[1]
Domnule Socecă,
Cunosc şi admir dragostea casel Socecu
pentru limba şi literatura românească. Nu
mă îndoesc de jertfele pe cari le-aţI făcut
pentru desvoltarea noastră literară, şi nu
cred că răsplata v'a fost vr'o-dată potrivită
cu jertfele, ba mă tem că eu vot contribui,
cu editarea lucrărilor mele, să sporesc dis­
proporţia dintre jertfe şi resplută.
Ceea-ce dota numeşti «indiferenţă inespli­
cabilă» este, d-Ie Socecu, «indiferenţă es­
plicabilă». Eacă un subiect de discutat, nu
din causa încercărilor mele literare, ci din­
tr'un punt de privire mal general şi mal
nalt. Me vot încerca să'I studiez, cât voî
[2]
•
.
r "\
"
;
I
I
VI
putea mal de aproape, cu ocasiunea edită­
rit volumulut următor.
Intru cât me priveşte, n'am eşit, nict di­
rect, nicî indirect, din atitudinea de a nu
re spun de nicî laudelor exagerate, nicî C1'1-
ticelor, unele meritate, altele triviale .
Con simţ, d-Ie Socecă, la propunerea d-tale,
şi doresc ca editorul să aibă ceva mal mult
noroc decât acela pe care l'a avut autorul.
Al d-tale prieten
DELAVRANOEA
Bucureşti, 20 Sept. 1902
[3]
I
I
:11
HAGI-TUDOSE
L
Dincolo de "Crucea de peatră", d'a
stînga şoselei Vitanuluî, se ridică bise­
rica "Sfînta Troiţa". Mândrete de bise­
rică. Ce zugrăveli, pe dinăuntru şi pe
dinafară, cum arar se mal pomenesc nu­
mat la bisericile din vechime. Dar de as­
culţI la troiţenI, mal cu seamă la cel be­
trânt, te apucă ameţelile când încep, el,
8ă'S1 ridice biserica în slava cerulut. Me
,
rog, nu ati atâtea degete, la amîndouă
mânele, câte minuni se află în sfintul 10-
cas. Si când se încurcă se fac foc, be-
, ,
trânil troiţem; ba î�I muşcă degetele la
numărătoare, căcî iată cum au apucat el
să numere minunile: ridică amîndouă mâ-
[4]
HAGI-TUD08E
nele în dreptul ochilor, ţi le vîră sub nas
cu degetele resfirate, apol la fiece laudă
zice "una la mână" şi moale câte un deget
în gură. La înfierbinteală, uită că dege-
,
tele sint ale lor, şi le muşcă, şi vorba se
preface în supărare, supărarea în ceartă,
şi cearta în gâlceavă. Cum să cază el la
învoială? .. Fie-care vrea să laude şi să
numere numaf cum vrea el, iar nu cum
laudă şi numără eetlalţf.
DA cumva nu eşt'i din partea loculul,
trel-patru betrânt, - cari de obicein as­
cultă, cu gurile căscate şi cu şepcile pe
ceafă, la cântecele copiilor din şcoala ves­
titulut dascăl Nicuţa, --- cum te-or zări, te
simt, ca nişte COPO), că eştr străin, că n'ar
mai văzut biserica lor. Işi Ireacă mânile ;
tuşesc; îşi dreg glasul; apol, rara-rara,
cu nişte paşi lungi şi semeţt, îţi les Îna­
inte, îţI caută prilej de vorbă, tOţI cu
aceleaşi cuvinte, cu aceeaşi tărăgănire de
glas şi cu capul dat pe spate:
[5]
HAGI -TUDOSE
5
I
- El, flăcăule, de pe unde?. Ce vân­
turî ? .. Pe la noî ... al? .. şi de ce? .. Ce
zicl de biserica noastră? . Nu, me rog,
ce crezl d-ta, că n'o s�'ţI tăiem capul ...
De te împinge păcatul să spuî ceva
de sfinţit uscaţI şi drepţî, - unif cu su­
lite, altii cu palose, uniî călări, alţil pe
" ,
jos, şi cu mânele aşa de încrucişate pe
ptept, că palmele le les afară din trup,
- pe loc bătrânif îşl ridică pulpanele
g'fu belelor în cingătoarea de plisă roşi e
si 'tI suflă cuvântul din virful limbiî.
, .
- El, puişorule, mal sînt zugravt, gro-
zavI de tot ... Am văzut şi nof ... am
prea văzut cum o dau în păgâneşte, şi
'tI toarnă la sfintt cu ochî de om, cu mânt
, ,
şi picioare ca şi ale noastre ... Da de, vezt
d-ta, sfinţil ăştia, aşa cum 'I-am apucat
not, de când am deschis ochil, sînt ade­
vărat sflnţf. VOI, tinerii de astăzî, la leg]
umblaţi cu şoalda, la scris cu şoalda şi
la sfinţî tot cu şoalda ...
[10]
10
HAGI-TUDOSE
'1
'I
!
".
I
!I
://
\
I
�
-"
Jupân Hagiul O şterse binişor-binişor,
Ri se făcu nevăzut,
,
- Fugi Hagiul. '. fugi ... Nu'! vine la
socoteală, - începu iar ctitorul, - nu dă
un sfan] la cutia bisericii (ctitorul ţinea
mult la cutia bisericiI) şi acasă nomol
de galben} bătuţI �i lerecaţl. Tngroapă
meren cazanele, şi n'are decât o nepoată,
pripăşită pe lîngă densul de când a plecat
la aglalic, ca să'r păzească coştoroaba. Şi
nu mărită fată mare, nu sJeeşte un puţ,
nu dărueşte un crâmpeiu de salbă ico­
nostasulul unde se mirueşte, caiafa de oI!
Si vorba se încinse ca focul.
,
- 8,t dea Hagill ? .. Hagiu să doa?.
- Dar nu l'atI văzut Cum misuna prin
' ,
cârclumI şi băcăniI? zise ctitorul. Intră
într'una, lea binişor o măslina, o aduce
la gură, ş'o strecoară printre gingiI. Fol,
fol, foI, o mestecă ... - "E, cum da! măs­
linele, dragă cutare?." - "Atât" ... _
" Scump, scump de tot la aşa vremurI.
[11]
HAGI-TUDOSE
11
VremurI grele!" Şi pleacă ... Intră peste
nrum. Şterpeleşte icrele de cosac. Rupe
o bucăţică, îi face vânt. Pleasc, pleasc .
_ "Cum petreceţl icrele? .. " -"Atât" .
_ "Scump. Scump. Vremuri grele!" Şi
pleacă ... Se duce la pastramagiul din
colt. - "la să vedem, vericule, cum 'tl-e
, ,
marfa, că nu mal dau pe la cutare ... "
lea o feliuţă, îl face de petrecanie. - "Cum
o daţt P" - "Pe parale �i atât."-"A�l, v'aţr
scumpit de tot. S'au dus vremurile alea ...
Vremuri grele!" Si pleacă. II e sete. Intră
,
într'o bragagirie. - "Ei ... să gust ... ce
basf-buzuc aveţI?" Suge un fund ele ti­
nichea. Ghlor], ghîorţ, ghror]. "Zeamă de
aguridă. Cin' s'o bea? Cin' s'o plătească?
Vremurt ... " Si pleacă .. Asa mănîncă si se
, , ,
răcoreşte, şi pe el îl dau banit afară din
casă.
Şi bătrînii, hi-hi, ho-ho, hi-hi ... Rîd
cu lacrătnî, năpustindu-se în vorbă, care
mal de care mal şiret la cuvânt şi mai
-:
[14]
14
HAGJ-TUDOSE
11[,
Fum pe coşul Hagiulut nu s'a pome­
nit. Ridice viscolul nămeţil pînă la ştre­
şinî. Apele se îngheţe tun. Treaba lor.
Hagiul nu vrea să ştie de crapă ptetrile
la gerul bobotezeî, nici dacă în Iulie
turbează cânil de căldură. Iarna tremură,
vara gâfue.
Toată, vieaţa luî de oâte-ort nepoată-sa,
- trăind aciolată pe lîngă densul, - îI po­
menca, la crăciun, 8ă tale şi 81 un porc,
ca tot creştinul, betrânul răspundea:
- ImI face reu, nepoată, s'aud gui­
tând ... Imi face reu ... c'asa sînt eu ...
, ,
milos ...
- Uumperă'I, nene, tăiat gata.
Dacă aşa îl aducea din cuvânt, Leana,
[15]
RAGI-TUDOSE
15
înghiţind în sec, cu gândulla şoricl, be­
trânul respundea liniştit:
_ Un porc ... carne multă ... Se stri-
că ... Doue gurI sîntem ...
Venia Paştele.
_ Nene, să înroşim şi nof ouă ...
- Ce prostie!.. Ouă roşil?. Nu o
mal bine să le mânîncî proaspete? .. Ouă
rosil, ouă statute ...
,
- Să roşim puţintele.
- De roşim puţin tele, ardem focul de-
geaba, cumpărăm d'a surda băcanul ...
Cheltuială zadarnică ... Vremurl grele!
- Da ... o olosvîrtă ne mlel ...
- Miel?. CefeI mlel?. Cum mIel?. Mi-
roase a oare ... Paştele prea e în vară ...
- Ce pustia de vară, nene Tudose, nu
vezi <?ă plouă şi fulgueşte?
- Ei, fulgueşte, fulgueşte ... tu nu vezt
că nu tine? Unele tine? Cum cade se
, ,
topeşte ... Eu mor ele căldură ... Uf l ..
uf! ..
[16]
HAGI-TUDOSE
16
- Şi eu mor de frig ...
- Mort de frig crăpt ! .. Aşa te-am
pomenit ... lacomă nemulţumitoare l
! Leana tace şi înghite în sec. E să­
racă. N'are pe nimeni. Tace, că betrânul,
de se mânie, strigă, trînteşte uşile, apoI i
se aruncă in pat şi se vaetă pînă la mle-
zul nopţil, uitând să'I dea şi de pâne. �
De mic copil Hagiul fusese copil cu- . I
minte şi aşezat. Nu i s'auzia guriţa, nicl i
paşiî. Nu rupea pantofiI. Nu'şf hărtănia
roohiţa, Pe ce punea mâna, punea bine.
Ajuns calfă la găitănărie, vorbia fru- I
mos şi cu patimă în mijlocul tovarăşi­
lor seI.
- De când eram d'o şchîoapă price­
pusem lumea, le zicea el. Intelesesem
bine de tot că o cârpă din gunoiă este
o muncă de om pe care te facI stăpîn
daca o pul d'o parte. Şi dacă mama îmî
dădea un ban de trer, ca să'mt reali un
r
I
I
!
- ...
[17]
I-IAGI-TUDOSE
17
si mi t, eu mă uitam în ghiozdan: de a­
veam feliea de pâne, sănătate bună, aveam
ce mânca. Nu te saturi cu pâne? Ce 'ţr
trebue sirniţt ? Şi puneam banul bine. Şi
un ban peste altul fac dol, peste do],
dacă pUI altul, fac trei ... Rîdeţi vof ...
rîdf',ţi .. , Da, vânturaţt baniî în mânt şi
veţ'l simţi ce răcoare ţine când ve e cald
'si ce cald când ve e frig. E destul să
,
te gîndeştI ce poţî face cu bani], ca să
şi gu�tl bucuria luerulut pe care nu l'a]
cumpărat. Ai simţit bucuria? .. De ce
să'l mat cumperi?. Rideţl vot, ridett ...
Ce lucru poate fi mal luminat ca un je­
ratie de galbeni întins) pe o masă?.
VOl rîdeţt . " rîdeţi cu hohote ... Nişte
risipitor! .. ' In vieaţa voastră n'o să gus­
tatI adevărata bucurie ...
,
Intr'o zi, o calfă, vezându'l cum tre­
mură şi cum i s'aprind ochii când vor­
beşte de bant, 'I-a zis în glumă:
-- Strîngi tu, băete, strîngi, şi într'o
615237. 1.
[22]
Ilr�
HAGI-TUDOSE
22
I i
La urmă o privi lung, îl surîse, se I
umplu cehii de lacrîmt şi pleca, mor- il!
măind : _1'1
- Mititica ... tristă şi ea cu obloa- <
nele în jos, cu uşa închisă ea un om liiJ
care a închis o chil 1 .. Se crapă, de ziuă? ..
face vchit marf, cât geamurile el, şi par' i
b . ;] . 111
că vor eşte, mOlTI1l1'l pe trccetort să 111-
tre, să'I dea o bună-ziuă, şi Să'I tîrgu-ască
câte ceva ... Linguşitoarea ...
Cu capul în jos, ciuliud mustaţile, şter­
gându-şt sudoarea de pe frunte, iutind
�i muind paşii, mestecând şi tuşind, se
duce acasă. Vorbeşte. Se vede în luptă
cu cetlalţl : cu uceniciî, cu calfele, cu
mesterii mărunt! si cu toptangii. La unit
, , ,
surîde, unora le strînge mâna, eu alţii
se ceartă, la urmă se împacă cu toţî, îl
atrage, îl momeşte, îi înşală.
Obosit, ajunge acasă.
La respântia din care se desface dru­
mul în spre calea Vergului, se pitu- I
/'
"
[23]
-
HAGI-TUDOSE
23
l
I
leş te căsuţa Hagiuluî, în mijlocul uneî
O'răClinl stufoase.
b
Deschide uşa tinzit ; O încue grabnic;
intră într'o odaie mică şi întunecoasă;
a.prinde o lumînare de seu; se aşează pe
pat; îşi lea capul în mânl şi'şI razemă
coatele ele genuchL
P,lreţif sînt cojiţI şi galbenî ; gri 11-
zile tavanului, negre şi prăfuite; icoa­
nele, cu sfinţI şterşt ; patul de scân­
duri acoperit cu o pătură lătoasă, ver­
gată cu alb şi visiniu. Două perne de
pae la perete şi una de lână îmbrăcată
într'o faţa soloasă. Pe jos pardoseală do
cărămizl reol. Odae tristă, întunecoasă, un
mormânt pe al cărut ochl de geam, ca
un sfert de hârtie, 'ţ-ar fi frică să pri­
vesti, de frică să nu vezt mortit odih-
, ,
nindu se cu feţele în sus.
Hagiul tresări şi suflă în lumînare.
-- Costă parale. Me gândesc eu şi pc
întuneric. Oh! Doamne.Doamne, ce bun
.
10.'0 I
[24]
l'
24 III '
HAGI-TUDOSE " I
eştr, ce întelept est}! De n'ar fi soare, Ili,il
câte lumînă�1 mi-ar' trebui să arz ziua
în prăvălie! .. Ce cheltueală! . '1::.,"11'
Abia se lungi în pat, şi gândurilel
începură, întăiu blînde, prietenoase, s'a-
pot îndoelnice, posomorîte. 'i
Bine că, a rămas singur stă pin în pră- I,
vălie l Jupînul era bun, era cinstit, da
ele ... doue chel la li tejghea ... doue
mânl în parale ... doue-zecî de degete
în firfiricî ... patru buzunare şi două
socoteli " .. Cine ştie! .. Din greşalil ...
'III
ban îl sînt miel ... uşor îţi scapă printro ,1
degete ... ba în buzunar ... în pungă .. , il
în captuşeala 11a\'11el.. Stăpînu-seu era I
bun, ora cinstit, dar orta de multe-oră I
pe calfe. pe simbriaşî, pe ucenicî, când I�:
rupeau şi spărgeau prin prăvălie. Venia
un cerşetor, dOI, douezecr: "să le
dăm că avem copil". Da, dar el n'avea
copil. Da, dar jumătate elin acel bant
aruncaţr era munca lui, erau banii lui,
[25]
erau mîngâerea �i fericirea luî. Unde pUI
haInele pe cari i le cumpăra cu d'asila,
lnminădle de paşte, discurile, miruen la,
căCI îl ducea de guler la biserică ... dar
cutia biserici) de care îl era spaimă ...
Socoteală limpede: masa, creditul şi nu­
mele stăpînului S8Ll produceau mal puţin
ca milel stăpîuuluî, halnele pentru ma­
sa stăpinulul, evlavia stăpînuluî �i ne­
priceperea stăpînulut la vînzarea găitanu­
luî.
Hagiul se rostogoleşte în pat. Prea e
fericit. Nu poate dormi. Rîde �i oftează.
E deştept şi visează. Ce vis! De nu s'ar
sfîrşi! Dacă, aci, în zăduf �i întuneric, ar
sta în picioare, şi banii ar creşte, ca o
revărsare de apă, de la tălpi în sus pînă
peste creştetul ca pulul ... Oh l ce fericit
ar fi Hagiul! Inainte să'şl dea sufletul,
ar vedea faţa şi vecinicia lul Dumnezeu.
Mo.irtea si albit coasă de aur, el, st-ar
,
înfige amîndouă mânele in tăişul ei !
,....
HAGI-TUDOSE
25
[28]
28
HAGI-TUDOSE
1,
I ,
I,:,!
I I
I?i turnă apă. Untdelemnul se scurse în
taler, rămâind în pahar un rotocol d'o
rnuchîe de cuţit.
Se vîrî în pătură. Candela sfirâi şi
trosni. Hagiul, ameţit, mormăi în mustăţl :
_ De ce-o fi trosnind? Semn reu! Am
turnat destul untdelemn ... De ce-o fi
trosnind ? .. De nu mt-ar arde prăvă­
lia! ..
[29]
f
I
HAGI-TUDOSE
v.
29
Aşa petrecu vieaţa Hagiul pînă la be­
trâneţe. Un şir necurmat de chinuri fe­
II ricite, nebăgând nimic în el, nepunând
! uimic pe el. Fără foc; fără fiertură; ne­
inbind pe nimenî ; tresărind când umbra
i se încurca în picioare; închizându-so
ziua cu zăvorul în casă; robotind nop­
tile în odae cu o lumînare de seu în
,
mână, ea o stafie uscată.
La bătrâneţe găitanăria nu mai mer­
gea. Desfăcu prăvălia. Vîudu tot.
- M'am ales şi eu c'o pâne, dupe o
muncă câînească de la opt pînă la şal­
zecI de anî,
Dar în acest bătrân, pentru care prie­
teniI, copii şi nevasta erati banil agoni-
[30]
l'
30
HAGI-TUDOSE
I!I
,1'1
1,11
, .I�j
- ,
siţI şi ascunşî, un singur gând, mai pre­
sus de orî-ce, îi turbura fericirea:
- Dumnezeu vede toate ... plăteşte
toate. Vede toato! .. Cum vede?. N'am i
furat pe nimenl ... N'am luat banul ni- ,
mărul l !
"Vede toate, plăteşte toate". Icoanele
şi vorbele din biserică, i se desteptan în
minte. Ce strică bogatul nemilostiv, dacă
nu fură şi nu bate pe nimenl P Dacă bo­
gaţiI ar da în fiece zi la săracl, săracii
s'ar îmbogăţi şi bogaţii ar sărăci. In ce
ar fi J)·zeu mal câştigat? Trupul lUI n'a
vroit femee; buzele lut n'au avut copil
ele sărutat; pânteeele lUI n'au poftit la
mâncărt grase, şi o vecînicie toată să nu
vază fata luminoasă a idolulul seu?
,
Intr'o zi betrânul, ne mai putând răbd»
aceste gândurl, s'a hotărît:
- Da, da, am să me Ieau bine cu Dum ...
Să, văd locurile sfinte! Oe jertfă ar putea
întrece jertfa mea?
1,
[31]
r
HAGI-TUDOSE
31
Locurile sfinte ... lemn sfint... eet
cad nu se duc ... so poate vinde lem­
nul sfînt ... p'aeolo toate pădurile tre­
buie să fie sfinte ...
Si tetrânul s'a dus la hagtalic, şi s'a
înt�rS "aghios" - "bagill" - sfint, dar
mal soios de cum plecase.
f:îi tuturor, ele câte-ori îl întrebau cum
e p'acolo, strecura vorba ele minunile
lemnuluI sfînt. Văzuse el, cu ochi! 1111,
lcproşi vindeoaţr cu lemn sfint. 1.,0 atin­
o'ca rănile cu o bucatica micii, mititieă
'" ' ,
de lemn, şi rănile se inchidoau �i pelca
se netezia pe unde fusese carne vie. Un
pusnic a trăit zece an), fără s:1 bage ni­
mic în gura lur, mirosind lemn sunt.
Unul nebun 'l-a venit mintile la loc cum
,
l'a atins cu lemn sfînt pe frunte.
Povestind aşa minunile, şi inchinându­
se, Hagiul, n, vîndut lemn sfint bătrâni­
lor, babelor �i văduvelor.
De multe-ori Hagiul, vesel că s'a pus
[32]
32
HAGI-TUDOSE
:1
.1
·
... ...
••
:1
bine cu Dumnezeu, t;;i fericit că '�i-a în­
tors paralele cheltuite cu haglalîcul,­
ba a mar şi câştigat, - bombănia, uitân-
du-se în toate părţile:
._ Ce negoţ, ce daraverî, ce bănet s'ar
face! Lemnul sfint merge găitan! Acum
patru-zeci de ani o prăvălie cu lemn
sfînt ar fi fost un potop de aur. Astăz!
lumea începe să fie rea ... credinţă pu- III
tină ... Doamne! Doamne! II
Şi Hagiul î�,[ facu cruce că lumea 8,\
ducea la peire.
Pustiile de bătrâneţl sînt grele. Tusea
îl apucă mar des şi'l ţine mai mult; sân­
gele nu mal rabdă gerul; aducerea-a­
minte se împuţinează. Dese-ori se ceartă,
el cu el:
- Ba sînt opt mil ...
.- Ba sînt zece!
- Ce fel zece?
- Atunci, dincolo, sînt opt!
[33]
jiiIl'"
HAGI-TUDOSE
33
_ AşI, nu se poate, aseară 'l-am nu­
m�rat.
Şi auzul îl cam lasă. De vorbeşte mai
tare, se aude, se sperie şi se ultă în toate
părţile ...
- Na, Hagiule, cap sec, strigt cât te
lea gura, par'că cine ştie ce-al fi având 1
Iaca n'ai, n'ai, n'al, eşti sărac lipit 1
Iar în mintea lUI: "am, am ceva, dar
e mal bine să zic că n'am chioară para".
68237. l.
3
[36]
36
HAGI-TUDOSE
[1
r
1
tea visează că se prigoreşte la un foc
mare.
A-doua-zi nepoată-sa il găsi pe jumă,
tate înghIeţat. Abia putu să zică: .Leano,
foc că mor", şi îi întinse un bănuţ de
aur, închizând ochii. Îi fu ruşine ca să
nu'l vază acel OChÎ1�l de aur cu câtă U8U·
,
rinţă îl aruncă în mânile nemiloase ale
Iumil. Oftă dureros. ,
I
I
Focul pîlpîe în vatră. Mormanul (lei
jeratic dogoreşte �i aruncă un poleiu, cald!
şi rumen, pe peretele din faţă. Tavanul
trosneşte şi zidurile asudează .. Leana, cu
picioarele goale pînă la genuchi, se păr.
păleşte în gura sobei. Betrânul a eşit
din pătură şi 'f-e cald, şi îl lea cu fiori'
Picioarele îl tremură. E lihnit. ÎI cere
inima a ciorbă, ca nictodată în vieaţa lUI.
- Ce pui atâtea lemne? Prea multe
lemne! Leano, n'auzI? Şi tot 'mf-e frig ...
Prea multe lemne! .. 'Mi-e foame ... O să
,�I,
�------------------------------------ .. ,I
i
[37]
HAGI-TUDOSE
37
daI foc casei I .. Ah! pânea nu mă mal
satură .. , picioarele nu mă mal ţin!
- Oi fi bolnav, răspunse Leana. Să
cbiem pe cineva. Lîngă spiţărie e un
doftor ...
- Să nu calce nimeut în casa mea!
strigă Hagiul. Cât scrie doftorul pe hârtie
nu plăteştt cu vieaţa toată! Sînt sănă­
tos, voinic, mal bine ca ori-când! ..
Dar voind să umble căzu pe pat, zi­
cend: "oh! da, niclodată n 'am fost mal
bine" !
Dupe trer zile de friguri Hagiul se
sculă din pat, uscat şi galben, cu oohit
duşi în fundul capulut, cu părul lung şi
cIufulit. Leana îl întrebă încetişor dacă
n'ar vrea ceva.
- Aş vrea, răspunse trist Hagiul, aş
vrea o cîorbă de găină cu niţică lă-
mîe ... lămîea e scumpă câteva boabe
de sare de Iămîe ... Şi vezr, găina să nu
fie prea mare ... mică si grea.
FI", .,
l ------�J
"., I
[38]
38
HAGI-TUDOSE
!Ii
Pe seară, Leana, întinse în mijlocul pa­
tuluî un ştergar. Pe ştergar o stra-chi­
nă cu oforbă caldă. Aburiî se ridică din
strachină. O aripă galbena ese din zea­
ma presărată cu steluţe de grăsime. Pe
buzele străchinif o lingură de cositor. I
Alăturf clondiru], nu două degete de i
vin, cu dop de hârtie. Hagiul privi cu:
lăcomie, se şterse pe frunte, şi zise cu'
o nespusă părere de reu:
- Ce poftă de copil! ..
Se văzu topind, el, cu mâna lUI, bul.
gărr de aur, turnându-t în strachină şi
sorbindu'I cu lingura.
Se apropie de pat. Incepu să mănînce.
Pleseăi ; îşI supse gropile din obrajt; se
încruntă; 'şi-acoperi ochi] cu sprincc.
nele; se resti la Leana, aruncând lin.
gura:
- Una de lemn ... asta e coclită ! ..
Leana, rîvnind la ciorbă şi înghiţind
. în sec, eşi afară şi'f aduse una de lemn
[39]
......
HAGI-TUDOSE
39
l
Hagiul începu iarăşl a sorbi sgomotos.
Se scutură şi scuipă de mal multe-ori.
_ lea ciorba d'aci! M'am săturat .
Simţ pe gât o cocleală acră sărată .
un miros nesuferit ... lea-o fugt cu
ea ... nu vedl ? .. îmi sorb vieaţa!
Leana luă strachina şi eşi.
Hagiul îşI trinti capul pe o pernă de
paie. Trupul IUl, o flacără, Ce frigurf !
Sub el se deschisese ca o mare fără fund.
Si se ducea, adînc, adînc, tot mal adînc.
,
Şi pe gât gustul auruluî, sîngele viu al
auruluI! Nefericit părinte, gustase din
oarnea copiilor lut, Ciorba îl mirosise
a aur!
Când Leana intră în odae, el se ridică
in coate, �i'i strigă:
- Stinge focul ... să dal eărbuniî şi ce­
nuşa înapoi! .. Aruncă ciorba ... şi să dar
fulgiî şi bucăţelele înapor l .. Vreau banit
pe jumătate, dacă nu toţi!
Si începu să plângă cu hohote.
,
[40]
40
HAGI-TUDOSE
- Ucigaş! .. nebun! .. nelegiuit! .. în
veci n'o să te saturi!
Leana înmărmurită să uită la el. Tocmai
atuncî s'audi, miorlăind la uşe, cotoiul,
tovarăşul el de foame şi de tremurat,
singura fiinţă care o mîngâe şi pe care
o mîngâe.
Leana crăpă uşa. Hagiul se uită spe­
riat, S,1 văzând cotoiul strecurându-se pe I
I!
uşe, se resti: :'
- Să'I taî coada! .. Să'i taI coada! .. o
coada d'un stînjen ... pînă să intre se ră­
ceşte odaea!.. Să cheltuese şi pentru
el? . '. Unde e toporul?. Am să 'I-o taî
eu!
Se ridică în picioare. Picioarele tremu­
rară, se îndoită, trosniră din încheeturî.
Hagiul se curmă de mijloc; deschise
o chil, marI şi roşii; căscă gura şi căzu
pe spate.
Leana, speriată, fugi afară, înehinân­
(tu-se.
[41]
F'
HAGI-TUDOSE
41
l
S'a înoptat. Ea pândeşte la uşe. Tre­
mură şi inima i se bate. Ar vrea să in­
tre şi spaima că e mort or nebun o
înghiaţă. Vântul flueră în straşina casei.
Zăpada le-a troenit uşa pe din afară. In
tindă e frig şi întuneric.
Pe la mlezul nopţil i se păru că în
odaea Hagiulul se tîrăşte cineva d'abu­
sile. Ascultă. Audi desluşit un sunet de
, .
banI.
- El e. N'a murit, şopti Leana, banil
îl prelungesc vieaţa, Săracu nenea Ha­
giu!
Liniştită puţin, dibui pe întuneric, clan­
ţa de la odăiţa el, deschise uşa binişor
si se duse să se culce, tînguind încet
,
pe nen-sen Hagiu :
- Săracu, ce bogat este!
A-doua-zi, de dimineaţă, Leana intrând
în odaea Hagiului, îl găsi numai în că­
mase, în cămaşa sa petec de petec, trân-
[42]
1:
I
42
HAGI-TUDOSE
'" "\
,
LII
1.
tit cu faţa în jos, pe aur, îngropat în
galben), cu fruntea p'un purcoiu de lire,
cu ochil închişî.
Cum il văzu, incepu să plângă.
Dar, ca prin minune, trupul Hagiulut
se cutremură. Banit sun ară d'alungul,
de la picioare pînă la frunte. Săltă ca­
pul; deschise ochif stinşi, şi'I îndrepta,
ca nişte sticle rect, asupra Leanit ; bolbo­
rosi câteva cuvinte nedesluşite ; muşcă
în vânt cu gingiile albe şi izbuti să slom­
neaseă :
- Nu te uita ... închide ochiî ... ochii
fură ... inchide ochiI! ..
Căscă gura; limba i se mototoli în gât;
capul îl căzu într'o parte; picioarele i se
lungiră ; mânele i se înfipseră în banI. ..
si adormi de veeî, cu ochit deschisI si
, , ,
ţintă asupra LeaniI.
Când l'au scăldat, pe genunchi, pe
pîept şi pe frunte, se vedeau rotocoale
III
[43]
HAGI-TUDOSE
43
- 1
I
de banl. Şi 'i-au rupt pleoapele de sus şi
ochiI lUI spăîmântaţî nu s'au închis.
Leana l'a îngropat cu alain mare. Zece
popi, arehiereu, oranist, colivă, steagul
bisericii Troiţa, flori, lumînărf, zăbranice.
Lumea privind, zicea:
- Ce frumuseţe 1 Bine de el l
La capul lui mergea Leana; după ea,
câţ!va bătrâni, cu ctitorul în mijloc.
Unul din betrânl întrebă pe ctitor:
- Ce banî a lăsat?
- Un milion, răspunse ctitorul.
- Cât face un milion?
- Un milion? De zece-orI câte o Rută
de mir.
- Săracu Hagiu 1
- Dacă ar vedea el cum se cheltueşte
cu înmormentarea lUI ...
- Ar muri! respunse unul din be­
trânl.
Şi oranistul, eletănându'şl ceaprazu-
.
4 10. �_ '
[44]
,.
HAGI-TUDOSE
rile de fir, in tră în curtea bisericii.
Mal multe glasuri s'auziră în depărtare:
"VecInica lUI pomenire, vecînioa lUI po­
menire" ...
[45]
II\INEL
1
I
[46]
","' "\
,
- I
l'
I
; I
I
I!
,i I
[47]
p
IRINEL
Aşa am fost eu: să scrin tot ce 'mt
trece prin minte şi să nu spuî nimic
oamenilor.
OameniI sînt teribilî, Privire grea �i
\'OrblL cu atâtca înţelesurI ...
Nu pumnul, ei ochit omului mă spe­
rie; priu el, ea pri n nişte lunete, văd
ce se petrece în adîncimea unei tăcert
viclene.
Va, sînt nesuferite aceste supape de
lumină. 'Mi-e cu neputinţă să privesc in
ele fără să me cutremur.
Aşa m'am născut. Sînt mulţI ca mine.
Un singur lucru me deosebeşte de el:
. o"
� �. '
I
I
[48]
48
IRINEL
... "
,
I
l'
. !
eu am priceput de vreme de ce sufer
printre oameni, fără a'I urî, iar el îl urăsc
fără să ştie de ce.
Dupe cum vedeţl, nu sînt euragios, ___
ferească Dumnezeii! - dar niel poltron.
In faţa unul revolver nu tremur.
Dacă m'aţî vedea cum me repez prin.
tre muncitorl, - inchizend ochil, bine
înţeles, - de sigur că m'aţi crede un
erou, şi n'aţi înţelege de loc, cum, 11n
asemenea cavaler, să fie aşa de timid în
fata domnilor linistiti si galant).
