. : -Tg>,?,»' _,:
;; ■.•■. " . :te;

p
%
li
^ăLBUM |L"	13

(J
>1'
ii
'f-ă:’ ¥
WM
’ -,p litcsre slavone şi o biciuşca cu mâuer de argint;
,.codi^ ■	■	:i0%
, j-jjudor rămânea, întors delia vânat, într’un jeţ sau ‘.^altui din salonul lung. care străbatea casa pe mij- .f ^V • , )C dela un capăt la altul, înalt, întunecat, larg.Mobile %‘k vfoeîe, de lemn, de piele, de mătase, se înşirau dea- -. Ti: o ffl^iul zidului, tablouri întunecoase, şaluri turceşti, # ( fme, vechi, pene, (pasări, sfeşnice se suiau pe pereţi , în tavanul roşu închis, abia zărit de jos, no- } mese multe, de joc, mici, mari, glrele, strâmbe, ungeau pirin mijloc, dela uşa pridvorului din fund , pîtaă 4a,aceea ă încăperii de judecată de la intraăe*.■[-■'$ . Ţyfpr rămânea ■ într’un jeţ,; • pe ■' iun ■ divan, pe ’ oî , j>a|reă .'dfeklgşntt -.«sii • ţpSSter. ,.|pdt de strană. Sultana, 'v . •: iltre sfârşitul acelui an, nu-i putea suferi apropie- \ kr&a. .Stătea acolo,^nemişaft, ciu ochi. de pasăre, de \ .
kisfiiriţă, o ..mfa8pea,;;âj kgcîij|£. nu cu capul, tăcea.
; Qăfă unul din câinii lui de vânătoare, intra binişor,	<
îi.'- salon, se. gudura, săruta mâinile stăpânului şi ■ venea să se frece de genunchii ei.
■ cum fusese pentru Raluca altădată Mihai, idor era altfel şi altceva decât uir 4t. Bărbat era Manole, care bea ibrăţişa cu putere ;şi poftă. Om era are privea Viaţă cu bunăvoinţă, şi, f T, i h’ar fi ajuns decât până la gleS- s J întâmplărilor. Tudor le vedea' de--;^;-, i le-ar;, vedea o
m>t ce spunea era‘adânc,? şii;:'pu^|5^ îs, glasul . stăpânit, mâna lungă lşâ‘ ■* v.3?



J4	LUCIA PEMETRIUS.	,	|
',•<> subţire adiind. odată ca vorbele, rar. Parcă din el ^ | şi dela el învăţase Sultana sămânţa cuvântului „fru- | museţe”. Semăna cu maică-şa, i se părea Sultanei, j dâr Raluca n’a.vea acea putere de â se deslipi de : j pământ, care îl înălţa câte odată pe Tudor, când j| vorbea de pădurea prin care trecuse în zori, de I ♦ balta în care apiunea soarele, de biserica mică din ■ff Dobrioeşti, lângă care descălecase în chindie şi de ’ cum simţise în el, când trecuse, plecându-se, pra^ ■
| gul scund, simţământ în care recunoştea Sultana cevă'yţ V’ ce şi în ea se petrecuse, dar slab şi ticălos* ea şi i- cum, ceea ce putea simţi ea, era umbra eeriuşie^ce i se vedea în oglinzile din salon, când făpturi®vii ‘ ^ treceau prin faţa lor. Tot ce răsuna dinăuntruMui Tudor în afară, era parcă sufletul stafiilor de gânduri sau înfiorări ce treceau prin făptura ei.
Aşa îl iubise şi Raluca pe Mihai, tatăl fui Tudor*
aceeaşi admiraţie şi cuvioşie, ca pe o desăvârşire; a cărei apropiere şi atingere n’o meriţi.	f
Ge lucru mârşav pot fi bărbaţii, se gândea 'Sub;. ^ tana la bietul Manole, şi ce dumnezeeşti pot fi* şi /^ ‘ privea către Tudor.	v
Intr’o zi, amarul o înnecase, îi trecuse peste cap, ^ o dăduse la fund. Manole lipsea de şase zile, era pe moşie. Printre slugi şe şvonise |că;, are o ibovnică-în j sat, morăreasă. N’ajunsese la, urechile Sultanei, dări l^jăuziseră Florica şi Raluca, şi-J ocărau rău pe Ma^-I^^Uoie, fără să spună adevărata pricină. Pe- Ioniţă îL |jv|^^s>e de dimineaţă, mototolind un şoarioe mort*
pisică, morfolindu-1 în degete, gata poate1 #
ALBUM DE FAMILIE >
, 1 S’au ros florile de atlas, care fuseseră liliachii, catifeaua nisipie e mâncată pe mărgini şi păţată s|ieg.“?|| , feţe de degete, de cerneală, de ceară. Colturile, dd*;
; ml^aîl s’au coclit şi încuietoaiea nu mai :e bună di , nimic, nu mai prinde. Paginile groase, cu chenar ■;
' “oe aur înflorat, au crăpat unele pe lat şi fotografia 1 pusă în cadrul din mijloc scapă prin margini. Uite,-ofiţerul ăsta cu barbete, cu mana noduroasă pe sabie ^ .' şi ochi fără gând, a murit abia anul trecut, bietul,
■ avea 94 de ani. S’a prăpădit într’un azil, că n’ă ' ;<avut copii, n’a vrut niciodată să se însoare de dra-Piul Sultanei, care nu l-a luat. A avut dreptate, trei-^^M^' .deiani între ei, asta înseamnă ceva. Şi pe urmă !; ş» ide- vârsta ei să fi fost, că tot nu-1 lua. Şi pet	.
I Mano le tot cu sila l-a luat şi tot unde n Cra dat şă ■^ajungă a^ ajuns. - Sultana? Uite-o ici, uite .cum	^
: fine copăcel, în rochiţă d!e dantelă lungă,.eu ;V^grase prinse de marginea cu ciucuri a fotoliului “fjista, băeţanul ăsta lung cu capul' ras, subţire, şij ;4 Jlălau, cu ochi albi ca iaurtul şi găm.;d^bi^v^^^^| ;|^^biă grea, ăsta e copilul ei, Ioniţă,
,'6
LUCIA DEMETRIUS
tanei şi al lui Manole. Aşa s’a născut, n’a putut să vorbească niciodată, până la zece ani nu s’a ridicat pe picioare. Noroc că maică-sa nu l-a mai văzut. Aşa e şi acum, nu pricepe nimic, nu-i. pasă de nimic. Numai <le foame ştie, şi mănâncă, Doamne,
. mănâncă de se istoveşte, cât îi dai. Numai’ mân-• carea o cunoaşte, numai ea îl trezeşte, celelalte lu-«- cruri sunt pentru el tot una. Dacă îi pui în faţă :*■ un clopoţel, lin şoarice, sau o pălărie, nu le Cunoaşte, nu ştie ce să facă cu ele şi nici mâna n’o întinde să le prindă. închide ochii, cască, se culcă, se scoală, ; trăieşte ca un vierme, şi încă şi viermele se duce ;d!upă hrană şi împerechere, el nici atât. Biata Sul-, tana poate că îi’a înţeles până la sfârşit că e tâmpit copilul ei, că n’avea el mai mult decât trei ani, când s’a prăpădit ea. Manole, el, simţise, şi ţăran , cum era (că o măritase Florica cu cine îi venise mai întâi la îndemână, nu era lucru de amânat şi V dacă un ciocoi i-a ieşit în drum şi a peţit-o, după ’ ciocoi a daţ-o), toată vina dobitociei lui, pe Sul-: tanâ o dădea. Aşa sunt ţăranii, parcă ar fi numai al femeii copilul, parcă numai ea ar fi vinovată că , i^a făcut bărbatului buciumi! şă-i... facă .un copil. Al mtuerii e, dacă .e nevolnic, şi creşte şi, cruţarea' şi bunăvoinţa bărbatului pentru ea, dacă e isteţ şi de soi copilul. Alanole nu se putea stăpâni să n’oş ^bodogănească şi ooărască, pe Sultana, dacă băiatul,; brânci, mergea cu capiul înainte' şi şi-l izbea de ? zid ca şi cum n’ar fi fost perete acolo,, dacă -.sţă^. tea bleg, pe podea, ziua toată, cu balele curgându-i
*
n
/	"* ALBUM DE FAMILIE	7
şi ochii albi, seci de privire,, ca două coji de ou.
! Poate şi purtarea astă, a îăcut-o pe Sultana , şa se întoarcă la dragostea ei veche, care pentru ea nu se sfârşise şi nu se îngropase, cum credea ffîaica-să,-Florica* Ea voise s’o curme şi să-i şteargă şi urma* că lorgu, bărfeitu-şău, s’ar fi muiat die suferinţa fetei şi .ar fi măritat-o şi cu Tudor, măcar că îi era văr bun, fkaică-sa Raluca sora cu Florica. Florica luptase cu fata şi cu bărbatul: „era destul, spunea' tjşl&i•■'•dă, în neamul nostru s’a întâmplat, cum nu s a •vv mai văzut în: alte neamuri, să tie două surorii pe ; rând, aoelaş bărbat, nu ne mai trebue acum alte V': 7 încrucişeri păcătoase, mai sunt oameni pe lume, .nu e numai vărul Tudor. Nici Dumnezeu, nici oamenii nu văd cu ochi buni asemenea înrudiri”. Şi o mă-i citase pe' Sultana cu Manole.
, , Silă şi frică trebue să-i fi fost Sultanei de el, mare,, mustăcios, crunt cum era, nu atât la fire cât ia chip şi “glas. Silă şi frică die apropierea lui, de aşternutul lui, poate acelaş în care fusese şi ea zămislită, (că nici-uâul din neamul lor nu s’a depărtat cât a trăit de conacul» dela Iercani), ca din îmbrăţişafea lor să iasă un copil ca lonită. Se gândea, fără îndoială ,> în întu-neCicul perdelelor de„Ţoilede Jouy”,la fel cu aceea .... ce acoperea zidurile şi fotoliile scunde, în odaia Măriei, a ei acum, lângă răsuflarea fierbinte şi deasă • .; a gurii lui mustăcioase, în strângerea puternică a . braţelor- lui .lungi şi nedorite, pe când lăutarii mai , k ’câintau încă în curte şi‘ ultimii cheflii mai chiuiau-' sub umbrar, se gândea Sultana la ochii lui Tudor, ; >
LUCIA DEMETRIUŞ
, cari nu ştia dacă sunt frumoşi, dar pe care ii îubea^ : la gura lui Tudor pe care încă n’o sărutase, la braîA ţul lui Tudbr carie o lua uşor de talie când se plinii ;	târziu, pe s!ub tei şi la glasul lui pe care $
^ îubia. Nu cunoscuse din dragoste decât cuvfaitele' : ;;^sdh5mfete încet* decât privirile şi jurămintele, Aveia>; v 16 ani. Gefea ce se peţrecm, acum cu ea nu epţ iubire, era altceva* o diesvelire neruşinată, o miânjir^* f care se desfăşura lângă ea ca r stptâ iabsurdie, urîte, un amestec de vorbe turbuf|.;.;i «Y şi i străduinţe caraghioase şi înfricoşătoare. Nici
că lucrurile^ se petrec aşa.. Din • spăpăslAf ;: i^ârba ceasului acela, !din desnădejdea TOăruptaelJi?| ei învipsie, şe născuse Joniţa, idiotul, copilul care ^ se tara pe brânci, cu gura băloasă. _	^ |
Mai târziu, Tudor, plecatul în lume ca şa nu ||e y acolo la nunta ei, se întorsese la Iercani,\Ia mai- , v că^a, Raluca. Uite-1 ici, într’o fotografie făcutaTa/ v Bucureşti* trimisă mume-si. Stă în faţa unei mese*, cu mâna dreaptă în foile uinei cărţi* cu fruntea pie?-cata. Ge frunte frumoasă avea, sub părul des, negrii, pe cară îl întindlea să nb stea creţ* şî uscat pe chip, tras, ca şi cum ar arde jo văpaie dedesubt, ţinută pe loc, sub privirea tare şi dreaptăvĂl se paruşe Breşe să fie âcaşă* lămaica'|ui,;aIţâ^^ş®|o n’avtea* şi i se păruse peSţe; putinţă să nu vie acejto unde. sie afla Sultana. Florica se temuse, ~ tăcuse, băgase intrigi şi nu izbutise nimic., Incercase ^vl |/l^butăjtască pe Manole să-şi ia nevasta şi s’a'dbca,#;; ^istibişija Iul* pe care nimeni n’o văzuse încă. Lui
ALBUM DE FAMILIE

nole îi plăcea, însă mai bine aici decât acasă la eîjp^f unde taică-său, fostul vechil al moşiei, pe care' prmf vicleşug o dobândise, răcnea la maică-sa, încă cu picioarele goale prin glod, şi îşi strunea flăcăii ca ;i,' altădată pe argaţi. Manole era sătul de certări căi ? " el. Era mai frumos, mai bogat, mai liniştit conacul j; dela Iercani şi nimeni nu ţipa la el. Se deprinsese Iglşjâ/fie egal cu ceilalţi şi să le fie frică altora de fŞ. Ş^^lprba lui. Speru-sâu, Iorgu, singurul bărbat cafe^/'| jS" mai era în casă, era domol şi bun. Dacă Iorgu ar ^fiost miaî aspru şii mai treaz, nici în viaţa i cbii, nici în cea a Sultanei, nu s’ar fi petrecut’
ce se petrecuseră. Tudbr se întorsese. Sultana & r'|| . tabea încă. Era înalt, subţire, cu" frinite laigă şi;
1 ochi mari, galbeni, calzi. Manole era prea bine le- i gat, cu glas tare, cu ochi mici, cu faţa lată. E ăsta * de aici, lângă femeea asta subţire, cu privire pîehv,2?j , zişă şi cu flori în păr. El şi Sultana, cineva luni după « ce s’au cununat.	•	" - v
, Tudorijstătea deoparte, tăcea, privea adânc, era y jţot cura^ negru, serios, se ţinea drept şi că-deaufmifctshainele de eL Semăna cu maică-sa, f, Raluca, ^cut ,ca ea, cu -inişciifriJiŞ’ ;-.scurte •• şi. stă- , •; pânite <f şi cum , dincolo de. ele . s’ar fi ascuns... v'} o sete dte mişcare atât de mare, Un foc âtâţ de crâriy^[ ceri, încât trebuia să le închidă într’un cerc strâmt.- aS?j , Farmecului, pe care îl simţise altă dată pentru el-,• Sultana, se adăugase jacupi un fel die recunoştinţă," ; , de 'adiniraţie că fiu' el rupsese somnul de ceară Celor 16 ani ai eî, îmbătaţi de lună şi de Lamar-
10
LUCIA DEMETRIUS
Rămăsese cel pe care v îl iubleşti şi feărl^tul P ^devenise dintru început brutal* cel d& pe urma căruia , faci copii. •’ ..	•:	v > .
Pentrucă Manole luase din mâinile ostenite şi de totdeauna leneşe ale lui Iorgu toate frânele moşiei, Tudor n’avCa mare lucru de făcut. Bă-* tea pădurea; colinda balta vânând* pleca pentru '■h zile întregi şi se întorcea ars de soare, slab, murdar, 1/CU cisme grele de noroaie, cu saci de piele plini de
•	vânat. Sau pleqa pentru multe zile călare. Nu s’ar 'i fi. apropiat de Sultana, şi ar fi rămas să airdă prin P colţurile marelui salon, ca o lampă uitată când pe
un jilţ când pe altul, dacă ea n’ar fi venit către el. *Tudor nu cerea nimic, sau mai nimic, dar când spui limpede unei femei care ştie că ai iubit-o cândva: „daca nu treci în fiecare seară, înainte > să te culci, prin pridvorul dinspre lac, să te văd *
*	eu |le jos, de pe pajişte? să ştii că nu mă culc”*
: şi când ea vede că O adevărat, că dacă uita> sau
nu poate să mai treacă odată cu sfeşnicul adă-s postit cu palma de vlânţ prin pridvor, tu eşti Şi •ip-’la-xind* dimineaţa ^ acolo, pe pajişte, c^viarşit de noapte,v muiat de rouă* spălat de zori, nu măi V |nevoie^şă'^spm.	să ceri mai mult. Tu- >
ppdor tăcea, dar această singură înţelegere păcătoasă 4|vfusese punte, lungă, ce ie, drept, de uh an ^î^ţre celelalte. Nu-i ieşise în drum niciodată dăcă plimba singură în - crâng, nV oprise în odăile mari cu miros de burueni şi lucru', vechi, întune-t cate de draperii, nu-i trimesese bilete, cum Se aşf
ALBUM DE FAMILIE ,,	11
tepta ea pje, sul) uşă, sau prin geam, câind era' Ma- ; tipie pfe moşiie, dar aştepta noaptea, în grădină, trecerea ei prin pridvor. Şi atunci Sultana, cucerită de tăcere şi stăruinţă bănuită, se dusese ea la el. Copilul ei se ţâţa ca o lighioană şi era iurât. Bărbatul venea seara obosit,. înfometat, mânca mult, striga tare, nesinchisit, când era în toane bune îi trecea pe obrazul îngtlst o palmă lată, aspră, cu miros de ham şi bălegar; când era necăjit de argaţi, ploaie şau secetă, suduia tare slugile, se împiedica" S-parcă anume în Ioniţă, care stătea în picioarele tuturor, şi se plângea de soarta ce i-a dat un copil ca el, de nevasta care n’a fost în, stare să facă altul \ mâi bun. Iprgu se încrunta numai aşa, de ochii Florichii. El ştia că Manole e om biin, că are să-i ^ treacă: „e obosit, e amărît, îşi varsă focul şi îi trece”, lămurea el. Flprica înghiţea noduri, nici rei nu-i plăcea Manole, dat ca îl adusese, iea silise fata să-l ia, şi ştiuse de ce o face. Raluca aproape zâmbea. Asta era pedeapsa meritată de Florica. Să ^ nu vrea ea, Raluca, să se însoare Tudor cu Sultana da, înţelegea, dar să nici nV> întrebe Florica, sa sară ca muşcată de şarpe cum aflase de iubirea lor, ca şi cumm^ nu se putea ca dra-gosteaN între doi veri, nu putea sa sufere. Parca la ei înN casă numai ce se cuvenea făcuseră:-
Uite, ’ eaj Raluca, se măritase cu Mihai, bărbatul isoră-si celei mari, Maria, numaidecât după* moartea Măriei, şi nici nu şovăise, nici căinţă n’aVusese. -,,E)ar pedeapsa Im ^	ca te-a lăsat Mihai
tte	' LUCIA DEMEÎItiCJS
'(%'	•	(	i .
' şS a plecat la Iaşi, n-o simţi?”, o întrebase Florica; •Pedeapisă? Nu, firea nestatornică şi pătimaşa a lui Mihai. Aşa s’ar fi purtat el cu oricine, oricând. Se bucura aproape llaluoa de bădărănia lui Maf ~ nole. Să ştie Florica ce a pierdut, când l-a înlăturat pe Tudor. Nu l-ar fi dat ea, nu, pentru nimic în lume, dar să fi rămas lucrurile la voia ei, să fi atârnat de ea şi de Tudor, nu să fie din capul-locului goniţi aşa, şi din gând. De unde putea să', ştie Haluca adevăratele pricini ale Florichii?	‘ j
Tudor. vedea suferinţa nu ascuţită, dar sta-' tomicâ şi otrăvită ca o baltă scundă, în care trăia. Sultana şi nu-i spunea nimic, n’o oprea din drum niciodată, şi singuri dacă rămâneau, se scula el întâi şi pleca uşor din odaie. In odaia din fund, dinspre lac, Raluca, în faţa clavirului desfundat, mai încerca încet iun cântec vechiu: „Les roses que vous avez touchees”. Florica scosese din dulap teaca de piele brodată în care era pieptenele de os alb, cil
care străbunicul Dragomir, polcovnicul, zioe-şe, îşi pieptăna barba, şi încerca să cbp ieze pe un gîier^-ghef mic desenul încurcat al broderiei. Maj^erau| acolo, în dulapul db sticlă din prima încăpere, din|i; faţa sălii mari, căreia i se dăideau uşile de pepeteş| câdd veneau ţăranii Cu jalbe şi dijmă pe scara din |â, iar Manole, cu picioarele svârlite înainte dfe o; şi alta a mesei, îi trecea în catastife cu zilele muncă, vinile şi datoriile lor, mai erai? în dulap câteva pistoale mari, grele, o psakire, Un dicţionar
ALBUM DE FAMILIE	15
şi să-l mănânce. Se Umpluse de scârbă până sus, ea j un pahar de apă. Raljica, spre seară, cânta iar la clavir, Florica broda la gherghef, Iorgu fuma pe , cerdac, se cam prostise de bătrâneţe, îşi împărţea timpul între somn şi o veselie domoală şi fără pricină.
La masă, Tudor se desgheţase, povestise despre v un tovarăş al lui de arme, pe când făcuse armata la Bucureşti, diespre o iubire fericită şi o călătorie la Veneţia. Pe Sultana o umflase plânsul. Noaptea, când trecuse, după ce toţi dormeau, pe cerdacul care da spre lac, pusese sfeşnicul-pe masă şi coborâse în grădină, se apropiase de banca pe care sta Tudor. II rugase să plece, să se depărteze de Ier-cani. II iubea. Nu mai putea suferi apropierea lui, avea destule amărăciuni. Nu se mai putea. Să se ducă. Ce vrea' el să se întâmple? Nimic? Atunci ce rost are aşteptarea asta pe bancă, în fiecare seară. N’o aştepta pe ea, nici n’a gândit, nici n’a vrut s*o silească să coboare vreodată. Bine, dar se putea . să nu ajungă aici? Putea ea să treacă zilnic pe pridvor, ca pe drum în sat, cu aceeaşi inimă, când îl ştia jos, îngheţat? EI e mai deştept, mai socotit decât ea, de ce la asta nu s’a gândit?
Tudor o luase de mână, o rugă să tacă puţin, să meargă amândoi pe sub copaci, pe marginea lacului,
* să se liniştească. Vântul suflâse lumânarea de pe cerdac. .Greierii parcă erau clopoţei la o sanie neagră,, ^ care ar fi fost întreaga noapte. Merseseră alături. Tudor o ţinea numai de braţ. Câncl simţise că îi e frig, îi


KJtlX DEMEWHHS
i	cw mâna gulerul scurteicii pe pieţ)t, sub băr-
ţinea aşa, mergând. Era ca un izvor det caj-i; '^/durâ, die frică* db bucurie, ceva preţios ca un giu- "
^ tvabr şi temut ca ghiara pe care ar îi pus-o noaptea 'jfiAetptfiul1 bi. Nu mai vorbiseră nimic. Se întbrse-l^şfera;.'târziu, îngheţaţi, cu urechile pline de fâşâîtul ^ frunzelor veştede, db orăcăitul broaştelor, de ţârâi-ţtuigieierilor.
ţ^,'>; Era în Octombrie şi, fără cuvinte de legământ ŞMşi* făgăduieli,plecaseră aşa în fiecare noapte. Sul-iţsjbjfa'-' şfe ^hemuise iea cea dintâi la pieptul lui,
ridicata Spre el şi spfce luna' searbădă- în , .4 ^ţl^aii goi, din chemarea chipului ei micşorat de aşteptare, frică şi nădejde pornise sărutarea uscată ca o limbă de foc, care plecase brusc, ca o vâlvătaie , din cărbuni suflaţi, vde pe gura albastră de emoţie .frig a lui Tudor.
4' Şl cum venise iama, şi nu mai erau cu putinţă strecurările în noapte şi crâng prin zloata sau bicele de gheaţă care plesneau din patru părţi casa,
» nici prin uşile bine zăvorite pentru toate spaimele •qb le adusese cu el urâtul, pentru tâlhari, .pentru . lupi, pentru răbufneli die visool, tot Sultana avu-« sese prima îndrăzneală şi îl trăsese după ea pe Jy.Tudor, într’o seară în care Manole înnoptase în Rlptti, pe insula unde aveau ^crescătorie de vite, către |||||Bie se dusese .cu sania pe tava de ghiaţă a lacului, ^^jiăţacul ei, cămara Măriei, cum îi rămăsese numele - ;;;laicQnac die mult, die când trăiau boierii cei bă- *
ALBUM DE FAMILIE	17 .
• ' ’-v ’	^ ‘	’ _	/ r; v ’ '&■*'( ;r"	•. ’ ••./. , ’ »
triarii şi dăduseră cea mai frumoasă pdâie fetei celei , mai mari, înainte s’oj, cunune cu Mihai.
De feulţi aiii, de dâ{nd -erau mici* singurii copii ai casei iei doi* înainte de plecarea iui Tudor la mir litărie şî la şcoli, nu mai intrîaseră împreună aici* Se j sfeecurau dle mătaal altă' datai, când toii; ăi casei erau în grădibăj, pe malul lacului, cu caleaşca la vreun conac vecin, şi se uitau îndelung la drape-' riile die polog ale patului, din pânză groasă de un ; roşu ca smeura de desene turceşti,, ca nişte pere mici, verzui, cu coada întparsîă şi cu sâmburi mulţi în tot cuprinsul ei, la perdelele de la, geam la fel, v x^tiişiţe cu tuî alb şi cu praf, la fotoliile foarte^ joase şi rotunde, ou şpeteze^ scunde,, Ia canapeaua cu ;un capăt ridicat în ^ lk spălătorul cu lighîan
înalt înflorat^, cu ;c^^	Pen- ,
trpcă se umbla puţin, mai deloc aici, (odaia îi tre- ; V ipuse Ralucbii dela moartea Măriei şi iea stăţuşă nu-mlai o lună în ea şi se mutase la loc, cu Mihai cu* tot, în camera ce o avea când' era fată), copiilor li se păruse altfel decât toate odăile casei; cu alt miros, cu alte umbie. Se priveau în oglinda cu ramă ide argint, care se înclina, a mesei mici, cu lemn încrustat în lemn, cu pene înfipte înţr’un vas albastru cu nisip şi ^călimară/cii cerneală uscată pe fund. Amândoi, împreună, nu mâi fuseseră ^aici. Amân-; 1 doi, atunci, nu bănuiau cum au să se simtă într’o zi în ea, ca strânşi în acelaşi pumn, mai tare, mai}/ închis, el }cu singura imagină a odăju, cea pe care } ^■4%;	'^nesuferitei
//ă"‘	; }': "'V-.;/'-/;•//} ''"i
||§f^
. ... .. x ....... f , , . . , o. ..... .
chîpuire a Iui Manele, întorcându-se pfe o parte, în ^ patul înalt j monnăînd printre mustăţile groase* în-.tinzând un braţ puternic, lung, păros, s*o ajungă. Şiueelaşi pat, acelaşi cuprins cald şi scund între > perdele şi polog, cuprindea^ acum o fericire care o j(^Iargea câlt lumea, de, se simţea fără margini şi cân-;; tajnd toată ca noatptea de greieri, şi adunată la un !y ldc ca un ghioc, şi împărţită hticăţi, cap, ochi,- pi-, cior, palmă, felicite în parte şi tăiate de rest. Gă U o; asemenea bucurie există, Sultana nu bănuise nici^ , ^^cdată* ăeâ peritru care tovărăşia unui hărbat în cri-f, .când ieşti numlai în puterea lui, a singurătăţii'
Ca întunericului, fusese o măcelărire treptată îpa - caie nu-şi pierdea niciun mădular, ca suferinţa s’o j: găsească tot întreagă a doua zi, şi să şe ospăteze
• v ;• . V	_ y-,
i; /î Ciâiid trapultot era greu de bucurie ca un sac ; plin, căzut la fund, sau uşor de i se părea Sultanei
v- ■-€&■ ■ rar trebui ghiare, nu mâini, să se, prindă mat adânc de saltea ca să nu se desprindă şi . ridice ca un abur, i şfe năzărea deodată gândul că nu e ,Tu-dor cel de alături de. ea, cu ochiul sau gura umedă / pe umărul ei, că tot ce era mai bun! în Xudor uitase şi îl avea alături lipsit de el însuşi. 11 ruga atunci să vorbească, să-i audă glasul, sad recunoască gân-; durile; $i/Tudor ;vdrbea, în aşa chiţ* că i Se părea ■;l^iâar Sultanei că numai pi atinge inima lucrurilor cu •£#torha lui. Pădurea, oamenii, iubirea, erau deodată, ;%^tfel de cum Ie cunoâşfea prin sine sau prin nltii ; ^ ^ăjtâna ci aşa cum Ie bănuia şi spera. Parca iseji^-
Ât'BUM DE FAMILJ

puiau ochii de o pâpză ce acoperea .culoarea adevărată a firii şi sufletul se desgheţa ca o apă prik măvara; $i de afară se auzea plesnind ghiaţa lacului, venise Febiauarie cu zile de Marte^ Ciori croncăneau zi şi noapte în pomii mulţi, nşgri de la> lercani, câte un foc de flintă .slobozea pândand, / să mai deştepte glasuri în tăcere. .
Mai nesuferit îi era Manole şi mult mai lesne uitat, câlnd nu era acasă, de cum pleca, Ioniţă, pe lângă vetrele mari cât bordeiele din sat, se prăjeai, dormea, mânca, vărsa, nu se' juca, nu gângurea co- | pilăreşte, nu se ridica din mijloc.'Premenit acum, câteva clipe era de ocară, şi plânsul' lui, când plâri--' gea,.semăna â scârţâiala de ţâţână neunsă, ă muget' de animal ce nu se' află. -l;:	'	■> v ■"

'/T'r
Odată, când plecase Manole la taică-su, zicea el, să-şi ia ceva din venitul'lui pe vinul din toamnă,1. Fk>rica deschisese uşa „pdăii Măriei”, iatacului Sul-tanei mai bine zis. Era târziu, după stingerea luminilor în toată casa, şi la lumina lumânării de pe scrin o văzuse pe Sultana, o văzuse cu ochii ei, goală- aproape în umbra perdelelor smeurii şi pe / Tudor îngenunchiat lângă pat, cu fruntea pe genunchiul ei, cu faţa în aşternut.
"r. f1lorica privise p clipă până desluşise. limpede;. îşi acoperise faţa, gemuse, ieşise. .Oe'T'dm odaie p < văzuseră şi ei, în clipa când ieşise. Q ruşine grea. >> ca o piatră de mormânt căzuse peşte Sultana. vNu .* că îl înşelase pe Manole, nu că avea să urmeze de- .4 ' aici ceartă poate, despărţire de Tţidor, o muncea; ,
20	LUCIA DEMETRIUŞ
■: : ■ •• /,	■' .	vc v a!; - 5•;	'	'a.-, . r"
mi simţea acum decât o ruşine ca un' jar pe care 1 ‘X^sŞâr .fi rostogolit *goală, că 'fusiese văzută aşa, des-y puiată de haine şi stăpiâiâireai cea de toate zilele ceilalţi, cu un bărbat lângă ea. phiar dacă ar fi fost Manole acela, la fel de ruşine i-ar fi j fost Sultanei. Mai ţajrziu, venise, adevăratul rost al ^ întâmplării la iveală, cp tot ce se cuvenea să aducă eL Va trebbi săi. se dleSpartăi de Tudbf, el să pleoe pţpaţe. Florica, mâică-Saj n’av^a să^'spue1 nimic lui Manole, sigur, diar cum are să se înfăţişeze ea Fio-.
, ricliii şi ce să-i răspundă? Tudor era liniştit. Aveau
aaaâjnidai în lume, s’au mai văzut'căsătorii , şi diacă nu, aveau să p lece şi aşa, să fugă*., Ce o ţinea? Copilul? Nu, clătina "'capul Sultana, nu copilul. Niciodată nu, simţise decât milă şi scârbă • pentru jivina aia, şi niţică umilinţă că ea îl făcuse, din pa.	.	;	■%:
Dimineaţa îi găsise liniştiţi, hotărîti. Tudor voia, .
• ;Csări . vorbească maică-si, Raluchii* 'şă-i. spună ţpţ .
. „ jşâ' să-î ceară bani." Chiar 'dacă la început avea • să se;; împotrivească^ ,.îl.' iubea, prea 'mult,, ca şă ';;fC ''tu*;, se înduplece. .Trebuia să-şi. facă amândoi cu- . ferele în taină, Să plecepeste o zi,‘ de cu noapte. . A dona zi, însă, Florica îi vorbise Sultanei şă niciuii. strigăt sau ameninţare pu sie auzise din odaia, . în care erau. îjichise. Sultana ieşise cu ochi de nebun ti'-'Şi. salbnuTîii «ăţeySe']'^a>dşan;rfni^âinăii,'îa .'-şţiBŞh,'': nice dela 4 după masă, şi tot nu izbuteau decât "< i ■ ij' ■■ taie cărări mari şi mişcătoare' pe întunericul ea-? .' feniu. Se plimbase printre mese,! şe aşezase pe Iar ,
f ALBUMDE FAMILIE V,-• t Vi i
'/■ .'viţe, se' ridicase, se aşezase' iar;' cu ochii aiuriţi, câ :;-k gura yâjnătă. Călcase pe. o, mână ja lui Ioniţă, tot- • deauna în diurn, şi nu-i auzise sbierătul. Tudor vorbise Raluchii şi plecase în pădure, la vânat.
. Raluca şi Florica stăteau în încăperea dela intrarej mai luminoasă, 'şi< brodau. Nu-şi vorbeau. Raluca * răsucea ţigări dintr’o besactea de argint cu tutun, cu degete tremurate, cu ochii lunecoşi. Florica stătea ca o vită lovită în cap, cu ochii pe gherghef* cu gândurile topite. Seara se întorsese Tudor aproape vesel. Ştia el ce, .vorbise cu maică-slâ. De Sultana*
1 când o văzu, se sperie. Scăzuse tentai şi două dungi ' albastre verzi ca vânătăile vechili prindeau între ăţe)îSurâ ,şi: nasul,'.' parpăj;sx. fi stat în păntâlnt câteva zile şi âr fi fost: desmorpâ-ntată acum. Când, îngri-, /Iţ^â^Elţ^ca se dusese pe la miezul nopţii s’o cheme t" >■'. să" se culce cu ea, după.ce bătuse în uşă de doUa -ori, cu1 * sufletul grieri die africă -şi râsjmhdere, auzise dinnăuntrul' „odăii Măriei” două detunături şi pricepuse că Sultana îi spusese şi lui Tudor tot ce > v' îj îuicredirtţase ea peste zi.
l.'.'W ■' Înmormântarea celor doi tineri umpluse de ruşine • casa 'şt, neamul celor • dela Iercani. Manole plecase lisat ai hn. , Florica se ţicnise' şi suferea uşor dtirereia pe care altfel n’ar, fi putut-o duce. Raluca, tot limpede, şi îmbătrânită ’ deodată cu o Vsută de ani, van-duşe casa, moşia, pădurea, şi se mutase cu Florica ,t şi Ciiuloniţă în oraş/la „Brăila."V	» ..
1 , Uiterle aici, toate trei, Maria, Raluca! şi Florica, •: în fotografia asta puţin ştearsă. Nu ştiau fotografii
<	,22	LUCIA QEMETRIUŞ
C, 'de atonei să facă ocini, taţi parcă şţnt nişte puncte v, ' negre. Ce se poate* înţelege aici din - frumuseţea ,,, tară mjarginia Măriei? Da,' ea era. cea' mai frumoasă ’t s ;|lin .'toate. Avea oh, chip fără; seamăn, nişte ochi de , ' Jtppaz, fără vină,, feră umbră, o culoare cum nu se ‘ihai găseşte pe chip omenesc- de străvezie şi lu-, i minoasă. Cea care se face că citeşte în aceeaşi carte f/.-- cu ea e Raluca, neagră toată, mai înaltă ca ele, sub- ,
%.v jţire în talie, cu flori lia piept şi pe poalele rochiei îţ jr învoalate, buchete, buchete. Asta din margine e Flor - ; ’,rica, mai legată,’ mai plină. Parcă nu ia în serios înecarea pfe 'care a ptis-o fotograful s’o facă, şte uită .
,VJpi floare pieziş (privirea asta . a moşţenit-o i Sultana) şi ţine mâinile cte silă ridicate, ca de lemn >- §i era ceia mainesupusădintre ele, riepotolităi ,Ge ® plăoeâ, trebuia să .ffer'&Lîei. Ira’ semănat şi -aici ' Sultana, cu aceeaşi stăruinţă şi hotărîre a avut ce , i-a plăcut, dar i-au plăcut alte feluri de lucruri, . "şi cu alte pricini decât, inaică-si., V . ,
, $i ăsta e Mihai. Uite-1 aici, în barcă veneţiană, două dame cu umbrele mari,- de dantelă, zicea că sunt vere ‘cu el, că s’au măritat în Italia. Nu ora 4 nalt, nici frumos. Mai mult mic şi subţire, cu nişte l; pehi, îi vezi?, parcă numai vjmpilă întregi,' rotunzi,
(o ca nişte guri de. cuptor de, iad. Parcă .sorbeau în , „/ . ei, parcă mâncau lucrul pe care se aşezau, îl înghi-ca gură de pinel., Era în ei un fel de suferinţă* ;)')05in fel de întrebare fără capăt, rin chip de â spune ’.j^^l'adunase în el singur, toată vrajiştea şi durerea âin .. lume, că îi venea Raluchii să meargă în mâini, şă-şiţ
ALBUM DE FAMILIE	. 23
vândă Sufletul Diavolului, să-I vadă vesel şi, când " rara, veselia lui era înfierbântată, năucă, asemeni ceasului' din. urmă .al unui osândit,' şi răsunătoare ^ dureroasă. Se mişca iute, sprinten, vorbea'pe mai multe gtasuH',^iiân^:'.când 'uşor ca o muzică şi lunecos, când, adânc, cu răsunet, ou furtuni -întregi -. în gâtlej, care stau parcă să se spargă. Privighe-• tori, clavire, clopote, ecouri de peşteri erau în piep-lui. Gând a venit întâi la conac, a îndrăgit-o pe Maria. Boierului bătrân îi plăcea: „mai bine aşa, ; ^ Zicea el, Maria e cea mai mare, ea să se mărite , întâi”. Şedea turceşte pe sofa, în salon, sub sfeş*
.- nicul cel mare, fuma, bea cafea, cu fesul pe cap^ cu iiiătăniile în mână, boierul. Poruncea şi'toate se făceari^.;:
Pe Lorgu îl avea de atunci pe lângă casă, în- '
, v drăgostit de Florica. N’o putea mărita pe, ea, pe "v cea mai mică întâi. Rialuca privea cu ochi mari la , ’ Mibai, tăoea,se purta ca cu nişte slugi cu oeilal#
: domni cari o curtau. Câteodată răbufnea scurt:
:( >„Maria nici nu ştie ce fel de om e Mihai, a intrat ’ la el ca la stăpân”. Aşa intrau multe fete de atunci în căsnicie, ca în robie. Bărbatul era bărbat, nici . bun, nici rău, nici prost, nici deştept. Maria. era , luminoasă şi frumoasă, toată, lucioasă ca o piatră, ne* stimată, dar avea minte puţină. Stătea lângă Mdiai /; rcâ un .câine, ca< un robi Zâmbea, îi umplea pipa,' n cânta la clavir. N’avea nici dorinţe, nici gânduri,; nici bănuieli. Nu însemna nimic pentru ea'că Raluca, întunecată, turbure la privire, mai- neagră de când,.
; >
; Se ivişe Mihai, îi spunea,. ca şi vcuni ar fi rostogolit pietre ascuţite, prăvălind cuvintele: „Sa fie altul
*	în Jocul lui, la: fel ţe-ai purta. Iţi daimăcar seama
ce fel de om e Mihai? Âi simtit că e deştepţPlnte-;Iegi ceva când citeşti ce scrie el? Să-ţi lămurim noi, Florica, eu*\ că Mihai Seria versuri. Apăreau când şi carid îjitr’b gazeta la. Bucureşti. /M<ai târziu a scos şi p carte, ’	/,V	^ ;A " v \	^ :
, A avut noroc Maria că a murit curând, altfel cine ştie ce ar fi suferiţi A murit la prima naştere şi ea şi copilul, un prunc alb, fără culoare, ca uri ; H^erme de mormânt, care sebeunase o zi până, in y ^eară^ de înnebunise^ întreriga casă. Era albă, curată, V ^Ipmii^asă în sicriu ca un înger de argint. Au plâns-P,
*	fitfeştp că au •• plânsă •. da?;:vpeste- ;eâteîfca Juni >niîmaiy Mihai, cerea învoire dela Vodă ş*o ia pe sora ră-
pe Raluca. Papa să vie învoirea^ ce ti*e-■ cea- şi pe la Vlădica, a mUrit boierul ăl bătrân şi i-a fost mai uşor Rriluchri să lupte cu mai puţine mi?. ; r rări . şi împotriviri. 'Pentru ea Mihai era p minune * îndeplinita. ; Ca Tudor pentru Sultana^ îi era Râ-luchii Milîai\ înţelesul şi rostul ; lucrurilor, încetate triate pâriăinu . le atingea eL Simţea grozăvia morţii, pientro^ Mihai ar fi putut muri, piriful vieţii, psen*^ truca el trăia., E)oainney trăia acolo, aproape. Şe gândea la Dumnezeu, pentrucă i părea din când în când"că lumea- 6 făcutăde Mihai şi pe firul gândului ăsta ajunsese la rădăcinile Iui; la ce înseamnă ' tăcerea şi de unde o fi venind când glasul lui v Mihai tăcea, şi stătea ceasuri întregi cu târiiplele
ALBUM DE FAMILIE	(
. ■■	;' ,,'y ■■■ ' r'	'• V *}:V ;/
, strânse în;pabâev\^	care Mihai
îl. aruncase Ia mia^v m trăsura. Jşi şţnţra alt cap, altei putere,, simţea că nu mai seamlăna; cu nimeni^ ca a crescuţi s5a: d^sprinş, s*a înălţat peste ceilalţi de câind a venit la curte Mihai. Mihai cânta la ; clavir şi din gpra, Mihai citea cârd străine, Mihai scria. Bărbatul e un fel de Dumnezeu» se gândea v Raluca, şiţi-e dat să poţi să ridici mâna, să-l atingi.
: ; Mihai se plictisea. Numai el ştia să se plictisească ’^Vnşa, ca un tigru, cu furie, cu desnădejdei Se des-, prindieau valuri, talazuri de plictiseală* din eh şi $i loveau pe ceilalţi, îi doborau. Numai el putea să' >se. plictiseascăf aşa,cu •: atâta ^putere* ' dumăi-, pentru el lucruâle Vşe înfă^eau aşa de sterpe» Mcrurile care v lor tuturor- le .ajunseseră până atunci, şi asta era;
' pentrucă Miţiai eră altfel făcut» nu din puţin, ca
, să-i ajungă puţind,	^	.
Când venise învoirea domneasc^d ^ cununaseră ' fără zărvăj fără henchetuială, pentrucă nici rudele* f ,v nici cunoştinţele nu se dumireau de felul ciudat ~ 4 >în care Raluca o moştenise pe Maria, Raluca luase „odaia Măriei”, dar o părăsise curând. Trează n’avea / k niciun gând de căinţă faţă de chipul cum îşi plângea sora iubindu-i bărbatul, dar în somn, în somnul -greu ce-1 domnea după veghile lungi şi ciudate în s, v ; care o surprinsese noutatea acelor crâncene îmbră- J ţişări, se revărsa în vise grozave, în care, Măria, în pat lângă ea, lângă ei,, surâdeă cu zâmbetul ei de cleştar şi neînţelegere şi făoea mişcari neruşinate* f 4 sau pruncul ei> cel mort după naştere,* stătea ca
SV:
36	' \ LUCIA DEMETRIUS	’\‘	^	'


Mn popândău în grâu.' Odaia o de vină, îşi spusese iRalnca,: perdelele smeurii, care păstrează amintiri, şi imagini,: şi1 şe^. mutase; !în căm^ira ce-o avusese înainte, mai putui frumoasă? mai- puţin vrednică \ de ; Mibed, dar , liniştităj nehântuită de strigoi şi ipor ^une^i. > -V'V; :'-■■■,:■ >T: ?/ j v Florica se măritase cii Iorgu. Nu-1 iubise* Iorgu e^a mare, moale* blând, totdeauna mulţumit şi vesel; Florica era aŞprăr repede la vorbă, la gând, aprigă la; dbrinţe..; Se. plictisea şi ea. In" „odaia Măriei” ră- • :tăeea de pe un fotei pie altul, privea lung, din bal*' ^npl rotund ca un cuib de pasăre îmbrăcat în viţa, /'pâiîurea,. se privea în oglindă, ieşea în salon, 'să aşeză pe rând pC sofale, în întunericul des de boarfe, apleca spre lac, vâslea :ypitiiţseşte,; •. •'sărea-	. co- •
linda crângul. Se întorcea, broda, cu ură, cu furie» Cu încăpăţânare, un colţ Ide cearceaf şi acul împuns aprig lăsa găuri mai mari decât acoperea aţa.
: r Se plictisea 'şi^Mîl^. Raluca să nască, îşi pri^ vea■ ;cuf «emoţie şi bucurie pândele. Se gândea: „copilul Iui Mihai”; şi îi căuta privirea. După thef> fMihai îşi întorcea capul şi fluiera privind spre lac, sau îi lua p,mână? i-o săruta încet, şi îi vorbea de minunata alcătuire a lui Dimanezeu ca dintr’un pântec umflat să iasă viaţă, yiaţă -şi graţie şi frumuseţe ••<şi duioşie; ŞiV deodată, 'Florică înţelesese că îi place Mihai. Râvnea . Ia el ca la o bucată . de pâine, cU îpame, dmxttiâte- măriintaele, cu furie. Iorgu eră bun, moale, încet. Sta1 pe moşie Ia, arat, la cosit, lâ cules, avea grijă de ioaţe. Mihai nu se amesteca.

Y; ■' : Y‘\ ' ALBUM ^DE FAMILIE ’	" Ya . '
Mihai era iute, se mişca mereu, era subţire, schimb '
■	-Ayesi-Aid:- gurăpalidă-mare, chipul , /
tot palid, ochii numai închişi şi negri în figura :ţmsă;c ■ şi jalbăi ca de 6 măre emofie, căscaţi să soarbă lumea. Florica începuse să se îmbrace cu grijă, mai ; femefeşte ca totdeauna./ îşi lăsă goi umerii largi, -^lini, poleiţi, punea flori în cap, flori la piept, ilar-^hica născu îun copil, îl boteză Tudor. Naşterea o ^labise. Nu mai era aşa de frumoasă, se supşeSe, se 1 ţ Y^tihsese ceva în ea. Se rupea de lângă Mihai ca să "
' jstea lângă copil, îi cerceta zilnic/ cu deamănuntul, /%semânărife
* Mihai ^mţise chemarea ce gâlgâiau îh Florica, şi " îi răspunsese. întâi încet, câte puţin. Ii prinsese *; > în palme umerii când îi punea Şalul,^ n prinsese ^mijlocul c%Ld p daste; jos de pe cal^ o sărutase când o întâlni^ în pădure. Nu ^flori şi evantalii ca / Măriei, , nu cuvinte şi vărsiiri. Pâ^Raluchiiy ci ţnî-brăţişeri crâncene, duşmănoase, ca şi cum şi-ar fi şjlrăzbunat cu ele plictiseala suferită până atunci, f^brgu era pe câmp, la vie, în insula din bălţi, Ra-: luca îşi îngrijea copilul. Mihai trecuse pragul ia-- tâculhi Florichii şi , Florica îl primise. Era în el o putere, o căldură, 'o .convingere, care şi pe alta a mai ptiţin hptărîtă decât Florica să ia binele âcolo . undeigăseşte, ; ar iC^âfeşit-^K. Fu^şeră /.după/ ’■ > mese- lungi, sărbători sălbatice fără cuvinte, fără pri/ ; viri în celălalt ca într’o oglindă, fiecare^ grăbit sa , Şea cât are putere, pe măsura setei lui şi mai mult. Y - y ln ţoaimaă, Florica născuse o fată, pe Sult^arţ
28
LUCIA DEMETRIUS
lorgu se bucurase. Mihai plictisea !iar. In iarnă , Mihai plecase fără tiimia^ Raluca, năruită ca o cb-,
;Ioană de scrum1, crezuse ca va murfde supărare* dar trăise şi se adunase toată asupra băiatului, lui Tudor,^ căite-'nufi^semătot^ des'tnL/Iui'^MihjM^./ci *mai
**	Vi , ,	"
<: • 'r Florica se aprinse mai tare, era mai vajnică, dar v îşi iubea fată; şi cn ea era, domOală. :;... '	> J
Când, după ani' d|e şcoală, Tudbr se întorsese acasă şi începa^^-â	cu Sultana, ştiuse
> ; ; Floricâ,. şi mum&i ea singură, de ce, în graba, br măritase cu Manele. Şi înţelesese şi Sultana deice'
. " mai; departe nu mai putea să' ţ^iască, după ce îşi \ ; onBjpărţise aşternutul cu Tudor. Au murit airiândoî, bieţii copii, şi; de tatăl lor, Mihai*: ;V, adm^ aminfev 1	'd A;' îvl	-v- ■/: * '.y'v
:	.-.'.Vezi, asta e fotografia bătrânului, a irioşului Du-
mitrache. Uitei-1 cu cucă şi şubă dublată cp samur. ^ :	? Ii cUţg mustăţilepesteb&bie ?,de4 prind pipa .între
•y''V douâ îâ^ ^ două codite, piî &’ • semănat • Flb~''' ;fica, el când a lupt-o. ^ Vcdanâ Zamfira» iată, polr' - ■:;	Zaii^
‘	~	biaf de 'zestre.\
x^n..,.:b^>A-vv^	-
' •<, ■	.j>;;..'V;;; ‘:.v;0
in
PENSIUNEA ‘ „STEAUA MAGILOR”
;;	* l /. .
' ’■ '
;; Când se auzea clopotul de prânz, cu sunetul lui ■v>vde lingură de cositor ţatută; pe un talger spaîrt, ca ^ şi cum metalul s’ar fi jucat de-a cartonul, oaspeţii pensiunii începeau, să iasă dinr fundurile de; chăise-' r iongUe-uri în care" erau cufundaţi? din sulurile de v pături în care se înfăşuraseră^ dintre, pernele moi
până ăfttei.* Brazii '.s£v\
■'■clpinău, vjui^u^u;(' cu sUnete lichidei că	largi u
talazuri/ măreu în suire, niciodată sparte,: de mal$ şi petele de soare galbene-aurii pe covorul galben lifort al acelor de brad şi pin, îşi mutau puţin locul, :.;^0]t'::ca în fund de ape, clătinate de valuri, pe pa-: ţişti de nisip.
Bătrânul. uscat, cu ochelari şi şapcă, tuşeşte Uşor,
, atât die ^şor/bă •• tuşfea'dulţpăiia-. mai mult iin început die yorbă la -care; renunţă repede şi îşi mai înoadă odată fularul la gât; Baiatul brun, cu mustăţi groase; începuse să se ţ>limbe pe alee de vreo douăzeci^ de minute, ţn aşteptarea clopotului. ; Se plim-:
, ? başe în sus şi în Jos^ pe aleea care ducea dela ^avî- > lidn la sufxagerie, numâi pe ea. *Ga, prins întrVcolir
•	30	'	LUCIA DEMETRIUS	'	'
‘^'vie invizibilă, cu ochii în jos, cu mâinile în buzunar, ,
\t cu umerii ridicaţi. Se ferise1 să. suie saii să coboare ‘ . pe alte alei, dar Doamne, acolo, pe loc nu era oste- ■ neala atât_ de mare. Câteodată,- oricât ai vrea, nu mai tine locul, trebue să faci ceva. "	o:-■ ■:Z:
V , De. jos, de pe rotundul bătătorit,; cu chăise-lon-gue-urile aşezate în cerc, unde stă grupuldebăieti ; ^ şi fete care- s’au împrietenit atât de taie de o lună» > ; . de când sunt aiici* urcă râsete vesele, cuvinte arun-/ cate .nu Se ştie cui, poate fetei care umblă cu pan?--' g tahnn băieţeşti, scurţi, singura din toată pensiunea,, / ^^u bătrânii cu pătură tărcată pe ea, ca un cal care Kj^vasudat sau «ca oenglezoaică, î)n voiaj. „Copiii ; 'v ăştia nu s’au învătat încă cu boala, se gândeşte bătrânul cii şapcă şi ochelari. Âu să-şi, rupă plămânii
•	râzând1, au şă aibă- febră diseară, tuşind aşa, cii «energie, cu bucuria cu care mănâncă la masă”. De .
, . jos, un nou hohot isbucneşte din şapte piepturi ! ' deodată, cei tineri îşi afirmă sgomotos. viata care ntt vrea să păşească în urma bolii, veselia care nu s’a , deprins până acum că nu poate :-merge deicaf de *
- De la vilp nouă, unde totdeauna sunt toate ca-> merele ocupate, când un nou vizitator cu cearcăne.
r şi mâini fierbinti coboară dela gară, şi unde „se f “ . mai , poate ţătUşi fece ceva”,; rând noul venit are! , [q-î cămaşă colorată larg deschisă la gât şi îşi ridică , sin- , valizele din trăsură, cu uşurinţă şi veselie, încep. -coboare mesenii, ^.^-«ntei^yfeâcaji; văratic*,' V
•	: Profesorul îşi poartă cu seriozitate pesteparir
PENSIUNEA „STEAUA MAGILOR”	3* v;
; ’ \ ' ; >••• ■ •
ţalonii albi pijamaua de noapte, din mătase vişinie du dungi subţiri, alte,, (e frumoasă, se gândeşte' el, o plăcere pentru ochi, şi te acoperă bine, de ce ' să n’o pun la masă?) şi din colţul lui, unde se preface că citeşte gazeta, iscodeşte cu ochii la toate mesele din jur. A venit şi familia negustorului, tatăl înainte, cu bastonul cu ţintă în mână, cu şapca . pe ceafă, cu braţele goale, fata şi băiatul în urmă. .^ip’pţi au ceasornice mari ca nişte busole de sub-f^ţ&rine, prinse cu curele solide, pantofi cu tălpi ^"■groase, cu catarame enorme şi,duc,'fata	cutie, de- ‘
| metal bine închisă, din care scoate prăjituri, patJăK? -f-: gele roşii, fructe şi sardele, după cum li se pare ' înasa de săracă; băiatul un aparat de radio porta-tiv şi tatăl un aparat de fotografiâFîn cutia lui de piele, âgăţat de un umăr. Câteodată au şi câte un binoclu, un termos, un pliant, sau alt obiect sau ş unealtă foarte civilizată, foarte lucioasă, bine în- '■ chisă, sistematică, scumpă.
■	- , Sofi începe să servească supa grasă, hălci mari
■	t came în care plutesc legume adormite, blânde ,v./’ şâ sălcii la gust, ca desinfectate, prăjituri şi compot.
\ •, ’ Familia negustorului bea”4 vin mult, multă bere,
mult sifon, mănâncă verdeţuri multe alături de fe-[urile servite, şi !tace în timpul mesei,, gravă şi so-leuină. Fata şi băiatul îşi,pleacă nasurile lor-lungi şi înguste, prinse-înde ochii , rotunzi, apropiaţi, atât* de apropiaţi încât parca . efortul lor de a se uni a subţiat aşa nasul, peste farfuria plină, peste pahar; „rele rase. Fata îi, serveşte pe ceilalţi, mută repede , ,
32	\ LUCIA DEîViEŢRIUS '
, / farfuriile goale din fata lor, adună fărămiturile* ca?, >răţă/aşează, toarnă şi împodobeşte. Băiatul priveşte geam sau potriveşte radiosul sau citeşte 'v gazeta. Tatăl mănâncă de, nădejde, cu mâinile lui curate acoperite de păr roşcat, împodobite cu inele mari pe degetul mic ,al fiecăreia.,	4
Profesorul la pensie, caie ş’a ocupat de ei mult; timp ? după venirealor aici, acum ă aflat tot şi sţu~ x diază alta masă. Ştie că] copiii nu sunt fraţi, cum âu aerul,, ci căsătoriţi^ că negUstoiul şi-a îh^rat «el; krigur băiatul la 18 ani, ca să aibă urmaşi* dâcă va fi sa-i plece băiatul în războiul care şe tot spune că^se^aprdpiej şl şă-i deprindă şi pe nepoţi în meseria b lui bănoasă, să ştie cum şi cui îşi lasă Averea nesfâtşită; Căsătoria; s’a făcut adim un an şi ter-mâşii umă ^	•*:	,v-V_
f }V Profesorul e acum cu ochii pe masa din mijloci yUnde 4ouă^ femei blonde şi cărnoase, cu ciorapi *■; Scurţi pe picîoare plinei încălţate cu pantofi înalţi,,
- râd şi vorbesc pe întrecute cu domnul cu păr' creţ, ..-.■„. ^âuriu,’ ca de copil. Ar vrea să ştie care dintre ele e; cea; care sie plimbă cu iei Seară pe şosea, sub 'g'eaJ*y ■y ' nmiffe;?luif >: ■v=i*;: y ’ - y.	• v; ^ _ v\ ■ i yy; y /:y^ y> y
-La bucătărie nevasta* directorului se răsuceşte» / printre maşini încinse, printre slugi şi ^teancuri î de farfuriij bmftueşt ei ceartă, priveşte • sanchiul < Directorul în odaia lui mănâncă tacticos* singiuy cu şervetul legat îri, jurul ‘gatului; cu capul mare, ras, acoperit de protebm’ăhţe, tremurător întrti ute- , chile albe ale şervetului." ,	, /	. ;\3 >/
'	PENSIUNEA „STEAUA MAGILOR” v:;■ 'AE'
Nevasta şi fata directorului au să. mănânce mai târzia, în sala mărie, la masa rezervată lor, când lumea s’o mai linişti şi s’o rări. Directorul Intră în , bucătărie să-şi măi umple odată farfuria ţ cil supă de caralabe şi trece pe lângă neyastă-sâ fără ş’o vadă. Ea strigă tare la bucătăreasă, pocneşte cu şervetul o muscă imaginară aşezată pe zid şi îşi plimbă trupul mare în halatul negru care abia îl prinde, ca pielea ei pe o pătlăgică mare, grasă, mustoasă, toată numai curmături şi sferturi rotunde, bosumflate, inegale. De şapte ani n’au schimbat un cuvânt şi de şapte ani: disperarea femeii zilnic a părut că plesneşte, lovindu-se de indiferenta bar-^ băţului. /1;i - '	( •'	_
Fata stă în faţa linei mici xaţedre^m^ un ţarc de spalăduri peşte, Care i se vede \uumai capul ăe madcăm flamandă şi mâinile care no-tează sârguincios toate extrasurile eterate în sala de miâncare.	>
După masă, când soarele îşi mută focurile în cealaltă pădure de pin de pe dealul dimpotrivă şi trimite alte umbre peste parcul povâmiţ al pensiunii, lumea se aşează în aceleaşi scaune, se înfofoleşte la loc, şi siesm începe, prelungită	în seara
răcoroasă, repede venită. Muntele ţuguiat de peste drum se; aşfează ca o stîngătoare de lumânări peste soare. Pensionarii dela Steaua 'Mag^or” Şe înfăşoară în pledurile lor, Ilona coboară din vilă cu < ; alte paltoane, cu alte şaluri. N’a fost amurg, şi . uite,a şi venit; noaptea.^ ;	;	.!
34	LUCIA DEMETRIUS
Actriţa vine din sat cu plasa încărcată de ouă. Iese aşa îţi fiecare după masă, după ce a dormit / doiiă ore adânc, pe partea dreaptă un ceas, sa nu supere inima, pe spate oelalt ceas, sa nu sufere nici ficatul, şi colindă satul cu plasa sub braţ. Caută mere, ouă şi miere. Fade provizii pentru la iarna. Şalul de mătase neagră î|i flutură cu toţi franjurii lui peste flanela lungă, tot neagră; tricotată; pe umerii largi, pe şoldurile măreţe. îşi poartă capul brun, în care n*a albit nici un fir, cu ochii lui cafenii şi nasul ca un cioc de raţă peste buzele stib-, ţiri, nevopsite, drept, solid, pe gâtul vânjos. Pe piep^
' tul ei larg ca o panoplie* ochelarii îşi au locul lor, suspendaţi cu şnur cu tot de un nasture,; ceasornicul îşi are buzunmpil, din care îi spânzură lanţurile de aur cu şupeUmic; crucea ^ ătâţnată^ drept la mijloc, pe şiretul de mătănii, între ochelari şi • ceas, ca într’o dreaptă balanţă.
Cina repetă prânzul fără nicip schimbare. Afară ; e întuneric de tot. Un radip, după de a dat ştirile,
;îţioepe. să îngâne muzică de' dans. Ma^ celor, tineri se înfioară, copiii se privesc cu luciri îh ochii, tre- J sar ca şî cum peste o clipă au sa ţâşpească îu picioare înlănţuiţi doi câte dpi, şi pje urmă se liniştesc posaci; •cuminţi, abătuţi. Veselia de ppste zi a trecut, mâinile încep să prdaj obrajn să se îmbur joreze, gura să se usuce. Li s’a spus de zeci de ori 1 că ar fi mai bine să mănânce fiecare în odaia luţ, r ca domnul cu ochelari, ca băiatul cu mustăţi, ca : atâţia alţii, , şi n’au vrut. Seara văd ţotdeăunâ că \
PENSIUNEA „STEAUA MAGILOR”
35’
)■ ■ ;
doctoral are dreptate, dar a doua. zi . vor sa uite iar*
, La ora zece vila e ca un bloc pozitiv de întuneric sub talazurile de argint ale lunii. In odăile mari, înalte, cu geamuri lungi şi înguste* deschise toată noapt^, . din păturile pierdute în câte un colţ de camera, de sub păturile multe, se mai aude câte o tuse suavă, cate o răsuceală neliniştită. Băiatul cu mustăţi se trudeşte să doarmă, să nu privească faţa lunii pe zidul din faţă, să nu se mai .uite prosteşte la iatacul depărtat, mic, cu lighianul lui de por-'ţk celan alb înflorat, înalt, prins niţr’o reţea de sârmă*
? la cana pântecoasă pe care cacfe acum raza lunii J şi o lunflnează atât de limpede că ai putea citi pe ( eşarfa raz care fâlfâie pe el între crengi dă liliac: \ P^skmea »Ştema Magilorv cu litere ondulate* negre. Au fost, demult* când directorul era tânăr şi 1	: nii şe uita la cheltuială,* făcute anume pentru pen- \
*Munăa luL^^^::';:'.-;	' \ ■'	.	:	'•
Bătrâna cu pătură, bătrânul cu ochelari, dorm îngereşte în paturile lor. Tinerii de pe platou suferă, prin somn, că sunt despărţiţi. Se visează împreună,
unii că aleargă prin curte, alţii că sunt acasă şi în chip ciudat, tot împreună* alţii se uită iii vis, băia-* tul <ni tricou vărgat(ţdsează ceă^d^	cu
ooade că băiatul blond o săruta. -	;
Dincolo, în vila nouă, negustorul citeşte o ga-zăetă economică? în patul larg, cu lampa la cap. A închis uşa dintre odaia lui şi cea a tinerilor, fuţnează o ţigară groasă şi cască cu poftă, des.
Nora lui se mvârteşfej într?un capof uşor, tran-
vLUCIA DEMETRIUS ;-V;$.v''\ V ' V,
dafiriu, în jurul patului îii care bărbatu-său ş’a şi culcat. Aduce paharele de apă pentru noapte şi v , Ie pune pe măsuţă, la căpătai. Scoate .ghetele pie sală, în faţa uşii, se piaptănă îndelung în faţa oglinzii, se duce să privească prin geam parcul luminat*, de lună, limpezit de 6 extraordinară lumină» gol* liniştit, răcoros.
Bărbatul ei stă cu braţele încrucişate sub gât, cu coatele albe, ascuţite, goală, cu ochii albaştri, lim- ' .piezi, pe tavan. A reparai până acum ca 6 şurtipeb niţă mică şi un clăştişor minuscul, pe care le poartă totdeauna în buzuhâr, ceasul de masă, pătrat şi alb, care de câteva zile rămâne în urmă cu jumătate de minut la 96 de ore. Acum şe gândeşte sărşi comande din străinătate un trusou complet de unelte pentru reparat: oeasprnice. E un gând. interesant, pe ' * care-1, poate gândi două ceasuri.
.Nevasta- şe mai plimbă piuţin prin odaie, se mai* duce odată la geam,, se culca în sfârşit lângă el şiînceareă,fo	Un început, de conversa- !
. ;tie. Nu prea are ce spune,, şi nu i se; răspunde. Bărbatul e, preocupat dle gâindub lui. Femeeaîşi trece mâinile prin păr» pe piept, îşi potriveşte pernele ■?; măi sus, stinge lampa de pe masa ei de noapte şi ; ' > îşi apropie fata db bărbat. . ,	, / u
—;Eu mă; culc,/'şpliaie'^ ea, noapte bună. Şi îl /> ^ sărută. Bărbatul întoarce faţa^o săiută şi el şi spune }/■ cu gâjndul aiurea:	V/>>-,•>
— Noapte bună.	1	,,
Femeea rămâne pe pernele ei ridicate,; bărbatul
PENSIUNEA „STEÂtJA MAGILOR”	3i7
şe trage în fundul rotunjit al sălf elei, stinge lampa ' lui cu idri braţ alb, întiris moale spre măsuţă, îşi '■‘^?;'-bqIcă::?faţa adâridă în perne şT cufundă în viiţo-vrul truşou de unelte şi în somh. Eiemeea tirmă-reşte pe tavan mersul lunii^ cu ochii ei mici, negri, nedumeriţi , şi trişti, v	v t
Alături, negustorul aşteaptă răbdător şi cu nădejde să-i vie pe lume urmaşi.
Actriţa a învelit fiecare ou cumpărat azi într’o foaie de jurnal şi Pa pus lângă celelalte* adunate ; în coş. La Bucureşti are să le pună într’o apă pre-gătită de ea, pe care a învăţat-p în Gerinania.
Şi-a trecut' pe Jpicioare • o^;ptarfecbe -'dri ciorapi nm* \ | deasupra lor alţi ciorapi de cauciuc şi deasupra ^ acestora, alţii, (die lâuiă. Uri oeas^ cât are .să stea cu ei, pentrucă e bine pentru uri eventual reumatism, are asă cureţe florile pe care le-a cules ieri, amică, să le ptană pe ziare întinse,până ş’or usca. Sunt bune iarnă pentru, băi de picioare. '	-
Curăţă de cozi florile mari, galbene, şi se gan- • , deşte la fericirea die a fi singur şi de a te putea îngriji. Cum nu ştiuse, atunci când o lăsase bărbatul, în mijlocul unui turneu şi fugise cu o fetişcană* una care ducea tava în piesele în care ea juca , roluri gireile şi mari, >etam nu ştiuse aţurici cât bine îi fac şi fetiţa şî bărbatul. Plânsese, suferise, ea 1 'canB'-nu ’cimb^uşe-.în,-viaţatei alt bărbat* blestemase v şi tânjise după el \ arii de zile, .gata' sări: ierte ori-. când s’ar fi întors, până în ziua în care descoperise gustul libertăţii,1' Libertate, singurătate, ^asta îrisem-
3â	- ' „ LIJCIA DEMEŢRIUS
• nau, să ai timp să te îngrijeşti» să te doctoriceşti» \ să prevezi (fin vreme orice boală în aşa chip încât ' -.-.r * să nu te alungă niciuna, să faci provizii, să mănânci ,
^ bine, să te ’mbraci gros, şă-ţi pui ventuze odată . pe săptămână» fără să te doară nimic, pentru a activa circulaţia, ca să trăieşti mult şi sănătos.	:
v . A terminat cu florile, şi'-a scos ciorapii şi şi-a frecat tare picioarele cu spirt, a luat un laxativ şi şina îmbrăcat uri halat mare de flanelă, şi-a pus vată în urechi ca să nu răcească pentrucă doarme . cu fereastra deschisă, şi s’a culcat liniştită, veselă.
. lată!: Asta e fericirea pe care o aduce independenţa. Să fi fost şi el, a^ici, actorul, cine ştie pe chefuri ar fi avut, sau dacă nu i-ar fi apucat, noaptea jos în restaurant la un pahar de vin, sau pe vreo potecă din parc, să vada luna te pomeneşti, , ;
1 nemernicul. Luna aih văzut-o destul acum treizeci - *de ani, o ştim, acum un somn bun, întâi pe dreapta, apoi pe spate;,' V	^ Ni’,.” : N\V;: n'V;
Nevasta directorului doarme în aceeaşi odaie cu / fată.. Paturile lor stau de o parte şi de alta a ca- ‘ merpi largi, şi Ia mijloc, între ele; luna toarnă ',p potecă albă, curată, ca un preş pe trepte de . biserică, când se aşteaptă o nuntă.	t	Nn;:N
Fata doarme. întinsă pe spate, cu chipul ei mic <-şi curat, închis şi inexpresiv ca o cutie, cu o ţinută corectă şi modestă în somn, că aceea pe care o are ■ zilnic în bucătărie largă, în ţăreul ei de scânduri^
" la calssă. Niciun braţ. asvârlit în gol sau . pe' perne,
■; N, v'N NiN', ’'NNN -/N. N';.NN
PENSIUNEA „STEAUA MAGILOR”	39
nicio mişcare .curajoasă a gâtului, a piciorului. Un soma disciplinat şi cuviincios. •'
Bătrâna însă chinueşte mult salteaua şi resorturile : patului până să adoarmă. Tăcerea asta a nopţii, în ' Oare nu mai poţi certa pe nimeni, nu mai poţi ur- ‘y mări jiimic ca să spui că e prost făcut, în care liniştita sasta de fată doarme ca şi cum viaţa âr fi -> frumoasă şi fără griji, o înnebunesc. îşi trece pentru a iau ştiu câta mia oară toate zilele ei rele prin capi suspină adânc, bombăneşte, cere cerului tăcut " şi fiiminos ca o apă fulgere şi trăsnete divine care să pice’peste odăiţa de lângă bucătărie, odăiţă în, ţ care ticălosul de bărbat îşi face de cap, mănâncă, ' b‘ doarme, petrece, râzând dp bătrâneţele ei, aşa cum şi-a bătut joc şi de tinereţi. Ţrupul ei mare, ;Se sufocă 4 în pături, .carnea multă suferă, răspândită pa mâlul în fundul patului cu gropi. şi. prăvălişuri. Mâinile se frământă, se ridică ameninţătoare, somnul nu vine.
In parc luna a vărsat în văile adânci, pe pote-; .cile largi eleştee, bălţi, mări de lumină. Băncile albe v strălucesc sidefii. Umbrele se desenează limpezi, de ; -negru curat pe argintiu spălat proaspăt. E o linişte fără spărturi, ca sub un clopot enorm de argint.
Pe drumul mare care duce spre sat trei umbre urcă şi coboară. Sunt cele două cucoane voinice , şî domnul cu părul-blond, creţ, de copil. Turburate, .
• pătrunse de răcoarea, de lumina nopţii, amândouă doamnele se ţin de, braţ şi râd mult, vorbesc mult, glumesc cu vorbe la marginea glumei, la marginea ., dinspre neîngăduit. ,
40
LUCIA DEMETRIUS
i, Domnul, blond mărge cu mâinile Ia spate, lângă ; tele, şi spune cuvinte vechi dă când lumeă, în care e Vorba de frumuseţea, lânii, de fericirea de a fi independent, despre libertatea femeei care azi e An%ilt mai larga decât altădată, despre frumuseţea curajului de ,a-ti pierde odată ţapul, fără urmări. i Amândouă doamnele ar vrea să ştie caid din ele ar trebui să aibă în noaptea aista cuiujul firu- * mos de a-şi pierde capul, dar nu se pricepe limpede, / Domniţi.. biăndi'.şe^pietde.Aar • Sp. .cuvinte foarţe poetice despre foşnetul pinilor.	;	^	I; •	>
. /'.‘-Vila nouă îi înghite pe tofi trei atât de nedumeriţi încât şe despart, pe culoar,	v J
...întunecată,<^^m^	*
di ferestrele închise; In odaia de alături de ea, la /’ lumină. unei ^ m abajur plusă pe biroul vechi, ,'. bătrânul director se deshiaiă,	scoate, aple-
cat, gâfâind, ciorapii, îşi încurcă degetele groase,
* boante, tremurătoare, în bretele.^ Ochii îi ^luceisc,V'v;; capul măre, ra$* ,i se cMtinăv Priveşte, de^brăcâh-^-^ ;
V dju-se,' spm patul înialt, de lemn care a fost odată /.vllicipş,’.'	-pe ••câ^d’-a' ăduş^-'am* duTPă Cp
întunecase, Vă^ăful luL Ei albă^ plină, rotundă toată şi tare ca o minge; dacă ar cădea în picioare, ăr ; ţâşni die două^trei oii în sus, dreaptă, întocmai ca ;
6 minge dă caăciUc, Sub lumina abajurului verde sticlă» carnea ei roşcovană capătă umbreyerzub închceturile, povârnişurile sie adâncesc, întunecate. , , Bătrânul mlai cercetează odată, orbeşte, cn' mâna, dacă cheea casei de fier e în fundul sertarului,.sub
| - ■• , ;■■	:*PENSIUNEA „STEAUA MAGILOR” 7" —'4*' "
hârtii* p să' aibă acumia, "îtf’ cur^^V nevoie ©a^ răsuceşte^ dfe două oricheen şertaxiilui şi se aprbpfe v dip pat, bondoc şi şovăiţof bţ . eămialşa lui largăm - lungă, ca o foca di-esaLtă ridicată pe labele din spate. ; Nu maivedb	ochilpiridfeoait âl3>til! roşcat ăl
trapului letei, şi ;îgd' prăbuşeşfe capiul gr^ piepn tul iei rotundl şi fierbinte Cu miros de pâine şi de
pământ.
Şi dimineaţa începe iar cu clopotul ei dogit care cheamă, la cafea cu lapte, cu goana. slujnicelor în parc să aşeze ,chaise-longue-uiile, cu coborîrea so-Y lemnă a celor din vila veche, râ coborîjea s^identa . a; celor din vila nouă. Actriţa va stă două ore la
vt j^fe/şi r.piş^rmia] • plecaîn i^tul	p tră-
' sură»pentrucăj Yâ1' auzit;xCă^:^acplo . S©•..găseşte^ miere’,'/;
bună. Băiâfel cu măstăţi s^a botaiţît -Sa, nu- cdbpare 1 ' azi dfe scaunul ljui nfei cu cinci minute î^ de 1 clopotul dfe prânz. S’a odihnit rău astă noapte, pdate nelinişteai lui din timpul zilei a fost vinovată de febra nopţii trecute. -De pe platou pornesc râse-tele împerecheate cu tuse ale celor tineri.
T)af lucrurile hu merg după cum le plănueşti. Pe la şasie diipal măşă, beatul brun cu mustăţi e , ntâjt dîe cup&rins de nelinişte, atât de înnebunit de.
iimobiliţate, âtâfc’die ^tul/şi ’ <fe'‘ bqală şi dîe sănătate ^ că/începe stări fie indiferent dacă în plămânii lui găurile., care sunt acjum1 oâlt un ban au să Se' facă câit pumnul, dâcă va trebui să se ferească ţoătaf iarn^
7 asfe d!e fnţg .âi" Aâint	să poată să măi- vie şi In

42
LUCIA DEMETRIUS
mM
in
vara viitoare- tot aici, sa înţepenească chaise-iongue. Nu, îi e indiferent orice.; Să şe în-
•	tâmple orice. Dă la o parte păturile, pernele* ţâş-
neşte din încolăcirea lor1 caldă şi pleacă, drept pe : poarta pensiunii.	■ - :'\
Soarele se culcă după dealul dimpotrivă. Pe cer se. adună nouri plumburii. Dar cât e de larg cerul aici! Cum se desfac deodată colinele ca să facă loc văilor, multor văi, ondulate, calde, născute una din alta, la nesfârşit înainte, mărginite numai pe laturi de munţi înveliţi în păduri ca în nişte adânci, dulci covoare de pluş, cum se văd aici, fără goluri, fără poteci, ţesute una, cu verde cald, scump.
Băiatul coboară o vale repede. De când n’a mai coboriţ! Ce "plăcere să mergi repede, fără socoteală^ cu vântul în piept, ca o corabie! A ajuns în satul cu case înalte, ridicate pe temeliile lor de piatră ca pe un etaj, acoperite de clematite, cu trepte de
♦	piatră, cu grădini în care se ridică tufişuri mari de phlox albe, roişii, nalbe nobile, dalii îngâmfate. Satul tot miroase acum, seara, a floare, a paie proaspete, a bălegar cald, bun. Biserica se ridică pe nenumărate trepte de -piatră, în mijlocul unei pieţi * ' strâmte, unde â fost ziua - târg;; e înaltă, severă.
. Băiatul urcă o julijăi,: un ideali pipă uriul,.m e iăr ,
la marginea şoselei, în faţa' văilor deschise, ca palmele lui Dumnezeu. .Cerul s a acoperit tot d!e nouri mici, creţi, cenuşii, dar foarte sus. Nu apasă, dă" numai ceva grav, trist şi romantic peisagiului. Băia-> tul s’a aşezat pe uh mal ierbos, să respire. Clo-\
„	PENSIUNEA „STEAUA MAGILOR”	43	.
potele bisericii sună.. „Trebue să fie şapte”, se gândeşte el. Dar clopotele nu mai tac şi suită .prea , ; jalnic ca să fie numai un rămas bun spus zilei. : ‘ Pe uliţa satului, colo departe, mică, subţire şi şerpuită, lungă, când la iveala, când ascunsă de • deal şi de pomi, a pornit un convoi. In fnmtc merg pe două şiruri mici nişte oameni îmbrăcaţi în negru, care uite, încep cu gesturi egale şi mecanice să ducă mâinile parcă la gură, şi se aude chiar până aici un cântec jalnic, puţin milităresc şi puţin tărăgănat, din trâmbiţe, din goarne vechi obosite. 'După ei Vine un car minuscul acoperit cu o pânză lucitoare, violetă. Se văd şi. flori deasupra viole-; • tului şi în urmă se înşiră lume multă, neagra toată,
• Kuft şiTag lung, îngust, pe uU^ lungă şi şubţire a: -^: "satului, ca o singură linie pev o palmă,’ ca un 'drum : tras. cu cărbunele pe o hartă . mare, pline de alte ! . meandre, de alte drumuri, de ape şi de văi mult mai largi şi mai frumoase. Clopotele bat mereu, convoiul minuscul, mizer, înaintează, alămurile lui sparte îngână acelaş răguşit bocet şi în junii lui A>t câmpurile şi dealurile se desfac indiferente, largi, superbe, cerul se deslănţuie nemărginit, înalt.
;	4 O fată înaltă, înfoiată, cu coade groase pe cap,
, s’a repezit din drum pe dâmbul pc care stă băiatul,
A să vUdă;mai bine. Convoiul piere după un deal, după un niănunchiu de pomi, răsare iar* se târăşte demn şi infirm, spre poarta cimitirului. Băiatul ştie că dacă ar fi acolo, dacă s’ar apropia şi ar vedea oameni în ,lacrămi, femei frângându-se de jale, negre, ;
, 44	.	. LUCIA DEMETRIUS , .
/ ar socoti ,	asta p ; m&re nenorocire^
Papă aii încă n?a văzut niciodată o îngropăciune,' f de aţâţ de sus, de atât de departe, „O văd cu Ochii , Iui Eknnnezeu, se gândeşte eh Cărăbuşii , duc{ la mornii^ iun cărăbuş mort, ;ca •«&., numiroasă ^urîF ■înţ tufişul în care e cuibul lor. Aşa va fi de sus v şi moartea mea”. -:v A-'' •.	"S-* V;!
' Fata cu coade se nelinişteşte. înmormântarea a ajuns la poarta cimitirului, a intrat în tăcere.
— EP cred ca o sa măi cânte muzica, spune ea; J şi pleacă dezamăgită, rotindu-şi fustele creţe;
Acum furnicile se învârtesc în jurul crucilor albe, foiesc fără rOst ca atunci când se sparge muşuroiul.
! O aripă larga de vânt coboară de pe munţii din dreapta, culcă' iarba plaiurilor văii, culcă, pâinii saltului, ’şe suie pe {alte dealuri, încreţeşte spinarea
: altor coline, Jse sparge vîn văile lărgi care' se deschid; - (d^ după ce s’au închis. Verdele pămlântului t; s^a făcut ai^gr, cerni s’a învineţit, s’a mai cpborîţ. , De foarte sus,;diiitre nourii mai grei acum, mai rotunzi, se aude un tunet lung, surd. Pe uliţa şa-tulul lumeâ ; se hitoarce repede înapoi, pe câmpiile vaste^^ece^vântul despletit, se asvârle dintr un^deaT în altul, i nţătură. repede? p pajişte^ se îh întx’o pădiirc.	V	V V- :Xk:' "'h. V>
~p;
H ■■
‘ Băiatul Se întoarce apasă sgribulit, cucapul între umeri. Clopotul cinei ,a bătut de mult* lumea e la compot. Actriţa/ pilite în' el . putină miere pentriică face bine la stomac; negustorul şi familia lui, fructe
'7^ PENSIUNEA „STEAUA MAGILOR” •; 7 -A5;.
,, crude, frişcă şi rom; masa de tineri îl mănâncă aşacum e.Cinemai ia seama acolo dacă te dulce sau acru? Frânţi e îndrăgostită, e limpede, toţi o văd, de Mircea.	!• y
. Domnul profesor roteşte ochii, nedumerit, cele ! două. cucoane vioaie care beau multă bere. sunt, în . seara asta, singure la masă. Domnul ou păr de copil lipseşte. Darul de deducţie şi ghicire al domnului . profesor e jignit. Nu mai pricepe nimic. Dacă ar trece însă prin vila veche, pe lângă cabina telefonică, ar auzi vocea domnului cu păr blond şi 7|fL creţ, strigând tare, să-l audă nevastă-sa la Arad; ,y J dar fără să schimbe nimic din unduirile mângâioase v şi exaltate pe care le are glasul lui noaptea când % se plimbă sub lună, pe şosea: .	■ '■'t-*’
V, ;	' — Mă giâjnâesc la: tine... zi şi noapte... Gum? zi;
şi noapte am spus.. Mi-e tare dor... văd că nu' pot ‘ \ trăi fără tine... trăi... trăi... d!a, trăi fără tine, ohne dich! Liebe!	7,
‘.v A, doua zi dimineaţa medicul a găsit că starea te • băiatului brun. e ciudat înrăutăţită şi că purtarea ’ , 'lui,e şi mai ciudată- Nu mai Voia să stea învelit în ... i cbaîse-lonigue, nu-şi luase siropul, nu mai ,voia in-'!; jecţii die calciu. Susţinea Car toate ,asţfea n’ăveau nicio ' însemnătate, că moartea chiar n’avea niciun preţ,, te ca şi viaţa. Doctorului; i isc, părea că starea de • nervi' ’’ ■■ , ă băiatului ăra tot atâjt de îngrijorătoare ca şi cea a yy yyV^lăinl^^	:
' ., La şapte jumătate, injecţiile se terminaseră şi oaş-
• 4/'
46	LUCIA DEMETRIUS
peţii, îmbrăcaţi, aşteptau; cafeaua. A trecut însă oia opt, s’a făcut şi opt şi jumătate şi clopotul dogit tot pu sunase. Cei din vila nouă oabprîseră în sufragerie, coloraţi şi sgomotoşi. Celor tineri le era foamje* bateau cu linguriţele în ceşti. Nici. Sofi, nici ^
; nu se ârătău. '	;;
Negustorul, nerăbdător, intrase în bucătărie. Domnişoara nu «era în ţarcalei, doamna nu era printre maşini, slugile stăteau postite, se uitau una . Ia alta ;.i şi abia amm Dpbre făcea focul. Negustorul trecuse mai departe, revoltat, bătuse în uşa directorului,. şă 1 ' Iacă o reclamatie. Nu primise răspuns şi intrase.
; Bătrânul stătea pe scaunul din faţa biroului, cu capul în piept, cu gura deschisă, cu barbia căzută. Gemea.
Foarte târziu izbutise negustorul Şă priceapă ce se întâmplase.	;	^	/ ■:
’Y* Bătrânul se sculase pe la patru şi 'ieşişe di^
1 sîo scoată pâlnă în"^drumul maM pa fata cea roşoi^ yanŞ, care spunea că- îi e frică de cu^ să plece 1 singura dela domnul director. Poate cucoana o pian- '} dea pe afară, după colţul casei, după gard.
Când directorul se întoarse f spmnorc» în odaia lui caldă, , miros greu, îl izbise dela uşă, priver Iiştea dinăuntru. Uşa caŞsei de bani era dătă de pe-.
. tete, rafturile ei goale, pe jos* pe duşumea harţii răvăşite, cheile'- spânzurau-icu: • Ianţ:*ciir.1o;k-.în • broasca: v v cu secret; Şe apropiase* sp uitase bine, şi bani şl J acţiuni /pieriseră	. "■	>	. ^
Se gândise numî&idecât că fata-c^
. să fi pus ceva la cale. Stăruise s’o ducă >1 până la
.. ; . , .. ...... . . f ...^.^ ,.y.
PENSIUNEA „STEAUA MAGILOR” -	47
margmea saţului şi în ' timpul ăsta, pe când toata lumea 'dormeaicomplicii ei lucraseră liniştiţi.	;
II sculase pe Dobre,; îl trimisese după fată. Ea ■ venise speriata* trasă cu sila pe drum, împinsă, înghiontita şi înjurată; Zicea că nu ştie nimic, căi sV bată Dumnezeu dacă are vreo legătură cu hoţia;
Directorul fusese aproape s*o sugrume cu mâinile lui boante şi anchilozate, dar cum vremea trecea şi Dobre stăruia să se ducă să cheme jandarmii, tot fata avu deodată o idee:
— Da cucoana unde e? întrebă ea;	^
‘•■y Adevărat, era ora şase jumătate şi cucoana nu se arătase. De pbioeiu era în Jbucătăti^ la cinci; Acuni nu y^nise nici ea, nici domnişoara. ^ ^ ^ Cucoanav nu era nicaeri,; nici lucrurile cucoanei nu erau, nici, domnişoara, nici valizele lor cate stăteau de patru ani pe dulăii	pe
caret! făcuse cucoana împreună cu domnişoara ca sa plece la toamnă la Karlsbad, nu mai era în casSa de fier.
Până când se dumirise directorul şi înţelesese bine ce înseamnă.asta, se făcuse opt. Fugarele, bătrâna muncită şi sanchie şi fetiţa cu câp de madonă, avuseseră tot timpul, şă treacă graniţa^ Nimeni na putut afla dela director ^oatev-paralele găseau îh, câssau die fier. Se pare că foarte multe. Şi vilele apucase .încă din vremuri bune şă," Ie treată; pe nu- ; y.mele fetei, ;f " V /yyv>‘; ■1	\ -y ^y y;y ,■ ■ y"%*■,y
; In> ziua' âcepa nu s’a mâncat aproape deloc; la pensiunea „Steaua Magilor” şi cum şi : zilele urmă-
, *V:*:. ;	i'#'?
‘„A1 ■ V '	v' ■: ‘^i'w V ' ■ /!'


