k
k
J
I
I
N>J
-I
k
i
.<
t
¥
I
i
$
t
1
i
*

mm na
l'\':
tăimfi
fmmţggm%
ms ifh
- , ■«
* A A J| S Â A v *>- ~-; Â %«**** Tirnor^^ri
c tv
CONSTANTIN DIACONOVIC1 LOGA
GRAMATICA
ROMÂNEASCĂ
Text stabilit, prefaţă, note şi glosar de
OLIMPIA ŞERBAN şi EUGEN DORCESCU
EDITURA FACLA Timişoara, 1973
CUVINT INTRODUCTIV
în anul 1822, cînd apărea în tipografia Universităţii din Buda Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor a lui Constantin Diaconovici Loga, cultura noastră înregistrase deja cîteva lucrări similare.1 Numărul relativ mare al gramaticilor scrise pînă la acea dată se datora, pe de o parte, dezvoltării pe care disciplinele limbii o căpătaseră în epoca modernă, pe de altă parte, extinderii învăţămîntului în limba română. Exista, deci, oarecare tradiţie în acest domeniu, deşi modelele oferite prin gramatici tipărite nu erau prea numeroase. Dintre acestea, Constantin Diaconovici Loga a folosit, probabil2, gramatica lui Samuil Micu şi Gheorghe Şincai (Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, Viena, 1780) dar, mai ales, lucrările lui Radu Tempea (Gramatica românească, Sibiu, 1797) si Paul lorgovici (Observaţii de limba rumăneascâ, Buda, 1799)3.
Viaţa şi activitatea lui Constantin Diaconovici Loga n-au constituit pînă acum obiectul unor studii mai amănunţite.4 Cu rare excepţii, refe-
1	Pentru istoricul gramaticilor româneşti, vezi Romulus Ionaşcu, Gramaticii români. Tractat istoric despre evoluţiunea limbii române de la 1757 pină astăzi, Iaşi, 194TfTorgu Iordan, Scurt istoric al principlelor lucrări de gramatică românească, Limbă şi literatură, II (1956), p. 169—196.
2	Nu există nici o mărturie a autorului în acest sens, aşa încît influenţele pot fi deduse doar din textul gramaticii.
3	Primii gramatici români bănăţeni. Gramatica lui Constantin Diaconovici Loga, Buda, 1822 ; şi Fragmente din viaţa şi faptele lui, Reproducere din Foaia diecezană, Caransebeş, 1923, p. 4—5 ; I. B. Mureşianu, Un mare dascăl bănăţean: Constantin Diaconovici Loga, Scrisul bănăţean, X (1958), nr. 5, p. 70—71.
4	O cercetare atentă au făcut totuşi: Onisifor Ghibu, Un dascăl bănăţean de acuma 100 de ani: C. Diaconovici Loga, Bn., 2 (1927): 4. 29—34, 5. 36—38, 9. 6—9 ; Topiiceanu Traian, Constantin Diaconovici Loga, Lugoj, 1929 ; Nicolae Iorga, Istoria literaturii romă-
7
ririle la învăţatul bănăţean sînt sporadice, iar Gramatica românească a fost, de cele mai multe ori, doar menţionată printre gramaticile vremii5.
Originar din părţile Tismanei, Vasile Diaconul, bunicul lui Constantin Diaconovici Loga, zugrav de biserici, se stabileşte în 1726, împreună cu vreo 50 de familii, lîngă Vârşeţ, întemeind satul Srediştea Mare. Aici, el înfiinţează prima şcoală românească comunală din Banat, unde, cu timpul, se creează o serioasă tradiţie a meşteşugului picturii bisericeşti.6 Unul dintre fii săi, Gheorghe Diaconul, devine, după absolvirea şcolii şi a atelierului din Srediştea, pictor de biserici şi îşi modifică numele, prin ataşarea sufixului -ici (Diaconovici). Datorită unor greutăţi financiare, Gheorghe Diaconovici Loga este obligat să se mute la Caransebeş, unde la 1 noiembrie 1770 (dată, de altfel, controversată, vezi Primii gramatici români bănăţeni..., p. 28) se naşte primul său fiu, Constantin.
Constantin Diaconovici Loga creşte într-o familie numeroasă şi împovărată de griji materiale, dar cu o mare dragoste de învăţătură. Şcoala primară o face la Caransebeş, iar studiile secundare la gimnaziul din Lugoj, unde, ca în cele mai multe oraşe din Banat, luase naştere o însemnată mişcare progresistă printre intelectualii români. Urmează apoi dreptul la Pesta7, iar, după absolvire, pleacă în Banat; în scurtă vreme, însă, se reîntoarce la Pesta, în funcţia de revizor şi corector al cărţilor româneşti. In 1808, ia parte la organizarea şcolii coloniei româneşti din Pesta, înfiinţată prin contribuţia macedoromânilor, stabiliţi în mare număr aici în timpul dominaţiei turceşti. Constantin Diaconovici Loga începe astfel o lungă şi meritorie activitate de dascăl. Preda „din învăţătura limbii româneşti, din limba nemţească şi ungurească, din Cartea_ de mînă către cinste: socoata, scrierea românească şi a altor limbi“8. în 1812 îl suplineşte pe Petru Maior, în calitate de cenzor, ajutîndu-1 apoi la elaborarea istoriei pentru începutul românilor în Dachia.
în toamna anului 1812, se înfiinţează la Arad „Preparandia11 (şcoala pedagogică), unde Constantin Diaconovici Loga va preda, timp de 18 ani, gramatica română, stilistica, tipicul, cîntarea bisericească şi limba sîrbă.
neţii în veacul al XIX, II, Bucureşti, 1907, p. 230—237 ; idem. Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688—1821), /, Epoca lui Dimitrie CarUemir, Epoca lui Chesarie de Rîmnic, Bucureşti, 1901, p. 518; mai recent: Istoria literaturii române, II, De la Şcoala ardeleană la Junimea, Bucureşti, 1968, p. 106—109; I. B. Mureşianu, art. cit. în Scrisul bănăţean, X(1958), nr. 3, 4, 5 ; Aurel Nicolescu, Şcoala ardeleană şi limba română, Bucureşti, 1971, p. 158—160. Pentru o bibliografie mai cuprinzătoare, vezi Ion Dimitrie Sucii» Literatura bănăţeană de la început pînă la unire (1582—1918), Timişoara, 1940, p. 74—75.
5	Cîteva observaţii pertinente se găsesc în articolul lui Vasile Ţâra, C. Diaconovici Loga şi problemele limbii române literare. Orizont, XXI (1971), nr. 8, p. 84—87.
6	Tincu Velia, Istorioara bisericească politico-naţională, Sibiu, 1865, p. 202—204.
7	După relatările lui Petru Maior, ar fi studiat şi filozofia (cf. Primii gramatici români bănăţeni ..., p. 28);
8	Andrei Veress, Bibliografia româno-ungară, II, Bucureşti, 1931, p. 173—177.
8
împreună cu Dimitrie Ţichindeal, se preocupă de organizarea unui internat, obţinerea unui local potrivit şi adunarea fondurilor pentru întreţinerea elevilor. Activitatea sa instructivă e completată printr-una general culturală. Alături de alţi reprezentanţi ai intelectualităţii bănăţene —Paul Iorgovici, Naum Petrovici, Damaschin T. Bojîncă—Constantin Diaconovici Loga pledează pentru răspîndirea culturii, pentru organizarea învă-ţămîntului în limba română, pentru tipărirea cărţilor româneşti, fiind unul dintre cei mai activi „luminişti“ din Banat, în primele decenii ale secolului al XlX-lea.
Practica învăţămîntului îi impune redactarea unui manual normativ pentru predarea limbii române, cu atît mai mult cu cît procesul modernizării limbii noastre prin apropierea ei de limbile romanice occidentale, precum şi trecerea de la scrierea chirilică la cea cu caractere latineşti ridicau numeroase probleme în domeniul foneticii şi al vocabularului. In acest context, el alcătuieşte o gramatică românească, din care predă tipografiei din Buda capitolul Orthografia sau dreapta scrisore pentru îndreptarea scriitorilor limbii romaneşti, apărută în 1818, cu un adaos: Invăţe-turi despre creştere, despre darurile naturii şi despre îndreptarea tînărului. în prefaţa Odhografiei, autorul precizează: „Pentru unele împedecări neputînd tipări Grammatica romanească ce dusesem cu mine la Buda, de a o da la lumină, ca să nu mă întorc acasă deşert, am tras dintr-însa numai Orthografia şi o pusei sub tipar11.
Orthografia lui Constantin Diaconovici Loga este o lucrare cu caracter normativ, cuprinzînd reguli ortografice şi ortoepice prin care profesorul bănăţean încerca să ordoneze un domeniu plin de inconsecvenţe. în prefaţă afirmă că „s-a îndemnat11 la tipărirea lucrării „văzînd cum că pentru lipsa Orthografiei, cîţi scriitori pînă acum au tipărit vreo carte romanească, întru atîtea feliuri după care cum s-au priceput au luat a scrie, mulţi cu destule sminte.11
în spiritul concepţiilor iluministe, Constantin Diaconovici Loga este adeptul metodei raţionale în însuşirea regulilor.dreapta scrisore a tuturor părţilor grăirii, de la întreaga cunoştinţă a totă gramatica atîrnă11. Totodată, credincios retoricilor clasice, include în lucrarea sa şi „Theoria periodurilor11, care să constituie „îndreptare cătră întocmirea stilului în tot fel iul de scrisori11 (Prefaţa)
în 1821, dascălul bănăţean publica, la Buda, Chiemare la tipărirea cărţilor romaneşti, cuprinzînd, alături de un cald îndemn la susţinerea acţiunii de tipărire a cărţilor româneşti, versuri „pentru îndreptarea tinerilor11; lucrarea trebuie reţinută pentru felul exemplar în care reflectă spiritul veacului luminist: „Bărbaţi învăţaţi trebuie să aibă neamul
9
cel ce pofteşte să se cunoască că este om; după aceasta Şcoli, apoi cărţi: că numai aceste trei sînt tot capul lucrului, de a se putea lumina neamul“9
Activitatea lui Constantin Diaconovici Loga este în consonanţă cu acest deziderat; dascălul bănăţean a fost unul dintre cei mai activi autori de abecedare şi manuale prin care urmărea să umple golul existent în învă-ţămîntul românesc, aflat în plină epocă de constituire şi totodată luminarea neamului, emanciparea lui, prin cultură, alături de celelalte popoare civilizate: „ci ne mai trebuiesc Şcoli şi prin sate înzăstrite cu tote cele de lipsă spre ţinerea învăţetoriului. Ne trebuiesc mai departe cărţi, din care să potă ceti şi învăţa pruncii, ca şi cei ce sînt îndepărtaţi de Şcolă“.10 Ca urmare, Constantin Diaconovici Loga publică, pentru uzul elevilor, Caractere caligrafice pentru şcolele poporale, Buda, 1813; Instrucţie pentru şcolele romaneşti în Banat, Buda, 1815 şi Abecedare, pentru şcolile săteşti şi orăşeneşti şi, mai tîrziu, Epistolariul romanesc pentru facerea a tot feliul de scrisori ce sînt în viaţa soţietăţii omeneşti de lipsă, Buda, 1841, care cuprinde Despre organizaţia şcolelor preparande din Districtul milităresc şi începutul organizaţiei şcâlelor preparande din Arad pentru Romani.
încununarea muncii sale didactice se realizează, însă, prin Grammatica romanească, lucrare care-1 face cunoscut atît în şcolile din Banat, cît şi în cele din Ardeal şi Bucovina.
în 1826, tot la Buda, vede lumina tiparului un Octoih cu Catavasieriu, scriere reeditată în 1829 şi 1846. Numit în 1830 director al şcol^pr româneşti şi sîrbeşti de pe teritoriul regimentelor bănăţene de graniţă, Constantin Diaconovici Loga continuă activitatea didactică şi pe cea de editor, tipărind la Buda în 1831 Viaţa domnului nostru Isus Hristosmîntuitorul lumii pentru îndreptarea creşterii tinerilor cătră faptele cele bune şi ale creştinătăţii iar în 1835, la aceeaşi tipografie, Tîlcuiala Evangheliilor din dumineci şi sărbători.
Pînă la 12 noiembrie 1850, cînd moare în vîrstă de 80 de ani, Constantin Diaconovici Loga continuă, cu o neobosită putere de muncă, preocupările sale: publică Epistolariul (vezi supra), reeditează lucrări anterioare şi colaborează la Foaie pentru minte, inimă şi literatură; aici11 publică însemnare despre cărţile care se află la cel din jos iscălit tipărite şi iarăşi care se află în manuscript netipărite şi aşteaptă ajutoriul de la măriţii patrioţi.
Chemare naţională de a ajuta tipărirea Cărţii Istoria Românilor, Buda, 1842, reflectă acelaşi efort şi ne relevă totodată încă un domeniu cercetat de neobositul dascăl bănăţean: istoria poporului român. Din păcate, Istoria Romanilor de la Zidirea Romei sau de la anul 763 nainte de Cristos pînă la înjugarea Ţărigradului de turci sau pînă la 1453, precum şi alte
9, 10 op. cit. p. 8.
11 Rev. cit. 5 (1842), 45.
10
lucrări, rămase în manuscris (Istoria Bibliei, traducerile: Pentru creşterea pruncilor—din Plutarh—şi Viaţa lui Belizar Duca—după Marmontell,) s-au pierdut.
Opera sa, întinsă pe durata cîtorva decenii, este oglinda unei pasionate activităţi de propăşire culturală a poporului român ; ea însumează lucrări din domenii diferite, orientate însă cu precădere spre filologie şi istorie, potrivit preocupărilor specifice reprezentanţilor Şcolii ardelene.’
Cea mai importantă scriere a lui Constantin Diaconovici Loga rămîne Grammatica romanească. La data cînd se tipărea, autorul ei era, cum aflăm din prefaţă, în al zecilea an, „la catedra gramaticii, stilului, şi a cîntării bisericeşti în Şcolile preparande“ din Arad. Elaborarea unei asemenea lucrări i se impunea, deci, din necesităţi didactice. Aşa se explică răspîn-direa de care Grammatica s-a bucurat nu numai în şcolile din Banat, ci şi dincolo de Carpaţi, pînă în Bucovina: „Lucrarea lui Loga s-a răspîn-dit iute şi de grabă între români, chiar şi dincolo de Carpaţi; se folosea de particulari, ca şi de institutele de învăţămînt, pînă mult aproape de zilele noastre. Iar în Arad a servit ca manual încontinuu şi statornic chiar trei decenii consecutive, pînă la anul 1850, anul decesului autorului"12.
Menţinerea Grammaticii multă vreme printre manualele uzuale în şcolile româneşti se datorează, fără îndoială, nu numai faptului că, în acel timp, scrierile de acest fel erau puţine şi greu accesibile, ci şi importanţei în sine a lucrării. Expunerea, în mare parte, clară, cu o grijă deosebită pentru prezentarea sistematică a materialului, folosirea limbii vorbite dar şi respectarea normelor literare, precum şi evitarea exagerărilor latiniste au contribuit la rolul formativ şi instructiv pe care l-a avut Grammatica lui Constantin Diaconovici Loga. Prestigiul ei s-a impus ulterior unor autori ca Ioan Alexi (Grammatica Daco-Romana sive valachica, Viena, 1826) şi Andrei Şaguna (Grammatica valachica, rămasă în manuscris)13.
Grammatica romanească a lui Constantin Diaconovici Loga se publica sub patronajul lui Urozie Nestorovici, consilier şi inspector al „Şcolelor Naţii romaneşti şi sîrbeşti“, director al „Şcolelor preparande a celor romaneşti din Arad şi a celor sîrbeşti din Sombor“, care, în toamna anului 1821 anunţa „consensul literalicesc“ din Arad că Loga a redactat gramatica limbii române, care, „e pusă deja sub presă şi în curînd va fi isprăvită"14.
Grammatica... s-a tipărit cu caractere chirilice, are 206 pagini şi un cuvînt dedicat lui Urozie Nestorovici. Tonul apologetic al introducerii era în uzul cărţilor care se tipăreau pe cheltuiala vreunei persoane parti-
12	Primii gramatici ..., p. 4 ; I. B. Mureşianu, ari. cit., „Scrisul bănăţean", nr. 5, 1958, p. 71.
13	Cf. D. Popovici, La litterature roumaine ă l’epoque des Lumieres, Sibiu, 1945, p. 273, şi Iacob Mîrza, Gramatica lui Andrei Şaguna, L. R., XX (1971), nr. 1, p. 21—32.
14	Teoder Batiş, Istoria Şcoalei normale (Preparandiei) şi a institutului teologic ortodox-ro-mân din Arad, Arad, 1922, p. 158.
11
culare sau a unor oficialităţi. Remarcabilă este intenţia autorului de a evidenţia activitatea culturală luministă a celui care în „primăvara luminării neamurilor11 a sprijinit progresul şcolii româneşti şi acţiunea de tipărire a cărţilor în limba română. Titlul, precum şi prefaţa lucrării ni-1 arată pe Constantin Diaconovici Loga un iubitor de cultură, reprezentant al concepţiei eticiste despre limbă, proprie Şcolii ardelene. In spiritul acestor idei, gramatica este cartea care prilejuieşte „învăţetura limbei şi cheia altor învăţeturi“, iar educarea tinerilor prin intermediul ei, o acţiune patriotică: „Ce slujbă mai mare şi mai bună putem aduce Ţerii nostre, decît aceia cînd învăţem şi îndreptăm tinerimea11 căci „nu numai cu armele, ci şi cu sfatul se apără Patria", susţine autorul, invocînd o frază din Cicero.
In cei 150 de ani care s-au scurs de la prima ei apariţie, Grammatica lui Constantin Diaconovici Loga n-a cunoscut o reeditare integrală. Unele relatări15 ne informează asupra încercării autorului de a o reedita în anul 1838, iar Timotei Cipariu publică în 1867 în „Archivu pentru filologia şi istoria" cîteva fragmente16. O atenţie deosebită merită prefaţa care urma să însoţească proiectata ediţie din 1838, deoarece ea exprimă sintetic şi clar concepţiile filologice ale învăţatului bănăţean. Ele depăşesc stricta finalitate didactică şi îl circumscriu pe Loga în sfera preocupărilor lingvistice ale vremii. Fiind „cheia tuturor învăţeturilor", gramatica trebuie să stea la baza dezvoltării şi însuşirii limbii literare şi să constituie totodată mijlocul cel mai logic de învăţare a limbilor străine. Autorul insistă asupra unor metode raţionale în predarea gramaticii: paralelisme între morfologie şi sintaxă, sistematizarea materialului în clase, utilizarea tabelelor etc. De mare însemnătate ni se pare remarca privitoare la caracterul elaborat al limbii literare, „limba acea grammaticească sau învăţată". Crezînd în puterea educativă a gramaticii, Constantin Diâfconovici Loga intenţiona să scrie atît un manual de educare morală a tineretului, cît şi unul de normare şi sistematizare a limbii în scopul însuşirii ei într-o formă literară.
Finalitatea instructiv educativă a lucrării se vădeşte în structura gramaticii, în organizarea materialului şi în natura exemplelor, de cele mai multe ori moralizatoare sau invocînd prestigiul unor personalităţi din cultura clasică (Cicero, Licurg, Solon etc.). O mare atenţie se acordă metodei de expunere, fixării regulilor, concluziilor sau excepţiilor, subliniate cu grijă la fiecare paragraf prin formule ca „luare de seamă", „ia aminte", „însamnă".
Grammatica are cinci părţi, anunţate în Cuprinderea celor ce se află în Grammatica Romanească: Ortoepia sau Grăirea dreaptă; Ortografia sau Scrisorea dreaptă; Etimologia sau deducerea cuvintelor (morfologia, n.n.); 15 *
15	Istoria literaturii române, II, p. 109 ; Aurel Nicolescu, op. cit., p. 158,
w Blaj, 1867, p. 27, 297, 338, 355, 380 ; cf. Romulus Ionaşcu, op. cit., p. 68—76.
Sintaxa (Alcătuirea cuvintelor) şi Prosodia sau măsura tonului. După o definiţie cuprinzătoare a gramaticii, în care se subliniază rolul ei de a stabili norme ce exprimă „firea limbei“ „gramatica este aceaia învăţetură care ne învaţă bine a ceti, drept a scriia şi a vorbi după firea limbei“ (p. 1), în partea întîi, Loga se ocupă de alfabetul chirilic pentru scrierea românească, de unele norme ale pronunţării şi de reguli privitoare la citire. Constantin Diaconovici Loga încearcă să-şi demonstreze principiile latiniste chiar în condiţiile întrebuinţării slovelor chirilice pentru sunetele româneşti. Simplificările propuse de el alfabetului chirilic constituie un moment însemnat în procesul de trecere spre alfabetul latin. Din numărul de 43 de semne chirilice, Loga reţine 39, fiind, în această privinţa, mai conservator decît Ienăchiţă Văcărescu17 18. In comparaţie cu I. Heliade Rădulescu, care elimină semnele necorespondente ale unor sunete, dascălul bănăţean menţine în alfabet pentru sunetul i slovele u şi i, pentru o, o şi co etc. Această situaţie s-ar putea explica, însă, şi prin valorile poziţionale diferite ale sunetelor respective. Astfel, în timp ce prin 6 Loga marchează existenţa diftongului în interiorul cuvintelor (nepotelor), prin co se notează vocala iniţială. „Literile1118 se împart în sunătore „vocale11 şi nesunătore „consoane11 (p. 4, 5). Sistemul de clasificare se complică în subclase: sunătore simple şi alcătuite; cele simple sînt: limpede (a, e, i, o, u) şi năsose „nazale11, iar cele alcătuite: arătate (diftongii): ai, ei, ii etc., îndoite sunătore îmbinate (ii, oo), îndoite sunătore desbinate (aa, ee) etc.
La fel de complicată este clasificarea consoanelor: buzose „labiale11, dinţose „dentale11, gîtose“ guturale, limbose „linguale11: simple sau alcă-tuite-despărţite şi nedespărţite.
In descrierea sistemului fonetic, Loga face unele greşeli, inerente stadiului de atunci al cercetărilor de fonetică românească. Astfel el aşază într-o aceeaşi categorie dentalele d, t şi sonantele l, n, r.
Ortoepia cuprinde un capitol privitor la respunderea literilor, adică pronunţarea, unde autorul discută „reguli despre literile care la respundere nu se schimbă11 şi „reguli despre literile care se schimbă la respundere11. Intr-un capitol aparte, se ocupă de regulile despărţirii cuvintelor în silabe: silavirea sau slovnirea.
în paragraful privitor la Cetire, autorul defineşte închietura „propoziţia11, „carea are înţelesul său deplin11 (p. 10) şi periodul „fraza11, „zicerea, în carea mai multe închieturi cu părticeale aşa legate sînt, cît una fără de alta nu se pot înţeleage11 (p. 10). Constantin Diaconovici Loga acordă o mare însemnătate regulilor de citire, lectura fiind pentru el, ca şi pentru ceilalţi reprezentanţi ai Şcolii ardelene nu numai un mijloc de instruire
17	Acesta admite 33 de litere, cf. P. V. Haneş, Gramatica tui Ienăchiţă Văcărescu, „Limbă şi literatură", IV (1960), p. 76.
18	Prin literă, Loga înţelege sunet.
13
şi educare morală, ci şi unul de delectare. Ca urmare, cititorul trebuie să facă efortul de a pătrunde şi a interpreta textul: „la cugetul scriito-riului să luom seama“ (p. 11).
Important pentru cunoaşterea normelor scrierii din acea vreme este pasajul privitor la cunoşterea semnelor. O parte din ele aparţine vechilor texte bisericeşti şi au în vedere normele citirii specifice: oxia ('), varia O, dasia (') etc., altele sînt semnele curente de punctuaţie: impreună-torea ( — ), semnul linserii (’), opritorea sau coma „virgula11 etc.
In partea a doua, Ortografia, Loga se ocupă, pe larg, de regulile ortografice : scrierea cu literă mare, întrebuinţarea semnelor diacritice, şi expune totodată normele curente de folosire a literelor, potrivit poziţiei lor în cuvînt şi corespondenţei cu sunetele simple sau cu diftongii. Din observaţiile sale extragem informaţii pline de interes cu privire la limba scrisă a epocii şi la acele fapte care o diferenţiau (datorită tradiţiei grafice) de pronunţare. Autorul afirmă că, la data scrierii cărţii, diftongul ea (<e'+...e) fusese redus la e (în cuvinte ca lege), deşi continuă să fie ortografiat cu "fi, ca o particularitate a grafiei tradiţionale (leage, ceale). De altfel, sporadic, grafia -b alternează cu E , transcriind un e<ea.
In ce priveşte diftongarea lui 6 în poziţia metafoniei (şcoala), notarea 6 a diftongului se explică prin tendinţele etimologizante ale ortografiei propuse de Loga. Aceleiaşi intenţii i s-ar putea datora şi grafii de tipul învăţetoriu, scriitoriu etc. Loga afirmă, de pe poziţii latiniste, că vocalele ă şi î au „ton tîmp şi nefiresc" (p. 6), notează pentru â din cuvîntul român, a (roman) şi menţine, în unele cazuri, -u etimologic: acestu (p. 178), tăiat u (p. 130) etc.
Partea a treia, Etimologhia sau Deducerea cuvintelor, se ocupă de felul „cum se deduc cuvintele de la rădecina sa, adecă: cum se schimbă, de cîte plase sînt şi ce însuşiri au cuvintele" (p. 33). Prin Etimologhie, Loga înţelege morfologia, ca în toate gramaticile vremii.
Cuvintele sînt grupate în nouă ) părţi ale „grăirii": articul, numele, pronumele, verbul, participiul („declinătore sau care se apleacă"), aSerbul, preposiţa, conjunţa, interjefa („nedeclinătore sau care nu se apleacă"). Ca şi Dimitrie Eustatievici, dar, spre deosebire de I. Heliade Rădulescu, Constantin Diaconovici Loga include în clasa numelui atît substantivele cît şi adjectivele şi delimitează, aparte de verb, participiul; în opoziţie, însă, cu Dimitrie Eustatievici, carenu socotea articolul o parte de vorbire distinctă înglobîndu-1 la pronume, Loga acordă articolului importanţa şi autonomia pe care le are în limba română.
La declinare, după modelul latin (eventual italian), Loga distinge cazul ablativ, construit cu prepoziţia de la.
Substantivele, numite nume înţiinţetore (sustantive) sînt tratate şi din punctul de vedere al formării lor: simple sau proste, deduse-alcătuite „derivate" şi compuse-alcătuite.
14
în privinţa îmbogăţirii lexicului prin derivare şi compunere, Constantin Diaconovici Loga urmează îndeaproape principiile Şcolii ardelene. Conştient de necesitatea ridicării limbii noastre la nivelul celorlalte limbi de cultură prin extinderea şi activarea vocabularului („apoi zic, tocmai în limba maicii, să ne luminăm, că putem, cum au putut şi alte Neamuri, care pînă n-au început aşa, era şi ele întunecate11 — Chiemare la tipărirea cărţilor romaneşti..., p. 8) autorul acordă o atenţie deosebită sensului pe care sufixele îl conferă cuvîntului nou format. O atitudine similară a avut Paul Iorgovici, pe care Loga îl urmează în multe dintre ideile privitoare la îmbogăţirea lexicului, numai că acesta din urmă, referindu-se la nume, nu ţine seama decît de limba vorbită ; nu aminteşte unele derivate neologice care, încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea se impuseseră prin traduceri, mai ales în lucrările ştiinţifice.
Constantin Diaconovici Loga nu recunoaşte în limba română existenţa neutrului; aminteşte, însă, de „un gen de mijloc", plasînd, destul de echivoc, de altfel, în această categorie substantivele româneşti care au la singular formă de masculin şi la plural de feminin.
Declinările sau aplecările sînt două: una a numelor bărbăteşti, alta a numelor femeeşti. în cadrul fiecărei declinări, se disting cîteva clase după terminaţia substantivului (în -u, -iu, -e, sau în consoană, la substantivele masculine; în -ă, -e, -ea, la cele feminine).
In categoriile pe care le stabileşte după „urzire" (provenienţă) sau după înţeles, Loga include numele obţinute prin crescămînt (augmentativele) şi scăzămînt (diminutivele) (p. 60 — 62). Intre sufixele augmentative, este menţionat -on, -one, specific Banatului (muerone, petrone, fătone etc.)19.
La adjective se pomeneşte de cumpănarea numelor sau comparaţii. Gradele de comparaţie sînt numite trepte: treapta şezătore sau positivă, cea cumpănătore sau comparativă şi cea covîrşitore sau superlativă. Spre deosebire de Radu Tempea, Loga observă existenţa superlativului construit cu cel mai şi a celui absolut, format cu locuţiunile de tot, preste măsură, preste seamă etc. (p. 63)20.
Numeralul este şi el încadrat la nume: „între numele însuşitore se socotesc şi numele care însemnează vreun număr" (p. 63)21. Se disting: Numeri temeinici (cardinale), orînduitori (ordinale), înduplicători (multi-
19	Cf. Valeriu Rusu, In legătură cu derivarea cu sufixe în daco-romănă, „Fonetică şi dia-lecto!ogie“, IV (1962), p. 265.
20	Pentru Radu Tempea, vezi Gavril Istrate, Gramatica iui Radu Tempea, în Limba română literară, Editura Minerva, Bucureşti, 1970, p. 55.
21	La fel procedează Radu Tempea şi I. Budai Deleanu (cf. Gavril Istrate, op. cit., p. 55—56 şi Ion Gheţie, Opera lingvistică a lui Ion Budai Deleanu, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1966, p. 85).
15
plicative), împărţitori (fracţionare) şi declinitori (diversative) — adică cele „care se întrebuinţează la întrebarea de cîte feliuri ?, precum de un feliu, de doo feliuri“ (p. 65).
Un loc important i se acordă pronumelui, tratat în capitolul al treilea al morfologiei. Alături de pronumele făţeşti (sau personale), întorcătore (refiproce), stepînitore (posesive), arătătore (demonstrative), reducătore (relative) şi nehotărîtâre (indefinite), Loga vorbeşte despre] pronumele împre-unătore sau conjunctive (mi, ţi, i, ni, vi, li), adică despre ceea ce numim forme conjuncte ale pronumelui personal.
Persoana gramaticală este numită constant personă\ termenul faţă, care apare la Radu Tempea, nu mai este folosit decît pentru ă desemna pronumele personale (făţeşti). Pronumele relativ apare articulat (carele, carea). Reţinem, de asemenea, formele vechi şi populare: fieştecare, iotînsul, loruşi, precum şi o accentuare diferită de cea literară de azi la formele de genitiv şi acuzativ: a căruia, cărora etc.
Loga distinge şase „plase de verb uri": verbe ajutătore sau ausiliare, lucrătore (active), pătimitore (pasive) —care sînt, de fapt, verbele reflexive-, de mijloc sau neutre („arată o stare de mijloc a lucrării”) depunătore sau deponente („care arată statul inimii") întorcătore sau reţiproce—de asemenea reflexive, nefăţeşti sau impersonale.
Modurile sînt: arătătoriu (indicativ), demîndătoriu (mandativ) — adică imperativ— , împreunătoriu(conjunctiv), poftitoriu (optativ) şi nehotărîtoriu(infinitiv). Supinul, socotit timp (p. 130) şi participiul, încadrat şi la nume, apar în capitole separate, iar gerunziul (gherundiul) este amintit doar la sintaxa verbului (p. 188), unde se vorbeşte şi despre un participiu în -înd (p. 192). Constantin Diaconovici Loga argumentează socotirea participiului ca parte de vorbire de sine stătătoare prin aceea că este cuvînt care „portă înţeleagerea Verbului în forma Numelui însuşitoriu"; aparţine la nume dar „se deschilineşte de Numele însuşitore pentru că purcede de la Verb şi arată persona sau fiinţa cea lucrătore sau pătimitore, ba hotărăşte şi timpul lucrării" (p. 145).
într-o amplă descriere a paradigmei verbale ni se expun tknpurile verbului (p. 115—130). La indicativ Loga distinge un timp mai*de mult trecut I-iu (eu m-am fost lăudat etc.), care reprezintă forma veche perifrastică a mai mult ca perfectului, iar la conjunctiv un imperfect construit cu a voi (eu să mă vream mira, el să vrea fi etc.), existent, de altfel, în graiuri; tot aici, vorbeşte de un timp mai de mult trecut (Pluscvamperfect), construit din perfectul conjunctiv al lui a fi şi participiul verbului de conjugat: eu să fiu fost avut etc. La perfectul conjunctivului şi la acest „pluscvamperfect" auxiliarul se conjugă, ca în graiurile bănăţene: eu să fiu fost, el să fie fost, noi să fim fost etc; eu să fiu fost avut, noi să fim fost avut etc.
16
Examinînd formele imperfectului indicativ la persoana a treia plural, observăm următoarea inconsecvenţă: alături de construcţii vechi de tipul ei cînta, vedea, auza etc., sînt prezente şi cele devenite ulterior literare, dar cu totul sporadic (erau, aveau, voiau), existente în graiul bănăţean încă din secolul al XVIII-lea. Fluctuaţiile se datoresc, probabil, ezitării lui Constantin Diaconovici Loga între formele impuse prin tradiţia scrisului şi cele ale limbii vorbite de unde, după cum s-a mai văzut, dascălul bănăţean reţine o serie de elemente. O anumită influenţă în adoptarea, cel puţin parţială, a imperfectului diferenţiat după număr, a avut-o, probabil, şi Paul Iorgovici (Observaţii de limbă rumănească). Heliade Rădulescu, care a cunoscut formele cu -u ale imperfectului de la scriitorii originari din Banat, le-a recomandat ca „mai gramaticale" în 1836 şi astfel s-au impus în limba literară.** 2
O mare importanţă se acordă diferitelor mijloace de „urzire" a verbului. Asemenea lui Paul Iorgovici, Constantin Diaconovici Loga recomandă îmbogăţirea vocabularului prin derivarea rădăcinii cu afixe: „Din aceste vedem că limba romanească, deşi multor întîmplări nenorocite şi ale barbariei fu pusă, totuş au păstrat unde şi unde părticealele aceale ce pot îmbogăţi limba, ca să o facem harnică de a pute cu ia orice învăţeturi şi ştiinţe înnalte, după înţelesul care se cere la fieştecare loc a le cuprinde" (p. 134). Autorul expune apoi (urmîndu-1 pe Paul Iorgovici) modul în care îşi imaginează el că este posibilă îmbogăţirea limbii: derivarea (chiar abuzivă) a rădăcinilor verbale, cu scopul de a creea ample familii de cuvinte: stau-staul, stabil, stavilă, stavilitate etc. ; stare-adstare, adstator, distare, distanţia, estare etc. „...se pote vedea, zice Loga, că dintr-un Verb de rădăcină sau simplu se pot deduce alte cuvinte, aprope la o sută, care în chipul ramurilor şi a crengurelelor în multe laturi se deduc de la rădăcina sa" (p. 136).
In continuare, face observaţia că a prezentat în gramatica sa modelul, schema generală a formării de noi cuvinte, aplicabil în orice situaţie cu scopul îmbogăţirii limbii româneşti „carea acum este prostă şi scurtă". Apare aici ideea că limba literară, „limba cea grammaticească sau învăţată", trebuie să fie o limbă construită, superioară celei vorbite, „cea prostă". Ţelul gramaticii este de a stabili normele după care să se constituie o astfel de limbă.
Următorul capitol cercetează adverbul. Autorul deosebeşte adverbe „de redecină" şi adverbe „deduse", la rîndul lor acestea putînd fi ale timpului, ale locului, ale cantităţii, îndoirii, tăgăduirii etc. Ca şi adjectivele, ele pot ţi comparate.
22 cf. Ion Gheţie, Heliade Rădulescu şi unificarea limbii române literare, L. R. nr. 2 1972, p. 93—103.
2 — Gramatica românească
17
Prepoziţiile sînt analizate de autor şi după regimul cazurilor (se vorbeşte astfel de prepoziţii care „înjugă pe Ablativ", p. 152), iar conjuncţiile, după funcţia lor sintactică. Loga stabileşte felurile interjecţiilor plecînd de la tonul articulării lor şi de la starea sufletească pe care o exprimă (-ale mîhnirii, uriciunii, bucuriei etc.) şi, ca urmare, include aici onomato-peele şi unele adverbe.
Sintaxa studiază părţile de propoziţie şi modul în care se stabilesc legăturile dintre cuvinte în procesul comunicării. Sintaxa frazei lipseşte. încheietura „propoziţia" are trei părţi: Sujet „subiect", Prezicat „predicat" şi Ojet „obiect". Capitolul închinat sintaxei, redus ca întindere şi firav în conţinut, este, mai curînd, o completare adusă morfologiei. Noţiunea de „frază", de pildă, (desemnată prin period) apare în capitolele anterioare ale cărţii (p. 10).
Conţinutul ultimei părţi Prosodia se referă la folosirea accentului (tonului) în cuvinte şi „ziceri1' (vezi Glosarul). Scopul nostru, afirmă Loga, nu a fost aicea a arăta Reguli despre măsura Tonului, pentru ca să învăţ pe cineva cum se fac Versuri; că pentru aceasta este altă învăţetură mai cu măestrie carea se cheamă Măestria Poezii" (p. 206). Această parte, cum recunoaşte autorul însuşi, nu-şi justifică titlul şi este doar o reluare a discuţiilor privind unele norme ortoepice, din primul capitol al cărţii.
Este dificil de stabilit ce datorează Loga gramaticilor anterioare şi ce aduce nou lucrarea sa. In mare parte, mai ales în problemele de principiu (ordonarea materialului, terminologia, prezentarea mijloacelor de îmbogăţire a vocabularului etc.), el se orientează după alţi autori, menţionaţi de noi ori de cîte ori a fost necesar. Se pot stabili, astfel, asociaţii în primul rînd cu gramatica lui Radu Tempea şi cu unele idei ale lui Paul Iorgovici. Dar, faţă de Radu Tempea, terminologia gramaticii lui Loga este mai apropiată de cea modernă, chiar dacă, în încercarea de românizare a termenilor apar şi la el, uneori, forme bizare. Apelînd, însă, întotdeauna la corespondentul latinesc, însoţitor, de cele mai multe ori mai bine adaptat normelor fonetice ale limbii române decît la Radu Tempea, Constantin Diaconovici Loga reuşeşte să prefigureze accesibilitatea terminologică a gramaticilor moderne. De pildă, în timp ce la Radu Tempea, declinarea şi conjugarea sînt numite aplecări, iar persoana gramaticală este numită faţă, pentru noţiunile corespunzătoare, Loga adoptă şi germenii moderni declinare, conjugare, persoană. Gramatica lui Constantin Diaconovici Loga depăşeşte lucrarea similară a lui Radu Tempea şi prin claritatea sintetizatoare a definiţiilor, prin mînuirea mai firească a limbii, prin accesibilitatea expunerii în general.23 Spre exemplificare, aşezăm
23	cf. V. Ţâra, art. cit. ,p. 86.
18
în paralel definiţiile date de către cei doi autori prepoziţiilor: „Prepoziţiile să zic puneri înainte pentru că să pun înaintea numelui cu care să unesc, şi nu să apleacă unindu-să cu numele11 (Radu Tempea)21 ; „Pre-posiţele sînt cuvinte, care nu se apleacă, ci numai se pun înaintea Numelor şi altor cuvinte, hotărîndu-le şi arătîndu-le mai chiar" (Loga, p. 151).
Lucrarea lui Constantin Diaconovici Loga a fost influenţată, ca toate gramaticile timpului, atît de curentul latinist cît şi de graiul popular24 25.
Tendinţa latinizantă este, însă, moderată .Totuşi, prezenţa ei se simte nu numai în normele fonetice, ci şi în cele morfologice şi sintactice. Alături de grafiile puriste amintite anterior, mai pot fi puse pe seama intenţiilor latinizante şi încercările de a stabili un caz ablativ, categoria verbelor deponente, părerea autorului că vocalele ă şi î sînt nefireşti pentru limba română, dorinţa sa de a dovedi inexistenţa-genului neutru în limba noastră. Din aceeaşi năzuinţă s-a născut preferinţa lui Loga pentru forme regionale şi arhaice, mai apropiate de etimonul latin (remîii, p. 38, 100; ţin, p. 4), sau considerate de el, greşit, ca atare (,luvînd, luvam etc.), precum şi pentru construcţii artificiale (formos, passim; eventual leau . „iau“, leai „iei“, lea „ia“, passim).
O orientare identjcă se vădeşte şi în mijloacele propuse de Loga pentru îmbogăţirea vocabularului. Deşi Grammatica nu are un capitol referitor la lexic, concepţiile autorului în această privinţă sînt evidente în partea care se ocupă de verb (p. 134—145). Prefixele neologice menţionate sînt de provenienţă latinească şi, chiar dacă o parte a construcţiilor propuse nu a fost acceptată de limbă (adstare, adstator etc.), multe s-au impus (constituire, restituire, substituire, arestare, circumstanţia etc.).
Influenţa limbii vorbite se resimte mai ales în partea expozitivă a gramaticii, dar şi în textul exemplificărilor, nefiind niciodată excesivă.
Scrisă într-o epocă de tranziţie de la perioada veche la cea modernă a limbii române literare, lucrarea reflectă inconstanţe şi ezitări care, în condiţiile înnoirii expresiei, erau inerente : perifraze greoaie şi calchieri alături de neologismul mai sprinten şi mai adecvat, forme şi fonetisme regionale alături de latinizări artificioase (gălină „găină", selvatece etc.).
Iată, de pildă, cîteva fapte de limbă caracteristice graiurilor din vestul ţării care apar cu o oarecare constanţă în textul gramaticii: forma luva a verbului a lua, conjunctivul perifrastic cu a vrea (el să vrea veni), conjunctivul perfect cu auxiliarul diferenţiat după persoane şi număr (eu să fiu venit), depalatalizarea pronumelui personal conjunctiv la dativ în construcţii de tipul: m-o aduci, m-o vîndu etc., sufixul -ori, -oane, prezenţa lui -ii şi a africatizării dentalelor (ambele fenomene sînt, însă, sporadice).
