[4] OPERE ALESE , " , I !' , I I I ri,:1 4 spre zorii unui viitor mai bun, nu l-au uitat, ci i-au cinstit Iamin tirea aşa cum se cuvine unui prieten de­ votat. In timp ce "mărimile" 'urbei natale ,a scriito­ rului refuzaseră să-i primească bustul, pretextănd in­ dignate de o asemenea propunere, că "inaintea lui merită bronzul 'Şi marmora alţi oameni mari ai Cra­ lovel" 1, muncitorii din Bucureşti, prin glasul unuia dintre conducătorii lor, Îşi exprimau ataşamentul sincer faţă de opera lui Traian Demetrescu. Cuvintele pe care le-a rostit in acea împrejurare I. C. Frirnu constituesc cea dintăi apreciere justă ş.i valabilă asupra poetului: "Ca muncitori conştienţi � a spus atunci vorbitorul � am ţinut să venim cu toţii sub steagul nostru roş, să sărbătorim memoria lui Traian Demetresou, ca unul ce a stat alăturea de noi, ca unul ce a luptat sub ace­ eaşi flarnură roşie a socialismului. In operele sale veţi găsi femei cu rochii de un fâşâit armonios, cu sânuri roz-albe, cu mânuţe gingaşe şi catifelate - dar veţd găsi şi muncitori pIini de grij i şi de nevoi ce zac în mizerie ... EI a propovăduit o viaţă nouă, el a propovă­ duit revolta. Ziua de azi să fie un imbol.d muncitorilor Ia luptă, ziua de azi să fie un imbold poeţilor de a trezi şi a da lumină şi păturii obijduite, ce dă totul, până chiar şi viaţa ei - şi în schimb nu primeşte nimic '''!! Mişcarea rnuncitorească din ţara noastră dela sfâr­ şitul secolului trecut, şi-a găsit în Traian Dernetrescu - Tradern, cum a fost cunoscut de cei multi - un însufleţit sprijinitor. Articolele, poeziile şi bucăţile sale în proză, publicate in periodicele muncitoreşti ale vremii, constituiau rechizitorii la adresa nedreptăţilor 1 C. MiIle: Letopiseţi, Adeverul, 20-27 Iunie 1905. 2 România Muncitoare, 26 Iunie 1905. ------- "1 [5] STUDIU INtRODUCTIV _ 5 sociale, pline de dragoste pentru mulţimea munci­ toare şi toţi cei asupriţi. Impresionat de suferinţele grele ale poporului, el însuşi îndurând nevoile şi lip­ zurile rezervate celor mulţi În societatea rrnpărţită pe clase, Traian Demetrescu s'a ataşat de tânăr socia­ liştilor, căutând astfel un răspuns propriei sale inimi revoltate. Cercetând astăziîintreaga activitate jurnalistică şi scriitoricească a lui Traian Demetrescu - mult mai vastă decât s'a bănuit până acum - descoperim con­ tribuţia însemnată pe care a adus-o acest scriitor pu­ ţin cunoscut, la făuri rea unei literaturi legate de fră­ mântările şi aspiraţiile maselor populare, la îmbogăţi­ rea tradiţiei luptătoare .a literaturii noastre. Poeziile şi proza lui Traian Demetrescu, precum şi observa­ ţiile sale cu privire la misiunea artei şi a artistului, cuprinse in diferite articole literare sau conferinţe pe care le-a ţinut, mărturisesc lupta ce s'a dat în con­ ştiinţa scriitorului între tendinţele romantice ale izolării de sbuciumul vieţii, într'o lume imaginară, fictivă, şi tendinţele realiste, înaintate, izvorite din dorinţa de a zugrăvi traiul mizer al celor asupriţi şi aspira­ ţiile lor. '* Viaţa sbuciumată şi plină de lipsuri a lui Traian Demetrescu este cuprinsă între anii 1866-1896. Sfâr­ şitul său tragic, sosit prea timpuriu, când scriitorul nici nu îrnplinlse 30 de ani, măreşte numărul crimelor so­ cietăţii burghezo-moşlereşti comise împotriva scriitori­ lor ce s'au alăturat luptei poporului nostru muncitor. El, care văzuse atât de just şi avusese curajul să denunţe cauzele adevărate pentru care "genialui nos- [8] orândulri sociale şi dorinţa fierbinte de a-i ajuta pe cei obldiţi să se elibereze. De acest ideal a Iost călăuzit când a încercat publicarea, timp de aproape trei ani, a Revistei Oltene, apărută în două serii (1888-1889 şi J892). a Revistei Independente (Craiova, 1890) şi dea­ semenea a ziarelor Amicul libertăţii (1887) şi Secolul (1890). Tot sub îndemnul dragostei pentru masele populare, Traian Demetrescu a activat îndelung în ca­ drul Ateneului craiovean, fiind chiar secretar al cornl­ te�ului din 1891 1 şi a depus o râvnă rară în vederea îmbunătăţirii spectacolelor Teatrului din Craiova, în conducerea căruia a fost ales in ultima perioadă a vieţii lui. Dar ceea ce încununează toată această fru­ moasă activitate este prezenţa lui alături de muncito­ rime. Ca dovezi elocvente ale acestei prezenţe trebue să amintim că in 1893, Traian Demetrescu se numără printre delegaţii muncitorimil la Congresul de consti­ tuire a Partidului Social-democrat al muncitorilor din România, 2 iar un an mai târziu, alegându-se prin scrutin secret comitetul executiv al clubului muncitori­ lor din Craiova este şi el desemnat pentru un loc în acest comitet 3. Totodată este demn de reţinut faptul că ziarele muncltorirnf precum: Gutenberg, Munca. Lumea Nouă, Evenimentul Literar, sau apropiate de mişcarea muncitorească precum: Adeoerul, Democra­ ţia socială, ş. a. I-au avut printre colaboratorii lor de frunte. Mizeria îndurată de timpuriu, traiul nestabil de azi pe mâine, dus in toată această vreme de muncă în­ cordată, n'au întârziat să-şi arate roadele. Către 1892, 8 OPERE ALESE , 1 Orientul, Craiova, 21 Noembrie 1891 si Secolul, Craiova, 20 Noembrie 1891 2 Revoluţia socwia., Craiova. 19 AprUle 1898, 3 Munca} i Mai liP4. I \ I [9] �ruDlU INTRODUCnV __ -- -------- 9 scriitorul, de felul său firav, este obligat întâia oară să se retragă în linişte spre a-şi ocroti plămânii atiuşi serios de bacil. Ca un izvor subteran, cumplita boală continuă să-I roadă pe ascuns de aci înainte, în ciuda zâlelor şi lunilor chiar, de înşelătoare acalmie. [n 1895, Traian Dernetrescu manifestă primele semne de ftizie acută; când prietenii îi ajută să se deplaseze în Austria, Elveţia şi apoi la Solca, 1n Bucovina, spre a se trata. Era însă prea târziu. Iarna 1895-96 o petrecu in chinuri sfâşietoare, iar primăvara, când cerul căpătă seninul mării şi copacii se acoperiră cu podoaba florilor albe-roz, flacăra din pieptul bol­ navului se stinse definitiv. In noaptea de 16 spre /7 Aprilie 1896, stil vechi, Traian Demetrescu muri în Craiova, regretat de cei mulţi şi obidiţl, prietenii sai cei mai apropiaţi din tot cursul vieţii. Cu acest prilej, Caragiale scrise câteva rânduri pătrunse de o trls­ teţă adâncă faţă de pierderea timpurie a lui Traian Demetrescu, "unul dintre poeţii distinşi ai generaţlel tinere", cum l-a caracterizat marele scriitor. "Era un caracter .cu deosebire apropiat şi afabil, îşi amintea atunci Caragiale, maniere de domnişoară blândă, sli­ casă şi prea simţitoare - distincţie şi politeţă de ade­ vărat gentilom - apucături poetice chiar in cele mai de rând prilejuri ale vieţii - onest şi deslnteresat -­ figură simpatică - glas dulce şi mângâios şi un su­ flet de copil bun. EI trăia aşa cum scria, invălulndu-şi viata poetică Îin atmosfera eterată a poeziei sale, şi aceasta nu era afectare pentrucă-l prindea. Traian De­ rnetrescu era un spirit întotdeauna entuziast, sincer şi adesea destul de prlcepător al artei. Melancolic din cauza bolii care-I istovea, dar totdeauna inimă bună şi deschisă, şi vesel tovarăş ca şi prieten cinstit, Tr a­ lan., pe care-I pierdem, ne lasă tutulora care l-am L�··- [10] 10---------------------------- OPERE AlF� cunoscut bine, multă părere de rău şl o duioasă amin­ tlre".1 Dar nu numai cei ce l-au cunoscut în de ,a­ proape au fost indurerati de moartea lui Traian De­ rnetrescu. Scrierile sale pl'ne de revoltă faţă de orân­ duirea burghezo-rnoşierească, dragostea lui pentru cei asuprit!", visul avântat către o altă lume, au făcut să fie iubit de mase largi de c'tltorl care i-au plâns dis­ pariţia. Din amintirile t publicate ulterior de Gala Ga­ laction cu prlvire la acest sfârşit tragic, se vede Iim- I pede ecoul puternic pe care el l-a avut" precum şi re- I numele pe care şi-l cucerise scriitorul mai cu seamă I în ochii tineretului entuziast al acelei vremi. Traian ! Demetrescu s'a bucurat in timpul său de o mare popu­ laritate. Lucrările lui căpătaseră o largă circulare, mai cu seamă în rândurile tineretului. Frământărlle, visurile romantice ale acestuia se vedeau r ăsfrânte ro multe din operele poetului. Câţi nu fredonau melodiile rornanţelor compuse pe versurile lui! Melodia vestită a "Călugărului" ("Călugărul din vechiul schit...") s'a cântat până târziu, aproape de timpurile noastre, fiind la fel de gustată ca şi "Pe lângă plopli fără soţ" de Eminescu sau "Steluţa" lui Alecsandri. * Care a fost realitatea de care s'a ciocnit Traian De­ metrescu în timpul activităţii sale? De tânăr suferinta şi lipsurile îl Iăcură să vadă limpede că numai o pă­ tură infimă de îmbuibati au o viaţă omenească, trăind din munca celor mulţi, cu care scriitornil s'a simtit npJ � 1 ncenut solidar. t:;'"-_.- 1 Epoca Literară, 22 Aprilie 1896. 1! Adevărul literar �i artistic! 8 Mal 1921, [11] �---------------------- - - - -- - - HUDIU INTRODUCTIV 11 SUD ochii lui Traian Dernetrescu se perindau aspec­ tele unei vieţi sociale sbuciumate, Ir ărnântate, aidoma unei mări în furtună. Boierimea părăsea tot mai mult preocupările sale anterioare legate strict de cultivarea mttnselor latifundii. In acelaşi timp burghezia se stră­ duia să desvolte o industrie autohtonă. lipsită de capi­ taI urile necesare unei asemenea intreprinderi ea se fo­ losea de sprijinul străinătăţii, supunând astfel în bună măsură economia noastră la bunul plac al bancherilor . şi cercurilor capitaliste apusene. Intre burghezie şi mo­ şierlrue - deşi existau aparent unele fricţiuni exprl­ mate prin netnţelegerl.e dintre cele două partide -­ conservator şi liberal - se cimenta Încet dar sigur acea intelegere cunoscută sub numele de monstruoasa coaliţie, menită să facă şi mai greu jugul de pe gru­ mazul maselor populare exploatate, La rândul lor, acestea îşi manifestau dln ce în ce mai violent nemul­ ţumit ile revendicând o viaţă mai bună. Atât la oraşe cât ş.! la sate, in deosebi, agitaţiile devenite nu odată adevărate revolte impotriva orânduirii sociale exis­ tente, nu mai conteneau. Erau anii în care proletaria­ tul tot mai numeros se afirma pe fiece zi mai temeinic ca forţă conducătoare in lupta intregului popor pen­ tru o nouă orânduire socială. Propaganda susţinută a cercurilor muncttoreşti contribuia la atragerea unei mase largi de oameni .ai muncii, mici meseraşi sau intelectuali, de partea mişcării munctoreşt', la ridlca­ rea nivelului cons+ilntei no'ttlce a maselor asup: ite. Odată cu grevele muncitorilor din diferite oraşe. oda­ tă cu cele câteva răscoale ţă: ăneşti, ascuţrea .uptei de clasă din aceasă perioadă se rnanilestă pu'ernic şi pe plan cultural, prin aparitia unei literaturi de­ mascând ororile exploatării burghezo-moşlereşti şi in­ dernnănd la luptă pentru stârpirea lor. Traian Derne- l " , [12] trescu a fost unul dintre reprezentanţii de frunte ai acestei literaturi, alături de Ion Păun-Pincio, N. Bel­ diceanu si C. MiIle. . Trăsătura caracteristică acestor poeţi, după cum au subliniat cercetătorii lor de astăzi, este dragostea cu care ei �e alălură proletarlatulul, forţa menită să elibereze întreaga societate din lanţurile exploatării. Şi la Traian Demetrescu vom regăsi această trăsătură, completată în acelaşi timp cu dorinţa de a păşi' mai de­ parte. El reuşeşte în multe privinţe să zugrăvească în­ tr'o imagine artistică mai cuprinzătoare realitatea so­ cială din vremea vieţii sale. Creşterea neîncetată a ela­ nului de luptă al, maselor populare exploatate. pute­ rea mereu sporită cu care se afirmau antagonisrnele relaţiilor de producţie dintre clasele stăpânitoare: bur­ ghezia şi moşierimea pe de o parte, şi clasa munci­ toare tot mai numeroasă împreună ou ţărănimea ex­ ploatată la sânge pe de alta, precum şi inceputul de păt: undere a ideologiei marxiste în rândurile avansate ale mişcar ii muncitoreşti dela noi, iată tot atătea elemente care au făcut ca in opera lui Traian Derne­ trescu contradicţiile sociale să apară mai vii decat în scrierile cu caracter social ale lui Eminescu. Traian Den.ctr escu denunţă ou mai multă tărie decât înain­ taşul său atât de strălucit, exploatarea maselor mun­ citoare, şi chiar cauzele acesteia. El subliniază cu tărie existenţa antagonismelor de clasă şi-şi îndreaptă ura impotriva burgheziei, a orânduirii care permitea acesteia să fure munca maselor muncitoare. In cele TTICJi valoroase bucăţi ale sale, Traian Demetrescu vorbeşte ca un reprezentant al mulţimii asupri te, aşa cum spune undeva într'una din aceste bucăţi intitu­ lată "Paltoane vechi": "Ah! fraţii mei de gânduri şi de sărăcie. spuneţi-mi dacă sub condeiul meu nu vor- 12 _ OPh'RE ALESE 1 j I [13] pa STUDIU INTRODUCTIV �. �. 