LUCIA DEMETRIUS
' toare mesele au fost tot neregulate, cum dădea Dumnezeu, înjghebate după fantezia Sofiei sau a Mariş-qăi, întâi negustorul, pe urmă actriţa, au părăsit vila şi după ei toţi ceilalţi locatari. Pe la începutul lui August nu se mai afla la „Steaua Magiloir” decât directorul, care stătea în faţa biroului cu falca căzută, cu ochii boldiţi, cu capul greu, şi Dobre, care în odaia de alături, trăia cu fata cea roşcovană; Le prinsese bine dimineaţa aceea de bănuială şi scandal; rămăseseră prieteni.
MELOPEE
Uite, iubirea asta e toata, închisă aici ca un evan-, tai pictat, strâjns asupra ; lui însuşi. Pof şă-1 deschid încet, începând cu uioepiitul său cu sfârşitul peisa-giului, aşa ca să vadă ^	pe prraă
peruca,.întâi fitul apei şi pe urmă i^oml, sau să-l deschid repede tot, ca să pirind deodată peisagiul-întreg, cu perşoriagiile lui, sau ^	o
parte din cuprinsul .lat\ ;ÎEKtâpnG^p£Eu» .^oâ* o sin^ gură pa^iă dintr’o aripă.	V"
Iubirea asta se poate povesti cu şir sau strânge în câteva cuvinte, ca orice iubire, fiecare cu alt chip, deosebit. S’o deschidem încet, ca pie un evantai. Haide!
îşi erau aproape străini în trenul cu care fugiseră. II privea buimacă. Fruntea lui înaltă şi neagră, ochii fierbinţi, fata îngustăm gâdilînalţ şi reverele hainei, îi iernii cunoscute^ privindu-de le des-r copierea" în fUndiuI ei încă odată, ca şi cum din ea pornea: imaginaşi ceea ce îi stătea în faţă era oglim direa, reflexul. Văzându-le era şi surprinsă şi le şi simţea intimi, (a' ţfe ănţilt afe ei, abia acum aduse la lumină. GaJid însă, ţinând aceiaşi carte (o lua-
50
LUCIA DEMETRIUS
seră; cu ei în tren ca sa poată privi in eây sS nu se uite: între oameni străini unul Ia altul năuci, aşa Cum făceau jdjela început, de o săptămână), braţul lui sprijinit în cqt alături de cotul ei, se lipise de braţul ei, Se miraseră amândoi, ăţat de nouă, de necunoscuta le era atingerea, ^ vecinătatea umerilor^ căldura. In vârtejul în tare trăiseră halucinaţi acele zile puţine, înşirate ca nişte capiete omeneşti în-tr’un geam, fiecare cu expresia şi individualitatea Iui, nu se gândiseră; niciodată la cum âr fi apropierea asta sau alta; şi când îşi hotărîŞeră fuga, ţăiaşeră rădăcină oricărui gând ce i-ar fi putut trage înapoi, . nu sq întrebaseră nici unul dăm trupurile lor n’ăveău „ să se înspatoânte de violat21 cu care iubirea lor descreerătă \şi smintită îi syârlea unuloătre altul. , După ce fiecare îşi dusese viaţa lui, bine sprijinită pe Un pământ îngrăşat cu toate gunoaiele căre îi r priese, se pomeniseră» cu o săptămână înainte, nu^ mai cu o săptămână, siliţi să recunoască o putere colosală, căre îi străbatea şi îi poşeda, pe care n*© puteau numi decât iubire, care nu ^măna cu ceea-ce numiseră până atunci iubire, o putere ^anceriă,, care înlătura tot, orbea ^tot ce nu era celălalt, şi cu o siguranţă tăioaşă că| de data asta se petrecea un
fapt definitiv jri adânc. Şi fugiseră. Ţrdbuiau să, fure vieţilor lor, în care nici unul nu avea; loc pentru celalalt, câteva zâe măcar* după care juraseră să: nu se măi vadă. '
Oraşul în care aveau să ajungă trebuia să fie ■departe, să nu samene cu oraşele în care maj trăi-
■s;;
;	MELODIE '	'	, i,

seră «aipeste^ţi cu
de tot, să nti fie ajunşi, găsiţi.
Din când în când erau s^^	câte un
vânt al celuilalt, de felul hti de a vorbi cu contro- ■ lorul, de 6 mişcare nouă care le era necunoscută.
Se ştiau atât de ' puţin, atât de limitat, la gândurile,: v la vorbele care se schimbă în doi, la aproape un singur cadru, al salonului castei ei, care parcă Ie indica totdeuna aceleaşi mişcări. Şi hainele cu care porniseră lâ drum, şi înfăţişarea asta de călători,
. le era străină.
O cucoană cu ochi forte proaspăt albaştrii; plină de freamăt şi de curiozitate, le vorbise aţâ,t de; re-petat, atât de insistentj simţind femeieşte că sub înfăţişarea stăpânită şi stingherită a^ celor doi călăr , tori se ascundea o altă temperatură decât ,f/ celor-lalţi drumeţi, încât până la urmă trebuiseră şt. ei , să-i vorbească. împreună cu ea, coborîseră în miezul după mesei reci, uscate, în troene mari, în dosul unor vagoane multe, înţepenite pe şine. Peste vagoane se vedeau numai nişte vârfuri goale, inghe-ţaţe, de plopi. Trenul cu care veniseră se smucise la spatele lor şi plecase. Câmpul care îi cuprindea acum de trei părţi nu vestea nimie. Un câine mare, > negru,, lătra şi alerga printre vagoane strâmb, ud , şi, nenorocit. încolo/era linişte, <3reşiseră gara. Co-borîserâ înainte; dte • oraşul spite ceire sfe îndreptau; Cucoana cu ochi albaştrijr-râdea, râdeau şi nişte . ţărani,, şi şeful, gării mici, turtite la pământ sub troene, care nu mai avusese de mult asemenea: mu-
T 52	LUCIA DEMETBIU5
safiri. La, el se opreau numai, rar, câte dor trei ţărani.; Lor însă oprirea astă li se părea o; prevestire rea, le era frică de greşeala asta iară noima, care ///îŞprepea săptămâna lor db libertateîutb^'..Voia ;$&'.• spună ceva? Ii; vestea? Voia' să-i oprească pe loc? iyAi sa mai tnetgi bu mine în Saturn?” întrebă el , v oii frică, ca, şi cum gluma, cu care îl cunoscuse ai* fi fost p fagăduială Adevărată;, ridicată acunh '
Un tren încet îi urai	şi îi lăsa către
, sfârşitul zalei înt biirgul, calm? către care porniseră diela început. Era aşezat tot oraşul, culcat, nu în ^ picioare ca alte oraşe, vechiu die tot, nou colorat* x , suind şineaşteptat, co-tindu-le ciudat,' lă^indu-le şi sttânitându-le cum îl , tăia capul. Săniile cui®eau pe zăpada bătută, un fel1 de violet ţntârziâ pe x^r, sgorhpt nu se aurea, ea şi ^
'vbum imaginile erau amintite numai, nu âevea, răs^ foite înţr’un album cu culori de apă. întârziam cu -sania prin alei pustii, în faţa urilor închise alb pen- J siunilor d!e vară, trebuiseră să şe întoarcă Ia un botei din, miji	oare. nici rfâveau să poată ;
0 ieşi -lu-braţ împreuna. ; *'s- ’ ,f->’ ;*/'••••/ >.v •;;V .. -?;• ?
In odaia eiy îşi dăduse ea seama că tot ce nu , , fusese nici măcar imaginat, avea să fie UcUms real, jC şi îi fusese frică. Lăsase acasă un om liniştit, lejgat de ea, care a^riiia de ea, căîruia îi datora chiar lă-\\ ’ muriri, credinţă, asculiare. Era în odaia de alături un om aproape străin, un 6m căruia îi iubba vocea, privirea, câteva gânduri, cele ple vm	le ştia şi
mâinile, un Om însă e mtilt mai mult de at|t. §i

trebuia pe omul aoesţa să-l îmbrăţişeze, pentrucă de vreme ce pledase cu. el, buimacă, în lume, nu ' \ plutea,n’avea roist să-l amâne sau să mi-1 primească ■''; de Ioc, nici să facă' 'of problemă din ăsta, ca .=şă' nu	■
dlevie orice penibil între ei. Lucrurile trebuiau să se petreacă simplu. Aproape nu se gândise la ele. Ii era frică. II auzea mergând prin odaia lui, desr
făcând o valiză, deschizând robinetul de apă, dacă asculta bine, chiar frecând chibritul repetat, nervoS, pe cutie. Era mai bine să nu amâne. Să plece cu el în oraş, la ceai, cum hotărâseră şi şă §e întoarcă aici, . amândoi, şiifflplu. Cât j^âsal.;v neipjedie^ -wca -vşş curme y frica' şi tremurul acesta'. I se părea absurd să .înceapă ' acel • lucrU neclar, nedinstinctj pe care nu-1 ima- -ginase ci îl dorise numai, îl numise yerbal: câfeva * zile de fericire, de- i,iubire mare”, din patul acesta h^''cmaV’lăctdt rDşţţ..;'jDiş ce era 'rţşvolfe -să’îtfbBţ^^.• aşa? Asta voia? Alt. tovarăş dă, pat? Nu, ' nu! Şi 1 imediat ir se părea ridicol să se împotriveafea acestui început, ca o fetiţă scoasă din pension, acum un veac, ea care lăsase acasă un bărbat şi un copil. Lucrul trebuia petrecut repede, ca să nu mai fie Oi piedecă, o aşteptare şi o obsesie, ca să fie apoi cu el, liberi de aşteptări, „fericiţi”. ..Cum. fericiţi? ; Adică cum? Ce era^ din ce era făcută fericirea asta? Cum avea, să fie? Cum era între ei când era bine? Ce-şi spuseseră? Dacă nu măi aveau ce să-şi şpue? , , 1 Dacă pe urmă aveaii să; ţaca?;Şi ce* să, facă în fie.-1 . care,	'dl^etefe luxigi ,sul>:şuvoiul rece
de apă, cu- ochii aţintiţi,'de, picaturi, îngheţată1. Lo- V'

LUCIA' DEMETRIUS
oul verighetei pusă în, geantă era mai alb şi parcă mai subţire. Dincolo oniul cu care plecase, tuşeai mergea prin odaie.	.. ,	'	’ ■
Nici în ei lucrurile nu erâu limpezi. Plecase cu, aceleaşi friguri, ou. aceiaşi; grabă, în ziua când ea îi spuse: „Mă lăsa să plec o săptămână la munte, să mă odihnesc. Ştie că sunt obosită.: Poţi • să vii după mine”, nNu venise după ea, venise odată cu ea. ' II găsise pe peronul gării, îmbrăcat ciudat^ de munte. Era să nu-1 cunoască. „Bine ,, dar cu plee într’un , , oraş, de ce tenai îmbrăcat aşa?”. „Ştiu, ca să nu
•	.! întrebe familia dumitâle la mine acasă, să afle unde
sunt, a trebuit să dau cu totul altă adresă şi să mă costumez ăşa^'Eijă'niic^'VtlOQod.Ţţlşeât îl crezuse,. Sim?
' ţise ?că;o su^in*se 'ne^ă^ţ. Dar trebuia ş^ apere;| î Ea nu se gândise la nimic, spusese adevărat numele ' : oraşului în tare pleca. Era prea dezarmată. Nu ştia bine cum e, câteodată prea naivă, parcă sW fi prefăcut, câteodată prea pătrunzătoare, ca şi înfă-. fişarea ei» când tânără, când! ostenită, uzată. Se în^! doise de’ ea şi când îi spuSeŞe „să vii Ia munte după mine”. Era dm!dorinţă, de. aventură?, din. uşurinţă?
: Poate o, mai făcuSe şi . altă dată, cu alţii.'. Apoi jn .. fusese ruşine. Era aşa de. curată; de întreagă în tot ce făcea, că n’oi puteai bănui. Nu ştia ce voia dela ... 'ea.' O putea compromite şi pe urmă putea avea po- , veşti neplăcute cu * bărbatul tei, putea.^ şă-i 'strice şi’
\ ei viafa şi să-şi strice şi cariera luij pentru, totdeauna. , Dar după acea ^ptăniâină în care o văzuse zilnic*
•	când el, bărbatuleifoseşe
„poţi să vii după mine”, nu se gândise niciun mo- ; nient „pot să nu mă duc după ea?. I se .părea acea- ; ■ stă .atmosferă nouă, ţesută între ei atât die decise- : ■ bită de "orice, de altă calitate, de altă substanţă de * o densitate necunoscută, ca şi cum printr’o fereastră deschisă spre altă planetă cu alt soare şi'-altă lumină,, v ' respira şi vedea alt aer, altă culoare. Se simţea pe sine în prezenţa ei atalt dle autentic el, cum nu se întâlnise decât de câteva ori în viaţă, singur, cum / nu scăpărase decât în faţa câtorva fenomene, mai ales de artă, o clipă, că din nevoie şă se întâlnească .... cu el mai ales, mai mult decât s’o- lămurească şi s’o cunoască pe ea,,n’ar fi înlăturat această posibilitate, ,* cum n’ar fi înlăturat invitaţia,de a fi trimes, a;doua . zi, cti o rachetă în lună. Ar fi luat precauţii să nu : aŞle maică-sa ca să nu se sperie, şi-ar fi ptis pe v foc caetele -din care s’âr fi putut afla o mie de planuri ratate, şi toată neishânda de până atânci a vieţii 0; lui, şi tot ar fi plecat în lună. îşi spusese, Cuno- ‘ scând-o: am s’o iubesc 10 ani, 30 de ani, până la moarte, dar nu-şi închipuise că are s’o amestece cu viaţa lui. Când însă îi spusese şi ea că îl iubeşte, ~ se mirase nesfârşit şi simţise cum, în afară parca de tot ce socotea că va crede, el întreg făcut nu din facultăţi ca luciditatea,; logica, voinţa, ci unitar- ca • un bloc dle piatră desprins dintr’o culme şi care nu poate să facă’ altceva decalt să eada^ el to't, necoţu-bătut de niciun‘gând din conştientul sau subcon-ştientul lui, se orientaj se dubea către eâ. Nimic din el nu se împotrivea; orice iăudenţă era suspendată,!
56	LUCIA DEMETRIUS ’	,
-...	■'> • ,	.* : >.'■/«./ c, ■	■■ *;■ i• . ,■	• ■ .:.s; ;
şi nu din slăbiciune, ci mai crâncen el, ca ori când, hotărîse, fără hotărâre deliberată, ci el întreg ho-. fărîre şişigurâriţă, să plece .după ea, şă?şi îngădue, să-şidea odatăîn viaţă fericirea marii iubiri^ la care ( ! dc atâta timp, de când lupta să cucerească alte trepte } . ale vieţii, încetase a mai gândi.	fiinţa lui |
. cântărise o clipă, fără să-ştie când se petrece âcâa-, ' l ;i, stă; cântărire,, şi ' trecusede partea ei, preferând-o .1 ‘ la tot ce nu era ea, la întreg plinul vieţii ‘lui.
, ,, >' Acum erau alături^ <> auzia riiişcându^ste prin odalej .;
mutând mereu un scaun din loc. Cugeta la altceva ^ şL făcea pe semne un gest mecanic. De ce întârzia - atâta? Nu se .gândise până acum cum va fi când îi ’ vV;:va fi femeie, dacă avea să-i placă sau nu* să-i Şe-:\s;\. mene cu altele, sau şa se deosebească de ele* nu \ avusese timp, toate lucrurile şe petrecuseră prea. ire-r .
, ‘ pede. Înfăţişarea iei, chiar când o cunoştcai mai de„ aproape, .nu te trimetea numaidecât la asemenea garf- ;
.. durL fireşti ptt altele, â natura lui severă şi mereu .
, flămândă de ceva cu desăvârşire, imaterial frumos,
. de întâlnirea Cu un om, bărbat sau femeie, măcar i'
.unul,' adevărat şi ■. cu - sunet pur şi adânc de metal; , .■■■ , ’ nobil, Şe Oprise fn faţa ei» ca în faţa unei cărţi, .
^ pe care p ei’ cii tine■' în' singurătate, ‘nu ca să fii / ' ’' singurul care ,o citeşti,dâr ca s’o pricepi mai bine'
ŞL s’o cunoşti mai adânc. Numise -totuşi „iubire” •> Sentimentul ăsta şi ştia pe dinafară că iubirea trebue , , întregită,. Era caragbios, numai pentrucă ştia asta erau •;
acum alături, na. două odăi străine, dintr’un oraş , ‘străin, aşteptând îngrijoraşi "să aibă unul din ei cure»-. ./
' 'y;]4 ^'MI^PEE^.p';v;-p
jul să‘ intre m camera celuilalt? Acum desluşea, că * numaidin pricina asta. Ştia dermii de ani că .trebue » să ailă	W
cât mâi ,repieide/'- să ^pqfâat-' în târgul mic şi liniştit, să caute o pensiune, trebue să existe şi una de iama, , să bea un ceai şi să sie întoarcă) stis; Să încerce să / se petreacă lucrurile cât mai repede, cât mai simplu, s*o tină apoi în braţe, nu o ţinuse niciodată, şt s?o audă vorbind cu glasul încet al nopţilor trecute, V aşa cum o auzise mereu în telefon, s’o audă alături , de obrazul lui. Ştia să vorbească ^aşa încât lui i şe părea că trăise până "atunci- alături oraşe, de 4 peisagii, de oameni şi nu se amestecase niciodată cu ; ei; ^ Eia ^pgtiră: îji, cunoştea. ^Deşteptase în el o dorintă nopă de mişc^ de colind,^'de meditaţie,, de prietenie^ :sing!urăt^^	>
tineţe^e,p^ care or .părăsise «de fnult,	jp^. "'care ;p ; •
descoperi lacum în el toată, încă viei ca ia mare , vatră dă jeratic de pe care ea suflase cenuşă. Gân-dindu-şe la ea, şi acum, o simţea grozav de străină de el şă ătâjt de necunoscută), neaşteptată în cuvântul pe care avea să-l spună sau părerea pe; care aveâ/ s^d, aibă despre fiecare gând al Ini, încât priită de > \ frică; nr fi vrut să lungească ,1a .nesfârşit sau, să ctirmie deodată aşteptarea ja^tav ,E îşi spunea5 el, /cum poate fi aţâţ de calmă şi, febrilă, în 'fiecare clipă s’p crezi ,pe rând când liniştită, când arzătoare, înşelându-te cti înfăţişarea şi trădându-se*cu, vprba? Iar ă mutaţvs^ăunuP din loc! ; Nu mai isprăveşte odaia?! Ba dă, băţeâ în perete.
V;;ŞS’ţ(;

LUCIA DEMETRIUS
‘	' Ieşiră amândoi pe galeria din faţa uşilor, sus-
. pendată deasupra' curţii înguste.. Se întunecase de fot. Dealul şi cetatea din dreapta iau se mai zăreau. '
’// Câteva felinare aprinse, şi semănate după 'fantezia ou care se svâr colea drumul în serpentină, clipeau fi* ,neregulat vestmdţi-te câit de sa® e aşezată, biserica: Coborîră» imul, puţin măi târziu decât celălalt, i/foşi se întâlniră în stradă. Se făcuse frig, cerul Se descoperea încet, înalt şi friguros, cu stele dese,
£ pietroase, în fundul lui. Liniştea crescuse iute,® ora-jjo-'V. şş4.,ţtakat ’la pământ. In cofetăria mică diri mijlocul 1 la toate mesele era aşezate la cafea cu lapte fşţy'; familii întregi, cu prietenii lor, şi-şi făceau coneina • ' ţ* Mu: dominoul zilnic. Stăteau liniştiţi, mâncăcio!şi şi urît îmbrăcaţi, vorbeau limba Iot. aspră, ţăcăneau ' veseli piesele de oS pe xriesuţele demarmură şi ./'/consumau o cantitate nesfârşita/ de prăjituri. ’-,	-
. Ei doi nu se deprinseseră încă. să fie între oameni- , străini, aşa cUm nu se obişnuiseră nici/să fie singuri . .
'. numai ei. Ii turbura apropierea .neînlăturată a nop-- ţii, îi supăra faptul'căr nu găisiSeră1 o casă, o pensiune cu aerul intim !dfe casa/ nu un hotel cu mobilă’ rece, uzată de alţi trecători înaintea lor, riepriete-f; ; nos şi îngheţat. Stăpâna cofetăriei- le explicase în-v .v tr’o limba colţoasă, cârpită cu multe cuvinte săseşti,
... că ea. cunoştea două case oare dădeau pensiune:, ■
^ “ Porniră,iar prin. frigul sticlos;'luminos^ mult maL *. , mulţumiţi - să’ fie pe! strada goală decât în cuşoa , •fierbinte' a cofetăriei cp animalele ei domestice» , -blânde şi,mânoăiribasej/care ţi priveau cu ochii lor * /
MELQPEE
■'.V : >-y'
k-:m
decoloraţi, vizi şi stăruitori.' La una djn adrese, unde ■ un câine voise cu tot dinadinsul să-i muşte, odaia . ’ care dădea pe un coridor în care ©râu îngrămădite lemne şi câteva căpaţâni de varză*, fusese închiriată . peste’zi. La cealaltă găsiseră o-casă liniştită în curtea , ei boiereasca; proprietarii, doi bătrâni năuci şizâm-bitori, nu pricepuseră nimic. El era surd şi ea nu : r ştia româneşte. Se înţeleseseră în sfârşit: n’âveau cearceafuri, chiriaşii trebuiau săi aducă albiturile de pat * cu ei. Li se păruse şi caraghios şi penibil. Nu, v n’aveau aşternut, trebuiră să-i strige politicos în; ureche bătrânului surd',- nu se puteau muta a doua zi. Bătrânii tremurau defrigîn faţa uşii pie, care o ,, ţineau lipită în uşori cu mâna pe clanţă, nu-i lăsau . , :^$L.pfebes eu exphcaţiile şi learătauodjaia dbar prin • geam,,de frică să nu fie hoţi sau ucigaşi,; pe semne, sau poate numai să nu le murdărească duşumeaua. Zâmbeau, :;aparau uşa işi insistau: ,,iiiâinfe, mâine ^pe ■ lumină,' Cu cearceafuri”.	‘ V
Se întoarseră la hotel îngheţaţi. „Am să te chem, am să hat în perete”, spusese ea. $i îngheţată de ceva care semăna cu frica, cu o spaimă de animal care ar vrea să se ascundă într’o vizuina cat mai sub pământ,. cât mai fără capăt, bătuse în • perete. . îşi'simţea mâinile rpa şi * U^pîtfe, Îşi’ ţţraea glasul
- .'făiâiniipip^;-Că;studalff:'|' î:
* In el era o grabă grozavă şi 6 deslănţuirea *„ curajului die a, spune cuvinte pe care îl avea numai ' câhd suprima- distanţa dintre trupul, lui şi alt trup. , >
, EJ cape .tăcea atât- die, mult, de obicei, se revărsa
* 60 '	’	_ ' ; LyCIA DEMETRIUS	/	\ ’
acum în cuvinte fierbinţi, nuilte* bogate, *a$a> cum nu-i mai pusese niciodată în acele zile puţine, V -în care înţclesesşeră reciproc numai credinţa că . ceea ce simţeau că se înnoadă în el, numai moartea: j, putea dieşlega. Acum, pentrucă îi lua obrazul în‘palme ; şi umerii, se simţea deşlegat de .jlăoferea'
arzătoare, de . până atunci,şi simţea cuin cuvintele, parcă* ele, găsesc în el şi trag la iveală ca iiişţe un-' diţe, gânduri pe rare încă nu le formulase, noţiuni pe care nu ştiuse că le are, ddrindpe care nu şi le cunoştea. '	; ;	v	' •J
• Târziu dle tot, după ce orologiile cetăţii bătuseră 'xvrepetat, trezindu-i din aţipieli în care intrau /ca înoK £tăitoral sub valurile prea înalte ca să poată, sălta: deasupra lor, începu^ ea să simtă; să x^nbasdă lim^ pede cum era vecinătatea lui şi să, se^ bucure ^
La fiecare trezire îi prindea fruntea fierbinte şi larg " bojtită în palma, îşi aducea aminte cât e de neagră,-şî îi plicea. Ir , plăcea; căldura : trupului lui, febra dulce; d;.;jpiepte^	• perscmali-."1'
;, tatea acestui 'trup se cuprindea în temperatura lui /, mai. mult; dieciâţ în liriiile lui lungi şi nobile, în culoarea Iuti sumbră sau în supleţea şi tinereţea îm-' brăţişerii lui. Găsea ţn temperatura lui care; îl cu-; A prindea -ca o aură şi în care pătrundea şi ’ se închidea V şi ea ca în aceeaşi haină cu el, ceva î care îi semăna şi se înrudea nu>ştia nici eac cum ; cu glasul lui scăzut şi .cald la, telefon; cu gravitatea .fierbinte* a î pţiyirii lui, 'ou grayitaţeă fterbinte, austeră ă deţii, lui înguste, (despre <pâr>6%g^	zi- «



’.'f;

Jele trecute* câind îi turna.' ceai* aproape de el §i ; vorbind despre lucruri foarte^ deportate:. ^ fi mdrăsnind o iemiee să-l sărute?). Da<â pioţ>tul- lui	;
uscat şi larg pe care era strânsă,, umărul lui pe ;; care îi stătea prost tâimpla, îi ern încă necunoscut' şi străin^ ^fcălidiira -asisL,, ••nu ' îierbipte^-'''nu maladivă, ci bună şi învăluitoare, nu o surprindea;, i se părea el însuşi, omiul iubit, cuprinzândno întreagă în ceva
pare parcă era privirela lui, nu văzută ci simţită;, 4 glasul lui prefăcut în atingere.
El dormea bucăţi mari de somn adânc tăiate de; glasul ceasornicelor din cetate, de deşteptări scurte* ^ în care îşi aducea iEiminte că ceva foarte greu de 1 trecut fiişese ţrecuţj^5$ începuse să fie ceva foarte 5 bun care'se ^idundă în vis! <^ nm - şi din carp, vesel, v^dea iar în somîi. Dimineaţa^ mult timp după trezirea ei, plecat în odaia lui ălar tiirată, dormise lung, cu somnul adânc şi dens ăl oamenilor puternici.	;	^
se ridicase sus, scălda oraşul semănat pe deal, Crestele brazilor şi culmile înzăpezite. Venise pa o altă, vară a Sfâjntului Martin în mijlocul apri-V gulni Iapuarie.	prima lumină, ea se
minuna de frupiuseţea primăverii acestexâ, regizată . parcă anume pentru iubirea^ lor, Se îrnbtâctee, & v rîse în stradă; flămândă de imagina nOuă a Unui oraş ; houi Diminaţa îidădea, ^ în fiecare1 zi^ un ritm nbu^ o bucurie, ^o pofta de mişcare* de^ ţ^feC^ JNu simţea

LUCIA DEMEIUJUS.
V nevoia şa se uite înapoi, să scoată'concluzii, * să v adune. Tot ce fusese se topea într’un singur sen-; timent ‘ de bucurie şi putere, de dorinţă de, fugă, ţ de străzi, de privelişti. StraBăta':câteiis'î^iss îngheţate, cu casele lor foarte colorate, cu porţi lucrate şi vechi, întârziase în piaţa largă, plină de ţărani
4	: curaţi, guralivi; lângă mormane de, mere* mese de ! brânză. ?i unelte de lemn, cu miros bun şi proaspăt
de cracă abia tăiată şi se .întorsese la botei, să n’o caute el şi să nu-i priceapă lipsa.	?
' In odaia lui, Ou capul negru svâflit pe perne ca o vj- floare mare, neagră, pe lugeiul lung al gatului, âl
5	ţşdprniea încă. Se sfiise să intre înăuntru, ziua şi lu-
t'lil^aina aducea între ei distanţa din ajun, suprima 2: V apropierea nopţii. Eră	ssiiipăfci care
" -dormea, un cap altul decât capul blond pe care-1 * “ găsea la toate trezirile în patul alăturat de al ei,
lin domn .foarte somnoros, care mârâise la sgomo-1 ’ tul, uşii şi-şi lipise faţa mai înfundat în pernă,. , Trecuse în odaia ei şi—i bătuse în zid. Bătaia o percepuse, pătrunsese până • la el,. prin pânzele de cocă ale somnului, chemarea care pusese capăt ne-liniştei turburi a serii trecute;. toţi nervii lui o re-cunoscuseră. Se trezise şi bătea şi el.
\;i: • Era foarte frig şi luneca, dar străpungea prin tot # o lumină puternică. O lăsase săi^ plece înainte şi ' 4 ; acum o ajunsese din urmă. Mergeau încă la distanţă Ajunul de altul. Străzile se îngustau, suiau. Sus, pe A / dâal, aproape, era oraşul vechi, cetatea. Duceau spre
MELOPEE	*	,	63 -	,
ea poteci înguste, prinse' în coji de ghiaţă, .strecurate printre Case galben^ , ’cu copenşiui^ mijlocul străzii şi un fel de scară bizară închisăîn-tr’un tunel de scânduri, cu un ochi de lumină Ia capăt, ca un ochian. O luară pe acolo, dintr’o umbră de obiceiu, pentrucă era mai ferit. Când le suiau, treptele erau mai mărunte dedat văzuse de jos. Sus, tunelul se isprăvea în curtea bisericii şi a liceului. '\'-Pe praful din spatele casei parohiale sie scoseseră la soare coşuri, albii, scânduri, ca la o scuturătură în pimnijă. Dinoolo de turnul vechi pe sub care treceai cu ecou de paşi, îndepiea cimitirul. Era înălţat, dle zăpadă, plin de baloturi rotunde, dulci ca linie, -sclipitoare, din care crucile sau pietrele negre ieşau puţin, cu dătele lor vechi, mâncate: 1770, 1891, 1800. Date .mai noui nu se citeau. "Soarele ardea iute î peste' albul,ibeat de sine, saturat. De pe. culmea pe . ; • care era aşezat cimitirul, se vedeauvăi largi, fără : capăt, albe, ţipătoare. Aerul era 'dle sticla, cerul ca în ziua cea dintâi. Niciun fel de tristeţe, nidun sgo-, mot, nimic viu. O puritate desăvârşită. Se aşezară,; pe o bancă sbicită de soare. Se rezemară unul de altuK Erau în sfârşit liberi. Şi de oameni şi de sfielile,din ei. Aveau voie săv fie "fericiţi. îşi" desco- . periră capetele. Lărgimea peisagiuhii, marea Iu- . . , mină, retezau noţiunea" de trecere a timpului. Nimic ,* nu ipai trecea.Totul încxemenise într’o singură iclip^, largă cât universul, sclipitoare. Nu , se mişcâu. Nu mai simţeau povara de până, atunci a fugii şi nici, ca pe o descărcare, destinderea de faţă. Fericirea,
LUCIA DEME'IHIUS 1
. era acum suprimarea a tot, un fel de nesimţita to- ; ; ; v pire în linişte. Nu fremăta nici viaţa nevăzută a primăverii sub sbarele ăsta de iarnă, nici nil cântau f, păsările sub frunzele verii; tristeţea toamnei nu se ! străvedea în nimic. In jurul lor plutea fericirea rece,
' limpede, curată, fără pondere, fără substanţă, fără culoare, fericirea impersonală, largă şi mută a morţii.
Se întorsese spre el:	,	■'
-T- Nu crezi că atingem acum, amândoi, o/ limită, o .culme pe care n’d să mai ajungem niciodată, vii? : Că am trecut puţin, dincolo de viaţă, neîngăiduiţ poate, împotriva puterilor şi bogăţiilor grele, eon-' crete, îmbelşugate ale vieţii? N’o să se răzbune viaţa ' pe; noi, ca aici, în grădina mdrţilor, am surprins o Clipă; mortii, uitată de - ea ■ în urma ei ca o trenă?	. -T' l	,, ;x- ;
Ar fi vrut să-i spună: ce frumos vorbeşti tu,
, iubito, dar îi era teamă că ieşind din cercul fer- 'îi ■ mecat, de ghiaţă, în care erau închişi, cu b privire din afară privindu-1, n’ar mai fi- puţut intra în el ' la lot. Şi deodată, îl fulgerase, ca în ajun, în gara , care îi ţinuse pe loc înşelâjndii-i, gândul că fericirea asta, libertatea asta primă care le era acordată într?un cimitir, într’o olipjăî ^ încremenită o mor? ţii cum spusese ea, le vestea poate toată nefericirea , pe pare a^ea-.'sV'^pdnda iubirea :lpr.. Când? In oele . ; 4—5 zile pe care le mai aveau? Atât îşi dăruiau, atât îşi fâgădiiiseră, după asta .aveau să se îiitoarcă - fiecare la' casa Iţii şi să nu se mai vadă niciodată.
, Cum putea să fie loc .în 5 zile de dragoste pen- *
MELOPEE	a	65
tril nenorocire? Era o prostie^ cum putea gândi asemenea prostii? Gând o privi i însă, văzu în' ocfcii f ei mari ţintiţi asupra lui, ăceiaşi frică* aceiaşi rniială. Gândeau la fel, în aceiaşi clipă, Cum fusese dela! început, de când 9e cunoscuseră.	;	!	^
Se rupseră dinmarea linişte şicoborîră prin spa- /v tele bisericii, prin tunelul ciudat de lemn, prin uliţe întortochiate pe unde ghiaţa se topea şi straşinile buzate ourgieau argint viu peste ei, în piaţa cuminte şi murdară de târgul pe care îl găzduise.
Se opriră la un birt cu o hală mare, înaltă* Cu mese semănate rar, rătăcite. ; Zidurile erau până la ; jumătate de faianţă verde, ca în baie, şi restul zu^ grăvit într’o culoare incertă, mohorîţă. Pe O estrada mică, în dosul urnei casse înalte, cu o pirâmidă îngustă de portocale în faţă, stătea b cucoană grasă şi respectabilă. La o masă doi ofiţeri, la âlţa un domn cu ochelari, departe în alt^olţ,<y cucoană cu coade bogate făcute coc, şi atât. La alt colţ al odăii, departe, un contrabas şi un ţambal se r^xămau, sie propteau unul de altul, ca doi cheflii trişti, părăsiţi. Ferestrele erau foarte sus şi soarele nu-i atingea pe oameni, se juca numai pe fruntea pereţilor morocănoşj. Mâncarea #a şi ea nehotărîtă ca sub7 sfanţă, ca culoare. Totul , eră cumplit: de trist. Iî ; ; stingherea, îi copleşea localul, peste bucuria şi îndoiala cu care veniseră; Voiau să termine repede, f dar chelnărul greoi nu îngăduia ca lucrurile ,să se v > petreacă altfel decât ' aşa cum ştia el că trebue i să decurgă masa unor clienţi străini, pe care trebue
66,
LUCIA DEMETRTUS
’	■	...	•	, .	■-	.	•	' t • .	;	'*/ •	■ /
, şă-i ademeneşti* ea sa mai' vie şi altădata^ Eiu foaîrte ; mare linişte şi 2^motid to
s£aunsuna din când în cân^dv speriat de singurătatea lui.	•	" ' \ O. ;	• '
V înălţimea odăii, golul adlânc de deasupra cape*
\ telor lor sorbea parca aerul şi lăsa un miros leşios " v- de supă dle linte* de râiifâş* Scăpaseră din birt ca t dintr’un vis îri care eşti obosit de nu poţi merge.
La liotei, odăile lor obişnuite şi simple ca nişte cutii cu chibrituri nu*i ajutau să se găsesască, moho-ra# cum erau de atmosfera birtului şi nici să găsească v^-.ibjâinitatea nopţii trecute* Trebuia să caute neapă^ ;^/frat o casă omenească în care să se simtă « filistin-/ gheriti de lutmri, de pereţii ca să poată fi ei cu ei. Două zile trecuseră aproape. Ca să nu fie Vid .. îritre ei porniră pe uliţele oraşului, pe sub ştraşi- 1 nile care picurau, pe un pod lung, plin de pae* care se sfârşea în dreptul unei biserici foarte mici şi late, pusă pe pământ ca o palmă pe un piept, să-l ; asculte., în faţa ţinui deal înalt şi fără case, în făta unei văi adânci, juliţe de zăpadă, cu pământul răg-cpbt* şi cu fire de iarbă rare şi crude, cu o bancă de Iernii întrV livada luminoasă, pe care stătuseră ' până.^•'•învineţise;	••Şi apoi în dreptul
unei alei lungi, goale, cenuşii, oare suia pieptiş utt deal. Ajunşi pe deal, erau iar în cimitirul de dimineaţă. Fără lumina zilei însorite* cu zăpada scăzută /*, de căldura de = peste^ zi, cimitirul era ca toate cimitirele, trista Tristeţea lui îi încălzi,îiapropie pen-
trucă se simţiră deodată* âmândpi, foarte slabi. '•*
'	M£LO£EE. ,	;	67
Acasă un comisionar al hotelului, angajat de el de dimineaţă, le găsise pentru a doua zi o pensiune.
■ ■ 1 * '
. " * *
Dimineaţa el se duse Ia casa cea nona şi ea avea să se pregătească să plece, peste o oră, cu comisionarul care trebuia să vie s’o ia. Erau măsuri <îe prudentă luate de el, pe care nu le pricepea, dar le accepta, pentruca îl socotea mai priceput , decât ea.
Ceasul de aşteptare trecuse cu facerea valizei desr făcute şi risipite prin odaie, apoiminutele limpezi ale dimineţii însbrite cădeau goale, goale şi lumir ^ noase, şi nimic nii se întâmpla; De pe balconul în- ' gust se vedea cetatea şi dealul ei» mai strălucitoare tlecâi în ajun; clopotele bisericilor, ceasurile vechi ' sunau şi în curtea "pietruită de sub
gul culiiarelor nu şe auzea niciun pas. Paginile unei f ^cărţi care trebuia să umple golul, se întorceau mai ' fade decât ale* oricărei cărţi din lume, creşteau, soarele se ridica, streaştinile cântau, ceasomicile bateau iar îşi nu se întâmpla nimic. Se ferea să gândească ceva, să presupună ceva, să^şi închipue sau să ex-; plice orice* N^avea nifcio explicaţie de imaginat, în-tâfziei^j golul ăsta trebuia şă, a^ o pricină, avea sV afle. Târziu de tot, când cartea, se sfârşise şi orologiile cântaseră ora două, se gândise că trebue ssl mănânre, pentrucă aşa se cuvine, pentrucă oamenii mănâncă da prânz. Era. rece, liniştităj şi îm-J pietrita. ;	'' ■' .

fŞ
68
LUCIA DEMETRIUS
Birtul în care mâncaseră în ajun, mai trist sub căciula de lumină carie îl cuprindea sus de tot, la capătul pereţilor, era mai apăsător, mai covârşitor decât cu o zi înainte, mai lipsit de aer şi plin de miros substanţial de mâncare.	’	.
; Cajid se întorsese la botei, portarul îmbrăcat cu iţari şi bundă făcuse ochii mari:	*
— ,,pum, sUhteti aici? Aţi fost chemată la telefon §i aveţi de dimineaţa şi o scrisoare. Credeam că aţi plecat; am şi şptiis că aţi plecat”.
Scrisoarea venise dela ora 10, spunea adresa cea nouă şi aşteptarea iubitului. Pentru ea totul era lăr mtiirit, dar el ce putea crede? Mai era aici? Dacă crezuse că : e ţdecată, poate plecase şi el. Ce disperat putea fi.	.'v J
J Din trăsura în îşi suisevalizele îl zări Ia primul colt, după un ; zid de biserică, livid şi aiurit. Pâudeayde dimineaţă* fusese la gară la plecarea unor trentirii fusese în vârful unui deal, aşa^ fără rost, pienţfucă; acolo era; o pensiune de vară, aşteptase la toate răscrucile, numai în botelul din care o credea plecată;, nu mai venise; Nu pricepuse nimic, disperase, bănuise, se înfuriase, fusese doborît ^ de amărăciune. Ea simţea abia acum că nu e o cutie goală de sticlă prin care intra lumina cruntă de afară, ci un om în care începuse să bată sânge J cald, să existe gânduri şi uimire. Nici mirata nu fusese până atunci; aşteptarea o golise de orice.
§i atunci, în trăsură, printre valize* pe drumul îngheţat şi plin de salturi, strângându-şi mâinile, prb *
MELOPEE
-69;
vindu-se de aproape ca^ după şutii întregi în care îşi fuseseră pierduţi, îşi dădură! şeama ea n’aveâu nume unul penţhi; altul, că hu-şi spuneau înniciun fel. Nu, trăiseijă. între oameni - care le spuneau pe numele lor, aşa că n’aveau de unde să-l audă şi să-l deprindă. Li se părea străin numele de ei msăşi, care se iubiseră înainte die orice intimitate;
Casa era pe o pliţă căre suia, în mijlocul cetăţii, peste d!mm de primărie.
In faţa geamului erau foarte multe plante, atât de multe şi de înalte încât aerul intra în odae înverzit; dincoace de plante, tot în dreptul geamului, o horă d!e fotolii şi o canapea închidea în cerc strâmt o masă. Oglinzife odăii luceau vet-zui, vechi. Odaia era atât de r măre încât mai cuprindea, ca plecat să se plimbe şi rămas intr’un „ ungher sau în ^ mijloc, caţe lin dulap lucidă,^ cafeniu,, bătrâne^, cate o Masă, o cad*r^ lustruita de lemn, închizând ape turburi. Totul era cafeniu, întunecat, / curat şi bătrânesc. Patul numai, înalt ca un catafalc
şi îngust ca el, luoea alb, ţeapăn, în dântele scro-.bite. Alături, în altă odaie mică» soba singură trăia
şi fotoliile din faţa ei stăteau să-i cuprmdă, familiare ’ şi joase.. Lucrurile, atmosfera, - erau, aţâţ de, împietrite, die demult, neclintite vdin locurile Idr, aveau un aer atât de buii, de cald de permanenţă, că li se , păru, de cum. gazda cu păr alb şi ochii limpezi închisese uşa în arma lor, că s’au desprins de aici, amândoi cândva, . ca» pierduseră dfe atunci
aducerea, aminte;, şi întorşi acum în odae îşi găseau
.	70	LUCIA DFMETRIUS
. vechile rădăcini, ca două braţe ale aceluiaşi râu se , vărsaU iar în aceiaşi albie, făcută pentru ei, încăpătoare, izolata die tot ce nu erau ei, părăsită de mult. Pe masa pe care îi aşteptase pe amândoi prânzul şi se răcise, pe când unul citea, îngheţat în hotei şi . celalt aşteptase, disperat, lă toate răscrucile, sub porţile turnurilor, stăteau acum, lucioase, ceştile de ceai i în jurul unui morman aprins de mere.
Valizele îşi răsturnară cuprinsul întemnijat de două zile, pe masă se iviră cărţi* pe scaune un ghem , de lână cu igliţa lui sau o mănuşă; atmosfera de 'vis, de casă fermecată însă nu se alterase. In odae adunaseră umbre. îşi luară ceaiul la gura sobii,
- cu o carte, cu un ghem de btnă pe genunchi, inerte amândouă. Le plăcea să-şi închipue că stau de mult ; acolo, că firul n’a fost rupt, că au început deeri,
. V de o. săptămână un. tricou, sau un roman şi s’au oprit o clipă să bea o ceaşcă de ceai. Nu aprinseseră lampa, întunericul creştea. Flora fotoliilof din'
' fata geamului cu plante multe, găzduise parcă un ' : consiliu de fântoipe. Prin geamurile, mari intra lumină multă dela Primăjriade peste dmmul îngust, care îşi aprinsese luminile -zgomotoasă. Pete mari . jucau, galbene, pe ziduri, pe scaunele apropiate la •sfătui musafirilor nevăzuţi, cerc strâns, fermecat. îşi treceau luminile degete prin plante, şe suiau şi lu-. oeau tare. pe. dantelă’ albă. a patului de mireasă pioartă, se căţărau pe picioarele lor, pe poala ^ro-. cbiei, luminau un ochin iubit,«o frunte iubită, Se ■ opreau în pâr.vbiiri]ilârj(ias9,'ca 01';^*% parcă a#
MELOPEE	V71
fi crescut în jurul lor, ca fe o porun4?C din basm care aruncă peria şi se face oApădure^] ^	în faţa sobii păreau un bbiceiu vechi*
ăl unei iubiri îndelung toarse, reperate acum, pentru ; a catea oară? ;Iv;rW. ;-- :■«
—	Ciezi că mai avem număi* piatriu zile? Ispu^ el * cuvintele pe care in’ar fi vrut să le spună.
—	Patru ani, patruzeci de ani, patru sute de ani. Iubitul meu. Nu vezi ce încremenite sunt toate aici? Are să ne prindă vraja, o să rămânem.
—	E mult mai mult decât iubirea. E altfel decât ; >0. culmfe, e adânc c|a oceanul* în care m’aşi cufundă ;
mereu, mereu, fără fund; Şi astfel decâţ focul plin de fulgere în care m’am ^	în alte iu- ;
‘ biri. E o mare linişte, p mare şi^rănţă. Am cunoscut cândva o măre fpiamă mereu trează, o râvnă neliniştită, niciodată n’aveam, nu posedam şi iubirea tre-ctea, fără să fi stăpânit. Acum mrăm oprita sunt ca tm ogor din care tu creşti ca un lan. Eşti în mine.
^i e o măre pace deasupra lanului.
t Te iubesc foarte mult.
Treceau dintr’o odae în alta, prin umbră şi lumină, nu îndrăznmu săi se aşeze pe fotoliile, în cerc* să nu fetinghereâscă Una din stafiile de , treabă, bune, f;ale casiii timbrele plantelor se suiseră pe tavan, fire, degete, palme, .animale, ciudate. întinşi alături,' pi patul îngust, şi alb, cu cărţile <&®gi la căpătâi, dor- > mind ca nişte pis6i, îmbrăţişati în întunericul popju-lat de lumini,,; îşi, povesteau încet,1 cu impresia,. cu nevoia să aibă amintiri^ ca o iubire veche.	/'*
r/::n v.	LţJCIA DEMETEIUS
^ -r- Ti-aduci aminte prima săptămână ? Stăteam în fotoliu, înfăşurat în pled; lumea, îp toată casa* la toate caturile, - se culcase. Toată strada seculcâse, ^ tot oraşul. Era o linişte adâncă şi frigul peştea4 şi cuprindea, îngheţa tot. Stăteam pie întuneric, în Vfo^ ( \ toliu.1 Telefonul sună odată, scurt,; sub palma mea culcată pe efr care^ îi; aştepifr sunetul da pe bătaia* unei inimii 'Şi' pe1, urm£;îii' ureche,' aproape şi departe, glasul tău scăzut, cald* frick^v-stăpânit. Fără ' vorbe mari, fără strigăte. Vorbeam mai mult, şU. îmi y / auzeam şoaptele în odaia largă şi rece, iii întune-Vorbeam de lucruri foarte depărtate ; în spaţiu. Nu djeinai, nu de noi. Ne era frică. Din ( când în când te îăqeşm să răspunzi, ca sa nu. mă tem -^ de vocea mea în întuneric. Guviiitelev tale porneau 1 ' rare şi calde,ca şi Cum5 ar. ;fi picurat sânge, pica- ,
; ltură cu picătura, fierbinte, dintr’o rană care nu doare, f - şi căreia îiface tine că sângele curge.. începeam şa ^ zăresc în pdae, ocbii mi se deprindeau cu întune- ;
! rieul. Mobilele ppcrieap, trosneau pe jnadlte tonurb fiecare mobilă cu, glasul ei.
♦ ";— îmi vorbeai^ de Italia! Ai pus atâta şo&re, ,s atâta^ cplpare ni nopţile primei noastre săptămâni* ; s ca, şi cum trebuia săi cumperi ou Ipmină acel urnit if ţuneric, încât amintirea lor e mai mult însorită decât
\k.1;v-V;-^^‘	'y >:■ •	;ţ: y's.'y y >f-'
— Oboseam, mâna cfr care^ţnream , telefonul amorţea, .îngheţa. Liniştea era > teribila,, grea,, solidificată Jn jurul meu,,cayşi cum aşi ii fost încrustată înfrun * ;■ ;;^bfoc de. -întuner^	v’.
v;-	' :	: Vv' MEEOPEE /73
cum am fi .trăit numai noi doi pe globul inundat a doua oară, şi supravieţuirea morţii aţoţstapânitoare ii’ar fi cuprins decât un fir^ ^^binterî^kme- ( -cau două voci vii.1'	;r-
■ Şi cum aşteptăm tbata ziua m ^re te vedeam un ceas, m salon la tine, la ceai, ^oaptea ăsta plină de atâtea ceasuri cu tine departe, aproape. Şi noaptea se întâmpla sa te aştept mult.
,	— Până se culcau toţi, până se făcea linişte în
casă. Erau zilele Crăciunului, venea lume ia noi, plecau târziu.
—: Ce bine era! Qe	,v;-?'v ^'V-?y ’’
Şi acum vocile le ‘ răsunau ciudat, scăzute, cu- v viatele rare înşirate ca pe: o aţp' subţire, nevăzută, se agăţau parcă în > aerul des,şi mai rămâneau puţin suspendate. Pieptul iubitului siub palniu ei, fruntea, f ocbii lui sub cealaltă palmă, erau ca şi OT piui vieţii» . închis întPo teacă de carne ar fi fost r prins în mâini. O mai mare siguranţă, o linişte mai *
> absolut^ nu se putea obţine. Ea era* în braţele lui • lungi, ca un râu îngust. Deşi încremenită de 6 ner mişcare fericită, braţelor lui nu părea inertă, ci ciudat de yie, ca o apă în curgere. Ceasurilenopţii alunecau; Ilumina în bdae scăzuse, primăria stinsese şi închisese obloanele, dar felinarele străzii jucau, încă pe păreţi," mic^râjnd petele de luiriină, mărind v ‘V, Umbrele/ ştrambându-le. Intrej frupuri se1 lega o' mai mare, o mai strânsa intimitate, xa o/prietenie,,ca o < înţelegere profundă. Cuvintele se făceau; mai rare, M amestecate i ău somh/ în, scibă mâi trăsnea, un ’ lemn,
>74	LUCIA DEMEŢRIUS; C	;
‘‘ o mână adormita mai rătăcea pe un ochi ‘ închis, speriat ca o .vrabie, şi cădea alături de tâmpla ţu-, Bită, Patul'alb plutea ca o barcă pe ape cenuşii, 1 peşte care suna o sonerie de telefon înăbuşit, un glas de departe, scăzut, greu de dragoste.	,
“	'■ Fusese apoi o dimineaţă cu lumină multă , peste •
- un târg de vite, cu frig spumos şi iute sub soarele sus şi străin, cu miros de pământ răscolit de copite,
•;vde baligă şi. fân, cu strigăte tari de ţărani; un r , şat, un pod, un câmp, alt sat, o cârciumă şi un drum K-:U';>--Iung înapoi, dealungul unei' străzi mărginaşe, cu. case v .urâte, toate la fel; cu. un flaut care cânta lung,mono-« ton şi trist şi se aUzca dela un capăt la altul al ^fl^p-i-StcSzii» mereu. .	v*; ^■[ ’v	;.v
’f'	1‘ ; Maşa în odaia-cu plante şi stafii fusese plăcuţă
. şi cuminte, la fel d® .stranie ca tot ceea ce-i încon- . . >' v jura; $i începuse, iar după amiaza cenuşie, printre *, r ■	plantele verzi, mobilele cafenii, soninoroase, la gura ;
' ■	sobii, tricotând, citind un vers, vorbind rar. Casa
' întreagă' era:, tăcută, glasul gazdelor, mişcarea lor,
A’ şe auzea înăbuşită şi depărtată. Barca lor trăsese • în larg pe apele tăcerii.’ In sus şi în jos, pe strada * povâmită, trecea o sanie cu clopoţei slabi, venind ■; dintFo • poveste. : Parcă pânze mari de păianjen se
seara. Da, se putea- rămâne necontenit, aici, şi iâma . v ,;:în locurile astea trebue,.şă ,fi fost eternă; şi. zăpada, şi iubirea, şi liniştea. Aţâţ . de tare se cuprinseteră
că aproape *nu- se mai vedeau; fiecare îl simţea pe celălalt hiăuntrul lui ca pe o mare căldură, că ; pe *iun absolut avut. Atingerea nu mai avea fiorul noutăţii, /avtea bucuria liniştită a iubirii \ vechi, sigura die ea, plina de ădâucă cunOşifeţă, nelimitată Ia i^ideim	nefăra-
miţata de L elanuri micL Simţeau, parcă, veşnicia lângă ei.	,
Târziu, o sonerie ascuţită şi prelungă intrase ca ,
> jun burghiu în tăcere... Nu putea fi pentru ei, nu ^ avea de ce să fie pentru ei; îşi tăiaseră doar orice legături cu lumea, d!ar îi turburase ca o presimţire. :
Şi totuşi era pentru ei!	;r ■.[ ■ -
Ii venişe ? ei o telegramă dela singura prietenă care îi cunoştea rostul adevărat al plecării, căreia îi -dăduse imediat adreSa aici; „Vino înappi sad rămâi ‘ acolo singură. Maria”.; Era limpede şi scurt, cum f sunt în telegrame veştile de moarte. Daca i-ar fi : spus numâi să se m toarcă acasă, şi^ar fi închipuit v K că i se întâmplase copilului ei ceva, şi n’ar mai :y^ 'fi stat să cântărească nimic, dar „rămâi acolo sin**
Ş gură”, însemna cu totul altceva, însemna că bar- V ^ hatul ei băinuia ceva sau chiar, fără să bănuiască, 1 voia poate să vfe s’o vadă* Trebuia să plece repede r ’ înapoi, şăf ste întoarcă; acasaL Nu era " de âles. ’Aici> -':;v singură, 3 nu voia să rărnlafe. Aici, unde xfusese cu el, cu iubitul* atât de fericită, upde cunoscuse pentru . prima oară în viaţă odihna, Oprirea, liniştea, sigu-;
, ranta, nu putea sărămâiiă fărăt el între plantele verzi adormite, mtre mpbilele multe, lucioase, încremenite ;
7 b
LUCIA DEMETRIUS
i ; în uitare, ici şi colo, la ceasul la care începuse vrajaL $i rşă vinăpoate apoi celălalt,: bărbatul, 'aici»- sa > facă real faptul că de el era legată,, ^ ininţişe, că îl furase, aşa cum nu gândise niciun moment, din clipa în care plecase, cum refuzase şa gândească. Trelmia $ă( ise-• Ar->.niai ft aviiţ^ trei zile. Trei zile de fericire,nimic, nimic n’avpa să le înlocuias^ toată viata. Uluiţi, cu braţele grele, cu trupul secat parcă, deodată* de tot cuprinsul lui şi ;imiai greu ca oricând, se priveau. E/rau iar vdoi oameni faţa, în faţa, deosebiţi^ care se vedeau, se cautăriau, se pu-r jteau măsura iar, pentrucă se creia distanţă între ei, cu măsura durerii, cât se iubeau. Târziu, ea spusei cu buze uscate: „Ara un trep, în noaptea asto^^ .
Valizele golite în ajun, îşi descbiseră gurile, * sa înghită, iar, tot ce populase cu Soaţă; ^
Fiecare lucru aşezaţ îh fundul loj era o noua durere; avea să se întoarcă, pentru totdeauna, în lumea dinainte, în lumea obişnuită, lipsită de vrajă, în care toate sujit palpabile, aspre sau moi, zilnice, fără strălucire. Nici uttul nu avea şă mai participe niciodată,' la viaţa nereală,/ minunata, pe care, o închei^u ăcumf Şe isprăvea. O disperare neagra îi cuprinsese. Tru-peşte chiar; parca se petrecea o^ropere.. -Gele brâţede râ|u /care * îşi găsiseră făgaşul comun se, desfăceau; se rupeau una din alta,ca să curgă iar despărţite pentru totdeauna. ’	"	,
— Rămâi tu, rămâi; ţuV aici; Tot nu ne puteni -y-jntcter^	• -'-V' ■ '*-'M
; MELOPEE
*77. u ii
, — Ar fi j^gmzitor^ lără tine. Am sS pfec mai
sus, în mUnti.
Cum aveau nevoie, totuşi, să creadă că n’au priceput poate ţine, că mai poate fi ceva salvat, ea era chinuită de o idee:
—- Sa-i telefonez Măriei, poate că se teme eă de geaba, poate n’ani priceput bine, Să-i telefonez
Măriei şi să plec. Dacă aş pleca mâine în zori, în loc să plec în noaptea asta?
— Să-i telefonăm, dacă vrei tu; să mergem în oraş, jos.
s Era ceva câştigat, erau câteva ceasuri, era o noapte.	! W-	'
Valizele erau gata, stăteau înmijlocul caîsei, duşmane. îmbrăcaţi, de druni, ca la venire, coborîra în oraş. Tropăiau cil picioarele îngheţate, insensibile în ghetele înţepenite şi ele de gerv pe pietrele- lu-^ necoase, poleite,, de sub T^th die^ Sub clopotniţe^ pe zăpada îngheţata dfcalimgul străzilor înguste, cu pântecul boltit. Mergeau Jbl d>rat, tăceau. îşi simţeau pieptul bolnav de disperarea pe care o închideau în ei. Sala oficiului de telefoane era mare, goală, rece şi curată. Telefonista striga tare, sonor, monoton ca un surd* Oraşele, numerele. deveneau antipatice, ostile în gura ei. Numărul Alariei nu răspundea. Aşteptau cinci minute, chemau iar. Se plimbau dea-lurigul linoleumului verde, prea curat, prea cernit.
Vocea* telefonistei răsuna sonoră şi nazală. Acasă la Maria nu ven^ nimeni. Oficiul se închidea Ia ora unsprezece. Biroul devenise nesuferit, cu vocea
7B
LUCIA DEMETRHJS
de papagal a fetei, cu linoleumul lui curat, cu frigul care îţi îngheţa degeţele, cu tăcerii lui, în care nu-ti venea sa vorbeşti tare. Şi, ca ţie peronul unei gări din care trebue să plece cineva foarte şcnmpv nici un cuvânt nu le venea, nici un gând de schimbat, decât marea lor disperare aşezata pe* chipuri, cuibărită în ochi; Ceasurile astea ultime petrecute \ aici, cu aşteptare, cu enervare, erău mâi răii decât pierdute. Ar îi fost mai bine ,'să îi rămas acasă, Să sfei fi tinut de iiilână vin fata	fa piiyiţ.
Dar ea voia să rămâie până în ultiiUiil minub să aibă ; siguranţa că trebue să plece, că tot ce putea ;A să se întâmple mai rău, şe întâmplase. Simţea cum înăuntrul ei bucăţi mari, ca tencuiala unui zid vechi, se desfac şi cad şi rămâne un gol mare, greu şi sărac. Se făcuse, zece, biroul îngheţase de tot. Molipsit . şi el de restul de iluzie jpe Care îl mai păs^ trase ea, se agăţa alături de de* nădejdea acestui telefon, ca şi cum ar fi putut sa aducă ceva bun, neaşteptat. Ştia că restaurantul urât şi mare, pe care îl cunoşteau, avea şi el telefon. Până la unsprezece , ar inai fi putut vorbi :deâcxilo. Telefonul acesta, casa îndepărtată care ar fi putut răspundea la | celălalt capăt al firului, erau parcav în ele înşile o fericire care nu le măi era acordată; Nu mai voiau nimic, nu mai ştiau ce aşteaptă dela Maria, îi aşteptau glasul. Birtul eră luminat sărac; cu lume rară, cu doi lăutari jerpeliţi ca şi instrumentele lor, care cântau jalnic şi înăbuşit romanţe ruseştb Totul era de r o tristeţe, de o mizerie dureroasă. Notele izolate/ şi * ■
;fv:.
MELOPEE	79
falşe se rătăceau prin sala goală, sub tavanul înalt, printre pereţii de faianţă verde. Din când în când se întrebau cu ochii şi se ridicau să încerce să vorbească la telefon, dar casa Măriei nu răspundea. In sala tristă oamenii parcă zăceau la mese fără fantezie şi fără tihnă, ca nişte animale proaste şi bol-
nvae. La 11 pierduseră orice nădejde şi trebuiau să se resemneze să plece în zori, fiecare pe drumul lui, pentru totdeauna, când! lui îi veni ideia că telefonul gării funcţiona toată noaptea. Puteau merge la gaiă. Ca unor înnecaţi un salt deasupra unui val, gândul ăsta le mai dădu puţin aer respirabil. O. sanie îi duse prin aerul ca briciul, în gara pustie. Doi, trei beţivi întârziat! la nijfese în faţa tejghelii lide, a rafturilor cu sticle pe jumătate pline, cu franjuri de hârtie veche, zdrenţuită, cu cutii în care erau sau fuseseră bomboane, cu poze cu parcuri sau cucoane. Câte un tren şuera, un hamul vântura uşile, aducând mult frig, o locomotivă făcea manevre, un
beţiv ridica glasul, şi toate “cădeau iar în tăcere. Se ţineau tare de mâini, peste masă, se priveau. Viaţa li se părea de acum înainte ca o gură neagră, ca şi cum ar fi ajuns la marginea pământului, ruptă peste Un gol, un hău, mai rău decât moartea, pen-tnică în el căzând, ei aveau să continue să existe. Iar şuera un tren, iar trecea un hamal adormit cu un felinar pe piept. Cereau iar un ceai. încordarea teribilă dela oficiul ; telefoanelor se sfârşise, erau acum topiţi de; oboseală şi desnădejde, cu ochii arşi ' de somn. Se făcuse ora două. Rămăseseră agăţaţi
80 V	' LUCIA DEMETRIUS
ca nişte lilieci adormiţi, de ideia. acestui telefon. La ţ doua şi lin sfert, în sfârşit^ telefonul Măriei răspunsese; Glasul ei limpiede şi vioi, ca din alta lume decât aceia grea şi deasa* în care ei se lăsaseră la fund, foarte la fund, îi explicase că l>ărbatul ei, fără să dea lămuriri, dar suspect, avea de gând să plece ; a doua zi la prânz spre ea, sV vadă. Atât. Era mai bine să' ajungă. ea" acasă, uiainte deplecarealui ,;.şi * . şă găseaşcă o explicaţie oarecare pentru întoarcereia asta nevestită. '7'.' > :	.v. M- ;
;	^ Orice pădejde le eira luată.
,7 -;— Ne rămâne noaptea! spusese el cu glas, cu v ochi care încercau lsă-i dea curaj. Gândeşte-te că plecai acum, 'cu trenul care vine peste trei minute.
E bine că mai avem o noapte.
— Am nţai fi avut ^trei zile, trei" zile lungi cât 7 toată viaţa uiea viitoare.
•-'■'7 — Măi avem p noapte, iubito!	j.
Şi trecuseră iar prin frigul de cuţite al oraşului adormit, cu o sanie cu un cal adormit, cu, un birjar somnoros, pe şub bolţi, pe sub clopotniţe, în cetate. > "v;7-> u \:.7„	%:?} ■ ■-y:-vf \	/y-7
Nu aprinseră lumina, ca noaptea de acum şa aibă ■ farmecul nopţii trecute, care li* şe păreă t) mie de , nopţi. Valizele stăteau străine, în mijlocul, odăilor di umbre şi, raze şi pete. îmbrăţişaţi, în picioare, pri-veau lumea asta;: care fusese, a lor, un univers străin de univers şi voiau să-şi înehipue că, dacă ei n’au să se mişte, timpul poate, ţintuit ^ marea lor dta-
■	; i;^ ;''K" :'f;	: -:; ■ ■'	^1
rinţă, are să se oprească pe toci Şi deodată, ful- ^ gerată de un gând, ea strigase de fericire:
—	Pleci la munte, 'da? Pleci, mai sus?, Pleci în-fr’un oraş? Ai un tren la 6 dimineaţa? £şti acolo la . 9?..w Vin cu fine. La 9 telefonez de acolo la Bucureşti. Spun ca nu mi-a plăcut aici. Nu ştiu ce d să fie pe urmă. Iri Orice caz, câştigăm 6 zi.
—	Cum? Vii cu mine? întrebă el uluit. Vii cu
mine? Şi dacă vine acolo?	, /
—	N’are să vie chiar mâine. N’are decât un tren ;
de dimineaţă, pe care îi pierde, dacă îi telefonez , la J9, şi unul şSeara cu care ajunge poimâine. Câştt-; găm încă o ri, b noapte. .	. ,	,	'	.
—	Tu, iubito, tu faci socotelile astea? De unde
a ieşit, din tine, atâta dibăcie? .	;•
,	— Nu ştiu!
Răspunsul era simplu ca şi adevărul. Nu ştia. Nu simţea că e dibace, cum nu simţise dela început, că face un lucru necinstit, necuvenit. Nu avea de ales. Viaţa ei nu se putea altcum aranja. Voise să . fure o săptămână de fericire, fără întoarcere, izo-Lată într’o viaţă netedă şi egală, ca o şosea prăfoasă.
I se luau trei zile din săptămâna aista. Ga lin ani* mal care ştie să se apere fără să gândească, găsise cu ochii închişi- diurnul. îşi lua înapoi cele trei zile. Luciditatea, conştiinţa dela început nu fuseseră amestecate aici. 'Nu era domeniul tor. Remuşcăiă n’avea ■ să aibă. Numai amintiri dureroase, şi resemnare faţăt / • de tot ce avea iar să fie ca mai-înainte, neschimbat;
. 1	p	?	”,	T,*(	< W
f ' ✓ .‘. ... !'•..... .*, , . . , ,.' ; ‘ ' -)
82	V LUCIA V DEMETRIUS • r ^	;	" v,vYvv
—- E singura mea viclenie, pentru 6 Viată întreagă.
Să mi creizi rău despre mine. ,
Cum putea sa creadă rău despre ea, când: pentru el, pentru iubirea lui, făcea efortul cel mai mare pe care îl putea face ea, al înşelăciunii. Nu, nu măi rămâneau ceasuri de dormit. O scrisoare gazdei pusă împreună eu banii, pe masă, o plimbare înceată, în odăile cu plante, cu opriri ţie fotoliul în care citiseră versuri, în faţa sobei, pe marginea patufui ălb^ şi o nouă fugă în zăjpada şi ger după altă sanie adormita, carie să-i ducă la gara abia părăsita.
Un tren plin cu vagoane înăbuşitoare, cu oameni culcaţi, morocănoşi şi un drum lung, lung, pe câmpii şi printre coline îngheţate.
■v"v' " ’ > /v.
. ' Iii oraşul nou se îndreptaseră întâi £pre oficiul de telefoane. Casa ei răspunse prompt. Glasul bărbătesc Idela capătul firului nu părea supărat sau mirat. Nu-i plăcuse acolo şi ^enise aici? Foarte bine. Gât mai sta? Două zite. Bine, se odihnească şi să vie sănătoasă. Copilul era bine, se juca.	y
’ Nil pomenise nijpic despre venirea lui plănuită spre ea. Voise deci s’o surprindă* Dacă până 'seara, ziua avea să le fie liniştită, trebuiau să fie mulţumiţi. Mergea alături die el şi se gândea cum poate şă nu-i fie dior, deloc, ele copilul ei. II ştia sănătos, / ; vesel, gingaş. Acum, acum, zilele satea, trăia pen-, tru ea şi penferu ceva perfect,^ nemaiatins, care voise să sălaşluiască în eaC ca o binecuvântare, *
,	, ' MELQPEE ’■./'•
83
w
Şi iar începuse absurda căutare de casă, pentrucă o repulsie, pe care na încerca să şi-o explice, o depărta pe ea de toate hotelurile, în care ar îi putut găsi oameni cunoscuţi, în care înfăţişarea mobilelor, cadrul, totul le-ar fi dat o impresie de pasageri, de grabă, de trecere. Se făcuse cald pentru hainele groase de iarnă, dimineaţa trecea, odăile nemţeşti, greoaie, îmbâcsite, nu le plăceau. Târziu, către prânz găsiseră în fundul unei curţi, la care se ajungea prin-tr’un gang înconjurat de toate părţile de case cu galerii, o odaie foarte mare, cu ferestre şi uşa dâjnd pe galerie, ciudată şi frumoasă. Cadre mari, oglinzi atârnau de pereţi, un divan jos, larg, cu covoare moi, perdele bogate de tul cu panglici, ca o rochie de bal de acum şaizeci de ani, un paravan brodat cu nuferi şi lebede, o sobă suită pe' o estradă, o masă cu picioarele aurite; cu scaune aşezate în jurul ei<-sub candelabrul din mijloc. Din perete, de deasupra patului, dintr’o fotografie veche, un domn cu ochi foarte mari, foarte gravi, cu fruntea plină de gânduri, privea în odaie. Era semnată fotografia de Kainz. O servitoare mică le făcu foc, privindu-i mereu, binevoitoare. Gazda, o cucoană cu privirea neagră, foarte amabilă, avea aerul că stăpâneşte ceva în gât, un hohot de râs sau un strigăt, şi ţi se făcea puţin teamă de ,«ea. Când se făcuse cald şi, când cărţile , familiare şi aproape inutile apăruseră pe masă, ;Sticla de colonie pe scrin, şi halatul de casă în cuier, acelaşi bine nemăsurat, nelimitat, îi cuprinsese. Erau iar ei doi, singuri, -pe pământul nepopulat, închişi iâr~
... -	• j:....V f; fy. ’-V. > ■ ■ ■ '
84	LUCIA DEMETRIUS
> intrV odaie în oare căscase • deo^tă,dineî, '-că un cocon în jurul crîsfalidiei, aMorfe^	gonise
aerul care o utopdusepâiiă ăturici. /
.v Căutau iar şi găseau amândoi acea linişte, acea aşezare pe care singur nu o avea riiciunul. Impresia că stă în fata unei oglinzi, aplecat deasupra unei ape fiecare, în care vedea tot propriul său chip, dar cu 6 adâncime, cu o tăcută rezonanţă, pe care . fără apă chipul nu o avea. Iar îi cUprindeaj, îi în-;; chidea atât de bine odaia, se ţesuse, cald, atât de ferm aerul în jurul lor, se îmbibase de ei atât, şi jfei se pătrunseseră de el, că era ca o altă carne; caire ^ ^l^jb-^ar fi îmbrăcat sâmburele trupului, prin, care |^v|urgea, trăia, aceiaşi temperatură, acelajş climat ca ai lor. Şi aici băteau ceasornice în turnuri vechi. EI ■ ; .păstrase încă un fel de lipsă de cutezanţă sa^î opreai *: scă mişcările, iniţiativa gestului, dispoziţia. Ii pâri-; diea atitudinea, gândurile. I le urma cuminte, trezit de ele, dornic imediat de ele.	. V
Ea, de când realizase atât de îngrozitor, de viu, despărţirea, ar fi vrut sări ţie strâns* într’o teribilă îmb^^ necontenit cu capul cât mai adânc pe umărul Iui, cu faţa pe gâtul lui, pe pjeptol lui, cu mâinile prinse cu desnădejde, îh jurul lud^ dacă n’ar fi vrut să4 vadă mereu, să se desprindă de el ■: ca să-l vadă,' în şemimtunericul dulce al. odăii, sub ^ c«rOTl;;niarede : himinătranckfirie, pe care îl puiiea ;v peste un *eolţ âl, oţdăii cu canapele şi fotolii, o lampă cu picior înalt, lângă paravanul cu lebede.
" Şi aici timpul părea infinit, ^âhd,'târziu, ideia c|
MELQPEE	^
ar fi trebuit să-i telefoneze Măriei u fulgeră, li sfe
*	păru că trecuse foarte mult tiuip; de dbid se îngro-paseră aici, departe de lumfea cimoşcută.
Veştile erau proaste, atât de proaste încât li era greq să le creadă. Bărbatul ei trimitea â 'doua zi*
, aici, m oraş, pe cineva care o cunoştea, care avea s’o urmărească, şi să plece cu rezultatul acelei urmăriri, în aceiaşi seară. Ce rău trebue să se chinuiască el acum! Fu primul gând care îi veni, dar urmărirea asta crâncenă a singurului lucru bun pe care îl avusese ea vreodată, primejduirea lui, irl scoase repede
*	pe bărbat din gând, cu suferinda lui. La eî avea s|^ se gândească mai târziu, în zilele, în anii întregi în care avea să se gândească numai la el, la casa lui, la comoditatea lui. Acum era vorba de fericirea ei.
Iubitul voia sa plece. Da,, ar fi fost singurul lucru înţelept. Seara din ajun, emoţia neagră ca o: prăpastie colţuroasă se deschidea iar în fata lor. -
> — Am mai fi avut două zile, două zile! gemea ea, strivindu-şi obrazul de al Iui.
... — $i dacă... iubito... şi dacă ne mai rămâne una? Ochii lui străluceau neliniştiţi.
—	Plec numai mâine, când omul acela are să te urmărească, şi mă întorc mâine noapte, după plecarea lui din oraş.
—	Iubitule, ciim pp# să fii tu atât de minunat de dibaci, pentru fericirea noastră?
Sigur că da, aveau sa încerce şi această ultimă ticăloşie, care pentru ei era tot una. Rămânea iubita în odaia cu lebede şi perdele, în . rochii de bal, şi
m
LUCIA DEMETRIUS
el pleca în zori ca să se întoarcă noaptea. Ea avea V" •sa iasă pe străzi, să stea în cafenele, la vedere, sa şe lase urmărită cât îi va plăcea omului acela, să se ducă chiar la cinematograf, să focă tot ce poate face un om singur, care se plictiseşte într’un oraş străin. Şi noaptea se, închisese deasupra lor liniştită, fără sentimentul vinei şi fără grabă. Puntea minunată dintre ei nu era încă ridicată.
*
* .: *
; Stătea culcată în patul larg, cald îhcă pe locul Ş^I^ Care iubitul stătuse, negru, fierbinte, şi aştepta, f. ^j|oală de gânduri. Nuşa, pisica, i se plimba încet pe picioare, pe piept. Ii era frică. Ziua, înainte, i se părea lungă şi vidă, ea fără rost, hârţuită, urmărită. Nu ştia ce are să facă de dimineaţă până seara. In curte se auzeau glasuri tari, cuvinte rostogolite ca pietrele, chicote, paşi. Lebedele albe pluteau încremenite pe paravan, Kainz, din cadra, o privea cu ochii lui teribil de gravi, de profunzi, de serioşi. Nu, se pricepea bine ce trebue să focă. Poate, să stea acasă, sa aştepte să fie găsită. Dar cum? Cum putea s’o găsească? Sa plece?, pe străzi, r s% vadă în prăvălii, în cafenele? Da, asta trebuia - şa facă. Cineva bătu la uşă. încremeni. Era gazda.
•	Gazda amabilă, cu privirea ei puţin fixa, cu glasul x&re înăbuşea, printre dinţii mari, albi, strânşi, un
; , hohot de râs sau un Strigăt. Venea cu un carnet şi
•	Trebuia să Ie declare nupiele Ia poliţie, după toate legile găzduirii. I se făcu teribil de frig.
MELOPEE	.	87
Se simţi cleodaţă toată, eu toate contururile, mică şî îngheţata ^îri patul lăi^ ea o pusta, grozav de sin- "-1 gură, grozav de singpră^şi neapărată. Si pehtrucă :l nu ştia ce şă spună (el aranjase; în celelalte locuinţe, 7, luciurile ăştea)r spuse numele ei adevărat şi pe; al^ : bărbatului ei. Şi gazda plecase mulţumind. îngrozită de ceia ce făcuse, ar fi vrut s’o cheme, să-i $pună adevărul, s’o roage să amâne pe mâine, dar nu putea, Cuin să-i explice? Ce să-i spună? De unde putea v şti , cum gândea alt om despre lucrurile astea, despre care nici ea nil gândise? Cum să amestece un om " străin aici? Şi să-î ceară încă şi complicitateaî Nu-i; rămânea decât să aştepte acasă ca trimisul bărbă^/ tului ei, după ce ar fi căutat-o-în hotelurile oraşului, •,/; dacă era foarte isteţ,s’o caute la poliţie şi să vină aici, s’o găsească. Putea oare să" vină cuy poliţia? Nu se pricepea deloc ce se poate face în asemenea împrejurări. Dacă venea singur chiar şi o găsea singură, ce avea să-i spună? Cine ştie ce putea vorbi cu ga£da! Dar el ar fi văzut din registrele politiei că mai e cu cineva, care s’a înscris, infam, sub numele bărbatului ei. De ce făcuse o asemenea ticăloşie? Dacă i se cereau lui acte şi era bănuit că îşi ascunde identitatea? Ce lucru oribil făcuse, din ce în ce mai încurcat. O panică îngrozitoare o cui prinşe. Nu putea să ceară nimănui ajutor, nici femeii ăştia străine şi Ciudate, nici lui, mai ales Iţii"; nu, iubitului pe care trebuia să-l ocolească,, de care trebuia să se piardă o zi întreagă* Numai Nuşia era aproape, prietenoasa, îi torcea încet pe piept ’	■
; , 88;	LUCIA DEMETRIUS
Parcă patul se cufunda; fără scăpare, în fundul pa-;mântului, care se despica, şi totuşi rămânea mereu ( deasupra, diirer6s la lumina. Şi, îndesată; micşorată^. $impresia că e măruntă, rece ca xm ţurţure de i gliiaţă, se hotărîse să se îmbrace, sa plece, să ibeărgă pfe străzi. S*o vadă cel puţina s’o urmărească, poate se va mulţumi cu atât.
străzi era iar soare. DpăUWie, cât Soare, când oamenii sunt atât de triş?ti! Ca şicum ar trebui să-şi ţ:r vadă mai bine mizeriile. Azi e târg, mere multe, y roşii, verze multe, mormane mari, parcă toate ver-din. lume' s’au adunat aici. Uite-1 şi pe Nepomuc ■ coroana lui de stele, cu atitudinea lui puţin >* ;5şfrâmbă, de arlechin sfânt, uite şi catedrala. Da; să J> ne ;rugăm, poate numai Dumnezeu să mai facă ceva noi, după ce am fost atât de ticăloşi şi fe-, /Ariciţi, nenorociţii de noi. Câte statui! Câte băncii ^',:vŞi beţeală pe Fecioara Maria! Şi cerşetori la uşă! Dincolo de biserică încă un târg, tot oraşul ăsta e numai pieţe, iar zarzavat! Şi brânză! Şi basmale! î Şi omul acela e poate actim în spatele meu! O fi ăsta! Sau ăsta! Să nu mă uiţ, să nu mă iiit!Numai el trebue să mă vadă. Uite o cafenea. Ţrebue să vadă că intra îhtrV cafenea. Numai de n’ar fi el acolo, ; , Iubitul. Atunci ar fi grozav, toată gbiâţa asta de i : pe mine, ghiaţa asta care sunt eu, s’ar topi lâ căi-dura iubitului. .Ar vedea pricine, ar vedea oricine*
<r; ;Acum beau un ceai* Şă mă vadă. că: sunt singură^ şi 5 ;;^au ceai. Uite oamenii la inese vorbesc; râd tare,
- âbi^ se aud. Parcă surit, dincolo de ceyâ^ .dincolo de*
MEEOpEE
89
ceva foarte recej foarte transparent, care se' întinde,/ se ridica între~ mine şi oameni. Ce le pasaj, ce le pasă, toţi sunt veseli şi indiferenţi şi străini. Iixtre a^m^nea oameni ţi se poate întâmpla orice. Şieu aici în colţ, Ca un bolnav de o boală ce se ia, care trimite oamenii departe. Beau ceai. Acum gata! Iar piaţă, iar oameni, iar legume!
Nişte autobuze duc nu ştiu unde, în sate îndepărr tate> Un autobuz ar duce-o departe de aici, ar fi bine. Să ia un autobuz. Şi fără şovăire, se sue în-ţr’un autobuz^ Duce în câteva sate. Gu atât mai bine.
In care se opreşte? în ultimul, la capăt. Dar dacă( acela, urmăritorul, s’a suit şi el? Nu^poate fi nici unul din ăştia: trei ţărani, un moş cu barbă; două i femei. Nu e! A scăpat de el, a scăpat. Lângă eâk se i aşeză o fată brună, cu ochi dulci de viţica. Ii vor^-//> beşte. Şi ea se duce tot acqlo.r Da? Bine. Ce vrea cu '^>ea? De ce îi vorbeşte? Da> tot acolo se duce şi ea* j /fefaţa, dar în secret.-Numai mumă-sa ştie, taica ba. |}^Se duoe sa se mărite cu cismarul din sat, cu care /E||ptica n’o lasă să Se mărite. Uite fotografia lui-—? şi .lipita o scoate din geantă —, şi astea sunt actele iei, / 3/ .pe care muma lena furat din dulap,, când nu era taica acasă.. Şi asta e fotografia pe care ap - făcut-o amândoi pe ţdamnă, la Sighişoara, când s’ău cunoscut, la unchiu. Şi fata vorbeşte, vorbeşte,; spune tot, tot romanul ei de dragoste şi taină, pentrucă arde să-l spună cuiva. A aleşhp pe femeia asta palidă şi tristă, ghemuita cu frică pe banca ei, ca să-i pover stească cum trece ea peste voile tuturor pentru dra-
V.:,;90	LUCIA DEMETRIUS
; Cgostea ei şi cum întoarce soarta pe dos* In sat se ' despart, cu urări /de noroc.
Satul e mare, tăiat în două de o apă. Ziua e ca ; l de primăvară. Apia e limpede şi iute ; vederea ei nurţi / dă fiori de frig, deşi are încă zăpadă împrejur, pen-trucă soarele e : atât de dulce. Ii e greu însă, să-şi tragă paşii şi să se ducă, unde? Poate că a făcut o greşeală că a plecat. Daca rămânea acolo, ar fi urmărit-o până seara. Aşa, nemaiavând cum > să se ţfe de ea, îi poate veni gândul s’o caute în catastivele poliţiei, să vadă unde şi cum stă. Să se întoarcă? Iar acolo, prin pieţe, îjn faţa catedralei, ^ yîn cafenea, cu frica aceia grea, rece, în spate? Nu, nul Merge greu, se simte ca un muribund dator să ■^/se ţină pe picioare, să înainteze. $i iubitul acolo, în muzeu, în muzeul oraşului a spus că se duce, cu ochii lui aşa de frumoşi, cu fruntea lui înalta, cu pieptul cald acoperit de revenirile iubite ale hainei, departe, iubitul, departe, cu toată dragostea, puterea şi căldura lui. Iubitul nobil dar şi tare, puternic şi delicat.
Soarele e mereu mai cald, mai vesel. Caută 6 stradă mai lăturalnică^ ar vrea una sub pământ, n’are. ^v^iu^^-lumină.. -Doare în piept ca o boală. La o poarta, b ceată de copii se joacă în soare. Se uşează pe o bancă, lângă ei. Ei.se sfiese întâi, apoi t ’ se joacă iar. Toate par ostile, duşmănoase: şi soarele şi copiii ăştia care fac sgomot, parcă anume^eu voie, cu ştiinţă i-ar înfige undrele în urechi. Soarele o umileşte, copiii o lovesc cu sgomotul, parcă* ar fi
MELOPEE

strânsă între două pietre mari de moară, una cum*; plit dehiminoasă, jde.; iede,, parcă ' s’air învârti, â’ar învârti* Q fetiţă puţin şchioapă o priveşte pe sub * bretonul care îi dă în ochi; La o casa de peste drum se deschide ;o fereastra, o femee îace semn fetiţii, ea trece drumul trăgându*şi piciorul, femeia şi fetiţa îşi vorbesc, privind-o, şi ei îi e grozav de frică. Urmărită, părăsită, încercuită cum e, îi e frică de femeia şi ietiţa care au vorbit despre ea. Ce au spus? iCe ştiu? Ce vor dela ea? Ar vrea să fugă, dar îi e greu. Fetiţa vine iar şchiopătând, o priveşte pe sub breton, şi pe urmă cu ochii în soare, cu capul dat pe spate, ca şi cum ar vorbi cu cerul, îi spune printre dinţi:
—	Mama zice că ştie să ghicească.
—	Cum? tresare ea.
* Mai încet, că ne aude leica Oana.
Cum .au văzut-o, cum au cules-o cu ochii? Orr-cum, orice i se pare în clipa asta mai bun decât singurătatea şi frica. Mai bine palavrele unei femei, care a prins-o pe gânduri, decât obsesia şi spaima
v;-- asta.
In casă e o sărăcie şi o murdărie jalnică. Un pat de scânduri, o vatra, o dala mare, neagră^ *pe vatră, din care fetiţa scoate cu degetele, cu; mâna; > băgată până la cot, nişte prune terciuite, mari, negre şi le mănâncă eu poftă, privindu-le lacomă* Femeia îi întinde cărţile, îi mai spune Un cuvânt» mai pune un. lemn pe foc, dă cu mătura pe jos, iar mâi întinde. cărţile, ia copilul în braţe, îl suie . pe
; Ş2	LUCIA DEMEHUUS
vatră, iar îi aruncă ei un cuvânt. Ii spune ca!, vine dela drum, dar a mai făcut două drumuri înainte»
Ii întinde în palmă câteva prune şi ^e apleacă iar deasupra cărţilor: da, vine dela dramuri, dar n’ă v plecat singură, duce în spate o frică mare şi cineva o caută din urmă!. Ga să scape de ilecaz îi trebue iugăciuni.	o '
i, — Am să mă rog, am să mă duc la biserică* se îhfioară ea, convinsa.
' , . Nu, nu aşa; mpşa .'se roage singură, să se roage ^ o babă, pe care o cunoaşte, pentru ea.
^vi-;îşi dădu seama că trebue să fiie o tovărăşie stpmisăv bine legată, pentru străinii care trec prin saţ fără ţintă şi se laşă duşi de curiozitate sau de superstiţiei ,Cum poţi, Ia disperare, să înlături chiar o neghiobie, care îţi făgădueşte ceva? Te agă# de orice* ;jca şi cum acolo ar putea fi adevărul sau scăparea^.
;; a Dacă refuză acum, ar fi ca şi cum ar refuza o posibilitate de a ajunge la Dumnezeu, la iertare, la - ajutorul Lui. Cine ştie la ce vrăjitoare bătrână şi vjcleană are s^o după! Ca un bolnav fără scăpare,: sătul de doctorii, dar neîiistare să înlăture vreuna* ca nu .cumva să fie cea potrivită, cea bună, aşa primeşte ea acum propunerea asta respingătoare. Poate ! că aî<oi e scăparea, singura scăpare. , v
, Femeia se îmbracă pentru drum lung şi se plânge / ncelâş timp că e lăsată deJbărbati că n’are cu pe hrăni copilul, că bărbatul,, aici când era, făcşa numai răutăţi. El a svârlit odată, când venise acasă beatv: copilul, de pje vatră pe pământ, de a rămas

schilav, pentru totdeauna, că îi erau încă oasele fragede.	fv -	:
Şi iar drumul cu zăpadă topita, iar o apă uşu- i rică şi veselă între coji de ghiaţă, şi pădure şi coline cu pomi uzi, fără umbră, desene subţiri pe cerul albastru. Şi dealuri împădurite cu brazi în
dreapta lor, poduri lunecoase, şi o şatră de ţigani oprită între două sate, cu sgomotul şi fumul ei şl un alt sat, cu porţi înalte, cu ferestre oblonite, cti ")
copii în uşi. Femeia, bătrâna la care veniseră însă; bătând^ drum atât de lung, tăcând, fiecare cu gândurile ei, nu răspundea. Gu geamurile oblonite, eu
poarta zăvorită.	. J . .'//.	:X
—	A fost la un priveghi astă noapte şi a venit
la ziuă. Doarme acum, şi nici bine n’aude, ca să Se trezească de sgomot.	, .	.
Făcuseră drumul de geaba. îşi dăduse însă impresia, că are ceva de făcut, că are un rost, că trece timpul, şi fusese mai bine. Se dusese către' ceva şi mersese repede, fuse un ceas câştigat. Femeia care o adusese nisă, nu se lăsa.
—	Lasă; cunosc eu altă babă în satul meu. Nu te-am dus la ea, că ştiam că are de lucru. ,Eri i-ani dus tot eu nişte cucoane. Haide înapoi. '
Funcţionează bine în satul ăsta organizaţia vrăjitoarelor, se gândi ea, şi se lăsă dusă pe lângă acelaş' pârâu, cu. ape uşoare, aceleaşi coline goale cu cor-: turi de zlătari, aceleaşi dealuri cu brazi,	.
' ,Q casă mică,' albă, între pomii gbi şi un câine
înblănit bine şi bun. Femeia intră' înăuntru,. Vorbi ’
ceva, apoi o pofti pe ea în casă1 şi se pierdu printre pomi. Cu bănuiala că luase înţelegere: cu baba, ea intră încet şi cu sila în odaie. O bătrână mică, subţire, cu o bluză albă de tot, foarte curată, cu o fotă neagră şi legată la cap cu negru, îi îritoarcea spatele. Stătea în picioare, în faţa unui pupitru foarte înalt şi citea o carte bisericească, cu litere vechi, aşezată între 'două sfeşnice de argint. Era foarte curat şi adâncă tăcere. Bătrânul Faust în chilia lui”, gândi ea. Bătrâna întoarse capul. Era slabă de tot, cu părul alb, cu faţa închisă, palidă. Purta ochelari cu ramă de metal, peste ochii negri, calzi, mari şi deştepţi. Un fel de surâs, un fel de bunătate resemnată, iertătoare dar nu oarbă plutea în jurul gurii, în ochii ei pătrunzători, în paloarea frunţii şi a po-meţilpr. Era ca şi cum ar fi priceput tot, nu s’ar fi înşelat în privinţa a nimic şi ar fi iertat din înţelegere, nu din slăbiciune. Mâinile ei brune, subţiri, lungi, de principesă sau, de 1 gânditor, se odihneau , ; pe foile cu litere vechi.
. ,	—Am să mă rog la noapte, pentru dumneata.
Cum te chiamă? Bine. Vrei să mă mai rog pentru cineva? Bine. Iţi vrea cineva răul?, j
Speriată că s’ar fi putut cere* ca la un acatist prost înţeles, năruirea duşmanului, ea protestase.
—	Nu vreau să i jse întâmple nimănui iiiciun rău!
Bătrâna o privise adânc, cu mustrare şi iertare:/,
—	Cine poate să-i ceară lui Dumnezeu să facă
un rău? Şi crezi că Dumnezeu l-ar face? >	; ;
Ruşinată, ea plecă capul.	.
MELOPEE
—: Poţi să te duci. YAVY	■
Şi bătrâna se întoarse la cartea ei, uitând-*».
Ar fi vrut să rămână acolo. Arătarea asta neomenească, găsită la întâmplare într’un sat, îi pusese , ' parcă o mană de căldură pe suflet. I se părea atât de neadevărată, de minunată bătrâna, .că ar fi vrut să mai întoarcă odată ochii ei frumoşi şi pătrunzători şi dulci, fruntea brună şi clară sub părul alb, ca să ştie sigur că nu i s’a părut, că n’a aiurat. "Bătrâna însă citea, cu mâinile ei nobile pe paginile vechi, şi intimidată, umilită, ea ieşi din odaie.
Se despărţi şi de ţărancă, şi năucită de prea multe întâmplări, gândi că ar fi fost totuşi mai bine să se întoarcă. Dacă iubitul o căutase? Nu ( putea s’o caute, n’avea rost, nu era prudent; dar dacă o căuta? Dacă era nevoie de ea? Dacă, ca urmare a greşelii de dimineaţă : el era arestat, de pildă, pentrucă s’a trecut sub urt nume falş. Nu. ştia dacă aşa oeva e cu putinţă, dar putea fi.. Autobuzul o aduse iar în mijlocul oraşului, în pieţele care îşi strângeau teşghelele, pe străzile „pietruite cu lespezi mari. O grijă, un neastâmpăr a chema 1 acasă. Trebuia să ştie. dacă a fost sau nu căutată’ de omul. acela. Servitoarea mică, blondă şi plină de surâsuri îi spuse că nu fusese nimeni, îi făcu focul, Nu, rtu fusese, dar putea să mai vie. Culcată! pe pat, grea ca de piatră reoe, colţuroasă, cu o . vagă impresie că e flămândă, cu Nuşa torcând pe piept, începu şă numere’ clipele, ceasurile, care vcr neau. încet, pline 'de întuneric. Paşi -sunau' în- curte,
§l0:'-W'&ţ'; LUCIA DEMETRIUS
răsunau pe, scările de lemn, pe galeria lungă, în faţa *' uşii, tiecfeau. Putea să fie acura, sau acum! Sigur că e ăsta! Doamne Dumnezeule! Auzi, este... Nu eî,.; Pe-ar veni odată noaptea, să se roage bătrâna; nu se poate ca rugăciunea ei să nu ajute la nimic. , Auzi, acum treime să fie, calcă cu grije ca un om care nu cunoaşte locul, stă gata să întrebe. Şi iar se face tăcere, mâinile se destind, ceasul se aude pe masă bătând încet, ca un greer. Auzi! inai mulţi paşi! Poate vine cu poliţaiul. Ce ruşine! Acum s’a Isprăvit! Nu, a trecut. I se părea că după atâtea 3 spaime inima i se strica, asemeni unui ceas aruncat :;{.,pe jos, lovit de pereţi. îşi pierduse ritmul, nu-şi r- înâi găsea glasul, Se bâlbâia, se oprea dureros: Când se făcea tăcere, o auzea, numai pe ea, cum i se încurca firul bătăilor ca o sfoară cu noduri mari, cum îi răsunau pocnetele în trupul ca un sicriu de gbiaţă al acestui lucru cald întemniţat şi disperat, cum parcă nu mai; exista nimic în lumea moartă şi rece, decât o inimă smintită şi dureroasă într’o cutie , de came? amorfi. y.	;' \
' Se făcuse întuneric de tot. Soba arunca poteci , subţiri pe covoare, pe lebedele paravanului. Acum e noapte, poate că bătrâna a început să se roage, parcă . simt mai linişte, mai puţin dureros. începea să fie vremea să se întoarcă iubitul. , ^	^ ,
Iubitul, care fusese prin muzee* călătorise cu un ' tramvai sgomotos într’un crâng; golaş, rece. Mâncase ^ singur în birturi sgomOtoase, ca un bolnav, ,cd un , halucinat urmărind-o cu gândul, îngrijorat, aştepr

tându-se să o vadă răsărind după fiecare cplţ şi se temuse de ivirea ei. O căutase şi .o ocolise. Trecuse de douăzeci de ori prin fata porţii; se ascunsese după colţuri, rătăcise ca un câine; pierdut, se sbătuşe. Cum, din ziua fugii lor, nu se inai, despărţise de. ea niciun ceas şi ora de despărţire i se păruse imposibilă, cu neputinţă, începuse să-i pâră acum clipa, în care avea s’o revadă, cu neputinţă, ireală. Ireală î se părea existenţa ei fragilă şi şovăitoare, halucinaţii ceasurile petrecute lângă ea. Avea o nevoie înnebunitoare, bolnavă, s’o vadă, s’o atingă, s’o întrebe: eşti iubita, meâj e adevăiât? ^^ytrebeda'-'^.. , lase să. treacă ceasuri multe, chinuitoare, până atunci.'
Acum paşii puteau să fie ai lui! Bietul ceasornic din piept bătea şi se oprea iar la fiecare pas, ca la o lovitură, şi pasul nu era al lui! Târziu de tot, când bătuse cineva uşor în oblonul ferestrei dinspre galerie, fericirea aşteptată fusese atât de mare şi‘ v necrezută cu putinţă, că ezitase să deschidă, de teama că n’are să fie adevărat. Şi totuşi era el, iubitul cu ochii lucioşi, cu gura proaspătă în faţa neagră, cu tâmplele lui grave, cu gândurile lui grave, cu glasul lui scăzut şi marea lui sete de reculegere şi profunzime.
Era ea, iubita speriată ca un animâl chinuit, mai mică, mâi adunată decât totdeaima, înspăimântată ■ de singurătate, de realitatea descoperită a faptelor . Jei, pe care abia acumi le măsura;»Iubitul, lângă care: ■; ■■ te putcai culca, dealungul trupului lui lung şi'fier-binte, lângă care puteai, simţi» ca şi cum ai fi îmbrăr 7	: A 4 ‘v - ,-'7: .. ■
9B -	LUCIA DE.N1ETRIUS- '
v fişat> miezul ele. foc al pământului, principiul vieţii,
' o certitudine dulce că trăieşte, că poşezi: viaţa, că , eşti mai departe decât oricând de falsele lei înfăţi-. şări, mai aproape decât totdeuna de adevărul ei puternic şi sigur. Iubitul oare; vorbea încet, rar, fumos şi care asculta adânc, flamand, când iubita povestea despre zile petrecute sub alţe ceruri sau între pereţi zugrăviţi de maeştrii străini. ' •	:\v'-
;y,,,v	■.	,, y,	..>
A doua zi, gazda le spusese ca amână; dacă ei vor pleca curând, declararea lor la politie, pe care n*o î făcuse, sau chiar n’o mai face de loc!	1 ţ
Se înţeleseră de dimineaţa, să nu ştie, să nii gândească, să uite că-şi trăiesc ultima zi împreună. ^ Trebuiau să gândească numai că orice primejdie * e trecută* că trăiau o zi de libertate aşa cum numai primele doua fuşeseră. Soarele-le era ăOTm dulcej târgurile de; pe pieţe o Wfeurie, [o pricină de haz, vitrinele un joc. Neponiuc era aşa de comic şi nâiy,f t sus pe soclul lui, cu cununa lui de stele,cu aerul lui de csfânt^trubadur, gata să călite o baladă, m / care putea să fie vorba şi de\ Dumnezeu. Ţăranii de pe pieţe, cu feţele lor deschise şi graiul lor alif feb decât al nostru, păreau aşa de pnetehbşi*, de buni. Şcoala săsească are o curte hmgă int^5ară şi nişte iscări ;late, îngaii^ri.;^
/ , poţi să treci m ^	ei, dypă coloana.
şi să-ţi petreci o mâna pe un obraz iubit, pe care de dimineaţa nu Ţai mai atins, în/fuga^ îh, ascuns,,
■" '	■ ■ :	■ MELOPEE ■ ; ' ■ ■ .	,	; 99 ' ■
râzând, Sunt ..şi prăvălii cu vase de lut, CU' împletituri de rafia, cu cutii de lemn zugrăvite săseşte ar flori mari roşii şi albe pe verde. Sunt şi vitrine de giuvaergii, în Oare se văd ace mari cu capete late, , bătute cu pietre mari, opace, tot după modă săsească. Spiritul încordat gata să plesnească, e fericit să se destindă, să se facă a uita. Tinereţea pune o piatră grea la gura neagră, de prăpastie!, a subconştientului şi nu se mai ştie decât pe ea, nu se mai trăieşte, într’o dimineaţă cu soare, decât pe ea.
:	Mai e şi un birt îngust, puţin întunecat, plăcut,
în care poţi sta îndelung, fumând, vorbind, ,	:
£>i pe urma începu după masa, curgând inicet ca ' o apă largă pe şes,. înecandu-i încet sub valurile ei din ce în ce mai cenuşii; Ceasul mic, de pe masă, găurea încet, tăcerea cu burghiul lui subţire, de argint, pentrucă Vocile lor mi SO deosebeau de tăcere, . ■ ş atât de netede şi de cafenii se făcuseră. Oraşul, glumea, timpul se înecau într’un trecut turbure şi ie de uitat.
Se întunecase de tot. Prin faţa geamului, pe galerie, mai sunau paşi. Pisica trecea dela sobă la fotoliu şi iar la sobă. Lemnele pârâiau încet în flacără. întunericul era rar, pâslos, cald. Umplea odaia , cu belşug şi tot mai rămânea loc printre fulgii, printre aţele lungi de" întuneric. Se yedea departe para-! vanul, masa auritămergea încet pe âp'e negre, oprin-du-se mereu în mijloc, dulapurile adunau cu spor şi condensau întuneric. In nava cufundată a patului, . când în când. un braţ alb, ridicat lent, un
gţw;'	LUClX DEMETRIUS 'v
braţ negru mai dens decât aerul de fum.. Timpul se deşira atât <îe încet, minutele se jpicuraii aţâţ de limpede, desfăcute unele de altele cia un şir de rân-dunele, că parcă se auzea undeva moară care macină timpul, râşlnindud uşor, > ou sgomof de catifea.
11 simţeau tum trece pe lângă feţele lor fierbinţi* cu aripi dulci de liliac; netezindu-le. Nu ; trăiseră niciodată; 4setiNenea destindere, nici acolo, iii casa cu fantome; ÎSTu priveau înainte. Se cufundiau încet în linişte, într’o coho^efă^	şi ciocniri, infinit,./
ca ni fundul pământului. îşi pusese urechea pe piep-tul lui cald, dulce, larg. Coastele se simţeau UşOr v < jşub pielea de pluş, inima lumii, limba timpuluiyîi, batea sigur, calm, grav, sub ureche. Şi lui i se pafmC ... vcă ea îşi pierduse pentru primă oară fluiditatea,; nu •; mai curgea printre braţele lui, era un trup siguf^ fierbinte, subţ^ , .şi încrezător, care rămânea, nu- se , ştrpcpra;	Vfn sfârşit o senzaţie ţfe
proprietate liniştîţă, dc posesie fără nesiguranţe şi ; şovăeli, absolută.Râ^	în aceiaşi matcă
îşi ămeâtecau nu numaivalurile,ci chiar picturile. / ,
Târzip,iubitul voise să iasă* săse' dăcă â^ rnţr’uh mare restaurant, această ultimă 9eară; să stea > suK lumină multă, între oameni gătiţi, ca şi cum ar fi fost şi ei ca toţi ceilalţi, liberi, liberi să-şi plimbe dragostea *;iujidje , ’.ypr,, fără ' fiirâ., jwSt&î nevoie * de as-; tundere, de întuneric. Voia să dea un aer de şăr- -bătoare acesteiultime seri, sâ pigroape în sgomot, lumină^ în lume, sal nu şe simtă Oă e/ ultima.*
.!■ '.’:V;V''■ ;t'ţ^-Vf ;i? ■'' MELOPEE	::,;!'•:■/;■;’V";;-idjţ^'*
Sala era mare, plină. Toate mesele îi, priviră. ,’ ..(^''i^.itfo■-<le^ţn>viniblet plictisit, cu curioziV,; , v .’ tâtea neobosită. Ploua lumină multă!, galbenă, din trânta! foarte, suş şi încărcarea ornamente,şi lămpi.-:Orchestra mare, îmbrăcată în fracuri aflbastre, cânta cu avânturi şi oftaturi ungureşti, tangouri moderiie.,
Uri băieţel vindea flori artificiale la mese. Chelnerii eleganţi îşi dădeau aere de foarte mare local. Era , ,' linişte şi cald. Aveau impresia că au făcut un act foarte eroic, cu spaima încă în spate, cu enorma nevoie a unui gest liber de oameni eleganţi şi la largul lor. Se trudeau să nu vorbească de despăjr-‘ fire, dar ideia, ei li se faCuse cumplit de pţezerită, Încercarea de a se găti, îi dăduse ei un ,fel de v'iV strălucire, lui o paloare gravă. Era iriai înalţ decât ; oricând, cu acel aer de nobleţă' în orice împrejurare, crescut. Vorbeau de muzică, de, drumuri,* Rămâne- 1 seră. cu încăpăţânare în Bolonia, sub soarele Italiei.
Orchestra cânta iar şi iar acelaş tangou, pe semne la modă, care se ţesea.pe dragostea şi tinereţea lor, ca o floare pe un gherghef. Niciodată, niciodată n’aveau să-l uite. Totdeauna, oriunde s’ar fi aflat, avea să-i cheme, să~i trezească cântecul ăsta prost, plângăreţ, obişnuit la jurământul tăcut de acum, „cor- ' nul lui Hernani”, spuse ea,/ Iar veneau la masa lor stafiile; morţii viitoare. Aveau iar mâinile reci.
,, Băiatul cu flori artificiale le înfăţişă pentru a , treia oară trandafirii albaştride hârtie. Băură iar, să se încălzească, şă se ararieaşcă.-Şi izbutirăm Lumea .. •, îi priveai mai,puţin', se deprinsese. Perechi noTiri?
102	LUCIA DEMETRIUS
1 trau, domni spătoşi, roşii, ca ţigări de foi, cucoane palide, austere, de o eleganţă perfectă şi sălcie.
Ii câştigase un fel de beţie. Şi odaia marp, plină de ' ; oameni străini, izbutise să devină intimă. Era cald, cald şi bine. Tavanul, cu luminile lui se coborîşe parcă. Orchestra cânta iar tristul tangou. Era târ-* ■ ziu. Când îi ţinu haina, el şopti, fără să ştie cum, cu buze fără gând:	}/ ^	^
Ş’au duş frumoasele zile dela Aranijuez. ,
Şe putea spune ceva mai trist, mai evocator? j. -Făcea ca şi cum laili&jpeste'odaS , goale în golul pieptului. Ea lăsă bărbia în piept, î strânse pleoapele. Eroismul de până acum îi cădea ;: cai o haină prea lungă, de pe umeri. Ii venea sa se aşeze pe jos, pe trotuar şi să plângă. Se duse1-. seră, zilele de panică, de disperare, de fericire. Fericirea lor mâncată de frică, de. primejdie, de in- >;; somnii şi fugi, marea lor	lor ferir
cire, se încheia acum, în noaptea asta. Gata. - ,,
— Nu, nu iubito! Ridică fruntea! Nul Te rog! ' Ce e? De ce? Papă acum ai fost tare.	. ,
Iartă-mă, ai nimerit just., E. un vers pe care am plâns, în adolescenţă,. în dosul pupitrului, îd v patul meu de internat, în caetele învelite în hârtie albastră, atunci când nimic nu trecuse, trecerea timpului.' Mi se părea teribil că trece, că trec „fru-,: moaşele zile dela Aranjuez’V înţeleg „frumoasele”, plângeau trecerea tinereţii viitoare, morţile viitoare. Era adolescent, caraghios, ştiu; dar era/veîsul meu, versul care hiă atingea cel mai adânc, mai «sigur.
MELOPEE
103
-Cum l-ai ni-
Mi-1 spuneam noaptea şi merit acum?	. ,.
Nu, iubito, nu.;
Nuj hu. Gata. Ş’a .isprăvit,	'
Şi braţul ăsta era luat pentru ultima oară, şi o daia îi închidea acum pentru sfârşit. Gata, gata! > S’au dus frumoasele zile... Acum toate la fel ca înainte, acum nu se va mai trăi. Kainz, tu, acolo din . pecete, ai văzut vreo dragoste mai mare ca, a noastră? Niiheni n’a iubit vreodată mai mult. Pisica doarme în mijlocul patului. Focul s’a stins. Să-l aprindem, să nu ne fie. frig cele câteva ceasuri ce, ne mai rămân. Nuşa, pisică drăguţă, n’o să uităm niciodată cum te chiamă şi cum i-ai ţinut ei de urit, când iubitul nu. era aici. Să mă întrebi' peşte zece ani, iubito, cuin o chema pe pisica asta, să mă întrebi când am să fiu' bătrân şi cum era covorul, şi masa .* aurită şi paravanul cu lebede şi halatul tău cu flori ■. galbene, am să-mi aduc aminte tot, iubito, înainte să mor. Uite cum se isprăveşte, iubitule, cea mai mare dragoste din lume. Aşa! Şi nu peptrucă ai umerii albi şi eşti toată atât de înjgustă şi tremuri când te (in în braţe, îmi eşti aşa. de scumpă, aşa de -scumpe; nopţile noastre. Ştiu, iubitule, nu pentrucă eşti negrii şi viu şi puternic; nu mai amsimţul amă- . nuntuhii. Strâng în braţe universul întreg la pieptul, tău, fără să aud chiote în trupul'meu, pentrucă nu , mai aud, nu mai văd,' nu mai simt, te trăiesc şi trăiesc viaţa . vieţiiv fericirea, nemişcarea, echilibrul la pieptul tău. Mâine, iubitule. Aud trenul blestemat, J
104	LUCIA BEME¥RIUS
y: care o să tie ducă peste câteva ceasuri,' îl auzi? ,, Spune; spune ceva, glasul! /Qlaşjuli«» ;Ga să reteze timpul. tratele in jurul meii, sa se facă noapte, : să ne Am iubirea ca uii arc de foc de la un ^ capăt la altul al lumii* pţeste ea.
SANATORIUL DE ODIHNA
Ceea ce mă mulţumeşte în sanatoriul ăsta este respectul pentru linişte şi regularitatea orelor de tra-temelii'' şi masă*	'
Dimineaţa, la 7, intră domnul Klein în odaie ' (uşa, fireşte, e deschisă, de ce aşi înthide-o?) cu o găleată de'apă rede* mă desveleşte şi mă freacă tot,' de sus până jos, cu: .un burete muiat în ea. Mă : '
, îjifior, gem,, dar sunt convins ca asta1 îmi face foarte bine. Domnul- Klein pleacă repede, n’are vreme de f , , pierdut, are 12 bărbaţi de; fricţionat şi, îl aud pe ' sală cum îşi umple găleata, pentrucă respectă higiena' primeneşte apa pentru fiecare odaie. De când sunt aici am învăţat să desluşesc ai cui sunt paşii de pe " c sală, când domnul Klein intră într’o odaie, o aud pe doamnă Klein păşind bărbăteşte spre chiuvetă, are ţji ea .de fricţionat Vreo şaţ>te femei. îmi plac ■ oamenii ăştia, n’au niciodată' un cuvânt de spus,’ trec \ printrenoi ţepeni şi înalţij fără zâmbet, ca nişte ,, jandarmi cari îşi cunosc datoria. Tăc, şunt, discreţi.
- La 8 iwţ luăjp1 Jantele cu* .miere, . în, sufragerie;, numai ndi bărbaţii. Trec 4>rin zăpada care Va adunat
106	LUCIA DEMETKIUS	/ V
, , peste noapte, ca o colină înfaţa uşii, intru în sufra-: gerie, şi sunt servit imediat. Laptele are totdeauna aceeaşi tfemperatură, e foarte agreabil. , y Apoi coborîm prin parc la sala de tratament. Aleele sunt curăţate, ghiaţa presărată cu. tărâţe, brazii lucioşi, terasele deschise spre câmpie, spre Olt. : Parcă şi cerul a făcut puţină gospodărie, şi-a măr tarat norii, a lăsat în locul lor un cenuşiu egal, Curat.
In sala de tratament ne întâlnim cu toţii. Şi far*--: macistul, şi Unchiul — cum îi spunem noi, -*■ şi domnul Driria, şi toţi ceilalţi domni, şi prietenul1 ' meu1, doctoral în matematici Noel. Ii spun prietenul î :f meu pentrucă, deşi sunt modest, am izbutit să văd : în atitudinea doctorului Noel, către mine ceva ex- ’ cepţional, ceva care se deosibeşte de purtarea lui • ■ cii ceilalţi. Noel nu vorbeşte cu nimeni, nu suferă apropierea nimănui, numai cu mine face, între patru -$ şase şi jumătate, plimbări lungi pe şosea, până la'
. podul cel, mare. Nu;yorbeşte nici atunci,.e adevărat, dar mă ia câteodată de braţ, când vrea âă încetinim \; Apaşul (eu merg, cam repede de'felul meu) şi seara eu surit singurul căruia el îi spune: „Noapţe buriă, cavalere de oţel”. De ce cavaler de oţel?.Nu ştiu,*. Presupun că din pricina -vigoariei mele fizice şi a -; , spiritului meu drept, cavaleresc.	'	- v. !
In , sala de ; tratament ne desbrăcăm în cabine, şi pe urmă intrăm în sala de bae. Acolo urmăm riguros l. prescripţia medicului, fiecare după fişa lui. Iritr’o zi >' v ^bunăoară, farmăcistul e cufundat într’obae demu-^eţel până la’ gât, Dima stă cu picioarele într’un
SANATORIUL DE ODIHNĂ
- bazin rece, Unchiul face o inhalaţie de tei, doctorul ' Noel e udat cu furtunul, duş după care t trebue să alerge gol prin odaie până se va usca, şi eu după . ce mă moi de- trei Ori în apă fierbinte şi alternativ , într’o bae de ghiaţă, am să suport un, masul general., Ceilalţi, care au terminat mai iute, stau înfăşaţi ca nişte copii; în sala de tratament, care cu comprese de oţet pe pântece, care cu lut fierbinte pe gât. Nu li se văd din păturile albe decât mustăţile -şi nasul. Sora se plimbă printre paturi, calmă şi blajină. Crucea îi străluceşte pe piept. Ne acopere, ne potriveşte păturile. Am - impresia că toată cura : asta îmi face foarte bine. A ,	.'‘"AA^AA
N’aip venit aici bolnavpropriu,zis,airi venit, sur-, menat. Biroul de ţontabilitate la care lucrez mă;
, ostenise. Oboseala mea se manifesta ciudat: aveam ■ impresia că în tot ce mâncăm se găsea păr. Bucle, şuviţe întregi,, ghipmotoace. Soţia mea şi doctorul nostru âu insistat să vin în Sanatoriul ăsta. De ■ când am intrat aici, de o lună, afară de primele ; zile, când am întâlnit numai câteva fire lungi, n’am , mai găsit în mâncare nimic. Pe semne că înainte mă supărau ochii, şi acum mi i-am odihnit.
, . -y;Â Nici ceilalţi pacienţi nu sunt bolnavi în adevăratul înţeles al cuvântului; Nu avem voie -să vorbim între noi despre bolile noastre, stă scris pe afişe mici în tot Sanatoriul, pe bileţele desenate frumos, cu viorele pictate pe margini, dar oameni suntem^ ne mai -scăpă o vorbă. Unchiul, de pildă, ne-a măr- . turisit’ că el avea vise rele şi plângea, noaptea. Nu-
, 108	, 'LUCIA DEMETRÎUS
mai atât, dar pentru un om vesel ^	o nei
norocire, Se scula prost dispus şi toată, ziua nu se ; mai recunoştea pe sine. I se; părea că el e/altul.
• Dima îşi pierduse banii pe care îi avea la o bancă / şi era atât de melancolic, atât de disperat, încât fusese pe cale să sie sinucidă. A venit aici şi se. simte consolat, ^pel nu ştim nimeni ce a avut, dar el a rămas ciudat şi aici. N?am venit toţi decât ca să ne odihnim,	\	0:'^-
.	: Despre doamne ştirii mai potin. Doamna în doliu
şi-a pierdut acum două luni un <x>pill A venit M Sanatoriu să-şi refacă nervii sdrobiţi. Avea şi de ce, biata femee. Cred că îi prieşte de minune, eţatât de veselă şi de glumeaţă că ine dispune pe toţi. Doamna slabă, care mănâncă frumos, dm vârful bu-, zelor, crede că vrea s’o otrăvească soacra ei şi şe teme să mănânce acasă la ei. Se poate, în unele familii şe întajnplă lucruri oribile câteodată.
După oe isprăvim ţratamentul, la 10, şi, le cedăm sală doamnelor, " suntem datori să"r stăm în odăile noastre, bine arâperiti, cu fereastra deschisă, plana . la 12. Atunci un clopot sună tare şi ne cheamă lă masă. Fiecare are regimul lui. Eu; bunăoară, mă-; nane întâi liegume crude,, tăiate subţire apoi legume fierte, tot ^ apoi compot. Seara beau şi un ceai de; măceş sau un pahar de lapte bătut şi înghit un pumn de boabe de in. A^ e dieta mea. Ne aşezăm lafmasă, după ce - sora a spus * o rugăciune şi pe urmă totul sev pieireoe foarte plăcut liniştit*
/ / Doamna în doliuspune	în când $âte o
SANATORIUL DE ODIHNĂ v:.' 109 . ■
^	: f	;	/■	'
glumă. Unchiul îi râspundie cu al^^ nici nti ştim când1 am ajuns la mere., Numai biata nevastă, a farmacistului trebue s’o ducă mai greu, pentrucă «ea mi mănâncă patru' zile pe săptămâna decât mere şi trei zile cartofi fierţi. Ef prea grasă* Se uită cu jind, cti «ochii ei albaştri, dulci, stib buclele albe, la stipa noastră de praz, la lintea cu orez şi nuci, dar se Stăpâneşte eroic* Fata cu ochelari (eu bănuiesc că -trebue să fie o pedagogă în vacanţă), abia gustă din farfurie, ca şi cum nu i-ar plăfpea. Aşa sunt oamenii ăştia din Regat, debili şi mofturoşi.
După masă facâm cură db aen Domnul şi doamna ’ Klem ne conduc pie terasă, ne culcă în chaise-Ion- j ^ri şi ne mvelesc viguros pe fiecare rntr’o duzină dâ pături. Până! la, ceaiul de coji de nuci dela patru, trebue, vrem nu vrem, să dbrmim. Şorla stă cu o ::.;:;,fear.te.i în mâna şi; ne, veghează. X y : yy. .• V'
Dupş ceai avem voie să ne plimbăm în ţparc, în sat, pe câmp, la Olt, unde vrem. Doctorul Noel se 'y .y apropie de mine, îmi spune: „hai, cavalere de otel”*
Şi plecăm împreună. Câmpia e acoperită de zăpadă,
4 munţii, departe, se văd crestaţi, albaştrii, câteodată tiviţi cu aur. Când yremlea e limpede, vedem pădurii^, ca nişte arici arămii căţărându-se pe coamele dc jos, şi pe cele de..susbrazii, unul după y ■■ altul, suind drept, pieptiş, către> piscuri. Pe urmă seara se all^tre^. Nc^l me^ge q*al ^ părcă niciodată n’ar trebuisăvşe-- msLi'^ înţoarcă acâsă--Pnveşte m	.
^ochii lui; d^şţri-vemy/^ătâfc-. -de.: -ciudaţi- în faţa lui neagră, uscată,' suptă? ptiveşte parcă atr Vedea ceva
110
LUCIA; DEMETRIţJS
înaintea lui, pe care trebue să-l ajungă. Noroc că eu sunt totdeauna exact;' 11 trag de brăt, îl trezesc: JHaide, e aproape 6, trebue să iie întoarcem’*.
Mă priveşte întâi vag, pe urmă parca mă înţe-/ lege, se răsuceşte pe loc cu părere de rău, şi o apucăm înapoi, spre sat. Iii sat, la ora asta e lume pe străzi, ău cobdrît lucrătorii de la cherestea, au venit ceilalţi dela pădure* a ieşit primprul din primărie, învăţătorul din şcoală, şi ţin sfat în drum. s Ii salut, îmi răspund. Îmi place să fiii politicos. Noel nu-i vede şi nu-i salutăm Trecem printre casele si-nilii, pe lângă turnul pătrat ăl bisericii protestante*
; pe lângă cimitir şi ajungem acasă. In parc, doamnele se învârtesc în jurul basinului, să-şi facă poftă de (
; mancare.
Cinăm la căldură, bem ceaiuri liniştitoare, mâii^ cam giau crud, orz râşnit, mei murat, şi mai avem voie să stăm o oră! în salon. Acolo doamnele trico-vţeăză* bărbaţii joacă tabinet, farmacistul şi nevasta / lui ne poftesc la o partidă de domino. Se petrece lini	^	^ ■ ■ V
La 9, deodată, sora se scoală de ,pe scaun şi ne roagă să riiergem la culoare. Să yrem să; faceni altfel; şi n’am putea, pentraca lumina scade la, 9 fix, curentul electric pierde două treimi din forţa lui, abia ne: mai zărim la fată, şi de joc sau de citit nu mai poate fi vorba. In odăile noastre ne Culcăm imediat.	.	f
; E însă şi mai' frumos în serile îh care Noel se / aşează la pian. Cântă frumos de tot, ca un om cate
.SANATORIUL DE ODIHNĂ	UI
a făcut conservatorul. Când spun asta, nu-i fac • ufl compliment exagerat, eu ştiu ce complicat e programul conservatorului. Noel cânta în adevăr ca un profesor. Sora se ridica de pe scaun şi se >' aşează lângă pian. Unchiul lasă glumele şi partida de Popa Prostul şi îl ascultă, fata cu ochelari încremeneşte ’ pe un colţ de canapea. Numai doamna în doliu mai are câte ceva de spus unei vecine, mai râde pe înfundate, ea nu se poate linişti niciodată, şi are şi dreptate, o femee care a suferit atâta acum două luni, are nevoie să caute în fiecare clipă puţină veselie.
Fata cU ochelari nu-şi'. mai deslipeşte ochii de pe mâinile şi de pe faţa lui Noel. Eu cred că vrea să •
. afle dacă în adevăr urmăreşte notele sau dacă ştie muzica pe dinafară. Sau poate că vrea să-i fure ţuşeul, ielul lui de a atinge clapele, catifelat şi adânc. Se întâmplă însă şi 'ceva rău. atunci:'când sora ne trimite la culcare, Noel nu mai vrea să se ; . ridice dela pian. Noi toţi plecăm şi sora se roagă , de, el să nu se obosească, să nu se turbure. El stă-ruie, şi sora pare îngrijorată. Fata cu ochelari rămâne, lângă uşă, în salonul gol, se uită la ei şi nu se îndură să plece. Ţrebue să-i placă mult muzica.
;	; . Astea toate ş’au petrecut aşa o lună de zile, de
când sunt eu aici. Pe semne că aşa erau şi înainte de venirea mea. .c.'vc'V/	.	--0.	ă'-y;;
Aseară însă s’au întâmplat mai multe lucruri.
, . Unchiul trebuia să plece a2i.de dimineaţă. Seara, .
! la masă, ne-^a vestit că are sâ-^şi ia adio dela noi . toţi, a bătut cu: linguriţa în pahar, s’a ridicat în
-.vţi*.
LUCIA DEMLTRIUS ,,
. **	' V , V ’ -s
pkioare, şi-a dres glasul şi ne-a citit o poezie de adio. Era .6 poezie foarte frumoasă, în care, era vorba de fiecare dfn noi cu mult haz şi multa eleganţă. Spunea în ea cum dbamna farmacista mănâncă
mere, cum doamna în doliu face gropite în obraji când râde* cum eâ^	ca Mozart însuşi.
Era vorba şi despre faine, ,,un uriaş cu ochi de brebenei, care mănâncă zer şi tăieţei”, Uite versul ăsta , mi-l aduc afainte pentrucă m’a atins. Efa o atenţie pentru mine. Vorbea Şi; dte sora, care e îngerul no-- ' stru păzitor, şi de dbctojr. Nu Uitase nimica După ce a isprăvit, două cucoane,* cea îji ? doliu şi doamnă f grasă care se spune că vine aici de două ’ ori; pe an de dragul doctorului (dar eu nu cred, doamna ev> -măritată şi pare o persoană foarte distinsă, doc- 1 torul are copii mici, e un om serios* trebue sa’ fie bârfeli), amândouă au scos din dulap o,cunună pe care o împletiseră peste zi* Pe seimie că ştiau că , , Unchiul pregătise o poezie, şi voiau şi elă sări facă o surpriză. Eră ob^nună dă praz încolăcii, cu nişte salate mici, ca nişte trandafiil dm loc în lpc şi cu câţiva gogoşari, de foc. Ara râs toţi cu lacrimi, aţâtj de comic era Uiţehiul cu coroana' aătă de vegetale ; pe cap. Pe urmă, când am trecut în salon, Unchiul mfa luat de-o parte şi m’a întrebat la ureche dacă, nu voiam să plec cu el, după stingerea lufainilor, la cârciuma din sat, Veneau şi farmacistul, şi Dima* şi doctorul* şi doafană în doliu, voia să-l ipvite Şi pe Noel. Era fofate drăguţ din partea lui, dăr mie îmi place să ascult 1 de regulament. Am făgăduit,
pDffliNĂ
!"“ : ;	' Vw " ■■V"-,;V S-i
când am intrat aci, sa mă culc,,
şi să nu mai gust alcool, trebtae să. mă ţin <de cu-* vânt. Unchiului îi părea rău. Se dusese şi ia Noel,: îi şoptise şi lui la ureche acfelaş lucru, şi N^el răspunsese tare, speriat: ,,]Shi-nu^ nu-nu!’’, atât de tare -încât Unchiul se temuse să nu ,auda sora.	y
In salon Noel .s’a aşezat la pian şi a cântat mâi puternic şi mai aprins ca oricând. Ni şe părea în, unele momente cai are să- fărâme pianul şi pe urină cânta atât dle dulce, de încet, că parcă se deschideau cerurile. Am plecat la culcare şi l-am lăsat cu sora, care se cliinuia şă-1 oprească, şi cu fata cu pchelatî,: care mereu voia să^şi ia haina din oier, iiu ajungea» se lăsa păgubaşă şi mai stătea pUţin pe loc* Nu ştiu dacă până Ia urmă a putut să şH> „,iauv Azi de (dimineaţă însă, la tratament, toţi bolnăvii erau, cu chef. Unul fredona în baer altoi adormise^ cU picioarele în /Irazin, farmacistul legăna* capul, zâm~ bea ca de departe şi şoptea: j,ce bine am petre-* cutf?, ca pentru el. Noel n’a venit la bae.
La prânz mi s’a şoptit din dreapta şi din stânga că noaptea fusese mare tărăboi pe scări, că bolnavii rămaşi acasă nu pptuseră dormi, că doamna în doliu fusese cam <'prea veselă la chef, atât de Veselă încât dansase către ziuă pe p masa- Eu n am auzit, nimic, am dormit bine. Farmacistul legănat merău capul, ctf privirea/ ^deplirte^ >'• şiniurmura: ,,ce bine am■ petre- / cutl’V Nevasta lui mânca mere şi râd^ de el.: Noel nu era nici Ia masă. fFata cu ochelari îăuta cu măre greutate să niănânce nişte salată de gulii, dar îi era

.	:; ■■■>"' ■*, V':v '/•'	^	'■' ' -	’ •! '	.'V •*> '• ' U	’ ’ '
:\UJCM' DEMETRIUS
parcă furculiţa prea grea, nV> putea ridica. Nu ştiu dacă mi ş’a părut mie sau ai fost adevărat, dar i jsie udau! mereu ochelarii de lacrimi. Poate că o chemase la şcoală, îi suspendase ooncediuL
După masă l^am căutat pe medicul Sanatoriului. Voiam să-nii prescrie un leac: pentru durerea de dinţi, dar plecaşi " de -djânjbâraţ^	îtpoi, pe
seară, singur şosea, plictisit, m’am întâlnit cu ■•- Dinţa/	*
J St-' Ştii de a fost cu doctorul Noel?, m’a întrebat el.
^ NU ştiu, ăm bătut la uşa lui şi nu mi-a răspuns. ; — L-a dus medicul la oraş, laUn s^atoriu de ' acolo. Era internat aici pentru a fi dezintoxicat de > alcool şi aseară a fost la chef şi s’a îmbătat grozav. ■* I-a fost rău, a avut o criză de nervi, cu furii. Me- ^ dicul nostru şi-a declinat răspunderea. L-au dus la 1 6 casă de sănătate la oraş. Toată lumea ştie 5 dinainte de prânz. Cum de n’ai aflat încă?, .V	/’ ^
Noel la o caZă* de sanătatelGâjnd e atât de biiie aici, atât de liniştit în Sanatoriul ăsta <|e: pdihiiă,
\ şă fie închis între nebuni! Noel beţiv! Nii pot să cred! Va să zică era singurul bolnav dintre noi; ( toţi. §i ce frumos cânta la pian! Ca uii profesor./
FANTEZIE ROMANTICĂ
Gând se hotărîse sa vândă casa din Bucureşti şi sa se mute în provincie, Cristina şi Andronic Boiart plecară mai întâi cu maşina lor în prăşii! pe care şi-l aleseseră, între şuviţele v aproape culcate ale Garpâtilor, să cerceteze ce vile erau de vânzare, în ce chip aşezate şi cum s’ar fi putut statornici cât mai departe de inima târgului, păstrând' totuşi mijloacele de k o; ajunge ' la orice nevoie. Doctorul Boian voia să-şi părăsească meseria, să-şi. sfârşească viaţa între cărţi de ştiinţă şi de literatură, avea! destule parale ca să nu mai aibă nevoie sa deschidă pântece şi să fierăstruiască oase, iar nevastă-sa, Cristina, căreia nu i se potrivise nicicând o viaţă nforidenăşi^ shuc'iumată, se gâtndea cu bucurie că avea sări ad)ă lângă ea dle dimineaţă până seara,\ cum nu-1 avusese dedat după cununia lor două săptămâni, şi dai în sfârşit, n’avea să mai primească'
:! vizite, n’o să miai ia parte la banchete? şi n’p să mai fie chemată în comitete de binefacere care nu făceau riiciun bine. Doctorul n’avea decât cincizeci şi cinci de ani, Cristina patruzeci şi dpi, nu ajun-
.116	LUCIA DEMETRIUS
seseră în vârsta schimniciei, dar erau însetaţi de ea, ca şi cum ar fi trecut de mult pragul batraxieţiL ; Andronic Boian hu-şi iubea meseria, căzuse în ea fără să ştie cum. O făcuse bine şi cu folos, dar urîse. .	"
Acolo, în oraşul cu chip străin în care se hotă-rîseră să se mtite, alegându-1 pentru frumuseţea, lui plină de stil, de parfum de vechime, pentru liniştea lui desuetă) pentru civilizaţia lui, luară dela început * în maşina lor un agent de imobile, care putea să“î la caşele de vânzare, să nu colinde făjă |T/; rost şi fără izbândă cetatea. Nu erau multe case die :iiSSzufc- Oamenii de aici nu-şi schimbau viaţa nici , * A3e'v azi pe mâine, nici dela o generaţie Ia alta. Se rV^ Aboşteneau în avut, în obiceiuri, în statornicii* în i credinţe. Găsiseră pe strada principală o casă la Stradă, cu gang; cu prăvălii jos, cu galerii spre curtea ; interioară, pietruită, stearpă, şi eu odăi > înalte, cu sâduri^duble. .Nu^'le pdă^se, nu voiau şă fie în plin târg. jMai era.* încapul de.ne^rd al cetăţii, ;; dincojo de zidurile ei vechi şi de porţile enorme; cu blazoane mâncate de umezieală, acoperite de muşchi şi umbrite de iederă, o vilă modernă,, cii ferestre late, cu terasă, carie dădea spre ştrandul oraşului, înainta:
■ cu ea chiar deasupra lui. Nu o vrură nici pe aceea, aveau sa aibă sgomot cât e vara de lungă şi eră prea modernă, prea •_ pretenţioasă, prea . expusă c la •V- >|ciare, era o vila potrivită isăi domine o plajă, nu ^ă iasă di*1 OT&Şnl vechi, pornind .spre pădure, atât de
FANTEZIE ROMANTICĂ
,117
deosebită de el, încât te făcea să, uiţi unde te afli,
^ te desorienta. Şi nici măcar frumoasă no era. ■
Maşina rătăcea acum la marginea dinspre câmp a oraşului, unde se retraseSeră oamenii cei mai cu stare. Grădini, terase înflorite cqlx)rau de pe dealul ' pe care se cuibăreau case cu înfăţişare die vile elveţiene, cu olane verzi, cu balcoane, cu vita multă, către câmpul vast, verde, albastru* O casa ca asta le-ar fi plăcut doctorului şi nevestei lui, dar nu era nici una de vânzare. Agentul stătea ursuz lângă şofer, cu capul între umeri, chinuindu-şi memoria şa mai găsească ceva. Incepiuse să se lase seara. Din grădinile printre care treceau se ridica miros de petunii, d^ phlox, de mixandre, casele îşi deŞcHideau obloanele1 printre râurile de vită, de iederă, care plouau de pe acoperiş, câmpul trimetea miros de fân posit, un tren mic, ca de jucărie, alerga pe, câmp fluerârid ascuţit, ca de bucurie că a scăpat undeva şi poate să fugă.
—	Numai în partea asta a oraşului aş vrea săi stau, spuse Cristina Boian, numai aici. E linişte, sunt case puţine, rare, se vede câmpul şi colo, departe, munţii, e şi aproape de oraş şi izolat, şi nesfârşit de frumos. -
—	Dar locuri virane nu sunt de cumpărat, în-
trebă doctorul pe agent, şă ne clădim noi ceva?
— Locuri?, se întoarse luminat agentul. Locuri cred că sunt. Eu nu ştiu decât unul, dar mâine p©£
să vă arăt mai
«8	LUCIA DEMETRIUS
—	De; zâmbi încurcat agentul, pe acela nu ştiu daca o să-l vreţi* De fapt e o parcelare, sunt patru parcele una lângă alta, dar acolo.,. $tiu eu?... Nimeni nu vrea să cumpere acolo...
—	Unde e? De ce nu vrea lumea şă cumpere? Are vreun cusur?
ţt" E cimitirul militar vechi.
Doctorul nu ,• pricepea 2
—- Cium? Se vinde cimitirul?
—	Nu s’a mai îngropat în el din 1830. Acum Primăria a scos morţii străini şi i-a dus într’un mau-
; şoleu din oraşul V., că erau toţi militari. Noi ne-am , scos şi noi pe ai noştri, vreo doi-trei, şi i-am dus în cimitirul mare într’o criptă a eroilor noştri. Cei care mai aveau încă descendenţi, au fost ceruţi de ei şi îngropaţi în cavourile familiilor. încă nu s’au terminat lucrările, mai sunt două-trei morminte de golit, a celor care n’au fost militari şi prin cine ştie ce întâmplare puşi aici. Nu i^a cerut nimeni, şi-i‘ duce la groapa comună. Primăria vrea să împarta cimitirul în patru şi să-l vândă pentru vile. Dar oamenii sunt ciudaţi, nimeni nu vrea să cumpere, înţelegeţi dumneavoastră, să; se mute unde a fost cimitir...
—	Dacă ar fi frumos!, ridică doctoral din umeri.
—	Ştiu eu?, gâjidi tare Cristina. Poate că şi mie
nu mi-ar fi la îndemâuă.	'■
f — Copilării, CristinOi Parcă toţ pământul pe care călcăm n’a topit în el cu sute de ani în urn/a trupurile strămoşilor noştri. Praful pe care păşim o
, FANTEZIE ROMANTICA	JL1Ţ
făcut din carnea lor, oasele lor stau in fund, ame^ steoate cu pietrele. .Câte uri ţăran trage câteodată • mai adânc cu plugul, scoate un femur, o tivgă. Şi totuşi grâul se leagănă deasupra ţarinii lui, ca peste toate ţarinile şi mâncăm pâinea care a crescut din ea, fără tresăriri sau bănueli. Ne hrănim din pământ şi hrănim pământul. Şi pe urmă, n’ai auzit că oser mintele au plecat? A rămas grădina. Vrei s’o vedem?
— S’o vedem, primi slab Cristina.
Maşina urmă aceeaşi şosea care cotea puţin şi cobora la stânga lor. In faţa câmpiei se afla un zid înalt, de piatră şi cărămidă, care suia şi cobora după fantezia terenului ondulat. Deasupra lui se, ridica o adevărată pădure, o bogăţie nesfârşită de trunchiuri înalte, de crăci împletite, de frunziş des, lucios, fremătător; Acolo unde zidul făcea colţ la răscruoea celor două drumuri care prindeau ca o furcă cimitirul, se ridica o poartă de fier, mare, grea.
Coborîră din maşină. Deschiseră, poarta carev luneca greu în ţâţânile ei bătrâne, ruginite. In faţa lor se deschidea o alee largă, între două şiruri de stejari foarte înalţi, cu trunchiuri drepte, goale, cu ramurile tocmai sus, foarte răschirate, foarte multe, foarte dese. Era solemnă aleea, ca o catedrală cu pilaştri nobili, strivitor de măreţi. Ducea până la capătul opus, .depărtat, al cimitirului, de unde un monument fusese pe semne ridicat şi unde rămăsese o placă enormă de ciment noduros, peste care ninseseră frunzele, o. placă asemenea unei peoetif pe inima pământului. In spatele ei, zidul. In dreapta
120
iueiÂDEME^îUS
şi în stânga alaei creşteau copacii cti fantezia lor ^	din pădure, fără poteci şi fără rânduiălă, ca şi cum
.	fostele morminte ar fi fost aşezate unde se găsise
ide pentru ele, nu aşa cum se face de obicei în cimitire, grădină, umbră, strat, diurn în cinstea mOrmân-, tiilui. Pe ici pe colo, locul 1bătatorit de curând arăta ca de* aeplo fusese ridicată b. lespede, o cruce, şi mormanul acoperea 6 groapă de curând golită şi umplută la loc. La umbra uiiui pin, în iarbă, stătea cidcaf un îngeraş pătat de Umezeală, de muşchi, cu mânuţele lui fără degete, împreunate, cu o aripă fe jfrănta, cu cearcăne mari de lichen sub Cehi. II uita-^(ârău acolo:. Rezemată de zid, către şosea, 6 cruce > Ipeşrădăcinată mai purta urmele negre ale unui an \ şi un4 Hauphnam Joseph Murită...* mai mult bp;;âu se vedea. Rămăsese încă în picioare o capelă, în . fiind pe stânga, cu uşă gotică şi o urmă de altar, prins în plase dese, albe, prăfoase, de păianjen, ca un obiect care trebuia să fie dus departe şi fusese bine înfăşurat. încolo, desiş* pădure, poteci, coline şi o grădină colosalăr aproape sălbatecă, cu lumină Vteţde în fund de apă.
Doctprul şi nevasta lui rămăseseră cuprinşi de varja acelei timbre, acelei melancolii) acelei tăceri. O aripă , de vâiit clătinase capetele pomilor, care porniseră lă cânte cU foşnete mari ca valurile, şi mult timp b după trecerea ei, când crăcile se liniştiseră, frunzele ; î^ntinuaseră Hşă’vşbpt&scăţ cu glasuri mici, nelini-r/b.|ftfe£;,;ca milipane de fluturi de tafta cu aripi rzbu-iv^iSkte, ,t;C* ^ b"•" ■' ■ ' b.	' *
FANTEZIE ROMANTICĂ	? 121 :
Agentul văzuse ca clienţii nu sunt înspăimântaţi, tiu sunt desgUstaţi ca alţii pe care îi adusese numai până la poartă.	,	S
Capela, crucile care au mai rămas au să fie ridicate zilele astea. Arie să se curăţe jtot, vorbea el însufleţit. lx>cul se împărţe lii patru, exact în patra, îii cruce. Se retează toţi copacii, ca să intre soarele. Se pot ridica aici patru vile fără pereche pe toată coasta oraşului.	^
V.^Boctoital se uită spre Cristina. Aveau acelaş gând.
' Niciun copac să nu şe taie, spuse ea.
-^-• ’Nici linul, întări el. Dacă cumpăr aici, cUm^ ? ; păr tot. Am să tai cât o fi nevoie, cât de puţin, cat' să ridicăm casa, şi ăsta are să rămână parcul nostru.
— Uite cât sunt de aproape casele celelalte, spuse Cristina, le vezi de oriunde din gradină. Nu te simţi deloc într un pustiu. Dacă n’ar fi copacii, ai, -fi chiar prea în mijlocul lor, prea amestecată eu lumea. Aşa, eşti caînpădure, ca în pădurea Frumoasei din Pădurea Adormită.	^
,	— -Să vedem tot..., toată grădina, spuse doctorul.
Din aleea cea mare, die sus, din dreptul lespedei,
’ se de^>rindca o ipotecă arcuită ca o potcoavă, care , ocolea, paralelă cti ziduLcuprinsul cimitirului, suiiid uh deal, ooborîhd -spre poarta de fier. Trecea' printre stejari, s*e jfrtfişa printre brazi, dădea %i ^luminişuri neaşteptate, joi/	grâisă, ^ ; strecura iar
° printre pini atât de deşi, că oamenii tăiau cu obra-zul păianjenişul ţesut între ei. Lângă gardul din vale mai rămăseseră trei morminte, cu crucile
122
mCÎA DEMETRKfS
lpr înclinate,; înfundate în pământ. Doctorul vru sa se apropie de ele.
— Nu, îl opri de braţ nevastă-sa., Să nu ştim cine au fost. E mai bine. Să nu-i ţinem minte. îmi place pădurea asta cu toată atmosfera ei, dar nu vreau să ştiu prea limpede cine a locuit dedesubt. Trebue chiar să mă gândiesc că au plecat de mult,
v ca să am inima uşoară.
Doctorul zâmbi.
—r Aici o să fie m sfârşit Ia largul lui romantismul tău, sufocat atâţia ani de realismul meu ştiin- “ ^ ţific şi de viaţa din Bucureşti. Şi nici nu e atât cte mare, socoti el: două pogoane, două pogoane }:şi jumătate. Cum voia primarul să facă patru parcele? E atât cât să fii puţin izolat la tine acasă* începuse să se întuneoe. Păsări mari spărgeau x liniştea frunzişului de sus, cu foşnetul lor speriat. Plecară.
A doua zi doctorul cumpără dela primărie locul pe care fusese cimitirul vechi militar, obligând vân-zătoarea să-l cureţe de orice urmă de mormânt, să nu taie niciun pom şi să, predea proprietatea la 1 lume societăţii, de construcţie „Abel & Co.”.
Se hotărîse să mai rămână un an în Bucureşti, . la spital şi la Facultate, ca să se clădească în vara asta casa, să se usuce în toamnă, şi să se mute în primăvara; următoare în ea. Alături de Cristina, ale- > se se un plan de mic, foarte mic castel d& piatră, ‘ cu un cat, cu turn, cu terasă, cu ferestre cij zăr

FANTEZIE ROMANTICĂ
123
brele. Casa uyea săi se clădească cam pe locul unde fusese mausoleul, cu faţa spre aleea mare care ducea Ia poartă. ,	,	;-y -
' In timpul verii însă, doamna Boian nu putuse să vie să urmărească lucrările de oonstniţie, pentrucă se îmbolnăvise de pleurezie. Venise numai doctorul, la răstimpuri mari, şi tot el mobilase casa peste iarnă cu lucruri aduse dela Bucureşti, din aparta^ mental pe care îl goleau, sau cu alte noi, cumpărate acolo, dela anticari, lucruri vechi, de artă, de
epocă, să se potrivească cu casa pe care o clădiseră.
Când Gristina venişe în primăvară să se sţatorr niceaşcă aici, aproape tot era nou pentru ea, care nu cunoştea decât grădina şi proiectul casei. Apto-r mobilul străbătuse acOlaş drum între vile şi câmpia deschisă, se oprise în faţa vechiului zid de piatră şi cărămidă, doctorul se coborîse vesel să-i, deschidă poarta şi s’o conducă pie aleea de stejari, când Cri-r ştina începu să râdă, un râs turbure, înfiorat de
emoţie.
—	Aridronic, dar nu vezi că aţi uitat, şi tu şi arhitecţii... Cum Dumnezeu de nu aţi văzut? Ia uită-te sus.
Uitaseră crucea de deasupra porţii. Doctorul râse şi eV încurcat, ruşinat. In loc de ,;hun venit”, parcă i se spunea nevesti-si intrând în curte cine ştie ce alt cuvânt creştinesc de rămas hun.
—	Gheorghe, se, întoarse doctorul către şofer,
du-te repede în oraş, adu un fierar şi scoateţi numaidecât crucea. ,	v ,

LiîCIA DEMEJMUS
Aleea se deschidea tot aşa de tăcută, de solemnă şi umbroasă ca anul trecut. In fundul ei se zarea casa. Era cenuşie, de piatră, înveselită la toate ferestrele cu salbe de pansele ruginii. In fată, în jurul ei, ca un brâuj o încingea un lan îngust de narcise galbene. Iri s^te, o peluză spre care dădea cu un peron lat, de piatră. înăuntru era răcoare, linişte, mobile lucioase Biederînayer, perdele portocalii de olandă la geamuri, înrudite la culoare cu panselele din faţa lor. Iii odaia de culcare Cnstina găsise uh * pat cu perdele, aşa cum îşi. dorise totdeauna.
> f 1 Gând se lăsase seara, Androiiic şi Cristnia văzţi-l; seră că nu erau singuri în parc. In pomii înalţi se . întorseseră pasările speriate şi puse pe fugă anul trecut, de larma zidarilor. Corbi mari croncăneau în pomii din spre şosea. Un erete, coborît chiar de de-•Casupra terasei, din pomul în care îşi avea de mult cuibul, se repezise în curtea de pasări. Şi când se întunecase de-ăbinelea, începuse ceva şă strige din dbeapta, din vârful dealului, ca un copil înjunghiat, im Copil răguşit, cocoşat poate: era o, cucuvea.
—	E bine' că] n’au pierit toate*fvietăţile astea, spuse mţelepţeşte doctorul, ca să nu ne pară cg n’âm schimbat nimic, că suntem încă în oraş. E grădină populată de fauna pădurii. S’ar plutea să întâlnim şi un lup.
Gristina se lipise? de el, în colţul terasei unde ' p:ştateau. '	t A	.
—	Ţi-aduci aminte de cimitirul dela Sighişoara, în voiajul nostru de nuntă? De albeaţa lui sub *ăf
F4NŢEZBE, ROMANTICA	12S
padă, de crucile mici înghiţite de troiene, de strălucirea lui diamantină? De cât de liniştiţi şi fericiţi eram plimbându-ne prin el? Parcă aoolo ne-am dat seama întâi, dincolo de logodnă, de sgomotul nunţii, de plimbările sărace la marginea Bucureştilor sau de plimbările pompoase, totdeauna întovărăşiţi, la Sinaia, de cât de adânc, cât de serios, cât de liniştit ne iiibimC
—	Ce să însemne asta?, glumi doctorul. Dragostea noastră pecetluită la începutul şi în amurgul ei dfe cimitire? Poate că numai moartea îi seamănă,
în calmul şi eternitatea ei.	; \	.
l Cucuveaua dădu un lipăt lung, câ o lamă de coasă > care spinteca întunericul.	i	’. _ 'i:;
—	Să intrăm în casă,; spuse Crisţina. Ştii, cu
. , tine nu mi-e frică.	-V >■ !v - t.
•'■ţ-s Frică? Cine a vorbit de frică? Ar ■ fi putut
să-ţi fie frică? ;•/ ’	' .-v-i:'..v
Nu ştiu, poate că fără tine, da.
"	■. r - ; :	..	. ..	/	1
Lumina dimineţii de a doua zi topi toate im-ptesiile ciudate din ajun. Un soare cald îşi turna aurul peste parc, străbatea prin frunzişul des, încă crud, poleia aleea; Umbra dintre copaci era luminoasă, franjrişpl foşnea pţe zeci deglasurL Câteodată» sus, vâjâia iea o cascadă,: şi ridicai miraţi ochii sa-i ^ aştepţi căderea fluidă, dâr pâcea dintre tmnchiuri* \ de jos, im se - turbura, - nici o adiere uu cobora , jaână la rădăcini^şi ^seada ^şe mistuia tpată sus, / „
se risipea în şuviţe* se vărsa în stejari cu valuri mari,
-/* Ca	-de lângă zid eu cUpcrciri mici*
tiesfârşate^ ta nişte picături, în Brazi da un bici de apă, care treoe fără urmă. Pe urmă se întrona o linişte adâncă* solemnă;
— Ai văzută aici nu sunt vrăbii, nh suni cânţi-zoi, ca în alte păduri. Nu se aude ciripind de fel.
" -r- Le e frică de pasările' de noapte pe care le găzduim: ÎSfoi avem cucuvele, ăvem ereti, nu ne pierdem vremea, ca orice crânguşor* cu cintizoi şi lăstuni.
1 Doctorul se instala în bibliotecă, cu un yraf de /hârtie albă dinainte, pentru studiul pe carq avea ^ de gând să-l scrie. Cristiiia colinda parcul, îşi căuta , locul cel mai potrivit pentru lectură? pentru odihnă. Era bine în odăile umbrite de perdele portocalii* dar lumina nu pătrundea parcă până în fundul lor; arhitectul, care încercase şă-i dea casei un aer de vechime şi de castel, izbutise. Ca/mtr’un castel cu ; ziduri groasie şi ferestele înguste? era! ţece, puţin -umed, un aer de taină şi de singurătate. Şi pe urmă de aşta alesese uh crâng, de asta fugise",de oraşul în; care se chinuisâ între ziduri, ca să stea între copaci, sub cier, în aer. Era frumos pe pero- / nul ^ piatră care dădea spre peluză, era bine în dreapta casei, unde înoepiea dealul, între cei patru brazi cate stăteau în cerc, dar nu era parcă desţulă umbră între eiySi.prea creşteau drepţi.Sus însă, m vârful colinei, găsise Criştina o salcie plângătoare^ bătrână şi stufoasă, plantată > cândva pe Semne aici pe podiş, unde era mai curând-Or^iine^de stefhri
FANTEZIE ROMANTICĂ 1	127'::,.
şi brazi, Sub â cărei umbră dantelată iarba era dulce şi înaltă. Se ducea acolo cu pledul Sub braţ, îl aşter-nea sub salcie, şi lăsa să treacă ceasurile de chihlimbar ale Zilei. Când se apropia seară, când umbrele creşteau şi se răceau, statea mai bucuroasă pe , peron, aproape de casă, aproape de Andronic. De peste tot, din parc, se vedea, uitându-se printre trunchiuri, câmpia aurie, albastră în zare, sinilie la margină, unde începeau munţii. De patru ori pŞ-zi trenişorul o tighelea cu firul lui lung, negru şi cu şueratul lui vesel. Dintr’un colţ sau altul al parcului, se zărea câte un, acoperiş roşu, câte un;,z;i(i,'r'l:f;; yerde, al vilelor din împrejurimi. Seara li se vedeau V. luminile printre pomi, ca nişte stele căzute jos, în : lanţurile ramurilor:	yy, c;Ayt
Zilele treceau cu lumina lor de miere, cu liniştea lor deceară* Serile picau reci pie peronul de piatră din spatele casei, eu întiinerictil; grăbit de pădurea din jur. Stăteau unul lângă altul, în faţa mesei de ceai, şi liniştea sd clădea în parc, ca un stei. Sus, în cerul albastru închis, se aprindea o stea rece, apoi icerul se. închidea la faţă şi se înstela mărunt, des. Deasupra s capului, fără sgonfot, parcă se în-tâmpla ceva în aer, 'earî.^-icuiii s’ar, fi desprins pe , tămteyţip- peţic•' din\e]U^^^	• locul,
îh mers rotund1, în zbor die, cârpă; apoi un fâlfâit greoi, tot rotat, îl urma: trecuse pn liliac, îl^ ur^
^ mărea o bufniţă.	:,;-y^^^	K.
Cristina se înfiora; îl lua de braţpe Andronic.
•Ar fi vrut să .intre în casă, dar se ruşina. Serile în-
r 12£	1 LUCIADEMKmmS
r cepuseră să-i pare grele. Nopţile^ îi ierau neliniştite. Adormea greu, îndărătul perdelelor patului, sufo-* cată în ele, dar închizându-le cu grijă, pentrucă îi era şi mai urît cuprinsul odăii, după ce se stingeau luminile. Feregele îşi aruncau umbra zăbrelelor pe un zid şi pe podea* şi umbrele astea îi făoeau frică. Nu ştia de ce. Stăteau acolo, ca nişte fiinţe, parcă voiau ceva, parcă şe pi^păţanau să fie. Căutase odată, să-i explice lui, Aridronic şinu putuse. ?
— Vfezv.ştau aOalo, şi parcă sunt conştiente. De cum începe să-mi fie somn. Uie simt acolo, cum să-ţi 5 spun, mă gândesc la ele, că că se încăpăţânează |§!:^ă'-fie. Parcă vor să fie. #
;■ f —■ Cred că boala te-a lăsat foarte anemiată. Gând eram mic, pe la zece ani, m’am îmbolnăvit de scar-■?!. latină. Am avut temperatură mare şi când m’am în-" zdrăvenit mi-au dat să mă joc cu un urs de caţifea pe care îl, aveam de mult. Am început să strig ea mî^-Vfrică. dte" eli şi ,âm	ăsta câteva
lupi. Pe semne; csk în lebră, sau îp somn,. îl visasem cine ştie. cum şi-mi rămăsese în subconştient oroarea aceea. .Aşa e.,vşi cu tine. Cine ştie, ce asociaţie din vremea bolii te chinueşte acum. Caută să-ţi aduci aminte sau nu te mai gândi de loc. E mai bine. Tipge ^	şi dormi.	,	-	\
Cristinei nu-i era însă atât de uşor şa doarmă. r Somnul se lăsa- aşteptat ceasuri întregi şi pe urmă ; venea zbuciumat, fără vise. DimmeătP însă îi, de-, şţepta cu atâta soare, cu atâta limpeziine, că neliniştea de peste noapte pierea* nitată. O maă amin-
!	,	FANTEZIE ROMANTICA '	120
foiau numii cearcănele ^	o oarecare obo^: J;
seala,; lâi^da^5.	;;	-^r v''"^ v' < • . :i .
Intr V dimin^#r ^	îşi h^cuşe paşii5 înceţi
:'lpesţe iarba! cajţe' le înnăbuşeâsgontotul şik peste locuri ; undepământulsie^ Iâsa dboda^	moale sub
pas, ta' şi când! ar fi fost de curând răscolit şi alezat la loc, cum îşi aşternea pătura sub salcia de , pe deal, la locul ei obişnuit, Gristina încercă să cureţe iarba de frunzele uscate care o năpădeau.
Eră sub iarbă un strat grps,ţ pliii de furnici, ycare n-o lăsau să se lihnească. Gristina îşi băgă adânc amândouă mâinile subfni^^
Em parca i piatră dedesubt, şi,; im piatra netedă cij ' înflorată^ m	iniriia puţin strânsa ca de b %
presimţire^ Crisţina sapă adânc* greblă cu degeţele* desgp,li. Se zărba parcă un dragon sailptat; în pia-r ■ tră. In jurul lui golea acum margineaim^ două spade încrucişate. Apoi suprafaţa netedă a unei lespezi cenuşii, ale cărei margini încă nu se iviseră. Eomită, Gristina curăţă mai departe iarba, frunzele, ţărâna;, Era o lespede mare, de marmoră roasă, care / pbate că fusese cenuşiu, deschis. ^Blazonul era pus şrus,V sub o ctuoe săpată, poate poleită pe vremuri.
^	pietrei, 'forotip^a1' roasă şi eă.
1- ’:GHştiiml;^iiâ;l %- !il J;;l ;jVAîî;;V V. -; V- w!■;.'-. x
; ; t COMES JLADISLAUS LACZYNŞKI
\ '	^ jet ;?>ţî5â^BLavS|j^	■:;?'
; .'v.;E)ata:	’Pu^^l^'lfiel^ 'saii ^
1830, a treia cifră eră de neînţeles. Piatră se încăl-
./?v . '.*•»	O-..1, ^	.-^V.'Y'V ,'r	^V- rYe .
130	; I.UCIA DEMETR1US
zea^âcum în soare, după! ce cine . ştie cată vreme ; stătuse, acoperită de pământ, de umbră. ,
Cristina coborî în fugă spre	■
' — Andronic, au uitat un mormânt), spuse.ea cu
UŞ^eţiil ;pe buze;;; ’ ţ,d . i-'V..V'V.t
prK'-'N"yV;'-'
^a' Au uitat um mormânt în grădina noastră. Avem ■ i un mormânt sus, pe deal. Un mormânt vfechi, o, lespede cu blazon; Să, vezi. Un conte cu nevasta, lui. Sunt la noi în curte. .'	,	. '	,
—	Nu e nimic. Linişteşte-te. Mă duc lâ primărie să-i anunţ, să-i scoată. De ce te^ai emoţioăat aşa?
Ge importanţă are? Nu ştiai că stăm pe un fost cimitir? Ce crezi că a mai rămas din ei după atâta timp? Nişte' biete oseminte, tot aşa de sensibile ca pământul în care sunt puse. In curţile bisericilor nu, sunt totdeauna morminte şi preotesele habar.ft’au?
, — Hai să-l .vezi. !V’;y•. vLOip-’-X-:f ’V ','y.^pllteţd^d^	'>	'‘T'
Piatra ardea .acum în şoare, du balaurul ei care . ţinea o cruce în gură, cu literele ei săpate. .
-^ Comes Ladislaus Laczynski! Bietul conte! Daca " n’a'avut grijă să-şi lase strănepoţi, are să meargă la ;grdapa' comună, cu Jobaiina lui cu tot.' /
—	Nu, Andronic! Vai, n!u! Dacă au vrut Să fie
, puşi în aceeaşi, groapă, poate s’au iubit. S’or fi iubit ,
! cum ne iubim noi ăcuni. In groapa comună au să • ; .fie amestecaţi cu alţii, despărţiţi, gândeşte-te, de '.'
, FANTEZIE ROMANTICĂ	/	131
; alţe; schelete: N« se poate! Sa le căutam urmaşii. , — Şi dacă n*au?	, v
V Dacă in’au..., sa vedeai. Să-i căutăm întâi. Dar, stai vVndrbiiic^^ nu pleca. I^f vreme qe eşti cu mine în grădină, gândesc, t^^ce crezi?, nW fi, mai bine sa cercfetam noi doi toată gradina, să nu ; mai fie vreunul? Vreun mormânt, vreau să spun. Dacă ţe duci la primărie, să te duci odată pentru toate. * ^ Dacă vrei tu. Dar asta e o întâmplare că l-au uitat. Pentrucă era aşa de sus, pe deal. Şi pe semne că e vechi. Nu l-a reclamat nimeni. Şi cum să v căutăm? O să scormonim cu mâinile toată grădina, -cum ai făcut tu aici? De ce te miri? Iţi văd mâi- y > nile pline de pământ. Ge, credeai că mi-au şopr ( tit-o ei?, râse doctorul, arătând spre mormaSnt. '
: i Kşă.;,căutam ’aşa* pe âici, '^e:;şţiş.' IfeTa ră-!;.: / ■'1 & dăcinile pomilor mai i^laţî.^	pildă, sălciu
asta. Trebuia să mă gândesc că e singura salcie , din cimitir, că a fost sădită anume pentru un mor- " mânt. Vezi tu, eu stăteam chiar pe mormântul lor fără să. ştiu. Ai briceagul la tine? Să-l împlântăm , în pământ aşa, pe la rădăcina copacilor ăstora mai/ izolaţi d^	unde ei n’au cercetat. Dacă
, au uitat unul, î puteau să uite mai multe. Să vedem , daca dăm cu cuţitul de o piatră. *	*	' r
^Colindau aşa coasta de susa grădinii. Devenise aproape un joc. Doctorul se, apleca, împlânta' briceagul până în prăsele de două sau de trei, ori în : \ dreptul, fiecărui pbm şl treceau; ia altul. Soaiele svar^/ lea boabe de grâu/printre frunzele dese, în iarbă. ‘
&pişr ;,	c'; . .. LUCIA I^EÎVlETRiUS ; ;«<>:;':v'',..
; Jii -driejptui bradului 'qel nfegru însă, bnoeagul.^se .1©-/	'
^ vise de .ceva şi se îndoise. Cristina se . repezise lângă ,/ Andronic,. îşi amestecase mâinile în iarba moale, •“, .7 plină de ace uscate, aspre, de brad.	1 ^	.
’ . .— Lasă, să nu te tai. Ia amintea Da,, sigur că .7 dia, e o piatra. y W;/,■777^7' 77..v.' 7 vV77Î77'::<7. ' y,. .
Doctorul o desgolea cu grijă, ca pe un câmpope-ratoriu. Era o piatră albă, îngustă. Dedesubtul unui 7 crin florentin care stătea de strajă drept în mijlocul plăcii, cu relieful atât de 'tocit încât părea , mai curând încrustat decât sculptat, stătea scris cu ^ litere latine, tot în relief, pe care degetul abea le simţea:	~ 1 ’v '’ r 77,;
CAVALIERE ANTONELLO CENCI 1795—1822 '
şi'jos. 'de tot:

. NULL’ALTRA PAROLLA, SULLA MIA ,	’
TOMBÂ. CHE: IIA AMAŢG GIOVANNA
ai tăat^
: pe Gioyanna?,: dădu din*'<&p d<)ctomL Ai ikmrit între' ' străini şi Giovaima' teK* fi "uitat pentru vreun Gia- *
calitate de a fi vita, v '•'/' ^	mx italian putea să-şi pună un jast-? ’
fel de ^itâf într’iin sever cimitir miHtar'austriac* 7'
'" spuse şi Criştma.' v«■ — Draga mea* ^u am, jalta părere* Ma^d^ „după y masă la primărie;' să-i veştesc cum ne^u cudrătat gră-’ dina şi-i rog să mai facă, cu oamennlorj tocon-;

'■■©A

A;h
':y.
' . ' V
^■i
X
>; ţpojL Nu putem şa râcâim toată pădurea eu briceagul şin’are niciun rost. Ei < şi-au hiatun angajament faţă de mine şl l-au ţinut prost. 's ; A v-;	{.^j
A', Doctorul se întoarse pie seară dela primărie. . '
. /; • Mâine ău şă trimieată o echipă de lucrători. ’
De cavalerul Cenci riu‘ştie nimeni nimic. Un aven- .
• turier, poate un angajat în armata austriacă. Nu se r • poate; afla nimic. Registrele în care au fost trecuţi morţii de aici au ars acum cincizeci de ani, împreună cu capela. Are să fie dus la groapa comună.
*Cu Laczynski e altceva. Există în. oraş un profesor •
■ Kilinski, a ‘ cărui ‘.mamă a fost născută Laczynski.
1. Trebue, întrebat dacă 1 îşi recunoaşte vreo rudenie. cu;.contii noştri şi dacă îi redâmă.el; Dar în mor;A mentul ăsta nu e în oraş, e undeva la băi şi trebue să-l aşteptăm. Până atunci trebue, să ne găzdu im * ' v-A' -■	- 7 ■
-T- MaL.ourând noi suntem: musafirii lor, ei sunt . “. mai vecbi decât noi aici, îngâna Cristina.
Noaptea venise cu liliecii ei şi cu răcoarea. Din A când în când se diesprindea câte o. stea din enor-. mul candelabru suspendat între brazi şi acoperiş, şi după ce desena cu foc un drum care ducea nu / ştiu unde^ pierea,/ca stinsă. Narcisele miroseau suav, 7 şi peste mireasma lor; ca o mănuşă care ar fi îm-brăcat p mână subţire, veneau parfumurile umede, ’ .grele, de pământ, de lemn:, de putregai, ale pădurii.
In fundul patului, după ce privise bănuitor Ia- ■
, zăbrelele,, negre de pie^^'-'^airesjbchideau; în ochiuri lumini rotundei ovale,,. Cristina .trăsese perdelele pa^

134 .'
•, -LUCIA. DEMETTtiqS -
■j ;*■>**.'■ v	:•/<'

, ţului şi se întinsese pe Spate. Somnul pu Venea, în lipşsa lui’ veneau, gândurile. •-	,	, • , - ” .
—	Ştii la ce înă gândesc eu, Andronic? . .	■ , .
':v■‘•-Ţ- Da, răsjwmse doctorul somnoros, spâne. /
;—. Că Johanna e Giovanna.	'
-r‘ Că Giovanna pe care a iubiţro cavalerul. Genei e Johanna lui Laczynski.	’ ■ .	* t:	• .
—	E foarte frumos de pus msta , într’un : roman,
dar nu Văd de ce ar fi aşa. Intr’un oraş eu atâţia austriac! şi polonezi sunt sute de Johanna, în. Italia sunt mii de Giovanna, şi dacă ar fi iubitrb pe ea, ar fi scris „Ha amato Johanna”.	. ' , ;:
"— Poate că' el îi spunea Giovanna. Şi cum era ăai serie limpede, într’un oraş în care mai trăia încă; contele Laczynski, că a iubit-o pe nevasta lui, fie chiar şi pe mormânt.
—; Dă de unde ştii că Laczynski mai trăia încă?
T7-e Pe’ mormântul „ lui Genei scrie 1822 şi pe al lui Laczynski; 1830.
—	Sau 1800, nu uita. Poate ie data mortii nevestei.,
. —E ?curios că e numai o'singură dată.. Sar putea., De be o 'fi numai una? ,	" ,	- ,
' '-v’Hjfje să dormim, i 1f	, ’•	/ .
/ A doua zi. Cristina se sculă foarte, turburată. Nu-şi mâi âdjucea1 aminte, ce visase, dar Ştia 'că /Visul ‘ fd-sese încurcat, tău, că Se zbătuse în zori să iasă din jel ca din plaseşii funii încolăcite în jurai ei, cate ■, d/ trăgeau la fund, ■ în' apele mâloase ale somnului.
FANTEZIE ROlV^NtlCĂ
:	W.-	' v- >v: -v ' -

Se^ridică din jel ca cjintr’o ţoală şi când vru să ,* între in grădină, văzu că era plină de oameni de^ai prmiăriei. Trime^ră ■ o echipă întreagă, care lucra „la upş^tierîn acelaşi cartier al Oraşului, să cerce-teze .parcul /şi să plece mai târziu la lucrul lor zilnic.
1 V Giâştiha rămase iii casă, îh dosul perdelelor por-
..«deliii.:	■ o carte, pe care ii’o citea. Se ;
gân^a la toţi morţii aceia, care îşi găsiseră cândva lpc: d|e veci aici, şi pe care îi căutau acum cum cauţi cârtiţele în grâu, sări izgonească. Se aseunseseră bine Ia prima răscolire a pământului aici, voiau să ră-*. mână^pe loc, se as^nseşeră s^b iarbă* sub frunze, sub copaci*^ ^ra pământul lor, locuiau xa \el de o V Vşuta, ;de.'; ani^ de o^. şi. acum ; i voiau să le strice liniştea, sa le scoată oasele al1 bite, ;;săle anince%i groajpa obmuiiă^^ saU îin cavouri ^V’ciu, nepoţi ,pte care hu şM
* Din când; în când răsuiia câte o cazma, cate o greblă râicâia pământul în pădurea liniştită, grădina . lor devenise iar un cimitir, un Cimitir plin de gropari, de târnăcoape.
; , Către prâjnz, oamenii se înfăţişară la bucătăriei,
voiau să vorbească cu domnul. Nu găsiseră nimic,
< ; dar absolut niâiic, afară de cele două morminte de sus, din <dfeal,^fe şub salcie^ şi de sub btad. A, da* Ion i; mai găsiste piatra asta, , un pumn care ţine un mâner de sabie. Braţul sabia lipseau, pie semne se rup- " sese cândva din vreun monument, din vreo statue.
Vc;	1 Ţie* uu\ ti ’'se pare curios că au rămas tocmai
astea?, întrebă Cristina*	!	(
•136
LUCIA DEMETOIUS
fj'f
—	De ce: tocmai astea? Ge au ele deosebit? D^ca rămâneau altele nu era âoelaş lucru? , • ■ »■<! *,$ ■*’
—	Da, dar, vezi, Johanna şi Giovanna! Eu; nu pot Să -odiu fac apropierea asta. Tu nu Vezi,;;b ,ca şi cum peritrucă a rămas Ladislău Laczynski cu Johanna lui, nu.s’a îndurat să plece nici ;Cenci. . '
—	De ce ‘nu spui . cai, „a rămas” cavalerul Anto-nello şi atunci Ta ’ convins5 doamna , Johanlia pe conte să nu se mai mâţe nici ei. Haide, Cristino,
" nu fi caraghioasă. .Astea toate ies din< capul tău ; romantic, care nu mai are nimic de lucru. Mănâncă, se răceşte Supa.	V.-.
; După masă Cristina rămase pe peron. Nu se mai putea duce la locul ei obişnuit, care i se părea locuit acum, şi se uita desorientată spre grădină. Trebuia să găsească alt colţ, era destul de mare par-. cui, unde să poată sta cu o carte, cu andrelele. Spre seară însă o. cuprinse o nevoie grozavă să mai vadă •. odată ..nteman^rt^fe'1 .jie sus,‘ ca şi cium 'm’âr mai fi crezut că' sunt în adevăr acolo, ca- ,şi cum toată povestea asta ar fi .fost'o năzărire.
Stăteau lespezile în amurg, departe ca Ia cincisprezece paşi ună de alta, sub luriiina care poate nu le Văzuse de ani întregi,; cu literele ;lor roăse, cu marginile măâcate. Cristina le citi iar, pe rând, privi îndelung, blazonul contelui Iăczynski,, crinul floreii'7 , fin al cavalerului Genei, inscripţia' copilăroasă, ardentă de pe mormântul lui; „Ha ariiato Giovanna”, Nimic altceva nu vtiia cavalerul , să se ştie, despre el, v, pentru nimic', altceva. nu i se' mistuise viata, ,aştă
'I '£;
‘" U.7r;■	!¥.■ 1:;f3^s>';;,v:^: ■ ;Cv^f%^:v'^^:;,'-f:yi>f:iH
-v.f	FANTEZIE ROMANTICĂ	137
înghiţea pământul rece: un om care 6, iubise pe -Giovanna.- Cum va ii fost Giovanna?, se rgâiţdea „ Cristina. *Era oâr6 o iubită lăsată acold, an,’ Florenţa, y la care se gândise cavalerul m ţara asta străină, unde murise tânăr, sigur ca tânăr, un om matur nu lasă să i se scrie asemenea cuvinte pe mormânt,,
27 de ani arătau datele de pe piatră, cum va fi fos^ .iubita’ lăsară înf Florenţa? Şi de ce d-;J»şe^y dacă o iubise atât? Ce-1 chemase în Austria? De yjoe>naii3^e/ ţatoăr? Dar dacă Giovanna era într’â-^1 devăr. Johanna contelui Laczynski? Johanna n’avea . pe mormânt şi numele ei de . naştere, cum se dbiş-. nueşte aici. Poate că era născută în Italia,, poate că / venise aici cu Laczynski, care îi spuriea pe limba •. ‘	aspră >• Johanna, •■’$kwân**el; •	^t&aata, şi An-,
tonello Cenci îi urmărise, venise după ei şi murise-aici într’un chip ciudât, pe Care n’avea cum şă-1 afle Cristina, la 27 ani. Sau poate bietul Antonello se : îndrăgostise de o blondă Johanna, măritată cu un conte sever şi ursuz, şi murise de dragul ei, stri-gându-i în clipa morţii numele tradus în limba ini- ; mii lui.	'
Cristina coborî spre casă* Pădurea stejarilor era cufundată în umbră. Foşnetul frunzişului sub picior ,sfâşia '‘^ardă pânzeletăcerii.:0 şopârlă speriată se _ strecură în iarbă uscată, cu sunet de moarte. Parcă niciodată nu iuseseră aici . gibparii, atât se întrorc îiase de repede lihiştea la loc, ca într’un gol care : trebuia 1inăplut^;Ciam^i;’^je .'JfcşStdh departe, " printrp *pomi, şi i se .păru Cristiriei. că acolo,,era libertatea: '
;7;A-'\A'■;:
şi un fel de. veselie,, al,cărei gUstîl uitase. „Aici, ejra ' parcă închisă,’ apăsaiă», cu o grijă mare care nu ştia 't ‘ oe rost are, ce semnificaţie are, de unde vine, în jurul ei» pe, «ea, ca o haină. : A;"'A -'A 'AAAA.'’
■	Andronic p aştepta P® peron. d-	,
..	— Sus, m’arn plimbat. Hoar de oe te îngrijorezi
pentru, mine? Gef putea?să" mi se întâmple?* ’ ,
—	Nimic. Nu sunt îngrijorat.	, ' * '
•■-- Ba da, se vede şi după fufă- şi după. glas, v Ce credeai că am făcut? • ■* ,, v "
■, A.	' Nimic, pentru Dumnezeu. Te aşteptam aici, în
loc să te aştept în casă. Ce e extraordinar în asta?
Faptul că Andronic avea aerul că e neliniştit din pricina ei, îi dăidu Cristinei pentru prima oară clar sentimentul de frică. Parcă avea în sfârşit li-.
; bertatea să-i fie frică. Asta aştepta, să se presupună că îi poate fi frică, sau răju, ca săHCfie. Mâncă cu grecxtate, tresări la’ fiecare fâlfâit de’ aripi ;din . pate,'îi/.veni să plângă la strigătul obişnuitacum,
■ al cucuvelei, i A'A-A:-'-	..	■ vA--';?"''-‘A	,. AlA’
—	Nu trebuia să-i gonim, ''^tistţai : ăA Av AA'	>■'. ■
T Dar nu i-am gonit noi, şi aşa erau. toţi scoşi
de aici când ne-am decis să cumpărăm .locul. Şi pe urmă, Gristina, iartă-mă, dar detest ca nevasta urnii • medic, profesor universitar, sa vorbească ca o babă : din sat. Ce • înseamnă un mormânt? Un loc unde • , s’â pus cel , măi lipsit de putere, de semnificaţie ■ -’T: lucru din lume,’ mai puţin< decât ~un Jx>lovaft care - ,; ; 'durează
'V- V FANTEZIE ROMANTICĂ ,	'	13<>
scop : un cadavru. IJn cadavru e mai i putui decât
nimic. Şi dacăl e vorba de suflet,
şă vorbească. Dacă sunt suflete, trebue şă aibă ceva ,
; mai bun , de făcut decât să se învârteală' acolo unde au fost cădavrele ^ nu mai e demt ^ăimtul. !
/	;— ,Aşa ie, [dai; inie nu mi-re fri^..v;diei,,%ceW. Mi*e
aşa, urâţ, delinişte, de păsări... Să mergem în casă.
In zori, Cristina : se sculase plângând.
’f	;:Ak'/vi$at im glas. "
:;. . : ;;:^,feiai^visat? ,
■ •	lin glas. Adică tnu vedeam pje nimeni, dar
•: iaftEaeam..I^îe!_ s^uriear;n^^,Iuat cavoul. O yope rec6, ’
;; n’o curio^. ^	':’f'\V-/
' , — Te^ai culcat speriată.' t	’
' ^K-* r^; Priceţ» oe voia şsL spună. ^;Qăsă^poas^ e’szif > ; ^ dită pe locul pe care a fost cavoul cel mare. ■
\	Ei, şi ce. vrei să spui? Ca iam venit la; tiner
făpPjsatii săj te mustre? Te-ai gândit dă pie locul ^ ăsta a fost mausoleul.* \ v ^ )t ;
/ .4 — Nu m’am giândit...
; — Nu te-ai gândit, dar ai ştiut, e acelaş lucru.
Şi ai visat cu o noapte înainte de ziua în care pu-;V.t
,, ^Cristina rin maiieşiîn ziua aceea în grădină.
^ Stătu în . bibliotecă, \ lâpgă Andwnicd "citi^ croşetă.
<A Către şeară făcu o plimbare lâ braţul lui pe aleea ^ dfe stejaH,. pej şoseaua care" marginea câmpia. Po-{ dişul/ se întindea, semănat dindocîn loc cu câte un* pom, de iun vetrele, fumuriu, sub un cer de opal.;
, La margină, unde stăteau munţii,inconsistenţi şi al-
T40, ‘	HJCIA DEMI^ŢElIUS ■'	■ '	'	)
'i?^\ V-i ■ X' ■ ' ,r V,. i -y 't: •„,■-■ ’f\	.-■ '	■( U'i- •' • ‘	f * ' \	^’f; /‘ 1
baştrî, soarele, ca o sprânceană, roşie, se căznea . fără să;îzbutdascăţ să mai ridioe} odată pleoâpaj 'sa mai privească odată peste şes/ Liniştea de aici era • alta, limpede, intră până în fundul pieptului şi parcă , îl şţiăla $ căra cu ea, ca o apă nisipul, tot fumul, toată tiurburarea care era înăuntrn.	’ (.
Gând. intrară, pOvpoarţa. parculţui,‘pă sub stejari,' Cristina văzu pădurea cu alfi, ochi, cei ai primei zile, cu un an înainte, când intrase aici, şi farmecul umbrei,tainei acesteia, i se păru încântător, v t- Ce frumos e la noi!, spuse ea. .
Andronic îi sărută mâna. La masă fură veseli ca’ niciodată. In pat însă, după oe se stinse lumina, întunericul parcă începu să apese.	; â *,
— Vrei să dai perdelele la o parte, Andronic? ' Parcă suntem într’un cavou.	'	> „
• i
1M
Acum în!^ umbra gratiilor se vedea bine pe pş- * reţele luminat de cerul, limpede de afară. Cristina le întoarse ; spatele, dar ştia/ca sunt acolo. .Gratii,
, îşi spunea ea. Nişte gratii care aruncă o umbră. ' ./Nu e nimic! ciudat.în asta; De ce m’or ii nelini-' ştind aşa? Au tfcevâ duşmănos*-; Ceva teribil de pier-- , Şonâl, de x^nştient.Am să pun un stor în "faţa lor, cum nu.mW gândit la astă mai de mult? Şă; dada * au să, se yada şi prin stor, mai slabe, sigur, ^dai* tot mcăpatânaţe să fie, să-şi lase umbra acolol
-T-/ Andronic, mije frică să adorm. /	.	, M
—	Ţi-e teamă ca ii ai să adormi? , \	^
—	Nu,*mi-e frică, tocmai, Ca ani să addrm şi am să visez iarl Nu nvam gândit niciodată cat ^ de .
FANTEZIE ROMANTICĂ

w S •
groaznice asta, să te! Iaşi desarmat îrisomn,el să pună stăpânire, pe tine, şi să fii prada visului. In-.: (elep? Poţi. ,să.J vi^zi orice^, IS[u iroţi să porunoeşti visului. Şi cine ştie ce. vise pot să vie! - *
’ — Draga mea, 'o scutură de umeri Andronic, dar tu. eşti bolnavă ‘de nervii Astea nu sunt gânduri de om zdravăn. Unde ai mai văzut oameni care să nu se culce de frica viselor? Linişteşte-te, spune-ti că toate sunt prostii, şi n’ai să mai visezi năzbâtii.
—	. Poate că sunt bolnavă. Stai să te ţin de gât.
' Lângă tine e mai bine. Spune-mi-numai atât, adică nu, vreau - să te rog să nu-1 trimeţi pe Antonello Genei în groapa comună. Vezi tu, îni hazardul ăstei de a rămâne numai ei încimitirul mutat, toţ,; cer-
Y cetat -bine, de sU: rămâne mimai ei, el şi Giovanna,;
aici, în întâmplarea asta, mie ini se. pare'că văd !-'/ un rost. Ca şi cum s’ar fi îndurat Providenţa de ei; Şifă nu-i despartă.	' ' Y '
rY — Bine, dar tu acum ţi-ai luat în serios gluma că Jobanna onorabilului conte Laczynski e Giovanna cavalerului?
• ,, Nu .ştiu, dar gândeşiterte, gândeşte-te o clipă ' că «js ea, că stau de mai bine' de o suta de 'ani sub acelaş. pământ, aproape,; şi că vii tu azi să-i des-
—	Ascultă dragă,; tiu âyem nici q dovadă ca e aşa, decât imaginaţia ta absurda. Dar . hai şă zicem
;v6ă..e.: .GeYriq
'*■ Vrei să-i ai în ^Căffea''^?}.r'~fk	-iYY Y:

142
\ V/. - :	<> !
lucia: demetrius
1— Nu ştiu* Să vorbim şi pu strănepotul Iui Lac-• . .zynski?: .pafta-:'se\întoaro^^^	,H , ,
Timpul se schimbase. Se porniseră ploi mari* An-drbnic şi Gristifta) emu sîliji. «ă şteU fîn ; ^msă5 să:> /privească drn dosul geamurilor cum se. culcaseră peste jghiabul de lemn calţunaşii de sub ferestre, cu obrajii, lor de catifea ^pe vpâmânt, murdai* de noroi şi apă, cum curgieaU şuviţe de apă, ca nişte, izvoare mici din, deal spre aleea cea măre, care era * şi ea Şcrijilită de pârăe ’micbrgs^bene.-'£om£r.uzi,
, curaţi, erau mai verzi, mai negri. Câmpia se vedea s cenuşie printre trunchiuri, murdară fără adâncime*
Doctorul se bucura de schimbarea asta, care avea poate, cu toate că nu era veselă, să-i primenească . V gândurile nevesti-si, pentrucă era, oricum, o schim-^ bare. Intr’p noapte însă, Cristina îi spărsesesom-nuljeft un/ţipăt^Q mângâiate, o,; ridicase pe perne,
— Ges e?, Ce ăi ,visat? Nu-i nimic, ai visat, sunt
i Am visat .ca eram aici, şi... şi tu ai intrat ^
;	■ - Zâmbeăi/^
parca ;nu: erai tu. Şi mi-^ai spus; Vrei sad veza pe ;, teţyalerulvAntonello Cenci? Şi m?ai dus de mamă v in birou. Şi cineva stătea Ia , geam, cu spatele spre noi. Era înalt. Şi a vrut şa, şe întoarcă , cufăţa. Şi/
. atunci mi-a fost frică, şiărn ţipăt. ’	, "	>
—	Copilării. De;ce r ţi-n fost frica?	^
t- Eşti stupid, Andronic. Mustri pe cineva ca i-a
FANTtezfe'ît^MÂNTld : ’	.-143: ' '*
\	”‘\■ i. V ’.J • /. . v	.-V^	-'/'r- ;v^v-’^
fost frică în /somn. Eşti parcaj responsabil că ţi-e, frică? Mi-a fost groază că o să întoarca faţa, nu ştiu de ce, groază? spaimă, parcăr avea să se1 sfâr- . şeasfcă lumea; Uite* .şi acuriii îmi bate inimă. : Mă gân-dese numai Ia mişcarea înceată pecareo făcea, ca o ameninţare? şi; tu zâmbeai. îngrozitor! Aprinde lampa, uită-^^	văd că nu zâmbeşti.
A doua zi doctorul mulţumi lui Dumnezeu când aUzi că profesorul Kilinski se întorsese în oraş. Se sUi ou nevasta-sa în automobil şi se duseră la el,
v Profesorul Kilinski, ini om mărunt, cu capul jtafcj >/cui,,;oc3bi* lucioşi,cu mişcări repezi^ 'le. asdultă pove- / ăfeâ cumpărării; fostului cimitir şi a , mormântului fiaczynski găsit acolo, cu şemne'de mare nervozitate/ şi expansiune. El fusese crescut la Lwow, de unde , eră taică-său, doctorul Kilinski. Maică-sa, Maria Kilinski, fusese păsdută liaczjiiski şi venise în Polonia J , de când era copil, cu tatăl ei, Pawel Laczynski, \ Maică-sa murise de zece ani, bunicul de patruzeci, abia îşi mai aducea aminte de el. Se întorsese în ţară . cu maică-sa, de vreo douăzeci de ani, ca pro-fek>r d& 1^	aici.: Cirie să fie acel Ladislauş
Lăczynskî? El era niai legat de rudele Kilinski, din partea tatălui, între‘câre crescuse. întorşi aici, mai-că-şa nu mâi ^găsise rude;. Işi^cetcetase* fireşte,; a^ ; ^ * flandu-se aici, şi ramâra Laczynskilor din care se .trăgea, dar irtrilţ; np §?tia despre ei. Ştia că tatăl; lui bunică-său^ .care se chema în, adevăr Ladislau,mu-rise în jurul anului 1830, dar tot cam pe atunci'
muţise* şi fiul lui• cel mai mare,;frate adică culţii- . nicul lui, Pawel, care ,tot Ladislau se numea. Ştia , că bunicul plecase din- ţară, pe la vreo patruzeci -de ani, ';şi că vânduse tot ce avusesie, aşa că el; -piter, fesorul Kilinski, ira .se întorsese la nici o moştenire > aici; nici la hrisoave de familie îşi galerii de por- j trete.: Nibi nu se gândişe şă caute mormintele stră-bunilor.. Dar, fireşte, la groapa comună nu putea să-i lase. Avea şă-i pună în pământul pe care îl cumpărase în cimitirul din cetate, lângă maică-sa.
Ii venea şi să râdă, la asemenea oaspeţi nu se aşteptase. Nici măcar nu ştia dacă e vorba de fratele bunicului lui sau de străbunul, de vreme ce data >. naşterii lipsea, după cum1 spunea doctorul Boiaîn. . ;ţ
—	S’ar putea şti, rosti dela locul ei Cristina,
după numele soţiei, oaree dintre ei a fost însurat cu ’ o Jobanna?	(	v	. ;~;1 . ; . v;;;
. — Asta, stimată doamnă, nu ştiu.	’î;!' sl li
—r Nici nu ştiţi dacă Vreuna din ele era italiancă? 1
—	Italmh<^? E)e, ce? şe miră profesorul, >
> ' -r- NeVasta-mea e 6, fire romantică, se scuză doctoral.	Adică;'să
?lvă‘,^wiateŞc.;l‘	\>:1
; ŞiAndronic îi, spuse şi Iui isteria cu mormântul cavalerului Genei. Profesorul Kilinski' era aproape , l'-.'vj.'’...- J-/ “l-lv....1	‘
, , T'— Ar fi foarte framos,dâr foarte frumos să fie aşa. Dar Vedeţi, stimată- doamnă, n’avem pici o do- • vadă, nici o siguranţă. Există câteva daghereotipe,
: câteva gravuri, de familie, *un moment, le ţined mama 1
FANTEZIE ROMANTliBĂ	145-J*
într’o casetă, dar cine mai ştie cine sunt? Să hi-cercăih, sa vedem, poate îmi mai aduc aminte ceva*,, poate au vi^ semnătură^ vreo data, vreo indicaţie,, \ Prof esorul aduse o casetă, măre de baga închisă şi transparentă ca un ^chihlimbar întunecat, pe capacul căreia o: pasăre mare» exotică» Cu aripile deschise, o pasăre de scoici de sidlef, se oglindea în luciul întunecat, îngheţat al bagalei. Erau îh cutie fotografii vechi, un evantai cu mătasea tăiată, o invitaţie la halul curţii, cu data 17 Noemvrie 1850.
Acesta e bunicul Pawel.
/. '-Un domn cu barbete peste pieptul lat, bombat, eu privirea dreaptă, cu ochii ca două împunsătura) negre în hârtie, se rezema de o măsuţă cu ciucuri, pe care se? odihnea jobenul Iui scurt, cu mărgini , late, răsucite. .
• -. — §i aici uite o pereche, dar numai Dumnezeu -ştie cine or fi.	4^
Era un daghereotip puţin strâmb, puţin Coşcovit,
• cu culori moarte de plumb, de fum. In jurul grupului o ghirlandă răsucită înflorea marginile şi în mijloc o femee cu talia foarte sus, cu capul şi umerii daţi pe spate, se ferea parcă de fotograf sau de bărbatul ei* cu primă mişcare cu care îşi începe fuga
0	sălbăticiune,; după ce te-a privit în fată. Atât cât
1	sp putea ghici chipul, era îngust, subţire pe gatul înalt, cu ochi suiţi ispre tâmple, mari, lungi de tăiau obrazul în două, frunte şi rest Bărbatul de lângă ea, în tixiifoiniăi. .pfijerieăşfea* cU sabie lungă şi piept
acoperit	bine pe picioa-
î<)	' Xi	X::.-. 1 ' X
146	LUCIA DEMETREJS
rele cu, cisme . largi ca ale Motanului încălţat, şi *
7 îşi privea chipiul de pe bra(ul ştapg, cu capul întors în profil, sever, ţeapăn.
-T- Trebue să fie, murmură aprins Gristina^ trebue să fie italianca, Giovanna!
Profesorul Kilinski începu să râdă. ^
—	Ar trebui să ştim' mai întâi daca, e străbuni sau nora ei, dacă e soţia lui Ladislau tatăl sau fiul.
—	Şi uite aici o pletoră pe porcelan, o miniatură.
Sub o capelină cu panglici, sub o rochie cu decolteu
mare, pătrat, o femee neobişnuit de grasă îşi lăsa mâinile să zacă grele, scurte, pe braţele unui fotoliu. Avea ochii mici, obrazul mare, trandafiriu ca* şunca proaspătă, mâinile trandafirii şi ele, cu degetele scurte, ascuţite, pline de inele. Talia scurtă, lată.
Şi la talie se isprăvea miniatura. Pictura fusese prost făcută, scurtase proporţiile? sau femeia fusese ea al- ,
■; cătuită aşa că "părea mai mult lată decât lungă, şi privea din rozul cărnii ei cu albastrul; ochilor de mărgean^ eu satisfacţie, mărginit, calm. Nu era tânără, nu era bătrână, şi nici măcar nu puteai spune dacă e urâtă. . Atâtea culori de floare, iun păr atât de auriu, trebuia să spună pentru foaite multă lume, frumuseţe.	•. *	;
—	Asta e cealaltă, e străbuna, spuse Criştina.
De data asta râse şi doctorul. In capiul Cristinei ; lucrurile se şi rânduiseră, o alesese pe soţia lui Ladislau Laczynski cel tânăr, d; făcu italiancă, hotărise că daghereptipul o înfăţişa pe ea şi că murise tânără. , Nu cred,^ nn ştiu să^^ m altceva, ^
l'Ş:<■■: FANTEZIE ROMANTICĂ ;y',;V;"^|"
profesorul Kilinski, încurcat şi ruşinat că putea să ignoreze 6 atât de romantică poveste. Aş vrea,' am 'i să încerc, o!, aş vrea. atât de mult, izbucni el, îm-* preunându-şi mâinile uscate.
Se pregătea să pună lucrurile la loc şi să închidă caseta, când Cristina, timid, se ridică de pe scaun şi stărui:
—	Mi se pare că mai e ceva în fundul cutiei.
—	A, da, mai e o carte, de rugăciuni; o carte oare o ştiu veche die când eram mic, o avea bunicul Pawel, nu ştiu însă dela cine şi de când. O carte de rugăciuni în latineşte.
Eră o carte mică, învelită în pergament, pătată* uscată ca o frunză veştedă* Paginile ei foşneau în mâna Cristinei,. gata să se fărâme. Literele titlurilor erau 'înflorate, mari, din loc în loc aurite şters. Femeiă le întorcea cu grijă, una după alta, ca şi cum ar fi avut de gând să răsfoiască toată cartea, pa şi cum căuta ceva.
—	Haide, Cristino, domnul profesor aşteaptă să închidă cutia.
—	Stai, uite!, ţipase Cristina. Uite!
: Ce e? ’,
—	Sub o rugăciune, către sfârşitul cărţii, uite oeva scris pe italieneşte.
Kilinski se repezise curios, şi grăbit.
—	„Şariţa Chiara, prega per noi!”. Da, adevărat, scrie pe italieneşte. Asta să însemne oare că străbuna care â avut cartea asta era italiancă?
—	'Da,: dacă. 'scrie în limbat; .italiană a fost cartea

''
LUCtA. DEMETRKJS

m:f'U
; unei italience.. Sau a fost dăruită de un italian, în- • tari* Cristina. ^	•
Kilinski' şi Cristina se priveau emoţionaţi de des-, coperirea lor. Doctorul simţea nevoia să lămurească, jumătate serios, jumătate în glumă.
■ Chiar dacă în prea polona familie a domnului profesor s’a aflat o italiancă sau un italian, tot n’a-vem niciun drept să credem că bietul cavaler Genei din grădina noastră are vreun amestec aici.
Ce frumoasă e caseta, şi Cristina îşi trecuse . degetele peste ea. y-
“ , — Da, a fost adusă din China de Ladislau,. fra-'^\tele bunicului. Se spunea că Ladislau a călătorit în toată lumea. Adolescent, fugise de acasă. De povestea asta îmi aduc aminte.
Se înserase. Tăoeau toţi şi tăcerea lor era deosebită. Doctorul, ursuz, întristat de această răbufnire a misterului şi a legendei în viaţa lui lucidă şi calmă, de această absurdă poveste care i-o înstrăina pe Cristina; ea, cufundată într’o stare de febră şi emoţie aburită, obosită de ele; profesorul Kilinski,’ care. vibra ca, o coardă şi care se silea- să nu vorbească, ca să nu-i turbure pe ceilalţi. Prin perdelele albe ale odăii, umflate din când în când de vântul care se ridicase, venea mirosul cald al caprifoiului înflorit în grădină. O vrabie ciripise, neauzită, în pomul din dreptul ferestrei, şi canarul din colivia y, suspendată de -raftul de sus al bibliotecii, pe xare ja’o văzuseră până atunci, începuse să cânte, cu picături de sunete repezi şi limpezi. întorseseră toţi capal
FANTEZIE* ROMANTICĂ \f . f 1#
către el, zâmbiseră oat deşteptaţi. Boian şi Cristiiia ' 9e sculară să plece;.	■
V*—■ O să yă mai căutăm, domnule profesor, poate o să mai aflaţi ceva, murmură ea. ,
— Domnul Kilinşki ne va face plăcerea să vină poate pe la noi, cu veşti noi sau fără, întărise doctorul. Suntem legaţi într’un fel, înrudiţi, nu-i aşa domnule profesor?
orice caz va trebui să vă supăr cu vizita rate», va trebui să-mi iau neamurile.
-rr Noapte bună.
. Noapte bună.:
" Vântul care se ridicase in seară aceea bătuseş i despletit*două zile şi două nopţi. Plimbase deasupra grădinii norii grei, fumurii, bolovănoşi, trâmbe albe, scamoase, pe care le agăţa, în pomii înalţi şi lte smulgea apoi fuioare, fuioare, sau se coborîse adânc printre trunchiuri şi învolburase aleele, culcase iarba, răsvrătise frunza moartă de pe pământ, şi o mutase, o îngrămădise, morman alocarea, sau curătase de ea petice mari de lut gol, reavăn. Câteodatăj, învârtoşat* legăna stejarii cei mari de pe alee, ca şi ctim voiar şa - -mute^Bţr^ga grădină pe alte ape* că pe o pădure de corăbii ciudate şă răşchirate, cu pânze sfârtecate şi înfoiatei răsucea brazii pe loc,"
pleca teii, şi plângea cu^ v^te	de damienif
sugrumaţi în somn, în jurul ferestrelor.	. '
Gristina rămăsese în biroul lui j^ndronic, citind lângă eij sau privind îă jgrtte farăr să citească* Se
150	'
LUCIA DEMETRIpS
la^ romanul necunoscut, îngropat, al cavalerului Antonello şi al Giovannei lui, care i şe pacea mai plin de interes şi pe care îl bănuia inai plin de durere decât poveştile închipuite, închise în cărţi. Oamenii ăştia trecuseră pe aici» pe străzile >;, din cetate pe caţre trecea şi ea, îşi plimhaseră iu- , birea poate la marginea câmpului unde se plimba ea seara cu Andronic. Sau poate, numai el, Genei, îşi plimbase pe aici dragostea şi ■ şi-o culcase sub pământ, colo, în vârful dealului, unde trecea vântul acum ca un talaz, neavând cu cine lupta. In prima noapte de vijelie se pornise şi ploaia şi vântul aruncase în geamul odăii de culcare pumni de apă şi stropi ca nişte cue, tari, ascuţiţi* A doua zi însă ploaia stătuse şi vijelia uriaşe iar uscată, sfâşiase frunzele şi frânsese ramurile. Către seară un trosnet lung, greu, îi vestise că unul din arborii, cei mari
fusese frânt.-,	v- '■
Şi în a doua noapte vântul curăiţase cerul de nori, se plimba nevăzut pe seninul lrii, sub o lună ’ lividă, verzufe, ca o floare , de , cucută. Din năuntrul cald al patului, din dosul perdelelor trase în lături, Gristina priveâ umbra zăbrelelor de pe zid, umbra lor îngheţată. Cu ochii la ele adormise târziu, cu. cântecul vântului în auz, şi visase paşi care se în-vârteau deasupra capului parcă, paşi egali, tari, re-; petaţi, nesfârşiţi. Toate sunetele, toate .răbufnirile, sgomotul repetat al ferestrei clătinată în-ţâţâni se, schimbau în somn în paşi duri şi chinuiţi. Aşa cel puţin voise chiar ea. să^şi lămurească visul, cum ,i ■
■:i-T^)/-'fi' -^||SddWBrtL^,: :A^dfob^lci^'ÎP^^	_$fi^-ŞSftnd*eş0^	'*&'/
fel cp el, când se deşteptase.	^	' !
/ Afară cerni* era liniştit, fără litobră de vânt. Era rece ca in Martie, limpede ^ Itiminos. Cristina a-proapfe nii-şi mai cunoscu pădurea.N’o văzusedina-inteâ ploilor Gelot mari. Erşa atât de deasa, de tu-foasă, că în ea aflându-te riu-i mai ghiceai marginile, nu mai zăreai câmpul şi nu~ti mai bănuiai vecine aşezările omeneşti. De-a-lungul aleei stejarii stăteau neclintiţi, ctu câte o creangă, cu o ramură mai mare frântă^ brazii se înălţau, făclii negre, fără urmă din furtuna care îi chinuise. Numai în stânga*/ către şe>şea, un, castan mare, bătrâin, zăcea la pământ* irânt, cti frimzai ^	în iarbă, cu trupul
despicat proaspăt, mirosind tare a lemn \du, umed,
% bun. O ghionoaie batea sus, şicipr^^ supra peluzei, ca după' p moarte, căutând mirosul /ei. Cristina suise aleele încet, învelita în şal, sub soarele care nu izbutea încă să încălzească asprimea dimineţeb
Mormântul de sub salcie şi cel de sub brad erau învelite de frunze veştede, aduse de vânt. S’au ascuns, se gândi Cristina, s’au ascuns sub frunze,* să nu le .mai găsim. Au crezut că pot să se ascundă. y Pe şosea, in dosiil zidului. de piatră şi cărămidă treceau doi oameni cântând ton fel de marş săi-tătet şi unduios. docile se auzeau venind, apoi fură alături, şi după ce trecură se mai auziră încă până V târziu, de departe^	^
G^tă oamenii, da, cântă din de zid, au viata
152	OJCIA DEMETR;IUS '	' ,
, • ;■	• "■	' ’	'	‘ '/i '	.. .	*	/ -,/•
lor, toţi sunt nişte străini veseli, ce Ie pasă lor? Sunt veseli! Pe mine tristeţea mă izolează die lume, mă închidte hi singurătatea noastră. Eu ri’aş putea să cânt, se gândi Cristina. Apoi îşi surprinse gâii- ■
" dul şi se sperie; Dar, pentru Dumnezeu, ce e cu mine?
De ce atâta tristeţe şi însingurare? Noi vdoi, Aa-dronic şi cu mine, suntem doi oameni fericiţi* doi oameni care Jse /iubesc şi ii’au nici o pricină, dâţ Slici una, de nenorocire. M’a zăpăcit, m’a îmbolnăvit aproape, povestea morţilor ăstora. Nu trebuia să ne mutăm aici. VEu nu sunt nebună^ iram dat niciodată ^emne de nebunie. Ce m’a prins acum? Au pus ei  stăpânire pe mine, vor poate ceva. Şi nopţile mele :	sunt îngrozitoare. Visul a început să fie mai pu- ,
ternic şi mai colorat decât veghea. A intrat visul în viaţa mea. N am să mai pot cânta niciodată ca > oamenii ăştia de pe drum, dacă am să visez mereu aşa. înainte nici nu ştiam ce visam şi daca visam, atâţia ani, şi acum toată ziua mi^ mintea împăienjenită de puterea, de:	:âe- peste
noapte. Glasuri, paşi, siluete, nimic întreg, nu o întâmplare şi nu o revelaţie* dar glasuri şi paşi care par mai grei de sens decât tot ce se petrece pe hune.
: La masă, Cristina îi făcuse doctorului 6 rugăminte cmdâtă.^/IL^cert^ să nu-i mai dea profesorului JfCi-linski osemintele străbunilor lui şi să le lase acolo, în grădină, în groapa lor. Să-*1 lase şi pe cavalerul Ţ Genei, care n’avea altă perspectivă decât groap^ primăriei. Boian şe împotrivise. Vedea bine că neva-.
' stă-sa era neliniştită, aproape bolnavă şi socotea fcă

YANJEtm ROMANTICĂ	'»	,153 j
îndepărtgfod acea pricină caie
naţia, ar fi făcut-o sa, uite şi iubirea cavalerului, şi problema care ei i igie părea foarte interesanta, daca Giovanna e Johainna, şi toate istoriile pe carie le clădea în cap şi care ii turburau nopţile. 5Gristină , însă ceruse, stăruise şi făgăduise pâiiă' lâ-urmă: că n’are sa mar vkbească niciodată despre morminte
şi povestea lor, dacă erau lăsate la locul de acum* ă^dronic îi făcuse pe plac.
Nevasta doctorului nu făgăduise însă şi să nu se gândească. §i acum, când se gândea fără să-şi povestească gândurile, era mult mai tăcută decât înainte^ pentmcă i se părea că nu se mai puteăf;/ gândi decât la 'eră; '.oprit,: ;$ţ '^eîng^duindu-şî^; . gândul .rotea mereu în jurul „lor”; II va fi iubit \ Giovanna?, se gândea ea seara* ţrecându-şî, în întu^/ ^ neric, braţele în jurul gâtului fierbinte al lui Anf'vy-dronic. Ii ’ asculta inima bătând sigur şi grav, i-6 asculta aşa cum făcea de douăzeci de ani în fie-* care seară, îşi potrivea bine capul pe pieptul lui puternic şi primitor, şi tăcea, cu ochii deschişi în întuneric, pentrucă nu-i veneau pe buze decât vorbele pe care făgăduise să nu le mai rostească.
$i într?o noapte sfe hotărîse să rupă pânza gândurilor. Nu era cinstit ce făcea. Tăcând, îl înşela pe Andronic care socotea poate, pierdut în urmă^ rirea unui fir început de tpult al unui studiu medical, că â uitat, ca şi el) povestea absurdă a oelpr de pe deal.. Ea trebuia sa trăiască aici, în; viaţa w asta care era>ă lor, care era frumoasă,? pe care şi-o
)	• . - *	'?V,- ■: =■; P^-v;; ■	^	/■; - ..■>■ "
dorise^ trebuia sătrăiască pentru Andronicşiperitru :
: ea^ 'pentm'^umbrey- şidacă .jerSai bolnavă/ trebuia să V se îngrijească. Nu faoea nimic,avea nici o grijă ,.7 şi‘ nici o treabă, ăsta era pricină. Trebuia săHşi gă^
. sească un rpst, trebuia,se scuture.-	:;
doua zi Crisţinâ începuse să cerceteze gră-: dina. In faţa casei se: afla ' un strat lat de bujori / care trebuiau( Pplivi^U:''; Ţmndafirfi’eirau prea deşi./ 1 Crinii, pe cale să înflorească. Pretutindeni ar fi 1 fost ceva de făcut. Tnceptu cu traudafirii, cu cei ; X mari, de un roz gălbui, cu bobocul lung, care se ^deschideau ca o mână, tufoşi, mirâsitoriypappi'-;^'- / > oei galbeni care, înflorind, plecau capul greu pe > codiţa subţire, apoi ou cei care se suiau pe casă, cu ' floarea rotundă, turtită ca o camelie, albă, deasăC V \ Odăile se umphiseră de flori. Recele casei se încălzise., Mâinile, faţa Cristinei se arseşeră de/soare, ca miezul de pâine ^ coaptă, aurie. Seara, în birou, p lângă Andrpnic, îi punea în ordine fişele în nişte cutii inventate de ea. Lucra de imaf bine1 de p sap- î tamână aşa şi i se părea că ar putea grădinări toată 4 viaţa. îşi adusese răsaduri de iezeda din târg, sămânţă! de portiilaca pentru aleele de nisipW cepi ; ! mari de zambile pentru la iarnă. Le rânduise în pivniţa pe ţrpi poliţe, lângă sămânţă de maci cu- j leasă pentru anul viitor. înlocuise panselele sângerii, trecute acum* dini dreptul/ ferestrelor^ cu călţunaşi.
Intr’o dimineaţă văzuse că nti le. merge bine crinilor.. Căutase la 1 rădăcinile unuia, ai cărui* boboci *
v;r..
f ANTEZffi ROMANTICĂ
155/
1 f ■''
mari şi făgâfiuitQri în ajun începuseră, închişi, ^sa se ofile^M^ şi găsise o râmă mare. Incăpăţânaiaj, p începuse sa caute ‘ la rădăcina fiecărui crin. Gim stătea în g^nunchiy cu căpiitl aplecat, răsunaseră paşi ^ pe alee înr spatele ei şi un glas, străini spusei :
/— Bună dimineaţa, doamna;!	'
i /	.
Cristiria îşi ştersese mâinile murdare de pământ şi îl poftise în casă. Profesorul venise să întrebe ÎU, ce zi din acea săptămână putea veni cu oamenii /•:.eiiiiitiililui>'. catolicsă osemmiele contelui Lac-, zynski şi ale soţiei lui şi îi :c^ru iertare că lăsase . să treacă ’ aproape două săptămâni dela făgăduiafa împlinirii acestei fapte până ? fa vizită lui de ăzL Fu t mirat, înciirpat, de	hofarîre a gazdelor, apoi
deodată, înţelegând din explicaţiile glumeţe ale do<> torului c^	ca de foc să pară ^ntimental,
şi' din tăcerea Gnstineii; că bărbătul acesta i fasiiz şl ironic cruţa totuşi sensibilitatea romantică a palidei lui neveste, fu prins iar de un acces de entuziasm, de o expansiune febrilă. In asemenea momente-graiul
, lui românesc se împestriţa cu atâtea cuvinte polone, atâtea acb^uri şi qch-uri izbucneau din pieptul lui, ochii îi străluceau atât ‘d&fare şi chipul i şe lulnina astfel, că asdălţăiorii, câştigaţi mai mult fa veselie decât fa r extaz, simţeaţi o pornire greu înfrântă să-1 ia de mapă, saTl mângâie pe obraz. . Boianii îl rugară să rămână fa masă, profesorul Kilinski rămase până seara, şi până seara răsunară în toată casa , versuri de Goethe, râsul dpctorului* ach-urile • pro^

■m

TT,™A DEMETRIUS

:,, fesoruhii şi glasul limpede şi melancolic al Cristirtei. In amurg sfc. suiseră toţi trei să vadă mormintele de pe deal. ‘Profesorul îşi copiase în agendă datele, desenase chiar pietrele cu blazoanele lor, se mai mirase odată. de coincidenta rămânerii pe loc a Jo-hannei şi a îndrăgostitului de Giovanna, dar nu mai adusese nici p nouă lumină în privinţa lor. Căzuse seara, cu incertitudinile umbrelor, ei, cu pasările, or liliecii ei moi şi neliniştiţi. Când coborîseră de pe , deal pe alei, li se păruse frig, umed, turburător în marea grădină. Nu-i erau stăpâni, simţeau bine, erau , în ea nişte străini şi-i stricau liniştea cu paşii şi cu <V glasurile lor acum .obosite, tărăgănate. Kilinski plecase. Cristina şi Andronic simţiseră deodată câtă tăcere e în casa lor. Dacă n’ar fi intrat prin geam ţipătul cncuvaiei din când în când, ca o coasă aruncată cu tăişul în jos în apa nopţii, adâncul, faţa ei ar fi rămas fără cute,	'v'-‘
A doua zi a cînoea servitoare pe care o angajase' Cristina de când era aici, ceruse să plece. Ii era urît, ca şi celorlalte. Numai Gheorgbe, şoferul, nu dădea dovezi de plictiseală sau frică, pentrucă u plăceau grozav rachiurile bucovineşti.
De când fusese însă sus cu Kilinski, de când Se vorbise iar de povestea celor de sub lespezi, Cristina nurmai avea nici o tragere de inimă să lucreze , ; . la grădină. Răcise puţin, nu ştia când, seara avea ' • puţină febră,, dimineaţa lâncezea la soare într’un scaun de pânză, şi se gândea ce ar putea’ fabe casă afle ceva despre povestea cavalerului Genei? care
FANTEZIE ROMANTICĂ /	157 ' ''
poate voia sa le spună ceva, care se voia poate ştiut, şi de asta.^ o uririătea pe eă în vis şi în . trezie, de asta pusese stăpânire aşa pe mintea ei până eri zdravănă.	.	;	.X-'
Şi când, într’o după masă, Kilinski se ivise în capul aleii, ea ştiuse că îi aduce o veste despre eL Profesorul aproape că nu mai nimerea cuvintele în > nici o limbă1. Găsise în arhivele oraşului, de cu un veac şi două de ani înainte, o hotărîre judecătorească în care era pomenit în chip trist numele cavale-
rului. Fusese judecat pentru lovirea şi rănirea unui Brigadgeneral, Gregor Lindner, la o petrecere la . care luaseră parte şi Oberleutnantiil Hans Horbiger )^ •^şinalti :eâţiva ofiţeri* Burginaistrul Ştefan Stec şi y , contele Ladislau Laczynski. Numitul cavaler Antot V nello Genei fusese condamnat Ia un an închisoare. Pricina scandalului părea să fi fost o ofensă adusă de Brigadgeneral cavalerului. Căutase şi în catasti-
temniţei, care nu se mai găseau toate, şi putuse dovedi data eliberării lui la 2 Martie 1821, după up an încheiat de temniţă grea, ceea ce era o dovadă că Brigadgeneralul Lindner trebue să fi fost ! ’• ţin- personagiu foarte: însemnat. Asta îi deschisese gust de căutare, dar nicăieri, nici la primărie, nici la biserica veche nu se afla un act de căsătorie a vreunui Ladislau Laczynski, anii 1715 şi 1830, ca şi cum niciunul dintre ei nu s’ar fi cunbnât aici în oraş. v Numai Urma închisorii cavalerului Genei o putuse găsi profesorul Kilinski. Era mult şi era puţin. Care dintreoonţii Laczynski era cel aflător la ceartă?"
, 158	I.CCIA DEMETRIUS
Ţafcaţl, sau feiţl? Nu sfe putea şti; După, titlurile loT, la acea petreoere ţinerii fuseseră amestecaţi, cu bă-- trânii'. Dar era sigur un lucru: că Lacizynski şi Genei s’au cunoscut. Poate că numai întâmplător, odată, încercau Cristina şi Ivilinski să-şi potolească unul altuia imaginaţia. Era însă greu ca într’uri oraş de provincie aristocraţii şi militarii şă nu se riişiasică între ei. Şi e cu atât mai uşor ca Johanna să fie Giovanna cu cât în caseta bunicului Pawel găsiseră cartea aceea pe care o italiancă scrisese în limba ei sau pe care, bunăoară, i-os dăduse, Cenci Johannei lui iubite. O avea poate dela maioă-sa sau scrisese ; chiar el „Santa Chiara, prega per noi”, gândindu-se la iubirea lor nefericită. Pentrucă dacă fusese iubire, erau siguri amândoi că nu fusese decât nenorocită. Cum se putea purta nevasta bătrânului Lac- ! zynski cu un străin, cu un cavaler străin, când lângă ea stătea cruntul, gigantul soldat din dagbereotip? Dar dacă, spunea Cristina, ea era nevasta lui Ladi-slau cel tânăr, cel cu patima călătoriilor, dacă o adusese pe ea din Italia, şi o lăsase aici, ca şă plece pe alte drumuri, în China, de unde adusese cutia, ' în Indii poate? Dacă Antonello venise aici s’o vadă şi căzuse în acea întâmplare din -care, i Se trăsese temniţa? Un an de temniţă, şi peste un an încăi, murise! Şi murise aici, după închisoare rămăsese aici, în ţară străină.' De ce? Ce îl ţinea? Toate erau cu putinţă şi nimic nu era sigur.	..	’
; . Ii prinsese seara şi îi găsise doctorul vorbind aşa. Prin desişul sălbatec al pomilor nu se mai vedeau
FANTEZIE ROMANTICĂ	159.
luminile vecine. Erau piinşi acolo, îriplasă păd^^ Prin întunericul ei se auzea fluieratul trenului de pe câmpie^ ca de' departe, ca vestea Unei libertăţi care . exista totuşi, dincp^	dincolo de ei. ^
Apoi Criştina avusese iar febra şi o băgaseră cu sila în casa, deşi seara era caldă şi luna se ri- * dicase peşte pajiştea -din faţa casei, rotunda, fierbinte, ameninţător de frumoasa.
Doctorul aţipise), când Criştina strigase tare:
—	Andronic!, gratiile!, umbra zăbrelelor!
—	Da, acolo sunt, recunoscuse doctorul împăciuitor şi somnoros, luâlnd-o îri braţe.
■	— Umbra graţiilor! Pricepi? Aşa trebue să fi vă- >
zut Cenci în fiecare noapte Umbra zăbrelelor din tem-< niţă pe zid. De asta mă turburau, de asta mi-era frică, voiau să-mi spună... Cenci voia să aflu.
—	Draga !mea, Criştina, te rog, în numele bu^ nului simţ, gaindeşte-te, la ce spui.
—	Dar tu nu vezi, Andronic, că n’ar fi avut nici un Trost ca un lucru atâjt de firesc să mă înspăimânte pe mine, dacă n’ar fi avut un înţeles care
" mi se relevă abia acum. Şi paşii pe care îi visam erau " paşii luiîn nichişoare. Ţen^ grea, a spus Kilinski.
—^ Kilinski ăsta să mai stea şi la el acasă, că mi te-asmintit de vţO^Cristino. C^	toate
; balivernele astea între nişte toameni civilizaţi, în 1920?
/ Ţoate silinţele doctorului Andronic Boian îi răj / maseseră fără izbândăi Kilinski yenise din ce în Vce.mai des şi elîl	m vmsL pentrucă Criştina
era: înfr’adevăr bolnavă, şi pentrucă, dacă vizitele
.	160,	, LUCIA DEMETRIUS
Iui îi- înfierbântau imaginaţia şi/ îi alimentau basmele,^absiăh^ , Iui o -lăsau într’o totala singurătate , şi tristeţe. Ştia că el ar fi putut umple acea singurăr tate şi înlocui prezenta lui Kăinşki mai bine şi mai fericit pentru Cristina, era însă pe urmele unei foarte ■, subtile deducţii în legătură cu teoria inimii artificiale şi a operaţiilor aortei şi nu putea să-şi piardă firul pe drum. ; j
Cristina făcuse o,a doua pleurezie, pe negândite,, pie nesimţite aproape. O îngrijea acum ca pe Un ^ bolnav grav, renunţa seara la orice' lucru ca să-i 0ţ|ină de urât, dar ziua nu se putea hotărî să-şi pă-răsească biroul. Atunci Kilinski venea ca un salvator.
3; El se ocupa de straturi sub ochii Cristinei, întor-cându-i scaunul de pânză când către o brazdă când către alta, el plivea dimineaţa răzoarele de micsandre, el uda seara floxul înalt, roşu, din care sse ridica , miros tare şi dulce, begoniile mari, .grele, culcate pe pământ de belşugul florilor de catifea, el îngrijea <^l|unaşii din lădiţele de sub ferestre şi la^ v nurile deise de crăiţe. Pădurea rămăsese toată în ju-. rul Cristinei' ca o haină. N’o mai străbatea eâ şi n’o mai străbatea nimeni.
> ]La orele amiezii, când soarele ardea tare şi femeea se ascundea în umbra iatacului, silită să ^doarmă ; sau cel puţin să tacă, profesorul Kilinski greblă pajiştea, şi ascuris de speteaza ridicată a scaunului, plângea lacrimi" grele în pledul cu care îşi* învelise Cristina picioarele sau săruta adânc perna de* care
FANTEZIE KOMANTICĂ /	16t
se rezemase capiul ei. Apoi îşi ştergea ochelarii, îşi freca ochii şi îşi; spunea singur, cu jumătate de > glas, foarte multe Lieduri de Heme, cărora le strica rit-mul cu şi mai multe ach-uri.
Ii vorfet Cristinei de Viena, de Cracovia, de viaţa Iui Dickensi pe care îl adora, îi povestea mii de lucruri despre elevii lui. Pricepuse, fără nici o explicaţie între el şi doctor, că trehue să ocolească istoria, închipuită a celor de pe deal. Dar era greu.
Pe ocolite, cu* dibăcie, Cristina aducea uşor vorba, şi se pomeneau deodată porniţi amândoi în povestea amplă acum, cu variante şi amănuntei a cava- : Ierului; Antonello care „Voia” ceva şi a Gkjvannei. -•
Iar când venise tbâmna, păruse acolo, îţi pădurea ; lor, că nu vine din cer şi din ater, din Timp şi din, ,, îmbolnăvirea soarelui, ca. în alte părţi,. ca în toată lumea, ci că suia încet din pământ, sigură, nestăvilită, hotârîtă, pălea iarba, se urca în truncliiuri, năpăstuia pletele copacilor, înnebunea cu tristeţe păsările,, umplea cerul. Apoi se strângea încet în jurul caşci. Pălise întâi straturile cele mai depărtate, ofilise, treptat pajiştea, se apropiase de lanurile de crăiţe de sub ziduri, şe^ căţărase în călţunaşii dela gea-. muri. Nu era rece, nu bătea. vântul, căldura verii încremenise pe loc, şi moartea părea a nu avea nici o pricină diemi vrerea ei, hotarîrea ei de a îmr. ^ brăţişa. Atâtâ aur.'."'şi' atâta sânge nu mai văr zuse, Cristinartfciodată. Acunţ tot aurul, lumii şi \ sângele a mii de trupuri.- ruginea în marii castani,
U2	, LUCIA DEMETRIUS
în stejarii uriaşi ai aleii; în teii vestejiţi blond, pdţid. ; Slabele adieri care bătuseră în acea toamnă; nu mai deşteptaseră sunete de văluri şi de apie, ci foşnete -1 frânte mărunt, uscate, de mătăsuri vechi, tăiate* Cio-f rife croncăneau din ţsori până târziu, în amurg; cu rotiri mari,, iniitife, deasupra acestui incendiu împietrit şi noaptea cucuvaefe se boceau nepotolite, nemângâiate. Liliecii dădeau buzna prin ferestre de cuUi se lăsă seara, Cautându-şi în colţurile tavanelor ; adăpost de dernafr ca în cavourile în care găzduiseră în iernile trecute, şţ dacă şe fr^^ăţânău să- lase „
, geamurile deschise de frica zăpuşelii, femeile de ser- : viciu, înainte de culcare, trebuiă'u,,ăăHi-' idteng^înd^- ‘ / lung cu prosoapele şi cu măturile, ţipând şi acope- '• perindu-şi părul.	;
Moartea ieşea încet din pământul în care topise atâtea trupuri şi încingea casa de piatră* Cristina hu mai era pe de-a întregul vie. Avea chipul pe care îl păstrează^ în amintirea altora absenţii, puţin nesigur^ /puţin' transparent, s'puţm/Şters.1 Apele,ochilor ' i şe limperişeră ^rea adânc, pieleiaj i «e şubţiase prea tare, glasul îi' era prea uşor, şiabia rostit de*ea cuvântul şe" pierdea atât \ de repede în aer* ca Şe , ■ trudeau' cei ce-1 auziseră să-şi aducă aminte fcuri* sunase şi dăcă îl spusese în adevăr. Pe chipul ei se aduhaŞe toată umbra verde a pădurii, şi albul ; . ei era verzui, ca al unei flori (b^scute în întuneric. Asistenţa medicală a lui Andrpnic şi a ajtor medici chemaţi anume, nu învinsese nimic. Boian aştepta să-şi isprăvească studiul, şi-l grăbea, fcâ să
FANTEZIE ROMANTICĂ ’	„	163 .
!,'■■■: ţ '-'
■ ;'poat5apleca/ cu. nevastă-sa în străinătate. Plămânii . j, Cristinei, pentru care se temea doctorul» nu mergeau' atât de prost, dar-soarta voise ca sofia celui care studia posibilităţile unei inimi artificiale să se po-. menească deodată că areo veche şi uluitor de gravă boală de inimă.
Profesorul Kilinskji îşi împărţea ziua între orele de şcoală şi ceasurile petrecute la Boiani. Venea grăbit, sub -căldura amiezii, cu ochelarii prăfuiţi* cu mâinile pătate de cerneală, cu capul ras fierbinte şi zumzăitor de gânduri şi de versuri şi rămânea lângă fotoliul Cristinei până v când era ru-,
1 ‘ gat să plece acasă. Poveştile pe. Care,i:,le spunea (începuseră să se vestejească şi ele, foarte des Ki- • linski nu mai găsea .în amintirea lui decât istorii , triste şi foarte des amesteca cu lacrămile lui durerea celor despre care vorbeai. Odată Cristîna, văzuse în ochii lui strălucitori şi neliniştiţi prezenta unei ne- ^ mărturisite noutăţi, care nu putea să se ascundă bine. Ghicise că era vorbia despre „eroii ei” şi-l : Cbinuise pe Kilinsld cu întrebările, până când îl făcuse să vorbească, trecând peste dorinţa lui de •a n’o turbura.
: ; Profesorul îşi mărturisise căutărife unm coleg, care, din întâmplare, găisise în foarte vechile lui hârtii de familie un teanc de scrisori. Era printre ele una, scrisă în .1835, a unui străbunic al lui către . ' -d spra, ’ se părea, tiimeasă, dela Viena cu prilejul < moiţii soţiei Iui, întâmplată aici, în oraş, în, lipsa' lui. Kilinslri copiase în agenda pasagiul, pe care' îl citi :
164	ifUCIA DEM1TRIUS
Cristinei: „O, dece nu .poate muri oricine aşa cum a vrut şi a putut muri Ladislau Laczynski în ziua morţii scumpei lui soţii! De ce n’ara presimţit ca Varul nostni Tomaşz agonia mamei lui, când a venit călare dela Varşovia la Cernăuţi! De ce nu m’a înghiţit o moarte misterioasă înainte, ca pe sărmanul şi hulitul venetic cu uri atât de nobil caracter, An-, ţoricllo Cenci!”. ÎVlai departe: veneau lucruri care uu-i-priveau decât pe ei, frate şi soră, şi toată du- > rerea bietului văduv.	'' 7; /./■ 777.,* 7	i..
Poate că erau singurele rânduri în care se mai ■pomenea numele lor pe lume.' •	-	y
* , Poate că nu mai era nicăieri altă urmă, şi el, Ki-. linski, o găsise. Cristina se ridicase în scaun, cu obrajii aprinşi, cu inima bătând tare. Era o legătură în această scrisoare între pomenirea Laczyn-skilor şi a sărmanului şi misteriosului Cenci? Era întâmplare? De asta se alia pe lespedea conţilor o singură dată, pentrucă muriseră amândoi în aceeaşi zi. Ladislau o iubise pe Jolianna. Dar îl iubise şi.
.ea pe el? Ce mijloc găsise el şă moară în aceeaşi zi • cu ea? Dar; chică era , vorba de, d<>i <îrimeni b&râni? /Bunicul Pawel nări povestise nepotufui,, înainte de . pîropria lui moarte,, cât de tineri sau de bătrârii îi ' , muriseră părinţii. Ştia numai că Ladislau călătorul, fratele lui Pawel, murise tânăr. Ceeaoe era mai curios înpovestea ăsta era căf fiecare amănunt nori/ • ■ ; aflat arunifa mai;mult întuneric asupra’ei.,
Turburata de această, nouă înviorare ă basmului . uzat de atâta răsucire sterilă, Cristma îşi poveste»
, , FANTEZIE* 'ROMANTICA	. 165
- în zpri visele, lui Andronic, acum ascultător şi Î&t ; găduitor*. .	;,N
Doctorul părăsise orice nădejde de vindecare a ; nevestei: Şfrd cât mai poate bate o inimă care ajunsese la pragul- morţii fără să vestească măcar o dată că e*pe cale de a se pierde. Ii era tot una dacă li fă- , deau plăcere lucrurile care, neliniştind-o, ar fi făcut-o să moară cu o luină mai devreme. Dacă Cri-stina se mai putea gândi cu îmbătare la oeva, acel . lucru era binevenit.
In visele ei, o umbră de bărbat văzută totdeauna din spate umbla în lungul , iatacului, dincolo de per-< delele trase ale paiului, sau un glas o ruga să-i , milă de cavalerul Aiitonello. $tia, pricepea că Cenci voia primea ceva, şi nu dibuia^dorinţa lui şi nu ştia cum	b-’’
Stătea, toată ziua ridicată în fotoliu,'în dreptul ^ 1 ferestrei, ca să poată vedea grădina, cu umbra ei verde pe obraz. Parcă se micşorase pajiştea, parcă ■ se strâmtase terasa, pădurea se apropiase de casă, venise cu trunchiurile ei negre şi drepte, cu crăcile ei arămii, foşnitoare, până aproape de ferestre; ciorile care tiu mai erau turburate de nici un sgomot doveditor de viaţă omenească şi primejdie dinaan-7 * ’trul zidurilor făcute, roiau în jurul streşinilor, scă-t pau din cioc, pe ţiglele casei castanele şi nucile pe . oare le furau, din- grădină, şi toată ziua^croncănitul lor şi rostogolirea*' fructelor* uscate, durau pe aco-' periş. Cucuvaele -se apropiaseră, se mutaseră din pom în pom, până la cei vecini Cu peluza. ■ v*‘ > ,
166
LUCIA DEMETRIUS
V -
Cristina -stătea în fotoliu şi privea în grăidiiiă. Kilinski punea la. îndemâna ei, pe 6 măsuţăj, cutia, de baga . cu capacul ei limpede şi lucios pe. care o pia^ăje , ciudată îşi deschisese aripile de sidef,/|dăf* ghereotipul cu femeia frumoasă şi sălbatică lângă crantul iofiţer cu" barbete, medalionul de pipycelan . al străbunei cu ochii albaştri şi cartea die rugăciuni, ofilită, uscată, deschisă la pagina în josul căreia, fusese scris Cu mana: „Santa Chiara, prega per noi j”. Adusese de acasă şi colivia cu canarul, dar păsărică, Speriată de vaetele pasărilor de noapte; nu mai cânta, îşi adusese şi" cărţile cele mai iubite, şi'o lădiţă lungă şi îngustă cu crizanteme pitice, albe, dese, ca să înlocuiască călţunaşii vestejiţi dela geamul prin care privea Cristina, dar florile se păliseră repede, că tufănelele ruginii, de sub geam, ajunse de moartea care suia din fostul cimitir.	;
Pe un scaun scund, pe covor, Ia picioarele Cri- . stinei, profesorul se uita la albul' ciudat al 4 frunţii ei, la firele de par albe care începuseră să se amestece în. buclele ei negre, la albastrul ireal, nepă-mântean al ochilor ei limpezi şâ. încerca, frângân-du-şi mâinile uscate şi fierbinţi, să-i mai povestească! o întâmplare trecută, să-i mai cânte un vers, dar glasul i se rupea în piept şi gândurile i se împânzeau, bete. Cristina privea spre parc, ca Un marinar bolnav pe covertă spre ţărmul zărit şd mereu depărtat" şi, cajnd tăcerile profesoruluise prelungeau, pornea să voţbească cu glasul ;ei -acum dureros* de pur şi' de Uşor, despre framuseţeia morţii de afaraţ
' , FANTEZIE ROMANTICĂ	16T
despre lespezile din deal. Când doctorul Boian era alături de ei, când sprijinea cu umărul lui puternic braţul sau capiii obosit al. Cristinei, răsfrânt peste fotoliu,, ca o floare care-şi apleacă din glastră capul prea greu, vorba se lega şi se deslega tot atât de Uşor ca păpădia suflată, şi în locul ei rămâneau , aceleaşi, tăceri în care sufletul bărbaţilor gemea în * umbră şi a femeii, aproape desprins, nehotărît din care lume face parte, se limpezea pentru marea călătorie.
A
1 Intr’o asemenea seară, când grădina se umpluse t de întuneric sur şi pe vârfurile stejarilor mai stră-: v luccă încă prtiţin airr, Cristina dusete mâinile la piqpt,; v gemuse, încercase să se ridice, se'cufundase mai , adânc şi murise. •
Andronic Boian, care îi. prinsese o mână, rămăsese aşa,' lângă ea, până când mâna se răcise şi se făcuse grea, de pământ. Profesorul Kilinski, jos, pe ' covor, cu faţa la pământ, plânsese cu hobote lungii
Apoi luna se ridicase deasupra parcului, roşie şi enormă, şi luminase bine faţa nemişcată, albă, a moartei. Trenişorul fluerase lung, a libertate şi goană, în aerul nopţii ca © închisoare rece. Bărbaţii se ridicaseră în picioare, de o parte şi de alta a geamului şi se* priviseră 'tăcând.;
—( Ai sA> pui în pământ sus, în grădină? rupsese tăcerea Kilinski, cu; un glas fărâmat. Ai să mă ,pri- > .meşti .şi pe mine acolo cândva? '	,	_
LUCIA DEME1MUS
' -r- Nu-, profesore, uit pot sa mor odaia cu ea$ v nu am puterea contelui Ladişlau. Nii pot să 'intru ţin păinânt în aoeiaş groapă. Sunt legat ' de . lttcru-
,vreau isă le^şpun	niia^nfeaj^';-
mine. Am să plec cu ea Ia Bucureşti si am să ră-, miainţ acolp. Şi dumneata ai sa rămâi aici, departe de XKă. Nu-plânge, iubită Kiliiiski, poate că asta e o dovâdă că totuşi Giovanna iiu era Johanna.
I: Şi abia atunci putu să plângă şi doctorul Boian,
, penfrucă vorbele croiseră dram IaCrămilor, Sus, pe colină* lespezile străluceau în lumina- lunii, pătate, din timp în timp, de umbra liliecilor, care sburau» năuci.	•	ţ ţţ’ ^	:ţW-ţ
ZI DE NOEMBRIE
I	Prietenului Sieg.
M’am sculat din somn râzând tare; „semn că o să mănânci bătaie”, mi-a strigat Sanda, care îşi pu^
■ nea ciorapii, pe marginea patului. Nu pot să' suiăi?”'
' să-mi snună::' manânri • .hătnie. "Mai întâi1' ră ,• mi - uia ’; \; i
sa-mi spună:; mănânci bătaie. Alai întâi ca nu ma bate, şi pe urmă: mănânci, mănânci! sună aşa, a ; batjocură, parcă vorbeşti Cu un câine.. I-am răspuns: „ba am visat că te bateam eu pe, tine, de .asta ; râdeam”. Şi m’am întors pe partea cealaltă îmi stri- . case cheful. Voiam să-nu aduc aminte ce visasem ^ nu puteam. Era aproape, aproape, şi când să-l prind fugea şi nu mai ştiam nimic. Când era a^- , proape era bine, parcă aş fi adormit iar şi când se risipea îmi venea să plâng, parcă nu mai aveam nici un > rost,/trebuia să mă scol şi era, frig şi începeam să mă plictisesc, abea trezit. Ara început să, ,dau cu picioarele în-pătură de necaz- şi m’am deşteptat de tot, nu mai era nici o urmă de vis m
Gânda venit Maria să ridice perdelele, am văzut ,, . că afară ploua. Uitasem că. plouase şi ferii îmi în-
170	LUCIA demetrius '	.	.	-
chipuiam că o să mergem în curte să ne jucăm, să ne faoem casă, în chioşc, sau să facem tren quscău- :y;: nelele, peste răzoare. Aşa, în casă, degeaba m’am mai sculat; mai bine dormeam până diseară, până mâine.
—	Haide, jos!, ne strigă Maria, haideţi la' spălat, la cafea!, şi se duce s’o trezească' şi pe Marga.
O cliiamă pe nume, o ia binişor de mâini, dar Marga doarme mai departe. La urmă o trage de nas. Marga se trezeşte chiuind, ca în fiecare zî. Noi, eu şi Sanda, ne uităm la ea şi râdem.	.4
—	Haide, nu mai râdeţi ca proştii, .ca vă iau
şi pe voi, spune Maria, şi ne alungă la bae,unde e frig şi nesuferit.	^ ,
, — Azi mă spăl niimai pe mâini şi pe obraz, se • roagă Sanda, azi a venit iama.
Dar Maria o desbracă fără milă şi o pune să se spele până la brâu. Eu ma lipăesc repede,, mă ■fac .că uit urechile şi Maria nu bagă de scamă. Ea ‘ o înşfacă pe Marga, .care a aţipit pe ladă, cu capul. v în piept şi- o spală cu apă multă, de vin stropii ' până lă noi. s Marga scânceşte eăj i-a dat săpun în ochi şi când duce pumnii strânşi la obraz, Maria îi dă mâinile în jos, o freacă mai tare, zice că n’are vreme de pierdut cu noi.
—	Da ,’cu Gheorghe ai?, întreb eu. Am auzit-o
pe Ileana când îi spunea la fel, într’o zi.	‘ ^
Maria se vri^ -ţnât la mine, îşi! face ctuo^, ziCe ca sunt dracu şi începe şă ne îmbrace. x: Dracu, dracuuj, cânt eu pe al notilea glas şimă uit în oglindă cum îmi stau hainele marinâr, hainele
mwm


, t »*v ' ^ ; v, -vv - «î'ry; ;*y- ^ :<*
ZI DE NOEMBRIE ‘	171 ,
v' y - -yV ■ ■■ -'■'■ -î :-■ '/■■: ;>• ■. :> .	■;>■
•. de stofa de anul, trecut, pe care mi le-a dat azi, pentrucă e frig. îmi stau bine; ,	v.
La cafea, locul mamii e gol. Diâr tata?
,	— Prostule, lai uitat că a plecat eri cu faetonul
la vie?, rade Sanda.. .... 'rt,
— Prostule, proasto, numai atâta ştii. Şi când vine un musafir, cine sta ca proasta la spatele mamii şi nu sooate o vorbă?
Sanda tace îndesat.
începem să ne jucăm cu cuburile cu litere şi cu celelalte, cu-poze, dar ne plictisim repede. Se aude ploaia cum răpăiev,-afară şi cum -curge pe burlan, în ciubere-,	..V'-'.--	•■'■v--':v:.-îP
> ' Unde o fi mama? Poate că a plecat la plimbare şl» nu ^e^; luat pe 'jâdrai|BL''A;:|iledttt?tt,noaptea^ în cap ca sa scape de noi, să n’o vedem când .pleacă. îmi promisese că de data ăsta mă ia pe mine. M’a păcălit. Sau cioate ri’a plecat. O fi dormind. Să mă duc încet, să văd eu dacă doarme. ..Mă strecor să nu mă vadă fetele, să nu să fie de .. mine; Marga mă vede şi dă să fugă în urma mea, dar cum e grasă1 cade şi începe să plângă. Uită jde mine. Sanda, apucată de milă, stă lângă ea " şi o mângâe. Deschid uşor clanţa pusă prea sus a ; dormitorului, ' dar patul. e făcut, .cu cuvertura lui . lungă croşetată, aşezată frumOs, până în pământ. Mă rit-k'^''pa|fc^ş.:jlşpaţ.i'Aş,.putea să mă răz-■ bun, să mă dau peste cap în patul moale, să fac cuvertura tot una, dar n’am chef. Am să umblu —JU. rreau eu, laâlbumtaldin salon, lapianşi în:


V, - -

LUOK DEMETRreS
sertare. Iii salon sunt perdelele ridicate, draperia de catifea cu ciucuri groşi cu care ne jucam, pe care .îi chiamă, peritrucă au fustă: Tincuta, Mariţica şi Ţitica, e ridicată într’o parte, peste pian, şi lângă palmier, la biroul mic, sta mama, cu spatele la uşă. Are .o rochie lungă care atârnă pe covor, în urma ei* i se văd numiai umerii .peste scaun, şi gâtul lung şi alb. • întoarce capul şi mă priveşte, nu mă cearta Şi nu râde.	''	c , '' v/"' ..
^ Tu eşti, Dinule? Du-te dincolo, mamă, am ceva de scris. r	,'y;
Rămân nedumerit dacă trebue să £ac scandal sau să plec. Mai bine mă rog cu frumosul să >mă lase aici. In salon, cu mama, fără musafiri, fără copii, când am mai avut eu norocul- ăsta? Dar mama mă roagă şi mai tare să plec. Ies încet, bombănind, mai dau târcoale niţel uşii, mai încerc odată clanţa, o strig pe mama cu jumătate de glas şi mă întorc în odaia noastră. Feteje şe joacă încet dera : cucoanele şi musafirii. Mă uit pe geam,. cUm s’au mijlocul straturilor, parcă sunt de cafea cu lapte. In ele plouă mereu şi Sar bulboane, Micsandrele , s’au aplecat aşa de taie căs’auumplut cu norbi. In faţă porţii trece o trăsură. Credeam că se opreşte aici, credeam că vine Pierrot. Ce bine ’ ne-am fi. jucat cu el, acum, când nu e nici tata acasă, să-l ţie de vorbă, când mama scrie în salon. '.
Când am să fiu mare, am să mă foc. înalt şi subţire s ca Pierrot, nu gros' şi serios ca tata. Mama i-li spus , într’o seară tatii, când fetele dormeau şi eu «na ’
■ -	(	" ' ZI DE NOEMBRIE , ’ ‘	’	^ m V/
cădeam să ădorm, i-a -spus,: în doimîtor, că are să , \ .plece la Bucureşti, cu Pierrot şi cu mine* N’a spus | când. Ce bine, ce bine or fi! Ce frumos ne-am plimba, > ce bine. am petrece^ Fără tata, fără copii, numai eu cu mama, cu PieiTot. Iii trăsură, la restau-Vrant.- Gând ne-âm întoarce aş avea ce să le povestesc, iîii-ar cumpăra poate şi un cal şi aş veni călare, în spatele trăsurii. Aş avea un cal alb care ar merge în două picioare, ca Ambasador dela circ. Tată i-a spus atunci mamii: „Ai să vii înapoi cu părul alb, să mă rogi să te iert”. De ce să albească .mama aşa de repede! întâi o să ne fadem noi mari, : , ieu am să fiu marinar, Sanda cucoană, şi peUrmă p sa-/fief^ miama tătrână. Aşa vorbeşte tata, mie îmi \ spune că am şă ajung un nebtin, Mai^a zice că are : să slăbească daca nu mănâncă, şi ea e grasă ca un purcel. Şi mama atunci a spus mai tare: „Numai Adela -te de mn&y ^r^\vdlubul "-tăii. M’ai lăsat prea ; !-inult să mă plictisesc singură”.
Pe mătuşa Adela nici eu nu pot s’o sufăr. Ne duce Maria la ea Duminica dimineaţa, şi ea stă j în fotoliu lângă-geam şi îşi lustrueşte unghiile. Se uită pe stradă, se uită la noij, iar priveşte pe stradă şi iarŢăpoi. ‘Ne pipăe să vadă dara suntem îmbrăcaţi groşi ne întoarce gulerele şă vadă dacă sunt) curate, are mâinile reci şi tinghiile lungi. Ne întreabă: „tricoul ăsta ţi Pa împletit maică-ta sau Maria?” şi noi spunem repede: „mama”, cjar nu e adevărat. O /\ întreabă pe Măria ce ne dă să mâncăm, dacă mama , Intra; vreodată în bucătărie şi dacă ne învăţă alfa- "
'!0Şm..: i,:r- ' ?■■ V" y LUCIA DEMETRIUS . ' ^'y yy'■
f betul. Pe urmă ne dă bomboane, câte trei de fie-, oaire şi închide cutia. Până la, masa ne descoase aşa, la masă trebue isă stăm frumos şi să nu râdem, şi după masă, când vin cucoane şi tata să joace , cărţi, plecăm acasă cu Maria. $i acasă e bine. E mama, care cântă lâ piah şi Pierrot care, după ce ” o ascultă, se joaca cu noi. Se joacă - şi mama, şi ■’ y\ petrecem pană seara, când vine tata ;dela mătuşa Adela.	, . y,„ '	1 y' y:/ ’. yy‘ yy./.'-';
■; Pe Pierrot îl punem să joace filmul dela cinematograf, să iie Pierrot şi să stea în ploaie, să cânte ' Ia mandolină şi să plângă. Sanda se sue în balcon, pe un fotoliu, şi e cucoană.	y;y’ y-yy V
— Ii resfeţi, Eugen, spune mama, şi ne mângâie. Când am fost la cinematograf, anul trecut, l-am văzut pe Pierrot stând aşa în ploaie, şi pentrucă semăna cu Eugen, l-om botezat pe el, Pierrot. E şi . mai uşor 'de spus decât „domnul .Eugen’’, cum îi ; ziceam înainte. La cinematograf se făcea lumină mereu şi iar se vedeau, fotografii, care se mişcau ,. repede şi. tremurau. Dincolo de paravan, cânta la y ) pian băiatul farmacistului. Era trist, era frumos şi y iar se făcea lumină.	y.y:‘ y:. ;-■'«V-VJ y
, „Se rupe filmul”, ne explica Pierrot. Eu mă uitam mai mult în dreapta, unde era alt film, mai mic, la fel cu cel mare, care se rupea şi el. . Când am .; plecat, am văzut că era. o oglindă şi mama â râs , de mine. ■* y	„	‘
In grădină, o broască mare, Verde, sare 'din apă pe frunze şi iar hi băltoacă. Pe' geam s’au «făcut . ,
ZrDE NOEMBRIE
râuri-râuri. Maria şi Ileana cară înăuntru, în geamlâc, hârdaele cu leandrii’ şi ghiviecile cu muşcate
’ "r-;.-'i '	^ /’	v■'M
-7- Aduc măuntitr muşcatele şi indruşaimul.
Fetele, câre alergau în jurul mesei,, saltă mai departe şi cântă: „Indru-şa-im, indru-şa-im”. încep şi eu să alerg înaintea lor, să mă prindă, şi ţipăm toţi trei: „Indru-şa-im, indru-şa-im”, până când Marga • cade şi începe să plângă şi Sanda se opreşte s’o . mângâie. -
. - Aud că mâma se mişcă dincolo, în, dormitor, şi , mă duc la ea. A pus o valiză' mare. deschisă, (în mij-;', s locul patului, fără teamă că îl bozoleşte şi scoate lucruri din dulapurile deschise, le pune' înăuntru, : alături. Poate că plecăm, cine ştie! Cum s’o întreb?
^-r îmi pui şi lucruri de-ale mele, mamă? ; !
Mama se. uită lung, mă întreabă „ce spui?” şi tot nu răspunde. Pe masă sunt o mulţime de scrisori. Vreau să fac o casă ca din cărţi de joc din ele, mama ridică ochii, parcă i-ar fi somn:
— Te rog, te rog, du-te dincolo. Vin acum la masă.
Stau fără rost în mijlocul odăii şi ea mă ia de umeil şi mă împinge, Gând ajungem la uşă mă sărută „şi mă scoaie afară din odae.
Sunt gata să plâng, toate .azi * sunt pe dos, toate > împotriva mea, nimeni nu mă ia în seamă, dar Maria ine chiamă' la ;masă şi Sanda îmi arătă un? pui mic, scos de cloşca ei, primul care ă ieşit şi pe
;^7Î6	, LUCIA DEMETRIUS ‘	•
care i l-au adus în casă. E mic de tot, tremură,, .
; ;PÎuje,'' iare, puful negru, .fl: ghiacele negrie; " ’.’	.£? v
—	Cum .să-l' cheme? întreabă Sanda. .	.
—	Tiki, spun eu.	'	;	'■
; î— Eî! Tiki! Ce? E maimuţă? Pe maimâţa flaş-
—	Elza! izbucneşte Marga. .	■ \ ,
■ %; Elza, ca pe mama! Auzi vorbă! Mama! Unde e măma? Să, vie‘ la masă cm noi, să-i arătam puiul.
Sanda ii strânge cu degetele ei groase şi el piuie jalnic. Vrea să-l ţie cu o mană şi să mănânce , cu ■ cealaltă. In sfârşit vine mania, trimite puiul la mama •';Ştoi* oare it aşteaptă şi toti mâncăm supa. 4	, , . /
; . ' — Vine azi Pierrot, să-i arătăm puiul? întreabă Sanda.
•v ■ — Nu cred, nu ştiu, spune mama. Mănâncă şi tăeţeii. Mario, după masă, pe la patru, să înhame.
Tăcem toţi, cu ochii pe mama. Ne ia sau nu ne jajîŞ^'Fte^eare^h.f'^	Vv' - ' \
—	Nu pe tine, spune Sanda neîntrebată, tu îi
murdăreşti • rochia cu picioarele şi nu stai locului •unde ie duce. Pe mine! *	.	.	;	/
—r, Lăsaţii, tăceţi, mă duc;, puţin singură. Vă iau mâine pe toţi, spune mama, şi parcă i-ar veni să plângă. Ma doare capul, tăceţi.'	'
Tăcem puţin, dar eu vreau să ştiu unde se duce. r-- La mătuşa .A'dela, spune Marja, care intră cu /farfurii.	; ,■ / //
Chiar acolo, chiar la. mătuşa Adela, tot vreau i .să. merg - cu mama. Mă rog, scâncesc, ameninţ că ■„
zr DE NOEMBRIE
177;
dacărălmân acasă nă ştiu ce are să se întâmple. :f — Te^akn minţit, spune mama înCet,; te-am minţit ca să nu te ţii de mine. Mă duc la doctor. Afeiră plduăy e urât, aa>ld n’ai ce săxauţi. Stai acasă
şi ăm sa ya aduc ceva
§i , deodată se scoală dela masă; şi se duce la geailij; Rămâne eu, spatele la noi.
Sşsâlrne spune Maria, nu vedeţi că o doare capul! Nu puteţi să tăceţi puţin!
După masă, Marga se suie, ca de obicei, pe genunchii /mamei şi începe ;sJo sărute dela decolteu la bărbie şi înapoi pe tot gâtul ei lung şi alb. Mairia . îi cântă, încet şi tape, iar cântă şi tace* Pe stradăr trece flaşnetarul, şi flaşneta lui cântă şi tace şi mn cepe dela început;; 'Mama' pT culcă pfe Marga binişOT pe pat şi se duce dincolo, la iea.	*ţî
Sanda face mvinte cu cuburile, scrie: Sanda şi
Piero, le strică şi le scrie iar. Oum stau jos, pe covorul cu flori mari pe margine şi cu şiraguri de flori în mijloc, mi-aduc iar aminte de ce am văzut prin ochian, la bâlci. Era o grădină mare, cu flori tot aşa în şiraguri, era un castel în fund şi în mijlocul grădinii stătea o regină cu coroană pe cap uşi u 'rachie lungă şit ini pin îi înfigea un cuţit ; în piept. Şi seara, când mă culc, mi-aduc aminte şi M-e frică. când ne jucăm; eu, mama şi fetele, deră regele şr regina, îmi aduc	şi nu-mi
mai place jocul. Mama e totdeauna tegina, şi seara, <ateodată, câpd adorm, mi se; pare că la ea vine ; un om cu iun cuţit, s’p Omoare. Iram povestit mâinii de
Î78
LUCIA DEMETEIUS

ce nuin&i vreau şă fie ea regină şi Pierrot m’a luai în braţe, m’a ridicat în sus şi mi-a spus că era o1 poveste, ca nu fusese adevărat şi a certat-o pe Mafia că m ’a lăsat să*mă uit în ochian.
— Poate că totuşi e^ram eu, a spus mama către 1 Pierrot, şi pe urmă s’a şş^^t la piăn şi a cântat; Guml să fi fost ea acolo? Semăna, dar nu era ea* Era o reginăadevărată* Câteodată ^ oamenii mari. Vorbesc chiar pe româneşte cum ar vorbi pe franţuzeşte^ să nu pricepem noi.
Govorul ăsta je îa fel cu parcul, în care se plimba ; atunci regina, seamănă Ia flori. \ , V " • \ ; '
In curte, Gheorghe înhamă caii la trăsură* ;Pe ' urmă mătură pernele, le bate, aduce un pled din ■ casă şi-l pune pe perne. începe să-mi fie somn; e linişte în casă şi soba s’a încing tare, dogoare pe toată podeaua, până lă mine, sub masa. Pe trei părţi atârnă cuvertura, ca vtrei * pereţi, spre sobă am' ridicat-o şi e aici; în casa mea,* o lumină gălbuie şi e bine. Aş vrea să rămân totdeauna aici, fără Marga şi fără Sanda,- să ' dorm aici, să mănânc aţipi, să-mi , fac im piat mic, să-miadup un Scăunel, jucăriile ,mele, calul ^ vaporul, şi să nu intre niiUeiii; e casa ; , vmeeu Până lâ Paşti, când! o să mergem iar în gră-! dina; oe nevoie mai am eu să ies de aici?; Ca să' mă" plictisesc cu Sanda şi Marga, care surit, nişte , proaste? Ca: şă mă trimeată mainia mereu Iri copii, v când mă duc după ea? Nici de Pietrotn’am nevoie^ , să vie el aici, dacă vrea,, pe el îl primesc >în casa mea, avem loc amândoi. Odată chiar am şi plănuit
ZI DE NOEMBRiE
cu el să ne facem amândoi marinari/să plecăm1 singuri cu o barcă pe mărie şi să plutim aşa toată viaţa* şă hu ne oprim decât câteodată în câte un oraş, în China, sau în Elveţia şi să venim aici, .acasă, ’ numai ca s’o vedem pe mama şi să-i aducem cadouri.
. O aud pe mama dincolo cum merge în dormitor, cum închide şi deschide uşa dulapului. Oare' plecăm? De ce nu-mi spune nimic? S’ar putea să plece şf pe mine să nu mă ia? Atunci i-a spus tatii: „pe Dinu îl iau cu mine” şi el a răspuns: „Nu vreau copilul meu să fie imoral, ca tine”. N’am înţeles ce înseamnă „imoral”. Acum însă când tata nu e / acasă, mama ar putea, şă mă ia cu ea,- nu ne-ar opri nimeni. Gând s’ar- întoarce el, noi n’am mai fi, aici..-Aş fi cu mama, cu Pierrot, îmbrăcat <le plimbare, în tren. E1 altfel cu mama şi cu Pierrot. Când spat împreună vorbesc, şi pe urmă tac, se uită imul la altul, spun un cuvânt în franţuzeşte, şi pe mine mă apucă o curiozitate grozavă să pricep ce spun, o dorinţă să fiu între ei, chiar când mă roagă să plec, chiar când sunt cu copiii şi e jocul mai în toi,
■ le las pe fete şi vin între ei. Aş vrea :.să fiu eu mare şi sa stau de vorbă cu- mama în locul lui, aş vrea să înţeleg ce spune, aş! vrea să vorbească cu mine, âş vrea' să sd uite ' la mine, aş yrea, când ei tac, să ştiu de ce ău tăcut. Când mă dau de-o parte, trag cu urechea şi când mă trimit în altă; odae, / rămân lângă uşa salonului, nu mă îndur să plec, V mă întorc şi mă răsfăţ pe lângă ei ca să mă lase
î,80	LUCIA DEMETOIUS
acolo sau, de furie, fac scandal, „o scenă” cum spune mama.	..
Iar se aude Uşa dulapului în dormitor. Să mă duc să văd. Valiza nu mai e pe pat, mama aşează la . ■>, Ioc rochiile ei în dulap, se mişcă prin odae şi parcă nici nu vede că am intrati Merge dela pat la dulap, -îi stau în drum, se împiedică de mine şi mă dă la p parte ca pe un; scaun. Ajung Ia geam şi încep; să ma uit- iar la ploaie. Simt că mi s’a suit plânsul în gât, n’am nici un rost, nu mă iubeşte nimeni, ce zi urâtă. In curte, Gheorghe deshamă caii, îi duce de bot, pe amândoi deodată,. în grajd. Ei calcă prosteşte în bălţi, la nimereală, şi îl stropesc pe Gheorghe de sus până jos. Ileana ia pledul de pe pernele trăsurii şi intră cu el în bucătărie. Va Să ■ ‘ zică nu mai pleacă mama. Nu mai iese nici măcar în praş. . .	^	■,...,	^
■>; — Du-te dincolo, Dinule, trebue să scriu ceva.
Şi mame se aşeză acum la măsuţa dela capul pa- * tului, şi începe să scrie repede, cu cpatele spânzurând în jos, de pe masa mică» Gaut ceva de joc v . ‘pe masă, scrisorile de adineauri cu care ni’am jucat eu, nu măi sunt acolo.' Mă? uit la ea, mă aşbz pe soaun,-mă duc la sobă, mă aşez jos şi mă joc< cu portiţa. înăuntru' pâlpâe flăcări mari* .	-	;;
— Nu, strigă mânia, să nu deschizi soba; are* să cadă jarul pe tine, e soba plină.	••	• •’/
,, Nici nu mă gândeam ş’p deschid de tot. Tot : ce fac te prost. N’am nici un rost, lumea îmi vt>r-