24	apud Gavril Istrate, op. cit., p. 59.
25	vezi şi Gavril Istrate, op. cit., p. 60.
19
Menţionăm şi unele elemente arhaice şi general populare, întîlnite mult mai frecvent decît cele strict regionale în lucrarea lui Loga: fonetisme ca Murăşul, însamnă, estâ „este“ rumpă, neprerumpt, folosirea adjectivului demonstrativ cu particula deictică -a cînd precedă substantivul: acestea cuvinte (p. 7), articularea pronumelui relativ, forme ale pronumelor nehotărîte ca: fieştecare, neştine, niscari, adverbe ca: o ţîră, oarecumva, îndeseară, lesne, vocativul în -e (bune, doamne „domnule11), construirea superlativului absolut cu locuţiunile adverbiale de tot, preste măsură şi cu prea, formele cest, cestu; est, estu ale pronumelui demonstrativ, accentuări de tipul cărora, acolo, cole etc., derivate populare: albeneţ, lupiu, omoc „om mare“, căloi, lupoaie, iepuroaie etc.
Alcătuită după ce apăruseră cîteva gramatici importante în secolul al XVIII-Iea, lucrarea lui Constantin Diaconovici Loga ocupă un loc demn de atenţie în istoria lingvisticii noastre, plasîndu-se în perioada de tranziţie de la un stadiu mai vechi al cercetărilor de acest fel la cel modern, reprezentat prin I. Heliade Rădulescu. Deşi tributară exprimării greoaie şi metodei depăşite a lucrărilor mai vechi tendinţa de înnoire, evidentă în modernizarea terminologiei şi în apropierea textului de mişcarea mai firească a limbii vorbite, face din Grammaticalui Constantin Diaconovici Loga o carte care poate interesa şi astăzi. Extrem de utilă în acea epocă de început a învăţămîntului românesc, Grammatica, folosită ca manual cîteva decenii, a vehiculat ideile Şcolii ardelene şi a contribuit la fixarea normelor limbii literare unice.	yJ
NOTA ASUPRA EDIŢIEI
Volumul cuprinde textul Grammaticii lui Constantin Diaconovici Loga, publicat pentru prima dată la Buda în 1822 în tipografia Universităţii şi retipărit de noi după 150 de ani.
Textul a fost reprodus prin transcriere interpretativă, folosindu-se, ca punct de referinţă, normele fonetice stabilite de autor în capitolele despre ortografie şi ortoepie, precum şi limba vorbită Ia începutul secolului al XlX-lea. Astfel, am respectat grafiile: 6 pentru diftongul ra, ea (<e+.. .e, notat de autoris), a pentru â (roman), am păstrat -u (ochiu, unchiu, zugrăvită (participiu).
Am menţinut fonetismele dialectale (retnîn, pe nesciute) şi populare (preoţască, îusamnâ etc.), precum şi faptele de morfologie de acelaşi fel, neuniformizînd limba, chiar dacă, în mare parte, textul este inconsecvent : pe tpre, este/iaste, lăsăm/lăsem, alternanţa dintre formele persoanei a treia plural a imperfectului de tipul ei lăuda şi cele de tipul ei erau etc.
In privinţa ortografiei, am reprodus, în general aspectul propus de autor, urmărind să-i evidenţiem intenţiile şi am făcut adaptări la normele în vigoare astăzi numai în cazuri nesemnificative. In acest sens, s-a păstrat scrierea cu majuscule acolo unde autorul o cere, dar s-a renunţat la ortografii ca: dela, întrun etc.
Faţă de numărul ridicat de accente necesare semnelor chirilice, în transcriere acestea au fost menţinute doar acolo unde există diferenţe între accentuarea autorului şi cea de azi: parăgraţuri, filosoful, sau unde există dublete accentuale în text: dativ/dâtiv etc.
Punctuaţia sau unele greşeli de tipar au constituit obiectul intervenţiei noastre respectîndu-se, de la caz la caz, situaţiile contextuale. Deoarece „smintele“ semnalate de Loga în erată (Îndreptarea smintelor) au fost corectate potrivit indicaţiilor sale, am renunţat la includerea eratei în textul ediţiei.
21
GRAMATICA
ROMÂNEASCĂ
pentru
îndreptarea tinerilor acum
întîia oară lucrată prin
CONSTANTIN DIACONOVICI LOGA
al Şcolelor Preparande Romaneşti din Arad Profesor
La Buda
In Crăiască Tipografie a Universităţii Ungarii 1822
MĂRII SALE de înalt şi bun gen
NĂSCUTULUI DOMN
UROZIE NESTOROVICI
al C. C. şi Apostoliceştei Maiestate
CONSILIAR
al şcolelor Naţii Romaneşti şi Sîrbeşti
MARELUI INSPECTOR precum şi
ai Şcolilor Preparande acelor Romaneşti din Arad şi a celor Sîrbeşti din Sombor
DIRECTOR
iară
al Măritei Deputăţii Fundusurile aceioraş Şcole ocîrmuitâre,
PURTATORIU de PRESIDIUM

MĂRIIA TA
DOMNULE CRAESC CONSILIAR Domnule mie Părtinitoriu Patron !
Sosind primăvara luminării neamurilor Besearicii Resăritului celor ce se află sub fericitul Schiptru al Casi Austriei, Măriaj Ta Domnule Crăesc Consiliar, ca un stîlp plin de razele luminii stai strălucind între aceste neamuri: cel ce cu înţelepciune ocîrmu-eşti şase Directoraturi:
Directoratul Budei
—	Timişorei
—	Caransebeşului
—	Orăzii Mari
—	Baciului
—	Sremului şi al Slavonii
cu 49 de^Şcoli cu 180	—
cu 238	—
cu 416	—
cu 66	—
cu 93	—
Afară de acestea încă doo Şcoli Preparande prin orînduelile T ale capătă putere: precum una în Arad pentru\Romani cu un localnic Director, Catahet şi cu trei Profesori, şi alta în Sombor pentru Sîrbi, iarăşi cu un localnic Director, Catahet şi cu trei Profesori, în care se învaţă tinerii acestor doo neamuri, gătindu-se spre treapta învătetoriei. ţ
Mai departe ca un bun chivernisitoriu tini2) în bună stare Fundul acestor Şcole crescîndu-1 şi împuternicindu-1, de unde se plătesc
ii
iii
25
Domnii: Directori, Cateheţii, Profesorii, şi alte onorate Persone, care se află la Deputăţia Şcolelor neamului slujind pe plată. Tot dintru acestaşi Fundus al Şcolelor se vor tace şcoli prin satele ceale mai serace, şi învăţetorii acestor Comunităţi ajutoriu şi penzie de aci vor primi.
Această întocmire au eşit după planul organizaţii Şcolelor, care Măriia Ta l-ai dat la înaltul Tron împărătesc, şi după acesta apoi se zidi jertvenicul luminării neamului Romanesc şi Sîrbesc, care se află în ţara Ungurească. Nespusă este purtarea de grijă a Măriei Tale, cel ce cu necurmate ostăneale zioa şi noptea lucrezi, de a ţinea această sfintă întocmire în bună stare. Acum de aşi avea puterea grăirii ca Ţiţero şi dulceaţa cuvîntării ca Demosten, cred că încă n-aş3) putea din destul vădi laudele Tale, de care te-ai învrednicit. Multe daruri strălucesc în sufletul Tău, că prin învă-ţeturi cauţi a lumina mintea tinerilor şi a îmbunătăţi inima lor cea crudă ; să capete înălţatul împărat supuşi crendicioşi, Patria lăcuitori buni şi vrednici, Besearica creştini cucernici, iară părinţii fii ascultători : că numai prin unii ca acestea4) se aduce fericire soţietăţii omeneşti. Precum şi marele Orator Ţiţero cu acestea cuvinte mărturiseşte, zicînd: „Quod munus Reipublicae offere majus, meliusve possumus, quam si docemus atque erudimus juven-tutem. Adecă : „Ce slujbă mai mare şi mai bună putem aduce Ţerii nostre, de cît aceaia cînd învăţem şi îndreptăm tinerimea. Mai departe iară acelaşi lăudat orator zice : ,,Non armis solum, verum consilio etiam tutatur Patria”. „Nu numai cu armele, ci şi cu sfatul se apără Patria”.
Cîtă bunătate acum de după orînduelile Tale se varsă spre neam, spre Ţară şi spre Besearica, în aceşti trecuţi anni, s-au putut vedea : că de cînd s-au deschis Şcolele Preparande, mulţi învă-ţetori harnici de aci au eşit, carii spre mîngăerea neamului îndreaptă pruncii, întru învăţeturi şi în purtarea cea bună; mulţi iarăşi dintre acestea5) Invăţetori au intrat în starea Preoţască spre evlavia Besearicii şi spre dica Clerului: Ba încă unii şi în diregăto-rii cetăţeneşti, cu credinţă şi cu laudă înplinesc datorinţele dire-gătoriei sale. Iată rodul ostănealelor Tale, Domnule Consiliar ! Cu cîtă virtute se varsă spre bunul Patriei spre folosul neamului, şi spre fericirea soţietăţii omeneşti. Veacurile ceale trecute pre Tine luminătoriul strănepoţilor săi nu te-au putut şti: fără acest fericit veac, cu Tine pre un Stîlp strălucitoriu de lumină Patriei şi neamului nostru te-au dăruit. Cel ce norocosă faci sortea celor ce întru’acest timp împreună cu Tine vieţuesc şi întemeezi luminarea şi -fericirea următorilor.
IV
V
VI
VII
VIII
26
Aicea şi eu mă apropiiu purtînd simţiri pline de mulţemire, ix cătră Măria Ta, pentru părintească părtinire la înnaltul Tron mijlocindu-mi aşezămînt şi întărire întru această Diregătorie întru carea astăzi mă aflu : acum deacă pot ca Profesor cu învă-ţetura şi cu sfatul să aduc neamului şi Patriei meale vreun folos, pentru aceasta zic nu mie vor avea următorii neamului de a mul-ţemi, ci înnălţatului împărat şi Măriei Tale, cu a căror putere şi învoire în diregătoriia Profesoriei sînt aşăzat.
Al zecelea ann curge de cînd ţin Catedra Grammaticii, Sti- x lului, şi a cîntării Beseariceşti în Şcolele Preparande : în care timp, văzînd meritele Tale ceale mari, Domnule Consiliar, ca să arăt neamului pre Mijlocitoriul luminării sale, această Gramma-tică Romanească am întocmit, şi o închin strălucitului Nume al Măriei Tale cu adîncă veneraţie rugîndu-mă, să o primeşti sub acoperămîntul Tău cel Patronesc. Ca precum este această Carte învăţetura limbei, şi cheia altor învăţeturi, aşa şi cei ce au de Xi a învăţa această Limbă din temeiu, încă, de la unghiile ceale tinere să se înveţe a cunoşte pre Mijlocitoriul şi ajutoriul Şcolelor Preparande, din a căror Gredină această Carte, ca o floricea spre înfrumuseţarea Limbei s-au desvălit.
Deci întru acest chip, acum întîia oră întocmită, şi pentru folosul tinerilor adusă la lumină, cu chilină6) veneraţie o închin strălucitului nume al Măriei Tale celui vrednic de aducere aminte a următorilor noştri, carele mai departe recomendîndu-mă Patro- xii nimei Tale, cu fiiască şi adîncă aplecăciune remîn,
Al Măriei Tale In Arad 10 Martie 1822
Prea umilit Şerb, Constantin Diaconovici Loga Profesor.
1
CUPRINDEA
celor ce se află în Grammatica Romanească Grammatica Romanească are cinci părţi
PARTEA INTÎIA
ORTOEPIA SAU GRĂIREA DREAPTA
CAP. I	Foia	XIII
CUNOŞTEREA LITERILOR
A.	Numărul şi forma Literilor ....................................... 3
B.	Despărţirea Literilor ............................................ 4
1.	Deliterile ceale sunătore ........................................ —
a.	Ceale simple .................................................. —
a. Limpede ......................................................... —
P. Nesdse .......................................................... —
Foia
b.	Ceale alcătuite.................................................... —
а.	Arătate........................................................  —
p. Ascunse ......................................................... 5
y. îndoite sunătâre înbinate ....................................... —
б.	îndoite sunătore desbinate ..................................... —
2.	De Literile ceale nesunătore ......................................... —
a. Ceale simple.......................................................  —
а.	Buzose ......................................................... —
p. Dinţose.......................................................... —
Y- Limbose ......................................................... —
б.	Gîtose ......................................................... —
29
b. Ceale alcătuite................................................... —
a. Ceale despărţite .............................................. —
p. Ceale nedespărţite ............................................ 6
V.	Respunderea Literilor .............................................. —
1.	De	respunderea Literilor sunătore................................... —
a.	Reguli despre Literile, care la respundere	nu	se	schimbă......... —
b.	Reguli despre Literile care la respundere	se	schimbă ............ —
2.	De	respunderea Literilor nesunătore................................. 7
a.	Unele sînt care au glas mai limpede.............................. —
b.	Altele sînt cu glas mai turbure ................................. —
CAP. II	Foia	XV
SILAVIREA SAU SL0VN1REA
A.	Arătare: Ce este Silava ....................................... 8
B.	— Cum se face Silavirea ..................................... —
V. De Despărţirea Literilor în Silave ............................. 9
1.	Reguli	dechepetenie................................................. —
2.	Reguli	particulate ................................................. —
CAP. III CETIREA
A.	Arătare: Ce este cetirea ...................................... 10
B.	Reguli	de chepetenie ............................................... —
V.	Reguli	particulate ................................................ 11
G.	Mijlocirile cătră cetirea bună .................................... 11
D. Cunoşterea Semnelor ................................................ 12
1.	La cuvinte .....................................................>	—
Foia XVI
2.	La închieturi ....................................................... —
3.	Semnele, care la mai mari despărţituri ale unei ziceri se întrebuinţează ................................................................  13
PARTEA A DOOA
ORTOGRAFIA SAU SCRISOREA DREAPTĂ
CAP I
DE ÎNTREBUINŢAREA LITERILOR
A.	De întrebuinţarea literilor mari .............................. 14
B.	De întrebuinţarea literilor	sunătore .............................. 16
V. De întrebuinţarea literilor	nesunătore ............................. 21
30
CAP.	II	Foia	XVII
DE DESPĂRŢIREA LITERILOR IN SiLAVE
A.	Reguli de chepetenie ............................................. 23
B.	Reguli particulare................................................ 24
CAP. III
DE ÎNTREBUINŢAREA SEMNELOR
1.	La cuvinte ....................................................... 25
2.	La închieturi .................................................... 26
3.	Semnele care la mai	mari despărţituri	ale	vreunei ziceri se pun ..	29
PARTEA A TREIA
DE PĂRŢILE GRĂIRII DECLINĂTORE
Etimologhia sau Deducerea cuvintelor ........................ 33
CAP. I
DE ARTICUL
A.	Arătare : Ce este Articulul ........................................ 34
Foia XVIII
B.	Semnele Articulului
1.	Genul ................................................................... 34
2.	Numărul .................................................................. —
3.	Cazurile ..............................................................   35
V. Declinarea Articulului
G. De întrebuinţarea Articulului ............................................ 36
1.	La Numele bărbăteşti ..................................................... —
2.	La Numele femeeşti ....................................................... —
CAP. II DE NUME
A.	Arătare : Ce este Numele .............................................   37
B.	împărţirea Numelui ...................................................... —
1.	Nume înfiinţetoriu........................................................ —
2.	Nume însuşitoriu ......................................................... —
Nume propiiu .........................................................     38
31
<CD >
Nume comun ............................................................... —
V. Urzirea Numelor
1.	De numele simple ......................................................... —
2.	Deduse, izvodite.......................................................... —
3.	De numele compuse, alcătuite ........................................ 42
Foia XIX
G. Semnele Numelui ........................................................... —
1.	Numărul ................................................................. 43
2.	Cazurile ................................................................  —
3.	Genul .................................................................... —
a.	De Numele bărbăteşti ................................................. —
b.	De Numele femeeşti .................................................. 44
D.	Declinările sau Aplecările Numelui ...................................... 45
I.	Declinare a Numelor înfiinţetore bărbăteşti ......................... 46
II.	Declinare a Numelor înfiinţetâre femeeşti .......................... 47
Reguli despre stremutarea unor Litere la Declinarea Numelor ............. 50
De Declinările Numelor însuşitore bărbăteşti ............................ 50
De Declinările Numelor însuşitore femeeşti .................................. 51
Declinarea Numelor înfiinţetore cu însuşitore................................ 52
Declinarea Numelor bărbăteşti ................................................ —
Declinarea Numelor femeeştij................................................. 53
Foia XX
Declinarea Numelor cu Pronumele arătătoriu acest sau acel: această sau aceaia .................................................................. 54
E.	De formaţia Numelor femeeşti din bărbăteşti ......................... 55
1.	La Nume înfiinţetore .................................................... 55
2.	La Nume însuşitore ...................................................... 57
J. De facerea Numărului Multoratec din Singuratec ....................... —
1.	La Numele înfiinţetore bărbăteşti......................................... —
2.	La Numele înfiinţetore femeeşti ......................................... 58
La Numele însuşitore bărbăteşti cum se face Multoratec din Singuratec 59 De crescămîntul şi scăzămîntul Numelor....................................... 60
1.	Crescămîntul Numelor înfiinţetore şi însuşitore .......................... —
a.	Bărbăteşti..........................................................   —
b.	Femeeşti ............................................................. —
2.	Scăzămîntul Numelor
a.	Bărbăteşti........................................................... 61
F6ia XXI
b.	Femeeşti ............................................................ 61
Z. De cumpănarea Numelor sau Comparaţii ..................................... 62
I. De Numele Numărului ...................................................... 63
1.	Feliul Numărului ......................................................... —
2.	Scrierea Numărului ...................................................... 66
CAP. III DE PRONUME
De Pronumele făţeşti .......................................... 68
—	—	întorcătoriu....................................... 69
—	—	înpreunătoriu ..................................... 70
32
1.	Pronumele împreunătoriu a lui Dativ ................................ —
2.	—	— a lui Acuzativ .............................. 71
G. De Pronumele stăpînitoriu .......................................... —
D.	—	—	arătătoriu ............................................... 74
E.	—	—	întrebătore	77
J. —	— reducă toriu................................................-	78
G.	—	—	nehotărîtoriu ............................................ 79
Foia XXII
CAP. IV DE VERBURI
A.	împărţirea Verburilor	  82
B.	Semnele Verburilor .................................................... 83
V. Cujugările Verburilor .................................................. 85
Cujugarea Verburilor ajutătore ............................................ 87
Reguli despre strămutarea unor Litere la Verburi....................... 99
1. Despre strămutarea Literilor sunătore a,e,o......................... —
2. Despre strămutarea Literilor nesunătore g,c,d,t .................... —
Cujugările Verburilor regulatece ......................................... 101
Reguli la Cujugările Verburilor .......................................... 112
1. Pătimitore. 2. De mijloc. 3. Depunătore. 4. Nefăţeşti............... 113
Cujugările Verburilor
Pătimitore şi de mijloc................................................... 115
Foia XXIII
Cujugarea Verbului depunătoriu ........................................... 120
Cujugarea Verburilor ineregulatice ....................................... 124
G. De Supin .............................................................. 130
D. De urzirea Verburilor
1.	In Verburi de redăcină ................................................ 131
2.	In Verburi deduse ...................................................... —
De creşterea limbii prin înmulţirea Verburilor ........................... 132
1.	Simple ................................................................   —
2.	Compuse ................................................................ —
De însuşirea Preposiţelor celor nedespărţite.............................. 134
CAP V.
DE PARTICIPII	145
De Participu lucrătoriu.................................................. —
Apoi pătimitoriu ........................................................ —
De Părţile Grăirii nedeclinătore
Foia XXIV
CAP. VI DE ADVERBII
1.	De ceale deduse..................................................... 146
2.	De ceale din firea	sa ............................................... —
3 — Gramatica românească
33
CAP. VII
DE PREPOSIŢII
1.	Ceale dăspărţite ................................................ 151
2.	Ceale nedespărţite ............................................... —
CAP. VIII
DE CUJUGŢE......................... 153
1. Legătore. 2. Despreunătore. 3. Condiţionate. 4. Pricinuitore.
5. Orînduitore. 6. închietore. 7. Tălmăcitore. 8. împoncitore.
9. Timpurie ........................................................ 154
CAP IX
DE INTERJEŢII
1.	Interjeţiile simţirilor	dinlăuntru .............................. 156
2.	Interjeţiile simţirilor	dinafară................................. 157
Foia XXV
PARTEA A PATRA
SINTAXA (ALCĂTUIREA CUVINTELOR)
De părţile unei închieturi.......................................... 158
De urmarea cuvintelor .............................................. 159
De întrebări şi respunsuri	........................................ 160
De întrebări şi respunsuri	în	socotinţa Numelor propii ............. —
De Numele, Casă ...................................................  161
De întrebări şi respunsuri	în	socotinţa timpului preste an ........... —
întrebări şi respunsuri în socotinţa Verbului ajutătoriu ......... 163
I
CAP. I
DE SINTAXA ARTICULULUI ................... 164
Foia XXVI
CAP. II
DE SINTAXA NUMELUI ..................... 167
34
CAP. III
DE SINTAXA PRONUMELUI .................. 175
CAP. IV
DE SINTAXA VERBURILOR .................. 184
De legătura Verburilor cu Verburi............................... 187
De lăsarea sau omisia unor părticele ......................... —
De întrebuinţarea Gherundiului ................................. 188
De întrebuinţarea Supinului .................................... 189
De întrebuinţarea Participului
în forma lucrătore ............................................. 190
—	— pătimitore ........................................... 192
CAP. V
DE SINTAXA ADVERBIILOR.................. 294
Foia XXVII
CAP. VI
DE SINTAXA PREPOSIŢELOR................. 195
CAP. VII
DE SINTAXA CUJUGŢIILOR ................. 197
CAP. VIII
DE SINTAXA INTERJ EŢIILOR .............. 200
PARTEA A CINCIA
PROSODIA SAU MÂSURA TONULUI
A.	Aretare ce este Prosodia.................................... 201
B.	De redicarea tonului la cuvinte .......................... 202
1. Redicarea tonului la cuvintele de una şi de doo Silave
35
a) . La anteia Silavăî tonul .................................... —
b) La a dooa Silavă/ se redică .................................. —
2.	Redicarea tonului la cuvintele ceale de trei şi de mai multe Silave 203
Foia XXVIII
a.	De cuvintele ce iau adăugămînt	la	început..................... 203
b.	De cuvintele ce iau adăugămînt	la	sfîrşit .................... 204
3. De tonul Pronumelor .............................................. —
4.	De	tonul Timpurilor la Verburi...................................... —
V. De	redicarea tonului la ziceri ................................... 205
Luare de seamă ................................................... 206
GRAMMATICA
sau
ÎNVĂŢETURA GRĂIRII
Grammatica estă aceaia învăţetură, carea ne învaţă bine a ceti, drept a scriia8 şi a vorbi după firea limbei.
Împărţirea grammaticii
In v. PĂRŢI DE CĂPETENIE
I.	Ortoepia: (Grăirea dreaptă) carea ne învaţă a cunoşte literile, drept a !e respunde, în silave a le aduna, şi cuvintele de aci întocmite după reguli a le ceti.
II.	Ortografia: (Scrisorea dreaptă) aceasta ne învaţă cuvinte cu literile ceale ce se cuvin lor a le scrie, în silave bine a le despărţi, şi semnele ceale desbinătore drept a le întrebuinţa.
III.	Etimologhia: (Deducerea cuvintelor) carea ne învaţă cum se fac, cum se nasc, cum se schimbă şi ce însuşiri au cuvintele.
IV.	Sintaxa ; (alcătuirea cuvintelor) aceasta ne învaţă cuvintele ceale chiline a le alcătui, şi spre întreagă înţelegere a le aduce.
V.	Prosodia: (Măsura tonului) carea ne arată măestriia redicării şi apăserii tonului la silave, la cuvinte, încă şi la ziceri întregi.
37
PARTEA INTÎIA
ORTOEPIA SAU GRĂIREA DREAPTA
Aceasta ne învaţă a cunoşte literile, drept a te respunde, î silave a Ie aduna, şi cuvintele de aci întocmite după reguli a 1 ceti.
CAPI
d e
CUNOŞTEREA LITERILOR
A. NUMĂRUL Şl FORMA LITERILOR.
Literile cu numărul sînt treizeci şi noo.
38
c a>
Forma literilor mici
a (a),	b(s),	y(V),	g(r)>	d(A), t	?(e), j(x), z(a), i(h)		. i(1).	c(k),
a	be	ve	ghe	de	e je ze	i	i	ca
l(A),	m(i\\),	n(n),	o(o),	P(n), r	Cp). s(c), t(r),	u (a),	«Ol).	fW,
el	em	en	0	pe	er es te	uc	u	eî
h(x),		ciW,	şWi		ă(V), ea(%),	iu(»),	t(x),	0(a),
ha	ti	ci	şa	şta	ăr eat	iu	î	0
ia (a)	, ia(A), i(+), gi(v), ă.				W, a, y ■			
ia	ia	î	gi	csi	psi ta i			
Forma literilor mari	4
A (ti), B(E), V(E), G(T), D(\), E(6), J(X), Z(3), /(H), 1(1),
C(K), L(A), M(M), N(N), 0(0), P(H), R(P), S(G), T(T), U(X),
U(y), F($j, H(X), 0(&), Ţ(n), CI(3), Ş(m). ŞT(lfi), A (Ta), EA(H), mm, IA(M), IA (Hi), l(Jb), GI(V), a, v, Q. I(V).
Afară de acestea mai sînt us, şi S, care în numărul beseari-cesc şi la pashalie se întrebuinţează: iară bl, şi b, numai la pas-halie au Ioc.
B. DESPĂRŢIREA LITERILOR
Literile se despart în sunătore şi nesunătore.
1.	De literile ceale sunătore.
Aretare : Literă sunătore estă aceaia, care pote da ton singură de sine, făr de ajutoriul altor litere, precum sînt: a, e, i, o, i(h), u, ea(Ai), iu(»),ia(a), o(o), ă, î(*), l(+), i(y).
Literile acestea, unele sînt simple, iară altele alcătuite.
a.	Ceale simple
a. Limpede; precum : a, e, i('(), o(o), u(y). p. Năsose; precum: â, î(k), îfa).
b.	Ceale alcătuite
a. Arătate, precum: ai, ei, ii, oi, au, oa, au.
39
p. Ascunse, precum : sînt: ea, iu, ia, care sînt alcătuite din 5 ea, io, ia.
7.	îndoite sunătore înbinate; aşa sînt: i(h), o(m), u($), care sînt făcute din ii, 00, uu, sau X.
8.	îndoite sunătore desbinate, precum: aa, ee, 00(010).
2.	De Liierile ceale nesunătore.
Arătare:
Litără nesunătore este aceaia, carea nu pote da sunet singură de sine, fără de ajutoriul altor litere, de unde se numeşte mută, precum: b, v, g, d, j, z, c, l, m, n, p, r, s, t, f, h, ţ, ci, ş, şt, gi, cs, ps, th.
Litere acestea, unele sînt simple, iară altele alcătuite.
a.	Ceale simple.
a. Buzose, precum, b, v, m, p, f. p. Dinţose, precum: s, z, j, ţ, ci, ş, şt, cs, ps.
7.	Limbose, precum: d, t, th, l, n, r.
S.	Gîtose, aşa sînt: g, c, h.
b.	Ceale alcătuite.
Dintre care, unele sînt despărţite, iară altele nedespărţite, a. Ceale despărţite sînt: lb, rm, lt, rs, nn, rr, ş.a. care niciodată nu se pot pune la începutul cuvîntului, şi cînd vin între doo sunătore se despart, precum; al-buş, tur-ma, sal-tul. p. Ceale nedespărţite sînt: br, gl, fl, cr, st ş.a; acestea	6
la începutul cuvîntului pot sta şi cînd vin între doo sunătore nu se despart. P. e: Bru-ma, flu-er, în-brăţişez, su-flet.
V. RESPUNDEREA LITERILOR.
p. De respunderea Literilor sunătore.
a. Reguli despre Literile care la respundere nu se schimbă.
a. Literile [sunătore: a, i(î), o, u, u(y), i(h), iu, ia, o(w)j au ton limpede firesc. P. e: an, viu, pod, ulm (scris oyA,v\ n. n.), lin, nuc, iute, iad, om, ş. a. p. Literile nesose: ă, î,(k), 1(4) au ton tîmp şi nefiresc, P. e: păr, vînt, înger,
' 40
V- Literile sunătore desbinate: aa, ee, oo(ooi) se respund mai lung decît ceale simple. P. e: Avraam, schintee, noor (scris Nocap, n. n.).
b. Reguli despre Literile, care se schimbă la respundere, precum sînt: e, ea, i(y).
a. Litera e, deva sta la începutul cuvintelor romaneşti avînd înaintea sa nesunătore Literă, precum şi în cuvintele ceale streine petutindinea se respunde limpede. P. e: verde, neted, Edom, Noe.
De respunderea literii ea(Ti).	7
Litera ea în doo forme îşi dă respunsul său.
1.	Stînd la sfîrşitul cuvîntului se respunde ca e, lungu, iară la alte locuri ca ea, P. E. morte, mortea (scris mortea), sau mârtea (scris morţii).
2.	în cuvintele ceale cu silave schimbătore unde litera e, se ceare a se schimba în ea, acolo se pune ea(’Ji), respunzindu-se ca ia.. P. e. mueresc, muerească; pîndesc, pîndească.
3.	Litera ea, în alte locuri stînd la mijlocul cuvîntului petutindinea se respunde ca e, p. e. Treapte, vedeare ş. a.
De respunderea literii \\
Litera y în doo forme se respunde.
a. Litera y de va face de sine singură silavă, sau de se va lua cu nesunătore, se respunde ca i (I), P. e: i-postas, Eghi-pet, p. Iară de se va înjuga cu sunătore literă, atuncea se respunde ca v, P. e i Evanghelie, Vachint.
2.	De respunderea literilor nesunătore.
Literile nesunătore sînt mute, de aceaia trebue să li se alăture altă literă sunătore, ca să potă eşi cu respundere, precum sînt: 1
a.	Literile buzose : b, v, m, p, f acestea se respund cu apăsarea tonu-1 lui prin buze, precum : bob, var, măr, post, fag.
b.	Literile dinţose, s, z, j, ţ, ş. a. care se respund cu apăsarea tonului * în dinţi, precum: sac, zăr, joc, ş. a.
41
v. Literile limfcose; d, t, th, l, n, r se respund prin apăsarea tonului mai vîrtos cu limba, precum: dar, turn, lac, nuc, raiu. g. Literile gîtose: g, c, h, se respund prin lovirea tonului în gît; precum : gust, cal, har.
CAP. al II-lea d e
SILAVIRE SAU SLOVNIRE
A.	Arătare: Ce este Si lava ?
Litera sunătore însă de sine, sau cu mai multe litere deodată res-punzindu-se, se numeşte sylavă.
B.	Arătare: Cum se face silavirea.
Silavirea se face, cînd tote literele care se află într-o silavă desbinat le numim, apoi deodată le respundem: iară la cuvintele ceale de mai multe silave, ceale înainte mergătore le repetim.
V. De Despărţirea Literilor în Silave	9
1 Reguli de chepetenie.
a.	Cîte litere sunătore şi doo sunătore se află într-un cuvînt, atîtea şi sylave se fac dintr-însul. P. e: o-sta-şul, pîr-lău.
b.	Precum vreun cuvînt se alcătueşte aşa se şi desparte, P. e j a-bat, des-prind, scrip-tu-ră.
2.	Reguli paiiiculate.
a. Cînd stă una literă nesunătore între doo sunătore, atuncea una ca aceaia se ia cu următorea sunătore. P. e: pî-ne, ca-le.
42
b. nedespărţite nesunătore, aflîndu-se între doo sunătore, cătră următorea sunătore se trag. P. e : ta-blă, su-flet.
v. Aflîndu-se vreuna literă nesunătore înnaintea celor nedespărţite, atuncea una ca aceaia se ia cu înnainte mergătorea sunătore. P. e : Con-trad, lun-tresc.
g. Doo sunătore deschilinite şi îndoite sunătore, fie în cuvînt romanesc ver strein se despart: P. e: Pre-o-ţi-ia, ră-stă-e\ A-a-ron, Mo-av.
d.	Arătate sunătore niciodată nu se despart. P. e: ur-gi-ei, ver-gea-oa, no-roiu.
e.	Cînd vreun cuvînt sub titlă sau sub altă scurtătdre se silaveşte atuncea scurtătorea acolo se numeşte, de unde s-au lăsat literile.
P. e: Dm-nul, Sfn-tul, Dzeu.	10
CAP. al IlI-lea
d e
CETIRE
A. ARETARE: CE ESTĂ CETIREA.
Cetirea estă, cîndt6teînchieturile*>peri6durile**>şi alte ziceri, care ni se pun înnaintea le vădi, cu ton firesc, cuvios, curgătoriu şi pe înţeles le respundem,
*) Inchietura estă vorbă, carea are înţelesul său deplin p. e. Gheorghe scrie Grammatica.
**) Period se numeşte aceaia zicere, în carea mai multe închieturi cu părti-ceale aşa legate sînt, cît una fără de alta, nu se pot înţeleage. p. e. înirucît cineva mai mari daruri au primit; întru otita mai cu plecată reverinţă să dea mulfămită.
43
B. REGULI DE CHEPETENIE.
1.	La tote literile care se află într-un cuvînt, chear şi pre rînd să respundem. P. e: Turma, iară nu turna au truma.
2.	Tonul în cuvinte la acea silavă să se rădice, în carea cade puterea cuvîntului, după aretarea semnelor P. e: Păstoriul, iară nu păsto-riul, Domnule, iar nu Domnule.
3.	Tonul în cetanie să ţinem cel firesc, adecă în care vorbim. 11 V. REGULI PARTICULATE.
1.	Ceale de cetit cu schimbarea tonului după arătarea semnelor şi după închipuirea patimilor înţelease să le facem-deci.
a.	In mînie, cu ton putearnic, înfocat, şi curînd.
b.	Din dragoste, cu ton umilit şi plăcut, v. Din frică, cu ton tremurătoriu şi putearnic. g. Din îndreznire, cu ton putearnic,’ şi necurmat.
d.	Din bucurie, cu ton deşteptat şi vionel.
e.	Din întristare cu ton trîndav şi dormitoriu. j. Din condorere10), cu ton nepripit şi plîngătoriu. s. Din urâciune, cu ton supărat şi sălbatec.
G. MIJLOCIRILE PRIN CARE SE CÂŞTIGĂ CETIREA CEA BUNĂ.
1.	Să luom aminte regulele cetirii, şi după dînsele cu sîrguinţă să ne îndeletnicim.
2.	Să ascultăm cu luare de seamă cetania personelor învăţate, care după regule cetesc, ori vorbesc, şi să urmăm după cetirea lor.
3.	întru aceale, ce vrem să le cetim de faţă, mai nainte acasă să ne îndeletnicim, şi la cugetul scriitoriului să luom seama.
D. CUNdŞTEREA SEMNELOR.	12
Acestea se întrebuinţează :
1.	La cuvinte.
a,	Oxia (') Aceasta înalţă tonul. P. ei ceriul, vîntul.
b,	Varia (*) dă respundere apăsată. P. ei vergea, purtă. v, Dasia (~) are respundere curundă. P. ej adine.
7
g, Iso (’O înalţă tonul ca şi osia. P. ei omul. d, Apostrof (~) are respundere ca varia. P. e i o amărîtule!
| e, Scurtătorea (~) aduce ton amurţit. P. e: oloiu, peî.
o
E
15
O
>
44
j, Titla (~) aceasta lasă literile cu totul, însă respunderea lor în cetanie totuş se ţine P. e: Dmnul.
s, împreunătorea (—) aceasta arată, că părţile acelea despărţite sînt de la un cuvînt şi trebue împreunate, z, Semnul linserii (’) arată a fi o literă sunătore lăsată.
2.	La închieturi.
a,	Opritorea sau coma (,) opreaşte tonul cît am putea zice: un.
b,	Opritorea puntată sau semicolon (;) aceasta opreşte11) tonul, cît am putea zice: un, doi.
v, Doo punturi sau colon (:) la acestea ceva mai mult, decît la semicolon stăm, apoi ceale de aici următore cu mai înalt ton le res-pundem.
g, La punt (.) slobozind tonul resuflăm mai mult. d, Odihnitorea (—) la aceasta stăm mai îndelung, cît să aibă ascultătoriul timp de a judeca, despre ceale pînă aci cetite.
3.	Semnele.
Care la mai mari despărţituri ale vreunei ziceri se întrebuinţează. Acestea au privinţa spre respunderea închieturilor.
a,	Semnul întrebării (?) la acesta cetim cu ton înnalt şi curund. în cărţile beseariceşti semnul acesta se scrie ca opritorea puntată (;).
b,	Chiemătorea sau minunătorea (!) ceare ton grabnic şi putearnic. v, Cuprinzătorea (::) aceaia ce se cuprinde într-însa cu ton apăsat şi mai curund se ceteşte.
g, Aducătorea („.. .„) cuvintele ceale închise între aceste semne, cu ton putearnic şi înnalt le vădim.
d,	Arătătorea (*) aicea cu ton mai încet şi mai pe larg cetim.
e,	Paragraf (§) acesta împarte o învăţetură în mai multe părţi, la care începem cu glas mai încet, care după aceaia creşte.
PARTEA A DOOA
ORTOGRAFIA
SAU
SCRISOREA DREAPTĂ
Ortografia sau scrisorea dreaptă ne învaţă a scrie cuvintele cu lite-rile ceale ce se cuvin lor, în si lave bine a le despărţi şi semnele ceale desbinătore drept a le întrebuinţa.
CAP. I
DE DESPĂRŢIREA LITERILOR
A. LITERILE CEALE MARI SE ÎNTREBUINŢEAZĂ.
1.	La fieştecarea scrisore sau zicere cuvîntul cel dintru început capătă literă mare. P. e: Caută mai nainte la faptele tale, apoi mustră pe altul.
46
2.	La începutul fieştecăruia vers, punem literă mare. P. e:
La cel ce ţine ceriul cu'sa dreaptă Dă'nchinăciune făcînd bună faptă.
3. La începutul numelor propii* a ţerilor, cetăţilor, satelor,	15 a munţilor, apelor, rîurilor, a locurilor şi a personelor p. e. Ungaria, Banatul, Timişora, Caransebeşul, Valişora; Etna, Murăşul, Dunărea, Răcoşu; Martin, Elena.
4.	La începutul numelor de diregătorie sau de vreo stare, se scrie literă mare, precum: împărat, Episcop, Capetan.
*) Nume propiu este atare cuvînt, cu care numa una fiinţă putem numi. P. e: Bucureşti, loan Sinaiu.
5.	La începutul numelor, care însemnează vreo învăţetură, ori sciin-ţă, ori carte, p. e. Teologhia, Filosof ia, Psaltirea.
6.	In numele tîtulelor, precum: la împăratul dămtitulă.,4 Taîmpă-rătească Maiestate. La un Sveatnic de curte zicem: Exelenţia Ta, Domnule Sveatnic de Curte, sau Domnule Consilier.
Aicea să se ia aminte: că şi numele însuşitore, pronumele şi participul la început capătă literă mare, de cumva acestea îşi reduc înţelegerea sa la numele propii, care însemnează părsonă înaltă, P. e : Domnule al meu Stăpînitoriu şi bun Părinte, primeşte-mă sub acoperămîntul milii Tale, şi-mi iartă tote ceale ce din slăbiciunea omenească ţi-am greşit.
7.	După punt. P. e: Iubiţi pre Dzeu, şi pre âeapropele vostru. Cinstiţi pre tot omul.
8.	După întrebătorea şi minunătorea, cînd acestea închee zi- 16 cerea. P. e: Au nu sîntem noi toţi oameni muritori ? Ci puţini gîndesc
la aceasta! Aduceţi-vă aminte de morte.
9.	După doo punturi, cînd aducem vorbele altuia. P.e: M întuitoriul zice: Iubiţi pre vrăjmaşii voştri.
B. DE ÎNTREBUINŢAREA LITERILOR^SUNĂTORE.
Literile sunătore, care fieştecăruia cuvînt ori silavă pun temeiu sînt: a, e, i('(), i(n) o, o(o>), u(s), u(y) ea(Ts), iu(k), ia (ia), ă, î(jk),
«(*), Y-
Dintre acestea avem:
1. Ceale limpede precum: a, e, i (Y), o, u (y). Deci:
A
Se pune cerîndu-se un ton ce se produce cu întîia căscătură a gurii.
P. e: Vas, pas, sac.
47
Pune-se litera a şi în cuvintele ceale streine. P. e: Gheografîa, Eneas, Piastru.
E
Cu deşchilinire se întrebuinţează : că
a.	în cuvintele ceale streine; precum şi în cuvintele romaneşti cînd înainte de e stă nesunătore literă, atuncea se pune e cu tonul său cel limpede P. e: Etna, deget.
b.	Litera e se întrebuinţează ca un ie, în cuvintele romaneşti stînd la început şi iară cînd are înnaintea sa sunătore. P. e: Epure, ed, lupoe, cimpie.
I (I) se pune:
a.	La începutul şi la mijlocul numelor streine. P. e: Iov, Iordan, Filosofia.
b.	înnainte de sunătore pururea scriem i(\), iară nu i(n). Precum:
Pustiiu, Violă.	jîfjg
I lung (H).
a.	Se pune la începutul [şi la mijlocul cuvintelor romaneşti. P.e. Inimă.
b.	Pune-se i(n) şi cuvintele streine de la Greci purcese, deacă acolo se scriu cu t\, în limba romanească se scriu cu i(n), precum Ilie, Iisus.