13 beşte inima voastră ! ... Spuneţi-mi încă dacă au drept să poarte paltoane tmblănite, călduroase şi moi, bo­ gătaşil care nu cugetă, nu simt, nu muncesc, burtă­ verzimea asta rea, vanitoasă şi ignorantă l" * 1 n romanul lui Traian Dernetrescu "Iubita", Intăl­ nim ca erou principal, un tânăr, pe nume Emil, în ale cărui purtări şi caracter, soriitoruls'a descris pe el însuşi, Datele pe care scriitorul ni le furnizează asupra e­ roului său, corespund Întocmai propriilor sale date biografice. Emil este Infăţişat .alci ca un tânăr lovit de .,minciuna vietii convenţionale" din jur, din care cau­ ză ii trec uneori "c o ElI t [34] 1 I [35] L A ş c o A L Ă In bălţi de aur fără fund Se scaldă veşnic unii, Şi de belşuguri şi mărire Se satură, nebunii; Iar alţii goi, de foame morţi, De astăzi până mâine, Subt munci grozave 'şi storc viaţa Ca să câştige-o pâine. ' o 1 Dacă· este dumnezeu Smintită-i este firea! ... Trlmlte-ţi-l la şcoală 'ridată Să'nvete împărţirea! "Gutenberg", 22 Mai 1887 [36] 1 u A o E MÂL N E ... demain! et puis demain encore. Et puis toujours demain ! ... 1 V. HUGO In lupta cu traiul, săracul când pică Şi munca nu-i scoate nici codrul de pâine, Oftează, dar totuşi TI ădejdea-i rămâne, Nădejdea-i rămâne la ziua de mâine. Tăcut, filosoful" voind să despice Un gând, o problernă-adâncă.tnţeleaptă, Ades disperează, de ziua de mâine, Dar ziua de 'mâine cu'ncredere-aşteaptă. Tâlharul din ocnă, sub silnică muncă. In care sămânţa durerii culege, Chiar el nu'ncetează cu ziua de mâine. Cu ziua de mâine credinţa să-şi lege. Şi ziua de mâine e pârghia'n care Işi reazărnă omul un astăzi fatal, E veşnic aproape şi veşnic departe, Şi veşnic departe al liniştii mal! Curierul Olteniei literare, 1887 1 .... mâine! şi pe urmă tot mâine! Şi intotdeauna mâine! �Tr. R). 1 t / [37] p R o L E T A R 1 1 6 ..... Pe un stog de cositură, de pe cârnpuri plini cu roade, Inălţat, un tânăr chiamă, cu magneticul său glas, Ale ţărănimii harnici muncitoarele noroade, Ce a câmpurilor fructe adunau fără .popas, Pe uni stog de cositură, de pe câmpul plin leu roade, Ochii lui sunt două flăcări de lumină genială, Şi din buzele-i cărnoase, vorbele puternici curg, Braţu-i musculos înfrânge repede orice .sfială, Ier pe frunte se'ntrevede al gândirilor amurg, Ochii lui sunt două flăcări de lumină genială. "Muncitori, bătrâni şi tineri, sclavi ai burghezimii oarbe, Ştiţi voi pentru cine strângeţi rodul muncii voastre grea, Ştiţi voi cine ia folosul ostenelii şi vi-I soarbe, Iar voi rărnâneţi cu lipsa şi cu sărăcia rea? Muncitori, bătrâni şi tineri, sclavi ai burghezimii oarbe. V'aţi trudit o vară 'ntreagă, şi cu sapa' şi cu plugul, Ca să lngrtjiţt părnântul pentru-al radu lui câştig; Grâul 'şi-a dat spicul verde, iar porumbul şi-a dat drugul; 1 Această poezie a apărut mai întâi sub titlul "Socialistul" . [38] 1 � 38 OPERE ALESE Sporul dar o să gonească al rnizeriilor frig ... V'aţi trudit o vară 'ntreagă, şi ou sapa şi cu plugul ! j Azi când despoiaţi părnântul de comoara luI de hrană, i' Cine are dreptul sacru să se bucure de ea? Voi! Căci prin sudoarea voastră, ca o roditoare mană, AH imbelşugat ogorul! ... Insă dreptul vi se ia, Azi când despoiaţi părnântul de comoara lui de hrană! Cel ce nu cunoaşte greul străduinţelor amare, Cel ce-aşteaptă ca să-şi umple magaziile cu spor, Dreptul" vostru fui se cade!... După care lege, care, Să apese şi să fure pe săracul muncitor Cel ce nu cunoaşte greul străduinţelor amare. Ol gândiţi-vă ca iarna, când n'aveţi nimic pe vatră, Şi când masa vă e goală de merinde şi intraţi In vreo curte boierească, pune câinii de vă latră Si in brânci, pe uşă-afară, sunteţi fără milă daţi., O! gândlţi-vă că iarna, când n'aveţi' nimic pe vatră ... Cel bogat e surd la plânsul milei şi nenorocirii, Pe grumazii voştri urcă a lui culme de mărire ... SQ"uduiti-va şi ele vor fi prăzile pieirii, Şi-şi va desnora dreptatea soarele-i de străluclri.. Cel bogat e surd la plânsul milei şi nenorocirii!" Şi pe când glăsuitorul iş.i desfăşura vorbirea, Un biet popă, din mulţime, apărând îi nimici Şirul vorbelor deodată şi îşi ţintui privirea, [39] POEZII �----------------.---------------- 39 Către el. rostind: "Aiurea flecăreşte, nu acil" Pe când larg glăsuitorul Îşi desfăşura vorbirea. Şi 'ntorcându-se spre oameni, popa îşi iuţi cuvântul: "Vă 'nchinaţi, creştini, cu spaimă, căci pe-acest nebun, ştiu eu, Nu îl sperie nici crucea, ruei icoana şi nici sfântul Din biserică! El zice că 'n cer nu e dumnezeu 1" Intorcându-se spre oameni, popa îşi iuţi cuvântul. Toată ceata proletară se desprejmui cu frică, Unii se 'nchinau, în alţii focul urii se stârni, Iar ateul trist, o vorbă ne mai indrăznind să zică, Cu sarcasme 'n colţul buzei, coborîndu-se porni ... Toată ceata proletară se desprejmul cu frică ... Revista literară, Nr. 9-12, Sept. 1887. [40] r-l--D---. -R---A��: � • ?' lui Victor Bilciurescu Pe uliţă smerit umbla Un cerşetor in sdrenţe putrezi; Picioarele-l sunt goale, umezi; Şi vântul fioros sufla. Cu chipul vânăt, rebegit, Cu fălcile tremurătoare, Părea sub lenesa ninsoare De'ngheţul iernii scorojit. In cârciuma cu basamac Intră şi c'o blajlnă vorbă S'apropie grăbit spre sobă, Amantă rece la sarac. Ă I II Iar teşghetarul, - un japlan Cât toate zilele, ._- în silă Se ridică şi făra, milă Sbieră: - Ii datora un ban - - Din cer, de sub pământ, să-I dea!... Şi ucenicil-l desbrăcară, Batjocorindu-l; - el plângea; Şi-l deteră pe uşă-afară. • i L I t [41] POEZII Şi vântul şuiera mereu A iernii fioroasă gamă, OI Ce ingrozitoare dramă ­ Privea din ceruri dumnezeu! Apărută pentru întâia oară In volumul Freamăte, 1887. - 41 [42] ANDURI OSTENITE \ r \ I , ], Către aslinţltul zilei, obosit acas' mă 'ntorc, Inc'o noapte, fără tihnă, firul gândului să torc, Şi trezit în dimineaţă, cartea vieţii iar să 'ncep S'o învăţ şi niciodată pe de rost să n'o pricep. Tot ca un bolnav ce gustă doctoriile cu greaţă, Ca şi el, scârbit şi sceptic, prelungesc această viaţă, Şi precum sărmanul doctor ultima reţetă scrie Celui care e pe ducă, numai de parigorie, Tot aşa - să pot da 'n lături ale traiului primejde ­ Mai mă 'nşel, din vreme 'n vreme, cu-o nemernică nădejde! Iar când stau să-mi dau de seamă tot ce văd şi tot ce-aud, Imi repet întotdeauna, ca un basm urît şi crud: Am văzut neruşinarea ocărînd inţelepciunea, Am văzut cobltocla intlnzandu-şi negrlciunea Pe obrazul cugetării alb, ca aurul curat, Am văzut făţărnicia dând în lături adevărul; Am văzut, de foame. munca în dureri smulgându-şi părul; Am văzut talente stinse sub ingreunarea vieţii, In mizerie sleindu-şi bărbătia tinereţii; Am văzut şi pismuirea veninoasă urmărindu-i, Şi'n sfârşit nenorocirii ca trofee dăruindu-i. Am văzut şi nulitatea îngâmfată, idioată, Preţuindu-se în toate că ea singură e toată; Am văzut iubirea ruptă din a inimii simţire, Ne 'nţeleasă şi sdrobită in puternica ei fire; [43] POEZII __________________________________ 43 Am văzut şi târgui zisei legiuite-cununii, Ce familie incheagă pe-a vânzării temelii, Am văzut., şi azi desgustul a ieşit din mine-afară! Aş voi din creieri focul raţiunii să dispară, Ca să nu mai simt nimica şi să nu pricep nimica ... Când, în orice dimineaţă, mă scol viu, m'apucă frica. S'a sfârşit... Nu mai mă 'ncântă niciun soi de sirnţimln te, Crezul meu e orişicine te urăşte şi te minte, Cel ce are plin stomacul râde de cel cu el gol, Traiul bun, e luat, in fine, de bogaţi în monopol; Şi din vremile moşnege până 'azi a fost şi iară: In câştigul celui tare, slabul trebue să piară! Revista olteană, Nr. 1 - 1888. [44] L o "Nu este loc';' răstit şi aspru Răspunse doctorul brutal. Bolnavul desperat atuncea Se 'ntoarse trist dela spital. Acasă ajungând de grabă Umplu cu-otravă un pahar, Şi ne mai şovăind o clipă, Bău cu un nesaţ-amar! c A doua zi la groapă-l duce, Precum se duce-un dobitoc ­ Intreg morrnântul încăpându-l, Sarcastic îi spunea: "E loc!" Peleşul, NI". 5 - 1888 . . ,..- [45] E p 1 G R A M E Unui orator politic Mă'ntrebi să-ţi spun ce socotesc Că-ţi dete de prisos natura, Şi eu curat mărturisesc Că prisoselnică ţi-e gura. Unui poetaş Către Parnas cu pasuri grăbite te'ndrumezl Şi toată nerozia te-apuci să ţi-o rimezi... Vei fi primitlde sigur, căci s'a lăţit un svon: Olimpicele muze au lipsă de-un bufon. Unui dramaturg Din ale tale piese naşte Neîndoelnică - prostia, Prin faptul cel ştiut de toţi: Le-a premiat Academia! Unui decorat Când Imi-ai vorbit erai mir-at Că niU sunt plin de admiraţii, Eu drept un om comun te-am luat: Prea istrăluceai prin decoraţii ! uevista, Nr. 8 - 1888. [46] L u p A s T E u R In vremile lui Hercul, titanică făptură, Natura 'nverşunată pe om lovea mereu, La rândul său, şi omul sălbăticit de ură, Lupta faţă în faţă cu cel mai crâncen leu! El cucerise, astfel, aiar', în 'largul firii, Repaus şi putere, de glorie cuprins; Dar corpu-l înăuntru, sarcasm al fericirii! De un vrăjrnaş microble fu repede învins! Ingrozitoarea boală, ce 'n sânge varsă moarte, Luă omului puterea-i necontenit să-I poarte Pe căi de suferinţă, de plângeri şi de chin ... Dar tu, savent ilustru, prin gentul tău divin Sdrobişi această hidra, sdrobită-a fi etern ... In luptele ştiinţei, eşti Hercule modern! Apărută întâia oară în I volumul Amurg - 1888. �. [47] R A s A M A R In viforul atâtor decepţii şi dureri, Din victimă, adesea, te redeştepţi călău, Şi bun venit în lume, te face lumea rau, Să fii stăpân virtuţii ne mai având puteri. Din râs 'îm1 fac o armă, - sarcastică otravă; Am plâns destulă vreme tot plânsul meu amai, Şi lacrimile acestea căzură în zadar; O inimă în ijale e slabă şi bolnavă. Iluzii? Speranţe? Simţire? Ideal? Viata, - cel mai comic, obscen şi trist spital? Femeile? prieteni? Amorul brut şi hâd? Sunt basme de romantici. - Realitate goală Mă ţine şi acuma ca să-i urmez la şcoală Şi'nvăţ mereu intr'însa să sufăr şi., să râd! ttevista otteanâ, Nr. 1 - 1889. [48] LUI E M NES C U 4 Cu prilejul m.o1'ţii sat". Şi nu mai eştil. .. O groapă sub rânjetele-i crunte Cuprinse necuprinsul din geniala-ţi frunte! Şi după cum în vieaţă a fost eternul dor: Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plângător ! lar vântul când va bate, in gârbovita iarnă, Puz derii de zăpadă deasupra-ţi o s'aştearnă; Şi vara o să-ţi cânte cu freamătul său trist, Cum l-ai căntat tu, dulce aii poeziei Christ! Când moartea-ţi mă cuprinse de plângeri fără margini, Erai cu mine-alături: in 'veşnicile-ţi pagini! Te-am înţeles atuncea mai mult., apoi mi-am zis Că poarta nemuririi chiar moartea ţi-a deschis! Dormil.. Ţeasta ta o'ncape un biet coşciug de scânduri, Ea, ce-a 'ncăput în vieaţă un univers de gânduri 1. .. O! dormi, sub \duJ'cea pace din al veciei cort, Etern poet! căci numai pentru cei morţi eşti mort ! Revista olteană, Nr. 4 - 1889, I [49] N UMA 1 FRUMOASA 1 J .... \ \ I N'am uitat cu ce cuvinte mi-ai spus, tânără fecioară, Că 'n vieaţă pentru tine ochii mei sunt o comoară: N'am uitat nici voluptatea, când mi-ai dat în umbra sură, Cea mai dulce sărutare ce putea să dea o gură. Şi aş fi putut - voinţa de-mi era nestăpânită - Să deviu satanic FAUST, tu, o biată MARGHEIUTA; Şi aş fi patut, rupându-ţi vălul inocentei tale, Să·. te-asvârl pe-a rătăcirii mult spăirnântătoare cale; Dar atât esti de frumoasă, că din trist sufletul meu, Dintr'un demon rău şi negru, l-ai făaut un dumnezeu! II Ai dorit să-ţi fiu iubitul visurilor ce-ţi frărnântă Inima şi 'ntr'însa dulce psalmul dragostelor cântă; Şi în fiecare noapte tu ţi-ai zugrăvit în minte Chipul meu, poetlzându-I cu conture dragi şi sfinte! Şi precum se povesteşte în legende de maestrii, M'aşteptai s'apar în taină după gratia. Ierestrti, Tu să te strecorl afară şi-arneţindu-te cu glume, Ca un FAT-FRUMOS din basme, să te fi răpit în lume; Insă vezi, din toate acestea n'a ieşit nimic real... Ai greşit făcând din mine un romantic ideal. [52] Având (numai slăbiciune şi capriţil de femeie, Şi vei pierde-arnetltorul gând de visuri şi poeţi, Lacomă din a vieţii desfrânare să te 'mbeţi. 52 ------------------------------ OPERE ALESE , • ) \ VIII Lasă-mă odihnei mele fără de vreo rea părere: Tu ai lumea de iluzii, eu am lumea de durere! Intre noi se face noapte, întunerec fără stele, Izvorît din scepticismul şi decepţiile mele. Şi apoi... aceste vorbe risipite pe hârtie, Sunt departe de-a le crede ipocrita măiestrie Ale unei inimi rele; căci sunt clarele resfrângeri Ce pornesc dintr'însa arse de sarcasme şi de plângeri., Idealul de femeie nu eşti tu, care-I doresc: Frumuseţea ta îmi place, însă nu pot s'o iubesc! ff,evtsta otteanCi, Nr. 5 - 1889. \ j ��-�;. � .. =�====--- t t , [53] UNU AMI C POE T l-am răsfoit caietul, cu armonioase rime, Cu-o lume de sfinţire ŞI cugetări intime, Şi fiecare strofă şi fiecare 'vers Era un univers! Iar foile cusute - al inimii dosar - Părea că scot un freamăt, un cântec trist şi-amar ... Dar inchizând caietul şi meditând la urmă, Slrnţiam, sub gânduri negre, că farmecul se curmă, Mi-am amintit că trebui.să judec scrisul tău, Să spun ce este bine, SJ spun ce este rău; Apoi dacă voi crede că e un searbăd prunc Al visurilor tale - în flăcări să-I arunc, Amicul meu, din câte gjnaesc şi eu, ascultă Un sfat căci el cuprinde 'ntelepciune multă: In ţara noastră, unde cei mici sunt puşi mai sus, Pe când cei mari au numai nenorociri de dus, In tara noastră, unde mişeii port cununi, Pe când un geniu moare în casa de nebuni; In ţara noastră, unde se'ncarcă cu medalii, Injositoarea turmă de hoţi şi de canaIii; In astă biată ţară poţi fi -- ţi-o spun încet ­ Băcan, cismar, ministru, orice ... dar nu poet! al când mi-aduc aminte de zilele senine, Pe când eram, amice, un visător ca tine, Când socoteam că'n lume e rege un talent, Descoperindu-mi fruntea sub păr de-adolescent; Când imi cream neantul iluziilor mele - Un cer profund şi-albastru cu strălucite stele - [54] OPERE ALESt:: rt -------�-��------ � S4 o ... când-mi aduc aminte de altele şi aceste, Mă 'ntunec ca de-o tristă, zadarnică poveste! c Căci de pe culmi de visuri azi mă găsesc cu jale, Pe-a desnădejdii lungă, neţărmurită vale! Cât ar fi fost de bine în suflet să fi 'nchis! Tot ce pe foi pierdute nemulţumit am scris! De sunt aşa de sceptic amicul meu, ma Iartă, Ce scriu aici e poate o pagină deşartă, :;->i-ţi va părea că poate cuvintele aceste S'aseamăn unor cobe ur âte si Iuneste; Dar astfel stie-acurna vorbi inima mea, Şi eu întotdeauna vorbesc numai cu ea ! Tu Însă urmăreşte-ţi menirea tnaiute Şi râzi de-aceste triste şi-atât de reci cuvinte! Visează că te-aşteaptă a gloriei mărire ­ Crează-ţi dintr'un zâmbet un cer de fericire! Cutezător, în artă, munceşte, te avântă Deasupra tuturora - gândeşte, simte, cântă! In vieaţă foarte bine de foame poţi să mori, Tot vei avea la moarte statui, discursuri, flori... Artistul singur scoate o tainică plăcere, Din propria-i simţire, din propria-i durere! Şi'n vreme ce, ca valuri, mulţimile bătrâne Se duc de veci să piară, el singur doar rămâne! Mergi dar ... şi calea bună de-a-pururea să-ţi fie! I Ce-ţi pasă de te-aşteaptă măriri sau sărăcie l. .. il· Ce-ţi pasă dacă'n fine ::>1 artei drum fatal Ospiciul o să-ţi dee sau patul de spital! Ce-ţi pasă de mulţimea incultă şi neroadă ­ Tot ea are să-ţi facă 13 moartea ta paradă ... Ce-ţi pasă !. .. azi îţi mistui talent, gândiri, etatea, Ca mâine să te-admire adânc posteritatea I -�----------�------------------------------------ [55] POEZII ---------------- __ 55 Mergi dar - deşi cu groază eu drumul ţi-! arăt - 'N ainte este luptă şi pace îndărăt; Odată însă, tânăr poet, şi tu ca mine Târziu şi-amar vei plânge pe-a viselor ruine! Revista oiteană, Nr. 7 - 1889. [56] ::-f -----�-��-�- --- - \ FAR M E Şi cavalul tot s'aude De departe trist şi vag; E o doină dela stână. Jalea unui dor pribeag 1 Pe cărările pădurii Urnblând leneş, visător, M'am oprit, sfios, pe malul Unui limpede izvor. Ca o lacrimă de aur Cade 'n haos câte-o stea; -­ Nu ştiu pentru ce atuncea Dureros privesc spre ea. Luna razele-şi resfrânge Prin frunzişul unui fag; Iar cavalul tot s'aude De departe, trist şi vag ... R!!vista olteană, Nr. 8 - 1889, c 1 1 ! h I _ .-L_ .. �_ [57] ŞCOLARILOR SĂRACI Inchin aceste versuri, ca un obol sincer şi modest. Pe uliţi şi pe streaşină, începe să s'aştearnă Ninsoarea. Trec convoâuri de ciori ţipând a iarnă; Iar cerul pare-al lumii etern şi' sumbru giulgi, lntrevăzut prin zarea poetică de fulgi... E tristl. .. pe masă 'arde o candelă albastră, Şi viforul simfonie imi cântă la fereastră; La gura sobei, singur, pe gânduri am rămas ... In vântul de afară parcă 'nţeleg un glas !. .. Un glas ... cum totdeauna a fost, va fi şi este, Un glas ce spune veşnic o jalnică poveste; Un 'glas ce ascultându-l te 'nfiorezi şi taci... E glasul disperării, e plânsul de săraci! Te sfâşie, te arde în arrnonla-l crudă, El ţipă, ca şi lumea şi cerul să-I audă Şi'n nesfârşituI haos ar vrea să dea ocol, Dar lumea-ades e surdă şi ceru'n veci egal; Cum plânge câte-odată, aşa de blând şi dulce, Ai crede-o voce tristă ce cântă să te culce, O voce de femeie, cu farmec cala şi rar, Ce vrea ca să-şi alinte un dor, un gând amar I [58] S8-----�-- Şi parcă spune-atuncea nu-ştiu ce epopee De vetre fără lemne, de umede bordee, Ca nişte gropi uitate sălbatici şi pustii, Inmormântând in ele săraci - cadavre vii! In ochi ţi se deşteaptă mizeria hidoasa: ŞI parcă vezi coliba, obscură, friguroasă, Familia 'nnecănd-o, sdrobită sub nevoi, ti Toţi galbeni, morţi de foame, bolnavi, pierduţi şi goi! La masă, dus pe gânduri, cu fruntea încruntată, Invins de desnădejde, zăreşti pe bietul tată, Iar muma, de-al credinţei întăritor îndemn, Mereu către icoană repetă-al crucii semn! Deoparte, copilaşil, flori searbăde de ghiaţă, Tac. Unul plânge, altul pe-o carte ruptă 'nvată: Iar intre ei, o soră, un înger blond, sfios, Prevede viitorul pustiu şi viforos! Nici foc şi nici vestrninte L. nici ajutor! nici hrană !... Şi vântul bate'n uşă cu-o furie duşmană !... Din ochi li se revarsă al lacrimi lor val, Cristalizat pe gene, cu boabe de cristal! Privelişte grozavă! Am cugetat atunce Mizeria cum poate de lesne ca s'arunce Pe căile pierzării, sălbatici şi pustii, Desmoştenlţii soartei, o plebe de copii ! ! .-.L-_-�_ [59] POEZ!I _________________________________ sQ La vârsta când nu este nici grijă, nici durere, Şi zilele curg tainic, ca visuri de plăcere, Gândiţi: la vârsta acea, ca printr'un crud exil, Să treci prin vieaţa-aceasta, abia când eşti copil! Copil cu haina ruptă, prin vânt, prin frig, prin sloată: Intelegând pe pragul vieţii, vieaţa toată! Copil, silabisindu-şl al şcoalei abecedar, Citind şi'n şcoala vieţii problemul ei amar I Copil ce vrea lumină, şi, neavând o pâine, Gândiţl-vă ce poate ca să devie mâine? Şi dacă soarta-adesea e rea şi ne'nţeleaptă, Societate, În locu-i, fii bună şi fii dreaptă! Natura ne guvernă ades prin legi amare, Dar omul o sfidează prin fegi umanitare; Si de e rea viata, cum pesimlştli-o spun, a face omul bună, când omul este bun! Aşa, ca o poveste pribeagă şi măiastră, Cumplitul vânt de iarnă imi cântă la fereastră. Părea, in noaptea-adâncă, un jalnic Miserere, Cântat de-un cor de inimi, cu glasuri de durere. AaeVeTUl, 22-23 Noembrie, 1890. [60] u N u 1 T  N Ă R ţ l (care mi-a cerut părerea asupra versurilor sale) E crud: din gândurile noastre Şi din durerile intime, Noi facem opere de artă, Ne punem inima pe rime. Ne tipărim în slove negre Iluziile risipite. Suspine din simţiri profunde, Zâmbiri din vremuri fericite ... Şi intre galbene coperte, Ce-ascund frumoase armonii, Ne'nchidern sufletul, - şi-l ducem Spre-a fi vândut în librării. Dar marfa-aceasta nu se vinde Şi nu se bea, - deci n'are preţ; Nu se măsoară nici cu cotul, Nici cu cântar de precupeţ. Bur ghezul care vinde icre Are clienţi, .are noroc ... Când de burghezi e plină lumea, Pentr'un poet nu este loc! I _ -.L .... _-_ [61] T r POEZII ---------------------------------61 Şi e zadarnt- forme sfinte Din idealuliău să storci, Când te stropeşte cu noroiul Oricare negustor de porci. - De-aceea, tinere prieten, Prefă-ti caietele în scrum, Ucide-ţi visurile toate Şi mână-ţi paşii pe alt drum. II Sunt alte căi in viaţa-aceasta Pe care nu rasare sptni... De ce la stele si la luna-- Să râzi, să cânţi şi să suspini? Şi. ciine vrei 'să-ţ] răsplătească Cinstita-ţi muncă de artist ? .. Nimeni! ... căci vei rămâne veşnic Pierdut, nenorocit şi trist., Oricât de'naItă'ţi este fruntea, Amicul meu, te'nciedinţez Că ţi-o desfide pretutindeni Un pântec sdravăn de burghez. Inchide-ţi pentru totd'auna In al tău sunet tot ce-ai scris. Si smulge arîpfle blonde A mult iubitului tău vis ... [62] 62 -----�-- OPERE ALESE Asvărle'n foc comoara toată Ce-ai scrts-o'n nopţi până la zori, Şi nu te mai uita spre ceruri. Şi nu mai suspina spre flori. Şi ingîijeş�e-te de pântec, .­ Căci azi În viaţă rar incap Poevii, care n'au, sărmanii... Decâ' ... o [rurnă şi-un cap � Revista otteană, 1/13 Mai, 1892. [63] c o R B i i . '- Pe plopil întinşi Coboară corbii 'n pâlc de doliu, Cernesc al iernii alb Ilnţollu, Şi. trişti, de foame par învinşi.. Cugetători, Privesc spre cer, privesc departe; Pe când un glas de vânt împarte Un cântec care dă fiori... In cimitir, Pribegi, s'au adunat la sfadă: Iar sub uitare şi zăpadă. S'ascund mormintele în şir ... Şi pe când trec. In a crepusculului oră, Spre groapa unde doarme-o soră, Şi'n suflet plânsul îl înnec: In aiurări De spaimă inima mea rnoare . Acoperite de ninsoare Pierdute sunt orice cărări. .. [64] OPERE ALESE 64 -- __ (r------�--��- __ � � Şi mă învinge Un gând amar, - ştiind c'odată Şi peste groapa mea uitată Vor trece corbii �i va ninge!. .. Revista ilustrată, 17 Ianuarie, 1893 [65] - -�-------��._--- N E C U N o seu T 1 Cad fără sir, necunoscute, Atâtea lacrtml omeneşti]. .. OJ câte adâ.ncimi de inimi Intrînsele poţi să citeşti J Dar lacrimile nu sunt slove Meşteşugite de tipar, Şi cartea lor e scrisă'n suflet, Şi titlul lor e: In zadar J Acei ce plâng nu pot, adesea, Să-şi tălmăcească plânsul lor Pe note dulci, armonioase, Pe rime care curg UŞOL .. Ei nu fac operă de artă Din plâns, dintr'un suspin profund; Dar câte opert de durere In a lor lacrimi nu s'a scund 1... Şi când citesc a voastre lacrimi Poeţi, de visuri abătuţi, Eli mă g-ândesc intotdeauna La cei ce plâng necunoscuţi! Ltevtsta ilustrată, 21 Martie, 1893. "70 - Opere alue. T. Oemetre.cu S [66] u R s A R u L Umblase mult prin sate şi câinii îl lătrase, Mâncase câteodată, de multe ori răbdase: La cârctumi şi prin bâlciuri de-un şir intins de ani, Cânta, jucându-şi ursul, pe codri şi pe bani, Bătrân dănţuitorul, bătrân şi cântăreţul... Şi rareori, de milă, ii răsplătea drumeţul... Artistu'n patru labe, maestrul în toiag, Mergeau, tăcuţi şi jalnici - pribeag lângă pribeag ... Şi obosiţi de cale, lăsând 1'0 urmă satul, Pe câmp sau prin Irunzişuri dorm unul lângă altul., Adeverul, 4 Octombrie, 1893. 