BARBU DELÂVRANCEA BARBU DELAVRANCEA OPERE V Ediție îngrijită, studiu in- troductiv, note și variante, glosar și bibliografie, di EMILIA ȘT. MILICESCV SCRIITORI R O M A N I I: D1TU RA P1 NTR U L1TI. RAT U RA B u i 5 10 15 20 25 30 Iacă un artist mare a căruia întreagă viață a fost consumată de focul artei și de frigul mizeriii. Aci este locul d-a face o tristă și adevărată reflexie. Fără îndoială că societatea noastră are toate aparențele culturci, și în bună parte are și cultura, dar nu e mai puțin adevărat că această cultură a venit repede, s-a aruncat asupra noastră ca un uragan de lumină vie și neașteptată, ne-a turburat vederile și ne-a zăpăcit con- știința. Fenomenul este trecător. Va trece amețeala și în urma ei va rămînea seninătatea culturei cu care marii noștri luminători ne-a înzestrat. Pînă atunci însă talentele adevărate vor plăti cu jertfa vieței lor ca- prițiile unei culturi neașezate. Una din jertfe a fost Ion Andrecseu. Cînd ai privi unul din tablourile lui, bunioară Pădurea de fagi, și cînd frumusețea și sinceritatea cu care a văzut el natura te-ar coprinde și te-ar emoționa, închipuiește-ți că în toiul admira- țiunei ar veni cineva și ți-ar șopti la ureche: „autorul acestei cap-d-operă a murit de mizerie !“, nu e așa că ai tresări speriat de această monstruoasă nedreptate? Nu e așa că cu dezgust și fără voie ți-ar trece prin minte atîția zugravi ordinari ajunși mari profesori, atîția cioplitori ordinari procopsiți și atîtea medio- crități strălucite răsfățate de public? Și nu o așa că ar fi trist, nespus de trist? Și dacă mai departe te-ai gîndi la banalitățile cari insultînd cele nouă muze au ajuns a fi în Academie și a fi cin- stite de opinia publică, nu e asa că ai zice cu oadîncă 296 5 10 15 20 25 30 35 40 melancolie, cel puțin: „cultura noastră nu e pe deplin asimilată, lumea nu distinge, și artiștii originali vor fi încă jertfa nedreaptă a indiferenței omenești44? Priviți Pădurea de fagi al lui Ion Andreescu și nu uitați că a murit de mizerie. Prin trunchii nalți și groși, puși acolo cu o vigoare neobișnuită la noi, rară și la străini, vederile ți s-afundă ca și cum într-ade- văr ai privi printr-un făget bătrîn. Iluzia artistică este desăvîrșită. Și nici vorbă că privind acest peisaj înțelegem mai bine natura decît chiar cînd am pri- vit-o pe ea însuși. Aci stă tot secretul și toată chema- rea artistului. El știe să răpească naturei caracterile esențiale și să le ficseze pe pînză; el afirmă și-ți scoate în relief însușirile mari și pronunțate, dînd la o parte detaliile, încît privitorul într-o operă de talent nu se mai încurcă în migăleli, ci d-a dreptul prinde esențialul naturei. De aceea s-ar putea zice cu mult temei că natura în artist este mai naturală și mai convingătoare decît natura însuși. Și așa e cu Pădurea de fagi a Iui Andreescu. Trun- chiurile par mai energice, mai solide decît trunchiu- rile fagilor reali. Elocința culorilor care trece din ar- gintiu prin fumur [iu] și cenușiu pînă la negru aci este mai fermecătoare decît în realitate. în pămîntul d-o realitate covîrșitoare, rădăcinile se înfig atît de energic și cu atîta pornire, încît acești fagi bătrîni n-au să se teamă de vijelii. Comparați cum acest artist a înțeles natura și cum a înțeles-o Grigorescu în Pădu- rea de mesteacăni (no. 140). Pădurea de mesteacăni este atît de delicată, atît de delicată, încît mesteacănii par niște suluri de fum. La cea mai mică adiere, acest miraj, acest vis feminin se poale risipi ca visul, ca fumul. Și desigur prin acești mesteacăni nu circulă seva, n-are pe unde, nu există țesătură, nu are nimic din soliditatea trunchiurilor și nimic din fiziologia naturei. Se poate, așae, că mesteacănii sunt și ei mai delicați decît fagii; așa e. Dar în nici un caz mestea- cănul nu poale fi redus la o dungă străvezie care să joace în aer, ori sul) ce lumină ar fi privit el. Grigorescu este feeric, are ceva dintr-o baladă și dintr-un basm în peisaj, dar nu vede atît devin ca Andreescu, nu înțe» 297 5 10 15 20 25 lege atît de profund și n-are energia acestuia, neavînd desigur nici dragostea sinceră și adîncă de natură și real. Pădurea de fagi este o capodoperă și, după cîte știu, afară de cîteva buchete și ghivece de flori, Andreescu n-a mai lucrat nici un alt peisaj atît de desăvîrșit și atît de mare. Acest amant mare al naturei n-a avut noroc s-o interprete mai mult timp. Bolnav, sărac, sugrumat de mizerie, avînd în grije, după cîte am auzit, o familie săracă, abia a putut sta vreo trei ani la Paris, și întors în țară a murit de sărăcie. Ce viață tristă și ce lume largă s-a stins cu acest nefe- ricit artist 1 Mi s-a întîmplat să văd mai multe flori de el, și florile aveau în petalele lor țesutul organic, erau vii, îți lăsa impresia că le-ai putea strivi între degete. Și nu mai vorbesc de realul coloritului: era mai mult; era suculența vegetalului. Priviți la florile d-lui Aman: oricît de învoalte și de crud colorate ar fi ele, sunt uscate, uscate ca florile rupte și puse în bumbac și închise într-o carte. Nu sunt flori, ci naturi moarte. Si, ciudat lucru, cînd face natură moartă este un ne- adevăr colorat în conturul naturei moarte. Capul-d-operă al lui Andreescu, prima pagină de artă mare în peisaj la noi, Pădurea de fagi, aparține d-lui Tache lonescu, cumpărată cu cîteva sute de franci. Cînd arta la noi va fi înțeleasă și prețuită, iar artifi- cialul va pierde, desigur că acest metru de pînză va prețui cît 300 de pogoane de fagi. SALONUL „ATENEULUI" Peisaje. D-J Aman 5 10 15 20 25 30 în peisaj, Andreescu este poetul energic al naturii, Grigorescu poetul iluziilor ușoare, feminine, falșe, dar drăgălașe, iar d-1 Aman migălitorul falșului fără farmec. în peisajele d-lui Aman găsești orice afară de real și de poetic. Natura la d-sa este împestrițată cu picățele violente de roșu, albastru, verde, violet, portocaliu, culori netopite, nesigure, care-ți joacă înaintea ochilor fără a rezulta din ele o clipă de viziune fie a realului, fie a unei fantazii atrăgătoare. Dacă vrodată cineva a izbutit să-ți arate natura falșă și micșorată, natura închisă în cele patru bucăți aurite ale cadrului, desigur este d-1 Aman. într-o pînză bună, fie ea oricît de mică, nici un privitor nu vede numai imaginea cea redusă. Nu. După ce privești cîtva într-o pînză bună, iluzia artistică ia locul primei impresii, și în loc d-a vedea natura în mic, iluzia proiectează proporțiile ei în depărtare, și natura ți-a- pare mare, enorm de mare în comparație cu micșo- rimea pînzei ce privești. Întrucîtva așa se explică de ce, chiar la artiștii cei mari, pînzele nu se vînd cu un preț proporțional cu mărimea materială a lor. Și tot atît de puțin para- doxal ni s-a părut un critic care zicea bătrînului Meissonier: „Eu măsor pînzele după proporțiile ilu- ziilor ce-mi produc, iar nu după lărgimea și înălțimea cadrului." La d-1 Aman vezi numai în proporția cadrului, și încă și ce vezi e crud și falș. Peisaje mici are multe, 299 5 10 15 20 dar toate sunt mici si fără valoare. Fără îndoială, în ele, în grădină, în perspective de orașe, în drumuri, în maluri de porturi, în peisaje, în toate vezi munca unui om care caută, dar nu găsește. Și atît de de- parte este de adevăr, incit poți jura că toate aceste opere sunt lucrate în atelier, după mici modele cro- mografice, iar nicidecum după natură. Chiar în pînza dedesubtul căreia stă săpat într-o placă de bronz Sinaia, chiar aci, unde sunt toate posibilitățile că pictorul a luat după natură acel verde metalic și electric, acea lipsă de perspectivă și de înălțime, acea serie de edificii care nu vor să se depărteze cu nici un preț, te fac să crezi că cel mult pictorul a avut de-a face cu natură fotografiată. Peisajele d-lui Aman sunt mai jos decit mediocru. Are cîteva lucruri bune, dar acelea nu sunt nici peisaje, nici bătălii, nici mai puțin nuduri de femei, căci la d. Aman nudurile se transformă în goliciuni cari nu atrag nici ca artă, nici chiar ca senzualitate. Vom vorbi cu plăcere despre acele lucruri bune, cu multă plăcere, căci a constata răul, chiar cînd spui cel mai sfînt adevăr, este o datorie, dar o tristă da- torie. SALONUL „ATENEULUI" Peisaje. Juan Alpar 10 15 20 25 30 Ar fi trebuit înainte de a trece la acest amator de talent să vorbesc într-un capitol special de Grigo- rescu ca peisaj ist. Motivul care mă face să trec peste acest capitol e că acest artist nu este reprezentat în- destul ca peisajist la Salonul „Ateneului". îmi aduc aminte de atîți mesteacăni cari, cu toate defectele lor, erau frumoși, ușori, delicați, fermecau fără a fi naturali, vedeai în ei pe un virtuoso, deși nu puteai vedea un adevărat creator. Și aceste pagini delicate și elocinte lipsesc acum, încit ar fi nedrept a vorbi despre Grigorescu numai după cîteva slabe peisaje, trimese de cîțiva iubitori de Grigorescu. Cît pentru d. Marinescu, un tînăr care se grăbește a mîzgăli cu aceleași culori stinse, cu aceleași linuri de canava, un mare număr de pînzo nevinovate, nu putem sta la vorbă. Tot ce-i putem spune e să se deprinză a privi mai cu atenție natura. E tînăr, înaintea sa o întreagă carieră neîncepută îl așteaptă. Să muncească. Să se lase de facilitatea puerilă care nu-1 poate duce decît la peisaje de restaurante. în 30 de peisaje nu e unul care să-ți oprească privirea cî- teva minute. Să viu la Alpar. Este un amator. A început prin flori, îndeosebi trandafiri, și a ajuns la peisaje. Eu, unul, mărturisesc că florile sale, deși sunt conștiincios lu- crate, mă lasă indiferent. Florile sale sunt țepene, aspre, cu toate că au oarecare farmec. Ceea ce nu mă lasă indiferent sunt unele peisaje ale acestui amator. .301 5 10 15 20 25 30 35 La început paleta sa era întunecată, și atît de răpede lumină s-a făcut. Două din peisajele sale dovedesc că amatorul a intrat în faza artistului. O casă și Poarta de la Radu-vodă, amîndouă puse sub același cer luminos, albastru și cu pale de nori albi, amîndouă sub același cer minunat și minunat fixat, sunt două dovezi elocinte că Alpar are un talent care nu așteaptă decît să fie cultivat. Pentru un asemenea talent na- tura este singurul dascăl mare. Și în aceste două pînze artistul a prins natura în toată splendoarea și limpe- zimea ei. Defectele să pierd; sunt prea mici pentru atît de mari calități, cari să văd bine de acum, deși nu au ajuns la o complectă desfășurare. Cită îndrăzneală d-a arunca cu lama cuțitului co- lorile în niște peisaje atît de mici, și cu toate acestea îndrăzneala lui Alpar este un curaj de artist, iar nu o obrăznicie puerilă. Casele sunt mai șterse în raport cu cerul agitat de nori albi și de albastrul puternic. Și acest raport este adevărat. Nu știu dacă s-a gîndit la Theodore Rousseau, dar, în genere, cerurile acestui peisagist de geniu sunt agitate, amenință, sunt ener- gice, și, neavînd liniștea și seninătatea adîncă, au imensa poezie a violenței. Alpar are greșeli, are nesiguranțe, este la începutul artei. Dar e frumos început! N-ar fi de mirare ca acest amator, care lucra pînă acum numai pentru capri- țiul lui, să-l vedem într-o bună dimineață cu o pa- gină care să farmece pe toată lumea. Eu aș fi feri- cit să posed Pădurea de fagi a lui Andreescu, această Casă a lui Alpar și o marină d-ale d-lui E. Voinescu, un alt amator care prin marine a intrat pe deplin în rîndurile artiștilor de frunte. Marine. E. Voinescu A fost consul al țărei la Odesa și rapoartele sale consulare de o mare valoare economică, publicate în Rom. lib.j nu-1 împiedică d-a fi poetul valurilor, poetul mărilor răsculate, al adîncului verde-gălbui, al infinitului albastru și al furtunilor cari ridică 302 10 15 20 25 30 35 40 munții de apă cu creștetile clăbucite de spumă. Nu vreau să pomenesc nimic despre încercările sale în peisaj și în figuri. Eugeniu Voinescu, poetul apelor, este atît de superior amatorului Voinescu, care pic- tează pomi, cîmpii și figuri, încît nu mai putem vorbi decît de poetul Voinescu, de talentatul pictor al mărilor. Malul mărei, O furtună pe Marea Neagră, Naufra- giu pe Marea Neagră etc. sunt atîtea poeme pline de emoțiune, care ne fac să numărăm pe autorul lor prin- tre puținii noștri artiști cu știință și cu temperament. Voinescu este al mărilor și mările sunt ale sale. Voi- nescu este primul pictor român care a izbutit să ne dea adevărata impresie a valurilor. Apele sale au adîncime fiindcă au transparență, au mișcare fiindcă au tonalitate și lichiditate. Te apropii pînă la o jumătat’ de metru de pînzile lui, și totuși iluzia că te-ai putea scufunda în această imensitate închisă în cadru nu-ți dispare. Poate să fie o iluzie subiectivă a mea, dar sunt unele valuri d-o perfecțiune atît de mare, încît fiecare din ele ar putea face un tablou mai mic. Voinescu procedează direct de la natură și indirect de la artistul rus Aivazowski. Adevărul e, după cît știu, că Voinescu, trăind mult pe Bosfor și pe plaja de la Odesa, a devenit un amant pasionat al mărilor, și, studiind tot atît de pasionat metodul lui Aiva- zowski, și-a asimilat mult din observațiile acestui mare artist. Așa s-a întîmplat cu acea lonzajare, atît de reală, pe care și Aivazowski și Voinescu o aruncă pe deasupra mărilor ca o plasă infinită și mișcătoare. Cine a privit cu atenție mările nu poate decît să dea dreptate și artistului rus, și artistului român. Atragem atenția însă poetului Voinescu asupra unui defect, mic, ce e drept, dar defect. Năvile și luntrile sale, după mine, ar trebui să dispară din minunatele sale mări. Nu sunt destul de bine pentru niște mări atît de reale și majestuoase. Și, pentru a încheia, ne amintim o mare observație pe care Courbet a făcut-o asupra marinelor. „Cerul 303 — zicea el — ori din ce punct ai privi marea, este mai mare decît marcat Și dc aceea in marinele lui Courbet cerul este totdeauna mai întins decît marea. Dar, în sfîrșit, chiar dacă Courbet ar avea dreptate, dreptatea 5 lui nu împiedică pe Eugeniu Voinescu de a ajunge un artist dc mare valoare în marine. Noi așteptăm cu siguranță dc la E. Voinescu alte mări, alte poeme, alte majestăți ale infinitului li- chid și în perpetuă mișcare. SALONUL „ATENEULUI" Pleiada de copilării E greu ca să vorbești, dar este și mai greu să taci. E greu ca să vorbești, fiindcă la noi s-a făcut un obicei 5 d-a nu vorbi decît elogios cînd se vorbește despre doamne, despre domnișoare și despre precocități de Ia 7 ani pînă la 12. Așa, nu este rar să vezi copilite de 10 ani scîrțiind un miserere pe vioară la concerte pe cari le plătești io destul de scump; și precocitatea cîntă rău, nenorocit de rău; lumea aplaudă și rîde; precocitatea salută grațios și dările de seamă să aștern la gazete, elogi- oase, spirituale foarte rar, plate de obicei. Așa, nu este rar să asculți altă precocitate, cu rochia scurtă, 15 declamînd „un bou ca toți boii" sau Ucigașul fără voie, sau altă bucată luată adeseaori dintr-un reper- toriu foarte necuviincios, — și declamă rău, cu un glas pițigăiat, cu niște gesturi bătrînești, și lumea rîde și aplaudă, încurajînd precocitățile la lene și 20 fudulie. Astfel, precocitățile rămîn și cînd devin majore tot niște copii răsfățați, cari cîntă rău și de- clamă și mai rău. Ceea ce să întîmplă cu muzica, cu arta dramatică și cu canto să întîmplă și cu pictura; aci, însă, gen- 25 biletele sunt și mai numeroase. Aci avem a face cu o, pleiadă întreagă. în salonul Atheneului sunt peste o sută de încercări puerile, cari ar putea să facă o dreaptă plăcere celor cari le comit dacă nu ar părăsi atelierile intime, dar cari te încurcă grozav cînd 30 sunt espusc și cînd plătești ca să le vezi. 20 305 5 10 15 20 25 30 35 Ce măsură să păstrezi? Să fii binevoitor? Dar nici atît nu poți. Bunăvoință are și ea limitele ei. Cînd vezi copii proaste și originale și mai proaste; cînd te gîndești că pentru așa opere abia puteai să obții un premiu în clasa IlI-a de gimnaziu, e natural să crezi că în fața acestor copilării bunăvoință ar fi o necuviință. Asemenea pleiade cari comit glumele în serios au un efect trist din punctul de vedere cultural. Operile pleiadei încurcă și îngroașe simțul ar~ tistic, care are nevoie de multă limpezime și delica- teță. Asemenea opere rezultă dintr-o manie care să apropie mult de maladie. Cine face rău este împiedicat d-a mai înțelege ce este bine. Și numărul acestor victime crește necontenit. Ce să zicem de Portretele M .M .L.L,? Ce să zicem de Vederea din Elveția? Ce să zicem de Barca de pes- cari? Ce să zicem de La pîndă? Ce să zicem de Flori și rodii? Ce să zicem de Trandafirii pe atlas? Ce să zicem de Ghicitoarea în cărți, de Visare, de O arabă, de O bătrină, de Copil și cîni, de Venera de Milo, de Coșu cu fragi? etc., etc., etc. Ce să zicem de atîtea și atîtea fructe negustoase, de atîta zarzavat năclăit în culori groase și încurcate, de atîtea capete pocite și pedepsite? Nu putem să zicem nimic. Atîtea nimicuri și ju- cării sunt iscălite de doamne și domnișoare. Ce să zicem? Această manie artistică este o dovadă de o rea stare artistică: în loc de a se admira frumosul, se zugră- vește urîtul. Sunt doamne cari s-au apucat la bătrîneță să facă versuri, versuri destul de rele, și saloanele noastre petrec cu asemenea opere, după cum își dilectează ochii cu copilării colorate. E un rău despre care nu putem vorbi cu toată se- veritatea cuvenită. SALONUL „ATENEULUI Sculptură. Șt. Valbudea Nu e rîndul sculpturei în seria notițelor mele cri- tice, dar trei cuvinte mă fac să vorbesc astăzi de 5 Valbudea și de operele lui: 1. varietatea; 2. faptul artistic că Revista nouă, intrînd în al doilea an, s-a hotărît să reproducă în cel dintîi număr al său una din operile artistului; 3. poate că este mai drept să separăm pe Valbudea de ceilalți sculptori, deoarece 10 temperamentul lui artistic La ridicat atît de sus în comparație cu ceilalți. Pe Valbudea nu-1 cunosc. L-am văzut. Este un tî- năr brun, c-o peliță arămie c-o barbă deasă și neagră; c-o privire liniștită și concentrată. Voinic, artist în 15 toată puterea cuvîntului și, după cum mi s-a părut mie, d-o modestie de copil nevinovat. Iacă o speță rară: o extraordinară luptă interioară, fapt care se dovedește prin operile sale de un curaj nepomenit la noi, ascunsă sub o liniște exterioară admirabilă, 20 liniștea artistului mare, puternic și sigur. Sculptura lui este putere și anatomie; mișcare și revolta forței contra odihnei anemice. Aci avem a face cu viziunile eroice, cu epopeea marilor dureri, marilor revolte. Nu căutați în Valbudea bustul meschin, por- 25 tretul în marmură, căci chiar cînd veți găsi un bust, cum este al d-ei E.F., acest bust este o dramă, o ac- țiune pe care o poți ușor continua. Priviți mult la bustul d-ei E.F. și, dupe frumoasa mîndrie cu care își ține capul, după privirea care desfide, după în- 30 treaga pornire a atitudinei, poți să-i dai un corp pu- 20* 307 5 10 15 20 25 30 35 40 ternic, o prestanță demnă și nobilă, o mînă care ordonă și impune. Desigur, acest bust este începutul unei opere dramatice, unui real dramatizat, unei opere de artă, iar nu un bust ordinar, ca toate busturile obicinuite la noi. Iacă o dovadă de un temperament puternic: în fata unui frumos bust, fără să vrea poate, el face o adevărată dramă închisă în liniile unui contur real. Și iacă de ce acest artist mare, cînd este liber d-a-și mlădia în pămînt viziunile sale, devine un sculptor dramatic d-o forță extraordinară. In Mihai Nebunul, artistul, prin privirea adîncă și fixă, prin mușchii revoltați și prin dureroasa zgîr- cire a degetelor pe care le-a creat în nefericitul său subiect, te emoționează, te înspăimîntă de cită durere poate să dea gipsului nesimțitor. Nu mai vorbim de proporțiile acestui nefericit: ele sunt perfecte. Unde artistul este cu adevărat mare nu e în perfecțiunea anatomică, ci în sufletul acestui om, care suferă, se revoltă și izbutește să-și rupă fu- nia care îi legase brațele viguroase. Și dacă după ce privești pe Mihai Nebunul te duci și privești pe în- vingătorul crud, la ale cărui picioare stă capul în- vinsului, rămîi convins pe deplin că anatomia umană, în toate formele ei, sunt puse în serviciul unui tempe- rament exuberant. Ba, mai mult, aci anatomia este, poate, prea împinsă la extreme. Dacă unui asemenea temperament viguros nu i să dă să lucreze o scenă cu o mulțime de inși, el își răzbună pe un singur individ. Puterea lui în anatomie să concentra asupra unuia și-și varsă toată vigoarea asupra aceluiași erou. Dar cînd treci la Copilul dormind te surprinde som- nul omului viu, somnul cari diferă de moarte prin lipsa de rigiditate. Acei ochi închiși se pot deschide; „trecător, umblă înceC', acest somn este divin; e păcat să-l întrerupi; nu vezi că mîinele cad moi și dulci pe pămînt; aceste mîni se pot mișca de la încheieturi, în acești mușchi delicați, ca și în ai tăi, se poate dăștepta viața; și în acest corp de gips sîngele poate circula, atît de natu- 308 5 10 15 20 2 5 30 35 ral și de viu este creat acest copil al lui Valbudea. Iacă un copil care n-a costat pe nimeni durerile facerei. Cit pentru artist. îți vine să crezi ce zicea Michel- Angelo, a dat la o parte gipsul care era de prisos, lipit împrejurul unui copil care dormea. Cît a lucrat pentru acest cap-d-operă în sculptura noastră? Nu știu, dar impresia care-ți lasă e că a început-o într-o clipă și a isprăvit-o într-alta. Mi s-a spus că această minune artistică este vîndută cu vreo cîteva sute de lei. N-am nimic de zis, dar mi-aduc aminte că in Renaștere s-au văzut opere de geniu date în schimbul cîtorva saci de făină. Astăzi acei saci de făină fac milioane. Este trist. Dar artiștii cei mari, în țările în care arta abia începe, se aseamănă cu pelicanul lui Alfred de Musset: el își dă inima pentru ca să i-o sfîșie pu- blicul indiferent. în statua Industriei, destinată pentru o firidă de la Banca Națională, industria este reprezentată prin- tr-un vulcan modern. Capul acestui vulcan este d-o expresie extraordinară. Vulcanul a încetat din muncă; să odihnește; o mînă să reazămă de marele ciocan, iar în cealaltă ține o daltă. Dar tocmai fiindcă să odihnește, această mină în care ține dalta n-ar tre- bui să stea în aer. Nu e natural. Nu vei vedea niciodată un om care să odihnește, mai ales după o muncă grea, care să-și ție mîna în aer, dacă nu se reazămă de ceva. Mai observăm acestei opere de mare valoare că parcă n-ar fi proporție între mărimea picioarelor și restul trupului; picioarele (mai ales cel pe care să sprijină) par cam mici în lungime. Dacă artistul să convinge de aceste observații, micile defecte pot dispare cînd îl va lucra în marmură. Dar și în acest Vulcan Valbudea a dovedit cît de adînc înțelege natura umană: vulcanul să odihnește, dar munca să vede încă nedispărută de pe fața aces- tui erou al muncei. Așa e. Cînd încetezi de a lucra, imediat trupul intră în odihnă, numai în figură ră- mîn cîtva semnele zbuciumului. .309 Valbudea este din pasta artiștilor mari. Și calea pe care a apucat el este calea adevăratelor talente, calea gloriei sărace. Nu știu care scriitor a zis: un artist extraordinar trebuie să aibă în trecutele lui generații crime de espiat pentru ca să-și consume viața lui în opere mari pentru oameni mici. în sfîrșit, Valbudea a sosit. Sculptura începe în țara românească. SALONUL „ATENEULUI44 G.D. Mirea 10 15 20 25 80 Iacă un maestru care în cîțiva ani, întors de îa Paris, a izbutit să fie cunoscut și aprețiat în toată țara. Și nu s-a făcut cunoscut prin obicinuitele re- clame și prin strecurarea sa prin diferitele cercuri de mondenitate, ci numai prin muncă continuă și prin energia coloritului său, care farmecă și convinge. Fără îndoială că Mirea este un portretist bun, pri- mul și singurul la noi în țară. Portrete au făcut și d-1 Stăncescu, și d-1 Aman, din cînd în cînd, și al- ții pe ici, pe colea, dar nici unul nu a putut rezista lui, căci numai el a făcut studii speciale pentru por- tret și încă la unul din cei mai mari maeștri ai Fran- ței, la coloristul prin excelență în portrete Carolus Duran. Nici vorbă că pe lîngă studiile speciale tre- buie să adăogăm și un talent deosebit pentru care n-a muncit; vorba lui Taine, talentul este treaba pă- rinților iar nu a profesorilor. Mirea ca portretist a înghițit pe toți ceilalți; a izbutit pe deplin; și, ca în orice izbîndă, este o parte de cruzime: nici unul nu mai poate să facă portrete, cel puțin pînă acum, căci toată lumea vroiește un Mirea. Maniera sa este largă; nimic nu este chinuit; în cele mai bune portrete, ca și în cele mai slabe, mîna maes- trului se recunoaște: colorit viu și legat, atitudine distinsă, lipsă de migală, trăsuri energice și un fund de catifea totdauna minunat. Nici vorbă că este greu să mulțumești pe toată lu- mea, și mai cu seamă în portret este chiar imposibil. 311 10 15 20 25 30 35 40 în fața unora din portretele lui Mirea s-a ridicat uneori îndoială: nu seamănă îndestul. Asemănarea este o chestie greu de lămurit. Ce este asemănarea? Cît trebuie să semene? Cari sunt limi- tele asemănărei? Mi-aduc aminte că un portretist olandez, cu mare renume la Paris, cînd făcea un por- tret, nu scăpa din vedere nici chiar o mică zbîrcitură sau un nimic de semn care s-ar fi găsit pe fața celui care poza. Și cu toate acestea, s-au găsit critici mari cari, cu drept cuvînt, să impute o prea servilă asemă- nare, o atît de mare și de migălită asemănare, încît artistul, după ei, „se transformase în cel mai perfect aparat de fotografie colorată“. Bonnat, marele por- tretist, n-ar fi putut să împingă asemănarea brută pînă la așa de microscopice detalii; și cu toate aces- tea fidelitatea servilă a olandezului rămînea cu mult mai pe jos decît asemănarea artistică și măreață a lui Bonnat. Iacă de ce Mirea face bine cînd nu vrea să vază toate trăsurile mici cari împedică portretul d-a fi o operă de artă scăzîndu-1 pe treapta unei fotografii perfecte și colorate. Artistul și în portret este fatal împins să ia din natură numai caracterele esențiale ale ei, tocmai pentru a o face mai evidentă. Dar mai este un adevăr care se leagă și întrucîtva dezleagă problema asemănărei. Un ochi necultivat, un om fără simțul artistic este impresionat, cînd privește natura, mai mult de micile detalii decît de caracterele esențiale ale ei; și asemenea om are și el o scuză: mai întîi, că privind cu tot dinadinsul în natură, în micele detalii, valorile neglijabile pentru artist, sunt cu mult mai numeroase decît valorile cele mari, decît caracterele esențiale; și al doilea, că este o operație delicată să scuturi natura de ce nu are o importanță caracteristică pentru a ajunge numai la esențial. Iacă de ce un asemenea om, fără simț ar- tistic, privind într-un portret al lui Mirea, el vede tocmai ceea ce îl impresionase mai mult: detaliile mici și multe. Și d-aci el ajunge la concluzia: că nu prea seamănă. 312 5 10 15 20 25 30 35 40 Fără îndoială însă că la Mirea să observă un progres evident, cu toate că maniera sa (stilul, cum am zice, în literatură) este găsit și rămîne aceeași ( !). Atît mai bine: maniera sa este largă și simplă, fără ca sim- plitatea să excludă bogăția. Ceea ce s-ar putea observa lui Mirea este o umbrire aproape egală și simetrică; fapt care, după părerea mea, întunică întrucîtva fețele portretelor sale. Ca să ne lămurim mai bine: lumina la el se sparge de sus și luminează egal figurile, și de aci fatal și o umbrire egală. Și poate chiar că nu este o lumină destul de limpede. Poate că e un defect al atelierului, căci, după cîte știu, lumina vine de sus și inundă egal figurile celor ce pozează. Poate să fiu prevenit în această ches- tiune de regula unui mare geniu, din plină renaștere, care zicea că lumina trebuie să vie da una sola finestra. Așa, mi se pare că d-na Henrietta Sihleanu e prea în- tunecată pentru figura sa albă și răsurie. Așa mi se pare că d-naMirea a căruia atitudine este o adevărată compo- ziție magistrală și nobilă, a căreea rochie de mătase este un cap-d-operă de realitate în ape și frîngere, mi se pare că albeața senină a d-sale în portret nu este destul de limpede. Și din cauza egalei intensități de umbre, la d-na Sihleanu, ochii, de un albastru cerului și caracteristic, nu au culoare hotărîtă în portret. Și tot din cauza multei umbriri, peste tot chipul, genti- lețea excepțională a d-nei Mirea este nesigură și acope- rită în portret. O, dar cît de adevărate și de magistrale sunt portre- tele d-nei N. Cerchez și a d-lui B.P. Hașdeu ! Portretul d-nei Cerchez este o minune de factură, iar al academicianului Hașdeu o minune de expresie. în acest portret Mirea a creat un suflet, executînd un portret. Despre Mirea s-ar putea vorbi mult. Dacă aci n-ar fi vorba despre niște notițe în treacăt, ar trebui să scriu un capitol special pentru pînzile sale de compoziție. Și una din cauzele cari mă face să nu intru în mai multe detalii asupra operilor lui este și sala în care sunt expuse. Lumina sălei este absolut falsă, cel puțin pentru pictură. E greu să vezi corect într-un mediu fals. 313 SALONUL „ATENEULUI“ Grigorescu 5 10 15 20 25 30 Ar fi nedrept să judecăm pe d. Grigorescu după ta- blourile expuse la acest salon. D-sa are opere cu mult mai superioare, are unele tipuri, unele capete splendide în comparație cu cele ce sunt expuse anul acesta. Vom vorbi dar mai mult despre genul său decît de operile speciale expuse în salonul de estimp. D-1 Grigorescu, în natura umană, ca și în natura- peisaj, este același fermecător, același virtuoso colorist, același feminin strălucit ca simfonie de colori, dar cu aceleași defecte de a nu ne prezintă natura umană cea reală, ci una feerică. Și încă într-o furie ai putea vedea viața; cine nu întrevede viața reală în concepțiunile de o imaginație de nebun și de o monomanie evidentă de a raționa ale lui Edgar Poe? în aceste concepțiuni fantastice fondul este real. D-1 Grigorescu este numai feeric. Ce e drept, se apropie mai mult în natura umană de natură decît în peisaj, dar totuși rămîne foarte departe de ea. Și aceste obser- vații privesc numai capetele, căci trupurile sunt ab- solut defectuoase; defectul aci rezultă nu din colorit, ci, ce e mai grav, din desen. Oh, desenul, „probitatea artei“ în ceea ce privește proporțiile, atitudinile și mai ales mișcarea, la d-1 Grigorescu lipsește aproape cu desăvîrșire. Cine n-a văzut la d-sa capete feerice de țărance, de țigance, de fetițe și băiețoi, stînd pe niște trupuri ori prea subțiri, ori prea lungi, ori cu niște mîni cari nu se mai isprăvesc, ori cu cîte un picior care se frînge din fluierul piciorului, iar nu din genuchi? 314 5 10 15 20 25 30 35 40 Și această nepricepere în desen îl face să comită o bătălie întreagă cu un singur om, cu un singur soldat. Priviți în marca pînză care aparține primăriei. E o luptă din războiul de la ’77. în atac este un regiment de linie românesc. Un sergent stă pe un picior și cu cellalt în aer. Atacă. Lasă că poziția lui este de discu- tat, căci foarte mult să aseamănă în mișcare cu un copil care s-ar agăța de o trăsură în fugă. Copilul nu dă cu nasul în jos, căci se ține de trăsură. Deplasarea peste măsură a centrului de gravitate găsește o contra- balanțare în puntul de razim al minelor. Dar sergentul d-lui Grigorescu? Va mai fugi mult? E de mirare cum n-a căzut deja. Dar, bună ori rea poziția lui, ceea ce te impresionează ciudat e că toți ceilalți soldați au aceeași poziție. E cu putință într-o bătălie? Imposibil. Lucrul se explică altfel. Bătălia d-lui Grigorescu este un singur sergent, mutat și permutat din loc în loc, cînd ca sol- dat, cînd ca căprar. De ce? Fiindcă d-1 Grigorescu este foarte slab în desen. E foarte ușor să te chinuiești să prinzi o atitudine în timp de pace și să o repeți de 20 de ori, ca să faci o puerilă bătălie; dar este foarte greu să dai de la d-ta, după un singur model, impresia unei infinite varietăți de aspecte și de poziții. Aici se cere știința desenului la culme. Să cere o virtuozitate în desen, și d-1 Grigorescu e un virtuoso în coloare, iar nu în desen. Nu vreau să vorbesc de capetile pe care le are la sa- lonul de estimp. Nu sunt cele mai bune ale d-sale, afară de o acuarelă, un cap de țărăncușe. Este un alt cap de țărancă de o culoare castanie lucioasă pe un fund alb- argintiu, e un cap cioplit, este o țărancă torcînd, și nu știi dacă stă jos sau este în picioare și este gheboasă. D-1 Grigorescu a avut alte capete minunate ca colo- rit; încărcate, exagerate, dar plăcute, mai mult decît plăcute. Cine a uitat unele vestite țigănci? Cine a uitat capetele de ovrei din Moldova, cu ochii scîrboși de conjunctivită și cu nasurile roșii ca sîngele? Cine a uitat un bîlci în care ovreii joacă rolul principal? Iacă opere despre cari dacă aș vorbi aș fi mai aproape de adevăr în judecata mea despre d-1 Grigorescu. Dar acestea s-au dus, Cine știe unde sunt? La muzeul nostru 315 s-a făcut un fel de tradiție: ce e mai ieftin și mai prost, aceea se cumpără. Ți-e și silă să intri intr-un asemenea muzeu. Ne face de rîs în ochii străinilor. 5 10 15 20 25 30 G. Tătare seu Nimic. E un portret al d-lui A. Pencovici. Se poate vorbi serios despre d-1 Tătărescu? Da, d-sa a zugrăvit multe biserici mai bine decît ceilalți zugravi ai căror sfinți te făceau să rizi, dar d-sa n-a făcut încă pictură. Este încă Ia zugrăveală. C. Stăncescu Pasteluri. D-1 Stăncescu are aerul mai mult a unui diletant de gust în artă decît a unui artist al căruia scop al vieței ar fi arta. De la tirgul moșilor, niște vase, un coș și un fluier, nu e rău. Și, ce e drept, ca pastel, d-sa s-a apropiat de real foarte mult. în pastel d-sa este un specialist. Dar în sfîrșit... pentru un profesor de la Academia de belle-arte, pentru un om care a făcut studii la Paris... e prea puțin; aproape să nu crezi că această artă a fost scopul vieții sale. Și poate să nu fi fost. M. Simonidi O noapte de octombrie, Recrutarea, Căutarea unei prăzi, Un repaus la vinătoare, Un vînător etc. să poate să fie în ele pînză, colori, ulei, dar tablouri nu. Așa pictează și d-șoarele de Ia Institutul S-ta Maria, bine- înțeles ajutate de onor, profesoare-călugărițe. E de mirare cum s-a primit într-o expoziție serioasă atîta maldăr de copilării. Și d-1 Simonidi, ca mulți alții, n-are nici scuza d-a îi o doamnă sau o domnișoară pre- coce. SALONUL „ATENEULUI 5 10 15 20 25 50 1 OBEDEANU - VERMONT - JUAN ALPAR (PARASCHIVESCU) - EUG. VOINESCU - GRIGORESCU Primul nostru salon, de pictură și de sculptură, a fost deschis în palatul Ateneului. Datoria criticului este, poate, mai mult să constate decît să se revolte. Fatalitatea unei stări sociale, de la care atîrnă artele, este tot atît de neînduplecată ca și fatalitatea religioasă a celor antici. A te revolta contra ei însemnează a te osteni în zadar, ba poate chiar a dezgusta pe oamenii de talent de a lucra pentru mărirea și perpetuarea noastră ca popor cu ideal de atins, sau, mai corect, de apropiat. Artistul mare tre- buie să lucreze chiar alunei cînd lumea trece indife- rentă și rece pe lingă frumusețile lui; el trebuie să se consume ca ales al neamului lui chiar cînd drept răs- plată va avea desprețul și sărăcia, oftica și ospiciul de alienați. Altfel nu este artist, ci negustor de copii rele și dc originale și mai rele. Iacă de ce ar fi zadarnic să ne revoltăm contra stărei noastre sociale și să aruncăm numai asupra nepăsărei ei lipsa operilor mari, originale și eterne. Omer n-a fost mai fericit decît Eminescu. A cîntat și unul, și altul. A cerșit și unul, și altul. O fi avut dezgusturi adînci și bătrînul cîntăreț, ca și pesimistul nostru poet. Dar, și unul și altul, chinuiți de geniul frumosu- lui, au creat fără a se întreba dacă societatea îi va răs- plăti. Bănuim ce răsplată a avut marele cerșetor al antichității și știm cu siguranță că în 250 de mii de 317 5 10 15 20 2 5 30 3 5 4 0 cititori, cel mai mare poet al României abia a putut vinde 1. 500 de ex. Dante, care a aprins idealul etern al latinității, care a creat din dialecte desprețuite o neperitoare limbă vie, care a văzut mărirea Italiei în unitatea ei, știm că a suferit exilul, prigonirile și sără- cia. Și cu toate acestea nimic nu l-a împiedicat d-a crea Divina Comedia, peste care infinitul timpului nu va putea să arunce vălul uitărei. Și cîte genii, în Renaș- terea italienească, n-au făcut, în schimbul unui codru depîne, mărirea Italiei. Dar oamenii culți desigur s-ar revolta dacă aș încerca să dovedesc o evidență printr-o înșirare de nume proprii. Oamenii de geniu și de talent creează într-un mod fatal, oricare le-ar fi viața și sfîr- șitul. Ei nu se gindesc nici la stomah, nici la moarte. Dintr-o bucată de pîne neagră și dintr-un pahar de vin acru, ei dau la lumină ceea ce alții, cu stridii și cu șam- panie, nici nu pot face, nici nu pot înțelege. Iacă de ce și noi, dacă nu vom avea pînze mari și marmuri calde de admirat, este cu mult mai bine să constatăm fără revoltă că nu sunt și să iertăm publicul de insulte. Dacă publicul este indiferent, nu pot fi decît două cauze: sau nu are ce admira, sau, dacă are, nu pricepe încă. în primul caz are dreptate; în al doilea caz nepriceperea este fatală și ține fatal de o epocă, și contra fatalității nu te poți revolta. Este însă o cauză care zăpăcește și mărește indife- rența publicului: diletanții mondeni, migălitorii fără talent, meseriașii cari, ajunși mari prin surprindere și mlădiere, fac din artă un bazar ovreiesc. Contra aces- tora cari comit lucrări rele și prin aceasta împiedică d-a se distinge repede și d-a se admira sincer ce este bine, adevărat și frumos, revolta ar fi legitimă. Dar și aci întîmpin o piedică. Directorul nostru, d. B.P. Hașdeu, din capul locului a hotărît ca Revista nouă să clădească cît o putea și să nu distrugă nimic niciodată. Astfel încît nouă ne este permis a constata ce este bun și a nu pomeni nimic despre ce este rău. Iacă un sistem care diferă de oricare altul. Eu nu-1 aprob, dar mă supui. Directorul nostru este înalta Curte de casație, contra căruia nu avem nici chiar dreptul de revizuire. Pe de o parte, simț și eu partea 318 5 10 15 20 25 30 35 40 bună și mărinimoasă a acestui sistem: a admira este o plăcere, a izbi este o dureroasă datorie. Nu voi vorbi dar nici despre profesorii debelle-arte, cari n-au făcut în viața lor decît sau lucrări proaste din convingere, sau negoț, și mai prost, iarăși din con- vingere. Nu voi vorbi iarăși nici despre d-ne mari cari fac jucării mici, nici despre gentile d-re cari fac glume negentile, nici despre artiștii noi cari vin cu icoane vechi din vechea școală a ochilor din trei linii, a gurei din două și a nasului dintr-una. Voi vorbi numai de aceia pe cari îi admir sau cel puțin am de spus de bine despre încercările și începuturile lor. Doi elevi mi s-au părut că sunt două mari făgăduieli, două polițe cu valori însemnate, trase asupra viitoru- lui. Unul este începător la școala noastră de belle-arte și altul este în străinătate, pentru a-și completa stu- diile: Obedeanu și Vermont. Cel dîntîi este mișcat de fantaziile mari, de mișcările impetuoase, de dramele sîngeroase ale războiului. Tînăr, copil, un imberb care atacă cu succes ceea ce bănuiește încă, căci mă prinz că în timpul gloriosului nostru război pentru indepen- dență avea încă pantaloni scurți. Bănuiește încă, și cu toate acestea să vede în el, cu siguranță, că într-o zi va fi ăl dîntîi pictor istoric, cel dîntîi poet epic al sîn- geroaselor scene din războaie. Mie mi-a făcut plăcere, deși nu-1 cunosc, mîndria cu care-și trăgea mustăcioara care abia mijește în fața pînzei sale energice, plină de mișcare și aproape cu deplină varietate de atitudini pe care trebuie s-o găsim în furia și vîrtejul unei lupte. Nici vorbă că multe din atitudini sunt date de alții; dar meritul acestui copil de talent stă tocmai într-a- ceasta: din reproduceri, palide și rele, după Detaille șî Neuville, el a izbutit să facă scenă vie și mișcătoare. La 18 ani este cu mult mai superior decît profesorii săi. Nu este dăstul? în războaie să cere o iuțeală și o vir- tuozitate de desen extraordinară. Ș-apoi, trebuie să miroși iarba de pușcă și să-ți șuiere gloanțele pe la urechi. Tînărul pictor nu putea să fie pe deplin origi- nal, — mai întîi, că la 18 ani n-ai timpul material d-a fi stăpîn pe desen, și al doilea, că n-a avut ocazia d-a se boteza în școala realității, în vîrtejul cumplit al 319 5 10 15 20 25 30 35 40 războaielor, Tinărul Obedeanu s-a slujit ele unele ati- tudini ale marilor pictori militari și a făcut o pînză de valoare. Escadronul regimentului de Gorj, atacînd pe turci In fugă, după luarea redutei Vidin este o pagină vie și mișcătoare, care dovedește un fenomen foarte rar: un copil maestru. Vermont studiază, mi se pare, la Miinchen. Acest tînăr se preocupă mai mult de realitatea de toate zilele. Nu vorbesc de pînzile lui cele mari. Sunt încă nesigure. Sunt începuturi de talent. Dar cîteva situații, în creion și cărbune, un cap de bătrîn, un profil de bătrînă, o bătrînă de față etc. te conving că Vermont vede exact, înțelege ce vede și are darul d-a exprima ceea ce a văzut și a înțeles. Asemenea studii pot face onoare și unui maestru îmbătrînit în artă. Desen și iar desen; „Dese- nul este probitatea artei“, a zis Ingres, rafaelistul fran- cez, și nimeni nu poate tăgădui acest mare adevăr spus în așa de puține cuvinte. Pascali este un nou artist, care și-a făcut studiile în Germania. Iacă un artist care mă încurcă. O adevărată întrebare de Sphinx să ridică înaintea pînzelor sale: aceeași mînă a făcut Studiul de bătrîn, atît de corect ca desen, atît de greu ca poziție de cap și atît de natu- ral și de viu ca colorit, aceeași mînă care a făcut atît de rele portrete? Aceeași iscălitură e și pe Studiul de bătrîn ca și pe celelalte. Diferența însă este atît de mare și atît de evidentă, încît, din pricina acestor portrete, mi-e cu neputință să dezleg problema și să admir pe artist. îndoiala este atît de mare și bănuiala atît de ciudată, încît este cu mult mai bine să rugăm pe artist ca să revie la începuturile sale decît să meargă înainte, pe calea crudităței de coloare și a confuziei de desen. Pe lîngă cei doi elevi, buni în toată puterea cuvîn- tului, constat cu plăcere alte două surprize: doi amă- tori; unul e pe cale d-a deveni un original peisajist, iar cellalt s-a revelat ca un maestru de prima mînă în ma- rine: Juan Alpar (Paraschivescu) și Eugeniu Voinescu. Juan Alpar, pînă mai acum un an, era un admirator pasionat al florilor. în atelierul lui era o adevărată florărie: trandafiri roșii, răsurii, albi, galbeni cu miros de caise, viorele, micșunele, ghiocei, liliac; bietele 320 5 10 15 2 0 25 30 3 5 40 buchete, ce cuminte stăteau înaintea acestui pictor neobosit! Să veștejau ele, dar, în schimb, imaginile lor rămîneau pe pereții lui Juan Alpar. Și e curios: Juan Alpar lucra cu patimă; în cele din urmă, s-a apropiat foarte mult de realitate, și totuși, după părerea mea, nu florile erau destinate să facă din Juan Alpar un pictor. Florile sale au ceva de sec, de uscat, de bățos: au desen, au culoare și n-au țesătura și frăgezimea petalelor organice și vii. Florile lui An- dreescu sunt grase, fragezi, moi, și-ți lasă impresia că le-ai putea strivi între degete. La Andreescu avem ilu- zia anatomică și fiziologică a florilor, fără ca să fie mai muncite decît ale lui Juan Alpar, — din contră. Floa- rea pentru Juan Alpar este o amantă infidelă: el o iubește și ea îl înșeală. în schimb, Trei mere, într-o farfurie albă cu dungă albastră, îi răsplătesc toată dragostea lui, trădată de inocentele flori. într-o bună dimineață, Juan Alpar se simți obosit de flori; îi trebuia o natură mai vastă; și, după cîteva peisaje, amatorul sincer și neobosit deveni pictor, încetul cu încetul, culorile lui, obscure și amestecate, se luminară, simplificîndu-se. La salonul de estimp două din peisajele sale fură remarcate și găsiră cumpă- rători aproape din cele dintîi zile ale expoziției: Poarta de la Radu-vodă și O casă, în mijlocul unei singurătăți imense și sub un cer minunat ca energie și adevăr. Poarta de la Radu-voda este o ruină veche, sărăcăcioasă și totuși poetică, fiindcă pictorul a izbutit s-o facă așa cum era: tristă, melancolică și insultată de vînt, de ploi și de trecători. Prin șindrila acoperișului, negru și umed, tremură lumina aurie a soarelui. Poarta, ca și Casa sunt niște studii sincere după natură, de aceea coloritul lor nu este nici crud, nici fals. Dar cerurile, pe cari artistul le-a întins pe dasupra acestor clădiri, sunt d-o frumusețe, d-o energie și d-un natural cari nu mai suferă nici o reticență. Nu poți decît să te în- chini la asemenea cer. Albastru, puternic și adînc, nori albi, groși și amenințători, lumina vie care să re- varsă cu profuzie pe unde norii să rup. Iacă cerurile lui Juan Alpar. Pline de lumină, de nori și de mișcare, 21 — Barbu Delavrancea — Opere — voi. V 321 5 10 15 20 25 30 4 0 ele amenință a se sparge intr-o ploaie caldă cu bășici. Și, cu toată frumusețea, factura lor simplă și nemun- cită te face să crezi că artistul s-a jucat, că Ie-a făcut într-o clipă. Așa e ori de cîte ori nu revii, cu culori peste culori, și pui dintr-odată nuanța pe care o vrei. Pictura în acest caz iese limpede, simplă și adevărată, iar nu murdară, migălită și falsă. De la Radu-vodă la imensitatea mărilor. Distanța este enormă, și trecerea, violentă. Și, cu toate acestea, ce natural ț i se pare că ai înghițit această distanță, cînd de la Juan Alpar treci la marinele lui Eugeniu Voi- nescu. Meritul este al lor fiindcă sunt convingători. Cînd Juan Alpar este simplu și adevărat, iar Voinescu, adevărat și elocinte, trecînd de la unul la altul, simți impresia unei călătorii fantastice, a căreia iuțeală a fost ca ghidul. Eu salut cu bucurie primele marine ale noastre. Dintr-odată, și cu cel dinții pictor, noi am dobîndit marine cari pot lupta cu operile pictorilor streini de o adevărată valoare artistică. Cînd vorbesc de Voinescu, vorbesc numai de marinele lui; celelalte lucrări sunt niște simple distracții pe lingă marinele lui de o va- loare capitală. Mările lui Voinescu au adîncimea orizontului și adîncimea fără fund a apelor. Pe suprafața lor gonești pînă unde-ți bate ochiul, și d-acolo încolo este un in- finit de nepătruns; adeseaori valurile depărtate s-ames- tecă cu cerul, cînd imensitatea mișcătoare este răscu- lată de vînturi; uneori, pînza albastră și vie, încrețită de adiere, se pierde în delicata și străvezia linie a ori- zontului senin și depărtat. Artistul a închis, într-un metru pătrat, iluzia completă a unei nemărginiri vii, care se umflă, se mișcă, se bate și trăiește ca o ființă cu viață. Valuri peste valuri se rostogolesc și te ame- nință d-a te sorbi în pîntecile lor verzi, gălbui și al- bastre, străvezii și fără fund. Poetul a izbutit să prinză o epopee în cîteva nuanțe. Cine, în cele două mări revoltate ale poetului, nu simte o tragedie care s-a întîmplat? O asemenea mînie este cu neputință să nu fi înghițit pe cineva. Și epopeea lui are o muzică grandioasă și sinistră. Este atît de reală 322 5 10 15 20 25 30 3 5 4 0 marea poetului, încît îți dă iluzia unui vuiet adine, întrerupt de mugetul munților de valuri cari se rosto- golesc și se sparg. Mările sunt ale lui Voinescu; el a găsit secretul imen- sităței transparente și mișcătoare; el a găsit secretul infinitului în spațiu și a infinitului în adîncime; el este poetul oceanelor; și sunt sigur că, dupe asemenea poeme, va veni cu opere în cari perfecțiunea execuției să se întreacă cu emoțiunea subiectului. Este pe deplin stăpîn pe mare: fie țărmul, fie mijlocul ei, fie liniștită, albastră și rece, fie galbenă și lăptoasă cînd se revarsă pe o plaje nisipoasă, fie verde-galbenă ca zmarandul, fie civită cu valurile clăbucite cu spume albe și băși- cate în creștetile lor sinuoase și mobile; el este stăpîn pe toate stările, aspectele, formele și nuanțele ei. Cele- brul pictor francez Courbet, acela care a fost condamnat să plătească coloana Vandome, acest mare talent pentru care lichiditatea nu avea nici un secret, susținea că dasupra unei mări trebuie să întinzi neapărat un cer mai mare decît marea, pentru ca să păstrezi proporțiile naturei. Așa o fi. Dar la Voinescu marea este atît de adevărată și de grandioasă, încît nu te mai gîndești la cer. Cerul pe care Theodore Rousseau l-a transformat într-o poemă eternă ca și cerul îl uiți cînd privești mările lui Voinescu. Poate că admir prea mult. Se poate. E o plăcere nespusă să admiri; și acest artist, această revelație surprinzătoare are prea mari calități pentru ca să nu te pasioneze. Ș-apoi, dacă Voinescu ar lăsa la o parte încercările de peisaje și de capete și ar voi să ne dea o pînză vastă, cu o mare în care să-și puie toată patima lui de poet și tot meșteșugul lui de artist, sunt sigur că toată lumea ar vedea ceea ce eu în parte prevăz. Atunci admirația de astăzi ar rămînea inferi- oară maestrului de mîne. Școala lui Voinescu au fost mările pe care le-a privit și studiat rnulți ani și cu multă patimă, și celebrul pic- tor rus Aivazovski,cu care, dupe cîte știu, a lucrat cîtăva vreme. Unele din observațiile lui Aivazovski, Voinescu și le-a însușit și și le-a asimilat pe deplin. între altele, este acea lozanjare pe care și Aivazovski și Voinescu o aruncă pe dasupra mărilor ca o plasă infinită și mișcă- 323 10 15 20 25 30 35 40 boare. Și au dreptate: este o notă reală și caracteristică a mărilor. Termin. Cine crr fi crezut că dintr-un bun consul de la Odesa să iasă un maestru în marine, fără rival la noi în țară, și de o valoare pe care chiar străinătatea artistică nu i-ar putea-o contesta? Atît mai bine că s-a întîmplat ce cu gîndul n-ai gân- dit ! Și de la mări, în pajiști îmbrebenate cu flori, în pă- duri feerice, în lumină caldă și tremurătoare, în scenele vieții noastre cîmpenești: la Grigorescu. Dacă într-o expoziție s-ar alege numai pînzele de valoare, ai trăi în cîteva ceasuri o viață de cîțiva ani. Dar într-un salon în care urîtul și copilăriile s-amestecă cu fru- mosul și realul, te mai poticnești din iluzii, și simți un îndoit rău: întîi, că pînzele cele rele îți întrerup continuitatea frumoaselor iluzii, și al doilea, că pîn- zele cele rele sunt cele multe și te fac să privești pe cele bune cu un ochi necăjit. Dar, in sfîrșit, dupe multe decepții, sosești la Gri- gorescu. Grigorescu este rău reprezentat în Salonul de estimp. E greu să-l judeci drept dupe cîteva pînze, aduse din întîmplare. De aceea e cu mult mai drept să vorbesc în genere despre el decît despre pînzele de la Salon. Nu înțelegi pe Grigorescu dintr-un cap de țărancă, castaniu, sticlitor și cioplit, pe un fund alb și opac. Nu poți înțelege pe Grigorescu dintr-o pădure cu copaci turtiți, drepți și vaporoși, pe cari o simplă adiere de vînt i-ar risipi ca pe niște suluri de fum. Nu înțe- legi pe Grigorescu dintr-un stejar funinginos și confuz, nici dintr-un interior de pădure, în care nu vezi nimic, dar nimic absolut. Acest interior de pădure s-ar ase- măna cu caprițiul unui pictor care ar voi să zugrăvească o noapte întunecoasă, dar atît de neagră și de deasă, încît să nu se poată vedea nici cer, nici pămînt, nici siluete de arbori, nici moșoroaie de case. Nimic abso- lut. Pictura nu poate fi acolo unde nu poți vedea. Cu acest metod toți oamenii cu ochi ar avea atîtea impresii despre pictură cît au și orbii cari trăiesc într-o noapte fără formă si fără coloare. 324 5 10 15 20 25 30 35 40 Grigorescu este pictorul care are incontestabil merit d-a îi pasionat, întrucâtva, pe publicul nostru de pic- tură. Și este un merit mare. Pînă la dînsul pictura era într-o stare de iconărie artificială. Judecați dupe mu- zeul nostru, și veți vedea dacă am sau nu dreptate. Cînd s-a aprins palatul Academiei, naivitatea unui pompier a rezumat întreaga valoare artistică a picturii noastre. Un pompier scotea afară în învălmășală o pînză mare, încadrată într-un cadru gros, înflorit, ciubucărit și aurit de-i lua ochii. Dupe el venea repede un altul, cu o cange lungă. Bietul pompier, care se lupta cu namila de tablou, văzînd că trece pe lingă el vîrful ascuțit și cu cioc de fier al cangei, strigă celui din spatele lui, cu un glas speriat: — Mă, încet, că rupi ramul și dăm de belea ! Bietul pompier... ce-i păsa de pînză; în ochii lui ce era mai scump era ramul (cadrul); cît pentru pînză, putea s-o spargă în bunăvoie, căci și el o spărsese, cu umărul, pentru ca să ducă mai bine ramul. Nu știu ce tablou ducea în spinare, dar ar fi cu greu ca naivitatea pompierului să nu fi fost o dreaptă jude- cată. Pînă la Grigorescu am avut mai mult cadre și cadruri, dar n-am avut tablouri. Grigorescu este cel dîntîi pictor român care a făcut adevărată pictură. Dupe el au sosit alții, alții cari vor să-i treacă înainte, dar, pînă acum cîțiva ani, era sin- gurul pictor în țara românească. Și tocmai fiindcă nu mai era altul, Grigorescu a făcut de toate; numărul pînzelor lui este peste măsură de mare, și subiectele sunt atît de variate, încît mai- mai că nu a rămas subiect netratat de el. Fenomenul este natural și se explică. N-ai rival, nu ai teamă. Și Grigorescu nu a avut nici un rival, nici control. Așa s-a întîmplat cu mai toți oamenii noștri de ta- lent: s-au risipit în toate, neavînd de ce se teme. Eliade a scris istorie, geometrie, geografie, poezii li- rice, filologie, epopee,algebră, tragedie, filozofie, criti- că, teologie, politică,satiră, trigonometrie, fabulă e(c., etc. Pascaly juca în comedie de moravuri, în drame, în tragedie, în comedie de caracter, în melodrame, în 325 5 10 15 20 25 30 35 40 V.len.1, r banan,,!. peXX!™np burghezu , Pe caraghiosul, pe rinul,PpC idLtul Je CU ^ore»™- Și era natural aȘ«- Varietatea subiectelor lui te în- spanmnta: pdam de toate spețele, păduri, țigănci, copii turme de m, vaci și viței, câmpii, apusuri si răsărituri, mestecămșuri, bătălii, flori, transpor- turi, hanurp santinele, portrete călări (?), bivuacuri, lirguri vin aton, lacuri, păsări, fie în creion, fie în cerneala, lie în sepia, fie în colori cu ulei, fie în pas- tele si în mărimi de toate felurile: de la miniatură de ef i centimetru pătrate pînă la mărimea naturală. A pai curs întreaga gamă a naturei: de la natura moartă pînă la om, în compoziții mari. A parcurs întreaga gama a procedeurilor, dc la cîteva linii cu creionul pînă la culoarea groasă, pusă cu latul cuțitului, ca și cu o mistrie. Mi se pare că un singur lucru n-a făcut: ta- blouri istorice. Era să zic ș'i sfinți, dar mi-adusei aminte că a început cu sfinții și a ajuns la războaie. Dar prin cîte manieri n-a trecut? Stilul lui, afară de cîteva note, a trecut prin toate stilurile posibile și imaginabile. Și să nu se ia în nume de rău aceste constatări. Nu, de loc. Această infinită varietate de subiecte, de pro- cedeuri și de manieri, la urma urmelor, dovedesc un temperament viu, bogat, impresionabil, un tempe- rament de artist de frunte, care s-a risipit în toate, dar care a izbutit să facă pe români să știe că există o artă cu numele de pictură. El, idealist, realist, im- presionist, de toate, în fine, a izbutit să placă tutu- ror, pînă și copiilor, și mai ales femeilor. Dar toate lucrurile să zice că au două fețe, pînă și unii oameni sunt talere cu două fețe. A făcut un mare bine Grigorescu pasionînd pe lume de pictură, dar a făcut și un rău. Un artist care lu- crează atît de repede și atacă atît de multe, într-o viață atît de scurtă, este cu neputință să nu aibă slă- 5 10 1 5 20 25 30 3 5 4 0 biciuni și greșeli, și mai ales mult foarte mult, artifi- cial în loc de artistic. Și Grigorescu pasionînd lumea de pictură a i asionat-o și de artificial, de un fel de elocință manierată și nenaturală. Așa încît s-ar putea zice că el a deschis calea artiș- tilor de talent și tot el a închis-o, bineînțeles pentru cîtva timp.De aceea, în cele din urmă, se va vedea că binele pe care l-a făcut a fost mai mare decît rău] pe care nu l-a voit. Să încep cu defectele, pentru ca să termin mai cu poftă: cu calitățile. Defectul capital la Grigorescu este desenul. Capetile lui sunt bine, uneori foarte bine. Trupurile însă sunt aproape toate defectuoase. Uneori n-au umeri, cum sunt unele studii. Alteori picioarele sunt prea lungi și frînte mai jos de genuchi, cum în genere se văd la tărăncile cari merg torcînd, uneori nu știi dacă fe- meile nu sunt izbite de ghebozitate, cum sunt tărăn- cile cari șed fără să poți afla pe ce șed. Din cauza acestui defect, Grigorescu, cînd a făcut o bătălie, toți soldații au aceeași poziție, de multe ori o poziție falsă. Trebuie să fii foarte tare în desen pentru ca să dai va- rietatea pozițiilor într-o învălmășeală; și Grigorescu este dăstul de slab. Exemplul cel mai doveditor este marea pînză care se află în salonul ședințelor de la primărie. In această bătălie nu vezi decît un singur sergent de linie, de profil. Toți ceilalți soldați, ca- porali, ofițeri, dacă sunt, au exact aceeași poziție pe un picior, cu cellalt în aer, aproape să cază, și te miri de ce nu cad cînd centrul lor de gravitate a trecut mai în sus de mijloc, în atitudinea pe care o au. Și, ce e și mai ciudat, toți au aceeași expresie. Lucrul se explică. Slăbiciune de desen. Grigorescu s-a muncit d-a luat o atitudine și i-a venit mai ușor s-o copieze, micșo- rînd sau mărind omul dupe diferitele planuri în care-1 pune. Pentru un tablou de compoziție, și mai ales pentru o bătălie, trebuie să fii un virtuoso în desen. Și Grigorescu este un virtuoso în colorit. în colorit, da. Este adevărat că și aci culoarea na- turei nu este francă, simplă și energică. Este adevărat că și aci te izbești, mai ales în peisaje, de mult artifi- 327 10 1 5 20 2 5 30 35 40 cial, de un fel de simfonie de colori, de o ploaie de ar- tificii , dar incontestabil că în colorit este un fer- mecător. Ce caută albastru, galben, roșu, violet pe trunchiu- rile pomilor lui delicați, feminini de delicați? Nu știu ce o fi căutînd; dar dacă nu sunt reali, sunt feerici; dacă nu sunt solizi, sunt elocinți; dacă n-au destulă viață, au farmec cu prisos; dacă ți-e frică să-i pipăi, sunt visuri plăcute; dacă n-au energie, au destulă gentilețe, și atît este de adevărat că Grigorescu este împins spre o simfonie uimitoare de nuanțe și culori, încît el caută, necontenit și avid, o pajiște înflorită, îmbrebenată, plouată cu toate fețili din lume. Și atît este de adevărat că el are, pe lîngă feeric, ceva de fe- minin, de delicat și de dulce în colorit, încît copaciul lui de predilecție este mesteacănul. Mesteacănul alb, argintiu, cu ramuri subțiri, delicate și fragile, și cu frunze rotunjoare, tremurătoare, prin a cărora ciuru- ială vezi cerul, și din depărtare par ele proiectate pe cerul albastru și liniștit. Mesteacănul este un triumf sigur pentru Grigorescu, tocmai fiindcă la mesteacăn, în loc de soliditate și de energie, ți să cere delicatețe și gingășie. Nota drăgălașe predomină la el în cele mai bune pînze. Nota blîndă și feminină. Țărăncile lui, cari au avut mai mult succes, au fost tocmai acelea care nu- mai țărance nu pot fi: dar sunt frumoase printr-o ru- meneală delicată și răsurie, printr-o privire galeșe și mîngăietoare. Sunt niște vise plăcute. Chiar și cape- tile de vițeluși, cu nasul umed și cu ochii buni și ge- noși, cu privirea nevinovată și drăguță, dovedesc că succesul adevărat al lui Grigorescu nu poate fi deplin decît în drăgălaș. Adevăratul Grigorescu, care va rămîne, va fi desi- gur acolo unde se va potrivi elocința feericului cu atracțiunea gentilului. Corectitudinea desenului, adevărata energie a co- loritului și, foarte des, chiar sinceritatea naturalului nu vor fi considerate niciodată ca merite și calități ale acestui artist d-o bogăție uimitoare de subiecte și de pînze. 328 5 10 15 20 25 30 35 în notițele din numărul viitor al Revistei nouă voi vorbi despre Andreescu, Mirea, Valbudea și Geor- gescu, regretînd că gustul meu nu poate trece mai departe. Poate că este un defect al meu, care mă împiedică să pricep pe ceilalți. Dar, cînd ești sincer, cea mai neînduplecată fatalitate, pentru tine, sunt convinge- rile tale. II ION ANDREESCU. G.D. MIREA. ION GEORGESCU. ȘT. VALBUDEA CONCLUZIE Cine, în salonul de estimp, a văzut Pădurea de fagi, — rău așezată, prea sus, într-o lumină falsă și încun- jurată de copilării insuportabile, — cine a văzut această pădure de Ion Andreescu, dar nu cu ochii cro- nicarului monden, care vorbește cu același entuziasm, ușor de impus, de o rochiă, ca și de un tablou, desi- gur s-a convins că autorul acestui metru pătrat de pic- tură a fost un artist, un poet și un filozof. I-a trebuit artă, și încă multă artă, pentru ca să copieze atît de bine și de energic natura, i-a trebuit entuziasmul poe- tului creator pentru ca să surprinză în așa grad poe- zia naturei, și i-a trebuit profunditatea unui spirit speculativ pentru ca să descopere și să înțeleagă viața și misterele ei în trunchiurile colosale ale fagilor bă- trîni. în această pînză avem, ca elemente materiale: coloare, formă si rezistentă: ca elemente nemateriale: liniște și melancolie; ca elemente vitale: anatomia și fiziologia fagului. Taine, într-o lecție, de la L'Ecole des beaux arts, susținea, cu elocința și cu analiza lui convingătoare, că Rubens, înainte cu două secole de marii fiziologiști, înțelesese misterele vieții în circulația sîngelui. între alte dovezi, Taine aducea exemplul următor: un leu și-a înfipt ghearele în vesmintele unui călăreț. Călă- rețul să clătină pe cal; ghearele leului n-a atins încă 329 carnea pradei, și, cu toate acestea, spaima de pe obra- jii călărețului se manifestă printr-o descompunere de sînge. Prada leului a început să moară înainte d-a fi sfîșiată. Rubens are dreptate. El are a face cu struc- 5 tura cărnei flamande, structură mai spongioasă decît a rasei latine, și cu sîngele flamand, mai apos, mai subțire, mai puțin globulos, mai seros decît sîngele, iute și bogat în globule roșii, al rasei latine. Descom- punerea precedă moartea, și mai ales la oamenii lim- 10 fatici. Același adevăr se vede în copacii lui Andreescu. Acest pictor este, pe lingă artist și poet, un 1‘iziologist al plantelor. Fagii lui colosali sunt plini de viață, și în viața lor 15 pictorul a devenit fiziologist. Pe sub coaja lor argintie, crăpată, răzbuzată, simți că circulă seva subtă din pămîntul de o realitate extraordinară. Dacă, urmă- rind același adevăr, am privi florile lui, am avea o dovadă mai mult, și poate mai convingătoare. Coro- 20 lele sînt atît de moi, de plăpînde și de grase, încît ai iluzia că le-ai putea strivi între degete și că pe degete ți-ar rămînea apa și coloarea lor. Mirea avea dreptate cînd într-o zi îmi spunea că „Andreescu în peisaj a început cu ceea ce alți artiști 25 abia uneori pot să sfîrșească“. La acest artist, dar, nu mai e vorba de desen și co- loare, de corectitudine și energie, de sinceritate și adevăr, e vorba de ceva mai mare, mai adînc și mai excepțional: e vorba de natură în sine, iar nu de apa- 30 rențele ei, e vorba de intuițiunea de geniu pe care nu- mai artiștii extraordinari o pot avea. Andreescu nu migălește, nici nu te amețește într-o splendoare arti- ficială de colori și nuanțe, e] exprimă natura în cî- teva note esențiale, și sub aceste note surprinzi, ceea 35 ce în natură n-ai observa, viața intimă a fiecăreia plante. în fața peisajelor lui vezi natura vie și mare. Am spus că o vezi vie, și aici e un punt care-1 deosebește de fermecătorul nostru maestru Grigorescu. Ceea ce 4 0 la Andreescu e viu la Grigorescu e feeric; ceea ce la Grigorescu este splendoare uscată la Andreescu se 330 preface în simplu, energic, suculent. La Grigorescu bogăția aparentă te răpește fără a te convinge, la An- dreescu simplitatea aparentă te convinge și te pune pe ginduri, te face să înțelegi, și de aceea admiri, ad- 5 miri, fără regret și fără reticență, căci pleduariile lui sunt niște rezumate limpezi ale esențialului din natură. S-ar putea zice că unul „ți-arată“ și altul îți spune că „a fost“. Unul povestește o legendă și cellalt desfășură priveliștea naturii cu toate caracterele ei io esențiale. Dar să revin. Am zis că natura la Andreescu este mare. Este mare, oricît de mic ar fi petecul de pînză pe care o interpretă. S-ar părea că această observație sau n-are nici o valoare în pictură, sau este o afirma- 15 ție paradoxală. Și, cu toate acestea, nu este nici para- doxală, nici mai prejos de un adevăr însemnat. In cele mai multe peisaje copacii rămîn pe pînză atît cît îi vezi. Numai artiștii de talent știu să-ți aprinză închipuirea și să te forțeze ca să proiectezi în spațiu, 20 în mărime naturală, ceea ce tu ai văzut pe pînză in mărime de o șchioapă. Din această cauză s-ar putea susține că miniatura nu există în pictură decît ca un termen convențional. Mi-aduc aminte că la o expo- ziție din Paris, dăschisă sub numele de 101 capete de 25 operă, în fața unei pînze de un decimetru pătrat, am văzut perfect natura în toată mărimea ei. Era Gravo- rul de Meissonier, de care acest bătrîn artist al căruia cap seamănă cu Moîse de Michel-Angelo n-a voit să se despartă cu tot prețul fabulos ce i se oferise. Gravo- 30 rul este singur și obosit; capul îi cade în mîna dreaptă; înaintea lui, o fereastră deschisă; în lumina argin- tie și albăstrie a dimineței se duce la infinit perspec- tiva unui peisaj. Dacă acest subiect ar fi fost tratat pe 20 de metri pătrați, eu nu l-aș fi văzut mai marth 35 E o mare dificultate să faci giganți d-o șchioapă 5 după cum este o mare ușurință să faci pigmei gigantici» într-o miniatură bună vezi natura mare, după cum în* tr-o natură proastă vezi o miniatură mărita. Cîți n-ati făcut elefanți și cămile miei, și cîți mau făcut pisici 40 și cîni mari. Și cîți n-au făcut plopi și stejari cari ră* min cît coada șoricelului și cît un morcov, șî cîți în $31 5 10 15 20 25 30 35 40 niște proporții pe cari morcovul le întrece nu au înăl- țat fagi și cedri colosali. în orice caz, cei dîntîi, la noi mai ales, au fost cei mai mulți. Care sunt cauzele cari te fac să vezi într-o pînză mică o mare priveliște, și viceversa? Sunt multe și, cu toate acestea, ajungi tot la una: este sau nu este talent. Un pictor de talent, fără formă și fără coloare, numai dintr-un schelet, desenat pe un sfert de hîrtie, te face să vezi un animal mare. Andreescu a avut acest dar: la el natura e mare, în reala ei mărime, oricît ar fi petecul de pînză pe care o zugrăvește. Andreescu dar a trebuit să aibă un talent excepțio- nal pentru ca să nu înjosească natura micșorînd-o și a trebuit să fie un spirit profund pentru ca să-i dea viața ei fiziologică care s-ascunde înaintea ochiului superficial și a artistului numai artist. Cei care au cunoscut pe Andreescu mi-au spus că ani întregi, înainte d-a se duce la Paris, a petrecut desenînd în pădurea de la Buzău. Nici că se putea altfel. Andreescu a fost statornicul și sincerul amant al naturei. Natura înaintea lui apărea goală, în tot farmecul misterelor ei; pentru un ochi atît de adînc și o patimă atît de zvăpăiată, ea nu mai putea să as- cunză nimic. Natura era întreagă a lui, și cu podoa- bele din afară, și cu secretele dinlăuntru. Și cînd te gîndești că acest maestru extraordinar a murit sărac și nebăgat în seamă, nu te poate de loc consola morțile premature ale geniilor din alte țări. Alte popoare au avut și pe alții, s-au mîngîiat cu al- ții, noi am pierdut pe toți peisajiștii noștri în Andre- escu. Vom avea alții ca el, sperăm, dar pînă acum nu avem. 1 ' Rafael, mort la 37 de ani, Correggio, mort la40 de ani, Giorgione, mort la 34 de ani, din cauză că ele- vul său, Morta da Feltre, îi răpește amanta, sunt atîtea pierderi colosale, dar sunt plătite cu Leonardo da Vinci, cu Michel-Angelo, cu Tiziano și cu lungul șir al geniilor din Renașterea italienească. Noi am avut un singur mare peisajist, și moare de sărăcie, la 35 de ani, fără a avea altul în locul lui. Noi dar am 332 10 15 20 25 30 35 40 pierdut mai mult decît a pierdut Italia cu Rafael, Correggio și Giorgione. Eu nu susțin că publicul nostru trebuie să se plece pentru a ridica pensula și condeiul artiștilor noștri, cum odinioară regii se plecau pentru a-și servi picto- rii și scriitorii lor, dar în orice caz este o datorie pen- tru lumea cultă să învețe, cît se va putea mai mult, din moartea acestui mare artist. Andreescu a murit de sărăcie: e moartea cea mai demnă pentru un artist de caracter și cea mai rușinoasă pentru o societate cultă. Andreescu lasă în urma sa o sumedenie de schițe, de priviri, de flori și de peisaje, dăruite unele amici- lor săi, iar altele vîndute pe un preț ridicol. Numai pinacoteca noastră n-are nimic. Ar fi revoltat mulți- mea icoanelor brute din această sală care n-are decît un rol: să ne facă de rîs în ochii străinilor. De la un talent pierdut de veci să trec la altul că- ruia îi doresc lunga viață și energia lui Michel-An- gelo. G.D.Mirea. Voi lăsa la o parte pe autorul dra- maticei pînze în care capul lui Mihai Viteazul este de o mare îndrăzneală și de un mare talent, voi lăsa la o parte pe autorul gentilei fantezii V ir ful cu dor, pentru ca să nu vorbesc decît despre Mirea, maestrul portretist, singurul la noi în acest gen, nu pentru că nu mai avem pictori, ci pentru că el nu mai are rival. Mirea, abia de cîțiva ani în țară, și a învins, a învins cu desăvîrșire. Și, ca în orice victorie, este și o parte de cruzime. Portrete, înaintea lui, făceau și d-nii Tă- tărăscu, Aman, Grigorescu și Stăncescu; dupe Mirea nu mai face portrete decît Mirea. Și trebuie să constat că lupta lui a fost loială: n-a întrebuințat nici reclama, nici mlădierea, nici mondenitatea care prinde atît de bine de atîtea ori, nici calomnia, armă care din nefericire, nu este rară printre artiști; nimic din toate acestea; singurile lui arme, în acest război pacific, au fost pensula și paleta. De cîțiva ani a rămas singur în arenă; singur și, cu toate acestea, rigid. Aplauzile publicului nu-1 între- rupe o clipă din lupta artistică. Neavînd înaintea lui nici dușman, nici rival, este totuși neobosit; neobosit 333 10 1 5 20 o 5 30 35 4 0 pentru artă. Energia și facilitatea lui sunt uimitoare. Pînă acum, afară de studii, de fantezii, și de compo- zitii mari, sunt sigur că numărul portretelor, în mă- rime naturală, a trecut peste 60. Pentru ca să pridi- dească cererile a trebuit să aibă, pe lingă știință, un temperament exuberant, pe care numai artiștii de rasă îl pot avea. El trece cu o repeziciune de necre- zut de la un bătrîn la un tînăr, de la un bărbat la o femeie, de la o blondă la o brună, de la frac la epolet, de la fai la brodărie, de la naiv la vigoare, de la blînd la viclean, de la delicat la bărbătesc, de la catifea la pielea de tigru și de la unul singur la grupă. Stend- hal are dreptate cînd susține că temperamentul atle- tic nu are nevoie întotdeauna de un corp voluminos. Și exemplele pe cari le dă el de temperamente atle- tice, uscățive, palide și cu privirea scînteietoare se potrivesc și ca aspect, și ca esență cu temperamentul lui Mirea. Cine l-a văzut cu pensula în mînă, eu buzele strînse și cu o sprinceană aruncată în sus, cine La văzut cu cită vigoare trage pensula pe pînză din care vrea să scoață, afară din ea, un trup și un suflet desigur s-a convins că acest artist nervos este un temperament atletic care poate lucra zece ore pe zi, fără să cază de oboseală. Un așa temperament ar fi fost cu neputință să ajungă la o manieră meschină și migăloasă. Maniera lui, largă și viguroasă, briliantă și simplă, nu i-a dat-o nici școala, nici maestrul său Carolus Duran, ci tem- peramentul său viu, energic și violent. Ca să migă- lească, ar pierde răbdarea într-un ceas. Pentru el tre- buie pînză mare și trup în mărime naturală. Lui îi tre- buie spațiu întins, tot atît de fatal cum balenelor le trebuiesc mările ca să poată trăi și mișca. Coloarea o găsește repede și dintr-o dată. Figurile le prinde în cîteva ore: a doua zi sunt vii; cîteva pen- sule, și mătasea s-aprinde cu apele ei, și să frînge în cute largi, și atît de reale, încît a te înșela între o ro- chie reală si cea făcută de el n-ar fi de loc o mare gre- sală. Dar să venim mai fa^a în față cu portretistul. în- trebarea pe care Fromentin o ridică înaintea lui Rubens, 334 ca portretist, deși el o mărginește la Rubens, să poate ridica înaintea oricărui portretist. „Sont-ils ressem- blents? zice Fromentin în Les maitres d'autrefois vor- bind de portretele lui Rubens. Sont-ils ressemblents? 5 Oui, â peu preș. Sont-ils vivants? Ils vivent plus qu'ils ne sont. Je ne dirai pas que ce soit banal, et cependant ce n’est pas precis. Je ne dirai pas non plus que le pein- tre les ait mal vus; mais je croirais qu’il les a regardes ă la legere, par V epiderme, peut-etre â travers des habi- 10 ludes sans doute ă travers une formule, et qu’il les a traites, quelque soit leur sexe ou leur âge, comme les femmes aiment, dit-on, qu’on les peigne, en beau d'a- bord, ressemblantes ensuile“ Susțin că aceste întrebări se pot ridica înaintea mai 15 tutulor portretiștilor. Care portretist nu va ceda, în- cetul cu încetul, la dorința expresă, deși piezișe, a doamnelor, pentru ca să se gîndească mai întîi la fru- musețe și apoi la asemănare? Care portretist năpădit de cereri nu va ajunge, ca Rubens, să se oprească la 20 epidermă? în sfîrșit, care portretist, întins de-o țară întreagă, nu va ajunge să vază omul ă travers une for- mule? Formula, fie ea formulă de geniu, în artă este un espedient, o artificialitate, la care artistul în fri- gurile execuției aleargă de multe ori. 25 A te opri la epidermă va să zică a nu crea pe deplin; a ceda dorințelor de a picta mai întîi ca frumusețe și apoi ca asemănare va să zică a face mai mult artistic și mai puțin viu; a face apel la formule va să zică a generaliza, în loc d-a crea tipic și nemuritor, ca por- 30 tretist. Portretiștii de astăzi sunt prin excelență coloriști. Exemplul’ cel mai nemerit ar fi chiar maestrul lui Mirea, Carolus Duran. Cine a văzut portretele lui din urmă și n-a rămas înmărmurit de splendoarea orbi- 35 toare a coloritului lui? Și colorismul este și el o cauză — dacă vreți, o patimă, — care te face să ajungi la for- mule, la generalizări; la elocința colorilor în Ioc de exactitatea tipică care exclude, de multe ori, bogăția majestuoasă a colorilor. 