Cuvintele ceale latineşti, care prin învăţeturi întră acum în limba romanească, se scriu ca şi alte cuvinte romaneaşti, iară de la limba Latinească de viţă purcese.
Luare aminte: Acest i, în unele locuri se întrebuinţează cu respundere scurtă, precum: oameni, pomii verzi, voi cîntaţi ş. a.
LI.
Se întrebuinţează numai la Pashalîe, însă slovenii şi cetesc cu dînsul.
Numai în cuvintele streine şi la Pashalîe, precum : Eghipet, Evghelie.
O (<o) se pune
a.	La începutul cuvîntului, fie romanesc ver strein. P. e: Ostaş, Otocăr.
b.	La nume în a dooa şi a treia cădeare a numărului multora-tec. P. e: a fraţilor, a nepotelor, sau fraţilor, nepotelor.
48
v. In mijlocul numelor streine, precum şi a numelor romaneşti avînd înnaintea sa sunătore literă, precum: Sion, Faraon, zioa.
Acest o(a) este îmbinat din oo, de unde urmează că este atîta cît o lung.
O
In tote celelalte întîmplări se întrebuinţează, precum : port, vostru.
0	ij,
Numai la începutul cuvintelor se scrie. P. e: urs, uscat.
X.
Se pune la mijlocul şi la sfîrşitul cuvintelor. P.e. tur nu, lotru.
Acest u ($) este alcătuit din o şi y şi s-au făcut avînd această formă ©.
2. Ceale năsose, precum: îf^j, î(X), ă.
1	(*).
Litera î(^), numai la începutul cuvintelor se pune. P. e. învă-ţetoriu, înger, împetrit.
TT
Acest î(jţ) este atîta cît în, care dintru început sescriia i, adecă pentru scurtare n puneau deasupra lui T, după aceaia lăsară de a mai scriia n, fără numai trăsura cea curmezişe deasupra lui i o puneau, şi făcînd-o mai strîmbă se formă î(^), şi aşa eşi literă noă.
I (X).
Litera î(jr), numai la mijlocul cuvintelor se scrie. P. e: Vini, mină.
Acest î(xk), mai ales înnaintea lui n stă, şi se scrie în cuvintele romaneşti purcese de la limba Latinească unde se scriu cu e. P. e: Vîntu vine de la ventus, pâmînt, de la pavimentum. Ba şi alte sunătore înnainte de n, se schimbă în î(jr), precum : prind vine de la prandeo\ plumînă de la pulmones; mîna de la manus.
Luare aminte: După ce lăpădară romanii literiie Stremoşilor sei pe la anul 1440, şi luară ale Slovenilor dintru-ntîiu numai pre ă, cu tonul său îl întrebuin-ţeau şi în cuvintele aceale, unde acum punem pre î (x) şi scriiau pământ, stămpărat.
4 — Gramatica românească
49
Ă
Litera ă, numai la mijlocul şi la sfîrşitul cuvintelor se pune, precum : Măgură, pătură.
Luare aminte: Acest ă s-au luat a se pune în Ioc de a timp ; că ispitind după 20 filologhfe, cuvintele romaneşti, care acum se scriu cu ă, vom afla că în limba Latinească se scriu cu a, precum : Domnă, portă, vargă ; vin de Ia Domina, porta, virga.
3.	Geale doo sunătore ascunse: iatra), ea(’K), iu(io).
IA (M) sau IA (rA).
Litera aceasta, după forma cea dintîiu la începutul iară după forma a dooa la sfîrşitul cuvintelor se pune. P. e: iarna, învăpăiat.
Luare aminte : Litera ia (ta), precum chear se vede, este alcătuită din i şi din a deci numai acolo se scrie, unde respunderea acestor doo litere laolaltă se cere.
P. e: Iazul, văpaia
EA (■£).
Litera ea se întrebuinţează cînd la mijlocul, cînd la sfîrşitul cuvintelor. Deci:
a.	La mijlocul cuvintelor se pune această literă în locul lui e ci arare ori; precum : Besearică, leage.
b.	La sfîrşitul cuvintelor femeeşti, care se sfîrşesc în e, P. e: Punte, puntea; păşune, păşunea.
v. Aşişderea la Verburi în timpurile nesevîrşite se pune ea; P.e: Vedea, mergea.
g. Pune-se ea, încă în mijlocul cuvintelor la silavele ceale schim-bătore în esc, unde esc se stremută în ească, ţinînd tonul lui ia. 21 P. e: Stăpînesc, stăpînească; pîndesc, pîndeascâ.
Luare aminte: Avînd vre un cuvînt dintre acestea mai sus puse, înainte de e sunătore literă, atuncea în loc de ea, luam ia. P. e: Ploia, grăia, voiască, mîntu-iască. Aicea se vede: Litera ea (ti. n. n.), că s-ar fi născut din ea (6d, n. n.),
P. e : mea (scris M% n. n.), în Ioc de mea (scris A\6d, n. n.) ; florea (scris isopii, n. n.), în loc de florea (scris $A©p6d, n. n.).
Intru acest chip avem articulul femeesc a, de faţă, iară luîndu-se cu ea (cu ti,— n. n.), articulul se înneacă.
50
IU (io)
Litera iu, se pune în cuvintele romeneşti, cînd la început, cînd la sfîrşit, precum: iute, iubit, călcîiu, puiu, scriitoriu, întrebătoriu.
V. DE ÎNTREBUINŢAREA LITERILOR NESUNĂTdRE.
Literile nesunătore de sine sînt mute, care alăturîndu-se celor sunătore dau respundere deschilinită : aşa sînt: b, v, g, d, j, z, c, l, m, n, p, r, s, t, f, h, ţ ,ci, ş, şt, gi, x, ps (W), th (Q).
Dintre acestea luom.
1.	Ceale buzase;
Deci să se deschilinească :
a.	b de p, şi de m; că alta este a zice baba, alta Papa; şi iară
alta mama. Aşa drept vei respunde: Eu am văzut pre Papa de la 22 Roma. Iară nu : eu am văzut pre baba de la Roma.
b.	v, de ţ; că cuvintele: viia şi fiia deschilinit înţeles au unul de altul, aşijderea, alta e vinul, şi alta e finul.
2.	Ceale dinţose:
a.	s, z, ţ. Acestea după însuşirea tonului său cu deschilinire se întrebuinţează : că alta e a zice ţara, alta sara şi iară alta zara.
b.	Aşijderea, x (cs, § n. n.), şi ps(W, n.n.), drept să se întrebuin-ţeaze. P. e. Oxfort, Psaltire; iară nu: Osfort, Saltire.
v. Precum şi : ş, şt, j, ci au deschilinit ton, deci cu luare de seamă se întrebuinţează, p. e. \Adu-mi ştergura, iar nu : cergura. Fie-ţi jele de dînsul, iar nu fie-ţi şele de dînsul.
g. j cu gi să nu se strămute : deci zi: genunche, iară nu jenunche.
Joc, iar nu gioc.
Luare aminte : Cuvintele care în limba Latinească se scriu cu g, stînd această literă acolo înainte de e sau i, la romani se scriu cu gi; iar ceale ce în limba La-tinescă se scriu cu j, noi românii13) le scriem cu j, precum: gene vine de la gene (r6H6, n. n.); jude, vine de la Iudex.
1.	Ceale limbose:
Una cu alta să nu se schimbe, precum : d, cu t, ori cutft(Q): Aicea 23 vei scriia şi vei zice Qorna, iar nu Toma, ori Doma.
4.	Ceale gitose.
Acestea se deschilinesc la respundere, precum: g de c şi de h,
P. e: Hristos, iar nu Cristos; Gumi, iar nu Cumi.
51
CAP. al II-l ea.
DE DESPĂRŢIREA LITERILOR ÎN SILAVE.
Cuvintele în si lave mai vîrtos acolo se despart, unde după re-gulele sale se cuvine.
A.	Reguli de chepetenie.
1.	Cîte litere sunătore şi doo sunătore se află într-un cuvînt, atîtea şi silave se fac dintr-însul. P. e: O-sta-şul, cîm-pi-ei.
2.	Precum vreun cuvînt se alcătueşte, aşa se şi desparte.
Aicea vin cuvintele care la început iau preposiţele ceale nedespărţite, precum sînt: a, ad, de, des, ex, sau s, re, cu, in, sau în, pro, sub, tra, stră, P. e : a-bat, ad-apă, de-dau, des-fac, cu-prind, în-torc, sub-scriu, pre-dau, stră-mut, ira-duc.
De aicea se scot numele bărbăteşti, care se svîrşesc în nesună- 24 tore aşijderea în u sau iu, precum: pom, grîu, puiu. Acestea, luînd, articulul se zic pomul, griul, puiul; însă despărţirea lor se face nu precum s-au alcătuit, ci po-mul iar nu pom-ul; grî-ul, iar nu grîu-l; pu-iul iar nu puiu-l.
B.	Reguli particulate.
a.	Cînd una literă sunătore între doo sunătore stă, atuncea una ca aceaia cu următorea sunătore se ia. P. e: pî-ne, ca-le.
b.	Nedespărţite nesunătore aflîndu-se între doo sunătore, cătră următorea sunătore se trag. P. e: Ta-bla, Su-flet.
v. Aflîndu-se vreuna literă nesunătore înnaintea celor nedespărţite, una ca aceaia se ia cu înnainte mergătorea sunătore.
P. e: Lun-tresc.
g. Doo sunătore deschilinite şi îndoite sunătore fie în cuvînt romanesc sau strein se despart. P. e: Mo-av, pre-o-ţi-ia. d. Aretate sunătore niciodată nu se despart. P. e: ur-gi-ei, no-roiu.
52
e. Cînd vreun cuvînt sub titlă sau altă scurtătore, are a se scrie, atuncea scurtătorea acolo se pune, de unde s-au lăsat literile. P. e: Dm-nul, Sfn-tul.
CAP. al 111-1 e a
DE ÎNTREBUINŢAREA SEMNELOR.
Semnele se întrebuinţează:
1.	La cuvinte.
a.	Oxîa (') se pune la aceaia silavă unde cade puterea cuvîntului.
P : e : Vînâtul, părtinitoriu.
b.	Varia (') stă la sfîrşitul cuvîntului dînd respundere grea. P. e:
\
Simceă, lucră.
v. Dâsia (~) sau micşurătdrea se pune deasupra sunătorei cu care se
A	A
începe cuvîntul. P. e: Adunare, ostăşie, urmare. g. Iso (>') asijderea la începutul cuvîntului pururea stă. P. e:
)/ )/ )/
Anul, umărul, omul.
d.	Apostrof (-5) Aduce ton ca Varia greu şi se pune :
a. Deasupra literei sunătore la începutul închieturii, unde
şi minunătorea se întrebuinţează. P. e: 0 părinţilor l încotro aţi apucat de nu căutaţi de creşterea fiilor voştri 1 Ah, amărîţii de voi.
p. în verburile ajutătore la a treia persona singuratecă a 26
timpului de acum. P. e : El ia aminte, ia e supărată.
e.	Scurtătorea (w) se pune numai deasupra lui i şi iu scurt. P. e : Pruni, pui, ceriu, uloiu.
53
j. Titla (~) aceasta se pune unde lăsem una sau mai multe litere afară, pentru scurtare. P. e: Dmnul, Dzeu.
s. înpreunătorea (—) se pune între silavele unui cuvînt, arătînd cum că acelea trebue înpreunate. z. Semnul linserii (') se întrebuinţează unde lăsăm vreo literă
sunătore de la sfîrşitul cuvîntului, pentru că următoriul cuvînt iar cu sunătore se începe, precum în versuri adeseori se întîmplă.
2.	La închieturi.
a.	Opritorea sau comma, (,) aceasta se pune:
a. Intre închieturi, care nu sînt între sine cu părticeale legate. P. e : Dobitocele ceale cu patru piciore aleargă, păsările zboră, peştii înnâtă şi vermii se tîrăesc. p. Intre mai multe cuvinte, care la o legătură vin. P. e: Iubirea, dreptatea, adevărul, rebdarea, pacea şi înfrănarea patimilor sale fac pre om virtuos.
y. între mai multe închieturi, care tot la acelaş sujet ori fiinţă îşi reduc înţelegerea sa. P. e: Viaturile curăţă aerul, 27 recoresc căldura,domolesc frigul, uscă căile, mină nori şi corăbii dintr-o ţară într-alta.
8.	înnainte şi după fieştecare închietură vîrîtă, ori alăturată P. e : Omul, carele iubeşte pre Dzeu, partea cea mai bună şe-au ales. Solon înţeleptul, întrebat fiind pe cine socoteşte el a fi fericit au respuns: Nimenea mai nainte de morte nu se pote zice a [i fericit.
e. înnainte de legătorelecuvinte: cînd, pentru câ,decît, precum.
P : e: Mai greu este preste sine, decît preste ţeri a fi stăpîn.
Aşa vieţueşte, precum la morte vei pofti să fi vieţuit.
b.	Opritorea puntată sau semicolon (;). Aceasta se întrebuinţează la despărţirea închieturilor celor următore, de ceale înainte mergătore, care vin după aceste cuvinte: însă, dar, totuşi, ci, ma, ş. a. P. e:
Totă mijlocirea s-au întrebuinţat, de a aduce pre Antonie la joc mare; însă în deşertt că ei remasă statornic după făgăduinţa ce o deduse tătî-ne-seu, cum că la niciun joc mare mai mult nu se va lăsa,
v. Doo punturi sau Colon (:) Acest semn desbină :
a. In perioduri, ceale înaintemergătore închieturi, de 28 ceale urrhătore; P: e: Deşi reutatea oamenilor iote puterile va întrebuinţa, de a face pre cel plin de bunătate nenorocos, luîndu-i avuţia şi repind pre prietenii lui de la dînsul, dară totuşi nu-l va ' lăsa pre el credinţa cătră Dzeu şi cătră preţuita virtute : de unde avînd adevărata nădejde, de întorcereasortei sale în partea cea bună,
54
stă ca muntele lui Dzeu întărit cu piciorul în neclătire, şi cu capul în razele soreluL
p. . Doo punturi se pun şi cînd vrem să vădim vreo zicere vrednică de aducere aminte. Dzeu au zis: Să fie lumină!
Şi s-au făcut lumină.
y. Se pune acest semn şi atuncea, cînd aducem cuvintele cuiva, pre cum sînt anecdotele, ghiciturile şi zicalele. P. e:
Bine au zis cine au zis: Paza bună trece primejdiia rea.
8. Se mai pun doo punturi şi cînd se aduc pilde, ori cuvinte ale oamenilor învăţaţi şi alte lucruri vrednice de luare aminte.
P : e : Cei şapte înţelepţi ai Ţerii Greceşti au fost: Thales, Solon, Bias,Cle6bulus, Xîlo, Pîtacus, P eriander şi Licurg întrebat fiind de ceteţeanii sei de ce el ca dătătoriude leagi n-au adaosşi acea leage, ce pedeapsă s-ar cuveni acelora, carii ar ucide pre părinţii sei, 29 au respuns: fiindcă încaşi natura se înfiorează de aşa faptă, nici au socotit, că va veni cineva la aşa gînduri, de a face o faptă urîtă ca aceaia.
g. Puntul (.) Acest semn se pune:
a.	La sfîrşitul fieştecăriia ziceri după ce au eşit înţeleagerea. P. e:
Cu aceasta tare ne mai înşelăm cînd de morte nu cugetăm. Mare parte a vieţii nostre au trecut. Tot ce mai avem de a vieţui, cu laţul său au cuprins mortea.
b.	Puntul se pune la cuvintele ceale curmate. P. e : S. Apost. Petru, aşijderea: D. Capet.
v. La numeri, cînd ţifrele arată deplinul său număr. P. e: Scrie în cartea a II. a înpăraţilor cap. IV. Vers. 20.
3.	Semnele care la mai mari despărţituri a vreunei ziceri se întrebuinţează sînt:
a. Semnul întrebătoriu (?)
Acesta stă după fieştecarea făcută dreaptă întrebare. P. e:
Au doră tinerul se va pedespi, deacă va urma după demăndăciunile mai marilor sei ? Nicidecum. Cui mai pe urmă îi va fi bine ? Celui drept.
Iară de cumva vreo întrebare, numai ca o povestire se va aduce, iară nu ca o întrebare dreaptă, atuncea una ca aceaia nu capătă sem- 30 nul întrebării, fără numai doo punturi. P. e : Tales filosoful întrebat fiind oii pote undeva vreo faptă să rămînă ascunsă lui Dzeu: au respuns: Nici cugetaţi de aceasta. In cărţile Beseariceşti, semnul întrebării aşa se pune(;). P. e: Spuneţi Jidovilor, unde este Isus, pre carele l-aţi pus în mormînt ?
55
v. Chiemătoriul semn sau mir.unătorea (!) stă,
a. După tote cuvintele, care arată vreo simţire din lăuntru precum: oh \ vai \ ah lo oamenilor! Voi căutaţi mai nainte avuţii ; iară învăţetura şi faptele bune, care şi după morte ne lungesc viaţa, aţi părăsit.
8. Se pune chiemătoriul semn, după zicerea cu carea vorbim cătră cineva. P. e : Bine me-ai venit! Dzeu să te ţină!
g. Semnul judecării (—) se pune:
a. Cînd se ceare, ca cetitoriul să judece din ceale pînă aci puse, despre ceale lăsate, care de aci pot urma, şi le-au lăsat scriitoriul de a le pune. P. e : Eutotă nedejdea mea spre aceaia am pus—Şi iată acum trecu!
d.	Semnul linserii (').
Acest semn arată a fi o literă sunătore afară lăsată, care adese se întîmplă pentru eufonie, pentru plăcutul auz, adecă: cînd după 31 cuvîntul ce se săvîrşaşte în sunătore, următoriul cuvînt, iară cu sunătore se începe: atuncea sunătorea cuvîntului înnainte mer-gătoriu se linge prin sunătorea următoriului. P. e:
Pînă eşti tinăr, caută ştinţe bune
Că daruri multe’n partea ta vor pune;
Ce tie mintea cea bună ţ’arată,
Fă-le tu’ndată.
e.	Semnul înpreunătoriu (-)
Acesta se întrebuinţează, cînd cuvîntul în doo rînduri se desparte, unde la curmătura cuvîntului în rîndul cel înnainte mergătoriu se pune semnul, iar cu ceaialaltă parte a cuvîntului trecem la următoriul rînd. P. e: Păsto-riul.
j. Cuprinzetorea sau Parentezul ( ) se întrebuinţează, cînd vîrîm şi închidem vreo închietură ce face înţelesul mai chiar, însă carea ar putea şi remînea afară. P. e: Ce nu vreai să-ţi facă ţie oamenii (au zis Mîntuitoriul lumii) nici tu să nu faci altuia.
s. Paragraful (§).
Acest semn, împarte o învăţetură în mai multe părţi, pentru ca să împuţinează multe feliuri de litere, care în loc de numeri se întrebuinţează ; pentru adeverire, deschide vreo carte care se împarte în parâgrafuri şi te vei încrede de întrebuinţarea parâgrafurilor.
z. Aducătorea	se pune la începutul şi la sfîrşitul rînduri- 32
lor, ce cuprind vreo adeverinţă, carea de aîndirea 14) s-au adus,
56
pentru a întări vreo învăţetură. P. e : Iubirea de argint şi de bogăţii mari, fără de a face bine la neam şi la cei lipsiţi, este o patimă, carea vatămă şi neodihneaşte pre agonisitoriul, că se munceşte pentru altul, precum adeverează înţeleptul Pithagor, zicînd: precum sarcina asinului este dobîndă la altul, iară luişi pagubă; aşa şi bogăţia scumpului se întorce în dobînda altuia, iară dînsului întru pagubă.
i.	Arătătorea sau asterisc (*)
Cu acesta însămnăm mai jos ceale ce desvălesc înţelegera celor mai sus puse, care acolo pentru cuprinderea locului mult şi ca să nu rumpă înţelesul textului nu le-am putut pune.
PARTEA A TREIA
ETIMOLOGHIA SAU DEDUCEREA CUVINTELOR
Arătare: Etimologhia este aceaia parte a Grammaticii, care ne învaţă, cum se deduc cuvintele de la rădecina sa, adecă: cum se schimbă, de cîte plase sînt şi ce însuşiri au cuvintele.
Părţile Etimologhiei
Părţile grăirii la Etimologhie puse sînt noo, precum:
Părţile grăirii declinătore, sau care se apleacă.
Părţile grăirii nedeclinătore, sau care nu se apleacă.
I.	Ar ti cui
II.	Numele
III.	Pronumele
IV.	Verbul
V.	Partid pul
VI.	Adverbul
VII.	Preposiţa
VIII.	Conjunţa
IX.	Interjeţa
58
DE PĂRŢILE GRĂIRII DECLINĂT6RE
CAP. I.
DE AR TICUL
A. ARĂTARE: Ce este Articulul.
Articulul este aceaia parte a grăirii, carea se apleacă, şi punîn-du-se după Nume hotăreaşte aplecarea lui la numeri şi în cazuri: că în limba romanească Numele nu se apleacă, fără numai Articulul cu care se închee.
B. SEMNELE ARTICULULUI.
Semnele Articulului sînt: î. Genul sau neamul. 2. Numărul. 3. Cazul.
1.	Genere sînt doo: Bărbătesc şi femeesc.
a,	De Genul bărbătesc sau masculin15) este/,le, ul, precum: Socru-l, frate-le, nepotu-l.
b,	De genul femeesc sau femen este: a, ea, oa, precum: masa, puntea, vergeaoa.
2.	Numeri sînt doi: Singuratec şi multoratec.
59
a,	Numeral singuratec se întrebuinţează, cînd numai de un lucru sau fiinţă se face vorba. P. e: Nepotul, steaoa.
b,	Numeral multoratec se întrebuinţează, cînd de mai multe lucruri sau fiinţe se face vorba. P. e : Nepoţii, stealele.
3.	Cazuri sînt şase.			
a.	Nominativ sau Numitoriul	r	Cine ?	Omul
b.	Ghenitiv sau Născătoriul	D3	a cui ?	a omului
V.	Dativ sau Dătătoriul	3> r-t-	cui ?	omului
g.	Acuzativ sau Pîrătoriul	-t DX	pre cine ?	pre omul
d.	Vocativ sau Chiemătoriul	cr D3		o! omule
e.	Ablativ sau Luvătoriul.	*—t rt>	de la cine ?	de la omul.
Luare aminte: La învăţarea acestor cazuri, ceale doo cazuri mai de sus să se ia aminte, adecă: Nominativ şi Ghenitiv, că cealelalte de la aceste doo se deduc, precum: de Ia Nominativ se deduc Acusativ, Vocativ şi Ablativ, iar de la Ghenitiv se deduc Dativ, precum mai sus se pote vedea.
V. DE DECLINAREA ARTICULULUI.
Bărbătesc	Singuratec	Femeesc
Nom.	1	le ♦	ui.	a		ea		oa
Ghen.	a lui	lui	ului.	a ei-ii		ei-ii		lei-iii
Dat.	lui	lui	ului.	ei-ii		ei-ii		lei-Iii
Acu.	pre 1	le	ui.	pre a		ea		oa
Voc.	e	e	e.	ă		e		ea
Abl.	de ia 1	le	ul.	de la a		ea		oa
			Multoratec					
Nom.		ii			Ie			
Ghen.	a	lor	a		lor			
Dat.		lor			lor			
Acu.	pre	ii	pre		le			
Voc.		i, lor		e,	i, lor			
Abl.	de la	ii	de la		le			
G. DE ÎNTREBUINŢAREA ARTICULULUI.	36
Articulul se pune cu Numele după acestea reguli.
întrebuinţarea articulului.
La Numele bărbăteşti intre care unele se sfîrşesc în u, au iu, altele în e, şi iar altele în nesunătore literă.
1.	Articulul e se pune după acelea Nume, care se sfîrşesc în u, au iu. P. e : lotru-l sau lotrul, ceriu-l sau ceriul.
69
2.	Articulul le, se pune după Numele bărbăteşti, care se sfîrşesc în e; precum: păreate-le, şerpe-le.
3.	Articulul ul se pune după Numele, care se sfîrşesc în nesunătore.
P. e: Domn-ul, sau Domnul; os-ul, sau osul.
întrebuinţarea Articulului.
La Numele femeeşti, dintre care unele se sfîrşesc în ă, altele în e, iară altele în ea.
1.	Articulul a, se pune după Numele, care se sfîrşesc în ă, acestea lăpă-dînd litera o, iau a, precum : masă, masa; lună, luna.
2. Articulul ea, se pune după Numele femeeşti, care se sfîrşesc în e, precum : punte, puntea (scris nSHxea, n. n.) sau puntea (scris nSHT-E n. n.), me, mea (scris mga, n. n.), sau mea (scris m-b, n. n.).
Luare aminte: Numele, care înainte de e, au sunătore, la acelea ea nu se varsă
în ea, ci în ia, precum: cîmpie, cîmpiia; voe, voia.
3.	Articulul oa, se pune după Numele, care se sfîrşesc în ea, pre- 37 cum Simcea, Simceaoa, Vergea, Vergeaoa.
|
CAP. al II-l ea DE NUME.
A. ARĂTARE: Ce este Numele.
Numele este cuvînt, carele însemnează vreuna fiinţă ori personă, sau tocmai însuşirea lor şi, alăturîndu-şi Articulul se apleacă în Genere la numeri şi cazuri. P. e: Nepot, iarbă cu Articulul se zic: Nepotul, iarba.
61
B. ÎMPĂRŢIREA numelui.
Numele se împart în Nume înfiinţetore (sustantive) şi în Nume însuşitore (adjetive.).
1.	Nume înfiinţetoriu se cheamă atare Nume, care însemnează vreo fiinţă au făptură. P. e: Ostaş, lemn, casă.
2.	Nume însuşitoriu este atare Nume, care însemnează însuşirea vreunei fiinţe. P. e: mare, gros, roşie, precum : Cal mare; lemn gros.
Numele înfiinţetoriu are mai multe numiri.
1.	Nume propiiu, acesta este atare cuvînt, cu care numai una fi- 38 inţă putem numi. P. e: Ungaria, Buda, Aradul, Dunărea, Sinaia,
Ioan, Sofia.
2.	Nume comun: care la mai multe fiinţe sau persone se pote da.
P. e: om, împărat, cetate.
V. URZIREA NUMELOR.
Numele sînt:
1.	Simple sau proste;
2.	Deduse sau izvodite ;
3.	Compuse sau alcătuite ;
1.	De Numele simple.
Nume simple se cheamă aceale cuvinte care nu se trag de aiurea, ci de la sine şi întru sine au rădecina sa. P. e : Domn, oraş, alb, negru.
2.	De Numele deduse sau izvodite.
Nume deduse, sau izvodite sînt atare cuvinte, care de la ceale simple se deduc, precum : domnesc, orăşan, albeneţ: se deduc de la domn, oraş, alb.
Luare aminte: Aicea aducem tâte Numele atrase de la alte Nume sau de la Ver-buri, precum: dreptatea, amărîciunea, omenirea, vedearea, cîntătoriul, cîntecul.
a. Nume însuşitore deduse de la Nume înfiinţetore, care se fac luînd după sine acestea următore Părticeale: precum: an,eanal, alnic, 39 esc, et, iu, os.
In an ori ean, acestea arată de ce ţară au de ce loc este cineva ; precum: Italian, Moldovan, Cîmpean, Muntean, Pădurean, Sătean.
în al ori alnic, cuvintele la acestea Părticeale deduse însemnează că fiinţa se cuvine acolo de unde-şi portă numele, precum: Naţional, Poporal,_ sau Naţionalnic, Popor alnic. P. e : Invăţetoriu naţional, adecă : Invăţetoriul naţiei.
62
In -esc. Acestea arată cuvintele ceale deduse a fi încă sub stăpî-nirea cuvîntului de rădecină. P. e : Domnesc, sătesc, precum : Cal domnesc va se zică: Calul este a Domnului.
In -eţ. Arată a avea o parte mai mică din însuşirea cuvîntilui de rădecină, precum : Luciu, timpuriu, lupiu vin de la luce, timp, lup.16)
In -os. Aicea se arată Numele ceale deduse a avea însuşirea Numelor înfiinţetore întru plină măsură. P. e: Apătos, nodos, ca să zică: plin de apă, de noduri.
b. Nume înfiinţetore, deduse iară de la înfiinţetore, care se fac luînd după sine următorele Părticeale, el, ori ut, ime, oiu, ori oc; ăt, ori et, ie.
In -el, ori ut, ori işor, acestea arată înţelegerea cuvîntului de rădecină a fi înmicşorată. P. e: Domnicel, Domnuf, Do nnişor; purcel, 40 porcuţ, porcuşor, ş. a.
In -ime, acestea cuvinte arată mai multe fiinţe de un feliu a fi laolaltă adunate. P. e : Omenime, pădurime.
în -oiu, ori oc, bărbăteşti; iar în one 17) muereşti, acestea arată a avea însuşirea Numelui de unde s-au dedus în măsură mare crescută P. e : Omoiu, sau omoc; căloiu sau căloc vin de la om, cal; băbonevine de la babă.
în -ăt ori et, acestea arată o mulţime a fiinţelor cuvîntului de rădecină. P. e: Omăt, prunet, spinet; adecă: mulţime de oameni de pruni, de spini.
în -ie acestea arată a avea însuşirea cuvîntului de rădecină în mare măsură. P. e: Cimp, cîmpie, ură, urgie.
v. Nume înfiinţetore deduse de la însuşitore, care se fac luînd Păr-ticealele: eaţă, ime, ătate, uş.
In -eaţă: acestea arată a avea însuşirea Numelui de rădecină. P. e :
Albeaţă, negreaţă; vin de la : alb, negru.
în -ime, arată a avea tote însuşirile cuvîntului de rădecină, P. e : înnălţime, roşime\ vin de la : înnalt, roşu.
în -ătate, arată însuşirea cuvîntului de rădecină întreagă : P. e:
Bunătate, dreptate, precum : om cu bunătate, sau om bun.
în -uş. Acestea arată încaşj materia de unde se trage însuşirea, 41	®
precum: albuş, gălbănuş, : de la alb, galbăn.
In -ciune. Aşijderea şi acestea arată a avea însuşirea cuvîntului de rădecină întreagă: P. e: înţelepciune, amărăciune-, de la înţelept, amar.
g. Nume însuşitore deduse iară de la însuşitore. Acestea se fac alătu-rînd la ceale simple părticealele acestea următore: eţ, eaţă, iu, uţ, işor, uş, iş.
63
a «*
în -eţ, eaţă. Acestea abate la însuşirea cuvîntului de rădecină, precum: orbeţ, albeneţ, măreţ, care vin de la orb, alb, mare; aicea adaogă albeaţă, greaţă; de la alb, greu.
In -iu. Acestea arată a avea numai o parte din însuşirea cuvîntului de rădecină. P. e : negriciu, albiciu, adecă : bate în negru, în alb.
în -uţ, işor. Acestea înmicşorează înţelegerea cuvîntului de rădecină. P. e : buriuţ sau bunişor, grosuţ sau grosişor.
Luare aminte : Afară de acestea mai sus puse se iau încă în socotinţă Numele trase, a căror idee numai cu mintea o cuprindem, dintre care unele sînt trase de la ceale simple, iară altele de la Verburi. Deci:
a.	De Numele trase de la ceale simple.
Acestea se fac luvînd părticeaoa ie sau taie, precum: de la frate, vine frăţie şi frăţietate, de la soţ, soţie şi soţietate.	42
Aşijdirea şi de la ceale însuşitore se fac : precum mare, măreţie, mărime, mărire; tare, tărie, tărime.
b.	De Numele trase de la Verburi.
în -are, ere, ire. Acestea arată o cuprindere a însuşirii cuvîntului de rădecină. P. e: De la jur, jurămînt, cred, crezămînt.
în -atu, itu, arată în ce lucru se deprinde cineva, precum: Negu-ţătoritu, zugrăvită; adecă, cu negustoriia, zugrăviia.
în -ură, arată aceaia ce s-au lucrat, precum: Fertura, adecă ce s-au fert; Scriptura, ce s-au scris.
în -alâ. Acestea arată însăşi materia cu carea se lucră. P. e : Negreală, urzală, văpsală.
în -oriu, ore, arată persona care lucră. P. e : Sepătoriul, cel ce sapă; săpătorea, ceaia ce sapă.
3.	De Numele compus? (alcătuite),
Numele compuse se fac din simple, cînd la acestea se adaogă alt uvînt, ori părticea, cu legătură sau fără legătură. Deci:
a.	Numele compuse cu legătură.
Acest feliu de Nume se fac în limba romanească, ca şi în cea franţo- 43 zească, unde doo cuvinte la alcătuire se leagă cu Preposiţa de precum : Domn de casă, tăetoriu de leamne, făcăloriu de bine.
b.	Numele compuse fără legătură.
Aşa se alcătuiesc Numele ceale trase de la Verburi, la care se pre-pun Preposiţele ceale nedespărţite şi într-un cuvînt se varsă.
P. e : Stremutare, resturnare, descîlcire, respîndire. ş. a.
64
G. SEMNELE NUMELUI.
Numele ca şi Articulul, caută numărul, cazurile şi genul.
1.	Numeri sînt doi: Singuratec şi Multoratec; precum: Sing : Fratele. Mult: Fraţii.
2.	Cazuri slnt şase:
Nominativ, Ghenitiv, Dativ, Acuzativ, Vocativ şi Ablativ; precum am văzut la Cap. I. De Articul.
3.	De Genul sau Neamul Numelui.
Numele în limba romanească, ca şi în limba italienească şi fran-ţozască sînt numai de doo genere; unele de Genul bărbătesc; iar altele de Genul femeesc.
a.	Aretare. Tote Numele, care hotărăsc fiinţe de parte bărbătească, sînt bărbăteşti, precum avem:
a. Numele care se sfîrşesc în u, ori iu, dinpreună cu ceale ce se văd a avea la sfîrşit nesunătore literă, fie a fiinţelor cuvîntătore au necuvîntătore. P. e : Socru, frîu, unchiu, ceriu, văr, lup, fag.
p. Numele, care din fire, sau după stare se cuvin bărbaţilor, sînt de parte bărbătească, precum: June, împărat, Preot, învăţetoriu.
Dintre acestea scote neaga,18) sluga, că deşi însemnează bărbaţi, totuşi se întrebuinţează ca Nume femeeşti. P. e : Sluga mea, neaga ta.
y. Numele lunilor sînt bărbăteşti, adecă zicem: acest ianuarie, fevruarie, martie, ş. a.
Aşa şi anul estă Nume bărbătesc, însă numele zilelor sînt femeeşti, precum : această luni, marţi, miercuri, ş. a. Aşijderea şi ceale pantru timpuri ale anului sînt femeeşti, adecă : această primăvara, vară, tomnă, iarnă.
b.	De Numele femeeşti.
Aretare: Numele care hotărăsc fiinţe de partea femească, sînt femeeşti, precum avem:
a .Numele care se sfîrşesc în ă, e, şi ea, sînt tote femeeşti, P. e: Nepotă, pătură, frunte, vulpe, surcea, turturea.
Dintre acestea scote următorele, că sînt bărbăteşti, precum: Tată, Papă, Popă, Paşă, Ducă, neânea, frate, Părinte, Jude, lapte, dinte, sore, şerpe, vezure, cine, epure, verme, scăete, berbece, cărbune, june, purece, cleşte, păreate, peşte, genunche, mugure,şârece, pîntece, nume, fole, tăciune, sîngerete, vulture, burete, strugure, mâscure. ş.a.
5 — Gramatica românească
65
Luare de seamă: Multe limbi afară de ceale ce au purces din limba latinească, au şi aşa feliu de Nume, care nici sînt bărbăteşti nici femeeşti, ci oarecumva de un gen de mijloc : care plasă de Nume limba romanească neavîndu-l, pentru a deplini înţelesul lui, unde se ceare, acolo primeşte cel femeesc. P. e: Hoc non est credendum. Aceasta nu este de crezut. Şi aceasta avem întru luare de seamă : Cum că cea mai mare parte a Numelor bărbăteşti, trecînd la numărul multoratec se fac femeeşti, precum : Frîu, frîne ; gunoiu, gunoe: pămînt, pămînturi. ş. a.
D, DECLINĂRILE SAU APLECĂRILE NUMELOR.
Limba romanească are numai doo declinări: una a Numelor bărbăteşti, iară alta a Numelor femeeşti.
DECLINAREA I
46
A. NUMELOR ÎNFIINŢETORE BĂRBĂTEŞTI.
Numele bărbăteşti se află de trei clase : unele care se sfîrşesc în u, au iu, precum: socru, ceriu; altele în e, precum: frate-, iară altele în nesunătore : precum om, cerc. Apoi acestea se îmbracă cu formele Articulului l, le, ul. Unde numai Articulul se apleacă, iară Numele remîne neschimbat. Precum:
I. Formă : cu ARTICULUL l.
Cu aceasta se declină tote Numele bărbăteşti, care se sfîrşesc în în u, iu, precum : socru, socrul; ochiu, ochiul.
Singuratec
Multoratec
.Nom: Ghen : Dat: Acuş: Voc: Abl:
socru-I
a socru-lui socru-lui pre socru-1 o! socru-le de la socru-1
Socri-i
a	socri-lor
socri-lor pre	socri-i
o I	socri-lor
de la	socri-i
Aşa se apleacă: Dzeu, curcubeu, zmei, bou, votru, lotru.
Forma Numelor care se sfîrşesc în iu.
Singuratec
Multoratec
Ochi-i
Nom: Ghen: Dat: Acuş: Voc: Abl:
Ochiu-1 a ochiu-lui ochiu-lui pre ochiu-1 o I ochiu-Ie de la ochiu-1
pre ochi-i o 1 ochi-lor de la ochi-i
a ochi-lor ochi-lor
67
Aşa se declină : Morariu, trunchiu, unchiu, păcurariu, văcariu, Invă- 47 ţetoriu, vînzătoriu. ş. a.
II.	Formă : cu Articulai le
După care se apleacă tote Numele bărbăteşti, care se sfîrşesc în e, precum:
		Singuratec		Multor atee
Nom:		şerpe-le		şerpi-i
Ghen:	a	şerpe-lui	a	şerpi-lor
Dat:		şerpe-lui		şerpi-lor
Acuş:	pre	şerpe-le	pre	şerpi-i
Voc:	o!	şerpe	o!	şerpi-lor
Abl:	de la	şerpe-le	de la	şerpi-i
După această formă se apleacă : Părinte, mugure, tăciune, vulture, frate, vezure. ş. a.
III.	Formă: cu Articulai al.
Cu aceasta se declină Numele bărbăteşti, care se sfîrşesc în nesu-nătore literă, precum:
		Singuratec		Multoratec
Nom:		Domn-ul		Domni-i
Ghen:	a	Domn-ului	a	Domni-lor
Dat:		Domn-ului		Domni-lor
Acuş:	pre	Domn-ul	pre	Domni-i
Voc:	0 1	Domn-ule	o!	Domni-lor
Abl:	de la	Domn-ul	de la	Domni-i
întru asemenea chip merg: Prun, stup, urs, măr, om, nepot, nap, înger.
Luare de seamă: Numele propii a personelor bărbăteşti în caşul Ghenitiv şi Dativ a lui Singuratec pun Articulul înnainte de Nume: iar după Nume atuncea pote sta Articulul, deacă va urma după Nume Pronumele, meu, tău, 48 nostru, vostru ; P: e: Nom: Petru. Ghen: a lui Petru. Cu Pronumele: Pe-
68
trul meu ; Ghen: a Petrului meu. Numele fiinţelor cuvîntătore, în Vocativ se pun şi cu Articul şi fără de Articul. P. e : Domnule sau Doamne w); nepotesau
nepotule ; bune sau bunule.
O
DECLINAREA A II.
A. NUMELOR ÎNFIINŢETORE FEMEEŞTI.
Numele femeeşti ca şi ceale bărbăteşti iar de trei clase se află: unele, care se sfîrşesc în ă, precum: capra; altele îne, precum: păşune-, iar altele în ea, precum: schinteă, vergea. Care apoi se apleacă cu formele Articulului a, ea, oa, şi se fac : capră, păşunea, schinteaoa.
1.	Formă. Numele care se sfîrşesc în ă, la declinare lapădă ă, şi primesc a, precum: masă, masa; vergurâ, vergura.
		Singuratec		M ultoratec
Nom:		Capr-a		Capre-le
Ghen:	a	Capr-ii-ei	a	Capre-lor
Dat:		Capr-ii-ei		Capre-lor
Acuş:	pre	Capr-a	pre	Capre-le
Voc :	o!	Capră	o!	Capre, sau caprelor
Abl:	de la	Capr-a	de la	Capre-le
Aşa se declină: Nepotă, fecidră, uşă, mînă, iarbă, pană, stînă, vînă. ş. a.
2.	Formă. După aceasta se apleacă Numele femeeşti, care se sfîrşesc în e, cărora alăturîndu-se Articulul a, amîndoo literile e a se varsă în ea, precum : Sorte, cu Art: sortea (scria cojrrea n. n.), sau sortea 49 (scris copT'B, n. n.); pine, pînea (scria naiHea, n. n.), sau pînea (scria [UKH-fc, — n. n.).
69
	Singuratec	Multoratec
Nom :	pînea	pîni-le
Ghen:	a pînei-ii	a pîni-lor
Dat:	pînei-ii	pîni-lor
Acuş:	pre pînea	pre pîni-le
Voc :	o! pîne	o! pîni-lor
Abl:	de la pînea	de la pîni-le
Aşa se apleacă : Cartea, sănătatea, mintea, vespea, mortea, ureachea, unghea, spinarea, păşunea. La această formă înseamnă: că Numele ceale ce înainte de e, au literă sunătore, la acelea ea nu se mută în ea, ci în ia, şi ghenitiv şi dativ a lui singuratec iau ei. P. e : Cimpie, cîmpiia, Ghen: a cîmpiei, Dat: cîmpiei. ş. a.
