BARBU DELAVRAlilfcA
OPERE
111
Ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi variante, glosar şi bibliografie de
EMILIA ŞT. MILICESCU
SCRIITORI ROMAN I
EDITURA PENTRU LITERATURA Bucure/ti» 19 67
TEATRU
APUS DE SOARE
(1503-1504)
DRAMA IN IV ACTE
ştefan cel Mare
Bogd a n
Logofitul Tăut postelnicul Toader
5 vornicul Jurj
jjatmanul Arbore pî rcăiabul Dragoş
pîrcălabul Alexa pîrcălabul Grumază
10	pîrcălab“l Şandru pîrcălabul Costea pîrcălabul Negrilă
pătrînul Şteful, fost pîrcălab 3âtrîn«l H rămân, fost pîrcălab
15 paharnicul Ulea
Clucerul Hrincovici y ameşuI Chiracola Clucerul Moghilă
Stolnicul Drăgan 20 Jitnicerul Stavăr petru Rareş
Doftorul Ieronimo da Cesena Doftorul Şmil p0ftor«l Klingens Porn 25 Tu8ulea Moghilă U n pietrar Un curtean Doamna Maria
I	r i n a, fata pîrcălabului Dajbog, -f- 1476 R e v e c a, fata comisului Huru, -f 1476 Băl aş a, fata pîrcălabului Oană, -f 1484
II	i n c a, fata pîrcălabului Gherman, + 1484 5 Domnie a, fata hatmanului Arbore
A nc uţ a, fata pîrcălabului Toader Oleana, fata vornicului Duma Fi r a, fata pîrcălabului Dragoş Lisandra, fata pîrcălabului Alexa 10 J o i ţ a, fata pîrcălabului Ivanco Neaga, fata pîrcălabului Şandru Ileana, fata pîrcălabului Ivaşcu H e r a, fata pîrcălabului Grumază Stănişoara, fata pîrcălabului Ieremia 15 O a n a D o c h i a
Căpitani, copii de casă, aprozi, hotnogi, hînsari etc.
ACTUL I
în stînga, o aripă a castelului din Suceava, cu fe» restre cu grătii de fer, sfîrşindu-se cu o terasă pusă pe tălpi de peatră. O uşă dă pe terasă. Mai departe 5	se vede tumul castelului. în dreapta, o poartă.
Ceva mai în fund, un puţ cu două roate şi cu un colac de peatră. O albie cu apă de nălbit. Lîngă puţ, o salcie pletoasă. Ograda domnească, cu arbori şi copaci bătrîni, înconjurată cu ziduri vechi. 10	Jeţuri, scobite în peatră, la umbra copacilor. în
fund, o parte din oraşul Suceava şi valea rîului Suceava şerpuind dinspre munte. E o zi de toamnă.
Vîntul suflă. Frunzele cad.
SCENA I
15	I r i n a, Reveca, Bă laşa, I 1 i n c a,
Ileana, Domnie a, Ancuţa, blea-na, Fir a, Lisandra, Joiţa, Hera, Neaga, Stănişoara, Oana, Dochia şi Ţugulea Moghilă.
“20	(La ridicarea cortinii toate lucrează.)
I r i n a:	Cum, cum?
F i r a: Ei, aşa... Zic, se duse, se duse, pînă deted-un balaur...
Joiţa: Mai încet, Hera. Dai peste ţeavă... De un
25	ce,	Zamfiro?...	Şi tu, Lisandra, bate mai do-
mol... Na! iar ai încurcat firele...
Lisandra: De un balaur... Staţi... A sărit tin-dechia.
13
Ileana: Cu gîndul la Orhei. D-a mai sări o dată, să ştii că rămîi, ca mine, fată bătrînă.
R e v e c a: Ba ca mine...
Irina: Ba ca mine...
Bă laşa: Ca voi... ca noi...
I 1 i n c a: Dumnezeu să ţie pe pîrcălabul Alexa din Orhei.
Neaga: Lasă focului basmul. La noapte. Vîntul se umflă. Frunzele cad. Va fi numa bine: noapte, vijelie, basm, şi eu să mă ghemuiesc lîngă dada Irina.
(S-aud toaca şi clopotile.)
Reveca: Mamă Dochio, e vremea la toacă. Adu bostanul fiert şi fagurii de miere şi ulciorul cu apă rece.
D o c h i a: S-aducă mama, bunica maichii.
Irina (către Ţugulea): Şi tu? Ce stai ca un ţap logodit?... Eşti mîndru... Ai sabie... Şi ce-ai să faci cu ea?
Ţugulea (face cu mîna ca şi cum ar tăia): Să...
Irina: Măăăă...
Ţugulea: Hî-hî...
Irina: Cînd?...
Ţugulea: Iacă ş-acuma...
Irina: O! bătu-te-ar pot ca! (îl mîngîie.) S-ajuţi mamii Dochii. Dar, vezi, ţine-ţi firea, nu-ţi pune mintea cu bostanul.
(Fetele rid,)
Ţugulea: Apoi... dă... maică, maică! (Iese.)
SCENA II
Cele de sus, afară de Ţugulea şi Dochia.
Lisandra: Am ţesut bine, dadă Reveca? Reveca: Nu bate într-o parte. Apucă spata drept de mijloc.
A n c u ţ a: Dar eu?
Reveca: Mai bine... Nu strînge cîrligele... Aşa... mînele-n voie... ca şi cum te-ai juca.
D o m n i c a: Verdele ăsta, or ăsta, dadă Reveca?
Reveca: Priveşte firea... Aci, şcoala şi învăţă-5	tura. Primăvara toate sunt proaspete, dar nu
depline, vara toate coapte şi vii, toamna toate pălesc, prind un fel de rugină, se învechesc... şi nimic murdar... Da, bine...
Stănişoara: Uf! Doamne, Doamne!
10	Reveca: Ce,	moţato? Ţi s-a urît? Binişor.	Gher-
gheful e de răbdare.
Joiţa: Iaca şi barba părintelui Ivaşcu din Hotin...
Irina: Ba părul tău de oaie creaţă.
Hera: Am isprăvit. Nu mai am ţevi.
15	Bălaşa: Da,	dar pe dinafară cine-a dat?
Hera: Numai	la două. Le desfac şi le fac.
0	1 e a n a: E bine, Reveca?
Reveca: A! o minune! Ai zice că de cînd te-ai născut ţii furca-n brîu. Da... da... Inul curge
20	din caier pe fus ca un fir de păr. Nici o gîlcă.
Deştele tale mulg caierul, şi caierul se topeşte, şi fusul zbîrnîie şi pluteşte parc-ar avea aripi. O! ciută zglobie, tu ai să ţii casa c-un fus... Dar tu, Oană, ce ispravă mi-ai făcut?
25	O	a	n	a:	Mai am puţinei şi le nălbesc. Prea multe.
Şi	nu mă plîng că sunt prea multe, dar pentru
că sunt multe mă pui pe gînduri...
Reveca: Mă băiete — că porţi părul bălan ca plăieşii — ce spui? Ce gînduri?
30	O	a	n	a:	Nu vedeţi ce de făşii? Şi încă trei jcămăşi
de	in, d-ale doamnei, să le rup pentru slăvitul
domn ăl mare...
1	1 i n c a: Fa Oană, ţie ţi-e lene.
O a n a: Ba...
35 Bălaşa: Fa Oană, ţie ţi-e foame.
O	a n a: Ba...
Bălaşa: Fa Oană, pe tine te ţine degeaba la curte. Oana: Dă...
Irina: Fa Onişor, cin* ţi-a dat ţie betele astea de
40	argint?
15
O a n a: Slăvitul.
Reveca: Daţi pace fetei,.. Ce e, Oanâ, cu gîndu-rile tale?
O a n a: Ce să fie?... Prea multe făşii... Prea multe...
Reveca: Nu-i trebuie?... Da ce te plîngi?
O an a: Da... îi trebuie... Dar de ce aşa de multe?... Şi buna doamnă, cînd mi le-a dat, mi-a zis: „Pînă diseară să le faci... Şi mai lungi, Oană, mai lungi/* Şi-a oftat. Şi, plecînd, am văzut-o făcîndu-şi cruce.
Toate: Făcîndu-şi cruce?
0	a n a: Da... Mie îmi miroase a război...
Toate: A!
1	linca: Război... că de mult nu fusese... Aproape
de doi ani... Şi se-mplinesc douăzeci de ani de cînd pîrcălabii Gherman — bietul tata — şi Oană, tovarăşul lui, picară din turnul Cetăţii-Albe... Şi-a zis Oană lui Gherman: „Scapă tur... Şi-a răspuns Gherman lui Oană: „Ba, tu!M... Şi s-au grijit amîndoi, şi şi-au iertat păcatele unul altuia... Şi-a zis Oană lui Gherman: „Ţie-1 Dumnezeu pe Ştefan!“ Şi-a zis Gherman lui Oană: „Amin!" Ş-au pierit ei cu toţi ai lor...
Irina: Sunt douăzeci şi şapte de ani încheiaţi de cînd pieri floarea Moldovei la Războieni. Trosnea cetatea ridicată-n pripă de slăvitul nostru voievod... Flăcările se-nălţau pînă la cer... Şi el ţipa: „Nu vă lăsaţi!“ Şi pîrcălabul Dajbog, bietul tata, i-a zis: „Nu ne-om lăsa, dar du-te“... Şi comisul Huru, şi postelnicul Hrîncu îl tîrîră afară din luptă, rupîndu-i vestmintele de pe el, şi i-au zis: „Du-te, că Moldova nu piere, d-om pieri noi“... Şi s-au stins şi Hrîncu, şi Huru, şi Dajbog, cu toţi boierii mari şi mici, bă-trîni şi tineri, pînă la unul, că Mohamed, vă-zîndu-i, a şoptit lăcrămînd: „Oh! ţara aceasta nu va fi a mea!"... Şi sfîntul s-a dus ş-a adunat plăieşii, şi-a adulmecat pe Mohamed lovindu-1 de dinapoi şi din lături pin’ l-a trecut Dună-
rea... Şi-a pus peatra săpată unde a stat bătălia, mărturisind lumei: „Aici, eu am fost frînt, să cunoască şi să ştie toată suflarea din ţară că a fost cu voinţa lui Dumnezeu ca să mă pe-5	depsească pentru păcatele mele, şi lăudat să
fie numele lui în veacul vecilor"
Toate: Amin!
Reveca: în patruzeci şi şease de ani, treizeci şi trei de bătălii, două fără izbîndă şi treizeci şi 10	una de biruinţi! El să trăiască, şi Moldovei
i-e bine!
Ileana: Va trăi cît Matusalem, ştiu eu...
D o m n i c a: Şi eu...
Lisandra: Şi eu...
15 Joiţa: Şi eu...
Hera: E înzăoat!
Neaga: Cînd s-a născut, l-a scăldat în sînge de şerpoaică...
Irina: Şi de vultur... Să se strecoare şi să se înalţe...
20	SCENA	III
Dochia aduce, p-un cîrpător, bostanul spart în bucăţi. Ies aburi. Ţugulea, pe două tăvi de argint, faguri de miere, pere şi struguri. O a n a se duce cu un vraf de făşii la puţ şi le-aşează în 25	albie.
Ţugulea: Loc, loc... struguri mascaţi... parcă ar fi lacrămi... şi faguri cu miros de sulcină... şi pere ca
Reveca: Cum?
30 Ţugulea: Iacă o vorbă.
Reveca: De unde ştii?... Şterge-te la nas... Uf! şi ai şi sabie... Multe urzici ai tăiat...
Ţugulea: Sunt moldovean... Ţugulea al lui Moghilă... Să nu rîzi de mine... Măria-sa doamna 35	m-a	pus să-nvăţ slujbă domnească... Pin' la
sabie...
Reveca: Sît!... Vine...
17
5
10
15
20
25
30
35
40
18
SCENA IV
Ştefan, vine de la dreapta din ogradă. Mustăţile şi părul, aproape albe. C-o mînă ţine pe Doamna Mari a, cu alta o sabie dreaptă cu minerul cruce. La cîţiva paşi, cîţiva curteni şi aprozi în haine împodobite.
Ştefan: Cee tăcerea aceasta, fetelor? Parcă sunteţi pui de găină cînd trece uleul... Parcă sunteţi un stol de vrăbii încremenite în stuhăraia din iazuri cînd aude chiotul... Parcă sunteţi nişte flori de luncă cînd n-adie vîntul... Smerite? Mie nu-mi plac oamenii smeriţi... Veniţi să vă blagoslovesc. (Fetele se apropie sfioase.) împrejurul meu... aşa... aşa... ca ierburile crude de pe bătrînul turn al Sucevei... Da... da... sărută mai bine, nu te sfii, Ilinco... mai bine, fata pîrcălabului Dajbog... Da... da... perînd... Ileana, erai mică cînd pieri Hrincu... Şi tu, Oleană, ai să vezi pe tat-tău Duma. (Toate sărută mina domnului. Ţugulea nu se mişcă, încremenit.) Dar tu? Tu eşti stană de peatră? Ai sabie? A? Bine. Din Moşoroi, Moghilă. (Vede pe Oana înlemnită cu fâşiile în mîini.) Dar tu? Băbătie! Ce speli? Ştii tu pentru cine nălbeşti?
Oana: Da...
Ştefan: Pentru cine?
Oana: Pentru preaslăvitul nostru stăpîn...
Ştefan: Pentru preaslăvitul nostru stăpîn... Pentru osul lui! De cîte ori îmi înfăş pulpa dreaptă zic doamnei: ,,Oana, piciorul meu. Piciorul meu, vrednic ca Oana." (Scapă sabia într-a-dins.) Oană... (Oana ridică sabia, i-o dă şi dă să-i sărute mîna, dar n-o ajunge.) Să mă cobor la tine, or să te-nalţi la mine? Priveşte drept în dreptul ochilor mei. A! tu plîngi, Oană? Şi de ce? Aide... vino încoace... bătrîna mea prietenă. Pe creştetul tău să cază sărutatul voievodului ca ploaia peste holdele verzi. (O sărută în creştet.) Destul aţi lucrat. (Face semn să se ducă. Fetele se duc binişor şi în ordine.) Apune
soarele pe după trîmbele fumurii. Să lucrăm şi noi. (Se uită lung după ele, mai alts după Oana.)
Doamna Maria: Seamănă cu măria-ta... Ca 5	două	picături	de	apă...
Ştefan.: Una care pică acum şi alta care a picat odinioară... Abur... risipit... Pe una o văz... pe cealaltă...
SCENA V
10	Ştefan şi Maria.
Doamna Maria: Stăpînul meu, toamna a sosit, soarele apune trist, şi în urma lui, o baltă de sînge. Vremea o să se strice... Ploi subţiri cari pătrund... frig... viscol... Rămîi, sfîntul 15	meu stăpîn...
Ştefan (trăgîndu-se pe un jeţ): Te rogi ca un copil... întîiaşi dată...
Doamna Maria: Întîiaşi dată... (îi ia mii-nele amîndouă.) Ah! Moldovo, căci nu ţi-e -0	milă...
Ştefan: Milă?
Doamna Maria: De mine...
Ştefan: De tine şi de Moldova. De una fără alta, nu... nu-mi stă-n putinţă. Domnul care dăs-25	parte ce e al lui de ce e al ţării...
Doamna Maria: Dar nu vezi măria-ta...
Ştefan: Că sunt bătrîn...
Doamna Maria: Nu...
Ştefan.: Că sunt bolnav...
30 Doamna Maria: Nu... nu... adică...
Ştefan: Adică, da...
Doamna Maria: Abia te văzui mai bine...
Ştefan: Mario, Mario, ce bolnav? Ce picior? Ui-tă-te la mine... Aşa priveşte un om bolnav? 35	Şi nu merg bine? (Face cîţiva paşi, apăsînd ceva
mai adînc pe piciorul drept,) Ieri nu-mi zîmbişi cînd încălecai pe Voitiş?
2*
19
Maria: Da... Păreai un arhanghelî
Ştefan: Ei...
Doamna Maria: Rămîi, stăpîne! îngrijeşti de Moldova îngrijind de sănătatea ta...
5 Ştefan: Pocuţia...
Doamna Maria: Iarnă... Viscole...
Ş t e f an: Ah! Pocuţia!
Doamna Maria: Să înceapă primăvara...
Ştefan: Iarnă e aici (arată părul), şi niciodată H>	primăvara nu va mai sosi. Iarna, călăreţi mol-
doveni străbat codrii, s-amestecă cu viforul şi cad asupra cetăţilor şi turnurile lor să năruie. Viforul are ochi! Şi pe cînd ai noştri deschid părţii prin nămeţi, leşii să cocoloşesc la Halici, 15	la Lew, care pe unde apucă.
Doamna Maria: Măria-ta!
Ştefan: A... Doamnele nu sunt femei... Femei sunt destule...
Doamna Maria: Nu, măria-ta... (Surîde.)
20	Ştefan: Aşa da, Mario! Rîsul tău... Erai de pai-
sprezece ani cînd mi-ai rîs întîi... Ah! Mun-teanco! nu-mi strica socotelile... Mai tîrziu oi fi or n-oi mai fi...
Doamna Maria: O! ce zici...
25	Ştefan: De douăzeci de ani turcii stăpînesc Chilia
şi Cetatea-Albă, că leşii n-au ţinut învoiala. Atins la miazăzi, poporul ăsta trebuie să se ridice la miazănoapte. Sunt vro şase ani... Ioan Albert...Iagelonul...craiulPoloniii... ca un ho-30	ţoman năvăleşte în Moldova. îl izbesc la Cosmin,
în Dumbrava-Roşie, şi-l duc învins, bolnav, umilit, pînă aproape de Lew. Doborîi trufia IageIonului. A îngenuchiat la Colomeia Ştefan în faţa Poloniei, îngenuchiă Polonia în faţa 35	lui Ştefan!... Pui stăpînire pe Pocuţia. Primesc
judecata craiului Ungariei, a lui Vladislav, a frăţîne-său. Să aleagă el hotarele şi să ne faca lege. Şi la ziua pusă, împuterniciţii lui nu vin. Şi tocmai acum îmi dă de veste Ion Grumază, 40	pîrcălabul din Cernăuţi, că leşii se arată pe
supt poalele Haliciului. Apoi nu, Mario, nu
20
se poate, trebuie să stăpînim Pocuţia> că această bucată de pămînt e mai mult moldovenească ca leşească, ş-o ţinem zălog pe bani biini din punga strămoşilor, ş-o avem cu armele noastre, şi Ştefan n-a murit încă...
Un curtean: Măria-ta, pîrcălabii.
Ştefan (face semn să vie): Mario... lasă... lasă... (Doamna Maria iese pe uşa din stînga.)
SCENA VI
Ştefan, hatmanul Arbore, pîrcălabul N e-grilă, pîrcălabul D r a g o ş, pîrcălabul Ale-x a, pîrcălabul C o s t e a, pîrcălabul Şan-d r u, fostul pîrcălab bătrînul H r ă m a n, vornicul J u r j.
(Toţi intră pe poarta din dreapta.)
Ştefan: Bine aţi venit, boieri d-voastră!
Toţi: Să trăieşti, măria-ta!
Ştefan: Cu toţii. (Dă mîna pircălabilor şi ei i-o sărută.) A! şi moş Hrăman! Gata! Veilişi! E nuntă! Pe frunte semn... la ceafă semn... umărul drept mai jos... mîna stingă ca un arc... deştele zdrobite... abia te mai ţii... Ce mai vrei, bătrîne? N-ai văzut dăstule?
Hrăman: Nu mi-e dat să vreau sau să nu vreau. Voinţa măriei-tale, voinţa ţării. De vrea pace, pace, de vrea război, război. De n-aş fi venit, n-aş fi vrut ce vrea măria-ta... Ş-apoi asta nu pot...
Ştefan: E, cum stau hotarele, pîrcălabi, că după cum închideţi ochii aşa doarme şi ţara.
Pîrcălabul Negrilă: Eu lăsai pe...
Ştefan: Toader.
Pîrcălabul Negrilă: Da, la Hotin. Bine. Litvanii şi ruşii sunt cu minte de cînd i-ai cuminţit măria-ta.
Pîrcălabul Alexa: Din turnul de la Orhei nici un semn de ropot. Senin cît bate ochiul.
Ai liniştit pustietăţile d-a lungul Nistrului. Ş-apoi am lăsat pe...
Ştefan: Pe pîrcălabul Ivanco.
Pîrcălabul Alexa: De trei ori a cetit cartea măriei-tale, tot i se părea că-1 chemi pe el.
Pîrcălabul Costea:	în Soroca ne-ntărim
mereu, şi bună pace.
Pîrcălabul Şandru: Romăşcanii, ce ară şi seamănă toamna, seceră şi treieră vara. Se-m-bogăţesc, dar nu se dau lenii. Din Crăciuna, veşti bune. Nimic d-a lungul Milcovului. Aşa îmi scrie starostea Buhor.
Vornicul Jurj: în Ţara-de-Jos, tihnă. Negoţul se petrece fără cîrcotă. în Chilia şi Cetatea-Albă — că de prin partea locului viu — numai doi subaşi cu roatele de turci, cit să păzească cetăţile.
Pîrcălabul Dragoş:	Ungurii mai mult ar
asculta de cuvîntul măriei-tale ca de cuvîntul craiului lor. Şi pîrcălabii din Cicei şi Cetatea-de-Baltă, ca la ei acasă în mijlocul ungurimii.
Ştefan: Da, pace de jur împrejurul ţării, ca şi in-lăuntrul ei. Da... (trage sabia pe jumătate) să mişcă şi stă cumpănă la odihna ţărei... Dar i-a venit iar rîndul... Gata, Luca?
Hatmanul Arbore: Gata!
Un curtean: Măria-sa Bogdan.
SCENA VII
Cei de sus. Bogdan, bat rinul logofăt T â u t, bătrînul postelnic Ş t e f u 1, pîrcălabul G r ii-rn a z ă, clucerul Hrincovici, vameşul C h i r a c o 1 a, postelnicul T o a d e r, paharnicul U 1 e a, stolnicul Drâgan, jitnicerul S t a v ă r, clucerul Moghilă, Petru Ra-r e ş, mai mulţi căpitani, hînsari etc.
Toţi: Să trăieşti, măria-ta.
Ştefan: Cu toţii, boieri d-voastră! (Să repede spre Bogdan, şchioapătă şi să opreşte.) Ah! am sâ te
îndrept eu! (îmbrăţişează pe Bogdan.) Măfia-sa vodă Bogdan! De pe drumuri... însemnat în bătălii înainte d-a domni singur... Fireşte că singur... Aşa se cuvine unui fecior de domn moldovean... Eşti mai răsărit ca mine...
Bogdan: Cin' să te-ajungă pe măria-ta!
Ştefan: Tu!... Şi să mă-ntreci... Tu, sfios ca o fecioară, nu eşti sfios cînd dai drumul calului şi sabia vîjie şi luminează ca fulgerul... Da, 10	da...	Ce e, Grumază, pe la Cernăuţi şi dincolo?
Pîrcălabul Grumază: Bine-ar fi... Ce zici, ducere Hrincovici?
Ştefan: Ei...
Clucerul Hrincovici: Pocuţia aşa ş-aşa... 15 Ştefan:	Pocuţia numai aşa să fie !
Clucerul Hrincovici: Că leşii se trag la judecată la căpitănia Haliciului, rusnecii şi moldovenii se supun legilor ţării noastre.
Ştefan: Dar vămile?
20 Vameşul C h i r a c o 1 a: Unii plătesc, alţii zic c-au plătit cardinalului...
Clucerul Moghilă: Alea-s vămile văzduhului...
Ştefan: Cardinal, iagelon, bolnav, trufaş, leah... 25	Ce nu e din cîte n-ar trebui să fie? Şi nimic din
cîte ar trebui să fie... Şi tu, Tăut? Şi tu, Şte-fule? O! prietenii mei, cu bărbile pînă în pă-mînt, nămeţi nenvinşi de oameni, albiţide griji şi de vremuri...
30	I. ogofătul Tăut: Cu tinereţea, măria-ta...
Postelnicul Şteful: Aşa, bat-o pustia...
Pîrcălabul Hrăman:	Vărul	Tăut	zise	o
vorbă... Că de la Dumnezeu este...
Ştefan: Postelnice Toader, ce ştiri de pe unde-ai 35	umblat? Ai adus?... Ai vorbit cu dogele? Te-a
blagoslovit sfîntul de la Roma?
Postelnicul Toader: Adus, măria-ta. Om iscusit şi cu ştiinţă. Venezia, ca şi cum ai visa. Noul doge să logodea cu marea.
40	Clucerul Moghilă:	Frumoasă mireasă!
Ştefan: Arunca inelul în valuri...
23
Clucerul Moghilă: Bună de strîns în braţe I
Postelnicul Toader: Şi numele tău cinstit şi lăudat...
Ş tef an: Ştiu... Dar bani?
5 Postelnicul Toader: De...
Clucerul Moghilă: Ce e cu banii ceia?..* Cam de mult îi aşteptăm...
Ştefan: Negustori, Moghilă... Nu mi-au dat ei nici la Baia, nici la Podu-înalt, nici la Războ-10	ieni,	dovedind lumii că nu sunt omul lui Ma-
tiaş. Acum la... (Se priveşte.) Negustorii au dreptate!... Ei, la Roma?
Postelnicul Toader: La Roma...
Ştefan: Blagosloveniile urmaşului lui Sîn-Petru, 15	mie, sabia lui Christos... Doamne, iartă-mă...
Şi cum îl cheamă pe doftor?
Postelnicul Toader: Jeronimo da Cesena.
Clucerul Moghilă:	După	nume	trebuie	să
aibă o barbă cît toate zilele...
20 Postelnicul Toader: Ras şi cu plete lungi.
Ştefan: Acum la ale noastre. Boieri, ştiţi că Alexandru al Poloniei iar a cerut zi, zi peste zi, lege peste lege, că n-ar fi fost faţă. Iar să ne judece frăţîne-său Vladislav. La 2 noiembrie. 25	Degeaba s-a pus. Iacob de Buczacz, omul car-
dinalului, n-are să vie, ca şi omul lui Ion Al-bert. Noi s-aşteptăm în Cernăuţi cu 5.000 de oaste aleasă. Toţi călări. Soseşte, bine; nu? o plimbare-n toată Pocuţia ş-o raită pînă la Ha-30	liciu, şi poate şi mai sus. Ş-apoi	se va şti cine e
pîrcălab acolo şi cine nu e, cui	se cuvine adu-
narea vămilor şi cui nu.
Toţi (afară de paharnicul Ulea, de stolnicul Drăgan şi de jitnicerul Stavăr): Da, măria-ta.
35 Ştefan: Nu, măria-ta? (Apucă pe paharnicul Ulea de guler.)
Paharnicul Ulea: Am socotit...
Ştefan: Ce-ai socotit?
Paharnicul Ulea: Că... cu sănătatea mă-40	riei-voastre..
Ştefan: Ce?... Boieri, cine e mai bolnav din noi amîndoi?
Clucerul Moghilă:	Aci	(arată piciorul),
oleacă măria-ta... Aci (arată la	cap) să se-n-
5	grijească vărul Ulea...
Ştefan: Ei, nu uiţi că am tăiat pe	din două mo-
şiile Gădinţii, Storpulşi Madravilele, după dreptate, jumătate ţie şi jumătate răzăşilor. Şi te-am făcut paharnic, şi ţi-am dat viaţa mea 10	pe mîna ta. Tustrei ţineaţi ochii în pămînt,
ştiind că mie nu-mi plac oamenii cari se uită în jos. Frunţile sus... Aşa, că sus e luna, stelele, soarele şi cerul... de sus rie vine harul... de sus, cearta... şi sus e mîntuirea şi iertarea păcate-15	lor noastre... (S-aad cintări nedăsluşite din de-
părtări. A început să se coboare întunecimea.) Ai aprins focurile, Arbore?
Hatmanul Arbore: De trei nopţi ard.
Ştefan:	Ia? Rareş, repezi... (Rareş se duce-n
20	fuga. Se urcă pe zid.)
Rareş (depe zid): Abia să văd... Vin... DinScheia... din Lisaura... din Ciritei... de pretutindeni...
Ştefan: Oh! săracii!... Săracii mei ş-ai voştri... Săraci şi voi şi eu... Ce bogată e Moldova ! (Şte-25	fan şi boierii să reped la zidul care înconjoară
ograda, afară de paharnicul1 Ulea, stolnicul Dragau şi jitnicerul Stavăr.)
Paharnicul Ulea (încet): Aţi văzut?
Stolnicul Drăgan: Văzut.
30 Paharnicul Ulea: Nu mai e Ştefan!
Jitnicerul Stavăr: Dar cine e?
Paharnicul Ulea:	Umbra	marelui	Ştefan.
(Tustrei se duc şi s-amestecă cu ceilalţi.)
Pîrcălabul Grumază (de pe zid): Ca nişte 35	nori albi ce să tîrîie pe pămînt...
Ştefan: Da...
Hatmanul Arbore: Ca nişte turme de berbeci...
Ştefan: Da... da...
1 Numele rangurilor boiereşti, abreviate în ediţia de bază, au fost întregite.
25
Hrăman:	Parc-auz	ceva... dar	nu-i	văz...
Ş te fu 1:	Parcă văz	ceva... dar	nu-i	auz...
Logofătul Tăut: Nu-i aud şi nu-i văz... dar îi simţ...
Ştefan: I-auz şi-i văz, îi văz şi-i auz... O1 cum se varsă apele în Şiret, aşa vin şuvoaiele în Suceava la chemarea voievodului lor!... Auziţi? „Supt poale de codru verde..."
Hrăman:^ încep să-i şi văz...
10 Ş t e f u 1:	încep să-i	şi auz...
Ştefan	(trage sabia	şi face semn în depărtare): O !
mai sunteţi? Să nu mai sece izvorul vostru !...
ACTUL!
Acelaşi tablou ca în actul întîi, cu deosebire că e vară şi arborii încărcaţi cu fructe, unele coapte, altele pîrguite, altele verzi. S-aud păsările cîntînd.
5	SCENA I
Doamna Maria,	Irina,	Reveca,
Ileana, Bălaşa,	Hera,	Oleana,
Oana, Ţugulea, Moghilă, Dochia.
Doamna Maria:	O, fetele mele iubite, mai
10	lăsaţi lucrul... De-o lună Ştefan nu dă semn
de viaţă... Ce-a putut să i se întîmple?... Dar ce n-a putut?... Bolnav... Abia să sculă din pat, şi porni cu iarna-n cap... Doamne!
Irina: Frumoasa mea doamnă...
15 Doamna Maria:	Pînă acum o lună primeam
veşti peste veşti... Bine... sănătos... zdravăn... aşează ţara... întocmeşte Pocuţia... va sosi... biruitor ca totdeauna... îmi creştea	inima...	Şi
de (înnumără pe deşte)...	da... de	treizeci	de
20	zile, nimic...
Irina: Frumoasa mea doamnă...
Doamna Maria: S-a dus frumuseţea. Uită-te la părul meu. S-a lăţit şuviţa albă cu două deşte de cînd nici o veste... Auziţi cum cîntă de te 25	slăvesc... Sunt aceleaşi...	Cîntaţi,	păsări ale
cerului, nepăsătoare la durerile noastre. A căzut
27
omătul, a suflat vîntul de primăvară, au încolţit mugurii, a dat frunza, au spuzit florile, a legat iarăşi rodul... Şi toate numai pentru voi. Partea noastră? Răbdări şi lacrămi. De ce omul n-a fi putînd a fire ca ştejarul? Iarna să-l scuture, vara să-i puie la loc mîndreţea şi bărbăţia!
Reveca: Ce nu se schimbă, stăpîna mea a bună! Frunzele cresc şi nu sunt aceleaşi. Stejarul are şi el o margine. Grîul e tot grîu, dar nu mai e acelaşi. Doar glasurile rămîn la păsări; ele se duc, altele vin... Şi noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrîneşte, să scutură şi cade.
Doamna Maria: Da, Reveca; gînduri, nimicuri. Să-l văz pe viteazul meu... să-i fac patul... să-l culc... „Adormi, măria-ta, n-a fost nimic... O gîză bate în geamuri''... Ce somn uşor în grijile grele... î, muiere rea! Uitasem pe Bogdan, odorul meu. Pre urmele tată-său calcă. Păcat că şi-a perdut ochiul. Eu am doi. La ce-mi slujeşte? Şi cu unul v-aş vedea pe lîngă mine. Am două picioare zdravene. Să împart: un ochi lui Bogdan, un picior lui Ştefan... Aş întineri...
Hera: Şi eu... cînd m-ar lăsa doamna... ce-aş mai săruta?
Doamna Maria: Tu?
O	1 e a n a: Şi eu, cînd vrea doamna, cu cine aş mai umbla?
Doamna Maria: Tu... O! muşatină! Aş lua de la mine şi-aş da la ai tăi...
Ileana: Ţie Domnul pe domnii noştri, doamnă!
Doamna Maria: Numele Tatălui... ş-al Fiului... ş-al Sfîntului Duh... Amin... Ţugulea!
Ţugulea: Poruncă, doamnă.
Doamna Maria: Ce?
Ţugulea: Da... măria-ta...
Doamna Maria (făcindu-se supărată): Sabia... cu care te-am încins eu...
Ţugulea: Da, măria-ta!
Doamna Maria (pare necăjită): Şi de ce n-o mai porţi?
Ţugulea: Ele ştiu... Să spuie Bălaşa...
Bălaşa: Şotii, măria-ta... Zice c-aş fi zis eu că de ce nici la 14 ani, aproape împliniţi, nu s-a dus la război cu tat-său Moşoroi, asta, Moghilă...
5 Ţugulea: Ai zis, aţi zis, ai rîs, aţi rîs, şi ştiaţi bine c-am dat în genuchi la măria-sa Bogdan şi la tătuca... Şi ei au rîs, dar nu ca d-voastră... cu moşoroi... cu vătrar... cu potcă... şi cîte şi mai cîte... C-am zis: săracum de mine, n-o mai 10	port... Şi n-o mai port!
Doamna Maria (ascunzîndu-şi surîsul): Altădată să mi le spui mie.
Ţugulea: Iacă le spui...
Doamna Maria: Mă băietane, pune sabia, că 15	va sosi şi ceasul tău. Şi	s-o	porţi...
Reveca: Pînă cînd ţara va avea nevoie de ea... Ţugulea: Uf!
Doamna Maria (către Reveca): Inimos şi mucalit ca tat-său... Ţugulea,	să	dai ajutor Do-
20	chiei. Mamă Dochio...
D o c h i a: La porunci.
Doamna Maria: A fiert grîul cu lapte?
D o c h i a: Iacă-1 aduc. Acuşi. (Dochia şi Ţugulea ies.)
25	SCENA	II
Doamna Maria: Oană, Oană, ce roboteşti? Oana: Spăl, măria-ta.
Doamna Maria: Ce speli, Oană?
Oana: Pentru împăratul nost'... Să fie gata pîn-o 30	veni...
Doamna Maria: N-ai isprăvit?
Oana: Isprăvit... Le-am luat a doua oară... Doamna Maria: Cum îţi zice el, Oană? Oana: Băbătie, măria-ta.
Doamna Maria: De ce, Oană?
35 Oana: Fiindcă aşa-i place, măria-ta.
Doamna Maria: Dar ţie cum îţi place, Oană? Oana: Cum îi place şi lui, măria-ta.
29
Doamna Maria: Şi cum te mai alintă, Oană?
Oana: Dă, măria-ta...
Doamna Maria: Dă... cum, Oană?
Oana: Cum, măria-ta?
Doamna Maria: A! nu vrei să spui doamnei?
Oana: Cum să nu, măria-ta. Pînă acum doi ani mă suia pe genuchiul drept... ba nu, p-ăl stîng, şi mă juca şi zicea: „Oană, Oană, bărlăoană, Onoi, bîrloi, Oi, moi...44 De doi ani îmi zice: „Băbătie, cum o mai duci cu bătrîneţile?" „Bine", zic. „Ai zis bine? Nu, rău, că sunt rele, bată-le focul/* Aşa, măria-ta.
Doamna Maria (luînd la o parte pe Irina): Ce vrei, Irino... Om de război... Trei luni acasă şi nouă pretutindeni, numai acasă, nu.
Irina: Sufletul măriei-tale ca chipul măriei-tale... Maica Domnului, adusă de la Roma de postelnicul Purcevici.
Doamna Maria: Soţie de domn şi mumă de domn, da Maica Domnului nu, Irino.
Irina: Buuuno!
SCENA III
Cele de sus. Doch ia intră aducînd p-o tavă de porţelan albă cu margini albastre grîul fiert.
Ţugulea Moghilă încins cu sabia.
Irina: Cine să guste întîi, măria-ta?
Doamna Maria: Ilinca.
I	1 i n c a: Buuun, măria-ta.
D o c h i a: Griul, spălat în zece ape, uscat, frecat, dezghiocat, puţintică miere şi scorţişoară. Tal-gerile, boier Ţugulea.
Ţugulea: Iacătă-le. Cel cu aur al măriei-sale.
Doamna (luînd din grîut scapă talgerul şi-l sparge): Ah! semn rău!... Mă gîndii la Ştefan, la piciorul lui, la bătrîneţea lui... Ia!... Ascultaţi...
SCENA IV
Cele de sus. Clucerul Moghilă vine în-tr-un suflet.
Doamna Maria: Ah! Moghilă! Ce e? Bine?
5 Clucerul Moghilă: Sărutăm dreapta, bine. Vine. Ce păcatele suflu aşa...
Doamna Maria: Spune degrab'...
Clucerul Moghilă: Spui îndată, acuşica... Cît ai bea o oca de vin, şi e aici. M-a trimis îna-10	inte să vă spui. Calul mi-a şchiopat, c-aşfifost
de mult...
Doamna Maria: Mai iute, Moghilă, mai iute!
Clucerul Moghilă: Nu e nici biruit, nici rănit...
15 Doamna Maria: Cum e?
Clucerul Moghilă: Biruitor şi cu rana vechie ceva mai înrăită ca-n trecut...
Doamna Maria: A!
Clucerul Moghilă: Şi ceva mai potolită ca 20	acum şapte zile. Bogdan, slava Domnului...
Mă... Ţugulea taichii... Acum pe şart, măria-ta.
Doamna Maria: Da, da, Moghilă.
Clucerul Moghilă: Mătură tot înaintea lui. Şi toţi îi jurară credinţă, şi moldoveni, şi rus-25	neci, şi Ieşi. Să fi văzut, doamnă, p-ai craiului
Lixandru... „in eternitate fideliias, nos et descendente s nobis“ x... Să muie gerul. Să topiră zăpezile. Să umflară apele. El porunci să stăm pe loc... Să retraseră apele... Să mergem îna-30	inte, pînă supt Halici. Acolo se deschide o vale
lărguţă. Întîi sta Luca Arbore, peste o mie de călăreţi. Mai departe, el, cu altă mie. Şi în fund, Bogdan, cu trei mii, pitulat într-un zăvoi care închide valea despre răsărit... Caii noştri 35	odihniţi şi iuţi... Ne pomenirăm cu patru inşi
c-un ştergar alb în vîrful suliţii. Luca Arbore le deschise drum pînă la el. Aci descălicară.
1 Credinţă veşnică, noi şi urmaşii noştri (lat.).
31
Scoaseră căciulile încondurate, îi sărutară minele şi-i dădură o carte ca din partea î.p.s. cardinalului... Şi văzurăm pe domn ca pămîntul, că pămîntul nu l-ar fi încăput... Atît le zise: „încălecaţi, şi haiti!"... Veniseră potolit şi să duceau într-o prăfăraie... Să tot fi trecut ca de cînd am început, şi se porniră lungi şiruri de călăreţi. Leşii!... Cînd să se ciocnească cu Luca Arbore, moldovenii să desfac în două, şi apucară unii într-o parte şi alţii într-alta. Duşmanii să reped. El... face faţa dos şi dosul faţă, şi-o ia la fugă stăpînită, ceva mai iute ca leşii... în apropierea zăvoiului se desfac în două, unii într-o parte şi alţii într-alta... Pînă să se oprească leşii, înfierbîntaţi ca de biruinţă, s-aruncară valurile lui Bogdan chiuind şi-i izbiră. Luca Arbore îi ia pe la spate, iar din coaste îi fulgeră ai domnului...
Doamna Maria: Ei, ş-apoi?
Clucerul Moghilă:	Prinşi	de	toate	părţile,
azvîrliră armele jos. Şi curse sînge pînă la ţur-loaiele cailor... Straşnic răcnea leul Moldovei, că auia valea şi codrii... Şi vitejii crezură că urlă a război... Şi el, pasă-mi-te, îi ţinea de rău... Aşa să stinse ca la jumătate din Ieşi, pînă prinseră de veste care era porunca domnului... Omul în frămîntarea luptei nu mai e om. îl loveşti, nu-1 doare. Cade şi alţii îl calcă, nu simte. Tot să pierde ca în genunea morţii!... Numai după ce încetează bătălia... Oh! Doamnă!... să ridică de pe cîmp atîta jale, că nu poţi... şi curg lacrămile, şi plîngi fără să ştii pe cine... Dădu poruncă să alegem şi să îngropăm pe morţii noştri. Puţini picară, dar mari suflete. Ca la două sute... Aci închiseră ochii postelnicul Şteful şi pîrcălabul Hrăman. Că le zise milostivul: „Staţi, moşilor, că nu e de voi!" Ei, aş!... Apoi intrarăm în Halici cu vro trei mii de prinşi. Aci le dădu drumul şi le zise: „Spuneţi cardinalului să aibă pe suflet sufletele morţilor din valea Haliciului" Şi înapoindu-le
cartea le zise: „Asta s-o scrie popilor, iar nu domnilor, şi nu domnului!"
Doamna Maria: Ei, ş-apoi...
Clucerul Moghilă: Apoi porunci halicenilor 5	să-i care peatră. Şi cioplirăm cu	toţii, vro două
săptămîni, bourii Moldovei. Şi eu cioplii, mă-ria-ta, că domnul, văzîndu-mă, nu-şi putu ţine rîsul şi zise: „Meştere Moghilă, capul bourului tău ca coada lui Voitiş al meu...	Mai grea dalta
10	ca sabia, Moghilă."
Doamna Maria: Apoi?
Clucerul Moghilă: Apoi făcurăm moşoroaie şi pietruirăm Pocuţia cu bourii noştri, adînci d-un stînjen, ducînd dîră oablă din apa Nis-15	trului pînă-n muntele ăl mare ce	stă ca şira spi-
nării la apusul Moldovei. în sus al lor, în jos, de supt pădurea de fagi a Haliciului, al nostru. Şi...
Doamna Maria: Şi...
Clucerul Moghilă: Şi, după ce aşeză ţara, 20	lăsă pîrcălab pe Hrincovici şi vameş pe Chi-
racola. Şi ne înşiruirăm călări şi plecarăm înapoi cu voievozii noştri înainte. Şi începurăm să cîntăm: „Doină, doină, nu te duce de la mine, doină, nu fugi de bine, doină". într-o zi 25	— Duminica Rusaliilor — sta soarele să sca-
pete, ajunserăm p-o cărăruie de peatră. O ploiţă caldă stropise făşiea de drum. Voitiş, într-un ceas rău, alunecă de picioarele de dindărăt. Domnul îi puse pintenii. Calul sări şi căzu, 30	apucîndu-i piciorul supt el...
Doamna Maria (cu spaimă): Cel cu rana?
Clucerul Moghilă: Da...
Doamna Maria: Oh!
; Clucerul Moghilă: în stînga prăpastie, în 35	dreapta piept de munte. Voitiş tremura... Cînd
l-am scos, sîngele pătrunsese prin legături... l-am dus pe mîini... El atît a zis: „Unde e aţa mai subţire, acolo se rupe"... Doftorul Cesena aci... Pînă a doua zi piciorul se făcu butuc... 40	Boli, aiuri — ierte-mă Dumnezeu — se făcu mai
bine, şi de şapte zile, pe drum.
33
Doamna Maria: Ah!
Clucerul Moghilă (auzind buciumele): Dar iată-1!... Răsare soarele, şi încălzeşte şi pe boieri şi pe oase goale, fără deosebire, că nimeni 5	nu	s-a plîns de judecăţile lui în vreme de pace,
ori că-n războaie n-a sărit unde a fost mai greu, însufleţind pe cei cu inima scăzută... Doamnă, să plece fetele... (Doamna face semn fetelor să se ducă.)
10 Oana (furişîndu-se): Să nu-1 văz? Mai bine oarbă decît să nu-1 văz!
(Se dă după colacul de piatră al puţului.)
SCENA V
Ştefan, alb ca zăpada, vine rezemat la braţul 15	doftorului Cesena, Bogdan,	logofătul
Tăut, vornicul Jurj, hatmanul	Arbore,
postelnicul Toader, pîrcălabii	Costea,
Drago ş, Alexa, Şandru,	paharnicul
Ulea, stolnicul Drăgan, jitnicerul S t a-20	văr şi mai mulţi curteni, căpitani	de oaste,
copii de casă, hotnogi, hînsari etc.
Ştefan (intră prin poarta turnului 1 din dreapta cu tot alaiul): Staţi, copii! Opriţi unde am văzut pe doamna!
25 Doamna Maria:	Măria-ta!... (I s-aruncă-n
braţe.)
Ştefan: Ea, ca cea dintîi rîndunică, îmi vesteşte primăvara... Cătaţi supt piciorul drept, şi de-ţi găsi cărbune, să-l beau în paharul meu de săr-80	bătoare,	că	e	bun de friguri; de-ţi găsi plumb,
să-l topim, să-l turnăm într-o cană cu apă neîncepută, şi, din ce se va închega, voi vedea ce va veni mai apoi...
(Şade pe o laiţă de piatră.)
1	în textul de bază: poarta din; completat cf. ms. II, p. 53.
34
10
15
20
25
30
35
ms.
Doamna Maria (îngenuchind)1: Ţi-e cald, măria-ta?... Ai căldură... năduşeşti...
Ştefan: Vrei să-mi fie frig? Cesena, cum e mai bine: cald ori frig?
Ieronimo da Cesena: Mai bine cald ca frig, ma preferisco recorito senza sentir il freddo2.
Petru Rareş: Cărbune, măria-ta.
Ştefan: A, e negru, dar mai negre sunt sprince-nele doamnei... Cine-ar avea inima aşa de mică şi aşa de neagră ca să ţie pică domnului lui?... Mario! Fii mîndră de Bogdan al nostru... Io, Ştefan voievod, m-am pus la porunca lui, ca şi portarul Sucevei, ş-a biruit tocmai cum aş fi biruit şi eu... Nu e aşa, boieri? Nu e aşa, paharnice Ulea?... Nu e aşa?...
Doamna Maria: îl uitasem pe el, măria-ta... Bogdane! (Bogdan dă-n genuchi lingă doamna.)
Ştefan: Să-mi dea vin de Cotnar... Vreau să beau în sănătatea doamnei ş-a fiului ei...
Cesena: Vin, pentru ce vin? Non, serenissime*
Ştefan: Rareş!... (Rareş se duce repede pe uşa de pe terasă.) Doftore, te-am ascultat pînă azi... Mi-e sete... Nu vezi pe cine am la genuchii mei? Pe muma care a purtat în pîntecele ei pe domnul de mîne al Moldovei... Voitiş?... E bine?... El nu are abur, ci suflet... Să-l plimbe în fitece zi pînă m-oi întrema,.. (Rareş vine cu trei pahare, două de argint şi unul de alabastru, frumos lucrat, ca un potir. Ştefan fărîmă între deşte cărbunele şi-l pune în paharul de,alabastru. Doamna şi Bogdan iau paharele de argint. Ştefan ridică pe al său.) în sănătatea... Ah!... (Lasă paharul în jos.)
Doamna Maria: Ce te doare, păcatele mele?
Ştefan: Nimic pe domnul Moldovei... Ce e durerea?... Şi toate pe Ştefan Muşatin, fiul lui
1	în textul de bază lipseşte indicaţia de regie; completat cf. II, p. 54.
2	Dar prefer să mă răcoresc fără să simt frigul (it.).
3	Nu, prealuminate (it.).
35
Bogdan şi nepotul lui Alexandru cel Bun... Dă de duşcă, Bogdane... (Ştefan soarbe paharul.) Cald...
Cesena: Să ne odihnim, serenissime.
5	Ştefan: Să te odihneşti, doftore... în Italia să
odihnesc mult principii... îî!... Ce-o fi durerea?
Cesena: Odihnă, serenissime.
Ştefan: Mă voi odihni, dar nu acum.
Doamna Maria: Te rog... să mergem...
10	Ştefan: Mă rogi?... Neadormitul Ştefan a ajuns
lăuza Moldovei... Moghilă, să-mi aduci pricinile ce-a judecat Bogdan şi-a rămas fără pecetea domnească... O!... (Ştefan iese la braţul doftorului Cesena şi la al Măriei pe uşa de pe 15	terasă, urmat de toţi.)
SCENA VI
Paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan şi jitnicerul Stavăr rămîn1. Oana priveşte în toate părţile, vrea să se ducă şi se teme să 20	n-o vază.
Paharnicul Ulea:	în	curînd	scaunul	Mol-
dovei e văduv. Piciorul lui Ştefan obrinteşte. încheieturile lui sunt prinse. Bietul domn! Mare a fost... că de mărimea lui nu mai sufla 25	nici un boier... Ei, ce ziceţi?
Stolnicul Drăgan:	Ce să zicem?... Bog-
dan?... De viteaz n-are cum mai fi. Dar crez că după datină ar avea drept Ştefăniţă, din Ţari-grad, fiul răposatului Alexandru,	feciorul	cel
30	mai mare al lui Ştefan...
Jitnicerul Stavăr:	Ş-apoi	domn	schilod
cine a mai văzut? Chior? treacă-meargă... dar orb? Că n-are un ochi de loc. I l-a scos cu suliţa un călăreţ teuton la Cosmin... O! să-l fi văzut 35	cu ochiul scurs pe obraz, ca un ou cu puiul	prins
spart de-o cloşcă nedibace, cum răgea snopind
1 în textul de bază: Stavăr; completat cf. ms. II, p. 57.
36
pe duşmani... ai fi zis că vedeâ. mai bine cu un ochi decît cu doi...
Paharnicul Ulea: Ţara are nevoie de tihnă. Cu Bogdan, iar războaie.
5	Stolnicul Drăgan:	Ştefăniţă e nevrîstnic.
Vom alcătui o epitropie...
Jitnicerul Stavăr: Din cei mai de seamă boieri... Hatmanul1 Arbore, pîrcălabul Grumază şi d-ta, paharnice Ulea...
10	Paharnicul Ulea:	Sîît! Nimic lui Arbore.
Pînă n-o închide ochii şoimanul, să nu vorbim decît boierilor cu meteahnă. Din sfatul domnesc... lui Gavril Lepăda tu şi comisului Roată. Atît. Ochiul vulturului bătrîn clipeşte încă... 15	Vărsa	văpăi,	mă	frigea	privirea lui... Sîîît!
(Tustrei ies pe poarta din dreapta.)
SCENA VII Oana singură, apoi Petru Rareş.
Oana: O! Doamne, Doamne! Să schimbe ei ursita?
20	Cine	să	închiză	ochii? Domnul cel sfînt? N-are
sfîrşit cel care are milă de toţi! (Dă să iasă pe după castel şi se întoarce la glasul lui Rareş.)
Petru Rareş (ieşind din castel): Ce, fugi, Oană?
Oana: Nu, Rareş.
25 Petru Rareş: De ce-ţi sunt ochii roşii? Ai plîns?
Oana: Nu...
Petru Rareş: Ba da... Ochii tăi sunt turburi...
Oana:	Ce ochi să rămîie senini cînd ai bunului
Ştefan ard!
30 Petru Rareş: El are nouă suflete, Oană. Ploile, zăpezile, zbuciumul şi drumul lung şi greu... Olecuţă de odihnă, şi să întremează zmeul bătrîn.
Oana: Da, Rareş, da...
35 Petru Rareş: Şi se face bine...
1 în textul de bază: pîrcălabul; corectat cf. ms. II, p. 57.
37
Oana:	Bine?... Bine să-i dea Dumnezeu!... Bine...
Petru	Rareş: Şi ţie, Oană...
Oana: Şi d-tale, Rareş...
Petru Rareş: Şi nouă, amîndurora...
5	Oana:	Şi, Rareş, şi...
Petru Rareş: Dă-mi o mînă, Oană...
Oana: De ce?...
Petru Rareş: Aşa, că mi-e dragă...
Oana: O!...
10	Petru	Rareş: Ce rîzi? Nu ţi-am mai spus?
Oana:	Ba mi-ai spus... de cîte ori... în urmă mai
ales...
Petru	Rareş: Şi dreapta mi-e dragă, şi stînga
mi-e dragă, şi amîndoi ochii cu lumini adînci,
15	şi părul tău rătunjit pe spate şi învoit ca un
fum auriu, şi gura ta cu buze ca măceşea, şi mijlocul tău ca trestia de baltă, şi mersul tău uşor ca de presură, şi toată fiinţa ta...
Oana:	O! Rareş... (Rîde.) Şi toată fiinţa mea...
20	(Rîde.)
Petru	Rareş: Toată fiinţa ta mi-e dragă, că
te iubesc, Oană!
Oana:	Cum, Rareş?... (Rîde.)
Petru	Rareş: într-una te-am visat, Oană... Şi
25	te-am văzut într-una la război... Cînd porneam
cercetaşii, cînd mă băteam, cînd mă culcam, cînd mă sculam, călare, pe jos, la şipote, în codru, neostieat în faţa ochilor mei...
Oana:	Ca p-o soră, Rareş.
30	Petru	Rareş: Nu ca p-o soră...
Oana:	Şi de cînd, Rareş?
Petru	Rareş: De cînd împlinişi 14 ani... De
pe la Paşte...
Oana:	Mi-eşti drag, Rareş, dar...
35	Petru	Rareş: Dar...
Oana: Nu ţii minte cînd mă ridicai în braţe să rup para cea mai coaptă, cînd te căţărai în vîrful copacilor ca să-mi dai pui de stăncuţă...
Petru .Rareş: Da... şi te sărutam...
40 Oana: Da, şi mă sărutai... S-acum... na... sărută.. (Rîde.)
38
Petru Rareş: Nu, Oană, nu ăş&t
Oana: Dar cum, Rareş, cum?...	miluită
fără părinţi?
Petru Rareş: Nu...
Oana: Ca p-o pripăşită la curtea do&infiei Maria?
Petru Rareş: Ah! nu...	•
Oana: Ca p-o pasăre pribeagă?... Şi nu uita că tu eşti boier, Rareş...
Petru Rareş: Ce boier?... Al Iţâriei ş-al lui Rareş, pescarul din Hîrlău.
Oana: Eşti căpitan de oaste şi prieten al domnului Bogdan...
Petru Rareş: Sunt ce sunt, şi fâri tine mai bine să nu fiu!
Oana: Doamne, Rareş... Dar tu ttli-eşti ca un frate... Eu mireasa? N ai nici ctirs& mă ceri.
Petru Rareş: Stăpînului a toate» fca unui drept părinte.
Oana: A! nu, Rareş, nu!... Nu simţ mmic în mine... Mi-eşti drag ca un frate, dar nu tel iubesc... Şi domnul e bolnav...
Petru Rareş: Domnul e bun, milostiv şi îndurător... (O sărută pe amîndoi obrajii şi pleacă repede.)
Oana: Ciudat!... Dar să nu uit pe paharnicul Ulea! (Iese prin stingă pe după castel.)
SCENA VIII
Ştefan, cu piciorul înfăşurat, iese ^cţpopâtînd puţin la braţul Doamnei Mari a# Iero-nimo da Cesena.;ii ţi
Ştefan (se aşează pe laiţa de peatri.dk supt copacul din mijloc): Aşa... Aer, doftore^ aer... Cosi, serenissime... non, serenissime...st\serenissime 1... pentru o zgaibă... Parc-aş fi copil;;,
Cesena: Serenissime, nici o mişcare...
Ştefan: Zău...	7	-5
1	Aşa, prealuminate... nu, prealuminate... da, preâtâninate (it.).
10
15
20
25
30
ms.
Cesena: Parole non piu 1...
Ştefan: Non piu... Ca un mort... uf!... Cînd voi avea nevoie de d-ta, doftore, te chem... (Doftorul se duce în castel.)
Doamna Maria: Ascultă-1...
Ştefan: Eu?... S-ascult?
Doamna Maria: Măria-ta...
Ştefan: N-am ascultat de tătari, de Ieşi, de unguri, de turci... şi s-ascult d-un venezian... a! ha!...
Doamna Maria: De cînd ai început să vorbeşti, a crescut căldura... (îi pipăie minele.)2.
Ştefan: Şi va veni ş-un doftor de la Nuremberg şi altul de la Mengli-Ghirai... îmi scrie că ştie şi toaca-n cer... Un evreu...
Doamna Maria: Mai puţin, măria-ta...
Ştefan: Puţin, puţin... Toţi doftorii la capul unui bolnav...
Un curtean: Măria-ta, foaia judecăţilor.
Doamna Maria: Ah!
Ştefan: Clucerul Moghilă? Să...
SCENA IX
Ştefan, Doamna Maria, clucerul M o-ghilă.
Clucerul Moghilă: Măria-ta...
Ştefan: Judecăţile dezlegate.
Clucerul Moghilă (citeşte): Oancea cu văduva lui Isaia pentru o fîşie de moşie. Prigonitorul perde. Pan Mirăuţ nu dă depline socoteli ipitropisiţilor săi nepoţi. E osîndit să le plătească 100 de galbeni genovezi şi să nu mai ipi-tropisească pe vreunul din neamul lui au din prietenii lui. Obştea răzăşilor Pătrăşcani pentru
1	Nici o vorbă (it.).
2	în textul de bază lipseşte indicaţia de regie; introdusă cf. II, p. 67.
40
12.000 de fălci, cu munte, cu stîni, cu ţfopă-tori şi cu ocini. Judecata, peste altă zi.nehd-tărîtă...
Ştefan: De ce?	*	^
5	Clucerul	Moghilă:	Prealuminatul
s-a făgăduit că va merge însuşi la faţa Idcului.
Ştefan: Bine.
Clucerul Moghilă: Vornicul Duma, fiul lui Vlaicu, vărul măriei-tale, cu şapte sate ome-10	neşti pentru robire de mori. Vornicul Duma
perde.
Ştefan: Cine perde?
Clucerul Moghilă: Vărul măriei-tale.
Ştefan: Bine!
15	Clucerul	Moghilă:	Pîrcălabul Ieremla cu
popa Frusănel pentru vaduri de pive. Frtisinel rămîne pe pan Ieremia. Hatmanul Dugea cu satele ruseşti de lîngă Roman pentru vto 3.000 de stînjeni. Hatmanul rămîne pe ruşi.
20 Ştefan: î... î... î... rău... Bine a judecat, dar rău...
Ştiu... Spune-i lui Bogdan să taie din moşia mea Trifeşti 3.000 de stînjini şi să dea ruşilor...
Doamna Maria (la urechia lui Moghilă'): Scurtează.
25	Clucerul	Moghilă:	Să nu ies eu scurtat»
doamnă.
Ştefan: Ei?
Clucerul Moghilă: Cele criminaliceşti. Din douăzeci de pricini, două mai însemnaţi U#r 30	nărăvit	hoţ, tăierea mîinilor. Un ucigaş, 20bire&
capului cu buzduganul. Toate au fost prefirate cu de-amăruntul de înţeleptul Bogdan-yqdi.
Ştefan: Bogdan... Război şi dreptate... Ittzboi împotriva oricărui duşman şi dreptate faţă 35	oricine... de neamurile tale... de tine chiar,
deşi după legea pămîntului nu se cuvine si judeci. Domn d-ai fi... să stai d-oparte... Alţii si aleagă.
Doamna Maria: Măria-ta, prea mult...
Ştefan: Dacă Cesena ar avea chipul Măriei or Maria ştiinţa lui Cesena, m-aş vindeca Intr-o
*
clipă şi m-aş îmbolnăvi în cealaltă. Adu mîna, Mario. Mai am căldură?
Doamna Maria: Nu, măria-ta.
Ştefan: Atunci?... Ce mai e, Moghilă?
Clucerul Moghilă: Pricinile de judecat.
Ştefan: Le pui zi peste... Azi e 30 iunie... Peste trei zile. (Clucerul Moghilă iese pe poarta din dreapta).
SCENA X
Ştefan, Doamna Maria, Oana.
Un curtean: Oana, măria-ta.
Ştefan: Oana?... Să intre... (Oana intră.) A! băbătie... Cum o duci cu bătrîneţile?... Vino în-coa..* aci... jos.... mai aproape... (Oana îi sărută mîinele şi le-aduce la frunte.) O plută bă-trînă şi scorboroşită lîngă un brăduţ verde, stufos şi drept! Cine te-aduse pe tine pe tărîmul ăsta? Şi de unde?
Oana: Măria-ta... De unde?... Nu ştiu...
Ştefan: Nu mai am căldură. Sunt bine. Uite, Mario... De unde?... nu ştii. Ia uită-te la mine... Aşa... Tu ai ceva în capul ăsta... Mi-ascunzi ceva... Vrei să-mi spui şi te opreşti...
Oana: Aş vrea, măria-ta...
Ştefan: Ei...
Oana: Aş vrea, măria-ta...
Ştefan: Rareş...
Oana (tresare): Rareş?
Ştefan: Da, Rareş, nu ţi-a mai prins vro stăn-cuţă... Da... da... s-a făcut mare... E căpitan... Să bate cu leşii şi să bate zdravăn... O s-ajungă hatman... Căci n-am avut parte de copii!... Alexandru... Iliaş... Petru... Cît să lungesc pomelnicul?... Şi Olena, după fiul nebunului de cuscru al Moscovei... îi moare bărbatul... Ea şi fiul ei închişi într-un turn... Şi eu?... Doar cu Bogdan...
Doamna Maria (arătîndu-i pe furiş pe Oana): Să nu mîniem p-Ăl-de-sus...
Ştefan: Da... Partea mea a fost să sărut ce este al meu ca şi cum n-ar fi al meu, să fur mîngîie-5	rile şi mîngîiere să nu am... Ce-ai vrea să-mi
spui, Oană?
Oana: Aş vrea, măria-ta, să...
Ştefan: Ei...
Oana: Aş vrea...
10 Ştefan: Doamnă... să ştii că fetişcana asta s-ascunde de tine...
Doamna Maria: Da, Oană?... Vă las...
Oana (coprinzînd genuchii doamnei): Iartă-mă, doamnă! (Doamna Maria o mîngîie pe păr, su-15	rîde şi iese.)
SCENA XI
Ştefan, Oana, mai tîrziu doftorul Cesena.
Ştefan: Mai aproape... mai... Spune-mi... Oana: Sosişi, măria-ta... Tare mi-era dor... Mă dădui 20	după	colacul fîntînii... Ş-auzii tot...
Ştefan: Tot şi nimic...
Oana: Nu...
Ştefan: Atunci nici tot, nici nimic... (O mîn-gîie.)
25	Oana: Nu... Porni alaiul domnesc şi trei boieri
rămaseră...
Ştefan: Trei boieri?
Oana: Da... Paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan şi jitnicerul Stavăr...
30 Ştefan: Paharnicul Ulea?
Oana: Vorbiră şi-i auzii... O urzeală, măria-ta... Ştefan: împotriva mea?
Oana: Nu, măria-ta...
Ştefan: Atunci, împotriva cui?
35	Oana: împotriva lui Bogdan...
Ştefan (sare în sus): Ce?
Cesena (intrînd repede pe uşa de pe terasă): Basta, serenissime! 1
Ştefan (pune mîna pe sabie): Ieşi! (Iese.) Dă-na-inte, Oană!
5 Oana: Vor s-aleagă domn pe nepotul măriei-tale, pe Ştefan, fiul răposatului Alexandru.
Ştefan: Şi-n locul cui s-aleagă domn? Nu este domn?
Oana: După ce nu va mai fi... (îşi cuprinde capul 10	în palme.)
Ştefan: Nici n-au treierat griul din care să-mi fear-bă coliva şi mi-o şi-mpart! (Ca şi cum ar vorbi singur.) Patruzeci şi şapte de ani am dus ţara cu noroc... (Scuturîndu-se.) Am s-o duc şi cînd 15	voi muri, şi după ce vor pecetlui peatra pe
dasupra mea!... Oană, bine-ai făcut... Să n-afle doamna... îţi poruncesc să nu mai ştii nici tu!
Oana: Da... Ca şi cum ar fi fost aici şi c-o lingură aş fi luat... şi-aş fi aruncat în foc... a ars... 20	şi-apoi, nimic... (îşi scutură	palmele.)
Ştefan: A!... Aşa... aşa... Du-te. (Oana se duce pe uşa de pe terasă.) O! ce păcat că nu i-am mărturisit de unde e! (îl trec lacrămile.) De! nu fi muiere! (Bate în palme.	Un curtean	intră
25	din dreapta.) Moghilă... Să	vie îndată.	(Din
întîmplare găseşte o oglindă veneziană.) Grozav am îmbătrînit!
SCENA XII
Ştefan, clucerul Moghilă, venind pe poarta din dreapta.
Ştefan: Moghilă, lasă închinăciunile.
Clucerul Moghilă: Să-mi spuie popa, nu te mai închina... bine or rău... Dar să iasă din icoana la care te închini o mînă care să te ia de păr... O!...
1 Destul, prealuminate (it.).
44
30
35
Ştefan: Poftă de glumă... Să glumim, ducere Moghilă.
Clucerul Moghilă: Să glumim?
Ştefan: Ah!... Nu e nimic... Unde-au ajuns slo-5	venii cu letopiseţul meu?
Clucerul Moghilă: Abia la jumătate...
Ştefan: La ce fapt?
Clucerul Moghilă: La bătălia de la Cosmin.
Ştefan: Ce spui?... Abia vro 39 de ani din viaţa 10	mea. Şi mai au...
Clucerul Moghilă: Jumătate...
Ştefan: încă 39 de ani...
Clucerul Moghilă: Dacă jumătatea d-a doua n-a fi ceva mai lungă ca cea dintîi.
15 Ştefan: O! ho! ho!... Slovenii s-au pripit la scris...
N-au greşit... presimţind că-n a doua jumătate... Cam grea răsuflarea de cîteva zile... Moghilă, ce face Voitiş... bidiviul care m-a purtat în spinare doisprezece ani?
20 Clucerul Moghilă: Ar face bine dacă n-ar fi pus picioarele în sus...
Ştefan: M-a lăsat?
Clucerul Moghilă: S-a dus bietul Voitiş... Cum ajunse în grajdul de peatră, pică d-a-n 25	picioarele,	căscă	gura,	mai	suflă o dată şi...
Ştefan: Aşa se cade să moară un domn... dar el...
Clucerul Moghilă: Calul domnului, măria-ta...
Ştefan: Da, calul domnului... Ştefan fără pi-30	cioare şi fără cal... O! şi cum mă ducea la iz-
bîndă... ca un vifor năpustit în valea Sucevei!... Semn rău...
Clucerul Moghilă: Ei, aş!...
Ştefan: Semn rău, Moghilă!... Ce va să zică să 35	mori de moarte bună?
Clucerul Moghilă: Să mori în patul tău.
Ştefan: Nu, Moghilă... Dumnezeu a dat omului simţurile prin care veghează sufletul. La o cîr-mire a vieţei simţurile, unul cîte unul, încep să
40	să întunece. O sită se coboară pe ochi, vezi tur-
bure, nu mai vezi... Să vătuieşte auzul. S-a
45
dus ascuţimea lui... „Auz...? Ce zici?..." Nu mai aude... Şi cînd cercetaşii nu mai veghează, sufletul părăseşte stîrvul acesta... Asta e să mori de moarte bună... Eu auz şi văz ca la pa-5	truzeci de ani...
Clucerul Moghilă: N-aveam dreptate?... Istoria a ajuns la jumătatea vieţii măriei-tale.
Ştefan: Aşa ar fi de n-ar fi şi peiri năprasnice... Nu de sabie, nu de apă, nu de foc, ci cînd piei 10	ca mine... Nimic. (Să sprijină pe Moghilă.)...
Cu sufletul întreg, cu dragoste pentru toată ţara cu tot coprinsul ei... oh!... Ascultă, Moghilă... Vorba de pe urmă a lui Ştefan e lege tuturora?
15 Clucerul Moghilă: Sfîntă ca sfînta cuminică-tură din sfîntul potir!
Ştefan: Şi vouă, boierilor?
Clucerul Moghilă: Boierii, curteni, răzăşi, ţărani, una în faţa domnului.
20 Ştefan: Să strîngi pe boierii şi pe ostaşii ce-au mai rămas în Suceava, mîine, întîi de iulie, zi în care... Nimic. (Să sprijină pe Moghilă.)... Eşti tu credincios, Moghilă?
Clucerul Moghilă: Ca-n faţa lui Dumnezeu 25	şi a Domnului nostru Isus Christos... Jur!
Ştefan: Nu jura... Că n-are să afle nimeni din ce-i auzi?
Clucerul Moghilă: Nimeni!
Ştefan: Mîne sui în scaunul Moldovei pe Bogdan... 30 Clucerul Moghilă: Doamne!
Ştefan: Ce?
Clucerul Moghilă: Doamne.... facă-se voia ta...
Ştefan: Am îmbătrînit... O! îndoială!... Şi aş 35	putea să scap... dar sufletul nu vrea şi trupul
nu mai poate... (Trage sabia pe jumătate.) Nu... nu mă mai ascultă... Degeaba o port... (Să reazămă pe Moghilă.) Şi poate să dau ochi cu Ăl-de-sus...
ACTUL III
Sala tronului. De jur împrejur, cîte două rînduri de jeţuri în stil bisericesc. în dreapta, lîngă tron, un jeţ mai înalt cu stema Moldovei. Pe pereţi se 5	văd	portretele	străbunilor.	în fund, în dreapta şi
în stînga tronului, două intrări. Pe laturea din stînga, planul al doilea, o uşe. Ferestre în dreapta.
SCENA I
Doftorul Ieronimo da Cesena, dofto-10	rul	Iohan Klingensporn, doftorul
Ş m i 1. Fiecare păstrează puţin accent în vorbire, iar Cesena vorbeşte pe jumătate italieneşte.
Doftorul Cesena: Rămîi ca marmora...
Doftorul Klingensporn: Multă lume gri-15	jit la Nxiremberg, dar ca palatinul n-am aflat...
Aşa de bolnav şi aşa de tare... Iessus Maria!
Doftorul Şmil: Oţelit... în aer, în luptă... Pe trupul dumnealui numai crestături... Am milă, n-am ştiinţă... Rana de la picior îi otrăveşte 20	trupul dumnealui... Şi Mengli-Ghirai e tare,
dar un guturai, şi la pat... Atunci să vedeţi... „Unde e Şmilică?... Şmilică, ai mîncat?... Şmi-lică, ce, tu eşti supărat?" „N-am nimic." „Vezi, eu am, Şmilică." în viteazul ăsta, o putere care 25	scapă medicinii... O voinţă care a voit slobod
pînă la sfîrşit...
41
Doftorul Cesena: L-am văzut, amestecat cu nemeţii. Gemea codrii de freddo. El ajuta şi încuraja pe toţi... Cu miei ochii... come un ful-mine dai cello nella bataglia da Halicio... E 5	ammalato, Dio	Santo!1
Doftorul Şmil:	Klingensporn,	ce zici de
rană?
Doftorul Klingensporn: Ai dreptate... Peste şaptezeci	de ani...	hî...	Să	i-o	ardem	cu
10	ferul roş...
Doftorul Şmil: Ei! prin cîte focuri a trecut dumnealui... să treacă şi prin ăsta... Osă vrea?
Doftorul Cesena: Să-l încredinţăm că e durere grozavă... „Serenissime, ma che dolorelt ... 15	„Io voglio" Ho studiato	questo	uomo	maravi-
glioso2...
Doftorul Şmil: Sîîît... Vine!
SCENA II
Cei de sus. Ştefan intră pe uşa din stînga, şi 20	mai	îmbătrînit, cu piciorul înfăşurat, la braţul
Doamnei Maria. Doamna, îmbrăcată închis.
Ştefan: Doftori... prieteni... sunteţi bine?... O! ce plecăciuni! Mă prinz că Şmil a măturat duşumeaua cu fruntea... Nu, Şmil... Mie nu-mi 25	plac	toate cîte îi plac bunului meu prieten Men-
gli-Ghirai... Niţică ştiinţă... Mario... Mario... Ce tresari... (la doftori). Am căldură?
Doftorul Şmil: Oleacă, măria-ta.
Ştefan: Arz?
30 Doftorul Şmil: Arzi?... A, nu...
Ştefan: Dacă nu arz, ce vă-ngrijiţi? Cine nu arde nu să sfîrşeşte...
Doftorul Klingensporn:	Mai	mult
odihnă, măria-ta.
1	Ca un fulger din cer în bătălia de la Halici... Şi bolnav. Doamne sfinte! (it.).
•„Prealuminate, dar ce durere" „Vreau"... Am studiat pe acest om minunat (it.).
48
Ştefan: De mîne încolo, pace cu ştiinţa... Mă voi odihni... Aşa... întins... nemişcat ca un mort... Nimic, Mario... Pînă mîine, trebile ţării... Mario...
5 Doamna Maria:	Ce	porunceşte	preaslăvitul
stăpîn?
Ştefan: Mai puţin ca o poruncă şi mai mult decît o dorinţă.
Doamna Maria: Ascult, Ştefane.
10 Ştefan: Aşa... aşa, dragă... Ah! e demult de atunci... Prea eşti întunecată în straiele astea... Vreau ceva mai altfel...
Doamna Maria: Mă duc şi mă întorc cum doreşti.
15	SCENA	III
Ştefan, doftorul Ieronimo da Cesena, doftorul K1 ingenspom, doftorul Şmil.
Ştefan (răsucind sabia):	Cîrjea	mea,	Şmil...
20 Doftorul Şmil: Cîrjea?... N-aş vrea să iasă cîrje din teacă...
Ştefan: Niciodată n-am scos-o împotriva unui om cumsecade.
Doftorul Şmil: Niciodată n-am dorit să fiu 25	mai cumsecade...
Ştefan (cu un surîs trist): Eşti cum eşti, cum ai ieşit din părinţii tăi... Şi cîrjea mea e cum e, cum a ieşit din mîna genovezilor...
Doftorul Şmil: O! Biata mamă, tare a ţipat
30	înainte să mă scoaţă...
Ştefan: Ce de ţipete pînă să scoaţă oţelul acesta, ce de lovituri, Şmil, primind la fiecare lovitură o parte din soarta ei viitoare.
Doftorul Şmil: Putea genovezii s-o bată cît 35	ar fi voit, dacă nu	te-ai	fi	bătut şi n-ai	fi	bătut
măria-ta cu ea...	Asta	e	adevărata	ei	soartă!
49
Ştefan: A! Ştii tu, Şmil, că tu eşti ca sabia mea?
Doftorul Şmil:	Ca sabia?... Eu?... Şi de ce?
Ştefan: Ca şi ea, eşti foarte ascuţit pe dinăuntru.
Doftorul Şmil:	Ea taie totdauna eu vindec
5	cînd pot.
Ştefan: Cînd poţi, Şmil, dar cînd nu poţi?
Doftorul Şmil: Vindecă Dumnezeu unde nu putem noi...
Ştefan: Dumnezeu... Şmil, din două picioare bol-10	nave tu poţi face numai unul, dar zdravăn?
Doftorul Şmil: Asta?... Nu, măria-ta.
Ştefan: Dar din doi oameni sănătoşi ai putea să faci un bolnav?
Doftorul Şmil: Din doi oameni sănătoşi?... 15	Aş face şi doi bulnavi dacă m-ar lăsa inima.
Ştefan (răsuflînd adine): Ah... Răsuflarea... Aci.
Doftorul Cesena:	Non,	serenissime, qui
(Arată piciorul.)2
Ştefan (punîndu-se pe un jeţ cu stemă): îl simţ mai 20	puţin. (Se întinde.) La braţul doamnei am venit
pînă aici... Nu pricep...
Doftorul Klingensporn:	Te	simţi mai
bine, dar...
Ştefan: Sunt mai rău, ho! ho! Nu mai pricep... 25	Sunt mai rău cînd sunt mai bine, mai bine cînd
aş fi mai rău, şi bine de tot cînd aş pune mînele pe piept... Signoret dă-mi braţul... î-î-î-î... Cu trei nu să poate să scap... (Se duce în dreptul portretului lui Alexandru cel Bun.) Acesta fu
3i	un om şi nu mai e demult... Şmil, cum ţi să
pare?
Doftorul Şmil: Parcă surîde... Bun şi milostiv...
Ştefan: De unde ştii? Tu n-ai auzit de el. Poate 35	că nici tat-tău nu se născuse pe cînd domnea el.
Doftorul Şmil: Ce poate fi rău în castelul acesta?
1	Nu, prealuminate, aici (it.).
2	în textul de bază lipseşte indicaţia de regie; introdusă cf. ms. I, p. 36.
50
10
15
20
25
30
ms.
Ştefan: Ai!... Nimic... Şi dacă mîna ta cea dreaptă te sminteşte, tai-o pe ea şi-o leapădă în foc...
Doftorul Şmil: Da, în foc, dar nu s-o tai...
Ştefan: Ce, Şmil, tu să îndrepţi Evanghelia?
Doftorul Şmil: Eu să-ndrept? Nu îndrept nimic dacă nu îndrept piciorul Domnului la al căruia nume să închină stăpînul meu... Am cerca... dar sunt dureri... grozave dureri... o! brrrr!
Ştefan: Ce dureri, Şmil?
Doftorul Şmil: în loc să faci un foc mare, să tai piciorul şi să-l lepezi în foc, mai bine ar fi să iei tăria focului şi să arzi răul care se întinde... Brrr... Grozave dureri!
Ştefan: Brrr! grozave dureri... Şi se sfîrşeşte. O! ho! ho! prieteni, şi vă e milă?... Ardeţi stricăciunea după acest stîrv care a fost odinioară nebiruitul Ştefan! Puneţi foc pretutindeni, ş-a ici... ş-aici... ş-aici... pînă-ţi preface în scrum trecuta mărire de o clipă ce-a strălucit în faţa atîtor orbi, domnii creştinătăţii!... Şmil... a! Şmil... puteai să-mi spui d-a dreptul... Pe coconi să-i momeşti, dar pe Ştefan... Ardeţi degrab' şi fără milă! (Le face semn să se ducă.) Să vedem dacă bătrîneţile mele s-or mai aprinde de focul vostru.
Un curtean: Petru Rareş (Ştefan îi face semn să intre.) 1
SCENA IV
Ştefan, Petru Rareş şi mai la urmă Doamna Maria.
Ştefan: Ce vrei, Rareş?
Petru Rareş: Doresc domnului nostru atotputernic sănătate şi voie bună.
Ştefan: Doreşti?... Te crez... Domnului nostru...
1 In textul de bază lipseste indicaţia de regie; introdusă cf.
II, p. 95.
51
hî... Atotputernic cînd îi doreşti sănătatea pe care nu o are?... Ce te sfieşti ca o fecioară cînd dă cu ochii întîiaşi dată de ce-i e drag?... Rareş... de la cine-ai învăţat tu să ţii ochii în pămînt?
5	De	la mine? Sau de la tătînă-tău Rareş? Da...
socul e plăcut... o fi dînd trandafiri...
Petru Rareş: Stăpîne, n-am învăţat ştiinţa ierburilor, dar, pe cît mă taie capul, socul n-a dat niciodată trandafiri.
10 Ştefan: Dacă te-ar tăia capul cum taie braţul tău> dintr-un pescar ar ieşi preţ de ce-a prins toţi pescarii de la începutul lumii şi pînă s-ar sfîrşi şi peşti şi pescari... Oh!... Cine vine?... Mi s-a părut...
15 Petru Rareş: Doamne...
Ştefan: Mai bine.
Petru Rareş: Ce să fie mai bine?
Ştefan: Rareş, tu nu eşti un băiat cuminte... Pentru ce Oana... (Rareş tresare.) Da... Oana mi
20	s-a	plîns	că	nu-i	mai	prinzi pui de sălbătăciuni...
De ce?... Te-ai făcut mare... O s-ajungi hatman...
Petru Rareş: Doamne...
Ştefan (îl mîngîie): Oh! prostule... Ce te-aduce?
25 Rareş: Am venit...
Ştefan: Dacă n-ai fi venit, n-ai fi aci.
Petru Rareş: Să...
Ştefan: Să?
Petru Rareş: Iartă-mă, doamne, iubesc!
30 Ştefan: A! ha! Ba vezi c-o să mă îndrăgostesc eu \
Petru Rareş: E fată bună...
Ştefan: Bună şi frumoasă, fireşte.
Petru Rareş: Bună...
Ştefan: Ca pita caldă.
35 Petru Rareş: Bună... săracă... şi fără părinţi.
Ştefan: A! fără părinţi? Atunci cum s-a născut?
Petru Rareş: Necunoscuţi, măria-ta.
Ştefan: Ai dreptate, că tu cu tat-său d-ai vorbi nu l-ai cunoaşte.
40 Petru R a r e ş: Iubesc pe Oana, măria-ta!
Ştefan: Cum?... N-am auzit... O! ho! ho!... Cu
bătrîneţele... Da, Oanae fată bună şi frumoasă şi cuminte... Piciorul meu ştie, şi Dumnezeu, şi eu. Săracă şi fără părinţi... tu ştii... Dumnezeu n-a aflat... Şi eu mă îndoiesc... Tu mi-o 5	peţeşti mie ca p-un copil... Şi e copil, mititica...
Biiine... Dar ei... i-ai spus?
Petru Rareş: Da, măria-ta.
Ştefan: Şi?
Petru Rareş: Că mă iubeşte ca p-un frate, dar 10	că nu simte nimic... C-aş fi boier, şi ea...
Ştefan: Aş,aş,aş! (Doamna intră pe uşa din stînga.) Doamnă... Ce frumos eşti îmbrăcată... Rareş tocmai îmi povestea că iubeşte... Pe cine, mă?
Petru Rareş: Pe Oana...
15 Doamna Maria: Pe Oana?... Dar e un copil... Şi săracă... Şi...
Ştefan: Un copil... Nici tu nu erai mai mare...
Doamna Maria (speriată): Ştefane! Măria-ta! (îl trage d-o mină.)
20	Ştefan (îi face semn	de înţelegere):	Nu-ţi zisei
d-asta, ci d-astălaltă. Asta mă doare... Eu nu mă opui... Aş vrea să văz pe Oana alături de tine, s-o îngrijeşti,	s-o aperi, să aibă şi ea acelaşi nume ca tine.	Cînd o zice cineva Oana să
25	se gîndească	la Petru şi mai sus... Rareş,	dar
şi tu eşti un copil. Abia să fi împlinit 21. Ei, tu ştii din cine te-ai născut... şi eu... Ia unul din caii mei, care ţi-o plăcea, fie şi pe Voitiş...
Doamna Maria: Voitiş?
30	Ştefan: Ştiu... Să nu	încalici pe Voitiş, ci să iei
alt cal care să te ducă ca vîntul	pe faţa pămîn-
tului. Să nu	ocoleşti nici deal,	nici vale,	nici
munte, nici iaz, nici codri... pînă în Hîrlău.
Şi să-i spui Rareşoaii aşa: „Mamă, mie mi-a
35	venit ceasul,	vreau să mă însor,	şi mireasa	mea
e bună, frumoasă, fără părinţi, este Oana de
la curtea Măriei a bietului domn al Moldovei"
Şi ce-o chibzui ea să vii să-mi spui... Că despre
mine, vă blagoslovesc p-amîndoi!
40 Petru Rares: Zbor...
i
63
Ştefan: Să te văz... (Rareş dă să iasă repede şi se încurcă.) Nu p-acolo, Rareş, că n-o să ieşi prin zidi (Rareş iese în fugă.) Patima, Mario. Ăst copil mi-aduce aminte vremile vechi. Îîîî... Nimic... trecător... Rău am făcut... I-am crescut în neştiinţă... Va afla tot... Săracul Petru... Să-l privim cînd pleacă... (Se duc la fereastra din dreapta.)
Doamna Maria: Să-l privim...
Ştefan: Da, a luat peDereş... Pune şeaua... Strînge chinga să crape calul... Sus... (S-aude un tropot de cal.) De cînd sunt n-am văzut un călăreţ care să-nghiţă dăpărtările... Mă... multă sănătate Răreşoaii... O! iartă-mă, doamnă... O biată bătrînă, bătrînă... Pe după deal... la vale... ca o mogîldeaţă... Abia se mai vede... Nu se mai vede!... Oh! sîngele Muşatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvă eşte ca haiturile de la munte!... Mario, o să vie boierii... Să ne-m-brăcăm de sărbătoare. Bogdan nu vrea. Opinteli zadarnice. Io, Ştefan voievod, vreau!
Doamna Maria: Să zic nu, m-aş uni cu duşmanii ţării împotriva copilului meu, să zic da, aş ţine cu copilul împotriva tatălui. Să năruie un tron din slava lui trecută şi un altul se ridică în strălucirea lui viitoare. Plîng pe unul, binecuvîntez pe celălalt. între aste două măriri inima mea de femeie nu găseşte mîngîiere!
Ştefan: Ştefan a trăit, Bogdan începe! (Ies.)
SCENA V
Stolnicul Drăgan şi jitnicerul Stavăr intră prin dreapta.
Stolnicul Drăgan:	Văzuşi pe paharnicul
Ulea?
Jitnicerul Stavăr: Da, acum chiar. Stolnicul Drăgan: Tot aşa? Jitnicerul Stavăr: Şi mai dîrj.
Stolnicul Drăgan: A vorbit cu...
Jitnicerul Stavăr: Da, cu cinci boieri mari, afară de cei doi din Sfatul domnesc.
Stolnicul Drăgan: Ei, ce e?
5 Jitnicerul Stavăr: Strună... Şi Ştefan din ce în ce mai rău...
Stolnicul Drăgan: Aşa se zice.
Jitnicerul Stavăr: Vor să-l arză.
Stolnicul Drăgan: S-a mai vorbit ş-alt' dată„ 10	dar cum e	el,	ba	azi, ba mîine,	cu	judecăţile»
cu războaiele,	cu	trimeşii	de	la	unguri,	de	la
ţarul Ivan, de la Ieşi, de la Mengli-Ghirai, de la turci, de la munteni, a dat zi după zi, an după an, pînă l-a prididit boala.
15	Jitnicerul Stavăr:	Poi de l-o arde, cum
e el de bolnav şi de bătrîn...
Stolnicul Drăgan:	Şi de slab...
Jitnicerul Stavăr: S-a dus Ştefan...
Stolnicul Drăgan:	Vecinica lui pomenire...
20	Jitnicerul Stavăr:	Dumnezeu să-l ierte...
Stolnicul Drăgan: A fost bun... nu zic...
Jitnicerul Stavăr: Şi drept...
Stolnicul Drăgan:	Cu ţara, da...
Jitnicerul Stavăr:	Pe noi ne-a cam scur-
25	tat...
Stolnicul Drăgan:	Boier, răzăşi, ţăran su-
pus, era totuna în faţa lui...
Jitnicerul Stavăr:	Moşiile le împărţea nu-
mai la ostaşi...
30	Stolnicul Drăgan:	Din supuşi îi făcea ră-
zăşi, din răzăşi boieri sadea...
Jitnicerul Stavăr:	Ce era boierul de sfat,
Cosma Şerpe? Nimic.	Un răzăş. După bătălia
de la Cosmin, îl boieri, ş-acum e în divanul 35	tării...
$
Stolnicul Drăgan:	Şi cu munteanca ceea...
Jitnicerul Stavăr:	Jupînesele noastre, rar
poftite la castel...
Stolnicul Drăgan:	Că de doi ani, de cînd
40	l-a înteţit	boala,	de loc...
55
s
J
5
s
J
s
10 J
s
J
s
15
J
s
J
20 S
J
25
s
J
s
30 J
35
s
J
40 S
itnicerul Stavăr: Ca o călugăriţă... cu fetele, toată ziulica... tolnicul Drăgan: De Rareş... ce zici? itnicerul Stavăr: Harnic flăcău... Bun de războaie... Portarul Arbore ştie multe... tolnicul Drăgan: He!ba vezi că nu... Cu el a petrecut Ştefan în Hîrlău... nu cu mine... itnicerul Stavăr: La frumoasa pescăriţă... tolnicul Drăgan: Păi Rareş... itnicerul Stavăr: Aşa să zice... tolnicul Drăgan: Arbore ştie bine... La naştere l-ar fi înfierat... itnicerul Stavăr: E! tolnicul Drăgan: ...pe spata dreaptă c-un cerc.
itnicerul Stavăr: Rareş o fi ştiind? tolnicul Drăgan: Nu se află. itnicerul Stavăr:	Rareş plecă mai adi-
neauri... Unde-o fi plecat? tolnicul Drăgan: Să ducea p-un dereş de nu i se vedeau picioarele... Unde? Nu ştiu... Ulea vine?
itnicerul Stavăr: Nu crez, poate da, poate nu. Mi-a zis să ne uităm bine la Ştefan, că el e cam bolnav... tolnicul Drăgan: Hî! itnicerul Stavăr: Ai auzit c-ast-noapte o bufniţă a ţipat toată noaptea pe castel? tolnicul Drăgan: Nu. itnicerul Stavăr: Buha... ţipă, ţipă pînă despre ziuă... Cînd să zboare, o mîţă neagră haţ, ş-o mîncă. Mîţa să spăla pe bot. Un vultur căzu săgeată şi înhăţă pe mîţă. Pe vultur îl să-getă un curtean, şi alergînd după vultur, curteanul căzu într-o prăpastie... tolnicul Drăgan: Ce-o mai fi ş-asta? itnicerul Stavăr: Şi azi-dimineaţă o vacă, din vitele domneşti, a sîngerat în şistar, pe cînd o mulgea... tolnicul Drăgan: Ciudat!
Jitnicerul Stavăr:	Luna	s-a	arătat	c-un
cearcăn roşu; cînii au urlat; o femeie a născut un copil cu picioarele de ied...
Stolnicul Drăgan: Urîte semne!
5 Jitnicerul Stavăr: Ş-acum priveşte... (Să uită pe fereastra din dreapta.)
Stolnicul Drăgan: Acuşica era senin, fără pic de nori, şi dodată să bolovăniră nori negri cum e catranul, că se-ntunecă ca noaptea... Şi 10	colo, departe, departe, de unde izvorăşte Su-
ceava, cerul e roşu parc-ar arde o cetate.
Jitnicerul -Stavăr:	Priveşte... Vezi tu un
nor... ca un balaur? Cu cap, cu gura căscată, cu aripele întinse... cum să repede să înghiţă 15	p-un moşneag cu plete lungi... Vezi?... Aci...
aci... ha... haiti... S-a topit moşneagul... Cine vine?
SCENA VI
Cei de sus. Hatmanul Luca Arbore,
20	postelnicul Toader, vornicul Juri, pîrca-
labii Coste a, Drago ş, Şandru şi A 1 e x a vin din dreapta.
Hatmanul Arbore: Bună ziua, frate Drăgan, bună ziua, Stavăr.
25	Stolnicul Drăgan: Bună să-ţi fie inima!
Jitnicerul Stavăr: Ca totdeauna... Postelnicul Toader (se uită pe fereastră): Bună, bună şi nu prea bună... Pîrcălabul Coste a: Ce? Inima lui Arbore? 30 Postelnicul Toader: Aş... ziua de azi...
Să zice că ziua bună să cunoaşte de dimineaţă... Pînă mai adineaurea senin, şi deodată s-a întunecat că abia să mai vede...
Pîrcălabul Dragoş: Era să plec la Neam-35	ţu...	M-ar	fi murat ca p-un cîine...
Pîrcălabul Şandru: înhămase la olac, cînd mă vesti Moghilă...
Vornicul Jurj: Ce sărbătoare să fie azi?
57
Hatmanul Arbore:	Nici	una.
Vornicul Jurj: Moghilă mi-a zis să mă îmbrac ca de sărbătoare.
Pîrcălabul Alexa: Şi mie...
5 Stolnicul Drăgan: Şi mie...
Pîrcălabul Şandru: Şi mie...
Hatmanul Arbore: Cine ştie ce vrea domnul, ţie-1 Dumnezeu să-l ţie...
Postelnicul Toader: Că mult e bun...
10	Pîrcălabul Drago ş: Şi viteaz...
Pîrcălabul Şandru: Şi nepărtinitor...
Pîrcălabul Dragoş: Şi darnic...
Vornicul Jurj: Ce e al lui e-al ţării... Ce e-al ţării e-a lui Dumnezeu!
15	Postelnicul Toader: Drepte ş-a făcut că-
rările lui... Şi bolnav, că mai bine aş fi fost eu...
Bătrînul Arbore (imitînd pe Ştefan): „Nimic... Mario... ce tresari" Mititelul!
Stolnicul Drăgan: Că parcă n-ar mai fi el...
20	Hatmanul Arbore: Cum n-ar mai fi el? Dar
cine vrei să fie? Cine-ar răbda cum rabdă el? Cine nu s-ar odihni în locul lui? Şi cine n-ar umplea lumea cu vaietele? S-a pl ns cuiva, Drăgane?
25	Stolnicul Drăgan: O vorbă, hatmane.
Hatmanul Arbore: O vorbă neghioabă!
Stolnicul Drăgan: Fie...
Hatmanul Arbore: N-ar mai fi fost!
Postelnicul Toader: Pace, fraţilor!
30	SCENA VII
Cei de sus. Clucerul Moghilă intră, răsuflînd repede, prin dreapta.
Clucerul Moghilă: Ei, asta nu înţeleg! Să mă tai şi să mă presari cu sare pe crestături, .35	şi	tot	nu	înţeleg!
Postelnicul Toader: Ce, Moghilă, ce nu înţelegi?
58
Clucerul Moghilă: Da' d-ta, că eşti tobă de învăţătură, înţelegi?
Postelnicul Toader:	Ce, mă omule, ce
să-nţeleg?
5 Clucerul Moghilă: Ai dreptate, că nu e de-n-ţeles... Mă duc la el. Se plimba prin casă. Cum mă văzu, zbughia în pat. Şi „aoleo, păcatele mele... ce am... ce am..t“ Iacă nu-nţeleg, şi pace!
10	(Toţi	boierii se uită cruciş la Moghilă.)
Postelnicul Toader (surîzînd): Păi nici eu nu înţeleg.
Clucerul Moghilă: Nu spui eu?
Postelnicul Toader: Moghilă, vino-ţi în
15	fire! Ce-ai spus? Cine a zis, ş-a făcut, ş-a dres?
Clucerul Moghilă: Nu vă spusei?... Adevărat... Capul meu ăl zăpăcit. Paharnicul Ulea, frate...
Mai mulţi: Paharnicul Ulea?
20 Clucerul Moghilă: Spus din fir-a-păr... Cum Ăl-de-sus vrea... El, aş... „ce am... ce am“... Dar mort d-ai fi, şi la aşa poruncă ar trebui să te scoli şi să umbli ca-n ziua d-apoi...
Hatmanul Arbore:	Sîîît!
25	SCENA	VIII
Ştefan intră la braţul Doamnei Maria, îmbrăcat în zale de argint c-o mantie de postav roşu blănită cu cacom. Galben la faţă şi cu cearcăne la ochi. Şchioapătă. Doftorul I e r o n i m o 30	daCesena,	doftorul	Klingensporn,
doftorul Şmil. Vin pe uşa din stînga.
Ştefan: Sunt între două săbii... Doamna, ş-asta... Amîndouă m-au slujit cu credinţă... P-amîndouă mi-am pus nădejdea. (Schimburi de-nchină-35	ciuni.)	Vedeţi	cum	mă sprijin... Ş-amîndouă
mă ţin... Una d-ar fi ceva mai slabă, m-aş prăvăli de pe scaunul Moldovei drept la Mînăsti-
59
rea Putnei, în rîndul strămoşilor... O! lasă, Şmil, n-ai grije... (Se uită printre boieri.) Voi fi al vostru... (Caută cu ochii.) Da... Şmil, da... Ai zis ceva?
5 Doftorul Şmil: Eu? Nu, măria-ta.
Ştefan: Parcă vedeam bine... (Să freacă la ochi. Către un curtean.) Să vie boierii. între ei nu era. Drăgan, mai încoa, Stavăr, mai aproape... (Caută cu ochii.) Paharnicul Ulea n-a venit? 10	Moghilă... (Boierii să uită încurcaţi.)
Clucerul Moghilă: Aici, măria-ta.
Ştefan: N-ai fost?...
Clucerul Moghilă: Fost, măria-ta...
Ştefan: A plecat... Ţi-am spus să te duci îndată... 15 Clucerul Moghilă: îndată... măria-ta...
Ştefan: Nu l-ai găsit?
Clucerul Moghilă:	Găsit,	măria-ta... E
cam bolnav...
Ştefan:	Ce?... E bolnăvior, bietul paharnic...
20	Cine să-mi guste vinul de Cotnar...? îl doare
capul... Oh-ho!... îl doare... îl doare... Şi ce-1 doare?
Clucerul Moghilă: Ce că-1 ia cu frig, că-1 ia cu călduri şi stă ghemuit în pat...
25 Ştefan: îl doare capul!...
Clucerul Moghilă: De cap nu mi-a vorbit, măria-ta.
Ştefan: îl doare capul! La cap e stricăciunea... Nu e la locul lui... Hatmane Arbore, să vie şi 30	ostaşii... Nimic, doamnă... Ce fulgere... Ca
afară... Moghilă!
Clucerul Moghilă: Ascult, doamne.
Ştefan: Ascultă, pînă mai ai cînd... Du-te la paharnicul Ulea... Şade lîngă castel... Cine mă iu-35	beşte e-aproape de mine... Nu e aşa, stolnice
Drăgan?
Stolnicul Drăgan: Da, măria-ta.
Ştefan: Du-te de-i spune că eu şi jitnicerul Stavăr dorim să-l vedem... Nu doreşti, Stavăr?... 40	(Boierii să uită unii la alţii.)
Jitnicerul Stavăr: Cum zici, măria-ta.
Ştefan: Dar tu cum zici?... (Lui Moghilă.) Că e rău să puie pe Drăgan şi pe Stavăr împotrivă cu vorba lor şi vorbele lor împotrivă cu ei înşişi... (Joc de priviri între boieri.) Că Şte-5	fan n-ar sta la îndoială de ceea ce ar trebui
să hotărască dacă sufletul lui ar vrea...
Clucerul Moghilă: Preaslăvite doamne...
Ştefan: N-ai înţeles?
Clucerul Moghilă:	Iacă	sabia... taie-mă,
10	omoară-mă...
Ştefan: Aşa de curat? (Jocul privirilor se înteţeşte.) Nimeni din voi n-a... Cum să pricepeţi ceea ce nu e de priceput? După patruzeci şi şapte de ani de domnie... A! Signore, să mă reazim de 15	braţul tău...	Moghilă...
Clucerul Moghilă (tresărind): Aci, doamne!
Ştefan: Ce strigi aşa de tare?... Du-te şi-i spune să vie pînă să nu viu eu!... (Moghilă se duce repede. Din partea dreaptă intră Sfatul ţării, 20	se închină şi s-aşează în jeţuri.)	Ce	de	judecăţi
am vînturat	împreună...	(Intră	ostaşi	prin
partea stingă din fund.) Ce de bătălii... (La sfetnici.) Senini şi fără interes... (La ostaşi.) Cu patimă şi cu interes... Şi toate cu aceeaşi 25	ţintă... Signore, treci de partea astălaltă...
(Intră paharnicul Ulea şi clucerul Moghilă prin dreapta.) A! Paharnice... scumpa dumneavoastră sănătate...
Paharnicul Ulea: Abia mă ţin picioarele... 30 Ştefan: Schimbă-le cu ale mele... Fii, mă omule, tînăr, voinic, ca un brad, fii ca mine... Ei, oleacă suflarea... oleacă piciorul... oleacă de căldură... oleacă încheieturile... dar încolo... aproape nimic... (încearcă sabia.) Nu vrea să 35	iasă... Nu vreau să vrea să iasă... Şi de ce-aş
vrea? (Către Ulea.) Să spui feciorului1 tău să nu stea cu capul în jos... Signore, mută-te în partea astălaltă... (Bogdan vine din fund trist, îmbrăcat în zale de sus pînă jos, cu mai mulţi
1 In ediţia de bază: feciorul; corectat cf. ms. II, p. 121.
61
ostaşi.) Pe cine zăresc? Pe tine te mai aşteptam.. . (Ştefan se suie în jeţul cu stemă din dreapta tronului. Bogdan dă să-i sărute mîna. Ştefan îl opreşte.) Prea e caldă şi năduşită... Aşteaptă 5	să	se răcească... (Către doamnă şi Bogdan.)
Ce tresăriţi?... Da, văz o doamnă care să plimbă pe lîngă castel...
Doamna Maria (îndurerată): Nu e nimeni, măria-ta!
10 Ştefan:	Nimeni...	(Doftorul Şmil se pleacă la
urechea domnului. îi şopteşte ceva.) N-ai grije... Voi fi al tău sau al doamnei...
Doftorul Şmil: Al doamnei?... Al doamnei Maria, măria-ta...
15 Ştefan (se ridică din jeţ): Maria şi Moldova e totuna... Ostaşi, boieri, curteni, v-am adunat aci să staţi mărturie după ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci şi şapte de ani... mulţi şi puţini... de cînd Moldova îmi ieşi înainte cu mitropolit, episcopi, 20	egumeni, boieri, răzăşi şi ţărani, în Cîmpul de
la Direptate, şi cum vru Moldova aşa vrusei şi eu. Că vru ea un domn drept, şi n-am dăspuiat pe unii ca să îmbogăţesc pe alţii... că vru ea un domn treaz, şi-am vegheat ca să-şi odih-25	nească sufletul ei ostenit... că vru ea ca numele
ei să-l ştie şi să-l cinstească cu toţii, şi numele ei trecu graniţa, de la Caffa pînă la Roma, ca o minune a Domnului nostru Isus Cristos...
Hatmanul Arbore: Numele tău, măria-ta! 30 Toţi: Aşa e!
Ştefan: Nu... nu!... Eu am fost biruit la Războ-ieni şi la Chilia, Moldova a biruit pretutin-denea! Am fost norocul, a fost tăria!... Sunt bătrîn... (Se întoarce şi priveşte grupul unde stau 35	paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan şi jitnicerul
Stavăr.)
Mulţimea: Nu! nu!
Ştefan:	Oh! pădure tînără!... Unde sunt moşii
voştri? Presăraţi... la Orbie, la Chilia, la Baia, 40	la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la
Războieni... Unde sunt părinţii voştri? La
Cetatea-Albă, la Cătlăbugi, la Scheia, la Cos-min, la Lenţeşti... Unde sunt... bătrînul Ma-nuil şi Goian, şi Ştibor, şi Cînde, şi Dobrul,şi Juga, şi Gangur, şi Gotcă, şi Mihai spătarul, şi Ilea Huru comisul, şi Dajbog pîrcălabul, şi Oană, şi Gherman, şi fiara paloşului... Boldur?... Pămînt!... Şi pe oasele lor s-a aşezat şi stă tot pămîntul Moldovei ca pe umerii unor uriaşi! (Se opreşte ostenit.) Suflarea... bătrîneţea... (Săgetează cu privirile grupul lui Ulea.) C-am cercat să unesc Apusul într-un gînd, că zic că sunt creştini, şi trimeşii mei au bătut din poartă în poartă, rugîndu-se mai mult pentru ei ca pentru noi, să lase războaiele de zavistie şi să se ridice împotriva primejdiei obşteşti a creştinătăţii... Le trebuia un om?... Era... A fost... Acum e bolnav... Văzînd că rămîi cu făgăduielile, am căutat să unesc Răsăritul. (Fulgeră, plouă repede.) Ş-am trimes la unguri, la Ieşi, la litvani, la ruşi, la tătari... Au făcut cărări bătînd drumurile pustii oamenii mei şi degeaba. învoieli cu peceţi-n calapoade, iscălituri fudule... Şi praful s-a ales de învoieli. Vladislav, un molîu, un întristat; Alexandru, un fudul, un iagelon, o slugă a popii de la Roma; Ivan, un năuc, căzut în copilărie... (Un tunet urmat imediat de un trăsnet.) Cînd voi fi în faţa lui, voi îndrăzni să-i zic: „Doamne, tu singur ştii ce-a fost pe inima mea, că-n tine am crezut, că nici o deşărtăciune nu s-a lipit de sufletul meu, că am stat zid neclintit în faţa păgînilor... Dar toţi m-au părăsit... Doamne, osîndeşte-mă după păcatele mele, ci nu mă osîndi de pacea cu turcii spre mîntuirea sărmanului meu popor!" (Fulgere şi tunete.) Bogdane, turcii sunt mai credincioşi ca creştinii cuvîntului dat... Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci pînă la adînci bătrîneţe... că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri ş-a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor... Ah!... nimic...
Bătrîn, bolnav şi neputincios... Mantia asta e prea grea... S-o poarte altcineva mai tînăr... (Mişcare în mulţime. Mirare.) Bogdane!... (I-o pune pe umeri.) Şi voi, mărturie a ceea ce aţi văzut, spuneţi ţării (tunetele se înteţesc) că voinţa mea e să se ungă Bogdan de cînd sunt în viaţă... Că voinţa mea ş-a ei a fost pururea una... (Capetele boierilor se pleacă în semn de ascultare.) Signore, dă-mi mîna. (Ştefan trage pe Bogdan spre tronul Moldovei.) Bogdane... vino... suie-te... aşează-te... pune coroana... Bine... (îngenuche.) Doamne, binecuvintează... (Dă să-i sărute mîna.) Ah!... (Să rostogoleşte de pe treptele tronului în braţele Măriei ş-a doftorului Cesena.)
Maria:	Ştefane!
Doftorul Şmil: Altfel nu s-ar fi putut.
Hatmanul Arbore:	A	murit?
Clucerul Moghilă: Cine să moară? Soarele nostru n-a apus încă !
ACTUL IV
O cameră a castelului. în fund, un pat de stejar cu perdele de in. Perdelele acoperă patul. Lingă pat, o piele de urs şi două de lup. O masă. Pe masă, 5	felurite doftorii şi paharul de alabastru. în fundul
patului Domnul nostru Isus Christos pe cruce. O uşe de paraclis. Un iconostas. în stînga, o uşe cu trei trepte şi o fereastră care se deschide în curtea castelului. Intrare în dreapta. Să crapă de ziuă. 10	La început s-aud păsările cîntînd. Un scaun cu
stema Moldovei în planul întîi.
SCENA I
Doamna Maria, Irina, Reveca, Oana.
Irina: Culcă-te, frumoasă doamnă, n-ai închis ochii 15	toată noaptea...
Reveca: Măcar un ceas, doamnă.
Doamna Maria: Să-l fi văzut, o! Irino! Cu ce foc vorbea ascunzîndu-şi durerile...	părea un
sfînt!... Cu cîtă lepădare de sine şi-a	scos man-
20	tia domnească şi-a pus-o pe umerii lui	Bogdan...
A tîrît pe Bogdan pe tron, a îngenucheat, a dat să-i sărute mîna... şi s-a rostogolit... o!...
Irina: Osteneala, măria-ta.
Reveca: De cînd se-ntoarse din pustia de Pocur 25	ţia...
Doamna Maria: Sît.,. Să nu te auză ca vorbeşti aşa.
6S
Oana (se duce în vîrful picioarelor la pat): Doarme domnul, doarme.
Irina: E zobit de osteneală.
Reveca: A adormit? Se face bine.
5 Doamna Maria: Să te-auză Maica Domnului!
(S-aude getnînd. Doamna Maria se duce binişor la pat.)
Oana: Doarme?
Doamna Maria: Doarme, bogdaproste!
10 Irina: Odihnă sufletului fără odihnă!
Doamna Maria: De două nopţi n-a dormit aşa de liniştit. Cum aţipea, lega vorbe fără şir cu unele gînduri întunecate... „A! paharnice, vrei ipitropie la scaunul Moldovei''... Şi ieri, toată 15	vremea cu ochii la paharnicul Ulea... O fi ce-
va... Ce să fie?...
Reveca: Nu e nimica...
Irina: Ca omul bolnav...
Doamna Maria (se duce la fereastră): Şi ce 20	bucuriei... Pasările au început cu limbuţia
lor... Cucul s-aude cîntînd... Soarele răsare aurind munţii... Cerul senin... Şi Ştefan zace... Ce nepăsare! (Plinge năbuşit.)
Irina: Culcă-te, frumoasă doamnă!
25	Reveca:	Ei, da, da...
Doamna	Maria: Fie... în	odaia d-alături...
Rămîi	tu, Oană... Cum s-o scula	să-mi dai de
veste... Auzi?
Oana: Da, doamnă.
30	Doamna	Maria:	Mititica,	cum	se cunoaşte
că n-a dormit... (Ies pe uşa din dreapta.)
SCENA II
Oana, Ştefan, Intr-unvestmîntdeborangic.
Oana: Dă-i, Doamne, somn dulce şi mai dulce, ca 35	la	un	copil	de	ţîţă	scăldat	şi primenit!... Ce zile
posomorite şi ce nopţi lungi... Toată nopticica m-am rugat... Să vedem «e-face... (Se duce binişor la pat şi desface peritlile.) A!...
Ştefan: Ce, te-ai speriat, Oană?... Dă perdelile într-o parte...
Oana:	Credeam	că	dormi, doamne, credeam că
dormi...
5 Ştefan: Vino-ncoa... Aşaaa... (Oana îngenuche lingă pat.) Aşaaa...
Oana: Credeam că dormi...
Ştefan: Dormii, ş-am să dorm, ş-am să dorm... Doamna?
10 Oana: Acum ieşi. Nu crez să-şi fi scos haina... (Si scoală.) Mi-a zis s-o vestesc.
Ştefan: Lasă, Oană, pe biata doamnă să se întinză oleacă... Pe doftori pînă i-am făcut să iasă... în curînd au de lucru... Oană, ţie nu-ţi place
15	să vorbeşti cu mine?
Oana: Stăpîne...
Ştefan: Nu, băbătie, nu aşa... Aci... da...
Oana: Cum vrei, măria-ta...
Ştefan: Vreau să vorbim... mult... mult...
20 Oana: Cum vrea măria-ta, aşa vreau şi eu... Voinţa măriei-tale nu-mi dă pas să voiesc altfel... Şi mi-e aşa de drag!
Ştefan: Ce ţi-e aşa de drag?
Oana: Cînd simţ că-ţi fac plăcere... cînd îmi zici
25	cum îmi zici...
Ştefan: Băbătie?... Oh!... nimic...
Oana: Ah!
Ştefan:, Ce?... Boala mea?... Nu, n-am să mai bolesc multă vreme...
30	O a n a: De ce?
Ştefan: Cum de ce?... Nu vrei să-mi treacă?...
Oana: O! ba da!... Dar măria-ta ai zis tocmai de la lingurea... „n-am să mai bolesc multă vreme..." că... (Oana să şterge la ochi.)
35 Ştefan: Mie nu-mi plac...
Oana: Nici mie... Iacă aşa, ca o proastă...
Ştefan: î... î... Să te şărut...
Oana: Aş vrea...
Ştefan: Ce?
40	Oana: Să te faci la loc, să-ncalici pe Voitiş...
Ştefan: Da, da, pe Voitiş...
«7
Oana: Şi să te duci, să te duci, şi să te-ntorci iarăşi biruitor ca totdeauna...
Ştefan: Să mă duc, să mă duc şi să mă-ntorc iar pe Voitiş...
5 Oana: Iar... în fiece zi de la Dumnezeu, noi, fetele, vorbim de biruinţele măriei-tale, parcă am spune nişte basme vechi...
Ştefan: Da, da... Mîna şi piciorul ăsta blestemat...
Oana: Nu zice aşa, măria-ta... De multe ori mă 10	gîndesc	că	de ce nu fusei eu un băiat... Nu m-aş
fi dezlipit de măria-ta... P-un cal ca un zmeu... c-un paloş ca o limbă de foc... Şi mi-ai fi zis: j,Ioane... vezi bulucul cela? Să nu mai fie!" Şi unde m-aş fi săltat în scări, şi m-aş fi făcut 15	nevăzut,	şi m-aş	fi întors năduşală şi	sînge,
şi aş fi	zis:	„Nu	mai sunt, măria-ta!“... Ba
uneori visez... Dacă...
Ştefan: Oană, ce suflet e-n tine!
Oana: Se vede că tata — cine-o fi fost — a fost 20	ostaş.
Ştefan (se scoală într-o rînă): Da... şi ce ostaş!
Oana: L-ai cunoscut?
Ştefan: Fireşte!... Era un om... de măsura mea... Cu mustăţi aduse... tocmai ca mine... Cu părul 25	alb... Asta...	nu... cu părul cărunt şi-l	purta
lunguieţ... ca şi mine...
Oana: Bietul tata! Şi cum a murit?
Ştefan: Rănit la picior... ca şi mine... Ce fulgere...
Oana: Nu fulgeră, măria-ta...
30 Ştefan: Ca şi mine... Dă-mi un pahar cu apă...
Oana: Mă duc s-aduc proaspătă de la izvor... (Iese prin stînga.)
Ştefan: Ăstor doi copii nu le-am spus... păcat!... Şi mi-e aşa de dragă ca ochii din cap... î... Şi 35	poate să mă duc călare pe Voitiş... E sîngele
meu în ea... Să-i mărturisesc barim ca-n vis, pînă mai e vreme... (Se aude Oana suind repede scările.) în inima mea, ca o dulce moleşeală... (Oana vine c-un urcior de argint. Ia paharul de 40	alabastru şi toarnă de sus.)
Oana: Ce rece şi limpede e!
68
Ştefan: Limpede ca privirile tale, ca şufletlil tău, ca vorbele tale... numai că privirile, sffletul şi vorbele tale sunt calde ca lumina soarelui de dimineaţă...	«j
Oana: O! măria-ta!
Ştefan: Paharul...	I
Oana: Dar nu bea repede...	e	prea	rece...	.
Ştefan: Nu... (Ştefan bea	şi	începe să	caşteJ Mi-e
somn... îmi cad ploapele... Oană... (Oana vrea să tragă perdelele.) Nu... parcă aş fi un osfţuiit... Doftorii se vede că mi-au dat un aromitor... Du-te la fereastră, Oană... (Cască.) Deschide fereastra... Aerul bun, dimineaţa... Soarbe-1 pe gură... Răsuflă bine... (Cască, se face că adoarme, apoi începe să vorbească ca-n vis, rar şi cu glasul schimbat.) Ol... Ce?... Nu vreau... Oana (sare de la geamuri): Măria-ta!
Ştefan: ...Pe valea unde să-ntinde umbra porilor ca un oghial...	)
Oana: A adormit? Aşa de repede? Ca un cţpil la sînul mă-sei... Visează...
Ştefan:	.. .Zidăria cenuşie... Departe... Castelul
meu din Hîrlău...	ţ
Oana: L-am turburat cu vorba mea, ca o seacă... Ce să fac? îl iubesc aşa de mult... Aş vrea să fiu pielea de urs pe care calcă, vesmintele cu care se-mbracă, sabia de care nu se desparte}.. Ştefan: ...E de mult... Nu... Răreşoaia..^ cînta de te slăvea cîntece bătrîneşti... Tot am uitat... Peste cîteva luni născu o fată... Da..* eu... Ştefan... tatăl bun al ei...
Oana: De multe ori visezi ce cu gîndul n-ai gîndi. Ştefan:	...La doi ani o iau ş-o aduc la curte...
Mărturisesc doamnei... Cum e ea bună... o creşte ş-o îngrijeşte ca pe copilul ei...
Oana: Ce Dumnezeu! (Să uită lung la Ştefan).
Răsuflarea grea... Doarme...
Ştefan: ...N-a înţeles... De unde?... Să face ipare... Ochii verzi, părul rotunjit pe spate şi galben ca spicul copt... Oana!...
Oana: Poruncă, măria-ta! O! cum mi se bătu inima! Îmi vine să-l deştept. Mînile mi s-ar topi ca ceara... în vis multe spune omul...
Ştefan: ...Mîngîierea mea... Rodul meu din urmă... 5	Visul	meu... Căci nu i-am spus... Poate să mor...
Oana (se închină): Ferească Maica Domnului de jaful tătarilor şi de moartea voievodului nostru!
Ştefan: ...Pe umărul stîng are un luceafăr... semn că este ea...
10 Oana: Doamne!... Doarme... Visul lui mă arde..»
Mîna dreaptă îmi furnică... Ochii verzi, părul rotunjit, doi ani, creşte la castel, nu i-am spus... E vis?... N-am voinţă... Şi-n vis vorba lui e poruncă... Să caut... să mă uit... Ah! rupeţi-vă, 15	încheietori, dacă nu vă desfaceţi... Oh! D-aia
îl iubeam, nu ca roabă, ci ca copil!... (Ş-aco~ feră ochii şi plînge năbuşit.)
Ştefan: î... î... î...
Oana: Ce, măria-ta?
20 Ştefan:	Ah!	ce	vis	frumos... ş-odată într-unul
urît!... Cum mi se bate inima... apă... apă...
Oana: Apă, doamne! Bea apă, să-ţi treacă!
Ştefan: Oană, Oană! Vino încoa, aici... (li ia capul în mini, o priveşte ţintă şi lung ş-o sărută 25	de mai multe ori, pe păr, pe obraji, pe frunte.)
Ai înţeles, Oană?...
Oana: Da, măria-ta! (îi curg lacrimile.)
Ştefan: Nu plînge...
Oana:	Nu	plîng...	Sunt fericită şi nefericită...
30	Fericită	de	vis,	nefericită	că	suferi	aşa	de	mult...
Un curte an: Rareş vrea să intre cu d-a sila... I-am spus...
SCENA III
Ştefan, Oana şi Petru Rareş, pr&-35	fuit	şi	noroit.
Petru Rareş (vine din stînga): Doamne!
Ş t e f a ri: O! Rartş, eşti ca un cîne scăpat din jujău... O! ho!
70
Petru Rareş: M-a dus iubirea ca vîntul şi m-a întors grijea ca gîndul. Am trecut rîuri, iazuri, mocirle, viroage. N-am ocolit nici deal, nici vale. Mi-a plesnit calul, am prins altul... Al 5	cui o fi? Nu ştiu. Ş-am ajuns.
Ştefan: Tot?
Petru Rareş: Tot, măria-ta!... Oană, să mă iubeşti ca p-un frate.
Oana: Cum ţi-am spus, Rareş.
10 Petru Rareş: C-a p-un frate bun, din aceeaşi mamă şi din acelaşi...
Oana: Cum?
Petru Rareş: Din aceeaşi mamă...
Oana: Da, frate... (Se îmbrăţişează.)
15	Ştefan: Două ramuri ale aceluiaşi stejar bătrîn!
Rareş, grozav te aşteptam... Ai! ai!...
Oana: Ce?
Ştefan: Nimic... (Lui Rareş.) Na. Ia cartea asta. Bag-o în sîn. Ia seama la pecetie. Pune caii la 20	un olac. Alege unul bine ferecat. Şi la drum.
Zi şi noapte. Schimbă caii din popas în popas. Şi să nu te opreşti decît în Ţarigrad. Acolo s-o dai în mîna marelui vizir. Şi să vesteşti tuturora — să nu uiţi pe Ştefănel al răposatului Ale-25	xandru — că ieri am pus pe Bogdan în scaunul
Moldovei şi azi, 2 iulie, să strîng glasurile ţării să-l aleagă şi mitropolitul Gheorghe să-1 ungă.
Petru Rareş: Da?
Ştefan: De ce te uiţi aşa?
30	Petru Rareş: Poi...
Ştefan: Poi?
Petru Rareş: Măria-ta...
Ştefan: Nu vezi suflarea mea? Nu simţi încheieturile mele?... Cum să le simţi... Ai!... Ai auzit 35	pe Ştefan văietîndu-se vreodată?
Petru Rareş: Nu, măria-ta...
Ştefan: L-ai văzut vrodată lungit în pat?
Petru Rareş: Nu, măria-ta...
Ştefan:	Mi-a venit veleatul... O tărie mai am:
40	să nu-mi ascunz sfîrşitul... (Oana plînge năbu-
71
şit.) Ah! Oană, Oană... vino încoa... trăieşte, trăieşte moş Ştefan... Rareş, ca vîntul! Petru Rareş: Ca vîntul!
SCENA IV Ştefan, Oana, un pietrar.
Un curtean: Meşterul pietrar...
Ştefan: Cine?... Să intre... Piatra care s-acopere ce a mai rămas din deşărtăciunea omului...
Oana: Deşărtăciunea omului?
Ştefan: Deşărt ca merticul cu boabe cînd ai golit merticul...
Oana (se sileşte ca să-l înţeleagă): Cînd ai golit merticul?
Ştefan: N-ar fi totuna... Sunt deşert, dar de deşertăciuni niciodată n-am fost plin.
Meşterul pietrar: Doamne, iacă ce-am făcut! (Desfăşură un pergament.)
Ştefan: Tu?
Meşterul pietrar: Din cîte mi-ai spus, mă-ria-ta.
Ştefan: Slovele prea mari şi prea mic chenarul.
Meşterul pietrar: Să sporesc chenarul.
Ştefan: Peatra e mărginită de... (S-arată.) Dacă sporeşti chenarul în măsura slovelor va să măreşti... (pe furiş de Oana) tocmai cînd... ai!... se micşorează... Să se ducă din el ceea ce a fost silnic coprins şi abia aşteaptă să izbucnească slobod... el... ai!... dar nu eu... Dacă măreşti piatra, se supără cei din dreapta şi cei din stînga... Acolo sunt toţi deopotrivă...
Oana: Cine se supără?
Ştefan: Meştere, păstrează măsura. N-am vrut un lucru uimitor, ci cumpănit. Nu-ţi dau pe mînă sufletul, ci trupul. (Meşterul pietrai iese prin stînga.)
Oana: Trupul?
Ştefan: Cum? Să-i dau lui să-mi împodobească sufletul?
Oana: Sufletul? Dar ce om ar mai născoci cînd Dumnezeu n-a mai avut ce dărui?
5 Ştefan: Taci... Simţ ce e durerea...
SCENA V
Ştefan, Doamna Maria, îmbrăcată în alb, şi Oana.
Doamna Maria (vine din dreapta): De mult 10	te-ai	deşteptat? M-ai păgubit într-o clipă cu ce
nu mi-ar da veacurile...
Ştefan: Care veacuri, buna mea Mărie? Ale trecute sau ale ce vor veni? Din ale trecute ai ieşit, nu puteai perde din ceea ce n-ai învăţat. Cele 15	viitoare? Care înţelept nu va zice cu eclezias-
ticul: „o sută de ani ca ziua de ieri?“... Oană... un pahar de apă... o... o... o!... Aşa-mi placi, Mario!
Doamna Maria: Ce te-a durut, măria-ta?
20 Ştefan: Pe mine? Tot... Pe mine? Nimic.
Doamna Maria: Ţi-e cald?
Ştefan: Nu.
Doamna Maria: Ţi-e frig?
Ştefan: Nu.
25 Doamna Maria: Cum te simţi?
Ştefan: Ca doi oameni care ar ieşi din acelaşi om. Unul rănit, celălalt mîndru. Mi-e milă de cel rănit, mă duc după cel mîndru...
SCENA VI
Cei de sus. Hatmanul Arbore, postelni-30	cui	Toader vin din stînga.
Hatmanul Arbore: Ce mai faci, măria-ta? Ştefan: Ce mai face paharnicul Ulea? Hatmanul Arbore:	El? sănătos.
7a
5
10
15
20
25
30
35
40
n
Ştefan: Adevărat? E mai bolnav ca mine.
Postelnicul Toader: Mai mult se făcea...
Ştefan: Ieri? Nu se făcea, se pregătea să facă... Umbla încet să nu-1 simţă nimenea... Cum vi se pare vorba lui?
Hatmanul Arbore:	Nu i s-aude glasul.
Şopteşte, nu vorbeşte.
Ştefan: Şi ce şopteşte?
Hatmanul Arbore: Nimicuri.
Oana: Nimicuri?
Ştefan: Dar ce şopteşte, Oană?
Oana: Ştiu eu, măria-ta?
Ştefan: Fireşte că til nu ştii, cum e firesc să ştie portarul Sucevei...
Hatmanul Arbore:	Ce să ştiu, măria-ta?
Ştefan: Luaţi seama la Ulea, la Drăgan şi la Stavăr.,. Bogdan ce face?
Postelnicul Toader: împotriva voinţei lui, ceea ce i-a poruncit măria-ta. Scrie lui Vladis-lav.
Ştefan: Eu nu dau porunci domnului meu...
Doamna Maria: Dar fiului tău?
Ştefan:	Pînă ieri, el asculta, de ieri încoa eu
ascult...
Postelnicul Toader: Au să vie doftorii* măria-ta.
Hatmanul Arbore: Şi noi...
Ştefan: O să s-adune ţara, şi voi slujiţi domnului* nu omului, lui Bogdan, nu lui Ştefan... Să nu se ţeasă vro urzeală...
Hatmanul Arbore:	împotriva	cui?
Ştefan:	împotriva voinţei mele de cînd eram
domn...
Hatmanul Arbore: Voinţa ta, doamne? Ca apele Ceahlăului cînd se umflă primăvara. Ce zăgaz n-ar rupe? Cine să puie piepturile?
Ştefan:	Ulea...	Drăgan...	Stavăr...
Hatmanul Arbore: Dar n-a ruginit sabia care a slujit lui Ştefan!
Ştefan: Ho! domol, Arbore... domol... Vîrîţi-vă printre cei ce se adună şi spuneţi că voinţa mea
e să nu curgă sîngele pe'locaşul meu ohavnic... (Ies Arbore şi Toader prin stînga.)
Oana (lui Arbore): Temeţi-vă de oamenii cari şoptesc.
5	SCENA	VII
Ştefan, Doamna Maria, Oana, clucerul Moghilă, doftorul Cesena, doftorul Klingensporn şi doftorul Şmil cu nişte legături în mînă. Toţi întră prin dreapta.
10 Ştefan:	Sunteţi cîteşitrei? Să cunoaşte că v-aţi
culcat tîrziu...
Doftorul Şmil: Şi după ce s-ar cunoaşte, măria-ta?
Ştefan: Ochii traşi... o! o! o!... Şmil... parcă un
15	zugrav	ţi-ar fi încondeiat chipul... Ca un muce-
nic...
Doftorul Şmil: Ca un mucenic? Eu? Ca un mucenic?
Clucerul Moghilă:	La măria-ta, nu să
20	cunoaşte.
Ştefan: Nu se mai cunoaşte... Nu te gîndi la zilele d-acuşi, ci la întruchipările de mai nainte...
Clucerul Moghilă: iEbtdauna, ai fost ca totdauna!
25 Ştefan:	Acu, ca niciodată... Şmil, dar ce sunt
faşele acelea?
Doftorul Şmil: Astea? Pentru un copil sau pentru un pm mare...
Ş t e f a ii: A?... Pentru un bătrîn căzut în copilărie...
30	A?
Doftorul Şmil: Care bătrîn? Care copil?
Ştefan: Ho! Şmil... uită-te bine...
Doftorul Şmil: Iacă mă uit...
Ştefan: Şi nu-i vezi?
35 Doftorul Şmil: Ce să Văz?
Ştefan: N-ai dormit bine, Şmil...
Oana (netnaiputîndu-se stăptni, cade în genuchi): Măria-ta..,
75
Ştefan: Iacă bătrînul... Iacă şi copilul... Un copil parcă ar fi al meu... parcă... (îi bagă mîna prin păr.) De mătase... învoit... ca un fum cald prin care ar trece razele soarelui...
5 Oana: Şi ce vor doftorii, măria-ta?
Ştefan: Vor să te sărut... (0 sărută.) Nu-i aşa, Şmil?
Doftorul Şmil: S-o săruţi? La asta mă gîndeam!
Ştefan: Mario... Oană... (oftează lung)... ieşiţi...
10	Vă	chem eu...
Doamna Maria: Ah!
Oana: Cum oftă, milostivul...
SCENA VIII
Ştefan, clucerul M o g h i lă, doftorul C e-
15	sena,	doftorul	Klingensporn,	dofto-
rul Şmil,
Ştefan: Gata?
Doftorul Cesena:	Si,	ilustrissime.
Doftorul Şmil:	Gata?...	Aproape	gata...
20	Dacă mi-ai da voie... să stai aşa... cu faţa în
jos... Aşa. Şi dacă mi-ai da voie, să trec pe sub măria-ta faşa asta...
Ştefan: O! ho! ho!... Dacă mi-ai da voie, ş-un laţ de gît... Glumiţi, Şmil...
25	Doftorul	Şmil: Să glumim? E vreme de glu-
mă? Şi cu măria-ta?
Ştefan: Desfă, Şmil! Ştefan al Moldovei n-are nevoie să fie legat! (Doftorul Klingensporn aduce un mangal. în foc, fiare cu minerul de lemn.)
30	Doftorul	Şmil: Să fie legat? Dar cînd vom
trece cu	para focului în sus şi în jos, ca să ar-
dem bine... Cum să nu sară-n sus măria-ta?
Ştefan: Vreau! (Doftorul Şmil îi desface legăturile. Ştefan îşi întoarce privirile spre icoană.) Vedeţi?...
35	Nici o legătură... A răbdat piroanele... A ridicat
ochii-n sus şi-a zis „Iartă-i pe ei, Doamne, că nu ştiu ce fac!" Şi el a răbdat pentru alţii, şi
76
eu să nu rabd pentru mine?1 (Să închină, apoi se aşează cu faţa în jos.)
Clucerul Moghilă: O!
Ştefan:	Aide!	(Scena	se	petrece	după	perdele.)
5 Doftorul Klingensporn: Acum încleştează mînele.
Ştefan (în torturi): Otce naş ije esi na nebeseha... Tatăl nostru carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău... Vie împărăţia ta... fie voia ta... 10	precum	în	cer	şi pre pămînt... Plinea noastră
cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi... Şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri... Şi nu ne duce pre noi întru ispită... ci ne izbăveşte de cel viclean... Că a ta 15	este împărăţia şi puterea... şi mărirea... şi
mărirea... şi slava în veci... şi puterea...
Clucerul Moghilă: O! părintele nostru 1
Ştefan: ...Şi ne izbăveşte de cel viclean...
Doftorul Şmil: O! minunat om!
20 Doftorul Cesena: Gesii Maria!
Ştefan (se aude ca din depărtare): Petru Aron... la Răuseni... întinse cursă fratelui său, tatălui meu Bogdan... Şi cînd îl străpunse, Bogdan îi zise... Cîine, ce-ai făcut pe fratele tău... Şi 25	cînd îşi dete sufletul strigă... a! a! o! o!
SCENA IX
Cei de sus, Doamna Maria, Oana, Irina, Reveca vin din dreapta. La intrarea din stînga apare o clipă paharnicul Ulea şi 30	stolnicul	Drăgan.
Doamna Maria: Ştefan... ce e, Ştefane?... Oana: Măria-ta... Ce e, măria-ta? Paharnicul Ulea: Ca şi mort... la lucru... Doamna Maria: E cald... (îi pipăie minele 35	şi	le sărută.) N-a murit...
1	în textul de bază: alţii; corectat cf. ms. I, p. 56.
2	Tatăl nostru carele eşti în ceruri (slav. v.).
77
Oana (doftorilor): Nu e aşa că nu moare, că nu moare...
Doftorul Şmil: Nu moare... Are atîtea puteri... Aşa un suflet, Doamne...
Doamna Maria: Cum îi picură năduşelile pe pernă... Ce mult a suferit...
(Reveca şi Irina, la iconostas, zic rugăciuni.)
Doftorul Şmil (lui Klingensporn): Ai ars tot?
Doftorul Klingensporn: Tot ce era de ars.
Doftorul Şmil: Scapă... (Doftorul Klingensporn şi doftorul Cesena dau din cap.) Ce? Nu?
Doftorul Cesena: Si, signore.
Doftorul Şmil: Cînd s-o deştepta... oleacă de vin... (Oana se repede şi aduce vin.) Aşa, un vin tare, să puie la inimă...
Doftorul Klingensporn:	Şi	linişte,
linişte... Dumnezeu va face şi minunea asta...
Oana (turnînd vin in paharul de alabastru, îi tremură mina): E Cotnar... d-ăl care-i place mă-riei-sale... (S-aude tumultul în depărtare.)
Doamna Maria: Tocmai acum? Mîine nu s-ar putea?
Clucerul Moghilă: Cum? Să ieşim din cuvîntul lui?... Unde se află...
Doamna Maria: Ce strigă?
Clucerul Moghilă (ascultă): Nu s-aude.
Ştefan (în toropeală): Mai repede... arde... o! o! flăcări...
Dof torul Şmil: Unde e paharul?
Oana: Iacătă-1!
Ştefan (se mişcă): Ce foc! o! o! (Tumultul s-aude din cînd în cînd.)
Doamna Maria: Foc nestins!
Ştefan (se întoarce, deschide ochii, se uită la toţi): Maria... Oana... Şmil... N-am murit?
Doamna Maria: Nu... nu... (Plînge şi-i sărută minele.)
Ştefan: Atunci, de ce plîngeţi?
Doftorul Şmil: Măria-ta; niţel vin...
Ştefan: Şmil... (Un zîmbet dureros. Soarbe vinul.) Aaah! Dar ce mă arde aşa? Că bine ziceţi... Ce e focul ăsta pe lîngă focul de pe inima mea... Ia! (S-aude tumultul mai limpede.) Ce?... N-auz 5	bine? Ba, auz... Ce strigă?
Clucerul Moghilă: Aleg pe Bogdan, măria-ta.
Ştefan: î... î... î... Parcăş-un alt nume... Nu strigă toţi la fel.,. Cine să trăiască? (Se scoală pe jumi-10	tate.) Cinesătrăiască?...Ştefan?EuPFiulcui?...
Nepotul cui?... Moghilă, vezi ce strigă... (Moghilă se duce la fereastră şi se întoarce schimbat la faţă.) Spune-mi vorba care ar ucide pe oricare altul în locul meu... Ce?...
15 Clucerul Moghilă:	Nedesluşit...	Mă	rep^z
să aflu... (Iese repede prin stînga.)
Doftorul Klingensporn: Orice mişcare...
Doftorul Şmil: E moartea!
Doamna Maria: Auzi, măria-ta!
20 Ştefan: N-auz... S-a potolit... Iar încep?... A...
a... a... a!... (S-aude glasul lui Ulea cerînd domn pe Ştefăniţă.) Daţi-mi... ah!... daţi-mi...
Doftorul Şmil: Ce faci... (Toţi îl înconjoară d-aproape.)
25 Doftorul Cesena: Nu!
Doamna Maria: Nu!
Oana: Ah! nu!
Reveca: Nu!
Irina: Nu!
30 Doftorul Klingensporn: A! nu!
Ştefan: Toţi, duşmani?... Şi tu, Oană?... (S-aude din nou strigînd pe Ştefăniţă. Se ridică în picioare.)
Doamna Maria: Nu... nu te duce...
35 Ştefan: Tu să schimbi ce-mi este scris... Oană!
sabia... sabia... c-am să judec!... (Oana îi dă sabia.) Ştefan, nu Ştefăniţă... Viu, viu, numai-decît! O! ho! ho! să se împlinească legea!... (Ştefan pleacă repede şi, şchiopătînd mai greu, 40	iese	prin stînga.)
79
Doamna Maria (tîrîndu-se în genuchi): Ah! nu! nu te duce! (Să ridică în picioare şi fuge la fereastră.) A!... se duce ca un vifor... Ca un taur îndîrjit în mijlocul mieilor!... Doftorul Şmil: S-a sfîrşit! Păcat!
Doamna Maria: Ah! Doamne!
Oana: N-a picat?
Doamna Maria: Da... păcătosul...
O	a n a: Un munte nu i-ar fi stat în faţă! Doamna Maria:	Spune	poporului ceva...
(S-aude: „Să trăiască Bogdan T) Se cutremură... Se întoarce... Vine... (Toate izbucnesc în piîns.)
SCENA X
Ştefan se opreşte pe treptele intrării, cu părul în neorînduială, turburat, ca un halucinat. De pe sabie curge sîngele. Toţi fac cîţiva paşi spre el şi să opresc încremeniţi de durere şi de spaimă.
Ştefan: O! cine vrea pe Ştefăniţă, nepotul răposatului domn al Moldovei?... Cine a zis că sunt bătrîn şi bolnav?... Pe Ulea l-am măsurat cu privirea... Murise înainte d-a-1 izbi!... Picăturile astea sunt calde... în fiece ostaş e o fiară!... Iată-1... Pîndeşte călare... Calul îi tremură şi joacă... Bagă pintenii pin" la rădăcină... Chiuie de-nfioară valea Racovăţului... Unde e mai greu, acolo cade... Un leu în mijlocul dihorilor... Zboară capetele pînă nu mai simte mîna din umăr... Cînd mă văzu, îşi co-prinse faţa cu amîndouă mînele, şi eu cu amîn-două o învîrtii, şi trecu prin el ca printr-un aluat ce se dospeşte... Dumnezeu să-l ierte...Dumnezeu?... Dar cine e de vină? Io, Ştefan voievod, am suit pe Bogdan pe tron... Io, Ştefan voievod, i-am aşezat cu mîna mea coroana strămoşilor mei... El fu de faţă şi văzu ce vreau eu, şi tot sfatul, şi toată ostăşimea... Sufletu-mi nu vrea, şi ca un scos din fire se aruncă în sabia mea...
Cine e de vină?... Se cutremura Moldova şi-o prăpastie se deschise... Şi cu acest sfînt oţel oprii cutremurul şi umplui prăpastia! (S-aude: „Să trăiască domnul Bogdan!**) I... î... î... Da...!
5	S-a împlinit legea! (Scoboară treptele şi arunci
sabia.) Ţi-ai împlinit menirea ca şi mine! Maria... Oana... Răsuflarea... (Cade pe braţele lor şi-l duc pe scaunul cu stemă.) Deschideţi geamurile... Apă... (Oana îi dă apă în paharul 10	de alabastru.)
Doamna Maria (covîrşită de durere): Măria-ta, să te odihneşti!
Ştefan: Mă voi odihni...
Doamna Maria: Bogdan e domn... Uită tot... 15 Ştefan: Voi uita tot... nu-mi voi aduce aminte de nimic... (Suflă greu. Pipăie pe Maria şi pe Oana.) Să dăruiţi paharul acesta Mînăstirei Putna... Nu vine...? Mai iute...
Doamna Maria: Cin' să vie, măria-ta?
20	Ştefan: Nu, doamna aceea înfăşurată în negru...
Ea o să vie mai degrab’ decît am dori-o... Poftim... Te-am privit d-atîtea ori în faţă... Nu mi-e frică de tine... (Sughiţă.) A! ci vin o dată, Bogdane, că nu pot...
25	(S-aude la intrare: „Să trăiască vodă Bogdan!“ Nă-
vălesc Bogdan, hatmanul Arbore şi toţi ceilalţi pîr-călabi şi Sfatul domnesc, ostaşi, popor, şi cad în genuchi.)
Bogdan: A! Măria-ta!
30	Ştefan: E... (Sughiţă.) E... mă-ri-a-ta!... Frig...
frig... (Se uită la doamnă, apoi se uită lung la Oana.) Mai bine... (Sughiţă.) Mă... voi... odihni... (Se întinde în şira spinării. Face cruce.) O... o... o... Moldova... (îi cade capul pe pieptul 35	Oanei.)
(Din mulţime s-aude un gemăt lung.)
Cortina
VIFORUL
(1524-1527)
DRAMA ÎN IV ACTE
Ştefăniţă-vod ă Luca Arbore Logofătul Trotuşanu Vornicul Cărăbăţ 5 Paharnicul Săcueanu
Postelnicul Cosma Şearpe Vistiernicul Ieremia Pîrcălabul Petrică Pîrcălabul Condrea 10 Pîrcălabul Baloş Spătarul Hrană Comisul Toma Căţeleanu Bive 1 -1 ogofătu 1 Isac Bivel-postelnicul Luca Cîrje 15 Bivel-vistiernicul Sima Cătălin ţ
Toader ? copiii lui Arbore N i c h i t a )
Mogîrdici 20 Ţugulea Moghilă Doamna Tana Oana
Contele Irmsky Niculina 25 Un copil de casă Un ungur Un vînător Un a r m a ş
Copii de casă, aprozi, vînători, bătăiaşi
*
ACTUL I
Castelul din Suceava. Un pridvor. O scară se coboară de la pridvor în ogradă. Copaci, crescuţi în sălbăticie. Castelul are înfăţişare de părăsit şi ograda de părăginită. Cîteva laiţe de piatră acoperite cu muşchi şi cu iederă. Supt pridvor, un gîrlici.
SCENA I
Doamna Tana, Oana şi N icu lina,
10	în	balcon.
Niculina:	...Fetele,	domniţă?	Stau,	cum	an
apucat. Triste ca noaptea în iatacul lor. Ţin pe Sfînta Vineri de azi, c-ar fi rău...
Doamna Tana: C-ar fi fău?...
15	Niculina: Evdochiţa a lui Secueanu a lucifat îb
ziua de Sfînta	Vineri, şi i	s-a stropit faţa ca
pestrui galbene; iar Sîlca, a lui Isac, bogată şi frumoasă, n-a ţinut credinţele străvechi şi-a rămas nemăritată...
20	Doamna Tana:	Şi-a rămas	nemăritată... O li
rău?...
N i c u 1 i n a: De, măria-ta...	I
Doamna Tana: O fi bine?...	)
N iculina: Ştiu eu?...
25	Doamna Tana:	Şi-a rămas	nemăritată... Siife
ar fi fost să fi lucrat şi eu la sărbătorile legate..* Pestrui am...
m
Niculina: A!
Oana: Ca partea de la soare a unei caise, aşa sunt obrajii tăi şi tot aşa de mirositori... Mi-aduc aminte ca acum cînd veni Ştefăniţă, prăfuit 5	şi cu vestmintele rupte, la castelul din Hîrlău,
Dăte cu ochii de mine şi-mi zise: „Oană, tu te închini la soare?" „La sfîntul soare?" „Ei, da, la sfîntul soare. Dar nu la soarele de iarnă, care pare ca un taler spălăcit, ci la soarele de cuptor, 10	care coace fîneţile, şi grîul, şi roadele..." „Cum
să nu, măria-ta!" „Iacă, ţi l-am adus, pîrjolind ţara Munteniei." Şi răsărişi în prag ca o minune. Erai cum eşti: 'naltă, subţire şi cu cosiţele ca flacăra focului. Şi ţineai ochii-n jos. Şi-o lu-15	mină tremura în jurul capului. Şi de un an de
zile eşti soarele meu ăl cald şi ăl bun.
Doamna Tana: Şi-a rămas nemăritată...
Oana: La ce te gîndeşti, măria-ta?
Doamna Tana: Iar, măria-ta?... Niculina, du-te 20	şi spune fetelor să lucreze — cine o vrea — în
ziua de Sfînta Vineri...
(Niculina se închină şi iese.)
SCENA II
Doamna Tana şi Oana se coboară jos.
25 Doamna Tana: în acest castel învechit toate mi se par noi. Sălciile-1 plîng şi ulmii bătrîni îl cîntă. Povesteşte-mi, Oană, de sfîntul, că tare mi-e dor de el...
Oana: Da, cuibul vulturului, în părăsire... Cîţiva 30	ostaşi, în metereze... Bine că mai poposi Şte-
făniţă şi p-aici...
Doamna Tana: Cum era la trup?
Oana: Micşor, dar trezea codrii cu chiotul lui... Cînd păşea se cutremurau oţelele pe el... Parcă-1 35	văz... îl am în ochi, în inimă, în suflet... îl
simţ în mîini... Aşa scutura pletele albe... Aşa răsucea mustaţa... Aşa aducea paharul la gură...
88
Doamna Ta na: După biruinţi...
Oana: Da, şi toată viaţa, căci toată şi pe toţi a biruit...
Doamna Tana: Cum avea ochii?
5 Oana: Ochii?... Ca solzul de peşte... Şi de se mînia,
i	s-aprindeau ca para... Şi fulgera cu privirile...
Doamna Tana: Pe tine te-a iubit, Oană...
Oana: Da, da, Dumnezeu să-l odihnească în sînul lui Abraam!... De mă gîndesc, simţ ca doi 10	cărbuni în amîndoi obrajii... Şi i-auz sărutatul
lui...
Doamna Tana: Te mîngîia?
Oana: O, mă alinta... Şi umbla binişor-binişor cu mine, cu mîinile lui înăsprite de mînerul palo-15	şului şi de frîiele lui Voitiş. Odată veni, numa-n
zale, şi diipă zaîe picura sînge, ne coprinse pe doamna Maria şi pe mine şi ne ridică în sus şi zise: „Mario, aşa bătrîn cum sunt, am învins, avînd d-a dreapta pe arhanghelul Mihail şi din 20	faţă pe Domnul nostru Isus Christos"... Şi caste-
iul a sunat de vorbele lui... Era după Cosmin...
Doamna Tana: După Cosmin!... Oh! ce zile mari!... Ferice de cei cari le-au apucat!... Şi mai ferice de tine că...
25	Oana: înainte să-şi dea duhul mi-a mărturisit ca
şi cum ar fi fost visat...
Doamna Tana: Şi tu ce-ai făcut?
Oana: Am plîns... am plîns...
Do amna Tana: De ce?
30	Oana: Aş fi vrut să nu mai fiu decît să-l pieri!
Doamna Tana: Să fie pierdut, vouă şi Moldovei?
Oana: Ce e bun de la el e, şi-a stat şi supt fratele meu Bogdan, şi stă şi supt nepotul meu...
35 Doamna Tana: Da, stă încă...
Oana: Plăieşii îl aşteaptă să vie iarăşi... O veni, n-o veni... Cine ştie?
Doamna Tana: Cu cine semăna?
Oana: Cu,mine, bietul tata, bunul tata, sfîntul tata! 40	Dar	ş-aducea	şi	cu	Ştefăniţă... Rotunjor îti
obraji, bălai, cu nasu-n sus...
80
Doamna Tana: La chip...
Oana: Stătu potrivit... lat în spete...
Doamna Tana:	La	trup...
Oana: Iute la mînie...
5	Doamna	Tana:	La porniri!
Oana: Chibzuit, meşter şi năprasnic la războaie...
Doamna Tana: A, nu, nu la suflet, Oană!
Oana: Etînăr...
Doamna Tana: Eu nu sunt tînără?
10 Oana (sărutând pe doamna Tana): O! da! da ! tînără şi frumoasă!
Doamna Tana: De un an m-a luat şi de şease luni patul meu nu mai e al nostru...
Oana: A, Tana, grijile ţării...
15	Doamna	Tana:	Nopţile albe!...	în castelul	de
la Iaşi, l-am văzut pe după gît cu Vochiţa a comisului Staur. Mi-a trebuit să-l înfrunt pînă s-o.izgonesc din casa domnească...
O a h a: Cu vremea se cuminţeşte, doamnă.
20	Doamna	Tana:	Vremea poate	orice,	dar	nu
poate schimba o pisică într-un cîine credincios... Că de cînd veni contele Irmsky, mai foc...
Oana: Contele Irmsky?... Hî...
Doamna	Tana:	Ia-i sabia şi	pune-i	fuste...
25	să juri că e femeie...
Oana: Subţire în talie, să-l frîngi, şi gros în şolduri...
Doamna Tana: în şolduri?... Un spion plătit şi de Sigismund şi de Ştefăniţă... Eh!... Dar tu, Oană, cum o duci cu Cătălin?
30	Oana: Slavă Domnului!
Doamna Tana: Bine?
Oana: Viteaz în războaie şi blînd la casă... Paisprezece ani, ca ziua de ieri...
Doamna Tana: O! Ştefăniţă! vîrtej fără înţe-35	Ies!... Te-i fi coborînd tu din sfîntul voievod?...
Maică a Domnului, iartă-mă!... (S-aude Ştefăniţă ţipînd ş-un glas potolit întrerupînd cînd şi cînd.) Auzi? Şcolarul şi dascălul, copilul şi părintele, furia şi înţelepciunea... Cine va 40	birui?... A! şi cum strigă!... La scocul morilor
vuietul apelor n-ar năpădi mai vijelios... Şi
moara nu se bizuie pe zgomot, ci pe mişcarea orînduită a bucăţilor ei, şi macină... Lui ia-i urletul şi nu-i mai rămîne nimic...
Oana: A, nu fi nedreaptă... Ştefăniţă vorbeşte fru-5	mos.
Doamna T a n a :r Ce uşor e să pai cînd eşti stăpîn!... De se încurcă, toţi zic: „N-a vrut să spuie... Ce bine se stăpîneşte!" De bate cîmpii, toţi zic: „Ce sus s-a ridicat!" De se mînie, ca 10	fiara sălbatică,	toţi zic: „E ca un rîu prăvălit
din munte!" Eu	avui norocul să fi fost fata lui
Neagoe Basarab... Cum înşiri mărgăritarele pe un fir alb de mătase, aşa curgeau vorbele lui: vorba şi învăţătura... Şi acum nenorocul s-auz 15	pe domnul meu	ca pe Ignatie, robul meu, cînd
zice „cea" în loc de „hăis" şi „hăis" în loc de „cea" Boii trag zăpăcit, şi carul mai mult merge prin şanţ ca pe apa drumului... Vezi, Oană, cum se-ntunecă? Mîne va fi iar lumină... 20	Doar negura deasă de pe minţile lui Ştefăniţă
nu se ridică niciodată!
Oana: Tana!
Doamna Tana: Nedreptatea să mi-o baţi în frunte!
25 Oana: Doamnă!
Doamna Tana: Şi nu-1 descos... Ei, d-aş sta eu..*
Oana: L-am crescut în braţe, doamnă... Oh! şi ce drăguţ era!... Părul îi curgea inele aurii... gura ca o răsură... ochii ca două afine... şi mînuţele 30	lui, albe şi grase, cu gropiţe, la fitece deşt, se
desfăceau ca două aripe...
Doamna Tana: A fost...
Oana: E lujer din vrejul cel sfînt! Mi-e nepot şi mi-e drag!
35 Doamna Tana: Ţi-e drag şi ţi-e nepot... O fi ştiind el de mătuşă-sa?
Oana: E stăpînul meu şi ce vrea va fi!
Doamna Tana: Da?
Oana: Da!
40 Doamna Tana:	Oană!...	Mi-e	drag,	Oană...
Mi-e drag încă!... Dar să nu dea Dumnezeu
91
să piară şi această picătură de iubire care mi-a mai rămas... (S-aude Ştefăniţă făcînd zgomot.) Ia! vine!
SCENA III
5	Doamna	Tana, Oana, Ştefăniţă şi
Arbore
(Ştefăniţă vine repede în balcon şi coboară scara; după el, Arbore.)
Ştefăniţă: A! nu !a! nu! nu se poate! Nu vreau
10	să ştiu de Polonia şi de Sigismund! Mai mult
preţuieşte o... ş-un tîlhar!... A! Doamna!... Nu e aşa, doamnă?
Doamna Tana: N-am auzit ce-am auzit...
Ştefăniţă: Să mai spui o dată? Doreşti ca Polo-
15	nia să fie de două ori şi Sigismund încă o dată?
Doamna Tana: Polonia este destul de mare aşa cum este şi Sigismund destul de puternic atît cît este. (Arbore se pleacă şi aprobă.)
Ştefăniţă: Ce te pleci, Arbore? Arborii se pleacă
20	numai de vijelie... Doamnă...
(îi întinde mîna. Tana dă să i-ci sărute. Ştefăniţă
o	retrage.)
Doamna Tana: Voiam să fac ce se cuvine...
Ştefăniţă: Destul c-ai voit...
25	Doamna Tana: M-am deprins de la părinţi să
fac ceea ce voiesc dacă ceea ce voiesc se cade să voiesc. (Arbore se pleacă.)
Ştefăniţă: Ce te pleci, Arbore?... Să nu rămîi ca salcia, cu pletele în jos... Oană...
30	(îi întinde mina. Oana o sărută.)
Oana (încet): Neamul Muşatinilor a fost bun... De ce supăraşi pe doamna?
Ştefăniţă: Eh!
Un copil de casă: Doamnă, la masă.
35	Doamna Tana (lui Ştefăniţă): Vii?
n
Ş t e f ă n i ţ ă: Omul nu trăieşte numai cu mîncarea... Doamnă Tana: După masă, vii?
Ştefăniţă: Mîine plec la vînătoare... Doamna Tana: Iar singură?
5 Ştefăniţă (printre dinţi): Zi unui copil de casă să-ţi ţie de urît...
Doamna Tana: Doamne!
Ştefăniţă: Ce?
(Doamna Tana şi Oana pleacă. Doamna Tana,
10	cînd ajunge in pridvor, se uită lung înapoi. Ştefa-
ni fă o priveşte cu braţele încrucişate.)
Ştefăniţă:	Era	să fie călugăriţă... Miroase a
tămîie... (Bate-n palme. Un copil de casă.) Să vie şi ceilalţi boieri.
15	SCENA	IV
Ştefăniţă, Luca Arbore, logofătul Trotuşanu, vornicul Petre Cărăbăţ, paharnicul Săcueanu; vistiernicul Iere-m i a, vistiernicul Sima, pîrcălabul C o n-20	drea,	postelnicul	Cosma	Şearpe,	bivel-
logofătul I s a c, bivel-postelnicul Luca C î r j e, comisul Căţeleanu şi Cătălin.
Ştefăniţă: Boieri, Arbore vrea să înnoim prietenia cu Sigismund tocmai cînd mă pregăteam 25	să	intru	în	Podolia	şi	Pocuţia, să pîrjolesc pe
una şi să păstrez pe ceailaltă... Ce ziceţi?... De ce tăceţi?... Spuneţi o vorbă!... Voi sunteţi Sfatul?.;. Pe voi se razimă ţara şi domnul?.,.
Logofătul Trotuşanu: Da, măria-ta!
30 Ştefăniţă: Pe nişte muţi?
Vornicul Cărăbăţ: La cîte sfaturi am luat şi eu parte, domnul îşi spunea părerea la urmă. Părerea lui fiind hotărîtoare, dacă şi-o spune, de ce-am mai vorbi?
35 Ştefăniţă: Vornice, nu ridica capul în sus!
Vornicul Cărăbăţ: Am învăţat de la Ştefan ceL Mare şi de la viteazul Bogdan, bunicul şi părintele măriii-tale.
93
5
10
15
20
25
30
35
40
Ştefăniţă: Căci nu pustii Moldova tătarii de Perecop decît să-i fi bătut tu!... Te-a slujit norocul şi de-atunci ajunseşi o nenorocire!
Vornicul Cărăbăţ: Apoi m-oi trage de la sfat, măria-ta...
Ştefăniţă: Ba nu, să rămîi!... închipuiţi-vă că Sigismund mi-ar fi drag ca sarea-n ochi şi Polonia ca jeraticul pe pielea goală... că eu n-aş fi Ştefăniţă-vodă, că aş fi nedrept, zadarnic, netrebnic şi nebun... că n-aş pricepe folosul obştesc... că ţara ar fi în primejdie... că eu aş fi murit şi aş sta întins p-o năsălie şi la capul meu aţi sfătui ce e de făcut... Ei, ce-aţi plănui?... Cu cine?... Cu turcii or cu leşii?... începeţi, şi aduceţi-vă aminte că pe unde iese vorba iese si sufletul!
(Boierii se uită unii la alţii. Arbore face semn să înceapă comisul Căţeleanu.)
Comisul Căţeleanu: De, măria-ta, eu să zic cum zice hatmanul Arbore, c-a văzut multe„ a păţit multe si-a învăţat şi mai multe.
Ştefăniţă: Hî! Hî! Da!
Postelnicul Şearpe: Ştefan cel Mare bătu pe Ieşi în codrii Cosminului, prădă Polonia* şi iar cu Polonia încheie pace...
Ştefăniţă: Şi ce-a zis bunicul meu înainte d-a muri?
Postelnicul Şearpe:	Pace cu turcii, dar
nu război cu Polonia.
Ştefăn iţă: Dar turcii vor să izbească Polonia... Cu cine?...
Vistiernicul Sima: Cu nimeni la început, cu cel mai tare la urmă.
Ştefăniţă: Hî! Hî! Da!
Pîrcălabul Condrea:	Să grămădim ostile
sub poalele codrilor de la miazănoapte. Turcii să crează că cotropim Polonia, leşii c-am veni în ajutorul lor.
Ştefăniţă: Ca o fată mare între doi voinici... Oricare va birui...
Vistiernicul Ieremia:	Ba	ca un voinic
între două muieri încăierate...
Ştefăniţă: Sărăcan de mine! Iacă sfatul unui bătrîn!
5 Bivel-logofătul Isac: Măria-ta, Ieremia e ca o cobză: cum cînti, aşa tine bîzul.
Ştefăniţă: Hî! Hî! Da!
Paharnicul Săcueanu: Arbore încheie pacea d-acum şapte ani... Şi pe	măria-ta	leşii te
10	numeau „măreţul lor prieten şi cel mai	de	cre-
dinţă“...
Ştefăniţă: Da, da, cînd adormeam la masă, cînd nu simţeam că Oana mă punea în pat... Atunci eram strălucitul lor prieten... Ce făţărnicie!... 15	Şi tu Trotuşene1?
Logofătul Trotuşeanu: Şi eu, măria-ta!
Ştefăniţă: A! şi tu?
Logofătul Trotuşeanu:	Şi	eu, pentru
mărirea stăpînului meu şi învoiala cu Polonia. 20	Dacă măria-ta voieşte altfel...	e slobod	să	facă
ce vrea, ca în casa lui... dar nu cu noi... cheme alţi boieri!
(Dă să puie la picioarele lui Ştefăniţă vergeaua aurită. Ştefăniţă îl opreşte.)
25 Ştefăniţă: Asta e puterea unui Muşatin, stăpîni-tor a toate? Certat de toţi? (Ride nervos.) Nu-mi mai rămîne decît să împart mînăstirilor, ca la treisprezece ani, nebedernice, feloane, epitra-hile şi să le fac danii de prisăci, de ocine şi sate, 30	ca să se roage egumenii, arhimandriţii şi epis-
copii pentru odihna sufletului meu fiind încă în viaţă şi pribegind, ca într-un pustiu, pe tronul Moldovei!... Hursinica asta de catifea s-a aprins şi arde pe mine!... Or nu mai sunt boieri, 35	or nu mai e domn!...
(Ştefăniţă se plimbă furios. Din vreme în vreme se opreşte ş-ascultă pe Luca Arbore.)
A r b ore: Ascultă-mă, măria-ta, şi iartă-mă, că sunt bătrîn, şi nu ştiu a vorbire. Eu am îmbătrînit
1 In ediţia de bază: Săcuene; corectat conform contextului.
96
5
10
15
20
25
30
35
40
96
portar al Sucevei supt patru domni: supt Ştefan cel Sfînt, supt Bogdan, supt măria-ta, cînd erai copil, şi supt măria-ta, de cînd luaşi toate pe mînă, că de două ori te-a uns mitropolitul Teoctist cu sfîntul mir domnesc, cînd urmaşi în scaun viteazului Bogdan şi cînd împlinişi paisprezece ani. Şi Bogdan, şi măria-ta vruserăţi să mă faceţi logofăt al Moldovei. D-apoi eu, ştiind ce nu ştiu şi cîte nu ştiu, am zis, şi lui Bogdan, şi măriei-tale: „Asta nu se poate şi nu se cade> asta se cuvine lui Trotuşanu, că eu sunt un braţ ş-o sabie la porunca mării lor-voastre". Ş-am rămas pîrcălab şi portar al Sucevei, şi, fiindcă aţi binevoit, hatman după cum am fost. Ce-ar mai dori sufletul meu? Că după cum sunt, am fost şi sunt prea mult... Şi nu sunt decît o dreaptă ţărînă, şi mai sunt în petrecanie printre oameni cîtăva vreme, poate cîteva luni, şi — cine ştie! — cîteva zile... D-apoi cum să zici, mă-ria-ta, că: au nu mai sunt boieri, au nu mai e domn?...
Ştefăniţă: Da! da!
Arbore: Apoi eu ştiu una: că numai boului i-e dat să tragă cu capul în jos şi să rabde ale omului, fără să-şi spuie păsul, pînă o cădea ş-o plesni, iară omul să-ndure greul cu capul îri sus, şi să se plece domnului după ce-şi va spune păsul. De, măria-ta, eu nu ţiu la foloasele leşilor ş-a craiului lor, ci la folosul ţării şi a domnului meu... Că d-am avea peste noi pe nebiruitul Ştefan...
Ştefăniţă: V-aţi supune, că de unde nu...
Arbore: Ei, că d-asta nu ne dăm îndărăt nici faţă de măria-ta... Ne plecăm şi iacă... (îşi pleacă capul.) Şi n-avem pe bătrînul Ştefan, ci pe tînărul Ştefăniţă, iscusit, îndrăzneţ, viteaz, dar nu i-a sosit ceasul să fie ce-a fost ăl mare... Cînd n-om mai fi noi, vor asculta copiii noştri, cum ascultam şi noi de „Sabia lui Chris-tos“... Şi să dea Maica Precista aşa să fie! (Se închină.)
Ştefăniţă: Hî! Hî!
A rbore: Cînd îşi dete duhul milostivul, era marc vrajbă în creştinătate, şi-a putut să grăiască,, scîrbit de cîte pătimise, ceea[ce] ştim cu toţiu 5	Acum s-au mai schimbat vremurjle. Sigismund
stă aşa (încîrligă deştele arătătoare de la amîn-două mîinile) cu nepotul său Ludovic al Ungariei ; şi nici dihonia de altădată nu mai e între litvani şi Ieşi. Cu ungurii stăm bine de cînd 10	Ştefan îi păli la Baia; cu turcii, un dar, un peş-
cheş de 2.000 de galbeni pe an, şi ne lasă-n pace*-De ce să nu întărim legăturile străvechi cu. Polonia? Pînă ţ-ei încăpută iar 60.000 de ostaşi,, ş-ei înfiripa Moldova aşa cum fusese odinioară,, 15	să fim bine şi cu unii, şi cu alţii... Să ne stre-
curăm pînă-i ajunge hotărîtor unde ţi-ei pune sabia în cumpănă...
Ştefăniţă: Sigismund înşelă pe tată-meu cu so-ră-sa şi pe mine cu fie-sa... De cîţi ani eşti? 20 Arbore (mirat): Fără unu şaptezeci...
Ştefăniţă: Nu m-ai înţelege cînd ţi-aş spune că Sigismund m-a rănit...
Arbore: în locul unei ciacîre fete de crai, ai o frumuseţe de doamnă din Basarabii descălecători 25	ai Munteniei	şi din cea mai	veche spiţă	de des-
poţi ai Serbiei...
Ştefăniţă: Ai împlinit şaptezeci!
Arbore (cam supărat): Ş-apoi de, eşti domn..* Grijile neamului mai întîi şi pe urmă micile 30	zădărnicii...
Ştefăniţă: Ai trecut de şaptezeci de ani î
Arbore (emoţionat): Erai copil cind te luai în braţe şi te ridicai d-asupra capului şi privişi măcelul dintre moldovenii care ş-apărau ţara 35	şi tătarii care năpusteau	la jaf şi pustiire*
Şi cu voinţa lui Dumnezeu, Petre Cărăbăţ birui pe tătari şi îi aruncă-n Nistru. Şi te dusei unde stase bătălia. Şi cum s-aude primăvara în ţarcuri behăitul oilor, despărţite de mieii lor,. 40	aşa se ridica	jalea moldovenilor căzuţi	peloculi
de cinste. Şi-ţi zisei: „Măria-ta, să iubeşti pe
S7
moldoveni, şi pe boieri, şi pe răzăşi, şi pe ţărani, că dopotrivă mor pentru domnul şi ţara lor!" Şi prinseşi pe Cărăbăţ cu amîndouă mîinile pe după gît, şi-l sărutaşi, şi ziseşi, plîngînd: 5	„Aşa	să-mi	ajute Dumnezeu, moş Luca!“
Ştefăniţă: Ai împlinit nouăzeci de ani!
Luca Arbore (mîhnit): D-apoi eu, ce mai am?... Voi închide ochii şi nu voi vedea durerile Moldovei!
10 Ştefăniţă: Dar nu înţelegi, moşnege, că urăsc pe Polonia, ajunsă cuib de hoţi? Ea adăposteşte pe răzvrătiţii neamurilor, şi pe moldoveni, şi pe unguri, şi pe muscali, şi pe neamţi, şi pe italieni! în ea şi-a găsit culcuşul şi Petre al .15	Răreşoaei, acela care pîndeşte la scaunul Mcfl-
dovei, acela despre care şi tu mi-ai spus că ar fi os din osul lui Ştefan!...
Arbore: Eu nu ies mărturie, dar nu mi-e dat să minţ în faţa lui Dumnezeu. Ştiu că e, dar 20	mai ştiu că nu l-a vrut domn.
Ştefăniţă: Urăsc pe Sigismund!
Arbore: Iubeşte pe Moldova, măria-ta.
Ştefăniţă: Mi-e scîrbă de Polonia!... Oh! Arbore, Arbore, de nu m-ai fi ţinut în braţe... 25	Iacă lucrul tău... Boierii stau gata să-şi lepede
toiegele şi săbiile boieriilor lor!... Da, văz pe Luca Cîrje pregătit să se umfle în latineşte în mijlocul sfatului leşesc!
Luca Cîrje: în numele măriei*tale, al boierilor 30	şi al Moldovei...
Ştefăniţă: în numele meu să reverşi minciunile în ţara cea mai mincinoasă!
Logofătul Trotuşanu:	Măria-ta...
Ştefăniţă:	Marele logofăt minciună...
35 Postelnicul Cosma Şearpe: Măria-ta...
Ştefăniţă: Marele postelnic minciună...
Vornicul Cărăbăţ:	Măria-ta...
Ştefăniţă: Marele vornic minciună!... Tot ce mă înconjoară este o vedenie de făţărnicie şi 40	de neadevăr!... Şi tu... Ce stai pitit după
ta-tău?... Ascultă...
Cătălin: Ascult, măria-ta.
Ştefăniţă: Ascultă şi învaţă cum ai să ipitro-piseşti pe urmaşul meu, pe care nu-1 voi zămisli pînă ne-i fi pregătit să domneşti în locul lui!..* 5	Boieri, faceţi ce vreţi!... A! bine c-a	sosit
noaptea să-mi ascunză ruşinea mea!... Şi	daţi-i
lui Luca Cîrje un zăbranic negru... Ai să vorbeşti cernit, în numele domnului pe care-1 veţi înmormînta în prietenia Poloniei!... Duceţi-10	vă... Vreau să răsuflu!... (Boierii pleacă	trişti.
Cînd încep să intre în castel, Ştefăniţă	trage
sabia.) Oricît de sus stau capetele astea,	mîna
domnului e mai lungă!... (Bate-n palme. Un copil de casă.) Să vie Moghilă şi Mogîrdici*
15	SCENA	V
Ştefăniţă, Ţugulea Moghilă şi Mogîrdici. Mai tîrziu, contele Irmsky şi Doamna Tana.
(Ştefăniţă stă p-o laiţă cu capul în mîini. Moghilă 20	şi	Mogîrdici	vin	binişor	în	pridvor	şi	privesc	în	toate
părţile.)
Mogîrdici: Unde-o fi?
Moghilă: Unde-a fost şi ieri noapte... Mogîrdici: Vorba e, îl vezi?
25 Moghilă: Nu.
Mogîrdici:	Dacă	n-o	fi?
Moghilă: Atunci să ştii că nu s-a născut... Mogîrdici:	Oare!...	Te	pomeneşti	că-1	fată
acum...
30 Moghilă: Tu să-i fii moaşe.
Mogîrdici: Eu?... Şi tu doftor...
Moghilă: Ce-o scăpa de la moaşe e treaba doftorului ...
Mogîrdici: Să-l trag bine de urechi... şi gura 35	bine	desfăcută...	să	semene	cu	mine...
Moghilă: Urechile ca de măgar, gura pe oală., şi piciorul drept adus... să calce ca tine...
m
TM o g î r d i c i: Şi moldovenii de l-or vede să zică: „E he! Domnul Moldovii seamănă cu moaşă-sa!“ Să coborîm binişor, binişor, tu cap şi eu coadă...
Moghilă: Să margem cu coada înainte, să nu ne pomenim cu ceva la cap...
Mogîrdici: Oare?
Moghilă: Să scăpăm capul...
Mogîrdici: Şi coada... Da'cine dracua mai văzut dobitoc mergînd cu coada înainte? Moghilă: Oile sălbatice ştii tu cum fac?... Ele au buza de sus...
Mogîrdici (dini peste nas lui Moghilă): Asta? Moghilă (asemenea): Ba asta... Au buza de sus aşa de lungă, că se revarsă pînă aici... (îi dă un ghiont supt bărbie.)
Mogîrdici: Oare!
Moghilă: Şi ca să prinză iarba cînd pasc umblă cu coada înainte.
Ştefăniţă (trezindu-se din gînduri): Ce caraghioşi turbură gîndurile lui Ştefăniţă?
(Moghilă şi Mogîrdici s-ascund după un copac. Moghilă se preface că-i e frică.)
Moghilă:	Mogîrdici,	măria-ta!
,25 Mogîrdici: Ba curat Moghilă!
Ştefăniţă: Şi murdari amîndoi... Mogîrdici: Haiti! e cu toane!
Moghilă:	Să vedem... Cum ai zis, măria-ta?
Ştefăniţă: Am zis că curat şi murdar e totuna 30	în Moldova.
(Moghilă şi Mogîrdici ies de dupe copac.)
Mogîrdici (rîzînd): Apoi, dacă e-aşa... noi ce bem?
Ştefăniţă: Beţi odihna şi somnul lui Ştefăniţă !... 35	O, Moghilă, boierii sunt nişte nesocotiţi! Vor
să mă îngenuchie lui Sigismund! Şi nu fuseră aci nici pîrcălabii de Novograd, Petrică, omul meu de nădejde, şi Baloş, nici spătarul Hrană, nici bătrînul pîrcălab de Hotin, Talabă...
10
15
Singur, ca un cerb înconjurat de cîini! Dar bun e Dumnezeu! (Trage sabia ş-o învîrteşte pe deasupra lui Moghilă şi Mogîrdici.) Ce te fereşti, Mogîrdici?
5	Mogîrdici:	Ba, o să mă bag în ea...
Ştefăniţă:	Aşa să tremure vitejii de la Şer-
beanca şi de la Tîrgşor!
Mogîrdici:	Dar nu prea mult, măria-ta...
Ştefăniţă: De ce?
10	Mogîrdici:	Că aşa tremurai eu la Şerbeanca,
într-un şanţ, că eram un băietan; cînd mă pomenii cu vornicu Cărăbăţ: jiiit! cu sabia şi pac cu latul pe spinarea mea! Şi se-ntîmplă lucrul dracului, că pînă să spui o vorbă, auzii 15	pe	vornic	mormăind	ca	un	urs! „Arac de sîngele
tău, moldovene!“ Şi dăte pinteni calului, zîm-bind. Apoi sînge era ori foc... Vorba e, ce bem?
Ştefăniţă: E lună, ca ziua. Să bem, Moghilă, du-te la gîrlici şi scoate din fundul pimniţii 20	vin1 de Cotnar ca untdelemnul, mai bun ca vinul
de Tokai, de Huşi, ce te pişcă de limbă şi îti dă pe nas, de Nicoreşti, ca sîngele, şi de Ber-heci, profir şi mai subţire ca apa.
Mogîrdici: Cîte-un urcior din fiecare, şi de Ber-25	heci trei. Pînă să bei măria-ta un cotnar, eu
să sug trei berhece... Da... să daţi săbiile încoa... E mai bine, mai bine, că de s-o îmbăta sabia măriei-tale întîi, odată te pomeneşti cu ea ieşită din teacă... că nu te mai ascultă nici pe 30	măria-ta...
Moghilă: Aşa zic şi eu... Să le dăm, măria-ta... Să nu ne mai batem capul mîine ca să aflăm cine a început azi...
Ştefăniţă: Fie...
35 Mogîrdici: Ei, ce cuminte e ş-a măriei-tale cînd n-a băut! Lucru mare!
Ştefăniţă:	Mă,	să	ţii	minte	un'	le-ai	pus...
Mogîrdici: Hî-hî!... Asta e stînga ş-asta e dreapta; cum mergi înainte o apuci la dreapta, apoi
în ediţia de bază: pimniţii de Cotnar; corectat cf. ms., p. 24.
101
faci la stînga, ridici mîna-n sus şi le agăţi de creanga unui frasin; şi mîine dimineaţă, cînd îţi vine aşa, nu ştiu cum, te întrebi care e stînga şi care e dreapta; ş-o apuci la stînga, apoi faci 5	la dreapta; ridici mîna şi le iei ca dintr-un cui...
Vezi că se schimbă şi dreapta şi stînga... Mîne dimineaţă nu se mai schimbă... aşa rămîn, unde-ai căzut...
Ştefăniţă: Masa şi scaunele...
10 Mogîrdici: De unde?
Ştefăniţă:	De unde le-ai lăsat ieri noapte.,.
(Mogîrdici se încrucişează cu Moghilă, care se luptă cu urcioarele de vin.)
Mogîrdici: Te frămînţi tu cu ele, dar au să se 15	frămînte şi ele cu tine...
Moghilă:	Sunt grele şi-au să ne facă uşurei...
t	(Mogîrdici	aduce masa. Pe masă un purcel, pine
şi celelalte.)
Ştefăniţă: Patru scaune...
20	Mogîrdici:	Trei.
Ştefăniţă:	Patru!
Mogîrdici:	Moghilă	face	cît	doi,	dar tot p-un
scaun stă,	că nu se	poate	cu	două...
Ştefăniţă: Patru pahare...
25	Mogîrdici:	Trei...
Ştefăniţă:	Patru!
Moghi 1 ă: Bea Mogîrdici cît doi, dar tot c-un pahar bea...
(Dupe ce Moghilă şi Mogîrdici au pus masa.)
30 Ştefăniţă: Toarnă, Moghilă... Mi-e gura amară... S-a vărsat fierea-n mine...
Mogîrdici: Cum să nu se verse... d-atîta sfat!... Şi grozav e vinul contra sfatului şi-a fierii! Parcâ-ţi ia cu mîna, nu altceva... Mie berheci, 35	Moghilă.	(Bea.)
Ştefăniţă: Mai toarnă, Moghilă... (Bea.) Şi-n paharu ăsta...
Mogîrdici: Ce-o mai fi ş-asta?... Mie berheheci, Moghilă. (Bea.)
102
Ştefăniţă: Mă strîngea de cap un cerc de fer... Mă simţ mai bine... Amărăciunea s-a dus...
Mogîrdici: Nu spuneam eu?...
Ştefăniţă: Mai, Moghilă... (Bea.)
Moghilă: N-o lua repede, măria-ta. Nu te pune cu Cotnarul... Eu beau de Nicoreşti, şi...
Mogîrdici: Oare!... Mie berheheheci, Moghilă... (Bea.) Şi mai... (Bea.) Ca apa... Mai...
Moghilă: Ci ca ho! că fac scurtă la mînă!
Mogîrdici: Tii! S-a isprăvit! Să nu fie paharul gol!... îmi moare soacră-mea... Tu vrei să-mi moară soacră-mea, Moghilă? (Bea.)
Ştefăniţă: M-am limpezit... văz limpede...
Mogîrdici: Şi eu m-am limpezit, dar văz turbure...
Ştefăniţă:	Moghilă, e pregătit de vînătoare?
Moghilă: Mîine ne sculăm din zori ş-o pornin spre Ceahlău.
Mogîrdici: Adică mîne ne culcăm la zori ş-o pornim cu butcile spre Ceahlău.
Ştefăniţă: Nicoreşti, Moghilă. (Bea.)
Mogîrdici: Un ber... Stai! (înnumâră pe deşte şi se clatină.) Aşa... Un ber-he-he-he-he-heci, Moghilă!
Ştefăniţă: Nu, nu-i turna...
Mogîrdici: Ş-apoi... de ce?... Cu ce-am greşit eu măriei-tale?... Mai bine ia-mi zilele!
Ştefăniţă:	Nu, că eşti fricos ca un iepure..,
Mogîrdici: Eu? Află, măria-ta, că Mogîrdici, nu ştie ce e frica!
Ştefăniţă (surîzînd): Aşa?... Moghilă, adu două ciomege.
Mogîrdici: Ascuţite?
Ştefăniţă: Două ciomege... Să ne luăm ciobăneşte. Şi cîte lovituri mi-ei da, atîtea pahare vei bea.
Mogîrdici: Sfîntă Născătoare, ajută-mi!
(Moghilă aduce ciomege. Şi le-aleg. Le învirtesc. Ştefăniţă se lasă să-l izbească la început. Mogîrdici se încurajează.)
Ştefăniţă: Una! (Rîde.)
Mogîrdici: Berheci!
Ştefăniţă: Două! (Rîde.)
Mogîrdici: Berheheci!
5 Ştefăniţă: Trei! (Rîde.)
Mogîrdici: Ber-he-he-he-ci!...
Ştefăniţă (se pune şi-l loveşte într-una): Berheci... Berheheci... Ber-he-he-he-ci! Ber-he-he-he-he-ci!
10 Mogîrdici: Ai! Ai!
Ştefăniţă:	Vrei şi cotnar?... Na şi cotnar...
Cot-cot-nar... Cot-cot-cot-nar...
Mogîrdici: Ai! ai! Apoi dă-o dracului de şagă... M-ai făcut numai vînătăi... (Aruncă ciomagul.
15	Lupta încetează. Ştefăniţă şi Moghilă rîd.) Şi
ce rîdeţi... D-aia nu e bună gluma cu cei mari!
Ştefăniţă (trist): Ah! şi domnul e stăpîn pe avutul, pe cinstea şi pe viaţa tuturor!
Mogîrdici (se pipăie pe spinare): Şi pe spinarea
20	mea ca pe vistieria ţării!
Ştefăniţă:	Toarnă, Moghilă... Nu, Nicoreşti...
Mogîrdici: Moghilă, mie un... Ce rîzi?
Moghilă (rîde): Zi...
Mogîrdici (se cleatănă): Iacă, nu zic!
25 Ştefăniţă: Moghilă,fuseşila-ntreceread-alaltăieri?
Moghilă: Fireşte că da.
Mogîrdici (împleticindu-se): Eu n-am... că m-am dezmeticit tîrziu... pe la jumătatea gîrliciului...
Ştefăniţă: Ai văzut?
30 Moghilă: Văzut.
Ştefăniţă: Pe dăşelate l-am întrecut c-un gît de cal...
Mogîrdici (bea şi vorbeşte singur): Un jerăgai pe gît... Cald al dracului...
35 Moghilă: Da, şi mi se pare...
Ştefăniţă: Cătălin şi-a ţinut calul...
Mogîrdici: Nici cu boii nu m-ai fi scos... Cald al dracului... (Bea.)
Ştefăniţă: Dar la halca pe jos? Din zece săgeţi,
40	cinci	trecui	prin	cerc,	Cătălin	nouă,	ceilalţi
două-trei...
104
Moghilă: Era prea mic cercul...
Ştefăniţă: Era dopotrivă la amîndoi!
Mogîrdici (bea într-una): Cald al dracului!... Nu ştiu ce am astăzi de mă simţ greu...
Ştefăniţă:	Ce-ai avut şi ieri, ş-alaltăieri, şi
totdeauna... friguri cu berheci...
Mogîrdici (ştergîndu-se de năduşealâ): îhf.*. Friguri?... Cald al dracului!... Să mă las oleacă pe dreapta cu un beeci... c-aşa mă odihnesc ea... Un bebeci, Moilă... paanice Moilă?... (Mo-gîrdici se lungeşte la rădăcina unui cop§c ş-adoarme.)
Ştefăniţă:	Şi cînd ne împărţi doamna, mie
paharul de aur şi lui pe cel de argint, mă uitai în ochii lui Cărăbăţ. Surîdea. îi smîcii paharul din mînă şi-i întinsei lui pe cel de aur. Nu vream să par copil în faţa lumii. Şi mulţimea băfu zgomotos din palme, mai mult pentru el ca pentru mine...
Moghilă: Şi-ar fi fost mai stăpîn pe el ca pe cal.
Ştefăniţă: A! lacom la deşertăciuni!
Mogîrdici (prin somn): Mie un be-eci... paanice Moilă... un paar...
Ştefăniţă: A umplut urechile lumii c-ar fi luat c-o săgeată boldul de aur din vîrful cortului sultanului Albu...
Moghilă: O întîmplare...
Ştefăniţă: Mînios, încălecai calul. Intrai în jir. Pusei pinteni de ţîşni sîngele. Calul sări rupse la goană. Ţintii cercul. Aruncai săgeţile şi zburară pe d-alături. Lumea abia se ţinea si nu rîză. Să mă fi tăiat, n-ar fi curs picătură de sînge. Veni şi rîndul lui. Goni, ţinti, azvîrli. Vîjieau săgeţile. Din zece, şapte prin cerc, prin acelaşi cerc! Ah! Şi le simţii pe cîte şapte în inima mea, una după alta, una îndesind pt ceailaltă!
Moghilă: Cînd doamna îi puse în deşt inelul cu matostat, plesnea de trufie. Să făcuse roşu ca cîrmuzul copilul din flori al lui Arbore, unchiul măriei-tale!
10
15
20
25
30
ms.
Ştefăniţă (bea): Al moşneagului care iese mărturie că pribeagul Petre, lepădătura Răreşoaei , ar fi copilul bunicului msu Ştefan! (Trînteşte paharul cu fundul de masă.) A! poftim, măria-ta Petre, poftim... Arbore te îmbie la scaunul Moldovei!... Ah! mă strînge de gît!... Şi sunt domn al Moldovei!...
Mogîrdici (tresărind): Ce mai fu ş-asta?... (Se întoarce cu faţa în jos.)
Ştefăniţă: Cătălin vine la vînătoare ?
Moghilă: Vine...
Ştefăniţă: Ei!...
Moghilă: Pe Ceahlău, întunecimi, muchi, prăpăstii...
Ştefăniţă: Dacă l-am pune pe buza unei... Şi singur... (Face semnul unei rostogoliri.)
Moghilă: Şi?
Ştefăniţă: Şi...
Moghilă: A! da!
Mogîrdici (prin somn): Be-beci... Moilă...
(Ştefăniţă fluieră de trei ori haiduceşte.)
Moghilă: Cee asta?
Ştefăniţă: Ai să vezi... Ah! niciodată vinul n-a fost mai bun! (Bea.)
(S-aude un fluierat drept răspuns. Ştefăniţă tresare.)
Moghilă: Ce trosneşte?
(Vine contele Irmsky.)
Ştefăniţă (trecînd înaintea contelui Irmsky)1: Vino, conte, vino, te-aşteaptă scaunul gol, paharul plin şi inima mea deşartă cînd e fără tine! (îl sărută pe obraji, pe ochi şi-l strînge-n braţe.) Bine?
1 în textul de baza lipseşte indicaţia de regie; introdusă cf.
p. 19.
10G
Contele Irmsky: Foarte bine cînd sunt cu măria-ta!
Moghilă (aparte): Ciudată dragoste! Frumos băiat!
5 Ştefăniţă: Moghilă, cunoşti pe contele Irmsky?
Moghilă: Da, măria-ta, dar contele stă cam retras...
Contele Irmsky: La umbra tronului, ca un oier la umbra ştejarului. (Rîde şi se-ndeasă
10	în Ştefăniţă.)
Ştefăniţă: Aşa, dragă, aşa... (Se suie pe masă şi ţine pe conte pe dupe gît.)
Moghilă (aparte): Ce glas subţire!
Ştefăniţă (dupe ce-i dă contelui să bea): Cîntă-
15	mi oleacă...
Contele Irmsky: Să cînt?... Dar ăsta cine e?
Mogîrdici (prin somn): Be-beci...
Contele Irmsky (rîzînd): Cine?
Ştefăniţă (rîde): Un ţap... Dupe mamă, moldc-
20	vean, dupe tată, armean...	dupe	meşteşug,
beţivan... şi	slugă credincioasă	a	domnului
tău...
Moghilă (aparte): Ce talie! Ce şolduri! Şi ce mişcări!
25 Ştefăniţă: Cîntă, dragă, cîntă!... Dar... nu vreau aşa gros... (îi face semn să se dezbrace. Contele Irmsky îi arată pe Moghilă.) Nu, nu te teme, va fi singurul... şi e bine să ştie un om de nădejde.
30	(Contele Irmsky se dă dupe un copac şi intr-o clipă
se dezbracă de hainele de pe deasupra şi apare cu rochie cam scurtă.)
Irma: Iată-mă!
Moghilă: A! a!
35	(Doamna Tana vine în pridvor şi priveşte înmăr-
murită. De la ea se vede ce se petrece jos, de la ei, nu.)
107
Ştefăniţă: Ah! Moghilă, ce fată fermecătoare! Un meşter din Italia n-ar săpa în marmură un trup mai curgător... un zugrav veneţian n-ar aşterne pe pînză un chip mai dulce... (o sărută) 5	nişte	ochi	mai pătimaşi... (o sărută) şi-un păr
care cade în inele de aur... Oh! Irma! Aş da toată Polonia pe tine! (0 sărută.)
Irma: Polonia m-a dat pe mine măriei-tale... (îl sărută.)
10 Ştefăniţă: Şi am mai mult ca Polonia... (O sărută.)
Do amna Tana: Oh! (Dispare-n castel.)
Ştefăniţă (tresărind): Cine-a oftat?
Mogîrdici (prin somn): Un be-heci, Moilă...
ACTUL II
Un luminiş pe muntele Ceahlău. Locul de pîndă al lui Ştefăniţă. Printre pădurile întunecoase de brazi şi de molizi se vede, spre stînga, o muchie 5	îngustă de piatră, mărginind o prăpastie adîncă.
Patru cărărui dau în luminiş, două la stînga şi două la dreapta. Două se coboară într-o parte şi ceailaltă a muntelui şi două se ridică spre creştet. Mai mulţi buşteni răsturnaţi şi acoperiţi cu ferige. 10	Norii se ridică din păduri şi se plimbă alene. Vre-
mea, posomorită, ameninţă a ploaie.
SCENA I
Luca Arbore şi comisul Căţeleanir vin pe cărarea întîia din dreapta. Comisul C ă ţ e-15	1 e a n u, îmbrăcat în haine de vînătoare, cu tolba
de săgeţi şi arcul, cu cuţitul la brîu şi c-o topo-rişcă în mînă.
Comisul Căţeleanu: Se-mbună domnul?
Arbore: Nu vorbi nimic. Eu îi deşirai vicleşugul 20	lucrului, cum e spre folosul lui ş-al ţării. El
fluieră şi pocneşte din frunză. Uneori se-ntunecă şi dă din cap. îi spusei că Luca Cîrje a plecat pregătit cum să aducă vorba ca să fie spre lauda şi fala lui, el... Mă îngheaţă această muţenie. 25	Dacă văzui, o luai razna prin păduri... El,
109
copilul care mi-a rămas pe braţe, pe care l-am slujit cu credinţă... mă urăşte!
Comisul Căţeleanu:	E mîhnit pe noi...
Nu l-ai auzit?...
5 Arbore: A! să-l fi auzit cînd eram numai cu el...
A răcnit, s-a strîmbat, s-a înecat... Abia şi-a venit în fire. S-a uitat lung la mine şi mi-a zis apăsînd pe fitece cuvînt: „Arbore, or te leapezi de gîndul tău, or de nu!“... Şi m-a 10	măsurat cu ochii...
Comisul Căţeleanu: Aşa e el, cu toane.
Arbore: Cum ai fost să fii, aşa eşti... Eu sunt în lucrul domnului ş-al ţării... Ar fi o nebunie, şi pentru domn şi	pentru ţară, să ne punem
15	bine cu turcii şi rău	cu leşii. N-aş vrea să ajun-
gem ca muntenii. Pînă şi Neagoe, înţeleptul, a fost nevoit să dea1 pe fitece an 500 de copii padişahului... (Dirj.) Şoimi şi iepe, cît or vrea, suflete, nu!... Ah!...
20 Comisul Căţeleanu: Dumneata cunoşti cît ţinem la dumneata... Bun e Dumnezeu... Are să se îmbuneze şi Ştefăniţă... Să vorbim de altceva... De ce nu luaşi arcul şi săgeţile?
Arbore: O! ho! arcul sunt astea... (Arată mîinele.) 25	Săgeţile sunt ăştia... (Şi-arată ochii.) De te
lasă, lasă şi tu juvinele... Ei-hei! mi-a slăbit arcul, şi săgeţile nu se mai duc piuind...
Comisul Căţeleanu: Şi unde rămase?
Arbore: La Durău. Peste un ceas încep bătăiaşii... 30	Trebuie să pice acum... Să mergem... N-aş
vrea să dea ochii cu mine...
Comisul Căţeleanu: Unde?
Arbore: Unde ne-or duce picioarele...
(Se afundă pe cea dinţii cărare din stingă.)
1 în textul de bază: de; corectat cf. ms., p. 21.
110
SCENA II
Logofătul Trotuşanu, vornicul Cărăbăţ, paharnicul Săcueanu, vistiernicul Sima vin pe prima cărare din dreapta, îmbră-5	caţi	în haine de vînătoare şi armaţi ca şi Căţe-
leanu. Toporul vornicului Cărăbăţ e mai mare şi mai ager.
Vistiernicul Sima: Lung drum şi greu...
Vornicul Cărăbăţ: Mai lung şi mai greu al 10	vieţei...
Paharnicul Săcueanu: întunecat... nu mai răsare soarele...
Vistiernicul Sima: Cerul?
Paharnicul Săcueanu: Nu, domnul.
15 Logofătul Trotuşanu: O arătare...
Vistiernicul Sima: Cum, o arătare?
Logofătul Trotuşanu: O vedenie... Ce e rău şi ce e bine?... Nu fac rău că m-am deprins cu binele... (Rupe o crenguţă.) Ştii tu ce e 20	asta ?
Vistiernicul Sima (uitîndu-se lung) O creangă de brad.
Logofătul Trotuşanu:	Aşa ţi s-arată...
Vistiernicul Sima: Dar cum vrei să mi s-ara-25	te? Lucrurile cad supt simţurile noastre aşa cum
sunt. Numai omul e făţarnic şi s-arată aşa cum nu e.
Logofătul Trotuşanu:	O!	ho! care om
nu e cum s-arată? La un necaz, la o mînie, izbuc-30	neşte şi citeşti în el ca într-o carte deschisă.
Nu văz uşi acum o săptămînă? N-ai înţeles? Cînd te-a măsurat cu privirile, n-ai auzit pe la urechile tale un jiiit?
Vistiernicul Sima: Nu.
35	Logofătul Trotuşanu:	N-ai simţit, Să-‘
cuene, cine s-apropia de gîtul tău?
Paharnicul Săcueanu:	Cine	s-apropia?
Logofătul Trotuşanu: O sabie...
Paharnicul Săcueanu: A cui?
40	Logofătul Trotuşanu: A lui!
111
Vornicul Cărăbăţ: De ce ţi-e scris nu scapi.
Logofătul Trotuşanu:	Şi credinţa e o
arătare a minţii...
Vornicul Cărăbăţ: Astea-s lucruri greceşti.
5	Logofătul Trotuşanu:	Blagoslovită fie
ţărîna dascălului Isocrat candiotul: el mi-a dat înţelesul vieţii...
Vornicul Cărăbăţ:	Dar tătînă-tău ce-ţi
dete, logofete?
10	Logofătul Trotuşanu:	Arătarea vieţii...
Vistiernicul Sima (la cărarea a doua din dreapta): Parcă p-aici ne-a poruncit domnul să ne suim, pînă ia trei gurguie...
Paharnicul Săcueanu1:	La cele trei
15	stahii...
Vornicul Cărăbăţ: Acolo bat hearele. Grozav aş vrea să năpustească un zimbru furios... cu trupul lui de bou mai şui, cu picioarele mai înalte, cu capul lunguieţ, cu coarnele drepte, 20	aduse puţin la vîrf... O ! fuge ca săgeata, s-arun-
că peste gîrle ca o nălucă şi se caţără pe pieptul de piatră ca zidul de drept...
Logofătul Trotuşanu: Ai ucis?
Vornicul Cărăbăţ:	Ucis... Cu răposatul
25	Bogdan am colindat munţii noştri din muntele
lancului pîn-n munţii Vrancei. Odată eram pe Bicaz. Vodă ici, eu colea. Unde ne pomenim c-o namilă zburînd că parcă ar fi avut aripi. Ar fi spart pe Bogdan de nu ferea-n lături şi 30	nu i-aş fi	înfipt toporul drept	între coarne.
S-a ridicat	în două picioare, şi-a	proptit capul
în piept...	Un răget... A sărit de	doi stînjeni...
Şi-a picat ca o pasăre năprasnică!
Logofătul Trotuşanu: Eu nici n-am vâ-35	zut...
Vornicul Cărăbăţ: Capul lui, cum era capul de pe pecetea lui Dragoş.
Logofătul Trotuşanu:	Mai suim mult?
Vornicul Cărăbăţ: Ca de la Durau pînă aici.
1	în textul de bază: Vist. Sima; corectat cf. ms., p. 23.
112
Paharnicul Săcueanu: Din coarnele M să fac un pahar...
(Se afundă pe a doua cărare din dreapta.)	‘
Vornicul Cărăbăţ:	Cam	subţire...
5 Paharnicul Săcueanu: Fie...	£
SCENA III
Pîrcălabul Condrea, vistiernicul Iere-mia, postelnicul Şearpe, Cătălin, Toader şi Nichita vin pe întîia cărare 10	din dreapta, îmbrăcaţi ca vînători.
Pîrcălabul Condrea:	Aici	ne-a	zis	să-l
aşteptăm.
Postelnicul Şearpe: Vine şi el cu ceilalţi.
Vistiernicul Ieremia: Vremea e a ploaie.î.: 15 Postelnicul Şearpe: Nouri se ridică din creştetele pădurilor ca sineala închisă... Ai zice că ard pădurile de brazi şi de molizi... Cătăline, aţi întîlnit multe sălbătăciuni?
Cătălin: O! cît lumea! Mă mir cum d-avu răbdare 20	domnul să nu-nceapă vînătoarea de cum dădfifc^
răm în ocolul slobod al Cîmpulungului... Barim să ne fi lăsat pe noi să ne cercăm norocul...
Vistiernicul Ieremia: Ca şi cum nu l-ai fi cercat destul... în tătari şi-n urşi, în Ieşi şi-n 25	vulpi, în turci şi-n mistreţi, săgeţile tale sedne
fermecate... Săgeata şi vînatul...
Toader: Am dat peste mîţe sălbatice.
N i c h i t a: Lupi şi jderi...
Pîrcălabul Condrea: Apoi, voi n-aţi ţinut 30	drumul drept, aţi bătut razna, ca copoii.
Toader: Sub coastele Cîmpulungului, un stol de irunci...
N i c h i t a:	Vulpile colcăie în codrii noştri...
Postelnicul Şearpe: Porunca a fost de la 35	domn să nu scape o săgeată. Vînătorii sunt fd&
Peste o jumătate de ceas ne dezleagă. Să vedem cine o da mai cu sete...
400
N i c h i t a: Eu, nea Cosma! Am să las pe Cătălin* pe jos...
Cătălin: M-ai lăsa, de nu te-ai grăbi... Postelnicul Şearpe: Vine... întunecat şii 5	alb cum nu l-am văzut niciodată!
Pîrcălabul Condrea: Nu-i trece paraponul.. Vistiernicul Ieremia: Băietanii ăştia să. ţintească bine, ş-are să-i treacă...
(Se duc înaintea domnului şi ajută să dea dupe 10	măgari coşurile cu mîncare şi cu vin. Domnul vine
căutînd în jos şi şuierînd un cîntec bătrînesc.)
SCENA IV
Ştefăniţă, cu cei de sus şi cu pîrcălabul P e-t r i c ă, pîrcălabul B a 1 o ş şi spătarul Hrană.
15	Vînători şi hăitaşi.
Pîrcălabul Condrea: Bine, măria-ta?
Ştefăniţă (şuieră): Mai bine ca oricînd.
Postelnicul Şearpe: Cam ostenit oleacă,, măria-ta... La noapte să te odihneşti zdravăn...
20	Ştefăniţă (şuieră): De-a ieşi stelele, să număr
„o stea logostea", „două stele logostele", pîn-a crăpa de ziuă...
Vistiernicul Ieremia: Ş-unvestmîntmai groscior, măria-ta...
25	Ştefăniţă (şuieră): Da, e frig cît să îngheţe vis-
tieria, şi mie nu mi-e mai frig ca acum o săptă-mînă, cînd era să crăp de căldură... (Şuieră.)
Spătarul Hrană: Cum ne-mpărţim, măria-ta?
Ştefăniţă:	Pîrcălabul	Condrea, postelnicul!
30	Şearpe	şi vistiernicul Ieremia a să faceţi la»
dreapta, pe cărarea asta, şi înainte, pînă dincolo de cele trei stahii, la paltinul cu izvorul... Acolo rînduiţi-vă cum veţi socoti... A! şi flăcăii lui Arbore!... Cătălin, tat-tău, bine?
35 Cătălin: Slavă Domnului... E şi el aici...
Postelnicul Şearpe: La Durău ai vorbit, măria-ta, cu el...
114
Ştefăniţă: Ba el cu mine... Să vede că eu nu sosisem... (Se uită spre muchia din stînga şi vorbeşte încet.) Să-l fac să şi-o aleagă singur... Sunteţi trei voinici, tineri şi sprinteni, tustrei ţin-5	taşi	buni,	cu	arcurile	pe	dupe	gît,	cu	cuţitele
la brîu şi cu toporiştele în mîini... Care din voi e mai de nădejde?
Cătălin: Tustrei, măria-ta.
Ştefăniţă: Care e mai tînăr?
10 Nichita: Eu, măria-ta.
Ştefăniţă: Care e mai voinic?
Toader: Tustrei, măria-ta.
Ştefăniţă: Care aruncă cu săgeata mai departe?
Cătălin: Nichita, măria-ta.
15 Ştefăniţă: Care ucide ursul cu cuţitul fără a clipi?
Cătălin: Tustrei, măria-ta.
Ştefăniţă: Care ia cu săgeata rîndunica din zbor?
20	Cătălin: Tustrei, măria-ta.
Ştefăniţă: Care urcă muchia în dungă ca iedul sălbatec?
Cătălin: Tustrei, măria-ta.
Ştefăniţă: Nu pot s-aleg... Alegeţi voi... Uita-
25	ţi-vă	colo,	sus,	sus, unde se sfîrşeşte zidul de
brazi, unde se prelinge un nor vînăt...
Toader: Da, vedem...
Ştefăniţă: D-a lungul codrului este o făşie de piatră...
30	Nichita: Da, vedem...
Ştefăniţă: Acolo bate capra neagră... Care din voi e mai stăpîn pe el însuşi să ia pînda aceea...
N i c h i t a: Eu, măria-ta!
35 Toader: Ba, eu!
Cătălin: Luaţi seama... Muchia aceea să tot fie de doi coţi lăţime şi d-a lungul ei prăpastie dreaptă şi adîncă. Cum sunteţi voi pripiţi la izbîndă, un pas greşit, ş-aţi cădea ca o piatră
40	într-o	fîntînă...	pînă jos, praf şi fărîme... Acolo
e nevoie de un om încercat, a căruia inimă nu
116
sare de curaj, ci aşteaptă fiara ca un stei de piatră. Nu e de ei, măria-ta... Mă duc eu!
N i c h i t a: Fireşte, iar el cînd e vorba d-o ispravă mai de seamă...
Ştefăniţă (prefăcîndu-se): Fie! Dar aş fi vrut să vedem pe ceilalţi ce pot...
Toader: Cînd o să facem şi noi încercări d-astea?...
Ştefăniţă (printre dinţi): Mai degrab' decît nu credeţi!... (Către Condrea, Şearpe şi Ieremia.) Nichita şi Toader cu voi... Luaţi-o iute la picior. în curînd veţi auzi de trei ori buciu-mînd... (Pleacă Condrea, Ieremia, Şearpe, Nichita şi Toader.) Ia seama, Cătăline... Cărăruia e-aşa de întunecoasă, că parcă nu te-ai sui la lumină, ci te-ai coborî în iad... Şi să dai un chiot cînd vei ajunge... Nu-ţi zic noroc, norocul e-n braţul tău...
Cătălin: Nu mă rog de noroc...
Ştefăniţă: Roagă-te!
Cătălin: Norocul meu e măria-ta, şi pentru norocul meu mă rog.
Ştefăniţă: Şi pentru tine! Mai ales pentru tine ! (Cătălin s-afundă pe cărarea care suie muntele în partea stingă.) Vînătorii, pe aceeaşi cărare... Ştiţi locurile...
Un vînător: Cum să nu, măria-ta, că doar atîta slujbă am învăţat de cînd eram d-o şchioapă.
Ştefăniţă: Hăitaşii p-astălaltă (arată cărarea întîia din partea stingă), care se lasă oblu... Ţineţi coasta, înşiruiţi-vă... daţi gură, sunaţi din cornuri, băteţi cu ciomegile şi cu tipsiile... (Vînătorii şi hăitaşii pleacă. Către boierii rămaşi.) Ah! Ce păcat că n-aţi fost! Ah! ce păcat!
Pîrcălabul Petrică: Cum sosi olăcerul cu cartea măriei-tale, pornirăm, zi şi noapte, la drum întins. Şiretul se umflase şi luase podul umblător de la Ghertoape...
Ştefăniţă: L-aş fi trecut înot!
Pîrcălabul Petrică:	Am	pierdut	două
zile...
tefăniţă: Două veacuri!
îrcălabul Baloş: Am pornit din Novogra<l cu zece cai d-ai noştri, şi am ajuns cu trei; şapte ş-au tocit potcoavele, au şchiopat şi i-am lăsat în drum...
tefăniţă (aprins): Le-aş fi turnat potcoave de argint, numai să fi sosit la vreme!... Aş fi topit coroana strămoşilor mei... Singur, singur în tot sfatul, ca o oaie înconjurată de lupi!
pătarul Hrană:	Ei unsprezece, şi noi,
trei...
tefăniţă: Şi cu mine, treizeci şi trei!... Unu şi unu, şi nici unul cu mine... Destul am vorbit. La lucru!... Fiecare cu al lui!... Apucaţi pe cărarea asta... (arată cărarea din stînga care suie muntele) pînă la o colibă de cetini... Acolo e locul vostru...
(Petrică, Baloş şi Hrană se duc.)
SCENA V
Ştefăniţă, Moghilă, ceva mai tîrziu, un ungur.
tefăniţă (tresărind): Moghilă, tu eşti? Aş fi vrut cîteva clipe singur... Singur sau cu tine e totuna... A! dupe gîndul tău fuse... El şi-a ales locul... (S-aude un chiot depărtat. Ştefăniţă tresare.) Auzi?... A ajuns... Să ne uităm... îl vezi?... Prinde cu ochii al doilea codru, pe a doua cută, acolo unde se coboară brazii verzi ca o oaste şi se ridică de cealaltă parte întunecaţi şi negri... Du-te pe linia dintre unii şi alţii pînă sus... Apucă pe făşia îngustă de piatră uscată... Spre vîrf... în creştetul prăpastiii ce se deschide în genunea tăiată d-a curmezişul de un nor alb ca laptele... Nu-1 vezi? o g h i 1 ă: Cît un copil... Stă pe brînci... Se uită în adîncime...
Ştefăniţă: El este!... A! ha! (Rîde nervos şi face semn cu mîinele, ca şi cum ar prăvăli pe cineva.) Ei, ai găsit?
Moghilă: Da... un ungur.
5 Ştefăniţă:	Ei?
Moghilă: Un tîlhar...
Ştefăniţă (repede): Toate păcatele i le iert...
Moghilă: Ca mitropolitul...
Ştefăniţă: îl bag în Divan...
10 Moghilă: Asta să n-o faci... I-am făgăduit 500 de galbeni, 250 înainte şi 250 pe urmă... şi pe urmă (pune mîna pe cuţit) să-i dăm să nu mai aibă nevoie de nimic şi de nimeni...
Ştefăniţă: Să-l ucizi?
15 Moghilă: Ca p-un ucigaş!
Ştefăniţă: Dar eu ce fac?
Moghilă: Cîrmuieşti!
Ştefăniţă: Să vie încoa.
Moghilă (la cărarea întîia, din dreapta): Mâ!...
"20	(Apare	ungurul	îmbrăcat	ca	vînător	moldovenesc.)
Ştefăniţă: O! mare şi urît e !... Ca vînător?
Moghilă: De s-o întîmpla să-l vază, să nu se teamă... Ştii tu cui slujeşti?
Ungurul: Ştii...
25	(Ştefăniţă	tresare.)
Moghilă: Ş-ai să faci întocmai?
Ungurul: Minteni fac.
Ştefăniţă (dîndu-i o pungă cu bani): Cum miroase a rachiu!
30 Moghilă:	Mă, vezi colo? Nu acolo... Mai la
dreapta... Mai sus...
Ungurul: Văzt...
Moghilă: Tai codrii şi-i cazi drept în spinare. (îi face semn de rostogolire. Ungurul se duce p-a
35	doua	cărare	din	stînga.)
Ştefăniţă (dupe ce a stat pe gînduri): Ah! ce-o fi făcînd Irma? O lăsai în cortul meu...
Moghilă: Vine, îmbrăcată în haine de vînătoare... Mogîrdici după ea...
118
SCENA VI
Ştefăniţă, Moghilă, contele Irmsky şi Mogîrdici.
Ştefăniţă: A! vii ca turturică uşoară, ca o lu-5	mină de vară care încălzeşte şi deşteaptă firea
posomorită! Aici (întinde braţele), fiară care îmblînzeşte pe cel mai hain vînător! (O ridică-n sus, o învîrteşte ş-o sărută apăsat.)
Contele Irmsky: Atît sunt eu de fiară cît
10J	eşti tu de hain. (îl sărută.) Ce-ai să faci cu
cuţitul?
Ştefăniţă: Să... cînd te-i repezi la mine...
Contele Irmsky: Atunci nu mă repez...
Ştefăniţă: Mă repez eu la tine... (0 sărută.)
15 Mogîrdici: Mă uit şi nu-nţeleg! Frumos băiat?... Şi m-am trezit d-o zi... Nici-o picătură...
Ştefăniţă (pe gînduri): Cine-o fi oftat aşa de greu?...
Moghilă: în ograda de la castel?
20 Contele Irmsky: Da, cine-o fi oftat?
Mogîrdici: Cînd mă muiase somnul?... Eu am oftat...
Ştefăniţă: Tu? Ca un urcior spart şi aruncat în gunoi...
25 Mogîrdici: Oare!... Se făcea că Moghilă îmi luase berheciul... Eu trebuie să fi oftat... Tot drumul am oftat, că mă doare furca pieptului... Pe la Iacobeni adormisem călare. Dormeam şi visam vise urîte.	Se	făcea că-mi	întinde cineva
30	o cană...
Moghilă: Cu apă...
Mogîrdici: Tu erai, diavole... Şi eu, dupe el... „Mă neică, numai o dată, numai o dată s-o pui la gură..." (Ştefăniţă sărută pe contele Irmsky.)
35	Oare!... El îmi făcea cu mîna...	Eu, dupe el...
(Ştefăniţă sărută	pe	contele Irmsky.) Ei! se-n-
groaşe gluma!... Pînă ce-am venit în nas... Tu fuseşi, butie de Nicoreşti, că mă luaşi de ceafă...
40 Moghilă: Ca p-o cîrpă...
11»
5
10
15
20
25
30
35
40
12<
Mogîrdici ...şi m-aruncaşi într-o butcă... (Şte-fâniţă pune pe genuchi pe contele Irmsky.) A! dîrli-dîrli ha-ha! Cogeamite vlăjganu în braţele lui vodă!... Cum ajunsei la Hangu nici eu nu ştiu...
Moghilă: Cum deschideai ochii, ca un ţap: be-be-heciu!... N-ai nici o măsură...
Mogîrdici: Ba am, cum să nu... De trei ori ca tine şi de două ori ca vodă...
Ştefăniţă (se scoală şi se uită îngrijat la muchia goală): Acolo... da, acolo...
Contele Irmsky: Ce să fie acolo, măria-ta?
Ştefăniţă: Semn de ploaie şi de vijelie!... Să-n-cepem...
Mogîrdici (desfăcînd coşurile): Să-ncepem...
Ştefăniţă: Să sune buciumele...
(Moghilă se duce pe întîia cărare din dreapta şi apoi vine. Se aud buciumele.)
Mogîrdici: Cotnar, Nicoreşti, Odobeşti, Huşi... Berheci... O! Berheciu e ca o fată mare, aşa se rumeneşte în pahar...
(S-aud zgomotele hăitaşilor. Din cînd în cînd trosnesc codrii.)
Ştefăniţă (agitat): Ascultă, dragă conte, şi nu tresări! Unde ţi-e arcul şi tolba? Unde, toporul? Unde, cuţitele? Să nu-ţi tremure mîna... Să zboare săgeţile... Să-nfigi cuţitul pînă în plă-sele... O! ce fraged eşti!...
Contele Irmsky: Sunt rele fiarele voastre?
Ştefăniţă (din ce în ce mai agitat): O! nu! sunt blînde şi drăgălaşe! Mistreţul umblă binişor ş-are dinţii ca ai tăi, mărgăritare înşirate pe un fir de argint! Cerbul s-aruncă blajin din muchie în muchie şi-are leagăn de mătase în coarnele lui! Ursul e ca moşneagul lui Dumnezeu, pe cine întîlneşte îl strînge în labe, să-i treacă junghiul şi durerea de mijloc! Zimbrul, dupe care s-a luat pecetea Moldovei, o jucărie care te gîdelă cu coarnele lui drepte şi ascuţite! O! dulcele meu copil, nu te teme de fiare, ci de
om să te temi!... (Se uită în stînga, la muchia goală.) Ah! acolo!...
Contele Irmsky: Ce este acolo, măria-ta?
Ştefăniţă: Semn de ploaie... O să plouă cu la-5	crămi...
Contele Irmsky: A!
Moghilă: Măria-ta!
Mogîrdici (bea): Ei, cum căzui eu, neiculiţă!... Să-mi rup nasul, şi mai multe nu...
10 Ştefăniţă: Că omul este o fiară pe care n-a îm-blînzit-o veacurile... Ascultă hăitaşii şi ascultă şi fiarele... Care urlă mai fioros?... Ele fug şi zgomotul lor este fuga deznădejdei! Ei hauie a bucurie! Ele stau retrase în codri, ei vin de la 15	sate şi oraşe şi le scormonesc vizuinele! Ele
se apără, ei izbesc! Dumnezeu a făcut pe om prădalnic şi cumplit... Iacă toporul acesta... îl vezi ce coadă are?... Să-l învîrtesc cu mînie, şi coada lui va creşte, şi gura lui va despica 20	tidva fiarei care pîndeşte acolo!
Moghilă: Măria-ta! Măria-ta!
Ştefăniţă (încet şi nervos): Nu mai ajunge!
Contele Irmsky: Cine s-ajungă?
Ştefăniţă: Fiara!... Şi nu se mai sfîrşeşte!... 25	Contele Irmsky: Ce să se sfîrşească?
Ştefăniţă: Vînătoarea!
Mogîrdici: Ba să ţie! De ce să se sfîrşească? Abia am început. De ce-am venit la vînătoare? Să vînăm! (Bea. Mogîrdici e cam ameţit.)
30	Ştefăniţă (mai domol): Mulţi vînează ca tine
şi se-ntorc acasă cu vînat şi cu nume...
Mogîrdici Dacă au noroc... La vînătoare este aşa: să tragi şi să nemereşti... Ba nu... Să ne-mereşti şi să tragi! (Bea. S-aud trosnituri care 35	s-apropie.) Ce să fie?
Moghilă: Un cerb.
Mogîrdici Oare!
Ştefăniţă (privind în gol): Ce, ţi-e frică?
Mogîrdici: Mie? Aş vrea să vie! (Bea.)
40 Ştefăniţă: Ce-ai face?
Mogîrdici: M-aş face mort, de n-aş muri. (Bea.)
121
Ştefăniţă:	Moghilă,	un	pahar	de vin... Mi-e
frig../
Moghilă: Cotnar?
Ştefăniţă: Da... Poftim, conte, pe scaunul Mol-5	dovei...	(îi	arată	un	buştean.)
Contele Irmsky: O! frumoasă şi mîndră e Moldova!... Cu codrii ei de pomi roditori... Cu cîmpiile ei aurite... Cu coastele ei cu fîn de flori mirositoare...
10 Moghilă: Oştile voastre, clnd năpădesc vara, nu-şi iau de mîncare şi se nutresc cu prune, mere şi pere... că de multe ori pier de pîntecăraie...
Mogîrdici: Oare!
Ştefăniţă (privind în gol): Bogată, bogată şi 15	frumoasă... Zgîrii pămîntul, şi griul îţi dă la
bob treizeci de boabe, secara treizeci şi cinci, orzul şaizeci şi meiul peste trei sute...
Contele Irmsky: Aş vrea să fiu moldovean!
Mogîrdici: Mă crezi? Eu aş vrea să fii moldo-20	veancă!
Ştefăniţă: De ce, Mogîrdici?
Mogîrdici: Toată ziulica aş ţine-o pe genuchi... Dîrli-dîrli, ha-ha... (S-aude o trosnitură în apropiere.) Ce să fie?
25 Moghilă: Ursu!
Ştefăniţă: Toporu!
Mogîrdici (uitîndu-se în stînga): O! cîtă diha-nia! Patruzeci de mucenici... ţineţi-mă... Ah! mor! (Cade leşinat.)
30	Contele Irmsky: Ce faci, măria-ta? (Contele
Irmsky cade în genuchi, tremură şi-şi acoperă faţa cu mîinile. Ursul mormăie şi s-apropie. Moghilă cu toporul în dreapta şi cu stînga ţine pe Ştefăniţă.)
35	Moghilă: Măria-ta, e primejdie... Primejdia e
a mea!
Ştefăniţă (smucindu-se din mîna lui Moghilă): Fiara la fiară!... Mi-e sete de sînge!... (Ştefăniţă învîrteşte toporul.) S-a ridicat în două 40	labe...	A!...	S-a	umflat!...
(S-aude un răcnet şi-o lovitură seacă între brazi.)
Moghilă (din desiş): Măria-ta!
Ştefăniţă (venind cu mîna sîngerată şi galben la faţă): S-a isprăvit! (Tresărind.) Nu încă! (Se uită spre muchie.) Acolo... Tot acolo!... Un 5	pahir	de vin... (Bea.)
Contele Irmsky (tremurînd): A trecut cea-su-ăl rău! (îl mîngîie.)
Ştefăniţă: Nu încă... Va trece!
Contele Irmsky: Sînge? Eşti rănit?
10 Moghilă: Sfîşiat?
Ştefăniţă: Zgîriat... nimic...
Moghilă: Să te spăl...
Ştefăniţă: O! să mă speli...
Moghilă: Să te leg...
15 Ştefăniţă: Leagă-mă şi nu mă spăla!
Mogîrdici (se dezmeticeşte şi se uită în stingă): S-a sfîrşit?... Iar îl văz, iar mor! (Cade pe spate.)
Ştefăniţă (uitîndu-se la muchie): O ! oh ! mi-n-20	gheaţă sîngele!... Fiara pîndeşte!... S-aruncă!...
(Face semn cu mîna dreaptă, ca şi cum ar rostogoli pe cineva. S-aude un răsunet departe.) Ah! a! a!
(începe să viză şi să se strîmbe epileptic.)
25	Contele	Irmsky:	Ce ai, măria-ta? (Ştefă-
niţă rîde nervos.)
Moghilă: I-a făcut rău lupta cu ursu... (Ştefăniţă rîde.)
Contele	Irmsky:	Nu, necontenit s-a uitat
30	într-acolo...
Moghilă: Ţi s-a părut!
Ştefăniţă (ostenit): Să mă odihnesc... (îi curg lacrămile.) D-acum încolo... s-a dus... s-a dus... s-a dus... (S-aşază p-un butuc.) Vînătoarea a 35	început... De azi, cine m-ar întrece la vînă-
toare?
Contele	Irmsky	(îl mîngîie): Măria-ta, ai
ucis o fiară...
Ştefăniţă: Două!... Oleacă de...
40	Contele	Irmsky:	Apă?
123
Ştefăniţă: Vin!
Moghilă	(plecîndu-se	la urechea	lui	Ştefăniţă):
Doamne, eşti ca un copil!
Ştefăniţă: Am fost!... Puiul de lup, cînd dă de 5	sînge, lasă ţîţa lupoaicei şi e lup!...	Prăpastia
s-a căscat... şi l-a	înghiţit... şi	s-a	dus...
Contele	Irmsky:	Cotnar?
Moghilă: Da, cotnar.
Ştefăniţă: ...S-a dus într-o clipă... Şi clipa 10	aceasta o văz necontenit!
Contele	Irmsky	(dînd paharul	domnului):
Ce vezi, măria-ta? (îl mîngîie.)
Moghilă: Nimic!
Mogîrdici (se dezmeticeşte şi se ridică în şezut): 15	Ce face?... Voi beţi şi eu nu?
Ştefăniţă: Sufletul meu ostenit pluteşte pe supt cetinii de brazi, singur, ca un cuc care taie aerul şi nu i s-aude zborul!... Moghilă, un pahar...
(S-aude trosnind prin desiş.)
20 Mogîrdici: Oare! Cine să fie?
Moghilă (încet, lui Ştefăniţă): Ungurul... Ştefăniţă: Adevărata fiară! Toporul! Mogîrdici: Nu mai spune, iar mor... (Iar cade pe spate.)
25 Moghilă (trăgînd cuţitul): Să-i dau şi rămăşiţa. Ştefăniţă (trist): Să nu-1 înşeli...
(Moghilă s-aude prin brazii din stînga.)
Moghilă: Ia-o înainte...
(S-aude un răcnet şi o cădere.)
30	Ştefăniţă:	Plătit...
Contele Irmsky (tresărind): Ce, măria-ta? Ştefăniţă (pe gînduri): Şi rămăşiţa... Moghilă (se întoarce galben ca ceara):	L-am
tîrît în desiş...
35	Contele Irmsky:	Pe	cine?
Moghilă: Pe fiară...
Mogîrdici (dezmeticindu-se şi bînd): Vînătoare or foc... Nu poţi să bei un paar în tihnă...
124
Ştefăniţă (lui Moghilă): Ai ucis ca şi mine... Ţi-a sfîşiat mîna...
Moghilă: Nu, m-a stropit...
Ştefăniţă: Spală-te şi nu te lega... Tu nu vezi 5	clipa pe care o văz	eu necontenit...	(Se uită
drept înainte şi face cu mîna semnul rostogolirii.)
Moghilă (încett către contele Irmsky): Irma, ce te uiţi aşa?... Niţică apă, să-mi spăl cuţitul...
Ştefăniţă (uitîndu-se ţintă): Ochii de mi i-ai 10	scoate, şi tot am să	văz înaintea lor	omul şi
prăpastia...
Moghilă: N-asculta, Irma... n-ai să înţelegi nimic... E cam bolnav măria-sa... Frigurile în-tîiului urs pe care-1 ucide...
15 Ştefăniţă (abătut): Da, da, sunt cam bolnav...
Să sune buciumele... Să înceteze vînătoarea...
(Moghilă iese pe cărarea întîia din partea dreaptă şi porunceşte să buciume.)
Mogîrdici (deşteptat din ameţeală): Ce-o mai fi 20	ş-asta?
Ştefăniţă: Ziua d-apoi, cînd se vor scula morţii din morminte!
(Moghilă revine.)
Mogîrdici (dă să se scoale şi nu izbuteşte): Să 25	se scoale cine o putea...
(S-aud în depărtare cetele de hăitaşi şi de vînători cîntînd din amîndouă părţile.)
Ştefăniţă: Şi ei au întins curse fiarelor... Fără ei n-am fi ucis... Dar ei au poftă de cîntat şi 30	cîntă frumos... Ia! să ascultăm!...	(S-aud cîn-
tecele. Vorbele nu se	desluşesc.) Cei cari urlau
adineauri au glas de	îngeri... în om e	un înger
ş-un demon... Mulţimea crede că îngerul stă la dreapta şi demonul la stînga... E una şi ace-35	eaşi, pretutindeni şi totdauna:	făţărnicia!
Moghilă: Cu demonul cîrmuieşti, cu îngerul te cîrmuieşte.
Ştefăniţă (spre Irmsky): Vino încoa, demone!... Ce te uiţi? (Irma se uită la Mogîrdici.) A ador-
125
mit... Să se scoale cine o putea... Adu mijlocul să ţi-1 cuprinz, şi capul, şi ochii, şi gura, şi părul cu miros de rozmarin... Aici... aşa, aşa... bine... (Irma se aşază lîngă dînsul.) De un an 5	nu	te-am	alintat,	demon	de care îngerului meu
i-e dor... Moghilă, sărută mîna asta... Joacă-te cu mîna ei... (Moghilă îi sărută mîna.) Ia seama... Pînă aici e voie... Mai departe dai peste demonul meu...
10 Moghilă: Nu te teme... Eu nu sunt ca albinele, să-mi moi botul în orice floare...
Contele Irmsky: Aşa-mi place, stăpîne, cînd rîzi, cînd mă săruţi, cînd eşti un om ca toţi oamenii...
15 Ştefăniţă: Sunt domn... şi nu mai sunt om ca toţi oamenii de azi înainte...
(încep să s-adune oamenii.)
SCENA VII
Cei de sus şi logofătul Trotuşanu, vornicul
20	Cărăbăţ,	paharnicul	Săcueanu.
Moghilă (încet, lui Ştefăniţă): Măria-ta, boierii!
Ştefăniţă: Bine... Lasă... O! ho! iaca şi Trotuşanu, şi Cărăbăţ, şi Săcueanu... Acum vă întreb: aţi avut noroc la vînătoare?
25	Vornicul Cărăbăţ: Trotuşanu a săgetat un
cerb de zece ani... Şi ce falnic îşi purta coarnele cu zece ramuri...
Logofătul Trotuşanu Cărăbăţ a ucis cu toporul un zimbru... Vărsa văpăi din ochi...
30	Cînd	se	năpusti, zisei: „S-a sfîrşit cu Cărăbăţ!"
Şi Cărăbăţ crescu încă p-atît cît e, şi-odată făcu „he!“... Şi drept între coarne îl nemeri...
Ştefăniţă: Cine ucide oameni... uşor la fiare... Săcueanu?
35	Vornicul Cărăbăţ: Un ţap negru.
Paharnicul Săcueanu: Dar măria-ta?
Ştefăniţă: Un urs...
126
Contele Irmsky: O! cîtă dihania!
Logofătul Trotuşanu (lui Ştefăniţă): Eşti rănit la mînă?
Ştefăniţă: A, zgîriat... Cînd a căzut, şi-a prelins ghiarele... Veniţi să-l vedeţi...
(Se duc şi-l privesc.)
Toţi: O! o!
(Revin în scenă.)
Vornicul Cărăbăţ (lui Moghilă): Dar tu, voinice?
Contele Irmsky: Şi el a ucis ceva... Ce-ai ucis?
Moghilă (încurcat): Eu? Nimic...
Vornicul Cărăbăţ: Eşti plin de sînge...
Moghilă: A! da! un lup!
Vornicul Cărăbăţ: P-aici, lupi?... Nu prea sunt...
(Mogîrdici sforăie.)
Ştefăniţă (repede): Săcuene, ia doi vînători şi căraţi pe Mogîrdici într-un cort, dar într-un cort cu merinde şi cu vinaţuri...
(îl iau de mîini şi de picioare şi-l duc.)
Mogîrdici (ameţit): Binişor, Moghilă, că-mi verşi Berheciul...
(S-aude în codru comisul Căţeleanu.)
Comisul Căţeleanu: Mă! n-aţi dat de Cătălin?... N-aţi văzut pe Cătălin, mă? (Intră în scenă într-un suflet.) Ah! măria-ta, se vorbeşte că...
Ştefăniţă (tresărind şi căutînd în jos): Ce se vorbeşte? Cine vorbeşte?
Comisul Căţeleanu: Dar nu se poate, ar fi prea mare nenorocirea şi prea nedrept cerul cu bietul Arbore!... S-a răspîndit zvonul că ar fi căzut în prăpastie...
(Toţi tresar.)
Ştefăniţă (uitîndu-se pieziş şi pe supt gene): Cine?
Comisul Căţeleanu: Cătălin!
Vornicul Cărăbăţ: Cătălin?
Ştefăniţă: Să fi căzut?... Cătălin?... El, care sărea din stei în stei, care urca muchea ca o capră sălbatecă?... Şi ziua la miaza mare?... Nu se poate...
Vornicul Cărăbăţ (printre vînători): Mă, nu ştiţi de urma lui Cătălin?... Nici voi?... Nimeni?...
Un vînător: Ba mie mi-o spus Ion, şi lui Ion i-o spus Dragu, şi lui Dragu i-o spus a lu Maftei că s-ar fi auzit di pi muchia şeea o uruitură ca şi cum s-ar fi năruit toţi bolhanii. Cică ar fi dat boierul de-a berbeleacul... Apoi dă, a hi, n-a hi...
Ştefăniţă (agitat): Să mai sune buciumile de adunare... Buciumaţi, măi!... Buciumaţi... Mort d-ar fi, să auză!... (Vedepe Arbore viind.) Şiiit!
SCENA VIII Cei de sus şi Luca Arbore.
Ştefăniţă: Pe unde ai fost, Arbore?... Eşti bine?... N-ai auzit nimic? Adică ce s-auzi?... Eşti bine?...
Arbore (vesel): Măria-ta mă cercetează?... Oh! bunul meu domn! (îi ia mîna şi i-o sărută. Ştefăniţă se întoarce cu spatele la el.) De se posomoreşte cerul, plămădeşte bogăţiile, de iese soarele, cresc bogăţiile!
Ştefăniţă: De ce n-ai stat pe lîngă mine?
Arbore:	Nu voiam să turbur petrecerea măriei-
tale... Am colindat codrul... După ce m-am despărţit de Căţeleanu, am numărat şiragurile de brazi... Voiam să uit...
Ştefăniţă: Ce?
Arbore: Că nu-mi răspunseşi azi-dimineaţă...
Ştefăniţă:	O! buciumaţi, măi... buciumaţi...
mort d-ar fi...
Arbore: Cin' să fie mort? (Mirat.) De ce lăsaţi 5	capetele	în jos?... S-a întîmplat ceva? Şi cui?...
Nu văz pe Petrică, şi Baloş, şi Hrană... încotro au apucat?... P-aici?... De ce nu vin?... Buciumaţi, mă, cu toţi dodată... Trotuşene, ce s-a întîmplat?... Cărăbăţ, taci şi gîfîi ca la răz-10	boi înainte d-a începe bătălia...
(Se uită la toţi.)
Logofătul Trotuşanu:	Zădărnicia	zădăr-
niciilor şi toate sunt zădărnicii...
Arbore: Nu pricep...
15 Vornicul Cărăbăţ: Bine-ar fi...
Arbore: A! a!... Nu se poate...
Ştefăniţă: Ce nu se poate, Arbore?...
Arbore (caută cu ochii): Bătrîn, neghiob, măria-ta... Nici pe copiii mei nu-i văz... A! nu, nu!... 20	Ei, ca totdeauna, cei dintîi la năvală, cei din
urmă la încetare... Cătălin... (Mişcare între boieri.) Ce vă turburaţi?... Cătălin... (Se uită la boieri.) S-a luat dupe mine şi m-a întrecut, Toader dupe Cătălin, şi-o să-l întreacă. Nichita 25	dupe Toader, şi	o să le iasă în frunte... Cătălin
merge fluierînd	pe muchia prăpastiilor... (Se
uită la boieri.)	Toader, şi pe funie... Nichita
p-o muchie de	cuţit... (Tresărind.) în codrii
noştri nu e fiară pe care să n-o răpuie, nici întu-30	necime pe care	să n-o pătrunză... Mai uşori ca
fulgul şi mai tari ca oţelul... Nu e aşa, măria-ta... că i-ai văzut în Muntenia pîn' la Tîrgu-şor...
Ştefăniţă (se reazimă d-un brad şi-şi întoarce 35	capul): Da, da...
Arbore (simţind începutul unei temeri): Nu-i aşa, Cărăbăţ... că... tu... i-ai învăţat meşteşugul...
Vornicul Cărăbăţ: Da, da, voinicii tăi deschid pîrtii printre duşmani ca-n zăpada moale... 40	oh!...
129
Arbore: A! iată o ceată care s-aproprie... (Se uită spre dreapta.) Ce păcatele, m-au lăsat ochii! S-a oprit... Se despart... Trei au apucat întîi... Ceilalţi, cari duc ceva pe umeri, au rămas mai 5	la	urmă...	E	Petrică...	şi	Baloş...	şi Hrană...
(îndoiala-i creşte.) Toţi, Baloş?... Petrică, toţi?...
P î rcălabul Petrică: Aproape toţi... Arbore (emoţionat): Cine lipseşte?
10 Spătarul Hrană: Unul, numai unul, şi par-c-ar lipsi o mie! (Hrană lăcrimează.) Arbore (îndurerat): U! u! Toaaader! Nichiiiita! U! u! (S-aude răspunzîndu-i din codru: uf u!...) Mi-a înţeles glasul!... E Nichita!... Ah! sunt 15	ei! (Se repede la Ştefăniţă.) Crede la un bătrîn,
măria-ta!
Ştefăniţă (muncit şi concentrat): Aşteaptă... Nu e nimic, Arbore...
Arbore: Crezusem... Dar nu crezusem nimic... Vin 20	grămadă... Duc un vînat pe umeri...
Ştefăniţă: Un vînat...
Arbore: Prea vin încet... Măăă, aici sunt tătarii, porniţi ca la bătălie!... E cine să-mi închiză ochii, pustiii de ochi cari se umezesc de bucurie... 25	(Se şterge la ochi.) A! Nu văz pe Cătălin! Doar
Toader şi Nichita... Oh! bătrîn nesocotit!... Trebuie să vie mai la urmă... (Se uită la boieri şi-i vede încremeniţi cu ochii în jos.) Ce?... (Intră Toader şi Nichita şi pun la pămînt o năsălie de 30	cetini. Ştefăniţă tresare şi încleştează pumnii.)
A! tustrei?...
N i c h i t a: Da, tată, tustrei... Iacă p-altreilea...
(Izbucneşte în plîns.)
Arbore (cu spaimă): Rănit?
35 Toader (plîngînd): Mort!
Arbore (zdrobit de durere): Ah! Doamne, ce ţi-am făcut şi ce mi-ai făcut?
Ştefăniţă: Cine? Eu?
Moghilă (încet şi aspru): Ce faci?
40 Arbore (îşi rupe încheietorile de la gît): Aer! aer!...
E-adevărat?... Nu face nimic, Toadere! Nu
face nimic, Nichita!... Nu face nimic, măria-ta!... Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Domnului (Ştefăniţă tresare ) în veci binecuvîntat!... Mie mi s-au dus braţele şi 5	ochii,	măriei-tale cea mai tare platoşe de oţel
şi-un ostaş drept credincios... D-acum soarele va arde capul meu... pe ploaie şi pe viscol nu-1 voi acoperi... pînă voi închide ochii şi se va deschide pămîntul!... Adevărat c-a murit?...
10	Şi nu	plîng... Uitaţi-vă la mine, că nu plîng,
că nu	pot să plîng!... împrumutaţi-mi lacră-
mile voastre să plîng la capul lui Cătălin ai meu!... O lacrimă... numai una!... Ah!... (Cade grămadă. Boierii plîng.)
ACTUL III
O tindă în castelul din Suceava. Laiţe pe părţile laterale. în fund, douărînduri de stîlpi subţiri susţinînd o friză. Stilul ogival. Dupe stîlpi se văd coridoare 5	pierzîndu-se.	Pe pereţi, arme, străchini şi oale,
şerpare, furci, fuse şi ştergare. Intrare prin fund. Alte două intrări, una în dreapta şi alta în stînga. în mijloc, mai multe scaune, unul ceva mai nalt.
SCENA I
10	Ştefăniţă	şi Doamna Tana.
(Ştefăniţă, intr-o tunică de catifea ca vişina putredă. Pe şoldul sting, un pumnal. Doamna Tana, îmbrăcată într-un văsmînt închis, cu guler şi mî-nicufe de dantelă.)
15 Doamna Tana: Te-aş asculta... Făgăduieşte-mi că vei izgoni pe contele Irmsky...
Ştefăniţă: Nu-ţi făgăduiesc...
Doamna Tana: Ce te leagă de el?
Ştefăniţă: Nimic şi multe...
20 Doamna Tana: Nu poţi fără el... Dimineaţa, la prînz, la cină, noaptea —ol mai ales noaptea! — cu el mereu... Ş-acum mă prinz că tot la el te duceai... Nu-i ieşi din vorbă... Şi te lauzi cu voinţa!
25 Ştefăniţă: Vorba lui nu-mi stînjineşte voinţa mea. El nu se amestecă în trebile ţării... Fac ce cred, cred în ce fac şi vreau şi pot orice în
132
Moldova!... Dacă cu ajutorul lui Dumnezeu sunt toate în ţara asta, fără ajutorul lui, şi numai din voinţa Domnului, toate se sfărîmă! Tana, nu pot să te schimb din femeie în băr-5	bat... numai atît!
Doamna Tana: Nici pe conte, din bărbat în femeie...
Ştefăniţă: De unde ştii?.. Hî... Şi ce-ţi pasă de contele Irmsky?
10 Doamna Tana: Mie?... Ziseşi să împărtăşesc din puterea ce o ai de la legi şi de la datini strămoşeşti... Şi eu atît îţi cer, şi nu vrei, şi nu poţi să vrei, căci supt domnul atotputernice un om fără puteri care amestecă puterea cu-15	minte şi liniştită cu zvîcnirile copilăreşti!
Ştefăniţă: Mă faci să rîz, Tana...
Doamna Tana: Şi tu pe alţii...
Ştefăniţă: Pe cine?
Doamna Tana: Pe boieri!
20	Ştefăniţă: Pentru mojici, boieri... pentru domn,
una... (Se uită la pumnal şi se joacă cu el.)
Doamna Tana: La ce te uiţi?
Ştefăniţă: Citesc o hotărîre...
Doamna Tana: Trecută or viitoare?
25 Ştefăniţă:	Ce-mi	pasă	de	trecut!... Ce-a fost
nu mai este...
Doamna Tana: Da, da, ce-a fost nu mai este!... Alexandru cel Bun, care a întocmit Moldova de jos şi pînă sus, Ştefan cel Mare, care mişcă 30	tocmirea lui Alexandru, însufleţind-o cu sufle-
tul lui, biruind şi întinzînd stăpînirea ei peste sate, oraşe şi cetăţi... dorm somnul de veci în criptele mănăstirilor... Au fost, nu mai sunt... Oase, ţărînă, puzderie, trecut!
35	Ştefăniţă (uitîndu-se la pumnal): Da, da...
Doamna Tana: La ce te uiţi?
Ştefăniţă: Citesc cronica ţării... Oh! începutul a fost greu!...
Doamna Tana (uitîndu-se ţintă la Ştefăniţă): 40	Am auzit că bietul Cătălin pîndea p-o muchie
îngustă înainte d-a se prăpădi...
133
Ştefăniţă (tresărind): Da... El şi-a fost ales locul...
Doamna Tana:	...că de la măria-ta se zărea
la el şi de la el la măria-ta...
5	Ştefăniţă:	Aşa e...
Doamna Tana: Ei, cum se prăvăli în prăpastie cel mai viteaz din ostaşii ţării?
Ştefăniţă: Nu ştiu...
Doamna Tana: Nu-1 vedeai?
10	Ştefăniţă:	Ba da...
Doamna Tana (ca şi cum ar rostogoli pe cineva): Nu l-ai văzut cînd...
Ştefăniţă (repetă semnul rostogolirei): Nu!
Doamna Tana: Păcat!
15	Ştefăniţă:	Păcat!
Doamna Tana: Era înaltă stînca?
Ştefăniţă (prins de vorbăt răspunde ca un copil): O! înaltă...
Doamna Tana:	Era adîncă prăpastia?
20	Ştefăniţă:	O! adîncă...
Doamna Tana (repede): Şi cum s-a prăvălu?
Ştefăniţă: Aşa!
Doamna Tana (izbucnind): Da?
Ştefăniţă (trezindu-se): Ce?
25	Doamna Tana: Nimic... Şi s-a	găsit	şi-un om
ucis, îmbrăcat în haine de vînător, aproape de locul unde pîndeai măria-ta...
Ştefăniţă:	Se	zice,..
Doamna Tana: Un ungur, un tîlhar, şi asupra
30	lui	250 de galbeni...
Ştefăniţă: Se zice...
Doamna Tana: Cum se zice?.*. Toţi boierii mi-au spus...
Ştefăniţă: Ei da, aşa e!
35	Doamna Tana: De unde atîţia	bani	la un om
de teapa lui? O comoară pentru un	sărman...
Şi cum de şi-a luat comoara la vînătoare?
Ştefăniţă (pierzînd răbdarea): Eu ştiu?
Doamna Tana: Era ucis de curînd..*
40	Ştefăniţă: De unde ştii?
134
Doamna Tana: Sîngele abia se închegase... Şi măria-ta erai acolo, cu Moghilă, cu Mogîrdici şi cu contele Irmsky, de peste un ceas... Cum de n-ai auzit nimic?
5	Ştefăniţă (izbucnind): Ce vrei să	zici?... Că
pe Cătălin l-am... (Ca şi cum ar rostogoli pe cineva.)
Doamna Tana:	A!	nu!...	bărbatul	Oanii...
unchiul măriei-tale... cel mai bun vînător...
10	cel mai mîndru ostaş... căpitanul copiilor de
casă... O! nu!...
Ştefăniţă (iritat): Atunci?... Ah! muiere!...
Doamna Tana: Ce-ţi pasă de trecut! Ce-a fost nu mai este!
15	Ştefăniţă (concentrat): Teme-te de mînia dom-
nului ca de urgia lui Dumnezeu! *
Doamna Tana: Nu mă tem de domn, căci nu mă tem de om!
Ştefăniţă (scos din fire, trage pumnalul): Uf!
20	Tana!... (Tana se desface la piept.) Să ne îm-
păcăm, Tana...
Doamna Tana: Contele Irmsky, peste graniţă...
Ştefăniţă: Niciodată, mă înţelegi?... Niciodată! (Iese prin stînga.)
25	Doamna Tana (emoţionată): Cu	asemenea
domni se duc popoarele de rîpă!	(Ş-acoperă
faţa. Cade pe scaunul cel mai nalt.)
SCENA II Doamna Tana şi Niculina.
30 Niculina (intră prin fund): Doamna plînge?...
O!... buna noastră doamnă!... Cine să fi fost aşa de păgîn ca să-ntunece pe cea mai strălucită stea de pe cerul Moldovei?... Domniţă, plîngi?... De ce?
35 Doamna Tana (ştergîndu-se la ochi): Mă gîndii l-alde părinţi... la Neagoe Basarab şi la Des-pina-doamna... Cum stau lungiţi în mănăstire,
135
cu faţa în sus, liniştiţi, în tihnă, mi s-a părut că-i aud vorbind: „Tu dormi, Despino?" „Da, doamne! Dar tu?“ „Şi eu dorm lîngă tine, că mult te-am iubit"... Ş-aşa, răscolind trecutul, 5	simţii	că mă îneacă lacrămile binefăcătoare...
N iculina: Auzii şi paşii cuiva... Cine fuse?
Doamna Tana: Ştefăniţă...
Niculina: Domnul?... A!...
Doamna Tana (o priveşte lung): Ce fac fetele? 10 Niculina: Lucrează şi vorbesc.
Doamna Tana: Ce vorbesc?
N iculina: Vorbesc încet, că nu le-auzi... Cîte-odată oftează şi privesc pe furiş la Oana, care toarce ş-amestecă fuioarele de in cu cele de 15	lînă...
Do amna Tana: O! biata Oană!... Şi de ce ve-nişi, Niculino?
N iculina: Mă cere taica pînă mîine...
Doamna Tana: Pînă mîine?... Du-te... Poştei-20	nicul Şearpe e un om întreg la minte, ştie ce
face... Să nu mă uiţi, Niculino...
N iculina: Pînă mîine?
Doamna Tana: Şi un' te duci?
Niculina: La tuşa...
25 Doamna Tana: Şi cînd vei fi departe, departe, să te gîndeşti la mine...
N iculina: Departe?... Cît ai arunca cu săgeata de două ori, atît e de la castel pînă unde mă duc...
Doamna Tana: Du-te şi trimete-mi pe Oana... 30	Să te sărut... (O sărută şi-o trec lacrămile.)
Niculina: O! iar?
Doamna Tana: Mi-adusei aminte de sor-mea Ruxandra... Eram mici şi puneam mînele cruce pe piept, şi ziceam: „Eu seamăn cu mucenica 35	Barbura", şi ea: „Eu seamăn cu sfînta împără-
teasă Elena" încă o dată...
Niculina: Da, dar să nu-ţi mai aduci aminte de nimic...
(O sărută şi pleacă. Doamna Tana se uită după ea.)
40 Doamna Tana:	Ah!
136
SCENA III
Doamna Tana, Oana şi mai tîrziu Ştefăniţă.
(Doamna Tana şade pe scaunul cel nalt. Oana intră 5	prin	fund, îmbrăcată în negru, trasă la faţă, gal-
benă, cu părul încărunţit, despletit, tăiat puţin şi lăsat pe spate. Oana sărută mîna doamnei şi-o aduce la frunte. Doamna o sărută de mai multe ori.)
Oana: De ce ai ochii roşii?
10 Doamna Tana: De mine te-ngrijeşti?
Oana: Dar de cine? Pe cine mai am pe pămînt?
Doamna Tana (trecîndu-i mîna prin păr): Aşa se juca prin părul tău Ştefan cel Mare...
Oana (tresare): Doamnă!... Ast-noapte mi-a venit 15	în vis,	şi cu glasul lui din bătălii îmi zise: „Tu
dormi,	Oană? şi Cătălin plînge!" Sării în sus.
Mi se bătea inima. Pusei capul pe pernă. închisei ochii. Şi cum mă fură somnul, veni din nou
—	de astă dată călare — şi-mi zise: „Tu 20	dormi,	Oană, şi Cătălin doarme de veci!" Şi
un urlet se puse de la miazănoapte. „Tu dormi, Oană, şi viforul care a început va răsturna clădirea ce v-am lăsat moştenire vouă şi ţării!" Mă deşteptai. încremenisem... M-apucă fiorii 25	cînd mă gîndesc că jumătate din viaţa noastră
e somn... Dacă o mai veni?... O!...
Doamna Tana: Să nu mai vorbim de vise...
Oana: Nu, să nu...
Doamna Tana:	Mi-aduc aminte că într-o zi
30	îmi ziseşi: „Irmsky e supt în talie, să-l frîngi,
şi gros în şolduri...
Oana: Aşa mi s-a părut... Am fost rea... M-a pedepsit Dumnezeu...
Doamna Tana: N-ai fost rea... L-am văzut 35	chiar în noaptea aceea în braţele lui Ştefăniţă...
Irmsky e femeie!
Oana: A!... Maică a Domnului!... (Se închină.)
Doamna Tana: O femeie pîngărind tronul şi ţara... Ce-ai face în locul meu?
40 Oana: Aş ruga pe domn s-o lase...
137
Doamna Tana: Şi pe domn...
Oana: L-aş ierta şi l-aş iubi!
Doamna Tana: Dar cînd domnul îţi răspunde: „Niciodată!"
Oana: L-aş ierta...
Doamna Tana: Tu l-ai crescut, l-ai mîngîiat, i-ai făcut jucării...
Oana: Şi mă muşca de deşte... şi mă apuca de păr...
Doamna Tana: Muma lui murise... I-ai fost mumă...
Oana: Oh! era mic şi bălai, şi părea ca lumina candelei de la sfînta fecioară Maria... Şi cînd fratele meu, Bogdan-vodă, se oprea la leagănul lui, copilul se trăgea speriat, înnodînd braţele pe dupe gîtul meu...
Doamna Tana: Da... da...
Oana: Şi Bogdan se ducea şi zicea, zîmbind: „Copilul tău e răsfăţat" Şi simţeam mărunta-iele-n mine... ca şi cum l-aş fi născut eu!
Doamna Tana: Da, da, d-aia l-ai ierta...
Oana: Jur... că l-aş ierta şi fără asta!
Doamna Tana: Dar fiind soţul tău şi domnul ţării?...
Oana: L-aş ierta şi l-aş iubi!
Doamna Tana (cu tnînie): Orce-ar face şi orce ţi-ar face?
Oana: E domn, e stăpîn!
D o a m n 9, Tana (pe gînduri): E domn... e stăpîn... Ce vreme urîtă... De două zile plouă...
Oana: E bine pentru sămănăturile de toamnă...
Doamna Tana: Aşa fuse în ziua vînătorii...
Oana: A! mai spune-mi, că de închiz ochii şi ascult povestirea ta, simţ că mă rostogolesc şi eu cu el în negura prăpăstiii...
Doamna Tana: Avea ameţeli la adîncimi?
Oana: A, nu! Ar fi trecut o genune p-o suliţă moldovenească !
Doamna Tana: Avea obicei să bea?
Oana Cătălin? Pînă să bea un pahar, se ştergea de trei ori la gură...
Doamna Tana: Atunci?...
Oana: Nu ştiu... Aşa a fost să fie...
Doamna Tana: De la domn se zărea la el...
Oana (muncită): Se zărea?
Doamna Tana: Şi nici o fi^ră n-a năvălit asu-5	pra lui...
Oana: Nici o fiară?
Doamna Tana: îl ura cineva?
Oana (tresărind): De ce mă întrebi?... Nu trecuse înaintea nimănui, ba rămăsese în urmă, cu toate 10	că era unchiul domnului...	Cine să-l fi urît?...
Ah! nu!...
Doamna Tana: Cu toate că era spaima tătarilor... cu toate că era unchiul domnului şi feciorul lui Luca Arbore... abia ajunsese căpitanul 15	copiilor de casă...
Oana: O fi rîvnit şi el, dar niciodată nu mi s-a plîns...
Doamna Tana: Şi la cîţiva paşi de domn s-a găsit un om ucis, aruncat în desiş... un ungur... 20	un tîlhar vestit, îmbrăcat	în vestminte de vîT
nător moldovenesc...
Oana: Cine ţi-a spus?
Doamna Tana: Postelnicul Şearpe... Şi asupra lui 250 de galbeni...
25	Oana (frămîntată): Cine l-a ucis nu l-a prădat...
De ce l-o fi ucis?... Şi ce căta un tîlhar la vînă> toarea domnească?... 250 de galbeni?... Fusese ucis înainte să sosească domnul la luminiş...
Doamna Tana: Nu... dupe...
30	Oana (repede): De unde ştii?
Doamna Tana: S-a văzut dupe sînge...
Oana (tresărind): Ah! fusese plătit!... De cine?... Şi de ce? (Tremurînd.) Cine era cu domnul?...
Doamna Tana: Mogîrdici, beat, să-l fi trîntit 35	un copil... Irma... şi Moghilă...
Oana: El l-a plătit?... De ce?...
Doamna Tana: El?... Un calic... 250 de galbeni !
Oana: Aşa e... nu se poate...
40 Doamna Tana: Dar dacă lui Cătălin i-o fi dat cineva brînci în prăpastie? Tîlharul acesta i-a
109
dat... Pe urmă l-au omorît ca să nu se afle... Era plătit, cin' l-a plătit?...
Oana (cutremurîndu-se): Oh! mi-e frică! mi-e frică! Taci,Tana! Taci! (îşi acoperă ochii.)
5 Doamna Tana: Cine-a mai rămas?... Lumina candelei de la preasfînta fecioară Maria!
Oana: Ştefăniţă!
Doamna Tana: Iartă-1 şi-l iubeşte!
Oana (piîngînd cu hohote): Ştefăniţă! (Cade în bra-10	ţele doamnei. Ştefăniţă,	îmbrăcat în zale,	se aude
ţipînd înainte d-a veni.)
Ştefăniţă: I! i! i! Moghilă! Moghilă! (Intră strigînd.)
Oana (se repede ca o furie spre el): Oh! ce roşu eşti! 15	(Cade în nesimţire.)
Ştefăniţă: Ce are?
Doamna Tana (stăpînindu-se): Vedenii, de cînd pieri Cătălin...
(Ştefăniţă face semnul de rostogolire. Apoi, îi arată 20	o	scrisoare.)
Ştefăniţă (aprins): Îîîî... Al cui e scrisul ăsta?
Doamna Tana: Al... al... al lui Luca Arbore...
Ştefăniţă (rîzînd): O s-avem nuntă...
Doamna Tana: Nunta cui?
25	Ştefăniţă: Un	om bătrîn c-o mireasă tînără...
(Rîde nervos.	Bate în palme. Vin doi copii de
casă.) Ei-hei!	Mai iute! Luaţi pe Oana şi duceţi-o binişor în odaia	ei___E tînără şi	nu mai
are bărbat... Are vedenii!	(Rîde nervos.	Se duce
30	la intrarea din dreapta.) Moghilă! U! Moghilă!
(Doamna Tana, care-l priveşte cu ură, se duce.)
SCENA IV
Ştefăniţă, Moghilă şi Mogîrdici.
(Moghilă, îmbrăcat ca un căpitan de copii de casă,
35	şi	Mogîrdici,	ca	ajutorul	lui, intră prin dreapta.)
Ştefăniţă (aprins şi repede): Moghilă, să îndoieşti paza... De două săptămîni am schimbat
140
armaşul... Şi am dovada aci... Ştefăniţă nu bea, nu doarme, ci cîrmuieşte... Paloşile’ascuţite! Ca briciul!... Dăscurc eu iţele... Nici un fir de păr nu se mişcă fără voia şi	fără ştirea
5	mea... Dar tu... Mogîrdici?... Ca	umbra de
picioarele lui Moghilă...
Mogîrdici: De cînd sunt ajutorul lui...
Ştefăniţă: Trist ajutor...
Mogîrdici: Ba vezi c-o să fiu vesel pe nemîn-10	cate...
Ştefăniţă: A, nu-ţi dă de mîncare...
Mogîrdici: Ba nu-mi dă de băut... A! a înţărcat bălaia!... Eu îi cer, şi el: „Tainul!" Şi tainul e d-o jumătate de oca la prînz şi d-o jumătate 15	la cină...
Moghilă: Ba d-o oca întreagă la cină.
Mogîrdici: Ai? ce fel de oca? Abia apropii buzele de ea, şi i-am şi suflat în fund... (Ştefăniţă rîde ca şi cum ar plînge.) Rîzi, măria-ta, 20	dar să fi fost eu în locul măriei-tale,	mă făceam
pe mine în locul lui şi-i dam lui locul meu, ca în loc să-mi zică el: „Tainul, apşoara, slujba", să-i fi zis eu în locul lui: „Tainu, apşoara, slujba!" Rîdeţi, c-am ajuns de plîns!... Mă frig 25	de sete ca prigoriile!... Boul cade-n jug dacă nu
bea; calul rabdă de foame, dar de sete, ba; şi d-aia tătarul zice: „Daţi vitelor să bea, că de mîncat găsesc ele!" Că eu, de sunt sănătos, mi-e sete; de mă ia cu călduri, mai foc; de mi-e 30	frig, să mă-ncălzesc; de mi-e frică, să prinz
curaj... Care va să zică, să beau!... Ei, ce să beau?... Apă?... Apa mă-neacă... Rîdeţi... Dar, în ce să-neacă omul? în Moldova, în Prut, în Nistru, şi doar pe Moldova, pe Prut, pe Nistru 35	nu curge apă?... O! mi-e sete, măria-ta, mi-e
sete!
Ştefăniţă: Mai rabdă, Mogîrdici, mai rabdă...
Mogîrdici: Cît să rabd?
Ştefăniţă: Şi mie mi-e sete...
40 Mogîrdici: De ce nu bei?
Ştefăniţă: Are să curgă talazuri roşii...
141
Mogîrdici: Oare?... Şi profir?...
Ştefăniţă: Să se-mbete şi pruncul în mumă!
Mogîrdici1: Da, să bea şi el, de ce să nu bea?
Ştefăniţă: Moghilă!
5	Moghilă: Poruncă, doamne!...
Ştefăniţă: E bun de ceva ăsta?
Moghilă: Să bea!
Ştefăniţă: Mogîrdici, lasă slujba, că nu e de tine...
10	Mogîrdici: Oare!?
Ştefăniţă: Te pui chelar peste vinuri...
Mogîrdici:	Maică	luminată!	(Se închină de
bucurie.) Eu n-aş fi găsit ceva mai potrivit pentru	mine... Dumnezeu să-ţi	dea sănătate,	că
15	bine le cîrmuieşti...
(Ştefăniţă îi face semn să iasă. Mogîrdici iese fugind.)
Ştefăniţă (dupe ce se uită în toate părţile): Vezi tu, Moghilă? Am aci lumina, şi puterea, şi osînda! (îi arată scrisoarea fără să i-o dea.) Soa-20	rele	luminează lumea pe dinafară. Acest pete-
cel de piele e mai strălucit ca soarele... Sfredeleşte lumea pe dinăuntru... E dăstul să-i pui faţă în faţă... O! ho! ho! cum s-a îngălbenit, cum se şterge, cum se stinge, ca o sinie scoasă 25	din	foc care s-ar răci... Mai	vezi?...
Moghilă (se freacă la ochi): Abia zăresc...
Ştefăniţă (aiurind, îşi urmăreşte gîndul):	O !
aprinde-te, soare, şi luminează încă p-atît, şi tot pe dinafară vei lumina, şi tot pe jumătate! 30	Tu pătezi	coprinsul	cînd reverşi razele tale!
Supt slaba	ta putere,	tot ce este şi se mişcă sau
stă va fi pururea tarcat: într-o parte lumină, în cealaltă umbră! în lumina ta, înşelăciunea, în umbra ta, adevărul! Şi cînd nu mai eşti, şi 35	lumina îşi	pierde arătarea, atunci lumina adevărului!...	Moghilă,	am aci cheia cu care să
descui sipetele cele mai ascunse ale sufletului omenesc!... Am dezrobirea domnului MolcV
1 în textul de bază: Moghilă; corectat cf. ms., p. 47.
142
vei!... O! ho! ho!... Du-te, întăreşte-te, vino ş-ascultă la uşe...
Moghilă : Măria-ta, dar...
Ştefăniţă: Vrei să ştii?... Ca muierile!... Şa-şa 5	de	gros?... Or tocmai că eşti aşa de gros... In
a noua lună... Să nu lepezi... (S-apucă de cap.) îmi arde de nerăbdare... Ca şi cum ar fi strîns într-o potcoavă... Ia!... S-aud paşi... Vin boierii... Du-te şi fă!
10	(Moghilă	iese	prin	dreapta,)
SCENA V
Ştefăniţă, Luca Arbore, vornicul Cărăbăţ, pîrcălabul Condrea, şi, mai tîrziu, ceilalţi boieri de divan intră prin stînga.
15	(Luca	Arbore,	îmbrăcat	în negru, cu faţa arsă, cu
capul gol şi părul în oarecare neorînduială.)
Toţi (plecîndu-se): Să trăieşti, măria-ta!
Ştefăniţă: Da... da... Aţi dormit bine?
Vornicul Cărăbăţ: Slavă Domnului!
20 Ştefăniţă: Ce nu-ţi acoperi capul, Arbore?
Arbore: Lasă, măria-ta, să-l ude ploile, să-l viscolească zăpada şi să-l bată soarele cum l-a bătut şi Dumnezeu!
Ştefăniţă (ironic): Faci ca ţăranii cînd li se 25	întîmplă să... (Semnul rostogolirii.)...Dar o mie
de capete ţărăneşti nu plăteşte cît capul tău... O! da, da, capul tău are nevoie de adăpost, căci ţara are nevoie de capul tău... şi eu... O! mai ales eu!... Ce-aş face fără sfaturile tale?
30 Arbore: Cînd binevoieşti a le cere, le dau şi eu cum pot....
Ştefăniţă: Cînd binevoieşti a mi le da, le urmez şi eu cum pot...
Arbore: Ce face Oana, măria-ta, că n-am văzut-o 35	de două zile...
Ştefăniţă: Oana?... Bine, sănătoasă... Adineaori avu vedenii... Aşa îi vine de cînd... (Face semnul rostogolirii.)
143
Arbore (tresărind de durere): Ah!
Vornicul Cărăbăţ: Biata Oană, că mult îl iubea!
Ştefăniţă (surîzînd): Da, era voinic şi chipeş om! Şi Oana se gîndeşte într-una... Şi noaptea se deşteaptă, şi pipăie, şi nu găseşte pe nimeni... Şi e numai de treizeci şi patru de ani!
Arbore (mîhnit): E mătuşa măriei-tale!
Ştefăniţă: E femeie!
Arbore: Şi fata mea!
Ştefăniţă (rîzînd): O, Arbore, Arbore, de cînd trăieşti, ai uitat... De cîţi ani eşti?
Arbore: Deh! Să nu stric cheful măriei-tale...
Vornicul Cărăbăţ: Şi măria-ta să nu răscoleşti amărăciunea lui Arbore.
Postelnicul Condrea: Căe destul de mare!
Ştefăniţă: Ce frumos ţi-ar şedea ţie, Condrea, cu barba la ceafă!... Ai încercat?
Pîrcălabul Condrea: Nu, măria-ta...
Ştefăniţă: Să nu încerci... O singură dată încearcă omul... Să nu încerci... (Intrăprin stînga logofătul Trotuşanu, bivel-logofătul Isac, vistiernicul Ieremia, vistiernicul Sima, paharnicul Săcueanu, pîrcălabul Petrică, pîrcălabul Baloş, spătarul Hrană, comisul Căţeleanu şi se închină înaintea domnului.) Bine-aţi venit şi să vă întoarceţi cu bine!... A, Petrică şi Baloş... Hrană, bună sabia? Ascuţită?
Spătarul Hrană: Ascuţită, măria-ta.
Ştefăniţă: Şi dreapta, vînjoasă?... O să am nevoie şi de una, şi de cealaltă...
Spătarul Hrană: De s-o muia dreapta, am să tai cu stînga.... Pilda ne-a dat-o Cărăbăţ...
Ştefăniţă (tresărind): Nici de stînga... nici de... eu nu te-am întrebat... Baloş, la Novograd, s-adună?
Pîrcălabul Baloş Vin cîrduri romăşcanii, parc-ar fi cocori... în zece zile sunt gata...
Ştefăniţă: Şi-n Suceava vin plăieşii ca la nuntă... Nu e-aşa, Arbore?
Arbore: N-am ştiinţă... Dacă a poruncit măria-ta...
Ştefăniţă (rtzînd): O! bătrîneţea, Arbore... Te gîndeşti la ăl... (semnul rostogolirii) care s-a dus... Vezi, eu ştiu şi	ce nu mi-ai	spus tu...
(Arbore se pleacă.) O!	oricît de jos	te-ai pleca
5	cu voinţă, mai jos te cobori fără voinţă! (Tro-
tuşanu şopteşte ceva lui Arbore la ureche.) Ce spui, cărturare?
Logofătul Trotuşanu:	Nimic,	măria-ta.
Ştefăniţă: Nimicuri, cărţile tale... Postelnicul 10	Şearpe n-a venit?
Paharnicul Săcueanu:	Vine-acum...	îl
lăsai cu fetişcana lui în tîrg...
Ştefănită (printre dinţi): Searpele trece drumul..’. Hî!...
15	SCENA	VI
Cei de sus, Doamna Tana şi Oana vin prin fund.
(Oana e nebună, cu părul în dezordine, şi peste rochia neagră, încinsă c-un curmei de tei. Doamna se în-20	cearcă	s-o oprească şi nu poate. Toţi boierii privesc
muţi de durere. Arbore scoate un oftat de spaimă.)
Doamna Tana: Oană, Oană, aici sunt boierii...
Doamne, Doamne!
Oana: Nu, nu mai sunt boieri... O apă ş-un pă-25	mînt... Eu caut p-al meu şi nu-1 găsesc... E dră-
gălaş şi micuţ...
Ştefăniţă: Pe cine caută?
Doamna Tana: Oană, vino-ndărăt... Eu sunt... Doamna...
30 Oana (privind pe dasupra lumii): Doamna?... E nainte... îndărătul meu, întuneric... Ştefăniţă: Să vedem ce vrea...
Arbore (plîngînd): Oană, uită-te bine la mine... Eu sunt Arbore, părintele tău... Pe cine cauţi ?... 35	O!	Doamne, Doamne! El mort şi ea nebună!
Oana: Arbore?... N-avea barbă... cu mustăţile aduse... cu părul lunguieţ... cu ochii ca doi
145
solzi de peşte, şi, cînd se încrunta, fulgera cu ei*.. Şi la glasul lui auiau codrii,.. Da! da!...
Ştefăniţă (făcînd un pas spre Oana):	Ia-o,,
doamnă, numaidecît...
5 Doamna Tana: Fie-ţi milă de ea, măria-ta,.
n-o atinge... E blîndă ca un miel... I-a venit din senin adineauri pe cînd vorbeam...
Ştefăniţă (tresare):	Şi	ce vorbeaţi?... Mi-ai
spus că are vedenii de cînd... (Semnul rosto-10	golirii.)
Doamna Tana (tresare): A avut... dar nu aşa... N-o turburaţi... Se potoleşte ea şi pleacă... (Ne~ contenit priveşte ţintă la Ştefăniţă.)
Oana: Şi era drept, şi bun, şi poporul îi zicea cel 15	Sfînt... îşi tîra piciorul ăl drept, ba nu, pă-1
stîng... „Nimic, Mario, ce tresari?"
(Boierii lăcrămează. Arbore plînge.)
Ştefăniţă: Ca muierile!... Baloş!
Oana: „Oană, Oană, ce suflet e-n tine! E-e, e! 20	Şi încă ce ostaş!" „Şi ce vor doftorii, măria-ta?"
„Vor să te sărut, Oană!"
Arbore (ştergîndu-se la ochi): Ce vremuri!
Vornicul Cărăbăţ: Alte vremuri!
Ştefăniţă: Vreţi să fie tot alea?
25 Vornicul Cărăbăţ: Să se întoarcă măria-ta!
Oana: „...Pe Voitiş?... Iar pe Voitiş?..."
Ştefăniţă: Ei, ci ca sfîrşeşte cu aiurările talet
Oana: De ce te superi?
Ştefăniţă: Hî...
30 Oana: Supărarea e de la diavolul... Ce Dumnezeu, visează?... A! de multe ori omul visează... ce cu gîndul n-a gîndit!... Şi eu să mă întorc numai sudori şi sînge şi să zic: „Nu mai sunt, măria-ta!" „Oană, Oană, ce suflet e în tine! Se vede 35	că	tat-tîu,	cine-o	fi	fost,	a	fost ostaş... Ei, şi ce
ostaş!" Nu, nu, nu e aşa!... (Se trudeşte să-şi amintească şi, neputînd, plînge.) „Ai înţeles„
146
)
Oană?" (Plînge.) „Da, măria-ta!" (SuspiM.) O! O! oh!... II văz. A picat pe scaun... *Mai bine"... „Na, să daţi paharul acesta Mănăsjfei Putna" (Plînge.) Şi s-a închinat... „O! iţi-5	dovo!"
Ştefăniţă: Bine că s-a sfîrşit!
Oana: Nu, nu s-a sfîrşit... Ce să se sfîrşească?,.. O, Maică a Domnului... ca lumina de la ejm-ţ delă... Mi se îngroapă buzele în obrajii lui.., 10	Şi miroase a cuişoare... Adu la mama douăt...
Binişor, să nu cazi!... E tatăl tău, mamă, nu te speria...
Ştefăniţă: De cine mai vorbeşte?
Doamna Tana: De măria-ta... cînd erai mic... 15 Oana: O! gropiţele de la deştele lui!... Asta-1 pln-deşte... ăsta-1 ochieşte... ăsta-1 nemereşte... ăsta-1 găteşte... O! căţelu... Ni, căţel!... Ohl.. cu buclele lui aurii, cu ochii ca două afine, ctiJ buzele ca răsura, stă-n prag ca un sfînt în «r-2)	cevea... (Ştefăniţă face o mişcare de nerifk-
dare.) Nu vă stric jucăriile, nu-mi turbwaţi1 visele...
Logofătul Trotuşanu:	Ea	vede	ce i se^
pare, şi nouă ni se pare ce vedem...
25	Oana:	Nu-mi răpiţi mîngîierea... Ce lumini s-adpcă
el Sfatului vostru?... Ţara e mare şi el e ime!
Ştefăniţă: E domn!
Oana: Şi s-a făcut mare... şi l-a îngropat...
Ştefăniţă: Aşa crezi tu?
30	Oana:	O! l-a înghiţit întunericul...
Ştefăniţă: Nu, s-a tras la întuneric, ca să vază mai bine...
Oana: Ah! „Tu dormi, Oană, şi Cătălin plînge!"
Ştefăniţă: Luaţi-o d-aici!
35	Oana:	„Viforul care a început va răsturna mîndria
Moldovei!..."
Ştefăniţă (din ce în ce mai tare): Luaţi-o d-aici!
Oana: Omul e mai rău ca fiara... (Ştefimţâ, tresare.) Scroafa-şi mănîncă purceii, copHul 40	părinţii...
Ştefăniţă: Luaţi-o d-aici, vă zic!
mi
Doamna Tana: Aide, Oană, să-ţi arăt lumina de la candelă...
(Oana se duce dupe doamnă. Pierind, îsi întoarce capul şi priveşte spăimîntată pe Ştefăniţă.)
Oana: O! ca un ucigaş!
Ştefăniţă (turburat): Să începem!
SCENA VII
Ştefăniţă, Luca Arbore, logofătul Trotuşanu, vornicul Cărăbăţ, bivel-logofătul I s a c, paharnicul Săcueanu, vistiernicul Ieremia, vistiernicul Sima, pîrcălabul Petrică, pîrcălabul Baloş, pîrcălabul Condrea, spătarul Hrană, comisul Căţeleanu.
(Ştefăniţă stă cîtva pe scaunul cel mai nalt.)
Arbore: O singură treabă aşteaptă întărirea măriei-tale...
Ştefăniţă: Ba două...
Arbore: ...aceea pe care a hotărît-o Divanul, învoiala cu Polonia...
Ştefăniţă: Voi, dar nu eu! Tu, dar nu eu! Sigismund, dar nu eu!
Pîrcălabul Petrică: Eu, Baloş şi Hrană n-am fost aicea...
Arbore (cu smerenie, către domn): Cînd aţi zis: faceţi ce vreţi, boieri...
Ştefăniţă (se ridică-n picioare):	Dar nu ce
vreau!
Arbore (liniştit): ...potrivit vechiului obicei domnesc, nu mai era osebire între noi şi măria-ta.
Ştefăniţă: Unde e scris asta?
Arbore: Nicăieri şi pretutindeni. Mintea tuturor e mai cuprinzătoare ca a fiecăruia în parte. Ce să urmează dupe obiceiul pămîntului n-are nevoie de scris. Nu e aşa, boieri?
Toţi: Aşa e!
Ştefăniţă: Eh, mai degrabă...
Arbore: Eu am puţine zile de trăit...
Ştefăniţă (printre dinţi): Puţine!
Arbore: ...ş-aş vrea să închiz ochii, mîhnit eu, dar nu mîhnită ţara... învoiala de negoţ cu Polonia ajungînd la sfîrşit, ne-am folosit de aceasta...
5 Ştefăniţă: V-aţi, nu m-am!
Arbore: ...şi-am trimes pe Luca Cîrje, cu învoirea tuturor... Nu e aşa, boieri?
Toţi (afară de Petrică, Baloş şi Hrană): Aşa e!
Ştefăniţă: Cu a voastră, nu cu a mea!
10	Arbore:	...ca să vorbească marelui Divan al	Poloniei	şi lui Sigismund şi să întărească iarăşi
vechile legături, pe temeiul pe care îl cunoşti măria-ta. Sigismund a primit şi-a trimes împuternicit pe preasfinţia-sa episcopul de la Ca-15	meniţa,	Laurentius	Miedzileski, ca să ia iscă-
liturile măriei-tale şi ale Divanului...
Ştefăniţă (face cîţiva paşi repede): Pe cine?
Arbore: Pe episcopul de la Cameniţa...
Ştefăniţă: Ha! Şi unde e episcopul?
20	Arbore:	La mine.
Ştefăniţă (din ce în ce mai aprins): Cînd a sosit?
Arbore: Ieri pe-nserate.
Ştefăniţă: Şi unde-a mas?
Arbore: La mine.
25	Ştefăniţă (rîzînd nervos): O! ho! Moghilă!	Mo-
ghilă! (Moghilă intră prin dreapta.) Avem mo-safiri, Moghilă! Trimete la Luca Arbore, să poftească pe episcopul de Cameniţa, Laurentius Miedzileski, la castel... Şi vezi, primeşte-1 bine... 30	E împuternicitul puternicului crai al Poloniei,
al lui Sigismund iaghelonul, p-a cărui fată vitregă i-am cerut-o eu în căsătorie, şi „cel mai iubit prieten al lor" a rămas cu buza umflată, cîntînd la lună „cotoiul fără nădejde şi ciacîra 35	nepăsătoare"... (Mirare între boieri.) ...E?...
Şi de ce n-a tras la castel? (Moghilă iese.)
Arbore (liniştit): Era plin de praf, obosit de drum şi e vechi cunoscut al meu.
Ştefăniţă (ca prin vis): O! ho! Moghilă, nu 40	uita că e un vechi prieten al lui Arbore!... (Apoi
tare.) Şi l-ai scuturat bine?
149
Arbore: Scuturat?
Ştefăniţă (rîzînd): De tot ce-avea... Aş fi vrut să mă fi strecurat dupe uşe şi să fi văzut de i-ai scuturat mai mult buzunarele ca vestmintele...
5	(Boierii	se	uită	miraţi	unii	la alţii.)
Arbore: Eu?
Ştefăniţă: Da, eu?... Şi l-ai sărutat?
Arbore (mirat): Mîna, măria-ta...
Ştefăniţă (rîzînd nervos): Am zis eu altceva?... 10	Şi de cînd îl cunoşti?
Arbore (liniştit): La bătălia de la Cosmin l-am scăpat de furia alor noştri... Era un smerit călugăr...
Ştefăniţă: A! Ţi-e dator viaţa!
15 Arbore (iuţindu-se puţin): Şi de ce această amă-runţită cercetare?
Ştefăniţă: A! ţi se pare o cercetare?... (Se repede la Arbore.) Şi de ce-ai roşit?... Ai ceva de-ascuns?
20 Arbore: Eu?
Ştefăniţă: Ba, eu!
Arbore: Ce ciudat e rîsul la om! Mai pot eu să mai rîz? Şi cu toate acestea, am rîs!
Ştefăniţă: Ha! ha! să rîdem, Arbore !... Ha!... 25	Ha!...	Cunoşti scrisul ăsta, Trotuşene?... (îi
întinde scrisoarea.) Da, uiti-te bine...
Logofătul Trotuşanu (tresărind şi privind spre Arbore): N-aş şti să spui...
Ştefăniţă: N-ai şti?... O! Uitaţi-vă la el, că nu 30	ştie... (Boierii, uimiţi, se silesc să priceapă.)
Dar tu, Cărăbăţ?... Uiti-te bine, bine...
Vornicul Cărăbăţ (tresărind): De... şi-ar aduce cu al meu...
Ştefăniţă: Cam prost scris... Cine-a scris nu e 35	om de condei... Arbore... tu... ce zici?
Arbore (liniştit): Da... Seamănă... De mine e scris.
Ştefăniţă: Uiti-te bine!
Arbore (liniştit): M-am uitat... E de mine Şi 40	ce-am scris în această carte?
150
tefăniţă: Ştii leşeşte? rbore: De mic copil am învăţat, tefăniţă: Citeşte sus!
rbore (cu aceeaşi nepăsare, după ce şopteşte, încet, să nu s-auză, cîteva cuvinte leşeşti): „Eu, portarul Sucevei şi hatmanul Moldovei, cu închinăciune viu la picioarele lui"... (Se schimbă la faţă fi se opreşte.) tefăniţă (izbucnind): Citeştel rbore (muind glasul): ...„lui Petru-voievod, feciorul lui Ştefan cel Mare"... (Ridicînd glasuL) ...E scrisul meu şi n-am scris-o eu! (Boierii, încremeniţi, privesc în pămînt.) tefăniţă (rîde şi se strîmbă): A! ha! ha!... Veţi vedea de ce dă îndărăt portarul Sucevei!... A! ha!... Ast-noapte — două ceasuri după miezul nopţei — caru ăl mare mai avea trei suliţe pînă să apuie —un om călare, c-o bundă lungă, ieşi repede din Suceava, ţiind drumul Sniati-nului. Cîţiva aprozi se-ntorceau, din întîmplare, în cetate. Se încrucişează cu el. „Cine e?" Nu răspunde şi pune pinteni calului. Apropii trag cîteva săgeţi. Calul cade. Cade şi călăreţul. Se încinge o luptă. Omul e lungit şi-şi dă sttfletul. îl scotocesc şi găsesc cartea aceasta!... A! ha!... Iacă cuprinsul ei: „Eu, portarul Sucevei şi hatmanul Moldovei, cu închinăciune viu la picioarele lui Petru-voievod, feciorul lui Şteran cel Mare, şi să ştii că mi-a adus ştiri episcopul de pregătirile tale, şi tare m-am bucurat că ţara e scîrbită de Ştefăniţă, şi ars aşteaptă năvălirea măriei-tale, şi cu credinţă nestrămutată rămîi de veci plecat rob, Luca Arbore". A! hal Aţi înţeles?... Iacă de ce Arbore a ţinut să slujeasci lui Sigismund şi să mă umilească pe mine... Eu sunt Ştefăniţă, şi voievod? Petru!... Jtfc-decaţi!
ivel-logof ătul Isac (cu glasul
rînd): Bătrîn la bătrîn... Jură, Arbore; cum e adevărul!
(Arbore stă liniştit.)
Vistiernicul Sima:	Scoate-ne	din	îndo-
ială... Jură!
(Arbore stă liniştit.)
Pîrcălabul Condrea:	Pe	Evanghelie, în
5	faţa	Maichii	Domnului,	jură	că nu e adevărat!
(Arbore stă liniştit.)
Logofătul Trotuşanu: Şaptezeci de ani cu credinţă... Pui mîna în foc...
Ştefăniţă (aprins): Că Arbore e vinovat!
10 Paharnicul Săcueanu:	Pui	capul...
Ştefăniţă:	Că Arbore e dovedit!... Moghilă!
(Moghilă intră repede.) Doar n-ai rădăcini ca vrejul!... Popa ăla e aci?
Moghilă: Episcopul?
15 Ştefăniţă: Popa!
Moghilă: Aci, măria-ta.
Ştefăniţă:	în cătuşe şi-n temniţă! (Moghilă
iese repede. Mişcare între boieri.) Vorbeşte, Arbore!... De ce taci?
20 Arbore: Aştept să vă liniştiţi.
Ştefăniţă: Cine? Eu?
Arbore: Domnul şi Divanul!
Ştefăniţă: Aştepţi să... (Se îneacă.)
Arbore: Cînd se năpustesc vînturile, nu s-aude om 25	pe om... Şi mînia n-are urechi...	Uitaţi-vă la
mine. Părul mi-a albit de mult şi mi-a rămas cîteva viţioane, ochii m-au lăsat, mîinile îmi tremură şi glasul s-a uscat... O casă părăsită în care nu se mai aud cîntece de bucurie, ci, 30	din vreme-n vreme, se lasă cîte-o	pasăre oste-
nită, îşi spune jalea şi dorul, şi se duce, lăsînd în urma ei zidurile ruinate şi ierburile crescute pe ziduri... Aşa am ajuns... C-am slujit supt trei domni, şi sufletul meu n-a fost deschis lă-35	comiii... Sima şi Ieremia ştiu că	mi-a fost pe
mînă vistieria, şi am rămas cu ce-am avut înainte d-a fi hatman şi portar al Sucevei... Şi sufletul meu n-a fost deschis zădărniciilor... Mărturisiţi voi, cu care în războaie am împărţit
152
rănile şi în pace grijile ţării, dacă alto trecut înaintea cuiva...
Toţi (mişcaţi): Aşa e!
Ştefăniţă: înaintea domnului!
5 Arbore (cu tărie): Totdeauna... cînd a fost în primejdie!... (Scade glasul.) Uitaţi-vâ l&imine... Ştefan, fala neamului, mort! Bogdan, înainte de vreme, mort! Nevasta, moartă! Fraţii, morţi f Nor-mea, nebună! Cătălin, mort! Ce-am ajuns? 10	Umbră rătăcitoare printre crucile unei mănăs-
tiri, cînd la capul uneia, cînd la capul alteia... Izvor de lacrimi, care va seca în curt&dl (Din ce în ce mai vioi.) Mi-ar mai arde mie de uneltiri şi de răsturnări? Şi pe cine să rfisiom? Pe 15	Ştefăniţă — mă iartă, măria-ta — pe care l*am
crescut de mic copil, pe care-1 încălzeam la sinul meu bătrîn de cîte ori îi era frig, pe care-1 luam pe şeaua calului şi adormea în braţele inele cînd ne apuca noaptea la drum în fruntea, ostaşilor 20	ţărei, căruia îi povesteam bătăliile bunicului	şi,
cînd făcea ochii sperioşi, îi ziceam: „Ca el	să
ajungi, dragul moşului!" Şi cu cine aş sta	eu
la împărechiere? Cu Petru pribeagul?... D-ar fi aşa, ce uşor mi-ar fi fost să-ţi sucest gîtul	—
25	mă iartă, măria-ta — cînd Bogdan £rarise	şi
rămăseşi singur şi plăpînd supt paza ţiapirarea mea!...
(Boierii fac semne de aprobare.)
Ştefăniţă (furios): Ai vrut să domneşti!
30 Arbore: Aş fi putut şi n-am vrut! Te-am uns domn şi ai fost domn, dovadă că nu împliniseşi unsprezece ani şi-ai întărit dania pe care Cosma Şearpe o făcuse Mănăstirii Neamţului... Nu-i aşa, boieri?
35 Toţi: Da! Da!
Ştefăniţă: Cum e, Hrană? Cum e, Baloş? Cum e, Petrică? Spuneţi voi!
Pîrcălabul Baloş:	De,	măria-ta,	cum	să
fie? Ai fost fără să fii, dar nici Arborefci-aiost... 40 Ştefăniţă (îi dă cu tifla): Na! Nai
153
Arbore: Nu-mi apăr bătrîneţea şi zilele amărîte, ci obrazul şi cinstea!... Scrisul din carte seamănă cu scrisul meu, dar nu cu sufletul meu! Duşmani s-au adunat mulţi, c-am fost drept 5	şi	neînduplecat...
Ştefăniţă: Şi ce vrei să zici?
Arbore: Că măria-ta, fără să ştii, ai căzut în cursa ce mi s-a întins mie, şi-o iei de bună...
Ştefăniţă: Aseară pică episcopul, ast-noapte se 10	prinse cartea... Cum s-o plăsmuiască cineva aşa
de repede?
Arbore: De două săptămîni se ştia de sosirea episcopului ...
Ştefăniţă (furia-i creşte): Dar a fost moarte 15 •	de	om...
Arbore: Să-l vedem...
Ştefăniţă: L-am văzut eu!
Arbore: Cine e? Să-l vedem, şi eu, şi boierii..,
Ştefăniţă: Nu trebuie!
20	(Murmure între boieri. Se trag la o parte Petrică,
Baloş şi Hrană.)
Arbore: Zici că omul a fost ucis de aprozi...
Ştefăniţă: Zic!
Arbore: Să-i vedem, cine sunt?...
25	Ştefăniţă: Şi de te-ai uita la ei, i-ai schimba
din aprozi în hatmani?
(Boierii încep să protesteze.)
Paharnicul Săcueanu: Şi de ce să nu-i vedem, măria-ta?
30 Ştefăniţă (încolţit): Fiindcă nu vreau!
Vistiernicul Ieremia:	Atunci,	cum	să
cercetăm pîra ce i s-aduce?
Ştefăniţă: Am cercetat-o eu!
Vistiernicul Sima: Cum să-l judecăm?
35	Ştefăniţă: L-am judecat eu!
Vornicul Cărăbăţ: Şi dupe care lege?
Ştefăniţă (izbucnind de mînie): Legea sunt eu!
Arbore (tresare): A! Ura n-are lege!... Oh!... Ura!... (Se uită cumplit la Ştefăniţă.) Ura, pe
154
care am crescut-o, am ocrotit-o, am gătit-o, am ţinut-o de mînă...
Bivel-logofătul Isac: Arbore!
Arbore: ... am scăldat-o, am şters-o, am culcat-o, 5	am mîngîiat-o...
Logofătul Trotuşanu: Arbore! Arbore!
Arbore: ...am pus-o pe tron, am povăţuit-o, i-am arătat calea binelui... ura, care s-a făcut puternică... ura, care-mi pîndeşte din senin amă-10	rîtele mele zile...	ura aceasta... (îl îneacă plîn-
sul.)
Logofătul Cărăbăţ (mişcat): Tu plîngi, Arbore?
Arbore: ...ura aceasta fără păreche a răpus şi pe 15	Cătălin!... Acum	le văz... N-am vreme să vă
spui!... Cine pîndeşte a mai pîndit!
(Boierit rătnîn încremeniţi.)
Ştefăniţă: Pe Cătălin? (Fără să vrea, face semnul rostogolirii.)
20 Arbore: O! da ! da! pe Cătălin!... (îi repetă mişcarea. Dupe o pauză şi cu bunătatea tristă a unui bătrîn care se duce.) Na, Trotuşene, inelul pe care-1 ţiu de la Ştefan cel Sfînt... Na, Isac, cruciuliţa pe care-am purtat-o de cînd eram mic... 25	Na, Căţelene, cartea aceasta de rugăciuni... Na,
Ieremia, iconiţa... Na, Sima, mătăniile... Na, Condrea, cuţitul... Na, Săcuene, punga aceasta... Na, Cărăbăţ... (Se caută şi nu mai găseşte nimic.) Şi pentru tine nu mi-a mai rămas nimic... ni-30	mic... decît un sărutat!... O! nu mă plîng pe
mine, care mă duc, ci pe Cătălin, care s-a dus, şi pe voi, care rămîneţi!... Fiara a dat de sînge!
(Boierii plîng.)
Ştefăniţă (cu ură): U ! (Se strîmbă.) Moghilă ! 35	(Moghilă	intră.) Ia-i sabia!
(Moghilă vine repede spre Arbore.)
Arbore (cu mîndrie): Tu?... Nicicînd n-a căzut din mîna mea! (Trage sabia. Ştefăniţă face doi
165
paşi înapoi. Baloş, Petrică şi Hrană se pun tn dreptul lui.) M-aş omorî...
Ştefăniţă (alb de mînie): Omoară-te! Arbore (aruncînd sabia jos): A, nu! Vreau să fii 5	ucigaşul	bătrînului	care	te-a	crescut!...
Ştefăniţă: Eşti osîndit...
Toţi boierii: Ce faci, măria-ta? Ştefăniţă: ...la moarte!
Vornicul Cărăbăţ: Fără judecată?
10 Ştefăniţă: Cine a zis?
Vornicul Cărăbăţ: Eu!
Ştefăniţă: Tu?
Vornicul Cărăbăţ: Şi fără vină? Ştefăniţă: Cine-a zis?
15 Vornicul Cărăbăţ: Eu!
Ştefăniţă: Eh!... Haide! fFace semn să plece Arbore.)
Arbore: S-aveţi grije de copiii mei... Ştefăniţă (sălbatic şi fioros): A! copiii?... Le 20	port	eu	de	grije!
Arbore: Oh!... (Iese piîngînd.)
(Toţi boierii scot un oftat adine.)
ACTUL IV
O sală de arme cu tavanul de lemn şi cu grinzi mari. O friză cu arabescuri şi în mijloc cu portretul lui Dragoş. La peretele din fund, tronul lui Ştefan 5	cel IVţare, acoperit cu o perdea de mătase veche.
In apropiere de tron, o masă întinsă. Paharul domnesc, în formă de pîlnie înaltă şi subţire, e de aur. în stînga, o fereastră ogivală, care se deschide şi dă asupra pieţei din mijlocul castelului. în fund, 10	în stînga, o intrare largă, care dă într-un coridor.
în partea dreaptă, un leagăn aurit, în care se vede o păpuşe blondă. La un cap al leagănului atîmă jucării, mătănii, farmece şi păpuşele. O intrare în dreapta.
15	SCENA	I
Pîrcălabul Petrică, pîrcălabul Baloş şi spătarul Hrană, în vestminte de război.
Pîrcălabul Petrică: Să fi fost vinovat?
Spătarul Hrană: Care i-ar fi fost foloasele? 20 Pîrcălabul Baloş: Dar domnul ce-a folosit să taie în neştire pe epitropul lui?
Spătarul Hrană: Mi-e frică să mă întreb.
Pîrcălabul Petrică: Arbore ţinea în ruptul capului la unirea cu Polonia, şi Ştefăniţă, la 25	unirea	cu turcii.
Spătarul Hrană: Cum, unirea cu turcii?... La 4.000 de turci, cari se întorceau încărcaţi cu pradă din Polonia, nu le aţinu calea şi-i zdrobi pînă la unul?... Şi nu trimese plocon lui Sigis-
157
mund steaguri, arme, şaluri şi vestmintele lui Iucbar-paşa, ucis în bătăjie?
Pîrcălabul Petrică:	Da,	împreună	cu	o
scrisoare plină de ocări...
5 Pîrcălabul Baloş: Nue limpede... Cu turcii> pe care-i bate, împotriva Poloniei, pe care o lasă în pace... Daruri şi ocări lui Sigismund... Ieri aruncă în temniţă pe Laurentius, pe temei că urzea cu Arbore năvălirea lui Petru, şi azi 10	îi dă drumul... Nu e limpede...
Spătarul Hrană: Cine-a văzut pe aprozii cari i-au adus cartea?
Pîrcălabul Petrică: Nimeni, pentru că nu sunt, dupe cum nu e, nici mort, nici viu, omul 15	la care s-ar fi găsit acea carte...
Spătarul Hrană: Arbore nevinovat şi ucis... Arbore avea dreptatate: cine pîndeşte a mai pîndit...
Pîrcălabul Baloş: Pe Toader şi pe Nichita 20	i-a închis...
Pîrcălabul Petrică: I-a închis?
Spătarul Hrană: O! săracii flăcăi! (Face cu mîna ca şi cum ar tăia două capete.) Unde sunt ceilalţi boieri?
25	Pîrcălabul Petrică:	în	casa	lui	Arbore,
se sfătuiesc.
Spătarul Hrană: Ce poate sfatul contra săbiii?
Pîrcălabul Baloş: Unde ne ducem?
Pîrcălabul Petrică: Unde-o vrea Domnul... 30	Spătarul Hrană: Dar vrea?
Pîrcălabul Petrică: O... (Mişcare de îndoială.)' Sîîît!
SCENA II
Ştefăniţă, pîrcălabul Petrică, pîrcă-35	labul	Baloş,	spătarul Hrană.
(Ştefăniţă, îmbrăcat în zale, răsuflînd agitai, se plimbă de colo pînă colo.)
Ştefăniţă: Aşa să paţă cei cari se ridică din puzderie şi se scutură în ochii stăpfnului! (Se re-
158
pede la un pahar şi gustă.) Am încercat. Nici unul nu e bun pînă n-oi isprăvi... Mai am ceva treabă... Uriaşii s-au luat la întrecere cu zeii păgînilor... şi ştiţi ce-au pătimit... Asta e vina şi păcatu... Moghilă... Moghilă!...
Pîrcălabul Petrică: Nu s-a întors...
Ştefăniţă: Unde e?
Pîrcălabul Petrică: Unde l-ai trimis, mă-ria-ta.
Ştefăniţă: A, da! Să întărească ştrejile la intrările şi ieşirile oraşului... Dar boierii n-au venit?
Pîrcălabul Baloş: Nu, măria-ta...
Ştefăniţă: Să vie degrab!... Unde sunt?
Spătarul Hrană: Acasă la Arbore...
Ştefăniţă (turburat): O! Arbore!... S-a mutat... Or fi avînd ei loc unde s-a mutat el?... De ce nu vin? Or vrea să le trimeţ pe mutul... care vorbeşte să-l înţeleagă toţi? (Dă tu tăişul palmei în jos.) Du-te, spătare, şi spune-le că Ştefăniţă îi aşteaptă cu masa întinsă... că mi-e sete... de cotnar!
Spătarul Hrană:	Mă	duc,	măria-ta... (Iese
repede prin dreapta.)
Ştefăniţă: Ai venit? (S-aude gălăgie în piaţă.) S-au adunat calicii tîrgului!
Pîrcălabul Petrică:	S-au	adunat,	mă-
ria-ta...
Ştefăniţă: Vor să petreacă, ca ieri...
Pîrcălabul Baloş (trist): Să petreacă, măria-ta...
Ştefăniţă (deschide fereastra din stînga):	Aş
vrea să fiu or ce sunt, or unealta care... (Taie cu mîna.) Voi n-aţi vrea?
Pîrcălabul Petrică: Una nu se cuvine... cealaltă... (Se închină.)
Ştefăniţă (rîzînd nervos): O! o! vă e frică!
Pîrcălabul Baloş: De Dumnezeu, măria-ta!
Ştefăniţă: Va să zică, de n-aş avea pe mutul care... Tu n-ai vrea să fii... nici- tu?...
(Doamna Tana intră repede prin fund, îmbrăcată în negru, cu părul despletit, oc/m roş** şi cu mătănii negre în mînă. S-aude zgomotul din piaţa castelului.) Ei, iar doamna!
SCENA III
Cei de sus şi Doamna Tana, mai tîrzir» spătarul Hrană şi Moghilă.
Doamna Tana: îndurare, doamne!
Ştefăniţă: Ce vrei?
Doamna Tana: Să-ţi scap numele de ocară, sufletul de osîndă şi domnia de nelegiuire!
Ştefăniţă: Şi pentru cine te rogi aşa, că, de n-ar fi vinovaţi, i-ai învinovăţi rugîndu-te?
Doamna Tana:	Pentru Toader şi Nichita...
Auzi?... Mulţimea se adună...
Ştefăniţă: Să petreacă!
Doamna Tana:	Ascultă... (S-aude: „Iertare!
Iertare !“) Cer iertare măriei-tale ! Nu vor sînge nevinovat!
Ştefăniţă: Am tăiat un cap scorpiii... mai are trei... ba nu, două... Şi tu vrei să bag sabia în teacă?
Doamna Tana: Ce-au stricat ei?
Ştefăniţă: Că s-au născut!... Ce strică puii leoaicei din Eghipet? Că sunt începuturi de lei... Ucide-i pînă nu se fac lei!
Doamna Tana: Preotul...
Ştefăniţă: Popa!
Doamna Tana: ...care i-a spovedit a ieşit cu lacrămile-n ochi şi mi-a zis: „Roagă-te... să-i ierte, doamnă!" Ostaşii care îi păzesc mi-au zis: „Roagă-te să-i ierte, doamnă!" Şi fetele.
Ştefăniţă: Fetele!
Doamna Tana:	...mi-au dat în genunchi şi
mi-au zis: „Domnul e milostiv... să-i ierte, doamnă!"...
Ştefăniţă: Pe popă am să-l raz... la fitece ostaş o sută de vergele... şi fetelor tale... le arde de măritat...
Doamna Tana: în numele maicii care te-a născut...
Ştefăniţă: N-am cunoscut-o!
Doamna Tana: în numele tatălui tău...
Ştefăniţă: Nu l-am cunoscut!
Doamna Tana: în numele bunicului tău cel sfînt...
Ştefăniţă (se repede la fereastră): Oh! şi abia se mişcă!
Doamna Tana: în numele Muşatinilor, şi pentru iertarea păcatelor lor...
Ştefăniţă: Domnii n-au păcate...
Doamna Tana (cade în genunchi): în numele cerului... şi-al lacrămilor mele...
Ştefăniţă: De s-ar sui şi-ar trece peste capul lui Dragoş, n-aş călca hotărîrea mea!
Doamna Tana (se scoală plîngînd): Nu e nici soţ, nici părinte... O! voi, care aveţi copii (către boieri) şi-i sărutaţi, şi vă sărută, şi le închinaţi căpătîiul cînd se culcă, şi vi se bate inima cînd răsar prin somn, şi vă creşte inima cînd vă zic „tată" voi trebuie să-mi înţelegeţi durerea... vouă trebuie să vă fie milă...
Ştefăniţă (se uită pe fereastră): Mai iute ! Mai iute!
Doamna Tana: ...rugaţi-vă pentru ei!
Pîrcălabul Petrică: Doamne...
Pîrcălabul Baloş (dînd în genunchi): Doamne...
Ştefăniţă: Sus!... Nu fi muiere!... Petrică, tu să fii portar al Sucevei şi hatman al Moldovei, şi tu, Baloş, logofăt, în locul lui Trotuşanu... (Se uită pe fereastră.) Mai iute!
Doamna Tana: De piatră d-ai fi fost, te-ai fi muiat! O! osîndit al întunericului!
(S-aud strigăte de: „Iertare! iertare!'*)
Ştefăniţă (se uită pe fereastră, face semn, s-aude o lovitură surdă): Unu! (Se strîmbă.)
Doamna Tana (se clatină): Oh! hainu!
(Strigăte de: „Iertare V* Ştefăniţă face senin. S-aude
5	a	doua lovitură surdă.)
Ştefăniţă: Doi!... S-a isprăvit! (Se strîmbă.)
Doamna Tana: O! Eşti plin de sînge, Ştefăniţă! (Se clatină şi cade pe-un scaun7)
Ştefăniţă (lui Baloş): Du-o d-aici!
10	(Baloş	vrea să ia în braţe pe doamna, care se deş-
teaptă.)
Doamna Tana: Cine e?... Dumneata, Baloş?... Crezui c-ar fi... O! mulţumim! Mă duc eu... (Din fundul sălei se uită înapoi.) Oh! Oh! (Iese)
15 Ştefăniţă (stă p-un scaun şi-şi ia capul în mîini): Tana nu mă înţelege... Ostenit... De două nopţi n-am închis ochii... Mi-e sete...
Hatmanul Petrică (îi toarnă vin în pahar): Poftim, doamne,	o picătură de vin...
20	Ştefăniţă (aduce paharul	la gură şi gustă): Nu
pot să beau... E coclit... Baloş, gustă...
Logofătul Baloş: Nu, măria-ta, e bun...
Ştefăniţă (iar gustă): Amar... Petrică, gustă...
Hatmanul Petrică: Nu, măria-ta... bun...
25	Ştefăniţă: Mi-e sete şi nu	pot să beau... (Se scutură, ca şi cum ar da la o	parte nişte fire lungi.)
Parc-aş înota într-un iaz cu brădiş... Cînd mă voi curăţa de aceste ierburi cari se agaţă de mine şi mă trag la fund?
30 Logofătul Baloş (cu ochii în jos): Destul, măria-ta!
Ştefăniţă (trezindu-se din gînduri): Ce, destul?
Logofătul Baloş: Niţică odihnă...
Ştefăniţă: Ce, destul?
35 Logofătul Baloş: Crede-mă, măria-ta, destule capete...
Ştefăniţă: Ştefan cel Mare aşa a făcut înainte d-a domni...
Logofătul Baloş: Dar nu cînd a domnit...
162
Ştefăniţă: Fiindcă a domnit... Şi eu vreau să domnesc!
Logofătul Baloş: Dupe ce-a biruit pe Aron, a iertat pe toţi de moartea tatălui său Bogdan... 5 Ştefăniţă: Aş ierta pe toţi d-ar fi de moartea tatălui meu Bogdan... dar e vorba de mine!
Logofătul Baloş: Mă iartă... dar pînă cînd?
Ştefăniţă: Pînă oi avea un Sfat care s-asculte, iar nu să poruncească! (Baloş şi Petrică se pri-10	vesc îngrijaţi. Spătarul Hrană şi Moghilă, schim-
baţi la faţă, vin repede prin dreapta.) Singuri? Ce fac boierii? Nu vin? Nu le-aţi spus că-i aştept... Ce v-aţi schimbat la faţă?...
Spătarul Hrană: Boierii sunt acasă la Ar-15	bore...
Ştefăniţă (tresărind): Toţi?... Ci spune, Hrană, că eşti spătar!... Moghilă!...
Moghilă: Numai Isac şi Trotuşanu...
Ştefăniţă:	încotro?...	Ce	drum	au apucat?
20 Moghilă: Trotuşanu nu se ştie...
Ştefăniţă: Să se ştie!
Moghilă: Isac, spre Roman...
Ştefăniţă: O roată de călăraşi dupe Isac... Un* l-o apuca să-l taie... E judecat	şi osîndit!... Pe
25	el şi pe bivel-logofătul Ivaşcu	de la Roman...
Ştiu eu de ce!... Ceilalţi nu vin?
Spătarul Hrană: în curte la Arbore zărvăie lumea... Şi ei se sfătuiesc...
Ştefăniţă: Sfatul e unde e domnul!... Nu vor 30	să vie?
Spătarul Hrană (luîndu-şi curaj): Nu!
Ştefăniţă: 0!o! (Rîde îndîrjit.) Şi Baloş zicea că e de ajuns?... De ajuns e, logofete Baloş?... Răzvrătiţii!... O! ho! ho! Toţi Arbori?... La 35	pămînt codrul şi să-mpădurim	din nou!... Mo-
ghilă, ostaşi destui?
Moghilă: Destui şi buni, afară de 500, cari au lăsat armele jos şi cer să le dăm pe Toader şi Nichită...
40 Ştefăniţă: Şi ce fac sutaşii lor?
Moghilă: Ce fac şi ei...
163
Ştefăniţă: O! o! pilda rea se-ntinde, să dăm noi pe cea bună!... Coiful, sabia şi calul! Să lase puntea castelului... Mă duc eu la boieri! (Petrică i-aduce sabia. Dă să ia sabia.) Nu asta... p-a lui Ştefan cel Mare!
Hatmanul Petrică: (încearcă sabia lui Ştefan cel Mare): E cam ruginită, măria-ta...
Ştefăniţă: Peste-un ceas, ca nouă... Cum ieşise din mîinile genovezilor şi cum era în mîna lui Ştefan cel Mare! Calul, gata?
Moghilă: Gata, măria-ta.
Ştefăniţă: Are aripi?... Nu? Nu face nimic, am eu pinteni!
(Ies prin dreapta. S-aude tropotul calului.)
SCENA IV
Oana şi Doamna Tana.
(Oana vine prin fund, cu cearcăne împrejurul ochi-lor, cu furca-n brîu. Cum apare, se repede la leagăn.)
Oana: O! te-ai deşteptat!... Ce mumă rea! (Şade lîngă leagăn.) Iacă-mă... Nu mai plînge... (S-apleacă pe leagăn.) Cu ochii închişi... I-e somn... Adormi, Ştefăniţă... (Daină leagănul.) ...Suceava vine, din munţi înalţi, încărcată cu basme... Pe care să ţi-1 spui? Pe-1 cu Muma-Pădu-rii?... A, nu, că e de frică, şi visezi urît, şi plîngi prin somn, şi-ai să fii rău cînd te-i deştepta... Mai bine pe Ileana Cosînzeana cu cosiţe de aur... A, nu mănîncă pe copii... îi iubeşte, că ei nu i-a da-t Dumnezeu... A adormit... (Apare Tana in fund.) Vîntul nu adie... Nu se mişcă o frunză... în toate să te duci, în odaia asta să nu intri... A-lu-lu...
Doamna Tana (vrea să se ducă spre masă tîrîtă de o dorinţă crîncenă, dar vede pe Oana şi se sperie): O! ea e fericită! Toată ziua toarce şi ulu-luie leagănul de cînd i-am dat păpuşa... S-a întors şi s-a oprit la acum optsprezece ani...
De multe ori n-aude, şi te face să crezi că nici nu vede... Dac-ar vedea ce se petrece aici... Oh!...
Oana: Sîît... Să nu se deştepte... Abia adormi...
Doamna Tana: Oană, mă auzi?
5 Oana: Da.
Doamna Tana: Oană, mă vezi?
Oana: Da.
Doamna Tana: Cine sunt eu?
Oana: Tu?... Tu?... O roabă bună, bună s-o pui la 10	rană...
Doamna Tana: Ştii tu ce e asta, Oană?
(îi arată o sticluţă lungă şi subţire.)
Oana: O, o pasăre... Ce frumos cîntă... Şi tu eşti frumoasă ca înţelepciunea...
15	(S-aude	un tumult depărtat.)
Doamna Tana: Ce-o fi uietul ăsta?
Oana: Vîntul se umflă... De nu l-ar deştepta... Vino, soamne, de-1 adoarme şi tu, peşte, de îl creşte...
20 Doamna Tana: O! nu vezi şi n-auzi, Oană! Tu ai ochi, şi nu vezi picăturile astea gălbui... Ai urechi, şi n-auzi că episcopul Laurentius mi-a dat sticluţa asta şi mi-a spus că în ea stă mîn-tuirea ta, ş-a mea, ş-a Moldovei... Nu mai vreau 25	să mai fiu doamnă, şi ca să nu mai fiu trebuie
să nu fie! Ş-aş avea nevoie să spui cuiva, şi n-am cui... Tu-mi rămăseşi, şi te pierdui şi pe tine... Moldova e pustie! (Se duce repede la masă şi ia paharul de aur al lui Ştefăniţă. Scoate 30	sticluţa.) îmi tremură mîna? Oh! mi se cutre-
mură sufletul! Nu pot... Ş-am jurat înaintea iconostasului... Ah!... Oană, ce faci, Oană?... (Se duce repede spre Oana.)
Oana: Mai încet, că doarme...
35 Doamna Tana: Cine doarme?
Oana: Ce, nu ştii?... Ştefăniţă.
Doamna Tana: O s-adoarmă!
Oana: îţi spui că doarme... Ia priveşte-1... Ca lumina de la candela Preasfintei Fecioare! Şi cum
166
îşi mişcă buzele! Visează că suge... Vezi cum aşează mîinile pe ugerul plin, şi apasă, şi mulge... A! s-a oprit şi rîde... Visează că manca se joacă cu el şi îi face aşa... (Suge buzele şi ţiuie.)
Doamna Tana: L-ai văzut tu aşa de mic?... Şi nu l-ai sugrumat?
Oana: De ce?
Doamna Tana: Să vezi cum îi şade cu limba scoasă şi cu ochii ieşiţi...
Oana (se-nfioară şi arată păpuşa): Lui?
Doamna Tana: Nu, ăluilalt...
Oana: A!... Ăluilalt poţi să-i faci ce-i vrea...
Doamna Tana: în ea a murit cel adevărat, şi numai e decît ce-a fost. Pentru mine, ce-a fost n-a fost niciodată, şi ce e n-are să mai fie!... Să mergem, Oană...
(S-aude tumultul crescînd.)
Oana: Unde?
Doamna Tana: în ietacul nostru...
Oana: Dacă se deşteaptă?... N-a dormit toată noaptea...
Doamna Tana:	Are	să	vie	Ştefăniţă	necăjit
şi rău...
Oana: Ştefăniţă? Doarme... Şi e bun ca soarele de toamnă tîrzie...
(Tumultul se apropie. Se aud glasuri de oameni.)
Doamna Tana: Se bat? Doamne, îndură-te de ţara aceasta!... Vine !... (Iese repede prin fund.)
SCENA V
Ştefăniţă, Baloş şi Oana.
(Ştefăniţă vine însoţit de o mulţime de copii de casă, care se opresc la uşea din dreapta. E plin de sînge pe mîna stîngă şi pe piept. Oana priveşte peste lume şi daină leagănul; uneori îşi reazimă capul în mîini şi se uită drept înainte.)
Ştefăniţă: O! cîinii, se bat pe viaţă şi pe moarte... Daţi-mi sabia mea! (Baloş se repede să-i
aducă o sabie şi-o pune pe masă.) Asta nu-şi cunoaşte stăpînul! De trei ori m-am opintit s-o trag, şi n-a vrut să iasă!... Va ieşi ea, mai spăi-mîntătoare ca-n mîna bătrînului Ştefan!
5	Logofătul	Baloş: Să	te leg la mînă, mă-
ria-ta!... A! şi la piept...
Ştefăniţă (arătînd sîngele): Ăsta e d-al meu, ăsta e d-al lor... Dă un ştergar de la masa pe care am întins-o de ieri şi nu pot să mănînc... 10	în curînd voi mînca cu poftă... înnumără pică-
turile... De fitece picătură de la mine, un cap să cază... pînă voi podi curtea castelului cu capete boiereşti! (Baloş îl leagă.) Greu... să te baţi cu sabia altuia!... De ce n-a ieşit?...
15	Logofătul	Baloş: Petrică avea dreptate... e
ruginită...
Ştefăniţă:	Mai bine n-aş	fi luat-o... Cînd vrusei
s-o scoţ auzii: „Să ştiţi	că nu iese!" Mă uitai
într-acolo... Şi mulţimea de ostaşi, şi furia cu 20	care porniseră la luptă, şi ţipetele care s-ames-
tecau păreau o mare cu talazuri înfuriate! N-aveam pe cine pune ochii. Mă încercai a doua oară. A doua oară auzii: „Să ştiţi că nu iese!" Mă uitai... nimic... Aceleaşi talazuri care se 25	împing şi se încalecă... A treia oară auzii lim-
pede: „N-a ieşit!"... Atunci strigai: „Moghilă, o sabie!" Cum de-auzeam şoaptele în vuietul mai crîncen ca al mării?...
Logofătul Baloş: Păreri, măria-ta...
30 Ştefăniţă: Cum păreri?... Ştiam unde sunt, ce fac, ce vreau, unde mă duc, de unde viu, şi auzeam venind, de departe şi d-aproape: „Să ştiţi că nu iese!" A! şi n-a ieşit!
Logofătul Baloş: De multe ori se desprind, 35	din vuietul mării, fire de sunete care prind înţe-
lesuri...
Ştefăniţă: Aci înţelesul prevestea faptele... Ia-o, du-o departe, să n-o mai văz... Mîine despart ce e al lui de ce e al meu...
40 Logofătul Baloş (sfios): Iar pică, măria-ta...
167
Ştefăniţă: Atît mai bine! Se vor înmulţi capetele cari vor cădea... înnumără-le... Da, da, atît mai rău! Voi face un munte, ca Ceahlăul de gros şi de înalt, din capetele boiereşti! Ahf 5	ci leagă-mă mai strîns de nu vrei să vie numărul
şi la al tău!... Ce, te-ai speriat?
Logofătul Baloş: Nu, dar destul, măria-taî
Ştefăniţă: Cum... să-i iert?
Logofătul Baloş: Să-i birui şi să-i ierţi!
10	(Tumultul se apropie.)
Oana: Zi vîntului să tacă şi valurilor să se potolească...
Ştefăniţă: Oana?... (Tumultul s-apr opie.) Ia!... Să-i iert?... Aş fi nedrept cu ceilalţi... şi cu
15	Oana... (Oanei.) Aci ţi-ai adus pe Ştefăniţă
al tău?
Oana: Ce-ţi pasă?...
(Tumultul creşte.)
Ştefăniţă: Daţi-mi sabia!...
20	Oana: împotriva domnului tău?
(Baloş îl încinge cu sabia.)
Ştefăniţă: Vrei să zici... (Lui Baloş.) Ce tremuri asa?... împotriva mea însumi... Un alt coif... Asta mă strînge ca un cerc de fer...
25	Oana: Şi Bogdan nu mai vine...	E	dus	departe...
iii... unde se varsă Nistru-n mare...
Ştefăniţă (încercînd sabia): Asta iese... Să mergem, Baloş.
Logofătul Baloş:	Fereşte-te	de	Cărăbăţ...
30	Lovitura	lui e ca a cornului de taur... Pe doi
i-a despicat pînă-n şezut... Şi din curtea lui Arbore a făcut o cetate...
Ştefăniţă: De unde au adunat atîta lume?...
(S-aud zgomote apropiate.)
35	Logofătul Baloş: Ia!
Ştefăniţă: Baloş, calul!
(Se reped la ieşirea din dreapta.)
168
SCENA VI
Ştefăniţă, Baloş, Oana şi Moghilă.
(Moghilă îi întîmpinâ, rănit, plin de praf, cu hai-ne le rupte şi cu sabia scoasă.)
5 Moghilă: Nu te duce, doamne...
Ştefăniţă (spăimîntat): De ce?
Moghilă: Vin şi ei!
Ştefăniţă: Vin?... (Trage sabia.)
Moghilă: I-aducem...
10 Ştefăniţă: Pînă s-aud cu ce trebuia să începi, mi-a ieşit sufletul!
Moghilă (răsuflînd repede): Abia te făcuşi nevăzut şi strigai copiilor de casă: „Cînd s-o întoarce, să se întoarcă la biruinţă!" Ş-un ţipăt 15	lung scoaseră ostaşii, că clocotea văzduhul. Şi
nu se mai cunoştea învăluiţi de învăluitori. Unul singur se vedea în tot acest alai al morţii: Cărăbăţ! Cu amîndouă mîinele învîrtind paloşul, pe care izbea, la pămînt. Se traseră în curte. 20	Noi, într-o clipă, pe ziduri. Spătarul Hrană
strigă: „Oameni buni, degeaba atîta sînge! Du-ceţi-vă iertaţi, pe la casa cui vă are!" Şi se făcură roată, fitecine cu ce avea în mînă, ca şi cum ar fi fost ostaşi, şi ieşiră prin fund, şi se 25	duseră uitîndu-se îndărăt, pînă nu se mai vă-
zură pe dupe o cută de deal. Apoi spătarul Hrană le zise boierilor: „Domnul e milostiv"...
Ştefăniţă: O! o! da'ce milostiv!
Moghilă: „...supuneţi-vă şi daţi armele." Ei se 30	vii tară între dînşii, se sfătuiră din privire, clă-
tinară din cap, ridicară din umeri, adică: „ce-o fi să fie". Şi-şi întinseră săbiile pline de sînge. Doar Cărăbăţ izbi cu a sa de cîteva ori treptele de piatră — şi la fitece lovitură sărea scîntei 35	— pînă ş-o rupse în două. Şi aruncînd bucata
cu mînerul, zise: „Na! ia-o şi ia-mă!" Dar iată-i, vin înşiruiţi, cu sîngele dîră, cu vestmintele rupte, cu capul în jos...
Ştefăniţă: Jos de tot!
169
Moghilă: Întîi e comisul Toma Căţeleanu, tî-rînd piciorul dupe el, apoi vistiernicul Ieremia, eu sîngele pe faţă, paharnicul Săcueanu, cu dreapta zdrelită...
5	Ştefăniţă: A! Moghilă, te fac clucer!
Moghilă: ...pîrcălabul Condrea adus de mijloc, bivel-vistiernicul Sima cu umărul stîng deschis, şi vornicul Cărăbăţ teafăr, că nimeni nu s-a apropiat de el fără să se ducă pe lumea ceai-10	laltă...
Ştefăniţă: A! Moghilă, te fac comis! De mi-ai fi adus şi pe logofătul Trotuşanu, te-aş fi făcut vistiernic...
Moghilă: I-am dat de urmă...
15	Ştefăniţă: De urmă, dar nu de el...
Moghilă: A trecut în Pocuţia...
Ştefăniţă: Oh! Polonia... han de tîlhari... pusă în mijlocul lumii ca într-un codru! De s-ar scula Ungaria, împărăţia Moscului, chanii tătarilor, 20	padişahul cu toată tăria lui, muntenii şi mol-
dovenii, ş-ar porni oştile să potopească puterea leşească, m-aş face piuă să încalece Soliman, aş adăpa caii chanilor, aş duce sabia ţarului, aş ţine să se spele craiul Ungariei, m-aş închina 25	cumnatului meu Radu şi-aş arunca coroana
Muşatinilor de pe capul meu pe capul lui Mogîrdici!... O! Polonia! Polonia!... (Se îneacă.)
Oana: C-a zis broasca Maichii Domnului: „De ce plîngi, că eu am avut nouă, şi pe toţi i-a căl-30	cat carul" Şi-a zis Maica Domnului broaştii:
„Cînd ei muri să nu te-mpuţi“
SCENA VII
Ştefăniţă, Baloş, Moghilă, Oana, Hrană, Petrică, Căţeleanu, Iere-35	mia,	Săcueanu,	Condrea,	Sima şi
Că'răbă ţ.
Pîrcălabul Petrică:	Iată,	măria-ta,	bo-
ierii pocăiţi îţi cer iertare...
170
Vornicul Cărăbăţ: Tu zici!
Ştefăniţă: Dar tu?
Vornicul Cărăbăţ: Că scris a fost să-ncapă moştenirea lui Ştefan cel Mare pe mîna nevred-5	nicului...
(Mişcare între boieri.)
Ştefăniţă (se repede cu sabia scoasă): A!
Logofătul Baloş (reţinîndu-l): Măria-ta...
Ştefăniţă: Vroiam să-i întorc cuvîntul de unde 10	ieşise!... O! răzvrătiţilor!
Vornicul Cărăbăţ: Nu ne-am răzvrătit, ne-ai răzvrătit!
Paharnicul Săcueanu: Ne-ai răzvrătit judecind singur în locul Divanului...
15 Vistiernicul Sima: Judecind fără de lege...
Pîrcălabul Condrea:	Osîndind	fără	do-
vadă...
Vistiernicul Ieremia: Pe Luca Arbore, cu care te vei întîlni în ziua judecăţii d-apoi... 20 Comisul Căţeleanu: Şi pe copiii lui, pentru care se răsculă lumea din Suceava...
Vornicul Cărăbăţ: Pe toţi copiii lui! (Ştefăniţă face semnul rostogolirii.) Da, da, pe Cătălin... Aşa, aşa l-ai rostogolit din vîrful mun-25	te lui în prăpastie...
Ştefăniţă (furios): Minţi!
Vornicul Cărăbăţ: ...ucizînd pe Arbore de două ori, o dată cînd ai ucis pe fiu-său, a doua oară cînd ai scornit vicleşugul cu cartea, o dată 30	că ţi-a fost părinte cînd erai mic, a doua oară
că ţi-a pus coroana pe cap, lăsîndu-ţi moştenirea strămoşilor tăi neclintită, lacom de slava cu care ar fi dorit să te vază încununat!
Ştefăniţă:	Minţi!
35 Vornicul Cărăbăţ: O! ce făţărnicie !
Paharnicul Săcueanu: Pe Cătălin îl urai pentru că strălucea printre viteji, pe Arbore pentru duhul lui cumpănit, dospit în pămîntul Moldovei şi răsărit spre mîntuirea ei!
40 Ştefăniţă: Minţi!
171
Vornicul Cărăbăţ:	Pe Cătălin îl osîndişi
cînd doamna îi dete inelul în uralele mulţimii, pe Arbore cînd birui la sfat şi trimese pe Luca Cîrje să reînnoiască pacea cu Polonia!
5 Ştefăniţă: Moghilă, să vie armaşul!
Oana: Şimormîntul e groapă şi jitniţa e groapă... într-unul se-ngroapă stîrvul, în cealaltă bogăţiile...
(Armaşul intră prin stînga in haine roşii şi pur tind 10	pe umeri o sabie lungă.)
Vornicul Cărăbăţ:	Ce-ar zice biata Oană
cînd şi-ar veni în minţi şi-ar vedea naintea ochilor?
Ştefăniţă: Moghilă,	mutul e odihnit?
15	Moghilă: Odihnit.
Ştefăniţă: A mîncat bine? A băut bine?
Moghilă: Crez, măria-ta.
Ştefăniţă: Nu ţi-a spus?
Moghilă: Cum să-mi spuie?
20	Ştefăniţă: Da, bine	zici... Toporul nu vorbeşte!
Oana: Zi mutului să vorbească şi slăbănogului să umble... O! ce frumos doarme cu mîinile supt căpătîi... Nu, nu deşteptaţi pe Ştefăniţă!
Vistiernicul Sima: Doarme!
25	Comisul Căţeleanu: Visează!
Vistiernicul Ieremia:	Un	vis	urît!
Pîrcălabul Condrea: Visul de pe urmă!
Ştefăniţă: Hrană!... zi mutului să-şi ascuţă toporul şi să puie tăietor un buştean de stejar 30	destul de tare... pentru	şase	inşi...	Ce?	nu	te
mişti?...
Spătarul Hrană:	(ca şi cum s-ar spăla pe
mîini): Mă supui, doamne, poruncii măriei-tale, cum s-ar supune	un	ostaş	să	tragă	în	fra-
35	tele lui...
Ştefăniţă: Cu cine eşti frate?
Spătarul Hrană: Frate-n Christos...
Ştefăniţă:	A! bine... bine... Fă-ţi datoria...
(Hrană iese prin fund.) A!, boieri, a venit şi 40	rîndul domnului...
172
Vornicul Cărăbăţ:	N-a	venit...	Va veni
dupe-al nostru...
Ştefăniţă (înfuriat): E rîndul domnului să vă judece...
5 Paharnicul Săcueanu: Întîi ne osîndeşte ş-apoi ne judecă!
Ştefăniţă: Dac-aţi fi venit pocăiţi de fărădelegea făptuită, răsculînd norodul împotriva domnului, poate că mila măriei-mele...
10	Vornicul Cărăbăţ: Unde să fie mila?... Ru-
gina stă pe fier, scoarţa pe copaci, lumina-n soare, apa-n rîuri şi-n mări, şi mila-n suflete! Mila măriei-tale unde-ar fi? în suflet?... Ai abur, n-ai suflet!
15 Ştefăniţă (către Hrană, care intră): Degrab’, degrab', Hrană! Nesocotiţii aceştia au trăit prea mult! Fiecare din clipele lor sunt ani din vicţa mea ! Nici popă, nici grijanie, nimic, (se strîmbă epileptic) nimic...
20	Vornicul Cărăbăţ: Nimic din voia ta, ca să
se împlinească ce este scris...
Ştefăniţă: Ei, şi ce este scris?
Vornicul Cărăbăţ: Să murim de mînă de ucigaş, ca si Cătălin, ca şi Arbore, ca şi Toader, 25	ca	şi Nichita, ca toţi care te-apropie ş-au sufle-
tul curat!
Ştefăniţă: A! a! ah! (Se repede cu sabia spre Cărăbăţ şi se opreşte la sosirea doamnei Tana.)
SCENA VIII
30	Cei de sus, Doamna Tana.
Doamna Tana: Nu te întreb ce faci! Te văz, îi văz şi ştiu!
Ştefăniţă: Dar tu ce faci?
Doamna Tana: Scap din tine ce mai e de scă-35	pat!...	împărtăşania	e	o	taină a bisericii în
care omul — domn d-ar fi — nu se-amestecă. Ea e de la Ăl-de-sus la ăi de jos! Orcît de nalt
173
ar fi scaunul şi orcît de sus ar sta coroana, pe dasupra lor stă Treimea cea de-o fiinţă şi nedespărţită ! Grijania se dă oricărui osîndit la moarte! Bizantinii se ucideau, mama pe fiu, fiul pe 5	tată, soţia pe soţ, tatăl pe fiu, fiica pe mumă,
dar nicicînd nu se răpuneau fără sfînta împărtăşanie. Şi Ivan al Moscovei avea un popă lîngă el, ca nu cumva să ucidă fără să grijească! Şi tu, fiul	fiului lui Ştefan cel Sfînt, vrei să ucizi,
10	călcînd	peste cea mai mare taină a bisericii
creştine?...
Ştefăniţă: Petrică, du-te şi vezi, popa e-aci?
(Hatmanul Petrică iese prin fund.)
Doamna Tana: O! Moldovo, ce zile ai ajuns! 15	Cinstea	şi slava ta, Arbore şi Cărăbăţ, ucişi, ca
nişte tîlhari, din porunca întunericului!
Ştefăniţă: A domnului, muiere!
Doamna Tana (ca ieşită din fire): Vifor năprasnic, care învăluie cuprinsul, şi prinde pe călă-20	tor, şi trece peste el, şi-l acoperă... care prinde
ostile, şi trece peste ele, şi le-acoperă... care prinde noroadele, şi trece peste ele şi le-acoperă...
Hatmanul Petrică (venind): Nu e, măria-ta.
25 Ştefăniţă: Dar unde e?
Hatmanul Petrică: S-a dat afund...
Doamna Tana (rugîndu-se): Aşteaptă pînă mîne, măria-ta... Să te mai gîndeşti...
Ştefăniţă:	Pin'	la	sfîrşitul	lumii?... Nu, nu,
30	m-am gîndit... Şi fără popă!...	(Trece	mîna
pe frunte.) Ah!...
Doamna Tana: 0!0!
Vornicul Cărăbăţ: Vă mulţumim, doamnă! Dumnezeu să vă trimeată harurile lui cereşti 35	şi să vă dea destule puteri ca să	vedeţi ce veţi
vedea!... Măria-ta, eşti puternic...
Ştefăniţă: Sunt!
Vornicul Cărăbăţ: Eşti ca Samson, orb şi pe mîna filistenilor, cînd a luat	în braţe	stîlpii
40	pe care sta bolta casii...
174
Ştefăniţă: E! Sunt!
Vornicul Cărăbăţ:...şi ca un uriaş, scutu-rîndu-se, a clătit stîlpii din loc, şi-a năruit bolta, şi-a pierit şi el cu ceilalţi supt ruine... Stîlpii 5	suntem	noi...
Ştefăniţă (rîzînd nervos): A! a! voi sunteţi stîlpii?
Vornicul Cărăbăţ: ...bolta e Moldova... Şi pe ruinele supt care vei	pieri, altul mai vrednic
10	se va ridica...
Ştefăniţă: A! ha! Petru! Ho ! ho !
Vornicul Cărăbăţ: Şi Petru, că e os din osul lui Ştefan cel Mare!
Ştefăniţă (furios): Ia-i, armaş! Ia-i! Lovitura 15	şi capul!... Să-i toci ca	pe	cîlţi!...	Pe	Cărăbăţ
întîi... Ba nu, pe el la urmă, să vază cum se dau d-a rostogolul capetele celorlalţi!
Oana: Auzit-aţi că s-a zis, celor de demult, să nu ucizi... iară eu zic vouă că cine va ucide vino-20	vat va fi judecăţii...
Ştefăniţă (luîndu-şi capul în mîini): Eh! o ne-* bună!
(Se-ntoarce spre Oana. Doamna Tana se duce la Cărăbăţ şi-l sărută plîngînd.)
25 Vornicul Cărăbăţ: Nu face nimic, doamnă!
Ştefăniţă: Mai iute, că mi-e sete...
(Cei osîndiţi pornesc.)
Vornicul Cărăbăţ: însetat vei fi şi setea ta nu se va potoli!
30 Ştefăniţă: Zău!... Eh!...
(S-aud zgomote jos. Ştefăniţă se duce la fereastra din stînga. Se şterge de năduşeală pe frunte. Priveşte.
Face semne. Se strîmbă epileptic şi face spumă la gură. Se razima cu capul de fereastră. S-aud cinci 35	lovituri	surde.)
Doamna Tana (spăimîntată): O! săracii!
Ştefăniţă (alb ca varul): Mutul a ostenit?..* Nu mai vrea? (Face semn. S-aude şi a şasea lovitură.) Oh!... în sfîrşit, slobod!
175
Doamna Tana (îngrozită): Ce-aiJăcut, Ştefâ-niţă?
Ştefăniţă: M-am făcut domn!	(Se uită pe fe-
reastră. Scoate o pungă. O aruncă pe fereastră.)
5	Să fie a ta... da... da... a mutului. Păcat că nu
vorbeşte!
(în timpul acesta Petrică, Baloş şi Hrană privesc în pămînt şi le curg lacrimile. Oana şi-a luat capul în mîini, se uită înainte şi tresare. Doamnei Tana 10	îi	trece	o lumină pe faţă şi, cu o bucurie groaznică,
se repede la masa domnului, îi ia paharul, toarnă otrava şi-l umple cu vin.)
Doamna Tana: Supune-te, carne... îţi porunceşte sufletul! (Se întoarce spre domn.) Doamne, 15	să bem!...
Ştefăniţă (tresărind): Tu, să bei?
Doamna Tana (tot timpul prefăcîndu-se): Să uităm!... Ce-a fost nu mai este!
Ştefăniţă: Un pahar, doamnei... Ia p-al meu! 20 Doamna Tana (bînd repede):	Am	apucat să
beau...
Ştefăniţă (bea): Cam amar!
Doamna Tana (c-o lumină de bucurie): A!... Ţi s-a părut!
25	Ştefăniţă (scuturîndu-se): Ş-un miros...
Doamna Tana: A fost trezit...
Ştefăniţă: Proaspăt... (îi toarnă şi bea.)
Doamna Tana: S-a dus, Maică a Domnului!
Ştefăniţă: Cine s-a dus?
30	Doamna Tana: Şi Sima, şi Săcueanu, şi Iere-
mia, şi Căţeleanu, şi Condrea, şi Cărăbăţ, şi Arbore, si Nichita, şi Toader, şi Cătăiin... (Rîde.)
Ştefăniţă: Şi de ce rîzi?
35 Doamna Tana: Nu sunt obişnuită să beau...
Vinul ăsta te face să uiţi... Şi erau ca şase berbeci cu capetele tăiate...
Ştefăniţă: Baa şi uită!
Oana: ...Fericiţi cei săraci cu duhul că a lor este 40	împărăţia	cerurilor...	(Se	uită la meseni. Parcă
ar vrea să gonească ceva din minte.)... Capul de
176
cuc uscat de şapte ani, spălat în şapte ape neîncepute, purtat în sîn de şapte fete mari, e bun la somn, că-ţi dă somn fără vise...
Ştefăniţă (îmbucînd şi bînd): Două zile mi 5	s-a părut amar...
Doamna Tana: Acum e bun... nu e aşa?... (Rîde.)
Ştefăniţă: Da, da... De ce rîzi?
Doamna Tana: Mă uit la Baloş... cită gura! 10	o ! cîtă gura!...
Logofătul Baloş: Ca să beau, domniţă...
Ştefăniţă: Vinul e minunat! (Bea.)
Doamna Tana: Mă uit la Hrană...
S p ă t a r u 1 Hr ană (cutremurîndu-se): Văz pe 15	Cărăbăţ, măria-ta...
Ştefăniţă: A!şie spătar!
Spătarul Hrană (îşi şterge o lacrimă): Nu sunt nimic...
Doamna Tana:	Moghilă, semeni pe dinafară
20	cu tat-tău... Aşa mi s-a spus...	Urechile cam
prea mari, dar încolo... Tat-tău	a fost un om
de treabă... şi tu, de treburi...
Moghilă: De treaba la care mă pune...
Doamna Tana: O! ho! şi la care te pui ca să 25	te puie...
Ştefăniţă (se şterge de năduşeală): Cotnarul... la un cap de femeie...
Doamna Tana: Vinul preface pe oricine... Mai întîi vă face urîţi... oh! urîţi de tot... gurile 30	largi... privirile tăiate, apoi... nu! nu! vă face
frumoşi... vă luminează... vă întinereşte... vă umflă părul... mai hazlii... mai sprinteni...
Ştefăniţă (înflăcărat): Vino în braţele mele, Tana! Ce frumoasă eşti! (O sărută.)
35 Oana: Cine?... Tana? (Se frămîntă şi recade în nebunia ei.)
Doamna Tana: Iuda n-ar fi sărutat...
Ştefăniţă: Ştiu, ştiu de ce zici aşa... Moghilă, să dai peste graniţă pe Irma... (Moghilă tre-40	sare.)
Doamna Tana: Pe cine?
177
Ştefăniţă: Pe contele Irmsky...
Doamna Tana: Prea tîrziu...
Ştefăniţă: A?
Doamna Tana: Am vrut să zic prea devreme...
5	La noapte...
Ştefăniţă (îşi scoate coiful şi-l întinde): Turnaţi în el... Să bem în sănătatea doamnei... (Moghilă îi umple coiful.) Bea, doamnă, să uităm grijile...
10 Doamna Tana (gustînd): Parc-aş fi sorbit din capul lui Ştefăniţă... (Ştefăniţă bea zdravăn.) A! bun!... La rînd, boieri...
Doamna Tana: Cum preface vinul bun îndeo-potrivă sufletele oamenilor!
15 Oana (în luptă cu ea însăşi): Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi... Iertaţi şi vi se va ierta... Tana?... Doamna Tana?... Şi casa lui Ştefan o circiumă? (Recade.) Vino, soamne, de-1 adoarme...
20	Ştefăniţă: Biata Oană! Mă trec lacrămile...
Doamna Tana: Să le văz!... A! ai băut prea mult... în curînd te vei trezi!...
Ştefăniţă: Ce? Nu-ţi plac aşa?
Doamna Tana: Ba da...
25	Ştefăniţă: Ce puţini suntem!... O nebună, trei
fricoşi, un om, doamna şi domnul lor...
Doamna Tana: Cîţi ai lăsat, măria-ta! Să vie şi Arbore, şi Sima, şi Ieremia şi Cărăbăţ...
Ştefăniţă: Ei, cu ei trecutul... şi trecutul a trecut 30	de mult...
„Doamna Tana: Să vie şi Toader, şi Nichita, şi Cătălin...
Ştefăniţă: Să vie cei cari au să ia locul paharnicului, al pîrcălabilor, al comisului... Unde 35	sunt?
Spătarul Hrană: Au fugit...
Doamna Tana: Au fugit, şi bătrîni şi tineri, ca puii de potîrniche cînd trece uleul...
Ştefăniţă (ameţit): Au fugit de bine... O! ce 40	proşti!... Baloş,	să vesteşti ţării că domnul
a... a...
178
Doamna Tana:	...a	tăiat	Sfatul...
Ştefăniţă: ...c-a dat afară din el pe cei răzvrătiţi... că vrea pace cu boierii... Şi să nu uiţi să scrii cele întîmplate şi lui Sigismund, şi lui 5	Soliman, şi lui Radu...
Logofătul Baloş (trist): Voi seri, măria-ta...
Ştefăniţă: Să-nveţe şi ei cum să se poarte cu cei vicleni! (Exaltat.)	A! pămînt fericit	al
Moldovei, ţi-a fost dat	să vezi	în scaunul	tău
10	bătrîn un domn tînăr,	falnic,	blînd şi-ndură-
tor...
Doamna Tana: O! blînd şi-ndurător!
Ştefăniţă (a cărui exaltare creşte): Cu mine, tăria şi viaţa, nădejdea şi lumina! Cu mine, 15	mîndria şi biruinţa! Cu mine, neamul	va stră-
luci ca soarele la namiezi!
Oana (a cărei limpezime durează ceva mai mult): O! Doamna Tana!... Da, da!... (Recade.) Că va da jos din scaun pe cei mîndri şi va ridica 20	pe cei umiliţi...
Ştefăniţă: La o parte... că trece oastea lui Şte-făniţă-vodă! Şiruri lungi de călăreţi viteji, cu steagurile desfăşurate, îşi reped caii	cari sforăie, mîneîndu-şi zăbalele... Şi copiii	de casă,
25	şi piota, şi gloata îşi scutură pletele	pe gru-
maji, şi se duc la încăierare, la moarte şi la biruinţă cum s-ar duce la horă şi la nuntă!... Aci a frînt pe unguri... aci a risipit pe tătari... aci a rupt pe Ieşi... aci a îngenuchiat pe munteni... 30	aci a	topit pe turci... Cronicari, turnaţi seu în
văpaiţele voastre, şi scriţi faptele măreţ*, ale domnului care a fost mai bun ca Alexandru cel Bun, mai cu minte ca Mircea cel Bătrîn şi mai viteaz ca Ştefan cel Mare! (Exaltarea şi 35	beţia	cresc.) Am despărţit întunericul de lu-
mină!... Ce vă uitaţi aşa?... Daţi-mi paharul plin... cu el plin mă voi sui în scaunul bunicului meu!... La o parte... pînza aceasta prăfuită... pe care n-a mai ridicat-o nimeni... (Dă într-o 40	parte	perdeaua de mătase care acoperă tronul.
Dasupra tronului, portretul lui Ştefan cel Mare,
179
lucrat în mozaic veneţian.) Şi tu (spre Ştefan), ce te uiţi aşa la mine?... Te-ncrunţi?... De ce păleşti?... Ce spun buzele tale, care se mişcă ca şi cum ar vrea să-mi aducă închinăciune?
5	(S-aşează în scaun, ridică paharul.) Şi ce sunt
bătăliile tale?... Ce este Chilia, Socii, Baia, Lipnic, Cătlăbugii, Scheia, Lenţeşti, Cosminul, Racova... jucării... Ah!... (Dă un ţipăt. Se scoală de pe tron; se schimbă la faţă; devine negru;
10	paharul îi cade din mînă.)
Oana (venindu-şi în firet nu poate să vorbească): O! o!
Logofătul Baloş (speriat): Ce este, măria-ta?
15 Spătarul Hrană: Ce ai, măria-ta?
Logofătul Petrică: Adu mîna, măria-ta!
Moghilă: Binişor, măria-ta! (îl dau jos de pe scaun şi-l susţin.)
Doamna Tana:	N-are	nimic... Daţi-i vin...
20	Vorbea aşa de frumos!
Ştefăniţă (cletănîndu-se): O arsură... Nimic... (Se întoarce spre Ştefan. Se strîmbă epileptic.) O ! ţi-e necaz! Turnaţi vin... (îi ridică paharul şi i-l umple.) Sabia ta n-a vrut să iasă... Cine-mi
25	zicea: „N-are să iasă...	n-a ieşit?" A!	voi
despărţi ce e al tău de ce e al meu...
Doamna Tana: Şi Moldova cui o laşi?... Nu e-a lui?
Ştefăniţă:	Moldova	e-a	mea!...	Voi	despărţi
30	chipul tău de scaunul	acesta... Scaunul	e-al
meu! Să-l scoaţă!... Ah!... (îi cade paharul din mînât se strîmbă epileptic )
Doamna Tana: A băut prea mult... Vorbeşte,
măria-ta! Vorbeşte!
i
35 Ştefăniţă: A trecut... Să-l scoaţă cu dalta şi cu ciocanul... Mîine să nu-1 mai văz... (Dă un răcnet năbuşit.)
Oana: A ! a!
Doamna Tana: N-ai să-l mai vezi!
40 Oana: A! a!
180
Ştefăniţă: Mi se taie picioarele... Ţineţi-mă!... Mă arde!... O! Cărăbăţ !... (Se apără cu mîna.) Arbore... Cătălin... (încearcă să facă semnul rostogolirii şi nu poate.)
5 Oana: A! a!
Ştefăniţă: Se-ntunecă?... E noapte?... Doamna Tana: Nu, e ziuă şi lumină! Ştefăniţă: Mă arde... Nu mai văz... Otravă... Doftorul...
10 Doamna Tana: N-are ce să-ţi mai facă! Oana (apropiindu-se de Ştefăniţă): A! a! Ştefăniţă: întuneric... întuneric... (Se întinde în capul oaselor şi-şi dă sufletul. Boierii îl susţin.)
15 Logofătul Baloş (spăimîntat): Cine l-a otrăvit?
Doamna Tana: Eu... am scăpat Moldova! Oana (îl priveşte şi lacrămile îi curg): Nu deşteptaţi pe Ştefăniţă!
20	(Doamna Tana şi Oana se îmbrăţişează şi plîng.)
Sfîrşit
LUCEAFĂRUL
DRAMA ÎN V ACTE
Petru Rareş Logofătul Baloş Vornicul Groza
Pîrcălabul M ihu, în urmă hatman 5 Pîrcălabul Matiaş Postelnicul Albotă Pîrcălabul Liciu Spătarul Şandru B i v-v el logofătul Trotuşan 10 Pan Crasnaş Pan Cosma Chelarul Hîrea Mogîrdici S a n d o m i r 15 C o r b e a Cremene Doftorul Şmil I-i u 1 ostaş A 1 II-l ea ostaş 20 A 1 III-l ea ostaş A 1 IV-1 ea ostaş Un copi 1 de casă O iscoadă Andrea 25 Antonio
I*iu 1 pescar A 1 II-l ea pescar A 1 III-l ea pescar
185
A 1 IV-1 ea pescar A 1 V-l ea pescar Elena-Doamna Oana o Genunea Nastasia Doica
Boieri, ostaşi etc.
ACTUL I
Zidurile crenălate ale castelului din Suceava. La mijloc, un turn mai înalt. Pe supt turn, o poartăr de zăbrele groase de fier prin care se vede curtea 5	castelului. In dreptul porţii, o punte, lăsată peste
şanţul cu apă, se sprijină pe două lanţuri groase. Pe dinăuntru, de-a lungul zidurilor, un brîu de scînduri pe cari se plimbă ostaşi de pază. La apusr luceafărul argintiu.
10	SCENA	I
Mogîrdici, Corbea, Sandomir şi Cremene, pe brîul de scînduri, cu sarici lă-ţoase, cu arcuri şi cu suliţi. Mogîrdici, cu vestminte de război pe supt sarică, cam cu chef, stă jos pe 15	brîu	şi	cu capul pe zid.
(Ceilalţi nu se văd încă.)
Mogîrdici (în partea stingă a porţii): Afurisită za... Numai curea şi oţele... Âş fi îngheţat de n-aş fi luat sarica... Vinul ţine de cald... 20	dar,	ploscă	mică,	vin	bun	şi	foaie	găurite...
dă... (S-apropie încet, din partea opusă, Corbea, Sandomir şi Cremene.)
Sandomir: Cine-i acolooo?
Mogîrdici (tresărind): Cine să fie?
25 Cremene (întinde arcul): Cin’e-acoloo... că dau...
Mogîrdici: Cremene, să nu dai, că te fac iască... Mă... (Se pitulă şi se ridică.) Eu sunt... Ce, eşti nebun?... Nu sunt eu mai mare, mă?
187
Cremene (abia ţinîndu-şi rîsul): Dupe coif, aşa ar fi, dar nu dupe ce este supt coif. Nu te uita la za, ci la zidurile Sucevii... Zidurile Sucevii stau în picioare fiindcă şi noi stăm în picioare...
5	Zaoa	ta	umblă	pe	două	cărări...
Mogîrdici: Nu mai spune... va să zică, ea e de vină... Bîr! frig al dracului!
(Corbea, Sandomir şi Cremene trec de cealaltă parte, la Mogîrdici:)
10 Cremene:	Cum o duci cu veghea, bădiţă Mogîr-
dici?
Mogîrdici: Mi-e frig, mi-e foame, şi foamea ca foamea, dar mi-e sete...
Cremene:	Bădiţă Mogîrdici, dormişi ceva?
15 Mogîrdic i: Cine? Eu? Şăguieşti?... Am umblat, am învîrtit lancea, am întins arcul, am...
Sandomir: ...nţîngîiat plosca...
Mogîrdici: Ei, da, de ce nu?
Sandomir: ...Mă lăsai într-o rînă...
20	Mogîrdici: Hî-hî!
Sandomir: ...şi, ca omul... închisei ochii., să văd cum îmi sade...
Mogîrdici: 'Hî-hî!
Sandomir: Stelele, reci ca-n nopţile de primă-
-5	vară... Mă uit la ele, ele se uită la mine...
Mogîrdici: Tocmai!
Sandomir:	Pînă mă fură o dulce aromeală...
Mogîrdici (rîzînd): A, a, aşa e!
Sandomir (repede): Şi paza?
30	Mogîrdici:	Ce? ce?... Nu e adevărat... Zisei
eu c-am adormit?... Tu ziseşi!
Sandomir (strînge de mîna pe Mogîrdici): Oh, ce mai sutaş!
Mogîrdici: Au!... Adică de ce nu te rogi tu,
35	Sandomir neică, de moş-tău Groza să mă lase
chelar, cum porunci Ştefăniţă două zile înainte d-a muri?
Sandomir:	De moş Groza? Un* te poţi apro-
pia...
40 Corbea: E ostaş în toată legea!
188
M o g î r d i c i: E, vorbi şi mutu!... „E ostaş în toată legea!"... E, Sandomire, Sandomire, dacă ai vrea tu, ai zice tătînă-tău, logofătului Baloş, să mă lase ce apucasem să fiu... Fiecare cu ale lui. El cu condeiul şi cu paloşul, eu cu cheile şi cu boloboacele, el cu Divanul şi cu ostile, eu cu gîrliciul şi cu tîlvul... Dracul mă puse să nu mă dăzbrac de za şi să n-arunc coiful şi sabia asta? Na... cap sec şi beţiv fudul... Şi chelar, şi înzăoat... pînă m-apucă vremea logofătului Baloş şi-a pîrcălabului Groza... A! şi grozav mi-e de silă de meseria de ostaş! N-aş tăia un pui de găină să mă tai!... Ce rîdeţi?... Vouă vă vine uşor... Sandomir, nalt ca un stejar, Cremene, lat în spete cît trei, şi Corbea, scuipat ostaş, negru, tăcut, ca o stîncă... Eu? Un burduf pe două picioare! Şi ce picioare... şontîc... şontîc...
Cremene: Ei, cum trăişi tu cu Ştefăniţă, cu acea vijelie care răsturnă tot într-o clipă?
Mogîrdici: Mai mult răsturnat...
Sandomir: N-avea ce răsturna...
Mogîrdici: Turna, turnam, pînă cădeam... Şi-mi plăcea, şi de frică...
Cremene: De frica cui?
Mogîrdici:	A lui!
Sandomir:	Era fioros?
Mogîrdici: Frumos şi încruntat; micşor, şi părea ca un munte; vesel şi trist; viteaz, şi plîngea ca un copil; mîndru, şi se juca cu mine ca mîţa cu şoricelul. Or nu se născuse deplin, or născut deplin, să-l fi luat din iele... Cine ştie?... „Mai rabdă, Mogîrdici... mai rabdă, şi mie mi-e sete" Parcă-1 auz... Ş-a treia zi căzu capul lui Arbore, ş-al lui Toader, ş-al lui Nichită, ş-al lui Căţeleanu, ş-al lui Ieremia, ş-al lui Săcueanu, ş-al lui Condrea, ş-al lui Sima, ş-al lui Cărăbăţ... Eram beat mort cînd începu urgia. Cînd trînti întîiul topor, sării din somn. Auzii glasul mulţimii care se ruga de domn.
La al doilea, mă trezii d-a binele. leşii din gîr-lici, alergai şi văzui!... (Ş-acoperă faţa.) Oh! sunt clipe de la Dumnezeu cînd ai vrea mai bine să fii orb decît să vezi!... (Dă cu tăişul mîinei.) 5	Eh!... Eh!... Eh!... Capul lui Cărăbăţ să ros-
togoli bolborosind... Slava Moldovei îl blestema! Şi bătrînul Arbore, portarul Sucevii, care-i fuse ca un părinte!... Eh! (Dă cu tăişul palmei.) ...N-aş vrea să fiu nici pîrcălab, nici hatman, 10	nici vornic, nici logofăt, nici domn!... Dar
doamna Tana... Oh! Ce frumuseţe şi ce nenorocire!... Să zice...
Sandomir: Ce să zice?
Mogîrdici: Că ea l-ar fi otrăvit...
15 Sandomir:	Ş-a	plecat	ne judecată?
Mogîrdici: întreabă pe tat-tău, Baloş, că el ţine locul domnului...
Cremene: Şi unde-a plecat?
Mogîrdici:	în Muntenia. Era munteancă, fată
20	a lui Neagoe Basarab. A sărutat	pe	jupînesele
şi fetele	curţii şi s-a	suit în olac.	Femeile	plîn-
geau. „Un1 te duci, domniţă?" „La călugărie." Ş-a sărutat pe sor-ta Genunea, ş-a umplut-o de lacrimi, ş-a ieşit pe poarta asta, şi s-a dus la 25	vale, şi	s-a pierdut	în neguri.
Corbea (şopteşte): Genunea!
Mogîrdici: Ce ziseşi?
Corbea: Nimic.
Sandom ir: Cocoşii au început să cînte, şi lucea-30	fărul să	se stingă.
Cremene: E steaua care să stinge cea de pe urmă. Uitaţi-vă... ca şi cum ar clipi.
Corbea: Mîine iar răsare, ş-apoi iar răsare, şi-n veci va răsări.
35 Sandomir:	Mult o s-o ducem noi fără domn?
Mogîrdici: N-ar vrea tat-tău să fie?
Sandomir: Na!
Mogîrdici: Ba, zău c-ar fi bine. Om bun şi drept... Că pe tine — cît e el de mare — şi te
pune de veghe ca pe orice copil de casă... S-ar duce vestea de Bubuig-vodă...
Cremene: Ori Grozea...
Sandomir:	Trebuie	să	fii	viţă	domnească...
5 Mogîrdici:	Poi, Toader Baloş să zice c-ar fi
boier vechi, vechi, de vro trei sute de ani şi mai bine, şi că s-ar fi trăgînd, dupe spiţă, din fran-ţuji, şi mai de dincolo;..
Corbea: De hotărît, îmbătrînesc copil de casă!
10	Pe cine păzim noi? Ce păzim noi?
Cremene: Castelul din Suceava...
Sandomir: Şi Suceava...
Cremene: Şi ţara...
Corbea: Eh! boierii să ceartă pe cin' s-aleagă...
15	Vorbe... vorbe... Eu să strîng calul în scări,
şi să mă duc, şi să mă-ntorc viu sau să mă sfîrtece duşmanii, şi să mă ia în copitele cailor!
(Se aude un auit. Toţi tresar.)
Mogîrdici (speriat): Cine să fie?
20 Sandomir: E glasul lui Groza...
Mogîrdici: Haiti! Fiecare la locul lui!
(Corbea, Sandomir şi Cremene se scoboară şi trec în dreapta porţii. Se duc. Se fac nevăzuţi.)
SCENA II
25	Mogîrdici
Mogîrdici (singur, îşi aşează coiful, ia suliţa şi se uită dincotro a venit uietul): Cine-i acolooo?... Aici, Mogîrdici!... Sunt caraulă... Nu răspunzi?... Nu?... (Dîrdîie.) Mi-e frig... ba şi 30	frică... Nu s-aude nimeni... Să mă las p-o parte...
(Nu se mai vede.) Cine-i acolooo?... Dă lozinca... Vorbeşte... Ori numai să urli... ca potăile la lună?... D-ar fi fost logofătul Baloş, l-ar fi luat gura pe dinainte ş-ar fi strigat: bu-bu-35	buuu!... Neamul bubuiugilor!... Sandomir al
lui Bubuiug... Frumos nume... Ce mi-e Mogîr-
191
dici, ce mi-e Bubuiug. (Ridică capul.) Un foşnet?... S-apropie?... Mi s-a părut... (Nu se mai vede.) Aşa... (Cîntă o melopee veche.) Du,du, du, du... Du, du, du, du...
5	(în	vremea	aceasta	s-apropie	un om ostenit, înfăşurat
într-un veşmînt gros şi lung pînâ-n pămînt. Trece puntea, pune mîna pe toarta porţii şi bate de cîteva ori într-o bucată de fier. Răsunetul se pierde departe.)
10	SCENA III
Petru Rareş şi Mogîrdici.
Mogîrdici (sare în sus şi se uită peste Rareş): Cine-i acolo?... Nu răspunzi?... Să nu dai, că mă mişc... adică să nu te mişti, că dau... (Tre-15	murind.) Născătoare, o fi, or n-o fi?... Dacă
n-ar fi fost, n-ar fi bătut... dacă e, de ce tace?... Ce vrea?... Ce vrei, mă omule?...
Petru Rareş: Om bun...
Mogîrdici (îl vede): Bunul să-ţi cază la inimă... 20	Om bun sunt şi eu... Adică bun-bun, da...
hî... hî!... Şi cum te cheamă, mă omule?
Petru Rareş: Petru...
Mogîrdici: Petru... Petru... Petru mă cheamă şi pe mine... Eu spui policra: sutaşul Petru 25	Mogîrdici, fost ajutor al căpitanului copiilor
de casă, fost chelar al măriei-sale vodă, luatul din văzduh... Că numai pe vite le cheamă fără policră: Miercana, Dumana, Lăbuş... Hoţul!
Petru Rareş: Petru Rareş Majearul...
30 Mogîrdici:	Cum-cum?
Petru Rareş: Petru...
Mogîrdici: P-al treilea nu l-am înţeles.
Petru Rareş: Majearul...
Mogîrdici: Mă-ga... Aşa... Nu cunosc... Eu auzi-35	sem altfel... Că nu puteam crede...
Petru Rareş:	Deschide-mi, şi Sfîntul Petru
să-ţi deschiză porţile raiului...
192
Mogîrdici: A! asta de loc... alilalte cît maitîr-ziu...
Petru Rareş: Sunt rupt de oboseală...
Mogîrdici:	Eu	te-am	rupt? De m-ai rupe-n
5	bucăţi,	ş-asta n-o fac.
Petru Rareş: D-aş fi un cîine spart de mistreţ, te-ai îndura.
Mogîrdici:	Spart-nespart,	aşa	ne-au	poruncit
logofătul ăl mare, Tcader Baloş Bubuiug, şi 10	Groza,	ăl mai mare peste oşti, că	pînă n-ar
spune lozinca să nu deschidem... Şi eu nu ţi-o spui, spune-o tu, şi dau porţile de perete...
Petru Rareş:	...L-am	cunoscut	pe Toader...
Era pisar pe vremea lui Ştefan cel Mare, sfîn^ 15	tul meu părinte...
Mogîrdici: Cum-cum?
Petru Rareş:	...L-am	cunoscut	pe Groza...
Era copil de casă... Douăzeci şi trei de ani am petrecut printre străini, mai mult închis ca 20	slobod... De cîte ori	n-am tras	zăvorul ista,
de cîte	ori n-am pus mîna pe toarta	asta şi de
cîte ori	n-am izbit aşa... (Bate în poartă. Mogîr-
dici să sperie.) O! pămînt sfînt â.1 ţărei mele! (Se închină şi sărută	pămîntul.)	Te moaie de
25	lacrămile astea mai nainte d-a te	dospi cu sîn-
gele meu!
Mogîrdici: Ai?... E cam nebun... (Tare.) Ascultă !
Petru Rareş: Ascult.
30 Mogîrdici: Ai ceva arme la dumneata, să nu dăm de vrun beteşug... Ia apropie-te, şi... să nu te mişti, că dau... (Ridică arcul.) Nu prea mult... Să văz... Scutură dulama... (Se pleacă după zid.)
35 Petru Rareş: Cum vrei să vezi de te pleci dupe zid?
Mogîrdici:	Asta	e	treaba mea... Vreau să te
văz fără să mă vezi... Uu! Corbea! Cremene! Sandomir!
40	(Corbea, Cremene şi Sandomir vin repede.)
193
SCENA IV
Petru Rareş, Mogîrdici, Cofbea, Cremene şi Sandomir.
Mogîrdici: Bine că venirăţi... Un nebun... Să-n-5	chină,	sărută	pămîntul... Ce-o fi vrînd? Nu
ştiu...
Sandomir: Ce vrei, străine?
Petru Rareş: Vreau ce vrea Moldova şi Dumnezeu !
10 Mogîrdici: Nu vă spusei eu?... Dar ce vrea Dumnezeu şi ce vrea Moldova?
Petru Rareş:	Dumnezeu vrea legea şi Mol-
dova pe Ştefan cel Mare!
Mogîrdici: E, Ştefan e ţărînă...
15 Petru Rareş: Cel ce-a pierit trăieşte încă, cel ce trăieşte va pieri iar şi din el va răsări iarăşi...
Sandomir: Ce glas! îţi merge la inimă...
Cremene: Parc-ar fi cu minte... dar, nu pricep...
Petru Rareş: în curînd vei pricepe... Chemaţi
20	pe	Baloş	şi	pe	Groza...	Aci,	dinaintea	caste-
lului, să judece şi să aleagă.
(Corbea face semn lui Cremene ca să-i cheme.)
Mogîrdici: Ce-o fi vrînd?
Corbea: N-a spus?
25	Mogîrdici: Ce-a spus?
Corbea:	Mult...
Mogîrdici: Ai priceput?
Corbea: Priceput.
Mogîrdici: Tot?
30 Corbea: Cît e dat omului să priceapă: că e un om, Mogîrdici.
Mogîrdici: Eu de loc.
Petru Rareş: Ascultă, Mogîrdici... căci Mogîrdici te cheamă.
35	Mogîrdici: Doar n-a să mă cheme Ma-jea-rul!
Petru Rareş: ...ţie ţi-am spus ceea ce ei nu ştiu, şi parc-aş fi suflat vorbele mele într-o jitniţă au pe gîrliciul pivniţii de subt pridvorul castelului...
194
Mogîrdici (rîzînd): Da, cunosc!
Petru Rareş: Dee cineva om, îl cunosc nu dupe chipul lui...
Mogîrdici: Dar dupe ce?
5	Petru Rareş:	...ci după sufletul lui...,
Mogîrdici (rîzînd): Eu n-am suflet?
Petru Rareş: Ba ai, dar e întunecat...
Mogîrdici (rîzînd, dă sarica jos şi arată la cap)r Ei, nu vă spusei eu?
10	Petru Rareş:	O! poţi să pai şi mai înzăoat...
Sub platoşa	ta, d-ar fi şi de 50 de oca, stă
un suflet bun şi moleşit...
Mogîrdici: Ai?
Petru Rareş:	...iar nu suflet bun, dar tare,
15	cum se cuvine unui ostaş. Şi cin’ şi-a bătut joc
de tine c-un coif de vicleim şi c-o za parc-ar fi de rîmlean? Ei, d-ar purta-o un om din Rîm de acum cincisprezece sute de ani... Dar o porţi tu, Mogîrdici...
20	Mogîrdici: Mi se pare că m-a luat la	vale...
Petru Rareş:	E un mare meşteşug să îmbraci
pe un om cu	vestminte omeneşti şi să nu paie
om...
Mogîrdici (supărat): Poi te-aş pofti să vii şi 25	mîine... să-ţi dăschiz...
Petru Rareş: Mîine se va vedea dacă astăzi n-ai fost paiaţă. Un fier mîncat de rugină îl arunci în foc şi-n apă şi s-alege ceva... Nasul tău prea e roşu şi prea ţi-e frică de suliţa pe care 30	o ţii în mînă...
Mogîrdici (vrea să-l împungă cu suliţa): Uite... Uite...
Corbea (dîndu-i peste suliţă): îl cunoşti?
Mogîrdici: Nu.
35	Corbea: Atunci?
Mogîrdici: Dar vrei să-mi fie prieten?	Ei, ce
are, mă rog, nasul meu?... Cam roşu, ca un măr domnesc, din pricina soarelui. Uite-acolo, da’ ce, ţi-am cerut pe fiică-ta or pe sor-ta de ne-40	vastă?
Petru Rareş: Fată n-am, soră... o fi trăind?
195
Mogîrdici: Ai or n-ai?
Petru Rareş: O mai fi trăind?
Mogîrdici (rîzînd): De s-a născut şi n-a ieşit cu picioarele înainte, trăieşte... Să n-ai nici o 5	grijă...
Petru Rareş: A!... Nu, nu să cade să mă supăr de-o închipuire de om...
Mogîrdici (rîzînd): închipuit, eu?
Petru Rareş:	închipuit?	nu; închipuire? da.
io Mogîrdici (rîzînd): Ei, nu vă spusei eu?
(S-aude o mişcare.)
Corbea: Sît!... Logofătul Baloş, cu mersul lui de neam ales, şi Groza, cu părul roşcat ca focul, cu barba alburie... cît e de gros şi calcă a lup 15	flămînd...
SCENA V
Logofătul Baloş, pîrcălabul Groza, Cremene, Petru Rareş, Corbea, Mogîrdici şi Sandomir.
20 Mogîrdici (de sus): Nu deschide, stăpîne...
S#a n d o m i r: Ziua, singur, fără arme... nu poate fi decît un om bun...
(Corbea, Mogîrdici, Sandomir se dau jos. Poarta se ridică şi apar in pragul punţei logofătul Baloş 25	cu toţi ceilalţi. Petru Rareş îşi descoperă capul şi
să pleacă înaintea lor.)
Logofătul Baloş (dupe ce măsoară din ochi pe Petru Rareş): Şi de un' te-a suflat vîntul?... De te-aduce vro judecată, s-o facem. De aduci 30	vro ştire, s-o ascultăm. De te mînă vrun gînd
rău... n-ai nemerit-o... Ce vrei, străine? Spune pe şleau.
Petru Rareş: Străin am fost pe Vosfor, supt cerul, pe apa şi pe pămîntul cel mai blagoslo-35	vit de Dumnezeu. Străin şi închis am fost în
cele şapte turnuri gălbui de lîngă marea albas-
196
tră ca peruzeaua. Fugar şi huiduit, am trecut munţii de pe la mijlocul Turciii. De multe ori am înfundat ocniţele cetăţilor Semendria, Ha-liciu, Buciaciu, Cameniţa şi Cerni-Ostrov. Am 5	împlinit 43 de ani, şi mai mult de jumătate din
viaţa mea, m-a supus Atotţiitorul la toate încercările, şi m-a bătut cu toate nenorocirile, şi m-a rănit cu toate suferinţele. Pe Iov nu crez să-l fi chinuit mai mult, căci în sufletul meu 10	simţ toate plăgile de pe trupul lui Iov. Şi Iov
nu s-a îndoit de mila Celui-de-Sus... Şi eu am crezut neclintit în tăria lui vecinică...
Pîrcălabul Groza (către Baloş): Bine grăieşte !
15	Petru Rareş: Mă iartă, boierule...
Pîrcălabul Groza: Vorbeşte...
Petru Rareş (către Baloş): ...dar, dupe citeam îndurat, îmi tăiaşi curajul de la început...
Logofătul Baloş: Ce ţi-am zis eu?
20	Petru Rareş: Că sunt străin!
Logofătul Baloş: Străin... de Suceava...
Petru Rareş: De castelul aista? De m-aţi lega la ochi, pe dibuite v-aş duce şi v-aş spune unde a fost cămara de odihnă a lui Ştefan cel Mare, 25	unde iatacul doamnei Maria, unde al armelor,
unde paraclisul cu iconostasul la care îngenu-chea cel care n-a îngenucheat înaintea nimă-rui... M-au cunoscut trecătorile, drumurile, munţii cărunţi, apele limpezi şi codrii albăstrii 30	ai Moldovei... adică le-am cunoscut pe toate în
zilele grele şi zilele de slavă... Şi tocmai aici să fiu străin?	Aici, unde-am	crescut, unde	am
încălecat caii	domneşti, fără	şea, fără	frîu,	cu
mîna înfiptă în coama lor, gonind ca o stafie 35	supt privirile	arhanghelului	pe care-1	văz	or-
unde-mi întorc ochii, pe care-1 auz orunde mi-aţintesc urechea, pe care-1 simţ pretutin-denea, în mine şi afară din mine!
Pîrcălabul Groza (mişcat): în el? Cine 40	să fie ăsta?
Logofătul Baloş: Ei, cine eşti?
197
Petru Rareş: Petru-voievod! (Toţi tresar.)
Logofătul Baloş: Petru Pribeagul?
Petru Rareş: Am pribegit 22 de ani, dar nu sunt Petru Pribeagul, ci Petru Rareş, fiul 5	Rareşoaii, ş-al... (Se închină.)
Pîrcălabul Groza: Ş-al?
Petru Rareş: Şi-al lui Ştefan cel Sfînt!
Logofătul Baloş (emoţionat): Tu?
Petru Rareş: Eu, Baloş! Ştiu că eşti logofătul 10	Toader Baloş, te-am cunoscut acum 30 de ani,
erai diac al treilea. într-o zi, scriai un sinet de danie şi cerneala să întinse la un mislete, şi pătaşi pielea de viţel. Logofătul Tăut azvîrli cu călimările şi-ţi rupse urechea. (Baloş, fără 15	să vrea, să pipăie la urechea stingă.) Mă-nvîrteam
pe lîngă tine. (îmi ziceai: „Petru cucuietu"). Cînd sîngele începu să picure pe obrazul tău, eu începui să plîng şi sărutai pulpana bătrî-nului Tăut, şi-i zisei: „Eu sunt de vină, pan 20	logofete!“	Mă luă de chică, mă răsuci şi mă dete
afară. Peste-o săptămînă te duceai la pîrcă-lăbia Novogradului, neputînd răbda ruşinea d-a fi lovit pe nedrept de marele logofăt... Dar... mă uit... mă uit... şi nu te mai cunosc...
25 Logofătul Baloş: Eu... nu te cunosc... îmi spui întîmplări adevărate, dar, tocmai fiindcă sunt adevărate, cîţi nu le-or fi ştiind?
Petru Rareş: Mă cunosc clucerul Moghilă, pîrcălabul Grumază, vornicul Jurj şi cîţi alţii, 30	cărora le	săream pe genuchi şi le petreceam
deştile răschirate prin păr şi prin barbă...
Pîrcălabul Baloş: O! e de mult... I-a cope-rit pămîntul! Morţii nu pot a vorbire despre noi, noi putem să vorbim despre ei...
35 Pîrcălabul Groza: Eu aş şti p-un Petru, cam ca tine de nalt, frumos băietan — nu zic, frumos eşti şi tu — cu mustăcioara subţire — tu ai barbă înspicată şi mustăţi negre şi lungi
—	alb şi rumen la faţă — tu eşti prăjit de soare 40	— subţire	şi sprinten — tu eşti pietros şi voi-
nic. Vremea a prefăcut boierimea şi ţara. Şi
tu — de vei fi ăla — n-ai scăpat neatins. Din mîndreţea de copil te văz bărbat zdravăn — dacă ai fi ăla. Ar trebui să se ridice măria-sa de la Putna şi să mărturisească că tu eşti Petru al Răreşoaii ş-al... (Se închină.) Altfel, nu glumim! Cu dovezile ce dăduşi... ai umplea ţara de sămînţa lui Ştefan cel Mare!... Corbea, Sandomir, Cremene, să... (Face semn să-l ia.)
Petru Rareş: Numai în castelul din Suceava nu fusesem închis...
Mogîrdici (rîzînd): A, e bine la noi! Umbră... cît lumea! Dormi şi habar n-ai de e ziuă, de e noapte... Guzgani... cîţi pofteşti... cenuşii, şi mari, şi lacomi... Trei tătari, scoşi de la răcoare, unul n-avea nas, altul urechi, şi-al treilea... la o mînă cu trei deşte şi la un picior cu două... E, ai dracului guzgani...
Petru Rareş: Să vă dau şi alte dovezi...
Logofătul Baloş: Da, căci, din ce-ai spus ar trebui să dovedeşti dovezile tale... Cremene, cheamă şi pe ceilalţi din castel. (Cremene se duce.)
Petru Rareş: Da, să vie toţi, să scoatem lumina de supt obroc.
Mogîrdici: S-o scoatem... de ce să n-o scoatem?... Dacă o vrea să iasă... Nu vă spuneam eu?
Corbea: Nu te-amesteca!
Mogîrdici: De ce să nu m-amestec?... Boierii au dreptate... Un pîrlit află din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei, şi ţop şi el... „Eu sunt Petru, copilul Răreşoaii ş-al lui" Doamne, iartă-mă! (Se închină.)
(Vin boierii, pan Trotuşanu, pan Mihul, pan Liciu, pan Şandru, pan Matiaş, pan Crasneş, pan Cosma, pan Albotă, chelarul Hîrea şi Cremene.)
Logofătul Baloş: Boieri, care din voi cunoaşte pe drumeţul acesta?... Să mărturisească.
Albotă: Chipeş om, dar nu-1 cunosc.
Crasneş: Să-l vedem... Nu-1 cunosc.
Trotuşanu: Mai degrab’ aş cunoaşte ce este decît cine este, cît face decît cine l-a făcut. Ar fi
ostaş, aşa s-ar crede dupe uitătură. Ochii lui joacă, ne măsoară şi ne coprinde; mîna dreaptă are bătături, semn c-a tras paloşul de multe ori în viaţă, şi-o ţine dezlipită de trup, ca şi cum ar 5	fi gata de trîntă dreaptă.
M a t i a ş: Şi ce vrea, logofete Baloş?
Logofătul Baloş: Zice c-ar fi Petru...
Toţi: Care Petru?
Logofătul Baloş: Al Răreşoaii... ş-al... (Se 10	închină.)
Toţi: Ei!... Să dovedească!
Mogîrdici: Boieri dumneavoastră, de mine dete cu ochii întîi şi întîi... şi mi-a spus alte alea... că „cel ce-a pierit trăieşte încă" Dacă a pierit > 15	cum de trăieşte, dacă trăieşte, cum	d-a pierit?
Asta e vorbă? Şi şi-a făcut cruce, şi	s-a plecat,
şi-a sărutat pămîntul... E cam...
(Petru Rareş priveşte apăsat pe Mogîrdici, care începe să se clatine şi să dea îndărăt.)
20 Petru Rareş: Nu mă cunoaşteţi, nu vă cunosc.
Ne vom cunoaşte. De o lună am părăsit Polonia. Am lăsat la graniţele ei 4.000 de călăreţi, pe care craiul Poloniei mi-i pusese la poruncă, să mă arunc asupra Moldovei şi să mă 25	sui în scaunul ei. Nu	am vrut. Cine domneşte
în silnicie nu e domn. Şi-am zis călăreţilor, gata de pradă, că „nu trebuie". într-un suflet trecui Prutul. Să zice că cocorii se	îmbată de
bucurie, ca de vin, cînd se întorc	primăvara
30	şi-şi găsesc cuibul. D-aş putea să sorb aerul
Moldovei cu patima cu care-1 sorbii la întîia zi, dupe 22 de ani de pribegie, suflarea mea v-ar arde şi aţi simţi din cine mă trag şi ce dreptăţi înfăţişez eu vouă! Deh, să las inima. Inimă 35	fără cap, corabie fără	cîrmă... Ajunsei la Hîr-
lău. Văzui pe bătrînă mea maică. Crezui c-aş fi omorît-o strîngînd-o în braţele mele. îmi dete o Vivlie şi îmi zise: „Aci zice despre tine tată-tău!" Iacă Vivlia. (Scoate o carte de supt 40	dulamă.) Şi iacă ce se	glăsuieşte la faţa a doua
260
de la evanghelia lui Marcu: „La a cincisprezecea zi a lunei lui avgust 6992, Maria a născut un copil care se va chema Petru. Şi acest fecior să se ştie că este din Maria şi din Ştefan-voievod. 5	Scris-am eu, Luca Arbore, portarul Sucevei/'
Iscălit: „Io, Ştefan-voievod". Cunoaşteţi scrisul lui Luca Arbore şi-al voievodului vostru... Ei, socotiţi... (Dă cartea în mîna logofătului Baloş. Boierii se grămădesc.)
10	Logofătul	Baloş:	Da...	da... parc-ar fi...
Pîrcălabul	Groza	(emoţionat): Da, al lui...
Slovele cletănate...
Logofătul Baloş (lui Groza): Cum îţi tremură mîna...
15	Pîrcălabul	Groza:	îmi	tremură... nu ştiu
de ce...
Pîrcălabul Liciu:	Am	colea un sinet de
împărţeală, de la Milostivul. S-apropiem iscăliturile. Aşa... aşa... acelaşi mers... aceeaşi 20	aruncătură...	aidoma... Doar că-n carte s-a
iscălit mai neted şi-n sinet mai tremurat. A fost mai tînăr... era mai bătrîn...
Trotuşanu: Scrisul lui Arbore îl cunoaşteţi?
M i h u 1: De ce? N-ar fi destul iscălitura domnului? 25	Şandru: De	ce?
Cosma: Cum e asta?
Trotuşanu: Nu pricepeţi? Una de alta se ţin: scrisul şi iscălitura. Dacă altcineva a izvodit scrisul lui Luca, atunci şi iscălitura domnului 30	e mincinoasă. Nu credeţi ochilor, care mai tot-
dauna vă înşeală, ci minţii, care numai cîte-odată se înşală.
Petru Rareş: Aşa e, are dreptate boierul.
(Mişcare între boieri.)
35	Trotuşanu:	Eu, în vremea	din urmă, cunoscui
scrisul lui Arbore.Slovele lui, ca stîrcii... De... prea e bine scris... Deşi e cam de mult... leat 6992... Să fi scris el?... N-aş şti ce să zic... Altfel... Dumnezeu să-l ierte, că Ştefăniţă îi 40	ticluise o carte către Petru-vodă... (Priveşte
201
spre Petru.) Să fi jurat că e de el... Şi să mă iertaţi... Să zicem că scrisul ar fi al lui Luca Arbore şi iscălitura a lui Ştefan-voievod... A cui e Vivlia asta?
Petru Rareş: A Măriei a fost, acum e a mea.
Trotuşanu: A fost a cuiva şi acum e a altcuiva... Punga asta e a mea, dar punga asta am putut s-o fur...
Petru Rareş (tresărind): Eu să fur?
Trotuşanu: Nu te supăra...
Mogîrdici: O! domol, ia-o domol...
Trotuşanu: ...că supărarea dovedeşte cînd că e aşa, cînd că nu e aşa. Unii se supără cu dreptate, alţii cu strîmbătate... Cum am putea să hotărîm de mînia dumitale fără să te cunoaştem?
Petru Rareş (cutremurîndu-se): Va să zică, am furat-o... o!
Trotuşanu: Nu... nu... Şi nu zic că „nu" să împotriveşte lui „da"... Ai adus o carte. în carte, un sinet. în sinet, un scris, şi dupe scris o iscălitură. Iscălitura seamănă cu a voievodului Ştefan. Scrisul, pe fiinţă de adevăr, nu-1 cunoaşte nici unul c-ar fi al portarului Arbore. Atunci cum vrei să credem că iscălitura ar fi adevărată?... Şi, în sfîrşit... cîţi ar fi... luat Vivlia as a de la Răreşoaia ar fi copiii lui Ştefan cel Mare?
Petru Rareş (emoţionat): A! izgonit de Bogdan, prigonit de Ştefăniţă, şi cînd nu e nimeni pe scaunul Moldovii, necrezut de nimeni şi urgisit de toţi!
(Se aude un fîşîit uşor.)
Logofătul Baloş: Cee, Corbea?
Corbea: Vin jupînesele.
Mogîrdici: Ca nişte hulubaşi domneşti care-şi părăsesc cuiburile calde, aşa merg de tihnit şi de molcom...
Petru Rareş (tresare): A, trăieşte Oana?
Logofătul Baloş:	Trăieşte,	biata	Oană...
Petru Rareş: Biata?... De ce?
Logofătul Baioş: De multe...'de multe... că-ţi îngheaţă inima...
(Vin şi se aşează împrejurul logofătului Bafoş, Oana, Nastasia, Genunea şi Doica.)‘
Petru Rareş (după ce le priveşte pe toate): Care e Oana? r e m e n e: N-o cunoaşte? A!
Mogîrdici:	De	un'	s-o cunoască? Ce, a mai
văzut-o?
(Boierii privesc cu deosebite înţelesuri. Trotuşanu face un gest de îndoială.)
Petru Rareş (emoţionat): Cine e Oana?
Oana:	(liniştită):	Eu	sunt.
Petru Rareş (înmărmurit): Tu eşti?... Ah!...
Oana: Ce vrea străinul acesta?
Petru Rareş: De la toţi „străin" jm-a mîhnit, de la tine mă năbuşe! Bine ar fi fbst să fi fost surd în clipa în care deschiseşi fazele! Nu mă judeca dupe chip. Văz cum nenorocirile au săpat urme adînci şi-ntr-al tău... Cînd mă gîndesc... O! dar nu-ţi spune nimic glasul iţieu?
Oana (mirată): Nu!
Petru Rareş: Nu-ţi aduci aminte*..
Oana: Nu te cunosc!
Petru Rareş: A! staţi, boieri!..4 Aţi auzit că Ştefan însemna pe copii... cel puţin pe cei făcuţi cu Răreşoaia, biată maică-mea...
Oana (mirată): El... Petru Rareş?... î...
Petru Rareş (dă dulama jos şi rămîne într-o armură. Se descheie şi îşi arată spatd dreaptă): Priviţi... Iacă semnul că sunt ai/lui Ştefan-voievod...
Logofătul Baloş: Văz un cerc... dar, ştiu eu...
Pîrcălabul Groza: Cercul cu care însemna... mă iartă... vitele domneşti, ca să nu>se amestece cu alte herghelii...
Mogîrdici: Şi cu cirezile de boi...
Petru Rareş (lui Mogîrdici):	(Mogîrdici se dă afund în mulţime.)	•
Trotuşanu: Semnul acesta a putut fi făcut’acum 40 de ani, dar şi acum 10 ani. Ş-apoi ce copil, d-al lui Ştefan cel Mare, aţi aflat — cum zice dumnealui — însemnat cu fierul roşu la naştere? 5 O a n a: Pe mine m-a înfierat, dar nu pe spata dreaptă, ci pe umărul sting, şi nu c-un cerc, ci c-un luceafăr.
Trotuşanu: Ce deosebire!
Logofătul Baloş (către femei): Ce ziceţi şi 10	dumneavoastră?
Nastasia: Cum ar pătrunde mintea noastră unde nu pătrunde a dumneavoastră? Să "dovedească că e copilul Răreşoaii şi-al lui... Eu sunt femeie, şi cînd vreau ceva,	pot, dacăjdreptatea e de par-
15	tea mea. Ce crezi,	Doica,	că	într-una	îndrugi
că văduvia Moldovei se va sfîrşi...
Doica: Ce să crez?
Logofătul Baloş (lui Rareş): O biată bă-trînă-bătrînă, de pe vremea domnului... Ghi-20	ceşte ce va fi...
Doica: Nu ghicesc, maică, ci ce va fi cîteodată mi se arată. Aşa mi s-arată şi drumul domnului p-o lumină, că nu e nici noapte, nici zi... Cînd sosi străinul?
25	Mogîrdici:	Veni	aşa, nechemat7'de nimeni...
Adevărat că nu te-am chemat eu?... Luceafărul dimineţei să stingea, că n-aş fi putut citi, cu toate că n-am învăţat să citesc. Şi mi-era frig, şi mi-era somn, şi mi-era sete...
30	(Groza	ii	face semn să tacă.)
Doica: Că va veni, va veni... dar c-a picat...
Genunea (în extaz): A picat! a picat!... Aseară visai că vodă intră-n castel fără de veste... şi
azi... iată-1!__
35	Trotuşanu:	E!	închipuiri de copil...
Logofătul Baloş (surîzînd):	Un	plod răs-
făţat... Cin' să se uite în gura ei?... Nunea, nu mai spune prostii...
Genunea: Tată, aşa era... Cum îl văz... Nu mă 40	credeţi?...	Bine...
804
Petru Rareş (care tot timpul s-a gîndit, tresare): înainte d-a vă părăsi...
Pîrcălabul Groza:	Greu	să ne părăseşti!
Or vei fi domn, or vei fi dat judecăţii ca înşe-5	lător de domnie!
Petru Rareş (scoate un pumnal): înainte d-a vă părăsi...
Pîrcălabul Groza: Ei, aia poţi s-o faci...
Petru Rareş: ...am să vă spui un basm pe care 10^	nimeni nu-1 ştie...
Mogîrdici:	Uite, uite, iar l-a apucat... iar
sărută pămîntul...
(Petru Rareş se uită ţintă la Mogîrdici. Mogîrdici dispare.)
15 Petru Rareş: A fost odată un chezar, bun ca pîinea caldă, viteaz cît nu-i sta cetate înainte, bătrîn că n-a murit decît cînd a vrut, şi cu credinţă în Dumnezeu, că lumea îi zicea cel Sfînt. Pe lîngă el se pripăşiseră o fată şi-un băiat. Şi 20	fata era mai mică, şi băiatul mai mare. Şi amîn-
doi crescură sub privirile lui, ca două flori sub razele soarelui. Şi nu ştia unul de altul al cui e şi din ce neam s-ar trage. Şi crescură în neştiinţă. Fetii îi zicea Sulcina şi băiatului Drumeş. 25	Chezarul îi iubea ca pe ochii din cap. Şi Sulcina
era bălaie, cu părul galben ca spicul copt şi rotunjit pe spate... Ca al dumitale...
Genunea (îl priveşte în extaz): Da? ca al meu?
Petru Rareş: ...că parcă ar fi fost băiat... ca 30	dumneata...
Genunea: Aşa sunt eu? îmi pare bine...
Petru Rareş: Şi abia împlinise pe la Florii
14	anişori... şi Drumeş 21... chezarul era bolnav. într-o zi, ce-i abătu, să cotropească un 35	ţinut ce zicea că e al lui, şi era al lui, într-adevăr.
Chezarul plecă şi-l luă cu dînsul şi pe Drumeş. Şi Drumeş să bătu ca un zmeu, că iubea pe chezar, şi pasămite şi pe fata cu părul galben ca spicul copt. Şi se întoarse chezarul biruitor dar 40	şi mai bolnav. într-o zi, Drumeş ieşi din întîm-
805
plare pe un ceardac descoperit... cum ar fi acela unde lucrau fetele domniţei Maria...
Oana: De unde ştie omul acesta ceardacul castelului?
Petru Rareş:	...şi văzu pe Sulcina, care se
ducea repede pe lîngă o fîntînă de piatră, ca aceea din ograda castelului vostru...
Oana (tresărind): De unde ştie aşa de bine ce este-n castelul pe care nu l-a văzut niciodată?
Petru Rareş: ...Şi Drumeş opri pe Sulcina. „Ce fugi, Sulcino?" „Nu, Drumeş." „De ce-ţi sunt ochii roşii? Ai plîns?" „Nu." „Ba da, ochii tăi sunt turburi"... „Ce ochi să rămîie senini cînd ai bunului chezar ard!"...
Oana (agitată): Dar nu era nimeni acolo!
Petru Rareş: „Olecuţă de odihnă, şi să-ntre-mează zmeul bătrîn, şi să face bine"... „Bine? Bine să-i dea Dumnezeu! Bine!" „Şi ţie, Sul-cino." „Şi dumitale, Drumeş."
Oana (în prada emoţiei): O! Maică a Domnului, iar înnebunesc ca pe vremea lui Ştefăniţă!... Treci la sfîrşit... Cum s-a sfîrşit? (Mişcare între boieri.)
Petru Rareş: La sfîrşit?... Chezarul, bolnav rău, sta întins într-un iatac, cum ar fi acela de aici... din stînga... în mijloc, te sui p-o scară, faci la dreapta, deschizi o uşe şi cobori trei trepte...
Logofătul Baloş: De unde ştii ce n-ai văzut? (Mirare între boieri.)
Petru Rareş: Chezarul era numai cu Sulcina. Ş-odată veni, ca scos din fire, Drumeş. „Doamne, m-a dus iubirea ca vîntul şi m-a întors grija ca gîndul." Venea de la maică-sa, trimis de chezar. Şi chezarul se ridică într-o rînă şi-i zise cu un glas plin de înţeles. „Tot?" „Tot, măria-ta !“ „Sulcino, să mă iubeşti ca p-un frate!" Şi ea: „Cum ţi-am spus, Drumeş"... „Ca p-un frate bun, din aceeaşi mamă şi din acelaşi"... „Cum?"... „Din aceeaşi mamă"... „Da, frate!“
Şi se îmbrăţişară, şi plînseră. Şj bătrînul chezar îi blagoslovi...	v..j
Oana (izbucneşte): O! vino încoa, fratele meu ăl bun de mamă şi de tată!
5	(Petru	Rareş	şi Oana pling şi se îmbrăţişează.)
Pîrcălabul Groza: Fratele ei?
Logofătul Baloş: Voievodul nostru!
Trotuşanu: Os din osul lui Ştefan cel Mare! (Toţi îngenuche.)
10 Petru Rareş (Oanei): Nu, nu mai plînge...
Toate au sfîrşit... Viaţa noastră, ca şi durerile tale! (Boierilor.) Sculaţi! Mai bine vreau să văz p-un bărbat mort decît în genuchi! Staţi drepţi, şi voi sta drept, şi cu dre£p(ate voi cîrmui
15	Moldova! (Să uită la Mogîrdici * fiare tremură.)
Şi tu, gură rea... (îi face semn <td se apropie.)
Mogîrdici (dă în genuchi): Om bun, măria-ta...
Petru Rareş: Om bun sunt şi eu...
Mogîrdici (spăimîntat): Aşa m-a făcut mama...
20	Petru Rareş: Mă-ta te-a făcut om, ca pe toţi
oamenii, şi tu te-ai făcut neom... Nu vorbesc cu necaz... De azi ai să încaleci calul...
Mogîrdici (cu teroare): Mai bine taie-mă, măria-ta...
25	Petru Rareş: Te voi lega p-un cal, şi-n cea
dintîi bătălie, şi-n cel dintîi rînji, vei fi şi tu...
Mogîrdici (cade jos): îh!
Petru Rareş: Să te taie duşmanii» or să te-ntorci om... Boieri, avem de lucru... Si lucrăm!
ACTUL II
Tabără de partea stînga a rîului Suceava. Cortul lui Petru Rareş în faţă, mai în fund, acela al lui Groza. Se pieid în depărtare corturile ostaşilor, 5	avînd	în	vîrfurile	lor deosebitele steaguri ale bo-
ierilor. Să vede oraşul Suceava. Intrare în dreapta, în stînga şi în fund. Cîţiva copaci...
SCENA I
Mogîrdici şi Sandomir.
10	(La	o	mescioară,	Mogîrdici	se-ncearcă să facă o
scrisoare. Pe obrazul stîng are cicatricea unei tăieturi adinei.)
Mogîrdici (cu figura luminată): Aşa... ba nu... Am sărit o slovă... Care dracului de slovă?... is	Sandomir, tu eşti cărturar, am scris bine?
„Dî-a-gî-ă Mă-i-ie, că sî-î-t be-i-ne şi îţ schi-i-u ca-să af-af că-m... că-m... uit aîş da casă af-af"... Sandomir (rîzînd): Cui scrii?
Mogîrdici (serios): Ei!... Pe la Braşov, lîngă 20	Feldioara...
Sandomir: Ei, cui, ei?
Mogîrdici: Ei... drăguţei mele... E, şi de ce nu?... Ce rîzi? Ce rîzi?... Nasul meu nu mai e vînăt ca orşavul de prune...
25 Sandomir (rîzînd): E frumoasă?
Mogîrdici: Cum să nu?... Cam groscioară, cam otova, că nu ai şti unde i-ar fi mijlocul... Mîinile,
206
ca ţurloaiele mele... Şi obrajii rumeni şi tari, să spargi nuci cu cărămida... £ ziditătdui plin şi ai ce săruta... Şi bună, bună, ca smtntîna... Eu îi ziceam „hai!" ea „hai!"... Of !jttii«exlragă, 5	Sandomir dragă!... Să fie trei ani dectnd n-am
văzut-o, mititica!...
Sandomir: E româncă?
Mogîrdici: Da, săsoaică? Doamne, iartă-mă!... Din Săcele... Am lăsat-o la un sas cu anul... 10	Ce rîzi? Cînd vornicul Groza îşi trase oştile,
eu îi zisei: „Mă duc, Mărie!" şi mă înecară lacrămile. Şi ea: ,.D-apoi oi umbla sănătos." Şi mă privi blînd ca un viţel... Ce rîzi?.^. Că n-o fi ca boieroaicele voastre... să le faci mototol, 15	ca p-un ştergar, şi să le bagi în sîn! Mă crezi?...
Eu n-o puteam ridica de jos... Că sus ar fi rămas de nu s-ar fi pus ea jos... UJ ui bat-o focu şi norocu!
Sandomir (rîzînd): Şi e cu anu?
20 Mogîrdici: Ai?... Cu anu, fireşte... n-o să fie cu ziua!
SCENA II
i
Mogîrdici, Sandomir, Corb ea şi Cremene.
25	cremene: A, ce mai faci, Mogîrdici?.., Sandomir*:
Să fie patru ani de cînd nu v-am văzut... Cum o duci cu băuturica?
Mogîrdici: Slavă Domnului... adevărat Domnului... Ne-am lăsat şi eu de ea, şi ea de mine...
30	Cremene: Cine-ar fi zis?...
Mogîrdici: Vodă a zis... Şi ce vrea vodă aia e!... Că mă luă şi mă dete pe mîna a trei pui de zmei... Pîine, brînză, apă şi cal... Şi treisăptă-mîni mă goniră legat de cal. în ziiia întîia,
35	maică,	măiculiţa	mea,	crezui	că	murisem...	A
doua zi, murisem şi înviasem... Şi dtipă trei săptămîni, uşurel ca o pană...
14
209
Cremene: Mare minune!...
Sandomir: Dintr-un bleau să stoarcă aur! (Cor-bea surîde.)
Mogîrdici: Ce, mă mutule, nu este aşa?
5 Corbea: De n-ar fi fost vodă cum e, tu ai fi fost cum erai...
Mogîrdici: Bine, călare, călare... O pornirăm în secuime. Pe mine mă puse în streajeaîntîia, cu cer-cetaşii, să vestim care pe unde e... Copoi alergînd 10	de colo-colo, pe dîmburi, prin mocirle, prin
stufişuri... Pămîntul mi se părea ca-n palmă... Dădui de duşmani, închisei ochii. Mă repezii, fără să vreau, cu vro douăzeci de voinici, ca într-o ocnă. îi spărserăm. A doua oară ţinui 15	ochii deschişi cît putui. Şi „hea" ei, „hea" şi
eu. îi risipirăm... Azi aşa, mîine aşa, pînă mă deprinsei cu moartea şi începui să trăiesc. Pe noi, moldovenii, ne-a fost aşezat Dumnezeu aşa, că, de voim să trăim, să învăţăm să murim... 20	La rînd... fiecare... Că, de-ţi vine rîndul, zvîrli
mîinile într-o parte, pui capul la pămînt, şi pace... Ia să vă spui eu una... N-o s-o credeţi... De frică, îndrăznesc... în fitece noapte îmi zic: „Mîine am să mor!" „Ei şi dacă ăi muri, ce?" 25 Corbea: Aşa te vreau, Mogîrdici!
Mogîrdici (ca şi cum ar juca): He-he-he!
Cremene: Nu pricep aşa prefacere.
Mogîrdici: Ce nu pricepi tu?... De mult n-ai văzut pe vodă Rareş!... Cînd se uită, măsoară. 30	Face semn unuia să iasă. Ţinteşte ochii ca pă-
cura. Şi zice: „Viaţa ta, ca şi a mea dopotrivă. De ce ţi-e frică?... Să nu mergi de voi ramînea la urmă"... Şi-şi ţine cuvîntul... Ei, mă flăcăi, mă, ce[e] lumea asta? Au un muşuroi de furnici, 35	au un cîrd de şoimi. Dupe cum e vodă, e şi
ţara! Că nu e ţară ticăloasă nicăieri. Ci domn, crai, chezar, ticăloşi. Eu, beţivul de pe vremea lui Ştefăniţă, ajunsei miaşul cu scările de fier supt Petru-vodă...
40 Cremene: Da' cin' te-a sărutat pe obraz?
210
Mogîrdici: La Fel#i*ara, un cavaler, turnat în fer, c-o sabie dreapti^şi grea... Şi m-am repezit, lac de sînge, pe el..fyca auzii pe vornicul Groza... „Snopeşte-1, Mogîrdici, snopeşte-l!“ Ah! vor-5	nicul	Groza	e	şi	mare! Dar să-l vezi la mînie!
Ca un uriaş să năpusteşte! Dupe ce fărîmarăm oastea craiului Ferdinand, am zăcut la Fel-dioara ca la două săptămîni... că de nu zăceam n-aş fi dat peste Maria...
10 Sandomir (rîzînd)i K\ îi ticluieşte cărţi...
Cremene: Ştii să sctfi?
Mogîrdici: E, e... ceac-pac... nu ca logofătul Toader!
Cremene: Mie nu npi^-a intrat în cap...
15 Sandomir: Dacă nţţ;iubeşti...
Corbea (pe gînduri): Şi dacă ai iubi?
Sandomir: Ce nu face omul cînd iubeşte! Omul deştept e mai deştept, nărodul e mai nărod. Omul deştept... niţ ştie carte? Să pomeneşte 20	într-o bună zi scriind* Nărodul merge pe calea
bătută? Să pomeneşte dînd în gropi...
Sandomir: Ei, pe ta voi cum fuse, Cremene?
Cremene: Cum să fie? Ca pe la tătari... I-am bătut? S-au dus în puşţîuri. Ne-au bătut? Am tu-25	lit-o înapoi. Şi iar i-am bătut, şi iar ne-a bătut,
şi iar i-am bătut, pţni au căzut la pace... Şi-am intrat la dragoste c-o tătarcă...
Mogîrdici: Ptiu! Spurcatule!
Cremene: Nu cum crfez^tu... O fetişcană măruntă, 30	subţirică, cu	niţel păr bălai, cu ochi mici-mici,
pornind de la tîmple în jos. Şase luni a rîs fără să-mi dau seama de ce. Cînd fu să plecăm, eu o sărutai...
Mogîrdici: Şi eu am sărutat pe Maria... zău 35	aşa!
Cremene: ...şi ea-mfzise: „Tu, moldavska... he, he... (semn că se duce) şi tu"... (Semn că nu se mai întoarce.) Şi.Iucepu să plîngă, să plîngă...
Mogîrdici: Maria n-a plîns... De ce n-a fi plîns? 40	(Rîsete.)
211
Cremene: O luarăm înapoi. Ea, biniişor, se aţinu de oblîncu şelei, şi merse, şi oftă, ca la două ceasuri. Scoase din sîn o turtă albă, mi-o dăte şi-mi făcu semn... „Moldavska... îm... îm"...
5	O sărutai. închise ochii şi mă sărută. O lăsai
în drum şi pomii. Mă uitai îndărăt. Ea, acolo. Tîrziu, întorsei capul. Ea, ca o mogîldeaţă, acolo. Pînă n-o mai văzui... Şi aşa!... Dar tu, Corbeo, cum tăcurăţi la Obertin?
10	(Mogîrdici	se	uită să nu vie Petru Rareş.)
Corbea: La Obertin ne bătu Dumnezeu, nu leşii. Că s-arătă pe cer o stea cu coadă, cu coada încotro vine Moldova şi cu capul luminos încotro cade Polonia. Şi Tarnovski, hatmanul
15	leşilor, plăti bocitoare să căineze p-ai noştri
că vor fi bătuţi... Cum află Petru-vodă, le trase vergele la spate şi le luă la goană. Dădu bătălia şi pierdurăm... Eu căzusem... A treia zi mă deşteptă o nălucă blîndă, blîndă... o!
20 Sandomir: Aşa a fost să fie.
Cremene: Da' ce e cu năluca ceea, Corbeo?
Corbea: Nu ştiu.
Sandomir: Era frumoasă?
Corbea: Da.
25 Mogîrdici: Era bălaie?
Corbea: Da.
Sandomir: O iubeşti?
Corbea: î...
Sandomir: Ai mai văzut-o?
30 Corbea:	Da.
Cremene: I-ai vorbit?
Corbea:	Nu.
Mogîrdici: Ba eu, s-o văz p-a mea, toată ziulica i-aş vorbi. I-aş zice: „Hai!" Şi mi-ar răspunde:
35	„Hai!" (Sandomir şi Cremene rid.) Ce rîdeţi?
Cremene: Şi ce faceţi în tabără?
Sandomir: Muncim.
Mogîrdici: Ne trudim ciolanele să nu să deprindă cu lenea. (în stînga se aude zgomot.)
40	Vine! (Cîteşipatru şed drepţi.)
212
SCENA III
Petru Rareş, logofătul Baloş, vistiernicul M a t i a ş, spătarul Şandru, doftorul Şmil şi cei de mai sus.
5	(Petru Rareş, cu braţul drept înfăşurat, şi dupe el
vin boierii.)
Petru Rareş (îşi scoate coiful. Se vede o şuviţă de păr alb): Bine, Corbea? (Corbea tace şi dă din cap. Rareş surîde.) Bine, Sandomir?
10	Sandomir:	Să trăieşti, măria-ta !
Petru Rareş: (necontenit gesticulează cu mîna a rănită): Semeni cu tat-tău. Da, da, ai cu cine semăna.
Logofătul	Baloş: începe şi el...	ce să facă?
15	Petru Rareş: La luptă pui capul în	piept şi te
duci, şi-n urma ta, ceata, şi-ncotro s-aude „bu-bu-bu", acolo eşti şi tu şi ceata ta. Tocmai ca tat-tău. Neamul Bubuiugilor... Mogîrdici, bine? Mai... (Semn că trage la măsea.)
20	Mogîrdici	(ruşinat şi sfios): A! nu, măria-ta!
Petru Rareş (luiCremene):A!...Tucineeşti?... î... Miaşul Cremene... De patru ani nu te-am văzut... Ba, da... v-aţi purtat bine... Mai ales două cete de ţărani... V-aţi coborît prin Buceag?
25	Aţi vînat cai sălbatici?
Cremene: Vînat, măria-ta.
Petru Rareş: Ce-aţi ucis mai mult?
Cremene: Armăsari, măria-ta.
Petru Rareş: Aşa e... Ca şi oamenii, armăsarii
30	trec în faţa primejdiii, şi cu copitele lor,	de	trei
ori ca copita calului nostru, bat tina	pe	loc,
în ploaia săgeţilor, pînă să nomolesc şi-i prind tătarii cu arcanele.
Cremene: Şi-i mănîncă la chefuri mari...
35 Petru Rareş: A, da, să zice că au carne dulce, şi tătarii au carne spurcată... (îl bate pe umăr.) Bine... Bine... O! dacă toţi ostaşii mei ar fi ca voi... aş lua Buda, şi-n locul steagului verde cu cornul de lună pe turnurile ei ar fîlfîi prapurul
40	Moldovei!
213
Logofătul Baloş: Au să fie, că au de unde învăţa.
Şmil: Dacă-mi dai voie... Nu tot cu mînul ăl rănit... încăcinci-şase zile... doar n-a fi foc...
5 Petru Rareş: Te-am adus din Crîm ca să... De ce venişi trei zile dupe... O! Săraca Maria, doamna tinereţelor mele chinuite!... Să uit... Să mă gîndesc la Elena Despotovna... Şi nu pot să uit...
10 Vistiernicul Matiaş: Dacă omul şi-ar aduce aminte de toate în fitece clipă, pe lume n-ar mai fi decît spînzuraţi şi nebuni...
Petru Rareş: Da, da... Te-am adus din Crîm să-mi fii slugă, şi tu mi-eşti stăpîn, Şmil... 15 Şmil: Cine slujeşte e stăpînul adevărat. Sluga face ce vrea sau ce poate. Stăpînul primeşte, că n-are încotro. Va să zică, el suferă ca să-l slujească altul în loc să se slujească singur. Care	va
să zică, stăpînul e slugă şi sluga stăpîn...	Şi
20	dacă ţi-e slugă Martin şi Neacşu, de ce n-aş	fi
eu stăpîn pe mîna care te doare? Cînd te slujesc acolo unde te doare, măria-ta te supui... Cine e stăpîn şi cine e sluga?
Petru Rareş: Tu, Şmil... glumind strecori ade-25	vărurile...
Spătarul Şandru: Dar cînd măria-sa porunceşte să-ţi... (Semn că-i taie capul.) Cine e stăpîn şi cine e slugă?
Şmil (rîde): Măria-sa e slugă, căci binevoieşte a-mi 30	lua de pe umeri ceea ce nu-mi face trebuinţă.
(Sever.) Nu cu aia, nu cu aia... Măria-ta... Am să ţi-o leg de gît...
Petru Rareş (surîzînd): Şmil, aşa vorbeai cu părintele meu, Ştefan cel Mare?
35 Şmil: A!... Ştefan?... Ştefan era bătrîn şi eu tînăr... Măria-ta eşti tînăr...
Petru Rareş: O! tînăr!
Şmil: ...şi eu butrîn. Pe vremea lui Ştefan, de m-ar fi tăiat, mi-ar fi părut rău. Pe vremea măriei-40	tale... aş scăpa d-o belea. Pe Ştefan nu-1 căutam
214
eu, ci mai mult el pe mine. O singură dată a ţipat, cînd 1-aân ars la picior, şi atunci a avut tăria să se prefacă că spune cum a ţipat tatăl său Bogdan, Ucis la Răuseni... Măria-ta gemi 5	uneori...
Petru Rareş: Gem, dar rabd.
Şmil: Rabzi, dar £emi.
Petru Rareş: A... acela era un sfînt!
Şmil: Care stăpînea durerea.
10 Petru Rareş: Şi eu sunt un om...
Şmil: Luptînd cu'"durerea... (Lui Baloş.) Grozav seamănă cu taică-său!
Petru Rareş: OI Şmil, Şmil...
Şmil: Iar cu aia?... Dumnezeu a făcut pe om cumpă-15	nit, că de l-ai tăia în două, ce ar fi într-o parte
ar fi şi-n ceailaltă. Doi ochi, două urechi, două picioare, două, mîini. De se îmbolnăveşte un ochi, vezi cu celălalt, de se bolnăveşte un picior, apeşi mai muţt pe celălalt, şi de surzeşti d-o 20	ureche, auzi cu ceailaltă... Măria-ta faci ca un
surd de o ureche, care ş-ar pleca urechea a surdă ca să auză şoaptele...
Petru Rareş (zîmbind): Ei, cum e asta, Şmil?
Şmil: Cum să fie? Mai mişcă şi cu stînga, nu tot 25	cu dreapta... Crezi că Dumnezeu ţi-a atîrnat
pe stînga dej^aba?
Petru Rareş: Copiii, doftorii şi femeile, stăpînii noştri... Cîţi suntem, Corbea?
Corbea: Trei...
30 Petru R a r e ş: Şi cu cinci ai lui Cremene, fac?
Corbea:	Trei	şi	cinci...
Petru Rareş: Trei mii cinci sute... Zgîrcit la vorbe, adevărat ostaş... Lucrează flăcăii?... Nu puneţi buştenii groşi... Să treacă Suceava cum 35	or putea... Şi călăreţii de cîte trei ori pe zi...
Mogîrdici: Cft e timpul bun...
Petru Rareş: Cît e apa mare... Baloş... (întinde mîna stingă.)
Logofătul Baloş: Iacă-le, măria-ta.
40	(îi dă 4 pergamente cu 4 pecefi roşii.)
215
Petru Rareş: Corbea... Sunt patru sineturi pe cari le dau la patru cete de ţărani, boierindu-i pentru purtarea lor cea falnică. Viteji au fost, viteji-i fac. Ceata lui Pistriţu, a lui Fuior, a lui Stîncă şi-a lui Buză-Lată. îi pui în stăpî-nire ohavnică asupra moşiilor şi pustiurilor ce le grăiesc la fitece sinet pentru fitece ceată. D-aci înainte să fie oameni slobozi, ei şi urmaşii lor. Mîine vor primi postav de vestminte, cai domneşti, frîuri şi şei cu scări de fier. Duceţi-vă, adunaţi-i şi citiţi-le... Şmil... (îi face semn să iasă.)
(Vin din dreapta vornicul Groza, Trotuşanu şi pîrcălabul Liciu.)
SCENA IV
Petru Rareş, logofătul Baloş, vistiernicul M a t i a ş, spătarul Şandru, vornicul Groza, Trotuşanu şi pîrcălabul Liciu.
Petru Rareş: Venirăţi... Vine şi doamna?
Pîrcălabul Liciu: Da, măria-ta.
Petru Rareş: Turcu a plecat?
Vornicul Groza: Plecă, măria-ta.
Petru Rareş: Să se ducă... Turci, lacomi, nu se mai satură. Şi nu vor dar, ci vor...
Logofătul Baloş: Haraciul pe patru ani...
Petru Rareş: Cum?
Logofătul Baloş:	Merge p-al cincelea de
cînd...
Petru Rareş: Meargă şi p-al zecelea... peşcheş, dar, da... haraci, plată de supus... nu!
Logofătul Baloş: Haraci ne cer...
Petru Rareş: Nici peşcheş!... Am cheltuit destul cu Ungaria, cu Polonia şi cu tătarii... O! de ce nu se uneşte creştinătatea supt chezarul Carol şi nu porneşte ca un potop să prididească puterile lui Soliman şi să azvîrle pe necredincioşi dincolo de mările frumoase şi greceşti!
Bani, bani, pentru sultan, pentru vizir, pentru paşale... O ţară de vîndut... şi le cumpără pe toate! Banii ne trebuie să plătim joldul ostaşilor, să clădim locaşe pentru iertarea păcatelor 5	noastre şi pentru cei ce vor veni după noi, ca
să ne cinstească ştiindu-ne cine-am fost... împodobeşte Voroneţul, zideşte din pajişte Pobrata, biserica Sfîntului Dumitru din Suceava, biserica Uspeniei din Baia, Sfînta Parascheva din 10	Tîrgu-Frumos, biserica din Hîrlău, Mînăstirea
Secul din Munţii Neamţului, dă ce-i trebuie bisericei piscupale din Vad... Banii să isprăvesc... Şi d-aş avea, n-aş da turcului măcar de l-aş vedea cu ochii scurşi!
15 Vornicul Groza (trage sabia): Să-i dăm...
Spătarul Şandru: Pînă n-o mai putea!
Petru Rareş:	O, dacă obştea creştinilor s-ar
aduna într-un sobor, i-aş spune eu cîte păcate are şi de ce-şi bate joc de ea fiara din Ţarigrad... 20 Pîrcălabul Liciu: Aş sluji cu dragă inimă cu steagul nemţesc, spaniol or franţuzesc, pe dasupra prapurului nostru...
T rotuşanu: Visuri...
Petru Rareş: Cine nu visează nu vede. Cine nu 25	vede nu se apără. Cine nu se apără piere... Şi
pentru cei sortiţi pieirei nu ne răcim gura degeaba...
Trotuşanu: Viaţa este un vis...
Petru Rareş: Vis... cînd se sfîrşeşte viaţa... 30	Dar ce lăsăm dupe noi urmaşilor noştri e	şi-un
fapt, şi-un drept, şi-o putere de-a trăi... Moştenitorii noştri nu ne vor măsura viaţa dupe bucuriile ei, ci dupe jertfele pe care le-am făcut ştiind că ne jertfim pentru bucuriile lor... Eu m-am 35	suit pe Ceahlău şi-am făcut ochii roată,	şi-am
plîns ascultînd, ca în vis, jalea aceluiaşi neam risipit la trei coroane deosebite... în Ardeal să lasă pe trei văi — a Someşului, a Mureşului şi-a Oltului — moldoveni sadea... M-am tras pe 40	munte-n jos şi-am privit pe trecătoarea	Oitu-
zului ca pe-o fereastră şi-am visat! Şi-am	biruit
217
la Feldioara, la Braşau, la Cetatea-de-Baltă, la Ciceiu, la Rodna, la Unguraş, la Bistriţa, oştile craiului Ferdinand şi-ale chezarului Carol. Am stăpînit Ardealul, şi n-am ieşit din el decît ameninţat de bunul meu prieten Ianăş Zapolia. .. eh!... că să plînge turcului... ah! turcu!... de nu mă voi întoarce acasă la mine. Nu vă uitaţi c-am fost cînd cu Ferdinand, cînd cu Zapolia, întîi cu Ferdinand, apoi cu Zapolia, şi iar cu Ferdinand, şi iar cu Zapolia... Am înşelat ca să nu fiu înşelat! Mi-e totuna au cu Zapolia, au cu Ferdinand. Numai să deprind pe moldoveni să se plimbe d-a cindea muntelui ca la ei acasă!... Că ar fi vro primejdie d-ar fi Ferdinand pe scaunul Ungariei, fiind fratele chezarului care împărăţeş e peste atîtea limbi şi neamuri?... Năluciri!... Să ne apropiem noi de chezar, să-i scurtăm din drum, luînd Ardealul!... O! eu am visat! Să viseze şi urmaşii meii
Vistiernicul Matiaş: Ai făptuit... Ferdinand îţi întăreşte stăpînirea Bistriţei, a Rod-nei, a Ciceiului, a Unguraşului, a Cetaţei-de-Baltă, cu satele lor dimprejur.
Petru Rareş:	Am adăogat la visele marelui
Ştefan şi visul meu! Am moştenit Ciceiul şi Cetatea-de-Baltă, am crescut moştenirea cu Rodna, cu Unguraşul şi cu Bistriţa... Ah! Şmil, Şmil, vindecă-mi mîna, că am de lucru cu leşii... Pocuţia, cea cu 300 de sate şi 50 de tîrguri, e-a noastră!... Ah! (Se plimbă agitat.)
Trotuşanu: Norod mic, vise mari...
Vornicul Groza: Şiit! Taci!
Petru Rareş (tresare): Mic eşti tu! Moldova nu e mică!... Neamul care să crede mic se micşorează!... în lume nu poţi trăi cerşind, căci nu e loc de pomană pentru cerşetori!
Trotuşanu: Să se împlinească rîndurile... prea au pierit mulţi...
Petru Rareş: Să nu număraţi şi sa na vă număraţi! E cin' să numere!... Uf!... Duceţi-vă şi
rînduiţi, c-au să pice copiii lui Gritti... (Boierii ies prin stînga.) Eeee, Trotuşanu e mîhnit... nu e slujbă pentru el!... Şi mai sunt şi alţi boieri... hî!...
5	SCENA V
Petru Rareş, Genunea şi mai tîrziu Şmil.
Genunea (intră prin dreapta, bate din picioare şi-i pune minele la ochi): Te-am speriat!
10 Petru Rareş: Oh, mi-a sărit inima!
Genunea: Cine sunt eu?
Petru Rareş: Tu?... Baba Doica.
Genunea: Nu.
Petru Rareş: Oana...
15 Genunea: Nu... Are să vie.
Petru Rareş: Despotovna!
Genunea: Nu...
Petru Rareş: Ei, cin* să fie... cin' să fie?...
Genunea: Nu ghiceşti?
20	Petru	Rareş	(rîzînd): Dacă te-ascunzi...
Genunea (îşi ia minele de la ochi): Eu sunt, mă-ria-ta!
Petru Rareş: Tu?... Tu eşti o pasăre măiastră care iei grijile şi dai bucuriile.
25	Genunea: Eu?... O! ho! ho! (Sare repede la Rareş
şi dă să-i ia mîna.) A, nu p-asta... că mi-a zis Şmil p-astălaltă... (îi sărută mîna. Rareş o sărută pe obraz. Genunea îl sărută repede pe obraz.)
30	Petru	Rareş:	A?... Ce-ai făcut?
Genunea: N-am făcut bine, măria-ta?
Petru Rareş: Aşa face numai doamna Elena...
Genunea: Aşa face numai doamna Elena... Şi de ce face numai Despotovna?
35	Petru	Rareş:	Fiindcă m-am cununat cu	ea,
Nunea... cu tine...
Genunea: Da, cu mine nu te-ai cununat...
219
Petru Rareş: A! nu mai începe... Te spui tă-tănă-tău să te-astîmpere, că eşti neastîmpă-rată...
Genunea: O, i-am spus tatii de mult...
5	Petru	Rareş:	Ei, şi ce ţi-a zis?
Genunea:	M-a	certat... Mi-a spus că măria-ta
eşti mare şi eu sunt mică, că eşti stăpîn şi eu sunt roabă, că eşti bărbat şi eu fată...
10	Petru	Rareş:	Ei, şi tu ce-ai zis?
Genunea: Ce să zic? nimic... Toate le ştiam fără să mi le fi spus nimeni...
Petru Rareş: Ascultă, Nunea!... Cum venişi înaintea celorlalte?
Genunea: Călare...
15	Petru	Rareş:	Călare?... Voiniceşte?
Genunea: Da... voiniceşte...
Petru Rareş: Am să te fac miaş de viteji, ca pe Sandomir...
Genunea: Ah! ce bine-mi pare!... Tata mi-a făgă-20	duit că mîine mă face viteaz, şi pururea mîine
e azi, şi nu mai vine mîine, şi mereu aşa... El rîde şi mie-mi vine să plîng... Vreau, măria-ta, cu măria-ta la război!
Petru Rareş: La război?... O! războiul e crîn-25	cen şi tu eşti fragedă. La război e urlet, şi nîn-
chezat de cai, şi ţipete de oameni, şi lacrămi, şi sînge, că doi munţi de s-ar izbi în capete, n-ar fi aşa de cumplit...
Genunea: Te văz orunde întorc ochii... Şi de-i 30	închiz te văz şi mai bine... Cînd mă culc, zic
în gînd: „Doamne, dă domnului nostru biruinţă asupra duşmanilor noştri, viaţă nesfîrşită şi fericire... neturburată cu Elena Despotovna, doamna noastră!"
35	Petru Rareş: Da, da, neturburată...
Genunea: Şi mi-apari şi mai frumos, şi mai viteaz...
Petru Rareş: Nunea, tu ştii ce simţi?
Genunea: Eu, ce simţ?
40	Petru Rareş: Tu ştii ce vrei?
Genunea: Nimic, să te privesc...
Petru	Rareş:	Du-te, Nunea, du-te... Or nu.
(0 ia de mîini şi şă uita drept în dreptul ochilor ei.) Tu ştii că am doamnă?...
Genunea: Da...
5	Petru	Rareş:	...că am copii?...
Genunea: Da...
Petru Rareş: ...căsunt... priveşte bine... că sunt bătr.n...
Genunea: A, nu...
10	Petru	Rareş:	...ca tu eşti fata celui mai cre-
dincios şi celui mai mare din sfetnicii mei?...
Genunea: Da...
Petru Rareş:	...că	tu	eşti	fecioară...
Genunea: Da... da...
15	Petru Rareş: Ei, atunci, ce vrei?
Genunea: Să te văz biruind cum biruişi d-atîtea ori...
Petru Rareş: Sunt ostaş... dar sunt domn!... Vino încoa, Nunea, să te sărut... (O sărută în creştet şi-şi lasă capul pe capul ei.) Dumnezeu 20	mi-a	primit	rugăciunea	mea	pornită din inimă
curată... Mi-a gonit patima care se ivise pe furiş... şi-n suflatul meu a revărsat pace şi linişte! (O sărută din nou.) M-ai înţeles, Nunea?
Genunea: Da, măria-ta, da!
25	Petru Rareş: E, ai să mergi la război...
Genunea: Cu măria-ta...
Petru Rareş:	Cu	mine...	Roagă-te de Şmil
să-mi îndrepte mîna... şi gata...
Genunea: Unde e Şmil?... Şmil!... (Şmil vine 30	prin dreapta.)
Şmil: Cine mă cheamă?... D-ta, Nunea?
Genunea: Mîna domnului la loc, degrab', să sufli şi să-i treacă...
Şmil (surîzînd): Sufli.în foc cînd să stinge, şi focul 35	s-aprinde degrab'...	Mîna domnului nu s-a-
prinde... ea trebuie să se prinză încet, încetişor... Dumneata ştii să ţeşi pînză?
Genunea: Da, ştiu...
Şmil: Ce-ai gîndi de mine cînd ţi-aş aduce tort 40	în jurubiţe şi ţi-aş	zice: „Nunea, pînă mîine
să fie cămaşa gata?"
221
Genunea: Să urzesc, să pui pe sul, să ţes, să nălbesc, să croiesc, să cos... Aş gîndi că eşti nebun...
Ş m i 1: Că sunt nebun?... Iu nu gîndesc aşa de dumneata. Iu am răbdare şi aştept să urzească, să ţeasă, să nălbească rana domnului. Şi peste şase zile... cînd cămaşa va fi gata... voi sufla şi-i va trece într-o clipă...
Genunea: Cine ţese rana domnului?
Şmil: Eu ştiu? Poate Ăl-de-sus... Ştiu că ţese şi pînza e gata mai curînd sau mai tîrziu... Ca la femei... Una vrednică, alta leneşe... Una în două săptămîni n-are ce-alege... alteia, două luni... şi-i mai trebuie încă două...
Petru Rareş: Ai înţeles, Nunea?
Genunea:	Rana...	pînza... Nimic...
Şmil: Da* ce trebuie?... Tînără eşti, frumoasă eşti, cuminte, nu ştiu... Ce-i trebuie?... Ce-i trebuie ei nu e treaba mea... şi treaba mea nu-i trebuie ei...
Petru Rareş: Şmil...
Şmil: Iacă, ascult...
Petru Rareş: Ce-ai face tu dacă o păsărică ar zbura din colivia vecinului în braţele tale?
Şmil: D-ar fi frumoasă, i-aş smulge cîteva pene... şi aş duce-o iar în colivia vecinului.
Petru Rareş: Şi dă ar veni iarăşi?
Şmil (rîzînd): Ar veni iarăşi?... Las' să vie... Da-că-i place...
Genunea: A, nu, şase zile... prea mult.
Petru Rareş: E, şi dacă păsărică n-ar pricepe ce vorbim...
Ş m i 1: N-ar pricepe ea... (Se uită la Genunea. Ridică din umeri.)
Petru Rareş: Şi dacă vecinul ţi-ar fi prietenul cel mai bun... şi tu domnul ţării?...
Şmil: Iu... (se uită la Genunea) i-aş zice: Genunea...
Genunea: Cee, Şmil?
Şmil (o dă la o parte): Iu i-aş zice aşa... Vin să te sărut, şi aş săruta-o cum sărutaţi voi pe Maica Domnului...
Genunea: Pe mine?
Petru Rareş: Am am făcut şi eu cu ea... Genunea: Cu min®
Petru Rareş: Da, cu tine! (O îmbrăţişează. Apar din dreaptă Elena-doamna, Oarta, Nasta-sia, Doica, hatmanul Mihu, Crasneş şi Cosma. Petru Rareş o lasă repede pe Genunea.) Deşi n-aş fi avut de ce...
Ş m i 1: Norii pătează cerul pentru cei de jos...
SCENA VI
Petru Rareş, Genunea, Şmil, Elena-Doamna, Oana, N a s t a s i a, Doica, hatmanul Mihu, Crasneş, Cosma şi mai pe urmă Corbea.
Oana (să repede la dotnn şi-i sărută mina): A, fratele meu ăl bun şi domnul nostru ăl mare, cînd te uiţi tu la mine, mi-aduc aminte că tu şi cu mine suntem din aceeaşi mumă şi din acelaşi tată; tu zămislit dupe o biruinţă şi eu înainte d-a birui... Şi de aceea ieşişi tu băiat şi eu fată. Frumoasele tale plete, cum le-au încărunţit grijele ţării...
Elena-Doamna: Doamne (îi sărută mîna, o sărută pe obraji) îmi lăsai copiii jucîndu-se d-a ostaşii... Iliuşcă trînti pe Ştefănel şi Ştefănel voi să muşte pe Iliuşcă... îl oprii: „Nu, mamă, că nu e la război". Şi el, cu lacrimile-n ochi: „Să nu afle tata!"' O! Despotovna, părăsişi astfel pe copii pentru asemenea sărutări... Ce fericită eşti!
Genunea: Ce fericită eşti!
Elena- Doamna: Nu-i aşa, Nunea?
Petru Rareş: Şi Doica de ce s-a ţinut dupe voi ca un cîine bătrîn şi credincios? Elena-Doamna:S De azi-dimineaţă, ne-a zis, aci mie, aci Oanei, aci Nastasiei: „Să mă duceţi la domn, c-am să-i vorbesc". Şi ea, care nu mai vede, vorbeşte de vedenii.
Nastasia: Nu vede şi-a început să nu mai auză.
Petru Rareş: Bunico, vino-ncoa.
Doica (tremurînd): Parcă auz glasul lui...
Petru Rareş:	Nu	într-acolo, bunico... Aci...
Aşa...
Doica (tremurînd): Să sărut mîna lui Petru, fiul lui Ştefan, nepotul lui Alexandru, ctitorii Moldovei...
Petru Rareş: Nu... nu aşa, bunico...
Doica (îi pipăie mîna rănită): Inelul cu pecetea... mîna...
Petru Rareş: A, bunico, mă doare...
Doica: Eu ţi-am pricinuit durerea?
Şmil: Tu nu mai eşti pricină nici de dureri, nici de bucurii...
Doica: Ce-ai zis, măria-ta?
Petru Rareş: Ce te-aduce, bunico?
Doica	(tremurînd): Azi-noapte — cum piroteam
cu cojoaca în spinare — odată se făcu lumină, şi-un înger pică din cer, şi-mi zise: „Spune domnului să nu-i taie, să nu-i spînzure, să nu-i tragă în ţeapă, să nu-i otrăvească, să nu-i înece". Şi mi-a zis: „Spune domnului să se strîngă de pe drumuri, ca să nu se-ntoarcă şi biruitor şi biruit" Şi pieri şi îngerul şi lumina... E poruncă de la cel care porunceşte celor văzute şi nevăzute, şi ţine pămîntul pe ape, şi nu i-ar fi întru nimic să-l sufle ca p-un gunoi din palmă... Să m-asculţi, maică, că nu m-asculţi pe mine!
Cosma:	Cam	greu ce vrei dumneata, mătuşe...
Crasneş: Să nu se întoarcă biruitor şi biruit...
(Elena-doamna şi Nastasia se închină.)
Petru Rareş (pe gînduri): Ce vă închinaţi? Credeţi ce spune bătrînă?
Elena-Doamna: A, nu, măria-ta, dar vorbele ei...
Nastasia: Şi cum stă!
Doica (cu ochii spre cer): I-am spus... I-am spus...
(Elena-doamna se vîră în Petru Rareş. Genunea îl ia de pulpana vesmîntului.)
Şmil: Urmele unei case prădate de tîlhari... La început nu-i cunoaştem şi ne jucăm cu ei, pe urmă le facem cunoştinţă şi ne plac, şi-i chemăm, şi vin... apoi se-nmulţesc şi stau pe capul nos-5	tru,	şi încep să ne fure, şi în cele din urmă ne
jefuiesc...
Elena-Doamna: Cine, Şmil?
Şmil:	Tîlharii...
Elena-Doamna: Care tîlhari?
10 Şmil: Ăi care-ţi plac şi dumitale... şi-mi sunt cam grei mie... Ăi care te fac pe dumneata aşa de frumoasă şi pe mine aşa de urît... Anii, măria-ta... anii, care i-au prădat auzul, văzul, mirosul şi minţile!
15	Petru Rareş (pe gînduri, caută): Să nu-i tai,
să nu-i spînzur... Ţî... (Să duce la o peşteră. Priveşte. Să gîndeşte.) A! să vie Corbea!... Bunico, ce-ai visat se va izbîndi.
Doica (tremurînd): N-am visat, am văzut... Şi ce 20	văz,	de cînd nu mai văz, se împlineşte...
(Intră Corbea şi, zărind pe Genunea, încremeneşte.)
Petru Rareş: Corb3a, ai vrun ostaş zidar?... Unde te uiţi?...
Corbea : Cum, măria-ta?
25	Petru Rareş (răstit): E	vrun ostaş zidar?
Corbea: Nu, măria-ta, nici	un ostaş nu e zidar...
Sunt mai mulţi care au	fost zidari şi sunt os-
taşi... Unul a zidit la meterezele Ciceiului din porunca vlădichii de la Vad.,, dar vlădica de 30	la Vad a luat pe Vlad din Ciceu şi l-a pus os-
taş...
Petru Rareş (zîmbind): Să te ferească Dumnezeu de mutul care vorbeşte!... Ei, mă omule, ai un ostaş — fie şi Vlad al vlădichii de la Vad 35	— care să zidească această bortă?
Cprbea: Am!
Petru Rareş: Să vie încoa, cu mistrie, cu pietre şi cu moloz...
(Corbea iese repede prin dreapta. Vin şi ceilalţi 40	boieri.)
225
SCENA VII
Cei de sus şi logofătul B a 1 o ş, vornicul Groza, vistiernicul Matiaş, Andrea, Antonio, un călău şi mai mulţi iunaci.
5 Logofătul Baloş: S-apropie, măria-ta...
Vistiernicul Matiaş: Să văd... şi n-au să se mai vază!
Elena-Doamna: Vin talienii?
Genunea: Vin? fO Oana (din mulţime): Nu li se vede faţa, cernită ca şi sufletele lor... Orice-au făcut, Dumnezeu să le ierte păcatele!
Ş m i 1:	Nu să poate, măria-ta, fără să-i judeci...
Petru	Rareş: Cum, să-i osîndesc fără judecată?
15	Ş m i 1:	Şi dacă nu i-ai osîndi?
Petru	Rareş: Mă osîndesc ei pe mine!
Vornicul Groza: Sabia a căzut. Şi ei, venind încoa, sunt ca nişte osîndiţi care ar merge cu capetele în mîini la înmormîntarea lor...
20	Petru	Rareş: Să plece călăul! (Călăul se duce.)
Vornicul Groza: De ce?
Ş m i 1: Să se ducă la dracu, să-i ceară capul pe tipsie...
(Intră cei doi fii ai lui Gritti, Andrea şi Antoniof 25	legaţi cu mîinele la spate şi cu zăbranice negre lă-
Săle pe feţe. Dupe ei, un zidar, cu mistria, ciocanul şi găleata cu moloz. Doi ostaşi i-aduc pietre. Mogîr-dici oomanda alaiul. Un ungur chtee pe o tava capul lui Gritti, acoperit cu un ştergar. Să opresc. Ungurul 30	pune jos capul lui Gritti. Din mulţime s-aude un
oftat.)
Petru Rareş (dezveleşte capul lui Gritti): E capul lui Gritti...
Mai- mulţi: A! al lui Gritti?
35 Petru Rareş: ...ocîrmuitorul turcesc al Ungariei... D-ar fi fost capul lui plin de minte ca buzunarile lui de bani, ar fi rîs şi azi, ş-ar fi povestit, cu strălucirea lui uşoară, întîmplă-rile din serai şi plimbările de pe Vosfor şi de pe 40	mările	furioase	şi	schimbătoare	la	faţă! Şi
m
d-ar putea să mişte buzele, cum curge din şipot apă nesfîrşită, aşa ar năvăli minciunile cu înfăţişarea adevărului I (Ungurul n dă o scrisoare.) De la Zapolia? S-o citim... „îţi 5	trimeţ capul, plin de	deşărtăciuni,	al	lui
Gritti"...
Şmil: Nu ştiu dacă a fost vrodată mai deşert ca acum!
Petru Rareş: Cînd a urmărit ca, din cămătar 10	veneţian, să-şi puie	pe cap coroana lui Matiaş
Corvin... (Citeşte.)	„îţi trimit capul, plin	de
deşertăciuni, al lui	Gritti; fă şi tu copiilor	lui
ce-am făcut eu tatălui lor"...
Elena-Doamna (cu milă): Păcat! Sunt tineri! 15 Genunea: Nalţi şi subţiri!
Oana: Ca două făclii stinse sau care se vor stinge!
Petru Rareş (se uită la femei, apoi citeşte): ...„A căzut capul aceluia	care vroia să	fie	craiul Ungariei; să cază şi	capetele acelora	cari
20	au voit să fie"
Oana: Ce să fie?
Petru Rareş: Să vă spuie Matiaş!
Vistiernicul Matiaş: Am aci scrisul vlădichii	de Lund, împuternicitul	chezarului
25	Carol.	(Scoate scrisoarea.) în ea	glăsuieşte
chezarul. (Citeşte.) ...„Băgaţi de seamă că Poarta urmăreşte să puie crai Ungariei pe sluga sa Gritti şi pe copiii lui voievozi"...
Elena-Doamna: Unde?
30 Vistiernicul Matiaş (citeşte):	...„Pe An-
drea în Muntenia şi pe Antonio în Moldova"... Toţi: A ! a!
Logofătul Baloş: Să vie călăul!
Vornicul Groza: Călăul sunt eu!
35 Petru Rareş: Nu, nici sabie, nici braţ moldovenesc... Luaţi-le fearele... Andrea, Antonio, intraţi	aici... (Le arată peştera.)	...Daţi-le
două cuţite... Meştere zidar, astupă intrarea...
Andrea: Ah! Dio mio!1
1 Dumnezeul meu ! (it.)
227
Antonio:	Madonna mia, aiutaci!1 (Se coboară
în peşteră.)
Petru R a r e ş: Şi de vi se va urî cu viaţa, orcînd puteţi muri... Şi spuneţi Dolchii că nu i-am tăiat, nu i-am spînzurat, nu i-am tras în ţeapă, nu i-am otrăvit şi nu i-am înecat...
(Toţi pleacă capul. Zidarul lucrează.)
1 Sfînta Fecioară, ajută-nc! (it.).
ACTUL III
O	dumbravă de stejari aproape de vărsarea Cirimu-şului în Prut. în faţă, o rarişte. Un cort. în depărtare se văd malurile Prutului. Trunchi de copaci 5	răsturnaţi.
SCENA I
Genunea, un ostaş rănit, C o r b e a, mai tîrziu, Ş m i 1.
Genunea (c-o carte de rugăciuni): Dau să mă rog 10	şi-mi	alunecă	ochii	pe	rînduri...	Gîndul,	la
mîinele lui aspre care mîngîie aşa de potolit. O, Doamne, îndură-te, apără şi păzeşte pe domnul ţării...
Un ostaş (rănit, vine din stingă): Olecuţă de vin... 15	Genunea:	îndată... (îi	dă	ulcica.)	Te	doare?
Ostaşul: Nu mă doare...	Mă	ia	cu	sfîrşeală	de	la
lingurea... Mulţumim...
(Se duce. Corbea vine din dreapta.)
Genunea: A! Corbea... Iar dumneata?
20	Corbea (răsuflă repede):	Iar...
Genunea: Cauţi pe domn?
Corbea: Nu... nu pe domn...
Genunea: Pe vornic?
Corbea: Nici pe vornic...
25	Genunea: Pe tata?
229
Corbea: Nici pe logofătul Baloş...
Genunea: Ei, pe cine cauţi?
Corbea: Caut pe cineva... M-a trimes... Genunea: Cin' te-a trimis?
Corbea: Am uitat cine m-a trimes...
Genunea (surîzînd): Sufli ca un cal dupe ce-a ridicat la deal o povară...
Corbea: Da, suflu, mai greu ca armăsarul care mă duse-n spinare.
Genunea: Stai... (I-arată un copac.) Să-ţi dau niţel vin...
Corbea: Mulţumim, stau...
Genunea: Poftim, bea...
Corbea (aduce oala la gură): Am băut, mulţumim...
Genunea: Ai venit repede?
Corbea: Foarte repede...
Genunea: De departe?
Corbea: O, de departe...
Genunea: Dincotro?
Corbea: Dincolo... ba nu, de la apus... nici de la apus...
Genunea (surîzînd): Ăi fi venind de undeva... Corbea: Mi-am uitat ca pămîntul... Să mă odihnesc... Mi-a luat Dumnezeu minţile... Genunea (pune mîna pe mîna lui): Ce căldură ai!
Corbea: Da, am căldură...
Genunea: Şi cum ţi să bate inima!
Corbea: Da, îmi bate...
Genunea: Să te fi certat domnul?
Corbea: Niciodată nu m-a certat domnul... Genunea: Parcă ieşişi din bătălie...
Corbea; în bătălie n-am inimă...
Genunea: Ei, ce ţi s-a întîmplat?
Corbea:	O, nimic...
Genunea (privindu-l lung): Corbeo, şi alaltăieri nu ştiai de unde vii şi ţi să bătea inima... Corbea: Alaltăieri?... Am venit încet... şi dodată o trudă din senin...
Genunea: Alaltăieri... bine... Dar azi?... Fiindcă venişi repede şi de departe?
Corbea: Să vede... Stai, Nunea!... De ce nu stai?
Genunea:	Dumneata eşti ostenit, eu nu sunt
5	ostenită...
Corbea:	Stai...	fiindcă...	nu	eşti	ostenită...
Genunea (surîzînd): Mai departe or mai aproape?
Corbea: Unde vrei, Nunea...
Genunea: Ciudat!... Dumitale ţi-e frică de răz-10	boi?
Corbea: Mie?... O, nu!
Genunea: Dar îţi place?
Corbea: Nu ştiu... De-i place domnului, îmi place şi mie...
15 Genunea: Atunci... povesteşte-mi cum te-ai bătut la Feldioara...
Corbea: M-am bătut cum se bate...
Genunea: Spune-mi peste cîţi ostaşi erai, cum i-ai dus, cum ai luat prapurul crăiesc, cum ai fost 20	rănit, unde, cine te-a îngrijit... aşa...
Corbea: Să fi avut ca la o sută. Eu mergeam înainte şi ei dupe mine, pînă am ajuns la ăl cu prapurul. L-am pălit şi i-am luat prapurul. Vornicul Groza mi-a zis: ,,Ce faci, Corbeo?“ „Ce să 25	fac?“... M-a înşfăcat şi... nu mai ştiu... M-am
pomenit într-un cort oblojit la genuchiu stîng, la umărul drept şi la cap... Şi m-a îngrijit Dumnezeu... Nu ştiu să povestesc...
Genunea (rîzînd): Spune-mi un basm...
30 Corbea: Basmul e Ce s-a întîmplat altora, şi eu nu ştiu să înşir ce mi s-a întîmplat mie...
Genunea (rîzînd): