ACEASTĂ LUCRARE S’A TIPĂRIT PE HÂRTIE EDIŢIUNI VĂRGATĂ 1/16 - 60/84 INTR’UN TIRAJ DE 5.350 EXEMPLARELA IMPRIMERIA NAŢIONALĂ IN LUNA IULIE 1950
Nf. 3.510 950 Clasificarea zecimala : 8 R -1
DAN DEŞLIU
IN NUMELE VIEŢII
POEME
EDITURA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R.
CÂNTEC PENTRU TOVARĂŞUL PLAN
Hai noroc ! Să trăeşti, măi tovarăşe Plan !
Iată-ne-alături, proaspeţi ca zorii,
colea, în culme şi’n prag de victorii:
tu, făclierul noului an,
noi, vestitorii nouii istorii,
buciumând din sirenă, din tractor şi ciocan
Ai ţâşnit din strădania noastră
ca un cântec de luptă din lupte,
ca o zare albastră’n fereastră
din peceţile beznelor, rupte !
Te-am crescut cu sârg, cu sudoare, te-am purtat în braţe vânjoase printre haite de lupi ticăloase si te-am scos la limanul de soare.
»
Mai fiecare a făcut ceva pentru biruitoarea naştere a ta: muncitorii’n uzine meşteriră la scule ca să fie maşini şi unelte destule.
Şi fochiştii, acarii, lucrătorii din gări, tot mai multe vagoane au pornit către zări, cu ciocane şi seceri, cu securi şi tractoare, spre-abataje de noapte şi ogoare de soare.
6	DAN	DEŞLIU
Ţiţeiul l-au stors din străfunduri sondorii, să’nvârte turbina şi roţile morii; şi minerii de pe Valea minunii sparseră norma odat’cu cărbunii, răspândind vâlvătăi şi lumină până’n ultimul colţ de uzină !
Şi plugarii trudiră vârtos să se legene lanul mănos şi cântătorii cântară zorile limpezi de ţară !
Şi-acum, stând alături, obraz la obraz, pe creasta aceasta de jar, aş vrea să’nflorească în vârf de plaivaz un cântec înalt, de hotar . . .
Să ştii, măi frate Plan: de stăm vecini, şi de putem cuprinde depărtarea, e fiindcă am trăznit la rădăcini străvechile păduri de mărăcini ce ne’nchideau văzduhul şi cărarea. Fiindcă am smuls din ghiara lupilor grădina şi belşugul stupilor şi am ştiut să alungăm pe goană năpârca poleită, cu coroană!
Fiindc’am junghiat jivina veninoasă şi azi suntem stăpâni la noi acasă.
Şi fiindcă’n vremea asta ce s’a dus ne-am desfăcut de gârbovul Apus şi am pornit pe drumul limpezit de steaua răsărită’n Răsărit!
Acolo, în leagănul zorilor, şi-au croit căi spre viaţă popoarele şi steag al dreptăţilor, soarele a zâmbit tuturor truditorilor.
Atunci s’au zărit depărtările . . .
IN NUMELE VIETH
Atunci proletarii, mulţimile au putut să-şi despice cărările, au ştiut dobândi înălţimile !
Nu haita ce-şi umflă desmăţul svârlind răstigniri şi osânde: călăi gâtuind cu juvăţul văpaia mulţimii flămânde!
Nu câini ce se bat în neştire pe clăi de dolari şi de lire, ci steaua dreptăţii, vestind năvalnicul muncii colind !
Spre steaua aceasta creştem şi noi peste vremi de burjui, peste vremi de ciocoi, pe calea cea nouă a noului an, cu tine, prin tine, măi tovarăşe Plan!
Din metri, din litri, din tonele tale, din munţii tăi de cărbuni şi metale, din sporul grămezii de cântec şi pâine, ţâşneşte izbânda înaltă de mâine !
Fiece normă crescută sub paşi înseamnă un jungher înfipt în vrăjmaş !
Fiece pumn de grăunţe mai mult, un pumn în durerile vechi, de demult!
Şi fiece izbândă se preface în ramuri de lumină şi de pace şi fiece răsad care răsare e-un salt către victoria cea mare !
Hai să visăm, măi tovarăşe Plan . . .
Să visăm, împreună, câte le-om împlini în cutare şi cutare zi a noului an:
iată cum cântă barosul, cum bate, cum naşte lumină şi sparge lăcate,
8
DAN DESI.IU
cum fierbe uzina de clocotul spornic, cum sufletul fierbe, de’ntrecere dornic !
Mereu înteţită cu sârg şi sudoare, sporeşte, sporeşte înalta vâlvoare !
Daţi pinteni, tovarăşi! Luaţi greul de coarne !
Nu-i stavilă’n cale să nu se răstoarne
când oamenii muncii muncesc pentru ei
scăpaţi de ciocoii şi domnii mişei,
şi nu-i greutate să-şi stărue zidul,
când ai Planu’n faţă şi'n frunte-i Partidul!
Şi iată cum strungul se ia cu tractorul sporind pe întinsul Republicii sporul, cum sună condeiul si foaia răsună
r
legând biruinţei înaltă cunună !
Cum spumegă’n urlet vrăjmaşii . . .
(— Tovarăşi, ce sprinteni ni-s paşii!)
Cum cad şi se sfarmă tiranii . . .
(—Ce tineri, tovarăşi, ni-s anii!)
Cum vechilor, putrede zodii, le frângem veninul şi spinii, cum cele din urmă jigodii plesnesc sub călcâiul luminii şi cum înegurării din trecut sdrobindu-i lanţul şi-amintirea tristă, cu leninismul, —flamură şi scut, clădim prin muncă ţara socialistă.
Astea nu-s basme goale, măi frăţâne, cum nu eşti tu un petec de hârtie, ci vie şi voinică chezăşie a dimineţii rodnice de mâne.
Şi spre înaltu-i, noul pământ, strivind sub talpă iazma pierzării,
IN NUMELE VIEŢII
9
va să se-avânte corabia ţării cu toate pânzele roşii în vânt! Şi-ascultă’ncoace, Planule frate, bagă de samă şi ia aminte: facem prinsoare pe câte toate că până la urmă ţi-o luăm înainte !
C’aşa e muncitorul: nu se lasă când e stăpân şi domn la el acasă!
Dar până’la vremea de socoteală,
a altor înalte pridvoare de an,
să nu ne fie inima goală:
să cinstim un pahar de Cotnar, pentru zorii
îndelung aşteptatei, luminoasei victorii!
Hai noroc! Să trăeşti, măi tovarăşe Plan !
AŢÂŢĂTORILOR LA RĂZBOI
Cum se vede, trudim. Construim. Batem nituri. Sfredelim galerii. Creştem holde şi feţi.
Şi răzbim: prin furtuni, prin nămeţi, prin granituri.
Râd în noi, tot mai clar, aurii dimineţi.
Ne zorim într’acolo: înspre zorii de aur! Drumu-i greu —la urcuş. Şi e singurul drum. Mai s’aţin, la răscruci, veninoşii balauri, mai lovesc viclenit, din hăţişuri de fum.
Dar în noi e un iureş de nespus în cuvinte ! E o foame de’nalturi, o’nsetare de sbor, că de-aţi fi şi-aţi zări, v’ar pătrunde în minte, ascuţit, adevărul: — Oameni de-ăştia nu mor ! Şi voi vreţi să ne frângeţi: să răpuneţi suflarea, pumnii strânşi pe unelte, duhul dârz, roşul duh ! Mai degrabă supuneţi cu vergelele marea!
Mai degrabă —sub bice — necuprinsul văzduh ! Măcelari de popoare^ Iscusiţi hoţi de viaţă !
Vă. cunoaştem surâsul, peste rânjet mânjit ca o mască suavă pe-un obraz de paiaţă; vă zărim, sub mătăsuri, sângerosul cuţit!
Voi ucideţi de groază, cu turbare, câineşte: îndemnaţi la pogromuri, la măcel, la război!
IN NUMELE VIEŢII	11
Dar vă strânge mulţimea muncitoare în cleşte, vă sdrobeşte lumina înflorită în noi.
In greviştii Atenei, Paparigas trăeşte: merge ’n fruntea coloanei cu-al răscoalelor steag. Nu’ngenunche stejarul lângă maldărul veşted : muguri tari dintr’acolo voinicia şi-o trag! Cărbunarii din Franţa nu se’nchid în ză^ianic: au răspuns la Petrila, la Lupeni! Sunt în Mai! Trag în haitele voastre cu ciocanul mecanic, sfărâmând blestematul îmbuibat putregai. Sunteţi singuri, mai singuri lângă fiece noapte. . . Tot mai mulţi sunt ai noştri, sus, la praguri de
zori.
Şi se arată pe-aproape dimineţile coapte, buciumate’n sirene de cucosi vestitori!
y
Pacea lumii e-aicea: e în normele frânte, în izbânzile muncii, înflorite din plin.
Chezăşie stă raza cu văpăi neînfrânte în fereastra de veghe din măreţul Cremlin. . .
Condeiul tăcuse demult.. . Mă gândeam. (Nu la voi! Se scârbise şi gândul. ..) Priveam o crenguţă zugrăvită în geam, o bucăţică de ram. . .
Am crescut alături câţiva ani de-arândul.
Vin câteodată vrăbii ciripitoare, se leagănă gingaş pe ramura mea. . .
Ciugulesc viermişori. Beau o rază de soare ori îşi învaţă prăsila să sboare. . .
Seara, se’ntâmplă să mai vină şi-o stea. Acum sunt o mături: nici vrăbii, nici stele. Dar jos, jos în stradă, un stol de copii îşi zornăe clopoţeii-argintii
ai râsului fraged. . . Şi-aşa sunt de vii şi-aşa’s de proaspeţi, că mi-s genele grele de nu ştiu ce fel de mărgele.
Pentru râsul lor fraged, acolo la voi, în Ohio sau Kansas sau nu mai ştiu unde, se fabrică’n serii cartuşele noi:
y
o minune a tehnicii de război!
Voi spuneţTcă’n orice blindaj pot pătrunde. . Dar clinchetul ăsta, (ce limpede râd!) v’o jurăm, încleştaţi pe maşini şi unelte, n’o să-l fărâme rânjetul hâd al schijei scrâşnind în trupşoarele svelte !
CÂNTEC PENTRU SLAVA LUI GHEORGHI DIMITROV
Bulgarie, pământ vecin, frăţesc, tovarăşă de faptă şi de vrere, în ceasul ăsta aspru de tăcere trăim cu tine crunta sfâşiere a inimilor celor ce muncesc.
Ne sângerează inima, ne doare !
Căci bolşevicul dârz, cutezător, pornit de jos, luptând pentru popor, a fost al nostru ca al tuturor ostaşilor armatei proletare.
Dar nu cu lacrimi şi cu vuet trist îi vom slăvi, tovarăşi, amintirea !
Nici felul nu ne este, nici menirea în tângueli să înălţăm cinstirea unui cinstit şi vrednic comunist.
Căci tot ce-a fost mai viu în el —e viu ! Cuvântul răsvrătit pentru dreptate trăsnind în mirul haitei spumegate
DAN DEŞLIU
şi roşul duh ai luptei ne’nfricate, nu pier în patru scânduri de sicriu !
Va stărui în veci peste mişei, peste acei ce vor măcel şi moarte —domnia mai departe vrând să-şi poarte strigătul lui, de-acolo, de departe, din Leipzigul acelui treize’ş’trei. . .
—	Va’nvinge comunismul! le-a strigat.
—	Voi, ucigaşi ai păcii şi-ai dreptăţii, călăi însângeraţi ai libertăţii,
veţi sta ca mâine’n faţa judecăţii popoarelor pe care le-aţi prădat!
Şi iată, se’mplineşte cum a spus. ..
L-au ferecat călăii sub zăvoare, au vrut să-i frângă visul, să nu sboare ! Dar comunismul a răsbit spre soare şi se avântă spornic, tot mai sus !
