
               Unu: moldovian,
               Unu: vrănsian Şî unu, ungurian —
               Cî la apus di sgari
 239
                                                                                                                           25 Vria sî ti omoari,
                 Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni Uni zac cîni.
                                              De-isj în colu-am ujtat-o... Zîsi cî dacî l-a omorî Sî-1 îngroapi-n strunga oilor,
                                                                                                                           30 în zjocu riiorilor.
                                                                                                                                  Sî-j pui la cap:
                                                                                                                                   Un fluir di os,
                                                                                                                                  Sî-j cînti dujos;
                                                                                                                                  Un fluir di fag,
                                                                                                                           35 Sî cînti cu drag;
                                                                                                                                Un fluir di socu,
                                                                                                                               Sî cînti cu focu...
     L-aii cîntat: avja melodii frumoasî. Da acuma nu măj posju.. . A vini’ mama luj — di unj-a 40 h'i fost ja, di-acolu — ş-a-ntrebat:
                 —  N-aţ văzut fisjoru rieu?
                 Feţişoara luj:
                                                                                                                                  Spuma laptiluj;
                 Okişori luj:
                                                                                                                             45 Mura cîmpuluj;
                                                                                                                                 MustăCjoara lui:
                                                                                                                        Pana corbuluj... l-a spus cî jel s-a căsătorit :
                 C-o fatî di craj Pj-o gurî di plaj...
                        (14.VII. 1967), Nistor6ştj — Ştefân Vâtri, 66.
                 MLXXX VII, MLXXXVI111
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                                                                           Di trij zîli-ncoaSi Guriţa nu-ţ tasi;
                                                                                                                           5 Or apa nu-ţ plasi,
                 Qar’ fînu nu-ţ plasi?
                 —  Ba, stăpîni, stăpîni,
                                                                                                                                Nija apa-m' plasi,
                                                                         Şî fînu-m’ plasi; io Da ni s-a sfătuit Trij sjobănej
* Text. II a fost notat la o oră după MLXXXVII.
?40
                 Cu trij turmi di oj Sî ni ti omoari,
                 Sî ti-ngroapi-n dosu stîni 15 Uni zac cîni.
                 —  Dacî (II Di...) m-ar omorî,
                 Şî m-ar îngropa,
                 Sî-rij pui la cap:
                 Flujeraş di fagu,
            20 Sî-n cînti cu dragu;
                 Şî flujeraş di socu,
                 Sî-n cînti cu focu.
         Nu-1 măj ştiu. L-am ujtat di cîn’ jeram nicî: Cîn’ vîntu băt ja...
25 Fluiru cîntî cîn’ bati vîntu: tot acolu la Mioriţa ghini. Şî c-o babî bătrînî jera, da nu măi ştiu cun sî-1 prepui... îi mama sjobanului aseja cari-ntreba:
                 —  Uni-j mîndru sjobănaş?
.30             Feţişoara luj:
                 Spuma laptiluj;
                 Okişori luj:
                 Mura cîmpuluj;
                 Mustăâjoara luj;
35              SKicu grîuluj...
     Ş-acu urma:
                 —  L-an văzut,
                 Şî l-an cunoscut:
                 Şî-n groapî l-a băgat...
                       (14.IX. 1967), Nistoreşti — Sanda Stansju, 68.
                       MLXXXIX, MXC1 l0»
                       Cînticu m(fi)ioari
                 —  Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trij zîli-ncQasi Apa nu-s măj plasi,
            5 Iarba nu-s măj jesti bunî..,
                 (II — Apa nu-s măj plasi?)
                                                                                       1 Text. II a fost notat la o jumătate de oră după MLXXXIJţ,
Peste două luni s-a notat text. MXCI (v. nota crit. 102).
241
                  —   Stăpîni, stăpîni,
                  Apa nu-ni măi plasi,
                  Iarba nu-rii măj plasi...
            10 Di trii zîli-ncoasi... (II—vers. 10—12) Iarba nu-ni măj plasi,
                  Apa nu măi ie bunî...
            Di si spui io: aista-i cîntic vekiu... îl ştijam... Ni l-oi aduşi jo aminti pînî mînj: la noapti m-oj to(t) Kiti, ş-oi to’ cînta Nioriţa asta...
                          (16. VII. 1967), Nistoreştj — Parasklva Hurzui, 70.
                        MXCI
                —   Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trij zîli-ncoasi Gura nu-ţ măj tasi;
             5 Nu ştiu: jarba nu-ţ plasi,
                Sau apa nu-j bunî?
                —   Iarba-n’ plasi,
                Apa-j bunî;
                Dar ni s-a vorghit io Trij stăpîni Sî mă omoari,
                Şî sî mă-ngroapi-n dosu stîni Uni latrî vara cîni.
                Io li spun aşa:
             15 Di m-or omorî,
                Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zjocu neilor.
                Şî flujeraşu di fag Sî ni-1 pui la cap...
20 Am uitat! îj cîntic vekj aista. L-am auzît întăj di la mama Ioana, mama mja. A pî-s anj di-atunsi! Ia cînta cîntic răgulat din gurî: pi la prăşit, vara, pi la muncî. Iestja-s toati vekj, bătrîneştj. O cînta şî-ft casî, cîn’ o azjunzja şî pi ja on coraz: adicî la un lucru, la o furcî, lucrîndî-Cârti n-am învăţat, cî pi vremja mja nu sî prja-nvăţa cârti. Drag nj-a fos’, da nu m-a dat părinţi
242
la cârti: fetili nu prja-nvăţa cârti. Măj mul’ pîntru băieţ jera dim bătrîni îm partia şcoli. Feti: cîti una, aşa...
                    (13.IX. 1967), Nistorestj — Aceeaşi. MXCII 103
    Hai sî fasim Nioriţa \ tf-i dragî socotiala asta. Şî nu ştiu cun sî zîc, şî cun sî-nsep:
            Frunzî verdi ş-un susai,
            Pi-un ltisior di plai,
                                                                                                                             5 Pi-o gurî di rai
            Scoboarî trii turmi di oi Cu trii siobănei:
            Unu moldovian,
                                                                                                                                  Unu ungunan 10 Şî unu vrănsian.
            Vrănsianu-avja oj măi mulţi,
            Mîndri şî cornuţi.
            Dar o mioriţî lai...
            —  Lai, bucălai,
                                                                                                                             15 Cu lîna plăvai,
            Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi ;
            Dar nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,
            Or di cap ţî faâj?
       20    — Stăpîni buni,
            Nu-n fac di capu neu,
            Şî-n fac di capu tău:
            Cî doi veri primari La apus di soari 25 Vna sî ti omoari,
            Cî ai oi măi mulţi,
            Mîndri şî cornuţi,
            Şî cîni măi bărbaţ,
            Şî cai ninvăţaţ.
       30 Şî ja tot mereu zghera,
            Şî la sjobănaş striga, âjobănaşu-i spunia:
            —  Mioriţî lai,
            Lai, bucălai,
                                                                                                                            35 Di m-or omorî,
            Sî li spui sî nu mă-ngroapi-n dosu
                                                stîni
243
                Uni zac vara cîni;
                Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu meilor.
                                                                    40 Şî si-m’ pui la cap Flujeraş di fag,
                Sî-ni cînti cu drag.
                                                                     Sî-m’ puj îa cap Flujeraş di os 45 Sî-m’ cînti dujos.
                Sî-m' puj la cap Flujeraş di socu Sî-nj cînti cu focu.
                Mioriţî, riţî,
                                                                      50 Cu lîna plăviţî,
                Dj-a vini majca mia La voi şî v-va-ntreba,
                Sî nu-i spuniţ c-am răposat;
                Sî spuniţ cî m-am însurat 55 C-o fatî di-mpărat...
                                                                                   Nioriţa sj-a h'i măj făcut, nu-nj măj aduc aminti. Vez? Nu sî logheşti trjaba: cînticu-j cu rostu luj... O babî bătrînî vinisî pi cîmp înăetinel, cu furca-m brîu... zîăja, odatî... şî vinja-nâe-60 tinel, şî-ntreba dj-un siobănei:
                —  N-aţ văzut un sjobănel,
                Aşa: nant şî frumuşăl Parcî jera tras printr-un inel? Feţişoara luj:
                                                                      65 Spuma laptiluj;
                Perişoru luj:
                Pana corbuluj;
                Okişori luj:
                Mura cîmpuluj;
                                                                      70 Mustăcioara luj:
                Slcicu griului...
                                                                                        J-a spus cî s- a-nsurat c-o fatî di-mpărat... Mioriţa: di uni măj ştiu, di unj-am învăţat-o? Cî mama nu cînta; tata cînta. Io cârti n-an ştiut,
7 5 cî nu m-a da’ la şcoalî. Cîntan şî jo-n tinereţi. Acu nu măj cînt, cî ni s-a isprăghit voCja-n lcept. Tata neu cînta din caval; îl kema Costantin Cor6ju. Iei cînta Nioriţa şî cu vorbi, pi la CQasî. Meri jan la coasî cu jel; jeran doj băjeţ, şî cu mini
 244
80 trij cari putjân coasî. Ni dusian cu jel la CQasî, şî cosan tos patru. Şî iei ni cînta: merzja-năintja nQastrî cu brazda, noj dipi jel, şî cînta.
            Ujti-ti matali: cîn' o cînţ Nioriţa, ia ghini ca o cîntari din caval. îj cîntari tristî, îi dureroasî; 85 pîntru cî iei îi vinit înspri suferinţa lui, sPri moarti: îj ca um bosit.
                        (14.VII. 1967), Nistoresti — Irina Stojân, 70.              .  '
                    MxCiii1
                                                                                                                                Foai ş-un susai,
                Pi-un lcisjor di plâiu,
                                                                                                                                     Pi-o gurî di raiu Scoboarî, scoboarî 5 Trii turmi di oi,
                                                                                                                               Cu trii Ciobănei:
                                                                                                                            Unu-i moldovianu,
                                                                                                                              Unu-i ungurianu,
                Şî unu-j vrănsianu; io Sî scoboarî-n caii Pîn azjunzi-n vali.
                O mioriţî lai Di trij zîli-ncoasi Gura nu-i măi tasi.
            15 — Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Cu lîna plăvai,
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-s măi tasi;
            20 Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,
                                                                                                                            Iarba di pi cîmpu,
                Apa din ulucu,
                Saria dim burdufu?
                Ieij nu ştiu: îţ plaCi,
            25 Sau di cap îţ fasi?
                —  Stăpîni, stăpîni,
                Bunuli stăpîni,
                                                                                                                               Tşati sîm’ buni;
                Da nu-n fac di capu meu
                                                                                                                           1 Text. II a fost notat la două luni după MXCII -(v. nota
crit. 103),
245
                                                          3d Şî-n fac di capu tâu:
                Gij doj verj primarj Mi s-a vorbit Şî s-a sfătuit:
                 Cîn’ sî scoboarî-n vali 35 La apus di soari,
                                                                 Sî ti omoari,
                Cî aj oj măj mulţi,
                Mîndri şî comuti,
                                                                 Caj ninvăţaţ,
                                                           40 Şî cîni măj bărbaţ.
                —  Mioriţî, mioarî,
                Di jeş’ năzdrăvani,
                Şî m-or omorî,
                Sî li spuj-aşa:
            45 Sî nu mă-ngroapi Din dosu stîni Uni zac vara cîni;
                Sî mă-ngrţ)api-n strunga oilor, în zjocu neilor;
            50 Acolu-n zăvoj,
                Sî h'iu tot cu voj.
                Şî sî-m' pui la capu:
                Flujeraş di fagu,
                Sî-n cînti cu dragu;
            55 Flujeraş di socru,
                Sî-n cînti cu focu.
                Cî nu măj sun’
                Pi lumi di loc...
                Cîn' vîntu nj-a sufla,
            60 Fluirili nj-or cînta,
                Oili s-or aduna,
                Pi mini m-or plînzi Cu zenunkj plecaţi,
                Cu lăcrîrij vărsaţi...
63 Sî viden si măi jesti, încotro măj merzi: Pi cîmp de-j vidja Pi măicuţa mja:
                O  babî bătrînî C-un cair di lînî,
                                                             70 Pi cîmp vinindî,
                Din lcisioari mergîndî,
                Dim mînî(i) torcîndî,
                Din gurî-ntrebîndî,
                Din oki lăcrămîndî:
 246
           ^3 „Mioriţî, riţî,
                 Cu lîna plăviţî,
                 N-ai văzu' di-un sjobăneKi Aşa: nant şî supţîtelii,
                 Pârrî-i tras pintr-uft inel?
           80 Feţişoara lui :
                 Spuma laptilui J Perişoru luj:
                 Pana corbului;
                 Okişori luj:
           85 Mura cîmpuluj —
                 Coaptî la umbri, la răcoari,
                 Niatinsî di soari",
                 Sî nu-i spuniţ cî m-a omorît,
                 Şî m-a-ngropat;
           90 Sî-i spuniţ cî m-am însurat C-o fatî di-mpărat...
      Cam asta-i. Măj jesti, da nu măj ştiu jeu. A maj spus iei Ceva, da nu-ni măi amintesc. Iei a spus:
                 —  Mioriţî, mioarî,
           95   Tu ieş’ năzdrăvani...
           Iei a spus numili lui: l-a kema’ Bîrsân — a fos' băiet di-a babi Vrănsioai: sel mari. Şî jel a spus cî ja, bîrsanî sî rămîi-n numili ij, dipi numili lui, el Bîrsan l-a kemat. Şî iei, ca sî criazî mă-sa îoo cî nu-j mort, a cîntat „hora mari", hora veki. Aseja o cînta tata din caval. Cînta tata o hor-aşa... asta, a lu Bîrsân. Ioti, c-am ujtat, colu, cîn’ zîsi:
                 —  C-a sî ti omoari,
           105 Cî aj oi măi mulţi,
                 Mîndri şî cornuţi,
                 Cai ninvăţaţ,
                 Şî cîni măi bărbaţ...
           C-o măi uiţ; da-n cîntari-ţ adusi-aminti...
l io Aşa iera cîn’ auzam jo pi tatî-riiu, acu şaizăş di anj în urmî: jaca, aşa jera „hora sja mari" — a Vrănsi, pi carj-o cînta Bîrsan asela. Cî dipi numii lu Nistur — aşa sî vorbeşti! — a rămas satul nostru Nistorestj: dipi numili luj numitu. Nistur 115 jera um băiet to' di-a babi Vrănsioaia.
                                                                                                                           (11.IX. 1967), Aceeaşi.
 847
MxClVl04
      —  Nioriţî lai,
      Lai, bucălai,
      De trij-zîli-ncoasi Gută nu-ţ măj taăi;
                                                                                                                  5 Cî jo ti-am mînat Pe picior di plai,
      Pe gurî di rai,
      Tu di cap îţ fasi ’>
                                                                                                                Or îţ şî răsfasi? lo — Stâpîni, stăpîni,
      Io di cap nu-îi fac,
      Da tu îţ răsfaâi;
      Cî mi s-au vorbitij Sii doi verj primari 15 Să mi te omoare,
      Şî sî mi ti-ngroapi Din dosu stîni Uni zac cîni.
      —  Mioriţî lai,
 20 Lai, bucălai,
      Di m-or omorî Şî m-or îngropa Din dosu stîni Uni zac cîni,
 25 Tu sî mă dizgrolci Şî sî mă îngrolci în strunga oilor, în ziocu meilor. Busemaşu sî mi-1 puniţ 30 Căpătâi la cap;
      Gluguliţa: pînzî pi oki; Fluieraşu sî mi-1 puniţ într-un vîrv di plopu: Ploaia l-a ploua,
                                                                                                                35 Vîntu cî l-a bati, Fluieraş mi-a zîăi,
      Oili  m-or plînzi Cu lacrîmi di sînzi. Mioriţî, mioarî,
 •40 Şî di mi-a vini O babî bătrînî Cu cair di lînî,
24$
                Cu briu di cămilî,
                Şî di mj-a-ntreba:
          45 „To' di-un âjobănaş,
                Miia fiâioraş:
                Feţişoara lui:
                Spuma laptilui;
                Okişori lui:
                                                           50 Mura cîmpului;
                Mustăsîli lui:
                Spicu griului". ..
     Ş-atîta a spus. A măi h'i pi alcumva, jeu atîta ştiu...
                                                           Tu sî nu-j spuj 55 Cî m-a omorît;
                Sî-j spuj cî m-am însurat C-o fatî di-mpărat...
          Bunica mja nj-a spus Nioriţa, nu alâineva: mama lu tata neu. Bunica măi dozănja: măj 60 cînta un cîntic, măj nu ştiu si, ti nirj £i...
                        (12.IX. 1967), Nistorăşti-Podu Ţirdi-mari
                        — Mâriia D6bri, 72.
                        MXCV, MXCVI1o5
          Cârti? Da m-a da’ la şcoalî tetia? Nu m-a da’ la şcoalî, mînca-l-ar gherni!... Nioriţa: joti-aşa-i, cît-o ştiu di la tetja, c-o cînta din fluir, o cînta şî din gurî; îl kema Radu Mojsî-i mort 5 acu; îi mor’ dim patru' şî nouî; avia atunş obză’ şî £in£i di ani:
                —  Lăiţî, lăiţî,
                Dragî riioriţî,
                                                         Di trii zîli-ncoasi io Gura nu-ţ măj tasi;
                Or iarba nu-s plasi,
                Or apa nu-j bunî,
                Di-rij umblj-aşa nebunî?
                —  Ba iarba-m' plasi,
                                                                15 Şî apa cî-i bunî;
                Da s-a vorghit doi verj primarj Pi tini sî ti omoari...
                                                  Stăj, c-an greşît-o! întăj ghinj-aşa:
                Pi trii craş di munţ
249
                                                          20 Sî coboarî trii cîrduri di oi...
     De-isi ghini:
              —  Lăiţî, lăiţî,
              Dragî nioriţî,
                                                                                                                                        Di trii zîli-ncoasi 25 Gura nu-ţ măi tasi;
              Or iarba nu-s plasi,
              Or apa nu-i bunî,
                                                                Di-ni umbH-aşa nebunî?
     Di-acolia-ntnabî iei:
         30    — Dacî m-or omorî,
              Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni Uni zac cîni;
              Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu neilor.
         35 Oili cu busiumu H-or busiuma adicî siobani
              Şî oili s-or aduna,
              Cu fluiru H-a cînta;
                                                      Şî ieli pi mini m-or plînzi (II—Şî oili pi mini m-or plînzi)
         40 Cu lăcrîni (II—lacrîmi) di sînzi,
              Cu zenunki plecaţ,
              Cu lăcrîni (II—lacrimi) vărsaţ...
         Măi diparti n-o ştiu. Atîta o ştiu, c-atîta o cînta şî tetia. I-un cîntic aşa... di zali. Cî dor 45 şî iei avia oi-, patruzăş-sinzăş di oi- Tatî-niu-a fos’ kiabur, dipi mama mia: a avu' pămîn' mul’; cam şăsî fălsi... Li-am auzî' şî cîntisili iestia di lumi, da nu ni-a intrat în cap, nu nj-a plăcut.
                       (16. VII. 1967), Nistoreştj-T6pa-6icî —
                       Dobriţa Moisî (âit6ju), 72.
                                                                              MXCVII i
     Melodia ghini-n zăli; -aşa-1 cînta tata din fluir.
               —  Lăiţî, lăiţî,
               Dragî nioriţî,
               Di trii zîli-ncoasi
                                                                                          1 Text. MXCV—MXCVI au fost notate în răstimp de o jumă-
                                                                                      tate de oră; iar MXCVII la două luni după primele (v. nota crit.
105).
250
    5 Gura nu-ţ măi ta£i ;
         Oar iarba nu-ţ plasi,
         Or apa nu-i bunî,
         Di-ni umbli-aşa nebunî?
         —       Ba iarba cî-m plasi, io Şî apa cî-i bunî...
         Pi trii craş di munţ Coboarî trii cîrduri di oi,
         Trii siobănaş...
         —       S-a vorbit doi veri primari 15 Pi tini sî ti omoari.
         —  Dacî m-or omorî,
         Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni,
         Uni zac cîni ;
         Sî mă-ngrgapi-n strunga oilor,
    20 în zocu neilor.
         Buciumu H-or busiuma,
         Oili s-or aduna,
         Şî cu fluiru li-or cînta j Şî ieli m-or plînzi 25 Cu lacrîmi di sînzi,
         Cu zenunki plecaţ,
         Cu lăcrîm vărsaţ...
    Nu-1 măi Ştiu de-iâi. Şî la urmî zîsi:
         —  Lăiţî, lăiţî,
    30 Dragî nioriţî....
    Nu mă măi sâltî inima, cî inima saltî la om! în tinereţi cîntan din frunzî, di sî riinuna lumia. Da acu...
                                                                                                                                      (13.IX.1967), Aceeaşi.
             MXCVIII, MXCIXio6
         —  Mioriţî lai,
         Lai, bucălai,
         Di trii zîli-ncoasi Iarba nu-ţ măi pla&i;
    5 Nu ştiu: apa nu-ţ plasi?
         —  Ba iarba-m’ plaCi;
         Dar baâiu ungurian
                                                                                                                     1 în experiment text. MXCIX a fost notat la o oră după MXC\ III
(v. nota crit. 106).
251
              Şi cu âel moldovian Mări sî vorbiri 10 Ca sî ti omoari La apus di soari,
              Cî ai oi măj mulţi,
              Şî curnuti,
              Şî cai învăţaţ,
                                                                                                                               15 Şi cîni măi bărbaţ.
              —   Mioriţî lai,
              Lai, bucălai,
              Di-o fi aşa:
                                                                                                                                          Ca sî mă omoari 20 La apus di soari,
              Sî spui sî mă-ngroapi în strungi di oi,
              Sî h'iu to’ cu voi i Sî nu mă-ngroapi-n dosu stîni 25 Uni zac vara cîni.
              Mioriţî dragî,
              Dacî ăi vidia
              O   babî bătrînî Cu brîu di lînî,
                                                                                                                                30 Din oki lăcrămîn’,
              Din gurî-ntrebîn’, (II—Di mini-ntrebîn'), Sî-i spui curat:
              Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî,
                                                                                                                                   35 C-o împărătiasî.
              Sî nu-i spui, dragî mioarî,
              Cî la nunta mia A căzut o stia;
                                                                                                                                       Şî c-am avu’ nuntaş 40 Braz şî păltinaş...
          Cam atîta ştiu. Am auzît-o-ntăi di la bunica, mama mami. Oi h'i-auzît-o şî di la mama lu tata, adicî to’ bunici. Cîn’ ieram io riicuşor, ieli cînta. Mă lăsa mama, cî sî dusia la dial, la triabî: 45 la prăşit, la săserat di grîu, la aduna(t) di fîn; mă lăsa cu dînsa; ia cînta. Şî l-am băga' la cap. Cî io cârti multî n-am învăţat: numa douî clasî-am învăţat. Şî pe-iestia H-am învăţat cu greu; cî tata, dipi clasa-ntăi m-a lua’ di la şcgalî, şî m-a 50 ţînut pi lîngî iei, cu boi: umblam cu căruţa. Dipi doj ani m-am dus la Valia-Niagrî: jera un că.-lugîr la skit. Iera pi la Crăciun. Tata: ,Joti,
252
     băietu rieu, a-nvăţa’ carti-o clasî, cu premiu-ntăj; şî di doi ani nu    l-am măi    da’ la şcoalî". „Păcat,
55   măi Apostuli, cî    n-ai lăsa’  băietu sî-nveţî cârti!"
     „Dă, părinţi..."    Tata nu     vria di loc sî mă dia
     măi diparti. Ghiu acasî, şî-i spui mami. Mama: „Las’ cî merg io    cu tini la  Vetreşti, la skit". Noi
     stam acolu, măi     sus, la o   odai, la „Masa Băra"
60 sî kiamî. M-an dus a dou-za la părintili, cu mama. Şî m-a adus părintili la şcoalî, la Herăstău. Am mîntuit clasa a doua. Şî pi urmî tata iar nu m-a lăsa' la şcoalî. Ş-an rămas întunecat la minţi! Da nisi covrizi nu-i dau di poinanî, Dumnezău 65   sî-1 ierţi!
                                                      (14. VII. 1967), Nisloreşt/ — Njâgu Ap6stu Dânţîs, 77.
                                                                              MC1o7
         Nioriţa o ştiu di la popa Taftî di la Negîrleşti. Di la iei am prins-o-ntăi, cîn' ieram di douîză’ şî patru di ani:
                 —   Mioriţî, mioarî,
             5 Di trii zîli-ncoasi
                 Gura nu-ţ măi tasi;
                 Or ieş’ bolnăghioarî,
                 Or iarba nu-s plasi?
                 —       Cî sî sfătuirî 10 Sel moldovian
                 Cu sel ungurian Ca sî ti omoari în zori di zî;
                 Şî sî ti-ngroapi 15 în dosu stîni Uni zac cîni.
                 —   Dacî m-or omorî,
                 Sî mă plînzi în zori di zî Şî la cap sî-m’ pui:
             20 Fluieraş di socru,
                 Sî cînti cu foc;
                 Flujeraş di os,
                 Sî cînti duios...
                        (14.VII. 1967), Nistcr6şt} — NJagu N. Dânţîş, 78.
253
      MCI, MCII1o8
                                                                                                                                                                                            i
                                                                                                                                                                                      prima
     —  Nioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măj tasi,
5 Iarba nu-ţ măi plasi;
     Apa nu-i bunî?
     Tu nu ieş' nebunî?
     —  Iarba-m’ plasi, (II —Iarba-j bunî,)
     Io nu-s nebunî.
10 Da s-a vorghit
     Trii crai di la răsărit Ca sî ti omoari,
     Sî ti pui Din dosu stîni 15 Uni zac vara cîni.
     —  Jo mă rog, mă rog,
     Sî-m’ pui la cap:
     Flujeraş di fagu,
     Sî-n cînti cu dragu;
20 Flujeraş di osu,
     Sî cînti duiosu.
     Şî jo rog sî mă pui în strunga oilor, în zjocu neilor...
25 Oili s-or strînzi,
     Pi mini m-or plînzi...
     Cu lăcrîni di sînzi...
     Şî mama luj merzia,
     Şî din gur-întreba:
30   — N-aţ văzut un siobănaş?
     Nu 1-aţ văzut, nu 1-aţ întîlnit? Feţişoara lui:
     Spuma laptiluj ;
     Perişoru luj:
35 Skicu griului;
     Okişori lui:
     Mura cîmpului C$aptî la răcQari,
     Niaziunsî di soari;
Varianta a doua a fost notată la trei sferturi de oră după
254
              40 CQaptî la pămînt,
                 Niaziunsî di vînt...
                 —   Am auzî' cî s-a-nsurat C-o fatî di crai
                 Pi-o gurî di rai...
          45 „Soarili şî luna
                 ]^i-a ţînut cununa;
                 Brazî ni-a fos' fraţî;
                 Şî stelili: surorili..."
          Oj h'i-auzît-o io to' di la vum bătrîn di unevâ. 50 Cârti n-am învăţat: nu ştiu cârti di loc. Iera un cumnat di-a neu. Iera din Spineşti. Di la iei am auzî' cînticu ista-ntăi, cî iei fusăsî mocan la oj; adicî om de-isia dus di vali la oj. Acolu sî kema cî-j „mocanu"; aşa sî kema, aşa sî zîsia; sî numja 55 cî-j „mocan la oj". Ieran tînîrî cîn' l-am auzî' di la jel.
                              (16.VII. 1967), Nistor^ştj — Iţjana Murgu, 81.
                        MCIII l09
                                                                                                            Apăi, cîntam noi cîn' ieram la dial, la ghiti, şî stan la dial. Măi spuniam poveşti. Iaca Nioriţa:
                 —   îsioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
              5 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                 On apa nu-j bunî,
                 Orj jarba nu-j bunî,
                 Guriţa-i nebunî?
     10 De-isi am ujtat-o...
                        (1967), Nistorfştj — Ana Olâriu, 81.
                        MCIV, MCV1 Uo
     —   Nioriţî lai,
     Lai, bucălai,
     Di trij zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ tasi;
 5 Nu ştiu: apa nu-ţ plasi,
     Or jarba nu-j bunî? (II — Or şarja ari pămînt?)
                                                                                                                     1 în experiment text. II a fost notat la o oră şi jumătate
după MCIV (-/. şi nota crit. 110).
255
     Jarba din zăvoi A fos' pîntru vqi.
     —  Apa-nj plasi,
10 Iarba-i bunî;
     Da ni s-a vorghit, stăpîni, âii trij siobănei —
     Unu-i uiîgurian,
     Unu-i mocan,
13 Unu-i moldovian —
     Ni s-a voroghit, stăpîni,
     Sî mă omoari pi mini.
     Da ii zîc sî mă-ngroapi-n dosu stîni Uni zac vara cîni.
20 Dac io li spui-aşa:
     Dacî m-or omorî, (II —Dacî... pi mini,) Sî mă-ngroapi
     în strunga oilor (II — Uni zioacî riei;)
     Nei ni s-or strînzi 25 Ş-or ziuca
     Pi diasupra mia.
     Nioarîli s-or strînzi,
     Pi mini m-or plînzi Cu zenunki plecaţi,
30 Cu lăcrîrii vărsaţi;
     Cu lăcrîni di sînzi Pi mini m-or plînzi...
     —  Di trii ani di zîli Soarili nu l-an văzut,
35 Numa şărlci foşcăindî...
     Dar o corboaicî niagrî,
     Vinindî diasupra mia,
     Mă clămpăni a.
     —  Fuzi, corboaicî niagrî,
40 Nu mă clămpăni;
     Cî m-ăi clămpăni Dipi si-oi muri!“
     Corboak-a zîs di colu:
     —  Nu sîn’ corboaicî niagrî,
45 Si sîn' maica ta.
     —  Dacî ieş’ maica mia,
     Ghino şî mă ia-ntri arilcjoari,
     Şî mă scoati la sfîntu soari; bi trii ani di zîli
50 Soarili nu l-.an văzut..."
256
           Ajâsta-j Nioriţa. Dac-aş avia glas, aŞ cînta-5; t) ştiţi di cîn’ ieran riicî; am ăuzît-o, ş-am pus-o-n creştit... Sini ştii di unia-m auzît-o ? Dumne-zău sî măi ştiiî^Io n-an fos’ la şcoalî, c-an fos' 55 singuri la tata. îi dipi timp, di cîn’ iera lumia, di cin’ ieram ieu mititicî... Am auzit-o di pi la cîntiâi, di pi ia lumi. Da am uitat di pl la âini. Da asta-i frumoasî cari-o poati cînta: ghini cu ghers, ghini cu zîndî.
 60 Ieti, măi sîn' nişti vorbi:
                Vîntu-a trazi,
                Flujera-a zîsi,
                Pi mini m-or plînzi.. .
                Păltinâri la cap,
           65 Cu fluir di fag;
                Vîntii-a trazi,
                Fluiru-a zîsi,
                Pi mini m-or plînzi...
           Dac-a măi rămîn ja Una nizîsî, merzi cruda 70 cu nisărata... Alti cîntisi li-am măi uitat. Da pi I\rioriţ-an cîntat-o di zînd.
                        (16.VII. 1967), Nistoreştj — Mârija Âga, 88.
                                                                                                                                                MCVIU1
                —   Nioriţî lai,
                Oai bucălai,
                La dial cîn’ işai Tot în lăcrămai.
           5 Nu măi lăcrăma,
                Cî sjobănaşu tău
                L-a omorît sii doi duşmani,
                Şî 1-a-ngropat în strunga oilor,
           10 în ziocu rieilor...
                        (11.IX. 1967), Nistoreşti — Măgdălina Nistoroiu, 89.
                MCVII, MCVIIIua
                                                                                                 Jeu îs di cîn'r lumja: împlinesc în noaptja
    lu sfîntu Ilii Pălii, la Sînt Ilii, împlines' opză
                                                                                           1 In experiment text. MC VIII a fost notat la o jumătate de
                                                                                      oră după MCVII; MCIX la două ore după precedentul (v. nota
 crit. 112).
257
                                                                                         şî nouî di ani. îs cotizent nouiză şi nouî. Nu şţitt cârti." Io am auzît-o Nioriţa di la un lăutariu, 5 di la Neculai Cîtu. Da şî di la ufi hin a neu. Ştefani Bratii: Cîn'"cînta, urla pămîntu!... Ieti cum ştiu oliacî:
     —  Mioriţî lai,
     Lai, lai, bucălai,
 lti Di trii 2îli-ncoa§i Guriţa nu-s măi tasi;
     Nu ştiu: iarba nu-s plasi,
     Ori apa dim butdtif?
     (II — Orj iarbă di pi Cîmp?)
13   — Stăpîni, stăpîni,
     S-a vorghit £ii ( (II sii» doi sjobânaş Ca sî ti omoari,
     Cî ai oi mulţi,
     Şî curmiti;
20 Sî ti-ngroapi-n dosu stîni,
     Uni za’ cîni.
     —  Mioriţî, sî li spui-aşa:
     Di m-or omorî,
                                                               Sî mă-ngroapi 25 în strunga oilor, în ziocu neilor;
     Cî sara s-or strînzi,
     Toati m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi...
                         (12. IX. 1967), Nistoreştj[-Româneşt} — Stan Nistoroju, 89.
                         MCIX
                  —  Mioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                                                                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi tasi;
                                                            5 Nu ştiu: apa nu-ţ plasi,
                  Apa dim burduf,
                  Iarba di pi cîmp,
                  Or' di cap îţ faăi?
                  —  Stăpîni, stăpîni,
                                                            10 Nu-m’ fac di capu neu, în fac di capu tău:
258
                 Cî S-â vorbit Sii doi âiobăna^ —
                 Ungurianu şî nioldoviâriu 15 Sî ni ti omoari,
                 Sî ti-ngrgapi-n dosu stîni Uni stau cîni .
                 —  Sî li spui-aşa:
                 Cî di m-or omorî,
            20 Sî mă-ngrgapi-n strunga oilor, în ziocu neilor;
                 Cî sara s-or strînzi >
                 Tgati m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
     25 Măi iera, da H-am uitat di isi în colu. Am âu-^ zît-o di la unu Ştefan Brâtii: iei cînta, jel ziuca! Adicî cînta din gurî, şî ziuca din ltiâioari. Cîn' ziuca, sî bătia cu mînili pişti şăli, şî băria şî cu Kisioarili: făCia cu mînili „pîca, pîca"! Iei cînta 30 Nioriţa numa din gurî; din fluir nu cînta. Iei a fos' şî sioban, şî ba§iu: aseia i-a fos' mesăriia lui. Şî frati-su-i tot baăiu-a fost.
                                                                                                                               (12.IX.1967) - Acelaşi.
                                                                MCX, MCXI113
                —  Mioriţî lai,
                Di trii zîli-ncoaâi Gura nu-ţ măi tasi...
         Dacî nu-ni măi aduc aminti! Di zăâi anj
2   încQaâi nu măi Ştiy ninica... Am auzît-o-ntăi
     di la unu Ghiorghi Precup, din Spineşti. Io avian vo paispresi ani. Şî vinia la tata; avia ghin: în toati toamn-adusia-n casî cîti patruzăş-âinzăş di deca di ghin. Da nu iera decî de iestja i
10  jera deca veki: nu-ncăpia-ntr-o cofî. Vinia, sta
     di vorbî, bia. Ghiorghi Precup, ista, vinia la noi iarna: şîdia diziaba, sta cîti-o zî, doijî, şî trij. Şîdia ij amîndoi di vorbî, bja, mînca. Dipi
    1 în experiment text. MCXI a fost notat la două ore după
MCX; iar MCXII la trei ore după MCXI (v. şi nota crit. 113).
359
     ii      sî fâşia di corâz, iei cinta Nioriţa. D-apî nuittâ 15 Nioriţa o cînta? Cînta mulţi... Lj-am ujtat, cî-s ani muls la rielzoc. Jel cîn’ cînta Nioriţa, o cînta cu ghers.
                        (12.IX. 1967), Nistoreştj -- Aniţa D61dur, 95.
                                                                            MCXII
                 —   Nioriţî lai.
                 Lai, bucălai,
                                                                    Di trij zîli-ncoaâi .
                                                                   Gura nu-s măj ta£i;
                                                              5 Nu ştiu: jarba nu-s plaăi,
                 Ori apa dim burduf?
                 —   Stăpîni, stăpîni,
                 S-^a vorghit âij doj ăjobănaş Ca sî ti omoari;
                                                            10 Sî ti-ngroapi-n strunga oilor, în zjocu neilor...
             Ieti, de-isj nu-nj măj aduc aminti... Da l-a omorît. Iei a spus nioriţ-aşa:
                 —   Păltinaş la cap sî-m’ pui;
             15 Cîn’ vîntu nj-a bati,
                                                                   Păltinaş s-a clătina,
                 Oili  s-or strînzi,
                 Pi mini m-or plînzi...
                                                                    Sara, cîn’ or vini,
                                                                20 Cî pi mini m-or căta,
                 Şî tot mereu or zghera...
                                                                                                                                  (12.IX.1967) - Aceeaşi.
                                                                          MCXIIIm
             Asta-j averja: videria şî puteria! Bogăţîja ? 2jaba-j averi, dacî nu jeş(tj) sănătos... Dacî nu jeş’ sănătos, nu-j Nioriţa!...
             —  Nioriţî, nioriţî,
         5 Di trij zîli-ncga£i
                                                                 Guriţa nu-ţ măj taâi; ^
                                                                Nu ştii}: apa nu-ţ plaâi,
«60
            Sau mîncarja,
            Sau di cap îţ faăi?
     10 Atunsja a spus oaja:
            —  Tpati-rij plaâi;
            Da s-a vorghit doj frăţîorj sî ti omgari.
            —  Apî, dacî m-or omorî,
            Sî mă-ngroapi-n strunga oilor,
        15 Şî-n zjocu neilor.
            Iar flujeraşu sî ni-1 pui-m prepeljagu;
            Vîntu cîn’ rij-a trazi,
            Flujeraşu nj-a cînta,
            Şî oili s-or aduna,
     20 Şî m-or plînzi
            Cu lăcrîri j di sînzi...
        L-am învăţat di la âjobani âijlanţ cari jera vekj. Cî şî jo an fos’ âjoban: di la oj m-an dus la armatî. An fos’ şî mama basjuluj!... An 25 fos’ di la şăpti anj pîn’ la douî-ş-opt, cîn’ an tras la sorţ. An fos’ la oj la „Munţîşoari"; jera şăpti fraţ în stîna lor, c-o mii di oj, şf măj ghini. Iera nouî âjobanj cu jeli. Pi mini m-a da(t) strun-gârju la oj, întăj, atunâj. Apîj m-a rîdicat măj 30 sus, şî m-a făcu’ scutarju; cî ţînjam socotjala stîni: cîtî brînzî, cît caş. Iera greutati, sî li dja la oameni dreptu lor. Iera ghelşug pi vremja aăeja... Pi urmî di la scutarju ti făâja baâju. Baâju: jel da socotjala di brînzî, di lapti. Scu-35 târju jera măj mul(t) cu socotjala oilor: cîti sîn’, cîti s-a Icerdut; jel da sama di toati: cari-j mîn-catî di urs, cari di lup, cari-s împăraţi pin âelci... Cum sî-mpăra? Oaja săria pişti âeKj: um brad Kicat zjos, orj tăjet. Iei jera curăţît di crenzj; 40 da nu jera curăţît ghini, din carni, adicî din coazî. Şî âepu sela jera ascuţit. Oaja numa sărja, ş-o tăja âepu sela la pîntisi. Ia, din repezjuni, îş făâja vînt, sărja, şî s-apuca di sep: îj sfîşîja pîntiâili ăepu sela, cum ar trazi cu cuţîtu. Dacî 45 nu jera spartî-nuntru, o cusam lcelja: o cusan cu andrjaua şî cu aţî, şî sî tămăduja. Jar dacî jera spart-ununtru, cuţîtu!...
                                                                                      Pîntru oj foloâam sula. O purtan legatî la kimerju, di zâli; avja loc acolu, ş-o băgan la 50 tjacî. Avjan şî acăriţî la brîu: punjam âsj-n ja, acolu, di cusut cu ieli. Acăriţa jera făcutî di h'jer. An ş-acu o acăriţî făcutî din tub di la armili
261
  55
60
     * tTt ' • ^î'a^amî > puştilor li spunja „Heri" şi „Martiri", c-un sîngur glonţ. Lj-am avu' pînî-nccjaCi, pi la primărij. Acăriţa o făâja h'jerari. Spmţu îl băgăm cu sula, la coadî: vîram un h irişor di spînţ; şî trăzia durerja 4eja cari jera ia bolnavi Oaja, dacî nu sî vindica, ap-o tăjej.
K elja o făâej cozoc; carnia oh'jerbjam în zăr; cî scotiam sjolanili, şî h'jerbjan carnja, ş-o tri-metjam omuluj acasî: om-o mînca.
     Măj jera o boalî sî kema „zăgu": un felju di rapsjugî: sî făCja pi Keli ca tărîţa; cî sî făsja tărîţa seja din nişti boboneli, şî spăr£ja. Noj 65 li lam măi mul' cu steregoâi. Stăpîni li măj da cu zamî di tjutjun, şî sî vindeca. K'ica lîna di zăgu. Dacî sî vindeca, apî creştja altî lînî: da nu jera ca Celantî jera măi scurtî; şî măj grşasî la h'ir_________
7° Pi oj li măj pălia rîja: făâja tot un felju di burboniţL Sî scărlcina şî sî mînca cu gura pînî rupja şî Kelja pi ia. O vindecaj to' cu zamî di tjutjun.
        Măj zasja di gurâri, la gurî: sî boboşâ la gurî, 75 şî nu putia riica mînca. La boala asta n-avjan cu Ci li vindeca: li treCia lor, aşa. Măj jera găl-bâza: da cîti-o pişai; şî dim pişai sî făCia găl-bâzî. Gălbâza îi mînca maju, sî... cuţîtu jera liacu!...
80 âjobani sî-mbrăca gros: cu căm£şî, cu iţarj 6f°Ş: Punia jarna cozoc, sarici. Staj lîngî ieli; cî pădurja iera pustii, nu ca acu. Iera locuri la adăpoasti făCei şătri: apărări di vînt; li făCei perdeli di-adăpost...
85              toamna li lua Cij cu cîti zăsi oi, cî iera
     puţîni: li lua di la sioban, şî li ierna fiicarj-acasî. Da stăpînu cu turma mari ţînia boteiu şî iarna; cî nu sî kema „stînî" jarna: stîna iera numa cîn’ ^nţărcai ŞÎ li duCej la stînî, la munţi, pînî tQama, 90 cîn înţărca oaja rielu. Li dădej la mîrlit toamna, la vinirja-mari. Uniori li dan la sfîntuDunitru. Primăvara oaia făta. Cari iera scăpatî, făta din vremi. Ieti cum iera: intra cîtj-um berbesi — cari scăpa din turma lui di-oparti — şî oaja rămînia mîrlitî. %a,a5.unS ^a*a di vremi: pifi făurâriu, pin cişlezi; ş-aCeja riej sî făCia mîndri, frumoş. îi tăia la Paşti; îj tăja ij, gamini, şî măj digrabî,
95
262
      cî jera di un(di) sî taj... Ii tăia di lcelCeli di făcut căCiuli-----
100 Alezia turma di oj: seli negri di-o parti, Celi albi dj-o parti. Cu berbesi tot aşa, ca sî nu iesî riei tărcaţ; aşa sî zîsia: oaia niagrî şî cu rielu alb. Dacî iera oaia albî, sî mîrlia cu berbecu alb, şî rielu işa alb. Dacî sî mîrlja oaja albî cu berbe-105  sili negru, işa lîna sinii,        adicî nu albî ghini. Măj
      jera stoguşî: un feliu di       lînî diasî din cali-afarî;
      şî nu lungî: iera scurtî, ca dj-um pod di palmi; işa cîti trii kilogrami di oai. Da acu nu măi iesi lînî multî: sînt oj-acu di n-au un kil di lînî. 110 Acu oili:s ca deştili-mpărţîti: nu-s la un loc... Măi iera lîna ţîgâi: mgali şî supţîri la h'ir. Lîna iera măj bunî la Celi ţîgăi, cî iera măi moali. FăCja fimeili din ja ştergârju di pus în cap: lua bumbac supţîri, torsia lîna supţîri, şî făsja şter-115  gari di sî-mbrobodia la              cap. Măi făsja călţuni
      alghi, şî moj tari. Iera şî lînî ţurcânî: tot lînî njagrî; da cu h'iru lung, di nu sî vidia pi supt ja cin' ti ujtaj. Işa cîti zăsi kilogrami di lînî di la oai....
120 Da sî ni-ntcjarsim toamna: dacî stăpînu-avia turmî di douî suti di oi, păstra turma jarna, cu siobani cu tot; iera cîti doi la ieli. Iernaticu jera uni jera bucata di cosîri, la djal, cum îs jeu acuma. Cosa fînu, şî-1 făsia omu clai. Şî lîngî clai 125  făCja părcân:şătri dj-adăpost. Părcanu sî făCJa
      aşa: bătja la rielzuc trij fursi; di-acoHa punia dorînzili djasupra. Din crivîţ martâsi jera pînî-m pămînt,ca sî nu batî crivîţu. Spri arijaza-zî jera măi scurţ martasi, ca sî rămîi loc sî intri oili. Omu, 130  cin' intra aisi, s-apleca.
          La tîrla di iarna mîncaria ş-o făăia siobanu; cî din stămînî-n stămînî-i trimetia stăpînu-o baniţî di mălai; pîntru Ciobani, pîntru cîm. îj trimetja şî odături di săcu: cartofi, fasoli. 135  în zîlili selilanti-j trimetia carni di porc; porcu,
      cîn' îl tăia, îl creştia cîti doi ani, mi ca acu: il tai crudu...
          âiobani purta iarna un cozoc pîn la gleznî, sî-1 apiri di zer. Vara cămeşîli li unzja cu unt; 140  şî-n unt puma omagu şî steregoâi: nişti buriieni
      di la munţi....
263
             Cîn’ pornea cu oili, asta cînta-ntăi: Nioriţa. Şî cîn’ vinia cu oili-napoi, tot Nioriţa o cînta: o cînta din fluir. Tot cîntic a oilor, şîriagu; îl 145 cînta to’ din fluir. Din fluir măi cînta cîntiCi di zioc: „ţărămasca", „corăgheşti", „di doj", „di brîu". Măj cînta un cîntic, „munteneasca", „hora lu Ghiorghi": o horî frumoasî. Măi cînta di zali. Măi cînta cîntiCi hajduseşti; li zîsia „cîn-150 tiCi di codru"-ghini-aşa:
                  Cî vara sî vesălia,
                  Ş-a via şî di uni bia şî mîfica,
                  Şî Kistoalili H-acoperia Di nu vidia omu;
             155 Şî sî mîndria în codru,
                  C-avia si bia şî Ci mînca în codru...
             Măi îera unu cu ^îianu: nu-1 măi ţUu minţi. Jera unu c-un haiduc: iei a fos’ dres: adicî numa cu arzint putia sî-1 împuşti, cî nu intra plumbu-n îel.
                          (6. VII. 1967), Nistoreştj - Ghjorghi Hulpoj, 108.
                          MCXIV 1
             —  Nioriţî lai,
             Lai, bîcălai,
             Di trii zîli-ncoaCi Guriţa nu-s măi taCi;
       5 Nu ştiu: di cap îţ faCi?
             —  Ba di cap nu-n fac:
             S-a vorghit Cii doi frăţiori a tăi Sî ti omoari.
             —  Ii, dacî m-or omorî,
       io în strunga oilor m-or îngropa, în ziocu rieilor.
             Iar fluieraşu sî rii-1 pui-m prepeliâgy; Cîn’ vîntu rii-a trazi,
             Fluieraşu rii-a cînta,
       15 Oili s-or aduna,
             Şî m-or plînzi
                                                                                              1 în experiment text. MCXIV a fost notat la trei ore şi jumă-
tate după MCXIII (v. nota crit. 114).
264
        Cu lacrîrii di sînzi.
        Asta-i Nioriţa. Aiestia-s numa cuvintili. Da atunş îl cîntan cu toţ Ciobani.
                                                                                                                                                        (6.VII. 1967) - Acelaşi.
                                                  Pâltin
                                                                              MCXV
           — Mioriţî lai,               «
           Lai, bucălai,                '
                                                                       Di trii zîli-ncQaCi Guriţa nu-ţ taCi;
                                                               3 Nu ştiu: iarba nu-ţ plaCi? Oar iarba, Qar apa?
           —   Ba toati-m’ plac...
                                                                      Da pi stăpînu rieu Nu rii 1-aţ văzutu?
       10  — Di l-oi h’i văzutţj,
                                                                     Nu l-an cunoscutu.
           —   Cum să nu-1 cunoşti? Mustăcioara lui:
           Pana corbului;
       15 Feţîşpara lui:
                                                                        Spuma laptilui;
           Okişori lui:
                                                                      Mura cîmpului...
                                                                       —Jo, di-oi muri,
      20 Sî nu mă-ngropaţ în dosu stîni Uni zac cîni;
           Sî mă-ngropaţ La melzocu oilor,
       25 în ziocu rieilor...
                                                                    Pi-um picior di plaiu,
                                                                       Pi-o gurî di raiu Mă lăsai în vali,
                                                                        Oili-m’ păscutu,
       30 Din căval cîntîndî,
                                                                      Neluşăi zucîndî...
265
          îl ştiu cî l-an cîntat odatî. Odatî l-an cîntat, şî l-an ziucat, şî l-am petrecut. Da acu l-an can lăsatu. .. L-am auzî’ di la ja, di la mama mja 35 l-am auzît io. Di sinsi anj jeram cîn’ l-am învăţat. Ia-1 cînta avan! îl cînta cu vorbi, şi cu vosi frumoasî. Din cârti nu l-am auzit; io l-an ştiut aşa di la mama.
                          (20.IX. 1967), Pâltin-Podura - Flgâria Cătănoiu, 59.
                        MCXVI1U
         Sî cîn’ Nioriţa cîn’ îj soarili dj-anjazî? D-apî broasca nu cîntî pi uscatu !...
                — Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
             5 Di trij zîli-ncQasi Guriţa nu-ţ măj ta£i;
                Or jarba nu-ţ plasi,
                Orj apa nu-ţ plasi din ulucu,
                Sau şarja dim burdufu?
     \0 Aşa parcî cînta Ciobani şî basju. Cî jera vorba: Basiu bia şî kefujeşti,
                Şî di caş nu sî gîndeşti Cî sî zăurdeşti...
         Măj zisja una:
             15 Vai di viaţa di sioban:
                Cun şădi-m ploai’ ca um par!. . . îl ştij pi Cocosia lăutarju di la Nistoreştj: Cocosia ista cînta cîntisi di oj, di ti ninunaj! Da sî terminăm cazaniiia oilor:
         20     — Or ţ-î inima ra?
         C-ai6ia di sioban zghcra oaia: cî s-a vorghit sî-1 omoari...
                — Toati sîm’ buni:
                Şî apa-m' plasi,
                Apa di ulucu, .
         25 Şî saria di burdufu.
                Da am auzît:
                Şî s-a vorghit
                Sî ti omoari, stăpîni,
                âiobanu ungurian
266
                                                      30 Şî cu Cjobanu moldovian;».
                                                          Sî-1 omoari pi sel vrănCian,
                  Cî ari oi măi mulţi,
                  Mîndri şî cornuţi,
                  Cini măj bărbaţ,
             3 5 Şî caj măj învăţaţ.
                  —  Pi la apus di soari
                                                          S-a vorbit sî ti omoari...
                  —  Di m-a omorî,
                  Sî mă-ngropaţ
             40 în strunga di oj,
                  Sî fiu tot cu voj.
                  Şî sî-m’ pui la cap:
                  Flujeraş di fagu,
                  Sî-n cînti cu dragu;
             45 Fluieraş di osu,
                  Sî-n cînti dujosu...
          Ş-aiâia ghini-âşa: coborîn-sî oili din djal în vali, s-a-nîlnit — sij doj sjobâni cari-1 omorîsîrî — c-o babî bătrînî,
             50 C-un cair di lînî.
             întreba baba: mă-sa lui, Vrănsioaia:
                  —  N-aţ văzut Mîndru siobănei Tras pintr-un inel ?
             55 Feţişoara lui:
                  Spuma laptilui ;
                  Mustăsioara lui:
                  SKicu grîuluj;
                  Okişori lui:
             60 Murili cîmpuluj...
          Murili pădurii... nu-ş cun spunia lăutarju Cocosja. Iei cînta Nioriţa; şî io îi dam cîtj-o ocî di ghin di-ni cînta.
          Cocosia vinja şî pi Ia stîni şî ni cînta la sjo-65 bani, sî-i dăn caş. Vinia acasî cu cîti-un cal încărcat di caş. O lua pi la K^trosu, tresja Zjur-zju, sî lăsă la vali: Muşa; dim Muşa treâia-n Zboina; di la Zboina vinja-n Nişîna-n, Lâpuş. Zboina iera munţi mari-, a Spineştilor iera. Coco-
 7 0 ăia lua munţî di-a rîndu, şî cînta pi la toati stînili...
          Aisia nu ţîj minţi cun s-a mîntuit cu Nioriţa. Dor îl cînta pi la nunţ. Cînticu ista sî can loghja şî cu Cînticu niresî.
 267
 75 Jeu îs sioban di vo patruză’ şî şăsî di anj. Nioriţ-am auzît-o şî dipi la Ciobani, dipi la baCi bătrîni:
             Iaca o maicî bătrînî C-un cair di lînî...
        80 Mîndru siobănel
             Tras pintr-un inel...
                    (26.IX. 1967), Pâltin — Ghiorghiţî Bu-căluţî, 61.
                    MCXVII
        O ştiu Nioriţa di cîn’ ieram copii: am auzît-o dipi la Ciobani, di pi la oamini bătrîni:
             —  Mioriţî lai,
             Lai, bîcălai,
        5   Di trij zîli-ncQaCi Guriţa nu-s taCi...
             —  S-a vorbit ungurianu Şî cu moldovianu
             Pi la apus di sşari,
             Ca sî ti omoari...
        10  — Nioriţî lai,
             Di m-o omorî,
             Sî mă-ngrgapi Din dosu stîni Uni latrî cîni.
        15 Sî-m' pui la cap:
             Fluieraş di socru,
             Mult cîntî cu focu Fluieraş di fagu,
             Mult cîntî cu dragu...
 20 De-iCia nu-ni mai aduc aminti. Atîta ştiy. Jel îj zalnic la cîntari, cî l-a omorît. Da, ujti, dacî nu-1 ştiu tot... îl ştiu şî di la tata, cî-1 cînta din fluir.
                    (26.VII. 1967), Pâltin — Stâna P16p, 63.
                    MCXVIII na
             Pi-un lcisior di plai,
             Pi-o gurî di rai latî ghini-n caii,
             Sî cobQarî-n vali
208
     Trii turmi di oi,
     Cu trii Ciobănei:    -
     Unu, moldovianu;
     Unu, ungurianu;
     Şî unu-i vrănCiami.
 10 Mări sî vorbiri,
                                                Şî sî sfătuirî La apus di soari Vria sî rii-1 omoari BaCiu unguriân 15 Şî cu Cel vrănCian ;
     Ari oi măi mulţi,
     Mîndri şî cornuţi.
     —  Mioriţî lai,
     Lai, bucălai,
                                                20 Di trii zîli-ncoasi Guia nu-ţ măi taCi;
     Or ieş’ bolnăvioarî,
     Lăiţî Aioarî?
     —  Nu sîm’ bolnăghjoarî ;
                                                  25 Stăpîni, stăpîni,
     Ia-ţ, cu tini cîni,
                                                Căş bacjul ungurian Şî cu sel vrănCian Vria sî ti omgari 30 La apus di soari.
     —  Lăiţî, lăiţî,
     Di-o h'i ş-oi muri,
     Sî li spui curatu:
     Cî m-am însuratu.
 35 Sî li spui sî nu mă-ngroapi în dosu stîni Uni zac cîni;
                                                    Sî mă-ngroapi în nilzocu oilor,
 40 în ziocu neilor,
     îm bătaia berbesilor.
                                                  Şî sî-m’ pui la cap: Fluieraş di osu,
     Mul' cîntî duiosu;
                                                 45 Fluieraş di fagu,
     Mul’ cîntî cu dragu; Fluieraş di socu,
     Mul' cîntî cu foqj,
269
                  5       babî bătrîrii 50 Di jel întrebînî:
                  —  Pe-isj n-aţ văzut Mîndru siobănei Tras pintr-un inel?
                  FeţîşQara lui:
             55 Spuma laptilui;
                  Okişori lui:
                  Mura cîmpului.
                  Murî di pămînt,
                  Niaziunsî di vînt,
             60 Coaptî la răcoari,
                  Niaziunsî di sgari —
                  Mustăcioara lui:
                  Slcicu griului- . .
                  —       Sî-i spui m-am însurat 65 C-o fatî di crai
                  Pi-un IciCior di plai,
                  Pj-o gurî di raj. . .
                  SQarili şî luna Ni-a ţînu' cununa;
             70 Nuntaş: doi păltinaş;
                  Doi brăzîşorj Ni-a fos’ frăţiori Sini m-a scăldat?
                  Ploili cîn' a plouat,
             75 Dunuria cîn' a vărsat.
                  Sini m-a bosit?
                  Păsîri cîn' a Ciripit. . .
                  —  Sini tj-a-ngropat ?
                  —  Maluri cîn s-a dărîmat.
      80 Nu l-am măi cîntat; n-an ţînu' socotialî di iei... Samînî cu-a babi Tiidura1? Pîi dacî sîn-tem suron!... întăi şî-ntăj l-am auzî' di la tata-moşu, tata lu tata neu. Bunicu-1 cînta din fluir; iei a fos' Cioban; dj-acolia-1 cînta din gurî. 85 Cînta cîn' îi vinia lui di şîdia, aşa, n-avia iei Ci faCi: sara, sărbătşaria, la cîti-o petreCiri; cî-n zîlili di lucru nu-i da mîna di cîntari.
                                                                                                  în şcoalî, numa clasa-ntăi-an făcut-o; şî niCi aCeia n-am isprăvit-o: an făcu' douî luni, şî m-a
    1 Este vorba de informatoarea Tudura Grosu, 70 (v. text. MCXIX).
270
96    scos diă şcoalî, c-âvj[â niarfia tjâjeţ muiţ, ş-âviâ trjabî multî. Am învăţa' dipe-Ceja cî-rii iera drag sî-nvăţ: an lua' cîti-o cârti cu mini, cu vaCili, cu oili. Luam şî di-a doua, şi di-a triia. Li luam di la fraţî nii, cî ii iera-n şcoalî. în cărţ nu iera 95 atunş Nioriţa. N-aii Citit din cârti, numa Ci-am auzî' din gur-aşa.
                           (23.IX. 1967), Pâltin — Nastasfja B6ros, 65.
                                                                       MCXIXm
                  —  Nioriţî lai,
                  Lai, bucălai,
                  Di trii zîli-ncoaCi Gura nu-ţ măi taCi;
             5   Or apa nu-ţ plaCi,
                  Or di cap îţ faCi?
                  —  Stăpîni, stăpîni,
                  Nu-i di capu rieu,
                  Şî-i di capu tăţj:
             10 Sii doi ven primari Ni s-a h'i vorghit Sî ni ti omQari La apus di soari,
                  Cî ai oi măi mulţi,
             15 Şî tQati-s cornuţi.
                  —  Lăiţî, lăiţî,
                  Di m-a omorî,
                  Tu sî li spui:
                  Cî sî nu mă-ngroapi 20 Din dosu stîni Uni zac cîni;
                  Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în fiocu Aeilor, îm bătaia berbeCilor.
             25 Fluieraşu rieu:
                                                               într-un vîrf di. păltior;
                  Cîn' vîntu rii-a bati,
                  Fluieraş rii-a zîCi:
                  Fluieraş di os,
             30 Mîndru şî duios;
                  Fluieraş di fagy,
371
                Mul’ cîntî cu dragi};
                Oili s-or strînfi,
                Şî pi mini m-or plînzi 35 Cu lăcrîni di sînzi.
           Aista-i... Asela cu baba bătrînî-i altî cîntari: a fos’ trij inş; ş-a pleca’ cu oili pi cîmp; şî O babî bătrînî,
                Dim mînî-ndrugînî,
           40 Din gurî-ntrebînî:
                „To’ nu ni-aţ văzut Di-un siobănel?
                Okişori lui:
                Mura cîmpuluj —
           4 5 Cşaptî la pămînt,
                Niaziunsî di vînt;
                Coaptî la răcşari,
                Niaziunsî di soari —
                Feţişoara lui:
           50 Spuma laptilui...
                Mustăcioara lui:
                Skicu griului;
                Perişoru lui;
                Pana corbului".
           55    — Mătuşî, mătuşî,
                Di l-aş h'i văzut,
                Nu l-an cunoscut.
                Ş-am auzît:
                Pi-o gurî di rai,
                                                                   60 Pi-un leilor di plai Cî s-a însurat.
                Luna i-a ţînu' cununa;
                Sşarili i-a fos’ făcliili;
                Vîntu cîn’ a bătut 65 Pi jel 1-a-ngropat.
                —  Şî sini l-a scăldat?
                —  Ploili cîn’ a ployat.
                —  Da sini 1-a-ngropat?
                —  Malu cîn s-a dărîmat.
     70 îl ştiţi di cîn' jeram riicî; cî iera tata-moşu neu, şi ni spunja, ni cînta. Măj iera un unlceş bâtrîn: jera prietin cu tata-moşu; şî ni spunia c-ari sî jesî căruţî făr’ di boi. Da noi ni ninunam: cun sî jesî căruţî fărî boi? Ş-a fos' camioanili 75 jestia carj-a işît. Da di un(di) a h'i ştiut iei? Jera bătrîn şî-1 kema Pavil Siot, A, ă, iera di vo
272
     obzăş di anj, iera mari! Cînta şî jel Nioriţa: cînta cu tata-moşu cîm' bia rakiu. Nu cînta difi fluir, cînta numa din gurî, cî nu fusăsî sjoban.
80 Atunâia, pi vremilj-aâelja, trăia grey oamini. Tata-moşu neu trăja colu-m Peţîcu. Avia moarî-m Peţîcu; şî trăia ghini, nu trăia rău, c-avia moarî, colu; cî siia vinia dipi rîlci la moarî, cu măâi-nişu: cîti-o baniţî di grăunţi di-a slcinari, sin-spreCi kili.
                       (23.IX. 1967), Pâltin - Tudura Gr6su, 70.
                       MCXX1
          Pî di cîn' m-an trezît, cu ja m-an trezît: di cîn' ieram riic-o cîntam cu ghers.
               —  Mioriţî lai,
               Lai, bucălai,
            3  Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi ta£i;
               Or apa nu-ţ plaăi,
               Or di cap îţ faâi?
               —       Stăpîni, stăpîni,
          io   Nu-j di capu neu,
                                                                       Şî-i di capu tău: âij doi veri primari Ni s-a h'i vorghit Sî ni ti ompari 15 La apus di sşari,
               Cî ai oi măi mulţi,
               Şî tşati-s cornuţi.
               —  Lăiţî, lăiţî,
               Di m-a omorî,
          20 Tot sî li spuj:
               Cî sî nu mă-ngrşapi în dosu stîni Uni zac cîni;
               Şî sî mă-ngrşapi-n strufiga oilor,
          25 în ijocu neilor,
               îm bătaia berbecilor.
               Fluieraşu
 1 Text notat la o jumătate de oră după întîiul, deşi e fragmentat.
273
                                                                                                                                   Cîn' vîntu rii-a bati,
                                                                                                                                      Fluieraş rii-a zîsi:
                                                                                                                                     30 Fluieraş di os,
                                                                                                                                        Mîndru şî duios;
                                                                                                                                        Fluieraş di fagu,
                                                                                                                                    Mul’ cîntî cu dragu;
                                                                                                                                         Oili s-or strînzi,
                                                                                                                                       35 Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
                                                                                                                                       (23.IX. 1967), Aceeaşi.
                                                                                                                                           MCXXIng
                                                                                                                            Pi-um picior di plai,
                                                                                                                                  Pi-o guri di rai,
                                                                                                                                  Iatî vin în caii,
                                                                                                                                   Sî scoboarî-n vali 5 Trei turmi di oi,
                                                                                                                                Cu trii ciobănei;
                                                                                                                                  Unu, ungurian;
                                                                                                                                  Unu, vrăncian,
           Şî unu moldovian. io Cel ungurian
                                                                                                                            Şî cu cel moldovian
           Ii  sî sfătuirî
           Sara, pi la apus di soari,
           Pi cel vrăncian sî-1 omoari,
                                                                                                                         15 C-ari oi măi mulţi,
                                                                                                                               Mîndri şî curnuti,
                                                                                                                                Cai măi învăţaţ,
                                                                                                                             Şî cîni măi bărbaţ.
                                                                                                                               Jar o oiţî bucălai,
                                                                                                                              20 Cu lîna plăvai,
                                                                                                                            Nisi iarbî nu mînca,
                                                                                                                                NiCi apî nu bia,
                                                                                                                               Şî-ntr-una zghera.
           Jar stăpînu mi-o-ntreba:
       2 5  — Di Ci zberj, fetiţa (II — , oiţa), mia?
                                                                                                                                 „Oiţă" stă bini!
                                                                                                                             Di Ci ţ-î inima ra?
    Aisia a-ntrebat-o iei; nu ştiy cun sî legăm noi; aiCia nu sî măi Uagî! A-ntrebat-o iei:
274
      30 Ori apa dim burduf nu-i plaCi?
           Sau iarba di păscut?
           —  Stăpîni, stăpîni,
           Toati sîm buni;
           Dar m-i inima ra
      35 Din cauza dumneta:
           Că Cel moldovian,
           Şî cu Cel muntian Sara, la apus di soari,
           Mi s-a sfătuit 40 Sî mi (rii) ti omoari...
           Mă rog, io an furat-o din cârti... Aşa scria-n cârti: „sî mi ti ompari"..,
           Cî ai oi măi mulţi,
           Mîndri şî curnuti,
      4 5 Cai măi învăţaţ,
           Şî cîni măi bărbaţ.
           AtunCja iei a vorbit cu oiţa:
           —  Oiţa mia,
           Dac-o fi aşa,
      50 Şî ii pi mini m-or omorî,
           Sî li spui sî mă-ngrQapi în dosu stîni,
           Sî mi-aud cîni.
           Oiţîli s-or strînzi,
                                                                                                                         55 Pi mini m-or plînzi Cu lacrîmi di sînzi,
           Cî li-am fost um bun păzitor,
           Şî mă-ngrizam di viaţa lor.
           Sî-m’ pui la cap:
      60 Flujeraş di fag,
           Mul’ zîci cu drag;
           Fluieraş di os,
           Mult o zîCi duios;
           Fluieraş di socu,
      65 Mul’ zîCi eu focu.
           îs pălit foarti rău! Ci iera mulţi la mini; da acu eu greu li leg. N-ain fost întrebat di Nioriţa niâi-odatî di cîn’ am învăţat-o, şî pînî az. Nimica, domli!
           Dac-o fi şî s-o-ntîmpla...
70 Am scăpări din ia!
           Şî pi cîmp ai vidia...
      Stăi, cî li-am scăpat !..,
                                                                         m
           O babî bătrînî...
           Şî difi gur-întreba...
                                                                                                                         75 O babî bătrînî...
           Şî pî toţ a-ntrebat:
                                                                                                                              „Sini mi-a văzut,
           Sini mj-a auzît Dj-um mîndru Sjobănel,
     80 Tras ca printr-un inel?
                                                                                                                              Trupuşoru lui...
           Aisia am ujtat!
           Tras ca pintr-un inel Nu măj ştiy sî leg!
                                                                                                                          85 Mustăcjoara luj:
           Spicu griului;
           Okişori luj:
                                                                                                                              Mura cîmpuluj...
           De-iCja am cam pierdut-o! Ja mult-a fost, da nu măi Ştiu si s-a petrecut. Nu măi p°^îu 90 da niâj-un rezultat. Sîn' săriturj:
           Perişoru lui:
                                                                                                                                Pana corbului";
           Tu spuj cî m-a omorît.
           Sî spui cî m-am însurat...
95 Ej, de-iâj nu măi am puteri! Munţî spuni cî l-a cununat... Brazî: cî i-a fost...
           Braz şî păltinaş I-am avut nuntaş.
                                                                                                                            Jar la nunta mia loo A căzut o stia...
           Pî dac-a căzut stiaija, însamnî s-o lăsăm, c-a murit...
           SQarili şî luna Mi-a ţînu' cununa...
     105 Hă, hă, hă! |e\i îs mulţumit, da ştiu cî iera mulţi... Nioriţa o stiu din cârti: cartia-di-citiri. Am învăţat-o di la ietatia di şapti ani, di pin nouî suti şapti, cîn' ieram în clasa a patra, a ăin&iat Am auzît-o şî di la bătrîni, cu fluiru, cî
110  vorbili bătrîneştj din Nioriţa îs tot cam aâelia din earti. Jo pi tata l-am auzî' cîntîn' Nioriţa. Tata avia mulţi cîntări. Un moş aviam di cînta Nioriţa din fluir: îi da um plai lung, un cîntic, aşa, di tiradorriia.
                       (19.IX.1967), Pâltin - Masa Bâra -Njagu Nistorâju, 71.
27$
               MCXXIIm
     —  Meoriţî lai,
     Pi bot bucălai,
     Di trii zîli-ncoa£i Gura nu-ţ măi taCi ...
5   — S-a vorghit fraţî tăj din tîrlî
     Pi tini sî ti omşari,
     Cî aj oj măj mulţi,
     Qakiş’ şî cumiiti.
     —  Meoriţî lai,
10 Dacî m-or omorî,
     Sî li spuj sî nu mă-ftgrgapi Din dosu stîni;
     Sî mă-ngrQapi-fi strunga oilor,
     Uni iioacî nei.
                                                                                                                              15 Sî-rij pui la cap Fluieraş di os,
     Cî cîntî mul' duios, îfi grşapa mia sî-m’ pui Fluieraş di fag,
20 Cî cîntî mul’ cu drag.
     Voi, dacî m-or omorî,
     Sî plecaţ de-iâj,
     S-apucaţ pi plai di vali Pînî uni v-aţ întîlni 25 C-o babî bătrînî,
     Şî v-o-ntreba di mini:
     „N-aţ văzut un flăcăjaş Aşa, nant şî supţîrei,
     Cum îl trazi pintr-un inel?
30 Okişori luj:
     Mura cîmpuluj;
     Feţişoara luj:
     Spuma laptilui...
     Du-mă-napoj la mormîntu luj!
35 Oaja din gurî zghera,
     Din leilor bătia,
     Pi mormîntu lui, acolu, babi-j arîta.
                 (17.IX. 1967), Pâltin — Mârija Bucăluţi 72.
                                                                                         1 în experiment text. MCXXIII a fost notat la o oră şi jumătate
după MCXXII (v. nota crit. 119).
277
                     MCXXIII
            —  Meoriţî lai,
            Pi bot bucălai,
            Di trij zîli-ncgasi Gura nu-ţ măi tasi;
      5 Nu ştiy: jarba nu-ţ plasi;
            Nu ştiu: îţ faâj di capu tău,
            Sau în fasi di capu neu? -
            —  Tasi, stăpîni, din gurî,
            Nu mă blăstăma;
      10 Cî şî apa, şî iarba-m plasi,
            Şi niş nu-n fac di capu neu,
            Şî-ţ fac di capu tău:
            S-a vorghit fraţî tăi din tîrlî Pi tini sî ti omoari,
      15 Cî ai oi măi mulţi,
            Oakiş’ şî curnuti,
            Şî cîni măi bărbaţ, adicî măi buni;
            Şî cai rnăi învăţaţ,
20 adicî măi graş, m&i buni: sî ţînia di oi măi bini. Tata zîăia „caj"; da io crez c-a fos' măgari, cum îs az. Aşa crez io, aşa rii-nkipui jeu.
            —  Meoriţî lai,
            Dacî m-or omorî,
      25 Sî li spui sî nu mă-ngroapi Din dosu stîni;
            Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în ziocu neilor.
            Sî-iii pui la cap 30 Fluieraş di os,
            Cî cîntî mul’ duios, în groapa mia sî-m’ pui Fluieraş di fag,
            Cî cîntî mul’ cu drag.
      35 Voj, dacî m-or omori,
            Sî plecaţ decişi,
            S-apucaţ pi plai di vali Pînî uni v-ăţ întîlni C-o babî bătrînî,
      40 Şî v-o-ntreba di mini:
            „N-aţ văzut un fllăcăjaş Aşa, nant şî supţîrei,
378
       Cum îl trazi pintr-un inel?
       Okişori lui:
 4 5 Mura cîmpului; -
       Feţişoara lui:
       Spuma laptilui...
       Du-mă-napoi la mormîntu lui!
       Oaia din gurî zghera,
 50 Din lcisior bătia,
       Pi mormîntu lui, acolu, babi-i arîta.
       Am auzît-o di la tata rieu, Pricopi CruCjari. Jeti-aşa o cînta Nioriţa: o cînta la curăţît di păpuşoi, ca pi-acuma- Vinia trii-patru băieţ — vinia la curăţît — feti, băieţ, flăcăi, tQamna, la porîmb. Iei o cînta dim plăCeria lui: cînta şî din fluir, şî din caval. Şî cînta măi ghini ca fluieraşi iştiia di az.
                   _                (17.IX. 1967), Aceeaşi.
                   MCXXIV, MCXXVi2o
       —  ÎSTioriţi lai,
       Lai bucălai,
       La lînî plăvai,
       Di trii zîli-ncoa£i
 5    Guriţa nu-s taCi;
       Qar iarba nu-s plaCi,
       Di gura nu-s taCi?
       Or apa nu-i bunî,
       Or tu ieş' nebunî,
 10 Oiţî, oiţî?
       Am măi ujtat; cî dor n-am măi z*s-o di mul' di-aţîţa ani!
       —  Ba nii apa-m’ plaCi;
       Da gura nu-n' tasi
       Cî io am auzit 15 Cî vria sî ti omoari Ciobani,
       Sî ti-ngroapi-n dosu stîni Uni zac cîni.
       —  Di m-or omorî,
       Sî mă-ngrgapi
                                                                                       1 în experiment text. MCXXV a fost notat la două ore după
MCXXIV (v. nota crit. 120).
279
                                                                                                                                        20 în strufiga oilor, în zjocu neilor.
            Fluieraşu neu Sî fii-1 pui la cap...
            Nu şti\i unj-a zîs sî-1 pui: la cap, ca sî cînti cu iei...
                                                                                                                                       Fluieraş di fagu,
            Cun cîntî cu dragu;
                                                                                                                                   23 Fluieraş di osij,
                                                                                                                                      Cî cîntî frumosu;
                                                                                                                                      Fluieraş di socru,
            Cun cîntî di focu (II — cu focu...).
     30 Am auzît-o di la um bătrîn. BaCiu jera. Iei a murit la oi. Cînta Nioriţa şî din gurî, şî din fluir. Jo l-an diprins aşa, cî ni-a fos' drag sî cînt. An stat în sîngurătatja mja, şî li-am învăţa’ 35 cîntiCili-aşa. Aojleo, ieram riicî, mamî, cîn’ l-am auzît! Sî zîc: di dojsprăzăCi ani, triisprăzăCi. Dac-am fos' pi lîngî iei, am păzît oili cu iei; şî cu jel, şî fărî iei! Iei sî lega di oili meii cî io an fost argatî, la o mătuş-a mja, sorî cu mama 40 mja.
                        (21.IX. 1967), Pâltin-Vîlcâni — Iyâna Gh6ba, 76.
                                                                                                                                                MCXXVI12,
                        Cînticu Îs"Horiţi
                 Pi-un KiCior di plai, Pi-o gurî di rai A pleca' trii Ciobănei Cu trij turmi di oi:
                                                                                                                                       5 Unu ie oltian,
                 Unu ie muntian,
            C-a fos' dispărţîti ţărili...
                 Şî unu-i moldovian. A işît în zăvoi,
            10 Uni-j stîna di oj.
                 —   Mioriţî lai,
                                                                                                                                             Lai, bucălai,
                 Di trii zpi-ncgaCi Gura nu-ţ măi taCi ;
 280
            15 Qarj aPâ nu ie bunî?
                Ori iarba nu-ţ plasi?
                —   Ba şî apa ie bunî,
                Şî iarba-m’ plaCi;
                Da Cii doj Ciobănei —
                                                                                                                                     20 Unu ie muntian Şî unu ie oltian —
                La apus di sşari A pus gîn(d) sî ti omoari,
                Cî ai oi măi mulţi,
            25 Şî măi curnuti Şî măi buzăşgari Adicî măi buzaţi, măj voihisi, cun sî spuni...
                îs măi buni tari!
            Âdicî măi di frunţi.
            3o Şî au pus di gîn’ sî ti-ngroapi Acolo-n dosu stîni,
                Uni-au stătut cîni
                —   Sî li spui-aşa:
                Cî cy-adivărat cî iei sî mă-ngroapi 35 în strunga oilor, în zocu meilor.
                Fluieraşu meu
                Sî-1 pui-n vîrf di păltinâş;
                Cîn' vîntu a bati,
                                                                                                                             40 Fluieraş a zî£e,
                Oili s-or strînzi,
                                                                                                                                         Pi mini m-or plînii Cu lăcrîm' di sînzi.
                Oili meii 45 Şî m-or strîMi ieli . . .
                Cu adivărat Cu glas am lăsat Şî cu zurămînt:
                Sî mă bagi-m pămînt. . .
50 Adicî sî nu-1 lasî sî-1 mînînCi animalili Cerului pi-afarî. Măi iesti cu mă-sa puţîn; da nu ni-aduc aminti. Mă-sa l-a căutat sî-1 găsascî:
                                                                                                                                         Mă-sa l-a căutat Şî nu l-a măi găsît:
            55 Jel iera-m mormînt . . .
                —   Nu cumva aţ văzut Un tînîr ciobănel Nant şî supţîrei,
                Tras printr-un inel? .
281
                                                                    60 FeţîşQara iui:
                                                                     Spuma laptilui;
                             Mustăcioara:
                             Spicu griului;
>                            Okişori  lui:
                       65 Mura cîmpului;
                             —  Nu l-am auzît,
                             Niş nu l-am văzut.
                       Dacî l-a omorît, un' sî-1 vazî Cineva? Astă ieşti la urmî: cî nunţişoara lui:
                       70 J-a fos’ nuntaşi Braz şî păltinâşî;
                             Şî nevasta lui:
                       AiCia am uitat ieu. Vini cam aşa:
                             Jarba cîmpului . . .
            75       Sî-ni măi-aduc aminti! . . .Cam atîta-i. Am
                 auzît-o to’ dim bătrîni; di pim părinţ bătrîni. Dacî nu mă-ntrebai, n-avian di uni sî-ni măi aduc aminti. Aşa mari povesti nu-i; da acolu-i mari, la dumnevQastrî.
            80       Di cîn’ ieran tînîr n-am măi cîntat-o! Acuma
                 nu-m’ măi dă mîna di cîntiCi. . . Din fluir an cînta’ puţîn; pi timpuri an cînta’ puţîn.
                                                                                                             Cârti, nu ştiu. Cîn sî mă duc la şcoalî, m-a dat argat la străini: nu ieran di şăpti ani. Dupî 85 timpuri, cîn' ieram io di zăCi ani, 0 cînta Nioriţa toatî lumia. Pînî-ncoaCi-o cînta: o cînta din fluir di răsuna dialurli!
                                                                                                                       (19.IX. 1967), Pâltin / Ion Apostârju, 77.
                                     MCXXVIIuhs
                              —  Mioriţî lai,
                              Lai, bucălai,
                              Di trii zîli-ncgaci Gura nu-ţ măi taci,
                        5 Iarba nu-ţ măi placi;
                              Or di cap îţ faci,
                              Or ieş’ bolnăvioarî,
                              Drăguţi migarî?
                              —  Măi drăguţi bati,
             10   Saţţ „stăpîni ba6i"? Nu ştiu cun sî zîc şî io... Dâ-ţ oili-ficQaii,
                                                                                   382
            La negru zîvci,
            Cî-i iarbî di nbi,
            Sî umbrî di vbL 15 Baciu tmguri an Şî cu cel vrăncian Mereu sî vorbesc Şî sî sfătuiesc Sî mi ti omoari,
       20 Cî ai oi măi mulţi,
            Mîndti şî cornuţi,
            Şî cîni măi bărbaţ,
            Şî cai ninvăţaţ.
Am greşît-o şî io:
       25 Mereu sî vorbesc,
            Şî sî sfătuiesc Cî la apus di soari Sî mi ti omoari.
            Cî ai oi măi mulţi,
       30 Mîndri şî comuti,
            Şî cîni măi bărbaţ,
            Şî cai ninvăţaţ.
    Apăi aiCi iar nu ştiu cun sî zîc: cî sî roagî di nioarî, ca sî-i spui mă-sî:
       35   — Dragî mioriţî,
            Sî li spui lor Ca sî mă-ngroapi AiCi, pi aproapi: în strungi di oi,
                                                                         40 Sî fiu tot cu voi; în dosu stîni,
            Sî mi-auz şî cîni.
            Şî la cap fluieraş sî-m’ pui:
            Fluieraş di fag,
       45 Sî-n cînti cu drag;
            Sî-1 pui la Cel păltior,
            Sî-n cînti cu dor... tfi-aduc aminti-a zăsia parti,-aşa, di-andăra-tili, nu cufi trebi, la rîndu lor...
       50 Şî tu de-i vidia Pi măicuţa mia C-un cair di lînî...
            Din gurî-ntrebînd,
            Şî din oki lăcrămînd,
       55 Din drugî-ndrugînd,
            ’ Difi okj lăcrămînd:
883
            „Tu n-ai văzut Dj-um mîndru siobănaş,
            Din fluir doinaş?
      60 Okişori lui:
            Pana corbului;
                                                                                                                    Sau: „Mura cîmpului" ?. . .
            Sprînsenili lui:
            Spicu griului;
      65 Mustăcioara lui:
            î i pana... Spicu griului;
            Sprînsenili lui:
            Pana corbului;
            Okişori lui:
      70 Mura cîmpului" ;
            Sî-j spui ci m-am însurat C-o fatî di crai,
            Pi-um picior di plai;
Sau:
      7 5 Pi-um picior di rai)
                                                                                                                       Nu ştiu cun sî spui-aisi:
            Da la Cia măicuţî Sî nu-i spui, drăguţi,
                                                                                                                           Că la nunta mia 80 A căzut o stia;
            S-am avu' nuntaş
            9                 t
            Braz şî păltinaş;
            Preuţ: munţî mari;
            Păsîri: lăutari...
      Cam atîta-i. O ştiu dim bătrîni, di la bunica mia cari-o cînta din gur,-a murit di-o sutî CinCi ani. Ia cînta-ntăi Nioriţa: o cînta frumos tari! Şî cîn’ aziunzia di spunia:
            —             N-aţ văzut un siobănaş 90 Din fluir doinaş? ia-nsepia a boşi. Sî-neca-m plîns, şî nu măi putia cînta. Noi — coplcii! — ieran nisi: trii nepoati ieram; noi n-aviam mamî — ia nj-a crescut— noj rîdian di ia, săraca! Seli măi Aisi rîdia di ia; ia ni ocăra. Ni măi blăstăma — (zî)Cia: „S-aveţ şî voi parti ca mini! Sî plînziţ şî voi ca mini!" Ni pusăsî numi: „Nihoâca", „Mînzoâca"... Aşa. ni zîCia, cî riihotim ca mînzî şî ca iepili! Ni striga: „Fa nihoâcî,fa; fa mînzoâcî" ! Şî noi ni-ascundjan dipi sobî... Duduia cîn' alerga baba dipi noi! Ja plinea, cî-i muris-un flăcău: unu vinit dift
      războju di la şăptiză’ şî şăpti. Ja a avu’ noijî coplcii; şî numa unu-a scăpat: tatî-niu. ZîCia, săraca: „A murit, mamî, di tusî sacî". Io crez cî 105 iera oftici...
          Bunica avia vo dcuzăş di căm£ş, ciisuti cu „năsîkit"; cî iera cămeş di cînipî, di fuior. „Nă-sîkitu", iera-n costiş, în curmeziş, cusut cu lînî ţîgai făcutî-n sînialî, cî nu iera atunCi buiâlî. Ar
110  h'i măi    bun-acu sîniala, cari ţînia măi ghini.
      Buielurli di az: cun coş, cun sî şterzi cîn' o speli
      cămeşa!
          Baba asta a nşastri — Păuna o kema — avia valuri di pînzî di cînipî. Lj-aduCia primvara di
115  la odai-n  sat; cî toamna, cîn sî muta la dial, li
      punia-n car şî li duCja la djal; şî primăvara li cobora-n sat di la dial. Cîn’ li cobora, li punia-n corCii: un feliu di căruţî pi doi druzi, îngrădiţ cu nuieli; şî li-adusia vâlurli acasî. Iera cîti douîzăş 120 di valuri di pînzî di cînipî. D-apî torsurili ii iera mulţi! Iera vestitî, harnici tari, cî lumia zîCia: „A lua’ sporiu di la fimeili Celilanti!" ; adicî bunica torCia mul' tari: avia sporiu. Stitia-n zenunki şî torCia; şî ni zîCia: „Buturuzilor, nu faCiţ niCi 125 ghebi, niCi bureţ ! Buturuzi puturoasî!..." Iera uscaţi pi iCi... dezitili ii di fus! Ja nu dornia douî ori pi noapti!