40 Aceste observații uneori se potrivesc la adresa lui Mirea, alteori, nu. Nu, Mirea nu se oprește la epidermă, 335 5 10 15 20 25 30 35 4 0 dar cedează uneori la rugăciunea mută și elocinte a unui gingaș model, și de aceea uneori dă întîietatea frumosului asupra tipicului. Nu, Mirea nu abuzează de formulă, dar i s-ar putea spune că sunt unele figuri cu aceeași carnație în pînzele lui, deși, în realitate, modelele diferă. Ei, Doamne, dar problema asemănării este mare și aproape de nesatisfăcut cînd te gîndești cît de va- riată este vederea noastră, cît de infinit variat este creierul nostru. Este o asemănare artistică și alta plată și banală. Cea dîntîi coprinde mai multă viață și mai puține detalii, cea d-a doua este fotografică, fără pic de viață, într-o sumedenie de trăsături necaracteristice. Omul fără simțire artistică să oprește la cea din urmă, ne- putînd pricepe pe cea dîntîi; aceștia pot de multe ori să nu fie mulțumiți cu asemănarea artistică pe care Mirea o caută întotdauna și o prinde de multe ori. Dar, cu riscul d-a mă vedea luat drept model în- tr-un Iuda de Mirea, să-i atrag atenția asupra unor mici defecte, după părerea mea, cari pot ușor dispă- rea de sub penelul acestui maestru energic și bogat, colorist prin excelență și portretist fără rival la noi în țară. Am spus-o aiurea ș-o repet: de multe ori um- brește egal și simetric fețele; din această cauză, ochii la el, fără a pierde din viață, pierd din coloare; nu se disting ca nuanță, acoperiți de umbrile cari cad, ca două zăbranice, de la arcadele frunții în jos. Și tot din prea multă și prea egală umbrire, carnația obrajilor nu iese atît de limpede cum ar putea s-o scoață acest maestru de rasă. Și, ca să-1 necăjesc, să-i dau două exemple: ochii d-nei Henriette Sihleanu nu se văd al- baștri și limpezi ca cerul, nici fața d-nei Mirea nu era destul de albă și de senină, cum în realitate este. De vină trebuie să fie lumina difuză în care sunt lu- crate portretele, și mă face să mă gîndesc la dorința lui Tintoretto, mi se pare, ca lumina să vie „da una sola finestra, Ultimele cuvinte ale lui Goethe: „lumină, lumină, lumină“, ar trebui să fie deviza prietenului meu Mirea. 336 5 10 15 20 25 30 35 40 Dar termin. Am cu ce. Cu portretul d-rei N.Cer- kez și cu portretul d-lui Hașdeu. Cel dîntîi este o mi- nune de factură, cel d-al doilea este o problemă psi- hologică rezolvată. în ochii d-lui Hașdeu, însuflețiți de Mirea pe pînză, în acești ochi vii, veseli, șireți, scrutători, neastîm- părați, surîzători, să dăschid două căi adinei, cari duc la misterele de sub fruntea mare și invoaltă ca o cu- polă. în acești ochi vezi pe Hașdeu cel de ieri, pe acela care nu-și pierduse încă genialul său copil. Dacă n-aș întîlni pe Hașdeu cel de azi, aș descri ce văz în acești ochi. Ar fi după mine cel mai complet elogiu ce aș putea aduce ambilor maeștri: și savantului, și pic- torului. Așteptați pe Hașdeu cel de mîne pentru ca să pu- teți înțelege cît de profund a fost Mirea cînd a făcut portretul lui Hașdeu cel de ieri. Mirea este singurul artist la noi care a învins pe deplin și a căruia victorie nu se mai poate pune la îndoială. Sunt, fără îndoială, afară de operile d-lor Obedeanu, Vermont, Alpar, Voinescu, Grigorescu, Andreescu și Mirea, și alte încercări în cari parcă vezi începutul unei licăriri artistice. Dar la amatori, d-ne, d-re și d-ni, lipsește cu desăvîrșire seînteia artei, iar la cei- lalți, pictori de profesie și profesori, licărirea artei este atît de mică, încît mi-e foarte greu să deosebesc această slabă lumină din noianul de migăleli, de ne- siguranță și de obscurități. O noapte întunecoasă, nu se luminează, mai mult dacă prin ea ar trece cîteva seîntei albastre de licurici. Trec dar la sculptură. Aci nu mă voi opri decît la Georgescu și Valbudea. Georgescu a lucrat mult și lucrează necontenit. Bus- turi peste busturi, o adevărată fabrică de capete de copii, de femei, de oameni celebri și de oameni ca toți oamenii, dar cari au destule parale pentru a-și plăti fantazia unui portret în marmură. Georgescu are o fa- cilitate rară d-a modela și netezi lutul; dar de sub de- getele lui blînde nu ies decît opere blînde, dulcegi, netezite și delicate. Ce e drept, cu greu să vede tem- 337 22 5 10 15 20 25 30 35 40 peramentul unui sculptor cînd se risipește în busturi. El are totdauna scuza: „am imitat capul pe care-1 aveam înaintea mea, și nu-i puteam da eu energia și originalitatea pe care n-o avea el“. Mai întîi, este cu neputință o imitație ideal de exactă, care să semene, bustul cu modelul, ca două picături de apă; și apoi, chiar dacă ar fi cu neputință, o asemenea imitație servilă n-ar f i o operă de artă. Pe o pînză sau într-o marmură, trebuie să vezi și natura, și temperamentul celui care s-a entuziasmat de natură. In numeroasele busturi ale lui Georgescu eu văz multe, foarte multe calități de imitator și o mare facilitate d-a modela, dar in același timp nu prea văz temperamentul artistului. Afară de bustul lui Pascaly și afară de capul luliei Hașdeu, al acestui talent extraordinar, a căruia pier- dere o plîng toți românii, în cealaltă sumedenie de busturi este multă delicatețe și foarte mult banal. In Pascaly vezi, cel puțin, sumețenia exagerată a omu- lui deprins să declame zgomotos pe scena Teatrului Național, lulia Hașdeu este mai mult simbolul, în lut, al capului genial, stins la 19 ani. E un bust sim- bolic: el seamănă cu lulia Hașdeu la toate vîrstele pînă la 19 ani, și în toate momentele, afară de dure- roasa clipă cînd a închis ochii și au întins-o pe cata- falcul alb. Dar dacă de la aceste capete treci la celelalte, nu mai vezi nimic, sau aproape nimic, afară de o asemă- nare banală a sculpturilor cu modelele lor. Georgescu a avut o ocazie rară: statua lui Lazăr. Aci putea să-și descarce emoțiile lui de artist; în acest monument nimic nu-1 împiedeca d-a-și do- vedi temperamentul lui. Și, cu toate acestea, în Lazăr nu e entuziasm, nu e căldură, nu e originalitate. Auzeam pe unii că ar fi semănînd cu Lazăr. De, e foarte greu de știut aceasta; ș-apoi, într-un monument să caută o situație și o asemănare monumentală. Un muzicant spunea, într-o adunare de tineri: „La ziua d-apoi, cînd Dumnezeu mă va întreba cu un glas teribil: 338 Ce-ăi făcut pe pămint? îi voi răspunde, cu siguranță că-mi Va ierta (oaie păcatele: — lartă-mă, Doamne, n-am făcut eu statua lui La- 5 zăr L Un mare om de stat, vorbind, într-o adunare po- litică, despre statua care s-ar cuveni să o ridicăm ne- muritorului literat și istoric N. Bălcescu, și amintin- du-și de statua lui Lazăr, zicea cu drept cuvînt: 10 „în Lazăr cel de murmură nu văz resurecția lui Lazăr. N-are nici viață, nici moment, nici grandioasa idee d-a redeștepta o națiune. E mai degrab’ un honvez de- cît un român, e mai degrab’ haiducul decît dascălul unui popor întreg, e numai marmură și de loc om. Eu 15 l-aș fi făcut trecînd prin gîtul a două stînci, pentru a coborî în România. Acest moment e cel mai mare al lui, și înghite în el pe toate celelalte.“ Liniștea și indiferența lui Georgescu este un mare păcat, și pentru el, și pentru noi toți. Lazăr a fost 20 cioplit mai mult sub ochii uvrierilor copiști de la Car- rara decît sub ochii artistului. Cu mai mult foc de artă, Georgescu ar fi stat tot tim- pul în Italia, înaintea operei sale, și Lazăr ar ti ieșit mai mult român decît honvez, mai mult dascăl decît 25 haiduc, mai mult om decît marmură albă și rece. Nici talentul, nici mai puțin studiul și meșteșugul nu lipsesc lui Georgescu. E liniștit, e fericit, e blînd. Și în artă aceste daruri, mai ales cînd le exagerezi, este un pur egoism, care-ți stinge entuziasmul, îți poto- 30 lește imaginația și îți oprește sfînta consumație din care ies operile adevărate, mari și originale. în fața acestui artist talentat, dar liniștit și indi- ferent, să ridică Valbiidea, a căruia fire se manifestă într-un mod cu totul opus. O luptă continuă, o fră- 3 5 mîntare extraordinară, o tortură desperată dupe dra- matic, dupe anatomie, dupe durerea acută și, arareori cîte o odihnă profundă și melancolică. La el omul care suferă să apropie de culmea desperărei, iar copilul care doarme este o pagină din melancolia omului care 40 a suferit și își petrece, în visuri, suferințele de care a voit să scape prin somn. 339 10 15 20 25 30 35 40 340 Natura lui, dramatică prin excelență, nu-1 împie- dică d-a fi delicat și gingaș cînd vrea să fie; dar cînd subiectul este de o acțiune eroică, Valbudea ia pro- porțiile unui artist mare și original. Mikael Nebunul e prima operă însemnată în sculp- tura noastră. De la această operă începe sculptura ro- mânească. Ceea ce este Eminescu în poezie, Valbudea, cu această operă, este în sculptură. în Mikael Nebu- bunul vezi forță, știință și entuziasm. Poema durerei intr-un bloc de gips. Și, cu toate acestea, simțul ar- tistic a oprit la timp mîna lui Valbudea ca să nu exa- gereze revolta mușchilor. închipuiți-vă un nebun care să opintește să-și rupă funia ce-i leagă mîinele vigu- roase, și închipuiți-vă că în fața lui nu simțiți repul- siunea care ne alungă pururea din fața acestui dezas- tru al creierului omenesc. Din contră, noi iubim pe acest nefericit, căci ne stoarce lacrămile fără a ne in- spira oroarea. Cu tot zbuciumul, cu toată privirea lui desperată, cu toată zgîrcirea degetelor de la picioare, noi iubim pe acest tip al nefericirei și am fi gata să-i dezlegăm mînele, chiar cu riscul d-a ne strînge de gît cînd ar scăpa din funii. Aci este minunea artei, care ne face să simpatizăm chiar cu monștrii umani. Ne- bunia este fenomenul psihopatologic cel mai repulsiv, și cu toate acestea cu toții adorăm pe Ofelia, și nu crez că nu va fi român care să nu se mîndrească cu Mikael Nebunu l. Dacă în învingătorul vezi un elev extraordinar care dezleagă în atelier încă una din cele mai grele pro- bleme de anatomie, în Mikael Nebunul vezi un artist în toată puterea cuvîntului. Această operă este a unui om de știință care dă atitudinea și rînduiește mușchii, a unui poet care creează expresia și sufletul și a unui artist care execută bine și știe să se oprească la timp. Copilul dormind este melancolia poetică și somnul a căruia deosebire de moarte este evidentă. Acest co- pil care doarme este atît de viu, încît trecînd pe lîngă el ți-amintește de cele patru versuri scrise, pe un petec de hîrtie, sub celebra Noapte, o femeie care doarme, a lui Michel-Angelo. Această femeie doarme atît de real, trăiește. 5 10 15 20 25 30 35 E perche dorine ha vita." „Și tocmai fiindcă doarme trăiește/4 Și-ți amintește, copilul lui Valbudea de răspunsul lui Michel-Angelo, iarăși în patru versuri: Grato m’e il sonno, e piu l’csscr di sasso, Menire che’l danno, e la vergogna dura; Non veder, non sen tir m’e gran venlura, Pero non mi dcstar, deh paria basso 1 „Bine mi-e că dorm și mai bine că sunt de peatră, cită vreme va ține acest timp de nenorociri și de rușine; marele meu noroc e să nu văz și să nu simt; de aceea nu mă deșteptați, — vă rog, vorbiți încet!44 Vorbiți mai încet cînd treceți pe lîngă Copilul care doarme al lui Valbudea, de teamă să nu-1 deșteptați în timpul de... în timpul de astăzi. Dar să sfîrșesc, de teamă să nu exagerez sincera mea admirație pentru Valbudea. Greșeli poate să aibă, și desigur are Vulcanul lui, destinat pentru o hiridă a Băncei Naționale, al cărui cap este un cap-d-operă, poate că are o atitudine forțată, poate că e prea scurt în picioare, poate că mîna care stă în aer nu e potri- vită unui om în odihnă dupe o muncă grea, poate că învingătorul este o exagerație a musculaturei, dar în sfîrșit, acest artist este din marea familie a acelora cari ard și se consumă pentru idealul artei. Acest artist, viguros și original, este chemat să creeze statuele monumentale ale eroilor noștri civili și militari. III Suntem în epoca de naivitate a artei; suntem în epoca eroică a artelor; suntem aproape de renașterea noastră artistică. Și este un bine pentru noi. Și binele ar fi și mai mare dacă ne-am reîntoarce pe deplin la genul nostru popular, energic și cu desăvîrșire mare și original. Imaginația poporului nostru este încă extraordi- nară; să învățăm de la el arhitectura artei; simțirea 341 5 10 1 5 20 30 lui este încă vie și caustică, să învățăm de la el a ne încălzi concepțiile; vigoarea lui dovedește un popor nepieritor, să învățăm de la el energia și entuziasmul lucrărilor mari. Culmea forțelor artistice pururea a fost în epocile de naștere ori de renaștere. Să uităm pe ceilalți, pe celelalte popoare; să ne coborîm în noi, în geniul și conștiința poporului nos- tru, și vom produce opere pe cari noi să le înțelegem si să le iubim, iar ceilalți să le admire. Un popor nu trăiește prin avuția banului, ci prin avu- ția operilor. Dante a creat o Italie, iar Omer a salvat de vecie poporul elin. Și unul și altul nu s-au inspirat decît din poporul de jos, din mulțime, din geniul nea- mului lor. Intrucît privește notițele mele critice, ele pot fi sau prea elogioase pentru unii, sau prea puțintele pentru alții. Aceste două fatale păcate ale criticei mi s-au imputat și mie. Eu crez că am fost drept, fără a crede că am fost scutit cu desăvîrșire de patimă. O singură scuză am: patima, la mine, este rezultatul convingerilor, iar nicidecum patima, cauza lor. Ș-apoi, critica nu descurajează nici pe cei de talent, nici pe cei fără talent. Talentele creează fatal, indi- ferent de cei cari îi atacă, fără a bănui chiar că ce fac ei sunt lucruri mari. Talentul este o fatalitate. Iar cei lipsiți de talent vecinie cred că au talent și vecinie cred că fac lucruri mari. Nimic nu-i poate opri în cale afară de sărăcie. Iacă de ce cea mai mare scuză a mea este cea urmă- toare: nici n-am încurajat, nici n-am descurajat pe nimeni. HJLTA HAȘDEU 10 15 20 2 5 Ne-a fost dat să o mai vedem o dată pe aceea pe care niciodată n-o vom uita și pe care am fi dorit să o vedem întotdeauna. Distinsul maestru Maillart, adine mișcat de amintirea ei fermecătoare, ne dă perfect imaginea genialei poete. O figură minunat rotunjită, o gură mică și fină gata să vorbească, ca și cum ar fi momentul d-a începe să ne cînte marile fantazii și profundele elegii pe cari le admirăm atît de mult, revoltați contra soartei, care a comis cea mai cumplită crimă, întrerupîndu-le după un început atît de splendid, atîta de divin ! O frunte proe- minentă, întocmai ca a d-lui B.P. Hașdeu, nefericitul său părinte. Niște ochi mari, migdalați, melancolici și profunzi, a căror privire bate în cele mai depărtate neguri ale istoriei, a cărora blîndețe mîngîie pe oricine îi privește, a cărora frumusețe senină amintește cele mai divine creațiuni antice. Maestrul Maillart și-a concentrat toată atențiunea asupra capului, căci aci geniul și frumusețea se găseau la un loc, luptînd să se întreacă și repurtînd victorii continue fără a se învinge. Nu voim a micșora meritul maestrului francez, dar trebuie să spunem că dacă amintirea lui a fost atît de vie și de puternică, faptul se explică nu numai prin talentul artistului, dar și prin frumusețea poetei,care se imprima în oricare memorie și mai ales prin unele trăsuri caracteristice și cu desăvîrșire personale, cari, pînă și din cea mai fragedă copilărie, făceau din lulia 343 Hașdeu o figură, un tip întru toate deosebit de lumea cealaltă. După cum sunt oameni fără personalitate psihică, tot astfel sunt mulți cari au, ca toată lumea, ochi, gură, 5 frunte, nas, etc., dar nu au personalitate fizică din punctul de vedere al artelor plastice; și după cum nu-ți aduci aminte de spiritul celor dîntîi, tot așa uiți curînd chipul celor d-al doilea. lulia Hașdeu era una din acele ființe excepționale a căror frumusețe caracteristică te 10 robea, așa încît, văzînd-o o dată, niciodată nu o mai uitai. De cîte ori vorbesc cu d-1 Hașdeu despre lulia Haș- deu, îi repet că am văzut-o jumătate de ceas trecînd examenul de Șt. Nat. în cl. II a Liceului Sf. Sava, apoi 15 n-am mai întîlnit-o decît peste 8 ani, iarăși o singură dată, la Sinaia; și, cu toate acestea, și chipul luliei Hașdeu de 10 ani, și chipul luliei Hașdeu de 18 ani nu mi s-au șters din minte. Și dacă aș bănui că lulia Haș- deu cea de 18 ani mi-e reamintită de portretele ei din 20 urmă, același lucru nu-1 pot bănui de lulia Hașdeu cea de 10 ani, de la care nu cunosc nici o fotografie, și totuși o văz, o văd întocmai cum era atuncea. Văz și acum niște ochi mari și strălucitori, cu gene lungi și umede, cari îi înghit toată figura, afară de 25 fruntea ei, imensă pentru un copil. Și e de ajuns ochii și fruntea, pentru ca să-mi fulgere în imaginațiune întreaga ființă fermecătoare a luliei Hașdeu de 10 ani, cu mersul, cu gesturile, cu atitudinile ei grațioase, doar numai glasul mi-a pierit din această amintire 30 delicioasă, căci altfel aș avea înaintea mea vie, cu de- săvîrșire vie, această minune de 10 ani. Sunt sigur că pictorul Maillart, care a fost profesorul luliei Hașdeu, cînd s-a hotărît să-i facă portretul, a văzut-o tot așa de bine ca și cum ar fi avut-o în fața sa, 3 5 vie și blîndă, frumoasă și senină. Și acestei poete din imaginațiune i-a zis, ca și cum ar fi vorbit cu cineva: „Poftim în bibliotecă; deschide o carte; reazemă-te ușor cu cotul pe masă; lasă părul să-ți cadă mlădios pe umeri; și gîndește-te la Bravul arcaș, la Marguerita 40 de Scoția, la Fericitul timp de odinioară, la Logodnica lui Roland, la Castelana, la Cavalerul și moartea, la 344 5 10 15 20 25 Parisul de altădată, la toate marile tale viziuni din Franța amoroasă, cavalerească și legendară/4 Și lulia Hașdeu, din visul puternic al lui Maillart, s-a supus; și de aceea privirile ochilor săi fermecători trec peste noi și pătrund în adîncimea veacurilor stinse, în lumea baladelor sale, din care se ridică trist eternul său suspin: „Ah! acele timpuri nu vor mai reveni!44 Maestrul Maillart a cunoscut și a înțeles acest cap genial: iacă de ce ne-a reînviat cu sufletul cel adevărat chipul celui mai mare poet ce l-am fi putut avea vro- dată, dacă lulia Hașdeu ar mai fi trăit cel puțin 15 ani. Eu însă aș fi preferat ca lulia Hașdeu să nu poarte rochia și corsajul obicinuit. Dacă de pe umerii ei ar fi căzut, în lungi și mlădioase cute, un veșmînt alb, fără înțepenirea veșmîntului modern, portretul ar fi pier- dut ceva din realitatea indiferentă, dar ar fi cîștigat acea idealitate atît de caracteristică în lulia Hașdeu și în creațiunile sale. Ne-am fi crezut în fața unui An- drea del Sarto. Ar fi zadarnic să căutăm mici defecte în această operă de maestru. Maillart a izbutit să fixeze pe pînză imaginea genialului cap al luliei Hașdeu. Atît e de ajuns, și îi mulțumim din toată inima. Dar cine ne va da imaginea psihologică a acestui cap atît de extraordinar? Pentru un asemenea cutezător pios, portretul ieșit din penelul lui Maillart va fi cel mai prețios document ce s-a produs pînă acum despre lulia Hașdeu. VASILE ALECSANDRI (1821-1890) 5 10 15 20 25 Vasile Alecsandri s-a născut în anul în care pentru întîiași dată românii încearcă să zguduie jugul fana- riot și domnia lungului și rușinosului somn al simțului de patrie și de naționalitate, și încetează viața sa glo- rioasă acum, cînd o parte din urmașii fanarioților dinainte de ’21, se încearcă să guverneze regatul Ro- mâniei. Nici un artist, nici un literat, nici un om mare al românilor n-a avut o viață mai fericită decît poetul de la Mircești. De la ’48, de cînd Alecsandri se amestecă în mișcarea liberală și unionistă, și pînă astăzi, fiece zi pentru el a însemnat noroc, glorie și adîncă mulțu- mire. întreaga lui operă este opera unui artist fericit, în care amărăciunea este dulceagă, revolta abia simțită și nefericirea ia forma versului întristărilor ușoare și trecătoare. Abia în două epoce mari găsim excepțional pe artist ieșind din sfera lui senină. La ’48, cînd scrie Dășteptarea României, în care blîndul și pacinicul artist devine revoluționar și strigă neamului românesc: Sculați, frați, de-același nume, iată timpul de frăție! feste Moina, peste Milcov, peste Carpați Aruncați brațele voastre cu-o puternică mîndrie Si de-acum pe vecinie ie Cu toți mînile să dați! Hai, copii d-același sînge 1 hai cu toți într-o unire, Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobîndim. Pas, romani! lumea ne vede... pentru-a patriei iubire, 346 5 10 15 20 25 30 35 Pentru-a mamei dezrobire Viața noastră să jertfim ! De la acest moment de revoltă trec nouă ani pînă cind poetul se ridică iarăși la mînie, o mînie dreaptă, aruncată asupra acelora cari se împotriveau la unirea principatelor, la realizarea marelui vis al revolu- țiunei de la ’48. Și blîndul Alecsandri blestemă în Moldova in 1851 pe acești păcătoși antiunioniști: Fie-vă viața neagră, amară ! Copii să n-aveți de sărutat ! Să n-aveți nume, să n-aveți țară, Aici să n-aveți loc dc-ngropat. în această ordine de revolte politice abia mai găsim o satiră de o cruzime nepotrivită cu temperamentul poetului, și, desigur, absolut nemeritată de marele C.A. Rosetti, pe care poetul de la Mircești o dedică d-lui general Florescu. Afară de aceste rari excepțiuni, liniștea, fericirea și seninătatea marelui poet nu sunt turburate nici chiar în elegiile duioase cari pornesc din niște delicate me- lancolii ale inimei sale blajine. Pînă și în Steluța, cea mai tristă dintre poeziile sale de iubire, abia prima strofă este o notă de adîncă melancolie: Tu, care ești pierdută în neagra veuinicie, Stea dulce și iubită a sufletului meu ! Și care-odinioară luceai atît de vie Pe cind eram in lume tu singură și eu! în celelalte strofe melancolia se pierde pentru a-i lua locul feeria cu „visele de aur", cu „albe aripioare", cu „visuri fericite", cu „zile luminoase", cu „nopți venețiane și pline de-neîntări". Colosala operă a lui Alecsandri, în poezii lirice, în pasteluri, în legende, în balade, în doine, în teatru, comedii, farse și drame, e caracterizată printr-o liniște și o seninătate perfectă. Din acest mare și frumos tem- perament lipsesc amărăciunea care filozofează, decep* țiunea care aprofundează, revolta care biciuiește, ră- mlind numai nota feerică în cea mai bogată splendoare, 34T 5 10 15 20 25 30 35 40 De aceea poezia lirică, de un lirism drăgălaș, și poezia descriptivă, sunt cele două genuri în care Alec- sandri a triumfat cu desăvîrșire și și-a asigurat o glorie care va dura cît timp va dura și graiul românesc. Dar, mai presus de orice, Alecsandri înseamnă trium- ful limbei românești. Pe cînd, izbiți de străini din toate părțile, pe cînd ni se contesta de toți dușmanii origina noastră, începu școala latinizărei și a italie- nizărei limbei românești, în scop de a se dovedi cu limba creată origina noastră disputată și negată. Dacă această școală a însemnat progres sau piedică pentru geniul românesc, nu vom discuta aici, și în orice caz intențiunea acelora cari vroiau să creeze o limbă aritificială era sfîntă, căci era vorba de salvarea noastră în ochii străinătăței dușmane. Alecsandri apare tocmai în momentul cînd direcțiu- nea „limbei artificiale“ triumfase pretutindenea, în Moldova, în Muntenia și Transilvania, și prin tezaurul poeziilor populare adunate de el ridică un zid etern de apărare în jurul limbei puternice, bogate, neaoșe a poporului românesc, amenințată să se împestrițeze, să slăbănogească, să se transforme într-o „italienească stricată“, după expresia fericită a unui domn din Mun- tenia. De la prima publicare a acestor poezii populare, Alecsandri devine poet, căci izbutește să-și asimileze o mulțime de legende, de doine și de balade, căci izbu- tește să pătrundă geniul limbei și al inspirațiunei po- porului, cele două mari izvoare din cari pretutindenea au ieșit capetele de operă în veci nepieritoare. Cînd Alecsandri, în 1862, publică a doua ediție, cu mult mai completă, a acestui tezaur, închinat doamnei Elena, reacțiunea contra latinismului pedant a început cu mai mult succes, și în urma încetărei din București a Revistei contiinpurane, adevărata limbă românească triumfă cu desăvîrșire. Adevăratul erou al acestui triumf este Alecsandri. Ceea ce Bălcescu și Hașdeu au fost pentru istoria țârei, Alecsandri a fost pentru limba românească. Nici criticii, nici filologii, nici publiciștii, toți la un loc, 348 n-au făcut atît cît Alecsandri pentru reînvierea îimbei românești. Și de aceea gloria cea mai mare a marelui poet stă aci, în lupta titanică pentru triumful geniului literar al neamului nostru. Și fiindcă aceasta este adevărata lui glorie, gloria lui va fi eternă ca și limba neaoșe a țăranului din Da- cia Traiană. CARMEN SYLVA [ Sunt mai mulți ani de cînd un amic al meu — un om 5 cu care mă aseamăn atît de mult încît mă confund — întîlnindu-mă la Sinaia, mă întrebă sfiicios: „Știi ce-am făcut astăzi?“ Din modul cu care mă întrebă, avui impresia că a făcut ceva grav, de care nu-1 știam capabil. Simții o emoțiune adîncă și o grije foarte se- 1 o rioasă. El se înroși și începu să rîză. Dar rîsul lui nervos mă neliniști și mai mult. „Am fost, îmi zise el, cu gla- sul tremurînd, la castel... m-a primit regina.“ Era ceva în adevăr extraordinar din partea unui om care nu aleargă după onoruri. Cuvintele lui însă mă 15 liniștiră, căci, așa cum începuse, cu un aer misterios, timid și grav, îmi fulgerase ideea unei nenorociri pe care nu mi-o puteam închipui. — Prea bine, răspunsei eu, liniștit și bucuros, te-a primit regina, ei și, de ce atîta emoțiune? 20 — Am cedat prietinilor; i-am trimes încercările mele literare și i-am cerut o audiență. — în adevăr, ai comis niște acte de adevărată bra- vură, ai bravat întreaga ta viață, îi răspunsei eu bă- tîndu-1 pe umeri, și care-ți sunt impresiile? 25 — Cînd am ajuns la castel m-a apucat un regret năbușitor, cînd am trecut primul prag, o liniște a sol- datului dupe prima salvă, cînd am văzut pe regina mi se părea că visez; era ca o aparițiune într-o lungă man- tie de mătase violetă, strînsă la mijloc cu un șunur 30 gros, cu părul fumuriu și învoit, cu o privire de sfinx, 350 5 10 15 20 25 30 35 purtind in frunte o mare stea de diamant. M-a invitat să stau pe un scaun; m.-sa s-a așezat aproape de mine. M-a ținut trei cuarturi de oră. Impresia cea mai cu- rioasă ce i-am produs a fost cînd, intrebîndu-mă de neam, i-am spus că sunt copil de țăran. Impresia cea mai adîncă ce mi-a produs a fost cînd, înainte d-a mă congedia, s-a ridicat în picioare și mi-a ținut un mic discurs care s-a terminat așa: „să ne inspirăm din po- por, să-l studiem și să-l glorificăm, căci de aceea sun- tem noi poeții națiunei !“ A trecut ani d-atunci. Pe la sfîrșitul lui dec embrie 1890, mi se pare în seara Anului nou, citii amicului meu studiul Carmen Sylva^ Neagoe Basarab și Meșterul Manole; ajungînd la sfîrși t, el mă privi lung, surise cu obicinuita și blinda lui în- tristare și, dînd din cap, zise încet, ca și cum ar fi stat de vorbă numai cu conștiința lui: „De aceea suntem noi poeții națiunei?“ în aprilie anul acesta eram cu dînsul la masa unui doctor în care admirăm deopotrivă inima, știința și humorul lui neîntrecut; după masă, la ceai, scot din buzunar Revue des deux mondes și încep a le citi Ven- gence, recit de moeurs roumaines de Carmen Sylva. Ami- cul meu de la început era în neastîmpăr, sudoarea îi brobona fruntea; își căuta batista, pe care nu o găsea, repetînd încet și dureros: „Uf! Uf! e rău, e crud și fals !“ Pe la mijloc, amicul meu sună ca să-i dea un pahar cu apă. Cînd servitoarea apăru, el se întoarse și, în loc să ceară apă, o întrebă răstit: „De unde ești tu, Mario?“ „De peste Olt, domnule, din Mirila“, răspunse servitoarea mirată. „Pe la voi se taie opinci din spi- narea vacilor vii?“ „Ferit-a Dumnezeu, domnule! răspunse fata nedomirită. „Pe la voi se urăsc oamenii din neam în neam cu sutele de ani?“ „Dar cin’ nu se împacă la noi, domnule, de postul Paștelui?“ „Pe la voi intră popii călări în biserică și ucid oamenii lingă altar?“ „Dar cine e luatu ăla, domnule, care să născo- cească astfel de bazaconii?“ răspunse Maria îngălbi- 351 5 10 15 20 25 30 35 nindu-se. „Bine, Mario, adu-mi un pahar cu apă.“ Și, întorcîndu-se către mine, mă întrebă repede: „Dar cum se isprăvește?“ „Pîrvu taie coadele Sandei, și ea, care cu forța-i erculeană l-ar fi putut zdrobi, se amorezează de Pîrvu din acest moment. Fratele Sandei ucide pe Pîrvu, măcelărindu-1 ca un sălbatec, iar ea aruncă pe frate-său în Olt și înnebunește.“ Și oare acest lung șir de născociri batjocoritoare pretinde regina că sunt moravurile poporului românesc? Să văz titlul.“ Amicul meu citi, rar și apăsat: Recit de moeurs roumaines. „Dăstul, dăstul, ne zise el, cu o profundă mîhnire, astăzi suveranii, nemaiputînd să-și bastoneze popoa- rele, să încearcă a le face de rîs. Desigur, Carmen Sylva niciodată n-a fost poetul națiunei!“ Cînd însă i-am citit analiza celei din urmă lucrări a reginei, Bucarest, din Les Capitales du Monde, în ami- cul meu deziluzia a luat forma unei adevărate dureri. Așa simt poeții unei națiuni: mare și drept. Și cîte nu mi-a scăpat din repedea mea analiză, căci broșura completă nu am primit-o decît către sfîrșitul ei. în Bucarest mișună neadevărurile de fapt și apre- țierile greșite și răuvoitoare. Cîteva exemple din ceea ce nu am putut trata în această broșură: Carmen Sylva în loc d-a enumera palate existente, le uită, pentru ca în locul lor să treacă Palatul de justiție, care abia e început, și Palatul Parlamentului, care nu există (Bucarest, p. 319). Vorbește de surugii îmbrăcați în pele (Bucarest, p. 304), Îuînd singura haină, cojocul, drept toate costu- mele surugiilor, deși gravura de la începutul publica- țiunei, reprezentînd un surugiu, nu are nici un petec de pele, afară, firește, de aceea a bietului om (Buca- rest, p. 297). Crede că la noi caii se înhamă cu sfori legate de ori- unde, dupe întâmplare (Bucarest, p. 304), cînd de fapt românul, are o adevărată știință la cumpănirea hamu- rilor în raport cu mărimea, iuțeala, numărul și pozi- țiunea cailor. 352 5 10 15 20 25 30 35 40 Afirmă că arborii la noi nu au trai buni plantele de Nord pierind de soarele torid din august și plantele de Sud de gerurile din ianuarie (București p. 309). Merii, perii, cireșii, prunii, falnicii noștri nuci etc., întreaga podoabă și veselie a bogatelor noastre grădini, nu există pentru Carmen Sylva. Dar codrii noștri de lemn de construcție? Nimic nu există. Și de aceea, după regina, nicăieri nu vei găsi un parc frumos în toată România (București p. 309). In Muntenia sunt splendori de parcuri. în Moldova aproape nu există proprietar care să nu aibă o grădină de delicioși pomi roditori și un parc de mai multe pogoane. Dar să vede că m.-sa nu avi* zităt nici un domeniu din vastele, bogatele și frumoa- sele domenii pe cari românii le-au dăruit Coroanei. Pînă și precupeții ambulanți sunt falș descriși. Cine a văzut pe aceia cari vînd portocale, alune, smochine, lapte și miei purtînd fes roșu? (București p. 305). Re- gina așa i-a văzut. Cei mai mulți, marea majoritate a precupeților am- bulanți sunt deștepții și sprintenii olteni, și ei poartă căciuli sau pălării mici; cei cari vînd lapte de regulă au pălării negre cu borduri mari. Nu sunt decît un număr foarte mic de bulgari și de greci cari, din ei, poartă fes roșu și alb, și aceștia nu vînd decît covrigi și plăcinte, rahat și bragă. Asupra danțurilor noastre eroarea și aprețierea sunt deopotrivă în copilărie și în gravitate. Poporul ro- mânesc exprimă totul prin dunți afirmă m.-sa, bărbații danțează între dînșii și femeile între dînsele (București p. 318). Desigur, Carmen Sylva, orice s-ar zice, nu ne-a cunoscut deloc, în nimic. Românii nu joacă cu veselie decît cu femeile. Un flăcău și o fată mare, e regula în horele noastre line și săltărețe. Afară de hori sunt jocuri anume cînd danțează perechi-pere- chi, bunioară Cu lu Breazu. Și perechile sunt iarăși formate dintr-un flăcău și o fată. Și la aceste petre- ceri de duminecă femeile și bărbații, în vîrstă și bătrîni, privesc cu mulțumire, căci ei nu joacă. Nm sunt decît foarte rari danțuri, cu figuri grele și com- plicate și de o repeziciune vertiginoasă, în cari nu se prind decît bărbații. Cînd însă se ivește cîte o femeie, 353 23 — Barbu Delavrancea — Opere — voi. V 5 10 15 20 30 35 40 meșteră și voinică, care să poată prididi dificultatea jocului, este primită cu strigăte de bucurie. Iacă, pe scurt, lucruri pe cari le știe un popor întreg. Re- gina însă voia să ne scoată, cu orice preț, orientali, asiatici, și de aceea a inventat niște jocuri cari nu există la noi, cu bărbații într-o parte și femeile în alta. Și tot din această cauză afirmă că românii dan- țează numai în rond, cu un aer grav și galeș și melan- colic și încet, pentru ca să poată să se miște 12 ore într-o monotonie zăpăcitoare (Bucarest, p. 308). în înmormîntările noastre binevoiește a vedea niște scene ridicole sau ceva macabru (Bucarest, p. 307). Mi s-a întîmplat să văz la Paris, în Pisa, în Florența și în Viena asemenea ceremonii, și nu am surprins nici o deosebire între ceea ce se petrece acolo și la noi în aceste ocazii solemne. în capitală nu e lucru rar, afirmă Carmen Sylva, ca iarna să pătrunză lupii (Bucarest, p. 310). Să vede că m.-sa a auzit cum sperie uneori mumele pe copiii nebunatici. Noi niște sălbatici și capitala bîntuită de lupi: tabloul e complet. Noroc că lupii noștri sunt așa de gentili încît cum vin își depun blănile la blănari, căci nici o altă stricăciune nu s-a auzit de pe urma lor. Cît despre soldații noștri, pe ranele cărora s-a așezat m.-sa, din distracție, și ei i-au răspuns: „am fi răbdat încă multe ore numai ca să-ți ascultăm glasul tău“ (Bucarest, p. 314), nu găsește nici un elogiu; și nu găsește nimic de admirat la soldatul care, cu un cuart de oră înainte d-a muri, întrebat fiind dacă nu-1 supără gălăgia, el a răspuns cu eroism și cu iubire: „Nu face nimic, căci vă pot privi!“ (Bucarest, p. 315). Cită înălțime de suflet în acești țărani pe cari m.-sa i-a batjocorit! Este însă în această operă a reginei o notă perfect de bună și fără nici o rezervă, dar ea este la adresa bir- jarilor imberbi, a lipovenilor scapeți. Ei sunt curați, discreți și onești (Bucarest, p. 304). Sunt atît de onești, încît servă curtezanilor de transmis biletele amoroase, în aceste operațiuni, demne de oameni cari își distrug bărbăția, sunt foarte discreti. 354 Dar să mă opresc aci. în adevăr, nu astfel scriu Poeții unei națiuni. Nici iubire, nici dreptate — nici respect,nici adevăr: iacă în rezumat opera reginei. Mephistopheles, acel demon filozof al Germaniei, la prima lui întîlnire cu doctorul Faust, îi spune: „Sunt o parte din acea forță care totdauna voiește răul și întotdauna face binele“. însă despre asemenea opere ale suveranilor se poate zice: „Totdauna or fi vroit binele și totdauna n-au făcut decît răul“. 10 II CARMEN SYLVA, NEAGOE BASARAB ȘT MEȘTERUL MANOLE înaintedesărbătorileCrăciunului1 m.s. regina a che- mat în adunare pe mai mulți domni și doamne, artiști, l 5 literali, publiciști și iubitori de arte, printre cari, spre mai multă felurime a întrunirei, nu a uitat nici pe academicianul lacob Negruzzi, și a binevoit măria-sa a da citire celui mai proaspăt carmen, și poate, dupe spusele unora, celei mai bărbătești opere a scriitoarei 20 Carmen Sylva. Subiectul dramei este dragostea nefastă a evlaviosului Neagoe Basarab, dragoste care prici- nuiește zidirea nefericitei Florica, frumoasa soție a meșterului Manole, în murii bisericei din Curtea-de- Argeș. 2 5 De multă vreme se suna că măria-sa dorește să facă o dramă din acest subiect atît de cunoscut și de popular, încît am putea afirma că nici un episod din istorie nu este mai iubit, mai des povestit și mai cîntat de poporul nostru decît această legendară și tragică clădire a cate- 30 dralei din Curtea-de-Argeș. Acum douăzeci de ani eram copil; sărbătorile mari le făceam în mijlocul unui strat popular revărsat de la țară asupra marginilor capitalei. Și nu era Crăciun, St. Vasile, Bobotează și Lăsat de-sec ca să nu aud pe 35 tatăl meu sau pe nașul meu, Nică pescarul, cîntînd pe recitative melopeice, de patru pînă la cinci note: 1 1890. 355 23* 5 10 15 20 25 30 35 Frunză verde peliniță, Pe cel deal, pe cea colnice Plimbă-mi-sc-o cătăniță Cu doi bani în punguliță... Sau: în temniță la Opriș, Unde-mi zace Corbea-nchis, Șade-n apă pînă-n sapă Și-n noroi pînă-n țurloi, Cu zăvoarele la ușă, Cu mînele în cătușe, Iar la gît pecetluit Cu cinci litre de argint Cum nu s-a mai pomenit... Dar cu toată emoțiunea ce mă cuprindea auzind cîn- tecul Corbei, mai ales cînd el răspundea maicei sale, care plîngea la gratiile temniței că împrejurul lui bîjbîie „șerpoaicele ca grinzile^, „broaștele ca ploștile“ și „năpîrcile ca buțile“, mă simțeam fericit cînd înce- peau: Pe Argeș în jos, Pe un mal frumos, Negru-vodă trece, Cu tovarăși zece: Nouă meșteri mari, Calfe și zidari Și Manole zece, Care-i și întrece.1 Iubeam și pe Negru-vodă, carele nu este altul decît Neagoe Basarab, iubeam și pe meșterul Manole, dar mila și iubirea nu mai aveau margini cînd ajun- geau cu rapsodia la tînăra, frumoasa și curata soție a meșterului Manole. Manole e om de lege și de cuvînt. Numai el nu dă pe față soției sale teribilul vis și jurămînt că aceea dintre soții cari va sosi mai întîi la schele va fi zidită 1 Din cîți recitatori am auzit, aproape toți se potrivesc cu varianta publicată, după Petrea Crețul Șoîcanul, de d-nul G. Dem. Teodorescu, în Poezii populare, p. 460. în Alecsandri, Poezii populare, p. 186. 356 5 10 15 20 25 30 35 în murii biscricei. Toți ceilalți își calcă jurămîntul. Soțiile lor nu sosesc, căci li se spusese: Iar voi ca să-mi știți Și să nu-mi veniți Joi de dimineață Pe nor și pe ceață, La zid în departe S-aduceți bucate. Manole nu se duce acasă. Dar a doua zi, știind că soția sa va fi cea dîntîi, ca de obicei, la schele, îi trimite o carte și o vestește să caute „boul lor bălan“, „ce-i pierdut d-un an“. Harnica Florica găsește boul, îl taie și gătește bucate. Manole, de sus de pe schele, o zărește, și, covîrșit de iubire și de jale, se roagă lui Dumnezeu să-i scoată înainte o pădure deasă. Florica, speriată de această perdea uriașe, se împedică și varsă bucatele. Dar se repede înapoi și revine cu altele. Manole să roagă din nou la Dumnezeu ca să dea un vînt mare, o ploaie cu bășici, să-i scoată înainte o lupoaică și o scorpie... Dar toate fură în zadar; Florica scăpă de toate și sosi ea singură cu merindele la schelele bisericei. Cum o văd, tovarășii lui Manole o aruncă în zid și încep s-o zidească, strigînd teribilul refren: Var și cărămidă Că-i lucrare lungă! Ș-o zidesc pînă la glezne, pînă la genunchi, pînă la șolduri. Pe Manole îl îneacă plînsul, auzind cuvin- tele ei: Manole, Manole, Meștere Manole, Dac-o fi vreo glumă, Gluma nu e bună. Dar cînd zidul, care sporește necontenit, începu a-i zdrobi sînul, Florica strigă: Manole, Manole, Meștere Manole, Zidul greu mă strînge, 357 5 10 15 20 25 30 35 Țîțișoara-mi curge, Copilașu-mi plinge! Zidul îi trece de creștet. Manole se apropie de locul de unde ieșise cea de pe urmă jale a ei și îi răspunse dureros cea de pe urmă mîngîiere: Copilașul tău, Pruncușorul meu, Vază-1 Dumnezeu; Tu cum l-ai lăsat în pat desfășat Zînele c-or trece La el s-or întrece, Și l-or apleca Țîță că i-or da; Ninsoare de-o ninge Pe el mi l-o unge; Ploaie d-o ploua Pe el l-or scălda, Vînt cînd o sufla Mi La legăna, Dulce legănare Pîn’ s-o face mare. Aceasta e partea culminantă din legenda poporului privitoare la zidirea Episcopiei de Argeș. Mărturisesc că legenda îmi storcea lacrămi; și cîți copii din popor n-au plîns și nu plîng încă cînd aud recitîndu-li-se acest cap-d-operă a poporului nostru !... Poporul românesc a creat o soție divină, o jertfă pură, o imagine eteriană din Florica, un soț nefericit din meșterul Manole, a căruia moarte nu este nimic în comparație cu durerea pe care o simte el la zidirea sfintei și iubitei sale soții. Cit pentru Negru-vodă, adică istoricește Neagoe Basarab, poporul românesc numai doar ca o dezlegare artistică îl face să ridice schelile lui Manole, pentru ca el, zburînd de pe acoperișul monu- mentului, cu aripi de șiță, să cază jos și să se prefacă în cruce; încolo, însă, acest voievod apare în imagina- ția lui ca un om blînd, pios, religios, fără pic de păcate. 358 5 10 15 20 25 30 3 5 Asupra acestui subiect s-a oprit Carmen Sylva; l-a meditat, l-a transformat, l-a dramatizat și a făcut din el o piesă în mai multe acte. Au fost, mi se spune, doamne cari, ascultînd piesa, citită cu o vervă și cu o dibăcie minunată de augusta poetă, n-au putut să-și reție lacrimele. Nu mă îndoiesc că aceste emoțiuni au fost cu desăvîrșire sincere. Dar Carmen Sylva face din Florica o soție vinovată; din zidirea ei tragică, o răz- bunare spaniolă a meșterului Manole, și din Neagoe Basarab un donjuan care, pentru poftele lui, a făcut din nefericitul Manole un soi de Othello crud. Așa fiind, sincerile lacrime ale cîtorva doamne se explică, dar nu se explică decît prin desăvîrșita necunoștință a figu- rilor eroice ce poporul din care fac și d-lor parte a creat din Neagoe, Manole și Florica. Carmen Sylva a transformat creațiunea poporului atît de mult, incit acolo unde marele creator a pus puritate, și a păstrat-o neatinsă pentru secole, augusta poetă a înlocuit-o cu vină și păcat; în locul mumei di- vine, care moare cu gîndul la copilul din fașe, încre- dințat bătrînei sale soacre, a așezat în zidul bisericei o adulteră care, date fiind moravurile acelor timpuri războinice și crude, își primea o răsplată meritată și dreaptă. Pînă aci e numai raportul dintre noua dramă a augus- tei poete și pioasa legendă a poporului nostru. Carmen Sylva a creat într-un palat somptuos. Poporul a creat c-o mină pe lance și cu alta pe coarnele plugului. Car- men Sylva a cetit o mulțime de opere dramatice. Po- porul nu a citit decît în inima sa. Dar să venim la a treia figură din drama augustei suverane: Neagoe Basarab. Despre el poporul pomenește la începutul și la sfîrșitul legendei. Acest Negru-vodă, prin imaginația poporului, din secol în secol, pînă astăzi a trecut drept, bun și milostiv și pios voievod, încolo, nimic. Și închipuirea poporului nu este dez- mințită de către cronicarii și istoricii români sau străini. Anonimul românesc (Anonymus Valachicus) citat de Șincai, în Chronica românilor, voi. II, p.210 scrie: 359 5 10 15 20 25 30 35 40 360 „Neagoe-vodă Besarab, let 1513. Acesta se numește fiiu al lui Bessarab, și este ginere lui cneaz Lazar des- potul sîrbesc (nu bulgăresc). Au stătut domn bun și milostiv, și țera în zilele lui au fost în pace, și fără de război/4 Filstich (în Annalibus), citat iarăși de Șincai, în ace- lași volum și la aceeași pagină, scrie: ’,După aceasta au făcut Besarab-vodă (Neagoe Ba- sarab) multă milostenie eu mulți săraci, și au zidit multe biseariciși minăstiri în Valahia și întru alte țări, precum și alte lucruri bune au făcut pre lume.Dom- nit-au cu pace pînă la moartea sa și s-au îngropat în mînăstirea sa din Argeș/4 Dar pînă unde a împins acest domn religiozitatea celor de astăzi le e foarte cu greu să-și închipuiască. Pentru a ne face o idee, să deschidem Arhiva istorică a României, publicată sub direcția ilustrului nostru istoric B.P. Hașdeu, la tomul I, partea 2, pag. 133. Aci dăm peste biografia patriarhului Nifon, de Kyr Gavriil, Protul, adecă mai-marele Svetagorei. în această biografie aflăm că, îndată ce Neagoe Basarab s-a suit pe tron, „s-a potolit și s-a împăcat țara de gîl- ceavă, și bisericele se veseliră". Apoi Kyr Gavriil, după ce povestește alaiul pios cu care Neagoe a adus sfin- tele rămășițe ale lui Nifon, ne spune că pe groapa sfîn- Ui\m,în muntele A tonului,a zidit o biserică,isprăvi mînăs- tirea Cotlomuz, începută de Radu-vodă, zidi biserica Sfîntului Nicolae, înnoi lavra lui sveți Atanasie, îmbo- găți lavra Iverului a lui sveti Eutimie, făcu zidiri și daruri la Mînăstirea Padocrator, tocmi milăpeanMînă- stirei Vatoped, împodobi marea mînăstire Xeropotam, zidi o culă X^sveti Pavel, dar vorba lui Kyr Gavriil: „Ce vom mai înmulți cuvintele, spuind de toate monasti- rile pe rînd: că toate monastirile din sfînt muntele Atonului le-a îmbogățit cu toate trebuințele, și dobi- toace încă le-a dat, și multe ziduri a făcut"... Dar credeți că numai asupra Atonului se revărsă mănoasa evlavie a lui Neagoe? Acoperi din nou cu plumb „biserica cea mare sobor- nică" din Țarigrad, dărui cu bani patriarchia, îmbogăți muntele Sinaii, îmbogăți S ionul Ierusalimului, „care 10 1 5 20 25 30 35 4 0 este muma bisericilor44 și toate bisericile dimprejurul Sionului, zidi în Mînăstirea Orciscului, așezată pe o măgură a Misiei, zidi la metohul acestei monastiri o casă mare, dărui scump Monastirea Meteoru din Elada, Monastirea Trescavița din Peflagonia, și Mînăstirea Cușnița din Macedonia. în măgura Cutesca (Cuceina) zidi biserici și locașuri pentru călugări. Dar s-o scurtăm, căci și Kyr Gavriil pare obosit încheind: „toate cîte sunt în Eurota, în Tracia, în Elada, în Achiia, în Iliricu, în Cambania, în Elispod, în Misia, în Machidonia, în Tdulia, în Sermia, în Lugdunia, în Peflagonia, în Dalmația, și în toate laturile de la răsărit la apus, și de la miazăzi pîn’ la miazănoapte, toate sfintele biserice le hrănia, și multă milă pretitundenea da, și mai virtos pre cei ce se străina prin pustie și prin pescere, și prin schituri, fără de nici o scumpete hrăniaA în țară, Neagoe Basarab acoperi cu plumb Mănăstirea Tismana, zidi marea mitropolie din Tîrgoviște, dărui bogat Nucetul, cheltuind enorm pentru aducerea din Țarigrad a unei icoane făcătoare de minuni și ridică falnicul monument din Curtea-de-Argeș. Eu nu sunt admiratorul a unei așa de costisitoare evla- vii, dar e drept să rămîi uimit în fața unei opere de artă, cînd augusta creatoare face dintr-un astfel de Neagoe Basarab un donjuan, un soi de Francis I care să nu se sfiască d-a-și păta cea mai falnică biserică cu aventurile sale amoroase. Ș-apoi, acest domn este convins că adulterul este unul din cele mai mari păcate, pe care Dumnezeu îl pedepsește cu luarea minței. Dar să-1 ascultăm pe el către fiul său Teodosie. Arhiva istorică a României, vol.I, partea II, pag. 125: „Iar deca slobozesce Domnul (voevodul ) trupul său spre curvie și spre beție și spre alte lucruri rele, care nu le iubește Dumnezeu, și-și perde nădejdea și frica lui Dumnezeu, și nebuneșce în sila lui; d-aceia Dumnezeu se mîniă pre dînsul șfnu-i face altă nevoie mai rea, ci numai ce-i ia mintea și-l lipsesce de dînsa“. Despre vin el spune fiului său Teodosie: „și tu încă să bei, ci cu măsură', ca să poată birui mintea ta pre vin, iar să nu bir u cască vinul pre minte^ (Arh., 361 5 10 15 20 25 30 35 40 voLI, partea H, pag.113). Despre generozitatea dom- nească el scrie fiului său Teodosie, și către toți domnii ce vor urma pe tronul țării: „Iar de-ți va mai prisosi venii din venitul domniei, acel venit să nu gîndești că este ciștigat de tine,.. Drept aceia, cum o luați de la săraci (avuția), așa se cade să o și dați pentru dtnșii, și să le faceți odihnă și pace" (Arh,, vol.I, partea II, pag.123). Și povățuiește pe fiul său cînd va fi domn: „Să nu dai boieriele măscăricilor și celora ce fac rîsuri (Arh,, vol.I, pag. 124). Citind toate documentele cîte au rămas de la și despre Neagoe Basarab, cum ar putea străfulgera în mintea unui artist figura și ființa acestui domn? Un om palid, smead, c-o privire blîndă și senină, c-un mers ușor, lipsit de trufie, prietinos și pururea preocu- pat de una și aceeași gîndire: „Dumnezeu1', căci, cum zice el, „omul în lumea aceasta șede între viață și moarte“. Iertînd, de teamă ca nu cumva „sk o „argații“ al cărora sînge l-ar vărsa să nu intre înaintea domnilor „întru împărăția cerului“, iar el, fiind domn, să rămîie „înapoi osîndit și batjocorită De o evlavie nemaipomenită în toată istoria noastră, evlavie care a folosit cu daruri de milioane nenumărate pe călugării din țară și din tot Orientul ortodox; credincios soției sale Despina, convins fiind că orice plăcere sexuală ilicită este pedepsită de Dumnezeu cu luarea minților; milostiv, căci numai așa credea el că va fi îna- intea Atotțiitorului, ș-apoi era convins că ce rubine din „venitul domniei“ nu era „cîștigat de el“, ci de sudoarea săracului; neplăcîndu-i băutura și glumele, spiritul și măscările sfetnicilor libidinoși... ace^ 1 era un puritan delicat pe t: :v în veșminte de erou, un suflet de femeie acoperit de zale, un creier obsedat de dogmele și tradițiunile religioase. Ceea ce nu se poate tăgădui lui Neagoe Basarab sunt două lucruri: cultura și talentul său de artist. Că e cult se vede din citațiunile presărate în scrierea sa adresată fiului său Teodosie; că e artist se vede din forma splendidă a acestei scrieri și din fermecătoarea epis- copie de Argeș. Numai un domn cu mari aptitudini 5 10 15 30 3 5 40 artistice cheltuiește pentru asemenea minuni nepieri- toare. în lupta pentru domnie, întreprinsă mai mult de partidul familiei lui decît de el, sunt uciși Bogdan și Vlăduț domnul, dar cîte biserici, cîte daruri sfinte și cîte sărbători divine nu a făcut pentru a scăpa de prigonirea acestor două vedenii? Iacă, pe scurt, omul și domnul. Din acest domn să facă augusta poetă un donjuan? Este admis ca istoria, în artă, pe ici, pe colea, să fie călcată. Un mic fapt, un detaliu, ba chiar și datele se pot, cu chiu, cu vai, răsturna, dar în nici un caz caracterul eroului, legendar și istoric, nu se poate fal- sifica. Nu se poate face din Alexandru cel Bun un voievod cumplit, din Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul niște poltroni, din Mihai Sturdza un domn patriot și din evlaviosul și blîndul Neagoe un ștrengar nepăsător. Noi știm cu siguranță ce s-ar întîmpla francezului ■we ar face din Enric IV un saltimbanc, din Ludovic un guguman și din Napoleon Bon aparte un gene- ral Mânu. Noi știm cu siguranță cît succes ar avea, la Berlin, un Frederic cel Mare secătură, în Stockholm un Carol XII laș, în Petersburg un Petra cel Mare supus la voința oricărui rosian. Și oricît țarul Rusiei ar protege pe un dramaturg care s-ar încerca să facă din Ivan cel Cumplit un înger de bunătate, piesa ar cădea și rîsul ar acoperi și opera, și pe autor. Sunt date capitale ale istoriei, răzumînd întreaga psihologie a : erou, pe cari nu le poți schimba decît cu riscul u-a ofensa și adevărul, și credința definitivă a tuturora, în Britannicus, bunioară, lui Racine i-ar fi fost ușor să modifice datele istoriei, fără a ofensa pe francezi, ^oarece trecutul lor nu se leagă întru nimic nici de 'fiul Mes.l’iivj, Neron, nici de Agripina, nici de severul soldat Burrhus. Racine însă mărturisește că a copiat datele capitale ale istoriei. „J'avais copie mes personnages (Vapres le plus grand peintre de Vanti- quite^je veux dire d^apres Tacite “ Istoria se poate înșela în multe detalii, ba chiar se poate uneori înșela chiar asupra cauzelor evenimentelor. Dar cînd ea ajunge să afirme că cutare suveran a fost bun și cutare cumplit. 5 10 15 20 25 30 35 40 este așa de greu a se înșela în aceste sentințe rezumate și definitive, încît în aceste produse ale ei nu este nu- mai istorie, ci istorie naturală, A face într-o dramă din Alexandru cel Bun un Alexandru sanguinar greșala este tot atît de mare ca și cum în istoria natu- rală a-i prezenta un miel cu poftele unui tigru. Augusta poetă, făcînd dintr-un evlavios și puritan un donjuan, a născocit un Neagoe Basarab contra căruia se ridică toate datele istoriei. Nu se găsește nici un rînd, din toate documentele rămase de la el și despre Neagoe Basarab, (‘a să legitimeze, fie și pe departe, asemenea închipuire. Toți scriitorii contim- porani și aceia cari sunt aproape contimporani fac din acest domn o figură pioasă. D.A.D. Xenopolu {Istoria românilor, voi.II, p.461) cu drept cuvînt bo- tează capitolul său privitor la Radu cel Mare și Neagoe Basarab astfel: Domniile evlavioase. Carmen Sylva, dar, a încercat să facă ceea ce nici un mare autor dramatic nu a îndrăznit; a creat un Neagoe cu desăvîrșire străin de Neagoe cel istoric și cel adevărat. Atunci de ce Neagoe, și nu Carol III cel Gros? De ce Neagoe, și nu Richard-Inimă-de-leu? De ce Neagoe, și nu Enric Păsărarul? De ce Neagoe, și nu orice bule- vardier actual din „elita socială?“ Cînd o operă de artă este falsă în ideea mumă, splen- doarea formei nu este în stare să dea viață monstrului inviabil. Ce exemplu dă poeta, suverană a României, cînd își lasă fantazia atît de liberă încît preface cu desă- vîrșire figura unui alt suveran român? Dacă această greșală ar veni de jos, ar fi ceva, dar nu atît de grav ca în cazul de care ne ocupăm. Căci dacă suveranii batjocoresc memoriile suveranilor dinaintea lor, ce pagini prepară ei pentru propria lor memorie? Nu este oare un exemplu trist, o încurajare excepțională la alungarea pietăței și a adevărului din operile de artă, și mai ales din acelea al cărora subiect ar fi viața voie- vozilor, domnilor și regilor noștri? Dar opera poetei se ridică nu numai contra datelor pozitive ale istoriei, ci și contra legendei poporului 364 10 1 5 20 2 5 30 35 40 românesc. Și această greșală este și mai gravă atit din puntul de vedere al artei, cît și din acela al amoru- lui propriu național. IN ici pe domnul care clădește splen- didul monument din Curtea-de-Argeș, nici pe neferici- tul Manole, nici pe divina Florica, pe cari unii cîntă- reți o numesc Caplea, poporul românesc nu i-a visat și văzut așa cum și-i închipuiește augusta poetă. Cînd asupra unui erou se oprește imaginația unui popor întreg și se frămîntă secole, din această elabora- țiune extraordinară ies conceptiuni de o mărime pe cari geniile sunt nevoite să le ia, să și le asimileze, neputînd să le întreacă. Nu există exemplu în istoria artelor de un adevărat, creator care să nu se fi inspirat din concepțiunile eterne ale popoarelor. Și nu există exemplu de un mare creator care să se fi revoltat contra imaginilor grandioase, fulgerate din creierul atîtor milioane, unite în inspirațiune asupra aceluiași erou. Cid al lui Corneille, oricît de strîns ar fi el în corsetul limbajului de la Curtea lui Ludovic XIV, în fond este Cidul unui popor, poate ceva mai palid decît al între- gului popor spaniol, dar nici într-un caz altul, strein de marca definitivă pe care i-a pus-o o națiune eroică și inspirată. Artiștii mari, ba chiar și geniile, cad în luptă cînd au în contra lor emoțiunea și concepțiunea unui popor. Dar, în genere, și unii și alții au avut bunul-simț d-a-și asocia producțiunile popoarelor. Ș-apoi este o lege fatală constatată, deși nu absolut determinată, că ar- tiștii mari sunt sinteza însușirilor și înclinărilor unui popor, așa că ei sunt fatal legați de viața intrinsecă, de geniul artistic și literar al națiunei din care fac parte. Așa fiind, simpatia și respectul artiștilor adevărați pentru concepțiunile popoarelor în care trăiesc sunt firești, sunt fatale. Și de aceea un artist mare și o operă nepieritoare s-adresează mai adeseaori imaginației și simțirei celor mulți, și este înțeleasă și aplaudată nu de o elită, ci de marea masă în care rezidă calitățile și defectele rasei. Popoarele și artiștii mari sunt așa de strîns legați, îneît relatiunea între ei, la urma urmelor, este ca rela- 365 5 10 15 20 25 30 35 țiunea pioasă dintre un părinte și un fiu. Acest adevăr se verifică pretutindenea. Faust al marelui Goethe rezumă întreaga rasă germană cu toate aptitudinile ei, și nu există în Milton un demon care să nu fie o părticică din neamul anglo-saxon. Și atît de mult Iliada lui Omer rezumă geniul grec, încît în ea se oglin- dește viața eternă a marelui popor elin. Nu era dar nici istoric, nici artistic, nici firesc ca, Carmen Sylva să se ridice împotria concepțiunei po- porului românesc. Se va scrie mult și multe asupra clădirei episcopiei de Argeș, dar aceste lucrări, chiar dacă vor fi de geniu, nu vor întuneca rapsodia populară. Cît pentru încer- cările false sau slăbuțe, ele vor pieri, pentru ca în gura poporului să nu se audă decît: Caplea cînd sosea, Zidari d-o vedea Să rîză-ncepea, Bine le părea, Manole că-mi sta La cer se uita, Din suflet ofta, Din gură zicea: — Știți rămășagul, Știți jurăm intui: Care mi-o veni Mai de dimineață, Pe nor și pe ceață, Voi s-o apucați în zid s-o-aruncați. Vorba nu sfîrșea, Plîns că-1 îneca; Iar ei îrni lua Pe dalba Caplea, La zid c-o ducea, în zid c-o punea Și zidul zidea, Din gură-mi striga: — Var și cărămidă 366 5 10 15 20 25 30 35 40 Că-i pustie multă, Că-i lucrare lungă! Caplea de-mi vedea Zîmbet că-mi zîmbia; Dar ei mi-o zidia. Zidul să-nălța, Zidul să-ntărea Și mi-o coprindea. Nici prea mult trecea Și ea să îngrijea, Din ochi căuta, Din gură-mi zicea: — De vă e de glumă, Gluma nu e bună. Dar ei n-asculta Cum se văieta, Varul că-mi vărsa Cărămizi punea, Zidul că-nălța Și mereu striga: — Var și cărămidă Că-i pustie multă Că-i lucrare lungă! Caplea de-mi vedea, Și mai greu ofta Plînset că plîngea, Vaiet că-mi scotea Și mereu zicea: — Manole, Manole, Meștere Manole, Dac-o fi vro glumă. Gluma nu e bună; Zidul că mă strînge, Țîtișoara-mi curge, Copilașu-mi plînge ! Iar Manole sta, Nimic nu zicea, Cu amar plîngea. Și zidari zidea, Zidul înălța Zidul întărea, 367 5 10 15 20 25 30 35 40 Și mi-o cuprindea, Și mereu striga: — Var si cărămidă, Că-i pustie multă, Că-i lucrare lungă ' Și ea, vai de ea, Abia mai putea. Abia mai sufla, Dar tot se ruga Și tot mai zicea: — Manole, Manolr, Meștere Manole, Zidul rău mă slrînge, Ț îțișoara-mi curge, Copilașu-mi plinge ! Zidul se zidea, Zidul se-nălța, Zidul să-ntărea, Și mi-o coprindea, Glasu-i năbușea; Și cînd să-nchega, Manole-mi ofta, Din plins înceta, Răspuns că-i dădea Din gură-i zicea: Copilașul lău, Pruncușorul meu, Vază-1 Dumnezeu. Tu cum l-ai lăsat în pat dăsfășat, Zînile c-or trece, La el s-or întrece, Și l-or apleca, Țîță că i-or da; Ninsoare d-o ninge, Pe el mi l-o unge; Ploi cînd or ploua, Pe el l-or scălda; Vînt cînd o sufla, Mi l-o legăna, Dulce legănare 368 Pîn’ s-o face mare! Vorba nu sfîrșea; Plînsu-1 îneca Și se depărta; 5 Iar nouă zidari, Nouă meșteri mari, Ei mereu lucra Și mereu striga: — Var și cărămidă, 10 Că-i pustie multă, Că-i lucrare lungă ! Zidul se înălța, Zidul se-nchega, Și ce se lucra 15 Noaptea nu cădea, Pîn’ se isprăvea Sfîntă mănăstire Pentru pomenire; Dar pe cînd lucra, 20 Tot mai auzea Un glas răgușit Un vaiet topit: — Manole, Manole, Meștere Manole, 25 Zidul rău mă strînge, Țîțișoara-mi curge, Copilașu-mi plînge ?... Acest „vaiet lopit“ va pătrunde secolile, căci este 30 glasul inspirat al poporului, este geniul rapsodic al românilor, pe care nu-1 vor amuți încercările false ale acelora cari nu-1 cunosc sau, dacă-1 cunosc, nu-1 înțeleg în toată naivitatea și splendoarea lui. Din aceste figuri, asupra cărora istoria și cîntăreții 35 națiunei au dat niște sentințe mari și definitive, nimă- rui nu-i este iertat să creeze alte figuri, schimonosite și impii, străine cu desăvîrșire de fondul istoric și de cel legendar. Și tocmai fiindcă poeta Carmen Sylva este regină a României, trebuie, spre mărirea și iubi- 40 rea și apoeteiși a reginei, să nu se ridice contra isto- 369 24 5 10 15 20 30 35 riei și contra durerilor, iluziunilor și marilor concep- țiuni ale poporului românesc. în genere, nu sunt decît pretențioșii fără putere cari să încearcă să frondeze în geniul creator al unei națiuni. Excepțional unul din cei mai mari scriitori ai Franței, Voltaire, s-a încer- cat să facă dintr-o eroină martiră o figură burlescă, și măria-sa regina știe foarte bine dacă a contribuit întru ceva La pucelle d'Orleans la gloria literară a aces- tui filozof, literat și istoric. Să revie măria-sa; să nu se ia după lacrămile sincere ale unor doamne emoționabile; și regina, și Carmen Sylva să se gîndească că judecătorul suprem al operi- lor de artă, la urma urmelor, este numai poporul în care ele se produc. Și dacă, făcînd din piosul Neagoe un donjuan, din nefericitul Manole un gelos crud, și din pura și divina Florica (Caplea), o florentină cochetă, Carmen Sylva a izbutit să emoționeze cîteva doamne, cari nu ne cunosc nici trecutul, nici geniul popular, să se gîndească regina României că ofensează emoțiunea poporului românesc. Pe calea aceasta s-ar introduce brocinerismul chiar în istoria și tradițiunile românilor; impresia ar fi dezastruoasă, mai ales cînd acest bro- cinerism ar veni de la palat. Și numai gîndindu-mă la această impresie, și nu- mai condus de respectul ce datorim suveranilor noș- tri, nu am așteptat ca drama să se tipărească, să se traducă și să se reprezinte pe o scenă românească. III CARMEN SYLVA ȘI ROMÂNII Abia încetaseră cele din urmă picături ale torenția- lei ploi, în zori de dimineață, și se auziră lungi și cutremurătoare bubuituri de tunuri. Cei cari au som- nul ușor, de la două pînă la șapte, nu au putut închide ochii; după tunetele cerului au urmat imediat detune- tele din Dealul Spirei, 370 10 15 20 2 5 30 3 5 4 0 Dar cine se deșteaptă din toiul somnului, vrînd- nevrînd, trebuie să gîndească — și eu, cînd au în- ceput salvele cu ocazia Sfintei Elisabeta, în onoarea reginei noastre, m-am gîndit și la sfîntă, și la regină, și la scriitoare. Stînta nu este mare printre ceilalți sfinți și celelalte sfinte și mucenice. Regina este mare prin noroc și decretele Providenței, căci nu orice prințesă a ajuns și va ajunge regina unui popor generos și conștient de menirea lui în istoria lumei. Și cînd înscenări de o natură singulară au cercat ca, pe viitor, locul reginei Elisabeta să-1 ocupe oricine, poporul românesc și-a spus cuvîntul cu hotărîre, apărînd Coroana reginei Eli- sabeta d-a nu cădea pe cel dîntîi cap venit. Cît despre scriitoare, ne este greu de hotărît, căci Carmen Sylva este femeie, este regină și, din nefericire este și bolnavă. Oricine înțelege cît de greu este a spune un cuvînt în aceste împrejurări, despre întreaga activitate lite- rară și artistică a Carmen Sylvei. A scris drame, novele, romane, maxime, poezii, poeme, a desenat, a zugrăvit, a cîntat; a avut ani numai pentru muzică; a avut ani numai pentru pic- tură, a avut insomnii numai pentru literatură. Și-a luat subiectele sale din amintirile copilăriei, din fru- moasele castele germane, din viața sa, din viața ger- manilor, din trecutul istoric al nostru, din legendele și din prezentul nostru. în toată această activitate, două lucruri mă impre- sionează: păcat că nu a scris nimic în românește, și mai păcat că nu ne-a cunoscut nu bine, dar de loc, absolut de loc. Și douăzeci și unu de ani era de ajuns dacă poeta vroia să ne învețe limba și să cunoască poporul peste care Providența a decretat să vegheze și să domnească. Astăzi capitala României a salutat cu salve de tunuri onomastica reginei și a scriitoarei și o va săr- bători cu sfîntă slujbă bisericească și cu urări de bine și de sănătate. Și eu, ca și ceilalți, doresc pace, liniște și fericire reginei noastre; dar în timpul cînd noi salu- tăm cu iubire și cu respect onomastica reginei, Carmen 371 24* 5 10 15 20 25 30 35 Sylva ne trimite încontinuu, de cîtva timp, niște salu- turi de o natură care ne pune pe gînduri și ne întris- tează. De mult am observat că maiestatea-sa regina nu a adunat destule și serioase documente despre români, pe cari să le puie în serviciul penei sale. Din această cauză, Carmen Sylva s-a înșelat necontenit asupra temperamentului nostru, asupra moravurilor noastre, fără a mai vorbi despre idealul nostru. Recunosc că unei suverane, așa cum sunt datinile și modalitățile vieței din palate și din jurul lor, îi este foarte greu, dacă nu imposibil, de a aprofunda firea supușilor săi. Suveranele sunt înconjurate de cîteva doamne, tră- iesc aproape exclusiv cu ele, ș-apoi și acestea sunt închise într-un cerc de conveniențe atît de puțin natu- rale, încît nici chiar prin ele nu poate întrevedea sau bănui pe celelalte, pe ceilalți. Și cînd reginei Elisabeta i s-a întîmplat să treacă prin mulțimea unui bal sau pe lîngă o horă țărănească, această apropiere a fost în treacăt, și mulțimea de care s-a apropiat a fost coprinsă de o sfială și de o tăcere respectuoasă, căci românul din firea lui are o timiditate delicată și nu confundă niciodată obrăznicia cu demnitatea curajului și moco- fănia cu francheța și lealitatea. Regina Elisabeta cel mult a putut cunoaște cîteva persoane cari au suferit de ascendența suveranei și s-au transformat în modul de a simți, de a gîndi și de a se purta, — din această cauză, Carmen Sylva, cînd s-a încercat să scrie despre români, a scris despre niște români imaginari, despre niște români diformați de o imaginație neslujită de pu- terea senină și științifică a analizei și a observației. Așa se explică gravele erori în cari cade cînd descrie temperamentul nostru și mai ales moravurile noastre. Nu suntem noi în Astra cum nu suntem noi nici în Nunta din Văleni a lui Brociner. Nu suntem noi în Astra, pe care d.Ionescu-Gion a crezut că este bine să ne-o traducă în românește, bineînțeles, dintr-o greșită solicitudine a d-sale pentru Carmen Sylva și dinastie. 372 5 10 15 20 25 30 35 40 Dar Carmen Sylva a ajuns chiar la diformarea fru- moaselor noastre legende. La timp am arătat, cu tot respectul cuvenit reginei, că Carmen Sylva a procedat aspru, ca să nu zicem tendențios, cu legenda meșterului Manole. Și cu toate observațiile pe cari Mihail Cogăl- niceanu le-a făcut reginei despre acea dramă, poeta și-a reprezentat piesa pe cel dîntîi teatru dramatic din Viena. Am avut însă și noi norocul nostru: piesa a căzut de la prima reprezentație, adică ceva mai degrab’ decît ofensa ovreiului Broc-iner, Nunta de la Văleni. Carmen Sylva nu lăsase în drama sa nimic din sentimentele religioase ale lui Neagoe Basarab, nimic din profunda și umana durere a lui Manole, nimic din puritatea di- vină a Florichei, soția nefericită a marelui meșter. Istoria și legenda au fost diformate, adevărul istoric și inspirațiunea sublimă a poporului românesc au fost reduse la o fantezie stranie. De ce? Dar nu sunt decît cîteva săptămîni de cînd apăru, într-una din cele mai serioase reviste literare din Paris (Revue des deux mondes, 15 avril 1892) o fantezie a reginei, fantezie exercitată pe reputațiunea poporului românesc. Deocamdată, în treacăt, constat că toți românii din Vengeance sunt prinși de mania omucide- rei. Nu e decît o figură mai umană în această novelă, și aceasta e o femeie idioată. încolo, toți vor sînge, toți vor răzbunare, toți sunt mișei, lași și asasini. Un preot intră călare în biserică și ucide pe un refugiat, stropind sfîntul altar cu sînge. Un țăran taie opinci din spinarea vacei dușmanului său și se îmbată de fericire cînd bietul animal muge de durere. Dușmanul său taie coadele surorei acestuia, și fata, care ar fi pu- tut să-1 zdrobească, se amorezează de insultător. Cel care tăiase opincile din spinarea vacei îl prinde și-1 ucide, băgîndu-i cuțitul în gură, în ochi, în urechi, în inimă; și, în sfîrșit, surora acestui asasin și amanta ucisului dă brînci fratelui său în Olt; ucigașul este ucis de sora sa, iară ea înnebunește. Noi suntem acești monștri? Noi, românii? Și Carmen Sylva subscrie asemenea orori? Nu numai că le subscrie, dar le pre- 373 cede cu subtitlul următor: Narațiune de moravuri ro- mânești / Va să zică, acești huni, acești vandali, acești săl- batici sunt țăranii noștri. Nici chiar nu sunt niște ex- 5 cepțiuni pe cari artiștii le caută cîteodată; nu sunt excepțiuni, căci nu este o novelă de tipuri speciale, ci o novelă de moravuri, ci studii de moravuri românești! Oare aci am ajuns? Adică Carmen Sylva să-și fi uitat că este regina României? Sub așa icoană ne pre- 10 zintă străinătăței regina noastră? Tocmai românii, cel mai îngăduitor și iertător popor, să fie prezentat ca avînd vendetta corsicană? Noi și vendetta este un ne- adevăr monstruos asupra moravurilor noastre. Mărturi- sim că această novelă este un atac, un adevărat atac, 15 iar nu o lucrare literară, nemeritat de români și nedemn pentru regina României. Și pe cînd noi salutăm cu salve de tunuri onomastica reginei, maiestatea-sa ne răspunde cu asemenea mul- țumiri auguste ! 20 Și în special ne-a preparat o altă recomandație pentru străinătate, o pretinsă descriere a capitalei. O parte din acest document a apărut deja. Capitală și sat, suntem încondeiați astfel de Carmen Sylva, cum nici ungurii, nici ovreii nu ne-au tăvălit 25 pînă în ziua de astăzi. Noi ne rugăm lui Dumnezeu ca să deie bine și sănă- tate maiestăți i-sale. IV CARMEN SYLVA. CAPITALA ȘI ROMÂNII 30 Sunt cîțiva ani de cînd a apărut, într-o ediție ger- mană, novela m.-sale Vengeance. în ediția germană novela nu avea subtitlul Narațiune de moravuri româ- nești. Aveam cel puțin mîngîierea că această lucrare se prezenta germanilor ca o colecțiune de cîțiva monștri 35 sau ca un cauchemar dureros al poetei, iar nu ca rezul- tatul studiilor m.-sale asupra moravurilor românilor. Firește că literații și psihologii germani și-au putut 374 5 10 15 20 25 30 35 40 zice: „așa Sunt eroii poetei, fiindcă poetul are toată libertatea în creațiunea sa, dar nu sunt românii așa“. Citi criminali, citi asasini mizerabili nu au fost și nu vor fi încă în Germania, dar cărui scriitor german i-ar trece prin minte ca, studiind asemenea tipuri, să puie dasupra studiului său titlul de: Studii de moravuri ger- mane? Desigur, nu se va găsi nici un literat, nici un profesor și mai ales nici un rege, regină, duce și ducesă. Nici chiar un dușman al germanilor nu ar avea curajul ca, după ce va descrie un patricid german sau un vio- lator al propriei sale fiice, să afirme că asemenea mize- rii umane reprezintă „moravurile germane“. în operile Carmen Sylvei găsim o creațiune al căruia subiect te înfioară și te dezgustă; eroul detestabil e german, și poetei nu i-a venit prin minte caprițiul d-a scrie dasupra novelei: Studii de moravuri germane. Printre novelele pe cari d. lonescu Gion s-a grăbit d-a le traduce pentru publicul român, în edițiunea Socec, este și una intitulată în voia vîntului. Iacă subiectul: un divorț are loc, și doi copii, o fată și un băiat, su- feră neștiind unde să stea, la tatăl lor, care s-a însurat din nou, ori la mama lor, care s-a măritat imediat dupe divorț. Acești nefericiți copii își iau lumea în cap, părăsesc Germania și se duc peste nouă mări și nouă țări. Iacă subiectul, iacă oroarea: fata e măricică și frumoasă, e frumoasă și pură, e un „Fulguleț de zăpadă“, reprezintă multcîntata puritate germană; într-o zi ia pe fratele ei de mînă și se hotărăsc să părăsească pe tatăl lor pentru a se duce la mama lor; fugeau de o mumă vitregă pentru a da peste un tată vitreg; în noua casă, și senina „Ful- guleț de zăpadă“, și nefericitul băiat, descoperiră cauza divorțului dintre părinții lor: băiatul semăna ca două picături de apă cu tatăl vitreg; firește că băiatul și fata suferiră mult de această descoperire; lucru ciudat, însă, tatăl vitreg nu-și poate suferi copilul natural, adoră însă pe fată, pe „Fulguleț de zăpadă“; ne-am apropiat de oroare; puritatea prigonită de dragostea părintelui vitreg este mîngîiată, prea mult mîngîiată, este sărutată și pîndită; în sfîrșit, într-o zi, o prinde 375 5 10 15 20 25 30 3 5 intr-o odaie; monstrul o îmbrățișează frenetic, o sărută apăsat, îi declară că o iubește îa nebunie, dar nu ca pe un copil, și trîntește pe pat pe „Fulguleț de zăpadă“... ce oroare ! Tatăl fratelui ei! Soțul mumei ei! Ce s-ar fi întîmplat dacă dasupra moravurilor unui asemenea monstru german Carmen Sylva ar fi pus subtitlul Din moravurile germane? Și ce înțeles ar fi avut acest subtitlu? Că în genere senzualitatea bestială în Germania nu are nici o margine, că părinții violează pe copiii soțiilor lor și pe surorile copiilor lor. Cine nu înțelege că acest subtitlu, pus dasupra unei asemenea novele, ar fi ridicat toată presa germană în contra regi- nei Elisabeta? Numai la noi s-a găsit un ziar, redactat în limba franceză, care s-a grăbit să reproducă novela insultă- toare, deși dupe subtitlul ei românii apar, în ochii celor care nu-i cunosc, și mai ales în fața dușmanilor lor, ca niște ucigași de profesie, ca niște monștri săl- batici, ca niște brute, a cărora armă este cuțitul și al cărora ideal perpetuu este răzbunarea, oendetta și sa- tisfacerea celor mai bestiale pofte. Dacă novela rămînea numai în limba germană, aveam două motive de consolare: limba germană e mai puțin citită în lume ca limba franceză, și Carmen Sylva e mai bine cunoscută în Germania ca în Franța. Dacă Carmen Sylva n-ar fi regină, femeie și bolnavă, răspunsul la o asemenea insultă adusă românilor ar fi fost cu totul de altă natură și de altă extensiune. Dar pe cînd noi, românii, sărbătoream ieri, cu salve de tunuri, cu slujbe bisericești, cu muzici și cu defi- leuri de elevi și eleve, cu marii demnitari ai statului, cu drapele și iluminații, Carmen Sylva, afară de acea Vengeance, ne descrie pe noi, românii, pe femeile noastre și capitala țărei, așa cum Brociner n-ar fi cutezat să o facă. La Paris s-a început o mare și interesantă publica- țiune: Les capitales du monde, Diferiți scriitori vor descri capitalele din lume, și aceste lucrări vor forma o operă în mai multe volume. 376 Carmen Sylva s-a însărcinat cu istoria capitalei noastre. Firește că întreprinderea pariziană este îneîn- tată de acest concurs: regina Elisabeta a trăit aproape douăzeci și unu de ani în capitala României, este re- •gină, este scriitoare, membră corespondentă a Acade- miei Române, ș-apoi cunoscută, în urmă, parizienilor, prin augusta dragoste ce ne-o arată cu fantasticele și crudele sale novele. 10 Pînă acum nu s-a publicat din noua lucrare a reginei noastre decît cîteva fragmente, în două ziare franceze. Cel din urmă organ parizian care a publicat o parte din scrierea măriei-sale este Le Figaro (Le Figaro, supple- ment litteraire, 30 avril 1892). 15 Mărturisim de la început că noua lucrare a reginei este o nouă ofensă pe care ne-o face. Și nu pricepem de ce. De ce? Nu am fost noi delicați și respectuoși pentru suverana noastră? Nu am fost noi darnici pentru dinas- tia noastră? Nu s-au bătut românii cu vitejie pentru a 20 face din suverana lor o regină? Nu am clădit noi palat mare pentru regina noastră? Regina noastră găsit-a alt- ceva decît devotament în jurul său? A cîrtit cineva îm- potriva caprițiilor suveranei? Nu i-am ieșit noi înainte numai cu flori și nu am primit-o pretutindeni numai 25 cu sărbători entuziaste? Nu am plîns noi din toată inima prima și marea durere a reginei? A apărut vre- odată regina la vro serbare a diferitelor institute fără ca copilele române să nu-i dăruiască munca lor de cel puțin un an de zile? Flori și dragoste, devotament și 30 supunere, iacă ce au avut românii pentru suverana lor. Și cînd regina ia condeiul și ne descrie lumei, ne simțim coprinși de durerea pe care o simte orice om generos și devotat care este izbit tocmai pentru că s-a 35 jertfit cu generozitate și cu devotament. Ș-apoi, să urăști pe un om, pe doi, pe trei și pe mai mulți, dar un popor întreg să plătească cu obrazul și cu cinstea lui pentru mici și urîcioase animozități, iacă ceea ce este rău, nedrept și inexplicabil. 377 5 10 15 20 25 30 Carmen Sylva nu are nici o rezervă in privința noas- tră. în noua sa operă sunt erori grave de fapt cari ne costă și sunt aprețieri cari ne izbesc și ne costă și mai mult. Carmen Sylva s-a hotărît să ne dea în vileagul lumei. Și această hotărîre a luat-o într-un moment de surescitare nervoasă, fapt care e de regretat și pentru noi, și pentru majestatea-sa, și pentru regele Carol și pentru oamenii cari înconjoară pe regina României. Mă voi opri asupra erorilor și aprețierilor crude și nedrepte, cari abundă în noua scriere a reginei, și-mi voi spune părerea mea, regretînd că m.-sa regina nu are destulă liniște și odihnă, amîndouă deopotrivă de necesare pentru scumpa sa sănătate.1 V Organul d-lui ministru de externe, Timpul, ne întreabă că ce avem cu Carmen Sylva, adică, firește, cu cele din urmă publicații ale majestății-sale. Ce crede excelența-sa, d. Lahovary, că noi suntem de vină dacă suntem nevoiți să vorbim de aceste scrieri? Drept orice răspuns, să ridicăm și noi o întrebare: nu există oare nici un român împrejurul d-lui Alexan- dru Lahovary care să se fi cutremurat de imensa nedrep- tate pe care ne-o face, nouă, românilor, Carmen Sylva? Nu există nici un cm demn în tabăra guvernamentală care să se fi simțit atins pînă în adîncul amorului lui propriu de cetățean și de român? E o cestiune de obraz, de amor propriu, bineînțeles, de adevăr și de dreptate, pe care aceia cari nu o înțeleg ar face mai bine să tacă și să continue, cel puțin pe tăcute, a crede că patria este o iesle, iar politica, o afacere de stomah și de în- țolire. Că popoarele, în relațiile dintre ele, nu sunt democra- tizate, e un adevăr pe care orice om politic trebuie să-1 1 în timpul cînd mă apropiam de sfîrșiIul acestor articole, a apărut întreaga operă a reginei: o fascicolă de 23 pagini in folio, Bucarest, par Carmen Sylva, (S.M. la Reine Elisabeth de Roumanie). 378 10 15 20 25 30 35 40 știe. Popoarele cele mari și puternice adeseaori maltra- tează pe cele mai mici, uitînd serviciile aduse de aces- tea, în timpuri grele, pentru omenire. Și în special, pe noi, românii, mult timp popoarele cele mari nu au voit să ne cunoască și să ne recunoască, cu toată dreptatea noastră din prezent și cu toate drepturile noastre isto- rice pe cari le avem în fața Europei. Europa creștină și cultă a numit odinioară pe un voievod al nostru spada lui Christ, căci acel voievod, cu noi românii, a stat zid de apărare al Europei împotriva invaziei musulmane. Și, pe cînd popoare mari erau învinse și covîrșite de vitejia și fanatismul otoman, noi am luptat, am biruit, și, învinși, ne-am ridicat de atîtea ori la Dunăre, și am spart valurile invaziunei ce cutremura Europa. Venezienii pe apă și noi pe uscat am fost salvatorii creștinătății și ai Occidentului. Și cîte am îndurat noi de la aceia pe cari i-am apărat! Străinătatea, străinii, mari și puternici în urmă, ne-au maltratat, ne-au batjocorit, refuzînd de a ne cunoaște, uitînd trecutul și serviciile noastre. Și oamenii noș- tri de stat, Brătienii, Rosetti, Kogălnicenii, Goleștii, Bălceștii, Alecsandri și Negri, au răbdat și au cutreierat Europa, apărîndu-ne de acuzațiunile nedrepte, reîn- viind drepturile noastre uitate, cercînd, cu răbdare, cu înțelepciune, cu focul patriotismului, cu elocință și cu blîndețe, să convingă pe străini că merităm o soartă mai bună și o opinie mai favorabilă . în această goană sfîntă de martiri, oamenii noștri au izbutit să convingă pe scriitorii mari ai Europei, pe unele capete încoronate și pe unele popoare mari. De la străini am pătimit multe, dar le-am răbdat, și i-am convins și i-am învins cu vorba și condeiul; de străini am izbutit să triumfăm, și astăzi noi credeam că împotriva noastră nu avem decît pe unguri, pe ovrei și pe aceia cărora le făcurăm cel mai mare bine cînd au pierit glorios mii și mii de români sub meterezile Plev- nei. Dar în fața Europei, contra acestora, avem argu- mente puternice, și ne putem apăra cu succes. Cînd însă în rîndurile acestor străini, din neliniște sufletească, se pune un scriitor pe cari aveai dreptul, și el datoria, 379 5 10 15 20 25 30 35 de a-1 considera ca al tău, atunci durerea este mai mare, mai amară, mai insuportabilă. Să ne izbească unii străini este o nedreptate explica- bilă, dar să ne ponigrească, în sufletul și aspirațiunile noastre, Carmen Sylva, regina noastră, iacă ceea ce numai lui Dumnezeu îi este dat să înțeleagă, iar nouă dat să ne revoltăm, dacă a mai rămas simțire și conști- ință în noi. Decît să ne umilească și regina noastră, iară noi să tăcem, ar fi mai bine ca toți cîți ținem pe- nele în mînă, ar fi mai bine să le frîngem și să le arun- căm în căruțele primăriei, sau să ni le înfigem în ochi, pentru ca să nu mai citim moravurile și nesimțirea cari ni se impută... Acela care ține un condei în mînă nu este un pomanagiu de partid, nu este numai un soldat care să lupte împotriva unui partid sau altuia, ci este, și trebuie să fie, o santinelă a românismului și a dem- nității naționale. Și cînd un asemenea soldat nu are libertatea d-a suna alarma și d-a-și apăra neamul, să facă bunătate să-și schimbe rolul cu acela de „fecior boieresc“, să facă bunătate să deie locul său de onoare și de jertfă altui om, hotărît să-și împlinească cu curaj și energie cea mai sfîntă datorie de publicist: apărarea demnităței naționale. Carmen Sylva, în fragmentul său din descrierea capitalei, publicat în suplimentul literar al ziarului LeFigaro, ne izbește în tot ce avem mai sfînt de apărat, în geniul și idealul nostru. Aspectul nostru și al țărei, privirea noastră exterioară o prezintă mai mult sau mai puțin favorabil, dar sufletul nostru, dar perspectiva interioară a poporului românesc este o oroare, dupe Carmen Sylva. Cuvîntul nu este spus, dar oricine îl înțelege. Și mai întîi să începem cu o eroare de fapt, cu o eroare materială. Carmen Sylva spune lumei că, în ziua cînd a intrat în capitală și a ajuns în fața palatului, nu putea crede ochilor că acea casă este un palat. Casa Goleștilor nu se putea numi europenește un palat, suntem de acord. Era însă o casă destul de bine zidită și destul de frumoasă. Dar nu ne supără 380 5 10 15 20 25 30 35 40 gustul rafinat de acum douăzeci și unu de ani al reginei. Ceea ce însă ne supără este un mare neade- văr. Carmen Sylva afirmă că în casa Goleștilor, la palat, nici o fereastră nu se închidea! Este posibil? Cine a cunoscut vechiul palat trebuie să rămîie înmăr- murit de această afirmațiune. Și mai departe, Carmen Sylva, tîrîtă de o inspirațiune ă la Edgarâ Poe, mai puțin geniul, spune străinilor că umezeala zidurilor palatului se ridicase pînă sus și că din această cauză i-a murit mai mulți servitori și mai multe perechi de cai, și că tot din această cauză majestatea-sa regina suferă de friguri de mai bine de douăzeci de ani (Bucarest, p. 301). Atîția servitori și cai au pierit din cauza umezelei și majestatea-sa, cu o constituție titanică, s-a ales numai cu friguri, cari durează de douăzeci de ani!... Pentru ce suveranii nu au cerut să li se facă ferestre noi, cari să se închiză? Și de ce suveranii nu vor fi cerut țărei să dărîme zidurile umede? Țara a dat douăspre- zece domenii pentru suveranii ei și nu ar fi cheltuit pentru scumpa sănătate a reginei Elisabeta 200.000 de lei, în reparațiuni locative? Dar ceea ce este și mai inex- plicabil e faptul următor: statul a cheltuit mai multe milioane pentru a dezvolta și zidi palatul regal și, cînd a fost să dărîme, a lăsat în toată întregimea lor zidurile vechiului palat. (Cînd s-a început reparațiunea și lărgirea vechiului palat, precum și clădirea aripei noi, majestatea-sa regina a interzis arhițecților d-a se atinge de apartamentul său. De ce? Pentru că era umed și dătător de friguri și reumatism?) De ce s-a lăsat în pi- cioare aceste ziduri? Pentru că arhitecții le-au găsit bune, sănătoase, zidite din belșug și cu temei, cum au zidit Golestii si vechii boieri ai tărei. Ce plăcere paradoxală pe Carmen Sylva să afirme Europei că aproape douăzeci de ani a trăit în ziduri din cari curgeau picăturile de umezeală („suintement des murs^)! Românul are o vorbă: „Să nu-ți faci casa de rîs“. Carmen Sylva face casa țărei de rîs, și de aceasta ne-a părut și ne pare rău, căci ne atinge pe toți deopotrivă. România sordid de calică cu suveranii ei! Și aceasta 381 cine o spune? Regina României! E dureros și inexpli- cabil. Doamnelor din capitală Carmen Sylva le păstrează o augustă grațiozitate (Bucarest^p. 306), căci le prezintă 5 ca pe niște cadîne nenorocite, pe cari majestatea-sa le-a învățat să umble pe jos! Firește dar că, pentru Occident, reiese că majestatea-sa le-a învățat să umble pe jos, să aibă ținută, să se încalțe, să se îmbrace și să aibă și domnia lor o înfățișare europenească. Doamnele le noastre poate că-și aduc aminte cum a venit Carmen Sylva. Și cine nu știe nu are decît să vază fotografiile reginei de pe acele timpuri în volumul german inti- tulat Din viața Carmen Sylvei (Aus Carmen Sylva's Leben, von Nathalie Freiin von Stackelberg). Cerem 15 iertare de a constata că din aceste documente reiese că doamnele noastre știau să se îmbrace europenește, să aibă ținută și să meargă cel puțin deopotrivă ca augusta lor suverană. Poate că Carmen Sylva va fi învățat pe unele doamne din intimitatea sa cîte ceva, nu tăgă- 20 duim, dar afirmăm că la sosirea augustei noastre suve- rane doamnele române aveau înfățișare europenească, și viața lor, întru toate, era ca aceea a femeilor din Oc- cidentul Europei. înainte de sosirea în țară a Elisabetei de Wied, 2 5 Michelet, Quinet, Regnault, Ubicini și atîția alți scrii- tori iluștri ne-au cunoscut și ne-au descris cu totul altfel decît Carmen Sylva. Și ei cunoșteau viața de familie a noastră, și pe doamnele noastre, și nicăieri nu le-au prezentat ca pe niște orientale, străine de civi- 30 lizațiunea Occidentului. O notă specială, o impresiune puțin onorătoare dă Occidentului Carmen Sylva din primele sale preumblări prin capitală. Să lăsăm la o parte multele cîrciumi pe cari ține să le noteze augusta scriitoare. Da, erau cam 35 multe. Nu credem însă să avem mai mulți bețivi ca Germania și Anglia, bunioară. Ceea ce însă ne pune pe gînduri sunt „figurile de briganzi“ (Bucarest, p.303), cari apăreau reginei în capitala țărei. Figurile 382 5 10 15 20 25 30 35 40 de briganzi erau atît de multe, încît îi furnizau regi- nei o notă specială a capitalei României, impresiune care a persistat douăzeci și unu de ani, așa încît Car- men Sylva să o transmită astăzi Occidentului europe- nesc. în capitala noastră atîția briganzi! Și cînd? acum douăzeci și unu de ani, cînd nu aveam aproape nici un fel de poliție! Analele justiției sunt de față pentru aceia cari au uitat starea noastră socială de acum douăzeci și unu de ani. Cîte omoruri înfiorătoare, cîte brigandaje s-au petrecut și se petrec în capitala noastră? La noi crima și brigandajul sunt excepțiuni, atît de rari, încît nu este o afirmațiune greșită a spune că mai multe orori se petrec în Londra, în Paris și la Berlin ca în București. Este un neadevăr revoltător să vedem pe regina noastră spuind Europei că primele sale impresiuni din capitală au fost mulțimea figurilor de briganzi ce îi apăreau ziua la miaza mare pe stradele Bucureș- tilor. în ce roman a citit acest tablou înfiorător? Și ce roman monstruos face Carmen Sylva din noi? Și, pentru Dumnezeu, pe lîngă marele neadevăr, pe lîngă această halucinație răuvoitoare, uită Carmen Sylva că este regina României? Și dacă ea uită, nici regele, nici guvernul regelui, nici anturajul reginei nu îi aduc aminte? Nu există nimeni care să vegheze ladcmnitatea tarei și a dinastiei? Nu există nici un om care să spuie regelui că Carmen Sylva face jocul dușmanilor țărei și ai dinastiei noastre? Dacă, din respect pentru adevăr, nu suntem cruțați de suverană, să i se atragă atenția cel puțin că are datorii de înaltă convenintă fată de națiunea a căreia regină este. Regele este șeful țărei și neapărat este suveranul și al augustei scriitoare. Pînă cînd majestatea-sa va tolera ase nenea denigrări aduse națiunei sale? Putem afirma majestății-sale regelui că nu este român ade- vărat care să nu se fi simțit ofensat în tot ce are el mai demn și mai sensibil ca om și ca cetățean. Regele suferă cînd citește asemenea publicațiuni, zicea un domn din sferele guvernamentale. 383 Regele însă putea împiedica asemenea aberațiuni cari ne prezintă Europei ca pe un popor de sălbatici și de briganzi, iar pe Carol ca pe un rege al briganzilor. 5 10 15 20 25 VI CARMEN SYLVA ȘI ROMÂNIA Carmen Sylva, într-un fragment din Bucarest, sub titlul Le Roumain1, prezintă Occidentului o analiză psihică a românului în genere. Aci nu mai avem a face cu niște impresiuni trecătoare, cu niște note pe car- net, cu niște observațiuni privitoare la cîtiva, sau la vreo clasă de români, ci analiza suveranei ne coprinde și ne definește pe toți; am putea zice că suverana s-a încercat a prinde, în cîteva cuvinte, sufletul României. M.-sa nu a văzut o mulțime de români triști, ci „în fond, nu există popor mai trist^ ; nu i s-a întîmplat să vază copii melancolici, ci melancolia tutulora „îți sfîșie inima^. „Românul nu se miră de nimic “ „Nil admirări, este în sîngele său^, căci el este „născut bla- zată Și, temîndu-se Carmen Sylva că augustele sale cuvinte nu vor fi înțelese, adaogă: „pentru român, entuziasmul este un lucru necunoscut^. Și bineînțeles că toate părțile acestei analize psihice sunt ilustrate cu exemple potrivite ad-hoc. Cui îi place aces t mod d-a ne prezenta lumei nu are decît. să aplaude cuvintele reginei și să facă din admira- țiunea sa o dovadă de dinasticism practic, onorat și răsplătit direct proporțional cu lipsa de civism, de conștiință și de demnitate umană. 1 In suplimentul literar al ziarului Le Figaro, citat în pagi- nile de mai nainte, studiul reginei este împărțit în mai multe capitole, și fiecare capitol poartă cîte un titlu. în fascicula Bucarest, din Les capitales du monde, dispar diferitele titluri, bineînțeles, fără a dispărea neadevărurile și ofensele. Bucarest, pag. 305 și 306. 384 Eu înțeleg cu totul altfel dinasticismul. Eu cred că suntem datori a ne apăra neamul contra tutulor acelora cari-1 atacă și se încearcă a-1 discredita în fața Europei. Pe cadranele romanilor sta, de obicei, următoarea 5 inscripțiune: vulnerat omnes, ultima necat. Adică fitece oră trecută vatămă, iar cea din urmă ucide. Inscrip- țiunea romană se potrivește foarte mult cu operile reginei privitoare la noi. Multe din ele ne-au durut, treptat ce au fost scoase la lumină, cea din urmă însă 1 o ar fi de natură d-a ne ucide, dacă nu ar exista în Europa oameni iluștri cari să ne cunoască: și pe noi și pe ma- jestatea-sa. în adevăr, dacă noi românii am fi așa cum ne de- scrie Carmen Sylva, ce rost am mai avea noi în lume 15 și ce drept de viață ar mai fi pentru noi? Să pătrundem bine analiza reginei și să ne dăm seama de ceea ce pot înțelege străinii și dușmanii noștri din această analiză. In echilibrul europenesc și în existența națiunilor, un popor netrebnic, nesimțitor, fără credință în for- 20 țele lui și fără ideal nu are drept d-a fi și d-a încurca rostul lumei cu prostia lui. Și ce credință și ce ideal poate avea un popor ale cărei generațiuni se nasc blazate? Un individ blazat prin împrejurări, prin studii și prin nenorociri merită încă oarecare considerațiune 2 5 din partea concetățenilor săi, dar individul născut blazat nu poate întîmpina decît disprețul opiniunei publice. Ș-apoi blazatul născut este adeseaori omulvi- țiilor, al delictelor și al crimelor, și societatea se scapă de el adăpostindu-1 la umbra și la întunericul pușcă- 3 0 riilor și al ocnelor. Același lucru se întîmplă și cu popoarele cînd ajung a se naște blazate. Și, în adevăr, așa cum sunt raporturile dintre popoare, Europa are dreptate ca să nu ție seamă de un popor blazat, care nu crede în nimic, nici în el, nici în ceilalți, care 35 rămîne indiferent la toate evenimentele, care nu are nimic de admirat pe lume și nu poate să se entuzias- meze nici chiar în momentele supreme, momente cari pot decide de existența sa. Pentru un asemenea popor nu se schimbă nici un cuvînt și nu se cheltuiește nici 40 o umplutură de pușcă. 385 25 — Barbu Delavrancea — Opere — voi. V 5 10 15 20 25 30 35 Și cînd oamenii de stai vor putea evita conflictele cu jertfa unui popor netrebnic, a căreia deviză este „nil admirari“, o vor face cu cea mai mare plăcere, spre dreapta satisfacțiune a tutulor. Iacă cum ne prezintă pe noi regina Elisabeta, adăo- gînd la pornirile noastre criminale, la setea noastră de răzbunare și de sînge indiferența, lipsa de entu- ziasm, de admirațiune și blazarea din naștere. In douăzeci și unu de ani regina noastră nu ne-a cunoscut, și douăzeci și unu de ani ne-a disprețuit ca pe niște sălbatici, pentru ca astăzi să spuie lumei că m.-sa a fost ca o fee pură și senină, osîndită să trăiască, o viață întreagă, într-un beci umed și în mijlocul a cinci milioane de nomazi fără ideal. Dar să spunem întreg adevărul care reiese din publi- cațiunile suveranei noastre: Carmen Sylva nici nu ne cunoaște, nici nu ne iubește, nici nu ne respectează. Nu este exemplu în istorie de răsplată mai tristă pentru jertfele făcute de un popor generos spre mărirea suveranei lui. Cine nu-și aduce aminte de entuziasmul cu care au fost primiți atît regele, cît și regina cînd au pus piciorul în România?... Eram copii pe timpurile acelea și entuziasmul ridi- cat în capitală de aceste evenimente-1 vedem ș-acum. Bătrîni, tineri, copii, bărbați și femei, bogați și săraci, toți erau în veștminte de sărbătoare, purtînd buchete de flori, îmbulzindu-se, strivindu-se pentru a vedea și saluta pe tînăra lor doamna; și de la Mitropolie pînă la palat, pînă la beciul cel umed, a fost un „ura“ ti- tanic, un „ura“ de entuziasm cald, sincer și plin de energie și de dragoste. Și pe cînd toate clopotele capi- talei sunau pentru a vesti tuturora că doamna lor a sosit, bătrînele își făceau semnul crucei murmurînd: „Dumnezeu să binecuvînteze sufletul, inima și sinul vodulesei, că e tînărăși frumoasă și n-are de ce să fie reaa. Aceste cuvinte le-am auzit din gura unei bătrîne de optzeci de ani și nu le voi uita niciodată. Și tocmai despre acest popor regina Elisabeta să spuie Europei că nu cunoaște entuziasmul? Dacă 386 5 10 15 20 25 Carmen Sylva nu a înțeles sărbătoarea cu care a fost primită în țară, să fi citit descrierea entuziasmului celor trei zile cari au urmat dupe actul unirei Princi- patelor Române. Și dacă Carmen Sylva nu a putut să ne înțeleagă momentele mari din trecutul nostru, a uitat oare ceea ce a văzut și ceea ce regele Carol a constatat pe malul Dunărei și peste Dunăre? Cînd românii au plecat la război, au plecat cîntînd, și în soldați și în corpul ofițeresc era un entuziasm frenetic și suprem. Și s-au bătut românii ca în trecutul lor glorios, vărsîndu-și sîngele sub ochii regelui Carol, ai împăratului Alexandru și ai reprezentanților Europei cu atîta entuziasm și eroism, încît au făcut pe regele Carol și pe ofițerii străini să verse lacrimi de durere, de iubire și de admirațiune. Documentele acestor eterne emoțiuni sunt, și nu vor pieri, pentru ca pururea să întrebe pe reginaElisa- beta: „Astfel se bate un popor indiferent? Așa știe să moară copiii unui popor trist, melancolic și blazat din naștere? Și astfel se răsplătesc jertfele acestor martiri și eroi ai patriei și ai dinastiei?^ Ce nedreptate! ce... dar să ne oprim numai la acest cuvînt, căci oricine înțelege ce comite regina Elisabeta cînd pe mormîntul a zece mii de eroi scrie cu pana sa de aur: „Au murit fără entuziasm, blazați din naștere, au murit neștiind ce să facă cu viața“. Și din jertfa acestor blazați s-a ridicat un popor respectat în Europa, s-a turnat o coroană de oțel pentru rege și s-a cîștigat titlul de regină pentru Carmen Sylva, prințesa de Wied de odinioară1. 1 Elisabeta de Wied, chiar cu puțin înainte d-a deveni doamna românilor, era hotărîtă să îmbrățișeze cariera de insti- tutrice. în adevăr, iacă cum se termină o scrisoare a tinerei prințese, pe care o adresa, din Neapole, augustei sale mume, în douăzeci ianuarie 1867: „Dacă nu mă mărit, îmi voi trece examenele, am o voință hotărîtă în această privință: este un scop pe care nu-1 pierd din vedere, oricît de nomadă ar fi viața pe care o duc. Mă mîngîi cu acest proiect de ani întregi; dacă cîteodată mi se pare prezumțios sau romanesc, de cele mai multe ori nu mi se pare de loc așa. Un glas îmi spune: vocațiunea ta este d-a fi institutrice. Dacă-mi fac iluziuni, viitorul va dovedi; acum sunt convinsă că nu mă înșel. Dau zece lecții pe săptă- mînă și asist la toate celelalte44 (Carmen Sylva. Elisabeth, re ine de Boumanie, par E. Sergy, p. 93). 387 25* 5 10 15 20 25 30 35 Noi am dat dovezi de entuziasm; cît pentru blazare, să ne ierte suverana noastră a-i întoarce cuvîntul. M.-sa este blazată, și cînd ne vede pe noi blazați, feno- menul nu se explică decît prin proiecțiunea sufletului m.-sale asupra noastră. în imagina ce-și face Carmen Sylva de noi este propria sa imagină; un defect de optică psihică, un amestec între subiectivitatea poe- tei și obiectivitatea poporului românesc. Operile regi- nei Elisabeta sunt de față, în ele se văd un neastîmpăr perpetuu, o frămîntare dureroasă, un dezgust inexpli- cabil, o neîncredere în menirea vieței, o zdruncinare de nervi și o negațiune a marilor porniri ale umanităței. Dovezi morale de blazarea augustei scriitoare sunt, pe lîngă operile mai mari, ca lungime, maximile sale. Cine crede că adulterul și incestul este scuzabil cînd rezultatul este un fruct de geniu, și cine, avînd astfel de credințe, Ieși tipărește în patru limbi, trebuie să fie blazat din naștere sau din împrejurări ale vieței. Poporul româ- nesc nu a gîndit niciodată astfel, Carmen Sylva însă a stăruit să i se citească astfel de maxime în Academia Franceză. Firește că Academia Franceză a cedat unei regine, gîndindu-se că ar fi foarte greu să știi de la început dacă vei avea scuza carmeniană, dacă adică vei zămisli un prost sau un geniu. Carmen Sylva n-a cunoscut un popor mai trist decît românii. Dacă augusta scriitoare ne-ar fi înțeles doi- nele, cîntecile și melopeele noastre, dacă ne-ar fi înțe- les întristarea, desigur că nu ne-ar mai fi mărit-o. Am fost triști din cauza străinilor cari ne-au supt și ne-au trădat un secol și jumătate. Obosiți de mai multe secole de război pentru noi și pentru Europa, am fost prinși de o invazie nefericită de străini. Străinis- mul, lacom și neîndurat, a fost cauza melancoliei noas- tre. Astăzi, însă, românii au renăscut, și au renăscut din propria lor vitalitate, din entuziasmul lor, din con- știința menirei lor, conduși de un ideal la care regina Elisabeta, după cîte se vede, nu a putut să se ridice. Secolul melancoliei naționale a trecut, și, dacă p-a- tunci ne mîhneau străinii, astăzi, în treacăt, ne întris- 388 tează inima străină cu care a trăit Carmen Sylva în mijlocul poporului generos pe al căruia tron stă regina Elisabeta. VII 5 Uitasem a spune că însăși Carmen Sylva afirmă că în ziua cînd s-a celebrat nunta suveranilor noștri, pa- truzeci de cununii s-au efectuat (Bucarest, p. 301). Da, în adevăr, noi românii așteptam cu atîta entu- ziasm pe doamna noastră, încît mai toate nunțile 10 din carnaval s-au amînat pentru ca să se celebreze în ziua cînd se va cununa augusta pereche. Și cele patruzeci de cununii decari vorbește Carmen Sylva s-au celebrat numai la Mitropolie, la acestea însă trebuie adăogate celelalte săvîrșite în aceeași zi la diferitele 15 biserici din capitală. E ceva a amina o nuntă de bună- voie, a se amîna însă sute în așteptarea tinerei suve- rane, desigur că însemna un mare entuziasm pentru Elisabeta de Wied, entuziasm care se manifesta în toate, pînă și în corespunderea datei atîtor nunți cu 20 aceea a domnitorului Carol cu principesa Elisabeta. Și Carmen Sylva vede și în acest fapt istoric o probă că entuziasmul este un lucru necunoscut pentru români I „Nil admirară, a nu admira nimic, după Carmen Sylva, este în sîngele nostru (Bucarest, p. 306). Iacă, 25 după părerea mea, nota cea mai inferioară ce se putea constata despre un popor. Un popor care nu admiră nimic este o adunătură de cretini, de degenerați fizi- cește și moralicește, care nu poate avea alt sfîrșit apropiat decît pieirea sau cucerirea de alt popor vigu- 30 ros și cu însușiri morale, umane și superioare. Dar o minte serioasă și dreaptă poate să ne vește- jască cu sentința că noi suntem un popor care nu admi- răm nimic? Oare dacă „era în sîngele noastru" acest „nil admirară puteam noi s-ajungem ce am ajuns în 35 mai puțin de o jumătate de secol? De la ’48 pînă la ’91 puteam noi să parcurgem, cu o iuțeală vertiginoasă, o cale morală, socială și culturală atît de mare? Cu in- 389 5 10 15 20 25 30 35 diferența, cu blazarea și cu acel fatal nil admirări am fi fost acum ca și acum 100 de ani. Pe noi, românii, nimeni nu ne-a bătut la spete ca să învățăm carte, ca să ne cucerim drepturile publice și ca să ne înzes- trăm cu instituțiunile pe care le avem astăzi. Nici Guza-Vodă, nici Regele Carol, nu au pus să ne tunză cu d-a sila, să ne spele și să ne îmbrace europenește, așa cum Petru cel Mare a făcut în Rusia. Dacă românii au învățat carte, cauza nu a fost alta decît admirațiunea lor pentru popoarele culte și pen- tru cultură în sine; dacă românii s-au dat cu atîta suc- ces la științele pozitive, la literatură și la arți în genere, cauza nu este alta decît simțul de admirațiune ce-1 au ei pentru frumos și adevăr. Iubirea și admirațiunea pentru libertate au făcut din români un popor cu insti- tuțiuni democratice, deși erau strînși între trei imperii mari, dintre cari două cu desăvîrșire despotice, iar cel d-al treilea cu mult mai înapoiat în drepturile publice și regimul reprezentativ ca noi românii. Carmen Sylva constată că astăzi, în capitală, lumea cultă este în curent cu toate scrierile și evenimentele artistice și științifice din Occident, și că se citesc și se discută cu pasiune toate operile de valoare cari apar la Paris, ca și în celelalte focare de lumină din Europa (Bucarest, p. 306). Eu adaog că tinerimea uni- versitară de astăzi este în curent cu toate publica- țiunile noi, cu toate descoperirile și perfecționările științifice; cît despre literatură, nu este student în litere, sau amator, de la celelalte facultăți, ca să nu fi citit toate operile capitale ale tutulor literaturilor europenești, pe unele cel puțin în traducere, dacă nu chiar d-a dreptul în original. întrebăm acum pe orice om de bun-simț, care nu ne-ar urî, cum se explică toate aceste fapte, dacă noi am avea în sîngele nostru acel fatal nil admirări? Dacă Carmen Sylva s-ar fi întrebat: de ce vin atîția artiști mari la noi și de ce în lunele de vacanță zecimi de mii de români părăsesc țara lor? Desigur că nu ar fi avut alt răspuns decît cel natural și logic: artiștii mari 390 5 10 15 20 25 30 35 vin la noi fiindcă avem simțul admirațiunei frumo* sului, și cheltuim în streinătate atîția bani, iarăși pentru a ne satisface simțul de curiozitate și de admira- țiune. Dar, pentru ca să probăm ușurința cu care suntem acuzați de Carmen Sylva, să viu la exemplele pe cari le dă în scop d-a dovedi indiferența și neadmirațiunea românului. Carmen Sylva afirmă că cîțiva țărani moldoveni, mușcați de lupi turbați și trimeși la Pasteur ,nu s-au mi- nunat de Paris, ca și cum ar fi fost satul lor (Bucarest, p.306). E serios acest exemplu? Și este o dovadă seri- oasă? Mai întîi că asemenea exemple nu dau drept nimărui d-a decide de o națiune; al doilea, de unde știe Carmen Sylva că bieții țărani nu s-au minunat de nimic? și al treilea, dupe sentimentele unor oameni turbați, preocupați de viața lor pusă în primejdie, nu se poate judeca despre un popor întreg. Aș vrea să știu dacă cel mai expansiv dintre artiștii germani, cînd l-ar apuca suferințele turbărei, ar mai putea să admire frumusețea și frumusețile Parisului? Nu sunt decît nebunii cari, printr-o surescitare extraordinară a imaginației lor bolnave, pot să uite o durere mare și să admire cu entuziasm ceva real sau o iluzie d-a lor. Bolnavii ceilalți n-au acest dar, dar și de aceea au și speranța d-a se vindeca. Pentru a-și susține teza, Carmen Sylva simte nevoie d-a intra în unele scene din palat, ca și cum ceea ce s-ar fi petrecut la palat ar fi hotărîtor de moravurile și sentimentele poporului românesc. Iacă cum aranjează scena nesimțirei noastre. M.-sa e la balul Anului nou; firește, lume, toalete, dan- telării, lumină electrică, sclipiri de diamante, ce nu se află la asemenea bal? Carmen Sylva se apropie de un deputat țăran și-l întreabă: — îți place ție aici la bal? — Da, răspunse el; dar eu am mai văzut. Iacă însă femeia mea, care vine la bal la palat pentru întîia oară“. 391 Și Carmen Sylva, întorcîndu-se către ea, o întreabă: — Tu găsești că e frumos? — Da, răspunse ea absolut liniștit (sans se derider). Iacă ce scenă dă ocazie reginei noastre d-a ne prezenta 5 Europei ca pe un popor indiferent și nesimțitor, neim- presionabil de frumusețile naturei și ale omului. Mai întîi, ceea ce nu înțelegem din această scenă este maniera de a tutui pe deputatul țăran și pe soția lui. Ce, oare Carmen Sylva nu știa că tocmai în fața 10 țăranului român deosebirea între tu, d-ta și d-voastră este mai pronunțată? Acel mod d-a întreba ni se pare cu desăvîrșire nepotrivit cu o regină. Dar fie. Ce dovedește liniștea perfectă cu care răspunde soția deputatului țăran? Că românii au în sîngele lor nil admirări? Noi 15 credem că acea liniște dovedește că țăranca noastră nu și-a uitat cu cine vorbește, și de aceea eu admir acele maniere senine, fără a le confunda cu nesimțirea. Ce, vroia m.-sa ca frumoasa moșneancă să înceapă a exclama în bal, a gesticula, a se tortura, a se prăpădi 20 de admirațiune? Multe și mulți vor fi făcut așa, știind că așa-i place Carmen Sylvei, dar ea, neștiind aceasta, a răspuns cu demnitatea și cu seninătatea care se cuvine a avea înaintea suveranilor noștri. Noi parcă vedem pe femeia munților: ce cuminte, 25 ce delicat-sfiicioasă, ce blînd-demnă, ce modestă si ce cumpătată la cuvinte, căci este între boieri și doamne și în fața ei este regina României. Toată gîndirea-i este preocupată de ideea d-a nu turbura niște manieri de viață în cari nu a trăit și pe cari nu 30 le cunoaște. Și moșneanca izbutește atît de bine, încît agasează pe Carmen Sylva, care nu se oprește d-a spune: ,,parcă ea era regină" (Bucarest, p.306). Trebuia Carmen Sylva să afle ce a spus în sat soția deputatului țăran dacă vroia în adevăr să afle ce impresie 35 a primit ea din sărbătoarea de la palat. Numai în satul ei și-a spus gîndurile. în satul ei ar fi aflat regina dacă țăranca n-a observat tutuitul reginei, dacă a admi- rat „toate toaletele pariziene“ și toate „umerile goale“. Dar așa, din modestie și delicatețe, să faci nesimțire, 40 iacă ceea ce mă forțează să cred că suverana vroiește cu orice preț să dovedească Europei că noi nu avem 392 5 10 15 20 25 30 35 simțul admirațiunei, chiar cu prețul d-a spune ]a fitece cuvînt un neadevăr. Este altceva pe care m.-sa nu-1 cunoaște la țăranii noștri. Este îndoiala mult înțeleaptă, dar nicidecum indiferența. Și această îndoială filozofică ar fi făcut pe frumoasa moșneancă să răspunză reginei cu acel adeseaori minu- nat: poate! Astfel, dacă Carmen Sylva ar fi întrebat-o următoarele, ar fi avut trei răspunsuri de o filozofie adîncă: — Nu e așa că Anul nou va fi cu spor și veselie? — Poate, măria-ta. — Nu vezi în petrecerea noastră că în țară va fi pace, liniște și concordie? — Poate, măria-ta. — Nu ți se pare că în palat fericirea e deplină? — Poate, măria-ta. Nu știm dacă Carmen Sylva nu ar fi luat și această îndoială drept nil admirări, credem însă că i-ar fi fost foarte greu să înțeleagă acest poate al țăranului nostru, căci suverana nu ne cunoaște și n-a vroit să ne cunoască (Carmen Sylva pomenește în treacăt —Bucarest, p .312 — despre acest „poate“, „o fi“ al românului, dar pentru a dovedi încă o dată că nu ne-a înțeles nici limba, nici firea noastră). VIII în primele articole m-am oprit asupra moravurilor pe cari Carmen Sylva pretinde că le-a studiat în mij- locul poporului românesc. M-am ridicat împotriva afirmațiunilor că românii sunt cruzi, criminali, mon- ștri însetați de sînge, al cărora ideal e pururea ven- detta, răzbunarea necurmată din generațiune în gene- rațiune. Am refuzat d-a ne recunoaște în acel studiu de moravuri bestiale, și nu am putut atribui aseme- nea viziuni imposibile decît naturei torturate a creato- rului lor. Am dovedit că Carmen Sylva nu ne cunoaște, și nici avea înclinare să ne înțeleagă vreodată, și nici, 393 5 10 15 20 25 30 35 din nenoroc pentru noi, nu a fost animata de marea iubire a autorilor unui popor, iubire care adeseaori îi face să presimță ceea ce nu au studiat îndeaproape* în ajutorul dreptăței noastre vine un document nu de la noi, ci de la însăși Carmen Sylva. într-un volum intitulat Carmen Sylva, Elisabeth, reine de Roumanie1, scris cu autorizarea suveranei noastre, autorului i se pune la îndemînă o serie întreagă de scrisori intime, în parte scrisori adresate de regină mamei sale, principesa de Wied. într-una din aceste scrisori, Carmen Sylva își face analiza sufletului, mărturisind că imaginația sa foarte rar i-a procurat viziuni vesele și că chiar din co- pilărie invențiunile sale aveau un caracter de întristare și de oroare. Firește că la un asemenea document tre- buie să avem în vedere dacă el a fost scris la criza vîrstei, la 17—25 de ani ai artistului, cînd adeseaori tempera- mentele poetice simt plăceri extraordinare d-a se acuza și d-a răsfrînge un moment al vieței asupra întregei vieți. Și nu numai vîrsta, dar și împrejurările în cari s-a produs un document trebuiesc cunoscute, în tră- sături generale cel puțin, pentru ca să hotărăști cu temei despre valoarea documentului și sinceritatea mărturi șirei. Știm că tinerețea reginei noastre a fost zbuciumată și de multe ori supusă la crude încercări. Astfel o pre- zintă doamna de Stackelberg în Aus Carmen Sylva's Leben si tot astfel si doamna Mite Cremnitz. 9 9 Scrisoarea majestății-sale nu e însă de pe timpurile cînd veghea la căpătîiul scumpilor săi bolnavi la Ba- den, la Monrepos și la Neuvied, nici de pe timpul cînd m.-sa căzuse de oboseala vieței vertiginoase de la Curtea de Petersburg, cînd însoțea pe marea ducesă de Rusia, Elena — scrisoarea m.-sale nu este nici de pe la vîrsta cînd imaginația este nediscipli- 1 Carmen Sylva, Elisabeth, reine de Roumanie, par E. Serg’y, deuxieim' edition, 1891, Paris, librairie Fischbacher. Un volum de 283 pagini. 394 5 10 15 20 25 30 35 40 nată — ci este scrisă la vîrsta cînd m.-sa era de 32 de ani și era doamna românilor. Scrisoarea poartă data de 13 decembrie 1875 și este adresată augustei sale mume, principesa de Wied. Iacă partea interesantă a acestui document: „Acum isprăvii o nouă poveste; coprinsul ei este melancolic. Viziunile imaginației mele rar sunt vesele. Chiar istoriile pe cari le inventam în copilăria mea erau dominate de un caracter de oroare și de tristeță. Rîsul meu nu poate să fie decît doar pe dinafară"... (E.Sergy, op. cit., p.159). în contra acestui caracter de oroare m-am revoltat eu, căci acest caracter de oroare ne-a falsificat atît de mult moravurile noastre, încît ne-a prezentat străi- nilor ca pe un popor de sălbatici antropofagi, așa cum în cel puțin patru continente ale pămîntului a încetat d-a mai exista. Acest caracter de oroare al imaginației Carmen Sylvei i-a născocit preoți cari să intre călări în biserică, să ucidă și să stropească cu sîngele victi- melor sfîntul altar. Acest caracter de oroare al imagi- nației augustei noastre suverane a obligat-o să afirme că pentru moravurile noastre sunt admisibile fapte ca un țăran să-și taie opinci din spinarea vacilor ve- cinului și ca o suroră să-și ucidă pe fratele ei pentru amantul ei. Carmen Sylva însăși ne dă cea mai bună dovadă că perspectiva oribilă sub care ne prezintă Europei este o mare și revoltătoare nedreptate. Al doilea document — Carmen Sylva, uitînd en- tuziasmul cu care a fost primită în țară cînd a călcat pentru prima oară pe pămîntul României, uitînd res- pectul și iubirea ce românii i-au purtat douăzeci și unu de ani, uitînd eroismul cu care românii s-au bătut pentru independența României, pentru regalitate, pen- tru dinastie și pentru coroana de oțel a regelui și co- roana de aur a reginei, afirmă lumei că un popor mai fără entuziasm ca românii nu există. A nu admira nimic, a nu se entuziasma de nimic, iacă sinteza su- fletului poporului nostru după ultima scriere a re- ginei. 395 5 10 15 20 25 30 35 în contra unei asemenea sentințe am protestat din tot sufletul. Și am dat dovezi că nu noi suntem indi- ferenți, blazați, fără entuziasm, ci că regina, intr-un moment de surescitare nervoasă, cade în păcatul unei aversiuni inexplicabile pentru noi, cari am primit-o cu atîta entuziasm. Dar regina Elisabeta se însărcinează să dezmintă afirmațiunile grave ale Carmen Sylvei. Regina Eli- sabeta constată că românii la fitece ocazie se aprind de entuziasm, că poporul nostru este viu, exuberant de viață și de simțire, și e capabil de atîta căldură sufletească, încît părea beat de entuziasm. Și asemenea constatări le transmite cu mîndrie, prin scrisori in- time, mumei sale, principesei de Wied. în adevăr, iacă o parte dintr-o scrisoare din aprilie 1871, provo- cată de voiajul său și al regelui la Iași: ..Exploziile de veselie eu cari suntem întâmpinați sunt inimaginabile. Aclamațiunile se ridică din mii de piep- turi. și bubuitul tunurilor le răspunde ca un ecou. Poporul parc-ar fi beat de entuziasm" (Carmen Sylva de E.Sergy, pag.130). Cine are dreptate și cine spune neadevărul, regina Elisabeta în 1871 sau Carmen Sylva în 1892? Cine e sinceră? Aceea care vorbea văzînd și simțind, sau aceea care pleacă din țară sub o impresie nedreaptă de înfrîngere personală? Cine vorbește conform cu conștiința sa, aceea care se adresa mumei sale, sau aceea care se adresează străinilor, uitînd ceea ce a văzut, a simțit și a scris odinioară? Și să nu pierdem din vedere că entuziasmul, beția de entuziasm pe care-1 constată regina Elisabeta nu era provocat decît de un simplu voiaj al regelui și reginei. IX Cultura și educațiunea noastră nu găsesc grație îna- intea reginei, al căreia ideal este în trecutul omenirei. Carmen Sylva, crescută în vechiul castel de la Neu- wid, influențată de Curtea din Berlin și mai ales de 396 5 10 15 20 25 30 35 cea din Petersburg, nu poate privi cu liniște și bucu- rie curentul cultural de care stau strîns legate senti- mentele noastre democratice și egalitare, precum și sincera iubire a poporului românesc pentru libertă- țile publice. Suverana a auzit povestindu-i-se cîte ceva din epoca noastră de umilință, pe cînd în casele mari și în viața publică se introdusese despotismul oriental; această epocă redeșteaptă în Carmen Sylva amintirea despo- tismului feudal din Occident și autocratismul rusesc, și de aceea o regretă atît de mult, incit nu se poate opri d-a constata că la noi spiritul democratic este mai dezvoltat decît în orice republică. Și, pentru a fi mai bine înțeleasă, se grăbește a adăoga că românii desprețuiesc bunele maniere („faire fi des bonnes ma- nieres“, Bucarest, p. 307) și „se acostează de sus“, adică regula în relațiunile lor este impertinența. Aceste aprecieri pot bucura pe acele case cari au avut onoarea d-a se deschide, ospitaliere și respectu- oase, pentru majestatea-sa. Noi ne cunoaștem, și oamenii iluștri ai Europei ne cunosc; convingerile noastre și impresiunile lor sunt de altă natură decît acelea ale suveranei. Românii pot vedea în rîndurile reginei o tristă lecțiune. Două- zeci de ani ei au fost la ordinile și la capriț iile suve- ranei; nimic nu i-au refuzat și nimic nu i-au obser- vat. Cînd regina trecea pe stradă, toate privirile se concentrau, cu iubire și respect, asupra ei; mulțimea toată își descoperea capul, iar m.-sa le surîdea cu atîta gentileță, încît nimeni n-ar fi bănuit că acest surîs ascunde un vechi și tainic dispreț.1 Cît pentru aceia și acelea cari înconjurau pe suverană, iubirea lor începuse a căpăta caracterul unei idolatrii. Numai doi oameni au îndrăznit să-i prezinte res- pectuoasele lor observațiuni. Poetul Eminescu și bă- 1 Pierre Loti afirmă că, în ceea ce privește surisul reginei, majestatea-sa i-a făcut următoarea mărturisire: „Asurîde necon- tenit, ca idolii, face parte din rolul nostru^ (E. Sergy, p. 205), 397 10 15 20 25 30 40 trînul om de stat Mihail Kogălniceanu. Eminescu^ după ce a tradus o novelă a suveranei, a spus cu sin- ceritatea lui originală că nu ar fi bine să o publice, iar Mihail Kogălniceanu, ascultînd lectura piesei Meșterul Manole, a observat m.-sale că opera sa nu ține seamă nici de adevărul istoric, nici de frumoasa legendă a poporului, și de aceea ar fi bine ca să nu o reprezinte în România. Nu știm întrucît Eminescu a avut dreptate, piesa însă, reprezentată la Viena, cu tot sprijinul augustei scriitoare și cu toate condescen- dențele Curței imperiale, a căzut de la prima repre- zentație. în opere de artă nu încape bune maniere. Chiar marele despot al Franței, Regele Soare, Ludo- vic al XlV-lea, nu a fost scutit de observațiuni drepte cînd și-a citit versurile sale. Cerînd părerea lui Boi- leau, autorul Artei poetice i-a răspuns: „Nimic nu este imposibil maiestăței-voastre: ați voit să faceți versuri rele și ați izbutit pe deplin.“ Și manierile la această curte ajunseseră a fi codificate, iar Boileau era pensionarul Regelui Soare. Ș-apoi, m.-sa regina nu s-a coborît în mijlocul poporului românesc, nu l-a studiat, nu l-a cunoscut, de ce dar își prezintă poporul ca disprețuitor de bu- nele maniere? Democrați, da, dar grosolani, nu. Loti, scriitorul favorit al reginei, descriind impre- siile pe cari i le-a lăsat primirea de la Sinaia, între altele povestește următoarea scenă: Carmen Sylva, înconjurată de domnișoarele de onoare, îi citea, dupe textul german, în franțuzește, o operă nouă. La un nume de floare cuvîntul francez nu-i vine în minte. M.-sa se impacientează, începe să bată nervos din picior și, arătînd floarea, întreabă răstit pe una din domnișoare: „Spune-mi cuvîntul, la ce te gîndești, toanta (buche) ce ești!“ (E. Sergy, p.210). Apoi cînd o regină se exprimă astfel în fața unui străin, credem că poporul reginei are dreptul să-i zică: „Majestate, mai mult democratism și mai puține maniere de palat nu strica nici mie, nici majestățci-tale “ Dar nu manierile noastre supără pe Carmen Sylva, ci democratismul nostru. 398 5 10 15 20 25 30 35 40 Majestatea-sa regretă și avîntul nostru cultural. Și regretul său este astfel formulat: „Dar educațiunea în străinătate ucide viata de familie; tinerii nu știu că spovedania (le confesional) de mumă de la sfîrșitul fie- cărei zile este de preferit Școalei Centrale din Paris și liceului Louis-le-Gr and. Cu toate acestea, toată lumea vrea să învețe; orice fată tînără, bogată sau săracă vo- iește să treacă bacalaureatul" (Bucarest, p.307). în privința aceasta, Carmen Sylva împărtășește niște păreri cel puțin paradoxale. Școlile noastre s-au înmulțit și dorim să avem cît de multe; școlile noastre se dezvoltă și dorim să se dezvolte cît de mult; dar pînă să ajungem aci, firește că am fost nevoiți să trimitem pe tinerii noștri în Franța și în Germania, cît pentru unele școli și studii speciale vom trimete încă mult timp pe tineri peste graniță. Unde este cusurul aces- tei direcțiuni? Sunt jertfe pe cari toate popoarele le-au făcut pentru redeșteptarea lor față de popoarele îna- intate în cultură. Germania, în secolul al XVII-lea și mult din al XVIII-lea, se adăpa exclusiv la cultura franceză, pînă cînd geniul german a prins aripi și a început să plutească cu propriile sale puteri. Abia de la Klopstock, Lessing, Schiller și Goethe, literatura s-a scăpat de influența școalei franceze. Aceasta nu va să zică că cultura franceză nu a contribuit la dez- voltarea Germaniei. Un popor cu viață intensă mai întîi dobîndește cultura cu prețul a multor jertfe și apoi se scutură de defectele acestei culturi. Franța chiar și astăzi își trimite în Italia pe cei mai distinși tineri în arțile plastice, și să ne aducem aminte că a fost un timp cînd toate popoarele mari de astăzi s-au adăpat la arta și știința Italiei, și nimeni nu a susți- nut că splendoarea Renașterei italienești a fost vătă- mătoare lumei. Dacă românii, înainte de Carmen. Sylva și în urma ridicărei sale pe tronul României, s-ar fi mulțumit cu spovedaniile mamelor în fiece zi, în loc de a absorbi lumina ilustrelor cursuri din Franța și Germania, am fi fost astăzi ca și la 1500, iar marea generațiune de la 1848 nu ar fi izbutit să ridice la gurile Dunărei un popor cu drept de viață și vrednic de onoarea pe care 399 5 10 15 20 25 30 35 i-o refuză Carmen Sylva, dar pe care i-o acordă Eu- ropa întreagă. Aviditatea noastră de cultură europenească ne-a reînviat și ne-a făcut să parcurgem în 50 de ani o dis- tanță colosală: astăzi distanța care ne dăspărțea de lumea civilizată nu mai există, iar credința reginei Elisabeta că „numai cei din Asia se cred la noi ca în Occident^ (Bucarest, p.319) nu este decît una din mul- tele ofense pe cari ni le aduce cu atîta grațiozitate și profunziune. Carmen Sylva nu poate ierta românilor că „toată lu- mea voiește să învețe" (Bucarest, p.307), și mai ales nu înțelege mania că chiar domnișoarele noastre bo- gate și sărace trec bacalaureatul! în adevăr, suntem un popor extraordinar: „indife- rent", „blazat din naștere", cu „nil admirări în sîngele nostru", „fără entuziasm", și cu toate acestea setea de cultură în noi este atît de nemărginită, încît pînă și fetele noastre, chiar și cele sărace, trec bacalaureatul și se înscriu la universitățile din țară și din străinătate. Și fetele învață, și învață bine și cu facilitate uimi- toare. Așa e poporul nostru. Moșnencile în palat par ele regine, iar fetele noastre studiază liceele și trec examenele de bacalaureat în loc d-a urma direcțiunea pe care regina ar fi vroit să o dea în cultură, în maniere și în confesionale, direcțiune probabil introdusă în castelul Peleș și în palatul din București. X Biserica nu e cruțată și este astfel prezentată lumei civilizate încît se completează tabloul de moravuri din Vengeance. „Fiecare biserică, afirmă regina, își are legenda ei și darurile particulare pentru izbîndirea a oarecari dorințe. De la o biserică se obține măritișul fiicei sale, de la alta, moartea dușmanului său, de la o a treia sfărîmarea casei vecinului"... (Bucarest, p.310). Iacă religia și biserica noastră dupe Carmen Sylva. 400 10 15 20 25 30 35 Aci nu avem a face cu vreo tristă excepție, ci în re- gula generală templele noastre sunt niște oficine de rele și de răufăcători, preoții niște mizerabili servi- tori ai patimelor celor mai urîte, și turma credincio- șilor o masă de bigoți, al cărora dumnezeu se intro- duce în casele oamenilor ca teleleică, ca depravator și ca asasin extraordinar, ale căruia crime nu sunt prevăzute în condica penală, nici în canoanele bise- ricei. Vor fi existind unii preoți cari își escrochează sfîntă lor misiune, vor fi existînd capete de bigoți cari să se coboare cu prostia așa de jos încît să crează că dum- nezeul lor nu are altă treabă decît să le asculte pati- mele uricioase, dar de asemenea excepțiuni ce popor este scutit? La popoare cu o civilizațiune veche se găsesc preoți și biserici cari patronează și exploatează ape limpezi de izvoare, afirmînd că aceste ape, prin sfințenia lor, întăresc picioarele damblagiilor, aprind lumina ochilor stinși, dau glas și cuvînt afonilor și muților și vindică răni pe cari argintul-viu nu le-a putut învinge. Și la asemenea ape zecimi de mii de bolnavi catolici se tîrăsc, la anumite sărbători, con- vinși fiind că Dumnezeu a deschis cel mai vestit sta- biliment de sănătate. Și cîți italieni nu vor fi crezînd încă că papa poate absolvi crimele trecute, prezente și viitoare? Ei bine, care scriitor francez și italian ar descri în așa mod asemenea excepțiuni, de un bigotism umilitor, încît să proiecteze prostia unora asupra po- porului francez și italian? La noi s-a auzit doar de o singură biserică care ex- ploatează patimele puținelor noastre bigoate, și toată opiniunea publică s-a revoltat și a denunțat-o Mitro- poliei, pentru ca să ia măsurile cuvenite contra ace- lor preoți vinovați. Poporul nostru nu este și nu a fost niciodată bigot, și nu vorbim numai de stratele culte, ci și de țărani. Țăranii români nu cred în miracole și nici nu-și pierd timpul ca să se roage lui Dumnezeu pentru a-i răzbuna. Pururea am fost un popor tole- rant, și concepțiunea dumnezeirei la noi s-a rezumat 401 26 5 10 15 20 25 30 35 40 în clemența și bunătatea ei nemărginită. Avem și noi bigoții noștri, dar desigur că numărul lor este atît de mic încît este întrecut de numărul detractorilor noștri. Carmen Sylva este însă consecințe: face din bise- rica și din sentimentele noastre religioase ceea ce a făcut din entuziasmul și din idealul nostru. Cu toate acestea, Carmen Sylva constată un progres extraordinar în România. Doamnele noastre au în- ceput să meargă pe jos, au învățat să se îmbrace eu- ropenește, au început să citească și să vorbească limba franceză; numărul școalelor este imens; clădirile mari, palatele, au apărut în România; se zidesc, în medie, în capitală cîte 1000 de case pe an; o rețea deasă de drumuri-de-fer străbate țara și cruciș, și în curmeziș; armata astăzi este numeroasă, instruită, echipată și organizată europenește; nivelul cultural se apropie de Occident; în capitală se discută proble- mele științifice, artistice, literare, politice și sociale, ca și cum am fi noi Parisul Europei. Dar dacă se mi- lostivește Carmen Sylva ca să ne prezinte astfel în 1892, cauza nu e alta decît ca să afirme Europei că toate aceste minuni de transformare nu sunt dato- rite decît numai și numai suveranilor noștri. „Noi suntem, scrie Carmen Sylva, niște suverani foarte extra- ordinari pentru că am voit să săvîrșim în douăzeci și cinci de ani ceea ce alții nu au realizat decît în mai multe secole'' (Bucarest, p. 319). în adevăr, suveranii cari ar opera minunile de dez- voltare și civilizațiune pe cari le constată regina noas- tră, într-un popor trist, blazat, indiferent, fără en- tuziasm și cu simțul de admirațiune cu desăvîrșire distrus trebuie să fie niște suverani mai mult decît extraordinari. Și cînd altor popoare geniale, cu atî- ția mari suverani, le-au trebuit mai multe secole pen- tru a ajunge unde am ajuns noi, un popor nemernic, în 25 de ani, fatal ești nevoit să crezi că suveranii noștri au fost dumnezei, iară nu oameni, cu minte omenească! Aci nu încape concepțiune și execuțiune de geniu, ci trebuie să fi operat o baghetă magică, sub mișcările căreia poporul automat s-a îndoit, s-a con- 402 5 10 15 20 25 30 35 torsionat, s-a îndemonizat și s-a încins de o aureolă luminoasă de care nu are conștiință. Și acest popor, blazat și fără ideal, se află în tortura transformismu- lui pe cari suveranii i-1 administrează de 25 de ani; și acest popor execută ordine divine pe cari nu le în- țelege, merge înainte pe calea unei splendori pe care nu o vede, se ridică la înălțimea unei civilizațiuni pe care nu o admiră, plutește în sferi senine cu aripi ar- tificiale, aripi mișcate de un mecanism misterios și independent de voința lui; într-un cuvînt, poporul românesc a fost aruncat într-o mașină supraumană și, după 25 de ani de incubațiune, este scos în fața lu- mei cu aspectul celorlalte popoare, cu școli, cu dru- muri-de-fer, cu industrii, cu arte, cu armată, cu for- tificații, cu cărți, cu imprimerii, cu partide politice, cu savanți, cu literați, cu independență, cu oameni de stat, cu regim parlamentar, cu constituțiune, cu legi, cu dinastie și cu coroana regală. în douăzeci și cinci de ani noi am ajuns ceea ce sun- tem, și am ajuns fără știința, fără munca, fără voința și conștiința noastră. Nouă nu ne datorim nimic; inteligența românilor nu are nici un rol; mișcă- rile noastre naționale au fost niște vise; trecutul nos- tru, basm; originea noastră, nimic; marea genera- țiune care a luptat pentru unire putea să nu existe; oamenii noștri de stat au fost niște păpuși; profesorie și patrioții noștri, niște jucării; eroismul nostru de peste Dunăre, o măcelărie ordinară, un abatoriu de români la Plevna; toate acestea puteau fi sau nu, a fost destul doi suverani pentru ca să facă, în 25 de ani, dintr-un popor nemernic, ceea ce alți suverani, cu popoare geniale, abia au izbutit in mai multe se- cole ! O asemenea minune istorică este, desigur, un feno- men pe care istoricii de la Erodot pînă la Mommsen nu l-au putut constata. Pînă acum se știa de unele popoare cari au înteme- iat dinastii, dar nu se știa de popoare create, în 25 de ani, de doi suverani. 403 26* 5 10 15 20 25 30 35 XI Singurul lucru pe care-1 admiră, fără nici o rezervă, e pămîntul negru și gras al României. Și atît de mult îi place pămîntul patriei, încît petele pe cari i le făcea noroiul de pe drumurile mari îi provocau adevărate plăceri, căci erau niște pete grase (Bucarest, p.304). în noi dar nu a văzut nimic, afară de bogăția pămîn- tului, afară de frumusețea și de valoarea codrilor, res- tul, o turmă de exploatat, pe care să o lauzi și să o maltratezi dupe împrejurări, căreia să-i surîzi cînd te afli în mijlocul ei și să o batjocorești cînd ești de- parte de ea. Și asemenea sentimente Carmen Sylva le presupune că le-ar fi avînd și m. - sa regele Carol. Primul mo- ment al regelui nostru, moment suprem și decisiv, atunci cînd prințul de Hohenzollern se hotărăște să primească coroana lui Ștefan cel Mare și a lui Mihai Bravul, este atît de trivializat sub condeiul reginei Elisabeta, încît apare ca un calcul de fabricant, de întreprinzător, de comerciant, fără alt ideal decît acela d-a funda, între Dunăre și Carpați, un centru de exploatare și de foloase materiale. Să ascultăm pe Carmen Sylva cam ce motiv hotărăște pe regele Carol ca să primească a fi suveranul României: „Cînd tină- rului prinț de Hohenzollern i se oferi coroana acestei țări, a căreia existență chiar aproape o ignora, deschise un atlas, luă un creion, și văzînd că linia trasă de la Londra la Bombay trecea prin principatul care-l chema ca suveran, primi coroana, zicînd: «această\Tară e de vii- tori (Bucarest, p. 320). Pînă și de existența noastră și a țărei se îndoia prin- țul de Hohenzollern; fără să deschiză atlasul n-ar fi știut că există România. Și numai linia comercială dintre Londra și Bombay îl hotărăște să primească coroana. Este, în acest motiv, o afacere de negustorie care nu onorează nici pe prinț, nici pe poporul care-i oferi tronul voievozilor săi. Un negustor de cărnuri sărate n-ar fi făcut altfel: și el ar fi deschis un atlas, și el ar fi căutat artera exportului, și el s-ar fi îngrijit 404 10 1 5 20 25 30 35 astfel de firma, de viitorul său și de centrul de opera- țiuni în care s-ar fi hotărît să-și fixeze viața și norocul; un asemenea negustor mare nu s-ar fi gîndit de loc la onoare, la mărire și la glorie; coarda unei înalte mi- siuni n-ar fi sunat în el, căci în inimele întreprinză- torului nu are ce căuta o astfel de coardă. Bancherii mari ai globului nu au patrie, patria lor este acolo unde-și pot fixa mai cu succes centrul operațiunilor, și patria unora plutește pe oceane, orașele lor fiind vapoarele și corăbiile, satele lor fiind șalupele și iah- turile. Ubi bene, ibi patria, adică unde te procopsești, acolo c patria ta, iacă motivul care, după Carmen Sylva, a hotărît pe regele Carol să vie în România. Pămîntul negru și gras, poziția comercială a țărei, izvoarele ei virgine de bogăție naturală au făcut pe un Hohen- zollern să se lepede de patria sa și să adopteze o altă pa- trie necunoscută; e un fel de căsătorie ignobilă a unui nobil scăpătat cu o femeie obscură, dar milionară; în rîndurile reginei parcă vedem constatările lui Dru- mont: un descendinte din cruciați aliindu-se cu fiica celui mai oribil cămătar ovrei. Poporul românesc niciodată nu a primit o ofensă mai gravă decît aceea pe care i-o trimete regina din străinătate: niciodată generozitatea și iubirea nu au fost răsplătite cu o ingratitudine mai neexplicabilă. Carmen Sylva, într-o poezie a sa, Landesmutter, Muma patriei, vorbește astfel despre datoria unei re- gine: „Tu, întru nimic nu mai ești a ta.) Tu ești a în- tregului popor./ Patimile tale trebuie să amuțească; / Tu duci după tine milioane de suflete./ Bogați și săraci, buni și răi, de oiță nobilă sau născuți în noroi,/ Toți sunt ai tăi, iartă și salvează; / spală rănile, rugina și pulberea./Lasă bunătatea ta, ca un izvor cald,/ să izvo- rască din adîncul inimei tale, / Fără sfîrșit, în valuri continui,/Și întărește poporul tău cu brațul și cu glasul.“ în adevăr, acestea sunt datoriile unei regine; așa trebuie să se poarte muma patriei; astfel s-au purtat 405 5 10 15 20 25 30 35 doamnele noastre cele bune, cărora istoria le păstrează numele și imaginile lor înconjurate intr-un nimb de lumină și de glorie fără de sfîrșit. Și pînă la Carmen Sylva noi nu am avut mume ale patriei cari, după ce au trecut granița, să ne descrie lumei ca pe un popor netrebnic, indiferent, nesimțitor, blazat din naștere și fără simțul admirațiunei. Da, milioane de suflete credeau că Carmen Sylva este muma patriei, Landesmutter. Și în loc ca regina să fie a noastră, să ne mîngîie la durere, ea înfige cu- țitul adînc în tot ce avem noi mai sfînt, călcînd nu numai peste amorul nostru propriu, dar și peste da- toria d-a respecta adevărul, datorie care se impune oricărui om civilizat. Care să fie cauza a acestei uri inexplicabile? Nu știm nimic pozitiv; nu voim să afirmăm nimic. Cel mai nou biograf al reginei, Sergy, vorbind de ultimile eveni- mente din țară, spune că solemnitatea care a avut loc cu ocazia alegerei prințului Ferdinand, ca moște- nitor prezumtiv al coroanei României a deschis în inima Suveranei noastre „rana secretă a vieței sale, amărăciunea unei legitime ambițiuni înșelate^ (E. Sergy, op. cit., p.199). Și tot în acest biograf sunt repro- duse, dintr-o scrisoare a reginei, cuvintele pe care marele Ion Brătianu i le-a adresat cu această ocaziune. Cînd am întins mîna lui Ion Brătianu, mi-a zis, scrie regina: „Etre brave dans un moment d'enthou- siasme c^est beau, mais etre brave ă froid, c^est de Pheroisme^ (E.Sergy, op.cit., p.198). Regina a primit această solemnitate cu răceală și cu amărăciune. Altfel ar fi dorit regina ca să se regu- leze succesiunea la coroană. De aceea alegerea prin- țului Ferdinand de Hohenzollern a deschis „rana se- cretă a vieței sale“, a ambițiunei sale. Dar, oricît de adîncă ar fi această rană, dacă regina n-a avut moștenitori, noi suntem de vină? Si iarăși regina știa că poporul românesc, cînd a ales pe Carol I, a înțeles să întemeieze o dinastie Hohenzollern, 406 5 10 15 20 25 30 35 iar nu alta, dupe eventualele răni și ambițiuni ale Elisabethei de Wied. înainte de a termina, cîteva cuvinte pentru unii lingușitori triviali și dezonoranți ai tronului. Presa, aproape întregimea ei, ne-a aprobat în răspunsul pe care, din respect pentru poporul românesc, trebuia să-l dăm ofenselor ce ne aduce Carmen Sylva. Tim- pul organul ministrului de externe, după un articol necuviincios, a trebuit să tacă; în fine, București, organul primului-ministru, acum cîteva zile, într-un articol și mai necuviincios, se încearcă să atenueze efectul dreptelor noastre observațiuni. Și un organ și cellalt se întreabă ce-a devenit dinasticismul nostru. Noi înțelegem ca dinastia să fie a patriei, iar nu patria a dinastiei; noi punem mai presus de orice mărirea, demnitatea și drepturile poporului român. Noi nu putem rămînea indiferenți la atacurile ce se aduc națiunei, și cu atît suntem mai revoltați cu cît atacurile vin mai de sus. E o datorie pe care oamenii fără ideal mai înalt nu o pot înțelege; în orice caz, e o datorie la care lingușitorii nedemni nu se pot înălța niciodată. Și apoi cine ne vorbește de dinasticism? Noi nu am complotat contra regelui pentru că nu izbuteam în alegeri libere; noi nu am spus regelui „să se plece sau să plece“, pentru că nu ne susținea în opoziție; noi nu am strigat la întruniri publice „un om mai puțin, și România va fi liberă“; noi nu am revoltat stradele contra dinastiei și a Parlamentului; noi nu am spus că regele este un exploatator ordinar, noi nu am pă- truns în viața intimă și privată a regelui; noi nu am bătut cu pumnii în ușile palatului și nici nu am spart geamurile palatului; noi nu am pus oameni cari, din fața palatului, să tragă cu glonțul; noi nu am prezen- tat pe rege ca pe un avar sordid, care-și întoarce chi- piul pe dos și-și cîrpește pantalonii; noi nu am stri- gat că regele a furat țărei cele mai bogate domenii ale statului. Și tocmai aceia cari au făcut și au zis toate acestea ne acuză de antidinasticism? O asemenea con- 407 duită și un asemenea limbaj e de natură de a dezgusta și națiunea, și pe rege de aceia cari niciodată nu au respectat nici persoana suveranului, nici suveranita- tea națiunei. Ne-am împlinit o sfîntă datorie spunînd regelui acum un an că a ieșit din constituțiune și reginei astăzi că a ieșit din națiune. ȘEZĂTOAREA — 1 martie 1892 — 5 10 15 20 25 30 1. La 1 martie 1892, cu titlul de Șezătoarea, a apă- rut prima revistă pentru literatură și tradițiuni popu- lare. Literatura și știința poporului nostru au fost pînă acum în parte prefirate prin diferite reviste, broșuri și monografii, dar pînă astăzi o revistă specială, nu- mai într-acest scop, nu am avut noi, românii. Mărtu- risesc că dintre toate felurile de publicațiuni perio- dice „Șezătoarea^ se cuvine a avea precădere înaintea oricărui om cult, literat și bun român, căci cel mai su- veran mijloc de a înțelege un popor este acela de a-i cu- noaște și aprofunda tradițiunile, știința și creațiunile sale simple, naive, dar adeseaori străbătute de un spirit vast și genial, pe care numai mulțimile și popoarele îl pot avea. Și noi, românii, cunoaștem multe, multe de tot, și citim mult, mult de tot, — și putem vorbi cu oarecare siguranță de literatura germană, franceză, engleză și italiană, — și mulți din noi sunt în stare d-a pricepe geniul germanilor, francezilor, italienilor, grecilor și englezilor, dar foarte puțini, puțini de tot, cunosc foarte puțin, puțin de tot, firea poporului ro- mânesc, geniul său latin, melancolizat de suferințele seculare și de lupta titanică pentru păstrarea limbei și a neamului plămădit din amestecul coloniilor ro- mane cu sfărîmăturile dacice. Dințr-o mie de oameni, cu adevărat și pe deplin culți, nu se vor găsi nici zece cari să știe despre români atît cît cunosc despre cele- lalte popoare ale Europei. 409 5 10 15 20 25 30 35 40 Noi, sub influența, de altminterea generoasă, a culturei franceze, ne-am însușit multe cusururi, între altele si pe acela de a nu ne studia noi pre noi[înșine. Academia Română, de cîtva timp, publică un premiu destul de însemnat pentru acela care va izbuti să scrie o bună operă despre psihologia poporului românesc. Premiul este mare, dar problema este imensă. Și este într-adevăr cevîrșitoare, căci pînă astăzi mintea ar- tiștilor, a literaților și a oamenilor de știință a fost îndreptată mai mult peste hotare decît în hotarele neamului românesc. Pînă și gramatică nu avem încă, căci nu există la noi decît încercări de gramatică ge- nerală, dar una profundă și științifică, în care româ- nismul să apară pe d-asupra formalismului și a clasifi- cărei artificiale, nu avem, și ne va trebui mai mulți Lambriori, cari să trăiască și mult și bine pentru a ne înzestra cu o astfel de operă absolut trebuitoare. Și pentru a ajunge la o gramatică și la o lucrare seri- oasă despre psihologia poporului nostru, se cere neapă- rat să avem laolaltă toate producțiunile românilor, de pretutindeni, poezii, basme, legende, păcălituri, glume, proverbe, superstiții, credințe, moravuri, noțiuni ști- ințifice, dobîndite prin observațiunea directă a naturei — în sfîrșit, tot ceea ce el a creat, a reținut și ne-a trans- mis nouă, cărturarilor de astăzi. 2. Cine ar fi în stare să adune această mare comoară împrăștiată, ba uneori chiar învălmășită? în prima linie, omul orașelor, și mai ales al orașelor mari, nu este potrivit cu această grea și specială chemare. Pen- tru un asemenea om, chiar de ar fi de geniu, ar fi o imposibilitate materială, dacă nu și morală, d-a des- tupa vinele de aur ale tezaurului nostru și a le revărsa în public. Și chiar clasa profesorilor din orașele mari, gradul secundar și superior nu va fi în stare să adune îndeajuns elementele nenumărate ale psihologiei și ale geniului românesc. Vorbesc în teză generală, căci bunăoară pe un Hașdeu nici chiar preocupările d-sale spiritiste nu-1 împedică d-a cunoaște mai mult decît orice român despre totalitatea românilor. Dar opera de adunare a creațiunilor populare atît este de mare, încît mai multi Hașdei, de am avea mai mulți, nu ar 410 5 10 15 20 25 30 35 40 fi de ajuns. Pentru așa ceva trebuiește atîta timp și atîta muncă covîrșitoare, încît viața și energia unui om de geniu nu sunt suficiente. 3. Iacă de ce rolul învățătorilor rurali devine, mai ales din acest punct de vedere, mare, sfînt și mîntui- tor. Numai ei, fiind mulți, fiind împrăștiați peste tot pămîntul românilor de dincolo și de dincoace, și fiind continuu aproape de vatra și sufletul poporului românesc, numai ei pot, cu toții laolaltă, să întemeieze o publi- cațiune de la care să înceapă datele cunoștinței noastre de geniul și menirea noastră în lume. La durere, ca și la veselie, la înmormîntare, ca și la nuntă, la sărbători mari, ca și lamunci grele, lașezători, ca și la cale lungă, învățătorii rurali pot să audă, să simtă și să surprindă momentele caracteristice, cunoștințele și producțiu- nile românului, și de aceea numai ei, majoritatea lor, dacă nu toți, pot să-și ia marea misie d-a aduna bo- găția neamului nostru. Și dacă învățătorii s-ar con- vinge de aceasta, ei s-ar asemăna, în truda lor, cu fur- nicile harnice, vii și neobosite care își adună oule risipite pentru a le depune la un loc și a-și feri și păs- tra viitorul furnicariului lor. 4. Eu, unul, mărturisesc că am simțit adevărată fericire cînd am văzut că datoria de a aduna laolaltă creațiunile populare a coprins pe mai mulți învăță- tori rurali, dupe ce am citit Șezătoarea, primul număr al primei reviste periodice întemeiată numai în- tr-acest scop. Revista are 32 de pagini, se editează în Folticeni, sub direcțiunea d-lui Artur Gorovei, și este fundată de d-nii N. Vasiliu, C. Pavilescu, T. Daniilescu și M. Lupescu, învățători în comunele Crucea-Broșteni, Mădeiu, Fărcașa și Broșteni. Colaboratori la această revistă sunt de pretutindenea: Irimia Ghidu, învăță- tor, comuna Galbeni, Roman, Gr. Gheorghiu, Căli- nești, Botoșani, P. Herăscu, Găinești, Suceava, T. lo- nescu, Dolhasca, Suceava, R. Marinescu, Heciu, Su- ceava, S. Mihăilescu, Giulești, Suceava, S. Miro- nescu, Adam, Tutova, A. Mureșanu, Bîra, Roman, G. D. Papadopol, Fîntîna-Mare, Suceava, E. Patriciu, Bursucani, Covurlui, preotul A.Popescu, Cernica, Ilfov, 411 5 10 1 5 20 25 30 35 40 G. Popescu, Perierii, Tutova, S. Popescu, Tonia, Ia- lomița, I.T. Popovici, Cîrpiții-Stînca, Iași, Ion Pop Reteganul, Rodna-Veche, Transilvania, V. Radovici, Preutești, Suceava, Gh. Scîntee, Florești, Dolj, P. Stoica, Reva-Ujfalu, Transilvania, C. Teodorescu, Drăgănești, Suceava, I.Țițu, Comîndărești, Botoșani, 5. Chiar de la numele colaboratorilor acestei reviste- populare ne coprinde o sinceră și adîncă bucurie, căci aceste nume, din Moldova, din Muntenia și de peste Carpați, dovedesc că învățătorii poporului românesc sunt una și nedăspărțiți cînd este vorba d-a lupta pentru geniul limbei și al neamului nostru. Noi dorim și îndem- năm ca toți învățătorii să facă din „Șezătoarea^ cea mai mare carte românească, și astfel să întoarcă mulțimea cărturarilor de prin orașe la izvorul mare și limpede al limbei celei adevărate. Și cînd toți învățătorii vor con- sidera Șezătoarea ca singurul lor organ firesc, îi putem asigura că acest organ va deveni o forță morală hotă- rîtoare în Gestiunile cele mari ale artei și ale culturei noastre. 6. Coprinsul primului număr este următorul: declarațiunea direcțiunei; Apel către învățători de M. Lupescu, Moșneagul de aur, poveste culeasă de R. Marinescu. Cîntece, culese de N. Vasiliu, Gr. Gheor- ghiu, C. Pavelescu, T. Daniilescu, T.C. lonescu, S. Mihăilescu, Medicină populară, de M. Lupescu, — Superstiții de M. Lupescu, De-a petrecu, joc descris de R. Marinescu, Cimilituri de A. Gorovei. Declarațiunea de la începutul revistei este bună. Este adevărat că mulți din cei cari au cules creațiunile populare au căzut în două vini: și-au îngăduit oarecari prefaceri și în al doilea rînd nu prea s-au sfiit de izvoa- rele din a doua și a treia mînă. Cu toate acestea, direc- țiunea Șezătoarei trebuie să considere pe cea dintîia ca o vină scuzabilă, iar pe cea d-a doua mai mult ca un neajuns decît ovină serioasă. Alecsandri a îndreptat, și a complectat pe ici, pe colea cîntecile poporului, dar amestecul ilustrului nostru poet nu le-a făcut nici mai frumoase, nici mai urîte. Să nu uităm însă că așa a făcut Alecsandri, orice s-ar zice și oricum s-ar suci cestiunea, el rămîne ca geniul revelator al folkloris- 412 inului românesc. Dacă Alecsandri a îndreptat prea pu- țin, sunt însă alții cari vor să strice ceea ce aud ,confun- dind gustul lor inferior cu simțul estetic al poporului românesc. Întrucît privește pe lăutari, iarăși avem o 5 mică observație de făcut direcțiunei Șezătoarei. Da, este adevărat că lăutarii au schimonosit multe cîntece populare, dar numai lăutarii? Toate memoriile scurte și toate imaginațiile adormite, încetul cu încetul, au tur- burat și diformat creațiunile românilor, iar nu numai 10 lăutarii. Și dacă e să fim drepți despre unii lăutari, am putea zice că ei au fost pergamentul pe care s-a im- primat inspirațiunile geniale ale românilor. De n-ar fi existat decît vasta memorie și simțire a lui Petrea Crețu Șolcanul, cîntărețul Brăilei, izvorul 15 cel mai bogat al colecțiunei domnului G. Dem. Teodorescu, de n-ar fi existat decît el, și încă am fi datorit recu- noștință lăutarilor noștri. 7. Afară de aceste mici observațiuni, sunt pe de- plin de acord cu declarațiunea din capul revistei și cu 2o „apelul către învățători al d-lui învățător M. Lupescu. Ni se strică legendele, se uită multe ale noastre, pier cîntecile și cele care se pun la loc nu pot ocupa golul celor care se duc; numai Șezătoarea va fi salvatoarea tezaurului nostru, căci colaboratorii ei sunt învăță- 25 torii satelor, aceia cari trăiesc chiar în mijlocul țăra- nilor noștri. Ei se iubesc și se înțeleg, sunt dar în toate condițiunile d-a aduna mult, bine și frumos. Și cînd d-1 M. Lupescu se exprimă astfel: „Mari servicii am aduce învățaților cu munca noastră si mult bine 30 generațiilor viitoare, cari nu vor mai avea fericirea de a putea culege ceea ce noi găsim astăzi, d-sa spune două serioase adevăruri. Cel dîntîi serviciu pe care-l va aduce „Șezătoarea^ învățaților e că-i va învăța limba româ- nească și cel dîntîi serviciu pe care-l va aduce generațiilor 35 viitoare e că le va dovedi că descind din neam inimos si cu minte. în ziua cînd Șezătoarea va izbuti pe deplin, să fie încredințați învățătorii satelor noastre că ei vor deveni învățătorii orașelor noastre și, firește, cam ca de re- 40 gulă: gloria va rămînea satelor iar profitul orașelor. 413 8. Cuprinsul primului număr este din toate puntele de vedere bun. Moșneagul de aur, poveste, are părți minunate de naivitate și de filozofie populară, — me- dicina populară, superstițiile, jocurile copiilor de la 5 țară, ghicitorile, — tot este bine, afară de un mic cusur, care socotim că este ușor de înlăturat pe viitor. Sunt cuvinte cari, chiar pentru cel mai versat în limba și literatura populară, au nevoie de mici explicații. Ș-apoi, dacă vroim să învățăm pe romanii leneși limba 10 lor, să nu-i descurajăm: să muncim noi și pentru timpul pe care l-au perdut ei. Pe lîngă explicațiunile limbistice s-ar putea da, în notițe, comentarii și de altă- natură, firește, fără a altera întrucîlva produsul popular. Așa, unele din superstițiile pe care d-1 Lupescu le con- 15 semnă în începutul colecțiunei sale ar putea fi adno- tate cu observațiuni scoase tot din credințele, din superstițiile și din filozofia românului. Bunăoară, su- perstiția de la numărul 25 sună astfel: „cînd ți se pare că te strigă cineva, nu-i a bine“. De felul lor, 20 aceste iluzii, cînd se îndesesc, firește că nu e un semn bun, și atunci în loc de superstiție trebuie să vedem, în această credință, un început de știință pozitivă. Dar să rămînem în domeniul superstițiilor. în le- gătură cu această superstiție nu este vreo altă cre- 25 dință a poporului? Ba da. Românul crede că ielele, acele femei-spirite, acele duhuri nevăzute care-ți ia mîna, piciorul sau limba cînd pun gînd rău pe tine, te strigă pe nume și tu poți să te uiți cît de mult, că nu le poți vedea. Bătrînii dau tinerilor un sfat: să nu se 30 uite îndărăt, nici să răspundă atunci cînd bănuiesc că ielele l-au strigat. Neapărat că această credință în iele explică superstiția culeasă de d. Lupescu, și su- perstiția nu este decît o consecință a credinței păgînești, trecută, ca multe altele, în religia creștinilor — români. 35 Dar vorba veche, mi se pare că caut nod în papură. 9. Să viu \&cîntece. Aci cestiunea este cu mult mai delicată și a ridicat nenumărate discuțiuni. în culege- rea poeziei suntem legați de ritm, de rimă, de vers, de tot șirul cuvintelor, așa cum sunt ele țesute și îmbi- 40 nate de popor. Proza diferă de la provincie la provincie, de la sat, la sat, de la om la om, chiar cînd subiectul 414 5 10 15 20 25 30 35 40 rămîne identic in toate amănuntele lui. Abia in basme, din cînd în cînd, revin unele stihuri cari au îndoitul rol de a însemna părțile ba,sinului și de a odihni pe povesti- tor; numai aceste părți excepționale rămîn mai sub aceeași formă la toți și pretutindenea. în deosebire de proză, versurile sunt fixate. De aci rezultă că valoarea versului popular depinde aproape numai de cel care l-a creat, pe cind forma unui basm (proze) depinde aproape numai de cel ca,re îl povestește. Iacă de ce cînd cineva ne cîntă să judecăm opera după valoarea versurilor, indi- ferent de cel care cîntă, pe cînd dacă cineva ne povestește, să nu judecăm opera deosebit de povestitor. Oamenii proști pot să ne spuie poezii frumoase, dar niciodată neghiobii nu ne vor răpi inima cu vreo poveste. Dacă în poezie suntem legați aproape pe d-a între- gul de forma stihurilor, aceasta nu va să zică că o gresală a cîntărețului să nu poată fi îndreptată. Cînd această libertate și datorie nu am avea, am ajunge la o mulțime de variante provocate de prostia unora, de uitucenia altora, de capriciul atîtora, de pelticenia sau de puțin auz al altora. Să nu îndreptăm este o bună regulă în materie de poezie populară, dar nu e com- plectă. Să nu îndreptăm, dar nici să lăsăm să se strice. Și de aci să vedem cam ce s-ar putea zice despre cele 17 cîntece din primul număr al Șezătoarei. Pentru ca cititorul să-și poată închipui cît de frumoase sunt, mai toate, să transcrim unul din ele, bunăoară pe cel de la nr. 10, adunat de d-1 învățător Daniilescu. Frunzișoară papagală, la Focșani, între hotară, este-un nuc cu frunza rară unde vin cucii din țară și cîntă de se omoară. Sus la vîrful nucului cintă-un pui de-a cucului, iar mai jos la rădăcină cînt-o pasăre streină. — Pe de partea cea mai bună paserile se adună, numai eu, o păsărea, 415 5 10 15 20 25 30 35 avui parte cea mai rea, făcui cuibul lîngă drum, într-o creangă de alun, cîți drumeți pe drum trecea toți în cuibul meu zvîrlea și din gură așa zicea: „Păsărică, păsărea, mută-ți cuibul d-acolea c-oi veni-ntr-o sară bat... ți-i găsi cuibul stricat^. Iaca un cîntec frumos care pare neisprăvit. Firește insă că nu d-lui Daniilescu vom imputa vina aceluia sau a acelora cari au uitat în parte cîntece frumoase pe de-a-ntregul. 10. Se găsesc însă la unele din aceste cîntece cusu- ruri cari puteau să dispară, cum sunt bunăoară șchio- pat ările de ritm din cauza unor umpluturi inutile. Și voi dovedi cu cîteva exemple că nu este nevoie de o adevărată îndreptare, ci de o înlăturare a ceea ce este de prisos în versuri, fără nimic altceva. Că urechia unui român bine organizat nu poate suferi greșeli de ritm e de netăgăduit. El pentru ritm a ajuns la două accente pentru unele cuvinte. Ș-apoi la ritm și mai ales la numărul silabelor, cîntă- rețul a fost ținut și de cantitățile muzicale ale ariilor. Să revenim. în cîntecul nr. 2 găsim următoarele versuri: Du-te, bade, sănătos ca un trandafir frumos, ca un măr putregăios, ce pică jos și putrezește nimănui nu trebu ieste. în versul al patrulea este o silabă mai mult, și ritmul se schimbă împotriva mersului general, și acest cusur este cauzat de un cuvînt de prisos, de cuvîntul „jos“. Că e umplutură acest cuvînt îndoială nu mai rămîne căci mărul dacă e să pice nu poate pica decît jos, si fără acest cuvînt de prisos ritmul revine. 416 Raportul întocmit de Delavrancea pentru premierea lucrării lui Vlanută: Piciorul N .1 .Grigorescu, Viața si opera lui. Pic de la Mirandole, desen în peniță de Delavrancea, lucrat la Paris în 1882. 5 10 15 20 25 30 35 De asemenea versurile: Să te-aducă Dumnezeu să vii și la bordeiul meu. — Nu mă răpune nici un rău, ci mă răpune dorul tău te-am găsit făcînd sprincenc de m-ai omorît făr-de vreme... dacă le-am transcri fără cuvintele subliniate, am ajunge la niște versuri corecte, fără a fi făcut altă lucrare decît aceea de eliminare a elementelor introduse cu d-a sila, elemente neîndreptățite nici de ritm, nici de logică. Singura schimbare mică ar fi trecerea lui nici un în vreun pentru a da peste versurile corecte: Nu mă răpune vreun rău... mă răpune dorul tău. Să nu înțelegem dar că a culege fidel vrea să zică a culege și a respecta chiar greșelile cari variază după im- perfecțiunile cintăreților, 11. Oprindu-ne deocamdată aci, să salutăm cu în- credere și bucurie prima revistă destinată numai pen- tru operile marelui creator, ale poporului nostru, care ne-a apărat, cu o energie extraordinară, limba și indi- vidualitatea noastră. Această revistă are desigur un viitor mare și o me- nire excepțională. în jurul Șezătoarei se vor grupa în- vățătorii de peste tot pămîntul românesc, și astfel vor izbuti să aprinză o conștiință națională care să treacă peste hotarele impuse de nevoi și cotropiri. Șezătoarea vine la timp pentru că vine într-un timp de amorțire literară românească. Și o astfel de revistă, apărînd o dată pe lună, nu costă decît cinci lei pe an. Douăzeci și patru de coaie, adică aproape 800 de pagini de produceri bune și folo- sitoare, numai cinci lei! Poporul nostru a fost tot- dauna ieftin și darnic, și aceia cari vor să-i culeagă operele începe prin a-i imita dărnicia. Iacă o revistă care se impune oricărui om cult, dar în special se impune corpului profesoral și studenților. 417 27 — Barbu Delavrancea — Opere — voi. V Fac apel la studenții noștri universitari, și nu atît la generozitatea lor recunoscută, cît la interesul lor. Viața în genere și școlile în special, de toate gradele, sunt astfel organizate, încît contribuiesc, fără voința celor 5 cari îi dirig, la scilcierea și uitarea limbei noastre. Să ne adunăm la o Șezătoare care costă atît de puțin și să ascultăm arta, știința și conștiința poporului ro- mânesc . Suntem datori toți, pînă la unul, să susținem această 10 mult folositoare publicațiune. CULTUL CELOR MICI 5 10 15 20 25 Dragii mei, Voi începeți Viața și eu vă urez viață cu început dar fără sfîrșit. Urări? Cîte vreți. Și toate sincere; toate din inimă. Mă somați însă să vă pui pe hîrtie măcar una din figurile despre cari vă povesteam acum o săp- tămînă seara. Mari și frumoase vor rămînea d-a pururi revoluțiile țăranilor (tumultus rusticorum) de peste Carpați. Și-mi cereți, dacă nu pe Varga Catarina, dacă nu pe „Regele munților“, cel puțin pe tribunul Molnar, ori pe martirul Manasie Cosma. Dară cu cît veți scădea gradul de pe cojocul eroilor, cu atît îmi veți cere mai mult și mai greu. Dragii mei, am un cult nemărginit pentru eroii ob- scuri. Biserica mea istorică, în care uneori mă retrag coprins de pietate, este, de jos și pînă sus, cu sfinți mărunți, uitați și necunoscuți. Cînd în tomurile groase, după figurile strălucite de prinți și generali, dau peste vreun umil care a știut să fie mare în fața durerei și a morței, mai întîi mă covîrșește o emoție adîncă, apoi cad regulat în prada aceleiași revolte. Las cartea, încep să mă plimb. „Aceștia sunt eroii! Ei nu s-au gînditnicilaepolet, nici la cununi, nici la eternitatea istorică. Nimic din deșărtăciunea celor mari. în clipele de jertfă supremă în fiecare din ei se proiectau palpita- țiile a milioane de inimi, dreptul de existență și stri- gătul de libertate al popoarelor răsculate din mizerie și din sclavie. Și la capul lor nici o cruce, nici un semn. Nimic pe pămînt, nimic în istorie. Toate paginile ei 419 27* 10 15 20 25 30 35 40 420 — închiriate. Cîți Cesari voluptuoși nu petreceau, în momentul cînd adevărații eroi se aruncau în prăpastie pentru a pregăti triumful Cesarilor în viață și în is- torie !“ Revoltă copilărească. Recunosc. Ce-i pasă lumei de asemenea revolte? Ea consimte, în virtutea inerției de secole, la șarlatanii eterne. Ce le pasă oamenilor de templele noastre, de sfinții noștri mici, umili și ne- cunoscuți? Nu zic, ferit-a Dumnezeu, că printre prinți și generali n-au fost eroi. Avem și noi, și din cei mai mari, în trecutul și istoria noastră. Dar vă mărturisesc că pe mine mă revoltă obiceiul d-a se întinde uitarea peste cei cari n-au fost nici prinți, nici generali. Mă înșel eu, sau în istorie domnește încă aristocrația trans- misă de puterea trecutului și răbdată de moliciunea prezentului? Dragii mei, mă somați să intru în biserica mea și să ies de acolo cu o icoană neobicinuită. îmi cereți un erou cu sarică, cu opinci, cu căciulă țurcănească, în loc de coif strălucitor. Să mă iertați, dar nu se poate. Pînă acum n-am făcut decît să subliniez, pe ici, pe colea, unele nume, unele epitete, unele fapte și unele cruci puse, din greșală, de către scriitori, la capetele mucenicilor din revoluție și redășteptarea noastră na- țională. Despre ei e așa de puțin, cînd e, că trebuie să citesc, să caut și să întreb necontenit. Să adun mai mult, să meditez și mai mult, ș-apoi poate voi avea curajul d-a începe conturul acestor figuri simple, naive și mărețe în jertfa lor pentru neamul românesc. Nici vorbă că nu la o istorie mă gîndesc, aceasta cade în sar- cina savanților noștri, ci numai la o galerie de imagini curate și luminoase rechemate din umbra trecutului eroic în fața unui prezent turbure, molatec și fără relief. în zadar, bunii mei amici... nu-mi vine să mă gră- besc. în primul rînd mă oprește tocmai iubirea mea religioasă pentru ei. Mă tot tem că nu m-am gîndit destul la niște umiliți așa de mari. Prinții își prepară documentele, lasă urmași abili și avuție în urma lor. De aceea ușor se pot găsi colori și poleială pentru capetele și nimbul istoric dimpreju- 5 10 15 20 25 30 rul capetelor lor. Cine ar fi crezut, vreodată, că Mihai Sturdza din Moldova și Bibescu din Muntenia vor ră- sări în istoria noastră așa de respectabili, ei, cari au lăsat jale și praf în urma lor? Minunea aceasta a izbutit să o facă neobositul nostru academician, profesor și istoric, d-1 Alexandru Xenopolu. Dar, oare, istoricul ar fi izbutit așa de ușor să dreagă și să închiză rănile acestor figuri, chiar dacă prinții ăștia n-ar fi lăsat în urma lor niște urmași bogați în documente, cari să-i puie la dispoziție tot ce a dorit, tot ce i-a trebuit? Iacă pentru prima oară o întrebare grea cu un răspuns ușor. Un popor întreg gîndește altfel decît d-1 Alexandru Xenopolu. Și de cînd lumea, consensul general a deter- minat gloria și reprobarea. Vedeți dar că istoria prinților este uneori așa de ușor și de ieftin de scris, încît ea se poate meremetisi chiar contra verdictelor date de popoare. Cu eroii necunoscuți nu este tot așa. Viața și gloria lor stau într-un singur moment: moartea. Moment ne- pregătit, și care nu se transmite viitorimei cu garanții diplomatice și hotărîtoare. O moarte eroică... și ome- nirea abia se îndură, cîteodată, să cresteze aceasta pe răbojul ei, — atît și nimic mai mult, — adesea cu aceeași indiferență cu care se înseamnă căruțile de nisip la pavajele primăriei. Mă iertați, bunii mei amici, dar cultul de cei mici, la mine, prea e mare, pentru ca să vă pot satisface do- rința voastră. Viața e așa de variată și voi așa de bine înzestrați, încît sunt convins că Viața voastră va avea succesul ce pe deplin îl meritați, fiecare în parte și amîndoi îm- preună. Al vostru amic și frate, DELAVRANCEA 23 noiem. 1893 5 10 15 20 25 TREI ARTIȘTI ÎN PALATUL ATENEULUI. EUGENIU VOINESCU, JUAN ALPAR, ARTACHINO I In capitală și în țară o dezordine, morală și mate- rială, cum nu s-a mai văzut de 50 de ani. Echilibrul forțelor de stat este rupt; legile sunt reduse la niște mijloace de perpetuarea anarhiei de sus. Starea actuală obosește și revoltă, consumînd cele mai curate energii în protestări peste cari trec cei vinovați, trec încă, căci așa am fost osîndiți, să vedem suprema instituțiune a țărei pornită fățiș contra țărei. în asemenea momente o expozițiune bună este o clipă de farmec, de odihnă și de uitare. II Este mică expozițiunea de pictură din palatul Ate- neului, dar nu-i lipsește nici farmecul, nici originali- tatea. Petreci cîteva ore delicioase. N-au expus decît trei artiști: Eugeniu Voinescu, Juan Alpar și Arta- chino, — cu toate acestea nu s-a făcut la noi o expo- ziție mai cuviincioasă. Din 70 de pînze, nu este una care să te indispuie. Nici brute, nici acele imitațiuni de pe ziare ilustrate, desfășurate pe suprafețe imense, nu sunt în această expoziție. De la prima aruncătură de ochi te convingi că acești trei artiști sunt sinceri, că au fost emoționați, că au văzut clar în natură, că nu s-au înșelat și nici nu voiesc să înșele. Trei tem- peramente, deosebite prin natura și valoarea lor, dar cîtesitrele distinse. 422 5 10 15 20 25 30 35 40 iii Eugeniu Voinescu. Iacă un poet al apelor. Marea este subiectul său de predilecție. Marea în clătirea ei per- petuă, în revolta ei grandioasă și tragică. Cine ar crede că în acest om blînd, delicat și crescut în niște maniere de o corecțiune excepțională, trăiește un poet tragic, pe care nu-1 satisface decît lupta unei imensități fio- roase? Numai în fața operilor sale, omul dinlăuntru apare bine și lămurit. L-ați văzut pictînd? Ochii i se animă, sprîncenile i se încruntă, mina i se agită nervos. E posedat de catastrofa ce voiește să o puie pe pînză. Și acest om, feminin de dulce, devine un Neptun cum- plit, agitînd mările, aruncînd valurile, scofundînd corăbiile în adîncimile întunecoase. Voinescu este un adorator al mării. O înțelege în toată mărirea și poezia ei. Dar, nu rămîne îndoială, o preferă în acele momente cînd furtunile o revoltă, amestecînd-o cu cerul, cînd mînia ei uimește imagina- ția cu acele prăpăstii fără fund cari se deschid și se închid, în clipă după clipă, scoțîndu-i un vaiet infinit și sinistru. După Grigorescu, este cel mai dotat dintre toți pic- torii noștri, și, desigur, cel mai productiv. Mările lui se mișcă, sunt vii, sunt transparente, sunt imense, oricare ar fi cadrul în care le creează; le vezi, le auzi, le înțelegi, ai iluzia întreagă. Eram mai mulți în fața unei marine de Voinescu. O priveam, o admiram. Un copil de 5 ani se apropie de tat-său, arătînd, cu un deșt mic și rumen, pe tablou: „Tată, eu aici mă scald, dar aici nu“. în albastrul in- tens nu vroia să se scalde, de verdele străveziu de pe plaje nu se temea. Poetul Vlahuță ne zise: „E cel mai frumos elogiu ce se poate aduce și tabloului, și artistului^. Un altul adăogă: „Și cel mai sincer“. în expoziție are 24 de tablouri. Momentul suprem îți dă fiori. Un cer năbușitor, mînat de vînturi; marea, care se ridică, se prăbușește, se amestecă la orizont cu norii, se cască în văi mobile și adînci, în primul plan. în fund, valurile, albastre și posomorite, spumegă și 423 se duc, se duc, pierind intr-un fum indefinit; în apro- piere de valuri verzi-gălbui, purtînd în ele acel ames- tec submarin, răscolit de agitațiunea teribilă din acest moment suprem. Un munte de apă cade, se sparge și se 5 spulberă într-un nor de puzderii. O barcă de pescar se scufundă... parcă o vezi ducîndu-se încet, încet... îi simți afundarea fatală... în curînd valurile o vor aco- peri. Și nimeni, și nimic. Nimic. O muettă luptă cu vijelia. în acest sinistru nici o rază de speranță. 10 Voinescu știe să producă emoțiuni mari. En detresse, e tot din genul de predilecție al artis- tului. Nu are adîncimea indefinită a celui dintîi, în schimb însă marea este surprinsă într-o lumină mai vie, mai simpatică. Valurile, de un albastru fosfores- 15 cent, sunt ușoare, străvezii, luminate în adîn- cimea lor. Un bric în valurile cari se bat și se izbesc furioase de dînsul. O barcă de scăpare se luptă...în depărtare adevărata speranță. Un vapor. E mai emoționant momentul suprem, e mai poetic 2 0 En detresse. Pentru a te convinge de cunoștința profundă ce are Eugeniu Voinescu de momentele tragice ale mărilor n-ai decît să te oprești la no. 17. în micșorimea unui sfert de hîrtie, o imensă desfășurare de valuri, și pe 25 dasupra lor străbați depărtări vii și furioase... privește mai bine... nu vezi?... Acea barcă e osîndită I Și tre- sari. Impresia e puternică. Micul cadru pare o mică ferestruie prin care privești, și răsuflarea-i e un mo- ment suspendată. 30 O idilă pe mare. în sfîrșit... poți să iubești pe mare. Și e așa de plăcut. Valurile sunt vii, dar nu furioase. O barcă groasă... o vezi clătinîndu-se. Pescarul și-a oprit lopețile dasupra apei. Privește... în fața lui, o siluetă fermecătoare, împrăștiind o simpatie miste- 35 rioasă în tot infinitul mișcător. Bărci abandonate. Da, sunt două bărci răsturnate pe nisipul fin al unei plaje, dar adevăratul subiect e calmul mărei, cel mai reușit calm al lui Voinescu. întins, adînc, ușurel, ca o pojghiță metalică, fără cută, 40 fără vuiet; imensitatea adormită; o oglindă netedă și luminoasă, ce spre nisipurile țărmului se îndoaie în 424 5 10 15 20 25 30 35 cîteva revărsări molatece și lăptoase: respirația mon- strului adormit, sub cea mai fermecătoare lumină. în toată această simfonie argintie, o notă caldă, delicioasă: o stîncă în mijlocul apelor, rumenă, dar de un rumen pudic, ce abia se simte, ușoară licărire din reverbera- țiunea generală a infinitului transfigurat. E în adevăr ceva din sfînta transfigurațiune: seninul divinizat. Și la no. 6, o mare de smarald. Verde, dar de un verde de încropit. Un apus cald. Spre mal bat valuri lungi, dar blînde. Pescarii se întorc. O mică pînză în depăr- tare, ca o fantomă, ca o iluzie în aerul parfumat, pe suprafața ce-și cîntă eternul cîntec și-și bate eterna mișcare de plecare și de revenire. Constanța o admirabilă pagină. Să mă opresc. Voinescu, din ce în ce e mai inspirat, și opera sa din ce în ce e mai fermecătoare. IV Juan Alpar e prin excelență artistul căsuțelor sim- ple, în ruină, inundate de bălării și de flori. Am satis- facțiunea de a-i fi prevăzut, de acum șase ani, în dile- tantul nedomirit, aspru, stîngaci, pe artistul de astăzi. Florile lui de atunci erau bățoase și uscate, florile lui de astăzi sunt moi, catifelate, pline de sevă, reamin- tind florile lui Andreescu. Odinioară piesajele lui erau confuze din cauza formelor cletănate, a umbrelor cam murdare și a luminei pe care nu o prindea cu siguranță. Astăzi priviți la casele și curțile lui: tot e clar, deter- minat, sincer în tonalitatea pe care o găsește repede și o fixează dintr-o aruncătură de pensulă. Casa lui Moș lancu e cea mai valoroasă operă a lui Juan Alpar. O copie după natura pururea frumoasă, dar nu o copie-fotografie, ci un colț admirabil, răsfrînt printr-un temperament de artist. E aer, aer mult și limpede, în această curte pe a căreia verdeață vibrează lumina și căldura. Bălăriile suculente și înflorite, poezia mahalalelor inundă această locuință. în acest pridvor, care te invită la odihnă și la gîndiri senine, poți să-ți adîncești privirea într-un cer albastru, de 425 5 10 15 20 25 30 35 un albastru intens din cauza contrastului ce produc norii albi, norii involți și călători de vară. Juan Alpar a devenit un maestru al simplităței, al vieței intime, al căsuțelor retrase, al acestei liniști aromitoare. în fața peisajelor lui ai senzația unei leni dulci f îți vine în minte o copilărie fericită și gustul de a te tolăni pe iarba moale și mirositoare. Pe prispă. Sub o largă streașină, în perspectivă, o bătrînă coase. Cîteva trepte. Apoi o grădină. Cită poezie ! Ș-apoi efectele lui de toamnă sunt așa de melancolice ! In orice toamnă e un sfîrșit trist de poemă care ți-aduce lacrimi pe gene. S-a dus podoaba palpitîndă de viață și de iubire. Vîntul smulge frunzele galbene de pe co- pacii înalți și le gonește în depărtări umede și sure. Alpar e emoționat de aceste tablouri, și tablourile lui sunt emoționante. în curînd, eu sunt convins, Alpar va ocupa un loc de fruntaș printre cei mai talentați maeștri ai noștri. V Artachino. Pentru întîiași dată privesc mai de aproape pînzile acestui tînăr artist. E un om care a studiat mult și e încă în acea epocă de studiere intimă, fie în fața omului, fie în fața naturei. Intră într-o analiză pe care puțini o pot urmări și realiza. Dar e ceva în opera lui de prea lins, prea blajin. O fidelitate lipsită de curaj, o delicateță prea feminină. Dar cine știe la ce opere mari nu vor duce pe acest con- știincios niște defecte provenite din prea multa ana- liză? Oricît de antipatic ar fi modelul după care Artachino și-a făcut studiul acelui cap de femeie blondă-albi- noasă, e o dovadă că poate fi un maestru în portrete... numai de n-ar comercializa maniera de portret, cum e la noi obiceiul. O declarație sinceră: nu sunt încă domirit asupra acestui artist. ISTORIC SAU...? 5 10 15 20 25 în primul număr al Vieței am publicat o scrisoare adresată amicilor mei Vlahuță și dr. Urechiă. în ea vorbeam despre cultul ce-l am pentru acei eroi umili din războaiele și revoluțiunile neamului românesc. în ea mărturiseam dorința mea vie de a face „o ga- lerie de imagini, curate și luminoase, rechemate din umbra trecutului eroic în fața unui prezent turbure, molatec și fără reliefa. Atîta, cel puțin, am crezut și crez că se cuvine ace- lora cari s-au jertfit fără a se gîndi la onorurile din veață și la paginile istoriei de după viață. De la acești eroi dezinteresați, printr-un contrast firesc, m-am gîndit la unii domni care ne-au znopit și ticăloșit pa- tria, minunîndu-mă de curajul d-lui Al. Xenopolu de a-i prezenta „așa de respectabili" în istoria sa, pentru care „viitorimea îi va fi recunoscătoare", după propria și modesta sa afirmațiune. Un popor întreg a gîndit și gîndește altfel decît d-1 Xenopolu... de ce d-1 Xenopolu să gîndească altfel decît acest popor întreg? Consensul general, al contimpora- nilor acelor voievozi și al urmașilor contimporanilor lor, a dat o sentință veștejitoare... de ce d-1 Xenopolu s-a încercat să schimbe această sentință? Da, istoria cea falsă are pagini de închiriat; da, sunt istorici complezență cari se mlădie la o închiriere di- rectă sau indirectă. Și de aceea eroii „cu sarică, cu opinci, cu căciuli țurcănești“, nelăsînd în urmă-le cu ce să plătească 427 5 10 15 20 25 30 35 40 vama gloriei, sunt uitați de unii istorici. Și de aceea unii jecmănitori, ce din nefericire au suit treptele tro- nului țărilor noastre, lăsînd în urmă-le averi colosale, ca prin farmec li s-au meremetisit, cu dibăcie, figurile lor crunte și fioroase. în prima mea scrisoare prezentam aceste observațiuni mai învăluit, acum le spui clar și categoric. D-l Al. Xenopolu s-a crezut ofensat. Eu crez că ade- vărul izbește, dar nu ofensează. D-sa, după mai multe luni, mi-aruncă o mănușă... cam murdară. E timpul mînușilor... dar, fiind primă- vară, socoteam să fi venit timpul mînușilor subțiri. M-am înșelat. D-l Al. Xenopolu, pe la sfîrșitul lui februarie, îmi adresează o „întîmpinare" în Arhiva din Iași, plină de elogii pentru d-sa, plină de injurii pentru mine. în rezumat, cu ce mă întîmpină profesorul universi- tar, istoricul și academicianul? 1. Că eu m-am făcut culpabil de o „calomnie ridi- culă“. 2. Că eu am dat să se înțeleagă, în „cultul celor mici“, că d-sa a „luat bani de la principele Al. Știrbei spre a pune în lumină favorabilă domnia părintelui său Barbu Știrbei al Munteniei". 3. Că eu l-aș fi calomniat din cauză că d-sa „a îndrăz- nit44, în Academie, să susție cartea d-lui loan Bogdan, Cronicele vechi ale Moldovei înainte de Ureche, in contra novelelor mele. Să încep cu pretinsa cauză a pretinsei mele calomnii ridicule. De zece ani sunt, de către mulți, și atacat și lăudat pentru încercările mele literare. Și de zece ani tac. Am fost atacat, și murdar, si cu rea-credintă, si cu cuviință, și cu bună-credință. Și niciodată și nimănui nu am răspuns. Am crezut că nu este bine a mă apăra, de teamă d-a nu face pe lume să crează că vanitatea este inerentă, fatal inerentă temperamentelor care se pre- ocupă de artă și de literatură. N-am simțit și nu simț în mine nici un pic de vanitate. Și nimic nu am făcut sub boldul ei. Am asistat zece ani la procesul ce s-a 428 5 10 15 20 25 30 35 40 făcut lucrărilor mele, și nimeni n-a izbutit să zgîndă- rească acele senzații de nerăbdare și de iubire de sine, pentru a ridica mînușile ce mi s-au aruncat. Ba ceva mai mult: n-am rupt relațiile cu nici unul din cîți mi-au atacat scrierile. O asemenea conduită poate proba că nu sunt capabil de a urî pe cei cari mă critică ca literat? Eu crez că da. Din puntul de vedere dar al vanităței, atacurile pe cari d-1 Xenopolu mi le-a adus anul trecut , în Acade- mie, nu pot fi o cauză a criticei de care se plînge d-sa. în Academie însă era vorba și de premiu, și de interes material. Și d-1 Xenopolu se mișcă de asemenea motive, în d-sa predomină omul practic, cel mai abil plasator de cărți, un istoric care umblă cu tolba de volume pe la cluburi, pe la prinții de sînge și pe la prinții financiari. Iacă de ce a trebuit să-și zică: „interesul este cauza care a făcut pe Delavrancea să mă atace“. Care interes? Premiul? Dar Academia a binevoit a mi-1 acorda cu toate atacurile d-lui Xenopolu. Dacă Academia mi-ar fi refuzat acel premiu, — lucru foarte posibil, căci eu, care l-am obținut, pe conștiința mea declar că nu l-am meritat mai mult decît unii cari nu l-au obținut, — știu că în această ipoteză ar fi apăsat asupra mea bănuiala celor cu instincte istorice și lite- rare ca ale d-lui Xenopolu. Și obținînd premiul... care interes material m-ar mai ridica împotriva aceluia care m-a combătut? Evident că mobilul interesului nu există decît în imaginația istoricului. Mai mult. înainte de a se decerne premiul, unul din onor, mei concu- renți aduce la Voința națională un articol foarte elogios pentru volumul cu care mă concura. întrebat fiind de către colegii mei dacă consimț să se laude, în organul la care lupt cu pasiune în politică, opera concurentului meu, am răspuns: „cu plăcere, și vă rog să nu se strecoare greșeli de tipar". Articolul elogios s-a publicat intact, fără nici o observație și imediat. întreb pe d-1 Xeno- polu: „D-ta ai fi publicat, în „Arhiva" o critică plină de elogii la adresa acelora cari te-ar fi concurat la premiul pe care ai fi dorit să-l obții?... Crezi d-ta capabil de asemenea dezinteresare, morală și materială, pe un om care, cu mînușița lui, își așterne lungi reclame în 429 10 15 20 25 30 35 40 ziare cotidiane, semnîndu-le A.B. — C.D. — E.F. — utilizînd întregul alfabet pentru elogiile ce-și aduce întreprinderilor sale literare? Și nu cumva cunoști și d-ta pe acest profesor universitar care nu se sfiește de asemenea mijloace? îi cunoști manuscrisul?... Nu e așa că un asemenea om nu are dreptul d-a acuza pe alții de interes personal în elogiile sau atacurile lor?“... îmi pare foarte rău că profesorul universitar îmi impune o destăinuire. Acei cari m-au cunoscut, fie și în treacăt, sunt convinși că în mine înclinarea intere- sului este atrofiată. Și dacă aci stă vreun elogiu, apoi este singurul, primul și ultimul, pe care mi-1 fac singur, forțat de un om care nu se poate dezbăra de această înclinare nici cînd scrie, nici cînd discută Istoria patriei. Să trec la celelalte două capete din „întîmpinarea“ d-lui Xenopolu. Adus-am eu sau nu, d-lui Xenopolu o „calomnie ridi- colă^? Pentru ca să răspunz la această întrebare, se impune o a doua. în ce constă această „calomnie ridicolă“?... Istoricul o spune: Delavrancea a insinuat că Al. Xe- nopolu a „luat bani de la principele Al. Știrbei spre a pune în lumină favorabilă domnia părintelui său Barbu Știrbei al Munteniei". Am insinuat eu așa ceva? Am pomenit eu ceva, fie și în treacăt, despre A l. Știrbei sau despre domnul Barbu Știrbei al Munteniei? La început am crezut că visez eu citind întîmpinarea d-lui Al. Xenopol. Barbu Știrbei...! Barbu Știrbei nu este un model de figură respingătoare din istoria secolului nostru. Oarecare lumină poate pluti peste memoria lui Barbu Știrbei. Un asemenea domn este foarte discutabil, dar nu execrabil. Și am căutat în colecția Vieței; am scos primul nu- măr; mi-am recitit scrisoarea. Surprinderea din urmă a fost mai mare decît cea dîntăi: nici un cuoînt despre Alexandru Știrbei, sau despre Barbu Știrbei, nu există în scrisoarea mea. E posibil? Da. Citiți, vă rog, toți cîți vă interesați de mînusea istoricului, no. 1 din Viața de la 28 noiembrie 430 5 10 15 20 25 30 35 40 1893, în care se află publicat, pe pagina 2, articolul meu. A, d-le Xenopolu, eu vorbesc despre Mihai Sturdza din Moldova și despre Bibescu din Muntenia, și numai despre aceste figuri fioroase, și numai despre acești domni cari „au lăsat jale și jaf în urma lor“. Iacă despre cine vorbesc, iar nu despre Barbu Știrbei. Pe acești domni de tristă memorie d-ta, într-adins, și nu, nu dezinteresat, i-ai pus într-o lumină favorabilă; pe acești voievozi prădalnici, cari au stors milioanele țărilor noastre, i-ai prezentat, în pseudoistoria d-tale contim- porană, ca pe niște oameni de bine și folositori obștei românilor. Oare scrisoarea mea este de acum 10 secole — într-o limbă care nu-ți e familiară, sau este un do- cument vechi și ros de șoarici, așa încît să te poți înșela chiar și asupra obiectului din discuție? Dacă un docu- ment, așa de proaspăt, este atît de falșificat de d-ta, ce se va fi întîmplat cu documentele cele vechi și ceva mai greu de priceput? D-ta, d-le Xenopolu, îțipermiți un lux care nu este permis unui istoric și unui om de bună-credință. D-ta comiți un fals pentru a răsturna gravele bănuieli ce apasă, în special, asupra ultimului d-tale volum din Istoria românilor. Și scopul acestei dibăcii este ușor de înțeles. Bibescu și Mihai Sturdza sunt îndeobște cu- noscuți ca domni răi și vinovați. Apologia lor se leagă fatal de un interes material. Cu Barbu Știrbei nu este tot așa. Despre el se poate vorbi și de bine. Și d-ta, istoric dublat de omul de afaceri, pui în locul lui Bi- bescu și al lui Mihai Sturdza pe Barbu Știrbei. Mijloc minunat: citi nu vor fi citit scrisoarea mea, sau o vor fi uitat, și vor citi răspunsul d-tale, cu Barbu Știrbei in locul domnilor Bibescu și Mihai Sturdza, pot ușor să mă crează pe mine calomniator și pe d-ta calomniat. Dar un asemenea mod de a discuta este permis? este istoric? este onest? Eu crez că nu. Și mai crez că falsul pe care-1 comiți d-ta nu te poate onora, și nici nu poate dovedi dezinteresarea morală și materială a unui istoric. Aș putea să mă opresc aci. Cînd vei răspunde în spe- cial despre Bibescu și Mihai Sturdza, atunci îți voi dovedi valoarea insinuației mele. Discută cu cei care 431 5 10 15 20 25 30 35 40 te-au acuzat de Barbu Știrbeiy că eu nu voi răspunde decît la acuzatiunile ce ți-am adus privitoare la Bibescu și Mihai Sturdza. Acestea pentru afirmarea că ți-am adus o „calomnie ridicolă". Sunt însă în întîmpinarea d-tale mărturisiri prețioase pentru istoria de care „viitorimea vă va rămlnea re- cunoscătoare" . D-ta singur mărturisești că „partea umbroasă" a domnilor de la ’21 încoa nu ai „cercetat-o". Și ce ai cer- cetat? „Lumina favorabilă". Firește că dacă dai la o parte umbra ce plutește pe niște domni, nu-ți rămîne decît lumina, la nevoie o lumină improvizată. Este însă acest metod istoric? demn? onest? Eu crez că nu, și sunt convins că toți oamenii, cuminte și onești, cred tot așa. Dar, mă rog, de ce nu ai cercetat umbra acestor domni? D-ta o spui: fiindcă opiniile contimporanilor lor, ca Vaillant, Billecocq, Kotzebue, sunt bănuite de pasiune. Oare un istoric nu poate smulge adevărul chiar din atacurile cele mai pasionate? Eu crez că da. Și numai aceia sunt contimporanii cari proiectează umbră asupra domnilor de la’21 și pînă acum? Eu crez că nu. Și d-ta nu poți afirma contrariul. Dar afară de opiniile contimporanilor, pasionate sau nu, nu sunt fapte materiale cari impun unui istoric dezinteresat să puie o umbră groasă peste domni ca Mihai Sturdza și Bibescu? Eu crez că da. Și d-ta nu poți cinstit afirma contrariul. Dar d-ta mai faci o mărturisire de preț pentru opera de care „viitorimea vă va rămînea recunoscătoare". Spui — nici nu poți face altfel — că pentru a aduna suma de 30.000 de lei, sumă necesară pentru tipărirea istoriei d-tale, ai alergat la ajutorul fiului domnului Bibescu, la ajutorul fiului domnului Mihai Sturdza, la ajutorul fiului domnului Barbu Știrbei etc. Apoi, d-le Xenopolu, ce fel de om ai fi d-ta dacă ai primi ajutorul fiilor unor domni pentru a spune copiilor cîte rele și cîte jafuri au comis părinții lor? Apoi, d-le Xenopolu, ce fel de fii ar fi aceia cari ar ajuta pe cei cari ar consemna păcatele părinților lor? Nu ți se pare că din partea lor ar fi o aberațiune morală, și din partea 432 5 10 15 20 25 30 d-tale un curaj immoral? Dacă ai fi vrut să rămîi drept, ajutorul ar fi fost o nerușinare, dacă te-ai hotărît să dai la o parte umbra, ajutorul primit intră în sfera mituirei. Și pe cînd mita in justiție provoacă o sentință care înșeală pe una din părți, mita în istorie provoacă o sentință și mai detestabilă: ea țintește la înșelăciunea unui popor întreg. D-le Xenopolu, ce s-ar fi întîmplat cu istoria d-tale dacă voievozii de la Alexandru cel Bun pînă la Ștefan cel Mare ar fi avut urmași bogați care să-ți vie în ajutor pînă la complectarea sumei de 30.000 de lei? Ce s-ar fi întîmplat dacă voievozii, de la Radu de la Afumați și pînă la Mihai Viteazu, ar fi avut urmași bogați cari să-ți vie în ajutor pînă la complectarea sumei de 30.000 lei? Probabil că avocatul ar fi îngroșat opera istoricului, că ți-ar fi trebuit ceva mai mult de 30.000 de lei (nece- sități tipografice !), că n-ai fi cercetat „partea umbroasă" a voievozilor Iliaș, Ciubăr-vodă, Petru Cercel, Mircea Ciobanul, Mihnea Turcitul etc. ... iar „viitorimea v-ar fi rămas și mai recunoscătoarei Întrucît privește pe acela pe care dorești a-1 mai atinge, în „întîmpinarea“ ce-mi adresezi, este atît de sus, în merite reale, încît un fragment din acest frag- ment glorios al românilor este de ajuns pentru a proiecta o „parte umbroasă^ foarte deasă asupra tutulor ope- rilor d-tale complecte și complicate într-un grav delict de ajutor, ce cu cît umflă punga, cu atît îngroașe con- știința unui istoric. Mă rog, istoric sau...? Opinia publică are dreptul de a potrivi și rezolva întrebarea. 28 AMICII MEI, 5 10 15 20 25 Nu pot să vă satisfac dorința. N-am timp. Și dacă aș avea, sunt dator d-lui Hașdeu. Politica este cel mai înverșunat dușman al literaturei. Politica te absoarbe. O singură speranță mai rămîne unui luptător convins și cinstit: din jertfele de astăzi va naște binele de mîne. Cine nu se simte capabil de a se jertfi astăzi și totuși continuă de a face politică este un element mai mult al imoralităței de mîne. Ori dai tot, ori sporești numărul șarlatanilor. Și eu, dorind să-mi fac complecta datorie în luptă, văz cum trec anii fără a mă putea odihni un moment, fără a putea să reviu cel puțin asupra conferințelor pe cari le-am ținut la Facultatea de litere, cu atîta dragoste, în fața unor studenți buni și entuziaști. Cine odată a intrat în lupta pentru drepturile și li- bertățile publice simte că pentru el a încetat orice drept, orice libertate. în această mare robie e singura scuză a greșalelor pe cari le poți comite în furia neos- tiată a focului. Este însă și o consolație în luptele politice. Scapi în bună parte de acea atmosferă de inimiciții intime cari din nenorocire înfășură lumea artistică și literară. Știi cine ți-e amic și cine ți-e adversar. Știi că elogiul și critica, fie și nedrepte, sunt sincere. Pasiunile nu sunt ascunse, nu se pot ascunde. Lupta continuă nu le dă pas de a-și potrivi masca. Știi în cine să ai și în cine să nu ai încredere. Slabă mîngăiere pentru rănile ce ți se fac zilnic, dar este mîngăiere. 434 5 10 15 20 25 30 Crez că și voi ați început deja să vă dați seama de aceasta. Dacă n-ați fi început o luptă sinceră și hotă- rîtă, poate că într-o viață întreagă n-ați fi aflat ceea ce ați aflat într-un an de campanie: cîți vă urăsc, cîți vă invidiază. Ați făcut o experiență teribilă. Ați ridicat un colț de perdea de pe o parte din comedia uricioasă pe care o joacă lumea. Nu s-a încheiat anul de cînd doc- torul Urechiă era cel mai de spirit om din România, și astăzi doctorul Urechiă, pentru unii din foștii săi sinceri admiratori, este un om bolnav, bolnav de vro cincispre- zece boale nervoase cu nume lungi și înfiorătoare. Nu s-a încheiat anul de cînd Vlahuță era poetul de două ori încununat: prin marele său talent și prin curajul cu care a refuzat locul de membru corespondent al Aca- demiei. O ! acest fapt a făcut deliciul sincerilor săi admiratori și amici ! Astăzi Vlahuță — bietul poet — pentru o seamă din foștii săi admiratori, este un versi- ficator care și-a pierdut și „puținul talent ce-l mai avea". în adevăr, e păcat că și-a pierdut talentul; e însă tot așa de păcat că nu i l-a găsit nimeni. In mai puțin de un an, două detronări. Asemenea revoluțiuni nu se petrec decît în familiile de lingurari nomazi și în grupele de artiști și de lite- rați români sau naturalizați români (iar articolul 7 din Constituție!). Fiți drepți în războiul ce 1-ați întreprins în contra relelor năravuri și veți contribui prin jertfa voastră de astăzi la binele de mîne. Doresc ca meritatul vostru succes din anul întîi să sporească în anul al doilea. DELAVRANCEA 9 febr. 1895 28* AL. VLAHUȚĂ: „ROMÂNIA PITOREASCĂ" 5 10 15 20 25 Neobositul și talentatul nostru colaborator și prieten, d. Antemireanu, în coloanele foiței literare a Epocei, a scris acum o săptămînă o dare de seamă despre cel din urmă volum al d-lui Vlahuță: România pitorească. Ni s-a părut că d. Al. Antemireanu a fost cam iritat de elogiile aduse operei poetului și din această cauză, iarăși ni s-a părut că intențiunea criticului a fost în- trecută de asprimea nedreaptă a unor cuvinte pripite. Nu e vorba d-a face pe d. Antemireanu să împărtă- șească credința noastră, ci de a afirma cititorilor noștri că nu împărtășim credința d-lui Antemireanu. I Cînd un critic scrie sub această primă impresie: „...toate dările de seamă pe care le-am citit despre această carte erau atît de ditirambice, încît ai fi cre- zut că e vorba de cine știe ce capodoperă a vreunui geniu național", e evident că dreapta lui măsură va suferi. Aproape poți pipăi o stare de suflet înțepată, de la începutul și pînă la sfîrșitul criticii, de elogiile „ditirambice", de „capodoperă" și mai ales de ideea că opera ar fi a vreunui „geniu național". O dovadă a autosugestiunei o dă însuși criticul cînd crede că este bine și mai ales ușor să condamne, în- tr-un singur rînd, întreaga activitate a literatului, deși despre România pitorească începuse să scrie. D-1 436 5 10 15 20 25 30 35 40 Antemireanu e un tînăr cult și de talent; domnia-sa, desigur, va ocupa un loc de frunte în mișcarea noastră culturală și artistică. Dar oricît de distins ar fi domnia-sa și oricît de sus se va ridica în viitor, nu poate fără o serioasă justifi- care să reducă la nimic o credință generală, întemeiată pe o viață întreagă de luptă nobilă și senină, de o lungă serie de creațiuni în cari melancolia profundă a poetului s-a fixat într-o formă de o frumusețe neîntre- cută de vreunul din iluștrii cîntăreți ai României. O vorbă, fără multă vorbă, nu se aruncă decît asupra acelora pe cari opinia publică i-a clasificat printre brotăceii rimători. Altfel ajungi la revoluție cu orice preț. Și întotdeauna revoluția cu orice preț este o revoluție fără nici un preț. Noi de la Epoca, dacă n-am fi domiriți în privința afirmațiunei că d. Vlahuță „cînd scrie proză este poet“, nu primim însă sentința că d. Vlahuță „cînd scrie poe- zie e prozator“, decît ca un caprițiu bine formulat, ca o zburdare de condei, cu acea grație umoristică a mînjilor liberi și de rasă cari să încearcă să lovească unde nici ei nu cred că pot să facă vreun rău. Vlahuță prozator cînd scrie poezii? Dacă am consi- dera poezia unui popor ca un lux și nu i-am da însemnă- tatea unei funcțiuni superioare — a celei mai superi- oare funcțiuni etnice — desigur că ne-ar fi indiferent preferințile personale, cum ne este indiferent gustul fiecăruia în materie de legături, de parfumuri și de bastoane. Dar noi n-avem un poet liric mai mare ca d. Vlahuță și este desigur o mîndrie a noastră națională, dupe cum viața sa întreagă este un serios exemplu de abne- gațiune și jertfire pentru frumos, pentru frumosul des- pre care Goethe zicea că coprinde și binele și adevă- rul. Cîte lacrimi n-au vărsat tinerii pe versurile poetului! Și nu e inimă împietrită pe care să n-o fi mișcat inspira- țiunea lui înaltă, căci nu e subiect pe care el să nu-1 fi pătruns în ce are mai nobil-uman și în ce putea să aibă mai armonic-universal. Și din emoțiile dezinteresate pe cari d. Vlahuță ni le-a comunicat prin creațiunile 437 5 10 15 20 25 30 35 lui ne-am simțit mai buni, mai curați, mai pregătiți în lupta pentru idei, mai tari în credința că viața ma- terială trebuie să fie subordonată vieței intelectuale. Și cred că mulți vor fi găsit mîngîiere în măreața resignare a idealistului: Suflet înecat de gînduri sfinte și nepieritoare, Lasă-ți clipele vieții înțelept să se strecoare Răsărind de pe-a lor urme dungi nestinse de lumină Și de vrei să-ți deie arta mîngîierea ei senină, Ca un pustnic te închide în odaia ta săracă Și dorințelor deșarte poruncește-le să tacă: Lumea ce ai fost visat-o neaflînd-o nicăierea Caută-ți în tine însuți liniștea și fericirea. Și acest poet s-a ținut de cuvînt; nu s-a amestecat în nici o luptă de zădărnicii, nu s-a altoit cu nici o patimă comună, n-a invidiat nici o mărire zgomotoasă și trecătoare, n-a slujit decît pentru un templu: al armoniei. Și cred că ar fi copilăresc să dovedesc așa de tîrziu ceea ce lumea știe de mult, că Vlahuță este un poet și o mîndrie națională. Prietenul nostru, d-1 Antemireanu, a afirmat pînă acum trei lucruri ciudate în articole bine scrise: că poezia noastră populară n-are pic de poezie, că nici o muncheneză nu este cinstită și că Vlahuță este proza- tor în poezie. Deși mi-e greu să-1 crez, cît și pe prede- cesorul d-sale d. D. Wizewa, în aprețierea Germaniei de astăzi, totuși — egoism național — i-aș abandona mai degrab’ pe bietele muncheneze decît poezia populară și pe poetul poporului nostru. II Ceea ce a impresionat pe d. Al. Antemireanu în România pitorească e că d. Vlahuță zugrăvește „în cîteva zvîrlituri de penel“, și de aceea, firește, susține că un volum abia ar fi de ajuns pentru o singură vale, bunăoară Valea Oltului. Nu împărtășim modul de a vedea al d-lui Antemireanu. Descripția este genul înce- 438 5 10 15 20 25 30 35 40 palorilor, și poezia descriptivă, în proză sau în versuri, abia e primită cu oarecare sfială ca gen poetic. Ta- bloul e al picturei în primul rînd, în al doilea rînd, și cu multe rezerve, este și al literaturei. Ceea ce este adevărat despre portret este și despre tablou în genere. Și prima condițiune estetică care se impune, logic și natural, unei descripțiuni, este scurtimea. Redu- cerea la cîteva trăsuri caracteristice, repedea vedere și notațiune a maselor și, oridecîteori este posibil, echipolentul intelectual al realităței materiale. E aci o problemă serioasă care nu se poate prelarg susține într-un foileton, și pe care d-1 Vlahuță a înțeles-o. Opera sa conține tablouri mărețe, în cîteva cuvinte, iar în fond, sub aparențele unui volum descriptiv, este mai mult sufletul patriei, așa cum a trecut prin su- fletul unui poet liric. Firește că desfăcînd cuvînt de cuvînt cu intențiunea de a găsi o notă excepțională repetată, te face să vezi ceea ce este inutil de a vedea și te expune să pierzi delicioasa senzațiune pe care trebuie s-o simți în fața unei opere de artă. Cum vei înțelege un peisaj al ilustrului nostru Gri- gorescu dacă îl vei desface în petele componente de lumină și de umbră, sau chiar dacă te vei ține dupe plimbările mlădioase ale pensulei sale? Asta mi-aduce aminte observația unui poet: „Nu privi mîna fermecă- toare a iubitei tale cu lupa, căci cu greu o vei mai săruta cu pofta cu care ai mai sărutat-o44. Așa face d. Antemireanu cînd pierde tabloul d-lui Vlahuță din vedere, fiindcă descoperă cuvîntul „fio- ros44 repetat de două ori prea în apropiere. Aș vrea să știu cine ar fi putut zugrăvi mai măreț, în mai puține cuvinte, cascada Ceahlăului: „O pînză lată de apă, albă ca laptele, desfășurîndu-se ca după un sul, s-aruncă de la o înălțime amețitoare într-o copcă de piatră care o prinde la vreo 10 metri mai sus de albie și-apoi o toarnă în jos răsfirînd-o ca o coadă de păun peste pieptul rotund al unei stînci44. Este aci observația exactă a unui om de știință pozitivă, a unui naturalist, și culoarea strălucită și desenul precis al unui artist de prima forță. 439 5 10 15 20 25 30 35 Numai Guy de Maupassant a izbutit să facă în cîteva cuvinte tablouri așa de perfecte și de mari. Și toate tablourile d-lui Vlahuță au aceste însușiri capitale. Firește că poetul nu renunță la drepturile pe cari le are asupra realităței. „Răsare soarele scînteie- tor din geana depărtată a măr ei". „Pe cer s-aprind candelabre de stele44. Motrul i-apare „tolănit în spin- tecătura dealurilor ca un balaur ostenit". „Deasupra Babelor o lumină albă s-împrăștie pe cer, un pisc înalt s-aprinde de cealaltă parte, apoi altul — per- deaua de ceață se rupe, ș-un snop de raze, lungi suliți luminoase, săgetează văile44. „Soarele d-abia răsărit cerne peste codrii munților ca o pulbere fină albăstrie^. Da, e multă poezie în România pitorească. Aceasta să fie cusurul? De ce? Dar nu e cu putință carte de valoare, chiar la un naturalist, fără ceea ce se numește „poezie14. Tocmai poezia armonizează desenul și culoa- rea, ea dă viața, ea dă farmecul, ea reduce natura la notele esențiale, ea ține locul acelei vibrațiuni pe care cu toții o simțim în mijlocul naturei, dar n-o pu- tem reține, cu recea preciziune, îndată ce am părăsit natura. Humboldt este și un mare poet. In opera sa d-l Vlahuță a notat obiceiuri, porturi, legende, amintiri, basme, povești și istorie, dîndu-le o viață intensă, adeseaori mișcătoare. Și ce reiese din opera d-lui Vlahuță? O caldă iubire de patrie, o zdravănă învățătură pentru aceia care nu-și cunosc țara și colindă Europa ca să admire ceea ce cu atîta ușurință lasă însă în urma lor între Carpați și Dunăre. Și cred, în deosebire de d. Antemireanu, că nu numai „copiii mari și mici44 vor profita de România pitorească, ci și acei bărbați cari nu și-au tocit de tot dragostea de țară și mai cu seamă aceia cari n-au avut, din nenorocire, cine să le deschiză pleoapele ca să vază ceea ce d-l Vlahuță a văzut din creierii munților pînă dincolo de apele Dunărei. Dar desigur un alt serviciu mai mare a făcut d-l Vlahuță cu opera sa: un real și imens serviciu sufletului nostru de români. DOINA 5 10 15 20 25 Ce este „doina“? De unde vine acest cuvînt cu darul lui d-a pătrunde adînc în inima oricărui român? Ori- ginea lui? Mister. Și care e valoarea doinei în literatura populară? O nesfîrșită controversă. Declar de la în- ceput că este una din cele mai grele probleme ale trecu- tului nostru ; nu pretind a-i da o soluțiune, ci mai mult voi expune un mod de a vedea, încercîndu-mă să mă apropiez de adevăr cu puțintelele date istorice și lite- rare de care dispunem. Originea cuvîntului. Dumitru Cantemir, în Des- cripția Moldaviae, ipotetic admite că dacii ar fi numit pe zeul Marte sau pe Bellona cu cuvîntul „Doina“. Cantemir admite această origine întemeindu-se pe fap- tul că moldovenii întrebuințau cuvîntul de „doină“ în cîntecele lor privitoare la fapte războinice. Dar numai pe această observație este cu neputință să ajun- gem la concluzia că dacii ar fi zis „Doină“ lui Marte sau Bellonei. Cantemir nu invoacă vreun izvor istoric, nici chiar vreo tradițiune populară. Și în acest sens nu se află nimic la nici un istoric vechi, roman sau grec. Petru Maior crede că „doina“ vine de la 3 20 25 30 35 40 moniul fiecărei inteligențe omenești. Cum același aer respirat de noi ne susține viața, fără ca vreunul din noi să aibă stăpînire asupră-i, cum aceeași apă condiționează existența tuturor vie- tăților din mare, tot astfel, pentru toți oamenii simpli, este egală trebuința de a-și întrupa în basme visul lor de dragoste, putere și fericire/4 Fondul basmelor este invariabil și nu și-a „schimbat după timpuri dc'cît coloritul, dovedind sau un curent sănătos, sau o molipsire bolnăvicioasă44. Acest volum ne introduce în misterele poporului nostru cu o minunată îndrăzneală de cugetare, cu o dibăcie de raționament solidă și aș putea zice cu un entuziasm cald că, o dată cartea deschisă, nu o mai poți lăsa din mîini. Este o operă și critică, și constructivă. Nu cunosc pe autor; nu știu dacă e doctor în filozofie sau licențiat în litere, dacă e profesor ori rentier, dar știu că rar mi s-a întîmplat să întîlnesc o minte mai fericit aplicată la un subiect pe care să-l cunoască mai amănunțit și pe care să-l ridice la sinteza cea mai neîndoielnică. Desigur, autorul a ascultat multe basme cînd era mic și a cetit tot ce s-a publicat în limba românească în această materie. D-lor, nu voi respecta diviziunea autorului, ci o voi reduce la trei: prima parte este basmul în sine, basmul transmis prin tradițiunea orală, basmul limpezit, așa cum l-ar povesti un spirit naiv, admirativ și creator. Elementul principal al basmu-ui este dragostea, o dragoste curată, virginală, ideală, la care copiii pot asculta fără vreo temere că sufletul lor s-ar pîn- gări prea devreme; apoi vin: frumusețea, vitejia, bogăția, mila eroului, hărnicia și modestia eroinei, firește, intervenind — produs al fantaziei naive și încrezătoare — minunea, năzură- vănia și talismanul. în sfîrșit, referitor la această parte, felul, graiul popular în care autorul ajunge la concluzia: „graiul popular este deplin, vorbitorul participă cu întreaga sa ființă la aceea ce spune44. Aci autorul, după ce expune farmecul stilului grăit, trece în revistă mai toate formulele cristalizate după vremuri, care sporesc bogăția comună a povestitorilor, sporind strălucirea limbii românești. în a doua parte autorul se ocupă cu basmele scrise, și mai întotdeauna se izbește de amestecul preocupărilor de stil al 545 35 — Barbu Delavrancea — Opere — voi. V 5 10 15 20 25 30 35 autorilor, regretînd neapărat un asemenea abuz, care de multe ori turbură pînză curată a basmelor noastre din trecut. Așa, de pildă, nu-i scapă „aprecierile neghioabe asupra dragostei" ca: „Doamne, tu dat-ai omului inimă, și-n inimă tu i-ai răsădit boala dragostei", „înfățișări caraghioase ale sentimentului eroi- lor"; „simți că obrajii îi ardeau, o sudoare rece îi trecu..„și unde se rotea pe lîngă dînsa și se îngîmfa ca un curcan" \ decla- rări de dragoste înjositoare: „Porumbița mea — îi răspunse împăratul — împărăția mea și eu sîntem supuși ascultători ai poruncilor tale..." etc., etc. în această parte autorul ajunge la concluzia că adeseori vitejia basmelor orale, dragostea feciorelnică, modestia, hăr- nicia, ca și unitatea literară a geniului sînt greșite în basmele scrise, falsificate, ba chiar imoralizate. Și de cele mai multe ori are dreptate. A treia parte este „răspunderea autorului". Și e scrisă cu o vervă scînteietoare și cu o logică strînsă. Culegătorilor de basme nu le este iertat să-și vîre năzuințele lor bolnăvicioase în opera anonimă a poporului românesc. O singură greșală se strecoară în cartea d-lui Păunescu, cînd tratează în același fel pe culegătorii de basme ca și pe po- vestitorii în proză sau în poezie, care încearcă să creeze opere artistice. Făt-Frumos din lacrămi de Eminescu, Poveștile de Creangă și înșiră-te, mărgărite, piesă de Eftimiu, nu trebuiesc comparate cu creațiunile populare și judecate din acest punct de privire. Eminescu e un mare poet, Creangă un admirabil pro- zator, — tînărul Victor Eftimiu un dramaturg care își dibuie calea — dar e un om de talent și va izbuti — nu e dar potrivit a discuta lucrările lor sub raportul cerințelor generale ale artei populare. în afară de această mică observație, sunt încredințat, d-lor că opera d-lui Păunescu merită premiul Academiei Române. A-i decerne premiul „Năsturel" ar însemna că premiem munca, capacitatea, concepțiunea, originalitatea și farmecul deosebit al scriitorului, care izbutește să se înalțe cu un zbor nestînjenit pe deasupra trecutului nostru, și, din înălțime, să privească senin toată naivitatea și toată puterea de creațiune a poporului românesc. 546 RAPORT DESPRE ACTIVITATEA LITERARĂ A D-LUI MIHAIL SADOVEANU Secțiunea literară, întrunită ieri 25 mai, a hotarît în una- nimitate să vă recomande ca să binevoiți a alege pe d-1 Mihail 5 Sadoveanu ca „membru corespondent^ al Academiei Române. Titlurile d-lui Sadoveanu, care-1 recomandă atenției noastre și a dvs., sunt operele sale literare, îndeosebi romane și novele. Atît unele, cî și altele sunt studii serioase de moravuri, scrise cu un mare talent, cu o limbă bogată, cu un stil minunat. Viața 10 eroilor săi este însăși viața noastră din trecut și de astăzi. Și d. Sadoveanu este unul din cei mai cunoscuți scriitori ai noștri, din cei mai iubiți, din cei mai admirați. Votîndu-1, satisfaceți pe toată lumea românească. Votul dvs. va consacra ceea ce de mult era în conștiința tinerilor și în a bătrînilor. 15 RAPORT: I. CHIRU-NANOV - „PE CĂILE PROFEȚILOR - ATUNCI ȘI ACUM“. BUC., 1916. Pe căile profeților' — un voi. de 380 de pagine — este opera unui prozator de talent. Ea se citește cu pAcere și cu folos. Cu plăce;e, fiindcă ne înfățișează impresiile unei naturi de 20 elită în trei vaste tablouri: S iambului, Palestina și Valea Nilului. Cu folos, căci nj împrospătează cunoștințele despre trecutul acestor ținuturi, datele geografice și etnografice, luptele seculare petrecute în aceste locuri sfinte și ne reînvie atîtea popoare dispărute în negura vremilor nemiloase. r25 D-1 I. Chiru-Nanov este un bun cunoscător al limbei româ- nești și va fi un stilist de prima ordine. Bogăția lui te far- mecă, și rar, foarte rar i se întâmplă să forțeze cuvintele și să transfigureze limba într-un chip nefiresc, ca de pildă: „Fără lîna-de-aur, nu! țintui cwintul lasonA „Un șarpe! prinse gra- 30 iul și Orfeu...“ Asemenea greșeli voite, căutate i se întîmplă (Cîteodată în legătură cu dialogurile lor. Și nu este rezultatul 547 35* 5 10 15 20 25 30 35 40 ileștiinței, ci al virtuozităției sale de tînăr care se răsfață une; ori. Dar ce înseamnă asemenea constatări? Pe un tablou incin- tă tor pot fi și cîteva picățele de muscă. Pe căile profeților este călătoria unui om cult, unui observator minuțios, unui artist care dă viață la tot ce întîlnește, la toate cîte știe. Impresiile lui curg abundente ca o mare cascadă. E pe puntea de comandă a vaporului „Turnu-Severin“, de 3.500 de tone. A pornit. S-a depărtat de țărm. „Constanța se mai dăslușește ca o sprinceană ștearsă de lumină, care se îneacă în întuneric cu fiecare milă gonită de vapor. Din soare-apune de abia răzbat pînă la noi clipirile somnoroase ale farului de la Tuzla.“ „O gură de iad parcă stă căscată împrejurul nostru și un pustiu nesfîrșit ne încinge de toate părțile/4 „In goana vaporului, se trezește un vîntuleț ascuțit, care retează obrazul ca o limbă de brici/4 Tîrziu, se culcă, adoarme și în vis i s-arată aidoma, ca și cum s-ar petrece sub ochii lui, lason, pe o corabie cu „pîn- zele verzi44, „despicînd volbura de lumină44, în vreme ce s-aude „un cîntec prelung44. lason a pornit din Argos cu „ceata celor cincizeci și patru de viteji să găsească lina cea sfîntă de aur, în palatul puternicului rege Aiete, din Țara Colchilor44. Cu lason e cîntărețul Orfeu, cel care domolește fiarele sălbatice cu sunetele sale, e și Hercule, „cu barba ca un stuf44. Și au pornit „din ordi- nul oracolului de la Delfi44. în adevăr, nu se putea o prezență mai potrivită la această călătorie din țările luminii, ale legendei și ale eternului vis în care omenirea a plutit atîtea zecimi de secole, vis pe care-l mai torc încă copții și beduinii pe meleagurile lor fermecătoare. în povestirea acestei legende autorul se ridică la înălți- mea stilului epic. Au ajuns. Au tras pe țărm. lason, Hercule și Orfeu săriră din caicul lor minunat și pornesc înainte. „Călătorii își conte- niră pasul.44 „Din postata merilor domnești vine legănîndu-se încet un car cu totul și cu totul de aur, tras de doi roibi, îmbră- cați în cioltare de mătase.44 lason, Hercule și Orfeu tresăriră. „In mijloc stă Aiete, alb-colilie, din creștet pînă în tălpi cu haine țesute numai în fir de aur. Coroana-i de pe cap e soare aprins, iar sceptrul din mînă, fulger de pe cer.44 La dreapta și la stînga, cele două fete ale lui. Bălana Chaleiope, cu ochii ca două cicori, și tragica Medee, cu „uitătura adîncă44, vestita fer- mecătoreasă, care îndată ce văzu pe lason să îndrăgosti de el, și 548 5 10 15 20 25 30 35 40 lason fu robit de ea. lason, „nepotul lui Pelias, regele Tesa- liei", spuse lui Aiete cam ce viaturi îi aduc în împărăția lui. Vor „lina de aur a berbecului răpit de Phrixus". Pentru ea au „colin- dat apele și-au îndurat nevoile". Aiete le făgăduiește, dacă-i vor îndeplini poruncile. Și cu „mîinile pîlnie" aduse }a gură strigă pe „faurul Vulcan, un șchiop, cu umeri ca de stîncă, cu barba încîlcită și cu un ciocan uriaș în mînă“. lason, văzîndu-1, își făcu curaj și, „ca să spuie ceva“, întrebă pe faur dacă lucrează ușor cu așa namilă de ciocan. Vulcan, „cu glasul răgușit", îi răspunse: „Vezi bine!" Și învîrti ciocanul „ca pe o nuia". Copa- cii se plecară pin’ la pămînt de vîntul pe care-1 stîrni vîjîitul ciocanului. „Trîntit cu stînga, urlă văile cale de nouă zile; cu dreapta, se hîțînă toartele cerului, iar cu amîndouă mîinile, se despică pămîntul pîn’ la nouăzeci și nouă de stînjini adîncime." Faurul e portarul care trage zăvorul gros al porței de bronz de la grădinile lui Aiete. Aiete îi poartă în lung și-n lat în toată împărăția. Ei rămîn uimiți de frumusețile pe care le văd. La urmă le spune și poruncile. Care e vrednic? Să le îndeplinească și vor putea lua „lîna de aur". Grele porunci! Cu niște tauri neînvățați să tragă în jug, să brăzdeze un pămînt piros. Și ce tauri! „Cînd mugiră, urlă văzduhul ca de tunet; cînd trîntiră copitele arămuite în pămînt, sări spuză de scîntei; iar pe nări vărsară flăcări de foc." Și apoi să semene niște colți de balaur, din care avea să crească niște „uriași înfiorători, căpcăuni cu două guri"... lason luă asupră-i aceste porunci. Medeea, cu farmecele ei, ajută pe lason, și lason ieși biruitor. Să crape de necaz bătrînul Aiete! Să dea, el, berbecul cu lîna de aur? Mai degrab’ să urzească ceva împotriva acestor musafiri nepoftiți. Ordin, în taină, faurului Vulcan. Mai nainte d-a se crăpa de ziuă, să zgu- duie coloanele de sub palat și să surpe și să prăbușească toate încăperile peste lason, Hercule și Orfeu. Așa ar fi fost, dacă nu se amesteca dragostea la mijloc. Medeea s-a aprins ca o nebună dupe lason. Și bălaia de Chalciope nu mai poate dupe Hercule. Medeea prinde de veste de planurile tat-său. Și înainte ca Vulcan să-și împlinească porunca nelegiuită, Medeea trezește pe toți, ia berbecul cu „lîna de aur", și-o tulesc spre corabia cu „pînze verzi". Se aruncă în ea. Mîinile pe lopeți. Pînzele se umflă de vînt. Corabia alunecă. O ! bietul Aiete! La glasul lui deznădăj- duit s-adună norodul. Și corăbii pornesc pe urmele fugarilor argonauți. Se zăresc. Ii apropie. De spaimă, Chalciope „se 549 5 10 15 20 25 30 35 40 550 lipise de Hercule“! Medeca „și-a culcat capul pe pieptul dra- gului lason", parcă n-ar fi în primejdie de moarte. Ea scoase o „bobușoară" din cutiuța cu farmece „și-o aruncă înapoia coră- biei". „Valurile se ridicară munți" în urma lor, și înaintea lor „se limpezește drumul". Corabia fugarilor „se duce ca vîntul acuma". Prigonitorii nu-i mai văd. Le-au pierdut urma... Cînd ofițerul îi bate în ușă, „pe ferăstruia cabinei năpă- dise soarele". Se zărește Bosforul. De la vis. autorul trece în țările visului, ale luminei, ale farmecului, ale legendelor, ale frumuseților de neînchipuit, ale atîtor popoare în viață și-ale atîtor popoare dispărute pentru totdauna. Stilul său devine sprinten, ca al unui povestitor. Tablourile sunt plastice. Fiecare colț de pămînt îl impresionează, îi răscolește amintirile și ne spune ce a fost în închipuirea fantastică a lumei străvechi și ce este astăzi. Profeții și religiile cu măreția lor trecută, zeii cei morți și Dumnezeu cel veșnic, stăpînitorii autocrați și vestiții generali ne apar pe rînd într-așa lumină, că parcă i-am vedea aievea. Pe At — Meidan, Hipodromul de altădată, „s-a plimbat Teodora, curtezana și dansatoarea cea minunată a întregului Orient, fată săracă, fără obîrșie hotărîtă, dragostea sufletului lui Justinian, apoi împărăteasa înțeleaptă și virtuoasă, bogată,, mîndră și respectată". Și parc-am auzi pe împăratul Justinian„ dupe ce a ridicat minunea Sfintei Sofii: „Să se tragă clopotile și să se aprinză candelabrele... Dați veste în toate colțurile împărățiii că Mireasa Domnului este gătită și tîrnosirea va începe... Tot norodul să se bucure si să se înfrățească întru Domnul... Mărire ție, Doamne! Mărire ție, Puternicule!" Și. „prin toate colțurile stăpînite de păgînism se împrăștie duhul Mîntuitorului și se duce ca o boare dulce și blajină... se duce lumina să spargă întunericul." Astăzi Sf. Sofie este încă moschee musulmană. Și ne descrie în colori vii, ca un adevărat artist, mizeria, și splendorile și bogățiile de pe Bosfor și din Constantinopole* Pașalele, cadînele, odaliscele, arapii și eunucii, moschecle și minaretele, vechiul serai, apele dulci din Asia și din Europa, Cornul-dc-Aur, Turnul Galata, Galata-Kulesi, „adică Turnul Mare sau Buyuk-Kale", Bazarul, „unde forfoie mulțimea de oameni, reprezentînd diferitele neamuri de pe pămînt", căci „aci se găsesc toate articolele din lume, de la acul cu gămălie, pînă la colierul de zeci de mii de franci, de la bluza străvezie, pînă la blănurile siberiene și de la costumul european, croit dupe cel 5 10 15 20 25 30 35 40 din urmă jurnal de modă, pînă la șalvari turcești, cu crețuri multe și largi cît cinci perechi de pantalonii Și întrevezi nelegiuirile și crimele trecutului și cele actuale, de la cei 100.000 de creștini „batjocoriți și măcelăriți de crudul Mahomet al II-lea“ și pînă mai dăunăzi, cînd marele vizir Mahmud Șefket-pașa fu asasinat pe cînd venea în automo- bil la Sublima Poartă. Grinzile acelea din Piața Baiazid „sunt spînzurătorile celor care au asasinat pe Șefket-pașa“. Și nu-ți vine să lași cartea din mînă. Parcă tu ai călători, ai străbate Dardanelele, te-ai sui la laffa în drumul-de-fer și ai călători vro cincizeci de kilometri pînă la Ierusalim. Iată Valea Trandafirilor, sau Vadi-el-Vard, cum îi spun arabii; iată Katamun, unde a sălășluit bătrînul Simion, care a primit în brațe pe Craiul nou născut, strigînd: „Și-acum sloboade, Doamne pe robul tău, căci ochii mei văzură mîntuirea Israelului!“ O! ce fior te coprinde, de evlavie și de durere, cetind aceste impresiuni! „Pămînt mănos și îndestulător în roade altădată, azi ești istovit și nu mai ai vlagă! Unde-ți sunt pădurile cu bătrînii cedri, Libanule, pe care i-a cîntat și David, și Solo- mon? Azi rădăcini de trunchiuri arată ici-colo urmele uriașilor copaci și pietre multe seamănă cărările/4 Lespezile presărate „par o turmă de oi albe“. De la „divinul prunc“, ochii cercetători ai artistului să abat asupra unui pui de arab din brațele mame-sii. „Plodul țăcăni țîța și înghiți cu strănut, dîndu-i laptele pe nas.“ Viața Mîntuitorului e atît de dramatizată și așa de emo- ționant spusă, că parcă fiecare din noi am fi martori de pe acele vremuri. Și ne simțim mai pătrunși de puterea binelui și a îndurării, care se revarsă din cartea eternei evanghelii crești- nești: „Pe fruntea palidă, unde stă blajină pecetia dumnezeirii îi puseră dușmanii cununa de spini; pe umeri îi îmbrăcară manta roșie, veștmîntul împărăției; iar în mîna-i, care bine- cuvîntase numai, și în care Tatăl ceresc scoborîse darul minuni- lor — între degetele subțiri și plăpînde — îi puseră trestie, apoi vrăjmașii îl duseră în mijlocul mulțimii, strigînd în bat- jocură: «Bucură-te, împăratul iudeilor!» Atunci norodul dădu năvală și mai mult spre osîndit; învălmășala e mare; scuipatul vine din toate părțile și palmele netrebnicilor curg ropot pe obrazul ofilit. Fiul Omului stă neclintit, nici ochii nu-i clipesc. Cu surîsul pe buze, primește chinul și batjocura celor cari nu știu ce fac. Văzduhul întreg e turburat, căci clipa de rătăcire - 551 omeneasca a sosit.u Ș-apoi, pe greul drum al patimilor, ne suim „pe lespezi mari de peatră“ și ne oprim din cînd în cînd la cele paisprezece popasuri pe care le-a făcut Dumnul nostru Isus Hristos, purtîndu-și crucea de supliciu în spinare. „Și 5 mie mi se îngreunează mersul, o sarcină parcă mi se pune în spate și-mi încovoaie șira spinării într-un fior de tremurare sfîntă.“ E drumul Golgotei, în limba ebraică gulgolet, adică rostogolire, căci de aci să prăvăleau de vale capetele celor osîndiți la moarte. „Am suit pînă la piscul fatal. O clipă de 10 îndoială: «Eli, Eli, lama sabachtani /» Dumnezeul meu, Dum- nezeul meu, căci m-ai lăsat 1“ Dar revenind la originea lui divină, Nazariteanu l „își culcă obrazul pe piept“ și înainte ca să-și dea duhul, grăi: „Doamne, iartă-i pre ei, căci nu știu ce fac!“ Fără să vreau mă gindesc la cel mai mare prozator al 15 Franței, la Renan. încheind Viața lui Isus cu cuvintele: „Dar oricare ar fi fenomenele neașteptate din viitor, Isus nu va fi întrecut. Cultul său neîncetat va întineri; legenda sa va stoarce lacrămi fără sfîrșit; suferințile sale vor covîrși cele mai bune suflete; toate veacurile vor zice că dintre «fiii oamenilor» nu 20 s-a născut unul care să fie mai mare ca Isus.“ Și Renan, cînd a scris Vie de Jesus, a fost ateu. Și în cuvintele lui tresare puternic sentimentul de admirațiune și de credință, vrînd-nevrînd, în acela care s-a întrupat și a suferit pentru iertarea păcatelor noastre. 25 D-1 Ghiru-Nanov ne conduce din Palestina pe Valea Nilu- lui, pînă în vîrful Piramidei Cheops, d.scriindu~ne viața popoarelor de azi și a celor pierdute de demult. Amintindu-ne la fiece „minune a lumei“ cine au fost stăpînitorii acelor ținu- turi, care erau credințele, obiceiurile, năravurile lor, cît de 30 mari ori cît de netrebnici au fost, bogăția sau sărăcia și cauzele lor, datele statistice privitoare la populație, la producție, la comerț, la forța reală sau aparentă. Domnilor, cetind Pe căile profeților, în mine, care cunosc aproape toate aceste locuri, s-a deșteptat din nou nostalgia 35 depărtărilor, și vă mărturisesc că am rămas cu dorul adînc și viu de a mai revedea ceea ce am văzut d-atîtea ori. Desigur, căci lucrarea aceasta merită premiul „Năsturel“. Nu am decî un regret, că am avut norocul sau nenorocul să vă fiu reporterul a doi concurenți merituoși, cînd nu există decît 40 un singur premiu, si acela indivizibil. 552 PREMIUL „NĂSTUREL" DE 4.000 DE LEI. „FILOZOFUL CONTA - POEZII SI CUGETĂRI. POSTUME - TEORIA FATALISMULUI" - 5 10 15 20 25 30 Un studiu biografic și note explicative alcătuite după scri- sori, acte și manuscrise inedite de Octav Minar. Acest volum, de peste o mie de pagini, cuprinde 69 de pagini studiul biografic, și restul de 941 sunt operile complecte ale repauzatului scriitor și filozof Vasile Conta, așa că s-ar părea că mai mult s-a pus spre premierea Academiei Române scrierile filozofului Conta decît cercetările d-lui Octav Minar. Biografia d-lui Octav Minar, chiar dacă n-ar fi controver- sată în o mulțime de puncte — ca locul nașterei lui Vasile Conta, ca originea lui curat românească, ori „armână" sau „armenească" — nu crez c-ar merita premiul „Năsturel". Felul editării Operilor complecte ale lui Vasile Conta nu mi se pare făcută într-un mod critic. Cîteva note luate de prin ziare și de prin reviste nu constituie partea critică și personală a editorului. E drept că la începutul operilor lui Vasile Conta se văd — lucru nou — vro treisprezece poezii „postume" date d-lui Octav Minar de către artista Bălușescu, poezii făcute de Vasile Conta aproape în vîrsta copilăriei. Crez că asemenea încercări nu au ce căuta în opera definitivă a filozofului. El le-ar repudia. Din viață n-a publicat decît una, celelalte le-a dat uitării, și uitării trebuiau lăsate. PREMIUL „ADAMACHI" „ARIPA MORȚEI" - ROMAN DE E. LOVINESCU Aripa niorței de d-1 E. Lovinescu este o narațiune întocmită — desigur, fără să vrea — dupe calapodul în care s-au turnat mii de volume, unele ceva mai cunoscute, cele mai multe rămase în obscuritate, din școala romantică franceză. Autorul român își pune drama sa într-un mediu străin. Acțiunea se petrece 553 îa Paris, la Berna, la Veneția, la Florența, laBrest etc. Persoa- nele sunt: franceze, italiene și române, — admițînd că eroul principal Andrei Lerian, ar fi român, deși seamănă ca doua picături de apă cu toți trîndavii trecuți și netrecuți în vastul 5 repertoriu francez din secolul al 18-lea și pînă astăzi. Și e de mirare. D-1 Lovinescu este un critic dăstul de cunoscut la noi. Ce l-a făcut ca în 1913 să dea la lumină această încercare? A crezut că francezii au nevoie și de contribuțiune[a] d-sale pentru ca să-și spuie deplin cuvîntul în decadența trecătoare și 10 dizoluțiunea închipuită a caracterului modern francez? Andrei Lerian — să zicem că ar fi român — întîlnește pe Madeleine Mirande — cum îi zice în tot romanul, pe Mab — o mică și slabă apropiere de regina Mab a lui Shakespeare — dezolată și gata de a se ucide. Ce nenorocire ! Aman tu 1 e i Jean 15 o înșelase cu Claude. Andrei și Mab se duc împreună, se culcă amîndoi în odaia lui Andrei, — și nu știu ce mai fac, — dar d-aci încolo, timp de patru ani, se iubesc la toartă. Pînă s-o întîlnească în așa stare pe Mab, Andrei iubise pe Yvette, o fată de 16 ani. Nu știu dacă n-o lăsase și însărcinată. Andrei 20 să vede într-o bună zi părăsit de Mab, fără să-i spuie: de ce? cum? pentru ce? Și mai ales cu cine? Nici o scrisoare? Barim să-i mai fi văzut încă o dată „semnătura răsfirată ca două aripi de rîndunică ce zboară 1“ Andrei vrea să se omoare. Nu e așa că ar fi lucrul cel mai simplu? Ei, nu I Să se sinucidă 25 prin spînzurătoare? Cu un foc de revolver? Oh ! Ce oroare 1 Mult mai bine să se arunce în apă, în apele oceanului. Firește e ceva mai depărtată moartea aceasta, și pînă mîine, poimîine, e timp de răzgîndit 1 Socotind cam cum ar trebui să moară, ajunge pe marginea lacului din Bois de Boulogne. Aici îi 30 răsare — de unde, nu știu — Yvette, abandonată de patru ani. Ce mai tura-vura ! O ia de braț. Să suie într-o trăsură și se opresc în dreptul casei unde locuia Andrei. Sus, la etaj, să dăzbracă, să aruncă în pat, dar... din nenorocire, gîndindu-se necontenit la Mab, e mai presus de puterile lui Andrei să-și găsească conso- 35 larea și să consoleze. Cînd se trezește în zori de zi, Andrei citește un răvășel iscălit de Yvette: „Fericirea ta nu-i cu mine ci cu dînsa... (Cu Mab.) lart-o... O vei ierta cu siguranță. Viața nu-i decît un șirag de slăbiciuni/4 Andrei pleacă „spre Berna“ unde aflase că va întîlni pe Mab. O întîlnește. Ce viață a dus 554 10 15 20 25 30 35 40 deși Mab se „încolăcește de gîtul" lui Andrei — e greu de spus. „Ai stat o săptămînă cu dînsul!" „Am stat, dar asta nu înseamnă că-1 iubesc!" „Atunci?"... „Jean e un amic din copi- lărie!... Nu l-am iubit niciodată... M-am dat lui fără poezie... O nevoie a sufletului !... Nu mi-e rușine de sentimentele mele curate... Numai pe tine te iubesc !... El e o plantă căreia i-am dat eu viață... între iubire și datorie, satisfac și pe una și pe alta -- pe Jean din datorie, pe tine din iubire... M-am dat și ție, și lui... Dar daca ai ști in cîte chipuri se poate da o femeie !" Și aceasta scena central [ă] și animalică durează mult, pînă, în cele din urmă, să trezesc strîngîndu-sc în brațe, și celelalte. A doua zi, cînd Andrei face ochi, vede pe Mab, prin oglindă, scriind. E sigur că-i scrie lui Jean. Așa e. — Lui. — Da! — O ! — Citește! — Nu ! — Andrei, revoltat, desperat, pleacă la Veneția, ș-o lasă pe biata Mab plîngînd. Veneția — orașul morței sau al vieței? A idealului sau a bogăției materiale? O zeiță, din Apoteoza Veneției de Veronese parcă se mișcă, parcă vorbește — și nu parcă, vorbește. Dupe ce susține și una, și alta, se hotărăște să plece la Florența, mai ales că acolo, acum vro opt ani, lăsase pe o femeie de o frumusețe rară, pe Igea, nevasta prietenului său Giorgio. Și-aduce aminte de fereastra la care schimbaseră cea dîntîi sărutare, dar fără nici o urmare. Cum sosește în Florența, pușcă la Igea! Igea, cum îl vede: „Giorgio a murit de șase luni...“ Era liberă. Și, firește, nici nu trăise bine cu Giorgio. Și fără să piarză vremea, Igea se aruncă în brațele lui Andrei, „ferecîndu-1 și mai mult în mreaja brațelor ei albe, ca și cum ar fi vrut să nu-i scape nimic“... întocmai, domnilor, ca o lupoaică flămîndă! — Ei, vedeți, asta îl supără. „Cînd Igea se întoarse, punîndu-i drăgăstos mîna pe umăr, Andrei tresări. El se gîndea la Mab..." Și necon- tenit, după fitece satisfacție, gîndul la Mab. Și e bine! Cu gîndul la una, în brațele alteia. După cîteva zile primește o scrisoare din partea lui Mab. îi spunea că s-a dus să se conso- leze la Brest. Parisul o năbușea. Nenorocită, acolo găsește pe Jean. Pentru cine l-a trădat pe Andrei! Jean trăiește de mult cu o femeie, ba are și un copil. Ce-i mai rămînc de făcut? „Să se arunce în veșnicie !“ adică să se omoare. Și se omoară — proba- bil se otrăvește, autorul nu spune - - și simte „aripa morței fîlfîind tot mai aproape". Murind, i se pare că pe „buzele ei strînse îi pune (Andrei) sărutarea ierlărei". Ba. e chiar „fericită", și s-a sfîrșit. ■555 O asemenea acțiune ......... nici n-ați putea crede -- este scrisă într-un chip serios, cu intențiune d-a ne înfiora și d-a simți: „Aripa mor tei, trccind pe dasapra, filfăietoare“. Toate persoanele sunt leneșe și imorale. Andrei e un trîndav și un dizolut care se încearcă să facă pe tragicul. Scenele sunt nenaturale. Stilul căutat, forțat, siluit, figurat și transfigurat. Criticul a vroit să creeze, și a dovedit încă o dată cît de întemeiată e vorba franceză: „La critique est aisce, l’art est d i ff icile A PIC DE LA MIRANDOLE Minunea colectiviștilor 5 10 15 20 25 30 Biografie Pic de la Mirandole s-a născut la anul 1855. Cînd s-a născut avea dinți și măsele, vorbea și, după cum susțin unii, știa să citească chiar. La trei ani a dat bacalaureatul în litere și ști- ințe, cu un succes nemaipomenit. La cinci ani vorbea toate limbile moarte, la opt ani toate limbile vii, iar la zece ani a izbutit a lua diplomele de dr. în științele naturale, dr. în drept, dr. maestro în muzică, dr. în medicină și dr. în toate științele care se vor mai afla în viitorime. Invențiunile sale sunt: „formula matematică a viselor“, „formula budgetară fără țifre“, „echilibrul budgetar fără bani“, „efectele triste ale fluieratului în biserică", „echilibrul distanțelor dintre pămînt și soare, și soare și pămînt“, pe care invidioșii o pun în acti- vul ilustrului matematic Borănescu, „oala lui Patan, care fierbe numai cu căldura de la centrul pămîntului“, „influența petante- lor în muzică“, „saturația vecinică prin încuiere“ (studiu eco- nomic), „înlocuirea batistei prin degetul cel mare și arătător (econ.-domestică)", „crăparea pantalonilor în caz de diaree (studiu pathologic)“, „omorîrea muștelor prin scoatere de bumb (method insecticid)", „cum poți să mănînci ca — Catone pe ruinele Carthaginei 40 de zile fără să mori (caprițiu tauneric)" etc., etc., etc., etc .... Și cu toate aceste titluri de glorie sub guvernul liberal n-a ajuns nici măcar secretar general la Finanțe ! Rușine ! Rușine 1 De trei ori rușine ! Arguso pinxit1, 1883 Firenze Scarabeus incisit2. 1 Argus a desenat (lat). 2 Cărăbușul a tăiat (lat.). 557 5 10 15 20 25 30 VERBUL PLASTIC ÎN CREATIUNILE POPORANE Elementul predomnitor în poezia poporană, care între- buințează versul scurt este verbul, asupra căruia e o întreagă clasificare gramaticală după modurile de a distinge felul acțiunei. S-ar putea face însă o clasificare și din punct de vedere estetic. Așa, sînt verbe care exprimă curate abstrac- țiuni, pe cînd sînt altele, cari exprimă o însumare, un acord de idei concordante. Cînd zicem: X vine, verbul vine deșteaptă ideea mersului, a apropierei, deci o idee ștearsă, abstractă. Cînd zicem însă: Ioana înălbește pînza, verbul inălbește deș- teaptă în ideea noastră mai multe acțiuni: a spăla, a bate, a întinde. Rezultatul acestor trei acțiuni stă în faptul de a albi, de a da o culoare hotărîtă. în verbul venire avem o singură clapă, pe care atingînd-o are un singur sunet; în a înălbi avem un cuvînt, o clapă sub care nasc mai multe sunete concordante. Verbele dar, cari cuprind în sine o sumă de acțiuni înso- țite de multe ori cu o modalitate, cu o calificare, o culoare, sînt plastice, iar celelalte, care deșteaptă ceva descărcat de plasticitate, sînt abstracte. Pe verbele plastice o întreagă teorie psihologică și estetică se poate întemeia. Cînd un verb plastic cuprinde mai multe acțiuni, forma lui de descărcare e mai puternică decît dacă l-am desface în acțiunile cuprinse, în mai multe verbe, poate chiar adverbe și adjective. Lucrul se explică ușor. Fenomenul acesta psihologic se aseamănă cu un fenomen fizic. De-am avea legată cu un fir subțire, o bilă, și am izbi pe cineva de trei ori cu această bilă, însă cu o forță egală, individul ar primi trei izbituri egale, dar de-am face suma izbiturilor și astfel Lam izbi o singură dată, individul va încerca negreșit o singură impresiune, în loc de trei, dar cu mult mai puternică, cu mult mai durabilă. Un verb-sumă produce în noi ca un fel de explozie de viață și de lumină; 558 10 15 20 25 30 35 40 desfăcîndu-1 însă, impresiile vor fi mai reci și chiar ades ador- mitoare. De-am face analiza cîtorva verbe, ne-am convinge pe deplin de acest lucru. Așa, în cronicari ca și în producerile poporane dăm peste o seamă de verbe plastice. De exemplu: a pedestri. O parte din armata moldovană — zice cronicarul — se preface a fugi și „îndată ce ajunseră pe culme pedestriră în fața vrăjmașului“. In pedestrire vedem descălecare, așezarea în corp de armată, și desfășurarea luptei. De s-ar fi slujit de verbele care se cuprind în pedestrire, am fi fost mai puțin impre- sionați. Tot în cronici și în produceri poporane, găsim momente mari de emoțiune exprimate prin un singur verb; așa, după ce se descriu armatele sau eroii, cînd vin față în față, se zice: „și aci armatele sau eroii se izbiră'. Verbul a izbi se poate des- face în acțiunile lui: o acțiune — zgomot, o acțiune — luptă; apoi în izbire mai găsim și felul acțiunei după energia ei, căci se caracteriză prin iuțeală; apoi se mai arată tot prin acest verb, vitejia, bărbăția. Cuvîntul a izbi mai înseamnă a se ciocni, a se hărțăni, a se lupta; dar în ciocnire se vede imediat un sunet sec, o scurtime de durată; hărțănire arată o luptă mai mică, mai puțin înverșunată, fiindcă este parțială; iar a se lupta în abstracțiunea lui exprimă totul, dar exprimă într-un mod abstract și amintește un tablou mic și verbe plas- tice sunt numai acelea care, pe lîngă acțiune, cuprind în ele o culoare, o sensibilizare, o calificare. Să lăsăm însă de o parte verbele care exprimă acțiunea de a colora (a înverzi, a roși etc.) și să luăm verbele care cuprind în ele putere de sensibi- lizare. Așa, de exemplu, cine nu vede, pe lîngă acțiune, cu totul altceva în verbul ase dedulci, cine nu vede partea sensibilă a acțiunei? Alte exemple. A inmlădia ne deșteaptă în minte mlădița, care cuprinde în sine ceva de gingaș, fraged, îndoibil; cînd zicem: cineva s-a inmlădiat, vedem îndată că în acel om e o natură Lună, maleabilă. între a biciui și oricare alt verb, care ar arăta aceeași acțiune, de asemenea-i mare deosebire; căci prin imaginea biciului și zgomotului ce el produce, vedem un tablou foarte complex. A se codi, ce arată oare altceva, decît cel care se codește e totdeauna la coadă? Tot așa a ponegri, în care vedem pe omul rău, clevetitor, care n-are alt meșteșug decît de a face din alb, negru. Exem- plele acestea s-ar putea înmulți c i îmbelșugare, dar cele ară- tate sunt îndestulătoare pentru a dovedi puterea de sensibili- zare verbelor plastice. 559 5 10 15 20 25 30 35 40 Din cele spuse, presimțim, că verbele care de regulă sunt plastice au familie de sînge, direct coborîtoare ori laterală. Verbele cu familie întinsă îndată ce sunt spuse, împrejurul lor o întreagă familie se deșteaptă. Așa bunăoară, cînd vor- bind un țăran de un om care a fost rău sau care a ucis și care a trecut prin multe nenorociri din pricina firei cea rea, cînd vrea să spună că omul acela s-a îndreptat, zice, că s-a omenit. Lăsînd la o parte întrebuințarea figurată a acestui cuvînt, care ia accepțiuni foarte ciudate, observăm că dînsul cuprinde în sine o parte absolut de domeniul moral, abstra- t care devine foarte sensibilă însă pentru mintea noastră, c~ci o întreagă familie se deșteaptă și ne face să vedem îmblînzirea cea ab- stractă; om, omenie, omenos și idei mai nouă ca: umanitate, umanitarism etc. Este, așadar, o forță vie și drepturi puternice care sunt mari în jurul acestor cuvinte, cu cît familia lor e mai numeroasă în minte, întocmai ca un arbor cu rădăcini multe și adînc întinse în pămînt. Prin această forță vie și prin drep- turile mari se explică un îndoit fenomen, fenomenul că limba română a primit pe de o parte unele cuvinte nouă și pe de alta a respins altele. Cînd un cuvînt nou a trecut granița, toate celelalte cuvinte s-au deșteptat și s-au uitat la noul venit, ca să vază dacă e vreo rubedenie. Au fost primite însă unele cuvinte și fără să se înrudească cu altele existente în limbă, dar au fost primite numai ca niște clovni, ca o curată batjo- cură. Ce putea oare să vină în ajutorul cuvîntului a sesiza? Se întrebuințează de unii dar pentru el nu s-a deșteptat mila nici unui alt cuvînt; văzîndu-1 înlăuntrul unei fraze, simțim o impresie urîtă. De aci greșala unor scriitori de a pune cuvinte nouă și fără neam în frazele lor, deșteptînd în mintea noastră un fenomen de înăsprire, de aci încercarea zadarnică a unor oameni, mari și învățați de alminterea, de a ne înțesa limba cu cuvinte latine și italiene. Tot pe această forță vie și drep- turi mari a familiilor de cuvinte se explică fenomenul pentru ce unele cuvinte nouă au fost primite în limba noastră. De exemplu: a desminți e un cuvînt nou, a fost însă primit ime- diat, fiindcă n-a găsit pustiu în jurul lui, ci o mulțime de membri ai familiei: minte, mintos, cuminte, minți, mincinos etc. El păru un membru rătăcit și regăsit după atîta timp de așteptare. A fost o ideee, ieșită din intențiuni patriotice, aceea de a exclude cuvintele de o origine nelatină și de a introduce cuvinte nouă, care însă nu-și găseau familie în limbă. S-a 560 5 10 15 20 25 30 35 40 putut ca anume vorbe să fie de origine slavă, greacă etc. dar aceste cuvinte trăind mult timp în limba noastră, luară formele, veștmintele românești, căci fără îndoială geniul latin al rasei a triumfat la noi și a transformat cuvintele din alte limbi. Dintr-un radical o mulțime de cuvinte au răsărit, s-a format o întreagă familie după legi anumite romanice. Cînd s-a vrut să se ucidă un cuvînt, toată familia lui s-a revoltat. Drepturile și forța vie a familiilor de cuvinte a triumfat împo- triva cărturarilor. Dar sunt pe lîngă aceste categorii de verbe și altele, care dacă au puțină familie, au în schimb puterea plastică de a deștepta în mintea noastră imagini complete. Acestea sunt verbele onomatopeice, de ex.: a chiui, a dărdăi, a țipa, a clănțăni, a bîjbîi, răbufni, rîgăi, bolborosi, moș- moni, bîzăi, țîșni, tîrșii etc. Ele au în ajutorul lor partea imitativă a naturii deșteptînd în noi felul, modalitatea, cali- ficarea acțiunei. Un întreg studiu folositor s-ar putea face pe calea urmată și o întreagă clasificare de mare folos pentru cei ce voiesc să studieze limba în sine și creațiunile poporane. Dacă am urmări în toate părțile ei această încercare, am ajunge la această clasificare; sunt verbe cari nu exprimă decît abstracțiuni, verbe care cuprind în sine o acțiune cu o culoare, modalitate, calificare și verbe care cuprind mai multe acțiuni. Această clasificare nu e rezultatul vreunui vis fericit, ci este o problemă rezolvată de marele autor anonim poporul. în creațiunile poporane nu a existat scrisul și chiar de au fost unele scrise, numai prin memorie ni s-au transmis nouă. Verbul în aceste creațiuni joacă un rol decisiv. Versul e scurt și [partea] finală a versului de obicei este un verb în care rezidă toată puterea. — Aceste versuri neputînd fi scrise, casase poată țină minte, e nevoie de această parte plastică, căci mai iute se uită o abstracțiune și mai ușor se reține coordonarea de cuvinte plastice. Oamenii de știință gîndesc cu abstracțiuni, artiștii cu imagini și alții, neartiști, cu sunete. Imaginele se rețin mai iute ca abstracțiunile și poporul român făcînd artă a trebuit să alerge la imagini și din pricina memorizărei a trebuit să facă apel la cuvinte, care se pot reține mai ușor — cele plastice. Am văzut cum poporul român a înțeles și rezolvat pro- blema estetică a verbului. Un popor care se preocupă de pro- bleme atît de subtile și le rezolvă, evident că nu era să se măr- 561 36 5 10 15 20 25 30 35 40 ginească aici, ci firesc era să înțeleagă toate cerințele artei. Pentru rasa latină a fost rezervată, susține Taine, elocința, pentru germani filozofarea; geniul greco-latin stă în frumosul etern, geniul celor de la nord stă în speculațiunile metafizice. La aceste concluziuni ajunge Taine studiind operele geniilor acestor popoare; dacă ar fi avut însă în vedere producerile popu- lare, teoria s-ar fi susținut cu mult mai bine și ar fi fost mai largă, așa că n-ar fi exclus cu desăvîrșire din geniul greco-latin metafizica nici de la germani elocința și frumusețea plastică, în teză generală Taine arc dreptate. El ar fi avut dovezi deci- sive de geniul latinităței — elocința uimitoare și plasticita- tea vie — în creațiunile poporului românesc. Taina perpe- tuărei crcațiunilor populare stă în plasticitatea și elocința lor. Nu e de tăgăduit că toate popoarele în copilăria lor au gîndit în imagini, dar poporul românesc a avut o copilărie excepțională, o copilărie genială; dacă ne gîndim mai ales la timpul în care s-au produs creațiunile lui. Poporul român cu o mînă pe lance și cu una pe coarnele plugului, neavînd timp nici să construiască locuințe pe 2/3 din pămîntul lui, retras în colibe subterane, risipiți în văgăuni de munți, purtînd veșnic războaie... în asemenea împrejurări a creat Românul; și a trebuit ca aceste creațiuni să fie încărcate d-o viață puter- nică și de o plasticitate uimitoare pentru ca atîtea secole să se transmită din memorie în memorie peste o sută de mii de versuri. Cum erau să uite generațiunile trecute pe eroii ca Corbea a cărui barbă îi bate genunchiul, a cărui chică îi bate călcîiul, a cărui barbă și mustață îi înfășoară brațele? Ceea ce ar fi fost mai ușor de șters de către puterea corosivă a timpului îi era verbul dar nu s-a șters fiindcă poporul a știut să-l aleagă așa, îneît să ne aprinză imaginația și cea mai somnolentă. Cine ar fi putut uita o masă cînd trubadurii noștri fac din ea un tablou demn de Homer? Masa marc mi-c întinsă Tot de căpitani cuprinsă; Iar la masă cine-mi șade, Cu bărbile răsfirate Și cu pletele lăsate Cu armele lustruite Cu paloșe zugrăvite? Banii Severinului, Caimacamii Oltului Și boierii tîrgului Stau de-a dreapta domnului 56? Cam din fata cortului; Iar la stingă domnului Șed B uz oștii Și Cap Ieștii 5 Căpitanii oștilor Și spaima paginilor. Mai la urmă cine-mi sade Cu capul plecat pe coate? Șade na băl rin vestit 10 Cu chip aspru și smolit. Un asemenea tablou este un cap do operă și un portret mai epic ca acest bătrîn cu chip aspru și smolit nu-1 găsim nici în Iliada, nici în Niebelungen. Un asemenea chip nu poate dispărea decît odată cu limba vorbită a 12 milioane de oameni. 15 Puterea de a sensibiliza la români e o însușire etnică care se dovedește nu numai în creațiunile mari ale lor; această putere se adeverește, se justifică în toate: atît în operele mari fie în proză fie în versuri, cît și în preocupațiuni mai mici. Ce c porecla? E definițiunea unui suflet în două, trei nole 20 în două, trei cuvinte! Voiește românul să descrie în cîteva cuvinte un om viteaz, cu viață mare și plină? Dacă e un [om] crunt zice că e un taie-babă, un om voinic, spătos, zdravăn e sfarmă- pietre, surpă-mal; un suflet de erou — rupe-urs; oameni de o iuțeală mare, e un înghite-poște... un atlet, ghioagă-n pumn 25 etc. Dar tot așa de vii sunt icoanele altor soiuri de oameni moi la minte, în: limbă moartă, macină apă; un om imperfect la simțuri, urechi de zablău — oamenii leneși și de nimic sunt niște pierde-vară, cască gură, căscăund. Un om viu care gîn- dește bine și spune bine e gură de aur; dacă e blînd, insinu- 30 ant, fermecător, limbă dulce, un indiscret e gura satului, un om care nu-și dă de rost umblă d-a-ncitelea — un răutăcios e fiere spartă, colțat sau mai trivial, mațe pestrițe; un risipitor e mină spartă, un om umilit care-și găsește bunul vieții ori- șiunde și ori la cine, este un lingău, ori linge talere, un om bun 35 e inimă, dulce, un om plin de o viață repede și seînteietoare e un sare-n sus, ori foc nestins etc., etc. în exemplele citate porecla e de două cuvinte dar nu e greu pentru popor să fixeze și într-un singur cuvînt caracteristica unui individ. în pipă- ruș, sfredel, sfredeluș, prichindel, haplea, ponivos etc. — sunt 40 atîtea tipuri zugrăvite într-un cuvînt. Și nu numai în trecut poporul român caracteriza pe oameni prin poreclă, ci și astăzi și-a păstrat însușirile și înclinările lui firești. Ba s-a ridicat 563 36* și la familii boierești, și le-a fixat cu cîte o poreclă inven- tată de el sau consfințită de el. Dovadă poreclele oamenilor politici de: Catană, Arăpilă, Chinezu, Vulpache, Gîgîță etc., etc. Puterea aceasta de a sensibiliza se dovedește cu mult 5 mai puternic cînd treci la un cuvînt, două, la descrieri mai lungi. Așa avem descrieri cari vor rămînea veșnic exemple neîntrecute. Iată cum descrie poporul sărăcia: „îi plîng copiii în vatră“, tabloul mizeriei e întreg; — „nu i-a rămas nici cenușă în vatră“ — „N-are după ce bea apă“ — „îi iei tot 10 din casă într-un pumn“ etc., etc. Acestea nu sunt numai din depozitul trecutului, poporul român și azi e tot așa de viu în descrierile sale; iată, ca exemplu, un fragment dintr-o scri- soare a unui țăran care de-abea poate seri: „Mi-ai luat dulama, mi-ai luat cojocul, mi-ai luat cămașa, ia-mi, boierule, și pielea, 15 căci pielea fără zdreanță e rușinea omului". Dar nu numai în vorbe, în porecle, în zicători, în poezii și basme se manifestă puterea de a sensibiliza a poporului român, ci pînă și în botezarea plantelor și a florilor, după miros, după culoare, după formă etc... Așa unei flori vii cu 20 culoare roșie aprinsă poporul i-a zis Floarea voinicului; — o floare care, înainte de a înflori bine, seamănă cu o mînă gata de a apuca... a primit de la popor numele de Mina ielelor; o floare ca o pîlnie albastră și adîncită a fost botezată Ochiul șarpelui; o floare cu petale țepoase, galbene, spălăcite, a fost 25 numită Barba Sasului; o floare din leguminoase cu miros de trandafir, culoarea ca sîngele, a primit numele de Slngele voinicului etc. Pentru un popor care știe a descrie așa de plastic, care are o putere de sensibilizare atît de mare, facultatea de a crea 30 este și ea puternică și dacă n-a creat pînă acum opere care să stea în rîndul operelor mari ale popoarelor Europei, cauza a fost împrejurările dureroase în care a trăit și neștiința de carte. Limba română se găsește azi în așa stadii încît se poate asemăna cu o materie topită, — nu atîrnă decît de la genera- 35 țiile tinere de a găsi formele rezistente și nepieritoare în care să se toarne această materie incandescentă. Nu se poate susține în mod serios că creatiunea artistică este o creațiune spontanee. Nu există operă de artă care să nu fi început ca o seînteie sau o celulă animată în mintea auto- 40 rului și numai încetul cu încetul s-a mărit pînă a ajuns la forma definitivă. Dacă o operă de artă, pînă a ajunge la forma 564 ei definitiva, trebuie să treacă printr-o serie de evoluțiuni, cine prezida acest proces? Se face el inconștient? Nu, procesul ce tinde a desăvîrși o operă de artă e prezidat de intelectul creatorului. Imaginațiunea artistului crează opera, criticul 5 din artist o complectează și-i dă cumpănirea părților și omo- genitatea. în orice operă de artă este o logică a frumosului. Poporul român a avut logică artistică? Aproape pretu- tindeni în creațiunile poporului nostru găsim acea logică este- tică și acel bun simț profund care constituie una din condițiile 10 esențiale unei opere de artă. Una din cerințele artei c proporționarea părților și legă- tura intimă dintre ele. Rapsodiile noastre epice satisfac aceste condițiuni. Iacă de ce poetul popular nicăieri n-a călcat con- dițiunile artistice în ce privește rolul eroilor. In epopee una 15 din condițiunilc principale e miraculosul, dar un miraculos susținut. Trebuie ca mediul sau împrejurările prin care trece un erou să convie cu mărimea eroului, căci, în caz contrar, avem o satiră. Trubadurul popular a ținut seamă de această condițiunc. Indispensabila condițiune a repeziciunei în momen- 20 tele decisive nu a scăpat asemenea din vedere profundului bun simț al poporului. Se pot cita în această privință rapsodia lui Mihul, Oprișan, Corbea etc. E inexactă aserțiunea că crea- torul popular se servește de mare repeziciune în descriere, pentru că nu are puterea de a descrie bine: posedăm în poeziile 25 și basmele populare modele de descrieri de o exactitate minu- nată. în această direcțiune chiar, poporul românesc și-a dat seamă de unele chestiuni foarte delicate. Să cercetăm ceva mai de aproape aceasta. Literatura, pictura, sculptura etc., toate artele au în vedere 30 frumosul. Cu toate acestea diferă foarte mult una d' alta. Deosebirea între pictură și literatură, de ex., este foarte mare și cercetarea ei conduce la oarecare norme artistice de observat în una și în cealaltă. Deosebirea simplă, cunoscută de toți, că pictura se desfășoară în spațiu și literatura în timp, ne 35 conduce la deosebirea între mijloacele întrebuințate de ele și acestea dau naștere la diferențe mari și importante. In lite- ratură avem ca mijloace sunetele articulate, în pictură: pînză, linie, culoare. în pictură tabloul e un tot întreg perceput deodată de spectator; în literatură, opera literară e o succe- 40 siune de sunete percepute succesiv, iar impresia totală rezul- 565 5 10 15 20 25 30 35 40 fînd tocmai la fine din impresiile cari au rămas imprimate în mintea noastră. O clipă este a pictorului, el nu ne poate da decît un moment; nici momentul anterior, nici cel următor nu poate să ni-1 deie. Maestrului pictor, apariinîndu-i numai o clipă, tot ce poate face el e ca, din seria indefinită de momente, să-si aleagă acel moment complex, bogat care să ne facă pe noi a bănui ce a fost înainte și ce s-ar mtîmpla în urmă. Cu totul altceva se petrece în literatură. Aci avem a face cu succesiune în timp. Pentru o acțiune poetul trebuie să-și consume tot talentul, căci acțiunea e totul în litcralură, ea se desfășoară în timp ca și sunetele care o exprimă. Pictura o statica frumosului; litera- tura o dinamica lui. Un exemplu spre a clarifica lucrul: Să ne închipuim un. om într-o cîmpie netedă, nemișcat, privind în depărtarea întinsului. C-o poate face pictura? Pictura poate să ne dea un tablou admirabil, un cap de operă. Nu are decît să întindă deasupra cerul înalt și azuriu, jos cîmpul frumos și verde și între acestea silueta omului nemișcat. Atît și e de ajuns. Acest tablou poate fi un capo d-operă. Cc poate face însă poetul? Poate descrie cerul? Dar imaginea dată de el ar fi incomparabil mai slabă decît cea dată de pictor. Să ne descrie omul? Să ne spuie cum îi e figura, cum îi sunt ochii? Ne-ar da ceva foarte slab: cînd ne-ar spune cum sunt ochii a trecut deja demult impresia cum îi e figura, cînd ne-ar spune cum îi e părul, a trecut deja demult impresia de cum îi sunt ochii etc., căci el trebuie să despartă ceea ce în natură e una și nedes- părțit. Dacă însă pe omul acesta nemișcat l-am îmbrînci la acțiune, dacă s-ar desfășura o mișcare cu anume scop, dacă, de ex., ni l-am închipui călare, gonind după onoare, iubire etc., imediat puterea poetului se ivește. Astfel dar, s-ar putea zice că portretă literatură e aproape inadmisibil și acțiune în pictură asemenea. De aceea Lessing cu drept cuvînt susține că literatura nu ne poate face portre- tul frumuseței, ceea ce poate face pictura și nu ne poate da decît ceva care să facă să tresară în noi frumusețea. Lessing ia ca exemplu frumusețea Elenei. Cît de mare e frumusețea Elenei o înțelegem fără nici o descriere, cînd știm că două popoare de același sînge se măcelăresc, se varsă atîta sînge, pier atîția eroi pentru ea. Homer, din cînd în cînd, îi dă cîte un epitet, iar cînd vrea să ne-o descrie se slujește de acțiune 566 5 10 15 20 25 30 35 40 și pune în evidență marea frumusețe a Elenei prin impresiunea puternică ce face ea asupra unor bătrîni a căror glas a ajuns ca de greier, a bătrînilor uitați de moarte, cari formează sfatul Troiei. Aceasta e mai mult decît orice descriere: cît de fru- moasă trebuie să fi fost Elena pentru a deștepta emoțiuni juvenile în inimile bătrîne ale bătrînului sfat al Troiei! Ace- lași mod de a descrie frumusețea prin arătarea emoțiunilor produse în inimile celor dimprejur îl găsim în Niebelungen. Poporul român a simțit aceste chestiuni cari sunt așa de delicate; avem în creațiunile lui modele nepieritoare de ase- menea portrete indirecte, fie date prin emoțiunile celor dim- prejur, fie date prin transformarea frumuseței în farmec (adică pusă în mișcare). Așa, cît de mare trebuie să fie acea frumu- seță pe care din întregimea lumei și-o alege poetul și pe lîngă care nici viața nu-i mai trebuie, iar pe de altă parte nu numai el ci toți cîți o văd se uimesc și o întreabă a cui e, adică cine e preafericitul care o are? Firicel de iarbă neagră Dintr-atîta lume largă M-alesei c-o puică dragă. Trece drumul toți o-ntreabă: A cui ești puicuță dragă? Aceasta ca exemplu de descriere a frumuseței prin emo- țiuni născute în alții. Dar poporul român descrie admirabil frumusețea și în mișcare, de ex.: Floricică de pe șes Te-am îndrăgit de pe mers, Că ți-e mersul legănat La inimă m-a secat. Dacă poetului nu-i e permis, nu-i e posibil a descrie frumu- sețea ca portret în stare, ci trebuie să o puie în mișcare, a for- tiori ceea ce e în natură mișcare nu trebuie să o reducă la un moment de stare. Pasiunile, sentimentele, sunt mișcări, nu pot fi deci descrise decît în acțiune. Și această problemă a rezolvit-o poporul român. în bucățile bune găsim că poporul descrie minunat de bine sentimentele în acțiune . Găsim și în proză admirabile descrieri de sentimente; de ex., în basme întîlnim descrisă îngîmfarea unuia și modestia altuia: ...Se prezintă înaintea boierului un bogătaș și un sărac. Boierul îi pune întrebări. întreabă pe bogătaș: „Ei, bade, 567 ce c mai gras pe lume?“ Bogătașul răspunde: „Gc să fie mai gras? porcul meu, care are grăsimea d-o palmă pe spinarea lui“. Boierul: „Minciuni spui“. Săracul: „Dă, cucoane, eu cu mintea mea cea proastă zic că pămîntul care ne îngrașă pe to{i“ etc. în toată convorbirea se pune în relief îngîmfarea bogătașului și modestia săracului. 5 Din toate acestea rezultă lămurit că trubadurul nostru, așa incult și cuprins de nevoi, a știut să pătrundă cele mai fine regule de artă. CURSUL DE FOLCLOR PROLEGOMEN 5 10 15 20 25 1. Mulțumiri d-lui Urechiă pentru încrederea ce mia dovedii și pentru recomandația elogioasă, mai mult decît meritata. Atît m-a lăudat, încît chiar din seara de miercuri, simțind imensa datorie ce-mi impune acele elogii, m-am resimțit de un sentiment de frică, și mi-a trecut prin minte vorba veche: „la pomul mult lăudat să nu alergi cu sacul mare^. 2. D-voastră, d-lor studenți, v-aș mulțumi d-acum, dar am de obicei d-a mulțumi din toată inima, iar nu numai din buze: aștept dar să văd dacă și d-voastră veți împărtăși măcar o părticică din credințele d-lui Urechiă, pentru ca din tot sufletul să vă mulțumesc și să vă declar că voi munci cu o rîvnă neobi- cinuită în celelalte lucrări ale mele la prelegerile pe cari le-ați primi cu bunăvoință. 1. De la început mă simt dator să vă declar că înțeleg pe deplin că catedra nu admite patimi, fie ele chiar literare, ci numai convingeri senine. 2. Luptele literare, ca orice frămîntări omenești, sunt bune, sunt folositoare, — dar nu de pe catedră. De aici nu trebuie să nască dincolo decît pasiunea adevărului și a frumosul[ui]. Și ca să-mi spui tot gîndul: cînd am dăschis ușa acestui amfiteatru, persoanele au încetat d-a mai exista si n-a rămas decît operile lor. 3. Numai despre scriitorii cari nu mai există voi vorbi, do raportul intim și fatal al operilor lor cu ființa lor și împrejură- rile în cari s-au mișcat autorii și s-au produs operile. Cei în viață pentru catedră nu există, ci opera în sine, fără altă conside- rațiune. 571 5 10 15 20 25 30 35 Sisteme — direcțiuni D-lor, astăzi mă voi opri asupra sistemelor și direcțiuni- lor literare în genere etc. Trăim într-un timp cînd s-a agitat mai mult decît oricînd denumiri de școli, denumiri de sisteme artistice și literare, cînd la noi, ca și pretutindeni, ciocnirile între școli și sisteme sunt pe toată ziua — în ziare politice, în reviste literare, în discuțiuni publice, în conversații intime, în saloane, pretutindenea, în fine, unde se întîlnesc doi inși cari se preocupă de litere și arte. Fenomenul acestei agitațiuni se explică prin înmulțirea peste măsură a sistemelor și a numelor lor, de regulă, foarte sunătoare. Idealism, clasicism, romantism, naturalism, realism, im- presionism, simbolism, materialism, pozitivism, iluzionism etc., etc.! Sunt cuvinte mari, pretențioase, și cuvintele, cu cît se îmbracă în stofe de sunete pompoase, eu atit au darul d-a agita pe unii și d-a intimida pe alții. Ca, și intr-un salon princiar, doamnele mari, cu pompa lor văsmîntală, unora le dă curajul vorbăreț, altora le impune tăcerea modestă. D-voastră însă, oameni de studiu, sortiți să căutați adevă- rul și frumosul, adevărul in criticismul literar și frumosul în operile de artă, nu vă intimidați de pompa exterioară, și desigur veți găsi un interes moral d-a ști cam ce valoare au aceste nume- roase sisteme așa de ușor de invocat cind interesul cere să se ridice sau,, ă se coboare o operă a vreunui martir literar. 1. Idealism, clasicism, romantism, naturalism, realism, impresionism, materialism, pozitivism, simbolism etc., ce valoare și ce aplicațiune a avut în timpul glorios al frumosului grecesc, poate cel mai glorios timp al literilor și artelor plastice? Nici o valoare, nici o aplicațiune! Nu existau școli și sis- teme filozofice, da... frumosul însă, cînd a pornit spre culmea lui și pînă l-a atins era liber și nu depindea decît de geniul aceluia care crea. Ilomer, Eschyl, Sofocle etc. Clasicism, idealism: ideea [ = Elăely = a vede = impresiune]. în marii dramaturgi greci o evoluțiune naturală, iar nu o aplicațiune a unui sistem. 10 15 20 25 30 35 40 Dar, d-lor, ca să vezi valoarea unui sisleîn, și cît de puțiii serios a domnit el la creațiunea unei lucrări de artă, este de ajuns să justifici pe adversarul lui în aceeași operă de artă. In adevăr, ce valoare ar mai avea sistemul idealist d-a explica o operă cînd în aceeași operă ai putea susține că alătu- rea cu idealismul stă și realismul. De la real la ideal! Ideal și real în aceeași operă — în care idealiștii nu văd decît idealitate, în care realiștii nu văd decît realitatea 1 Și, cu toate acestea, capetele de operă ale Greciei justifică 2, 3, 4 și mai multe sisteme deodată. Homer le justifică pe toate! Naturalism: portul, mișcarea, sîngele, lup ia. Realism: vorba, insultele, amărăciunea și cruzimea expre- siilor. Simbolism: Minerva, care ține de păr pe favoriții săi furioși. Impresionism e tc. Poate că idealismul e cel mai puțin justificat. Grecii n-au avut sistem: ei, clarii, elocinții, sinteticii, coordonătorii, echilibriștii în toate manifestările spiritului uman, unde au putut alcătui sis- teme le-au alcătuit — în artă nu, cel puțin nu, în creațiunile lor geniale, nu, în literatura, de mărire a lor. Singura artă pe care au codificat-o, au supus-o la rigorile mai multor sisteme a. fost arhitectura cu ordinile ei. Și aici ei sunt inferiori lor înșiși cînd îi comparăm cu ei din celelalte arte. Tocmai în urma lor au sosit sistemele, doctrinele severe, școlile cu jugurile lor nejustificate. Și romanii cari au încercat să aplice disciplina de pe cîmpul de război la mintea omenească cînd este agitată să prinză frumosul și să învingă urîtul și ordinarul, au rămas dedesubtul nu numai al grecilor, dar dedesubtul... [lipsește o pag. de ms., n.n.]. în creator este reflexul vieței tuturor: in creațiunile lui reîn- toarcerea la contimporani a vieței lor însăși, cu toate aspirațiu- nile ei. Așa au făcut grecii — și acest mod d-a crea si d-a înțelege creațiunile este absoluta negațiune a oricărui sistem, a oricărei școli, a oricărei direcțiuni. Taine: creațiunile plastice se pot reduce la sistemul trăsuri- lor principale dominante? Atletism și delicatețe. 573 10 20 25 30 35 ■...Creat o comedie eternă și limfa s-ar fi determinat mult timp încă, multe secole și poate nici pînă astăzi. Abatere la francezi: Operile romantismului nu se explică ca produse al[e] unui sistem, ci ca resfrîngerea în creatori a unei stări morale și sociale! VȚictor] H.[ugo] = este el sistemul = sistemul lui nervos = aspiratiunile lui morale — temperamentul lui. Faust = Goethe. Naturalismul — lege absolută. Observație fundamentală — disparițiunea sistemelor; epocile: sistem clar, nu, ci epocă. Noi. Limba noastră — Marele autor anonim fecund și viu: limba populară = crearea și perpetuarea ei = rezistența ei = învinge pe streini și pe învățați. Deosebirea între clasa dominantă și clasa dominată. Limba celor de sus influențată dupe stăpîni, retrasă și salvată de orice influențe trecătoare sensibile la cei de jos. Cadrele cu împăratu și cu sultanii: împărat și sultan dupe împrejurări. Așa făceau și cu limba! E o limbă vie — e de ajuns pentru operile de artă = siste- mele în limbă și în creațiuni sunt piedici: ism, issm, ism. Istmurile Să vie Dantele nostru, el va găsi tezaurul poeziilor populare. Alecs[andri’\; Ale x[andr eseu] = Dante. Și fiindcă acest autor este și cel mai vechi și cel mai mare din puntul de vedere al limbei și al operilor, cu el vom începe cursul nostru apoi etc. LECȚIA A I I - A Pe cînd, d-lor, la miazăzi a Franței, în poetica, pitoreasca și cavalereasca Provență, avem o langue d’oc, în miazănoapte o langue d'oil, în divina Italie o langue deși, îneîmpiile, plaiu- rile și munții Daciei avem o limbă romanică — langue de da. Primele cele dintîi trei limbi sunt ilustrate de trubadurii și truverii, pînă la ivirea geniilor cari au determinat limbile italiană, franceză și spaniolă, iar la noi misiunea trubadurilor și a truverilor o îndeplinește poporul românesc întreg, în Munte- nia, vechea Moldovă [...] și în marele principat al Transilvaniei cu toate provinciile respective, al căror fond etnic a fost, este si va rămîne pururea romanic și românesc. 574 5 10 15 20 25 30 35 40 Aci e unitatea românilor de pretutindenea: o unitate perfectă de limbă, de aspirațiuni și de creațiuni. Pentru basmele; legen- dele, znoavele, ghicitorile, doinele și rapsodiile epice ale româ- nilor nu există munți și ape. De dincolo au trecut aici, cele d-aici au trecut dincolo, din Moldova pretutindeni și de pretu- tindenea în Moldova. Nu e durere cîntată, nu e dragoste fericită, nu e primejdie cadențată și rimată care să nu fi pătruns pe toți românii ca printr-o endosmosie miraculoasă. Și pentru ca minunea acestei unități cultural-populare să-și atingă culmea, a trebuit ca aceste creațiuni să nu fie scrise, să fie create din memorie, și prin memorie să străbată secolele pînă la redășteptarea noastră națională. Și acela, d-lor, care, fără a avea geniul lui Dante, și totuși a împlinit misiunea lui Dante pentru români a fost nemuritorul Alecsandri. El cel dîntîi dintre cărturari a simțit geniul poporu- lui românesc și, fermecat de naivitatea și mărimea lui, a adunat într-un volum o parte din creațiunile marelui autor ce să nu- mește românul de pretutindenea. Acest cîntăreț se deosebește de trubadurii colindători din Franța, Italia și Spania, și deosebirea vine de la faptul că el a creat din memorie și a transmis prin memorie. Trubadurul scria și învăța pe dinafară, și din cauza scrisului a putut ajunge la oarecare rafinare de formă, dar a ajuns și la o combinațiune de metafizică rece, calculată, a iubirei și a cavalerismului. Din această cauză trubadurul a putut să jongleze pe cuvîntul amor și să ajungă la strofa următoare: En amor trob pictat gran ET ditz un pauc en sospiran Car la prima letra d’amor Apellon A, e nota plor, E las au tras qu’apres vau M,O,R, et en contan Ajostas las e diran mor. (E. Baret, p. 184) „în amor găsesc o mare pietate, și-l spui suspinînd, căci prima literă a amorului o numim A și arată lacrămi, iar celelalte care vin dupe, toate la un loc, îți spun mor.“ D-aci concluzia pentru trubadur: Donc qui ben ama plangen mor „deci cine iubește mult moare plîngînd“; 575 5 10 15 20 25 30 35 40 Trubadurii noșu’i, marii noștri necunoscuti, ca?i în toți laolaltă să rezumă geniul unui popor creator și Li zilele de urgie, nu au putut să-și rafineze poemele de iubire și de vitejie, dar ei sunt mai mari prin naivitate și energie, prin firesc și gingășie, prin humur și plasticitate. Da, trubadurii noștri sunt inegali, uneori triviali, dar cînd să ridică, să ridică la înălțimi la cari numai Homer, Dante și Shakespeare s-au ridicat. Primii noștri scriitori, cari, pornind de la limba vie a crea- țiunilor populare, au ajuns la opere de artă în adevăratul înțe- les al cuvîntului, poezie, creațiune, au fost Alecsandri în Mol- dova, Bălcescu și Alexandrescu în Muntenia. Și fiindcă, d-lor, în limba vie a românilor primele creațiuni au fost poeziile populare, cu autorul lor vom începe, autor carele nu s-a plecat în vremile grele de primejdie națională nici influenței grecești, nici celei slavonești. Și să nu uităm că atît o influență, cît și cealaltă avea la îndemînă tronul și biserica. Și totuși, poporul românesc, în simplitatea lui, animat de vita- litatea rasei, a pus mai presus de tron și de biserică limba lui și dulce, și bărbătească. Mai nainte însă, d-lor, d-a începe cu operile populare, crez că ne va fi de un mare folos să ne oprim asupra cîtorva considerațiuni privitoare la limba creatorului anonim, consi- derațiuni numai de ordine estetică, fără a trece în cercul d-lui Hașdeu, cerc imens de mare, dar pe care d-sa cu o personalitate genială îl umple cu prisosință. Elementul predominant în poezia populară, alcătuită numai din versuri scurte, este verbul. D-lor, d-voastră cunoașteți una din clasificațiunile grama- ticale ale verbelor, o clasificațiune naturală, dupe cum verbul exprimă o acțiune ce pornește de la subiect, o acțiune care se răs- fringe asupra subiectului, sau o stare, lipsind manifestațiunea exterioară a forței, a mișcărei, a acțiunei. Din puntul de vedere estetic nu s-a făcut nici o clasifi- cațiune, și cu toate acestea eu crez acest nou fel de a grupa și înțelege verbele de o importanță hotărîtoare pentru acei cari vor să studieze limba în sine și mai ales creațiunile populare. Sunt verbe care nu dășteaptă în minte decît o idee de acțiune sau de stare, dar numai atît, și altele cari dășteaptă în minte un întreg răsunet de mai multe idei concordante, un acord de mai multe note, note aparținind aceleiași familii. 576 - £ - £ Pagini din Colecția de poezii populare publicată de V,Alecsandri (ed.1866), cu adnotările lui Delavrancea, 10 15 20 25 30 35 40 Așa bunioară cind zicem X vine, verbul venire nu-ți dăș- teaptă în minte decît ideea mersului, ideea, iar nu chiar mersul, ștearsă, vagă, abstruză. Cînd însă zicem: Ioana nălbește pînză, verbul a nălbi redă- șteaptă în mintea noastră acțiunea de a spăla, acțiunea de a bate, d-a întinde pe iarbă verde, plus scopul acestor acțiuni — albirea, trecerea pînzelor de la o coloare nehotărîtă la albeața cuvenită. E aci un întreg tablou pe care-1 vedem într-un cuvînt. în verbul venire o singură clapă atinsă care dă naștere unui singur sunet, ca la piano, în verbul a nălbi eo singură clapă atinsă care dă naștere nu unui sunet, ci unui acord de mai multe sunete, ca la unele clape de la orgi, Ia cari răspund acorduri mari și armonioase. Verbele cari coprind în ele mai multe acțiuni și în plus o coloare, o calificare sau o modalitate sunt verbe plastice, iar cele- lalte, ca venire, rămîn abstracte, șterse de viață, dăzbrăcate de orice plasticitate. Ele au nevoie de adverbe pentru a deștepta în noi imaginile, elementele estetice din rînduirea cărora provin emoțiunile artistice. Pe verbele plastice, d-lor, o întreagă teorie psihică și este- tică se poate rezema și susține. Cînd un verb plastic înghite în sine o sumă de acțiuni, forța lui de dăscărcare și de impresiune este cu mult mai mare decît dacă am descompune acele acțiuni, colori, calificări și modalități și le-am exprima prin mai multe verbe, adverbe și calificări. Acest fenomen psihic are de corespunzător un feno- men fizic ușor de înțeles. Dacă ne-ar izbi cineva peste mîna cu o bilă de bileard, spînzurată cu un fir, de mai multe ori, am primi consecutiv trei impresiuni oarecari, dar dacă s-ar însuma forțele aceste trei într-una singură și ne-ar izbi o singură dată, impresia primită, deși una singură, ar fi desigur cu mult mai puternică decît cele trei consecutive. Fenomenele psihice produse consecutiv de mai multe verbe și produse o singură dată de un verb care coprinde în sine o sumă de acțiuni, colori, calificări și modalități, urmează exact niște legi similare, ca și acelea care domnesc peste fenomenele fizice pe care vi le spusei. Un verb-sumă produce în noi o explozie de viață și lumini, iar prin descompunerea Iui în alte verbe, impresiunile se produc încet, una dupe alta, mici, reduse, reci și adormitoare. 577 37 — Barbu Delavrancea — Opere — voi. V ă 10 15 20 25 30 35 40 Analiza citorva verbe 1. /I pedestri — cronicarul zice: pedestriră = a) dăscăle- care; b) așezarea în piotă; c) aspectul luptei: altfel atacă piota. 2. A se izbi — cronicarul, povestitorul și cîntărețul zice: se izbiră = a} acțiunea-zgomot = răsunetul; b} acțiunea-luptă = = cutremurul; c) acțiunea-n/teaZă; d) acțiunea-bărbăție] e) as- pectul — sînge — crîncen. Nuanțe: A. se ciocni — sunet sec; durată scurtă; eroismul șters. A se hărțui — lupta e blinda; lupta descompusă; părți- părți; pîlcuri-pîlcuri. A se lupta — descărcat aproape de toată sensibilizarea; ba chiar redășteptarea obicinuitei pălmuieli. Verbul pe lingă o acțiune, coloare, sensibilizare. Să lăsăm la o parte toate verbele privitoare la a colora propriu-zis: a înverzi, a înnegri etc. 1. A se dădulci] 2. a vintura] 3. a mlădia] k. a biciui] 5. a se codi] 6. a ponegri] 7. a spulbera (misterul S) etc. Verbele cu familie numeroasă — de regulă sunt cele plastice. Bunioară: a se omeni — s-a omenit, care deși exprimă o noțiune de morală abstractă, a-si îmblinzi firea, totuși, noțiunea se sen- sibilizează prin ajutorul întregei familii care plutește împreju- rul acestui verb: 1. om; 2. omenire; 3. omenesc; 4. omenos] 5. omenie; etc. plus cele noi: a) umanitate, b) uman, c) umanita- rism etc. Pe forța vie a. familiilor de cuvinte se explică îndoitul fenomen al limbei de a, respinge pe de o parte verbele streine cari n-au găsit in limbă o familie veche, rude și rubedenii de sînge sau de alianță și pe de alta d-a primi pe cele cari se potriveau la neam cu familii vechi și vii. Verbele noi ca a sezisa, angaja etc. nu dășteaptă în minte nici un ecou, sunt orfane, cu alt port, cu alt văsmînt și cel mult sunt admise ca niște clowni pentru a fi batjocorite sau a batjocori. Ce luptă de titani n-au pus o jumătate de secol unii învă- țați d-ai noștri pentru a încetățeni pe a involba, a inpalidi, a ama etc. Pe de altă parte, cînd au venit verbe ca a dezminți, nimeni nu s-a uitat că vine pe calea lui dementir, căci a găsit în limbă o întreagă familie: pe minte — cuminte, cumințit, mintos, zmintit; Și minciună — a minți, mincinos, minciunău. Tablou de familie cînd își regăsește un neam pierdut. 578 5 10 15 20 25 30 35 40 Și tot pe drepturile și forța vie a verbelor cu familie nume- roasă se explică și rezistența unor verbe de origină streină, cari au trăit secole la noi și au împuiat. Nu era sîngele unui verb care s-ar fi vărsat, ci doliul și peirea unei familii numeroase, care a susținut și nutrit inspirațiunile divine ale unui popor întreg. Noi suntem o generație nenorocoasă; venind dupe triumful lui Alecsandri cu limba vie, am rămas uimiți de frumusețile limbei noastre, dar n-am avut nici un dascăl care să ne ajute de la I de gimnaziu, pînă la anul din urmă de facultate; nici pe Hașdeu, nici pe Urechiă, nici pe Odobescu. Cu... [ms. rupt, n.n.] Verbe cu coprinsuri concentrate mai multe acțiuni — teoria sumei de noțiuni 1. A pedestri: a) descălecare; b) așezare în linie de piotă; c) atacul de piotă. Concluzia: a enumera toate acțiunile ar slăbi. 2. A nălbi: a) a spăla; b) a bate; c) a întinde; d) plus coloarea. Concluzia: aceeași. 3. A dumica: a) frîngerea — ideea de desfacere; b) diviziunea în mai multe; c) redividerea lor pînă la dumicat. A firimița, firimiță, a fărîmi, fărîmă, a sfărîma. 4. A se izbi ostile: a) acțiunea zgomot-sunet; b) acțiunea luptă; c) acțiunea iuțeală; d) acțiunea bărbăție; e) acțiunea sînge. Concluzia: aceeași. Nuanțe: a se ciocni a.) sunet sec, scurt, trecător; b) durată scurtă; c) nu cu vitejie. A se hărțui — lupta e mai blîndă; — nu se văd decît părți mici din oști; A se lupta — dăscărcat aproape de toată sensibilizarea. 579 37* Verbul, pe lingă acțiune, avind colorit, modalitate, plastici- tate (fără a vorbi de toate verbele cari exprimă acțiunea de a colora: a înverzi, a înnegri etc.) 1. Dulce — a se dădulci; 2. vint — a vîntura; 3. mlădiță — 5 a mlădia = blînd, docil, fraged, gingaș; 4. roată — a roti = a) mișcarea, b) felul mișcărei, c) cuantumul ei = complet; 5. bici — a biciui, 6. coadă — a se codi, codirlă; 7. plecat — a îndupleca, 8. bun — a îmbuna, 9. [pulbere] — spulbera (misterul lui 61). 10 Verbele in genere cu familie sunt cele plastice. Așa, cînd zic a se omeni e ceva de domeniul moralei abstracte, care s-a sensi- bilizat prin ajutorul întregei familii cari plutește împrejurul lui s-a omenit; 1. om; 2. omenire, 3. omenesc (în sens de al unui străin, vecin etc.); 4. omenos; 5. omenie etc., plus cele 15 noi — umanitate, uman, umanitarism etc. De aci verbele noi sunt sărace, slabe, apărind ca orfane, nedășteptind in minte nici un ecou: 1. a sezisa; 2. a furniza; 3. a revendica etc. Așa să explică cîtă rușine și înfrîngere au pățit toate verbele 20 și vorbele noi, deși erau susținute de oameni culți și iluștri. Dar tot așa se explică cum s-a românizat unele verbe noi cari au găsit rude, neamuri în limbă. Au fost îmbrățișate ca niște membr> ai familiei perduți și fără speranță d-a se mai revedea. 25 1. A strangula — ștreang, ștrengar. 2. A proba — prubă, prubului. 3. A dezminți — minte, a minți, minciună, mincinos, minciunău, cuminte, cumințit, mintos, smintit. Și tot așa se explică viața întreagă a verbelor streine, cari 30 vechi fiind și împuind, și avînd neam mare la număr, n-au putut fi ucise. A slăvi — a) mai întîi că a luat sunetul clar romanic; b) slavă, slăvit. Verbe cari prin onomatopee sunt plastice, sensibile — acțiune 35 și sunetul legat de fel[ul] acliunei. A dîrdîi, a piui, a bîjbîi, a gîrîi, a bocăni, a pocni, a zîn- găni, a bombăni, a bolborosi, a pirui, a bîlbăi (originea), a zbîr- nîi, a vui, a moșmoni (poate de la moș), a plescăi, a tîrșii, a țîșni, a chefni (ogaru), a țîfni (paseri și la om), a hodorogi, a 40 șopti — a șopoti etc. 580 LECȚIA A I I I - A 5 10 15 20 25 30 35 40 Domnilor, Clasificația verbelor din puntul de vedere estetic, pe care am încercat-o, este acum o săptămînă, înaintea d-voastră, nu este rezultatul unui vis fericit, a unei închipuiri meșteșugite, ci o problemă estetică dăzlegată de marele nostru autor anonim. Și eu nu am făcut decît să dibui teoretic ceea ce el de secole aplicase în practică, în creațiunile sale, fie în versuri, fie în proză. Poporul roman, domnilor, a simțit că partea cea mai subtilă dintr-o frază, dintr-un vers, dintr-o gîndire este verbul. Verbul e viața, e mișcarea, e misterul; geniul popular și-a dat seama, ca și marele evanghelist, că la început a fost verbul, și și-a zis: la început a fost verbul și indefinit tot verbul va fi, și la sfirșit tot cu verbul se va încheia, și de aceea triumful lui a fost cînd a izbutit să fixeze verbele în fraze, în versuri, în gîndiri printr-o selecțiune genială a lor. Și ceea ce eu am încercat, am dibuit în lecția precedentă, sunt încredințat că d-voastră veți desăvîrși completînd probele și răsfrîngînd asupra acelei teorii întreaga și adevărata lumină. Dar, domnilor, un popor care pătrunde cu geniul său pro- bleme atît de subtile, nici vorbă că nu se putea opri numai asupra verbelor, ci-i era dat să înțeleagă și să rezolve întreaga problemă a artei. Pentru rasa latină — zice Taine — i-a fost ursit elocința, pentru rasa germană filozofia. Pentru greco-latini — claritatea, elocința, plasticitatea; pentru cei de la Nord vagul, norii meditațiunilor abstracte, spiritul de metafizică. Geniul greco-latin stă în frumosul etern; geniul celor de la Nord, în nebuloasa cauzelor finale. Clima în care s-a dospit geniul inițial al acestor două rase a hotărît de felul și menirea lui. Domnilor, la aceste convingeri a ajuns ilustrul profesor și filozof din cercetarea operilor a oamenilor mari ce aparțin celor două rase; dacă această credință s-ar fi întemeiat pe crea- țiunile populare, s-ar fi justificat mai bine și poate că ar fi luat forma unei expuneri mai largi, mai încăpătoare, și astfel din geniul greco-latin nu s-ar fi exclus cu desăvîrșire cutezanța și subtilitatea gîndirei, nici din geniul de la Nord orice dovadă de adevărată elocință și de frumusețe plastică. 581 5 10 15 20 25 30 35 40 în trăsuri generale deosebirea făcută de filozoful francez se poate susține. Dar, domnilor, făcui aceste cîteva considerațiuni nu cu scop d-a intra în vro controversă străină de cursul nostru, ci pentru a vă spune că cele mai decisive probe ale geniului lati- nității, elocință uimitoare și plasticitate vie, le-ar fi găsit în crea- țiunile populare ale neamului românesc. Românii, domnilor, pot zice, ca și Socrat, că nu și-a încre- dințat gîndirile pieilor de bestii, ci și le-a scris pe inimă caldă, ci și le-a săpat pe creier viu, pentru ca să străbată secolele, și, printr-o întîmplare ciudată și fericită, să nu se puie pe hîrtie în întregimea lor decît numai astăzi, cînd brazii noștri au început a se topi în hîrtie. Taina, domnilor, care a făcut ca să se ție minte în veci creațiunile populare stă în puterea imaginilor, în perfecțiunea lor, în elocință, în plasticitate. Eu nu tăgăduiesc că toate popoarele în copilăria lor au gîndit figurat; tema ar fi imposibil de susținut, căci de copilărie stă legată splendoarea imaginației și de imaginația vie stă legată plasticitatea gindirei. Dar ceea ce susțiu și sunt pc deplin convins de aceasta e că poporul român a avut o copilărie de geniu. C-o mînă pe lance și cu alta pe coarnele plugului, neavînd timp ca să-și clădească locuințe în mai bine de 2/3 din patria lor, în lupte sîngeroase și nesfîrșite pentru apărarea pămîntului, a legei, și a limbei, — în colibe subterane, împrejurul focurilor de noapte și prin gîturile munților, — românii au creat, și creațiunile lor au fost atît de vii, atît de plastice, încît generațiu- nile ce s-au succedat pe rînd simțeau, vedeau creațiunile întocmai cum ai vedea o scenă la teatru sau un eveniment emoționant în marele teatru al lumei. Iacă ceea ce explică miracolul aproape supranatural de a se fi păstrat sute de mii de versuri fără a fi scrise pînă in secolul nostru. Cum era să uite copiii această figură a unui erou închis în grătii: C o r b e a: Barba-i bate genuchiul, Chica-i bate călcîiul, Barba și mustățile l-acoperă mînele, — Genele sprincenele 1-nfășoară brațele, 582 5 10 15 20 25 30 35 40 O asemenea viziune să plimbă printre noi, și cu respect și cu sfială îi facem loc în viața noastră. Un asemenea tablou este etern și nu se șterge decît dintr-o minte moartă. Ceea ce ar fi fost amenințat de vreme era elementul verbului, dar creatorul l-a ales așa ca să ne încingă imaginația ea un bici arzător: bate, bate, acoperă, înfășoară! Cine ar fi putut uita masa din Radu Calomfirescu: Masă mare mi-e întinsă Tot de căpitani coprinsă; Iar la masă cine-mi șade Cu bărbile răsfirate Și cu pletele lăsate, Cu armele lustruite, Cu paloșe zugrăvite? Banii Severinului, Căimacamii Oltului Și boierii tîrgului, — Stau d-a dreapta domnului Cam din fața cortului; Iar la stînga domnului Șed Buzeștii Și Căpleștii, — Căpitanii oștilor Și spaima păgînilor. Mai la urmă cine-mi șade Cu trupul plecat pe coate? Șade un bătrîn vestit Cu chip aspru și zmolit!... în Homer, în Rolanfd], în Niebelungen nu veți găsi un portret mai epic, mai viu, mai plastic, mai sensibil și mai scurt ca acest bătrîn rezemat în coate, „cu chip aspru și zmoliC. Asprit de vijeliile vieței, zmolit de fumul și focul războa- ielor. Pentru un asemenea erou, prins în geniul românilor, moartea este învinsă, căci nu poate pieri decît o dată cu limba a 12 milioane de oameni, decît o dată cu cel din urmă român, cu cel din urmă Abenserangiu al unui neam plin de o viață eternă. Poreclele Dar, domnilor, puterea d-a determina și sensibiliza viața se dovedește a fi o calitate etnică a românilor, nu numai prin operile lor mai întinse, ci și prin poreclele lor. Porecla la român este un suflet într-un cuvînt, două. Viteji crunți: 1. Taie-Babă 2. Sfărimă-Petre 583 5 10 15 20 25 30 35 3. 6’trimbă-Lemnc 4. Surpă-Mal 5. Rupe-Urs 6. înghite-Poștie 7. Duduie-Pămint 8. Giocă-in-Pumn Prostănaci: 1. Limbă-Moartă 2. Tăciune-Stins 3. Macină-Apă 4. Urechi-de-Zăblă,u 5. Cască-Gură și 6. Căscăund (forma) 7. Frige-Linte 8. Perde-Vară Răi și opoziți: 1. Gură-de-A ur 2. Limbă-Dulce Flecarul: Coțofană Risipitorul: Lingușitorul: Mină-Spartă Lingău Linge-Talere Omul bun: Omul iute: Inimă-Dulce Sare-în-Sus Foc-Nestins Fără rost: Indiscretul: Omul răutăcios: Umblă d-a încîtelea Gura-Satului Mațe-Pestrițe Fiere-Spartă Colțat Porecle d-un cuvin t 1. Pipăruș Prichindel Crivăț Sfredeluș Haplea Pacoste Taur Otreapă Măciucă familii noi Catană Arăpilă Chinezu Vulpache Guguță (găgăuță) 584 5 10 15 20 25 30 35 Sensibilizări poporane 1. Sărăcia a) îi plîng copiii în vatră; b) nu i-a rămas nici cenușe în vatră; c) a ajuns în sapă de lemn; d) n-are dupe ce bea apă; e) îi iei tot din casă într-un pumn; f) ploaia îl udă, zăpada îl îngheață, vîntul îl taie, că de pe acoperișul casei îi vezi sărăcia din casă; g) o îmbucătură o face în trei și pune mina la gură să nu-i cază firimitura; h) „mi-ai luat dulama, mi-ai luat cojocul, mi-ai luat cămașa, ia-mi, boierule, și pielea, că pielea fără zdreanță de albitură e rușinea românului^ (fragment). Sensibilizarea tinerelei harnice si trlndave. în basme: fata moșului și a babei: Sfîntă Vineri: „urma și busuiocul, urma și simi- nocul“, iar fetei babei: urma și... Florile Rușinea fetei Luni, 30 noiem. 1892 L E C Ț I A A I V - A Domnilor, Am văzut pînă acum că poporul român, condus de geniul său propriu, a înțeles și dăzlegal problema subtilă a verbului din puntul de vedere estetic, și am dovedit că din toate feluritele sale produceri reiese că plasticitatea este o însușire etnică a românilor. Pînă aci ar fi de ajuns pentru a ajunge la încheierea că românii au darul de a crea, în supremul grad, căci la urma urmelor a crea în artă nu este altceva decît a sensibiliza pentru toți o licărire personală, licăriri cari la unii nu pot naște, la, alții nasc moarte, la alții nasc inviabile și la cei aleși, nasc vii, așa de vii, încît se amestecă în viața noastră reală. * Dar, domnilor, pînă aci am putea zice că am cercetat în autorul anonim numai acele calități cari hotărăsc de artist, să cercetăm mai departe condițiunile, calitățile fundamentale cari hotărăsc de operile de artă. 585 Domnilor, Oricît de puțin timp i-ar trebui creatorului pentru a desă- vîrși o ființă estetică pe care o aruncă în lume, pregătită să în- vingă timpul, totuși, nu se poate susține că creațiunea este spon- 5 tanee. Ființa artistică apare la început ca un punt viu, ca o scinteie, ca o celulă animată; această celulă se umflă, sub acțiu- nea transformismului care o agită pe dinlăuntru, și încetul cu încetul tinde către formele ei definitive; în această luptă pentru dezvoltare și naștere să încarcă de viață eternă și să apropie, fără 10 a, se confunda vreodată, de cel din urmă ideal al creatorului. Dar cine prezidă această serie progresivă a formelor și a vieței? Nu este nimeni? Să fie și aci un inconștient, un mister psihic, cum la perpetuarea vieței reale stă un inconștient, un mister fiziologic? Nu, domnilor, progresul formelor și al fătului estetic 15 sunt supuse la intelectul creatorului. Fără îndoială că artistul în creațiune este animat de căi dura, de surescitarea, sensibilitatei și de lumina, de fulgerul imagi- nației, dar și căldura și lumina lui nu ar produce decît ființe disproporționate și imposibile dacă partea critică a inteligenței 20 lui nu s-ar amesteca in această frămintare a nașterei. Criticul din artist il face să taie, să îndrepteze, să comple- teze, să proporționeze și să dea creațiunei omogeneitatea și posi- bilitatea estetică. în orice artist adevărat există un critic, în orice operă de 25 artă — o logică a frumosului. Și fără de acel critic, un om, oricît de emoționat ar fi, nu poate izbuti să creeze decît o ființă estetică moartă, sau cel mult o ființă care să-și întreacă autorul în scurti- mea vieței. „Inima are logica ei“, zicea un scriitor francez. Și Charles 30 Blanc a răspuns acelora care susțineau că anticii nu cunoșteau anatomia ca pictorii și sculptorii moderni: „Da, dar ei cunoșteau mai bine anatomia frumosului. Domnilor, împreună cu d-voastră, să ne întoarcem la marele nostru autor anonim, la poporul românesc, și să cercetăm pe 35 acest autor fără, carte, fără odihnă și fără amici atîtea secole, dacă el a avut acea logică a inspirațiunei, a frumosului, acea logică artistică care hotărăște de viabilitatea unei creațiuni. Domnilor, lingă el și cu el, uităm toate grijile, toate pati- mile, toate frământările, în el vedem luptele și iluziile trecutului, 40 în operile lui — speranța într-un viitor mare și apropiat. Pe lîngă interesul cultural, un interes moral este satisfăcut în noi. 586 Eu, unul, vă mărturisesc că de cîte ori mă adîncesc în creațiu- nile lui, mă resimț de impresiile ce simte un copil cînd să reîn- toarce bătut de restriște la căminul părintesc, la mîngîierile sincere, blînde și călduroase. Mi se pare că mă întorc din străini 5 intre ai mei, intre ai noștri. Domnilor, aproape pretutindenea în creațiunile populare dăm peste logica estetică, peste profundul bun-simț carele dăsco- peră condițiile frumosului. 1. Una din cerințele artei este proporția părților și intima 10 lor legătură de la început și pînă la rezolvarea operei artistice. în general, rapsodiile istorice și haiducești ale noastre satisfac această condițiune: Meșterul Manole, Calomfir eseul, Ștefăniță-vodă, Doica, Miul Cobiul, Ghiță Cătănuță, Corbea etc., în unele variante ale lor, se pot da ca modele în această 15 privință. Proporția părților și intima lor legătură Corbea: Voievodul III Muma II raport între și Corbea l-rol ele 20 a) Toată lumina răvărsată asupra aspectului și vitejiei lui Corbea. b) Mumei întreaga înduioșare a unei mume nefericite. c) Siguranța omului care a scăpat de un adversar primejdios și fala, ca de obicei, cam fanfaroană a omului sigur. 2. într-o epopee miraculosul este o condițiune de izbîndă, 25 dar un miraculos susținut. Un erou colosal pus într-un mediu obicinuit sau micșorat ar fi ridicul, ne-ar face să ridem în loc d-a ne înfiora. Guliver în mijlocul lilipuțienilor! Pentru un Corbea o închisoare ca Văcăreștii ar fi un palat ridicul. 30 Potrivit lui trebuia o închisoare supranaturală prin oroarea ei, pentru că numai astfel suferința eroului ia proporțiile epice. închisoarea Corbea să plînge mă-sei, care-1 privește prin grătii: — Aicea cînd am intrat, 35 Ce-am văzut cînd am intrat? Bîjbîiau șerpoaicele — Și erau ca acele — Broaștele ca nucile, Năpîrci ca undrelele, 587 5 10 15 20 25 30 35 40 Acum sunt șerpoaicele, Maică, sunt ca grinzile. Broaștele ca ploștile Și năpîrci ca buțile. Nu numai oroarea acestei subterane, nu numai suferințele eroului ia proporții extraordinare, ci și de timpul cît a zăcut eroul în adincul pămîntului ne facem o idee uriașe. Cîtă vremea curs pînă ce șerpoaicele ce erau ca acele să ajungă ca grinzile? Și eroul a învins acest timp? L-a învins, dar cum? Este atît de bătrîn și atît de mare în bătrînețea lui, încît se aseamănă cu acei zei ai fluviilor din Orient ce stau pe tronul lor de papură și stufiș la obirșia apelor eterne: Barba îi bate genuchiul, Chica îi bate călcîiul, Barba și mustățile I-acoperă minele, Genele, sprincenele Lnfășoară brațele... Un asemenea, erou călare pe un cal obicinuit, fie chiar pe un pur-sang de la cursele noastre, ar fi fost iarăși ridicul. în ima- ginația noastră, copiii l-ar fi huiduit, strigîndu-i: „Dă-te jos, că dășeli dobitocul'1. Am fi rîs mai mult decît de imaginea lui Don Chichot pe Rosinanta lui. Dacă Babieca lui Cid, un erou cvasi istoric, nu este un cal ca toți caii, Rosul lui Corbea este potrivit cu un asemenea stă- pin (Mennechet, T.p.p. 267). Roșul, dupe ce este scos dintr-o speluncă unde sta și el închis, ca și Corbea, este spălat cu vin și nutrit cu jeratic, apoi cînd simte pe Corbea în spinare, d-intr-un avînt sare porțile înalte ale palatului. In Omer sunt cai cari sar cit bate ochiul. Roșu mi se-nviora, Ochii roată că făcea, Pretutindeni se uita, Toată țara coprindea, Și-n tafturi de se umfla, Pămîntul cutremura, Și începea de rîncheza, Casele că răsuna, Casele se dărîma, Numai stîlpii rămînea. 588 5 10 15 20 25 30 35 40 45 Pentru un asemenea armăsar pămîntul este fraged (531, G.D.T.). Cu potcoava und’ călca brazdă mare că lăsa parcă plugul o ara... Corbea bine-1 potrivea, înc-o dată-1 repezea, pe lîngă mă-sa se da, mîna în brîu îi înfigea, sus pe cal o arunca și pe Roșul opintea zidul curței că sărea. — Rămîi, Doamne, sănătos, Că la bune mini ți-am fost. 3. Logica epică impune acțiunilor extraordinară repeziciune. Amănunținiele și tărăgănirea ne-ar răci imaginația și ne-ar cobori-o in lumea reală, și din comparația acestei lumi cu lumea epică emoțiunea artistică ar dispărea. Domnilor, condițiunea repeziciunei, cel puțin pentru momen- tele decisive, se impune mai la toate genurile literare. Și sub acest raport rapsodiile noastre abundă în exemple omerice: M i u 1 (după ce prinde pe Ștefan vodă): Apoi Mini ce-i făcea "Numai o palmă îi da, Paloș din teacă scotea, Bucățele îl bucățea, în dăsagi le așeza, Dăsagii pe cal punea, Una bună că-i dădea, Și din gură mi-și grăia: — Poartă-1 și mort, bidiviu, Pe unde l-ai purtat viu: La slugile turcilor Ș-ale arnăuților... Nu în calea voinicilor Și-n codrul haiducilor. D o b r i ș a n Este pîrît la Mihnea-vodă de trei bătrîni că este aidoma ca un domn. Și: Ce-ar fi cerul cu doi sori, Așa-i țara cu doi domni: 589 Două paloșe într-o teacă Doi domni în țară săracă (473, G.D.T.; Al. 201; Oprișeanul) 5 10 15 20 25 30 35 40 Judecă, spînzură în Stoenești — ca vodă în București — apoi îi ațîță lăcomia descriindu-i băgățiile (Burada, p. 184; Ath. Mar. Mar., pag. 23, broș. 2): Vro cinci sute de berbeci, Vro cinci sute de pribeci, Tot pribeci cu coade berci, Cu coarnele răsucite Și la vîrfuri poleite, Și-i berbecul de la coadă, De la coadă pîn’ la coarne Lung de cîte șapte palme. Osîndit. — Gealatul — Apare repede o maică călugăriță, soră a lui Ștefăniță-vodă. Și cu o repeziciune uimitoare dăz- leagă situațiunea tragică, căci: Sus în case d-ajungea, Palma bici că mi-și făcea Frumușel mi-o aducea, Pe gealat cînd îl izbea, Sîngele îl podidea Cu pereți l-amesteca. Apoi scotea din rasă un ferman din care să dovedea că Dobri- șan (Oprișan) este fratele lui Mihnea-vodă. Și să nu se zică, domnilor, că trubadurii noștri n-ar fi putut lungi asemenea situațiuni din lipsă de fantezie și imaginație. Nu, domnilor, căci ei deosebesc minunat momentele culminante în cari repeziciunea acțiunei să impune ca o condițiune esențială a artei de celelalte momente in care dovedesc că nu cuvintele și puterea d-a dăscrie le lipsea. Bunioară, cine ar fi putut să descrie o țeapă mai pre larg și mai precis decît o face poporul? Iacă ironia crudă cu care Ștefan-vodă se exprimă față de bătrîna mumă a lui Corbea (G.D.T., 529): Pe Corbea o să-l însor Ș-o să-ți fie de nuror’ Jupîncasa Carpena, Sor’ bună cu Cînepa, Adusă din Slatina. Din pădurea Cocala; Tăiată cu securea, Bărduită cu barda, Din teslă frumos luată, 590 Cu rindeaua îndreptată, Condeeată, Linsă, Unsă, 5 La inima Corbei dusă. Cine poate descri cu atîtea amănunte de o preciziune fără pereche, nu puterea de descriere îi lipsește în momentele culmi- nante, decisive, ci dovedește altceva: că printr-o intuițiune genială a aflat că una din condițiunele pe care logica estetică o 10 cere in asemenea momente este repeziciunea acțiunei. Domnilor, am auzit adeseori aruneîndu-se asupra tezaurului nostru popular epitetul de exagerațiuni. Pentru poezia poporu- lui nostru, ca pentru orice opere de artă, de orice natură ar fi ele, să cere oarecare preparațiune pentru a o simți si înțelege. Cînd, 15 înainte de marea renaștere italiană, se descoperiră o parte din divinele marmuri ale antichităței, lumea deprinsă cu schilode- niile timpului în marmură sau în lemn și cu imaginile ordinare ale sfinților bizantini aruncă cuvîntul de grotesc în sens de urît, de exagerat și de nesuferit asupra eternelor creațiuni grecești 20 scoase de prin grote. Și cu mult mai tîrziu, cu toată cultura Franței, nici chiar artiștii ei din secolul al XVIII-lea nu putură pricepe pe Shakespeare. Dar chiar astăzi, pentru cei cu bilețele parfumate, crescuți 25 în cochetăria rece și convențională a saloanelor, scena de iubire dintre Romeo și Julieta nu poate fi decît o exagerație: Romeo: ...Și ochii ei, de pe bolta cerului, ar revărsa, printre regiu- nile eteriane, valuri de lumină atît de strălucitoare, încît pasările 30 ar începe să cînte, crezînd că nu e noapte. Julieta: — Romeo exilat', cu acest singur cuvînt, tată, mamă,Tybalt, Romeo, Julieta, toți sunt asasinați. Romeo (act. V) 35 Voi sălășlui cu viermii cari sunt servitoarele tale (tes femmes de chambre). Cine se reîntoarce în timpul pasiunilor lumei de mai nainte, și cine își dă seama de ce vra să zică a iubi fără de margini, cuvintele lui Romeo și ale Julietei sunt de un efect artistic neîn- 40 trecut. Și acela nu va vedea în lumea epică a noastră imposibili- 591 5 10 15 20 25 30 35 tați, artistice, aici in forma trubadurilor noștri niște exagerat iun. i fără rost si fără efect. Acela va tresări și la iubirea, trubadurilor noștri cind exclamă: Și rămas-am numai doi, Dar umplem lumea, cu noi Foc la, inimioara mea Cit ar arde Slatina, Slatina si Craiova. LOGICA ÎN CREAȚIUNILE POPULARE Nr. 1. în literatura creațiunile artistice sunt niște exis- tente reale, niște ființe adevărate, c-o singură deosebire de cele- lalte ființe reale. Deosebirea, domnilor, este cea următoare: cind artistul izbutește să creeze o operă genială, această ființă este nemuritoare, pe cînd noi suntem limitați în timp și pierim la epoci aproape determinate, ființa artistică străbate secolile și stă de vorbă cu generațiunile indefinite, pe cind noi abia avem timpul d-a ne mingiia și sfâșia, o clipă în raport cu timpul, ș-apoi liniștea, nesimțirea și întunericul urmează zbuciumului nostru trecător. Othelo și Cid, Don Quichot și Faust vor rămînea pururea în viață, iubind, luptînd, visînd, filozofînd, pe cînd atîtea generații s-au stins, pe cînd chiar din creatorii lor geniali n-a mai rămas decît numele și gloria împrejurul unor capete care nu mai există. Ființile artistice sunt fixate de veci și ele pleadă necontenit pentru existența lor și conving pe toți aceia cari ascultă pledua- ria lor că aceste ființe au început, dar niciodată sfirșit. în acest moment pentru cîți privind scena nu va fi existind un Othelo tot atît de real, ba mai real decît chiar acela care îl ascultă! Geniile și marii artiști au izbutii oare să creeze aceste ființe reale și nepieritoare numai sub impresia momentului, printr-un fel de inspirațiune inconștientă și divină? Astăzi, domnilor, a trebuit să dispară în fața criticei moderne legenda muzelor și a incubațiunei spontanee și supraumană, iar locul ei să-l ia explicațiunea cea adevărată. Oricît de puțin timp i-ar trebui creatorului pentru a-și vedea ființa pe care o aruncă în lume pentru a învinge eternitatea timpului și să se arate în toată splendoarea ei tutulor generațiunilor, totuși, în acest timp mai scurt sau mai lung ființa artistică i-a apărut creato- 592 5 10 15 20 25 30 35 40 rului la început ca un punt viu, ca o scinteie, ca o celulă ani- mată, ș-apoi celula s-a umflat, începînd să se agite în ea transformi sinul ei, și d-aci încetul cu încetul să tinză către for- mele ei definitive, să se încarce de viața eternă, să se apropie și foarte rar să se confunde cu cel din urmă, ideal al creatorului (Michel Angelo cu sonetul). Nr. 2. Dar cine conduce această lungă serie progresivă a formelor și a vieței dacă nu inteligența, dacă nu partea critică a inteligenței artistului? Fără îndoială că artistul în creațiune este, încălzit de surescitarea sensibilităței și luminat de fulge rul imaginației, dar și căldura și lumina lui nu ar produce decît ființe disproporționate, inegale, imposibile, dacă inteligența lui, armată de cuțitul criticei, nu s-ar amesteca în această fră- mîntare a nașterei. Criticul din artist îl face să taie, să îndrep- teze, să complecteze, să proporționeze și să dea acea omogenei- tate și posibilitate a. creațiunei, Nr. 3. Există, dar, domnilor, dedesubtul oricărei opere de artă, vorbesc de adevăratele opere de artă, o logică artistică, o logică a frumosului, fără de care un om, oricît de emoționat ar fi, nu poate izbuti să creeze decît o ființă moartă sau cel mult o ființă care să-și întreacă autorul în scurtimea vieței. Și probabil că în acest înțeles un mare romancier și critic francez zicea adversarilor săi că „inima are logica ei“. Și apropiat de aceasta Charles Blanc răspundea acelora cari susțineau că anticii nu cunoșteau anatomia ca pictorii și sculptorii moderni: „Da, dar ei cunoșteau mai bine anatomia frumosului". Nr.4. Domnilor, împreună cu d-voastră să ne întoarcem spre marele autor al nostru, spre poporul românesc, și să cerce- tăm pe acest autor fără carte, fără odihnă, fără amici atîtea secole, și cred că ne vom convinge că acest autor este atît de mare și de logic în creațiunile sale, îneît cei ce au scris pînă acum, dupe el, nu au nici unul dreptul de a-i zice: eu sunt mai mare decît tine! Să ne întoarcem spre el și vom uita toate grijile, toate patimile, toate frământările, și vom vedea din nou iluziile trecute apărînd și speranța într-un viitor mare renăseînd. Eu, unul, vă mărturisesc că de cîte ori revin în mijlocul creațiu- nilor lui, d-atîtea [ori] simț ceea ce simte un copil bătut de soartă cînd se reîntoarce cu lacrămile în ochi la casa părin- tească, la mîngîierile blînde și călduroase ale părinților. Mul- te-mi plac din lumea artiștilor noștri, dar cînd revin la cînte- cele, la doinele și rapsodiile poporului, mi se pare că vin din 593 5 10 15 20 25 30 35 40 străini între-ai mei, între-ai noștri. Nu voi să fiu rău cu nimeni și nici nu sunt, dar o imensă cantitate de lucrări literare n-au avut alt rol decît de a face pe oamenii de jos să [se] simțăca niște străini printre cei de sus, și pe cei de sus ca niște streini între cei de jos. Nr. 5. Să vedem, domnilor, dacă în creațiunile poporului românesc nu vom găsi — aproape în toate — acel mare bun- simț care conduce pe creator să dea cumpăneala, proporțiile și viața operei de artă. Vom găsi, domnilor, aproape pretutin- denea în operile lui logica inimei, logica estetică, logica frumo- sului. Nr. 6. Una din marile condițiuni logice ale artei este pro- porția părților și intima lor legătură de la început și pînă la, rezol- varea operei de artă. în general, toate rapsodiile istorice, eroice și haiducești ale noastre satisfac pe deplin această condițiune. Dintre toate însă rapsodia istorică Meșterul Manole și rapsodiile haiducești Dobrișan și Corbea sunt niște modele în această privință. a) Condițiunea logică: proporția părților și intima lor legă- tură pînă la rezolvarea operei. Voievodul — [rolul] 3. Mama Corbei — rolul secund și Corbea — rolul prim b} Condițiunea logică în poezia epică este miraculosul, dar miraculosul susținut. 