. t rr ' f '	^	v
. ZI DE NOEMBRIE ,
•:•>•>■• •:•?•'• .v • :Yv;'/
î'r
beşte unâjt» n’am cu cine mă juca. Mai bine să mă duc dincolo, în casa med; şi nu mai vorbesc cu nimeni, niciodată. Au să mă roage ei să mă împac
şi n’am să vreau.
Mă bag sub masă şi trag cuvertura şi pe partea pe care era ridicată. Ies deabuşilea şi aduc şi o perna de pe divan, o pun sub cap şi mă întind tot. Marga doarme şi Sanda nu e în odae, nu m’a văzut nimeni. Să vezi cum au să mă caute şi eu n’am să spun nimic. Să se sperie, treaba lor. Masa trosneşte
uşor. In odae intră Maria cu sgomoţ şi după ea Sanda.	" ;j
—	Hei, somnoroaso, n’ai să mai dormi la noapte, strigă Maria. Marga ţipă, pe semne iar a apucat-O de nas. Se aude cum Maria pune ceştile de lapte pe masă şi le suie pe fete pe scaune. Pantofii lor împung cuvertura lângă umărul' meu.,
îmi vine să le apuc de picioare, dar mă opresc. Lasă să mă caute, să se sperie.
—	Dar Dinu unde e? întreabă Maria.
r—, Nu ştiu, la mama, spune Sanda cu gura plină.
. • Aud cum Maria se duce la uşă şi strigă:
;— Dinule, vino la lapte! şi pe urmă uşa cealaltă, spre sală, scârţâe. A ieşit.
—	Moaie cornul aşa, ca mine, spune Sanda.
— Mie uni place tare, zioe
— Ţine linguriţa ca mâma, de codiţă, nu de bot, o învaţă Sanda.
Nu pot, că e, grea. Tu ai caimac? Eu am un ./câpao'^	^
;i82	LUCIA DEMETRIUS *
V' — Eu am o găleata,	;..,v.
Aii fiitaţ de mine. Nu mă caută nimeni. Până când am să stau aici? Dar cum să ies, aşa, de sub maşă, singur, şi ce să spun? Să ies singur şi necăutat, ca uîi caraghios, atunci de ce am mai intrat? Lasă, să mănânce ele, in’am nevoie de lapte, teu nu sunt copil mic* Stau >aici şi o săptămână, până tn’or găsi.
E câîd^ e întuneric. Fetele vorbest din când în când^ Parca e seara, când n^ culcăm şi Şe aud de dincolo : vocile tatii) â inamii, a lui Pierrot. Gând o văd pie mama sub abajurul mare, cu părul ondulat, negru, care parcă ar fi albastru, cu gâtul alb ^ aplecat peste gulerul de dantelă. întoarce capul spre .^jiqajne şi are ochii aşa de negri. Tocmiai bleaga de î^larga a avut noroc să semene cu mama. Toată iufniea care vine în casă spune: „Vai, Elso, cum îţi seamănă' fetiţa. Are ochii tăi, mari şi trişti. O sa şe facă frumoasă ca tine’^'Eu am ochii albaştri, ca ţaţa. Părul mi se face mai închis, dar ochii am atizit căVnu se mai fac altfel, o să rămân totdeauna aşâ, gâştele din curte. In xtete, oe (^ld !e, e / soare, are să fie la vară,w. e vară, culegem flori, şi curtea e mare, e mare, nu se mai vede gardul,
oi potecă şi mama departe, cu o rochie 1 umbrelă mare, se duce. Alerg după ea, ialerg, strig: mamă! mamă! Nu ma aude, alerg greu, V picioarele nu vor, mama se duce.
Aici erai, Dinule? spune mamă, în genunchi* ă mine?. Aici? Unde suntem? plecă adineauri, in
grădină. E întuneric de toate părţile, cald» vine lumină numai din partea unde e mama. Parcă aş fi sub masă, mama stă pe covor, fine cuvertura cu o mână. '	■■> ■
—	Vino, puiule, afară, ţi-a fost somn? Ai adormit aici. Nici laptele nu l-ai băut.
Era să > plece prin grădină, acum e aici. O iau de gât, o sărut, plâng.
—	Visam că plecai, mamă, voiam să fug şi nu
puteam..	3
Mama mă strânge în braţe, plânge şi ea şi
ma sărută.
—.Nu nu vă fie
Dinule, nu inai plec niciodată. Să£ am să fiu totdeauna lângă voi,
sa ştiţi»	^
. Sanda şi Marga aleargă şi ele la noi, o iau pe mama de gât, parcă sunt Bălăn din curte, care sare pe mama de câteori îl mângâie pe Azor, ca să-l mângâie şi pe el. O sărutăm toţi pe mama şi ea pe noi, ne împiedicăm unul de altul, o ciufulim, o mototolim. Fetele încep să râdă şi să schimbe în joc întrecerea asta. Mama se ridică greu dintre noi, se sprijină de masă. Ea nu râde. Poate s’a supărat.
— Te joci cu noi, mamă? strigă, Sanda. De-a
ce ne jucăm? ' 'v-yi.
3 Mai târziu; jucaţi-vă voi,
—- Haide, mamă, joacă-te cu noi. Fără tine nu vreau, se agată Marga de fusta eL	•;*
.— începeţi voi, zice. mama, parcă s’ar ruga de noi. Vin şi eu mai târziu. ; ;	3 ::^.p
184	LUCIA DEMETRftJS -
Şi mama pleacă repede ..dincolo, parca ar avea treabă. Marga, care se lăsase în jos trăgând-o de fustă, cade pe pământ, când. mama pleacă aşa de repede şi ei îi scapă fusta din mâini. Noi râdem şi
râde şi Marga. Sanda vrea să cadă şi. ea la fel, se agaţă de mine, eu mă smucesc din mâinile ei şi ea cade odată, buf! pe covor. Râdem şi încercăm iar şi iar fiecare, cine poate să cadă mai caraghios. Maria vine şi aprinde lampa cu gaz, de sus; iar răsar pe tavan umbra răndunicii, a lanţului, a pisicii, dar acum nu ne jucăm de-a cine ce vede pe tavan, pen tracă am început să ne jucăm - de-a ulii şi po-||||fuinbeii. ■	-	''	...-ţ; '
iii’ Alama intră în odae, se uită la noi, se duce la \ geam, priveşte afară, unde aproape e întuneric, abia se mai vede ploaia şi strada, o ia în braţe pe Marga;
. o sărată, dar eâ e porumbel şi îi e frică să n’o prind i eu, care sunt uliul, de picior, pentrucă mama â.şcbs’V din casa porumbieilor, ţipă şi. yrea s’o lase jos. Mă sărută şi pe mine şi. tocmai atunci Sanda- sboară cât vrea prin casa uliului. Mă smucesc să alerg după ea. Alama se duce iar în dormitor, v ;	"
Alergăm în jurul mesei chiuind, ne e cald. Totdeauna seara ne jucăm mai bine. De n’arveni Alaria,
,, să ne ia la masă, să ne strice jocul. Acum e Sanda ' uliul şi' eu cu Marga porumbiel. Marga e prinsă şi \ . eu ocolesc masa să-i dau aripă. Ală izbesc de genunchii mamii,-care a intrat , iar. Se, duce la geam, se ' Uită afară.I-nm dat aripă Margăi şi sburăm ni cuib.
, Sanda păzeşte la hotar:-Alama se întoarce spre -tioi
Yv% v ? • ZFDE ISiOEJN^RIEf " : ^
şi se uită drept, cu o mână se freacă pe gât şi parcă rochia la piept. îi e ruptă. O rupe şi mai tare acum pentrucă o agaţă în inelul de pe mana cu care se freacă. Dau ş’o întreb dacă o doare în gât, dar uliul o prinde iar pe Marga şi trebue să-i dau aripă. Sanda e gata să mă prindă şi pe mine. Chiui şi scap*., Mă fac că ocoleşte masa prin dreapta şi deodată <* iau la stânga. Ajung la Marga, dar ne ajunge Sanda pe amândoi şi obosim toţi de atâta alergat. Să stăm puţin şi să ne jucăm de-a foc-foc, Upă-apă, cu mingea de catifea. Eu îmi acopăr ochii, cu faţa la sfobă şi fetele ascund mingea. Le aud vorbind încet şi pufnind de râs când au âscuris-o. ,Gaut şi, foc-foc, ani găsit-o numaidecât, proastele , au pus-o sub perna de pe divan. Acum ascund eu.
Ca să fiu mai sigur că nu se uită, le scot pe şalăi Unde s’o pun? In dormitor, la mama. N’au s’o v găsească. Nu prea e voie, n’a fost vorba că e {voie fa- j altă odae, dar nici n’am promis că 6 ascund aici. Uşa nu e prinsă în clanţă. O împing încet. E a-.prinsă lampa de pe scrin şi mama stă culcată pe pat, de-a latul. Doarme? Nu, mişcă mâinile, strânge -dantela. Ţine faţa culcată pe pat şi muşcă cu dinţii cuvertura. Ifaspiră i tare, parca ar rhdrcai. Ţine odhii închişi. ’ R^ e rupta, tare; fa piept. Ii e rău, e bolnavă,! Din‘ când ;în când tresaie toată. încep să ţip tare. Mania deschide puţin ochii, li se vede albul, se scutură ca de frig şi zice ceva,, parcăoar , plânge şi ar geme. Parcă zice: pleacă! Strig şi "mai > tare, mi-e frică să* pun mana pe ea: Deodată. Marga
' f£ ic	> *' t *	\	' * * •**: $& t r w
:t6CÎA DEMETRIliS '	•'	•* .*
şi Sanda încep să, urle lângă mine, nu ştiu când nu •vertit şi ele. Mama se suceşte, puţin şi îşi îngroapă faţa toată în pat. Mana vine şi strigă cât poate pe Gheorghe, pe Ileana. Pe noi ne apucă tare de umeri şi ne trage afară. Pe Marga o ia pe sus. Eu mă agăţ de rama uşii şi nu vreau să plec. Plâng tare.
Ce are mama? Ce are mama?
— Du-i la cucoana Adela/ spune Maria lleanii. Dii-i repede!
, t— Dumnezeu s’o ierte, spune Ileana. -	,
i	Poate mai scapă, dacă; vine .doctorul repede,
Ş;izâOe Gheorghe. Mă duc fuga după doctor, |||||Şfcba rămâne acolo, pe pat, că-faţa în jos.
îi mai tremură încă, aduce genunchii la piept. ',;lAeum> i jse aude până pe sală răsuflarea, parcă geme horcăie. O vedem prin uşă pe Maria că se apleacă peste pat, îşi face cruce, se apleacă iar, dar nu pune. mâna pe ea. Mamă s’a făcut mică şi Maria mare, peste-pat, cu . ufabra ei mare pe tavan.
Pe noi, în odaia noastră, ne îmbracă Ileana alandala, pe unul cu paltonul celuilalt şi ne trage pe străzi, prin frig, prin bălţi, pe întuneric, fa mătuşa - Adela. Plângem şi alergăm, traşi .de mână, uzi. Nu pricepem .. nimic, nu pricepem nimic.
LA ÎNCEPUT A FOST IUBIREA
Bătrâna, care îşi scrie acum memoriile cu un toc vechiu, pe care. l-a primit în dar acum cincisprezece ani (lela directorul ultimului teatru în care a mâi '■;! cântat, la Lisabona, nu ştie bine cu ce să îuoeapă;-<; '*'4 Nu e deprinsă cu scrisul şi i se pare curios" să . > înfăţişeze lucrurile pe rând, aşa cum s’au petrecut, ' ca şi cum toate ar fi la fel de vii în amintire,	\
_ le rânduiască aşa, ca pe un şir de mărgele pe care : trebue să-l începi dela cele mici ca să ajungi la cele maxi, pentrucă altfel se strică jocul şi rânduiala.
I s’ar părea mult mai firesc să povestească fără fir, perioadele luminoase, pe cele dramatice, pe cele grele, aşa cum îi răsună în suflet, cum îi vin în minte, după emoţia,, după căldura pe care o mai au încă.unele, din ele, după sonoritatea lor încă nestinsă. O poveste cronologică ar fi o poveste silită, ; în cale clipele moarte, cenuşii, ar trebui să se intercaleze între cele strălucitoare, aşa cum le-a aruncat întâmplarea, hazardul, fără sens şi fără noimă. ,	'
Ar poyfesti debutul ei la Paris, sărind pesţe în- ; ■, cercările din România* care n’au fost prea încuraja-
LUCIA DEMETOIUS

toare, qr povesti,dragostea ei din Venezzia, înainte , de turneul din America, deşi> 6 precedase şi epoca de fericire mistica dela Agapia şi moartea copilului în Sud, unde îl dusese să-l . îngrijească, cu mult înainte de Agapia, cu zece ani înainte.
Dar lucrul merge greu şi daca n’ar. avea nevoie de bani, n’ar da poate niciodată la iveală tot ce '•! a fost viata aprinsă şi ascunsă a unui om, care a 1 scos pe scenă, în văzul lumii, jumătate din fiinţa / lui* acea jumătate care putea plânge şi râde pentru5 alţii, care putea străluci sub lumina rampei îh fiecare seară, ca să se uite pe ei, cei din sală. Dar v bătrâna cântăreaţă nu mai are cu ce trăi. Şi-a vândut bijuteriile, şi-a vândut libretele cu dedicaţiile lui Gounod, volumele iscălite de Aplollinaire, şi-a vândut evantaele şi crosele. Când a venit un editor să-i ceară memoriile şi să-i dea un aconto, a trebuit să-l primească, \şă!-i promită.	4*
Acum stă Jn odaia de hotel dela fereastra căreia vede acoperişurile «din jurul ei şi, din fericire, câteva odăi, câteva ferestre, câteva interinai^. Ge âr face4 akceva, în .nopţile: - lungi \în' eaj^Vntip j>rie£e?-.dormi şi 'în care^ ? radipurife vecim lasă atâţia cântăreţi proşti să umple noaptea şi liniştea oamenilor cti glasurile lor mediocre şi cu neştiinţa lor brutala?
Şi cum sta în fata tereştrii peste care plouăm vrea să hiceapă să scrie • aşa cum i se trezesc în minte ‘. lucrurile.	'•;	'i';: ■'■.'■■■
( ,,Fusesem chemată la Milano, să cânt Tosca. Băr-
batul meu se împotrivise. Em dela început vrăjtnaş
LA ÎNCEPUT A FOST IUBHIEA	189
intrării mele în teatru şi câind carieră « a început să-mi ceara şi o viaţă de vagabondaj,, a pus serios problema despărţirii. II mbeam. Era un om frumos. Nu ştiu >• dacă mai avea şi altă calitate. Şi aveam un copil împreună. Cerând divorţul, îmi cerea şi copilul. A fost între noi o lupta craincenă şi el a rămas vlă Paris cu <x>pilul, eu am plecat la Milano, pentru două luni, jurând că e ultimul contract într’o ţară străină, pe care îl mai accept. Intârziasem patru zile. Am găsit repetiţiile începute, nu cu o dublură, ci cu o titulară în locul meu. întârzierea mea nu era o pricină, era o scuză minunată pentru director, pe care un ; om politici prieten âl c^tăreţii, îl Convinsese să^â#; mă înlocuiască. Puteam; să dau teatrul în judecată,V1 să aştept un an să mi se facă .dreptate şi să nu* mi se facă papă la sfârşit. Şi eu rţipsesem pentru . asia nişte legături pe cate nu le-am mai putut înnoda bine niciodată. Am acceptat un rol în Rohema, rol de mâna a doua şi am avut succes. Am cântat Traviata şi am avut sucoes deplin. Dar până la Ţraviata au trecut cele două luni îngăduite de bărbatul meu şi au trecut pline de umilinţe şi greutăţi, singură,^ prost apărată de delicateţea, de sensibili-
v Bătrâna îşi dădu^ Vseama ,eă' nu aşa trebuia să seriei Din pagină asta nu se desprindea nimic, era ea un rezumat într’un program de teatru, al piesei ădevărate, care se jucase qu lacrimi şi sânge. Era-; , ” miaT	.euâîncercarile din România^
cudebutul dela ,;P^&/ lucrurile cocliseră totuşi ;
190	: ; ^LUCIA DEMElîtlUS
unele din altele, ca o ramură din trunchiu, ca 6 jbrunză din ramură. Dar era greu şi! dureros sa^şi aducă aminte, ca de o fiinţă străină,' cunoscută, părăsită de mult, de femeea tânără care înfrâiisesfe încăpăţânarea unui bărbat indiferent, leneş, fericit în risipa ingară în care ţrăia şi epuiza ultimele lor fonduri, femeea care după câteva încercări fără ecou la Bucureşti, îşi luase copilul de mână şi bărbatul de braţ şi plecase în Franţa. De unde se ivise, cum se născuse în ea acea conştiinţă a unicităţii ei, acel: „pot măi mult decât ei toţi!” căruia nu-i 'răspunsese nimic din afară, pie care nimeni şi nici o ; întâmplare nu-1 justificase? Acea siguranţă nu numai că are o voce fără pereche în lumJe, dar că trăeşte în ea universul întreg şi e destul să iasă pe o scena --mare-, ca acjea vieţuire a lumii în ea să ardă fără să se consume, ca un mare rug inepuizahiî, în faţa oamenilor, ă lui Duinc^z^.	■' " .	f
Fără îndoială dă se născut cu asta, că, era o ,. ^ convingere prea . prpfundă şi prea puternică şi de nimic clătinată, ca să aibă pricini din afara, care pierind, jar --fi\ puiuţ s\>desrădăcineze şF ’ăici;; năw	'• •
ivise aşa deodată, la o cotitură ă vieţii, din te miri „
, ce ciocnire cu evenimentele. Şi în "şcoală se crezuşe altfel decât celelalte şi în prietenii. Dar luase totuşi ' odată cunoştinţă de adevărata ei făptură^ sufletească) cu luciditate, în epoca în care trecuse dela, p ado^
, lescenţă vagă, febrila, plină de orgoliu ş| timiditate,. \ . la o tinereţe grava, clară şi tristă, în care lucrurile ; v âe cânţăneaju cM măsură lor adevărată. ^ #
. , LA ÎNCEPUT A FOST IUBIREA	101 V
; : Şi atunci Iratrâjnei i se ivi în minte un moment al vieţii ei, atât de fragii şi de gingaş, atât de suav şi rdmantic, încât se ferea- şi să-l gândească!, de teamă să nu-1 strice' cu brutalitatea gândului matur. II ocolise cu mintea, anume, totdeauna. Era ca un bun păstrat ascuns, ca un buchet de flori foarte vechi, închis îhtr’o cutie, pe care ţi-e teamă s’o deschizi, ca să nu le strice aerul, firave şi a- ; proape putrede cum sunt. Poate că bătrâneţea descărnată, spiritualizată de acum ştie să desgroape mai / delicat o amintire, decât ar fi putut mâna robustă şi nervoasă a maturităţii, şe gândeşte ea. Dar, Doamne; ^ e. atât de greu să te regăseşti, după 60 de?aîipfg| îtîtr’o fetiţă de şaisprezeoe,toată şovăire şi emoţie, teamă şi receptivitate. Bătrâna ÎASă are curaj.’ A? crezut totdeauna are de Spus lumii ceva, şi, acum? la şaptezeci şi şase de ani, începe să descopere cc , bine e să spui cu vorbele tale.
„Era 6 pensiune în oare se opreau aproape numai artişti. Nu ştiu de ce o alesese tata, dar cred că şi el avea pentru ei curiozitatea, dragostea şi desgustul pe care l-am1 avut şi eu totdeauna. 'Am plecat amândoi, mi-aduc aminte bine, seara, şi am -ajuns a doua zi de dimineaţă. In tren, cu noi, din gară chiar, am întâlnit un poet bătrân care mergea la aceiaşi pensiune. Tata5 îl cunoştea de mult, îl stima şi se bucura că o. să fim împreună. Poetul ' n’avea de gând însă să stea decât trei, patru ale, credea că se va plictisi, că nu se va putea îngriji bine departe de casa Îhî, la poalele munţilor, în- ,
mm


LUCIA DEMETRÎUS
tr’o clima umedă poate, într’o. pensiune departe, de • orice oraş./Era foarte delicat, foarte şubred şi foarte îmbătrânit. Ştiu că am ajuns de dimineţă şi că a venit să ne; ia dela gară un breck vechi, fără per-•• dele şi coviltir. Am trecut sub un soare teribil pe . un drum cuprins între două câmpii fără margini, pe lângă un pârâu foarte cotit, subţirel şi adâncit . în matca lui, parcă tăiată cu casmaua. Ne înşe-lasem toţi: şi pădurea şi munţii erau departe,; ne., aflam pe un podiş foarte verde, foarte întins, care era larg de tot văhirit, ca o apă liniştită. Incetj ■ ■' după ce te resemnai să-l vezi atât de plat, începeai 'să-i simţi poezia de pustă, de oceaii verde, de grâtt rv şi iarbă. Mai străbateam câte un sat săsesc cu case albastre, ca scoase atunci din sineală tare, treceam pe lângă o moară cu apă puţină şi iar mergeam pe câmpul cu pomi rari. Pensiunea era în câmp, în-tr’un parc mic. Trăsura intrase printr’o. alee care despărţea două lanuri de flori, ocolea uii ronţ de , petunii şi colţunaşi şi oprea în faţa unei case boiereşti pătrate, .cu .etaj şi balcon, .Cil obloane* şi aqo-i - periş înalt, nemţesCj de ţigle.	V'
- r Se ducea acolo o viaţă foarte liniştită, peritrucă : ‘ nici nu se putea altfel. Nu erau păduri de străbătut,
| privelişti de căutat. Eram închişi acolo, cu tovarăşi \ , doriţi Sau nu, cu singura perspectivă a .unei plimbări în satul prăfos, • pe seară, când se potolea ar*'
; şiţa, a unui drum ,1a moară, a unei opâiri în cârciuma satului. Ar fi fost firescne plictisim. Dai* poetul bătrân cu, care venisem era un vrăjitor. AVea

LA ÎNCEPUT- A FOST IUBIRLEA
193,
şa “acorde lucrurilor-O; impprmtiţă imaginară, să le însufleţească;, să le transfigureze. începuse cu Idei'dfe''’7 ^<x>loi-. câţiva pictori mediocri, câţiva actori aproape ieşiţi din Uz, veniţi să-şi îngrijească colitele şi nervii obosiţi* O bătrână care avea pasiunea literaturi doctor. Toţi deveniseră pe loc personagii foiarte importante în meseria lor, li se descopereau pe râ|nd merite nemaipomenite, creşteau subit în proprii lor ochi şi erau cuprinşi de o veselie care făcea ca toată casa asta, plină de oameni şi deosebiţi între ei şi chinuiţi de amărăciuni ascunse, şă devie deodată sgomotoasă şi . veselă ca o colivie;.. de pui de canar. Mesele erau aşteptate tot restul ;.4ulei'\pjeinte bucuria,- calin tbnic, care le însufleţea.
■ Poetul avea darul vcrbMi^şi un humor atât de scli-piţor că n’aş putea, nu pentrucă "sunt şaizeci de ani de atunci, dar pentrucă şî dacă* aş încerca să ; repet sau să-l imit, n’aş izbuti. Era inimitabilă strălucirea inteligenţei acestui om şi graţia cuvântului lui, graţie demodată, romantică, plină de stil şi volbura de artificii, de foc, a humorului lui. Peste o săptămână, ne-a întunecat pe toţi hotărîrea lui de ă se întoarce la Bucureşti. Rugăminţile tuturor nu l-au înduplecat şi am plecat aproape toţi în acelaş breck mic, cate abia ne cuprindea, pe acelaş câmp* să-l ducem Ia gară. Acolo, în aşteptarea trenului, intrasem în cârciuma satului să bem, trişti, ultimul pahar cu el. Până atunci, îndrăşnisem să spun, la masă* şi eu câte un cuvânt, şi văzusfem că sunt ascultată şi se face haz. Trecusem toată copilăria drept '
194
LUCIA DEMETRIUS
un copil isteţ, ( dar aşa, în public, nu mi se auzise glasul. La nişte versuri improvizate de el, într’o seară, răspunsesem cu o epigraină făcută pe loc, şoptită la urechea tatii, care o repetase tare, dar nu cutezasem, ca ceilalţi, să-l rog să rămână. Mi se părea că mi-aş fi acordat mie o importanţă teribilă, crezând că ragămintea mea putea fi luată ’ în seamă. Atunci, în cârciuma de lângă gară însă, căldura tuturor a rupt sfială şi mândria care se leagă una pe alta, atât de tare într’un om tânăr încât îl paralizează, şi l-am rugat, caraghios de târziu, să nu plece. Ştiu şi acum, după şaizeci de ani, ce lung m’a privit cu ochii lui verzi, puţin turburi, cum a tăcut şi cum a strigat către ceilalţi peste o clipă: — „Rămân, mă întorc cu voi acasă”.
N’am îndrăsnit să cred că o face pentru mine. Am crezut şi eu ca şi ceilalţi că era un joc nou, în care ne făcuse să intrăm fără. ştirea noastră, ca să ne deslege când şe va auzi locomotivă) fluerând. A fost adus înapoi în triumf. In mine însă, se strecurase o bănuială, o nelinişte. Nu credeam, dar parcă * speram, sau mă îndoiam că fusese altfel şi îmi pierise liniştea. Putea în adevăr şă se fi întors pentru că îl rugasem eu? Aveam şaisprezece ani, pletele pe umeri, mersul împiedecat de timiditate şi mâinile nesigure. Nimeni nu mă privise altfel - decât ca pe un copil. îmi făcuse cheful, cum îi faci unui copil răsfăţat o plăcere, cu un efort pe care nu l-ai face pentru un om mare? Era parcă prea mult. Parcă aşteptase să-l rog, eu, parcă se încăpăţânase să pleăe:
LA ÎNCEPUT A FOST IUBIREA
195
până atunci, pentracă «ai tăcusem. Aşa"se părea, dar/ nu putea să fie adevărat. Adormisem târziu, nedumerită, neliniştită, chinuită de o curiozitate nouă şi mă deşteptasem ca şi cum prin somn aş fi trecut pragul altei vieţi, cu alte zări, cu alte aşteptări, parcă aş fi păşit din copilărie în tinereţe.
A doua zi, spre prânz, poetul care lipsise de acasă dimineaţa, îmi adusese un mănunchi de flori. Nu mi se dăduseră până atunci flori. Primisem bomboane, păpuşi, cărţi pe care o fată trebue să le citească. Nimeni nu se gândise să-mi dea flori. Erau nişte nalbe înalte, pufoase, de un roz ireal, aşa cum nu existau în parcul pensiunii, cum găsise el pe semne, într’un colţ depărtat al satului. Ştiu despre mine numai că ; emoţia mă îngheţa atât de tare încât păream a lua lucrurile cu răceală şi amabilitate. Le priveam pe masa odăii mele, îmi repetam că îmi fuseseră aduse mie şi prospeţimea acelei bucurii nu semăna în claritate şi strălucire cu niciuna din bucuriile de mai târziu, când am cules succese, când am adunat averi şi am agonisit giuvaeruri şi
omagu.
Fata trecută care scria poeme în versuri în franţuzeşte, în care era vorba de castelane care îşi aşteptau logodnicii şi de lebede negre pe lacuri albastre, începuse să scrie cu furie, cu frenezie, să se poarte cu mine ca cu o egală, care trebuia depăşită. Doc-, torul vorbea de părul meu blond, mă privea la masă.
începuse să fie lună plină. Lumea ieşea în pâlcuri, seara, în parcul miresmat; străbâtea livada spre moara
m
LUGIA DEMETRIUS
de la capătuldomeniului^ Poetul nu ple<â din mn- ; rele salon al casei, şubred cumera, şi spainiâjiţat de umezeală şi de frig. Tata rămânea şi el aprnape totdeauna să-i tovărăşie sau să joace table cu uh actor bătrân. Nu mai plecăm nici eu şi rămâneam în imul din colţuii, alături, pe o canapea lângă lumina tremurată ă unui sfeşnic, cu bătrânul maestru, să ne spunem imul altuia versuri, să ne citim pa- , •
sagii din cărţile iubite, aduse cu noi. Se făcea haz de tovărăşia noastră ciudată, a celui mai tânăr oaspe al pensiunii cu cel mai, bătrân, iii se făcuse caricatura alături, încercaseră câteva,cucoane sa pătrundă în prietenia noastră, dar nu isbutiseră. Tata ridica frumosul lui cap1 alb, privirea Iui cafenie de catifea şi zâmbea către mine, încântat că inteligenţa mea pţe care el o bănuise mereu, era recunoscută şi preţuită şi de alţii, mai ales de^un rnaesţm pe care ej îl iubise totdeauna. Stăteam ceasuri întregi acolo, la lumină lumânărilor. Prin geamurile vUiulte ale salonului, se vedea câmpul larg, fără sfârşit, albit de lună, finii subţire al apei Care trecea pe sub ferestre, pomii rari, fără umbră, cu luna în creştet. Se auzeau zarurile cu sgomot nnc, glasul vesel al tatii, curat, cald, tânăr, se auzeau greerii din tufişuri, din
iarba din câmp şi liniştea nopţii, liniştea largă, răcoroasa* Poetul răsfoia o carte cu mâinile lui foarte^ lungi şi mguste, citea lin vers şi eu îl 'spuneam mai departe repede, pe dinafară, cu dchiif înclişi. Brâ jpcul nostru, jocul de Care eu eram s foarte • mândră, ^ Ăpientrucă îl î uiirite^	pe care
LA ÎNCEPUT A FOST ^IUBIREA	19<7:
o cunoşteam, cm \chipiul	/niciodată cântat sau
recitat, învăţat dela tata,* cedare* le „rosteam. Ii des-feopeream poeţi noi, pe care piâjna atunci îi socotise revoluţionari sau amintiţi şi die a căror frumuseţe nu şe apropiase. îmi ,deseoPerea o viaţă necunoscută, în dare începuturile teatrului românesc, ale literaturii^ îşi împleteau boema ou efortul. Era, ca price om bătrâjn, mai gata să povestească amintiri vechi de douăzeci, de treizeci de ani, decât lucruri petrecute de curând. Aflam culoarea, căldura unei . vieţi depărtate de mine, necunoscuta, dorită. Din vpând în când, tăceam să ascultăm noaptea şi greerii^ şi îi simţeam privirea pe frunte, pe ochi, o priyife ^pţionatny fiei^inte. .Nu mă mau privise nimeni aşă^ nu era turburător, era odihnitor şi ciudat şi nou^ Eta d privire	mă deosebea
mă	sub care creştet întreceam şi-mi
era bine.
N’am mlai dormit niciodată dle atunci asemenea nopţi. Cu treziri bruşte, sub raza lunii, che-Eţiate parcă de o amintire foarte bună, ca un strigăt al realităţii care nu voia să uit în somn oă sunt. fe că luna luminează pentru mine, aşa :qirai\;/se-.;-isc^	pentru mine, că soarele arde
oă,.. sunt-.'0 -fată; :.câre spune versuri cum nu mai. spune, nimeni, că îmi sunt cuvintele aşteptate şi^-atunci, când;vin, potrivite, frumoase, că mi se; 'aduc;:.2âlnic: 'florij/ inie,. mie, care nu existăm până eri* ;decât m' conştiinţa mea deosebita . de ceilalţi. Dimineţi mai; luminoase nu,.^^văi?m.''
198
LUCIA DEMETRIUS
ochii mei, câmpii mai strălucitoare, amurguri mai pline de conţinut adânc, greu, de melancolie dubită.
Atunci, de bucuriej am început să cânt, fără şă ştiu cum, şi cei care mi-au auzit glasul, au spus că e frumos. Prânzurile erau la fel de sgomotoase, de vesele ca la început. Actorul bătrân, un fel de fantomă de actor în haine negre, cu capul uscat ca un vreasc, ţâre nu mai jucase de ani de zile, ne recita tiradele lui de', altă dată, pictorii îşi expuseseră în sala de mâncare care fusese l>otezată „Noul Luvru”, tablourile, actriţa' „Doamna Clara” (pe care o jucase cândva) îşi povestea succesele trecute, doctorul care' era „Regele Popicilor” învăţa să picteze şi ne arata progresele lui. Fata care scria poeme franţuzeşti, îşi închipuia că e îndrăgostită în fiecare zi de altcineva şi scria de zece ori mai mult, însufleţită, cu flori în corsaj, cu priviri lunecoase şi galeşe. Fruntea lunară a tatii uitase să se mai în- >
creţească.	,
Mă întrebam câte odată dacă nu sunt şi eu • victima acestui mare- iluzionist care ne făcuse pe toţi să credem că am avut totdeauna în pumn pa- , sărea albastră fără să ştim; dacă nu sunt o fetiţă proastă, cu ,un glas darccare, cu puţină memorie pentru poezie, ştearsă şi palidă. Dar vedeam că mie îmi vorbea bătrânul cu alt ton, mai grav, mai adevărat, că mă asculta îndelung, că îşi pierdea ceasuri întregi lângă mine şi îmi povestea despre eF lucruri! ^ pe carie altora, nu le pomenea. începusem.,sa ^pricep ' drama singurătăţii/ când ai intrat .în amUrg/Şialt
LA ÎNCEPUT A FOST IUBIREA <	190
lucru, urai profund, mai dureros, mai definitiv, pe care l-am înţeles mai bine mai târziu: acela de a fi făcut cu darul tău altceva decât fuseseşi chemat şă faci, ca să răspunzi unei mode,, unui curent. De a fi scris pentru cei mulţi, fără să' încerci măcar să le dăruieşti ceva nou, de â fi pe buzele tuturor şi de a şti sigur că mâine vei fi uitat, când ai fi putut cu mai multă trudă şi mai puţin succes, să scrii pentru mai puţine aplauze şi pentru viitorime. Aveam în faţa mea un bard care ştia că azi e mâi puţin citit decât eri şi că mâine va fi necunoscut. Când veselia cădea de. pe el ca o haină, când alura de muşchetar al poeziei îl părăsea, bătrânul înalt, subţire, cu chip obosit şi frunte vastă din faţa mea, era abătut de o tristeţe cum nu mai cunoscusem VÎOllcii&dfeţfiâ:]ş.,
Şi când mă lăsam şi eu pătrunsă de această tristeţe, fulgerele versului atunci întocmit se încrucişau deodată deasupra capului meu, vorbele sticleau ca un pumn de diamante• asvârlite la întâmplare, cascade de râs porneau din toate colţurile marelui salon să le întâmpine şi iluzia că suntem fericiţi, pe o insulă fără furtuni şi fără moarte, se ţesea strâns în jurul nostru, svârlită, împletită, legată de marele vrăjitor.
,Câiteodaţă pleoam, spre.şeară, pe jos sau cu trăsură, peşte câmp, în alt sat. Maestrul purta atunci haine ciudate, cum tata nu mai avea, cravate elegante, demodate, pelerine de călătorie, o întreagă garderobă . de om cochet^ eu douăzeci de ani în :4 urmă, şi îşi ţinea drept, spatele adus* capul ofiliţ.
: !200'	;KJCIA DEMEŢRiUS v / ‘	'
Ne întorceam <ând soarele apunea lung la capătul câmpiei, sţrăl>ătând crepusculul auriu, pacea fără limite a podişului. Se ridica de pe pământ mirosul fainului cosit,; venea dinspre pădure o mr* reastnă umedă de lemn, de muşchiu, de umbră. In: stânga nOaştră^; câmpia ardea în aur şi în sâingfe, aeriil. tremuraprefăcut m îx>aredeluminăarămie şid în dreapta apelor opaline ale* cerului se culcaseră pe : <păanâintu^* văn^t,.' albaştrii,' 'pliu de răcoare, de taină.
In fundau! trăsurii, strângând mâna totdeauna fierbinte, catifelată Şi uscată a tatii, mă simţeam între ei amândoi atât de sus, pe o atât de înaltă culme de tihnă şi fericire, că îmi doream să mor pe loc, ca să nu mai cobor niciodată în mijlociu şi în fad; Mică între umerii lor ocrotitori, calzi, cunoşteam deva care se putea numi siguranţă, o siguranţă conştientă, limpede, adâncă. Mă temeam să mă mişc* să nu stric ceva, să, nu turbur apele tăcerii, să nu mă deştfept. diin '* delirâta, suava irealitate. •	•» ^
; r îmi inai aduc aminte -de* atunci d zi petrecută* înţr’d pădure unde ne dusesem toţi din zori până seara* , şi de un joc^ înjghebat;acolo, ^trâni ^	■
tineri, o nuntă la ţară cred, în care fiecare şi-a jumt; rolul cu seriozitate; dela poetică caid era nm- ţi... reaşa, pâina la dofcţor care era popa, minunată de ypaja* nu .şd tem de ridicol oamenii mari. Pe mine ţeama de „caraghios” mă îngl^ţa, inti eram în stare să particip', să ieSs, din mine;? Tinereţea e : plină de frici, de susceptibilităţi, de mizerii., Bacă*maestrul nu mă privea deloc un dea^ ;ma ioşto^
/	LA ÎNCEPUT^ FOST JtJBÎREA	201
/	■	\	7	"	,■	■; i:7.y;
guri de disperare: mă; uitase, pici nu mă ^iuse vreodată, mă păcălisem eu, nu, era nimic vrednic de hiat m şe&ină la mine, .mp;' meritam ’niuiic; şi când se oprea înaintea mea cu o, floare descoperită de el, adusă repede ca să mă bucure, cu un catren ,, glumeţ ^ elegant, în care nu se pricepea dar se bănuia că e de mine vorba, cu toată inconştientă tinereţii mele, aveam cruzimi, cochetării, pe care, cu yrere, nu le-am mai găsit niciodată mai târziu, când aveam nevoie de ele.
7 Simţeam instinctiv, că aşa trebue şi aşa e bine să fiu iubită, fără , cuvinte care şa mi-o spună. Cuvintele aveau să vie altă dată, mai târziu, când oa-?; menii care ^m vor iubi vor aştepta $ela mine un ; .irăspuhs, când , vpr^le lor vor vpea să fie pricina ţ d^ surâs, de durere^ de mdoială^ Asta era drago-; stea cea mare, dragostea- care ONcrotea, împodobea, trecea lă viaţă, ca o lumină puternică peste o cracă înmugurită, dragostea fără trup a unui om aproape de pragul negru al veciniciei, unui om care mai priveşte odată înapoi şi adunându-şi toate puterile mai piâlpâe odată o flacără mare, fierbinte, unică,
7 ca un chiot, ca un vers de adio cântat vieţii.
„Mă iubeşte, mă ipbeşte”, şopteam noaptea, ridi- > cata întreTpeme^^^^	înstelat. Un fel de
beţie dulce, de delir suav mă .cuprindea şi adormeam somnul adânc, pufos, ai^gintiu, fără vise, al celor şaisprezece anij ai meL	V
Epoca aceea se credea- cutezătoare, realistă.; Bătrânii se minunau de .schimbările ivite, de curioasa,
202
lucia demetrius
revoltătoarea, truda a femeilor care voiau sa înveţe facultatea, sa iasă singură pe strada, sa se şuiev pe velociped. Pe lângă vremea de azi, zilele acelea erau adânc, total romantice. $i totuşi bătrânul meu \ prieten îsbutise să fie demodat de romantic între noi toţi, rătăci^	prea brutală pentru
el, nefiresc, princiar în cel mai mic gest, împletind poezia cu nobleţea în ţoate importurile lui cu oa- ■ menii. Cine îi cunoştea poezia, humoristică cu orice prei, oarecum vulgaraşivrând ^ă fie, cm încăpăţânară ca o reacţie faţa de tcM: la^	afectatul
care îl precedase, isbutea cu greutate să lege opera de om, să creadă că el îi era autorul.
îmi mai aduc aminte de o seară în care se dan- / sase în pensiune, cu muzică adusă din oraş, cu oaspeţi. Intraseră pe alee trăsuri mari, cu patru cai, cu coviltir, brişti uşoare pe două roate, trăsuri ţărăneşti, împodobite cu flori., Veniseră moşieresc în rochii decoltate, fete' triere întovărăşite de^ domm în redingote şi cu aere afectate, învăţate în pension* profesori,r doctori din oraşul apropiat. Parcul peste -câne- ploua ;era<-.pjin--‘de ;iopot>-de,de* sfcrirj gate de vizitii şi -casa. foşneademătă^	;
de glasuri. Maestrul de&hisese primirea cu o causerie mi<^, străliicita, şi eu cântasem, pentru prima oară ui pubbc.':Inii aduc aminte de vârtejul dânsului / în,
doară, să punăi limpede între noi distanţa de? aproape 50 de :ani care ne despărţea, * imagina, vieţii
LA ÎNCEPUT A FOST IUBIREA	203
apuse. Târziu de fot îmi j adusesem aminte de el. Alergasem să-l caut în salon, în odăile în care se primea. Nu era. Bătusem, speriată de ceea ce fac, în uşa odăii lui. Nu era. II găsisem în casa schimbată de nerecunoscut pentru petrecerea asta, în faţa unei mese, într’un colţ al sufragerii, înaintea unui pahar plin, încovoiat de tristeţe, ascuns de lume, îmbibat de singurătate. Succesul pe care îl avusesem, dansul, vuetul petrecerii, tristeţea care căzuse peste mine ca o lespede de mormânt, tăcerea lui plină, grea, remuşcarea, toate îmi dădeau o stare ’f de transă, de vis, şi o tandreţe, o expansiune pe care n’o avusesem niciodată. Ştiu că am stat atunci un ceas, două, alături, vorbind puţin, înnecaţi, pierduţi în durere şi în iubire, o iubire curioasă, nepotrivită, limpede şi filială a mea, grea ca o agonie, a lui. Nimic nu se spunea limpede; iubirii, suferinţei nu i se spunea pe nume, dar fiecare cuvânt era îmbibat de ele. Pricepeam, nu pricepeam, fre-mătam, şovăiam între bucuria şi tristeţea de a fi iubită, atât de iubită, în aşa chip iubită.
1 7^- De ce nu te duci sus, să mai dansezi?
—: Nu mai vreau să dansez.
. —: N’are niciun rost să stai aici, lângă un om • ‘bătrân, plicticos, când isus ,e încă hal.
Mă socotea atât de uşuratecă? Mă jignise sau nu? Astă şi meritam; W dansasem doar cu toţi caraghioşii •-,« ,''’-a^e3ar^dfi‘ ;şus.''u',i!
4 T-, Lasă-mă ,să: stau' lângă dumneatâ.
204


LUCIA DEMETRIUS
Mă aştepta!* mă aştepta şi eu îl lăsasem să mă aştepte. Ce neghiobie, ce crixzime;* pentra patru valsuri cu oamenii aceia- străini, vizi, cu bărbi pomă-
date şi reverenţe afectate.
— $i poate că e mai bine pentru mine să fiţi
In oe chip trebuia să pricep hsta? Poate că îl plictisisem, poate că totdeauna venisem ca o belea lângă el, voise să scape şi eu nu-mi dădeam seama. Atunci să mă duc.	,	*	‘ /’
— Mai stai, tmmai o clipă;
Numai 6 iclipă? Dar . voia să stau, era atâta tristeţe în privirea lui. Voia să stau şi eu nu pricepeam nimic, putusem să cred că vrea să fie singur,, în adevăr. Toată viata, toată viaţa aş fi rămas lângă el ca să nu fie trist.
—	Mă laşi să-ti spun un vers?
îmi răspundea o privire adâncă. ca o apă; .Tăceam, măcufundam \îşi'	în nedumerire,;
într’un adevăr găsit, iubit, luminos, lunecam în îndoială, pluteam într’p bucurie venită^ pe n^ştqptaţe, mă înnectun îritr-o undă de ' afecţiune. DintrV cupăr pusă în iaţa noastră trandafirii îşi scuturau petalele cu sgomot mic pe masă. De sus* de deasupra noastră, :-y&& auzea un vals. Prin ferestrele deschise lângă ripi, din parcul liniştit acum? în care numai caii *,mai pocneau start pămâintul ud cu copita, venea sunetul molcom, muiat* al ploii. ţj ,	^
—	Dacă ş’ar putea să încremeneaşbă vremea âcum,
în ceasul acesta, pentru yeqăncie! f ;	* , ,
, LA ÎNCEPUT A FOST IUBIREA	205
. Du!, şi eu ăş fi vrut. Pentra vei^icie. Să rămiânem aşa*;, singuri, /cuAi^dafirii: -care'^şe',: scuturau între noi, totd^iinri, fără să se ispirăvească, eu muzica sus, cu singurătatea, cu extazul,, cu noaptea. Fericita, izolată dfe ori^ în plasa acdstei imense, fierbinţi iubiri tăcută, topită în ea, în eternitate!
Mai ştiu că după ce lumea plecase, urcând împreună către salon- treptele largi de piatră, am vrut ; pentru prima oară, într’un elan nestăvilit, să-i iau braţul şi s’a ferit tremurând. M’am înspăimântat, pentrucă mi se revela importanţa gesturilor, misterul apropierilor.
;;Se. apropia sfârşitul şederib1 acolo. Lumea se îm-puţinasel Cei rămaşi* Sul> ameninţarea despărţirii, craii abătuţi şi tăcuţi. Rătăceam prin parc că nişte umbre, ne opream în salon, pe fotolii, desorientăţi, parcă ne-am fi despărţit de atmosfera lui calda şi ne surprindea ca o aducere aminte. O furtună ca regisată! întriin final Ide melodrama ne pecetluise ultima seară. Prin ferestrele salonului Şe vedea cerul brăzdat, tighelit, forfecat de fulgere lungi, pomii culcaţi la pământ, râul nostru de glumă, umflat, puhoi.
Am/plecat cu sentimentul că părăsim un paradis pe care nu-1 vom mai vedea niciodată. Jurământul solemn pe care l-am făcut ţoţi să ne întâlnim peste un an tot acolo, nu ne-a uşurat amărăciunea. Eram strivită de tristeţe, nu o puteam cuprinde, mă întrecea.- Mi se părea că intra îutFo viaţă cenuşie* ’ ’•* uri pn lung, ca p pustă secetoasa, un an■,de/şroalâ, ^ de internat, ide uniformă, fără dumină, fără bucurii,
206
LUCIA DEMETRKJS
5
topită iar într’p massă infoiuiă înneca^ omogenitatea ei fără culoare, mută. Poetul ne făgăduise să vie la Iaşi, să ne .vadă. N’a venii şi nu ne-'a scris. Si-a dat seama, cred, că orice semn de viaţă m’ar fi turburat, mi-ar fi luat gândul dela învăţătura şi că, pe semne, nici viaţa lui nraVea rost să se împletească cu gândul la mine,	, V ■	;
Anul acela: a trecut ireajl, vag, pâjslos. învăţam, trăiam viaţa internatului ca un robot* aşteptam. A-şteptam să treacă iarna, primăvara* să vie vacanţa, să plecăm înapoi, acolo. Mă înstrăinasem şi mai mult de şcoală, de colege. Erau fete oarecare, între ce aflasem eu şi ce ştiau ele, era o prăpastie. Eu cunoscusem o înaltă prietenie, eu ştiam că am un glas fără pereche, eu ştiam ce e poezia, eu eram iubită, nu de un băiat de vârsta mea, dela liceul de peste drum, nu de un moşier care aştepta să mă ia de nevastă, ci de un poet, de un poet mare, bătrân, cu înfăţişare de principe obosit, cu mâini nobile, către ştia să alăture cuvintele cum nu mai ştia nimeni pe lume. Prea mică, prea subţire în uniforma lungă, fără frumuseţe adevărată, gingaşe dacă
mă priveai bine, aiurita, înstrăinată de tot ce mă înconjura, treceam somnambulic prin orele de clasă, printre castanii grădinii, prin dormitorul zumzăitor, prin sufrageria cu miros greu de mâncare. Ştiam că se mai gândeşte la mine, pentnică cumpăram prin
portar, în ascuns, revista lui şi găseam veirsuri în care îmi ; recunoşteam chipul palid, ima^ gina firavă. Aşteptam. Cred că n*a, existat niciodalfi
LA ÎNCEPUT A FOST IUBIREA
207
un elev mâi absent din şcoala în carie ii zăcea trupul viu şi trăind cu atâta intensitate, în gândul lui, o existenţă de altundeva, suspendată între trecut şi viitor.	,	1	•.
' , Venise primăvara. Mai aveam examenele de trecut. Şi într’o zi, pe un culuar, în drum spre laboratorul de chimie, mi-a spus o colegă:
— Tu, care citeşti versuri, ştii poetul ăla bătrân» R., am citit eri în gazetă că a murit.
Toată tinereţea mea am fost tristă. Nu ştiu cum aş fi fost altfel dacă lucrurile nu s’ar fi întâmplat aşa, nu ştiu cum aş fi evoluat. Înţelepciunea, melancolia» gravitatea mea, care m’au deosebit întotdeauna de oamenii de teatru între cari .am trăit, mi-ar fi lipsit oare dacă n’aş fi fost atât de rănită de ciocnirea cu iremediabilul morţii la şaptesprezece ani? Aş fi privit mai mult în afară, mai puţin în mine? Âş fi fost frivolă? Aş fi cântărit mai ‘lesne yiaţa şi aş fi cruţat mai puţin oamenii? Şi n’aş fi crezut atâta. în mine, în puterea mea, în darul meu? Nu ştiu deloc. Ştiu numai cât de adânc am suferit. Şi ştiu că toată viaţa m’a consolat amintirea acelei iubiri, când oamenii au fost aspri sau nedrepţi cu mine, şi m’am gândit, sub lumina fiecărui succes, că trebue să fie mulţumit bătrânul că nii-i înşel aşteptările. Poate că am să-l întâlnesc curând, mai curând decât ar vrea amintirile astea care se cer spuse şi că în cerul de cristal al drepţilor, o să ne continuăm alături plimbările semănate cu versuri”. '
208
LUCIA DE3V1ETRHJS
Bătrâna s’ă. oprit din scris. Nn, nu : e greu să şoptii lucrurile fără podoabă şi transfigurări. E1 mai
uşor decât să cânţi o muzica pe care n’6 iubeşti. S’au aprins luminile în casele de peste, drum, acoperişurile stijălucesc, plouate. Insomnia se vesteşte lucidă, picioarele dor de reuumţişm, inima bate ca în pustiu. De nicăeri nu se'aude nimic. Singurătate. Linişte.	.	;;•
POVESTE VECHE
■,/ .. ■ ♦ ■■
I "■	•
< Gând cortina, făcută din trei covoare lungi,, turceşti, toate cu acelaş desen, două împrumutate de Prefect şi unul de Cucoana' Zamfira, se lăsase.
1 pentru ultima dată,' boerii din staluri se ridicaseră^ în picioare cu mare sgoniot aplaudând şi strigând, şi cucoanele din lojile joase : bătuseră.şi ele din palmele lor înmânuşaţe, scoase tare peste inaiginea , : ele catifea roşie. Fustele laigi foiau, două buchete . zburaseră către scena pe care actorii făceau reverenţe prelungi, unul din loja prefectului, altul din ' aceea a boerului Mihai Macri drept către fie-sa,
: cupe ţinuse un rol de frunte. După firea lor, tinerii cari jucaseră acum pentru prima oară, după ce îşi păstraseră cumpătul trei acte întregi, acum, faţă în faţă cu lumea care îi ascultase şi pe care o cunoştea fiecare în lumina mare, unii se fâstâceau rău de tot, alţii înfierbântaţi taie, siinţindu-se încă personagiile pe care până atunci le jucaseră, se ascundeau cât puteau în dosul mobilelor din scenă sau se apropiau de marginea ,.ei, împUdobită cu scoarţe, şi zşârii- 7; beau sţrăluGitor rudelor şi pr|et^dor din salăv *	'
14	.	-	,	...	■,	;	‘	, '■
■:r.„- ; V:;. ;:.;:;:;:A ■.;'; v,; ■• ',;;:;:;;; t V:-V:ţ.-:?;; /■ ;v“
210
LUCIA DEMETRIUS
a Ilinca se ridicase şi ea, se lovise de fostă largă cu ternei a.Zamfirii, în loja îngustă, îşi trecuse mâna , care tremura puţin prin părul ondulat, ,încurcându-l >m: florile care uitase că erau acolo, şi i-o: grăbise pe v ' Zamfira:	,
' — Să . mergem, mamă, să mergem. N’o să putem *. ieşi dacă mai întârziem. O să îmbulzească lumea uşile.	^	■/'' , /
Zamfira stătea, anume pe loc. Aşa, sa le vadă toata lumea, să nu fie unul care să creadă că n’au venit. Sultana le privise când intraseră, parcă le vedea venind de pe lumea cealaltă, aţâţ de tare : nu credea că au să iasă din casă, aşa cum le pri-<■ vise şi pe ele şi casa toată şi toate cămările în care o lăsaseră să pătrundă când, cu două săptămâni înainte, venise la ele, vicleana, ş’o poftească peIlineUj să joace un rol. Dumnezeu ştie ce bănuiau -sau ce Scorneau toate femeile. astea pe socoteala lor. . Şi W ' spusete doar şi Smaranda, când o întâlnise la marchitan,, că s’a auzit în oraş cum că Ilinca ar avea tot chipul ars dintr’o întâmplare necunoscută şi de aista nu se mai jarată: nicăeri, d e pocită pentru totdeauna.
, ^Ilinca, stătea acum . foarte drept, cu ochii eit de \f . oţel pironiţi- înainte, spre lojile din faţă. Acolo,’An- /• drei îi îmbrăca nevestei lui celei noi mantela de samur şi două loji mai încolo domnul cela cu barba căruntă, drept, ca o făclie, care venise de curând aici, în Botoşpni, stătea cU mâinile strânseţ în mănuşi liliâchii, ţepene pe rama de catifea a.balconului,
<- aşteptând"şi-.el să Se scurgă lumea.' i *
POVESTE VECHE
Zamfira se înfiora, o lua pe Ilinca de braţ şi o .■'trase- spre uşă. Privirea pe care. Ilinca o aşeză atunci « ,pe ea fu aceea a celpr mai rele zile petrecute împreună, singure, în iarnă ăsta, în casa lor mare şa tăicuţă»^..-	%.?'r-X^S	\ '
‘ Se trecea greu de tot prin sălile pline, calde, cu miros de i parfumnri, de flori strivite, de flori veştede. Unii boeri se îndreptau spre ieşire, alţii spre intrarea care ducea în dosul scenei, să-i felicite pe , actori, să-i ia acasă. Prefectoreasa le opri încă odată să le poftească la ea, unde se adunau actorii de adineauri cu ai lor*, toţi boerii de frunte aioraşului, v la o petrecere. Se adunaseră pentru sărăcii târgului ■ , 200 de galbeni, succesul era desăvârşit. Zamfira mul-r turui, dar >nu se putu . înţiefc^ din vprbfele. ei dacă * aveau să se ducă sau ba. ■	■;,:
••-.Afară era foarte frig. In felinarele din.!fâţa tea^' trului se aprinseseră feştile groase, uleiul de rapiţă • , , ’ sfârâia şi afuma puţin. Săniile împânziseră piaţa,
. se încurcaseră între ele, vizitii se ocârau. Boerii alergau să-şi găsească' fiecare sania lui şi cucoanele umflate în rochii volănate şi în blănuri tremurau de frig, cu pantofii mici înfundaţi în zăpadă. Ilinca, cu-faţa strânsă-de frig sau de altceva care se pe- , trecea îndoşul ochilor ei cmdaţi, se lipise de un ; stâlp, albă în blana albă, lângă peretele de' var.
In Jurul pieţitse adunaseră calicii oraşului, uluiţi de ;Vatâta’ freamăt' sşi, strălucire.(	^
Domnul cu l^bă «căruntă, ce fusese în ’ loja din ' faţa lor, se desprinsese dintre cei ce stăteau încă pe î:
1212
. Y ,7 -i ''	' J •	>•’ - Xh >v . “•"» •
< ■<?£: S' TW-
LUCIA DEMEIEIUS
.trepte, .pătrunsese printre sănii şi le adusese, suin- ! du-se în picioare la spatele" v izitiului, sania lor,
, Zamfira îl privise crunt şi-i mulţumise uscat, grăbita sŞ isprăvească repede cu el, Ilinca îi zâmbise slab şi buchetul pe careul ţinea peste haină, la piept, în-, eepuse să tremure' loărfe tare. Boerul bătrân .se dăduse înapoi, salutase adânc, cu «chipul prins de părere de rău pentru ce. făcuse. Mult timp încă tro-pâiseră pe Joc caii pe piaţa pardosită cu lemn, scoasă acum la iveală de atâtea copite care răniseră zăpada, până să poată, ieşi din îmbulzeala de sănii şi bi?1i şi din cercul larg de lumină ce-1 făceau felina-.V'Ţele. Şi în întuneric chiar, pe străzile neumblate şi neluminate pe care o luară spre casă, Ilinca, tot ’ -dreaptă, rezemată de spătarul săniei, rămase ca şi ; cum şi aici o puteau vedea ochii cercetători şi, ne-prietenoşi din sală. ■	;
Şi când străbătuseră, trecând prin poarta înaltă şi largă, aleea prinsă între brazi, Ilinca suise treptele casei şi trecuse prin: odăi, repetată în oglinzile lor lungi, ' cu; aceeaşi înfăţişare, niţel de trufie şi ni-, ţel de rătăcire. Zamfira care ţinea cu o mâtiă sfeş-.;. picul aprins în sala dela intrare lâ opaiţul cate ardeaacolo, pe masa din mijloc, şi cu cealaltă rochia, dădu drumul hainei şi o luă de braţ uşor,, .ca şi cum ar ifi vrut sări spună ceva, doar ar yedea^o ple-câtod capul şi aducând Umerii a destindere. Ilinca însă ; intrase în odaia ei, îşi aruncase blana pe sipetul cu colţuri, şi broască mare de metal vechiu, şi se aşezase tăcută, cu buchetul pe genunchi, cu £van-
POîVmSŢE VECHE
213
taiul lângă el,' cu timbra ei mare, tremurătoare, peste masă, până la tavan, născută de sfeşnicul pe care Zamfira îl ţinea ridicat în pragul uşii. Atunci Zamfira se apropiase, aprinsese lumânările de pe masă, lumânarea mare dela capul patului, diresese feştila, candelei şi-şi mai făcuse de lucru prin odae, cu haina, cu perdeaua, nădăjduind s’o vadă pe Uinca mişcân-du-se. Ea însă stătea neclintită, cu ochii cenuşii privind ia gol, sub genele dese, negre, sprincenele
arcate, groase.
i Sperase Zamfira, care dorise aprig să meargă ■în lume cu ea în seara asta şi se temuse tot atât de] adânc de,cum se- va purta Ilinca acolo, dac^ 4 nu va fugi, dacă inu-i va. veni să plângă, daqă. . nu vă leşina, că seara asta trecând, va simţi fata că nu este atât de greu să dea ochii eu oamenii, ba . chiar că i se va deştepta dorul de ei. Dar Jlmca era tot atât de împietrită ca înainte; ha chiar avea ceva sălbatec în privire. Dacă măcar unul din doi ar fi lipşit. Nu se aşteptase să fie acolo chiar amândoi! Şi Zamfira trecuse în odaia ei, îşi scosese giu-vaerurile, rochia, fustele multe, ţepene de balene, care o înfoiau, tumelul, corsetul lung, îşi desfăcuse părul încă negru, împletit în coade şi adus ticluit în jurul capului şi în vârful lui,. scoase cele câteva zeci de ace dle os, care o âpăsaseră, cozile false care fuseseră amestecate cu ale ei şi n’o chemase în tot timpul ăsta de loc pe Anica, nici când inelul cu smaragd i se încurcase, ca totdeauna, în păr. N’o mâi chema deloc seara, de când începuse, iarna şi
214
LUCIA DEMETRIUS
serile lungi îti care aşteptase sau încercase să vorbească cti Iliricâ şi să lămurească pricinile nenorocirilor lor. Nu voise să aibă martori. Uneori Ilinca plângea ţâre, singură, închisă în odaia ei, alteori îi spunea vorbe aspre, care în faţa slugilor nu se cuvine a fi rostite, „care Unei mame nu se cade a
fi spuse, dar pe care le ştia că le merită. Alteori i se aşeza pe genunchi, 6 lua de gât şi plângea ore
întregi. Dar serile astea se făcuseră tot mai rare. De câtva timp' însă Ilinca sta mai mult tăcută, cu o ipri-vire rece şi neînţelegătoare ca şi cum n’ar fi priceput limba în care S se vorbea. Lămurirea mare însă, pe care Zamfira o dorea ca să pună capăt dacă nu tristeţii, cel (puţin stării turburi dintre ele, nu venea, iar Ilinca făcea tot ce putea ca să o ocolească.
Zamfira îmbrăcă un halat lung şi cald, îşi strânse părul într’o singură coadă pe spate, încerca dacă uşile spre. săli erau închise şi intră iar, uşor, în odaia Ilincăi. Fata stătea tot acolo, cu florile pe genunchi,
cu spatele drept. Una din lumânări fumega şi picura ceară pe piciorul de argint lucrat al sfeşnicului. Iii odaie începuse să Se răcească. Soba mare de faianţă alba, cu o formă ciudată de turn pânteoos, era goală de jar..
—	Să chem să facă focul, Ilinca?, găsi Zamfira un prilej de vorbă.
Ilinca clipi şi-şi sili ochii să vadă.
—	Cum de aii venit amândoi?, întrebă ea. Andrei a venit că se cuvenea să vie, şopti
Zamfira, şi celălalt, celălalt... Dumnezeu să-l ^ştie...* poate ca să te vadă pe tine.	.	>
y	POVESTE VEGHE	215,
• V	\
;-V)	;
(Ilinca încercă să zâmbească.
■	—Săracul! Şi mie mi-e dor de el. Crezi că eu
ij’aş vrea să-l văd?
./ Zamfiraoftă adânc.' Dă, pricepea. Şi ea poate | ar fi vrut să-l vadă, dacă n’ar fi ştiut că nu treime, că nu se-cuvine^ că nici el n’o merită şi că nici-y odată aici, în Botoşani, nu se vor putea vedea de-p cat aşa, de departe, ca azi, la teatru. Numai el ' purta \îna celor întâmplate, numai el; dar, poate că şi iea... Şi ea, care nu-1 putea uri, putea numai să spună, fără să le simtă, cuvinte de ură despre el şi despre Ilinca, fata ei, care încă îl iubea. Fata «er*
1 uite-o cum priveşte lumânarjea acum, fix, cum privesc pasările de noapte în lumină, ziua, cu ochi mari, aţin-)■}.- tiţi, fără vedere, fără înţelegere. Fata ei aşa de , .• frumoasă, de geaba frumoasă, închisă în casă, bol-navă de supărare, părăsită. V';V	-- ."'v.
— Era frumoasă Florica astă seară, era veselă, spuse Ilinca alb, drept, cu glas ţeapăn, v Auzi, auzi, ce gândea fata! O văzuse pe Florica bine, se uitase la £a, văzuse, se vedea bine cât era de veselă şi de fericită şi cum îi da fericirea asta o frumuseţe pe care n’o avusese niciodată faţa ei lată, cu buze subţiri şi ochi mici. Şi Ilinca, fata ei adevărat frumoasă, era ca şi cum ş’ar fi aşezat' pe ea un strat subţire de. cenuşă, ca şi cum ar fi purtat, lipită de ea, umbra morţii sau a nebu-r niei. Râzând, n’o mai văzuse din toamnă.
.— Nu era frumoasă Florica? întrebă Ilinca iar, tot fără să ducă. glasul după vorbă, ca şi cum vor-
216
LUCIA DEMETRIUS
Jt*
bele s’ar fi agăţat de el, ar fi plutit pe el jc nişte lemne pe o apă de ghiaţă. .
—	Da, era mai puţin urâtă ca de obiceiu.
—	Dar el; bătrânul, de ee a venit? Să-l, vad
Andrei? Să creadă!	*
r— Pentrupă e nechibzuit, apucat. Aşa a fost tot- i totdeauna, gemu Zamfira. '	-.7, ^	,, '7: ' '•►
Buzele Ilincăi erau albe, supte. Sclipirea pe care o avusese în ochi, adâncă şi întunecată, frăgezimea pe care i-o dase gerul nemaiîntâlnit ele multă vreme, • tot ce o făcuse să pară întunecat frumoasă şi tânără adineauri, la teatru, se scuturase acum de pe .eă şi ea însăşi părea că se scofâlceşte, că scade ea şi cum ar fi fost de hârtie, ar fi ars cu flacără mare, şi-ar fi păstrat o clipă forma şi şi-ar fi pierdut-o apoi,' strângându-se, surpându-se. Ce nădejde mai era pentru ea? Ce mai putea să aştepte? Să treacă ani, să-şi vină în fire, dar. să fie cu ani înţregi mai bătrână, să uite lumea să-şi Spună la ureche pricina din	care	Andrei n’o mai	luase, şi	să se
mărite, cu	cine?	Ştia ea ce greu	îi place	Ilincăi
cineva. S’o	ierte	careva şi s’o ia;	să creadă că o
iartă, ca pe	ea, altădată. Şi atunci,	un gând	grozav
o fulgeră, un gând pe care nu avusese niciodată curajul să-l aibă, nici chiar atunci când ar fi fost . nevoie de el, şi ar fi deslegat tot, un gând pe care trebuia să-l spună repede, până când n’avea să-l ascundă în fundul ei:	f ' .
. — Dacă am spune tot?
— Cum? ::	-7
'.’P'erms'TE ty/EiBHE’
217.
v— Tot, cum, a fost dela început, adică începând cu mine? Să le spunem tot, tuturor, să nu mai fie , „ secret, nici un secret pentru nimeni, să se sature toţi ţteiăşii	âă-nln mai aibă nimeni ce afla.
Sa ştie Andrei, el cel -dintâi.
V- Acum, mamă? Ilinca aproape strigase, cu un glas smuls din piept, plin de mustrări.
— Acum!
—- $i cui ar folosi asta? Oui ar mai folosi? Ca să - le dăm siguranţa chiar, că au de ce sa ne dis-preţuiască, după ce s’au luptat până acum cu bă-nuelile numai? S’o ştie Andrei acum? Acum?
JDe data asta Zamfira începu să plângă tare, eiif;' hohote, căzută într’un jilţ, cu capul pe , braţe. •>
, — Dacă se putea spune, de oe tt’ai spus^o atunci,
, nu tuturor, dar lui, cel puţin lui, lui Andrei; sau de ce nu m’ai îndemnat, nu m’ai lăsat să i-o spun eu? Atunci, când mi-ar fi fost de folos!
. -•1— De unde ştii că ar fi vrut? Că ar fi trecut cu vederea? •
— El ar fi trecut cu vederea. El nu e ca ceilalţi, ca toţi dobitocii ăştia din oraş, ca dumneata, mama!
Cum stătea aşa, cu capul prins în braţe, ce-ar fi fost să-i dea o lovitură cu sfeşnicul în mijlocul capului sau sa-i dea cel puţin foc cu lumânarea?,'* îi trecu prin gând Ilincăi, aşa, să-i dea foc, începând din capul cozii lăsate pe spate, sau s’o fi lovit puternic în moalele capului. negru, lins, cu piciorul gros, colţuros al sfeşnicului? Oare ar fi săltat înapoi, sau s’ar fi înfundat? Poate ar fi ţâşnit sânge, ar
218	LUCIA DE3V1ETRIUS
fi stropit-o pe obraz!!, şi deodată o jale cumplită şi o milă mare A> cuprinse. Săraca mama ! Săraca, săraca, mama!	'
îmbrăţişate, plângeau amândouă în odaia îngheţată, sub luminile clătinate ale lumânărilor.
Târziu, după ce o desbrăcase încet şi o culcase ■ în pat pe Ilinca, Zamfira şe întorsfese în odaia eL Aici mai era puţin foc în vâtra mare de zid şi ; ; raza lui se juca pe paturile mari, negre, pe dulapurile negre, înalte până aproape de tavan. Mirosea puţin f a zid ars, a gutui. Zamfira îşi puse cămaşa de noapte ■]; cu volane şi dantele multe şi se strecură în aşternutul rece şi uscat. Jucau umbre pe tavan, alături de lumini palide, deschise ca nişte aripi, tremurate.
La toate gândurile, la toate grijile ei de fiecare seară venise să se adauge acum o spaimă nouă. Ştia că e în oraş, îL zărise odată şi din cupea, când ieşise pe Strada Mare să facă târguieli^ gray, drept, cu barba lui încă neagră, cu tâshplcle puţin albite, cit redingota lui lungă, neagră, cu şuba parcă mai lungă decât a celorlalţi boeri, în fata bisericii, co-borît din trăsură, întrebând pe dascăl ceva. Dar nu crezuse că are să-l întâlnească vreodată, că au să se găsească fată în fată, ea la teatru, în seara asta, că are să facă el, are să aibă curajul să facă un. lucru ca acela, să le aducă lor sania. NuJ mai văzuse de optsprezece ani, dinainte de naşterea Iliucăi, dela Viena.
; Plecase lâ Viena dusă de conu Iorgu, fratele fiiai-că-si, care o lăsase acolo într’o familie, cu o guveţr 1
P O V E S T E V LCHE t ■ .	219
nantaj acolo angajata, ca să înveţe, la un pension alăturat casei în care stătea, limbi străine şi clavirul. Cunoştea câţiva români, studenţi acolo, care veneau s’o viziteze Duminica, în salonul cel mare al casei, unde intr’un colţ; copiii gazdei jucau „dame” iar într’alţul părinţii şi matuşile vorbeau sau jucau şi ei „tabinet”. In alt colţ, cel cu pianul, îşi primea ea prietenii români, doi fraţi,, veri cu ea, de fel din Iaşi, câte un boier moldovean în trecere prin Viena, care venea să-i aducă de acasă scrisori sau daruri şi dfn când în când pe tânărul boer Radu Blazu, care numai nume bun n’avea între ceilalţi, din pricina petrecerilor pe care le făcea, a timpului pe care îl pierdea la învăţătură — spunea el — fără să înveţe, şi a vorbelor urâte pe care le spunea despre toată lumea. Faţă de ea Radu însă era tăcut şi liniştit. Ar fi vrut să nu-1 primească, dar nu ştia cum să facă. Ceilalţi tineri spuneau între ei că e îndrăgostit de ea, şi i-o şoptiseră şi ei, în glumă nisă, pentrucă niciunul nu găsea că ar fi potriviţi. Cântau la clavir, povesteau veştile pe care le aveau din ţară, glumeau. Frăulein Klein stătea lângă ei, îi privea fără să priceapă, zâmbea. La ora şapte, familia de gazdă se ridica din colţul ei, copiii erau trimişi să se spele pe mâini, era semnul că trebue să plece.
Odată Radu adusese jcu el un prieten, spunea el, un boier jtânăr, român din Cernăuţi, pe care ceilalţi nu-1 cunoşteau. iBra un băiat înalt, brun, cu o barbă scurtă, cu r ochii căprui, blânzi, cu o redingotă ciudat de lungă şi cu glas scăzut şi trist.
• y o' c' nţ y y * '■
■ 220	-	LUCIA DEMETRIUS ,	'
:,V	'	'	,
învăţa medicina. Zamfirii îi plăcuse pe dată, • mult . de tot, tristeţea lui, glasul lui scăzut şi izbucnirile lui, câteodată, după ce vorbise domol, când nu te aşteptai de fel, cu, alt glas, cu altă flacără, în privire, ca şi cum cu totul alt om ar fi ieşit la iveală', ascuns până, atunci bine. sub faţa senină a lui Alexandru Dănilă, jun Om care ar fi putut să aibă tot ■;] ce voia pe lume, când voia, cu puterea lui sau ; numai cu puterea dorinţii lui. Se vorbise de balul ; pare avea să fie Duminică, la Legaţia Franţei. Verii ei, cari erau prieteni cu secretarul legaţiei, aveau in*
, vităţii. Voiau s’o. ia şi pe ea. Niciodată n’o putu-y Seră hotărî să meargă la un bal. Fusese de două ori în ţară şi, sfioasă cum'lenaj, i se urâse aproape, ăspun-zâjndu-se după uşi, în saloane dosnice, în spatele mătuşilor. Ştiau că nici acum n’are să vină, dar îşi făceau datoria de rudenii cărora le fusese dată în grijă Zamfira.	.	' '
—	De ce nu vii?, întrebase Alexandru. Am să v
viii şi eu.	i ,. ■
Toţi izbucniseră în râs, de siguranţa naivă cu care Alexandru crezuse că; a găsit cuvântul hotărîţor, şi . râseră apoi şi mai mult, de data asta de ea, pentrucă răspunsese liniştită £n glas şi roşie tare la chip: .
—	Ba da; de data asta vin.
Şi la bal văzuseră, simţiseră amândoi că se iubesc. El i-o spusese imediat, cu una din acele'izbucniri pe pare i le văzuse prima dată, când, a-casă, Duminica trecută, vorbiseră despre Alecsandri, ducând-o de braţ în dosul palmierilor artificiali»din

POVESTE VECHE!
V:	V-,'4
22V
salonul albastru al legaţiei, sărutându-i nebuneşte ’ mâinile, poala rochiei, cu un genunchi în pământ, cu" faţa strivită în palmele ei. Era altfel şi mai mult : decât făceau ceilalţi tineri când îşi mărturiseau iu-
birea, de departe, cu şovăiri, cu vorbe ocolite, cu iftulte flori ' trimise, care trebuiau să vorbească în locul lor, abia .îndrăznind să-ţi ceară, când îţi făoeau mărturisirea, să-ţi sărute vârful degetelor sau al pan-toîuhtt. Şi ,tbcinai pentrucă era aşa făcut, din doi oameni, amândoi altfel fermecători, simţise Zamfira • pentru el o slăbiciune nespusă, amestecată cu ad-ripiaţie şi cu ceva ce nu mai trăise^ niciodată, ' eu *o . , dppinţă de a fi stăpânită de el, de a asculta de el j-de a\fi lucrai lui»	' '•■'•'■v .■>	•/
. . E prea mult o săptămână, spusese el, nu^pot,/'■ răbda să jnu te văd până Duminică.	>. ... ,=•'•
V v -4- Dar nu ies niciodată peste săptămână, decât : la.pehsion sau în trăsură, sn Prater, cu' Frăulein Klein. N’am cum să, te văd.
— Nu poţi fugi?
Ea îl privise lung.
^	— Când trebue să te duci la pension. Să ne
plimbăm împreună o după-masă, măcar una până ■''fJmxdctică,'	■;
Aşa ceva eu nu pot să fac.
■ Şi putuse! . După ce îl mai văzuse trei Duminici lângă clavirul înalt dela pensiune, la care cântau amândoi pe rând, între Frăulein Klein, care zâm-bea dulce neînţelegând nimic şi cei doi veri cari pricepeau şi nu pricepeau ce se petrece, cu. Radu
222	, LUCIA, DEMETRIUS
alături Care îi privea cu ochii lui turburi' totdeauna, ca de băutură, simţise că dacă avea şă i^ iiiăi ceară, are s*Oi iacă. Şi el i-o ceruSe. Intr-unui diii buchetele pe care i |e trimesese, strecurase un bilet în pare îi spusese ziuar în care o aştepta la capătul străzii pe care eruţieri^ lia ora intrării. V Dusă 5 Ia braţ până la uşa şcolii de Frăulein Klein, aşteptare ţn dosul ei plecairea guvernantei şi se strecurase afară, dealungulJpiâuă Ia cCltul unde o aştepta el. Făcută aşa m	pe as&iris, pe fugă, i
te tră&ura techisă, cu	pană in ziua
în care se dusesfe la "el. Acolo..:, câîitaseră lă pian, priviseră albume, îşi vorbiseră de dragostea Avea două odăi jmări cu ferestrele pe Dunăre, cu nib-bile poleite, cu pat cu polog. In ziua în care, în braţele lui, fusese aproape de abandonul desăvârşit, el îi spusese deodată, desfăcândb-i braţele din Jurul , gâtului lui, cu ochii mjărîti de, tristeţe, uzi de lacrimi, cu'glas disperat: „Nu trebue, nu trebue să vrei să mi te dai toată. ESu nu te^ppt lua de, nevastă”. Şi plânsese pe pieptul eivaproape descoperit. Ea nu $tiuSe ce", înseamnă,,a se da toată”, credea că se das« pâp^ acum, nu ^ia bine ce nu trebue să vrea.
Piept, se gândise adânc. Fusese înşelată? Nu, da voise să vină, ea, fugise delâ pienf ; sion, ea o înşelase pje Frăulein Klein. EI nu-i fă^ găduiseniciodată nirnic. N?o înşelase. ^ De ce , nu*i spusese însă mai de mult că n’o va lua de nevastă? Nu-i spusese; era adevărat, dar era aşa de ftiimps, de deştept, de aprins, o iubea atât da mult./Şirea

POVESTE VECHE
523	^
îl iiibea. Să se ridice ecum şi să plece? Să-i ia capţul cald şi dulce de pe piepit, de pe pieptul gol* să4 irilăturei, să &e ridice^ să se îmbrace şi să plece?
La ce bun? Tot mu mai era o fată ca celelalte, lu-, crurile astea lasă pe semne urme, tot n’are sa poată ascunde asta, că .a fost aproape desbrăcată aici, de iubitul ei, n’are să ştie să ascundă. El n’o înşelase.
El ,iiu-i spusese niciodată mai mult decât: „vino!”.
, Şi rămăsese acolo, goală aproape, prinzându-i iar gâtul ou braţele, fata dulce, cu barbă moale, neagră, în palmele lungi. Când avea să se isprăvească anul de şcoală, avea să se omoare.. Se strânsese şi mai tare la pieptul lui,; dealun^ul lui. '	'
. Gând sie îmbrăcase, tremurând toată în faţa oglinzii mai mari decât ea, când .gândul că moartea numai putea să mai acopere faptul ce-1 îndeplinise, abia acum înţelegând cuvintele lui disperate dela începutul : ' după-meseii, cuvinfe ^care4i> şi ridicase vina celor întâmplate, pentrucă prin ele voise s’o ferească şi ea nu pricepuse, o mai fulgerase un gând, greu de rostit :
— De ce nu poţi tu, Şu şoptise ea,' cu faţa lipită ! die a lui, ca să' n’o poată vedea, de oe nu mă poţi
; lua	':- CJ- ■;;	•, r
Trăise nopţii zile apirige alături de Frăulein Klein* care nu bănuia nimic, politicoasă şi surâzătoare, de 'gazdjeletâtotd&una	petrecându-şi ■
. fiecare zi la; fel ca pe cea treieută. Se mai dusese lâ ; ; el", ca şă' vorbească de moarte, moartea pe care aveau
-	224	' LUCIA DEMETRHJS	'	,
s’o cheme amândoi într’o.zi, la sfârşitul anului;şco- ; lari Şi ca să se iubească.' Priveau îmbrăţişaţi prin geamul lung şi larg apele turburi ale Dunării între cheiurile ei de piatră, cenuşie, casele mari de peste drum, cu lumini tremurătoare în sfeşnicile oare se zăreau prin perdelele grele, creţe, dantelate, cerul trist • şi tare, opac şi neted ca o pânză, deasupra caselor împodobite spumos şi înălţate du gust, şi pe urmă strângeau draperiile de catifea şi -îşi întorceau privirea spre odaia înaltă, largă, în care patul ». numai, cu perdelele şi întunericul Iui cald, dădea impresia de adăpost şi de intim. De nevasta de.
; ' ".acasă, din Cernăuţi, nu mai vorbiseră, cu 'toate că Zamfira se gândea mult, cu ciudă, cu tristeţe, cu gelozie la ea. Aflase că e catolică, niciun fel de nădejde că ceva s’ar putea schimba nu mai încă- ; d'' pea aici.	■; <	. .	■,
/ d- bă-, sfârşitul anului, în primăvară^ câi^;mni -ţinu numai două Duminici până La întoarcerea' în ţară, ţâ când pe masa scundă, lucioasă, dela căpătâiul potului cu polog, se ivise, un pistol mare, sortit să ' ' le cuime într’o după-masă de iubire viaţa, voise Radu \
. * Blazu într’o zi să-i vorbească. Frăulein Klein râmă- . sese în odaia ei, o durea capul. In salonul mare, lângă clavir, Radu p rugă să fie nevasta lui. Palidă, uluită, ea nu ştia cum să-i răspundă.	r
— Astea sunt lucruri care se vorbesc întâi pă- y > rinţilor, răspiim9e ea, gândmd că aşa, amânându-b' se scutea .pe 'sine , de răspuns.' ,
’t- Dar până la mătuşile-: şi unchii dumitale {că


POVESTE VEGHE
225
Zamfira n’avea părinţi) eu ştiu, ce ai de gând dumneata, pentrucă... vezi, asta e..., eu ştiu tot!
• Zamfira crezuse că-şi va pierde firea. Nu avusese putere să-l întrebe ce ştie. Radu cunoştea iubirea ei cu Alexandru, îi văzuse pe strada, în cupea, îi urmărise, o văzuse Ia el, ieşind tocmai seara. Ştia ea că Alexandru e însurat? Lui îi era frică de ziua în care ea va afla. Mai bine era s’o ştie de lai el, care i-1 adusese aiici, la început, pe Alexandru.
. Să nu se mire că totuşi vrea s’o ia die nevastă. O iubeşte, şi apoi nici el nu e un om ca toţi oamenii de însurat, e un ticălos, un beţiv. Dacă ea îl ia, poale că n’are să mai fie, dar nu făgădueşte; se poale i; numai. Oe are să se facă ea altfel? Dacă are sa"'-' aibă un copil, cum are să se întoarcă în ţară? Şi atunci Zamfira, care tăcuse „tot timpul cu bărbia' în piept şi primise ca pe nişte lovituri toate cuvintele lui, ale omului care îi dădea în dar toată ticăloşia lui ca s’o scape de ceeaoe socotea el că 0 o ocară şi fusese pentru ea fericire, ridicase fruntea şi îl privise rece în ochi:
' — II am, copilul. Cred că acum nu mă mai iei!
— Ba te iau răspunsese Radu.
Asta o uluise. Trebue s’o fi iubit mult, ca să îndure şi aşa ceva. N’auzise niciodată să se însoare cineva cu- o fată ajunsă aici. Se gândea poate şi la zestrea ei, şi la moşiile foarte mari pe care le avea la Botoşani, el care luase urmele lui taică-săju, şi băuse tot ce rămăsese nebăut de bătrân.
nu se lăsase cu atât. Se dusese la Ale-
226	LUCIA ^EM£ŢR1US	^ :
xandrii, îi Vorbise şi luL' Ii spusese ca n’are dreptul să omoare >'o ;iaţă,\	o necinstise, când el, '
ItaduBmzu, voia, aşa cum era, s’o ia de nevasta. Mexşuidm trecuse şi el "pjrtn, 'furie,/ gândindu-se că ZWrfiraputeafi. nevasta unui asemenea ticalo^9,; .fcă--. nuise şi el ca pentru avere q lua, sie temuse de tot ce putea suferi dela el Zamfira,- dăr pană 1â unnă, sowţind biiie, văzuse că e mai bine să aleagă viaţa nu moartea, pentiruca ^oricum era el, Radu u dădea Zamfirii viaţa, uri nume, o situaţie cinstită, , care acoperea şi ascundea ^toată ocara trecută.
Pe Zamfira o liotărîseră amândoi pe rând, şi mai ales Alexandru, pentrucă el, iubitul, ştia sa găsească vorbele potrivite cu inima ei. Erau tineri, era firesc să-şi întoarcă spatele planului de moarte, să alerge către viaţă, de vreme ce le era posibilă.
Peste un an, Zamfira Blazu se întorsese în ţară, la Botoşani, ;cu bărbatul el, cu dare se cununăse la Viena, şi cu un copil mic. Radu o iubea cu o iu-v bire disperată şi cnre ritn-1 schimbase de fel; bea tot atât, se lauda cu studii pe care nu le făcuse niciodată, juca cărţi chiar, risipea bănii ei; pe chefuri, şi când era beat şi numai ei doi singuri, îi făcea mustrări şi-i spunea cuvinte de ocară pentru cele întâmplate ^înainte de cununia lor. Zamfira învăţase că oamenii nu uită ce au iertat, nici când au caracter nobil, nici când sunt pe jumătate nebuni şi fac fapte neomeneşti de bune, ca Radu. Pentrncă înţelesese asta, păstrase taina grozay şi no aflase ninieni, decât Ilinca, târziu. Peste zece ani* Radu
, PO.VESTE VECHE
227
murise. Făcuse, de prea multă băutură, o boală de rinichi şi murise. ; v:
De Alexandru nu mai ştia nimic, din primăvara în care se hotărîse să se mărite cu Radu. Jurase, Alexandru, să nu mai . dea niciodată semn de viaţă.
Unchii .şi, jmătuşile murisem unul câte unul. Rămăsese cu llinca numai, în casa prea mare, cu ne-
număratele ei saloane, cu iatacurile ei multe, cu scara mare de palat,'cu trepte late şi joase, cu parcul die brazi şi de trandafiri în care te puteai v pierde.
\ llinca creştea, era frumoasă şi isteaţă, i
Intr’o zi venise O scrisoare de la Alexandru Dă-' nilă. Vorbea de marea lui iubire, de timpul scurs de atunci, de cat de bine fusese închisă taina asta, . cum nimeni n’o mai ştia. Ce ar fi fost să vină odată ;; să le vadă? Ar fi crezut oricine că e o cunoştinţa dela Viena, atât. Nevasta lui avusese doi copii şi îi muriseră. Să-i înţeleagă dorinţa, să nu se poarte aspru, să-l lase să-şi vadă copilul, pe care nici nu ştia cum îl chiamă.
Zamfira nu răspunsese. Alexandru mai scrisese două scrisori, ameninţase că vine el la Botoşani. , Zamfira, speriată, răspunsese scurt şi aspru, că nu vrea să fie răvăşită şi viaţa copilului aşa cum fusese viaţa ei* Alexandru scrisese atunci o scrisoare convingătoare,' cum era el întreg în clipele când se aprindea, când se schimba parcă în altul, căruia nimic nu putea să i se împotrivească, îi adusese t' ' aminte de cele mai bune ceasuri ale lor, de des-
228	LUCIA DEMETRIUS	/
; p&tiriea' lor, în oare jm fusese urmă de vrajbă* ti ş4; neîmpăcată iubire,- NWeau decât să "fyină lâ Cernăuţi, cum veneau ataţiaboerimoldoveni•• •t pentru cumpăraturi, pentru rochii cum nu se făceau la Iaşi, şi să-l întâlnească din întâmplare. Să-i ■ fie milă de el, îi muriseră doi copii, doar pe al ei, pe al celei mai mari iubiri a lui, îl mai avea.
S’ar fi îndurat Zamfira, dar ce putea sa-i apună ? Ilincăi? Ea nu mai voia, nU credea că are putere săd vadă. Cincisprezece ani trecuseră din primăvara despărţirii, şi i se păreau ei atât de scurţi abeşti ani, încâlt oricând ar fi putut lega fţrul atunci ;t*fupt. Dar nu asta îi ceruse Alexandru; şi în price chip, nu era cu putinţă când nevasta lui trăia încă. ; El pfe copil voia să-l vadă, pe fata lui!, care era acum aproape de măritat. Dar feţii ce-i putea spune, odată ajunse acolo, în oraşul străin şi ipaip, unde avea siă, se prefacă, a umbla după rochii? Un domn vrea să te vadă şi te trimet Ia el cu trăjsura? Tre- ; buia să^i spună ceva. Nu era oare mai bine, mai ^ cinstit faţă de fata asta, care nud iubise niciodată pecel pe care şid crezuse tata şi nu fuŞese iubită de el, care se ascunsesie din drumul lui totdeauna şi îl văzuse de prea multe ori cules de sub masă de slugi, foabiav de băutură şi urâţit, sau adus acasă de vizitii , străini, 'plini de noroi şi murdar, adormit; nu era mai cinstit să) xşespună ce^ păimte dec^ebit aveâ, altfel decât omul .de care în nici un chip nu şe liegaşe zicân-du-i „tată”? Era cumplit de greu pentru Zamfira^: dar scrisorile lui Alexandru deşteptaseră în ea tot* dorul
\[	POVESTE* VECHE '	-	229 : /
adunat pe tăjeute, toata,	toatăr nevoia
de a vor bif despre acest lumi "atâft de mult §d bine ascuns Ilinca era deosebit de înţeleaptă, şi suferea căavusese un tata 6a Radu* Era dreptul ei să ştie
adevărul şi Zamfira i-1 spusese. Ilinca pricepuse, plânsese alături de maică-sa, jurase să păstreze taina şi voise neapărat să plece la Cernăuţi, să-l cunoască pe Alexandru.	/
Şi plecaseră. Făcuseră o parte ^de drum cu diligenta, o parte cu trenul. La Cernăuţi trăseseră în-tr’un hotel mare cum nu se afla la Iaşi şi a doua Ilinca îl văzuse pe taică^u acasă la el, pentrucă nevasta hiierala moşie. Cum se; schimbase-şi ce fşL J de ora devenise Alexandru, 6 aflase Zamfira de la fată, care de la primadata hioepti^ ^
Intre cei doi oameni, cari se iveau pe vremuri pe ; râlnd în Alexandru,	un fel de topire, aşa
că era în acelaş timp şi 'blâind şi puternic, şi foarte cald şi foarte treaz în fiecare clipă, pricepând cu gingăşie tot ce se petrece în celălalt, chiar când era tânăr ca Ilinca, şi făcându-1 să înţeleagă cu tărie care e faţa firească a lucrurilor. Ii vorbise feţei despre	pe care le făcuse, despre
cum e lumea pe acolo, cum se trăieşte în alte ţări* mai puţin cu frică de ,jde au să spună vecinii”, şi
^cuiii am apucat din bătrân	la noi, îi vorbise
de maică-sa cu atâta căldură şi duioşie, părând el "
însuşiatât de muncit de, amintirea ei, încât Ilinca simţise că mai bun şi mai puternic prieten decât , el, ele amâindouă nu puteau să aibă. Zamfira* care
23p	LtJCIA DEMETRIUS
pâină atunci păstrase îndoieli dacă făcuse bine sau nu, venind Ia Cernăuţi, acum se bucura ca îi făcuse îlincai uft dar ca acesta, ea care îi dăduse pe nedrept uri tată ca Radu. Eia însă nu-1 văzu pe Ale-
După Un aii, Alexandru le vestise că e la Iaşi, venit acolo anume ca să-i fie mai aproape Ilincaî să-l vadă» şi Zamfira o trimesese deschis, spunând faţă de toată lumea că |lin<^ duce la Iaşi la •< rudenii, ca să-işi întregească tot ce-i lipsea în lada de zestre. O duseseră până acolo primârele şi ne-yastă-sia, care aveau treburi în capitala Moldovei. Şi aşa, din şase în şase luni, venise Âlexăndru la Iaşi şi se dusese şi Ilinca, condusă când de vechilul moşiei, câfnd întovărăşită de cucoane sau boeri oe plecau tot la Iaşi, la rudele ce le avea acoloj, faţă de care se ascundea când ieşea în târg să-l vadă p(e taică-său. Up : asemenea lucru însă pe semne că nu poate fi păstrat taină mult timp, şi svonurile carie se iviseră pie seama lor,, ele le aflară abiea târziu, când nu ipai pluteau drege nimic. Pentruca în timpul ăsta Ilinca se logodise cu Andrei.
Şi acum, după ce toate erau sfârşite fără scăpare, şi. latay bolnavă aciolo, în odiaiă ei, mai aveai Ale-xahdm curajul să se ivească până şi aici, în oraş; ; ca şi cfiiin piu le^ar fi făcut pâjnă acum d^ubdfe rău? Venise poate, sărmanul, să vadă îce e cu Ilmcsu , Eia îi jscrişese scurt şi aspru că e nenoroci^, că ; n*are să-l rnai vadă niciodată! Ii fusese dor, n fusese jgrt	Ilinca zăcea acolo ţeapăhă,
POVESTE VECHE	.231
rece, cu (Ceti' cari ixu vedeau şi de multe ori, când. îi vorbeai, nu te pricepea.	' V;
Ilinca rămăsese întinsa, neclintită, ca în clipa în caremaică-sa ieşise din odaie. După ce se gândise, fără să-aşi poată urni gândul, la Andrei, la bătrân, îar la Andrei, obosise acum, ca după o muncă. Cunoştea (oboseala asta. li venea mai cu
seamă seara, după ce ziua întreagă aproape o uitase, aşa cum Uiţi dacă afară ninge sau îngheaţă, îndreptată toată spre amintiri, spre regrete. Acum simţea cum, (încet, tot ce o înconjura se depărta de ea.. Rămânea grozav, de singură în mijlocul oamenilor şi lucrurilor care i se păreau deodată, toate,
noi şi străine. Simţea în .ea, uneori, cum creşte o mare frică şi se; întreba de ce îi e teamă. Nu-i era de (nimic din afară, dar înăuntru teama se mărea, creştea repede şi atunci îi. era . în fiecare clipă frică de frica minutului următor, ca şi cum' el fiind miai groasnic jdleoâlt icel trecut, avea să deslănţue ceva ce jnu jştia cum va fi. Avea să fie poate atât de înspăimântător încât avea să fie silită să ţipe, . să alerge, să se scufunde. Nu ajungea însă niciodată la ‘ţipăt. Nu ajungea nici la cuvânt. Nu vorbea despre frica asta. li ejra urât să vorbească, ca şi) cum dacă jar fi mărturisit-o avea să-i dea frioei puteri noi, s’o facă un adevăr pentru oricine, nu numai un simţământ al ei care. putea sau nu putea să fie jadevărat. Şi când groaza îi era mare de tot şi ar fi vrut un sprijin din afară, lucrurile îi deveneau străina şi parcă necunoscute, lipsite de
2 2^2	'' ' , * •* LUCIA DEMETOIUS */ ’	’ V,'
rost. Dacă prtaică-sa, pe care rar o pîutea suferi* îi era pe aproape, dacă o apuca de mână chiar* maică-sa răriilâjiea. pe Joc, cti vorbele ei sigure şi -cu trapul, ţei! jşigur de el şi de ©dnlibrai lui, pe când în ea toata siguranţa se topea repede, se surpa ca un ui^man de nisip şi nu şe ; putea' agăţa de liniştea mlaicjăHsi decât cu mâna, &î privirea, pe când tot cuprinsul ei, îngrozit, se clătina şi gemea de singurătate; nesiguranţa
Asta începuse din toamnă, odată cu nenorocirea ei, când se întorsese ultima oară dela Iaşi. După ce-I văzuse ultima oară pe Alexandra Dănilăi Ilinca nu * cunoscuse mulţi bărbaţi 'în' ;.;viaţa"' ei.’'tsucă-său. şi-l aducea aminte ca pe o spaimă* Unchii bătrâni al maică-si eraju (plifni de obiceiuri vechi, de manii, de superstiţii. încă nu se deprinseseră cu politica nouă a ţării, doi dintre ei se certau fcu ceilalţi doi, jilmi primind ideia că România era regat sub principe nou,străin* ceilalţi nevrând Vo admită;, unul dintre ei vrând Moldova principat separat, condus de Domn mbldovean. Gând îl cunoscuse pe domnul Dănilă, Ilinca rămăsese uluita de el. Nu întâlnise încă pe cineva să, privească lucrurile cu aţâţa libertate, să fi văzut atâtea ţări, să ştie ; să yada comicul fără furie, cu haz şi frumuseţe, cu căldură şi elan. Când îl cunoscuse pe y^WIrei, j şe păruse asemănător tatăjui ei bun, He astă îl iubise*
^ Andrei eră şi ei liniştit şi cald, părea aproape moale , ătâ^ era de blajin;ştia
tor, cu încăpăţânare, cu blândeţe şi statornicie, până
. . POVESTE ' VECHE

când cel ioe-i stătea în faţă era răpus de atâta den ririţă adâncă şi neclintită, spusă cu atâtea cuvinte egale, bogate şi calde, llinca fusese totdeauna, chiar în mijlocul oamenilor, departe de ei, ca şi cuoi ar fi fost deasupra lor. Părea mândră şi era numai sfioasă. Era plină de admiraţie faţă de maică-sa» care stătuse lâ Viena, ştia limbi străine, citea cărţi străine. Ea. ştia mai puţin, fusfese crescută în ţară, nu se îndurase Zamfira să se despartă nici o zi de ea, n’o trimesese nici măcar la şcoala din Iaşi. Când îl întâlnise pe Dănilă, rămăsese mirată de ştiinţa lui despre locuri, oameni, arte. Se făcuse înăuntrul ei Joc pentru stima asta nouă faţă de oamenii care cunoşteau ce nu oinpştea ea, pentru cultură. Andrei venise în locul acesta gata sări primească. Şi el cunoştea mult, era medic, venea din Franţa. Pusese multă stăruinţă acolo, unde nu ştia că a biruit He' la început. De cum îl văzuse, llinca > ar fi vrut să fie bărbatul ei. li lăsase însă, din timiditate, din mândrie, din stângăcie, impresia că o cucereşte încet, cu silinţă şi dovezi de multe şi mari merite. Pe când Zamfira nu pricepea deoe Ilincăi nu-i plaoe pe dată băiatul acesta, cel mai ales din 'Botoşani, de neam Imn, cu studii în Franţa, frumos, şi cum de şovăe*,. când. toate fetele oraşului nădăjduiau să-l întoarcă spre ele,, llinca, cu o viclenie femeiuşcă pe care nu şi-o cunoscuse, tăcea* nu-i răspundea la întrebările .fără ocol, îl lăsa să le repete, şă-şi repete mărturisirile, îl privea adânc • cu ochii ei oţelii, şi se bucura în sine ca e atât de
234
LUCIA. DEMETR1US
stăpână pe ea şi pe iei. Ar fi vrut să lungească la nesfârşit timpul îndoielii lui, â siguranţei ei, ceasurile în care Andrei, cu vorbe alese şi glas încăpăţânat şi dulce îi vorbea de dragostea lui, cate trebuia s’o subjuge într’o zi. Tatăl cel cunoscut de toţi al Ilincăi, Radu Blazu, nu fusese un părinte de laudă, dar murisei de mult, de opt: ani, după ce mâncase o parte din avere; Pe Zamfira însă toţi o preţuiau, era fenice deşteaptă şi cuminte, se ştia că suferise de la bărbat ca o sfântă şi că tot ca o sfântă se purta după moartea lui.
Ilinca vedea, culcată în aşternutul îngheţat, cu ochii ţintiţi pe tavanul pâclos, înalt, privirea, singura pe care o îndreptase către ca Andrei din loja '. din faţa lor, în seara asta. O privire de medic, cum îşi spusese ea în gând chiar atunci. De medic trist că |e atâta boală pe lume, dar străin de ea, limpede, cercetător. Pe urmă ridicase mănuşa ne- ' vestei lui, care căzuse de pe marginea lojii, în cuprinsul ei, luase o bomboană din cornetul pe care ea i-1 întindea şi privise spre cortina în dosul căreia se auzeau ancă răbufneli şi pregătiri. Se mai vedea , încă privirea lui de altă dată, stăruitoare, umedă.
.11 vadea i^a cum îl <mnnşcuse,^primăvara: trecută. ‘
Fusese la Iaşi, să-l vadă pe taică-său. Se în-
torcea, îtt icupeul maică-si, cu unchiul Ştefan. începuse să jsie desgbeţe, să se topească zăpada. Aerul era dulce, cu gust de fructe verzi,. In cupeu era ' cald, mirosea tare a fum, unchiul Ştefan funia ţigări groase, pe tare şi le învârtea repede, una«după
" y:>7i7 yy>■■ ' y:y7,;:
y '■'■■' ■■■'	-:.w- -*"?>■ y: . y:7rr :':y ■■■:.;■ '-\ ,:V;':...	,.>C
'•■■, , POVESTE VECHE ■'	V/'Z&y\,
alfa, cu degetele vârîte adânc in punga de piele, , şi se minuna de curajul Ilincăi, când se suise în tnen, sa (meargă dela Iaşi la Gernăuţi. El n’avea încredere în invenţiile astea noi, ’ în cutiile de tinichea care mergeau cu foc şi Dumnezeu ştie ce puteau să pată Spe drum. La un râu vizitiul se oprise.
Ii. era teamă şa nu fie prea Subţire Sau crăpată , ghiaţa pe alocuri. Se dăduse jos s’o cerceteze mai de aproape. Era şi un han acolo, la răscruce de drumuri. Mai stătea o cupea în fata hanului şi vizitiul ei se temuse pe semne de râul pe cale de a se desgheta. ÎUnchiul Ştefan voise să coboare, să bea un ceai la han. înăuntru era şi drumeţul din cealaltă cupea, jun boertânăr, palid, cu părul blond şi ochii mari, căprui. Unchiul Ştefan îl cunoştea, nu-1 miai (văzuse de când era mic: era băiatul boe-ralui Bogdan, plecat la studii în străinătate, întors acum, medic. Mergea la Botoşani, să rămână acolo. ? Era frumos, illinca văzuse din prima clipă că şi el o găseşte frumoasă, ca rămâne cu ochii pironiţi la ea, deasupra paharului de ceai, că îşi alege vor-, bele şi îşi mlădie glasul, că se pierde şi se găseşte în fata privirii ei adânci şi serioase. In han era cald, vizitii întârziau, unchiul Ştefan punea mult rom în ceai şi vorbea cu poftă şi haz. Hotărîseră pe urmă şă treacă râul de ghia(ă pe jos şi trăsurile să le vină pe urmă, când vor fi pe celălalt mal, ca să fie siguri că cel pujin ei au să 'scape. Cu paşi uşori şi şiguri,. petezind oglinda râului cu rochia lungă, ‘ mărginită că blană, Sprijinită de; braţul lui
.	236	LUCIA DEMETRIUS
tare şi tânăr, trecuse râzând, ca la cadril un parchet lucios, şarpele adormit şi sclipitor. Ajunşi cu bine dincolo, unchiul £1 poftise pe doctor în cupeul, lor* ca să mai şchimbe o vorbă până la Botoşani, să nu li se urască. Infoiaţi în haine multe, în şuhele lor înbiănite |care umpleau trăsura, legănaţi pe drumul prea moale acum şi inegal, ei se, priveau, pe când bătrânul vorbea. Uinca îşi aducea aminte tot ce spusese atunci Andrei, tot ce tăicuse ea, tot oe ‘ povestise cu haz şi vorbe multe unchiul Ştefan: Le istorisise cum îşi furase ultima nevastă* când el avea 40 de ani, şi ea 15! Părinţii ci nu voiau să i-o dea, pentrucă îl socoteau prea bătrân pentru ea t — văiduv de două ori! — şi atunci, când o văzuse , odată în fundul grădinii, trimesese vizitiul s’o cheme până la poartă, ademenind-o că-i va da boerul lui o cutie de bomboane. Fata venise la poartă, Ştefan o luase pe sus,' o silise în trăsură şi 6 dusese kt el acasă., ■ unde părinţii ei veniseră sa-i dea consimţământul. Erau de atunci 30 de ani, unchiul Ştefan era tot vesel şi sdravăn, mătuşa Mariuca. era cea mai rea gură din Botoşani, frica străinilor şi a prietenilor şi mai ales a lui, care se caia amar că o furase cu 30 de ani în urmă, când era sfioasă şi dulce ca o vrabie. Doctorul râdea încet, tăcut,
- cu toată faţa palidă luminată de râs, cu ochii foarte negri în lumina aurie pe care i-o punea în jurul. chipului părul şi barba, scurtă, blondă. Purta pălărie, ca în ţările mai puţin roci, din care venea,. |i un . dolman cu guler de nurcă:	, *
\ POVESTE VECHE	237
Lf Botoşani primăvara se răşgândise, îşi amânase venirea, iar în grădina cu brazi se ridicaseră, că acum, nămeţi înalţi; potecile se închiseseră. E bine, se gândea Uinca în întuneric, e bine că s’a întors atunci iarna, am avut şi o iarnă împreună. Un Bal, ultimul* întârziat, un drum cu sania odată, un drum pe jos altădată, pe sub pomii rotunzi de zăpadă, grei; sub un cer ca o tichie pusă pe capul oraşului, vătuită, moale, deasă. Şi primăvara, care se pornise apoi, violentă, cu zile ţipătoare de lumină ca nişte	în montura somptuoasă a
nopţilor înstelate, zile pline de bucurie, ca şi cum de dimineaţă până scara ar fi trăit o viaţă întreagă; cu copilăria şi bătrâneţea ei încărcată de miresme melancolice, calde şi ostenite, totdeauna cu Andrei alături, atent, cu privirea fierbinte pentru toate mişcările ei, cuvintele ei. Cu ceaiul băut la ora 4, obicei adus de curând de peste .Prut, în fundul parcului, la masa prinsă într’un inel de brazi, între Zamfira şi Andrei, în lumina coaptă a după-mesei. Se logodiseră de Paşti, în Mai, cu petrecere mare, cu lumini multe în toate Saloanele şi sălile deschise, cu servitori mulţi pe scările albe, scunde şi late, cu tarafuri de lăutari aşezate în parc, ici şi colo, cu flori multe şi oaspeţi veselii şi aleşi, cu dans pe parchete cu flori mari de lenm încrustat în lemti. Fuseseră cu Zamfira, cu Unchiul Ştefan şi mătuşa Măriuca la !moşie, la .Livezile, Nici acolo, nici acolo n’avea să se mai poată1 duce vreodată, nici mirosul de 'fân să-l mai simtă, mei greerii să-i
238
mai audă prin ferestrele deşchisfe care^ yecfeati cergi, în casă albă, înălţata !de> pridvor în mijlocul livezii, a căpiţelor ^ a pomilor cu vrăbii ziuă şi cu privighetori noaptea. Ţot ce era bun, ce era fruinos pe ilume, fusese trăit alături de Andrei. Fată, Andrei avea sa fie dureros, trist, străin, neprimitor. N ’avea să se maf închidă niciodată hi odaia cu sulfină pe scrin şi pe dulapiiirile negre; pentrucă; are să ştie că alături, dincolo de peretele subţire, nu mai e, ca atunci, Andrei. Sensul adânc dp taină dată la iveală, pe care îl căpătaseră nopţile,, frumuseţea, muzica, pierea odată cu Andrei. El le adiise^, el lîe lua din lumea şeasă şi obositoare, ca un dritin de varăv / Nunta o hotărâseră îjn iarnă. In Octombrie Ale-xandru Dănilă scrisese că se află la Iaşi, că o aşteaptă acolo pe llijnca. Bucuroasă că are să-i poată povesti prin grai, nu numai prin scris, marea ei fericire* Jltiica se grăbise să se ducă la Iaşi. Mai avea $ lucruri de cumpărat peiiţru zestrea ei, aşă că prilejul era bun şi lesne de'crezut. Andrei, ţinut de treburi la Botoşani, îi găsise plecarea firească; ( veşti însă, sau ce cuvinte viclene ajunseseră până , la’ !el, Zamfira nu pricepea, în fciua în, care, cu privirea grea de bănueli şi de ruşine că îndrăsneştei sa IeYpiba,-. Andrei venise să-i ceară voie să plece la Iaşi, şV aducă el acasă pe Ilinca, ca nu cumva să W?ăibă cine p întovărăşi la venire, spusese el. Zamfira nu cutezase să-l oprească în nici un chip, ca şă nu-i întărească băhuelile, dar se” tempse tare. O putea, Doamne fereşte!,, întâlni pe Ilinca diăr
\,n‘ ,<V -l ţ, ^	^
V,;:■’ -/v"'!v vH■;': ;'"•■■ ^:",'vJ x-•■'--- * ■ r ■■ %.
.«■' \ :	•	.. ; ' .• ,	:•■ '' ' - -r :	."• \	.
POVESTE VECHE
\ 239,, ^
. tari de Alexandra, şi 6e ar fi putut crede Andrei atunci? Şi .aşa se şi petrecuseră, lucrurile. Mergând
•	spre casa rudelor la care Ilinca trăsese, Andrei o văzuse ieşind din casa Şi suindu-se într’un cupeu de piaţă; o urmărise, o văzuse intrând în hotelul* oraşului, singurul afară de hanuri, şi după ce aşteptase două ore în zloată şi frig, o văzuse ieşind la braţul unui domn, ferindu-şi faţa, să nu fie văzută, în gulerul înalt al hainei şi suindu-se cu acel domn într’o trăsură. Nu se mai dusese s’o vadă în acea seară şi pornise a doua zi spre Botoşani. Aşa cum voise Dumnezeu să se întâlnească în primăvara trecută pe acel drum, îi pedepsise şi acum, cu aoeiaş întâlnu'e. Ilinca pornise şi ea înapdi spre Botoşani
■ şi la primul popas trăsurile lor se întâlniră. Pen-, trucă venea dinspre Iaşi, unde nu-1 văzuse şi pen-truCă: era ;jpăîidf şi, 1 cu i Ochd turburi Şi rjă, Ilinca pricepuse văzându-1, că Andrei ştia ceva, altfel de cum era adevăr, dar rău în orice chip. Şi pentrucă el nu Se clintea din loc, în picioare lângă caii
•	înaintaşi, privind-o aşa, ţintă, în faţa vizitiilor, cari nu se dumireau, mersese ea către el, şovăind şi
clipocind prin noroiul desfundat din faţa hanului, şi îi spusese tremurând, cu glas scăzut şi pripit: — Ge e, Andrei? De ce? Ce crezi tu? Spune-mi ce crezi!	*■'	,.
--- Nu pot să cred. decât ce am văzut. V’am văzut aseară. Mi se spusese şi n am vrut să cred. V’am urmărit. Venisem să te iau. Nu mai spune nimic. Te rog. Ar fi degeaba...
® 240	LUCIA DEMETRIUS
Pricepuse şi ea că ar fi fost degeaba. Timpul Se scurgea, pe lângă; ei. -Căiţi', tropăiau în apă. ritii aşezau nifereu hamurile, , ca să facă ceva, cu ochii în pământ. Adevărul nu i-1 putea spune. Nu era taina ei, Şi a ei dacă ar fi fost, nu ştia ; dacă Andrei ar îngădui-o şi dacă ceilalţi, cei' care îl tnmteşteseră pe Urinele ei, care ştiau şi’ei ya-şă-zică, ' / ar mai primi-o pe ea şi pe maică-sa între ei, Nu putuse decât să îngăime, frângându-şi mâinile, mică în fata lui, cu ochii rugători agăţaţi de el» cu poalele muiate în mocirla drumului, pătrunsă de frig ca de o desnădejde:	'	.
—	Nu pot să-ţi spun. Nu pot să-ţi explic. Dacă . vrei să mă crezi uşa, pe cuvânt, bine. Dacă nu,
' nu pot să-ţi Sp|U|n nimic.
Fără răspuns» Andrei o luase străin die braţ şi o împins^ înăuntrul trăsurii lui.
Şi plecaseră amândoi în acelaş ciipeu, strivit, do- : borît de durere, de singurătate, de neînţelegere, fiecare în colţul lui, pe drumul lung acum, nesfârşit, pe care începuse fericirea lor trecută, vestejită, Nu puteau vorbi, prau sfârşiţi ca de o. mare oboseală, ; desnădăjduiţi. Când se întunecase, Andrei măi întrebase, sec^ jiscat:
—	Cine e? Spune-mi cine te?
—	Nu pot să-ţi spun, răspunsese 1 linca.
La poarta castei ei, se despărţiseră. II simţise plecând, ca pe o mare rupere, ca şi cum plecând ar , fi smuls icu dgrere toată viaţa din ea şi ar fi tarât-o după el, ca pe o trenă. Ii ieşiseră înainte argaţii,
• POVESTE VECHE	241:
alergând prin ploaie cu felinare aprinse, slugile de casă, maică-sa în pragul uşii, care parca scădea şi creştea sub lumina clătinată. Nu-i auzise, nu-i văzuse, parcă se sbuciumau pe alt târâta, pe care rămaseră pentru totdeauna. Pe Andrei nu-1 mai văzuse de atunci. Ii trimesese inelul, funda de tafta pe care jho desprinsese de pje rochie la halul din April, şuviţa de păr pe care i-o dăduse la logodnă, cele două scrisori, singurele pe care i le scrisese, când plecase la Livezile, înainte de venirea lui a-colo. £a îi trimesese numai inelul, scrisorile, fotografia. Mânuşile lui, pe care le uitase într’o seară; la ele, le păstrase. Se închisese în casă. Nu voise să audă ce se vorbea afară, îu târg, şi din pricina asta nu mai primise pe nimeni. Zamfira voise să-i ascundă cununia lui Andrei, dar dintr’un fel de milă şi de disperare, văzând-o cum zilnic îl aşteaptă şi crede şi nădăjduieşte că el îşi va schimba gândul, semănându-i a sminteală aşteptarea asta încordată, vrând să i-o curme/şi să-i pună în fată adevărul, ca să nu mai caute o închipuire, îi spusese că Andrei o luase pe Florica, îndemnat se vede de maică-sa. li mărturisese Andrei pe semne 'bătrânei care era pricina adâncii lui tristeţi şi despărţirii de Ilinca; fără îndoială ca ea nu păstrase taină un lucru care i se părea ruşinos, care îi nefericise băiatul, şi stăruise pe lângă el să se însoare, ca să uite şi ca şa uite şi lumea,
Ilinca ştia, pricepea că se cuvine să-i treacă, să ’ se vindece/ să încerce :să trăiască mai departe firesc,

242	LUCIA DEMETRIUS .
în mijlocul Oamenilor. Cu puţină stăruinţă, sau măcar cu mai multă bunăvoinţă din partea lor faţă de cei care'	s’ar fi bucurat să le aibe priete-
nia, ar: ;fi izbutit poate în timp să facă să nu li se mai vorbească Iniei de logodna ei stricată, nici de ceeace povestea oraşul despre ele şi nici să simtă că oamenii se gândesc la asta. Dar tocmai silinţa aceasta nu putea sa şi-o dea, şi această bunăvoinţă nu putea s’o aibă. Se simţea înstrăinată de oameni, pe nici unul din ei n’ar fi vrut să-l vadă. Erau duşmănoşi, răi, caraghioşi, diii pricina lor pe cel mai bun, pe cel mai ales, pe taică-său nu-1 putea întâlni* şi pe celăjlalt, aproape asemenea cu el, îEpierduşe-; Pentrucăj el (poate, Andrei, ar fi priceput şi ar fi v iertat greşeala ţnaioă-si, dacă i-ar fi mărturisit-o* dar înţelegerea asta ar fi trebuit s’o plătească la fel ca ele, cu pierderea consideraţiei lumii, fără de care nu putea trăi. Tot ce chifeuia rece şi limpede că şe cuyine să facă, c> desguşta. Nu putea să-i facă părt^ în •un-chipi• ,1aT durerea ••ei; compătimirea * lor o înfuria, bănpelile lori os, sCiâjrbeau. Nu voiaV decât să? stea singură în 1 odaia ei, culcată dacă se ' . putea, nepic^^	dacă o lăsa mai-
: ? câ^v<b a^efeişi	mfeteu. întâi cu amintirea
iihei zile sau a alteia? petrecută alături de. Andrei,
; pe urmăi^ capd aniintirea fusese prea stoarsă, prea> uzata,cu chipul lui în faţă^ numai cir-el, virea; lui sau cii un zaâlmbet al lui in -fundul ochilor* mari deschişi, aţintiţi în tavan fără sar} vadă, ^sau fâră imagini, fără amintiri, <m un. sentuneni adanc,
POVESTE VECHE	24*
greu ca o piatră ele mormânt aşezată pe piept, de părăsire, de umilinţă, de dor; Lângă oeeace ştia limpede îşi făcuse loc însă, ca o fiinţă străină, un simţământ ciudat, cum intră într’o odaie caldă o rază de frig umed priritr’o uşă, ptrintr’un geam' crăpat. începuse să-i fie frică de ceva. Nu ştia de ce. De o margine la care putea ajunge disperarea, margine la care n’ajunsese niciodată, care nu ştia cum va fi, 'dar pe care o presimţea groasnică. Adormea în patul larg, cu volane multe, cu dantele multe, sub raza focului şi ă candelei. Şi, deodată, în mijlocul nopţii Îneci se trezea, ca şi cum firul subţire al somnului Sar fi fost tăiat scurt cu o foarfecă rece. Se trezea limpede ca şi cum n’ar fi dormit deloc»* ca şi cum n’ar fi visat. Din salonul de alături se auzea limba pendulei bătând grav, cuminte. Şi deo-* dată r jse făcea teamă. De nimeni şi de nimic. De ceva dinnăuntru. Imrna începiea să bâta foarte rev
pede, respiraţia şă se încurce, sa se taie. întâi întunericul era fără fund, necunoscut şi străin. Nu > ştiai la ce te pluteai aştepta de la el. Raza ovală a candelei pe zidul întunecat era şi mai duşmănoasă. Privind-o numai, aşa lunguiaţă,, palidă, de neînlă-turat acolo pe zid, ca un ochi, ca un gând în mijlocul peretelui ide beznă, ca şi cum zidul în locul afcelâ voia ceva, 'sjââiea ceva, şi ea nu pricepea ce* Simţea Un fel de sila, de? nelinişte amestecată cu groază pentru pa.. Ş’âr fi putut ridica s’o stingă, dar îi era frică şi de mişcările ei, ca şi cum ar; ff
fost mişcările neînţelesealeune^ fiinţe necuiioscute,
244	LUCIA DEMETRIUS -
şi ciudate. Se gândea să strige, dar îi era frică de glasul ei, ca şi cum prunul strigăt pornit . în înţu-neric s’ar fi întors împotriva ei, şi de frică ar fi . strigat iar, şi nu le-ar mai fi putut opri pe celelalte, multe, multe, până la moarte. înăuntru stătea ceva să se rupă, să se deşire, să se pornească. Sămânţa frioei era ca minutul viitor să nu aducă o frică şi mai mare, care să spargă acel lucru' dinăuntru ce stătea să plesnească, şi pe urmă tot să nu mai fie decât urlet, cădere, vraişte. Nu făcuse nici odată, când fusese în starea asta, nici o mişcare, nu spusese nici o vorbă. Şi nu rostise nici odată nici o vorbă fără şir, dar îşi spusese totuşi, sigură şi disperată: asta e, asta va fi nebunia. Nu se mai gândea atunci nici la Andrei, nici la zilele de altădată, nici la despărţirea W. Şi el, ca orice, ca mlaică-Sa, mobilele din odae, lumina, întunericul, erau teribil de departe, de neatins, din altă lume, o lume pe care o părăsea, o lume duşmănoasă, care alerga înapoi, ca şi cum distanţele între ea şi lucrurile ce-i cădeau chiar sub mână' ar fi devenit nemăsuraţ de mari. Se' temuse,' când se îndurase de maică-sa îşi; de ceeace îşi datora ei chiar, şi ieşise în lume, la Spectacolul de aseară, să nu i • se întâmple şi acolo, în sala plină, să se simtă' aşa, la un pas de nebunie, dar fusese atât de ttitr; burată de ivirea lui Andrei în loja din faţa lor • şi ă lui Alexandru Dănilă puţin mai la dreapta, Că jiitase,' Ce , va fi crezut Andrei, văzându-l j$e tai-că-şău acolo? Şi ea, ieşită în lume tocmai în st^ura
POVESTE VE£IIE
-245
asta, după atâta timp! Şi jur că işd-a- spus că arfe dreptate. Maică-sa,. numai maică-sa era de vină. Ea d silisesă tacă.Şi Andrei credea acum că avusese dreptate. Nechibzuitul Bătrân era acolo, în fata lor. Se gândise atât de mult la asta, că uitase sări fie rău. Acum îşi dădea seama că, dacă ar uita mereu, |hu i js’ar mai face frică poate niciodată, că aşteptarea ei aducea, chema răul, dar nu putea să nu-1 aştepte, să nu-1 ademenească, să nu-1 işte! Şi acum, uite, şi acum, era la uit pas, îl simţea cum aleargă în ea ca un fior de frig, cum se întăreşte, creşte şi ţâşneşte deodată, ca un vulcan de ghiată. Tăcerea, golul camerei deasupra capului îi părură respingătoare, toate gândurile de până acum grozav de străine şi duşmane, cu neputinţă să fie gândite de ea, să se lege de ele, nefolositoare orice apror piere, o grabă; o nerăbdare să rostogolească minutele o cuprinse şi o frică mare că fiecare din ele aduce deslănţuirea, sfârşitul. Nesuîerit îi părea aşternutul sub palme, sub umeri, primejdioase coifurile zărite prin odaie sau închipuite, desgustătoare rotunjimile, fade pâtnă la greaţă planurile, departe toate, departe deodată şi pe urmă, în golul făcut de fuga lor, gura aceea adâncă, căscată pe aproape, în care avea să se rostogolească ea sau ceva din ea Sau toată lumea. Şi o frică sălbatică, deslănţuită deodată, neomenească, vijelioasă. După un sfert de ceas de chin, istovită, cu teamă de somn, cu
teamă de trezie, .de pat, de odae, de singurătate, de tovărăşie, de ea. însăşi, căzuse într’un somn
246	LUCIA DEMETRIUS
Alexandru Dănilă nu cunoscuse până acum Botoşanii. De o săptămână, de când' era în târg, se învăţase cu jfrumiuseţea, cu bogăţia oraşului, mai boeresc decât Cernăuţii, deşi mai mic şi mai lăturalnic. Cotea acum pe străzile cu zăpadă înaltă, pe sub copacii revărsaţi peste grila juri sau ziduri până la mijlocul .trotuarului de lemtt, printre casele mari, unele cu iun cat* cu scări care se despicau în două ca o apă în două şuviţe şi se adunau pe urmă iar într’una singură, cu parimaclâc de fier înflorat, cu balcoane late, aşezate aproape pe pământ, în faţa ferestrelor de la parter, cu grădini nesfârşite în jurul lor, în spatele lor, cu alei solemne de brazi, cu morminte înalte de zăpadă, sub care dormeau trandafirii. Palate, când expiate după cele viepeze, când oarecum ruseşti, cu o asemănare izbutită sau nu cu Moscova. Sănii îşi sunau clopoţeii pe străzile moi, adânci, pasul calului nu Se auzea. Dănilă mergea încet şi iăsucea iar în gând tot ce avea să-i pună Zamfirei şi mai ales ce va trebui să pună ca să fie primit de esu Se simţea mişcat cum nu mai fusese de mult. Chipul Ilinchii în seara trecută, ţinuta. ei faţă de el, îl duruseră grozav. Auzise, de când era în oraş, destule svonuri ca să priceapă' . că, dacă nici unul nu era adevărat, în orice chip amândouă, şi mama şi fata, erau destul de nend^ rocite, aşa cum de altfel îi pusese şi Zamfira în singura scrisoare pe care i-o scrisese, în toamnă, .după ce o văzuse pe llinca la Iaşi. După asta, toate .scrisorile lui se întoarseră nedesehise. ţ Tjebue să
POVESTE VECHE	-	247
se. fi petrecut ceva grozav în llinca după ruperea logodnei ei, dacă nu-şi mai îndreptase gândul către el, dacă nu-i ceruse ajutor şi sfat, după atâta prietenie ce întemeiaserâ. Era şi acum, ca şi atunci* la Viena, tot el vinovat. Ştia. Din slăjbiciune, din egoism, din nechibzuinţă, făcuse nenorocirea Ilin-chii, cum o făcuse şi pe a Zamfirii altădată, şi le iubise pe amândouă» mai mult decât pe ceilalţi, cărora le înlesnise o viaţă bună. Era blestemul lui!
. Poarta mare a casei lor era încuiată. Trebuise să biată tare cu bastonul şi cu pumnul, ca să vie o slugă să deschidă. Pe trepte, singurii paşi care însemnaseră zăpada de la începutul iernii, cei de a-seară, fuseseră acoperiţi de o nouă ninsoare. Ştia că n’are nevoie să-şi spună numele, că şi slugile ştiau, ca şi stăpânii, că venise un străin în Botor şani, şi că acesta era străinul. Aşteptase mult în faţa uşii şi adaptase şi mai îndelung într’un salon mare, îngheţat, cu mobile aurite, fapisate cu mătase galbenă ou dungi verzi, îngheţată parcă şi ea, cu oglinzi cu ramă de oglindă, cu candelabre dle cleştar. Aici pe senine fusese logodna Ilinchii, despre care îi scrisese ea atât de fericită. Aici, sub candelabrul ăsta aprins, între matăsurile astea, care atunci altfel străluceau, trabuc să fi zâmbit , fata lui, cu flori în cap, cu ochii umezi.
In odaia ei, Zamfira îşi frângea mâinile, năucă, nehotărîtă. NuT crezuse în stare să vină la ele, nu ştia dacă trebue să-i trimeată vorbă prin Vasile că nuri poate vorbi nici azi, nici vreodată, sau să
'248	-	LUCIA DEMETKlUS
se ducă simplu, ca o mamă nenorocită ce era, să vorbească despre suferinţa copilului ei cu singurul omoare îl iubiea ca;j#^«&.^':|p*iorta viim, ca şi ea. Dimineaţa, când intrase în odaia Ilinchii, fata îi spusese aspru, răguşit, cu ochi duşmănoşi:
— Du-te, mamă! Du-te de aici! Nici dumneata, nici nimeni, n’are ce să-mi facă. S’a isprăvit cu mine.
Şi Zamfirii îi era frică, pentru Ilinca, de acelaş lucru, dar ea nici în gând nu-i spunea ameninţării ăşteia «nebunie” şi nici nu voia să creadă că Ilinca îi simte apropierea, cum i-o simţea ea. Dacă copilul ei era pierdut, ce însemnătate mai puteau avea bârfelile oamenilor, stima lor, dispreţul lor. Dacă Alexandru se încăpăţânase să le treacă pragul, cu toată împotrivirea pe care o puseseră ele plană acum, poate că ştia el ceva,, putea el ceva. Zamfira era prea obidită, prea răpusă, ca să nu vrea să poată plânge în faţa cuiva, da vina pe cineva, cere ajutor. Era mai bine să-l primească. Când trecu dincolo, cuvintele reci şi aspre cu care voia să-l întâmpine pieriră, uitate. Amândoi se priviră lung. Zamfirii i şe năzări în minte fotografia tatălui lui Alexandru, care atârna deasupra patului lui, la Viena, în odaia în care se iubiseră cu aproape douăzeci de ani în urmă. Era parcă tatăl iubitului ei de odinioară domnul grav care-i stătea în faţă. Barba numai era tăiată altfel decât cea din fotografie, decât a lui Alexandru cel deia Viena, după moda lui Napoleon al. IlI-lea şi redingota *lungă şi strânsă pe talie, mai puţin lungă decât a pprtre-
X
yV
1
i'
POV EST E; 'VE CHE	2W
iului. Privirea îi "era alta, ca un foc pe sfârşite, vorbea altfel, avea parcă alt glas. Aseară îl văzuse ca prin ceaţă. Lui, dimpotrivă, Zamfira îi semăna acum’ 'mai mult cu fata de altădată* decât aseară la teatru, oâind toaleta, pieptănătura, pudra şi toată încordarea, dorinţa ci de a părea nestingherită de lume şi mândră, o făceau pentru el o cucoană necunoscută şi încă frumoasă. Acum era obosită, cu cearcăne sub ochi, pieptănată la întâmplare, trecută, deformată. Semăna ciudat cu ea, era fata care plângea câteodată la pieptul lui, de* jale că va trebui să moară, aceiaşi fată, pălită, uzată, şi crescută şi scăzută, obosită şi alterată de cât trăise şi înţelesese.
Şi' stăruinţa pe care se pregătise el s’o pună şi severitatea pe care voia ea s’o aibă, căzură, li se şterseră din minte. Vorbele nu se. hotărau să vină, sorbiţi de amintiri amândoi, înduioşaţi, încurcaţi, abătuţi. Mai târziu abea, după ce se aşezase într’un fotoliu Zamfira şi-l întrebase, la întâmplare, de sănătate, îşi aduseseră aminte de I linca. Erau doi părinţi amărîţi, care voiau să-şi scape copilul.
— De ce nu m’au văzut pe mine altădată, când ieşeam dela dumneata, de oe nu m’au văzut pe mine, de oe nu .m’au văzut pe mine, să nu mai fi fost eu de atunci, pentru viaţa asta de mizerie pe care am trăit-o! Şi să nu mai fi fost nici ea. Şi dacă dumneata nu aveai gândul smintit- s’o vezi ,pe ea, nimic nu ş’ăr mai fi întâmplat.
; y — Mă ştU'.cran't^^Zainfii^y Când mă frămânţi
un dor sau o dorinţă* nu pot să mă opresc. Şi*
250
LUCIA DEMETRIUS
blestematul de mine, fac rău hum&i altora .cu năr stăpânirea asta, întoaroe-rs’ar odată împotriva pi&a!
— Nu te blestemia, Alexandre, ce eşti tu vinovat, că nu ştim noi sa ne îtapptrivim, ca, suntem slabi, când tu vrei ceva!	/'
Apoi îi povestijse tot, şi boala fetii, starea ei de melancolie, de sălbătăcie, ura pe care începuse s’o aibă împotriva maică-si. Pe Alexandru Dănilă asta îl turbură mai rău ca tot Ştia, dar nu rosti, că şi maica lui murise nebună, şi copii lui se prăpădiseră de curând pentrucă erau firavi şi lesne atinşi dte boală. Gândurile cu care venise se potriveau şi mai bine acum* Voia s’o convingă pe Zamfira să-şi ia fata şi să plece* pentru un an, pentru mai mult, în altă (ară. Bani aveau destui, cerea voie să le mai trimeată şi eL De ce să nu plece? Nu era un obicei deprins în România, dar Italia era plină dle englezoaice, Franţa de străini şi străine de toate neamurile. Fata era frumoasă, deşteaptă, se putea mărita acolo. De ce să aştepte să le îngroape Botoşanii de vii? El le plutea aştepta în idrum, le putea duce până unde aveau să hotărască, putea să şi stea o bucată de timp cu ele.. Pentru străini era lesne să treacă drept rubedenie. Ea, Zamfira, mai fusese în ţări străine, de ce se sălbăticise acum? Zamfira n’avea cum să se împotrivească, vedea că are dreptate, dar îmbătrânise, îi era greu, vedea ‘ lucrurile cum le vedea tot târgul, cu „riu ^se cuvine”, „mi e obiceiul”, ;,ce-o să zică lumea” înainte? Alexandru Dănilă ştiuse^ însă totdeauna s’o hotăraşca,
POVESTE VECHE
251
8*o Iacă să creadă ca el. Cum aveau însă s’o hotărască şi pe fată, pe ea care nu voia* să se scoale; dimineaţa, să vorbească cu o slugă, să iasă din 'odaia ei? Poate că tot el, Dănilă, avea mai multă putere. Dar mai îqtâi trebuia să-l poată vedea pe el, pregătită încet, ca să nu se sperie, ca aseară la teatru. Spusese dbar că i-ar face plăoeife să-l. vadă, dar nu vrea. Să vrea! Alexandru nu voia să amâne, la ce bun? Dacă Ilinca era bolnavă, se aflau şi în străinătate doctori, ba chiar mai buni decât aici.
. Ilinca se sculase, ca în fiecare zi, cu amintirea nelimpede a unei nenorociri definitive, cu siguranţa că nu mai are nimic de aşteptat, că tot ce. vine va fi gol, searbăd, greu de purtat, cu silă de. mişcare, de silinţă, de lumină. Peste o clipă îşi făcuse loc în capul ei amintirea răului din noaptea trecută. O cuprinsese frigul. Avea să mai vie. Aşa ceva nu era de îndurat. Era mai mult decât puterile unui om. Nimeni nu-i- putea ajuta. Venea ca un blestem1, orbeşte, de neînlăturat. Era fără leac. In 'fata geamului cenuşiu, un brad înalt se clătina de vânt, se înclina tare. De lucrurile astea din odaie, care îi fuseseră atât de străine, de duşmane toată noaptea, n’avea să se mai poată apropia, ca de oamenii din oraş, duşmanii. Avea să vie mai-că-sa. Să-i vorbească dulce, să pună mâna pe ea, s’o desmierde, s’o roage mii de lucruri pe care nu le voia. Nu le voia.' Nici pe maică-sa n’o voia.
252
. LUCIA DEMETRIUS
Nu mai putea ş’o sufere. Ii venea să urle când o simţea aproape. Bradul clin dreptul geamului se clă* tina, se apleca, Iar o zi, iar o noapte ca ăsta. Aseară, la teatru, Andrei, acolo în loje. N’are să-l mai vadă niciodată. Ar fi şi prea târziu. Andrei crede acum că a avut dreptate, e sigur. Taică-său, nici pe el n’are' să-l mai vadă. Nu şe cuvine! Nimic nu se
cuvine! Şi ce se cuvine e desgustător, greu, nesuferit. Acum are să vină mama. Repede!, repede! Să n’o mai vadă! Repede, ce? Da, asta, repede, să n’o mai vadă. Nici răul, răul acela grozav să nu mai . vină! Nelwxniia, care o aşteaptă, pe care n’âre cum s’o ocolească. Deoâit frica, mai bine să moară. Cu ce?, cu ce? Are un pistol, dar e în iatacul Zam- ' firii. E1 un cuţit ascuţit în biroul lui taică-său, pus pe perete, pus pe perete într’o teacă de. piele lângă * puşcă, lângă' tolba de vânătoare. Ar fi bun. Să nu se întâlnească cu Zamfira, numai. Singurul lucru e să nu şovăie. Repede, Trece prin două odăi reci. Din salon se aud glasuri. Vorbeşte cu vechilul. Ho, ho! Nu aude nimic, llinca se vede în oglinzi, lungă, subţire, cu halatul fâlfâiud peste cămaşa cu volane; are părul ciufulit şi parcă fuge de cineva. Ii e . frică. De cine fuge? Cine e .rn urmă? De cine fuge? Parcă ar fi ea însăşi propriul ei strigoi. Parcă e o nebună. O nebună! Aşa ca în oglindă ar ajunge, dacă ar fi nebună, şi s’ar opri în faţa oglinzii, s’ar strâmba, ar râde, ar ţipa, i-ar fi frică de nebuna din ; oglindă! Uşa biroului scârţâie lung, nedfeschisă de mult. înăuntru e praf şi ger. Şi aici e p ^glindă.
POVESTE VECHE
253‘
Să nu se vadă! Ia cuţitul de pe perete şi, cum l’a apucat, fuge, fuge cu el, uită uşa deschisă, se loveşte de ziduri, de colţuri.
Bradul se clatină mereu în faţa geamului. Candela trosneşte uşor, ou feştila sfârşită. Nu mai aruncă lumina aceia ovală, oribilă pe zid. E bună şi ziua la ceva. Ea cfe e hună ziua? Ge e hun? Nimic, nimic! Dacă vine acum Zamfira? Repede, repede, să n’o vadă, nu vrea s’o mai vadă niciodată, cu privirea ei plânsă şi rugătoare. Ce o roagă? Să nu fie nenorocită, să nu fie bolnavă? Parcă se poate! Repede, repede! întâi cu dreapta la stânga, şi pe urmă re-zemi cuţitul şi loveşti încheetura dreaptă pe ascuţişul lui. Repede! Bradul şe clatină. Candela pârâie. Lucrurile încep să fugă, să fugă înapoi, E' într’un gol mare, rece. In clipa următoare ar putea ţipai s’ar putea întâmpla ceva grozav, simte cum se apropie ceva grozav. Uite cuţitul. Uitase cuţitul. Repede.
*
* *
Când Zamfira intrase în odaia ei, să-i vorbească despre Alexandru şi planurile lui, o găsise pe Ilinca leşinată în mijlocul patului, cu mâinile în lături, • din care curgeau două' şiroaie, îmbibau cearceaful, salteaua, se prelingeau pe: jos, pe covor. Era prea slabă ca şa se trezească din leşin, şi sângele curgea mereu, N’au măi putut s’o deştepte, V
Făta s’a prăpădit până în prânz, pentracă stătut singură aşa, mai mult de jumătate de ceas, Tai-că-său a plecat înapoi la .Cernăuţi, şi. mu l’a inai
254	LUCIA DEMETR1US
văzut nimeni din cei ce-I cunoscuseră la Iaşi sau Ia Botoşani, iar Zamfira s’a' închis în casă, singură, bătrână, bocitoare ca o cucuvea, aşteptând s’o' ia Dumnezeu, care uitase de ea, până’ aproape de războiul cel mare.
Moartea Ilinchii s’a întâmplat în luna Februarie a anului 1880;
UN AN DE RECULEGERE
Doctoriţa ajunsese în orăşelul săsesc, pe vremea ploilor mari de toamnă. Muiată toată, cu mantaua lipita de ea, cu ghetele pe care şi le cumpărase anume venind aici, pentrucă socotise Că toata lumea umblă dat mai, simplu şi mai la îndemână în provincie, mtr’un tâfrg nemţesc, rătăcea pe străzile înguste, a-semeni una cu alta, căutând casă. Nu mai ştia pe unde mai fusese o dată sau, de trei fori şi dacă uliţa pe care ocolea acum nu era tocmai cea pe care n’o cercetase de lei, atâita arătau toate de aidoma, cu ■ casele lor înghesuite la stradă, cu geamurile înguste şi lungi, cu acoperişurile înalte, de ţigle de un roşu ibătrâin, mâncat dle muşchi ruginiu, coclit. Se aprinseseră felinare, şi lumina lor se prelungea fără trup pe cenuşiul amestecat cu cafea al pavajelor lucioase. Era linişte sgomotul apelor cate curgeau din burlane, de pe mărginile şţraşinilor, prin şanţurile mici de lâîngă trotuar, umpleau atmosfera lidhidă cu sunetul lor ud1, egal. Nu găsea nicăeri cele două odăi , ^ caie avea nevoie, şi toate că avea atâta vreme înaintea se ^nicăpăţâ^^M lăpăţe prin- ţină* în-
256	LUCIA DEMETRHJS
frigurată, veselă şi grăbita. Pe strada asta parca mai trecuse şi mu văzuse nimic. Uite firma cu două ghete ortopedice pe care a mai zărit-o de doua ori. încurcat e oraşul! Dar uite şi un bilet de închiriat pe care nu l-a mai văzut. Poate n’a mai fost pe aici.
Stăpâna casei, o cucoană în doliu, cu ocHi mici, cu colturile trase în jos, îi arătă odaia spre stradă. Ei un fel de dorimitor plin de mobile, larg. Tablourile astea ar trebui date jos, plantele mutate Ia geam, perdeaua schimbată, îşi face doctoriţa lepede socoteala. Dar ea mai vrea o odaie. Gazdă şovăie puţin, şi înclină să i-o dea. EJa e văduvă^ ce să facă cu atâtea încăperi? Primeşte chiar să şe facă şi anumite schimbări în ea, doctoriţa vrea s*o prefacă oarecum în cabinet medical. Lumea care vine pentru consultaţii poate să stea pe sala largă; unde e o canapea: şi câteva scaune. Numai de lemne nu vrea să Ise Ocupe. Nu-i nimic, doctoriţa e foarte mulţumită. Vrea să hotărască repjede, să facă schimb barile, să se mute repede; De , la dispensarul unde lucreiază dimineaţa, ă până aici drum die jumătate de . oeas. , Gu atât mai bine, are să fie silită să meargă puţin, zilnic. După masă are să dtea consulta* ţii aici. Seara să lucreze. Vrea să noteze tot ce şe poate observa’în psihologi copulor .$n' cdifefe- de’ pur bertate, ca material de folosit mai târziu ca tratament moral. Voia sa trăiască -:âicLup\an;^.m^ut mulţi, de reculegere, de. închidere liniştită în şine^ de fugă de oamem. Trăise prea risijpiţ, prea slmciumăt papa
Cv;j;;; ^’UN; AS DE RECULEGERE " ’ ' V (, .' 25ţ!'^ ^
; 'v '	—SV'\" \: :'	1	•' ;:-v
atunci, se împărţise cu alţii,; se cheltuise, obosise.
Nu	interesa aprins. N’o
mai interesau oamenii. Nu-i mai voia. Ii era dor de linişte şi de izolare, de odihna pe care o dă indiferenţa. Voia să lucreze ordonat şi metodic, cu linişte, să îndeplinească mai mult decât o meserie,
6 misiune, să fie de folos altora, să găsească vieţii un rost în afară die cercul ei mărunt. Treizeci şi cinci de ani de viaţă trăită pentru jsinfef i se păreau destul pentru ceeace îşi datoreşte lui iun om. Era puternică, sănătoasă, repede la lucru, hotărîtă. Era grăbită să înceapă.	.., Vj
$i se mută' a doua zi în casa de pe strada îngustă, care semăna cu celelalte. In fundul gangurilor lungi de dincolo de porţile' înalte se vedeau grădini care , suiau pe trepte de piatră, jpustiife de toamnă, udate, muiate de ploaie, cu pomii de cărbune umed, cu , straturile devastate. De la fereastră doctoriţa vedea în dreapta casei ei firma cu cele două ghete ortopedice ca iun drapel ţeapăn, mereu plouat, dar cu culorile mereu vii, şi peste drum, chiar în faţa geamurilor. ei, o casă mare, cenuşie, masivă, cu o temelie die piatră neobişnuit de înaltă, cu ferestre - mari, cu obloane, severe.
In ;ofaş. erau mulţi săraci, mulţi bolnavi. Lucrul la dispensar era greu, mult şi interesant. După mesele erau mai lungi. Lumea n’o cunoştea pe doc-toriţa cea nouă, n’avea, încredere în firma ei proaspăt lăcuită^ Aştepta de ja 3 1a 7, în cadrul ferestrei cu plante, cu P carte, cu caeţul de note pe genunchi.
258	LUCIA .DEMElllIUS
începuse să cunoască trecătorii care se iveau la aceleaşi, ore dealungul străzii, pe cucoana. cu coc alb în mijlocul capului, care trecea cu coşul pe braţ, spre măcelar pe Semne, Ia ora 5, pe cele 'două fetiţe cir coaclele pe spate şi dinţii ieşiţi iepureşte printre buze, care venmu cu ghiozdanul în , spate, în trap, pe domnul bătrân cu pălăria verde şi ochi verzi, care intra la 7 în casa' mare de peste drum. Rar de tot se auzea soneria şi şda-că e. pentru ea, pen truca gazda îşi primea musafirii prin cealaltă uşă a casei, în dos, spre bucătărie.	.
Trecuse o lună die când era în oraş şi ploaia nu încetase. Nu-şi părăsise nici mantaua, nici, ghetele, f trăia o zi ca alta, în aceleaşi haine, îmbrăcându-se V cu aceleaşi mişcări, automat, odihnitor. Scria rar Scrisori, primea şi mai rar. Ii veniseră două cazuri * interesante la dispensar, pe care le urmărea cu grijă, la care se ducea acasă de trei ori pe săptămână, fără să primească bani, şî de la care aştepta desr ■ luarea unei probleme de mult gândită şi muncită.
Le cerceta cu pasiune şi nota tot, amănunţit.
'	* §i întrV zi, ploaia stătuse. Stătuse,; către seară. ,
; O spărtură necrezut de albastră se făcuse în cerul clădit parcă din bolovani,, trainic, pentru veşnicie, şi spărtura se lărgise, lăsase aerul vioriu, uşor, spir-tos al cerului să intre în burg. La ora 7 doctoriţa ; îşi pusese mantaua şi ghetele şi plecase să se plimbe. -Ocolise, câteva străzi, trecuse prin poarte veche a oraşului, ieşi9e : în aleea de sub munte.' Mirosea a putreziciune, era frig, dar era ceva în aer eare spu-
‘	•	■ UN AN DE RECULEGERE	259
i*ea că cerurile s’au deschis.. Doctoriţa, ou ghetele grele de noroi, străbătuse aleea de oateţva ori, şi cugetase la bucuria de a fi liber şi singur, cu gândul neaservit nimănui. Apoi se întorsese spre casa. Şi cum. se pregătea în faţa casei ei să treacă drumul înnecat de uh şuvoi de apiă cafenie, prin fereastra târg deschisă a casei mari şi cenuşii în dreptul căreia se afla, pomi o undă grea-uşoară de muzică. Fata f . se opri, se lipi de zid1. Se cânta: <o sonata dle Beetho-ven. Nu mai auzise niciodată note spuse atât de clar de o mână de cântăreţ. Lipede, strălucitor, delicat în acelaş timp, dar uluitor de precis, ca şi cum o lumină teribilă cădea peste ele şi le dădea pe fie- , care la iveală, întreagă, rotundă, curată. Linia melo- M . dică nu era pe alocuri destul de pusă, în valoare, gândul celui )care cânta nu era poate destul de . limpede, dar mâna Iui era dumnezeiască. Niţică grabă ; învăhnăşea şirul cântului, nivela puţin. Doctoriţa , Se aşeză sub straşină»pe locul unjde curgea mai puţină apă. Cântăreţul trecuse fără alegere la Ceaikowski, pe urmă la Dehussy. Era suav şi puternic. II asculta cineva, sau cânta pentru el, pornit, nemaiputându-se oj>ri? Şi în fond, era un bărbat sau o femee? Ar fi putut fi femee, atât era de delicată mâna, dar forţa, pasiunea, erau parcă bărbăteşti. Lipsa de alegere, graba, n’aveau Isex, puteau fi ale oricui.
Târziu, pianul se închisese cu sgomot. Doctoriţa tresărise, şi, îngheţată, trezită, trecuse repede drumul, intrase. în casă. înăuntrul ei parcă ceva nu mai, erai la locul hu* Se stricase parcă ordinea. Cine a spus
260	LUCIA DEMETRIUS
vreodată că arta» linişteşte, creează un, echilibru? Dimpotrivă, simţea în ea cum trecuse "parca o furtună deschizând porţi şi ferestre închise cu grijă, de mult. Prin ele putea să intre orice, să strice rânduiala din înăuntru. Doctoriţa şe culcase târziu, nu putuse dorini, se plimbase prin odae, privise -casa marc de peste drum, citise versuri. ...	,
A doua zi aflase de la gazda ei că stăpânul casei de peste drum, domnul bătrân cu pălăria verde, cânta Ia pian. Era fabricant de stole, era. un om ciudat, izolat, şi cânta-la pian câteodată, rar. Când îl întâlni la prânz, venind dela dispensar, îl privi mai bine. Nu, nu era un om bătrân, n’âvea nici cincizeci de ani. Era puţin adus, foarte brun la faţă, foarte îngândurat, părea bătrân şi nu era. In cliped când Se încrucişară, domnul deschise ochii \ şi ||avi spre cer şi dbctoiiţa simţi .dfc i.^se-:taie-.rşş“''r pir||taL' Erau mari	tăiate;' larg»- cu-
raj^ cum Se deschide câitte o airipă' pentru zbor, V şi şde. P ' culoare care n’avea nume, care nici nu mai icra culoare. Un feb de verde iute, usturător, se amesteca jcu un albaktm clar şi profund, şi ochiul tot părea o gemă umedă, o aquamarina cu ape adânci) în care ar fi.' jucat sclipiri curioase, lunecoase, dc, lună.
Din acel jqeas înoepu pentru doctoriţă ceeacte voise ea să fie epoca de reculegere a vieţii ei.'Rând , pe rând i se relevară nobleţea acelui chip tăiat
în linii mari, cu frunte vastă, cu nas curajos arcat, cu oase. subţiri' sub pielea. neagră, uscată, eleganţa
'■ ^c>:-:;;r';^v;;/Z<:r’';:'-l'V?^^.v^	-_i26®^ -;'-
ohosiţă a umerilbr lui largi, aduşi, uşurinţa pasului care ducea, lesne trupul lui mare. Şi voia sa le mai vadă. ’Q cucerea nevoia asta, şi. nu se lupta
, ■ ' Tăia scurt, către pranîz,, consultaţiile la dispen-sar,; amâna	Bolnavii întârziaţi, sau rămânea
,. acolo, fără'lucru, de pe un sealun pe altul, ca să se împliticăkâ ceasul la care fl putea întâlni pe stradă. ' Trecea, ruşinată de ce face, de casa ei, dacă pre- r' supunea, nevăzându-1, că nu venise încă, întârzia la. răscruci, se întorcea. Nu pricepea de ce o face. ^ . îşi spunea: trebue să văd zilnic ceva frumos, altfel viaţa m fi prea săiă<^ sau: >ej Up	'	<
. slăbiciune, dglumă ou' care Sunt îngăduitoare, şi , nu se împotrivea. începuse sa Se plictisească, sentiment-ndu^ şi ca să-i treacă, singurul leac îi părea întâlnirea cu acel om. î-f ’0‘
Venise iarna, se pornise zăpada mare. Prin geamul închis al casei cenuşii nu mai putea răzbate ‘.până în stradă nici un sunet. Ar fi fost zadarnic să zăbovească în ger şi în crivăţ. pe lângă temelia înaltă a casei lui, după ce se lăsa întunerijcul. Şi totuşi, odată, cu tot frigul, geamurile se deschiseseră . larg, de perete. Le văzuse din odaia ei, îşi pusese paltonul şi ^dergase' pe oelalt trotuar. Valuri largi, ample, violente, ,de muzică, furtunoasă se revărsau jtn''‘stradă; Puţin,, /câteva minute,; apoi cineva ţipase înăuntrul odăii, răsunasem paşi, şi ferestrele se în-Chiseseră repede, pe cândclâvirul continua să răsune.
» Doctoriţa încerba să-şi închipuie interiorul'casei , ;
262	‘	LUCIA DEMETRIUS	,	’'f,\
cenuşii. Treime să îi fost plină cu mobile grele, lucioase, cu fotolii severe, cu multe cărţi, şi pianul: mare, în fondul salonului întunecat de perdele sumbre,, de palmieri, demodat,* boeresc şi grav. Trăia singur in caisa mare, îşi spunea ea, cu servitori mo-* şteniţi, mai: bătrâni decât el, grijulii şi ursuzi. Citea, cânta la pian. Ce fel de glas vă fi având? Şi cum priveşte? De când încerca să-1 întâlnească zilnic,
■	■; din toamnă, nu-i prinsese nici odată privirea. .Nu
se uita la oameni. Nu saluta pe nimeni şir când era 1 salutat, răspundea vag, parcă fără conştiinţa că răspunde. Ar fi vrut să întâlnească oameni care-1 cunor şteau, dar se sfiia să vorbească despre el, ca .despre ‘ un secret al ei. întrebată încă odată, pe ocolite, gazda . ridicase din umeri şi făcuse un semn de dispreţ cd ; \ mâna, atât. Gâ|nd se făcea noapte, după oe citea * un ceas, două, doctoriţa croia, cu ochii deschişi, . , un fel de roman fără capăt, în care îl cunoştea pe vecinul cel negru, se împrietenea cu el, intra în casa cemişie, stătea ceasuri-întregi lângă pian când el cânta şi pe urmă îi lua în palme faţa neagră şi îşi lipea obrazul de ea., Mab dcparte nu mai putea’ merge,
. ;b';bpvdie,,v'	;
. Şi venise vacanţa ‘ Crăciunului.:: Poieu^^ţapâei. 'da' peste drum se deschise larg ca să lase să intre o trăsură. O cucoană măruntă, învelită într’o blană mate, coborâse din ea şi apoi slugile dăduseră jos
■	o mulţime de biagaje, pe când poarta şe fereca fa loc. In zilele următoare; cucoana îşi arătase capul
: mic, palid, la ferestre, ieşise-pe, poarta,, se întor-
\ "	. UN AN DE RECULEGERE '• ’	' 263!	%
1
•.	■. ./V- .K	......V1	.	,,	y.,- "
sese, era'acasă la ea. Mai venise şti un băiat de , liceu, în vacanţa din vreun internat pe semne, şi ' se ivea şi el la, ferestrele până atunci oarbe, ca să Iacă semn vreunui alt băiat care îl aştepta pe stradă şi să se repeadă apoi ca adlus de vânt, în drum, să plece voiniceşte prin zăpadă cu el. Băiatul era înalt, blond ca inul, cu fata rumenă, camă. -1	— I-ă venit familia, se îndurase paltcă gazda
să se ocupe puţin de vecinul de peste drum. I-a venit nevasta din Elveţia şi băiatul die la internat.
Doctoriţa se ducea mereu lia dispensar, iar după masă primea acasă bolnavi, mai mulţi acum; în-
cepuseră s’o cunoască. încremenea'cu caetul pe ge-“ ' nunchi în firida largă a (ferestrei, între zidurile late - ; ale casei bătrâne, dar nu mai pricepea nimic din ' psihologia adolescenţei şi nu mai nota nimic. Desena pe paginile, albe un nas nobil, un ochi larg ; deschis, cu Ipmîni ciudate. Parcă fundul i-ar fi fost căptuşit cu argint,, gândea ea. Şi îşi închipuia • iar; dela început, altă viaţă în casa cenuşie. Prân-
zuri lungi, yesple, semănate cu hohote de- râs la ; fiecare glumă a băiatului câm' şi roşcovan, ceaiuri . luate la gura sobei, cu o carte din care omul cu ochi extraordinari citea tare şi pe care femeea bălană, rotundă, dulce, o asculta brodând. Ceasuri lungi de muzică în doi, în care apa cântecului în-neca deopotrivă două emoţii gemene, cununa două elanuri asemănătoare. Şi se vedea pe ea însăşi, de partea ceastălaltă a străzii, singură, într’o; odae care, cu toate sforţările ei, rămăsese urâtă.
264
LUCIA DEMETRIUS

Se v^dea fără putere, retezată de toate interesele care p însufleţiseră până atunci* înstrăinată, de tot, ca de; psihologia adolescenteca un păianjen spânzurat de un fir, de o/ imagină, de o umbră* Nu ştia nimic despre el, putea să fie un om’ rău; strâmb la cuget, putea să fie mincinos, sau , crud; sau ipocrit* sau indiferent faţă de ceilalţi, ca un; animal. Nu cundşteădeciât nobleţea obosită a trupului ltii, devastarea tragică a feţei! lui veştede şi chipul cum cânta. .	;
Fără să ştie' dum:, doctoriţa privind la femeea elegantă de peste drum; începusevest-, mintele. Banii, puşi de mult deopkrte pentru nişte, aparate electrice, se prefăcuseră într’un palton şi xn-tr’un tailleur de primăvară. Ceilalţi,* câştigaţi greu cu munca ei aici* se schimbaseră ÎU nimicuri. Le-pădaşe bocancii* sie ducea la opafeur,îşi cumpărase
vopsele. Se îmbrăca cu grijă la şapte Seara, ca fe-
.mlAÎlA	di Ipcipa in ‘Arhc I tiap#»»	tafa nii
nici odată, rătăcea pe străzile principiale, Se întorcea acasă obosită^ descurajată, sleită.' Mânca la ni- , mereală, fără aliere, ce-i pregătea gazda, şi se culca repede, ca să încremenească în insomnii fără sfârşit în ţiînpuî cărora îşi închipuia un fel de film, sîn care ea se împrietenea cu femeea bloiida, şi îşi masca minuna rana din piept, râjzând la masă cu ei, citind aceleaşi carţu La dispensar colegii începuseră sări facă hurtei pentrucă se schimbase atât
f ■ ■■WS '' V-. UN AN DE RECULEGERE	265
îndată jfe'stt vioitiune
Treousă prin oraş un mare pianist şi dăduse un concert în sala de teatru a prâşului. Doctoriţa sie dusese.şi ea, păţită şi ţmpă nă die, emoţie* ca o mumie.
Cu două bănci înaintea ei stătea domnul din casa ' cenuşie alături de. nevasta liai. Chipul lui Uscat, negni, era. supt de o mare atenţie, încordat, şi când deschidea larg ochii ca urzica, privirea Ini tăia. Dar pe măsură ce creştea muzica, în undele verzi ale ochilor se ridicau, ca din fund de ape turburate, valuri grele, albastre, cenuşii; Hainele nu stăteau tocmai bine pe el, cravata ca legâtă> în silă spânzura oste-; nită, spatele se arda. In seara aceea doctoriţa îi înJ văţa, bine, pe dinafară, ca. pentrui totdeauna, linia..
' spatelui plecat, â gâtului negru; veşted, a maxilarului uscat ' şi mâinile puse pe speteaza scaunului,
. mari, negre, nu prea. subţiri,, descurajate. 'Şi; toate ;■	;
îi plăceau. Se prefăcea în duioşie, în căldură, în, dragoste pentru fiecare cusur, pentru fiecare atingere, vădită, a bătrâneţii. Nevasta lui, palidă Şi cuminte, cu inul lucios al părului adunat frumps /piesţe urechile mici,. trandafirii, cu., niâniiţfele'. grasă: şi albe încrucişat^ pe genunchi, „asculta liniştită,’ fără ■ , expresie, fără gând. Nu schimbaseră o vorbă toată ‘ sfcara"şi /nici pie*drum’,; până' acasa,-când doctoriţa mersese în urma lor; în zăpadă până Ia genunchi,
> ca; să nu; calce. ;prea\ ^ortootos,; să. ri’o. simtăi , , !Acasă; fata îşi' cercetase închipuirea. Unde era . înţelegerea extraordinară n perechii de peste drum? ;,
mult ia înfăţişare şi pentrucă era animată câte- v
266	LUCIA DEMETRIUS
Poate că se înţelegidau fără' cuvinte, poate, ca aţin*"' seseră o limită* de fericire şi linişte, nemaiajunsă. V * Dar pe chipul lui nu stătea: scrisă fericirea.
începuse să dorească să i se întâmple vecinului ei ceva* o boala, un accident neaşteptat, noaptea de pildă, când să fie nevoie să cheme doctorul cel mai apropiat.. Să intre în casa lor, să-i asculte inima,) respiraţia, îndelung, cu faţa lipită de pieptul Iui,, să-i’ simtă capul, mâinile, în palme. O dorea atât de mult, . încât căpătase siguranţa că se va întâmpla. . $e deştepta noaptea, se ridica pe coate, asculta încordat dacă n’a sunat soneria, alergă la.geam să i vadă dacă nu se zărea lumină prin crăpăturile obloanelor lor. Se culca iar şi îşi închipuia amănunţit . cum va fi noaptea în care o vor chema. Cum va intra în casă, cum va sorbi cu ochii atmosfera în care se trăia* acolo, cum ,fl va privi de aproape^ mult, ca şă-1 păstreze în' fundul orbitelor pentru .. . alte nopţi ca. asta, mai hrănite > de imagini adevărate, _ neînchipuite,
$i pe urmă se gândea la ce va fi fost viaţa lor când erau tăieri. Cum arăta atunci	îndrăgostise, ,,
cum şe. purta când! era îndrăgostit. Toata* graţia lui,
. acum obosită, cum trebue să fi trăit la douăzeci,; la treizeci, de ani, să se fi împletit cu patima, Ue* lua în fiecare noapte viaţa de la început* o construia în -aşa chip încât să fie cât mai frumoasă, mai desă-, Vârşită., Uneori întârzia nopţi dearândul. asupra unfei 1 singure întâmplări care parcă nu era aşa cumtrebue #
-<	,,'W,	;	,
-vVv. ’V- O r-'/-, , .* ”vV.-\ • - ■
, UN "MT DE RECULEGERE
să fi fost, o schimba,. o alcătuia altfel, până când , ieşea perfectă., .
Zelul, exactitudineade la început îi pieriseră. Nu ’ mai avea aceiaş râvnă la dispensar. Aşteptându-şi clienţii acasă, se gândea: „ce bine ar fi să nu vie azi nici unul, să pot sta tot timpul la fereastră”,
pentrucă îl văzuse odată şi la ora cinci pe Stradă, şi cine ştie, putea să mai treacă şi ea să-l piardă.
Către primăvară izbutise să se facă chemată la nişte cunoştinţe noi, care făceau muzică sâmbăta seară şi erau prieteni cu cei de peste drum. După trei sâmbete la care se dusese, înfrigurată, lividă, şi oare i se părusenă goale, cutoată muZicâf lof, pentrucă ei nu veniseră, ; către ora zece se iviseră ■ deodată ţn mijlocul lumii sgomotoase şi vesele. Era ; ! tăcut, neatent ca pe stradă, cu; şi cum nu s’ar fi aflat între oâmeni într’o casă, ci într’o piaţă publică, plina de inşi străini şi ocupaţi de treburile lor. Doctoriţa îşi mutase locul die trei ori, trecuse fără rost dintr’o odaie într’alta, se lipise de oameni ne-
cunoscuţi, intrase nepotrivit în vorba lor, până când izbutise să-i vorbească. Avea o voce gravă şi
puţin răguşită, profundă, fără modulaţii. Vorbea greu româneşte, cu pauze mari, corect. Nici privirea, nici i cuvântai lui nu arătau că o zărise măcar vreodată pe stradă'. N’aveâ ce să-i spună, nu ştia ce să-i spună, disproporţia între ce simţeau era atât de monstruoşsă, că îngheţase.',Ochii, lui vagi albaştrii ţ verzi o aileseseră o clipă* fată interes şi fără înţe- ;
2681	demetoiuş
3 -' ■;... * '( 1
^,apoi‘fiaţia f se deschi^ într’im ^urâs amabil, \ * duelat de' tot pe chipul lui negrii şi grav, sie îneli- * ’ naşe neaşteptat <a să spună un cUvântpoIiticos, di sfială; parcă, ridicase capul apoi puţin obosit,, şi ca şi' cum uitase <căj vorbise pană atunci cu cineva» ’ plecase brusc în cealaltă odaie. băgat, nu cântase: Ascultase, ghemuit ’ într’un fund de canapea, Cântecul altora. ‘ISevasta lui, tăcută i^-'ea/d&cii&DftehiMţ dela venire într’un; fund de fotoliu. Nu schimbaseră nid o privire toată seara. Apoi* la iui semn al lui, , ea se ridicase supusă, şi plecaseră aproape nevă- . ziiţi. „Săraca de ea, spusese mai târziu, gazda, are o viaţă grea”. $i ea se sfiise s’o întrebe mai mult.
Doctoriţa nu dormise toată noaptea. Nu ştia ce drum avea să ia închipuirea ei, şi mai ales |oe " va mai veni acum. Era un pas înainte, fără îndoială, dar ce avea să schimbe? Când îl va întâlni , pe stradă voj- vorbi, vor merge chiar câte o bucată de drum,-împreună, fie chiar şi împotrivă dorinţii lui. Avea să-l cucerească	/şăj^ţ"
deştepte interesul. Cum era, oare cum era omul acesta?	v'ă
A doua zi însă vecinul de peste drum n’o privi Şi n’o salută.. Doctoriţa se încăpăţâna sa creadă că era o întâmplare, dar în zilele -celelalte se petrecu la fel. Se deprinsese acum să meargă în urma lui," să-i privească spatele. larg, picioiarele: lungi, mari, \t. cai;e călcau uşor, gâtul ‘brun, ofilit, .înalţ.-: Acasă^ dupămesele, seara, îşir închipuia acum cum' ar fi' j—~s’ar opri să-i vorbească, dacă ar pleca amândoi
UN 'AN' DE RECULEGERE,
269
pe aleea de sub munte-£au pe drumul de sub stejari care ducea în valea largă, atât de albastra acum, primăvara. Cum ar creşte din vorbele lor o înţelegere, cum' i-ar vedea faţa încălzindu-se, cum iiar t lua îhtr’o zi braţul, cum ar uita în altă seară că e târziu şi s’ar pierde departe, tot mai departe în valea albastră.
Se mai dusese câteva sâmbete la seratele muzicale
; ale cunoscuţilor proaspeţi, şi peste o lună veniseră iar vecinii de peste drum. Ii fusese prezentat iar, spusese o formulă politicoasă ca pentru un om pen-
tru prima oară văzut, surâsese smerit, îşi îndreptase umerii, plecase în mijlocul xmei fraze a. ei pe care n’o auzea. Apoi cântase. '> Prefăcuse lumea în altceva, existenţa în ceva mult mai limpede, mai limpede dureros, mai clar descătuşat, mai adânc, mai plin de fost. Cântecul lui avea o luciditate şi o masivitate, o blândeţe nemaiîntâlnită. Pianul sub' mâna lui avea un glas nou. Se ridica, închidea pianul, n’auzea aplauzele şi cuvintele entuziaste ale celorlalţi, fugea în capul opus al odăii, încruntat, obosit, aprindea o ţigară, apoi se repezea iar la pian, vântura repede notele, deschidea iar capaoil şi mai \ cânta ceva.. Musafirii obosiseră, .plecaseră pe rând, , rămăsese gazda, soninorctasă, doţctpriţa şi el cu nevasta. întorcea din când în când faţa Spre ei, de pe care să ridicase parcă o mască, faţa aprinsă, cu ochi care. priceau făţiş, şi lămurea ceva apoi cu multe cuvinte, ca: un om trezit dintr’un vis greu, Care, însufleţi^ vrea să-l povestească. Târziu de tot,
270	: LUCIA DEMETRIUS
se hotărîse. să plece. Plecaseră toţi trei. EJ mergea înainte,' fumând mereu, recucerit de tăcere şi tristeţe, doctoriţa în urmă, cu nevasta tăcută şi tristă. Femeile schimbau din când în când câte un cuvânt între ele.' Mirosea tare a primăvară. Parcă toată pădurea de pe dealul din dreapta îşi trimesese, mirosurile de lemn, de putreziciune,, die verde crud în strada lor. Ii spusese la despărţire câteva cuvinte stângace, grele de febră, despre felul cum cânta. > .
. Se înclinase adânc, puţin strâmb, grăbit. Ii spusese nevestei lui că ar vrea s’o mai vadă. Ea murmurase ceva la fel, care nu angaja la nimic. .
Şi a dioua zi, pe stradă, n’o văzu sau n’o eunoscu.
Doctoriţa îşi pierdu orice echilibru. Căutâîid'u-şi bolnavii la spital, operând abcese, pansând, gândea, cu ochii deschişi, cum ar fi dacă în vara care , începea, ar fi recunoscut-o deodată, ar fi citit în ea ■' adâncimea, absolutul sentimentelor ce îi purta, ar fi avut nevoie de ele.- Unul din cele două cazuri pe care le pusese sub observaţie de când venise în oraş, se înrăutăţise atât de tare încât trebuise să fie internat într’o casă de sănătate din Sibiu.
Era o fetiţă cu ochi de castană coaptă, sperioasa ca un iepure şi delicată, care se ataşase dc ea pătimaş, t Părinţii o rugaseră să o ducă ea la spital, pentrucă de altcineva nu s’ar fi lăsat înşelată. Doctoriţa avea impresia că dacă fetiţa ar fi fost in alte mâini^ nu în ale ei, n’ar fi fost acum la balamuc. Şi ca să scape de remuşoari se, pierdea întir’un vis absitrd^ în care domnul cu ochi verzi o lua cu el în Italkf,
UN' AN.. 1>E RECULEGERE
2?î
o iubea, nesfârşit. Şi mergea, în fiecare clipă a zilei, cu el, pe dealul din Fiesole. | i Venise vara. Porţile casei cenuşii se deschiseseră larg ca să iasă în aceiaş. trăsură cucoana palidă, cuminte, cu bagajele ei. Băiatul cam se ivise la începutul vacantei şi pierise pe urmă trimes undeva, „Nu e fericit cu ea”, puseseră prietenii lor comurii. Şi doctoriţa începuse să vadă în casa cenuşie o por, veste de dragoste nenorocită, pentru o femee rece, indiferentă, sau o poveste tristă în care bărbatul liu-şi mjai putea iubi nevasta pe care o iubise cândva. Schimba istoriile după voie.
> Acum;, prin geamurile.; larg deschise ale casei de peste drum,'se revărsa zilnic muzică în strada îngustă, încinsă. Cât era încă lumină se trudea, pre-' făcută toată în ascultare, în atenţie, să audă prin geamul deschis clavirul din casa cenuşie. Nu prindea mai nimici obosea. Când se întuneca, trecea uşor drumul şi se aşeza sub fereastră, lipită de zid. Nu mai ştia ce cântă, nu mai ştia cum cântă, dacă. era frumos sau nu. Vecinii, trecătorii începuseră, s’o ştie. N’o presupuneau îndrăgostită de el, privindu-1 nimănui nu i-ar fi venit aceşt gânid* dar o* credeau. năucă. Mica clientelă pe care şi-o . făcuse, se risipise. Nu mâi aveau încredere în ea.
Dispensarul i-ar fi îngăduit o lună de concediu, > dar nu se îndurn să pled»' atâta vreme cât el era în oraş.. Zilele se scurgeau. încete ca viermii, umede şi calde ca ei, şi nopţile picau grele de muzică, e Şi suferinţă,, Doctoriţa începuse să ad .şe;
272
LUCIA DEMETRÎUS
mai îmbrace cu atâta grijă, să uite să se pieptene.
Se scula greu, muncea cu trudă» cu neplăcere. Se urâţise., de tot, ca după o boală.grea.	’k- _ - '
Când începuse toamna, al doilea caz al docto-Ţiţei ;se înrăutăţise. Bolnava ri’o mai putea suferi, refuza să mai. stea de vorbă cu ea, plângea când o , vedea intrând pe uşă. Părinţii o vestiseră că , vor încerca s’o vindec» cu alt docitor. Caetul cii „Contribuţii la psihologia copilului în epoca de pubertate” rămăsese oedeschis de vreo oşjaşe luni. Intr’o zi doctoriţa se gândi să-i scrie domnului, de peste, drum. Ca un vas de sânge sugrumat până atunci şi cârd la atingerea bisturiului împroşcă un val fierbinte* nestăvilit, aşa curgeau cuvintele până atunci rostogolite doar în gânduri, acum libere să izbucnească.
Ii scrisese tot, cum depindea întreaga ei viaţă de, 1 mişcarea lui regulată de ceasornic, cum nu-1 ştia, cum îl presupunea, cam* mă .«le de bine. Nu-i; cerea decât să afle odată, limpede, fără să mlai uite, că. ea există, şi să-i Vorbească din când . în câiid, ca oricărui om cu care poţi schimba im cuvânt. Trimesese, scrisoarea cu poşta, apoi aşteptase la geam să vadă factorul intrând în Curtea lui, .îrichipuindu^şi cum o va . citi, cum se vâ mira, -citai îi Va place gândul că e atât de iubit, cum se vă opri a doua zi în drum să,-i spună un ,f	-piPate.! la el să4 vorbească îndelung, (pald,.\deş^^	iei care nu treb^e să sef.
oprească aici, despre viaţa lui de singuratic, despre prietenia;, lui ‘ ,pe care, i-o poate da* oricând,. ş? cum
.un An de reculegere ,
îi vor fi ochii atonei când va vorbi aşa, cţim1 i se va tărăgăna glasul adânc, • cum va mişca mâinile.
Şi apoi urmau ahi, ani mulţi de prietenie calma,, de înţelegere desăvârşită, de bucurie înaltă. Şi văzuse feciorul intrând cu scrisoarea ei. A doua zi. se gătise cu grijă, suportase febril, greu, orele de dispensar, dar la prânz, pe stradă, nu-1 întâlnise. Nici a doua, nici a treia zi. Trebuie să fie bolnav,
' îşi spunea doctoriţa, şi-şi închipuia că aşa, bolnav, el îi va scrie o scrisoare cuminte, frăţească, pe care are s’o primească azi, mâine.
A' patra zi, după ce luase strada în .lung şi în. larg, o apucase bezmetică pe alte uliţi, la întâm-- plare, prin ploaie, Ifăirai, :să ştie. unde calcă. Şi cum ridicase ocbii spre oerul ud şi murdar, după ce privise mult noroiul şi bolovanii, îl văzu deodată v înaintea ei, vienind ca totdeauna, cu umerii largi, puţin legănaţi, cu pălăria verde, mică, pe ochi, cu fularul puţin mototolit la gât. Erau pe altă uliţă ‘ decât cea â casei lor. Ei n’o privi, nu încetini, nu grăbi pasul, dar când trecu pe lângă ea, se . lipi aproape de perete şi de sub pleoapele plecate ochii licăriră oblic, ciudat, verzui, a teamă, a grijă, a neplăcere. Doctoriţa Se opri pe loc, îl .privi cum se. duce, leu umerii mai ridicaţi, cu gâtul plecat, ca un om ce se teme să nu fie urmărit. Cam prin { mijlocul! străizii intră pe pparta mică a unui zid , hmg, înalt. Fata îşi dădu seama că trebue să fie 1 spaţele grădinii casei cenuşii: Venea acasă la. el,
274
LUCIA
DEMETRIUS
ptacţariţa se (fusese'şi se aşezai v» Nu ’ niai numărase ceasurile, ' dâr târziu, poate după miezul nopţii se hotărî să mehee acest an de Te- ■ v , culegere şi să plebe din oraş. Să se ducă nici ea nu ştia unde, dar să nu miad fie aici. Vedea, ca pentru prima oară, fundul mocirlos de nenorocire îr. care se cufundase până la gură. Carieră, vocaţie* muncă în folosul altora, celebritate* toate cate o însufleţiseră venind aici, îi apăreau ca nişte amin- y tiri foarte vechi, de mult uitate,; peste care călcase *„ în neştire, pană le zdrobise. Măsura adâncul de umilinţă, de prăbuşire în care lunecase fără oprire, şi nu-i dădea de fund.
Peste două zile îşi încărcase uneltele puţine în-tr’un cufăr, şi se tâlrâse spre gară ca. o vită trasă de, funie. După ce pornise trenul, se ghexnuise într’un : colţ de canapea, fără să se mai uite înapoi la oraşul de sub murite, şi înce^iusesă ' toareă în gând o întâmplare fericită^ în care veneai dela început, ca pentru prima oară în oraşul lăsat în urmă, îl cunoştea simplu, .firesc^ din primele zile, pe domnul din casa cenuşie, care se îndrăgostea de ea,; şi îi spunea, v pe când luna spărgea'norii cu o trâmbă aurie de raze, îi spiunea... - Şi doctoriţa rânduia cu deamă-nuntul cele mai frumoase cuvinte de dragoste, le strica apoi ca pe o casă de cuburi şi le clădea iar.
NOAPTE DE GARDA
/ înc^e să se întunece şi nu putem1 aprinde lumina decât în camera de gardă1, bine camuflată.
E1;; fostul secretariat al şcolii. Restul spitalului intră vv încet în întuneric. Infirmierele de peşte zi au ple--cat acasă. Surorile de noapte îşi iau saloanele în primire. începe viaţa ciudată, lentă, caldă, chinuită a nopţii. Saloanele poartă: numerele fostelor clase. Mâna îşi aduce aminte de clanţa lor, la a Il-a greu de deschis, la a Vil-a puţin căzută* la a VI-a B,
. uşoară ca şi cum i-ar lipsi resortul. Când le deschideai J atunci, seara* te lovea un miros cald!, obosit, die ^ . praf din podelele prea bătute de atâtea picioare nelinişte, de cerneală, de hârtie. Lumina venea ide prea sus, din becurile raie^ spânzurate de câte . un fir, urâte. Acum mâna'apasă conştientă dinainte de rezistenţa clanţei, fără ajâtorUl gândului, şi între fulgii scămoşi de scară, cafenii* se iveşte turmă 'albă a păturilor.; Miroase a medicamente, nu încă taie* . şcoala nu s’a îmbibiat înoă de mirosul de spital. începem primul tor cane neînchipuim că va ţine ,
276	t LUCIA DEMETRIUS
^	. 1 ■ , ' ■'	■)	'	\	' , ’ , ■ , -I	:
un sfert de ceas, cu gândul să facem' câte unul din oră în oră. v-;".	■ ^ â-â,''
In primul salon oântă încet, cu of-uri lungi,, Daclic, un ţambalăgiu fără un braţ. E' un ţigan mie, gras, ou ochi şi dinţi lucitori. Râde toâtă ziua, , le cântă bolnavilor şi. iie invită' şi pe noi „Sa ne tacă o cântare” când om vrea. N’are sa mai poată ''-cânta la ţambal, dar gândul ăsta nu-1 pătrunde. N’are nimic bolnăvicios în el, nici no pare că 'a suferit de Curând o operaţie. Celalalt cu braţul tăiat, de la salonul II, Badea, în ziua în care trebuia . să-i cureţe raqia de muguri, mi-a explicat „când vine o durere după alta, se aşează peste ea, dacă mai vine una se aşează tot deasupra, şi aşa la rând, dar la urmă când vine una măre de tot, aia se aşează pe inimă şi mori. Azi, dacă nu mă adoarme, eu am să mor”. A fost adormit, şi n’a văzut bietul Badea că nu-mori când vine,o durere , mare. Pe . faţa lui di® o, frumuseţe blândă se vedd ; ' gândul continuual infiTmităţii care are să-i schimbe viâţa Dumnezeu ştie cum, dar nu ni se plân^ -nouăi ■ Aproape toţi niu se. plâng. Numai Dumitrescu, din ' fundul salonului li* cere tot timpul câte" ceva său soooteşte că tot ce' i se face» este ‘rău făcut, şi că, ■' inai .repede îi vindeca o babă talpa găurită din care lipseşte un os. Ceilalţi tac, cu smerenie sau cu ne- ' 'â'iîiicredere.i>i<■ "■ ’
' Eî ceasul înainte de somn, în care toţi f vor^eaie . ' ceva, apă, sau încă' o pernă. Sau o ţigară. înaintăm . încet, ne întoarcem-înapoi .'eu lucrul eeint, se în-
ii"-.:
:,] : •	■ :;;■■■;■'.. ■;.. ,;' ';>.': -	■■	: '•	. -	**	. z^.	:;
NOAPTE DE GARDĂ
277
. tiinecă de tot. Saloanele sunt de. o parte a unor culoare lungi* care de partea cealaltă dau, cu un geamlâc, spre o grădiiiă interioară pătrată, ca de mănăstire florentină. Aici ne plimbam iama, când ne era închisă grădina mare, cea plină de castani.
Cei . care pentru nevoile cele mai umile sau mai urâte s’au sfiit să ne cheme peste zi,, cu toată truda noastră de., a le lămuri că n’au de oe să le fie ruşine, ne strigă acum', pe rând, când întunericul li se pare lor că îi acopere.
Avem un Salem întreg cu răniţi, puşi în aparate de tracţiune. Ei o imagină ciudată, de cameră de tortură savantă: la picioarele fiecărui pat stă lin fel .de ghilotină de care spânzură un picior, amân-' , două, un braţ. Răniţii sunt tăcuţi, covârşiţi. Nu se •' 4^t. întoatce, iiu;	îşi pot privi numai
, de jos în sus piciorul spânzurat, bucata de cer prinsă în geam, încadrat şi el în pătratul uscat al f aparatului de suspensie. Atât. Celor care vor apă,
‘ lă ţii cana pe piept şi îi ajuţi s’o soarbă printr’utt tub întors în unghi.
In fund de tot sunt cele două1 saloane cu răniţi grav, cu septici, cu cei pentru care nu mai e mare nădejde. Miroase atât de tare a descompunere, a puroi, a deşinfectante, că ţi se face aproape rău în ! primele clipe; Te rezemi, ţi se răcesc mâinile, te apucă o greaţa grozavă, şi după un efort izbuteşti să te ţii .drept. Aici au rămas ferestrele închise şi lămpile aprinse,, pentraca ui fiecare minui se poate : întâmpla ceva. Nici un pat nu are înfăţişarea obişr
278	LUCIA. DEMETRIUS'
nuită a unui culcuş omenesc în care se doarme. Unul dintre răniţi sta cu picioarele sus de tot* cu genunchii ridicaţi, depărtaţi; a primit , un glonte în vezică şi are, o rană deschisă cti hin tufei 'la iveală. Altul are braţul pus pe o aripă mate de. lemn şi toracele în ghips, stă ridicat,-ţeapăn» istovit. Altul stă pe brânci de când a venit, de doua săptămâni* are pulpele şi fesele pline de răni. Când îl întrebi ce mai face, ridică încet spre tine o faţă îndurerată* galbenă, răbdătoare şi spune: „mai bine, mai bine”* şi din el porneşte un val de miros de puroi; Păturile, cearceafurile nu pot sta drept pe.trup şi po-> ziţiile oribile în care sunt culcaţi. Toate sunt mototolite, răsucite,/ca ei, sufe lumina gălfeue* bolnavă, ; puţină. Unul cu umerii puşi îu ghips ne roagă să-l ' întoarcem. E greu ca plumbul, ca pământul şi mi- V roase fierbinte a puroi, are şi o rana infectată la picior. _ A"	’ X:^
Ieşim în grădină să fumăm o ţigară, să ne cureţe seara rece masca asta puturoasă de pe obraz* îna-; inte de a ne sui în saloanele de sus, în fostele durmitoare. Aici, în odăile astea două, unde sunt acum . . cazurile grave, erau atunci clasa VII B.şi biblioteca. Aici, Sbakespeare, te-am cunoscut şi te-am iubit. Era atât de teribil, de frumos, tot ce cuprin-deai. Acum, pe locul unde erau cărţile, unde eram noi bete de emoţie şi extaz, îi putrezeşte încet genunchiul lui Tudoran şi urlă omul ceasuri întregi când doctorul* dezolat de starea lui, îi! schimbă fi- ' tilul, îi curăţă îjncheetură. Dincoace era clasa VII B.
*	•	' ţc
\ , »;
NOAFIŞ
DE GARDĂ
;\Aici parcă toate, deodată^ ne-am făcutbhisc o pe*1*.' şpnalitate omenească. Aici, în banca întâia de lângă geam, stătea Viorica, prea expansivă, inegală şi in-doherentă şi atunci, care după o tinereţe zbuciumată şi pasionată s’a sinucis. Dincolo, langă sobă, Titi, cu coadele ei groase, roşii pe cap, cu ochi de
castană coaptă1, care învăţa bine şi era supărător de conştiincioasă şi liniştită. A murit şi ea, tot liniştit ;şi conştiincios cum a trăit, pentrucă muncea mult, câştiga puţin, n’avea prieteni, şi când1 s’a îmbolnăvit n’a avut cu ce să cheme doctorul şi a lăsat s’o cuprindă boala. Au murit şi Gabi, şi îe-ţiţaî şi Coca, prea multe şi prea devreme. Am ieşit numai de . doisprezece ani din şcoală. Acum stă în mijlocul clasei, ridicat pe perne multe un fel de bef duin cu faţa trasă, cu capul acoperit de un prosop, cu pomefi ascuţiţi peste gropile cafenii ale o-brazului, cu ochii lipiţi. Din toracele' bandajat tot, printre feşe, iese un tub de cauciuc care ajunge . jos pe podea, într’un vas de sticlă unde pica încet, sângele grămădit în pleură. Sus, pe estrada pe care
era catedra, stă izolat un băetan cu ochii mici, speriaţi, cu capul ascult. Are numai râie. Plutonierul pe care l’au mutat cri cu targa din salonul I aici, cu un măr. pe perna, lângă obraz, şi cu mâinile moi, tuşeşte şi scuipă puroi. Şi-a păstrat ceva din demnitatea plutonierului între soldaţi, are căpătâi înalt, şi ochi severi. Tot aici, în clasa asta unde se petrec acum lucruri atât de limpede dureroase, unde i se alege pe faţă între moarte şi viaţa, ce vagi erau ;
280	, LUCIA .qEMETRIUS
atunci toate, şi ascuţite. ni acelaş timp. Toate lunecoase,	ţipător die dureroase şa^
de vesele. Pământul Iste clătină nisipos sub / picior ' şl totuşi care dintre noi n’ar fi crezut că o/şă ajungă la capăt? Şi au rămas pe drmm De ce ăle şi nu altele? Fetiţa V..., care, lua lucrurile ăşa de fără silinţă, de Uşor, de superficial, ca şi cum.' seriozitatea îf era necunoscută, a avut o moarte grea, o agonie lungă şi a răbdat-o frumos, cu nobleţe. N’aş fi ştiut nimic despre ea, dacă în ultima vacanţă mare n’aş fi întâlnit-o la. un ceai colegial, şi dacă, cântându-mi la pian, nu mi-ar fi .mărturisit că a trăit o dragoste mare pe un vapor în drum spre Constantinopol, şi întoarsă în ţară n’a mai ştiut nimic despre el1. Mă uluise, eu nu trăisem1 aşa ceva, era minunat, şi faptul că mi-o povestea zâmbind şi făcând game, mă făcuse să o văd tare şi eroică. Biata Fetiţa, bine că a trăit şi nimicul ăsta de proporţii fantastice pentru ochii celor şaptesprezece ani de atunci, .pentrucă poate cei doi pe care .Ta mai trăit nu i-au mai dat nici un miracol.
Pornim iar pe diluare. N’avem nevoie sa aprindem lanternele, cunoaştem drumul, l’am. făcut şi în vis de atâtea" oîri de; atunci» Intr’un salon cineva geme tare de tot. Stă pe marginea patului şi şe jeleşte. Âre braţul pus pe un aparat care i-1 ridică în sus ca Oi aripă în sbor şi îl doare rău, umflat, ţeapăti, plin de capete de tuburi pe ies din canto şi în care . băgăm, cu o siringă mare, un'desinfec-ţant. NuTvăd la faţă: i-am luminat braţul qp lan-
NOAPTE DE GARDĂ ,	281
terna şi îl atid cum se jeleşte. încet: — „Tată, tată! tată! unde eşti tată?”.	,
Ai nevastă?, îl întreb.
—. Şi' copii?
, ■— Cum de strigi atunci numai pe tata?
— Păi copiii ce să-mi facă? Ei sunt iniei. Tată, ţaţă;! -Unde eşti tată?
Nu mai e el cap de familie, s’a întors la copilărie, cere ajutor dela cine a învăţat atunci că e tare. Mai avem încă sirop şi limonadă în răcitor. II întrebăm, îl rugăm să vrea ceva, să-i putem face o plăcere. Nu vrea nimic; abea când ne depărtăm spune: „Şă-mî daţi, dacă vreţi, bomboane”, şi când ajungem la uşă: „da să fie de alea bune”. Ni se strânge inima. Omul e mare . cât un munte, şi tot ce spune e copilăresc.
Cum a început să se răcească, îi acoperim cu pledurile adunate la picioare. Dorm greu, dezarmaţi, căzuţi în fundul somnului fără apărare. Nu mai miros urât ca cei din sălile de jos, din fund, . miros cald a pământ, a pâine, a animal. Simţi pentru ei tandreţea lipsită de sensualitate pe care o poţi avea pentru' bărbat şi mila pe care o simţi pentru copii. Ţi sie şterge tot restul lumii din cap, tot ice e al tău şi al vieţii tale şi te prefaci toată în atenţie şi devotament pentru bieţii oameni slabi. Asta parcă ar fi trebuit să faci totdeauna, de la început,-aiei e rostul tău, pentru asta eşti făcută.
282	LUCIA DEMETRIUS
• Ii luminăm pe rând cu lanterna, şi somnul parcă , le e resemnat şi hotăfît: ;,acum, ce-p fi, o fiîhai să, dorm”.	.	/■;:
Când ajungem Ia capăt şi coborâm jos* vedem / că au trecut două ceasuri de când am început turul, două ceasuri de Când n’am mai văzut salonul I şi o luăm de la început. Âu miai adormit câţiva* dar cazdrile grave sau cei cu ghipsul pus do curând • n’au să doarmă, poate, toată noaptea. Gavrilă, altul cu braţul pus „ÎU avion”, cum' spun ei patenei, .azi . de dimineaţă! Ja pansament, în toc să strige de ' ■ durere când n’o mai putea suferi, şi-a plecat capul 1 în jos şi a început să plângă cu suspine şi lacrimi mari per-obrazul lui rumen şi plin. li atârna' capul• mare şi .ras peste pieptul larg şH udiau lacrimile cămaşa. Cum or fi, Doamne, oameni cari îi chi-nuesc pe plţii cu vrere, cu ştiinţă, câpdl suferinţa,.; dnar venită de sus, c aşa de greu de văzut?
Au început şă întrebe cât e ceasul, dacă. mai '
- c mult piână la ziuă. Nu, ne îndurăm >să le spunem că n’a venit încă. miezul nopţii. ‘In fund, la septici, aceeaşi încolăcire dureroasă' în:' care; descompunerea ,' lucrează încet şi continuu,; ca în lemn carii. Parcă suferinţa încarcă aerul, se .face tot greu, pături pături de-suferinţă până în tavan, apasă. Ochi stinşi
•	sau arşi de febră privesc din fiecare .pat. Mâinile care au încă miros dc pământ, mâinile dibaoc, grele, care n’au stat nidrxlaţă, cunosc acum, pentru prima.
•	oară, odihna şi zac, ca nişte frunze galbene, groase, de came, peste cearceafurile ghemotocite. Picioarele
NOAPTE, DE GARDĂ	! 283.
care au alergat stau răschirate, pământii, fără rost. Oamenii nu mai vor nimic, nu mai răspund când îi întrebi, stau răpuşi, mistuiţi, fulge-aţi de durere, în fundul zădufului duhnitor, în fundul dezolării.
Şi credeam atunci, aici, că sufăr. Aveam, 17, ani şi toate lirele vieţii păreau atât de greu de descurcat. Trăiam şi constrângere şi datorie, chinurile tinereţii, şi neînţelegerea mea care se rănea nedi-baoc în toate întâmplările, şi platitudinea altora sau cplţaroşia lor, de care te loveai mereu, şi toate excesele de entuziasm, de sensibilitate, de tristeţe, care te foc atât de ridicol şi de nenorocit. Eram îndrăgostită, da, sigur, eram, şi ce drum lung făceam • de lâ sentiment la noţiunea lui, de la înţelegere la expresie, de la cuvântul altuia la simplul şi săracul lui sens. Ce semnificaţii uriaşe, ce întâmplări mărunte. Gheoighiţă. ăsta. de .aici, căruia i s’a tăiat piciorul, îşi priveşte nenorocirea mult mai limpede şi mai simplu. Mi-a spus ieri: „bine că nu mi-a tăiat mânişoarele, că nu mai aveam cu ce mă spăla”. A putut găsi aici şi un bine. Mă întreb dacă azi, tăindu-mi-se mie un picior, aşi putea fi mai nenorocită decât atunci când în banca întâia, pentrucă eram prea mică (ce dramă pentru un adolescenţi), priveam jpe geam în ora de latină şi voiam sa mor, pentrucă îmi închipuiam că nu există leac pentru cruzimea omeneasca sau pentru inegalitatea claselor. Nu, sigur, n’aş fi mai păgubita, nu m’aş rostogoli într’o mai adâncă prăpastie de iremediabil.
La , miezul nopţii sună o alarmă. Ne repezim în
284	LUCIA DEMEŢRIUS
saloane să stăm cu răniţii* sa nu-i cuprindă cumva panica. Nu le e frică* dar sunt atenţi, concentraţi, cum trebue şa! fi fost' acolo, în foc. Se ridică în capul oaselor cât pot, feţele li se trag de o teribilă gravitate, încerc să vorbesc ca să-i distrez, şi mă roagă să tac, vor să audă*. să deosebească avioanele... rly ; ’.'t	v?;‘ fV,' v- ^ '■'] f:.'v ■"
In uşa Vorbitorului stau una lângă alta, ca nişte stafii speriate, de oameni, câteva pedagoge rămase peste vara în şcoală, care lucrează şi acum pe Ia cancelaria spitalului. Le cunosc bine, au îmbătrânit aici fără rost, fără o viaţă a lor, fete fără iubiţi, ou părul rar, cu pielea uscată, cu pantofi largi în ■ picioarele subţiri, ţepene, obosite. Una era rea, alta moale, alta părătoare. Stau ca păsările în ploaie în gura coteţului, somnoroase. Saloanele sunt atente, treze, tăcute. Spitalul tot e parcă sub cerul larg* negru, cu stele curate, lucioase, o ureche mare, gata să soarbă. Şi nu se aude nimic. A doua sirenă sună lung* pedagogele îşi strâng pe ele cămăşile lungi, / capoaiele triste, şi sue în odăile lor* orbăcăind, cu coadele pe spate. ' vt ^	■
Răniţii care pot dbrmi au adormit iar b loc,
. plin, grăbit. Cei fără sOmn . se jelesc încet, lăsaţi : iar durerii lor. Începe să fie foarte târziu. Liniştea e adâncă şi rece. Când intrii de pe coridor în grădina mică din mijloc, te .cufunzi parcă într’un puţ parfumat şi răcoros. Acum viaţa noastră se petrece afară, pe stradă, în casă, în doi, în trei, îş> mulţi. Atunci era toată închisă înăuntru, zbuciumată fără
.'ffc;

NOAPTE DE GARDĂ	285
sgomot. .Se lovea de pereţii pieptului* buimaca. Se pornea primăvara să se deslănţue despletită şi ce grozav era'atunci minatul aşteptat toata ziua în care /trebuia să stai în bancă, trebuia să ştii carte, tre-: buia sa taci, -trebuia să răspunzi, să mănâci compot*
\şă faci gimnastică, trebuia, trebuia, trebuia plană la urlet!, minutul în care jeşeai pe poarta şcolii, seara la 7 şi plecai acasă. Drumul, vântul, norii care aler-gâu pe cer, pentru multe dintre colege băieţii care 5 ieşeau dela liceul dle alături; nu, nu, bucurii egale cred ţa nu am mai trăit de- atunci. Cum ar fi să ■ mă întâlnesc la coiful ăsta de culuar cu Dida? Nu, nu m’aş speria dle Ibc. Nici în miormânt nu^s’a putut schimba trupul ei de sabie: de argint, capul ^dechiparoasă,inintea ei cristalină,, strălucitoare, firea > / ei vie, nervoasă, limpede ca jocurile de apă. Cum ' ’ i-ain, acordat, toate, de la început, viaţa cea mâi bună, mjai luminoasă, mai biruitoare, cum ne-a uluit , moartea ei, cea mai Surprinzătoare moarte din câte , ne-jau lovit vreoidiată.
. Plecăm iar la saloanele de sus. Einau| pe atunci, în odăiţa care preceda fiecare dormitor, un pian pe care toată: dupămasa se exersa. Din grădina dle mănăstire florentină le auzeai, de la 2 până la 7, tiris^elte’ ^adtţte,ţ.-<3ixi^â|nîcl! <& r mărgelele rupte. Algebra, latura, chimia, toate se. ţeseâu pe urzeală die game.
/. Răsuflăm «uşurate. Ţiganul mie peste care a tre-un. tanc, spune. el* care horcâe dle două1 zile şi •' nu închide- pleopele peste ochii roşii, aproape ieşiţi din' /orbitele negre ca pământul, a adormit şiresH
286
, LUCIA DEMRTRRJS'
piraţia îi ie- limpedie ca a noastră. A adormit' Şi oel cu friguri, şi cel cu piciorul tăiat alaltăieri, dar a trebuit jsă i se facă o injecţie cu morfină de cătrcinternulfandosit, în halat de mătase vişinie, furios când e sculat din somn, îngâmfat: cu surorile şi detreabă cu bolnavii.
• Numai cel cu braţul în patenă. stă tot pe marginea patului şi îl strigă pe tacă-său. Rămân lângă el să-I mai ţin de vorbă, dar nu isbutesc să-l fac să-şi' uite nici o clipă durerea. Oboseala noastră lucidă s’a prefăcut în nervozitate, în febră. Omu| din faţa mea se răsuceşte pe marginea patului. Mâna fl arde, spune el, curg din ea şerpi dă foc, cuţite, şurupuri. Spune atât de bine cum îl doare, cât de continuu, die mereu activ, fără răgaz îl doare, geme aşa de [adevărat, atât de nou şi spontan şi altfel fiecare geamăt decât cel care l’a precedat, că simt cum şe ■ apropie,cum ',’fe lângă mine, înmine, gata să jmă innece mila cea mare. Nu e mila cu care treci dintr’un salon în altul făcută din tristeţe şi duioşie, din compasiune şi devotament, e mila cea mare, în care se topesc disperare, urlet, desorien-tare de om primitiv. Cesă-i fac? Ce săj-i fac? ’ E altfel decât atuiici când te doare pe tine. In minutele astea răul e nrai ră|u. Iţi frângi pe întuneric mâinile de desnădejde, cauţi ceva ce nu e de găsit, cu rătăcire, îţi vine să iei omul în braţe,. să alergi cu el, să rupi ceva dinuăuntru, .din piept, de acolo de* unde doare, să-I înfăşuri aşa cuişp l-ai
NOAPTE DE GARDĂ
w
în propriul tău suflet. Ce să-i fac? Ce să-i fac? II doare de la degete până Ia umăr,1 tdată carnea * prin care alergă şi se adună infecţia, şi toată aripa asta de durere ridicată în sus, îl trage după tea, nu şi-o poate aduna lâjugă ăl, cum te ghemueşti tot peste locul dureros ciâjnd e liber. încerc să mă gândesc că e poate un Om hain, o brută. Că e rău la el acasă, că îl lasă pe taică-său să mioară de foame. „Au! Auuu!”, face omul dlc lângă mine. X’are însemnătate cum o fi, îl doare,
îl doare, i-auzi!, şinu-i poţi face nimic.
Eri mi-a {povestit Diabp, cel cu piciorul tăiat, că , se ,temea să jniu-1 lase nevasta când l-o vedea ;; ■ aşa, dar s’a liniştit Duminică, pehtmcă ea a venit „ tocmai din Mehedinţi să-l vadă, cu o găină friptă şi. cu un mănunchi de busuioc.-Nu, l-a lăsat, dar , era cU putinţă să-J lase. Va să zică' :aşa - Sunt' ei.
Şi ăsta poate, cu mâna lui, o fi furând, şi-o fi bătând nevasta Ia bbţie, o fi călcând-o în picioare, cum ăm văzut odată unul lă‘ Valea Mate.
,:./W;Eu nu mai pot până la ziuă, nu mai pot!
Eu nu mai pot, tată!
Doamne Dumnezeule!, fă să-i treacă puţin, măcar puţin, Doamne Dumnezeule! Cum se poate atâta
’ duret^^-W';^
Cdborîm jos, cu picioare nesigure, cu capul vuind.
E linişte -ca ’ într’un pusău, ca şi cum numai noi am trăi, îngheţate şi tremurătoare, umbre â^tate, ■ în toată casa ăsta fierbinte. Pe la colţurile culuareîpr ■ surorile ghemuite pe scaune, încotoşmănatc în haine
288
LUCIA DEMETR.IUS 1	‘	!
groase, aşteaptă ziua. Plantonul cel bătrân a adorr mit 'cu felinarul $1 o ploscă lângă ci. In saloanele ' septicilor, minune, au mai aţipit câţiva. Uşor, O, atât de uşor e somnul lor chinuit, subţire ca pânza de păianjefr, că paşii noştri dacă, ar fi mai grei i-ar t-trezi. Alţii stau, cu cehii’ pe tavanul greu, epuizaţi. Neram deprins cu mirosul lor. Ne miros şi mâinile şi hainele' şi părul. Plutonierul tot scuipă şi tuşeşte, cel cu genunchii ridicaţi tot geme, cel în pieptar de ghips îşi .trage respiraţia greu, ca pe un fir cu noduri,
• care se rupe des. Unii te privesc cu nădejde, ca şi cum ai putea stă le spui ceva bun, sa le spui măcar că s’a făcut ziuă, alţii nici nu se uită când le vorbeşti. Cel care stă pe brânci, cu faţa lui umilă şi bună, a adormit aşa, ca o broască. Dacă şi ceilalţi ar adormi puţin, numai puţin! Când eram în clasa , asta, vedeam pe geamuri castanii din grădina mare.
Ce a ieşit din aspiraţiile de atunci? Câteva au copii,.
, cel puţin ele au realizat ceva. Ce curios şi-au ales bărbaţii, ce nepotrivit pentru un oicbi străini. Cum sfaU deprins cu nedreptatea, cu jumătăţile dc măsură, cu compnmiişul, cu nevoia şi sţima pentru Imn, impuritatea. Nu toate la’ un loc în fiecare viaţă^j dar destul pentru a nu mai semăna cu ce credeam,, voiam şi tindeam atunci. Realizasem la un moment o . conştiinţă de grup, o tărie, o eleganţă de caracter Comună. In jiiltijmul an aici, în clasa astă. Se trăiau întrebări, răspunsuri. Pe. urmă s’a trăit,! s’a murit >Ja "nemeiealiăV A'.'venit' înţelesul avantajelor/, prac- *
'' ticului, stabilităţii. In grădina pătrată începe să se <t
ţ,:/,...
NOAPTE DE GARDĂ	289
invineţeaiscă aerul. Seamănă acum şi mai mult â fântână deajsupra căreia cerul se luminează.
Ursu, treafe: pe Semne tle câtva timp înainte de intra!rea noastră în salon, mă chiamă. E un băiat înalt, cu cap mic, cu ochi verzi, sălbatec ca o fiară tânără. Când îl doare braţul, nu rabdă nici să pui mâna pe el. Se scutură şi mârâie. L’am dus eri la cabinetul dentar al şcolii şi a sărit de patru ori de pe scaun când a văzut cleştele aproape. Acum stă car un popâlndjăiu în mijloicul patului. ,^Aş vrea o pătlăgică roşie”. Nu s’a luminat însă bine de zi, -bucătăriile sunt închise. Ce să-ţi fac Ursule? Mai aşteaptă şi tu. Lângă el, cel cu bărbia rănită vorbeşte prin somn tare, prin pansament. Vorbeşte toată noaptea^ de cum se culcă'. Marin, care are un braţ în ghips şi celălalt paralizat, doarme cu ele pe piept, cu faţa limpede, cum îi e şi ziua,; când e hrănit în gură şi spălat de noi. Nu vorbeşte şi nu cade pe gânduri. Când pri-ai dictat însă o scrisoare către maică-sa, m’a jiugat să-i scriu că e iă!nit uşor şi are să se facă iute bine. Dincolo de faţa asta fără expresie, de tăcerea asta care nu însemna nimic, o delicateţe de om foarte civilizat.
. Deschidem fereastra eatoerii de gardă care dă spre peluză şi poarta spitalului. Pş jos, lângă gard, în stradă, stă o femee cu un copil în braţe şi o boccea. E nevasta bblnavuliui Marin Grămada. II ştiu, i-am luat febra adineauri. N’are voie să-l vadă nevastă-sa decât dupămasa, între 2 şi 4. Dar amărâta de ea a mers cu trenul toată noaptea şi e 19
290	LUCIA DEMETRIUS
aici dela 4 dimineaţa, cu copilul care scânceşte tic frig. Ne înţelegeai iute să-l aducem pe Grămada fel uşa de intrare, s’o băgăm şi pe ea în curte# şi, să păzim pe geam să nu vie directoarea spitalului şi să ne prindă că am călcat regulamentul. Grămadă . vine somnoros, buimac, cu mâna legată de gât. E foarte urât, botoS şi fălcos. Şi nevaştă-sa -e urâtă. Femeea ţine copilul cu un braţ, îl ia pe om de, gât cu celălalt, nedibaci, strâmb, şi începe să plângă. Lui Grămadă îi e ruşine şi nu ştie ce să facă. Noi-plecăm repede de lângă ei.
Sună clopotul de ceai. Dimineaţa se îngălbeneşte de soare tomnatic. Beduinul din sala septicilor a aţipit în zori şi acuma, când îl întreb ce face, el dare n’a deschis gura toată noaptea, îmi răspunde: „Bine”, şi găseşte pe faţa uscată şi o: amintire de surâs. Vine doctorandul cu ochelari să-i scoată tu- . burile celui ce-1 strigă pe tată-său. 11 văd acum la lumina zilei, are un cap mare, crunt, e tot bolovănos, uriaş. Alâna, în adevăr, e umflata toată. Laba afară din faşă e mare, diformă, ca un animal de mare, roşie-sângerie. Are să-l doară mai puţin. Vin şi infirmierele voluntare cu flori şi ţigări. Ursu mănâncă o pătlăgică roşie. S’au deschis geamurile. Soarele încălzeşte. Doamne, viaţa poate să fie şi IrumOasăL
O VIAŢA
Silvia era atunci bibliotecară la facultatea- de filo-sofie. Voia să-şi dea doctoratul şi citea toată ziua* pe catedra de unde supraveghea sala de lectură* ' Cursuri şi cărţi grelei carie o oboseau şi n’o mai .lăsau să se gândească la altceva.
Veneau în sală fete, băeţi tineri, câţiva domni cărunţi care ceruseră o permisie specială să citească acolo. Se înnodau prietenii sub ochii ei, se legau şi deslegau iubiri, între tinerii care stăteau zilnic* ceasuri întregi, alături.
Silvia nu depăşise vârsta lor, dar se credea chemată să facă în viaţă altceva decât toate femeile, ceva de seamă, şi se ferea să. se poarte ca ele, ca şi cum dacă ar fi fosţ într’o privinţă măcar la fel cu ele* le-ar fi semănat întru totul şi s’ar fi pierdut pe sine.
Stătea pe atunci într’o cameră mobilată, urâtă* într’o casă întunecată, departe- de centru. Făceai foarte cald îri cameră, în ceasurile când stătea acasă şi citea mult, îşi lucra teza. Ii scria maică-si regulat, îi trimetea câte o fotografie făcută pe strada de un fotograf ambulant, fotografie în care păşea
292
LUCIA DEMETRIUS
totdeauna larg şi grav, ca şi cum s’ar fi grăbit către ■ cane; ştie Ce. ' , '■
Intre cititorii aproajpe zilnici din bibliotecă, era şi un domn despre care Silvia ştia că e Scriitor. Se gândise die mai multe ori săi citească o carte de el, dar nu avusese niciodată timp. Nu se uita la el mai mult decât la ceilalţi. Era scund, blond, cu părul de un auriu roşcat, rar, cu faţa .palidă şi plină fără sa fie grasă, cu ceva şters în toată fiinţa lui. Ar fi părut fad, dacă n’ar fi avut >un glas limpede şi sigur. Schimbau de fiecare diată câteva cuvinte, când îi dădea o carte, când i-o lua înapoi. II vedea acolo de aproape un an, cu absenţe de o săptămână, die două, şi apoi iar zi de (zi. Cerceta textele primleldr cronici româneşti.
Odiată, iama, plecaseră împreună, rămaşi ultimii în bibliotecă şi văzuse că e foarte deştept, ţii 'căutase cărţile, le citise şi căpătase o stimă şi un 'interes mare pentru el. Nu erau cărţi de literatură, mai curând eseuri, sclipitoare, juste, pline de' logică rece şi de observaţii. începuse să-i aştepte venirile şi plecările, să fie trează, cu o ureche atentă, la prezenţa lui în Sală, şă regrete când pleca devreme.
Ar fi vrut să mai - iapă odată împreună şi !să-l mai audă vorbind. începuse să urmărească perechile din sală, să le ia în seamă dispoziţia, -să ^e bucure sau să se întristeze câteodată de fericirea lor evidentă, să le priceapă din ochi răcelile, mieriile,, să prevadă despărţirile., Venise luna Martie şv parcă
, toate fetele din bibliotecă erau schimbate, parca toate iubeau.	v; ,
. Silvia îşi scria greu teza şi de sus, de pe catedră, se uită la Petre Duma, cum citeşte, cum ieste pe culuar să fumeze o ţigară, cum se răsuceşte în Tîancă. Şi într’o scară plecaseră iar ultimii, împreună. Pe drum era întuneric, mirosea a iarba, a primăvară, era rece, limpede, proaspăt. Duma o luase de braţ când trebuiseră să treacă drumul, apoi imediat, înainte să coboare, o oprise pe loc şi se uitase adânc în faţa ei, în ocbii ei. Avea, se (vedea la lumina felinarului, chipul aproape strâmbat de un zâmbet în care era tandreţe, căldură şi un fel de rugăminte mută,	,
Silviei i sie opri .inima în gâtlej. Mă iubeşte, — îi fulgeră prin minte — sau îi plac!, se cuminţi tot ea, peste o clipă. Ii era bine aşa, cu braţul lui strân-gându-i violent braţul, ou privirea lui' care îi rămăsese, în întuneric, ca o mască fierbinte pe obraz. Peste câţiva paşi, Petre Duma spusese:
— Vrei să vii sus, Ia mine? Uite, aici stau eu. Să mai fim puţin împreună.
Să mjă duc, îşi spuse Silvia, de ce să'numă duc?
•	Poate că are să mă săruţe! Nu e nimic, mi-e frig şi sunt singură. Să mă sărute. Toate femeile din
•	lunile sunt sărutate, numai eu n’am avut - niciodată timp pentru asta. Si se urcă sus. Petre Duma nu-i dăduse timp Silviei să se . gândească la nimic. Nu se spuseseră cuvinte, nu se schimbaseră făgădueli sau mărturisiri. Silvia se lăsase îmbrăţişată, şi când
294	LUCIA bEMETRIUS
ar fi vrut să se împotrivească, se socotise prea pângărită. ca s’o mai facă. La mintea ci de fată care f nu cunoştea mea nimic, orice mângâiere care depăşea obrazul, era o pătrundere în intimitatea ei, era un început de dezvirginare, pe care era mai ruşinos, mai impur să-l opreşti, decât să-l continui. Timiditatea ei, şi orgoliul cu care şi-o ascundea,. îl făcură pe Petre s’o creadă consimţitoare dela început până la sfârşit. Rămăsese mută cu Capul lipit de pieptul lui, cu braţele strânse în jurul lui.
Plecase tot fără cuvinte,' aşa cum venise, pen-trocă nu ştia ce trebue să spună şi pentriică Petre nu spunea nimic. i	>	.. -v;.
Şi pe urma Petre nu mai venise câteva zile pe la bibliotecă. Silvia încercă să găsească explicaţii care Să i-1 păstreze aşa cum ar fi vrut să 'fie şi care sări dea curaj. Se ruşina poate de ea, de ce se petrecuse, îşi dăduse seama mai târziu că dragostea lor din acea seară semănase a viol, nu prin violenţa ci prin luciditatea unuia faţă de neştiinţa, de puritatea celuilalt. Era poate bolnav şi nu ieşea din casă. Nu-şi dăduse poate seama do inexperienţa ei, o crezuse dornică de aventură, obişnuită cu aventuri. Fusese poate surprins de lipsa ei de împotrivire, i se păruse uşuratică, vicioasă poate. Cum se vor fi com-■ portând femeile în asemenea împrejurări? Poate , Că toate, chiar cele mai nevrednice, se împotrivesc mai mult.	'
A doua zi îşi spuse: îl iubesc! astă trebue să fie iubjrea. Apoi, peste câteva zile de trăit singura
^ ";vVT «'A"	v.,S ..; ,:'./^ ;.;lfy
^';;v -7;'7%" '"7V'iş$;i7
aceasta taină, această amintire grozavă, turburătoare, obsedantă, îşr dădu seamă că nu mai ştia bine cum era la faţa; Petre Duma. Imagina lui sg aburise, dar ştia şi simţea că suferă de nelimpezimiea lucrurilor, că vrea săprioeapă de ce se petrecuseră lucrurile aşa şi de ce el perise. Era mai singură decât oricând* jicnită, aiurită, speriată.
Peşte o săptămână Duma apăruse în sala de lec-turăi O salutase respectuos, ca pe un străin despre care ai auzit că are merite deosebite, ceruse o carte -şi citise. Silvia se gâjndise că are s’o aştepte, să plece odată cu ea, să-i explioe de ce nu se arătase atâtea zile, să priceapă însfârşit.	/
Plrivindu-1, îşi dădea seama că îl iubeşte, că îi fusese dor, şi nu deosebise donil din învălmăşeala de întrebă|ri şi nedumeriri care o abătuse, de sentimentul nedreptăţii care i se fŞoeî^Se^ frică, de ofensă. Că are să fie bine, nespus de bine, la braţul lui, la pieptul lui.
, Amintirea turbure a acelei seri acum se limpezea ascuţită), amănunţită, extraordinară. Dar cu jumătate de ceas înaintea închiderii bibliotecii, Dumă adusese cartea înapoi, o întrebase, ca înainte, ce face. şi plecase grăbit, fără scuze,, fără lămuriri, fără nici o dovadă de aducere aminte sau tandreţe.
O singură pricină putea avea purtarea asta pentru ^Silvia: nu mă iubeşte şi socoteşte că aşa cum el a avut lângă mine o seară 'oarecare, am avut şi , eu lângă el q seară de experienţă. Acum dorul şi ; siguranţa încăpăţânată că îi era necesar se ainesţe-
296	LUCIA DEMETRIUS
case cu jignirea, cu umilinţa. Nu mai putea lucra la teză, nu mai putea' suferi orele de supraveghere în bibliotecă. Duma, venea iar regulat, citea, îi spunea amabil câte un cuvânt în treacăt, pleca devreme. Omul ăsta era ticălos, indiferent? Nu avea, fireşte, nici o obligaţie faţă de ea, nu trecuse peste nici o opunere. /-'/-v'	'■	-^
. Nici nu spusese cuvinte care puteau fi luată drept o făgăduinţă sau o mărturisire de iubire. • v Dacă se gândea. bine. Silvia nu-rşi putea aduce aminte nici un cuvânt rostit de el atunci;. Parcă tăcuse toată seara afară de câteva vorbe pe care le
spuse&e pe stradă despre cronicari şi despre textele care lipseau diela Academie.	1
Se gâbdise un timp' să-i scrie, să-i spună ce însemnase pentru ea aoea seară, dar i se părea absurd şi inutil. Sau să-l facă să vorbească, să provoace o explicaţie, dar nu putea să-şi lase catedra să plece după el. Gând îl' vedea ieşind din sala de lectură i se părea că se rupe oeva în trupul ei, că se năruie. Că încă o clipă ele viaţă ar îi imposibilă, atroce. Că trebuie să facă ceva ca să moară, sau să nu. mai simtăj, să adoarmă adânc, să-şi piardă luciditatea, să se prostească... ‘ y*	‘
. Apoi, după câteva săptămâni, începu să renunţe. Nu mai voia decât să-l vadă. Nu mai aştepta nimic diela el. Voia să-l privească, să-l bea, să~l soarbă cu privirea, să-l audă spunând' bunăiseara, să-l vadă : mişcând capul repede spre geam, întorcând paginile. In zilele în care nu venea* era mai rău; când
; o viaţă	/'.sor—;
fusese pe la bibliotecă, ziua îi era bună până seara.
Silvia începuse iar să înveţe, îşi sfârşi teza şi o dădu în Iunie cu succes.
Izbutise să; se convingă că e un lucra isprăvit, încheiat, la care trebuia să renunţe, prost înţeles dela început. O greşeală la care nu trebuia nici să se mai gândească, pe care trebuia să şi-o ierte, ca Să poată trăi mai departe, împăcată cu sine.
; Se pregătea să plece la ţară, s’o vadă pe maică-sa. Biblioteca se închisese, când se întâlni într’o după masă cu Petre Duma pe stradă. Venise către ea prietenos, grăbit, ca spre un om pe care ai vrut şi , ăi fost mult timp împiedicat să-l vezi. Silvia voia să fie depărtată, indiferentă şi nu izbutea să se v simtă decât emoţionată de moarte şi foarte stângace.
: Nu mai avea, în adevăr, să-l întrebe nimic, să-i spună nimic. Voise să-l uite, în timpul examenelor, reuşise ( chiar, şi acum îi răsărea iar înainte cu privirea lui albastră-verde, în care se înneca, se pierdea ca în-tr’un peisagiu vast, cu paloarea lui ciudată, în care gura palidă rămânea numai un desen precis, frumos şi fără culoare, cu ochii lui palizi» şi cu nesfârşita viaţă şi energie care îi agita trapul, care ' îl fierbea, stăpânită, în vocea joasă şi caldă. Atâta paloare şi atâta forţă la un loc nu mai întâlnise niciodată. Da, pricepuse că omul acesta trecea luând dela oameni ceeace îi dădeam, ceeace voiau să-I lase să ia; ea îl-pricepuse, dar trebuia să priceapă , şi el că ea nu era o femeie gata de aventură, pentru care lucrurile mari erau ca pentru ej, mici, fără- ,
298
LUCIA DEMETRIUS
$•'. y
însemnătate. Gum se putea arăta ăsta fără cuvinte, tară să-i pomenească de acea seară: ca despre un eveniment, când pentru el nu fusese unul? Ar fi însemnat să-i pună sub ochi, ca într’un roman prost* Suferinţa, mizeria ei de atunci, să-i ceară milă; re-muşcări, atenţie. Nu, ar fi fost mai umilită decât oricând. Mergeau pe străzi mărginaşe, căldura zilei Se topea, din grădini venea miros de petunii, cerul se înroşea, colora, aprindea oraşul.
Petre vorbea repede despre un capitol obscur din : Dostoievski, mergea repede, ca alungat sau aşteptat. Apoi, deodată, se întorsese către ca, o. prinsese de umeri, o învelise în privirea aceea în care era şi dorinţă şi rugăminte şi foarte marc grabă, în privirea care cerea şi poruncea şi mângâia, îndulcită Ide un surâs copilăresc, Sfios.
— Vii la mine?
Ge îşi închipuia omul ăsta? *0e se petrecea ini capul lui? Era o insultă? Era o întoarcere? 11 împiedicase ceva, o iubire veche,; o încurcătură să fie, îti tot acel timp, cel din seara de Martie? O socotea . o femeie stricată? Dar era aci, cu manile pe:umerii ei, putea să fie în braţele lui peste'un sfert de ceas, era singurul fel în care i se îngăduia să fie lângă el, aproape de el, singurul chip în care el se abandona. Poate că pe urmă avea să fie altfel, poate avea să-i rămână. Şi chiar dacă nu, acum, peste câteva minute, putea să-l ţină în braţe, să-i însemne în palmele ei obrazul şi fruntea şi gâtul, să-i £ibăi respiraţia pe chip. Nu putea spune nimic. .Ca ţin-

'	5;:/, s'f.- ■
■ %
AŢĂ

£99
tirită de pământ, împietrită, nu putea pleca. Petie . «e apropiase tare, cu obrazul palid lângă, al ei.
Silvia aplecă fruntea, tăcu. Petre o luă de braţ,'
.o trase şptc el, pomi dealungul străzii. Repede, repede, era grăbit. Se uita înainte concentrat, serios, alerga aproape.	’ • v
Silvia aşteptase patra zile pe urmă, după.această ;; seară mută, o veste dela Petre, apoi îşi făcuse l>a- , gajul şi plecase la maică-sa. Se purta ca un automat, ca o lunatecă, nu participa la nimic şi lucrurile vii îi dădeau un îngrozitor, un nesfârşit dor de moarte. Nu se putea ierta pe sine. .Lui Petre nu-i putea imputa nimic. Aşa era el. Dacă, seş înşelase prima oară, nu era vina ei. A doua oară însă când, trebuia să recunoască dacă se privea cinstit, nu mai fusese vorba de nici o păcăleală, părea o întâmplare fără noimă, în care ieşise la iveală din făptura ei, o. a doua ca, monstruoasă, stricată sau uluitor de slabă.
Vara trecuse pe lângă ea sau prin ea, ca prin-tr’un ciur..
' In toamnă plecă la Paris, cu o bursă. Stătea într’o pensiune plină de studenţi mai tineri sau mai în vârstă decât ea, trăia viaţa lor, ieşea cu ei la tea-^ tra, la concerte.. Nu avusese niciodată timp să se amestece cu oamenii dc vârsta ei, să lege prietenii. Venise la BudureşâL(|inţi\in liceu de provincie, trebuise să dea • lecţii, să muncească mult, ca să aibă destui bani pentru studiu, Acum începea să realizeze sentimentul tinereţii ei. începuse să vadă că e aproape frumoasă,- să nV mai stingherească! .
300	LUCIA DEMETRIUS
nici înălţimea ei neobişnuita, nici subţirimea pe care o socotise alădată sărăcie, mizerie a trupului. Ince-* puseră s’o intereseze hainele, fardul. Un camarad de pensiune se îndrăgostise de ea. Se purtase la început ca o sălhătăciune, în panică de câte ori Se apropia de eaj, ca şi cum toţi 'bărbaţii ar fi putut şti cum' fusese în stare să se poarte cândva, şi ştiirid-o, ar fi avut dreptul să-i ceară acelâş lucru, repede, fără cuvinte, fără iubire, fără urmări. Şi iubind-o chiar, aşa cum se părea că o iubeşte băiatul ăsta febril şi grav, cu sprâncene îmbinate, cu obrazul supt, cu trup subţire, tot la aceleaşi lucruri fără cuvinte ar fi putut să ajungă, la aoelaş sentiment că e stăpânită, posedată, că poate fi luată sau părăsită după plac.
Apoi, cu vremea, se obicinuise şi să fie iubită, Nu-i mai repugna, îi făoea plăcere. Se făcuse fru-
moasă, învăţase să se pieptene, să se.. îmbrace, să primească curtea şi complimentele fără emoţii, să le aştepte, să le provoace. Se simţea puţin frivolă şi se bucura. Se desbrăca de austeritatea, de aspri-
mea pe care o avusese toată tinereţea, i se parea că a început să cunoască o mare libertate Spirituală. Urina cursurile de specialitate la Sorbona, stătea ceasuri întregi la biblioteca Siiinţ-Geiievieve, dar ' găsea totdeauna tiirip, cum nu găsise. altădată, să
asculte concerte, sa plece Sâmbăta în excursii, să se ducă la teatru. Bucuriile astea nu îi mai -păreau ă sta în drumul carierii ei de profesoară, dar ,'nici nu le trecm înainte, a ceea ce socotea marea ei vocaţie.
O VIAŢĂ	301
In April primise o veste scurtă dela o mătuşe: murise maioă-sa. Bătrâna ceruse să nu i se scrie Silviei ' decât după înmormântarea ei, ca să nu-şi rupă şirul cursurilor, să nU se întoarcă cumva în tară, să nu-şi strice rosturile. Silvia rămânea singură.
Prietenele, camarazii din pensiune o îngrijiseră ca pe un bolnav. O duseseră cu ei în munţi, în Jura, îi ţinuseră tovărăşie. Robert Sarment, băiatul căite o iubea, se purta ca un frate, ca un părinte. Silvia începuse să creadă că cel mai înţelept lucru pe care îl putea faoe, era să se mărite cu el. Nu i-1 spusese încă, dar se schimbase fată de el, nu mai era nici cochetă, nici indiferentă, îi preţuia prea mult caracterul, loialitatea şi se simţea prea bine înconjurată de consideraţia, de căldura lui calmă. Se lăsase prinsă în braţe, sărutatăjşi îşi dăduse seama ce înseamnă să fii îmbrăţişat cu dragoste adevărată.• Se întorsese la Paris hotărîtă. Avea să scrie în tară să i se vândă casa şi pământul de lângă Sighişoara şi să i se trimeată banii în Franţa, ca să poată mobilă un apartament nuc pentru ea şi pentru Robert. Robert îşi dădea în toamnă doctoratul.
Scrisese scrisoarea şi se ducea s’o dea recomandată La poştă. Era dimineaţa; pe Avenue de l’Observa-toire lumina melancolic, agonizant, un soare de toamnă, printre pomii ruginii, răriţi. Silvia mergea încet, privea printre crăci cerul deschis, cu nori ca pieptănaţi, şuviţe, şuviţe. Când coborîse ochii, cineva venea drept spre ea, aproape. Avea un chip palid, ochi cenuşii, mari, spălaţi cu lumină, gura palidă.
k. DEMETRIUS

înainte de a-1 recunoaşte, îl recunoscuse trapul ei parcă. Inima se sgârcise ca o ghiară, respiraţia se frânsese. Era Petre Duma.
—	Ce bine îmi pare că te văd !	’
—	De când eşti aici? întrebase cu glas uscat, frânt, Silvia, cu spaima subita că era de mult, că pierduse poate luni de zile acolo, la munte, pe când el se afla la Paris.
ţ De două săptămâni. Plec mâine seară.
Pierduse două săptămâni. Pierduse? Cum Ie pierduse? şi dacă ar fi fost aici, l-ar fi văzut? O căutase parcă? Dacă ar fi căutat-o, af fi spus. Şi dacă. s’ar fi întâlnit din prima zi, ar fi urmat ceva?-Fuseseră doar în Bucureşti un an de zile împreună,
nu avusese niciodată nici nevoie, nici timp pentru ea. Şi admiţând ,că ar fi fost împreună două săptămâni, ce reprezenta asta? Două săptămâni infame de aşteptare, de supunere trupească, după care ar fi plecat iar, fireşte. Şi ea ar fi rămas desori-entată, scârbită de ea. Şi Robert? Avea dreptul să-i facă un asemenea lucru?
Se întoarseră din dram. Scrisoarea rămăsese în geantă. Stăteau pe terasa unei cafenele de pe bulevard. începuse să fie cald. Treceau oameni veseli, oameni grăbiţi, oameni eleganţi, ca într’un film mut. Treceau maşini, autobuze, tramVae. Nu se auzea nimic. Numai vocea de-catifea a lui Petre vorbea îjicet despre Parisul studenţiei lui şi cel de azi.
, L-ar fi avut poate două săptămâni, l-ar fi Imit! Dîar fi auzit, l-ar fi îmbrăţişat două săptămâni. Ar
.:3f^
ifî stat slub privirea asta cenuşie, verde-albastră, l-ar fi văzut cum se mişcă, cum râde. Cum se îmbulzesc gândurile în el, cum vin repede cuvintele colorate, potrivite, tari, definitive.
Şi deodată Petre, o întrebase peste masa: v — Nu vrei să vii la mine? Stau aici, la Ho-> telul Suisse.
Ce îşi închipuia iar? Că e o femeie de stradă,
_ care vine când o chemi? Sau socotea că îl iubeşte şi n’are să i se poată împotrivi? O credea asemeni lui, în stare să lase să treacă lucrurile pe deasupra ei : fără s’o atingă? Asta era cea mai uşor de suportat explicaţie şi pe* asta o alese. Făcu semn din-cap eă nu. Buclele negre îi loveau obrazul, îşi simţea ochii arzând, mai mari, mai întunecaţi. 1 " T-' Nu, nu vrei?, întrebă Petre cu faţa aproape, cu o privire de copil, care cere cu timiditate şi emoţie.
— Nu, răspunse Silvia.
In minte răspunsul era altul: pentrucă te iubesc* pentrucă pe urmă am, să sufăr îngrozitor,, pentrucă, deşi cu tine n’am avut aerul, sunt o femeie cinstită, pentru care lucrurile astea au o importanţă colosală, apăsătoare. Pentrucă mă vrei cum ai vrea orice altă femeie care ar fi în locul, meu la masă, pe când pentru mine nu există în lumea asta deşartă decât un om: tu. -
Nu putea să-i facă darul mărturisirii acesteia ,unui om pentru care nu exista.
Dar nu rosti tare nimic. începu să-şi pună mănuşile.' J : :■ ;	7’
304	LUCIA. DEMETRIUS
— Dacă vrei să mă vezi diseară, telefonează-mi la hotel,; da? mai spuse Petre;
, Niciodată, niciodată;! gemu in gând Silvia., In faţa gurii metroului se despărţiră.
Lumea era . ciudat de sălcie. Robert, ceilalţi la masă, erau străini, sgomotoşi, nesuferiţi.
După masă se închisese la bibliotecă, seara îl evitase pe Robert ca pe o primejdie. Noaptea nu dormise de loc. Avea să-i Scrie lui Petre o scrisoare în care avea să-i spună tot, să ştie cfel puţin ce fusese pentru ea în anii ăştia, să afle cum era ea, să ştie odată. Nu, nu-i putea scrie. Se dcsgolea, se desarma în faţa lui. Atât îi rămăsese: tăcerea. II iubea, era clar, nu 'ştiuse poate niciodată cât îl iubeşte. Crezuse că e jicnită, decepţionată, că o supără faptul că poate cineva s’o Onoreze în asemenea măsură, să dispună de ea, dar acum' îşi dădea seama că toate astea erau pretexte cu cate acoperea o mare, o, adevărată suferinţă de dragoste. Crezuse doi ani că l-a uitat şi acum descoperea că fusese tot timpul în fundul conştiinţei ei, că imaginea lui şi tot ce deştepta în ea, erau singurele lucruris reale, crude, adevărate, şi că tot ce o înconjura era ca un abur pe un geam: ridicai mâneca, îl şteigeai şi pierea. Umblase prin odae în acea noapte de insomnie, îşi frânsese mâinile, plânsese, se blestemase.	,
Când se.iviseră zorile, ştiu că asta aşteptase, ziua, ca.să se ducă. îşi spunea: nu mă duc la'el! şi se îmbrăca cu grabă, cu febră. Coborâse în strada încă
'0::y;IAŢĂ
■wi-.
305
adormită pe care treceau numai căruţele negustor ' riior die lapte, de pâine, alergase în jurul Luxem-burgului, ale cărui porţi- erau încă închise, îl ocolise,-căutase in Piaţa Pantheonului hotelul. Deşteptase un portar somnoros, .întrebase de camera lui,
O.' şuise scara ca într’un vis rău în care nu ajungi niciodată Ia capăt. La capătul scării se gândise: dacă e o femeie la el? Dar suise mai , departe. Bătuse în uşă şi când un glas adormit murmurase 'ceva, • intrase. f '
—■> Amf lăsat uşa deschisă aseară, te-am' aşteptat, pentru prima oară în viaţă îi spunea un lucru drăguţ. Dar era oare drăguţ? Ce însepjţia: te-am aş-teptatPEram sigur că ai să vii. Când vreau eu, tu vii. Da, dar . se gândise la ea aseară, poate că se - gândise' întâia oară la ea, în absenţa ei. ’ ' ' " Nu-1 văzuse niciodată neîmbrăcat în lumina asta.. lra poate urât, gros, scurt, cu braţe scurte, cu mâini mici. Silvia, se aşezase pe marginea patului, îl pri- , \ea. Voia să fie sigură că e urât, că nu-i place. Petre se înălţase cu o mişcare repede, de sălbăticiune, o trăsese lângă el. Ii arunca repede jos hainele de doliu, o învelea în braţele lui vii. Era grăbit. Acel sentiment care nu se numea Pietre, nici iubire poate, cî viată, viaţă adâncă, sonoră, sigură* era iar trăit. Nu pentrucă Petre o îmbrăţişa, ci pen-; truca ea îl ţinea iii braţe, îi ţinea faţa în palme, îi avea! pe piept capul palid, cu ochii închişi aban-A donat, potolit. Era aici, sigur, în mâinile ei, liniştit, cuminte, înăfârşit concret. Nu mai fugea, nu 20 - \ vi;'vvî .,:	V’;.. ,>;■■	■	/.■ -"
' V ■;	i ” -%-r^ f	f A'-V i;t;:iî:	:s;-y^‘î0^
306	, LUCIA DEMETKIUS .	'
mai rostogolea gânduri disociate, nu pleca cu minr tea, altundeva, jou mai dorea nimic, nu mai scăpă, fluid,	4âe> el. Era aici tot,< ea uiţ < v
copil pe care ' îl rţii în ferate, cate ştii ca e al tău , şi poţi să te minţi că iţi rămâne.	;:y
Către prânz Silvia plecase. Se întorsese acasă la ea ca dela înmormântarea celui mai scump to-■ varăş, • după care ştii; că ar să rămâi singur ■ toată -y ; viata. Era tristă şi resemnată. Rupse mărunt seri- ' soare pe care trebuia s’o trimCată în ţară şi îl rugă V-, pe Robert să vină în odaia ei. li spuse că n’ărC ssa-J T.„ mai ia niciodată de bărbat. Robert se împotrivea,. făgăduia să aştepte, avea răbdare. Silvia era hptărîtă.
Apoi începu să citească încăpăţânat, tenace. Nu-i ; mai rămânea decât	cariera ei, decât	meseria	de
profesoară, pe care	trebuia s’o facă	bine, ca	sa	,
facă ceva bine pe lume, silă nfuj i se irosească degeaba	;
întreaga viaţă.	;'y,y r y- "‘V1.	;
,	. Toamna se întorsese în ţară. Fusese numită asi-
; sten^ k oate<^.<Spţpşk^^	pi Pfî^soatSV ;
bună, calmă!, ;eu milita ştiinţă şi multă personalitate.
• Ajunsese până la ea vestea că'Petre Duma se însu- ’ rase. Mai puţin decât îl avusese, cum era să-I aibă? Silvia, îşi aranjase un apartament luminos, cuminte,
’ ‘ trăia ca la (Paris, împărţindu-şi viaţa între cărţi, con- ; : ^ certe şi câţiva prieteni. Nu le dădea multă afecţiune, şi nu le cerea multă.	■ -	';:	/;3',
i Era logică, dreaptă, cinstită, dar oarecum uscată.
. Elevii, o stimâu. Ea îi cunoştea, îi cântărea, dar după curs nu mai avea nimic sa le spună. Le„ dădea ,
v -\W	^	*V’	^ W‘
»vî'v.’
■JdC:‘f'':
O VIAŢĂ
307
ştiinţa ei, era destul. Asta îi era misiunea şi o făceabine.Etaîmpăcată.
Odată, la telefon, un glaS care o căuta, deşteptase dela' primele, cuvinte o emoţie de adolescentă în făptura ei liniştită, înainte de a-şi spune numele M^gţttK&ia^v'eia: -'Reifte <Duma. O găsise în cartea die telefon, voia s’o vadă. Ii îngăduia? Da, sigur, să vină. Primise repă'de, cu spaima că s’ar fi putut i. In faţa gândului numai că el are să vină»
. se mtorsese cu ani înapoi. Desârmată, nesigură, sau .. sigură de slăbiciunea ei, resemnată la orice, îl aştepta, ou somnul pierdut, cu foamea uitată. Şi Petre venise peste două zile. Niţel mai gros, măi obosit, cu părul rărit, mai; neîngrijit ca altădată, şi niciodată ’ i nu fusese cochet, cu aceiaşi ochi neînchipuit de aii- ! \;; baştri,. neaşteptat de ■ .verzi când se însufleţea, de 1 , cenuşii când se turbura, se aşezase» ca la el acasă» ' •pe un colţ de divan şi vorbise. Nu, nu de el. Silvia nu-şi aducea aminte să-l fi auzit vreodată spunând «va‘despre el, despre viaţa lui, despre oe i se întâmpla. Un fel de cinism, de dispreţ se ivea din , când în când în vorbele lui» dar nu . oboseala şi renunţare. Apoi p luase, ca un om care se întoarce ' \,la nevastă Aui, dplai <ope a plecat. d® dimineaţă. Silvia ar fi vrut sa se împotrivească, să se lupte» sal şe refei^e»' dar,i se păne& inuţil. Şţia că mai târ-,, ziu are $ă repete. Ştia că după iubire avea1 să aibă . aceleaşi sensaţii că e al ei, slab, destins, potolit. Apoi venise câteva zile la rând. §i Silvia, care tăcuse ‘ totdeauna, începuse să vorbească. Nu aştepta
;^¥gfg;
308
LUCIA DEMETRIUS
răspuns şi nu voia sş .provoace nimic, nu spera nimic. Dar avea nevoie să spună- Ii povestea cât ’ e de frumos, dş extraordinar* de. unic. Ii spună toate lucrurile astea râzând, ca să nu pară prea grave/ ca să nu creadă el, că; încearcă să-l oblige v la ceva. Cu bapul pe genunchii ei,, Petre zâmbea ca de o glumă, ca la uii joc Ia care ar fi participat din ; politeţe, neîncrezător, îngăduitor şi amuzat. ;>v: ,
V / Da,; şi cum mai suht?: glumea el, când ea se oprea şovăind, să găsească cel miai just cuvânt. ; ■' Nu credea că o asemenea iubire, e cu putinţă, sau îi convenea să pară că nu crede,', dar aerul Iui • de joc o ajuta ,pe Silvia să poată «p|urie tot, uşor* ca. şi cum' n’ar fi fost vorba de o dramă adevărată, ci de o poveste.	, ■ ;
Acum, însfârşit, îl cunoştea. Aflase, ştia că Petre nu se oprise în nicio dragoste mare, niciodată. Ne- . Vasta şi-o părăsise pesta câteva luni. I Se cunoşteau zeci de aventuri, nu i se ştia o iubire. Era mâi uşor , ide suportat să nu fii iubită de un asemenea om. /
'; / , Şi după săptămâna asta, în care dacă existase /, în aea* tandreţe, ea o crease, dacă amestecase căl-, dură, Peţre o suportase, n’o rupsese cu vorba sau , cu grabă, Duma nu mai veni iar la Silvia.
! Acum era liniştită. Ştia că peste un an, doi, are sa . mai vie. îşi ţnîeâ cursurile, pleca vara la mărie* iama , câteodată la Braşov. Nu vedea bărbaţii, ca şi cum ş’ar fi plimbat printre ei ca printre mobile. Odată.
.. îi fusese dbrfde el. îşi. făcuse socoteala ca atâţia ani " . de tăcere puteau îngădui o călcare a pactului? ăsta
Va*' ^ 1
:^r...
5o ;viaţă
. mut. Dacăîl calcăodată, Petreavea să, priceapă că nu-şi crea un obicei. Ii telefona şi-l rugă să vină. AveanevoiedeeI.Petre răspunse politicos, ’ promise şi nu veni. Silvia mai învăţă ceva, renunţă ' , pe viaţă' să-I mai caute. Ieşea câteodată pe stradă • cu o dorinţă atât de mare să-l vadă, meat i S6 părea că nu se va putea altfel. Umbla întreg ora-* şui şi se întorcea obosita, descurajată. Odată îl întâlnise, în adevăr, cu o femeie foarte frumoasă la |>raţ. Pleţase capul, se făcuse că nu-1 vede. Ea nu mai era tânără. Era o, femeie cu tâmplele puţin cărunte, / . gravă, elegantă şi delicată. Se bucura de multă stimă . şi de o oarecare celebritate. Scrisese cărţi* manuale şi studii, avea un punct de vedere propriu şi multă a bmperime bărbătească.. a	i"
, Odată fusese bolnavă rău: avusese oi pleurezie. Doctorul care o căutase îi rămăsese prieten. Venea s’o vadă zilnic, şi după ce îşi reluasc cursurile, vi- : zitele lui rămăseseră la fel de dese. Elra iun om înalt, svelt, cu părul alb, un om frumos şi pur. Vorbea calm, şi în intimitate ca un profesor de pe catedră*
- era plin de delicateţă* de căldură* de nobleţă. îŞi târziii, după luiii de zile, prietenia asta', îşi dăduseră amândoi seama, se- schimbase în iubire. O iubire caldă, adâncă, de oameni maturi, plini de spirit* , detaşaţi de convenţii. Silvia'cunoştea iar o intimitate în/Ipi, ea care ani de zile nu trăise decât singurătatea, 6 atmosferă dulce şi înaltă, în care toate intenţiile ajungeau la împlinire* toate întrebările a-
310	LUCIA' DEMETRIUŞ ,
veau răspuns, toate nuanţele se rotunjeau, trăiau, populau viaţa.	i v	%
însăşi i(fragpsiea;.kveaviin jjust piir»de comuniune , sufletească, de mijloc de înţelegere a altceva, nelimitată de ea, necesară ca o cale de cunoaştere. -§i dând mi "fe mai râmăsese niciOi îndoială, că pot rămâne alături toata viaţa, asemănători în felul de a plivi viaţa» de a 6 cântări, de a primi $i a răs- -punde, venise, într’o după masă, Petre Duma la Silvia. Andrei simţise că în aer e ceva turbure, că Silvia se emoţionează, se pierde, îşi închipuise că omul scundei blond şi palid,, lucid, repede şi simplu, , ţrebue să £acă parte din trecutul Silviei, şd plecase . înainte de ceai.	- ' -yr, ■
De data asta Silvia simţea că trebue să se ras-vrătească.
Nu era simplu. Prezenţa lui Petre răstumaşe, de- . părtaşe într’o clipă tot prezentul. Şua de . azi, de eii, părea străinăl, trăită de mult şi Petre, şi ea însăşi. privindu-1,' aproape, cunoscute, ale ei din tot- -deauria, neaţipite, nepierdute nici p - clipă'. îşi da- , , «dea seama că dacă şe lăsa în voia sentimentului-ăcestai" viaţa ; ied care încerca îineăodată “să prindă ■'rădăcini în - pământ ferm, ăvea să rămână pentru ^ totdcauna l>uriiiană; smulsă, dusă dfe ape, puireda; r ^
Astăzi, numai astăzi să am puterea, mâine n’are 'M mă vină. Mâine are să mă uite în orice caz.
. — $tii că mă, mărit, Petre?, spusese ea .cu glaă
— Da? şoptise Petre ca şi cum auzea o veste,
v'"
{>]acută şi îşi culcase capiul pe genunchii ei.
,	.aşezase pe o pernă.
Sunt o femeie, bătrână, îşi spunea: ea, aproape o femee bătrână, am aproape patruzeci de ani şi îmi tremură mâinile aşa când iau capul unui bărbat în palme. Nu, nu al unui bărbat, al acestui bărbat.
Ce are cu mine? Ce sunt pentru el? Dece a venit > ÎU seara ăsta? I-aU închis alte femei uşa şi n’aie uhdc se duce?
D© ce ai venit, Petre?
.' ..|4^;<Să te văd, nu te-am văzut de doi ani. Cre-dteam că ai să te bucuri.	. /-^y- ■ :
4.	Mai era şi-copilăros după toate.. ‘	. '
’ n-.N’ai simţul1 pro^rţiilor, " Silvio. -N’ai' măsură. \ ' .JNu ştii. să preţueşti lucrurile cum şi cat’Sunt, Ie fri femeeşte în piept, le deformezi dramatic, le urâţeştL -, Ea făcea toate astea! Insfârşit Petre vorbea după ■ atâţia ani, îi spunea cum era ea, cum urăţea, fe-' meeştej lucrurile. Ce nedreptate! Şi dacă totuşi el avea dreptate? Dacă trebuia să culeagă clipele astea ca dintr’o grădină, nişte fructe, şi toate celelalte să meargă pe drumul lor, înainte, nesţingherite?
Plecase capul greu, trist, se gândea. Lui Petre i şş .păru; da; jos oertăSe, .prea rău. O ■ luă d© gât, o ■ desmierda pe obraz. Erau niainille lui- ştiute, mâi- > nil© lui Urâtei mâinii®'/'.lui viubite.. Eira Petre tot, aproape, m respiraţia bii grăbită, cu privirea lui acum verde pală, printre genele lungi, aproape iţe4-gre,cu fruntea'înaltă, aurie pe umărul' ei. Era gră- >
312	LUCIA DEMETRkrŞ	^
dina «i din oare puteasăj ia din când',in când o' floare, ^Avea:’pe..;unnă. ;să treacă;na^"'■^tepeMţe^--'să trăiască, la . fel cu eri, cu alaltăeri, fără rennişcări şi fără nostalgie.	, ,	' -
Dar a duna zi,-' zilele turnătoare i sie selnmbaste şi cliipul şi liniştea. Cu Andrei lucrurile nu mai mergeau la fel. N’o mai interesa ce-i spunea ..el* nu mai / avea ce-i spune. Când stătea cu el la gura vetrii, lângă samovar, ar fi rupt bucuros tăcerea ca să-i spună: Petre! Petre e palid, e .frumos. Petre spune lucruri pe care nimeni nu le poate rosti , ca el şi care nu !tefe• pdn-mintea■'ainSwăj.O, 'jşi,1 ştiu ce, lucruri simple, despre primăvară, despre tea-' : im, despre Dumnezegi, dar altfel decât noi, cu alt ■ relief. Petre! dar pe el îl iubesc, dela început, de când am luat cunoştinţă de mine. Tu,eu, suntem cotidianul, el e extraordinarul care te relevă pe tine însuţi, fie.
Si Andrei băgase de seamă că atunci se petrecuse ceva. întrebase, i se răspunsese drept. ! se cemse ajutorul să şe treacăvpesâte, •âsta,' ;'să se: învingă amintirea, să se trăiască altfel, clar, nedureros. Dar.
, Andyei, nu-putuse primi. Ppyestea ’i, Şe părea' neverosimilă, absurdă. N’o; putea numi nici măcar romantică, era scabroasă., Silvia lui dreaptă şi curată până acum câteva zile, se vădea un om bolnav, slab, vicios poate,-legat în chip ruşinos de materie. Silvia încercase' să explica i că dacă Petre ar fi yeiiit; şi, nu sW fi petrecut nimic ,între ei,’' sentimentul , ei ar- fi fost apelâş. I se supunea pentrucă el asta oerea. Pentrucă era singurul fel de a-i da ceva, de