          Cin' vinia cu vâlurli di pînzî, li punia-ntr-um poloboc, cî n-avja lăz. Putia sî h'i-avut douî lăz, 130  şî nu-ncăpia vâlurli. Vâlurili li măi găurea cîtj-un
      şoariCi: măj intra cîti-un şoaroCi-m poloboc. Şî cu pînzî di cînipî ni purta, săraca! O-nălghia la prundu; şî iera albî ca zăpada pînza di cînipî;
      ii      zîCia „pînzî di cîlţ". Cari iera măi bunî, îi zîCia 135     „pînzî di fuior"; şî cari iera măi groasî, zîCia
      cî-i »di cîlţ", „di buCi"; buCi iera măj cîlţoş, măi cu puzderii di la cînipî...
          La tîrg sî duCia rar bunica. Sî duCia la Odo-beşti din tşamnî-n tşamnî, în „zî di tîrg". Cîn sî ho   duCia, lua cîti-o cofî di oui: cîti obzăş-nouîzăş di
      ouî, cît putja duCi femeia dj-a skinari. Măj lua cîti-o găinî, douî,-m braţî. 0\jîli li punia-n dăsazi, or într-o cofî cu mălai, ca sî nu sî spargi. Şî li vindia. Cîn' vinia bunica la dial, cumpăra şî ja H5   cîti-o lia(cî) di zâhîr — atunci îl vidiam îft olci!
      Nu iera ca acu... Măi aduCja cîti-o băzmâ la
285
      fiicari; aşa sî kema: „băzmâ". Măj lua şî cîti-o pîni, lua peşti; Ci putia ia cumpăra din Cii doi-trij Iii cu vindia ouîli şî găina.
 150 Dipi si-a murit fetili, baba li-a dat vâlurli di pînzî di pomânî. Di-acolia, dipi si ni-a făcu' trii feti, ni-a făcu’ mari, n-a măi tors, ghjatî babî...
                            (22.IX. 1967), Pâltin-Tozânu — Marija Lăbunţ, 77.
                                                                                                                                       MCXXVIII123
      Nioriţa? Nu ştiu di uni sî-i îeu rostu:
               —  Nioriţî lai,
               Lai, bucălai,
                                                                                                                                   Di trii zîli-ncoasi 5 Gura nu-ţ măi tasi;
               Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,
               Ori apa din ulusi?
               —  Nii iarba-m’ plasi,
               Apa din ulusi-m' plasi;
          10 Dar am auzît
               Cî s-a vorbit ca sî-1 omoari Şî sî-1 îngTQapi-n dosu stîni Un(di) sî-ncarcî cîni...
      Adicî: un sî sfădes’ cîni.
                                                                                                                         15 Şî la cap sî-m' pui:
               Fluieraş di os,
               Cun cîntî   duios;
               Fluiru di   fagu,
               Cun cîntî cu dragu;
          20 Fluiru di socu,
               Cun cîntî cu focu...
      Acuma kipu lui:
               Mustăsioara lui:
               Pana corbului...
 25 Da, holera, nu-ni măi amintesc! Di cîn’ m-an trezit, auzan cîntîndî Nioriţa, to’ di la bătrîni.          î^j-aduc aminti  di Toadir  Grosu:      iei
      umbla cu oili, şî    cînta şî din  fluir,  şî din guri,
                                                                                        cîn’ măi bia cîti-o ljacî di rakiu, vorba seia... 30 Iera bătrîn, săracu! Iera un om voinic, ş-a fos’ sioban întodiauna: cu fluiru la brîu, băţu-m mînî, şî dipi oi! Iera di vo şăptiză'şî sînCj di anj
 086
     cîn' a murit, cam aşa. Cînta frumos tari, cî asta i-a fos' mesărija lui: fluiru-m mînî, şî bătu.
                              (1967), Pâltin — Ion Nikifur, 77. MCXXIX124
         Nioriţa... tata rieu măi lua una di isi, una di coba ! Noi, coplcii, dipi iei:
                 Pj-um picior (Kisior) di plaj,
                                                                                                                                            Pi-o gurî di raj 5 Sî coboarî-n vali, în can vini-n caii Trij turmi di oi Cu trii sjobănej...
                 Unu-i ungurian,
                                                                                                                               10 Şî unu-j vrănsjan,
                 Altu-j moldovian.
                 —  îsTioriţî, nioarî,
                 Or ieş' bolnăvioarî?
                 Or iarba nu-ţ plasi,
                                                                                                                               15 Or apa nu-ţ pîasi,
                 Or di cap îţ fasi?
                 —  Nu fac di capu rieu,
                 Şî jo fac di capu tăir.
                 Sii trii tovărăşăi a tăi
             20 S-a vorbit sî ti omoari Mîni, la apus di scjari,
                 Cî ai oi măi mulţi,
                 Mulţi şî cornuţi,
                 Şî cai ninvăţaţ 25 Adicî bunj. Cî-j ţînja oamini pim munţ; nu măj punja şaua pi ij; cî sî dusia pim munţ, cu pr£uca di cai, di văra. Iera preucî di cai, di nu punia mîna pi ii sitisini... Preucî, adicî cai măi mulţ adunaţ: numa a unuia jera pr^uca. 30 ACeja preucî iera numa a unuia: sela cari l-a omorît, ca sî li rămîi lor, sî-mpărţascî ii averja lui...
                 Cînj măj bărbaţ...
                 Dă oili pi zăvoj,
             35 Cî-i iarbî di oi Şî umbrî di voi.
                                                                                                                                               Stăpîni, stăpîni, îţ kiamî ş-uri cîni:
287
                                                      Pi £el măi frăţăscy 40 Şî măi bărbătescu.
            —  Sii doi tovărăşăi a nii, Di m-ăţ omorî,
            Sî mă-ngropaţ Tot pe-isi pi-aproapi:
       45 în strunga di oi Sî h'iu tot cu voi; în strunga oilor, în ziocu neilor.
                                                                                                                         Sî mă-ngropaţ 50 în dosu stîni,
                                                          Sî rii-auz şî cîni.
            Şî la cap sî-m’ pui; Fluieraş di fag,
                                                         Sî-n cînti cu drag;
       55 Fluieraş di os,
                                                           Sî cînti duios;
                                                           Fluieraş di soc,
                                                           Sî cînti cu foc.
                                                       Cîn' vîntu a bati 60 Pin ieli-a străbati, Fluirili-or zîsi,
                                                           Oili s-or strînzi,
            Pi mini m-or plînzi.
                                                       Iar di n-eţ vidia 65 Pi măicuţa mia
                                                        Din drugî-ndrugîn’ ,
            Din gurî-ntrebîn',
            Pi cîmp alergîn(d),
            Di mini-ntrebîn(d):
       70   — Şî di-an văzît-o,
            Noi n-an cunoscut-o... Nu-i ghim-aşa!
            —  Şî di l-an văzît,
            Nu l-an cunoscut.
       75   — Da-j lezni-a-1 cunoaşti:
                                                         Nant şî sprînsenat; Feţişoara lui,
            Spuma laptiluj;
            Okişori lui,
                                                        80 Mura cîmpului; Mustăsioara lui,
            Spicu griului;
                                                             Perişoru lui,
283
                  Pana corbului...
               85   — Sî nu ni-o-ntristaţ,
                  Şî s-o bucuraţ:
                  Sî-j spuniţ cî m-am însurat Pi-um picior di plaiu C-o fatî di craiu...
 90       S-6 h'i fos’ craiu pi-atunsia: or vum bogătaş,
      or vufi rezi, £-e h'i fos’...
                  Şî la nunta mia A căzît o stia...
          Un sămn. Ja credia cî-i stia; da a fos’ sriaua 95 sia stîfisî: mşartia, sî vedi trjaba, i-un sămn... C-am avu’ nuntaş Braz şî păltinaş.
                  Ni-am avu’ nuni mari,
                  Şî păsîri lăutari...
 100 C-adica un feliu di 2ali pi unna lui, ca si-j spui mă-sî pi diparti: c-aCeja a fos' di fericiri pi urma lui • • •
          Am auzît-o di la tata neu: o cînta şî bja rakiij; da nu cădia pi zios: tşati treburii şî li 103 făăia. Jel a fos' vînătoriu; a călca' toţ munţî, toati cărărili; toati pîraili li-a bătut... Din fluir n-o cînta: nu l-am auzît. Difi fluir cînta alti cîntisi: „di plai", de-âelia, can din veki, cum iera atufiâi. Nu sî zî£ja „di sîrbi"; sî zîâia „di brîu",
 110   „di hori".
          Sărbătorili iei nu sî du^ia-n sat: sta acasî, şî vidia di ghiti. în sat sî duCia numa cîm' plătia dărili. Şî zîija cînta cîn' îi da mîna; cînta şî sara. Cînta cu ghers, cuft făCia iei atunci. An diprins 115 Nioriţa aşa: sî duâja pi la ţar(c) cu ghitili, şî cînta; cî măi ghini prinz cîn' ieş' nic. Iei cînta, ş-ascultan şî noj, fetili: trii feti-an fos'; ş-an diprifis şî vorbili, şî ghersu. Da crez dumnetali cî nu l-aii cîntat în tinereţîli meii ? An cînta' mulţi 120 cîntiCi: Ci jera pi-atunCia. Işa cîti-un cîntic, îl cîntam; sî petreCia aCela, işa altu. Di un-e h'i vinit, cî vinia pin feti, pin fimei cari sî duăja pi la muncî, pi la cîmp, pi uni iera di munCit. Jeti-un cîntic din tinereţîli meii:
          125 Şî iar verdi ş-un dudăy,
               Cînt-o pasîri-m pîrău:
               Tot focu cari-1 am ieu...
               Colia-n vali, pi vîlCeli,
289
                Cîntî douî păsăreli:
        130 Tot focu inirii meii!
                înverzăşti frunza-n crîng:
                Doru selor cari plîng...
                Căş primvara cîn’ în ghini Zghjarî oili dim mini...
                       (24.XII. 1968), Pâltin - Stanca Drăgân, 78.
                      MCXXXlaB
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Cornutî, ţîgai,
                De trij zîli-ncoaCi
            5 Guriţa nu-ţ tasi.
                Di jeş’ năzdrăvani,
                Mioarî, mioarî,...
                Orj apa nu-ţ plasi,
        Cîn jeram băjetan, o ştijan ca „tatu nostru' ; 10 d-apî dj-acolu-ncoasi...
                Orj jarba nu-ţ plaâi...
        Aiâja am ujtat cun sî-j zîcu...
                Cu trij turmi di oj,
                Cu trij sjobănej.. .
            15   — Ba apa cî-m’ plaâi,
                Şî iarba-m’ plasi;
                Dar am auzît...
                                                                      Cî pi la apus Vrja sî ti omgari 20 Mihu cjobănaş
                Cu unu moldovjanu Şî altu vrănsianu...
     Am uitat-o ieu!
                —  Pi mini, di m-or omorî,
            25 Sî mă-ngroapi...
                Din (în...) dosu stîni,
                Uni latrî cîni.
                Şî la cap sî-m’ pui:
                Fluieraş di cs,
            30 Ce cîntî frumos;
                Fluieraş di fag,
                Ce cîntî cu drag;
290
                Fluieraş di socu,
                Sî-n cînti cu fccu.
35 îs bătrîneşti, d'-a noastri... D-apî-n război nu li spuneam ast’a ! Pi uni dracu n-am luptat] Pi la Mirăşăşti, pi la Turtucâja. Ş-an fos’ rănit la Doaga, aproapi di Mărăşăştj. An fos’ rănit rău: la mînî n-in trij deiiti; în cap, la Iciăjor; testicu 40 stîng nu-1 am; un cartuş în cap; la leilor, mitra-liiera! Vai di capu rieu, cîtj-am păţît jo !
                —  Dacî te-j întîlni C-o babî bătrînî,
                Cu brîu di lînî,
           45 Tu-rij spui
                Cî pi mini m-a omorît Unu ungur jan,
                Şî unu vrănsjan.
                Iar baba mergîndî,
           50 Pi drum alergîndî,
                Pi ăini-ntreba:
                —  N-aţ văzut un flăcău?
                Mustăcioara luj:
                Pana corbului...
           55 Okişori luj:
                Mura cîmpuluj...
           Aisja am ujtat-o; astilja li-am măi uitat. Măi, nu rii-o aduc aminti! A h'i măi spus âiobanu, da am uitat io.
                       (17.IX. 1967), Pâltin-Podurj — Ion Bucăluţî, 82.
                        MCXXXIias
           Am intrat în şcoalî — iera pin o mii op’ suti obză’ şî nouî —şî-nvăţătoriu iera Costantin Său-l£scu. Iei nu ni punia sî-nvăţăm Nioriţa: o-nvăţam di gustu nostru. Iera-n cartia-di-âitiri di clasa a 5 patra. An setit-o di vo douî-trii ori, ş-am învăţat-o. Acu n-o măi ţîj minţi kiar aşa, toatî: nu m-am măi interesat di ia. Măi învăţam una: Dîmboviţa apî dulsi,
                Sini-o bia nu sî măi dusi...
           10 Timpu treci, apa curgi,
                Nu mai vini trecut;
291
               Dar ăst rîu a fos' şî ieşti,
               Şî va fi în veci plăcutu...
          Măj jera Novac şî corbu. Dj-acolja măj jera 15 unu:
               Dobrogjan scăldat în mari,
               Şi în valurj di răcQari,
               Mă sîmţam de zale plin Căci pe lumg-eram străin.
          20 Dar de cîn’ s-a făcut iară Ţara mja, română ţară...
          AiCja l-am cam ujtat: nu ni-aduc aminti! Di-acolja măi ieşti Movila lu Burâel; măj jesti Mihu Copilaş... Nioriţa nj-o aduc amintj-aşa: 25         — Mioriţî lai,
               Lai, bucălai,
               De trij zîli-ncşa£i Gura nu-s măj tati;
               Or jarba nu-ţ plaCi?
          30    — Drăguţule baCi,
               Dă-ţ oili-ncoaCi La negru zăvoi,
               Că-j umbră de voi,
               Şî iarbî de noi;
          35 Că pe la apus de soare Vria sî ti omgari Baciul ungurjan Şî cu Cel vrănCian,
               Că ai oj măj mulţi,
          40 Mîndri şî cornuţi.
               Cai îfivăţaţ,
               Şî cînj măj bărbaţ...
               —  Di m-or omorî,
               Sî mă-ngroapi 45 în strunga oilor, în focu meilor.
               Iar la cap sî-m' puj:
               Flujeraş di fagii,
               Ce zice cu dragu;
          30 Flujeraş di osu,
               Ce zîce duiosy.
               Iar de-j întîlni O babî bătrînî,
               Cu brîu di lînî,
          55 Pi cîmp alergînd,
               De mine-ntrebînd:
392
                  „Cini mi-a vâzut Mîndru ciobănaş Tras printr-un inel?
                                                                                                                              60 Mustăcioara lui:
                  Spicu griului;
                  Feţişoara lui:
                  Spuma laptilui;
                  Okişori luj:
                                                                                                                              65 Mura cîmpuluj".
                  Si-j spuj cura tu:
                  Cî m-am însuratu C-o mîndrî crăiasî.. *
                                                                                                                                        C-am avu’ nuntaş 70 Braz şî păltinaş;
                                                                                                                                               Că la nunta mia Au căiat o stja;
                                                                         Soarili şî luna Nj-a ţinut cununa;
                                                                                                                               75 Pă.sîrj: lăutari;
                  Steli: făclij...
         Am auzît fimei di la Spulbir cîntîn' Mioriţa, cu cuvinti, cîn’ jeram' coplcii. M-am întîmplat la o petreCiri; acolu-am auzît-o...
80 Di dragusti? Di loc, nic! Ştiu numa Cj-am învăţa' din cârti. Nu iubiam distrăbălarili iestia: rii-a fost urît! Am fos’ la petreCiri, -am petrecut; da, ferjascî Hristos, n-an cîntat de-iestia! N-am avu’ nisi melodiia, adicî glâsu. Ni-aduc aminti 85 di Luca Iâcub: iera palicariu, adicî vesîlx.
                         (19.IX. 1968), Paltin-Poduri — Ion Hara-baiiu, 88.
                                                                                                                                 MCXXXIIt27
                                                                                                                                     \ ■
                                                            Apî s-o iei din capîtu cînticuluj: Pj-o gurî di raiu,
                 Pi-un Icisior di plaju Scoboarî oi mulţi:
                                                                                                                          5 Mulţi, mulţi şî măTunti, Numai oakişî, cornuţi,
                                                                                                                       Şî cu trii Ciobănei:
    1 V. Ţinut. Vrancei, I2, p. 375, XLIII; voi. II, p. 252 - 256, CDXLIV—CDLVII.
293
                                                                Unu-j moldovjâti,
                                                                 Unu-j ungurian,
                                                       10 Şî unu-i vrăncian. din stăpînj, adic-aşa s-a povestit, ACel măi vrăncian Avia oi măi mulţi,
                                                                                                                                   Mulţi şî mărunţi, i5 Qakişî, cornuţi.
            —  Mioriţî lai,
            Stoguşî* ţîgai,
            Di trii zîli-ncoasi Sia guriţî nu-ţ măi tasi; 20 Oar di cap îţ fasi?
            Oar di capu tău,
            Oar di capu tieu?
            Qar iarba nu-ţ plaCi,
            Qar apa nu-ţ plaCi,
                                                            25 Qar saria nu-ţ plasi:
            Iarba di pi cîmpij,
            Saria dim burdufu,
            Apa din ulucu?
            —  Stăpîni, stăpîni,
       30 Iarba-m' plaCi,
            Saria-m' plasi.
            —  Stăpîni, stăpîni,
                                                                                                                                       Cît oi trăi-n lumi Stăpînaş ca tini
       35 N-oi găsî în lumi!...
            —  Di te-i întîlni C-o babî bătrînî Difi fus răsuCinî,
            Din furcî trăgînî,
       40 Din gurî-ntrebînî...
            —  Mioriţî lai,
            Stoguşî, ţîgai,
            Di oi h'i-ntîlnitu,
            N-am cunoscuty.
       45 — Nu-i di-a nu-1 cunoaşti Feţîşgara lui:
                                                                                                                                         Spuma laptilui; Mustăcioara lui:
            SKicu griului;
       50 Okişori lui:
            Mura cîmpului — Muri cgaptî la răcgari,
 2H
                 ftiatlnsi di sgiri;
                 Murî cgaptî la pămînt,
            55 Niatinfisî di vînt...
                 —  Mioriţî lai,
                 Stoguşî, ţîgai,
                                                                           Cî mi s-a vorbit Sii tovărăşăi a tăi
            60 Sî ti omgari.
                 —  Di m-or omorî,
                 Sî nu mă-ngrgapi Din dosu stîni Uni zac cîni;
            65 Şî sî mă-ngrgapi în strunga oilor, în zburdu riigarilor, îfi ziocu Aeilor, îm bătaja berbeCilor.
                                                                           70 Fluieraşu neij —
                 Fluieraş di cornu,
                 Cun cîntî cu doru;
                 Flujeraş di fagu,
                 Cun cîntî cu dragu —
            75 Sî-1 pui-ntr-un vîrf di păltior;
                 Cîn' vîntu mi-a trazi,
                 Fluieraşrţ-oi zîCi,
                 Jar oili s-or strîfizi,
                                                                        Pi mini m-or plînzi 80 Cu lăcrîni di sînzi.
            Aista-i. Pîn-aisi îl ştiu. încolo l-or h'i ştiin' alţî măi mult. Trăin' în viaţa lumi, cu cîţ n-oi h'i sta(t) di vorbî? An cînta' din fluir, ca cu cavaly-aşa..., an zgîndărit şî io, aşa... L-am 85 auzît din om în om cînticu ista. Măi cînta cîti-un lăutariu; iera aldi Hîngărău, di pi Reghiu. Oi h'i-auzî’ şî di la mama.
            Sioban aft fos' la Faragani. Pi urm-am avu' şî io oi: an vini’ di-acolu, di la Faragani, cu 90 Cinzăş di oi- Mulţi rînduri di oi am petrecut! j[o an suCit mulţi: an făcu’ negustorii, an fos’ Cioban, ş-am munCit. Am avut um botei di-o sutî, şî pişti sutî, di oi...
                        (19.IX.t967), Pâltin-R&duţâri - Ioniţî Bucur, 89.
m
                                                           itcxxxîîî1
     Pi-o gurî di raiu,
     Pi-un KiCior di plaiu Scobşarî oi mulţi:
                                                           Mulţi, mulţi şî mărunţi,
                                                             5 Qakiş' şî cornuţi ;
     Trij stăpînej,
     Cu trii Ciobănei:
     Unu-i ungurean, Unu-i moldovian,
                                                             10 Şî unu-i MTân^an.
     Asel vri:iC;an Avia oi măj mulţi,
                                                               Mulţi şî mărunţi,
                                                               Oakiş' şî comuti.
15 — Mioriţî lai,
                                                                  Stoguşî, ţîgai,
                                                               Di trii zîli-ncoasi
                                                           §ia guriţî nu-ţ măi tasi;
     Qar di cap îţ fasi,
20 Oar di capu tău,
     Oar di capu neu?
     Oar iarba nu-ţ plasi,
     Qar apa nu-ţ plaCi,
     Qar saria nu-ţ plasi;
                                                            25 Iarba di pi cîmpu,
                                                                 Apa din ulucu,
     Saria dim burdufu?
     —  Stăpîni, stăpîni, Stăpînaş ca tini
                                                          30 N-oi măi găsî-n lumi!
     Sii tovărăşăi a tăi S-a vorbit sî ti omoari La apus di soari.
     —  Mioriţî lai,
35 Di m-or omorî,
                                                                 Sî li spui-aşa:
     Sî nu mă-ngroapi Din dosu stîni Uni zac cîni;
40 Sî mă-ngroapi în strunga oilor.
                                                                                   1 în experiment text. MCXXXIII a fost notat la două ore
după MCXXXII (v. şi nota crit. 127).
296
                                                                                                                                      îfî zbtirdu Aigarilor, îm bătaia berbecilor.
                                                                                                                                     Di te-i întîlni 45 C-o babî bătrînî Din furcî trăgînî,
                                                                                                                                   Din fus răsuCinî,
                                                                                                                               Din gurî-ntrebînî...
            —   Mioriţî lai,
                                                                                                                                  50 St6guşî, ţîgai,
                                                                                                                              Şî di l-oi h'i-ntîlnitu,
                                                                                                                                Nu l-an cunoscutij.
            —   Nu-i di n-a-1 cunoaşti:
                                                                                                                                       Feţişoara luj:
                                                                                                                               55 Spuma laptilui;
                                                                                                                                    Mustăcioara lui:
                                                                                                                                       SKicu griului;
            Okişori lui:
                                                                                                                                  Mura cîmpului —
                                                                                                                       60 Muri cgaptî la răcoari,
                                                                                                                                   Niatinsî di soari;
                                                                                                                            Murî CQaptî la pămînt,
                                                                                                                                 Niatinsî di vînt...
                                                                                                                                         Fluieraşu Aeu 65 Sî fti-1 pui...
                                                                                                                                  Fluieraş di cornu,
                                                                                                                                 Cun cîntî cu doru;
                                                                                                                                   Fluieraş di fagu,
                                                                                                                             Cun cîntî cu dragu —
       70 Sî mi-l pui-ntr-un vîrf di păltior; Cîn’ vîntu mj-a trazi,
                                                                                                                                    Fluieraşu-oi zîCi,
                                                                                                                                    Oili s-or strînzi,
                                                                                                                                  Pi mini m-or plînzi 75 Cu lăcrîfti di sînzi.
                                 (19.IX. 1967) - Acelaşi.
                                                                                   Păuleşti
                                                                                                                           MCXXXIV128
                                                                                   Cu Mioriţa: sî ştiţ cî io an cîntat-o la şcgalî, în cafiCelariia şcoli. Sînt can vo op(t)-noyî anj...
                      m
      or fi ză£i, cam aşa... jera domnu Teodorescu 1. Şî ij: vo trij. A vinit acasî ş' m-a-ntrebat datî 5 ştiu van cîntic bătrînesc di codru. An cîntat um pic la şcoalî:
            —       Hai, dragî, la şcoalî, cî sîn ten numa no:. Cîn’ colu: iera canâelariia plinî... Măi icra di faţî Danţîş Nicolai directoru di la Coza: icra cu
  io   soţîia. An cîntat Mioriţa, kiar di la-fiâeput pînî la sfîrşît. Ş-a dat-o pin gramofonu Cela a lor: nu-i poş zîsi; cî imidiat am auzît înapoi cînticu. Iaca cum am cîntat2...
            Am învăţat-o dim bătrîni: di la bunica, din 15 străbuni Aei dim Păuleşti. Di nicăieri n-am auzît-o din altî parti...
                                                                          Pi-um pisjor di plaj,
                                                                            Pi-o gurî di rai,
                                                                            Iată vine-n cale,
                                                                         20 Se coboarî-ft vale Trei turmi di oi Cu trej ciobănei:
                                                                            Unu, moldovian;
                                                                         Unu-i ungurian 25 Şî unu vrăncian;
                                                                         Mări sî vorbiră Şî să sfătuiră Baciul ungurian Şî cu cel vrăncian 30 Ca sî-1 omoari
                  Pi la apus di soari...
                                                                           C-ari oi măi mulţi,
                                                                            Negri şî cornuţi,
                                                                              Şî caj învăţaţ,
                                                                        35 Şî cînj măi bărbaţ.
                  —  Mioriţî lai,
                                                                               Lai, bucălai,
                                                                          Di trii zîli-ncoaci Gura nu-s măi taci,
                                                                       40 Iarba nu-s măi placi;
                                                                           Or ieş’ bolnăvioarî,
                                                                             Mioarî, mioarî?
                  —  Nu sîm’ bolnăviQarî,
     1 Directorul şcoalei.
     2     A urmat melodia cîntată cu elan, asemănătoare cu tipul păstoresc local.
298
           Mişarî, mi<?arî...
       45 Dar pi la apus di sQari Vria sî ti omoari Baciul ungurian Şî cu cel moldovian;
           Cî ai oi măi mulţi,
       50 Negri şî cornuţi,
           Şî cai învăţaţi,
           Şî cîini măi bărbaţi.
           —  Drăguţî miQarî,
           De ieş’ năzdrăvani,
       55 Şî di-o fi - sî mor Pe cîmp de mohor,
           Tu să le spui lor:
           Ca sî mă îngrgapi Pe ici, măi pi-aprgapi:
       60 în strunga de oi,
           Să fiu tot cu voi;
           Sau în dosu stîni,
           Să-mi aud şi cîini.
           Şi la cap să-mi puie:
       65 Fluieraş de fag,
           Mul’ zice cu drag;
           Fluieraş de soc,
           Mul(t) zice cu foc;
           Fluieraş de os,
       70 Mul’ zice duios...
           Mioriţî lai,
           Di ieş’ năzdrăvani,
           Ş-ei vedia venind,
           Pe cîmp     alergînd
       75  Măicuţa     bătrînă,
           Cu brîu     de lînă,
           De mine-ntrebînd:
           „N-aţ văzut Mîndru ciobănel 80 Tras printr-un inel?
           Mustăcioara luj:
           Spicu griului;
           Feţişoara lui:
           Spuma laptilui;
       85  Okişori lui:
           Mura cîmpului... mura codrului.
                                                                                                                                       mura cîmpuluj
Aşa l-am apucat...
299
                 Perişoru luj:
            90 Pana corbului...
            Sî videm acuma sj-a făcu’ nioara şî cu bătrîna ... um pic, sî nj-aduc aminti!...
                 Tu sî-j spui măciuţî Cî m-am însurat...
            95 C-o fatî di.. .-mpărat.
                 Şî la nunta mja A căzut o stja;
                 Soarili şî luna Mi-au ţînu’ cununa;
            100 Brazi şî păltinâşi
                 Ăia mi-au fos' naşi • • •
                 Preuţ: munţî mari;
                 Păsîri: lăutari;
                 Păsîreli: mii;
            105 Stelili: făclii...
            De-isi nu măi ştiy ninica... N-a cîntat atunCi bărbatu mey, Dănilî Buşîlî. Jel nisi nu iera acasî, bărbatu-niu: iera dus la dial după triabî. Pi mini m-a asculta’ la trii-patru cîntiCi*. Am măi
 110   cîntat pi asta: ... di codru... dracu sî-1 măi ştii, nu ni-1 aduc aminti!... Afi cîntat, sî vă spun, un cîntic cari-1 ştiu bini:
                 Frunzuliţî lin pelin,
                 Cucuie, ce ieş’ hain,
            115 Dc nu cînţ vara deplin?
                 Tu cîns vara zumătati,
                 Ş-apoi zbori în altî parti...
                 Vara vij, vara ti du£i,
                 Cîn’ sun' dragustilâ dulci...
 120 Aşa l-am auzî’ pi vremja mia, cîn’ ieram tînîrî: la douîzăş şî cinii di ani. Şî pi ista l-an cîntat: Frunzuliţî fpai latî,
                 Cucuie, pasîre dragî,
                 Urcî-te măi sus PÎ-0 craflgî,
            125 Şî cîntă-mi, să mi s-aliagî;
                 Ci tu cînţ, cuâe, cu foc,
                 De stă călătoru-n loc...
     1 Reies date contradictorii cu un text publicat de folcloristul Adrian Fochi în urma culegerii realizate la 27.V. 1956, cînd se pare că a fost anchetată informatoarea de faţă şi nu soţul ei, Dănilă C. Buşilă, cum a apărut (v. Mioriţa, Ed. Acad. R.P.R., 1964, p. 53, text. GDLXXIII; pentru părerea noastră, v. nota crit. 128).
300
          îs cîntiCi bătrîneşii... Măi am pi ăla, cu căprioara; da nu măi ţii minţi... Sî cînt întăi, 130 ca sî-ni-aduc aminti... Nu rii-aduc aminti milo-dija... îi to’ ceva bătrînescu:
               —  Surioarî căprioarî,
               Roade codru la poale,
               Să-mi văd pe mîndruţa-n cale,
          135 Cu vîrfu ţîţîlor goali:
               Mă usuc după picioari,
               Şî tremur ca di lingoari....
          Staţ, sî ni-aduc aminti:
               Di m-aş faci-um porumbel 140 La mîndrâ pi umerel:
               Buzişoari să-i ciupesc...
               Buzişoari, ţîţîşpari,
               Ş-apăi de ce să mor, Dgamni!...
                                                                                           Nu măi Ştiu... Jo an cînta’ măi multi-atun-145 Cia... Unu l-am compus io: l-am compus într-o agonii di nebunialî... aşa, cî-m' plăCia niia sî cînt pim păduri... îi ceva dispri păduri... baCiu...
        ii compus di mini:
          150 Cum te urci la stînă-n sus,
               Pe CQasta de la apus,
               Pe poticile bătrînî Une duc lumia la stîne, întîlnii... întîlneşti în cale 155 Freamăt de izvQare,
               Poiene cu flori,
               Turme de mori,
               Baci lăsîndu-se la vale,
               Cîntînd doina din ca vale...
        160 Şî uitîndu-mă la vale:
               Cine trece pe cărare?
               Un voinic mergi călări,
               Sî opreşti-m poieniţî Ş-aştepta o mîndruliţî:
        165   — Hai mai tare, mîndruliţă,
               Să stăm zos la umbruliţă;
               Căci ie bine şi răcoare,
               Sraud glas de căprioare,
               Şî cerbi cun sar la vali...
170 Cam atîta ar fi. L-an făcu’ di vo patru am: stîn' cu oili şî cu vacili, mergîn’ pim păduri. L-an făcu’ din gînd: n-avian hîrtii la dial. L-an
m
      cîntat în gînd, şî l-an ţînu’ minţi. Asta ar fi tot cam di-a mia:
          175 Frunzuliţî fir mătasî,
                Prim păduria rămuroasî Toati crengili sî lasî;
                Şi se lasă la pămînt,
                Şi mă-ntriabî:     de  ce pling?
                                                                                                                                     180 Cum n-oi plînge ş-oj ofta Dacî treci vremja mja...
                Frunzuliţî ş-o lalia,
                Du-te, dorule, nu sta !
                Şi despică frunzuţa,
          185 Sî mă duc cu badia-n ia. .. adicî,-n frunzî.
                Şî despici molidu,
                Nu-n’ dispica sufletii.. .
                Frunzuliţă trei măsline,
 190 Măj încoace, acu vo patru anj, l-an făcu’ pim păduri...
                Cîn plecj, bade, de la mine,
                Să-ţ (Sî-ţ) iei şi doru cu tine,
                Să-l treci hotare streine,
          195 Să nu mai vină la mine!
                Doru vine, tu nu vii,
                Cărările sum' pustii.
                Şi drumurile sum’ multe,
                Şi de doru tău bătute...
 200 Cam ăsta-L Dor ni-om măi întîlni, şî mi-oi măi-adusi-aminti, cî măi Ştiu vo cîtiva.
                         (22.X. 1965)j Păuleşti — Ioana Dănilî Buşîlî, 44.
                         MCXXXVja»
         Nioriţa o ştiu di pi la nişti basi bătrîni: unu Ion Tătârju — iera basiu veldu. Avia stîna lîngî Păuleştj, îm păduri; sî kema „Muntili strunzi", la locu „Şăsu strunzi", uni jera stînili di oi. Şî 5 jera basju Ion Tătârju-asela. Iei avja cavâl mari, aşa ca di-um m£tru. Şî cînta iei, acolu, din cavâl. Şî cînta şî cu vorbi:
               Pj-um picjor di plaj,
               Pi-o gurî di rai
302
            10 Sî cobşarî-n vali,
                 Pj-o coastî di caii,
                 Trii turmi di mej,
                 Cu trii ciobănei:
                 Unu-i moldovian,
            15 Unu~i ungurian,
                 Şî unu-i vrăncian...
                                                                                               Nu ştiu cum au măi făcut ii... în cârti iera scrisî poizîia asta... s-a-a dus!... altu-a făcu’ ţigări din ja... şî nj-a arîta(t) numa cîti douî-trii 20 fiii; cîn s-o ieu cartia di la iei, s-a Icerdut cartia...
                 Şî sel ungurian Şî cu sel moldovjan S-a sfătuit:
                 Ca pi la apus di sgari 25 Ca sî mi-l omoari Pi ăel vrănsian,
                 C-ari oi măi mulţi,
                 Mîndri şî cornuţi;
                 Şî ari cai măj înalţ,
            30 Sî cîni măi bărbat...
                 Şî...
            Nu ştiu: o nioriţî to’ mereu zgheru... c-am ujtat-o domli ! Şî iei o-ntreba:
                 —  Nioriţî lai,
            35   Lai, bucălai,
                 Ce ai tu?
                 Cî di trii zîli-ncoasi Iarba nu-s măi plasi,
            40 Gura nu-s măi tasi?
     Nioriţa-i spunia:                                          j
                 —  Dragu neu stăpîn,
                 Basiu ungurian
                 Şî cu cel moldovian 45 S-a sfătuit:
                 Cî pi la apus di soari Sî mi te omoari...
                                                                                                   Şî nu ştiu cun s-a măi făcu’ de-isia... îs pros(t) botî! Am uitat... O ştiiam dumnezăieşti.
                                                                                               50 Ş-acu la bătrîneţî, am uitat-o! Iera unu, Durii-traş’(ă-c) Prostomâgu: iera can slab di minţi.
     Iei munsja la tos fraţî, şî jera gol-goluţ! Iei o cînta Nioriţa di rămînej îngheţat!... Jetj, -am uitat-o... Numili-i iera Dunitru Diaconu; îs 55 ca iei acu!...
303
                 ... Sî mă-ngroapi în dosu stîni,
                 Ca s-auzî cîni...(?)
                 La cap sî-m' pui:
           60 Flujeraş di fag,
                 Ce cîntî cu drag;
                 Flujeraş di os,
                 Ce cîntî (zîsi) frumos...
                 Vîntu, cîn’ a bati,
           65 Pin jeî a răzbaţi,
                 Oili s-or strînzi,
                 Şî pi min' m-or plînii Cu lăcrîni di sînzi...
           Ş-ais j-am ujtat!... Dj-a-ntreba Cineva din 70 sat di jel, sî spui ci s-a-nsurat...
                 Ş-a luat nirjasî O mîndrî crăiasî;
                 Şî... braz şî păltinaş I-am avu’ nuntaş;
           75 Soarili şî luna
                 î5j-a ţînu’ cununa;
                 Preuţ: munţî marj...
                 Păsăreli: mij;
                 Şî steli: făclij...
 80 O ştijan, domli, ca „tatîl nostru" ! Jeti, cun ti zăluzăştj la bătrîneţî: ujţ şî limba-n gurî!... Acun vo doi anj an da’ di carti-n sat, la un gospodar ju, la um băiet a Aeu: o luasî di la um moş a lui dipi       nevastî. Ş-an .Citit alti poizîj; da
 85  la Nioriţa   niş nu m-am ujtat: si-j măj bun, an
                                                                                                                                   zîs cî-j măj rău !....
           Va sî zîcî, am auzît-o şî di la basiu Cela bătrîn, Ion Tătârju, baCiu dim Păul^ştj. Ş-am măj auzît-o şî di la moş Dunitru; şî di la alţî. Acu: 90 s-a can cărat!... Tos s-a dus pi lumja Cjalantî.. . Am auzît-o şî din cârti. întăj-am auzît-o di la Ion Tătârju. Pi urmî, di la moş Dunitru: jera cam tontălân: cînta noaptja Nioriţa, pi luninî, ducîndu-sî       pi lunî, pi la odăj. Asculta lumja:
 95  „loti, mă,   săracu, zîCi cî-j prost... Da, joti Ci
      cîntî di frumos !" Cîntî unu diştept ca ista? Vez, Ci j-a dat Dnezău şî luj!...
                                                                                             îft şcoal-o avjam oljacî. C-am învăţa' douî clasî şî’ ijumătati: cîn sî pornesc într-a ^ trija, 100 gata: s-a rup(t) podu! An Kicat bolnav di KiCjor;
304
     ş-aft zâcu(t) di IciCjor doj anj, pi pat, făr' si mâ dau ijos dim pat...
          Mă-ntreghj di Cj-am ujta’ Nioriţa? Apî dacî trăjes’ greu di tot: nu poCju munCi, cî-s şî betjag, 105   şî bătrîn.  M-an     dus într-o  zî la comparativi;
     ş-an Cerut   sî-n’ dja şî nija vo cîteva     kilogrami di
     făinî di porumb:      nu  mul(t), ca la       alţî...; da
     măcar vo zăCi kilogrami; or vo opt: cît o vrja ij.
          —  Cun sî-ţ dau jo dunitali? Cî dunitali poati
110   măj ai...   Zic:
          —      N-am, c-acuma-s sărac. Pîntru cî sărăCija s-a avu’ cu tetja ghini: nu sî-ndurî niCj di mini, cî sîntem nişti sufliti buni... Ij s-a-nzjunghet a rîdi... Ş-atunsj nj-a da’ vo op(t) kilogrami di
115   mălaj.
                         (21.x. 1965), Păul6stj - Gavrilî Săcăluş,
                         72.
                       mcxxxvi18o
         Nioriţa o ştiu di la tetja-moşu: nj-a rămas în cap povestirili luj. An găsî’ Nioriţa şî-n cârti. Da cît-o ştiu. o ştiu di la unkeşu neu. Poizîja din cartj-an Citit-o; da asta o ştiu cum o spunja 5 bătrîni, cum o spunia tetja-moşu. Da-ntîi rij-a povestit, ş-apîj       pi urmî:
         —  Ia, s-o şî  cînt, mî.
     O cînta din gurî. Putja sî cînti şî din fluir puţîn. Ieti cum o ştiu:
10 Pi timp, di mult, poat’ sî h'ii patru suti di anj, cum îm povestja jel nija atunCja, vinja oamni di-mpăca          iarbî pim munţî   VrănCi: vinja
     mocani di pim      Moldova, şî-   măj mul’   di   pim
     Ardjal. Ş-aiCja a găsî’ ş-un vrănCian carj-avia sî 15 iei oi, da măi puţîni. Da moldovianu şî cu ardeljanu-avja măj mulţi. Ş-au căzut în veCină-tati cu stînili. Acuma, ardeljanu şî cu vrănCianu s-a vorghit într-o zî ca sî-1 omoari pi moldovjan, cîm’ păştja oili la jarbî, pi munţi. O nioarî j-a 20 auzî’ vorghin’. Şî-nţălegîn’ cî omoari pi stăpîn-su, a-nseput sî zgheri mereu. Ş-a zgerat vo douî-trij zîli. Stăpînu-a-nCeput s-o Cerţi: „Mînca-ti-ar lupu, Qai, Ci to’ zgheri-aşa, şî ti ţîj di capu riey?" Ia
305
     S-â dprit, sî i-â spus si n-o mâi blăstâim „cî, ia i5 uiti Ci s-a vorghit baCiu ungurian şî cu Cel vrănCian Cî pi-un apus di sgari Au sî ti omQari..."
     Âtunsi iei îi spuni cî:
                 —  Nioriţî lai,
            36   Lai, bucălai,
                 Dacî iesti-aşa,
                 Io nu ti-oi măi blăstăma.
                 Şî dacî ieşti năzdtăvanî...
                                                                                                                                            Şî di-o fi sî mor 35 în cîm' di mohor,
                 Sî-i spui ungurianu Şî lu vrăncianu Ca sî mă îngroapi AiCi, pi aproapi:
            40 în strufiga di oi,
                 Să fiu to’ cu voi)
                 Măi din dosu stîni,
                 Ca sî rii-aud cîni.
                 Iar la cap sî-m’ puie:
                                                                                                                                               45 Fluieraş di osu Ce cîntî duiosu;
                                                                                                                                                  Fluieraş di socu Ce cîntî cu focu;
                                                                                                                                            Fluieraş di fagu 50 Ce cîntî cu dragu;
                 Vîntu, cîn' o bati,
                 Pin ieli-o răzbaţi,
                 Oili s-or strînze,
                 Pi mini m-or plînze.
            55 Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di ieş’ năzdrăvanî,
                                                                                                                                              Şî dac-ăi vidia O maicî bătrînî 60 C-un cair di lînî,
                 Dift fus îndrugîn’,
                 Pi cîmp alergîn,’
                 Pi toţ întrebîn’:
                 —  Că, cini mi-a văzutu,
            65 Cini-a cunoscutu
                 Mîndru Ciobănel Tras pentr-uft inel?
                 Feţîşgara luj:
306
                 Spuma laptilui;
           70 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 Perişoru lui:
                 Pana corbului;"
                 Tu, mişara mia,
           75 Să te-nduri de ja,
                 Şî să-i spui curat Cî m-am însurat C-o fatî di crai Pi-o gurî di rai.
           80 Iar la cja măicuţî Să nu-i spui, drăguţi,
                 Cî la nunta mia A căzut o stia;
                                                                       Soarili şî luna 85 Mi-au ţînut cununa;
                 Braz şî păltinaş I-am avu’ nuntaş;
                 Păsăreli: mij,
                 Şî steli: făclii...
 90  Asta ieşti povestia. Lu-ntiebam:
           —       Teti-moşuli, di si n-a zîs ca sî-i spui nioriţa babi c-a murit- Ciobanu?" Iei:
           — Nu sî poati, ca sî-i striCi inima          dintr-o
      datî... Sî-i spui numa cî s-a-nsurat...
 95  Şî lu-ntrebam:
           —       Da cum, teti-moşuli, sî vorghiascî oaia? Sî poa(ti) sî vorghiascî oaia?
      Ni spunia iei:
           — Oaia, tatî-moşuli, nu vorghia. Da         sînt oa-
 100 mini căpoş, cari-nţăleg cînticu Cucoşului         şî zghe-
      ritu ghitilor; şî cunos' Ci-ari sî păţascî        oamini;
      şî cun sî skimbî vremia. Şî oamini iştiia căpoş, dacî sî uitî la tini, ti prisepi dacî spui-adivăru, or spui minCiuni...
                         (21.X. 1965), Păul6ştj - Vasfli St&n^scu,
                         73.
                        MCXXXVII
                 —  Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trei zile-ncoaCi Gura nu-ţ măj taCi;
307
            5 6ri jeş' boinâvioari,
                Drăguţi mioarî?
                —    Drăguţule baSi,
                Dă-ţ oili-ncoaci,
                Că la un apus di soari io Vrja sî ti omoari Basiul ungurjan Şî cu sel moldovjan,
                Cî aj oi măi mulţi,
                Mîndri şî cornuţi,
            15 Şî caj măj învăţaţ,
                Şî cîni măi bărbaţ.
                Dac-o fi sî ti omoari,
                Vrja sî ti-ngroapi în strunga di oi,
            20 Sî ti-auzî cîni.
                —    Dacî mă omgarî,
                Sî mă-ngroapi
                La strunga di oj,
                Sî fiu cu voj.
            25 Şî sî-m' pui la cap:
                Flujeraş di fag,
                Sî cînti cu drag;
                Flujeraş di os,
                Sî-n cînti cu... dor... frumos...
            30 Oili s-or strînzi,
                Şî m-or plînzi...
         Di vo şaizăş-şaptizăş di ani di cîn’ n-am măj cîntat-o... Asta, cu baba bătrînî, n-o ştiu. Atîta ştiu... Ai, an diprins-o din şcoala primari. Di 35 la bătrînj dim Păuleştj, n-am auzît-o. Asta-j din capu neu... Adicî nu din capu neu, di la şcoalî. Nj-o didja la lecţii — dacî iera-n cârti! — şî nj-asculta la lecţîi-nvăţătorju. Di cîntat, n-o cîntam; numa la poizîi...
40          Spuj  di lăutarj: cînta lăutari la şcoalî? Jo
     n-am auzît-o niâj la petrecânij. Or hi cîntat-o lăutari, da jo n-am auzît-o.
                        (6.1.1968), Păuleştj — Ion K6râju, 74.
                        MCXXXVIII
                —    Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Gura nu-ţ măj ta£i.,.
308
                 Pi-um picior di plaj,
             5 Pe o gurî de raj,
                 —   Di trij zîli-ncoasi Guriţa nu-ţ măj taâi;
                 Orj jarba nu-ţ măj placi,
                 Orj apa nu-ţ măj placi?
             10    — Şî apa-m' placi;
                 Da am auzît Cî --rut sfătuit
                 Ca sî-1 omoari..; Ca si ii omoari,
                 Şî sî ti-ngroapi
             15 în strunga oilor, în zb^ritu meilor...
                 —   Şî sî-m’ pui la cap Flujeraşu cari l-am purtat:
                 Fluieraş di os,
             20 Căvălâşu sel frumos;
                 Oili s-or strînzi,
                 Pi mini m-or plînzi Cu lacrîmj de sînge...
         Ştiu Nioriţa cam di pin zuru lu opspresi ani. 25 Am auzît-o pim păduri, pi la stîni, di pi la âjo-bani. Iera ghetu Bogdan sel bătrîn, Toadir Bogdan, jera cîrlănâriu: jel numa la cîrlani-a stat toatî viaţa, pi muntili Coza. â-e h'i cîntat iei din gurî-n tinereţîli luj, da din fluir n-a cîntat. Iera un om 30 poznâş: unkeşu făsja mîncari diminiaţa, şî kema pi tovarîşu luj la masî: „Scoal’ Ghjalbî, di mî-nîncî, cî ţ-an făcu’ bulz, n-aj trăi sî-1 mînînsj!" Da „Ghjâlbî" iera o poreclî: îl kema Năculai Buşîlî; şî jera cam puturos.
                        (6.1.1968), Păuleştj — Ghi6rghi Săcăluş,
                        74.
                       MCXXXIXm
                —   Nioriţî lai,
                Lai, bucălai,
                Di trii zîli-ncoaâi Gura nu-ţ măi ta£i;
            5 Nu ştiu: jarba nu-ţ plaăi, Sau^ apa nu-ţ plaâi ?
                —   Nija apa-m' plaâi,
                Şî iarba-m' plaSi;
309
            Dar dispri tini âj-am auzît nu-m'
                                            plaCi:
       10 Cî ciobănaşi tăj Mi s-a sfătuit Sî mi ti omoari,
            Şî sî mi ti-ngroapi La spatili stîni,
       15 Uni zac cîni.
            —   Di-o fi sî mor,
            Sî mă-ngroapi-n strunga oilor, în zocu meilor, îm bătaja berbecilor.
       20 Şî la cap sî-m' pui Lemn di alămii;
            Fluieraş di corn,
            Sî-n cînti cu dor;
            Fluieraş di socu,
       25 Sî-n cînti cu focu;
            Şî fluieraş di osu,
            Sî-îi cînti duiosu.
            Cîn' fluinlj-o zîci,
            Oili s-or strîngi,
       30 Pe mini m-or plîngi Cu lăcrîm’ di sîngi.
       Nu-ni măi aduc aminti; măi ieşti seva cu mama lui: cîn’ a vinit şî l-a căutat:
            O babî bătrînî 35 C-un cair di lînî,
            Din furcî torcîn',
            Din gurî-ntrebîn'...
Da vez, cî n-am zîs colu:
            —        Di vei vidia 40 O babî bătrînî,
            C-un cair di lînî,
            Din furcî-ndrugîn',
            Şî din gurî-ntrebîn':
            „N-aţ văzut un ciobănaş...
       45 Feţişoara lui:
            Spuma laptilui;
            Okişori luj:
            Mura cîmpului —
            Coaptî la răcoari,
       50 Cu dogori di soari,;
            Coaptî la pămînt,
            Niatinsî di vînt —
310
                 Sprîncenili lui...
                 Pana corbului;
           55 Mustăsioara lui:
                 Spicu griului"...
           Şî măi zîcia... Nu-ş' si măi întreba... cin' a-ntrebat mă-sa acu, nu ştiu cum a zîs ca sî-i spui dispri iei... aisia-s întrebări di-a mă-sî... 60         — Sî-i spui dispri mini
                 Cî m-am însurat...
                 Sî-i spui-adivărat:
                 Cî io m-am însurat;
                 Şî mirias-am luat...
     65 Nu ştiu cum a compus dispri luni, cu luna-i vorba !...
                 Pi-o zupînjasî:
                 Zîs, luna di miriasî...
           Luna ca miriasî... Ar măj h'i Ceva, da 70 nu-m’ măi aduc aminti...
                 Pi-o gurî di plai,
                 C-un fiăior di crai...
                                                                                                                                                  Nu!
                 C-o fatî di crai•• •
                                                                                                               75 Ş-acu vinia vorba dispri luni:
                 SQarili şî luna Ni-a ţînu’ cununa...
                 Nu ştiu cum măi zîsia... şî dispri naş
                                                                                                                                            vorbja...
           80 Cî naşu nostru-a fost...
           Nu ştiu: sini zîsia c-a fost...
                 Naşu nostru-a fost A Paştilui post...
                                                                                                                                        Mi-a ţînu’ cununa 85 Soarili şî luna...
                                                                                          Iaca: naşî n-a fos’ Paştili! A fos’ postu Paştilui ; da cununa a ţinut-o soarili şî luna... Sî nu h'i fost asta-n vremia Paştilor, primvara, la riei... Di si-a zîs: „în zocu meilor"? Preuţî... 90 sinj-a fost? Asta am uitat-^) cum îi zîcia... Păsîrli ciripijau...
                                                                                          Aşa cun s-aşazî ieli, cuvintili, la melodii, la tonuri, vini alfeliu. Io auzam şî vioi işti cîntîn’. Şî tata cînta Mioriţa; cî iei jera meştir din fluir. 95 Tata cînta şî din fluir, şî din gurî. Io an cînta’ şî la „bantî", adicî fanfarî: pin nou’ suti doispCi,
      pînî-n nou' suti opspresi. An cînta’ din douî instrumentă la trîmbiţî, şî la clarinet. Şăfu di muzîcî jera Toadir Kiriiac, din Negîrleşti. Cintasî 100 la regimentu „zăâi Putna". Instructuru luj-a fos' şăfu muzîâi militari, Luciu, căpitan di muzîcî1. Şî dac-a vini’ din armatî, a-nfiinţat muzica asta cu noi: jeram Sinsi inş. Cîntam la tobî, la ilicon, bariton, piston, trîmbiţî şî clarinet. Cunoştiam 105  puţîn şî notili. Asta a fos’ prima fanfarî-n Vranâia.
      Cîntam pi la nunţ, iarmaroaâi, cumetrii, la horî di feti şî di flăcăi. O nuntî iera ieftini: pria bogaţi sî h'i fos' nunta — înăinti di războiu iei mari — jera o sutî di lei. La o cumetrii: şăizăş, obzăsL
110   La horî luam şaizăş di lei pi zî- Kiriiac cînta din
      clarinet. Da cin’ cînta, s-auza di-a triilia sat!
          Cîntam la fanfârî şi Mioriţa. Cîn' cînta Kiriiac din clarinet, plînzia toati babili din Vranăja! La nunta lu Sînion Baraghin, aisi, îm Păuleşti, 115 ni ăeria lumia sî cîntam Mioriţa. La circiuma lu Neculai Floria ni sena iei cîntaria asta, ca cîrci-mar. Asta iera acu măi bini di âinzăş di ani; iera pin nouî suti doispâi...
                         (30.XII.1967), Păuleştj - Trify Ufigu-
                         rjanu, 78.
                         MCXL132
          Ştiu Nioriţa di la mama mia; şî ia o ştija di la tetia-moşu. Tetia-moşu, âela, a fos' fraţi c-un popî; nu posiu sî ţîi minţi cum îl kema: ni sî pari cî Ioniţî. „Popa ţîganu", aşa-i zîsja, cî jera
    3 urît, negru...
          Cînticu ista di cari rnă-ntreglii l-am învăţat cin’ ieram fatî: cintan cu mama sara, la trjabî. Mama a muri' bătrînî: di nouî-ş-patru di ani. Acu nu măi cînta Nioriţa: plînzia şî ş-adusja 10 aminti...           *
          Jo o cîntam cin' ini vinia niia: şî ziua şî sara. Nu mă dusian la clăsi, cî mă ţînia din frîu: nu umblan harhanâua pin sat.
    1 Dirijorul de fanfară şi compozitorul focşănean dc origine italiană Lucio Vecchi.
312
                                                                                                  Joti, Nioriţa — d-apî n-o măj ştiij ca-n tine 15 reţî *, cin' ţ-an spus-o to' duriitali; am măj ujtat-o
                   —  Nioriţî lai,
                   Lai, bucălai.
                   Di trii zili-ncşasi Gura nu-s măi tasi;
              20 Or di cap iţ fasj:
                   Or di capu tău,
                   Or di capu neu?
                   Iarbî di pi cîmp ţ-an dat Apî din uluc ţ-an dat.
              25    — Stăpîni, stăpîni,
                   S-a vorbit Brîncovjanu Şi cu Moldovjanu Sî ni ti oniQari...
              30    — Di m-or omori,
                   Sî mă-ngrpapi în zjocu neilor, îm plaiu berbecilor, în strunga oilor;
              35 Oili s-or strînzi,
                   Pi mini m-or plînzi Cu lacrîmj di sînzi. ..
                   Saricuş îm păltinaş,
                   Fluieraş în alunâş....
              40 Oili s-or strifizi,
                   Pi mini m-or plînzi...
                   Vîntu-a aburi,
                   Sarica s-a clătina,
                   Dulăi s-or gudulâ...
              45    — Drazi mami siobănaş,
                   N-aţ văzut, n-aţ auzît...
                   ... O babî bătrîm C-un cair di lînî:
                   Dim mînî-ndrugm’,
              50 Din okj lăcrămîn':
                   —  Am avut un fiăioraş:
                   Oki luj,
                   Mura cîmpului;
                   Feţişoara lui,
     1 V. Ţinut. Vrane., I, p. 92, text LIV. Varianta a fost reprodusă in voi. Mioriţa, 1964, p. 854, text. CDLXXV, insă cu unele alterări fonetice.
313
                                                                                 55 Spicu griului.. .
           Aista-i tot. A măi h'i măi lung, şî măi mîndru, zis di altiîi, aista-i... A măi h'i: cu gura di plai, di rai... Atîta l-an ştiut, atîta l-an spus...
           Asela, cu „cînticu lorilor", l-am uita’, nuni-1 60 măj aduc aminti.
                                                                                                                               (21.x. 1965), Pâul6ştj - Irina Popa, 81.
                                                                           MCXLI l
                                                                       Jar sî ţî-1 spui cînticu ista?
                  —  Nioriţî lai,
                                                                                Lai, bucălai,
                                                                         Di trii zîli-ftcgasi 5 Gura nu-ţ măi tasi;
                                                                              Or di capu tău,
                                                                              Or di capu neu!
                  Iarbî dipi cîmp ţ-an dat, Tărîţî la uluc ţ-an dat,
                                                                            10 Şî apî ţ-an dat.
                  —  Stăpîni, stăpîni,
                  S-a vorbit Dumbrăvianu Şî cu Nilcovianu Sî ni ti omoari,
              15 Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni, Uni zac şî cini.
                  —  Mioriţî, mioriţî,
                                                                               Di m-or omorî,
                                                                         Sî mă-ngroalq 20 îm plaiu berbesilor, în ziocu meilor;
                  Saricuş îm plăltinâş, Busiumaş în alunâş;
                                                                              Vîntu mi-a bati,
                                                                          25 Sarica s-a clătina,
                  Şi buCimu rii=a cînta,
                                                                             Dulăi s-or gudura.
                                                                             Jat-o babî bătrînî,
                                                                             C-un cair di lînî,
    1      în experiemnt text. MCXLI a fost notat, dialectal la doi ani şi două luni după MCXL, şi la patruzeci de ani după ceţ din 1927 (v. Ţinut. Vrane., V, p. 396, text. LIV; cf. nota crit. 132).
W
                                                                                                                            30 Dim mînî-ndrugîndî,
                                                                                                                                  Din gurî-ntrebîndî:
                —  N-aţ văzut,
                N-aţ auzît di-un Ciobănaş?
                Okişori lui:
                                                                                                                               35 Mura cîmpului —
                                                                                                                                    Coaptî la răcQari,
                                                                                                                                   Niaziunsî di soari;
                                                                                                                                    Coaptî la pămînt,
                N'aziunnsî di vînt —
            40 FeţîşQara lui:
                Faţa griului;
                                                                                                                                  Mustăcioara lui...
         Nu măi Ştiu. N-an cîntat di nu ţîi minţi! Torc în furcî, şî stau surdî-n casî. Mă măi ieu 45 cu oili...
         Babi: di undi sî-i spui cî l-a omorît ? Baba a-ntrebat, ii s-a dus!...
         O ştiu di la mama mia. Mama ştiia cîntiCi frumoasî... Di un' sî măj ştii-acu ? A putrezit: 50 s-a făcu' Cenuşi...
                                                                                                                               (30.XII. 1967). Aceeaşi, 83.
                                                                        MCXLII13a
                —  Mioriţa lai,
                Lai, bucălai.
                Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi taCi,
            5 Iarba nu-ţ măi plaCi;
                Nu ştiu: iarba nu-ţ plaCi,
                Or apî di la ulucu,
                Or tărîţî dim burduvu?
                —  Şî apî di la ulucu...
            10 Şî apa n-i cî-m’ plaCi,
                ^ Şî tărîţîli cî-m’ plaCi;
                                                                                                                                          Da ni s-a sfătuit BaCiu ungurianu Şî cu moldovianu 15 Ca sî ti omoari
                La un apus di soari,
                Sî ti-ngroapi-n strunga oilor, în (Şî-n...) zgMritu rieilor.
                Sî-i pui (sic)! la cap... păltinâşu...
315
          20 Flujeraş di fagu;
                La piCioari: fluieraş di osu...
                La um păltinâş..,
          Am. uitat aisi...
                Măicuţa bătrînî
          2 5 Cu brîu... cu furca di lînî,
                Din furci trăgîn’,
                Din gurî-ntrebîn':
                „Da nu ni-aţ văzu’
                Mîndru Ciobănaş,
          30 Din oy lăcrămînd,
                Din gurî-ntrebînd...
                FeţîşQara lui:
                Slcicu griului ...
          Nu!
          35 Mustăsioara luj:
                SKicu griului;
                Okişori Im:
                Mura cîmpului...
          Măi diparti, nu măi am: am uitat... Apîj 40 plaiu ista iera vestit: plaju Coza iera vestit pîntru oi. Pî cun sî n-auz, daci ieram îm bătaia lui ? Nioriţa merzia din unu-n altu! Acu măi merzj-aşa ?... O cînta flăcăi. Da acu măi cîntî ? O cînta şî din fluir: sini măi iera ca Anghil Forîi? 45 Văleu, cîm merzia oili pi plai, iel aŞa cînta; şî sî strînzja oili cu iei! Cun sî nu cînti Niorifa? O cînta, da am uitat. Jetj-o cîntari:
                La um păltinaş Iesti-un Ciobănaş...
50 Dac-am uitat, c-am îmbătrînit!... Ghersu Nioriţî? Ap-atunCj îl cîntam. .. Cârti: nu, niCi-o litirî nu ştiu! AtunCi nu ni da părinţi la cârti. Pin ij, aşa-i da la şcgalî coplcii....
          An lcerdu’ mulţi! Si-am avut, nu măi avem: 5 5 tinereţi nu măj avem.
                       (31.XII.1967), PăuMştj - Măriuţa Sâcă-luş, 82.
                       MCXLIII
                —  Mioriţî, miQarî,... Pj-om picior di plaiu Pj-o gurî di raiu .
.316
      îatî vin îfl caîi,
      5 CobQarî la vali Trei turmi di mei,
      Cu trii Ciobănei:
                                                             Unu-i moldovianu, Unu-i ungurianu io Şî unu-i vrăncianu...
      —  Mioriţî, mioarî,
                                                                 Or ieş’ bolnăvioarî Di gura nu-ţ taCi,
      Ni£i jarba nu-ţ plaCi ?
                                                               15 — Stăpîni, stăpîni,
      Şî iarba îm’ plaCi;
      Dar gura nu-n’ taci Căci, mări, s-a vorbit Şî s-a sfătuit 20 Ca pi la apus di soari, Ca sî ti omgari Batiu ungurianu Şî cu moldovjanu...
      —  Mioriţî, mioarî,
                                                               25 Dj-o fi ca sî mor
      Pe cîmp di mohor,
                                                                 Ca sî-i spui bătrînî C-un cair di lînî,
      Cîn’ ti-o vidia,
                                                               30 Pe drum trecîn’,
      Din furcî torcîn’...
      Din furcî trăgîn’.. .
                                                                 Din gurî-ntrebîn' : „Mioriţî, miQarî,
 35 N-aţ văzut pe-i6j
      Trecîn' mîndru Cjobănaş FeţîşQara luj:
                                                                  Spuma laptiiui; Mustăcioara lui:
 40 Pana corbului"...
      —  Măicuţî bătrînî,
                                                                Cj-am văzu' pe-iCi; Mîndru Cjobanaş.
      Dar mări, s-a vorbit
 45 Şî s-a sfătuit januş ungurianu,
                                                                 Şî cu moldovjanu Ca sî mi-1 omQari,
    317
s
                 Şî sî mi-l îfigroapi 50 în dosu stîni, în strunga oilor, în zocu meilor.
                 Şî la cap sî-j pui:
                                                                      Flujeraş di fagu 55 Ce cîntî cu dragu;
                 Flujeraş di osu Ce cîntî dujosu;
                 Ca vîntu cîn’a bati,
                 Oili  s-or strînzi,
                                                                 60 Pi mini m-or plînzi (sic!)
                 Cu laerînj pi okj...
                                                                   Măj jestj-o strofî: îj săritî:
                 —  Sî-i spuj cî s-a-nsurat... (sic!)
                                                                 N-am legătur-aisj! Am uitat...
                                                                       65 C-o fatî di craj,
                 P j-o gurî di raj;
                 Şî la nunta mja A căzut o stja;
                 Şî nuntaş:
           70 I-am avut braz şî păltinaş...
           Am auzît-o-ntăj şî-ntăj di la um bătrîn cari zîsia c-a fos’ pi „Kiâjoru Cozî"; zîâja c-a fos' biket aisi, aşa sî kema atunsi. îj măj zîSja „ben-ket": jera o casî, di jera pazî-n gura hăţâşului; 73 şî jera controlu cîn' treâja di dincolu ghitili, oili; ghitili mari, cîrdurli di oj. Ai£j jera; pi plâju Cozî: jera controlu di numărat. Unkeşu-asela fusăsî-m' paz-acolu: jera soldat, fă£ja armatî. Unkeşu ista... jel cînta Nioriţa. O cînta, dom'li, 80 o cînta şî din gurî, şî din fluir. Ieu jeram ca di vo pajspsj anj; măj mari nu jeram...
           Am întîlnit-o şî la şcşalî-n cârti. Ş-o avjam jo cartja pînî-ncoaâi. Aşa-j dacî Kerz documentili: crejeru... un hoţ di romatizm, asela m-a degră-85 dat măj rău....
           învăţătoriu jera Petraki Anghil: jel nj-o didja s-o-nvăţăm; (zî)âja cî s-o-nvăţăm tpatî, şî s-o spunim pi la igzâmini. Da n-o da la toţ: o da la cîti unija cari jera măj înh'ipţ; adicîlja 90 măj c-oljacî di dişteptăâjuni. Aâija spunja Mioriţa cîn sî da igzâmini.
                         (31.XII. 1967), Păuleşti — Vasili Săcăluş, 82.
318
                                                                                                                                      V
                                                                      UCXLÎV13j
    Aşa mă nigăljam cu băjeţî pi vatri: li cîntam, joti-aşa... Acu-s v6ki: îs bătrînî..,
            —   Nioriţî lai,
            Lai, bucălai,
        5 Di trij zîli-ncQasi Gura nu-ţ măj ta£i;
            Mă Aer si nu-ţ pla&i?
            Iarba or nu-ţ plaSi,
            Apa nu-ţ pla£i,
        10 Or jarba nu-ţ plaăi?
            Apa-j di la fîntînî,
            Iarba-j din grădinî...
            —   Apa-m’ plaâi Cî-i di la fîntînî,
        15 Şî jarba je bunî Cî je din grădinî.
            Da am auzît
            Cî la un apus di soari
            A vorghit sî ti ompari,
        20 Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni Uni znjâun cîni.
            —   Di m-or omorî,
            Sî nu mă-ngropaţ în dosu stîni,
        25 Uni latrî cîni;
            Sî mă-ngropaţ în faţa stîni: în z/ocu neilor,
            Şî-n zgherîtu oilor.
        30 Sî-m' pui la cap:
            Fluieraş di fagu,
                                                                  Mul' ne-j fos' cu dragu;
            Flujeraş di osu,
                                                                    Mul' Ae-j fos' dujosu;
        35 Fluieraş di socru,
                                                                    Mul' Ae-j fos' cu focu.
            Oili  s-or strînzi Pi mormînt s-or strînzi,
            Pi mini m-or plînzi 40 Cu lăcrîni di sînzi.
                                                                    Cîn' vîntu nj-a trazi,
                                                                    Gluga peli Ai s-a faâi.
            Cîn' vîntu nj-a bati, Gluga val s-a faâi...
                         31-0
                                                                                                                     43 O babî bătrîni Din oy lăcrăma,
                                                                                                                          Din gurî-ntreba:
     —  N-aţ văzît un siobănaş C-um botei di cîrlănaş?
50 -—L-an văzît ş-am auzît:
     La un apus di soari C-au sî-1 omoari Moldovianu şî cu uftgurianu..
            (30. XI 1.1967), Păuleşti -Bogdân, 87.
             MCXLV
     —   Mioriţî lai,
     Lai, bucălai.
     Di trii zîli-ncQaCi Gura nu-ţ măi taâi;
 5 Mă ner Ci nu-ţ plaCi?
     Or iarba nu-ţ plaCi,
     Or apa nu-ţ plaCi?
     Apa-i di la fîntînî,
     Iarba-i din grădinî. io Nii apa-m' plaCi Cî-i di la fîntînî.
                                                                                                                                   Şî iarba ie bunî Cî ie din grădinî.
                                                               Da am auzît 15 Cî la apus di sgari
     S-a vorghit sî ti omoari Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni, Uni zniaunî cîni.
     —   Di m-or omorî,
                                                                                                                             20 Sî nu mă-ngropaţ
     în dosu stîni,
                                                                                                                                     Uni latrî cîni;
                                                                    Sî mă-ngropaţ în faţa stîni:
                                                                                                                               25 în ziocu Aeilor,
     Şî-n zghăritu oilor.
                                                                                                                                   Sî-m' pui la cap:
     Fluieraş di fagii, Mul' ne-i fos' cu dragy;
(A.)
(B.)
(A.)
(B.)
(A.)
(B-)
(A.)
 Rusânda
320
            30 Fluieraş di osu,
                  Mul' ne-i fos' duiosu;
                  Fluieraş di socru,
                  Mul' ne-i fos' cu focu.
                  Oili s-or strînzi —
      (B.). 35 Pi mormînt s-or strînzi —
                                                                                                                       (A.) Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîni di sînii.
                  Cîn' vîntu ni-a trazi,
                  Gluga peli ni s-a faCi...
 40 „Peli", adica cum păluieşti seva.
                  Cîn' vîntu ni-a bati,
                  Gluga val s-a faCi...
                  O babî bătrînî (B.)       C-un cair mari di lînî,
            4 5 Dim mîni torCia,
      (A.) Din oy lăcrăma,
                  Din gurî-ntreba:
      (B.)       — N-aţ văzît un siobănaş
                  C-um botei di cîrlănaş?
            50 Oki lui: ca mura CQaptî...
                  Feţişoara lui:
                  Spuma laptilui;
                  Mustăcioara lui. • •
      (A.) L-an văzît ş-am auzît:
            55 La apus di soari C-au sî-1 omoari Moldovianu şî cu ungurianu.
 (A.) A, ă, pi uni-am auzît-o! Am auzî' şî io pi mama, pi tata cîntîndî băieţilor. La şcgalî n-an 60 fost.
                                                                                       Nioriţa o cînta cu ghers. Ş-o cînta şî băieţi, dor n-o cînta numa bătrîni. Măi di mul' sî ziuca băieţi, ş-o cînta. Da acu: or sî măi pomineşti? Tineretu-aista nu măi cîntî vekimili. Sini cîntî 65 vekimili, rîdi di ii!...*
 (B.) Nioriţa am prifts-o di la babî. Am auzît-o tot aşa: ni cînta nouî. Cînta cîn' avia plăCeri, di nu iera supăraţi.
                                                                                                             (30.XII.1967), Păuleşti - (A.) Rusânda
                          Bogdân, 87;
                          (B.). Marghjoâla Săcăluş, 60.
-331
            P o j â n a
                   MCXLVI 135
    Nioriţ-am auzît-o di la bunicî-riiu Ion Tuvăni
—  numa cîtiva vorbi:
            —  Nioriţî lai,
            Lai, bucălai,
       5  Di trii zîli-ncoaci Iarba nu-ţ măj plasi,
            Ni6j gura nu-s ta£i...
            —  Cî s-a sfătuit Ba£ju ungurjan
       10 Şî cu sel vrănâjan Ca sî-1 omoari Pi sel moldovjan,
            C-ari oj măj mulţi,
            Mîndri şî cornuţi,
       15 Şî cai învăţaţ,
            Şî cîni măj bărbaţ...
            —  Oiţî lăiţî,
            De-i vidia măjcuţî Cu brîu di lînî,
       20 Şî sî-i spui curat Cî m-am însurat C-o fatî di crai Pj-o gurî di rai...
            Flujeraş di os
       2  5 Mul’ zîâi duios;
            Flujeraş di fagu Mul’ zîsi cu dragu...
            Oili nj-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi.
       30 Iar sia nioriţî Cu lîna lăiţî — adicî oai lai... Iaca, de-isj nu-fij măi amintesc!... Sî mă măj gîndes(c), sî-rii măi aduc aminti; cî din coplcilării n-am măj cîntat-o: îi ştiu oljacî şî ghersu...
                   (9.X. 1965), Pojâna - Costantin Găfoî, 66.
322
                                                                                                                                  MCXLVII
            ... Di vo cîtiva vorbi m-am măj adus aminti... Cî-s bătrîn şî nj-an can lcerdut minţîli di cîn’ cu boala asta a mja: m-an cam aprins la plămînj... Cit-o ştiu, atîta ţ-o spuj ş-acu:
             5   — Nioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trij zîli-ncoasi Guriţa nu-s tasi,
                Nisj jarba nu-s plasi. io Nişarî, nioarî,
                 Or jeş’ bolnăghjoarî ?
                 —  Nu sum’ bolnăghjoarî;
                 Da s-a sfătuit
                                                                                                                            Basiu ungurjan 15 Şî cu âel vrănsjan Ca sî-1 omoari Pi sel moldovjan C-ari oj măj mulţi,
                                                                                                                       Mîndri şî cornuţi,
            20 Şî caj învăţaţ,
                 Şî cînj măj bărbat...
                 —  Iar sia măicuţî Cu brîu di lînî...
                 —  Asta sî li spuj,
                                                                                                                  25 Şî la cap sî-m’ pui
                 Fluieraş di osu Mul(t) dusi duiosu;
                 Fluieraş di fagu Mul(t) dusi cu dragu...
            30 Oili s-or strînzi Şî m-or plînzi Cu lacrîmi di sînzi...
                 Iar la sia măjcuţî Sî nu-i spuj, drăguţi...
            35 Şî sî-j spuj curat Cî m-am însurat C-o fatî di crai Pj-o gurî di raj...
                                                                                Nioriţa asta am învăţat-o cam pi la şăpti-40 opt ani. Ieram pi la dial cu bunicu; cî iei a fos’ cam pi la oi. Sara ţurlia din fluir, colu, şî spunia
323
    şî vorbili; măj lăsa fluiru, măj cînta, colu, cu cuvinti. Io stam pi vatrî, lîngî iei ş-ascultam... Am diprins-o şî cîntaria. Iei cînta mereu sara. Şî io am ascultat-o di mulţi ori.
                                                                                                                          (13;X. 1965) - Acelaşi.
                                                                          MCXL VIII
        Nioriţa o ştiu din cârti, din şCQalî, di cin ieram în clasa a patra, cam pin nouî suti unspsi. Di-atunsi n-am măi spus-o la nimnia, cî nu m-a-n-treba’ nimnia pîn la dumneta. Pi-atufîsi, plăcut, 3 niplăcut, trebuia s-o-nveţ, cî-ţ Ceria învăţătgaria: nu sî măi uita uni da cu varga... Or învăţai cârti, or nu măi didei cu oki di ia!... Jera d<?amna Aneta Furdui. Da şî băieţ buni a işit dipi mîna ii: Neculai 2ăkianu, Toadir Tuveni:
10   —amîndoi învăţători buni....
                                                                  Pi-um pisior di plai,
                                                                                                                               Pi-o gurî di raj Sî cobor în vali Trii turmi di oi 15 Cu trii Ciobănei:
                                                                     Unu-i moldovian,
                                                                                                                                    Unu-i ungurian Şî unu vrînsian.
                Iar sel moldovian 20 Şî sel ungurian Mări, sî vorbiri Şî sî sfătuirî Ca sî mi-1 omgari Pi sel vrănăian,
                                                                  25 Cî-i măi ortoman:
                                                                    C-ari oi măi mulţi,
                                                                     Mîndri şî cornuţi,
                                                                      Şî cai învăţaţ,
                                                                   Şî cîni măi bărbaţ.
                                                                  30 Iar sia mioriţî lai,
                Cu lîna bîcălai Di trii zîli-ncQasi Gura nu-i măi tasi.
                —  Mioriţî lai,
           35 Lai, bîcălai,
324
            Or jeş’ bolnăvioarî,
            Mioriţî, migarî?
            Or iarba nu-s plasi ?
            Gura nu-s măi ta&i...
       40   — Ba iarba tari-m' plaCi ;
            Dar cel moldovian Cu cel ungurian
            Ii s-a sfătuit:
            Cî pi la apus di sgari 45 Vria sî ti omoari. . .
            —  Mioriţî, mioarî,
            Di m-or omorî,
            Voi sî mă-ngropaţ în strunga di oi,                         -
       50 Sî fiu tot cu voi;
            în dosu stîni,             ,
            Sî-m' aud cîni.
            Jar la cap sî-m’ pui:
                                                                                                                               Fluieraş di fag 55 Ce zile Cu drag;
                                                                                                                                       Fluieraş di os Ce sunî duios.
            Jar ^nami sî-i spui:
            Cî la nunta mia 60 A căzut o stia;        ,
            Soarili şî luna Mi-a ţînut cununa;
            Păsîri, munţî mari,
            Păsîri: lăutari;
       65 Păsăreli mii Şî steli făclii...
                    (9.X. 1965), Pojâna — Ştefan V6icu, 65.
                     P r a h ti d a
                     MCXLIX 188 MIORIŢA
Pe-unu piceoru de plaiu picior (1852, 1866) Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,                   Eată ( 1852, 1866)
Se cobor în vale
325
                                                          3 Trei turme de mei Cu trei ciobănei.
                                                            Unu-i Moldovean Unu-i Ungurean Şi unu-i Vrăncean.
                                                                                                                  10 Iar cel Ungurean Şi cu cel Vrăncean
                                                             Mari, se vorbiră,
                                                        Şi se sfătuiră Că pe la apus de soare Ca se mi-l omoare 15 Pe cel Moldovean Că-i mai ortoman,
     Şi are oi mai multe Mîndre şi cornute,
                                                       Şi cai învăţaţi 20 Şi cîini mai bărbaţi!... Dar cea mioriţă Cu lîna plăviţă De trei zile încoace
     Gura nu-i mai tace,
                                                        25 Iarba nu-i mai place,
     —  Mioriţă lae,
                                                               Lae, bîcălae,
     De trei zile încoace Gura nu-ţi mai tace! 30 Ori earbă nu-ţi place, Ori eşti bolnăvioară Mioriţă, mioară?
     —  Drăguţele bace! Dă-ţi oile încoace
 35
     La negru zevoi,
     Că-i earba de noi
                                                             Şi umbra de voi. Stăpîne, stăpîne,
 miei (1852, 1866)
 Moldo van( 1852, 1866)
 Vrăncean (1852) — Vrăncean ( 1866)
 Vrăncean ( 1852) — Vrancean ( 1866)
 Mări, ( 1852, 1866)
 Pe l-apus ( 1852, 1866) Să (1852)—se ( 1866) Moldovan ( 1852, 1866)
 Ş-are ( 1852, 1866)
 cîni ( 1852, 1866) Mioriţă ( 1852, 1866) lîna( 1852)—lînă (1866) zile-n coace ( 1852) — zile-ncoace ( 1866)
 Earba( 1852, 1866) place! ( 1852) place, ( 1866)
 bucalae, ( 1852) — bulacae! (1866)
 earba ( 1852, 1866)
 Mioriţă, Mioară?( 1852) — Drăguţă Mioară ?( 1866) —Drăguţule (1852, 1866) Dă-ţi oile-n coace( 1852) —Dă-ţi oile-ncoace ( 1866) zăvoi ( 1852) — zevoi ( 1866) earba ( 1852) — earbă ( 1866)
 „Stăpăne.stăpăne!( 1852)
326
                                                     40 îţi chiamă un cîine Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc
                                                       Că la apus de soare Vreau să te omoare
                                                                                                               45 Baciul Ungurian Şi cu cel Vrăncean!
     —  Oiţă bîrsană,
                                                           De eşti năsdrăvană Şi de ar fi se mor
                                                      50 în cîmp de mohor, Să-i spui lui Vrăncean
                                                        Şi lui Ungurean Ca se mă îngroape Aici pe aproape 55 în strunga de oi,
                                                         Să fiu cu tot cu voi; în dosul stînei Să-mi aud cîini.
     Astea să le spui,
                                                       60 Iar la cap să-mi pui Flueraş de fag,
                                                          Mult zice cu drag! Flueraş de os,
     Mult zice duios!
65 Flueraş de soc,
                                                           Mult zice cu foc! Flueraş de corn,
                                                        Mult zice cu dor! Flueraş de perj 70 Mult(zice?) cu vers
          (Multu-i cu vers?) Vîntul cînd a bate
     Prin el a răsbate
—Stăpîne, stăpîne, (1866) ş-un cîne (1852, 1866) Vers.41— 42 sînt ca în ed. 1866. în ed. 1852: Cel mai voinicesc,/Cel mai bărbătesc, l-apus (1852, 1866)
Au să mi te-omoare ( 1852) —Vreau să mi te-omoare (1866)
Ungurean ( 1852, 1866)
Vrăncean (1852) — Vrancean (l£66)
năsdravănă (1852, 1866) Şi de-a fi să (1852) —
Şi de-a fi se ( 1866)
Să spui lui Vrăncean 1852) Se spui lui Vrancean 1866)
sămă( 1852)—seme( 1866)
stînii ( 1852, 1866) cînii( 1852, 1866) Aste (1852, 1866) Ear( 1852, 1866) Flueraş(1S52, 1866)
Vers. 67—70 lipsă în var. Alecsandri.
Vers. 70 este indescifrabil
Vîntul că mi-a bate( 1852) Vîntul cînd a bate ( 1866) Prin ele-a răzbate (1852) ...resbate (1866)
327
                                                             Oile s-or strînge Pe mini m-or plînge 75 Cu lacrămi de sînge ! Iar tu de omor Să nu le spui lor.
                                                            Să le spui curat Că m-am însurat 80 Cu o mîndră crăiasă,
      A lumii mireasă; Că la nunta mia A căzut o stea; Soarele şi luna 85 Me-au ţinut cununa. Brazi şi păltinaşi
                                                           I-am avut nuntaşi, Preuţî, munţii mari,
                                                               Pasări, lăutari
 90 Pas serele mii,
                                                               Şi stele făclii!
                                                              Iar dacă ai zări
                                                               Dac-ai întîlni
                                                              Măicuţă.bătrînă
                                                         95 Cu brîul de lînă, Din ochi lăcrămînd,
                                                             Pe cîmp alergînd,
                                                             Pe toţi întrebînd Şi la toţi zicînd:
 100    —  Cine a cunoscut
                                                              Cine mi-a văzut
                                                         Mîndrul ciobănel Tras printr-un inel? Feţişoara lui 105 Spuma laptelui; Mustăcioara lui
 Ş-Olle (1852, 1866)
 Pe mine (1852, 1866) lacrimi (1852, 1866) Ear (1852, 1866)
 Cu-o( 1852, 1866) ; crăeasă( 1852) —
 Craeasă (1S66)
 A lumei ( 1832, 1:866)-mea(1852, 1866)
 Mi-au (1852, 1866) păltinaşi ( 1852) — paltinaşi( 1866)
 Preoţi, munţii mari, ( 1852) 1866)
 Paseri, lăutari; ( 1852),— , lautari, (1866) Păserele ( 1852, 1866)
 Ear de-i întălni( 1852)^— Ear dacă-i zări (1866)
 Şi mi-i întâlni ( 1852) — Dacă-i întîlni (1866) Măicuţă bătrînă( 1852) — Mîicuţă bătrînă ( 1866)
 lăcrămînd ( 1852) — lăcrimînd, ( 1866)
 Pe cîmpi (1852, 1866)
 Cine-a cunoscut (1852), 1866)
 Cine mi-a văzut (1852) — Cine-mi a văzut ( 1866) Mîndru (1852, 1866)
 Musteţioara (1852, 1866)
328
      Spicul griului; Perişorul lui Pana corbului;
110 Ochişorii lui
      Mura cîmpului!... Tu, mioara mia,
      Să te-nduri de ea Şi-i spune curat
115 Că m-am însurat -Cu o fată crăeasă A lumii miriasă Iar la cea măicuţă Sa nu-i spui, drăguţă, 120 Că la nunta mia A căzut o stia,
      C-am avut nuntaşi Brazi şi păltinaşi,
      Preuţi, munţii mari, 125 Pasări, lautari, Pasele(sic !)mii
      Şi stele făclii!...