, , , ., ,
Dar când vorbesc cu o femee frn. I
I
moasă P i
Ah, femeile, femeile! Nu, nu, ele nu
vorbesc ca nol, nu privesc ca nOI, nu se I
. ă � 1
mişc ca nOI. i
Cuvântul lor e cald şi ameţitor.
UneI femel îl e de aiuns tineretea si
� "
deşteptăciunea, Şi, dacă e să ve SpUI
drept, eu prefer deşteptăciunea frumu­
seţi), Frumuseţea este femeea din afară,
1
[49]
IRINEL
49
inteiigenţa e femeea din lăuntru. O fru­
museţe prostănacă este un farmec mort.
O urîtă, ştiind să te tale cu o privire, se
aseamănă cu o carte ale căreia scoarta
proaste ascund un coprins fermecător.
Femel urîte nu există, ci numar: fe­
meI, femel bătrâne şi femel proaste. Ba
chiar cele bătrâne întineresc cu spiritul
lor diabolic.
Să nu credeţi că voiu povesti ceva
imoral.
Timidul revoltat, de odinioară, acum e
tot timid dar Iiniştit, cu o vastă iubire
de omenire, şi mai ales de femel. Pesi,
mistul de odinioară e astă-zt un om blând,
insipid de dulceag; �i acela - ve cer ier­
tare - care se trîntia desperat în pat �i
nu credea decât în pasiune şi frumos,
astă-zI este un pu-ri-tan, bine înţeles un
puritan care... trebue să ve SpUI ...
a început să aibă mal multă îndrăz­
neală când priveşte în ochii unei femel.
68237. 1. 4:
[50]
50
1 R 1 N- E L
Să revin.
Ceea-ce mi s'a întîmplat mie, conside­
rând evenimentul pe dinafară, s'a mtîm.
plat multora; ceea-ce însă se petrecu în
sufletul meu, fără il, fi un fenomen ex­
traordinar, ve va interesa, întru câtva,
dacă nu credeţI că nebunii: �i oameni să­
nătosl se pot reduce la doue formule,
una coprinzând pe cel cari ieau visul
drept realitate �i alta ooprinzând pe cel
cari neagă realităţel ori-ce părticică ele
vis. I
Oamenii se deosibesc aşa de mult unii i
de alţil, că cea mal mare gre�ală a filo- I
sofilor stă în reducerea omenirei la un
tip sau chiar la mai multe tipurî.
Câţ'i oameni, atâtea tipuri, atâtea lumi, I
atâtea probleme. Şi dacă e ceva care
aseamănă pe oameni între el, e tocmai
ceea-ce îl aseamănă cu tot restul anima- .
lelor: a mânca, a dormi, a umbla, a se i
I
înmulţi ...
[51]
1 RIN E L
51
Afară de această asemănare, alta nu
mar există.
Iacă de ce 'mr vine să rîz de mulţu­
Jllirea părinţilor când văd că ochil co­
piilor seamănă cu ochii lor, fără a se În­
treba dacă prin acele sticle albastre şi
dră.gă1aşe vor pătrunde aceleaşt impresii
si se vor răsfrânge aceleaşt imaginl ...
,
Me ertaţI, clina copilărească a filosofieI
a fost pururea patima capetelor slabe, şi
mar ales a oamenilor fără acţiune.
Sînt timid. V'am spus'o şi ve rog să
nu ve îndoitl.
"
Câte mi s'a Întîmplat din pricma a-
ceasta nu ve pot spune, Ar fi prea lung
si atI rîde prea mult de mine, fără ca să
, ,
1ea1l şi eu parte, privind, bine înţeles,
cu ochii în jos,
Să încep.
Când îmr muriră părinţiî, amîndot în
acelaşl an, eram mic, mi se pare de şeapte
ani.
[54]
54
IRINEL
- Un profesor trebue să fie părintele
vostru!
- Educaţie! Educaţie, pedagogie, sis-
tem nou!
Si când s'a restit la mine si 'mi-a
, ,
strigat: "Educaţie! Pedagogie! Sistem
nou! Ochir 'n sus!" ... am ridicat capul,
dar întîlnind nişte ooht pedagogiceşti,
mi s'a'ncleştat fălcile, şi din lecţia cea
mal bine preparată m'am ales cu un zero
la catalog.
Me prind că asemenea timiditate o în- I
ţelegeţI. I
Fie-care din d-voastre ati păţit'o în fata'
" ,
pedagogii'( şi a. profesorilor cari v'au i
fost ca nişte adeveraţf părinţi. i
Să nu credeti însă CLt în totr frica a I
, "
fost la fel. UniI s'au gândit la. nuea, - '
altiî la notă, -- altii la urechi, -- puţint :
, , , ,
I
la premiu, - �i cei mai mulţt la repe-:
tenţie. Unora le-a zvîcnit inima, - mUI-j
tora li s'a împîedicat re suflarea, - la pu-
I
[55]
IRINEL
55
ţiDI li s'a ridicat sângele la cap, -la
câţI.va le-a venit ameţeală.
Mie nu 'mf păsa uict de bătae. nicî de
premill, nici de notă rea; simţiam însă
doI ochî carl mă pirouiau drept în mijlo­
cul frunţil'. Fără el a�l fi spus toate re­
o-atele, marile duca te şi ducatele Gerrna-
t:>
niel, cu capitalele şi cu oraşele "cele 'I11u/
prillcipale", ca pe apă, pe neresuflate.
Ce n'aşl fi dat să me lase profesorit
în pace, ca Să, învârteso degetele cele
mar'i', unul Împrejurul celuilalt, din ce
în ce mal repede, din ce în ce mal încet,
dupe cum lecţia curgea mal repede sau
mal pe gândite.
Pedagogia a fost dusmana mea. Mi s'a
părut că această ştiinţă il fost inventată
ca să mă chinuească şi să me facă ele
rîs.
'I'ocmat tîrzit; am înţeles că pedagogia
s'a născocit pentru uniî profesori ne-
[56]
56
1 RIN E L
ti
'mt în- I
,,"' "\
,
ghiobl - există -- şi pentru unii: şcolan
model cari nu există.
Eram aşa de bun şi de timid, că, irn.
plinind 21 de an], n'am voit să les de
sub tutela unchiu-meu, fratele mameI,
om blând ca şi mine, ruşinos ca şi mama.
Îmi vine să rîz ... Nu cumva ve spuI
vr'o minciună?. De ce v'aşi spune?.
Nu ve cer nimic, nu 'mî cereţi nimic, de
ce să ve mint?
,
Şi adevărul e că nu v'am spus de ce
n'am luat socotelile tutelil si de ce-am I
rămas în aoeleaşl case alb� ca laptele, .
_ mal ales noaptea pe lună - cu prid· �
vor, cu trepte de stejar, cu stîlpi cu
flori la oapitelurt şi cu brăţări pe la
mijloc.
Îmi plăceau casele? . Da.
lubiam pe unchiul meu care
doise averea?. Da.
'Ml-era rusine ca, îndată ce ajunsesem
, I
� �
[57]
IRINEL
57
vîrstnic, să 'i cer socoteala, ca şi cum
:rn'aşl fi îndoit de cinstea luI? .. Da.
El şi?.
De aceea rămăsesem eu la epitropie?
Dacl v'aţi uita cam la o parte, m'aşt în­
roşi şi v'as! respunde : da. Ear de m'aţi
privi, ohiar acum când 'mi-a răsărit mult o
fire albe, ca un copil vinovat v'aş spune:
_ Nu, nu e adevărat că iubiam aşa de
mult casele în care crescusem şi pe un­
chiul meu care mă crescuse. , .
Mai era cine-va p'acolo, afară de un
ver, cam de aceeaşt vîrstă ca mine, a­
fară de unchiu-men (matuşa mea murise),
afară de case şi de un câne lătos ... mal
era cine-va .. ,
Ei acest cine-va pe câţl ştrengari nu
strânge de pe drumurl, pe câţI timizl nu
'1 ameţeşte, pe oâţ'i negustor] nu 'I pre­
face în poeţt, pe câţ'f filosofi nu '1 scoate
elin fire, suflând în sistemele lor ca în
nişte pânze de păiajen.
[58]
58
IRINEL
... "\
.,
E nespus de fermecător acest cine-oa
care te face să rămâf sub tutelă, când
au trecut 24 de ore dupe ce al împlinit
21 de ani şi al un venit de 15,000 de lei!
Mi se pare că aţI ghicit secretul.
Oh! femeile, femeile!
Ce-or fi având ele cu timiziî 81 cu fi-
,
Iosofil ?
Nu era tot aceeaşt Irinel cu care l1le
jucasem d'a "cirip-cirip"? Nu era aceeaşI
nebună, cu rochile pînă la genucht, al
căreia ciorapt albf so înverzeau pînă
seara? Nu era aoelaşt drac zvăpăeat caro
1::;;1 arunca cartea în pridvor, când se
întorcea de la şcoală, �i mă prindea de
gât, cu amîndouă mânel e, ca Set o duc în
cârcă?
Copilul devenise femee. In locul ochi­
lor, de o infinită naivitate, se aprinsese
două văpăî de demon.
Si acum Irinel me lua de mână,
,
[59]
IRINEL
Dar era de 15 anî ... �i de mult mâna
el era alta: mal caldă, mal nu ştiu cum.
Veselia el nu mal era egală şi continuă,
ca altădată. Nu mal vorbi a repede şi în­
teuna.
Si dacă "1 ziceam:
,
_ lrinel, ce crezi tu, o să plouă as-
tl1Z1?
Sau:
- Irinel, mal sînt două săptămâni pînă
la vacanţia mare, nu e aşa c'o să fii fe­
ricittj, ca şi altădată, când om pleca la
Slănic?
Irinel tăcea şi privia drept înainte.
Er,l,m sigur că nu se uita la nimic, că
nu vedea nimic.
Tăcerea el me ameninţa, Şi Il ziceam,
eu glasul pe jumătate, ca şi cum aşI Ii
fost vinovat:
- Irinel, abia veni ŞI de la pension şi
ti s'a urît?
,
Şi drept răspuns începea o veselie e-
[60]
60
IRINEL
xagerată. Şi rîsete, şi vorba, �i istorii,
începute dar nesfîrşite.
- Tu nu ştii, îml zicea ea, tare şi re­
pede, ce scrisoare 'mi-a arătat o amică a
mea Numar eu am citit'o ... şi eu altă
fată şi cu sora el şi mi se pare că
a arătat'o şi altora Am rîs să mă pră-
pădesc ...
Si Irinel începea să rîză. Si rîdea, rî-
, ,
dea, pînă ce lacrîmile îl curgeau pe o­
brajii el rumeni. Apoi, dupe ce ofta, în­
cepea:
- îl scrie ... tremurând ... de nişte
stele două numai ... cari ard şi îl vor-
besc Oum o să ardă stelele de care e I
vorbă? ., sînt cărbunI?. Cum să vor- I
beaseă stelele? . Nu pricep Ş'apot . '. l'
ghiaţă ... topire marmură litere de
foc ... mînăstire sinucidere Ah! ..
pauvre Marie! 'Mi-e milă de ea De câte-
va ori ne-am luat de gât şi ne-am săru- '
tat, ne-am sărutat, şi-am început să plân-
---�-- -- __ .......... l
" .
r .
[61]
,...
IRINEL
61
geIIl ... Trebue s11 ştii, Iorgule, că ea 'mt
citeşte, în fie-ce Lunt, câte-o scrisoare pe
care se văd urmile ereţe ale unor lă­
crîmi marf, şi eu, abia stăpinindu-mă să
nu bufnesc de rîs, de "stelele gemene cari
'1 ard şi 't vorbesc", trebue ne-apărat să
plâng .. , şi, să mă erezl, că plâng din
toată inima. .. Pauvre cherie! ..
[rinel, gata să plângă, după ce rîsese
CU atâta pofta, băga de seamă că eu plec
ochii în jos, ca şi cum aşî fi fost supărat,
si mă întreba reutacros:
,
_ Iorgule, ce crezi, azl plouă sau nu?
Asemenea scene se petreceau dimi­
neaţa.lrinel, pînă seara, îmI q.iceapojtim,
în loc de na, broda sau cânta la piano,
în loc să ne plimbăm prin grădină.
Toată ziua simţiarn o ură teribilă, de ti­
mid, în contra "celor doue stele cart vor­
biaă" .
Trel ant am petrecut aceasta vieaţă de
vise îndrăzneţe în timpul săptămânil, de
...
,.. -, '
, ' '
[62]
frică şi de întristare, Duminica, de pla.
nun minunate, amânate din .zi în zi, as­
cunse cu ipocrisia extraordinară a tirni.
zilor şi a inocenţilor.
Înfine, dupe o vacanţie petrecută la
SIănic, m'am hotărît.
Când plecă la pension, abia înclr�z.
nirăm să ne sărutăm. Ce sărutare reCil!
Nu ne-am uitat unul la altul. Mi-aduc a.
minte că eu privi am la o canapea şi lui
s'a părut că buzele mele au atins o slofă
galbenă şi aspră, în loc de obrajiî ple.
trosl si rumeni.
, ,
M'am hotărît.
Şi eram sigur că turme nu putea să
sfărîme hotărîrea mea eroică,
Ca să prind curaj în prima noapte,
m'am gândit la scena ce, neapărat, Dumi­
nica viitoare, avea să se petreacă. ToaUI
noaptea n'am dormit. în întuneric ve­
deam grădina, vedeam pe Irinel, me au­
ziam, o auzi am.
'1,1
'I
:1
I
!
I
I
II
62
IRINEL
[63]
IRINEL
63
Cocoşii cântalt Stam lungit, cu faţa în
sus, cu ochif închişl. Asudasem de cu­
rajul din scena închipuită.
_ Irinel vrel să mergem în grădină?
_ Nu, merci!
__ Nu se poate, trebue să ne plim-
b�m!
tntelesese că sînt hotărît să 'i sput ceva
,
oT,LY. Asemenea curaj impune.
e
Cocoşii cântau. MIezul nopţii. Ploua
de vărsa. Fulgerile, ca nişte şerpt de
lumină, prinşt o clipă în perdelile mele.
_ Irinel, sa mergI cu mine! Nu vezr
re zi frumoasă? Am găsit un ciorchine
de cornită coaptă. Toată săptemâna l'am
păzit ...
-Nu, merci!
- Imposibil trebue să mergt ... Am
sit 'ţI SpUI ceva .
-Ce? ..
Si me pironi cu ocliii.
,
Atâta lumină cine să răbde? Mă uîtal
[64]
în jos. Revoltat de frică simţi! un curaj
de erou. Ridicat capul.
- Trebue să vil l
În vieaţa mea nu poruncisem nime_
rut ... el îl poruncil l
Întuneric besnă. Ploua. Mă întorsel
la perete. Închise] ochil.
Se facea o Duminică minunat de fru­
moasă. Şi, cu acelaşi curaj îi mal zisei
o-dată:
- Trebue sa vil l
Si o luat de mână si îl spusel ceia-ce
, ,
de dor anf voiam să 'I spui:
- Irinel, te iubesc! .. Tu me iubeşti? ..
De ce tacI?. De ce plecl ochit în
jos? .. Spune-nit vrer să plec din casa
unde te-am vezut crescând ...
- Remâl I
Ne-am îmbrăţişat.
S'a isprăvit.
Doamne ce curaj are omul când iu­
beşte!
64
IRINEL
[65]
IRINEL
65
5
Năduşeala se reci pe mine, când mă
gândii că scena nu se petrecuse încă şi că
trebuea să se petreacă întocma'i. Frica de
aşa curaj me înghleţă în plapâmă.
Se lumina de ziuă. Adormit încet, în-
cetinel, reincepând aceeaşf scenă.
_ Irinel ... vreî s11 ne plimbăm ...
_ Nu ... merci! ..
_ Ba da ... Trebue ...
Me deşteptal pe la zece ore.
Unchiul meu me întreb il. :
- Iorgule, nu eştI bine de te-al sculat
aşa tîrziu?
Eu, mă ştieam vinovat.
- AşI, nu ... o carte ... am adormit
tîrziu ...
Urechile 'mf-ardeau, ca şi cum le-aş
fi fost lipit de o sobă ferbinte.
Pridvorul mi se învîrtia sub picioare.
In minutul acela, ÎmI trecu prin minte
. Ln ;:':dJcare me ameţi
[66]
r
66
lR1NlnL
,",' ...
,
1.
I
" ,
Irinel ca Irinel, dar cu unchiu-msn
,
ce curaj să am?
Cum, el, om bătrân, cu obicelurt sfit1te
,
să vază.Ia vreme de bătrâneţe, în neamul
lui, căsătorie cu deslegare domneasca:
De ce sta în picioare înaintea mea? Si
,
cum me privia! Me întelesese. Me eân.
tăria, De sigur, că '1 treceau prin minte
cuvintele pe care eu le auziam deslusit,
,
ca si cum cine-va mi-ar fi soptit la urs,
, ,
chie: "Nu credeam, nepoate, ca tocmai
tu să 'mt scoţi copila din minte! Ce-ar
zice biată mă-fa d'ar trăi şi te-ar vedea?"
De ce nu pleca bătrânul din naintea
mea? Me privi a pe mine sau se uita în­
tr'altă parte? Nu ştiu dacă vinovatul este
reu, dar judecatorul e crud. Şi judeeătonj
meu creştea, ca un zid, între mine şi
lrinel. In urechi îmi resuna sentinţa pe
care el, eram convins, o dăduse: "Ce
tineret stricat! Bătrâni! se duc, şi cu ei
se duc şi bunele obiceiuri."
",..- --- ..... �
�---------------------- __ i�
\ '
r
- '
[67]
lRINEL
67
Aproape să caz dupe scaun. Unehiu­
meu îmi zise:
- Iorgule, tată, tu n'ar luat cafeaua ...
Mi se pare că nu eşt'i bine ... al ? ..
Ce ironie!
Cuvintele IUl, mai dulcî ca altădată?
Degeaba. Il înţelesesem.
Să te ferească Dumnezeu de un om bun
care te osândesta, Si e destul să te simtl
, , ,
vinovat în faţa unuî om bun şi drept.
De ce-or fi născocit oamenit pedeapsa?
Pedeapsa este alinarea vinovatulul. Aş)
fi dorit ca unchiă-meu să si-o pronunte.
, ,
Dar, nu; el rne prinsese, me judecase,
şi, în loc de pedeapsă, pleca şi-rul tri­
mise o cafea cu lapte �i două cornurt.
In vieaţa mea n'am simţit o tortură
mal mare.
De sigur că ne văzuse plimbându-ne
tăcuţl, iar nu veselî ca altădată. Inţele­
sese de ce Irinel sta, unele Duminicî,
închisă în casă, Ştia de ce adormisem toc-
�-------------------
, -.
,
- ..
'. ..,,;
[68]
68
IRINEL
. ..
" .
mal despre ziuă. Si, cine ştie, poate că
me auzise strigând prin vis:
- Irinel, Irinel, te iubesc! Tu mă iu.
beştI pe mine?
Cum, unchiu-meti să vază pe fata lUI
măritată dupe băeatulsor'seî ? Să se facă
de rîs, la .vreme de bătrâneţe ?
Si de cre ?
,
Pentru capriţiul klnu1 băeat, crescut şi
îngrijit de el ?
Dar cum creseuserăm nor, Irinel şi cu
mine, nu eram verI bunf, ci frate şi soră.
Şi d'ar fi rămas vorba numar pe con­
dica civilă ... dar cum era să calce, el,
legile biserieeştî P
Toată săptămână, dimineaţa, seara şi
peste zi, la masă şi la cursurile univer
sitare, aeelaşt gând.
- E imposibil! .. Mă mir cum nu am
înţeles ... Imposibil ...
Sâmbătă, pe la ora 6, văzut vechia
r .
. '
[69]
IRINEL
69
noastră trăsură. In ea, unchiul meu, - a­
lăturI, Irinel.
Privind, de pe treptele pridvorulul, la
perul alb şi la buclele blonde, riseî, abia
stăpînindu'mi lacrimile:
- Imposibil!
Irinel Rări uşor din trăsură, se apro-
•
pi8 de mine. Era veselă. Ne sărutarăm.
Să mă credeţI: mi se păruse că sărut
•
în aer.
- Dar ce al, Iorgule? EştI aşa de pa­
lin! Al slăbit, or mi se pare mie?
Inainte de a '1 răspunde ceva, unchiu­
meu se grăbi, se grăbi:
- Nu ştiu ce are Iorgu ... mi so pare
că e bolnav şi nu vrea să spue ...
O! o! nu §tir ce am, unchlule? Nu ştii
ce am? Ţi se pare că sînt bolnav? Nu
vreau, eu, să spul P Şi, d-ta, spul ce al?
Sfint om ... dar d'o ipocrisie ...
Oredea că nu '1 înţelesesem.
LuI lrinel îl respunsei încet:
,
- ..
, , -
[70]
70
IRINEL
�, ...
,
- N'am nimic, Irinel ... Dar tu, estI
,
bine?
D'aci înainte, un an de melancolie'.
De ce v'aş spune că slăbiam, că îugăl.
beniam, că răciam cam des, şi, cu o plă.
cere ascunsă, exageram o mică tuse, când
mă plimbam cu Irinel? AtI văzut atâtia
, ,
oament slabî �i galbenî, şi aţI citit atâtea
romanurf cu amantt cari ofticează, cari
,
se împuşca sau se aruncă în mare, că a
ve povesti, eu, cum slăbisem, cum me
apucasem de biliard, cum începusem să
beau bere, ajungând uneori pînă la treî
halbe, v'aşf face să căsoaţt.
Nimic extraordinar în iubirea şi me­
lancolia unul timid. Cine se opreşte, fie
măcar şi-o clipă, în faţa unul om care
suferă 1Şi tace?
Şi eu am tăcut de la S-t�l Marie pînă
la Sân-Petru.
- Ce al?
-- Nimic ...
[71]
IRINEL
71
_ Est! bolnav?
,
_ Nu unehlule ... Nu dragă IrineJ ...
111 sfîrşit, ziua grea. şi mare sosi.
lrinel sfîrşise pensionul. La 20 Iunie
ÎSI adusese tot de la. şcoală.
,
Chiar în ziua aceea întrebă repede pe
unchiu-meu la ce b;lf plecăm, şi, aflând,
intră la mine în odae.
Eil, citeam, trîntit în pat, minunatul
discurs al lUI Cogălniceanu, tipărit în
fruntea. .Letopieeţllor".
Me hotărîsem să las Dreptul şi să în­
veţ Iiterile şi istoria.
Cum o văzut, sărit în sus. Ea se În­
vârti repede într'un picior. Rochia păru
o imensă rochiţă-a-rîndunicil. Dupe co
se înverti, rîzând şi bătând în palme, se
opri înaintea mea, îmt făcu o reverenţă în­
tinzându-sl uşurel rochia de amindoue
laturile, şi mă întrebă cochet:
[72]
IRtNEL
- Mon cher cousin, POţI să ghiceşti unde
plecăm var' asta?
-- Nu, Irinel, răspunsef eu, exagerând
tusea care devenise mal mult un tic.
- Ce 'mî daî să 'ţI spuf?
Şi dupe ce iar se învârti lovindung
cu rochia peste picloare, şi rîse, şi bătu
din palme, mă întrebă foarte serios:
-- Imi săruţt mâna cu respect, ca la o
cocoană bătrână, dacă ţi-oî spune?
- Da, lrinel.
Şi tusea obligată îşI [ucă rolul.
-- Nu, mal întâiu să'ml săruţl mâna.
Îmt întinse o mână pe care o sărutat
trist şi cu poftă.
- Si p'asta.
,
- Si p'aea, Irinel.
,
- La Mehadia! Mi se urîse cu Slănicu
Se tnverti prin casă, de ast-dată aşa
de repede că rochile i se 'nălţară pînă
la genuchi. Eu me înroşit, ea se înroşi.
72
I
I �
Il
[73]
Apoi izbucnind într'un rîs argintiu, se
repezi la mine şi 'ml zise:
_ Să jucăm o polcă ... Eu cânt Eu
sit fiu cavalerul ... Eu să te port .
TocmaI atuncl auzit pe un chiu-meu.
_ Irinel ! .. Irinel ! .. Unele eştl?.
Ea dispăru într'o clipă.
M� trîntil în pat. Lua] Letopiseţile.
In loc să citesc început să me gândesc.
lrinel! Irinel"! OeI dintăiu, repede, as-
"
pru, r�utliCios, - cel d'al doilea, mal lung,
mal dulce, mîngâetor chiar. De sigur a
voit s'o dreagă, sti, me înşele. Să crez, eu,
că nu s'a gândit la nimic. Dar ce-a în­
semnat acel "unde eştI"? Am înţeles, cum
a zis "unde". Aci era tot înţelesul între­
hărif. Nu că avea să'I spue ceva, dar do­
ria foarte mult să ştie: "unde" e? Adică,
nu care cum-va e la mine în odae? Atâta
pază e umilitoare pentru un orfan de care
a îngrijit o vieaţă întreagă, şi 't-a îndoit
averea, ca să aibă dreptul să '1 zică, c'o
IRINEL
73
[74]
singură vorbă, c'o singură privire: "aşa
ştiu eu să răsplătesc pe un ingrat, pe
un tînăr care nu seamănă betrânilor Ce
se duc şi înmormântează cu el moravurile
sfinte din ţara asta"] Acest "unde eşts" prea
fusese cusut cu aţă albă. Ce, nu ştia, el,
unde e r il ca?
-- Ah! unul orfan nu 'I e permis srt
iubeaseă l
Uşa de la odae se deschise. Irinel a­
păru în prag.
Ce nefericire ... să, 'ţi vezl fericirea in
prag şi să ştii că nu 'l va trece, că va re­
mânea acolo, aşa deaproape, �i. totuş) in­
finit depărtat de tine!
J rinel se apropie de mine.
:�tiam, eu, că ea trecuse pragul, (lat'
că fericirea mea rămăsese dincolo. Iute-
,
losesem că bătrânul o trimesese Întra-
dins, prefacându-se, şi mai bine, oă nu
bănuise nimic.
- ŞtiI ee mi-a spus tata? In ziua de
74
ITINEL
[75]
Sân-Petru o să ne vie un mosatir. Un
mare negustor.
Cc mai era ş'asta P
_ Si ce ti-a mai spus ?
, '
_ Nimic ... a, ba da ... să tălern cur-
ca.nul cel mai gras să fie curat şi fru-
J1l0S aşezat în casă că mosafirul e de-
putat, bătrân ... că e nn ştiu mal cum
si cefel ...
,
Dupe ce Irinel me certă şi rîse de
mine că tuşesc ca fetele din pension cart
fac pe doctor să le dea fer şi vin vechiu,
mai mult pentru vin decât pentru fer,
plecă.
- Uf l bine că e bătrân ! .. Dacă ar fi
fost tînăr P •.
IRINEL
75
în ziua de SânPetru me sculat cu o
frică care me făcea să tresa r la flte-ce
zgomot.
Ce ... nu s'a mal văzut betrânl zrn in­
tiţI însuraţl cu fete de 18 anI?.
I
I
I
'1
[76]
IRINEL
76
M'am plimbat tret ceasuri prin CUr
Aşteptam pe acest rival cu ner1tbdar
cu care aşteptam une-ori pe Irine!..M'
înşel sau nu? Aceeaşi sensaţie, iden.
tic aceeaşt se petrecea în mine, aştep.­
tând obiectul urii ca şi când aşteptam
pe acela al iubirii, . , Voiam să'I vez,.,
mal curând ., într'o clipă ... să'l cu­
nosc ... să aflu cine era ...
Pe la zece ore, o trăsură se opri în
dreptul porţilor.
A sosit.
Când îl văzul începui să rîz. Prea era
slab, prea era betrân l Elegant, nu e
vorbă: cu redengotă neagră şi cu legă.
tură roşie. L'am salutat cu respect, şi, pot
zice, cu dragoste. Căit că urîsem pe un
astfel de bătrân cu părul alb ca zăpada,
111e duset liniştit în grădină.
Ce nepăsare în toate!
Uşa de la grădină se deschise ca �i
cum vântul ar fi trîntit'o. Irinel apăru.
,1
'1
l'
I
� ,
,
Il
[77]
1 RIN E.L
77
privi în toate părţile, şi, vezendu-me, se
repezi spre mine. Ventul îl flutură rochia
de batistă albă cu bobiţe negre.
Er<t galbenă. Me luă de mână. Mâna
iI tremura. Vroind să vorbească, îm) zise
de mal multe-orî:
_ Stai ... stat .. _ stai să resuflu. - .
ApoI tăcu şi me privi.
Oe privire!
OchiI el scînteiau; albastrul lor mi se
păru un ocean revoltat, fără fund, fără
termur'l.
I Privii în jos, prostit de o spalmă ne-
înţeleasă .. ImI vezu! ghetile şi me gândiî :
.azI mi le-a făcut orf nu? Fireşte că da.
Nu mi le face în toate zilele"?
- Iorgule, ştiI de ce-a venit betrânul?
- Nu, îl răspunset eu c'o linişte stu-
pidă.
"Mi-a făcut ghetile. __ ori a fost rouă ... "
-lorgule, şti'!' ce mi-a zis tata?
-Nu.
[78]
78
IRINEL
- Să put rochia de fulard.
- Rochia de fulard ? .. A care 'mi place
• ?
,mIe .. ,
- Dar ştii de ce să mă gătesc?
- Fireste că da.
,
Ea tresări. Eu continuat, ştergendll'ml
o gheată cu batista.
-- Fireşte că ştiu ... Nu este azl ser.
bă toare mare?
-- Ah! îmt respunse ea trântindu'rn!
mâna de care me ţinea, nu ştiI nimic!
Ce om indiferent şi nepriceput ·eştI!
Indiferent?
Inţelesesem tot din privirea şi emoţ;
unea el, şi cu o linişte, care de sigur nu
ora a mea, me pleca! şi'ml şterse} şi cea.
laltă gheată,
- Bătrânul a venit, a venit Irinel ...
Era albă. Buza de jos îl tremura. Lu­
mina ochilor i se întunecase.
-- Betrânul a venit ... Irinel ... El şi?,
[79]
o sit dejuneze cu noî ? .. Atât mai bine ...
O să fim mal mulţt la masă ...
Ei'/, vorbiam?. Nu eram de cât eu si
) ,
ea în grădină ...
_ Betrânul, a venit, a venit! îmî res-
punse ea, acoperindu'şl ochiî cu amân­
doue mânele. Bătrânul a venit, pentru l'a.
cine-va să se ducă din casa asta! .. El
are ...
Irinel începu să plângă.
- Ce are?.
- Un băeat, inginer ...
__ Inginer? .. A învăţat ingineria? ..
- Da, a învtţat ingineria! răspunse fu-
rios Irinel. Da ... a învă-ţat in-gi-ne-ria,
si cine-va o să se ducă din casa asta! .
,
1 RIN E L
79
o văzut cum se opri în pragul por­
tiţiI, cum s'aplecă uşurel, şi, luându'şt
poala curată a ro chil, îşI şterse obrajit
de Iăcrîmf.
Me ultal lung dupe ea, apoî me lun-
"
[80]
1 RIN E L
80
gii cu faţa în sus sub o boltă de pomr r
ditorr.
Ce de vieaţă în natură! Merile îndoial1
ramurile groase; unele vrăbii ciripiatl
,
scuturând din aripi; altele cădeau gră.
madă, încăerate într'o luptă desperata..
Pe faţa mea soarele ploua rotocoale de
lumină. Simţiî lacrimile alunecându'mt
în urechi, me sculat în picioare, m�
uitai spre portiţă �i ziseî coprins de o
melancolie infinită :
- DoI se vor duce din casa asta ...
[,'
Adouazi presentaî unchiului meu o fal.
şă recomandaţie în scris, -- a unul doc.
tor, - care mă obliga să me duc la Bour­
boule, sub pretext că sufer serios de
plămânul stîng.
Să trec mal repede peste acest mo­
ment.
[81]
1 RIN E L
81
Am sărutat mâna unchiulur meu şi pe
[rinei J ., Pe Irinel J ••
Trecusem hotarul ţăriI. Priviam pe fe­
reastra deschisă a vagonulur ja întinsele
câmpii ale Ungariei. Inceput să mă gân­
dese. Dar dacă nu m'ar fi privit aşa de
adînc? O privire fi xa mă ameţeşte. Dar
dacă mi-ar fi spus ea mie ce-aş fi voit
să'l spuî eu el? Timiditatea, în gradul
acesta, să fie una din formele nebuniil?
Dar ce curaj mi-ar fi trebuit? .. Oum aş
fi mărturisit unchiulut meu? " Irinel, nu
mi-era ca şi soră?.
Imposibil J " Fusese fatal J •.
Locomotiva gâfâi şi scoase un şuerat
asurzitor. " Oâte-va lacrimî pe fereas­
tra ... Cautar, cu o chil, încotro ar veni
ţara, şi cam Încotro ar cădea casa şi
grădina unde fusesem fericit ... Un semn
cu mâna şi zisel oftând:
- Adio Irinel J .•
68237. 1.
6
[86]
86
DOMNUL VUCEA
cal'f, şi de nemţiî cu coadă, şi de "ţara
cocorilor" .
Me apropiam cu gândul, sfiicios, tre­
murând, d'acea vestită şcoală, ca de un
urs împăcat, gata să fug. Mi-era fri�ă
şi mi-era dragă. Şi mi-era dragă fără să
bănuese nicf cum e, Hiel unde e.
Doue lucrurl aflasem: că e "domncaR­
c.,", iar nu cum era a noastră din curtea
bisericii, şi că dascălul e "profesor", tre­
buind să'I ZICl "Domnul", iar nu cum
il ziceam nol, la al nostru, "Nea Ni­
cută".
,
De pc la Săn-Petru, eu, imi luam ghioz­
danul, îl treceam băerile pe dupe gât şi
colindam pe aceleaşi cărări din grădina
noastră, zicând că am plecat la "scoala
,
domnească". Une-orl imt legam de mijloc,
c'un crîmpet din fringhia mameî, tăieat
pe furiş, şi pe Griveiu, şi'l luam cu mine.
Cânele căsca de căldură, repezia capul
dupe muşte clănţănind dinţiî,
[87]
Ett îl vorbiam de şcoala domnească:
_ Hal, mei Griveiu, măl, nu fiI leneş. - -
Acolo e şcoală, nu glumă ... profesor mare "-
si înv8tat, iar nu ca Nea Nicută, care se
'1 ' ,
încurcă când zice oazania ... MeI Gri-
veitt, este aşa de grozav profesorul că,
d'aI vrea, chiar şi tu al învăţa carte ...
Oi lasă muştele, nu fiI prost ... Să'f ziof
Domnul", că de nu, îţI mănîncă coada ...
"
Si să nu scoţ'i limba d'un cot că'ţt mă-
,
nîneă şi urechile, bunătat' de urechi,
meI Grivein, măl . ..
Câte nu spuneam şi pisicil. Parc'o simţ
şi acum, ghemuită în sîn, caldă şi moale.
Torcea, cu capul pe gura cămăşi], cu
ochiI leneşî şi galbenl.
-- Re! he! Martinico ' .. hal la şcoala
domnească, că sint profesorl buni. '. Să
nu'tl fie frică ... Dacă el învăta adunarea
, ,
îţI dă un şoarice ... la scădere ÎţI dă doî. ..
la fracţiI te face împărăteasa şoarieilor ...
Dacă nu t' el sili să ştil, dragă Mărtinică ,
DOMNUL VUOEA
87
[88]
88
DOMNUL VUCEA
că te lea de coadă. te învîrteşte de trei
orl, şi 'ţ'f crapă fierea de pământ ...
Voiam să speril pisica. Pisica, . sfî:rr.
sur, închidea pleoapele leneş şi nepăsă.
tor, iar mie îmî treceau fiori recî d'a.
lungul spinăriî, căc] eu credeam pe pro.
fesor atât de mare, că mi'I închipuiam
ma] mare şi mal tare ca tata chiar ...
Doamne, dar dacă în loc să lea pisica de
coadă m'o înhăţa pe mine d'un picior?.
Se ducea chieful pe copoă, �i mă în­
torceam acasă, înşirând pisicii vorbe de
mîngâere.
- Lasă Mărtinică, nu fjj fricoasă c�
"Domnul" e bun ... nu bate la palmă. "
nu pune în cârcă ca să tragă la spete . "
nioî nu te-aşterne cu tălpile la falangă,
ca Nea Nicută, când bea ce-a strâns cu
discul.
Mal erau cincî zile pînă la şcoala dom­
nească. Toate lighioile din curte aflaseră
[89]
DOMNUL VUCEA
89
/111 V'a să mă duc la o scoală mare. Câ­
nele, pisica şi cel patru cal al tatiî, ştim]
pe de rost cnm trebue să fie în ochiî
DomnuluI": nic] unul nu s'ar fi dus fărit
-
bOtinr în picioare, �.1!c] desonltt nu i-ar
fi primit decât Nea Nieută, c'nn sfan] pe
11ln�.
Noaptea visam şcoala: un palat mare,
mare şi frumos, ca in basme, cu po rţf
ne fer, cu g-eamllcurl. cu UŞI de clestart
rll zidurI văpsite ca nişte icoane, si mal
împodobite de cât steaua lut Nea Niouţă
înClondeeată de Burghelea, zugrav vestit,
r�ruia îl frecam văpselele între pîetre nu­
maî ca să mă uit la el, zile întregi, cum
din nimic scotea sfinţr, îngerî, dracî, ca,
şi balaur].
Veni �i ziua de şcoală domnească.
Abia se luminase. M� deşteptă frate­
meă care învăţa la o şcoală şî mar naltă,
şi citia pe cărţr cu oameni cu pantalonil
scurţă şi umflaţî, cu pălăril mart, cu funde
[90]
DOMNUL VUCEA
la eîorapî, cu săbiile mal mult scoase d
cât în teacă. Mi-aduc bine aminte cil. Un
săria de la al cincilea cat, şi c'o l1J.âtl4!
îşr ţinea pălăria. Grozav îI era de pa.'
Iărie 1
De la Nea Nicută apucasem să ci.
tese pe silabisite. Frate-meu mă inv�
ţase să citesc ca pe apă în cartea de ci.
Lire. La "când cu cîuma lut Caragea se
respîndiau orăşeni! prin sate şi sătenil
prin pustit", nu m'ar fi oprit nimenî din
turuială. O ziceam dintr'o răsuflare. Ba
unc-orî uitam să întorc foile şi tot nu fă·
ceam greşală. Frate-meu me mal înveţase
cele patru socotelt şi fracţiile. Ce ştiam
mal bine era tabla lut Pitagora. Me in­
văţase şi Istoria cu şase domni vestiţI:
Radu Negru, de care aş fi jurat că fu­
sese român neam de arap; Mircea-cel-Bă
trîn, în capul meu, se încurca în barbă:
Alexandru-ceI-Bun, ala Vodă, vezi; Ste-
,
fan-cel-Mare de care rîdeam să mă pră
90
LI
1,1
,
.. 1
I
l'
[91]
DOMNUL VUCEA
91
p1desc, gândindn-me că fusese aşa de
itie că aprodul Purice se pusese piuă ca
p) Stefan-ceI-Mare, să încalece calul; Mi-
e. '.
baI Viteazul me făcea să tat cu nueaua
rirfuriIe de ştir şi de urziot când îl spu­
neaIIl pe din afară; şi, însfîrşit, Constan­
tin Brâncoveanu mă făcea să plâng de
oâte-orl îl tăieau turcif, pe el şi pe co­
eDili! luf.
Şi spunea c'o S[L me scrie dia dreptul
ÎIl clasa a treia.
Mă deşteptă.
Tresări], ImI tîcâia inima,
Ai 'mt zise:
I
- Să nu-ţi fie frică. Să spul tare şi
desluşit.
-Tare ... da ...
Si nu vedeam înaintea ochilor de frică.
,
- Şi desl uşi t.
- Şi desluşit ...
- Să nu tremurI.
- Să nu tremur ...
[94]
DOMNUL VUCEA
94
Domnul striga pe băeţl
ascuţit.
Băeţil stau ca sfinţi! în baner. V
trei, cu urechile roşii şi aprinse ca
eul, în genuoht, lîngă o tablă neag1'l
Iăerîmile le pieuraă În cărţile deschise _
aduse la vîrful nasuluî.
Vergea, lăcrîml, urechl roşii, DOllla
uscat şi nalt ... Să dusese curajul! .. Dir.
dâiam. Şi frate-meu, după ce vorbi încet
cu profesorul, îmi şopti:
- O să te asculte, să spul tare şi de.
sluşit.
Şi pleca. Îmf venia să me Ieau dUpă
densul, Şi n'am plîns, nu de ruşine CI
de frică.
"Domnul" se uită la mine cu ni�t�
ochi osteniţî. Intrasem în pământ. Când
deschise gura, mi se păru că me şi în
ghite.
- EI ... băete ... de câţl anl eşti?
- De opt ... am împlinit la Sîn-Petru."
r
!
[95]
DOMNUL VUCEA
95
Glasul îml tremura ca şi cum mi-ar
fi bătut toaca pe beregată.
_ Stil să citeşti?
,
_ Stili ...
_ Scoate "Lectura".
Bag mâna în ghiozdanul făcut de mama
dintr'o Ioae de cuadrilat, şi scot "Lupul
şi MIelul". Aşa ziceam noI cărţiI de citire,
fiind-că începea cu: Lupul şi MIelul ...
Oeru şi el o carte ş'o deschise.
Mie 'ml juca cartea în mânI, şi 'ml
jucă pînă căzu jos.
BlleţiI rîseră.
Me plecaă se reali cartea. Domnul strigă
aşa de tare "tăcere"! că încremeni! cum
eram, adus de mijloc.
- Iea'ţl cartea! Deschide-o la foaea 50,
şi citeşte!
Lual cartea. O deschisei. Ell o întor­
oeam la foaea 50, ea se întorcea la foaea
80, la "Ciuma luI Caragea". La 50 era
"Tentaţia" .
[96]
DOMNUL VUCEA
96
- Oi, zi o-dată, motologule
Eu de frică, începui:
- Tentaţia 1 ..
Oartea se deschise la foaea 80; şi en'
tragei tare şi desluşit:
- Când-ou- ciuma-lut- Oaragea- se-răs_
pîndiaîi - orăşenif-prin- sate-şi-slltenir-prin
pustii. "
Scolariî pufniră de rîs.
- Destul, ved că ştii. Ce-al învi:\ţat la
Aritmetică?
- Adunarea, scadera, îmulţirea, împăr.
ţirea şi fracţiile vulgare cu adunarea, SCă­
derea, îmulţirea şi împărţirea lor.
- Cât fac 25 de măgari şi cu 15 boi:
Me gândi! eu, rne răsgândn. Imi dam
cu socoteala: asta nu e adunare, că frate­
meu îmi da să adun tot lucruri de un fel,
şi aşa zicea el că este adunarea. Er, tre­
bue să fie înmulţire. Dar frate-meu, ar
fi fost mal bun, mi-ar fi spus cât a dat
pe un măgar şi pe un bou, ca să pot
:Jf
q
:J
:1
. [
,1 '1
[97]
DOMNUL VUCEA
97
spune cât/ac toţi la un loc. Dacă văzul ca
nU se poate altfel, me hotărît să răspund :
_Domnule, nu pot face socoteala pe
IIl�garl şi pe bot, C:1 tata n'are decât cal ...
la cal m'aş pricepe ...
Eu ştiam că tata cumpărase un cal, pe
)Iicul, cu 200 de Iel.
Domnul rise, şcolarit pufniră, pe mine
IIl6 podidir:i lăcrîmile.
_ Fie şi pe cal. El, acum să te vez.
Me duc la tablă; Ieaă tibişirul ; îl scap
de vr'o trel-o rI din mână; şi încep să
socotesc măgari! şi boif în cal, pe preţul
)liculuI, adică pe 200 de Iel. Adun 25 de
rn�.garl cu 15 bol, înmulţesc suma cu 200
de leî şi me întorc spre profesor. El se
uitase în jos şi nu văzuse nimic din so­
coteala mea.
Tuşesc bine şi strig:
- Opt mii, Domnule!
RîzI Domnul, şi rîzt, şi rîzf. Când se
potoli, zise, privind în tavan:
68237. I.
7
[98]
98
DOMNUL vucsx
- AUZ), 25 şi cu 15 să facu 8000 ! MOni.
tor general, tea'l şi du'lîn clasa a doua,
Monitorul general me înhăţă de In�
necă şi me scoase pe uşe afară. Pe drUlII
imî spuse: "te-a dat îndărăt".
Dupe câte-va invârtiturî, deschise o
uş e. Intrai în clasa a doua şi dădul CU
ochiI de un profesor cu barba albă.
- Domnule Vucea, pe dumnealui l'a
dat îndărăt, Domnul Petran.
- Ha, ha, tătarul, indărat tătarul ... ha
ha, tătarule l .. bine tătarule ! ..
Aşa încăput eu pe mâna Domnu1u't V UCea.
Dupe o lună de zile înţelesesem ros.
tul înveţăturiî şi cunoşteam bine po Dom.
nul Vucea.
Mulţ! anî l'am visat, Chiar acum îl vez
înaintea ochilor.
Scund, grăsuliu, cu părul mărunt �i
încărunţit, cu barba ascuţită, potrivia
din foarfecă, mal mult albă, şi albă ca zi!.·
[99]
pada în vîrful el netezit; nişte ochi vor­
JUl, mici şi repezt ; o faţă gălbue, cu­
rata şi fără pic de sînge. Iarna să coco­
loşia într'o bundă cu blană Iăţoasă, vara
înSă îţI remâniaă ochit la el de frumos
ce era îmbrăcat: hatnă albăstrie, panta­
lonI negri, jiletcă de dril năutiii, că 1 cată
si lustruită, un lanţ ele aur, gros ca .pc
I
rleget.
Si ce curat! ISIf;:tergea ghetele cu ba-
, , .,
lista, dădea necontenit bobărnace gu­
noaelor de pe haine, şi dupo bobîrnac
sufla de trei-ori, scurt şi repede, şi dupe
ce sufla făcea din gâtlej: hea, hea.
Dar când mergea, Domnul Vucea, nu
era de fel ca cerlalţt oament. Ne uitam la
el de departe. Păşia iute, mărunt, uşor,
ca un şoarice, şi scuipa în urmă când tre­
cea pe lîngă murdărit ; dacă era noroiu,
călca din peatră în peatră, tot în creşte­
tul pietrelor, seuturând picloarele ca o
pisică. La uşea cancelarii, îşI coprindea
DOMNUL VUCEA
99
I
I
I
I
[100]
DOMNUL VUCEA
barba în mâna dreaptă, ş'o netezi a, ridi.
când buza de d'asupra în sus, ca şi CUlll.
ar fi mîrâit; rrmstătile şi le clănţănia în.
tre degete; deschidea mâna, sufla în.
tr'ânsa, tuşia şi intra pe uşă binişor, fără
să i s'auză paşil.
100
Lecţiile mergeau strună. Nu înveţa
nimem nimic.
Clasa avea şaIsprezece băncl ; băncile
aveau ş�Isprezece "prim\." şi şaIsprezece
"monitor'î" ; peste monitorî erau tret "mo·
nitort generali": doI de înveţătunl şi unul
de "ordine". "GeneraliI" ascultau pe mo.
nitort ; monitorii ascultau pe priml ; pri·
mii ascultau pe �colaril fără grad. Şco.
larif dau "interes" primilor, primii rno­
nitorilor ; monitorii ungeau pe generali:
iar generalul de ordine, care nu punea
note la învăţătură, ci numal însemna, CU o
cruce, cu doue şi cu trei, pe cel ce nu
sta zmirna, când îi venia lUI poftă "să
" .
•
1� ,
••
, <
. � ..
[101]
DOMNUL VUCEA
101
se auză musca in tavan", lua ce pu tea
de. la monitorl, prim! şi şcolarr. Gene­
raii] băteau pe toţi; monitorii, de la primi
în jos; primii, pe şcolarr ; şcolariî să tir­
nuiall între denşii.
Pentru nota "reu" nu dădea! nimic;
pentru "binişor": pâne, brînză, măsline;
pentru "bine" făceaî bogacîul, simitul
si plăcinta, pe din două ; pentru "prea
\ .
bine", pe lîngă celelalte, mal dăruiaf ar-
sice şi condee de fer nOI; pentru "foarte
bille" ceva gologant, mal ales din bann
1I0UI cari tocmai p'atunc'i eşiseră ; "emi­
nenţele", "eminenţa mică" (e) şi "emi­
nenţa mare" (E), cu ajutorul băncuţelor
şi a jumetăţilor de sfanţ.
GeneraliI arătau monitorilor să invete
,
.. d'aicf şi pînă aici"; rnonitoriî, primilor:
primil, şcolarilor,
De obicein Domnul Vucea când intra
în clasă, nof fiind toţr cu ochii pironiţi
în carte, începea să cerceteze notele. Pe
� , .
• c
,
- :
o" .r ,'"
[102]
DOMNUL VUCEA
102
"binjşor" îl trăgea de urechi, lUI "ren.
îl trăgea la palmă cu linia lată, cu .uu
eaua sau chiar cu linia în patru muchJ
când să făcea foc.
Oh l atuncl era nespus de reu! Se SCl\r.
pina în barbă, repede de nu i să vedean
degetele, şi poruncia fără milă:
- Dă'I zece tătarulul, dă'I zece! .. ha!
tătarul ! .. zece! .. cincî cum o fi şi cincl
pe dungă!
Generalii trăgeau straşnic, De eâte-orl
auziam "jart", auziam şi "aoleo"! Inima
noastră, cât puricele, d'odată să umfla Ri
,
11i se poticnia răsuflarea.
Mi-aduc aminte M odată am strâ.ns
ban cu ban, din ce'mî da mama, pînă
am făcut o jumătate de sfanţ. Două sej)·
tământ nu luasem decât binişor şi reu.
M'a zguduit de urechî, mi-a tras la palmă,
iar în ziua când era să ajnng la linia
în patru muchi, la "cincI cum o fi şi la
cinct pe dungă", am dat monitoruluî o
[103]
p
DOMNUL VUCEA.
,
103
. rnMate 'de sfanţ. In ziua aceea mi-a dat:
tu ' t 'V' • t v
foOrrte bine, emmen. e mw� Ş1, elmnen. e mari,
Domnul Vucea, văzând aşa minune,
s'a scărpinat în barbă ş'a rîs, un ris ne-
olijit.
_ Ha, tătarul, vezi tătarul, când vrea
invaţă tăt.aru], dă'I trel pe dungă că poate
,;i III! vrea!
I
Lunea la Domnul Vucea, era de spus.
Spusul era cronica mahalalelor. Vucea
st8. pe catedră cu capul rezemat în mânl,
coatele pe catedră. Un şcolar repezia
mâna în sus, cu doue degete întinse.
- Ha, ce este?. S'a întîmplat ceva?
- E de spus, Domnule Vueea.
- Bine tătarule ... spune tătarule l
Si începea.
,
Un geambas da la praştie un cal neîn-
veţat; un copil mic, jucându-se şi nebă­
gând de seamă, a intrat în aria calulur:
calul l'a călcat in picîoare şi l'a făcut praf;
[104]
DOMNUL VUCEA
104
pe copil l'au ridicat mort, cu capul zd
lit şi leoarcă de sânge. ,
Domnul Vucea se cutremura, se În.
gălbenea, şi încheindu-se la halnă zicea:
- Ha ... tătar de copil!
Se scula altul şi începea.
- Lîngă noi au călcat hoţif. In caSă
erau cinci copir. DOI dormian cu ma-sa
şi trel cu tat-săă ... Mi-e frică să ma!
Rpul, Domnule Vucea ...
Vucea, tremurând, întreba:
- Pe copil 'l-au omorît?
-'- La trei le-au tăîeat capul cu satî.
rul ... celorlalţi le-aii băgat pumnul Pfo
beregată ...
- Oh ! .. tătarif l .. Dar pe mumă P
- MumeI nu ştiu ce i-au făcut ... ş'mi
strâns'o de gât cu ştergarul ...
- VezI tătaril l .. Ce i-or fi făcut? ..
S'au omorît' o blestematii ... dar pe băr-
, ,
bat?
- Pe el l'au jupuit de la tălpî pînă la
[105]
DOMNUL VUCEA
105
l
creştet, apol l'a dumicat bucăţele şi l'au
făCut morman în mijlocul casef ; în vîr­
fuI mormanuluI 'f-au pus capul cu dintif
rînjiţl ...
Oh ! h! di tiî A "+1, P' T
_ . 01. .. cu m,l1 rmJI\,""" rlpa-
şeI, vin aioî, ticălosule! .. Vin aicl l
Pripăşel era căţeluşul lUI creţ de care
nu se despărţia.
"Vin aicI"! striga Domnul Vucea, �i
începea să se plimbe prin clasă.
Si al treilea se scula, că el ştie una
,
"mal frumoasă". Apot venia al patrulea
ş'al cincilea, cu scorneli, cari mal de
cari mal îneornorate ..
Suna de eşire, Rugăciunea. Să mân­
tuia clasa.
Dupe prânz, tot Lunea, era cercetarea
vestmintelor ş'a pălăriilor. Vestmintele,
să :fi fost curate şi cârpi te. Pălăriile şi
oăcrulele cu băerl, pe dupe gât, atîrnând
pe spate.
Domnul Vucea ne lua pe rînd. Dupe
..
[108]
tji cum zice grecul?
,
Piţigăindu-şî buzele, pelticind �i
stropind, zice: "retavela tela tin de la
miliste mela".
Se isprăvia şi cu Joia.
Puneam cărţile în ghiozdan, ne rugarn
pentru "minte, învăţătură şi sănătate, P:l.
rinţI şi profesort", ş'o tuliam la poarCi!,
la arşice şi la zmeu.
Sâmbăta era rînduiala de Duminică. Mâ.
nele, obrajil, urechile, gâtul şi părul să
fi fost spălate cu săpun iar unghiile tii.
iate. începea inspecţia de dimineaţă. L:I
palmă îţI trăgea cu linia. peste obrajI lipia
câte-va tătarulu!f, de urechi te incăleia, de
per te da căţeaoa, la ceafă burduşia pc tăto»,
Ou unghiile era învrăjbit reu.
Dacă nu erau bine tăiate, făceai mâna
puîoă, strângând degetele floare, cu un.
ghiile în sus, apoi, cu linia în patru
muchi, judeca putea tătarulur. Şi era ju­
decată grea că ţipam ca din gură de
i,
108
DOMNUL VUCEA
" .
", � ..
. / "
• - <
[109]
earpe. Iar Domnul Vucea, jucând pe pi­
!ioare şi soărpinându-se în barbă, ca şi
euIIl ar fi cântat p'o chitară, rîdea, clipia
repede şi zicea mereu:
_ Fă putcă tătarule ! .. Iată cum zvîc-
nBşte tătarul ... par'că '1 omori ... Dă't
l'Mv v . v
bine, genera. al una ... mal cinci ...
Si în loc să scază suia mereu, de ce
,
striga} mal tare.
Marţea, Mercurea şi Vinerea.
Scotea pe un general la tablă ori la
IIartă. Monitorul general bolborosia ca­
pitalele câtor-va judeţe, făcea pomelnicul
p1l.rţilor de cuvânt, încurca pe tablă un
caz de inmultire la al cărut sfirsit n'a-
, ,
jungea niclodată.
Domnul Vucea căsca, se frecala ocht,
se soărpina în barbă, pînă i se ura.
- Destul, tătarule ... Vez că ştii ...
Bine tatarule ... Acum să prindem un tă­
tar ... Trecl la loc. "Cuventul de or­
dine" .
,. ,
, <
DOMNUL VUCEA
........ .1""
10. -, 1
109
l
[110]
DOMNUL VUCEA
110
Monitorul general striga, cu glas tar&;
- Ochii pe carte, gândul la lecţie, li.
nişte profundă şi făr'de mişcare. Cinc'rdi1t.,
ir'o-dată şi oprit!
"Cinc! dintr'o-data. şi oprit", însemna
că cel ce va mişca o mână sau va în.
toarce capul cât de puţintel, va mânca
cinci nuele la palmă şi'l va închide la
arest pînă noaptea.
Totl încremeniati cu ochit în carte.
,
Domnul Vucea închidea ochii. Să pre­
Iaeea că doarme (une-ori dormia cum se
cade). Îşf rezema capul în mânt, acope.
rindu'şt faţa cu degetele resfirate, ca să
priw1tt VI" 11n tătar.
Dupe un ceas de amorţire tîrnpită, ne
apuca ameţeala. Ne audiam răsuflărilo.
Ideea d'a nu mişca ne obosia, şi capul
începea să ne tremure. Locul unde fun­
dul ţestil să înjungă cu şira spinarii
ne durea. De era vară năduşeala începea
sA ne curgă pe obraji şi pe dupe urechr,
[111]
în JOS, d'alungul gâtuluî, Cu neputinţă
ca cel mal slabî să nu misce o mână, un
picior; sau, gâdelaţt de şiroaele de nă­
duşeală, să nu vrea să se şteargă.
Destul!
Nelegiuirea se pedepsia.
Domnul Vucea tresăria vesel, de pe
catedră, se scărpina în barbă şi striga
mulţumit:
- Ha, tătarul l Am prins un tătar l Go­
neral de ordine, cinci şi oprit!
Când nu era prinsul era pit'îtttl de ar­
sice .
. .
DOMNUL VUCEA
111
l
- El, oe drăcos mal are arşice î în­
treba Domnul Vucea.
Si copii, unit reI, altii din prostie, În-
, ,
cepeau:
- Cutare, a spălat pe cutare de zece
capre ş'o mleală.
- Ha, tătarul l ..
- Cutare, are un ciorap plin de so11)1'.
- Ha, tătarul l ..
[112]
DOMNUL VUCEA
- Cutare are cinci iehiurî plumb uite
,
treI din dreapta şi doue din stînga.
- Ha, tătarul l ..
- Cutare a făcut un "puI-de-giol" de
douăzecl de capre.
- Ha, tătarul l ..
Şi pe toţr ii însemna. A-doua-zi trebuia
să aducă ichiurile, caprele, mielele şi sol­
bele luci oase, căcl altfel ar fi mâncat la
palmă, dimineaţa, dupe prânz, în toate zi.
lele, pînă le aducea Cel care n'avea atâ.
tea arşice, plângea la mă-sa şi la tat-sen ca
să'I dea parale şi să cumpere câte îi lipsia,
Dupe ce Domnul Vucea umplea cu
oase toată cutia de la catedră, venia me­
zatul.
- Ei, acum, să vedem cum se vînd
"gIoalele ?"
Si noI, gata:
,
- La S-tu Stefan, treI capre s'o mleală
, ,
la trei parale.
- La OltenI, patru capre.
112
,It .
- I -"..-------'-
[113]
DOMNUL VUCEA
113
_La Delea-Nouă, trer.
_ La Lucaor, treI ş'o mreala.
- La Troiţă, ichiurile p'un firflric.
Domnul Vucea împărţi a comoarala care
'iduiam cu toţi). Insemna ce da fie-căruia,
� în timp de treî zile trebuia să'I adu­
cem baniî. In ziua când primia paralele
ne bătea fericea,., nu bătea pe nimeni!
Dar când perdea pe Pripăşel , , , ce no­
roC pe uniI mal marI!
Oâte zece se sculau Să spue că bănu­
eso el cam pe unde să fie Pripaşel.
- Eu ştiu o cătăluse în cutare ulită , , ,
, , ,
-- Si eu altă frumoasă, pe dincolo",
,
- Eu una albă şi creaţa, a unut doc­
tor, , ,
- Ha, tătarul, e craiu ticălosul. Să
mi'l găsiţI că mîhnesc pe cocoana . , , (co­
coana era femeea lnr) , . .Ue craiu de tă­
tar! , . Mic ş'al draculuI",
Si îndată plecau câte zece dupe Pri-
,
pilşel, dar numar din cel marî şi cari
68237. 1. 8
[114]
DOMNUL VUCEA
dovediaii că au bani să cumpere salaIll,'
şuncă şi cârnaţt, ca să poată momi p� Pfi.
păşel.
Dar şi noI, cel mal micî, aveam par.
tea noastră.
In timpul veriî, pe căldură şi zăpu�
şeală, Domnul Vucea asuda mult. Şi ţinea
la vieată ca un pusnic la Dumnezeu. Ne
trecea pe toţi într'o odae, - clasa noastră
avea doue odăi despărţite la mijloc c'o
uşe, - ,se desbrăca, scotea cămaşa şi tri.
metea pe unul mal mic să ''(-o usuce la
soare. Trebuia să'I întindem cămaşa nu.
mal pe pelin că altfel "cinci dintr'o-dau
şi oprit".
Intr'o zi me trimese şi pe mine. Măr.
turisesc pecatul. Am trecut pe la putina
cu apă şi 'i-am trîntit pe cămaşe două
cănl, pline, rase. Pînă la patru n'a fost
cu putinţă să se usuce. Şi m'am plimbat
de la oămase la Domnul V ucea, spunân
du'î întruna:
114
- j .
•
,--
[115]
..
DOMNUL VUCEA
115
- Nu se usucă, Domnule, e asudata
reu.
Domnul Vucea n'avea slugî, Afară de
bucătăreasă, slugt eram nor, Pe cel să­
raol şi neîmbrăoaţt nemţeşte ne înşirase
pe lista tîrgueli7.
Când ne-a rînduit la piaţă şi la bă-
cănie a strigat catologul.
- Outare! •
- Aicr!
- Ha, tătarul . '. nu e bun ... cade cu
coşniţa ...
Nu era bun.
Fireşte că nu.
Era voinic, sănătos, rumen la faţă, dar
cu peliţă subţire, mânî albe, pălărie de
paiă, frumos împletit.}l. şi ghete lustruite.
- Outare!
-Aici!
- Bine. '. Bravo tătarul, bun!.. pe
listă.
[116]
Bun! Slab şi galben. Cizme groase �i
marî. Zdrenţăros şi cu mânî crăpate.
- Cutare!
- Aicl l
- Prost! ., Gură - cască. " UItă - cos-
,
uită, .. , Prost!
,
Aşa. Prost! Cu hame fumurii de vînă-
tor, găitănate cu verde, cu pantalonI scurţI
şi cu cizme de lac. Copil de moşier. Pe
vreme rea venia cu trăsnra la şcoala.
Şi ciudat, aceştia nu erau buni nicî
pentru "cinc'i dintr'o-dată şi oprit".
Cel got, cel flămânzf, cel din marginea
oraşului, cel orfani, cel umiliţt, cer bă­
tuţI, la coşniţă,
Ne alegea dor-doi. In fie-ce zi câte o
perechie nu venia la scoală decât ca să
,
strige: "aicI - aici - de rînd la piaţă!".
Şi plecau acasă la Domnul Vucea, în
Lucaeî. Dupe ce tîrguian, cocoana, îl
opria toată ziua la deretecatul caseî, bă­
tutul saltelelor şi măturatul curţit,
116
DOMNUL VUCEA
III
[117]
Si ce lucruri bune tîl'guia, Domnul
,
vucea, din gura pieţeI! Cum le mâncam
cu o chil, înghiţind în sec! Jimblă caldă
de la "Ochi-Albi", albă, prăjită şi cu col­
tuc revărsat. Mirosul, şi făcea paralele.
Dar salamul, dar costiţa afumată, dar
halvaua, dar migdalele, dar calupurile de
c'tucalată, dar alunele marf şi năutul pră­
jit, dar stafidele galbene şi curmalele din
cutii! Pe toate le duceam la încheIetura
cotuluî. Si cât erau de bune, că mie'mt
,
lăsa gura apă, atât erau de grele. Si o
,
dată n'a zis Domnul Vucea: "na şi ţie
una, tătarule" !
Ce mă chinuiau, din piaţă pînă la co­
coană, erau jimbla, salamul, alunele şi
migdalele. Eu întorceam capul de la coş­
niţă, dar jimbla şi salamul mirosiau, iar
alunele şi migdalele sunau. Erai"i vit.
Jimbla şi salamul mă luau de nas; mig­
dalele şi alun ele mă luau de urechr :
DOMNUL VUCEA
ml
I
I
[118]
toate me iutorcean spre coşniţa în care
purtam greutatea unei fericiri străine.
Să fi furat?
Oh! tăcetî ! ..
Nu ştiţl de câte orI m'a chinuit acest
gând.
Si nu m'a oprit morala crestină. Eram
, ,
sigur că Dumnezeu ar fi ţinut cu mine.
Dar de unde ştiam el! ce însemna bă­
canul într'un catastiv mic?
Şi n'aţI cunoscut pe cocoana. Naltă, sub­
ţi re, slabă şi cu nişte ochI... Doamne,
ce ochî l Ce ochf ascuţiţ'i şi cum îl jucati
în cap! Ochil el de m'ar fi ţintuit, un
sfert de ceas, mi-ar fi găurit fruntea s'ar
fi trecut pe dincolo.
Oum îI aduceam coşniţa, deschidea ca­
tastivul, oitia în gând, mişcând buzele,
apol se uita la mine: la mânl, la gură,
la sîn, la buzunare. Mi se părea că mă
desbracă, că 'mI scutură albiturile, rînd
pe rîud, una dupe alta.
:1,
'"
"
II'
,II
"
I
1::
I
118
DOMNUL VUCEA
[119]
119
DOMNUL VUCEA
Dupe cum ne deprinsese să fim laşf,
mincinoşI, pîrâtorî, leneşl, ne-ar fi fost
uşor să furăm, dar ochiî cocoanet erau
m'aI neînduraţI ca morala creştină.
Eram sigur că ochiI el, dintr'o arun­
c,ltură, cântărian salamul şi numărau a­
Junele şi migdalele!
Ce vise măreţe îrnl sfărîmase, mie,
şcoala domnească! In loc de palatele în­
chipuite, când mă plimbam cu Griveiu şi
cu pisica în sîn, găsisem nişte case miel,
murdl1re, cu tencueala jupuită. In loc de
un profesor învăţat şi blând, căzusem
în ghiara unuî bătrân copilăros şi reu.
Il uram, şi ura mea, ele victimă nevi­
novată, n'avea nicf o margine.
Să fi ars casa pe el m'aşî fi tăvălit de
bucurie.
Acasă nu spuneam nimic. Mila mamei
ş'a tatii mi-ar fi ucis cel din urmă pic
ele mândrie. EI cari nu lăsaseră pe nic
[120]
DOMNUL VUCEA
--- � - �--
unul din fraţii meî să s'apuce de negus. '
torie, sub cuvânt că pînă la stăpîn tre­
bue să fie "slugă", să afle că eu, o dată
pe săptămână, slu,qărnicesc?
Nu me plângeam, dar în fie-ce seară
,
când mama me punea să 'ml fac rugă_
ciunea, eu o sfîrşiam cu cuvintele: "Doam .
ne, îndură-te si rea pe Domnul Vucea
, ,
că nu ne învaţă nimic, ne bate şi ne tri­
mete cu coşniţa în piaţă" 1
Cocoana, si ea, mî-era urîtă, dar mI-a
,
făcut pe pofta inimii, m'a resbunat de
un an întreg de ehinurt, in cea din urmă
zi de examen.
Eu şi cu un prieten eram de rînd.
De dimineaţă ne-am dus acasă la dom-
nul Vucea.
Era în halat.
Îndată ce ne văzu :
- Bine tătarilor, foarte bine, eminenta
,
mare, c'avem de lucru astăzt l
într'un şopron, ne arată un maldăr de
120
... ' "\
"
;
[121]
DOMNUL VUCEA
121
hamurl, verzl de muşiţă şi cu alămurile
ruginite.
_ Iacă tătarilor, pînă diseară e destulă
vreme, să curătaţl, să spălaţl şi să ungeţi
hamurile.
_ Dar pe noi nu ne-al ascultat la exa­
men, Domnule, şi aZI să sfîrşeşte exa­
menul ...
- Bine tătarilor ... nu face nimic ...
Stiu eu că sînteţi băeţî bunt ...
,
Domnule Vucea avea o cabrioletă şi
doue perechi de hamuri. Când venia va­
canţia cumpăra un cal, când începea
scoala îl vindea.
,
Arnîndol şi abia duceam hamurile. N 0-
roc că, dacă eu eram de 9 anî, prietenul
meu împlinia 14.
Curtea era mare şi cu earbă deasă, pre­
sărată cu pajurl galbene de păpădie.
Sub un nuc bătrân, o fîntînă.
Lîngă ghizdurile el îneepurăm a freca
cu moloz.
[122]
122
DOMNUL VUCEA
Domnul Vucea eşise în pridvor, gata
să plece la şcoală. D'odată se auzi gla.
sul înţepat al cocoaneI:
-- Ascultă, unde plecl P
- La şcoală, Bibiloî.
- Dar Pripăşel P E o săptămână şi nu
l'al găsit.
- Un tătar, Bibilol, un craîdon blests.
mat ... O să'l găsim ... Am trimes cinc�.
sprezece şcolarI ...
- Şi vino îneca, o-dată 1
Domnul Vucea, tremurând, intră în
casa. Cearta începu de la tîrgueliJe de
ţară, CăCI a-dona-zi de examen trebuiatl
s<1 plece.
- N'ajungel
- Ba ajunge ...
- Icrele n'ajung 1
- Ba ajung ...
- Castanele n'ajung 1
- Ba ajung ...
- Salam al luat puţin!
[123]
DOMNUJJ VUCEA
123
_ Ba e destul ...
Atunci vocea cocoanei se ascuţi şi se
ridic1\ SUS de tot:
. ? -? E d tul P V? CA 1
_ AJunge. al. . . eR U . al .. , Janc
�(l eli că n' ajunge şi nu e destul?
Si, dupe ţipăt, se auzi "jart, jart, trese,
pl�OSC". Ear .Domnul Vucea, după fie
ee trosneto, ZICea repede:
_ Ce facî Bibiloî P Stai Bibiloî l Nu
da BibiloI! Cumpăr Bibilof !
Ooborî treptele pridvorulut cu faţa
rosie ea racul.
,
Ce minune! Ce bucurie pe mine! ElI
.;ocoLisem că numaI el dă altora "cincI
llintr'o-datâ şi oprit". Straşnice "cincI"
mâncase domnul Vucea!
Lesinasem de rîs. Prietenul meu zicea
,
necontenit:
- Ce facî Bibilol ? ., Stai Bibilol l .. Nu
rla Bibilol ' .. Cumpăr Bibilot t ..
Abia me potoliI. ÎmI şterset ocht ele
Iăcrîm1 şi întreba! pe prietenul meu:
[125]
125
DOMNUL VUCEA
r ce'nll�plisa mie! .. "Şcoală Dom­
că" .,
ş'im plecat vesel acasă. � . A •
ariveiU, ca totdauna, mI-eşI înainte,
du din coadă şi'ml linse mânele.
_.M�I Griveiii, măl, să te ferească Sfîn­
tIIl de "şcoala Domnească" I
A_doua-zi mă simţiî liber. Ertasem pe
J)OIIlnul Vucea.
[130]
VEDUVELE
130
de cum gândeştl. Nicî lene, mOI prostie
. ,
nicl reutate, să nu fie la mijloc, şi totu�l
sare omului ţtfna din senin din earba­
verde. Ba cii s'a gândit la cutare lUcru
când a zis cutare cuvânt ; ba că a tras
cu coada ochiului când se uita la mine'
,
ba că îi datt din toată inima şi 'mi răs.
punde "aşI, la ce te mal supert 1" Şi p'aşa
povîrniş pînă nu s'o izbi omul de vale
nu se mal opreşte. Din bună prietenie
ajungi să te uiţI chiondorîşt, şi zavistie,
şi chilornan, tocmai când crezt că lumea
toată este a ta.
Aşa e. Că de ne-om cântări cuvântn]
cu cântarul şi ne-om măsura privirea cu
cotul, OI' Să numeri câte pahare de vin
a beut omul la masa ta ca să nu 'l În­
şeli la a lul, s'a dus prietenia pe copeă,
c'aşa e făcută să fie dragostea, fără ştreang'
de gât şi fără căluş în gură.
Cine a auzit şi nu s'a crucit de neîn-
[131]
ţeJegerea mamet Ianet cu mama Ghira?
Din vecine de omenie, cu datinI frumoase,
aCum, toată grânărimea ştie, de la fetiş­
cane pînă la bunicî, c'au ajuns la cuţite.
Se minunează pînă �i copii: şi când, călărt
pe băţ, îşI îneură armăsarii de abia sa'r
ţie, pe dinaintea caselor lor, furişează
câte-o privire, ş'ascut urechile, doar d'or
prillde ceva Set alerge apot să spue că
ce e nu e bine" - "s'a făcut lumea rea"-
"
să dă răilor si umblă cu scalda."
" , ,
Mama Iana si mama Ghira erau văduve.
,
Mama Iana avea pe Irina, mama Ghira
pe Răducanu, Atât rămăsese din doue
neamurî harnice, c'adusese muscalul bo­
lesnite si boale de seceraseră lumea în
� , ,
toate părţi] e.
Da, slavă Domnulut, niment, p'atuncr,
nu perea de foame, nicî că rămânea la
Crăciun fără porc, la Paşte fără vesminte
noul, si 1.1 Mosi fără donitt si urcioaro si
, , , , ,
pomană morţilor.
,J
VEDUVELE
131
[132]
Amîndouă aveau de la reposaţt aCa_
returl bune, aşezate cu temel, să tot ţie
şi sa nu mai putrezească; ceva bani chiag,
ogrăzt cu prunî şi zarzărt, grădini CU
flori şi legume, toate ocolite cu gardun,
pleturî, să nu vezi prin ele, şi umbrite
cu streşinl de mărăeinî.
Că după cum să sfătuiau între ele: "o­
mul e sărac numai când doreşte ce nu
are şi nu se mulţumeşte pe ce are; cine
rîvneşte la bunul altuia numai cinstit
nu este că d'ar putea 'I-ar fura; bine e
să remâl într'ale tale."
Si când se îndemnau la lucru, urzind
,
pînza ca un brîu alb întins d'a lungul
curţir, or se crăcănau în duzt să'şl umfle
şorţurile cu frunză pentru gândaci, să
mângâiau cu cuvânt bun şi aşezat:
- Vezl, dota, lelcă Ghiro, când te mul­
ţumeştI pe puţin dă şi Dvzeu. Prunilor
noştri li se frâng crăcile de încărcaţi ce
sînt.
II
,
li
[
- �I
132
VEDUVELE
[133]
_ Pol da, Ieîoă Iano. Da, gândacil
d-tale merg bine? Al met mănîncă de
sting pământul.
_ N'au cum să fie mal bine. Sprîn­
cenaţiI mal ales, bată'î sănătatea, sînt ca
pe deşt şi par-că's încondeiaţr, să zicr
oă le-a tras cineva sprincenele, tocmar
el car] să deoache �i d'un copil.
- Să stii că de S-tă Mărie o să taî
,
curcioa'i'ca a mal grasă, şi să întindem o
masă straşnică în fundul grădinil, că
prea ne-au mers dupe plac cu toatele. Şi
Răducanu meu e un zmeu de flăcări, că
în postul Crăciunuluî împlineşte şapte­
sprezece anf şi mână cait mal abitir ca
bletul răposat, D-zeu să'l erte. Tesala,
,
tesală ; pologul lut n'are pic de gaură;
să fie sănătos, că de pune vârtejul ridică
căruţa cu cinoî chile par'că n'ar fi ni­
mic.
- EI, Ietcă Ghiro, nu că rivnesc, dar
îţr spuf şi eu, uite, mie 'rnf-e mal greu,
VEDUVELE
133
[134]
VEDUVELE
că alta e flă căul �i alta e fata la vatra
văduvei. Irina mea e vrednică de n'�re
cum mal fi, da tot se simte că nu e eruce
de voinic în casă. Vezf dota, e altfel când
trece bărbatul prin bătătură; unde ealc�
,
colb, rar şi îndesat şi mi 'ţI stăpîne�te
c'o privire cât ţine curtea; şi păsăret, �i
căţel, şi purcel, se dau în lăturt şi se fac
teacă de pământ că trece stăpînul nu glu­
mă. Inteleg şi lighioile .. ' ce gândeştr dota?
Da pe Irina, căteiî o întind de rochie
, ,
purcelul ridică rîtul în sus, procletul, si'i
,
guiţă a mâncare, fofolociI de raţă fug de
la cloşcă şi ''1 daă tîrcoale oăsoând cio­
ourile lacom.
- Si ce socotesti dota, lelită, c'aic)
, , "
adică, să nu fie nicf o potriveală ? Ce,
dumitale, ţi-ar părea r�u ca să facem din
doue curţ'f una, din doue mese una mal
mare, şi lighioile noastre, toate la un
cărd, să aibă �i stăpînă ca să le răsfeţe
�i stăpîn se le poruncească, iar dota să
134
'/(
[135]
135
VEDUVELE
ar şi fată şi băeat, iar eu să am şi băeat
.şi fată?
_ Să dea Dumnezeu, oumătră I
_ Ce n'al luat seama cum se 'nvoesc
er? ApOI, o veni vremea şi s'or alege
b�trânH cu bătrânil şi tinerif cu tineril.
_ Să dea Dumnezeu!
- Că aşa se primeneşte omenirea. Ca
mâne o să te văz cu unul în poală, cu
altul în cârcă şi cu altul în troacă, şi bu­
nico incoa, bunica incolo, mai înţelegI
capule dacă'ţî dă mâna.
- 811 dea Dumnezeu!
- Că d'o lege sintem, d'or n'o să ne
legăm pe pricopseală cu greoî, cu bulgă­
rol, cu turoî şi cu hautătarl.
-- Ferească Dumnezeu, eumătră l
Intr'o zi, ca niciodată, mama Ghira,
dupe aşa vorbă bună, o aduse cam în
sfîrcul bieiuluî, fără vr'un gând reii.
- Leliţă Iano, da, ce-al păţit să laşî pe
peretele, alb ca laptele, o pată de pă-
.
� 10.�. I
[136]
VEDUVELE
mânt galben? Niţel var stins, niţel nisip
cernut, nu e a treabă. Oă şi casa, ca �
nOI, are obraz. Ce-af zice d-ta de niine
să mă vezf cu cârîe pe obrajI?
- Uite, ca păcatele, am uitat, mânca.
m'ar pământul.
- Apoî, eumetriţă asta e dat fetei să
îngrijească de curăţenia caseî. Aşa am
apucat nOI de la părinţiî noştri.
- De, leliţă, o mână de fată am, n'am
zece. Oine să depene, cine să facă teavă
, ,
cine să deretece, cine să aducă apă?
- Ear cocenii şi cojile de dovleac prea
ve stau în pragul uşiî, Şi curtea, ca �i
masa, se cuvine să fie curată. Ce-ar zice,
d-ta, de mine, d'aş pune bucatele p'o
masă pătată P
- Aşa e, leliţă Ghiră, cum m'of da jos
am să curăţ ca în palmă.
- Da, eumetră, dar să ştiI de la mine,
curtea e a feteî ; că de n'o învăţa d'a.
cum ale el, niel nu le mal învaţă. De
-136
[137]
l
I
137
VEDUVEfJE
n'o pune mâna pe tîrn, tîrnul nu'I strigă
ao1eo" !
"
_ Pal, Să'I mai crezf şi dota, că la pal-
anl nimeni n'a avut douăzect
sprezece
de ochl.
_ Odată să crezl Ieuel, a-doua-oară îl
crezI fără să vrel. Lenea e ca porcul ...
scarpină'l o-dată pe burtă, a-doua-oară daî
în el şi el intră în,'�casă.
_ Vezl, dota, aicl al vorbit cu păcat,
că Irina mea numai leneşe nu este.
_ Să prea poate; da eu, când eram ca
densa, me învertiam într'un călcâi; nict
un lucru nu se elintia din locul 1uL Pe
din năuntru odăile ca paharele, p'afară
eurtea ca o tavă, şi prispa de s'ar fi co­
jit, măcar într'un locşor, mi-aş fi tăîeat
mânile din cot.
Fu de ajuns mamei Ianil. Işî iubea
fata ca lumina ochilor. Trase necăjit un
vlăstar de dud, îndesă foile în şorţ, şi,
[138]
VEDUVELE
138
dregându'şi glasul, dupe ce
gură, zise cam înţepat:
- De, cumetriţa mea, fite-cine î�l spall�
rufele în albia el, şi d'a fi floare, d'a fi'
cărbune, pe umerit lUI îşI poartă Cămaşa ..
Mie, din mila Domnului, Irina, atâta su­
flet mi-a re mas pc sufletul meu, şi d'a
avea vr'o vină nu pot s'o jupoi de pIele.
Ca copilul, nu e picat din soare, şi dota
el fi trăgând multe cu Răducanu d-tale .
. - Ferească Dumnezeu! Nu s'a Pome­
nit! Unde se afla l N'a avut la cin' să
vază!
- ApOI, să ne vedem cu bine! zise
mama Iana, şi, înflgându'şî sorţul în breu,
se dete repede din vîrful duduluî,
- S'auzim de bine, respunse Uscat
mama Ghira, apol, ca şi cum şi-ar fi a.
dus aminte de demult, îngană sfios şi
mândru:
- Mâne e rîndul vostru. Veniţl la
non Să-v'aşteptăm cu masa?
,�
1,1
, �
;1
'1
[139]
139
VEDUVELE
Iar mama Iana, strecurându-se printro
mni! brumt'trir, încurcă două tret vorbe:
P d '. 1
_ Să ve em ... om V011l •.. Ca (o ...
mal cu deretecatul curţil ... mal cu câr-
• . � d
pitul case] ... om vem ... Se. VO em ...
Mama Iana cum aj unse acasă, trîn Li
frunzele în mijlocul odăii'. Gândacil so
tîrau în eârdurl grase şi bălae pe velin­
tele de frunze. Şi nicl că S8 uită la el.
NicIO vorbă bună nu le spuse, de unde
pînă aci îl mângâia cu ochil şi cu cu­
vântul. Irina depăna, Şi barim n'o în­
treb:i ce face. D'a dreptul la tîrn. ÎI
.mulse elin colţul magazin şi începu R[t
măture, îu toate părţile, câte-va cojt de
dovleac �i doî-tret coceui, că numai gră­
măjue nu'I făcea. ApOI luă grabnic un
bulgăre ele var, 11 stinse, şi trase câte-va
bidinele pe pata din perete. Irina lăsă
rodanul şi eşi dupa mă-sa caro robotia
tăcută.
Cămaşa el subţire şi creată, cu mâni-
[140]
VEDUVELE
140
ouţe largî şi scurte, se aduna în cute 1
betelia rochiî, se lipea de spinare şi se
încovăea pe sînu'I rotund şi cucueat. A�
de fragezi îl erau obrajiî, aşa de curatl
şi limpede privirea ochilor sel negriI,
umezi şi lucioşî, ca al unul viţel de treI
zile, că al fi înţeles pe loc de ce durea
aşa de mult pe mama Iana când ar fi
atins măcar la degetul el mic pe Irina el.
Mama Iana era posomorîtă cum nu fu.
sese de mult.
A vea ceva greu pe suflet, că dădea o.
dată cu bidineaua şi tot 'ŞI vîra meren
tîmplele cărunte sub barişul verde, şi
mişca buzele par'eă ar fi spus ceva în
mintea el. Mal la urmă, Irina, deschise
gura cu sfială, şi'l zise drăgăstos:
- Da, ce al, mamă? Cin'te-a necăjit?
Eu am isprăvit ţevile. De ce nu mi.a!
zis mie să mătur curtea?
- Nimica malcă, răspunse mama Iana.
Iaca lumea, cum e lumea făcută. Ba că
[141]
VEDUVELE
u e măturată curtea; ba că nu sînt cu-
1'Jţl pereţiI; că hîr, că mîr, şi te seacă
la inimă. Ia, alde Ghira, ce'I căşună şi
eI .. ' s'a sculat cu plapâma în cap ... a
călcat cu stîngu azi-dimineaţa ...
Irina se puse pe gândurl. Să'I fi zis
IllaIIla Ghira vr'o vorbă rea? Să fi rîs de
el? Şi ce i se părea mal ciudat e Că nu
'şI putea închipui cum poate fi cineva
rM, mal ales mama Ghira, ea care are­
un băeat aşa de voinic şi de vesel, ea
care totdauna le-a păşit şi părăsit pra­
gul eu vorbă părintească: - "bun găsit
leliţă"- "bun rămas lelită" -- "ce mal ala­
bala?" - "Irino, ş'elălalt obraz" - "dă'rn'f
şi oehIi" - "aşa, să te facî mare, puica
maiehiI". - Cum, adică omul o fi şi alt­
fel de cum se arată? Că mama Ghira
daeă priveşte pe bătătura lor gâştile cu
bobooil cari: pasc, găinile cu pui] cari
ciugulese troscotul, şi curcile cu puii
lor plăpânzl şi cu fulgii zbîrliţî, pune
[142]
VEDUVELE
142
mânele în şolduri, îi rîd ochil şi zice d'
toată inima: "bată-ve să ve bată sănă
tea de lighiot, să ve înmulţiţi ca nisipUl'
mărit". V ra să zică că le vrea binele,
Atuneî cum d'a mâhnit pe mama Jana?
Şi necăjindu-se că nu înţelege nimic, re.
zemă capul de perete şi întrebă, pe mă.sa,
sA'I spue:
- Cum e omul când se Înree�te? iRI
,
uită de zilele de pînă În ziua aea > Ku
ma]' vede Înaintea ochilor? Nu se ll1al
întoarce în toată vieaţa?
- El, Irină, marcă, răspunse Iana cu
un zîmbet amar, aşa e omul se în.
toarne că şi Iăstuniî se întorc Da, vezt
tu, de cade pustia de ploaie sărată pe şal.
manele de bucate, le păleşte foile, le
seacă spicul, şi bucatele nu se mar în.
torc ...
Irina oftă. Ar fi plîns şi'I fu ruşine.
Bănuia multe din vorbele mă-sef.
- Mamă, mâne e Duminică, şi e rin-
i
[143]
143
-�--�-
VEDUVELE
.clul nostru, mergem la masă l'alde marca
ahira?
, _ Să alegr fasole de fiertură, şi mâne
dimineaţă să arzl ţestul pentru azimă,
să cocl ceva ardeI şi pătlăgele vinete ...
O să mâncăm acasă.
Aşa răspunse Iana intrând în casă.
Irina rămase loculul. O apuca cu căldură:
i se bătea ochiul drept; i-ardea o ure­
ohie; înghiţia în sec; şi ne mal puten­
du-se stăpîni, începu să plângă, ca şi cum
ar fi dus la groapa o mumă din celo
daue şi n'ar fi ştiut pe care din ele.
Duminica asta nu mâncară împreună.
Si unora si altora le părea reu. Alde
, '
Ghira se gândi:
- Aşa e ... să zic că eu aş fi de vină ...
da, tocmaî d'aea, de ce să nu vie ele la
mine? Slabă nădejde dacă d'o vorbă le
sare ţîfna ...
Alde Iana înghiţi cu nodurl.
- Bine ... să zic că eu m'am zbîrlit
[144]
144
VEDUVELE
de pomană. .. dar cine-a început?. Si
ce, a groză vie era să mal vie odată şi
să-mi spue omeneşte: "ea fugt d'acolo ie.
Iiţă, şi poftim la masă la noi ... "
AzI aşa, mâne aşa, pînă începu să le
fie teamă una de alta. La început îŞi
mal dădeau bună ziua în faţă, pe urmă
plecară ochii şi sfîrşiră cu o moţăeală
drept "bunl1 vremea" şi "mulţămim d­
tale. "
Ba mal pe iarnă se plânseră copiilor
cari ascultau trişti şi tăcuţl :
- Me ! da repede mal trece Iana pe
lîngă mine. " ca o vijelie!
- Bre! da s'a călugărit Ghira, pune
ochil în pământ pe lîngă mine ... par'c'aş
fi luat vederile eul-va!
- POl ce-fel, mal bine dă Iana pîn
noroiu de cât să se întîlnească cu mine
p'o potecă.
- Vezt d-ta, Ghira plouă, Ghira zbi­
ceşte, ea e nor, ea e vânt, ea e soare ...
[145]
"
VEDUVELE
ale el sînt potecile ... de mă vede abia
trece poteca ca să me ţie zmirna în ca­
pul celălalt ...
_ Stil, Răducane, că Iana a dat dru-
,
mul găleţiI când m'a vezut că vreau să
apuc de roata puţuluI? Te-al fi gândit la
una ca asta?
_ Aşa, Irino, mamă, cum mă vezi şi te
v�z, eram Ia biserică, am întins lumina­
rea să mi-o aprinz de la luminarea et,
�'odată s'a făcut ca'r cade jos, ca să se
stingă. Toate muerile au înţeles.
Uneorl mal venia Răducanu pe la ma­
ma Iana, da stătea mal mult răzemat în
picioare decât pe pat. Aşa, se mal: ducea
Irina pe la Ghira. "Ce mal faceţI?" Ş'a­
tâta tot.
Astfel trecură aproape toată iarna. Nu
se uitau de ese or nu fum pe coşul celel­
lalte. Dacă s'auzia una, buşind să tae
lemne, cealaltă o aştepta să isprăvească
ca nu care cumva să o zărească prin gard.
68237. 1. 10
[146]
146
VEDUVELE
El, dar la lăsatul-seculuî de Paşte e mal
mare păcatul se nu'şt facă barim datinele
moştenite de la părinţi. Să nu mănânce
plăcinta cu brânză împreună, să nu ba.
tă alviţa, băeatul şi fata, la aceeaşi grin.
dă, da cel puţin sa schimbe doul bulgărI
de alviţă şi doue lumînări de sen.
Se aşternuse zăpada de tret palme.
De pe coşurile caselor se ridicau suluri
de fum ca nişte copaci, Pe seară ceaţa
se lăsă uşurel şi înecă mahalaua. Gr(ldi.
nele şi acoperişurile caselor abia se mal
zăreau albăstrif-neguroase. In geamurile
vecinilor luminî gălbut.
- Fă de grab, Irino, de lumînări �i
,
de alviţă, pentru alde Ghira, zise mama
Iana, că vez eu de turta din spuză.
Si dupe ce plecă fata, mama Iana, ea
,
care se gândise să apuce înaintea Ghi·
ref cu omenia, tot ea bombăni necăjit:
- Par'că le-ar fi căzut nasul şi giona.
tele să vie el întâHi ...
[147]
147
VEDUVELE
Ghira cum vezu pe Irina cu lumînărr
si [llviţct încreţi fruntea, se roşi, sbârot
din nas, se gândi: adică cum, vecina s'o
umilească apucând înainte cu "Doamne
ajută"? Şi fără multă vorbă:
- Bre! ce parl de lumînărI! O să ar­
dem pînă la anu pe vremea asta!
Erati cam micşoare lumînările. Biatil
Irina sărută mâna marnei Ghiril, dădu
bună seară Răducanulnj, puse ochii în
păment, apot plecă mâhnită că nu mal
întelegea lumea.
,
Răducanu veni şi el la mama Iana.
fana să uită crucişr la densuI, se poso­
morî şi '1 zise, dând capul p'un umer :
- MMi;! da straşnică alviţa t Ne scoa-
tem şi măselele într'însa. Unde o g<lsi­
răt! vor cu atâtea nucI?
,
Ce e drept alviţa era cam sfi;rîmatil,
cam negricioasă şi nu prea să vedea să
aibă nucă. Răducanu se roşi; îşI strânse
căciula la pîept ; şi, dupe câte-va bineţuri
, I
[148]
VEDUVELE
148
încurcate, se uită lung la Irina care abia
î�I ţinea lăcrîmile. Pleca. In poartă mor.'
măi, ars de nimicurile astea: .
- De hotărît, �i mama şi mă-sa Ş'at\
perdut minţile.
Aşa se învrăjbiră, fără să vrea, ca şi
cum necuratul şi-ar fi vîrît coada. Bom.
bănia una într'o parte alta în tralta. In.
tr'o bună dimineaţă, ce i se păru Iani'i? Ca
Ghira ar fi aruncat, peste gard, lăturile
la densa. Ca sorbită de vântul turbat aSa
,
veni de eătrănită şi'I zise fle-seî:
- D'apol ce, Irino, s'a sfîrşit pămentul?
Alt loc nu găsia să'şi verse murdăriile?
Eu nu put palma la scuipatul nim�rul.
A-doua-zi, 'şt-aruncă lăturile şi guno­
iul peste gard, la mama Ghira. Vecinii
şi vecinii vecinilor începuseră a şopăi:
că betrânele prea sînt de tot, - prea se
ocolesc, - prea se uită chlondorîşf.>.
prea 'ŞI dau, la vreme de bătrâneţe, ba­
risul pe ceafă şi poalele peste cap.
1,
[149]
l
149
VEDUVELE
zvonurile astea le împuiară urechile
� le aţâţaril. una contra alteia, fără nă­
dejde de pace, ceea-ce le ustura şi mal
rM·
Intr'o zi, spre primăvară, mama Iana
îohăţă de şorţ pe Irina şi 'I zise cu
mânie:
_ Vezf, tu zici că nu ştiu ce şi nu ştiu
enm, dar cine mi-a oiopârţit toţI prunif
de pe lîngă gard, dacă nu dumniaet, ou
lDănuşiţa dumniaeî P
- Poate că ventul mamă, răspunse Irina.
-- Vorbă să fie; să vorbim să n'ador-
mim. Vântul frânge pleopul, plut.a, nu­
eul, saleâmul, zarzării, perii, merit şi gu­
tuil, dar nu prunit când n'au pic de
frunză şi de rod în el. 'Aşa? lasă pe
mine, au să treacă vij eliile şi pe la el!
D'a-doua-zi începu să reteze crăcile
prunilor cari treceau peste gardul el.
Prunf de pe lîngă gard se înjumetăţiră
si la una si la alta.
, ,
[150]
150
VEnUVELE
Mahalaua se crucia.
Doamne fereşte! .. Ce e, să nu mal
fie!
Mai era ca la trei degete de zăpadă,
încolţia urzica şi ghioceit. Mama Iana eşi
din casă şi se duse aşa, în neştire, in
ograda cu prun}. Ce n'ar fi dat să fie
tihnită, şi cu vechia prietenie, prietenie.
Şi în vreme ce 'ŞJ invârtia gândurile
în cap, ce i se păru ochilor, că o SCUr­
telcă neagră s'apropie de gard şi o mână
omenească azvîrlă, în grădină, la ea, un
stîrv de cioară.
Aşa! lumea 'şI bate joc de bunătatea
ci? Ea se căeşte, şi ceflalţt rîd şi 'şi scu­
tură purici! în cojocul el? Să vedem, care
pe care? Şi încet, pîş, pîş, se apropie de
cioară, o luă de sfircul aripilor, o învârt;
ele câte-va orl, ş'o azvîrli cât putu în
grădina Ghirit. Cioara se întoarse înapoi,
şi iarăşi să duse şi iarăşî veni. Fie-care
elin betrâne, cu capul în jos, aduse de
':!r
[151]
VEDUVELE
151
mijloC, căutau i'n pământ, - ca dau! eo­
cOŞI oarl se lasă din bătae şi se pregă­
tesC să înceapă din nou - aşteptau, tre­
murând, bombănind, cu nerăbdare, cu
necaz, să arunce stîrvul în ograda vră j­
rnaşil. Işl sărati inima când auzian cum
răbufnia de pământ mortăeiunea. Iana
plecă şi rămase Ghira. Se întoarse Iana
si plecă Ghira. Cu aşa poftă se mârîe
,
cg,niI când îr despart gard 11 ril e.
-- Vrea să zică ograda mea vine ca Ull
fel de groapă de murdării pentru Iana,
zise Ghira, vorbind cu Răducanu, şi 'ŞI
frecă buricele degetelor înghleţate.
- Adică de ce să nu 'mt mînjească
casa, de ce să nu 'mî pue cuţitul, dacă
iSI descarcă toate scârbele în curtea mea?
,
Irino mamă, să nu'ţr mal calce piciorul
pe la el! , . Să crează lumea că mor] dupa
cine ştie ce?.
Aşa se tîngui Iana fie-sef.
Iar Ghira mânioasă foc:
.. "
... "0 I
[152]
•
- Răduoane, una şi cu una fac dou�'
Cânele care cerşeşte din uşe în uşe n� ,
păzeşte nicf-o casă. Din două pragUrI
unul: al meii sau al lor! " Ce vreî, Să
zică mahalaua că te-aii obrocit?.
Copii suferiaii pe tăcute, şi, de ce SU.
feriau mal mult, mal mult doriau să se
vază, să 'şr vorbească, să 'ŞJ verse fo.
eul. ..
Bătrânele vedeau pîrjol înaintea ochi.
lor. Adesea-ori visau că le lea casa foc, că
vin turcit, de oţelite ce erau una contra
alteia.
Se puseseră babele cu un ger în ne.
stirea lUI Dumnezeu. Ce să te pomenesti
, ,
cu Ghira, ce i se păru el, că ar fi lipsind
câte-va nuele din gard, tocmai de unde
începea împletitura el.
- Er ! apel, stăî-mi-te jupîneasă Iano. '.
d'alea mi-al fost? .
A-doua-zi, cu noaptea'n cap, începu să
scoata nuele din gardul împletit de al-
152
VEDUVELE
[153]
VEDUVELE
153
de Iana. Şi zmulse, şl zmulse, pînă ce
V'�zu prin gard ca prin geam.
jana prinzănd de veste, muri şi învie.
A? ? ? bi , bi l bi ,
_ �a. aşa aşa ... me. me. ine ...
Pe la mlezul nopţiî se sculă binişor
de lîngă Irina, se îmbrăcă, trase ivărul
uşiI şi se duse puşcă la gard. Măsură ee
ID�sură, de colo pînă colo, apor când se
încredinţă bine care era partea gardului
Împletit de alde Ghira, începu să zmulgă
pleture întregi
- Na, dacă e aşa I na! ua : na 1
Pînă la Florii, una rupând cea l'aItă
zmulgend, din gard nu mal rămăsese de­
cat parii înşiruiţl ca dinţiî unui peptine
rar.
Toate bune. Ajunseseră bătrân ele la
cutite, da, ce stricau copii? O vieată În-
, ,
treagă înpreună. Copilăria cu desişul
ogrăzilor, cu fluturit, cu zarzările crude,
cu ghicitorile, cu basmele, cu spaimele
cari îi ghemuiau unul într'altul ... nai-
[154]
vitatea că ar fi "nevasta şi bărbatul" când
Răducanu venia c'o troacă cu nisip, ca �i
cum ar fi venit cu grâu dupe drumnrj
' ..
?i ea legându-se la cap, îl aştepta la
umbra deasă de măturică, de poala-ma,
chiî-precistiî ... Raducanul i-nducea creiţo
şi busuioc, busuiocul şi foile de calomfir
se le bage în sîn, iar crăitele să le puo
la urechiă. Greu să trăească unul f�ră
altul. Şi aşa, făcându-se din zi în
zi mal marl şi mal tacuţr, se iubiră din
ee în ce mal mult. Câte nu le spunea
primăvara cu florile, vara cu poamele şi
ou păsăretul vesel? Câte nu sirnţiau, fără
Set înţeleagă, simţind, lămurit, unu] lîng�.
altul, că le ard umerii lor Iipiţl! Si când
" ,
la şaîsprezece an], Răducanu lncălecă
rotaşul din stânga şi pocni şarpele de
bieiu pe d'asupra cailor, luânduşr ziua
bună de la Irina, fu mândru, deşi ar fi
dat şi cal şi căruţă numal să nu se des­
parţă de Irina care '1 privi pînă îl perdu
154
VEDUVELE
[155]
VEDUVELE
155
din ochl într'un nor de praf şi Într'un
băIănga.it depărtat de clopa te.
Păcat de Dumnezeu I
Copii de Ia un cârd de vreme î�'f por­
dus eră veselia. Cap greu, inimă grea,
ochI gal e�l, ob retjI păliţl.
- Răducane, mamă, îl zise Gliira, în
ziua de Paşte, de ce nu te peptin'f?,
Si ce-al tu de eşti ofilit Ia fată ?
, El tăcu, iar bătrâna furişă o privire
spre alde Iana, şi bombăni înghiţind în
silă un ou resoopt.
Mama Iana se părpălia cu Irina la
soare.
- Irino mamă, 'ţI-al pus rochia cu gura
sucită, sorţul şoldiu, coadelo pe ceafă şi
mărgelele ale mar urîte, tocmai în ziua
de Paşte? Şi te jigăreştl... să jurî cu
cu tot dinadinsul ...
Irina tăcu. Mama rana fulgeră o privire
spre alde Ghira, dădu din cap şi oftă ...
"ei! he !".
[156]
1l>6
VEDUVELE
I
I
I
j::
I
I
'I
I
Frumoase şi blânde nopţl l Luna ar­
gintie plutia în văzduhul plumburin si
,
limpede.
- Răducane, ce tot eşf nopţile afară?
Nu eşt'i bine?
Aşa mormăi Ghira la un m'iez de
noapte. Băeatul se strecură pe uşe, în
vîrful picioarelor, uşurel, ca o pisică.
- lrino mamă, un'te duct P . într'una
a'i eşit nopţile afară ... N'�l fi bine ... al?
Aşa întrebă Iana, trezită din somn, iar
Irina, tresărind, răspunse încetinel:
- E'i, şi dumneata ...
Nu trecuse săptămâna luminată. Ghira
si Iana se treziră din somn. Pipăiră 10-
,
curile goale şi calde ale copiilor. Le să.
getă la inimă acelaşi gând. Iş'i făcură cru­
ce, se îmbrăcară grabnic, şi eşiră în vir­
fnl picioarelor, căutând cu ochit în toate
părţile. Intrară în ogrăzile lor. Pitiş, pi­
tiş, se strecurară prin rămurile înţesate
ale prunilor. Cum ajunseră în mijlocul
[157]
VEDUVELE
157
ogrăzilor şi aruncară ochiî la gardul din
care nu mai rămăseseră de cât parii În­
şiruiţ1, înmărmuriră de ce le văzură ochil.
pămentul li se învârti sub picioare.
Intre dOI parl, Răducanu şi Irina, sta­
teal1 unul lîngă altu 1, şi unul pe altul se
rugau să nu mal plângă. Luna d'asupra
lor, ca un taler de argint, le înfloria
vestmintele albe.
- Spune drept, Răducane, ţi-e frig, ţie?
- Mie nu .. Dar ţie? ..
- NiCI mie ...
- Irino, vref să te dUCI, spune drept? ..
- Eu ? .. Dar tu? ..
- NiCI eu.
Bătrânele pândiau ca dor cânt, încre­
meniţî cu gâtuI întins, în faţa vînatulut.
Se văzură una pe alta şi nu îndrăzniră
să se misce nict una nicI alta.
Răducanu şi Irina, scoaseră din sîn câte
un ou roşu şi oiocniră.
- Hristos a înviat, Irino!
[160]
160
VEDUV]JL1!l
ca zăpada, sorbiaă din ocru pe nepoţil
pletoşî, cârlionţaţl şi nebunaticI ...
- Ba, Cioca, seamănă mă-seî ca doue
picaturi de apă ...
- Ba, U drea bufleI, e tat'seă gol, leit
poleit ...
Aşa îndrugau, toreând la umbra sal.
câmilor ... c'aşa fusese să fie ...
l'
- t; ", ---" ---
[161]
68237. 1.
BUR,SIER,UL
11
[162]
I
1
'J
,j
BUHSIERUL
Din maidanele, vara împodobite cu
florf şi iarna cu zăpadă, de la umbra cas­
tanilor verzt şi stufoşj, unde se adunau
betrânil cu znoavele lor, - de la vatra cu
jeraLic clipind ca nişte ochi de aur, în
jurul căreia se prigoriau bunele mele
surorî, - din atâtea cântece, şi basme, şi
poveştl, - când al avut ocln, închipuiro
şi inimă, - să te pomeneştr închis în nişte
zidurl inalte, să te izbeşn de chipuri
străine şi rect, de inimt domoale şi ne.
păsătoare, de mal-marj carI nu vor să
ştie de cântece şi de basme ... iacă cea
mal mare nefericire din vieaţa mea!
[163]
BURSIERUL
Desordinea şi sclavia Lieeulnj, masa
bursierilor, soioasă �i murdară, duhoarea ..
bucatelor grase, cafelele cu lapte miro. .
sind a câne plouat, plescăitul lacom a
optzeci de tovarăşi, �i pedagogiI cu ifo,
sul lor de parveni ţI, aşezaţă în căPătâele
celor două mese lungI... iacă ce m�
înfioară �i astăzl când me gândesc la a­
cea vieaţă de şoapte ant,
164
... .
•
Eram de doisprezece anl. Nu cunoa�_
team pe nimeni din tot dormitorul.
Când lampa, din mijlocul tavanuluI cu
arabescurt albe �i cenuşii, se stinse, în­
chisef ochii, asculta! resuflările ostenit.e
şi grele ale bursierilor şi mi se păru
că sub mine să deschide o prăpastie
fără fund ... Unde era blânda mâna a
mamei ca să'mî vîre plapăma pe sub
mine, şi sa'I simţ cele trei degete atin­
gendu-mă pe frunte, la mijloc �i pe u­
med, în semn de cruce, iară eu să a-
[164]
165
BURSIERUL
. (lorm sub paza el şi a crucit ... ? Unde
era Lăbuş, cânele meu, cu care hoină­
riam toată ziulica? Unde, pisica neagră.
care mi se tolănia d'alungul spatelui ... ?
Inţelesel că fericirea şi libertatea mea
periseră, şi, înehizând ochit, ca să adorm,
simţi! pleoapele umflate de lăcrimi.
Acel car'!' schimbaseră lacom codru
de pâne şi bucăţica de brânză pe o ca­
fe,t şi pe tret felurt de buca te, desbră­
cându-se voios de zdrenţele lor ca sa se
îmbrace cu tunica de bursier, - acel cad
de miel se gândiseră că învăţând carte
multă vor ajunge bogaţt şi fericiţr,- acel
carI din întîmplare nu gustaseră farme­
cul mîngâerilor şi nu auziseră vorbă
bună intrând pe uşa părinţilor lor ...
aceia nu vor înţelege de ce mă podidi
plinsul, şi de ce somnul şi odihna nu
se lipiră de mine pin' la revărsatul zo­
rilor.
Mîngâerea se preface în trebuinţă fa-
[165]
166
BURSIERUL
tală a vieţet ; Iibertatea, gustată de mic
copil, este vieaţa însăşt. Şi nu vorbesc de
libertatea care dă naştere la atâtea neîll_
ţelegert şi lupte.
Libertatea mea?. Goana din câmpiile
fără marginî ... şanţurile sărite dintr'o
aruncătură .. , vîrful dudulut bătrân în
care mă suiam, înecându'mî ochit în al­
bastrul cerulut ... colindările de prin stu­
fişurile de soc cu florI mirositoare ...
găitanele verzt presărate cu rochiţele­
rînduniciî, învoalte şi strevezif, ca nişte
pilni oare de ceară ...
Libertatea mea era fără păcat, frumoa­
să, cu poteci şerpuite printre cîucun de
flori selbateoe, cu drumuri gălbui adin­
cite în departărr, părând că fug şi sa
înfig în fără-fundul cerulut ...
Nălucirl fermecătoare.
In prima noapte de tortură, mă simţit
înjosit, rob, năbuşit de atâtea păreri de
i
[166]
167
BURSIERUL
,
rM. Inchideţl un puiă de leu în gratit de
fer, şi îndopaţi'l cu carne proaspata ...
, va privi lung îngusta sa încăpere, va
închide leneş şi ofilit o chil, şi '�'i va
pleca binişor capul pe labe visând, de
sigur, pustiul cald şi nemărginit.
Me vînduseră al mei pe o învăţătură
neghioabă şi perversă.
In nopţile de iarnă, când viscolul me
trezia în sforăitul celorlaltt, îmi deşi­
ram in minte frumuseţile de odinioară,
�j toate se Tneheeaă cu tieăloşiile din
clasă.
Un profesor bătrân şi reu. Tace ca o
mornâe. Deschide gura parc'ar fi un mort
care 'şi scuipă pământul din gură, şi
slomneşte îndesat prin ştirbiturile dinţi­
lor: "afu-ri-situle" ! Altul, gros, roşu-ver­
zut, ca un ficat; fă ră gât; cu cehi um­
flaţi şi repezl ; mânile îl bănănăe în toate
parţile ; înfige degetele în urechile cui­
va şi scrîşneşte: "u! boule"! Altul, soios,
, -,
[167]
168
BURSIERUL
7 -
c'un palton larg şi vechiti ; nn'l închee
nicfodată; ciupit puţin de vărsat; cu ochit
verzî, barba albă; ţipă piţigăeat, parc'ar
fi o femee: la loc, găgăuţă l"
Oum s'au prefăcut, într'o clipă, nev;
novatele mele plăcerl l
Oine mi-a mototolit nemărginita per­
dea pe care să zugrăviau câmpiile meh"
cerul meu, zilele şi nopţile mele, zmăl­
ţuite cu flori şi semănate cu ţinte de
aur? De mi-ar fi lăsat barim pisica şi
cânele, poate că mi-ar fi curs mal pu­
ţine lăerîml pe deolinările latineşti, în­
veţate de spaimă ca să nu d eschiză, a­
supra mea, oohii recî şi reI, profesorul
neclintit şi galben, ca un mort, în jeţul
catedreî l
Nici-un câne n'a fost mai încolţit de
vrăjmaşi.
Oartea, pe care trebuia s'o născocim
nOI, (afară de douf-trel profesori, toţ'i cer­
lalţI nu deschideau gura decât ca să 0-
[168]
168
BURSIERUL
c'un palton larg şi vechiu ; nu'l închee '
nicîodată; ciupit puţin de vărsat; cu ochit
verzr, barba albă ; ţipă piţigăeat, parc'ar .
fi o femee: la loc, găgăuţă !"
Cum s'au prefăcut, într'o clipă, nevi.
novatele mele plăeerl l
Oine mi-a mototolit nemărginita per.
dea pe care să zugrăviau câmpiile mele,
cerul meu, zilele şi nopţile mele, zmăl.
ţuite cu flori şi semănate cu ţinte de
aur? De mi-ar fi lăsat barim pisica �i
eânele, poate că mi-ar fi curs mal pu­
tine lăcrîmt pe declinările latineştr, in.
, ,
vetate de spaimă ca să nu deschiză, a·
supra mea, ochii reci şi reI, profesorul
neclintit şi galben, ca un mort, în jeţul
catedrei!
Nict-un câne n'a fost mal încolţit de
vrăjmaşt.
Cartea, pe care trebuia s'o născocim
nOI, (afară de douî-tref profesori, toţl cet­
lalţI nu deschideau gura decât ca să o-
[169]
BURSIERUL
169
oăr3Scă) colegii meî, r�u nărăviţă, spionr
şi laş'l', afară de câţl-va săraol, sălbaticî,
prinşI ca ctI arcanul, - pedagogii îngâm­
fa�,- Provisorul, un neamţ cu favoritele
roşcate până la brîu, - Directorul, un
suflet bun, strigând de se auzia cale d'o
poştă, - economul, clipind des numar
dintr'un ochiti, - bucătarul, cocoşat şi cu
mustăţI lungr şi groase, - bursierii din
clasele superioare cu palmele gata pe
bătae ... iacă vrăjmaşit met l
Clopoţelul care ne speria din somn, iar­
na la cinct ore, cu noaptea în cap ... ape­
lul ... rugăciunea pe care n'am vroit s'o
zic niclodată, cu toate pedepsele ce am
suferit ... meditaţia cu fearele groase ...
visita pedagogilor cart me făceau să tre­
sar fără să ridic ochiî din carte .. , clasa ...
zgomotul zvăpăeat al externilor ... masa
cu duhorile el... culcarea şi bătăile cu
pernile . .. aşa de repede veniau una
peste alta, că eu, copilul libertăţit, al
[170]
r-�-
170
BURSIERUL
seninuluf şi al nemărginireJ, imi sim.
ţiam inima rănită şi neînţeleasă, chinu.
ită şi nemângâiată de nimen'f, ea, resfa.
tata de odinioară!
,
Multe nopţf am plâns, cu faţa in per.
nele glodoroase.
Şi când lacrimele se sven tară, rne po­
menit altfel de cum fusesem.
Strigam; dam draculut ; injuram; ca fii
,
ccîlaltr, In umezeala sălil de meditatie
, , ,
cu băncile murdare şi încărcate de litere
şi necuviinţe, cu atâtea ehipurl nespălate
şi oţelite de nevoî, injuriile aveau un
mediu prielnic; blestemul pluti a în aer:
n'aveat decât să'l sorb] şi să'l azvîrf),
Lupta, pentru aceeaşi tablă, pentru ace.
eaşî eretă, pentru aceeaşi lumînare, nă­
pădia sângele la cap, zmâcia mânele din
încheeturt. Pumnil mel începuseră a se
încleşta mai des şi mai grabnic; gestu­
rile mi se svăpăiau ; faţa mi se aprindea
[171]
171
BURSIERUL
. şi rnânia me intuneca, fără să prinz de
. feste.
Dupe duot anî, mi-era uşor să restorn
mesele, să trintesc băncile, să dărîm
soba, să dau cu planşeta şi cu lemnele
de la sobă.
Tot ce mă înconjura 'mr-era duşman.
Vie ata din liceu îml ucisese ilusiile.
,
Ea înlocuise rugăciunea cu blestemul şi
me învăluise intr'o coaje de fer, egoistă
si rea.
,
Si cu toate acestea, ascundeam in mine
,
o vieaţă, străină celor-I'alţr, blândă, fru-
moasă, neînţeleasă.
Ghemuit într'un colţ, pe care nICIO­
dată nu l'am părăsit, cu tîmplele strânse
între pumnl, mut şi cu ochI pe jumătate
închişI ... par'că mă văz şi astăzt ... Tăce­
rea avea farmecul gândiri'i; gândirea, far­
mecul nălucirilor; năluci rile me absor­
biau din lumea reală ...
• I
I
.
• 10.�.'
[172]
172
BURSIERUL
în mirosul greu al atâtor inşf, când
duşmăniile aţipeau o clipă, me visam cu
faţa în sus, în mijlocul câmpiilor, sub
coviltirul adînc al cerului.
Pînă nu me mişeam pe banca de lemn
şi nu simţeam masa. cenuşie, miresmele
florilor din nărr, albastrul infinit. din ochi
si concertul de păsări din fundul urs.
,
chilor, nu dispărcaă. Mişcarea aceea, ca
un vânt care mi-ar fi stins lumina din
lumea ilusiilor mele.
Deştept, eram reu ... violent ... maro:
visând, eram bun, liniştit ... iubiam.
Asi fi dat în genuchl înaintea lumi]'
, ,
aşr fi ertat'o; aşI fi adorat' o ; dar să nu
fi fost aşa de îngustă, aşa de lacoma, şi
de laş închinată legilor aspre cari o
cârmuiau.
Liceul, murdar, ruinat. Uneort mi se
părea ca un imens cadavru, iară nof,
copii, ca nişte vlerml, mişuind intr'ensul.
[173]
BURSIERUL
173
porţile se deschideau externilor. Pri­
viam la roiul de şcolari cum se ducea,
sgomotos şi vesel; mă luam după el,
rără să vreau ... şi aceleaşi porţr vecht
de stejar mie mi se închideau ... nicî­
odată inimă bolnavă n'a jinduit mal du­
reros libertatea perdută!
Si d'atunci când, toamna, îml trece pe
,
d'asupra dunga de cocorr şi aud, pe câte
un tovarăş d'at lor, ţipând şi bătăndu'şl
aripele smulse, prin curţile bogaţilor,
m� gândese că libertatea este dorul cel
mal adînc al tutulor vietăţilor de pe pă­
mânt.
UneorI închipuirile din lumea de odi­
nioară mă adormiaă cu capul pe bancă.
Iacă vieaţa mea.
O luptă invlerşunată între vis şi rea­
litate.
Cel mal crud duşman, acela care me
[174]
deştepta din colţul de lîngă un dUlap
negru.
Dusmanf 'mr-erau totf, fără stirea .
, "�I
vointa lor.
,
Anii de chinurl treeură încet.
Capul mi se încăreă cu cunoştinţe ne.
suferit de urîte. Inveţam de frică. şi de
ruşine. Ilusiile amorţite se deşteptan mar
anevoe. Inchipuirea nu mal clădia mi.
nunl într'o clipă. Limbile moarte şi vii
(haos de sunete noul pentru noţiunile
vechi şi indiferente), Aritmetica, Geome­
tria şi Algebra, cu socotelile lor reci,
simbolice, mieşorară focul sufletului meu,
Încet, încet, pe nesimţite.
O ghiul ea, inroşită la foc, când o a·
runcl în apă rece, asvîrlă apa în lături,
o turbură; apoi, fierberea se linişteşte;
apa acoperă ghiuleaoa recită de jur îm­
prejur ... In mine nu mal rămăsese decât
un pic de căldură, o fărîmă de vieaţă,
din focul şi nebunia de altădată.
174
BURSIERUL
"
[175]
Trecuseră patru am.
M� îrnblânzisem.
Slab şi galben. Liniştit. Ascultam. M e
mişeam încet.
Din tot avântul nu'ml remasese decât
saltul-mortal de la trapeze, în zilele de
gimnastică. Când îmî desfăşuram trupul
în aer, plutind cu mânele întinse, o plă­
cere ciudată îml furnica de la călcâe pînă
la creştet, îml amintia visele fericirii
perdute.
In toată fiinţa mea, deşirată şi slabă,
învinsă şi oprită în loc, nimic nu me
turbura, biruit de scârbă şi de anemie.
N eputând fi cum venisem pe lume, nu
puteam să fiii ca ceîlalţt,
Ca el ar fi fost bine.
Cu el, veselia şi odihna. Cu ei, tine­
reţea, plăcerile furi şi, cearta, murdăria şi
păcatul.
Cu ei vieaţa.
Cu mine, desgustul, bătrâneţea la eincl-
BURSIERUL
175
l
[176]
176
BURSIERUL
sprezece ani, pacea sângelut slăbij de
fumul lumînărilor ş'al lămpilor, de du.
hoarea meditaţiilor ş'a sofrageriiI, de n�.
duful dormitoarelor şi de umezeala zi.
durilor.
Din soare şi nemărginire, la întuneric
şi umezeală.
Ceea-ce me mîhnia puţin erau şoaptele
sfioase ale colegilor mel. Vorbian încet
şi rîdeau. Adesea-ort scbimbau vorba.
Poate de ruşine, poate de milă. Lîngă un
mort nu se vorbeşte de plăcerI. Dar,
degeaba, le bănuiam şoaptele.
Iarna, la gura sobeî, vorba se încingea
pătimaş.
Unul, nalt, subţire, roşu la faţă, poves­
tia frumuseţea şi meşteşugul uneî femel
tinere, "o brună, cu părul lung, cu ro­
chia scurtă şi cu ciorapil roşit".
- Cum me vede me Iea de gât; mi-a
jurat că e nebună de pe mine, numaI
[177]
177
BURSIERUL
de pe mine; şi me sărută, şi me strânge
in braţe. De multe orî am ameţit în
braţele el. Nu ve puteţI închipui.
_ Se poate, dar nu e ca a portarului,
zicea un altul, gros şi scurt. De câte-ori
nu este nimeni în infirmerie, eu me îm­
bolnăvesc. Doctorul îmi scrie o reţetă.
Ea intră binişor pe uşe, cu condica
medicamentelor. Indată ce me vede arun­
că condica, se învârteşte într'un picior,
ochil i s'aprind de bucurie, şi, aducend
degetul la gură, după ce face "sut, sut,
siiit". s'apropie de patul meu. Me joacă
tn braţe. Îmî zice că sunt rotund şi gras
ca un purcel. Noaptea, târziu, târziu,
când pleacă la bărbat-seu, mă mângâe
pînă, în pragul infirmeriel, apoi mă sărută,
şoptindu'ml: "să, nu fif bolnav mal mult
de două zile că rernâî îndărăt cu lec­
ţiile '" Val de mine, să nu te dea afară
din bursier" !
Işl spun fericirile lor. Carnea li s'aprin-
68237. L 12
[178]
178
BURSIERUL
de la gura sobet. OeI mal mieî ascUltă
din toata inima. Eu me învertesc în
plapâmă, cercând zadarnic să nu'I auz. EI
vorbesc şi se întind, oftând, luminaţi de
flacără.
-- Eu, eu, î, eu, î, am găsit una, î, (un
blond gângăit, înjurând la fie-care cu­
vânt) am găsit un, un bo-bo-boc de fată.
O, î, î, o, eu-cusutoreasa, dur-durdulie.
Me scaldam în gâr1ă, toc-tocmaî la apă
mică, şi s'a amo-morezat de mine. S'a
in-uitat un pedagog la densa dar ea nu
s'a ut-uitat la el. E fata unui po-popă
bătrân. Vara peste ulicî, bă-băete, şi, la
Florescu în grădină. Iarna, mal greu.
O, o, in-iubesc la nebunie ...
-- Dar mie, (altul cu părul ca de arap
şi cu pestrul pe obraz) nu'mt ese din
cap o fetiţă de paisprezece anl. Să nu
care cumva să vorbiţl ceva. Este sora
unul bursier din clasa întăia, ° dată am
fORt pe la el, şi d'atunci numai în seri-
[179]
BURSIERUL
179
sorl O ducem. Ea plânge pe rînduri, eu
plâng pe rindurt. S'o vedeţt ce buuă e,
şi cum îl tremură mâna când me lea de
mână! Dacă am remânea singuri acasă ...
mei, meî, ce fericiţI am fi ! .. Mă-sa e ve­
duvă, bună prietenă cu unul diu profe­
sorii noştri ...
- Copilăriî, răspunse unul dintr'a-şea­
sea, se vede că u'aî trecut în cursul su­
perior. Eu traesc bine, pe moale şi la
cald. Fără poesil, fără scrisori şi fără pa­
rale.
- Cum? Cum? întrebă cel care se pră­
pădia după aceea cu rochia scurtă şi cu
ciorapl roşiI... Cum?.. A mea deşi
rne iubeşte. .. mi-e frică însă de. " şi
oincl francl În fie-care săptămână ...
- Foarte bine. Nu meditez pe Ionaşcu ?
- Şi dacă meditezl pe Ionaşcu P
- Ionaşcu, ca să fie un Ionaşeu, nu
trebuia să aibă o mumă ?
-- Dar ca sit fie un Ionaşcu, nu tro-
[180]
180
BURSIERUL
bue să aibă şi un tată, ziseră rîzend do!
dintre el.
- Aşa e, dar muma IUl, înainte d'a fi
muma luf, fiind săracă şi frumoasă, ştiind
Iranţuzeşte şi cântând la piano, ca să
ajungă bogată, vara cu trăsură şi iarna
cu sanie, şi cu operă, şi cu rocht de
mătase, şi cu daniele, n'a trebuit Sti se
mărite cu un Ionaşc-moşier, Ionaşc-bogsj
Ionaşc-betrân, Ionaşc-urit, Ionaşc-prosj,
Ionaşc care să fie mai mult pe la moşii ? ..
- EI şi? întrebă altul care sta pe jos,
lungit, cu faţa în sus şi cu mânele În­
crucişate sub cap.
- Cum, el si? N'aI înteles? Ea e tî-
, ,
nără, eu sînt tînăr, Ea brună, iute, Cl1-
pritioasă, cu gura largă, cu buzele groase,
roşil ca sângele, gata să'ţI spue în urechi
nebunil ; si eu, sînt eu; 'l-am plăcut fără
,
să me gândesc. Nu �tiţI cum î�I trimete
la plimbare băeatul şi o fetiţă mal mică,
si cum se uita la mine, par'eă me mă-
,
[181]
BURSIERUL
181
nincă, când zice: "e vremea frumoasă,
să înhame cail la trăsură, si să ve du-
,
oetl Ia plimbare, copii mam el" . Si ce sofa ...
, ,
ah! ce sofa ... Pe ea, n'o mal încape locul.
Ce trup, ce braţe rotunde, ce buze cari
ard, ce per negru, ca nişte valurt de pă­
cură pe umerif el albl ca laptele! Numai
nu plânge când plec dumineca seara. Pe
director l'a făcut imoral, în faţa copilului,
fiind-că am învăţat la sfinţi) Grigore, Va­
sile şi Ioan, şi 'ml-a şoptit: "ce n'aşî fi
dat, să te văz l"
Plăcerile, în zăpuşala dormitorulut, se
revărsau, dând pofte şi piroteală. Vor­
bele lor me frigeau ca nişte cărbuni d'a
lungul spinărif. Inchidem ochiI. Somnul
nu se lipea de pleoapele mele ostenite.
Me gânc1iam la copilăria nevinovată
1Şi fericită, dar nimic, din acest trecut
mort, nu se mal deştepta. Auzul era un
vrăjmaş neînvins. Vream să despreţuesc
ce auziam; apoî, eramţcurioalsă le aflu
[182]
182
BURSIERUL
.. ,
•
- t'.
secretele. Insfîrşit me aprindeam. Darn
la o parte plapăma. Oftam fără să ştitt
de ce. Pedagogul intra în dormitor; tou
,
fugian speriaţl ; începeai} să sforăe fu-
ratI de somn. Eu însă, nevinovatul, me
,
frământam în pat fără să adorm. Me ehi-
nuiam în aerul gros şi greu, încărcat
cu plăcerile şi viţiile celorlalţi.
Viţiile lor se întrupan înaintea ochilor
meî înehişî.
Mă apropiam de femeea cu rochia
scurtă si cu ciorap! rosiî. O vedeam răs-
, ,
turnată. Ca prin minune zăriam cum se
apropia, ca din fumul depărtării, o sofa
largă �i moale. Pe sofa se rostogolia o
femee cu umed rotunzt �i albf ; ochif el
umezt se deschideau leneş, voluptos:
braţele i se întindeau spre mine; se res­
turna cu faţa în jos, cu dantelele de la
picioare mototolite, cu părul îrnprăştieat
în şuviţe negre pe nişte umerî albî ca
laptele.
i
[183]
Acele femeî, pe jumătate goale, dis­
,pl1reau.
In fundul urechilor auziam un vuet
depărtat.
O mulţime de spirite. Femel, cu pe­
rul blond şi parfumat, goale şi uşurele,
în contururI albăstrii, plutiau în aer,
licări au, despicau spaţiul ca nişte săgeţI
de lumină, şi, surizând, mă atingeau cu
degetele lor subţirî şi cu aripile lor aurit.
Odată am prins mâna uneia; mâna i s'a
topit într'a mea, şi întreaga el fiinţă s'a
risipit în aer ca o pală de fum suflată
de vânt.
BURSIERUL
183
De sigur carnea revoltată vieţuia şi
gândia în locul ereerulut meu trist şi
adormit.
In vacanţia Pastelul mă plimbam prin
grădina intematulut de pe albia Dîm­
boviţet,
.... -, .
[184]
184
BURSIERUL
,
I
III
l'
ii
II
I
- f,
;1
Cald. Caişi! înfloriseră. Vrăbiils ciri.
pean în merit cu bobocî rumenf.
Me plimbam cu capul gol şi cu ochil
în jos. Hainele, pătate de cerneală, rupte
şi fără nasturt ; ghetele, largt şi nelus.
truite.
Acele scene povestite, de cad la înce.
put mi-era frică, acum mi le desfăşuram
în minte. Imi plăcea să mi le spuI, să
le schimb. In locul femeilor desfrânats, o
fată tineră, cu ochii: în jos, rumenind la
fie-ce vorbă. Me apropiam de ea. a luam
de mână. a priviam, o mingâeam, o iu­
beam. ah! ce mult iubiam ilusia mea!
Ea înlocuise oămpiile netezi, cerul al­
bastru, basmele şi poveştile de odini­
oară. Reînviasem, aveam la ce gândi.
Din nomolul viţiilor născuse o ilusie.
Cine, la şalsprezece anl, neavând pe
cine iubi, nu 'şl-a adorat năluca înehi­
puirilor lUI?
A-treia-zi de Paşte, goniam dupe acel
� ./'r
[185]
BURSIERUL
185
chip fantastic. Lumina Soarelui juca în
geamurile unet ferestre de la otelul Neu­
bauer. M� trezit din visurt. Privit la
acea fereastră. Oercevelele se deschiseră.
O femee tînără, cu părul bălan, privi
drept şi lung la mine.
'I'resăril.
Blondă, albă, ca visiunea mea.
Era ea, de sigur.
Voind să plec, nu putul mişca pieioa­
rele. M� despărţia de densa grădina, un
zid veehin, nişte prăvălil micî ş'o uliţă.
NU'l vedeam bine decât părul blond şi
rotunzimea feţef. Inchipuirea îl zugrăvi
o chil, nişte ochi albaştri şi Iîmpezt ; Îl
potrivit gura cu două buze rumene şi
umede.
Sta nemişcată ca o icoană in pervazul
ferestrelor.
O cream inconştient; o adoram, fără
să vreau.
- Pot să;trăesc, am pentru cine!
.
4 .... �_ I
[186]
.J,
186
BURSIERUL
Din acea zi, vieaţa mea era mal mare,
mal puternică. Sângele, repede; resufla_
rea, adîncă; vedeam mal limpede, mal
departe; mâncam cu poftă.
-Me va iubi!
Cum o văzul mă repeziî la peria de
vax ; lustruit ghetele, întâiaş-dată în vieata
,
mea. Me dusei în dormitor ; me desbra.
cal; un ac; me chinui! să bag în ac;
cârpit haînele, cu aţă albă, muiată în
cerneală; eăutal nasturî si mi"( ensuî .
, ,
întorset legătura pe dos, o făşie albă cu
bobiţe negre: me spălat pe oehr cu să.
pun; me peptănal, în geam; me freoat pe
dinţî cu ştergarul. Haîn a, o redingots
vechie, pătată. Me desbrăca} ca să 'mt-o
spăl.
La şease, când sună de prânz, eu in­
traf cel din urmă în sofragerie.
Toţ'i băeţit se uitară lung la mine, şi
unul din el şopti veciuuluf :
- De sigur, e amorezat.
[187]
187
BURSIERUL
. Ce reutate! Numar eu să nu iubesc?
IIaInele mă trădaseră. Să le fi lăsat îm­
Îcsite şi zdrenţăroase. Mi-era frică şi ru­
. e. Mi se părea că tOţI se uită la mine
şi se întreabă :
_ Unde e pata de sos la guler pînă
la pulpane? .. Unde sunt cele două pe­
tece carI 'î-atîrnaă la spate?. Pentru ce
'�.a cusut nasturi! toţt, când n'avea nict
unul?. Pentru ce s'a peptănat P ., Braa­
ro! .. 'şl-a ales cărarea la o parte! Braa­
ro! .. 'şl-a lustruit ghetele! "
Când eşi! de la masă auzi! pe un bo­
\!ătas, un solvent, care în vieaţa lUI nu
, '
pricepuse nimic, şoptind:
- Mă miram eu de ce se învîrtia prin
�r;1dină! Trebue să fie ceva.
Dacă cel mal prost bănuise aşa de re­
pede, cellalţt de sigur ştieaă tot. Mi-ar­
deau obrajii. Oe n'aşî fi dat să tacă. OeI
care şoptise, în urma mea, era cel mal
[188]
188
BURSIERUL
învterşunat duşman. Me bătusem cu el
Nu"! vorhiam de dor ant.
E noapte.
Totf dorm.
,
Puteam să iubesc în tihnă.
O vedeam.
Se uita la mine.
Privirile el mă ardeau. Părul bălaI
ca nişte sculuri de borangic, îl lumina
obrajil, gâtul şi umerit,
Ou capul pe genuchit el ... voin iubi !
voin visa, voiu povesti dragostea me� !
cu glasul tremurând ...
Şi de cîte-ort mi se părea că închide
ferestrele, întindeam mânele şi'I ziceam:
- Mai stal, lumină adevărată!
A-doua-zi, cum se crăpă de ziuă, tre­
săril din somn. Me îmbrăcat, în vîrful
picioarelor, şi mă repezit în grădină. A.
jungând în locul de unde-puteam să pri-
[189]
189
BURSIERUL
o în fereastra eT, pleoal capul în jos,
OS, ruşinat, şi 'ml zisel :
_ Dac'a fi la fereastră?. Dacă, ridi­
nd oohiî, val întîlni ochil el? .
privil spre Neubauer. Fereastra era în­
aJrlsă; perdeaoa, lăsată în jos. Ciudat,
oU.ar fi fost frică să o văz la fereastră,
�, vezend că nu e, me întristaî.
O adeverată luptă, ca şi cum m'aş fi
desfăcut în două fiinţe:
_ Aşa iubeşte cine-va, când iubeşte?
Su ştie nicî măcar că o aştept?
- Dar e frig ... abia s'a luminat de
riuil Şi de unde să ştie?. Nu i-al spus
nimic .
-- Dar ea mi-a spus?.
- Nu vezî cum tremurI? . Soarele n'a
r�sărit ...
- Dac'ar fi la fereastră mi-ar fi cald.
Su e frig. Oh 1 nu mă iubeşte ... nu rne
ubeşte 1 ..
- Nu se poate. E scris. EraI singur
[190]
190
BURBIER"lJL
în lume. Gonial dup'o închipuire- o fe.
reastră se deschise şi ea răsări ca o na.
lucă blondă ...
- Şi cum m'a: văzut, să mă �i iu.
bească P ..
- Da ...
- A�a e... eu cum am vi;zut'o an)
iubit'o ...
Am tremurat degeaba.
Nu s'a arătat.
Am plecat spunendu'ml necontenit·
"mij iubeşte ... dar e frig.. e de (iimi.
neată .. "
,
In dormitor, cald. M'am trîntit în pat.
Am început să plâng. De frică, să nu de�.
tept pe cine-va, mi-am îndesat faţa În
pernă.
Am adormit.
Pentru totI resărise soarele, pentru
,
mine nu. 'MI-era frig.
[191]
BURSIERUL
191
S'o mal văd Încă o dată! ..
Soarele era sus.
Me lnvertiî prin grădină. ameţit. Aş­
tepta'i să, se arate la fereastră. Inima mi
se batea, speriată la flte-ce sgomot caro
venia elin spre otelul Neubauer. Insfir-
"şit fereastra se deschise; ca resări i.i­
răş), în alb, cu părul despletit ; privi
drept şi nemişcat, în grădina liceului.
Soarele îl poleia obrajiî. O clipă mă uitat
la ea, şi plecat ochi} în jos, ameţit de a­
cea frumuseţe care mi s'arăta, în depăr­
tare, ca o lumină, ca o speranţă.
Ridicat ochii din pământ. Fereastra ,,0
închisese. Ce laş! să n'o privesc mal
mult! Timiditatea mea să nu'I fi părut
rlespreţ P
- Mai arată-te o dată ...
Abia sfîrşi] aceste cuvinte, şi un I'Îs
cu hohote auzi! în spatele meu.
Prin uluer zării: mal mulţi inşî,
[192]
192
BURSIERUL
Clopoţelul ne ohiema la masă.
Când intraî în sofragerie, toţi mă spio­
nară cu privirile. Duşmanul meu, cu
care nu vorbiam de doi an), rîdea cu
lăcrîmf şi şopăia cu câţi-va, furişind
coada ochiulut spre mine.
Nu mâncat nimic.
Câte-va zile nu privit pe nimeni drept
în fata.
,
Prima seară, dupe vacanţia PaşteluI,
In dormitor. ToţI se adunară în pa­
tul vrăjmaşuluî meu şi începură să'Şi
povestească isbînzile. Ascultam, virit în
plapămă. M'aş fi robit tuturora numar să
nu fi pomenit, în rîs, de curatul meu pe­
cat.
S'acum aud crudele cuvinte cu cad
,
'ml strepunseră inima. S'acum cred că
Dumnezeu n'a plăsmuit nimic mal reu
pe pământ ca copii.
'of
[193]
BURSIERUL
193
_ In vinerea patimelor, zise unul, eram
la Sotul Spiridon în spatele unel domni­
şoare. O curtam de demult. Când înge­
nuchiă, rochia şi fustele îmî veniră pe
plcpt. Se uită la mine. Rîse. Eu me în­
desaI în fustele el. Timp de şase evan­
ghelii ne iubirăm, şi a doua noapte, dupe
Paşte, ne intilnirăm în grădina lor. E
rata unul profesor de clasele primare.
Deşteaptă, frumoasă, învăţată, A termi­
nat Scoala Oentrală. Doamne, ce tral trăit
,
câte-va n opţIl
_ Eu, începu altul, de la Călăraşî, la
douesprezece evanghelil, am cusut ro­
chia unel cocoane de pardesiul directe­
ruluI de prefectură. Să fi văzut, când
s'au ridicat de jos, cum întindeau unul
de altull Toată lumea a bufnit de rîs,
mai ales că directorul se ţine cu acea
cocoană.
- Ba eu, zicea al treilea, mi se pare
din Piteştr, eram nebun dupe o vară a
68237. 1.
13
[194]
19�
BURSIERUL
mea. Dupe ce se ocoli crucea împreju_
rul bisericiî, toata. lumea plecă acasă
,
cu lumînările aprinse. Eu o duceam de
braţ. Dând într'o uliţă îngustă şi pus­
tie, am suflat în lumînări şi am re­
mas cu ea pe întuneric. Ce să ve mai
spul ...
Me liniştisem, Incepuse ploaea de lau­
de şi minciună, cu unguroalce, cu Că.
pitănese, cu fete de pension ... Dar, din
senin, auzit glasul sitav al du�manulul
meu:
- Nu �tiţI insa ceva nou ... Sfinţii fac
poesil, oftează, se prăpădesc, ca orI-care,
dupe îngeri căzuti ...
- Ce sfinţî ... ce îngeri?
- Ia, pe unit din noi, sfiiciosî si sfintt
." "
'i-am prins cu ocaua mică. De unde cre-
d etl că răsare soarele?
,
- Din colo ...
- A�I ... de la N eubauer 1 Soare blond,
descheiat la piept, cu părul vălvoiu ...
[195]
BURSIERUL
195
soare de chelnărf ... de cineî leî �i a
îl1vins pe mitropolitul internatuluî .
Me făcu] lac de sudoare.
Par' că aşl fi leşinat într'o bae caldă.
începură să şopăe. Mi S8 păru că'mt-
aud numele. Oftaî, cerendu-le ertare C1)
acest oftat dureros.
El rîdeau, rîdeau, făcând din inima
mea o minge pe care o asvirliau din
mână în mână.
O! unde erau cârnpiile, în cari mă
născusem, ca să pot plânge în voe,' ne­
auzit de nimeni P
Dupe ce, câte-va zile, aii şopăit între
el, ca prin minune se potoliră. Unit din
el deveniră mal bunl ea mar înainte.
Gândindu-me cum m'ar fi putut chi­
nui, îl ertat pe toţi, ba chiar, d'aşi fi
îndrăznit, aşI fi întins mâna duşmanulut
meu.
In toate zilele mă duceam în grădină
[196]
196
BURSIERUL
BURSIERUL
197
Chipul el răsăria în aer. Incotro În­
torceam privirile, tremura, se sting-ea t;:i
iară�l licăria blând şi fermAcător.
De mi-ar fi strivit cine-va ochir, în
fata orbitelor goale, aSI fi văzut ehi-
, ,
pul el!
De când ceIlalţI mă lăsaseră în pace,
toată lumea era a mea.
Nu mal auziam ocările din meditaţie,
nicl rîsul desfrânat din dormitor. Nu mal
simţiam mirosul gren al zidurilor vechî.
Nu mai vedeam cu aoeeast oehr tristI
, ,
crâmpeiul de cer care începea. de la por-
ţile Înalte de stejar şi se sfîrşia pe dups
pornit din fundul grădiniI.
Me miram, ne putând Înţelege, cum tot
ce mă înconjura se prefăcuse în câte-va
săptemânî. Ura se schimbase în dragoste.
Sclavia 'mr-apărea ca o deplină libertate.
Nu eram tot eu? Nu era tot aceeasi
,
închisoare vechle si umedă? Nu erau
,
tot aceiaşt oamenI lacomt, săraci şi reI?
�'
nespionat de nimenî, ca să �ri:esc �a
fereastra ei. Noaptea, pe lună, mamte da
ne culca, săriam ulucile, dac� poarta
grădinii era încuiată. Lumina d�n feres­
trele el me fermeca. O zăriam, VIsul uner
ferieirt desăvîrşite me sorbia şi me a­
runca la gâtul el. Sărutările mele se în­
gropari într'o bărbie albă şi rotundă.
De mi-ar fi spus cineva că la ea poate
veni orrcine i-aşî fi răsucit gâtul.
Ea n'avea pe nimenî în lume.
Era singură.
. . ,
Nevinovată, ca Şl mme.
Se născuse numaî pentru mine.
Si târziu plecam din grădină cu o sen­
satie vie d'alungul braţelor, ca şi cum
� fi înbrăţişat'o cu buzele arse de plă-
asi 1 "
cere, ca şi cum aşI fi sărutat'o. Mires-
mele merilor înflori ţI, plutindu'mt în
nărl, îmf da iluzia că aşl fi sorbit par­
fumul acelor valuri de per uşurel.
b . I
Iubirea mea era un extas, o ne urne:
I
I
I
I
I
I
I
I
-L' �� _
,ţ
, --
[198]
198
BURSIERUL
Ce frumoasă duminică de Maiu : Lu­
mina şi căldura tremurau în aer.
Mă plimbam singur prin grădină.
Me g-ândiam la ea, aşteptând R;\ se
arate.
In g-eamurile 01 se frângeau razele
soareluî. O pândiarn, cotind pe carările
galbenr, gata să plâng, gata Să'I zîm.
hesc.
Cât de încet trece vremea când <lR-
I
tepţt! Simţ'i clipele timpului l Le înnn.
mert, şi, ascultându'ţl inima cum bate,
îţI vine să. strigl : "mal iute, mal iute,
timp nesimţitor!"
Obosit de aşteptare, me rezema! de
tulpina unul măr.
Ea apăru la fereastră; se uită la mine:
întinse o mână, o aduse uşurel şi lung
la gură, apot o destinse repede ... Scu­
tură o batistă albă .. , Me chfema ? ..
Dispăru,
Inmărmurisem cu ochii în acel pervaz
[199]
BURSIERUL
199
din care perise minunea mea. Obrajii 'mt
!\rdeai:'l. Mi se păru că visez şi că auz
pe cine-va care voia să mă deştepte. M�
striga.
- Domnule, domnule, hel, n'auzr, dom­
nule?
Me întors el spre poarta grădinii. Din-
tr'acolo venise glasul.
'I'resăril. Nu era vis.
Un ungurean cu o scrisoare în mână.
- Ce poftestî ?
- Coconiţa, la care te uitaî, m'a tri-
mes.
'Mi-întinse scrisoarea �i plecă.
O pungă cu aur dacă aşI fi avut 'i-aşf
fi dat'o.
PriviI în toate părţile. Sărutat plicul.
Il rupse],
Nu ştiu de câte-orf am citit rindurile
următoare:
[200]
200
BURSIERUL
Sgumbul meu,
"Te gum de-am văzud de-am iubid, ziuo �\
"noapde mă cântesc la dine, pîn agum n'am
"iubid pe nimeni, vino tizeară pe la 10 ore de­
"aştept. Vino, fina, fina, de săruth te mii teol'1.
"Fei afla gine zund
ata ata numai ada
BERTHA.
Hotel Neubauer etajul 3, No. 8.
După ce-mî îmbătat inima, recitând în
minte cuvintele el, mă dusei în dormitor
si mă lungit cu fata în sus. Inchisel ochi!
, ,
şi amorţit în pat.
Germană . " Bertha ... Ce nume fru­
mos! " Numar germanele ştiu să iu­
bească. .. Rîndurile el, reu scrise, sunt
fermecătoare, tocmal fiind-că sunt reu
scrise ... Ea n'a voit Să'I scrie alt-cine-va
scrisoarea ... Bine, scumpa mea Berthă! ..
Literile sunt strâmbe şi tremurate .
Nu stie să scrie ... Stie să iubească .
, ,
Mar bine că n'a învăţat carte ... E o
[201]
BURSiERUL
201
inimă curată �i sinceră ... VOI afla cine
este. .. Me iubeşte. . . Bertho, Bertho,
vieaţa mea va fi [ueăria ta! .. S'o mângâî,
s'o torturr ... numar s'o iubesti ... Eu
,
Să'ţI torn apă limpede în mânî ca să te
spell ... eii se te şterg pe obrajt ... en
Să'ţI înehef ghetele şi rochia ... eii să'ţI
dau părul pe spate ... eii să ţi·} curm
pe la mijloc c'o panglică albastră ... eii
Să'ţl "înţeleg" capriţiile, numar din pri vi­
rile tale ... Oe dulce si curat vef zice tu
,
"de iubezg" ! .. Dacă al vorbi bine n'ar
vorbi aşa de drăguţ ...
Inchipuirea îml lipia buzele de mânele
el albe, mi le afunda în obrajii el ru­
meni, mi le înneea în părul el învolt,
Seara se lăsă ca un zăbranic sur.
Me sculat din pat; me uitai pe fe­
reastră. Pomii din grădină, afundaţl în
întuneric, ca nişte fantome.
La noue ore răspunsel la apel.
Oe bine că duşmanul meii lipsia .
..
[202]
202
BURSIERU.L
Unul dintre cel miel eşi din rîndurl
şi zise rugăciunea.
N'auzii nici un cuvânt ... Me gândiarn
la ea ... o vedeam ...
De nu m'ar simţi nimeni când 01 fugi!
Intrarăm în dormitor. Ca nicIodată
,
cellalţî se grăbiră să se desbrace. Se
vîrîră în plapămă. Nicî o ceartă; nieî un
sgomot; nicî o vorbă. In patru anî nu
se întîmplase aşa minune. Dupe o jumă­
tate de ceas, totif sforăiau, si, ciudat, mal
, ,
tare ca de obiceiu.
Eram îmbrăcat. Mi se bătea inima.
Ridical capul.
Incredintat că toţI dorm, luat cenrcea­
ful de pe pat şi eşiî, în vîrful picioa­
relor, din dormitor. Când înehisel uşa mi
se păru că auz pe cine-va şoptind: "s'a
dus ... "
Me oprit cu mâna pe elanţă, Nimic. De
sigur visase cine-va.
Incet, încetinel, trecut printr'o sală
[203]
BURSIERUL
203
lungă şi Întunecoasă. In fundul fll, o fe­
reastră, da în grădină. Toate usil« fiind
închise, pe nicăerl n'ast fi putut fugi de­
cât p'acolo. Ajunse! la fereastră; o des­
obisel ; privi] în jos printre vergelele de
fier, de la al doilea cat. Băgaî capul prin­
tre vergele. Când me gândir că ea m'aş­
tcaptă ... înfipse'f amîndouă mânele în ver­
geana din mijloc, ş'o zguduit. Degeaba.
Incercat patru din ele. Degeaba. Insfîr­
şit, fară nici o nădejde, PUSel mâna pe
cea din urmă.
Oh l cum mi-a tresărit inima!
Tocrnal aceea sări din pervazul pu­
tred.
Lega! un cap al cearceafulut ele ver­
geaua d'alăturf. Mă suil pe fereastră, îrn,
brăţişai cearceaful şi alunecat în JOR,
eletănându-mă ca o ghiulea atîrnată d'o
funie.
Mi se sfîrşise cearceaful ... şi eu în
aer ...
[204]
204
BURSIERUL
... "'
,
ImI dam drumul de la trapez, de la
înălţimt de necrezut, dar întunecimea me
speria ... Mi se păru că n'are fund .
M� gândi! la chipul ef auriu fără
voea mea, mi se deseleştarr; mânele ...
Căzu! pe un morman de moloz şi oe că­
rămizî.
Incremenii cum căzusem ... Nişte tir­
siiturî oe paşr ...
Cine m'o fi urmărit?
M� tîrîf pe brânoi pînă lângă uluer,
mă strecura! binişor în fundul grădinir.
Când mă uita! îndărăt văzut în întune­
ric făşia alburie a cearceafulur cum se
ridica în sus.
Me urmărise cine-va!
El şi?.
Putea să mă dea afară ... Bertha 111e
aştepta!
SăriI peste un zid ve chiu.
Intr'o clipă ajunsei la hotel. Intrarea
luminată. Când ajunse! în sala lungă,
[205]
BURSIERUL
205
de la catul al treilea, eram rece ca
gh'ieaţa. Mi-era frig; tremuram; resufla­
rea mi se oprise. O lampă atîrna din mij­
locul tavanului; flacăra roşietică abia lu­
mina sala îngustă şi tristă.
Ajunse! la uşa el; întinsei mâna sa bat
în u�e; mâna mi se mule din umăr şi
'mi căzu d'alungul coastelor ...
Ou cine şoptia ea? . De sigur, glasul
el ... Pe cine săruta, ea?.
Auziam şi trăiam, ori mi se părea că
auz �i traeso?
Cine 'mi sufla în urechi: "soarele ti:lu
e de chelneri, soarele ti:lu e de cind
lei ?"
Când me gândi} că e în braţele altuia,
moleşită de plăoerl şi vîndută, când o
auzit sărtitând pe cine-va care-I zicea
sugrumat: "încă odată! încă odată 1" me
năpustit în uşe ... uşa se dete de perete,
resturnând scaunele .
Inrnărmuril în prag .
, "
[206]
206
BURSIERUL
Duşmanul meu, în braţele Berther!
El? .
Voit să strig ... nu mî-auzil ţipătul
Voit să azvîrl c'un scaun şi nu putul
să mişc mânele, Voiî să mă repez asu­
pra lor si, în fata mea, într'o oglindă
" ,
me vezut vinet, cu ochil albr, cu părul
vulvol. CăZUI greu şi drept, ca o pîrghie
de fer.
S'apoi nimic ... Întuneric ... linişte.
,
A-doua-zi m'am deşteptat într'un pat
din infirmerie. La capul meu eitia bfe­
tul gângăit, singurul care nu intrase În
complotul eelorlalţl.
Cum deschisei ochi], începui să plâng
cu focul cu care se plânge prima ilusie
moartă.
Mt-înmormântam inima şi dupe remă­
sitele ei numai eu singur!
, ,
Prietenul meu me consola:
- Numai plânge ca un copil. EI, ce,
[207]
BURSIERUL
207
ce-ce e î î... o... o ... copil- pilă-
rie. Pe pe el l'a, l'a dat afa-fară.
Pe ... pe tine te-a ierta-tat că n'ar n'ai
fost nieloda-dată pe-pedepsit. Ca cauta
şi tu o ou-cusotoreasa dur-durdulie, cum
am am gă-găsit eu. Vara peste uluci
bă-băete, şi la Flo-florescu în grădină.
la-iarna e mal greu, î ••• î ••• î ••• ascul-
eulta-me PA mi-mine. Bertha-tha era
o ... o ... feme-mee de ci-cinci ler .
- Oh l tact te rog!
Ml-întorsel faţa aprinsă de friguri şi
scăldată de Iacrămt ...
Sint d'atuncI douezecl de anl. Astăz!
îmî vine să rîz d'această nenorocire. Cine
ar fi zis că eu vot ajunge un bun câr­
ciumar ş'un harnic moşier? Cine 'ş'ar fi
bănuit că eu vot fi vr'odată tatăl a trei
copil: graşî, voinici şi nebunatecI? Sin­
gura grije a mea sînt el.
Si tot el ne dau un nesfirsit prilej de
, '
[208]
208
BURSIERUL
ceartă. Nevastă-mea voeşte să'I facă tobă
de carte şi eu ţiU într'una:
- Să scrie şi să citească. Sunt sătUl
de carte. Câmpie nemărginită, şipote cu
apă rece şi străvezie ca sticla, umbră
deasă, pădure, valuri ruginit de holde,
pace şi frăţie, iacă ce le vOI da. Sînt
sătul de cartea noastră: spoială şi amă­
răciune.
[209]
INAINTE DE ALEGEI\I
14
[210]
[211]
ÎNAINTE DE ALEGERI
Lăsându-te la vale pe şoseaua care
pleacă din Slatina, având Ja dreapta ză­
voaele Oltulul şi la stânga şiruri de dea­
lurI eu porumbiştt, dacă goneştr cu pa­
tru cal, în trei eeasurt, sosestl în Necule,
,
comună mare, de trel mir de suflete, şi
reşedinţă de suprefectură a plăşil Dum­
brăvi1e.
In N ecule se află, pe lîngă taftul su­
prefecturiî, judecătoria de ocol cu un ju­
decător, un ajutor şi un copist cumulând
şi slujba de uşier.
In Necule furnică o mulţime de avo-
I
I
I
t
I
\
\
I
[212]
rr--�
r 212
INAINTE DE ALEGERI
caţî, foştI perceptor'i', foştI judecăto-r, foştI
ajutort de judecătorl şi foşti pomojnici în
plasa Dumbrăvile. .
Ţ'eranir, şi peste cincIsprezece pro.
prietarl, cultivă viile cart ţin poşti! in.
tregi d'a lungul Oltulut, d'a dreapta şi
d'a stânga şoselel judeţene. ProprietariI
,
moşnenl şi ţeraniI, stau binişor de pe
urma vinului pe care '1 petrec în jUde.
ţele Argeş şi Muscel.
In N ecule e mişcare, e vieaţă, sînt pa­
timî politice, sunt partide, şi sunt multe,
dar mai toate partidele trec de partea su­
prefectului care trece de partea prefec­
tuluI, iar prefectul, bine înţeles, de par.
tea guvernului.
Mal toate partidele funcţionăraşilor, de
câte cinci pînă la zece persoane, când
se schimbă guvernul, vorbesc la fel; fac
roată în jurul zapciulul, şi mal ales a
d-lul prefect, şi discursurile lor par'oă
.1
':ir
[213]
----_.�
I
INAINTE DE ALEGERI 213
sînt gândite, scrise şi zise de un singur
om, atât de mult se potrivesc.
începe un avocat, nădăjduind la judo­
eMaria de ocol.
- El, acum mal resuflăm �i. nor, d-le
subprefect, mal răsuflăm şi nOI ...
- Da, mal răsuflăm şi nOI, răspund
eeilalţ'L
Avocatul urmează, privind vesel în­
prejur.
- Am luptat mult, mult de tot: în­
sfîrsit am zdrobit hidra despotică a liber-
,
tonilor, aruneând'o cu capul în pulbere
si noroin ...
,
- Da, da, despotica în pulbere, despotica în
noroiu, aşa e, aşa el
- Nu mal era dreptate pe pământ ...
- Nu, nu, nu mal era, fireşte că nu
mal era!
- Intreaga omenire gemea sub jugul
despotic.
, '.
\
\
\
I
\
\
, I
[214]
214 WAINTE DE AI,EGERI
Vezt bine că gemea... vorbă e?
Gemea, nu glumă!
- Pruncul din mumă se svârcolia de
biciul calăulul ...
- Da, da, se svârcolia, aşa precum şi
nol toţI ne svârcoliam.
- Acum a venit si rîndul nostru !'li
, , ,
cu toţiI unitî să zdrobim capul hidreI. '.
- Las'o pe nol ...
- Acuma dreptatea se va înalţa ia-
răşi pe scaunul el din N ecule şi va mân­
gâea pe cel nemângâeaţî, pe cel flămânzl,
pe cel desmoşteniţl, pe noî pe toţI care
am strigat pînă la cer ...
- Pînă la cer? Alda-de ... pînă; din­
colo de cer!
- Acum, în colibile noastre, pentru
nOI şi copil şi nevestele noastre, drep­
tate mare, mare de tot, se va face. Fe­
ricirea a sosit, cu noul guvern, pentru
Neeuleştenil împilaţt şi cerniţt, ca să zic
aşa, cu zăbranicul chinuluf l
[215]
-- ----��----
INAINTE DE ALEGERI 215
- Bravo! bravo! bine a adus'o ... bra­
vo, ura!
-- Să trăeaseă guvernul! să trăească
d-l prefect şi nea Niţă d 1 subprefect!
Şi cu toţir se reped şi sărută pe ora­
tor. El le cere ertare că "n'a fost pre­
gătit, de fel, de fel, iacă nicl atât", şi a­
pucând unghiea degetuluI celut mare în
dinţt o trozneste, repezindu-şî mâna îna­
inte.
Mal toţr, din toate partidele, îşI zic:
- E al draculul reu. Dar dacă se
pregătia?
În urma unul asemenea discurs s'a ho­
tărît ca să se adune cu toţir la subpre­
fect, chiar în seara aceea. ,,8ă vază ce e
de facut; s'apropiă alegsrile ; nu e timp
de perdut; e vorba d'a zdrobi capul des­
poiicet": (Al hidref).
În capul satuluI, d'a stânga şoselil ju-
[216]
216 INAINTE DE ALEGERI
r
.. '
deţene, se ridică casa noului subprefect.
a d-lut Niţă CandeI, proprietar al Uuet
sfori din N ecule.
Casa lUI este nouă, încăpătoare, cu o
marchiză în faţă, şi învelită cu tinichea.
E una din cele cincl-şase minun'i din
Necule, Celelalte locuinţe? Aproape toate
sunt bordee învelite cu pământ, că dacă
n'aî vedea cosurile, înfipte în spinarea
lor pleoştită, n'al şti unde să adăpostesc
cele tref mil de suflete şi mal bine.
S'a înnoptat.
Pe lîngă casele d-luf Niţă Candel se
învârtesc doî strejarî, unul cu puşcă, al­
tul cu ciomag lung şi gros, şi strigă, din
când în când, prelung, unu dupe altul:
"cine'! acolooo!" - "cine'I acolooo!"
Casele suprefectuluI sunt luminate. O
adevărată luminaţie : la şease perechi de
geamuri, şease feşnice cu lumînărî de
spermanţet. în salon, din mijlocul tava­
nuluî, o lampă mare de bronz; sub lam-
[217]
INAINTE DE ALEGERI 217
pă două mese, lipite una de alta, şi aco­
perite cu o faţă de masă cenuşie, bro­
dată cu roşu, galben şi albastru, - colo­
rile nationale, - brodată cu mânuşiţa co-
, ,
coaneI Ghioliţa, de pe când era elevă cu
premurr în pensionul calugăriţolor din
Galaţi.
In jurul meselor, partisaniî suprefec­
tulut, partisant din toate partidele, func­
ţionăraşf de toate colorile, unitî mar cn
, ,
seamă de noul suprefect.
D-l Niţă, subprefectul, soarbe din ca­
rea şi fumează alene cu un ţigaret de
chihlibar negru. Scrumul îl scutură cu
ingrijire în farfuriuţa cesciî.
D-l Niţă e prelung în obraji, cărunt,
cu mustata groasă şi ploştită pe buze.
Slab, nalt şi bolnăvicios, abia a sosit de
Zeizon pentru ca să susţie "partidul din
plasa Dumbrăvile, care, drept vorbind,
nu şt-a ales încă leaderul de plasă".
[218]
218 tNAINTE DE ALEGERI
în cealaltă parte cocoana Ghioliţa.
Groscioară bondoacă, cu părul negru
şi încreţit pe frunte, rumenă, aprinsă, cu
ochit marl şi repezt, c'o gură largă, cu
buza de jos puţin resfrântă, buză ner­
voasă eare'I tremură când Începe şi sfir­
seste cuvintele.
, ,
Ş'a pus rochia de mătase, o rochie li­
monie.
A venit şi "rîndul el"; e şi ea, de ast­
dată, stăpînă pe "hidra despotică, căzută
de la guvern".
Destul a fost umilită sub "biciul liber­
tonilor, ea, femee de familie".
Cocoana Ghioliţa bate cu pumnul în
masă. Ea voeşte şi d-l Nită trebue s'as­
culte.
E tineră şi voinică, d-l Niţa e cam be­
trân şi cam şubred, n'are Încotro.
Între d-l Niţă şi cocoana Ghioliţa, d'o
parte şi de alta, cellalţr beau cafea şi
[219]
INAINTE DE ALEGERf 219
fumează. Avocatul Ciupe'f, cel cu discur­
sul, netezindu-şl favoritele negre şi lung],
cu ochil tintă în ochi] cuooaner Ghiolita.
, ,
Avocatul Andrin, un bătrân scund, cu
mustăţl furate, lnngt şi albe, cu cioc de
general, pleşuv, c'un creştet uscat şi gal­
ben, cu obrajil flasoî şi argintuiţr de bar­
ba nerasă CI e câte-va zile; el e a vooatul
ţeranilor de când fiul seu a ajuns ajutor
de "jude", chiar În comuna l� eculole. Opi­
niile sale politice sînt "bănuite", cam "a­
mestecate", căci a fost primar sub regi­
mul "hidrei despotice". Lîngă Andrin o
preşedintele eomisiunel inielimare. Un be­
trân cu lunete rotunde, legate la ceafă, cu
două găitane; capul lul şi mal ales mus­
tăţile, scurtate elin foarfecă drept po buză,
te fac să crezI că este un cojocar iar nu
un propriotar �i mal ales un preşedinte
al intelimuri'f. E îmbrăcat cu un pardesiu
castaniu, eşit de soare şi lung pînă la
eăleâe. Smâceşte din cap şi îngil,nă re-
[220]
220
INAINTE DE ALEGERI
pede da-nda - da-nda 1", chiar când nu
vorbeşte nirnenf. în faţa lor, fostul aren­
daş al tîrgului din Necule, un tînăr cu
mustata roşcată, cu ochii: albaştri, cer­
cel de argint în ureehia dreaptă. Soar­
be din cafea şi. zîmbeşte, şi în zîmbetul
lUI nervos se vede o mânie pe care o
va spune, aci, la d-l Niţă, pentru ca să
se lămurească o-dată "unde e hidra des­
potieă şi unde nu este". La stânga lu],
lângă cocoana Ghioliţa, doctorul plăsiî.
Nalt şi uscat, susţinând că dupe cafea
două-tret romurl sint "minunate, minu­
nate, mal ales contra microbilor cart plu­
tesc în aer, uite, aşa, pretutindenl, şi. chiar
în casa d-lut suprefeet, cu miriadele de
milioane". Lângă suprefect stă şeful poş­
ti] şi al tele grafului "numit de hidră" dar
gata să moară pentru noul partid, el pri­
gonltul, al căruia loc era să fie la Slatina
iar nu acolo". Pricor, telegrafistul, este
mare şi voinic, bea bine, duce mult şi
,--�._-.
[221]
-- -------------�
INAINTE DE ALEGERI 221
va fi "basa operaţiunilor" în alegerea
delegaţilor, dupe cum a spus el insuşl
oocoanel Ghioliţa, îndată ce a auzit, din
gura prefectuluI Ooliban, că noul sub­
prefect al lor va fi d-l Niţă, om harnic
şi oposant teribil, mal ales dupe ce fu­
sese scos de libertoniif, despoţr tot din pos­
tul de subprefect.
Pe lângă aceştia mal erau vr'o zece a­
voeaţi din comună, dar ştil, nu aşa "un
ce", ca Ciuper şi ca Andrin.
Pe la ora zece suprefeetul se scoală
în picioare, bate cu inelul într'un pahar
şi zice, cu un glas plin de emoţie:
- Do'n'lor, şedinţa este deschisă. Fie­
care să'şl spue cuvântul. Primejdia e ma­
re, e mare, care cu toţil o ştim! Şi de
aceea, (tuşeşte şi'şi şterge mustaţile ui­
tându-se în vîrful lor), şi de aceea şe­
dinţa este deschisă. Ghioliţo dragă, să a­
ducă vin pe masă ... şi de aceea ... pri-
[222]
r·
222
INAINTE DE ALEGERI
mejdia fiind mare ... să se ceară CUven_
tul. Do'n'lor, să fie bine înţeles că eu nu
dau cuvântul decât numar la aceia cari
vor să vorbească.
Cocoana Ghioliţa chîeamă pe vătăşel.
Porunci de vin.
Vinul sosi.
Cocoana Ghioliţa ceru cuvântul.
Doctorul afirmă că "şi vinul e contra
microbilor" .
Ghioliţa luă cuvântul,
Tăcere adâncă. Nu s'aude decât gâl­
găitul vinului turnat în marile pahare
de cleştar pe ale cărora dungt lumina
lampil joacă în mici curcubee.
- Domnilor, - începu cocoana Ghio­
liţa, sprijinită pe pumnil încleştaţr, ­
domnilor, e vorba aicl, de politica a mare?
sau de a mică?
- Ba de cea mare, respunse avocatul
[223]
- ��.�----
INAINTE DE ALEGERI 223
Ciupeî, trăgându'şl favoritele în jos şi
sorbind'o din ochi.
- De cea mare ... îngână preşedin-
tele intelimarit, smîcind din cap da-uda,
da-nda, vezi bine, de cea mare .
- De cea mare! strigă telegrafistul
Pricor, nof nu putem înţelege, sigura­
mente, decât pe cea mare.
- Dacă e aşa, reluă cocoana Ghioliţa,
ameţită de succesul el, să ve SpUI eu ce
face hidra despotică a libertonilor, să ve
spui eu că inverteşte misterurl şi le în­
verteşte la întuneric; n'au curaj, el, foş­
tii infamt; el nu vin cu misterurile po­
litici! pe faţă ...
- Si de aceea primejdia fiind mare,
,
zise suprefectul, ducând paharul la gu-
ră, şi de aceea să fim toţI ca unul ...
- Nu mă întrerupe, Niţă l Nu me În­
trerupe! strigă cocoana Ghioliţa, La mij­
loc e mai mult de cât misterurî l Liber­
tonil din plasă s'au unit, şi leaderul lor
[224]
224 INAINTE DE ALEGER1
este în Slatina, fostul director general
al Regiil Tutunurilor, iar sub-leaderul este
la Goruni, fostul deputat al colegiulul
întâl. Si nor, domnilor, (cocoana Ghio-
,
liţa ridică pumnii spre tavan) N eculeş­
teniî, sîntem între două focurt: Slatina
şi Gorunil l
- Intre două focurl? întrebă mirat
intelimarul, deschizând ochit mart şi spe­
riaţl. Da-nda, în da-nda, ce e de făcut?.
Ce e de făcut?.
- Şi de aceea primejdia fiind mare ...
întrerupse subprefectul, tuşind şi pu­
nând mâna pe paharul cu vin ...
- Lasă-mă Niţă l strigă cocoana Ghio­
liţa, amenintându'l cu pumnul. Sîntem în­
tre doue focurt, între leader şi sub-leader,
între Slatina şi Gorunl . " dar ce e şi mal
grozav, domnilor, focul este aci, in mijlo­
cul nostru I ..
- In N ecule chiar? Pînă aci cu mis-
[225]
INAIN1'E DE ALEGERI 225
terele? Întrebă betrânul Andrin, fostul
primar de sub "hidra despo tică" .
- Ei, asta nu credeam, da-nda, zise
preşedintele intelimari'i, smîeind din cap,
da-rida, da-nda ... asta nu credeam, pre
vieata mea, că sînt om bătrân l
- Dar eu crez şi sînt mal mult decât
siguramente, zise telegrafistul Prioor, ridi­
eându-se în sus, şi sînt gata să le sfărîm
basa operaţiunilor!
- Şi eu crez, ba mal mult, sînt con­
vins, cum te vez şi me vezl, strigă fos­
tul arendaş al târgulul din Necule. ElI
crez şi degeaba se miră d-l Andrin. Toc­
mai d-sa, fostul primar al hidreî, s'a gă­
sit să se mire? Eu nu mă mir. Urechile
oposiţiunel sînt chiar aci, Între noi. D-l
Andrin ştie prea bine. O! o! ştie mal
bine ca nOI toţI!
- Protestez! protestez! zise revoltat
betrânul Andrin, ridicând mâna dreaptă
în sus. (Mâna îl tremura). Protestez!
68237. I.
15
[226]
226 INAINTE DE ALEGERI
Lumea me ştie! NicIodată n'am fost Con­
tra guvernuluI! Nici un guvern nu s'a
plâns de mine! Ba mal mult ... sînt gata
. ,
SI acum ...
,
Oocoana Ghioliţa bătu cu paharul în
masă şi 'şI relua cuvântul.
- Domnilor, v'am spus că focul este
chiar aci, în comună! Focul este d'asn.
pra capetelor noastre, ca să zic aşa!
Preşedintele intelimarit tresări; se uită
în sus, şi nevezând nicî-un foc, îngână
de câte-va ori "da-nda, da-nda" şi aduse
la gură un pahar cu vin.
- Domnilor, şi ca să ve dovedesc că
focul este în mijlocul nostru (la mijlo­
cul lor erau patru sticle, mari, cu vin
negru) n'am decât să ve întreb: unde
sînt proprietarii noştri? La misterurt, în
bratele hidreI! Unde sînt cellaltl avo-
, ,
caţI? Unde? Respundeţi-rru t
- In bratele hidreI!
,
- Unde sînt moşneniî ?
[227]
INAINTE DE ALEGERI 227
- In bratele hidreî l
,
- Unde sînt proprietăresele?
- In bratele hidrel !
,
- Unde sînt avooătesele P
,
- In bratele hidreî i
,
- Si ,::tit'i cine învârteste misterurile,
, ., ., ,
aci, In Necule?
- Cine? Cine? intrebara cu toţiI d'o­
dată, repezindu-se în picioare.
- Fostul judecător, fostul infam, fos­
tul bandit, avocatul Panaitescu!
- El va da foc comuneI? mormăi pre­
şedintele inielimarii.
- El? el?. el ? răcni Picior telegrafia­
tul, resturnând o sticlă cu vin pe care
o ridică atât de repede încât un pic de
vin nu se versă. El a aruncat pe pro­
prietarl, pe avocaţi şi pe moşnenl, cu
nevestele lor, în braţele hidret ... El ? EI
bine, domnilor, hotărîţi ce e de făcut, cu
el, si voi face!
,
- Ioane, mal adu patru sticle cu vin,
[228]
228 INAINTE DE ALEGERI
mari, negru, zise suprefectul ridicând
patru degete în sus.
- Acest om trebue desfiinţat de pe
fata pământulut ! strigă cocoana Ghiolita
retezând aerul cu mâna ca şi cum ar' �
învârtit o sabie.
- Desfiinţat sau convertit! zise telegra_
fistul Pricor, aducând mâna, ca şi Cum
ar fi. tras pe cine-va de per. Dar COn­
vertit .. , bine, bine, uite, at;;a ... sigura,
mente ... bine de tot, nu glumă!
- Convertit, mizerabilul! zise docto­
rul de plasă, care pînă acum băuse ne.
contenit. Trebue bine convertit, ciie! a
devenit centrul mierobilor oposanţi.
,
-- Convertit, mişelul mişeilor, zise su­
prefectul, bând al şaptelea pahar cu vin,
- Să'1 convertim, chiar mâne seara,
strigă telegrafi.stul. E invitat la onomas­
tica lut Ilie grecul; sîntem cu totit in-
, ,
vitaţl ; să merzem cu totiî si să'l prin-
, LJ , ,
c1em, siguramente, la un adică politic, şi
[229]
INAINTE DE ALEGERI 229
pac, trosc, pleosc, pac, pînă rom con­
rerti la pământ !
Aşa le vorbi Pricor telegrafistul a că­
reia mânie nu era întrecută decât cl e
furia ooooanel Ghiolita. Şi se scărpină
în palma dreaptă, strigând:
-Ah! ah! aaaah! de ce nu este aci,
fostul infam, fostul bandit, să'} conver­
tesc dintr'o singu rit palmă!
- Prea bine să'l convertim, zise fostul
arendaş al târguluî din Necule, să'} con­
vertim, dar dacă e vorba să vorbim de
politica a mare, etl cum remâr ? Cum re­
mâl, eti, cu târgul arendat, în socoteala
mea, d-lut preşedinte al interimari:i? Cât
pterz eu? Si de ce să plerz când sînt
, '
cu ar nostri si mă dau de mânl si de
, � ,
picioare d-lul Niţă şi d-lul Guvern?
Vreau să �titl, unde e hidra despotică şi
unde nu este? Cariera mea de june Uner
este sdrobită de fostul primar, de prea
iubitul şi prea venerabilul d-l preşedinte,
[230]
230 INAINTE DE ALEGERI
aci de faţă, dupe cum la Slatina se gă­
seşte sluji înaintea lcaderulut opus, fostul
director general al tutunurilor. Eu în
politică ştiU aşa: una şi cu una fac doue !
Bob numărat: D-I Niţă e zapciu > Este!
Doctorul, e doctorul plăşil? Este! Pri­
cor, are poşta? Are! Ciupeiu este la fa­
vorurl ? Este! D-I A ndrin este avocat Ri
fiu-seu ajutor de jude ? Este! Şi eu ? .'.
păgubaş de tîrg! Cum s'o învărtesc.> Ba
nu zeu, cum s'o mal îuvârtesc ?
Si isprăvind acest discurs, fostul a-
,
rendaş al târgulul, abia stăpînindu-şî mâ-
nia, puse mâna pe pălărre.
Betrânul Andrin se făcuse mic şi 'sI
. ,
ştergea sudoarea de pe fruntea sa gal­
benă şi zbîrcită,
Preşedintele intelimari't, arendaşul tîr­
gulut, îngâna: "da-nda, nda-nda", uitân­
du-se la unghit.
Cocoana Ghioala deschise gura de mal
multe-ori ca să vorbească şi o închise,
I
-----'- _p' __ l
[231]
--
INAINTE DE ALEGERI 231
serişnind din dintr, neştiind cum să în­
ceapă.
Doctorul morrnoi, înghiţind un pahar
de vin -" ... microbiI oposiţiel plutesc în
aer şi chiar aci, în casa d-lul suprefect,
cu miriadele de milioane".
Avocatul Ciupel se întinse de favorite
şi remâind, cu un fir negru şi lung,
printre degete, îl suflă, uitându-se dupe
el cum se clătena în aer.
Suprefectul tuşi de câte-va orr, apoî
luă euvântul :
- EI, tinereţe! tinereţe! Să vede că
estt tînăr. Zis'am nof că nu veî avea
,
târgul P Il vel avea! Il vei avea, şi d-l
preşedinte al interimarif va fi ales pri­
mar. Dă dumnealtt� (şi arătă pe preşe­
dinte), dăm şi noi (şi se arătă pe el).
- Aşa da, zise entusiasmat fostul a­
rendaş al târgului.
- Aşa da, nda-nda, îngână intelimarui,
dă dumnealui (şi Întinse degetul arătă-
I
l �
.. "
. ,,�-
[232]
232 INAINTE DE ALEGERI
tor asupra suprefectuluI), dăm şi noj
(şi îşI întoarse degetul drept în mijlocul
pîeptulul). Da-nda ... dăm şi nOI!
Pacea se făcu. Entusiasmul se ridictt
din nou.
- Şi de aceea primejdia fiind mare,
începu iar subprefectul, ameţit de vin şi
de succesul diplomaţiil sale, primejdia
fiind mare ... care cu totiî o stim ... să
, ,
ne unim, şi mâne, chiar mâne seară,
să'l convertim pe fostul infam!
- Merită. convertire, zise avocatul Ciu­
pef privind în ochii cocoaneî Ghioliţa,
căci înverteşte mal mult decât mistere
politice. Dacă aţl şti, cocoană Ghioliţo şi
d-le Niţă ! Dacă atl sti ... l'atî nimici cu
, , ,
desăvîrşire de pe faţa pământuluî l
- Ce? strigă Ghiolita rosindu-se ca
, ,
para foculuf, căct ştia dumneaei ceva.
Ce, ci-le Ciupel? Spune el-le Ciupel, spu-
[233]
INAINTE DE ALEGERI 233
ne îndată că me perdett, pe loc, în ochiI
d-voastră a tuturor!
- Spune Ciupeî, îţ'f ordon să spuî, se
resti d-l Niţă suprefeetul, vărsând d'a­
lungul mesei un pahar cu vin. fu ordon
,
Ciupeî, şi eu, când e primejdie şi ordon,
trebue să te SUpUI ... chiar dacă ti-as
, ,
ordona să nu, tot să da! Asa sunt eu ...
,
când ordon, ordon!
Suprefectul tăcu, Trânti pumnii pe
masă, vărsând un alt pahar cu vin.
ToţI încremeniră cu ochil la Ciupel.
- A scornit vorba de amor, răspunse
CiupeI privind în jos. De, nu Ştitl ce,
nu stiu ce fel ... amor ... respingere ...
,
gelosie ... el ... cocoana Ghioliţa ...
- Cum? strigă cocoana Ghioliţa. Să
se ridice e-el pînă la mi-ine ?
Şi, dupe ce'şî muşcă degetele, începu
să plângă şi se repezi la gâtuI suprefec­
tului.
- Ascultă Niţă... ascultă Niţi,)or ...
[234]
234 INAINTE DE ALEGERI
dacă poţI ... răzbună-mă Niţă ! ... rezbn,
nă-me Nîţişor !
Cocoaneî Ghioliţiî îI veni reu.
Suprefectul şi avocatul Ciupei o du.
seră pe mânî ; ea zvîcni din mânt şi din
picioare, şi strigă: "rezbunare! rezbu.
nare!" ca si cum ar fi dat chiote, desi
, , ,
şi ea şi ceflalţî, erau convinşt ca Ieşi.
nase.
Suprefectul şi avocatul Ciupel o lun.
giră în pat, în camera de culcare.
Ghioliţa zvîcnia mereu, când din mânt,
când din picioare.
- Trebue să'I scoatem corsetul, ziss
avocatul Ciupel d-lul suprefect.
- Eu nu me pricep, răspunse incur­
cat suprefectul, tuşind de câte-va ori ...
dar primejdia fiind mare ... care cu toţiI
o ştim ... dacă te pricepi tu, dragă Ciu-
pel me îndatorezr ... primejdia fiind
mare .
[235]
INAINTE DE ALEGERI
:235
Avocatul Ciupet se plecă la pieptul
cocoanel Ghioliţa, un plept tînăr şi tare.
Suprefectul, convins că el, un om
bine crescut, nu trebue să lase aduna­
rea, şi mai ştiind că Ghioliţa leşină cam
des, lăsă pe Ciupef s'o îngrijească �i
trecu în salon.
Cum îl văzură cu toţiî jurară că vor
răzbuna pe cocoana Ghioliţa.
Avocatul Ciupet veni şi el vesel, �i le
spuse:
- FiţI pe pace; e mal bine; a des­
chis ochit ; ne-a poruncit s'o răzbunămţ
- S'o rezbunăm, da-nda, s'o răzbu­
năm! zise intelimarttl, aducendu-şî aminte
că odinioară a văzut pe cocoana Ghio­
lita plimbându-se pe lună cu "fostul­
infam" si cântând "doi ochî am iubit
,
într'a-mea vieată".
,
- S'o rezbunăm l mormăi avocatul
Andrin, aducându'şt aminte că, trecând
[236]
23G
INAINTE DE ALEGERI
---.
prin zăvoiul de pe malul Oltulul, auzise
un "ah" şi un sărutat, şi, pândind în
capul zăvoiulul, văzuse, cu ochii IUl, mar
întâl pe "fostul-infam" şi apol pe cocoana
Ghioliţa.
- S'o răzbunăm ! zise doctorul, adu­
cendu-şl aminte că, acum câte-va Iunt,
d-l Niţă nu era acasă; că, el, era la co­
coana Ghioliţa; că, lua cafeaua sub mar­
ehiză ; că, se trata contra microbilor cu
rom, dupe sistemul seu ; că, a rămas stă­
pîn pe sticla cu rom; şi că "fostul­
infam" s'a plimbat cu cocoana Ghioliţa;
şi că tratându-se prea mult contra, mi­
crobilor, a adormit cu capul pe masă;
şi că, dăşteptându-se, n'a mal văzut nicI
pe "fostul-infam" nict pe cocoana Gliio­
liţa.
- S'o 1·ăzbunum ... îngânară vr'o doi,
ameţiţI, cu ochit roşit şi cu mustăţile
ude de vin.
-- Ve mulţumesc. Vez cât iubiţl pe ne-
[237]
JNAINTE DE ALEGERI 237
vasta mea, pe acest ânger, care cu totiI
,
o ştiţI. Şi acum,jurând, şi primejdia fiind
mare, să închinăm!
Erati la al optulea rînd de patru sticle
cu vin negru. S'apoî alt rînd, şi altul ...
Închinară pentru guvern, pentru pre­
fect, pentru suprefect şi pentru cocoana
Ghioliţa.
- Aicl sunt de pălere, zise intelimu1"ul,
da-uda, ca pentru una ca iubita noa stă,
cocoana Giol-Ghiol-Ghioliţa, să închinăm
de treî oli.
După ce închinară de tref-orî, supre­
fectul ordonă avocatului Ciupeî, abia miş­
când limba în gură:
- Ordon OiupeI, ca aaamic si ca frat-te,
,
ordon . .. vezf şi du-te... afll1... care
cu toţii o ştiţI... vezl şi du-te ca s'o
vezi ... cum?. primejdia fiind mare ...
dacă Ghiol-Ghiolita este bine ... care cu
,
totil ... îtI ordon ca aaa-mic si ca fra-a-te.
" ,
Si când, eu, eu Nită Oandel, ordon ...
, ,
[238]
238 IN AINTE DE AL EGER[
s'ascultaţî , .. să te duci chiar dacă .
chiar dacă ţiaş zice să nu, tot să da .
când ordon, ordon !
Suprefectulut i se muleară picioarele
şi căzu pe scaun.
Avocatul Ciupeî înghiţi un pahar de
vin, îşI netezi favoritele surîzând, şi res­
punse:
- Când ordonl, dota d-le Niţă, chiar
să nu, eă tot da. Când ordorn, or­
donl !
- Când cine-va, cine-va ascultă ...
bâjbâi suprefectul, voind să se scoale
dupe se-aun şi neizbutind ... cine-va as­
scultă ca tine, ca tine ajunge ... adică­
tele ... ajunge departe ...
Avocatul Ciupet se duse, închizând
binişor uşa salonului.
D'acum încolo nicf unul nu se mal
ridică de pe scaun.
Un vătăşel, dupe ce d-l suprefect îi
[239]
-�-.-,
INAINTE DE ALEGERI 239
zisese "îţi ordon", arătându-'! sticlele,
turnă necontenit vin în pahare.
Vorbian totî odată.
,
Doctorul susţinea teoria microbilor.
lăudând vinul ca cel mal bun "anti-anti­
antidot contra microbilor cad plutesc
în aer, iii ... uite-aşa, cu miliardele de
milioane, chiar în casa d-lul suprefect".
Bătrânul Andrin zicea mereu: "trăească
guvernul ! acest guvern care, nu se ohtea­
mă nicî aşa, niet aşa, ci alt - fel cum am
auzit eu ... nu că e de ruşine ... da uite,
îmî umblă prin gură şi nu pot să sput".
Intelimarul: "Eu primar, domle Niţă, da­
nda, şi panc toţI libertoniî la dubă, da­
nda".
Telegrafistul Pricor şi suprefectul se
restian unul la altul, deşi erau de ace­
eaşI părere şi chiar cu aceleaşi cuvinte:
"fostul-infam, convertit, convertit fostul
bandit, trosc, pleosc, trosc, trosc, con­
vertit la pământ".
[240]
2-10
INAINTE DE ALEGERI
-,
I
Xlasa cenuşie, brodată de eocoana Ohio­
liţa cu galben, roşu şi albastru, leoarcă
ele vi n.
Dupe o jumătate ele ceas apăru si a-
,
vocatul Ciupeî, cu ochii umezr, cu obrajiI
rumeni, şi aşezându-se lîngă d-l Niţa îl
zise:
-- Să n'ar nici-o grije. Doarme ...
doarme ca un copilaş!
- Bravo Ciupeî, răspunse suprefectul,
legănându-şl capul, la dreapta, la stînga,
înainte şi îndărăt. Vin să te sărut CiupeI,
văz văz că ... văz că'mî ... vez că 'mî
esti acum văz că'ml estI amic! ..
, ,
Suprefectul, dupe ce se izbi în nas,
voind Să'Şl şteargă lăerîmile de bucurie,
sărută pe Ciupef.
Intelimarul adormise cu capul pe masă
şi sforăia; betrânul Andrin se izbia cu
capul în plept ; fostul arendaş al târgu-
[241]
INAIN'J'E DE ,\LEGERI 2H
ju), răsturnat pe o canapea, scuipa scru­
mul ţigareteî căel o băgase cu focul în
gură.
Doctorul, cu capul pe masă, cu ochit
înohişf, mormăia : "microbI, microbism,
materialism, şi chiar Dumnezeu este un
imens microb, compus iiiii ... din mili­
arde de milioane de microbr, de aceea
este infinit, etern şi pretutindenI".
Numai Pricor şi Ciupel se ţineau
bine.
SuprefecLul bea încă şi da să vor­
bească.
- Să'l convertim, chiar mâne seară, la
masa greculur, zise Pricor.
- Da, respunse Ciupel, înghiţind un
pahar cu vin.
- Eu, eu, ingână suprefectnl ... În­
vârtind capul ca şi cum ar fi fost un
bulgăre de pământ înfipt într'un vîrf de
nuea ... eu nu ... nu pot ... nu pot ni­
mic decât ... decât să'I Ieaă cail ... cai)
16
[242]
242 INAIN'rg DE ALEGERI
de re ... de rechi ... de rechiziţie, pen­
tru mane ... manevre ...
- Bravo, d-le Niţă, bravo idee!
- Eu ... eu nu pot... ea suprefect
care. .. care se... care se respeotn ...
nu pot nimic decât ... decât şi. " şi să'l
pUI de pa .. , de pază noaptea ... in co ...
în comună ...
- Bravo, d-le Niţă, bravo idee!
- Eu ... eu ... eu nu pot nimic ca
supre .. , suprefect decât să'I... mătur
din ... din co ...
- Din comună ... răspunseră cellalţi
dot.
_ Da ... şopti suprefectul, şi ne mal
izbutind să slomnească ceva, arată cu mâ­
na d'alungul pteptuluî, închizând ochiî,
- Il arde, şopti Pricor.
- Il arde, răspunse încet Ciupeî,
- D-le Niţă, să ve punem pe canapea?
Suprcfectul dădu din cap.
il
[243]
INAlNTE DE ALEGERI 243
Pricor şi cu Oiupel îl lungiră pe o
canapea.
Suprefectui deschise ochii stinşi, căs­
că gura, dar nu putu să mal spue ni­
mic.
- Să'I convertim?
Suprefectui dădu din cap.
- Pe fostul-infam ...
Suprefectul dădu din cap.
- Chiar mâne seară ...
Suprefectul dădu din cap �i închise
ochil.
Toţi adormiră.
Unii pufue, alţil horeăe.
E trei noaptea.
Afară s'aud sterjariî, unul dupe altul:
"cine'} acolooo ? cine'I acolooo ? .. "
A-treia-zi, de dimineaţă, s'a răspîndit
zvonul în sat, că fostul judecător, avo­
catul Panaitescu, "a mâncat o sfîntă de
[244]
INAINTE DE ALEGERI
bătae, sar' cu moartea, din care nu se
ştie d'a scăpa".
Fostul-judecător este n fostul-infam " .
L'au convertit!
P. S. - Abia s'au sfirsit alegerile. Ne­
culeştenit simţiau încă gustul banche­
tuluI d-luî Niţă Candel, suprefectul plă­
sil Dumbrăvile, si o veste tristă înfioră
, ,
pe întregul partid din localitate: SI)
schimba guvernul!
Suprefectul trist; doctorul se tratează
şi mai straşnic contra microbilor; avo­
catul CiupeI a mai rărit'o de pe la co­
coana Ghioliţa ; preşedintele inielimare;
oftează îngânând : "da-nda-nda-da ... "
betrânul Andrin se întreabă dacă vr'un
guvern s'a plâns de prinţipurile lui po­
litice; Pricor telegrafistul bate mereu,
din ordinul d-luî Nită Candel, si întreabă
,
pe prefectul Coliban despre nouile mis­
tere politice.
[245]
INAINTE DE ALEGERI 24-5
c
...
Vestea că guvernul - care nu era
nic't aşa, nic't aşa, (nu că era de ruşine)
- cade, a spulberat întreaga clădire po­
litică a Neculeştenilor. Nu se mal în­
trunesc. Abia se ved câte dof, cel mult
câte trel. Si so uită lung unul la altul,
,
si dau din cap, si 'sI zic:
, , ,
Asa e?
,
Da, uda-da ...
Nu 'ţi-am spus? .,.
Ce?
Stii d-ta ...
,
- El, da ... aşa o !
Si pînă nu s'a combinat noul guvern,
,
Neculestenil n'au vorbit decât din oclu
,
si cu monosilabc.
,
Bucuria partidului a ajuns la culme
când a aflat că Lărânu! a luat în mână
Ircnele guvernuluf. In mijlocul întregu­
lUI partid, opt şi cu supreteetul nouc,
Andrin a strigat:
- Tot el sireacul t Ce libertate, ee Con-
[246]
ii
"
I
246 INAINTE DE ALEGERI
stituţie! Nu vrea să �tie el de flea.
curtl
Când însă sireacul a fost înlocuit de
conceniraţt, un noii fior a străbătut Dum­
brăvile. Si Nită Candel, scos de noul
, ,
guvern, a zis trist, dar cu drept cuvent.:
- Înţeleg să oază guvernele, dar co
aii cu suprefeeţif ?
Si preşedintele inielimaret, gonit de la
, .
primărie, de noul suprefect, tot ceva cam
af>a nu înţelegea ... da-nda ...
, ,
[247]
SOI\COVA
[250]
250
SORCOVA
Nu se pomeni a nicî gură de om, nier
lătrat de câne.
Aşa an non, aşa Sân-Vasile, să'I hă­
răzească Domnul vrăjmaşilor noştri, Că
si d'al avea tufă în bătătură, uitr si
, , .,
de topor, te dat cât mal afund în pIa­
părnă, îţI răstornî toate ţoalele în spi­
nare, �i tot ghleaţă remâl din tălpt pînă
la creştet.
Taraful lăutarilor, al lut Sotir Ciupitul,
ţambalagiul Olănitel, impodobise elin pre­
ziuă un cap de porc cu tibet conabin si
,
albastru, cu busuioc si cu cerceî rosiI
, ,
în amândoue urechile, şi mi'! vîrîse, în
dinţit rînjiţl, un trandafir umplut cu to­
cătură rumenă.
ToţI aşteptau să vază astă grozavă
"Vasilcă," şi nimenl n'o mal vedea, de
si trecuseră ca la tret ceasuri de când
,
se luminase de ziuă.
Nu se pomenia nicî de sorcovăeală,
dupe cum s'ar fi cuvenit do la moşt de
..
[251]
SORCOVA
251
la stremoşr. Ţi se prindea pleoapă de
pleoapă, nare ele nare, falcă de falcă,
degera oul în găină, de ger ce se por­
nise.
- N'am putea, duce l'alde biata Bălasa
ceva curmee de viţa şi vreascun uju­
jite? zicea mama Arghiriţa feteî-marr co
învârtia mămăliga între genuchî şi se
ştergea la ochr din pricina fumuluî. Biata
Bălaşa l o fi amorţit cu copil cu tot! Să­
racă lipită, bolnavă că nu se mal poate
tîrî, văduvă, cu copilul gol puşcă, pe aşa
cătea de vreme nu stiu, zeu, de si-o mal
, , ,
înnoda zilele. Scoală, Irino mamă, pune
pe tine cojoaca ta şi dulama mea, şi du-te
de vezt îl abureşte coşul a fum?
Irina lăsă făcăleţul în mâna mă-set, se
strecură pe prispa din jurul pereţilor
pînă la spatele case]', apoi se întoarse
într'un suflet, in tindă, se scutură de 0-
met şi sări pe vatră.
- Nu e, mamă, nu e fum, nu o nimic;
[252]
252
SORCOVA
geamurile inghreţate tun, cu frunze ge­
ruite, de nu le-al răzui niel cu custura.
- Grăbeşte, Irină, să'I duct ceva gă­
teje, niţică mămăligă şi ceva fiertură;
să le aprinzf focul cum el şti, să le pur
masa c'or fi flămînzit; şi o mai mare
păcatul să ştiI pe femee cu copilaşul ăla
pocăltit şi degerat la o zi aşa de mare!
IL
Zăpada î'f petrunsese în tindă; ventul
î'f cânta prin crăpăturile uşiî par'c'ar fi
vuit în duba mare; şi Bălaşa era în­
tinsă în pat, învelită c'o plapămă vechiă,
soioasă şi ciuruită cu găurt prin cari
eşiau ghiomotoacele de lână neag-ră. Pe
picioare îşI trântise doue scovergl'. La
sîn îşI ghemui se copilul îmbrăcat cu
nişte zdrenţe de pantaloni, c'o scurtei­
cuţă blănită, şi încins pe la mijloc c'o
basma roşie. Chipul el, gălbejit de boală
şi de sărăcie, începuse a da în vînet ;
[253]
SORCOVA
253
ochi], pironiţi asupra copiluluî, perdu­
seră luciul vieteî ca Fii cum i-ar fi răzuit
, ,
c'o gresie.
- Mamă, mi-e frig lângă tine, tu eşu
prea rece, îngână copilul dârdâind, lasă­
mă se mă dau jos.
- Bine, Nică, fă cum vrel, şopti Bălaşa.
Câte- va Iăcrîrnî îl umezire ochii el useatr.
- Mamă, mie mi-e frig când stau în
casă, adăogă copilul trăgendu'şi cizmele,
mal: bine ar fi se mă duc cu sorcova.
Soba nu s'a desmortit de tre; zile, si eu
, ,
am merişor şi busuioc uscat, pot să'mf
fac o sorcovă, dacă nu am una de târg
cu florl şi cu beteală ; şi poate să viu
cu parale: am să 'ţI cumpăr pâne caldă.
Aicl e frig, mamă, vreau să mă duc!
Si el care înghiţia în sec, de foame,
, ,
nu'I venia să spue drept, - deşi abia
era de şase anî, - căct simţia pe mă-sa
bolnavii greu, şi tot zadarnic ar fi fost
s'o mal: mâhneaseă şi el cu foamea lul.
[254]
254
SORUOVA
....
Du-te, răspunse Bălaşa, închizend
ochif. Ştill eu ce te mână pe tine, dragul
mame), ştiu eu, numar Dumnezeu nu
ştie! Să te sărut o dată înainte d'a pleca.
- De ce să me săruţt, mamă, înainte
d'a pleca?
- Ca să'ţi fie cu noroc, ca să câştigI
parale, ca să te primească cu bine la
casă de oamenl.
Şi dupe ce'l sărută pe frunte, pe obrajt
şi pe ochî, copilul se uită lung în faţa el.
- Mamă, dar gura ta este de ghleaţă?
Altă-dată când mă sărutat me încălzial,
acum par'că mi-ai bătut doue piroane de
ghîeaţă în amândot ochii.