De-acolo, din înaltul Răsărit, aceeaşi mână dârză, uriaşe, care l-a smuls arcanelor vrăjmaşe, e astăzi tot mai apriga chezaşe a visului spre faptă înflorit.
. . . Mestecenii Rusiei, îngânând în freamăt lung poenile bulgare, i-au prevestit izbânda viitoare. ..
Şi Cremlinul, sclipind peste vâltoare, i-a limpezit cărările pe rând. . .
IN NUMELE VIEŢII
E viu Dimitrov, e nespus de viu !
Căci cui i-e Lenin pildă şi povaţă şi Stalin îl îndrumă şi-l învaţă, legat e veşnic de popor, de viaţă, nu piere!n patru scânduri de sicriu !
E viu Dimitrov, comunismul creşte !
In asta e tot rostul vieţii lui. . .
Mai ni se-aţin duşmanii nesătui, dar nu-i e dat pe lume nimănui să-i frângă biruinţa tâlhăreşte !
Iar trădătorul, Iuda, cel ce minte şi linge ghiara care-a sfâşiat, muşcând din mâini frăţeşti, ce-au ajutat, îl va strivi norodu’nverşunat!
S’audă Iuda şi să ia aminte !
Călăi de azi, mişei între mişei,
prea mult pământul n’o să vă mai poarte.
—	Va’nvinge comunismul mai departe!
Vă strigă iar Dimitrov, peste moarte, aşa cum v’a strigat şi’n treizeVtrei. . .
Simţiţi cum creşte adevărul greu, în China, la Paris şi pretutinde, cum neopriţi, cu sufletul fierbinte, cu Lenin —steag, cu Stalin înainte, învingem azi şi mâine şi mereu !
E viu Dimitrov, e nespus de viu !
Căci cui i-e Lenin pildă şi povaţă şi Stalin îl îndrumă şi-l învaţă, legat e veşnic de popor, de viaţă !
Deaceea e Dimitrov veşnic viu !
LAZĂR DKLA RUSCA
In memoria lui Lazăr Cernescu, ţăran sărac, şi a tovarăşilor săi căzuţi în lupta împotriva duşmanilor clasei muncitoare şi ai ţărănimii muncitoare, in lupta pentru socialism, pentru înflorirea Patriei.
I
In dunga Banatului pe cărarea muntelui, în drumul oierilor, la crucea pădurilor, umblă către Rusca’n jos om voinic şi luminos. Se’ntoarce Lazăr acasă în zori de ziuă tomnoasă pe potică lunecoasă.
Vine sprinten, sprintenel cu mămuca după el. Fost-a Lazăr şi-a umblat cu lăuta de cântat, a cântat, a ghiersuit, prietenii i-a veselit,
IX NUMELE VIEŢII
că el cu arcuşul lui îs lumina satului, zâmbetul norodului şi junghiul chiaburului. Struna lui mlădie cânt şi de iarba din pământ şi de foşnetul din pom şi de dragostea din om şi de rouă şi de zloată, de lumina vieţii toată. . . Lazăr cântă’n glas de strună calea nouă, viaţa bună: soare ’n suflet şi’n ogoare ţărănimii truditoare, celor harnici fericire şi chiaburilor pieire.
Vorba, struna, zări deschid luminate de Partid :
« Din măruntele ogoare să’ntărim ogorul mare !
In dreptate să muncim şi cu ţara să’nflorim ! »
Râde inima’n popor, că doar Lazăr e de-al lor nevoiaş şi muncitor.
In chiaburi fierea se strânge, se chirceşte şi se frânge, cere moarte, cere sânge.
II
Printre râpe ca prin strungă şerpueşte cale lungă. . .
DAN DEŞL1U
Lungă-i calea şi cotită, de burhaie umezită, de colţi de jivini pândită. Mări, colea drept în faţă, lins de ploi, colins de ceaţă, creşte Padeşul pieptiş, pe costişe cu pietriş, pe culmi cu mestecăniş.
Către vârf, peste pripor Lazăr suie binişor, s’opinteşte voiniceşte şi în sine îşi grăieşte:
—« Alei, că tare-s flămând s'ajung Rusca mai curând, să văd hornuri fumegând şi s’aud câinii bătând.
Şi mă’mpunge straşnic dor să-mi fac munca mai cu spor, să deschid frăţânilor şipotul luminilor, să-i îndrum să se unească, pe chiaburi să-i dovedească, să ne strângem dimpreună, să facem viaţa mai bună !
Că’n pofta chiaburilor coace buba urilor şi’n unirea din popor jalea şi pieirea lor.
Şi s’aud sunându-mi iarăşi vorba caldă de tovarăşi, vlagă proaspătă să-mi dea, să-mi încingă inima! »
Şi cu sufletul fierbinte Lazăr merge înainte.
IN NUMELE VIEJIl
19
III
Piatra lunecă sub pas, maica’n urmă a rămas . . . Lipăeşte bătrâneşte şi în sine-i se gândeşte:
—« Dragu’ mamei îndrăgit, cum mai umblă de zorit, cum zoreşte către sat să n’ajungă’ntârziat acolo, la rostul lui, la munca Partidului!
Că dela o vreme ’ncoace n’are tihnă, n’are pace, tot aleargă, tot se sbate de cu ziuă până’n noapte, tot se strădue din greu cu tovarăşii mereu.
Zice către mine: —Mamă, să n’ai grijă, să n’ai teamă. Vine vreme de lumină, vreme bună şi senină, din măruntele ogoare să clădim ogorul mare !
Să scăpăm de chiaburoi, de necazuri si nevoi,
» ' că Partidu’ aşa ne’nvaţă să răsbatem către viaţă.. . ... Şi creşte inima’n mine că tare mai zice bine!
Că de când am apucat tot amar am îndurat, tot năpastă peste sat:
IMN DESjl.lU
bogătanu’ ghiftuit şi norodu’ flămânzit, bogătanu’ cu averi şi mulţimea cu dureri!
Dar de-acu’ pe cât s’arată vine vreme luminată: se face bogatu’ mic că norodu-i mai voinic»
IV
Cum venea maica, venea, ceaţa sură se’ndesea,
Lazăr nu se mai zărea.. . Şi-odată, ce-aude ea?
Dinainte, din frunzară, muget răguşit de fiară, vorbe grele, duşmănoase şi sudalme veninoase!
Grăbea maica, tot grăbea, şi odată, ce vedea?
Spre sălaşul lui Găman,
Lazăr prins între duşmani! Colea’n cumpănă de cale, şade cu mâinile goale, cu flinte proptite’n foaie.
Şase împrejur rotesc, îl lovesc, îl suduiesc, şase vipere de stei, cu ochi de cucută grei, şase rânjete nătânge îmbăloşate de sânge.
Frânt în ghionţi, sdrobit de şele, Lazăr strânge din măsele.
IX NUMELE VIEŢI!
21
Dar cu para ochilor arde ochii răilor; răii’n faţă nu-1 privesc, faţa hâdă şi-o feresc
—	încruntată şi năucă —
îl smucesc şi dau să-l ducă.
—	«Alei, răilor, alei, strigă Lazăr spre mişei, slabă vi-i tăria, slabă, nici cât jumătate boabă, nici cât fir, nici cât grăunte, dar a noastră-i cât un munte: Noi cu ţara, cu norodul,
voi cu pulberea şi glodul!
Noi cu oamenii cei buni, voi cu lupii ’n văgăuni! » Duşmanii când auzea si mai crâncen îl izbea, j ’ şi mai aprig îl trăgea şi Lazăr încă striga:
—	«Alei, neam de chiaburoi, noi suntem ăi tari, nu voi!
Ura toată strânsă stivă
de ne-aţi pune-o dimpotrivă, tot om face unul mare din măruntele ogoare.
Că poporul dacă vrea nu-1 opreşte nimenea !
Cine cearcă să-i stea’n cale cade făr’ să se mai scoale !
Şi dacă m’oi duce eu vin o sută’n locul meu, că multe inimi aţi rupt şi mult sânge aţi mai supt!
DAN DEŞLIU
Tovarăşii s’or scula, pe voi greu v’or judeca, pe mine m’or răzbuna!
Că tovarăşi mi-s destui, mulţi ca holda câmpului, ca spuma şipotului şi stelele cerului! »
Haita’n ţancuri îl smucea, cu picioarele-1 călca,
Lazăr de-abia mai sufla:
—	« Nu scăpaţi voi cu omor de dreptatea din popor!
Nu'i în munte miez de piatră să v’ascundă de răsplată !
Voi pe mine mi-ţi puşca da’nu şi credinţa mea !» Tâlharii îl târnuiesc,
prin pietroaie îl târăsc, el icneşte, suflă greu, ei îl duc şi-l duc mereu. . .
V
Dar Iconia sărea, pe Lazăr îl cuprindea şi tâlharilor striga:
—	« Nu'i luaţi viaţa, câinilor, nu vi-1 las, păgânilor!
Că el nu-i numa’ al meu care l-am crescut cu greu, că-i al nost’, al ălor mulţi, care ne-aţi ţinut desculţi, oropsiţi şi flămânziţi ca să fiţi voi ghiftuiţi,
IN NUMELE VIEŢII
23
ca să vă sporească pânza şi hambarul şi osânza !
Numa’ inimioara mea ştie-mi viaţa cât de grea, mima’ sufleţelu’ meu ştie-mi focul cât de greu !
Am trăit în nemâncare ca să-l cresc pe Lazăr mare.
Pită seac’am dumicat, cu lacrimi m’am adăpat, cu viscol m’am învălit, la stele m’am încălzit; dar Lazăr mereu creştea şi cu Lazăr nădejdea!
Şi nădejdea nu v’o las cât mai am puteri şi glas, nu-i dau drumul, câinilor, nu vi-1 las, păgânilor ! »
Dar ei maica o izbeau, de fecior o desfăceau şi fecioru’ i-1 duceau.
Iară Lazăr sângerat,
ciomăgit şi zdrumicat,
frânt în pumni, proptit în flinte,
merge morţii înainte.
VI
Sus la munte, hăt în sus, la loc negru şi ascuns, mări, haita poposea şi de grabă sfătuia şi Lazăr aşa gândea:
24	DAN	DEŞL1U
—	« Lazăre, ţi s’a sfârşit cât ai avut de trăit!
N’ai să mai zăreşti nicicând Rusca’n vale fumegând, nici copila, nici muierea, nici lumina cu vederea. . .
Dar alt gând acum te doare, dintre toate ăl mai tare:
Acolo la tine-acasă, şade o carte pe masă între azimă şi blid, dăruită de Partid.
Cartea unde-ai slovenit cum şi când s’a făurit Ţara Muncii ce-a’nflorit acolo la Răsărit. . .
Cartea ceea cea mai dragă fraţilor din lumea’ntreagă, cartea unde-ai învătat
y
cum să lupţi înverşunat împotriva răilor, pentru-ai tăi, pentru popor.
Cartea unde orice rând luminează sângerând şi’n orice slovă din toate inimă de om viu bate: armă, flamură şi zid,
Cartea Marelui Partid. *)
. . .A rămas deschis’acasă cartea ceea luminoasă,
*) Este vorba de Istoria Partidului Comunist (b) al Uniunii Sovietice, cartea pe care tocmai o citea Lazăr Cernescu în vremea când a fost asasinat.
IX NUMELE VIEŢII
tocma’n locul unde scrie cu slove de hărnicie cum crescu ogorul mare din măruntele ogoare. . .
Şi te doare că nu stăi să zăreşti cu ochii tăi împlinirea scrisă’n foi făptuită şi la noi . . .
Dar tu ştii — şi crâncen ştii:
—	Va fi, Lazăre, va fi!