Peana (1852, 1866)
Tu, Mioriţa mea, ( 1852)— Tu, Mioara mea ,( 1866) Să.. .(1852) —Se.. .(1866 Şi să-i spui curat(l852) Şi-i spune curat(l866)
C-o fată de Crai ( 1852,1866) Pe-o gură de rai. Ear(l852, 1866)
Să nu spui (1852, 1866) mea( 1852, 1866) stea(1852, 1866)
păltinaşi (1852) — paltinaşi ( 1866)
Preoţi,’( 1852, 1866) paseri, lăutari( 1852,1866) Cuvînt scris din neatenţie trunchiat
                                                                                                                                                       (24.IX. 1967) MCL jaj
         î^j-aduc aminti Nioriţa — aşa-j zîâja baba: Nioriţa — di la „bătrîna Măriuţa": jera mama lu mama mami, adicî străbunica. Vara dornjam îm podu casî; iera lilcit. Aşterniam o rogozînî-m 5 pod, şî dorniam toţ coplui; şăpti ieram şî noi. Cin’ pleca mama „la cîmp" — aviam loc „la cîmp", alături di IvănCeşti — mama kema pi „bătrîna Măriuţa": aşa-i zîsia mama; şî noi îi zîâiam tot aşa. Cu baba stam şî cîti-o stămînî, cît sta la 10 cîmp mama. Sara baba torsia. Ja-ş făCia-m pod un feliu di pat, cî sî culca oliacî măi sus ca noi: punia nişti scauni nisi; ni punia pi noj coplcii şî li suiam sus, îm pod; aşternia nişti aşternuturi di cînipî, punia pernî la cap, şî sî culca. Auniori
329
15 ni cînta, auniori ni mâi povestja cun trâja bă.* trîni-năinti. Zîsia cî-n loc di Ramuri iera lceli di oai. „Cum, bătrînî Măriuţî, cu lceli di oai-n ziam?" Noi ni ninunam di asta ! Măi zîsia cî-n loc di lampî iera opâiţî-n roatî di său: punia o feştilî-n rşata 20 di său, ş-ardia tgatî noaptja; şî torsia, căierâ câiri; adicî fă^ia câiri. Măi împletia tur£tsi; noi rîdian di vorba asta! Li-mpletia din lînî, ca ^oralei; da lăghi n-avia. Noj rîdiam: di si nu li făâia labi, di-i împletia numa pînî la gl6znî? Noi 25  întrebam: „Da fum nu scoţia opâiţa?" Ia (zî)sia
     cî ardia cîti-o roatî di său pi noapti, da fum nu fă^ia. O mai întrebam: „Di-uni-avia ghitili să\i aşa mult?" Ghitili noastri iera grasî; şî iarna ghitili dorriia afarî, pi omăt (nu zîsia „zăpâdî;" 30   „omăt" zîsia); cî iera grasî ghitili, şî nu li iera
     frig. Şî cîn' tăia cîti-o ghitî, făsiam mulţi roţ di său: fă^ia can cîti roţ di său li trebuia sî arzî iarna. Di-acolja-ntrebam: „Di si nu-1 mîncaţ sătr?" „Pî (zî)si, nu-1 mîncam, şî-1 păstram său 35 pîntru iarnî, cî gaz nu sî găsa."
         Făâia ziamurli rătundi, -aşa...; nu jera pă-trati, ca acu; şî punia lceli. Noi întrebam: „Dacî iera lceli di oai, bătrînî, cun vidia dac-avia lînî" ? Ia spunia cî făsia pozîţî, adicî smulzia lîna; şî 40 di vacî, zîsia cî li rădia cu coada toporului, cu senuşî; şî rămînia numa k&ia, ca sî poatî sî vazî. Baba zîâia: „Nu sî vidia cun sî vedi cu razîli soarilui; da bătia razîli soariluj în lceHa din ziam, şî putia sî vazî puţîn, ca sî facî triabî-nun-45 tru". Tre&ia cîti-un avion, şî ii spunia: „Tresi-o păsîri cu âiocu di h'ier"... Ni spunia mulţi, mulţi, mulţi şî di tgati!...
         Bătrînă Măriuţa ni povestia di Nioriţa cîn’ torsia ia sara: c-a fost un ^oban cari-avia oi 50 mulţi şî grasî. Şî alţî nu putia fa£i oili c-ali luj, aşa, grasî, frumQasî. Ii s-a sfătuit, ii, într-o sari, ca sî-1 omQari, sî-j ia oili. Şî-n sfatu lor, a auzît o Qai, ş-a-ftâeput sî zgheri: a zgherat mereu, merey. Jel a-nâeput sî cînti din fluir, şî sî-ntrebi oaia. 55 Noj o-ntrebam: „Cum, bătrînî, cun zghera ia? Di uni ştiia ia"? „Ja ştiia c-a via o presimţiri di la Dumnezău, în inimî; şî-i păria răy di stăpînu ii". Di-acolia-nâepia sî ni cînti cu voâi:
930
            —   Nioriţî lai,
       60 Lai, bucălai.
            Di trii zîli-ncoasi Iarba nu-ţ măi plaCi,
            Gura nu-ţ măi taăi...
            Oiţî bălani,
       65 Lânî, năzdrăvani,1 Di trii zîli-ncoasi Gura nu-ţ măi ta£i,
            Jarba nu-ţ măi plasi;
            Or ieş bolnăghioarî,
       70 Oiţî bălani,
            Lânî, năzdrăvani?
            —   Nu sîm' bolnăghioarî,
            Ba iarba-m' plasi ;
            Da am auzît 75 Cî s-a sfătuit Mîndri ^jobănaş Sî ni*ti omoari,
            Şî sî ni ti-ngroapi în dosu stîni,
       80 Ca sî-ţ auz cîni. îi lung! Ja cînta, cînta... Di-acolia-năepia altu..
            —   Di m-a omorî,
            Sî mă-ngroapi
            Din dosu stîni              '   , -
       85 Ca sî ni-auz cîni.
            La cap sî-m’ pui:
            Fluieraş di fag,
            Sî cînti cu drag;
            Fluieraş di soc,
       90 Sî cînti cu foc;
            Fluieraş di os,
            Sî cînti duios.
Nu-ş (tiu) cun spunia di oi:
            Cîn' va suna,
       95 Stîna s-a aduna,
            Şî toati s-or strînzi,
            Pi mini m-or plînzi...
Ni spunia ia:
            C-ari oi măj mulţi,
       100 Mîndri şî cornuţi...
La urmî spunja:
            —   Şî de-i întîlni
            O  maicî bătrînî,
331
                 Cu brîu di lînî,
          103 Pi cîmp alergînd,
                 Di mini-ntrebînd:
                 „N-aţ văzut Mîndru Ciobănel Tras printr-un inel?
          110    Mustăcioara lui:
                 SKicu griului:...
                 Okişori lui:
                 Mura cîmpului;
                 FeţîşQara lui:
          115 Spuma laptilui"
      Di cîn' am pleca' di la mama, niCi-un cîntic n-am cîntat!
                 —  Sî spui cî m-*am însurat C-o fatî di-mpărat.
                 Ş-a mia miriasi-j spuni crăiasî...
          120 Ştelili şî luna
                 î^i-a ţînu’ cununa;
                 LuCefiri mari îsti-a fos’ lăutari...
          Ia cînta, şî zîCia! Da uni l-a h'i ţînut minţi 125 ia atîta, cî nu ştiia cârti! Nu ştiia cârti; cî niş mama mami nu ştiia cârti. Şî ia ni povestia-ntăi, ş-apăi ni cînta...
           Am învăţa’ şăpti clasî: n-aş credi sî h'i-ntîlnit Nioriţa pin cârti! Nioriţa pin cârti? Nu!...
130 Baba aşa iera obiCeiu ii: stînzia lampa, şî torCia la lunina focului. Nu ni lăsa pi noi cu lampa aprinsî. Noi o-ntrebam: „Cum poţ tQarCi, bătrînî, la lunina focului? Nu KişCi h'iru.? Şî ia (zî)Cia cî: „Noi tQarCim pi bîzbîitu deştilor, di iesî h'iru oblu (adicî nilcişcât, tot una, fărî Icişcă-turî); n-avem nevoi di luninî".
                                                                                        (25.IX, 1967), Prhuda ~ Mârija B6roş, 34
                                                              MCLI ţa*
                 —Mioriţî lai,
                 Lai, bucălai,
                 Di trii zîli-ncgadi Gura nu-s măi taci.^
              3  Iarba nu-s măj plaCi; Drăguţă mioarî,
332
     Or’ ieş’ bolnăvioarî?
     —  Drăguţule bace,
     Dă-ţ oile-ncoaci
                                                     io La negru zăvoi,
                                                      Că-i iarbî de noi Şi umbră de voi.
                                                   Cî la apus di soari Yrîa sî ti omoari 15 Baciul ungurian Şi cu cel vrăncian;
     Cî ai oi măi mulţi,
     Mîndri şî cornuţi,
     Şî cai învăţaţ,
                                                20 Şî cîni măi bărbaţ . ..
     —  Sî li spui, mioara mia, Cî, dac-oi murî,
     Sî mă-ngroapi-n dosu stîni, Ca sî-mi-aud cîni.
2 5 Iar la cap sî-m’ pui: Fluieraş de fag,
     Mul’ zîce cu drag;
     Fluieraş de soc,
     Mul’ zîce cu foc.. .
                                                    30 Tu, dac-ai întîlni Măicuţî bătrînî Cu brîu di lînî,
     De mine-ntrebînd,
     Tu, mioara mia,
                                                   35 Să te-nduri de ia,
                                                      Şî sî-i spui curat Cî m-am însurat C-o fatî di crai,
                                                    Pi-o gurî di rai 40 Cî la nunta mia A căzut o stia;
                                                     SQarili şî luna Mi-a ţînut cununa;
                                                   Braz şî păltinaş 45 I-am avut nuntaş;
                                                     Preuţ: munţî mari; Păsăreli: lăutari;
     Păsăreli: mii,
     Şî steli făclii.
 333
30 Mâi iesti:
                 Mustăcioara lui:
                 Spicu griului;
                 Okişori luj:
                 Mura cîmpului;
            35 Perişoru lui:
                 Pana corbului...
         Şî nit ştiu cum, aiCia nu ni-1 măi amintesc... Mioriţa o ştiu di la bunica mia, Rada Cristei: avia pişti obzăCi di ani. Tata-moşu, cin’ a murit, 60 avia nouîză' şî noţu di ani; îl kema Anghil Cristei. Iei a fos' breţcân; ş-a fos’ pin tşati părţîli sioban. Iera un Cioban vestit: avia suti di oi, şî cîti douîzăş-triizăş di ba£i şî siobani. Bunica-ncălica sara pi-un cal alb, îmbrăcaţi cu iţari, cu căsiulî-n 65 cap; şî sî du§ia tuma spri Neculili-munteni — aşa-i zîsja locului — sî dusia la stînî, la bărbat-su. Sini-o vidia, zîsia cî-i bărbat, nu fimei. Iera o fimei bărbătoasî. O lua pişti Tozanu, pi „dialu mîndri"; şî făsia călări can douî ori pînî la stînî 70 la bunicu. îl vidia pi bunicu, şî vinia acasî. Sî duCia şî ja cîm’ putia. Ia nu ştiia di fricî: iera, bărbătoasî.
                        (24.IX. 1967), Prahuda — Rada Vîlcân, 39.
                                                                MCLII 1M
         Cînticu Nioriţî-1 ştiu di la bunicu neu, Ion Priutu Tătâru. îi mor' dipi războiu din nouî suti şaispsi; iera di noiiză’ şî trii di ani, lera bătrîn. Si ştiia bunicu-asela! Ieram nicî, şî li-an
3    diprins cîntisili; da li-am măi uitat. Iei cînta din gurî. Din fluir am avut al' bunic cari cînta, Ion Benim — avia vo obzăş di ani cîn' a murit, tot bătrîn. îi mor’ to' dipi războiu din nouî suti şaispCi. Bunic-o cînta sara Nioriţa; cî vinia băieţ, 10 sara, di-j învăţa cârti; iera nepoţ, hinii, vesini, băieţ orfani cari nu ştiia cârti. Jera o laiţî bătrî-niascî-n casî, di colu pînî colu; şî băieţî vinia şî s-aşăza pi scauni niCi. Laiţa iera ca bancî; şî iei ni-nvăţa: la cârti, la cîntiCi bisăriCeşti, şî di iez-15 lanti populari; şî la scris, di Cetit, cî şcoala iera diparti, la Pâltin__________
334
      Nioriţa o cînta cîn' stam la cîntiCi, -aşa. Şî bunicu numa ni spunia: „Jotj, -aşa sî cinti cu vorbi Nioriţa, ş-o cînta aşa:
      20 Pi-um picior di plai,
                                                                   Pi-o gurî di rai,
                                                                   Iată vine-n cale,
                                                               Se cobQară-n vale Trei turme de mej 25 Cu trej. Ciobănei:
                                                                  Unu, moldovanu;
                                                                   Unu, ungurian Şî unu vrăncian.
            Măi, cî se vorbiră 30 Şi se sfătuiră Bacjul ungurian Şi cu cel vrăncian Pe l-apus de sgare Ca să mi-l omgarc 35 Baciul ungurjan Şi cu cel vrăncjan Pe cel moldovian;
                                                                  Ari oi măi mulţi,
                                                                  Mîndri şî cornuţi,
      40 Şî cai învăţaţ,
                                                                 Şî cîni măi bărbaţ.
            —  Mioriţî lai,
                                                                     Lai, bucălai,
                                                                Di trii zîli-nCQasi 45 Guriţa nu-ţ tasi;
            Ori Jarba nu-ţ placi ?. ..
            —  Mioriţî, migarî,
                                                                  Di ieş' năzdrăvani,
                                                                   Şî di-o fi sî mor
      50 în cîmp di mohor,
                                                                  Sî nu li spui lor;
                                                                  Sî li spui curat Cî m-am însurat C-o mîndrî crăiasî,
      55 A lumi miriasî;
                                                                   Şî la nunta mia A că?ut o stia;
                                                                 Soarili şî luna Mi~a ţînu' cununa;
                                                                                                                        60 Braz şî păltinaş I-am avu' nuntaş;
335
      Păsăreli: mii,
      Şî steli: făclii;
                                                      65 Preuţ: munţ mari; Păsîri: lăutari....
      —  Mioriţî lai,
      Lai, bucălai,
                                                    Di trii zîli-ncoasi 70 Gura nu-ţ măi taci... Mioriţî, mioarî,
      Di ieş’ năzdrăvani...
      —  Drăguţuli baci,
      Dă-ţ oili-ncoaci
                                                                                                             75 La negru zăvoi,
      Că-i umbra de voj,
      Şî iarbî di oi.
      Stăpîni, stăpîni,
      Şî kiamî-ţ ş-un cîni:
                                                      80 §cl măi bărbătesc,
      Şî cel măi frăţesc...
      —  Mioriţî, migarî,
      Di ieş’ năzdrăvani,
      Sî li spui curat,
 85 Şî adivărat
                                                         Ca sî mă îngroapi în strunga di oi,
                                                        Sî fiu tot cu voi. Vîntu, cîn’ a bati,
 90 OiU-o străbati.
      Pi mini s-or strînzi,
                                                                                                               Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîmi di sînzi.
      Şî la cap sî-m’ pui:
 95 Fluieraş di os,
                                                          Sî cînti duios; , Fluieraş di fagu,
                                                                                                         Sî cînti cu dragu ; . Fluieraş di perşu, loo Sî cînti cu versu; Fluieraş di socu,
      Sî cînti cu focu.
      Pe cîmp de-i întîlni O măicuţî bătrînî 105 Cu brîu di lînî,
      Pi cîmp alergînd,
      Pi toţ întrebînd.
      Din oy lăcrămind:
      „N-aţ văzut, n-aţ întîlnit
 I  io Mîndru Siobănei Tras printr-un inel? Feţişoara lui:
      Spuma laptilui; Mustăcioara lui:
 115 Spicu griului;
      Perişoru lui ■
      Pana corbului;
      Okişori lui:
      Mura cîmpului"...
 120    — Sî nu-i spu|, drăguţi...
      Sî spui m-am însurat Pi-um piti or di plai,
      Pi-o gurî di rai,
      C-o fatî di crai.
      Şî ld nunta mia A căzut o stia...
             {24.IX. 1967), Prahuda Bâăju, 69.
             MCLIII lt0
      — Nioriţî lai,
      Lai, bucălai...
      Pi trii munţîşori Trii cîrduri di oi,
 3  Cu trii Ciobănei:
      Unu moldovian Şî unu-i vrăflâian,
      * Şî unu...
      Unu-i muntian,
 10 — Mioriţî lai,
      Lai, bucălai,
      Di trii zîli-ncQaâi Gura nu-ţ măi tasi;
      Nu şt(iu): iarba nu-ţ plasi, 15 Nu-ş’ di cap îţ fasi...
      — Nu-fi fac di cap;
      Da am auzît
      Cî Ai s-al vorghit Ca sî Ai ti-omQari,
 Gaftgâna
336
337
           20 Sî ti-ngrc?api-n dosu stîni,
                 Uni urlî cîni.
                 —  Di m-or omorî,
                 Sî mă-ngroapi în strunga oilor,
           25 în zjocu neilor.
                 Şî la cap sî-m' pui BuCjumaşu neu;
                 Cîn' vîntu .ni-a bati,
                 BuSjumaş nj-a zîâi,
           30 Oili s-or strînzi, ,
                 Pi mini m-or plînzi Cu lăcrîni di sînzi;
           L-am auzî’ di la mama mia. Ia torCja-n furcî, colu, pi poianî, şî. cînta.-Sî strîn^ia oili roatî pi 35 lîngî ia, pi lîngî blabî, cî jera cînticu lor... Oili zghera-n zjuru mami: şî strîfizia âioatcî-n ziuru babi ca la Ciobani. Mama cîrţta şî cîntisi di Celi-lanti: di frunzî, di Jjai'dusii...
           Cîn ziuca hora nQastrî bătrîniascî, jera aşă-40 zatî, bre! Sta, colu, lumia şî prighia. Da acu: parcî fulzirî pintri ii cîn’ fjoaci: n-ai si prighi! Nu vez? A lcerit şî ruşîrija din lumi: tineretului nu i ruşîni di omu bătrîn! Rar îi unu măi aplecat, măi cu ruşîni.
                        (25.IX. 1967), Prahuda — Măriuţa Corţjju, 78.     .  ..
               Reghi u MCLIV
           Am învăţat-o di la surorili meii, cî nu jera pi cartja mia atunci.1 îns-ati^g.n şî io cîntîndî fetili. Nu ştiu di uni ştiia ghersu. Măi spunja poizîja Curtia-di-Arziş.                 ?
           5  Pj-om picior di plai>
                Pi-o gurî di rai, <
                Iată că venia Trii turmi di mţej.
                Cu trij cjobănei;
           10 Unu moldovjan;
                Unu ungurjan;
338
                                                                          Şî altu armian.
                                                                       Cel ungurian 15 Şî cu Cel armian Mi să sfătuiră,
                                                                     Şi mi se vorbiră Ca sî mi-l omoari Pi Cel moldovian 20 Că ari oi măj mulţi,
                                                                          Mulţi şî cornuţi,
                                                                           Şî caj învăţaţ,
                                                                        Şî cîni măi bărbaţ.
                                                                      Şî să sfătuiră 25 Ca sî mi-l îngroapi La apus di sQari;
                                                                         Iar în dosu stîni,
                                                                          Undi latrî cîni.
                 —  Mioriţî lai,
           30 Lai, bucălai,
                                                                         Di trii zîli-ncgaCi Guriţa nu-s tasi ;
                 Nu ştiu: apa nu-ţ plaCi...
                 Ori iarba nu-ţ plaCi ?
                                                                      35 Stăpînu nu-i vezi,
                 Pi mini nu mă crezi...
     Atîta ştiu. îrij măj aduc aminti cîtj-o vorbî, douî:
                                                                         Flujeraş di fagu,
                                                                     40 Mul’ zîce cu dragu;
                                                                          Flujeraş di osu,
                                                                        Mul' zîCe duiosij...
                                                                         Din fluir oj ziCe,
                 Oili s-or strînge...
                                                                      45 Fluieraş di fagu...
           Cî spunia cî-1 puni la cap... Măi ieşti vo strofî, da am uitat-o.
                                                                           Feţîşgara luj:
                                                                         Spuma cîmpuluj;
           50 Okişori luj:
                                                                         Mura cîmpului.,.
                                                                                     AiCia nu măi Ştiu! Da-1 ştiiam di la sorî-mia Ia li repeta, şî io li prindiam aşa digrabî. Cî nu iera-n cartia mia, c-am învăţa’ numa douî clasî: 55 a vini' războiu din nouî suti şaispsi, şî gata!... Afi fos’ băiet sărac, da n-am avu’ parti sî-nvăţ
339
      cârti: din cauza războiului s-a stricat învăţă-mîntu primar la copii.
                           (17.XI.1967), R6ghju-Vâlja Mflcovului
                           —  Maftăj Năstâsî, 62.
                        MCLV
          Mioriţa-i zîSia la titlu ii; aşa iera-fi cârti, cî di-acoly-o ştiu, c-am îfivăţat SinSi clasî.
                —  Mioriţî lai,
                Lai, bucălai,
            5    Di trii zîli-ncQaSi Gura nu-ţ măi taâi;
                Nu ştiu: ieş' bolnăghiQarî ?
          (Zî-)'Sia cî nu ştii Si-ari, cî gura nu-i măi taâi.
            10   — Di-a hi sî moriu...
          îs pişti Sinzăş şî Seva di ani di cîn’ am învăţat-o. Asta-i o poizîi; da ieşti şî cîntic: l-am auzît, da nu Lam băgat în cap.
          $iQara-i spuni Siobanului cî s-a strîns Siobani 15 Siilanţ şî s-a sfătuit:
                La răsărit di sQari Vria ca sî ni-1 omoari Pi Sel moldovan,
                Cî-i mai ordoman (sie!),
            20 Ş-ari oi măi mulţi,
                Mîndri şî curnuti,
                Şî cai învăţaţ,
                Şî cîni măi bărbaţ...
          Jera trii Siobani: unu iera vrănSian, unu 25 ufigurian, ş-um moldovian...
                —  Mioriţî, mişarî,
                Di-ar hi sî mor,
                Sî-i spui In vrănSjan Şî lu ungurian
            30 Ca sî mă îngrQapi Pe-iSi, pi aproapi: în strunga di oi,
                Sî hiu tot cu voi.
                Şî la cap sî-m' pui:
            35 Fluieraş di fagu,
                Mul' zîSi cu dragu;
34Q
                                                                             £iuiei*aş di osij,
                                                                            Mul' zîSi duiosy.;
                                                                             Fluieraş di socu,
                                                                        40 Mul' zîSi cu focu...
                 Di te-i întîlni C-o babî bătrîni Cu brîu di lînî,
                 Sî-i spui ci m-am însutat 45 C-o fatî di crai,
                 Pi-o gurî di rai Şî la nunta mia A căzît o stja;
                                                                         Stelili şî luna 5(i Mi-a ţînu' cununa)
                 Braz şî păltinaş I-am avu' nuntaş...
           De-iSi în colu-am măi uitat. Şî pîn-aiSJa-i sărit: nu-i kiar aşa cum a fost în cârti. 55 Nu rii-aduc aminti sî hi-auzît vorbili di la la vun unkeş; din carti-am auzît-o. Iera Qamini bătrîni cari cînta din fluiri „şîriagu oilor". Aviam io un moş — îl kema Ion Frăţîlî — cari cînta din fluir „şîriagu". Cîn’ cînta din fluir, ridica, 60 mîna, colia, la fluir, şî făSia-ntorsătiirili cari trebuia sî li facî.
           N-am învăţat alti cîntiSi, cî n-an ţînu' soco-tialî cî m-ntriabî Sineva di ieli; afari di Si-am învăţat în şcoalî, nu-ni măi-aduc aminti.
                             (26.X. 1967), R6ghju-Vâlja Milcovului —
                             —  Tgadir Vlâjcu, 68.
NOTE CRITICE
text. CMXX
Nota critică 1 (satul Andrij[eşu-di-zos, — Budeni — Toadir Călinâţu, 48)
     Informatorul indică, izvoarele variantei: o contaminare între ce auzise în copilărie de la mama lui (v. text.MCLVII—MCLVIII. apoi nota crit. 142) şi versiunea Alecsandri, răspîndită (vom întîlni cazuri variate) prin „cartja-di-ditiri" a învăţămîntului „primar-rural" (mai ales după anul 1880 în zona Vrancei). Prelucrarea a dat un text simplificat şi inferior faţă de-al mamei. Predomină versurile din carte (1 — 24, 81 — 88 etc). Fondul local — provenit de la bătrînă
—  abia se întrezăreşte (cf. 36—38, 61, 64, 65 — 66; MCLVIII-B
15—  17, 33—36, 37 — 39), ajungînd accesoriu în materialul memorat difuz din textul clasic al manualului de şcoală.
text. CMXXI
Nota critică 1-A (satul Andreţaşn-di-zios, Butucgdsa-Sirifdrj -Măr iţa Dinu, 55)
     Informatoarea e soţia unui bătrîn străin de cîntarea şi versul popular. Cazul acesta arată — ca şi altele următoare — că în viaţa de familie din zona Vrancei soţul şi soţia sînt doi factori inegali jn raport cu realitatea folclorului poetic: unul poate fi uneori creator modest, ori măcar păstrător şi vchiculator, pe cînd celălalt rămîne absolut pasiv.
     Se vede părerea justă a interpretei asupra priorităţii Vrancei etnografice în legătură cu circulaţia baladei pe Valea-Milcovului (text.-conv. r. 25).
text. CMXXII
Nota critică 2 (satul Andrefăşu-di-sus — Neculai Duţî, 66)
     Varianta — cu ecou literar indicat de informator — a pătruns pe Valea-Milcovului dinspre zona Buzăului adusă de-un lăutar
 345
rămas locului aproape trei decenii. El a fost reţinut de localnici fiindcă le plăcuse meşteşugul lăutăresc. într-adevăr, lăutarul Neculai Duţî era, în 1967, încă instrumentist bun, avînd şi repertoriu epic (aşa cum se va vedea din voi. V al Ţinut. Vrancei), cu care rămînea atunci în această zonă folclorică al doilea cunoscător apreciabil de balada după lăutarul Ion Babei din satul tierăstă^.
     Duţî era originar din satul Calvini (de pe „Valja-Neh6juluj", judeţul Buzău), localitate unde pare să fi fost pînă acum un secol vreun focar lăutăresc activ; îl indică însuşi informatorul (text. conv. r. 76—81). Din păcate cercetările folclorice asupra satului Calvini lipsesc în tipăritura din 1900 a lui Gr. G, Tocilescu. Aici s-a publicat, dar numai din satul Chiojd, un colind, un cîntec „de sperietură" (Materialuri folklor., I, 528, 703), pe lîngă 11 descîntece şi-o ghicitoare, localizate însă vag: „din Buzău" (p. 538, 586, 597, 620, 650, 1155— 1160). Nu găsim material epic şi nici de provenienţă lăutărească. Tot aşa între anii 1906— 1907 ţinutul Buzăului este absent din prima colecţie română cu etnografie şi folclor dialectal (Candrea-Densusianu-Speranţia, Graiul nostru, I, 217 — 242). Abia în 1928 s-a publicat întîi folclor din Calvini într-o monografie dialectală alcătuită sub autoritatea lui Ovid Densusianu. Dar materialul este şi aici redus: o singură var. a Mioriţei, 10 texte lirice şi 8 descîntîce, fără ca monografistul să se fi preocupat şi de folclorul lăutăresc (N. Georgescu-Tistu, Folklor. jud. Buzău, p. 22, 45, 46-47, 62-63, 65 CLXXXIX „Voinea ciobanu").
text. CMXXIII
Nota critică 2-A (satul Anireiaşu-di-zlos cătunul Fetig-Zitârl — Măriuţa Oltţanu, 66)
     Fenomenul descompunerii baladei se întîlneşte (anul 1967) prin Vrancea propriu-zisă, cît şi în zonele folclorice limitrofe (de pildă, în satele de pe Valea-Milcovului). Iată primul caz chiar la începutul prezentei colecţii. Reţinem din text. conv. informaţia despre circulaţia motivului: femeia cunoştea textul „dim bătrînj", ca şi „ufikeşu" ei (v. CMXXXVII). Probabil că frîntura de faţă a deprins-o de la. bătrînul ei octogenar care la rîndu-i o fragmentase prin uzura memoriei (cf. tema 11, obiectele de îngropat, 12—17).
text. CMXXIV
Nota critică 3 (satul Andrileşii-di-zlos — Volca Mocânu, 74)
     Afirmaţia bătrînei că „nioriţa" i-a „intrat în cap di la băieţî din şCQalî" (text. conv. r. 41 — 42) nu se verifică: textul nu are ecou direct din tipul literar al baladei (de pildă, localizarea şi personaejle lipsesc). Din contra, „tărija... dim bătrînj" (adică fondul primar din tradiţia locală), numai cu redusă reminiscenţă în versuri (9— 13, 31—32 „Okişori luj:/Murili cîmpuluj"), se distinge mai ales în planul
346
textului care debutează prin dialog după procedeul general în repertoriul vrăncean. Text.-conv. însă (r. 47 —60) dovedeşte că motivul a fost auzit întîi de bătrînă în familia ei. „Băjeţî din şcţjalî''' şi alţii ,,s6tin’ dintr-o cârti", se vede că nu au avut amestec în procesul improvizării. Să precizăm cum s-a întîmplat transmiterea în familia din copilăria bătrînei.
     „Cînticu Nioriţa" a fost auzit întîi cîntat instrumental („cu cavâlu") de bunicu din spre mamă — un bătrîn centenar venerabil („dj-o sutî âinăj anj cîn’ a murit"). După cîMarca melodiei (= „v6£ja": „Ni cînta din caval v 6 s j a asta"), bătrînul „povestja vorbili" (= textul poetic: „Dipi Ăi cînta cu cavâlu, povestja vorbili"). Aici bătrînă a ţinut să precizeze momentul acesta dominant, după care „cartja" nu a fost măcar cauză adjuvantă. „Voăja-j dj-acolu, şî cuvintili [deci de la bunic]. Difl carti-s furâtj-aşa...". Prin urmare „cartja" a rămas un contact efemer. Urmărind să aflăm cum s-a desfăşurat „povestja" textului, a rezultat din lămurirea bătrînei că zicerea era un gen de recitare lentă, cam monotonă, fără gesticulaţie, însă repetată la cererea vreunui nepot ori nepoată, care ţinea s-o memorezi („9-0 dispriflzî"). Repetarea era cu dicţiune clară, mai rărită, îneît copiii şi tineretul ^auditoriul!) puteau să memoreze versurile pe îndelete. Textul dădea mai întîi de lucru; melodia se memora mai uşor. Bătrînă a schiţat plastic portretul bunicului, evocat ca un patriarh al familiei (r. 53 — 62). Timpul comunicativ favorabil era numai sărbătoarea. Pe lîngă povestiri „din tinereţîli luj", bătrînul cu vocaţie cînta de predilecţie „nioriţa". înclinarea artistică era deci şî în cazul acesta factorul decisiv în procesul transmiterii foclorice (prin dublul aspect: „voi ţa" — melodia; „vorbili" — textul poetic). Fiindcă şi pe Valea-Milcovului nu masa populară a satului (întreagă, ori redusă) a fost în timp agentul activ de transmitere artistică, ci dintr-însa numai individul care avea sinergia ficţiunii poetice — vorba lui Goethe: cine a fost, oricînd şi oriunde, în raport cu mediul social, un „ins proeminent" („vorzugliches Individuum").
text. .CMXX V
Nota critică 3-A (satul Andrileşu-di-zlos — Sdfta Potop, 75)
     Prezentarea altui caz despre pătrunderea Mioriţei nu în mediul familial, ci în lumea copiilor, prin şcoală, sub îndrumarea unor învăţători care „o didja la poizîi". în predarea lecţiei se excludea melodia (text-conv. r. 45 — 55). Caz generalizat în şcoala primară vrânceană a timpului aceluia (prin anii 1890— 1900).
text. CMXXVI
Nota critică 3-B (satul Andriieşu-di-iios cătunul Răkitdşii-Aic — Ion Sîrbu, 75)
34T
     Mioriţa circula pe Valea-Milcovului (anii 1890—1900) şi prin frecventă recitare a textului, fără melodie (text. conv. r. 44 — 55). Acest mod de circulaţie — paralel cu viaţa curat etnografică a baladei (text cu melodic) — desigur că s-a petrecut şi aici prin contactul copiilor — apoi al tineretului — întii cu manualul şcolar (r. 41 — 47), la care s-au adăugat mai tîrziu, în viaţa matură, broşurile de popularizare (sporadice, prin „Casa şcoalelox", Ministerul învăţămîntului) şi cele de colportaj aflate pe la iarmaroace, aşa cum vom mai întîlni asemenea cazuri. Mijlocul acesta de comunicare curat verbală—petrecut în viaţa restrînsă de familie — s-a extins în ambele sate Adrejaşu pînă la cei analfabeţi, cuprinzînd şi pe unii bătrîni.
text. CMXXVII
Nota critică 4 (satul Andriieşu-di-zios, cătunul Butucgasa-Siripârj — Ion Dinu, 76)
  j‘ Avem cazul insului lipsit cu desăvîrşire de înclinare poetică-muzicală: din anchetă am aflat că rugăciunea „Tatăl nostru" — deprinsă şi ea „din cârti'' — bătrînul o cunoştea numai fragmentar. El a rămas mereu strein de orice cîntare, fie chiar din repertoriul erotic, limitat, al cătunului Butucgasa-ăiriparj. La asemenea făptură — abrutizată de mizerie şi exploatată pe la „curţîli" „boierilor" din podgorie (text.-conv. r. 4 — 9) — „Mioriţa" ajunge la ultima simplificare posibilă: supravieţuiesc numai cele două versuri iniţiale din dialog, caracteristice de altfel pentru începutul repertoriului străvechi al baladei vrăncene. Să notăm că soţia bătrînului, mult mai tînără, nu fusese înăbuşită de- mizerie alături de cel vlăguit sufleteşte: ea zicea textul unei var. la care am referit (Nota crit. 1-A).
          I' ;
text. CMXXVIII
Nota critică 4-A (satul Andriieşu-di-zios, cătunul Budeni — Ion Păsăroiu, 77)
     Informatorul era, în 1967, un tip caracteristic pe Valea-Milcovului: bătrîn cu inteligenţa pătrunzătoare, admirabil cîntăreţ din fluier şi caval, iubitor de cîntare şi povestitor de lucruri diri bătrîni.
II vom mai întîlni în cuprinsul colccţiei cu 4 texte lirice şi 4 strigături (voi. V—VI).
     Varianta ştiută e oglindire din manualul şcolar, lucru precizat chiar de bătrîn (text.-conv. r. 69 — 73).
text. CMXXIX
Nota critică 4-B (satul Andriieşu-di-zios, cătunul Butucgasa-ăiripârj
—  Tgadir Dămijan, 77)
348
     Despre Nioriţa manualului şcolar vorbeşte şi acest text. conv. (r. 30 — 33, 47 — 49, 93 — 94), în care se văd şi aspecte din traiul greu în trecut pe Valea-Milcovului: îndeosebi şcoala era anevoioasă (r. 32 — 49). Interesante sînt părerile bătrînului despre haiduci (Bujor, Codrianu) şi rolul social privind haiducia. Diatriba împotriva exploatatorilor greci este impresionantă (r. 106—115).
     Varianta oferă o formă epică sintetizantă: faptele, inclusiv schimbarea stării de comportament a mioarei, sînt prezentate discursiv; vorbirea curentă tinde să înlocuiască starea poetică. Lipseşte apelativul „mioriţî lai, nioriţî lai,...” caz rar între variantele vrăncene.
 text. CMXXX
 Nota critică 5 (satul Andriicşu-di-zps — Midia Rotdru, 78)
     Text.-conv. prezintă organizarea şi funcţionarea stînii de la cîmp, unele practici ale păstoritului, îmbrăcămintea păstorească, traiul la stînă şi legătura între familia rămasă în sat şi baciul dus cu oile la cîmp (r. 2—32).
     Cu privire la Nioriţa (r. 1 — 2, 33, 96— 18), se vede cum circula balada, în plin păstorit, pe Valea-Milcovului între ciobani şi baci: var. aceasta — reflex literar greu de explicat în cazul personalului analfabet de la două stîni vecine (prin 1897) — o ştia informatorul de la un cioban, bătrîn şi original, care alterna zicerea textului cu m e 1 o d i a din fluier.                    ,
     Micl{a Rotaru — aproape octogenar la data anchetei (n. 1889), cioban şi baci de-a treia generaţie — era —baciul fruntaş de pe Valea-Milcovului. L-am aflat la nunta unuia din fiii săi şi l-am abstras pentru ancheta documentară. A alternat cîntarea cu recitarea, în cursivitate ajutătoare pentru rememorarea versurilor.
 text. CMXXXI
 Nota critică 5-A (satul Andreiaşu-di-ips, cătunul Butucgasa-Siripâri
 — Petriă Sîrbu-, 79)
     Varianta e numai textul manualului şcolar, etxcluzîndu-se lăutarii (text.-conv. r. 89, 121— 123).
     Informaţiile despre învăţămîntul primar din secolul trecut (anul 1896) pe răsfirata Valea-Milcovului, sînt uluitoare: şcoalarul de şapte-opt anişori, din familie nevoiaşă, se lupta cu stihiile aspre ale naturii — toamna pe ploi, iarna pe viscole — ca să străbată dimineaţa 12 km. drum numai pe jos, de-acasă la şcoală, iar sara de la şcoală înapoi.
     Redarea perfectă (din memorie) a modelului Alecsandri, vădeşte capacitatea mentală deosebită a elevului de altădată, acum bătrîn.
 text. CMXXXII .
 Nota critică 5-B (satul Andreiâşu-di-sus — Iliuca Mânia, 80)
349
      Caz anume privind psihologia creaţiei populare: se constată, privitor la trecut, lipsa de receptivitate folclorică în cadrul vieţii de familie cu traiul aspru, cînd înclinarea pentru cîntecul popular era absolut redusă. Privitor la cazul respectiv, am aflat în sat, de la cunoscuţii bătrînei, că făptura aceasta — o fire cu totul izolată — nu deprinsese nici melodie, şi nici vers popular. Iarăşi dovadă că în trecutul satului românesc nu mulţimea globală, numerică, a creat — şi apoi a răspîndit — cîntecul popular, ci numai cite-un ins superior mulţimii prin memoria rezistentă şi puterea plastici zării unor simţăminte adinei trăite întîi de dînsul (v. opinia referentă, CMXXIV Nota crit. 3).
 text. CMXXXIII; text. CMXXXIV
 Nota critică 6 (satul Andreiaşu-di-zios ~ Stanspi Okjan, 82)
      Bătrînul octogenar a confirmat şi el că în trecut „Niofiţa" „sî cînta" în Anireiaşu, ca şi pe întreaga Valea-Milcovului. Dar în Andreţaşn nu era plăsmuire lăutărească: lăutarii au aflafo întîi în lumea satului („vioriştii... o-nvăţasî di pi la noj ş-o cînta" — text. conv. r. 65 — 66). Aşadar se admite un fapt real. Ar fi adus-o întîi în sat — credea bătrînul — „cartja-di-£etiri", în care era ca „lecţîi". Prin urmare bătrînul nu presupunea în geneză rolul păstoritului. Credea însă în alt fapt trăit şi de el: în trecut bătrînii cîntau balada „din fluir şî din gurî". Dar nu toţi, ci numai uniia „din i j" (r. 72). Deci nu obştea întreagă a satului Andreiaşu-di-zios cînta, ci numai cîţiva cu înclinare artistică (v. CMXXIV Nota crit. 3). Aceştia „poati şî ij sî h'i adăugat £eva" — adică au şlefuit materialul tradiţional („Mă, da s-o măj îfifrumuşăm: sî măj punim şî iăj-aşa..." (r. 69—71). Desigur că aici nu se vorbeşte de creaţia piu rală simultană. Este numai enunţată — dar în mod simplist — funcţia creatoare a talentului individual într-un grup redus (clacă, şezătoare,, petrecere intimă).
      în privinţa relaţiei tradiţie-şcoală, se vede în tot materialul colecţiei de faţă o stare generală privind Vrancea: şcoala satului nostru modern a rupt echilibrul în fondul muzical-poetic privind Mioriţa arhaică. Fiindcă melodia cea mai apropiată de tipul genetic priniitiv a supravieţuit îndeosebi prin păstoritul vrăncean; pe cînd textul etnografic s-a alterat mereu prin contaminări (şi cu> versiunea scrisă, cînd Alecsandri a fost la răscruce!), risipindu-se apoi în variante, unele ajungînd nişte resturi prozaice. Şi aici vedem pe interpret urmînd modelul literar, într-o formă poetică reductivă. Chestionat din nou la două ore după prima interpretare, bătrînul îşi aminteşte aproximativ partea omisă şi improvizează: „Un fluir di os/Ce sunî duios"; (CMXXXIV r. 38—39), modificînd substanţial imaginea schematizată de var. Alecsandri. •Adaosul cu „fata din Ţarigrad" (r. 58), nu este organic motivului
350
 Mioriţa. în Schimb, o anumită imagine ne pare deosebită; în privinţa locului unde va fi înmormîntat ciobănaşul, aflăm că cei doi duşmani ai săi plănuiesc „Să mi-l îngrgapi//f« dosu stîni/Une zac cîni." (r. 16—18); dorinţa baciului este să-l îngroape „Ăn strunga oilor/Uni fjoacî mei". Se ştie că mieii nu pot „zjuca" în strunga oilor; ei sînt duşi la alt botei, odată cu maturizarea şi despărţirea lor de oi. Prin asocierea subconştientă (mişcarea = strunga oilor = „2iocu meilor"), interpretul a redat poetic contrastul între intenţia obscură a omorului (simbol = zăcerea, atitudinea statică a cîinilor în „dosu stîni“) şi dorinţa luminoasă de viaţă a tînărului baci. Vom vedea că imaginea aceasta apare destul de des în repertoriul vrăncean al baladei.
 text. CMXXXV
 Nota critică 7 (satul Andreiaşu-di-zios, cătunul Răkitdşu-Mari — Stan Oltiănu, 84)
     Forma restrinsă a variantei este interesantă îndeosebi prin aspectul improvizatoric al finalului, cînd interpretul leagă simbolul fluier de existenţa veşnică în natură a celui dispărut care pare să se identifice cu vîntul (r. 26—28); relaţia cauză-efect transferă fluierul din rîndul obiectelor de practică muzicală păstorească, 1ntr-o ordine mai largă, anume aceea a faptelor naturale între care respiraţia, suflul uman, şi adierea vîntului aparţin aceleiaşi categorii de viaţă. Poate fi vorba aici despre credinţe străvechi aparţinînd panteismului primitiv, răzbătut din închipuirea colectivă în aceea individuală.
     în text.-conv. se află o mărturie despre „priveghiu" în zona Vrancei, cu manifestări ce duc spre primitivismul animist (r. 41 — 53, 66 — 80). Trebuiesc consemnate cîteva note particulare privind ceremonialul: la priveghi un cioban, apreciat în sat ca un bun cîntăreţ din fluier, cînta Nioriţa. Se făceau şi două „hârj", cînd juca numai tineretul: una în camera mortului unde se cînta cu fluierul (tradiţie păstorească!); cealaltă afară, în ogradă. Aici cînta un „viorist" şi juca o parte din tineret, care apoi făcea jocul măştilor. Scena simulării mortului înviat, exuberanţa tineretului ca în delirul dionisiac (cîntece de veselie dezordonată, rîsete stridente, glume aproape indecente), ca şi practica aprigă a măştilor „cu unkeş" preced creştinismul, plecînd din magia primitivă practicată înaintea cultului morţii la geto-daci. Creştinismul nu a putut desfiinţa, ci numai a temperat asemenea supravieţuire, care se întîlneşte astăzi la români îndeosebi în Vrancea. Particulara manifestare a fost consemnată de peste cinci decenii (de istorie, folclor, sociologie etc.), presupunînd că e urmă din cultul morţii geto-dacice („O parte din credinţele populare, din descîntece, din leacurile băbeşti, trebuie să abiă o străveche
351
%
 origine dacă... Să fie «priveghiul» nostru, în forma arhaică în care apare el încă, în unele colţuri retrase ale ţării, ca în Vrancea, formă care arată mai degrabă bucurie decît întristare, cu măşti, cu jocuri cu glume, o moştenire a acestei vremi?" — C. G. Giurescu, Istoria rom., I2, (1935), p. 99; cf. C. C. Giurescu —D. C. Giurescu, Ist. rom.,
 I,  (1974), p. 74 — ). Opinia istoricilor se remarcă şi în literatura educativă, ori în descrierea naturalistă de popularizare („Interesant e obiceiul desigur cu totul arhaic, descris din Vrancea. La priveghiu, tineri travestiţi fel şi chipuri, purtînd măşti stranii, dansează în jurul focului. Nu lipseşte muzica, toba şi cobza, iar întreaga societate cîntă şi joacă, scoţînd strigăte şi chiurituri vesele, necruţînd în ele nici pe mort — Prof. I. Simionescu, Tinere, cunoaşte-ţi neamul, (1941), p. 54; Ţara noastră, (1940), p. 338). Dar profesorul N. Iorga se pare că a înfierat, în 1936, asemenea resturi de primitivism din „fondul milenar,, thraco-dac al Vrancei: „Multe din ciudatele şi jignitoarele obiceiuri, de la morţi, cu amestecul de tristeţă şi de beţie zgomotoasă, cu glume, cu necuvinţe, cu adausul de măşti curioase, ca în cutare sate din: Putna, pot veni din acest fond milenar". (Istoria rom., voi. I partea I, (1936), p. 87). în afecţiunea sa pentru ţinut, istoricul a evitat să indice Vrancea în cauză, ca să nu-i ştirbească nimbul legendar, localizînd vag zona etnografică a obiceiurilor acestora, preistorice, şi încă inexplicabile etnopsihologiei (v. materialul descriptiv al priveghiului, în monografia Nerej. Un village d’une re'gion archaique, II (1939), p. 291 — 296; el „aparţine unei epoci arhaice" — p. 296).
     Materialul ilustrativ se cunoştea în parte din anchetele sociologice asupra satului Nereju, efectuate în anii 1927— 1928, de sociologul H. H. Stahl şi muzicologul C. Brăiloiu (Nerej. Un village...,
 II, 288 — 289, planşele 293 — 296). în 1958, s-a adăugat materialului acestuia o schiţă etnografică asupra măştilor din cătunul Topeşti Mihai Pop, Măştile de lemn din Bîrseşti-Topeşti, în Rev. folclor, îll !, 7 — 22). Ancheta a fost reluată mai minuţios, de alt cercetător, In 1968 (C. Eretescu, Măştile de priveghi —origine, funcţionalitate; Rev. etnografie-folclor, tom. 13, nr. 1, p. 37 — 43). Materialul ilustrativ este adăugat şi reprodus artistic de Romulus Vulcănescu (Măştile populare, 1970, p. 112, 160; toponimicul însă e deformat: Topeşti, iar nu „ Topleşti" !).
 text. CMXXXVI
 Nota critică 8 (satul Andreiâşu-di-ifos — Stoica Rotăm, 84)
     Se pare că bătrînul informator a întîlnit, după manualul şcolar, şi-o antologie de colportaj cu poezie populară şi patriotică (text.-conv. r. 41 — 57).
     Cît priveşte balada: se vede disparitatea ei la insul cu puterea memoriei scăzute, ca să păstreze măcar versul memorat din carte.
352
 Cele 3â de versuri Sînt impfoVi2ate, dar lipsite de invenţie p<Mtic&. Finalul inexpresiv al variantei plantează elemente de bocet pe motivul Mioriţa. Versul absurd în care „oaia bucălai" „cîntî-ntr-ufi flujeraş", pare o mutare a simbolurilor. Să fie aici imaginea unui animal fabulos sau o plăsmuire incoerentă a imaginaţiei? Se înţelege din text că baciul cere mioarei să pună la mormînt fluierul din care cînta ea; cu însuşiri miraculoase, fluierul acesta va aduna singur oile şi ele vor chema din nou la viaţă pe ciobanul ucis. Un mecanism complicat al imaginării contopeşte animalul monstruos, cel puţin neobişnuit, cu simbolul fluierul. Mioriţa care cîntă din fluier poate veni, prin analogie, din sfera basmului; de altfel, varianta are pronunţată formă narativă: pînă şi dialogul dintre baci şi mioară este redat indirect. Deşi uneşte elemente de baladă, basm şi bocet, varianta rămîne un rudiment al Mioriţei.
 text. CMXXXVII
 Nota critică 9 (satul Andreiaşii-di-ips, FeUg-Zitdri — Ion Oltidnu, 86
      Forma redusă a variantei simplifică „testamentul" ciobanului; rămîne pînă şi aici, dorinţa de a exercita şi după moarte ocupaţiile păstoreşti în mijlocul oilor {r, 16— 17); încheierea evazivă dă impresia de netedă trecere din viaţă, în moarte („Cin* a bati vîntu,/Flujeraşu ni-o cînta,/Oili s-or aduna.,, (r. 15— 17). Deşi nu are strălucirea formei extinse a baladei, varianta, ca atîtea altele în formă restrînsă, păstrează planul tripartit al elementelor motivului; însă îi lipseşte forţa de concentrare a. formei sintetice pe care, aşa cum vom vedea, o au unele variante din colecţia de faţă. Aici, elementul liric lipseşte, pe lîngă simplificarea expresivă.
      Bătrînul analfabet era soţul unei informatoare anchetate (CMXXIII Nota crit. 2-A). Varianta — auzită de la un lăutar cunoscut mai ales pe Valea-Milcovului — nu se aseamănă cu a soţiei, deşi ambele prezintă forma restrînsă. Informatorul nu poate să _redea satisfăcător ceea ce lăutarul rutinat e de presupus că ştiuse şi cîntase, dar introducînd şi el umpluturi lăutăreşti, pe lîngă alte preschimbări de-ale înaintaşilor săi în ce auziseră aceştia prin lumea ciobanilor şi-a bacilor din zona Vrancei. Lăutarul — menţionat în text.-conv. (r. 18 — 20) — fusese ucenicul altuia, faimos, tot din Reghiu, ^Tyadir Bdrtiş", în vîrstă de 87 ani, în 1919t cînd. folcloristul Petru Caraman a notat de la dînsul Cîntecul lui Marcoş-Paşa (cf. D. Caracostea, Poezia tradiţională rom., II, 1969, p. 367). De la doi urmaşi ai lui şi noi am notat, în 1927 două var. ale Mioriţei (Ţinut. Vrane., I2, 413 LXII, 414 LXIII). Bărtiş bătrînul şi-a avut desigur „şcoală" de lăutari. De la acesta (care fusese în contact cu lăutari, din Muntenia şi Dobrogea) este de presupus că s-a răspîndit Cînticu Zerului în satele vrăncene Colâcu şi Nereju (I.c„ II 1969, 65 CXIII, 68 CXIV, 69 CXV). Şi tot de la el provin
353
 douâ versiuni reduse din Cîntaria ierului, notate de noi în toamnă anului 1967, iarăşi în Regh'iu, de la ultimul lăutar de „şcoală" veche locală (Dragoiiir Floria). Cu ele se curmă viaţa celebrei balade în zona Vrancei. Se va vedea că text.-conv. alăturat acestor variante (care vor apare în voi. V), lămureşte, şi el, legătura dintre lăutarii de pe Valea-Milcovului în privinţa circulaţiei motivului.
text. CMXXXVIII
Nota critică 10 (satul Andrefăşu-di-sus — Ion VrdfiJjanu, 87)
     O       mărturie consemnabilă de la un cioban analfabet de pe V al ţa-Nil cavului, originar din Vrancea: a început ciobănia de la şapte ani „prin munţî Vrănsi", de unde el a venit în Andreidşu; iar de aici a ajuns „pi la Cîneni" şi „pi la Făgăraş", mereu cioban. Bătrînul — aproape nonogenar — se afla, în 1967, tot la Andre-iâşu-di-sus.
     Din primele versuri (r. 10—14) varianta arată reflexul litefar clasic, explicabil numai prin contactul analfabetului cu vreun cioban cunoscător al versiunii din şcoală. Contrar, se afirmă răspicat: „...n-api auzî' Nioriţa cu nuntaş, Leu braz, cu păltinaş"; şi nici „di stia c-a Sucat, şî di soari, şî di lunî nu ni-aduc aminti sî h'j»auzî' pi la âjobanj" (text. conv. r. 65—68). Iar în privinţa personajelor stăm în echivoc; odată textul spune: „Sî coboarî divali/Trij turmi di oj,/Cu trij sjobănei" (12—14); după care bătrînul se rectifică explicativ: „Da ij di toţ a fos’ şăpti..." (r. 15). Prin urmare sincretism temporar cu vreo var. ardeleană, sau chiar locală. Textul cuprinde şi-un vers obscur (54) — pare ecou disparat din ciclul legendar „Tudura Vrănsioaia" (v. MXCII— MXCIII, Nota critică 103). ■
     Răsunetul versului popular (59 — 50 „Okişori luj/Mura pămîn-tuluj") rămîne izolat, chiar problematic, sensul putînd fi izvorît din fondul străvechi sau dintr-un amestec senzorial: mura neagră — pămîntul negru.
text. CMXL
Nota critică 11 (satul Bîrsăşti — Anica Mârtu, 77)
     Cunoaştem bine pe această bătrînă care ne-a preocupat din anul 1934. Pe-atunci era în 'plină tinereţe, singura femeie cunoscută în Bîrsăşti pentru supleţea sufletească şi capacitatea folclorică, mai bogată ca în 1963. Era în sat şi descîntătoare. Se născuse şi trăise în curat mediu păstoresc: tatăl ei fusese 58 de ani numai cioban (text. conv. r. 1—3). Am cercetat-o în doi ani consecutivi (1934, 1935; v. Frămîntări didactice, 10, nr. 8 — 9, p. 2286, text. republ. A. Fochi, Mioriţa, 884 DVI), pentru că ea se înrudea cu Constantin Mortu (insul povestitor fruntaş al satului în 1963,
354
  1965). Urmăream posibilitatea unei transmiteri de material folcloric între dînşii, fiindcă erau rude (cumnaţi). Am stabilit — abia peste 29 de ani — că nu s-au influenţat datorită absenţei îndelungi din sat a ciobanului şi baciului dus toată tinereţea în Vrancea şi prin ţară cu păstoritul. Îneît materialul folcloric ştiut de fiecare ne rămîne deosebit: în 1963 Anica Mortu încă prefera lirica erotică şi descîntecele; pe cînd bătrînul preţuia (în acelaşi an, şi în 1965) cîntarea din fluier şi caval, basmul, povestirile, şi mai puţin lirica erot'ci (v. Diaconu, Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 229 — 233, 234-239, 239-243 Nioriţa, 248-251 VII-XII, 266-303).
      Cu privire la var. culeasă de A. Fochi în 1956, avem rezerve în legătură cu transcrierea (fonetica dialectală alternînd cu a limbii literare — v.l.c., 954 DCXLI) şi condiţionarea de rigoare a anchetei; credem că informatoarea, luată prin surprindere şi, poate, în grabă, a dat o formă disparată şi redusă a baladei (28 versuri din 62 cîte le avea în 1934; 68 în versiunea actuală).
      Var. a IlI-a provenită de la Anica Mortu (cea de faţă, culeasă de noi în 1963) se apropie de ce-am publicat în 1934. Ea păstrează elementele de fond aflate atunci (republicînd-o în lucrarea sa Mioriţa, p. 884, Fochi apreciază că „varianta veche cuprinde multe elemente de tradiţie locală" — v.l.c., p. 434) adăugîndu-se dialogul cu negura (51—59), pe lîngă vers. 47—50 (interpolare din cîntecul liric Ciobănaşul). Adică memoria bătrînei iscusite era chiar mai activă în 1963, de cum fusese în 1934, la tinereţe, şi rămîne discutabilă afirmaţia, prea categorică, a lui A. Fochi: „memoria informatorului s-a slăbit în mod evident" (ibid., p. 434). Subliniem că var, de faţă prezintă un grad ridicat de improvizare. Noutatea stă nu numai în unele exprimări reieşite din mecanismul versificaţiei („ —Mioriţî, riţî/Cu lîna plăviţî," — r. 21 — 32; „Albi şî cornuti/Şî cu lăsăturj pi frunţi;" — r.27 —28), ci mai ales din modificările care îmbogăţesc conţinutul liric dramatic (de ex. discuţia dintre mamă şi „negurisi"). Aflăm modificări în succesiunea temelor motivului, a „întorsurilor". Faţă de var. Alecsandri, observăm lipsa fondului epic introductiv, ceea ce este o caracteristică a Mioriţei vrăncene; versiunea aceasta, asemeni atîtora legate de arhetipul păstoresc, începe cu dialogul dintre cioban şi oaia „bucălai". Deducem că întîmplarea are loc în cadrul colectivităţii primitive păstoreşti,, („S-a vorghit doi veri primari/C-ar’ sî ti omoari" ~ r. 23—24) şi nu în drumul trarishumanţei de la munte la şes. La reanchetarea din 1963, metaforele care dezvoltau sugestia nunţii mioritice în var. din 1934(la rîndu-le diferite de cele din var. Alecsandri), lipsesc, Alte elemente vin acum, poate din sfera basmului vrăncean. Negura, simbol antitetic binelui, personifică o fiinţă umană insinuantă care accentuează tăinuirea omorului (deci dezvoltă motivul Mioriţa
355
  în esenţa sa): „Kiar sî h'i-1 văzut,/Nu l-an cunoscut!/Si feli’di fiu ai avut?" — r. 58 — 59). Finalul variantei a IlI-a înlocuieşte dedublarea moartea-nunta (dată concentrat în secţiunea de mijloc), cu indicaţiile ciobanului în privinţa locului înmormîntării, diferit faţă de var. Alecsandri (r. 67 — 77); adăugind simbolul fluierul (de soc şi de fag, respectiv: dorul, dragul), rămîne ca impresie ultimă, calmul, intimitatea retragerii în natură, unde viaţa şi moartea sînt continue existenţei.
      Bogăţia spirituală a bătrînei se dezvăluie şi în uşurinţa cu care poetizează; transfigurînd limbajul local în vers expresiv („— Taâj, stăpîni, tasi,/Nu mă blăstăma!" — r. 20—21; „Di-a căuta măicuţa mja,/Şî di ti-a-ntreba," — r. 36 — 37; Dragî, negurfâi,/N-ai văzu’ fiu meu?“ — r. 53 — 55), informatoarea prezintă cazul excepţional de bătrîn care-şi păstrează pînă la sfîrşit, întreaga vigoare, activată de îndelungata „zicere" a Mioriţei.
 text. CMXLI — CMXLII — CMXLIII (C.)             (D.)      (E.)
 Nota critică 12 (satul Bîrsâşti — Ion Apanaghii [Dochiţoiu], 92)
      De la bătrînul acesta nonagenar avem 5 variante aflate timp de 29 de ani: întîia notată în 1928 (Ţinut. Vrane., I2, p. 321 IV), a doua în 1956 (A. Fochi, Mioriţa, p. 885 DVII), apoi aceste trei texte notate experimental în 1957. Aşadar este posibilă o comparare a lor în vederea psihologiei creaţiei populare şi a studiului însuşi privind Mioriţa.
      Dar există şi a 6-a variantă greu de admis în perspectiva criticii de text. Cu un an înainte de-a publica A. Fochi monografia Mioriţa, muzicologul C. Gh. Prichici publică, în colaborare, transcriind literar, o var. a baladei Mioriţa cu melodia respectivă. Ambele fuseseră culese de la informatorul ce ne preocupă aici (V. D. Nicolescu — C. Gh. Prichici, Cîntece şi jocuri populare din Moldova, 1963, p. 45). Nota de teren este clară: „Mioriţa — Mgt. 776c. Cules în 1956" în „Rn. Vrancea, Com. Bîrseşti. Inf. Ion Şt. Apanaghiei (zis Dochiţoaie), 90 ani". Textul al doilea — fără melodie, dar în transcriere diacritică — prezentat de A. Fochi în 1964 (Mioriţa, p. 885 DVII), are o notă de teren particulară: „Culeg.: A. Fochi —
 A.  I. F. Mgt. 776c.data „ 19.V. 1956" şi „Inf.: Ion Ştefan a Pana-ghiei (Dochiţoiu), 90 ani". Prin urmare avem elemente de teren oarecum identice: acelaşi informator (la Prichici o deformare: „Dochiţoaie" în loc de „Dochiţoiu"), acelaşi indicativ de clasare în „Arhiva Institutului de Folclor" („Mgt. 776c.") şi — lucru capital de reţinut — pe teren aceiaşi doi culegători care au cules împreună, dar la „23.5.1956" (de la un lăutar mediocru din Tulnici — v. şi Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 93 — 94), „melodia autentică
356
 a Mioriţei", dînd-o ca „un exemplu vrîncean", desigur că apreciată de ambii culegători drept piesă de valoare documentară deosebită. Precizăm cu rigoare că în aceeaşi zi („23.5.1956") — cînd cei doj colaboratori de teren au înregistrat, cu magnetofonul, de la lăutar („Mg. 785d.“) melodia Mioriţa (şi nu era una expresivă, aleasă din păstoritului vrăncean!) — a fost cules magnetofonic (“A.I.F., Mgt., 785c.“), de la acelaşi lăutar tulnicean, şi textul integral al baladei, însă numai de către Adrian Fochi (Mioriţa, p. 872 CDXCIII). Transcrierea diacritică este relativă.
      Trebuie să distingem o nuanţă necesară înţelegerii clare: tex iul diacritic din „ 19.v. 1956" este cules numai de „Culeg.: A. Foclii". Dar cel publicat în 1963 (de Prichici singur) nu are precizat culegătorul. Iar melcdia „Balada Mioriţa" — „Mg. 785d" '(amintim: culeasă la „23.5.1956" de la lăutarul din „Tulnici") — este notată de antolog în succesiunea următoare: „Culeg.: C. Gh. Prichici şi A. Fochi". Procedeul e deosebit de cel privind melodia şi textul din 1963 (publicate de Prichici cu notaţia vagă şi lacunară: „Mgt. 776c. Cules în 1956"). Pe cînd textul dialectal, publicat în 1964, îl aflăm precizat riguros „Culeg.: A. Fochi — A. I. F., Mgt. 776c.", data „19.5.1956" etc.
      Să proccdăm la o prezentare sinoptică a celor două texte (diacritic şi literar) care au — accentuăm — acelaşi indice de; clasare.
      Cantitativ textele sînt diferenţiate: cel diacritic conţine 88 versuri, celălalt numai 80 (precizăm că cifrarea versurilor în text. literar am stabilit-o noi). Fondul lor este însă comun: o variantă fragmentată a tipului literar Alecsandri. Din cele 18 elemente tematice (scara P. Apostol — A. Fochi) lipseşte în ambele texte tema XI (obiectele de îngropat). Temele XIII (alegoria morţii), XIV (apoteoza ciobanului), XVII (nunta mioritică) şi XVIII (reluarea apoteozei, cadrul nupţial), în text. diacritic, ca şi în cel literar, sînt în bună parte absente, ori prezentate confuz (A. 81 — 88, B. 71 — 80), continuînd artificial tema XVI (portretul ciobanului.
 A. 73 — 80, —. 57 — 64). Iar în text. literar versurile în plus (65 — 70, 78 — 80) nu reuşesc să se echilibreze ca în fondul versiunii clasice.
      Dacă detaliem planul textelor, se vede bine cum sînt discontinue: diacritic rămîne, la început, paralel cu cel literar (cf. A. 1— 15 = B. 1—15), prezentînd numai simpla variaţie de lexic de ex. A. 14— 15 „La apus de soare/Ca să mi-1 omo are"; B. 14— 15 „Ca-n apus de soare/Ei să mi-1 omoare..."). Dar în continuare text. literar nu are din cel diacritic temele V (motivarea hotărîrii; A
 16 — 20) şi VIII (sfatul oii; A. 21 — 25, 41—44).
      Urmează, parţial disparate, temele VIII (întrebarea ciobanului;
 A. 26—32, B. 16 — 21) şi VIII (descoperirea planului, A. 33 — 40,
 B. 22 — 28; sfatul oii — din text. A. 21-25, 41— 44 — am indicat că lipseşte în text. B.). Temele se dezvoltă apoi paralel: tema X (locul
357
 îngropării; A. 45—56, 6. 29—39) şi XII (plîngerea oilor; A. 57—64,
 B. 40 — 48). Se remarcă în text. diacritic eronata transcriere a vers. 63 „Celi o)Lişele (sic!)", în loc de fonetica justă "Seli okeşăli" (v. vers. 152, text. I—III—1967), transpusă corect în text. literar (v. 47 „Cel och eşele").
      Se continuă cu episodul „maica bătrînă" (tema XV), care este incoerent în ambele texte (A.65 —72; B.49 — 56) prin aceeaşi dispersare a versurillor — şi anume: în text. diacritic episodul trece brusc, fără legătură logică, de la vers. 72 — prin vers. 73 —
 —  la tenta XVI (portretul ciobanului, care în text. diacritic nu este marcat prin semnul dialogului; v. 73—80). Iar de aici întîlnim partea finală (v. 81—88, adică temele XIII—XVIII), care este complet dispersată, avînd şi sensul oBscur la patru versuri (85 — 88),
      Starea aceasta incoerentă se vede şi în text. literar, cu două adausuri disparate (cf. vers. 57 — 64: portretul ciobanului în care dialogul este însemnat, vers. 57; v. şi 65—70).
      Sfîrşitul textelor am remarcat că rămîne discordant (A. 81—88;
 B. 71—77), cel literar prezentînd nouă versuri (65—70, 78—80 care nu-i sporesc expresivitatea în partea finală, şi nici nu pot stabili echilibrul organic între alegoria morţii şi splendoarea viziuni cosmice.
      Cum rămîne să privim varianta din 1963, raportată la ceai din 1964? Trebuie să credem că iniţial s-a înregistrat cu magnetofonul melodia odată cu textul rostit în graiul dialectal respectiv. A. Fochi a transcris — în maniera sa diacritică — textul publicat de dînsul în 1964. C. Gh. Prichici a dat întîietate melodiei, repro-ducînd însă — în desfăşurarea melodică — versurile corelative nu în realitatea graiului dialectal, ci transpuse (pe portativ, şi în continuare) în limbaj literar (vers. 1—15). Prefacerea aceasta comodă trebuia neapărat explicată într-o notă obiectivă. Fiindcă proce-dîndu-se aşa, s-a alterat starea etnografică a baladei.
      Facem acum unele obiecţii privind textul Fochi din 1956, 1964. El rămîne mai dislocat faţă de text. I —III din 19671. De pildă, vers. 15 „Ca să mi-1 omoare" (exact cu C.D.E. vers. 121 „Ca sî mi-1 omoari") rămîne disparat faţă de următorul (16 „Câ-i măj ortoman"), fiindcă nu avem indicată victima (ca în C.D.E vers. 121—123 „Ca sî mi-1 omgari,/Ia, pi moldovian ,/Cî-i măi ortomanu"). Tot aşa se remarcă în text. Fochi sensul contradictoriu din vers. 24—25 („Că-J umbra de o//Şi umbra de noi"), corectat de sensul normal din C.D.E. (vers. 131—132 „Cî-j iarbî di o//Şi umbrî di voi"). După cum rămîn vagi vers. 65 — 80, fiindcă nu se
    1 Să le însemnăm prin simbolul C.D.E. pentru uşurinţa criticii interne de text.
358
/
 indică dialogul (la vers. 73 „Mîndru Ciobănel") care trebuia să fie explicitat prin două versuri puse impropiu în text (65 — 66 „Dar nu nj-aţ văzut,/Nu Ai-aţ cunoscut"). în C.D.E. dialogul acesta este marcat corect: vers. 172—181 „. . . — Nu âj-aţ văzut,/Nu tij-aţ cunoscut/Mîndru âjobănel/Tras printr-un inel:" etc. Dealtfel în toate aceste trei texte conţinutul vers. 172— 173 apare mai unitar. Totuşi întîlnim şi aici disparitatea ultimului dialog (de la vers. 184“ — Sî li spui curat.") care delimitează începutul părţii finale a triplei variante, coerentă aici (vers. 188— 195).
     La acelaşi text Fochi, în transcrierea diacritică inadvertenţele fonetice sînt destul de grave. Dăm numai cîteva exemple tipice: cf. vers. 5 — 6 („Trei turme di miei/Cu trej ijobănej-i") cu 27—29, 70 („Di ieşti năzdrăvană,/De tri zîle-ncoace/Gura ta nu ta<?/,.../Cu brîul de lin#"). Sînt variaţii fonetice incompatibile cu graiul bătrînesc vrăncean! Cazul conjuncţiei şi este şi el edificator: se ramifică în tot textul pînă la ultimul vers. 88 („Şi steli făclii."; v. şi vers. 11, 13, 19-20, 25, 34-35, 38, 44, 45, 59). Abia în două cazuri este redată în fonetica locală a bătrînului nostru (83 „Sgarele şî luna"; 85 „Braz şî păltinaş-î"). Alt fonetism contradictoriu: dubletul consecutiv al pron. reflexiv se (cf. 12— 13 „Mări, se vorbiră/Şi să sfătuiră; cf, cu 15 „Ca să mi-1 omoare" — şi cu
40  „Ca sî ti omoari"). Sau forma dublă de subj. (cf. 47 „Să-i spui lui vrăncean-tt" — cu 50 „Sî nu mă îngrQapi"; redat exact în vers. 53 „Sî fii mă îngrQapi", ca în text, C.D.E., v. 156 „Sî fiu mă ingroapi"). Rămîne apoi vulnerabilă confuzia diacritică din cuprinsul aceluiaşi text. De exemplu, vers. 41 este transcris aşa: „Kiamă-ţ şi un cîne", — procedeu eronat ca şi la vers, 61 „Celi cAenati"), 63 (Celi oliişele"), 72 („Din oft/ lăcrămînd:") şi 79 („Okişori lui-t"). Oare, această grafie fonetică specială se foloseşte pentru a marca palatalizarea labialelor. Încît trebuia transcris numai aşa„Kja-mă-ţ.. „okenati" — „okişele", „oki' — „okişori" — după cum s-a notat corect la vers. 82 „A kic&t o st ea," (variat la text. C.D.E. vers. 188 „A căzut o    stia"). Opus făţiş realităţii dialectale este apoi
redarea   lexicului în    fonetism literar abuziv       (1 — pilpr; 7, 11;
47 vrănc(ţa.nu-n: 38 vrăncean; 6, 73 ciobăneai — lyobănel; 15—36 „Ca să mi-l omoare" — „Da mi s-a vorbit"’, 21, 37“ — Drăguţu/e bace," — „Baiiul ungurean,,; 26, 45 „—Mioară bîrsand,"; 30, 34 — 35 „Or iarba nu-ţ plac?," — „Şi iarba îmi place,/Şi şarja îmi place,";  37 „Baciul      ungurgan" etc.). în total      sînt 37 de cazuri
speciale  în cuprinsul întregului text,    faţă de       cele 16 fonetisme
                                                                                                     literare din C.D.E., pe care 3e reproducem: v. 110—111 „Iată, vine-ii cali/Trii turmi di mei"', v. 116 „Dar lei ungurian* (alternînd cu v. 117 „Şi cu sel vrănsian")-, 118 „Mări, sî vorbiri"-, 133, 149 Me(i)garîî bîrsanî,"; 132 „Cel măi bărbătescu,"; 157 „2iocu
359
 meilor,"-, 162, 164 „Cu lăcrîm'di sîii2i: (.. .di moarti;"); 177 „Spicu griului;''. Le-am citat integral, ele dovedind — cum vom vedea — iifluenţa cărţii şi-a armatei la accst bătrîn disputat, se vede, de variaţi cercetători. . .
      Ne vom referi acum la var. din 1928 (publ. în 1930), apoi Ja cele trei texte C.D.E. Prima se înfăţişează după arhetipul vrăncean: evită localizarea versiunii Alecsandri, tema I (locul acţiunii), apoi tema II (momentul acţiunii, transhumanţa) —- cuprinse în var. Fochi, ca şi în text. C.D.E. şi începe cu tema VII (întrebarea ciobanului, v. 1 — 7), continuînd cu tema VIII (descoperirea planului, 8—16; aici sînt înglobate numai două din persoanajelc acţiunii: „Basiu ungurjan/Şî cu sel vrănsian," — deci plănuitorii, poate să fie ecoul manualului şcolar din copilăria bătrînului). Se succed temele IX, X şi XII (răspunsul ciobanului indicînd locul îngropării, şi plingerea oilor; vers. 17 — 38). Urmează, fragmentată,
 o noutate, tema XI (obiectele îngropării: numai două fluieraşe; vers. 39—43); apoi tema XV (episodul cu maica bătrînă, înglobînd, prea fugitiv, portretul ciobănaşului „Din fluir doinaş"; vers.44 —51), pentru ca în vers. 52 — 67 să fie prezentate, tot fugitiv, temele XVII şi XVIII (nunta, alegoria morţii, cadrul nupţial). Planul var. se vede mai unitar decît în toate celelalte texte analizate aici. Se distinge însă legătura var. cu versiunea Alecsandri, poate că prin textul şcolar, sau din armată.
      Textul tripartit C.D.E. pleacă integral din versiunea clasică chiar după informaţia bătrînului nonagenar. Are în ţesătură numai cîte un ecou vag tradiţional din ţinut (140— 141, 158— 161, 164— 166). Bătrînul ar fi aflat balada într-o „cârti, la Focşani" (text. conv. r. 3 — 4). Apare dcci, şi aici, problema răspindirii baladei prin broşurile do colportaj. Cărţulia de la Focşani cuprindea şi faimoasa plăsmuire — „doini" o socoteşte informatorul — tot a lui Alecsandri: Şoimul şi floarea fragului (r. 27 — 57). Se ştie cum a pst preţuită contrafacerea aceasta de Maiorescu (încă din 1868) şi folosită de lucidul critic 111 argumentarea în replica academică din 1909, contra ideologiei antipoporaniste a lui Duiliu Zamfirescu (Critice, III [1915], 279 — 294) Faptul că informatorul Apanaghii (Dochiţoiu) prefirase din linereţe decalcul în ton popular odată cu Mioriţa, dovedeşte cum şi în Vrancea poporul, la rîndul său, nu poate distinge pastişa poetică ticluită cărturăreşte în manieră populară, de crc.iţia nativ tradiţională. De altă parte se vede iarăşi clar că timp de peste 1111 secol Alecsandri a rămas poetul
     1 Studiul ltii Leca Morariu scris cu accent polemic continuu, actualiza, în 1933, poziţia lui Ovid Densusianu din 1909 faţă de „dilentantismul ştiinţific" al „snobului D. Zamfirescu". Epitetul snob este al lui Leca Morariu (v. Pentru cîntecul popular, p. 24 — 31).
360
 fruntaş care a influenţat deosebit gustul păstorilor din Vrancea mai cu seamă prin Mioriţa talentulni său, unic la noi, de strălucită epocă romantică în folclor.
     Să subliniem şi un fapt privind circulaţia baladei: se pare că şi armata a răspîndit în Vrancea melodia ei prin soldaţii din ţinut (v. 19—23). „Plutoneriu" în cauză poate să fi fost din altă regiune, dar plecat tot din lumea ţărănimii.
     în satul natal prilejul de transmitere pentru bătrînul de faţă a fost numai în momentele bunei lui dispoziţii („în sat o cîntam la cîti-o vesălii, pi la sărbători"), uneori, destul de rar, „pi la bîl~ siuri" vrăncene (Tikirîş, Ghidra). Prin urmare nu oricînd: „Da amintiria n-o cîntam în toati zîlili" (r. 25 — 26). Poate că tot familia lui, cu viaţa copilăriei între ciobani, a fost prima ambianţă prielnică în memorizarea baladei (v. text. din 1928) pînă s-o înveţe bătrînul . ,-n şcoalî, la armatî"; sau s-o găsească, mai tîrziu, „. . ,-ntr-o cârti, la Focşani" (afirmaţia nu pare contradictorie); iar „melodiia" s-o desprindă „din armatî" (r.3, 13 — 15). Momentele recepţiei au fost prea disparate (copilăria şi şcoala, armata, iarma-rocul, broşura de colportaj, drumuri în tovărăşie prin Ardeal —
—  r. 83 — 90). Îneît contaminarea a fost cu totul discontinuă, şi din surse opuse (redusă prin tradiţie, dar accentuată prin manualul Şcolar şi broşura de colportaj). Aşa s-ar explica slabul ecou păstoresc local, menţionat, din textul actual notat experimental în două reluări.
     Prin text. conv. reţinem şi povestirea documentară privind relaţiile comerciale — înainte de anul 1916 — între Vrancea, Braşov Şi Breţcu, pentru cumpărat îmbrăcăminte ardelenească şi obiecte de uz gospodăresc. Asemenea comerţ clandestin era şi mijloc mai rar, de răspîndire etnografică-folclorică pe timpul acela, aşa cum vehicula însă şi transhumanţa.
     Pitorească e şi povestirea chipului cum a „învăţat cârti" bătrînul acesta: „. . .pi dial, pi rîpî, cu oili şî cu ghitili la păşsjuni". A fost prin anii 1870 — 1875. Pentru el alfabetul latin s-a încrucişat atunci cu „litirili kirilisi", pe care şi le amintea, în 1965, cu claritate, dar şi cu melancolia bătrîneţii (r. 9— 13).
text. CMXLIV—CMXLV
Nota critică 13 (satul Bodeşti — Floâria Niron Anuţoiu, 70)
     Două variante notate experimental la o oră una după alta în ambele se află două grupe de versuri identice (CLXLIV 1— 17, 18 — 24; CMXLV 1— 17, 31—37) numai cu vers. 10 variat. învar. B. apare o grupă de 13 vers. absente în cea anterioară (18 — 30). Dacă notarea ar fi fost făcută expeditiv, am fi avut numai o versiune, trunchiată, lipsindu-i teme esenţiale: locul îngropării, obiec-
361
tele îngropării, plîngerea oilor (acestea apar în grupa de 13 versuri).
     Ambele texte au fondul local străvechi (CMXLIV 1 — 6, 18 — 24; CMXLV 1 — 6, 31 — 37), îndeosebi dialogul iniţial comun majorităţii versiunilor vrăncene circulînd în sfera păstoritului. Var. e însă contaminată, în ambele texte, cu cîntecul liric Ciobănaşul (CMXLIV 18 — 24; CMXLV 31 — 37) care se întîlneşte încă în 14 var., după cum se va vedea în cuprinsul colecţiei.
     Ecoul Mioriţei literare ne apare cînd se numesc personajele acţiunii: „Unu moldovianjŞî cu sel vrănsian" hotărăsc omorul fără să fie indicată victima (în ambele, vers 10—11). Desigur că vine din lumea şcolarilor. De notat circulaţia baladei în familie: de la soţ (bun cîntăreţ din fluier) la soţie. El era şi cîntăreţul satului — la hore şi la nunţi — în vremea cînd nu pătrunseseră „lăutarii" în satul acesta istoric.
text. CMXLVI; v. şi CMXLVII
Nota critică 14 (satul Bodeşti — Mdrija Toadir Popa, 72)
     Alt exemplu din viaţa Mioriţei în cercul familiei: ce ştie soţia (în text. CMXLVI mărturiseşte că de la tatăl ei) nu depăşeşte memoria soţului (v. CMXLVII) decît prin ordonarea relativă a materialului poetic. Bătrînul a putut zice o var. cam risipită, cu urme, poate, din cartea-de-citire (vers. 5—6), greu de lămurit la un analfabet. Totuşi textul bătrînului aduce un plus faţă de-al soţiei: dacă în primul mioriţa spune destul de vag: „Da am auzît/Cî vrja doj sî ti omgari :/Do/ siobănaş," (7—9), indicînd printr-un vers expresiv şi locul omorului („La un colţ di plaj" — 10), dar fără să numească personajele — în schimb textul bătrînului precizează: „Mi s-a vorbit sel vrănsian/Sî-1 omoari pi sel moldovjan:" (5 — 6). Cum să se explice desemnarea personajelor? Probabil că prin contactul cu şcolarii satului. Dar asemenea reflex literar este redus, aproape stins.
     Tot adaus faţă de textul soţiei este şi completarea obiectelor îngropării (12—15), apoi lămurirea cauzei omorului („Ari oj măj mulţi,/Negri şî curnuti. . ." — 7 — 8). In consecinţă, se pare că bătrînă a căpătat textul ştiut nu „dila tata neu" ci de la soţ, trăit în lumea păstoritului timp de 16 ani (text. conv. r. 25—27, 33—35).
     Găsim interesant acelaşi text. conv. al bătrînului mai ales pentru descrierea plastică a codrului văzut cînd veneau primăvara oile la munte. Este ca o prezentare picturală mai rară în viziunea simplistă a păstorilor (r. 29 — 32). Odată am întîlnit-o aidoma la un om matur (Diaconu, Păstorit. Vrane., 45 III 31—41). Simţul acesta al frumosului natural se mai găseşte la acelaşi bătrîn cînd descrie Focşanii văzut panoramic r. 43 — 44) de pe muntele Vîrful Cozi (altitudine 1582 m.; pe plaiul Golu Cozî — circa 1500 m.
362
 —  am cercetat, în 1938, „stîna Cozănilor" — se afla în regres faţă de ce era pe atunci păstoritul în Vrancea sudică).
      în ambele texte apar aceleaşi versuri presupunînd contactul între convieţuitori prin recitare şi rar prin cîntare (CMXLVI 1—5, 18-20; CMXLVII 1-5, 22-24).
 text. CMXLVII
 Nota critică 15 (satul Bodeşti — Tgadir Ion Popa, 77)
      Descrierea sugestivă a codrului — amintită în text anterior — se găseşte mai rar în texte-convorbiri de-ale ciobanilor (cf. Grai şi suflet, IV2, 299-III, 30 -IV). Aici e redată prin simţămintele bătrînului vrăncean de astăzi trăit în mediul păstoresc de pe cînd era „băiecândru".
      Prin anii 1920—1930 Mioriţa se întîlnea printre ciobani, la stînă, şi simplu text literar, cînd cineva nu ştia să cînte melodia din fluier, caval, nici din gură. însă era o „cîntari" tradiţională care trebuia să fie ştiută într-un fel. Am putut verifica în multe razuri asemenea mîndrie faţă de tradiţia păstorească: cel care d;n personalul stînii nu cunoştea deloc Mioriţa, era luat în rîs. Cu baciu Anghil Forîi din Spineşti (v. Diaconu, Păstirit. Vrane., 40 fig. 31 şi 4411) nimeni nu trăia în stînă de nu cînta din fluier măcar Nioriţa şi „Ştr/âgw oilor". Îneît neştiutorul (cîte un „flăcău" mai tînăr) se sîrguia să deprindă într-un fel „cîntaria oilor": măcar „sî dfrlîi din fluir", adică s-o redea cît de vag putea. Pe cînd alfabetul şcolii primare nu-1 preocupa deloc.
      Acum distincţia aceasta de nobleţe păstorească, prin „Nioriţa" a ajuns anacronism etnografic. Am aflat o stînă unde baciul nu auzise de „cîntarja bătrînjascî". El nu ştia nici o pereche de versuri din baladă (cazul unuia întîlnit în vara anului 1967, la Soveza, satul debutului bibliografic al Mieoarei, în 1846, prin Alecu Rusu),
 text. CMXLVIII
 Nota critică 16 (satul Bodeşti — Nastasîia Ketroiu, 79)
      Variantă restrinsă, cu fond local străvechi (17—19, 22 — 24 31—41), aflată tot în mediul de familie (de la soţ la soţie). Textul păstrează simplitatea tipului primitiv: dialogul la început (1—12), urmînd indicarea complotului (13 — 16), stabilirea locului îngropării (15—19), enumerarea obiectelor de îngropăciune (22 — 24, şi plîngerea oilor (25 — 27). Personajele acţiunii sînt absente. Este deci firesc să lipsească în această versiune păstorească tocmai locul acţiunii: cele două versuri iniţiale din poezia cărţii. în schimb în final găsim interpolat cîntecul liric Ciobănaşul (31 — 41).
      Bătrînă spunea că a deprins cîntarea de Ia soţul ei (text. conv. r. 42 — 44). Soţul nu fusese cîntăreţ din fluier, ci numai din gură. Se mai vede din acelaşi text conv. că poemul era
363
 cîntare predilectă, din gură pentru cine se afla apăsat de nevoi (aici este cazul uuui luptător din primul război mondial, nedreptăţit (46 — 54). în asemenea situaţie Mioriţa suplinea rolul doinei propriu-zise cu caracter elegiac.
text. CM XLI X
Nota critică 17 (satul Bodeşti — Gavrilî Anuţolu, 94)
     Informatorul nonagenar1 — cioban şapte ani — arată cum a plăzmuit Mioriţa prin îmbinarea unor var. provenite din patru surse: tatăl lui (cînta numai din gură), bătrîni şi tineret din sat (buni cîntăreţi din gură pe la petreceri) şi doi ciobani din satele vecine, dintre care cel din Spineşti este bine cunoscut din 1930 (v. text. CMXLVII Nota crit. 15). Sursele au fost inegale: tatăl ştia numai începutul. Bătrînul nu-şi amintea ce-a memorizat din ambianţa satului. „întorsurili" (= legătura momentelor în desfăşurarea narativă) ar veni de la cei doi ciobani. S-a adaus plastici-zareaproprie (69 —73, 102—103) la materialul imaginilor tradiţiona-le(64 —65, 83 — 91 etc.). Influenţa „ţiganilor" (= lăutarilor) se exclude însă apar în chip inexplicabil trei versuri din Alecsandri (105— 106), probabil prin şcolarii din familie.
     Sincretizarea s-a petrecut numai după memorizarea în răstimp a materialului poetic. Procesul unificării s-a desfăşurat prin instinctul artistic de care bătrînul se vede că nu a fost lipsit: „Lj-am înădit io pi urmî, dipi cum iera ieli, dipi cum a curs ieli la rîndul lor" (text. conv. r. 138—141).
     Bătrînul distinge critic rolul lăutarilor privind Mioriţa: aceştia nu sînt creatori, ci numai fragmentatori ocazionali: ei „az zîsi, mînj nu zîăi!" (r. 143-144).
     Remarcăm text.-conv. care ajută la înţelegerea geneticii versului popular plăsmuit de insul talentat. Anume, vedem procesul elaborării poetice în organizarea verbală a textului (aici, în cazul Mioriţei). Este, putem spune, chiar operaţia contemporană a închegării unei var., însă numai în alcătuirea ei poetică (lexic, structură gramaticală, prozodie). Fiindcă melodia rămîne o plăs. muire artistică oarecum mai fixă în Vrancea: textele var. se adaptează — chiar în cazul lăutarilor — la o temă melodică fundamentală, desigur că deosebită de la păstor la lăutar, dar păstrîndu-şj
—  în repertoriul păstoresc — structura particulară pe care nici un
     1 în anul anchetei 1967, el era al treilea bătrîn ajuns la vîrstj venerabilă după Ghjorgi Hulpoj, de 108 ani (satul Nistoreşti) Şj Vasîli Keriju, de 97 ani (satul Scătura-Părosu).
364
 alt ţinut românesc nu o are, nu o poate egala ca simplitate şi frumuseţe izvorîtă din străvechime, necum nu o poate întrece1.
                                                                                                                                text. CML-CMLXXI
                                                                                      Nota critică 18 (satul Colâcu, cătunul Poduri = Podur ia-Podur a)
     Materialul prezent — din satul Colâcu şi cătunul său Poduri ( = Podur ia-Pâdura) — cuprinde 22 texte (7 var. în text dublet şi 8 var. în text unic). A fost aflat de la 6 bătrîni (între 67 şi 89 ani) şi 10 bătrîne (între 63 şi 86 ani). Culegerea din 1928 (publicată, întîi în 1930 — v. Ţinut. Vrane., I, p. 13 —22VI —X; republ. în seria din 1969, I, p. 324 — 332) conţine numai 5 var. ale Mioriţei (aflate de la 3 informatori şi 2 informatoare între 47 şi 78 ani). Acolo se găseşte cobzarul vestit, un analfabet, Marin Curtiânu (78 ani), apreciat în studiul folcloric comparat actual (v. D. Caracostea, Poezia tradiţională rom., II [1969], p. 154, 362; acelaşi şi Ov. Bîrlea, Problemele tipologiei folclorice, 1971, p. 152). Acest bătrîn — cobzar de excepţie — a ştiut o var. a Mioriţei conţinînd 179 versuri (Ţinut. Vrancei., I2, p. 327 VIII). Are desfăşurare epică (5—12, 17 — 27, 75 — 80; cf. Caracostea, l.c., II, 362), păstrează ceva din tipul vrăncean (27 — 34, 52 — 55, 63, 65 — 70), cuprinde cîteva episoade care pot fi de provenienţă lăutărească (38 — 46, 85 — 91, 92 — 96, 163—165, 175—179), şi pare să indice transhumanţa către Moldova (81 — 84). Localizarea (1 — 3) aminteşte — ca reflex inexplicabil — de versiunea Alecsandri.
                                                                                       Materialul actual se îndepărtează mai des de var. cobzarului, însă răsfrînge fondul păstoresc (text. CMLX—CMLXI, CMLXII,
     1 în această privinţă o eroare ştiinţifică priveşte pe folcloristul Adrian Fochi care militează pentru stabilirea obîrşiei Mioriţei („actul primordial de geneză", adică „prima versiune a Mioriţei") în „zona de nord-est a Transilvaniei" „regiunea dintre munţii Rodnei şi munţii Călimanului" (Mioriţa, 1964, p. 539) Dar cînd este vorba de „melodia autentică a Mioriţei" nu se dă, ca exemplu una din regiunea ardeleană a textului însuşi, ci se reproduce „un exemplar vrîncean" ales din arhiva fonogramică a „Institutului de etnografie şi folclor" din Bucureşti. Chiar aşa admiţînd tezismul originii, te-ai aştepta să afli o melodie găsită în sfera păstorească vrânceană, iar nu una hibridă, culeasă de antolog şi de muzicologul C. Gh. Prichici (v. Nota crit. 12) de la un lăutar epigon* din satul Tulnisi, (Mioriţa, 401—405). Din punct de vedere metodologic s-a anulat principiul coexistenţei organice în folclor între textul poetic şi melodia aferentă, amîndouă îngemănate în geneză şi circulaţie tot timpul vieţii lor etnografice, prea vitrege, în patru secole de transhumanţă.
     *       Fiul lăutarului, fruntaş în Vrancea, Vasîli Pîrvu-Botiţî (v. MCCLXI Nota crit. 207; cf. Diaconu, Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, 93—97). Râmîne de presupus că urmaşul mediocru deprinsese "cîntarea din lăută1' de la tatăl său, care, în 1919, comunicase lui P. Caraman un text excepţional.
365
 CMLXIII —CMLXIV, CMLXV, CMLXVII, CMLXVIII-CMLXIX), ca şi ce vine din lumea lăutarilor (CMLV—CMLVI, probabil şi CMLXX — CMLXXI); sau din contactul cu şcoala primară (CML— CMLI). în privinţa aceasta var. CMLVIII rămîne caracteristică: un bătrîn (77 ani) a recitat versiunea Alecsandri în fidelitatea manualului şcolar. Caz mai rar întîlnit In viaţa baladei vrăncene dintre anii 1924-1970.
     Textele-convorbiri rămîn documentare, informîndu-ne despre Mioriţa răspîndită prin păstorit (CMLXIX); prin lăutari (CMLV— CMLVI); la petreceri fără lăutari (CMLXX —CMLXXI); prin contactul copiilor analfabeţi (la păscutul vitelor; CMLXVI) cu cei care erau şcolari (CMLIX, CMLXII); în mediul de familie cu copii şcolarizaţi (CMLIX); uneori şi cu ciobani (CMLII); sau cu bătrîni buni cîntăreţi „din gurî" şi „din fluir" (CMLXIII—CMLXIV, CMLXVII); în viaţa casnică, soţul deprinzînd textul de la soţie (CMLXV); şi — caz întîlnit şi el în circulaţia Mioriţei — intre copiii şcolari şi surorile lor analfabete (CMLIX).
     Iată şi aspecte sociale de consemnat în textele-conv.: învăţătorul aspru pînă la absurd cu copiii (CMLIV, CMLXII); altul, inconştient şi corupt, răspîndind analfabetismul (CMLIX). Se aminteşte de exploatarea prin argăţie (CMLVII). Iar CMLXI prezintă — cum vom vedea — date etnografice odată cu viaţa patriarhală a unui bătrîn trecut nonagenar.
     Adăugăm cîteva lămuriri despre conţinutul particular al unor var. cu texte-conv. explicative, urmînd racordajul folcloric.
     Text. CMLI a fost notat discontinuu la trei sferturi de oră după CML. Var. aceasta în dublet este un produs simplu, rezultat din ce memorase informatoarea în copilărie (la şcoala primară, printre elevii din ultimele două clase), contaminat apoi cu ce auzise dînsa de la „tica-moşu: tica-popa" („Da-i adunat — aşa: di colu, di colu. . ."; text-conv. r. 80—84). Tot aici apare mîndria regională în legătură cu ,, Nioriţa": informatoarea a modificat rolul personajelor, ca să iasă în evidenţă faptul că numai vrănceanul a fost sacrificat. Fiindcă, după părerea bătrînei, aşa îşi dovedeşte cînticu renumita lui origine în ţinut („Sî h'ii vrănsjanu, sîh'ii omorît! Sî h'ij-a nostru cînticu!"; r. 19).
     Text. CMLIV, notat la patru ore după CMLIII, este contaminare, într-o manieră liberă, a fondului literar din şcoala primară (v. localizarea şi personajele; 1 — 9) cu versuri pornite din fantezia bătrînei (10— 13, 15— 19, 45 — 53). Mireasa — care aici este „O fatî dim Bîrlad" (v. 98 — 99) — suprimă feeria cosmică a versiunii Alecsandri.
     în text.-conv. (r. 114 — 117) apare tipul învăţătorului barbar: prin 1906 unul chinuia copiii care, avînd memoria slabă, învăţau anevoie balada.
^66
     Text. CMLVI, notat la o jumătate de oră după CMLV: bătrînă informatoare (76 ani) a „auzît-o, Nioriţa, pi la nunţ. . . cînta lăutari ţîgani" (text. conv. r. 40 — 45). în plan textul este disparat, cu fond difuz în manieră lăutărească. Se disting cîteva urme ale profesionistului lăutar din ţinut: apare „O babî bătrînî [Cu furca di sîrtnî" (r. 17—18); apoi apare episodul „Dunărea" în dialog caracteristic stilului lăutăresc recitat, ori cîntat (23—29 „ — Dunîri, Dunîri,/Apî tur(l)buri,/N-ai văzît un siobănaş ?/Şî nu nj-era Ciobănaş,/Şî tij-era di fisioraş./ — Da si felju di om-a fost?"). Finalul contradictoriu al var. răsfrînge aceeaşi urmă de lăutărism (v. 34—36
—  Fiijoraşu tău/I-n?ropat în dosu slînijUni plîng cîni şi stăpîni").
     Text. CMLXI, notat la un sfert de oră după CMLX: fondul local e mult mai redus. în reluarea textului s-a ajuns la nonsensul din vers. 9 — 10(„S-a vorghit siobani. . ./Şî sî ti-ngroapi-n dosu stîni > St mă-Ugr^api-n dosu stîni.. Cele 18 versuri ale textului trunchiat sînt — prin simplitatea lor şi planul redus — tot ce-a putut reţine memoria, slabă chiar din copilărie, a bătrînei care însă impresiona, la 78 ani, prin naturaleţea graiului din caracteristicul text.-conv. Aici se află portretul unui bătrîn original — „tica-moşu Nţâgu,, — de prin 1890—1900. Era o fire jovială, om înclinat spre cîntec şi vers, deplin izolat de prefacerea sfîrşitului de veac-Rămînea totdeauna senin şi gata de glumă; cam cu „baba" lui harnică şi răbdurie („bunica Voica"); duios cu trei nepoţi rămaşi orfani, crescîndu-i harnici, iubindu-le copilăria: la 90 de ani, poate că şi trecuţi, spunea bătrînă nepoată, el „avia dinţ di spărija aluni cu noj la-ntresiri". în gospodărie viaţa le era patriarhală. Vara el mergea la coasă, la prăşit, dar cîndind şi glumind (la 90 de ani!). Iarna sta toată ziua, din zori şi pînă seara, numai pe-afară, ba îngrijind de-un măgăruş şi 30 de oiţe, ba tăind cu „sacuria" crengi pentru încălzit căsuţa acoperită cu stuf, la geam cu „burduf di gai", şi cu „oblon" ridicat ziua şi tras noaptea. Bătrînul se ferea să intre în „odâi" ziua, spunînd că aşa i „sî toKeşti omătu pi ogheli sî pi oKinsi, şî pi ur nî deşiri dacî jes-afarî" (r. 27— 125).
     în povestirea simplă se cuprind şi date etnografice (locuinţă, port), folclorice (un descîntec, 2 fragmente lirice) şi lexic (pălărie sudrii, lînă sudrii).
     Consemnăn că prezentul text.-conv. (notat în 1969) al bătrînei Râda Sandu (78 ani) este în colecţia de faţă unul din cele 13 piese antologice aflate — între anii 1927— 1969 — încă de la şase ţjătrîne distinse din Vrancea. Textele sînt următoarele: Măriuţa Cuca, 70 ani, Păuleşti (Ţinut. Vrane., I2, p. 408 text. VIII; an 1928. — Ethnos, I1 [1941], p. 213 text. XV; an 1927, este text. MCMXVII, voi. VIdin seria actuală). Irina Stoian, 70, Nistorestj; an 1967 (text. MXCII-MXCIII). - Sanda Anghil Forîi, 69, Spi_
367
  neşt/; an 1965 (text. MCCXXXII). — Măriuţa Diaconu, 65, Tulnisi; an 1947 (text. MMCXLI— MMCXLIV voi. VI al colecţiei de faţă). — Ana Mustăţi, 87, Soveja-Dragosloven/; an 1967 (text MMXXXVI—MMXLII). — Marija Cristj[a, 81, aceeaşi localitate; an 1967 (text. MMXLVIII-MMLVII).
       Aceste 13 texte-conv. sînt model de artă literară descriptiv-narativă, ca şi de expresiv grai dialectal.
       Text. CMLXII are fondul local mult degradat (victima este mioriţa). Text.-conv. prezintă şcoala satului analfabet (în anul 1889): de frica învăţătorului prea „rău" (el „bătja băjeţî la curme-zîşu"!), părinţii fetiţei (octogenara de azi!) au scos-o „la t\oc [în hârî] di dojsprăzăsi ani, ca sî nu mă dja la şcoalî. . . Şî jetj-aşa an rămas pi-ntuneric!" (r. 25 — 35). Ştirea corespunde cu alta, de prin 1890, tot din Colâcu (text CMLIX: „N-am învăţa’ cârti: pi vr6murlj-aselja didej îfivăţătorjuluj un caş, şî haj cu oili la păâjuni, la jarbî!..."; mărturiseşte tot o bătrînă, 78 ani).
       Text. CMLXIV, notat discontinuu la un sfert de oră după CMLXIII, prezintă o var. restrînsă şi numai parţial disparată. La sfîrşit conţine patru versuri originale („Oili cîn’ or zghera/, Pi mini m-or bucurâ./Şî nei cîn' s-or £jucâ,/Pi mini m-or căută.. 31—34), în substrat cu aceeaşi caracteristică filosof ie păstorească asupra vieţii veşnice în natură (v. Nota crit. 6). Balada a fost memorată prin 1894, cînd a cîntat-o bunicul bătrînei (deseori din fluier, „auniârj şî din gurî"). Copila de-atunci — cu înclinare pentru asemenea „cîntic dim bătrîni" — asculta pînă o prindea somnul („Ş-ascultam pîn-adornjam"; text.-conv. r. 47 — 48). La 82 ani bătrîna încă mai cînta „g'hersu" cu uşurinţă.
       Text. CMLXV este tot cu fond local, dar degradat. A fost „deprins" de bătrîn „di la babî" (soţia lui care „ştija g'hini Nioriţa" şi o „cînta cu glas", deci melodie şi text). Ce auzise bătrînul la armată" („Cînta unija pin armatî."), nu l-a preocupat (text.-conv, r. 14-19).
       Text. CMLXIX, notat cu greu, şi discontinuu, la un sfert de oră după CMLXVIII, de la un octogenar, în tinereţe cioban vreme de 18 ani. El a fost mediocru cunoscător de material poetic (vers. 39—43); ca şi slab cîntăreţ vocal şi din fluier. Var. are fond local disparent, cu ecou literar imprecis (din personaje apare .numai un „moldovj[an"). Se observă graiul sărac în lexic, exprimarea improprie („Ş-aâej doj păltinaş/Cari scfrţîi di vînt..."; 19 — 20), ideea construită eronat gramatical („Cîn’ vîntu vor bati,/Păltinâşu vor scîrţîl,"; 20(11)).
       Cazul var. CMLXX —CMLXXI — notată prin racordajul folcloric — este excepţie pe care o detaliem. Soţia a memorat de la soţ balada, şi în decursul anchetei o ştia mai bine. Soţul (aproape nonagenar în 1969) fusese cioban şi baci în satul
368
  natal, ca şi în două sate vecine, timp de peste 20 de ani. Dar în mediul stînii el nu deprinsese „Nioriţa". Abatere curioasă de la tradiţia păstoritului vrăncean motivată în chip ciudat (pare să ironizeze păstoritul din vremea cînd realizam ancheta): „La stîni n-am auzît-o, cî oili nu sî văi ta atunsi ca acu. . ." (text-con.r. 19—20). Întîlnise rar balada pe la nunţi în cîntarea lăutarilor: l-a lăsat indiferent (v. text.-conv. r. 8 — 10). El a memorat-o mult mai tîrziu: la o petrecere într-o noapte întreagă, aflîndu-se în tovărăşia unor cunoscuţi din două sate vrăncene („Noj ni găsam cîti sinsi-şăsî, ni cunoştjam. . ."). Vinul stimula vesela tovărăşie („biam cîti-um păhar di g'hin, mîncam cîti seva. . .“). Şi din cîntarea melodiei, alternată cu recitarea textului, informatorul a memorizat un text rămas (în 1969) fără relief; iar în final cu ecou disparat din versiunea clasică (deşi bătrînul era analfabet). Melodia nu mai putea s-o cînte.
     Am spus că var. CMLXX —CMLXXI se încadrează în categoria celor notate după procedeul experimental numit racordajul folcloric (v. şi cele discutate în monografia Cîntăreţi şi povestitori populari, p. 13, 31 [nota 52] — 35). Precizăm şi aici că racordajul este de două feluri: A. — reconstituie de la un singur informator un motiv poetic esenţial, notîndu-1 recitat, fără melodie {Mioriţa, Meşterul Manole, Cîntecul Gerului etc.). Motivul îşi mai păstrează elemente expresive de fond, dar ele se prezintă disparate la prima anchetă, şi reproduse vag de memorie. Se înţelege că informatorul este un tip distins în mediul lui social. însemnează una din două: ori că memoria stă obosită în timpul anchetei; sau că informatorul nu a reprodus motivul de mult timp, ieşit astfel din cîmpul memoriei normale. în acest caz, cercetătorul revine pe teren de mai multe ori într-un timp scurt, sau chiar îndelungat (o zi, o săptămînă, o lună, ori mai mult). Reia ancheta cu răbdare şi tact. Dar în prealabil îl face atent pe informatorul aflat în experiment să se gîndească mereu la motivul poetic în cauză, pînă şi-l aminteşte în conţinutul aproape ştiut din timpul primei receptări. Propriu vorbind, anchetatorul sugerează informatorului să-şi scruteze continuu memoria, pentru ca treptat să poată recompune piesa propusă. El rămîne impresionat de îndemn. Are anticipat şi mîndria reuşitei. Operaţia aceasta a rememorării îl pune pe subiect în agitaţie: are uneori şi nopţi de insomnie, caz frecvent la bătrîni (v. text. conv. MCCLXIII, notat, în 1967, de la un octogenar depăşit din Tulnisi, care numai prin cîntare, în timpul nopţii, şi-a rememorat Mioriţa). Materialul acesta unipersonal, notat succesiv, se integrează apoi organic în ordinea planului tipic, alcătuiudu-se aşa motivul poetic întreg.
369
     Această metodă am numit-o de verticalitate psihologică: ea face apel, cum am spus, numai la memoria unui informator de relief. Rezultatul l-am detaliat în monografia din 1969 (Ţinut. Vrane., I* p. 92— 104 „Racordajul folkloric"). B. — Aspectul al doilea privind racordajul este procedeul de paralelism şi orizontalitate psihologică. Acum se anchetează simultan doi informatori pentru reconstituirea Unui motiv poetic, de obicei epic, ştiut parţial de unul dintre ei dar dispersat, sau chiar uitat aproape complet. Experimentul foloseşte tot recitarea textului, notat fără melodie. Personal am folosit metoda aceasta în special pentru Mioriţa. în cazul acestei anchete reconstituirea este stante pede: se face odată pentru totdeauna. Adică nu mai poţi eşalona în timp anchetarea celor doi informatori, fiindcă nu i-ai mai putea reuni uşor, ori poate niciodată (din cauze naturale etc.). Ştii însă că ei cunosc motivul poetic din sursă comună, sau unul de la altul (a. — în cadru familial: părinţi > copii, bunici > nepoţi, fraţi > surori; şi invers, soţ > soţie, ori soţie > soţ, părinţi > soţ~f soţie, etc. — b. — prin factori externi familiei: păstori > auditor, lăutari > auditor, etc.). Racordajul (= metoda de recom_ punere a textului) operează acum în felul următor: unul din cei doi informatori (normal cel care a memorat mai întîi de la sursă-A) a sfărîmat textul ştiut cîndva întreg, şi în planul lui normal. Cauzele au fost, pe lîngă vîrsta înaintată, sau memoria slăbită treptat, şi lipsa ei de frecvenţă în timp îndelungat (aşadar motivul poetic neactivat prin cîntare sau recitare). Aşa îneît în primele momente ale anchetei informatorul principal A nu poate reproduce decît, nişte versuri disparate. Celălalt, auxiliar (B), cu memoria mai bună, asistîndu-1, intervine în recitarea stîngace (uneori confuză, prea incorectă în exprimare) şi introduce materialul uitat, sau ştiut evaziv de partener. Se notează întregirile succesive. Acestea — corelate cu ce-şi aminteşte A — reprezintă, fireşte cu aproximaţie materialul poetic iniţial memorat în schemele: A > B (mamă > fiică; MCXLIV-MCXLV Nota crit. 134);
 C >A >B (mamă > fiică >soţ; MLXXIII Nota crit. 94);
 C >A >B (tată > fiu > soţie; MLIV Nota crit. 81);
 C + D > A > B (factori externi > soţ > soţie; CMLXX— -CMLXXI);
 ? > A + B < ? (text rezultat prin memorizare din sursă diferită ; MCCXXII—MCCXXIII Nota crit. 187).
     Un caz din prima categorie de racordaj folcloric l-am notat (melodie-text), în octombrie 1938, de la un lăutar din fostul judeţ Rîmnicul-Sărat, colaborînd cu muzicologul Const. Brăiloiu. Este vorba de balada Crivăţu (alias: Cînticu Crivîţului, Cîntecul Gerului Cînticu lu Crivîţ — MCCCXLVI, Marcuş Paşa şi Crivăţul, Cînticu Zerului — Ţinut. Vrane., II (1969), p. 65 CXIII; etc.), pe care am
370
 restabilit-o, ca text critic, în cinci reluări (Ethnos, I1 (1941), p. 218 — 221 (melodia), 221-228 (textul)).
     Amintim că procedeul anchetei duble (după sistemul muzicologului Const. Brăiloiu şi cel al racordajului folcloric de faţă) a fost socotit ca o metodă pozitivă, în 1969, de folcloristul Ovidiu Bîrlea (Metoda de cercetare a folclorului, p. 94, 278). Experimentul a fost extins „pe scară largă", de acelaşi autor, în cercetarea prozei populare epice (Antologie de proză populară epică, I —III, 1966).
text. CMLXXII
Nota critică 19 (satul Coza — Mdriţa Burdilşa, 63)
     Cele trei texte au fost culese experimental la interval de doi ani (între MCCXCIV şi MCCXCV) şi opt luni (între MCCXCV şi CMLXXII) 1.
     Provin din text. Alecsandri auzit în lumea copiilor (cf. CMLXXII 18 — 20, MCCXCIII 15—17). Comparate, au toate fondul inconsistent: vădesc repetiţii (MCCXCV 34—39; CMLXXII 8—10 şi
14—15), versuri incoerente (MCCXCIV 20 — 26, 36 — 40; MCCXCV
16—22), chiar şi două contradicţii grave: în text. MCCXCIV — din 1965 — doi ciobani plănuiesc omorul („Unu moldovean,/Unu vrăncean“ — 15— 19); în text. MCCXCIV omorîtorii sînt trei ciobani („Unul moldovean,/Unul ungurean/Şi unul vrăncean" — 11—15) care să omoare pe-al patrulea neindicat regional; iar în var. notată dialectal peste opt luni, „âel vrănsjanjCvi sel ungurian" omoară „pi sel moldovian“ (CMLXXII 18 —21). A doua contradicţie: victima doreşte să fie îngropată cînd „în dosul stînii,/Unde latră cîinii;/în strunga oilor,/în jocul mieilor." (MCCXCV 16—20), cînd „Nu în dosul stîniilUnde nu latră cîinii." (21—22).
     Numai text. MCCxfclV şi MCCXCV păstrează ordinea relativă a temelor: pe cînd CMLXXII are finalul discontinuu prin memoria discursivă a bătrînei. Concluzia rămîne următoarea: la informatorii comuni Mioriţa se află într-o continuă viaţă flotantă. Adică textul stăruie ca o improvizare cu fondul mereu modificat. Iar expresivitatea artistică, prin strălucirea graiului, este total absentă.
     Text-conv. informează: despre viaţa copiilor şi a părinţilor de sărbători, „la djal" (păstoritul oilor) şi în sat; despre unele „jocurj bâtrîneşti" şi un lăutar „rumân" orb, dar priceput „viorist"; despre un jucător original. „Mioriţa" se răspîndea şi în Coza prin copiii la păstorit (51 — 59).
     1 Despre culegătorul auxiliar v. MCCXCIV—MCCXCV Nota crit. 233.
                                                                                 371
 5
text. CMLXIII
Nota critică 20 (satul Coza — Catrina Burduşa, 63 [65])
     Textul diacritic şi cele două accesorii au fost notate: MCCXCVI Ia doi ani după MCCXCV (ambele accesorii); text. diacritic CMLXXIII la opt luni după MCCXCVI i.
     Compararea lor arată că planul temelor este variat — de pildă, tema personajelor. Găseşti peste tot disparitatea fondului; versuri contradictorii (MCCXCV 19-20, 25-29; MCCXCVI 13-23, 50 — 52), versuri obscure sau prozaice (MCCXCVI 54, 12), disparate (MCCXCV 60-70) şi flotante (MCCXCV 10-20; MCCXCVI 13-23; CMLXXIII 10 — 21). Odată rămîn intacte cîteva versuri (MCCXCVI 34—41; CMLXXIII 34—41). în texte enumerarea obiectelor se vede invariabilă (MCCXCV 30-38; MCCXCVI 39-44; CMLXXIII 37 — 44). în schimb grupa personajelor se modifică: dacă în textele din 1967 (CMLXXIII, MCCXCVI accesoriu) ungureanul şi moldoveanul plănuiesc să-l omoare pe vrăncean (A. 19 — 21; B. 21 — 23), în cel accesoriu, din 1965, în locul vrănceanului apare un „mocan" care va fi omorît de „moldovean" şi „ungurean" (MCCXCV 14 — 20).
     în general nici un text nu ajunge la echilibrul conţinutului celui clasic, de unde se vede că toate descind prin şcolari şi tineret, fără amestec lăutăresc.
     Text-conv. este preţios: bătrîna analfabetă spune cum a „prins" balada „din vosia poporului" (r. 114 — 129). Dar din „popor" numai insul distins cîntă expresiv: „Toatî lumja cîntî, da . . .nu sî potrighes’ toţ la cîntic! Fiicari cu gustu luj: altu măj frumos, altu măj-aşa.. .". Aceasta ar fi perspectiva variantelor de relief, mereu intermitente în raport cu masa enormă a celor mediocri.
     Apare şi un tablou sumbru: şcoala analfabetismului din trecut, cînd „învăţătoriu" satului lua mită ca să şteargă şcolarii „dipi catalog" şi să rămînă ignoranţi. Aşa au dat mită părinţii bătrînei. Iar rezultatul: „ Iei m-a şters dipi catalâg, şî gata! An fos’ ştjarsî, şî n-am măj fos’ pi lumia asta!" Descrierea infamiei este patetică; trebuie citit întreg pasajul zguduitor (r. 98 — 113).
     Prezenta notă. crit. este completată de MCCXCVI—MCC XC VII Nota crit. 234.
text. CMLXXIV
Nota critică 21 (satul Coza — Toâdir Bosî[oc Prîcop, 63 [65])
     Au fost notate experimental şi de la acest informator patru texte, dintre care două accesorii : la doi ani (MCCXCVIII —
     1 Despre culegătorul auxiliar al text. accesorii — v. MCCXCIV — MCCXCV Nota crit. 233.
     1 Despre culegătorul auxiltar al text. accesorii — v. MCCXCIV— MCCXCV Nota crt. 233.
372
MCCXCVIX şi CMLXXIV) şi la o oră şi jumătate (CMLXXV după CMLXXIV).
     Trabuie reţinut un fapt: bătrînul analfabet (65 ani la ancheta a treia din 1967) a/ea o memorie susţinută, încît text. CMLXXIV— CMLXXV apar mult mai unitare, apropiate de text. prim notat în 1965 (MCCXCVII). Aşa încît găsim grupe întregi de versuri din acest text (1— 17, 24 — 29) păstrate api-oape intacte, cu prea mici modificări, în text. CMLXXIV (1- 16, 21-41). Text. CMLXXV
—   notat la o oră şi jumătate după CMLXXIV — prezintă materialul fără modificări în planul narativ. Dar două grupe de versuri cu exactă uniformitate fonetică de aspect arhaic (CMLXXIV 37—39, 42, 44—47; CMLXXV 42 — 44, 48, 50). Încît surprinde variaţia fonctică bruscă oscilînd în ambele texte între graiul local şi limba literară (CMLXXIV 4-6, 9- 12, 29-33; CMLXXV 3-5, 33-37).
     Cit priveşte text. MCCXCVIII — notat cu opt luni înaintea text. CMLXXIV şi CMLXXV — acesta rămîne ceva mai disparat, cu repetiţii (22—26) şi cu versuri improvizate, fără să fie prozaice (35—40). Oricum, se distinge întipărirea fondului poetic străvechi, cu atmosferă de regionalism patriotic local — din versiunea clasică, preschimbată — stare întîlnită în toate textele (MCCXCVII 12— 14 „Că s-a vorbit munteanul cu moldoveanuljSă te omoare. . .“ MCCXCVIII 17 — 19 „Că s-a vorbit munteanul/Şi cu moldoveanul/ Să-l omoare pe cel vrăncean,"; CMLXXIV 12—14 „S-a vorbit muntjanu/Şî cu moIdovianu/Sî ti omoari"; versuri exacte în text. CMLXXV 12-14).
     Pentru completarea discuţiei, v. şi text. accesoriu MCCXCVIII — MCCXCVIX Nota crit. 235.
text. CM LXX VI — CM LX X VII — CM LXX VIII Nota critică 22 (satul Coza — Cucoana Ursu, 65)
     Cu această bătrînă (mai mult analfabetă: a urmat numai două clase primare) am făcut un experiment mui detaliat pentru că ea impresiona prin memoria durabilă, vioiciunea şi spontaneitatea graiului apoi prin sinceritatea cu care-şi comunica părerile despre oamenii din sat, ori cei din familie. în Coza era o personalitate. Din ancheta printre femeile satului am văzut că avea memoria mai cuprinzătoare. între cele 30 texte (13 diacritice şi 17 accesorii), aflate vreme de doi ani în Coza, cele cinci ale ei rămîn mai unitare în conţinut, formă poetică şi grai. De aceea ne-am hotărit să urmărim ce schimbare anume se petrece într-un timp mai îndelungat cu versiunea Alecsandri ştiută de o femeie cu memorie rezistentă.
     După cele două texte notate literar (primul MCCC în 1965; MCCCI în 1967), la doi ani după întîiul şi la opt luni după MCCCI am venit noi pe teren (24 dec. 1957), notînd trei texte în transcriere diacritică: CMLXXVI, CMLXXVII şi CMLXXVIII. Timpul
373
scurt folosit pentru ultimele două texte (20’ între ele, în raport cu CMLXXVI) a urmărit anume să stabilească variaţiile de fond, lexicale şi fonetice. Prezentăm comparativ starea lor.
     Primele două texte (notate literar de un culegător stăruitor1) nu sînt omogene: MCCCI are 18 vers. adause în raport cu MCCC (6, 30 — 31, 39 — 52, 56). încolo conţinutul său (64 vers. faţă de 44 în text. MCCC) are numai uşoare modificări de lexic. Aşadar la reluarea după doi ani text. MCCCI s-a întregit.
     Dintre cele trei texte notate experimental în transcriere diacritică, CMLXXVI, comparat cu MCCCI, nu conţine vers. 39—53, 56. Are în plus vers. 16— 19. în privinţa topicii versurilor, a lexicului, se găsesc inversări (7 — 8 şi 6 — 7); apoi iarăşi modificări uşoare de lexic (MCCCI 32-33; CMLXXVI 25-26 etc).
     Cele trei texte diacritice au, prin experiment, structura aceasta: CMLXXVII păstrează fondul text. CMLXXVI, adăugind însă vers. 39 — 40 (din MCCCI); menţin inversiunea vers. 6—7; după cum menţin şi contradicţia din text. CMLXXVI 14— 16 („Ca si mi-l omoari. . ./Cî aj[ o/ măj mulţi,"; cf. 1— 14, 16); modifică vers. 5 (ca în MCCC 4); introduce fonetismul literar (vers. 12; cf. CMLXXVI 13) care se menţine şi în CMLXXVIII 12, folosind numai două modificări uşoare de lexic (19 — 25).
     în privinţa text. CMLXXVIII e de remarcat un fapt surprinzător: deşi notat după o pauză scurtă (20’ în raport cu CMLXXVII), bătrîna şi-a putut repede restabili memoria (la sugerarea noastră: să se mai odihnească şi să se mai gîndească!). Dar numai după doi ani şi opt luni de la ancheta din 1965 (cf. MCCCI Nota crit. 236 şi CMLXXVI) textul şi-a căpătat conturul aproape normal. Adică prin experimentul folcloric a revenit, măcar parţial, la structura iniţială din vremea copilăriei (cînd s-a întîmplat contactul cu şcoala şi cu ciobanul bătrîn cîntăreţ „şî din fluir, şî din gurî"; v. text.--conv. r. 66—76). Dacă am fi rămas la text. MCCC (întîiul cules!) — şi chiar la celelalte două — am fi avut texte trunchiate care — cu toată întipărirea lor literară şi cu materialul înlăturat în timpul cît memoria bătrînei a stat inactivă — dovedesc şi ele cum s-a modificat fondul baladei clasice, eliminîndu-se localizarea problematică (plăsmuită prin procedeu literar romantic!), pentru ca să înceapă textul (re-devenit bun popular) după criteriul vrăncean: prin dialog.
     Să vedem comparativ ultimele două texte diacritice. Text. CMLXXVIII menţine amplificînd, vers. 5 din CMLXXVII (normal în CMLXXVI 5); elimina contradicţia din CMLXXVI (14—16) şi din CMLXXVII (13— 15) şi revine la vers. normal 5 din MCCCI;
   1    MCCXCIV—MCCXCV Nota crit. 233; cf. MCCXCVIII-MCCXCIX Nota crit. 235.
374
menţine vers. 31 — 42 eliminate din CMLXXVI, dar adăugate text. CMLXXVII (41 — 42) şi intervalează o grupă de nouă versuri                 *
(43-51) absente în CMLXXVI şi CMLXXVII. Textul total are 62 versuri faţă de 64 ale text. MCCC (dar acesta cu vers. 17— 18, 34—53 repetate şi cu vers. 60 improvizat, însă plastic: „Mi-a căzut
o  stea:/Surioara mea;").
     în acelaşi text CMLXXVIII observi în privinţa foneticii că se menţine alternanţa dintre CMLXXVII 10 („Cî mi s-a vor&ttu") şi CMLXXVIII 10 („Cî mi[ni] s-a vort[g'h]itu"). Caz asemănător vers. 12 („Şî cu sel vrănij[anu") corelativ CMLXXVI (Şî cu iei vrănsian") şi CMLXXVII 12 („Şî cu sel vrânSianu").
     Cu deosebită înclinare spre tipul intelectual cărturăresc bătrîna s-a îndepărtat de gustul înaintaşilor: în var. pe care o stăpîneşte cu claritate se întîlneşte numai un licăr palid de două versuri din „cîntarja" păstorului străvechi (A. 5 — 7 „Orj jarba nu-ţ plaâi Orj-apa din ulucu,/Orj tărîţa dim burdhlu?"; B. 5 — 7 „Orj jarba di pi cîmp nu-ţ plaii,/Ori tărîţa dim burdufu,/Orj-apa din ulucu?";
C. 5—7 „Orj jarba di pi cîmp nu-ţ plasi,/Orj tărîţa dim bu«dufu,/
Orj apa din ulucu?"). Ea a preferat pagina ademenitoare a cărţii şcolare cu „Mioriţa" lui Alecsandri (A. 39 — 52; B. 38 — 54; C. 38 — 62 etc.; cf. text.-conv. 65).
     Acelaşi text.-conv. informează despre modul cum a receptat bătrîna Cucgdna Ursu balada cu „cîntarja" ei: textul i-a venit din carte. Apoi l-a auzit de la un cioban bătrîn, de aici poate că şi firimitura de text local A. 5—7.Sigur însă că întîia melodie, pe care bătrîna o cînta încă expresiv în 1967, de la cioban a deprins-o („ghersu-1 ştiu to’ di la jel.. . cînta şî din fluir, şî din gurî... L-am auzî’ di la jel ghersu-aista."; r. 69).
     Ciobanul Tudurâki (v. r. 65—66) era un bătrîn sfătos; el a dezvăluit întîi bătrînei orizontul folcloric. Mediul familial i-a fost indiferent: „Tata, săracu, nu cînta; jel munsja la butuâj: îj pocnja maţîli!" (r. 69). Mama fusese fără „ghers": o anonimă. Iar soţul îi era inferior: nu cunoştea textul baladei, doar melodia de cînd fusese şi el cioban. Un bunic pare că şi el cînta numai melodie (după cum reiese din discuţia completă cu bătrîna).
     în text.-conv. se vorbeşte şi despre chiptal cum circula Mioriţa la Coza: prin bătrîni (ciobani şi baci) la stînă; apoi pe la petreceri.
Prin urmare este indicată numai parţial modalitatea de răspîndire folclorică într-un sat cu trecut păstoresc istoric (v. cele relatate despre punctul de transhumanţă „pi l£i£joru Cozî", „pi plaju C6zî" — MCXLII—MCXLIII Nota critică 133). Bătrîna a menţionat numai ce şi-a amintit spontan la ancheta noastră. Celelalte moduri de circulaţie folclorică în Câza se pot vedea în text. CMLXXII Nota crit. 19; CMLXXIX-CMLXXX 23; CMLXXXI 24;
375
     CMLXXXIX 25; CMLXXXIII 26; CMLXXXIV 27; MCCXCVI -
*   MCCXCVII 234; MCCXCVIII-MCCXCIX 235; MCCC-MCCCI 236; MCCCVIII-MCCCIX 239.
     text. CMLXXIX-CMLXXX
     Nota critică 23 (satul Coza — Ion Macovej Brînz6j[, 73 — 75)
         In experiment două texte au fost notate la interval de un an şi şase luni (CMLXXIX în transcriere diacritică; MCCCV accesoriu); iar CMLXXX (al doilea în transcriere diacritică) la opt luni după MCCCV.
         Privite comparativ, dintre toate trei, var. de bază rămîne CMLXXX: are plan mai unitar, mai concentrat, şi fără un vers părînd improvizat prin lexic artificial (CMLXXIX 11:    „Iar îs
     tristişodrî“ — tristă). Dar în textele diacritice apar trei versuri uşor contradictorii („Sî mă îngroapi/în strunga oilor,fîn ăocu ber-bîiilor."; CMLXXXIX 24—26; cf. „Si mă-n^roapi-n strunga oilor,/In. zocu meilor,/îm bătaia berbecilor.”-, CMLXXX 35—37). Sensul din text. accesoriu pare mai normal: „Să mă îngroape-n strunga oilor,/în jocul mieilor"; MCCCV 26—27. Vers. 26 şi 33 din text. diacritice sînt contrare realităţii păstoreşti: berbecii nu stau în păstoritul de vară la un loc cu mieii, acum sînt c'.rlani, avînd boteiul lor separat).
         Partea finală a testamentului (CMLXXX 38 — 46) apare maj normală în prezentarea imaginilor decît la primul text diacutic (27 — 36). Totuşi vers. 41 („Budemâş di paltin;") — raportat la vers. 42 — 43 („La picioari-um păltinâş/Cu gluga atîrnatî;") — pare că tinde spre ermetism formal.
         Cît priveşte text. accesoriii, el îşi păstrează claritatea aceloraşi imagini (MCCCV 28—33). Dar partea finală ne pare să meargă spre miracole: cînd va „suna" ciobanul din „buciumaş", „Oile se vor sculâ,/Cîni se vor gudulâ,/Gluga vînt-o vînturâ. . ." (34—38).
         în ansamblul lor toate textele provin dintr-o sursă locală străveche (cf. dialogul iniţial caracteristic: CMLXXIX 1—10; CMLXXX 6—14; apoi A. vers. 27 — 36; B. 38 — 46), în care a pătruns localizarea clasică (trunchiat ca în text. accesoriu 1 — 2, fără legătură logica cu dialogul ce urmează). Elementul literar se întîlneşte şi în privinţa personajelor: aceleaşi ca îii versiunea Alecsandri (A. 12— 18; B. 15—22; C. 14— 16), cu deosebirea că toţi trei „ciobănaşii" vor să-l omoare pe al patrulea necunoscut. Splendoarea versiunii artistice şlefuite în 1852 şi 1866, a fost atîta de fascinantă, îneît s-a păstrat pînă în 1967 localizarea trunchiată uitată în 1965 şi în text. diacritic din 1967, dar folosită disparat în text. accesoriu. Apoi a pus în periferia textelor diacritice materialul străvechi (CMLXXIX 32-36; CMLXXX 42-46), aflat în anii 1924- 1928 rin satele vecine cu Coza (Păuleşti, Hăuleşca; v. Ţinut. Vrane.
 3/6
 P, p. 392 LII 25-28; 394 LIII 35- 37; 396 LIV 33-41; 397 LV 15-19; 421 LXVII 40-49; 431 LXXII 30-41; 440 LXXVI
 40 — 49 etc.).
      în privinţa ordinii cuvintelor, se observă substituirea lor frecventă („în jocul mieilor" >„în zocu berbedlor" — MCCCV 27 si CMLXXIX 26; sau „Gluga: agăţâţî; „Cu gluga atîrnătî;" — CMLXXIX 33 şi CMLXXX 43; sau „în Zocu berbeâilor." >„îm bătaia berbetilor". - CMLXXIX 26 şi CMLXXX 37). Variaţia se întîlneşte şi în formarea cuvintelor: bulemâş > buciumaş (CMLXXX
 41 şi MCCCV 33), gudură > gudulâ (CMLXXX 45 şi MCCCIV 36), socru > soc (CMLXXIX 30 şi MCCCV 31), oakiş > oacheşe (CMLXXX 27 şi MCCCV 21).
      în privinţa foneticii dialectale realitatea este cu mult mai surprinzătoare: bătrînul de 75 ani, ştiutor de carte, a părăsit vorbirea localnicilor rostind cuvintele printr-un fonetism literar anarhic (v. CMLXXXIX 3-7, 9- 10, 12-14, 16, 19, 26, 32, r. 37; CMLXXX 10—13, 16—20, 28, 36—37, 41—43, De aceea el rămîne o excepţie în ţinut, cînd este privit în ansamblul repertoriului Mioriţa în legătură cu problema limbajullui. Iată de ce: dacă ceilalţi bătrîni vrănceni anchetaţi de noi îşi păstrează 98% graiul specific ţinutului, Ion Macovei Brîftzoi apare ca un preţios ridicul folosind neologismul enorm deformat în stil pompos, retoric, pentru că el vrea ca vorbirea să-i apară întocmai ca la oraş. Truda rostirii este astfel penibilă. Ideea i se formează cu greu, rămînînd exprimată confuz. Asemenea grai păsăresc ajunge insuportabil pentru cine-1 ascultă mai ales cînd se întîlneşte în naraţiunea autobiografică (v. text. MCMLIII, care va fi cuprins învoi. VI al colecţiei). Evident că graiul bătrînului a fost deformat mai întîi de lectura ziarelor, pe lîngă unele cărţi şi broşuri (cum se vede din text.-conv. cit.) din care însă cititorul acesta dezorientat nu a putut căpăta înţelesul clar al noţiunilor abstracte, nici cursul firesc al ideilor. A reţinut neologismul mai uzual, relativ sonor (ivaluta, amjândî, capitâlu, sîtuâţia, stabilimentu, uzâtili, român, acspidijât, producţia, mobil-imobîl; ibid., r. 8, 10, 11, 14, 15, 20,24,28), căruia el i-a substituit un înţeles închipuit. De aici porneşte o adevărată plagă neologică în vorbirea bătrînului acestuia: curată patologie verbală. De altfel rămîne caz unic de grai anormal întîlnit de noi printre bătrînii din Vrancea, mai cu seamă din anul 1944 pînă în 1970.
      Acestea, în privinţa afectării verbale imitînd gazetăria zilnică pe care el şi-o procura, în 1967, cu pasiune. Din contra, cînd pe bătrîn îl preocupau lucruri şi fapte văzute şi trăite de înaintaşii lui, cînd povestea despre practici arhaice proprii Vrancei (de exemplu, priveghiu; text. MCMLII, MCMLII, MCMLIV); ori cînd reproducea din literatura tradiţională (chiar în cazul Mioriţei), atunci limbajul artificial dispărea, cînd şi fonetica neologismului deformat era
377
 înlocuită cu rostirea bătrînilor din sat. Dar şi în acest caz se mai menţinea cîte un cuvînt cu vreo consoană rostită strident („. . .sî prinzi firu,", „nu ştiia nimica. . „Cini-a, făcut asta, cuin?“, „Pînî sî coiîviiîzla cî-i kestii di lumi"', MCM LIV r. 5, 9, 13), pentru ca meşterul cuvîntător să lase impresie de înaltă înţelepciune.. .
     Fireşte că epocilor de primenire socială adîncă la corespund uneori în popor faze de destrămare puternică a vorbirii uzuale. Deformarea violentă a graiului scris, academic, precede alterarea graiului viu popular, răsturnînd „uzul consacrat prin tradiţie"; ca în modernitate cînd „trăsătura cea mai caracteristică a românei actuale, este un mare zbucium"(I. Iordan, Limba rom. actuală, 1943, p 14. 15).
text. CMLXXXI
Nota critică 24 (satul Coza — Nede'lc Lutu, 71 [73])
     Ca şi la text. anterior, experimentul a fost făcut pentru acest caz la. interval de-un an şi patru luni (MCCCII şi MCCCIII) ; apoi de opt luni (MCCCIII şi CMLXXXI)/Text. de bază rămîne CMLXXXI Pleacă chiar din manualul şcolar („Am măi furat-o din cârti cit;-oljacî,"; text.-conv. r. 100), fără urmă de material tradiţional pe care bătrînul totuşi îl implica („Cît. din cârti, cît di la bătrîni..") „Străbuni" familiei („Cu toati cărţîli, da asta-i apucaţi din străbuni."; r. 102—103), împreună cu cei din sat, nu au amestec în textul prea puţin expresiv al urmaşului. Cele trei texte, cercetate comparativ, au repetiţii (MCCCI 67. 70; MCCCII 74, 76; CMLXXXI 74 — 75), contradicţii („Ca să mi-1 omoare/Pe baciul vrăncean,"; MCCCI 15—16; „Ca să mi-1 omoare/Pe cel moldovean,"; MCCCII
15—  16; „Ca să mi-1 omoare/Pe Sel moldovdn,"; CMLXXXI 15— 16), ezitări logice („Iar cea mioriţă, . ./Gura nu-ţi mai tace," [sic!]; MCCCI 22, 25; MCCCII 22, 25; cf. „ [ar cia mioriţă. . ./Gura nu-ţ [nu-i] mai tadi. .   ; CMLXXXI 22, 25. „Priut şi nuni mari;";
CMLXXXI 95; cf. „Preoţi nuni mari;“", MCCCII 99). Apare şi cîte un vers inexpresiv adăugat de bătrîn (CMLXXXI 33 „Orj cu noj nu-ţ plaâi,"; 37 „Miia cu voi îm place:"), cînd dispoziţia materialului e flotantă prin grupe de versuri înlăturate de la un text la următorul (CMLXXXI 29 — 35, 74—75). în general planul nu este incoerent, pe cînd mobilitatea morfologiei, lexicului şi foneticii râmîne statornică.
     în privinţa graiului se observă peste tot invazia foneticii literare (picior, taci, vrăncian, place, soare, mii; c*-    strînze, plînze,
sînze - 1, 3, 9, 25, 37, 41, 52, 98; 33, 65-67 etc.); pe cînd rostirea locală apare sporadică. Un bătrîn de 73 ani, care şi-a pierdut naturaleţea rostirii străbune copiind pronunţarea — uneori aspră — a cărţii, a ziarelor şi chiar a oraşului periferic.
     Text.-conv. e interesant prin ce se spune despre Mioriţa: structură, mod de redare („.. .cîntari măi lungî. . ."); baladă stră-
378
veche („...poizîi veki... apucături din niam în niam!"), legată de viaţa păstorească („cîntic di oi, siobănesc", „Şîriagu. . . asta trazi di Mioriţa") şi cintafă din fluier, din caval sau „din gurî" de bărbaţi şi bătrîni, apoi de lăutari şi adesea, de femei; locul, împre_ jurarea prielnică transmiterii, funcţia psihosocială („O cînta fimei oamini. Măi cu samî fimeili: s-aduna pi la clăsi, pi la priveghiu; şî cînta" — r. 102—104).
     Pentru completarea discuţiei v. şi text. accesoriu MCCCI, cu text.-conv. şi Nota crit. 237.
text. CMLXXXII
Nota critică 25 (satul Coza — Toadir Râcuş, [75] 77)
     în experiment text. MCCCVI a fost notat1 cu trei sferturi de oră înaintea text. CMLXXXII; iar textMCCCVII la un an şi şase luni după MCCCVI şi MCLXXXII.
     Textul de bază.rămîne CMLXXXII. Are versuri adause (7, 12); odată chiar o grupă de versuri (22 — 26) faţă de MCCCVII, coinci-zînd cu MCCCVI (11— 15). Nici un text nu are planul care să amintească de vreun model literar, deşi bătrînul lasă impresia că nu a fost străin de manualul şcolar („. . .c-aşa zîsi şî-n cârti:. . ." — text.-conv. r. 32), contact posibil prin copiii din familia soţiei2 (cu vagul ecou al cărţii: MCCCVI 26—34, MCCCVII 35—41, CMLXXXII 40 — 49). în realitate fondul prea redus vine din lumea ciobanilor localnici, după cum mărturiseşte chiar bătrînul. Fondul acesta e de altfel uneori şi contradictoriu, exprimat incorect („S-a sfătuit baciul lui Vrăncean/Ş\ cu baciul lui Ungurean — MCCCVI 7 — 8; „S-a vorghit baciul lui VrănceanjŞi cu * baciul moldovean" — MCCCVII 8 —9; )„S-a sfătuit/Baciul lui Ungurlan/Cn ba6iul Iul Vrănljan" — CMLXXXII 15—16). în text. MCCCVI finalul rămîne pe deplin confuz (30 — 34), pe cînd celelalte două texte nu au nici un fel de încheiere.
     Text.-conv. informează despre unităţile de măsură vechi („ocaua lu Cuza", sînze cu, litra; r. 64 — 66) şi organizarea stînii(r. 59 — 66). Aminteşte şi de ultimul haiduc din Vrâncea, sovejanul Panaiti Morîngldv (r. 69 — 73). Acesta a imitat faima lui Iancu Jianu, pentru care a suferit rigorile legii. După un an şi jumătate de hăiducie a fost prins, judecat condamnat. Ceea ce lua de la chiaburi, bogătaşi, negustori, împărţea femeilor nevoiaşe. L-am cunoscut — şi anchetat
      1      Despre culegătorul auxiliar al text. accesorii v. MCCXCIV— MCCXCV Nota crit. 223
     2      Bătrînul era maghiar de origine, dar a crescut în Coza, a rămas analfabet, s-a căsătorit aici, însuşindu-şi perfect limba noastră pe care o vorbea pitoresc (v. text.-conv. r. 53 — 66). El a construit primele fierăstraie din Vrancea nordică. Se pricepea şi la facerea morilor de măcinat, a „drîstilor", la construirea caselor cu atenansele lor. Era un constructor excepţional.
379
 folcloric — în anul 1927. Am fost acasă la dînsui în Rucărenii Sovejăi. Intr-adevăr — cum spunea Tgadir Rdcuş — era de înfăţişare impresionantă: înalt, masiv la trup, cap enorm, expresiv, cu ochii căprii scînteietori, părul bretonat, sprîncene blonde stufoase, obrajii încă rumeni la 84 de ani, vorba rară, cumpănită dar apăsată, sigură ca a unei voinţe inflexibile. Sta numai acasă ferit de lumea din sat pe care o evita: nu o putea înţelege în schimbarea timpului aceluia. înfiera tineretul pe calea prefacerii după tîrg şi oraş (v. text-conv. MCMXX). îl vedeai uluit de politica partidelor. Recunoştea semeţ că a „hajduSit" în tinereţe cum făcuse „Corbia" şi „Iancu Zîjanu". Dar s-a ferit să povestească, chiar la întîlnirea noastră dintîi, peripeţiile acelei „cumpeni dă tinereţi": „Măi ieşti vremi dă trăit", a spus răspicat bătrînul falnic. însă, în paguba folclorului, vremea revederii ne-a contrariat: chipeşul bătrîn a murit în anul 1932, lăsînd colecţiei noastre numai cinci texte lirice — toate „dă hajduSii" (Ţinut. Vrane., II, p. 296 — 297 DLXIX— DLXXI,    DLXXXII —DLXXXIII),               şi-un documentar text.-
 conv. (MCMXX). Mărturiile de azi despre dînsul — de la rude (MCCXII), de la soţia lui de bătrîneţe (MMC), ori de la cel care l-a întîlnit (CMLXXXI1) — nu ştirbesc faima ultimului haiduc moldovean.
 text. CMLXXXIII
 Nota critică 26 (satul Coza — Ion Răduţî, 80 [52])
     în filiaţia textelor, MCCCVIII accesoriu a fost primul notat de culegătorul auxiliar urmînd peste doi ani MCCCIX, iar după opt luni CMLXXXIII diacritic. Textul ceva mai complet pare MCCCIX. Dar el cuprinde şi confuzii (cf. 4 — 5 cu 11, 22; 38—39, 63—69, 70), cu toate că are în plus o grupă de versuri (47 — 53) lipsă din text MCCCVIII. Râmîn însă contradictorii MCCCVIII 10—13 şi MCCCIX 16 — 21. Dovada: moldoveanul şi ungureanul s-au sfătuit „Ia, pe cel vrăncean. . ./Ca să mi-l omoare." (MCCCVIII)
 —  în opoziţie cu: „Şî se sfătuiră/Baciul ungurean/Şi cu cel vrăncean/ Pe cel moldovean. . ./Ca să mi-l omoare", (MCCCIX). Text diacritic (de bază) prezintă aceeaşi formulă (15—20). El are izvorul indicat: bătrînul octogenar l-a aflat şi reţinut în tinereţe dintr-o „cârti di poizîi" populară „a lui Vasîli Alicsăndri". în privinţa aceasta citatul din text.-conv. este caracteristic, şi-l vom reproduce:
     „Cartia. . . sî lua di la librării. . . Şî îera-ntr-îîisa tot felju di poizîj. Aii cumpărat-o di la Focşâni înăinti di nouî suti ş a j s p s i. An dat can vo sutî di lej pi ja. S-a pjerdut cartja! Jera cît trij deşti di grgasî (r. 86 — 93).
    1 V. MCCXCIV—MCCXCV Nota crit. 233.
380
     Poate a fost vreun exemplar din ediţiile Alecsandri posterioare anului 1894— 1900. Sau dintre „numeroasele ediţii apărute în prima jumătate a sec. al XX-lea“ (relatarea lui D. Murăraşu, din 1971, în Alecsandri, Poezii pop. ale rom., p. XV) — de pildă, aceea din 1908 a lui Em. Gîrleanu (v. şi cele discutate la text. MCCLXVII Nota crit. 211). Ori cumva antologia şcolară (oficială, în 218 pag., din 1896) a lui Cristu S. Negoescu. Astfel, avem de reţinut încă un dubiu bibliografic în legătură cu Mioriţa în Vrancea după anul 1866 (se alătură textului-miscelaneu Prahuda — v. MCMLIX Nota crit. 136).
     Noi subliniem faptul semnificativ: înainte de 1916 (retrospectiv jumătate de secol din 1967 anul anchetei noastre) un cioban vrăncean nu şi-a procurat antologia (?) în cauză de la vreun negustor ambulant prin tîrgul săptămînal din „Focşani" (situaţie asemănătoare în text. MCCII Nota crit. 173); ci s-a dus „la librării" de şi-a cumpărat-o. Caz unic cunoscut din trecutul păstoritului vrăncean. în momentul anchetei noastre bătrînul avea 82 de ani. Pe cînd în 1916 era în plină tinereţe (avea 30 de ani). Şi trăia într-un sat izolat. Acolo balada se găsea şi atunci în manualul şcolar, pe care ciobanul îl întîlnise (vom vedea cum) prin anii 1894— 1896. Privitor la cazul acesta au fost în Coza trei direcţii posibile de răspîn-direa a baladei:      1. tradiţia păstorească (prin „unkeşu bătrîn"
cîntăreţ iscusit din fluier — r. 74 — 85); 2. cartea-de-citire de la şcoală pentru clasele IV, V (Răduţî nu a folosit-o fiindcă a urmat numai „douî clasî primari", tatăl său retrăgîndu-1 din şcoală —
—   r. 94 — 96); 3. o eventuală „cârti di poizîi" (ciobanul şi-a pro-curat-o „înăinti di nouî suti şajspsi" — r. 90 — 93; pînă atunci el învăţase a citi bine, cu greutăţi şi perseverenţă). Ce-a realizat prin această sursă tîrzie fostul premiant în clasa a Il-a primară (după cum ne-a mărturisit cu mîndrie) ? El a memorat în izolare — numai prin lectură, şi la întîmplare, fără controlul cuiva — textul Alecsandri. Probabil că în timp de o jumătate de secol (1916— 1967) bătrînul, deşi cu bună memorie, a avut mai rar prilejul să zică balada, măcar recitativ (în 1967 nu mai putea să cînte din fluier). Îneît a fragmentat mereu din ce învăţase la tinereţe, redueînd-o — pînă în 1965 — la un text aproape prozaic (variabil şi cantitativ: în 1965< 55 vers., în 1967, 75, apoi 69; cf. disparitatea planului la text. MCCCVIII întîiul notat în 1965: vers. 1 — 9 > 10—17; 18 — 23 > 24-32; 42-45, 46 > 48, 49 şi 50-55).
     Dovada unor modificări succesive în timp este însuşi text. diacritic: are la rîndu-i versuri repetate (9— 14 şi 19 — 25), unele apar dislocate şi oarecum confuze (55—65), lexic alterat {hortomân — 10, 21; curnuti — 12, 23), pe lîngă fonetismul des schimbat prin contactul cu limba literară şi cea oficială (ciobănei, vrăneţan,
381
inegali, tali, plaâi, zidi, strînzi, plinei, sîngi etc. — 5, 7, 18, 28—30, 50-53).
     Planul clasic a fost şi el modificat şi redus: s-au păstrat in va' riabile numai primele trei teme (1. locul acţiunii; 2. transhumanţa; 3. personajele) şi parţial tema 11 (obiectele de îngropat). Celelalte au fost ori înlăturate (10 — locul îngropării; 13 — alegoria morţii; 14 — apoteoza ciobanului), ori menţinute dispersat (17 şi 18 — reluarea alegoriei morţii; reluarea apoteozei).
     Text. diacritic şi cele două notate literar nu au de loc ecou din tradiţie prin „unkeşu bătrîn" trăitor în mediul păstoresc local. El fusese un cîntăreţ excepţional din fluier chiar prin factura instrumentului („Av/a un fluir di cînta Mioriţa di s-auza la âinsj kilometri" — r. 74—78). Acel cioban Tudurdki (portretul lui rămîne sugestiv; r. 75 — 85) a impresionat pe Ion Răduţî prin arta „ghers"-ului privind balada, şi prin varietatea melodiilor de joc. Dar nu şi prin textul poetic, aşa cum se va întîmplă peste două decenii (se pare că numai parţial!) cu bătrîna Cucgdna Ursu (v. CMLXXVIII Nota crit. 22).
     Din aceeaşi „cârti di poizîi" bătrînul a reţinut şi balada Cînticu sgarilui cu luna (r. 97); cf. cu alţi doi bătrîni informatori: unul din Găuri (CMXCVI), altul din VaUa-sării (MCCLXVII).
text. CMLXXXIV
Nota critică 27 (satul Coza — Toadir Măriiân, 86)
     In experimentul folcloric var. MCCCX accesorie a fost notată la un an şi opt luni după CMLXXXIV. Aceasta reprezintă un tip mai dezvoltat în raport cu celelalte 13 notate diacritic şi cu cele
17  accesorii (toate din acelaşi sat, Coza). O vom analiza comparată întîi cu cea accesorie (care este eterogenă; cf. vers. 75 — 76).
     Ambele texte au cantitatea versurilor variabilă: prin adăugire (CMLXXXIV 51, 62-66, 115-118; MCCXCIX 5, 20, 23-24, 46-48, 60-63, 65), prin omisiune (CMLXXXIV 47 - 48), prin repetiţie (CMLXXXIV 41-43, 100,106; MCCCX 64-65) şi prin improvizare (CMLXXXIV 64 „Cu gura di pîni"). în fondul lor primar ele pleacă din lumea ciobanilor, deşi cele două versuri de la început (localizarea) sînt direct ecou literar din Alecsandri, de altfel ca şi personajele (unul este „craiovian").
     Tot în privinţa raportului între materialul local şi cel literar se poate afirma că bătrînul, ştiutor limitat de carte, a auzit balada spre bătrîneţe şi de la copii umblători la şcoală (din familie etc.). Pe lîngă localizarea tipic literară o dovadă este regionalizarea personajelor; urmează enumerarea instrumentelor (CMLXXXIV 79 — 84; MCCXCIX 49-55) şi episodul „baba bătrînă" (CMLXXXIV 87-103; MCCXCIX 58-62).
382
  %
       în var. accesorie întîlnim două versuri groteşti („Doi ţiştâri şi lăutari,/Două muşte fac găluşte"; vers. 75 — 76). Apar cu totul stinghere în contextul baladei. De presupus că ele nu pleacă din automatismul verbal spre care bătrînul pare înclinat. Mai degrabă ar fi nişte versuri rătăcitoare mecanice, inexplicabile în esenţa lor. Apar încă într-o var. din satul Scătura-Părosu („Şî lăutarj ?/Doj ţînţarj;/Şî douî muşti-au făcu' găluşsi" — MCLXXXIX 42—43). Prozaismul acestora — mai agravat — s-a aflat întîi în 1927 (satul Nereju) într-o var. care — singura în ansamblul baladei din Vrancea — suprimă atitudinea ciobanului resemnat („Băbulicî hăi, . ./Dacî n-ai bărbat,/Sî mă bag argat :/Zîua di-alergat,/Noaptja di culcat." — Ţinut. Vrane., I2, 364 XXXV 136—141). Sigur că este umplutură lăutărească intercalată de memoria informatoarei trăite în lumea lăutarilor de prin Vrancea sudică şi Valea-Milcovului. Aceştia au cunoscut lăutari din Muntenia, unde a fost notată (în 1893 de la un lăutar din Vîlcea) o var. mediocră a Mioriţei în care aflăm interpolat episodul „femeia din Breb", asemănător cu platitudinea din Nereju (cf. Ov. Densusianu, Vieaţa păstor., II, p. 132 VI; şi comentariu negativ, p. 84 nota 1).
       Din materialul străvechi textele păstrează părţi disparate, una chiar cu ton retoric (CMLXXXIV 59 — 64, 106 — 107; MCCXCIX 31—33, 72—74). Iar dintre temele — rare în variante — găsim întîi episodul-dialog între mamă şi Dunăre (CMLXXXIV 104 —110; MXCCXCIX 77 — 83). Al doilea episod întîlnit este al metamorfozării mamei în „corbuşoârî" (= coârbî"), prezentat cu variaţie uşoară de versuri CMLXXXIV 115-128; MCCXCIX 84-98). Episodul „găsirea feciorului" apare uniform în ambele variante (CMLXXXIV 123-128; MCCXCIX 91-98). în privinţa metamorfozării mamei, trebuie remarcată circulaţia geografică redusă în ţinut: episodul acesta e aici primul întîlnit în textele din colecţia actuală (în 1965). Va mai apărea în Herăstău (MXVI 48 — 57, MX VII 66-79, MXVIII 58-73) şi Nistoreşti (MLXXIII 30-41 MLXXVI 113-116, MCIV şi MCV 36-50). între anii 1924-1930 a fost găsit numai în trei sate apropiate de Coza: Hăuleşca, Spineşti ?i Văsîi (Ţinut. Vrane., I2, 383 XLVIII 64-99; 386 XLIX 66- 113; 391 LI 44-71; 429 LXXI 76-96; 431 LXXII 88- 105). Aria aceasta de circulaţie aşa de redusă se explică numai prin izolarea celor patru sate de căile frecvente în circulaţie. Iar provenienţa rămîne obscură (probabil prin lăutari).
       în cele două texte din Coza planul materialului se vede în general dislocat. Iar graiul are fonetica alterată de neologismul folosit confuz, aflat din limba literară, pe lîngă pronunţarea capricioasă: „Şî cîni măi bărbâri" CMLXXXIV 34), în loc de „măi bărbaţ"; „Meoriţî lai. . .“ (50, 70, 73, 88, 114), dar în text.-conv. „Mioriţa"
383
(rînd. 1, 20 — 21); „Trii turmi di miei“ şi „Iii ziocu meilor" (vers. 25> 77); „Dumria" — „Du»wria" — „Dumiria" (105, 106, 108) etc.
     Variaţia fonetică Nioriţa — Meoriţa se explică lesne: cînd povesteşte bătrînul, rămîne în graiul străbun; cînd recită, intră în conformismul fonetic literar deprins şi din şcoala timpului său, şi din contact cu timpurile noi. Uneori variaţia fonetică se întretaie chiar în acelaşi cuvînt („Pi-um pis [or di plai"; 22, 92); sau sc dublează în trei versuri consecutive („S-a vorghit sel crajovjan/Cu cel ungurian/ Sî-1 omoari pi sel moldovian."; 29—31). însă fonetica regională predomină în tot textul diacritic.
     în controversa de teren folcloric satul Co a îşi are situaţie specială: în 1964 s-a afirmat că prin anul 1930 (data publicării voi. I din Ţinutul Vrancei) Mioriţa „pare să nu fi circulat" în această localitate. Judecind deductiv: dacă balada a existat aic1 cîndva, în 1930 era stinsă. Prin urmare ne-am găsi aici într-un vid folcloric. însă variantele de faţă ne permit, abia acum, lămurirea ipotezei eronate. Vom încerca să infirmăm ce susţinuse A. Fochi în 1964 cînd a scris următoarele: „Vrancea a fost temeinic cercetată de Ion Diaconu, anterior anului 1930 şi, cu toate acestea nu în toate localităţile a putut fi descoperit textul. Este prea elocvent cazul satului Coza, sat în care la acea vreme textul pare sâ nu fi circulat" (Mioriţa, 484). La această aserţiune colaţionăm opinia contiguă. „în 1930, Ion Diaconu, cercetînd cu de-amănuntul tradiţiile populare în legătură cu Mioriţa, raporta afirmaţia atît de interesantă că în Vrancea de la sfîrşitul veacului trecut «numai în biserică nu se cînta Mioriţa » (ibid., 424). Cităm a treia opinie ce ridică un justificat semn de întrebare: „Informatorii lui Diaconu» pe care în mod special i-am căutat. . (ibid., 424). Iată implicat un paralogism! Fiindcă întrebarea normală în această situaţie trebuie formulată numai aşa: s-a putut cumva să nu fi circulat Mioriţa în satul Coza între anii 1924—1930 (anii de teren pentru Ţinut. Vrancei, voi. I)? Adică să nu fi existat nici melodie, şi nici măcar vreun text simplificat, ori cu totul degradat pînă aproape de nefiinţă, cînd la 3 km. de sat se afla „stîna Cozănilor" pe muntele „Kisioru Cozî"; iar la jumătate de km. (distanţă de la acelaşi sat) era, în 1928, altă stînă (de vară), tot a „Cozănilor", pe care eu am fotografiat-o atunci, apoi am descris-o, în 1930, în ansamblul celorlalte din ţinut? (Păstoritul în Vrancea, 20 fig. 1; 21 fig. 2; 22 fig. 3; 23 fig. 4). Dacă „Vrancea a fost temeinic cercetată de Ion Diaconu anterior anului 1930", atunci, cercetînd Coza, el nu a găsit nici o urmă a Mioriţei din întreit motiv: 1 — a cercetat superficial satul, nemerind inşi care nu ştiau boabă din baladă;
384
 2 — a cercetat satul după informaţii vagi, pripite, amînînd ancheta riguroasă pînă ce-a părăsit-o; 3 — nu a cercetat deloc satul.
     Ca să putem stabili cu precizie dacă — „sub raportul strict geografic al circulaţiei" baladei — a fost între anii 1924—1930 vreun „gol" (= „hiat de circulaţie") în satul Coza, să recurgem la logica deductivă, pentru care folosim un document caracteristic: în 1928 am anchetat în satul Păuleşti (vecin cu Coza la 1 1/2 km.)
 o bătrînă prestigioasa, Măriuţa Cuca (v. Diaconu, Reflexiuni. cîntec-vers. popular, 1946, 62—63; Ethnos, I (1941), p. 213 XV). în text.-conv. notat de la dînsa, ea vorbea — aproape ca despre o făptură excepţională — de-un preot care prefera Nioriţa tuturor cîntecelor bătrîneşti din sat. Era un preot oarecum lumeţ. El urmărise privighetoarea că „ari douîzăsi şî patru di cîntisi": „li scrisăsî pi hîrtii". „Da măi tari-i plăsia cînticu-aista", pus „pi hîrtii di la oamini bătrînj", îneît „punia şî lăutari di i-1 cînta". Iar bătrînă Măriuţa Ctica (de 70 ani în 1928, dar tînără în vremea freneziei poetice a preotului, între anii 1878—1880) îi cînta balada şi noaptea: „Sara-1 cîntam («cînticu») pîn-adornja" (Ţinut. Vrane., I2, 406 — 407 LVIII). Pentru cazul unui asemenea amator pasionat de cîntec popular „afirmaţia atît de interesantă" (a mea!) „că în Vrancea de Ia sfîrşitul veacului trecut „numai popa în biserică nu cînta Mioriţa", parcă rămîne valabilă într-un fel: nu că şi în timpul liturghiei preotul — meşter cîntăreţ profan — se gîndea la „cînticu" lumesc Nioriţa; ci faptul real: în toate satele din Vrancea balada era general cunoscută. Adăugăm un fapt care coroborează cu argumentarea de faţă: preotul în cauză avea în parohia sa şi satul Coza (împreună cu Păuleşti şi Hăuleşca). Oare se putea ca oamenii de aici, din Coza, să nu ştie — nici unul măcar — „cîntaria Sîioriţî", cînd în cele trei sate din parohie se cunoştea pasiunea preotului? Răspunsul firesc este: nu se putea! Un fapt peremptoriu nu se exclude sofistic.
     Atunci care a fost starea baladei în satul Coza între anii 1924 — 1930? Iată răspunsul categoric: „cîntaria" şi textul au „circulat" acolo în timpul anchetei mele din anii aceia. în 1924, nonagenarul de astăzi avea 43 de ani. Aşa dar se afla în plină vigoare a memoriei. Este de presupus că el trebuie să fi ştiut pe atunci măcar un rest vag din Mioriţa şcolărească. însumăm aici şi pe ceilalţi bătrîni din satîn 1967 (anul anchetei mele în Coza după 1965), de cîte 71 ani (Toadir Tudjrdki — MCCCIV), 75ani (Ion MacoveiBrîUzoi — CMLXXIX-CMLXXX, MCCCV; Nedelc Lătu - CMLXXXI), 77 ani (Toadir Răcuş - CMLXXXII, MCCCVI-MCCCVII) şi 82 ani (Ion Răduţî — CMLXXXIII, MCCCVIII-MCCCIX). Oare aceştia să nu fi ştiut măcar două versuri din baladă între anii 1924— 1930? Imposibil de închipuit asemenea „gol" folcloric care nu
385
 ar putea explica circulaţia surprinzătoare dintre anii 1965—1967: 13 variante notate diacritic împreună cu 17 texte accesorii; şi materialul stereotip se putea adăuga! L-am evitat. Facem precizarea: „Mioriţa' (= „Cînticu nioari", „Cînticu nioriţî', „Cînticu oilor", „Cîntaria oilor", „a oilor", „a nioriţî", „a nioriţî lor"; v. Ţinut. Vrane. I2, 315) circula în C o z a — repetăm — între anii 1924—1930. Atunci de ce nu a apărut în voi. din 1930? Dintr-o fatalitate regretabilă: nu am putut cuprinde minuţios satul Coza în ancheta strictă de teren dintre anii 1924—1928. Pe atunci două încercări au fost fără succes pentru colecţie. Încît am notat cinci texte prea disparate pe care le-am înlăturat din volumul publicat în 1930. De altfel şi alte 8 sate — „cătune" au avut egală soartă vitregă. Nu le-am putut cuprinde în anchetă din lipsă de timp. Am temporizat investigaţia de teren pînă în 1933; am început atunci cercetările în Rîmnicul-Sărat, publicînd voi. I din seria Folklor din Rîmnicul-Sărat, urmat în 1934 de-al doilea. Am publicat voi. III partea I abia în 1948. Anii celui de-al doilea război mondial (1938—1945) au fost cu totul precari muncii mele de teren. Cu efort şi intermitenţă am căutat să nu mă rup de realitatea folclorică şi în 1963 am cercetat istoricul sat Bîrsâşti (aici, şi în 1957; v. text. CMXLI, CMXLII, CMXLIII). Iar cercetările experimentale în Coza le-am făcut în 1965—1967. Perioada aceasta a fost cea mai activă în anchetă: am străbătut toate satele vrăncene cu cătunele lor, am verificat şi vechii informatori (ai monografiei din 1930) rămaşi în viaţă, am adăugat în zona Vrancei trei sate de pe „Valja-Nilcovului" (Andreiâşu, Reghiu, Mera). Ancheta s-a terminat în 1970, cu două sate limitrofe Vrancei, pe „valia-Pucni" inferioare (Boloteşti şi Găieşti). Iată itinerarul peregrinării pentru ancheta experimmtalâ privind Mioriţa şi aflarea celorlalte categorii folclorice (epica, lirica, strigătura etc.):
      Anul 1963, numai satul Bîrsâşti. Anul 1965, satele Coza, Hăuleşca, Neg'rle'şti, Mera, Păuleşti, Poiana, Spineşti, Tulniii, Văsîi. Anul 1956, satele Bodeşti Negîrleşti. Anul 1967, satele Andreiâşu, Bodeşti, Coza, Găuri, Hăuleşca, Herăstrău, Năruja, Nereju, Nistoreşti, Pâltin, Păule'şti, Prahiida, Reghiu, Scătura-Părosu, Soveja, Spineşti, Săpulbir, Tikiriş-Ruiet, Vidra-Voloşcâni. Anul 1968, satele Hăuleşca, Nâduja, Negîrleşti, Pâltin, Păuleşti şi Tulnisi. Anull969, satele Colâcu şi Poduri, VaUa-Sării şi Prisâca.
      Mioriţa circula pînă în 1970 în toate satele vrăncene. Contrar părerii lui A. Fochi (cf. op. cit., p. 484 şi nota 1), anume că „singura regiune absolut compactă (în ceea ce priveşte viaţa motivului — n.n.) cunoscută pînă azi este regiunea Crişului Alb" colecţia de faţă arată că Vrancea rămîne „regiunea compactă" de circulaţie a baladei, fapt observabil în ancheta din 1956, cînd
386
     acest specialist pare să fi urmărit mai mult punerea (jla îndoială a autenticităţii textelor culese" de Ion Diaconu (v. Mioriţa, p. 425), decît problema ariei vrăncene a Mioriţei. De la menţionata controversă asupra terenului folcloric privind satul-cătun Coza, cauzată numai de metoda expeditivă pe teren a lui A. Fochi, în 1956,prin Vrancea, s-a ajuns în 1964, la negarea insidioasă a colecţiei Ţinutul’ Vrancei, I, 1930, căreia autorul impozantului volum Mioriţa, i-a contestat valoarea documentară printr-o presupusă fragilitate a materialului folcloric (v. pag. 425). Credem că pentru a susţine geneza ardeleană a motivului şi existenţa unor „centre de iradiere", n-ar fi fost necesară controversa şubredă şi, mai ales, n-ar fi trebuit să se acopere adevărul ştiinţific.
     Dacă A. Fochi a pus la îndoială existenţa informatorilor anche-chetaţi în trecut de Diaconu, căutaţi „în mod special" şi aflaţi „în marea lor majoritate morţi" (anul 1956), ceea ce rămîne o afirmaţie nefondată, un altul mi-a contestat paternitatea exclusivă a metodei de cercetare pe teren.
     în 1971, s-a recunoscut că „experimentul folcloric"
—  valabil în cercetările de teren — nu putea fi aflat în „culegerile amatorilor" de « poezie populară » expeditiv culeasă. Acest procedeu a apărut numai cînd „cercetătorii experimentaţi" au tins spre verificări şi precizări mai detaliate pentru „conturarea caracteristicilor folclorului şi a legilor lui". Constatarea aceasta justă s-a făcut în 1969 de către Ovidiu Bîrlea. într-adevăr „experimentul" a fost aplicat în folclor spre a se stabili <„gradul de variabilitate, elementele constante ale unui tip în diferitele lui variante". Dar formulatorii iniţiali (despre concept şi metodă) au fost indicaţi cu osebită prudenţă:                     „C. Brăiloiu si
I. Diaconu au consemnat astfel acelaşi exemplar cules de la acelaşi informator după un interval de timp". (S-a redat pasajul şi în franceză). Tot conform afirmaţiei lui O. Bîrlea a urmat în timp extinderea procedeului: „Acest experiment a fost extins pe scară largă în cercetarea prozei populare epice". Fapt exact: aşa şi-a întocmit folcloristul monografia Antologie de proză populară epică,
I, II, III, 1966 (v. Metoda de cercetare a folclorului, 1969, p. 94, 278)
     Adevărul rămîne însă învăluit: nu ni s-a precizat deosebirea „experimentului" între „C. Brăiloiu şi I. Diaconu". Fiindcă există între ambele procedee o nuanţă, cantitativă, alta calitativă. Să încercăm o precizare succintă:
     „Experimentul folcloric" nu fusese încercat pe teren de nimeni _ L-am aplicat întîi, rudimentar, în anul 19261, în Vrancea, folosind un singur informator. Privea numai Mioriţa (Ţinut. Vrane., I2,
     1 O. Bîrlea era atunci în vîrstă de 9 ani (n. 1917).
387
  p. 454 LXXXVIII). L-am reluat în 1927 tot în Vrancea, la Nerejut experimentînd cu doi informatori (p. 348, 351 XXIV >XXV;
  \ 361, 364 XXXIV >XXXV). în 1930 Ovid Densusianu mi-a. recunoscut procedeul ca util (v. Grai şi suflet, IV2, p. 413). După 1933 s-a extins la baladă şi la celelalte specii poetice. Din 1963—1970 am consolidat sistemul, precizîndu-1 ş; numind metoda aceasta „racordaj folcloric" (v. Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 13 şi 35 nota amplă explicativă; cf. Revista noastră, an. VII (1978), nr. 55—57, p. 370 — 371). Prin „racordaj" tindeam atunci la reconstituirea unui text disparat — numai din repertoriul Mioriţa, făcînd ancheta simultană prin doi informatori, mai ales apropiaţi: soţ-soţie, mamă-fiică, etc. Timpul experimental de anchetă a variat: între o oră (CMXLIV > CMXLV), o oră şi jumătate şi doi ani (CMLXXIV > CMLXXV; MCCXCVIII-MCCXCIX > CMLXXIV) 8 luni (CMLXXXII > MCCXCV) şi doi ani (MCCXCIV > MCCXCV), un an şi 6 luni (CMLXXIX > MCCV), 2 ani (MCCXCIV > MCCXCV) etc.
       în octombrie 1938 am lucrat a doua oară pe teren împreună cu muzicologul Constantin Brăiloiu *. S-a folosit iar fonograful cu cilindri tip „Edison" pentru înregistrarea integrală a melodiei, şi numai parţială a unui text epic ales în anchetă. De data aceasta „experimentul folcloric" s-a oprit la baladă. în acest scop am trecut pe „Valia-Rimnicului" (în fostul „judeţ Rîmnicul-Sărat"). Am rămas în Dumitreşti, un sat cuprinzător, pitoresc, înstărit, de gospodari harnici. Acolo am aflat din întîmplare un informator lăutar (de 41 ani). Era din Dediuleşti (sat vecin, tip resfirat de vale). L-am anchetat chiar în Dumitreşti. Judeţul Rîmnicul-Sărat era pe-atunci vestit pentru viaţa lăutărească (după Buzău). Pe lăutar îl cercetasem în anii 1933, 1934, în cele două monografii menţionate.
       în octombrie 1937 am cercetat cu Brăiloiu, la „ /Îîr.ţă.ţi!/-Vrancea, un bătrîn caracteristic, înregistrînd numai cîteva texte lirice şi Mioriţa. Cilindrii au rămas la Brăiloiu, în păstrarea „Arhivei de folklor" a S.C.R. („Societatea Compozitorilor Români"; v. Cîntăreţi şi povestitori. . . p. 41). De la Bîrsăşti ne-am dus, tot în octombrie 1937, în satul Herăstău. Acolo am înregistrat amîndoi, printre altele, o variantă documentară a Mioriţei, despre care nu pot afirma cu precizie că a fost publicată (v. text MXIII, n. cr. 52).
       în ancheta lăutarului din Dediuleşti ne-am preocupat cu precădere de baladă, aplicînd „experimentul folcloric", după propu-
       1      Brăiloiu a făcut, în amintirea celor două drumuri ale noastre
   (din 1937 şi 1938), 2 poze cu un aparat fotografic perfecţionat al său. Le anexez în memoria muzicologului român fără egal, şi-a prietenului excelent.
388
       nerea meă, asupra unei piese lăutăreşti rară pe atunci în zonă: „Cîntârja lui Crivîţ". O mai culesesem — schematic experimental —, în 4 var. (anul 1933), de la un lăutar din Dumitreşti, cunoscut locului, şi-o publicasem (Folkl. R.-Sărat, I, p. 52 — 56 Cîntecul Gerului). Iar în 1934 — în 4 variante, prin acelaşi schematism experimental —
 o aflasem de la un cobzar, tot din Dediuleşti (ibid., II, p. 15—20 Cîntecul Crivăţului). Ambele texte erau întregi, bine dezvoltate, ceea ce denota vitalitatea motivului în zonă. Tot în 1933, culesesem, în satul Mihălâeni, un text mai degradat al baladei — notat tot schematic experimental în 4 variante — publicîndu-1 în 1948 (ibid., III1, p. 76—77 Cîntecul Crivăţului). Mă pasionase acest motiv de cînd fusese studiat de P. Caraman în 1932— 1933, folosind şi materialul din Vrancea publicat de mine.
     Revenind după patru ani în Rîmnicul-Sărat — în special pentru balada Crivîţ — am căutat să înregistrez cazul nou în mod mai sistematic decît în 1933 şi 1934. Aveam la îndemînă şi-un fonograf (de-atunci nu l-am mai practicat!), pe lîngă expertul muzicolog renumit (v. Ţinut. Vrane., I2, p. 75—76). în acest scop am convenit cu Brăiloiu să ne împărţim rolurile: el numai Să înregistreze cu fonograful melodia şi fragmentul de text corelativ, iar eu să „experimentez" structura textului poetic (adică întîi notarea fonetică a graiului care nu se imprima clar pe-atunci cu cilindrul fonogramic), apoi succesivele straturi de fond şi formă poetică. Operaţia lui Brăiloiu strict mecanică, a fost mai lesne de realizat: el a înregistrat o singură1 melodie, pe care a transcris-o personal — şi nu prin „asistenţii săi studenţi" — (v. ibid., p. 75—76 nota), trimiţîndu-mi-o la Focşani spre publicare, bineînţeles că anexînd-o la textul reconstituit de mine prin racordaj mult simplificat..Imprimarea am făcut-o peste trei ani (Ethnos, I1, 1941, p. 218—228).
     Menţionez că Brăiloiu nu putea face o dublă înregistrare (se lucra încă în condiţii primitive, de pionierat 1) dintr-o cauză: el avea atunci, pentru, „expediţia" în două ţinuturi vecine, material fonogramic redus (circa 60 cilindri). în asemenea penurie muzi-cograful era silit uneori să înregistreze pe acelaşi cilindru cîte două melodii-text.
     Munca mea a fost mai temporizată, ca să efectuez 5 reluări în cîntare-recitare, urmărind straturile de fond şi formă poetică, cu atenţia şi auzul bine adaptate spre a nota cu precizie structura dialectală.
     Cineva se poate întreba: de unde provenea deosebirea în operaţia, oarecum distinctă, a celor doi anchetatori? De la diferenţa între melodie şi desfăşurarea textului poetic fonetizat lăutăreşte. Brăiloiu avea de înregistrat un corp melodic uniform, tradiţional, relativ bine păstrat,
389
 avînd numai nijte interludii la vioară necesare pentru odihna vocii în cîntarea textului, după voce succedînd „lăuta" (numită mai rar „vioarî"). Nu a fost nevoie aşadar de repetat înregistrarea fono-gramică. Pe cînd în privinţa textului poetic era altceva: acesta varia d; la o „cîntare" la cealaltă. Se r e-c o m p u n e a, se înveşmînta succesiv verbal, devenea mereu, se amplifica treptat (rar se înlătura cîte un vers) pînă la împlinirea lui; adică pînă ajungea la aspectul său relativ primar cînd fusese memorat de lăutar. Iar această stare finală — am spus că în mod relativ socotită în fază definitivă — rezulta dintr-o operaţie inversă: pornindu-se — în alte cazuri — de la o variantă rednsă în conţinut, alterată, chiar inexpresivă atextului debitat întîi, ca să se ajungă, prin re-memorare succesivă, pînă la aspectul iniţial relativ al textului care a fost învăţat, adică memorat, cîndva în t r e c u t ul uneori îndepărtat. Refacerea aceasta privea acum numai textul' în sine, fiindcă melodia rămîne a, cum am spus, staţionară. Aşadar textul devenea deseori o variaţie continuă în desfăşurarea versurilor prin înlocuire şi inversare lexicală, structură ritmică, aspect logic variat.’ Acele 5 reluări în variante — aduse primei variantej de bază, cîntată „din gură" alternînd „lăuta" — cu 5 straturi de fond, formă poetică şi rostire dialectală» tot cîntate şi acompaniate de melodia instrumentului ■— m-au preocupat intens de la ora 10 pînă către sfîrşitul zilei de octombrie tomnatec. A trebuit să fac 5 pauze, uneori de 2 ore, pentru echilibrarea subconştientului, odihnirea şi normalizarea memoriei. In acest răstimp Brăiloiu a înregistrat numai scurte melodii de texte Hrice şi cîteva fragmente epice, pe care abia şi le amintea lăutarul ^ne înţelesesem, ca să nu obosim ori să distragem „subiectul" de la preocuparea „experimentului"; eu îl preveneam în răstimp să se gîndească bine „la Zer").
     (Ziua aceea de „experiment", o socot inedită în istoria cercetărilor noastre folclorice prin colaborarea pe teren între muzicologul „mecanizat" şi folcloristul „după ureche". . .)
     Nu bănuim cum şi-a realizat Ovidiu Bîrlea experimentul „extins pe scară largă" în cercetarea prozei populare epice, ca să ancheteze pe „acelaşi cîntăreţ după un interval de timp ce varia de la cîteva săptămîni pînă la 3—4 ani". . . (Metoda de cercetare. . . p. 94). Fiindcă el nu ne-a lăsat o „fişă de frecvenţă" informativă (v. model, p. 109). însă e sigur că strădania mea abia a fost menţionată de dînsul. Şi că folcloristul Iordan Datcu a stabilit numai în parte adevărul: „. . .procedeu aplicat, înaintea lui, (recte Ov. B.y de C. Brăiloiu şi I. Diaconu" (Dicţionar folcl., p. 69—70^. în fond
390
 lucrul stă numai aşa: de la Const. Brăiloiu nu se cunoaşte pînâ acum vreun text poetic — Mioriţa, liric ori epic, notat prin „racordajul folcloric", aplicat de mine îndeosebi pe teren după anul 1963.
     în 1966, Ovidiu Bîrlea întocmise un referat la Ion Diaconu a Folclor din Vrancea» — Studiu introductiv", cerut de „Editura pt. Literatură", spre a se admite tns. lucrării la tipar; atunci a spus răspicat:
     „. . .contribuţia esenţială a lui Ion Diaconu în folcloristica românească. Dînsul este părintele experimentului folcloric la noi, cel dintîi care a cules aceeaşi piesă de la acelaşi informator în mai multe rînduri pentru a se urmări, pe de o parte, improvizaţia, pe de alta pentru a obţine variante cît mai realizate. . Prin urmare afirmarea de peste trei ani (v. Metoda de cercetare a folclorului, 1969, p. 94, 278) — pe care am discutat-o — nu era obiectivă, contrariind faptul real care fusese iniţiat de mine în 1926, şi admis, în 1930, de Ovid Densusianu ca cercetare experimentală în timp (Grai şi sufleet IV2, p. 413).
     Pentru mine. personal, comentatorul variabil a găsit un chip ingenios de-a replica lateral, dar numai în timp; operînd aşa, asemenea tactică admite ca rămasă definitivă — implicit şi ca impecabilă — orice afirmaţie dogmatică din scrisul personal. Atare procedeu, prea subiectiv, rămîne exterior ştiinţei folclorice.
     Dintre acei care au făcut opoziţie absolută „experimentului folcloric" aplicat după criteriile mele. Al. I. Amzulescu s-a străduit prea făţiş să declare munca trecutului (şi mai ales pe-a celui apropiat, de-acum 50 de ani) ca pe o realizare palidă (dacă nu chiar inutilă!) faţă de măreţia realizării folcloristice.. . în privinţa întocmirii „corpus“-ului epic — fără metoda „experimentului". Nu trebuie negată valoarea acestuia şi nici munca în curs a lui Amzulescu şi-a colaboratorilor săi. Dar „corpus"-ul nu poate fi realizat fără acordul cu munca experimentală pe teren a trecutului apropiat.
     Se pare că Amzulescu nu a înţeles absolut nimic din aspra muncă de teren ca să poţi obţine prin „metoda reconstituirii succesive “(= dublul „experiment folcloric") cîteva piese poetice deosebite (Mioriţa, Crivîţu). Le-am aflat mult reduse în text, ajunse ca nişte epave zdrobite. Fără operaţia treptată a „experimentului folcloric" ele ar fi rămas în structură frustă pentru totdeauna, aceea din prima şi definitiva notare sau înregistrare mecanică. Asemenea piese dezarticulate — obţinute în notarea scriptică primară, sau prin înregistrarea pietrificată pe banda magnetică (uneori — cu aparate portative imperfecte — relativ sonoră pentru fonetica dialectală) — sînt un efect al unei memorii slăbite treptat în vreme. Ele nu au fost reproduse qral, în recitare-cîntare, de multă vreme. Din care pricină au rămas
301
 refulate în subconştient, şi inerte în memoria informatorului anchetat brusc, fără „experiment", şi-odată pentru totdeauna. Sînt toate documente uscate, lipsite de conţinutul relativ organizat, ca şi Ie frumosul poetic. Îneît studiul folclorului teoretic le poate respinge. Cercetarea de teren ne-a condus la concluzia aceasta.
      Cît priveşte aici părerea lui Al. I. Amzulescu, trebuie citit irticolul său publicat în 1969, Cîntecul epic în „Colecţia naţională le folclor" (în Revista, etnograf ie-folclor, tom. 14, nr. 3, p. 179—192) Metodologic se recomandă lucrul operativ pe teren, apoi clasificarea Materialului şi elaborarea studiului critic respectiv. Opoziţia între cele două sisteme de gîndire rămîne constantă. Fiindcă verbalismul le felul acestuia:
      „I. Diaconu, cercetător de adîncime mai cu seamă al baladei >rîncene şi rîmnicene.. ." (p. 181); ori ca în alt pasaj:
      „. . .1. Diaconu, vrednic precursor şi autor al unor experienţe locale concrete — dar care se cuvin, fireşte, preluate critic şi .integrate — pe calea realizării capitolului «cîntec epic» din colecţia noastră de folclor." (p. 182); sau repetat în chipul unei condes-<edenţe aparente:
      „Culegeri ca cele ale lui G. Alexici, I. Popovici, T. Papahagi,
 J. Diaconu, M. Gregorian — pentru a nu aminti decît pe cîteva Cin cele fruntaşe — trebuie să stea negreşit cu toată cinstea în atenţia reconsiderării noastre pioase, păstrînd întreg respectul lostru pentru opera realizată la vremea lor la unii ca aceştia, în luptă cu atîtea — mărturisite şi mai ales nemărturisite — greutăţi Şi sacrificii morale şi materiale" (p. 189), etc, este anulat de unele Păreri exclusiviste asupra fondului. Căci ne întrebăm ce înseamnă Următoarele citate difamante: „metodologia filologică" rămîne ca „un exerciţiu de acribie filologică" (p. 188);       , .texte savant redactate
 ^e I. Diaconu sînt totuşi în cele din urmă nu «texte primare », ci rezultatul unei foarte complexe metodologii pentru obţinerea de texte finale, care, deşi nu sînt desigur întru totul regretabile fabricate ca odinioară, rămîn totuşi documente elaborate de cUlegător" (p. 188). Urmează şi sentinţa fatală:,,. . .în timp ce Metodologia culegătorilor celor mai zeloşi tinde paradoxal spre nevinovate fabricate filologice hibride. . ." (p. 188). Mai urmează finalul de acuzare violentă (un rechizitoriu!) — măiestrit numai îtnpotriva mea: „I. Diaconu. . . procedează în cele din urmă cu mai niultă vigoare filologică, dar totuşi redactînd (?) texte sinteză pedantă („reconstituite")" (p. 188).. .Iată încununarea de epocă a unei munci zbuciumate, împlinită, după putere, din 1926 pînă în 1970! A săvîrşit-o un atare urmaş metodolog folclorist...
392
     Răspunsul meu este categoric advers. Întîmpin două mărturii care se opun subiectivismului exprimat: în 1936, Academia Română a confirmat metoda „experimentului folcloric" premiind monografia cu materialul epic respectiv (Folklor. R.-Sărat, II, 1934). Iar în 1971, tot Academia Română — într-un periodic oficial, prin analiza minuţioasă a unui harnic Dialectolog a reconfirmat utilitatea „experimentului folcloric" (Fonetică şi dialectologie, VIII, p. 228—231).
     în orice caz, documentarea prin texte luate din anume culegeri credem că e profund vicioasă în concepţia şi practica lui Amzulescu. El se foloseşte pînă şi de fabricatorul din 1895, Gh. Cătană! Acesta ar fi „transmis mai curînd texte fidele de variante concrete"; „în timp ce metodologia culegătorului celor mai zeloşi (în realitate sînt singurul vizat!) tinde paradoxal spre nevinovate fabricate filologice hibride" (p. 187).
     Iată culmea ignoranţei despre raportul necesar între folclor şi filologie, adăugîndu-se dialectologia pe lîngă datele etnografice. „Experimentul folcloric" nu se poate concepe fără îmbinarea perfectă a acestor elemente care constituie metodologia fundamentală în studiul de teren şi chiar de „cabinet". Amzulescu înlătură „experimentul" fiindcă l-a înţeles superficial. Procedeul acesta de'investigaţie pozitivă pe teren nu a prezentat folclorului român monografiile publicate în anii 1930, 1933 şi 1934, 1948, 1949 şi 1980 — după cum nu conţine în ms-ul celor 400 şi mai bine de variante inedite al Mioriţei — niscaiva „nevinovate (sic!) fabricate filologice hibride"! Autorul „experimentului" a prezentat — şi va continua să publice (cu siguranţă, postum!) — numai texte poetice cu motive superioare. Ele au fost reconstituite în două moduri contigue: prin „experimentul folcloric" cu un singur informator şi prin „racordaj" folosind 2 informatori. Aceştia erau făpturi distinse în colectivitatea satului: aveau încă memoria rezistentă (rari se aflau în starea opusă; i-am folosit pentru verificări privind psihologia creaţiei populare). Aveau şi graiul local care păstra fonetica tradiţională conexă exprimării nealterate de ecoul cărturăresc (din familie, armată etc.). Dar în timp memoria lor pierduse din funcţionalitate (prin uzura vîrstei înaintate, din cauze fiziologice, viaţă anevoioasă etc). Urmarea a fost firească: memoria părăsise ceva din conţinutul primar al materialului poetic: versuri izolate, chiar grupe de versuri. Prin „conţinutul primar" trebuie înţeles ceea ce un informator documentar a învăţat (exprimare uzuală printre informatori!) cîndva, în trecut (adică „ghersu" — melodia, şi mai ales versul ca organizare verbală) de la uu informator distins ca şi el. Această piesă iniţială este însuşi exemplarul princeps, numai în mod relativ obţinut prin experiment. Spre reorganizarea (= reconstituirea) acestuia — desigur că aproximativă — trebuie să tindem prin metoda „experimentului".
393
 Altfel motivul poetic — notat scriptic, ori înregistrat în mod abrupt cu magnetofonul — rămîne cu siguranţa lipsit de elemente caracteristice (imagini etc.). în cazul unui informator comun, privind în special Mioriţa, am întîlnit des fenomenul puternic al distrugerii (sfărîmarea pînă la două versuri, zdrobirea unui text aproape în întregime) în acest caz „experimentul" nu a putut fi aplicat.
     Pentru ambele situaţii („experimentul" cu unic informator şi cel prin „racordaj") informatorii au întocmit (= reconstituit) textul ei singuri. Aici este absolut necesar să accentuăm: termenul fabricat trebuie definitiv exclus din discuţie; rămîne străin cu totul de creativitatea cîntăreţului popular autentic, şi exclus din reproducerea informatorilor anchetaţi experimental. Aceştia au fost orientaţi de anchetator (mai sugestiv spus: îndrumaţi, predispuşi). Anume, au fost sfătuiţi cu calm să se gîndească în izolare cîtva timp la motivul propus (o zi, mai multe, ori timp mai îndelung); procedeul acesta a fost aplicat frecvent în cazul variantelor din colecţia de faţă, însă întîi le-am notat prima variantă în textul frust, cum era el: mai închegat ori răzleţit. Lucrul acesta nu l-a priceput Amzulescu, încercînd să descifreze, printre paranteze. .. filologice, varianta iniţială la care s-au integrat cele două, trei, patru pînă la cinci piese succesive. Prin urmare a trebuit ca informatorii să-şi întoarcă mereu memoria spre trecutul în care se aflau cînd au memorat textul primar. Era şi-un act intens de gîndire retrospectivă. Urma ca atare o reconstuire proprie informatorilor, fără să li se sugereze ceva din fondul motivului vizat. Încît ei şi l-au restabilit (== reconstituit) absolut singuri în fazele succesive de recitare sau cîntare, mai întîi în izolare proprie. O nouă variantă, obţinută prin revenire în „experiment", este un reflex, desigur că relativ, al exemplarului-princeps spre care se apropie experimentul cu un bun informator ori cu doi. Numai unele texte sînt în reluare
 o variantă nouă, tinzînd spre ce-a fost iniţial motivul respectiv. Altele se menţin în precaritate. Cele obţinute de la inşi cu memorie bună, stau desigur ceva mai aproape de ce-a fost memorat iniţial. Sînt nişte piese refăcute, amplificate treptat prin rememorare efectuată după capacitatea memoriei specifice a informatorului. Dar un asemenea text, obţinut prin oricare reconstituire iscusită, se apropie numai în chip relativ de fondul primar al motivului. Practic exemplarul princeps nu poate fi realizat niciodată identic cu varianta iniţială învăţată. Fiindcă oricît de rezistent ar fi orga-
     1 Aminteşte de fenomenul «zersingen», urmărit pentru folclorul german de M. Bringemeier în fazele « Destruktions » şi « Neu-aufbau des Liedes»; v. Gemeinschaft und Volkslied, Munster in Westfalen, 1931, p. 96-113).
394
; nismul unui informator, timpul i-a slăbit subconştientul creator, după cum i-a uzat memoria plastică.
       în concluzie: anchetatorul-folclorist din cazul nostru nu a fabricat absolut nimic în corpul variantelor aflate în timp prin „experiment". El numai a notat cu scupulozitate textul, ca să fie precis în fond de la început pînă la sfîrşit; şi exact în redarea graiului dialectal. Anchetatorul a adăugat numai punctuaţia necesară pentru a marca nuanţarea graiului şi orînduirea logică a ideilor.
       Vom da exemple. Întîiul experiment, din 1938 1, s-a făcut cu un singur informator; alte două prin „racordaj", în 1967 (procedeu întocmit şi aplicat din 1963—1970).
       în legătură cu primul caz (urmărit de Amzulescu în monografiile noastre din 1930, 1933, poate şi din 1934 dacă nu şi din 1948), ne întîmpină opoziţia acerbă care zice. „. . .filologul acordînd întreaga sa atenţie exclusiv pentru încorporarea adausurilor ivite la a doua şi a treia reluare, dar neglijînd omisiunile. . Iar mai înainte spusese: „. . .deşi elaboratele sale ar părea că dau — la nevoie — posibilitatea reconstituirii versiunilor succesive
   — variante concrete — care au fost încorporate în «textul primar »" (p. 188). Aici stă confuzia lui Amzulescu. Eu nu am încorporat, cum am spus, în „textul-primar" aşa-numitele „adausuri"! Ceea ce a provenit prin adaus —- al 2-lea, al 3-lea etc. — s-a alăturat chiar de către informator la versurile din variantele anterioare — notate treptat — material care nu s-a păstrat în corp omogen, nediferenţiat, ci uneori s-a modificat prin rare omisiuni de la o variantă la alta. Adausurile nu sînt cîrpeli tehnice. Sînt creşteri ale fondului poetic anterior prin reconstituirea provocată de desfăşurarea subconştientului creator. Ori, „încorporarea adausurilor" a fost o proiecţie a subconştientului prin funcţia memoriei active, depozitară mai bună ori mai slăbită. Prin urmare o versiune în reluare nu e un şablon artificial rezultat prin operaţia mecanică a culegătorului expert, tehnolog literar prin unghiul filologiei (ca procedeul lui G. Doncieux, Le romancero populaire de la France, 1904); ci este o creaţie inedită autentică a informatorului însuşi. Iar „neglijarea omisiunilor" (p. 188) ? Este iarăşi o eroare a analistului care nu s-a putut orienta în dispunerea textelor succesive (încadrate în paranteză la subsolul paginii). De pildă, încă din 1938, în balada Crivîţ (v. Ethnos, I1, 1941, p. 218 — 228; în special 225— 228), eu am notat cu precizie versurile eliminate: «(vers. 7 — 8)»; «vers. 49 (III) eliminat»; «(III) vers. 50: eliminat»; «(II) vers. 56 — 57; eliminate » « (II) vers. 59 — 62: eliminate » etc. Prin urmare: criză de caracter sau necunoaştere?
                                                                                                                    1 încercările din 1926 nu le socot, metoda nefiindu-mi completă,
395
     Să cercetăm eficienţa experimentului cu „racordajul" care se va cunoaşte după imprimarea celor circa 400 variante ale Mioriţei în ms. Din materialul întreg (transcris tot prin procedeul filologiei), vom cita două experimente efectuate cu cîte doi informatori complimentări. Primul l-am realizat în 1965 (text. MLIV Nota critică 81), folosind schema soţ > soţie. Erau doi bătrîni octogenari. Nu mai puteau cînta. Am procedat prin notare în răstimp. Textul reconstituit prin racordaj l-am obţinut din îmbinarea materialului disparat în memoria inegală a bătrînilor. Amîndoi au recitat lent, tărăgănat. Am pornit de la recitarea bătrînului care avea memoria mai uzată. Îneît a fost ajutat în rememorare de bătrînă. Operativ bătrînul recita o grupă redusă de versuri şi se oprea brusc. După o pauză scurtă intervenea bătrînă, îi amintea versul necesar contiguu, curmîndu-i lapsus-ul. Reluarea bătrînului iar stagna, pînă ce soţia îl ajuta din nou în rememorare, în modul acesta alternativ, amîndoi au stabilit un text final mereu intercalat. El rămîne ca o variantă mediocră. Am experimentat-o ca document privind psihologia creaţiei populare (pentru cate Nota crit. 81 este explicativă). Textul primar, al bătrînului, fusese de la început o piesă relativă, ştiută de la tatăl lui într-o variantă tip Alecsandri. Bătrînă o „învăţase" în tinereţe de la soţ.
     Al doilea experiment prin racordaj l-am aplicat tot în 1967 (text. MCXLIV—MCXLV Nota crit. 134). Priveşte două informatoare de tipul mamă > fiică. Întîi am notat, în izolare, varianta ştiută de bătrînă (87 ani). Apoi le-am urmărit pe amîndouă în conlucrare (fiica avea 60 ani). Aceasta a fost experimentul propriu-zis. Acum Mioriţa şi-a păstrat conţinutul prim, căpătînd în dublet imagini noi şi modificarea unor elemente prozodice. în filiaţia textelor, al bătrînei are forma mai frustă. Prelucrarea simultană (mai ales în amploarea descriptivă) întregeşte conţinutul baladei şi-i şlefuieşte forma poetică. Conlucrarea anterioară, în cadrul vieţii de familie, a fost efectivă pentru fiică: ea memorizase de la mamă, în copilărie ca şi la tinereţe. Se înţelege că apropiata nonagenară (depăşea cu 27 ani vîrsta fiicci) avea memoria difuză. Totuşj prin stăruinţa fiicei, bătrînă şi-a rememorat o parte din conţinutuj baladei. Textul, obţinut prin experiment, este documentar.
     Aceste precizări sînt pentru progresul unei discipline1 care în ultimele trei decenii a mers foarte anevoios către consolidarea voită de Ovid Densusianu în 1909, cînd a stabilit principiile di rec. toare în metodologia folclorului. Poate cercetătorii de azi, şi mai cu seamă acei „de mîine", vor găsi un simburc de adevăr în „experimentul folcloric".
     1 Dialectologia folclorică.
396
     Cel care scrie aici precizează iarăşi absolut categoric: el a respectat în materialul privind această metodă — după cum şi în orice notare diacritică de vers popular — realitatea intactă a terenului etnografic. Abaterea de la rigoarea metodei realiste a socotit-o sacrilegiu adus sufletului popular românesc.
                                                                                                                                               text. CMLXXXV
Nota critică 28 (satul Gaurţ [Livezîli] — cătunul Pursei [Mestiacîn] — Sandu Roman, 61).
                                                                                              Pentru referinţe asupra psihologiei creaţiei populare privind Mioriţa, v. de la acelaşi var. notată, tot diacritic, acum 43 ani, în
1926  (Ţinut. Vrane., I1, 24 XI). Bătrînul avea atunci 21 ani.
     Faţă de var. nouă, prima nu conţine vers. 5, 14; iar 16— 17, tot absente dincolo, lămuresc normal localizarea: ciobanul să fie îngropat nu „în dosu stinii/XJni latrî cîni;" (XI 15—16), ci „în strunga cu of,/Ca sî hiu tot cu voi." (CMLXXXV 14— 15). Bătrînul, tot cu memoria vagă, adaugă două versuri cînd îşi dă seama că şi la tinereţe ştia o var. fragmentată.
     Text.-conv. se referă şi la modalitatea circulaţiei orale a Mioriţei printre flăcăi. Pare îndoielnică memorizarea var. dintr-o singură auzire, aşa cum afirmă despre el acest informator redus.
     Răspînditor al baladei printre tineret se vede că era uneori în trecut şi cîte un ins viciat: în satul Găuri se afla un „beţîv" „meştir di cîntisi" (r. 26 — 30) de la care a aflat întîi Nioriţa şi bătrînul acesta. Personal am evitat în ancheta de teren informatorul intoxicat de alcool, chiar dacă el se bucura de faimă în mediul lui. Fiindcă am observat deseori că asemenea ins (chiar lăutar profesionist) nu mai poate corela actul memoriei: el alterează, risipeşte, confundă elementele de fond poetic. în asemenea situaţie memoria mediocră recepţionează defectuos, apoi degenerează în timp, deza-gregînd treptat materialul memorat la întîmplare.
text. CMLXXXVI
Nota critică 29 (satul Găuri [Livezîli] — Măriia Luca, 68.
     Informatoarea, analfabetă, era soţia unui bătrîn preţios (v. text. CMXCII). Var. se vede o copie relativă căpătată de la soţ. Bătrînă a fost stimulată întîi de cîntare urmată de lectura literară: „L-am auzî’ cîntîn', l-am auzî’ setin’. . ." (text.-conv. r. 77). Prin soţ a deprins şi „melodl/a" (= ghersu), pe care acesta o ştia de la bunic, contaminînd-o apoi cu textul literar. în procesul de suprapunere inversă — pornindu-se de la versiunea cultă spre melodia populară din lumea păstoritului — nu pare exclus să fi jucat rol şi „cîntâria" după tipicul bisericesc (bătrînul a fost şi bun „cîntăreţ di strânî" la biserica din sat).
397
text. CMLXXXVII
Nota critică 30 (satul Găuri [Livezîli] — Pur iei [Mestiacîn] —
—   Sdndu Herkia, 70)
     Din text.-conv. se vede că informatorul întrezărea problema variantelor, recunoscînd puterea creatoare a celor cu talent poetic (v.r. 1—2), singurii în stare să poată potrivi creaţia poetică în timpul plăsmuirii, ca şi al transmiterii (v.r. 49—51); deci corelînd variantele întîlnite, nu juxtapunînd numai părţi disparate. Încît şi omul din popor îşi dă seama — desigur, prin excepţie — de rigoarea veracităţii folclorice: „. . .nu tr6bi sî luâm dj iâj, sî trîntim dincolu! Tr6bi-aşa cum îj jel." (r. 51).
     Var. Mioriţa („Uii cîntic Siobănesc vrăfiâen6sc") a fost auzită întîi la nuntă de la un lăutar (r. 52—54).
text. CMLXXXVIII
Nota critică 31 (satul Găuri [.LivezîliŢ] — Paraskiva Kcriju, 73)
     Formă tocită a Mioriţei: pare să avem faza secundară a dezagregării, cînd se păstrează în memoria epuizată numai replica din dialogul preliminar, dar întreruptă brusc, lipsind localizarea de tip literar prelucrată de Alecsandri. Din baladă râmîn opt versuri disparate.
text. CMLXXXIX
Nota critică 32 (satul Găuri [Livezîli] — Măriuţa Târna, 73)
     Var. pare că se include în fondul păstoresc local (vers. 15— 17). însă nu este exclus un ecou vag din versiunea Alecsandri prin şcoală (vers. 18—19).
     Text.-conv. aminteşte de „baba Tudura Vrănâjoaja" care ar fi fost cîntăreaţa eponimă a Mioriţei. Admirabil ne apare exprimată veneraţia bătrînei faţă de amintirea lui „Ştefan-sel-Mari" ctitorul legendar al Vrancei, de la care pleacă binecunoscuta danie a celor şapte munţi devălmaşi (v. îndeosebi celebra legendă la Ion Ionescu [de la Brad], Agricultura rom. jud. Putna, 1869, 361).
text. CMXC
                                                                                                 Nota critică 33 (satul Găuri — cătunul Pursei — Tgddir Trifu, 74) Informatorul, analfabet, sigur că a reţinut var. de la copii de şcoală primară. Urmele, cu totul sporadice, ale versiunii locale străvechi (cf. 27—28), arată — înlăturînd versurile improvizate( 6,
24, 26, 33—34) — că s-a produs contaminarea, dar inferioară, cu modelul literar Alecsandri (7— 11, 19 — 20, 29 — 32). „Ghersu" (= melodia) însă l-a deprins bătrînul în copilărie „dim popor".
text. CMXCI
Nota critică 34 (satul Găuri [Livezîli] — cătunul Pursei [Mestiacîn] — Neculai Bâziu — 75)
398
      Text.-conv. arată substituirea tradiţiei prin carte: versiunea Alecsandri a înlăturat pe cea populară" („Dac-o ştijan din cârti ş-o auzan di la altu, ascultam, da n-o măj învăţam." r. 73 — 75). Şi acest bătrîn informator a rămas vrăjit de frumuseţea literară a versiunii clasice („Da jo măj bini m-aă lua’ din cârti." — r. 73).
      Fapt de reţinut privind psihologia creaţiei populare: o versiune a Mioriţei — dar întocmită artistic şi ajunsă în popor printr-un mijloc cărturăresc (manual şcolar, periodic de popularizare, broşură de colportaj, antologie) — înlocuia pe alta ştiută demult, chiar dacă aceasta ar fi fost autentic populară şi cu fond excepţional. Deseori în ţărănime noutatea cărţii (chiar broşura de colportaj) alunga materialul tradiţional distins. Romanţele de la mahala — de prin broşuri vulgare vîndute ambulant la bîlciuri — au sufocat doina la sate după anul 1918. Iar prin învăţâmînt pe lîngă arta versului popular prelucrat de Alecsandri, a operat şi noutatea mate-rilaă: aspectul tipografic inedit al manualului didactic de la început de an şcolar ademenea copiii ţărănimii noastre; ei memorizau şi versuri patriotice confecţionate rudimentar.
 text. CMXCII
 Nota critică 35 (satul Găuri [Livezîli] — Ghprighi Luca, 75)
      Bătrînul era un bun informator în satul care sta (în 1967) încă ferit de contactul intens cu tîrgul şi oraşul. S-a păstrat acolo, în izolare, un fond etnografic caracteristic.
      Mărturisirea dubioasă (că ar şti balşda de la bunic — text.--conv. r. 99—103) trebuie pusă la îndoială, cînd se distinge lesne — chiar de la începutul variantei (1— 19) — decalcul tipic din „poizîja" manualului şcolar („...dim punct îm punct" ! —r. 103); şi cînd în cuprinsul textului nu se află urmă din fondul tradiţional.
      în acelaşi text.-conv. întîlnim unul din felurile cum se preda balada în şcoala primară de-acum opt decenii: pentru cazul de faţă memorizarea textului a fost integrală, procedeu pedagogic mai rar întîlnit în Vrancea de ancheta noastră dintre anii 1926— -1967.
      Graiul bătrînului oscilează între sat şi modernitate (încoa&i-încoaii — vers. 22—27; pUpr, zîli, strînze, plînie, sî-fize — 1,51,
 54—56).
 text. CMXCIII
 Nota critică 36 (satul Găuri [Livezîli] — Vasîli Pamfili, 76)
      Bătrînul a fost cu totul izolat de viaţa satului şi a păstoritului vrăncean („Io n-am auzî’ pi nimnia Mioriţa; numa din cârti", „scrisî-n cărţîli şcolari." — text.-conv. r. 93, 92 — 94). Fire voluntară, el s-a alfabetizat din pasiune într-un chip original, învăţînd singur balada din carte. îşi amintea cu precizie momentele memorizării,
399
 chiar şi ce manual de clasă a folosit, deşi ne rămîne imprecisă afirmaţia: „Mioriţa . . .compusî-ii cârti din strofi"! De aici mărturisirea hazlie: „Am învăţat-o măi cu Iţuliaua strofî cu strofî"; „cîtj-o strofî pi zî, am învăţat-o-ntr-o săptămînî" (r. 86 — 90) Răstimpul era pentru treburile gospodăriei care par auxiliare pe lîngă preocuparea de a memora.
text. CMXCIV
Nota critică 37 (satul Găuri [Livezîli] — Ivdn Tudur, 81)
     Un exemplu cu degradarea încheiată a baladei: din cele şapte versuri ştiute, numai primele trei reproduc un fragment din dialogul iniţial, pe cînd celelalte patru sînt vădită improvizare străină de fondul baladei (mioriţa prezice ciobanului moartea, anunţîndu-1 că numai ea îl va îngropa). Textul disparat arată, şi el, că ultima fază a sfărîmării motivului ajunge la dialogul iniţial, sterotip în majoritatea var. vrăncene.
     Pentru Ivân Tudur modalitatea receptării s-a petrecut în lumea copiilor strînşi cu oile la păscut. Bătrînul octogenar, analfabet, îşi dădea seama că în trecut erau — ca şi astăzi — unii cu vocaţie: „ştiu sî cînti mereu, li drag sî cînti" (text.-conv. r. 20). în categoria opusă rămîneau marii indiferenţi faţă de cîntecul şi versul popular: auditori, sau nu, ei stăteau mereu obscuri în obşte. Foarte rar cîte unul mai deprindea la întîmplare, fragmentat, incoerent şi cu greu. Apoi uita în timp scurt. Pentru asemenea cazuri, cîntarea „Mioriţei" etc. era numâi o melodie confuză cu vers confecţionat la minut.
text. CMXCV
Nota critică 38 (satul Găuri[LivezîliJ — cătunul Pur se i [Mestiacîn] —
A.  Neculai Popa, 81; B. Răda Popa, 76)
     Aici se află altă încercare de recompunere a Mioriţei prin racordajul folcloric în cadrul unei familii soţ— soţie. Rezultatul: Abia am putut căpăta o var. simplificată, în care se păstrează numai cîteva versuri din localizare şi din testamentul ciobanului.
     în text.-conv. ne rămîne sugestivă evocarea vigoarei din tinereţe a octogenarului prin zicale ce amintesc de spiritualitatea lui Creangă (r. 10 — 13). Bătrînul îşi dădea seama de curgerea continuă a stărilor sufleteşti. Iar bătrînă mărturisea răspicat:              tehnica
muzicală de astăzi, mai ales cea prin radio, înlătură ce vine din tradiţia poporului („âi sî cîntăm noj cîn’ cîntî dim păreţi? Nj-a lua-gustu!" — r. 36—38; bătrînii aveau difuzor atîrnat în peretele de la intrarea odăii sărăcăcioase). Desigur că prin noutate muzicală automată şi continua frecvenţă mecanică, ţărănimea iroseşte treptat tezaurul tradiţional, marcîndu-se sfîrşitul vîrstei patriarhale a cîntecului nostru popular.
400
text. CMXCVÎ
Nota critică 39 (satul Găurj [Livezîli] — Ion Stâfne, 53)
     Orbul acesta (cu numele în rostire locală „Stâhii") a fost în tinereţe cioban la Breţcu (în Ardeal), aflînd că pe-acolo nu se cînta vocal balada, nici melodia din fluier. Bătrînul octogenar a întîlnit însă Mioriţa într-o carte, poate de colportaj, se pare cu conţinut mixt (poezie populară, proză), în care Alecsandri se vede că prepon-dera. Nu credem că a fost antologia din 1866, fiindcă avea în cuprins şi „bâzmi di' hajdusii". Se indică un titlu echivoc: „Cârti di poveştj" (text. conv. r. 100—106). Tipăritura aceea voluminoasă (ar fi avut cam 888 pagini!) a circulat prin şezători, mai ales în lumea flăcăilor — aceştia o preferau; îneît de la o vreme au şi tăinuit-o. Din ea bătrînul a deprins şi o var. simplificată cu „poizîja Soariluj" (informaţie concordantă cu alta tot din ţinut — v. CMLXXXIII Nota crit. 26). A mai reţinut titlul altei balade preferate, Gruia lu Novac, socotită de el în ciclul „bazmilor di haidusii" (r. 100— 106).
     Rămîne neexplicat faptul cum octogenarul, fost 11 ani cioban (din care cinci la un „oierju" în Breţcu, iar şase „îm munţî Vransi"), nu a reţinut nimica din varietatea poemului vrăncean.
text. CMXCVII
Nota critică 40 (satul Găuri [Livezîli] — Irina Ion Boghiu, 88)
     Două texte notate experimental în interval de-o oră. Provin desigur din lumea bătrînilor, pe cînd informatoarea era copilă. Ea cînta balada cu pasiune la 18 ani, cînd ajunsese fată de măritat ftext.-co-nv. r. 35 — 36). La cîntare, pe la păscutul vitelor, bătrînă se afla în tovărăşia altor fete din sat, odată cu băieţi cunoscuţi. Se cînta de-a valma („Da ăini nu-J ,cînta atupsj?! II cînta [„Mioriţa"] toţ băjeţî pi djal." (r. 35).
     în ansamblul repertoriului din satul Găuri var. CMXCVIII rămîne de bază, fiind printre cele puţine mai aproape de fondul străvechi vrăncean (B. 1—10, 17—27). Este unică tema 11 (obiectele îngropării: „. . .Ij m-or îngropa;/Şî sî-m’ pui:/Paltin la Kisjoari,/ Brâdăsel la cap,/Flujeraş la cap,/Buşim la Kiâjoari.. ." (A. 24—29, versuri exacte cu B. 22—27). Accentuăm: planul var. este simplificat după norma arhetipică din Vrancea: ambele texte încep cu dialogul preliminar (tema 7: întrebarea ciobanului, redată în 10 versuri exacte care cuprind, numai în două versuri, şi o parte din răspunsul mioriţei). Urmează tema 8 (descoperirea planului ciobanilor; A. 13— 18; B. 11— 16), tema 10 (locul îngropării; A. 19—23; aici vom întîlni o contradicţie. — B. 17 — 21) şi tema 11 indicată mai sus. Excepţia: personajele acţiunii (tema 3) nu mai sînt regionale ca în versiunea Alecsandri: în mod firesc ele rămîn anonime
A.  13—15 „Stăpîni, stăpîni,/D-a vorghit Siobani/Ca sî ti omoari,";
B.  12— 13 „Dacî s-a vorghit ijobani/Sî ti omoari, stăpîni?").
401
     Dar memoria bătrînei (aproape nonagenară) ezita: dacă două grupe de cîte şase şi zece versuri rămîn neschimbate în ambele texte (A. 2—12, 24 — 29; B. 1—10, 22—27), în schimb aflăm sfîrşitul var. CMXCVII cu adaus artificial şi izolat în circulaţia regională a baladei („Părinţi di-or auzî,/Sî spui cî m-am însurat. . .“ — vers. 29—30). Sfîrşitul rămîne astfel lacunar, fiind întrerupt brusc. In var. B. apare — dar în text. explicativ — mama căreia mioriţa să-i spună despre locul îngropării (tema 10): „Pi jel 1-a-ngropat/ Din dosu stîni,/Uni latrî cîni ;/în ziocu neilor,/în zghârîtu oilor." (29—33; adică vers. anterioare 18 — 21 inversate).
     Surprinde apoi testamentul ciobanului: în CMXCVII el cere -prin contradicţie etnografică — să fie îngropat . .din dosu stîni,/ Uni latrî cîni;/în strunga oilor/Şî-n ziocu neilor." (19 — 23). în var. următoare el vrea să fie îngropat „. . .din dosu stîni,/Uni latrî cîni;/îfi zgherîtu oilor,/Şî-fi ziocu neilor" (18 — 21).
     în ambele texte există unitatea fonetică a graiului local (a1 treilea caz între celelalte texte din satul Găuri).
     Text.-conv., lămureşte un aspect din condiţionarea psihologică privind dispariţia treptată a Mioriţei în trecut: greutăţile aspre ale vieţii înlăturau asemenea „cîntărj diii vekju" (B.r. 38), cu toate că balada era apreciată ca fruntea materialului poetic tradiţional (aici aprecierea superlativă e timidă: „Da-i frumos tarii. . . Di cîn’ nu l-am măi cîntat!"       — a spus bătrîna într-un moment
                                                                                                     al convorbirii). în acest caz grav se află femeia de la munte cu viata
                                                                                                                                                                     % *
sedentară şi împovărată de greutăţi familiale. Asemenea stare am mai întîlnit-o în satele Nistoreşti (MLXXX, MCXIÎ), Sovtza (MCCX), Văsîi (MCCLXXIII) şi Ghidra (MCCLXXX).
text. CMXCIX
Nota critică 41 (satul Hăuleşca — Neculai Cîţu, 63)
     Şi aici se află contaminarea fondului tradiţional foarte slab (8 — 9) cu versiunea Alecsandri — dovadă reticenţa:           „. . .m-am
ujtat oliacî şî-n cârti, cum nu!" (text.-conv. r. 88 — 89).
     Prilejul primei memorizări — la vîrsta de şase ani — a fost la „lăsat-di-săc" petrecut la un bunic. A urmat contactul trecător cu mediul satului, adăugîndu-se „cartia" întîmplătoare, probabil că vreun manual şcolar. De-aici pleacă var. lipsită de unitate.
     De reţinut un fapt caracteristic: bătrînul cîntăreţ — fost cioban prin judeţul Tecuci (din trecut), apoi baci în satul Coza — folosea în cîntare tehnica tradiţională din Vrancea: el cînta întîi „din fluir", după aceea „din gurî". Practica aceasta intrumentală şi vocală era generalizată în păstoritul vrăncean.
402
text. M
Nota critică 42 (satul Hăuleşca — Stan Săcdltif, 71)
      Mărturia bătrînului este echivocă: Mioriţa nu am auzit-o „dim bâtrinj". Este text Alecsandri memorat dintr-un manual şcolar; prin 1907, cînd urma el şcoala primară, balada încă se găsea în cuprinsul cărţilor-de-cetire pentru clasele IV, V. Ori dacă el a învăţat „puţînî cârti" şi nu a ajuns în clasele ultime (după cum reiese din text.-conv. complet, aici redat în partea esenţială), atunci s-a putut s-o memorizeze de la tatăl lui care „ştiia şî jel cârti", şi fusese „âjoban pi di vali" (la cîmp — text.-conv. r. 59—63). O şi "cînta. . .cîm’prindia la curaz"; şi „. . .jo ascultam" (r. 59—60). Tatăl ştia să cînte din fluier, fiul însă nu. Evident că acesta a fost limitat la memorie, cu înclinare mai redusă pentru vers şi cîntare. Aşa se explică puternica disparitate a fondului în care apar: contradicţii („Să mă-ngroapi//m bătătura stîni, . .“/„Să mă-figrgapi-n dosu stîni," — r. 23—24, 26; „La buna mia măicuţî/Sî spuniţ cî. m-am însurat/C-o mîndrî crăjasî," — 41—43; „Dar la a mia măjcuţî/ Sî nu spuniţ căci m-am Însurat/C-o fatî di crai. . .“ 51—53); material repetat (45 — 48, 55 — 58); disparat (19 — 27); improvizat („N-aţ văzu’, n-aţ întîlnit/Fifijoraşu meu iubit,/Tras printr-un ineluş?" — 32-34).
      Privind graiul, subliniem aici cele discutate în legătură cu bătrînul din satul Coza (text. CMLXXIX —CMLXXX Nota critică 23): cîtid un subiect părăseşte buchea cărţii (= modelul limbii literare din manualul şcolar), atunci apare expresivă fonetica tradiţională (din ambianţa familiei, a obştei satului). Dacă insul se vede pus in faţa unui străin instruit, el afectează graiul oficial (cu precădere al autorităţilor administrative), părăsind brusc vorbirea de obîrşie. Scopul lui e să lase acum o impresie deosebită în această privinţă cazul tipic rămîne cel din Coza. Pentru asemenea ins, lesne imitator, graiul amfibologie apare mai ales cînd el paradează (expresia, citată de noi, amintim că aparţine dialecto-logului istrian Iosif Popovici) — în faţa cuivajbănuit că ar fi om al zilei, cineva oficial; ori întîmplător vreun străin impozant. Contrar, apare vorbirea firească, acea curentă în mediul său tradiţional. Atunci el convorbeşte normal cu un localnic, om cumpănit la vorbă. Sau cînd povesteşte autobiografic despre trecutul închipuit măreţ; ori despre înaintaşii venerabili din sat. în primul caz, graiul a intrat în patologia verbală; dincoace, se dezbracă de caricatura lexicală imitată, sau inventată de el.
text. MI
Nota critică 43 (satul Hăuleşca — Şărbdn Sgdri, 73)
      Altă var. literară a baladei aflată de bătrîn nu din manualul şcolar, ci dintr-o „cârti" cu „titlu. . .dj-a lui Alicsăndri" (text.-
403
conv. r. 1 — 5). Afirmaţia rămîne îndoielnică: vezi titlurile amintite de bătrîn. Poate fi la mijloc menţionata antologie şcolară a lui Cristu S. Negoescu (Poezii populari alese. . . , 1896). Că trebuieşte exclus ca izvor manualul şcolar, mărturiseşte chiar bătrînul.
     Iată şi pe Eminescu preferat de şcolarul vrăncean pentru oda Doina, memorată prin 1904: „Toat-o ştiu !" — a exclamat admirativ informatorul.
     Cunoaştem pe lăutarul fruntaş al Vrancei, la apogeu între anii 1910—1927 (Vasili Pîrvu-Botiţî). Stă în lumina unei glorii locale unice în faţa urmaşilor lăutari epigoni: „palavragii" — adică lipsiţi de vocaţie, executanţi inferiori înstrăinaţi de cîntările bătrîneşti (r. 18-19).
 text. MII
 Nota critică 44 (satul Hăuleşca — Sâfta Condurăki, 74)
     Tip interesant de bătrînă: avea sprinteneala graiului, naivitatea să creadă ca reală ficţiunea Mioriţei (numită „Cînticu oilor"), fiindcă trăia în ordinea spirituală a comunităţii săteşti de odinioară Var. e desprinsă din modelul literar. Fondul local şi aici se distinge vag (1— 10). Ştefan-cel-Mare pare socotit drept cîntăreţ eponim al Mioriţei: el a „dăruit" vrâncenilor munţii (text.-conv. r. 74 — 75; în text. CMLXXXIX apare eponimă Baba Vrăn-i\oa\a).
     Momentul recepţiei a fost la vîrsta de şapte ani, cînd copila mergea cu tatăl ei la munte pentru păscutul oilor. Ea exclude contactul cu Mioriţa lăutărească (r. 76 — 78).
 text. MIII
 Nota critică 45 (satul Hăuleşca — lendki Păvîl, 74)
     Altă var. deplin dezagregată, îneît ultimele două versuri („Orj tărîţa din cohfţî,/Ori apa din cogheliţî. . r. 4—5) cuprind j magini improvizate de bătrîn, fără corespondenţă în cuprinsul materialului întreg vrăncean.
 text. XIV
 Nota critică 46 (satul Hăuleşca — Ion Hîrnj[a, 77)
     Bătrînul era complet surd, totuşi, rămăsese expresiv în grai, dar cu fonetica alterată (talj, plasi — 26—34; îriegaii, încQaii — 30 — 37). El mărturisea fără simulare: dicta balada aşa cum a „Setit-o" din manualul şcolar (text.-conv. r. 82). însă în cuprinsul textului se întrevăd două izvoare: principalul a fost cartea-de-cetire; celălalt, întîmplător, pare să fi fost prin lăutari. Dintre ei fruntaşii din Vrancea apar şi aici (r. 88).
      1 Cf. L. Levy-Bruhl, La mentalite primitive, Paris-Felix Alean,
 1925,  p. 14- 18.
404
text. MV-MVI
Nota critică 47 (satul Hăuleşca — Măriţa Cîţu, 81)
     Text. MV, în experiment cu trei sferturi de oră înaintea lui MVI, a păstrat intacte vers. 1 — 6, 16 — 22, restul fiind disparat» Varianta are fond păstoresc redus (numai 4—6,                   10—12).
Bătrînă a deprins-o, prin cîntare, de la mama ei, pînă la vîrsta de 15 ani, fără legătură cu lăutarii. A trăit retrasă din obştea satului. Nici soţul nu a interesat-o în privinţa Mioriţei. Desăvîrşită lipsă de legătură între amîndoi, fiecare rămînînd cu ce ştia din altă parte, şi opus: femeia, textul poetic; soţul, melodia din fluier, odată cu „Şîrjagn oilor" (cîntare numai din fluier). El a fost cioban „păr’ cîn’ a căzut”: toată viaţa.
     Var. este incoerentă datorită memoriei. Aceasta reproduce autoaiat, fără discernerea ideii care să prezinte realitatea intactă, şi nu deformată aproape pînă la confuzia deplină. Un exeipplu,: după o ezitare uşoară („— Fluieraş la cap,/Fluieraş la iusjoari;/
. . .Busemaşu la Kisjoari" — 10 - 12), se ajunge la non-sensul enorm („Feţişoara luj:/Douî murj-a cîmpului..." — 21 — 22; dar şi „Feţişoara luj^/Spuma laptilui" II — 21 — 22). în materialul din colecţia aceasta avem un rar caz de confuzie a realităţii imediate. Dezordinea realului sigur că a fost în legătură cu amnezia parţială a memoriei. '
     Graiul păstrează fonetismul regional.
text. MVII-MVIII
Nota critică 48 (satul Hăuleşca — Toma Bratosîn, 82)
     Subiectul acesta (bătrînul cel mai vîrstnic din sat) a cunoscut balada, numai din manualul şcolar — lucru făţiş în cuprinsul textului învăţat prin 1895. Dar vers. 13— 14 dau de bănuit: să fi cunoscut bătrînul altă variantă amintind de „Trii mij di mej/Cu trij Ciobănei:" ? Ar putea fi vorba de ceva imaginat; adică un adaus spontan în recitarea primului text, menţinut în următorul (notat la o oră după întîiul) de memoria încă rezistentă. Nu se poate explica de ce octogenarul s-a, înstrăinat de textul şi melodia păstorească locală, pentru ca numai în două versuri să licărească ceva din vechime („La cap sî-m’ pui/Busiumaş di fag;“ — 59 — 60).
     în ambele texte fonetica locală este rar alterată de cea literară („picj[or‘', „ciobănef, „mioriţî" — 10, 14, 32, 3S; dar „vrănsian" — 17).
text. MIX
Nota critică 49 (satul herăstău — Ilinca Lăşcânu, 53)
     Var. a fost notată de la o informatoare deosebită: în 1926 ea ne-a comunicat un text al baladei (Ţinut. Vrane. I2, p. 334 XII),
405
cînd era la vîrstă fragedă: numai de 12 ani. în ansamblul bibliografic al baladei vrăncene rămîne informatoarea de vîrsta cea mai mică. Cercetarea comparată a textelor arată în ce mod au evoluat ele timp de 41 de ani (1926—1967), de la copilărie la maturitatea femeii ca să, ajungem la două tipuri deosebite de text.
      în text.-conv. informatoarea (matură acum: 53 de ani) spune că a „auzît-o-ntăi Nioriţa di la um bătrîn" breţcan „dinspre Covâzna" (Ardeal). Acesta venise la tatăl ei (fierar, dar şi lăutar ca să-i facă „un cuţît di Ijobănii" (r. 1—7). Faptul nu pare verosimil: singura întîlnire cu breţcanul poate să fi prilejuit copilei întîia ascultare a cîntării, dar fără deplina memorizare a textului. în realitate var. a plecat chiar din mediul lăutarilor aflaţi în satul natal al informatoarei, Herăstău. Aceştia trăiau în ambianţa materialului lăutăresc din Vrancea sudică şi de pe „Valia-Mllcovului", dar nu din Ardeal. Dovada filiaţiei acesteia, îndeosebi prin profesioniştii din sudul Vrancei: „Aâii nouî siobani" din text. princeps (Ţinut. Vrane. I2, p. 334 XII r. 2) se află în var. a trei lăutari chiar din Herăstău („Sii nouî s'/oftanj/Cari-s veri primari" — ibid., 338 XV 12— 13; „Trii turmi di oi. . ./Cu nouî â{obănei" — ibid.
 339  XVI 3, 5; „Sii nouî sjobanj[,lToţ sîn’ veri primari" — ibid.
 340  12-13).
      De asemenea episodul testamentului („Vă dusiţ în vatrî,/Cî j-o găliatî cu galbim/Şî s-o luaţ." — ibid., 335 XII r. 31 — 33) se găseşte la aceiaşi lăutari („Şî sî-m cătaţ/în vatra focului/Di-o magrî găliatî," — ibid., 338 XV 28 — 30; „Iisî cati/în vatra focului. . bid., 339 XVI r. 34—39; „Da ii sî cati/în vatra focului/Di-o niagrî găliatî..    — ibid., 340 XVII 22—24). Tot aşa cu locul de
 îngropare: în var. din 1926 („Voi sî rîcîiţ cu Kisioarili/Şî sî mă luaţ/Şî în zocu neilor/Sî mă îngropaţ." — ibid., 334 XII 25—28) apare întocmai ca la lăutarii menţionaţi („Tu sî mă dăzgroKi/Şî sî mă-ngropaţ/în strunga oilor,/în 2ocu meilor." — ibid., 338 XV 24—27). Episodul întîlnirii mamei cu negura (ibid., 334 XII r. 37 — 46) dacă nu apare la lăutari, se găseşte măcar într-o var. a unui bătrîn din acelaşi sat (culeasă tot în 1926: ibid., 337 XIV 55 — 59); desigur că şi aici tot de provenienţă lăutărească. Rămîne evident că în această mărturie primă despre baladă nu avem niciun ecou din versiunea clasică.
      în var. actuală datele sînt însă contradictorii în raport cu precedenta. Cîteva exemple: în loc de „nouî âiobănei" avem „trii Siobănei". Cele două părţi episodice sînt înlăturate. în schimb au pătfuns părţi din versiunea lăutărească disparate: sînt numiţi cei trei ciobani (care aici devin „basiu ungurian", „ — vrănsian"» „— moldovân") cu acelaşi rol în acţiune (35 — 42). Apar potretul ciobanului (83 — 91) şi nunta aşa-zisă m i o r i t i c ă (102—107),
406
 pe lîngâ părţi dislocate şi împreunate artificial (25 — 29, 47 — 50). Mai apar versuri contradictorii în care „Mîndru Ciobănel" (84) întîi cere să-l îngroape mama (55—60), apoi oile („Sî mă mormîntaţ;/ La cap sî-m’ puniţ:/Flujeraş di os,. .jCăvălaş di soc. . ." — 66 — 73). Unele versuri le găsim confuze („Vîntu cîn’ a bati,/în voj-a răzbaţi;/ Voj v-oţ strîă2i,/Pi mini m-oţ plînzi. — 61—65). Altele sînt improvizate lăutăreşte („— Jo pi plai mergînd,/Di»i gurî zberîndj Am întîlnit/Măicuţa bătrînî.— 75 —78; „Majcî-sa âi făâja ?/ Păru difl cap şî-1 smulija/Şî la pâmîn' cî cădia,/Pi fiâjor cî şî-1 plîfi.-fja..— 97 — 99). în materialul aşa de abrupt, chiar vocabularul se alterează („Şî steli sfecli/..— 107; normal făclii), deşi fonetica râmîne ceea a graiului păstoresc, cu cîteva abateri.
      Cum să se explice lipsa de concordanţă între două texte aflate la un interval de patru decenii unul de altul? De presupus că numai în felul următor: var. copilăriei a fost aflată cînd informatoarea trăia numai sub influenţa mediului lăutăresc din Herăstău. La maturitate, însă, cîntînd la „ţâmbâl" (de la 151a 51 de ani), ea a peregrinat, ca profesionistă, în „tărâf di lăutarj" — chiar cu tatăl ei — pe la nunţi şi hore, prin satele Vrancei sudice îndeosebi, ajungînd pînă la oraş (în Focşani şi Rîmnicul-Sărat — text.-conv. r. 108— 118). într-o asemenea continuă strămutare lăutărească, dînd toamna (după obiceiul tradiţional lăutăresc) şi prin podgorie, la culesul viilor (tocmai într-o zonă viticolă principală, Odobeşti), Ilifica Lăşcânu a putut întîlni profesionişti variaţi. La aceştia Mioriţa cuprindea, fără îndoială, versuri contradictorii, altele confuze, ori improvizate prea lăutăreşte. Din ele unele s-au contopit disparat în textul de faţă (le-am consemnat mai sus). Tot de la lăutarii ambulanţi s-au interpolat şi versurile citate, lipsite de elan poetic şi fără frecvenţă în zonă.
      Râmîne de clarificat încă o problemă: informatoarea mărturiseşte — dar contradictoriu — că a întîlnit versiunea Alecsandri chiar în şcoală („. . .am avut-o-n clasa a patra, c-an făcu’ siniiclasî"
 —  r. 10— 11). De-aici sigur că provine (privită în raport cu textul didactic) grupa identică a personajelor (40 — 42). Dar lucru surprinzător: lipseşte din text. II localizarea (plăsmuită de Alecsandri!), element literar de efect pentru cine memorează balada în şcoală. Oricum, prin alte versuri din text (23—25, 30 — 34, 47—50, 55 — 59, 88—89, 95 — 95, 102—107) filiaţia literară ne apare destul de clară. Admitem, prin urmare, influenţa manualului şcolar.
      Urmează o problemă aferentă: cum să ne explicăm că în 1967 informatoarea nu a comunicat (ori altfel spus: a evitat să comunice!) textul ştiut în 1926 din mediul lăutăresc al satului natal? Aici subliniem că tatăl ei trebuie admis ca prim factor transmiţător. El fusese fierar, dar şi lăutar („. . .jel a măi cunoscut şî vioara" — a
407
 precizat fiica; r. 109). Explicaţia apare dintr-un motiv de ordin psihologic, privit în dublu aspect: 1 — Textul din 1926 nu mai era preferat, în 1967, de cîntăreaţa din „ţâmbâl" (timp de 36 de ani) din cauza subconştientului său puternic refulat-anume:       cînd
 învăţase textul şi melodia de Ia tatăl ei (odată cu tehnica ţambalului), acesta folosise cu dînsa rutina lăutărească primitivă, care era pe-atunci aspră, neîndurătoare, greu de suportat mai ales pentru o copiliţă (se foloseau în predarea lăutărească graiul dur, ameninţările, bătăile, privaţiunea de hrană). Cunoaştem un caz privind barbara metodă lăutărească. L-am întîlnit în 1967, la un lăutar renumit, localnic cu informatoarea (v. text. MXIV—MXV Nota crit. 53).  2, — Versurile prelucrate artistic — puţine
 cît mai rămăseseră din versiunea Alecsandri întilnită în şcoală (prin anul 1924) — au suprimat textul disparat provenit din tradiţia lăutărească locală.
     Am detaliat prezenta notă, fiindcă se preocupă de singurul caz în colecţie privind o minoră cunoscătoare a baladei la vîrsta de
 12 ani. Pe unde a peregrinat cu „tărâfu", a întîlnit mereu balada preschimbată fără orizont artistic.
 text. MX-MXI
 Nota critică 50 (satul Herăstău — AUghil Predoi Cîtu, 55)
     în experiment text. MXI, notat la trei sferturi de oră după Sntîiul, a rămas neschimbat — cf. vers. 23.
     Este inexactă afirmaţia lăutarului (text.-conv. r. 1 — 2) că ar fi deprins balada de la tatăl lui, tot lăutar (v. Ţinut, Vrane., I2, p. 338 XV). în realitate nu e decît o var. simplificată, cu care s-a încrucişat alt text lăutăresc, mediocru, adăugîndu-se ceva şi din versiunea Alecsandri (14—15). Prin urmare var. stă departe de ce cunoştea înaintaşul său, în 1926, cînd raporta un fapt folcloric îngrijorător pe atunci, dar numai în lumea lăutarilor: frumoasele „cîn-ttti dim bătrîni" „nu li âeri nimini" lăutarilor! Consecinţa: „Noj lăutarii!] c î n t ă m acum di jesti nouî. Şî-j păcat cî nu li £eri! Jeu n-am măi cîntat cînticu ista [Mioriţa /] di cîn’ jeram tînîr" (ibid., p. 339 text.-conv. r. 36—39). Mărturisea aşa un profesionist cunoscut relativ bine pe-atunci în ţinut. Ne aflam în anul 1926. El era atunci cel mai bătrîn lăutar din Vrancca (avea 70 de ani, născut în 1856). Nu mai cîntase „Nioriţa" de peste jumătatea de secol (aproximativ din 1876).
     Explicaţia reală trebuie să fie următoarea:     „cîntiSili dim
 bătrînj" numai balada propriu-zisă descreştea în repertoriul lăutăresc din Vrancea. Rar o mai cerea lumea pe la nunţi, cumetrii şi petreceri. Mioriţa însă circula cu vigoare în 1926, ca şi în 1967, cînd a fost notată var. de faţă. în ţinutul, prin excelenţă păstoresc, 1 ă u-
408
 tarul nu era socotit ca priceput cunoscător al baladei păstoreştj (v. text. CMXLIX Nota crit. 17). El nu putea rivaliza cu măiestria ciobanului, cîntăreţ excepţional din fluier şi caval, pe care l-au admirat, în 19.15 şi 1938, Mihail Sadoveanu, apoi muzicologul Constantin Brăiloiu (v. text. MXIIl Nota crit. 52).
text. MXII
Nota critică 51 (satul Herăstău — Velica Găini, 59)
     Din tex!,.-conv. (r. 4 — 5) se distinge că în transmiterea Mioriţei cîntarea din fluier preceda zicerea textului (,,Unkeşu cînta din f 1 ii i r, ş î di-acolia ni spunia vorbii i").
     Trebuie remarcată denumirea păstorească a baladei: Cînticu ■Aigiri (ca în cazul de faţă.), altcrnînd cu Cînt icul oilor, si tîrziu, Cînticu îiior’ţi (cf. Ţinut. Vrane., I3, p. 315). Vom mai arăta că Mioriţa e substituire lexicală modernă care nu credem să fi plecat întîi de Ia Alecu Rusu. îu 1851 el se referise la Mieoara (Studie moldovană, publicat în Zimbrul; v. Scrieri, 1903, p. 15). Dar în 1859 apare forma Meoriţa, însă în articolul său publicat postum, Poesia poporală (Foaia Societăţii pt. lit. şi cultură rom. din Bucovina; ibid., p. 187, 193); pentru ca să se revină la forma Mieaora, în 1852 prin Alecsandri (Poezii poporale. Balade, I, p. 1), apoi iar la Mioriţa în antologia dui 1856 ( Poc sii populare ale românilor, p. 1).
     Textul e contamiuire între fondul local (8— 13, 20 — 25) şi textul literar, mijlocit, probabil, de cartea de-cetire prin şcolari din familie.
text. MX11I
Nota critică 52 (satul Herăstău — Nirăuţî Tuga, 64)
     Text.-conv. aminteşte de ultimul cîntăreţ maestru vrăncean al Mioriţei, din fluier şi din caval (un artist excepţional!): Tgadir Pătulţa. L-a ascultat, cu admiraţie, şi Mihail Sadoveanu, chiar în satul Nistorcşlţ (locul lui de baştină) cu prilejul unei călătorii de documentare literară făCută în tovărăşia mea. Era în octombrie 1935. Cîteva amintiri ale mele despre cele şapte zile prin Vrancea cu marele scriitor se găsesc într-o revistă ieşeană a timpului (însemnări ieşene, IV [1939], voi. XI, nr. 7, p. 87 — 94). Peste doi ani (în 1937) Sadoveanu a deplins decăderea stării materiale a Vrancei prin politicianism şi exploatarea sălbatică a munţilor (Adevărul, an LI, nr. 16291).
     Pe Tgadir Pătulja am spus că l-am revăzut îu octombrie 1938, aflîndu-mă într-o anchetă folclorică şi muzicoligică împreună cu Const. Brăiloiu. Atunci i-am înregistrat amîndoi, cu fonograful „Edison", toate cîntările ştiute de el din fluier şi caval. Cilindrii cu imprimările (melodie-tcxt) au rămas la Brăiloiu pentru transcriere, în special melodia Mioriţei — unicat îu repertoriul întreg al bala-
409
dîi* — s-a păstrat, pînă în 1944, în Arhiva fonogramică a „Societăţii Compozitorilor Români" (v. şi nota mea, din 1969, Ţinut. Vrane., I2, p. 75) x. Din 1944 pînă azi (1983) 2 nu am putut afla unde sînt. Intervine dubiul: în 1940 a fost publicat de însuşi Brăiloiu
 o  melodie cu text (notat literar) aidoma cu cea din 1938.
      Var. de faţă poate că a fost auzită de subiect de la Toadir Pătulia care o ştia tot în neorînduială. Are suprapuse elemente literare 24—26, 54 — 57, 75 — 76) peste substratul păstoresc redus (66 — 71), la care bătrînul acesta a adăugat o improvizare personală destul de stîngace (40 — 53, 60 — 61, 72 — 77). Graiul este puternic înrîurit de fonetica oficială (taci, plali, mioarî, zîci, bolnăvioarî, căli, balful, di-o fi, atunci, să fiu, dragi, miriasî, vini, spicu, etc.
 text. MXIV; pag. 146 — text. MXV
 Nota critică 53 (satul H'erăstău — Ion Babei [Sacw], 65)
      Acest bătrîn era, în 1967, ultimul «lăutar ţîgan » care mai cînta « poporului» din Vrancea — « ca rapsozii vechi» — «baladele sale strămoşeşti pe un ritm monoton şi melancolic» (A. Rusu, vorbind, în 1840, despre lăutari; Scrieri, 1908 [ed. P. V. Haneş], p. 178). într-adevăr Ion Babei rămăsese în ţinut lăutarul cu repertoriul epic cel mai cuprinzător, cunoscînd şi doina de haiducie pe lîngă celelalte categorii lirice propriu-zise.
      Era fiul altui lăutar cîntăreţ al Mioriţei (Ţinut. Vrane., I2, p. 358 XV), şi frate cu cel precedent (MX). Var ar fi provenit de la fruntaşul lăutar în ţinut („Boţiţi âel bătrîn"). Rămîne ca textele de faţă să fie şi ele comparate cu cel cules de la Botiţă, în 1919, de P. Caraman (cf. Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 97). Deocamdată este posibilă numai o comparare între aceste două variante heterogene.
       *      Faptul acesta a fost consemnat peste 41 de ani (în 1979) şi de cronicarul asiduu vrăncean S. Hîrnea, citind chiar vorbele auzite de la Brăiloiu:        „Mioriţa. . . exemplar unic din întreg
 repertoriul românesc" (Locuri şi legende vrîncene, p. 156 j. Este vorba despre unicatul melodic cîntat de Pătulia din fluier şi din caval (textul baladei era mijlocaş).
      1       Privind ancheta din 1938, v. Iordan Datcu, Amintirile lui Ion Diaconu despre Constantin Brăiloiu (în „Revista de etnografie şi folclor", nr. 2/1985, p. 181— 183). Autorul articolului, unul dintre puţinii specialişti de azi care au pus în adevărată lumină importanţa activităţii şi a lucrărilor lui Ion Diaconu, ne dă un material inedit (nota îngr. ed.).
      2       După încheierea anchetelor de teren, realizate — după cum se ştie — între anii 1926—1970, autorul monografiei Ţinutul Vrancei a aplicat un riguros studiu comparativ materialului cules, apoi a elaborat Notele critice asupra cărora a revenit pînă la sfîrşitul vieţii (n. îngr. ed.).
410
      în alcătuirea lor disparată textele sînt tipic lăutăreşti. „întor-surili" nu păstrează planul firesc: îl variază de la un text la celălalt. Dacă în materialul baladelor memoria lăutarului păstrază mai unitar conţinutul epic, în aceste două var. ale Mioriţei întîlnim grupe de versuri, sau versuri izolate, care apar într-un text, însă rămîn înlăturate dincolo (MXV 10—22,23,55 — 57, 62—63, 68 — 69). Improvizarea lăutarului rutinat intercalează versuri inexpresive, ori nenaturale (MXIV 45 — 46; MXV 33 — 34). Improvizarea factice, variind fonetica, produce alterarea imaginilor („N-aţ’ văzît un vo/niâel/ Tras pentr-un inel?" — MXV 70 — 71; cf. „N-as’ văzît un voinisel/ Tras pîntr-un inel?" — MXIV 54 — 55). Din cauza improvizării lăutăreşti automate întîlnim versuri rătăcitoare din balada Corbia (MXIV 62-63; MXV 78-79).
      Prin aceeaşi înclinare către improvizare şi interpolare în z i c e r e-c î n t a r e, găsim (numai la sfîrşitul text. MXV şase versuri din cîntecul liric Ciobănaşul (90 — 96). Acest motiv păstoresc (aflat de Ovid Densusianu într-o var. distinsă; Flori alese. . ., 1920, p. 109) a fost adaptat la ciclul milităriei (Densusianu, Vieaţa păstor. . , 1920, II, p. 40), aşa cum îl găsim şi în Vrancea (MXXVII — MXXXVIII Nota crit. 69).
      Alterarea imaginilor prin repetiţie se întîlneşte în ambele variante („— N-as’ văzît, aşa:/N-as' văzît un voinisel/Tras pîntr-un inel?" — MXIV 52—54; „—N-a/ văzît un vojnisel/Tras pentr-un inel?" MXV 68—70). Sînt şi versuri cu sensul abrupt, aproape obscur (MXIV 22—23). Stilul direct (cel normal în dialog, MXV
 10 — 22) se repetă — din necesitate narativă — în stilul indirect 36—47). Procedeul este absent în var. primă.
      Trebuie notat că prefacerea textului B s-a întîmplat în două luni şi şapte zile (8.VII— 15.IX. 1967). Încît vers. 72—75 din text. prim au fost prelucrate în MXV astfel: „J-a fos’ năşî păltinâşî;j Soarili şî lunaţl-a ţînu’ cununa..." (87 — 89).
      Rostirea lăutărească (imitînd tîrgul etc.) e supărătoare în ambele texte („Alest moldovian/Şî cu-acest ungurjan. . ." — MXVI 22 — 23; MXV 36—37). în general lăutarul păstrează fonetismul local, schimbîndu-1 numai în cîteva cazuri, 13 cazuri în 90 de vers.).
      Cît priveşte provenienţa, nu se poate înlătura sursa lăutărească. Amîndouă textele dovedesc însă de la începutul lor ecoul literar din textul clasic (MXIV 3—6; MXV 1 —4 — cu vers. prelucrât „Sî aţin în cali“). Urmează identic grupul celor „trii sjobănei". Materialul tradiţional rămîne extrem de redus (MXIV 13—19; MXV 30 — 34). în privinţa aprecierii estetice a textelor Mioriţei, cîntată şi zisă de lăutari vrânceni, se vede din materialul cunoscut pînă în anul 1983 cum cobzarul din Colâcu, Marin Curtiânu, ştiuse, în 1926, o var. nedepăşită încă în ţinut de alţi cîntăreţi profesionişti.
411
 text. MXVI
 Nota critică 54 (satul Herăstău — Ion Găinî, 70)
     Iată un caz deosebit, privind circulaţia Mioriţei în Vrancea: varianta aceasta, cîntată, era folosită în trecut ca un cîntec de leagăn (v. Soveja, MCCI Nota crit. 172), cu care bunica bătrînului adormea nepoţeii leglnînda-i (v. text .-conv. r. 1 — 3). Funcţia aceasta se explică prin calma muzicalitate a melodiei.
     Textul ştiut de bătrînul analfabet e din lumea păstoritului vrăncean, dar ctvprinzînd un ecou inexplicabil din versiunea Alecsandri, atît în privinţa fondului, cît şi a lexicului. Apare în finalul var. episodul rar al metamorforzării mamei în corboaică (48 — 57).
 text. MX.VII; text. MXV1II
 Nota critică 5.5 (satul Herăstău — Grîgori Stegarii, 70)
     Textele — culese experimental (MXVIII notat la trei ore şi jumătate după MXVII) — sînt tot material lăutăresc după însăşi mărturia bătrîmilui (text.-conv. r. 88 — 95): le ştie de la un unchi lăutar, Neculai Cîtu (alias Neculai Predoi) care a comunicat text. din 1928, cînd avea 65 ani ( Ţinut. Vrane., Iă, p. 340 XVII). împrumutul este evident chiar din începutul ambelor var. (text.cit. 1 — 7; MXVII 6 — 8). în conţinut însă text. MXVII şi MXVIII diferă de cel precursor: în var. din 192S a lăutarului omorît orii sînt ,;§ij nouî ijobaniJ-Toţ sîn’ veri primar(l.c., 12— 13; pe cînd textele derivate indică „Cel ungur (an/Şî cu cel vrăntian" (A 12— 13; B 11—12 inversate), adică personaje din versiunea Alecsandri. Prezentării mai detaliat situaţia:
     Var. lăutărească s-a încrucişat cu alta, probabil de provenienţă lliterară. Localizarea clasică, dar încrucişată („P/-o gurî di plaf — text.-conv. A r. 106-107) şi indicarea personajelor (A 12— 13; B 11— 12) par concludente. însă partea episodică (metamorfoza mamei în „corboaică" — A 67 — 79; B 58 — 74) arată al treilea izvor, tot lăutăresc. Sincretismul între cele trei straturi eterogene a produs text. A B. în acestea apare localizarea cu totul contradictorie: moldoveanul a fost văzut de cei opt „sivirj primări", făptaşii, „Pi Arîiş ifî susjC-o turmî di oi". Aşadar reflex evident din balada Mănăstirea Argeşului ( A 64 — 6; B 54 — 57). Var. aceasta, în dublu text, este o: anomalie curioasă în raport cu întreg materialul mioritic vrăncean, pentru următoarea diferenţă: „mioriţa lai" vesteşte pe „stăpîn" că-1 vor omorî „Cel tmgurianjŞî cu Cel vrăncian" (A 12— 13; B 11— 12). Dar apare contradicţia: „baba bătrînî" întreabă global pe cei „nouî ijobani, . ./. . .sîviri primârj" dacă nu au văzut „um ?noldovianj Tinîr şi galant“ (A 48 — 53; B. 43 — 47). Urmează portretul literar; apoi, tot contradictoriu, răspunsul stereotip al celor nouă: ei au văzut pa moldovean „Pi Arziş în susjC-o turmî di oj". Crezîndu-i, bătrua „...ini-a apucat/Şî s-a dus/Pi Arziş în sus." (A 65 — 69;
412
 episod absent în B, urmînd în ambele texte episodul cu „maica" metamorfozată în „corboaici" — fragmentat în A 70 — 76; amplificat în B 58 — 73). Acesta este finalul brusc în ambele texte. însă text.-conv, complică acţiunea; informatorul aduce o modificare originală, dar opusă tradiţiei: cei doi (ungurianul şi vrănceanul; sau admiţînd confuzia: cei „nouî Ciobani. . , siviri primari") nu l-au omorît pe moldovean. „Apî iei li-a făcu’ di petrecanii şî lor. . ." (B r. 74). Deci ungureanul şi vrănceanul (sau, prin confuzie, cei „nouî ciobani. . .
 iiviri primari') sînt pedepsiţi capital de „stăpînu" — am spune indescifrabil! Confuzia rămîne suverană, departe de simplitatea clară din acţiunea tradiţională. Concluzia normală: var. C (din text.-conv.) stă la antipodul tipului mioritic vrăncean, din care doar trei versuri par contaminate cu atîtea elemente contradictorii (A 6—8; B 5 — 7 „Ţîja si nu-ţ plasi:/Pozâr di pi cîmp,/Sau şarja dim burduf?"). Curiosul dublet în proză, succint şi prozaic, pare o combinaţie personală, absolut izolată de viaţa baladei specifice. Întîlnim şi altă înrîurire: a unui cîntec haiducesc, frecvent în Vrancea printre lăutari pînă la 1930 (cf. Ţinut. Vrane., II, 63 CXI 14-19). Priveşte dorinţa ciobanului să nu fie îngropat ,,-n dosu stîni. . ci „La iei paltin gălbiu:jSus cu frunza diasî;/Zos cu umbra groasî." (A 26 — 32; B 25—27).
      Fireşte că asemenea produs lăutăresc combinat (melodia ştiută de informator era mediocră şi străină de repertoriul vrăncean), are şi lexic artificial. Astfel oile moldoveanului sînt „mai orto-pani" !. Versuri din var. primei recepţii („âij nouî ciobanilToţ sîn’ veri primari" — Ţinut. Vrane., I2, 340 XVII 12— 13) se prefac în următoarele: „Voi nouî cpbani,/Voi sivir(j) primări" (A 49 — 59; B 43—44) 2. Iar mama întreabă pe cei „. . .nouî âiobaniJ. . .sîveri p&imări (B 44) despre feciorul ei: „. . .um moldovian/Tînîr şi galant. . ." Astfel de lexic hibrid arată influenţa lăutarului din periferia oraşului, ori de la iarmaroc 3. Toată vorbăria se vede străină de graiul simplu al var. autentic vrăncene.
      1      Deformare din text. clasic: „Pe cel moldovan,/Că-i mai orto-man,". O formă asemănătoare se află într-un text din Hunedoara, cules în 1934: „Şi unu-i hortopan". (Fochi, Mioriţa, p. 689 CCLXXII7).
      2      Probabil „Voj sii (=sej) veri primari". în două texte ale baladei din Buzău găsim forma preveli (= „tovarăşi de vîrstă"): „Si-s nouă ifobanj,/Tot sînt preveli marj." (N. Georgescu-Tistu, Folk.jud. Buzău, 1928, p. 44 CXXI 7-8; cf. p. 77 CCXVI 11 „Toţ sunt preveli marj.").
      3      Cazul acesta rămîne controversat. L-am discutat la text. MCCXC Nota crit. 230). Acolo am consemnat identitatea acestui vers cu altul („Tînăr şî galant"), notat în 1906, în satul Găieşti. limitrof Vrancei, de la un cioban bătrîn de 76 ani. Asemenea identitate evident că duce la aceeaşi concluzie: un ecou lăutăresc dăinuind de peste şase decenii.
413
     /Am ufmârit în două, rînduri la radio cele «aproape 90 de piese* basm, snoave, legende, întîmplări >) şi cîntece » — « comoara vrîn-ceanului » înregistrată cu magnetofonul în cursul lunii iulie 1967) de «cercetători ai Institutului de Etnografie şi Folclor» din Bucureşti. Ancheta noastră a coincis trei zile, în răstimp, cu cea oficială (care urmărea în special repertoriul basmelor). Intr-adevăr memoria bătrînului era puternică. Iar basmele ştiute păreau în număr impresionant (multe piese erau inutile documentării critice). Cît priveşte restul materialului folcloric ştiut de bătrîn, arată un relief poetic prea scăzut (aşa cum se va vedea din cele patru texte — material epic şi liric, selectat în voi. V al monografiei de faţă —, din 18 piese ştiute). Graiul redă în parte redusă nuanţa regională.
     Avem însă o rezervă temeinică: noi credem că trebuie precizată obiectiv nuanţa etnică a «bătrînului povestitor popular»; el nu era «vrîncean» specific: „'Fata rieu îi din Ardial, îj ungur (în realitate: ţigan ungur). A fos’ covăsiu di fier" — ne-a mărturisit bătrînul şi el „hierar". Bunicul — tot „covăsiu" — fugise din Ungaria în Ardeal iar de aici ajunsese în satul Herăstăij (nepotul nu ştia cum, şi în ce împrejurare). Aici lucra fierărie („pîiizî di herăstâi", „cuţiti", „to-poâri“, „hier di plug"). Materialul brut („hjer călcâi") îl aducea prin contrabandă tocmai de la „Sibiu" (v. text.-conv. MCMLXXX).*
     Prin urmare, mi poate fi vorba de asimilare etnică organică în viziunea populară pe firul tradiţiei româneşti; ori de grai regional transmis în succesiunea generaţiillor unui ţinut istoric de păstori români! Bătrînul de 70 de ani — cu memoria mecanică rezistentă, Jnclinat îndeosebi spre povestirea fantastică de tip oriental — ne arată graiul vrăncean influenţat mai ales de cel muntenesc (Pă tini, pîntru, dulăi, pă mini, mizac, cel paltin, sos, bMijumăş, pă cap Ipbani, mu st di loara, spicu etc.). El a juxtapus material nea. similat în Mioriţa, a memorat redus două balade în versuri (însă disparate şi în fragmente inexpresive), şi a deprins numai cîteva „cîntărf lăutăreşti locale. Cu acestea el nu poate fi socotit mai cu seamă un tipic cîntăreţ ori povestitor popular vrăncean Pînă în anii 1963, 1965, 1980, singurul reprezentativ în Vrancea rămăsese bătrînul octogenar Constantin Mortu din satul Bîrsâşti. Acesta se prezenta ca un adevărat talent narativ original (arta dialogului concis, descrierea succintă, naraţiunea sobră şi graiul ln coloratura lui arhaică; v. Diaconu, Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 229—312). Pe cînd Grigori Siegăru era numai uiicom-biiiator de poveşti, poate că priceput, însă mult prea departe casă fie socotit, numai pentru mecanica memoriei (fără arta nara-
     *       Indicaţia textului-conv. va fi utilă numai după publicarea tuturor volumelor care completează monografia Ţinutului Vrancei (îngr, ed.).
414
 HtiMi estetică limbii populate l), Chiar «stegarul tradiţiei locale *1 (O calificare prea generoasă, în Scînteia, an XXXVII, nr. 7476 —
 29 sept. 1957!). Cina a cetit, şi lingvistic, pe Ion Creangă, şi cunoaşte monografic, timp de peste jumătate de secol, „ţinutul Vrancei", nu poate subscrie aşa ceva! Atare opinie subiectivă, mai întîi falsifică, apoi îinîrzie, sau chiar înlătură definitiv adevărul, ceea ce înseamnă prejudiciu în ştiinţă.
 text. MXIX
 Nota critică 55 (satul Herăstău — Nastasîia Brînzoi, 76)
      Bătrîna, analfabetă, spunea că a deprins balada de la patru fraţi ai ei în şcoala primară. Var. are într-adevăr ecou din versiunea Alecsandri (cf. 8— 12, 20 — 28). însă planul epic iniţial pare să fi fost local: textul începe.în dialog (1 — 6). Iar vers. 15— 19 dau impresia, şi ele, că au rămas dintr-un text păstoresc. Materialul, provenit prin şcolari, apare însă preponderent (7— 12, 20 — 28). Dar elementele clasice de bază s-au risipit (îndeosebi localizarea şi personajele); în planul general, confuz şi răzleţit, dialogul final între mamă şi ciobanii tăinuitori (33 — 45) e nenatural şi contradictoriu: bătrîna stabileşte temele 10 (locul îngropării) şi 11 (obiectele de îngropat).'
      La origine admitem că a fost un text păstoresc rudimentar' însă mai tîrziu frumuseţea poeziei de artă a înăbuşit simplitatea etnografică.
 text. MXX —MXXI
 Nota critică 57 (satul Herăstău — Gavrilî Colţ, 85)
      Text. MXXI — notat în experiment la o jumătate de oră după MXX — înlătură vers. 39—41 din text . prim, unde par contaminate de balada Mînăstirea Curtea-de-Argeş.
      Din text.-conv. se vede că Mioriţa era cîntată şi pe la nunţi cînd se „îmbrobodia nirjasa"; aşada rfolosită în cadrul ceremonialului de nuntă, desigur că îndeosebi în familiile cu ciobani (v. r. 44). Melodia şi nunta alegorică din baladă au mijlocit funcţia ritualică a poemului.
      Gavrilî Colţ — bătrînul octogenar cel mai vîrstnic din satul Herăslăy — a urmat şi el şcoala primară. însă Cînticu oilor (acum o var. fragmentată) are fond străvechi vag (la început dialogul, urmînd vers. 5 — 7, 9—18), auzit întîi (de admirabilul cîntăreţ din caval — prin păstorit, intens şi astăzi în Herăstăii. Apoi a întîlnit în şcoală textul literar (24—30) care nu s-a putut unifica organic cu cel păstoresc (De aici poate că provin cîteva versuri disparate: „Sî-m' pui la cap/Flujeraş di os/Ce [si] cîntî [II sunî] dujos/Şî-n dosu stîni,/Sî nu măj urli cîni;" — 19 — 23).
      Textul baladei a rămas trunchiat şi din cauza înstrăinării bătrînului: în primul război mondial a fost prizonier, aproape doi
415
 ani, prin lagărele din Germania şi Serbia. Acolo memoria i-a slăbit prin lipsă alimentară, iar Cînticu oilor s-a risipit.
     Cînticu oilor se mai numeşte şi Cînticu Nioriţî (v. titlul!). Alte cîntări din fluier erau Şîriagu, şi o noutate pentru repertoriul vrăncean: Doina pădurii (r. 50 —52). Dar s-a nimicit în confuzia timpurilor grele.
text. MXXII
Nota critică 58 (satul Năruza — cătunul LuUca — Votca Ditdu, 53) Varianta — în dispariţie, confuză prin contaminare cu o baladă haiducească, tot în dezagregare (v. Ţinut. Vrane., II, 62 CX) —, rămîne un exemplar curios în cadrul Mioriţei lăutăreşti din Vrancea: ar fi fost auzită de la lăutarul Vasîli Botiţî — mereu întîlnit în adnotările din colecţia prezentă — iar nu de la Ion Vînqagî (menţionat ca al doilea lăutar renumit în Vrancea nordică, din 1900 pînă în 1923), a cărui fiică e informatoarea de faţă. Soarta acestui virtuoz „viorist" (cuvînt folosit mai rar în ţinut decît „lăutar") a fost prea ingrată: dacă de la Botiţî avem dovada unei bune memori lăutăreşti (v. baladele Cîntec dim bătrîni, Cînticu lu' Ghimiş, Cînticu lu Ghiorghilaş - Ţinut. Vrane., II, 63 CXI, 72 CXVII, 86CXXV) 1 -în scuimb de la Vîngagî nu avem salvate măcar două versuri dintr-un oarecare text poetic. Iată că nici fiica sa nu pare a-i fi perpetuat repertoriul.
text. MXXIII
Nota critică 59 (satul Năruza — cătunul Petri şti — S6ra ĂJbu, 54) în var. fondul local străvechi s-a diluat complet prin ce-a adus disparat manualul şcolar (5—7, 28—34). Vers. 22—23, 45—49 cuprind două portrete sumar conturate, în care găsim — în cazul al doilea — oarecare gingăşie a imaginaţiei. Sînt oarecum străine de baladă. Şi par plăsmuire spontană a informatoarei chiar în timpul anchetei noastre. Cadrul nupţial (50 — 58) e iarăşi improvizat, avînd însă imagini sugestive; deşi cuprinde şi-un vers parcă inexpresiv („Ţînţarj-a fos’ lăutari" — 57) care aminteşte de alte două, absolut prozaice, dintr-un text din Câza (MCCCX 75—76).
text. MXXIV
Nota critică 60 (satul Năruza — Iftiiii Căşunidnu, 72)
     Faţă de var. notată de la acest cobzar în 1927 (v. Ţinut. Vrane., I2, 345 XXI), ceea de faţă e un exemplar degradat, cu unele elemente de fond destul de modificate: în var. primă personajele sînt „Trif
     1 Moartea lui neaşteptată, în 1936, a suprimat ancheta noastră, în iulie 1981, am căpătat mult rîvnita var. a Mioriţei, culeasă de la dînsul, în 1919, de slavistul P. Caraman.
416
âpbănei" (vers. ,7—13); dincoace „Mi s-a vorgit nouî diobânej" (8), din care rămîn numai patru (19 — 22). Două grupe de versuri stinghere (8 — 22, 32—35) şi sfîrşitul improvizat în text din 1927 (36 — 42) lasă impresia că var. de acum, atît de împuţinată, a plecat din lumea lăutarilor. Faptul e indicat mai ales de unele grupe caracteristici de versuri întilnite în texte lăutăreşti (Ţinut. Vrane., I2, 345 XXI
 13 — 22; p. 414 LXIII 27 — 31; p. 415 LXIV 24). Se pare că asemenea -prelucrare de profesirmjst a venit dinspre Valea-Milcovului, îndeosebi din salul , Reghin, unde a trăit talentul lăutar amintit (v. CMXXXVII Nota crit. 9); însă fără urmaşi de vocaţie.
      De reţinut ştirea despre frecvenţa baladei lăutăreşti pe la nunţi, cunaetrii şi petreceri.
 text. MXXV
 Nota critică 61 (satul Năruca — Ienâki Lungii, 72)
      Este interesant cum povesteşte bătrînul acesta că a învăţat în copilărie să cînte din fluier (text.-conv. r. 1 — 13). De la doi „sio-banj vekj" el a învăţat un repertoriu destul de variat pentru memoria fragilă a unui copil. Patru ani a durat aspra ucenicie la stînă. Cio-b nii cei doi cînia-.i îndeosebi sara. Copilul (era „st rungariu" la stînă) asculta’cu pasiune, urmînd să deprindă bine tehnica „întorsurilor" (— variaţia melodică în cîntare). în timp el a ajuns în sat cîntăreţnl din fluier cel mai preţuit. Îndeosebi Mioriţa o cînta întrecînd pe ceilalţi „fluicrari" dintr-un sat ca Năruza, cu hotarele întinse. Neîntrecut cîntăreţ era bătrînul şi în iulie 1967, cînd l-am anchetat.
      Aflăm un fapt caracteristic clin viaţa de cioban a bătrînului, înainte de primul război mondial: se pare că la o stînă (din trei cîte erau pe atunci în Năruza), ciobanii numai „din fluir făsia Nioriţa. . . da vorbili nu li ştiia. . .ii nu cînta Nioriţa din gurî. Nu ştia nimnia vorbili. . .vorbili io li spumam lor" (r. 84—85). Desigur că o ştire contradictorie: cazul pare izolat în Năruza, unde fluierul ar fi fost preferat pe atunci melodiei îngemănate normal cu textul ei (cf. cu'MXXXII Nota crit. 66). Aşa stînd lucrurile, se vede că a fost posibil ca într-un sat vrăncean personalul stînei oameni maturi, cu experienţă păstorească: doi „siobani vekj") să afle de la un „strungârjn" (copilde’14 ani!) textul baladei, care se vede (după mărturie — r. 80- 88) ca a fost:                   învăţat   din
 „cartia-di-setiri". . .
      Textul (în 1967 mdodificat artistic cu fluierul) este evident decalc din fondul literar, judecat cliiar după începutul lui şi grupa personajelor (vers. 22-29). Vers. 31 — 32 schimbă însă rolul acestora: ,,Ba£;ul ungurianj^i ca moldovean" hotărăsc să-l omoare „Pi ista vrănsian" (cu explicaţia localizării accentuate: „Aista a nnstrit, diâ Vrând ia" — r. 38), Prin urmare făţişa tendinţă de-a feri inîndria
417
 păstorului vrăncean de îngrozitoarea faptă. Orgoliul acesta regional (cf. text. CML—CMLI din Colâcu), întîlnit între hotarele păstoreşti ale istoricului sat răzăşesc, Năriiza, îşi are explicaţia: de-aici de pornit, în 1803, organizarea întregii Vrance devălmaşe (celebră în istoria dreptului românesc privind pe răzeşi cotropiţi temporar), ca să reziste eroic 17 ani în procesul dus împotriva boierului abuziv Iorda-che Roset Roznovanu, care urmărea să cotropească definitivVrancea.
     Interpolarea din cîntecul liric Ciobănaşul („ — Basjuli, ăini tj-o plînzi?" — vers. 76) — de altfel destul de vagă — pare să indice că la stîna în cauză cineva cunoştea o var. locală a Mioriţei contaminate.
text. MXXVI-MXXVII
Nota critică 62 (satul Năruza = Podu Năruzî — Njâgu Murgu, 72) în experiment var. MXXVII a fost notată diacritic la o oră după prima.
     Pe lîngă cartea şcolară (învăţătorul cerea şcolarilor: „s-o spunim ca poizîi" — r. 56—57), se vede şi un reflex îndepărtat al variantelor orale care circulau Ia Năriiza prin cîntare.
     Textul (din manualul şcolar) nu pare să fie contaminare a fondului literar cu tradiţia locală (cf. vers. 12—18). O dovadă: ciobanii tăinuitori sînt aici „Cei trii mîndri fe£jorj (vers. 19); iar victima (al patrulea „fecior" ?) se însoară „C-o fatî di-mpăratu“ (vers. 48; exact ca în text. anterior MXXV, vers. 79). Prin urmare personajele din text. clasic (de la şcoală) au fost substituite de informatorul printr-o improvizare menţinută în cele două texte.
text. MXX VIII
Nota critică 63 (satul Năruza — cătunul Podu Năruzî — Vasîli Boţân, 73)
     Altă mărturie că în ţinut textul manualului şcolar avea deseori întâietate faţă de ce se cînta în popor. Informatorul — pe cînd era „copKil" — a auzit Mioriţa cum „o cînta oamni bătrîni ţâri" (r. 36 — 37) — desigur că „bătrîni" vîrstnici buni [cunoscători ai tradiţiei, însă l-a impresionat — din satul lui de obîrşie, Tiilnisi — numai un bătrîn, dar printr-o ciudăţenie, şi nu pentru baladă pe care el o cînta şi „din fluir", „şî cu vorbi".
text. MXXIX—MXXX
Nota critică 64 (satul Năruza — Ştefâna Colăspiu, 76)
     în experiment var. MXXX a fost notată diacritic la două ore după MXXIX.
     Şi în cazul acestei bătrîne (păstrătoare bună a descîntecelor)
—  trebuie presupus un adaus în fondul poetic al variantei: peste ce-a fost tradiţional (aproape disparat — cf. 5—9, 25—29), s-a
                                                                               418
supfapus textul didactic (cf. 13—18). Contaminarea însă rămîne inexplicabilă, fiindcă bătrîna a rămas analfabetă. Memoria nu a putut opera decît disparent, păstrînd, în reluarea recitată, un rest minor al baladei din ce fusese ea odată, probabil că o închegare poetică adevărată, însă treptat fărîmiţată de uzura organismului firav al bătrînei.
 text. MXXXI
 Nota critică 65 (satul Năruza — cătunul Podu NăruZî — Stefăn Tătâru, 75)
     Textul, făţiş didactic, se vede ca un rest disparat, fără atingere cu balada locală. Este răsfrîngerea textului Alecsandri (cf, 1—19, 28 — 35). Ca plan, se află într-o dezordine deplină (20—24), cu materialul poetic disparat (versuri dislocate şi intercalate stîn-gaci — 25—29; cu schimbări de imagini — 10—11; la sfîrşit cu un adaus frazeologic — 36). în privinţa graiului impresionează goana după fonetica literară (3—4, 7—8, 14—15, 18—19, 25, 29, 35; text.-conv. r. 38 Mioriţa — 39), deşi bătrînul nu a părăsit rostirea strămoşilor (r, 35—36, 40 — 41). El este preţios prin puterea de evocare, cînd povesteşte cîteva crîmpeie din trecutul satului cu cătunele lui (material cuprins în voi. VI al monografiei).
 text. MXXXII
 Nota critică 66 (Năriiza — cătunul Pîrîu-humi — Ghiorghi Corâf, 81)
     Printre octogenarii vrânceni, aflaţi în ancheta noastră dintre anii 1965— 1970, bătrînul acesta rămăsese cu o expresivă vigoare sufletească: atent la orice părere despre timp şi lume, isteţ în răspunsuri, sugestiv în grai (v. text.-conv. r. 1—4). îşi aştepta sfîrşitul cu resemnare stoică: („Puterja mja-j puterea pămîntuluj. . . da la pămînt îs gata să mă duc.. . Aştept ordinu: ba az, ba mîni, sjasu di moarti, ca sî-ţ spuj băbeşti. . ."). Este retragerea senină din învolburarea vieţii aspre în ideea morţii prin resemnarea ţăranului nostru înţelept. Aşa adevereşte materialul etnografic şi folcloric cunoscut pînă astăzi din Vrancea. Viziunea creştinismului rar se implică parţial în asemenea stare ultimă care pleacă din substratul daco-getic. Prin urmare, este o expresă atitudine de resemnare măreaţă în faţa morţii inexorabile: ea înlătură suferinţa, salvînd pe om prin viziunea aşa numituUii panpsihism cosmic, care
 — chiar pentru unii folclorişti marcanţi (v. şi Ovid Densusianu, Vieaţa păstor. . . II, 100) — ar alcătui nucleul primitiv al Mioriţei.
     Var. îşi păstrează-diluat şi redus-fondul local (7— 15), cu adaus (inexplicabil) din textul literar (17—19, 40—43). Cuprinde şi unele versuri improvizate („tfi^i di cap n-oj fasi,/îm' plîng ăalja mjja" —
419
 14—15 etc.); altele exprimă vag personajele (16 — 21); sau cuprind
 o verbozitate aproape supărătoare (33 — 39). în general predomină, improvizarea (cf. 26 — 3!)), cînd fondul se vede mult simplificat. Lexicul îşi păstrează însă fonetismul regional, cont răstind numai în trei cazuri (11, 13, 26).
      Se poate reţine ceva privind circulaţia, în cîntare, a baladei într-o familie de ciobani. Bătrînul octogenar îşi aminteşte cum a deprins el „cînticu" de la fraţii lui „mai mari" care cîn-tau „cînticu ista". îndeosebi cel „măj mari" — a fost „vo şăpti anj sioban" — „cînta Nioriţa din gurî... cînta cu vorbi, la aripa oilor" (la stînă, stîud dc pază., după rmlsoare, ziua ca şi noaptea, într-un adăpost acoperit care să-l ferească de ploaie şi vînt). Sau „măi cînta mergînî cu oile la dial, pâscindî ghitili". Şi lucru capital de reţinut: în satul Năruza „c î n t n t g a t i lumja Nioriţa". Era „cînticu" cu care se deprinsese şi oile: „cin’ cînta ii (ciobanii) cînticu ista (din fluier sau caval), sî strînija oili lîngî ij" (r. 47 — 52; cf. MCCLIX Nota crit. 205).
 text. MXXX11I - MXXXI V
 Nota critică 67 (satul Năruza — cătunul Petreşt[ — Flcodria Nir-SI)
      în experiment text. MXXXIV a fost notat diacritic Ia două ore după MXXXIII.
      Var. păstrează material din fondul local (19 — 23, 24 — 27, 50 — 55). Contaminată — tot pe calea şcoalci — cu textul literar („Pi o gurî di rajJPWLisior di plai — 41 —42), avînd planul disparat (22 — 23, 24 — 26, 62 — 65), repetiţii (15— ÎS), grupe de versuri cu sens disparat (43 — 64) şi cu adaus improvizat in primul dialog (5 — 7), var. îşi păstrează unitatea fonetică locală, folosind numai odată un arhaism („-gherit" — 14,).
      De reţinut şi informaţia privind receptarea baladei: s-a petrecut în casa părintească, pe cînd mama băt rinei octogenare cînta copiilor — „zîua, sara" — în timpul lucrului casnic (text.-conv. r. 34—37). în sat „cîntarja" o cunoştea „toatî lumja" mai ales bătrînii: „Bătrînj-o cînta di rî n d!", Cinturea desemna în primul rînd melodia, care prevala.
 text. MXXXV
 Nota critică 68 (satul N~i;uza ~ cătunul Zghţdburj — Ndslasî IJămi, 88)
      Var. MXXXVI a fost irjiată în cxpcrimmt la o jumătate de oră după MXXXV.
      Text. II dovedeşte, şi el, eficacitatea metodei experimentului folcloric. în cazul de faţă: vers. 6-8, 13— 16, 18 (acesta privind personajele), 20 — 29 (grupă importantă de versuri: dezvăluie motivuţ
 omorului şi se precizează locul îngropării) ar fi lipsit var. primă de elemente necesare, pe lingă că ne-ar fi rămas obscură ca,uza complotului.
     Textul bătrînului, analfabet, nu se vede să fi avut atingere cu cel literar, deşi unele versuri par să ne ducă spre versiuriea Alecsandri (II. 17—18, 24 — 26). Fondul străvechi rămîne ca atare decisiv (1 — 8, 13— 16, 30 — 40). în mod artificial apare intruziunea unor versuri, repetate, din balada Mihu Copilu (MXXXV 2'l —24 ; MXXXVI 9— 12), dînd impresia unei heteromorfoze (=deplină confuzie între elementele eterogene dc fond, în felul aceleia din biologia speciilor animale). Bănuim că a fost la mijloc un artificiu lăutăresc întîlnit de informator (în satul lui, răspîntie de lăutari; ori în lumea largă: lăutari pe la hanuri, la bîlciuri, la culcs de podgorie). în repertoriul baladei vrăncene adausul acesta râmîne răzleţ.
     Finalul text. MXXXVI (29 — 38) — în care găsim unele versuri expresive — înlătură din planul versiunii clasice tetnclc 11, 13—16 (obiectele îngropării, maica bătrînă, portretul ciobanului, însurătoarea mioritică, apoteoza ciobanului).
     Pentru stabilirea momentului receptiv, ştim numai vîrsta cînd bătrînul a auzit var. (între 8 — 12 ani) de la cincva din preajmă (mamă, tată, bunic). Sigur este că mediul întreg de familie rămăsese analfabet. Era timpul cînd spiritul gregar şi simplitatea traiului păstoresc interziceau felelor să înveţe alfabetul („. . .fctili nu sî pominia sî li dja la şcoalî!"). Iar băieţii se retrăgeau din şcoală, şi părinţii —-------plăteau „amiandî răzghitu" (text.-conv. r. 6— 13).
     Bătrînul mărturiseşte că nu mai cîntase Nioriţa de peste jumătate de secol. Avea încă o „cîntari" (r. 3) lentă şi expresivă după modul păstoresc de redare. Probabil că o deprinsese de la un cîntăreţ din fluier (şi „din gurî").
text. MXXX VII, MXXXVIII
Nota critică 69 (satul Năruza — cătunul Lunca — Slănilî Bucur, 89)
     în experiment var. MXXXIII a fost notată diacritic la o oră după întîia.
     Alt bătrîn, din Năruza, aproape nonagenar. în 1967 — cîrid l-am anchetat — era cel mai înaintat în vîrstă printre bătrînii din satul întreg cu cătunele lui. Şi la dînsul tc impresiona resemnarea înaintea caducităţii vieţii omeneşti, ca şi la celălalt octogenar venerabil din sat (MXXXII Nota crit. 66). A exclamat, senin şi mîndru, vorbind despre bătrînii înaintaşi de la care auzise el Mioriţa: „Bătrîni cari j-am auzît io Nioriţa? Hă, hă, şî ţărna trebi sî hii praf!" (text.-conv. r. 86 — 87) Printre bătrînii din Vrancea nu am mai întîlnit asemenea stoicism absolut.
     De remarcat înclinarea bătrînului pentru textul literar al baladei: l-a învăţat „din cârti", fără constrîngerea învăţătorului indiferent. Asemenea simplă memorizare mecanică, fără melodie, se întîlnea şi la Năriiza (anii 1878—1888), cînd prelucrarea antologică a lui Alecsandri (1866) pătrunsese în satele de pe văile Zăbâla şi Năruja (v. text. MCXLIX Nota crit. 136).
     De subliniat încă un fapt :1a fondul literar al baladei, informatorul alătură, spre sfîrşitul textului, şase versuri din cîntecul liric Ciobănaşul (68—73). Am mai întîlnit cazuri asemănătoare (v. CMXLIVCMXLV Nota crit. 13).
text. MXXXIX
Nota critică 70 (satul Negîrleşti — Ion Bâhnî, 41)
     Var. în transcriere diacritică a fost notată la doi ani după text. MCCCXIII accesoriu (comunicat de un culegător auxiliar într-o notare destul de relativă).
     Ambele texte nu păstrează unitatea de plan, alterînd des. conţinutul materialului. De exemplu, text. accesoriu are versuri improvizate (1—4; 15—17; 96—97); sau repetiţii răzleţe (cf. 35—36 cu 90 — 91); ori contradicţii (cf. 43 — 45 cu 96—97, 61 — 65; cf. 70—71 „Fagii şi ufmu/Mi-au fost preoţii.. ." — cu MXXXIX 110 „Şî munţî mari j-a fos’ preoţî. . .").
     Trebuiesc reţinute vers. 1 — 3 din localizarea contradictorie („Pe-un vîrf de munte,/Pe-un picir de plai. . etc.). Vor fi utile la analiza var. MXCV.
     Cît priveşte text. diacritic, se observă egala stare disparată: planul rămîne complet răvăşit, iar fondul mereu schimbător, cu repetiţii şi adausuri obositoare (cf. 10 — 24 cu 26 — 40; 18—24 cu 34—39, 74—78); cu contradicţii („Să mă-ngropaţ în dosu stîni, ../ Să mă-ăgropaţ îa strunga oilor', " — 49 — 51); cu versuri prozaice improvizate („Orj jeş’ bolnăvjoarî,/Scumpa mja mioarî ?/Orj sîmţ vun rău:/C-o fi sî mor?" — 6—9; „Or ai vun gînd rău?. . ./Scumpa mia mioarî,. ." — 46—47; etc.).
     Textele — considerate şi după localizare (MXXXIX 26 — 27; MCCCXIII 1—3) — pleacă din versiunea clasică, evident că prin filieră didactică, realitate dovedită şi de fonetica literară (-ncoaci, taci, placi, mioarî etc. — 3 — 5, 7).
     Text.-conv. ne spune despre tatăl informatorului, care, dezer-tînd din armată, s-a făcut „ăjoban" păstorind 27 de ani în „delta Dunîri", apoi în Ardeal (prin Covdsna, Făgăraş, Braşov). în peregrinarea aceasta prelungă el s-a întîlnit cu „haidusi di dincolu, din Ardjal'‘ (r. 101—107; despre poezia noastră populară şi haiducii: Ov. Densusianu, Vieaţa păstor. . . , I, 10, 45, 49; II, 9 — 36). Prezenta notă crit. se completează cu comentariul de text. MCCCXIII,
m
 text, MXL
 Nota critică 71 (satul Negîrleşti — Ion Tdftî, 47)
     Var. în transcriere diacritică a fost notată la doi ani dup& text.MCCCXIV accesoriu (comunicat de acelaşi cercetător auxiliar1).
     Amîndouâ au plan confuz şi disparat (MXL 24—28; MCCCXIV 19 — 24, 32—44), cu versuri improvizate („Obrăzori luj:/Ca buiori cîmpului." MXL 47 — 48; „Fluieraş de fag,/Să-i cînte codrului cu drag"/„Fluieraş de os,jSă cînt la oi duios. . ."; MCCCXIV 28 — 31); cu contradicţii (MXL 10—16; MCCCXIV 5—8); cu verbozitate prozaică (MXL 55 — 56; MCCCXIV 33 — 36); cu stil abrupt, repetiţii, lipsit de concizie.
     Informatorul a trăit în mediu păstoresc; dar textul diacritic e aflat din manualul şcolar, fără legătură cu cîntecul „bătrînescu" auzit de la tatăl lui (MXL 24—28, 30 — 36, 52 — 54; cf. text.-conv. r. 67-70).
     Cît priveşte modalitatea receptării (privită în general, dacă te referi la cineva cu memoria slabă), se vede şi aici că materialul poetic — chiar pornit dintr-o sursă literară superioară, ca versiunea Alecsandri — e ori neglijat, ori degradat de memoria insului mediocru.
 text. MXLI
 Nota critică 72 (satul Negîrleşti — Dufiitru Stelia, 70)
     Un text amorf, complet degradat, de la începutul recepţiei redus în fond: numai cinci versuri. Atît a putut memora bătrînul de la tatăl său, cioban, cînd „cînta" fiioriţa. Fiul a rîvnit să memoreze balada, însă nu a „putut prindi dicît vorbili iestja'' (text.-conv. r. 1—2). Textul fără melodie, a rămas deci îngheţat chiar în faza recepţiei. Fiindcă bătrînului i-a lipsit înclinarea pentru cîntec şi vers; el nu a avut putere configurativă.
 text. MXLII —MXLIII
 Nota critică 73 (satul Negîrleşti — Aficuţa Tdftî, 74)
     în experiment var. MXLIII — notată la un sfert de oră după MXLII — a rămas fără schimbări marcante. Var MCCCXX accesorie a fost notată de culegătorul auxiliar cu şase ore mai înainte.
     în toate textele se distinge planul rămas neschimbat. Modelul literar, din manualul şcolar, a fost versiunea Alecsandri. Aşa încit var. de bază MXLII reproduce de acolo, fără modificări, grupe de versuri, noutatea fiind numai în schimbarea cuvintelor (de pildă: „La verdi zăvoi" — ver. 32, 49, în loc de „La negru. . .“). Buna memorie a bătrînei omite din text. Alecsandri numai o grupă de versuri (v. Poezii popul, rom., ed. D. Murăraşu, 1971, p. 12, vers.
1 MCCXCIV Nota critică 233.
423
72 — 87). Var. accesorie adaugă însă cîteva versuri (103—1(M), şi păstrează (ca şi MXLII—MXLIII) contaminarea cu fondul păstoresc local (MXLII 59-63, 92-97; MCCCXX 61-66, 87-92). In partea finală toate trei textele rămîn neschimbate. Dar nu s-a 1nlăturat contradicţia din două grupe de versuri antagonice (101 — 102, 105- 106, 111- 112/113- 116, 119- 120).
     în 1964, s^a publicat o var. culeasă, în aug. 1960, de la „Taftă
V. Măria (Toaefia), 63" (A. Fochi, Mioriţa, p. 1051 XCIX). Numele informatoarei a fost-'notat greşit.' Întrucît var. aceea păstrează acelaşi plan cu materialul prea puţin diferenţiat în fond, ca şi cantitativ, faţă de MXLII, avem în cauză aceeaşi informatoare. Numai fonetismul din 1950 e în general îndepărtat da rostirea dialectală, cîtă este, a bătrînei (cf. vers. 1, 3, 12, 15, 22—23, 28—31 etc. cu 6, 11, 16, 20 etc.).
text. MXLV-MXLYI
Nota critică 74 (salul Negîrleşti — Vanii Brînzoi,, 75 [75)
     în experiment var. MXLVl a fo:»t notată la două ore după MXLV; MXLVII la trei ani după celelalte două.
     Informatorul avea memorie bană: după trei ani (în 1958), de la primul experiment (în 1965), a putut rcprrduce intactă (la Ţ8 ani)
o  grupă dc 12 versuri (MXLV, MXLVl .17-27; MXLVII 3 -15},. Bun cîntăreţ al melodiei, bătrînul ştia un text prea uzat, îneît improviza cîte un vers prozaic („Sî-m’ pui la cap:/Fluieraş di socru/; Ca si hii cu. norocii. . ." — MXLV 38—40)... însă în text. MXLVIT, ezitînd, nimereşte versul adecvat -(v.r. — 29).
     Mod‘Iul1 bătrînului nu a fost păstoresc: ne duce spre lumea şcolară, sau către cîntarea lăutărească înrâurită de textul clasic alterat — dovadă var. MXLVII care numeşte pe cei trei ciobani din versiunea Alecsandri, dar socot mdu-i pe toţi că uneltesc (11— 15).
     O      var. a mai fost culeasă în: 196$ (A. Fochi, Mioriţa', 1052 C); aici graiul dialectal este notat eronat, dindu-se mai mult ideea unei rostiri alterate de vorbirea oficială. :
                                       1 i , ■
text. MXLVIII
Noţa critică 75 (satul Negîrleşti — Ion Mehedinţ, 75)
     în cazul acestui informator, nu var. Mioriţa (de lip didactic degradat!) rămîne punctul esenţial ce ne va precoupa.ei graiul variat din cuprinsul textului — anume vers. 8, 18 cu fonetismul alterat vrânSlan-vrîndţan. Asemenea dublet fonetic. (vrăn/vr-în) ridică o problemă delicată de grai şi scriere actuală, trebuind să fie lămurită critic şi apoi stabilită o formă definitivă în limba
                                                                                424
noastră — adică: e corectă forma vrăncean (aceasta folosită după modul fonetic dialectal din ţinut), sau opusa ei vrîncean?1 text. MXLIX
Nota critică 76 (satul Negîrleşti — Vasili Băbiş, 76)
     Răspunsul evaziv la întrebările chestionarului nostru şi alternativa în căutarea cuvîntului funcţional1 just pentru a orîndui versul („Flujeraş di fag. . ./. . .di socru. . ./Ca sî-n fii drag" — 24—25) se datoresc memoriei slabe a bătrînului. El învăţase ceva din textul manualului şcolar (dovadă: personajele cu rolul lor confuz — text.-conv. r. 12—13). S-a întîmplat numai prin obligaţia învăţătorului şters din amintirea fostului elev. Dar prima var. a baladei o c ă p ă-t a s e bătrînul în copilărie de la tatăl lui, analfabet, care o „cînta ş-o şî povestia". însă „la şcoalî" balada era „poizîi" pe care, el învă-
      1 Problema aceasta de lingvistică, ştim că a preocupat mai mult timp pe dialectologul Ion Diaconu. Nota critică 75, cu 33 pagini în ms. şi încă 22 note explicative privind dubletul fonetic în discuţie, constituie un studiu ale cărui dimensiuni n-au permis includerea tipografică în volumul de faţă. Iată sumarul aflat în manuscris ca plan al studiului dezvoltat în această notă critică:
      I. O anomalie fonetică: „vrăntjan — „vrînQa.n" (p. 1 ms.).
      II.  ISTecesitatea distingerii critice a termenilor „vrăncean" —
 „wmcean" (p.       1   ms.).
      III.  Cursul bibliografic al termenilor (p. 2 ms.).
      IV.  Circulaţia formei „vrăncean" (p. 5 ms.).
      V.  Circulaţia formei „wiMcean" (p. 11 ms.).
      VI.  Alternarea dubletului „vrăncean" — „vrîncean" (p. 15 ms.).
        VII.       Ce spune materialul Mioriţa cules între anii 1940 — 1980 despre dubletul „vrăncean" — „vrîncean" (p. 20 ms.):
        a)  materialul din alte regiuni (p. 20 ws.);
        b)  materialul din Vrancea (p. 25);
        c) materialul extern (p. 26);
        d)  destrămarea dubletului (p. 26);
        e) ce spune materialul istoric (p. 28);
        f)         dovezi accesorii despre preexistenta formei „vrăncean" (p. 30);
        g) schiţarea unei soluţii de scriere ortoepică (p. 32 ws.).
        Concluzia este următoarea:
  Pentru a se înlătura dubletul echivoc, propunem ca Academia Română să stabilească o formă lexicală invariabilă, pentru ca să se rostească şi scrie, după uzul fonetic regional, numai Vrancea, Vrăn-ceanu, vrăncean-ncă, vrăncenesc-ească-eşte. Excludem radicalismul fonetic (Vrândia, vrănsiân-vrărldiâncî, vrăMenesc, vrănâeneşti), util numai în studiile filologiei, lingvisticii teoretice şi dialectologiei experimentale. Propunînd această soluţie — firească şi practică — avem în vedere şi faptul că în scrisul românesc modern forma folosită întîi a fost vrăncean, atestată — cum am arătat — din anii 1852, 1866. în folclorul ţinutului o găsim consemnată în primul text scris al Mioriţei între anii 1866— 1870 (aflat în miscelaneul din satul Prahuda; v. text. MCXLIX şi Nota crit. 136). Este întîia mărturie a baladei scrise în masa ţărănimii româneşti de-un anonim, întîmplător vrăncean." (Nota îngr. ediţiei).
4£5
ţîrid-o, mirriai a „povestit-o" (r. 33-36), Ambele, contopite, au râfflâs disparate; incît — ca şi la alţi informatori — noi abia întrevedem ecoul materialului tradiţional în dialogul iniţial, fragmentat, dintre mioriţă şi cioban (1—11).
     Acest procedeu de compilaţie orală (cartea peste tradiţie!), cînd melodia râmi nea cu toiul înlăturată, ducea la stingerea exemplarelor poetice superioare.
text. ML
Nota critică 77 (satul Negîrleştj — Constănda Popa, 78)
     Un text care — prin fondul poetic cu vag ecou local (1 — 6) — e opus var. obişnuite vrăncene: aici „stăpînu", străin de omor, este îndemnat să caute „bine" „în dosii stîni“ pe „sjobanu moldovian" care „îi îngropat în dosu stînijUni latrî cîni" (7 — 11). îndată apare întîia contradicţie: „stăpînu" ( = „sjobanu moldovian"} e acum îngropat „în struilga oilor"; şi „A rămas cîinili/Sî păzascî stăpînu," (14 — 16). Urmează a dona contradicţie absurdă: ^stăpînu" mioriţei să caute iar „în dosu stîni", ca să afle pe „stăpînu" ei omorît, adică tot pe „sjobanu moldo/ian" ! — 9 — 10) acum „îngropat în dosu stîni/Uni urlî cîni. .— 28 —31). Dezechilibrul logic pleacă din precaritatea memoriei discursive a bătrînei, aproape octogenare, care amestecă vorbirea directă cu cea indirectă.
     Var. heteroclită şi-a contaminat un fragment păstoresc epic amintind de „drumu Banatului" pe care trec „oili Bâdjului":/ Tgati âiuti şî cornuţi,/Cu laţuri lăsaţ pi frunţi. . .“ (19 — 23).
     în text.-conv. se.menţionează că Nioriţa şî Şîriagu oilor se denumeau „cîntisi bătrîneştj". Balada era cîntare generală pentru ciobani, copii şi bătrîne, tineri (38 — 49).
text. MLI
Nota critică 78 (satul Negîrleşti — Ioana Mâfsî, 30)
     Bătrîna octogenară, analfabetă, reproducea, oarecum mecanic,
o  var. locală rudimentara, avînd numai planul obişnuit celor tradiţionale din Vrancea (deci cu dialogul la începutul textului — 1 — 6). Melodia a lipsit în timpuljjmemorării („N-an cîntat-o. . .“ — text.-conv. r. 24, Mărturisirea informatoarei („Dim bătrînj-o ştiu." — r. 21) rămîne echivocă: grupul personajelor, deşi trunchiat (nu este numit „basiu" moldovean), arată suprapunerea textului literar clasic peste fondul local păstoresc. Versurile, intercalate prin improvizare („Da di si sî morîujîit cîmp di mohor ?“ — 10— 11), păstrează anomalia spaţiului geografic din versiunea Alecsandri. A doua improvizare disparată, în partea finală a textului — („Flujeraş di fagu./Sî-/ cînt codrului cu dragii. .        — 19 — 20) — alcătuieşte un
dublet rătăcitor variabil, circulînd şi în alte texte din satul Negîr-liftl
m
                                                                                                                                                                                 text. MLII
                                                                                                                               Nota critică 79 (satul Negîrleşti — Ghiorghi Popa, 80)
      Var. rămîne un mozaic de versuri disparate prin amuezife care a anulat planul clasic al materialului poetic, încît versurile sînt reproduse mecanic: sau alăturate antilogic. Textul — atît de incoerent — se vede ca ecou vag al manualului şcolar (v. grupa personajelor; 12—13, 17). Nu se află nicăieri urmă din frumuseţea de ariă a versiunii Alecsandri.
      Valoarea documentară stă însă în text.-conv., unde apare un caz rar de spirit critic elementar ieşit din ţărănime: un bătrîn octogenar care judecă pătrunzător problema genetică a „Mioriţei". După el această plăsmuire trece în folclorul nostru dincolo de timpul istoric al lui Ştefan-cel-Mare, depăşind genetic şi pe celelalte specii poetice tradiţionale („Cîntarja asta-j măi veki ca toati cîniărili; şî-j măi înăinti di Şte/an-fel-Mari; aşa crez io" (r. 19 — 20). Tot aşa bănuieşte bătrînul autoritatea baladei în raport cu viaţa etnografică şi istorică a ţinutului: „Mioriţa" în cîntare ş i -a r avea rădăcinile, peste Vrancea, în substratul nostru etnic get o-d a c („Poati cî Vransja nu jera cîn’ s-a făcu’ cîntarja asta!" — r. 18). în sfîrşit, bătrînul se referă şi la probfe-ina perpetuării în masa generaţiilor a folclorului nostru poetic („...cîntarja. . . dim bătrînj tresi la tinereţi, la tinereţi! Ş-aşa a căpătat-o dj-a aziuns pînî az: dim bătrînj îm bâtrîni. . .“ — r. 21—23).
      Trebuie cansultat acelaşi text.-conv. şi pentru aspectul receptiv al baladei prin şcoală şi obştea satului vrăncean de-acum opt-nouă decenii (r. 59 — 82). text. MLI II
                                                                                                                               Nota critică 80 (satul Negîrleşti — Măriuţa Păun, 82)
      Altă dovadă că în ţinutul întreg perpetuarea „Mioriţei" s-a petrecut mai întîi prin păstorit: „îl cînta siobani: măj cu samî sjo-barii!..." (text.-conv. r. 24 — 25). Dar nu în chip exclusiv.
      Fondul etnic dc bază pentru poem admitem că a provenit îndeosebi din Vrancea. Pornind de aici (în 1846), poemul a ajuns — din 1852 şi 1866 pînă astăzi — captivul seriilor comerciale de cărţi şcolare timp de peste nouăzeci de ani, al antologiilor neglijente şi-al cîtorva teorii pe care le putem socoti provizorii, în perspectiva vechimii motivului.
      Textul, comunicat de bătrînă (cu memoria uzată — v. repetiţia din vers. 13— 14), deşi vine din lumea'păstorilor, s-a contaminat redus cu textul didactic (cf— 20 —23).Melodia era cîntatâ impresionant de bătrînă în maniera lumii vechi, text. MLIV
 Nota critică 81 (satul Negîrleşti — Petifa Dokioiu, 53 [A.]; Mâriia Dokioiu, 80 [.B.])
                                                                                                               în cazul de faţă, textul restabilit prin racordaj constă din îmbinarea celor două părţi disparate în memoria inegală a doi bătrîni
                                                                                             437
mai vîrstnici (soţ-soţie). Memoria cea mai slăbită, era a bătrînului care trebuia ajutat în rememorare. Versurile în paranteză (B.) — intercalate în textul, subiectului’ (A.) — aparţin soţiei. Amîndoi octogenari, ei nu mai puteau cînta iar bătrînul avea auzul foarte redus. De aceea notarea s-a făcut după rostirea tărăgănată a versurilor. Am admis în experiment, pe bătrîn fiindcă el a fost întîi subiectul receptor iar după aceea transmiţător. Revenirea pe teren ne-a fost stînjenită; îneît nu am putut relua experimentul cînd urma să fie subiect prim bătrînă.
     Procedeul racordajului e redat astfel: punctele de suspensie — la vers. 13, 15, 24, 48 şi r. 44 — marchează stagnarea memoriei subiectului în experiment (durata: 8—10’). A intervenit spontan bătrînă (ea privea mereu într-o parte, parcă ar fi fost izolată de prezenţa mea), amintind versul congruent (15, 26, 49), care numai odată se află disparat faţă de cele anterioare (vers. 44). Bătrînul repeta versul ce i se sugera, continuînd singur rostirea textului corelat. Vers. 20 („Cî-i măi ortoman" — logic corect construit) nu l-a repetat după soţie, continuînd zicerea fără să-l preocupe disparitatea vers. 21—24. Vers. 26 — organic în desfăşurarea lirică — a fost admis de subiect, el continuînd cu vers. 26 — 31. Cît priveşte vers. 33 — 41 (portretul „stăpînului" făcut însă de „oiţă"), sînt interpolarea bătrînei. De data aceasta subiectul prim asculta, fără să observe şi să îndrepte o confuzie: substituirea mamei prin „oiţă". Nu mai ţinea minte portretul. După aceste versuri interpuse, urmează descrierea cadrului nupţial, fără însurătoarea alegorică (44 — 51), parte disparată şi redusă. Ea încheie textul atîta de fragmentat şi lipsit de plan.
     Trebuie admis un fapt: textul, a,uzit întîi de bătrîn de la tatăl său (ştiutor de carte!), nu fusese de tip regional străvechi (începe acum, la majoritatea variantelor regionale, în dialog, şi fără localizare) . Fusese numai o piesă locală tocită, pe care versiunea Alecsandri
o influenţase (dovadă indicarea personajelor (v. 18— 19). Pe aceasta a memorat-o bătrînă în tinereţe de la soţ. Textul racordat rămîne o variantă mediocră.
text. MLV
Nota critică 82 (satul Negîrleşti — Măriuţa Llk[a, 85)
     Textul se prezintă în planul baladei străvechi care începea cu dialogul. însă forma poetică e aici împrăştiată: cu repetiţii, cu proză ritmată mecanic schimbînd măsura versului („Cun sî-fi ghii sî mîmînc/C-am aflat cî s-a vorbit:" — 12— 13), cu versuri improvizate şi rostite evaziv („Fluieraş di os. . ./Sî li pui la cap. . ./Sî li pui la kiijoari. . ./Ca sî batî vîntu,/Şî jelj-a sî fluiri..    —   17—24).
428
în privinţa locului de îngropăciune (cînd la Alecsandri textul rămîne în contradicţie!), bătrînă clarifică imaginea: victima doreşte să fie înmormîntată „în strunga oilor,/îii zjocu neilor..." (27 — 28); iar nu cum vor „duzmani" : „. . ,-n dosu stîni,/Uni latrî cîni. . ." (30 — 31).
     Consemnăm o dovadă privind circulaţia baladei într-un sat cu puternică tradiţie păstorească:        . .Cînta, atunsia, lumia Nioriţa".
„Toatî lumia ştija-n sat vorbili jestia cu NioriţaDar cunoaşterea aceasta era destul de relativă: urtiia „zîsia douî-trij vorbi; or zîâia măj mult ?" (text.-conv. r. 54 — 57), Aşa dar nu „toatî lumja" cunoştea textul întreg.
     Iată şi o ciudăţenie etnopsihologiei; simplitatea admirabilă a bătrînei octogenare care-şi socotea vîrsta după „zîya jepilor": ,, J-o Sărbătcjari bătrînjascî" — „aşa sî kiamî zîua di pi lăsâta-săculuj, di pi postu-sel-mari" (r, 1 — 3)
     Starea generală a textelor. Din analiza comparată a celor nouă variante accesorii concluzia e următoarea:           încadrarea   regională
a personajelor rămîne flotantă — şi în cîteva cazuri mai activă decît în Bodeşti, de pildă: în două texte moldoveanul şi ungureanul vor să-I omoare pe vrăncean (MCCCIV, MCCCVI); într-o var. ungureanul şi cu munteanul îl omoară pe vrăncean (MCCCXIII); în altă var. moldoveanul şi vrănceanul îl omoară pe ungurean (MCCCXX); tot numai într-o var. ciobanul moldovean şi cel ardelean îl omoară pe-al treilea, dar neindicat; însă cîînele este „cela mai bîrsan" (MCCCXV): în sfirşit, într-altă var. doi „ciobănei" vor să-l omoare pe cel vrăncean (MCC-CXIX).
     Situaţia în cele 18 texte dialectale este mai diversificată: într-o singură var. „păstorelu ungurjan" şi cu unul „muntjan" vor să-l omoare „pe cel vrănCjan" (MXXXIX); în patru var. moldovianu şi vrăncianu plănuiesc împotriva unguriamtlui (MXL, MXLII — MXLIII, MXLIX); în două var. „baĂiu ungurian" şi cu „sel vrăn-{hin" sînt împotriva moldavianului (MXLV11I, MLII); într-o singură var. „ungurianu", „vrănsianu" cu „moldovianu" vor să-l omoare pe-al patrulea care nu este numit (MXLVII); in două var, „basju ungurian“ şi cu „sel vrănsian" vor să-l omoare pe-al treilea, iar nenumit (MLI, MLIV); numai într-o var. cu pereche „unu ungu-rian/Şi cu-m moldovian" plănuiesc să omoare pe-al treilea, tot nenumit (MXLV —MXLVl); o var., puternic fragmentată, arată numai că „siobanu moldovian“ este îngropat odată „în dosu stîni", apoi „în strunga oilor" unde a rămas un singur cîine să-l păzească (ML); în var. MLIII nu aflăm nici o indicaţie asupra personajelor^ Este fără îndoială un tip vechi de variantă, ca şi MXLIV mai apropiată de arhetipul păstoresc vrăncean, cu toate că în final se strecoară apoteoza nunţii; în sfîrşit, la bătrînă de faţă, aproape nonagenară, iar nu găsim personajele indicate în var. de tip arhaic (text. MLV), redusă la cele patru teme caracteristice: 7. întrebarea
429
ciobanului (5—11); 8. descoperirea planului (15—17); 10. răspunsul ciobanului indicînd locul îngropării (25 — 37); 11. obiectele de
 îngropat (40 — 44), lipsind tema 12 (plîngerea oilor). Sînt tocmai elementele fundamentale primitive ale baladei.
     Şi în repertoriul acestui sat se găseşte coloratura textului literar clasic, uneori mai pronunţat (MXXXIX; MXLII—MXLIII), alteori difuz (MXL; MXLIX; MLII;.MLIII; MLIV).
 text. MLVI, MLVII
 Nota critică 83 (satul Nerezu — Mărioâra Toma Burz, 42)
     în experiment text. MLVII a fost notat la două ore după MLVI. Informatoarea, cu memorie bună, a păstrat aproape intact text. Alecsandri. în fond s-a modificat rolul personajelor (victima e „basiu vrînsianu"; ceilalţi sînt un „moldovjan", un „ungurian" — 16 — 18). Prin contaminare fondul regional a rămas prea redus (92 — 96). în cuprins se preface un vers („Pi-o gurî di plai"', ~ 103, în loc de „Pe-o gură de raiu"). Odată se alterează sensul („I-a avu’ nuntaş" — 108, în loc de „I-am avut. ; ."). Graiul variază între fonetismul literar şi cel local.
     în 1956, informatoarea a dat o var. înregistrată cu magnetofonul (A. Fochi, Mioriţa, 821 CDXXXIII 1—83), anchetă Ia care referă sui generis text.-conv. de faţă, r. 7 —8.
 text. MLVIII
 Nota critică 84 (satul Nerezu — Alecsî Brâtu, 55)
     în text fondul popular (9—18, 23—26) s-a contaminat cu versiunea literară (19—22, 47 — 53 etc.). Se întîlnesc şi versuri disparate (22—23, 40 — 41). Informatorul interpolează la sfîrşit imagini prelucrate plastic („Pe Cini-am luat?/Luna şî cu stelili/Şî cîmpu cu florili./Cini mi-a fos’ cununa.?/Soarili şi luna." — 55 — 59).
     în privinţa structurii dialectale a graiului se remarcă formele verbale de gerundiv, astăzi mai rar folosite în ţinut (vers. 44—46: îndrugîndî, lâcrămîndî, întrebîndî; cf. MCXXXII 39—41: răsuiinî, trăgînî, întrebînî — Paltin, MCCXXXII 34—36: torcînî, lăcrămînî, întrebînî — Spineşti; le folosesc numai bătrînii).
     în 1956, A. Fochi a mai notat o variantă; noi nu putem însă admite fonetismul acesta: „De tri zîle-ncpa£e/Guriţa nu-ţ talejOr iarba nu-ţ place,/Or apa nu-j bună?" (Mioriţa, 822 CDXXXIV 3—6), în loc de rostirea normală din textul de faţă (9— 14). Dealtfel prin transcrierea din 1956 fonetismul apare în general deformat. Această insuficienţă e în legătură cu problema prea puţin discutată azi, aceea a sensibilităţii auditive: pe aceasta o impunea 'riguros cercetătorul de teren dialectal-folcloric (şi pentru cazul limbii române!) lingvistul german Gustav Weigand, încă de prin 1894 — 1895. A rămas imperioasă la noi, oare pentru cîţi folclorişti-dia-
430
 lectologi timp de 85 de ani? Dar în învăţămîntul universitar? Cum a aplicat Academia Română criteriul acesta metodologic publicînd, din 1908, seria „Din vieaţa poporului român" ? (v. problema folclorului dialectal şi Gustav Weigand discutată în Ţinut. Vrane., I2, 201— 205).
 text. MLIX
 Nota critică 85 (satul Nerezu — Icni Postoldki, 57)
     Se prezintă un text.-conv. excepţional. Este unicat documentar, în care se vede yn informator inteligent şi cu spiritul critic perspicace: 'şi dă seama că Mioriţa, ştiută de la bunicul lui, a fost contaminată chiar de el cu „Mioriţa după cârti, di Vasîli Alicsăndri" (r. 5—6* 52—55). Să încercăm, în primul rînd, reconstituirea critică a contaminării din acest fragment mioritic important. După care vom expune, analitic, şi părerea informatorului (deosebit!) în legătură cu natura baladei înţeleasă prin mentalitatea populară ce-o reprezintă chiar el cu judecată proprie.
     Fondul primar al var. a fost aflat de Postoldki de la buflic, şi aparţine stratului păstoresc local. Conţine aproximativ 15— 16 versuri (11—20, 34 — 34, fără vers. intrus 23 „Di tini nu-j bini"). Prin urmare era un text epuizat, lipsit de expresivitate artistică. Materialul, provenit din manualul şcolar, noi îl socotim ceva mai extins: pare să fie între 47—60 versuri (27 — 32, 41—51, 58 — 65, 68 — 87, 89 — 94).
     Cazul celor „trii sjobanj", ce-ar fi fost în var. auzită de la bunic („unu jera vrdfislan, unu di la cîmp, unu vinisî din Ardjal" — r. 8 —10), trebuie să fie transpunere din ce aflase informatorul „în cârti". Nu aparţinea bunicului.
     Postoldki înceracă să distingă cu claritate suprapunerea de material literar peste ce era tradiţional prin bunic. Contactul cu „cartja" a fost numai prin şcoală: „. . .jeu to’(t) di mic an dat’(t) di Mioriţa, după cârti, di Vasîli Alicsăndri" (r. 52 — 55). Suprapunerea a rămas ca o contaminare cu totul rudimentară: „Mioriţa aii cam ameste-cat-o cu sj-am văzut în cârti." (r. 6—7). Vom vedea mai jos clarificarea informatorului însuşi, expusă foarte obiectiv şi realist.
     Citarea despre „Vasîli Alicsăndri" — „după cârti" — a fost realitate didactică. într-adevăr, aşa au stat lucrurile acum 70 de ani (prin 1909— 1915). Personal îmi amintesc că în cartea mea de cetire, la clasa a IV-a primară (coautorul era însuşi prozatorul Mihail Sadoveanu), numele lui Alecsandri sta însemnat la sfîrşitul celor două pagini cu Mioriţa (v. şi MCCLXXI Nota crit. 215).
     Alunecarea în privinţa personajelor — cînd victima apare „. . .aâel vrănlţan,/Cî-i maj ortoman,/Ş-are oj maj multe,/Mîndre şî comute." etc. (82 — 87); iar tăinuitorii sînt „. . .Cel ungur{an,/Cu Cel moldovian (77 — 78) — arată, dar mai rar, în unele texte din
431
ţinut (de pildă, şi în Nerezu: MLVI.......MLVIT, MLVIII, MLXI,
MLXVI — MLXVII; v. încă texte din alte sate:                  CMLXXIV,
CMLXXV, MXXXVIII, MCCXCVII, MCCXCIX, MCC.CII, MCCCIV, MCCCVIII, MCCCXIII, MCCCXIV), că victima nu putea fi decît un localnic: vrănccanul. Apare discret, ca un act firesc de simpatic locală. Numai într-o var. din Colâcu am aflat că se spune ■*11 mod expres: „Sî h'ii vrănsianu: si h'iiomorit! Sî hii-a nostru cînticu !" (CML—CMLI, Nota crit. 18). în realitate, întreg materialul documentar, ce-1 avem acum din ţinut, rămîne în general flotant: personajele numite (recte: inventate, dar de Alecsandri, şi nu de păstorit — aşa cutn admitem azi acei care am verificat îndelung terenul etnografic românesc) — se schimbă caleidoscopic aproape de la un informator la altul. Ba mai sînt introduse şi unele personaje complet artificiale, care depind de fantezia informatorilor, ca şi de gradul ficcăruia de experienţă în viaţă. Iată, în plan statistic, patronirnia personajelor în materialul cules de mine numai între anii 1963- 1970:
     în afară de clasica repartiţie tri-regională a lui Alecsandri: „Moldovan", „Ungurean", ., Vrancean" (fonetica normală = „Vrăn-cean": Poezii populare. .   1866, p. 1 — 2 vers. 7— 11, 45—46, 51 — 52;
p. 3 nota 1 fundamentală), varietatea patronimică pare oarecum uluitoare: „Baciu Olt/anu" — CMXXII; „unu ortoman" — CMXXV; „Muntianu" — CMXXXVII, CMLXXIV; „Vrăftsianu, Ungurianu, MoJdovjanu" — CMXLI — CMXL1II; „Breţcânu" — CMXLIX; „unu crajovlan" — CMLXXXIV; „brasedn" — „român" — MXXIV;
„Trii crai di la răsărit" — MCI—MCII; „unu-i mocân" — MCIV — MCV, MCCXCVI ; „braşoveân" — MLXIII —MLXIV; „muntian" — MCXXVI; „Mihu ipbânaş" - MCXXX; „Brincoviânu" - MCXL şi „Dumbrâvlanu", „iQilcovlanu" — MCXL!, la aceeaşi informatoare — anii 1965, 1967; „armian" — MCLIV; „Sii doj veri pri-tndri" — MCLXXXVI, MCXCVII; „Trij stăpîni-a. tăi" s-au sfătuit" — MCLXXXIX; „Tril frăţiori a tăi" — MCXC; un „vidr'iân"
—  MCXCIV; „tril mocănci' — MCXC VI; „Săceleănu" — MCCI;
un „săscljan"    — MCCCXXII; un „cîmpurţan" —MCCII; „cel
uilgur" — MCCCXIII; „ciobanu iingitrcscu/Cn-al vrăncencscu" — MCCXIX.
     Starea statistică a materialului publicat în 1930 oscilează aproape în acelaşi mod: „Trii veri di primări" — I; „moldovian-uhgurian-vrâh&ian" — III; „sş/ nouî siobani" — VIII; „Ţăranii cu Moldovianu" — X; „Unu n-i mocan. . . . Unu ri-i muntian" — XIV; Izokisi-Cornutu-Manoili" — XIX; „Unu ie breţcân" — XXI; „Ai.ş’ doi nîigureni" — XXII; „Trij ungureni", „Trii săâelen’i", „unu moldovian" — XXIV; „Unu-i nioldo^ian,jV'nu fi-i cîmpianjŞi unu-i săt-ian" — XXXIII; „sinsi frăţiori,/patru verişori"
—  XLII; „Unu-i săselian/Şi unu-i muntian,/Unu-i moldovian" —
432
 XLIII; „Unu-i moldovian/Şî unu-i armian" — XLVII:                 „Un
 fraţi măi mari" — LI; „Doi siobănaşjCa sî mă omori" — UI; „sei doj breţcâni/Cai sî tî omoari" — LIII; „. . .s-a vorghit trii siobani" — LIV; „Trii tovardşăi" — LVIII; „S-a vofgîiit tovărăşăi" — LXI; „Doj verişorj" — LI X; „Ciobanu ungurescul Cu £elu vrăncenescu" — LXV; „Ton Moldovianu/Ghiţî Ungurianu" — LXVIII; „Nici Moldovanu/Bădiţa Vrăni/anu" — LXXXIII; „doi moldoveni/Şî cu sel breţcân" — LXXIV; victima „un susan“ — LXXXII; „unu-i zîdan" - LXXXV; „Do/ îs di mocăni" - LXXVI. Este cea mai variată schemă patronimică — aceasta din Vrancea — în materialul general mioritic, adunat pînă azi (an 1983). Alt ţinut românesc nu depăşeşte frecvenţa apelativelor din textele vrăncene.
      Rămîne să lăsăm pe informatorul nostru preţios, Ion Postoloki, a-şi arăta părerile obiective despre textul Mioriţei ştiut de el. De altfel le-am şi întrevăzut din cercctarea preliminară, cînd a indicat cu precizie că var. ştiută de el e un sincretism relativ între tradiţie şi manualul şcolar. Spre deosebire de unele cazuri în care se mistifică realitatea circulaţiei, cînd informatorii (şi cîteva informatoare) caută să impună prefaceri din manualul şcolar drept texte păstoreşti (de pildă, v. cazuri neaşteptate cu text. MXCXXIV Nota crit. 128; MLX Nota crit. 86; MCXXXVT Nota crit. 130 etc.) - la acest informator, absolut corect, eşti sigur că nu întîlneşti deformarea realităţii de teren. El mărturiseşte fără ezitare: „Mioriţa an cam amestecat-o cu si-am văzut îfi cârti" (r. 6). Urmează relatarea veridică: ,,. . .ieu to’(t) di mic an da’(t) di Mioriţa după cârti, di Vasîli Alicsandri; şî-n dau sama cari cuvinti-ar fi di la unkeş, şî cari din cârti. Ujti, asta cu « steli făclii >> nu iera Ia uflkeş; dar înse-putu, cu „Mioriţî lai," pleca di la unkeş" (r. 52 — 56). Oii, acesta e procedeul tehnic tradiţional vrăncean: versiunea de tip arhaic începe cu dialogul dintre oaia „miraculizată" şi ciobanul care va „testa-înenta" idealist . „Măi icra (urmează portretul ciobanului — 57 — 65) . . . Asta nu iera la unlteş; iera-n cârti, cred (r. 65 — 66). în continuare informatorul adaugă: „povestja-n cârti i-aşa:" — Urmează vers. 68 — 93, reproducînd din text. Alecsandri tema I (locul acţiunii dramei, tema II (momentul aoţiunu-transhumanţa), tema III (personajele acţiunii), tema IV (hotărîrea ciobanilor), tema V (motivarea hotărîrii — cauza omorului), şi — sărind peste tema VII (întrebarea ciobanului) — reproduce lacunar tema VIII (descoperirea planului ciobanilor). Celelalte teme (tema IX — răspunsul ciobanului; tema X — locul de îngropare; tema XIII — însurătoarea alegorică; terna XV — maica bătrînă; tema XVI — portretul ciobanului; tema XVII — nunta mioritică) sînt tratate fragmentar, şi prea disparat, lipsind însă tema XI (obiectele îngropării). De altfel planul textului întreg e în general cu mult mai discontinuu. De aceca crcdem că asemenea informator realist nu rămîne
433
 preţios prin energia, ficţionării poetice, sau originalitatea graiului regional (alternînd între rostirea literară şi fonetica dialectală), ci numai prin puterea analitică a judecăţii critice. Este reală şi părerea lui Postoldki despre melodia baladei: „Cin’ am auzît-o [melodia], aviam vo opt anj. . . Jel [bunicul] o cînta din cavâl, şî ştiia şî vocili; adic-o cînta şî din gurî c-o voCi dujoasî". Iată, aici avem părerea lui critică asupra problemei melodiei: „Am auzît-o la aparat [la radio]; da-j măi aşa ca la bunicu neu: nu-i plîngăriaţî." (r. 4—5). Este indicat tocmai specificul etnografic al melodiei vrăncene: deosebită în repertoriul melodic general.
     Părerea informatorului despre cei doi ciobani ucigaşi, împreună cu victima lor, rămîne dubitativă. în tot cazul, se vede părtinirea pentru vrăncean, dar cu o zarişte critică: „La mizloc trebi sî fi fost iei Ceva: o răfuialî-ntri ii" (r. 96). Prin urmare se întrevede şi transhumanţa (faza a doua) care ar fi fost „în tomnatic" (r. 10) — adică între 15 august (împărţitul brînzei cuvenită „stăpînilor" de oi) şi 14 octombrie (la „Viniria-mari", cînd stîna era părăsită definitiv şi mînzările se scoborau în sat; v. Păstorit. în Vrancea, 15). în toamna prelungă „tomndticu" dura şi între 5 noiembrie („Sfinţii voievozi") şi 6 decembrie („Sfîntu Neculai" — erau două date calendaristice tradiţionale în păstoritul Vrancei). Normal însă momentul conflictului a putut fi numai primăvara şi vara—în plină transhumanţă activă — iar nu toamna, cînd se încheia în trecut pendularea turmelor străine şi locale pe plaiurile vrăncene.
 text. MLX
 Nota critică 86 (satul Nerezu — Ghiorghi Prâca Răducânu, 61)
     Cu toată explicarea prudentă a informatorului, ştiutor de carte, că ar cunoaşte var. de la tatăl lui (tot fierar), realitatea este opusă: textul pleacă din manualul şcolar, dovadă chiar localizarea (4— 12), la care s-au adăugat alte versuri (4—24, 37 — 39, 47 — 54, 63—67, 74— 84, 87 — 93). Deci corpul masiv al textului rămîne alcătuit din materialul Alecsandri. Este interpolat cu material prefăcut de informator, înclinat spre invenţie şi plasticizare — de pildă: a dat formă nouă unor versuri („O oai birsani/Şî mai năzdrăvani)De trej zile-ncţja£e/Gura nu-i mai taCe." — 28 — 31; „Iar lei Ipbănel,(Tt&s printr-un inel,/Din gură ziCia:/Oiţâ, oiţă,/Cu lîna plăviţă," — 32— 36; „Or jarba nu-ţ plaCe, /Apa nu ţ-i bună/De nu taş din gură?" — 39_41;       . .Gura nu-m’ mai tace/Că Cei doi Ciobănei./Tovarîşi
 tăi,{Mări, se vorbiră/Şi se sfătuiră..." — 44—48; „Şî tu sî nu-j spui/Că pe mini m-a-ngropat/în strunga oilor,/Iii 2ocu meilor." — 93-96).
     La acest material prelucrat, el adaugă versuri improvizate, sau pe unele de circulaţie generală, uneori mărind cantitativ versul
434
 Pestă călâtoru-nlocy:/De Ce stă, tot ar maj sta,/Şi tot armai asculta. . ." — 70— 72;,Tu, oiţa mia,/De-j vidia măicuţa mja :/Măicuţî bătrî-t&.I Cu brîu de lînă,/Din oki lăcrămînd, /Din gurî-ntrebînd:/« Nu cumv-aţ văzut/Pi undf-aţ trecut/Un mic Ciobănaş/Din fluir dojnaş ? »"
 —  78—87). Improvizarea aceasta pare organică prin modificarea, abia remarcată, a vreuni vers („O oai bîrsanî/Şi mai năzdrăvanî/De trej zile-ncoaCe/Gura nu-i maî taCe." — 28—31). Sînt şi repetiţii (51—54 repetă pe 21—24), eliminare, modificare sau adaus de vocabular. în asemenea caz (de salturi ale improvizării, prin jocul fanteziei) fonetica şi lexicul se deformează brusc, după cum şi structura morfologică. Se întîmplă că improvizarea schimbă în versificaţie ritmul (68 — 72). Iar la sfîrşit se întîlneşte textul clasic fragmentat, redus la cîteva versuri exprimînd ceva artificial („Şî tu sî-i spuj/Cî m-am însurat/C-o fatî di raţ,/Pi-um. piCior di plai." — 98— 101). Dar cu toate prefacerile (unele vădit inutile), yar. rămîne piesă de documentare folclorică şi dialectală.
     Ce se întîmplă însă cu cele două var. anterioare din 1934 şi 1956? Să le cercetăm tot comparativ. Prin cantitatea versurilor (prima are 28 versuri, a doua numai 25) ambele rămîn în urma var. din 1967 (aceasta cu 98 versuri). Fapt curios chiar în cazul celei culese în 1934 (probabil de C. Brăiloiu). Cît priveşte textul cules în 1956 (A. Fochi, Mioriţa, p. 944 DCXX), acesta ne pare depoetizat, fiind redus la un fragment amorf (25 versuri), inexpresiv. Cum să ne explicăm anomalia? în interval de 11 ani textul informatorului în loc să fie în regres, în raport cu vîrsta memoriei, el s-a destins, apropiindu-se de conţinutul var. clasice! Anomalia se explică prin grăbirea anchetei din 1956 cînd fierarul, poate înrerupt din lucru şi obosit, nu a avut timpul să se familiarizeze cu grupul de teren, să-şi calmeze emoţia, apoi să-şi cumpănească memoria. Şi-atunci el a debitat mecanic un fragment inert, ca să iese mai repede din anchetă. Credem că lipsa de acomodare sufletească provoacă chiar ruina unui motiv poetic, nu numai alterarea lui puternică. De aceea Gustav Weigand, fondatorul dialectologiei româneşti — cerea unui cercetător o aspră experienţă de teren: să rămînă timp îndelungat într-un „centru" etnografic. într-un loc caracteristic trebuie să stai, experimental, de la trei la patru săptămîni şi «um gut zu horen » — adică. . . să nu fii surd!
 text. MLXI
 Nota critică 87 (satul Nerezu — Mădgălina Floroiu, 62)
     Textul-care la început urmează tradiţia folosind dialogul — are cîte un vers improvizat („Orj iarba nu-ţ plaCi/Orj-apa nu-i dulii?"
 —  3 — 6), sau modificat („Cî m-am însurat/C-o fatî di cm/,/Pi-o gurî
435
 di plaj— 44, în loc de „Pe-o gură de rai1."). Acum şi fonetica în vers copiază rostirea literară (dulci, încpaii, placi, tali etc. — 3 — 6); dar în vorbirea curentă bătrîna revine la graiul local.
     Trebuie consemnată părerea aceleiaşi despre expresivitatea melodică particulară a Mioriţei nerejene, de altfel aceeaşi în ţinutul întreg: „Mama o cînta din gurî. La melcdii-j ca o dopu tristî, cum s-ar basi âineva." (text.-conv. r. 52 — 53). Aceeaşi apreciere şi în cazul informatorului anterior (el deosebea „cîntarja" bunicului de Mioriţa auzită la radio: aceasta nu era „plîngăriaţî" — MLIX — r. 1—4).
     Mama informatoarei de faţă (de la care ar fi auzit ea balada) e Ani'ca Pâvîl D6ni, 63, anchetată de mine în 1927 (v. Ţinut. Vrane., I2, 356 XXIX). Compararea textelor arată însă diferenţieri, în sensul că acesta a fost amplificat tot prin ecoul literar din Alecsandri (v. 7— 15, 22—28, 29—44). Rămîn obscure împrejurările contaminării după transmiterea în mediul de familie prin ocupaţiile casnice (r. 51—58). text. MLXIII, MLXIV
 Nota critică SS (satul Nerezu — Angkelina Kiţcâsiu, 71)
     în experiment var. MLXIV a fost notată la o oră după MLXIII. Prima var. am notat-o în 1927 ( Ţinut. Vrane., I2, 359 XXXI), cînd informatoarea era de 31 ani. A doua a fost notată în 195o (A. Fochi, Mioriţa, 944 DCXXI). în var. primă repetarea unor versuri (9— 14) elimină din text partea finală, introdusă numai în var. de faţă (15 — 24). De altfel conţinutul întreg al var. e alterat aproape confuz: victimă nu apare un cioban, ci o „oaj bucăliţî" vers 2; de observat şi lexicul artificios). Abia in aceste două texte var. s-a echilibrat, rămînînd însă tot fragmentată.
     în var. din 1956 eliminarea de versuri e apreciabilă (5—12 18 — 24), poate datorită neadaptării informatoarei la cerinţele anchetei pozitive (îndeosebi condiţionare psihologică şi timp suficient).
     Alt fapt de reţinut: sfîrşitul var. MLXIII (vers. 18 — 24, obiectele îngropării) nu se află în cele anterioare (1927, 1956). Pentru var. din 1956, am dat mai sus cum ne explicăm noi cauza. Cît priveşte din 1927, disparitatea lui se explică prin metoda mea parţială în experimentul folcloric: pe atunci era la începutul formării ei (Ţinut Vrane., I2, 349 XXIV cf. 351 XXV; 361 XXXIV cf. 364 XXXV; 452 LXXXVI cf. 453 LXXXVII). Încît ancheta a fost lacunară.
                                                                                                                1 Ortografierea acestui cuvînt se vede controversată de editori:
D. Murăraşu (V.A., Poezii populaee. . , 1971, 11) foloseşte forma rai; filologul G. Giuglea (în ccl. din 1933, p. 61, 63) scrie raiu, repro-ducînd fidel ortografia din ed. originală 1852 „raiu" (pag. 1, 5), păstrată de Alecsandri în 1866 (pag. 1—3); ed. G. Vrabie, din 1965 (L, 101, 104) transcrie rai, ca şi Murăraşu (cf. şi ed. V.A., Opere,
III [1978], Poezii populare, p. 111 Mioriţa — vers. 2).
436
 Peste patruzeci de ani m-a preocupat reluarea acestui caz experimental aparte. Dar Ia 27 iulie 1967, mă aflam în faţa unei situaţii speciale: femeia era atunci o bătrînă degradată (suferea de o nevroză din spaimă: se temea de întuneric, de lume, chiar de rude, intra în mutismul complet, fugea de familie în sat, dormea noaptea prin vecini). Fiica ei mă prevenise că în ziua anchetei mele avusese o criză (era fugită la o vecină). Am folosit atunci în anchetă cîteva procedee speciale din tehnica psihanalitică a sistemului dr. Sigm. Freud (privind psihismul subconştient larvar). După o convorbire îndelungată şi felurită de-o jumătate de zi, am convins-o să vină acasă la fiica- ei. M-a ascultat, vorbind normal ca unui prieten, sau unei rude, calmă şi supusă chestionarului în legătură cu Mioriţa (Ne retrăsesem amîndoi într-o cameră bine aerată — asemenea caz evită spaţiul vast — asistaţi numai de fiica ei, ca să aibă siguranţa sprijinului cuiva intim). Şi-a amintit de întîlnirea noastră din tinereţe, cînd îmi şi cîntase balada. Memoria ei — slăbită din cauza suferinţei, cît şi prin lipsa de frecvenţă (din 1927 nu mai recitase balada decît, mult fragmentată, în 1956 — adică odată în 29 ani! — iar de-atunci mai trec unsprezece ani pînă la ancheta mea din 1967) — s-a putut parţial restabili. Încît am notat, aproape succesiv, text. MLXIII—MLXIV. Dar bătrîna bolnavă a refuzat să mai cînte
 Mioriţa, ori altceva, motivînd că femeile nu cîntă la bătrîneţe: „şădi rău".. .
      Prin urmare pe terenul folcloric asemenea caz extrem poate fi şi el anchetat, însă printr-un procedeu expres, cu perseverenţă, tact şi sacrificiu de timp.
      Trebuie relevată şi noutatea de fond a var. ultime faţă de cea din 1927: ele păstrează dialogul, adică începutul tipic al var. din Vrancea păstorească (A. 1—6; B. C. 1—5); de asemenea păstrează tema 10 (locul de îngropare; A. 15 — 21; B.C. 12—17, intrcducînd vers. 15" „îm bătaia berbesilor"); dar adaugă tema 8 (descoperirea planului ciobanului — vers. 6—11) şi tema 11 (obiectele îngropării — 18—24). Cît priveşte personajele, intervine o variaţie: A. vers. 11 „S-a vofghit âjobani'1 (exact cu B. 6 „S-a vorbit siobani") apare mai explicit în C. 6 („S-a vor bit doi Hobănei"), Prin urmare o revenire la tipologia clasică. Ba în text.-conv. (r. 25—26) doi ciobani sînt identificaţi („unu-i braşovidn, unu-i moldovian"). Toate aceste elemente lipsesc textului din 1956.
 text. MLXVI, HLXVII
 Nota critică 89 (satul Nerezu — Petrâki Borcâu, 74)
      în experiment text. MLXVII a fost notat la o oră şi jumătate după MLXVI.
      în text sînt şi exagerări care contrazic datele etnografice: cei „trij ijobănej" au pe lîngă „trij cîrdurj di nej“ (vers. 9) şi „trij turmi
 437
[tt — cîrduri] di oj" (20). în fapt etnografic se ştie ci îri trecUt organizarea stînii nu putea opera — nai cu seamă în transhumanţă — cu „trij siobănei" la „trij cîrdurj di tej'‘ laolaltă cu „trij turmi di oj".
     Textul are şi o inadvertenţă: „sjobănelu“ doreşte să-l „îngroapi-n strunga oilor,/In rielzocu neilor'1 (r. şi v. 25 — 28); apoi „şî-i pui la cap:/Flair di fag,jA cîntat [Il-ca sî cînti] cu drag;/Fluir di soc, A cîntat [11-5/ cînti] cu foc;/Şî fluir di os,/Sî cînti duios" (29—35)./ Toate ezitările duc spre un sfirşit oarecum prozaic („Sî hii umbra lor/âetina bradului. . ." — 37—38),
     Laxicul artificial („ăiobani înarmat" în „Mioriţa"! — vers. 19) vine din contactul bătrînului cu viaţa mai nouă (armata, administraţia etc.).
text. MLXVITI — MLXIX
Nota critică 90 (satul Nerezu — Ioana Hurzu{-Brătu, 84)
     în experiment var. MLXIX a fost notată la o zi după MLXVIII.
     Culeasă personal şi de A, Fochi, în 1956 (Mioriţa, 946 DCXXIV), var. 'rămîne in ambele texte dislocată puternic, ba chiar contradictorie: mioriţa va fi victima moldoveanului şi-a ungureanului (MLXVIII 7— 17). în fondul disparat se interpolfează cîntecul liric Ciobănaşul (18—22). Var. din 1956 nu are portretul şi localizarea (24—31, 33— 3)). Insă portretul (24—31), localizarea (33 — 39) fj redusa apoteoză (40 — 45) sînt reminiscenţă disparată din versiunea literară, probabil prin copii de şcoală. în schimb, fonetismul redat de Fochi e, pentru noi, imposibil de admis, observaţie valabilă şi pentru textele reproduse de acelaşi antolog, din Ţintit. Vrane., I, 1930.
     în mentalitatea satului bătrîna era încă (în 1967) fruntaşă de generaţie. Rămăsese tot o fire originală: iscoditoare, curioasă şi dornică să afle dimineaţa noutăţi din sat şi din toată lumea (cum se va vedea într-un text-convorbire cuprins în voi. VI al colecţiei). Domina folclorul satului mai ales cu doina („cu cucu", „di dor", „di dragusti", „di inimî albaştri") şi cu strigătura. Din datinele de nuntă numai bătrîna octogenară mai ştia în sat Cînticu nires!, rar astăzi în tot ţinutul. Era şi excelentă cîntăreaţă cu voce distinsă.
text. MI.XX
Nota critică 91 (satul Nistoreşti Apostu Creţii, 31)
     Este un text confuz, notat de la un cioban (şi baci) din generaţia păstorească tînără a satului. însă acesta părea o umbră a păstoritului viguros din trecutul satului Nistoreşti (de comparat cu raritatea păstoritului vrăncean străvechi, supravieţuind în acelaşi sat prin bătrînul de JOS mi, Ghiorghi Hulpâj; MCXIII—MCXIV Nota crit. I li).
m
     Varianta aceasta iitformâ şi-a pierdut coeziunea fonduiui stirâ.-vechi şi s-a contaminat artificial cu citeva versuri risipite din ciclul liricii de haiducie (37 şi urm.) , poate şi din balada Corbea. In acest amalgam prozaic s-a amcstecat un vers lăutăresc vulgar („înns-bunes’ ş-an sî mor. . .“ — 41), auzit prin „jarmarşasili" din ţinut (Ghidra, Tikiriş, Bîrsâşti), ori în „bîlsiu Focşănilor", sau ^„podgoria Odobeştilor".
text. MLXXI
Nota critică 92 (satul Nistoreşti — Asandki Dudn, 55)
     Asemenea rest prozaic lăutăresc în 7 versuri, ni se spune (text.-conv. r. 1) că ar proveni de la lăutarul vrăncean fruntaş (Vasîli Botiţî, din Tulnisi). Despre el am însemnat că ţinutul întreg (îndeosebi Vrancea nordică) încă îl preţuieşte ca maestru neîntrecut (v. MI, Nota crit. 43; MXXII Nota crit. 58; MCCLXI Nota crit. 207 etc.; cf. Cîntăreţi şi povestitori populari, p. 93 — 95 Notă). Pe cînd generaţia lăutarilor urmaşi este epigonică în Vrancea prin contactul cu tehnica muzicală mecanică şi muzica „uşoară", adăugate lipsei de talent profesionist.
text. MLXXII
Nota critică 93 (satul Nistoreşti — Ion Băican, 5S)
     Contaminarea între presupusul fond păstoresc (redus la singurul vers. 3, părînd şi improvizat!) cu fondul literar care predomină (aflat „dintr-o foai dintr-o cârti"; cf. 9—-22, 24—52, 60 — 64) — păstrează personajele (15— 15, 60 — 64). Momentele acţiunii decurg discontinuu, cînd temele clasice sînt reduse şi prezentate într-o totală disparitate: VII. (întrebarea ciobanulu, 1—7), VIII (descoperirea planului şl sfatul oii, 8 — 22), XV (intîlutrea cu maica bătrînă, 23 — 29), XVI (portretul ciobanului, 30-40), XVII, XVIII (nunta mioritică şi cadrul nupţial, 40 — 52), I (locul acţiunii, 60), II (transhumanţa, 59 — 61) şi III (personajele tipic literare). întregul plan al textului — privit în raport cu modul său clasic — râmîne astfel prea împrăştiat. Iar în corpul versurilor se întîlneşte cîte unul cu sens contradictoriu" („Să nu ti-ndurj di ia,“ — 41). Vâdindu-se în conţinut prelucrarea textului Alecsandri, nu se justifică mărturia informatorului despre transmiterea unei var. locale („Di la unkeş măi bini-am diprins-o, cî-m povestia.'' — text.-conv. r. 66). Dar nu se află nimic din conţinutul textului memorat întîi: „foaia" din „cârti" l-a desfiinţat! A operat acelaşi proces general de eroziune a poeziei tradiţionale şi prin tipar.
     Informatorul era frate cu ciobanul documentar Aiighil Bdicdn, 62 (v. MLXXIV —MLXXV), însă textele lor se deosebesc (cum vom vşdea la nota respectivă 95),
439
                                                                                                                                    text. MLXX1II
Nota critică 94 (satul Nistoreşti ~ A. Floâr'ia Aga, 61. B. Ştefan Aga, 71)
     Din nou experimentul cu doi informatori, în cazul de faţă: bătrînă (mai tînără cu zece ani ca soţul) învăţase prin cîntare Mioriţa de la mama ei. Bătrînul o deprinsese de la soţie după căsătoria lor. Dar prin memorie redusă, deşi el era dornic să ştie „cîntisi bătrîneştj". A fost normal ca el să fie complementar (în recitare, nu în „cîntari", pe care singură „bâba" o ştia într-un fel mult simplificat). El a adăugat două versuri (17—18); iar la vers. 20, conj. dacî („Dacî m-a omorî,"). încolo numai bătrînă se străduia să-şi amintească textul baladei.
     „Cîntaria" era străină de melodia vrânceană. Nu venea nici din doina locală, nici din melodiile recente aduse de tineret de la tîrg, de la podgorie, şi nici din repertoriul lăutăresc.
     Var. reconstituită păstrează versuri din tipul local al baladei (20 — 29), la care s-a contaminat episodul, mama metamorfozată în corboaică" (30 — 44). Cei „trij âjobănei", numiţi ca în balada literară, apar în mod inexplicabil într-un text ştiut de nişte bătrîni amîndoi analfabeţi.
                                                                                                                          text. MLXXIV—MLXXV
                                                                                                Nota critică 95 (satul Nistoreşti — Anghil Băicân, 62)
                                                                                          în experiment var. MLXXV a fost notată la o zi după MLXXIV.
     Acest text.-conv. rămîne pînă astăzi în etnografia românească singurul document preţios, provenit de la un cioban vrăncean, Aflghil Băicân, încercat în „mesării", cu privire la transhumanţa ardeleană şi întretăierea ei cu păstoritul din Vrancea (aproximativ din 1920 pînă în 1930). Acesta trăieşte redus încă un deceniu la o pendulare locală (primăvara de la 15 mai din sat la munte; după 15 august strămutarea este inversă). Păstoritul ardelean şi-a curmat (însă, după anul 1930, starea de transhumanţă pe plaiurile Vrancei (cîteuncaz izolat îl aflăm amintit în text., r. 110 - 118). Timp de 274 ani fusese normal, consemnat documentar din sec. XVII (anul 1656). în această privinţă cercetările noastre din anii 1930 (Ţinut. Vrane., I, p. XLIV-XLV, XLVII, LXIX-LXXVII„Introducere" ; Păstoritul în Vrancea, 3—9), 1933 (Folklor. R.-Sănt, I, p. X—XV „Introducere"), 1936 (Aspecte etnografice put nene, 14— 15, 18 — 23, 28—34), 1956, 1963, 1965 (Cîntăreţi şi povestitori populari, 1980, p. 229 — 247) — trebuie urgent continuate.
     Să cercetăm text.-conv. MLXXIV (al doilea valoros pentru documentarea păstoritului vrăncean după text. capital MCCXXXII Nota crit. 191 din Spineşti, adăugind CMXXXVI1I Nota crit. 10; MCXIII —MCXIV Nota 'crit. 114; MCCLXIX Nota crit. 213 şi MCCLXXII Nota crit. 216).
440
     1.     Pe lîngă ştirea privind viaţa baladei în familia de păstori a lui Anguil Băjcân (r. 1—13), urmînd informaţiile despre îmbrăcămintea, instrumentarul şi practica medicală în stînă (r. 269 — 322), partea substanţială a textului (r. 66 — 268) priveşte legătura, prin ciobanul nostru, a păstoritului vrăncean cu cel din Ardeal în plină perioadă contemporană (aproximativ anii 1920 — 1927). Iată cursul întîmplărilor timp de şapte ani:
     2.     Firea vioaie a lui Anghil Băjcân, nevoile familiei şi traiul greu de argat în gospodăria învăţătorului din satul natal au făct pe copilul de 14 ani să fugă din casa părintească şi să pribegească şapte ani prin Moldova sudică, Muntenia, Dobrogea şi Ardeal. A fost angajat de-un oier „breţcân" transhumant din Covdsna. Acesta a stat o iarnă cu oile chiar în satul Nistoreşt'i. Plecînd mai departe în transhumanţă, spre Muntenia şi Dobrogea, breţcanul a angajat în personalul „boteiuluj" şi pe copilul de 14 ani. Mai erau aici cinci ciobani din cinci sate vrăncene. Printre ei se afla şi scuturul „stăpînului" de botei (un sovejan isteţ; în 1967 l-am aflat baci la stîna din satul Soveja şi am reţinut un text.-conv. care este cuprins în voi. VI al colecţiei de faţă), care l-a ademenit pe copil să fugă de la părinţi şi să se facă cioban în lumea largă. Copilul, prin sîrguinţă şi isteţime, s-a bucurat mereu de afecţiunea breţcanului. Trei ani părinţii nu au ştiut nimica despre vagabond. Acesta după fuga de-acasă, a petrecut prima vară, în boteiul breţcanului, în satul „Măicăneşti lîngă Brăila" (în realitate în fostul judeţ al „Rîmnicului-Sărat" acum în judeţul „Vrancea"). Ar fi stat pe-acolo cam trei ani, păşu-nînd boteiul pe moşiile a trei boieri. într-al patrulea an breţcanul s-a întors în „Transilvaniia" în satul lui, Covdsna. Băicân, l-a urmat, cutreierînd apoi cu dînsul alţi trei ani prin munţii Ardealului, ca să se afie _ tot cu breţcanul — într-al şaselea an la Bistriţa-Năsâiid. Toamna a urmat altă transhumanţă, plecînd din Ardealul nordic — mereu cu breţcanul — ca să ajungă în „Bălţîli Brăili. apoi la MeCin" (= Măcin —Dobrogea). în primăvara anului al şaptelea, altă transhumanţă mai redusă: de la baltă în antistepa Rîmnicului-Sărat — acelaşi sat Măicăneşti — păscînd boteiul breţcanului tot pe moşia unui boier. De-aici s-a strămutat lîngă „Focşăni" (pe moşia unei boieroaice). La „douî deseîiviri" (1927) a venit „tetia" (el rosteşte afectat „tata" ; dar cuvîntul folosit în general în ţinut are încă forma dialectală „tetia" — cf. r. 195). Acum părintele l-a strîns de pe cărările prea lungi ale ciobăniei, luîndu-1 acasă. Era la mijloc
 o cumpănă a vieţii: „zîndâriu" îi trimisese „ordinu di dus la armatî". Breţcanul i-a făcut socoteală cinstită, dîndu-i ce i se cuvenea ca „simbrii" pentru serviciul lui credincios timp de şapte ani: 52 de oi, două „sarisj", două „cozoasi di seli mari" şi o „zeki" (manta). Avea şi economia lui în bani (5000 de lei „di la stăpîn, din simbrii"). Băicân
441
 şi-a pus îmbrăcămintea şi „douî beşisj di brînzî" pe-un „măgăruş" al lui, a luat şi doi „cînj âjobăneştj" şi-a plecat acasă, la Nistoreşti, însoţit de tatăl său. Acolo, bucuria mamei: nu-1 văzuse de şapte ani („tetja" îl întîlnise numai o dată).
     Deocamdată i s-a încheiat peregrinarea prin transhumanţă. Fiindcă după militărie Bâicăn a mai fost patru ani cioban în sat, a urmat căsătoria, apoi iar cioban, cu mici întreruperi, pînă în 1941, şi în continuare pînă în anii 1952—1963. La 10 septembrie 1967 — cînd l-am anchetat în Nistoreşti — se ocupa tot cu „sjo-bănija". El mărturisea din profundă sinceritate:       . .an fos’ âioban
toatî viaţa mia: asta ni-a fos’ mesăriia" (r. 66 — 67). într-adevăr, într-o viaţă de 62 de ani Băicăn petrecuse peste 40 în păstorit. El a mers după rostul străvechi al strămoşilor, aşa cum remarca, în 1923, profesorul Ovid Densusianu vorbind despre păstoritul vrăncean: „Vrâncenii erau, ca şi cei din Ardeal, ciobani renumiţi prin bogăţia în turme" (Vieaţa păstor..., II, 71). Băicăn continua în familie pe „. . .tata-moşu neu Hristia Băicăn" care şi el a fost „păzîtor di oj, sioban, cun sî spunia pi timpurj" (r. 1—2). Şi generaţia a treia de ciobani a continuat pe înaintaşii din neam, bătînd acelaşi drum transhumant al tatălui pasionat de „siobănii": „băjeţî [lui Băicăn] a fos’ şî ij la oj pin Covâzna" (r. 270—271).
     Nu trebuie să uităm că în aceeaşi vreme mai trăiau în Vrancea cîţiva inşi care fuseseră viaţa întreagă numai ciobani. Unul din satul Coza, aflat de mine în 1928, trăise cioban, însă comun, 48 de ani (Păstor. în Vrancea, 43 text. 1). Dar doi, Anghil Fârîi şi Constantin Mortu, rămîn deosebiţi: ei au trecut prin toate treptele păstoritului (strungar, mijlocaş, scutar şi la urmă baci). Intîiul— Anghil Fârîi din Spineşti — mărturisea, în 1929 (atunci era baci): „Jeu am fost sjoban di cîn’ m-a făcut mama. Numa m-a dizbăşcăluit războju [din 1916— 1918] şî armata; încolu di la şăpti ani şî pînî az [avea 52 de ani] în 1929 am umblat dipi coada oilor" (ibid., 39 — 40, 44 text. II). A fost baci priceput, bine cunoscut în ţinut printre ciobani, baci şi iubitorii de cîntarea Mioriţei, mai ales din fluier (v. CMXLVII Nota crit. 15; CMXLIX Nota crit. 17).