3.	Formă: După aceasta se apleacă Numele care se sfîrşesc în ea, şi au forma Articululul oa. P. e: o turturea, turturea-oa. ş. a.
		Singuratec		Multoratec
Nom:		turturea-oa		turtureale-le
Ghen:	a	turturea-lei	a	turtureale-lor
Dat:		turturea-lei		turtureale-ior
Acuş:	pre	turturea-oa	pre	turtureale-le
Voc:	o!	turturea!	0 î	turtureale-lor
Abl:	de la	turturea-oa	de la	turtureale-le.
Aşa se apleacă: Andrea, bărbea, vergea, mărgea, curea, purcea, rîn-dunea.
Luare de seamă : La forma aceasta a Articolului oa ; o, se pote schimba în 1, cit în loc de turtureaoa, putem zice turtureala, care I, apoi şi în cealelalte cazuri fi- 50 reşte urmează; adecă Ghenit: a turturealei; Dat: turturealei, ş. a.
REGULI DESPRE STREMUTAREA UNOR LITERE LA DECLINAREA NUMELOR.
a.	Numele care au la sfîrşit c, au g, înainte de e, şi i, mută c în ci şi g în gi, fie acelea Nume bărbăteşti ori femeeşti. P. e: Sac, saci; ac, ace; toiag, toiage; pungă, pungi; ciungă, ciungi.
b.	Numele care se sfîrşesc în t, sau d, înainte de i, mută tînţ; şi d în z, precum : Frate, fraţi; lat, laţi; poiată, poeţi; pradă, prăzi; scund, scunzi.
DE DECLINAREA NUMELOR ÎNSUŞITORE Declinarea Numelor însuşitore (ajetive) bărbăteşti.
Numele însuşitore bărbăteşti se apleacă ca şi ceale înfiinţetore, adecă : ceale ce se sfîrşesc în u, iu, iau Articulul /; iară ceale ce se sfîrşesc în nesunătoră iau al.
70
Singuratec
N G	a	Rău-1 rau-lui	. a	Vechiu-l vechiu-lui	a	Limpede-le . limpede-lui .	a	Bun-ul bun-ului
D A	pre	rău-!ui răuj_^	. pre	vechiu-lui vechiu-l	pre	limpede-lui . limpede-le	pre	bun-ului bun-ul
V	o!	rifu-ley	. o!	vechiu-le	o!	limpede-le	o!	biin^3
A	de la	rau-1	. de la	vechiu-l	de la	limpede-le	de la	bun-ul
N G	a	Răi-i răi-lor	. a	M ultoratec vechi-i vechi-lor . a		limpezi-i . limpezi-lor.	a	buni-i buni-lor
D A	pre	răi-lor răi-i	. pre	vechi-lor vechi-i	. pre	limpezi-lor. limpezi-i	pre	buni-lor buni-i
V	o!	răi-lor	0 î	vechi-lor	o!	limpezi-lor.	0 î	buni-lor
A	de la răi-i		. de la	vechi-i	. de la limpezi-i .		de la	buni-i
Declinarea Numelor însuşitore (ajetive) femeeşti.
Numele însuşitore femeeşti tot acelea forme ale Articulului primesc şi după acelea reguli se apleacă, ca şi ceaie înfiinţetore de acest gen, adecă : ceale ce se sfîrşesc în â, iau Articulul a, precum: formosă, formosa; iară ceale ce sfîrşesc în e, iau Articulul ea; precum: mare, marea; şi iar ceale ce se sfîrşesc în ea, iau oa; precum : grea,
măreţeă,		măreţeâ-oa.			
			Singuratec		
N		Formos-a		Subţirea	Rea-oa
G	a	formos-ei-ii .	a	subţir-ei-ii . a	rea-lei
D		formos-ei-ii .		subţir-ei-ii	rea-lei
A	pre	formos-a	pre	subţirea . pre	rea-oa
V	o !	formosă	o!	subţire-ea . o!	rea
A	de la	formosa	de la	subţirea . de la	rea-oa
			Multoratec		
N		formose-le		subţirea-le	rea-le
G	a	formose-lor .	a	subţireale-lor. a	reale-lor
D		formose-lor .		subţirea! e-lor.	reale-lor
A	pre	formose-le	pre	subţirele-le . pre	reale-le
V	o!	formose-lor .	o!	subţireale-lor . o!	reale-lor
A	de la	formose-le	de la	subţirele-le . de la	reale-le
Luare de seamă: Şi la acestea Nume însuşitore, ca şi la ceale înfiinţetore 52 femeeşti, Numele care se sfîrşesc în ea, la forma Articulului oa, o se pote schimba în 1, cît în Ioc de albiceaoa putem zice albiceala, buneaoa, buneala.
Declinarea Numelor înfiinţetore cu însuşitore.
Aicea să se ia aminte această regulă de chepetenie.
Vrînd a apleca Numeînfiinţetoriu cu însuşitoriu, atuncea Numele, care se pune înainte, ia Articulul şi se apleacă, iară celălalt rămîne neschimbat.
71
Declinarea Numelor bărbăteşti.
1.	Formă: Aplecarea Numelor bărbăteşti cu înfiinţetoriul înna-inte.
		Singuratec		Multor atee
N:		pomul dulce		pomii dulci
G:	a	pomului dulce	a	pomilor dulci
D:		pomului dulce		pomilor dulci
A:	pre	pomul dulce	pre	pomii dulci
V:	o!	pomule dulce	o!	pomilor dulci
A:	de la	pomul dulce	de la	pomii dulci
2.
inte.
Formă:	Aplecarea Numelor	bărbăteşti cu	însuşitorul înna-
	Singuratec		Multoratec
N:	dulcele pom		dulcii pomi
G: a	dulcelui pom	a	dulcilor pomi
D:	dulcelui pom		dulcilor pomi
A: pre	dulcele pom	pre	dulcii pomi
V: o!	dulce pom	o!	dulcilor pomi
A : de la dulcele pom		de la	dulcii pomi
Declinarea Numelor femeeşti.
1.	Formă : Aplecarea Numelor femeeşti cu înfiinţetoriul înainte.
		Singuratec		Multorarec
N:		pănura albă		pănurile albe
G:	a	pănurii-ei albe	a	pănurilor albe
D:		pănurii-ei albe		pănurilor albe
A:	pre	pănura albă	pre	pănurile albe
V:	o!	pănură albă	0 1	pănurilor albe
A :	de la	pănura albă	de la	pănurile albe
2.	Formă: Aplecarea Numelor femeeşti cu însuşitorul înnainte.
		Singuratec		Multor atee
N :		alba pănură		albele pănuri
G:	a	albei-ii pănuri	a	albelor pănuri
D:		albei-ii pănuri		albelor pănuri
A :	pre	alba pănură	pre	albele pănuri
V :	0 1	albă pănură	o!	albelor pănuri
A:	de la	alba pănură	de la	albele pănuri
Aicea avem acea luare de seamă, că aplecîndu-se Numele femeeşti înfiinţetore cu însuşitore, atuncea Numele cel ce va sta la al doilea
53
72
loc în cazul Ghenitiv, şi Dativ singuratec, unele iau e, altele i, care litere apoi şi preste tot Multoratecul se ţin de nume, precum se pote vedea mai sus.
Declinarea Numelor cu Pronumele arătătoriu acest sau acel.
Pronumele arătătoriu, acest, sau acel au se pune înnaintea Numelui au după Nume; deci la întîia întîmplare, adecă: de se va pune înnaintea Numelui, atuncea numai Pronumele se apleacă, iar Numele remîne neschimbat, fie bărbătesc sau femeesc, iar la a doo întîmplare, adecă: de va sta după Nume, atuncea şi Numele şi Pronumele se apleacă.
1.	Formă: La întîia întîmplare stînd Pronumele înnaintea Numelui.
Singuratec	Multoratec
Nom : Acest Domn mare Ghen : a acestui Domn mare
Aceşti Domni mari a acestor Domni mari
2.	Formă: La a dooa întîmplare punîndu-se Pronumele acesta după Nume.
Singuratec
Multoratec
Nom: Muntele acest umbros	Munţii aceşti umbroşi
Ghen: a muntelui acestui umbros	a munţilor acestor umbroşi
1. Stînd Pronumele înainte de Nume.
54
Singuratec
N : Această Besearică înnaltă G: a acestii Besearici înnalte
2. Stînd Pronumele după Nume.
Singuratec
Multoratec
aceste Besearici înnalte a acestor Besearici înnalte
Multoratec
Nom : Pădurea această verde	Pădurile aceste verzi
Ghen: a pădurii acestii verzi	a pădurilor acestor verzi
Luare aminte: Numele însuşitoriu tot, stînd înnainte de Nume în numerul 55 Singuratec, nici la un gen nu se declină: P: e: Tot omul; Ghen : a tot omul.
Femen: totă făptura ; Ghen: a totă făptura ; iară în Multoratec se declină :
P : e: Toţi omenii; Ghen: a tuturor omenilor.
Insă, acest însuşitoriu de se va lua singur, se declină într-amîndoi numerii, că atuncea se socoteaşte ca un Nume înfiinţetoriu ; P. e:
Totul; Ghen : a totului.
73
Numele însuşitore comune, adecă : ceale ce se sfîrşesc în e, precum: mare, dulce, subţire, verde, care luvîndu-se cu înfiinţetore bărbăteşti au îemeeşti, tot într-o formă se declină, precum : Pom verde; frunză verde; bit subţire; nuia subţire, ş. a.
E. DE FORMAŢIA NUMELOR FEMEEŞTI DIN BĂRBĂTEŞTI.
1.	La Numele înfiinţetore.
a.	Numele de cuscrie trec în partea femeească luvînd ă, precum:
Socru, socră; cumnat, cumnată.
Dintre care scote: Tată, frate, unchiu, neanea, badea, că acestea pentru partea femeiască au nume de chilin, precum: Tată, are mamă; frate-soră; unchiu, mătuşă; neanea, nana sau naica; badea, are lealea.
b.	Numele de ghintă, adecă care însemnează neam, din bărbăteşti 56 se fac femeeşti luvînd oe au oică, precum: Ungur, unguroe, sau unguroică; Rus, rusâe, sau rusoică,
Insă: Român are Română; Moldovan, Moldovană sau Moldovancă; Talian, Taliană, sau Taliancă.
Luare aminte: Romanii cei din Maţedonia mai pe scurt şi mai drept fac Numele ceale femeeşti din bărbăteşti, zicînd: Turc, fem. Turcă; Grec, greacă; Neamţ, neamţă.
v. Numele de diregătorie mai mare în partea femeiască se sfîrşesc în easă, esă, au isă, precum: împărat, împărăteasă; Prinţ, Prinţesă; Palatin, Palatinisă.
g. Numele de diregătorie mai mică se fac femeeşti din bărbăteşti luvînd iţă, precum: Neguţetoriu, neguţetoriţă; Păcurariu, păcu-răriţă. ş. a.
d. Numele dobitocelor, iar mai vîrtos a celor selbatece, vrînd din bărbăteşti să se facă femeeşti, iau oe. P. e : Epure, epuroe, lup, lupoe; urs, ursoe.
Dintre acestea scote : Cerb, că cel femeesc se zice ciută ; căprior sau ţap, căprioră.
Aşijderea ceale dumestice pentru femeesc au nume de chilin, precum Berbece, femen : oae; ţap, capră; cal, iapă; cîine, căţa; porc, scrofă; bou, vacă; mîrtan, miţă, sau cătuşă; cocoş, gălină; însă păun are păuniţă; columb, columbiţă.	57
Luare aminte: După dialecta Maţedo-romanească, fac cel femeesc din cel bărbătesc punînd la sfîrşit ă. P. e: Lup, lupă ; urs, ursă ; porc, porcă.
74
2. La Numele însuşitore.
a.	însuşitorele, care se sfîrşesc în iu, ori u, fac cel femeesc mutînd iu, şi u, în e, precum: Vechiu, veche; pustiu, pustie; albiciu, albicie.
b.	Intru asemenea chip şi ceale comune însuşitore, la cel femeesc neam ţin e. P. e : Timp turbure ; apă turbure.
v. Ceale ce se sfîrşesc în u, ori în nesunătore, în cel femeesc mută u, în ă, precum: negru, neagră; bun, bună.
J. DE FACEREA NUMĂRULUI MULTORATEC DIN SINGURATEC.
1.	La Numele ceale înfiinţetore bărbăteşti.
a.	Numele care sau de firea sa, sau de stare se cuvin bărbaţilor fac Multoratec din Singuratec luvînd după sine i, precum : Prunc, prunci; cuscru, cuscri; păstoriu, păstori.
Dintre acestea scote Papa, Paşa că în Multoratec iau e, P. e : Doi Pase; trei Pape.
b.	Numele vitelor celor dumestice ori a hiarălor20> selbatece de 58 parte bărbătească, aşijderea iau i, precum : Cal, cai; bou, boi,; lup, lupi; cerb, cerbi.
v. Numele pomilor roditori sau neroditori asemenea iau în Multoratec i, aşa este Măr, meri; păr, peri; fag, fagi; ulm, ulmi; plop, plopi; ş. a.
g. Numele părţilor trupeşti precum şi ceale manufacte multe, în numărul Multoratec unele iau e, iară altele uri. P. e : Picior, piciore; deget, degete; cap, capete; os, ose,2l> ; blid, blide; toiag, toiege, ş. a.
Aşijderea: steag, steaguri; pat, paturi; orman, ormanuri; ştreang, ştreanguri;
2.	La Numele înfiinţetore femeeşti facem Multoratec din Singuratec întru acest chip.
a.	Numele făpturilor cuvîntătore şi necuvîntătore, precum şi a rodurilor primesc în Multoratec e. P. e : Fiia, fie; feciora, feciore; nepâia, nepâie; capra, capre; căpriora, căpriore;
Aicea dintre Numele cuvîntătore scote muere, soră, noră; dintre ceale necuvîntătore : vacă, oe, iară dintre roduri: fragă, nucă, cătote acestea în Multoratec iau i. P. e : Mueri, vaci, fragi. ş. a.
b.	Numele înfiinţetore, trase de ia însuşitore ori de la Verburi, în Multoratec la silavele ceale de mijloc a mută în ă, iar la sfîrşit iau i, 59 precum : bunătate, bunătăţi; lungime, lungimi; clntare, clntări; ducere, duceri.
v. Numele înfiinţetore femeeşti simple, care se sfîrşesc în e, în Multoratec iau i, adecă: Punte, punţi; ploe, ploi; schintee, schintei; fune, funi; vespe, vespi;
75
g. Numele femene, care se sfîrşesc în gă, în Multoratec iau gi. P. e: Pungă, pungi; Strungă, strungi.
d. Numele care se sfîrşesc în ea, în Multoratec iau le, precum: curea, cureale; surcea, surceale.
3.	La Numele însuşitore bărbăteşti, se face Multoratecul din Singuratec.
a. Tote Numele însuşitore de genul bărbătesc fac Multoratecul din Singuratec, luvînd după sine i, precum: Rău, răi; negru, negri; vechiu, vechi; bun, buni; verde, verzi.
4.	La numele însuşitore femeeşti.
a.	Numele însuşitore de genul acesta capătă Multoratec din Singuratec, precum ceale ce se sfîrşesc în ă, mutînd ă în e. P. e : Bună, bune; tinără, tinere.
De icea scote ceale ce se sfîrşesc în gă, care în Multoratec mută gă, în gi, P. e : Lungă, lungi; murgă, murgi.
b.	Numele însuşitore comune în Multoratec mută e, în i, pre- 60 cum : Mare, mari; tare, tari;
v. Ceale ce se sfîrşesc în ea, în Multoratec mută ea în le.
P. e : rea, reale; grea, greale.
Luare aminte: La Numele bărbăteşti înfiinţetore, necuprinse mulţime de nume se află, care în numărul singuratec sînt bărbăteşti, iar în Multoratec crescînd cu una sau cu mai multe silabe se fac femeeşti: aşa sînt mai vîrtos Numele ceale ce însemnează făpturi manufacte, precum: Car, cară; pod, poduri; nod, noduri; cap, capete.
Mai departemanuducere dea şti face Multoratec din Singuratec vei afla în cartea cuvintelor ce se zice Lexicon, sau mai pe urmă din vorba comună te îndeletniceşti.
G. DE CRESCĂMÎNTUL ŞI SCĂZEMÎNTUL NUMELOR.
1.	Crescămîntul Numelor.
a.	Numele înfiinţetore şi însuşitore bărbăteşti iau crescămînt pu-nîndu-le la sfîrşit silaba oiu sau oc, precum: Om, omoiu, sau omoc; cal, căloiu, sau căloc; lat, lătoiu, sau lătoc. ş. a.
însă: Fecior, are feciorandru; copil, copilandru.
b.	Ceale femeeşti se fac crescute alăturîndu-le silava one, sau
oiu, precum : meurone, mueroiu; petrone, petroiu; bună, bunde;	61
sau bunocă. Fată se zice: fătone, sau fătoiu, sau fătăroncă.
2.	Scăzemîntul Numelor.
a. Numele înfiinţetore şi însuşitore bărbăteşti se fac micşură-tore alăturîndu-le vreo silavă, dintre acestea: uţ, işor, el, cei, aş,
P : e: Domn, Domnuţ, Domnişor, Domnicel; frate, frătuţ, frăţişor, frăţel; căţel, căţeluş.
ffl
Unele iarăşi iau iţă, ică. P. e : Bade, bădiţă; nepot, nepoţică, nepoţel.
Luare am inte: Numele propii şi acestea pot lua crescămînt şi scăzămînt, precum:
Ioan, Ionoiu, Ionuf, sau Nuţu, sau Ioniţă ; Martin, Martinoiu, Martinuţ; Gheor-ghie, Gheorgoiu, Gheorghiţă.
b. Ceale femeeşti: se mută în micşoratece luvînd vruna dintre aceste silave : iţă, işoră, icea, uţă, ică, cică. P. e: Domnă, Domniţă, Domnişoră, Domnicea; mare, mărişoară, măruţă, măricea, măricică.
Insamnă : Aicea şi ceale femeeşti propii iau crescămînt şi scăzămînt, precum:
Anna, Annoia, Anuţa, Aniţa ; Marta, Martoia, Martuţa, sau Martiţâ.
Z. DE CUMPĂNAREA NUMELOR SAU COMPARAŢII.	62
Tote Numele însuşitore sau ajetive se pot cumpăna pe trei treapte, arătînd în ce puteare şi în ce formă se află vreuna fiinţă sau personă, adecă: cu cît este una mai mare ori mai mică, mai bună ori mai rea decît alta.
Intî ia Treaptă: Positivă (şezetore) arată rădecina cuvîntului însuşi-toriu, întru carea tote Numele însuşitore ca la rădecina sa se află aşezate. P. e : bun, lung, gros, roşu, rotund.
A doo Treaptă : Cumpănătore (Comparativă). Aceasta arată însuşirea a fi mai crescută, decît cea dintîiu, precum : mai bun, mai lung, mai roşu, mai rotund.
A treia Treaptă: Covîrşitdre (superlativă). Aceasta arată însuşirea a fi tare crescută, precum : cel, mai roşu; cel mai rotund, sau şi mai roşu. ş. a.
Insamnă: La treapta a treia, adausul cel mai, se pote schimba cu forte, de tot,
preste măsură, preste samă, prea.
Cumpănarea cu Nume înfiinfetore.	.
1. La bărbăteşti
1. Treaptă	11. Treaptă	111. Treaptă
	Singuratec	
N: Nucul frunzos	mai frunzos	cel mai frunzos
G : a nucului frunzos	mai frunzos	celui mai frunzos
	M ultoratec	
N: Nucii frunzoşi	mai frunzoşi	cei mai frunzoşi
G: a nucilor'frunzoşi	mai frunzoşi	celor mai frunzoşi
63
77
2. La femeeşti.
N : Apa amară G: a apei-ii amari
Singuratec
mai amară	cea mai amară
mai amari	ceii mai amari
M ultoratec
N: Apele amari	mai amari	ceale mai amari
G: a apelor amari	mai amari	cealor mai amari
De va fi însuşirea acestii ape, adecă : amărăciunea şi mai în mare puteare, atuncea în loc de a treia treaptă cea mai amară, zicem : Această apă este de tot amară, preste măsură sau preste samă amară, forte amară, prea amară.
I. De Numele Numerului.
Intre Numele însuşitore se socotesc şi Numele care însemnează vreun număr. Aicea vom căuta întîiu feliul, apoi scrierea numărului. 1. Feliul Numărului după întrebuinţarea lui se află: a) Numeri temeinici ; b) orînduitori; v) deschilinitori; g) îndupîicători; d) împăr-ţitori.
Deci :
a. Temeinici (Cardinale), se pun la întrebare citi ? precum : un, doi, trei, patru, cinci, şasă. ş. a.
La numărarea acestor însamnă.
a. Că de se vor lua cu Nume înfiinţetoriu, atuncea de la noosprezeace în sus înnaintea Numelui se pune Preposfţa de. P. e : Doozeci de oameni; una sută de oi.
p. Dintre aceşti Numeri numai unu ori una se apleacă, care întru acest chip merge.
(bărbătesc: unu, Ghen: a unui Singuratec <
(femeesc, una, — a unei
Multoratec nu este, că unii, unele, Ghen : a unor este Pronume, precum se va arăta la locul său.
Iară cerîndu-se să se decline ceialalţi Numeri, atunci aşa păşim: că prepunem Numelui Pronumele cei, ceale, unde numai Pronumele se declină. P. e : Cei doi oameni; Ghen : a celor doi oameni; ceale doo mueri; Ghen: a celor doo mueri.
b. Orînduitori (Ordinalfa). Care se pun la întrebare : al cîtelea ? La acestea cu declinare ia aminte :
a. De se va lua Numărul acesta cu Nume bărbăteşti atuncea Ia început ian/iar la sfîrşit lea, precum : al Il-lea, al Ill-leacap. însă unu, aicea are întîiul sau l-iul, care mai drept s-ar zice : primul.
64
65
78
p. De se va pune numerul acesta cu Nume femeeşti, atuncea la început ia a; iară la sfîrşit ia, ori a, precum : a IlI-ia, a IV-a, a V-cea parte.
Insă : şi aicea una : are întîia sau prima. v. Deschilinitori (Diversative). Care se întrebuinţează la întrebare de cîte feliuri ? precum : De un ţeliu, de doo feliuri, de trei feliuri; sau de una plasă, de doo plase, de trei plase. ş. a.
g. Inmulţitori (multiplicative). La întrebare de cîte ori? P. e:
Utioră (odată), de doo ori, de trei ori, ş. a.
d.	înduplecători (Duplicative). La întrebare în cîte? precum: De una, îndoit, întreit, împătrat, încincit, înşesit, înşeptit, înoptit, înnoit, înzecit, ş.a.
e.	Impărţitori (Partitive). Care arată vreuna parte a întregului la întrebare a cita parte ? precum : Un întreg=1, jumătate = un trier
= un pătrariu = ^-, un cinceriu = -i-, un şeseriu = -]L un şepte-
O	4	0	0
riu = y, un optariu = y, un noeriu = y, un zeceriu = ^. Aşijde-rea fiind numărătoriul de mai multe unimi, se zice precum : doi cinceri -= trei optari = y ş. a.
2.	Scrierea Numărului	66
Numărul însemnăm cu ţifre, cărora, deşi la Aritmetică le este locul totuşi avînd lipsă de cunoşterea Numărului besearicesc, şi aicea vom arăta cum şi în cîte forme de ţifre se scrie Numărul.
Numărul la noi s-au luat a se scriiâ cu ţifre, precum :
Unu.	1.	I.
doi	2.	II.
trei.	3.	III.
patru.	4.	IV.
cinci.	5.	V.
şase.	6.	VI.
şapte.	7.	VII.
opt.	8.	VIII
noo.	9.	IX.
zece.	10.	X.
79
unsprezece.	11.	XI.
doisprezece.	12.	XII.
treisprezece.	13.	XIII.
patrusprezece.	14.	XIV.
cincisprezece.	15.	XV.
şasesprezece.	16.	XVI.
şaptesprezece.	17.	XVII.
optsprezece.	18.	XVIII.
noosprezece.	19.	XIX.
doozeci.	20.	XX.
trei zeci.	30.	XXX.
patru zeci.	40.	XL.
cinci zeci.	50.	L.
şase zeci.	60.	LX.
şapte zeci.	70.	LXX.
opt zeci.	80.	LXXX.
noo zeci.	90.	XC.
una sută.	100.	C.
doo sute.	200.	CC.
trei sute.	300.	CCC.
patru sute.	400.	CD.
cinci sute.	500.	D.
şase sute.	600.	DC.
şapte sute.	700.	DCC.
opt sute.	800.	DCCC.
noo sute.	900.	DM.
una mie.	1000.	M.
80
67
doo mii.	2 000.	II.
trei mii.	3 000.	III.
patru mii.	4 000.	IV.
cinci mii.	5 000.	V.
zece mii.	10 000.	ccno=x.
CAP. al III-lea DE PRONUME
ARETARE:
Pronumele este aşa cuvînt, care se pune în loc de Nume şi se declină în genere, numeri şi cazuri. P. e: în loc de Petru au venit, zicem: El au venit, sau acesta au venit, sau carele au venit.
ÎMPĂRŢIREA PRONUMELUI
Pronumele sînt aceste următore :
a.	Făţeşti sau Personale
b.	întorcătore sau Reţiproce v. împreunătore — Cujugtive g. Stepînitore — Posesive
d.	Arătătore — Demonstrative
e.	întrebătore — Interogative j. Reducătore — Relative
s. Nehotărîtore — Indefinite
6 — Gramatica românească
81

A. DE PRONUMELE FÂŢEŞTI (Personale)
I. Personă.	.11. Personă.	.III. Personă.		Femeesc.
		Singuratec		
N. Eu	Tu	El		Ia sau lea
G. a meu	a tău	a lui		a ei — eli
D. mie	ţie	lui		ei — eli
A. pre mine	pre tine	pre el		pre ia — lea
V. nu este	o tu	nu este		nu este
A. de Ia mine	de la tine	de la el		de la ia — lea
		Multor atee		
N. Noi	Voi	Ei — eli		Ele
G. al nostru	al vostru	a lor		a lor
D. nooă	vâoă	lor		lor
A. pre noi	pre voi	pre ei —	eli	pre ele
V. nu este	o! voi	nu este		nu este
A. de la noi	de la voi	de la ei -	- eli	de la ele
fnsamnă:	Că în locul presonei	a treia se pote	zice: dînsul, care Machedo-	
Romanii respund: nînsul, nînsa.				
	Bărbătesc		Femeesc	
		Sing.		
N.	Dînsul sau nînsul		Dînsa sau nînsa	
G. a	dînsului — nînsului		a dînsei	— nînsei
D.	dînsului — nînsului		dînsei	— nînsei
A. pre	dînsul — nînsul		pre dînsa	— nînsa
V.	nu este		nu este	
A. de ia	dînsul — nînsul		de la dînsa	— nînsa
		Mult.		
N.	Dînşii sau nînşii		Dînsele	sau nînsele
G. a	dînşilor — nînşilor		a dînselor	— nînselor
D.	dînşiior — nînşilor		dînselor	— nînselor
A. pre	dînşii — nînşii	pre dînsele		— nînsele
V.	nu este		nu este	
A. de la dînşii — nînşii		de la dînsele		— nîndele
B. DE PRONUMELE ÎNTORCĂTORIU (Retiproc)
Pronumele întorcătoriu este aşa cuvînt, a căruia înţelegere se întorce la personă aceia de carea se face vorba. Acest Pronume cazul nominativ nici la un număr nu-1 are.
82
Bărbătesc.
Femeesc.
70
Sing.
N. nu este G. al său D. şie, sieşi
nu este a sa
A. pre sine, sineşi, se V. nu este
A. de ia sine, sineşi, se
şie, sieşi
pre sine, sineşi, se nu este
de la sine, sineşi, se
Mult.
N. nu este G. ai sei D. loruşi
A. pre sine, sineşi, se V. nu este
A. de la sine, sineşi, se
nu este ale sale loruşi
pre sine, sineşi, se nu este
de la sine, sineşi, se
V. DE PRONUMELE ÎMPREUNĂTORIU (Cujugtiv).
Acest Pronume se trage de la Pronumele făţeşti şi este de doo plase: unul Pronume împreunătoriu a lui dativ ; iară altul a lui acuzativ ; şi nici că sînt alta, decît dâtivi şi acuzâtivi scurtaţi a Pronumelor făţeşti, care mai cu tote părţile grăirii se împreună, de unde se şi numeşte acest Pronume împreunătoriu.
1. Pronumele împreunătoriu a lui Dativ.
Aicea în Singuratec, lăsînd la întîia personă e, din mie remîne mi; 71 aşijderea la a doo personă făcînd, din ţie, remîne ţi; la a treia personă din lui, lăpădînd lu, remîne i.
In Multoratec la întîia şi a doo personă lăsînd o, din noi, voi, remîne ni, vi; iară ce se atinge de a treia personă, însamnă că în vechime a treia personă bărbătească nu se zicea ei, ci eli, precum zic şi astăzi Maţedoromînii şi noi la cel femeesc ţinînd /, zicem ele.
Deci acum, lesne vei şti, că de la eli lăsînd e remîne li, pentru Numele bărbătesc, iară pentru femeesc le, de la ele.
2.	Pronumele împreunătoriu a lui Acuzativ.
Sing.
Mult.
Dat. mi, ţi, i
Vine de la mie, pe, lui, ei;
ni, vi, li
noi, voi, ei, sau eli — ele.
Sing.
Mult.
Acuz :
mă, le, se
ne, vă, se
83
Acestea vin de la pre mine, pretine, presine, nooă, vooă, sine, pentru că la intîia, a doo şi a treia, Personă Singuratecă lăsînd lafieştecarea in, şi Perticeaoa pre rămîne me, te, se; din: mine, tine, sine; aşijderea în Multoratec la întîia şi a doo personă lăsînd 60 din nooă remîne : nă, vă sau ne, vă; iară la a treia personă lăsînd in remîne se.
G. DE PRONUMELE STEPÎNITORE (Posesive).
Pronumele stepînitore, ca şi ceale împreunătore, iară de la ceale tăţeşti se deduc şi arată a cui este vreuna personă sau fiinţă: însă remînînd pururea lîngă genul personei sau a fiinţei preste carea se a- 72 rată stăpînirea.
Bărbătesc
Sing.
N.	Al	meu frate,
G.	nu	se zice
D.	nu	se zice
A. pre al meu frate V.	mă	frate
A. de la al meu frate
sau	fratele meu
—	a fratelui meu
—	fratelui meu
—	pre fratele meu
—	o fratele meu
—	de la fratele meu
N.	Ai	mei fraţi
G.	nu	se zice
D.	nu	se zice
A: pre ai mei fraţi V.	mă	fraţi
A. de la ai mei fraţi
Mult.
—	fraţii mei
—	a fraţilor mei
—	fraţilor mei
—	pre fraţii mei
—	o fraţi sau fraţilor	mei
—	de Ia fraţii mei
Aceasta aplecare fu la întîia personă, după carea şî cealelalte per-sone se apleacă, precum : al tău, al său, al nostru, al vostru, al lor.
Vezi: Apleci ndu-se Numele de rudenie cu Pronumele stăpinitoriu, In Singuratec pote lăsa Articulul afară, precum : Frate-meu, nepotu-tău; Soră-sa, mumă-sa.
Femeesc
Sing.
N.	A mea soră,	—	sora mea
G.	nu se zice	—	sororii meale
D.	nu se zice	— a	sororii meale
A.	pre a mea soră	— pre	sora mea
V.	mă soră	—	soră-mea
A.	de la a mea soră	— de Ia	sora mea
84
Mult.
73
N.	Ale	meale sorori
G.	nu	se zice
D.	nu	se zice
A.	pre	ale	meale sorori
V.	mă	sorori
A.	de	la ale	meale sorori
sau	sororilor meale
—	a sororilor meale
•—	sororilor meale
"	pre	sororile meale
—	sororilor meale
"	de	la	sororile meale
Aceasta fu întîia personă, după a căriia formă şi cealelalte Per-sone se apleacă, precum a ta, a sa, a nostră, vostră, a lor.
Din declinarea acestor Pronume se văzu, cum că:
a.	Pronumele stăpînitoriu în cazul Nominativ, Acuzativ şi Ablativ se pote pune înnainte şi după Nume, iar în cazul Ghenitiv şi Dativ numai după Nume stă, precum s-au arătat mai sus.
b.	Punîndu-se Pronumele acesta după Nume, atuncea perde li-tăra a, dinpreună cu Articulul /, P. e: Vecina meu.
v. Iar cînd se pune Pronumele stăpînitoriu înnainte de Nume, atuncea în Multoratec după lităra a la ceale bărbăteşti se adaogă i, iară la ceale femeeşti le. P. e: Ai mei, ai tăi, ai sei; ai noştri, ai voştri, ai lor fraţi. Femeesc: Ale meale, ale tale, ale sale ; ale nostre, ale vostre, ale lor sorori.
D. DE PRONUMELE ARĂTĂTORIU (Demonstrativ).
Pronumele arătătoriu este aşa plasă de cuvînt, prin care arătăm vreuna personă sau altă fiinţă, ori însuşirea lor, a căruia întrebuinţare în limba romanească este prea adeasă. Aicea numărăm următo-rele.
Bărbăteşti	Acest, Cest, Est, Eu însumi	acestu, cestu, estu, tu însuţi	acel, cel, el, el însuşi	acelu celu elu
Femeeşti	Această, Ceastă, Astă,	aceasta, ceasta, asta,	aceaia ceai a cea, aia, a	
1. Declinarea Pronumelui acest, acestu, această, aceasta.
Bărbătesc.
Sing.
N. Acest, acestu G. a acestui, acestuia D. acestui, acestuia A. pre acest, acestu V. nu este A. de la acest, acestu
Femeesc.
Această, aceasta a acestii, a acestiia acestii, acestiia pre această, aceasta nu este
de la această, aceasta
74
85
Bărbătesc
Femeesc
Mult.
N.	Aceşti, acestea	aceste, acestea
Q.	a acestor, a acestora	a acestor, a acestora
D.	acestor, acestora	acestor, acestora
A.	pre aceşti, acestea	pre aceste, acestea
V.	nu este	nu este
A:	de la aceşti, acesta	de la aceste, acestea.
Aşa se declină Pronumele bărbătesc cest, cestu; est, estu şi femeesc :	75
ceast, ceasta; astă, asta.
Insamnă: după dialecta Machedo-romanească se zice: bărbătesc: aistu, femeesc: aista şi se declină după forma mai sus pusă.
2. Declinarea Pronumelui acel, acelu; aceaia; ceaia, cea.
N.	Bărbătesc Acel, acelu	Sing.	Femeesc Aceaia, acea
G.	a acelui, a aceluia		a aceii, a aceiia
D.	acelui, acelui		aceii, aceiia
A.	pre acel, acelu		pre aceaia, acea
V.	nu este		nu este
A.	de la acel, acelu		de la aceaia, acea
N.	Acei, aceia	Mult.	aceale, acealea
G.	a acelor, a acelora		a acelor, a acelora
D.	acelor, acelora		acelor, acelora
A.	pre acei, aceia		pre aceale, acealea
V.	nu este		nu este
A.	de 1 a acei, aceia,		de la aceale, acealea
Aşa se apleacă Pronumele bărbătesc cel, cela, şi el, elu, precum şi femeescul ceaia, cea sau aia.
Adăogînd la Pronumele acest, acel; aceasta, aceaia Părticeaoa aşi, se fac: acestaşi, acelaşi, aceastaşi, aceaiaşi şi se apleacă după mai sus pusele forme.
Insamnă: După dialecta Machedo-romanească acestea Pronumele se zic:	76
aţestu, aţelu sau aistu, aţea şi se apleacă ca ceale de sus.
3. Pronumele arătătoriu însumi, însuţi, însuşi se leagă de Pronumele făţeşti: că la aplecarea acestor numai Pronumele făţeşti se apleacă, iară acestea arătătore remîn neschimbate, precum :
86
Bărbătesc
Cu I. Personă. N. Eu însumi G. a meu însumi D. mie însumi A. pre mine însumi A. de la mine însumi
N.	Noi înşine
G. al nostru înşine D.	noâo înşine
A. pre noi înşine A. de la noi înşine
Sing.
Cu a II. Personă. Tu însuţi al tău însuţi ţie însuţi pre tine însuţi de la tine însuţi
Mult.
Voi înşivă al vostru înşivă voao înşivă pre voi înşivă de la voi înşivă
Cu a III. Personă El însuşi al său însuşi şie însuşi pre sine însuşi de la sine însuşi22)
Ei înşişi al său înşişi loruşi înşişi pre si: înşişi de 1 : si: înşişi
Aicea, la a IlI-ia personă, în caşul Ghenitiv întru amîndoi numării, Pronumele aplecătoriu al său se schimbă după genul Numelui de care se face vorba. P. e : Petru al său cal însuşi l-au vindut; sau : Petru însuşi au vindut calul său. Multoratec : Petru ai sei cai însuşi i-au vindut, sau: Petru însuşi au vindut caii sei, ş. a. Caută la Sintaxă.
Femeesc
N. Eu însămi G. al meu însemi D. mie însemi A. pre mine însămi A. de la mine însămi
N. Noi însene G. al nostru însene D. nooă însene A. pre noi însene A. de al noi însene
Sing.
tu însăţi al tău înseţi ţie înseţi pre tine însăţi de la tine însăţi
Mult.
Voi însevă al vostru însevă vooă însevă pre voi însevă de la voi însevă
ia însăşi al său înseţi şie înseşi pre sine însăşi de la sine însăşi22)
El înseşi al său înseşi loruşi înseşi pre sine înseşi de la sine înseşi
E. DE PRONUMELE ÎNTREBĂT6RE (Interogative).
Pronumele întrebătore sînt de atare plasă, cu care întrebăm de vreuna personă, ori de altă fiinţă, precum sînt : Care ? cine ? ce?
Bărbătesc	Femeesc
Sing.
Mult.	Sing.
Mult.
N.	Care
G. a cui D.	cui
A. pre care A. de la care
care a căror căror pre care de la care
carea a cui cui
pre carea de la carea
care a căror căror pre care de la care
77
87
După această formă, se apleacă şi pronumele acestea compuse, oricare, oricarea; fieştecare, fieştecarea, unde numai Pronumele care, carea se declină, iară adaosul ori şi fieşte remîne nestrămutat, precum :
Bărbătesc.	Sing.	Femeesc.
N. oricare fieştecare	oricarea	fieştecarea
G. a oricui a fieştecui	ori a carii	a fieştecării
	Mult.	
N. oricare fieştecare G. ori a căror fieştecăror	oricare ori a căror	fieştecare a fieştecăror
Aplecarea Pronumelui întrebătoriu cine ?		
Sing.		Mult.
N. Cine		cine
G. a cui		a căr6r
D. cui		căror
A. pre cine		pre cine
A. de la cine		de la cine
Aşa merg şi Pronumele compuse cu cine, precum sînt:
Sing.
Cine ce	O	a cui ce
fiecine	3* rt>	a fiecui
oricine	3	a oricui
cineva		a cuiva
J. DE PRONUMELE REDUCĂTORIU (Relativ).
Pronumele reducătore, aşa plase de cuvinte sînt, care reduc, sau portă înţelesul la vreuna personă, ori fiinţă tot întru aceaiaşi zicere mai nainte pusă, precum sînt carele, carea; cel ce, ceaia ce.
Aplecarea Pronumelui carele,		carea.	
	Bărbătesc.		Femeesc.
		Sing.	
N.	Carele		Carea
G.	a cărui, căruia		a cării, căriia
D.	cărui, căruia		cării, căriia
A.	pre carele		pre carea
A.	de la carele		de la carea
88
Mult.
N.	Carii
G. a căror, cărora D.	căror, cărora
A. pre carii A. de la carii
Care
a căror, cărora cărâr, cărora pre care de la care
S.	DE PRONUMELE NEHOTĂRlTORIU (Indefinit).
Pronumele nehotărîtoriu este aşa feliu de cuvînt, care nu hotărăşte persona sau fiinţa de carea se face vorba; dintre acestea unele sînt declinătore, iară altele nedeclinătore.
Forma pronumelor declinătore.
Bărbătesc.
N.	Alt,	sau altul
G. a altui, — altuia D.	altui, —	altuia
A.	pre	alt,	—	altul
A. de	la	alt,	—	altul
N.	alţi,	sau alţii
G. a altor, — altora D.	altor, — altora
A.	pre	alţi,	— alţii
A.	de	la	alţi,	— alţii
Femeesc.
Sing.
altă, alta
a altei, alţii, alţiia altei, alţii, alţiia pre altă, alta de la altă, alta.
Mult.
alte, sau altele a altor, altora altor, — altora pre alte, — altele de la alte, — altele
Pronumele nehotărîtoriu amîndoi sau ambi.
Bărbătesc.
Mult.
N	amîndoi
G.	a	amînduror,	amîndurora
D.	amindurdr,	amîndurora
A.	pre	amîndoi
A. de	la	amîndoi
Femeesc.
amîndoo a amîndur6r-a amînduror-a pre amînddo de la amîndoo
80
89
Mult.
N.	ambi
Q. a ambilor D.	ambilor
A. pre ambi A. de la ambi
ambe a ambelor ambelor pre ambe de la ambe
Totînsul, totînsa se declină ca dînsul, dînsa, oricare, oricine; fiecine; careva, cineva. Aplecarea acestor caută-o mai sus la Pronumele întrebătore.
Aplecarea Pronumelui Unu, una.			
Bărbătesc.			Femeesc.
Sing.	Mult.	Sing.	Mult.