1. închisoarea e epică: „Aicea cînd am intrat / Ce-am văzut cînd am intrat? / Bîjbîiau șerpoaicele / Și erau ca acele, / Broaștele ca nucile, / Năpîrci ca undrelele. Acum sunt șerpoaicele, / Maică, sunt ca grinzile / Broaștele ca ploștile / Și năpîrci ca buțile.“ 2. Boșul lui Corbea spălat cu vin este nutrit cu jeratic, ș-apoi sare dintr-un avînt zidurile. în Omer caii sar cît prinde ochiul. „Roșul mi se-nviora, / Ochii roată că făcea, / Pretutindeni se uita, / Toată țara coprindea / Și-n tafturi de se umfla, / Pămîntul cutremura / Și-ncepea de rîncheza, / Casele că răsuna, / Casele se dărîma, / Numai stîlpii rămînea“ [în ms. „răsuna“ — n.n.]. 3. Aspectul Corbei: 594 5 10 15 20 25 30 35 „Barba-i bate genuchiul, / Chica-i bate călcîiul, / Barba mustățile / l-acoperă mînile, / Genele, sprincenele / 1-nfășoară brațele.“ j) Dar în genere logica epică cere oameni mari, repeziciune, acțiuni extraordinare și tablouri pe lîngă ale cărora proporțiuni natura ți se pare miniatură. Și în această privință rapsodiile epice ale noastre abundă în exemple omerice: Miul Prinde pe Ștefan-vodă: „Apoi Miul ce-i făcea? / Numai o palmă îi da, / Paloș din teacă scotea, / Bucățele-1 bucățea, / în dăsagi le-așeza, / Dăsa- gii pe cal punea, / Una bună că-i dădea / Și din gură mi-și grăia: / — Poartă-1 și mort, bidiviu, / Pe unde l-ai purtat viu: / La slugile turcilor, / Ș-ale arnăuților, / Nu-n calea voinici- lor / Și-n codrul haiducilor...“ D o b r i ș a n Pîrîndu-1 lui Mihnea-vodă, descrie bogățiile: „Vro cinci sute de berbeci,/Vro cinci sute de pribeci,/ / Tot berbeci de coade berci, / Cu coarnele răsucite / Și la vîrfur poleite / Și-i berbecul de la coadă, / De la coadă pîn' la coarne / Lung de cîte șapte palme “ Ș-apoi figura călugăriței — sora lui vodă: „Sus în case d-ajungea, / Palma bici că mi-și făcea, / Pe gealat cu ea lovea, /Pe gealat cînd îl izbea / Sîngele îl podidea/, Cu pereți l-amesteca: / Toți boierii încremenea/' Radu Calomfirescu Masa: „Measă mare mi-e întinsă,/Tot de căpitani coprinsă, / Iar la masă cine-mi șade, / Cu bărbile răsfirate / Și cu pletele lă- sate, / Cu armele lustruite. / Cu paloșe zugrăvite? / Banii Seve- rinului, / Caimacamii Oltului / Și boierii tîrgului / Stau d-a dreapta domnului, / Cam din fața cortului. / Iar la stînga domnului / Șed Buzeștii și Căpleștii, / Căpitanii oștilor / Și spaima păgînilor. / Mai la urmă cine-mi șade / Cu trupul plecat pe coate? / Șade un bătrîn vestit / Cu chip aspru și zmolit.“ Logica shakespeareană Domnilor, ce să cere în aceste creațiuni epice pentru a avea un cuvînt de a fi și o logică pentru ca noi să credem că aceste 595 38* imagini suni realități, sunt posibilități artistice, este susținerea si omogeneitatea părților. Și fiindcă această însușire logică există în creațiunile poporului, de aceea noi înțelegem, gustăm și admirăm versuri ca: 5 Olteanca din Slatina Cu ochii cit strachina... Și cînd scoate un cuvînt, Cad neferii la pămînt 10 * Cum se scutur verile, Peri le și meri le. * 57 rămas-ani numai doi, 15 Dar umplem lumea cu noi. ★ Că mi-e murgul cam nebun, Trece Oltul ca pe drum. 20 Foc la inimioara [mea] Cît ar arde Slatina, Slatfina] și Craiova. Dacă, domnilor, suntem făcuți și preparați pentru efectele 25 artistice, căci și noi trebuie ^ă fim ceva artiști pentru a pricepe arta, nu putem vedea în focul de la inimioară care ar arde Sla- tina, Slatina și Craiova, o exagerație fără rost, ci un calcul logic de a face să treacă printr-o imagine colosală focul de la inima poetului la inima noastră liniștită și străină de acest foc. 30 Poporul-poet s-a ridicat la acele imagini shakespeareane, la logica estetică a acestui colos: Romeo: ...și ochii săi, de pe bolta cerului, ar revărsa, prin- tre regiunile eteriene, valuri de lumină atît de strălucitoare, încît pasările ar începe să cînte, crezînd câ nu e noapte. 35 Julieta: Romeo exilat; cu acest singur cuvînt, tată, mamă, Tybalt, Romeo, Julieta, toți sunt asasinați, toți sunt morți. 596 Romeo: ...Voi sălășlui cu viermii care sunt (tes fcmmes de chambre) servitoarele tale (act. V.). Dar spre deosebire de celelalte arți plastice, poporul nostru a înțeles că tipurile, caracterele și sufletile să descriu perfect 5 numai în interiorul lor pus in acțiune și manifestat prin cuvin- tare. în loc d-a afirma direct că cutare e bun, rău, înțelept sau mindru, ingimfat, poporul nostru îi dă ocazie de a vorbi pentru a se arăta cum este. El a înțeles perfect că orice însușire nu se dăsparte de viață și că numai cu ocaziile ce le dă viața însușirile 10 se pot pune in evidență. Așa c pe lumea aceasta, așa cere și logica artistică în operile de artă. Să luăm un exemplu din basmul Fata săracului cea isteață. Să vedeți dacă nu va apărea înaintea d-voastră două tipuri, în cîteva cuvinte: unul ingimfat și altul cu minte: 15 — Se înfățișează înaintea boierului. Bogătașul mindru și cu pieptul dăschis; Săracul, umilit și strîns la piept. Boierul întreabă pe Bogătaș: — Ei, bade, ce este mai gras pe lumea asta? Bog.: Ce să fie mai (gras): porcul meu, care are grăsimea 20 d-o palmă pe spinarea lui. Boier.: Minciună spui. Sărac.: Da, cocoane, eu cu mintea mea a proastă zic că pămînt ui’. el îngrașe pe toți. Boier.: Ce aleargă mai iute pe lumea asta? 25 Bog.: Armăsarul meu... cînd îi dau drumul nu i se mai văd copitele. Sărac.: Apoi de, cocoane... dau cu socoteala: gindul. Boier.: Ce este mai bun pe lumea asta? Bog.: Nimic mai bun ca judecata Măr iei-tale a dreaptă. 30 Sărac.: ...cu prostia mea mă duce gîndul că Dumnezeu care ne rabdă pe toți cu răutățile noastre. îngimfatul este și lingușitor. O ultimă și cea mai convingătoare probă că marele poct- creator, acest trubadur nefericit și genial, a înțeles, ajutat de 35 marele său bun-simț, una din cele mai fine, mai subtile, ca să zic așa una din condițiunilc metafizice ale artei: poporul nostru, domnilor, a înțeles că dacă voiește să producă impresia adincă a unei frumuseți plastice, nu trebuie să o descrie prea mult, să-i enumere părțile ei constitutive, să o disece, ci din contră să 40 ne spuie cum zice Lessing, plăcerea, atracțiunea, iubirea și far- mecul — sorb ce face să tresară in noi frumusețea și astfel să izbu- 597 5 10 15 20 25 30 35 tească a ne descri chiar frumusețea. A lăsat plasticitatea picturei și scuip turei. Și a înțeles așa de profund logica frumuseței în literatură, încît vom vedea cum satisface observațiunea profundă a lui Lessing: a transformat frumusețea în farmec; farmecul este fru- musețea în mișcare (ceea ce pictura nu poate avea). Dovezi Nr. 1. Frumoasa Helenă. Homer fuge de plastic, ci descrie efectele ce produc frumusețea. Idealul artistic realizat. Scena La porțile Skaies sunt Priamos, Panthoos, Thymoites, Larnpos, Klythios etc. Și vorbesc: asemenea unor cigales, cari în pădure, strînse pe un arbore, ridică vocea lor melodioasă: Și cînd văzură .pe Helena: își șoptiră încet, la urechiă unii altora ! I să rabde atîtea rele atîta timp pentru o astfel de femeie, căci ea se aseamănă cu zeițele nemuritoare prin frumusețea ei. Analiză: 1. bătrîni — cigales — pasiuni stinse. 2. De erau tineri. 3. înțeleg carnajele. I Firicel de iarbă neagră Dintr-atîta lume largă M-alesei c-o puică dragă. Trece drumul toți o-ntreabă: — A cui ești, puicuță dragă? II Cine te-a făcut pe tine Așa naltă și subțire Parcă m-a-ntrebat pe mine. III frumusețea în mișcare Ariosto: Alcina Nu descriind ochii ei: — Plini de dulceață în priviri și de langoare în mișcările lor. 598 5 10 15 20 25 30 35 40 — Floricică de pe șes Te-am îndrăgit de pe mers^ Că ți-e mersul legănat La inimă m-a secat. Cînd văd săbărencile Că-și sumet rochițele De se văd picioarele M-apucă frigurile. U11 ima co nsec in ță Dar, domnilor, poporul nostru atît de bine a înțeles că echivalenții realităței dășteaptă mai repede și mai sigur imaginea realităței în ascultători, încît, ca și pe frumusețea plastică, a înlocuit amorul cu efectele lui, cu scenele lui, pentru a-1 descri mai viu și mai sensibil pe el. Exemple Suie mîndra pe colnic Răsucind la borangic Și pe fus n-a pus nimic Pe cer cătînd dupe-un nor!... — Bată-te pustia, dor! Foicică de dudău, Căci n-a lăsat Dumnezeu: Ce-oi iubi să fie al meu Și să mor cînd oi vrea eu! Divinele glume și fatalitatea amorului: Fugi încolo, vino-ncoace, Șezi binișor, nu-mi da pace; Lasă-mi mîna, nu mi-o frînge; la-mă-n brațe de mă strînge Vrei o floare, nu-ți dau floare... Na-ți gurița-ndulcitoare ! Vrei, nu vrei, eu vreau, nu vreau, Și-ți dau tot sufletul meu! * Și dacă arta ia din natură numai unele din caracterele ei esențiale, trecînd peste amănunțimi indiferente, spuneți-mi d-voastră ce logică genială a trebuit să aibă poporul nostru 599 5 10 15 20 25 30 35 40 600 pentru ca să se oprească numai [la] următoarele patru versuri pentru a ne fulgera un tablou atît de mare și de viu: Sub poale de codru verde Mititel foc mi se vede Mititel și potolit Tot de voinici ocolit. * Dar, domnilor, acest mare și admirabil bun-simț, această logică genială, iar nu numai inspirațiunea oarbă, a făcut pe poporul nostru ca în creațiunile sale să explice unele consecințe sociale și să respecte istoria fără a avea mijloace și documente d-a o cunoaște. Frunză verde de negară, Vai! sărmană biată țară, Cum te-ajunse focul iară ! Rușii vin te calicesc, Nemții te batjocoresc Și ciocoii te hulesc. Nu mi-e ciudă de străini Cît de pămînteni haini Că tu, dragă, le-ai fost mumă Și ei singuri te sugrumă. Nu mi-e ciudă de muscali, Nici de nemții bocîncari, Cît mi-e ciudă la nevoi De țipă sufletu-n noi. Sărăcuț de locul meu Cînd l-a scăpa Dumnezeu I Hai, copii, la cei ștejari, Să tăiem niscaiva pari Țara să ne-o țărcuim Și de iezme s-o ferim. Logică artistică — Psich. (T., 295) Sub poale de codru verde, Mititel foc mi se vede, Mititel și potolit, Tot de voinici ocolit. (Ce tablou din depărtare !) (A., 262) Sub poale de codru verde O. zare de foc se vede 5 10 15 20 25 30 35 40 Și la zarea focului Stau voinicii codrului, ★ (T., 30) Glas s-aude, glas se perde Pe dealul cu coama verde. (T., 301) Dacă-i ști, dac-ai pricepe Dragostea de und’ se-ncepe ! De la ochi, de la sprincene, De la buze subțirele, Mușcar-ar neică din ele Ca dintr-un fagur de miere (T., 301) Ochii și sprincenile Fac toate păcatele Și leagă dragostele. (T., 307) Aolică, dîcă Floare, De n-ai fi fermecătoare Nu m-ai întoarce din cale Să calc pe urmile tale, Cu desagii la spinare, Leșinat de nemîncare, De vînt bătut, ars de soare, Și cu bășici la picioare. Eminescu (Frumoasa Elenă) (T., 309) Bate vîntul sălciile Să-mi pornească șăicile, Să pornesc și șaica mea Tocmai colo-n Cladova, La Maria văduva, Care mă iubeam cu ea Din copilăria mea. (T., 311) ...Cu nimica nu mă-mpac, Cine-mi place eu nu-i plac. ...Că nimic nu mă mîngîie Cui plac eu nu-mi place mie. (T., 325) Foicică de bujor, Ține, Doamne, luna-n nor, 601 Să mă satur de amor Că sunt cu puica-n pridvor. ★ Să mă culc pe sinul tău 5 Ca șarpele pe dudău. Descriere tablou: Foaie verde de trei mure, Ce mi-e mie drag pe lume 10 Poteceaua din pădure Pardosită cu alune, Cu alune mărunțele Să-mi calce murgul pe ele, Să-i troznească sub picere 15 C-așa-i place mîndrei mele. (A., 284) Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că leicuța-i duce dorul 20 Și i-a-nțelenit ogorul! Vino, Nițule, băiete, Ce faci puica să te-aștepte Logica fiziologică — psihofiziologică De oftat ce-am oftat tare, 25 Furca pieptului mă doare. Cui a lăsat oftatul Ierte-i Domnul păcatul, Că omul dacă oftează 30 Sufletul își ușurează. ★ Foaie verde grîu mărunt, De amorezat ce sunt, Nu văz luna pe cer sus 35 Nici soarele la apus, Nu văz iarba pe pămînt, Nici luna pe cer mergînd, Nici soarele răsărind, Nici stelele strălucind (Shakespeare 40 Logica socială (G.D.M., 290) Biru-i greu, podveada grea, Sărăcuț de maica mea: 602 5 10 15 20 25 30 35 40 45 Unde merg și orice fac De belele nu mai scap. Nicăieri nu mai încap. De frica zapciului Și de groaza birului Uitai drumul satului Și coarnele plugului; Luai drumul crîngului Și poteca codrului; Că decît în calicie, Mai bine la haiducie... Ce-o vrea Dumnezeu să fie! Doina haiducului 289, Bată-te crucea, bogat, Om bogat și fără sfat, Dacă nu m-ai ascultat Ia ascultă ce-am cîntat: — Foaie verde de susai, O veni luna lui mai Să mă sui în deal pe plai Să-mi fac plug cu zece cai; Să pui plugul să brăzdeze Unde-o fi cîmpul mai des; Să trag brazda dracului Din marginea satului La ușa bogatului. Logica etnică (G.D.M.) Foicică de sulfină, Trecui Prutul, apă lină, Trecui în țară străină. Cercai pînea de e bună Și luai o dată-n gură: Pînea mi se păru tină. Fie pînea cît de bună, Dacă-s în țară străină (fără tată, fără mumă) Tot se face clisă-n gură. Fie pînea cît de rea, Dacă sunt în țara mea (cu taica și cu maica) Mi se pare ca mierea. ★ Din Șiret și pînă-n Prut Murgul apă n-a băut, larbă verde n-a păscut, De-a păscut iarbă vreodată, A păscut iarbă uscată 003 Ș-a băut apă din baltă. Cu glod negru-amestecată 5 10 15 20 25 30 35 40 Calcă, murgule, lupește, Și te-așterne iepurește Că zăresc în bătătură Mîndra mea cu miere-n gură, Să-mi dea mie flor[i] din sîn, Să-ți dea ție braț de fîn. Sunt fericit, d-lor, că ați aplaudat și ați primit cu entuziasm, nu pe mine, ci pe copiii din flori, pe copiii găsiți, pe copiii nemuritori ai unui popor care n-așteaptă decît zilele bune pen- tru a crea opere cari să stea în rînd cu cele mai geniale produc- țiuni ale Occidentului. Să vă gîndiți însă, d-lor, că marele creator n-a avut casa bogată, liniște, mîngîiere și cărți dăschise cînd a creat capetile sale de operă, și gîndindu-ne la durerile și luptele prin care trecea, să salutați în poporul umil un popor de geniu, un popor mare. Și mai gîndiți-vă, d-lor, că dacă în operile lui sunt slă- biciuni și nesusțineri, să vă gîndiți că el, născocindu-le, nu le-a trecut prin scris, ci din memoria unei generațiuni în memo- ria celei următoare, pînă s-a îndurat cărturarii ca să înțeleagă acest tezaur și să-l fixeze prin tipar. Dar, d-lor, nu lăsați tipa- rului emoțiunile sfinte, cîntecile duioase, creațiunile nepieri- toare ale marelui poet, ci strîngeți-le la inima și mintea d-voas- tră. Din ele scriitorii noștri vor învăța nu numai adevărata, bogata și puternica limbă a românilor, dar desigur vor învăța multe taine d-ale artei. Alexandrescu, Alecsandri și Eminescu la acest izvor s-au adăpat, și de aceea figurile lor se ridică dasupra celorlalți ca niște fantome gigantice, ca niște stîlpi de foc peste licărișul unei spuze de scîntei. Să ne întoarcem inima și mintea la aceste nestemate atît de mult timp uitate, pentru ca să învățăm a vorbi, a simți și a gîndi românește, numai astfel cei ce vor ajunge sus nu vor fi străini de cei de jos, și cei de jos, punînd urechea pe inimile celor de sus, vor simți că sint ai lor, că simt și gindesc și voiesc ca ei. Numai astfel artiștii vor crea nu opere veșteji pentru o clasă bolnavă, ci opere mari și cu viață pentru toată suflarea românească. 604 LECȚIA A VIi-Â 5 10 15 20 25 30 35 40 Domnilor, în cea din urmă prelegere am văzut rolul pe care-l joacă natura în poezia populară, ca natură propriu-zisă, ca natură umanizată, la care bardul își adresează accentele sale de dor și de vitejie și în care găsește un adine și viu echou, și în fine natura ca ultima mîngîiere prelungindu-și puterea ei consolatoare dincolo de viața, aceasta. Cu această prelegere am intrat deja în analiza internă a poeziei populare, și firește că am intrat și în sufletul profund, sensibil și poetic al românului, al românilor de pretu- tindenea. Al doilea pas este neapărat de la natură la om. De la tablouri la eroi. De la descriptivă, la lirism și la rapsodie. Și firește că primul loc, și în cantitate și în calitate, în lirica poporului, îl ocupă poezia de iubire și de dor. Fără a ne preocupa deocamdată de cauze, constatăm de la început că poporul român nu a, produs aproape nimic fără o dragoste profană, fără o mindră, o păsărică, o puiculiță, o floare, un trandafir sau cel puțin un boboc de trandafir, fără un voinic bun de iubit, fără un mindru, fără un voinicel tras ca prin inel, fără un făt-frumos, fără, un cuc îndrăgostit, fără o turturică cu inima tristă, fără, o mierlă, duioasă, melancolică și credincioasă pînă la moarte iubitului său, chiar cînd el este nestatornic și înșelător. Aproape nimic fără iubire. Chiar cînd nu se vede hotărît obiectul iubirii unui erou, îl presimțim dupe doinele lui de dor nemărginit, dupe acele cintece cari adorm apele, bat frunzele pădurilor, înfiorează codrii și adună toate paserile cântărețe adimenite de așa cîntări. în doine, în hore, în chiote, în rapsodii, în legende, în basme, pretutindeni iubirea, ba chiar și în colinde cari sunt de o natură păgîno-religioase, întâlnim o căprioară, o ciută, dupe care vînătorul viteaz ori tînărul voievod aleargă să o vîneze, căci fără ea nu mai poate trăi. Domnilor, pentru oricine va cerceta producerile populare ale românilor de aici, de dincolo, [...] ajunge neapărat la convingerea adîncă că în rasa, daco-romană două note domi- nante se ridică mai presus de toate celelalte: iubirea și vitejia. Pe lîngă iubire și vitejie, nu numai celelalte năzuințe apar mici, palide, șterse, dar chiar și credința păgînă sau creștină rămîne mai la o parte. Eu nu zic că daco-romanii reprezintă ateismul, nu, 605 ferit-a D-zeu, dar din documentele vii ale producerilor lor reiese în primul rînd iubirea și vitejia. Și dacă e vorba de rai, de o eternitate fericită, daco-românul poate să dea bani, căruță, cai, dar jertfa drăguțelor nu o face. Pentru o gură dulce, o eternitate divină! Si chiotul din Banat s-aude peste Olt și s-aude peste Prut: 10 15 20 25 30 35 40 De-aș ști că mă duc în rai, Aș lua căruț și cai Și i-aș da popii Mihai; Da’ știu că-n rai nu m-oi duce Că mi-a plăcut gura dulce! (IK. Bn. LII, p. 373) Dar nu numai el, voinicul cu spete late, bravează eternitatea pentru iubire, dar chiar și ea, ea cu buze subțirele, ea subțirică și mlădioasă ca o trestie de baltă, și ea daco-româna jertfește tot pentru iubire: Pentru voia badiului Dat-am trupul dracului Și sufletul iadului! (IK. Bn. XV, p. 11) Domnilor, De la început însă trebuie să spui că aceia care vor căuta în cîntecele de iubire ale românilor un coprins calculat, rafinat, metafizic și o formă regulată, strofică, studiată, care să se ase- mene cu ceea ce numai școala și tihna meditațiunilor și modelele stabilite pot da, nici nu vor înțelege, nici nu vor iubi lirismul dragostei românilor. Pentru cărturarii cari nu sunt stăpîni pe cartea lor, ci ei sunt robii cărței lor, o asemenea poezie se ieduce la niște stri- găte barbare și neînțelese. Pentru omul din clasele conducătoare, al căruia gust nu se mișcă decît de eleganța formei, de bogăția expresiunei și convenționalul unei culturi superficiale, iubirea naturală și genuină a românului îl enervează atît de mult, încît să aseamănă cu un nevropat care ar merge pe un pavaj nou cu nisipul de pe dasupra încă nerisipit. Fiecare vers îl face să tresară, fiecare cuvînt îl zguduie, și la urmă, ștergîndu-și nădușeala de pe frunte, îți zice cu un glas de bolnav: merci de asemenea poezie Firește: unde e curtea și curtuazia poetului? Nicăieri. Unde e falsul splendid și minciuna poleităși suferința afectată în iubirea trubadurului nostru? Nicăieri! Unde e cochetăria perversă care farmecă pe un blazat? Nicăieri! Și în locul acestora, ce? O iubire spontanee, un sărutat zgo- motos, o comparație smulsă din natura mare și simplă, un chiot de 606 10 15 20 25 30 35 poet fără de minuși și un blestem, in cazuri grele, de curge țărina din pod. Dar toate acestea sunt ca niște trimbițe cari suflă in urechea clasicului sau a salonistului, toate acestea sunt lovituri cari dor și amețesc pe omul obicinuit cu legănări de sunete delicate și cu limonade dulci și aromatice și narcotice. Dar, d-lor, aci e cazul d-a răspunde la o comparație nedreaptă care se face între lirismul nostru popular și lirismul celorlalte popoare neolatine. Asupra poeziei noastre nu s-a scris nimic sau aproape nimic. Și dacă despre datinile noastre s-au făcut deja încercări fericite și aici și dincolo, estetica poporului nostru a rămas neatinsă, uitată, în orice caz, fără o probă serioasă de studiu și meditațiune. . .. [Lipsesc din ms. p. 6-12, n. n.] Aci se adunau mari și mai mici baroni, cavalerii, truba- durii și jonglorii Provenței, astfel că tot ce avea țara mai cult, mai elegant, mai bogat și mai poetic se aduna aci într-un mare sinod artistic. Dupe scenele de bravură cavalerească — defis guerriers des tournois — începeau des tournois de troubadours — concursul artei și al geniului. Tribunalul care da sentința era compus din trubaduri. Acest tribunal încorona pe poeți și poeziile lor, motivind sentințele și dind sfaturi pentru cele neincoronate. O adevărată Academie mare ținută să-și justifice și premiul, și refuzul. Dar aceste sărbători costau enorm de mult. Cine supor- tau cheltuielile? Se găseau seniori cari adeseaori se ruinau cu plăcere pentru a plăti sărbătoarea. In mijlocul salei vaste în cari erau adunați sta un personaj izolat, țintnd pe mină un șoim dresat. Baronul care voia să se angajeze cu cheltuiala totală sau in parte a sărbătoarei, ieșea din mulțime și lua pe pumn șoimul. Era semn că se leagă a cheltui. Și mulți baroni luau șoimul pe pumn, și mulți se ruinau in urma unui asemenea pas cavaleresc. Și atît de celebră deveni această sărbătoare de la Puy, incit in Franța de Nord, Normandia și în Anglia, instituindu-se asemenea serbare, fu numită Puy d' Amour. Și ceea ce se petrecea la Puy se petrecea în multe orașe ale Franței de miazăzi, în Patria primilor Trubaduri. Iacă, domnilor, cum era cultivat și ațîțat geniul creator, geniul de trobar, d-a inventa, al trubadurilor neolatini din occi- dentul romanic. Dar la noi a fost ceva așa? Se poate apropia de asemenea instituțiuni de mila boierilor cari cind chefuiau chemau și cite 5 10 15 20 25 30 35 un taraf de lăutari pentru a le cinta cîte ceva mai cu perdea, mai fără perdea? Apropierea este ridiculă! Adevăratul nostru trubadur era iobagul, era robul, era „le gcux“, calicul, flămîndul genial, erau umiliții bintuiți din lăun- tru si dinafară, erau neștiutorii de carte, și cu toate acestea au fost mari, incomparabil mai mari decit bogății și cărturarii noștri. Și cînd ne dăm seama de condițiunile in care au produs ai noștri si in cari, au produs cei din. Occident, nu ne putem opri d-a zice, ca formă, pot fi inferiori, căci pentru formă trebuie timp, odihnă, si răsplată, dar ca fond nu trebuie decît geniu, și geniul alor noștri apare mai mare decit al rafinaților lor rubede- nii din Occident. Iacă ce trebuie să aibă în vedere aceia cari zbirce.sc din nas la forma simplă a trubadurilor noștri, cînd încearcă să facă vreo comparație cu Occidentul. Dar vom vedea cît de minunat este lirismul dragostei noas- tre, cu toate dureroasele condițiuni în care s-a produs. LECȚIA A V I I I - A 1 febr. 1893 Domnilor, V-am spus în treacăt, în prelegerea tre- cută, de ce nu trebuie să căutați și de ce nu veți găsi forma îngrijită și poleită și rafinată din poeziile cântăreților din Provența în poezia noastră populară. Anonimilor noștri, poporu- lui nostru nu geniul i-a lipsit, ci timpul și odihna, și bunul trai, și scrisul. Și cînd cineva n-are timp, nu are condițiunea hotă- rîtoare d-a reface, d-a preface, d-a polei și fini; și cînd cineva n-are odihnă, desigur că forma rămîne fără nici o importanță; și cînd cineva nu are un bun trai, adică cînd viața esențialmente este lipsită de un început de lux, nici manifestările vieței nu vor avea luxul pe care viata nu îl are; și cînd cineva nu are I timpul II odihna III bunul trai IV scrisul 608 Vedere din Soliat-Ilfov. Fîntînă din Sohat-Ilfov. 5 10 15 20 25 30 35 40 scrisul^ ii lipsește mijlocul decisiv d-a rafina formele in cari își toarnă gîndul și simțirea. Dar, dacă, domnilor, în poezia noastră de dragoste nu vom găsi ritmul distins, țesutul ingenios al rimelor, felurimea micilor poeme scornite pentru iubire, — și tot ce ține de formă propriu-zis, — vom găsi în schimb exemple minunate de dulci și atingătoare naivități, de nefericiri mari și eterne în versuri mici, simple și fără pretenție, de cauze decisive ale iubirei, de jertfe supreme ca și de nestator- nicii spirituale, ca și cum cîntărețul popular s-a crezut dator să îmblînzească prin spirit impresia dureroasă a trădării. ritm distins țe- sut ingenios de rime felurimi de poeme de dulci și atin- gătoare naivi- tăți de nefericiri mari și eterne Domnilor, sunt teme care se pot susține dupe poftă, dupe plac, dupe împrejurări, este dăstul să te duci la extreme — sau cum s-ar zice într-o limbă [a] învechitei filozofii care și-a făcut deja testamentul... deși omenirea îi refuză bunurile — este dăstul să faci metafizică pentru ca să susții bunioară că pretu- tindenea simțimîntul iubirei a fost perfect același la oameni și la toate popoarele din toate timpurile, — sau, tot metafizicește poți ușor susține că niciodată, nicăieri și la nici un popor două iubiri n-au avut ceva de comun ca sentiment. Vecinica discuție de egoism și altruism e vecinica paradoxă puerilă că omul este egoist chiar cînd își jertfește supremul bine, viața, pentru obiec- tul iubirii sau pentru binefacerea unui popor întreg, — această vecinică discuție dovedește de cîte e capabilă mintea omului să susție dacă se mulțumește pe efectele caprițioase ale cuvintelor. D-lor, sentimentul iubirei neapărat că are un izvor comun la toți oamenii din toate timpurile, dar ce deosebire și cîte deo- sebiri în dezvoltarea și mai ales în manifestarea acestui senti- ment ! Ce cauză au izvoarele care se cotesc la vale și cresc neconte- nit pentru a deveni pîrîuri, rîuri sau torente? O singură cauză, aceeași pretutindeni. Și cită deosebire de mers, unele scoborîndu-se molatec și larg, altele aruncîndu-se furios și zgomotos — firește dupe aplecarea patului pe cari curg; unele albe și străvezii ca cleștarul și altele tulburi, mușcînd neconte- nit din albia grasă și moale pe care se bate. Un exemplu minu- nat ne oferă un munte din Argeș. Din același munte cucuiat, izolat în parte de ceilalți, curg două ape și se întîlnesc în aceeași 39 — Barbu Delavrancea — Opere — voi. V 6-09 5 10 15 20 25 30 35 40 vale comuna: una u totdauna limpede-viorie, cealaltă e întot- dauua turbure, mohorîtă, și românul le-a zis cum trebuia să le zică: limpedea și turburea. Același lucru, d-lor, și cu sentimentul iubirei. Cauza va fi unică, sentimentul deosebindu-sc în creșterea lui și mai ales în manifestările lui. între iubirea lui Othelo și a lui Romeo, deși cauza iubirei este unică, ba chiar iubirele lor sunt trecute prin același aparat de proiecție in omenire, prin geniul unic al lui Shakespearc, între accstefa] există așa de mare deosebire, cel puțin cît există între cele două ape ale aceluiași munte, între: limpedea, și turburea. Și deosebirile mari, d-lor, sunt dc la rasă la rasă. Care din d-voastră nu știe că iubirea la, popoarele de la Nord, la germani bunioară, naște mai anevoie decît la popoarele de la Sud, la neo- latini în. genere? Cine nu știe din citite, dacă nu din observațiile sale proprii, că trec uneori ani la mijloc pînă se aprinde inima dom oală și imaginația vaporoasă a germanului? Și din acest punt de vedere Werther al marelui Goethe are o greșală capi- tală. Werther începe a iubi pe Lolotta de la prima vedere. Fals, cel puțin aproape imposibil pentru un german. Dar să nu uităm că e opera de la 24 — 25 [ani] a lui Goethe, și e foarte natural să fi contribuit la aceasta literatura focoaselor popoare neolatine, în schimb, iarăși cine nu știe că la german statornicia, fidelita- tea liniștită și. neîntreruptă vine dupe anevoioasa și întîrziata aprindere a iubirei? Statornicia, în cele mai multe cazuri, pînă cînd între o inimă și alta se pune pămîntul la mijloc. Iacă de ce Werther începe ca, un italian , ca un francez sau român, dar con- tinuă și sfirșește ca un adevărat german. Germanul știe să iubească — iacă sentința tu tu lor acelora cari admiră felul de a iubi al popoarelor de la Nord. Dar, d-lor, dacă germanii știu să iubească, neolatinii nu pot trăi fără a iubi. Și de aceea poporul român și-a spus minunat în două versuri această însușire capitală a sufletului: Murire-aș, moartea nu vine, Trăire-aș și n-am cu cine! (IK. Br., p. 147- 1 48) Iacă ceea ce c esențialmente al poporului român. Și din zecimile de mii de versuri populare, imediat dupe strigătul oprimatului contra soartei și a oprimatorului vine dorul de dra- goste, o caldă și neostenită goană dupe iubită, dupe iubit, dupe mindră sau dupe badiul frumos și iubit. „Trăire-aș și n-am cu 610 5 10 15 20 25 30 35 40 cine !“ nu este de la Nord — căci cel mult, cel mult germanul ar zice: „lubire-aș și n-am pe cine!“ și dacă n-are pe cine iubi, foarte bine, o viață are multe și nu se prăpădește numai pentru că nu are pe cine iubi. „Trăire-aș și n-am cu cine \“ este exclamațiu- nea unui popor care la tinerețe nu înțelege viața decit in iubire. Și cînd un popor este astfel față de acest sentiment, este firesc lucru să nu aibă vreme de pierdut, ani de aruncat din viața sa In melancolie și nehotărire, in calcule si asigurări că iubirea va dura pînă dincolo de mormânt. Cînd un popor strigă că ar „trăi, dar n-are cu cine“ trebuie să aibă neapărat o simțire caldă, o inimă gata d-a se aprinde — și așa apar simțirea și inima poporu- lui român în poeziile sale. S-au intilnit, s-au văzut, s-au iubit, cam atît țin preliminările, prefața dragostei flăcăilor sau a min- ărilor din poezii și povești. în nici una din poezii poporul roman nu se arată tărăgăitor la dragoste, ci, din contră, cit se poate grăbit, căci voiește să trăiască și n-are cu cine — și apoi nici moartea nu vine. Hai., mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim Și la ochi și la sprincene, Ca doi porumbei la pene. (IK Br., p. 4 9—50) Dintr-odată, fără multă vorbă, și mai ales fără multe motive, s-au văzut, — se potrivesc... cum de nu, cind omul caută cu orice preț potrivă, cum să nu se potrivească? Și gata: hai să ne iubim ! însuși cuvîntul hai caracterizează repeziciunea sentimentului de iubire. Sau a. văzut-o, a iubit-o, se vede insă că este vreo piedccă greu de învins? La ce vroiti să se gîndească un om aprins de iubire? La ce mijloace? Cum să înduplece prin o purtare exemplară pe părinții ei, pe neamuri sau poate si pe ea? Aș, asemenea mijloace sunt bune pentru cei cari „știu să iubească^, dară sunt insufi- ciente și revoltătoare pentru cei cari nu pot trăi fără iubire. Și de aceea voinicul a găsit leacul, un leac scurt și radical: Eu am prins gînduri nebune Să mă duc cu mîndra-n lume; Eu am pus gînduri deșarte Să fug cu mîndra-ntr-o noapte. (IK. Bn.? p. 57) Dar în iubirea aceasta repede, nimic meschin, ci tot mare și cavaleresc, — nici o socoteală do rațiune practică, — căci ce 611 vroiți să socotească acela care nu poate trăi fără dragoste? Un săru- tat dat pe loc, atunci cînd îl vrea, cînd îl dorește, plătește, mult cu multul, și într-adevăr și el îl plătește ca un domn, iarăși nu ca un nevoiași. 5 Aide, mîndră, de-mi dă gură, Că-ți dau tot ce am în șură; Dragă, hai de mă sărută, Că-ți dau boii de la rudă! Tot ce are in șură și o perechiă de boi pentru un sărutat! 10 dar tot atît de grăbită este și ea, căci îndată trebuie să-l fi sărutat, deoarece poezia urmează și să-ncheie astfel: Puică, hai ș-a doua oară,, Că-ți dau și cei din tinjeală! Dar ceea ce dovedește și mai mult iuțeala, spontaneitatea 15 dragostei poporului român, cel puțin în trecut dacă nu astăzi, este chiar acele cintece in care cintărețul are aerul d-a spune cum începe dragostea. Iacă toate împrejurările și toată curtea la ce se reduce: Badea trece pe uliță, 20 Mîndra trage cu ochiu; Badea sucește clopu, Badea trage cu geana, Mîndra scoate naframa... (IK. Br., p. 72) 25 l-a răspuns mîndra; a fluturat din batistă; atît e de ajuns, căci cîntărețul urmează și încheie: Acum mai întrebi ori ba Cum se face dragostea? (idem, CLX) 30 Și în acest exemplu, d-lor, tot este un ochi care clipește cu înțelesuri dulci, o geană care cade fermecător, un dop care să sucește cu meșteșug și o naframă care se dăsface în aer cu atîta farmec. Tot e ceva. Sunt excepțional de lungi aceste clipe in raport cu iubirile cari încep astfel: „te-am îndrăgit de pe mers 35 că ți-e mersul legănat'1 — sau următoarea scenă: Mă dusei și eu la moară Și-ntîlnii o fețișoară Cu cosița gălbioară, Cu mijloc de trestioară... 612 5 10 15 20 25 30 35 40 A întîlnit-o, a văzut-o, ș-apoi își sfîrșește cîntecul cum trebuia să și-l sfîrșească o inimă aprinsă, incandescentă: Rupe-i, Doamne, cosița Cum mi-a rupt ea inima! (IK. Bn., p. 101) Ce vreți, d-lor, mare cusur sau mare calitate, dar așa a fost și oa fi românul, ca orice popor de rasă latină, căci plnă și cel mai rece și cel mai rafinat amant al italienilor, Petrarca, ne spune, parc-ar fi un român din poezia populară, într-un rînd din al doilea sonet al său, cum a început iubirea sa pentru divina Laura: Trovammi Amor del tutto disarmato E aperta la via per gl’occhi al core. Mă găsi Amorul făr’ de apărare, și-si croi drum prin ochi la inimă. Per gli occhi al core, prin „ochi la inimă“ este întregul istoric al tuturor dragostelor românești, — și repede, fără multe înpîrtituri reci, calculate, cumpănite, cum numai inima rece, mintea iscusită și cultă și sentimentul slăbit și ruinat sunt în stare să facă, să combine. Vroiți să pedeli inima românească în tot focul ei natural și adorabil? Nimeni nu ne-a dat o imagine mai pie și mai exactă decît tot acest popor ce n-ar fi știut decît iubi dacă nu l-ar fi amărît soarta și oamenii, străinii și mai ales nestrăinii. Iacă întreaga fire a românului care iubește în patru versuri: Dorul, mîndră, de la tine Peste multe dealuri vine, Ș-așa vine de fierbinte... Să stau în loc m-aș aprinde. (IK. Bn., p. 124) Și ca un ecou, mai puțin aprins, dar cu mult mai poetic și mai fericit exprimat este neapărata consecință d-a nu putea răbda dăspărțirile, niște oameni cu asemenea intensitate de sentiment și d-a striga pîntului: Vîntule, du-te de-i spune Că zăbapele nu-s bune, Că leicuța-i duce dorul Și i-a-nțelenit ogorul. (CDT., p. 320; Al., p. XLIX) Numai un astfel de popor, d-lor, cu pasiuni pii și repezi, cu simțiri adînci și aprinse, cu un puternic sistem nerpos pasional, și fin și nutrit și explozibil, putea ajunge la [expresiunea] de 613 dor, la o expresiune atît de vie si de plastică pentru tot ce este mai fin, mai delicat, mai delicios, mai profund și mai imaterial in cercul iubirei, al oricărui fel de iubire. Și partea cea mai poetică în cîntecele de iubire ale românului este desigur cea referitoare la dor. Este, d-lor, în inima românilor o coardă spe- 10 15 20 25 30 35 40 cială în partea delicată a iubirei pe care nu o găsim la celelalte popoare, — dor nu este nici „desir^, nici „desiderio^ sau „brama“, nici „Wunsch“ sau „Sehnsucht (sehn-sucht) o noțiune rezultată din strivirea a două noțiuni de boală și de dorință. Și cuvintele și noțiunile din limbele franceză, italiană și germană sunt mai inferioare dorului nostru și ca formă, și ca înțeles. Dorul nu e dorință — și în orice caz nu orice dorință ar intra în sfera doru- lui — nu este nici boală, boală fizică, dar nu este nici durere, nici dolor, de unde a plecat ș-a izvorît dorul, ci între dorință și melancolie, adică boală morală, și între durere și suferință, adică boală fizică de altă parte, stă dorul nostru, participind din toate și absorb induse într-una, intr-o singură noțiune înțeleasă de toți românii și absolut inexplicabilă tutulor celorlalți străini. Și dorul nostru este faza cea mai poetică din iubire, cea mai poe- tică și cea mai înaltă. Acest moment complex și delicat al iubi- rei românului răspunde victorios acestora cari vor să explice, din moleșeală, falsitatea și ușurința conveniențelor că în iubirea poporului român predomină brutalitatea, ca la orice popor primi- tiv, ca la orice popor incult și în stare naturală. D-lor, eu sunt convins că în orașele noastre nu s-a ivit dorul, și mai mult nici cultii n-au ajuns la concepțiunea dorului, și desigur că dorul n-are ce căuta în viața frivolă și rînduită dupe anumite reguli și mode de azi pînă. mine. La un bal splendid, într-un salon bogat, sau la five o'clock, dorul n-are ce căuta, ba chiar ar fi un mosafir prea serios și întrucîtva necuviincios prin înfățișarea, lui palidă și senină și prin accentul lui duios și covirșitor. Dorul este al cîmpiilor, al munților, al satelor noastre, al copilăriei noastre și al tinerețe i poporului român. Dorul e și cîntec, și suspin, și lacrimă, și uman și divin. Și un asemenea sentiment cred, d-lor, că dovedește îndăstul că iubirea noastră este iubirea unui popor superior și poetic. Lui i-a trebuit un cuvînt genial care să exprime cea mai divină stare a unei inimi cucerită de iubire și l-a găsit în dor. D-lor, dorul în poezia, în basmele, zicătorile și în limba vie a poporului este un subiect de estetică, de morală, de o deli- catețe excep țională. Nu atît de dificil cît de fin nu atît de 5 10 15 20 25 30 35 40 45 Savant cit de critic, este acest subiect pe care cu plăcere și cu siguranță îl abandonez d-lor-voastre. Dorul, d-lor, stă pretutindeni în poezia poporului român. — dor de mîndră, dor de țară, dor de casă, dor de locurile unde se petrece copilăria, dor de frați și de surori, dor de libertate dor de o viață mai bună și de un viitor mai omenos. Și dorul a fost atît de puternic și de viu, încît a devenit în poezia de iubire un zeu, o ființă cam cum a fost Amorul — Eros la antici. Și dupe ce l-a extras din el însuși, poporul l-a cîntat, cîntindu-și prin el cea mai delicată simțire a lui. Vine dorul despre scară; Despre zori el vine iară, Și-mi grăiește și mă-ntreabă be ce sunt cu fața slabă? Eu zic dorului cu jale G-am iubit fără de cale, Eu zic dorului plîngînd C-am iubit fără de rînd. Dorul rîde și [se] duce, Bate-mi-l-ar s-ta cruce ! De-ar fi dorul vînzător Și badea cumpărător, Eu pe dorul vinde-l-aș, Pe badea cumpăra-l-aș, Ga să-mi fie d-ajutor Să mă apere de dor. (Al., LXII) Sau cum răsună în Bucovina, în frumoasele și melancolicele versuri: Cine dor pe vale n-are N-a ști luna cînd răsare, Nici noaptea cît e de mare. Cine n-are dor pe luncă N-a ști luna cînd se culcă, Nici noaptea cit e de lungă. (S.FL M.T.TI, p. 91 ; TK. Bn., p. 87. CXCT) Acum să vedem, d-lor, ce impresionează mai mult pe cel care iubește și-și cîntă. iubirea sa? Firește că nu mai încape controversă că frumusețea la, noi,, ca la orișice popoare, este cauza tutulor dragostelor. Ceea ce în lumea cultă drege și cîrpește frumusețile nu tocmai izbutite, banul, la popor, n-are nici o valoare, — ban la orice, dar la. iubire n-are ce căuta, — dacă nu-i place din vedere, din socoteală nu-i poate plăcea niciodată. Sentimentele, și mai ales acela al iubirei, la popor a rămas nealterat, firesc, sincer și naiv. 615 5 10 15 20 25 30 35 40 Și de aceea dacă cîntă el iubirea sprijinită pe bani zice* Trecui valea satului La fata bogatului, — Și bogatu-mi dă avere Să iau fata lui muiere. Boii-s buni, vacile-mi plac, Dar cu hida ce să fac? (IK.Bn., p. 415. CLXXXIX) Ei de, boii-s buni, dar n-are ce face — prea e hîdă — vacile-i plac — ea nu-i place. Dar și cînd cîntă ea, d-lor, nu se lasă mai prejos de mîn- dria și seninătatea lui cînd e vorba de iubire: Badea care-mi place mie N-are casă, nici moșie, Numai peana-n pălărie. (IK.Bn., LX XXVI, p. 39) De hotărît, d-lor, poporului trebuie să-i placă — și plăce- rea la el nu se poate cumpăra si vinde ca în unele clase pervertite — trebuie ca iubita, lui să fie frumoasă. Dar ce anume din fru- musețea umană a impresionat mai mult pe român? Și la această întrebare poporul a dat un răspuns categoric în cîntecul său: Dac-ai ști, dac-ai pricepe, Dragostea de und’ se-ncepe... De la ochi de la sprincene, De la buze subțirele... (CDT., p. 301) Ochii, sprincenele si gura, iacă ceea ce a impresionat pe români în primul rînd la o frumusețe umană, și iacă ceea ce cere el unei mîndre să aibă frumos. Acest fapt, d-lor, se dovedește din marele număr de exemple ce găsim în poezia populară despre ochi, sprincene și buze. Bunioară: Ochii și sprincenele Fac toate păcatele. (CDT., p. 301) Ah ! leliță Marioară, Ochii tăi mă bagă-n boală, (idem) Ochii tăi, struguri din vie, Sprincenele mă mîngîie. (idem) De n-ar fi ochi, nici sprincene, N-ar mai fi păcate grele, Nici dragoste tinerele. (idem) Ochii tăi mă bagă-n boală, Sprincenele mă omoară. (CDT., p. 302) Ochișorii lui, mura cîmpului, Sprîncenele lui, pana corbului. (CDT., p. 309) GIG 5 10 15 20 25 30 35 40 Unde-i văz ochii ca mura Mă apucă-n pept arsura. (CDT., p. 314) Of, draga mea-n lume una Mai frumoasă decît luna, Cu fețișoara ca crinul Și cu ochii ca seninul. (CDT., p. 311) Spate late de bărbat, Buze moi de sărutat. (p. 169) Dragostele tinerele Nu se fac din floricele, Ci din buze subțirele. (p. 79) Hai, mîndro, să ne iubim, C-am îndoi ne potrivim Și la ochi și la sprincene, Ca doi porumbei la pene. (p. 49-50) Mîndro, doi ochi ca la tine Nu mai sunt în sat la nime. (p. 36-37) Pentru ochi ca murele Ocolesc pădurile, Pentru sprîncene-mbinate Umblu țara jumătate. (P. 1*) lacătă cîtu-i de mică Și dă gură subțirică. (p. 392) Ochi negri = mure; rar ca seninul; gura dulce = fagur de miere = buze moi și subțirele — a da guriță subțirică. Puiculiță dalbă-n pene Și subțire la sprincene. (IK. Bn., p. 249) Vai de mine, cum m-aș duce Seara la guriță dulce, Vai de mine, cum aș mere Seara la gură cu miere. (P. 133) O, mîndruțo, buze moi, Dragi ne suntem am îndoi. (p. 60) Aui, iu, crucea mea, lele, Tu cu ochii faci belele; Intri-n casă, luminează, Ieși afar’, se-nseninează. (p. 40) Ochii tăi și toate-s bune, Sprincenele fac minune, Ochii tăi și toate-mi plac, Sprincenele moarte-mi fac! Cînd le sui, cînd le cobori, Din picioare mă dobori. (p. 23-24) Părul tău dacă-i inele, Gura mea-i fagur de miere. Sprincenele n-are cum fi decît negre, uneori îmbinate — o sin- gură poezie am găsit cu sprin- cenele gălbui. LECȚIA A I X - A Febr. 93 Domnilor. Din prelegerile trecute am văzut că din poezia populară iubirea poporului român G17 apare caldă, intensă și spontanee, și totuși aceste însușiri nu pot să se explice numai ca niște consecințe ale unui popor in stare primitivă, cum mulți oameni culți înclină să 5 crează, judecind pe români dupe aparențele lor dureroase de astăzi și poezia populară dupe prejudecățile ce nasc — uneori dintr-o cultură nemistuită, ce nasc adeseori din luptele zilnice, din patimile ordinare și trecătoare ale momen- 10 telor. Peste întreaga producere poetică a iubirei noastre populare se întinde zăbranicul albăs- triu, tainic și melancolic al dorului, înfăți- șînd iubirea țăranului-poet, țăranului-națiune, 15 ca o simțire intr-adevăr nobilă și mare. Dorul poporului român îi dă dreptul d-a zice : „cu iubirea mea n-am făcut orașele culte de ris^. Nu știu, însă, domnilor, cu ce parte delicată din iubirea oamenilor culți pot zice 20 orașele noastre: „cu sentimentele noastre am ridicat o națiune11. Și, domnilor, în frumosul uman spuneam în prelegerea trecută că pe poporul român în primul rînd l-a impresionat ochii, aceste 25 ferești delicioase sau teribile ale sufletului, ochii, sprincenele, gura, fără a cîntă vreodată brațele atît de cîntate de poeții orașelor. Un braț de muncă și un picior de ducă nu pot avea decît forță, iară nu forme și frumusețe. 30 în această ordine de observațiuni trebuie să adaog că dacă brațe frumoase nu poate avea un popor de păstori și de agricultori, în schimb, munca timpului înfrumusețează corpul, îl subțiază, îl face mlădios, ușurel, dă ritm 35 mersului și farmec atitudinilor. La țară un sătean gros sau o femeie obeză, și mai ales la o vîrstă neînaintată, este o excepțiune cu desăvîrșire rară. Cum o să se îngrașe o tînără sau un flăcău, chiar dacă ar mînca cît lacomii 40 orașelor, cînd să dau la o muncă așa de extraordinară ca aceea din unile luni ale 618 anului? Grăsimea este arsă, consumată prin truda continuă, și încheieturile lor rămîn libere de orice materie inutilă, libere și elastice in jocul lor natural. 5 D-aci, domnilor, o notă specială pe care o întîlnim în poezia populară, ba chiar și în basme cînd e vorba de cineva care iubește sau este iubit. Mîndra este subțirică și mlă- dioasă. Mindrul este nalt și subțirel. 10 In două perechi de versuri, iacă ce vine imediat dupe ochii negri ca mura, și foarte rar ca seninul: 15 Badiu-i nalt și subțirel, Parcă-i tras printr-un inel — Mîndra naltă, subțirea, Parcă-i trasă prin*mărgea. (IK. Bn., vezi extract) 20 25 30 35 D-lor, să ridică o întrebare de ordine și mo- rală și psihologică, dacă spontaneitatea este caracterul dominant în iubirea din poezia populară, ce se poate zice despre statornicie? Spontaneitatea adeseaori este în strînsă legă- tură cu mobilitatea, și mobilitatea nu exclude sinceritatea. Unii critici, făcînd analiza sufletească a lui Don Juan —a acestui tip al spontaneității și al niobilităței în iubire — cu mult temei ajung la concluzia că el iubește o zi sau un ceas cu o intimă credință că va iubi o vecie. Și dacă și noi n-am vedea în pasiunile lui o sinceritate imensă, în cele mai multe cazuri, tipul ne-ar deveni odios — și am înțelege ușor pe donjuanul lui Al. Du- mas și pe victimele cari să ridică din mor- minte, grație regizorului de la teatru, pentru a-l judeca și a-l osîndi. Din acest punct de vedere, cum se înfăți- șează iubirea românilor în poezia lor? D-lor, este o problemă etică și psihică asupra căreia mi-e greu să-mi dau o părere clară. Spontaneitate., atunci ce se poate zice des- pre statornicie. Spontaneitate, mobilitate, sinceritate. 619 5 10 15 20 25 30 35 Căci alături de iubirea imensă coprinsă în patru rînduri: Stai, soarele meu cel dulce, Stai, nu grăbi a te duce, Stai, ori mă ia și pe mine, Să fiu într-un loc cu tine! (C.D.T., p. 275) găsim donjuanismul cel mai caracterizat, vesel si convins exprimat tot așa de bine în tot atîtea versuri: Cîte mîndre m-au lăsat, Să le strîngi, ai face-un sat! Dar cîte mă iubesc iară, Să le strîngi, ai face-o țară! (I. Pop. Ret. — nr. 105; p. 28 — Bihor) Adevărul e și greu să dai o sentință în această privință. în cel mai pasional poet, din poetul cel mai robit iubirei, sunt atîtea poezii, atîtea iubiri diferite, atîtea crime de o emoțiune divină, atîtea dăspărțiri, atîtea reve- deri și cu atîția idoli cărora tuturora le jură eternă credință, încît chiar despre un om e greu să răspunzi neted și categoric, darămite despre un popor întreg, judecat dupe poezie, adică tocmai dupe elementul său cel mai pasional, cel mai afectiv. E un studiu de făcut, un studiu greu, greu, căci chiar cadrul său nu se poate bine fixa — în orice caz, greu sau ușor, eu îl simț alăturea însă cu convingerea că nu-1 pot lămuri. Ce pot să zic în adevăr cînd mă izbesc de impresiuni ca următoarea: mi se pare că dincolo femeile iubesc mai mult și aici bărbații — impresiune produsă de faptul că în poe- ziile de dincolo, în marea lor majoritate femeile se adresează bărbaților, și aici băr- bații se adresează femeilor. Și cînd impresiunile sunt de acest fel, greu de explicat, greu de răstrîns și imposibil un singur poet darmite un popor E studiu greu Cadrul 620 5 10 15 20 25 30 35 40 de redus la o formulă, cel mai bun lucru e să mărturisești că nu poți avea o părere sinceră. Cu toate acestea, ceea ce pot spune c că în mostrele din care ar rezulta statornicia, impresiunea este cu mult mai intensă decît în celelalte, și ceea ce poate dovedi acest fapt e că spontaneitatea iubirei românilor nu îi face oameni ușurei și lesne uitători. Așa, bunăoară, într-o poezie de felul acesta poetul popular pune în cumpănă iubirea mumei cu a mîndrei. Și deja, înainte d-a ne spune care din aceste două iubiri este mai mare, ne arată pe mumă ostenită în nestrămutatul ei devotament. Copilul mumei, amantul mîndrei, zace „la casa cu trestioară^, dar zace de mult și nu e nădejde de scăpare. Muma îi zice blînd și dureros: Scoală-mi-te, măiculiță, C-a ostenit măicuța, Tot mutîndu-ți pernița ni la umbră, ni la soare, ni la cap, ni la picioare! (C.D.T., p. 288) Blînd și dureros îi vorbește muma, dar ver- sul „c-a ostenit măicuța^ coprinde în el o adiere de silă, un început de clătinarea iubi- rei... Dar eroul a murit. Cine-1 plînge? Sunt în urma lui cele trei simboale ale iubirei: sora, muma și amanta. Și cine-1 plînge? Maică-sa și soră-sa, Mai cu foc ibovnica, Mă-sa plînge ori nu plînge, Ibovnica varsă sînge. Ș-apoi sora și muma sunt părăsite de poet, ca și cum ele se vor consola, se vor liniști de pierdere. E cineva însă pe care poetul nu o părăsește, căci ea nu se mîngîie, deși a părăsit lumea și s-a dat singurătăței, mănăstirei, religiei. 621 Foaie verde ș-o crăița, Ibovnica lui Năiță S-a făcut călugăriță, Și-1 tot cată în neștire 5 Colo sus la mănăstire, Și-l tot cheamă și-l tot plîngc, Vărsînd lacrămi, vărsînd sîngc. Concepția este în adevăr emoționantă, și oricîte păcate ar avea forma, impresiunea de 10 care te resimți citind-o este puternică. Este în această poezie un exemplu de statornicie îndurerată. El moare, — muma și sora se vor consola, — ea, numai ea, îl caută în neștire pe înălțimile singuraticei mănăstiri. 15 E mireasa lui Christos, dar nu l-a uitat pe el. Il cheamă — îl plînge — e nebună. Ce păcat, domnilor, că apa turbure a orașelor s-a revărsat peste o mulțime de poezii, în special cele de iubire, ale poporului nostru. 20 Orașele au trivializat cît au putut inspirațiu- nile munților și cîmpiilor, așa că pînă și poe- ticul și cavalerescul mindră s-a petrecut în mitocănescul și nu știu de ce trivialul ibov- n ică. 25 Domnilor, în poezia de iubire a poporulu i român avem prea puțin eroi anume, și aceia spuși de multe ori în treacăt — un Năiță, un Barbu, o Ioană, o Mărie, o Cătălină, o Ileană. Adevărul că aci avem un singur amant 30 mare și coprinzălor: poporul român. Tot ca și în iubirea propriu-zisă, in iubirea de țară, de moșie, de datini, de lege, de neam, în iubirea amestecată cu protestul, cu revolta contra stăpînitorilor lacomi și jefuitori, în 35 iubirea amestecată cu dorul de răzbunare sau cu lacrămi și o melancolie năbușitoare avem un singur erou, care înghite și pe Jianu și pe domnul l^udor, și pe toți cei anume, și eroul revoltat este întregul popor român, revoltat 40 firește prin cîntăreții săi. Acest capitol ar coprinde poezia națională și socială a noastră — și desigur că ar fi și mai Statornicie îndurerată Orașele trivia- lizînd poezia populară în poezia de iubire nu sunt eroi anume un singur amant! 622 5 10 15 20 25 30 35 40 ușor de înțeles și mai lesne de sintetizat și de caracterizat — dar... sunt nevoit să las la o parte acest capitol. Domnilor, oricît m-aș încerca ca să rămîi de obiectiv, împin- gînd obiectivismul pînă Ia absurdul clasic și metafizic, totuși, n-aș izbuti să feresc pre- legerea de răsfringeri involuntare asupra actua- lităței in special, asupra claselor conducătoare in genere. Și pentru ca să nu mi se impute că sunt un propagandist de tabără de pe catedră, las la o parte acest capitol din poezia noastră, cu o singură rezervă — mă voi opri puțin asupra unei mici părți din ele, si anume, asupra aceleia in care românul pribegind in străini si in străinătate iși cintă dorul de țară si de ai săi. Surghiunul, adică dăpărtarea dintre ai săi din poruncă domnească sau de nevoi, și mai ales exilul, adică aruncare peste graniță, a fost totdauna pentru români o pedeapsă grea, și dorul de ai săi și de țară de multe ori — foarte de multe ori — l-a făcut poet, poet adevărat. Cine ar face o comparație între ceea ce unii din scriitorii noștri au produs în timpul exilului dupe 48 cu ceea ce au scris dupe ar vedea imediat o enormă deo- sebire. Exilul de atunci a. făcut din unii cari nu ar fi scris nimic emoționan t să devie autori ai citorva pagini pline de poezie. însuși nemu- ritorul Bălcescu, dacă n-ar fi gustat amără- ciunea și melancolia exilului, nu ar fi avut în opera sa o atmosferă generală de elegie pro- fundă, — firește, un defect pentru un istoric, dar o mare calitate pentru poet. Și poetul Bălcescu din istoria lui Mihai Viteazul va rămlnea pururea, din cauza, exilului, mai mare decît istoricul Bălcescu. Firește că dăpărtarea de locul unde ai petrecut anii naivităței și a. legendelor tale proiectează înapoi, în spațiu și în timp, o masă Bălcescu 623 5 10 15 20 25 30 35 40 de iluzii emoționante și ne face să vedem natura ca un tablou feeric și pe cei cari i-am cunoscut ca pe niște suflete toate demne de iubirea și jertfa noastră. Exilul este o poezie dureroasă, o durere poetică de care adeseaori omul cel mai tare cade — și exilul mai este și distrugerea supre- mului bun al omului, al libertăței. Sunt pasări cari își pun unghia în gît cînd le exilăm din infinitul lor în colivia aurită. Și leilor celor mai bine îngrijiți, din toate puntele de vedere, dar din toate, gratiile le înjumătățesc viața. Pustiul, libertatea — fără de acestea el nu poate trăi. Este dar în pribegie, în exil o cauză de emoțiune pe cit de profundă pe atît de naturală și de generală. Naturală și generală, și totuși, românii par a suferi mai mult decît orice neam de exil și de depărtare. Nostalgia este mai puternică în noi decît în multe națiuni. Și nu puțin explică aceasta faptul că românii nu pleacă în întreprinderi comerciale peste nouă mări și nouă țări. Coloniștii romani amestecați cu dacii au dat naștere la poporul cel mai stabil, cel mai legat de pămân- tul lor și de hotarele pământului lor. Partea din români predispusă la călătorii și între- prinderi in țări depărtate sunt macedo-româ- nii. Căci nu pot zice că cei de dincolo cind vin aici au înclinări d-a pleca cine știe unde: ei vin numai din pămînt românesc in țară, in țara liberă cu aceeași limbă și cu aceeași oameni. Eu cind aud etc.??? Dorul de ai săi și de țară e puțin cintat in poezia populară tocmai fiindcă românii au făcut tot posibilul ca să nu încerce aseme- nea emoțiuni prea grele pentru ei. Dar și cînd au atins asemenea subiecte, nu l-a între- cut nici un alt poet în duioșie, în dor și în durere. E copil. E între străini, nu afară 624 5 10 15 20 25 30 35 40 40 din țară, dar intre străini. Cum și-a cîntat durerea d-a fi între străini și dorul de ai săi? Ideea este simplă și genială. Imaginea este minunată. Nu are mumă, căci e departe, nu are tată, nu are soră, și bietul străin are o iluzie delicioasă să încerce să-și facă mumă, să-și facă tată etc. De ce? De ce? această iluzie [este] imposibilă — evident fiindcă el nu poate trăi fără de ai săi. Mă muncii o vară toată Ca să fac străinul tată Și-mi făcui boală curată, Căci străinul, Ca pelinul, Nu-ți știe dorul și chinul. Mă muncesc de vine-o lună Ca să-mi fac străina mumă, Și-mi făcui curată ciumă, Că-i străina Ca neghina, Nu-ți știe dorul și mila. Dar frate și soră nu e ceva mai ușor de făcut? Bietul copil ne spune cît este de mai ușor: Cînd o curge pietrei lapte Ți-o fi și streinul frate, Iar dușmanca surioară Cînd n-o fi pe apă moară. (G.D.T., p. 285) Dar nu numai copiii sunt obidiți de dorul casei și de ai lor, ci oameni în toată firea, ba uneori chiar haiducii codrilor, cînd se gîndesc la ai lor, îi apucă un dor covîrșitor: Așa-mi vine cîteodată Să mă sui pe munți de peatră, Să-mi fac ochișorii roată, Să coprinză lumea toată, Să-mi văz mumă, să-mi văz tată, Să-mi văz mîndra cum se poartă. Un asemenea fel de om firește că va găsi adevărata străinătate ca o vale de dureri și de plingeri. 625 5 10 15 20 25 30 35 40 D-lor, d-voastră știți că ceea ce a făcut pe un scriitor din generația lui Alecsandri, pe George Crețianu, să fie considerat ca poet a fost o poezie sau mai bine un refren din acea poezie: Fie pînea cît de rea, Tot mai bine-n țara mea! Cine nu a învățat această poezie? Cine nu o cunoaște? De ce? Nu atît fiindcă poezia în sine, afară de refren, este bună, dară pentru că noi românii, și mai ales cînd sun- tem tineri, nu ne închipuim ceva mai trist și mai de plins decît un om pribegind printre străini. Eu cînd ziceam: Fie pînea cît de rea, Tot mai bine-n țara mea mă mustra conștiința că mai ceream bani de halviță cînd mă duceam la școală. [Lipsesc din ms. p. 10 și 11, n. n.] ... și pe drept a devenit și a lui Chopin deo- potrivă. Domnilor, înstrăinatul poporului are pă- rinți, are frați, are surori, și dacă lui tot i se pare trist, amar, pămînt și clisă orice codru de pine, apoi și cei din urma sa sunt bătuți de restriște. Și noi nu de mila lor ne emoționăm, ci de ce simte înstrăinatul. Cînd și-i închipu- iește căutîndu-l pretutindeni și plingîndu-l pretutindenea'. M-au cătat surorile Pe toate cărările Și m-au cătat părinții Răzbătînd prin toți munții. Și mă plîng surorile Prin toate locurile; Că mă plînge a mai mare, Cu păr galben pe spinare, Și mă plînge a mijlocie, Inimioara de-ți sfîșie, Și mă plînge a mai mică, Frunza-n codru de-mi despică! 626 E aci tabloul mare și legendar al poeziei mari, biblice, omerice. Cele trei surori sunt etc... LECȚIA A X-A 5 1. Epicele — cîntecele eroilor ca niște blocuri rupte de sus și ajunse pînă la noi astăzi. Unele s-au spart și ne-a sosit în bucățele — încît e greu să le alipim — altele s-au făcut puz- derii și au dispărut — altele, dupe [ce] s-au îmbucățit, au trecut printr-un strat care le-a închegat și ne-au sosit blocuri 10 neomogene — unele au putut rezista aproape întregi. 2. Dacă celelalte creațiuni sunt dovezi despre duioșia; generozitatea, întristarea și revolta românilor, epicele, în spe- cial, sunt dovezi de energie, de curajul și de desprețul de viață și de moarte. 15 a) Eroismul, uitarea de sine. b) Viața, ca idee, nu este cea mai mare idee, nu este un ideal demn de om, ci sunt idei mai mari, vitejia ca ideal, chiar vitejia războinică este mai superioară ideei de viață. c) Nu elogiul sinuciderei, ci oroarea de înjosire, de umilire, 20 — și dacă viața rămîind singurul scop este atît de puternică încît nu mai permite alegerea mijloacelor, suicidul este singura vir- tute, singurul merit al unui om decăzut. d) Din acest punt de vedere, epicele noastre este cea mai mare școală din care putem învăța a fi mai demni, mai hotărîți, 25 mai bravi, mai mari în viață, prin deprinderea d-a fi nepăsători, senini în fața morței. Și este un timp de indiferență, de nepăsare; lipsește timpului nostru relieful. Și de aceea s-ar cuveni să punem în contact imaginațiile noastre cu basmele și legendele poporului român, 30 iar simțul nostru de viață să-l oțelim cu epicele sale. 1. Regula pedagogică a vieții noastre literare nu poate fi decît reîntoarcerea la. marea producere populară. a) Școala latinistă = confuzia; b) Școala franceză = alăturea cu națiunea; 35 c) Școala germană = logică și de bun-simț = un singur lucru i-a lipsit: credința în geniul poporului; o singură erezie i-a trebuit : să crează că frumosul nu depinde Intru nimic de rasă — 627 40* 5 10 15 20 25 35 40 un fel de spirit de blagă de tot ce este național — pînăși Alecsandri alunecase în acest curent funest. 2. Școala cea mare este producerea populară = apoi vin cei cari au pornit din ea conștient sau inconștient. Numărul nu este o abstracțiune, nici o împrejurare puțin însemnată din puntul de vedere al creațiunilor, al talentelor, al geniilor. Un om mare este produsul acestui număr. Sunt școli politice și literare. Cele politice puțin ne pasă. Nu tot așa cu cele literare. Este ușor a zice că Schopenhauer, că un Kant este producere specială și independentă — dar nu este ușor decît a zice. A dovedi este imposibil. Din contra, dovada de contrariul îl dă geniul, felul geniului oricărui om mare. Omul mare este produsul unui popor întreg, culminînd însușirile risipite în acest popor. Firește, d-aci cinstea ce să dă de unii numărului, d-aci des- prețul altora față, de număr. D-aci dorința unora d-a lărgi și îmbogăți viața numărului, d-aci stăruința altora d-a năbuși viața în număr. Procesul între școale s-a rezolvat. Numărul triumfă pe drept cuvînt. Sunt plante cari fac o floare la zeci de ani — omul este ca acea floare: produsul unui organism complicat cu ramuri, cu trunchi, cu rădăcini. Și numărul nostru a fost genial. Să ne întoarcem la el pentru a suge puteri noi, puteri mari și reale, pentru a porni înainte. Școlile celelalte ne-au spălat mintea tocmai de acele molecule care ne deosebeau de celelalte națiuni, și de aceea majoritatea scriitorilor noștri au creat cînd figuri franceze, cînd figuri ger- mane, figuri, firește, palide ca orice copii, ca orice imitații, ca orice creațiune contra naturii. Exemple de spălarea ce etc. Gramatica! La poezia populară dacă ne întoarcem începem a pune la loc ceea ce ni se ștersese de direcțiuni, și pompăm o viață mai puter- nică din marea viață a rasei. Unde sunt stejarii cei mai mari? Unde sunt cedrii cei mai mari? în pădurea de stejari și de cedri, iar nu aiurea, departe de speța lor — oricît de îngrijiți ar fi. 628 CULEGERE DE FOLCLOR A 5 10 15 20 25 30 I Frunză verde de bujor, Cînd sunt prididit de dor, Nici noaptea nu poci să dorm. Frunză verde de măr dulce, Vine somnul și să duce, Rămîn ochii și să scurge, Și se scurge pe obraz Pentru un puișor cu haz, Și să scurge cu durere Pentru un pui cu mîngîiere. Frunză verde trei smicele, Nu te mai poci iubi, lele, De focul rudelor tele. Ș-o foiță salbă moale Cine ar face-o alergare Pînă la puchița-n vale? Să-mi ia odor de la ea, Că ea mi-a rupt inima. Eu, puică, că mor de tine Și tu n-ai abar de mine. Trecui luntrulița mică La chipul de ibomnică, Trecui luntrulița mare La ibomnică din vale. Ibomnică, ibomnică! Poartă-te și fii voinică Și de neică să n-ai frică, Că neică nu te mănîncă, 031 10 15 20 25 30 35 De erai de demîncare Te mîncam de astă-vară. II Frunzuliță trei smicele, Ioană din ionele, Dă și neică[i] floricele Din colțul grădinii tele. N-are gaica flori de dat C-astă-vară n-a ploat Ș-am plătit de le-am udat Cu bani după sărutat, Ș-am plătit de le-am sădit Cu banii după iubit. Ș-altă verde ș-o lalea, Ș-o să las la moartea mea Să-mi cheme ibomnica Să-mi ție luminarea, Să mor cu ochii la ea, Să vază toată lumea C-a fost amureaza mea. Ș-altă verde de năut, Ș-o să las cu jurămînt Cine m-o băga-n pămînt Să-mi facă tronul boltit, Să mă îngroape mai adine, Să nu putrezesc curînd. De iubit m-oi sătura Cînd mi-o suna seîndura Popa cu cădelnița. (Auzit de Ștefănescu Ton de la mu mă-sa) III La puțul cu zalele Răsărit-a soarele, Dar nu-i soare răsărit Și e Gheorghe împodobit Cu podoabe de argint, 632 5 10 15 20 25 30 35 40 Ce nici n-am mai pomenit, Nici pe cer, nici pe pămînt. Zace Gheorghe răsturnat Pe trei blănițe de brad, Zace Gheorghe la părete Cu mijlocul plin de bete, Cu șapca cu năsturei, Cu brîul cu ciucurei. Cîntă cucul pe pelin, Gheorghe-mi varsă la venin, Cîntă cucul pe lipan, Gheorghe-mi varsă la catran, Cîntă cucul sus pe moară, Gheorghiță trage să moară, Cîntă cucu sus pe cruce, Pe Gheorghe la groapă-îl duce, Cîntă cucul pe fîntînă, Pe Gheorghe trage țărînă. Frunzuliță gutuiță, Mă uitai pe sub portiță, Văzui bradul lui Gheorghiță, Dar în vîrful bradului Mărămița Radului, Dar în colțul mărămiței Inelușul Măriuței. (Auzită de Ștefănescu Ton de ia mumă-sa) IV La cel păr mare rotat Barbu zace răsturnat, Cu cămașa de bumbac, Cu gulerul porumbac, Cu izmene de fuior Cusute pe la picior. Pe Barbu cine-1 jălea? Maică-sa și soru-sa, Mai cu foc ibomnica. Maică-sa două-trei zile, Soru-sa o săptămînă, Ibomnica-n cap o lună, 633 Dar ele cum îl bocea? Barbule, Bărbuicule, Sămăna-ți-aș numele Prin toate grădinile, 5 Să răsară floricele Să le poarte fetele. (Auzit de ștefănescu Ion de la verișoara sa Alexandrina) V 10 Foaie verde ca lipanu, Pe dealul lui Vicșoreanu Mi-a înflorit mărgăritarul, Mărgăritar înflorit, Cine mi te-a ciumpăvit? 15 Fetele de la prășit, Neveste de la iubit, Dorobanți trecînd de rînd, Dorobanți dorobănțești Trec de rînd la București 20 Să ducă banii domnești. (Auzit de Ștefănescu Ion de la mamă-sa) VI Frunzuliță mărăcine, 25 Puiculiță, pentru tine Mi-aș da inima din mine, Dar pentru ai voștri d-acasă N-aș da nici o coajă arsă, Coaja aș da-o la un cîine, 30 Să nu să mai dea la mine. Cînd fu cățeaua bălțată, Mă goni ograda toată Fir-ar-a dracului moartă. (Auzii de Ștefănescu Ion 35 de la mamă-sa) VII Frunzuliță salbă moale, De la vale mai la vale S-aude un jalet mare 634 5 10 15 20 25 30 35 De boieri și de cocoane, C-a murit o fată mare, Fată mare logodită Cu toată zestrea gătită. (Auzit de Ștefănescu Ion de la mamă-sa) VIII Frumos doarme moș ștefan Sub bradul de leuștean, Colea-n deal la Spiridon Toate păsările dorm, Numai una n-are somn Și strigă: „Ion ! Ion ! Vin la gaica să te-adorm“. (Auzită de la marna lui Ștefănescu Ion) IX Ștefano gură de cuc, Pune masa să mănînc, la masa că nu mănînc Și-ini așterne să mă culc, Să mă scol mîine de mult, Să mă duc la București, Să cumpăr case domnești, Să le sui în deal la Ruși, Să văd cîmpul cu brînduși Și cocoane cu zulufi, Cu zulufii retezați, Peste umăr aruncați. (Auzită de Ștefănescu Ion de la verișoara sa Alexandrina) X Frunzuliță rug întins, Mă culcai în drum’nadins Să-mi visez pe Lina-n vis. Durmii de mă săturai, Pe Lina n-o mai visai, îmi luai haina și plecai. 635 Ș-apucai pe drum la vale, Mă-întîlnii cu Lina-n cale, întinsei să-i iau de-o floare, Nu fu floare și fu izmă, 5 Prinseră dușmanii pizmă. (Auzită de Ștefănescu Ion de la vară-sa Alexandrina) XI Frunzuliță ș-o lalea, 10 Costică inima mea, De te-aș prinde undeva, Numai ochii ți-aș lua Și i-aș pune între icoane Și m-aș ruga, Doamne ! Doamne! 15 Mai dă-mi zile să trăiesc, Pe Costică să-l iubesc, Dragoste să-mi izbîndesc. (Auzită de Ștefănescu Ion de la mamă-sa) XII 20 Ș-altă verde ș-o secară, Cîte care pe pogoară, Toate suie și coboară, Numai carul Radului Șeade-n vîrful dealului 25 La umbra stejarului. Radule, soția mea, Nu bate boul ăl de cea Și-mi bate pe bolocean, Să suie carul la deal, 30 S-apuce pe Teleorman, Teleorman cu apa rece, Dar-ar Dumnezeu să săce, Să rămîie numai smoala, Să mă iubesc cu Ioana, 35 Să rămîie pietrele, Să joc eu cu ghetele. (Auzită de Ștefănescu Ion de Ia mamă-sa) 636 XIII Frunză verde trei sarmale, N-am cui da două parale Să-mi taie plopii din vale, 5 Să-i fac punte peste mare, Să-mi treacă lorgu călare Cu cămașa albă floare Spălată d-o fată mare, Cu brîu roșu încins pe șale, 10 La brîu cu patru pistoale Și cu bete îngust icele, Numai fluturi și mărgele. (Auzită de Ștefănescu Ion dp la o slugă a sa) 15 XIV Frunzuliță de mărgele, Bată-te crucea, băiete, Cum mă sărutași cu sete De-mi plesni rochița-n spete 20 Și vreo 5 coturi de bete, Betele s-a crîmpoțit, S-a dus la mă-sa plîngînd, Taci cu maica, nu mai plînge, Că ți-a fost dragostea dulce, 25 Că și eu am fost ca tine Ș-am tăcut și mi-a fost bine. Auzit de Ștefănescu Ion de la o slugă a sa) XV 30 Frunzuliță de măr dulce, De trei ori vara m-aș duce, Și mi-e drumul prin oraș Și m-apucă de răvaș, Doi mă prinde, doi mă leagă, 35 Nu mă leagă cum să leagă Și mă leagă peste coate. Plumbule apă vioară, Face-te-ai neagră cerneală Ca să-mi scriu d-o irtioară, 637 10 15 20 25 30 35 Să trimet la mama-n țara Să-mi dea bani de cheltuială Și haine de premeneală. (Auzit de Ștefănescu Ion de la o slujră a lor) XVI Frunzuliță trei năuți, Fată cu coadele lungi Și cu postrughioară-n dinți, La neică să nu te uiți. Cînd or fi oameni mai mulți, Cînd or fi mai puținei, Să te uiți în ochii mei, Că sunt negri ca ș-ai tăi. (Auzit de Ștefănescu Ion de la vară-sa Alexandrina) XVII Peste Olt, peste Olteț S-aude d-un tîrguleț De fete și de băieți. Părechia de băiețași, Patruzefci] de gălbinași, Părechia de fete mari, Patruze[ci] de icușari, Părechia de fete mici, Patruzeci de firfirici, Părechia de nevestele, Patruzeci de mahmudele. (Auzitii de Ștefănescu Ion de la vară-sa Rada) XVIII Cî XTECU L M [LITA RULUI Foaie verde de năut, Dealul de la răsărit Vedea-l-aș în foc arzînd, De dorobanți ocolit, Coloneii așezînd, Sărgentii secții făcînd. 638 5 10 15 20 25 30 35 40 Căpitanii corn and înd Pe secții și pe plotoane, Mă rog, domnule căpitane, Să-mi dai drumul din catane, Din catane m-a luat, Plug de coarne n-am luat, Pine albă n-am mîncat, Numai brutuleț uscat, Cu ciorbă amestecat. Foaie verde de trei mure, Că mai am două-trei zile Și-mi dau ranița-n primire Și arma la magazie, Revorvelul la cutie, Să mă-nsor să-mi iau soție. Foaie verde de mătase, Pentru armă ruginoasă, Lăsai masă, lăsai casă, Lăsai nevastă frumoasă, Cu doi copilași în brațe, O fată și c-un băiet, Fata-mi zice mamă, mamă, La inimă mă doboară Și băietu tată, tată, Din privire mă săgeată. Tata este în București, Călărește cai domnești, Îmbrăcat în haine verzi Să-l vezi maică nu-1 cunoști. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin Ilie Stănescu) XIX Firișel de iarbă neagră, Tira-i-ra-ra, Cît mi-e Slatina de dragă, Tira-i-ra-ra, Numai la un colț mi-e dragă, La un colț despre șosea, C-acolo e mîndra mea, Tira-i-ra-ra, 639 Mi-a uscat pungulița, Mă lovește cu rochea, Tira-i-ra-ra, Foaie verde ș-o lalea, 5 Pe dealul și pe vîlcea Vine și sîrboaica mea, Tira-i-ra-ra, Cu zăvelca pieptănată, La un cap mi-e retezată, 10 Tira-i-ra-ra. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin Ilie Stănoiu) XX CÎNTECUL LUI ONCEA 15 Și-a plecat Oncea-n chirie Cu doisprezece cai la car, Numai cai și cu jugani, Armăsari de cîte-un an Strălucesc ca sfîntul soare, 20 Duce buți la București Peceții împărătești. Vadra Țarigradului, Măsura împăratului, Dar leicuțo dumneata, 25 Tu vrei să-mi răpui viața. Vine Oncea din chirie Cu trei flori pe pălărie Și la masă cum ședea Ține Oncea vin de bea 30 De la mânușița mea. Nu fu vin și fu otravă, Vai de Oncea c-o să moară! El atunci că mi-și bea Și pe spate că-mi cădea 35 Da’ leicuța ce-mi făcea, La pravilă că-mi pleca Lua otravă d-o para, Săricică d-o alta Să omoare pe Oncea. 40 Și ea mări că să ducea 640 5 10 15 20 25 30 35 '.0 La Gheorghiță Țiganca, Și ea mări c-o descînta Și acasă cînd venea, Pe Oncea îl omora Of! d-a dracului ce era, Sluga mări că i bătea, C-o rogojină o învălea Și cu gaz că mi-o mînjea. Iar of! d-a dracului ce era, Nici ea mări că-mi ardea, Și nici cenușă să făcea. (Auzit de Teodorian Iod de la Marin Ilie Stănoiu) XXI Mi-a plecat olteni la coasă Ș-a rămas oltencele Ca să-și crească pruncele. Iacă și olteanca mea Cu ochi cît strachina, Foaie verde de năut, Dar cum să-ți fac să te pup, Să te pup, să te sărut Și-o să-mi cresc sobărelul, Sobărel cu sobăreancă Ce din lege-i moștenească. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin Ilie Stănoiu) XXII Ș-altă frunză matostat, Matostat și brancorat, Plecai luni la secerat Cu toată lumea din sat. Mă pomenii cu mandat Să mă ia la salegat, Cu mîndra să mă desfac, Dar ce fel de desfăcut, Amurile după piept, Inelul din des tu ăl drept. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin Ilie Stănoiu) 41 — Barbu Delavrancea — Opere — voi. V 641 5 10 15 20 25 30 35 40 XXIII LE TI NUL L-ălc case mari domnești De să văd în București Acolo cine-mi ședea, Letinu cîne spurcat Și de lege lepădat. El ochianu mi-și lua Și pe casă se suia. Strig o dată letinește, De trei ori dorobănțește Să se aleagă mirele, Mirele și ginerele De nunta din Călărași Și de negrii țigănași. El aicea sus să vie, Zăvoarele să le puie, Șapte hoți alăturea. Cine o sări buțile Ca să-mi taie teiurile Să să verse vinurile, Ca să adape gloabele De la naș că mi-ș spunea Taci, fine, nu te întrista, Roagă-te la Dumnezeu Să trăiască nași-tău Și la Maica Precesta Să trăiască nași-ta Că-ți poartă cheltuiala Și toată socoteala Cînd dodată îl semuța Și lua spuma cu mîna, Atunci cuculița mea Lua melușeii încoa Și pe cal că s-azvîrlea D-a dreptu că mi-și mergea Și la nașa că mergea, Dar vorba că mi să da Dintr-o spată dintr-unul, Si ginerele cum venea 642 5 10 15 20 25 30 35 40 D-a dreptul în casă intra. Da’ letinu că-mi zicea Să s-aleagă mirele Din nunta din Călărași Și din negri țigănași Să-și cunoască mireasa. Foaie verde de richită, Masa-sa era vorbită Mîna pe ea că-mi punea Și afară că-mi icșa, Din carate tăbărîte, Cu potcoave învălite Prin lăuntru jugrăvite. Foaie verde ca nucetu, Ș-a plecat de la Sânt metru Ș-a ajuns la sfîntu Petru. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin IIie Stănoiu) XXIV Ș-altă verde de aglasă, Nu e zi și nu e ceas Ca să nu dau de năcaz. Ș-altă frunză de năut, Nu e ceas, nu e minut Ca să nu fiu necăjit. Ș-altă frunză trei migdale, La mîndruța cu răcoare, Mă bădiță, măi podare, Trage podul mai la mal. Măi bădiță, măi podar, Trage podu mai d-a drept, Că-ți răcesc d-un glonț în piept. Decît la podarul în snod, Mai bine să trec prin Olt. Foaie verde trei măsline, Că mi-e murgu cam nebun, Trece prin Olt ca pre drum, Frunză verde d-arismeru, La mîndruța Jiului Să-mi treci Oltu Jiului 643 41* 5 10 15 20 25 30 35 40 Și să-mi întrec și să-mi înot, Frunzulița de cicoare, La mîndruța fată mare, Ochii tăi mă bagă-n boală Ochii și sprincenele Mi-a luat durorile, Frunzuliță căsmănțui, O să sui în deal la Jiu Tira-i-ra-ra. Foaie verde iarbă neagră, Mă întreabă mă-sa, mă întreabă, Că ce mîndră mi-este dragă. Eu îi spui că nici o mîndră, Numai cu mîndruța în luncă Mă mînă taica la plug. Plugul mi-este goangă rea, Umblă d-a-nderetelea, Mă lovește drept în piept. Of, dușmane, ah ! crumane, Să-mi trag brazda plugului Prin ușa bogatului. D-ar vrea bunul Dumnezeu Să umble și plugul meu, Să-mi trag brazda plugului Prin ușa bogatului. Futu-te-n lege, om bogat, Eu de tine m-am rugat Să-mi dai două-trei parale, Să-mi iau copiilor sare, Și vreo două de mălai, Nu mai au copiii trai. Foaie verde foi de linte, Mi-ai adus, băiete, aminte De dragostea dinainte. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin Ilie Stănoiu) XXV O, ho ! ho ! Boiene, ho, Că nu este boala ta Și e natantoala mea, 644 5 10 15 20 25 30 35 40 Cu ochii cît strachina, Puse oala să să lea, Că păduchii mîrăia, Puse oala și-un cazan, Că nu s-a lăut d-un an, Și păduchii stau morman. Puse oala ș-o căldare, Că păduchii stau călare, Să răzbească la cărare. Foaie verde ș-o lalea, Da’îndrăcita de purcea Varsă oala pestea ea, Tira-i-ra-ra. Mă restii la ea o dată, Ea coprinse vatra toată, Mă restii de două ori, Ea sări după cuptori. De ți-e nevasta urîtă, Ia o piatră ș-o lovește, Să-mi zică că mi-ai trăsnit-o De dracu te-ai curățat. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin Ilie Stănoiu) XXVI Lelea naltă și lălîie Dintr-un cot își face ie Și din zece sorochie. Of, ce minte femeiască, Poale lungi și minte scurtă. Frunzuliță d-abănat, D-abănat și d-un spanac Eu văd bine că mi-ești drag, Foaie verde trei lalele, Iubește-mă din vedere, Iubește-mă din văzut, Că cu nu mi le-am putut De buze să-mi atingă, Buzele sunt cîntărite Cu cîntar de la ferar, Să păstrez pentr-un primar, 645 5 10 15 20 25 30 35 Toate pasările dorm, Numai una n-are somn Și umblă din pom în pom Și strigă: Ion! Ion! Vin la gaica să te-adorm, Să-ți dau rachiu afion, Să te-adorm pe peptul gol, Să te dau d-a rostogol Ca ariciu pe pîrjol. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin llic Stănoiu) XXVII Vine Barbu de la plug Cu doisprezece boi la jug, Cu inima neagră lut. Puse căldarea să să lea Și mă-sa mi-1 premenea, Și la fete să ducea. Vine Barbu de la fete Cu mijlocul plin de bete, Deschide, maică, ușa Că m-a prididit moartea Și mă cheamă fetele Să-și aleagă betele, Betele, băsmelele, Cîntă cucu sus pe moară, Barbu trage ca să moară, Cîntă cucu sus pe cruce, Pe Barbu la groapă-îl duce Și sufletul i să stinge. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin Ilie Stănoiu) XXVIII Ia auzi, Ioană, popa toacă, Ieși afară și te roagă Să moară bărbatu-tău Să mă-nsor să te iau eu. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin llic Slănoiu) 646 XXIX 5 10 15 20 25 30 35 Ioană, poteceaua ta, Nouă rînduri de cafea Sapă Costică la ea, Ajunge, Costică, ajunge, Că mînia-îndelungată Nu e bună niciodată. Ș-altă frunză, foi mărunte, Pusei punte peste punte Să trec la Ioana în curte, S-o sărut de două ori Ș-apoi să cad și să mor. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin Ilie Stănoiu) XXX Șapte gîște potcovite Au plecat să se mărite, Și gîscanul să să însoare, Să-și ia beleaua în spinare. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin Ilie Stănoiu) XXXI Cine-n lume nu iubește La ce să mai spovedește, Mă mir la popa ce spune, Spune beții și minciuni Și-i dă popa închinăciune. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin Ilie Stănoiu) XXXII CÎNTECUL CUCULUI Cîntă, cuculețule, Seara, diminețele, Numai-n dimineața mea Taci, cuce, nu mai cîntă, Că pînă am fost la părinți Ț-am dat voie ca să cînți, Iar de cînd m-am streinat 647 M-am săturat de cintat. Ia du-te la noi la șură Și-ți deschide a ta gură, Și cîntă frumos și bine, 5 S-asculte maica la tine, Să-i mai treacă dor de mine, S-asculte la glasul tău Să-mi mai treacă dorul meu. Codrule, foaie rotundă, 10 Lasă-mă la a ta umbră Să-mi odihnesc a mea mîndra Ba eu nici nu te-oi lăsa, Că ți-e mîndra tinerea Și-mi plînge codru cu ea. 15 Ia du-te mai încolea, Departe de umbra mea, De unde curge valea Sub o salcie bătrînă. Ș-oi petrece-o săptămînă 20 Cu mîndruța ta de mînă Sub o salcie pletoasă Ca și mîndra-ți de voioasă Să plîngă cu ea de casă De măicuța ei duioasă, 25 De sora-i cea drăgăstoasă Și de dorul ce apasă. (Auzit de Teodorian Ion de la Marin 11 ie Stănoiu) XXXIII 30 Foaie verde stuf de baltă, Lasă vîntul să mă bată Și soarele să mă ardă, Că m-am cerut măritată, De copii împrejurată, 35 Și de soacră cercetată. De la mine a treia casă, 0 dușmancă de nevastă Nu mă lasă să țin casă. Mă duc, maică, să mă înec 648 Unde o fi balta mai lată Cei să-ncap cu zestrea toată. (Auzit de Procopiu Constantin de la Costea, un țăran) 5 XXXIV Frunză verde de năut, Scobor, Doamne, pe pămînt Să vezi ciuma ce-a făcut. S-a suit în foișor 10 Ș-a îngenuncheat d-un picior Unde-a fost tufe mai dese, Morminte de jupînese, Unde-a fost tufe mai mari, Morminte de fete mari. 15 (Auzit de Marinescu Constantin de la un flăcău Ion) XXXV Frunză verde matostat, Trei haiduci s-au adunat. 20 Unu-i Tramă cel vestit, Multă lume-a jăfuit, Altu-i Dumitru urezan, Pruncul și l-a junghiat Și-n hoție a plecat, 25 Altu-i Onea din Onele, La ceșmiaua din vâlcele, Frunză verde de trei lauri, Trec la bîlci la Rîureni Să cumpere boureni 30 Scurți-n trup și lungi-n gît. Neică, boi ageri la jug Și el cu mîinele goale, La brîu cu 6 pistoale, Patru pline două goale. 35 Frunză verde ș-o lalea, lată-i intră-într-o vâlcea. Frunză verde popîlnic, lată-i iasă la colnic Și iasă ca să pîndească 649 și lumea să jăfuiască. Iată-1 vine în dreptul lor, Să repede ca un zmeu Și-i dă un pumn în piept 5 Și-i lua bănișorii toți. Lăsa săraci 5 nepoți. Frunză verde de naut, Multă lume-a jăfuit Dar mulți bani și-a făcut. 10 în pădurea lui Știrbei lată-i frig vreo doi purcei, Mare poteră s-a pus Pe Onea că mi La prins, Aoleo! mi-1 duc legat, 15 Ca pe un pușcăriaș, Mai urmă s-au aflat în pădure lîngă un fag, La măgura din hotar, Două țevi mari de cazan 20 Pline tot cu icușari. Mulți bani că s-au îngropat Lîngă un cer aninat, Este și astăzi un semn Unde-a șezut un zmeu. 25 Două trăiști că s-au găsit Lîngă un ulm părăsit, Lîngă fîntîna lui Onea în vîlceaua lui Manea. 30 (Auzit de Marinescu Constantin de la Ion) XXXVI Frunză verde de susai, Pusei șaua pe trei cai Și mă scoborîi în rai. 35 Frunză verde matostat, Găsii raiul încuiat, Cerui cheia raiului, îmi dete cheia raiului, Și raiul mi-1 descuiai, 40 Si înăuntru mă uitai. 650 5 10 15 20 25 30 35 Ce văzui mă înspăimîntai, Văzui oameni spovediți, Ca niște pomi înfloriți, Văzui și nespovediți, Ca niște bușteni pîrliți, Văzui fete spovedite, Ca niște flori înflorite, Văzui și nespovedite, Ca niște tufe pîrlite. (Auzit de Marinescu Constantin de la un flăcău, Ion) XXXVII Frunză verde de susai, Pusei masa și mîncai, Mîncai de mă saturai, Băui țuică, mă îmbătai, Băui apă, mă-ndreptai, Și-mi veni un dor d-acasă, De copii și de nevastă, Să las calul să mai pască, îmi veni dor și de mumă, Să fac calul numai spumă, îmi veni și dor de tată, Să fac calul numai apă. (Spusă de mine, Marinescu Constantin) XXXVIII Frunză verde bob mărgean, Ioana șade în pat la geam Și-mi înșiră la mărgean, Nu-mi înșiră cum se-nșiră Și-mi înșiră cîte-un bob La tot bobul face nod, Să mă bage la iacob, Frunză verde rug întins, Și de-acum de cînd a nins, Toate mîndrele s-a-nchis Și s-a-ncliis în cas’ la sobă Și n-am cu cine să-mi fac vorbă, 651 N-am cu cine vorbi, Nici cu cine mă iubi, Căci cu cine m-am avut. S-a dus focul ș-a murit. 5 (Spusă dc mine, Marincscu Constantin) XXXIX (ZALVIA (cîntec turcesc) Zaluio, Zaluio, Fată de cadînă 10 Și de rumân rău și de archireu, Ieși la pîrîu Cu zăvelca-n brîu, Atunci mi te-oi lua eu 15 Cînd eu voi vedea Vulpea cu papuci, Cioban după curci. Atunci, nici atunci, Cînd eu oi vedea 20 Ursul cu nădragi, Cioban după vaci, Atunci, nici atunci, Cînd eu oi vedea Un iepure șchiop 25 într-un vîrf de plop Treierînd la bob. Atunci, nici atunci, Cînd eu oi vedea Lupu cu cimpoii 30 Cioban după oi Atunci, nici atunci etc. (Auzită de mine Marincscu Constantin de la un (igan) XL 35 Frunză verde trei gutui, îmi luai armele din cui Ș-apucai pe Calmă tui, Mă-ntîlnii cu doi copii Care întrară în codru întîi 652 5 10 15 20 25 30 35 Si nlă liiara și pe mine, Căci știu seama-în codru bine. Codrule! Copaciule! Nu-mi blestema zilele, Frunză verde de năut, Căci nimic nu ți-am făcut, Doar o cracă ți-am tăiat, Armele mi-am atîrnat Cînd de friguri eram bolnav. (Spusă de frate-meu Zamfir) XLI Foaie verde arțăraș, De unde ești, băiețaș, Tu din tîrg din cel oraș Ce mai veste prin oraș? Nu e bine, fute-l-aș Că te-ntreabă de răvaș, Doi te întreabă, Doi te leagă, Doi dau cu măciucele De-ți usucă crucile. Măi băiete, băiețaș, Și la brîu cu patintași, La inimă om vrășmaș, Foaie verde trei lămîi, Giaba, puică, mă mîngîi, Că de mine tot rămîi Cu capul pe căpătîi, Cu capul pe perioară, Cu gura la bărbișoară, Cu mîna la inimioară M-ai amărît, surioară, Omoară-mă că m-ai omorît de viu, Adevărul nu ți-1 știu, Adevărul cînd l-oi da, Să mai știe cineva, Foaie verde leuștean, M-a făcut maica oltean, Să trec Oltul pe buștean 653 Ca să-mi mai iau’d-un cîrîan. Oltule, cîinc spurcat, Ce vii așa turburat, Ori la coadă te-a plouat, 5 Ori vreun mal ți s-a surpat? Nici la coadă n-a ploat, Nici un mal nu s-a surpat, Dar mie mi s-a urît Tot în mine aruncînd, 10 Tot căpestre de cai murgi Și capete de voinici. De unde ești, băiețaș, Da’ tu birul unde-1 dai? Eu dau birul cu fugiți 15 Și în sat cu adunați. Eu voinic, voinic, voinic. Ting în sare și mănînc, Dau, încalec și mă duc, Să mă duc la sătătruci, 20 Să dau pe la Bedegraci Unde sunt oameni bogați D-ăi dă numeră la sfanți. Și la sfanț și la sfănțuici Tot de cîte-un leu și 5. 25 Voinicii de seama mea Intră în circiumă și bea Vinul bun, ocaua mică, închină becherii de ducă. Leliță cîrciumăreasă, 30 Nu te face bătăioasă, Scoate vin de tămîioasă Și rachiu cu arămeasă, Să nu zici că nu ți-am spus Că vin copiii de sus 35 Să-ți dea căscioara pe brînci. Fir-ai al focului de ulm Dacă nu-ți sunt stăpîn Să mă pui să te dărîm, Să fac din crăci furci de fîn, 40 Din trupînă, căpățîni, Să-mi fac d-un poștalion. 654 Acum. îi vremea de cîștig Să păzească la colnic, Făr’ de băț, făr’ de nimic, Numai cu palmele goale, 5 La brîu cu 6 pistoale — Două pline, patru goale (Auzit de Georgianu llic dc la un țigan) XLII 10 Foaie verde, verde salbă moale, Fire-ai a focului, ursătoare, Că nu m-ai ursit pe cale. Foaie verde grîu mărunt, M-ai. uscat pe drum umblind, 15 Dă vînt, de ploaie bătut. Foaie verde de cicoare, Ori ți-c grea arma-n spinare. Nu mi-e grea arma în spinare, Foaie verde matestat, 20 Eu d-acas’ cînd am plecat Am lăsat boi înjugați Și părinții supărați. Foaie verde ca nalba, Miliția este grea, 25 Numai cine intră-în ea Ala-îi știe patima. (Auzită dc Georgian llic de la un țigan) XLIII 30 Foaie verde măr mustos, Pe cel cîmp întins frumos Vine un voinic fălos Pe un cal negru frumos. Voinic negru, calul negru, 35 Calul negru de drumuri, Voinic negru de gînduri, Foaie verde de aclaz, îndeamnă, murgule, la pas, 655 5 Să-l fut în bot de îndemnat, Tot cu îndemnu m-ai mîncat Unde ajungi, mă legi de gard. Și-mi dai fîn nuielele Și grăunțe stelele De sete zăbalele Și tu bei cu mîndrele. Cum ți-e drag cu mîndra-n pat Și mie cu traista-n cap, 10 Cum ți-e drag cu ea pă mină Și mie cu traista plină. Foaie verde de aclaz, De aclaz de foi de praz, Negru le, und’ să te las, 15 Să te las la tată-mieu. Tată-meu e om bătrîn, Vara nu-și cosește fîn, Să te las la maică-mea, Maică-mea e vrăjitoare, 20 Ia disagii la spinare, Pleacă-n sat după bomboane, Tu, murgule, mori de foame; Să te las la soru-mea, Soru-mea e fată mare, 25 Ia fusul, pleaca la fete, Tu, murgule, mori de sete, Să te las la frate-meu, Frate-meu c pîrcălab, Ia bățul și pleacă-n sat, 30 Tu, murgule, m-ai lăsat, Futu-mi-te-n bot de deal, Ce mai voinicel eram Cînd pe tine te suiam, Te suiam în fuga mare 35 Și te suiam pe picioare, Dar acum nu pot călare. (Auzit de Marinescu Calistrat de la tată-său) 656 5 10 15 20 25 30 35 40 XLIV IANCU JIANU Frunzuliță trei lămîi, lancule, de unde vii? De la tîrg de peste Jii. lancule, ce-ai tîrguit? N-am tîrguit mai nimic, Cinci-șase oca de plumb Și trei-patru prav mărunt Să dau la băieți în crîng. Că-s băieți fără de minte, Risipesc la gloanțe multe. Futu-ți ciobu tău, căldare, Tu făcuși rachiul tare Mi-adormiși pe lancu-n cale. Scoal’, lancule, te gătește, Că potera te sosește, Nu e potera curată, E cu turci amestecată. Atunci potera venea Și pe lancu mi-1 prindea, Mi-1 prindea, mi-1 lega, Vezi la domnie-îl ducea, La domnul la Caragea. Domnia dacă-1 vedea Din gură mi-1 judeca, lancule Jianule, Lasă-te de haiducie Să-ți dau mare boierie. Nu primesc boieria, Că n-am ce face cu ea, Azi mi-o dai, Mîine mi-o iai, Eu cu haiducia mea, Tu cu boieria ta. Decît în ghete și papuci, Mai bine încălțat cu opinci, lancule Jianule, La cuvîntul care-ai spus Bine ți-ar sta ție pus Trupul într-o țeapă sus. 657 42 Iar lancu dacă auzea, Nu-ș’ cum făcea și scăpa, Apoi la Olt să oprea, La orașul Slatina. Măi podare, tu podare, Trage podul mai la vale, Gă-ți repez un glonț în șale. Măi podare, măi podare, Ține podul mai îndrept, 10 Că-ți repez un glonț în piept. Podarul nici n-asculta, Iar lancu timp nu pierdea Și din gură-așa zicea: Pun-te, murgule, pe lat 15 De mă scoate la uscat. Dacă-oi sta să tot plătesc, La ce naiba haiducesc? Hai, murgule, sus pe plai, Să scăpăm de chiu și vai, 20 Că acolo e de trai. (Auzit de Marinescu Calistrat de la. tată-său) XLV Foaie verde foi dc sus, 25 Pe cîte ochii mi-am pus Pusei ochii și pe tine De mai scapă să fiu cîinc, Să fiu cîine lege rea, De-i scăpa din mîna mea. 30 Și iar verde mărăcine, Marițico, trup supțire, Cine te-a făcut pe tine D-așa naltă și subțire, Și la trup făcută bine, 35 Parcă m-a întrebat pe mine. Foaie verde trei safire, Marițico trup supțire, lubește-mă, puică, bine Pînă sunt pe lîngă tine, 40 Că dacă m-oi depărta 658 Numai pîn* la~ Slatina, Mult oi plînge s-oi ofta De călătoria mea. Foaie verde ș-un lipan, La grădina cu stejari Mi să plimbă un jandar, Un jandar cu șapca mică Și o fată frumușică. Și jandarul șuierînd, 10 Și Susănica plîngînd. Taci, Susano, nu mai plînge, Că la mă-ta mi te-i duce Și ți-o da țîțică dulce. Foaie verde ș-o murală, 15 lacă-i urma, iacă-i dîra, lacă-i și tăvălitura Unde mi-a trîntit copila, lacă-i și cropițele Une-a pus genunchele 20 De-a făcut dragostele. Foaie verde de dudău, Lele, bărbățelul tău, Ologi-l-ar Dumnezeu. Ba să nu mi-1 ologească, Numai ochii să-i plesnească, Că olog șade la foc Și vede prin casă tot. (Auzit de Zugrăvescu Alexandru de la Dumitru Nistorescu, Jud. Prahova) 30 XLVI Foaie verde merișor, Unde-ai plecat, Nițișor? La Craiova, să mă-însor, Că aici fetele nu vor, 35 M-a aflat că sunt dator 0 mie cinci zeci do poli Numai la 2 negustori, Sunt dator la primăraș 0 sută de gălbinași, 40 Sunt dator la preceptor 659 42* 0 sută cincizeci de poli. Foaie verde iasomie. Cine suie-în deal la vie? Petrică cu pălărie, 5 Pălăria cafenie, Cu panglica stacojie. Dar Mitica mai voioasă Puse ocaua plină rasă Cu găina friptă grasă. 10 (Auzit de Zugrăvescu Alexandru de la 1). Nistorescu, județul Prahova, comuna Breaza-de-Sus) XLVII PRIMĂVARA 15 Primăvara a sosit, Cîmpul e tot înverzit, Călătoarele sosesc Și prin păduri ciripesc, Ciocîrlia cea isteață 20 în sus cîntînd să înalță, Cucul cîntă în pădure Și lumea toată-1 admiră. Zgomot mare să aude De izvoarele ce curg 25 Mieii pasc în iarbă verde Și cu mult drag să încur. Frumos cîntă păsărică Colo-n codru și pe luncă, Rîndunica ciripește 30 Și broasca orăcăiește, Cocostîrcul cel isteț Și cu ciocul cel semeț Cată prin baltă mîncare, Broaște, rîme, ca oricare, 35 Șerpii ies din căsulii, Mergînd veseli pe cîmpii, Alergînd în fuga mare După prada ce-o apare. Muncitorii se-narmează, 660 Țarina lor o brăzdează Lucrînd veseli printre vii, Prin lunci largi și prin cîmpii. Totul ei înveselește 5 Precum în cer și pre pămînt, Iar albina bîzîiește, Din flori miere adunînd. 5 10 15 20 25 I DESCÎNTECUL JUNGHIULUI1 Cu acest cuțit s-au cununat acești 2 tineri. Cuțitul cutăruia îl luai, îl mutai. Dc-o fi cuțit din Dumnezeu, Dumnezeu să-1 ierte. Cuțitul, junghiul să i-1 ia, leacul să i-1 dea. De-o fi din sfinte, zilele greșite să milostivească să-l izbovească. Dc-o fi pus din cumnata, din fina, din vecina și din ibomnica. De-o fi pus cu ferul plugului, cu. gheara cîntarului, cu cuțit ascuțit, cu frigarea, cu țăpii, cu secure, cu coasa, cu sfrcdelul, cu spi- țelnicul, cu fus, cu dintele de pieptene, cu undreaua și cu ace- De l-o fi pus din inima carului, în loc, în strașină, în casă în masă, în undreaua coșului, în țîțîna ușei, în cămașă, în brîu, în cerap. Ea l-a pus cu una și eu îl iau cu 2. Ea l-a pus cu două și eu îl iau cu 3. Ea l-a pus cu 3 și eu îl iau cu 4. Ea l-a pus cu 4, eu îl iau cu 5. Ea l-a pus cu 5, eu îl iau cu 6. Ea l-a pus cu 6, eu îl iau cu 7. Ea l-a pus cu 7, eu îl iau cu opt (8). Ea l-a pus cu 8, eu îl iau cu 9. Ea l-a pus cu 9 și eu îl iau cu 10. Și din zece nu mai trece, și rămîne curat și luminat, precum Maica Precesta l-a lăsat. (Auzit de Ștefănescu Iun de la baba Ioana) II DESCÎNTECUL DEOCHEATULUI1 Păsărică albă, codalbă, în sus zboară, jos să lasă, Cu nori să împreună, Trei picături de apă-i pică, 1 Acest cufit să deseîntă în fiece zi, însă apa ce s-a descântat să bea numai luni, miercuri și vineri și să să spele cu apa ce s-a descântat pe unde îl doare. 2 Acest descântec să deseîntă în apă în care să stinge un cărbune aprins. Cu cărbunele să mînjcșLe pe cap, iar apa o bea sau sa udă cu ea la cap. 662 Piatra albă în 4 crapă. Crepe ochii deochetorului Și ai moroiului Ș-ai strigoiului 5 Ș-ai mîncătorului de inimă. De o fi deocheat de gard, Să-i cadă proptelele, Dc o fi deocheat de vînt, Să-i peie urletul, 10 De român, să-i crepe boșele, Să-i cure pișatu Să să mire lumea dc el Cum s-a mirat el de X. De fată mare, 15 Să-i cadă coadele, Să-i crepe țîțele, Să-i cure laptele, Să-i moară pruncii de foame. De o fi deocheat de soare, 20 Să-i peie razele, De o fi deocheat de fîntînă, Să-i sece izvoarele. De o fi deocheat de lună, S-o mănînce vîrcolacii, 25 De o fi deocheat de frunză, De o fi deocheat de cîmp, Să să pîrlească iarba. De-o fi deocheat de iarbă mare lungă, Din vîrf să plece, 30 Din rădăcină să sece. A plecat deochetorul pe drumul mare, Cu fața spre soare-răsare. S-a întîlnit cu un anin mare în cale. Anin, anin, n-ai văzut 35 Croprița care a mîncat deochetorului inima? N-am văzut-o. Dacă n-ai văzut-o, Să fii de soare uscat Și de pasări spurcat. 40 A plecat deochetorul pe drumul mare Cu fața spre soare-răsare, 663 5 10 15 20 25 30 35 S-a întîlnit cu o salcie mare în cale. Salcie, salcie, n-ai văzut-o Gropița care a mîncât deochetorului inima? Am văzut-o. Dacă ai văzut-o, să fii de toată lumea sădită La icoană ploconită. De deochetură tămăduit, A plecat deochetorul pe drumul mare Cu fața spre soare-răsare. S-a întîlnit cu o vie în cale. Vie, vie, n-ai văzut Cropița care a mîncat deochetorului inima? Am văzut-o. Dacă ai văzut-o Să fii de toată lumea blagoslovită Și din tine toată lumea precestuită. A plecat deochetorul pe drumul mare, Cu fața spre soare-răsare. S-a întîlnit cu 9 ciobani în cale. Ciobani, ciobani, n-ați văzut Cropița care a mîncat deochetorului inima, Pe ea cu lăncile s-o înțepați, Cu cuțitele s-o tăiați, La nouă cîini s-o dați, Că eu cu zidul Lam zidit, Ca florile l-am chitat. (Auzit de Marinescu Constant in de la baba Mitra) III DESCÎNTEC DE SOARE SEC1 Amin, amin descîntecul meu Cu leac de la Dumnezeu , Fugi, soare sec, că te înec, și cu pietroiul bătea, Grea moarte m-ei vedea, Soare alb sec, soare galben sec, soare verde sec, Soare turchez sec, soare portocaliu sec, Soare cu 99 săbii și 99 cuțite, Soarele are nouă surori 1 Acest descîntec să descîntă cu 9 pietricele într-o urmă de vacă Șj ocolește la ochi cu piatra și apoi o aruncă. 664 Și cutare 9 dureri, Soarele are 8 surori, Și cutare 8 dureri, Soarele are 7 surori, 5 Și cutare 7 dureri, Soarele are 6 surori, Și cutare G dureri, Soarele are 5 surori Și cutare 5 dureri, Soarele are 4 surori, Și cutare 4 dureri, Soarele are 3 surori, Și cutare 3 dureri, Soarele are 2 surori, 15 Și cutare 2 dureri, Soarele are o soră, Și cutare nici un dor. (Auzit de la Marinescu Constantin) IV 20 DESCÎNTECUL IZDATULUP Amin, amin descîntecul meu, Cu leac de la Dumnezeu, Tu, izdate, blestemate, La cap, cap de ligav 25 în mina dreaptă măr dulce, La mina stingă lergătoare, La inimă duhul sfînt, La picioare stîlp de fer. (Auzit de Marinescu Constantin 30 de la baba Maria) V DESCÎNTECUL MĂTRICIEI8 Mătricie, Mătricie, Din cer zbură 35 Ca scroafele buhuind 1 Acest descîntec să descîntă cu crucea (pistolnic) pe la burtă. • Acest descîntec să descîntă cu sare ocolind capul și apoi aruncînd-o afară. 665 5 10 15 20 25 30 35 Și cu chec le dăscuind, Mătricie, Mătricie, Din cer zbură, Dar cum zbură O capră mare roșie Veniră lupii și nu mîncară capra. Și mîncară mălricia și izdatul, Mătricie, mătricată, în oală nouă băgată, Nu-1 încolăci ca un șcarpe Și îl plesni ca un șearpe C-a făcut brîul colac Ți-am trimes cai de oleac în multe te-am așezat La maica-mpărăteasă Că are așternut de mătasa, Trei fete mari te adastă Cu mesele pline, Cu azime de pîine, Cu pahare pline VI BRÎNCĂ1 P-ăl deal, p-ăl_mal Ce gemete, ce scremete, Coconița să bătea, Un împărat mi-și făcea Și slujba ce mi-și da în vînătoare îl trimetea, Brîncă veninată, brîncă topsicată, Sor cu ciuma amestecată Nu umfla, nu gîmfa Nici nu face carne rea Că toată boierimea să strîngea Și bea, mînca, Dar buha și brîncă nici nu bea, nici nu mînca 1 Acest descîntec sa descîntă cu furca sau cu fusul întepînd cu ele pe la cap și inimă. Să descîntă în balegă de vacă sărată și să leagă cu ea unde să umflă. 666 Și sa mînia Și pe furcă, pe drugă, încăleca La munte pleca. (Auzit de Marinescu Constantin de la baba Mitra) 10 15 20 25 30 35 VII NĂJITUL1 Năjite, Năjite, pricăjite Din mare ieșit Cu calul negru Cu frîul negru Cu armele-n dinți Cu pușca la spete Ai venit urlînd ca lupii Și lătrînd ca clinii Cîntînd ca cocoșii Bolborosind ca curcanii Gîgîind ca gîscanii Cloncănind ca cloștele Miorlăind ca mițele Piuind ca puii Să ieși din auzul urechilor Din rădăcinele măselelor Din vîrful dinților Să te duci unde popa nu toacă Unde horă nu joacă Unde voinic nu cetește Unde fată coadă nu împletește Unde lăutarii nu cîntă Unde horă n-ascultă. (Auzit de Ia Marinescu Constantin) VIII GÎLCELE’ Plecară gîlcele și cu scurtele La iarbă să pască La apă să să revenească 1 Acest descîntec să deseîntă în sare cu un cuțit, sarea aceasta să amestecă cu cenușă și iată cum. Se iau 6 oale și se pun cu curu în cenușă. Apoi să ia cu vîrfulculitului din cîte G urinele de oale și să amestecă cu sare și să freacă cu ea prin «ură. 2 Acest descîntec să deseîntă Irăgindu-1 pe cel bolnav pe gît cu ull^ GG7 b 10 15 20 25 30 35 Să întîlniră cu orbu Nu văzu. Cu mutu nu vorbi. Cu surdu n-auzi. Gîlcele mostofălcele Gîlcele, ca merele Gîlcele, ca perele Gîlcele ca gutuele Gîlcele ca bobul de mei Bobul de mei îl mîncă o găină Găina să duse Unde popa nu toacă Unde hora nu joacă Unde fata mare cosita nu împletește Să rămîie (cutare) Curat, luminat Ca argintul stricorat Cum maica precesta l-a lăsat Descîntecul meu De la Dumnezeu. (Auzit dc Ia Marinescu Constantin) IX DESCÎNTEC DE CEI RĂI Făcut-a vodă oaste mare, a chemat... și... și țigani și pe cei răi nu i-a chemat. Și s-a mîniat și s-a rămboiat. Cînd s-a dus la oaste. Oastea să resipise. Așa să să risipească cei răi de la cej bolnav, din rînză, din osînză, din mațe, din ostrelițele mațelor. Să rămîie acel bolnav curat luminat ca auru, ca argintu, ca maica precesta ce l-a lăsat, ca maica ce l-a făcut. (Auzit dc Procopiu Constantin de la M. Rădulescu) X DESCÎNTEC DE ȘEARPE, ȘOPÎRLĂ, GUȘTER Peste gros, stinsă gros să aprinsă vița de vie curpenată peste gard aruncată, mușcătură de șearpe, de șerpoaică, de guștere, de gușteroaică, de ncvestoi, de nevăstuică, de lup, de lupoaică, 668 5 10 15 20 25 30 35 bozu și alune să scoată veninul, să rămîie X curat luminat ca maica precesta din cer ce l-a lăsat. (Auzit (ie Stoictscu Florca de la Stanca Bădeseu) XI DESCÎNTEC DE DRAGOSTE Azi sfînta duminecă de dimineață mă sculai și mă mînecai pe potecă necălcată pe rouă nescuturată, în răsăritul soarelui, în revărsatul zorilor, în cîntarea cocoșilor și a toate pasările. Poteca o călcâi, rouă o scuturai, dragostea o adunai, în apă o băgai, în apă în năstrapă, în năstrapă peste busuioc să fie peste trupul meu tot. Mă începui a mă văita și a mă orăcăi, maica precesta din cer mă auzi. Ce te vaiți X și te orăcăiești, mă vait că s-a sculat din surate din cununate, de urît mi-a dat să nu mă vază, nici streini, nici vecini și să nu vază nici scrisul meu. Maica precistă, așa dacă auzi din cer jos să cobori și la mine veni, de mîna dreaptă mă luă. La fîntîna lui Iordan mă duse, mă spălă pe gene, pe sprincene, îmi luă din cap piele de țap, după sprincene ghiocele, după ochi pei de șerpi, după țîțe piei de mîțe, după trup piele de lup, după tălpi iar piei de șerpi. Rămăsei luminată ca steaua din cer. îmi puse luna-n spate, soarele în pept, îmi puse stelele mărunțele pe mînecele să să uite lumea toată la ele. Și maica precesta din gură a urat, cu mine acasă a plecat. Cine în urmă mi-o călca, în față mi-o uita; cine pe mine m-o vedea să i se paie buzele mele sterii de miere și vorba să să lipească ca mierea și s-o vrea a ține după mine, cum urdină albinele la stupină. De mîna dreaptă m-a luat, cu mine acasă a plecat, scară de aur în mînă a luat și pe casă s-a urcat și a făcut ochii roată peste lumea toată, din bucium a buciumat, peste 2 corni de munți a răsunat, dragostele din lume a curat din mirosul florilor, din roadele cîmpului și maica precistă a urat cine o vrea a mă vedea să i se lipească căciula de cap, basmaua de gît, cămașa de piele, strîntorii de trup, încălțămintea de picioare. Maica precistă a urat să se aprindă ficații și carnea pe el și să se bată a plesni pînă la mine a veni cu soroc de foc să nu poată sta pe loc. (Auzit de Stoicescu Florea de la Stanca Marinescu) 5 10 15 20 25 30 670 GHIȚĂ CĂTĂNUȚĂ Cine-mi trece pre culmiță Ghiță, Ghiță Cătănuță, Cu doisprezece călușei, încărcați cu gălbenei, Și cu mîndra printre ei; Cu mîna trăgînd de frîu, Cu sabia înfiptă în brîu. Mergea măre ce mergea Mergea cu părere rea. N-are în ploscă vin să bea Seama codrului lua Și așa mi-1 întreba: De ce foaia ți-ai pîrlit? Lăstărei ți-ai veștejit? Ce stai măre de mă-ntrebi? Foaia cum să nu-mi pîrlesc, Lăstarii să-i vestejesc? Că Arapu mi-a trecut Trei sângeri de om legat. Mergea Ghiță ce mergea, C-un om în drum să-ntîlnea. Bună ziua, măi române, Mulțumim, d-le Ghiță. Măi rumâne, f... maică-ta De unde știi porecla mea? Te-a făcut chiar maica mea? Tu de Arap ai auzit? Eu de arap n-am auzit Dar cu ochii Lam văzut La lacul cel părăsit, — în gropanul de demult Acolo mi-a tăbărît. Așa Ghiță auzea Și pre Roșiu-1 întreba: Putea-vei tu, cal, să ții Trei zile și trei nopți 5 Nemîncat și neadăpat? Ce stai măre de mă-ntrebi, Cînd am fost la taică-tău Și mereu la moșul tău. Frunză verde și-o lalea 10 Și pre Roșiu încăleca, Ș-altă culmiță apuca. Sărea Roșiu ce sărea Șapte dealuri și-o vâlcea Și-o sfîntă de potecea. 15 Tot pre frînturi de inele Și pre brăcini cu mărgele Rupînd Arapu la ele Și Arapu mi-1 ochia Și pre cal încăleca 20 Dinainte mi-1 lua Dară Ghiță ce făcea, Foarte rău se spăimînta Dar cu vorba-1 înșela. Măi Arape, 25 Măi ciudate, Apleacă-te și ia chinga Că calcă calu pre ea. Arapu jos s-apleca Ghiță un buzdugan da 30 După gît, că mi-1 lovea, Trupușoru-i pe gît juca Și capu-i bolborosea. Fete mari hora făcînd, Copii din fluier zicînd 35 Toți pre Ghiță mi-1 priveau Și noroc bun îi urau. Ghiță pre culme apuca Și mîndrei sale zicea: Dragă, de cînd le-am luat 40 Un cîntec nu mi-ai cîntat. la să-mi cînti un cîntecel 671 Să suim dealu cu el Dalei, Ghiță, Ghiță, Ghiță, Feciorel de tată Niță, De-oi sta de ți-oi cîntă, 5 Munții s-or cutremura, Fîntînele s-or turbura Pădurile vor cădea Livezile s-or încurca, Lotrenii or auzea, 10 Dinainte te-or lua. Ea foaie de lua Și-n guriță mi-o punea Țipă-o dată haiducește Și-al doilea ardelenește 15 20 Atunci Loternii auzea Dinainte mi-1 lua. Dalei Ghiță Cătănuță Feciorel de tatai Niță Cu trei flori în chivăriță Dă-ne tu pre mîndra ta Și-ți vom mai lungi viața. Eu pre mîndra nu mi-oi da Că mi-a dat-o soacră-mea, Să-mi port hrana cu ea. 25 — Dă-ne tu paloșul tău Să-ți mai lungim drumul tău, Așa Ghiță, îmi auzea Lotrii-n mijloc îl baga Ghiță în rîs mi-i dobora 30 Numai unul rămînea Mititel și scundicel, Tot frate cu ciupagel. Venea soarele la prînz Se lupta Ghiță cu rîs 35 Venia soarele nimiez Lupta Ghiță cu necaz. Veni soarele în chindie Lupta Ghiță cu mînie. Ghiță atunci se năcăjea 40 Cu Lotrul în pămînt da 672 Brînașiu i se rupea La mîndră sa că striga: Dalei mîndro, mîndră mea Sai de-mi leagă brînașiu, 5 Că-mi pun Lotrenii capu Iară ea răspundea: Din doi care-ăți rămînea, Tot un bărbățel mi-aș lua Și din doi, care-ăți tudi, 10 Tot un bărbat mi-o fi. Așa Ghiță mi-auzea Și pe piept se găvăna De șeale se cocoșea, C-o mînă brîu-și lega 15 Cu Lotreanu-n pămînt da Pînă în subțiori mergea Atunci paloșul că mi-1 trăgea Și capul că mi-1 tăia Apoi la umbră ședea, 20 Mîna în buzunar băga Bani de-o ploșchiță scotea, De-o ploșchiță mititea, Mică, mică, mititea De-o vadră și șease oca 25 La guriță mi-o punea Tocina în fund îi răsufla. Mîndră pre Roșiu suia Și nainte-mi apuca Ghiță bine odihnea 30 Și după ea apuca îndată mi-o prindea Și cu gura o judeca, Cu sabia o cioplea Numai capul îl oprea 35 Și-1 ducea la maică-sa. Dalei soacră, soacra mea, Scoal de bagă-varză-în oală — Să-ți dau carne de meoară Dă meoară ocheșea, 40 Seamănă cu dumneata. 43 — Barbu Delavrancea — Opere — voi. V 673 Soacra îndată pricepea Și-n disagi mi-1 căuta Capul fetei că-1 găsea. Lasă-i fie soarta așa. 5 Că alerga prin mahala Și la toți vină baga. Oltenaș (Cules de la o femeie bătrînă din județul Dîmbovița, 10 comuna Șerbăneștij B CÎNTECE ȘI STRIGĂTURI POPULARE 1. De-aș trăi cît aș trăi, Fată mare n-aș iubi Și-aș iubi o copilită Să fiu vara cu drăguță Și iarna cu nevăstuță. 2. De-aș trăi cît peatra-n munte N-aș iubi fată de frunte Și-aș iubi fată săracă Ca numai mie să-mi placă. 3. Pentru ochi ca murele Ocolii pădurile; Pentru sprincene-mbinate Umblai țara jumătate. 4. Vai de tine, pui de drac, Cum te-oi prinde te dezbrac, Să fac popii comănac Preotesei cîrpă-n cap. 5. Trandafir de pe cetate, Spune mîndrei sănătate, Că de mine n-are parte, N-are parte că-s departe. 6. Trandafir de pe hinteu, Spune iubitului meu 675 43* Că mie nu mi-e de el Ca și lupului de miel. 7. Mureș, Mureș, apă lină Treci-mă-n țară streină, Să mă treci, să nu mă-neci, Că n-ai bani să mă plătești Nici copii să mă jelești. 8. Săraci drăguțele mele, Adunați-vă tustrele Și dați cîte-o liturghie Ca să scap din cătănie. 9. Măi bădică, bădișor, Nu trimite-atîta dor Pe gurița tuturor. 10. Pînă ești june și poți Fă-ți cărări în toate părți Că dacă t-ei însura Cărările s-or scurta. 11. Păn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam, dormeam, Dar acum de cînd iubesc, Nu pot să mă odihnesc. 12. Pentru mîndra care-mi place Trei zile la domni aș face, Pentru care mi-i urîtă Și o zi îmi pare multă. 13. Vai de mine, ce dor duc! Numai sara cînd mă culc, Dimineața cînd mă scol Sunt cu sinul plin de dor, Dimineața cînd mă-mbrac Sunt cu sînul plin de drag. 14. Auzi, mîndro, popa toacă, Ieși afară de te roagă 676 Pe la păreți și pe la cheutori Ca să-ți vină pețitori. Las’ să vie furcile Că a trecut dulcele. 15. Hop leliță, lelioară, Ochii tăi mă bagă-n boală, Sprîncenele iar mă scoală; Ochii și sprincenele Mi-au mîncat zilele. 16. Știi tu, mîndro, ce ți-am spus La săpat de cucuruz Să-ți faci ie de colie Să-mi fii dragă numai mie. Tu ți-ai făcut de fuior Să fii dragă tuturor; Ți-ai făcut de iarbă verde Să fii dragă cui te vede. 17. Vai, mîndruțo, cum te-aș bate, Da’ mi-s minele legate C-un fir de mătase neagră Nu te pot bate de dragă. 18. Fost-am ficior nu prea foarte Și-am iubit fetele toate; Cîte fete-n brațe-am strîns, După mine toate-au plîns; Dară de te-oi săruta De mine nu te-i lăsa De te-oi strînge și pe tine, Și tu-i plînge după mine. 19. Săracile dragostile Pescuiesc ca pasările. Dragostele tinerele Nu să fac din mere, pere, Ci din buze subțirele Și din dește cu inele, 677 20. Zică cine ce a vrea Că eu joc cu vara mea. Ori urîtă, ori frumoasă Că tot e din vița noastră. 21. Știi tu, mîndro, ce ți-am *pus La mine să nu te uiți Unde sunt oameni mai mulți Unde sunt mai puținei Să te uiți în ochii mei. 22. Spune, mîndro, mumă-ta Să-ngrădească ulița Tot cu lin și cu pelin Ca la lin’ să nu mai vin Făr’ sîmbălă cîteodată,. Dumineca ziua toată. 23. De-ai fi, badeo, un român, Ți-aș purta dragostea-n sîn, Dar nu ești de legea mea, Ne-am iubi, nu ne-om putea, 24. Plouă, plouă, iarba crește* Dorul mîndrei mă topește; Plouă, plouă, iarba-nspică, Dorul mîndrei rău mă strică. 25. Cine m-a dat dorului Aibă casa cucului, Odihna vîntului Și masa vulturului. 26. Dorule, parcă tu știi De tu tot la mine vii; Dorule, parcă tu vezi, De tu tot la mine șezi. 27. Vai de mine, cum aș merge Sara la gura cu miere; 678 Vai de mine, cum m-aș duce Sara la gurița dulce. 28. Draga mea, lele Ioană, Fața ta-i ca o icoană; Draga mea, leliță Floare, Fața ta-i ca de vioare; Ochii și toate îmi plac, Sprincenile moarte-mi fac, 29. Iubește, bade, iubește Dar ia seama ce iubești, Că nu-i vacă s-o belești, Ci mîndruță să trăiești. 30. Orb am fost, fără vedere, Cînd mi-am fost luat muiere, Mă uitai la avere Luai pe mama mamei mele. 31. Bădița cu șase boi N-are ce că ta la noi, Bădița c-un bou și-o vacă Nu-i sară să nu treacă. 32. Junele fără armată E ca iarna dezghețată, Ca grădina fără flori, Dimineața fără sori. 33. Junele fără iubită E ca casa nenflorită, Ca și tufa cea de spini, Ca și cîmpul fără crini. 34. Junele fără amoare E un flutur fără coloare; Roză fără de miros, Un brad falnic scorburos. 35. Dacă eu aș fi un june Fetelor amor le-aș spune, 679 Unde-n lume eu m-aș duce Aș săruta tot gură dulce. 36. Frunză verde de trifoi, Cînd treci, badeo, pe la noi, Nu te uita oblu-n curte, Că eu am dușmane multe; Ci te uită peste sat, C-or gîndi că ne-am lăsat Și te uită la pămînt, C-or gîndi că ne-am urît. 37. Frunzuliță de lămîie, Ce-am iubit nu-mi mai trebuie Nici la moartea mea să-mi vie, Nici lumina să mi-o ție. 38. Foaie verde tulipan, Am un bădișor muntean, Cu peană.de măgheran; Vîntul peana i-o bătea, Ochi și gură surîdea. 39. Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă rujuliță-nvoaltă La băduțu meu în poartă, Cu maică-sa să vorbesc Și cu el să mă iubesc. 40. Cînd, mîndro, ți-am poruncit, De ce naiba n-ai venit, Ori n-ai vrut, ori n-ai putut; — Bucuros aș fi venit, Dar m-o pus maica la cernut Și mi-o dat o sită deasă Să m-apuce noaptea-n casă; Strugur roșu ruginit, Cu dragoste, badeo, ne-am iubit, Și plîngînd ne-am despărțit. 680 41. Frunză verde, frunzuliță, Și-am avut o mîndruliță Și-am lăsat-o să mai crească Minte-n cap să-și dobîndească; Dar de cînd o am lăsat, Mîndra mea s-a măritat, Vai de mine, ce păcat! Dar de s-ar fi măritat De la noi al treilea sat, Iară ea s-o măritat De la noi a treia casă, Inima mult îmi e arsă; Ies afară văzu-o, Vin în cas’ auzu-o, Măicuța pricepe bine Că mi-i dor de oarecine. De-aș ajunge mai curînd Unde am pus eu de gînd, S-aud calul sforăind Și din pinteni zurnăind. 42. Auzi, mîndro, ori n-auzi, Ori n-ai gură să răspunzi; Unde-auz cucul din luncă Mă îndeamnă tot spre ducă. 43. Măeran crescut în fîn, Rău îți stă june bătrîn, Măeran crescut în iarbă, Rău îți stă june cu barbă. 44. Hop leliță, hop drăguță, Desară nu mă desculț, Nice nu m-oi desculța Pînă nu te-oi săruta. Sărutare-aș buze moi, Buze moi ca cremenea, Gură dulce ca merea, Ca merea din stupiniță; Draga badei copiliță, Astă vară sugeai țîță 681 Și-acum dai badii guriță Gurița și buzele. Ochii și sprincenele. De n-ar fi ochi și sprîncene N-ar mai fi păcate grele Da ochi și sprîncene sunt Păcatele s-o-nmulțit. 45. Hop leliță, hop drăguță Desară nu mă desculț, Nice nu m-oi desculța Pînă nu te-oi căpăta; De te-aș căpăta la boi, Dauleo ce-am face noi, De te-aș căpăta la junei, Dauleo ce-am face-atunci. 46. Frunză verde liliac Dulce-i gura de diac, Nici nu-i dulce, nici sălcie, Numai cum îmi place mie. 47. Vai de mine și de mine, Un copil de nouă zile, Nu știu fată ori ficior, Că tot mișcă d-un picior. 48. Nevastă-nvățată, Merge la crîșmă, să-mbată, Vine-acasă rău beteagă, Bărbatu la cap mi-o leagă, C-o despicătură-ntreagă. 49. Place-mi mie mîndră naltă Că-mi dă gura peste poartă; Dar lelița mitutea Să nălța și n-ajungea. 50. Cît îi lumea pe sub soare, Nu-i bine ca-n șezătoare; Cînd să stinge lumina îi crește mîndrei inima. 682 51. Sus îi cerul de pămînt, Fete ca la noi nu sunt; Ba, zău, sunt și pe la sate, Da-s cu gurile căscate, Cu cămăși păcurărești, Cu poale de sac de pești. 52. Dați cu toții, futu-v’morții, Să suim fîntîna-n deal, Să să spele fetele, Că-s negre ca iepele, Dar ficiorii, Ca bujorii. 53. Cît îi Sîmbăta de largă Nu găsii mîndră să-mi placă, Mă dusei în ceialaltă Și găsii mîndră să-mi placă. 54, Pe pîrău cu flori verzi Vino, mîndro, cu scoverzi, Pe pîrău cu răchite, Vino, mîndro, cu plăcinte» 55. Cît îi soarele de sus, Fete ca-n Sîmbăta nu-s, Frumoase și rumeoare, Și la față drăgăstoase. 56. Futu-ți morții, codru des, Că din tine nu mai ies; M-am băgat tînăr copil Și-am ieșit june bătrîn. 57. Părinte, sfinția ta, Mă tură-ț i b iserica, Să vin să mă spovedesc, Că cînd mă voi spovedi, Șapte popi mi-or trebui. 58. Decît slugă sasului, Mai bine împăratului. 683 Că-mpăratu-ți dă porția, Pe sasu să-l mînce rîia. 59. Floricică de perit, Nu gîndi că te-am urît. M-am culcat și am durmit, Și la tine am gîndit. 60. Place-mi mie ulița, Pe care sade mîndruța; De ar fi cît de tinoasă, Tot îmi pare că-i frumoasă. 61. Știi tu, mîndro, ce ți-am spus Asară și-alaltăsara, Să scoți scara din cămară, Să punem picioru-n scară, Și să plecăm sus la țară, Sus la țară românească, Să cumpărăm peană domnească, Să mi-o pui la pălărie, Să mă-nvăț la carte-a scrie; Scrisei două trei rînduri Și mă ajunseră gînduri; Pusei condeiul pe masă, Călimărul pe fereastră Și mă tot plimbai prin casă, De la uși pînă la masă, Și pui ochii pe fereastră, Văzui o dalbă nevastă, Mergea să să spovedească, Spovedi-o-ar frigurile, Ca pe mine gîndurile! 62. D-asară ș-alaltăsară Mă primblai, mîndro, p-afară, Mîndro, pe la poarta voastră, D-auzii pe maică-ta Înjurîndu-te pe tine, Da pe tine pentru mine, Ca să nu mă țiu cu tine. 684 63. Fata popii Zaharie S-ar mărita, n-are ic. Are una de bumbac Ruptă-n cot și după cap. 64. Vai, săraca, ce mai fată, De trei ani nepeptănată, Cind pleca la peptănat, Șapte sate-a adunat, Cu topoare, cu măciuci, Să omoare la păduchi, Pe cărarea capului, Merge ciurda satului, Pe păru de la urechi, Merg păduchii tot părechi. 65. Am avut și eu o mîndră Și-o am dat pe-un funt de brînză. Dar nici brînza n-a fost bună, Că și mîndr-a fost nebună. 66. Sășulaș bătut de cruce, Ce mînci vinerea de dulce, Că te suim lîngă claie Și ți-om da o flăcăraie. 67. Poruncitu-mi-a mîndră Să mă duc pînă la ea; Duce-m-oi ca un nebun, Pe o frunză de alun. 68. Trec în vale, mor de sete, Mă-ntîlnesc cu două fete, Amîndouă-n bete nouă, Săruta-le-aș pe-amîndouă, Iar pe una Totdauna. 69. Mă dusei la mînăstire, Șezui patruzeci de zile; Pusei mîna pe psaltire. Cu ochii pe la copile. 685 Mă-nchinai pe la icoane Cu ochii pe la cocoane. 70. Așa zicea două fete: însoară-te, măi băiete, Și te fă vițel mînzat, De umblă sara prin sat. 71. Inima mea cînd s-aprinde, Șapte sate n-o pot stinge, Făr’ cîrciumarul cu butea Și țiganul cu dipla. 72. Mărie, Sfîntă Mărie, Scoate robii din robie, Fete mari de la curvie. 73. Lelea cu călcîie nalte, Cu ulcica după lapte, Apucă pe hudicioară, Veni cu ulcica goală; Ea să trîntești să moară, Dar eu ca un om cu minte Mă pusei să-i dau plăcinte. 74. Fata popii de la noi Are zestre șase boi: Dinainte nu sunt doi, La mijloc nu sunt de loc, La proțap acum să fac. 75. Măi bădiță, prostule, Nu-ți mai pierde nopțile, Pe la toate porțile, Că porțile-s încuiate, Nevestele sunt culcate. 76. Ce folos de păru creț Dacă nu-i porcu-n coteț; Ce folos de păru lung Dacă nu-s boii în jug. 686 77. Se duce lelea la moară Cu trei cofe de secară, Două le-ndreaptă pe coș Și-una o dă pe gît în jos. 78. Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă, Doamne, curcubeu La mîndra pe lîngă brîu. 79. Măi bădiță, chică creață, De ți-oi pune mîna-n chică, Te-aș săruta d-ibomnică, De ți-oi pune mîna-n păr, Te sărut să te dezbăr. 80. însura-m-aș, însura, Urîtă nu mi-aș lua, Dar frumoasă nu-mi prea place Căci prea mulți sogori îmi face. 81. Nu știu socru ce mi-o da, Doi căței în loc de boi, Ș-o cățea în loc de vițea, Două muște-mpedecate Să mă țiu cu vaci cu lapte. 82. Pentru-o oală de găluște Sar boierii să să-mpuște Și pentr-o furcă de paie Sar boierii să să taie. 83. Vecinii de lîngă noi Spală rufele-n butoi Și le tinde pe grădele De latră cînii la ele. 84. Palincută, lumea mea, M-am jurat că nu te-oi mai bea, Pînă nu te-oi căpăta. 687 85. Cucuie, popă sîrbesc, Vino să mă spovedesc, Că eu n-am multe păcate, Num’ un car și jumătate, Și cîte-oi mai duce-n spate. 86. Frunză verde leuștean, M-o făcut maica oltean. Oltean mîndru și voinic, Nu mi-i frică de nimic. 87. Frunză verde ș-o lalea, Sărucană-i mîndră mea, Cum poartă inimă rea Că iubesc pe alta. 88. Sub poale de codru verde, Mititel foc mi să vede, Mititel și potolit, Cu voinici ocolit. 89. Poartă-te, fată săracă, Că rămîi nemăritată, Mămăliga din căldare, Mărită-te, fată mare, Mămăligă din hîrdău, Mărită-te, fătărău. 90. Mărită-mă, măiculiță, Că mi-o vint laptele-n țîță; — Taci la dracu, bivoliță! — Mărită-mă, maică dragă! — Taci la dracu, scroafă neagră! 91. Are popa două fete, Amîndouă stau să fete: Una fată la Crăciun, Cînd îi laptele mai bun, Alta fată la Ispas, Cînd îi laptele mai gras. 92. S-a suit popa pe scară Și-a căzut cu barba-n zară. 688 Și-o venit mița să-1 lingă Și l-a apucat de limbă. 93. Du-mă, Doamne, și mă pun Unde-i rachiu de prune. Du-mă, Doamne, și mă lasă, Unde stă vinul pe masă. 94. Fetele de peste vale Ferbe mațele-n căldare, Și le face cătărigi Să le dea la ibovnici. 95. Vai de mine, ce să fie, C-aștept bădița să vie, Bădița de peste deal, Ar veni dar n-are cal; Pentr-un pui de om frumos S-a trudi badea pe jos. 96. Cine-a mai văzut în lume Iarbă verde sub părete, Un ficior la două fete, Iarbă verde pe cuptor, O fată la doi ficiori. 97. Sămînță nesămănată, Ai rămas gură căscată. Sămînță-n patru muchi, Ai rămas plin de păduchi. 98. Pe picior să nu mă calci, Nici cu ochiul să nu-mi faci, Nici cu ochiul, nici cu geana, Numai seara cu sprinceana. 99. Cînd e ziua lucrului, Mă ia boala trupului; Cînd e zi de sărbătoare, Nice capul nu mă doare. 689 44 100. Chiuire-aș, chiui, Nu știu und’ s-o auzi, La mîndra de peste vale C-acolo-i rachiu mai tare; La mîndra de peste punte, C-acolo-i rachiu de frunte. 101. Chiuire-aș ș-aș striga, Să răsune ulița Să m-auză mîndruța Să-mi deschidă portița, Portița și gurița. 102. Fetele din Harpătac Trage pipă și tabac. 103. Mîndruliță cu bărbat, De ți-e bărbatu urît, Leagă-1 cu viță de gît, Și du-1 vinerea la tîrg; Pune prețul trei parale, Că-i avea prin tîrg cătare; Și de-i vedea, tot mai lasă, Și nu-1 mai aduce-acasă. 104. De-aș fi trăit tot așa, Ca iarba m-aș legăna, Ca iarba primăvara Cînd o taie cu coasa; D-am trăit o țîr’ mai bine, C-a fost mîndra lîngă mine. 105. Ficiorii care nu joacă Le stau mucii-n nas bolboacă Dar noi, ăștia cari jucăm, Niciodată nu-i suflăm; Izvorul cînd să pornește, Tocma-n gură să oprește. 106. Preoteasa coace ouă, Popii două, mie nouă; 690 Preoteasa strînge nuci, Popii două, mie cinci. 107. La fîntînă-ntre orese Să-ntîlnesc două neveste Și să-ntreabă de frumos, Dar frumosu nu-i la ele, Că-i la badea pe curele. 108. Mulțămesc lui Dumnezău Că m-am scăpat de rău, De răul ce-1 trăgeam Cînd pe rîncedă iubeam. 109. Cînd eram în vremea mea Șapte mîndrc-mi trebuia, Dar acum, de-o vreme-ncoace, Nice una nu-mi mai place. 110. Are popa șase boi, Preoteasa buze moi. Are popa șase junei, Preoteasa buze dulci. 111. Futu-ți morții de ghirău Că m-ai scos din satul meu. Nu m-ai scos cînd am fost mic, Dar acum cînd sunt voinic. Nu m-ai scos cînd am supt țîță, Dar m-ai scos cînd am mustață. 112. La fîntînă-n drum Paște calul lui Gheorghiță; Gheorghe doarme și visează. Murgul paște și nechează, Ce folos de visul lui Dacă nu-i și mîndră lui, Să se culce amîndoi, Amîndoi pe paturi moi. 113. Morăreasa cu inele, Morariu fără ismene; 691 44* Morareasa cu cercei, Morariu cu cioareci răi. 114. Sună, sună și răsună, Sună, petricică-n vale, Mîndra mea plînge cu jale; Sună petricele-n deal, Mîndra mea plînge amar. 115. Leliță cîrciumăreasă, Lasă-mă desară-n casă, Să-ți ajut la frămîntat, Să mă culc cu tine-n pat, Și să-ți ajut la cernut, Să-mi dai gură să sărut. 116. Codru mare, frunză n-are, Domnu mare, doamnă n-are, Soro, sorolina mea, Ieși din lac de lapte dulce Că pe min’ vor să mă-mpuște, Căldările-mi clocotesc, Cuțitele-mi ascuțesc. 117. Lasă luna și te suie Să fii, badeo, de soție De-aici pîn’ la Orășlie. De la Orăștie-n jos Du-te, badeo, sănătos. 118. Pe cîte ochii am pus • Eu pe toate le-am supus. Am pus ochii și pe tine De te-oi lăsa să fiu cîine. 119. Vine lelea de la moară Cu un pui de cioară-n poală. Eu pui mîna, ea nu zboară Ea răsfiră penele. Eu dezleg izmenele. 692 NOTE CRONIC] LITERARE ȘI DE ARTĂ, STUDII DE LIMBĂ ȘI FOLCLOR (p. 9) ROSSI LA BUCUREȘTI A apărut în revista Familia, XII, nr. 13,18 februarie 1879, p. 89. Semnat: „Barbu”, ca și oda închinată ostașilor și ofițeiilor biruitori la Plevna în 1877, ca și placheta de versuri Poiana Lungă — Amintiri din 1878 și Femeia în societatea umană, publicată în revista Femeia română în 1878. Nu s-a retipărit în periodice sau în volum, nici în timpul vieții lui Delavrancea, nici postum. Ernesto Rossi, artist dramatic italian, născut în Toscana, la Livorno (1829 — 1896), studiază arta teatrală cu Modena, al cărui elev favorit a fost. Ernesto Rossi face parte din primii actori care au abordat teatrul lui Shakespeare, creînd rolul principal din piesele Hamlet și Othello. (p. 11) UN PASTEL A apărut în ziarul România liberă, IV, nr. 945, 26 iunie 1880, p. 2. Semnat: „Un visător“. N-a fost retipărit niciodată în periodice sau în volum. N-a fost semnalat în bibliografii. Stăncescu Constantin, pictor român, fost profesor de desen al lui Delavrancea la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr“ și la „Sf. Sava“. Elev al lui Gh. Tattarescu, alături de care a contribuit la organizarea pri- melor „saloane” de pictură la noi. 695 (p. 13) MIEUX TARD QUE JAMA1S A apărut in ziarul România liberă, IV, nr. 921, 28 iunie 1880, p. 2. Semnat: „ArgusCî. Nu s-a retipărit niciodată în periodice sau în volum. Talma (Fran^ois-Joseph) — (1763 — 1826), tragedian francez, elev al lui Mole și Dugazon. Debutează la Comedia Franceză unde creează rolul lui Charles IX de J. Chenier care prilejuiește despărțirea unui mare grup de actori, în frunte cu Talma, de societarii Comediei Fran- ceze. Ei înființează „Teatrul francez din Strada Richelieu", sub protecția Palatului regal. Aici creează rolul lui Henric al VHI-lea, al lui Neron din Epicharis, al lui Timoleon, al lui Egist din Aga memnon și depășește în Othello, Ion fără țară, Macbeth și mai ales în Hamlet, pe înaintașul său Ducis. Napoleon I, care se împrietenise cu el pe cînd nu era încă decît „Bonaparte“, îl acoperă de favoruri. El înlocuiește în teatrul istoric costumele de fantezie cu cele de epocă, reformează dicțiunea decla- matorie, dîndu-i accente mai firești. In Reflexions sur Lekain et Vart theâtral, la care se referă Delavrancea, dă prețioase îndrumări pentru interpretarea rolurilor în teatru. Gabrielescu Grigore, renumit tenor român, angajat o vreme la Opera de la Scala din Milano, profesor de belcanto la Conservatorul de muzică din Iași, organizatorul și conducătorul Conservatorului „Cornetti“ din Craiova. (p. 17) „PROSCRISUL ROMÂN" DE V. MANIU A apărut în foița ziarului România liberă, IV, nr. 1.005, 8 octom- brie 1880, p. 2 — 3; nr. 1.006, 9 octombrie 1880, p. 2 — 3; nr. 1.007, 10 octombrie 1880, p. 2 — 3. Semnat: „Argus“. Nu s-a retipărit în periodice sau în volum nici antum, nici postum. Thomas Salvini, celebru actor italian, discipol al lui Modena, născut la Milano în 1829. Vasile Maniu, născut la Lugoj în 1824, participant la mișcarea revoluționară din 1848; prigonit, se așază în București. Membru al Academiei Române. A scris numeroase studii privind drepturile românilor din provinciile subjugate și patru drame originale, a căror valoare este însă neînsemnată. 696 (p. 30) CARLOTTA LERIA A apărut în foița ziarului România liberă, IV, nr. 1.010, 14 octom- brie 1880, p. 3. Semnat: „Argus“. Nu s-a retipărit niciodată în periodice sau în volum. Meyerbeer Giacomo (1791 — 1864), compozitor german. Elev al lui Lenska, apoi al lui Glementi și Weber. Prima sa operă — Fiica lui Jephte — se reprezintă în 1813. Urmează Abimelech sau doi califi, Margareta d'Anjou, Robert le Diable după Scribe, Hughenoții, Steaua Nordului, Africana, numeroase cantate și imnuri. Pînă la Wagner, Meyerbeer este unul dintre cele mai puternice genii ale muzicii dramatice mondiale. Schira Francesco (1805 — 1883), compozitor italian. Prima sa operă — Elena și M alo in a — se reprezintă în 1832 la Scala din Milano. Șef al orchestrei teatrului „San Carlos“ din Lisabona, profesor de canto la Londra. (p. 33) GIACINTA PEZZANA GUALTIERI A apărut în foița ziarului România liberă, V, nr. 1.139, 27 martie 1881, p. 2; nr. 1.148, 7 aprilie 1881, p. 2 — 3. Semnat: „Argus“. Antum nu s-a retipărit nici în periodice, nici în volum. S-a reprodus postum în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 193 — 206. Arhivele Statului București păstrează anunțul turneului „della drammatica compagnia italiana di Garlo Ferrante, diretta dalia cele- bre attrice Giacinta Pezzana Gualtieri“, „dai 3 di Marzo al 20 Maggio 1881“, la care se referă cronica lui Delavrancea. Pentru Iași și Bucu- rești, turneul avea ca impresar pe „signor cav. Benedetto Franchetti“, despre care Delavrancea va pomeni mai tîrziu în cronicile sale de la ziarul La Roumanie din Paris. Legouve Ernest (1807 — 1903), autor dramatic francez, cu mare succes în epocă, urmînd tradiția familiei: piesele tatălui său au fost foarte apreciate în timpul Revoluției și al Directoratului. Și tatăl, și fiul, membri ai Academiei Franceze. Printre cele mai de seamă piese ale lui Ernest Legouve trebuie menționată Adrienne Lecouvreur. 697 Paul de Saint-Victor — conte de Bins (1825 —1881), eseist și critic francez; secretar al lui Lamartine. Cele mai importante scrieri ale sale, caracterizate prin bogăție documentară și formă artistică, sînt: Homm.es et Dieux, Lcs femmes de Goethc, Victor 11 ugo, Anciens et Moder- nes și studiul său asupra teatrului — Les deux masques (1880—1883). Bacon Roger (1214 — 1294), călugăr, filozof și savant englez, comen- tator al lui Aristotel, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai științei experimentale în secolul al XlII-lea. Sesizează erorile calen- darului lui Iulian; are numeroase descoperiri în optică. (p. 48) ZIGZAG. SALONUL 1883. PICTURA A apărut în zece foiletoane în ziarul România liberă, VII, 1883, la rubrica „Zigzag", nr. 1.788, 15 iunie, p. 2 — 3; nr. 1.789, 16 iunie, p. 2 — 3; nr. 1.790, 17 iunie, p. 3; nr. 1.791, 18 iunie, p. 3; nr. 1.792, 19 iunie, p. 2 — 3; nr. 1.794, 22 iunie, p. 3; nr. 1.795, 23 iunie, p. 2 — 3; nr. 1.796, 24 iunie, p. 3; nr. 1.798, 26 iunie, p. 2 — 3; nr. 1.800, 29 iunie, p. 2 — 3. Semnat: „Argus“. Menționat: „Paris“, unde Delavrancea se afla la studii de la 1 martie 1882. Nu s-a retipărit niciodată în periodice. S-a reprodus postum, I, II, III, IV, în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, Bucu- rești, Editura pentru literatură, 1963, p. 231 — 248. Delavrancea intenționa să continue cu prezentarea sculpturii expusă la „Salonul 1883“, în Palatul Industriei din Paris, dar împreju- rările Lau împiedicat să-și realizeze planul. în numărul din mai-iunie 1883, al revistei L'Artiste, voi. I, p. 336 — 347, adică aproximativ în același timp cu foiletoanele lui Dela- vrancea, apare articolul unuia dintre cei mai autorizați cronicari plastici ai epocii — Josephin Peladan — intitulat L’Esthetique au Salon de 1883. Foiletoanele lui Delavrancea nu vădesc influența părerilor lui Josephin Peladan, dar cu atît mai interesantă este concordanța gene- rală a aprecierilor. Spicuind din articolul cronicarului francez, reținem: „Salonul este un bazar, cîteodată un budoar, niciodată Templul picturii... 4.000 de opere la Salon — concurs de imbecilitate; 2.000 de lucruri industriale, o mie de lucrări, dar cîte opere de adevărată artă? 29 de săli ale palatului — mai bine numit al Industriei decît al Cîmpiilor lui Eleusis... O operă de artă este o virtute, o mîzgălitură 698 este un viciu. Din 4.000 dc artiști, 3.000 sunt meșteșugari, de un orgo- liu nebun și de un cabotinism rușinos.“ Chintetul artei contemporane (1883), după Joscphin Peladan, este alcătuit de Puvis de Chavannes, Gustavc Moreau, Ernest Hebert, Paul Baudry, Felicien Rops, a căror imortalitate este pentru cronicar sigură, derivind personalitatea artistică a celui dinții din tradiția quatrocentto-ului italian. în ceea ce privește pe impresioniști, de care se ocupă și Delavran- cea, spune: „Tabloul impresionist este un tablou rămas în primul său stadiu, adică în acela de schiță. Oricine a pus mîna pe pensulă știe că schița dă efecte uneori seducătoare, primele straturi de culoare cresc în vigoare pe țesătura mată și albă a pînzei și pe măsură ce se pictează, dispare, tabloul «coboară» și trebuie să-l facă să urce din nou, prin a doua muncă, de o dificultate mai mare. Or, impresioniștii, care nu sunt capabili să-și regăsească efectele, se păzesc să «coboare» tabloul pe care n-ar putea să-l înalțe din nou... Tabloul impresionist este un afiș... 4.000 de opere, dar nici o idee, nici o gîndire, nici o emoție, nici o convingere, nici odă, nici strigăt al inimii, nimic mare, totul în proză, cînd ca cea din Reoue des deux mondes, cînd ca cea din Vie Parisienne.,. Idealul e mort, tradiția moartă, ierarhia moartă; Nu poți cere pe Delacroix în 1883. Epigraful Salonului 1883: Decadență Despre tabloul intitulat L'Alcool de Beauiieu, Peladan conchide că este un subiect imposibil pentru artă, ceea ce. cu alte cuvinte, spusese și Delavrancea. Asupra tabloului cel mai pe larg comentat și apreciat favorabil de tînărul Argus, L'amour au oillage al lui Bastien Lepage — șeful rusticilor — și J. Peladan este mai îngăduitor: „...e mai bun, e văzut și redat cu multă grijă și scrupul, e sincer, dar nimic mai mult...“ Dacă un cronicar plastic la Paris, într-o revistă de artă care în 1883 ajunsese la al 53-lea an de existență, ca de altfel și Henry Hous- saye în paginile tot atît de venerabile din La revue des deux mondes, nu descoperă în tablourile expuse la Salonul 1883 latura pozitivă și înnoitoare a impresionismului, ci pe cea generatoare de decadentism, se poate reproșa mai puțin lui Argus, care vedea pentru prima oară creații ale noii școli de pictură, și nu pe cele mai de seamă. La 8 mai 1883, deci îndată după contactul său cu pînzele Salonului, Delavrancea scria Elenei Miller-Verghi, mărturisind impresia globală pe care i-o produseseră. „Scriu amețit de culori și efecte forțate: viu de la un salun. Un valvîrtej sumbru, luminat, liliachiu, violet și cardinal, plus un ton 699 de lumină electrică ce cade mai-mai peste toate pînzcle. Am plecat cu o confuzie vagă, depărtată, dar profundă../4 (I.E. Torouțiu, Studii și documente literare, voi. V, București, 1943, p. 392). Evident, în 1883, mai mult decît oricînd, critica lui Delavrancea este a unui diletant, înzestrat el însuși cu talent, dar insuficient orientat, slujindu-se de o intuiție artistică înnăscută și de o dragoste nedezmințită pentru artă. Dacă în „Salonul 1883“ a remarcat laudativ unele tablouri fără valoare, Delavrancea are totuși pentru noi meritul că la această dată timpurie trezește, prin foiletoanele sale, interesul pentru pictură, furnizînd vești și impresii din Parisul în care s-au cristalizat la acea dată fundamentalele caracteristici ale celei mai interesante școli în pictura modernă mondială. Pierre Baour-Lormian (1770 — 1854), poet și dramaturg francez, traducătorul poeziilor lui Ossian. în scrierea sa Le Classigue et le Romantigue, precum și în satirele sale, ia în derîdere romantismul, aflat la începuturile dezvoltării sale. Membru al Academiei Franceze. Luis de Morales (1509 — 1586), pictor spaniol, supranumit „divinul44. Cele mai de seamă tablouri ale sale sînt: Pietă (Madrid), Isus în templu (Prado), Christos purtîndu-și crucea (Luvru). Andre Vesale (1514 — 1564), anatomist flamand; medicul lui Carol Quintul. Prin disecțiile sale ajunge la concluzii revoluționare pentru anatomie și chirurgie, dar e condamnat de Inchiziție și moare pe insula Zante, de foame și de oboseală, în urma naufragiului corăbiei care-1 ducea la Ierusalim. Meyer Amschel Rotschild (1743 — 1812), întemeietorul familiei de bancheri de origine germano-israelită, renumită pentru bogăția ei. Charles Blanc (1813 — 1882), critic de artă francez, inițiatorul publicației L'histoire des peintres de toutes Ies ecoles, în 14 volume; al unei Histoire des peintres franșais au XlX-e siecle; fondator al perio- dicului Gazette des beaux-arts; autor al unor remarcabile studii despre Rembrandt și Ingres. Profesor la College de France. Membru al Aca- demiei Franceze. Andre Bida (1823 — 1895), grafician francez, cu predilecție pentru motivele plastice orientale. Cunoscut ilustrator al Bibliei și mai ales al Evangheliilor. A ilustrat de asemenea opera lui Musset. Schaunard, personaj din Scenes de la vie de Boheme a lui Henry Murger. Prototipul real se numea Schanne, din care H. Murger și pric* 700 tenii săi făcuseră diminutivul Schannard. O greșeală de tipar face din Schannard — Sdbaunard, pe care H. Murger ulterior l-a păstrat. Schanne debutase în pictură; expune la „Salonul 1850“ un tablou — Por trăit de M-me Pierre... Ulterior se ocupă de muzică (alto și trom- boane), compune melodii, printre care cupletul De la Soupe au fro- mage a devenit o adevărată M arsei llaise a realiștilor. Urmează pe tatăl său ca fabricant de jucării și a lăsat în Souvenirs de Schannard interesante date asupra Bohemei lui Murger. Jules Bastien-Lepage (1848 — 1884), pictor francez, elev al lui de Cabanei; influențat de Courbet și Manet, își alege subiecte realiste, pe care însă nu le realizează cu arta maeștrilor săi. Cele mai de seamă pînze sînt: La prairie de Domvillers, Les foins, Les bles murs, Le retour des champs, L'amour au oillage, pe care îl anali- zează în special Delavrancea în cronicile sale, și portretele lui Andre Theuriet și al Sarah-ei Bernhardt. Jacque Charles-Emile (1813 — 1894), pictor și gravor francez, autor al unui mare număr de excelente vignete. Opera sa este inspirată aproape exclusiv din viața rurală: La basse-cour, La sortie du troupeau, Le poulailler, Grand troupeau en pâturage, Le clair de lune. A scris și ilustrat volumul Le poulailler, monographie des poules indigenes et exotiques. Henri-Anatole de Beaulieu (1819 — 1884), elev al pictorului Delacroix. Printre pînzele sale se citează ca valoroase: Un duel lamar- ginea mării, Amintirea unei Intilniri și scene alegorice. Virginie Demont-Breton (1859 — 1915), pictoriță franceză. Printre pînzele sale se remarcă: Les jumeaux, L’homme est en mer, Stella maris, Femme de pecheur și La plage, analizată de Delavrancea, care, într-adevăr, este unul dintre cele mai bune tablouri ale sale. Fernand Emmanuel Pelez (1843 — 1913), pictor francez. Pînze remarcabile: Isus insultat de soldați, Maternitate, Fără adă- post — expus în „Salonul 1883“ — Mizeria laOperă, Un cuib de mizerie, Saltimbancii. Louis-Emile Adan (1839—1900), pictor francez, elev al lui Picot și de Cabanei. Pînzele menționate sînt: Vara, Seară de toamnă, Fata podarului, expusă în 1883, asupra căreia se oprește Delavrancea (La fille du passeur), întoarcerea de la cimp, Lacul. 701 Paul Jacques-Aime liaudry (1828-1886), pictor francez. Pînzeie sale principale: Zcnobia găsită pC malurile, Arabului, Supliciul unei vestale, Leda, Charlolte Corday asasinlnd pe. Murat. Decorează într-un stil cam declamator foaierul Operei din Paris, pentru care lucrează zece ani, Curtea de Casație și Castelul Chantillv. (p. 99) OPERA ITALIANĂ A apărut în România liberă — număr literar — I, nr. 1, 16 sep- tembrie 1884, p. 10 —11. Semnat: „Era Dolce“. Nu s-a retipărit în periodice sau în volum nici antum, nici postum. (p. 101) CRONICA. ARTIȘTII NOȘTRI A apărut în suplimentul literar al României libere — număr literar — I, nr. 2, 23 septembrie 1884, p. 22-23. Semnat: „FraDolce“. Nu s-a retipărit în periodice sau în volum, antum sau postum. Ion Georgescu, (1855 — 1898), sculptor român, elev al lui Storck si al sculptorului francez Delaplanche. Remarcat la „Salonul 1880“ din Paris pentru statuia Rugăciunea un ui copil. Profesor la Școala de bel le-arte din București. loan Socolescu (1856 — 1924), prieten al lui Delavrancea și al lui loan Mincu. Face parte din prima promoție de arhitecți diplomați din țara noastră. (p. 105) CRONICA. ARTIȘTII NOȘTRI. TABLOUL D-LUI DEMETRESCU-MIREA - „VÎRFUL CU DOR“. D. MANOLESCU ÎN „HAMLET“. A apărut în România liberă, număr literar, I, nr. 4, 7 octombrie 1884, p. 45 — 47. Semnat : „Fra Dolce“. S-a reprodus, postum, numai fragmentul privind pe Gr. Manolescu in „IlamleC, în volumul Delavrancea — Despre literatură si artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 207 — 209. Amintit de Nicolae lorga în Delavrancea. necunoscut (Cronicile lui „Fra Dolce"'), Neamul românesc, Iași, 6 mai 1918, p. 1, cu prilejul recentei morți a scriitorului. Referindu-se la toate cronicile semnate cu pseudonimul „Fra Dolce“, Nicolae lorga le apreciază deosebit de elo- gios: „...Tînărul critic le publică pentru a lovi în pretenția greoaie și idioată care, în cîțiva ani, a izbutit totuși a strica definitiv orașele noastre... Vîrful cu dor e analizat cu un adine simț al artei, dar și cu 702 o cunoștință, fără pereche la noi, a tehnicci întrebuințate, cu o putere de străbatere unică în intimitatea mijloacelor folosite..." George Demetrescu-Mirea (1852 — 1934). Studiază la Paris cu Carolus Duran și cu Lehman; portretist și pictor de compoziții istorice si de gen, director al Școlii de bellc-arte din București. (p. 111) CRONICA. DOUĂ CUVINTE DESPRE SIMȚUL NOSTRU ARTISTIC; ARHITECTURA BUGUREȘTEANĂ; HOTEL IMPERIAL. PICTURĂ BISERICEASCĂ: DOMNIȚA BĂLAȘA. A apărut în România libera, număr literar, I, nr. 5, 14 octombrie 1884, p. 59 — 60. Semnat: „Fra Dolce". Nu s-a retipărit niciodată în periodice sau în volum. Petre Missir, profesor de drept la Universitatea din Iași, membru marcant al societății „Junimea", prieten cu I. L. Caragialc. Redactează Era nouă la Iași. Colaborator la revista Convorbiri literare. (p. 116) IAȘII ȘI BANCHETUL „JUNIMIȘTILOR" A apărut în ziarul România liberă, VIII, nr. 2.191, 30 octombrie 1884, p. 2, 3. Semnat: „d. 1. v.“. Nu s-a retipărit niciodată integral în periodice sau în volum; s-a reprodus postum un fragment în lașul literar, XIII, nr. 6, iunie 1962, p. 85-86. Giusepe Giusti (1809 — 1850), poet italian, critic al societății din vremea sa, militant pentru libertatea poporului italian. Poeziile sale satirice au circulat mai înlîi în manuscris. Sînt cele- bre Dies irae, în care atacă pe Francisc I, La Boite — tablou al neno- rocirilor Italiei, Sf. Ambrozie, aspirația către pace între popoare- Nicolae Gabrielescu, arhitect român, născut în 1854. A luat parte la restaurarea Curții-de-Argeș și a bisericii Trei Ierarhi din Iași, ruina Sîn-Nicoară, biserica și cetățuia Golia. A construit Liceul Național din Iași, căutind să păstreze specificul arhitecturii noastre. Membru al societății „Junimea". (p. 125) COURR1ER DES THEÂTRES A apărut în zece numere ale ziarului săptămînal La Roumanie din Paris, înccpînd din 30 decembrie 1884. Agenție la București în str. Regală, nr. 5. 703 Ziarul era condus de Emile Galii, născut în 1845 în Ajacio-Corsica și a debutat în jurnalistică la Marsilia. Cunoaște țara noastră în 1877, în calitate de corespondent de război. Colaboratorii săi erau A.L. (poate Alexandru Lahovary), V. Bazan, Jean Țuica, pe care îl vom întîlni colaborînd la ziarul România în București, în 1885, E. Severin, AL Damian, Serge Bruno, Nico Dorna, Violette, care în 1885 va semna rubrica „Arta toaletei" în România, Mișu Turia, A. Tudor, F. și Ștefan Esco, adică Delavrancea, aflați la studii în capitala Franței, sau vechi cunoscuți din România. Mai tîrziu, Emile Galii se stabilește chiar în țara noastră și scoate — împreună cu Al. Ciurcu — ziarul în limba franceză L'Orient, transformat apoi în L'IncUpendance roumaine, al cărui administrator era încă în 1897. întors în țară în vara anului 1884, Delavrancea încearcă o colabo- rare la ziarul lui Emile Galii, numerele 1 — 10, după cum urmează: La Roumanie, II, nr. 1, 30 decembrie 1884, p. 6; nr. 2, 6 ianuarie 1885, p. 6; nr. 3, 20 ianuarie 1885, p. 22; nr. 4, 31 ianuarie 1885, p. 30 — 31; nr. 5, 7 februarie 1885, p. 37; nr. 6, 14 februarie 1885, p. 46 — 47; nr. 7, 21 februarie 1885, p. 54; nr. 8, 28 februarie 1885, p. 62; nr. 9, 7 martie 1885, p. 74; nr. 10, 14 martie 1885, p. 82. Semnate „Ștefan Esco“ — semnătură provenită din despărțirea sufixului patronimic, adăugat de învățătorul Spirache Danielescu la numele de botez al tatălui său. Prins de greutățile începuturilor în avocatură și publicistică și poate nemulțumit de ceea ce realiza în limba franceză, Delavrancea abandonează curînd această colaborare. Nici cronicile teatrale din La Roumanie, nici semnătura „Ștefan Esco“ n-au fost niciodată semnalate. Georges Ohnet (1848 — 1918), romancier francez. Piesa Le Maitre des forges (1882) este scoasă din lunga serie de romane intitulată Batail- les de la vie. Gr. G. Cantacuzino, director general al teatrelor între 1884 — 1898; a tradus din repertoriul francez Le maitre des forges de Georges Ohnet, sub titlul Mîndrie și amor. Agatha Birsescu (1864—1939), tragediană de mare clasă. A făcut studii la Conservatorul din Viena, unde a obținut premiul I (1883). Angajată la Burgtheater, la Viena, apoi la Hamburg, în America, Rusia, Germania, Austria și Ungaria. A fost profesoară la Conserva- torul din Iași. 704 (p. 137) CRONICA TEATRALĂ. PROLOG A apărut în foița ziarului Epoca, I, nr. 25, 10 decembrie 1885. Semnat „Fra Barbaro“. Nu s-a retipărit în periodice. S-a reprodus postum în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 210—214. Sphynx, apud Lucian Predescu — Enciclopedia — Oscar Lemnaru. Dimitrie Ollănescu — Ascanio (1849 — 1908), autor de comedii, cuprinse în voi. Pe malul girlei, 1896; de satire și traduceri din Hora- tius; ministru plenipotențiar la Atena, membru al Academiei Române. Aristița Romanescu-Manolescu (1854 — 1918), cea mai mare trage- diană a timpului său, cunoscută și peste hotare. Ștefan Iulian (1851 — 1892), cel mai popular actor de comedie din epocă. A interpretat strălucit roluri din comediile lui I.L. Caragiale. C. Nottara (1859 — 1935), unul din cei mai mari interpreți ai Tea- trului Național. Prieten al lui Delavrancea, au asistat împreună la reprezentațiile de la Comedia Franceză și au discutat probleme de teatru. în trilogia istorică a lui Delavrancea a creat rolurile persona- jelor principale la un nivel artistic excepțional. Al. Catopol, actor de comedie și operetă. A creat rolul lui Farfu- ridi din O scrisoare pierdută. Ion Petrescu, actor cu renume, a interpretat roluri grele din reper- toriul național și universal. în piesele lui Delavrancea,lancu Petrescu a fost la înălțimea ansamblului neuitat de cei ce au asistat la repre- zentațiile din 1909 — 1910. (p. 141) CRONICA TEATRALĂ A apărut în foița ziarului Epoca, I, nr. 27, 17 decembrie 1885, p. 3. Semnat „Fra Barbaro“. Nu s-a retipărit în alte periodice. A fost reprodus postum în volu- mul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 215 — 219, purtînd subtitlul Gr. Manolescu în „Kean“, titlu inexistent în Epoca din 1885. Lemaitre Antoine Louis Prosper, zis Frederick (1800 — 1876), mare actor francez. Elev al lui Lafont, își începe cariera la Teatrul Odeon, apoi trece la „Ambigu“, unde devine celebru interpretînd rolul lui 45 — Barbu Delavrancea — Opere — voi. V 705 Robert Macaire din L'Auberge des Adrets. Dumas-pere scrie pentru el drama Kean, al cărui rol principal îl interpretează strălucit. A fost supranumit „Talma al Bulevardului^ Amintirile sale, publicate în 1879 de către unul din fiii săi, con- stituie un prețios document despre teatrul francez în această epocă și conține numeroase date privitoare la viața socială și culturală fran- ceză din timpul său. (p. 145) CRONICA TEATRALĂ A apărut în foița ziarului Epoca, 1, nr. 33, 24 decembrie 1885, p. 2. Semnat „Fra Barbaro“. N-a fost reprodus în periodice. S-a inclus postum în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 220 — 223, purtînd subtitlul Marțial, prin nimic justificat, dacă alături de titlul operei analizate nu se trece și autorul ei. Altfel, se poate crede că articolul lui Delavrancea privește pe poetul latin MartiaL V. A. Urechiă (1834 — 1901), istoric și profesor universitar la Iași, apoi la București. Președinte al Ligii culturale, editor a numeroase periodice. Autor de studii istorice, lingvistice și sociale. Membru al Academiei Române. Delavrancea La atacat de multe ori, începînd din 1881, pentru conducerea Ministerului Instrucțiunii Publice (Un ministru — Sugra). Cu toate acestea, V. A. Urechiă îl propune suplinitor la catedra de literatură română de la Universitatea din București, în 1892. Tache lonescu (1858 — 1922), om politic, avocat și orator român. Ministru și prim-ministru în numeroase cabinete conservatoare. Autor a numeroase studii de drept, politică și economie. (p. 149) PATTI A apărut în ziarul Epoca, I, nr. 35, 29 decembrie- 1885, p. 3. Semnat „Fra“. N-a fost retipărit în periodice sau în volum nici antum, nici postum, V iardot-Garcia Pauline (1821 — 1910), cîntăreață la Opera din Paris, eleva lui Liszt la piano, profesoară la Conservatorul din Paris; compozitoare. Fiica Măriei de la Felicidad Garcia Malibran, cîntă- reață de origine spaniolă, înzestrată cu o voce extraordinară de contralto" și de soprană. Moartea ei prematură inspiră lui Alfred de Musset Stances ă la Malibran, 706 Adelina Patti (1843—1919), celebra soprana lejeră italiană care repurtează imense succese în Europa și America. Debutează în Lucia de Donizetti la New York; trece apoi la Teatrul Italian de la Paris. A cîntat în Somnambula, Lucia di Lammermoor, Bărbierul din Sevilia, Don Pasquale, Traoiata, Rigoletto, Marta, Trubadurul, H emani etc. (p. 151) CRONICA TEATRALĂ A apărut în foița ziarului Epoca, I, nr. 43, 11 ianuarie 1886, p. 2 — 3. Semnat „Fra Barbaro“. Nu s-a retipărit în periodice antum sau postum. S-a inclus postum în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Edi- tura pentru literatură, 1963, p. 224 — 228. Această cronică a prilejuit articolul lui Titu Maiorescu Poeți și critici, în care mentorul „Junimii" nega creatorilor competența și obiectivitatea de a aprecia operele altora. Este momentul cînd Delavrancea, după cîteva apariții în cenaclul „Junimii", unde citise chiar nuvela Trubadurul, pe considerente insu- ficient elucidate, dar în bună parte, adversități politice, nu mai frec- ventează pe Titu Maiorescu. Deosebirile de vederi în problemele de literatură între Delavrancea și Maiorescu încep să se manifeste cu acest articol, și vor continua în anii următori. Incontestabil că în cronica aceasta Delavrancea era nedrept cu Vasile Alecsandri și ulte- rior, în repetate rînduri, își exprimă admirația față de autorul dramei Despot-vodă. Macaulay Thomas Babington (1800 — 1859), istoric și om politic britanic, autorul Istoriei Angliei în cinci volume (1848 — 1861). (p. 156) FELDAU - CONCERTUL DE LUNI - SALA ATENEULUI A apărut în ziarul Epoca, I, nr. 281, 31 octombrie 1886, p. 2. Semnat „Fra Barbaro". Nu s-a retipărit niciodată în periodice sau în volum. N-a fost menționat în bibliografii. Wachmann Eduard (1836 — 1908), elev al lui Dachs la pian, al lui G. Nottebohm la compoziție (Viena); al lui Reber și Carafa — com- poziție; Marmontel — piano; Benoit — orgă (Paris). Profesor de pian și armonie, apoi director al conservatorului. Creator și diriginte al concertelor simfonice în țara noastră. Director de operă și compozitor. 