     Al doilea păstor vrăncean, fruntaş în ţinut, Constantin Mortu din Bîrsâşti, rămîne în ultima jumătate de veac excepţia păstoritului din ţinut — ca un „pisc etnografic solitar", cum l-am caracterizat în 1965, cînd avea vîrsta de 83 ani, şi peste jumătatea de secol în păstorit. Douăzeci şi patru de veri fusese mereu baci. Era mare cîntăreţ din fluier, incomparabil povestitor de basme, şi chiar de întîmplări din viaţa zilnică, informator documentar asupra păstoritului local (trecut etnografic, practica păstoritului, organizarea stînii, instrumentar şi medicină populară, îmbrăcăminte), etc. Impresiona şj prin deosebita capacitate folclorică (Mioriţa, material-liric, legende şi
442
tradiţii istorice, basme— v. Monografia C., în Cîntăreţi şi povestitori populari, 234—303; cf. 304—307).
     Anghil Băicăn depăşeşte pe Anghil Fârîi şi Constantin Mârtu prin întinsa lui peregrinare în trei provincii — îndeosebi Ardealul — cît şi prin precocitatea în „mesărija" printre străini: el începe cio-bânia la 14 ani, continuîndu-1 copiii. Anghil Fârîi a avut numai un vlăstar plăpînd: o fetiţă, ajutor la păstorit doar în anii copilăriei (v. text. MCCXXXII Nota crit. 191). Constantin Mârtu a rămas un solitar.
     3.       In partea a doua a text.-conv. Bâicăn ne informează corect despre organizarea şi funcţionarea stînii din Ardeal, acum 60 de ani (r. 229—248): „Stînili mocăneşti din Ardjal, din Transîlvanija, jera măj buni ca la noj". Mulsul oilor, facerea şi păstrarea brînzei, pregătirea derivatelor şi calitatea produselor — toate întreceau pe cele din Vrancea. Nivelul higienii din' stîna vrânceană sta şi el sub gospodăria stînii ardeleneşti, lucru ce-1 consemnează — parcă în notă polemică pronunţată — şi sociologia „experimentală" de teren cercetînd Vrancea între anii 1927—1941 (T. Herseni, Probleme, sociol. pastoral., 1941, 75 — 76, 81, 95; cf. Ţinut. Vrane., I2[ 1969], 164-166).
     4.       Ajungem la punctul contradictoriu privind teoretizarea din 1965 (A. Fochi) asupra originii Mioriţei: starea baladei în Vrancea (îndeosebi c î n t a t ă) faţă de ce a întîlnit Băicăn în Ardeal. Iată relatarea: „âjobani lor nu prja cînta Nioriţa; a noştrj-o cînta, şî ij asculta" (r. 249 — 250). Şi din fluier ciobanii ardeleni cîntau mediocru (Mioriţa, etc J: „Niş din fluir nu prja putja ij cînta; to’(t) vrănseni noştri cînta"; în clipele de răgaz, după treburile stînii, ciobanii vrânceni erau puşi de ceilalţi să cînte din fluier mai ales balada: „Cîn’ vinja stăpîni, spunja la vrănseni noştrj: « Ja, / măj traij-o Nioriţî, mă, un Şîriag di-a minzărilor; ja, măj zî-j»“
(r. 251 — 254). Băicăn întăreşte mărturia preţioasă: „In şăpti anj, cît aii sjobănit jo la ij, acolu, di la Covâzna pîn la Bistriţa-Năsăud, nu i-am întîlnit sî cînti „Nioriţa" (un anacronism: în elanul povestirii ciobanul alterează cronologia: nu şapte, ci numai trei ani!).
     5.       Concluzia obiectivă: prin anii 1920t-1930 păstoritul vrăncean era şi el în regres: începuse modernizarea ţinutului (prin imitarea vieţii de la tîrg şi oraş, prin şcoală, armată etc.), îndepărtînd pe vrăncean în primul rînd de străvechea ocupaţie. Dar cîţiva înşi — şi cîteva sate (Bodeşti, Bîrsâşti, Herăstău, Nereju, Păltin, Păuleşti, Spineşti, Tulnici, Văsn) — continuau cu vigoare trecutul păstoresc local, perpetuînd mai presus textul şi melodia poemului în formele tradiţionale. Prin aceştia nivelul artistic al fluierului păstoresc era încă superior celui din Ardeal (observă cu pătrundere şi Baican). Atunci trebuie admis că şi în secolele XVII —XIX (şi XX, măcar
443
pînă prin anii 1920— 1927, timpul experienţei pastorului nostru!), Mioriţa în melodie (îndeosebi!) şi text (aproximaţi/ după 1868 prefăcut, contaminat, modernizat) depăşea repertoriul transliumanţei ardelene. Prin urmare în privinţa genezei poemului (chiar dacă astăzi interesează mai puţin această problemă !), personal rămîn mereu la punctul de vedere enunţat1 riguros numai după 54 de ani nc terenul e-tnografic şi folcloric.
     6.     Reţinem şi partea finală a text.-conv. (r. 269 — 32.1): o admirabilă schiţă etnografică despre portul, instrumentarul ciobanilor, medicina empirică de la stînă, cum se lucra mîndra „aţî prestiţî" — străvechca podoabă ciobănească purtaiă „pişti kimeriu şî curaua cu ţinti". Toate sînt astăzi — şi în rare locuri — vestigiu de muzeu etnografic!
     7.     Cele două texte ale var. sînt inegale: primul se află complet fragmentat. Text. MLXXV însă — notat a doua zi după celălalt — rămîne exemplarul de bază (am rugat pe informator să-l reconstituie peste noapte). Cantitativ, e dublat faţă de cel anterior (A. — 41 versuri; B — 84 versuri). Aminteşte în cuprinsul întreg versiunea clasică îutîlnită în şcoala primară. într-adevăr, textul Alecsandri acoperă redusul fond poctic local (vers. 1— 14; cf. A. 11— 18), care e de recunoscut şi prin începutul variantei prezentată în maniera celor provenite în ţinut din ce-a fost motivul originar. Planul textului B. este însă dislocat: d- la dialog se trece brusc la vorbirea indirectă (cf. 10-14 cu 15 — 25). într-un caz contradicţia e puternică (3 1 —37)
   . ,Ca să mă ing^oapcjln strungă de o/,/Ca să fiu tot cu voj;/Să-mă-ngroape-n dosu st ini,/ Să-mj-aud lătrîndî cini."). în partea finală a textului ne întîmpină versuri improvizate, dar numai o dată satisfăcător (68—69 „Păsăreli multi:/Lăutari sî-rii cînti."). însă în continuare imaginea e artificială (70 — 71 „Şî la cap nj-a pus/Sâpa şî lopata."). Iar intr-o grupă de 13 versuri improvizarea factice ajunge cu totul prozaică: (72 — 74 „Iar la mormîntu rieu/A rămas paznicii/ Cînili dulău:/Cel mai învăţatu/Şi mai birbitu./— Aşa te rogu/, Mioriţă laje,/Laie, Bucălaic,/Că asta rii-a fos’ nunta mia/Cari s-o petrecu/Cit aii fos’ cjoban/Cu baciul vrăucjan/Şî cel ungurian."). Se observă că adausul acesta hibrid — străin îrţ cuprinsul baladei — e gîndit discursiv şi exprimat în grai dialectal cu vădită o,batere fonetică (vers. 75, 78, 82 — 84), desigur că prin ecoul manualului şcolar. Lucru clar: din ccle două elemente arhetipice ale baladei — melodie şi text — Băicân a preferat „cîntaria". pe care el o executa cu abilitate din fluier,
    1 V. text. MCL VII-MCL VIII Nota evit. 142.
text. MLXXVI, MLXXVII
Nota critică 96 (satul Nistoreşti — Voinţa Nistoroiu, 63)
     în experiment text. MLXXVII s-a notat la o oră după MLXXVI. Bătrînul a fost cioban prin Ardeal şi Moldova. îns?t var. ştiută • a provenit din textul literar clasic (1 — 20, 54 — 65, 96—103), la care — pe lingă versuri unele răzleţe (25 — 26, 29 — 30) — s-a adăugat Ia sfîrşit din fondul local flotant episodul „mama metamorfozată în corboaică" (113 — 116), pe care l-a putut auzi în familie de la mamă.
     Textele nu au unitatea planului şi din cauza improvizării stinghere dc versuri, ca în următorul dialog: „/Ba mi l-am văzut /Şî l-am pctrccut:jC&ş mi s-a-uşurat/Pi-o gurî di rai..." (104— 107). Sau în altă parte: „Tu să-i spui curat/Şî adivărat:" (71 — 72). Prin aceeaşi improvizate se ajunge la formarea de lexic inexpresiv, cînd şi sensul logic e deformat („Di jeş’ năsdrăvlodrî" — 16; „Mioriţî bitâeJDaţ [= Dă-ţ?j oUe-ncoaci,/Daţ [= Dă-ţ?] oile-n zăvoj,/Că j iarbî di voj/Şî umbri di noi." — 41 — 45). Este clar că înţelesul versurilor ajunge contradictoriu datorită şi discursivităţii memoriei. Tot aşa se explică repetiţiile (cf. 66 — 67 cu 90 — 91).
     înclinarea spre verbozitate duce la alunecări lexicale („Că m-am însuraţiPj-o g'.'.rî di plai,/C-o fatî di craj;" — 73 — 75; „Căş mi s-a-ilsural/Pi-o gurî di ra/,/C-o fatî di crai;‘ — 106— 108). Din aceeaşi cauză apar improvizate cîteva versuri narative care contrastează cu toate tex':«.le d;u colecţie („Dar mi-l omor ir t/Şi mi-l azvîr-liri/lş [= ici] din dosu stini/Uni zaci vara cîni." — f>0 —83). Iar sfîrşitul var. răinine disparat în desfăşurarea acţiunii (113—116), în privinţa graiului se observă cum fonetica tradiţională rămîne înnăbuşită de rostirea literară. Textele trebuie să fie folosite cu precauţie într-un comentariu critic, text. MLXXVIII, MLXXIX
Nota critică 97 (satul Nistoreşti — Zoiţa Hinţoiu, 64)
     în experiment text. MLXXIX a fost notat la o jumătate de oră după primul, avînd numai uşoare schimbări fonetice.
     Var. pleacă din manualul şcolar, avînd ecou prea sla.b din fondul tradiţional (43—47, 62 — 63). Vorbirea — într-un loc improprie („Să-i spuniţ aşajLa măicuţa nua:" — 71 — 72) — surprinde cînd bătrînă informatoare, oarbă, păstrează graiul bătrîncsc, imitînd rar fonetica literară.
     în text.-conv. găsim alt document oral despre analfabetismul din ţinut de prin anul 1910.
     Forma adj. vrîns'j.an (22, 39) c şi aici o anomalie fonetică, pe care am cercetat-o (v. text. MX.LV11I Nuta critică 75 *). text. MLXXX, MLXXXI, MLXXXII Nota critică 98 (satul Nistoreşti — Tudura Doldur, 65)
     1 Cel puţin concluziile cercctării pot fi utile aici, cum s-a explicat la locul potrivit (u. îngr. cd.).
     în experiment text. MLXXXI a fost notat la trei ore după MLXXX, iar MLXXXII la două luni după celelalte.
     în text.-conv. bătrîna, analfabetă, arată că a învăţat varianta de la un frate şcolar: el „setja tari. . .poizîili" din care ea prefera „nioriţa", memorizînd-o.
     Abia se întrevede fondul păstoresc al baladei, dar şi acesta prelucrat de informatoare („ Iarba-m’plasi/Şî apa din fîntînî [,,fîn-tînî" la munte, pe plai ?J/Şî şarja di la stînî;" — MLXXXII 32—34). încolo materialul e comun la toate trei textele, adăugîndu-se într-âl treilea localizarea literară. Cîteva versuri prozaice din text. C. lipsesc în celelalte („Sî unirî şi sî vorbiri", „Măj dragî mioară," — 15, 48, 65). Iar vers. ultime sînt plasticizarea simplistă a informatoarei (cf. text. Alecsandri).
     Imprecaţia împotriva părinţilor gregari care au înlăturat-o de la învăţătură (cîtă se putea căpăta prin învăţămîntul rural din Vrancea acum 70 de ani) — ea patra în seria text.-conv. din colecţie (r. 79-82; cf. MXCV-MXCVII, MXCVIIl-MXCIX). Nu mai apare în convorbirile cu bătrînii vrânceni care păstrează amintirii morţilor o pietate aproape religioasă.
text. MLXXXIII
Nota critică 99 (satul Nistoreşti — Igdna Hănu, 65)
     Peste fondul local (1 — 7) s-au suprapus versuri din textul literar (22—31, 38 — 39). Bătrîna a modificat testamentul „Sjobă-naşuluj" într-un chip original: cei „doi sioban}" tăinuitori să-l îngroape numai „în spatili stîni,/Sî mi-aud cîni lătrîndî." (11 — 15); punîndu-i la cap „Fluieraş di fagu", iar la brîu „Flujeraş di socu" (16—21). Nimica despre oi ori miei.
     De reţinut din text.-conv. denumirea baladelor: cîntiii vehj, cîntiii bătrîneştj (r. 43). Iar în privinţa circulaţiei folclorice: copiii aveau predilecţie pentru Mioriţa cîntată de bătrînii lor; dar aceştia trebuiau să cînte „rnelodij frumQasî" — adică să-şi fi putut păstra la bătrîneţe o relativă expresivitate melodică. în cazul opus textul poetic — fără melodie, şimemorat prin recitare, adică numai „zîs cu vorbi" — putea uneori să impresioneze ademenind la memorizare. în lumea copiilor urma şi melodia memorată după text, dar mai rar.
text. MLXXXIV, MLXXXXV
Nota critică 100 (satul Nistoreştj — Ion 2ăkijanu, 65)
     în experiment text. MLXXXV a fost notat la un sfert de oră după MLXXXIV.
     Var. e un reflex literar simplificat din text Alecsandri. Nimic nu se distinge din tradiţia locală,. Contradicţia vers. 29 — 37 („Şî nu sin’(t) nebuni,/Dar o vesti bunî .'/Nii î% şoptiră. .■-.") se explică prin
446
improvizarea întîmplătoare a ideilor într-un text alcătuit din dbuM părţi deosebite juxtapuse (26— 29— 30 — 38, 39 — 48). text. MLXXXVI
Nota critică 101 (satul Nistoreştj — Ştefan Vâtrî, 66)
     Var. nu conţine versuri auzite „pin nouî suti sinspresi" „dim bătrîni cîn’ cînta.. . din fluir şî din guri", (text.-conv. r. 1—4). Pe bătrîn l-a impresionat îndeosebi „cîntaria" (melodia locală) pe care ne-a reprodus-o satisfăcător. Ecoul tradiţional ar fi doar în dialogul de la început, prezentat după. planul general local (9—15). însă conţinutul disparat pleacă de la manualul şcolar (32 — 38,
42 — 47). Dar spre deosebire de textul literar, aici cei „trij sjobănej" (20 — 23) din versiunea Alecsandri plănuiesc să omoare pe-al patrulea (18 — 25). Evidentă confuzie în dispunerea personajelor.
text. MLXXXIX-MXC, MXCI
Nota critică 102 (satul Nistoreştj — Paraskiva Hurzuj, 70)
     în experim&it text. MXC a fost notat la o jumătate de oră după MLXXXIX (amîndouă cu ecou păstoresc stins). Peste două luni am notat text. MXCI. Am prevenit bătrîna că poate voi reveni a doua sau a treia zi, făcînd-o atentă să se gîndească mereu la cîntare, ca să şi-o amintească aşa cum o învăţase de la mamă. Am lăsat să treacă timp mai lung ca să urmăresc experimental ce se petrece cu memoria foarte slăbită a unei bătrîne. Rezultatul a fost oarecum favorabil: de la primul text — care în partea finală e o repetiţie verbală mecanică, dovadă că memoria se găsea în puternic regres — am ajuns la text. MXCI, în care s-a adaus măcar testamentul ciobanului. însă tema de bază e modificată: victima va fi chiar „nioriţa" (9- 13).
     Var. mult lacunară, ne rămîne numai ca exemplu de modul cum se poate degrada un motiv poetic prin memoria cuiva fără înclinare pentru cîntecul şi versul popular. Text.-conv. arată cum cînta balada mama bătrînei: „la muncî" şi în gospodărie.
text. MXCII, MXCIII
Nota critică 103 (satul Nistoreştj — Irina Stojdn, 70)
     Faţă de var. din 1928 (Ţinut. Vrane., I2, 373 XLI), cînd informatoarea avea 30 ani, aceste două texte (notate în experiment la un interval de două luni unul după altul, iar ambele la 39 ani după textul de bază) conţin adausuri care presupun cunoaşterea între timp a versiunii Alecsandri; şi numai pe cale orală, fiindcă bă.trîna a rămas analfabetă din copilărie. Adausurile încep chiar cu localizarea1 ca în textul clasic (A. 3 — 5; B. 1—3), pînă la tema cu
     1      După canonul lăutăresc precedată de vers. A. „Frunzî verdi" [B. „Foai] ş-un susai," (v. mai jos!).
                                                                                        447
»
mama ciobanului şi portretul acestuia (MXCIII 66—85). Apar în acelaşi text şi versuri lipsă în var. XLI (din 1928) şi MXCIII: descrierea ochilor (asemănaţi cu „Mura cîinpului/Coaptî la umbrî, la răcgari,/ Niatinsî di soari." — vers. 84—87; imaginea pare din fondul local); apoi descrierea hranei oii năzdrăvane („Nu ştiu: iarba nu-ţ plasi,/ Iarba di pi cîmpu,/Apa din ulucu,/Saria dim -burdufu ?“; vers. 20 — 23; din fondul local), completînd pe cele din var, XLI 8 —9 şi MXCII 18.
   Versurile cu fond popular sînt reduse: A. 14 — 25; B. 15—36 (fără uşoara improvizare din vers. 27 — 28) şi 84 — 87, Prin urmare MXCIII are fondul local ceva mai dezvoltat decît MXCII. în rest ambele texte au ecou literar comun (de pildă, portretul „ciobănelului" - A. 64-71; B. 80-85).
     Cît priveşte personajele din grupa celor „trii sjobănei": în ambele texte apar cele din versiunea clasică (A. 7— 10; B. 6 — 9). însă rivalitatea lor o indică numai MXCII 11— 12: „Vrănsianu-a.v ia
oi  măi mulţi,/Mîndri şî cornuţi". Iar „âii do/ verj primari“ (A. 23;
B.  31) sînt „Unu moldovian,/Unu ungurian (A. 8 — 9; cf. B. 7 — 8) — deci omorîtorii. Pri^ urmare „âii doi siobani" din var. XLI 19 (anul 1928) ajung în textele din 1967 „âii doi verj primari". Schema astfel variată a personajelor (ca şi adausul red« din fondul popular local contaminat cu cel literar — acesta aflat probabil prin şcolari) indică prefacerea discontinuă a planului baladei după 1928. Bătrîna nu a mai putut unifica materialul disparat. De altfel discursivitatea stilului pare să arate — cum vom vedea de îndată — şi amestecul lăutarului mediocru (numeros în Vrancea sudică).
     Alte modificări: alături de epitetele „/Nioriţî lăi./Lăi, bucălai,j Cu lîna plăvdi," (XLI 1 — 3; reduse în text. MXCII 14—15 „l.ăi, bucălai,/Cu lîna plăvdi,"; dar alternînd cu „—Mioriţî lai,/Lai, bucălai," — vers. 33—34; acesta iar amplificate:             Mioriţî lai,/
Ldi, bucălai,/Cu lîna plăvdi," — MXCIII 15— 17) — înlilnim şi formele riţî (< mioriţî ; cf. Ţinut. Vrane., I2, 342 XVIII 1 „ — Nio-riţî,riţî,“) — piăviţî: „Mioriţî,riţî,/Cu lînaplăviţî," (MXCIII 75 — 76) — pe lîngă o inovaţie firească doinei şi baladei („Foai ş-uu susa(,fPi-uîi lti^jor di pldiii," — MXCIII 1 — 2; în MXCII „Frunzî verdi ş-uw susai,/Pi-uîi Kisior di plai," — 1 — 3). Aceasta evident că ne duce spre repertoriul lăutăresc din 1928 („Verdi ş-un sărai,/Sia, guriţî di plai," ~~ Ţinut. Vrane., I2, 339 XVI 1 — 2; sau „Ş-an zî’(s) ş-ttn sărai,/Pi Kisior di plai." — ibid., 343 XIX 1 — 2; ori „Verdi ş-ttiî sărai,/Pi-um pisjor di plai. . .“ — ibid., 414 LXIII 1 — 2). Ceea ce nu exclude un împrumut mai recent în textul anterior al bătrînei.
     De altfel găsim destule versuri în care se vede tendinţa spre amploarea imaginilor în viziunea, uneori cuprinzătoare, a bătrînei. \cum ea iese din forma normală a versificaţiei, ajungînd la iui
448
aparent vers modern ("Fluieraş di socru,/Sî-n cînti cu focu,/Cî nu măj sup’(t)/Pi lumi di loc" — MXCIII 55—58). Uneori forma oscilează intre versul corect construit şi proza aparent rimată („Vrănâiany-avja oi măj mulţi,/Mîndri şî cornuţi." — MCXII 11; „Dar nu ştiu: jarba nu-ţ plasi,/Or di cap îţ faâjp" — 18— 19. Sau: „Nu ştiu: iarba nu-ţ plaii,/Iarba dipieîmpu. . .“ — MXCIII 20—21. Ori: „N-aţ văzut un ^iobănel,/Aşa: nant şî frumuşăl?/Parcî jera tras pintr-un inel:" — MXCII 61—62). Acum se modifică măsura versului şi chiar structura ritmului („Da nu-n fac di capu meu/ Şî-n fac di capu tău: “ — MXCIII 29—30). Trei versuri arată înclinarea bătrînei spre imaginea expresivă („Pi mini m-or plînii/Cu ienufikjl plecaţi,(Cu lacrîrii vărsaţi." — B. 62—64), pe care am întîlnit-o, în 1928, la o var. din Pâltin ( Ţinut. Vrane., I , 376 XLIV 22—24). Nu pare împrumut de la altă bătrînă de talent, Dobriţa Moisî, 72, tot din satul Nistoreşti („Şî oili pi mini m-or plînii/Cu lacrîrii di.. .sînzi,/Cu zenufiki plecaţ,/Cu lacrîrii [lacrîm’] vărsaţ.. ."
 -  MXCV 39-42, MXCVII 24-28 Nota crit. 105). Amîndouă s-ar părea să fi întîlnit imaginile la bătrîna nonagenară Mâriia Aga, iarăşi din NistorJştţi („ftioarili. . . Pi mini m-or plînii/Cu zenufiki plecdti,jCu lăcrîni vărsaţi;/Cu lăcrîni ăi sînzi." — MCIV—MCV 27—32 Nota crit. 110). De consemnat că imaginea exactă — al patrulea caz în ţinut — se întîlneşte şi în satul Valia-Sărif la un octogenar („Mioriţîlt. ../. . .m-or plîfiii/Cu lacrînj di sînii,/Cu. lăcrîni vărsaţi,/Cu zenunki plecaţi." — MCCLXVI Nota crit. 210).
      Apar şi contraste: în text. MXCIII 48 — 51, versurile contrazic realitatea etnografică a baladei, de altfel marcată chiar de textul clasic („Sî mă-ngroapi-fi strunga oilor,/în ijocu rieilor;/Acolu-n zăvoi,/Sî h'iu tot cu voj." — MXCIII 48 — 51. — cf. Alecsandri, Poezii populare. . . [ed. D. Murăraşu, 1971], p. 11; cf. vers. 35—36,
 49 — 50, 53—58 — în care apar cîteva contraste etnografice). Fiindcă la munte — cel puţin în Vrancea — nu se poate aşeza stîna cu strunga ei într-un zăvoi. Desigur o inadvertenţă mai greu de evitat pentru logica elementară, ă unei femei trăite în plin mediu etnografic cu supravieţuiri arhaice.
      Ambele var. au cîte un text.-conv. referindu-se fiecare la o problemă specială: text. A. 72—86 priveşte circulaţia baladei în familia bătrînei şi părerea ei despre natura melodiei respective. Text
 B. 108—115 se referă la patronimia ciclului legendar „baba Tudura Vrăniloaia". Le vom cerceta succesiv.
      în primul text Irina Stoiăn vorbeşte despre felul cum trăia balada în familia ei: era cîntată. Dintre cei doi părinţi mama rămînea ca o indiferentă faţă de orice „cîntari" din popor. Tatăl însă cînta Mioriţa. O cînta „din cavâl". Şi nu numai instrumental: o „cînta şî cu vorbi”. Timpul prielnic cîntării a fost mai ales vara la cositul finului. Atunci a deprins bătrîna textul odată cu melodia. Sînt
449
 interesante descrierea cositului de fîn şi modalitatea memorizării. Cei trei copii care puteau cosi — doi băieţi şi cu fetiţa de-atunci — ieşeau la cosit împreună cu tatăl lor. Gospodarul, îngreuiat de familie, nu plătea un cosaş ca să înlocuiască fata plăpîndă (aşa a rămas pînă ce-a ajuns septuagenară: zveltă, distinsă în gesturi, cu grai calm, voce clară). Bătrînul mergea „cu brazda" înaintea copiilor, cîntînd Nioriţa. Era desigur discontinuitate în ritmul mecanic al muncii — ritm dur — şi cadenţa melodică prelungă a baladei cîntate de ţăran. Copila a suportat asprimea muncii sub soarele miezului de vară, deprinzînd Jbalada în melodie şi vers.
      Dacă în satul Nistoreşti Nioriţa se folosea ca îndemn la cositul finului (asemenea procedeu nu l-am mai întîlnit în ţinut), un caz opus l-am aflat, în 1967, la Soveja: aici balada era cîntată în trecut „pă la petreciri, pă la nunti, pă la odăi“ (dar aici numai „pă la adunat fîti", nu şi la cosit). Iar mama unui bătrîn folosea Mioriţa în timpul muncilor de vară drept cîntec de leagăn pentru copiii „ăi măj niCj" (MCCI Nota crit. 172).
      Este sugestivă părerea bătrînei despre specificul melodiei: „. . .cîn' o cînţ Nioriţa, ia ghini tot ca. o cîntari din cavâl. îi cîntari tristî, îi dureroasî; pîntru cî iei [sic!] îj vinit îflspri suferinţa lui, înspri mgarli: îi ca un 6oi/7." (r. 83 — 86). Melodia vocală este omologată cu cîntarea din caval. în adevăr structura melodică a Mioriţei se încadrează în ritualul morţii (v. în text. „b6situ“ din satul Vâsîi, în dublu text: Cînticu mortului şi Cînticu morţî — MDCXCIX, MDCC —din voi. VI al colecţiei), fiindcă structura ei melodică dă o nuanţă elegiacă expresiei muzicale în congruenţă cu fondul poetic al poemului.
      Text. B. 96—115 am spus că se referă la ciclul legendar „Baba Tudura Vrănsioaia“ şi cei şapte feciori ai săi., Cuprinde întîia menţiune într-un text.-conv. din colecţia noastră despre un fiu marcant (obişnuit cel mai cunoscut) al bătrînei, Bîrsân. Amintim că dintre legendele relative la personalitatea lui Ştefan-cel-Mare aceasta -L-referitoare la „Baba Tudura" şi feciorii ei ~ & circulat printr-o vastă, dar precară publicitate. Îneît a trecut iu naraţiuni literare modificate radical, unele prelucrate stîngaci de manualele şcolare, sau presa de popularizare (v. Gazeta Vrancei, I [1925], nr. 3); altele apărînd oricînd, am spune ca brigandaj literar. Cîte condeie, atîtea stiluri opuse. Pînă şi o regină, diletantă în literatură, a auzit de legendă, şi-a voit s-o „vulgarizeze" (Carmen Sylva, De prin veacuri, 36). Vom face, din necesitate, o sistematizare a materialului general, incluzînd şi studiile de referinţă critică asupra legendei:
      a)      Materialul romantic. în Ţinut. Vrane., I2 [1969], p. 239 — 241 şi Nota 2, am detaliat critic începutul mistificării romantice a legendei (a fost la Paris, anul 1863, prin tipăritura dubioasă. Les sept montagnes, tradusă in 1882, a scriitoarei mediocre Măria Movilă).
410
 Falsul acesta documentar a culminat, în 1964, cu naraţiunea pentru tineret, Vrancea, a scriitorului Eusebiu Camilar. O socotim şi astăzi „cea mai inexpresivă evocare literară a Vrancei pitoreşti, etnografice şi istorice". Depăşeşte naivitatea reginei amintite. Doi mărunţei provinciali însăilează (în 1905, 1906) două „poeme" obscure, nişte ficţiuni literare patente care deformează complet personajele („Vlad Vrancea", „Stan Vrancea"). Eusebm Camilar continuă trucajul din 1863 şi 1905, 1906; în contrafacerea sa cei şapte feciori ai „mamei Vrancea" sînt: Costache, Dragoş, Gheorghiţâ, Ion, Mitruţ, Onofrei şi Vasilică. Deci onomastică în afară de orice indicaţie etnografică pe teren. Evidentă teratologie literară!
     b)       Material monografic diversificat. în anul 1869 economistul Ion Ionescu [de la Brad] îşi publica a treia monografie economică. Agricultura română în judeciul Putna1. Aici Vrancea are capitol substanţial („Plassa Vrancea" — pag. 343 — 371). Datele folosite sînt unele relative, altele contrazic realitatea de teren. Mai ales toponimia se află etimologic eronată de pildă: satul Bodeşti este transcris Budeşti, pornindu-se de la onomasticul Budescu (fiu presupus al babei Vrăncioaia). Legenda însă nu-1 confirmă. Topicul nu se poate deriva decît din onom. Bodia (> Bodeşti) Contestabil este şi top. Păuleşti (< Pâul), fiindcă onom. Paul nu pare de admis în graiul păstoresc arhaic.
     Legenda în cauză apare succintă: „Ştefan-cel-Mare, venind în locurile aceste, a fost primit de feciorii Vrancioai [sic!] la muntele zis Masa lui Bucur, unde este scris pe piatră numele lui Ştefan Vodă şi Bucur. . . Ştefan Vodă ar fi dăruit pămîntul Vrancei feciorilor Vrancioai pentru buna primire ce i s-a făcut" (pag. 361 — 363), Cum se vede, legenda e prezentată lapidar, cu imprecizia onomastic ă şi toponimică semnalată 2. Rămîne însă prima consemnare nemistificată.
     între dicţionarele epocii (mai ales D. Rotta, Dicţionar geografic, topografic şi statistic al jud. Putna, Focşani, 1888), acel din 1897, întocmit de, M. Canianu şi A. Candrea, are şi el date eronate din informaţie relativă de teren. Şi aici legenda se prezintă simplificată ca la Ionescu de la Brad, cu datele topice şi patronimice tot imprecise (Dicţionar geografic al jud. Putna, 394).
     c)       Material literar. în această categorie documentară autorii care au folosit legenda sînt mai variaţi. Apar de la plasticul apo-logist descriptiv A. Vlahuţă (România pitorească, 1908, pag. 175)
     1      Inaugurală fusese a jud. Dorohoi — 1866, urmînd a jud. Mehedinţi — 1868.
     8 Tipărită numai la un an după cea din 1868, monografia pare să aibă documentarea de teren ceva mai sumară, uneori chiar relativă, obţinută, probabil, şi prin autorităţile administrative.
451
 la modesta notatoare etnografică şi folclorică Elena Sevastos (Ştefan-cel-Mare în munţii Vrancei, 1904), adăugind la fresca etnografică preferată de Maiorcscu, a lui S. Mehedinţi (Soveja, Oameni de la munte 3, 1921, p. 120— 124) şi la scrisul narativ-descriptiv imens al istoricului N. Iorga (Sate şi mănăstiri din România2, 121). Un semănătorist minor a publicat, în 1940, întîiul roman cm material documentar din ţinut (I. Ciocîrlan, Tainele munţilor). Se află cu totul exterior legendei vrăncene (v. Ethnos, I1 [1941], p. 175— 176). In concluzie: legenda eponimică a Vrancei, tratată literar timp de o sută de ani (1863— 1964), de la Maria Movilă la Eusebiu Camilar, s-a îndepărtat de arhetipul ţinutului, ajungînd — în cazul al doilea — vădită parodie epică.
     d)      Materialul de popularizare. în această categorie legenda a fost răspîndită întîi de învăţătorul — bun publicist — S. T. Kirileanu (Ştefan [Vodă] cel Mare, şi Sfînt, Focşani, 1903; ed. a Il-a, 1924, p. 193, 286—288). Dar cine a muncit şi prelucrat 54 de ani (1926—1980), şi-a folosit legenda, repetînd-o şi prefăcînd-o, este localnicul S. Hîrnea (Povestea Vrancei, Focşani, 1926, p. 6—10; Ştefan-Vodă şi Vrâncenii, Bucureşti, 1929, p. 9— 12; reproducere după Soveja, Oameni de la munte, 1924, pag. 99—102). însă acest vrăncean pasionat a tipărit materialul în mod inegal, fără metodă pozitivă în documentarea etnografică, folclorică şi chiar dialectală. EI foloseşte un stil popular uniform, presărat cu lexic regional adesea inexpresiv. Cititorul găseşte naraţiunea prea simplistă şi
—  lucru mai grav — cu termenii toponimici şi onomastici deformaţi şi mereu variaţi. însuşi onomasticul de bază este inconsecvent redat: cînd „Tudora Vrăncioaia ‘, cînd „Tudora Vrîncioaia“ (în graiul regional forma este în tot locul constantă: „baba Tudura Vrăflsjoâjla"). In aceeaşi stare sînt şi termenii vrăncean-vrîncean. Ne-am aşteptat la un echilibru ortografic în volumul din 1980 (Locuri şi legende vrîncene [sic !]J. însă şi aici se întîlneşte transcrierea dublă din 1929 („Tudora Vrîncioaia" — 50. 54, 57, 73, 123, 124; „strănepoţii Vrîncioaiei" — 57; vrîncenilor — 55, 74, 148; etc. — Dar apare şi forma vrâncenilor! — p. 148).
     Personajele se modifică şi ele: Bîrsea (luat de la Soveja în broşura din 1929 — p. 11) se preface în Bîrsan (br. din 1926 — p. 8; voi. din 1980 — p. 53). Spirea (folosit în 1926 — p. 8, luat de la Soveja) devine „Spinea poreclit Spirea“ (voi. 1980 — p. 53). Pavel (la Soveja) ajunge Pavăl (în 1926 — p. 8), apoi „Pavăl — alintat de mine Păulică" (în 1980 — p. 53). Se menţin uniform Negrilă şi Nistor (de la Soveja). Cît priveşte patronimicul Bîrsan, se admite „după tradiţia locală" că „se trage numele satului Bîrseşti" (1980 — p. 123).
452
     e)      Problema dubletului ,, Vrăndţoaia-Vrtncioaia '. Despre dubla anomalie „baba Tudura Vrăncioaia (fonetismul normal în graiul general vrăncean) şi Tudova Vrîncioaia (probabil cu accentul tonic Tudora); apoi despre corelativul vrăMian, vrănsiancî, vrăitsenesc etc. — am discutat documentar la text. MXLVIII (Nota evit. 75) ', în legătură cu artificialul vrîncean, vrînceancă, vrîncenesc etc. Accentuăm şi aici că uzul fonetic regional impune riguros forma vrănccan vrănceancă, vrăncenesc,-eşte, baba Tudura Vrăncioaia (pentru ortografia academică), urmînd astfel pronunţarea tradiţională a ţinutului istoric. Trebuie exclusă forma dură, greoaie la rostire, vrîncean etc. (care ar fi trebuit să vină de la topicul artificial Vrînsia > vrînsian, iar nu de la Vrănifa).
     f)      Materialul legendar publicat critic. Pînă acum (1983)* nu avem publicate decît două texte utile etnografiei, folclorului teoretic şi dialectologiei folclorice. Primul a fost cules de noi în 1926 — de la un bătrîn venerabil de 110 ani, din satul Păuleşti — şi publicat în 1930 (Ţinut. Vrane., I2, 398 LVI). Al doilea l-am aflat în. 1965 (în satul Bîrsăşti, de la un fost cioban şi baci reprezentativ, 83 ani), publicîndu-1 în 1980 (Cîntăreţi şi povestitori populari, 259 XIX). Alte referinţe se găsesc în cuprinsul albumului în ms. Vrancea pitorească şi etnografică (voi. VII din seria Ţinutul Vrancei).
     g)      Material legendar în textc-conv. „Mioriţa", etnografice, istorice etc. — Această categorie rămîne cea mai bogată în material documentar. Se poate prezenta în două grupe schematice:
     1)      Material provenit din texte „Mioriţa"', text. CMLXXXIX Nota crit. 32 (din satul Găuri, cules în 1967, de la o bătrînă de, 73 ani). Despre Ştefan-cel-Mare şi „Baba Tudura Vrănsioaia" care ar fi fost cîntăreaţa eponimă a Mioriţei = text. MII Nota crit. 44 (din satul Hăuleşca — 1967 — bătrînă 74 ani). Despre Ştefan-cel-Mare, cîntăreţul eponim al- Mioriţei = MLII Nota crit. 79 (din Negîrleşti — 1968 — bătrîn 80 ani). Mioriţa există înainte de Ştefan-cel-Mare = text. MCXVI Nota crit. 115 (din Pâltin — 1967 — bătrîn de 61 ani). Baba bătrînă din Mioriţa a fost chiar „Baba Vrănsioaia" == text. MCXCIII Nota crit. 165 (din Scătura-Părosu — 1967 — bătrîn 74 ani). Ecoul tradiţiei, în anul 1904, la inaugurarea monumentului comemorativ al lui Ştefan-cel-Mare la punctul Dumbrava — satul Bîrsăşti (400 de ani de la moartea domnului) == text. MCCLXX Nota crit. 214 (din Vasif 1965 bătrîn 71 ani). Satul a fost întemeiat de eponimul Vasîli, un nepot al „babei Vrăncioaia".
     1      în ediţia de faţă, această „discuţie" documentară este dată în rezumat, după cum am mai subliniat.
     2 Anul în care autorul însuşi a realizat ultima revizuire a lucrării.
453
      a) Material etnografic, istoric etc.: text. MCMXXV1 (din Pău-Hptj1928 — bătrîn 78 ani). Hotarele istorice ale Vrancei de la Ştefan-cel-Ma re erau pînă la „Moghilili Vrănsij" — 6 km. distanţă de „Focşăni" = text. MCMXXXII (din satul Spineşti — 1925 — bătrîn 72 ani). Originea Vrancei pleacă de la Traian, nu de la Ştefan-cel-Mare. Se află şi legenda babei „Tudura. . .mama Tudura" = text. MCMXXXIV (din Spineşti — 1926 — acelaşi bătrîn 73 ani). Cei şapte feciori legendari. Bodia („sel măi mari“ care „a bătut pâru" satului Bodeşti), Spînu ( > Spineşti), Negna ( > Negîrleşti), Bîrsî (> Bîrsâşti), Păun (i> Păuleşti) = text. MCMLX (din Câza — 1965 — bătrîn 86 ani). Legenda babei „Vrănsioaia"; feciorii legendari: Bodia (> Bodescu ?), Spînu ( > Sp'nescu ?), Paul (> Păulescu?), 'Turcu (?> Tulnisi) = text. MCMLXXIX (din H'erâstâu— 1967 — bătrîn 70 ani). „Povestia cu baba Vrănsioaia" [alias: baba „Tudura Vrănsioaia“]; top. Scărili-lu-Voăî“ — text. MMV din Nistoreşti — 1967 — bătrîn 103 ani). Legenda lui „Ştefan-âel-Mari" şi „baba Tiidura" — text. MMVI (din Nistoreşti — 1967 — acelaşi bătrîn). Despre „baba Tudura Vrănsioaia". Soţul ei: Bodia (> Bodeşti); feciori — Nistur, cel mai mare (> Nistoreşti),
 > Spînu (> Spineşti), Păun ( > Păuleşti), Negrili ( > Negrii eşti), Spulbur (> Spulbir) = text. MMXXIII (din Păuleşti — 1965 — bătrîn 73 ani). Legenda cu „baba Tudura Vrănsioaia"; feciorii legendari: Spînu (> Spineşti), Bîrsî ( > BîrsăşU), Negri ( > Negri-le’şti), Păvîl (> Păuleşti), Bâdia ( > Bodeşti) = text. MMXXXV (din Poiana — 1965 — bătrîn 65 ani). Legenda despre „baba Tudura ( — „baba Tudura Vrănsioaia"); dintre feciorii legendari informatorul şi-a amintit numai de Bîrsân (> BîrsăşU) care, ostenit de alergătură, trei zile, ca să adune „o siatî di oamini luptători, „a murit pi VaUa Pucni" (toponimicul arhaic); acolo unde a fost înmormîntat „s-a făcut o fîntînî. . .sî kiamî Fîntîna lu-Bilcur" — text. MMXLII (din Reghiu — 1967 — bătrînă 88 ani; text minor). = text. MMCXI (din Spulbîr — 1967 - bătrîn 75 ani). „Povestia bătrînjascî" cu „Baba Tudura Vrănsioaia" şi Ştefan-sel-Mari . Feciorii legendari: întîi „iera Spulbîr" (> Spulbirm), apoi „ghini Nistor ( > Nistoreşti), urmînd Păun ( > Păuleşti), Spînu ( > Spineşti), Poianî (> Poiana), Bîrsân (> BîrsăşU), Negru-Negrilî (>Negrileşti) = text. MMCXC (din Vasîi - 1965 - bătrîn 71 ani). Este cel mai important text despre „Baba Tudura" şi Ştef an-iel-Mari , indicînd şi hotarele arhaice ale Vrancei. Despre top. „Scărili-lu-Vodî".
    1      Textele menţionate aici sînt cuprinse de autor în volumul al şaselea al monografiei Ţinutul Vrancei; pregătit pentru publicare, acest material deosebit de valoros în documentarea de specialitate aşteaptă rîridul său la lumina tiparului (menţiunea îngr. ed.).
454
       h)       Concluzia cercetării de faţă. Materialul total a fost cules în anii 1925, 1926, 1928, 1965 şi 1967. Informatorii sînt 2 bătrîni (intre 73—74 ani) şi 15 bătrîni (între 110, 103 ani şi 61—86 ani). Textele sînt în total 19 (2 critice; 6 înglobate în materialul textelor-convorbiri privind Mioriţa; 11 în cuprinsul materialului etnografic, istoric etc.).
       i)       Circulaţia legendei. Se impune o remarcă prin întrebarea firească: cum se prezintă sfera de circulaţie a legendei? Răspunsul îl găsim surprinzător: din cele 19 texte aferente, 17 sînt culese de la informatori analfabeţi şi numai 2 de la ştiutori de carte. Dar şi aceste două texte vin din sursă curat tradiţională, nu din manualul şcolar, ori din alt izvor cărturăresc. Precizăm un fapt statistic; din totalul subiecţilor chestionaţi de ^noi în toată viaţa (sînt din 1916—1970 în număr de 12668, şi nu 12600 cîţi îi indică Dicţionarul folcloriştilor, 1979, p. 173), numai aceştia de faţă au deţinut legenda din izvor tradiţional limpede. Dacă aş fi notat (numai din 1965 — 1970) pe toţi cîţi i-am cercetat despre legendă, dar cunoscători ai alfabetului, ar fi trebuit să colecţionez un număr impresionant de texte (peste 1843). Ar fi fost un material stereotip: veritabilă maculatură folcloristică. Adică reflex de prin manualul claselor primare, ori din lecturi întîmplătoare, sau naraţiuni suspecte.
       încă un fapt caracteristic: lăutarii i-am găsit că evită legenda. Ea nu e lirică, nici epică în versuri. Prin urmare nepotrivită pentru acomodarea la cobză şi lăută. Se exclude lăutarul excepţional din
 1927   (v. Cîntăreţi şi povestitori populari, 94—95). Prin anii 1925,
 1926,  1928 problema actuală era în formaţie critică; iar depistarea ei monografică s-a impus treptat.
       Cît priveşte tineretul şi bărbatul format (între 18 — 50 de ani), i-am aflat peste tot cu material mijlocaş, ori mediocru, din Mioriţa ( r. MLXX Nota crit. 91); cu un material liric mai redus, cu balada în lichidare iar strigătura în descreştere. Basmul este aproape stins în Vrancea; pe cînd legenda „Tudura Vrănsioaia" — „Ştefafi-sel-M\ri" stagnează (între anii 1965— 1970) în frîngurele învăţămîntului primar.
       j) Studii de interpretare critică a legendei (filologie, folclor, sociologie). în ordine cronologică pînă astăzi trei cercetători, de intuiţie ştiinţifică, au interpretat legenda Vrăncioaei. Întîiul a fost savantul filolog, etnograf şi folclorist clujan (dar moldovean de origine) Vasile Bogrea (1881— 1926). în scurta-i viaţă, acest spirit investigator dj excepţie (N. Iorga îl preţuia, prin 1926, drept cel mai învăţat umanist al scrisului românesc de atunci) s-a putut doar referi (informare aflată în 1932, postum) la folclorul vrăncean, în legătură numai cu top. Piatra-Scrisă (din satul Spineşti): ar avea scrisă pe ea „numele lui Ştefan-cel-Mare" contemporan cu „legendarii « feciori ai Vrîncioai » aşa cum crede poporul". Savantul
455
 însă îşi arată îndoiala despre realitatea materială şi istorică a legendei: „în care noi n-am putea crede" . . .Rămîne sigură numai ortografierea onom. Vrîncioaia, iar nu Vrăncioaia, cum susţinem noi în ce afirmăm aici (Anuar. Arhivei de Folklor, I [1932], p. 48—49).
      Următorul cercetător al legendei — dar obiectiv şi detaliat — a fost H. H. Stahl, în 1958. Rămîne primul monografist sociolog de teren al Vrancei, conducînd metodologic cercetările monografice din 1927, de la Nere'ju, care au dus la alcătuirea lucrării colective, în franţuzeşte, Ner'ej. Un villagc d’une region archaîque, voi. I, II, III (Bucureşti, 1939; şi noi am colaborat aici; v. şi H. H. Stahl, Amintiri şi gînduri. . , 1981, p. 48).
      Sociologul înlătură caracterul eponimic al legendei care atribuie celor şapte feciori ai Vrăncioaei descendenţa biologică a satelor vrăncene. Legenda nu poate dovedi categorica „rudenie dc sînge", ci numai o „rudenie clanală" (altfel spus: o „rudenie de ceată"). Prin urmare este vorba numai de uft sentime n-t de înrudire, de „comunitate de soartă, de convieţuire în sînul aceluiaş sistem social", aflat în opoziţie cu ce este „nevrăncean" — în special faţă de locuitorii din cîmpie. Ceea ce este de admis. Aceasta a fost realitatea structurii sociale primitive vrăncene. Opoziţia „vrănsian" — „cîmpjan" (= ,,cozân") apare activă şi astăzi în judecata bătrânilor vrănceni (v. bine ilustrată opoziţia om de munte [= „vrănăjan"] — om de cîmp[— „cozân"] în text.-conv. cu bătrînul Iiian Păsîri, 71 ani, din satul Văsii — MCCLXX Nota crit. 214).
      Cît priveşte descendenţa satelor vrăncene, Stahl susţine că omon. Spirea (care ar fi dus la top. Spineşti) trebuie corectat prin Spînu — iarăşi opinie normală dacă este considerat în derivarea lexicală a top. Spineşti (v. Contribuţii la studiul satelor devălmaşc româneşti, I, 1958, p. 165— 168).
      în privinţa problemei scrierii termenilor în controversă (vrăU-iian-vrîncean etc.), H. H. Stahl rămîne echivoc, folosind alternativ cuvintele: „satele Vrăncii", „satele Vrancei, „Vrîncenii , „sat vrînce&n", „devălmăşie vrînccană", „baba Vrîncioaia" (Contrib. studiu, sat. dcvălmaş. român., I, p. 136, 155— 156, 160 etc.)‘,vrîn-ceanul, „documente vrîncene", „Baba Vrîncioaia'', „a întregii Vrăncii , „moşiile Vrăncii", „problemele Vrancei" (ibid., voi. II, p. 47,
 50 — 51, 161, 163, 166 etc.; voi. III, p. 261. Despre complexitatea aceasta ortografică, v. şi text. MXLVIII Nota crit. 75).
      Al treilea cercetător al legendei — dar numai din punct de vedere folcloric — este istoricul literar-folclonst Ovidiu Papadima. Scrutător variat, el rămîne pînă astăzi cel care a judecat cu perspicacitate critică „ciclul Vrîncioaiei" (şi dînsul adoptă grafia improprie vrîncean, Vrîncioaia etc ) Formularea opiniei este sintetică: „ciclul [Papadima este primul care foloseşte termenul ciclu pentru acest caz] Vrîncioaiei e total terestru" „de la primul pînă la ultimul
456
 său aspect epic". Aceasta înseamnă că nu are deformare legendară supranaturală (în sensul folosirii elementului miraculos după legea thaumatosiei a lui M. Benigni: miraculizarea faptelor legendare; ori după legea megaloziei: deformarea personajelor (tot Benigni), legea juxtapunerii succesive, cea a intercalării (Leo Frobenius); sau după sistemul aglutinării epice a episoadelor (teoria lui Arnold van Gennep, La formation des legendes, 1920, p. 277 — 294). Nu! Legenda vrânceană răsfrînge numai fapte reale, posibile în nexul lor cauzal. Îneît „baba Vrîncioaia" râmîne „o figură de eroină" (Papadima, Literatură populară română, 1968, p. 465 — 468). Sînt şi referinţe despre „ciobanul Bîrsan" (p. 468), „Piatra Scrisă" ( = „Masa lui Vodă") şi „Masa lui Bucur" (p. 479).
      Adaug un gînd de recunoştinţă pentru bătrînă septuagenară care ne-a prilejuit excursul istoric şi etnografic de faţă. în 1967 era fruntaşă între femeile din satul ei, şi printre puţinele ca dînsa din Vrancea prefăcută. Rămăsese tot talent remarcabil. Expresivă şi ca tip de frumuseţe a femeii vrăncene, avea încă graiul plăcut, chibzuit bătrîneşte’, rostit în pauze calme cînd îşi forma ideea. Era aceeaşi cîntăreaţă iscusită, la 70 de ani: cînta artistic Mioriţa. La propunerea mea a exclamat cu avînt: „Hai sî fasim Nioriţa! N-i dragî socotjala asta..." (text.-conv. r. 1 — 2). Dar prin contrastul vieţii ea a mers după destinul talentului contrariat: soţ îi era un prea comun om şi gospodar lipsit cu totul de înclinare spre cîntec, oricare ar fi fost el: „Baba stă di cîntisi. .   — a răspuns
 flegmatic la încercarea de a-1 hotărî să-mi „spună" măcar un „ghers" (= vers) fără „cîntari", dintr-un „cîntic haidusesc". . . El a rămas mut şi etern anonim, întoreîndu-şi faţa şi dueîndu-se să „dea fîn la boi". . .
 text. MXCIV
 Nota critică 104 (satul Nistoreşti, cătunul Podu Ţîrdi-mari — Măriia Dobri, 72)
      Un text caracteristic în care contaminarea cu versiunea Alecsandri este redusă (evidentă îndeosebi în vers. 6 — 7; poate şi în 47 — 52), pe cînd fondul păstoresc arhaic a rămas expresiv (8—15; mai ales 13— 15, 29—38).
      Dorinţa ciobanului să fie luat de „nioriţi" din locul unde plănuiesc să-l îngroape numai „âii doi veri primari", şi nu cei doi din textul literar („Din dosu stîni}Uni zac cîni."; 17—18) — ca să-l înmormînteze tot ea, dar într-un fel deosebit („Di m-or omorî/ Şî m-or îngropa/Din dosu stîni/Vni zac cîni,/Tu sî mă dizgrok'H Şî sî mă îngroHHIn strunga oilor,/în zwcu meilor.") 21—28) — este rar exprimată în alte var. din ţinut (v. MIX Nota crit. 49). Tot aşa se află descrierea obiectelor îngropării ( „Busemaşu sî mi-l puniţ/Căpătîii la cap ',/Gluguliţa: pînzî pi oki,f Fluieraşu sî mi-l
457
 puniţ/ într-un vîrf di plopu :/Ploaia l-a ploua,/Vîntu cî l-a bati,/ Fluieraş mi-a zîsi,/Oili m-or plînzi/Cu lacrimi di sînzi."; 29—38). Credem că se află în ambele grupe de versuri ceva din plăsmuirea primară a baladei.
     Rămîn problematice 40 — 52 (cu izolatul vers lăutăresc în Vrancea, 43 „Cu brîu di cămilî," !) şi 54—57 (cu vers. sporadic 57 „C-o fatî di-mpărat" — întîlnit şi în MXCII 55; MXCIII 91 ş.a.). Contaminarea pare să fi venit din două direcţii opuse: ecoul textului clasic prin şcoală şi şablonul lăutăresc slab din Vrancea sudică.
     A rămas şi lexic din corpul imaginilor străvechi (răsfasj[—9,
 12, cu sensul, face peste măsură,; buiemâşu — 29, dîndu-se lămurirea: „Aşa sî zîsia dim bătrîni". Ca şi despre vers. 13—14: „Cî mi s-a vorbit /âij doi veri primari": „Aşa cînta bunica Nioriţa; aşa nj-a spus-o ia, cu vorbili iestia").
 zexz. MXCV, MXCVI-MXCVII
 Nota critică 105 (satul Nistoreşti, cătunul Tepa-nicî — Dobrifa Moisî — Sitoiu, 72)
     în experiment text. MXCVII a fost notat la două luni după MXCV şi MXCVI, care s-au succedat la o jumătate de oră.
     în aceste trei texte se află un tip izolat — unic pînă astăzi — al Mioriţei vrăncene. El ridică problema, mereu controversată a localizării: unde s-a petrecut acţiunea din baladă, „Pe-un picior de plai", ori „Pă picior de munte"? —>Iată punctul de vedere susţinut în 1964:
     „Formula tradiţională" — cea „moldovenească", provenită din versiunea Alecsandri („Pe-un picior de plaiu,/Pe-o gură de raiu" ; 1850, 1852, 1866) — caracterizează numai variantele de „tip moldovean". Ea cuprinde „ideea plaiului" (A. Fochi, Mioriţa, p. 226—228). Formula aceasta spaţială e însă mai nouă. Şi circulă într-o zonă geografică „extrem de redusă", chiar în cadrul variantelor dc „tip moldovean". Iar ca „valoare estetică" ea rămîne inferioară „formulei predilecte" ardelensşti care e de circulaţie mai largă în repertoriul total păstoresc al Mioriţei. Această formulă, dominantă, cm mult mai veche, se găseşte grupată îndeosebi în jurul „ideii de munte", urmîndu-i, în colind, şi „ideea de deal": „Pe picior de munte" (Ovid Densusianu, Grai. Haţeg, 219 CCCXL), „Pă âel ptişoraş de munte” (Fochi, l.c., 1004 XXII), „Pe-un pUpr de munte" (ibid., 1033 LXXVI) etc. Ea ne întîmpină şi în var. muntene şi oltene: „Pă picwr de munte" (N. Georgescu-Tistu, Folkl. Buzău, 44 LXXI), „Pe picior de munte", „Pe un picior de munte", „Pe ăl picior de munte" (Densusianu, Vieaţa păstor. .
 II, 141 XV, XVI; 143 XVII), „Pi-un picior de mun*e" (Fochi, l.c* 747 CCCLVII etc. în concluzie: ambele „formule" prezintă (= „exprimă") locul unde se petrece „drama ciobănească" („acţiunea"
453
 cum zice Ov. Densusianu). Dar „formula" ardeleană are prioritate.
     Se impune aici o distingere imperioasă: Fochi afirmă prea categoric: „. . .formula moldovenească este exclusiv cea clasică a lui Alecsandri" (ibid., 228). Afirmaţia însă rămîne fragilă, findcă analistul a neglijat o mărturie preţioasă: în mai 1906, a fost aflată în zona Vrancei (satul Găieşti) a doua var. (după cea presupusă de la Soveja, din anii 1846, 1850, 1852, 1866), în care se întîlneşte şi „formula" picior de munte: „Pi chiSor di munţi1/ Merg oili-n frunţi" (Candrea-Densusianu-Sperantia, Graiul nostru, I, 282 XII). Ceva mai mult: formula „picior de munte" se întîi-nise în Moldova încă din 1902 într-o var. culeasă în jud. Iaşi, publicată mai tîrziu, în 1922; apoi într-o formă «mai completă» în 1929 („Oile pornind/Pe-un picior de munte,"', v. Caracostea, Poezia tradiţională română., I [1969], p. 167 şi nota 1, 168, 176—193; cf. M. Costăchescu, Cîntece populare rom., 1969, p. 82 „Oile pornind,/Pe-un picior de munte,/Cu haţaşuri multe. . ,") Aşadar, „formula tradiţională" — cea de tipul moldovean"
 —  cuprinzînd — după opinia din 1964, a lui A. Fochi — numai „ideea plaiului" — apare dublată, pentru Moldova în 1902 şi 1906, de formula exprimînd „ideea de munte"!
   _ Ne întîmpină însă o diversificare: în „formula" generală ardeleană picior de munte se încadrează şi „formulele" olteneşti, dis-tingîndu-se îndeosebi crac-creag de munte: „Pe un crac de munte" (Fochi, l.e., 734 CCCXLIII) şi „Pe cel creag de munte" (ibid., 730 CCCXXXIX). Ambele îşi au o formulare analoagă în materialul din Valea Timocului, publicat, în 1941, de profesorul D. Caracostea („Pe acel crac de munte"; Poezia tradiţional, rom., I, 290 — 294); iar în anii 1943, 1967, de către Cr. Sandu-Timoc („Pe aia-i craci de munte" — v. Fochi, l.c., 980 DCLXXXVII; „Pe cel cmc de munte"
 —  Sandu-Timoc, Cîntece bătvîneşti şi doine, 1967, p. 257, 262). Imaginea mai apăruse în balada Miu Znobiu, aflată tot pe Valea Timocului, prin anii 1910 —1911, de G. Giuglea-G. Vîlsan, publicînd-o tocmai în 1913: „Pe cel crac de munte" — „Pe ceai crac de munte" (De la românii din Serbia, p. 63 vers. 1, 40, 98).
     Asemenea „treaptă intermediară" a fost socotită de A. Fochi( în 1964, ca hibrid metaforic minor. Fiindcă imaginea nu cuprinde o formulare artistică expresă. Privită în procesul ei genetic, rămîne ca un reflex, prin circulaţie folclorica, dinspre Oltenia către Valea-Timocului şi Banatul răsăritean.
     1       Vers. 21 a fost reprodus literar, dar eronat, chiar de Ovid Densusianu: „— Tovărăşii tăi,", redat prin „Tovarăşi tăi" (Vieaţa pătsor., II, 137, IX), de unde eroarea de transcriere a trecut la Fochi: „Tovarăşii tăi" (ibid., 899 DXXVI), fiindcă nu s-a folosit ţ.extul original, cel din 1906, ci transcrierea eronată din 1923.
459
     Aceasta esta starea „formulei" crac de munte în 1967, cînd au fost aflate, în satul Nistoreşti, textele de faţă.. Ele nu complică, discuţia, fiindcă prezintă o formulă paralelă cu materialul din Oltenia conex cu cel din Timoc. Situaţia nouă este aşadar următoarea: localizarea din prezentele trei texte nu poate fi cuprinsă uşor în formula generală picior de munte (admisă, în 1964, ca fiind exclusiv ardeleană!), fiindcă nu mai e vorba de faptul păstoresc întîmplat „Pe cel crac de munte" (anii 1910 — 1911, 1967); sau „Pe acel crac de munte“ (anul 1941); ci el s-a petrecut într-un punct geografic mai aproape de formula întîlnită în 1943 de Cr. Sandu-Timoc: „Pi aia-i craci de munte". Iată formula ultimă: „Pi trij. crâş di munţ/Sî coboarî trij cîrdurj di oj” (A.,B. vers. 19 — 20), Se distinge însă că în text. MXCVII formula este modificată cu totul lacunar, fiindcă personajele numai aici apar în mod global, ex machina, dar fără a fi încadrate în acţiune: „Pi trij cras di wiwM//Coboarî trij cîrduri dipIJTrij sjobănâş. . (vers. 11—13). Sensul acesta abrupt e continuat de vers. 14— 15, care comunică brusc hotărîrea omorului prin „doj veri primarj" (exact ca în text. MXCV, MXCVI). Transhumanţa are loc de data aceasta — în toate trei textele —printr-o acţiune simultană: „. . .trij cîrdurj de oj” (în ţinut cîrd = bote'j, turmî) nu coboară pe acelaşi „crac de munte"; ci toate trei coboară dintr-o dată „Pi trij cras di munţ"; prin urmare fiecare pe cîte un punct spaţial diferit.
     Este firească întrebarea: care a fost în Vrancea starea formulei „crac de munte" pînă în 1967? Răspunsul fămîne de corelat cu ce ne spune materialul din Oltenia, care a condiţionat pe cel din Valea Timocului. Un reflex transhumant este imposibil de conceput, fiindcă prin configuraţie geografică nu au fost păsuri păstoreşti între Vrancea şi Oltenia. Formula nu poate fi admisă decît ca împrumut folcloric prin tatăl informatoarei (o analfabetă). Dobriţa Mojsî-Sitoju a precizat că de la tatăl ei ştia balada (text.-conv. r. 2—3). în consecinţă, noi putem admite că bătrînul (şi el analfabet) a cunoscut vreun cioban din Muntenia, care fusese în contact cu păstoritul oltean. Ori poate că a întîlnit de-a dreptul un cioban oltean. De la unul din ei admitem că a fost auzită formula în discuţie. Fiindcă nu pare să fie o plăsmuire proprie spontană.
     Este mai greu de lămurit formula diversificată „trij cras di munţ". Pentru explicare ar trebui să admitem că a fost posibil, în trecutul păstoresc al Vrancei, să se coboare de odată „trij cîrdurj di oj" pe cele trei plaiuri ale ei de transhumanţă (v. Diaconu, Păstorit. Vrane., p. 6 nota 2); şi că acel exod masiv păstoresc dinpre Ardeal s-a putut întîlni în Vrancea într-un punct geografic unic, unde urma să se întîmple ciocnirea între păstori. Răspunsul prin
460
 acest criteriu etnografic ipotetic r'ămîne ne&ţţiv: pe cele trei păsuri păstoreşti istorice — situate într-un spaţiu geografic prea vast — nu se poate admite răscrucea de transhumanţă a „trii cîrdurj di oj", venite de pe trei munţi într-un singur punct unde să se localizeze acţiunea. Explicaţia verosimilă e mai degrabă aceasta: bătrînul în cauză (tatăl informatoarei) ştia, prin tradiţia locală, de transhumanţa vrânceană trif urcată (cu ultima pîlpîire pînă prin 1930 — v. cazul păstorilor din Breţcu etc.; ibid., p. 6—7 nota 2). Cunoscuse — am presupus — şi vreo var. olteană, sau una munteană cu formula „crac de munte", dacă nu chiar una din zona Vrancei, asemeni aceleia din satul Găzeştj, luna mai 1906, cu formula „chiâor di munţi". Nu pare deci problematic să fi întîlnit bătrînul formula „Pi chisor di munţi" chiar a var. din 1906. însă el, fire imaginativă, ca să plăsmuiască ceva mai deosebit decît ştia din variantele satului său de obîrşie (poate că şi din alte sate), a preferat formula „crac de munte"’, şi, prefăcînd-o, a construit vers. „Pi trii cras di munţ", determinat şi de reminiscenţa celor trei păsuri de transhumanţă, dar şi de versul următor, contiguu prin cifra trei: „(Sî. . .) Coboarî trij cîrdurj di oj". însă inovaţia formulei nu s-a extins. Încît paralelismul acestor imagini a rămas mereu izolat, trăind numai într-un cătun vrăncean, foarte desprins de satul-comună Nistoreştj; iar aici la o singură bătrînă, chiar fiica păstorului plăsmuitor.
      Imaginea singulară „Pi trij cras di munţ" îşi avea în ţinut, prin 1967, ceva corelativ, dar formulare destul de vagă printr-un diminutiv numai în ce găsim din satul Prahuda (de pe Valta.-Zăbâlej). Iată f o r m u 1 a-d u b 1 e t: coboară „Pi trij munţîşârj/Trij cîrduri di ojfCu trij sjobănej" (MCLIII 3 — 5, Nota crit. 140; satul Nistoreştj se află pe valea Năriija, apropiată, şi în confluenţă, cu „Valia-Zăbâli").
      în privinţa formulei „chisor di munţi" — întîlnită, cum am specificat, în 1906, în Zona Vrancei, satul Găzeştj — lămurirea ei ne rămîne, deocamdată, tot ipotetică: ea a putut circula pe-atunci (dar tot în chip răzleţit) şi în unele sate ale ţinutului propriu-zis. Va fi fost însă anulată în timp de invazia formulei pregnante a versiunii literare Alecsandri. în 1970, am găsit-o dispărută şi din satul de vale-deal Găzeştj. Este însă sigur câ între anii 1926—1970 ea nu a fost atestată nicăieri în Vrancea, ca şi în zonele vecine. Faptul că a putut exista chiar izolată în ţinut, formula „Pi chisor di munţi" (însă rămîne o deducţie) s-ar explica prin ancheta antologică din colecţia Graiul nostru, care a ajuns, în 1906, doar pînă la periferia Vrancei istorice. Inima etnografică şi folclorică a ţinutului a rămas atunci tot necunoscută; fiindcă numai un singur sat autentic vrăncean, şi el din extremitatea nordică
461
a ţinutului, a fost cercetat, Găur(j.)li (Se află în această întîie antologie folclorică dialectală la noi notate din satul Găurţ un material redus: 8 texte lirice şi balada Corbea; ibid., I, p. 284— 291). Carenţa monografică — amintim şi aici — a dăinuit pînă în 1930.1 Trebuie să precizez că în 44 de ani de anchetă personală jn Vrancea (1926—1970) eu am întîlnit pe teren numai o singură dată formula cras di munţ, acum în discuţie controversată.
     Cred ferm că în 1846 formula „chisor di munţi“ a putut exista şi în Soveja. Probabil că ajunsese aici din transhumanţa ardeleană. Pe aceasta poate că a întîlnit-o şi A. Rusu; în orice caz nu „picior de plai", o prefacere posterioară a lui Alecsandri, odată cu versul de contextură „Pe-o gură de rai". Dar în această situaţie formula începutului era dublă: pe lîngă „kisior di plai" conţinea şi pe cea menţionată (din Găieşti), „Pi chisor di munti/Merg oili-n frunţi". Incît formula „kispr di plai" dacă a existat în structura motivului primitiv, „bardul" Alecsandri a plăsmuit versul contiguii „Pe-o gură de rai".
     Care să fi fost motivul ce-a determinat — în 1850, dar mai ales în 1852, apoi în 1866 — estetizarea formulei „picior de plai" şi menţinerea ei în loc de „chisor [sau pi6ior-Ui£pr la SovSja]) di munţi"? Echivocul între s. munte-plai trebuie exclus din capul locului. Imaginea „lUspr di munţi" redă şi azi pentru Vrancea spaţiali tatea mai vastă, cu peisajul abrupt, însă măreţ în solemna lui încremenire (v. Păstorit. Vrane., p. 45 III r. 31 — 41); dar singuratic, aproape fără viaţă cu cît mergi spre înălţimea sălbatică. De altfel în Vrancea punctul geografic favorabil pentru aşezat stîna a fost, şi-a rămas mereu pînă astăzi, numai pe versantul uşor înclinat al muntelui, către est şi miază-zi, mai mult spre soare-răsare; iar niciodată spre vîrf, şi nici pe poalele lui, unde nu sînt hăţdşuri, ca să circule boteiul de o/ etc. după păscut; şi nu se află nici „goluri“ cu păşuni abundente şi izvoare cu apă (pentru adăpat turma.). Imaginea „picior de plai" din versiunea Alecsandri, continuată în versul următor, construit de poet, prin a doua imagine, tot de artă, „gură de rai", redă cu mult mai sugestiv spaţiul uşor descendent al peisajului limitat orogrăfic între două culmi de munte, odihnitor la vedere, mărginit jur-împrejur de codrul pitoresc {asemeni celui eminescian!), din primăvară pînă toamna cu vegetaţie luxuriantă (brad şi fag). Profesorul Densusianu remarcase cum începutul baladei remaniate are o „desfăşurare de maiestate epică"
     1      Atunci, prin impulsul profesorului Densusianu, s-a tipărit numai voi. I din colecţia întreagă Ţinutul Vrancei, continuată
 —  aproape peste patru decenii (îri 1969) — prin stăruinţa energică a prof. Al. Rosetti, apoi şi cu strădania redactorului Ioan Şerb — numai cu două volume din cele şase proiectate (voi. III şi IV sînt acestea, cuprinzînd prezentele 402 texte ale baladei).
462
(Vieaţa păstor., II, 44). Prin viziunea lor plastică şi muzicalitatea verbală, discretă şi subtilă, cele două versuri clasice ale localizării artistice au înlăturat formula „picior de munte", „ptişoraş de munte" etc., fiind prea globală şi mai greoaie în rostire (de altfel plai este cuprins în sfera noţiunii munte). însuşi Alecsandri avea din plin intuiţia etnografică — şi îndeosebi pe cea pitorească 1 a plaiului moldovenesc, admirat pe Ceahlău, unde poetul afirmă (noi credem că mistificînd!) că a întîlnit şi Mioriţa: pe-a baciului Udrea (poate că după anul, rău fatidic lui Alecu Rusu, 1859...).
      Să răspundem, dar tot ipotetic, la întrebarea propusă mai sus: ce l-a putut determina pe Alecsandri să evite, în reformarea sa lexicală, formula „chisor (pisior-piepr) di munţi" aflată (să admitem!) de Alecu Rusu, la Soveja, în 1846, şi s-o înlocuiască, în mod fericit, prin — probabil primitiva — „picior de plai" ? (în fonetismul sovejan, curent azi: „pilior dă plai" — text. MCCII 10, MCCIV 1, MCCXVI 1, etc.; dar şi „hil'ior dă plai" - îACCXII 1). Poate l-a determinat să modeleze imaginea o problemă de prea făţişă eufonie lexicală. Acum ne gîndim la semnificaţia însăşi a s. crac. Acfest cuvînt trebuie să fi avut şi în graiul moldovenesc de prin anii 1846, 1850 — 1852 şi 1866, sensul parţial peiorativ, chiar echivoc _ pe lîngă sonoritatea onomatopeică inexpresivă (comparat d.p. cu interj, ode, adj. odcăr-â, odcăn-ă). Astăzi în Vrancea s. crdc-crdsi ,ţetim. bg. krak; v. Dicţionarul limbii rom. I2, p. 863 — 864) are pe de-o parte circulaţia limitată („crac de copac",’ „crac de iţâri", dar mai rar „crac de munte"); de altă parte i s-a accentuat în timp un sens profund - inexpresiv (crăSj — egal în exprimarea frecventă de azi cu „tfiâioari goali di tot", adică descoperită complet de la coapsă pînă la călcîie, cu sens aluziv mai ales la corpul femeiesc)-în toponimia ţinutului cuvîntul este acum disparent; mai rar se întîlneşte azi formula „crac de munte" — folosită istoriceşte în proprietatea devălmaşă a munţilor vrănceni şi după..lichidarea, în 1817, a procesului Vrancei cu Roznovanu. Astăzi cu împărţirea munţilor între 14 sate care au purtat, din 1803—1817, procesul revendicativ la divanul domnesc din Iaşi, tineretul o neglijează: i-a pierdut, semnificaţia istorică, socială şi juridică (mai ales după 1944, cînd s-au desfiinţat „obştiile" satelor, restabilite după legea codului silvic din 1910. în toponimie încă se mai cunoaşte, îndeosebi la cîţiva bătrîni supravieţuitori, sensul arhaic „kiosir di munţi": sing. kiiioru Cozî" (munte); pl. „KUpârili Palcăulm" (tot munte). Îneît aflat în contrarietatea lexicală a cuvîntului erde (cu sens diversificat prea advers, apoi inexistent în structură lexicală curentă a baladei moldoveneşti) — cuvîntul -kiiior-chisor-pisior etc. a fost înlăturat de poetul rectificator lingvistic Alecsandri din f o rv mula „chiSor etc. di munţi", înlocuindu-1 prin prelucrarea literară
463
mai plastică, şi ferită de echivoc verbal, „picior (de obîrşie latină: petiolum >petiolus; cf. br. krak !) de plai".
      în această modelare lexicală de artă desigur că au operat mai întîi impulsul artistic superior, apoi bunul simţ românesc, spiritul limbii şi al creaţiei noastre populare, alături de tactul filologic excepţional cu care Alecsandri a luptat, consecvent şi dîrz, începînd din 1855, paralel cu fronda sa politică, şi împotriva ereziilor lingvistice şi gramaticale. Doi cercetători temeinici au stabilit şi expus clar fazele kcestei lupte culturale inflexibile (Al. Iordan, Preocupările lingvistice şi gramaticale ale lui Alecsandri, 1940, p. 3— 19), I. C. Chiţimia, Folclorişti şi folcloristică românească,
 1968, p. 18-35).
      Altă semnificaţie documentară această variantă frustă nu are. în primele două texte cuprinsul îi este incoerent: o repetiţie (cf. A.B. vers. 7—13>22—28), o confuzie uşoară (vers. 35), localizarea dislocată (19—20), cînd se începe cu tradiţionalul dialog (7—14). în text. MXCVII — notat după două luni — planul rămîne iar dislocat, încît localizarea (11—13) urmează tot după dialog; confuzia din text. A.B. (vers. 33—36) nu este suficient clarificată (prin vers. 21—23); personajele apar numai aici, dar imprecise, chiar fantomatice (vers. 13 trunchiat: „Trij Ciobănaş. . .“); iar la sfîrşit se repetă prolix două versuri din dialog (2—3).
      Să facem cîteva observaţii de ansamblu, mai detaliate, asupra celor trei texte comparate. După ezitarea bătrînei în var. MXCV—MXCVI 18, se distinge că localizarea (19 — 20) era în var. tatălui ei înaintea dialogului (7—3). în text. MXCVII se menţine însă dislocarea, ca şi ordinea tăinuitorului exactă în toate trei textele (A.B.C. 14— 15 „S-a vorbit 4oj verj primarj/Pi tini sî ti omgari."). Planul text. MXCVII — dislocat şi redus, memorat defectuos de bătrînă — conţine numai parţial temele versiunii Alecsandri. Textul începe cu tema VII (întrebarea ciobanului vers. 2—8), urmînd tema VIII (descoperirea planului; vers. 9— 10), întreruptă brusc de tema I (locul acţiunii; vers. 11), aceasta contopită cu tema II (momentul acţiunii-transhumanţa; vers. 12) şi cu tema III (personajele acţiunii; vers. 13 singur); temă complet obscură, întreruptă de revenirea la tema VIII (descoperirea lacunară a planului ciobanilor prezumtivi; vers. 14—15 „S-a vorbit doj. verj primar j/Pi tini sî ti omQari"). Urmează tema X (locul de îngropare; vers. 16 — 20). Se trece la tema XI (obiectele de îngropat), prezentată extrem de sumar şi trunchiat, contopită cu tema XII (plîngerea oilor; vers. 21—27). Aici găsim o grupă originală de versuri (24 — 27); analizate la text. MXCII—MXCIII Nota crit. 103). Versurile flotante din partea finală a textului (29 — 30) lipsesc din primele două texte.
464
     Cu toată dispersarea structurii, versiunea aceasta rămîne numai ca piesă, oarecum contradictorie, de arheologie folclorică (am spus că unică!) în materialul general privind balada Nioriţa.
 text. MXCVIIl, MXCIX
 Nota critică 106 (satul Nistoreştj — Njdgu Apostu Dânţîş, 77)
     în experiment text. MXCIX a fost notat la o oră după MXCVIIl. Este o prefacere din versiunea Alecsandri (cf. 7 — 8, 33 — 40), chiar dacă mtilnim ezitarea lexicală („Cî m-am însuratjC-o mîndrî cpă-jasîJC-o împărătjasî.“ — 33—35; ori testamentul ciobanului în opoziţie cu cel, din textul literar („Sî spui sî mă-ngrgapi-S striifigt di ojJSi h'iu to’ cu voj;/Sî nu mă-ngroapi-n dosu st Ini/Uni zac vara cîni." — MXCVIIl 21—25). Dorinţa aceasta opusă, oarecum variată, se găseşte şi în alte texte chiar din satul Nistoreştj („Sî mă-ri-gropaţ în dosu stîni,/Ca, sîmj-aud cîni." — MLXX; „Sî mă pui-fi-strunga oilor,/în zjocu Aeilor." — MLXXIII; cf. „Şî jo rog sî mî pujjîn strunga oilor,/ÎH ijocu ‘Aeilor. . .“ — MCI— MCII; Sî mă-%-groapi-n strungi di oj,/ Sî h'iu tot cu voi." — MLIXXV; „—Ba jo l-an văzut/Cî l-a îngropat//?? dosu stîni/Undi latrî cîni.. .“ — MLXXXIII; „Şî m-or îngropa./ Col ja ,-n dosu stîni/Uni-n latrî cîni;" — MLXXXIV; „Sî-1 îngrgapi-âs strunga oilor,/în zjocu ni orilor." — MLXXXVI; „Sî ti-ngropi-n dosu, stîni/Uni zac cîni." MLXXX VII; „Sî mă-ngroapi-^ strunga oilor,/în zjocu Aeilor." — MXCV; „Sî ti-ngrşapi-g dosu stîni/\Jni stau cîni." — MCIX; „Sî ti-ngroapi-w struHga oilof\/în. zjocu Aeilor. .        — MCXI; cf.
 „Tj-oj îngropar» zjocu Aeilor.,/îm boteju oilor." — MCXII [ambele texte de la aceeaşi bătrînă de 95 ani]; „Sî mă-ngrgapi-» strunga oilor,/Şî-»î ijocu Aeilor." — MCXIII; cf. „în strunga oilor m-or îngropa,//»» zjocu Aeilor." — MCXIV [ambele texte de la acelaşi bătrîn centenar]).                 .
     Formulele frecvente sînt şjimai două: „Sî mă-jigroapi-n struHga oilor,[în zjocu Aeilor •“ — MXCI; şi „Sî spui sî mă-ngroapi/Zw strungi di oj,/Sî h'iu to- cu voj." — MXCVIIL
     : în text.-conv., pe lîngă datele privind circulaţia baladei în familie prin două bunice (r. 41—46), întîlnim alt document cultural întunecat despre tragedia analfabetismului în Vrancea, între anii 1880 — 1890 (r. 47—65). .Râmîne ca mărturie tristă a vremii înapoiate, cînd părinţii îşi sacrificau .progeniturile capabile de învăţătură: retrăgeau abuziv copiii de la şcoală, fără ştirea învăţătorului, ca s ă-i facă numai gospodari necăjiţi, in loc de modeşti ştiutori de carte, daeţî nu folositori satului or ţinutului (v. un caz excepţional la text. MCCLXXI Nota crit. 215, cap. 7), măcar nişte oameni cu mintea mai subţiată (cf. MLXXVIII—MLXXIX Nota crit. 97; MLXXX—MLXXXII Nota crit. 98; MXCII- MXCIII Nota crit. 103; MXCV Nota crit. 105).
465
 text. MC
 Nota critică 107 (satul Nistoreşti — Njagu N. Dânţîş, 78)
      Model de var. în pragul degradării. Este redusă la 7 teme disparate: VII (întrebarea ciobanului; vers. 4 — 8), III (personajele, numai două, transpuse din text. Alecsandri: „Sel moldovian/Cu §el ungurian. .     ; vers. 9—10), contopită cu VIII (descoperirea
 planului ciobanilor; 10—11). Sînt două teme modificate: IV (hotă-rîrea ciobanilor: „Ca sî ti omoari/în zori di zî;" 12—13) şi parţial IX (dorinţa ciobanului: „— Dacî m-or omorî./Sî mă plinii [mioriţa] în zori di zî;“ — adică la timpul cînd va fi omorît; 17—18); apoi IX (răspunsul complet fragmentat al ciobanului; 17—18), contopită cu XI (obiectele de îngropat descrise iarăşi redus; 19 — 23) Textul pare să fi circulat într-o limită extremă: numai în lumea personajului bisericesc. Bătrînul, „dascîl-di-bisăricî" ( = „cîntăreţ di [la] strânî"), l-a aflat de la un preot (copia inchiziţiei în Vrancea!) v. text.-conv. din 1927, MCM’XVI: „Popa Tâftî iera om lacum şi âspru: dacî măi trăia, ni scoţia din sat!").
 text. MCI, MCII
 Nota critică 108 (satul Nistoreşti — Ioana Murgu, 81)
      Textul primar, întîlnit şi memorat de bătrînă, a fost de tip arhaic dovadă tema VII (dialogul caracteristic pentru majoritatea variantelor vrăncene; 1 — 9), VIII (descoperirea planului ciobanilor; 8— 15) şi X (locul îngropării; 23 — 25 „Şî io rog sî mă pui//# strunga oilor,/în 2iocu neilor..."; cf. cu IX, locul îngropării plănuit de tăinuitori: „Sî ti pui/Din dosu stîni/Uni zac vara cîni."; 13—15).
      Se adaugă acestui fond local şi o parte redusă din portretul ciobanului (37 — 41) — contopit cu ecoul din Alecsandri (32—35). La acestea s-au adăugat difuz teme din Alecsandri: XV (maica bătrînă; 28 — 31) şi XVII, XVIII (nunta mioritică, cadrul nupţial; 42—48). Personajele hibride sînt reflex d i n t fcu n „cîntic di stia" („Da s-a vorghit/Trii cral di la răsărit!Ca sî ti omoari," — vers. 10—12; singurul caz de contaminare în materialul mioritic vrăncean cu folclorul religios al sărbătorilor de iarnă; în fond o suprapunere stîngace)..
      în text.-conv. reţinem sensul etnografic al sb. mocân: „Jel fusăsî mocân la oi". Vrâncenii numesc mocân pe cine se duce dintre ei în păstoritul de la cîmpie („. . .adicî om de-isia dus divali la oi. Acolu sî kema cî-j mocânu; aşa sî kema, aşa sî zîsia; sî numja cî-j mocân la oi; r. 51 —56). Vrâncenii din partea nordică a ţinutului numeau, prin 1920— 1930, mocăni pe păstorii ardeleni care păşteau vara turmele de oi prin munţii Vrancei (mai ales breţcanii;v. Diaconu, Păstoritul în Vrancea, 1930, p. 4—9 şi notele). înglobau aici (în „mocănimi") şi pe sovejeni care aveau ciobani şi baci vestiţi, pe lingă oi de rasă. Iar cojdnii (aşa încă numesc vrâncenii pe cei care
466
 locuiesc spre deal, şi mai ales la cîmp) spun şi ei despre cei din Vrancea că sînt mocăni (în înţelesul: se ocupă cu păstoritul, poartă „iţâri" „sumân" [= „sucmân"], „coioc" şi „oKinâi", trăind numai „la munţi").
 text. MCIII
 Nota critică 109 (satul Nistoreşti — Ana Oldriu, 81)
      Alt exemplar rămas inert din dezagregarea definitivă a baladei: în memoria bătrînei octogenare, analfabetă, s-a menţinut numai dialogul iniţial, sfîrşit însă printr-un vers de-a dreptul prozaic („Orj iarba nu-j bunî,/Guriţa-j nebunî?. .       8 — 9). Pare ca un calc
 literar din text. anterior MCI (v. 6 — 7 „Apa nu-j bunî?/Tu ieş’ nebunî?").
 text. MCIV, MCV
 Nota critică 110 (satul Nistoreşti — Măria Aga, 88)
      In experiment text. MCV a fost notat la o oră şi jumătate după MCIV.
      Var. modifică rolul personajelor: „Sii trij sjobănej" (ecou parţial din Alecsandri: „ungurian-moeaw-moldovian";            13—15) plă-
 nuiesc omorul mioriţei care-şi arată „stăpînului" (rol confuz!) dorinţa deosebită de ce cunoaştem pînă aici din texte: „Dacî m-or omorî,/Sî mă-ngrgapi/în strunga oilor/Uni zigacî nei;/Nei ni s-or strînnzi/Ş-or ziuca/Pi djasupra mja./Nioarili s-or strînzi,/Cu zenunkj plecaţi,/Cu lăcrîni vărsaţi ;/Cu lăcrânj di sînzi/Pi mine m-or plinii.. -21-33).
      Textul acesta a determinat var. MXCI care, la două reluări (MXC, MXCI), a rămas mult fragmentată, lipsindu-i o grupă caracteristică de imagini (v. 28 — 33; pentru care v. analiza detaliată la text. MXCII—MXCIII Nota crit. 103) — precum şi contami-' narea cu episodul „mama metamorfozată în corboaică" (în text. faţă de, v. 33 — 50; pentru corelaţie, v. text. CMLXXXIV Nota crit., 27).
      în text.-conv. (r. 69-70) găsim o mărturie semnificativă privind psihologia creaţiei poetice populare, anume indiferenţa insului lipsit de vocaţie faţă de cîntecul plăsmuit artistic: „Dac-a măj rămîn ja una nizîsî, merii cruda cu nisărâta". Adică orice produs întîmplător e binevenit, putînd fi împreunat cu altul şi mai inexpresiv. Asemenea gust mediocru se explică şi prin vîrsta înaintată a unor bătrîni (ca în cazul acestei nonagenare analfabete), cînd interesul pentru cîntec scade, ori chiar se stinge.
      în lexic întîlnim forma arhaică voroghit (v. 16), gerundivul foşcăindî (v. 35) şi sb. zîndî (< jind; r. 57) cu sensul: „g'hini cu zîndî" (= cu tristeţe, chiar dureros).
4Ş7
' ext. MCVI
Nota critică 111 (satul Nistoreşti — Mădgălina Nistordiu, 89)
     Avem Nioriţa în alt exemplar degradat, notat de la o nonagenară analfabetă. Textul e simplificat, aproape ca un rezumat şcolăresc (numai 10 versuri). în această stare balada stă aproape de încremenirea în două versuri (ca text. CMXXVII Nota crit. 4). Dincolo de asemenea schiţă inertă nu se mai putea afla în Vrancea (anul 1967) decît risipirea textului în cel mai sărăcăcios conţinut: simplu dialog stereotip al cîtorva var. (v. indicele Iot la text. menţionat).
     Var. d'e faţă pare că modifică tema fundamentală a baladei, caz izolat în tot ţinutul: acţiunea nu s-ar mai petrece în transhumantă la munte, ci se pare că în regiune de deal („La dial cîn’ işâj/ Tot în lăcrămaj" — 3 — 4). Apoi se înlătură dialogul între „siobănaş" şi „nioriţa" care află, se pare, de la treilea personaj, străin de stînă, că stăpînul („siobănaşu tău" — v. 6) i-a fost omorît de „sii doj duzmani" neprecizaţi (6—7). Deşi transhumanţa apare modificată, fapta e dată ca săvîrşită la stînă, ca şi înmormîntarea (6— 10). „Sioriţa" însă nu plînge după stăpîn, ci nutnai lăcrămiază" („La dial cîn' işai/Tot în lăcrămai./Nu măi lăcrăma, .        3 — 5). Celelalte
tenie — elaborate clasic (I, II, III, XIII, XIV, XVIII), sau arhe-tipice de provenienţă păstorească (IV, V, VI—XII) — sînt cu desăvîrşire părăsite.
     Este cel mai limitat text al baladei ajunsă aproape de punctul degradării totale; un caz izolat de prelucrare inferioară, părînd invenţia spontană a bătrînei, sprijinită pe elemente tradiţionale difuze. Ea a refuzat experitHentul, rno tivind că era obosită.
text. MC VII—MC IX
Nota critică 112 (satul Nistoreşti — Stan Nistordiu, 89)
     în experiment text. MCVIII a fost notat la o jumătate de oră după MC VII, iar MCIX la două ore după precedentul.
     Toate trei textele zise de nonagenarul analfabet (v. A. text.-conv. r. 3) au fond local comun (A.B. 8— 14; C. 1 — 8), Ia care nu se poate explica indicarea cu cei doi „âiobănaş" tăinuitori: „UUgurianu şi moldovianu" din text. C. 12— 14) (absenţi în text. prim). Să fie balada cultă prin manualul şcolar al nepoţilor din familie? Fapt puţin probabil, fiindcă textul clasic prezintă trei ciobani, indieîndu-i regional, Din var. lăutărească (bătrînul mărturisea că a întîlnit-o —
A.r. 4—7) împrumutul este exclus, fiindcă text. lăutarului din H'erăstău vorbeşte de „St/ nouî ciobani/Toţ sîn’ veri primari", fără specificarea locului de origine (Ţinut. Vrane., I2, 340 XVII). Apoi textul respectiv (din 1928) este mult amplificat (amploarea testamentului — v. 21 — 49; tema mamei şi portretul ciobanului — 54—64; tema săvîrşirii omorului — 50—53). Accentuăm: în textele concentrate
468
ale bătrînului (A.B. -22 vers., iar C. 24) nu se întrevede ceva din text. diversificat al profesionistului (el era un recitator încercat, însă viorist mijlocaş). Mai degrabă putem admite textul auzit întîi de la un cioban (şi baci) plastic portretizat ca jucător original, cîntînd „numa din. gurî, din fluir nu cînta" (r. 25 — 32). Nistordiu de la acesta a adăugat în acţiune o noutate sugestivă: a dunarea oilor şi p 1 î n s ui lor sara la mormîntul „stăpînului" (A.B. 27 — 29; C. 22—24; pasaj uniform în toate trei textele: „. . .Cî sara s-or strînzi,/Toati m-or plînzi/Cu lăcrîni di sinii").
 text. MCX, MCXI—MCXII
 Nota critică 113 (satul Nistoreşti — Ânita Dâldur, 95)
      în experiment text. MCXI a fost notat la două ore după primul, iar MCXII la trei ore după MCXI.
      Dacă aş fi procedat expeditiv (lăsîndu-mă de la început dezorientat de afirmaţia categorică a bătrînei: „Dacî nu-ni măj aduc aminti! D i z ă â j anj încoasi nu măi ştiu ninica. . atunci numai cele trei versuri ale primului text MCX (notat şi el anevoios!) ar fi fost altă dovadă despre ruina desăvîrşită a baladei în Vrancea, printre cazurile comentate (MCIII Nota crit. 109; MCVI Nota crit. 111). Ne referim îndeosebi la ce ştiau, în 1967 —
 1969, bătrînii şi bătrînele între 80 —108 ani (v. MCXIII—MCXIV
 —  Nota crit. 111), limita de sus a1’informatorilor vrănceni în legătură cu experimentul folcloric. La a doua încercare, bătrînă nonagenară'dădea aceleaşi semne de uitare totală. însă revenirea pe teren şi perseverarea' au putut reconstitui măcar text. MCXII, care cuprinde material dintr-unul de tip arhaic specific ţinutului. Cităm cîteva teme primitive în ordinea desfăşurării lor in var. aceasta documentară.
      Tema VII (întrebarea ciobanului; v. 1-6), VIII (descoperirea planului), cumulată cu III (personajele acţiunii; 7—11). Nu se află nimica din temele V (cauza omorului), VI (oaia năzdrăvană), IX (răspunsul „stăpînului"), X (locul îngropării), XI (obiectele de îngropat). Temele IX, X sînt contopite parţial în fapta comunicată vag de mioriţă (în tema VIII 7—11). „Stăpînul" admite tacit (în tema X 8—11) locul îngropării, comunicat prea succint de „dioriţî" („Sî ti-ngroapi-n strunga oilor,/îfi zjocu neilor.. —  10—
 11), dorind ca în loc de tradiţionalele obiecte pentru îngropat să-i planteze (= pună) la cap un copac („Păltinaş la cap si m pui, , v. 14, prin urmare strict naturism). Urmează motivarea (tema XII modificată): „Cîn’ vîntu m-a bati" (v. 15)/nu va răzbate prin fluierase (ca în tema clasică XI); ci numai „Păltindş s-a clătina," (v. 16). Atunci „Oiîi s-or strînzi,/Pi mini m-or plînii.. (17—18). Aici apare un episod original: adunarea oilor sara şi plînsul lor la mormîntul stăpînului („Sara, cîn’ or vini,/Cî pi mini m-or căta,/Şî
469
 tot mereu or zg'hera. .      20 — 22). Este atmosfera între crepuscul
 şi seară, mai clar prezentată în text. MCVII 25—27, şi MCIX 22 — 24. Tabloul indică un tip de var. arhaică în timp dispărută din satul Nistoreşti.
      Var. aceasta, extrem, de simplificată (forma restrînsă), nu cunoaşte temele clasice I—VI, XIII—XVIII. Încît nu vedem aici încadrarea regională a celor „doj siobănaş" tăinuitori; după cum nici descrierea-capodoperă a portretului model — Alecsandri, a morţii alegorice, a nunţii mioritice, a cadrului nupţial, echivalente viziunii cosmice din Luceafărul lui Eminsscu. Prin aceste imiŢiru care tind spre sublim, Alecsandri rămîne, şi el, în perspectiva liricii universale, cu toată înfloritura lexicală din 1852 şi academizarea din 1866 (Mieoara — 1852; Mioriţa — 1866).
      Stăruie însă dubiul: dacă bătrîna a putut cunoaşte vreo var. de tip cu totul izolat de care să-şi fi amintit în intervalul celortrei ore de experiment între MCXI şi MCXII. Subconştientul bătrî-nilor este, la unii, mereu labil, schimbînd viziunea reală a vieţii prin fantezie, ca în imaginile geometrice feeric colorate ale caleidoscopului.
 text. MCXIII-MCXIV
 Nota critică 114 (satul Nistoreşti — Ghprghi Hulpâi, 108)
      în experiment text. MCXIV a fost notat la trei ore şi jumătate după MCXIII.
      Acest informator excepţional — cioban şi baci în tinereţe şi maturitate, analfabet din copilărie pînă la bătrîneţe adînci, o viaţă de patriarh (născut în anul Unirii Principatelor, 1859— 1967) —era, în anul anchetei (1967), singurul bătrîn centenar din ţinut (al doilea caz de longevitate după Ion Floria, de 110 ani în 1926; v. Ţinut. Vrane., I2, p. 398 LVI). Ghiorghi H'ulpâi aveaîncă vigoare trupească şi uimitor elan sufletesc.
      Amîndouă variantele rămîn unitare în conţinut, cu omisiuni reduse de la un text la celălalt (cf. MCXIII v. 6—8; MCXIV numai verş. 6). Fondul local străvechi (A. 16 — 21; B. 12—17) este redat fără modificare de conţinut şi formă. Iar graiul bătrînului rămîne în puritatea lexicului şi a foneticii păstoreşti. Nu a fost deloc prefăcut prin limbajul modernităţii în timpul sutei de ani.
      în text.-conv. bătrînul venerabil aduce ştiri documentare unice despre organizarea stînii, păstoritul de iarnă (r. 120—137), varietăţile de oi, prelucrarea lînii în gospodărie, îmbrăcămintea şi viaţa ciobanilor (80 — 84, 131 — 137), boalele oilor şi îngrijirea lor, instru-mentarnl (38 — 73), cîntecele şi jocurile păstorilor odată cu Nioriţa (142—160). Balada era ca un cîntec ritualic: cînd pleca „bot6ju" din sat la munte (la 15 mai), după binecuvîntarea preotului în prezenţa „stăpînilor di oj", turma pornea cu baciul în frunte, urmînd
47Q
 ciobanii care cîntau prelung. în ansamblu, din fluiere Nioriţa. In satul NistorSşti ..Cîn’ pornja cu oili, asta cînta-ntăj: Nioriţa" (r. 142).
 Momentul era impresionant. „Şî cîn’ vinja cu oili-napoj, tot Nioriţa
 o cînta: o cînta din fluir" (la 14 octombrie', p. 143).
      Sînt specificate şi alte „cîntisi": „~haiduâ£ştj ( = "~di c6dru") „~di2joc", „Şîrjâgu" („cîntic a oilor" din fluier“).
 text. MCXVI
 Nota critică 115 (satul P&tin — Ghiorghiţî Bucâliiţî, 61)
      Textul — fragmentat, fără plan, cu fondul local prea redus (3— 9, 23 —24) — pare auzit de la un lăutar, iar nu printre „baâ bătrînj" (text.-conv. r. 10, 70). Cuprinde ecou literar (50 — 58). „Baba bătrînî", din restul acesta al baladei, ar fi fost chiar „Baba Vrănljoaja" (r. 49), ca în text. MXCIII. Avem încă o informaţie că Mioriţa se cînta şi pe la nunţi, fiindcă s-ar ,,log'hi“ = (potrivi) -Cu Cînticu niresî (r. 75 — 77). Pentru ciobanul acesta — care şi-a trăit aproape jumătate de veac în păstorit — Nioriţa e socotită „cazani/a oilor" (r. 19). Se întîlnesc cîteva versuri din repertoriul păstoritului, dar cu circulaţie izolată (11—13—15—16). De consemnat ştirea despre obiceiul lăutarilor din Vraucea sudică în trecut (după precizarea lui: anii 1916—1930), care mergeau vara pe la stîni, din munte în munte, ca să cînte personalului stînii „cîntiii di oj"(?), primind pentru „cîntari" numai caş (r. 64 — 65). îl transportau de la stîni la „căşîli" lor pe-un cal cumpănit cu două „părekj di dăsâzi". Practica aceasta lăutărească — dar anterioară anului 1916 — este confirmată şi d q lăutarii-fier ari diţi H’erăstău (MXVII Nota crit. 55). Nu se întîlnea în Vrancea nordică, unde lăutarul renumit (de exemplu, Vasile Botîţă din Tulnici) era gospo'dar, ţinîndu-şi mîndria breslei lui ca fruntaş. Peregrinarea lăutarilor pe la stîni pare adusă de prin părţile Buzăului, tot de lăutari (cf. CMXXII Nota crit. 2). text. MCXVIII
 Nota critică 116 (satul Pâltin — Nastasîia Boroş, 65)
      Var. este contaminarea — evidentă chiar din localizare — între fondul local (40 — 42, 57 — 62) şi textul literar (1— 15, 26—31, 53 — 56, 66—69, 71—72). Fondului popular i s-a adăugat motiva] liric „Ciobănaşul" (73—79). Pentru această informatoare — ca şi pentru sora ei (v. MCXIX) — materialul tradiţional provine de la un bunic (a fost bun cîntăreţ). în text.-conv. se lămureşte transmiterea orală, ca şi procesul contaminării între textul manualului şcolar (totuşi negat! —r. 95—96) şi versiunea păstorească.
 text. MCXIX, MCXX
 Nota critică 117 (satul Pâltin — Ttiditra Gr osu, 70)
      în experiment text. MCXX a fost notat la o jumătate de oră după MCXIX.
471
     Text. MCXX, mult prescurtat, înlătură din MCXIX un vers caracteristic în fondul local („Flujeraşu neu:/într-ufi vîrf di p ă 11 i o r;" — 25—26). Dar păstrează tot din fondul local, dialogul iniţial, stereotip, odată cu personajele („Sii doj verf ‘primari" (A. 10; B. 12). Păstrează şi alte versuri din acelaşi fond local (cf. MCXVIII). Text. MCXIX interpolează — însă redusă, modificată şi contaminată cu tema clasică XVII — localizarea textului literar („Ş-am auzît:/Pj-o gurî di rai,/Pi-un Kiâior din plţij/Cî s-a îiisurat./Luna j-a ţînu’ cununa;/Soarili J-a fos’ făcliili;/ Vîntu cîn’ a bătut/Pi iei 1-a-ngropat."; 58 — 65); dar eliminată în MCXX. Adausul vine de la sora informatoarei (MCXVIII 1—6, 66—72). Nu trebuie uitată sursa comună a surorilor: „tata-moşu ne " (indicat şi de MCXVIII text.-conv. r. 80 — 85), dacă nu şi „un unkeş bătrîn. . . prietin cu tata-moşu; ei cîntau amîndoi Nioriţa „cîm’ bia rakiu " (Â. text.-conv. r. 70 — 77).
     Menţionăm şi versurile din fondul local concretizînd portretul .ciobanului (MCXIX 43—48), absente în MCXX; dar întîlnite fiind ceva mai plastice, în textul surorii sale (MCXVIII 57 — 62). In această privinţă se pot vedea caracteristice asemănări şi diferenţe, între textele celor două surori: MCXVIII se apropie mai mult de tipul şcolar, cînd păstrează intactă localizarea Alecsandri (1 — 6), grupa personajelor şi acţiunea lor (6—17); apoi cadrul nupţial (66 — 72), însă variindu-1 (70 — 73 „Nuntaş: doi păltinâş;/Doj brăzîşorj/isri-a fos’ frăţiori "). Pe cînd MCXIX şi MCXX par mai aproape de ce auziseră nepoatele ae la bunic, cu deosebire că una (MCXVIII) a 'întîlnit — după receptarea comună — carteâ-de ceti re (prin fraţii ei — v. text.-conv. 88 —94); iar cealaltă a rămas mai aproape de fondul local — de exemplu: în MCXVIII 1—17, complotul şi motivarea lui sînt din versiunea clasică; pe cînd în MCXIX şi MCXX uneltitorii apar „âii doi veri primari". în primele două texte (MCXVIII, MCXIX) se află o grupă asemănătoare de versuri provenită din fondul local (MCXVIII 57 — 62; MCXIX
43 — 48); pe lîngă interpolarea cu motivul liric Ciobănaşul (MCXVIII 70 — 79, dialog mai amplu şi variat în imagini; MCXIX 66 — 69, dialog mai redus în stil indirect) — eliminat din MCXX.
     în text.-conv. MCXIX se vede uimirea bătrînilor de azi amin-tindu-şi de cei din copilăria lor — de prin anii 1890—1900 — prevestind tehnizaţia actuală:         . .ari sî iasî căruţî făr’ di boi", Ş~a
fos’ camiganili jesria cari-a işît". în simplitatea ei septuagenara de azi se întreabă: „Da di un’-e (= uhde-a) h'i ştiut iel?“(r. 71 — 76).
text. MCXXI
Nota critică 118 (satul Paltin = Masa Băra — Njdgu Nistordiu, 71)
     Pentru a se explica dificultatea notării trebuie cercetat text.-conv. întreg, din care se vede şi felul cum s-a memorat textul.
472
Bătrînul a întîlnit „cîntârja" în copilărie, întîi la tatăl lui, apoi la un „moş" care l-a impresionat (da „cînticuluj" „din fluir" un „plâj lung. . .di ti-adornia"; cînta adică prelung şi domol). Dar el a înlăturat fondul local, din care a reţinut numai două versuri („Orj apa dim burduf nu-ţ plasi?/Sau iarba di păscut?" — 30—31). A fost ademenit de poemul lui Alecsandri („Nioriţa o ştiu din cârti: cartja-di-âetiri" — r. 107—109). L-a atras textul înfrumuseţat artistic, nu cel păstoresc local, cu toată melodia lui de mare putere elegiacă, apreciată după simţul estetic popular (cf. MLXI Nota crit. 87; MXCII-MXCIII Nota crit. 103).
      Rămîne lucru clar şi pentru acest caz: în Vrancea textul literar clasic a înlăturat treptat „cîntaria" păstorească. Mai întîi prin şcoală, cînd învăţătorul formalist (de multe ori tipicar uluitor, aproape incult, pregătit mediocru în „şcoala normală" a timpului) cerea şcolarilor (destui avînd în familie ciobani şi baci) să recite numai textul baladei memorizat la întîmplare (şi cu lexic obscur pentru elevi: bucălaie, bîrsană, crai-crâiasă, liţâ, ortoman, plăviţă). Nu le spunea o iotă despre păstoritul istoric al ţinutului (consemnat în 1716 de Dimitrie Cantemir!). Nu le arăta că balada fusese aflată întîi chiar în Vrancea, la Soveja (se putea menţiona numele exilatului acolo, Alecu Rusu!); că a fost publicată de poetul fruntaş al vremii, Alecsandri (se putea scrie pe tablă şi anul 1852, dacă nu şi 1866 !); că e cunoscută azi, mai ales în Europa, prin traduceri în franceză., germană, italiană, engleză etc.; şi — lucru surprinzător pentru copiii-elevi — că în ţara întreagă, dintre toate ţinuturile istorice româneşti, numai în Vrancea se întîlneşte şi astăzi Mioriţa cîntată în oricare sat pe cea mai duioasă melodie a cîntecului popular românesc. Pînă acum o jumătate de veac ciobanii şi bacii bătrîni, ca şi uncheşul şi baba gîrbovă erau neîntrecuţii cîntăreţi ai Nioriţî — cum se mai rostea bătrîneşte acest cuvînt (puteau fi îndemnaţi elevii să întrebe pe bătrînii din familia lor, ca şi pe părinţi). Iar la ora programată săptămînal pentru „spus poizîj" se putea folosi un material intuitiv excepţional: putea fi adus în clasă un cioban, meşter cîntăreţ din fluier (poate tatăl unui elev!), care să cînte şcolarilor melodia cu un text local. Ar fi fost în pedagogia română o premieră didactică^ originală dar utilă. însă nu se lucra didactic aşa. Se: făcea numai treabă expeditivă: ori se dădea „poziţîia" de memorat „cîti-o strofî [sic!] — n fiicari zî" (ca la Reghiu — v. MCLXXXIII), „pi strofi" mărturiseşte un bătrîn: „cam pi strofi" — spune altul — adică fragmente (ca la Vidra — v. MCCLXXIV, MCCLXXIX); ori se cerea balada memorizată integral (ca la Tulni&i ~ v- MCCLIX Nota crit. 205; la Valţa-Sârii — v. MCCLXIV). Aşa îneît din Mioriţa manualului şcolar rămînea în sufletul copiilor numai dondăneala de la catedră, cînd învăţătorul însuşi nu memorizase (şi el, tot în
473
şcoala copilăriei lui, apoi în „şcoala normală") nici a treia, parte din poem! Am întîlnit în satul meu natal (prin anii 1926— 19277) un învăţător, ignorant tipic, parvenit şi inspector şcolar „de; control". Acesta cunoştea „pe săritele" (expresia lui!) numai cîteva versuri din Mioriţa manualului şcolar pe care-1 predase.
     în această privinţă cunoaştem din secolul trecut un cxaz uluitor, consemnat documentar de mine în 1967. îl reproduc; chiar în satul « Palten, plasa Vrancea » a funcţionat un «învăţător» mai sîrguincios. El singur, dintre învăţătorii din Vrancea, colabora (în 1885) cu B. P. Hasdeu la « Chestionarul lingvistic » lansat în ţară de celebrul «lingvist» (v. I. Muşlea-Ov. Bîrlea TipologiaJolclorului,
1970,  p. 99). Dar la şcoala din Pâltin învăţătorul acesta neglija în predare (prin 1889) capodopera lirică a geniului nostru popular. Poezia se afla pe atunci în „cartia-di-âitiri di clasa a patra". însă rămăsese moartă pe hîrtie în planul de învăţămînt:          . ,rju ni punja
şî-nvăţăm fîioriţa; o-nvăţam di gustu nostru" — mărturisea, în 1967, un fost elev de-al învăţătorului cunoscut, în 1885, tocmai de ilustrul filolog, lingvist şi istoric Hasdeu (v. MCXXXI text.-conv. r. 1—,4 şi Nota crit. 126). Comentariul ce urmează ni se pare justificat: în „chestionarul" din 1885 probabil că nu se indicase pentru, ancheta de teren măcar Mioriţa din Vrancea, ţinut la care işţoricul se referise în mod special, în 1873, cînd vorbise despre baladă (ar fi fost plăsmuită între 1350 şi 1450) şi despre sensul simbolic al celor trei ciobani ce reprezentau cele trei provincii ale Daciei traiane; afirmînd totodată un fapt senzaţional: în sec XV Muntenia ar fi avut numele de „Vrancea" (Istoria critică, I, 1873, p. 55 — 56).
text. MCXXII, MCXXIII
Nota critică 119 (satul Pâltin — Mâriia Bucăluţî, 72)
     în experiment text. MCXXIII a fost notat la o oră şi jumătate după MCXXII.
     Var. ţine de fondul păstoresc local. Ambele texte au unitatea acţiunii, deşi în MCXXII este eliminată o grupă de versuri din MCXXIII (5-12).
     Intervine un element nou de fond: ciobanul cere să i se pună la cap „Flujeraş di os", iar în „groapî" un „Flujeraş di fag" MCXXII
15-20; MCXXIII 29-34). Finalul text. MCXXIII (35-51; cf. MCXXII 34—37) apare iarăşi* deosebit de ce ştim din atîtea var. vrăncene: „stăpînu" sfătuieşte oaia ca, după ce îl vor omorî „fraţî... din tîrlî", ea să plece „pi plaj divali" „de-isj" („din tîrlî" = stînă), împreună cu celelalte qi, coborînd pînă unde se va întîlni „C-o babî bătrînî". Sfatul împlinit, oaia se întoarce la stînă, după dorinţa mamei, arătîndu-i locul unde e îngropat ciobanul („Difi
474
 Itisjor bătja/Pi morniîntui iui, acolu, babi-i arîta" — MCXXIÎ 36-37; MCXXIII 50-51).
 text. MCXXIV, MCXXV
 Nota critică 120 (satul Pâltin — cătunul Vîlcâni — Ioana Gheba, 76)
      în experiment text. MCXXV a fost notat la două ore după MCXXIV, rămînînd neschimbat (s-a înlocuit numai o prep. în vers. 30). Var., auzită de la un baci, se include in fondul păstoresc al ţinutului.
      Cătunul, în care trăia originala bătrînă analfabetă *, e cu totul izolat: greu să ajungi la Vîlcâni — plecînd din Pâltin prin Prahuda, de aici urcînd (peste 2 km.) un povîrniş abrupt numai pe-o cărare în cotituri, tăiată de scursuri şî pîraie, care te duce — mergînd aproape trei ore din Pâltin — prin rariştea unei păduri seculare, cu luminişuri odihnitoare, de unde privirea domină plaiurile pitoreşti ale munţilor Răiuţ şi Zboina, ca să ajungi la cele cîteva case ale vîlcănarilor, veniţi din strămoşi de prin părţile Buzăului. Ei s-au asimilat cu localnicii, deşi uneori şi în 1967 erau în certuri cu cei din Pâltin numai pentru stăpînirea pămîntului (v. H. H. Stahl, Contrib. studiu, sat. devălmaş. rom., II, 122).
      Bătrîna trăia într-o căsuţă la marginea cătunului, retrasă din lumea clevetitoare, lipsită şi de bucuria vieţii în familie. Totuşi oricui o căuta, ea se înfăţişa binevoitoare şi ospitalieră cu ce avea în gospodăria nevoiaşă. Te impresiona inteligenţa ei ageră, spiritul satiric gata de replică adesea versificată; ori bunăvoinţa să cînte o doină (v. MDXX—MDXXI); sau să spună o „strigături" (v. text. MDCCXXXIII —MDCCXXXIX), pentru care era cunoscută şi în satele vecine. în 50 de ani pe teren etnografic şi folcloric vrăncean „baba Pîsca" a fost a doua bătrînă întîlnită de mine, după Măriuţa Cuca, 70 (altă poreclă: trăia izolată ca un cuc, în cătunu Tâuca a satului Păuleşti), în 1928, la care sprinteneala graiului expresiv să se îmbine impresionant cu ascuţimea inteligenţei, sinceritatea fără ascunziş şi cu înţelegerea greşelilor tinereţii hărăzite omenirii „nu sî măj ştii di cîn’, şî nu sî ştii pînî cîn’. . ." (replica bătrînei!).
      Bătrîna fusese „argâtî" în tinereţe cînd a deprins Nioriţa de la baciul amintit (v. text.-conv. r. 31—40); apoi de la alţii alte „cîntiâi", pe care le-a dăruit oricui cu voioşie. La despărţire ne-am juat „rămas bun" cu dorinţa „sî ni videm sănătoşi şî vojoş la anu şî la mulţ ani. .
 text. MCXXVI
 Nota. critică 121 (satul Pâltin — Ion Apostâriu, 77)
     1       Localnicii o porecliseră „baba Pisca" din pricina înclinării spre umor şi satiră.
475
      Urma străveche din „Cînticu Nioriţî" (care începe prin dialog) este aici răzleţită (12—19, 38 — 44). Pe cînd chiar din localizare se distinge pătrunderea sporadică a textului literar (1—8, 22—24, 56— 65, 70 — 71), însă modificat (cei „trij siobănei" sînt schimbaţi aproape fantezist: „oltian", „muntian", „moldovjan" — 5, 6, 8, 20—21). Textul are materialul poetic disparat datorită improvizării prin memoria dispersată, iar uneori din cauza imaginaţiei prea active (45 — 49, 53 — 55, 66 — 67, 72, 74). De aceea se ajunge la proza diluată şi greoaie „Şî au pus di gîn’ şî ti-ngrgapi/Acolo-n dosu stîni/Unj-au stătut cîni." — 30 — 32; „Cî cu-adivărat cî jej sî mă-ngrţ>api/ în strunga oilor,/în iocu Mieilor." — 34—36; „Cu adivărat/Cu glas am lăsat/Şî cu i?Mrămînt:/Sî mă bagi-m pămînt.. .“ — 46— 49). Improvizarea, prea artificială, duce la unele versuri pe care fondul normal, cel general, din baladă le exclude („Mă-sa l-a căutat/Şî nu l-a măj găsît:/Iel jera-m mormînt..        — 53 — 55). Apoi se ajunge
 la sfîrşitul nenatural („Şi nevasta luj:/. . .Iarba cîmpului. . ." — 72 — 74). De altfel ne întîmpină de la început o contradicţie, generalizată în repertoriul baladei din textul clasic al lui Alecsandri: „A işît în zăvoi,jUni-i stîna di oi" (9—10; cf. „Dă-ţ oile-ncoace/La negru zăvoi."). Am mai spus că din punct de vedere etnografic nu se poate admite ca „stîna di oj" să fi fost vreodată în ţinut, la munte, şi nici în altă parte a ţării, „Pj-un Kisjor di plaj," (1) — „îfi zăvoj. . („A işît în zăvoi,jUni-i stîna di oi" — 9— 10).
      Şi lexicul se deformează prin desfăşurarea nestăvilită a improvizării (Oi „Şî măj cornuti/Şî măi buzăşoari. . ./îs măi buni tari!" —
 25, 26, 28). în ansamblul celor din ţinut var. rămîne printre puţinele heteroclite.
      Text.-conv. arată că în timpul actual circulaţia baladei e în stagnare. Apusul ei a început — după părerea bătrînului — (t. 83— 87); aceasta se Încadrează, deşi simplist expusă, în realitatea noastră etnoistorică: „Pînî-ncoasi-o cînta" [„tgatî lumja"]: o cînta din fluir di răsuna djâlurli!" (r. 84 — 87). într-adevăr, fluierul păstorului — local şi transhumant — a răspîndit continuu „Cînticu Nioriţî". Cîntarea păstorească a asigurat baladei — prin fluier, caval şi viers cu melodie — vigoarea circulaţiei în tot trecutul ei. Credem că fără melodie (cea păstorească!) textul baladei s-ar fi rătăcit peste tot spaţiul etnic românesc nord-dunărean, ajungînd o plată naraţiune „a fost odată"...
 text. MCXX VII
 Nota critică 122 (satul Pâltin = Tozânu — Mariia Lăbtint, 77)
      Var. se aseamănă cu versiunea Alecsandri. Dar începe prin dialog după planul baladei locale (1—8), pentru ca îndată să urmeze textul literar (9-14, 29 — 32, 35 — 40, 77 — 78, 79— 83; în grupa personajelor nu este moldoveanul). Bătrînă schimbă prin versili-
476
 caţie personală textul clasic, cînd se supune şi foneticii literare („Baciul ungurJan/Şî cu lei vrănâjan/Mereu sî vorbescjŞî sî sfătujesc/ Sî mi ti omoari,/Cî aj oj măj mulţi. .   — 15—20). Repetiţia (63 >67)
 şi inadvertenţele („Okişori luj:/Pana corbului,"; „Sprînsenili luj:/ Spicu griului" — 60 — 64) — făcute de memoria fără frecvenţă în timp îndelung (cf. şi „Pi-um picior di plai; Pi-un picpr di rai;" ~~
 73 — 75) — sînt corectate spontan („Nu ştiu cun sî spui-aisi:" (r. 76); dar versul stîngaci nu a putut fi evitat („Şî la cap flujeraş sî-m’ pui": —43). într-un loc două versuri, corect versificate, sînt singurele care amintesc filonul popular local („Sî-1 pui la sel păltior,/Sî-n cînti cu dor." — 46—47).
     Nu se poate explica provenienţa materialului contaminat: unde a aflat bătrînă analfabetă balada literară? în afirmaţia „Dim bătrîm, di la bunica" (text.-conv, r. 85 — 86), vestigiul se vede prea redus. .
     Acelaşi text.-conv. (o magistrală pagină de antologie etnografică1!), arată viaţa unora dintre bătrînii vrănceni: traiul le era cu lipsuri şi. greutăţi prea apăsătoare. Ei se resemnau cu o măreţie aproape eroică. Aşa a fost viaţa bunicii Măriei Lăbunţ, povestită ca în scrierea Bordeenii a lui Sadoveanu. Bătrînă aceea a trăit o viaţă patriarhală: „o sutî sinsi anj". îi muriseră opt copii (cel mai chipeş fusese în războiul de la 1877). Apoi s-a stins nora, soţia ultimului fecior. Au rămas trei fetiţe orfane. Nu tatăl le-a crescut, ci bunica Măriei Lăbunţ, „baba Păuna". Le-a îngrijit singură pînă la măritiş. Dar muncind neistovită. Ne uimeşte truda bătrînei: aminteşte munca fabuloasă. Ea lua „sporiu di la fimeili" satului: torcea zi-noapte, ţesea, „înălghja", „pînza di cîlţ" (= fire de cînepă), pregătind „zăstria "nepoatelor. Iar „din toamnî-îi toamnî" ea se ducea pe jos din Pâltin la Odobeşti, în „zî di tîrg" (40 km. distanţă). Acolo ducea într-o cofă „obzăş’-nouîzăş’ di ouî", cîti-o găinî, dom-m braţî". Bătrînă le vindea pe cîte „doi-trii Iii", ca să poată cumpără nepoatelor numai cîte o „băzmâ", peşte sărat, „cîti-o pîni , „citj-o lja’[cî] di zâhîr": „atunsi îl vidjam în okj"-a exclamat în lacrimi bătrînă (r. 138— 145). Ea ne povestea din copilăria ei chinuită, în septembrie 1967. Drama aceasta ţărănească singura pe care am întîlnit-o în Vrancea din 1924 pînă în 1970 — a fost prin anii 1890-1897.
 text. MCXXVIII
 Nota critică 123 (satul Pâltin - Ion NiMfur, 77)
     1      Se descrie modelul unor cusături străvechi, ţesutul varietăţilor de „pînzî di cînipî", denumirea lor, aspectul „valurilor di pînzî di cînipî", păstrarea lor în gospodăria sărmană, mutatul sezonier cil , valurilor" • primăvara „di la odai-n sat , iar toamna din sat „la djal" etc. (text.-conv. r. 101—124).
477
      Var. de tip local, mult fragmentată, în care dialogul s-a prefăcut in vorbire indirectă cu trei versuri de-un prozaism total („Cî s-a vorbit ca sî-1 omoari /Şî sî-1 îngroapi-n dosu stîni/U ’(di) sî-ftcărct cini. .    11— 13). Se revine, prin sfărîmarea imaginilor, la vorbirea
 directă (14—15). Sfîrşitul rămîne cu totul abrupt (23—24).
      în text.-conv. (r. 25—34) găsim caracterizarea uuui cioban bătrîn. A fost „iioban întodjauna: cu fluiru la brîu, băţu-m mînî, şî dipi oi!. . . cî asta j-a fos’ mesărija luj: fluiru-m mînî, şî băţu.“ „Cînta frumos tari. . .şî din fluir, şî din gurî"; dar „cîm’ bja cîtj-oljacî di rakiu Un caz cu totul sporadic printre ciobanii din Vrancea. De la el vine textul de faţă dezagregat.
 text. MCXXIX
 Nota critică 124 (satul Paltin — Stanca Drăgăn, 78)
      Este o var. în care fondul local redus (12—19, 59 — 62, 75—76) s-a contaminat cu textitl clasic (3 — 5, 7— 11, 21—40, 79 — 84, 88 — 89, 92 — 93, 96—99). Versurile improvizate („Sî coboari-n vali,/îă can vini-n caii/Trii turmi di oj" — 5—7; „Sij doj, tovarăşăj-a liij,/ Di m-ăţ omorî," — 41 — 42; „— Sî nu 6j-o-ntristaţ,/Sî nj-o bucuraţ:"
 —  85—86) — se întretaie cu cele contradictorii ale informatoarei („âij trii tovarăşăj a tăj/S-a vorbit sî ti omoari/Mînj la apus di sgari,"
 —  19—21; „ — âij doj tovărăşăj a Aii,/Di m-ăţ omorî," — 41—42)
 —  şi cu unele tot contradictorii, ecou din versiunea Alecsandri („Dă oili pi zăvoi,jd-\ iarbî di oj." — 34 — 35; „Sî mă-ngropaţ. . ./ în strunga di oj/Sî h'iu tot cu voj;". . . „Sî mă-ngropaţ//n dosu stîni,/Sî nj-aiuz şî cîni." — 44 — 51); ba chiar cîte-o confuzie repede corectată 70—75).
      Bătrîna a prefăcut însă dialogul între mioriţă şi cioban, punîn-du-1 pe acesta să-şi arate singur dorinţa către tăinuitori („— Si doj tovărăşăj-a nij,/Di m-ăţ omorî,/Sî mă-ngropaţ/Tot pe-iăj pj aproapi " —41 — 44).
      în ansamblu textul e discontinuu, cînd bătrîna se străduia să. refacă unele confuzii.
      Text.-conv. informează despre cîntecele şi dansurile locale, ca şi de geneza şi circulaţia folclorică pe care bătrîna le înţelegea critic (r. 106— 119). Se reproduce şi-un motiv liric personal cu ecou păstoresc (125—134).
 text. MCXXX
 Nota critică 125 (satul Pâltin = Pâdurf — Ion Bucăluţî, 82)
                                                                                                        Octogenarul este soţul bătrînei Mâriia Bucăluţî, 72 (v. MCXXII). Trebuie remarcat faptul caracteristic: soţii se deosebesc în privinţa textelor ştiute: aproape de tipul primitiv vrăncean pare că rămîne textul ştiut de bătrînă; pe cînd soţul ştia, dar lacunar,
478
 Mioriţa auzită, probabil, şi „pim bătrînj" („îs bătrîneştj, dj-a ngas-tri...“—text. —conv. r. 352, cf. vers 1 — 7, 8, 11, 15 — 16). Noi putem bănui că in ecoul ei literar (21—22, 47 — 48) el a deprins-o mai mult prin militărie, în primul război mondial cînd a luptat soldatul viteaz de-atunci, ajuns bătrînul necăjit de azi (r. 35—41). în text stăruie un ecou vag din balada Mihu Copilu (17—20).
 text. MCXXXI
 Nota critică 126 (satul Pâltin cătunul Poduri — Ion Harabâziu, 88) în afară de var. ştiută din manualul şcolar — fără urmă din tradiţia locală — bătrînul informator vorbeşte în text.-conv. despre „cart'ia-di-setiri" de-acum 90 de ani (1889 — 1980), amintindu-şi din conţinutul ei poetic popular şi cult (r. 5—21). Remarcăm preferinţa lui pentru unele specii poetice populare: înclină spre poezia lirică, fără cea erotică (o califica aspru: cîntecele „di dragusti", „distrăbălărili jestja" — r. 80--84). El prefera şi la bătrîneţe, poezia solemnă (cea patriotică) şi epica de haiducie. Cu tot caracterul sobru, echilibrat, bătrînul nu respingea voioşia şi talentul satiric al unui excelent cîntăreţ de-acum 60 de ani, tot din Pdltin — este vorba de informatorul preţios Luca Iâcub („jera palicârju"!), de la care avem o var. a Mioriţei, din 1928; apoi material liric şi satiric expresiv (Ţinut. Vrane., I2, 375 XLIII; voi. II CDXXI-CDXXII* CDXLIV—CDLVII, CDLXI).
     [găsim o informaţie documentară de reţinut în anul 1889 bătrînul avea învăţător în Pâltin pe C. Săulescu, colaborator — prin 1885 — la anchetele lingvistice ale lui B. P. Hasdeu (v. MCXXI Nota crit. 118). învăţatul filolog şi lingvist nu putuse influenţa pe singurul său informator zelos din Vrancea, ca să se preocupe în anchetele „chestionarului" oficial şi de Mioriţa, care nici în programul şcolii sale nu-1 interesa (text.-conv. r. 1 — 4).
 text. MCXXXII, MCXXXIII
                                                                                           Nota critică 127 (satul Pâltin cătunul Răduţârj — Ionîţî Bucur, 89) în experiment text. MCXXXIII a fost notat la două ore după MCXXXII. Al doilea rămîne cel de bază, întrucît primul cuprinde acelaşi material, însă redat într-un plan prea lipsit de unitate (37 — 41, 43-56, 57-80).
     Var. de bază — cu planul abrupt (B. 49—52, 64—75) — este contaminare între fondul local (15 — 27, 34—43, 58—63, 68 — 75) şi cel literar, de altfel destul de redus (1 — 2, 6—10, 54—57, acestea cu probabilitate!). Se întîlnesc şi versuri improvizate (15—16 „Mioriţî lai,/Stoguşî, ţîgai"); iar unele interpolate („Stăpîni, stăpîni,/ Stăpînaş ca tini/N-oj măj gă.sî-n lumi!"). Acestea sînt ecoul din materialul lăutăresc de pe Valea-Milcovului (A. 32 — 35; B. 28 — 30), probabil că prin lăutarul din. Reghiu, de la care bătrînul a auzit Mioriţa (v. text.-conv. a. r. 85 — 87; cf. CMXXXVII Nota crit. 9, MXXIV Nota crit. 60, MCLVII-MCLVIII Nota crit. 142, MCLXXV —MCLXXVI Nota crit. 152). Sau poate redusa interpolare a grupei
479
 de versuri rătăcitoare (A. 32 — 35; B. 28—30) să fie venit de la alţi lăutari rîmniceni (numeroşi între anii 1900 — 1930), pe care bătrînul analfabet, în tinereţe cioban „la cîmp" (în comuna Faragani din Rîmnicul-Sărat), îi va fi întîlnit (v. A. r. 88 —90). Spirit ager dornic de cîntece, el nu s-a abătut de la repertoriul lăutăresc. Lăutarul fruntaş al Văii-Milcovului i-a cîntat nunta (r. 86 şi alte relatări) .
     Influenţa versiunii Alecsandri — vădită chiar din început (1—2), cît şi prin grupa personajelor (7—10) — pare că a venit prin nepoţii şcolari, mai puţin probabil din lumea lăutarilor.
     Bătrînul Ioniţî Bucur avea vădită înclinare poetică. Se vede din text. B. unde pe lîngă părţile eterogene contaminate după uzul popular, el adaugă versuri personale, unele sugestive prin repetarea epitetelor („Scoboarî oi mulţi,/Mulţi, mulţi şî măr unii, jOk'kxş’ şî cornuţi; Ari oi măj mulţi,/Multi şî mărunţi,/OAkiş şî cornuţi" —
 B. 3—5, 12—14); sau prin modelarea lexicului („Trij stăpînej"
 —  6; „în zburdu nioarilor" — 42 — S.n. zburd [(a) zburdă, prez. zburd; cf. forma pl. zburdâri, H. Tiktin, Rumănisch-deutsches Wor. terb., p. 1805]; nu este înregistrată de Dicţionar, limbii rom. con-tcmp., IV, 738). în două versuri se întîlneşte încercarea de-a flexi-ona structura morfologică a graiului popular („ — Nu-j dj-a nu-l cungaşti:" — A. 45; „ — Nu-j di n.-a-l cungaşti B. 53). Este un fel de exprimare în manieră personală. Bătrînul era un subiect vorbitor caracteristic: calm, vorbea rar şi răspicat, fonetizînd cu perfectă claritate. Econom la vorbă, dădea graiului aer de oratorie antică.
     Graiul nonagenarului este cel curat din bătrîni. El foloseşte lexicul păstoresc Străvechi, ca şi fonetica locală (cu o singură excepţie: „Cîn’ vîntu mj-a trazi," — A. 76). Am remarcat s.n. zburdu. Adăugăm formele gerundivale trăgînî, răsusinî, — ntrebînî, — A. 37 — 40; B. 45—48). Acestea se mai întîlnesc într-o var. din Spine ştj: tcrcînî, lăcrâmînî, -ntrebînî — MCCXXXII; text notat în 1965, de la o bătrînă documentară — v. Nota crit. 191; cf. cu cele două texte notate, în 1967, de la aceeaşi bătrînă: MCCXXXIII — MCCXXXIV, unde se adaugă vininî).
     M-a impresionat prestanţa bătrînului găsit bolnav. De la începutul discuţiei, bănuindu-mă străin de Vrancea, a refuzat ancheta. Lămurindu-1 de unde sînt şi ce urmăresc, el a răspuns cu calmul şi mîndria bătrineţii: „Dac-ai vinit pentru Vransia, şî pîntru iffioriţa. sî videm.. Apoi a putut spune, din suferinţă, cele două texte ale Mioriţei şi povestirea, atît de rezumată, a vieţii zbuciumate, Peste două săptămîni a murit. Am însemnat că bătrînul venerabil fusese în tinereţe cioban prin fostul judeţ Rîmnicul-Sărat, unde păstoritul ardelean s-a încrucişat cu cel din Vrancea (v. Diaconti, Folklor. Rhnnic.-Sărat, I [1933], p. XII—XIV „Introducere"), Din cioban a ajuns negustor, apoi gospodar chibzuit în Pâltin.
480
 Prin muncă nepregetată el şi-a făcut „um bot6j dj-o sutî, şî pişti sutî di oj" (r. 90—93), Situaţie gospodărească pe care nu am mai xntîlnit-o în ţinut, între anii 1920— 1944. Se aseamănă într-o privinţă cu a ciobanului breţcan rămas la Prahuda pe vremea tinereţii lui Ioniţî Bucur (v. MCLI Nota crit. 138).
 text. MCXXXIV
 Nota critică 128 (satul Păuleşti — Ioana Dănilî Buşîlî, 44)
     Rămîne gravă contrazicerea între nota informativă despre ancheta din 1956, în Vrancea, prin „Institutul de folclor", şi mărturia de faţă privind substituirea de informator: cine a fost anchetat, în 1956, soţia ori bărbatul ei? Nota de teren indică pe « Dănilă C. Buşilă,
 44 ani. Com. Păuleşti, r. Focşani, reg. Galaţi. Culeg: Adrian Fochi, 27.V. 1956» (Mioriţa, pag. 853 CDLXXIII). Din verificarea făcută de noi1, rezultă că numai soţia — Igana Buşîlî, 44 ani2 — a fost informatoare în 1956, ca şi în 1965 la ancheta mea. Prin urmare informaţia modificată privind informatoruf, apare ca un fals. S-ar datora, probabil, neatenţiei cui a întocmit nota de teren, căci nu ne putem închipui că s-a folosit un material notat de alt cercetător, mai puţin pregătit pentru cercetare. Să privim critic lucrurile: Var. recentă are 99 versuri, deci o cantitate redusă faţă de text. Alecsandri (123 versuri). Asemănarea dintre amîndouă textele din Păuleşti este o realitate imediată: MCXXXIV 43—44 (cf. Fochi, l.c., p. 853 v. 6-7), 28-30 [ibid., 9-12), 37-42 (ibid., 1-7),
 55-63 (ibid., 15-23), 64-70 (ibid., 24-31), 75-105 (ibid., 36-61). Versurile rămîn aproximativ aceleaşi, numai cu uşoare variaţii lexicale şi morfologice. Se află însă în excepţie dubioasele versuri „Căcj m-am însurat/Cw-o creangă de brad," (Fochi, l.c., 853 CDLXXIII 54—55), care sînt anomalie de fond pentru bibliografia integrală a baladei. în var. din 1965, vers. 94 — 95 („Cî m-am însurat. . ./C-o fatî di. . .-mpărat.") sînt mai aproape de realitate. Ezitarea între fondul real poetic, admis de noi, şi artificiul imaginilor din var. culeasă în 1956 s-ar întrevedea, poate, din exprimarea evazivă (însemnată prin punctuaţia de suspensie), admiţînd că informatoarea s-a hotărît, în noua recitare-cîntare, între cele două imagini prea disparate, pentru cea care măcar convenţional — chiar după logica omului simplu — se poate admite.
     Mai este posibilă şi altă apropiere comparativă: var .MCXXXIV completează, încă de la început, cadrul acţiunii (vers. 17—35) întocmai ca la Alecsandri, cînd rămîn aceleaşi personaje. în var.
     1      în 1965, asistat de directorul „Şcolii generale de 8 ani" din satul Coza, învăţătorul Neculai Danţiş.
     *      Cifră contradictorie în ancheta din 1956. Femeia trebuie să fi fost atunci de 34 ani, fiindcă diferenţa de timp dintre cele două anchete este de cca. 10 ani.
481
din 1956 se începe prin dialog, pief2îndn-se localizarea din cea actuală („Pi-um pisjor di plai,/Pi-o gurî di raj" — 17— 18).
      Cine cunoaşte detaliat graiul regional în cauză, poate observa că transcrierea var. din 1956 s-a abătut de la realitatea pronunţiei: s-a uniformizat fonetica după norma limbii literare, fără să se distingă în graiul informatoarei interferenţa fonetică făţişă între pronunţarea dialectală şi cea literară. Femeia însă rămînea, vorbind curent, în sfera graiului vrăncean. Reflexul fonetic literar provine desigur de la manualul şcolii „primare", şi din afectarea în vorbire a tineretului, ca şi a celor de vîrstă medie între bărbăţie şi bătrîneţe, cînd unii vor să dea impresie străinilor că ei sînt nişte instruiţi, citiţi, deştepţi, purtaţi în lume, şi mai ales cunoscători de lucruri înnoitoare de la oraş (v. expresia: „.. .imidjdt am auzît înapoj cînticu." — text.-conv. r. 12). în cazul acestei informatoare de aici pleacă şi ticul verbal um pic {= oljacî — r. 5—6); însă folosit sporadic, în vreme ce fonetismul arhaic predomină („. . .îs cîntisi bătrîneştj. .   „. . .si-a făcu’ njoara şî cu bătrînă. .     „. . .m-a
asculta’ la tru-patru cîntisi." — r. 91, 109), şi se întretaie cu vorbirea imitată („N-a cîntat atunsi bărbatu meu— şi îndată: „băr batu nju. . . iera dus la dial dupî tnabî."; r. 106—108).
      în privinţa provenienţei ambelor var. — despre care nu găsim indicaţii la ancheta din 1956 — adevărul nu e greu de stabilit pentru cazul informatoarei acesteia, cu toate că ea spunea categoric: „Am învăţat-o dim bătrîni: di la bunica, din străbuni riei dim Păuleşti. Di nicăieri n-am auzît-o din altî parti." (r. 14— 16). Textul var. dovedeşte contrariul: există legătură intimă cu versiunea Alecsandri, şi numai prin învăţămîntul primar. în var. actuală nicăieri nu se vede un ecou, măcar slab, din fondul păstoresc al baladei. Versurile pentru care memoria ezită — atît în text. din 1956 („Că6j m-am însurat/Cu-o creangă de brad," — 54 — 55), cît şi în notarea recentă („Cî m-am însurat. . ,/C-o fatî di. . -mpărat." — 94 — 95) — dovedesc, fără dubiu, că izvorul popular ori a fost vag la început, în ce ştia femeia din copilărie (şi-atunci, din cauza lipsei de plasticitate verbală el a fost suprimat de cartea unde stăpînea vraja graiului poetic al lui Alecsandri), ori informatoarea mistifică. Lipsa de dis-cernămînt, într-o atare situaţie, s-a întîmplat adesea culegătorilor, puşi în faţa săteanului schimbat sufleteşte prin modernizarea vieţii regionale de astăzi în contact frecvent cu tîrgul şi oraşul. Prin această atingere păgubitoare ţăranul şi-a pierdut din sinceritatea şi bunăvoinţa de altădată, cînd el îşi comunica lucrurile reale şi fapte autentice. Am întîlnit, în anii 1960—1970, tineret vrăncean căruia îi era aproape penibil să spună din ce sat şi din care neam se trage. „OKinca", „sarica" şi „gluga" străveche nu mai sînt blazon vrăncean.. . Nici Nioriţa, şi nici „âjobăniia" cu „băsija" nu se mai potrivesc vremii înnoitoare. Acum simularea localnicilor le falsifică
482
realitatea sufletească unor cercetători, cînd se duc în anchete etnografice şi folclorice expeditive, prea dornici de tipar. Exemplu este chiar acest caz: informatoarea cu remarcabilă inteligenţă, vioaie în exprimare, bună cîntăreaţă, cu înclinare spre creaţie de cîntec şi vers cvasipopular, poate să facă pe-un anchetator să creadăj[că var. ştiută de dînsa — text şi melodie — vine „din străbuni. . .dim Păuleşti". . .
     în privinţa psihologiei cîntecului popular, se vede că textul poetic încă rămîne în Păuleştj determinat şi dinamizat de melodie: „Sî cînt întăi, ca sî rij-aduc aminti. . . Nu rii-aduc aminti milodija" (r. 129— 131). Actul memoriei — în reproducerea folclorului muzical-poetic — nu se poate nici astăzi îndeplini organic, aici şi în alte sate, fără funcţia melos-ului: „Io mi-l aduc aminti cîntîn’..." (afirmaţie cuprinsă în conv. completă cu informatoarea).
     Alt fapt caracteristic de reţinut: în Vrancea încă se creează vers popular. Dar în acest caz substratul păstoresc rămîne ecou îndepărtat, răzleţ, aproape stins. îl covîrşeşte sentimentul erotic (144— 169), uneori exprimat elegiac (175—189), cînd se întîlneşte cîte o imagine mai expresivă amintind de versul semi-popular al lui Eminescu („Cum n-oj plînge ş-oi alta,jDacî treci vremja mja. .   — 180— 181). Asemenea „cîntic"
—   admis aproape de ce este socotit cu adevărat „ceva bătrî-nesc “ (128— 130), deşi „compus" recent („Unu l-am compus jo. . .“; r. 144 — 145) — a fost plăsmuit numai într-o stare de puternic afect erotic (“. . .l-am compus într-o agonii di nebunialî. . ,, aşa. . . cî-m’ plăsia niia sî cînt pim păduri. . . îi ceva dispri păduri. . . badiu.. . îj compus di mini" — r. 145—149). Urmează poezia cu aspect bucolic, în metru variat, măsură prozodică neregulată, simţire naivă şi străină de naturaleţea populară. Poeta-cîntăreaţă era atunci în izolarea deplină care determină în ţărănimea noastră naşterea versului popular cîntat. Iar acest compus poetic minor — plăsmuit numai în natura singuratică, măreaţă, înverzită viguros primăvara — este încă vehiculat de melodie. Rămîne creat exclusiv prin subconştientul spontan, şi păstrat prin memorie. Nu ca produsul literar scriptic, ci în felul unuia melodic-verbal memorat chiar in momentele actului genetic {„L-an făcu’... stîn’ cu oili şi cu vasili, merg în ’ fiitn păduri. L-aît facuf d îh gmd,* n-avjafl hîrtii la dial. L-aw cîntat în gînd, şî 1 -an ţînu’ minţi." — r. 170— 174). Geneza altui „cîntic": „Măi încoasi, acu vo patru ani în 1961, l-a.fi făcu’ pim păduri..." (r. 190; vers. 192-199). Nu scriptic, ci tot prin subconştientul larvar şi plasticitatea memo riei.
483
 text. MCXXXV               '
 Nota critică Î29 (satul PăulSşti — Gavrilî Săcăluş, 72)
      Spirit satiric deosebit (text.-conv. r. 106— 115), cu dar de obser. vaţie (r. 81 — 86), înclinat către cîntec, vers şi povestire, bătrînul acesta şi-a irosit viaţa, prea sedentară, suferind din copilărie de-o coxalgie. El a rămas o pierdere pentru folclorul vrăncean. Dacă ar fi putut umbla în lume, ar fi cunoscut noutăţi folclorice, îmbogăţind pe cele din satul Păuleşti (amintim că aici a trăit Măriuţa Ciica — v. MCXXV Nota crit. 120 — sub influenţa căreia Gavrilî Săcăluş a fost într-o privinţă, cum reiese dintr-un text-convorbire (MMXXIV = în voi. VI al colecţiei).
      Bătrînul e interesant în povestirea lui colorată, cînd vorbeşte cu bonomie despre partea hazlie a vieţii celor socotiţi mai simpli ca el (r. 47—56). Este şi original în grai, cînd îl găsim inovator prin lexic (ex. prostomâg ~ prosticel, tontâlăn = tontălău; r. 52,93—94; cf. Dicţ. expl. limb. rom., 1975, p. 754, 961). Trebuie observată exprimarea spontană din graiul zilnic prin jocul fonetic al cuvintelor, stare expresivă şi în vers („Şî pi min' m-or plîn2i" — vers. 67; „Pi-o coastî di caii," \ vers. 11; „.. .îs pros’(t) botî!"; r. 49 — 50. Sigur că împestriţarea graiului prin fonetismul literar (numai în şase cazuri: „Cu trij ciobănei" — vers. 13; „Şî cu lei moldovjan" — 44; „Sî mi ti omoari. . ." — 47; „Ce aj tu?" — 36; „Ce cîntî cu drag;" — 61—63) se lămureşte din influenţa cărţii în cele două clase ale şcoli primare.
      Vâr. de faţă conţine, dar prea disparat, numai ceea ce îşi mai amintea bătrînul din cartea şcolară (cf. 8— 16), trecut prin peripeţii (cineva făcuse „ţîgărj din ja" etc.; r. 18— 19, 76—79, 9() — 91). Ce va fi deprins de la „nişti baâj bătrînj" (unul descris plastic;
 . 1—7), s-a risipit în timp, fiindcă Săcăluş nu a trăit în mediu păstoresc decît prin contact întîmplător. Este însă altceva de remarcat
 —   şi anume în text.-conv.: bătrînul a întîlnit, în acelaşi sat, un ins deosebit de la care a ascultat Nioriţa. Era un cîntăreţ de talent, deşi părea „can slab di minţi", adică un redus mintal. El avea putere, de fascinaţie prin cîntecul popular. Obştea satului nu-1 dispreţuia, nu-1 alunga, ci-1 asculta întîmplător cum cîntă. Gavrilî Săcăluş preţuieşte făţiş pe interpretul original („ Iei o cînta Nioriţa ăi rămînei ngheţat!" — r. 52—53). Pe-acest cîntăreţ aparte sigur că l-a auzit în multe rînduri informatorul nostru. Dar nu şi-a însuşit din cîntarea lui măcar un material redus. Prin textul său — avînd 58 de versuri, unele cu ezitări, altele disparate — rămîne însă depăşit de Dwnitru Diaconu (cu 82 de versuri), pe lîngă faptul că var. de-acum 55 de ani (1928— 1983) este unitară şi expresivă, deşi în ond se vede contaminată cu versiunea Alecsandri (Ţinut. Vrane.,
 I2, p. 386 XLIX 1—9 etc.). „Moş Dunitru" avea atunci 45 de ani Var. ştiută de dînsul (şi notată dialectal) se afla în ţinut printre
484
 cele extinse (140 versuri). Ştia şi alte „cîntărj". Rămîn pierdute (în text), fiindcă în patru rînduri, cînd l-am căutat în sat, plecase *n „argăţîi" pe la gospodari (ba „jel munsja la tos’ fraţî, şî jera gol-goluţ!"; r. 52). îl găseam trimis mereu „la djal" (= „la munţi ), pe la „tîrlî" după treburi pe care el le făcea conştiincios la oricine t aproape numai pentru „măliga" zilnică. Nu părea un tipic înapoiat mental, ci mai degrabă un abulic absolut dezinteresat în munca fără preget. La vorbă l-am aflat cumpănit, discret. Era o fire înclinată mereu către visare şi libertate.
 text. MCXXXVI
 Nota critică 130 (satul Păuleşti — Vasîli Stănescu, 73)
     Afirmaţia că var. a pornit de la bunicul informatorului trebuie înlăturată: textul pleacă numai din şcoala primară: „Poizîja din cartj-an setit-o. An găsi’ Nioriţa şî-n cârti", spunea bătrînul (text.-conv. r. 3— 4). De altfel sînt versuri desprinse aidoma din versiunea Alecsandri (55 — 84). Ezitarea — chiar la începutul textului („Dacî jesti-aşa,/Io nu ţi-oj măj blăstăma./Şî dacî ieştj năzdrăvani. . ./ Şî dj-o fi sî mor/în cîm’(p) di mohor,"; 31—35) — este improvizarea bătrînului, memoria lui dibuind pînă ce-a dat din expunerea narativă (text.-conv. r. 10 — 25) în cursul poetic normal (26 — 89).
     Pare posibilă o emendaţie la text. Alecsandri: se găsesc două versuri {„De toţi întrebînd /Şi la toţi zicînd:"; Alecsandri, Poezii populare... [ed. D. Murăraşu, 1971], p. 12 v. 94-95), care includ un vag non-sens. Pot fi redate printr-un singur vers din text. prezent: „Pi toţ întrebîn’:" (63). Vers. „Şi la toţi zicînd" este aproape superfluu. Redarea propusă o credem mai firească, în logica faptelor şi structura normală a gîndirii poetice populare.
     Se poate consemna atitudinea critică a bătrînului: pentru el poemul era o „poveste" din care se înlătură elementul miraculos oaia năzdrăvană vorbitoare; r. 90 —104). Dar mentalitatea bunicului său, mort prin 1910 în vîrstă „dj-o sutî ş-uft an", ne pare falsificată de nepot. Fiindcă mentalitatea bătrînilor, trăitori în copilăria informatorului, înclinaţi spre „poveste" (aproximativ prin anii 1905—1907), nu putea să iasă, în satul Păuleşti, din primitivismul etnografic şi să se îndrepte brusc spre modernitate şi pragmatism.
 text. MCXXXIX
 Nota critică 131 (satul Păuleşti - Trifu Ungurianu, 78)
     Var. — complet disparată în plan — cuprinde un fond păstoresc dest-ul de redus (1-15, 18 -20, 47 - 52), contaminat cu textul literar vag şi foarte împrăştiat (34—37, 77—78, 84 — 85); poate şi cu ecou din lumea lăutarilor. Din cauza memoriei reduse textu1 difuz are unele versuri improvizate prea fantezist („Şî la cap sî-m‘
485
 pui/Lemn di alămîi;" — 20 — 21; „Şî miriş-am luat.. ./Pi-o niasî:/Zîs, luna di mirjasî. — 67—68; „Naşu nostrţi-a fost/ ^4 pâstiluf post. . ." — 82 — 83). Odată se ajunge la confuzie („Pj-o gurî di plaj,/C-un fisinr di crai. ■ ■“ ~ 71—72). în felul acesta sfîrşitul textului rămîne obscur cînd partea primă (1—31, fără 20—21) se prezintă în relativă claritate, cu vers. 1—8 dispuse în dialog după norma planului local; dar cu vers. 9, 17 depăşind măsura normală metrică (12 şi respectiv 9 silabe). Anomalia generală se explică prin memoria redusă a informatorului.
     Text.-conv. (r. 92— 188) arată cum a pătruns în Vrancea nordică (prin 1912) banta (= fanfara) care cînta „Mioriţa" pe la cârciumi şi nunţi. Rămîne pînă acum singurul caz confirmat în ţinut.
 text. MCXL, MCXLI
 Nota critică 132 (satul Păuleşti — Irina Popa, 81, 83)
     în experiment text. MCXLI a fost notat, tot dialectal, la doi ani şi două luni după MCXL; şi la 40 ani după cel din 1927 (v. Ţinut. Vrane., I2, 396 LIV).
     După analiza acestor trei texte de bază, ne vom referi la o var. publicată în 1956. Iată starea textelor MCXL—MCXLI:
     Conţinutul lor e mai redus ca la var. din 1927 (aici sînt 57 versuri; text. MCXL are 40 versuri, iar MCXLI 42 versuri). în text. MCXL unele sînt disparate (45—46, 51 — 55), rămînînd mai unitare în MCXLI. Dar şi aici se întîlneşte cîte unul confuz („Tărîţî la uluc ţ-an dat," — 9; în loc de sensul normal din primul text: „Apî diii uluc ţ-an dat." — 24). în fond amîndouă textele au versuri improvizate: în MCXL tăinuitorii sînt „BrîUcovianu [sic!]/Şî cu Moldovianu" (27—28); dincolo „Dumbrăvianu/Şi cu Nilcovianu." (12—13). Altă diferenţă: în MCXL „stăpînu" vrea să fie îngropat „în iocu neilor,//w pldju berbeiilorjîn strunga oilor" (32—34); pe cînd în MCXLI „mioriţa" îl va îngropa „îm pldyu berbisilor,/ în ijocu meilor;" (20 — 21). Acelaşi text are un adaus din fondul local arhaic în legătură cu portretul „âjobănaşuluj" (35—42) — lipseşte şi în var. din 1927. Aceasta are şi ea versuri disparate (13— 16), iar cîteva improvizate (9— 10). Unele însă — adaus necesar — înfăţişează natura dinamică în legătură cu acţiunea din baladă (39 — 43). Ca şi în text. MCXLI, testamentul ciobanului rămîne acelaşi: să fie îngropat de mioriţă „îm plâiu berbeâilorjîn ijocu neilor" (30 — 31). însă în privinţa obiectelor dorite, aici e vorba de „Saricuş îm păltinaş, /Fluieraş în alunăş" (33—34, păstrate în text. MCXL 38 — 39); pe cînd în MCXLI găsim obiectul schimbat: Saricuş îm păltinaş,/Bu^umaş în alunăş" (22 — 23). Modificarea esenţială este în vers. 44—47: ciobanul, auzind de tăinuire, pleacă pe nesimţite de la stînă cu turma de oi, întîlnindu-se cu „baba
486
 bătrînă''. în sfîrşitul brusc şi trunchiat (52 — 57), se află numai portretul ciobanului, lipsit însă de vers. 34—39 din MCXLI.
     Var. cule să în 1956 de A. Fochi (Mioriţa, 854. CDLXXIV), are numai 31 versuri, deci cantitatea cea mai redusă xn raport cu cele trei var. culese de noi. Astfel lipsesc aici, din MCXLI îndeosebi* vers. 22- 27( consecinţa obiectelor îngropării), pe lîngă descrierea detaliată a portretului (32 - 42). Cauza acestor omisiuni poate să fie graba anchetei („cu nipusu-m masî: într-u£L Kiijor", cum ne spunea bătrîna, la 30.XII. 1967). Încît memoria ei slăbită nu a fost înviorată prin pauze şi revenire în anchetă.
     Tot din lipsă metodologică pleacă alterarea fonetică a graiului bătrînei (de exemplu: „ — Mioriţă laţe,[Laie, bucălaie,/De trej zîle-ncQa-âe/ Gura nu-ş mai tale." -- Mioriţa, 854, CDLXXIV 1-4; etc.). Cu siguranţă că informatoarea octogenară a rostit mereu în fonetismul vrăncean tipic: „Nioriţîlai,/Lai, bucălai," (var. din 1927, vers. 1—2, 13, 23—24; MCXL 12— 13; MCXLI 2—3); etc.
     Notarea arbitrară, din 195 6, s-a răsfrînt şi asupra textului nostru din 1927, transcris diferit de A. Fochi.
 text. MCXLII, MCXLIII
 Nota critică 133 (satul Păuleşti — Măriuţa Săcăluş, 82; Vasîlî Săcăluş, 82)
     Ambele var. sînt notate de la doi soţi egal octogenari. Ne pot lămuri în privinţa modului cum se transmite Mioriţa de la soţ la soţie, şi invers. Cazuri asemănătoare am întîlnit şi în Andreiâşu-di-iios (CMXXI şi CMXXVII, CMXXIII şi CMXXXVII), Negîr-eşti (MLIV), Nistoreşti (MLXXIII), Paltin (MCXXII—MCXXIII şi MCXXX).
     Se distinge uneori inegalitatea între soţi: textul ştiut de soţie depăşeşte pe-al soţului, la care balada este complet degradată (CMXXVII), ori aproape uitată (MLIV Nota crit. 81); sau există încă într-un text redus, pe calea .dezagregării (MCXXX N ota crit. 125).
     în cazul de faţă bătrîna octogenară cunoaşte o var. care hotă-rît că duce spre fondul local arhaic (mai ales vers. I— 11). în rest se întrezăreşte textul literar clasic, pe care l-a putut afla de la soţ. La acesta nu se vede nimic tradiţional, ci numai ce-a învăţat el „la şcgalî-n cârti" (MCXLIII 1- 10). Acum planul var. e disparat, contopindu-se vorbirea directă cu cea indirectă (44—64).
     în text.-conv. bătrînul arată că în satul Păuleşti învăţătorul de" acum 80 de ani (retrospectiv 1887) obliga şcolarii să înveţe textul întreg al baladei („[Zî-] ăja ci s-o-nvăţăm toatî.. .'*) pentru declamat „pi la igzâmini. (r. 86   86),
     în priviaţa graiului: bătrîna păstrează fonetica străbună, pe cînd soţul vorbeşte uneori emfatic, amestecînd rostirea locală cu
487
 cea literară („Aşa-/ dacî l£erz documentili: crejeru. . .un hoţ di roma-tizm, aâela m-a digrăddt măj. rău. .      (r. 83—85).
     încă se păstrează memoria despre biket-benket = punctul de „pâzî-fi gura hăţâşuluj" — „pi liisjoru Cozî", „pi pldţu Cozî" — unde era „controlu cîn’ treâja di dincolu [din Ardeal] g'hitili, oili; ghitili marj, cîrdurili di oj" în transhumanţă prin Vrancea. Aici se făcea „contr61u di numărat" (r. 71—78). Punctul acesta de „control" a^ transhumanţei ardelene era un „drum de transhumanţă" secundar’ însă în legătură cu cele trei şleauri principale (v. Diaconu, Păstorit Vrancea, 5 — 6 [nota 2] —8).
 text. MCXLIV, MCXLV
 Nota critică 134 (satul Păuleşti — Rusânda' Bogdân, 87 [A.]; Marghioala Săcăluş, 60 [5.])
     în experiment text. MCXLV a fost restabilit prin racordaj la o jumătate de oră după MCXLIV.
     Avem un caz special despre circulaţia baladei în ţinut: var. MCXLIV reluată simultan prin două informatoare, mamă şi fiică. Ea îşi păstrează conţinutul, căpătînd însă prin racordaj imagini noi, cînd îşi modifică unele elemente prozodice, mai ales măsura versului (cf. MCXLIV 9 — cu MCXLV 7“Apa nu-ş plasi ?" > „Or apa nu-ţ plaii?"; MCXLIV 13 — cu MCXLV 10 Apa-m’ plaăi"
 >  „ftii apa-m’ plaâi" etc.). Refacerea formală s-a petrecut în text. MCXLV. Dacă în filiaţia textelor primul (al bătrînei) are forma mai frustă (s-a văzut măsura inegală a versului); sau are versul repetat (8, 10 „Jarba or nu-ţ plasi," > „Or iarba nu-ţ plasi ?), în schimb în var. MCXLV — unde ambele informatoare se completează reciproc, stimulîndu-şi memoria — textul se întregeşte în conţinut, şlefuindu-şi totodată şi forma. Această prelucrare simultană (în dublu aspect: ameliorarea formală şi amploare descriptivă) se prezintă numai în text. MCXLV (cazul portretului, deşi trunchiat:" „.. .un ăjobănaş/C-um botej di cîrlănaş?/Oki luj: ca mura cgaptî. . ./ Feţişoara luj/spuma laptilui;/Mustăsioara lui..." — 48 — 49).
     Conlucrarea (în cadrul vieţii de familie) se datoreşte memoriei fiecăreia, mai plastică a fiicei care, deşi la 60 de ani, era normal să-şi amintească ceva mai spontan ceea ce memorizase în copilărie şi la tinereţe de la mama ei, acum aproape nonagenară. Vers. 35» apoi 44—45 — acestea raportate din text. MCXLV în corpul var-MCXLIV (între vers. 44—45), completînd vers. 44 din MCXLIV; iar vers. 50—53 din MCXLV (portretul ciobănaşului), completînd vers. 48 din MCXLIV — ar fi rămas sacrificate în cazul unei notări fugitive. în modul acesta var. princeps — desigur cu fond loca^ străvechi incontestabil — s-ar înfăţişa lipsită de-un fond mai stabi* şi de oarecare limpezime formală. Deci lucru imperios: în cazul informatorilor deosebiţi, revenirea pe terenul etnografic-folcloric-
488
 dialectal rămîne, oricînd şi oriunde, lege constantă. A fost criteriul nostru fundamental, pe care-1 invocăm critic, din cînd in cînd, ca un memento în aceste note critice.
^ în ambele texte, spre sfîrşitul lor, în versul ultim, s-a strecurat (inexplicabil cum, fiindcă apare foarte vagă!) nota de modernizare privind personajele („C-au sî-1 omşari/MoMo-vţanu şl cu ungurianu" — A. 52—53; B. 56—57).
     în privinţa transmiterii textelor, bătrînă analfabetă (ca şi fiica ei) spunea de la începutul convorbirii noastre: „Aşa mă •ftigă-l{am cu băieţi pi vatn: li cîntam, ioti-aşa.. ." (A. test.-conv. r. 1). Melodia, cîntată stins, era variantă din fondul melodic local. A auzit balada (melodie şi text) de la părinţi (B. text.-conv. r. 58-59). Prin urmare vehicularea baladei, în trei generaţii, a fost prin cîntare. Fiica a prins cîntarea în acelaşi mod de la babî (mama ei, v. B. r. 66 — 68). text. MCXLVI, MCXLVII
Nota critică 135 (satul Poiana — Constantin Găinî, 66)
     în experiment var. MCXLVII a fost notată la patru zile după precedenta.
     Melodia cîntată (= „ghersu") era'inexpresivă din cauza slăbiciunii bătrînului suferind. Amîndouă textele arată ecoul versiunii clasice, fără atingere cu tradiţia locală, text. MCXLIX                         '
Nota critică 136 (cătunul Prahuda — Anonim(?) [circii 1868—1878]) Var. rămîne un document excepţional pentru bibliografia generală a Mioriţei: este unicul exemplar anonim din secolul trecut scris în Vranceă între anii 1868—187 8 (data rămîne deocamdată probabilă!) de un preot din cătunul Prahuda. Aşa rezultă din informaţiile sumare (uneori contradictorii: indicau şi alt copist) aflate la 24 sept. 1967, cînd am descoperit textul într-un miscelaneu în posesia nepoatei; presupusului notator (v. text. MCLII Nota crit. 138). Fiind de format redus (0.9 x 0.12 cm.), miscelaneul (în felul său o antologie de amator din lumea clerului) mai cuprindea — în aceeaşi grafie frustă a anonimului — texte lirice populare, un des-cîntec, o rugăciune, un material apocrif redus, două texte din lirica lui Alecsandri şi A. Mureşanu („Deşteaptă-te, romîne!"). Fusese cartonat rudimentar (în carton cu legătura de cînepâ) prin cusătură cu aţă tot de cînepă, avînd foile din hîrtie folosită de „pisării" „zâpeselor" vrăncene (secolele XVII, XVIII şi pjrima jumătate a sec. XIX), provenită, bănuim, prin decupaj dintr-un felurit material documentar aflat cumva de anonimul copist în posesia familiei, sale, sau în altă parte. Paginaţia — notată pînă la 190 — era întreruptă în trei locuri, Meoriţa rămînînd intactă. Textul este intitulat
489
Meoriţa (ecou poate chiar din var. Alecsandri—1866); iar sfîrşitul adnotat lapidar: „Finitul cîntului".
     Transcrierea textului (cf. fascim. A.B.C.) am făcut-o repro-ducînd paralel forme lexicale, ori chiar versuri întregi, din var. Alecsandri—1852, 1866, spre a putea întrezări modelul literar folosit de anonim în prelucrarea sa. Ortografia şi punctuaţia (aceasta* însemnată numai o dată; vers. 27) — neglijate de altfel în misce-laneu — sînt redate tot după modelul (cum vom vedea, ipotetic) al anonimului: var. Alecsandri—1866. Am păstrat însă în cîteva versuri grafia particulară a originalului (vers. 1—2, 9, 11, 45, 46, 51, 74, 82 etc.), pentru a marca fantezia copistului mediocru; iar într-un caz fiindcă redă un fonetism actual caracteristic (vers. 9, 11, 46, 51 „Vrăncean"; cf. discuţia critică asupra dubletului Vrăncean, Vrîncean, la text. MXL VII Nota critică 75).
     Ce se poate stabili despre modelul literar folosit de anonim? Comparînd versiunea de faţă cu ambele var. Alecsandri, aflăm unele apropieri lexicale de var. 1852 (vers, 9, lî, 13, 23, 33, 37, 38, 46, 51, 72, 86, 94, 96, 98 etc,); însă apar şi forme lexicale — ori chiar versuri intacte — întîlnite în var. 1866 (15, 41—42, 53, 57, 71, 92, 93, 112, 114 etc.). Găsim şi grafie uniformă, ca în var. 52, 1866 (48, 52, 61, 63, 65, 67, 69 etc.). După cum întîlnim grafie proprie (5, 18, 21, 31, 35, 43, 81, 82, 85, 90 „passerele", 106, 125), ca şi stîngace inovaţii lexicale („bîcălae", „drăguţele", „cîmp"-28, 34 50, 88, 124), lîngă cîteva noutăţi morfologice (4, 14, 72, 73, 119).
     Anonimul a interpolat în textul copiat citeva versuri personale (67—70, acesta indescifrabil, 116—117 „Cu o fată crăeasă" [= „C-o fată de crai" — 1852, 1866]/„A lumii miriasă" [,,Pe-o gură de rai." — ibid]); însă lipsite de gust estetic, unul fiind chiar confuz (70 „Mult [zice] cu vers'\ ori „Multu-i cu vers"?).
     Anume particularitate fonetică (controversată astăzi, cînd s-a generalizat forma uscată Vrîncean, chiar în ortoepia academică) — este redată ca în var. 1852: Vrăncean (9, 11, 46, 51; însă Vrancean în var. 1866 — v. acelaşi versuri). Ori, acesta este chiar fonetismul din graiul regional actual.
     Concluzia, posibilă acum, este următoarea: arhetipul anonimului pare că a fost var. Alecsandri-1866, deşi nu lipsesc forme lexicale întîlnite în var. 1852. Versiunea din Prahuda ne apare însă mai mult sub influenţa antologiei din 1866, admi-ţînd că timpul transcrierii începe cu anul 18 6 8.
     Ne întrebăm: să fi pătruns în Vrancea o tipăritură de fast tipografic — ca aceea din „Tipografia lucrătorilor asociaţi, 1866" — pentru ca să ajungă, într-un cătun izolat, la îndemîna unui preot (de altfel cu o bună stare materială)? Faptul nu este exclus, deşi cercetările noastre bibliografice corelative în ţinut — între anii
490
1926— 1970 — nu au putut afla asemenea tipăritură măreaţă de epocă. Poate să fi fost cumva în cauză alt izvor: vreo întîmplătoare tipăritură de colportaj, cu caracter antologic, dacă nu chiar reflexul direct dintr-un manual şcolar al vremii. în acest caz rămîne deschisă cercetarea modului în care era reprodusă Mioriţa prin cărţile didac-tice pentru învăţămîntul rural între anii 1868—1878. Sigur rămîne un fapt: anonimul nu a reprodus mecanic var. Alecsandri-1866> nici în forma ei lexicală, după cum nici în grafie (odată apare cu totul lacunar vers. 126), şi nici ca fond. El a modificat lexicul — ori l-a substituit — a neglijat aproape complet punctuaţia, cu desă' vîrşire ortografia, şi a plăsmuit imitativ versuri (unul — cum am^ menţionat — pare pe deplin amorf, v.rs. 70).
     Chiar aşa stînd lucrurile, versiunea — datată ipotetic între anii 1868—1878 — rămîne documentară, fiind generată fără îndo' ială de poemul estetizat mai mult în 1866 prin condeiul fascinator al lui Alecsandri. Numai prin vraja transpunerii 1 i t e_ rare clasice se poate explica de ce anonimul copist nu a notat vreo var. aleasă direct din bogatul filon popular vrăncean (cei cîntat de secole din fluier, din caval, din gură, pe atunci în puterea fondului arhaic); ci a preferat textul din 1866, răspîndit — după aceea — în ţărănimea Vrânceană^ mai ales de învăţămîntul timpului. Fusese descoperit, cum se ştie, în 1846, tot în Vrancea, de Alecu Rusu, care (accentuăm şi aici!) trebuie să-şi aibă odată, la Soveja, o întruchipare plastică alături de-a etno-pedagogului Simion Mehedinţi, întotdeauna evocatorul său avîntat (v. Către noua generaţie 3, 394; Politica de vorbe. . ,a, 45; îndeosebi Premize şi concluzii la Terra, 115).
 text. MCL
 Nota critică 137 (cătunul Prahuda — Mâriia Boroş, 34)
     Var. are legătură prea vagă cu fondul local păstoresc, numai prin începutul tipic al majorităţii textelor din ţinut (vers. 59—72)-In ce urmează se poate lesne distinge modul literar. Încît cu toată ămurirea evazivă a informatoarei (text.-conv. r. 128 — 129), cuprinsul ^alternează între materialul didactic al versiunii clasice şi redusa improvizare a fostei eleve.
     Pentru documentarea etnografică text.-conv. (este unul din cele caracteristice în această privinţă) ne prezintă sugestiv alcătuirea unei gospodării aproape nevoiaşe (lucrurile şi ocupaţia, inte* riorul), ca şi traiul, împovărat în trecut, al bătrînilor din Prahuda Potretul „bătrînei Măriuţa" — „mama lu mama mami, adicî stră" bunica" aceea care „povestia di Nioriţa" — este evocator (r. 1—35, 36-58).
 text. MCLI
 Nota critică 138 (cătunul Prahuda — Râda Vîlcdn, 39)
     Var. conţine destule versuri din textul clasic (8—20 etc.), fără contaminare cu fondul local. Text.-conv. este preţios pentru cunoaşt erea transhumanţei ardelene în Vrancea: un cioban breţcân (de longevitate impresionantă,: a trăit 99 ani) rămăsese în Prahuda, unde s-a însurat, s-a gospodărit stăruitor, ajungînd „stăpînul "unui botei cu „suti di oj". Soţia lui, localnică, eră fire bărbătoasă (aminteşte de Vitoria Lipan, din Baltagul lui Sadoveanu): Râda mergea Călare la stînă numai noaptea, îmbrăcată bărbăteşte. Calea era lungă: de la Prah&da şi Paltin la Neculili (40 km. în fostul judeaţ Rîmnicul-Sărat), prin străfunduri de văi, tihărăi prăpăstioase şi urcuşuri pieptiş. După ce-şi vedea soţul şi stîna, se întocea, tot singură, la gospodărie, muncitoare şi credincioasă păstorului pripăşit (57—72).
 text. MCLII
 Nota critică 139 (cătunul Prahuda — Gaftgdna Bdsţu, 69)
     Var. este un reflex al versiunii copiate de-wn anonim, între anij 1868—1878, după text. Alecsandri şi aflată de noi la informatoarea de faţă într-un miscelaneu pe care l-am cercetat mai sus (v. MCXLIX Nota crit. 136). Vers. 99—100 din var. prezentă („Fluieraş di perşuf Sî cînti cu versu;", comparate cu 69— 70 din text. miscelaneu („Fiu-ieraş di perjjM.v\t [zice?] cu vers") arată că anonimul copist a fost din familia bătrînei, şi că var. în cauză a circulat printre urmaşii lui — dovadă chiar informatoarea aceasta care a memorat versuri asemănătoare cu cele din miscelaneu. Poate copistul a fost bunicul „Ion Priutu Tătăru" despre care se vorbeşte în text.-conv. r. 1— 16) unde găsim ştiri privind învăţămîntul primar din ţinut (anii 1860 —
 — 1867 pînă spre 1900): se făcea prin preoţii şi „dâscîli di strânî" (echivalenţă, în Amintirile lui Creangă!), mai mult în vederea pre. gătirii de preoţi şi „dâscîli di bisăricî", numiţi şi „dâscîli di strânî" (r. '7-12).
 text. MCLIII
 Nota critică 140 (cătunul Prahuda — Măriiiţa Coroiu, 78)
     Este unica var. — aflată în Prahuda — în care fondul străvechi (vers. 10—32) pare să s-a contaminat cu textul clasic (4 — 7). Surprind aici vers. 3—5 („Pi tril munţîşorljTril cîrduri di ol,/Cu tril Siobănel:"), pe care le-am întîlnit într-o var. documentară din, Nistoreşti (text. MXCV şi Nota crit. 105). Îneît nu este exclusă transmiterea lor tot prin păstorit.,
     în text.-conv. se aminteşte de „cîntisile. . .di frunzî, di haiduSil de prin anii 1889 — 1900). Bătrînă informatoare admiră „hora bătrînlascî.. .aşăzatî" (era în ritm calm şi cu mişcări echilibrate); pe cînd dansurile tineretului de azi sînt lipsite de graţie („Da acu: parcî fulzirî pintri ii cîn’ fioacî"). Şi lipsa de respect a tineretului de azi faţă de
 CUPRINSUL
Introducere Texte .... Note critice
                                                                         Lector : IOAN ŞERB Tehnoredactor : VASILE CIUCA
 Bun de tipar : 8.05.1989. Apărut : 1989. Coli tipar : 22.
&
                                                                                  Tiparul executat sub comanda nr. 1299 la întreprinderea poligrafică „13 Decembrie 1918“, str. Qrlgor* Alaxandrcscu nr. H—VI, Bucureşti,
                                                                                     Republica Socialistă România