Iar în cartea care-acum îşi plineşte asprul drum, cartea noastră, cartea vie, ce poporul nost’ o scrie, ai să fii si tu un rând
>
cu lumină sângerând şi’ntr’o slovă dintre toate inima mereu ţi-a bate ! »
VII
In răstimp, lângă izvor, haita mârâia de zor:
Cum să-l sfâşie mai bine, cum să-l sfârtece şi cine ? Un’ pe altul îndemna, niciunul nu cuteza, spaima’n ei se’mbârliga:
—	«... De l-om prăpădi apoi s’alege prafu’ de noi!
Se ridică ăi din vale
care tot ne dau târcoale
şi s’aburcă până’ncoace
si atunci ce ne-om mai face? i
DAN DEŞL1U
Ori ne ferecă’n zăvoare,
ori ne stinge de sub soare...»
Tot aşa se târguia
până ce se ridica
fruntea haitei şi sbiera:
—	«D’aoleu, capete seci, d’alei, corbilor zevzeci!
Că d’abia l-am apucat şi vreţi să-l lăsăm scăpat?
V’aţi zărghit, ori aţi uitat ce tărie ni s’a luat nouă bogătanilor, ce-aveam strunga banilor, nouă care-amar de ani am strâns belşugul morman ! Ăştia cu Partidu’ lor cu puterea din popor, ne-au topit, ne-au frânt de vlag chiaburimea-a mas beteagă ! Ce-mi tot staţi şi vă gândiţi? Hai pe el şi-l hăcuiţi! »
Tâlharii de grabă-1 prind, lângă peşteră-1 întind, ochii cu brişca-i străpung, limba aprigă i-o smulg, cu plumbi grei mi-1 plumbuesc şi-amar îl batjocoresc!
Se privesc băloşi de sânge, zece rânjete nătânge...
Dar în inima de piatră muşcă spaima, spaima latră ! Glasul crâncen se ridică peste moarte, fără frică :
IN NUMELE VIETH	27
—	... Nu scăpaţi voi cu omor de dreptatea din popor! Tovarăşii s’or scula, pe voi crunt v'or judeca, pe mine m’or răzbuna !.. ■>
Şi de groază fug orbeşte, care unde nimereşte, fug nebuni, înspăimântaţi, haită de strigoi turbaţi. . .
Se târăsc, alunecă, minţile se’ntunecă! încotro se’ntorc, zăresc ochi de foc ce-i aţintesc: în stelele cerului ochii aprigi, ochii lui!
In ghimpii hăţişului ascuţiş din vorba lui!
In largul cuprinsului fiinţa de nestins a lui !
Dar Lazăr e’n peştere, pe culcuş de lespede, cu brişcile hăcuit, cu pietroaie învălit, cu şopârle la călcâi, cu munţii la căpătâi, prohodit de vânt şi ploaie, lins de neguri şi burhaie.
VIII
Vine iarna, iarna trece,
Lazăr tot aşa petrece.
Nime’ urma nu-i afla, nime’ locu’ nu-i ştia...
DAN DEŞLlU
Dar pe coasta muntelui, armata poporului, străjerii dreptăţilor, umblă’n calea hoţilor.
Şi mi-i cetluesc în fiare şi-i aşează sub zăvoare.
Cad tâlharii seceraţi,
» 7
ca omida din copaci, ca pleava de sub îmblaci!
Şi ostaşii cum căta, la peşteră ajungea şi pe Lazăr mi-1 afla.
Vestea bine nu răzbea, că din valea din Rusca norodul se ridica cu furcoaie, cu topoare, cu coase steclind în soare, cu bâte şi cu securi şi pornea peste păduri după haita de chiaburi, după fiarele turbate prigonite de dreptate.
Brazi înalţi păreau că sânt, brazi suind cu pleata’n vânt, pe costişa munţilor oastea marelui popor.
Ei simţeau cum îi frământă ura mare, ura sfântă şi râvneau răsplată dreaptă după lege, după faptă ! Vuiau munţii de mânie, vuia peştera pustie, vuia codrul cu izvorul şi vuia, vuia poporul.
tN NUMELE VlEŢli	29
Si în oastea ce urca *
venea şi Iconia cu tovarăşii pe cale să-şi ducă mortu’ la vale.
II plângea, îl jăluia, în Rusca îl cobora, în pământ îl aşeza, de mesteceni străjuit, de ţărână învelit,
>	' de poporu’ntreg cinstit.
IX
Ţara’ntreagă, ţara toată freamătă înverşunată.
Ţara cere plată dreaptă după lege, după faptă:
—	« Noi, care iubim lumina, noi, care urâm neghina, noi, minerii minelor,
vrem moartea jivinelor ! ».
—	« Noi, strungarii, ajustorii, cazangiii şi sudorii,
toti de-aici, dela « Vulcan »,
y	7
aflând faptă de duşmani cerem să-i sfârşiţi sub flintă, pumnul nostru greu să-l simtă ! Patria noastră iubită fie straşnic străjuită ! ».
—	« Noi, ţăranii muncitori din Rusca, dela omor,
DAN DEŞL1U
stăruim aci, pe carte, moartea s’o plătiţi cu moarte ! »
—	« Eu Călina lui, vădană, eu Măriuca lui, orfană,
eu Iconia sărmană, noi cu lacrimă fierbinte cerem dinte pentru dinte ! »
Şi din toate părţile vin puhoaie cărţile, tot norodul truditor moarte vrea pentru omor.
A’nălţat duşmanu’ ghiara să lovească munca, ţara şi poporul, ţara toată cere pentru câini răsplată.
Cere dreaptă răzbunare, să răsune peste zare:
—	Cine spre popor cutează va pieri! Ţara veghează !
X
Zori de ziuă. Ploaia bate. Undeva lângă cetate zid dărăpănat de ani, cuib de guşteri şi guzgani, loc de linişte pustie înnecată ’n bălărie.
Lângă zid, cinci fiare-aşteaptă răsplătirea, plata dreaptă.
Flinta zăngăne, se’ncarcă, spaimă neagră îi încearcă!
IN NUMELE VIEŢH	31
Şi deodată le năzare Lazăr cel de pe cărare: ochii lui ţintesc cumpliţi, ochi de puşcă oţeliţi !
Glasul lui detună, tună, glasul flintelor răsună !
Haita urlă, şerpii mor sub osândă de popor !
Şi’n clipita de pe urmă,
când striviţi ţărâna scurmă,
simt cum urcă peste ei,
peste stârvuri de mişei,
paşi voinici răzbind spre soare,
paşii lumii muncitoare !
Şi spre zarea lumii noi, peste haite şi strigoi, urcă ţara’n svon fierbinte cu Partidul înainte.
XI
In josul Banatului, la poalele muntelui, în pragul pădurilor, la vadul oierilor se leagănă holdele, se pârguie roadele, şopotesc frunzarele şi rodesc ogoarele.
Fapta încolţeşte, creşte, visul vechi se împlineşte, creşte ura în popor în tot omul muncitor,
DAN DEŞL1U
pentru crunţii bogătani hoţi de viaţă, câni jăcmani! Ura creşte de cucută pentru cei ce stau s’asmuţă haite de jivini turbate peste lege şi dreptate, să zugrume cântecul ca să-şi umple pântecul, să ucidă bucuria ca să-şi lăfăie moşia şi să fure omului munca şi sângele lui.
Că doar Patria-i norodul care îşi trudeşte rodul, nu chiaburii, lighioaie care umblă s’o jupoaie, s’o trădeze şi s’o vândă corbilor ce stau la pândă ! Creşte tare, creşte zid dragostea pentru Partid care ’ndrumă, care’nvaţă pentru Pace, pentru Viaţă. Şi’n sudoarea muncilor, în râsetul pruncilor, în şoapta frunzarelor, în plinul şiştarelor, în clocotul tinereţii, în toată lumina vieţii ce din mustul trudei creşte, Lazăr e, Lazăr zâmbeşte. . . Gândul lui răsună iarăşi în cuvântul de tovarăş şi credinţa vieţii lui e’n fapta Partidului,
IN NUMELE VIEŢII
în lupta norodului cu răii pământului.
Şi de-or cuteza cândva răii de oriundeva spre popor să’ntindă flinte, vor pieri! Să ţină minte !
CÂNTEC IN AUGUST
Era la pragul toamnei... Şi parcă primăveri amarnic surghiunite, se întorceau cu steaguri de cântec şi de soare, în netede şiraguri, pe-aceste bântuite şi crâncene meleaguri, strivind nămeţii beznei de sânge şi dureri. . .
Creşteau biruitoare, din carele de-asalt, din melodii de stepă adânci ca depărtarea, din sufletele roşii ce-şi fluturau chemarea, vestind o înflorire mai limpede ca zarea şi-un Răsărit de viaţă cât stelele de ’nalt. . .
Şi clocotea de chiot bătrânul Bucureşti!
Se ridica norodul din uliţi, din cartiere, muncitorimea dârză cu dârza ei putere, să ’ntâmpine cu slavă, acolo, la bariere, această dimineaţă în strae ostăşeşti.
Atunci strungarul harnic cu inima vâlvoi, trecând peste oprelişti, peste mulţimea toată, s’a avântat spre-un tânăr din Roşia Armată şi înfrăţindu-şi faţa cu faţa lui brăzdată, i-a sărutat fierbinte obrajii amândoi...
IN NUMELE VIEŢII	35
Şi Saşa, ori Nichita, ori Vania, a zâmbit. . . Au stat aşa, o clipă, în drumul ars de soare, tovarăşul mecanic de tancuri şi tractoare şi Neculai strungarul, în marea sărbătoare a primăverii lumii, crescând din Răsărit...
S’au fost privit o clipă, sub maldărul senin al cerului cu limpezi ferestre de lumină. . .
Şi fremăta mulţimea în jur, ca o stupină de mierea bucuriei şi-a libertăţii plină. . .
Şi-un singur gând, pe tancuri şi ’n inimi:
—	La Berlin !
O strângere de mână frăţească ! Un cuvânt fierbinte ca sărutul: « Pobeda ! ». Spre izbândă ! Şi a rămas strungarul cu pleoapa tremurândă privind cum se topeşte în amiaza blândă flăcăul rus, sub steaguri învolburate ’n vânt.
Iţi mai aduci aminte, tovarăşe Culai?
Obrajii lui de pară, cu pete de unsoare, privirea lui albastră, mireasma de sudoare, şi blondele medalii pe piept strălucitoare, şi mâna lui frăţească şi zâmbetul bălai. . .
Nu, n’a uitat strungarul acele clipe lungi: şi azi, când vede steaua arzând pe-ateliere, el simte cum svâcneşte, cu straşnică putere, în sufletu'i fierbinte ştiuta scânteiere, steluţa de pe casca tanchistului de-atunci. ..
DAN DEŞLIU
Şi azi, când mâncă norma cu inima flămândă de înălţimi, în spornic urcuş spre biruinţi, îi sună în ureche cuvintele fierbinţi şi se îndeamnă singur, şoptindu-şi printre
dinţi:
—	Hai, Neculai băete ! « Pobeda ! ». Spre
izbândă !
STEAGUL CELOR PUTERNICI
Cât un Parâng de cărbune lucios, a ţâşnit peste freamătul ţării cu puterea luminii, cu dogoarea chemării, vâlvătaia înaltă din afundul noptos, din pântecul lutului gloduros.
Vuetul faptei a dat faptelor pinteni, a foşnit prin bogate frunzare de vise, prevestind împlinirile încă nescrise. . .
Şi paşii izbânzilor răsunară mai sprinteni.
« Echipa lui Pop Ludovic, ortacul, a ciocnit astăzi — cea dintâi — cu zorii îndelung aşteptatei, luminoasei victorii, pe culmea ce jumătăţeşte veacul! »
La noi de-abia se coace poama verii, îngălbenesc grânarele sub soare. . .
In svon de strung, în cântec de cuptoare, dau gliile şi oamenii în floare şi creşte’n ţară clocotul puterii . . .