N. Unu	Unii	Una	Unele
G. a unui	a unor-a	a unei-ii	a unor-a
D. unui	unor-a	unei-ii	unor-a
A. pre unu	pre unii	pre una	pre unele
A. de la unu	de la unii	de la una	de la unele
Aşa se declină niciunul, niciuna, unde numai unul, una. se apleacă iară adaosul, nici, remîne nemişcat.
Aplecarea Pronumelui nime, nimene, nimenea.
Singuratec.
N. Nime, nimene, nimenea.
G. a nimenui.
Forma Pronumelor nedeclinătore.
Bărbăteşti.
Neştine Nişte N iscări Cîţi, cîţva
Femeeşti.
Neştine Neşte Nescari Cîte, cîteva.
Acestea nu se pot altmintrelea apleca fără în caşul Dativ, primind la, în Acuz. pre, şi în Ablat. de la. P. e:
N. Nişte oameni G. nu se zice D. la nişte oameni A. pre nişte oameni A. de la nişte oameni
Cîteva mueri nu se zice la cîteva mueri pre cîteva mueri de la cîteva mueri
90
CAP. al 1V-1 e a
82
DE VERBURI
Verburile între părţile grăirii sînt aşa cuvinte, care se apleacă în timpuri şi lapersone, arătînd lucrarea ori pătimirea cuiva sau altceva de mijloc.
A. ÎMPĂRŢIREA VERBURILOR.
Verburile sînt de şase plase.
a.	Verburile ajutătore (Ausiliare).
b.	Verburile lucrătore (Active), v. Verburile pătimitore (Pasive), g. Verburile de mijloc (Neutre).
d.	Verburile depunătore (Deponente).
e.	Verburile întorcătore (Reţiproce). j. Verburile nefăţeşti (Impersonale).
1.	Verburile ajutătore acelea cuvinte se numesc, care la tote ceale-lalte Verburi dau ajutoriu spre întocmirea timpurilor, precum :
Eu sînt, Eu am; şi Eu voiu, sau vreu.
2.	Verburile lucrătore, se zic acelea cuvinte, care arată vreo lucrare, precum: Eu duc; Eu scriu, ş. a.
3.	Verburile pătimitore, sînt aşa feliu de cuvinte, care arată pătimirea
cuiva de la altul lui făcută. P. e : Eu mă laud, tu te lauzi, el se laudă;	83
adecă: altul pre mine, pre tine, pre el ii laudă.
4.	Verburile de mijloc sînt atare cuvinte, care nici lucrarea, nici pătimirea cuiva nu însămnează, ci numai o stare de mijloc a lucrării, precum: Eu stau, eu şed, eu judec, ş. a.
5.	Verburile depunătore, se numesc aceale cuvinte, prin care arătăm statul inimii şi simţirea nostră cea din lăuntrul, precum : Eu mă mir, eu mă turbur ş. a.
6.	Verburile întorcătore sînt aceale cuvinte, care întorc înţelegerea iar cătră aceaia personă, de care se face vorba, precum : Eu mă duc, eu mă port, adecă: Eu pre mine duc, port.
91
7.	Verburile nefăţeşti sînt aşa feliu de cuvinte, care numai în a treia personă a numărului singuratec se întrebuinţează, precum: Ploe, ninge, tună, fulgeră.
B. DE SEMNELE VERBULUI.
La fieştecare Verb acestea următore să se ia aminte, precum:
1. Modul; 2. Timpul; 3. Numărul; 4. Persona.
1.	Moduri sînt cinci.
a)	Modul arătătoriu, sau Indicativ.
b)	Modul demîndătoriu — Mandativ. e) Modul împreunătoriu — Cunjuntiv.
g) Modul poftitoriu — Optativ.	84
d) Modul nehotărîtoriu — Infinitiv.
2.	Timpuri sînt şase.
a)	Timpul de acum, sau Presentul.
b)	Timpul nesevărşit — Imperfectul.
v) Timpul trecut simplu — Perfectul simplu, g) Timpul trecut adăugat — Perfectul augmentat.
d) Timpul mai de mult trecut I-iu, sau Pluscvamperfectul I-iu.
e) Timpul mai de mult trecut al II-lea, sau Pluscvamperfectul al II-lea.
s) Timpul viitoriu, sau futurum.
3.	Numeri sînt doi.
a)	Numărul singuratec, în care se pune Verbul cînd vorbim de lucrarea unei persone, precum: Eu cînt, tu cînţi, el cîntă.
b)	Numărul multoratec, în care se pune Verbul cînd vorbim de lucrarea a mai multor persone, precum: Noi cîntăm, voi cîntaţi, ei cîntă.
4.	Persone sînt trei.
A lui Singuratec: Eu, tu, el, (ia),
A lui Multoratec: Noi, voi, ei (ele).
V. DE CUJUGÂRILE VERBURILOR.	85
Cujugarea Verbului, să numeşte schimbarea aceaia, carea se face în moduri, în timpuri şi la persone, precum: Eu strig, tu strigi, el strigă; eu am strigat, voi aţi strigat.
92
împărţirea Cujugărilor.
Cujugările sînt de trei plase:
1.	Cujugările Verburilor ajutătore, precum \ Eu sînt, eu am, euwiu sau vreu.
2.	Cujugările Verburilor regulatice, de care feliu sînt patru, şi se cunosc după Timpul present a modului infinitiv, precum:
a)	Cujugarea întîia cuprinde tote Verburile aceale care în timpul present a modului infinitiv se sfîrşesc în a sau are. P:e: Lăudă, lăudare.
b)	Cujugarea a dooa primeşte numai aceale Verburi, care în timpul present a modului infinit se sfîrşesc în ere lung. P : e : Tăcea, tăcere; mîngăia, mîngîere.
v) Cujugarea a treia, numai de acelea Verburi se prinde, care în Timpul present a modului infinitiv se sfîrşesc în ere scurt, precum : Merge, mergere.
g) Cujugarea a patra, trage Verburile aceale care în timpul present a modului infinitiv se sfîrşesc în i sau ire, precum: auzi, 88 auzire.
3) Cujugările Verburilor neregulatice ; precum: Eu iau, ei au luat; mă dore, te dore, îl dore.
Aicea se numără şi cele nefăţeşti: Fulgeră, tună, ninge, plde, ş. a:
De care feliu sînt şi acestea: Se vede, se aude, se întîmplă; ş. a.
Luare aminte:De a afla vreun Verb după care cujugare merge, totdeauna trei timpuri avem a le Insămna, adecă: Timpul prezent a modului arătăto-riu ; Supinul; şi Timpul present a modului nehotărîtoriu; precum ;
Laud,	lăudat,	lăudare.
Văd,	văzut,	vedere.
String,	strins,	strîngere.
Aud,	auzit,	auzire.
CUJUGAREA
VERBURILOR AJUTĂTORE SAU AUSILIARE:
sînt, fost, fire.	am, avut, avere.
Mod. arătătoriu sau Mod. Indicativ.
Timpul de	acum sau Singuratec.	Timpul present
Eu sînt sau eseu		Eu am
tu eşti		tu ai
el, ea este sau e	Multoratec.	el, ia are
Noi sîntem		Noi avem
voi sînteţi		voi aveţi
ei, ele sînt		ei, ele au
Timpul nesevîrşit sau Singuratec.		Imperfetul.
Eu eram		Eu aveam
tu erai		tu aveai
el, ia era	M ultoratec.	el, ea avea
Noi eram		Noi aveam
voi eraţi		voi aveaţi
ei, ele erau	94	ei, ele aveau
Timpul trecut simplu, sau Perfectul simplu.
Singuratec.
Eu fuiu	—	fuseiu	Eu avuiu	—	avuseiu
tu fuşi	—	fuseşi	tu avuşi	—	avuseşi
el, ia fu	—	fuse	el, ia avu	—	avuse
Noi furăm voi furăţi ei, ele fură
Mult or atee.
fuserăm
fuserăţi
fuseră
Noi avurăm voi avurăţi ei. ele avură
—	avuserăm
—	avuserăţi
—	avuseră
Timpul trecut adăogat — Perfectul augmentat
Eu am fost tu ai fost ei, ia au fost
Singuratec.
Eu am avut tu ai avut el, ia au avut
Multor atee.
Noi am fost voi aţi fost ei, ele au fost
Noi am avut voi aţi avut ei, ele au avut
Timpui mai de mult trecut l-iu. (Pluscvamperfetul l-iu)
Singuratec.
Eu am fost avut
nu este	tu ai fost avut
el, ia au fost avut
Multor atee.
Noi am fost avut nu este	voi aţi fost avut
ei, ele au fost avut
Timpul mai de mult trecut al ll-lea. Pluscvamperfetul al ll-lea.
Singuratec.
Eu fusesem	Eu avusem	—	avusesem
tu fuseseşi	tu avuseşi	—	avuseseşi
el, ia fusese	el, ia avuse	—	avusese
88
89
95
T. Present
M ultoratec.
Noi fusesem	Noi avusem *■*	avusesem
voi fuseseţi	voi avuseţi —	avuseseţi
ej, ele fusese	ei, ele avuse —	avusese
Timpul viitoriu sau	futurum.	
Singuratec.		
Eu voiu fi	Eu voiu avea	
tu vei fi	tu vei avea	
el, ia va fi	el, ia va avea	
M ultoratec.		
Noi vom fi	Noi vom avea	
voi veţi fi	voi veţi avea	
ei, ele va fi	ei, ele va avea	
Modul poruncitoriu sau	demăndătoriu.	
Fi tu	.5	să fi tu	C	aibi ti	3	să aibi tu
fie el, ia	u O	să fie el	0) C/3	aibă el, ia	t_ O	să aibă el, ia
fiţi voi		să fim noi	O l_	aveţi voi	rtc	să avem noi
fie ei	>	să fiţi voi	CU	aibă ei	>	să aveţi voi
	H	să fie ei, ele	H		H	să aibă ei, ele
MODUL ÎMPREUNĂTORIU ŞI POFTITOR IU.
MODUL CUJUGTIV şi OPTATIV.
Timpul de acum Timpul present.
Singuratec.
Eu să fiu tu să ti el, ia să fie
Noi să fim voi să fiţi ei ele să fie, *Eu aş fi *de aş fi eu
M ultoratec.
Eu să am tu să aibi el, ia să aibă
Noi să avem voi să aveţi ei, ele să aibă *eu aş avea *de aş avea eu
Timpul nesevlrşit sau Imperfectul. Singuratec.
Eu să vream fi	Eu să vream avea
tu să vreai fi el, ia să vrea fi
tu să vreai avea el, ia să vrea avea
96
M ultoratec.
Noi să vream fi voi să vreaţi fi ei, ele să vrea fi *Eu vream fi *de vream fi eu
Noi să vream avea voi să vreati avea ei, ele să vrea avea *Eu vream avea *de vream avea eu
Timpul trecut sau Perfectul.
Singuratec.
Eu să fiu i tu să fi J fost el, ia să fie I
Multor atee.
Eu să fiu i tu să fi i avut el, ia să fie I
Noi să fim voi să fiţi ei să fie	fost
*Eu aş fi *de aş fi	Eu
Noi să fim voi să fiţi
ei, ele să fie avut Eu aş fi
de aş fi Eu
Vezi: Timpurile ceale cu stea* Însemnate sint a Modului impreunătoriu unu, şl altul a Modului poftltorlu.
Timpul mai demult trecut.
( Pluscvamperfetul).
Singuratec.
Nu este
nu este
Eu să fiu fost \ tu să fi fost J avut el, ia să fie fost I
Af ultoratec.
Noi să fim fost voi să fiţi fost ei, ele să fie fost avut *Eu aş fi fost *de aş fi fost Eu
Timpul viitoriu (Futurum).
De voiu fi eu de vei fi tu de va fi el, ia.
Singuratec.
De voi avea eu de vei avea tu de va avea el, ia.
7 — Gramatica românească
97
M altor atee.
9*
De vom fi noi de veţi fi voi de va fi ei, ele	De vom avea noi de veţi avea voi de va avea ei, ele.
Modul uehotăritoriu sau	Infinitiv.
Timpul de acum : a fi, fire T. trecut: a fi fost. T. viitoriu: cel ce va fi, sau fiitoriul.	a avea, a avere a fi avut sau a fi fost avut. cel ce va avea, sau avutoriul.
Supinul. Fost	Avut
Gherundiul.	
Fiind, de a fi. pentru a fi.	Avînd. de a avea. pentru a avea.
Participul.	
T. de acum: fiitoriul. T. trecut : fostul T. viitoriu: a fi fiitoriu sau cel ce va să fie.	Avutoriul. fostul avutoriu. fiitoriul avutoriu, sau cel ce va avea.
CUJUGAREA
VERBULUI AJUTĂTORIU SAU AUSILIAR
Voiu, voit, voire, sau vreu, vrut, vreare
MODUL AR ATÂTOR IU (INDICATIV). Timpul de acum sau Timpul present. Singuratec.
Eu voiu, voescu	sau	Eu vreu
tu vei, voeşti	—	tu vreai
el, ia va, voeşte	—	el, ia vrea.
98
M ultoratec.
Noi voim	sau	Noi vream
voi voiţi	—	voi vreaţi
ei, ele voescu	—	ei, ele vreau.
T impui	tiesevîrşit sau Singuratec.	lmperfetul.
Eu voiam	sau	Eu vream
tu voiai	—	tu vreai
el, ia voia	M ultoratec.	el, ia vrea.
Noi voiam	sau	Noi vream
voi voiaţi	—	voi vreaţi
ei, ele voiau	—	ei, ele vreau.
Tim. trecut simplu, sau Singuratec.		Perfetul simplu.
Eu voiiu	sau	Eu vrui
tu voişi	—	tu vruşi
el, ia voi	M ultoratec.	el, ia vru
Noi voirăm	sau	Noi vrurăm
voi voirăţi	—	voi vrurăţi
ei, ele voiră	—	ei, ele vrură
T. trecut adăogat, sau Perţetul augmentat.
Singuratec.
Eu am	1	sau	Eu am
tu ai	; voit	—	tu ai
el, ia au	1	—	el, ia au
		M ultoratec.	
Noi am	\	sau	Noi am
voi aţi	> voit	—	voi aţi
ei, ele au 1		—	ei, ele au
Timpul mai demult trecut l-iu (pluscvamperfetul l-iu).
Singuratec.
Eu am fost
tu ai fost
el, ia au fost
voit
94
sau
99
Eu am fost j tu ai fost I vrut el, ia au fost I
Multor atee.
Noi am fost	i
Voi aţi fost	i vrut
ei, ele au fost >
Noi am fost j	sau
voi aţi fost	i voit —
ei, ele au fost I	—
Timpul mai demult trecut al II-lea.	95
(Pluscvamperfetul al ll-lea).
Eu voisem	Singuratec. sau	Eu vrusem
tu voiseşi	—	tu vruseşi
el, ia voisă	—	el, ia vruse
Noi voisem	Multor atee. sau	Noi vrusem
voi voiseţi	—	voi vruseţi
ei, ele voise	—	ei, ele vruse
Timpul viitoriu, sau Timpul fulurum.		
Eu voiu voi	Singuratec. sau	Eu voiu vrea
tu vei voi	—	tu vei vrea
el, ia va voi	—	el, ia va vrea.
Noi vom voi	Multor atee. sau	Noi vom vrea
voi veţi voi	—	voi veţi vrea
ei, ele va vroi	—	ei, ele va vrea.
Modul poruncitoriu, sau		demăndătoriu.
Fă să voeşti	sau	să vrei tu
Fă să voiască	—	să vrea el, ia
să voim	—	să vrem noi
să voiţi	—	să vreţi voi
să voiască	—	şă vrea ei, ele.
MODUL IMPREUNATORIU ŞI POFTITORIU.	%
MODUL CUJUGTIV ŞI OPTATIV.
Timpul de acum sau Timpul present.
Singuratec. sau
Eu să voiu, voesc, tu să vrei, voeşti el, ia să va, voiască
100
Eu să vreu
tu să vrei
el, ia să vrea
Multor atee.
Noi să voim voi să voiţi ei, ele să voiască *Eu aş voi *de aş voi eu
sau
sau
Noi să vrem Voi să vreţi ei, ele să vre *eu aş vrea *de aş vrea eu
Timpul nesevîrşit sau Imperfetul.
Singuratec.
Eu să vream voi tu să vreai voi el, ia să vrea voi
Mult or atee.
Noi să vream voi voi să vreaţi voi ei, ele să vrea voi *eu vream voi *de vream voi eu.
Timpul trecut sau Perfetul.
87
Eu să fiu tu să fi el, ia să fie
Singuratec.
voit
sau
Eu să fiu tu să fi el, ia să fie
J
vrut
Noi să fim voi să fiţi ei, ele să fie *Eu aş fi | *de aş fi voit eu
Multoratec.
sau
voit
Noi să fim voi să fiţi ei, ele să fie *Eu aş fi *de aş fi vrut eu
vrut
Timpul mai de mult trecut sau Pluscvamperfetul.
Singuratec.
Eu să fiu fost tu să fi fost el, ia să fie fost
voit
sau
Eu să fiu fost tu să fi fost el, ia să fie fost
vrut
Multoratec.
Noi să fim fost voi să fiţi fost ei, ele să fie fost *eu aş fi fost *de aş fi fost voit eu
sau
voit —
Noi să fim fost voi să fiţi fost ei, ele să fie fost *eu aş fi fost *de aş fi fost eu
vrut
101
Timpul viitoriu sau futurum.
	Singuratec.	
De voiu voi eu	sau	De voiu vrea eu
de vei voi tu	—	de vei vrea tu
de va voi el, ia	—	de va vrea el, ea.
	Multor atee.	
De vom voi noi	sau	de vom vrea noi
de veţi voi voi	— .	de veţi vrea voi
de va voi ei, ele	—	de va vrea ei, ele.
Modul nehotărîtoriu sau Infinitiv.		
Timpul de acum:	a voi, voire sau a	vrea, vreare.
T. trecut :a fi voit-a fi vrut.		
T. mai demult trecut: a fi fost voit-a		fi fost vrut.
T. viitoriu; cel ce	i va voi, sau cel ce	va vrea, sau voitoriul.
	Supinul.	
Voit	sau	Vrut.
	Gherundiul.	
Voind	sau	vrînd
de a voi	—	de a vrea
pentru a voi	—	pentru a vrea.
	Participul.	
Timpul de acum:	voitoriul.	
Timpul trecut: cel ce au voit -vrut, sau fostul voitoriu. Timpul viitoriu: cel ce va voi -vrea, sau viitoriul voitoriu.
REGULI DESPRE STRĂMUTAREA UNOR LITERE LA VERBURI.
1. Despre strămutarea Merilor sunătore: a, e, o.
Verburile care la întîia silavă au a, şi la supin cresc cu altă si-lavă, aceale în timpurile trecute mută a în ă, precum: bag, băgat; încap, încăput; fac, făcut. ş. a.
Verburile care se sfîrşesc în esc în Modul poruncitoriu, mută e, au în ea, au în ia: adecă de va avea litera e, înnaintea sa nesunătore, atuncea se mută e, în ea; iară de va sta înnaintea lui e sunătore lită-ră, atuncea e se mută în ia; precum : pîndesc, pindească; grâesc, grăiască. ş. a.
Verburile care se sfîrşesc în oc, ot, or, ort, orm, crescînd la Supin cu una silavă, mută o în u., precum : joc, jucat; pot, putut; mor, murit; port, purtat, ş. a.
Verburile: zic, duc, fac, în modul poruncitoriu în a doo personă se fac: zi, du, fă, adecă: zi tu, du tu, fă tu.
2. Despre stremutarea literilor nesunătore g, c, d, t.
Verburile care să sfîrşesc în g şiînc, înnainte de e şi i; mută g în gi şi o în ci; precum : alerg, alergi, alerge; calc, calci, calce.
Verburile care se sfîrşesc înd, şi f, la unele persone înnainte de i, mută d în z, şi t în ţ, precum : eu aud, tu auzi, eu bat, tu baţi ş. a.
Verburile care se sfîrşesc în sc, şi în st, înnaintea lui i şi e, mută sc şi st în şt, precum: Eu nasc, tu naşti, el naşte; eu gust, tu guşti, guste el.
La Verburile care se sfîrşesc în d, n, şi r; la întîia şi a dooa personă, a Modului arătătoriu, şi la a treia personă a Modului poruncitoriu, la unii la mai place a strămuta d în z, iar n şi r în iu, zicînd; Eu crez, în 1 oc de eu cred; Eu văz, în loc de eu văd; Care formă şi la Supin remîne, şi se zice: crezut, văzut, auzit,
Iară ce se atinge de Verburile care se sfîrşesc în n, şi în r, tot întru acelea moduri şi timpuri mai sus puse, mută n şi rîn iu : precum : Eu remîn, remîi, remîe: în loc de: Eu remîn, remîni, remîne; Eu pier, pieri, el piiăre; aicea le mai place a zice : eu pieiu, piei, pee.
CUJUGĂRILEVERBURILOR REGULATECE:
Laud, lăudat, lăudare.	Văd, văzut, vedeare.
Modul arătător iu sau Indicativ.
Timpul de acum sau Timpul present.
Eu laud	Singuratec.	Eu văd
tu lauzi		tu vezi
el, ia laudă		el, ia vede
Noi lăudăm	Multoratec.	Noi vedem
voi lăudaţi		voi vedeţi
ei, ele laudă		ei, ele văd
Timpul nesevîrşit, Imperfetul.
Eu lăudam	Singuratec.	Eu vedeam
tu lăudai		tu vedeai
ei, ia lăuda		el, ia vedea
Noi lăudam	Multoratec.	Noi vedeam
voi lăudaţi		voi vedea ţi
ei, ele lăuda.		ei, ele vedea.
	104	
Timpul trecut simplu, sau Perfetul simplu.
Eu lăudaiu tu lăudaşi, el, ia lăudă
Singuratec.
Eu văzuiu tu văzuşi el, ia văzu.
Multoratec.
Noi lăudarăm voi lăudarăti ei, ele lăudară
Noi văzurăm voi văzurăti ei, ele văzură
Timpul trecut adăogat, Perfetul augmentat.
Eu am lăudat tu ai lăudat el, ia au lăudat
Singuratec.
Eu am văzut tu ai văzut el, ia au văzut
Noi am lăudat voi aţi lăudat ei, ele au lăudat.
Multoratec.
Noi am văzut voi aţi văzut ei, ele au văzut.
Timpul mai de mult trecut I-iul sau Pluscvamperfetul I-iu.
Singuratec.
Eu am fost »
tu ai fost	> lăudat
el, ia au fost '
Eu am fost » tu ai fost }• văzut el, ia au fost J
Multoratec.
Noi am fost \	Noi am fost	\
voi aţi fost :	lăudat	voi aţi fost	>	văzut.
ei, ele au fost '	ei, ele au fost	'
Timpul mai de mult trecut al Il-lea Pluscvamperfetul al II-lea.
Singuratec.
102
103
Eu lăudasem
tu lăudaseşi
el, ia lăudase
105
Eu văzusem tu văzuseşi el, ia văzuse.
Noi lăudasem voi lăudaseţi ei, ele lăudase
Multoratec.
Noi văzusem voi văzuseţi ei, ele văzuse.
Timpul viitoriu, Futurum.
Singuratec.
Eu voiu i	1	Eu voiu |	1
tu vei	lăuda	tu vei	l vedea
el, ia va 1	1	el, ia va J	)
	Multoratec.		
Noi vom j		Noi vom »	
voi veţi	> lăuda	voi veţi	> lăuda
ei, ele va '		ei, ele va )	
Modul poruncitoriu sau demăndătoriu.
Timpul present	
Laudă tu	Vezi tu
laude el, ia	vadă el, ia
lăudaţi voi	vedeţi voi
laude ei, ele	vadă ei, ele.
Timpul viitoriu.	
Să lauzi tu	Să vezi tu
să laude el, ia	să vadă el, ia
să lăudăm noi	să vedem noi
să lăudaţi voi	să vedeţi voi
să laude ei, ele.	să vadă ei, el
Modul împreunătoriu şi poftitoriu. (Modul cujugtiv şi optativ).
Timpul de acum
Singuratec.
Eu să laud tu să lauzi el, ia să laude
M ultoratec.
Noi să lăudăm voi să lăudaţi ei, ele să laude *eu aş lăuda *de aş lăuda eu.
Timpul present.
Eu să văd tu să vezi el, ia să vadă
Noi să vedem voi să vedeţi ei, ele să vadă *eu aş vedea *de aş vedea eu.
104
106
Timpul cel nesevîrşit sau
Singuratec.
Eu să vream \ tu să vreai : lăuda el, ia să vrea f
Multoratec.
Noi să vream i voi să vreaţi 1 lăuda ei, ele să vrea i
Timpurile ceale cu stea* însemnate sînt ur altul a Modului poititoriu.
Imperfetul.
Eu să vream \ tu să vreai J. vedea el, ia să vrea J
Noi să vream j voi să vreaţi 1 vedea ei, ele să vrea. I
a Modului împreunătoriu, iară 105
*Eu vream lăuda	*Eu vream vedea
*de vream lăuda eu	*de vream vedea eu
Timpul trecut sau Perfetul.
Singuratec.
Eu să fiu	i
tu să fi	J. lăudat
el, ia să fie i
Multoratec.
Eu să fiu j
tu să fi l văzut.
el, ia să fie J
Noi să fim t voi să fiţi I ei, ele să fie f lăudat *eu aş fi I *de aş fi lăudat eu
Noi să fim i voi să fiţi
ei, ele să fie | văzut *eu aş fi I *de aş fi văzut eu
Timpul mai de mult trecut. Pluscvamperfetul.
Singuratec.
Eu să fiu fost \
tu să fi fost l lăudat
el, ia să fie fost I
Eu să fiu fost	j
tu să fi fost	J. văzut,
el, ia să fie fost '
Multoratec.
Noi să fim fost 1 voi să fiţi fost I ei, ele să fie fost I lăudat *eu aş fi fost I *de aş fi fost lăudat eu.
Noi să fim fost | voi să fiţi fost I ei, ele să fie fost | văzut. *eu aş fi fost I *de aş fi fost văzut eu.
107
106
Timpul viitoriu sau futurum.
Singuratec.
De voiu lăuda eu de vei lăuda tu de va lăuda el, ia
De voiu vedea eu de vei vedea tu de va vedea el, ia.
Multor atee.
De vom lăuda noi de veţi lăuda voi de va lăuda ei, ele.
De vom vedea noi de veţi vedea voi de va vedea ei, ele.
Modul nehotărîtoriu sau Infinitiv,
T. de acum: a lăuda -are T. trecut: a fi lăudat T. mai de mult trecut: a fi fost lăudat
T. viitoriu: cel ce va lăuda, sau lăudătoriul.
Supinul.
Lăudat
Gherundium
Lăudînd de a lăuda pentru a lăuda.
Participul.
T. de acum: lăudătoriul T. trecut: fostul Iăudătoriu T. viitoriu: cel ce va lăuda, sau fiitoriul Iăudătoriu.
a vedea -ere a fi văzut a fi fost văzut
cel ce va vedea, sau văzătoriul.
Văzut
Văzînd de a vedea pentru a vedea.
văzetoriul fostul văzetoriu cel ce va vedea, sau fiitoriul văzetoriu.
CUJUGĂRILE VERBUR1L0R REGULATICE:
Bat, bătut, batere; şi aud, auzit, auzire.
Modul arătătoriu, sau Modul indicativ. Timpul de acum, sau Timpul present.
Singuratec.
Eu bat tu baţi el, ia bate
Eu aud tu auzi el, ia aude.
Multoratec.
Noi batem voi bateţi ei, ele bat
Timpul nesevîrşit
Noi auzim voi auziţi ei, ele aud.
sau Imperfetul.
Eu băteam tu bateai el, ia bătea
Singuratec.
Eu auzam tu auzai el, ia auz a.
Multoratec.
Noi băteam voi bateaţi ei, ele bătea
109
Noi auzeam voi auzaţi ei, ele auza.

Timpul trecut simplu — Perfetul simplu.
	Singuratec.	
Eu bătuiu tu bătuşi el, ia bătu	Multor atee.	Eu auziiu tu auzişi el, ia auzi.
Noi băturăm voi băturăţi ei, ele bătură		Noi auzirăm voi auziră ţi ei, ele auziră.
Timpul trecut adăogat, Perfetul		augmentat.
	Singuratec.	
Eu am \ tu ai 1 bătut el, ia au )		Eu am ţ tu ai J. auzit el ia au J
	M ultoratec.	
Noi am i voi aţi 1 bătut ei, ele au f		Noi am \ voi aţi J. auzit, ei, ele au )
Tim. mai de	mult trecut I-iu, Pluscvamperf: I-iu.	
	Singuratec.	
Eu am fost tu ai fost el, ia au fost	| bătut	Eu am fost j tu ai fost l auzit el, ia au fost J
	Mult or atee.	
Noi am fost i voi aţi fost l bătut ei, ele au fost >		Noi am fost ■> voi aţi fost 1 auzit ei, ele au fost J
Tim. mai de	mult trecut al 11-lea, Pluscv: 11-lea.	
	Singuratec.	
Eu bătusem tu bătuseşi el, ia bătusă.	M ultoratec.	Eu auzisem tu auziseşi el, ia auzisă.
Noi bătusem voi bătuseţi ei, ele bătuse		Noi auzisem voi auziseţi ei, ele auzise.
110
Timpul viitoriu
Timpul ţuturum.
Singuratec.
Eu voi bate tu vei bate el, ia va bate
Multoratec.
Noi vom bate voi veţi bate ei, ele va bate
Eu voiu auzi tu vei auzi el, ia va auzi
Noi vom auzi voi veţi auzi ei, ele va auzi
Modul poruncitorul —demândăloriu.
Bate tu bată el, ia bateţi voi bată ei, ele.
Timpul pressnt.
Auzi tu audă el, ia auziţi voi audă ei, ele.
Timpul viitoriu.
Să baţi tu să bată el, ia să batem noi să bateţi voi să bată ei, ele.
Să auzi tu să audă el, ia să auzim noi să auziţi voi să audă ei, ele.
Modul împreunătoriu şi poftitoriu. (cujugtiv şi optativ).
Timpul de acum sau Timpul present.
Singuratec.
Eu să bat		Eu să aud
tu să baţi		tu să auzi
el, ia să bată	Multoratec.	el, ia să audă
Noi să batem		Noi să auzim
voi să bateţi		voi să auziţi
ei, ele să bată		ei, ele să audă
*eu aşi bate		*eu aşi auzi
*de aşi bate eu	111	*de aşi auzi eu
110
Timpul nesevîrşit sau Imperfetul.
Singuratec.
Eu să vream ţ tu să vreai l bate el, ia să vrea I
Multor atee.
Noi să vream i voi să vreaţi 1 bate ei, ele să vrea ‘
*eu vream bate *de vream bate eu
Eu să vream \ tu să vreai J. auzi. el, ia să vrea J
Noi să vream j voi să vreaţi l auzi ei, ele să vrea *
*eu vream auzi *de vream auzi eu
Timpul trecut
Perfetul.
Singuratec.
Eu să fiu \	Eu să fiu \	
tu să fi l bătut	tu să fi 1	auzit
el, ia să fie >	el, ia să fie I	
Multoratec.		
Noi să fim \	Noi să fim \	
voi să fiţi l bătut	voi să fiţi l	auzit
ei, ele să fie I	ei, ele să fie 1	
'eu aşi fi bătut	*eu aşi fi auzit	
de aş fi bătut eu	*de aşi fi auzit	eu
Timpul mai de mult trecut, Pluscvamperfetul.
Singuratec.
Eu să fiu fost j tu să fi fost i bătut el, ia să fie fost J
Eu să fiu fost	j
tu să fi fost	1 auzit,
el, ia să fie fost >
Multor atee.
Noi să fim fost voi să	fiţi fost
ei, ele	să fie fost	bătut
•eu aşi	fi fost
•de aşi	fi fost bătut	eu
Noi să fim fost voi să	fiţi fost
ei,	ele	să fie fost	auzit.
*eu	aşi	fi fost
de	aşi	fi fost	eu
Timpul viitoriu sau Timpul futurum.
Singuratec.
De voiu bate eu de vei bate tu de va bate el, ia
De voiu auzi eu de vei auzi tu de va auzi el, ia.
111
112
Multor atee.	112
de vom bate noi de veţi bate voi de va bate ei, ele	de vom auzi noi de veţi auzi voi de va auzi ei, ele
Modul nehotărîtoriu sau	Infinitiv.
T. de acum: A bate -ere T. trecut: a fi bătut sau a fi fost bătut. T. viit. cel ce va bate, sau bătătoriul.	a auzi auzire a fi auzit, a fi fost auzit cel ce va auzi, sau auzito-riul.
Supinul.	
Bătut	Auzit.
Gherundiul.	
Bătînd de a bate pentru a bate	Auzind de a auzi pentru a auzi
Participai.	
T. de acum: Bătătoriul T. trec: fostul bătătoriul T. viit: cel ce va bate, sau fiitoriul bătătoriu	Auzitoriul fostul auzitoriu cel ce va auzi, sau fiitoriul auzitoriu
REGULI LA CUjUGĂRtLE VERBURILOR.
1.	La Verburile pătimitore sau pasive.
Verbul pătimitoriu se face din verbul lucrătoriu, şi se cujugă alătu-rînd după fieştecarea personă Pronumele împreunătore: în Singuratec : mă, te, se; iară în Multoratec ne, vă, se, precum , Verbul lucrătoriu : eu, laud, tu lauzi, el laudă. Verbul pătimitoriu : Eu mă laud, tu 113 te lauzi, el se laudă, ş. a :
2.	La Verburile de mijloc, sau Neutre.
Verbul de mijloc niciodată nu se pote face pătimitoriu, şi pururea se cujugă ca Verbul cel lucrătoriu. P. e: Eu şăd, eu tremur, eu cuget. Aicea nu putem zice eu mă şăd, eu mă tremur, eu mă cuget. De oarece, tremurarea, şedearea, cugetarea, sînt lucrări ce se fac din pornirile nostre, iară nu de la altul al treilea : că nimenea nu pote pentru mine să şadă, să tremure, să cugete.
8 — Gramatica românească
113
3.	La Verburile depunătore sau deponente.
Verbul depunătoriu sau deponent se cujugă ca Verbul cel pă-timitoriu, însă aduce înţelesul celui lucrătoriu. P. e : Eu mă bucur, mă tem, mă mir: aicea se află statul inimii nostre.
Luare aminte. La Verburile acestea depunătore, cu dreptul vom adaoge şi ceale întorcătore, care se deduc de la ceale lucrătore; de unde mai tote Verburile lucrătore se pot face întorcătore şi se numesc aşa de acolo, că întorc înţelesul iară cătră persona aceaia de carea este vorba, arătînd mai vârtos moraliratea cuiva. P. e: Eu port: este Verb lucrătoriu arătînd lucrarea mea, cum că port 114 ceva, iară, eu mă port este Verb pătimitoriu arătînd că cineva mă portăpemine.
Acum de va cere aicea înţelesul, ca să arăt faptele meale ceale bune, au ceale reale, ori starea mea cea bună, ver rea, atuncea iară zic : Eu mă port bine, au : eu mă port rău: de unde cu acest înţeles; eu mă port estă Verb reţiproc, sau întorcătoriu, şi se apleacă, ca şi Verburile pătimitore.
4.	Verburile nefăţeşti sau impersonale.
Verburile nefăţeşti numai în a treia personă a numărului singuratec se cujugă, arătînd lucrarea Elementelor (Stihiilor); precum: nooreazâ, fulgeră, tună, ploe, ninge, şi alt.
Mai este încă un feliu de Verburi nefăţeşti, care se ia în forma Verburilor pătimitore, precum: se pare, se vede, se cade, se cuvine, se întîmplă, ş. a.
Unele dintre acestea, deşi se pot apleca la tote personele, prepunîn-du-li-se Pronumele mi, ţi, i, ni, vi, li, dar tot sînt impersonale: că nu poţi zice: eu îmi par, tu îmi pari, ci aşa trebue zis: mi se pare, i se pare; mi se părea, mi s-au părut, mi se va părea.
CUJU GĂRILE VERBURILOR
115
PĂTIMITORE : Eu mă laud.
DE MIJLOC: Eu cuget.
Modul arătător iu
Modul indicativ
Timpul de acum sau Timpul present.
Singuratec.
Eu mă laud tu te lauzi el, ea se laudă
Eu cuget tu cugeţi el, ia cugetă
114
Multor atee.
Noi ne lăudăm voi vă lăudaţi ei, ele se laudă
Noi cugetăm voi cugetaţi ei, ele cugetă
Timpul nesevîrşit sau imperfeiul.
Singuratec.
Eu mă lăudăm tu te lăudai el, ia să lăuda
Noi ne lăudam voi vă lăudaţi ei, ele se lăuda
Multor atee.
Eu cugetam tu cugetai ei, ia cugeta
Noi cugetam voi cugetaţi ei, ele cugeta.
Timpul trecut simplu sau Perfetul simplu.
Singuratec.
Eu mă lăudaiu tu te lăudaşi el, ia se lăudă
Noi ne lăudarăm voi vă lăudarăţi ei, ele se lăudară
Multor atee.
Eu cugetaiu tu cugetaşi el, ia cugetă.
Noi cugetarăm voi cugetarăţi ei, ele cugetară
Tim. trecut adăogat, sau Perfetul augmentat.
Singuratec.
Eu m-am \		Eu am
tu te-ai J	lăudat	tu ai
el, ia s-au /	Multor atee.	el, ia au
Noi ne-am	\	Noi am i
voi v-aţi	J. lăudat	voi aţi
ei, ele s-au	1	ei, ele 1
116
> cugetat
cugetat
Timpul mai de mult trecut I-iu (Pluscvamperfetul Tiu). Singuratec.
Eu m-am fost \ tu te-ai fost i lăudat el, ia s-au fost '
Eu am fost tu ai fost i cugetat el, ia au fost I
l
115
Multoraiec.
Noi ne-am fost \ voi v-aţi fost 1 lăudat ei, ele s-au fost t	Noi am fost \ voi aţi fost J. cugetat. ei, ele au fost )
Timpul mai de mult trecut	al II-lea
(Pluscvamperţetul al II-lea).	
Singuratec.	
Eu mă lăudasem tu te lăudaseşi el, ia se lăudase	Eu cugetasem tu cugetaseţi el, ia cugetase
M ultoratec.	
Noi ne lăudasem voi vă lăudaseţi ei, ele lăudase	Noi cugetasem voi cugetaseţi ei, ele cugetase
Timpul viitoriu sau futurum.	
Singuratec.	
Eu mă voiu \ tu te vei 1 lăuda el, ia se va J	Eu voiu j tu vei J- cugeta el, ia va 1
Multoraiec.	
Noi ne vom j voi vă veţi 1 lăuda ei, ele se va /	Noi vom \ voi veţi l cugeta. ei, ele va J
M. poruncitoriu sau Al demăndetoriu.	
Timpul present.	
Laudă-te tu laude-se el, ia lăudaţi-vă voi laude-să ei, ele	Cugetă tu cugete el, ia cugetaţi voi cugete ei, ele.
Timpul viitoriu.	
Să te lauzi tu să te laude el, ia să ne lăudăm noi să vă lăudaţi voi să se laude ei, ele.	Să cugeţi tu să cugete el, ia să cugetăm noi să cugetaţi voi să cugete ei, ele.
Modul împreunătoriu şi poţtitoriu. (Cujugiiv şi Optativ).
Timpul de acum sau Timpul present.
Eu să mă laud	Singuratec.	Eu să cuget
tu să te lauzi		tu să cugeţi
el, ia să se laude		el, ia să cugete.
Noi să ne lăudăm	Multoraiec.	Noi să cugetăm
voi să vă lăudaţi,		voi să cugetaţi
ei, ele să se laude		ei, ele să cugete
*eu m-aş lăuda		*eu aş cugeta
*de m-aş lăuda eu		*de aş cugeta eu.
Timpul nesevîrşit sau Imperfetul.
Singuratec.
Eu să mă vream \ tu să te vreai J. lăuda el, ia să se vrea )
Eu să vream \
tu să vreai l cugeta.
el, ia să vrea J
Multoraiec.
Noi să ne vream	\
voi să vă vreaţi	J. lăuda
ei, ele să se vrea J *eu mă vream lăuda *de mă vream lăuda eu
Noi să vream j voi să vreaţi 1 cugeta, ei, ele să vreai *eu vream cugeta *de vream cugeta eu.
Timpul trecut sau Perfetul.
Singuratec.
Eu să mă fiu j tu să te fi > lăudat el, ia să se fie I
Eu să fiu \
tu să fi J cugetat.
el, ia să fie i
Multoraiec.
Noi să ne fim i voi să vă fiţi I ei, ele să se fier lăudat
*	eu m-aş fi
*	de m-aş fi lăudat eu
*
♦
Noi să ne fim voi să fiţi ei, ele să fie cugetat, eu aş fi
de aş fi cugetat eu
119
117
Timpul mai de mult trecut.
( PI uscvamperfetul).
Singuratec.
Eu să mă fiu fost *
tu să te fi fost J- lăudat
el, ia să se fie fost I
Eu să fiu fost	\
eu să fi fost	l cugetat
el, ia să fie fost >
Multor atee.
Noi să ne fim fost voi să vă fiţi fost ei, ele să se fie fost lăudat *eu m-aş fi fost *de m-aş fi fost lăudat eu
Noi să fim fost voi să fiţi fost ei, ele să fie fost eu aş fi fost de aş fi fost eu
cugetat.
Timpul viitoriu sau futurum.
Singuratec. De mă voiu lăuda eu de te vei lăuda tu de se va lăuda el, ia.	De voiu cugeta eu de vei cugeta tu de va cugeta el, ia.
Multoratec.	
De ne vom lăuda noi de vă veţi lăuda voi de se va lăuda ei, ele.	De vom cugeta noi de veţi cugeta voi de va cugeta ei, ele.
Modul nehotărîtoriu. Modul	infinitiv.