S*'
a

Sf..:

a^ simţi un ceas» al ei; Pentrucă nu-i ceruse niciodată altceva.
'	<*?•• Nn- ^^s8ă^măv'£afp\!ţn«Bl)oniedaiiă, şă
plec cu picioarele gplale la Arad, să-mi tai urechile, oilce,. absurd, dar să aibă, nevoie să fac pentru el, pentru 'dorinţa lui, ceva.	v* _ ,
Andrei era scârbit şi revoltat. O spusese pe faţă şi plecase. Silvia rămăsese iar singură.
Apoi, iar trecuseră ani. Fusese o bucată de timp într’un grup misionar. Se agăţase de religie, o părăsise! Nu-i răspundea la toate întrebările şi ea n’a-vea spirit de sacrificiu. Ar fi vrut o religie care să-l dea şi să nu-i ceară nimic. ApOi începuse să înveţe limba arabă, voia să cunoască textele de iniţiere*	.._ v; v. , V: ■'V'/
După mulţi ani de tăcere, Petre Duma scrisese !p^cartie'icare ^făcuse vâlvă; Q citise Şî, Silvia şi-i scrii sese despre ea. Nu-i Scrisese încă' niciodată, şi se-feri să depăşească cadrul unei scrisori de felicitare. Petre îi telefonase să-i mulţumească, o vestise că vine s’oi vadă şi nu venise. Vara, Silvia se hotărîşe să pleoe în vacanţă în Italia. Nu mai ieşise dan tară, din timpul studenţiei în Franţa. Nu-şi mai simţea, în trup puterile de altădată,- pleurezia o lăsase -slăbită, > dar -ii ,ieia dor. de, alt . fel de singurătate, deqâlt .de cea între pereţii, acum urâţi, ai casei ei, de altfel de frumuseţe, mai luminoasă, mai străină.
Plecase fa începutiil lui Iulie. Nu se temea de Oăldura verfi. In, trupul pe care şi-l simţea îmbătrânit, parcă nu mai era niciodată destul de cald.
314	,	LUCIA DEMEmiUS	,	/	.
Se oprise la Trieste, privise marea de pe potcoava de ■ ţărm argintiu, întârziase în , oraş, ca sgi 'v'' aştepte mai aprins Venezia,. s’t> dorească mai tare. .
Apoi, intrase în oraşul roşu, cuape fluide, cu V aer uşor, umed, cu strălucire şi lumină de veşnică sărbătoare. îşi uitase oboseala, şubrezenia şi alergase dealungul canalurilor, pe poduri, din zorile de sticlă de Murano până în seara răcoroasă şi adâncă, încărcată de mister ca un Ţintoretto. ■ §i . după o săptămână se simţise grea, moale de febră r. Chemase un doctor care îi declarase că făcuse o nouă pleurezie. ;	.. -y
Pusese sa i se tragă patul' în dreptul ferestrei* ■
. în.odaia die hotel, şi privea die sus, .dintre perne,; , cerul lichid, turnurile biserioei San Gioigio Mâg-giore, poteca vânătă cu sclipiri de argint a cana-. Iubii Grande către Lado. .	- ; ,
Aerul eraumied şi cald, foarte umed şi foarte cald.
Cearceafurile se lipeau de ea, părul • i se lipea pe- frunte. Din stradă se.auzeau paşi tari, legănaţi, -alergaţi pe lespeziiiyoci . vesele, cântece înalte, clipo-citul apei sub1 poduri, al apei strivită de, Vaporetto, de bărci, al apei'sfâşiate de vâsle. Noaptea'rămâneau numai sgomofele apei şi din când în când, un cântec^ un strigăt muzical, sonor, un hohot de râs.
. De]a fereastra ei, Silvia le auzea clare sau aburite ■ încâlcite detemperatură. Stătea acolo, ridicată pe , perne, foarte neagrăj, foarte slabă, cu ochi enormi,
. întunecaţi, cu mâini osoase, vinete. Făcuse puroi în ', plămâni.. Era prea bolnavă ca să poată fi' dusă la
\	Viaţă '	■	, ,;3i5' ’■
munte, altundeva. Şi nici nu voia. Ar li vrut sa se , ţptnaam V Iară» Dar Inţul se înstrăinase de vrerea ei, stătea fără .putere, inert sub ochii ei, ca un ‘ cadavru cunoscut. Când avea febră mare. Silvia îi cerea medicului s’e ajute să plece la Bucureşti, unde trehue neapărat să vadă înainte de moarte un domn pe care îl chema Petre, căruia trebuia neapărat să-i spună cât de mult îl iubise. Se ridica chiar pe jumătate din pat, şi doctorul o culca la loc, spunândU-i ;
‘ pa. îi .scrisese ef domnului şi trebuia să vină azi* mâine.-Silvia se lăsa culcată, cu ochii agăţaţi de el, • nu pricepea bine ce îi răspunde, dar credeacăi se făgădueşte ceva, să mai trăiască poate sau să plece măline în ţară, şa ajungă să-l mai- yădiă1 pe Petrei Rămlânea în peme ou ochii ficşi, aşteptând. .	>	•;
In ceasurile de. luciditate, când temperatura scădea, Silvia, se judeca aspru. Se .vedeai pe sine, uscată, egoista, lipsită de generozitate, crezând ca drepta-; tea şi cinstea pot să înlocuiască bunătatea şi dăruirea, inflexibilă, fără prieteni, fără căldură, şi cu această singură, încăpăţânată slăbiciune: Petre. Fu-' sese chipul în care Dumnezeu o pedepsise, o făcuse să plătească duritatea, închiderea ei în ©a însăşi. Trăise pentru ea. iSJu pentru copiii cari îi treceau prin mână, nu pentru prieteni sau pentru maică-sa, nici pentru Rohert, nici pentru Andrei. Pentru ea, , pentru pasiunea' ei, pentrucă lui Petre nu-i dăduse ,în fapt nimic,, nu -fusese pentru el nimic, nu se pti-; oepuse,.nu încercase să fie,orbeşfe, îemeeşte, chiar 'dacă nu se putea. Nu încercase să-l.schimbe faţă de.
316
LUCIA DEMETRIUS


ea pe Petre. Din orgoliu, îl acceptase cum era ca -să nu-i ceară nimic, # iubise numai pie iei toată viata» , din sărăcie, din lipsă de imaginaţie. Avusese numai atât' şi îidnselui tot, dintru început. Toată puterea ei, toată putina ei; căldură, le concentrase pe el, ' pe 6 umbră de om. Fusese o pasiune carnală, sen- , suală? Nici măcar asta. I se dădea ca să aibă impresia că îl are. Pentru iluzia ei neghioabă că fii SV posedă o clipă, un oeaş. Că e al ei un ceas, nu din ■ voluptate, nu din dărnicie. Fusese orgolioasă şi ’as*. pră. Tăcuse, renunţase, nu ca să nu-1 stânjenească pe el, ci ca să se menajeze. pe ea, mândria ei, , opinia lui despre ea. Ca să rămână în ochii lui o. lemtee care nu cere nimic. $i totuşi ax* fi vrut sări vadă! O, cum ar fi vrut! Să moară privindu-1, cu mâna pe mâneca hainii lui, care era şi ea o bucată din Petre şi altfel când o atingeai decât otice materie din lume. Sub privirea ochilor lui cenuşii, verzi, umbriţi de gene lungiş castanii,' Cu faţa!,lui/ palidă, cu gura palidă; şi ochi pali, ca o acuarelă» ca lin desen spălat cu puţină culoare. J -	' ,
Sa-1 aibă’ aproape. Şă întindă mâiiaj să prindă în palme faţă lui Petre, atât de netedă, de fildeş
Apoi ţempferatura se urta.. De jos, de pe cheiu. . cineva strigase: Pietro! Pietro! apa eUpooea, urcă până sus .mirosul ei crud, de fruct verde, şi Sil-via ruga seryitoaiea să-i facă repede bagajul. < ;
Pleca în ţară, trebuia să vadă pe cineva' .Se zbătui în aşternut, cădea de oboseală. ,	* ’ •
;V ...	:	.ie-." • O ;.;.:V-/> '.■'Ur':y:;i f );?'■ • /■)■;•'{




Peste o săptămână de boală murise acolo, în odaia de hotel cane privea peste Canal Grande. Medicul şi hotelierul nu ştiuseră pe cine să vestească* Vestiseră facultatea de filozofie din Bucureşti care ! era închisă, Târziu, peste câteva săptămiajnii, se aflase în Bucureşti, moartea ci şi înmormântarea în cimitirul dcla Lido.
.., .Un ziarist, Petre Duma, scrisese chiar un foarte frumos articol despre autoarea studiului asupra „Fenomenelor pierderii conştiinţei Eului”, pe care, spunea el, o cunoscuse şi o apreciase ca pe un spirit ales şi pur.
SFÂRŞITUL TURNEULUI
Prin feteastră ' se vedea câmpul cafeniu, mocirlos, muiat tot, nonoios, şi unde fusese miriştea, şi unde fuseseră, fânieţele^ 'şr pe locul pe undie trpeuse plugul de toamnă, întins până la zarea îeşioasă. ( Din loc în loc crestele de glod, cearceafurile opace ■ de apă se închegau albicioase, sticloase la suprafaţă, prinse într’oi pojghiţă subţire de ghiaţă. Pe culoar treceau umerii, .largi ai lui Popa* haina de blană* strânsă pe şolduri a Florei Mirea, sau pasul legănat,- de fost marinar al lui Matei, omul, de Ia vagon. Trenul oprea în câmp, se urnea, oprea în-tr’o haltă, stătea nesfârşit. ■;	oV
Ploaia pornea , şi ea cu picături mari cat palma, strivite de geam , se oprea, se pornea iar, cu pute mici de. apă, şi iar stătea sub piatră de moară vânătă să Privească: trenul. In «►mparf timentuî Magdei, zambila de pe măsuţă mirosea disperat,. tare, palidă pe cenuşiul ferestrei. Se apropia seara.	C '■.
In gări începuseră să se aprindă felinare * gălbui, canari în colivii de sticlă, caiia'ri bolnavi, zgţi-
■	SFARŞITU^ TURNEULUI ■	.	3» •
buliţi. In compartimentul de, alături, la Noe, unde camarazii jjucau cărţi, răsuna din şcând în când câte ' un glas, . un râs sau o ocară adusă norocului care V nu voia să vină.: De dincolo, de ţa Flora, seTauzeau zgomote , de valize coborîte, de capace închise în
de apropiau de oraş.	' *
se gândi că trebuia ‘ şi ea să-şi pună o rochie,. să-şi ia valiza pentru spectacol. Se deslipi
> înceCde fereastra cenuşie, din ce în ce mai întune- ; cată şi căută în fundul compartimentului butonul ■ " electric. Se aprindea numai becul albastru, mic, abea ' se zărea’ tavanul Ia lumina lui şi geamantanele puse/ Siis, * în plasă. ISu mai avea nevoie de lumină. De, J, douăzeci > de iseri de când. scotea aceleaşi rochii din ,, /dosul.- perdelei improvizate, aceia^ 'pantofii de şub’ : canapea, îi cunoştea, după consistenţă şi netezime. Valiza mică, - cu fiarduri,. avea un mâner aspru, scor-./ ţos, de când o plouase la Bacău. Rochia din actul întâi luneca în mâini, cea din actul trei avea plumbi v pe poale. Le putea găsi cu ochii închişi, orbeşte. Tocmai- venise şl Matei la uşă să ia bagajele pentru coborîţ.
Mai avem un sfert de oră,, doamnă.
Magda mu- se mai “ farda. Aprinse lumânarea de
pe măsuţă, trase perdeaua? Şi sfe pieptănă.
ţatâ?s strigă Radu. pe culuar, bătând compartiment.'
,p*jfo.$(arişop£fe p|e care le scrisese în timpul zilei. Trebuia să le pună în gară, îşi’
m uşa
320	■ r v
legă, repede o basma‘ pe cap, îşi luă geamantanul cu Vopsele, haina şi geanta şi ieşi pe sală. '	. ,,
—	Se lasă ger,, se lasă gfer!, cânta bătându-şi căi- ^ calele Dominic.
'	— Până adineauri a plouat, nu cred, spuse Magda '
ca' să spună ceva.	v:Jv . V
—	Haide mă*. mrtoforilor, .n’aţi mai terminat?*
strigă Popa, în uşa cabinei hii Noe. t ■' ■; ■	,
In sfârşit, trenul, , după ce ameninţase de câteva ori cu oprirea şi se pornise iar, Se. oprise acum ^ d^-abinelea într’o gară mare, neagra şi udă.r In în-* tunericul vag limpezit de lumini albastre fugeau um- 1 bre, se auzeau glasuri, se pătrundea greu prin massa umedă şi ciudat de densă, de solidă* a umbrelor ăstdra consistente.
In trăsură, între Flora şi Noe, Magda văzuse un bulevard nesfârşit de trunchiuri negre, cât luminau farurile acoperite ale trăsurii,vcu ramuri cenuşii, mai ; mult ghicite (pe phunbuhul închis al cerului. - • *
In teatru era cald, caloriferul din cabină fâsâia V încet cp. o oalăpde ceai şi pereţii odăii asudau la-crimi lungî şi gălbui. Magda îşi vopsea cu albastru, ochii apropiindu-şi faţa de oglindă* între cele două becuri' pjitemice, şi îşi vedea gura şi mai albă, şi ,, mai ştearsă* obrajii mai supţi de. emoţie. <
, Putea sa jbace seară de seară un an întreg, şi ridicarea cortinei,, imaginea ca; o lovitură, a sălii ' pline care soarbe parcă soena în ea din prlma clipă* sau numai senzaţia că o mie de atenţii o*înfghit
SFÂRŞITUL TURNEULUI	321
' deodată, că o gură de tunel, când nu privea în sală, îi dădeau o stare de nesiguranţă, de primejdie eu care trebuia să lupte crâncen, cu toate puterile pierite apirţoape ale . trapului, ale; sufletului. Se simţea un om de nisip* de praf, gata să se**, Surpe, vCa^O. Statui de moloz; respiraţia, inima, mâinfl^ o abandonau, şi diiitr’un fel de început de leşin răzbeau până afară primele cuvinte, exact cele pe care trebuia să le spună, rămase în ' chip ciudat deasupra conştiinţei care se înnecase. f Apoi^ încet, sângele se întorcea în braţe, respiraţia începea să pătrundă în fundul pieptului, ochii abii^ ^
, ;ţiti începeau sa, vadă, şi un fel de exaltare care ş’ar : ; fi confundat cu limpezimea dacă n’âr fi avut această limpezime o *strălucire şi--o ascuţime nemaipomenită^ un felde linişte carenu era calm, pentrucă dum in fundul ei o senzaţie de agonie, de moment tîltipl , în care îţi posezi pentru ultima oară toate puterile la , o intensitate nefirească, o stăpâneau până la sfârşitul pieseb A^poi, după spectacol, Magda €ontmua > să ^ardă ca 6 făclie uitată aprinsă după bal, dar ameninţarea, spaima, trecuseră. Vorbea mult, ca la-beţie, putea vorbi şi cu Popa, şi cu Noe şi cu Dq?-minic, cu cubmiera şi cu Matei, eii care, peste zi, nu putea schimba un cuvânt de când fusese, cu ani înainte^ bolnayă şi de: când se sălbăticise de oameni.. O cupriiicîea' o bimavoinţă fără margini, tot 'Opacul, toată zgura care i se părea ziiia că acoperă , lum^, pierea, toate^ |up?urile. păreau luminate din^v V;
.. năuntrp, prietenoase*; frumoase. Oaâienii capătau p ^
- ^ 1 , * ' , «{
' ' '■■■■■- .-. v.>-:;■’	• -';•••r:'*:• \:•••* ■:• •>,-.•; /.. .	%&:,■ ^-,''• • v=-'v:■
,	r	■ • ':'H:
322 v ' LUCIA’ dEJilETRIUS'	■
graţie nouă, se întreba cum de riu-i văzuse peste zi, şi ar fi vrut să înceapă spectacolul imediat după ce îl încheiase, să4 joace, mai bine/ mai iapriiniS, iar şi iar. Dormea apoi adânc, neclintit. Dacă n’ar fi dormit aşa, îi spusese medicul, ar fi fost de mult mtr’o casă de sănăţaie.	/
Acum însă, când îşi pudră tâmplele -reci cu dinţii încleştaţi, cu gâtul încordat," era sigură că îi’are să poată, cu nici o fiinţă;- să: ^steaŞcă- nici un icur -vânt şi îşi jura, pentru a mia oara, că dacă se încheia şi turneul asta cu bine, avea săi plece- din teatru. Ii făgăduia lui Dumnezeu '-să. renunţe la suc- ^ eeş, să-şi lase*orice orgoliu deoparte, saffe toată viaţa un om simplu, fără ambiţii, fără menire, dacă, ţn schimb, o scăpa şi în seara asta de ruşinea, de nenorocirea unei sincope în scenă, a unei bâlbâeli monstruoase, unei catastrofe care să oprească spectacolul pe loc. Sunase spnerin a doua, trebuia să; se -.grăbească.;v *,,i- ’c.^.	/
O, tăcerea îngroritoare din sala, când se ridi-^ case cortina ! Foşnetul ţinui program în pom ■luciul unui face â-ntain care o ţintea! Gura era uscată, limba g-rea, cuviâjitul nu se adtma .în fundul gâtlejului, memoria secase. Şi deodată/ glasul por-; nişe singur, ciudat de curat şi tarei că sa rosteas/a , /închideţi ferestrele din spre grădină?\ Da, asta spu^ pese, i Se părea că asta chiar trebuia să spună. Printre decoruri, Popa se uita în şdeiiă* j)acă; av^a să ra-mână. acolo, nu mai putea găsi replica următoare, era peste putinţă, o aversiune oribilă ca o greaţă
SFÂRŞII^ TURNEULUI	,	323
o înneca, pentru silueta aceia largă dintre decoruri/ pentru respiraţia sălii din fata; acum ar trebui să ' se ridice, să-şi treacă braţele în jurul gâtului lui Dom inie şi stă pe loc, ba nu, a umplut pauza cu un surâs crescut nu ştie când din ea, şi trece încet, legănat, în dreapta scenei, în spatele lui. Vorbeşte vorbeşte, imaginile încep să se limpezească, nimic nu mai are nici un fel de importanţă,; acum glasul trebue să crească, acum trebue abea şuerat, ca un cântec, de mierlă.
\ Sala aplaudă încă, sub lumina candelabrului. Trebue' să treacă printre cuiere şi maşinişti ca să a-; -juhgă în cabină. Popa îi face semn că a mers birie,; o fată plină de bucle şi dantele vine cu mâinile întinse spre' Dominic. Nu au toţi chiar consistenta lor obişnuită, oamenii vii, întreaga lume tremură ca un film uzat, dar se respiră mai uşor ca înainte şi dinţii nu mai scrâşnesc, încleştaţi. Cineva înalt, / masiv, îi stă în drum. Magda se gândeşte cum are . să-şi facă loc amândoi pe culuarul îngust. Dar omul vine către ea. Da, spune Magda în gând, e Liviu,
' ciim ar fi spus: uite, vine acum şi o ploaie în tea,-< itru, dar ce să-i faci, n’ai cum s’o opreşti, trebue , s’o răbdăm. Ii întinde mâna ea întâi, grăbit, înainte de orice gest din partea lui. Sa nu 'socotească el că e o întâlnire în faţa căreia şovăi, ca şi cum n’ai i,	'A,	‘',
—	Ce cauţi aici, Liviule? Te socoteam la Arad.
—	Sunt aici de un an. Ce faci tu? Te-am văzut
~;V.«Si	ce faci.	i;;>.	:
• -’;-r ffi
324
LUCIA DEMETRIUS
Iţi mulţumesc. Adevărat?
—	Adevărat de tot.
—	Iartă-mă, trebue să intru în cabină, să mă
... schimb. ^	. •’
—	Aă* să viii la sfârşit, să stăm puţin de vorbă. ,
Magda intră în cabină şi îşi repară fardul, îşi
mai piaptănă odată’ părul, îşi schimbă rochia. In s adevăr, întâlnirea asta cu Li viu n’are nici. o însemnătate şi nu trebue să-i dea ea vreuna. I s’a îngroşat, i s’a întărit inima ca un obraz bătut de 9oare şi de vânt, plouat şi ars. Căsătoria lor de operetă de cu , atâţia ani înainte se' stricase atât de repede, durase atât de puţin şi fusese atât de lipsită de rost, încât >i', b uitase aproape şi ea. Se măritase cu Liviu într’o _ epocă de tinereţe în care presupunea că bărbaţii sunt nişte fiinţe complicate şi profunde, încărcate de mister, că fiecare din gesturile şi vorbele lor are ^ ■ un înţeles adânc, deplin, greu de priceput pentru : o femee. Se lovise de goluri şi de platitudini, le 'căutase dedesubtul, înţelesul nevăzut, nu pricepuse.
Se chinuise. Toate faptele Iui Liviu, dacă n’aveau > un rost obscur, -erau pornite dintr’o adâncă, iremediabilă plictiseală. Se despărţise de el după câteva luni, obosită, jicnită şi încă nedumerită. I se păruse/-' o bucată de vreme ca îl iubeşte, atât de mult încât n’o să mai fie liniştită: niciodată. Dar pe măsură >/ ce pricepea, se liniştea. Trăia o adolescenţă târzie, m cate lucrurile se . începeau şi se isprăveau toate . ;în minte,; străine de trupul încă nedeşteptat, de o'. '
,. afectivitate, fără rezonanţe măture. Apoi -erezuSe - fcă,ţ
SFÂRŞITUL TURNEULUI
325
il pricepe/ Gă vede vidul şi uscăciunea din el, şi că deci nud inai poate iubi. Mai târziu Liviu pierise, plecase în Ardeal, medic la Arad i se spusese, şi ea fusese preocupată de teatru, de o iubire liniştită* de boală şi iar, şi mereu de teatru. Nu ştiuse că se află aici. In orice caz, prezenţa lui avea mal puţină însemnătate decât actul doi, care începea acum, decât emoţia scenei şi atenţia grozavă, flămândă a publicului. Din oglindă o privea o femee cu ochi a-prinşi, cu gură arzătoare, cu faţă mobilă, o femee hotărîtă şi Vie.
Jucase până la.sfârşit crescând din ea însăşi ca
ca un foc. Popa o vestise, după final, * că trenul avea să plece la miezul nopţii, că trebuiau
sa se
toţi
voiau sa mai
manca
ceva în oraş. Se grăbise să-şi adune lucrurile, să le ţrimeată Ia vagon, şă1 se demaehieze," să sfe .îmbrace. Uitase vizita făgăduită de Liviu.
Călătoreau prin ploaia rece, unul în urma altuia, actorii* cu câte o valiză mică în mână, cu gulerul, hainei ridicat, cu obrazul obosit de fard, muiat de Vaselină, eu mirosul de păr ars, de vopsea şi de ,înţ|’ îiţ, nări;, în piept, încercând să-l • alunge, respirând adânc umezeala, lipăind în bălţi, ; obosiţi, grăbiţi. îşi căutau cu lanterna poteci între bălţi, se încurcau la răşpântiii La un colţ de stradă* rămasă în urină, Magda se. pierduse de ceilalţi. Ii 7 strigase în noapte şi, ei. n’o auziseră. In urma ei ; venea încet sufleurul Mitrache, bombănind, împie-
326
f'AW',	•> . r v	" . >. i«
lucia de^trius	>
Magda se hotărâse să se oprească ,1a primtil birt . întâlnit, să nu-i mai caute jrt noapte pe ceilalţi. Rărise lumină sub un oblon şi inţrase, cu Mitrache
,, Era o sală scundă, larga, cu oameni putini. Mân-‘ case la nimereală o friptură arsă, o bucată de brânză, pe când Mitrache, în fata ei, mesteca îndelung, stăruitor, cu dinţii lui puţini şi parcă moi, privând în farfurie cu ochi obosiţi, roşii. Magda vorbea, încerca săd facă să râdă, îi turna vin, şi nu izbutea să scoată de la el decât aprobări scurte. I se părea bună seara asta în care scăpase de ceilalţi, în .care ştia că jucase bine, în care nu semănau toate chipurile cu cele văzute zilnic. Ar fi vrut să întârzie, să-t,
' audă pe Mitrache povestind istorii vechi din teatru, <far bătrânul1 era somnoros şi flămând, pătruns de frig.
Câţiva ofiţeri, la o masă vecină, se uitau la ei, .v cu aerul cuceritor al unor oameni siguri că la sfârşitul cinei femeia tânără şi. vie" avea • să-l lase pe, bătrân singur şi , să-şi aleagă cel puţin unul dintre ei.Un îădip degchis brusc vărsase în sală câteva ţangouri searbăde şi un chelnăr încet le făcuse, plata.
1 * întâlniseră pe drum; o-trăsură şi ajunseseră Vpiin1 âoelaş bulevard ud, cu trunchiuri negre, în gara mare şi pustie./ îşi găsiseră Vagonul între şine lunecoase, rătăcit parcă în gară,	'
întuneric.	J	V-'V'-V-
Magda se culcase repede* bucuroasă să. prindă somnul, să îricheie ziua asta în care jofcul se is-- prăvise, plină încă de febra lui care nu' mgi voia
v ✓
SFÂRŞmifc TURNEULUI
să ştie de altceva, care o umplea ca apa un pahar, vT:iji.:..;rti';aţ0.lăŞa ~ loc iiici tristeţii, nici emoţiei, nici , încetei scurgeri a vremii. Se gândise un moment la • scurta treoere a lui Liviu prin culise, i se păruse că asta semăna grozav cu obiceiurile, cu firea lui.
Şe plictisise, intrase în culise s’o vadă, îşi dăduse seamă că asta nu-i putea curma plictiseala, şi nu, se mai întorsese. Foarte bine. Era mai amabil aşa din "partea lui, decât să afle de la vreun camarad că Eusese în sală şi nu venise să-i spiună bună seara,	i
/ Stinsese lumina, • ridicase perdeaua. Printre nprii bolovăpoşi şi grei se ivise un ciob de lună sticloasă' v şi claip^ Ltmiina puţin compartimentul, plapuma cu , ■ flori mari, fotografia de pe masă. Toate erau ghicite ■ numai şi mult', mai calde şi mai, bune ca peste zi.
' JMagda adormise.	yY:. ■./ A';; V;.	%
j' Prm somn îi auzise vag pe Noe şi pe Donânic intrând cu zgomot alături, continuând să râdă-şi să vorbească. Jucau iar cărţi, pe semne. Auzise şi glasul : lui Popa, aproape: „Iar aţi adus băutură în vagon, mă!” şi pe urmă, mai depărtat, ca şi cum intrase şi el la ei. Râsul Florei, o uşă închisă tare, zgomot 'de fiare. Vagonul se# clătinase, acăţat pe semne de iun ; tren, apoi pornise încet. Acum toate sunetele erau ca O urzeală pe care somnul ţesea ce voia el. v Şi','deadaiă.sŞ; d^	-şi uşa propriului
ei compartiment,- Mi şe pare,; îşi Spuse Magda prin somn. Nu cred s’o fi uitat deschisă. Dar o uitase,
• pentracă cineva intrase uşor în cabină.
>	— Magdaleno, eu sunt, dormeai?	■
328	/	' LUjClA DEMETRIIJS ’
Glastil tăiase caiap brici i^nlnul sîii dotiă. Eăsase în locul Ini o trezie ascuţită, totala. Si>uisese 5jMag- / dăleno”. Era glasul lui Liviu. Am visai ^Ceva^/ îşi . şjpusje Magda; de m’am emoţionat aşa. ^
—* .Da, dormeam; Ce e cu tine? Ce vrei?
Nimic:,' iartă^tnăv Credeam ea nu dormi şi mă ; Iaşi sa stau puţin la tine. M’a invitat Popa să merg că von că te	două* şi. aciua el joaca
ciărti cu ceilalţi. Eu nu vreau şa joc, nu-mi place. Credeam est; nu dpitti şi-voiam să stăm de vorbă. , Nu teTam văMt la ^ ei; >
Mă Rătăcisem, te m singură* ' i; < 7V/ /.
—	Ca să nu fnă întâlneşti? ’ ;	x,’-• \
—	De ce să nu te întâlnesc? Nici nu^ şn^îeă ■ ai să mănânci cu ei, şi chiar dacă aş fi ştiut... "
Umerii lui largi acopereau fereastra, făceau noapte" în faţa ochilor ei; ;Apoi .Iăviu,. sfe^v'aşe^siei;uş6r, x>e ' mai^inea patului. Ii prinsese genunchii; cu un braţî v şi ş$,fezsemâ^ di^ perete. Şiatea Cu spatele Şpre reastrâ, nu i /âfeivedâă îaţa, numai ume^ r se desenau negre pe lumina palidă a nopţii.	‘ 1J/
—	Şi ceilalţi unde socot ea eşti aciua?* întrebase^,
rară'•.cidparfe,-r1;k■■x:;>	:-^■ ■ 7:■ -7''7'^
?	— yO,, habar n-au, cine crezi că Şe gândeşte la
mine? Poate mâ j emd cuIcaU te	luiPopa.
Air fi^ putut, sar fi trebuit să-l roage săf plece;
, Poate^că venise sa spună ceva.. Şă-P aştepte săspună. x,:.Ce ar fi	Ldvin? I se păieă ciudai
V că intrarea liiă, fă txunpărf^^	a, •
'' drfcămia c^	jpurca ■
SFÂRŞITUL TURNEULUI ,	'329' ‘
străin, An eineya plă€Wţ^ prieten, cineva al ei* . uitat de mult Girieva cai^ nu turbura apele singurăV ~	vdfeoa^	lui începuse
sa fie a$a de precisa şi de caldă parcă, încât se înţreba^ cât are • şa!;..|ie,!•; do-■ gol;- după, plecarea lut Era lucida, ca şi ciim somtiul nu-şi trecuse apele peste mintea ei, şi în această trezire se ivea şi creştea o aşteptare. Ar fi vrut parcă să se întâmple ceva.
Ar fi vrut deodată ca Liviu să vorbească, nu ştia , ce aştepta şă spună, ce ar fi vrut să spună, dar o \dorin^	de cinci» de şase ani, socotită
de atunci absurdă, i se năştea iar în suflet, ar ^	^	audă pe Liviu vorbind despre el, spU-
>	el," ce vrea, ce caută în viată, ce cred#
• cţe^pjbe ' '^lu^ruril Parca > în	^ de trier v
zie^, Omul ăsrâa fără culoare care se aşezase nechemat pe mdrgme^ patului sfb ^nâbrăeaşe 'iar, în misterul pe care / îl avea cândva, în acel mişter în cârd •.0®l1	'nu^’inâi.Alezase, pe care jd botezase:
vid. Stătea aşa, îndoit în cot, prinzându-i genunchii sub braţ;, cu tâmpla rezemată de peretele de lemn şi tăcea. De ce Venise? Spusese că voia să stea de vorbă şi acum ‘ tăcea. Ar fi putut să tacă mai bine v fă;: 1<^inâ:dui dPbpa, unde ar fi fost singur. Nu venise ddab la fosta» , lui nevastă, * pe care o părăsise 'ani ’nt• 'trupeşte niciodată, care parcă îl şi desamăgise, ca să caute în ; ^&qpl)Uf)a., /;iei ,■	^ oa nu poate găsi. Şi tocr ;
mai acum braţul lui îi strângea. mai apropiat» mai tai^, genunchii;, Magda şe răsuci în aşternut să scape ,
330..	LUCIA DEMEI^IUS,» t *	..‘^7	..../,.'
strânsoarei.Se /mlaiSe	venda pestriţ ; ]
asta, omul ăsta, omlul ăsta merita orice- cuvânt., , Liviu nu^şi clintise; tâmpla de #6 perete Părea li-' niştit, ca adormit, străin de mişcarea pe care o făcuse braţul. Poate că nu Voise, ppăte că nu -şi dăduse semna. Stătea acolo, imobil, ca o amenin- , ;? ţâre, ca o primejdie. Ar fi vrut acum sa-i vada ochii, ochii turburi verzui, care se	făceau cafenii,	r
negri, când îţi vorbea de aprdapfe,	canid era neli-	1;
niştit şi îl credeai cald*
In Magda se repeziră debdată atâtea amintiri • că -se minună singură. Le crezuse pierdute, moarte.
Ce mult l-am iubit!, îşi spuse eas şi jL-şe păru,
/ că niciodată nu ştiuse ca acum câţ îf iubise. Acum ar trebui să aflu, să-l întreb, să ştiu de ce aleargă toată viaţa cat un flămând, ca un	besmetic, de ce
nu se opreşte niciodată, de ce nu	crede în nimica
îp ce crede, toate lucrurile pe care ’le-am numit prosteşte ani întregi: vid sau plictiseală. Ce vrea Omul astă? Ce l-ar mulţumi, când ar spune/ ‘ca JE^st/cl^	.y-	: 7f '	s
, ; Trenul cofişe pe semne, că luna ;se vedea acuni v întreagă întf’o baltă aburită de nbri ca un caer scămoşat. IVfagda pusese p mână pe plapumă, Şi Liţ : viu, dintr’ddătă, îşi^ culcase capul p^ ea, pieptul pe > genunchii} eh Stătea cu ochii închişi, Gu pleoapele V mari, cu tâtmpleîe palide în lumina lunii, ou fibrăjii neteri, cUmihfiy Auriţi. Orice ;alt om care , ar şta aşa; sub luna asta, cu capul pe mâna mea,' aici; âr , însemna că mă iubeşte. Pusta deghiaţăcare şe în-
: ';':.ŞFÂRŞiTfei.' TURNEULUI	\! '.331'
tinde între nune şi oameni nu e trecută decât de cei: care mă iubesc. Şi totuşi el stă aici, aşa. Ar putea ,să fie frumoasă clipa asta, ar putea să se desfăşoare acum pânze, trâmbe de poezie între doi oameni sub luna asta de argint, atât de. pură. Cu orice om, afară; de el. Mâna de sub capul lui Liviu începuse să fie altceva decât trupul. Era o mână fericită. De ani de zile zbuciumul ei, truda ei de mână care adună, lucrează, se închină, de mână che-,• zăişie ,a «credinţei, die slujnică umilă:, nu întâlnise ceva atât de bun, atât de cald ca acum, capul lui.
/, Alţii mă iubesc, se gâţţdi Majgdâ, de ce nu mă iubeşte tocmai, el? Dar de ce „tocmai” el? :JEf un -străin, un om aspru, un om ciifdat, altfel făcut decât
mine, ;din altă planetă poate, din lună, de culoarea ei şi cu un suflet îngheţat. Eter oe îngrozitor, ce pozitiv există. Mi-aduc aminte, aşa era şi atunci. Golise lumea. Nu mai exista decât el, cu indiferenţa , lui, cu plictiseala lui, cu fugile lui. Şi acum umpluse. compartimentul, trenul, noaptea, nu mai era decât el. Nu se-mai mergea spre nicăeri, 'nu avea să mai vie ziua după noaptea, asta, nu mai era pe lume nimeni, nimeni. Numai el, cu capul lui palid, cenuşiu, ou gândurile lui necunloscute, cu ceeace avea să se trezească în el neaşteptat, fuga sau îmbrăţişarea sau somnul, ca'un' sfârşit de lume, după care nu niai puteai fel iiimic, decât să te trudeşti să pri<jepi de oe făcuse astă şi nu altceva.	;
Şi ulte-1, se ridică în cot, se opreşte, se apropie. -Mă ia de gât. Faţa i se apropie' înoeţ, încet,
332	LUCIA DEMETRIUS \
o opresc puţin ,cu palmele mnahdouă, îi simt respiraţia pe ochi, îi simt pe întuneric privirea care treime să fie neagră, mă încordez şi '-peurmă ^
Capul, ii caut ?gura. ; 7 7^,/ j	.. 7	7/
Magda îşi înnodase braţele în jtiral gâtului lui de' animal tânăr» ^ puternic Şl ' viu* şi speriată de sărutarea pr£a lunga, prea ^iută, prea lesne culeasă* le desfăcuse	dl’	«.biaţele?; umă-
rul, îl ingase5 cu vorbe fierbinţi, deşcusute, şa plece* -şi când îl văzuse ric^câridurse, [ ^tijinindu-se de .uşă* 7 desehizând-b* tăcuse deodiata, cu ofcliii măriţi în întuneric, cu respiraţia secatjă. Avea să pkbeî 7 Pleca! ' :	:	7, "	v./;:7 77-'7.'v^:7nr. >;*77 7.*-
Ca un capac de sicriu se închisese uşa compartimentului. Era atât de gol înăuntrul lui, atâta vid, că ameninţau toate să se surpe, grele, inutile.
Rezemată de perne, sus,, Magda privea fereastra. O lună ;hâdă, cheafă, se înneca în nori şt ţ ieşea iar lâ iveală. O lună de argint viu, otrăvită. Fumul ţigărilor aprînsef una de lâ alta ucidea mixosul zambiîei/ Lîviu ? îşi plecase faţa asupra ei când intrase în\cpmpărtî^	Acum av^ ^	7
şl ea.^ ,fum: şi de f rig.; > ;I .7. /;;;;/^777-7'' 7-777 Trenul păcănea, :ăw0aq^^iâ-i^staţie 7' goalăşistătusep	nopţi la rând, fără zile
între ele.' In vag&n era liriişie. Dormea toată lumea. Dormea şi ^1* saduri cu faţa palidăvt^
. în pernă, fericitul el care e veşnic cu ;el. §1 ţre-zia; erâ /duretoasă, aişrujită, câ o lumină preâ mareJ Pe mintea phosîtăvşi aprinsa, nici un,abur de so^pn.
SFÂRŞITUL TURNEULUI	.	333'
■ Noaptea se spăla cu cenuşă, se deschidea la faţă* murdara. Iii gări se mişcau oameni somnoroşi» plouaţi, grăbiţi. Magdei i se părea că e ea toată o ureche imensă care se trudeşte să audă prin pereţii de lemn, vprin cabina Florei» respiraţia, mişcarea lui Liviu, din al treilea compartiment. Se deschisese parcă o uşă, poate că era el. Nu se mai i auzea inimic. Afară se lumina. Zambila se sbârcise parcă, părea şi ea albastră în fumul albastru care umplea cabina. Dacă am ajunge, dacă am ajunge într’un oraş, dacă aş putea să mă dau jos, să merg, Să alerg în ploaie, să obosesc, să cad, să nu ^mai ştiu., Ce-nre să se întâmple acum? Merge cu noi câteva zile. Ce mă fac eu câteva zile?
Trenul se oprise într’o gară de unde nu’ se auzea zgomot. Nu mai pornea. Matei vorbea sub fereastră Cu cineva de pe peron. Se întorcea în tren.
— Ge e, Matei?, întrebase Magda prin uşa întredeschisă. Unde suntem?’ '
-	— Un canton, doamnă. Trebue să aşteptăm şă
‘ treacă din partea cealaltă un tren cu răniţi. O să aşteptăm mult, poate pană la zece, nu se ştie când vine.
• f Până, la zeoe! Ceasul arăta şase. Toată lumea dormea şi avea să mai doarmă încă, liniştită, ca să sb trezească lâ pokerul lor,* la > mâncare, şi, dacă " e nevoie» la joc pîiţfişit ,şi uşori ,pentrusă e a doua-. zeci -'şi-doua, searăV4&'‘riinieu'ş&: $’au obişnuit, nu 5: le mai, pasă., Liviu', ; şi-aduce aminte, se scoală în . fiecare zi altfel, odată târziu, odată devreme, şi Jepa trimes rie vis spre altceva, neaşteptat, fără nici un •
334
LUCIA DEMETgiUS
fel de legătură cu seara trecută, ca şi-cum visul sau somnul 'sau diavolul ău adus ceva nou şi hor tărîtor în viaţa lui. ;	■ c'	'■	’
Pe geam s’au prins flori de ghiaţă. A venit gerul. Nici gara nu se vede, nici câmpul. $i oamenii dorm. Magda încearcă să tricoteze, apoi să citească, apoi să se spele. E frig, degetele nu vor să prindă un' dreaiia, cartea e neclară, apa e îngheţată. Matei îi face un ceai sălciu, turbure. Cartea asta e parcă: scrisă de un nebun.	- v
Târziu, :către nouă, Noe înoepe să fluiere şi’#•' cânte în compartimentul vecin. Crama, care doarme -în patul de deasupra lui, mârâc şi bodogâne că . l-a trezit. Poate că au să se deştepte şi ceilalţi, să fie în sfârşit zgomot în vagon. Nu mai e mult
până la zece, o să pornim, o să mergem. Ajunşi acolo, în oraş, Magda ştie ce o să facă, are să se coboare din tren, să alerge până seara, pe toate străzile, pe toate drumurile. Acolo e şi marea. Are să stea pe mal, s’o. vadă, s’o asculte.	■ v. •.
Dar trece ora zece, şi unsprezece, şi prânzul şi trenul nu se urneşte. La Noe.se joacă(cărţi, la Flora se povestesc anecdote, la Popa se joacă şah, adică ,
’ Popa,joacă şah ;cp Liviu. Magda se răsucesşte pe cori- , dor, se dyce în uşa vagonului, ar vrea să coboare, dar câmpul tot e îngheţat, între staţie, şi sat se
cu- phiguL	^	'
îngheţat şi el. îşi strânge haina pe ea; îşi freacă mâinile. Se Uită prin fereastră în cottipautitoenful i care stă parcă adunat, la pândă, tot chinul din
SFÂRŞITUL /TURNEULUI

noaptea trecută. E ca o odaie în carie a murit cineva şi ţi-e urît să mai intri. Se opreşte în uşa Florei, e chemată să intrie, şovăie şi rămâne pe loc, încearcă să ra|dă da Q glumă spusă de Grama şi râsul nu vrea, rămâne ca <> strâmbătură pe chip. Se răsuceşte iar pe sală şi intră, învinsă, la Popa. Popa ridică fruntea, o roagă să stea, îi spune că îi pare .Kiipte^fca l-a onorat cu o vizită, şi se cufundă în joc.
ridică ochii, zâlmbeşte şi h pleacă iar. Inima se acaţă ca într^o croşetă în zâmbetul lui şi rămâne zş^iată, doare. Âr tricota Mâgda, dacă ar putea sŞkîtta se uite mereu la el. La linia plină, înaltă, ;^o|itihda a frunţii, la linia dreaptă şi subţire a nasului, la gura palidă şi foarte precis tăiată, la bar-; bie, Ia pomeţii uscaţi, netezi. Lâ gâtul fui de pui de ănmial. Iiniple^ţ^in- juniătatederând şi lasă lucrul ţte genunchi. Ar vrea să1! pipăe obrazul, să-şi treacă degeţele	. fiecare ' unghi, să-i fure tiparul. Nu e
adevărat, nu e adeyaraţ omul ăsta, îşi spune ea ca în fata unei mari frumuseţi. Toată lumea spune ^ e fâd, că h rîarecare, că e rece, îmbătrânit. Nu ş^u şă-1 vadă1. Trebue privit cu deamănuntul ca să-l pricepi.	'
’ In vagoii. actorii încep să se plângă că le e foame. ]\4?tei >e -ttijbies'sapt5- .-jsă;,' jcauţib. ■- ceva de mâncare. TienuL w răniţi itu vine. Partida de şah se, isprăveşte. Ce are să Iacă acum? Poate are să vor-beasca cu ea. -Dar d!aCă se ridică şi pleacă? Doamne, dă* Doamne să mai joace o partidă!
întreabă Popa.
336	,	• LUCIA DEMETRIUS !
—^ Daca, ytei, primeşte Liviu.
§i îi zâmbeşte ei iar/ ou surâsul acela pe care l-ai putea crede sfios sau copilăros, daca n’ai şti cum umple Liyiu' tăcerile, diri politeţe, cu zâmbete.
In tren începe s»^ fie .foarte frig- Se aude ca s’ar fi stricat caloriferuL Matei vine cu pâine, cu brânză; şi cu mere din1; sat, Ei tot ce a putut găsi.
. Toată lumea se întrerupe, din joc şi; se duce în* cabina Florei care laoe gospodărie, le dă ceai, felii de pâine cu brânză şi	shaieite, roşcor
vane. Se fâce haz, la Eominic s’a găsit? o sticlă de rachiu, şi lumea bea Pe rabd şi joacă de frig; Mag-dei îi clănţănesc dinţii şi îi e". imposibil să-şi bea ţ măcar ceaiul. Lucrurile nu mai au gust, riu-i e nici foame, nici somn, şi nu mai vrea acum nici trenul să pornească, nici să ajungă, nici să meargă pe jos;
?■' Nimic. Sad vadă, Ee ce'Ysfyemt^	şi de
ce nu mai are acum1; nimic de spus, nici dorinţa să stea cu ea? Aseară, ^slcSl bar fi oprit în cabină* ar fi rămas. Ea îl gonise^ neghioaba* Trebuia^ să-I fi păstrat până^ dimrn^t^* I"ar> ;&• părut astăzi mar rău,1 ar fi fost mai singură şi mai umilită dacă după 6 noapte petrecută împreuna sur fi purtat azi exact aşa ^m ;se purta,? ca un străin politicos? Nur . mulţ mai rău aşa. Poate că acum ar fi. foşt gplită şî '\de,<^î6atate-"şi'de febră în fată lui, arj fi ştiut iar limpede, cât frig e în ;aoest om şi cât de puţin,
. emoţionat lasă trupul ^îmbrăţişarea lui.; Nu> le-ar fi ştiut, pentrucă le ştia, de'mult, dar le-ar fi^tiăit, |
. -	;	; SFÂRŞITUL TURNEULUI	' . 33T v
şi ie-ăr fi adus aminte viu, nu sterp, nefolositor ), ca acu m .	! .
l-iviu trece dintr’un compartiment într’altul, (stă lângă cei care joacă, cărţi, vorbeşte în uşa vagonului cu Un macagiu. Pe marginea patului, cu uşa puţin întredeschisă, o, foarte puţin, atât numai cât să se vadă că nu s’a izolat complect de lume, că nu tine să fie singură), că e uşor s’o deschizi, Magdâ îi , urmăreşte de aproape sau de departe paşii, glasul. Era departe, acum tuşise, tuşea asta era a lui. Era ' «ilăfuri, fa Flora. Flora e frumoasă. Doamne, lungă e. o zi, şi poate fi încărcată, la infinit cu suferinţă.
Trenul pornise, în sfârşit.' Trecuse pe lângă ei un şir lung de vagoane, prin ferestrele cărora se • vedea un ochi suh p frunte bandajată, proptită de ; un geam, o mână palidă, mare, spânzurând dintrun ' .pat de sus; o perechă de cârje singure, la o fereastră.5 Se suferea acolo, altfel, pentru pricini în fata cărora trebuia să te; închini. Şi ea aici, stupidă, încremenită, ca unul din-oamenii aceia fără sânge, cu oasele zdrphite, pentru o durere de care îi era scârbă* jpentra care se dispreţuia.
, Auzi-I, vorbeşte pe sală, despre război, cu Popa.
; Poate , să „vorbească până diseară, pătimaş cum e când e votrba de 6 idee, nu de un sentiment. E din ce în ce mai frig. Ţevile caloriferului sunt înghe-' ţaţe ca mâna care le pipăe. Flora iese pe culuar şi se amestecă în discuţia lor. Acum s’ar părea ca vorbesc lucruri de haz, aşa li s’au deschis vocile, şi râd; şi râd.	^
338	LUCIA DEMEtRIUS	1
pe pat. E/foarte greu/să stai ; -rididât^ să ţii, o carte pe genunchi. Nu mai are .-■să aştepte. r'Mjoi. e • puţinpână să ajungă;; Q^să şe dea toată lumea jos şi să se risipească. Nu iriai e nimic ;/ de aşteptat. Poate lâ noapte, când se vor' îiitoârce în vagon... Dar e foarte mult până Ia noapte şi foarte, multe lucruri grele de făcuta /ceasuri întregi, frigul^ aşteptarea, spectacolul. "$i- • poate că;' di$eară; are să fie mai uşor, de deschis? uşa (Florei. E cenuşie-galbenă V dupamasa; şi•■.Suinul în aerul ăsta, îngheţat Jpare galben. Zambila s’a pălit de tot* stă acolo ca uir hrean vechi înţr’un ghiveci. Nu mai ăi ce să aştepţi : pe lume. Nu mai ai nimic.	^
Merg pe străzile drepte ale oraşului, cu case înalte/ cu caturi şi balcoane. îndărătul lor parcă nu stă nimeni. Se înserează. Aici se joacă mai devreme, Ia zece nu mai umblă nimeni pe străzi. Merg spre teatru pe poleiul asfaltului, pdntre/rcaşele.^yhialţe. Din ; loc în loc câte o casă lipseşte şi în golul căscat, v lăsat de ea, un mdrman de moloz spune că strada înainte nWea nici o ştirbitură. Cum( vor fi stat oamenii aceia/în clipa m car©-a căzut femba? Erau v ?7poate adunaţi toţi m pivniţă, tremurând, ,socpr/ tocmai lor nâ şa bP se întâmple nimici Rămăsese poate suS, în odaia din colţ, cu perdele albe, volănate, o îemee care aştepta uri Liviu plecat ,x de acasă, o femee care plângea atât de tare încât îi era tot una dacă are să moară sau riu. Scârbos,-spunea Magda,/ ;şc^bos sCn^timentali^n m’â \ pucaţ! O femee găseşte prilejul să micşor^ze tot,
SFÂRŞITUL TURNEULUI
să prosteasca tot, sa reducă la măsura ei. Nici cel mai radierii dintre actorii ăştia sunt sigură că n’a gândii asemenea neghiobii cleioase.
Teatrul era mare, cu cabine largi, cu culuare tapetate cu mătase roşie, cu loji deschise ca nişte
evantaie. Tracul din seara asta însă nu semăna cu cel cunoscut. Magda nu ştia bine că are să joace. Se farda la nimereală, nu se vedea în oglindă, nu auzea fierul de frizat pe care i-1 clănţănea coafeuza în jurul capului. Se petrecea departe de ea ceva ca o pregătire de intrare în scenă, sunau sonerii, oamenii alergau afară, pe săli, şi din toate lucrurile astea ea lipsea, ca plecată. îşi mai aduce aminte . numai că e foarte nenorocită, că e pierdută şi sin-. gură, ca după. 6 boală grea când nu deschizi ochii între prieteni, ca după un leşin, dacă te-ai deştepta într’un tramvai plin cu oameni preocupaţi, care merg ; foţi undeva, şi tu încă nu vezi şi nu auzi bine.
' Jucase. II auzise pe Popa spunându-i că jucase „straniu”, alt personagiu parcă,, dar foarte frumos. Nu ştia dacă sala era plină sau goală, dacă se aplâu-• dasc, dacă murise în ultimul act sau plecase numai printre decoruri. Poate că greşise o singură dată,
■ e^dT^minic' îi suflase printre dinţi „Ce faci? vino spre mme!”, şi ea venise, docilă. II auzise parcă şi pe Noe spunându-i. Florei, în cabină, cu uşa descinsă, că vedetele plâng mult mai multe lacrimi v când au pricini adevărate de plâns, dar ridicase din umeri^ pricepând pe jumătate.
; - Apoi venise Popa în cabină să-i spună că în noap-
■ 340:-;;	;;
. tea asta toată trupa ^dormea la hotel, pentrucă yâr gomil era stricat;	repare caloriferul şi
; că primarul îi invitase la masă, în oraş.
—	pot să np vîh, şi şa înă duc ăciima
Ia vagon?■-.-V;	-Jv;-*.••'••	'	/ '	c’'
—/ Cum să ţe duci? Vrei şa îngheţi acolo, în câmp? N’ai auzit eă e ştricăt? Şi pe urmă, ne-a in-, vitat primatul. Nn se poate să lipseşti tocmai dumr neata. Im]bracă-te. ;'7^	< 7 j	/ ^,7
\ Fusese o speră care semanase cu o petrecere pnsa în, fihnv ca să umple un gol şi ca să se îtn-* brace actorii elegant, In sala mare a restaurantului,
- oglinzi şi cu plafoane aurite, oamenii mâncaserăi mult şi vorbiseră aprins despre lucruri în care n’a-veau nevoie de părerea altora. Orchestra împânzea cu ireal atmosfera plină de fum de sub arcadele . înalte, larma multor glasuri, veselia făcută a unora,
. beţia adevărata a; altora. ,	,,
Magda se auzea vorbind, râstese <fe câteva ori foarte tare, cu phterea cu care âr fi vrut şă plapgă. ■ Liviu, la celalalt capat al mesei, între Flora şi, o cucoană cu ochi foarteJ frumpşi, ofilită şi calmăm părea foarte atent Ia ,cumintele amândorpra şi foartet j vesel.)^Ceasurile se adăugau unele peste altele, ca nişte pietre grefe lâ un zid care avea s’o îngroape; s’o înnabuşe* şi nimeni nu vorbea de plecare. întAm grup denecunoscuţi;.. invitaţi ai cânta arii din Rigofettp, cu capul dat pe spate, qu k ; glas , spart.; Popa făcea teorii de teatru nptaruhţi şi
unui colonel cuocheiari. .Toate erau comice; *nes£âr~
^'7v77 ^	7;.- ,?7: .77 ; •;,77:7 7 1 ‘ "7 7. 7	/ /V
SFĂRŞITia: TURNEULUI
şit de comioe şi de' greu de suportat. Un băiat cu ochi oblici, negri, îi spunea că e oea mai bizară ăctrită din lume, că fusese el şi la Viena şi văzuse teatru, dar nimeni nu juca atât de imaterial ca ea. Trebuia să mulţumească modest, să se ferească de entuziasmul lui adolescent, scuzându-se că are ta-, lent. Aştepta sfârşitul.
Târziu, către două, primarul se ridicase, odată cu Popa. Se grăbiseră şi alţii să-i imite, câţiva protestau că se sfârşea prea repede cheful, scaunele • sgâriau podeaua, chelnării aduceau hainele. Acum. Acum era hotărâtor. Ce avea să facă Liviu? îşi luase rămas bun de la orăşeni, condusese până la ,> uşă cucoana ofilită cu ochi frumoşi, se despărţise - greu dte . iea şi acum', se întorcea lângă Popa. Va să . zică rămânea cu actorii. Avea să doarmă aici, sus, iin hotel.	'	‘
Se răspândiseră top în holul larg, aproape întunecat. Flora glumea, spunea că vrea să plece să se plimbe, că afară era lună şi întrebă, tare dacă vrea i cineva s’o întovărăşească. Nu, Liviu nu se dusese spre ea; în sfârşit se putea respira, inima pornise iar.
Noe îi chema pe top în odaia lui, să continue >, cheful. Doxninic îl şi. luase die gât, gata să-l urmeze. Portarul le . dădea tuturor cheile. Magda stătea fără riaştvpi .iMjfojbul . h6kihu, cu privirea spre scară, ca şî cum ar fi fost gata să urce, cu urechea încor- . dată să. audă ce faoe Liviu. Nu-1 auzea. Dar trehuia	•'
., \ sa urce, nu putea săp stea aşa la infinit, n’avea nici	.
■ ‘un rost întrebefivi. Oamenii liniştiţi suiseră' sus, *•

342
yLV,CIÂ} DEMEIÎRWS

unul clupă altul. Urca şi ea, mce4 sprijinindu-se de . ■' râmpa înflorata^, printrfe palmieri Artificiali, ■ cu blana f>ş/un -Vumar^ eu moartea în suflet. Ş© oprise la;
^ primul ’cat^să vieşpire,: greu;-; ,!sa mAi'ia0;>epte,^ Ih sfâr- 4 4 ; şiţ-^neau :şfc deî; r^a^(4os.:'vi^vse fi? dus Liviu la ’ * JNo&dnJno^^	s’o cheme
r f şi pe ea, străină de ei Aum fusese totdeauna. Şe apro-- piaii, o ajunseseră, o înconjurau, vorbeau tare, se * chemau. Liyiu^ Irâ alături, siiiă calm. Ge avea die' y r gând ? Magda se oprise la etajul al doilea "şartrqagfe J pe Domixiic să-î dea o cutie de chibrituri. Era uh motiv ca oricare altul sa întârzie. Dommic se căuta ; în buzunare, ceilalţi, intraseră la Noe. Liviu rămăsese pe loc, zâmbind. Dqminic intrase ; şi el, după ; ceilalţi. Pe culuare era aproape întuneric.	?v
— Noapte bună, spusese Liviu, mângâind-p pe \ obraz, cum mângâi un copil care se duce la culcare.
; Era;j^r^''^mn<orpş şL obosit. îşi, frecase obrazul -de palma lui, i-o sărutâse fără să ştie când, ca un / . i ' păţeil cate	şi o ptinde din ^
zbor. Liniştit, Liviu o mângâiase şi ,pe păr, se reze-mase de uşă. * Magda , scosese cheia,, deschidea, pe dibuite, ;să întindă mâpa de rămas bun, când t i Liviu intrase înăuntru, înaintea ei, uşor, prelins, ne-‘
\ Era aŞa de mică lumea, şi o crezuse atât de, vasta,, se simţise aşa de mărunta şi /rătăcita în ea. > * Acum intindeai braţele, o înconjurai bine, o strân-eai1 Iţv piept’ şi nu 1 mai "era.; în: îurul' iau. decât d
, pdaegoâlă, rece; ni mijlocul căxeia sţateai stăpân pe;


'TURNEULUI
. V;' : ■ \;	\ .’•’ r «'•	" \ ',
'. •	începutul şi sfârşitul ei. Fără t
iireait ^ fără mâine, intr’un acum fierbinte, strălucitor, infinit. Cu palmele pie £a(a lui Liviu, cu linierii Iui adormiţi sub umăr. Doarme, se deşteaptă, zâmbeşte, răsuceşte capul şi aţipeşte iar. Mai bine ....	-sa, doarmă, ca să nu-i vină nici
un gând de plecare, ca să uite că dincolo de tuşile închişe există drumuri. Şi Magda se întreabă ce a căutat atâţia ani în teatru, în viată, când trecuse >cândva pe lângtă ^oeastă	■ -c^alad o
. ayusese, eav acum, în; braţe, şi nu fusese în stare s’d păstreze. Il‘;cerpetâse,'.;îl-; cântărise - :ra7p$ un om* ţ> c^d omul iubita nu trebue nici măsurat, nici cer-i oetat, ci.- iubit: numai,^păstrat •• dacă .poţi-. •fiolul;‘suf;
, ferinta; acestor uh^Lani, nu fes^^
" Liviu, nemărtuiusitai nerecunoşeută? Problemele me- < tafizice; lipsa de credibtă în IXimnezeu,
^.iâareî*.' abătuse lumea în ochii ei, fusese ; soare ^altceva,. ixidul ?unei cugetări, etan crezuse, a unei sensibilităţi jicnite, măcinate de existenţă, sau lipsa lui Liviu? Putea în-qlipa ăsta să? se răstoarne lumea' pe dos, să se prdduca, în fir^.cele^riiai, mari absurdităţi, să-şi piardă darul teatrului* toate i s’ar . jfi părui fără însemnătate. Liviu era aici* şi poate că ;'.niciodată jpe! lume nu existase o dragoste mai mare, 1 ' nu iubise " cineva mai mult.,.
V Dar bărbatul .începuse se trezească. înălţase .* mpul,îl "iezemaşede tăblia patului, deschisese ochii. *
, Ridicase uşor braţul, cu care ea îi prinsese umerii.
344
■'}'LUGIA DEMETRfUS ■ '■.V1' ,’	’t_- '
v-' .pi
:v ‘ y-4- Trebue să plec. ■■ '*;v‘	^ri :x\'\ ?
i ;' ,,y —: De ce? Nu \Tei să. dorini aici?
' ,	■>— l-am spus Iui Etominicsă mă trezească mâine
' m zori, să mergem? împreună în oraş. Are să vină sărnii bată în . uşă, şi vezi şi tu, ce , o să creadă dacă n’o să mă găsească? y.:'y ,:t	■■• - y;;/:
1 ■’ Adevărat, ce o să creadă Dominic? Trebuia să se surpe toată fericirea, toată siguranţa asta clădită pe nimic, trebuia să vină la loc golul, tristeţea, singurătatea, frigul adânc, cel din fundul sufletului, di^erarea, /pientium altfel cure ştie ce uuţea să creadă;
Un badrofotâiţ $e:	pleqa, '•
V e mult mai amar decât absenţa lui. Aprinsese lampa.
Sub lumina ei galbenă, săracă, în odaia aproape goală^ pe marginea patului, Liviu se îmbrăca încet V’ şi vorbea. Vorbea mai mult ca oricând. Spunea cum -. sunt oamenii acolo, îţi oraşul în care stătea ,<fe un >, ân, cum pe,măsură ce,e,mai cunăscut şi knai <mutat ca medic, e mai dezamăgit de medicină?, cum ar. fi bucuros să fie orice altceva, cismar, găzar, decât să aibă în. faţă zilnic suferinţa şi să n’o poată totdeauna , alina. îşi punea ciorapii, îşi trecea peste Umeri bre-telele, înceta fără graba;; şi vorbea de plictiseala , • vieţii de provincie. Acum îşi încheia încet vesta.
' Era aproape îmbrăcat, aproape gata! Avea să plece!.
Nu se mai putea laoe nimicir :Q’.- sărută; j® .--vochij'
‘,; bun, prietmios, pleca uşqr, închidea neînchipuit dâ* uşor, de grijuliu, uşa. ,	; ,,! ’	*.
Trei şi1 douăzeci. Şi încet, încet de tot, măi
trece, un »minut. Te uiţi atent la limba oeasor- , ’*< nicului, şi caind crezi că trebue să se fi isprăvit' o viată de - om^s’a mai mişcat d!in loc puţin, a mai > trecut un minut. Ţe plimbi, te plimbi prin odae, te uiţi afară prin obloane, e întuneric pâslos, rece. ■ S?a făcut frig. Te plesneşti, piimbându-te, de aer* cu setea cu care ai vrea să te plesneşti de pereţi, mergi repede, repedie, apoi înfcet, te uiţi la ceas. '■‘Tţi’simiî nare să mă iubească, niciodată, niciodată!, şi acest niciodată sie întinde nesfârşit. De câteva ceasuri, de când l-ai înţeles; l-ai trăit câteva veacuri, şi are să mai dureze mdi, şi fiecare clipă de viaţă	;
qţş să fie grea, ca des plumb, dq golul pe care are Vsă-l mcbidă^ arzătoare de? Trig caXgerul. Şi n’ai sa mai poţi ‘face nimic/ decât şă te gândeşti Ia el, sa te simţi acoperit de plăgi dureroase pe >;sarac; în tinp, zgribulit că un pisoi înnecat, târân^ vdu-te, tarâridu-ţe pe un pămâlnt jilav.
>; Magda' se culcă, se/ acopere cu pătura. închide ochii. Sub . pleoape, câ d pecetie, capul Iui, palid.
■ Deschide ochii şi pe ei aceteş peceţie. ^Stinge lampa, să fie întuneric, dâr noaptea se umple toată, ca de sori : mici,, de multe capete palide, zâmbitoare, in-diferente. Ingroapă faţa în perne, pleoapele, turtite, văd pil chip, ( auriu, palid. Aproape nu mai e un gând suit o durere. Nu n^tl e decât o imagină.
Ca *$n wpilărie. când poriv-pam prea mult în soare şi mă orbea, şit nu mai, vedeam decât soare rotund,j , arzător. Ai vrea să uiţi, să-ţi scormoneşti alte imagini,! dai nu; şe poate. Ochii sunt pecetluiţi. Trupul
345.	.:':^
' ^ '' -V- ^ > i; ■ \. ,.;■ :} •■	■' v- ; - • ^ v *!,.'■ /';; • '' '■■*■{ \ >;■' '■	v'^'v/''•’■ ■ ‘	\:
se simte bolnav. Ef "ca/ o Vptravă, ca o otrăvire puternică. :.Ca şi,cum; lîyiu ar fi \/o‘,'mai ai în , mâini,	oclid, îh, gând, în re^iraţip; decât V;
Li\dâ?; ^ jbiviu înseamnă o şnjferin|ă câ o	'
;;V{>jpW^x:e;- Ca şi viix^ai simţi cum îţi md^rfe tj^palv fV V.; ;$e-'desfade^' j^tpe23eşte^‘'doaitb^. de mdlt îngropat. >
Pnp obloanese iveştevp •ţa^ă’ ceridşie^ Le deşqhide.
V fata ei'.-te- uri peipte dăceaţă.Poate ca ure sa se r risipească. Aşteap^ frig. Incet, s^ vede ixn iro r :-• ,•'‘te-lucios,.pe Ujrmă--traj^.-.dru^^	'-up;
fehei de piatră. Dincolo, de el o perdea^ O cortină groasa de ceaţă lăptoasă. Asta trebue să fie inarea* -'măreţei pe. •:care: uitase s’o caute eri în oraş,marea; ^ pe tare spera s’o audă, s’o vadă, să^şi spele/în pri-
y veliştea ei zgura din suflet. Şi ea stă acolo, ca o baltă fără glas, acoperită, despărţita de lume prin-tr’un munte de ceaţă. Pe cheiul lucios, trep câţivăS soldaţi, de dincolo' <|e multa lână a ţărmului, sună ; p sirenă trista/ Lumina creşte* u , ,	/	, , i
In restaurantul, de joş nu era nimeni când-se ,, coborîse Magda. ''Prin-’ ardadele largi, înaite:» ,;ale fe-; \ resdelpr,v se vedea o terasă. !de pţâtră, cu râmă;
\ de coloane Subţiri, grăţipasdy ău;<m care îşi hicorda arcul, bfaţele rotunde, lucioase der polei. Un pom gol, cu crăci mari, degre, se reş-*ilx‘ffaysSjaaxş- mvînijlojc^ terasei. Apoi intraseră zgp-v motdşi (Srama, Dominic şi Liviu, ceruse^ cuseră planuri de cumpăraturi în oraş, de o plim-' bare. cu trăsura, nu pricepuse imde. ; j /	\ , ^	[
Liviu îi zâmbea prietenos, "cu zâmbetul ^ lui ' de
i.
V '	■ 347 ' "
medic,	ea . altădată, care vrea să dea
curaj. jj faţă şă făgăduiască mult, mâncase repede, a-plecat, peste masă, ca şi cum voia să scape de treaba a£ta? şi se plimbase, nerăbdător, în dreptul ferestrei. p,cum îi ^cunoştea mişcările toate, şi felul de a mânca, şi pasul, cum nu se gândise atâta timp la ele şi cum le iubea acum cu suferinţă, cu disperare. ^ plecaseră*
Plecase şi ea mai târziu, nu, nu singură ca tot-d^una, ci^-*,JKlpm>^cu ;Popa,.;:!-cu » Miţrache. Ii era frică. de. singurătate, de, ea însăşi. Ar fi vrut să ceară ajutoml altora împotriva acestei spaime, acestei foamei " acestei morţi care creştea dinnăuntru.
Sa le audă glasurile, să le simtă nepăsarea sănătoasă,; interesul	'stei acate de1 ei, cate^ trăiau xnti^
lume normală, nu der cuţite, de ^străluciri şi de pra- > "pt^tiî... .Ratăcis^îTă p»e străzile drepte şi largi, prin v piaţa mizeră şi îmbulzită* prinţii casele înalte şi isdmptuoaise, printre, ruine, şi intraseră ia un circ.
Iii arena largă,; dor acrobaţi făceau exerciţii peste , plasă. Se aruncau, prindeau în dinţi frânghia, se legănap, peste gol, nimiceau spaţiul. Aveau trupuri suple şi negre, erau frumoşi. In cuşti, fiarele dormitau (plk^isiţe. Mirosea tare a animal sălbatic, a
din copite, cu glesnele • lpr. subţiri,,'; lucioase,' cţu. crupele lor de mătase tre-/ muiăindv vibrând. O fetiţă cu picioare nesfâirşit de " lungi,/cu părul' ..c;iufu]itc m./^pGhb fierbea o ciorbă într’o oală,, în coltul unei cabine. Trebue, să^fi fost ^ frumoasă fetiţa, seara, în Jumina circului, dreaptă
348' :/lV*V;<:;';	^
pe calul cel alb, cu picioarele ei lungi,: eu talia ei subţire, cu rochia de paete din, oui, de deasupra t. ’ patului de fier. In uşa altei cabine un bărbat îşi , acorda ?vioara.; Era trist, totul nesfârşit de trist, şL *;• mirosul^ şi sâlturileV peste; gpl ale acrobaţilor, Şi' .nu* merile pe care le strigau tare în italieneşte, şi cu-. ■■■ loarea supei pe cate o fierbea fata, şi maimuţa mică, încruntată, din cuşca, şi frigul, şi lumina de ploaie . a-oireul^	; y-•■'y^y'v:
Flora privea la acrobaţi, Popa desmirda caii, Mi-, trache încerca să vorbească italieneşte cu violonistul.
Şi peste toate, un. chip palid câre zambea şi tăcea, uii gest al mâinii lui Liviu, plimbarea lui înceată în faţa ferestrei, desnădejdea, oboseala. Ameninţarea, cea- % surilor în care avea să-l mai vadă, să sufere de fra- .
museţea lui, de lumina din el, primejdia, mai grea,, mai rea, a zilelor în care n’avea să-l mai vadă, în care lumea, avea să- T fie goală de el, seacă de frumuseţe.' yfy ;yţ:y‘y
-vLâ prânz, în aeelaş reştatnant, cucoloanie şiîo--v glinzi, stătuse, aşezată de întâmplare în faţa lui. Mâncau grăbiţi să ia, trenul la ora două. Magda nu şe mai gândea că ceilalţi o prive^ ypbate, ;SaiL y văd, să-l văd, îşi apunea- ea, să~l văd biăe, pen- ■ tracă în tren cine ştie în de compartiment are şă ' stea. Se făcea în grabă plata,, se duceau gieamăn-tane, se spunea rămas bun, Liviu stătea cu spatele, se întorsese în. profil, Liviu îşi' rezemaŞe un braţ ’
, de fereastră, Liviu .se apleca.şă ridice ceva de jos.,
, Să-l văd, săd văd, se' gândpa Magda. IJite-l cum
y-;.'/.. .y V ,y-> yyyy y^y-ty 'V''yy‘y 'y.'. y V ■ ■ l*y■ y ■-
?,."V

349
^merge, cuina. îşi pune hâirra,- ^	Şi aur
iX-\ ‘ ş^nându-ilui Noe cădupă trei ore de drum, rchimb^te şi ia altul, pentru oraşul lui. Se duce!
Jn tren Lm^ jucase şah cu Popa. Se auzea din compartiment glasul Florei, care se aşezase lângă ei. Era zadarnic, zadarnic să se ducă acolo, ar fi fost caraghios, inutil. Magda se culcase pe pat. Trenul mergea ţăcănind, cu ceml plumburiu în fere-'(/";^tie,^cu câmpia înghejată sub cer. Matei făcuse curat ^. cabină, aruncase zambila. Ii lipsea ceva ferestrei.
" îşi simţea gura arsă, trupul golit parcă, o teacă Uscată^ putredă,. Trebuia să înţeleagă, nu era nimic ‘■'■vdte^-âşfep-tat, nimic. După trei ore avea să coboare. Turneul mai dura zece zile, viaţa poate zece ani^; douăzeci de ani. Poate că nu. Inima asta care sie; pprea acum, şi se ppmeâ iar, şi tăcea îndelung,
, nu, mai putea trăi atât. Moartea era poate foarte * aproape. Cu o durere ca asta nu se mai putea trăi. ;^-JJite acum poate ar fi destul să pui mâinile pe piept, să îhchizi ochii şi s’o primeşti. Trebue să plesnească cevâ în inimă, şau iii cap*. Trebue să aibă ele'.degile, lor, 1 iftii' încape în ele oricât, au o mar-? gme după care şe isprăvesc. Atâta suferinţă, atâta , istbvire trebue să aducă moartea. Sunt clipe în carie uni om şe epuizează cum seacă un izvor, cum se usucă un pom. Aşa, fără boală, nu mai poate trăi. Acum ;';:‘ea nu mai poţate trăi.. Trebue să moară. Şi din r sfârşeala asta lucida o* trezeşte, o înviorează parcă*
; un frig, un tremur, un clănţănit al dinţilor care dovedeişte ca tmpiil mai poate încă să se înfioare,
350
V LU&M ŞEÎV1EIUJUS
sa sie zbuciumi, să simtă. Â treeut mai’ mult de un ceas,: na^ rnai sunt decât două* ( Liviu are sa se;
dea jos, are< saplece. Âuzi4 paşii pe coridor, Magda jse.. 'ridică. repede,' îşivn^te^^	>.tr£ce pe
la ei3 să	-că. doarmă să nu se sfiasca
*; <să ;.-intrei .Şi lâviu intră blajin, zâuibitor,
••; f.	;: Jdi-e SOiMli . Şptn^	/ ' ■
■ * ■— '/Vrei şiă^ te ikikA? ^	nu ■
sunt obosită.	'
Liviu se culcăj închide ochii, zâmbeşte; îi mai; deschideodată,.. priveşte 4urlraite,'.:^^	ge-.
nelelungi, adoarme.	.	;
Magda sta pe o margine a patului şi îl priveşte/ t Peste disperarea, peste sfâşierea dinnauntru s’ă a-şezat vremelnic ceva foarte bun, ca peste o rană vie* . prezenta lui Liviu. E‘ încă aici. Daca, sculandu-se* o să spună ceva uluitor, că vine cu noi, că mă iubeşte, că o să mă caute peste z^epe zile lă Bucureşti? Că O; să-i fie dor de mine cel puţinv că ar- _ vrea să4 caut eu., Că vreasări4iu priăten poate, că are^nevdie de cineva să4 câtpească - ciorapii şi asta ştiu . numai , eu pe lume, orice, orice; dar să spună ceva, să vrea ceva, să se mai poată aştepta ceVa. Liviu geme încet prin , somn; uşor, de1 nu* se . ştie dacă îi place sau îl sperie visul. Magda înţelege* fulgerător maternitatea, cu fântânile ei de duioşie şi milă- O, dacă ar dorini aşa, isă treacă de sta^ ţie* să piardă trenul, să ramâtia aici» furios ^că" â rămas, plictisit, dar să rămână. Dacă eţ\ niuri în ; s^mnl Să nu ttiai *fie! Ge libertate! - %.;v’;; /
,|r;
y '	. SFIITUL TURNEULUI	351
l'C/v.-' \. .....	* / ...	/•" *
: y.yy	' ''
ţ	Liviu suspină tare, se trezeşte, se mită la
/eeaş ^imăeit şi se ridică.
: . ^ ^./ Mai am un sfert de ceas şi ajung. r:'\'Nu vrei să mai rămâi o zi?
— ,Nu pot, âm bolnavi în oraş, pe cave i-am lă-v: sat de ddu^ zile.
.Nu vii deloc la Bucureşti?
■"7! Nu mai pot să-l sufăr. Mă Sufocă parcă mai mult decât provincia.
; v;— Aş vrea să t^ mai văd, muşcă Magda greu diii ciivinte, ca din nişte poame amare; r — Adevărat?, zâmbeşte Liviu ca, de o glumă. Şi y mie mi-a făcut plăcere că te-am văzut, '	v
»> j*.	Aşvfi’’ ‘vrut: să nu pleci aziy mai Şpiime'odatăj
eubuzeviilet^ moar^	^ V
foarte drăguţă cu miile şi nu merit, răs- " punde Liviu. Ii sărută miâna, se întoarce repede spore y uşă să vadă dacă riu trece nimeni pe culuar şi o sămtă şi pe ocbi, u ştrânge mâna bărbăteşte şi pleacă.
Magda rămâne cu braţele moi. Ar trebui sa cadă .noaptea pCste lume ca un capac scăpat din mâna ; lui Dumnezeu, să se rupă în ea firul vieţii, să se ( luţâmple ceva. Lumea vorbeşte pe sală, trece timp ^ mult, timp- puţin, .trenul s’a oprit. Se repede la fe-1 yi^ştră. Liviu e pe pteron, cu haina lui largă, face şemn eu mâna către trenVmerge repede, haina îi Nu'-.şie- mai vede, uite-1, l-am pierdut. Trenul porneşte iar. *
Ce are săse^ întâmple acuma? Am să-l uit? Când?
/ Peste câţiva ani? Şi anii ăştia cum au să arate? Cum
352 ■ '^4^	^ ^1■'
am şă-i duc? De ee să-i duc? Ga să-mi treaba întrV zi şi atuiici şă mă mir* db pat de îngheţată şi săracă pot şă fiu? Dar nu pot, n’am: v radare, ni|. vreau să am. Nu vreau să-mi chelhifesc toate puterile ca să pot'indurat b viaţă din care am şă iei, fără vlagă.. Joc teatru, da, sunt o actriţă, credeam v v că trăesc pentm ţeâţru^ şi acum văd ca mire străini, că l-aş da tot, cu toate Succesele viitoare şi toate * bucuriile lui, pentru o lună; de iubire a lui’ Liviul ‘‘•pentru,bsăptămâină.:3Vjăţe- preţ.‘afeâ•.ăţdftci-în mine| Umpleam, cu el o existenţa fără , sens. Nu-roi cunor ^şfeam,' •rostul.. vRoştul■ .'meu eră să-1 iubesc pe tdviu ' \V.'Magda se plimba1, pritt.>cabitiă.*. Era prea caf<| îşi îmbrăcă haina şi ieşi pe culiiar. Vorbeau pree tare. Ieşi pe platformă. Nu vreau, nu pot să am răb-dare, îşi spunea ea. Vântul batea îngheţat pe platforma deschisă, aducea .scântei fierbinţi şi picătuii/ îngheţate în obraz. Nu vreau, nu vreau şă joq diseară ‘ nu vreau să merg mai departe, nu vreau să trăest încă alţi ani fără el. Deoparte şi de alta a plăcilor de metal care făceau punte între vagoane, şinele lunecau negre, lucioase. Tremur* aici ca maimuţe , de azi de dimineaţă din cuşcă, stingheră şi tristă Cum 'lunecă şinele Subl roţi. Ce repede! I^’am. să am curaj. Sigur că ăam1 să am curaj. Voiam joc pe Axrna Kămnin. Cei adevărat aş putea s’b joc acum, Qe frumos! Dacă in aş grăbi, dacă a| avea curaj! Sa-mi «cot haina, s*o pun îti cap* să nu văd. Pe: aici*pe lângă plăci, între Vagoane: Şă~
^ râca de mine, mi-e fiică, poate 6 să mă doară; Haide,
IIIIP
TURNEULUI
353
• epede, să mă gândesc la chipul lui, să-mi închipui ă mă duc spre el. Ce rece e bara,! Lunecă! Foarte rHţie dacă lunecă! E mai uşor. Acum! Zgomot şi Toi! Au, umărul!
Şi Popa, şi Dominic şi Flora socotiseră o în-tplareinexplicabilă accidentul Magdei. Turneul >$sprăvea cu zece zile mai curând din pricina ui. Ii repetau moartea şi le părea rău că plecaseiă drum ou un om bolnăvicios şi ciudat, care atră-i parcă nenorocirea după el. Numai ei putea să-i freacă prin gând să meargă noaptea între vagoane, mai era şi
I ,	■r,'t-'"--„	■	;'i:y■<;■■/■■., ;V^viV-
CUPRINSUL
%	:/ t •	-.V	Pagina
1.	^ Album de familie . . . .	.5
’	■	, d.)	■ • ' r\
2.	— Pensiunea „Steaua Magilor" 29
; 3.,--r Melopee . ^	. ... .	49
4.	— Sanatoriul de odihnă. . ... 105 .
5.	^ Fantezie romantică .,.,. . . . 115
6.	— Zi de Ndembrie . .J . . . ... 169
7.	— La început a fost iubirea. . . 187
8.	7^	Pby€f8te veche v	•	•	•	•	•	209
~	Un an de reculegere	.	.	.	.	.	255
10: —, Noapte de 4gairdă . . . .... 275
li; —	O viaţă ......	...	.	.	.	.	291
12. ^	Sfârşitul turneului	?/.	.	.	.	.	;	318
^UADEMiEi *)]