Dar ei, voinicii ce izbesc adâncul, pentru a da maşinii forţă vie, zoresc de-acum prin zarea colilie a iernii cu nămeţi de bucurie, şi cresc sub nea — de-o seamă cu Parângul,
38
DAN DEŞI „IU
Şi poate unora le pare-o joacă să stai la crucea verii ’n promoroacă.
Şi unii poate zic: —« Păi e uşor, eram şi eu la fel, să fi dat zor ! >
Dar noi putem pricepe limpezit, urmărind urmele paşilor lor la fiece cumpănă şi în fiece sbor, cum şi-au sporit culesul, înmiit.
Când unii se suceau de-abia, pe-o parte, sau îşi strângeau nădragii ’n cingătoare,
Pop Ludovic şi-ai lui — erau departe,
Ia buza minei, gata să coboare.
Armăsar de oţel, învăţat şi hrănit, perforatorul, pregătit din vreme, pornea supus la ceasul cuvenit, fără năravuri, fără cruci şi blesteme.
Şi mâna şi ochiul şi gândul olaltă, se agereau acolo, în filon, în cărbune, şi ’n salturile înteţite, nebune, pliscul de fier li se părea că spune:
—' Uite norma cum suie, iată viaţa cum saltă ! > Şi cunoscând că ’n fiece ungher unde bate un suflet de fochist sau miner, unde creşte o holdă de ţărani nevoiaşi ori vreun nou condeier le ’mpleteşte răvaş, au ortaci şi frăţâni,
cu-aceleaşi inimi limpezi, cu aceleaşi aspre mâini,
cu-acelaş negrăit de drag
şi de puternic roşu steag,
ei simţeau că această căldură
smulsă din neagra adâncului gură,
flacără vie, mănoasă,
o ivesc din străfunduri şi-o trimit în vagoane,
acasă . . .
IN NUMELE V1ETH
39
Şi visau. . . Da, visau cum mormanul de tină, împietritul din burta pământului, iese din hruba murdară, din mină, şi-aleargă ’n movile de noapte pe şină, să-şi dăruie toată tăria — avântului care fierbe ’n motoare, care cântă ’n uzină, să se facă dogoare, să se facă lumină!
Tractor să se facă, alăute şi secere, cântec, hârtie ori pâine,
să sporească puterea pentru marea întrecere în lupta cea mare pentru marele Mâine!. . .
. . .Aşa visau acolo, în adâncuri, săltaţi pe aprige, oţelite oblâncuri. . .
Şi visul ăsta viu îţi dă puteri, te face să uiţi de istov ori dureri, e ca o gură proaspătă de soare, ca boarea cetinilor, ca o răcoare. . .
Târziu, când răsăreau din văgăuni, negri de zgură, arşi de sudoare, părea că’n lungul văii cu cărbuni, o geană de soare
creştea din noptoase străfunduri de mină. să se facă dogoare, să se facă lumină. . .
Şi clipă de clipă şi zi după zi,
ca vârful unei uriaşe făclii,
ca ecoul lui Soare Răsare,
ei creşteau împlinind luminoasa chemare
sub ochii fierbinţi, de părinte,
ai Partidului celor ce păşesc înainte,
sub largul, călăuzitorul steag
al lumii roşii, nesfârşit de drag !
40	DAN	DEŞI.1V
Şi din dragostea lor, steagul roşu, ortacul, fâlfâie astăzi viu, clocotitor, pe creasta ce jumătăţeşte veacul!
Astea toate le stim, le simţim, ni le ’nfigem în suflet, în minte; în pilda faptei lor, ne oţelim şi svâcnim înteţit înainte !
Trebue să-i ajungem şi să le ţinem pasul!
—	Zoreşte, frăţâne ! Scurtează-ţi popasul! Mergi dârz! Cu tovarăşi de-aceştia nu cazi! Avem de ’mplinit o straşnică treabă: pentru lumea cea nouă să ’nălţăm mai degrabă sus, pe creasta lui «Mâine», steagul dârzului «Azi».
CÂNTEC DE LEAGĂN
M arac i.
Doarme liniştit un pui de om surâzând poveştilor, departe. . .
Multe se petrec la el în somn, care nu s’au spus în nicio carte. . .
Poate-a smuls o rază dintr’o stea şi-au pornit-o razna peste lume, — poate luna s’a făcut mărgea ori ciupercă, pentru el anume...
. . .Dormi, nădejde vie, dormi tihnit şi visează-ţi visele depline. . .
Tot mai dârz e braţul otelit
> »
care luptă astăzi pentru tine !
Fiindcă undeva, peste ocean, uneltesc casapii de popoare, plănuind să svârle fier duşman în făptura ta neştiutoare !. . .
Urlă poftitorii de omor dintr’o Casă Neagră de păcate: îşi tocmesc nevolnici trădători cvi grămezi de aur, sângerate. . .
DAN DEŞLIU
Dar se tem netrebnicii cumplit şi le ’nghiaţă urletul besmetic, când zăresc lucind spre Răsărit glorios, stindardul sovietic!
Neclintit e straşnicul zăgaz care frânge negrele năvale, luptător al păcii, pururi treaz, chezăşia primăverii tale. . .
Sub lumina roşului drapel, biruind ca să te ’nvolburi tu le-om răpune pofta de măcel, le-om striga nemernicilor: « Nu ! ».
. . .Dormi, nădejde vie, dormi tihnit surâzând spre noua dimineaţă. . .
Tu eşti visul nostru înflorit care creşte şi se face viaţă !
Din aceste slobode văpăi, înteţite azi la Hunedoara, mâine vei clădi cu pumnii tăi o lumină mare câtu-i ţara !
Pe Canalul ce-1 croim acum, împlinind Partidului chemarea, vei cârmi al şlepurilor drum, vei sorbi în suflet toată zarea !
Poate ai să stai şi tu, visând, lângă ţâncul tău, care visează cum adună stelele pe rând, cum străbate lumea cu vreo rază...
Vei trăi! De-acolo, din Cremlin, cărunţit de neaua dimineţii,
El — se pleacă, surâzând blajin, peste toate leagănele vieţii!
Sub acest însufleţit drapel biruind ca să te ’nvolburi tu, vom răpune pofta de măcel, vom striga nemernicilor: «Nu!».
POEM PENTRU « SCÂNTEIA » LUPTĂTOARE
Lindeva ’n Bucureşti, într’un colţ de oraş, făuresc vreo câţiva înfocatul răvaş.
Un fochist, un student, un dulgher, un zeţar, urcă ’n slovele mici uriaşul pojar:
« La Griviţa bate un crivăţ de sânge, norodul cât munţii mânia şi-o strânge !
Cât munţii-şi înalţă călăii belşugul,
mai greu ca Negoiul pe umeri ni-i jugul. . .
Cu ură, tovarăşi, cu vânătă ură izbiţi în mişeii cu inimi de sgură !
Nu piere poporul în ghiara restriştii, nu-i jug să ne frângă pe noi, comuniştii. Partidul trăieşte: puternic, fierbinte,
Partidul ne-avântă mereu înainte! »
Strungarul îşi svântă cu mâneca geana. . . Undeva, undeva, zori roşii ca rana. . .
Cresc roşii aripe din fiece coală să ’nvolbure ’n inimi cumplita răscoală, îngheaţă în caldul osânzii mişeii sub crivăţul roşu din faldul Scânteii!
Că ’n zori, la uzină, la loc tăinuit, vor da muncitorii de-un steag păturit. . ,
IN NUMELE VIEŢII	45
Undeva în sertar, undeva ’n buzunar
va foşni mângâios bolşevicul ziar.
Raza Partidului scrisă pe carte:
citeşte şi dă-o şi tu mai departe !
Citeşte, mecanic cu hrube ’n plămâni,
e scrisă cu sânge de aprigi frăţâni;
cunoaşte-ţi tăria, tu, slabul, plăpândul,
căleste-ti în raza Partidului gândul! t » 0
Citeşte, norod împuşcat de jandar, să simţi al dreptăţilor crâncen hotar ! învaţă ’n aceste ’nfocate cuvinte să schimbi suspinatul în tunet de flinte, să dârdâe domnii în caldul osânzii de para Scânteii, de steagul izbânzii !
Şi peste cătuşile beznelor sparte avântă-i luminile tot mai departe !
Aşa pribegeşte, fugară mereu, prin mucede pivniţi, prin colţuri de taină, Scânteia ne ’nfrântă prin viforul greu, ascunsă la inima ţării, sub haină.
Acolo, sub straiul mânjit de ulei, sub zarea cămeşii roşită de sânge, acolo e casa încinsei Scântei, frântura de soare ce nu se va stinge !
. . .Pe-o lespede aspră visa un zeţar, la zarea luminii cu holdele coapte. . . Căzuse cu steagul Scânteii — de jar, în uliţa veche strivită de noapte.
Căzuse, dar steagul acela trăia, căci buza tăcuse sub fierul fierbinte.
Doar visul desprins din cătuşe şoptea:
—	Mereu înainte ! Mereu înainte !
Să crească năprasnic Scânteia de foc, ca ura amară a Patriei mele din anii aceştia răbdaţi sub obroc, să spargă aceste cumplite zăbrele !
Din flamura luptei purtată mereu, lumină să crească, dreptate şi pâine şi ’n liberă casa poporului meu înalţe-se Casa Scânteii de mâine !
Uzină de soare, furnal de lumini, prin ea să-şi avânte Partidul povaţa.
In vuetul multelor sale maşini să urce ’n tipare şi ’n suflete viaţa. . .
Iar sângele ăsta puternic şi cald pe care ni-1 varsă călăii şi sbirii, să fluture slobod în marele fald al steagului roşu din culmea clădirii! Veni-va şi ziua aceea, o ştiu, cum ştiu că pe boltă e veşnicul soare, că pururi Partidul e sdravăn şi viu, că ’n nicio furtună poporul nu moare. . . Şi mai ştiu că alături e-o ţară întinsă şi ’n mijloc Moscova, inima noastră, şi că ’n Cremlin, acolo, e veşnic aprinsă lampa la cea mai înaltă fereastră.
Din marele sbucium, din multa furtună, răsare o zare de ziuă mai bună.
Din lupta de astăzi, din jertfa de eri cresc roşii uzine şi tari pionieri şi râde recolta cu spice măşcate !
In toate, o aprigă inimă bate. . .
In creşterea ţării, în râvna măreaţă, Partidul e inima ceea de viaţă,
IN NUMELE VIEŢII
crescându-şi în oameni voinica vâlvoare prin slova Scânteii, mereu luptătoare.
Şi in reci abataje, în străfunduri noptoase scânteiază îndemnul către culmi luminoase prin cuvântul acesta, tipărit pe ziar, ce se ’ncinge şi arde undeva sub pieptar...
—	« Iacă, eu, bunăoară — zice Pătru Covaci sfătuind câteodată cu vreunii ortaci — când citesc în Scânteia de nevoile noastre parcă inima-mi bate mai zorită ’ntre coaste, parcă văd cum aşteaptă Hunedoara, Vulcanul, şi ’n bârloguri dosite cum pândeşte duşmanul! Şi ’nţeleg din scrisoarea lămurită şi dragă că la mine priveşte ţara asta întreagă: că prin negrul cărbune care-1 scot peste Plan, dau o pită uzinei şi o măciucă ’n duşman ! Fără graiul Partidului nu pot face doi paşi, cum nu-i chip ca să lucri fără foc de lămpaş, cum nu umblă motoru’ dacă n’are mâncare, şi cum holda nu creşte fără norma de soare ...
Mereu înainte, mereu înainte şi-avântă « Scânteia » ecoul fierbinte, chemare înaltă la lupta cea mare, frântură de viaţă din Soare Răsare ! Răsună ’n pistolul lui Roşea Marin, răspunde departe, în cel Severin, se ’nvolbură ’n pagmi şi sue ’n Ardeal şi creşte cu fiece foc de furnal!