1 t I I " .��.� [67] 1 N ALT E L U M 1 "­ Ii, In alte lumi părnântul nostru S'arată noaptea ca o stea; Poeţil-or fi cântând-o poate, Amanţii-of fi privind spre ea ... Lumina ei din depărtare Le va părea un tainic foc, Plutind în haos slngurattn Cu raze blânde de noroc ... Şi n'or şti că-i un glob de 'humă, Ce poartă veşnice dureri; Căci toate plângerile noastre Sunt pentru alte lumi - tăceri! Aaeverul, 8 Noembrie, 1893. [68] M A M A I !� \ j L Icoana vechie zugrăvită Cu chipul blândului Hristos, Mi-aduce-aminte ochii mamei Rugându-se spre ea duios ... Ingenunchiată tnalnte-l, Cerea cu mutele-i gândiri, O rază bună de 'ndurare Şi pază de nenorociri... Cu limba tristelor suspine. C\1 glasul cel mai cald si drag, Cerşetorea noroc şi grijă' Pentru copilul ei pribeag ... AzI biata mamă, când pricepe Că visul meu e stins pe veci, Priveşte-adesea spre icoană. Cu ochi necredincioşi -şl reci... Aaeviirul, 8 Noembrie, 1893. [69] J U LES I-ai plâns pe toti, cugetător Divin!. .. C'un zâmbet cartea-ti se Incepe Şi se slârşeşte c'un suspin ... Ne-ai zug-răvit pe toti ac�i Pierduti. Murind de frig, muri.nd de foame Şi pentru toţi necunoscuti: Poeţi dând marelui Paris Ocol, Cu buzunarul plin de versuri Şi cu stomacul trist şi gol... ŞI erudiţi purtând în creier! Pe-Omer, Stând sdrenţuroşi prin cafenele, Fără pământ şi fără cer ... 1 Jules Valles (1832-1885) - membru marcant al Co­ munei din Paris, autor al volumului de poezii "RefractarU". [70] 70 ------------------------------ Şi visători trecând prin vieaţă Sfioşi, Apoi sfârşind într'un ospiciu, Sau prin spitale, oftlcoşf: Cugetători de visul morţii Atrasi, Şi 'ntârziind în vieaţă sllnic,' Se suprimau ca nişte laşi. OPERE ALES;' t t , Sentimentali în haine rupte, Murdari, Purtând sub sdrentele lor, inimi De generoşi umanitari... l-ai plâns pe toţi cugetător Divin! Cltindu-te, las pe-aste pagini O lacrimă şi un suspin! Almanahul social-democrat, 1894. [71] L o A R E D E D R U M Pe-o margine de drum, departe _ Ca un pribeag pierdut în lume _ Creştea o floare solitară, Ce poartă cel mai dulce nume. Instrăinată 'ntr 'o mulţime De ierburi şi de grâne 'na lte, Părea batjocorită, moartă, Uitată printre celelalte. Sub văntul ce trecea sburdalnic, Ea s'apleca tot spre pământ, Precum o frunte gânditoare Ce plânge lângă Un mormânt. Nu ştiu de ce, atras spre dânsa, Apropiindu-mă încet, Am cugetat adânc atuncea La sufletul unui poet! AaeVerUl, 7 Ianuarie, 1894. [72] c Ă T U N U L r 1 N I I I Cătunu-i risipit pe vale, Şi oamenii I-au părăsit, Bordeiele sunt dărârnate, Biserica s'a învechit. Pe drumul mare creşte iarbă. Şi Iurcile dela făntâni Stau veşnic neclintite'n soare, Iar arborii par mai bătrâni, In jur câmpia se intinde Pustie, sub albastrul cer, Copacii'n fundurile zării Ca nişte umbre şterse pier. .. Spre seară cârduri lungi de păsărt Tăcut s'afuridă 'n depărtărl, Şi lasă'n urma lor catunul, In golul veşnicei uită: L. AaeVeruI, 17 Ianuarte, 1894. ------------ �.�= ...... __ JL _ [73] A· T E L 1 E F Bătrânul s'arată în uşă - E gârbov sub anii cei g-rel "Stăpâne, pricepe-mi durerea: Furi pâlnea copiilor mei I Ce lesne, săracii ca mine, Netrebnici pe drumuri s'aruncă 1 O vleaţă iJntreagă muncit-am Şi-acum îmi ia dreptul Ia muncă, Din braţele mele, odată Puternice. azi îmi rămâne Doar unur-- si-acum cu-acesta Cer mila ta, crude stăpânel Când nu mai sunt bun la nimica, M'alungi - şi nu ai Îndurare! Şi uiti că din bratele mele Eşti astăzi puternic şi mare! Departe nu-l ceasul din urmă Când zile'e mele s'ar duce ­ Căci toată răsplata vieti-mi I;:-atâta: o groapă şi-a cruce!" [74] 74 _ Patronul aîar ă-l alungă - Bătrânul sub anii cei grei, Cu glasul în lacrimi suspină: "FurI pâinea copiilor mei!" Evenimentul literar, 23 Mai, 1894. OPERE ALESE [75] c 1 o B A N 1 Ciobanii stau in jurul vetrel, Afară-i negură şi moină. - Mă, Miule, grăieşte unul, Ce stai aşa? .. Ia zi o doină! HeU ... De-asta-i arde lui acuma' ... EI singur doar îşi ştie halul... Sfios şi necăjit răspunde: - Cu ce să cânt? .. că n'am cavalul. . - Dar, unde-i mă? - Unde să fie? L-a frânt boicru' pe spinare-mi; Dar şi eu 'n gândul meu, de ciudă, I-am tras o 'njurătur ă, baremi! Aaeiişrut, 14 Noernbrte, 1894. [76] L A A N T 1 c A M'am dus să-mi cumpăr cărţi, - Evreul, Bătrân şi sornbru, ca un mag, Imi puse blând pe umeri mâna Şi mă privi ciudat şi vag: "Un tânăr care-şi pierde vremea Cu carti !. .. " şi-şi prinse de urechi Doi ochelari, vrând să-mi arate O Biblie cu slove vechi. Vrusei să râd ... şi'n clipa-aceea Privii ironic spre Evreu; El pricepu, gândind în sine: "Cumpărătorul e ateu·· ... In vremea-aceasta lângă dânsul Copilul său mic, sdrenţăros, "Mi-e foame"... repeta întruna C'un glas naiv şi dureros. Sărmanul tată către dânsul Privi adânc şi ruşlnat.; Iar eu mă 'nduioşai de milă Şi Biblia i-arn cumpărat. Apărută întâia oară în volu­ mul Bensitive, 1894. [77] o F 1 L o s o F 1 E Mi-e vecin - eu l-aş trimite 'Ntr'o livadă ca să pască ­ De când îl ştiu, şi zi şi noapte. Cască ... Când îl zăreşti întâi, iţi face Impresia că e o mască, Ce ne'ncetat automatic Cască ... Nimic nu vrea să înţeleagă, Nimic nu vrea să recunoască: Nepăsător în faţa vieţii: Cască... şt soarta, fie rea sau bună, Pe orice drumuri să-I târască, 1 se supune, şi în urrnă-i Cască ... Orice prostie auzită, Sau cuminţenie omenească, II Iasă rece deopotrivă: Cască ... [78] 78 ------------------------------ OPERE ALESE Dacă-l întrebi din nou în vieaţă De e dispus să mai renască ­ Se 'nfiorează şi de scârbă - Cască ... D ., ' . ţ" ar val. '" e 11J agoma mor 11. .. Tăcut aşteaptă să sîârşească Şi pentru cea din urmă oară Cască ... Apărută întâia oara In volumul Sensitive, 1894. [79] 1 D 1 L A Se bucură pomii de floare ... E cald şi senin ... Şi berzele vin ... Şi prispa e plină de soare. Sub straşina veche şi 'rialtă Sunt cuiburi - şi'n ele S'ascund rândunele ... Şi vântul aleargă pe baltă ... Un farmec te'rnbată de-aiurea: E vânt aromlt De câmp înflorit... Şi sună de glasuri pădurea ... Molatic Ia vale se duce O turmă de oi ; Un viers de cimpoi Uitatele doruri ţi-aduce ... Ac.teviirul, 13 Februarie, 1895. [80] M U N C TO RI LOR (Cu prilejul serbării internaţionale de 1 Mai) In Mai, când rozele 'nfloresc, Scăldate'n aurul din soare, Popoarele sărbătoresc A muncii sfântă .sărbătoare: Şi 'rnbătrânlta omenire In nedreptăţi şi în dureri, E tânără ca 'ntreaga fire, Sub cerul dulcei primăverii Noroadele, prin cugetare, In ziua asta-şi dau cuvânt Să şteargă tronuri şi hotare, Să facă pace pe pământ, Destule uri, destule patimi Ne-au dus la-acelaşi crud omor; Săracii nu mai au nici lacrimi Să-şi plângă chinurile lor ... Şi până când să ni se spună Acelaşi vechi cuvânt nebun, Că viaţa-i rea? ... Se face bună Atu.nci când omul este bun! Părnântul este larg să 'ndemne Pe orice om a-şi lua un loc Şi fiecare să-şi insemne Pe el o brazdă de noroc! [81] T POEZII I \ \ I I I I Din Idealurile voastre, O visători Ilărnânzi şi gol, Vor răsări, ca nişte astre, Senine lumi cu oameni noi; Şi 'n .vremurtle acele sfinte, Părnântul poate va fi rai, Vor răsuna mai dulci cuvinte In cântecele lor de Mall AdeVeru� uustrat, 17 April1e, 1895. [82] CÂNTĂREŢUL DE STRADĂ Intr'un oraş, din întâmplare, Venise-un cântăreţ de stradă Şi dintr'o ţiteră duioasă, Cânta această serenadă: "Iubiţi-vă, vieaţa trece, Ca adierea unei seri; In irumile iubitoare, E cald, 'senin, sânt primaveri l" Atunci băcanil auzindu-I -Ţau dat afară din oraş; Iar unul dintre ei rostit-a: "Pe legea mea, e un pungaş! Lângă teşghele, toată ziua, Ca vai de lume, ne trudim, Să strângem ban cu ban grămadă; Noi n'avem vreme să iubim !" Femeile au plâns de mila Acelui cântăreţ gonit, Căci inimile lor duioase La viersul lui s'au încălzit... Şi s'au rugat să-I readucă, Să-i dea un ban, un adăpost, E sdrenţuros, e mort de foame, Şi e străin ... Dar chip n'a fost! [83] T POEZII In inimile tineri, însă, Rămas-a cântecul nesters, Şi după cum aud pe unii, Cam astfel treburile-au mers: Băcanii-au strâns în toată viaţa, Ban lângă ban, cu mare preţ; Pe când nevestele urmat-au Povestea acelui cântăreţ. Adeverul uustrat, 11 Septembrie, 1895. [84] M A G D A L E N A Când jalea vântului tomnatic Prin desîrunzlţii arbori trece, Tu te gândeşti la baluri, 'doamnă, Eu mă gândesc la soba rece ... Când primii fluturi de zăpadă Plutesc in zarea albicioasă, Tu te gândeşti la rochii scumpe ­ Eu mă gândesc că-s sdrenţeroasă ... Şi când în nopţile de iarnă Cânţi la clavirul tău, visând, Tu te gândeşti că eşti iubită ­ Eu mă gândesc c'o să mă vând ... Lumina /iengaIă, 1 Aprilie, 1896. [85] L E G E A "La muncă sâlnlcă pe viaţă" Fu a juraţilor sentinţă Iar vinovatul, trist şi galben De groază şi de suferinţă, Irnbrăţişâridu-şi copilaşii, Strtg ă cu vocea irtnecatâ : "De astazi nu mai aveţi tată!" Lumina, 1 Martie, 1896. [86] NUN T A DE A R G 1 N T I 1: )' I ,J " i, , , " Personajele: România - Regele. In ziua de 10 Mai. SCE N A I-a o cameră largă, de un aspect trist şi singuratic. Perdelele lăsate. Pe pereţi, portretele lui Traian şi ale marilor dom­ nitori romdni. Pe o măsuţă mică bustul Daciei, înfăşurat cu un voal negru. Intinsă pe o canapea de atlas albastru, Ro­ mdnia pare cufundată într'o meditaţie profundă şi dureroasă. Afară se aud' bubuituri de tun. In zorii zilei. ROMANIA Durerea soartei mele, Sub care tristă zac, Vai, astăzi împlineşte Un sfert, un sfert de veaci Crescut-a'n al meu suflet Flori .negre de (Jur eri, Podoaba unui suflet Lipsit de mângâieri! (se întrerupe, cu ochii către portretele voievozilor) Eroi, crescuţi ca brazii Din tânărul meu sânge, Priviţi la muma voastră, Ce suferă şi plânge Străinul ce-i prădează Şi cinste şi avere, Azi Îşi serbează nunta ... Iar mama voastră piere! (işi acopere faţa ou mâinile) [87] POEZII l!I CE N A II-a REGELE (singur, in camera sa de toaletă) Sunt douăzeci şi cinci de ani In fine! De când te sfăşii, Românie, Pe tine! Şi n'a trecut decât un sfert De veac, De când sunt rege dintr'un "biet Prusac l Eu l-am luat cât n'a putut Să-mi dea, Şi tot mai mult să-i Iau Aş vrea! Am fost German, voi fi German Şi sânt; 0, [ară, vitreg mi-este al tău Pământ! Dacă pe tronu-ti stau cu-aşa Plăcere, E pentrucă tu-mi eşti izvor De-avere! De aceea toţi acei ce spun Nu mint, Că nunta mea de astăzi e De-argint! S CE N A III-a REGELE - ROMANIA (regele intră cu aeruZ veseZ şi curtenitor) Iubita mea, Ia tine vin, Ca raza dulce dela soare [88] 88-------- Pe sânul alb al unui crin, ŞI-ţi cer cu voie arzătoare: In braţe-mi vino,fericită, Ca să-ţi şoptesc că eşti iubită! Şi încă. iarăşi să-ţi pot zice Că al tău rege e ferice! (so apropie de ea) ROMANIA Nu te apropia, străine! Vorba ta e o tortură. Intre mine şl'ntre tine E prăpastie de ură! In zadar îmi spui cuvinte Căci durerea mea reală Nici chiar ochiul tău nu minte Şi nici inima-ţi nu'nşeală 1 In să tu Iăcuşi din mine Un domen de exploatare ŞI durerlle-tnl cumplite Pentru tine-s desfătare! Insă va veni o vreme, �a din tară să te-arunce Fiii mei iubiti şi sinceri. NlIJ1t� mp.:l V� fi ::1111n('el ;tcteverul, 11 Mai, 1891. OPERE ALESI-: [89] r r f 1 ... AL IV"lea P R O FI LIN CRE ION Imberb, cu nasul lung, cu fruntea Aşa de strâmtă cum e rar O frunte, însă, foarte demnă De-un creier sec şi princiar. Urechile întrec proporţii, Proporţii fără de perechi... Nu e măgar in toată lumea Să-I egaleze în urechi! In echipaj când stă la stânga, La stânga unchiului levent, Fumează - obraznic din havană Ca un garnen impertinent. Să 'nveţe limba românească S' a chinuit neîncetat Şi, a ajuns la urma urmei, Ca s'o vorbească ... prea stricat! Are-o iluzie sărmanul - Cea mai frumoasă, se'nţelege, ­ El crede că în fara noastră Odată, o să fie ... rege! [90] 90 Şi unchiul său se zice Că l-a promis neapărat, Atunci când va ajunge rege Tradem va fi expulzat! Aaeosrut, 15 Mai, 1891. OPEKE ALESE '·4*'.9· · .... l4C!