707 45* Cui Cezar Autonomiei (1835 — 1918), compozitor rus, fondator — împreună cu Balakirev — al „grupului celor cinci“. A compus nume- roase piese muzicale pentru pian, voce și operă, printre care Fiul mandarinului, Prizonierul din Caucaz, Fata căpitanului. (p. 160) FELDAU A apărut în ziarul Epoca, I, nr. 291, 12 noiembrie 1886, p. 3, la rubrica „Dintr-o zi într-alta“. Nesemnat. N-a fost retipărit niciodată, n-a fost semnalat de bibliografii. loachim Raff (1822 — 1882), compozitor elvețian, spirit de Renaș- tere, studiind cu pasiune literatura, științele, muzica și pianul; compozitor, jurnalist, profesor. Prieten cu Liszt și apărător al lui Wagner. Șeful școlii neo-romantice germane. Opere cunoscute: Regele Alfred, Bernard de Weimar. (p. 162) LUPTA LITERARĂ Partea a ILa, a IILa, a IV-a și a V-a au apărut în ziarul Lupta, al lui Gh. Panu, strămutat în noiembrie 1886 în București, precum urmează: Lupta, III, nr. 133, 13 decembrie 1886, p. 2 — 3; nr. 145, 30 decembrie, p. 2 — 3; Lupta, IV, nr. 152, 10 ianuarie 1887, p. 2 — 3; nr. 159, 18 ianuarie, p. 2. Semnate „de la Vrancea“ și „De la Vrancea“. Partea I nu apare în nici un periodic al vremii, ceea ce ne-a permis să credem că textul ei a slujit autorului pentru conferința rostită la 5 februarie 1886, la Ateneul Român, intitulată Limba românească, și despre care găsim în România liberă, X, nr. 2.554, 6 februarie 1886, p. 2, la rubrica „Ateneul Român“, următoarea relatare semnată „R“: „Barbu de la Vrancea, autorul Sultănichii, vorbi duminică seara unui public înghesuit peste măsură în sala Ateneului despre Limba românească. Nu mai încape vorbă, de la Vrancea era aci în elementul său. împătimit de limba duioasă și colorată pe care o cuvîntează țăranul român, acea limbă ponosită de toată albăstrimea orașelor, nici că se putea mărgini el numai cu scrierea ei în pagini ce nu s-ar șterge; ci, inima avea să-i poruncească și acea vorbire de bine pe care i-o făcu duminica trecută, cu mult foc și nu cu mai puțin meșteșug. în tot timpul cuvîntării, de la Vrancea a fost ascultat cu deplină băgare de seamă din partea tuturor, c-un fel de evlavie întreruptă doar de bătaia din palme cu care ascultătorii îi dau a înțelege foarte des că și dînșii ziceau ca el. 708 După ce spuse tot ce avea pe inimă cu privire la părăsirea în care e lăsată limba românească chiar de scriitori, damite de lumea care a început să înțeleagă pe puținii închinători ai graiului de la țară, de la Vrancea intră cu mare izbîndă în darea la iveală a frumuseților nesecate, a înțelesurilor adînci și vii zugrăvitoare ce ascunde limba românului. O dată ce statornici că adevărata măiestrie este întruparea puternică a icoanelor ce doar cu mintea se pot coprinde, trase apoi socoteala că în limba românească curată se găsesc mai ales mijloace minunate și neîntrecute cuvinte de multe coprinzătoare, ce amintesc lucrurile cu mare putere de viață, și de care o mînă de meșteșugar folosindu-se cu istețime, ar putea clădi mai bine și mai cu temei întru- parea gîndurilor ce-i chinuiesc mintea/' începutul și cuprinsul întregii părți a Il-a din studiul Lupta lite- rară ne îndreptățesc s-o considerăm continuarea celor rostite la Ateneul Român. Că la 5 februarie tînărul conferențiar deschidea o „luptă“ privind limba și literatura română ne apare evident din conținutul scrisorilor trimise de la Paris. Cităm dintr-o scrisoare inedită, nedatată, păstrată fragmentar, adresată Mărgărittei Miller-Verghi: „Zic, Mărgăritărel, să te ocupi și tu și Marița (Marya Lupașcu, viitoarea sa soție) de limba noastră, căci nu să știe, poate, poate, într-o zi vom colabora împreună la un mare jurnal../4 Pe de altă parte, după articolele din Lupta, Delavrancea scoate revista săptămînală Lupta literară. Din păcate, revista nu apare decît în două numere din aprilie 1887, și multe din cîte directorul ei plănuise să spună nu vor mai fi spuse niciodată, din lipsa unui organ de publi- citate cu totul la dispoziția vehementului apărător al limbii românești. Textul apărut în Lupta nu s-a reprodus niciodată în periodice. Postum, însă, s-a retipărit numai partea a Il-a, a IlI-a și a V-a în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 3 — 17. Genilie loan, cel dintîi profesor de geografie și istorie de la „Sf. Sava“, fondator al unui ziar Universul. Lucrarea din care citează Delavrancea a apărut în 1847, concomitent cu Mondul, curs de cuno^ ștințe și novele curioase și interesante. Marcovici Simeon (1802 — 1877), publicist, profesor și scriitor român. Autorul unui curs de retorică; traduce din italienește, grecește franțuzește. Traducerea sa, Culegere de cele mai frumpașe nopți ale lui Young, se tipărește în 1835. T09 Edward Young (1683—1765), poet englez. în 1740, după moartea soției sale, a ginerelui său și a fiicei sale naturale, scrie Plingerile și gindirile nocturne asupra vieții, a morții și a nemuririi, cunoscute sub numele de Nopțile lui Young, inaugurînd poezia melancoliei pe care o va moșteni romantismul. (p. 181) O FAMILIE DE POEȚI... O parte, începutul, a apărut în Lupta literară (revista), I, nr. 1, 19 aprilie 1887, p. 1 — 4; nr. 2, 26 aprilie 1887, p. 13 — 17. Semnat „De la Vrancea“. S-a reprodus această parte, fără modificări, și s-a continuat pînă la sfîrșitul studiului, în foița ziarului Românul, în felul următor: Românul, XXX, 13, 17, 20, 24 iunie, 1, 4, 7, 11, 18, 22 iulie; 31 octombrie și 7 noiembrie 1887, cu semnătura „De la Vrancea“. Reproducem textul din ziarul Românul, singurul complet. O parte din studiu, privind pe Carol Scrob și Veronica Micle, s-a retipărit postum în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă* București, Editura pentru literatură, 1963, p. 29 — 68. Carol Scrob (1856 — 1913), poet care a debutat în 1880. S-a făcut cunoscut prin cîteva romanțe (Plinge Bistrița în vale, Luna știe...). A tradus din opera lui F. Coppee, H. Heine, a luliei Hașdeu și Carmen Sylva. A publicat în 1881 volumul de versuri Rime pierdute, în 1889 Poezii complete, în 1900 Rouă și brumă. Matilda Cugler-Poni. (1852 — 1931), poetă ieșeană. Debutează la Convorbiri literare, membră a „Junimii“. Așa se explică aprecierile încurajatoare ale lui Titu Maiorescu, la care se referă Delavrancea în studiul său. Theodor Șerbănescu (1839 — 1931), poet minor. Membru al „Juni- mii“; cîteva romanțe au devenit foarte populare tocmai prin facili- tatea lor. Printre manuscrisele lui Delavrancea se găsesc și două jumătăți de coală pe care scriitorul a copiat poezii ale Iui Th. Șerbă- nescu, în vederea studiului său. A colaborat la Convorbiri literare, Albina Pindului etc. Membru corespondent al Academiei Române. Jean Louis-Ernest Meissonier (1815 — 1891), pictor francez ale cărui pînze au proporții miniaturale. Elev al lui Cogniet. Debutează la Salonul din 1834. Din prima perioadă a activității sale, sînt menționabile pînzele: O vizită la pri- mar, Micul mesager, Halebardierul z Partida de șah, Așteptare. 710 Urmează pe Napoleon HI în campania din Italia și se inspiră din viața ostășească. Evenimentele din 1870 — 1871 îi inspiră pînzele Ruinele Tuiler iilor. Asediul Parisului, Pasionat de exactitatea și perfecțiunea desenului, schițele sale sînt adevărate minuni, comparabile cu ale maeștrilor olandezi. Theodor Mommsen (1817 — 1903), erudit istoric și filolog german. A scris o Istorie a romanilor, tradusă în numeroase limbi europene. Ilenry-Thomas Buckle (1821 — 1862), istoric și sociolog englez, autor al lucrării Civilizația în Anglia, elaborată în șapte ani și rămasă neterminată din cauza prematurei sale morți. Lorenzo Stechetti (1845 — 1916), pseudonim al lui Olindo Guerrini, reprezentant al curentului literar verist în Italia. Unul dintre volu- mele sale de poezii se intitulează Postuma, (p. 233) DIN CULTURA NOASTRĂ A apărut în revista săptămînală Lupta literară, I, nr. 1, 19 aprilie 1887, p. 9 — 11, semnat „Fra Barbaro“; nr. 2,26 aprilie 1887,p. 22 —23, semnat „Minucio". Nu s-a reprodus în periodice. S-a inclus postum în volumul Dela- vrancea — Despre literatură si artă, București, Editura pentru litera- tură, 1963, p. 18 — 28. loan Manliu (1841 — 1917), profesor de istorie și latină, autor de manuale de gramatică, literatură, compoziție și stilistică. Lucrarea la care se referă Delavrancea es te Curs practic și gradat de compozițiuni și stil, 1881, (p. 244) PORTRETUL D-LUI HAȘDEU A apărut în foița ziarului Românul, XXXI, 15 iulie 1887. Semnat „De la Vrancea“. A fost reprodus antum în Revista nouă, III, nr. 4—5, 15 iulie- august, 1889, p. 124; în Familia, XXV, nr. 38, 17 septembrie 1889, p. 452 — 453. S-a retipărit postum în volumul Delavrancea — Despre iteratură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 252 - 256. Textul ediției de față reproduce pe cel din Revista nouă. 711 (p. 249) PETRE ISPIRESCU Prima parte a apărut în ziarul Românul, XXX, 9 decembrie 1887, p. 1121 — 1122, semnat „De la Vrancea". S-a reprodus din Românul, cum se menționează în subsol, în ziarul România liberă, XI, nr. 3.077, 1/15 decembrie 1887, p. 2 — 3. Repro- dus postum în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, Bucu- rești, Editura pentru literatură, 1963, p. 301 — 305. Partea a Il-a a apărut în Revista nouă, I, nr. 3, 15 februarie 1888, p. 80 —84, cu un portret al lui Petre Ispirescu. Semnat „De la Vrancea". S-a reprodus antum ca prefață la volumul Petre Ispirescu — Legen- dele sau basmele românilor, București, 1907; la același volum, Bucu- rești, Ed. Minerva, 1915, p. 5 — 11, în loc de prefață; în broșura Petre Ispirescu, București, Ed. Gobl, f.a., p. 5 — 13; s-a reprodus postum în Pagini alese din scriitorii români, nr. 8, f.a., colecția „Cartea româ- nească“, p. 1 — 2; în volumul Petre Ispirescu — Legendele sau basmele românilor, Craiova, Ed. Scrisul românesc, 1932, p. 40—49; în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 74 — 80. Semnat „Delavrancea". Prima parte o reproducem din ziarul România liberă, iar partea a Il-a din Revista nouă. George I. lonescu-Gion (1857 — 1904), profesor și ziarist, membru corespondent al Academiei Române, autorul unei Istorii a București- lor, București, Stabilimentul grafic I. V. Socec, 1892, colaborator la Revista nouă etc. (p. 265) GHEORGHE ASACHI - NOTIȚĂ BIOGRAFICĂ A apărut în Revista nouă, I, nr. 1, 15 decembrie 1887, p. 3 — 5. Semnat „Minuzio". Reprodus postum în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 69 — 73. Vasile Bob-Fabian (1795 — 1838), profesor din Ardeal, adus de G. Asachi la seminarul din Iași. (p. 270) GRIGORIE ALEXANDRESCU (1812-1885) A apărut în Revista nouă, I, nr. 5, 15 aprilie 1888, p. 172 — 176. Semnat „De la Vrancea". S-a reprodus antum în ziarul Democrația, I, nr. 78, 21 iunie 1888, cu specificația: „din Revista nouă, nr. 5". S-a reprodus postum în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 81 — 89. Reproducem textul din Revista nouă. 712 (p. 278) TURNUL COLȚEA A apărut în ziarul Democrația, I, nr. 132, 31 august 1888, p. 2. Semnat „Viator“. Reprodus postum de Șerban Cioculescu în Delavrancea, folclorul Și Turnul Colței, Gazeta literară, VI, nr. 37 (287), 10 septembrie 1959, p. 3. (Popa) Pake-Protopopescu Emanuel (1845 — 1893), primar al capi- talei, prefect al poliției; autor al unui dicționar de ziceri (1860). (p. 281) O. CARP („RÎNDUNEL^ Articolul este — cu oarecari modificări — textul conferinței pe care Delavrancea a ținut-o la Ateneu și a apărut în ziarul Democrația, I, nr. 157, 1 octombrie 1888, p. 2; nr. 158, 2 octombrie, p. 2, semnat „De la Vrancea“. Poezia Rîndunel a dr. G. Proca, semnată cu pseudonimul O. Carp, în Drepturile omului, I, seria a Il-a, nr. 12, 26 septembrie 1888, a fost ulterior dedicată lui Delavrancea, deschizînd volumul lui O. Carp, — Rîndunel —, editat de A. Baer, București, 1906. Nu s-a retipărit în periodice sau în volum nici antum, nici postum. Amintit de Ilarie Chendi în Impresii — Dări de seamă — O. Carp, București, Cartea românească, 1924, p. 215, care găsește o înrudire temperamentală între Delavrancea și O. Carp. Nici poezia Rîndunel, nici activitatea literară de mai tîrziu a lui O. Carp (dr. G. Proca) nu justifică elogiile pe care Delavrancea i le aducea la Ateneu în 1888. (p. 287) C. NOTTARA A apărut în ziarul Democrația, I, nr. 176, 23 octombrie 1888, p. 1 — 2. Semnat „Viator“. Delavrancea s-a întîlnit cu Const. Nottara în anii petrecuți la Paris, au locuit amîndoi pe aceeași rue de la Sorbonne, au frecventat aceeași „Cafe Cluny“ din Cartierul Latin, au asistat la spectacole împreună, pe care apoi le comentau, așa cum reiese din amintirile amîndurora. în epoca trilogiei, apropierea marelui actor, care a creat rolurile principale, de autorul pieselor, s-a făcut firesc, întocmai ca într-o regăsire îndelung dorită. Ștefan Iulian (1853—1892), artist de comedie, creator al tuturor rolurilor importante din repertoriul lui V. Alecsandri. 713 Les freres Rantzau... Titlul corect este Les Rantzau, piesă în patrii acte, dramatizarea romanului Cei doi frați de către Erckmann-Cha- trian (1882). Subiect asemănător cu cel din Romeo și Julieta, dar în Frații Rantzau, iubirea învinge ura. Grandoarea în simplicitate este caracteristica piesei. (p. 291) SALONUL „ATENEULUI”. PRIVIRE GENERALĂ A apărut în ziarul Democrația, I, nr. 222, 21 decembrie 1888, p. 1, Semnat „Viator”, deschizînd un șir de cronici plastice în publicistica românească. Preocuparea lui Delavrancea de artele plastice ține de propria sa înzestrare în acest domeniu, iar teoretic se manifestă de timpuriu. în 1881, într-o scrisoare din 16 iulie, Delavrancea scrie Elenei Miller- Verghi de la Breaza, unde-și petrecea vacanța în tovărășia fraților Davidescu, cu privire la educarea simțului artistic: „...E necesar pentru educația sa artistică [a Mărgăritei Miller Verghi] varietatea priveliștelor. E o educație, o pătrundere de simț, o deșteptare a atîtcr gînduri latente ce o dobîndește omul studiind jn peisaje făurite de legile lumii. în zadar ar vedea un tablou celebru, niciodată acțiunea reflexă nu i-ar deștepta echivalentul ce-i deșteaptă rubiniul înțesat în smarald, în bronz, în aur și argint cu care se împo- dobesc creștetele munților și orizonturile de dimineață și seară într-o cîmpie sălbatică, frumoasă...” Articolul n-a fost reprodus în periodice sau în volum nici antum, nici postum. N-a fost semnalat de bibliografii. Valbudea, pseudonimul sculptorului Ștefan lonescu, după numele comunei Valea Budei (1856 — 1918). A studiat la Paris cu Falguiere și Fremiet. Mihai nebunul, statuia sa, a obținut la Salonul din 1885 „mention honorable”. în 1888 expune pentru prima oară în țară. (p . 293) SALONUL „ATENEULUI”. PEISAJE. AER ȘI LIMPEZIME A apărut în ziarul Democrația, I, nr. 223, 22 decembrie 1888, p. 1. Semnat „Viator”. N-a fost niciodată retipărit în periodice sau în volum. N-a fost semnalat de bibliografii. I. Andreescu (1851 — 1882), pictor român, elev al lui Th. Aman, Tattarescu și C.I. Stăncescu. Se înscrie în 1876 la Academia Julien din Paris. Face parte din grupul pictorilor de la Barbizon, unde se întîlnește cu Grigorescu. 714 Delavrancea este cel dintîi critic plastic care afirmă că Ion Andre- escu este un geniu în pictura românească. Corot (Jean-Baptiste Camille) (1796 — 1875), pictor francez; pic- tează de pe natură la Fontainebleau, Ville-d’Avray, studiază multă vreme arta italiană. în peisajele sale știe să redea atmosfera cu o gamă restrînsă de tonuri dar cu un deosebit simț al valorilor cromatice. Premerge pe impresioniști. (p. 296) SALONUL „ATENEULUI”. PEISAJE. ION ANDREESCU A apărut în ziarul Democrația, I, nr. 225, 24 decembrie 1888, p. 1. Semnat „Viator”. N-a fost retipărit în periodice sau în volum nici antum, nici postum. N-a fost semnalat de bibliografii. (p. 299) SALONUL „ATENEULUI”. PEISAJE. D-L AMAN A apărut în ziarul Democrația, I, nr. 228, 30 decembrie 1888, p. 1* Semnat „Viator”. N-a fost niciodată retipărit în vreun periodic sau volum, antum sau postum. N-a fost semnalat de bibliografii. (p. 301) SALONUL „ATENEULUI”. PEISAJE. JUAN ALPAR A apărut în ziarul Democrația, II, nr. 230, 1 ianuarie 1889, p. 1. Semnat „Viator”. Nu s-a reprodus în periodice sau în volum, antum sau postum. N-a fost semnalat de bibliografii. Juan Alpar, pseudonim al pictorului loan Alexandru Paraschi- vescu (1855—1901). Autodidact. Profesor de topografie. Poarta de la Radu-vodă este unul dintre cele mai apreciate tablouri ale sale. Thcodore Rousseau (1812 — 1867), pictor francez din școala de la Barbizon, peisagist care împletește fidelitatea observației cu senti- mentul romantic pentru natură. Eugeniu Voinescu (1844—1909), pictor român, specializat în marine. Aioazowski (loan Constaniinooici) (1817 — 1900), pictor rus de origine armeană, elev al lui Philippe Tanneur; pictor al marinei din Petersburg. Foarte apreciat în Rusia, dar și în Franța. 715 (p. 305) SALONUL „ATENEULUI". PLEIADA DE COPILĂRII A apărut în ziarul Democrația, II, nr. 231, 3 ianuarie 1889, p. 1, nesemnat. Nu s-a retipărit în periodice sau în volum nici antum, nici postum. N-a fost semnalat în bibliografii. (p. 307) SALONUL „ATENEULUI". SCULPTURĂ. ȘT. VALBUDEA A apărut în ziarul Democrația, II, nr. 232, 4 ianuarie 1889, p. 1. Semnat „Viator". N-a fost reprodus în periodice sau în volum, antum sau postum. N-a fost semnalat de bibliografii. (p. 311) SALONUL „ATENEULUI". G. D. MIREA A apărut în ziarul Democrația, II, nr. 238, 13 ianuarie 1889, p. 1. Semnat „Viator". Nu s-a retipărit în periodice sau în volum nici în timpul vieții lui Delavrancea, nici postum. N-a fost semnalat în bibliografii. Leon Joseph-Florentin Bonnat (1833 — 1922), portretist francez; a dăruit colecțiile sale de artă muzeului Luvru și muzeului din Bayonne, care-i poartă numele. Elev al pictorului spaniol Federico Madrago, apoi al lui Cognict. Pictează în genul lui Ribera Martiriul Sf. Andrei. Alte pînze care-1 reprezintă sînt: Pelerini la picioarele statuii Sf. Petru, la Roma', Țăranii napolitani in fața palatului Farnese, Christ — aflat în Palatul justiției din Paris — și portretele lui Victor Hugo, Puvis de Chavannes, Pasteur, Al. Dumas~fils, Renan, Jules Ferry, Cogniet etc. Henrietta Sihleanu, soția profesorului Ștefan Șt. Sihleanu, sora Maryei Delavrancea. (p. 314) SALONUL „ATENEULUI". GRIGORESCU A apărut în ziarul Democrația, II, nr. 239, 14 ianuarie 1889, p. 1. Semnat „Viator". N-a fost reprodus ca atare în periodice sau în volum, antum sau pos- tum. în aceeași perioadă apare în Revista nouă o amplă cronică a lui Delavrancea, în care se referă și la pictura lui Grigorescu, dar cu alte aprecieri, despre alte tablouri. După 1889, prin Vlahuță, Delavrancea s-a apropiat de Grigo^ rescu și s-a dovedit mai receptiv față de viziunea artistică grigores* 716 ciană; în orele de destindere a copiat pînzele și a primit cu recunoș- tință o colecție de tablouri de la Grigorescu, pentru care îi mulțu- mește: „îți sărut mîinile sfinte..." Intr-un instantaneu fotografic din 1906, ținînd pe Grigorescu în brațe ca pe un copil, Delavrancea zîmbește în extazul unei fericiri rare. în casa fiicelor lui Delavrancea amintirea prieteniei părintelui lor cu Grigorescu dăinuie încă într-o Primăvară în care minuscule petale de pruni înfloriți scînteiază în lumina tînără a anotimpului. Un „ciobănaș" miniatural, pictat anume pentru „Riros“, mezina lui Delavrancea, a însoțit-o pe posesoarea lui tot timpul refugiului din 1916. Articolul n-a fost semnalat de bibliografii. (p. 317) SALONUL „ATENEULUI". OBEDEANU — VERMONT — JUAN ALPAR (PARASCHIVESCU) - EUG. VOINESCU - GRIGORESCU Partea I a apărut în Revista nouă, II, nr. 1, 15 ianuarie 1889, p. 59 — 64. Semnat „De la Vrancea". Partea a Il-a, cu titlul: Ion Andreescu. G.D. Mirea. Ion Georgescut Șt. Valbudea. Concluzie și a IlI-a, fără titlu, au apărut în Revista nouă, III, nr. 3, 15 martie 1889, p. 95 — 101. Fragmentul despre Ion Andreescu, nesemnat în Revista nouă din 15 martie 1889, este reprodus în ziarul Democrația, II, nr. 295, 23 martie 1889. Se specifică: „Din Salonul Ateneului, Revista nouă, nr. 3, anul III." Cele trei părți s-au inclus postum în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 257 — 283. Reproducem textul din Revista nouă. Oscar Obedeanu (1867 — 1914), pictor, bursier al statului la Mun- chen, portretist și pictor de scene istorice. Nicolae Vermont (1866 — 1932), peisagist, portretist și gravor ro- mân; lucrează în frescă pictura a 15 biserici. Constantin Pascaly (1860 — 1919), pictor român din grupul pro- testatar „Ileana", împotriva manierismului academic. Jean Dosire Gustave Courbet (1819 — 1877), pictor francez, cu paletă sumbră, șeful școlii realiste. Morto da Feltre, pictor italian, colaborator al lui Giorgione, se- colul al XVI-lea. Mihail Pascaly (1829 — 1882), actor și autor dramatic român, inițiatorul asociației artiștilor dramatici „Uniunea artistică". Jo- cul lui s-a caracterizat prin elan patriotic și romantism. ; 717 (p. 343) 1ULÎA HAȘDEU A apărut în Revista noua, III, nr. 4—5, iulie-augusi 1890, p. 124—125. Semnat „Delavrancea“. S-a reprodus postum în volumul Delavrancea — Despre literatură si artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 284 — 286. Diogene-Ulysse-Napoleon Maillart (1840 — 1926), pictor francez, laureat al premiului Romei (1864), portretist valoros. Tablouri de seamă: Moartea Sf. Monica, Botezul Sf. August in, Thctis armată de Ahile pentru a răzbuna moartea lui Patrocle etc. Andrea d'Agnolo di Francesco (Andrea Angeli del Sarto) (1486 — 1530), pictor florentin, influențat de Rafael. (p. 346) VASILE ALECSANDRI (1821-1890) A apărut în ziarul Voința națională, VII, nr. 1.772, 25 august 1890, p. 2. Semnat cu asterisc. Reprodus postum în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 90 — 93. loan Em. Fior eseu (1819 — 1893), general, ministru și prim-minis- tru de mai multe ori, ironizat de Delavrancea în presă pentru pol- tronerie în timpul războiului pentru independență. (p. 350) CARMEN SYLVA La 20 ianuarie 1891, apărea în Voința națională, la rubrica „Ul- time informafiuni“, știrea că luni va începe publicarea „unui studiu literar și istoric Carmen Sylva, Neagoe Basarab și Meșterul Manole“, în foiletonul ziarului, fără a se indica și numele autorului. Și întra- devăr, studiul cu titlul de mai sus, apare în numerele ziarului din 1891, 22 ianuarie p. 1 — 2 ; 23 ianuarie, p. 1 și 24 ianuarie, p. 1 — 2, semnate „Delavrancea“. în nr. 2.152, din 25 aprilie 1892, p. 1, al ziarului Voința națională mai apare un articol intitulat S-ta Elisabeta și Carmen Sylva, semnat cu asterisc, urmat de șapte altele, în numerele 2.253, 26 aprilie; nr. 2.255, 29 aprilie; nr. 2.259, 3 mai; nr. 2.262, 8 mai; nr. 2.263, 9 mai; nr. 2.264, 10 mai și nr. 2.266, 13 mai 1892, toate pe pagina I, semnate cu asterisc și intitulate Carmen Sylva. Capitala și românii, întrerupte la 2 mai, în nr. 2.258, de un articol intitulat Carmen Sylva și România, semnat cu același asterisc. Ulterior, anunțată în ziar, la 16 mai 1892, că va apărea în curînd, apoi, la 2 iunie 1892, că va apărea „mîine“, Delavrancea publică o broșură de 125 pagini, București, Editura ziarului Voința 718 națională, 1892, cu titlul Carmen Sylva, fără autor, care cuprinde: 13 pagini, numerotate cu cifre romane, socotite în sumarul broșurii „prefață“, datată „31 mai 1892“ și semnată cu asterisc, al cărei text nu există în foiletoanele din Voința națională. Urmează un capitol, de la p. 1 — 34, intitulat ca și în primele trei foiletoane din Voința națională, Carmen Sylva, Neagoe Basarab și Meșterul Manole, re- producînd cu puține modificări, atît Carmen Sylva. Capitala și ro- mânii din cele șapte ultime foiletoane, cît și foiletonul din 25 apri- lie — S-la Elisabeta și Carmen Sylva, și pe cel din 2 mai, Carmen Sylva și România. Broșura era pe piață la 3 iunie 1892. Textul pe care-1 tipărim se află integral în broșura Carmen Sylva. La 18 iunie 1892, în ziarul Adevărul se comentează îndrăzneala lui Delavrancea sub titlul Carmen Sylva și Delavrancea. Piesa Meșterul Manole de Carmen Sylva s-a reprezentat la începutul lunii noiembrie 1892 pe scena teatrului de curte din Coburg. După prima reprezentație, ducele Ernest de Coburg îi scria autoarei: „Opera scriitoarei Carmen Sylva — Meșterul Manole — s-a re- prezentat pe scena teatrului meu de curte. Am rămas îneîntat de poezia acestei scrieri și aș fi foarte fericit dacă această știre ar procura oare- care plăcere majestății-voastre.“ Carmen Sylva îi răspunde ducelui de Coburg: „Amabila voastră telegramă mi-a venit în camera mea de bolnavă tocmai ca raza caldă a soarelui. E mai mult decît o prevenire că ați avut ideea de a-mi co- munica această știre bună care mă încurajează spre noi silințe. Mii de mulțumiri.“ Cele două citate sînt reproduse după ziarul Timpul, anul 14, nr. 247, 8 noiembrie 1892, p. 2, ziar care la 1 martie 1892 dezaproba atacurile îndreptate contra coroanei de către presa liberală, subliniind că „Delavrancea dă tonul...“. Cu tot protestul lui Delavrancea din 1891 — 1892, piesa Carmen Sylvei se reprezenta la București, la 12 martie 1896, de către o trupă germană, probabil aceeași care la începutul lunii martie 1897 va juca piesa reginei Elisabeta la Burgtheater în Viena, așa cum anunță Vo- ința națională, nr. 3.606, din 31 decembrie 1896. în bibliografii nu s-au menționat nici textele dinF oința națio- nală nici broșura. Capitolul intitulat Carmen Sylva și românii, semnat cu asterisc, întocmai ca în Voința națională, se publică în limba franceză în ziarul național-liberal La Patrie, I, nr. 39, 29 aprilie 1892. 719 Nu s-au retipărit în periodice. Textul broșurii a fost inclus parțial în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Edi- tura pentru literatură, 1963, p. 94—125. Marco Brociner (1852 —1919),publicist,redactor la ziarul Bukarester Tagblatt. A publicat la Stuttgart în 1891 Doktor Hamlet și în 1911, Das Volk steht auf / și Nunta de la Văleni, în care denigra obiceiurile poporului român. Klopstock Frieclerich Gottlieb (1724 — 1803), poet german, autorul unui poem în 20 de cînturi, Mesiada. Preconizează unitatea Germaniei, a cărei primă etapă să fie Bepublica germană a savanților (1774). (p. 400) ȘEZĂTOAREA—1 MARTIE 1892 A apărut în ziarul Voința națională, IX, nr. 2.238, 5/17 aprilie 1892. Semnat „Delavrancea”. S-a retipărit postum în revista de folclor Șezătoarea, XXX, vo- lumul XVIII, martie-aprilie 1922, p. 67 — 77, Folticeni, Tipografia J. Bendit, 1923. Artur Gorovei (1864 — 1939), scriitor și folclorist român; debutează cu schițe literare la Gazeta de Fălticeni în 1883. Membru fondator al revistei Șezătoarea, prima și una din cele mai însemnate reviste de folclor din țara noastră. Artur Gorovei a scos împreună cu M. Sadoveanu revista Băvașul poporului', a fost membru*al, Societății de etnografie din Cluj; al Societății de geografie din București; membru în „Societe des traditi- ons populaires” din Paris; în „Societă per le tradizioni popolari” din Roma; vice-președinte la „International Folk-Lore Association” din Chicago; membru corespondent al Academiei Române. A publicat numeroase studii și culegeri de folclor. Mihai Lupescu (1861 — 1922), folclorist român cu o bogată activi- tate editorială, colaborator la numeroase reviste de folclor, fonda- tor al revistelor Șezătoarea și Ion Creangă. (p. 419) CULTUL CELOR MICI A apărut în revista Viața, I, nr. 1, 28 noiembrie 1893, p. 2 — 3, revistă scoasă de cei doi prieteni ai lui Delavrancea, Al. Vlahuță și dr. Alceu Urechiă; este o urare pentru aceștia și profesiune de credință a autorului. Poartă data de 23 noiembrie 1893 și este semnat „Delavrancea”. Nu s-a retipărit în periodice sau în volum antum sau postum. 720 Pentru starea sufletească în care se găsea Delavrancea în momentul redactării, trebuie să se aibă în vedere corespondența sa cu Ion Rusu Șirianu, luptător din Transilvania, căruia îi scria: „țăranul este idolul meu, că chiar de m-ar ucide aș striga: «iartă-i Doamne, că nu știe ce face !»“ (inedită, noiembrie 1893). Și cultul său pentru cei mici nu s-a dezmințit pînă în ultima clipă a vieții. După cotropirea țării de către germani, Delavrancea nu mai păstra pentru țara sa decît o singură speranță, „în țăranul nostru, în sfîntul nostru țăran.așa cum îi scria soției sale. Ultimul lu1 cuvînt în Parlament a fost pentru împroprietărirea țăranilor. Molnar Piuariu — loan de Mullersheim — cel dintîi medic ti- trat român, renumit medic oculist și literat din Transilvania. Con- tribuie la redactarea actului Suplex libellus Valachorum (1749 — 1815). în timpul revoluției lui Horia are misiunea de mijlocitor între gu- (vern și răsculați. (p.422) TREI ARTIȘTI. ÎN PALATUL ATENEULUI. EUGENIU VOINESCU, JUAN ALPAR, ARTACHINO A apărut în ziarul Voința națională, XI, nr. 2.803, 19 martie 1894, p. 1 — 2. Semnat „Delavrancea“. N-a fost reprodus în periodice, antum sau postum. S-a republicat postum în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 287 — 292. Eugeniu Voinescu, pictor român, născut în Iași în 1844. A studiat literatura și dreptul la Atena, apoi la Paris. Prieten cu pictorul fran- cez Courbet. A avut ca maestru pentru marinele sale pe Aivazovski, de pictura căruia s-a apropiat între 1883 — 1888, în calitate de consul general la Odesa. într-o oarecare măsură, în Eugeniu Voinescu Delavrancea se ve- dea pe sine: studiile în vederea unei cariere — serioase și aprofun- date — nu reușesc să înăbușe înclinarea înnăscută pentru artele plastice. Din primul, talentul înnăscut face un valoros pictor, din al doilea, unul dintre primii noștri cronicari plastici. Artachino — Constantin (1870—1953). După studii inferioare de comerț, se îndreaptă spre pictură, urmînd Belle-artele în București. Pleacă la Paris, unde s-a apropiat de Cormon, Bramtot și Doucet. Dintre maeștrii săi, singurul mai interesant este Jacques Doucet croitor și amator de artă, născut la Paris în 1853. El contribuie la publicarea Repertoriului de artă și arheologie și dotează Universitatea 721 46 din Paris cu o impresionantă bibliotecă de artă și literatură care-i poartă numele. Figura lui Delavrancea l-a atras pe Artachino care i-a făcut mai multe portrete, ca și lui Caragiale, de altfel. Toți cei „trei artiști" pe care îi prezintă în articolul său din 1894 fac parte din familia spirituală a lui Delavrancea, a căror năzuință către arta plastică nu s-a dezmințit, oricare le-a fost drumul vieții. în arti- colul său, Delavrancea se apropia de o lume care-i era proprie și după care, în vîrtejul multilateralei sale activități, totdeauna a tînjit. Dintre tablourile sale menționăm: Flori de cireș, Primăvara, Stradă turcească din. Sofia. (p.427) ISTORIC SAU...? A apărut în revista Viața, I, nr. 19, 3 aprilie 1894, p. 1 — 2. Semnat „Delavrancea". Poartă data: „24 martie". Nu s-a retipărit în periodice sau în volum, antum sau postum. Vaillant Jean-Baptiste-Philibert (1790 — 1872), mareșal al Franței. Se distinge în timpul campaniei lui Napoleon I în Rusia. Sub al doilea imperiu, ministru de război (1854), mareșal al palatului (1860- 1870). Adolph Billecocq, ministru plenipotențiar al Franței în Rusia, în 1839 agent al Franței pe lîngă domnul Alexandru Ghica. Părăsește postul său de diplomat datorită atitudinii sale favorabile românilor, pe care guvernul țarist din Rusia n-o accepta. Prieten al lui Vasile Alecsandri, care îl apără într-o scrisoare publicată postum în La Roumanie, Paris, 1918. Wilhelm de Kotzebue (1813 — 1887), diplomat rus, consul la Iași spre sfîrșitul domniei lui Mihail Sturdza. Traduce în 1857, la Berlin, multe poezii populare din colecția lui Vasile Alecsandri — Rumă- nische Volkspoesie; în 1862 publică la Lipsea Bilder und Skizzen aus der Moldau și în același an, tot la Lipsea, romanul Laskar Viorescus, apărute apoi în traducere românească în Convorbiri literare. Membru de onoare al Academiei Române din 1884. (p.434) AMICII MEI A apărut în revista Viața, II, nr. 1, 12 februarie 1895, p. 3. Semnat „Delavrancea". Datat: „9 februarie 1895". Nu s-a retipărit în periodice sau în volum nici antum, nici postum. (p.436) AL. VLAHUȚĂ. „ROMÂNIA PITOREASCĂ" A apărut în foiletonul ziarului Epoca, VII, nr. 1.880 — 335, 7 decembrie 1901, p. 1. Semnat: „D". 722 N-a fost niciodată retipărit, antum sau postum, nici în periodice nici în volum. N-a fost menționat în nici un material bibliografic. Articolul se referă la foiletonul Viața literară. „România pitorească^ de Al. Vlahuță, de Al. Antemireanu, Epoca, VII, nr. 1.872 — 327, 29 noiembrie 1901, p. 1. Al. Antemireanu răspunde în Tribuna literară. între prieteni. Mici replice, Epoca, VII, nr. 1.883 — 338, 10 decembrie 1901, p. 1 — 2. (p.441) DOINA Din manuscrisele păstrate nu apare suficient de clar dacă vre- una din prelegerile ținute la Facultatea de litere din București în 1892 — 1893 a avut ca subiect special doina populară, dar este mai mult decît probabil. La 30 octombrie 1892, în calitate de membru în comitetul de con- ducere al Ateneului Român, Delavrancea se oferă să țină două confe- rințe: despre Doină și despre Lupta pentru existență, așa cum se men- ționează în Voința națională din 31 octombrie 1892. Comitetul hotă- răște chiar tipărirea textului conferinței despre Doină. Informația este repetată în ziarul Timpul, an. 14, nr. 250, 12 noiembrie 1892, iar la 8 decembrie 1892, ziarul Voința națională, la rubrica „Ateneul Român“, precizează data celor două conferințe făgăduite de Dela- vrancea: la 28 ianuarie 1893 — Doina', la 11 februarie 1893 — Lupta pentru existență. Textul Doinei nu s-a publicat — se pare — decît peste nouă ani, în revista Albina, V, nr. 48, 1 septembrie 1902, p. 1246 — 1250 și nr. 49, 8 septembrie 1902, p. 1281 — 1284, precedată de următorul text: „Cunoscutul scriitor, Barbu Delavrancea, a ținut în sala Teatrului Național din Iași o importantă conferință asupra cîntecului nostru popular Doina. Dăm și noi rezumatul acelii conferințe, dat fiind com- petința conferențiarului ca și însemnătatea subiectului pentru li- teratura noastră populară. “ S-a reprodus antum în Tribuna poporului — Arad, VI, nr. 240, 25 decembrie 1902, p. 3 — 5; în Calendarul „Minervei“, 1903, p. 95 — 103; în volumul Patria și patriotismul, București. Ed. Socec, f.a., de unde îl reproducem; s-a inclus postum în volumul Delavran- cea — Despre literatură și artă, București, Editura pentru literatură, 1963, p. 156-165. Menționată de revista Viața, I, nr. 37, 23 octombrie 1894, la ru- brica „Știri“, p. 8, unde se spune: „Delavrancea lucrează acum la un interesant studiu din domeniul literaturii populare, studiu care 723 46* Va purta titlul Doina11, probabil cînd, după conferința de la Ateneu, Delavrancea își pregătea textul pentru tipar. Știrea e repetată de Familia, la 30 oct. 1894. Menționată de Delavrancea însuși în Parlament, la 1 noiembrie 1915 și la 9 iunie 1917, cu prilejul discuțiilor la reformele agrare. Dintr-o scrisoare a lui Delavrancea către Caragiale, reiese că în 1908, cu prilejul campaniei electorale care avea să se soldeze cu alege- rea sa ca deputat de Putna, a vorbit la Focșani despre Doină, iar în 1914, tot în campanie electorală, vorbește la Tulcea, așa cum relatează mai tîrziu N. Dunăreanu, participant la conferință, în Gazeta lite- rară, II, nr. 20 (62), din 19 mai 1955, p. 5, în amintirile sale inti- tulate O alegere de altădată. (p.451) GIOSUE CARDUCCI A apărut în revista Convorbiri literare, XLI, nr. 4, aprilie 1907’ p. 353 — 363, cu mențiunea: „Discurs ținut în sala Ateneului de d-1 Barbu Delavrancea — note stenografice.“ Semnat „Barbu Delavrancea”. Nu s-a retipărit nici în periodice, nici în volum antum sau după moartea lui Delavrancea. Giosue Carducci (1835 — 1907), poet și critic italian, profesor uni- versitar cu mare influență în epocă. Opera principală — Ode barbare (1861 — 1887), Rime și ritmuri (1888 — 1898). Premiul Nobel pentru literatură în 1906. (p.461) ORATORUL TITU MAIORESCU A apărut în revista Convorbiri literare, — număr festiv — XLIV, nr. 1, 15 februarie 1910, p. XCIV—XCVIII, cu subtitlul de adresare: „Scumpe amice“ și cu specificația: „Dintr-o scrisoare a domnului Barbu Delavrancea către un amic și pe vremile din urmă colaborator al Conv. lit., extragem această caracterizare a d-lui Titu Maiorescu ca orator. E scrisă în 1898.“ Semnat „Delavrancea“. Datat „Constanța, 20 august 1898“. Neamul românesc literar relatează desfășurarea „Sărbătoririi d-lui Maiorescu“, sărbătorire care „...a început prin prezentarea numă- rului festiv al Convorbirilor literare de d-1 Delavrancea, cu o cuvîntare scurtă, dar emoționantă. Oratoria d. Delavrancea e ca zborul maies- tos al vulturului, care numai în spațiul larg al înălțimilor se simte bine. După ce a început, simte cum îi vin puterile și închipuirea i se aprinde și mișcă și zguduie auditoriul: 724 «Domnule Maiorescu, cu prilejul aniversării dvs., vă aducem acest omagiu ca o dovadă a admirațiunii noastre. Dvs. ați fost, sunteți și veți fi fîșia de lumină a întregii noastre vieți culturale...» Se face tăcere... se emoționase. Tăcerea se rupse, cuvintele încep: «Și vă mai aducem, domnule Maiorescu, inima noastră toată...» D. Ma- iorescu... impresionat...44 (Neamul românesc literar, II, nr. 3, 17 ianuarie 1910, p.137 —138). Nu s-a retipărit niciodată, nici în periodice, nici în volum. (p.466) DIN ESTETICA POEZIEI POPULARE Discurs de recepție la Academia Română, rostit la 22 mai/4 iu- nie 1913 în ședință solemnă. Apărut în Analele Academiei Române, Discursuri de recepțiune, XL, București, Librăriile Socec și C. Sfetea, 1913, 39 p., subinti- tulat: Discurs de recepție la Academia Română al d-lui Barbu Dela- vrancea. Reprodus în volumul Patria și patriotismul — Delavrancea, București, Ed. Socec, f.a., p. 39 — 84, sub titlul Estetica poeziei populare. Reprodus postum în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă București, Editura pentru literatură, 1963, p. 166 — 190, numai partea privitoare la poezia populară, fără omagiul adus înaintașului său, Cavaler de Pușcariu. Menționat de Alexandru Naum în revista Sinziana, I, nr. 7, 8, 9 din mai, iunie, iulie, 1913, p. 243 — 247. Menționat de D. N. C. în Luceafărul, XII, nr. 12, 16 iunie 1913, p. 394—396, la rubrica „Literatură*4, unde se reproduce profesiunea de credință a lui Delavrancea și pasajul în care combate pe Duiliu Zamfirescu, omagiind munca de editor al folclorului a lui Alecsandri, minimalizată și chiar blamată de Duiliu Zamfirescu în discursul său de recepție din 1909. Este evident că la Delavrancea folclorul este o permanență spiri- tuală, un indicator moral, o culme artistică la care apelează în mod firesc, irezistibil, în orice împrejurare. Mai mult, oratorul în special se simte dator să pledeze în favoarea poporului-creator al unor frumu- seți eterne și inegalabile — în întrunirile publice, în Parlament, în jurnalistică, în incinta „nemuritorilor44 din Academie, în scrierile sale beletristice, iar teoreticianul artei Delavrancea s-a născut din însăși contemplarea folclorului, care i-a relevat legile estetice spe- cifice artei noastre populare. 725 în lunga și complexa sa scriere Odinioară, în care găsim altoiul folcloric dînd rod în legenda unei fîntîni din marginea Bucureștiu- lui; în recitativul jocurilor de copii; în basmul fetei născută din pulpa moșneagului-călător la curtea Sf.Vineri — crescută de vultur; în ghicitori și medicină populară, cred că avem exemplul cel mai grăi- tor al locului pe care l-a ocupat folclorul în viața intelectuală și su- fletească a lui Delavrancea. Să adăugăm la aceasta cursul de folclor, conferințele sale de-a lungul vieții și, în sfîrșit, discursul de recepție la Academie. In 1909, discursul de recepție la Academia Română al mereu mai norocosului său contemporan Duiliu Zamfirescu îl revoltase. Printre manuscrisele disparate păstrate încă, se află pagina de bloc numero- tată de scriitor „XVIII", un indiciu de amploarea pe care a luat-o răs- punsul său spontan, cu însemnări în care Delavrancea ia apărarea lui Alecsandri, culegător și editor al poeziilor populare: „...au fost învinovățiți] tocmai de scriitorii alambicați, care, fie prin naștere, fie prin pretenție, nu aveau nici în clin, nici în mînecă cu sufletul popoarelor lor. [...] în loc d-a tînji pe cei ce pornesc de la mulțime, ar trebui, din contra, să-i încurajem... Arta, dar adevărată, nu piguleală de prin străini, este singura gra- niță a sufletului unui popor..." Delavrancea fusese propus de B.P.Hașdeu încă din 1899 ca mem- bru activ al Academiei Române, așa cum menționează revista Floare albastră din 18 aprilie 1899, la rubrica „Ecouri literare și artistice". „Candidatura lui Delavrancea a fost respinsă", subliniază brutal și cu satisfacție nedisimulată autorul care putea fi însuși Al. Antemireanu. Este foarte posibil ca adversitatea lui Titu Maiorescu, între- ținută permanent de atitudinea lui Delavrancea, să fi fost determi- nantă în respingerea lui Delavrancea de la Academie. Dar vehemența din 1909, împotriva lui Duiliu Zamfirescu, susținut de același Titu Maiorescu, își avea principalul și superiorul izvor în dragostea pentru folclor și pentru marele poet anonim. Timp de trei ani revolta împotriva minimalizării folclorului a mocnit, dar nu s-a stins. In mai 1912, înaltul for propune în sfîrșit pe Delavrancea membru activ. Scrisoarea de răspuns și mulțumire adresată lui I.Negruzzi, pe care, de atîtea ori, ca adversar politic, îl atacase în Parlament și în Voința națională, exprimă satisfacția celui înfrînt și lovit în vanitatea sa firească în 1899: „Firește, primesc cu mulțumire, adică aș primi cu multă mulțumire onoarea ce mi-ar face cea mai înaltă 726 instituție a tarei...c: (Arh.Delavrancea — Scrisoarea către Î.Negruzzi, 16 mai 1912, Bibi. Acad. Republicii Socialiste România). Trei zile mai tîrziu, cînd fusese votat, își reînnoiește mulțumirile. Ziarele încep să comenteze, în București (Epoca), la Sibiu (Lucea- fărul) etc., favorabile noului academician și „marelui scriitor". Timp de un an, alege din numeroasele probleme pe care le ridica pentru înțelegerea sa folclorul, cîteva privind „estetica" instinctivă a creatorului anonim, și la 22 mai 1913 își va rosti în aula Academiei discursul de recepție. Prezidau principele moștenitor Ferdinand și fiul acestuia, Carol, un mare număr de academicieni și un numeros public intelectual, ispitit de marele dar oratoric al noului ales. Subiect pentru o nouă serie de cronici de actualitate, cu titluri semnificative: Printre nemuritori (Epoca, XIX, nr.141, 24.V. 1913), Recepțiunea d-lui Delavrancea (Universul, 23.V.1913). Cele mai entuziaste cronici, datorate unor publiciști puțin cunos- cuți, dezvăluie spontan profunda emoție pe care a produs-o discursul de recepție al lui Delavrancea și voita rezervă în care s-au complăcut condeiele autorizate ale vremii. Universitarii, academicienii, Titu Maiorescu însuși lasă să treacă neremarcat momentul, în vreme ce Alexandru Naum scrie: „Nu s-au scris pagini mai desăvîrșite despre firea noastră poetică și despre poezia populară decît acele care au vibrat de sufletul lui De- lavrancea... Avîntul cald al cuvîntării, forma artistică desăvîrșită: întrunită cu știința bogată și cu spiritul adînc ce știe să explice au mai dat încă un titlu de glorie talentului lui Delavrancea..." (Slnzi- ana, I, nr.7,8,9, — mai, iunie, iulie — 1913, p.244,247). Mai sobru, dar nu mai puțin elogios, M.C. (Mihail Codreanu), re- cenzînd publicația Academiei, citează din exemplele folosite de De- lavrancea în conferința sa, la care audiase: Te lasă, te lasă, Salcie pletoasă, Să te bată vîntul, Să-mi umbrești pămîntul, Să-mi săruți mormîntul... și comentează, subliniind însușirile deosebite ale oratorului: „...Dar fără glasul, intonația, gestul și mimica d-lui Delavrancea, cît de puțin mă mișcă — comparativ, accentele bardului popular." Și M.C. încheie: ‘727 „...Sîntem recunoscători d-lui Delavrancea pentru emoția înalta intelectuală pe care ne-a produs-o... pentru că a găsit acele frumoase cuvinte cu care apără producțiile poetice ale poporului împotriva atacu- rilor care, de pe aceeași tribună a Academiei, îi fusese aduse nu demult. D. Delavrancea iubește literatura populară, o simte și o înțelege../4 (Viața românească, VIII, nr. 6, iunie 1913, p. 402,403). Cronica din revista Luceafărul, Sibiu, XII, nr.12, 16 iunie 1913, p.394 —396, semnată „D.N.C.“., reproduce o bună parte din discursul lui Delavrancea, justificînd afirmația că Delavrancea „a aprofundat literatura populară ca nimeni altul../4 și elogiindu-1 pentru riposta convingătoare pe care i-o dă lui Duiliu Zamfirescu. In 1915, cînd Delavrancea își dăruiește timpul și toate puterile sufletului său pentru „cauza Ardealului44, în discursul Conștiința de neam și conștiința de rasă (Epoca, XXII, nr.196, 19 iulie 1915), folo- sește ca argument suprem tot poezia populară. Deșteptarea conștiin- ței naționale este o consecință a faptului că în secolul al XlX-lea cîțiva oameni mari au înțeles frumusețea și importanța creațiilor populare. Eugen Lovinescu îi răspunde prin articolul Un fetiș modern: „Poe- zia populară^ (Flacăra, 3 oct. 1915, p.544, 554), articol care nu i-a adus popularitate autorului, ci tot lui Delavrancea. Despre preocuparea sa pentru folclor, Marya Delavrancea însăși, după moartea soțului său, într-un manuscris care a servit probabil misiunii franceze în România primului război mondial scrie: „Les etudes originales approfondies qu’il fit du folclore roumain, le passionerent pour ce peuple crâateur d’une si riche et si touchante poâsie et le firent lutter de toute son âme ardente pour la reforme agraire../4 (p.498) NATURA 1N POEZIA POPULARĂ A apărut în revista Flacăra, II, nr. 33, 1 iunie 1913. P.Locusteanu a avut probabil manuscrisul, în formă definitivă, dat de Delavrancea unuia dintre admiratorii săi care audiase conferințele și cursul său despre folclor. Manuscrisul s-a pierdut. N-a fost reprodus în periodice sau în volum nici antum, nici pos- tum. Menționat de Delavrancea însuși în Parlament, la 9 iunie 1917, cu prilejul discuției la reformele agrare. 728 (p.504) CONȘTIINȚA DE NEAM ȘI CONȘTIINȚA DE RASĂ A apărut în ziarul Epoca, XXII, nr.196, 19 iulie 1915, p.l. Semnat „Delavrancea". Nu s-a retipărit. Nu a fost menționat în bibliografii. Ludwig Joachim Arnim (1781 — 1831), scriitor german. împreună cu CI. Brentano adună în Le Cor merveilleux (1806 — 1808) — titlul francez din Larousse, 1966 — cîntece populare ale Germaniei. Frații lacob (1785 — 1863) și Wilhelm Grimm (1786 — 1859), scrii- tori germani a căror glorie constă în reunirea într-o colecție a texte- lor din vechiul fond germanic. în 1811 publică Poezia meșterilor cîn- tăreți, în 1816 — 1818, Legendele Germaniei, în 1829, Legenda eroică germană. Erben Charles-Jaromir (1811 — 1870), istoric ceh, arhivist al orașului Fraga. Locul său în literatura cehă îl datorește Cintecelor naționale (1842—1845), 3 volume. Vuk Karadgici (1787 — 1864), scriitor sîrb. Publică în 1814 colecția de cîntece populare sîrbe și-și consacră restul vieții muncii de refor- mare a ortografiei sîrbe și a unui dicționar sîrbo-germano-latin. Claude Fauriel (1772 —1844), profesor la Sorbona pentru limbile și literaturile Europei meridionale. După părerea lui Ernest Renan, Claude Fauriel este omul care, în secolul al XlX-lea, a pus în circula, ție cele mai multe idei și a inițiat cele mai multe ramuri de studiu. A publicat: Cîntece populare ale Greciei moderne, Istoria Galiei meridio- nale sub dominația cuceritorilor germani; postum, au apărut: Istoria poeziei provensale, Dante și originile limbii literare italiene. Puymaigre Th^odore-Joseph Boudet (1816 — 1885), literat francez, autor al volumului Chants popularies du pays messin, Metz, 1865. Victor Duruy (1811 — 1894), istoric și om politic francez. Opera sa principală — Istoria romanilor (1879 — 1885). (p.511) ARTA: ARMONIE, PROPORȚIE, POSIBILITATE Interviu luat scriitorului de „Cleante“ pentru revista Rampa nouă ilustrată, V., 31 mai 1916, p.l, la rubrica „Anchetele Rampei". Semnat „Delavrancea". S-au reprodus cîteva aliniate în Curentul, 15 mai 1938 p.3, cu pri- lejul a două decenii de la moartea scriitorului. 729 addenda RAPOARTE DE PREMIERE LA SECȚIA LITERARĂ A ACADEMIEI ROMÂNE (p.519) A.VLAHUȚĂ: „PICTORUL N.I.GRIGORESCU. VIAȚA ȘI OPERA LUI” Scrierea lui A.Vlahuță — Pictorul N.I. Grigorescu..., apărută în Ed. Casa Școalelor, București, 1910, a fost depusă de autor la Academia Română, în vederea marelui premiu „Năsturel”, pe anul 1913. în ședința de la 11 ianuarie 1913 a secțiunii literare, se citește lista scrierilor depuse la acest concurs, listă care se tipărește în Analele Academiei, partea administrativă și dezbaterile, seria II, tom.35, 1912 — 1913, p.42, listă în care scrierea lui Vlahuță figurează ultima, în aceeași ședință lucrarea s-a repartizat spre analiză lui Delavrancea. Cum se știe, Delavrancea își rostește discursul de recepție la Aca- demie în ziua de 22 mai, iar a doua zi, în ședința de la 23 mai 1913, își citește, în fața membrilor secției literare, raportul asupra scrierii lui Vlahuță, așa cum se arată în Analele Academiei Române, seria II, tom. 35, 1912-1913, p.292. Elogiosul raport al lui Delavrancea nu duce însă la premierea lu- crării lui Vlahuță. în ședința de la 29 mai 1913, premiul „Năsturel” de 12.000 lei se acordă lui A.Murnu, pentru traducerea Iliadei. Raportul lui Delavrancea, găsit în prima sa formă în manuscris lacunar, pe foi de bloc, scris cu creionul, printre materialele păstrate de fiicele sale, se află în formă definitivă, scris cu cerneală, pe foi ministeriale, în Arhiva Academiei R.S.România, dosar A—11 —1913, p.82-89. 730 A fost tipărit în Analele Academiei Române, seria II, tom.35, 1912 — 1913, Partea administrativă și dezbaterile, București, 1913, la p. 320-327. Textul tipărit prezintă mai multe modificări față de prima variantă manuscrisă. N-a mai fost reprodus ulterior, nici în volum, nici în periodice. N-a fost semnalat în materialele bibliografice. în ediția de fată reproducem textul din Anale. (p.527) RAPORT PE MARGINEA VOLUMELOR: „PE DRUMURI44 — M. BEZA; „BOSFORUL44 — A.V.CAZIMIR; „LA CRUCI», „POSTELNICUL CUMPĂNĂ44, „DIN UMBRA SATELOR» — M.LUNGIANU; „TIMOTEI MUCENICUL44 — D.D.PĂTRĂȘ- CANU; „FATA TATII44 — SMARA; „PE URMA RĂZBOIULUI44 - ADELA XENOPOL A apărut în revista Flacăra, III, nr.34,7 iunie 1914, p.273 —275, cu următoarea specificație: „D.D.Pătrășcanu — cu prilejul volumului Timotei Mucenicul. Fiind solicitat de noi, d-1 Delavrancea a binevoit să publice în Flacăra, ca un semn de simpatie față de revista noastră, chiar înainte de a apărea în Analele Academiei, raportul său prin care cere să se acorde premiul «Demostene Constantinide» d-lui D. D. Pătrășcanu». Iată în întregime acest raport (Urmează raportul, n.n.). Semnat „Barbu Delavrancea44. A apărut ulterior în Analele Academiei Române, seria II, tom.36, 1913 — 1914, Partea administrativă și dezbaterile, București, 1914, p.242 —246. Semnat „Barbu Delavrancea». în Arhiva Academiei Române (Fondul A), raportul manuscris se găsește în dosarul secției literare pe 1914—1915, p.86 — 90, cu titlul de adresare: „Domnule președinte». Semnat „Barbu Delavrancea.» Nu s-a mai reprodus în alte periodice sau în volum nici în timpul vieții lui Delavrancea, nici postum. Ediția de față reproduce textul din Analele Academiei Române. Marcu Beza (1885 — ?), scriitor român din Macedonia, colabora- tor la Convorbiri literare', consul al României la Londra. Autor a nu- meroase studii de limbă și literatură publicate la Londra. în româ- nește publică studii privind literatura engleză. Smara, pseudonimulSmarandei Gheorghiu-Andronescu (1857—1943), prima conferențiară română în Occident, reprezentantă a României la congresele internaționale pentru pace, de educație în familie; au- toare a numeroase schițe, amintiri și povestiri. Debutează cu versuri în 1888. 731 (p.531) EXPUNERE ASUPRA ACTIVITĂȚII LITERARE A LUI OCTAVIAN GOGA ’ Citită de lacob Negruzzi în ședința secției literare a Academiei Ro- mâne din 29 mai 1914. Apărută în Analele Academiei Române, seria II, tom. 36, 1914 — 1915, p.182. Ca urmare a recomandării lui Delavrancea, Octavian Goga a fost ales membru corespondent al Academiei Române cu unanimitate de voturi. Nu s-a reprodus niciodată în periodice sau în volum. N-a fost menționat în bibliografii. (p.532) PREMIUL „NEUSCHOTZ" DE 2.000 LEI. PANTELIMON DIACONESCU. RAPORTUL D-LUI B. DELAVRANCEA A apărut în Analele Academiei Române, Memoriile secției literare, tom.37, 1914 — 1915, p.171 —172. Semnat „Barbu Delavrancea". La 9 februarie 1915, secretariatul Academiei Române trimite adresă lui Delavrancea, rugîndu-1 să examineze lucrarea lui Panteli- mon Diaconescu, prezentată pentru premiul „Neuschotz“, de 2.000 lei așa cum apare în dosarul secției literare din 1915, la p.392. Lucrarea avusese deviza: „Muncă, economie și prevedere". în ședința de la 25 mai 1915 se citește raportul lui Delavrancea și se hotărăște premierea cu 1.000 de lei și publicarea lucrării, așa cum se consemnează în Arhiva Academiei Române (Fondul A), dosar 15, 1914, p.68-69. La 2 august 1915 secretariatul general al Academiei Române primește o scrisoare în care Pantelimon Diaconescu spune: „...recunosc scăderile semnalate de onoratul raportor domnul Barbu Delavrancea..." (Dosarul secției literare pe 1915, p.396). Nu s-a retipărit niciodată. N-a fost menționat în bibliografii. Pantelimon Diaconescu, învățător în comuna Ciuperceni-Gorj. (p.534) RAPORT DESPRE VOLUMUL: „FIGURI ISTORICE ROMÂNEȘTI" - D. MARMELIUC A apărut în Analele Academiei Române, 1914 — 1915, tom.37, p.222, de unde îl reproducem. în Arhiva Academiei Române, secția literară, 1915, p.361, găsim manuscrisul intitulat: Figuri istorice românești în cintecul popular al românilor, semnat „Barbu Delavrancea". După propunerea lui Dela- vrancea, la 23 mai 1915, secția aprobă tipărirea lucrării în Anale, Nu s-a retipărit niciodată, 732 Dimitrie Marmeliuc (1886), profesor universitar de limba elină. Traducător al lui Horatius. (p.534) RAPORT ASUPRA VOLUMULUI: „POEZII POPULARE ROMÂNE" - MANUSCRIS DE DR. IOSIF POPOVICI A apărut în Analele Academiei Române, 1914 — 1915, tom.37, p.222, de unde îl reproducem. în dosarul secției literare a Academiei Române, 1915, la p.362, pe manuscrisul raportului semnat „Barbu Delavrancea“, se mențio- nează, la 23 mai 1915, că secțiunea a aprobat concluziile raportului și că la 25 mai 1915 se întocmesc documentele în vederea publicării materialului prezentat de dr. losif Popovici. Nu s-a reprodus niciodată. (p.535) GALA GALACTION - „BISERICUȚA DIN RĂZOARE" A apărut în Analele Academiei Române, seria II, tom, 37,1914 — 1915, p.225 —230, de unde îl reproducem. în dosarul secției literare a Academiei Române, 1915, la p. 272 — 277, raportul manuscris este intitulat: „Premiul «Heliade Rădulescu». «Bisericuța din răzoare», nuvele și schițe de G. Galaction. Un volum de 202 pagine". Semnat „Barbu Delavrancea". Ca urmare a raportului lui Delavrancea, în ședința din 25 mai 1915 se acordă lui Gala Galaction premiul „Heliade Rădulescu" de 5.000 lei integral, așa cum se menționează în dosarul secției literare din 1915, 27 mai, la p. 360. Nu s-a reprodus în periodice sau în volum nici în timpul vieții lui Delavrancea, nici postum. (p.541) RAPORT: MIHAIL LUNGIANU - „ZILE SENINE", „ICOANE DE LA ȚARĂ". BUC., 1914. „ÎNSĂILĂRI". PITEȘTI,4914 A apărut în Analele Academiei Române, seria II, tom, 37,1914 — 1915, p. 244 — 247, semnat „Delavrancea". Reproducem textul din Anale. Manuscrisul raportului se găsește în dosarul secției literare a Aca- demiei, 1915, p. 349 — 352, la Premiul „Adamachi". Ion Bianu no- tează că raportul a fost citit la 23 mai 1915. Este semnat „Barbu Delavrancea". La p. 359 a aceluiași dosar se consemnează rezultatul propunerii lui Delavrancea: din cei 5.000 de lei ai premiului se acordă lui M. Lungianu, la 27 mai 1915, suma de 1.500 lei. 733 Nu s-a reprodus in periodice sau în volum nici în timpul vieții lui Delavrancea, nici postum. (p.544) RAPORT DESPRE: ATANASIE C. PĂUNESCU - „basmul Incultura integrală", buc., 1914 A apărut în Analele Academiei Române, seria II, tom. 37, 1914 — 1915, p. 339-342. In Arhiva Academiei Române (Fondul A), dosarul 15 — Premiul „Năsturel", 1914, p. 32, se menționează că în ședința din 26 mai 1915 Delavrancea a citit raportul său, recomandînd premierea. Nu s-a reprodus în periodice sau în volum nici în timpul vieții lui Delavrancea, nici postum. (p.547) RAPORT DESPRE ACTIVITATEA LITERARĂ A D-LUI MIHAIL SADOVEANU Prezentat în ședința din 26 mai/8 iunie 1916, a apărut în Analele Academiei Române, seria II, tom 38, 1915 — 1916, p. 199, de unde îl reproducem. Semnat „Barbu Delavrancea". Ca urmare a raportului lui Delavrancea, Mihail Sadoveanu este ales membru corespondent al Academiei Române. (Sesiunea generală, 1916, p. 86.) La p. 101 a dosarului Sesiunii generale — 1916, se află manuscrisul acestui raport. Nu s-a reprodus în periodice. Postum, a fost retipărit în volumul Delavrancea — Despre literatură și artă, București, 1963, Editura pentru literatură, p. 314 — 315. (p.547) RAPORT:!. CHIRU-NANOV - „PE CĂILE PROFEȚILOR - ATUNCI ȘI ACUM". BUC., 1916 A apărut în Analele Academiei Române, seria II, tom. 38, 1915 — 1916, p. 306 — 311, de unde îl reproducem. în dosarul nr. 15 al Premiului „Năsturel" din 1914, aflat în Ar- hiva Academiei Române (Fondul. A), la p. 179—181, manuscrisul ra- portului este intitulat: „I. Chiru-Nanov — «Pe căile profeților» un volum de 282 p. în 8°". Semnat „Barbu Delavrancea". Raportul începe cu un aliniat care nu s-a tipărit în Anale și pe care-1 transcriem: „Domnilor, Raportul meu asupra operei d-lui I. Chiru-Nanov va conchide de asemenea la premiere, ca și cel privitor la Poeme eroice de d-1 Mircea 734 Rădulescu. Regret că nu sunt două premii, sau că premiul la care se prezintă aceste lucrări de mare valoare nu este divizibil/4 Raportul s-a citit în ședința de la 25 mai 1916. S-a publicat antum în loc de prefață atît la ediția I a volumului (București, 1916), cît și postum la ediția a 11-a (București, 1922, p. I—VIII). Ion Chim-Nano o (1882 — 1918), institutor, corector la Monitorul Oficial, colaborator la mai multe reviste, printre care Luceafărul, Ra- muri, Flacăra, Literatura și arta română. A publicat șase volume. Cel premiat de Academia Română, în urma raportului lui Delavrancea, este cel din urmă. (p.553) PREMUL „NĂSTUREL" DE 4.000 DE LEI. „FILOZOFUL CONTA - POEZII ȘI CUGETĂRI. POSTUME - TEORIA FATALISMULUI" Inedit, aflat în manuscris în dosarul Premiului „Năsturel", în Arhiva Academiei Române (Fondul A), dosar 15, din 1914, p. 72. Semnat „Barbu Delavrancea". în ședința Comisiei Premiului „Năsturel" de la 9 ianuarie 1915 i s-a repartizat lui Delavrancea raportul privind studiul biografic și notele explicative prezentate la premiere de Octav Minar, așa cum se menționează în același dosar, la p. 75. (p.553) PREMIUL „ADAMACHI". „ARIPA MORȚEI" - ROMAN DE E. LOVINESCU Inedit. Manuscrisul se află în dosarul secției literare a Academici Române din 1915, p. 284 — 285 și verso, cu mențiunea: „D. Delavrancea a cerut să nu se publice rapoartele d-sale cuconclu- ziuni de nepremiere". Semnat „Al. Ducea". Raportul este semnat „Barbu Delavrancea". Nemenționat în bibliografii. (p. 557) PIC DE LA MIRANDOLE - MINUNEA COLECTIVIȘTILOR A apărut postum, alături de reproducerea desenului lui Delavrancea, în ziarul Universul, anul 55, nr. 125, 9 mai 1938, comentat de Radu A. Sterescu; reprodus de Emilia Șt. Milicescu în Delavrancea-desenator, Flacăra, VI, nr. 24 (121), 14 septembrie 1957, p. 16, Tabloul, care are ca legendă autografă a lui Delavrancea textul din ediția de față, se află în posesia lui Radu Dimiu, nepot al celei de a doua soții a lui Ștefan Sihleanu. Ștefan Șt. Sihleanu — Pathan — a fost doctor în științele naturale și în drept, la Napoli, la vîrsta de 19 ani; profesor de zoologie la Facul- tatea de medicină din București la 31 de ani; la douăzeci de ani tipă- rește un studiu despre lacurile Africii Ecuatoriale și descoperirile lui Stanley; la 24 de ani, două volume de Principii de zoologie generală; la 32 de ani, un studiu economico-financiar etc.; cîntă foarte bine la pian. Delavrancea La cunoscut în salonul Elenei Miller-Verghi, unde se dis- cuta literatură, artă, știință, se asculta muzică clasică. Pe Pathan, Delavrancea îl punea să-i cînte ore întregi, schimbînd-o la pian pe Marya Lupașcu. Mai tîrziu, căsătoriți cu cele două surori Lupașcu, Marya și Henrietta, vor deveni cumnați. Portretul satiric pe care i-1 face De- lavrancea — plastic și literar — nu este decît o glumă menită să amuze pe prietenii comuni din cercul înfiripat în străinătate. Momentul rea- lizării lui, la Florența, așa cum consemnează însuși autorul, poate fi anterior sosirii sale la Paris, cînd, trecînd prin Italia, La găsit acolo pe Ștefan Sihleanu. Mediul artistic din Italia La stimulat. în desenul lui Delavrancea, Pathan — Pic de la Mirandole — este păianjenul în plasa căruia s-au prins ca niște muște zootehnia, piano, viticultura, finanțele, filozofia, embriologia, dreptul, farmacologia, astronomia, hipnologia, pedagogia, zoologia, istoria, antropologia, anatomia, teologia, botanica, armonia, osteologia, literele, patologia, fiziologia, contrapunctul, scamatoria, piscicultura, economia politică. 736 Pe marginea portretului-caricatură, formînd un cadru, în aceeași intenție satirică, de data aceasta și la adresa contemporaneității, sînt desenate instrumente tehnice și simboluri ale diferitelor științe și arte, peste care sînt ușor scrise, ca într-o transparență de cristal, nume de sa- vanți și artiști mondiali și numele românilor cu pretenții de oameni de litere, arte și știință, la nivelul european: „Madam de Stael — Madame Flechtenmacher; Mommsen — Cer- nătescu; Lionardo da Vinci — Tăttarescu; Bramante — Montaureanu; Dante, Omer — Ventura, N.D. Popescu; Lavoisier, Shakespeare — Toncescu, Vurtz; Laurant, Papini — Săndulescu — Nenoveanu; Galileu — Hepites; Euller — Borănescu; Napoleon — Maican; Scho- penhauer — Maiorescu; Claude Bernard — Maru Draș; Pasteur — Vitzu; Grahii — Căpitan Costache Chiorul; Don Carlos — Hiotu prefectul; — Cornițele de Paris — deputatul Cuza; Law — Andronic; Turgot — Hiotu, Lahovary, Paladi, Bazilescu; Cicerone, Demosthene — Jak Negruzzi, Pop, Filipescu; Musset — Macedonski; Beetho- ven — Vorfas; Leseps — Toncoviceanu; Madame Ristori — Madame Manolescu; Curtius — Jacomi; Kant — Leonardescu, Bonifaciu Flo- rescu; Leibnitz, Bayard, Mola, Bismark, Cavour — Tache lonescu. K.K.A., Fleva“. 47 — Barbu Delavrancea — Opere — voi. V (p. 558) VERBUL PLASTIC ÎN CREAȚIUNILE POPORANE A apărut postum în revista de folclor Șezătoarea, anul XXXVII, voi. XXV, 1929, p. 17 — 28, semnat „Delavrancea”, cu următoarea notă în subsol, ca explicație: „Delavrancea a ținut, prin 1892, o serie de prelegeri la Universita- tea din București; în revista Doina care apărea pe atunci, s-a publicat un rezumat al acestor prelegeri, care tratau despre Verbul plastic in creațiunilepoporane, prelegeri în care sunt lucruri ce interesează de aproape studiile de folclor. Credem că va fi de folos să dăm la iveală această lucrare a lui Dela- vrancea, foarte greu de găsit.” Reprodus fragmentar în volumul Scriitorii români despre limbă și stil — culegere de texte și introducere de Gh. Bulgăr, București, Societatea de științe istorice și filologice, 1957, p. 179 — 184, care dă în subsol și nota din Șezătoarea. Este foarte posibil ca Eugen Chișcă, autorul unui rezumat al prele- gerii Verbul plastic in creațiunile poporane, în Cuget clar, III, nr. 25 — 32, sept.-oct. 1930, p. 483 — 485, să fi fost chiar unul dintre auditorii lui Delavrancea din 1892 —1893 sau să fi avut revista Doina, pe care noi n-o cunoaștem. Reproducem textul din Șezătoarea. 738 (p. 569) CURSUL DE FOLCLOR Retorica populară1 a fost anunțată în Epoca, I, nr. 113, 5 aprilie 1886, p. 3, la rubrica „Știri mărunte“, cu următorul text: „Duminică 6 aprilie, d. Barbu Ștef. de la Vrancea își va face a doua conferință la Ateneu. Subiectul este retorica populară “ în lipsa textului, important pentru începuturile de teoretician al folclorului ale lui Delavrancea și pentru impresia pe care în acel moment a făcut-o ascultătorilor săi, reproducem darea de seamă din România liberă, X, nr. 2.607, 10 aprilie 1886, semnată „X“: „Retorica populară". Conferința d-lui Rarbu Ștefănescu de la Vrancea. „Duminică seara, sala Ateneului era plină de lume, venită să asculte- pe tînărul conferențiar care ocupă deja un loc atît de distins între lite- rații noștri. D. Ștefănescu și-a ales să vorbească de retorica populară,, după ce într-o primă conferință ținută acum cîteva săptămîni, a vorbit de limba românească. Subiectul a fost de minune ales pentru a interesa,, acum cînd literatura noastră se găsește într-o perioadă de afirmare na- țională, dacă pot să mă exprim astfel. Și acest subiect avînd să fie dez- voltat de autorul novelelor adunate în volumul intitulat Sultănica* care judecă și scrie atît de românește, conferința prezintă mai mult interes încă. Conferențiarul a început prin a aminti cele ce a dezvoltat în prima conferință, că verbele din limba română exprimă o acțiune și o coloare, că ele exprimă astfel o acțiune materializată. Dupe aceasta d-sa dezvoltează ideea că pentru a da unui ascultător sau unui cititor o impresie oarecare, impresie simțită sau închipuită^ nu se poate face aceasta prin abstracțiuni, ci prin materializare. Pentru 1 Menționată de N. lorga, Istorii literaturii românești contemporane, II, Bucu- rești, Editura Adevărul, 1934, p. 341. 739 47* -•aceasta însă nu e trebuință să se învețe retorică așa cum se învață în .-școală; dar trebuie să se studieze literatura poporană, oglindă a mo- dului de a judeca și de a simți a unui popor. Retorica dă niște reguli cari rămîn fără aplicare pentru cel care nu știe judeca sau nu poate simți; fără folos pentru cel care poate judeca și simți; pe cînd stu- diul literaturii populare obișnuiește a judeca într-un mod anumit și •a-ți da seama de sentimentele poporului. La noi mai cu seamă, unde firea românului, formată din însușirile lui naturale și din urmele ce a lăsat într-însa nevoile, prin care el a trecut, îl face să exprime atît de viu, atît de materializat impresiunile lui, devine și mai necesară părăsirea retoricei moarte ce se învață în școală, pentru retorica vie ce reiese din literatura populară. Ce tezaure conține această literatură! Neglijarea acestei din urmă retorici a făcut pe mai toți scriitorii noștri din perioada de vreo 50 de ani încoace să nu producă opere de vreun interes. Ei, studiind literatura străină, mai cu seamă pe cea fran- ceză, au fost niște imitatori ai romanțierilor francezi de rînd inferior din epoca romantică, cu abstracțiunile lor rătăcite sau fără interes. Bălcescu, marele istoric, a fost superior, el a scris românește. Dacă scrii- torii care au studiat numai literatura străină ar fi studiat literatura populară, ei, cu forțele lor, ar fi lăsat opere de mult mai mare valoare decît cele ce au lăsat, pentru că ar fi fost românești. Din toate producțiunile unui popor, literatura este aceea care păs- trează mai mult, poate chiar că este singura care păstrează individua- litatea lui. De aceea este de cel mai mare interes să se dea toată aten- țiunea pentru literatura națională. Acestea le-am înțeles eu din conferința d-lui Ștefănescu; trebuie ;să adaog, nu garantez că acestea le-a spus d-sa întocmai. Cauza pentru care, cu toată dorința mea de a rezuma fidel cele spuse, nu am putut face •aceasta, este că pentru dezvoltările ce a făcut conferențiarul a trebuit ;pe tăcute să ia parte și auditorul și în cale s-a întîlnit locuri peste care „Proscrisul român" de V. Maniu...................... 17 (696) Carlotta Leria ..................................... 30 (697) Giacinta Pezzana Gualtieri.......................... 33 (697) Zigzag. Salonul 1883. Pictura....................... 48 (698)' Opera italiană ..................................... 99 (702) Cronica. Artiștii noștri............................101 (702). Cronica. Artiștii noștri. Tabloul d-lui Dumi- trescu-Mirea — „Vîrful cu dor“. D. Mano- lescu în Hamlet...................................105 (702)- Cronica ...........................................111 (703)* Iașii și banchetul „Junimiștilor"..................116 (703) Courrier des Theâtres..............................125 (703). Cronica teatrală. Prolog ..........................137 (705)* Cronica teatrală ..................................141 (705)^ Cronica teatrală ..................................145(706) Patti ...............................................149(706); Cronica teatrală ..................................151 (707) Feldau — Concertul de luni — Sala Ateneului. .156 (707j- Feldau ............................................160 (703). Lupta literară ....................................162(708). O familie de poeți.................................181 (710). Din cultura noastră ...............................233(711) Portretul d-lui Hașdeu.............................244 (711)? Petre Ispirescu ...................................249 (712), Gheorghe Asachi — notiță biografică................265 (712)> 757 Grigorie Alexandrescu (1812 — 1885).....................270 (712) Turnul Colțea ..........................................278 (713) O. Carp („Rîndunel44) ..................................281 (713) C. Nottara .............................................287 (713) Salonul „Ateneului44. Privire generală..................292 (714) Salonul „Ateneului44. Peisaje. Aer și limpezime293 (714) Salonul „Ateneului44. Peisaje. Ion Adreescu... .296 (715) Salonul „Ateneului44. Peisaje. D-1 Aman........299 (715) Salonul „Ateneului44. Peisaje. Juan Alpar......301 (715) Salonul „Ateneului44. Pleiada decopilării......305(716) Salonul „Ateneului44. Sculptură. Șt. Valbudea.. 307 (716) Salonul „Ateneului44. G.D. Mirea.......................311 (716) •Salonul „Ateneului44. Grigorescu .....................314 (716) Salonul „Ateneului44. Obedeanu-Vermont-Juan Alpar (Paraschivescu) — Eug. Voinescu — Grigorescu ................................317 (717) Julia Hașdeu ...........................................343 (718) -Vasile Alecsandri .....................................346 (718) (Carmen Sylva (I) ......................................350 (718) Carmen Sylva, Neagoe Basarab și Meșterul Manole (II) ............................355 Carmen Sylva și românii (III)...........370 .Carmen Sylva. Capitala și românii (IV)... .374 -[Carmen Sylva], V .......................378 /Carmen Sylva și România (VI).............384 [Carmen Sylva], VII, VIII, IX, X, XI... .389 Șezătoarea (1 martie 1892)..............................400 (720) .Cultul celor mici .....................................419 (720) -Trei artiști. în palatul Ateneului. Eugeniu Voi- nescu, Juan Alpar, Artachino...............422 (721) Tstoric sau...? 427 (722) Amicii mei .............................................434 (722) Al. Vlahuță: „România pitorească44......................436 (722) Poina ’.................................................441 (723) Giosue Carducci ........................................451 (724) ^Oratorul Titu Maiorescu ...............................461 (724) Din estetica poeziei populare...........................466 (725) Natura în poezia populară...............................498 (728) /Conștiința de neam și conștiința de rasă...............504 (729) Arta: armonie, proporție, posibilitate..................511 (729) -753 ADDENDA Rapoarte de premiere la secțiunea literara a Academiei Române A. Vlahuță: „Pictorul N. I. Grigorescu. Viața și opera lui“ ................................519 (730) Raport pe marginea volumelor: „Pe drumuri" — M. Beza; „Bosforul" —Al. V. Kazimir; „La cruci", „Postelnicul Cumpănă", „Din lumea satelor“ — M. Lungianu ;„Timotei Mucenicul" — D.D. Pătrășcanu; „Fata tatii" — Smara; „Pe urma războiului" — Adela Xenopol... .527 (731) Expunere asupra activității literare a lui Octavian Goga..................................... .531 (732) Premiul „Neuschotz" de 2.000 de lei.................532 (732) Raport despre volumul: „Figuri istorice româ- nești" — D. Marmeliuc................................534 (732) Raport asupra volumului: „Poezii populare ro- mâne" — manuscris de Dr. losif Popovici. .534 (733) Gala Galaction — „Bisericuța din răzoare".535 (733) Raport: Mihail Lungianu — „Zile senine". „Icoane de la țară". Buc., 1914 — „însăi- lări. Pitești, 1914..................................541 (733) Raport despre: Atanasie C. Păunescu — „Bas- mulî n cultura integrală", Buc., 1914 . .. .544 (734) Raport despre activitatea literară a d-lui Mihail Sadoveanu ....................................547 (734) Raport: I. Chiru—Nanov — „Pe căile profeților — Atunci și acum", Buc., 1916........................547 (734) Premiul „Năsturel" de 4.000 de lei. „Filozoful Conta — Poezii și cugetări. Postume — Teoria fatalismului" ..........................553 (735) Premiul „Adamachi". „Aripa morței" — roman de E. Lovinescu ..........................553(735) Pic de la Mirandole.................................557 (736) Verbul plastic în creațiunile poporane .............558 (738) •Cursul de folclor .................................569 (739) ‘Culegere de folclor (A. B.) .......................631 (748) Note ...............................................693 ‘Glosar .............................................749 Tabla ilustrațiilor ................................755 Redactor : ELISABETA BRÂNCUȘ Tehnoredactor : MINA CANTEMIR Dat la cules 19.07.1968. Bun de tipar 16.04.1969. Apărut 1969. Hîrtie tipar înalt tip A de 63 g/mz. Format 540X840/16. Coli ed. 40,14. Coli tipar 47,50. Planșe tipo 8. A. nr. 6212/1968 C.Z. pentru bibliotecile mari și mici 85—0 Tiparul executat sub comanda nr. 80 607 la Combinatul Poligrafic „Casa Scînteii“, Piața Scînteii nr. 1, București — Republica Socialistă România.