—	« Trei şarje pe zi! » trâmbiţează bătaia.
—	« Trei şarje ! » răspunde în faptă văpaia. Vueşte Republica noastră, vueşte
de ’ntrecerea muncii crescând voiniceşte.
Şi glasul « Scânteii » e veşnic stegar Partidului-Soare, Partidului-Far!
« Acu, de luminata ziua ta,
Scânteie dragă, îţi trimit scrisoare, să te sărbătoresc şi eu cumva în nesfârşita ţării sărbătoare.
Ion îmi zice — un strungar cărunt la Reşiţa, în inimă de munte:
Strunjesc colea la strungul meu mărunt, şi paşii mi-i grăbesc spre cei din frunte.
Vezi, noi mai dedemult ne-am întâlnit, în anii amărîţi cu gust de fiere, gemea norodul nostru schingiuit, se lăfăia ciocoiul la putere.
In zilele acelea de amar tu ai ţinut nădejdea noastră trează spre steaua bolşevică, veşnic far, spre Ţara Muncii, unde scânteiază.
Scriai să dăm cu ură în mişei, să fărâmăm asprimile şi jugul: parcă ’mi jucau în inimă scântei, parcă zăream crescând spre zări belşugul. Şi cum în vremea vechilor dureri, prin slova ta ne lumina Partidul cu raza neclintitei scânteieri care surpa întunecimii zidul, la fel şi azi în lupta pentru spor cuvântul tău de flacără ne ’ncinge.
La fel îndrepţi şi azi către popor lucirea ceea care nu se stinge !
IN NUMELE VIEŢII	______
Din pilda lui Stahanov Alexei, ce-am cunoscut-o ’n paginile tale, ţâşnesc bogate râuri de ţiţei şi cresc înalte nouile furnale.
Şi dacă Valea Jiului vestit se-avântă peste ani cu straşnic pas, e fiindcă ’n faldul tău a strălucit lumina gloriosului Donbas !
Scânteie dragă, multe-aşi vrea să-ţi scriu la nesfârşita ţării sărbătoare: cât ard pe-aici cuptoarele de viu, şi câtă viaţă urcă din cuptoare !
Aş vrea să-ţi spun de Şandor şi Şuteu, puşcaţi în beci fiindcă ’mpărţeau Scânteia.. Nu ştiu dece mă tot întorc mereu, cu gândul către negura aceea. . .
Poate unde privesc stăruitor steaua care pe pieptu-ţi luminează şi-mi pare cum că şi pe pieptul lor se răspândeşte azi această rază: pe pieptul tuturor care-au căzut ca să trăieşti, Scânteie luptătoare, si au făcut cu sufletele scut, să crească a Partidului chemare !
Si-asi vrea să-ti scriu aici, către sfârşit,
y	t	y	r
de mândra casă care ţi-o vom face,
Scânteie dragă, care-ai pribegit ascunsă ’n noi, sub straiele sărace.
Va fi aşa cum o visau cândva tovarăşii, în vremea de urgie: norodul muncitor ţi-o va ’nălţa să se ’ntetească rodnica făclie.
y
50
DAN DEŞL1U
Furnal înalt, uzină de lumini, să spulbere până ’n străfunduri ceaţa In uriaşul vuet de maşini să crească ’n inimi şi ’n tipare viaţa ! Pe foi de cărţi, pe pagini de ziar, învăţătura clasei muncitoare va stărui de-apururi ca un far învăpăiat de Soarele Răsare. Izbânditor, cuvântul bolşevic va să sdrobească negurile triste, mereu călăuzindu-ne voinic pe calea împlinirii Staliniste !
Casa Scânteii va ’nflori, o ştiu!
N’o vor clinti smintitele furtuni; căci temelia fi-va suflet viu al celor mai puternici şi mai buni!
Şi ’n steagul care ’n culme îl zăresc, în faldul roşu, fluturând fierbinte, va fi îndemnul lor tovărăşesc:
« Spre viaţă, cu Partidul înainte ! »
REŞIŢA CÂNTĂ SLAVĂ LUI STALIN
Cu pâslari de pâslă fumurie seara sură suie Dealul Gol.
S’a topit amurgul lin ca o făclie tighelind cu aur norii de nămol şi acu se-aburcă seara peste deal domol cu pâslari de pâslă fumurie.
Ca ’ntr’o fierărie depărtată ciocăneşte ploaia ’n picuri grei peste fundul văii, unde spumegată Bârzava-şi îndrugă murmuratul ei, peste Reşiţa ceţoasă scăpărând scântei ca o fierărie depărtată.
Din vânjoasa vieţii rădăcină, colo jos, prin marile grădini, înfloreşte floarea focului deplină, prinde să sclipească roiul de uzini: uriaşă, strălucită ploaie de lumini, din vânjoasa vieţii rădăcină.
52
DAN DEŞL.1U
Scânteiază, nestemată vie, roş rubin pe-al patriei inel, oţeleşte dârza noastră temelie, stâncă împotriva poftei de măcel!
Reşiţă muncitorească, inimă de-oţel,
\ scânteiază, nestemată viei
Pentru cea mai dragă sărbătoare, creşte astăzi roşul tău avânt: pentru Stalin, steagul luptei proletare, zilei sale scumpe slavă înălţând !
Mândra ţării, fi-voi oare volnic să te cânt pentru cea mai dragă sărbătoare ?
... Se năruie noaptea în copastia văii frântă de flăcări dogoritoare: o cară ’n vagoneţii cu minereu flăcăii şi-o răped către ’nalte cuptoare să se mistuie ’n roşul văpăii. Mormane de beznă svârlite ’n platou se sting fără urmă aici la ’ncărcare. . . Şi cresc în oameni tonele de soare, freamătă graiul inimilor, nou !
Cin’ mai gândeşte că-s greu de urnit o mie cinci sute de kile, când râvna s’a ’nzecit şi s’a ’nsutit în cinstea celei mai înalte zile ?
In cinstea lui, stegarul dimineţii, şi spaima poftitorilor de moarte!
Mai poate vreunul să stee deoparte la hora aceasta a vieţii ?
l\ NUMELE VIEŢII
Şi trece dela vagonet la vagonet, dela suflet la suflet, luminoasă solie, chemarea Partidului vie, purtătorul de freamăt — Mecet, îndesat şi spătos, el colindă platoul călcând cumpănit parc’ar duce-o comoară şi cuvintele sale ce-şi revarsă ecoul în inimi simple, se desfăşoară ca nişte steaguri de primăvară.
S’a oprit la flăcăul vânos care ’mpinge agale, cu priviri ostenite, şi Costandin pricepe îndemnul luminos şi tâlcul viu al marii întreceri înteţite:
—	« Din vagonetul tău, măi frate,
din cărbunele ăsta care-1 dai la cuptor, poate mâine s’or naşte temelii de tractor ori strunguri sdravăn închegate.
Şi motoarele şi sculele noastre însamnă pace, însamnă senin !
Pumni prăvăliţi duşmanului în coaste şi bucurie ’n suflet tătucului Stalin... ».
. . . Parcă-i mai cald acuma sub cămaşă, şi vagonetul parcă-i mai uşor!
A înflorit în tine o şoaptă uriaşă
—	auzi cum foşneşte mereu, pătimaşă:
« Dă-i zor, Costandine ! Creşti pacea ! Dă-i Parcă-1 zăreşti o clipă, aşa, ca pe afiş, cătând spre culmea zării, vultureşte. . .
Şi pasul se ’nteţeşte fără veste
şi mai priveşti odată în suflet, pe furiş:
se uită drept la tine — şi zâmbeşte. ..
DAN DEŞLIU
... Şi zâmbeşte tătucul cu surâsul de aur tuturor câţi se ’ntrec în frământul uzinii să-şi grăiască iubirea pentru marele Faur al izbânzilor muncii — ziditorul luminii.
Iţi zâmbeşte şi ţie, pentru marele spor, meştere Francisc, şef-topitor.. .
. . . încă trei ceasuri până la şapte.
Prima zi din Decembre îşi deapănă caierul. Afară vântul şueră ’n noapte, aici cuptoarele gâtuie aerul.
Macaralele hăuie. Siemens Martin-ul duduie: în furtuna de flăcări abia-şi trage sufletul.
Şi sute de scripeţi se ceartă şi suduie şi pârdalnica arşiţă îţi zugrumă răsufletul. Meşterul Francisc suceşte-o ţigare şi se gândeşte: « Oare l-om bate ?
Recordul ăsta se ţine tare de vreo patru luni încheiate.
Musai să-l batem, să-l batem vârtos, ca pentru cea mai dragă sărbătoare!
Să afle ţara c’au cinstit frumos oţelarii din Reşiţa bucuria cea mare ! »
. . .Cercetează cu grijă aparatele toate, şi privirea îi scapără — albăstrie dogoare, nu de vipia ’ncinsă care ’n faţă îi bate, ci de para cuptorului dinăuntru, mai tare.
« Lazăre, proba ! Ridică, Andrei! ».
Uşa pe scripeţi se tângue arsă.
Topitura stârnită împroaşcă scântei.
Un duhnit de oţel înfocat se revarsă:
« Frige al dracului, arde cumplit!
Meserie cam aspră, nu-i lucru de şagă.
IN NUMELE VIETH
Dar nu mi-aş schimba-o nici leit-poleit: aspră cum este, e-a mea. Şi mi-e dragă. Ş’apoi câteodată, când îmi pare mai greu şi-mi vine să sudui şi mă mâniu de moarte, mă gândesc la tovarăşul Stalin şi eu, la viata-i trudită, ce-arn aflat-o din Carte. . .
>	'
...Prin iarna Siberiei, prin viscole crunte, urgisit de nemernici în pustia de ghiaţă, a stat neclintit ca o frunte de munte făurindu-ne nouă temelie de viaţă.
Şi astăzi el şade în Moscova dragă
şi ne ’ndrumă să frângem voitorii de moarte,
şi ostile muncii din lumea întreagă
pân’ la marea izbândă steagul lui o să-l
poarte
Să mă vait că dogoarea mă izbeşte cumplit? Dar mi-e traiul cu soare, nu mai rumeg venin Şi cinci vieţi de-aş trăi şi-aş trudi neoprit, pentru slava lui Stalin tot ar fi prea puţin ! »
In faţa intrării s’au strâns fremătând dela ţâcă la maistor, topitori, turnători, să audă cu toţii jinduitul cuvânt al responsabilului de sector:
—	«Tovarăşi dragi, recordul şi-a petrecut
orânda
cu şaisprezece tone l-am întrecut, bătrânu’! Noi, oţelarii, închinăm izbânda slăvitului Decembre în douăzecişiunu !
Putem s’o facem! E oţel de soi, că-i făurit să străjuie dreptatea.
Şi de-or pofti acei ce vor război o să-i cunoască bine calitatea!
56
DAN DEŞLIU
Om face şi mai bun şi tot mai mult, s’avem belşug de scule şi maşini şi ne-om mândri că facem păcii scut cuprinşi în oastea marelui Stalin ! »
Francisc zâmbeşte către băieţi şi trudeşte zadarnic să suceasc’o ţigare. ..
« Cinci vieţi de-aş trăi — zice ’n şoaptă —
cinci vieţi . . . ţie. .. pe toate !. . . Oţelar de popoare ! »
Albeşte a ziuă şi ploaia a stat.
Hala veche începe să-şi lepede pânzele liniştii strat după strat: strungul zise o vorbă... un ciocan 1-a’ngânat. . . \ apoi toate deodată, glăsuind tot mai repede.
Sus pe la reparaţii a ars toată noaptea un bec.
Cineva a ’ncercat compresorul la « plin »,
s’a ’nvârtit un răstimp... a ’ncremenit puţin. . .
apoi a scris o scrisoare pe adresa « Cremlin »
şi-a iscălit-o Torna Berbec.
« Iubite tovarăşe Iosif Stalin,
mai întâi îţi doresc să trăeşti la mulţi ani,
să făptui comunismul pe deplin
şi să stârpeşti netrebnicii duşmani!
Eu sunt un mecanic la Resita ’n vale;
f * '
lucrez la motoare de treizeci de leaturi.
Şi-ţi scriu acum scrisoare la Cremlin dumitale v să-ţi mulţumesc de multe şi inima să-mi satur! Mai întâi că ne-ai scos din dureri şi-ai gonit hitleriştii din ţară şi-am lepădat din cârcă burjui şi moşieri şi-am cunoscut adică ce ’nseamnă primăvară. ..
IN NUMELE VIEŢII
57
Şi mai cu seamă tare-ţi mulţumesc de un tovarăş inginer Stepan ce l-ai trimis aicea din Cuzneţc să ne înveţe multe ce râvneam !
>
Şi dacă dânsul lămuritu-ne-a
de multe câte nu le dam de rost,
am vrut şi eu să izbutesc ceva
şi-acu să vezi povestea cum a fost:
veneau pe-aici motoare chip şi soi,
de tancuri, de maşini, de aeroplan.. .
Mai toate le svârleam de pe la noi,
c’aşa zicea un fost tehnician.. .
Plângea în mine inima de jale !. . .
Până’ntr’o zi m’a furnicat un zor
si-o râvnă — că adică din mardale t
să meşteresc un soi de compresor. Tovarăşul Stepan dela Cuzneţc m’a sprijinit vârtos... şi-acuma iată, să-ti scriu scrisoarea asta îndrăznesc,
y
vestindu-ţi isbândirea minunată:
motorul merge ! Chiar acu l-am pus
şi-aud cum bate, parcă-i fiinţă vie!
Şi d’aia scriu la Cremlin, colo sus,
să-ti fie vestea mea cu bucurie. i
Şi mă gândesc că fost-a plănuit să semene urgie şi ruină şi-acum o naşte viaţa înzecit mişcând vârtos pichamărul în mină!
Şi mă gândesc că nu te-am cunoscut decât din cărţi şi din tablou pe tine, dar în Stepan îmi pare c’am văzut tot chipul tău şi-l ştiu acuma bine!
Te văd cum stai alăturea de noi, cum dregi motorul, cum zoreşti la freze,
şi simt aşa: că ăi de vor război amarnic s’or căi de-or să cuteze !
Izbânda muncii tie ti-o închin;
» > ' şi de aici, din umbra ăstor cetini, strig: să trăeşti, tovarăşe Stalin, al nostru drag conducător şi prieten !. . . »
. . .Conducător şi prieten şi părinte al vieţii, bucuriile noastre sunt copiii dragostei tale.
Şi cântecul le cântă în faptul dimineţii când zorii se revarsă ca şarja din furnale.
... Şi marile bucurii sunt tot mai aproape, aşa cum scrie limpede în zâmbetul tău, aşa cum sună ’n cântec de strunguri şi supape, aşa cum grăieşte Reşiţa toată, mereu !
Oţelul din oamenii muncii, de tine călit, zadarnic trudesc să-l fărâme bancherii, călăii! Zadarnic turbează gunoiul Americii ’n răcnet
smintit.
E Stalin cu noi ! răspunde uzina din inima
văii!
E Stalin ! spun toate uzinele vieţii. Vânjoşi răspunsul acesta îl strigă din piept de cuptoare
Uralii
şi-l repetă Carpaţii şi Sierra Nevada şi Munţii
Stâncoşi.
Zadarnic turbaţi, poftitori de măceluri!
E Stalin !
Şi ’n corul ce creşte mereu uriaş, uriaş, cântă şi Reşiţa noastră slăvind biruinţa luminii şi zice din oameni, din fontă, din strunguri,
un cânt pătimaş închegat şi călit în cuvântul de-oţel al uzinii. . .
IN NUMELE VIETH	59
« Cu toate roadele mele, cu toate roadele, mă ’ndrept mereu spre tine, uriaş oţelar
de popoare, precum se ’nalţă floarea soarelui către soare, precum după creşterea trunchiului se ’nvolbură
mladele !
Acum, la sărbătoarea tuturor uzinelor dimineţii, multele mâini ale mele, până eri cetluite ’n
peceţi,
foşnesc înteţit întru slava anilor tăi şaptezeci, asemenea mulţilor muguri din codru svâcnind
din cătuşele gheţii, în flori înflorind spre cinstirea izvorului
primăverii şi-al vieţii, spre tine, părinte şi prieten şi steag al noroadelor muncii,
pe care te laudă imnul furnalelor şi te gungură
pruncii!
Din măruntele daruri închinate de mine,
din toate,
aş râvni să răsbată ’n cuprinderea inimii tale, mai cu seamă aceste sfiicioase carate din cele mai modeste dar trainice metale.
Aş vrea să-ţi răsune în fonta cu sclipăt închis, în dârzele-i raze, a dragostei noastre poveste. . . Să rostească oţelu ’nchegat în motorul trimis tăria credinţei în tine din inima ţării aceste ! Pentru zâmbetul răsădit în privirile oamenilor, pentru râsul sonor şi mănos dăruit cuptoarelor
noastre,
pentru spada ne ’nfrântă aţintită asupra
duşmanilor, pentru dimineţile necontenit mai albastre,
60	DAN	DEŞLIU
pentru marea învăţătură a luptelor drepte, pentru veghea-ţi nestinsă asupra mamelor,
pruncilor, holdelor, pentru toate cuvintele-torţe luminând
înţelepte,
pentru fericirea osârdiei şi a recoltelor, veşnică glorie, culme a omului ninsă de soare ! îngăduie Reşiţei, care te cântă cu toate
roadele sale, să-ţi trimită sărutul acesta încins din inimi -
furnale,
şi salvele tuturor şarjelor, ţie, uriaş oţelar
de popoare ! »
CE GÂNDEA MARIA TOM II CÂND LUCRA IN SCHIMBUL DE ONOARE
mai strâns basmaua înc’odat’ şi s’a dus domol spre bormaşină. Prin fereşti, o zare de lumină înflorise tare depărtat...
Şi-a pornit burghiul hămesit să croiască’n placă rotocoale. . . Fierul dur scrâşnea înăbuşit, mormăiau greoaie macarale.
Dar Maria Tomii ce-auzea peste aspru huet de motoare 1 Cum zorea în schimbul de onoare auzea grăindu-i inima:
—	Ce-ai fost tu, Mărie, până eri ?
—	O vădană slabă şi căznită, . . Măturam gunoiul la boieri pentr’un boţ de pită mucezită. Şi-am avut o fată şi-un băiat. . . Când gândesc la dânşii mai auz ţipăt subţirel şi spăimântat şi-un huit năprasnic de obuz !
62	DAN	DEŞLIU
. . . Dacă norii veşnic umblători f
mi-ar fi strâns olaltă lacrimile, ajungea să plouă şapte zile, din zorit de ziuă până’n zori. . . M’am tot dus şi-am pribegit pe căi şi-am zărit cum arde’n flăcări ţara. Sufletul mi-a ars în pălălăi ca’n pătule grâul şi secara!
Până ce’ntr’o zi, spre răsărit, roşii ca obrajii dimineţii, scânteiară steagurile vieţii şi zării văzduhul limpezit.
Şi-am ajuns aicea, la uzină.
Şi-am aflat că-i slobod să deschid porţile înalte spre lumină cu aprinsa slovă de partid !
Azi, când stau colea, printre fruntaşi, eu simţesc că stropul muncii mele creşte a Republicii putere şi izbeşte crâncen în vrăjmaşi!
Din soroc de’ntreceri în soroc, ne-avântăm pe tot mai’nalte creste. Şi’nţeleg că ăsta nu-i un joc cum gândeam la început că este. înţeleg că num’aşa e modru: tot mai mulţi să suie până’n frunte ! Să ne fie sporu’ câtu-i munte şi fruntaşii — câtu-i fi'unza’n codru ! Mări, doamne ! Oare asta’s eu, sluga oropsită de-altădată ?
Nu ştiu, da şi mie câteodată a mă’ncrede parcă-mi vine greu !
Eu sânt, da! Şi asta-i ţara mea: o prisacă harnică şi nouă !
De-aş avea tărie, aş cerca s’o cuprind cu braţele-amândouă. . . Oamenii aceştia roditori, marea cu talazuri de cicoară ce-am văzut-o-acu întâia oară, cântecul acesta de motor. . .
Şi când trec în drum pe la cămin şi aud glăscior de clopoţei, simt că puii ăştia sunt ai mei, toţi, ai mei! Mlădiţe de lumini!
Geaba ţipă corbii pe dolari, hăt încolo, peste munţi şi ape, şi de-asurda hulpavii tâlhari mai se-aţin nevolnici pe aproape ! Pacea cânt’aici, în bormaşină ! Pumnii noştri grei de muncitori ţin în hăţuri setea de omor şi înghiaţă lupii’n vizuină !
Ţara asta dragă, casa mea, n’o s’o spurce putreda lor ghiară ! Bucuria vieţii, cine-o vrea să ne-o fure — crâncen o să piară ! Doar de-aceea robotesc de zor să-i întrec pe alţii şi pe mine şi întâmpin ziua care vine întreind al muncii mele spor.
Şi râvnind belşug de bucurii, plozi voinici, uzine şi tractoare, am să fac din fiecare zi ca şi astăzi —schimbul de onoare!
64	DAN	DEŞL1U
.. . Si-a mai strâns basmaua înc’odat’ i
şi-a ieşit agale din uzină.. .
Si acest decembre minunat t
îşi ningea nămeţii de lumină. . .
Lângă poartă cine îi răsare?
Vechi prieten cu surâs blajin.. .
—	Cui zâmbeşti, tovarăşe Stalin? Oare ei ? Chiar ei, pe cât se pare !. . . Şi cum trece uliţa încet,
singură se’ntreabă şi nu ştie:
—	Cui zâmbea tătucul din portret?
.. .Surâdea Republicii, Mărie !. ..
SFĂRMAT-AM RÂNDUIREA CEA CRUDĂ...
L,a centenarul naşterii lui Mihail Etninescu.
. . . oi şoimul ce râvnise nedesluşite zori, făcând să sune strune adânc răsvrătitoare, se prăvăli cu ţipăt, rostogolit pe zare, şi’n jalnic hohot frânse semeaţa lui chemare ca vaerul din urmă al frântelor viori. . .
înăbuşit in ghiara coaliţiei nefaste, îşi stinse scânteerea —luceafăr sub obroc, să nu aţâţe’n stihuri acel năpraznic foc mocnit sub uriaşul norodului cojoc, să nu’nteţească valuri nădejdilor albastre.
Călăii viclenit-au nevolnice minciuni, cercând pe răsvrătitul să-l schimbe în paiaţă: «—De-ostea se’namorase, îndepărtată’n ceaţă. . . A adorat'o pururi, nepăsător de viaţă, sfârşind, ca orice geniu, la casa de nebuni. . . ».
DAN DEŞLIU
l-au hăcuit aripa nelegiuiţii fameni!
Dar peste veac vâlvoare de ziuă s’a ivit purtată de poporul amarnic obidit, când şoimii lui Octombre sbucnind din Răsărit, deslănţuiră largul văzduhului din oameni.
Cu ura clocotindă in pumnii sângeraţi, sfărmat-am rânduirea cea crudă şi nedreaptă; visările ceţoase s’au preschimbat în faptă şi’n rodnică furtună nelămurita şoaptă ce spăimântase’n vremuri tiranii îmbuibaţi.
Tu, pajeră apusă ! De-ar mai putea pătrunde privirile-ţi noptoase văpăile ce cresc înaurind cu soare cuprinsul românesc, în proaspătul acestui senin muncitoresc ţi-ai albăstri genunea durerilor afunde !. . .
E-atâta poezie în toate câte-s noui: în ploaia de luceferi din fiecare şarje, v în holda ce se’ncheagă, în norma ce se sparge, şi’n stepa unde mâine s’or legăna catarge şi’n mâinile ce cântă pe paşnicul război. . .
Se coace în furnale deplină dimineaţă.
Rodesc livezi şi oameni de-un soi ne-mai-văzut; iubita ni-i părtaşă în trudă şi’n sărut şi nu mai sună stihul nostalgic şi durut şi tot mai dârză ţara se’nvolbură, măreaţă !
Ce n’ai putut să lauzi şi n’ai ştiut vedea, răsună'n cântul nostru cu limpede tărie !
Căci noi cunoaştem astăzi voinica bucurie de-a întâlni pe uliţi, strălucitoare, vie pe flamure şi’n inimi, a visurilor stea !
IN NUMELE VIEŢII	67
Şi tot ce-a fost în tine lumină şi senin purtăm cu noi, pe calea mereu izbânditoare şi răzbunăm trecutul de beznă şi zăvoare în cântece spre steaua de viaţă dătătoare ce limpezeşte zarea din piscuri de Cremlin!
MESAJ DE LUPTĂ PENTRU ALFREDO VARELA
C3ceanul —cum să-l ferecaţi ?
In care hrubă de’nchisoare veţi tortura înspăimântaţi a uraganului cântare 1 Dacă în temniţă, sub bici, închis-aţi glasul lui Varela, mai aprig strigătul acela vueşte’n versul meu, aici:
—	Zadarnic vă'mbătaţi de sânge! Duşmani ai păcii, vă vom frânge !
De frică l-aţi închis, gealaţi tocmiţi de-a Wall-Streetului clică. II schingiuiţi, dar tremuraţi!
V’om spune noi de ce vi-i frică: răsună tot mai desluşit cadenţa marelui Octombre şi nu-s nici carcere, nici bombe să-i curme sborul înteţit!
IN NUMELE VIEŢII
Se strânge funia, se strânge ! Duşmani ai păcii, vă vom frânge
Scăpare nu-i ! In van turbaţi să’năbuşiţi sămânţa vie !
V’aţi dus din China, măturaţi de a poporului mânie.
Din răsculatul Vietnam pier mercenarii tiraniei cum piere’n valul vijeliei omida putredă din ram.
Călăi cu minţile nătânge, a păcii tabără vă frânge !
Voi, adevărul răspicat
nu-1 veti lega: el creste’n clocot
>	o	i
Varela cel întemniţat vorbeşte’n graiul păcii, slobod ! In graiul păcii spune azi voinţa-i dârză şi deplină adevărata Argentină, poporul îndârjit şi treaz:
—	Zadarnic vă’mbătaţi de sânge Duşmani ai păcii, vă vom frânge
V’o spun minerii-americani şi dârz o spun docherii Franţei şi-ai Indochinei partizani croind drum limpede speranţei!
70
DAN DEŞLIU
Eroii ţării mele noui, ivind cărbuni, montând biela, rostesc olaltă cu Varela:
—	Nu veţi porni un nou război!
Se strânge funia, se strânge ! Duşmani ai păcii, vă vom frânge!
Eu văd un mâine minunat sdrobind zăbrelele şi truda acolo unde-au sângerat luptând —Varela şi Neruda.
Va înflori această zi!
Căci avântând a păcii oaste stă Lenin viu, al vremii noastre:
—	Va fi ! —rosteşte.
Si va fi!
IN NUMELE VIEŢII, SEMNEAZĂ!
Pe coala întinsă scriu numele-mi drept şi slova’n oţel se preface.
Şi inima-mi bate mai aprigă’n piept, că fără să preget şi fără s’aştept semnez răspicat pentru pace !
Apelul acesta, de-un sfert de văleat îl buciumă’n şarje Uralii.
Sub steagul lui Lenin, în fiece leat Măreaţa Uniune cu drag l-a semnat votând în alegeri pe Stalin.
Nu-i literă goală ce’n sbor o zăriţi . sub astă fierbinte chemare:	J
suntem milioane de fraţi înfrăţiţi, voinică voinţă de oameni cinstiţi mai dârză ca moartea, —mai tare! ■
La Roma, la New-York, pe străzi, prin păduri
grăbind aţâţării sfârşitul,
se-astern milioane de noi semnături t
pe-asemenea liste —vânjoase armuri de care se frânge Wall-Streetul.
72	DAN	DEŞLIU
Semnează în Spania viteji luptători cu flinta şi inima trează.
Semnează ai Franţei docheri, turnători, şi contra lui Tito, cu plumbi arzători ai Serbiei vulturi semnează.
Să scoatem din lege, cu glas uriaş, cu braţul puternic şi volnic, guvernul-satană, guvern-ucigaş ce’n numele morţii — pe-al morţii făgaş stârni-va pârjolul atomic !—*—
Tovarăş de soare, de pâine, de dor, chemarea se’ndreaptă spre tine: căci negru sau galben, sau alb orbitor, tot crâncen te sfârtec’al schijelor sbor, tot roşu ţi-i sângele’n vine !
Şi tot o femee născutu-te-a’n chin * şi tot te desmiardă vreo rază. . .
De nu eşti jivină cu colţii’n venin, de este în tine un boţ de senin, în numele vieţii, —semnează !
Semnează apelul, vecine de gând, mergi drept pe-a istoriei cale!
Nădejdile faptă s’or face curând; chezaş e sovieticul slobod pământ, chezaşe izbânzile sale!
Şuvoi, semnăturile noastre-or sdrobi Atlantice pacte de groază.
Nu'i forţă mai mare şi nu poate ii! Acesta e pactul popoarelor vii, în numele vieţii, —semnează!
IN NUMELE VIEŢII
Poet, care visul ţi-1 vrei împlinit, tu, mamă, —stând scut dimineţii, savant către sbor viitor aţintit, flăcău adăstând lângă sânul iubit, semnează în numele vieţii!
Căci lumea de mâine, svâcnind necurmat in pântecul vremilor, —trează, se uită la tine din zări, peste leat, şi-ţi strigă porunca-i de foc, răspicat:
« In numele vieţii, —semnează ! ».
CÂNTEC DE MAI
Cu steaguri ce svâcnesc în vânt, împurpurate de victorii şi viul faptelor avânt sub care pier aţâţătorii, se’nalţă astăzi muncitorii* pe largu’ntregului pământ: răsunet uriaş, crescând cu forţa falnicei istorii.
In oastea păcii, noui eroi răsar din zare până’n zare, urmaşi lui Oleg Coşevoi, urmaşe Zoiei luptătoare.
Şi blestematele vapoare încremenesc în hâd convoi şi sub al grevelor puhoi îngheaţă moartea din motoare.
De-a-latul drumului de fier, acolo’n Franţa împilată, o dârză fiică de miner se-aşează —stâncă —ne’nfricată.
IN NUMELE VIEŢUI
Iar trenul ce purta armată în solda sluţilor bancheri, a’nţepenit pe câmp, stingher, oprit în loc de-un pumn de fată.
Şi’n vreme ce turbează’n van spre Asfinţit —duşmanii vieţii, noi, lângă strung, lângă ciocan, călim puterea dimineţii.
Să tremuraţi, ereţi besmetici !
Că’n pieptul vostru taie şpan cu braţul ager, —Bivolan, pe drumul fraţilor sovietici!
Să tremuraţi —căci mântuite de-al vostru crâncen putregai, cresc azi popoare înfrăţite, poloni şi unguri şi chitai.
Şi pe întregul lumii plai, din zări în zări, biruitoare, sporeşte oastea muncitoare în faptul zorilor de Mai!
Făcând văzduhul să răsune de’naltul faptelor avânt, ea frânge poftele nebune săpând călăilor mormânt.
Să’ngheţe banda de magnaţi,
căci steag ne e —spre zori mai bune
ne’nvinsa, Marea Uniune!
Vrăjmaşi ai vieţii —tremuraţi!
CEVA DESPRE OAMENI ŞI NORME NOI
Fruntaşilor in’ producţie dela « Sovromtractor »-Braşov le în-chin poemul acesta.
V^-ând cumpăna nopţii se pleacă spre zori şi pâlcuri de pâclă încep a se pierde, când scapără ’n zare înalte-aurori pe-a brazilor cetini cu sclipătul verde, stingându-şi alene reţeaua de stele —
Braşovul răsare privirilor mele cu turnuri şi turle din veac feudal şi ’ntocmai cum pruncul răschiuie vieţii, din zeci de sirene dă glas dimineţii de-aice, din mândru pridvor de Ardeal.
O limpede ziuă svâcneşte în slăvi umflându-şi năvalnicul şipot de soare.
Tresar desmorţite păduri şi dumbrăvi şi ’n piepturi un murmur năvalnic tresare. Zădarnic îngheţul mai dă să ’ntârzie să ferece :n scoarţă descinsa tărie; orcanul zădarnic mai spumegă 'n munţi.
Căci bubue harnic, de hăue ţara, ne ’nfrântă se-avântă spre larg primăvara, prin luturi şi trunchiuri, prin inimi şi frunţi.
IN NUMELE VIEŢII
Se sbate o vână pe fruntea lui Neag. .. Se sbate, se sbate, se sbate. . .
Şi norii prin suflet se-alungă şirag.
Ce-i hiba, măi Neagule frate?
Dece dintr’o vreme ţi-i gândul beteag şi braţul se mişcă agale?
Ce stăvili te ţin să svâcneşti către larg pe dreapta frăţânilor cale?
. . .Nu viforul iernilor reci
din anii trăiţi, —patruzeci,
ci mersul molatec pe-acelaş făgaş
făcu din strungarul destoinic —codaş. . .
In capătul halei, mereu mai zorit lucrează Andrei Păcuraru.
Spre colţul acela, cu jind tăinuit, adesea priveşte strungarul.
Acolo, pe vârful maşinii, e-un steag cu slova de fir aurie. . .
Pe steagul cel roş ca mătasa de mac,
« Fruntaş în producţie » scrie.
Şi norma e tot întrecută cu două-trei sute la sută şi nu'i nicăirea mai vrednic frezor în toată uzina lui « Sovromtractor ». Sirena vesteşte sfârşitul de schimb. Andrei domoleşte motorul, dar încă rămâne la freză-un răstimp să'şi măsure roada şi sporul.
Suceşte în mână mandrinele noi şi-un freamăt îi joacă ’n privire.
In urmă, cu pas apăsat şi vioi se duce grăbit spre ieşire.
78	DAN	DEŞLIU
—	Noroc, măi tovarăşe Neag!
Acela se ’ntoarce pe prag
şi iacă-1 alături, cât tot Postăvarul, taman pe Andrei Păcuraru !
Răzbate ’n jur un murmur de motoare.
Lumina curge ’n limpede şuvoi.
Păşind încet prin pulberea de soare
ei tac un timp de vreme amândoi.
Şi Neag vorbi întâi, c’un grai uscat:
—Aş vrea să-mi spui deschis, în toată forma
drept zise Gherghişan la sindicat
că ai cerut să se reducă norma ?
Cu ochii adânciţi în depărtare
zâmbeşte Păcuraru liniştit. t >
Şi aprinzând un capăt de ţigare:
—	Adevărat, precum ai auzit.
E greu de mers la deal cu boii mici.. .
Spre socialism nu-i cale pe ’ndelete.
De nu-i dăm ghes mai mult ca pân’ aici rămânem de căruţă, Neag băiete !
Motoarele merg astăzi mai cu spor, s’au înzecit domoalele turatii.
>
Prea lesne-i norma veche s’o dobori când vin mereu tot alte inovaţii.
Dar eu mă simt stăpân adevărat pe multele Republicii uzine şi nu mă mint cu graficul umflat, că nu vreau singur să mă fur pe mine !
Se sbate o vână pe fruntea lui Neag şi sângele ’n tâmple se sbate.