Si văzând că mă-sa si-a luat fata în
, "l',
mânl, o socoti mîhnită de vorbele lui,
se repezi la gâtul ei, o mângâe uşor pe
tîmple, şi'I strigă c'un glas între rîs şi
plâns:
- Vref să te sorcovăesc? Aşa cum
m'ar învăţat tu mamă? . ; "Tare ca ferul,
[255]
SOROOVA
255
iute ca oţelul ... " Nu vre'f? _ .. "Să înflo­
reştl, să mărgăreştr! .. " Nu zic bine?.
"Ca un măr, ca un per! .. "
Bălaşa, dupe ce zgârci de trei-patru
orl din mânl şi din picioare, îşI veni în
simtire ca dintr'un somn adînc.
,
Nică era la gâtul el, şi începuse a'şl
îngâna vorbele cu plânsul.
- Nu zic bine mamă? De ce nu mă
asculţI? "Ca un fir de trandafir, tare ca
peatra, iute ca săgeata." Mal sărută-mă
o dată c'am se'ţi aduc pâne caldă de la
Iane brutarul.
Il sărută. Par'că buzele i se În căl­
ziseră Într'un zbucium de vieaţă fără
nădejde. Nică dupe ce o bătu pe frunte
cu mănuchiul de merişor şi de busuioc,
plecă îndesându-Işl căciula pe urechî.
Când copilul eşi afară din tindă, îl
săg etă erivăţul care te orbia şi'ţI inneca
răsuflarea, Cercă se facă un pas din prag,
şi nu vezu înaintea ochilor. O pală
[256]
256
SORCOVA
groasă de zăpadă îl izbi peste ochr. In a­
cea frământare cumplită, un singur gând
îl licări în mintea lui de copil: "vreau
să aduc pâne caldă mamer, pâne caldă
de la Iane brutarul!"
Si intră în zăpadă pînă în bren. Să
,
opri încremenit. Auzise ceva. Il striga
cineva? Auzise bine numele lui. Vântul
se fi fost? Şi vântul era rece, şi glasul
care'l chîemase fusese cald. Ca �i vântu]
se perduse în depărtare deşi venise de
N· ă 1 N· ă 1 " E ? S·
aproape. " 10 ... lC. . . ar., 1 a-
cest glas, care eşia ca de supt o copae
răsturnată, era slab, năbuşit, tăleat de
tuse, bolborosit într'o hîrîeală care'l în­
ghîeţă pînă la măduva oaselor.
- E mama! şopti copilul elănţănind,
şi se repezi la uşe. Pe când se lupta să
deschiză uşea cu mâna stîngă, CăCI cu
dreapta strângea cât putea sorcova de
merişor, eacă şi Irina, a mamei Arghiriţa,
cu un maldăr de găteje şi de viţă uscată.
[257]
SORCOVA
257
17
- Mama, dadă Irină, cere apă, deş­
ehide'mr, deşehidc'ml l
Când intrară în casă, biată Bălasa se
,
dusese pe lumea ailal tă, Plapăma şi velin­
ţele căzuseră jos. O mână '1 odilmia pe
D
pîept, ear cealaltă încremenise înfiptă
I în aşternut. Cu ochit, pe jumătate închişt
părea C�t'ŞI caută copilul la sîn. Gura el
căscată, o pată neagră ca întunericul, şi,
tot ca întunericul, fără fund.
- Dadă Irină, vrea apă, să'I dăm apă,
darlă Irină! Ingână bietul copil, căutând
I prin odae cana cu apă.
Dada Irina, în loc sa'l asculte, îl luă în
braţe şi se repezi cu el pe uşă afară.
Când îl duse l'alde Arghiriţa, şi dădu
de căldură, Nică îmbrăţişă soba, închise
ochii şi zise, încetinel şi dulce:
1 - Dadă Irină, să facI şi mameî foc, că
! mult e bine la căldură!
i Apol băgând de seamă cum şoptiau de
" taînio, Irina cu mama Arghirita care
J "'37 I.
[258]
258
SORCOVA
I
I I
1/
! !
adusese ş'o lumînărică de ceară ga1benă,
întrebă cu binisorul:
,
- Da, ee să Iael, dadă Irino, cu lumi­
narea?
- Să duc la mă-ta foc, lele, îl res­
punse Irina.
- Şi eu, dupe ce m'ot încălzi, me duc
cu Sorcova, să'I aduc pâne caldă, mor­
măi copilul, aţipit lînga sobă, strângend
necontenit, în mâna dreaptă, mănuchln]
de merişor şi de busuioc.
Dar pe când Arghiriţa vorbia ceva mar
tare cu fie-sa, socotind că copilul ador­
mise, Nică deschise sperios ochil sei al­
baştri, înecaţl în lăerîmf, sări de lîngă so­
bă şi strigă, neputându'şî stăpâni plânsul:
- Dadă Irină, nu vreau s'o daţI po­
pif ! .. De ce s'o bage în groapă? .. Mama
e a mea, nu e a popiI! .. Nu vreau să'I
dea tărână în ocht . '. N'a făcut nimic. " I
,
Dacă e săracă când m'ot face mare o
. __ .�!l fie bogată O să'I cumpăr scurtei că, I
[259]
SORCOVA
259
rochiă şi şor] ... Să nu mî-o daţi po­
pii! .' Nu s'a dus la biserică c'a fost
bolnavă, da dă lrină... dumneata stil
,
cum se ducea înainte ... dumniata ştiî. ..
Abia dupe multe făgăduell se linişti,
se culcă d'a curmezişul patulul de lîngă
sobă" şi adormi oftânc1, nevoind să mă­
nânce decât "odată cu mama".
A-doua-zi toate 'I-au fost d'a surda.
S'a rugat, a plâns, a ţipat, că popa n'a
voit să'l asculte. Pe mă-sa aă pornit'o cu
picioarele înainte. Degeaba le-a zis tu­
turor: "hlsaţI-o barim pînă s'o muia cur­
tea biserioit!" auzind că pământul de
groapă e tare ca osul.
Si toată lumea i s'a părut rea d'atuner
,
incolo, mai ales părintele Tudor. Si din
,
mâna popil, multă vreme, n'a luat nicl
preseură, nicl artos,
-:...Ear mama Arghiriţa, în loc d'o fată,
avu o fată s'un băeat.
,
[263]
1
'1
DE AZI SI DE DEMULT
,
In ziua de Craciun treceam prin gră­
dina Icoanei.
Tăcere şi cărărl albe cotite pe dupe
copacI fumuril. In spatele meu cine-va
îşI suflă zgomotos nasul. Un stol de vră­
biI, speriat, se împrăştie în toate părţile.
Era omul cu chIef, ca la o zi mare. Un
bătrân, cu nasul roşu adus în barba lui
albă. Vorbea singur. M'am dat la o parte.
S'a dus bombănind: "el, vieaţă grea, an)'
grel .. ," Un glas blând. Simţit că e om
bun.
In faţa mea, lunga faţadă, albă şi pi-
[264]
264 DE AZI �I DE DEMULT
torească, a Şcolit Centrale. La fereas­
tra din mijloc, o fetiţă, în rochie fumn,
rie, cu capul rezemat de geam, privia,
In nişte zidurf mari, un cap mic şi fru­
mos. .. Şi o batistă îl trecu pe la OChi.
Iacă o fiintă fară copilărie. Cine stie de
, ,
unde-a fi? In orăşelul el, veselie ... co­
piii fericiţi... ea, închisă, singură şi
tristă.
Plecat, cu ochil în jos, mânând înainte
acel tablou simplu şi simpatic. E de mi­
rare câtă energie se perde în căutarea
subiectelor. Mal ales cu pictori! nu mă
împac. Frumosul, naivul şi simpaticul,
pretutindeni. Orl-unde îţI întorct cchir,
umbră, lumină, formă, vibrând de far­
mec şi de simpatie. Pe Grigorescu toate
l'au emoţionat. Eacă un poet. Din pân­
zile lui, de o elocinţa uimitoare, poţI să'!
reeonstitul întreaga vieaţă, notând precis
ce a simţit pe toate cărările şi prin toate
orăşelile pe unde s'a oprit câte-va zile,
:1
[265]
DE AZl ŞI DE DEMULT 265
câte-va ore. Intre acest tablou şi maes­
tru o apropiere aşa de mare, că începu
să mi se pară nu cum îl văzusem, ci cum
l'ar fi prins el în cadru, uşurel, poetic,
într'o lumină limpede şi tremurătoare.
- ,,0 fi sugiţând". Un ve chiu gând care
tresări din impresiile şi credinţele eopi­
lăriiî.
- Cum ar fi mai frumos? Cu batista
la ochii sau cu privirea neclintită asu­
pra unei lumi depărtate şi fericite? Şi
jos cuvintele: "în ziua de erăciun".
Pe strada Polonă, nimenî, Pomi încăr­
caţl de zăpada. în apropierea unor case
mart, o tigăncuşe gluemuită într'un pal­
ton, veohiu, cu buzunarele scoase afară.
Crezul că e bolnavă. Trecut drumul.
Mânca un codru de pâne albă, şi Întin­
dea, cu poftă, de nişte costiţe de porc.
In fata ei un eâne gras si curat. Un
, ,
danez şoriciti, O privea. Ou ochii <lupe
friptură.
[266]
ti
266 DE AZI ŞI DE DEMULT
Frumoasa lui zgardă dovedea că e
un . .. bogătas... Si ce lacom! ..
, ,
Fulgit de zăpadă cad liniştiţr, Cânele
se uită, îi scânteiază ochii. Are aerul
d'at zice: "bre! ce lucruri bune mă­
nânoî tu!"
- Nu ţi-e frig ?
O întreb al eu.
-Tu ...
,
- Nu ti-e frică de câne?
,
-1'u ...
- Dacă 'ţi-o lua friptura?
- POl, slujnica lul mi-a dat'o.
- Ce-o fi vrând el?
- Carne. Oase, nu vrea oase, că i-am
dat oase.
Fetiţa, murdară, ghfemuită, mestecând
repede. Cânele, gras, mând ru, stând pe
picioarele de dindărăt, Un bogat care
râvnia la un sărac.
- Fetiţo, vreî un franc?
- Un franc .. ?
[267]
I
t.r
DE AZI ŞI DE DEMULT
267
',1
I
II
Ce ocht marl �i frumoşi!
- Un franc.
- Hî-hî. '.
NU-I venea să crează. Si binisor, cu o
, ,
mişcare furişe, îl luă, îl puse în podul
palmel, intorcăndu-l şi p'o parte şi pe
alta. In mâna el neagră, moneda ca o
lumină albă.
Abia făcut câţi-va paşl şi auzif :
- Na, na si tie!
, ,
'MI 'ntorsei capul. Aruncase eânelul o
bucăţică de carne.
Fetiţa deschise pumnul, privi din nou
la franc, începu să riză, se sculă si o
,
rupse la fugă, dând chiote. Cânele se
uită lung dupe mine şi începu să urle.
Ce curios! Era aşa de limpede ce spu­
nea el: "tu mi-ar gonit'o ... de ce mi-al
gonit'o P .. "
La sărbătorile mar]' simţim nevoia d'a
şti lumea copiilor fericită, cel puţin a­
ceastă lume inocentă �i pură încă. In-
[268]
r rt
268 DE AZI �I DE DEMULT
chipuiţi-ve un copil înfomat şi tremu­
rând în ziua de crăciun ... E ceva mal
dureros?
Nu e de loc fantesie. MI-aduc foarte
bine aminte de acum 27 de anl. Poate
timpul, ca o perspectivă a impresiilor
noastre, să ne poetiseze copilăria, dar nu
o schimbă în adevăratul el fond, Dure­
rile şi fericirile, rernân durerl şi fericirt,
ori-cât s'ar afunda în timp ca într'o ceaţă
din ce în ce mal deasă şi mal depărtată.
Sărbătorile Orăciunulul sînt cele mal
marî pentru copil. Moş-ajunul, colindele,
steaua, pluguşorul, vicleimul, sorcova ...
care din nol, cel din mulţimea de jos,
nu păstrăm neşterse ernoţiunl de traista
moş-ajunuluî şi de ramura cu trandaflrt
de hârtie?
Cârdurile de moş-ajun se rânduiau do
mal nainte.
Cea mal bună faţă de pernă era a" mea.
O traistă, cât mine de mare, în care me
,
"-4"
[269]
DE AZI ŞI DE DEMULT 269
împedieam O noapte întreagă, tremurând,
suflând necontenit în mânele Inghleţate.
Ce fericire într'o suferintă reală!
,
Surorile împletiau zorit la eiorapî, la
târlict si mânusl. Toate trebuiau să fie
, ,
gata. Ele simţiau un fel de mândrie ca
fratele lor să se ducă departe, departe,
cu cârdurile, şi a-doua-zi să le spue toc­
ma); pe unde a colindat.
Par'că mă vez în acel an în care n'am
avut noroc.
M'am culcat de vreme ca să me scol
la mlezul noptil. Am închis ochiî dar
n'am adormit. Ce emotiune l Aveam eiz-
,
me nout. Nu le pusesem pînă atunci.
Traista în eul, băţul dupe uşe, căciula
la eăpătâiu. Şi căciula era nouă. ImI tî­
câia inima, aşteptând pe Bănică cu to­
varăşil. Am răbdat cât am răbdat în pla­
pămă, dar n'am mal putut. MulţI poate
nu vett fi stiind ce va să zică mos-aiun
, , , tJ
la 8 anl, ba încă cu cizme noul ...
[270]
270 DE AZI ŞI DE DEMUL'r
- Me îmbrac mamă ... vine Bănică l
El era şeful. Voinic, îndrăsne] şi de
14 anl. Ell cel mal mic din ceata de
şeapte inşt.
Mama somnoroasă îml răspunse ne-
căjită:
- Dorml aci, mal e pîn' la mtezul
nopţii.
- Mamă, vine Bănică!
Insfîrşit, să me îmbrace. Aprinse lumî­
narea. Pe geamurI frunze albe şi groase.
Afară ger. Trăsei repede pantalonil. In­
traî într'un spenter de lână albastră, apoi
într'o scurteîoă blănită cu oae. Me în­
cinse cu o basma roşie. Oizmele! Ciz­
mele nu intrau. Ou picioarele în sus, şi
trage, şi trage, şi luptă, pînă când mama
rămase c'o urechie în mână. PlângI eti,
rîzî mama. Până n'a cusut urechia ciz­
mei n'am încetat din urlat. 'MI-am scos
târlicit şi abia ml-ati încăput cizmele. "Nu
[271]
DE AZI ŞI DE DEMULT 27
e semn bun". Ca acum 'mt-aduc aminf
de acest gând.
- Să nu te musce vr'un eâne, păea
tele mele ...
Vezf ? Nu era semn bun ...
Am tras căciula pe urechl. Am înhă­
ţat băţul şi, pînă să vie Bănieă, am stri­
gat de vr'o douăzeci de ori: "Bună di­
mineaţa la moş-ajun!"
Tata se prefăcea că nu ştie cine strigă.
- Ia să le aruncăm pisica în brate ...
,
Oameni marl şi la moş-ajun ...
Şi strigam mereu, îngroşind glasul,
cu ochii la cizme. Me strângeau, dar ...
nu făcea nimic.
Haltî l Bătuse în geam!
- Bănică?
= Bantcă.
Şi zbughî pe uşe-afară.
Zăpada prinsese, din polein, o coaje tare
şi alunecoasă. Ceaţă, ceaţă, de abia ză­
riaî la doi paşr.
[272]
272 DE AZY ŞI DF. DEMULT
Bănieă făcu planul. S'o luăm pe la cru­
cea de peatră. Numar la întoarcere sit
strigăm prin părţile noastre. Pe la cru­
cea de peatră, mere, nucl şi covrigt, pe
la noi mai mult colacl.
Bunică în frunte. NoI grămadă, dupe
el, ca să nu'l perdem în ceaţă. Grăbiţi,
sperioşi şi alunecuşt. Cădeam p'un capăt.
Seful rîdea.
,
-- Unul la rând ... do! la rând ... treî ...
Si ear: "unul la rând ... "
,
- Unde suntem, nea Bănică P
Si când îi ziceam nea Bănică it ziceam
,
cu dragoste şi cu respect.
- Dracu să ştie ... nn vez nimic.
- Unde suntem, nea Bănică ?
- Om fi printre vil ...
Si. suflam greu de tot.
,
- Ar ostenit, mă ... cutare?
- AsI nu-u-u-u l
, ,
- Mal avem, nea Bănieă P
- Zeu, că nu ştiu ... nu vez nimic ...
[273]
18
I
1
\
DE AZI ŞI DE DEMULT 273
- Om fi la gropi ...
- La gropI? .. nu vez nimic ... staţi ...
băgaţI de seamă ...
Un ţipăt desperat şi scurt ... Me du­
ceam în jos, în jos, adânc, par'oă se seu­
fundase pământul sub mine.
- Ce e me ? strigă Bănieă speriat.
Unde eştI mă? . Gropile ! .. Radule!
DOI, mai miel, începură să ţipe.
Eu nu me oprisem decât în fundul
gropilor. Nu me durea nimic, dar de
frică Începusem a clănţăni, şi nu izbu­
tiam să dau chiot.
- Radule! Radule! strigă Bănică.
Ceilalţi doi plângeaă.
- TăceţI, me l
Şi le trase o înjurătură.
- Radule! ..
Insfîrşit îl răspunsei.
- Ce e, nea Bănică?
- In gropi, me ?
-Da, nea Bănică.
68237. 1.
[274]
274 DE AZI ŞI DE DEMULT
- Cum dracu făcuşî, me ?
- Nu ştiu, nea Bănieă.
- EştI viu, me P
Ceflalţi dOI începură ear să plângă.
- Mai trăeştr, me P
-Cine? "
-Tu, me l
-Trăesc ... n'am nimic ... ca p'o sa-
nie ...
Eu, în fundul gropilor de nisip, me lup­
tam să SUI, şi cum suiam doi paşt, jiit ...
şi alunecam în fund. Coaja zăpezii, groasă
şi lustruită. Alunecam ca pe ghfeaţă.
- El, nu te SUl, me ?
- Nu pot, nea Bănică, alunec.
- Apoi, ce să facem?
- Eu ştiu?
Şi începuf să plâng.
- Nu plânge, mă l
-Nu plâng.
- Costache, porunci Bănică, pun'te pe
vine şi dă-'ţi drumul.
[275]
" ,
DE AZI ŞI DE DEMULT
275
Costache, de 12 anl şi băeat mimos.
Jiiiit ... şi odată mă pomenit cu Cos­
tache. ImI veni inima la loc. Me luă de
mână. Apuearăm în sus; dupe câţi-va
paşr, jiit, amândol odată ... şi iar, şi. iar,
dar degeaba. Ni se umflaseră buricele
deştelor,
- :MeI, ce faceţl, mN? strigă Bănioă.
- Nu se poate, nea Bănieă, răspunse
Costache.
- Apot, ce e de făcut?
- Eu ştiu?
Cel dOI începură ear sa plângă.
- Tăceţi draouluî l strigă Bănică. Staţi
voi aiel.
Cei dOI începură să ţipe.
- Nu ne lăsa, nea Bănică, lea-ne şi
pe noi. ..
- PăI, ve daţI voi drumu'n gropt, mă?
- Da, nea Bănieă, da ...
Să nu ve miratî. Când suntem miel
,
tăcem minuni de eroism din causa fricil.
[276]
276
_ Ce faeî, nea Bănică ? strigă Cos­
tache-
_ La şir, me ... şi eu în cap venim
şi nof ţineţi-ve bine ... ha'ftl .
Jiiiiiit şi buf, unul peste altul, ros-
togol la picioarele noastre.
In depărtare s'auzia, incetinel ca prin
vis: "bună dimi-nea ... la ... o ... ş ... a ...
juuuu ... "
Gropile erau adâneî, adâncl de tot.
NOI abia zăriam la do! paşl. El, ce e de
făcut? Bănieă luă pe Costache. Să dibue
el, încet, încet, pînă or da de urma eli­
ruţelor, că numaî p'acolo puteam să scă­
păm. Nu mal 'ml-era frică. Toată grija
de cizme, să nu le fi sgâriat. Le pipă­
iam eu, dar nu vedeam nimic.
Tăcere. NOI do] ascultam din fundul
gropilor. Eram ca într'o ocnă, nu ve­
deam nimic. Bănică, din când în când:
"aşa stai ... tu aicî ... Dumitru c1upe
Ion "
.. ,
,
[277]
DE AZI �I DE DEMULT
277
N ouă celor mal miel ne zise:
- VOI să mergeţi grămadă, me, mal
în urmă, mal departe, mă, să. nu se surpe
vr'un mal, şi când 01 zice eă, aicl băeţt ?
vot să răspundeţi "aicI! aiol, nea Bănică?"
Să. nu se surpe vr'un mal? Ne înghie­
ţară inimele. Eu mă gândeam la mama ...
� ce-o să. se facă. tata fără mine! .. Imi ve-
I nea se plâng ... ba şi începusem.
- Oine plânge, me ?
- Ni-i-ment ... 'mi-am suflat nasul.
Şi încet, încet, vîrîţI unit într'alţit, in­
trarăm în întunericul adânc. Nu zări am
nici pe Costaehe, nicî pe Bănică.
In depărtare s'auziaă cetele strigând,
şi strigătul lor s'apropia, se depărta, alte
orî numar ca un vuet de vent.
- Aicl, băeţt ?
Tresări răm.
- AicI, aieî, nea Bănieă l
- Statt, me ... am dat de urma căru-
,
ţelor.
[278]
278 DE AZI ŞI DE DEMUr,T
/
Ne oprirăm. Nea Bănică, ca o umbră,
se apropie de nOI şi ne puse pe drum.
Şi încet, încet, eşirăm din gropi.
Cât om fi stat acolo nu ştiU, dar par'că
întunericul bătea în fumuriă.
_ Când s'a revărsa de ziuă, ne zise
nea Bănică, am să ve duc la boeru cu
fete multe şi cu salep, me.
- Ce, ne dă salep?
- Daaa ...
- La totf ?
,
- Daaaa ...
Ce bun băeat, nea Bănică. Ce ne-am
fi făcut nOI fără el?
Tremuram .. , Salep care frige într'o
odae caldă ...
_ De ce ne dă salep, nea Bănică?
_ Vez; că boer Mateiu, mă, are opt
fete şi a avut şi un băeat, me. Băeatul a
murit şi d'atuncl a rămas el că deschide
uşa la toţi băeţi), la moş-ajun, la colind,
cu steaua si cu sorcova.
,
[279]
DE AZI ŞI DE DEMULT
2'
\
,
\!
,1
,\
Ne umpluserăm, ca la jumătate, trăi:
tele cu mere, cu covrigt şi cu nuot, b
aveam şi câte două pere. Ce mândr
eram. .. să duc şi pere surorilor!
Incepuse a se lumina de ziuă.
- Me, zise nea Bănică, oprinduse îl
dreptul unor case boereştl, am ajuns
Suflaţi-ve năsul. Să sărutaţlmâna boe­
rulut.
Seapte nasurl d'odată, şapte mânecl pe
, '
la nas, apot cu toţiI ne-am dres glasul
şi am intrat într'o curte mare. D'asupra
pimuitet un ceardac cu geamlîculluminat.
Prin perdelele lăsate se zăriau cei din
lăuntru ca nişte umbre. Dupe ce-am
strigat, cât am putut de tare şi de lung,
"bună dimineaţa la moş-ajun", Bănică
ţinu discursul următor:
- Să trăiti coane Mateiu si cu dimoa-
, ,
zelile d-tale. La multî ant cu noroc şi
sănătate cu dimoazele cu tot! Not, coane
Mateiu l
[280]
-,..----- - - -
J
I�
I
280
DE AZI ŞI DE DEMULT
Tii! ce bine vorbise!
- vor, băeţî ?
- Nor, coane Mateiu.
- Ne cunoaşte, nea Bănioă ?
- Aşi, nu, mă, de unde? Dar aşa e
obiceiul casei.
Băturăm picioarele în prag, întâiu Bă­
nică, apot toţi după dânsul, !şi suirăm
scara cu eăciulile în mânt,
In fundul ceardaculut un pat lat. Conu
Mateiu, într'un halat năutiu cu flori roşit,
sta greceşte. Pe cap o căciuliţă de plisă
cu fireturi. Negricios la faţă, ras, numai
cu o dungă de bărbuţă albă, de la urechi
în jos, îneheindu-se la beregată. Şi nişte
ochi mari, negri şi bunt, cu toate că
d'asupra lor avea doue zmocurt de spren­
cene scurte şi dese. In picioare, lângă el,
tret fetite... ah! ce frumoasă era cea
,
mal mică.
Conu Mateiu ne întinse mâna cu dege­
tele frânte în jos. NOI o sărutarăm, pe
[281]
DE AZI ŞI DE DEMULT 28
rând, cu sfială şi cuminte. Boeru ince
pu: - Şedeţi băetl. .. (noi în picioare, m
ne mişeam) aveam şi eu un băet.... (Îf.
ochit lui doue lacrămî) ... ar fi fost acum
ca tine. " (şi arată pe nea Bănieă) ... n'a
vrut Dumnezeu ... (eu încremeni sem cu
ochit la cea mal mică). " după el s'a
dus şi mă-sa ... semăna cu el, dar ochii
el erau albaştri ... Ve e frig?. (şi pan­
talonaşit el cu o palmă mai lungI decât
rochiţa ... cu cerculeţe şi cu flort cusute
in gherghef) ... Dar am să ve dau câte
două cesct de salep. '. (salep? cum o fi
chemând'o ? .. ca mine de mare. .. cu
peru pe spate ... se uită la mine ... plec
ochit în jos ... ce urît trebue se fiu ... ) ...
Linico tată, zi Aneuţil de salep ... " (Li­
nica o chiamă ... se învârteşte repede ...
rochiţa i s'a umflat. .. părul îl saltă pe
- 'd ')
umen ... sa us.
Fie-care cu ceasca de salep.
,
Nea Bănică suflă, ţuguinc1 buzele;
[282]
282 DE AZI ŞI DE DEMULT
înghite, înghite în sec; nu poate încă
sorbi; frige. Oellalţf suflă, suflă şi eL
Eu simţ aburi oalzt pe la nas; suflu şi
eu, dar nu văz unde... Linica se uită
la noi ... Celelalte, mal măricele, şop­
tesc şi rîd încet. Au băut toţI câte o
ceaşcă, eu suflu mereu, uitându-mă, gân­
dindu-me.
- Băetas ... nu bei? zise boerul.
, ,
Odată me roşii: ca focul, şi dintr'o sor-.
bitură înghiţiI tot salepul.
Ne-a mal dat încă câte unul. L'am beut
cu noduri, că n'am mal îndrăznit să-ml
ridic ochii din ceaşcă. Linica se dusese.
Ne-a dat că te trei mere şi un covrig.
Am sărutat mâna luf conu Mateiu şi
am plecat. Am colindat încă vr'o două
ceasuri, dar eu nu mal strigam, �i n'am
mal scos nicî o vorbă. Me gândiam. Ah!
da ... trădam... trădasem. Dacă ar şti
Nicuţa popiî l Ce reu e omul! Şi cum nu
bănuese, cel mari, ce lume de emotiunf
[283]
DE AZI ŞI DE DEMUL1'
şi de imagint se agită în capetele c
miel.
Spuneam încet sor'mei că Linica
aşa, era pe dincolo, iar tata auzindu­
căot eu nu-l simţisem când intrase
casă, mi-a zis surîzând :
- MeM! hoţule!
Am tresarit, Am tăcut, Dar l1lU
vreme n'am uitat pe Linica.
Unde-o fi ea?
Nu vi se pare că unele Întrebări tr
sar în nof, peste zecimi de ani, cu o m
lancolie delicioasă?
Pentru mine a fost un an trist de cai
mi-aduc aminte cu un sentiment vag â
căinţă ... prima mea trădare!
Un singur gând espiator ... să căşti,
banî multt, cu sorcova, şi să dau Nicuţi
în fie-ce dimineaţă, câte o plăcintă Cl
carne de la Kir Gligore simigiul cart
trecea strigând, pe nas şi ascuţit, plaţinta
plaiineor« !
[284]
1,
284 DE AZI ŞI DE DEMULT
De câte şeapte orî pe zi, pînă în ajunul
anului nou, am zis mamei:
- Mamă ... soreova cu beteală l
In ajun:
-Mamă .. !
- Bine, bine, .. cu beteală ...
Pe înserate, mama intră cu doue 80f­
cove. Una cu patru trandafiri de hârtie
subtirică si cu câte-va fire de beteală,
, ,
alta, mai proastă, cu trandafirt roşii p' o
faţă şi albi pe ceailaltă. A bună pentru
mine şi a proastă pentru Ionică, un biet
copil fără tată, cu un an mar mic ca mi­
ne, cu care umblam eu la sorcovăeală.
A-doua-zi cizmele în picioare, (nu mă
mal uitam la ele, se cam învechieeră),
căciula în cap şi cu Ionică prin mahala.
Ionică, fericit, nu-şî mar lua ochiî de
la sorcova lui.
Lapoviţă ; noroiti ; ploua şi ningea: ne
scufundam în noroi �i abia ne scoteam
[285]
-r
f
'!
DE AZI ŞI DE DEMULT
picioarele, pocnind, ca şi cum am fi sp
burdufuri de hârtie.
Un eâne se repede; eu fug; Ion
rămâne în norol ; ţipă; se apără des)
rat cu sorcova; un ţipăt şi mal tare
l'a muşcat ... din sorcovă n'a mal rărr
decât băţul. A scăpat. Il Ieau de mâl
El plânge arătând la picior şi nu ve
că trandafiriI i-au picat în mocirlă. ]
trăm la nor acasă. Mama îl întreabă »'
un'te-a muşcat." Ionică vede băţul se
covel fără trandafirI.
- De sorcovă l răcni el.
Era mal mult învineţit decât muşcr
Mama îml făcu cu ochiu şi desprini
dol trandafiri de la mine şi îl legă c
beţişorul lul, Mie îmI venea să plâng.
dar mi-era şi milă de bîetu Ionică.
El tăeu. Se uită la trandaflrî ...
- Nu me mal doare ...
Par'eă pe mine me durea ... Şi p
mine me muşcase cine-va de sorcovt
[286]
286
DE AZI ŞI DE DEMULT
Inghiţiî de vr'o câte-va ori şi pleca­
r ăm.
An fără noroc.
Ca să nu ne mai apropiem de curtea
cu eânele trebuia să sărim un şanţ cu
apă. Un fior. De n'ar cădea Ionică. El
sări şi se clătină pe celălalt maL Eu,
grăbit, ţîşt dincolo într'un picior ... a­
lunec şi bâldâbîe în şan], Trandafiri!
mei se umplură de mocirlă.
Mi se înecase sorcova. Lacrămile că­
dean, picături marl. De pe mine se scur­
gea apă murdară şi groasă.
Ionică îmi întinse sorcova lui.
Eu îl întorsef spatele �j plecat spre
casă suspinând. Acasă început să plâng,
nu glumă. Mi se păru că mama abia se
ţinu de rîs. Me primeni. Me apucase
frigul. Adormit lângă sobă.
Cam pe la toacă intră pe uşă Ionică,
cu un pumn de gologanî, Il trimesese
mă sa să-mi dea si mie. StiU că mama
, ,
[287]
-î
DE AZI �I DE DEMULT 2
mi-a soptit în urechie "e sărac. _ îtr da
, ,
e1"l tie ... " Si l'a trimes îndărăt acas
, ,
De unde-a avut, de unde n'avut, mi­
dat mama o sfănţoarcă şi mi s'a întor
inima la loc.
a săptămână de zile i-am tot dus Ni
cu ţer câte-o plăcintă cu carne. Şi ea
împărţind plăcinta în două, îmi da Ş
mie jumătate, întrebându-me :
- De la sorcovă ?
- Da _ .. şi me uitam în jos.
Dar vezt d-ta, eu eram ameţit: mi se
părea că Linichil îi duceam plăcinţile.
Ce de drame, miel şi emoţionante, nu'rnt
aminti acel chip melancolic din fereas­
tra Şcolii Centrale, şi ţigăncuşa care
mânca cu poftă, nevrend să ştie că sub
ea era zăpadă şi că de sus cădea zăpadă.
Şi tot gândindu-me m'am pomenit la
şosea, fără să ştin pe unde am trecut şi
când am ajuns.
, I
[288]
288 DE AZI ŞI DE DEMULT
Ve rog să mă credeţI că nu este un
sentimentalism afectat, ci o rugăciune
profundă care, în fie-care an, porneşte
din viaţa mea de odinioară: "Doamne,
dă Doamne, copiilor săraol, cizme, scur­
teicI, căciull, de moş-ajun, şi nu lăsa,
Doamne, pe nict unul fără sorcovă de
anul nou ... "
Domnule Grigorescu, dacă al fi văzut,
d-ta, acel tablou, ce pagină splendidă
al fi creat!