·s_ [91] FOTOGRAFII R E GAL E 1 Deunăzi, regele cu Friţ La Mandy! au pornit voioşl Ca să pozeze!. .. Nemţii noştri Au aerul că sunt frumoşi. Şi regele, cam după masă La fotograf s'a adresat, Rostindu-i vorbele acestea, In dialectul său stricat: "La mine scot profil, adică Numai un ochi şi un mustaţă Numai un umăr şi-un ureche Şi jumătate nas şi faţă. Dar dacă scoţi pe jumătate Eu cred atunci că e dreptate, La dumnealoastră, fotograf, Ca să plătesc pe jumătate. Nepotul meu pozeaza'ntreg Frumos buiat ! ... n'ai ce să zici! Dar rog: Ia el, domn fotograf, Să scoţi urechile mai mici". AaeVeTUl, 10 Iunie, 1891. t F'otogr'af cunoscut al epocn. [92] - - N o [93] [94] [95] r o FOAIE DE-A TRECUTULUI I \ " • It d Intrerupsesern şcoala. Tată-meu stăruia cu orice preţ s'a intru în magazinul unui toptangiu. - Câfi nu s'au procopsit din mâna lui Costeiu Postăvescu ! ... Dar mai găseşti în târg alt toptangiu ca el ? ... Om de ispravă în toate. Din ce crezi că a făcut stare? Din carte P Pe dracu ! ... Parcă nu-l ştie lumea cine a fost: Iocioru' .Arghlriţii care vindea praz şi gulii în piaţă. S'a băgat însă Ia stăpân şi uite-l acuma: a ajuns capitalist mare. Acestea şi altele erau cuvintele dojenitoare ce mi le îndruga tată-meu, ori de câte ori mă irnpotrivearn hotărîrii sale. Dar ... cu umerile nu se răstoarnă munţii. Voinţa lui era neclintită. Intr'o dimineaţă de toamnă, intrai pentru întâia oară în magazinul toptanglului, Neobişnuit cu trebile negustoreşti, părul stângaci deocamdată şi tot ce făceam nu plăcea gusturilor [upânului. De unde să mă pricep eu, cum se aşează marfa, ce estetică se cere şi aci şi câte altele. Imi aminteam viaţa de şcolar, când libertatea nu-mi era măsurată, şi o puneam alături de monotonia zilelor ce duceam în acel magazin. Dacă in acele minute de gândiri triste, ar fi venit cineva cu o listă de subscrip­ ţie pentru ridicarea statuei libertăţii aş fi dat tot ce mi se găsea în buzunare. Nu mai aveam de-aface cu colegii mei de bancă, ci cu mutrele burghezilor, care nu se gândeau decât cum să înşele şi să nu Ile în­ şelaţi. Nu mai aveam de-alace nici cu iluziunlle mele [96] 96 ----------- -------- OPERE ALESE tinere, ci cu bucăţile de chembrică pernbe, ameri­ că'nălbită, madipolon, stambă, etc. etc. Ce desiluzie l., Toptangiul era un om care, poate, din desele norocuri ce-l găsise, - tiraniza pe bieţii săraci, care nu munceau ca el cu cinste si răbdare si nu era zi să nu-mi vorbea­ scă de persoana dumisale, căreia, îi aducea cele mai înalte omagii şi merite. Nu puteam să-mi ţin râsul, când îl auzeam şi aceasta îl înfuria mult. - Te asvârl cât colo, mă, dacă îmi mai râzi în faţă. Auzitu-m'ai? .. 11 necăjeam iarăşi grozav, când mă găsea dându-rnă lenii, sau făcând versuri. - Bine, pentru asta ai venit la mine? Mă băiete, ori dă-te muncii, ori lasa-mă în pace. Inţelesu-m'ai? - Am înţeles. - Nu "am înţeles" numai din gură, vâr ă-ţi minţile în cap, că eu numai cu trudă şi stăruinţă am făcut capital. Şi iar începea să se laude. Intr'o seară, îi cerui cinci lei. - Ce-ţi trebue? - mă întrebă el. - Imi trebue pentru ceva ... - Pentru ce? ' - Asta mă priveşte, dumneata eşti dator să-mi dai. - Obraznicule, nu-ţi ascuţi limba, c'apoi., Şi uitându-se crunt la mine îmi aruncă cinci lei. Plecai să cumpăr pe Despot-Vodă de Alecsandri. A doua zi, iar mă întrebă pentru ce mi-au trebuit banii. li spusei. - - Cum? Dai pe fleacuri paralele? - Cărţile .sunt fleacuri? - Dar eu n'am dat o lăscae pe cărţi în viaţă, şi iacă, ştiu mai mult decât alţii care se prăpădesc in- [97] văţând. Să nu te mai vad cumpărând cărţi, că nu mai vezi pară în ochi. Răbdarea mi se revoltă şi hotăril să plec dela ăst om, care îmi răpea şi această mulţumire. După o săptămână, săvârşii această hotărîre şi venii acasă. Intrai în odaia unde şedea tată-meu, cu ochii in pământ şi oftând la intervale dese: - Ce este? - mă întrebă el, uitându-se serios la mine. Tăcui. - Nu vorbeşti? ce ai? s'a întâmplat ceva? Scosei batista, mă ştersei la ochi, şi vrusei să dp­ schld gura, dar. .. neîndrăsneala imi ţinea graiul în­ chis. - Dar nu vorbeşti, frate? - se răsti el, pentru ce ai venit la mine? - Ca să-ţi spun 'că nu mai pot să şed în magazinul domnului acela, care mă tratează ca pe ... nu ştiu cine. Până să sîârşesc şirul acestor cuvinte, mă lnnecai de câteva ori şi simţi! o căldură in obraji. - Şi ce pofteşti să faci? - Să mă reintorc iar la şcoală. Se făcu o pauză. Nu-mi venea de lac să ridic ochii in sus. Cum? nu eşti multumit la acest om? - Nu. Dar ce-ţi face? - eu îl ştiu de om cum trebue. Poate el n'o fi multumit de tine. N'avusei ce să zic. - Ai plecat cu voia lui? - Am plecat pentru că nu voiesc să mal stau la el, s'a isprăvit... -- Auzi, auzi ce ruşine!.. Ce-o să zică lumea? - Ce are lumea cu mine, sau eu cu ea. T j'ROZA _________________ 97 6470 - Uper< alese T Demetrescu [98] 98 ------------------------------ rl --.------- -- _. i OPERE ALESi - Cum am, zice, eşti de capul tău. Apoi, nu e vorbă aici, băiete. Să 'te întorci mdăr ăt de unde ai plecat, ori cu picioru în casă la mine, să nu mai calci. Nu am poftă să rămâi eu pentru tine cu obrazul pătat. --.:. Fie, voi pleca _. dar la el nu mai mă duc cu orice chip. " - �- f Ieşii repede, apoi mă uitai prin gaura clanţei, Tată­ meu rămăsese cu fruntea între mâini gândindu-se. Mă invlnovăţea sau 'mi da dreptate? * A doua zi de dimineaţă, am luat iarăşi drumul către şcoală. C/Î,ntarut, 1� Iulie, 1885. t ���------------------------------ ! � __ l e-- .• _ [99] - c A R T 1 Vizltasern salonul, mobilat cu o eleganţă rară, came­ ra orientală in a cărei atmosferă parcă plutea un miros adormifor -ae smirnă amestecat cu parfumul unui corp de oadână, răsturnat într'o poziţie leneşă, pe o sofa moale şi caldă; vizitasem apoi odaia, de culcare cu pai de bronz, adăpostit sub un polog albastru; sufragerla cu mirosul plăcut al bucatelor delicioase; grajdul cu cei şase cai nobili, mândri şi voinici; grădina cu uni­ versul ei de flori, de pomi fructlferi, de buruieni, acest proletarisrn al florei pământeşti, - mulţime neorân­ duită, călcată în picioare, nebăgată în seamă ... - Dar biblioteca? intreba! eu, după ce văzusem toate încăperile acestei vile de ţară, proprietatea unui Cresus 1 modern, burghez, boierit, ignorant şi vanitos. - Dar biblioteca? Aveam o curiozitate mare să văd biblioteca acestui milionar parvenit, bibliotecă necltită, dai foarte bogată, îndeplinind şi ea serviciul banal al unui obiect de lux. Avutul zâmbi, se 'uită la mine lung, ca la un copil naiv, apoi, tintind ochii în pământ, ca şi cum ar fi vrut să-şi aducă ceva aminte, rosti rar şi dispreţuitor: - Blhlioteoa? .. nu ştiu, zău, pe unde o mai fi!. .. Pe când trăia nevastă-mea, o păstram intr'o odaie de lângă iatacul el; după moartea ei Însă ... al mi-am adus aminte: vino s'o vezl. 1 Cresus - ultimul rege al Lidiei, de o bogăţie fabuloasă (aproximativ Intre anii 563-548 înainte de era noastră). [100] - ----- ----- 100,------------------------------ OPERE ALESE It urmat In dosul casei, aproape de grajd, se afla un şopron cam vechi şi al cărui înveliş arăta un aer de bătrâneţe chinultă şi tristă. Acolo se păstrau o brişcă sfărârnată, o căruţă ţărănească fără arcuri, câteva roţi de car, harnurl, bice; Iar într'un colţ, pe o velintă putredă, maldăr! de volume, unele legate. altele rupte, zăcând sub un potop de praf, ca o ruină de pagini, uitatăI Avutul mi le ar ătă cu degetul. - Poltim., Iacă-ţi şi biblioteca ... Un moment nu-mi veni să cred: ce fel? o biblioteca svârlită într'un şopron? .. Dar aproptlndu-mă, realitatea grozavă îmi răni sufletul cu vârful sfâşietor al unor împresiun! nespus de dureroase. Privii lung şi jalnic cărţile aruncate într'o desordine sălbatică, măncate de şoareci, mucezite die umezeală. inzălbentte de soare, şi' Inîăşurate în pânza delicată a păianjeniloz, având o înfăţişare de pustiu şi urît! Şi mă gândit că'n toate acele cărţi era o lume de cu­ getări, de simţiri, de emoţiuni: un concert nesfârşit ce cuvinte armonioase, universurile unor creieri şi inimi de savanţi şi artişti! Vai! soarta cărţilor ca şi a oamenilor!. .. Mobilele de lux, deşerte şi nefolositoare, păstrate în saloane, in cameri elegante şi îngrijite; iar bibliotecile părăsite între zidurile murdare ale unui şopron vechi şi şubred ... Şi tot ,aşa: nulltăţile şi can alille desîătându-se Îf' fastul celor mai însemnate pozlţiuni sociale, iar oamenii culţi, de talent şi cinstiţf. lăsaţi In prada nevoiel şi sărăclel.; Burghezul avut parcă intelesese rnâhnlrea mea şi luându-rnă de brat mă scoase afară. d [101] PROZA ----------------------------------101 Era, o zi blândă de Mai! Iar omul acela îmi părea un criminal odlos, pe care părnântul il suferea deasupra lui, cerul li desmlerda cu splendoarea lui albastră, soarta îl lngrijeacu cele mal dulci răsfăţări, iar mie, mie îmi făcea rău cu Ignoranta, nesimtirea, şi bogăţia lui uriaşă! Secolul, 15 Oct. 1890 [102] �----�------ ---- c o p 1 L u L A auzit de câteva ori pe tatăl său vorbindu-i despre şcoală, profesori şi carte ... Copilul rămâne pe gânduri, se întristează puţin; e prima lui încercare de a intelege. Intr'o zi, mama sa îI scoală mai de dirnineaţă ca de obicei, aproape odată CU soarele. Tatăl e vesel, aşteaptă să-I îmbrace, pentru a merge să-I inscrie la şcoală. E un biet muncitor sărac, care 'are o singură bogă­ ţie: copilul. A auzit că oamenii învăţaţi sunt fericiţi, şi voieşte ca fiul său să ajungă un om invăţat. Va a­ ştepta mult. Dar săracii sunt obişnuiţi să creadă şi să aştepte. De sigur, la bătrâneţe el nu va mai munci. Atunci copilul va fi un om, va câştiga banii mai uşor decât el, şi întreaga lor casă se va umple de noroc. Ahl ce poeme de fericire ştiu să-şi imagineze urnl- 1iţii!. .. * Copilul merge zilnic la şcoală. Cu toate acestea, pleacă de acasă cu un fel de spaimă. A băgat de seamă că între el şi alţi copii frumoşi şi bine irnbr ăcaţi e o deosebire. Se face în jurul lui un gol şi simte că-l apasă o tiranie. In bancă, alături de el, stă copilul" unui arendaş bogat, care a crescut in puîuri, printre guvernante şi a mâncat totdeauna pâine albă. Dar în acest mic răută­ cios e o inimă neagră. El batjocoreşte mereu pe [103] copilul rnuncltorului, care e urît şi are hainele sdrenţu­ ite. E o îmbrăcăminte făcută din petece, prin care străbate vântul şi batjocura bogaţrlor., Copilul sărac îndură glumele camarazilor săi cruzi; şi pe. când în şcoala statului abia începe abecedarul, în şcoala vieţii deja a învăţat câteva pagini de durere. r PROZA ----------------------------------103 * Sunt căteşi trei în jurul mesei; muncitorul, mama şi copilul. Şcolarul plânge, povestind cum copilul care şade alături de el în bancă, i-a rupt haina, făcându-l de râs. L-a spus proiesorului, dar nu l-a pedepsit. Şi lacrimile lui cad pe o bucată de pâine neagră. Tatăl îşi pune fruntea în mâini; muma mângâie părul copilului. Ecoul Doljului, 10 Ianuarie, 1893. [104] 1 l o CHESTIE \ DE PUDOARE E de mirare cum justiţia nu m'a urmărit "pentru atentat la bunele moravuri!" De altfel, o ploaie de scrisori anonime a căzut asu­ pră-mi. Din toate aceste curajoase scrisori s'ar putea culege următoarea colecţie de adjective: "stricat, porcăros, obscen, mizerabil, corupt, etc. etc ... " A­ ceste adjective imi sunt adresate cu o gr aţlozttate a­ bondentă. Apoi, în ziarul Lanterna s'a publicat o scrisoare deschisă semnată Flederrnaus, unde se afirmă că "bietul meu cap ar fi mai bine să poarte scufa vr'u­ nui spital, decât pălărie". Şi pentru ae? Pentrucă în nr. trecut al ziarului Ecoul am scris o simplă cronică, întitulată Copilul. Amicul meu E. este tatăl unui copiI adorabll de gingaş. Intr'una 'din serile trecute am fost invitat să sărbătorim naşterea acestei scumpe creaturi, care este fructul iubirii a doi căsătoriţi tineri, inteligenţi şi sănă­ toşi. Copilul acesta m'a făcut săi-mi întorc gândirea la acel copii bolnăvicioşi şi imbecili, pe care-i produc cel mai mulţi din părinţii moderni. Cauza' este greşlta alcă­ tuire a familiei burgheze actuale. In 'această privinţă se poate discuta mult. Şi reflectam că ne-ar trebui o gene­ ratie de copii sănătoşi, inteligenţi, pentru a inlocui gene­ raţia de azi de copii morbizi, care devin mal iârzlu ce­ tă ţenl inutil! şi periculoşi societăţii. Acesta este pe scurt, înţelesul cronicii mele. Intreb acum: ce lucru Imoral, obscen găsesc domnii [105] I::�- --- - - - 105 1 anorumi lnsoţiţi de cornlcul Fledermaus din Lanterna? Intru căt biata mea cronică le-a turburat simţul lor de pudoare? S'ar crede, în adevăr, judecând după protestele aces, tor pudici, că oraşul Cratova e un oraş de virgini! ... Dar, sub o uşoară analiză, această mască ('e pudoare cade, lăsând să se vadă ipocrizia, un vechi grimaz al chipurilor de şarlatanl. In adevăr, lucrul nu e nou: In Franţa, Edmond de Goncourt publică un roman asupra prostltuţiel; - pu­ bllcul se revoltă: Paul Bannetain scrie un roman asu­ pra cunoscutului şi îngrozitorului viciu de pensioane: onania: - publicul se revoltă; Flaubert scrie un roman asupra adulterulul în provincie; - publicul se revoltă, justiţia il urmăreşte; Max Nordau scrie o carte asupra minciunilor convenţionale; - publicul se revoltă ... Toate aceste cărţi, care sunt nişte anchete sociale, documente interesante asupra moravurilor şi lnstltuţiu­ nllor timpului; toate aceste opere care supun inteligen­ tei omeneşti o problemă de moralitate, de conştiinţă ­ sunt obscene, sunt trivlale, sunt corupătoare!. .. Iar în realitate, aceşti revoltaţi pudici ocrotesc prosti­ tuţia, adulterul, exploatarea muncii şi multe cangrene sociale. Dacă eu am manifestat o simpatie pentru copiii sănă­ toşi, frumoşi şi inteligenţi, cred că am dat pe faţă un sentiment moral. Dacă am spus că omul care produce un astfel de 470 - Op". al_. T. Demetreseu l' ----- --- --_. -- -- -------- [178] 178 . _ OPERE ALESE - I � . aceea ce însă merită a fi luat în seamă sunt traduc­ ţiunile pieselor făcute numai de regisorul, de secretarul şî câţiva artişti ai teatrului. Cum traduc şi cum localizează .aceşti nechemaţi in ale literaturii, e destul să amintim vorba de spirit a unui confrate, că aceşti pseudo-literaţi i-au făcut impresia unor bucătar! care încălzesc mâncări. Fireşte că nimeni nu mai are curajul a mistui ase­ menea bucate, gândlndu-se la groaznicele indigestii ce le-au suferit în trecut. Pe noi, spectatorii, puţin ne priveşte ingeniosul scop al domnilor traducători şi localiz ator i - scop emina­ mente practic - dar aici, mai mult ca oriunde, trebue să condamnăm scuzabilul: "scopul scuză mijloacele". Şi să nu se răspundă că nu s'au prezentat lucrări or:iginale sau traduceri bune - aceasta o vom: dovedi-o la nevoie - dar teatrul- nostru este ca un cabinet de ministru, unde antlcamerele se fac cu an ii , iar audien­ tele arnărăsc şi descurajează. Scriem aceste rânduri pentru a hotărî un fapt: în teatru, nu se realizează niciun progres dramatic şi totul se reduce la bunul şi largul plac al câtorva privile­ giati. Vom reveni. Alteverul, 22 Sept. 1893. [179] NUVELELE DOAMNEI SOFIA NĂDEJDE o convorbire literară Ia clubul muncitoresc Domnilor, Vorbind pentru întâia oară înaintea dumneavoastră, am o temere; sunteţi obişnuiţi să ascultaţi, in fiecare sâmbătă, dela această tribună, vorbitori talentaţi, care urmăresc măreţul nostru ideal cu o răbdare şi cu o încredere ce vor hotărî apropiatul triumf; care se in­ teresează de nevoile dumneavoastră, de nevoile tutu­ ror, ieşind din cercul îngust al personalităţii egoiste şi bolnăvicioase. Sunt pentru cei mai mulţi din acei care mă ascultaţi, aproape un necunoscut, stăpânit de incorigibilul defect de a visa prea mult într'un veac, când toată omenirea se agită, gândeşte, se Irământă; e ajunul naşterii unei lumi noi. Vă mărturisesc că am ezitat mult până să mă hotărăsc să vă fac să pierdeţi o seară. Tăcuţii şi visătorii au timlditatea, aş putea zice pudoarea, reveriilor şi inactivităţii lor. In jurul nostru lumea plânge, cum ar zice prietenul Anton Bacalbaşa; trecem zilnic pe lângă semeni ale căror figuri, spun mai mult, sunt mai elocvente decât toate volumele de retorică şi de sonorităţi meşteşugite; sunt figuri pe care mizeria, munca şi boala, au im­ primat poemele lor pali de. Mergeţi pc stradă şi veti întâlni antltezele, con­ trastele cele mai uimitoare: echipajul parvenitului ex­ ploatator, birja elegantă a trântorilor de şosea şi de salon, lângă picioarele desculţe, innoroite sau amor­ ţlte de frig ale tuturor acelora care întocmesc imensul popor al umillţilor . ....... _-- --- ---- -- -- -- ----� [184] uitare, pentru cinstea literaturii noastre; Pohoâ na Sibir, descriptia admirabilă a unui convoi de exilati in Si­ beria;' O victimă de Nicoleanu, Linişte de AI. Vlahuţă, tristul tablou al poetului în salonul bogaţilor; unele din poeziile sociale ale domnului Mil'e; câteva schiţe de Delavrancea, şi nuvelele doamnei Sofia Nădejde, asupra cărora voi insista mai mult. �-------------­ } OPl!ltE ALESE Domnilor, Este de netăgăduit că o mare parte din noi resim­ tim şi astăzi influenţa vechii educaţiuni literare. Când cineva s'a deprins ani întregi cu opiul ameţitor al for­ melor, se trezeşte cu greu, mult timp umblă clătinân­ du-se. Şi apoi, acest fel de cultură literară ne scutea de a gândi. Ne mulţurnearn numai să ascultăm ceva plăcut şi vag, era o beţie leneşă, un fel de orientalism artistic. Când citeşti pentru întâia oară Nuvelele doamnei Nă­ dejde impresia e ciudată. E o lipsă totală de artiîicla­ Iism, de rafinament, de ceva meşteşugit, căutat: şi dacă voiţi, nesincer chiar, Pentrucă drept să vă spun mă îndoiesc puţin de onestitatea acelor rafinaţi care vor să facă din artă un joc subtil, menit să înşele şi de care se Iasă a fi înşelat artistul însuşi. Nu voi încerca să întreprind asupra nuvelelor de faţă o analiză amănunţită, apIicând criteriul hotărît de ştiinţa esteticii moderne. Aceasta ar fi afacerea unui maestru critic. Dar vă voi mărturisi sensatlunile care le-am simţit şi mai ales adânca emoţiune de simpatie omenească. Mai toate aceste nuvele, sunt descrieri din viaţa ţăranilor, blândul şi amăritul nostru popor. Cunoştinţele sunt noi. Imi veţi zice poate că i-aţl mal întâlnit şi aiurea, de sigur în dramele noastre ___ � __ �_ • __ n'_ .... ' __ o ._-�--���- [185] �<;:OLE LITERARE ------------------ 185 naţionale. l-aţi văzut acolo că au naturi idilice, sunt îmbrăcaţi în costume pitoreşti, ţin discursuri patrio­ tice, uneori chiar declaraţiunl amoroase în genul lui Rică Venturiano. Sunt sigur că nu i.ati luat în serios. Ţăranii din nuvelele doamnei Nădejde sunt aşa cum i-arn văzut, cum îi cunoaştem. Volumul începe cu Două nume. a ţărancă voinică şi sănătoasă e adusă într'o casă de boieri, ca doică. Doamna născuse o fetiţă, care avea toate semnele credinţei clasei din care aparţinea. Era slabă, prăpădită. Intre leagănul ei şi cosciug, un pas! li trebuia viaţă. pe care nu i-o putea da decât un sân lăptos şi curat. Toate în lumea asta se vând, până şi sânul mumelor! Doica a nutrit pe Bombonica, fetiţa doamnei, a însă­ nătoşit-o, a creat-o din nou; dar în aceeaşi vreme, co­ pilul ei, lăsat pe seama străinilor, slăbeşte pe zi ce merge, mai târziu nu recunoaşte nici pe muma lui. Cum vedeţi, e foarte simplu. Dar în această nuvelă se petrece o dramă, îngrozitor de sugestivă; văd ochii mumei, privindu-şi copilul, sl.ab şi bolnav, căruia nu i-a dat aceea ce era datoare să-i dea: sânul ei. Şi văd încă mişcarea copilului, gestul lui naiv, prin care ex­ prima că nu-şi recunoaşte muma. Dar ceea ce este mai caracteristic în toată nuvela este următoarea scenă: Ţăranca ezitează puţin a intra ca doică. Doamna, mama Bombonicăi, o întreabă: pentru ce? Ea lămu­ reşte că fata ei e încă mică şi nu poate s'o înţărce, cine ştie: ar muri !. .. Doamna răspunde: - Hei, doamne, fată !. .. şi mare pagubă dacă va muri, o nevoiaşă mai puţin pe lume ... --------- ---_..-....--��- --- --- [190] ,�.---"- ---------------= OPERE ALESE - Nu voiesc să trag elin acest control, mărturisit În treacăt, o concluzie. Dar el ajută la doborîrea unei convingeri greşite, că scriitorii naturalist; intotdeauna exagerează partea rea a vieţii. * Intre nuvelele doarr-nei Nădejde, privitoare la viaţa , ţăranilor, se află una sau două, unde ni se dau descrieri din viaţa burghezilor. Ca şi în celelalte, întâlnim aceeaşi observaţiune amănunţită şi adeseori pătrun­ deri fine de psiholog. Aceste nuvele mai învederează încă natura sensibilă şi morală a scriitoarei. Pretutindeni simţi ernoţiunea caldă a celei care ne povesteşte aceste vieţi triste. Ea simpatizează cu eroii săi; ea simte durerile Jor. Este aproape acelaşi umanitarism comunicativ care se exală din romanele lui Dostoevschi şi ale lui Alphonse Daudet. Limba e bogată şi românească. Stilul e sim­ plu, narator, uneori greoi şi monoton: adeseori ferme­ cător ca al basmelor. Autoarea aparţine din familia stiliştilor populari, unde au rămas două nume însem­ nate: Ispirescu şi Creangă. Aceste nuvele făgăduesc un roman, care să cuprindă viaţa în marginile ei largi. Şi cred că nu mă Înşel. Observ în jurul meu un rnceput de activitate lite­ rară serioasă şi rodnică. Romanul lui Vlahuţă va apare În curând; Dela­ rrancea munceşte în taină; Anton Bacalbaşa meditează rsupra unei serii de nuvele, unde satiricul vrea să ne irate fondul său de lirism senin, care de sigur ne va urprinde ca şi însemnatele sa te produceri satirice: alţi [191] ARTICOLE LITERARE _______________ �_191 scriitori nu stau pe loc; singurul Caragiale pare re­ tras şi blazat '. Autoarea Nuoelelor cred că, nu-l va imita. * Mă opresc. Ştiu că v'am spus puţin sau nimic. Când cineva vorbeşte prea personal, oboseşte pe ceilalţi. Acesta este marele defect al multora dintre noi, de a nu putea ieşi din inchisoarea propriei lor individuali­ tăţi. In realitate, mulţumitul sunt eu: atenţiunea dum­ neavoastră voi păstra-o ca una din clipele bune, pe care mi le îngădue câteodată viaţa. Munca, an. IV nr. 37 - 7 Nov., 1893. 1 Impresie cu totul subiectivă. şi nejustă a autorului (N. R.). [195] îN LĂTURI CORUPĂTORII In ţara noastră, politica ,e mal mult socotflă un mij­ loc lesnicios de a ajunge avut şi cu glorie prin şar­ latanie. Dar, aproape de loc, lupta conştlincloasă, as­ plr aţiunlle şi vederile sănătoase, alcătuesc caracteri­ sticul luptătorilor noştri politici. Principii, onoare, pa­ tri 011 sml, sunt mai mult vorbe, artificii de banalităţi, cu care se izbuteşte foarte adesea a se orbi mulţimea', decât ideile limpezi de care ar trebui conduse rr-ersu­ riie politice. A face potitică, se traduce de toată lumea prin fraza: a şti să te chibzueşti, să rozi ciolane; şi ţi-ar râde oricine în nas, când i-al spune ce însem­ nează: a te sacrifica pentru interesele folositoare na­ ţi unii şi societăţii. De ce atâta scepticism? Pentrucă guvernul a răspuns aşteptărilor cetăţenilor in bine, prin rău şi numai prin rău; pentrucă gheşef­ tarismul şi tendinţa de a se menţine prin orice chip la putere, au fost totdeauna ideea lor fixă. Să luăm unul din mijloacele, prin care cei din banda falsului liberalism, au reuşit a fi trimişi in parlament. Şi în acest sens, mă raport mai mult la oraşul nostru, unde am avut prilejul să văd faptele in tODUl goliciunea lor urîtă. Se ştie că colegiul al II-lea, e în cea mai mare parte format din burghczie. Nu vroi S3 mă indoiesc un mo­ ment de slmţămăntul onestttătil al acestui colezlu, dar corupţlunea adesea tnnorează seninul cel mai frumos al onoareI. [198] 198-------------- OPERE ALESE r ' ,. I iluzie politică; căci de îndată, ce prin ea s'a putut ajunge la ;,iCOP, devine ceva netrebuincios, şi ar fi o minune să se traducă în realitate. La întruniri, sporul graiului, frazele frumoase, cu promisiuni grozave, rostite pe gama unei voci drama­ tice; la întruniri, nervozitatea gesturilor, flexibilitatea muşchilor figurii pentru a exprima cine ştie ce slm­ [lmânt de patriotism, sunt mai mult malrnutăril ar­ tistice, dibăcii şarlatane, pentru a te impune unui pu­ blic, în mare parte, lesne de înşelat cu iluzii! Se vorbeşte despre interesele cetăţenilor; se promite a fi strict ţinute în seamă; se vorbeşte despre trebu­ inţele şi aspiraţiunile societăţii; se făgădueşte a li se da un câmp larg de desvoltare; se vorbeşte despre ne­ voile şi greutăţile ţăranului şi meseriaşului, se ridică voci uriaşe pentru stârpirea lor; se vorbeşte multe, multe, foarte multe şi din toate acestea nu se face ni­ mic, când datoria impune. Dacă ar fi să fac personalităţi, aş dovedi cu o mai întărită putere, aceste adevăruri. Cadrul ziarului no­ stru însă, e prea restrâns, pentru o discuţiune mai în­ tinsă. Totuşi, când viitoarele alegeri se vor apropia, vom demasca fără temere, pe acei frazeologi gălăgioşi, dar deşerţi, pentru ca opinia publică să nu le mai dea ascultare şi încredere. E vremea să începem a cu­ noaşte bine pe flecari, a-i înlătura, ca în locul lor să vie oameni sinceri şi cinstiţi. Amicul libertatii, 30 Noe'nbrie, 1887. [199] eRA IOV A, 5 D E C E M B R 1 E 1 8 8 7 Imi îndreptez graiul către tineri. Ei trebue să mă asculte mai mult ca oricine, căci în mijlocul lor sunt aproape zilnic, cu ei împărtăşesc mai călduros sim­ ţirile şi aspiraţiunlle mele, lor sunt prieten mai de­ votat; iar toţi laolaltă, alcătuim generaţiunea nouă, copiii vremilor ce vor veni ale acestei ţări. Suntem ajunşi într'o aşa vârstă, ne-am făcut şi ur­ măm să ne facem o cultură în aşa grad, că societatea e datoare să ne facă loc, e datoare să ne lase liber scena noastră de luptă intelectuală - poate, îngustă, deocamdată - e datoare să privească. să încurajeze, pentrucă în creierii şi inimile tinerilor se plămădeşte aluatul viitorului unei naţiuni; nu în ale bătrânilor care, printr'o lege firească, şi-au pierdut energia, cu­ tezanta. Ni se nesocoteşte câteodată tendinţele noastre, de a întreprinde mişcări pe terenul politicii, pe cuvântul că suntem tineri. Absurd! Ce? Când ni se vor sbârci frunţile şi ni se vor cărunţi pletele, atunci să ni se îngădue a ne înregimenta în luptele politice? E atât de greşită această idee, că nu mai insist asupra ei. Vre­ mea se cade s'o pierd în vorbe de folos. In împrejurările de faţă ţara românească, înăuntrul ei, suferă de o bubă colosală, amar de dureroasă: co­ lectivismul. De un şir lung de ani, o droaie de microbi naţionali-libetali i-a cangrenat sângele, i-a otrăvit tot organismul. Sărmana ţară, pare aproape un ca- ._- ---- -�----�-� [200] davru; Iar calea germanismului mereu ii cântă refre­ nul pieirii de-a-pururea. Strămoşii noştri s'au luptat, şi-au jertfit viaţa lor, pentru ca să ne asigure libertatea. Epopeea dela 48, închegată de martirii nemuritori în analele istoriei şi literaturil noastre, se alcătuia în scopul unei depline fe­ riciri de liberalism pentru blândul şi dulcele popor ro­ mânesc. Se vede insă că acest colţ de pământ ­ bucată din vechea Romă - are veşnic destine fatale. Sub masca libertăţii, se lua puterea, de mâna unui om, ce se credea pe-atunci, o speranţă preţioasă pentru ţară. Inconjurat de nedemn! şi mişei, el aduse ţara in situaţi unea tristă de azi. Ei bine, îndemnaţi de ardoarea patriotismului, con­ vinşi şi hotărîţi, tinerii trebue sa fie un element al pu­ terii opoziţiunii din ţara întreagă. Ei nu se vor amăgi de frazele colectiviştilor, de promisiunile lor, pentru a da înapoi; ei sunt independenţi, ei vor, mai presus de orice interes, o ţară liberă, fericită. Guvernul actual e un rău uriaş pentru liniştea şi prosperitatea ţării; guvernul actual a dat bunurile ţării 10 exploatarea samsarilor şi hoţilor; guvernul actual întârziind mai mult la putere, ne va aduce la sfârşi­ turi grozave, inevitabile in prevederea oricărui om in­ ţelept. El trebue dar sfărâmat. Tineri, la luptă! r I I 200-,---------,--.--.--�-. OPERE ALESE Amicul liber taţii, (editorial) 6 Decembrie, 1887, ---.-'- �- ...... _- .. -�-- ,'. __ ---L----'-�--. _ [201] r,;;;,;.._ UN CUVÂNT PENTRU ŢĂRANI" Ţineam să desluşesc demult că dacă în revista acea­ sta s'au împărtăşit, ori se vor mai împărtăşi, Idei ­ mai mult sau mai puţin potrivnice ideilor socialiste ­ nu se va putea crede că deplinul grup de tineri, care conduce "Revista olteană", primeşte acele idei. Ba aş mai plutea să adaog Iarăşi, că nici in literatură, nici in filosofie, nici in ştiinţe nu ne împreunăm in centrul aceloraşi vederi. Dar desigur, de aici nu poate reieşi deducţia că am fi o mână de adunături, o colectivitate, cuvânt, al cărui înţeles îl cunoaştem cu toţii, decând el s'a apli­ cat la acel partid politic, până mal deunăzi la guver­ nărnănt. Cu o mai sănătoasă judecată şi bunăvoinţă, oricine ar pricepe lesne că deosebirile de principii şi păreri ale noastre, nu ne depărtează în tabere vrăjmaşe, nu prăbuşeşte între noi abisuri fără fund. Dacă unul dintre noi merge, spre pildă, cu ideile lui Auguste Comte in ştiinţă, ceilalţi n'o să meargă cu Eugene Soudun, sau Bulwer, care susţine că: "Partaut ou i' y a savoir il y a dleu"; ori, dacă în lVeratură, cutare ad­ miră pe Balzac, n'o să se închlpuiască numai decât că restul grupului nostru va in dumnezei pe Omer al Grecilor, cel mai neîntrecut artist al omenirii, după cum a spus-o domnul Delavrancea, pe lângă alte câ­ teva teorii nostime În artă, pe care le vom discuta in­ tr'o zI. [202] Micile nuanţe însă care trag linii de uşoare nea se­ mă nări în cugetările şi simţirile noastre, face ca' Întrec prinderea ce am luat să nu fie înstrăinată de viaţă, de grijă, de sacrificii ce cu toţi aducem, întru cât e folo­ sitor drumului regulat şi propăşitor al revistei. Aceste zise, să păşim pe alt teren de idei. Până mai ieri, ţara întreagă fu al armată de răs­ coatele ţăranilor din câteva comune, nu tocmai puţine la număr. Prin presă se zicea despre cauza acestor r ăsvrătirt că ar fi izbucnit din alcătuirea unor meschi­ nării politice. Şi se găseau jurnalişti, care - in inte­ resul partidului lor - arunoau această minge. a nea­ devărului, unii pe spinarea altora: şi, ce e mai mult, se găseau şi naivi care să ia acest joc de clowni, drept o luptă serioasă. menkă să limpezească situaţia. Ceea ce-mi pare rău e că şi unii din confraţii mei credeau aceasta. Iar când le-am declarat că numai si numai reaua stare la îndemnat pe ţărani la revoltă,' am fost combătut. Aci se interpune între ideile noastre o deosebire mai bine definită, motiv care a prilejuit scrierea acestor rânduri. Se ştie că nu e demult, de când se zicea mai pretu­ tindeni că ţăranul, la noi, trăieşte, mai bine ca aiurea, e nelipsit de hrană, de bani, de pământ şi altele. De ai fi îndrăsnit să respingi asemenea opiniuni, erai în­ jurat, poreclit utopist, petrolist. ori mai ştiu eu cum. Azi, cel puţin - în urma revoltelor - neghiobia burgheziei s'a mai domolit ce şi ce, a început să re­ cunoască ţăranului starea lui proastă şi să se mai găndească cu oarecare omenie la îmbunătăţirea ei. Aşa s'a întâmplat şi cu multe alte chestiuni cum sunt: emanciparea femeii, naluralismul în artă, com­ baterea religiunii, etc. 1. 1 j " l' j I II , I t 1 ! \ , I I I i 202---- -------------- OPERE ALESE 6�J �� .. _ - ._- [203] ,.. ARTICOLE POLI TI C 1'-; --_' __ -_-_-_ - � _ 203 Pe când aceste idei se iviră pentru întâia oară la noi, publicul se sbârlea ca tuleiele unui curcan prost şi îngâmfat. 1 se păreau basme, fantezii, concepţiuni de creieri srnintlţi: iar azi - deşi lucrurile stau încă la începutul lor - totuşi, asupră-le se agită oarecare discuţi uni şi convingerea despre importanţa lor nu în­ t)ârziază a se sugera rn opinia publică cultivată, Proletariatul ţării româneşti, nu mai încape îndo­ ială, îl surnează ţărănimea 1. Şi în vreme ce, prin ea, burghezlrnea devine cresusiană - dacă mi se poate primi cuvântul - ea tot prin ea abia are o vatră unde să-şi odihnească trupu-l pisat de osteneli, şi o de­ sagă încărcată cu câţiva codri de mămăligă, ca să-şi stârnpere foamea. Ciudată problernă.. pe care exploatatoarea bur­ ghezie şi-o lămureşte prin vechea şi târnpita axiomă: Forţa primează dreptul. In adevăr, omenirea deşi a ajuns la înaintări de ci­ vlliz aţiune colosală, într'o parte a rămas tot spre în­ serarea unor deprinderi şi moravuri ale epocilor de barbarie. In societăţile contemporane cele mai civilizate, se văd predominând stări de lucruri pe care le-ai în­ tâlni într'o colonie de sălbatici din Australia. Şi desigur dacă prin lungi şi amănunţite observa­ ţiuni am încheia un proces-verbal de starea civilizaţiilor şi sălbaticilor, am şti să măsurăm poate mai georne­ trlceşte întinderea acestei civilizaţiuni europene, căreia, în orbirea noastră de îngârnlaţi, nu-i mai aflărr. mar­ gini. Sceptic sau nu, nu pot crede altfel. 1 Sub influenţa narodnicismului ale cărui idei circulau pe atunci î,n ţara noastră, Traian Demetrescu împărtăşea şi el confuzia unora dintre membrii conducerii mişcării muncito­ reşti chiar, văzând 'in massele ţărăneşti, proletariatul. '"- ------ --- ----- -----�--� [204] Din cele mai depărtate vremuri ale lumii, forţa a stăpânit dreptul. Genii ca Aristot susţineau chiar că starea naturală a rasei cere ca speţa umană să fie împărţită în stăpâni şi sclavi, Şi robi rea femeii nu e altceva decât o do­ vadă mai mult că tirania forţei a sugrumat totdeauna legitimitatea dreptului. Cei care cunosc istoria au în memorie sfâşietoarea tragedie a sclavagismului orre­ nesc creat de forţă. Dar azi, la sfârşitul unui veac care a adus atâtea descoperiri minunate în ştiinţă şi a deschis încă atâtea perspective de progres - azi, mă întreb, forţa nu e încă un prejudiciu social, nu e încă privilegiul unor clase sociale şi vrăjmaşe a altor clase? Răspundă nu cine va pofti, eu văd că sclavia economică a ţăranului nostru urmează a fi încă sistemul neîndoelnic al exis­ tenţei forţei. Şi ce? Vreti să mă convingă că nu e aşa domnul X dela o gazetă conservatoare, a cărei epilepsie politică a început a deveni o petrecere de cafenele pentru burtă­ verzime? Şi ce? Vreţi să cred că domnul Y deputatul, care asvârle cauza relei stări a ţăranului pe seama cutărui partid politic, când ştiu că toate sunt vorbe şi că vorbe bune şi generoase pentru ţărani se risipesc cu miliar­ dele, iar puterea de guvern nu e, în general vorbind, decât pentru alte scopuri, cu totul depărtate de scopul aducerii la o viaţă mal mulţumită a proletariatului în opinc!. Dar în sfârşit, ţăranul a început să bage de seamă că nu va ajunge să-şi câştige drepturile ce le are decât prin proprla-l sillnţă. Revoltele de mai deunăzi sunt strigătele lui de dis­ perare, care au tăcut prea mult. i t , 204 -_.- OPERE ALESE [205] , AKlICOLE i-ot.mcs -- 2U5 \;;.- Se zice că guvernul va lua măsuri de îndreptare . Naivii vor crede-o. Ce putem şti e că la alegerile viitoare, socialiştii ar trebui să întreprlndă lupte stăruitoare pentru a obţine votul ţăranilor în parlament. Izbutind să fie în număr mare în cameră, vor lucra neobosiţi şi conştiincioşi pentru fratii noştri desrnoşte­ niţi. Iar cugetarea lui Stuart MiII: "L'etat normal de la societe, c'est I'eg alite" 1 se va afirma odată. 