T. Present: a mă lăuda -are T. Perf: a se fi lăudat T. Plusc: a se fi fost lăudat T. Viii: a fi cel ce se va lăuda.	A cugeta -are a fi cugetat a fi fost cugetat a fi cel ce va cugeta
Supinul.	
Nu este	Cugetat
Gherundium	
Lăudîndu-se de a se lăuda pentru a se lăuda	Cugetînd de a cugeta pentru a cugeta
Participul.
T. Preş: lăudatul T. Perf: fostul lăudat T. Viit: cel ce se va lăuda
cugetătoriul fostul cugetătoriu cel ce va cugeta
CUJUGAREA VERBULUI DEPUNĂTORIU Eu mă mir
Modul arătătoriu, Modul indicativ.
Timpul de acum sau Timpul present.
Singuratec.	Multoratec.
Eu mă mir tu te miri el, ia se miră
Noi ne mirăm voi vă miraţi ei, ele se miră,
Timpul nesevîrşit sau Imperfetul.
Singuratec.
Eu mă miram tu te mirai el, ia se mira
M ultoratec.
Noi ne miram voi vă miraţi ei, ele se mira
Timpul trecut simplu-Perfetul simplu.
Singuratec.
Eu mă miraiu tu te miraşi el, ia se miră
Multoratec.
Noi ne mirarăm voi vă mirarăţi ei, ele se mirară
121
119
Timpul trecut ajutat23') -Perfetul augmentat.
Singuratec.
Eu m-am mirat tu te-ai mirat el, ia s-au mirat
M ultoratec.
Noi ne-am mirat voi v-aţi mirat ei, ele s-au mirat
Timpul mai de mult trecut I-iu. (Pluscvamperfetul I-iu).
Eu m-am fost mirat	Noi ne-am fost mirat
tu te-ai fost mirat	voi v-aţi fost mirat
el, ia s-au fost mirat	ei, ele s-au fost mirat
Timpul mai de mult trecut al ll-lea (Pluscvamperfetul al II-lea).
S inguratec.	M ultoratec.
Eu mă mirasem tu te miraseşi el, ia se mirase
Noi ne mirasem voi vă miraseţi ei, ele se mirase
Timpul viitoriu sau futurum.
Eu mă voiu mira	Noi ne vom mira
tu te vei mira	voi vă veţi mira
el, ia se va mira	ei, ele se va mira.
Modul poruncitoriu, M. demăndetoriu.
122
Timpul present.
Singur.	Multor.
Timpul viitoriu.
Miră-te tu mire-se el, ia
miraţi-vă voi miră-se ei, ele
Singur.
să te miri tu să se mire el, ia
Mult.
să ne mirăm noi să vă miraţi voi să se mire ei, ele.
Modul împreunătoriu şi poftitoriu.
(Modul cujugtiv şi optativ).
Timpul de acum	Timpul present.
Singuratec.
Eu să mă mir tu să te miri el, ia ^ă se mire *eu m-aş mira *de m-aş mira eu.
M ultoratec.
Noi să ne mirăm voi să vă miraţi ei, ele să se mire
120
Timpui nesevîrşit- Imperţetul.
Singuratec.
Eu să mă vream tu să te vreai el, ia să se vrea *eu mă vream
M ultoratec.
Noi să ne vream * voi să vă vreaţi l mira mira	ei, ele să se vrea J
*de mă vream mira eu.
Timpul trecut, sau Perfetul.
Sing.
Mult.
Eu să mă fiu tu să te fi el, ia să se fie *eu m-aş fi
mirat
*de m-aş fi mirat eu
Noi să ne fim voi să vă fiţi ei, ele să se fie *noi ne-am fi
mirat.
*de ne-am fi mirat noi.
Timpul mai de mult trecut. (Pluscvamperfetul).
123
Singuratec.
Eu să mă fiu fost tu să te fi fost el, ia să se fie fost mirat "eu m-aş fi fost *de m-aş fi fost mirat eu
M ultoratec.
Noi să ne fim fost • voi să vă fiţi fost el, ele să se fie fost.
mirat.
Timpul viitoriu, sau ţuturum.
Singuratec.
De mă voiu mira eu de te vei mira tu de se va mira el, ia
M ultoratec.
De ne vom mira noi de vă veţi mira voi de se va mira ei, ele
Mod. nehotărîtoriu, Mod. infinitiv.
Timpul de acum: A se mira, sau mirare.
Timpul trecut. A se fi mirat, sau a se fi fost mirat.
Supinul.
Mirat.
121
Gherundiul.
Mirîndu-se, de a se mira, pentru a se mira.
Participai.
Timpul de acum. Mirătoriul, sau cel ce se miră.
Timpul trecut. Fostul mirătoriu sau cel ce s-au mirat. Timpul viit. Fiitoriul mirătoriu, sau cel ce se va mira.
CUJUGAREA VERBUR1L0R NEREGULATECE. 124
Eu leau, sau iau şi Mă dore.
Mod. arătătoriu, sau M. indicativ.
Timpul de acum	Timpul present.
	Singuratec.
Eu leau sau iau	Mă dore
tu leai — iai	te dore
el, ia lea — ia	îl, o dore
	Multoratec.
Noi luvăm	Ne dore
voi luvaţi	vă dore
ei, ele leau, sau iau	îi, le dore.
Timpul nesevîrşit sau Imperfetul.
Singuratec.
Eu luvam — luam	Mă dorea
tu luvai — luai	te dorea
el, ia luva — lua	îl, o dorea
Multoratec.	
Noi luvam sau luam	Ne dorea
voi luvaţi — luaţi	vă dorea
ei, ele luvau — luau	îi, le dorea
123
Timpul trecut simplu, Perfetul	simplu.
Singuratec.	
Eu luvaiu sau luaiu	Mă duru
tu luvaşi — luaşi	te duru
el, ia luvă — luă	îl, o duru.
Multor atee.	
Noi luvarăm sau luarăm	Ne duru
voi luvarăţi sau luarăţi	vă duru
ei, ele luvară— luară	îi, le duru.
Timpul trecut adăogat, Timpul	augmentat.
Singuratec.	
Eu am luvat \	M-au durut
tu ai luvat L sau luat	te-au durut
el, ia au luvat J	l-au durut, o au durut
Multor atee.	
Noi am luvat j	Ne-au durut
voi aţi luvat l sau luat	v-au durut
ei, ele au luvat >	i-au durut, le-au durut.
Timpul mai de mult trecut l-iu (Pluscvamperfetul l-iu).
Eu am fost luvat \	Singuratec.	M-au fost ţ
tu ai fost luvat j	■ sau luat	te-au fost J. durut
el, ia au fost luvat 1		l-au, o fost f
Noi ăm fost luvat i	Multoratec. |	Ne-au fost \
voi aţi fost luvat	!. sau luat	v-au fost 1 durut
ei, ele au fost luvat J	1	i-au, le-au fost J
Timpul mai de mult trecut al îl-lea. (Pluscvamperfetul al II-lea).
Singuratec.
Eu luvasem \	Mă duruse
tu luvaseţi J sau luasem	te duruse
el, ia luvase f	îl, 0 duruse
124
M ultoratec.
126
Noi luvasem }	Ne duruse
voi luvaseţi ;• sau luasem	vă duruse
ei, ele luvase ;	îi, le duruse
Timpul viitoriu sau futurum.
Eu voiu luva î	Singuratec. i	Mă va durea
tu vei luva	\ sau lua	te va durea
el, ia va luva J	l	îl, o va durea
Noi vom luva î	M ultoratec. |	Ne va dorea
voi veţi luva	• sau lua	vă va dorea
ei, ele va luva J	1	îi, le va dorea
Modul poruncitoriu sau demăndătoriu.
Timpui de acum
Lea tu—ia tu lea el—ee el, ia luvaţi —luaţi voi leae sau—ee ei, ele
Timpul viitoriu
Să leai, sau să iai tu să leae — să ee el, ia să luvăm — să luom noi să luvaţi — să luaţi voi să leae, sau — să ee ei, ele
Timpul present.
Doră-te doră-l—doră o doră-vă d6ră-i, doră-le
Timpul futurum.
Să te doră
să-l doră, sau să o doră să ne doră să vă doră să-i doră, să le doră.
Modul împreunătoriu şi poftitoriu.
Eu să leau—să iau tu să leai—să iai el, ia să lea—să ia
Singuratec.
Să mă doră să te doră să-l, s-o doră.
M ultoratec.
Noi să luvăm—luom voi să luvaţi—luaţi ei, ele să lea—ia *eu aş luva —lua *de aş luva—lua eu
Să ne doră să vă doră să-i-să le doră *m-ar durea *de m-ar durea
127
125
7 impui nesevîrşit. Imperţctul.
Singuratec.
Eu să vream luva tu să vreai luva el, ia să vrea luva
Noi să vream luva voi să vreaţi luva ei, ele să vrea luva *eu vreăm luva *de vream luva eu
sau lua
Multor atee.
sau lua
Să mă vrea să te vrea să-l, s-o vrea
Să ne vrea să vă vrea să-i, să le *mă vrea *de mă vrea
dorea
vrea
dorea
Timpul trecut, Perţetul.
Singuratec.
Eu să fiu luvat i tu să fi luvat el, ia să fie luvat J
Noi să fim luvat voi să fiţi luvat ei, ele să fie luvat
*	eu aş fi luvat
*	de aş fi luvat eu.
sau luat
Multor atee.
Să mă fie să te fie să-l, s-o fie
durut.
128
sau luat
Să ne fie durut să vă fie durut să-i, să le fie durut
*	m-ar fi durut
*	de m-ar fi durut
Timpul mai de mult trecut. (Pluscvamperfetul).
Singuratec.
Eu să fiu fost tu să fi fost el, ia să fie fost
[■luat sau luvat.
Să mă fie fost > să te fie fost [durut, să-l, s-o fie fost I
Noi să fim fost voi să fiţi fost ei, ele să fie fost *eu aş fi fost *de aş fi fost luvat eu
Multor atee.
luat sau luvat.
Să ne fie fost să vă fie fost să-i, se le fie fost *mă ar fi fost *de m-ar fi fost
durut.
Singuratec.
De voiu luva de vei luva de va luva
sau lua
De mă va
de te va	J. dorea
de-1 va, de o va )
l
126
Multoratec.
De vom luva \	De ne va •>	
de veţi luva l sau lua	de vă va	dorea.
de va luva J	de-i, va, de le va)	
Modul nehotărltoriu, Infinitiv.		
T. de acum: a luva—luvare	a dorea-doreare	
T. trecut: a fi luvat—luat	a fi durut	
T. mai de mult: a fi fost luvat,	a fi fost dorut	
luat		
T. viitoriu: a fi cel ce va luva,	a fi pre cel ce '	va dorea,
sau fiitoriul luvătoriu.	sau a fi cel cu	doreare.
Supinul.		
Luvat—luat	Durut	
Gherundiul.		
Luvînd — luînd	Durînd	
de a luva — lua	de a dorea	
pentru a luva — lua	pentru a dorea.	
Participul.		
T. de acum; Luvătoriul	Cel cu doreare.	
T. trecut. Fostul luvătoriu.	nu este	
După forma acestui verb, a dorea, doreare, se apleacă tote Verbu-rile ceale nefăţeşti cărora numai ce se prepun Pronumele : mi se, ţi se, i se, ni se, vi se, li se, precum :
Modul arătătoriu.
Timpul de acum: Mi se pare, ţi se pare, i se pare.
Timpul trecut: Mi se părea, ţi se părea, i se părea.
Timpul trecut adăogat: Mi s-au părut, ţi s-au părut, ş. a.
G. DE SUPIN	130
Supinul este timp de chepetenie, de la care timpurile ceale trecute dinpreunăcu participul Verburilor pătimitore îşi trag forma
sa. Deci:
1. Verburile de la întîia cujugare fac supinul în atu. P: e: laud, lăudatu; port, puriatu.
127
2.	Verburile de la a doao cujugare fac supinul în utu precum : iac, tăcuiu; beau, beutu.
De icea scote Verburile ceale ce se sfîrşesc în iu, care iau Supinul în atu sau iatu. P. e : încopciu, încopciatu; taiu, tăiatu. Aşa merg : mîn-gîiu, încoveiu, subţiiu ş. a.
Iară remîn are supinul remas; scriu, are scris, scriat sau script.
3.	Verburile de la a treia cujugare aduc supinul în utu, precum : bătu, bătutu; vîndu, vîndutu; crescu, crescutu.
De icea scote Verburile sfîrşitore în g, că acestea fac supinul mutînd lităra cea de pe urmă în s. P. e : Aleg, ales, aşa merge : culeg, direg, împung, mulg, curg, merg, ş. a.
Asemenea scot Supinul în s: ascund, rad, tund, aprind, cuprind, întind, scot, duc, zic, pun, apun, repun, depun, ş. a.
Iară sparg are spart; rump, rupt; frig, fript; sug, supt.
4.	Verburile de la a patra cujugare fac supinul în itu. P. e : Dormu, 131 dormita; pîndesc, pînditu.
Scote: Ştiu, că la supin are ştiutu.
Ia aminte spre strămutarea unor litere Ia supin, precum: Verburile de la a doo cujugare ce se sfîrşesc în d şi în t, mută d, înaintea lui i, în z; iară, în ţ, P. e: Audu, auzitu ; sămtu, sămţitu ; mintu, minţitu.
D. DE URZIREA VERBURILOR.
Verburile căutînd la urzirea lor se deschilinesc:
1.	în Verburi de redâcină (radicale), care nici de la o parte a grăirii nu purced, fără de la redăcina sa s-au urzit. P. e : văd, vedere; dorm, dormire.
2.	In Verburi deduse (derivate) ; acestea de la sine nu stau, ci de la alte părţi ale grăirii se deduc.
a. De la Nume înfiinţetore. P. e: Părtinesc de la parte; curtenesc de la curte.
v. De la Pronume. P. e: însuşesc, de la însuşi; ambin, de la ambi. g. De la Adverbii. P. e: Intîrziez, de la tirziu; repezesc, de la repede.
d.	De la Preposiţii. P. e: Asupresc, de la asupra.
e.	De la Interjeţii. P. e : Ohtez de la oh; mă vaet, de la vai.	132
Insamnă: La aceste deduse se alătură şi Verburile adesetore (frecventative)
P. e: Dormitezu, lucrezu, cetezu : care Verburi arată adeasă lucrare, precum: în loc de a zice: adese ceteşti, sau mult ceteşti, sau tot ceteşti, zic: cetezi, lucrezi ş. a.
128
De creşterea limbii prin înmulţirea Verburilor.
Verburile precum ceale de redăcină aşa şi ceale deduse, au sînt simple, au compuse, Deci:
1.	Simple se numesc cînd nu se împreună cu alt cuvînt, ori părticea.
P. e: Ar, bat, înfrînez, pun, uşurez ş. a.
Insamnă: Mintea omenească pururea caută cuvinte, prin care să dea acel înţeles vreunei fiinţe, sau lucrări, care se cere după firea şi însuşirea fiinţei sau a lucrării: drept aceia la Verburile ceale simple, fie ele de redăcină, ori deduse, după stările împrejur se alătură neşte părticele, şi aşa li se mută înţelesul care l-au avut mai nainte. Intru urmarea acestor avem a grăi de Verburile
2.	Compuse (alcătuite), care cu alte cuvinte ori părticeale se alcătuesc, precum sînt Preposiţele ceale nedespărţite. P. e : a, ad, de, des, ex, sau
s, re, res, cu sau con, in, sau în, pro, sub, tra, stră, sau trans, P. e:	133
Dorm, adorm.
a. Dorm, adorm; mestec, amestec; plec, aplec, ad. Un, ad-un; umbrez, ad-umbrez; apă, ad-apez; amîn, ad-amîn. de. Prind, deprind; pun, de-pun; lungesc, de-lungesc. des. Leg, des-leg; bat, des-bat; armez, des-armez; încuia, des-cuiu. ex. sau s.Pun, ex-pun; sau spun; torc, ex-torc sau storc, re. Sucesc, resucesc; torn, retorn; trag, re-trag. res. Frîng res-frîng; cumpăr, res-cumpăr; bat, res-bat. cu sau con. Leg, con-leg sau cu-leg; prind, con-prind sau cuprind, in sau în. Depărtez, in-depărtez sau în-depărtez; crunt, încrunt sau in-crunt; cununez, în-cununez sau in-cununez. pro. Lungesc, pro-lungesc; cetesc, procetesc; duc, pro-duc. sub. Pun, sub-pun; trag, sub-trag; scriu, sub-scriu. tra. Duc, tra-duc.
stră sau trans. Mut, stră-mut sau trans-mut; pung, stră-pung sau trans-pung; fig, in-fig, strâ-fig sau trans-fig.
pre. Săr, pre-săr; încep, pre-cepu; zic, pre-zic; dau, pre-dau; pun, pre-pun.
Insamnă mai departe: Din aceste pînă aci puse vedem că limba romanească 134 deşi multor întîmplări nenorocite şi ale barbar iei fu supusă, totuş au păstrat unde şi unde părticealeie aceale ce pot îmbogătăţi limba, ca să o facem harnică de a pute cu ia orice învăţeturi şi ştiinţe înnalte, după înţelesul care se cere la fieştecare Ioc, a le cuprinde, ca aceia înţelegere tocmai să iasă, carea după cuprinsul şi puterea vreunei învăţeturi se cere. Deci: Ca să putem dreaptă întrebuinţare face din părticealeie aceste spre diregerea limbii, trebue mai nainte să arătăm însuşirea şi puterea lor.
De însuşirea Proposiţelor nedespărţite.
Cînd Preposiţele acestea se alătură la cuvîntul cel simplu, atuncea se face alt cuvînt nou, care cu totul altă înţelegere capătă, de cum au avut cuvîntul cel de redăcină, precum:
9 — Gramatica rcmânească
129
a, A-creştere, a-lăgare: însemnează a lega la ceva. ad. Ad-apare, ad-umbrare: însemnează a duce la apă sau la umbră, ad-unare, mai multe părţi întru una a aduce.
de. De-ponere: a pune din sus în jos ; de-scriere, a scriia de pe una hârtie pe alta ; de-tragere, a trage în jos.
des. Des-chidere: arată lucrarea a fi în contra cuvîntului de redăcină, adecă, că nu stă închiderea; des-rupt, rump în părţi; des-perat, 135 depărtat de nedejde, adecă: superat sau fără sperinţă. ex-s Excremare sau scrumare, a arde ceva pînă la temeiu ; ex-creş-tere, a creşte în sus; ex-portare, a porta afară ; ex-ştergere, a şterge sau a stinge de tot.
re. Re-culegere, a culege de isnou ; re-cure, a face de isnou căutare ; re-dare, a da în derept; re-ducere, a duce în derept; re-facere, iarăşi a face sau a îndrepta; re-formare, a da vreunui lucru altă formă.
res. Res-pundere, a da respuns ; res-pindire, a fi cu cugete resfirate ; res-plătire, a plăti cuiva după faptele lui.
cu, con. Con-ducere, mai multe fiinţe la olaltă aduce; con-facere, a face la olaltă ; consemnare, mai multe lucruri împreună a le însemna.
in, în. In-clinare sau închinare; înnaintea cuiva a se apleca ; îngro-şare, a face să fie gros ; inculcare, a culca la pămînt cu piciorele, sau a demănda cuiva de a face.
pre. Prevenire, a veni înnainte ; prezicere, a zice sau a spune înna-inte; prevedere, a vedea înnainte. pro. Producere,a duce mai încolo; propunere, a pune ceva la arătare; prolongare, a lăsa mai îndelungat timp plătirea ori diregătoriia ; prorumpere, a străbate înnainte ; protragere, a trage vreuna lucrare în timp mai îndelungat; profacere, a merge înnainte.	136
sub. Subducere, pe ascuns a se duce ca pintre pene; sublegare, a lega din jos ; subpunere, a pune din jos, subşedere, a lesa jos la şedere.
Stră sau trans. Transportare, a porta de altă parte; transplantesc, dintr-un loc întru altul mut planta sau florea; străbatere, a trece de ceialaltă parte.
tra. Traducere, a duce de pe un loc pe altul; tramitere, a trimite la cineva vreun lucru ; tradau, dau ceva ore cuiva spre bună păstrare ; traducere, a duce de la altă parte ceva.
Acum prin acestea pilde aci puse, învăţîndu-ne însuşirea fieşte-căriia părticea, lesne vom putea din orice Verb simplu, prin alăturarea cînd a unei, cînd a altei părticea, să facem din unu mai multe Verb-buri, însă deschilinită înţeleagere avînd unu de altu. Apoi mai departe din atare Verburi alcătuite se pot multe plase de cuvinte deduce : precum Nume atrase, Adverbii şi Participii, de unde se pote vedea că din-tr-un Verb de redăcină sau simplu se pot deduce alte cuvinte, aprope
130
la o sută, care în chipul ramurilor şi a crengurelelor în multe laturi se deduc de la redăcină sa. Aceasta vom arăta aicea cu aceste următore ; precum ; de la Verbul stau, stătut, stare, se deduc întru acest chip.
Stau.	137
staul, die Stallung. Locul unde se închid oile. stavil-stabil, test, standhaft, tare, statornic, de unde apoi se trage cuvîntul stavilă, cu care se opreşte apa să nu curgă pe jghiabul morii.
stavilitatea, Standhaftigkeit, Festigkeit; statornice, tărie, stăvilire, befestigen, a face să stea cu tărie, întărire, stadie-staţie, Laufbahn, cale de doo ceasuri sau locul unde cineva fiind orînduit stă în slujba sa.
Statut.
statuire, hinstellen, feststehen, a aşăza, a întări.
Statua, Bildsăule, chip făcut de lemn, de piatră au de metal.
Statul, Stand, starea sau statul cum cineva stă, sau starea în carea cineva se află.
Stătu, staturi, die Stănde, cei mai mari a unei Provinţii, de unde se zic Staturile şi Rândurile Ţării (Status et Ordines Regni.). statura, Leibes—Grosse, mărimea trupului,
statornic, standhaft.	138
Statutor, der Unordner, orîndîitoriul.
Statuţia, Errichtung, orînduire.
instituire, machen das etwas steht, feststehen, a face ca să stea ceva cu tărie.
Institut, Errichtung, Einrrichtung, întocmire, destituire, Verfassen, unterfassen, a părăsi, a se lipsi de ceva. constituire, errichten, stiften, aşezare, a pune începutul la vreo orînduială.
Constituţia, Errichtung, Verordnung, aşezămîntul, orînduiala. prostituire, entstellen, verkleinern, a micşora, a ruşina, pre cineva înnaintea altora.
prostituţia, Preissgebung, ruşinarea.
restituire, wieder herstellen, a întorce, a pune iară la locul cel de nainte.
substituire, unterlegen, substituiren, a pune din jos, sau a pune pe cineva în locul său.
Substituţia, Substituirung, punerea unui lucru în locul altui lucru, transtituire, hieniibericten, de ceaia parte a orînduî.
Stare.
adstare, verstehen, a sta cuiva întru ajutoriu.
Adstâtor, Versteher, ajutătoriuî. distare, ahstehen, a sta îndepărtat.
131
distanţia, Abstand, Entfernung, îndepărtarea.	139
estare, hervorragen, a covîrşi, a sta afară, estantia, Hervorragung, covîrşirea. esistere, da sein, a avea fiinţa, sau starea sa. adastare, auftreten, verstehen, a sta pe ceva, a sta cuiva întru ajutoriu.
resistare, widerstehen, a sta împrotiva cuiva, instare, bitten, a ruga.
Instanţia, Bittschrift, carte de rugăciune, constare, Zusaramenstehen, oder aus etwas bestehen, a sta la olaltă, au a şti din ceva cum stă vreun lucru.
Constanţia, Standhaftigkeit, statornicia.
restare, zuriickbleiben, iibrigbleiben, a remînea înderept.
Restanţia, zuruckbleibende Summa, Restanz, suma carea au mai remas de a se plăti.
arestare, einsperren, a închide sau a pune să stea închis, arestanţia, die Einsperrung, închisorea sau aresta, arestant, der Eingesperrte, cel închis sau arestantul. obstare, hindern, a împedeca, a sta împotriva cuiva, obstâca, Hindernis, pedeca.
prestare, vorn oder vorausstehen, oder -geben, a sta, a da înnaintea HO cuiva cu cucernicie.
prestanţia, Vorziiglichkeit, Vortrefflichkeit, deschilinirea, covîrşirea. prostare, offentlich da stehen, vorstehen da, a sta la vedere, sau mai înnainte.
substare, unterstehn, a sta din jos.
substanţia, das Wesen, Vermogen, averea cuiva preste tot, adecă tot ce are el se cheamă substanţie. superstare, dariiberstehen, a sta pe ceva. superstiţia, Aberglaube, credinţa deşartă, circumstare, herumstehen, a sta împrejur, circumstanţia, das Herumstehen, der Umstand, starea împrejur, sau împedecarea.
transtare, hiniiberstehen, a sta de ceaia patre.
Verbul: Scrie, scris, script, scriere.
Scriu, scriere. adscriu, aufschreiben descriu, abschreiben inscriu, hinschreiben conscriu, zusammenschreiben.
132
proscriu, in iibeln schlechten Ruf, in Verdacht dem Volke brin-gen, a aduce pre cineva la popor în ură ; a-i vesti numele cel rău.
rescriu, zuruckschreiben, a scrie îndărept; atîta, cît a răspunde de 141 la scrisorea cea primită.
subscriu, unterschreiben, unterfertigen, a scrie sub ceva sau a scrie din jos numele.
Scris.
Scrisorea, das Schreiben.
Script.
scriptul, das Geschriebene, aceaia ce este scris.
scriptura, die Schrift.
Prescriptul, Vorschrift, Regel, aceaia ce cuiva cu poruncă i se prescrie ce are de a face.
Rescriptul, die schriftliche Antwort, das Wiederschreiben, Res-punsul în scris, sau aceaia ce de iznou se scrie.
Scripţia, das Schreiben, was man zur Obung schreibt, scrierea ce se scrie pentru îndeletnicire.
Prescripţia, das Vor- oder Voranschreiben, Vorschrift, scrisorea, ce cuiva se dă înnainte a urma după dînsa.
Rescripţia, Wiederschreiben, Antwort, scrierea înderept, respunsul.
Conscripţia, das Zusammenschreiben, scrierea a mai multor fiinţe 142 ver persone la olaltă.
Subscripţia, Unterschrift, subscrierea.
Inscripţia, das Daraufschreiben, Umschrift, scrierea deasupra.
Transcripţia, hiniiberschreiben, Scrierea ce se trimite de ceaia parte.
Domn. Domnie, Gewalt, Herrschaft liber etwas, puteare de a stăpîni preste ceva. Domnime, Herrschaft, mulţime de domni.
Nume înfiinţetore. Domnicel, Domnuţ, Domnişor, Junger Herr. Domnitu, Oberherrschaft. Domna, die Frâu. Domnicea, Domniţa,
Ein Frăulein.
însuşiroriu. Domnesc, herrschaftlich.
Verb. Eu domnescu, tu domneşti, Ich herrsche,
Verb. Eu domnescu, tu domneşti, Ich herrsche, du herrschest.
Adverbiu. Domneşte, herrschaftlich.
întru urmarea acestii forme, luvînd mai departe orice cuvînt de redăcină, vom deduce alte cuvinte dintr-însul, ca şi neşte ramuri ce purced de 1 a redecina sa; care deschilinită înţeleagere cu sine purtînd, limba se îmbogăţeşte şi capătă puteare, aşa cît se face harnică, de a o putea întrebuinţa ori la ce învăţeturi, şi sciinţe înnalte. De unde limba 143 Romanească, carea acum este prostă şi scurtă, se pote face bogată şi învăţată.
133
Aicea în Gramatica numai ce am dat reguli cum trebue învăţeto-riul şi Invăţecelul limbii să apuce de la redăcină fieştecăruia cuvînt a păşi la alte cuvinte, de aci ca şi neşte ramuri deduse, apoi pentru orice fiinţă _au lucrare, cuvînt amăsurat după firea lucrării ori a fiinţei să afle. însă pentru aşa întocmire a limbii, pe lîngă Gramma-tică de lipsă este încă şi un Dicţionariu Etimologhicesc, care de la cuvintele ceale de redăcină, după rîndul Alfaviticesc puse, să ne arete tote cuvintele ceale ce vor fi cu putinţă tot de la aceaiaşi redăcină a se deduce.
Aşa plasă de Dicţionariu, atare formă trebue să aibă, precum este această următore, unde se arată cum se deduc cuvintele de la redăcină sa, şî în chipul ramurilor se întind în deschilinite laturi. Precum:
Arme, die Waffen.
Armentăne-armentariu, Zeughaus, Poiata sau Magazina unde se ţin armele.
armez, armat, armare, bewaffnen.
inarmez, înarmat, inarmare, mit Waffen jemanden versehen. intrarmez, Vorbereitung, sich gegen jemanden zu verteidigen. desarmez, entwaffnen, a trage armele de la cineva, armator, der Bewaffner. armatu, der Bewaffnete.
armifer, Der Waffen-trăger, purtătoriu de arme.
L/arme, der Lărm, serirea la arme.
Bun, gut. bună, gut, gute. bunătate, das Gute.
buneaţe, die Gute.	144
abun, abunât, abunâre, fur gut finden.
abunamînt, gut haben, in voraus haben.
îmbun, at, are, gutheifîen.
îmbunătăţesc, it, ire, verbessern.
resbun, at, are, wieder aufleben machen, erquicken.
desbun, at, are, jemanden mit Grund von einer Sache entfernen,
die er mit Grund als gut anerkannt hatte.
Vin.
venit, venire, kommen.
venirea, das Kommen.
venitoriu, venitură, der zu uns kommt.
venitul, die Einkiinfte.
advenire, herzukommen, ankommen.
adventu, Ankunft.
134
devenire, herabkommen.
evenire, herauskommen.
eventu, Ausgang, Zufall, Begebenheit.
revenire, wieder kommen, zuriick kommen.
invenire, finden.
convenire, zusammen kommen.
Conventu, Versammlung, der Menschen.
Convenienţe sau cuviinţă, obvenire, begegnen, verfallen. pervenire, wohin kommen, ankommen. provenire, hervorkommen.
Proventu, das Hervorkommen, hervoîwachsen. prevenire, vorher- oder zuvorkommen.
Şi aşa mai departe păşind după tote Literile, şi adunînd cuvintele limbii într-o carte ce se zice Dicţionariu; prin manuducerea acestuia şi a Gramaticii vom aduce limba nostră la întregime ca aceaia, cît limba cea Grammaticească sau învăţată să fie mai bine întocmită, de cît cea prostă ; că acesta este scopul a totă limba cu Grammatica sa.
CAP. al V-l e a DE PARTICIPIU.
Participul este cuvînt, care portă înţeleagerea Verbului în forma Numelui însuşitoriu, precum de la Verb se şi deduce, şi se apleacă la numeri şi în caşuri înjugîndu-se cu Numele înfiinţetoriu, ca şi ceale însuşitore.
135
Participul se deschilineşte de Numele însuşitore, pentru că purcede de la Verb, şi arată persona sau fiinţa cea lucrătore sau pătimitore, ba hotăreşte şi timpul lucrării. P. e: Sepătoriu, fostul sepătoriu, fii-toriul sepătoriu, mai pe urmă vedem că ia deplină parte din înţelesul Verbului, precum în loc de a zice : cel ce iubeşte pre Dmnezeu, cu Parti-cipu zicem: iubitoriul de Dzeu.
Vezi: Participiile deşi sînt de la Verburi purcese, la a căruia înţeles are parte, de unde se şi numesc Participii; totuşi pentru că scurtă şi înfrumuseţează zicerea, cu dreptul ca o deschilinită parte a grăirii se socotesc.
Formele Participiului.
Doo numărăm: una lucrătore, alta pătimitore.
De forma Participiului cea lucrătore.
Aceasta se sfîrşeşte pentru genul bărbătesc în oriu ; iar pentru cel femeesc în ore, precum :
Exem. Titul cel ce au sfărîmat cetatea şi Besearica Ierusalimului, iotă ludea împărăţiei Romanilor au supus-o. Cu Part. Titulsfărîmătoriul cetăţii şi al Besearicii Ierusalimului, totă ludea împărăţiei Romanilor au supus-o.
De forma Participiului cea pătimitore.
Aceasta pururea se sfîrşeşte pentru genul mascurin în tu\ iar pentru genul femen în ta şi vine de la Supinul fieştecăruia Verb; precum:
Exemp. Sfărîmata de Titu cetate şi Besearică a Ierusalimului, nicio-	146
dată nu s-au mai făcut.
la aminte: că Participiile acestea, pentru mai cheară înţeleagere, iau înnaintea sa Pronumele arătătore cel, cea. P. e: Cetatea şi Besearica Ierusalimului, cea de Titu sfărîmată, niciodată nu s-au mai făcut.
Mai multe exemple caută laSintaxia Participiului, Foia 190-193.
136
DE părţile grairii ceale nedeclinatOre, SAU care nu se apleaca.
CAP. al Vl-lea. DE ADVERBII.
Adverbiile sînt cuvinte, care nu se apleacă, şi se pun la Verburi, ară-tînd locul ori timpul, sau altă însuşire a vreunei lucrări. Exemplu:
Petru eri fiind aice mult au vorbit cu mine, despre învăţeturile ceale sholasticeşti.
•
împărţirea Adverbiilor.
Adverbiile sînt de redăcină au deduse.
1.	Ceale de redăcină, sînt din firea sa şi arată împrejurarea vreunui timp sau loc, precum: astăzi, eri, ice, colo.
2.	Ceale deduse sînt unele
a)	De la Numele înfiinţetore. P. e: Domn, înger, muere; cărora prepunînd silava esc se mută în Nume însuşitoare; Precum: Domnesc, îngeresc, mueresc; acum acestea se schimbă în Adverbii, mutînd silava esc, în eşte: Domneşte, îngereşte, muereşte.Cu acestea vorbind, se scurtă şi se înfrumuseţează graiul. P. e : în loc de a
zice: Petru se portă ca un Domn ; Andrei cîntă ca un înger; Miclău *47 vorbeşte ca o muere; mai bine zi: Petru se portă domneşte; Andrei cîntă îngereşte. Miclău vorbeşte muereşte.
Insamnă: Numele înfiinfetore care însemnează materie nu se pot schimba în Adverbii. P. e: Lemn, fier, piatră ş. a.
b)	De la Numele însuşitore bărbăteşti, care luîndu-se singure, sînt Adverbii. P. e: Formos ai scris; subţirecîntaţi; înnoit cugeţi.
137
Aicea ia aminte: că Adverbiile, de vor areta însuşirea vreunei lucrări numai, atuncea sînt Adverbii, iară de vor areta însuşirea vreunei persone, sau fiinţă, atuncea sînt Nume însuşitore. P. e: Fiiul vecinului nostru vorbeşte spulberat; sau, fiiul vecinului nostru este spulberat la vorbă. Acum cuvîntul spulberat în zicerea întîia este Adverbiiu, că arată însuşirea Verbului, adecă cum iaste fiiul vecinului la vorbă. De unde cu dreptul putem încheia, cum că tote Numele însuşitore trag urzirea sa de la Adverbii.
Mai departe vezi: că Adverbiile, ca şi Numele însuşitore se pot pre tote trei 148 trepte ale cumpănării a se purta şi a se apleca. P. e: Alaltăeri formos, eri mai formos, astăzi şi mai formos ai scris.
DE ADVERBIILE CEALE DEDUSE DE AMĂRUNTUL.
ADVERBIILE TIMPULUI:
Acu, acum, acnu; îndată, adinoarea, curund, repede, tîrziu, de loc, astăzi, astă dimineaţă, astă sară, astară, îndeseară, în murgit, sub seară, astă nopte, apoi, mai apoi, mîne, dimineaţă, mîne dimineaţă, mîne zi, mîne nopte, mîne seară, dis de dimineaţă, în revărsat de zori, în reserit desore, poimîne, eri dimineaţă, eri la ameazăzi, eri seară, eri nopte, alaltăeri, deunăzi, de zi în zi, odată, mai nainte, cîndva, odinioră, oa-recînd, de demult, în timpul vechiu, timpurie, încet, mireu, pedecite, ades, adese, de multe ori, totdeauna, pururea, ne-ncetat, necurmat, nepre-rumpt, fiecînd, într-aceia, pînăcînd, rar, arare ori, mai niciodată, pe urmă în veac.
ADVERBIILE LOCULUI :
La întrebare : unde ?
Aici, ice, cole, acold, dincold, înlăuntru, deasupra, afară, de desupt, sus, jos, în preajmă, înnainte, înderept, înapoi, pretutindea, fieşteunde, fieunde, niciunde, undeva, în vreun loc, airea, aliurea, sau ainderea, departe, aprope, nicăirea, mai departe.
La întrebare : încotro ?	149
Incâce, încolo, într-acold, drept, curmeziş, deasupra, înlăuntru, oareunde, afară, costiş, preţipiş ţepiş.
La întrebare: pe unde ?
Pe ici, pe colo, pe dincolo, pe dinafră, pe dinjos, pe dinainte, pe din-derept, pe dinapoi, pe fieunde, pe culme, pe de departe, pe deaprope, pe de laturi.
138 :
La întrebare: de unde?
De aici, de ici, dincoce, de acold, dinafară, din lăuntru, din sus, din jos, deasupra, de departe, de pretutindinea, de nicăirea, orideunde.
ADVERBIILE CANTITĂŢII ; adecă care arată multul sau puţinul.
O ţiră, puţin, puţintel, de tot puţin, mult, mai mult, destul, de prisosit, de ajuns, de jumătate, prea mult, mai, încă, cu mult mai tare, cu mult mai puţin, nimic, întreg, de lipsă, atîta, mai atîta, cu redicata, numai, nicicît, tocmai atîta, numai atîta, atîta cit, de atîtea ori.
ADVERBIILE CVALITĂŢII ;	150
care arată cum e, şi ce însuşire are vreuna fiinţă.
Bine, bucuros, voios, dinadins, rău, turburat, altmintrilea, de mijloc, fluşturat, vînturos, nedrept, mai vîrtos, înscris, statorniceaşte, cu greu, adevăr, încă, lesne, cu socotinţă, înderept, de abea, chitinel, înfiorat, aşa, mai bine, cit mai puţin.
ADVERBIILE DE ÎNTREBARE:
Ce ? cum ? pentru ce ? de ce? căci ? cît ? unde ? încătrd ? drept ce ? cu cît ? pînă cînd ? dar cum ? până unde ? cît de mare ? de cîte ori ? de cînd ? aşa dară ? cît departe ? de unde ? pentru ce nu ? cum să nu ? oare cum ?
ADVERBIILE DE ADEVERIT:
Aşa, aşijderea, asemenea, cu adevăr, bine, forte bine, negreşit, fără îndoială, de bună seamă, forte, tocma, pre credinţa mea, zeu.
ADVERBIILE DE TĂGĂDUIT.
Nu, nu aşa, nimic, nici cum, nici de cum, nici cît, nici cînd, cu greu, anevoe, încă nu, ba nu.
ADVERBIILE ARĂTĂRII.
Iacă, iată, iacă vezi.
139
ADVERBIILE ÎNDOIRII.
151
Oarecumva, doară, pâte fi, mai că, fiincă, precum, la o întîmplare, pe neştiute,2*) deşi, cu putinţă, ca cînd, mai ales, în zădar, în deşert.
ALTE FORME DE ADVERBII.
Intr-una, împreună, asemenea, scale, chear, prea, în dar, precum, încai, încalete, ti, totuşi.
CAP. al VI1-1 e a. DE PREPOSIŢE.
Preposiţele sînt cuvinte, care nu se apleacă, ci numai se pun înna-intea Numelor şi altor cuvinte, hotărîndu-le şi arătîndu-Ie mai chiar.
Exemplu : Petru s-au dus Besearică: aicea nu are înţeles ; ci: Petru s-au dus la Besearică. Acum este Numele Besearică prin Preposiţa la hotărît şi înţelegerea întreagă.
Preposiţele se împart în doo clase, adecă: în despărţite şi în nedespărţite.
1. De Preposiţele ceaie despărţite.
Preposiţele despărţite, dechilin pot sta neîmpreunîndu-se cu Numele, de care se ţine şi totdeauna se încordează cu vreun caz, adecă : unele cu Dativ, altele cu Acusatlv, iar altele cu Ablativ.
152
140
Cu Dativ se încordează aceste următore :J
a)	Asupra, deasupra, în preajma, înnaintea, în contra, împotriva.
b)	Im ponciş, de desubt, în lăuntru, în derept.
însemnă că ceale şase Preposiţe de nainte, cerîndu-se să se pună cu Pronumele făţeşti, în locul lui Dativ la persona întîia şi a doo, iau pre Nominativul cel femeesc a Pronumelor stăpînitore. P. e: Asupra mea, ta, sa, nostră, vostră. Iară ceste patru de pre urmă remîn lingă neamul bărbătesc tot aceloraşi Pronume stăpinitore. P. e: In lăuntrul meu, tău, său, nostru, vostru.
Pre Acusativ cer acestea.
In sau in, la, pre, după, pentru, lingă, preste, sub, cătră, prin, între, spre.
Iar acestea înjugă pre Ablativ.
Cu, de la, de, din.
la aminte că acestea următore Preposiţei iau după sine incă Preposiţa de, zicind:
Afară de, departe de, apr6pe de, dincoce de, dincolo de. Insă Prepoziţa fără pote cu şi fără Preposiţa de să se pună. P. e: Om fără cuget, sau : Om fără de cuget. {
2, De. Preposiţele ceale nedespărţite:	153
Acestea de sine însuşi niciodată nu fac cuvînt înţeles, fără numai cît altor cuvinte se prepun, cu care apoi întocmesc cuvînt compus, sau alcătuit, precum sînt aceste următore.
a, ad, de, des, ex, e, re, res, cu, con, in, în, pre, pro, sub, stră, trans, tra. P. e: pun, apun, umplu, adumplu; rog, derog; fac, desfac; lucesc, exlu-cesc, elucesc; port, export; port, report; torn, restorn; tind, contind, întind sau intind; scriu, inscriu; trag, protrag; duc, subduc; leg, preleg; văd, prevăd; mut, transmut; fum, transfum sau străfum.