Şi ’n vorbe colţoase şi fără şirag răzbesc amăreli înfundate:
IN NUMELE VIEŢII
—	Aşa, vasăzică, bădie Andrei!
Nu zic. .. e ceva socoteală. . .
Să dai cu o mână... cu alta să iei, mă rog. . . chibzuită tocmeală !
Dar dreptul ni-i drept legiuit, cu trudă şi sârg împlinit şi nu pentru-aceea ne strânsem cureaua ca azi să ne facem noi singuri. .. beleaua !
Andrei îl cercetează aţintit cu ochi adânci ca inima pădurii.
Odată cu ţigara s’a scrumit şi zâmbetul pe colţurile gurii.
E-o zi de primăvară timpurie.
Pământul abureşte sub picioare. . .
Curând, curând, pe desmorţita glie or să roiască tinere tractoare.
Şi meşteru’ desmiardă-o mladă vie svâcnită dintr’al scoarţei adăpost şi zice apăsat, cam cu mânie:
—	Ehei, măi frate Neagule, stai prost! Adică, ce gândeşti ? Dădurăm piept şi-am strâns cureaua când a fost să fie, croirăm cu Partidul drumul drept şi-acu’ să ne culcăm de bucurie?
Priveşte ’n urmă sbuciumatul drum să-ţi lămureşti cum creşte înainte.
Cinci ani voinici.. . Dar parcă văd şi-acum frământul de ’nceput. .. Ţi-aduci aminte ?
Se sbate o vână pe fruntea lui Neag şi-aduceri aminte se ’nşiră şirag. . .
...Uzina fărâme, de bombe strivită, şi iarna cumplită şi burta lihnită
80
DAN DEŞL1U
şi inimi şi mâini tremurând, fremătând,
întrebând : « Până când. . . până când . . .
până când ?»
Şi-au zis comuniştii: -—E doar un mijloc:
cu mâinile noastre s’o facem la loc !
Uzină de viaţă va fi pentru noi,
strivind îmbuibaţii bancheri şi ciocoi.
Nu-i cale uşoară dar altele nu-s: t ~
prin luptă sămânţa se ’nvolbură ’n sus şi ’n aprigă luptă cu bezna ies zorii şi numai prin luptă înving muncitorii! Răzbi-vom, tovarăşi! Căci drum ne-au deschis Spre slăvi, —făurarii măreţului vis, stegarii luminii cu aripi ne ’nfrânte, poporul sovietic cu Stalin	în frunte	!
Şi Neag vede iarăşi, aevea	şi viu,
bulucul de oameni sub cer brumăriu zorind pe ’ntrecute prin curtea ’n ruină, crescând din moloz viitoarea uzină, îngheaţă obrajii în menghini de ger şi vânăt e pumnul lipit de mâner şi crivăţul sbiară prin halele moarte şi sbiară patronii cu vocile sparte:
—	La ce bun vă sbateţi? Mai dulce-i
hodina !
Lăsaţi-o să zacă în ţăndări	uzina,
lăsaţi-o să piară sub vifor	nebun!.	.	.
Dar, vezi, truditorii ştiu ei «la ce bun »!
Aud peste vreme, prin clocotul lor,
cum dudue viaţa la « Sovromtractor »,
cum râde izbânda în şipot de soare,
cum Patria creşte bogată şi tare
şi ’n oamenii muncii cresc largi primăveri. . .
IN NUMELE V1ETH
Zadarnic turbează acei care pier, zădarnic împlântă hoţeşte cuţitul şi cearcă să ’ntoarcă din drum Răsăritul: că ’n ţara cea nouă, cu zări aurii, voinicii aceştia stăpânii vor fi!
Vorbi din nou Andrei, într’un târziu şi glasul răsuna ca dintr’o zare:
—	Am fost alături, Neagule... Şi ştiu că stat-ai dârz în vreme de vâltoare!
Ai stat în rând cu mine, neclintit, cu pieptu ’n faţa gloanţelor duşmane, când a ’ncercat călăul gârbovit a ne ’njuga la cei de peste-oceane.
Poţi să te rupi de tot ce ai mai drag? Cum nu ’nţelegi acuma, frăţioare, că ăsta-i largul vechiului făgaş ce l-am croit cu sânge şi sudoare ? —
Ori n’am stat noi la fel, cu pieptul gol, când năvălise arşiţa flămândă?
Am mers ’nainte fără de ocol, că una este calea spre izbândă !
Şi când sporiră grelele duium şi se ’nteţeau vâltorile amare, grăi Partidul: — Vremea e acum să făurim întâile tractoare !
Să făptuim temeiul oţelit pentru unirea multelor ogoare, c’aşa ne ’nvaţă visul împlinit în ţara înfrăţitelor popoare !
. . .Eram lihniţi, dar gândul chiuia de tâlcul greu din ’naltele cuvinte !
Şi am pornit întrecerea. Era
pe-acelaş drum vârtos... Ţi-aduci aminte
DAN DEŞLIU
Nicicând nu se uită asemenea zile, că scrise-s în inimi, pe trainice file !
Rânjeau cu otravă patronii vânzării:
—	Secaţi mai degrabă genunile mării!
Şi crainicii morţii scrâşneau cu turbare:
—	Nu faceţi tractoare ! Nu faceţi tractoare !
y	y
|Dar omul strângea înc’un ochi la curea, suduia sănătos şi făcea, —şi făcea!
Flămând. Pe spinare sudorile — râu...
Dar parcă în tine, mari lanuri de grâu foşnesc legănate pe ’ntinderea largă şi ’n soare sclipeşte Republica ’ntreagă. . . Creştea ca un maldăr de volbură şpanul, izbea mai cu sete, mai sdravăn ciocanul, uita muncitorul de foame, de trudă. . . Deaceea se sbate, deaceea asudă, să râdă copiii, să sburde, să cânte, puterile păcii să crească ne ’nfrânte si flamura vieţii să fluture ’n soare,
»	y	*
să fie pe ’ntregul pământ sărbătoare!. . .
... — Si-acu îmi stai colea si mi te ?nfoi
>	y
cu nu’ş ce soi de drepturi câştigate!
Râvneşti cumva ca racul înapoi ori ce-i cu tine, Neagule fârtate?
Nu-i drept mai drag ced dobândeşti luptând, decât să lupţi mai spornic şi mai bine, să tragi în tot ce-i putred, până când mai cântă încă inima în tine !
Duşmanii lui Octombrie de foc mai ţipă încă ’n pâlniile sparte, mai ferecă popoare sub obroc, ne mai trimit tovarăşii la moarte.
IN NUMELE VIEŢII
Cât timp călăul Tito n’a pierit,
cât mai nechează Truman prin Americi
si musc’aici chiaburul dosădit,
>	t >
ce norme te-ai codi să le desferici?
In oastea păcii de te simţi unit, păşeşte drept, cu inimă fierbinte, sub steagul bolşevic nebiruit, pe drumul lui Octombre, înainte !
... Se sbate o rază în pieptul lui Neag, se sbate, se sbate, se sbate...
Şi gândul prin vechile vremuri pribeag se ’nalţă spre zări luminate.
Acolo pe culme luceşte un steag cu slova de fir aurie.. .
Pe steagul cel roş ca mătasa de mac,
« Fruntaş în producţie » scrie. . .
întreabă Păcurar într’un târziu:
—	Pricepi cum vine, Neagule băiete ?
—Păi, ce să zic? M’oi mai gândi... Eu ştiu? Oricum... ce i drept. . . nu-i cale pe ’ndelete ! Andrei priveşte cald şi liniştit, cu ochi adânci ca inima pădurii.
Odată cu ţigara, i-a ’nfiorit un zâmbet şugubăţ în colţul gurii.
—	Apoi, noroc —tovarăşe Andrei!
-— Noroc, măi Neag! Şi spor la norma nouă ! In poartă, peste pomii tinerei lumina primăverii plouă, plouă. . .
Când dă să iasă, iacă-1 pe Mărgea
(un hâtru cârn —strungar în toată forma):
—	Ce zici, bădie Neag, de-aşa belea?
Auzi c’ar vrea să micşoreze norma !
»
4>
O vreme Neag se uită lung. Apoi:
—	Da’ sperios eşti, bre! Făcuşi armata? Râvneşti şi tu ca racul înapoi
că socialismu-1 construeste tata !
»
Flăcău 'ncremeneşte fără gând, şi-i vâjâie în inimă uimirea.
11 dumiri strungarul murmurând:
—	Mărgea, băiete, —creşte fericirea!
Şi se tot duce mare şi greoi
pe drumul nins de pulberea de soare. . . Svâcnesc din scoarţa udă muguri noi, în sus la munte gâlgâe izvoare.
Vin pioneri pe drumul însorit; cu părul sur în vântul primăverii, ascultă Neag cum cântă înteţit un cântec despre Stalin pionerii.
CELOR CE VIN
Ţi-ai aţintit privirea pe carte şi înveţi. . .
Şi de lumină multă se’mbujorează gândul.
Da, pentru strălucirea acestor dimineţi luptară muncitorii atâţia ani de-a rândul!
Să poţi sorbi temeinic învăţătura dreaptă, a stat de strajă Lenin prin vremuri sbuciumate dând visului tăria să se prefacă’n faptă, călind în oameni dorul străvechi de libertate.
Pentru ca toţi copiii să crească fericiţi şi liberi să se-avânte spre socialism urmaşii, ostasii sovietici de Stalin oteliti
»	>	y
au desrobit popoare, fărâmiţând vrăjmaşii.
Acum tu strângi în suflet înţelepciunea vieţii; înveţi cum se ’nzeceşte belşugul pe ogoare, cum să alungi departe hotarul bătrâneţii, cum să răpui duşmanii puterii muncitoare.
86	DAN	DEŞLIU
In jurul tău e-un clocot de muncă înteţit: Republica voinică îţi creşte viitorul. . .
Răsar bogate lanuri cu spicul aurit din brazda colectivă croită cu tractorul.
Sporind mereu a ţării vânjoasă temelie,
fierb valuri mari de fontă a Resitei furnale.
t ;
Eroii muncii luptă să-ţi netezească ţie, prin noui şi noui victorii —nebiruită cale.
Luptăm uniţi sub steagul Partidului. Muncim, să înflorească oameni întregi şi limpezi cânturi. Pe cei ce vor pământul să-l facă ţintirim, îi spulberăm ca pleava în cele patru vânturi !
învaţă, deci! Creşti falnic, vlăstar al biruinţei !
O lume însorită şi liberă te-aşteaptă.
Adună’n tine toată înflăcărarea stiintei,
t * ’
de a preface visul norodului în faptă !
Se sbate de pomană duşmanul peste mări râvnind să’ngroape viaţa în fundurile lumii !
Pe noi ne-avântă Stalin spre luminate zări, cu noi e tinereţea şi măreţia lumii !
Creşti, dragule ! Ca mâine vei strânge rodul plin, vei stăpâni atomul şi vei preface firea şi limpezi-vei calea urmaşilor ce vin şi în cuvinte simple cânta-vei fericirea.
CUPRINSUL
Pag.
Cântec pentru tovarăşul plan .......................................	5
Aţâţătorilor la război ............................................. io
Cântec pentru slava lui Gheorghi Dimitrov...........................	13
Lazăr dela Rusca ...................................................	16
Cântec în August ...................................................	34
Steagul celor puternici ............................................	37
Cântec de leagăn ...................................................	41
Poem pentru « Scânteia » luptătoare .............	...............	44
Reşiţa cântă slavă lui Stalin ......................................	51
Ce gândea Maria Tomii când lucra în schimbul de onoare..............	61
Sfărâmat-am rânduirea cea crudă.....................................	65
Mesaj de luptă pentru Alfredo Varela................................	68
“ In numele vieţii, semnează...........................................	71
Cântec de Mai ......................................................	74
Ceva despre oameni şi norme noi ....................................	76
Celor ce vin ....................................................... f ^5|
—