1�f'vi8ta olt pcfnl !Î. , nr. 3, 1888. r;gal1tut� C starea firească a societăţii (TI'. R). [206] ONESTITATEA ÎN POLITICĂ I t , Verdictul de condamnare pronunţat în contra gene­ ralului Anghelescu, fostul ministru sub colectivişti, a dat o înaltă satislacţiune opiniunli publice, acelei opi­ niuni demne şi serioase, atât de nesocotită pe vremea domnului Ion Brătianu. Acest verdict îşi are reflexe nu numai asupra condamnatului, care în atmosfera de decădere morală în care se învăluise, exilase cea mai sfântă simţire a conştiinţei: onestitatea. Acest verdict, deci, înfierează şi pe acel satrap dela Florica, care îngăduise subt protecţiunea puterii sale, libertatea hoţiilor şi corupţiunilor. Acest verdict, în sfârşit, pledează cu destulă elo­ cinţă în favoarea cinstei, ce trebue să fie, mai presus de toate, piedestalul moral al oricărui partid politic. Şi'n adevăr, constatăm cu multă durere, că în con­ ştiinţa publică e adânc înrădăcinată credinţa, că în politică onestitatea nu poate încăpea, deoarece viclenia şi şarlatantsmul sunt veşnicile puteri ce stăpânesc. Până la un punct oarecare, ne explicăm această credinţă. Ea este fatala experienţă reieşită din lungul regim de guvernare al domnului Ion Brătianu, când Angheleştii, Maicamii, Stănciuleştii şi alţii desfideau şi nesocoteau cinstea, cu pata hoţiilor pe frunte. Cu alte vorbe, acea credinţă e rezultatul unei ere de degradare morală. Cu toate acestea, luând chestia pe tărâmul unei dis­ cuţiunt de principii clare, de sigur că nu putem admite neexistenţa, absurditatea sau ficţiunea onestităţii, În politică. [207] �,eO>E roi.rncz ------ _207 I Necinstea în politică. sfărâmă datoriile şi drepturile unei naţiuni întregi. Şi numai capul unui om ameţit de fumurile puterii, poate nesocoti această axiomă, asupra căreia trebuesc învoite aprobările tuturor oamenilor cu creierii sănă­ toşi. Căci dacă e vorba să uităm aoest adevăr sfânt, apoi -- chiar dacă o clipă am parveni să devenim cancelari şi satrapi - dar ora unei judecăţi aspre, nu întârziază să sosească . . Şi atunoi, din înălţimea scaunelor de miniştri şi pu­ ternici, ne coborîm în strâmtorlmea puşcăriilor, în pră­ pastia înfierării publice! Apărarea, Joi 15 Decembrie, 1888. [202] 212 OPERE ALESE 1 Şi pentru ca jocul să nu fie prea din cale-afară deochiat, se mai variază cu cântecul camdeochiat al intereselor de cioilizaţiune. Care civilizaţiune? Cum se practică ea în Bucovina, Galiţia şi Transilvania? Sau poate cred vecinii noştri dela Apus că pe noi, Rornârul, ne-a prins iarăşi dorul timpurilor fanariote, şi că n'au decât în locul Ipocriziel religioase greceşti să yille eticheta fermecătoare "civiIizaţiune", pentru, ca noi să cădem în genunchi înaintea lor. Dar ce să f'aci ? Oarnen.i la noi sunt deprinşi a trăi prea fără şi a maimuţări tot ce e străin, pentru ca să poată cunoaşte repede ce Ile foloseşte şi ce-i ameninţă. Am auzit oameni chiar serioşi r aţionând, că lntrând în Tripla Alianţă am face acelaşi lucru pe care l-a Iăcut Italia la 1853-54. In conture, situaţiunea se a­ seamănă, dar factorii sunt cu totul deosebiţi: Sardinia avea pe tron pe Victor Emanuel şi împilatorii Italiei şedeau deasupra unei mine, la care fitilul il ţinea acel mare rege. La spatele Ita li ei se afla Franţa cu Napo­ leon al 'III-lea; Prusia avea interes a nu combate in­ teresele Italiei, iar înainte de toate era mai mult sigur că învingătorul va fi puterile aliate. Pentru Tripla Alianţă unde este siguranţa reuşitei? Cine are să ne ţină parte în caz de nereuşire şi cine ne garantează foloasele în caz de izbândă? Austria, în contra căreia umbra lui lV1ihai�Viteazullşi a lui Grigore Ghica cer răzbunare? Austria oare totdeauna şi-a bătut joc de interesele noastre, acea Austrie care ţine în îrn­ pilare aproape jumătatea neamului nostru şi când ea se află în strârntoare ademeneşte pe Românii ei cu fă­ gădueli mincinoase, pentru ca scăpată de pericol, să răsplătească cu şerbia şi cu închisoare jertfele şi devo­ tamentul lor? [213] 2U - --- -- - - - - - , .>,R-ll....:OLE rotrncs Nu este ameninţată independenţa noastră naţională. pentru ca, fără condiţiune, să căutăm scăparea la adă­ postul Triplei Alianţe. Nu noi suntem cei ameninţaţi. Dacă însa ne-am obligat cu Tripla Alianţă fiind che­ maţi) trebuia să luăm mai întâi garanţii reale faţă cu Austria. N'am luat nicio garanţie, fiindcă nu mergem cu Tripla Alianţă de voia noastră, ci siliţi de Ger­ mania. Dăm exemplul unui spectacol straniu: Tragem la carul duşmanului de moarte al neamului românesc 1 A.(Leverut, 17 Ianuarie, 1891. [214] tlÂTEI ÎN POLITICĂ I l , In timpii cei maip.rimitivi, ciomagul ,a servit omului drept armă pentru a ,se apăra de fiarele sălbajlce: iar mai târziu, această unealtă, luând poate un aspect m'ai cioplit, a 'îndeplinit rrrisiunea de corector pe spina. r�a sclavilor, mânuită de furia stăpânllor, ridicată' la formula unei I dogme moralle. Acest lUCiU însă, trecut prin domesticirea unei in­ dustrii artistice, capătă o nobleţe şi un rol folositor. In rnâna tânărului el este un obiect de lux, frumos, care ia adeseori caracterul unui tovarăş intim de stra­ dă, In mâinile moşneagulu! el este U/Il fel de reazim al bătrâneţelor, un uşurător al poverii anilor, care au scurs din picioarele bătrân ului agertrnea şi siguranţa mersului. Dar în ţara noastră, dela 10 vreme, moravu­ rile politice create de starea de transiţie a unei, stări politice foarte caracteristică, transformă ciomagul în bâiă. Oamenii noştri politici n'au gândit că acest lemn, dându-i-se o formă mai grosolană, poate deveni una din armele cele mai eroice în marile lupte electorale. Astfel, încetul cu încetul, bâta ia proporţiile unei forţe, unui principiu înspăimântător prin maniera sa de a con­ vinge, asupra căruia poeţi satiricl ai timpulut scriu refrene pline de armonii irnitative. Cum ar fi: S' aude un sgomot de bâie, De bâte, de bâte, de bâte, etc. = [215] ARTICOLE POLITICE ______________________ �_215 - FIreşte, asernena armă cerea să fie mânuită de ,a­ nume oameni, 'În care natura nu uitase să sădească predispozitiuni, sau mai bine zis un talent desăvârşit pentru arta de a şti să pocneşti "la mir". De aci crearea renurnttelor cohorte de mercenari numiţi băiăusi. Iată, foarte pe scurt evoluţlunlls ce le-a suferit cio­ magul dln timpii 'cei mai vechi până în zilele noastre. Oricine trăieşte în ţara românească ştie deci rolul, de o rară importanţă, ce il îndeplineşte bâta în viaţa noastră politică. Bâta însemnează chiar o carier ă pentru mulţi din cetăţenii noştri paşnici; şi se profetizează cu certitu­ dine că ea va lua în curând caracterul unei 'mstitu­ ţiuni morale şi intelectuale. Eu cred. Când se fac 'alegeri lumea se interesează, .rnai înainte de toate, care partid va avea mai mulţi bătăuşi? Iar dacă pentru cea mai mare parte a locuitorilor din Dacia lui Tlr aian numele lui Eminescu sau al lui Conta, este încă necunoscut, apoi fiţi slgurt că numele Ulmenilor, Tobocilor, şi al Meschiilor sun: destul de celebre. Aşa dar prin condei, in ţara aceasta nu rareori se întâmplă să rărnâi obsccur şi să mOI; de foame; în vreme ce prin bâiă poţi ajunge avut şi ilustrul Aceasta te pune pe gânduri triste. Adeverul, 20 Aprilie, 1891. [222] 222:---- __ OPERE ALESE cele mai serioase probleme ale stăI:-jj noastre morale de azi. Cuvintele amicului meu, fără îndoială, .sunt drepte. Asupra lor atrag atenţiunea celor care trec prin tristul infern al cazarrnelor. Să medlteze asupra lor. Ele îndeamnă la o acţiune comună Impotriva unui rău, care este o ruşine şi una din marile dureri ale vea­ cului. AaeVerut, 18 Septembrie, 1893. " [223] PROLETARIATUL DIN CRAIOVA Când privim astăzi la temeinica şi larga organizare a socialiştilor în România, ni se înseninează suflehtl de bucurie si încredere în. viitor. GâncLul ni se întoarce la anii care au 'trecut - ani ,de muncă, de' nepreget, de decepţiî, de credinţă - a căror rodnicie se arată astăzi ca semn al apropiatului triumf al cauzei noa;sţre. Fireşte, acei care au urmărit idealul lor cu stator- nicia şi entuziasmul unor adevălraţi apostoli, au pri­ mit adeseori împotriviri inconştiente, tocmai dela a­ ceia, pe care ei li chemau la sfânta lor lu:ptă pentru izbânda drepturilor lor. Cu încetul însă, risipita oaste s'a .strâns laolaltă, stindardul roşu s'a ridicat măreţ şi hotărît în mijlocul ei, şi un singur gând, o singură simţire au pornit Să ne călăuzească pe toţi. * Cu toate iacestea, puterile noastre nu sunt pe de- plin întocmite. Numeroşi îndărătnici şi sceptici ne � privesc cu ochi de neîncredere şi nepricepere. Rămân , în umbră, se pierd fără folos şi zadarnic, atâţi tovarăşi, care ar putea să mărească numărul nostru, s'aducă " partea lor de urni re către triumf. '1 O dovadă despre aceasta o dă proletariatul din Craiova. In nicio parte, ca tn acest insemnat oraş al k ţării, nu există o pătură de muncitori mai nepăsători [226] 226 � OPERE ALESE I I \ 1 ! I I \ ! 1, Aş dori ca la aceste întrebări şi uimiri ale mele, to­ varăşii din Craiova să-mi răspundă printr'un: te inşeli t energic; -; cu alte cuvinte să ne arate că ştiu să se organizeze, să se înlrăţească, să lucreze şi să sperie puţin pâritecoasa burghezlme a acelui oraş, adunătură monstruoasă de parveniti, de excrocl şi de cinici... Munoa, 28 NoemlJrie, 1893. [227] .. N o T E DIN S E N A T 18 Noembrie - M'am prezintat, domnule ... m'am înfiinţat, dom­ nule ... s'aude din când în când vocea unui senator, care atrage atentia secretarului Senatului pentru a-l inscrie în lista de prezenţă. - V'am văzut, domnule senator, răspunde zâm­ bind, funcţionarul; iar in ochii lui citeşti reîlecţia : "Le e teamă să nu le scape 25 de lei 1. .. " Iată şi nenea Atanasiu, dela Caracal, respirând greoi abia ducându-şi pântecul şi milioanele 1. .. - Ce mai e prin RlomaJnaţi, domnule Atanasiu ? .. il întreabă un senator. --- Sărăcie, bre! Nu se vinde grâul; cică Ameri­ canii ăla au făcut mal mult ca noi!... Domnul Dumitru Sturza, sosind tocmai atunci, îşi priveşte soldatul şt-t întinde mâna ('11 o -rnabtlltate de şef. . I ... * Intr'un colţ, domnul Velea, dela Vaslui, povesteşte câtorva prieteni cum, vara trecută, s'a pomenit cu inima înconjurată de un strat de grăsime. - Ei, şi ? întrebă un ascultător uimit. - Ei, şi. .. .ena cât pe aci să-mi rărnâe col-viul va- canto -- -----------�-- [228] OPERE ALESE * Urnblând de colo până colo, nervos, cu mâinile la spate, domnul Mârzescu pare supărat. Strânge ciudat din buze, şi din nenorocire, .azi, Ianov n'are spirit, stă pe gânduri şi fumează ... Episcopul de Vâlcea, o cruzimile intâmplărli ! trece tocmai 'atunci pe lângă domnul Mârzescu. Acesta îl opreşte: - Ai citit Teologia, bun! ştii să-mi spui cine a croit cojocul lui sfântul Ilie? Prea sfântul nu dă nicio replică, pare încurcat; cei de prinprejur râd ... Domnul Mârzescu e radios L. il !' l' 11 I '1 l, I r' :1 fi ,1 I !228-----� � Consternare l. .. ţl Un confrate îmi spune la ureche: "Eterna ironie a contrastelor : unele inimi sânt cercuite de amar, altele de ... grăsime!" ActeViirttl, 20 Noembrie, 1893. 22 Noembrie Lunea, onorabilii sunt foarte tardivi. Le. vine cu greu să sosească, după .ziua de ieri, petrecută in sânul fa­ miliei. Unii dintre dânşii se arată foarte, plictisiţi, silabisind nişte scrisori, prin care paraponlslţii din provincie, le cer slujbe şi Iavorurl. "A,du-ţi aminte, coane Pavele, că mi-am pus viaţa în pericol, pentru dumneata, la alegeri..." ,.Stau rău de tot. ccane Evghenie, vezi de imi gă­ seşte o slujbuliţă.." I l , [229] * După ce au sfârşit cu citirea scrisorilor, senatorii încep a se plânge unul către altul, că "aceşti cerşe­ tari de slujbe nu-l lasă în pace să se· ocupe cu aface­ rile ţării!" -' Ei cred