Despre mai largă arătare a însuşirii acestor Preposiţe, caută la Ver-buri, Foia 134.
141
CAP. al Vlll-lea
DE CUJUGŢII.
Cujugtele sînt cuvinte care nu se declină, fără numai cît leagă alte părţi ale grăirii, reducînd înţelegerea carea o are una parte a zicerii cătră alta. Deci Cujugţele leagă cuvinte, închieturi şi peri- 154 oduri întregi. Cujugţele sînt de mai multe plase, precum iaste şi înţelegerea lor, cea reduse între cuvinte, ori închieturi. Aşa sînt:
1.	Legătore sau copulative:
Şi, ca şi, în forma, închipui, iară, iarăşi, încă şi, precum, precum şi. Aceste următoare sînt, care leagă părţile periodurilor mai mari: Precum-aşa; cine cum-aşa; nu numai-ci şi; cît-atît; întru cît-întru citit ; Deorece-dar; Deşi-totuşi; Deşi-nimic mai puţin ; parte-parte ; ceva-ceva; aşa-cît; cîncL-atunci.
2.	Despreunătore sau disiunctive:
Nu, ba nu; nici-nici că; nici cum; nici decum; nici unul-nici altul; sau-sau; au-au.
3.	Condiţionătore.
De, dar de, de nu, pînă nu, deacă numai, cînd nu, numai de nu, cînâ, altmintrelea, la întîmplare.
4.	Causetore sau pricinuitore.
Că, căci că, pentru că, iară, căci, ca, ca să, cît nu, ca să nu, puţin, de nu, cît, pentru aceaia.
5.	Orînduitore sau ordinative :	155
Intîiu, a doo, a tria, a patra, ş. a.
Insamnă : mai bine prin aceste cuvinte se orînduesc Părţile vreunei ziceri decît prin Numeri.
Dintîiu, apoi, atunci, afară de aceaia, după aceaia, mai departe, mai încold, preste aceasta, asemenea, apoi aiuncea, în urmă, atunci, încă după aceaia, la închiere.
6.	închietore sau conclusive:
Aşa dară, acum dară, de aceaia, drept aceaia, deci, de aici, pentru aceaia,
7.	Explicătore sau tălmăcitore:
Adecă, aşa, deci.
142
8.	împoncitore sau adversative:
Ci, însă, ma, dar, iar, tot, totuşi, de cumva, de nu.
9.	Timpurie sau temporanee.
Cînd, de cînd, după ce, ca cum, ca cînd, pînă ce, împreună, deoarece, altădată, de atunci, cît de mult, îndelung, mult.
Acestea se încordă cu Cujugtiv.
Să, că, deacă aş, de va fi să nu, de s-ar, să rea, cînd se rea25), pînă va, numai de nu.
CAP. al IX-Iea DE INTERJEŢE.
lnterjeţa este cuvînt care nu se apleacă, ci numai între alte părţi ale grăirii se pune, de a vădi simţirea şi starea inimii cea din lă-untrul nostru, precum: Bucuria, mîniia, şi a.
ÎMPĂRŢIREA interjeţelor.
Precum simţirile unele sînt din lăuntrul, iar altele dinafară, aşa şi Interjeţele, prin care se vădesc simţirile se împart:
1. In Interjeţele sau vădirile simţirilor din lăuntrul, care arată simţirea ca o adevărată simţire, precum :
a,	Interjeţele bucuriei: ha! ha! ha! ha! Iuhu! hu, hu! P. e:
Fiţi cu bucurie! Vivat! Amin!
b,	Interjeţele mîhnirii: Oh! vai! amar! P. e: Oh! ticălosul de mine!
Vai! amărîta de mine, cum mă lipsiiu de dulcele mieu fiiu!
v, Interjeţele rugării şi ale poftirii: Ode ! Hai de! 0! de m-ai ajuta să scap de răul acesta! Hai de! In oară bună!
g, Interjeţele de mirare : 0! iacă! a! ei! no! mă! P. e : 0 omule!	157
încătrd ai apucat ? Iacă! ce s-au sculat acestea asupra nostră. E! cum aşa? No! această minune încă n-am mai văzut. Mă! că îndrezneţi s-or25) făcut.
143
d,	Interjeţele urîciunii: Hoa! Fui! P. e : Hoa! că tinoseste. Fui! cum au putut atita să torne în sine ?
e,	Interjeţele strigătore: Hei! Auzi, hei! Petre mă l vină acasă. Hei frate mă! arată-te că eşti Român. Auziţi! seriţi că e la arme.
Interjeţele mulţemitore: 0! a! bine! forte bine! P. e: Ba bine! au fost, din destul am avut laudă lui Dumnezeu!
2. Interjeţele sau vădirile simţirilor din afară, ceale ce arată voinţa nostră după carea silim pe alţii să urmeză :
a,	A tăcerii: St, cit, taci, conteneşte, înneacă-te!
b,	A gonirii: Hai! du-te!fă loc! dă-te în laturi! Haide aici! Carâ-te mai încolo! surpă-te de aci!
Sfîrşitul Etimologhiei.
PARTEA A PATRA de
SINTAXĂ
Sintaxa este aceaia parte a Grammaticii, carea ne învaţă cuvintele ceale chilinealegrăiriiprin reguli după firea limbii aşa a le lega, ca deplină şi întreagă înţeleagere să aducă.
Fieştecarea închietură avînd deplinul său înţeles din acestea părţi se cuprinde: adecă din Sujet, Prezicat şi Ojet.
Sujet, se numeşte persona sau fiinţa aceaia, de carea orece se zice, Prezicat, se numeşte aceaia ce se zice de Sujet; iară Ojet, este fiinţa sau orice vine în lucrarea Sujetului. P. e : Dmnezeu au făcut lumea. Aicea Dzeueste Sujet; au făcut este Prezicat; lumea este Ojet.
Această zicere: Dzeu au făcut lumea, este din cuvinte chiline alcătuită, precum: Dzeu, facere, lume, care cuvinte vin la înţeleasă legă- 159 tură după acestea întrebări: Cine? ce? P. e: cine? Dzeu; ce zice de dînsul ? au făcut; ce au făcut ? lumea.
Aicea se pote întreba şi spre ce scop au făcut, şi alte adaosuri se pot face a stărilor împrejur şi a urmărilor, precum: Dzeu, ca un preaputear-nic şi prea înţelept mai nainte de tote veacurile au făcut lumea cu tote văzutele şi nevăzutele făpturi din nimic, pentru fericirea neamului omenesc şi pentru proslăvirea numeiui său. De icea se vede că la totă zicerea se pot face aceste întrebări: Cine ? ce? spre ce scop ? unde ? cînd ?
De urmarea cuvintelor.
Cuvintele în patru forme se orînduesc.
1.	In forma povestitore. P. e : Gheorghe merge la Sholă.
2.	în forma demăndătore. P. e: Mergi Gheorghe la Sholă ?
10 — Gramatica românească
145
3.	In forma întrebătore. P. e : Merge Gheorghe la Shâlă ?
4.	în forma legătore. P. e: Pentru că Gheorghe merge la Sholă, multe sciinţe vieţii sale folositore îşi va câştiga.
In forma povestitore începem cu Sujetul, în cea demăndătore şi întrebătore cu Prezicatu, iară în cea legătore cu Cujugţa.
Afară de această pătrată formă a orînduelii cuvintelor, mai una luare de seamă avem despre aşezământul unor cuvinte în zicere.
Cum că cuvintele acelea la a cărora înţeleagere Vorbitoriul ori Scriito-riul vrea pre ascultătorii şi cetitorii sei, mai pătrunzetori să-i facă, unele ca acelea sau le punem la început, ca cu întîia vedere ori	160
auzire să le pătrundă, au de se vor afla şi cătră mijloc cu mai înnalt ton respundem, iară uneori cu litere mai mari le însemnăm. Pentru că în fieştecare închietură se află unele cuvinte mai de chepetenie, care portă puterea înţelesului; de unde urmează ca ori în vorbă, ori în ce-tanie, ori în cântare la atare cuvinte să fim cu luare de seamă şi res-punsul lor să fie mai putearnic. Aşa feliu de cuvinte sînt Numele proprii, şi alte înfiinţetore, timpurile demăndătore a Verbului, aşijde-rea Adverbiilor tăgăduitore, Cujugţele despreunătore, şi tote cuvintele ori închieturile întrebătore.
De întrebări şi respunsuri.
1. în socotinţa Numelor propii, a cetăţilor, oraşelor, satelor, şi ale Provinţiilor.
La întrebare : încotro ? unde ? se pune Acusativ cu Preposiţa la.
P. e : Gheorghe s-au dus la Pesta. Antonie au plecat la Vienna.
Iară la întrebare : unde este el în loc ? atuncea punem Acusativ cu Preposiţa în, in. P. e : Petru este acum în Bucureşti. Moise lăcueşte în Pojun.
La întrebare : de unde ? se pune Ablativ cu Preposiţa de la, P. e :
Pavel vine de la Pesta; Martin s-au întors de la Sibiiu.
Iară cînd se face întrebare: de unde din loc ? atuncea se pune Preposiţa din. P. e: Astă nopte am plecat din Timişora. Eri dimineaţă am pornit din Lipova.
Numele provinţiilor sau a ţerilor.	161
La întrebare: unde ? se pun în Acusativ cu Preposiţia în-in.
P. e : Pavel au trecut în Ţara Romanească şi acum se află în Moldova.
Iară la întrebare : de unde ? se pun în Acusativ cu Preposiţa din.
P. e: Doi Boeri au venit din Basarabia. Au sosit un sol din Rusia.
146
De Numele casă.
Cuvîntul acestu casă au însemnează înlăuntrul lăcaşului, au însuş lăcaşul. Deci: La întîia întîmplare însemnînd în lăuntrul lăcaşului, atuncea la întrebare unde ? se pune în Acusativ cu Preposiţa în-iti. P. e : Unde ai dus cartea ? în casă.
Iară la întrebare: de unde? se pune în Ablativ cu Preposiţa din.
P. e : De unde ai scos urciorul ? Din casă.
La a dooa întîmplare însemnînd cuvîntul acestu însuş lăcaşul, atuncea la întrebare unde ? se pune cu Preposiţa a. P. e : Unde ai fost eri? A casă. Unde s-au dus pruncul? A casă.
Iară la întrebare de unde? punem înnaintea lui a încă Prepo-ziţa de P. e: De unde vini? De a casă,
întrebări şi respunsuri în socotinţa timpului preste an.
La întrebare cină ? adecă în ce timp ceva se face, de este timpul nehotărît, atuncea la respuns urmează Acusativ fără Preposiţă. 162 P. e : Cînd privighitorii mai vârtos iau seama de foc? Nâptea. Cîndvin vacile din cîmp ? Seara. Cînd se face la voi târgul de septămînă ? Marfa şi vinerea.
La întrebare cit de îndelungat, numele timpului se pune în Acu-sativ cu sau fără Preposiţă. P. e: Cîţi ani ai învăţat la Pesta? Patru ani. în cîţi ani ai sfârşit tote învăţeturile ? în zece ani.
Cînd se ştie timpul în care s-au sfârşit vreun lucru, atuncea punem timpul cu Preposiţa în sau întru, fără Articul. P. e: în ce zi ai sositdin călătorie? într-o luni. în cită vreme au zidit casa? într-o vară. în cîte zile ajungi de la Arad pînă la Pesta ? în patru zile.
Numele zilelor, cînd adevărat se ştie timpul, nu numai fără Articul, ci şi fără Preposiţă se iau. P. e: Cînd plecaţi la Sibiiu ? Mercuri.
Dar cînd veţi veni ? Sâmbătă.
Numele timpului anului iau Preposiţa la, de va fi vorba de vreo întâmplare viitore. P. e : La iarnă voiu şedea la Pesta. La primăvară voiu merge la băi.
Pronumele arătătoriu acest, această, luîndu-se cu timpurile anului, se scurtă şi se zice est, astă. P. e: Est timp. Astă tomnă. Astă vară.
Iară de este timpul cu un an mai nainte, atuncea Pronumele acest scurtat de schimbă cu an. P. e : An iarnă; an ţerţ.
întrebări şi respunsuri	163
în socotinţa Verbului ajutătoriu.
Cînd întrebăm de ceva, atuncea Verbul ajutătoriu se pune după su-pin. P. e : Dusu-s-au la Besearică ? S-au dus. Venit-au de la ţarină ?
147
Au venit. De se va face întrebarea cu Pronumele împreunătore mi, ţi, i, ni, vi, li sau mă, te, se, ne, vă, se, atunci Numele înfiinţetoriu care vine la întrebare, au stă de faţă, au pe ascuns. Deci:
La întâia întîmplare Pronumele se pune înnaintea de Verbul ajută-toriu, şi înfiinţetoriul urmează. P. e : Datu-ţe-au calul? Dat, sau mi l-au dat. Duce-te-va şi pe tine la vie? Duce,sau mă va duce.
Iară la a dooa întâmplare, în locul înfiinţetoriului se pune numai Articulul înnaintea verbului ajutătoriu. P. e: Calul ce este în stală da-ţi-l-va să-l călăreşti? Mi-l va da. Duce-vă-va şi prevoi la vie? Ne va duce.
CAP. I-i u	i64
d e
SINTAXA ARTICULULUI.
înpreunarea Articulului cu Numele.
Articulul cu tote părţile grăirii se împreună, iară mai vârtos cu Numele, vărsîndu-se într-un cuvînt cu dănsele. P. e : Fratele, bunul ; luminosa, steaoa.
Exemple: La împreunarea Articulului cu Numele. Vîntul curăţă aerul. Ploia adapă pămîntul. Rooa învionează plantele.
Articulul şi cealelalte părţi ale grăirii dintru aceaia întîmplare se încheaotără, că numîndu-se odată Numele întru închietura cea mai denainte şi cerîndu-se în următorele închieturi tot a aceiiaşi ziceri ca acel Nume să se repetească, atuncea în locul Numelui punem numai Articulul şi-l alăturăm la alte cuvinte, unde după înţelegere se cuvine. P. e : Penicelul care ţi-l dărui unchiu-tău, să nu-l înstreinezi. Cartea cea împrumutată să m-o aduci.
148
Aicea avem a lua seama, că Numele propii nu primesc Articulul, fără numai în caşul Ghenitîv şi Dativ se pune Articulul înnainte de Nume. P. e : Socrat filosoful. Ghen. a lui Socrat filosoful.
Iară de va urma după acestea Nume proprii Pronumele stăpîni- 165 toriu : meu, tău, nostru, vostru, atuncea iau Articulul. P. e: Martinul meu, Gheorghele vostru.
După Nume propiu de va sta Nume însuşitoriu, atuncea însuşito-riul sau se ia cu Articulul, sau înnaintea lui se pune Pronumele ară-tătoriu cel, cea. P. e: Ţiţero mârele orator, sau Ţiiero oratorul cel mare.
Cînd vrem să însemnăm nescari lucruri deschilinite, atuncea niciun Articul nu punem. P. e: Fă casă de lemn, nu de piatră. Caută învăţetură, nu bani. Priveşte la dreptate, iară nu la mită.
împreunarea Articulului cu Pronumele.
Pronumele împreunătore: mi, ţi, i, ni, vi se încheaotoră cu Articulul. P. e : Calul cel sur mi-l dede; sau Caii cei suri mi-i dede. Viia cea mare m-o vindu; sau, Viile ceale mari mi le vindu.
împreunarea Articulului cu Verburi.
Articulul aicea au înnainte au după Verb se pune. Deci punîn-du-se după întâia întâmplare înnaintea Verbului, atuncea ia înnaintea sa litera î: P. e : Eu îl bat; fem : eu o bat.
Iară după a doo întîmplare punîndu-se Articulul după Verb, atuncea nemijlocit se alătură Verbului. P. e: Batu-l eu; fem: bătu-o eu.
In modul împreunătoriu şi poftitoriu mai vîrtos se leagă Articulul de Cujugţa să şi aş. P. e: Eu să-l bat, eu l-aş bate sau bate-l-aş eu; Fem : eu s-o bat, eu o aş bate, sau bate-o-aş eu.
în modul nehotărîtoriu se pune a. P. e : A-l bate, a-l fi bătut; Fem. 166 a o bate, a o fi fost bătut.
La Supin, Gherundium şi Participu în urmă se pune. P. e: Bătutul, bătîndu-l, bătător iul; Fem. Bătuta, bătînd-o, bătătorea.
împreunarea Articulului cu părţile ceale nedeclinătore ale grăirei.
Exemple.
1. Cu Adverbii ■; P. e : Pămîntul niciun rod nu pote aduce de nu-l va umezi ploia. Pre tinărul cel ascultătoriu, lesne-l vei aduce la calea cea bună.
149
2.	Cu Cujugţii; P. e : Pre omul cel înderetnic şi fără simţire, de-l vei învăţa cît, el cu cerbiciia sa Iote în vînt le aruncă. Nu le lăpăda a face bine celui lipsit, cîndu-l pote ajuta dreapta ta.
3.	Cu Interjeţe. P. e : Vaiul şi ohtatul păcătosului neauzit remîne, până nu-ş va îndrepta faptele sale.
CAP. al II-lea d e
SINTAXA NUMELUI.
Numele însuşitoriu, Pronumele şi Participul totdeauna întru acel gen, număr şi caz se pune cu înfiinţetoriul său. P. e : Trandafirul acest formos şi bine mirositoriu este al meu. Viile aceste mari şi rodite sînt domneşti.
De Nominativ.
1.	Sujetul totdeauna se pune în Nominativ la întrebarea : cine ? sau ce ? care Nominativ sau stă la arătare sau pe ascuns. P. e: Eu laud, tudefaimi, el judecă. Remas-amfărădetotă nădeajdea de a mai afla ce am perdut.
2.	De cumva în vreo închietură vor fi mai mulţi Sujeţi, atuncea Pre-zicatul se pune în numărul multoratec. P. e : Preotul şi Invăţetoriul sînt luminătorii cei dinţii ai neamului.
3.	De se află în vreo închietură mai multe Nume înfiinţetore, tot la aceaiaşi personă ori fiinţă reducîndu-şi înţelegerea sa, unele ca acelea tot într-un caz şi număr trebue să se pună. P .e : Andrei păstoriul nostru, pururea bun şi credincios privighitoriu al turmei au fost. Li- 168 curg înţeleptul dătătoriul de leagi al spartanilor nemurire şi-au agonisit.
150
4.	Nominativ şi după aceste Verburi urmează : Eu sînt, se face, se naşte, remîne, iasă, se chiiamă, se numeşte. P. e : Chedrul este arborul cel mai înnalt. Omul cel bun şi sărguitoriu pururea remîne vrednic de laudă.
De Ghenitiv.
Cazul ghenitiv se pune în întrebare : a cui? P. e : Lumina sorelui este mult folositore. Tulipanul cel formos al grădinăriţei iubitorede flori.
Aicea totdeauna vin doo Nume, care deschilinite fiinţe ori perso-ne însemnează, unde unu trebue să se pună în Ghenitiv. P. e : Innăl-ţimea ceriului este neajunsă. Frumuseaţatinărului este învăţetura şi purtarea bună. Ghenitiv se pune şi după aceste cuvinte: în chipul, forma, după măsura, în faţa. P. e: Moisi au văzut rugul arzînd în chipul focului. O fiară mi s-au arătat în vis în forma leului. Piiatra aceasta bate îu faţa rubinului. După măsura faptelor lui se va pedepsi.
Luare aminte: Acest Ghenitiv după atare cuvinte se pote muta cu Preposiţa
de în Ablativ. ?, e: In chipul focului sau în chip de foc. In forma leului, sau în
formă de leu, In faţa rubinului; sau, în faţă de rubin.
Preposiţa de se zice părtitore, pentru că totdeauna arată una 169 parte a întregului, şi pentru că aduce înţelesul lui Ghenitiv, cu dreptul se pote numai a lui Ghenitiv. P. e : Iubitoriu de dreptate, sau iubitoriul dreptăţii; adecă părtaş dreptăţii. A dă una scafă de apă: aicea se înţeleage numai o parte a apei, iar nu totă apa.
De Dativ.
Dativ se pune la întrebare: cui ? P. e: Supuşii trebuie să se plece împăratului său.
Dativ stă:
1.	După aceste însuşitore Nume : asemenea, neasemenea. P. e : Cornelie samănă tătîni-seu, sau este asemenea tătîni-seu. Baltazar niciunuia dintre fraţii sei nu samănă. Sau Baltazar nu-i asemenea fraţilor sei.
2.	La întrebare cui ? sau pentru cine ? se face ceva spre folos sau spre scădere. P. e : Scumpul altora adună avuţii nu şie. A plăcea lui Dzeu şi oamenilor mare vistierie este.
3.	După unele Verburi, precum sînt: spun, zic, dau, supun, respund, inved sau pismuesc, se pune Dativul personei. P. e : Du-te ospătule, spune spartanilor că noi vărsînd sângele nostru pentru Patrie, aicea ne-am dat viiaţa. De te vei supune legilor şi orănduelilor celor mai mari, niciun rău nu te va întimpina.
151
4. După Verburile nefăţeşti: se cuvine, se întîmplă, se vede, se îm- 170 pare, se crede. P. e: Nimănui nu se cuvine a grăi minciună. Mincinosului niciodată nu i se crede. înţeleptului aşa se cuvine a vieţui precum şi grăeşte.
Luare de samă: Aicea înţelesul lui Dativ uneori sesprijonecu Preposiţala, de ia.
P. e: Forte cu greu este a face ceva ce ar placea la toţi oamenii, în loc de: ce ar plăcea tuturor oamenilor ; oricine au furat vecinului nostru doi cai; în loc de a zice: oricine au furat de la vecinul nostru doi cai.
De Acusativ.
Acusativ totdeauna se pune la întrebare: pe cine? sau ce? şi arată Ojetul lucrării. P. e : Chiamă pre Petru acasă. Multe neamuri cred în sore; adecă : pe cine să chiem ? In ce cred multe neamuri ?
Acusativ mai vârtos se pune după Verburile lucrătore şi după ceale de mijloc. P. e : Fiiule! ascultă sfaturile înţelepţilor şi urmează lor. Se-zut-au îngerul pe peatra mormîntului.
Acusativ se pune şi după Preposiţele lui. P. e : După ploe străluceşte sorele. Pămîntul aduce roduri pentru tote făpturile ce vieţuesc pre dînsul.
Luare de seamă : La Numele care însemnează fiinţe necuvîntătore, în Acusa- 171 tiv nu se pune pre, fără numai deacă va fi îndoială despre înţealegerea Numelui pătimitoriu din lucrătoriu. P. e : Leagă boul; iară nu : leagă pre boul. Dă-mi lemnul acelu ; iară nu : dă-mi pre lemnul acelu. Insă: de va fi îndoită despre cu-noşterea Numelui primitoriu din lucrătoriu, atuncea Preposiţa pre se pune şi la Numele fiinţelor necuvăntătore, P. e: Vulpea au înşelat pre lup. Cînele au muşcat pre porc.
Iară de nu este îndoială despre Numele pătimitoriu, atuncea şi fără pre se zice.
P. e: Albina aduce mneare. Muerea au muls vaca.
însuşirile omului de la natură lui date se vădesc cu Preposiţa la, aşa : cît Numele întregului remîne lîngă însuşitoriul său, iară Numele părţii se pune cu Preposiţa la. P. e : Omul înnalt la statură. June alb la faţă. Tinăr ager la minte. Flăcău tare la cerbice. Muere lungă la păr şi scurtă la minte.
Iară de se măsură însuşirile omului, care el prin sirguinţa sa şi le-au câştigat şi care vădesc caracterul lui, atuncea Numele întregului se pune singur, iară Numele înfiinţetoriu ce însemnează caracterul lui se pune în Ablativ cu Preposiţa cu, iară însuşitoriul lui după dînsul se adaogă. P. e : Om cu înţelepciune mare. Judecătoriu cu dreptate. Vecin cu pofte şi cu patimi reale.
152
De Vocativ.
172
Numele în Vocativ se pun cînd întrebăm, cînd vorbim sau strigăm cătră cineva. P. e : Adame! unde eşti ? Fiiule l de vei urma sfaturilor meale, niciun rău nu te va întîmpina. Ierusalime! Ierusalime! de cîte ori te-am cercetat şi am căutat să adun pre fii tăi, ca cum adună cloţa puii sei.
De Ablativ.
Ablativ se pune după aceste Preposiţe : Cu, de, de la, din.
Preposiţia cu se pune :
1.	La înfiinţetorele Nume ale instrumentului (uneltei) şi ale modului, adecă, care arată cu ce unealtă sau în ce chip oarece s-au făcut.
P. e : Tae cu săcurea. îndreaptă-l cu sfatul, iară arareori cu bătaia.
2.	La înfiinţetorele Nume ce însemnează măsură. P. e : Giurgi cu un policariu este mai mare decît mine. Grădina nostră cu doo du-gkere este mai mare decît a vostră.
Preposiţa de se încordă:
1.	Cu Numele însuşitore ale mulţimei şi ale scăderii. P. e : Plin de mînie, de răotate. Setul de pîne; lipsit de minte. Supărat de datorii multe.
2.	Cu însuşitorele măsurilor Preposiţa de întreit se pune, adecă, înnaintea numărului, înnaintea Numelui măsurătoriu, şi înnaintea însuşitoriului. P. e : Un vas de ddozeci de acove de mare.
Iară de se va pune însuşitoriul înnainte, atuncea nu se ia cu Pre- 173 posiţia de. P. e : Un vas mare de ddozeci de acove,
Aşijderea deacă numărul va fi mai în jos de ddozeci, atuncea nici înfiinţetoriul măsurii nu primeşte Prepoziţia de. P. e : Una fântână, de patru stânjeni afundă.
3.	Cu Numele înfiinţetore, care arată numai una parte a unui întreg, sau feliu, ori însuşirea a unei persone, sau caracterul cuiva.
P. e : 0 turmă de oi, una scafă de apă, o bunătate de om.
4.	Intre doo Nume înfiinţetore, care laolaltă aduc înţeleagere. Nu compus, precum acestea în limba romanească ca şi în limba fran-ţozască se fac legîndu-se cu Preposiţa de. P. e: Domn de pămînt. Tăetoriu de lemne. Iubitoriu de oameni.
5.	După Numele, ce însemnează afectaţie sau poftă. P. e : Voitoriu de bine. Grăitoriu de rău.
6.	Arătînd putinţa ver neputinţa de a face vreun lucru, P. e: Muntele acesta egreu de suit. Casa aceasta e bună de lăcuit. Viiaesteacum de sapă, sau de săpat.
7.	înnaintea Adverbilor şi a Numelor înfiinţetore a timpului la întrebare : de cînd este ceva ? P. e: De cîţi ani este Besearica acea- 174 sta ? De ddozeci de ani. De cînd eşti aicea ? De alaltăeri.
153
8.	In locul lui Acusativ, schimbînd cu Preposiţa pentru, precum : în loc de a zice : Ascultă-mă pre mine. Ţine calul acesta. Gheorghe multe bune au grăit pentru tine; putem zice: Ascultă de mine. Ţine de calul acestu. Gheorghe multe bune au grăit de tine.
9.	După întărjeţele : Vai, amar, ferice; aşijderea şi după aceste cuvinte : rău, bine. P. e: Vai de călcătorii de leage. Amar de şerbul necredincios. Ferice de toţi drepţii. Rău de cei ce nu păzesc dreptatea.
10.	După Numele înfiinţetore gătite spre orece scop. P. e : Am cumpărat un cal de căi irit. Am tocmit doi oameni de sepăt la grădină.
Preposiţele de la şi din se pun numai după Verburile care însemnează : depărtare ori deşertare. P. e : Du-l de la mine. Scote-l din casă.
CAP. al Ill-lea
d e
SINTAXA PRONUMELUI
DE ÎNTREBUINŢAREA PRONUMELUI FĂŢESC.
Pronumele lăţesc sau personal pururea se pune în loc de numele vreunei persone. P. e: Petru trecînd pe lingă Besearică m-au întrebat de tine şi eu nu l-am fost cunoscut pre el, nici i-am dat lui respuns.
Persona a treia el, ia, venind în nescari ziceri de a se pune mai de multe ori, atuncea pentru eufonie se schimbă cu dînsul, dînsa; P. e : La frate-meu pentru înţelepciunea lui mulţi vin a-l cerceta pre el, şi a cere sfat de la dînsul.
Pune-se dînsul, de multe ori şi în loc de el însuşi şi ia însăşi. P. e : D însul au fost la noi. D însă au vorbit cu mine. în loc de: el însuşi au fost la noi; ia însăşi au vorbit cu mine.
154
de Întrebuinţarea pronumelor
întorcătore sau reţiproce.
Pronumele întorcătoriu negreşit să se pună cînd se ceare ca lucra- 176 rea să se înţeleagă pentru partea lucrătoriului. P. e: Agotiisit-au sieşi vistieria cel ce în tinearefe învăţeturi formose ai adunat. Impăr-ţit-au vestmintele meale loruşi. Adecă: Cel ce au adunat învăţeturi, pentru sine vistieriu au agonisit. Cei ce au împărţit vestmintele, pentru sine şi între sine le-au împărţit. Iară de voiu zice împărţit-au vestmintele meale lor, atuncea se înţeleage că cei ce au împărţit, pentru alţii sau altor, nu pentru sine au împărţit.
Exemple : Fiiul vecinului nostru şi fiiul unchiu-meu se certau între sine şi supervenind într-aceaia vecinu-meu, bătu pre fiiul lui. In aşa chip zic : Fiiul cel bătut este al unchiu-meu; deci ca să se înţeleagă, cum că fiiul este aceluia ce l-au bătut, trebue zis : Vecinu-meu au bătut pre fiiul său. Iară nu pre fiiul lui.
Stăpînu-meu au întrebat pre soră-sa: merge-va la Pesta. Aicea se înţelege a fi sora a stăpînului. Iară de va zice : Stăpînu-meu au întrebat pre sora lui, atuncea se înţelege sora a fi a altuia al treilea, iară nu a stăpînu-meu.
DE ÎNTREBUINŢAREA PRONUMELUI ÎMPREUNĂTORIU SAU CUJUGTIV.
Prenumele împreunătore, unele sînt care îmbracă înţeleagerea lui Dativ, iară altele a lui Acusativ.
1. De Pronumele lui Dativ mi, ţi, i; ni, vi, li. Aceste Pronume mai cu tote părţile grâirii se însoţesc, iară mai vârtos cu Verburi punîndu-se 177 cînd înnainte cînd după cuvîntul cu care are a se însoţi.
Deci:
a)	însoţirea cu Nume. P. e : Fiiu-ţi este acestu, ori şerb ? Bafiiu. Mumă v-i această bătrînă? Mumă. Că albă-ţi este faţa? Bine ţi-i neagră pălâriia.
b)	însoţirea cu alte Pronume. P. e : Acestu-ţi va fi învăţetoriu. Aceasta n-i casa nostră.
v) însoţirea acestui Pronume cu Verburi, unde au înnainte, au după Verb se pune; decilaîntîiaîntîmplareiaînnaintea sa litera î, iară la a dooa întîmplare numai cît se adaogă cuvîntului unde se cuvine. P. e : Eu îţi cred, sau credu-ţi. Eu îţi crezuiu, sau crezuiu-ţi.
Eu ţi-am crezut, sau crezutu-ţi-am. Eu îţi voiu crede, sau crede-ţi-voiu.
Luare aminte : Acest Pronume la timpurile ceale trecute totdeauna cu Verburile ajutătore se varsă într-o silavă. P. e : Mi-au dat, sau mi-au dat cartea. Cunoscu-tu-ţi-am credinţa.
155
In modul arătătoriu şi poftitoriu numai de Cujugţele să, de, aş se ■ţine. P. e : Să-ţi faci datorinţa. Eu atuncea mi-aşi vedea norocul clnd rea veni patronul meu. Unde mi-i bine, acolo mi-i patria.
De multe ori Pronumele Dativului în unele închieturi îndoit se pune. P. e : Au doară ţie nu-ţi pare rău că ai certat pre frate-tău. 178
2. De Pronumele lui Acusativ : mă, te, se; ne, vă, se. Acest Pronume se întrebuinţează la Verburile pătimitore, depunătore şi întorcă-tore, punîndu-se cînd înnaintea cînd după Verb. Frate-tău se laudă de toţi că s-au făcut cu moralitate. Bucură-te că ai ajuns înstărea cea poftită. Mine mă voi duce la patronul meu să-i mulţemesc.
Insă punîndu-se Pronumele acestu după Verb, de cumva Verbul se sfărşaşte în nesunătore, atuncea între Verb şi între Pronume se pune un u, care la timpurile ceale trecut totdeauna cu Verburile aju-tătore scurtîndu-se se împreună. P. e : Spăimîntatu-s-au şi s-au cutremurat ostile îngereşti văzîndu-te pre lemn spînzurat Stăpîne.
Aicea, P. e: văzîndu-te este alcătuit din văzînd şi din te, cărora întrepunîndu-se u se tace văzîndu-te. Asemenea se zice : Eu te bat sau batu-te eu; eu bat sau batu-vă eu; eu v-am fost bătut, sau fostu-v-am bătut eu.
Pronumele Acusativului adeseori pentru mai pătrunzătore înţelea-gere îndoit se pune. P. e: îngerule bune apără-ne pre noi de tot cugetul rău. Omule, pentru făţerniciia ta nu te voiu primi pre tine să fii părtaş desfătărilor meale.
G. DE ÎNTREBUINŢAREA PRONUMELUI STĂPlNITORIU SAU 179 t	POSESIV.
Pronumele stăpînitoriu în numărul singuratec punîndu-se după înfiinţetorele făpturilor celor necuvîntătore se zic fără Articul.
P. e: Unchiu-meu au dus eri fiiul vecinu-său la shâlâ. Soră-mea mi-au împlătit una păreche de călţuni.
Insă de se va lua Pronumele stăpînitoriu după Numele propii, ori în numărul multoratec, atuncea Numele îşi ţine Articulul. P. e : Petrul meu au fost eri la tine. Fraţii noştrii mult s-au bucurat de norocirea ta.
D. DE ÎNTREBUINŢAREA PRONUMELUI ARĂTĂTORIU SAU
DEMONSTRATIV.
Pronumele arătătoriu în doo forme se ia precum:
Bărbătesc	Femeesc.
Acest sau acestu	Această sau aceasta
acel — acelu	acea	— aceaia
156
In forma dintăiu se ia cînd se pune cu Numele ; iară în forma a dooa stă fără de Nume. P. e : Acest om ţi-au adus calul ? Acestu. Această muere au cules la vie ? Aceasta. Acel bărbat ţi-au adus vestă de venirea unchiu-tău? Acelu. Intru acea casă fuseşi eri? întru aceaia.
Stă Pronumele acestu, acelu ;aceasta, aceaia şi cu Nume, însă atuncea 180 trebue să se pună după Nume. P. e : Omul acestu mult bine mi-au făcut. Feciora aceasta adese lucră la grădină.
între Pronumele arătătoriu acestu şi între acelu, aceaia deschilinire se află, că Pronumele acestu totdeauna arată un lucru mai deaprope, iară acelu arată un lucru mai departe. P. e : Gheorghe şi Dimitrie au purces la vie; acestu pe cal, iară acelu pedestru. Marta şi Maria făcînd slujbă lui Hs; aceasta cu ascultarea învăţeturii, partea cea bună şi-au ales; iară aceaia cu gătirea bucatelor de ceale trecătore se grija.
Pronumele acelu adease vine la respunderea Pronumelui redu-cătoriu carele. P. e: Carele nu ascultă pre părinţii sei după cuviinţă; acelu odinioră întru asemenea chip de la fii sei va lua resplătire.
Cel, cea se pune cînd arătăm vreuna personă, ori alta fiinţă deschi-linindu-se între altele, de mai bună sau de mai rea. P. e : Văzut-am noorul cel purtătoriu de lumină. Junghiiaţi viţelul cel gras. Steaoa cea mai luminosă se chiiamă luceafăr.
Pune-se cel şi după Pronumele acestu, precum : Acestu este fiiul meu cel iubit.
Pronumele arătătoriu: eu însumi, tu însuţi, el însuşi şi ia însăşi: arătînd însăşi persona cea lucrătore, nu cumva să se pună în locul 181 însuşitoruilui singur, că alta e a zice : El însuşi au fost aicea, şi alta, el singur au fost aicea. Că el însuşi se înţeleage cum că el în persona sa, unde au putut şi alţii fi cu dînsul; iară el singur se înţeleage, că nu era alţii cu dînsul.
Mai multe exemple : Vindecă-te pre tine însuţi de eşti dohtor. Ia însăşi au ţesut această pînză. înşivă prin necumpătata vostră vieţuire v-aţi pricinuit vâo această neputinţă.
E. DE ÎNTREBUINŢAREA PRONUMELOR INTREBAt6RE: care ? cine ? ce ?
Pronumele cine ? este comun, adecă se pune cînd întrebăm de per-sone fie bărbăteşti ori femeeşti, şi totdeauna fără Nume stă. P. e: Cine au fost aicea ? iară nu zicem : cine om au fost aicea ? sau cine muere au fost aicea.
însă Pronumele care ? se pune şi cu Nume şi fără de Nume căutînd genul Numelui. P. e : Care om au aduc cartea ? Carea muere au aprins lumina ?
157
Pronumele ce ? acesta la întrebare se pote pune cu şi fără de Nume ; iară însoţindu-se cu cine ? nu sufără Nume lîngă sine. P: e: Ce Domn ? Ce Prinţesă au sosit eri aicea ? Cine ce învaţă, aceaia şi ştie.	182
Pronumele acestu ce ? mai ales se întrebuinţează la întrăbări de fiinţe necuvîntătore. P : e : Ce se vede acold ? Ce lemn stă aci? Ce cal ai adus?
J. DE ÎNTREBUINŢAREA pronumelor reducătOre sau
RELATIVE :
carele, carea; cel ce, ceaia ce şi ce.
Pronumele carele, carea, se pune în locul Numelui a vreunei per-sone sau altei fiinţe, carea tot întru aceaiaşi zicere mai nainte s-au pus, la care acest Pronume îşi reduce înţeleagerea sa. P. e: Fugi de sufletul nesăţios, carele caută tote la sine să le apuce. Sănătatea şi învăţetura însoţite cu înţelepciunea sînt vistierii, care nu le pote repi furul, nici focul pote să le arză, nici apa să le înneace.
Pronumele cel ce, ceaia ce, se pun în locul Pronumelor acelu carele, aceaia carea. P. e : Da-vor odinioară respuns părinţii cei ce pentru lăcomie împedecă pre fii sei de la învăţetură. în loc de a zice : Părinţii aceaia da-vor odinioră respuns, carii pentru lăcomie împedecă pre fii sei de la învăţetură.
Pronumele ce, pentru scurtare adease se pune în locul Pronumelor reducătore carele, carea; cel ce, ceaia ce. Precum : Ostaşii străjuind 183 mormîntul lui Hs au amorţit de strălucirea îngerului, ce s-au arătat sau carele s-au arătat.
G. DE ÎNTREBUINŢAREA PRONUMELOR NEHOTĂRĂTORE SAU
INDEFINITE.
Promunele nehotărătore se întrebuinţează, cînd vorbim de lucruri necunoscute, unde numai căt numim feliul, iar nu hotărâm persona ver fiinţa : P. e : Oarecarele prunc n-au venit la sholă. Neştine dintre vecini au intrat astă nopte în grădina nostră. Fără învăţetură şi purtare bună nimenea nu se pote face norocos.
Pronumele nehotărătoriu: Unu, una la mai multe întâmplări se întrebuinţează, precum :
1. Cînd arătăm ceva nehotărît. P. e : Spun a fi intrai eri un taur în ţarină, sau spun a fi intrat eri oarece taur, sau oarecare taur, în ţarină.
158
2.	Cînd forte înnălţăm au defăimăm pre cineva. P. e : Un supus să zică aceasta la un Domnitoriu. La o întâmplare primejdioasă ca aceasta, au căzut alţi oameni, dară unul ca el să remînă nevătămat.
3.	Pune-se acest număr pronominat şi înnaintea Numelor propii, cînd acestea se întrebuinţează ca Nume comune. P. e: Antonie este 184 un Plato a veacului nostru. Aicea va să zică : Antonie este în timpul
de acum ca şi oarecarele filosof mare a timpului vechiu, anume Plato.
Deci înţelesul vine acesta: Antonie este mare filosof. Martin este un Ţifero, adecă: mare orator.
CAP. al IV-lea
DE SINTAXA VERBURILOR
DE ALCĂTUIREA VERBULUI CU NUMELE.
Fieştecare Verb de chepetenie sau ocîrmuitoriu a Modului ho-tărît trebue să aibă un Nominativ, care sau la arătare sau pe ascuns stă, şi se încordă cu Verbul în numere şi la persone. Acest Nominativ se află cu întrebarea : cine ? sau ce? P. e : Dzeu tote făpturile pentru întrebuinţarea oamenilor le-au făcut. Depărtează-te de la faptele ceale de ruşine.
Verbul ocîrmuitoriu pote mai mulţi Nominativi avea, de cumva aceşti tot la aceaiaşi personă sau lucru îşi reduc înţeleagerea sa, precum sînt: Se face, se naşte, remîne, iasă, se chiamâ, se numeşte, se zice, şi eu sînt. P. e: Hristos cu cereasca sa învăţetură luminătoriu noo 185 s-au făcut. Nimenea nu s-au născut învăţat; Stealele ceale mari noo se împar a fi mici. Cel ce folositore lucruri învaţă, va eşi om procopsit. Steaoa cea mai luminosă se numeşte Venus.
La întrebare mai aspră punem Verbul înnainte de Nominativ.
P. e: Unde este fratele tău Avei ?
159
După Verburile acestea : a fire milă, aducere aminte, urmează Ghenitiv cu Preposiţa de. P. e: Fie-ţi milă de mine. Adu-ţi aminte de fii tăi.
Tote Verburile care însemnează : teamere, bucurie, mirare sau vreo lucrare a minţii trag după sine Numele cu Preposiţa de. P. e : S-au înfiorat şi au amorţit de frică, văzînd valurile mării. Părinţii se bucură de fii cei buni. Cugetat-am de frate-meu şi l-am dorit.
După tote Verburile care arată dare sau aducere, afară de Acusativ şi Dativul personei, se pune. P. e : Dă-mi apă să beau. Adu-mi cartea să cetesc. Aşa plasă de Verburi sînt şi aceste următore: ajut, arăt, duc, voesc, dăruesc, demînd, zic, ert, pismuesc, inved, comînd, reco-mînd, cuceresc, cred, mă linguşesc, mulţemesc, opresc, plătesc, poftesc, părtinesc, răpesc, spun, supun, trag, trimit, făgăduesc, îmbunez, împărtăşesc, împart, împrumut, împutezş. a. P. e: împărtăşeşte-mi şi mie 186 ce ai învăţat. Să nu crezi mincinosului. Supune-te legilor, şi vei petrece viiaţa ta în pace.
Tote Verburile lucrătore şi cealedemijlocseînţ...) pcesc27) cu Acusativ, arărînd Ojetul lucrării, care Acusativ se află cu întrebarea : pe cine ? sau ce? P. e : Tinărule, împlineşte demăndăciunile mai marilor tăi. Caută dreptatea şi grăeşte adevărul.
Multe Verburi dintre acestea îndoit pun Acusativul, precum: Ajută-ne pre noi întru năcazurile nostre Domne.
Cînd stă Verbul în Modul demăndătoriu; atuncea totdeauna se pune Vocativ, sau înnainte sau după Verb; P. e: Tinărule, înfrînă-ţi poftele tale.
Cînd vorbim cu cineva, ori întrebăm de ceva, după aşa Verburi iară Vocativ se pune. P. e : învâţetoriule! ce voi face ca să mă mîntue-esc ? Petre, cînd erai mai tinăr singur te încingeai.
Verburile pătimitore trag pe Ablativ cu Preposiţa de la, la între-b are de la cine? sau de cine? P. e : Frate-meu pentru purtarea sa cea bună de la toţi oamenii este lăudat. Eu niciun cuvînt rău de dînsul pînâ acum n-am auzit.
Verburile care însemnează cearere, căutare, oprire, depărtare, primesc Ablativ cu Preposiţa de la. P. e: Înfrînă-te de la pofte reale. Ia învăţetură de la cei înţelepţi. Tae-te de la soţietatea celor îndereptnici. Trage-ţi limba de la vorbe necuviose.
Verburile care însemnează scotere din lăuntru sau deşertare, 187 înjugă pre Ablativ cu Preposiţa din. P. e: Varsă apă din vasul acesta.
Scote oile din ţarc. Mătură pre aducătoriul de minciuni din casa ta.
160
DE LEGĂTURA VERBURILOR CU VERBURI.
De vor veni într-o închietură doo Verburi, atuncea mai multe întîm-plări avem : că Verbul al doilea uneori se pune în Modul nehotărîto-riu, alteori în Gherundiu. Aşijderea cîte odată se ia în Supin, altădată în Participul lucrătoriu ori pătimitoriu. Deci:
DE MODUL NEHOTĂRÎTORIU SAU INFINITIV.
OMISIA SAU LĂSAREA CUJUGŢII să.
Atlîndu-se doo Verburi întru închietură, atunci timpul ce vine cu Cujugţa să se pune în Modul nehotărîtoriu, iară Cujugţa se lasă afară. P. e : Trupul trebue dădat să rabde frigul şi căldura. Fără Cu-jugţă : Trupul trebue dădat a rebda frigul şi căldura. Caută totdeauna cu cei mai înţelepţi decît tine să te însoţeşti; au a te însoţi.
OMISIA SAU LĂSAREA CUJUGŢII că.
Verbul cel cu Cujugţa că, se pune în Modul nehotărîtoriu, în timpul la care au fost la Modul cel hotărît, iară Cujugţa remîne a-fară. Sujetul din Nominativ se strămută în Ablativ cu Preposiţa de.
P. e : Eu socoteam că el ne va face dreptate. Fără Cujug'ţă : Eu soco- 188 team de el a ne face dreptate. Se vorbeşte că fratele vecinului meu ar fi căpătat mare diregătorie. Sau : Se vorbeşte de fratele vecinu-meu a fi căpătat mare diregătorie.
Aşa plase de Verburi după care Cujugţa că se lasă afară sînt şi aceste următore : aud, văd, judec, cred, pricep, spun, ştiu, mă mir, mă bucur, mă turbur, se vede, se vorbeşte, se aude, se împare, se căeşte.
Luare aminte : De cumva Verbul strămutătoriu va avea Acusativul său, atuncea Acusativul nicio schimbare nu pătimeşte. P. e: Eu am văzut pre îrate-tău, că au sepat viia ; sau : Eu am văzut pre frate-tău a fi sepat viia.
DE ÎNTREBUINŢAREA GHERUNDIULUI.
DE GHERUNDIUL ÎN înd.
Intru acest Gherundiu se pun Verburile acelea, care arată vreuna lucrare ca o mijlocitore a altei lucrări următore. P. e : Cetind cărţi multe ne facem învăţaţi. Urşii din Polonia seltînd îşi câştigă pînea sa.
DE GHENITIVUL GHERUNDIULUI CU PREPOSIŢA de.
In Ghenitivul Gherundiului se pun Verburile acelea care urmează după Nume înfiinţetoriu, la întrebare ce felia ? P. e:
Dzeu ne-au dat dreptate de a stăpîni şi a întrebuinţa dobitocele.
Ce feliu de dreptate ? De a stăpîni. Dintre tote măestriile, măestriia 189 de a scriia este cea mai preţuită.
11 — Gramatica românească
161
DE ACUSATIV GHERUNDIULUI CU
PREPOSIŢA PENTRU.
Acelea Verburi se pun în Acusativul Gherundiului, care urmează după întrebare pentru ce? P. e: Ne cumpărăm cărţi pentru a ne învăţa dintr-însele. Pentru a păzi sănătatea mult aduce curăţeniia.
Luare aminte: Preposiţa pentru uneori se pote schimba cu de, fără scădearea înţelesului. P. e: Apa şi vîntul întorc morile pentru a măcina grîu ; sau : de' a măcina grîu.
DE ÎNTREBUINŢAREA SUPINULUI.
Supinul mai vîrtos se pune după aceste Nume însuşitore luate cu Preposiţa de, precum : uşor, lesne, bun, rău, nimic, ceva, mult, puţin.
P. e: Sarcina aceasta este uşoră de purtat. Muntele acesta este greu de suit.
Pune-se Supinul şi după Verbul trebue şi eu sînt, păzind, numărul şi genul Numelui. P. e: Cimpul acesta trebue lucrai; în loc de: trebue să se lucre. 1 ncălţemintele sînt făcute.
Luare aminte: De vor urmamai mulţi Sujeţi unu după altul, care nemijlocit avînd Prezicatul său informa Supinului, atuncea fără de a avea vreo privinţăla număr ori Ia gen, Verbul acesta numai odată trebue pus Ia închietura cea dintîiu.
P. e: Vacile trebue mulse, viţeii minaţi în cîmp, pruncii îmbrăcaţi, galiţile 190 hrănite. In loc de: Vacile trebue să se mulgă, viţeii să se mîne în cîmp ş. a.
Luvîndu-se Supinul după Verbul ajutătoriu eu sînt: atuncea Supinului se prepune Preposiţa de. P. e: Casa aceasta este de vindut.
Boul acestu este de junghiiat.
DE FACEREA ÎNCHIETURILOR PĂTIMIT ORE DIN LUCRĂTORE.
Aicea după aceste reguli păşim :
1. Verbul cel de chepetenie din lucrătoriu se face pătimitoriu;
2. Acusativul se pune în Nominativ ; 3. Nominativul se stremută în Ablativ cu Preposiţa de sau de la. P. e : Dzeu au făcut pre Adatn din pămînt. Pătimitore: Adam de la Dzeu din pământ s-au făcut. Sorele încălzeşte pământul. Pământul se încălzeaşte de la sore.
Luare aminte : Forma cea pătimitore din lucrătore nu se face totdeauna numai prin Pronumele mă, te, se; ci şi prin Verbul ajutătoriu eu sînt, iară mai vîrtos la timpurile ceale trecute şi viitoriu. P. e : Tată-meu au arat ţarina ; sau ţarina de tată-meu este arată.
162
DE ÎNTREBUINŢAREA participului.
1. In forma cea lucrătore.
Aîlîndu-se în vreo închietură Pronumele reducătoriu carele, carea, cel ce, ceaia ce, atuncea Verbul acela de care se ţine atare Pronume se 191 strămută în Participu după aceste reguli păşind :
1. Timpu cel hotărît se stremută în Participu timpului în care au fost la Modul hotărît. 2. Reducătoriul Pronume remîne afară.
3.	Acusativ se stremută în Ablativ cu Preposiţa de, sau în Ghenitiv.
Exemple în Timpul de acum.
Caută la inima aceluia ce dă darul, iară nu la preţul darului.
Tinărul, carele nu-şi înfrînă poftele sale, acela cu întristare îşi va sţîrşi viiaţa sa.
Exemple în
Împăratul Ţiru au prins pre Crezu Craiul Lidiei, carele multe ceteţi biruise.
Pre Traian Împăratul, carele din Italia au adus pre Români în părţile acestea, Istoria mult îl laudă.
Caută la inima dătătoriului de dar, iară nu la preţul darului.
Tinărul neînfrînătoriu poftelor sale, cu întristare îşi va sfîrşi viiaţa sa.
Timpul trecut.
Împăratul Ţiru au prins pre Crezu Craiul Lidiei fostul biruito-riu a multor cetăţi.
Pre Traian Împăratul aducă-toriul sau Duca Românilor din Italia în părţile acestea, Istoria mult îl laudă.
Exemple în Timpul viitoriu.
Tata au dat fiiului viiaţă, carea va peri.
Eu am văzut astăzi pre Petru, carele va fi la noi Invă-fetoriu.
Tata au dat fiiului viiaţă peri-tore.
Eu am văzut astăzi pre Petru fii-toriul nostru Invăţkoriu.
192
Luare aminte: De va urma să se stremute Verbul în Participu, după aceste cuvinte: cînd, după ce, pentru că, deoarece, atuncea se pune Participu în -înd.
Eri am văzut pre frate-tău, cînd trecea pe icea.
Noe, după ce au intrat cu familia sa în corabie au scăpat de primejdia valurilor.
Serxe, pentru că au vrut să sfarme Ţara grecească, mare număr de ostaşi au redicat.
Eri am văzut pre frate-tău tre-cînd pe icea.
Noe întrînd cu familia sa în corabie au scăpat de primejdia valurilor.
Serxe vrînd să sfărâme ţara grecească, mare număr de ostaşi au redicat.
163
Luare aminte mai departe: Participul acestu în înd se schimba cu Nume deduse de Ia Verb. P. e:
Noe întrînd cu familia sa Noe după Intrarea cu familia sa în corabie de potop scăpă.	în corabie, de potop scăpă.
2. Participul în forma cea pătimitore.
Verbul în Participul pătimitoriu se stremută mai ca şi în cel lucră-toriu, adecă : Timpul Modului hotărît se stremută în Participul său. Pronumele se lasă afară, iară celelalte cuvinte remîn neschimbate. P. e:
Cu primejdie este a sta înna-intea tiranului, carele s-au înfocat de mînie.
Cîmpul carele s-au arat şi s-au sămănat caută umezală.
Cu primejdie este a sta înnain-tea tiranului înfocat de mînie. Cîmpul arat şi sămănat caută umezală.
193
1. Luare aminte : Participul acest pătimitoriu, de va sta după Nume, primeşte innaintea sa Pronumele arătătoriu cel, cea, precum:
Nu aştepta înţelepciune de la omul carele e nestrăcurat la minte.
Taina carea este mie împărtăşită nimănui nu o voiu spune.
Nu aştepta înţelepciune de la omul cel nestrecurat la minte. Taina cea împărtăşită mie, nimănui nu o voiu spune.
Iară de se va pune Participul înnainte de Infiinţetoriul său, atuncea la la sine Articul, şi Pronumele remîne afară. P. e: înfocatul de mînie tiran. Semănata ţarină.
2. Luare aminte : Participul pătimitoriu de multe ori vine după lăsarea acestor Părticeale: cînd, pentru că, după ce, deacă, în care întîmplare innaintea Participul ui se pune cuvîntul fiind. P. e:
Leul după ce s-au săturat şi s-au odihnit, nimănui nu face rău.
Hristos, deacă s-au făcut seară, întru una de simbete au înviiat.
Irod, pentru că s-au mîniiat pe Ioann, drept Irodiada i-au tăiat capul.
Cînd au venit tătarii în părţile acestea, pe unde ajungeau,28) toate cu foc şi cu sabie le prăpădea.
Leul fiind săturat şi odihnit, nimănui nu face rău.
Hristos fiind seara întru una de simbete au înviiat.
Irod fiind mînios pe Ioann, ş. a.
Venind tătarii în părţile acestea, pe unde ajungeau, ş. a.
CAP. al V-lea
194
DE SINTAXA ADVERBI1L0R.
Adverbiile totdeuna stau lingă Verburi arătînd cînd, unde şi cum este făcută vreo lucrare. P. e : Petru prînzind eri aicea, despre multe lucruri înţelepţeşte au grăit.
Tote însuşitorele Nume se pot ca Adverbii întrebuinţa, ba încă, însuşitore de rădăcina sa, nici că sînt alta, decît Adverbii, fără numai atuncea se fac însuşitore cînd se pun lîngă Nume înfiinţetoriu, aretînd însuşirea vreunei persone. P. e : Drept au judecat; fortnos au scris; tare au legat. Acum : Adverbiile drept, formos, tare se fac însuşitore, P. e: Judecătoriul drept; scrisorea formosă; legătura tare.
Voind a face pre altul ca vreo lucrare să o ia mai bine aminte, atuncea înnainte de Adverbiu mai punem Preposiţa de, precum :
Auzi cum cîntă de subţire. Vezi cum de bine au judecat.
Multe Adverbii a locului trag pre Ablativ cu Preposiţa de. P. e: Mai mulţi Romani lăcuesc dincoce decît dincolo de Dunăre. El este din sus de Viena născut.
însamnă: Adverbiile se pot schimba în Nume înfiinţetore, de li se va alătura Articulul sau altă Părticea. P. e : Binele ce mi l-ai făcut neui- 195 lat va fi. In loc de a zice: Pentru că mi-ai făcut bine nu te voi uita. Păzi ura aceasta are asprime, sau : pănura aceasta este aspră.
Tote Adverbiile mai pe înţeles stau punîndu-se înnainte, decît după Verb. P. e: Elcurund au venit la mine, e mai pe înţeles zis decît: el au venit la mine curund.
Adverbiul ba nu îl respunde Românul atuncea cînd vrea să arate că aşa va face lucrarea precum zice, şi să asamănă cu cel latinesc Omnino non. P. e: Merge-vei cu mine la ţarină ? ba nu voiu merge, adecă: cu totul să fii încredinţat că nicidecum nu voiu merge.
La închieturile tăgăduitore limba romanească bucuros mai primeşte una părticea tăgăduitore. P. e: Eu nimica nu i-am dat.
Luare aminte : că deacă se va pune Pătriceaoa nu Innaintea Părticealei ceialalte tăgăduitore, atuncea însemnează adeverire, iar nu tăgăduire. P. e: Eu nu nimica i-am dat; însemnează că i-am dat, încă mult.
165

CAP. al Vl-lea
DE SINTAXA PREPOSIŢELOR.
Din Preposiţele care pururea se pun înnaintea Numelor, arătînd starea vreunei persone, sau a vreunnui loc, mai vîrtos vom lua 196 în socotinfă aceste următore:
1.	Dintre ale lui Dativ : asupra, deasupra, în preajma, dinaintea, în contra, care cerîndu-se să se pună cu Pronumele făţeşti, în locul lui Dativ la persona întîia şi a dooa, iau Nominativul cel femeesc a Pronumelor stăpînitore. P. e : Mulţi osteani s-au sculat asupra nostră. însă Preposiţele în ponciş, dedesubt, în lăuntru, înderept remîn lîngă Neamul bărbătesc tot aceloraşi Pronomene stepînitore. P. e: Nimenea nu va putea pătrunde la ascunsurile de lăuntru meu.
2.	Dintre Preposiţele lui Acusativ ia aminte : Preposiţa în sau in de va merge înnaintea vreunui Nume care se începe cu sunătore, atuncea se schimbă cu întru. P. e: Fariseii şi Creştinii cred întru învierea morţilor; Fereşte-te întru adunări a slobozi limba ta să alerge.
Preposiţa pre numai cu Numele fiinţelor cuvîntătore se pune.
P. e: Chiamă pre frate-tău. Iar cu fiinţele ceale necuvîntătore niciodată nu se întrebuinţează această Preposiţă, precum: Leagă boul la car, iar nu leagă pre bou la car.
Insă: la întîmplare unde pătimitoriul Nume nu se pote deschi-lini de cel lucrătoriu, atuncea pătimitoriul primeşte pre. P. e: Cî- 197 nele au muşcat mîţa. Aicea ca să se ştie care pe care au muşcat, trebue pusă Preposiţa pre. P. e: Cînele au muşcat pre miţă. Iară unde nu este îndoială de a cunoşte pre cel pătimitoriu din lucrătoriu, fără Preposiţa se zice, precum : Viţelul au supt laptele, muereamulge vaca.
Preposiţa la se pune 1. arătînd apropiere. P. e: Petru merge la Besearică. 2. arătînd întrebuinţarea unei părţi a întregului. P. e: Gheorghie mînîncă la pîne. 3, în locul lui Dativ. P. e: Dă fîn la cai; adecă cui ? Cailor.
De întrebuinţarea Preposiţelor lui Ablativ de, de la, din. Caută la Sintaxa Numelor (foia 167). Aşijderea de întrebuinţarea Preposiţelor nedespărţite stă în Etimologhie la Verburi (foia 134).
166
CAP. al Vll-lea
DE SINTAXA CUJUGŢELOR.
Acest feliu de cuvinte leagă Cuvinte, închieturi, încă şi Perioduri.
Aicea ia aminte: că
1.	Legătoriul cuvînt şi, leagă Nume înfiinţetore şi Verburi, întru asemenea căderi, numeri şi timpuri. P. e: Sănătatea şi învăţetura 198 sînt darurile ceale mai bune ale omului. însamnă:
a)	De cumva vreuna parte dintre ceale ce se leagă va însemna alt feliu de lucruri, atuncea nu trebue să vină întru asemenea număr.
P. e : Trupul şi modulările sînt unealtele, prin care lucrează sufletul.
b)	Venind mai multe cuvinte să se leage unul cu altul, atuncea numai cel de pre urmă ia legătura şi. P. e: Dragostea, dreptatea şi înţelepciunea pun pre om în starea cea fericită.
2.	După vreo închietură negătore de va urma mai multe închieturi negătore, neprerupt una după alta, atunci unele ca acelea iau părti-ceaoa negătore nici. P. e : Fariseii şi cărturarii nicidecum nu vrea să creadă că Hs este Mesia, nici ascultau învăţătura lui, nici vrea şă-şi îndrepte faptele sale. Samarineanii cu jidovii treind în urîciune îndelungat timp, în nimic nu vrea să se ajute, nici vrea să se mestece, nici să se însoţească unii cu alţii.
3.	Multe Cujugţii pun Verbul în Modul împreunării şi al poftirii; precum:
a)	După vreo rugăciune, poftire, sau nedejde urmează Modul împreunării. P. e: Împăratul Avgust aceasta mai tare poftea, ca tutu- ] ror să le fie ajutoriu. De mult am dorit să văd pre frate-tău.
b)	După Verburile de îndoire totdeauna urmează Modul poftirii.
P. e: Omul făţarnic se preface cum n-ar cunoşte pre prietenul său cel 199 sărăcit. De vei fi întrebat unde sînt, spune-i că sînt în grădină.
DE ÎNTREBUINŢAREA PĂRTICEALELOR ÎNSOŢITtiRE.
Acest feliu de Cujugţii merg tot păreche, aşa cît una se pune la întîia parte a unei ziceri, purtînd închieturile ceale înnainte mergă-tore, iară alta se ia la a dooa parte a zicerii, cu închieturile ceale urmă-
187
tore, care tot la un înţeles trag, precum vine în perioduri; Unde însamnă acestea următore:
Precum	— aşa	Deşi -	nimic mai puţin
cine cum	— aşa	parte —	parte sau
nu numai	— ci şi	de o parte —	iară de altă parte
cit	— cetit	ceva —	ceva
întrucît	— Intru cetit	aşa —	cit
deoarece	— dar	cînd —	atunci
deşi	— totuşi	au —	au
care	— acela	sau —	sau
Măestria de a pune cugetele sale în formă periodicească se cuprinde în buna orînduire acestor Părticeale, de la care înţelesul periodului atîrnă. Că Părticeaoa carea se pune la începutul periodului este reducătore, adecă: reduce înţelegerea sa la altă părticea, carea la a dooa parte a periodului are de a se pune. Carea de nu va urma, înţelesul stă spînzurat şi nedeplinit.
CAP. al VIIl-1 e a
DE SINTAXA INTERJEŢELOR.
Interjeţele, care la Etimologhie le-am numărat, se întrebuinţează de după statul inimii, precum cineva ori este bucuros, ori trist, aşijderea avînd dragoste, ori urîciune, ori mirare ş. a. Deci:
Cînd ne bucurăm atuncea strigăm: Ha! ha! ha! hal iu, hui hu! Bucuraţi-vă oaspeţii mei prea iubiţi. Aşa frate al meu dorit, vivat!
Cînd sîntem întristaţi, ne văetăm zicînd: Oh! vai! amar! P. e: Oh! cum putu cu atîta reotate să se redice asupra mea. Amar! că schimbătore este sortea omenească.
Cînd stăm mirîndu-ne zicem: o! iacă! mă! ş. a. 0 l Părinţilor! o! rătăciţilor! stringeţi avuţii, iară pre fii voştrii, cărora veţi lăsa avuţiile, nu-i creşteţi cu sfătuiri şi cu învăţeturi luminătore.
168
Cînd arătăm pofta nostră sau ne rugăm de cineva, întrebuinţăm: o de! Hai de! P. e : Hai! hai! De ar veni numai frate-meu tote le-aş avea ca învinse. 0! de mi-ai împrumuta cartea aceasta, mult mă reaş folosi dintr-însa.
Cînd arătăm îndestularea nostră ca nişte mulţemitori, întrebuin-ţem aceste cuvinte : bine! tocmai destul l ba bine e! forte bine! afer! sau aferim / P. e : Bine am avut cît trebue, tocmai destul! Ţine Domne tot aşa!
Cînd strigăm, zicem : Hei l auzi! mă! precum : Mă Martine! unde mergi ? A uzi l vină încoace.
Sfîrşitul Sintaxii.
PARTEA A CINCEA PROSODIA (MĂSURA TONULUI)
A. ARĂTARE: Prosodia sau măsura tonului ne arată învăţetura redicării şi apăserii tonului la silave, la cuvinte încă şi la ziceri întregi.
Aicea trebue să ştim cum că neplăcut ar cădea la auzit cuvintele gră-irii nostre cînd tot pe un ton le-am zice, adecă cînd tote silavele cuvîn-tului asemenea lung, sau asemenea scurt le-am respunde. Pentru aceasta este de lipsă ca la cuvintele care se cuprind din mai multe silave, una silavă să se respundă cu oarece redicătură, iară alte silave cu oarece aspăsătură a tonului; aşijderea şi la ziceri întregi se cere, ca un cuvînt să se respundă mai înnalt, iară alt cuvînt mai apăsat. Deci:
Redicarea aceasta se face în cuvinte la aceaia silavă, în carea cade puterea cuvîntului, carea silavă se respunde cu ton înnălţat.
Iară în ziceri redicarea aceasta se face la acela cuvînt, care portă virtutea a totă zicerea, adecă ce arată Sujetul sau Ojetul, de care şi drept care se face zicerea.
B. DE REDICAREA TONULUI LA CUVINTE.	202
Cuvintele în socotinţa silavelor sînt de una silavă, de doo, au de mai multe silave; mai departe cuvintele în socotinţa urzirii lor, au sînt simple, au alcătuite. Deci: >
170
De schimbarea tonului la silaveie cuvintelor.
1.	Redicarea tonului la cuvintele de una şi de doo silave.
Cuvintele de una silavă niciodată nu au ton înnălţat, pentru
că nu este altă silavă înnaintea căriia ar avea să se înnalţe tonul.
P. e: Om, arc, bun, cînt, văd, eri, prin, la. Iară cuvintele de mai multe silave, Tonul seu dau aşa: că vor fi cuvintele de doo silave unele redică Tonul la a-ntîia silavă, iară altele la a doo silavă.
a)	La a-nteia silavă redică tonul.
Tote Numele înfiinţetore şi însuşitore ceale de doo silave. P. e: Domnul, porta, scara; negru, aibu, verde.
b)	Numele acelea, care putearea cuvîntului o dă la a doo silavă sînt: Ceale bărbăteşti: Bătrîn, vecin, venin, serin. Aşijderea şi acealea Nume, care se sfîrşesc în it. P. e: negrit, albit, roşit, pălit, smintit ş. a. Precum şi ceale ce se sfîrşesc în or. P. e: Urcior, mosor, porşor, topor, ş. a. Ceale femeeşti: Acestea sînt Numele ce se sfîrşesc 203 în ea, precum : curea, surcea, mărgea, turtea. Şi cealelalte de vor fi
şi de mai multe silave, tote capătă respundere aspăsată la sfîrşit, precum : Turturea, micutea, ş. a.
2.	De la cuvintele ceale de trei şi de mai multe silave.
Aicea se socotesc mai vîrtos cuvintele ceale ce iau adăogămînt.
Acest adăogămînt, au se pune la începutul, au la sfîrşiftul cuvintelor.
a.	De cuvintele ce iau adăogămîntul la început.
De va sta adăogămîntul la începutul cuvîntului, atuncea cuvîntul este alcătuit şi tonul merge după cum îl are cuvîntul la redăcina sa, precum : resturnat; vine de la res şi de la turnat: deci putearea cuvîntului cade la nat, că turnat e Supin. In cuvîntul desprinderea putearea cadă în prin, că vine de la prinde care este Timpul pre-sent a Modului nehotărîtoriu. Despre cuvintele care vin de la Verb mai jos vom lucra mai pe larg.
b.	De cuvintele ce iau adăogămînt la sfîrşit.
Cuvintele care la sfîrşit iau adăogămînt, putearea sa o dă la adăo- 204 gămînt precum sînt ceale ce se sfîrşesc în : an, ian, esc, et, iu, ie, os, el, uţ, ime, oiu, oc, ăt, eaţă, taie, dune, atu, ură, oriu, înt; precum : Moldovan, cîmpean, domnesc, măreţ, albiciu, cîmpie, nodoros, vionea, mlndruţ, cerime, căloiu, omăt, negreaţă, sănătate, jimărîciune, vărsatu, ţertură, săpătoriu, jurămint ş. a.
3.	Pronumele: ele, nostru, care, cine, celu, ceaia, neşte, nime.
Adaosul la aceste Pronume fie la început, sau la sfîrşit totdeauna
e scurt. P. e: Carele, în cuvîntul acesta le e scurt. Acelora, a şi lora e scurt.
171
4.	Timpurile şi personele Verburilor se redică la aceaia silavă, după timpurile de’chepetenie, de la care se formează. Acum timpurile de chepetenie sînt:
LaCujugarea I laud — lăudat — lăuda sau lăudare
—	—	II văd	—	văzut	—	vedea	—	vedeare
—	—	IV aud	-	auzit	—	auzi	-	auzire.
Deci laud, lauzi, laudă, iau redicarea în la, că se trag de la laud, ci lăudarăm, lăudarăţi, lăudară iau redicătura în da, că aceste persone se formează de la lăuda, aşa se zice: lăudaiu, lăudasăm, lăudare, lăudatul. Aşijderea vom afla şi la Verburile de la a II şi de la a IV cu-jugare: Văd, vezi, vede, se rădică silava ve, iară în cuvintele : vedem, vedeţi se rădică de de la vede sau vedea. Văzusem, văzuseţi: se redică la zu că vin de la văzut.
Aud, auzi, aude: se redică la u, însă auzim, auziţi, auziră, auzisăm 205 se redică la zi, că vin de la auzit.
Insă la Verburile de la a III. cujugare redicarea tonului se face aşa : că zicînd bat, baţi, bate, batem, bateţi, bătu, cade putearea cuvîntului în ba, iară în cealelalte timpuri redicăm tonul tot la aceale silave precum am arătat şi la cealelalte cujugări, precum : bateam, bateaţi, băteai, bătea; bătusem, băturăm, bătae, cade putearea cuvîntului în sunătorea ce urmează după t. Gherundele şi Participii aruncă putearea în silava cea mai de pre urmă înd, oriu, precum : mergînd, mergătoriu.
V. DE REDICAREA TONULUI LA ZICERI.
Precum în cuvintele ceale de mai multe silave nu am respuns tote silavele cu asemenea ton, aşa într-o zicere întreagă, nu tote cuvintele tot cu o redicătură a tonului trebue să le respundem, pentru că tonul în zicere întreagă nu se leagă tot de unele cuvinte, ci se portă la acelea cuvinte, după cum pofteşte scopul, stările împrejur şi totă cuprinderea aceiiaşi ziceri. In zicerea aceasta : Eu am chiemat eri pe Petru la şcolă, se pote tonul în cinci forme schimba. Cel ce vorbeşte ori la care cuvînt pote să dea ton, precum el pofteşte de a face pe ascultători a pătrunde mai tare înţelesul unui au altui cuvînt; deci acela cuvînt se respunde cu mai înnalt ton. Prin tonul acesta în ziceri, facem'altora simţirile şi cugetele nostre cunoscute.
Cînd[strigăm percineva, redicăm'tonul cătră început şi-l slobozim 206 cătră sfîrşit; cînd întrăbăm, redicăm tonul cătră sfîrşitul zicerii. Cînd arătăm simţirile dragostii, grăim cu ton umilit plăcut; din bucurie cu ton deşteptat şi vionel. Iară de avem patimi mari a mîniei, urîciunii
172
ş. a., atunci vorbim cu ton putearnic şi înfocat. Apoi întru acest chip avînd privinţă spre schimbarea tonului limba mai înţeleasă şi mai cumplită se face.
Luare de seamă : Aceste reguli aicea puse pot fi de aj uns, de a şti cumpăta tonul în cuvinte şi în ziceri întregi, ca să vină înţelesul mai deplinit. Deoarece scopul nostru nu au fost aicea a arăta reguli despre măsura tonului, pentru ca să învăţ pe cineva cum se fac Versuri, că pentru aceasta este altă învăţetură mai cu măes-trie carea se cheamă Măestria Poezii, aceasta mai încolo se va da la Tip. Deci noi aicea am arătat reguli cum şi unde se redică tonul la cuvinte şi în zicerile Limbii romaneşti, despre care am mai grăit şi în Parteaanteia a Gramma-ticii la Cap. al treilea arătînd cetirea dreaptă şi acolo am arătat şi semnele, care le întrebuinţăm prin cărţile ceale tipărite, iară ce se atinge de a păzi măsura tonului în grăire: mai departe a da îndreptare las pe mame, ca ele dimpreună cu laptele să înveţe pruncii drept a respunde cuvintele, precum au făcut şi pînă acuma.
NOTE
*. Fundus „fond, capital41; cf. şi lat. fundus, i „proprietate, domeniu11, ger. der Fonds „capital11; D. A. îl dă ca latinism: „teren, pămînt11 (Sincai, Hr., III, 2969/28);
2.	Ţitii „tu ţii11. Fonetism dialectal bănăţean. Acceptat de autor (împreună cu remîtii, pag, 100, vini, pag. 161) probabil şi pentru că este mai apropiat fonetic de etimonul latin.
3.	Alternanţa aş/aşi apare frecvent în text (ca şi totuşi totuşi).
4.	în mai multe rînduri, pronumele demonstrativ cu formă feminină (acestea) se referă la substantive de genul masculin.
5.	Vezi nota 4.
6.	Chilia „distinct, deosebit11; împreună cu a deschilini “a deosebi11 şi de chilia „deosebit11 (adv.) apare la scriitorii ardeleni Ţichindeal, P. Maior etc. (cf. mg. kulănitni „a deosebi, a distinge, a separa11) (D. A.)
7.	Adversative; la pag. 155, autorul însuşi numeşte aceste conjuncţii „împoncitore sau Adversative11.
8.	A scriia: forma bănăţenească a verbului a scrie.
9.	Parantez ele în care sînt redate sunetele în caractere chirilice ne aparţin, atît în această pagină cît şi în cele următore.
10.	Condorere: calc; „compătimire11 (cf. şi lat. condoleo, ere „suferi11) ; mai întîlnim în text: înnainte mergăioriu „precedent, premergător11, stare împrejur „circumstanţă11, manuducere „iniţiere, conducere11 (vezi şi N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1962.)
n. Opreaştelopreşte. Alternenţa eale (-fc/e) este frecventă în text. Cf. pentru amănunte Prefaţa.
12.	Semnul 4. transcrie un î nazal, redat, după caz, îm, sau în.
175
13.	Deşi, conform ortografiei latinizante, autorul preferă forma romani, apare însă şi grafia români pe alocuri.
M. Aindirea „aiurea11; aliubi, la care s-au adăugat finalele adverbiale -ne, -re, -a. (D. A., referindu-se, printre alţii, chiar la C. D. Loga).
15.	Genul mascurin „genul masculin"; cf. si băn. mascur „vier“ (DLR.)
16.	Avem a face cu o eroare ; cuvintele date ca exemplu nu sînt derivate cu -eţ.
17.	-one reproduce sufixul augmentativ, feminin -oăne (=-oăie),
n	n
întîlnit în subdialectul bănăţean.
18.	Neaga-, cf. H. Tiktin, Dicţionar român-german : von einem trot-zigen, boswilligen Menschen : Trotzkopf m, (boser) Drache ... lat. negat „er verneinent."
19.	Cel mai adesea diftongul oa este redat în textul Grammaticii prin
6; uneori, însă, apare şi grafia oa.
20.	Hiarălor „fiarelor"; unicul exemplu de palatalizare a labialei f întîlnit în textul cărţii; împreună cu forma mneare „miere" (pag. 171) reprezintă, de altfel, singurele cuvinte care atestă fenomenul. Prezenţa labialelor palatalizate s-ar putea explica fie prin influenţa graiurilor ardeleneşti (în Banat fenomenul nu este cunoscut) fie (mai ales în ce priveşte prima formă) prin înrîuriera unui stadiu mai vechi al limbii literare, care acceptase, cel puţin în anumite cazuri, evoluţia f>h. (cf. Al. Rosetti, Istoria limbii române, E.P.L., Bucureşti, 1968, pag. 509 şi urm.)
21.	Alături de o şi oa (mai rar), diftongul oa este redat de autor une-
n
ori (la iniţială) şi prin «.
22.	Prescurtare din lipsă de spaţiu.
23.	Timpultrecut ajutat (=perfectul compus); este numit astfel, probabil, fiindcă se construieşte cu sprijinul verbelor ajutătoare.
24.	Pe nesciute; formă care atestă fenomenul africatizării dentale-lor, specific subdialectului bănăţean (cf. şi şciinţă, pag. 15).
25.	Cîndserea ..., sărea ... \ la fel, măreaş folosi (pag. 200); forme ale optativului din graiurile bănăţene (cf. I. Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii române, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1961).
26.	S-or făcut „s-au făcut" ; exceptînd acest exemplu, autorul evită formele regionale ale perfectului compus.
27.	în pcesc-, n-am putut reconstitui cuvîntul, datorită faptului că unele litere au fost omise printr-o greşeală de tipar.
28.	Ajungeau-, forma literară modernă a persoanei a treia plural de la imperfect, care apare, sporadic la C. Diaconovici Loga (cf. Prefaţă).
176
GLOSAR
adăugămînt — afix, particulă; aducătoare — ghilimele; alcătuit (nume) — compus (nume);
alcătuite (litere) — diftongi, vocale lungi (îndoite sunătoare îmbinate) şi vocale duble (îndoite sunătoare desbinate); apăsătură (a tonului) — coborîre (a tonului); aplecare — declinare; arătătoriu (pronume) — demonstrativ ; arătătoriu (mod) — indicativ ;
/ arătătoare — asterisc ;
buzoase (litere) - labiale (sunete);
causetoare sau pricinuitoare (cujugţe) — cojuncţii subordonatoare cauzale; cădere — caz;
chiemătoare sau minunătoare — semnul exclamării;
colon — două puncte ;
covîrşitoare (treaptă) — gradul superlativ ;
cumpănare — comparaţie;
cumpănătoare (treaptă) — gradul comparativ ;
crescămînt (la nume) — derivare cu sufixe augmentative;
crescute (nume) — augmentative ;
cuprinzătoare sau parentez — paranteză ;
curmate (cuvinte) — prescurtate ;
dasia - spirit aspru ;
de adeverit (adverbiu) — adverb de afirmaţie; de tăgăduit (adverbiu) — adverb de negaţie ; deducere (a cuvintelor) — morfologie ; deduse sau izvodite (nume) — derivate ; demăndătoriu (mod) — imperativ ; depunător (verb) — deponent; deschilinire — deosebire;
despreunătoare (cujugţă) — disjunctivă (conjuncţie); dinţoase (litere) — dentale (sunete);
etimologhie — morfologie;
făfeşti (pronume) — personale ; femen (gen) — feminin ;
12 — Gramatica românească
177
gîtoase (litere) — velare (sunete); gramaiicească (limbă) — literară ; grea (respundere) — accentuată (pronunţare);
împărţitori (numeri) — fracţionare (numerale); împoncitoare (cujugţă) — adversativă (conjuncţie); împreunătoare — liniuţă de unire, cratimă ; împreunătoriu (mod) — conjunctiv : împreunătoriu (pronume) — personal conjunct; înainte mergătoare (literă) — premergător (sunet); închietoare (cujugţă) — conclusivă (conjuncţie); închietură — propoziţie; încorda (a se) — a se acorda; înduplecători (numeri) — multiplicative (numerale); înfiinţetoare (nume) — substantive ; înmulţitori (numeri) — fracţionare (numerale); însoţitoare (părticeale) — elemente corelative ; însuşitoare (nume) — adjective ; întorcătoriu (verb) — verb la diateza reflexivă ; întorcătoare (pronume) — reflexive ; întrebătoare (pronume) - interogative ; învăţată (limbă) — literară ;
legătoare {cujugţăj — copulativă (conjuncţie); limboase {litere) — linguale (sunete); literă — sunet; lucrătoare {verbe) — active;
Mai de mult trecut {timp) — mai mult ca perfect; mascurin {gen) — masculin ; micşolarece sau micşurătoare {n urne) — diminutive ; multoratec {număr) — plural;
neam — gen;
nedespărţită (preposiţă) — prefix ; nefăţeşti (verbe) — impersonale ; nehotărîtoriu (mod) — infinitiv; nesevîrşit (timp) — imperfect; nesoase (litere) — nazale (sunete); nesunătoare (literă) — consoană ;
odihnitoare — liniuţa care indică pauză ; oţet — obiect (complement); opritoare sau comă — virgulă;
178
opritoare puntată sau semicolon — punct şi virgulă; orînduitori (numeri) — cardinale (numerale); oxia — accent ascuţit;
părticeaoă — afix, prepoziţie, conjuncţie, particulă ;
pătimitoriu (verb) — verb la diateza pasivă;
period — frază;
plasă — fel, categorie ;
poftiloriu (mod) — optativ ;
prezicat — predicat;
proaste (nume) — simple ;
putoarea (cuvîntului) — accent;
reducătoare (pronume) — relative ; respunderea (literilor) — pronunţarea (sunetelor); ridicătură (a tonului) — ridicare ;
scăzămînt (al numelor) — derivate cu sufixe diminutivale;
semnul linserii — apostrof;
singuratec (număr) — singular ;
slovnire sau silavire — silabisire
stepînitoare (pronume) — posesive ;
stremutare (a literilor) — alternanţă (a sunetelor);
sujet — subiect;
sunătoare (literă) — vocală ;
şezătoare (treaptă) — gradul pozitiv ;
timpurie (cujugţă) — conjuncţie subordonatoare de timp ; titla — tilda;
treaptă — grad de comparaţie ; trecut adăogat (timp) — perfect compus; trecut ajutat (timp) — perfect compus ; trecut simplu (timp) — perfect simplu ;
urzirea (numelor) — provenienţă, formare, derivare ;
varia — accent grav ;
virilă (închietură) — propoziţie intercalată ; zicere — cuvînt, sintagmă, propoziţie. *)
* Am alcătuit un glosar selectiv de termeni, urmînd modelul unor ediţii recente: Diinitrie Eustatievici Braşoveanul, Gramatica Rumânească, Ediţie, studiu introductiv şi glosar de N. A. Ursii, Bucureşti, 1970; Ion Budai Deleanu, Scrieri lingvistice, Text stabilit şi glosar de Mirela Teodorescu, Introducere şi note de Ion Gheţie, Bucureşti, 1970 etc.
179
Redactor : AL. JEBELEANU Tehnoredactor : IOAN I. IANCU
Apărut 1973. Format 16/61X86. Coli tipar: 11 Tiraj;: 3700+140 exemplare.
întreprinderea Poligrafică „Banat" Timişoara, Calea Aradului nr. 1/A, Republica Socialistă România. Comanda 502.
..................................-1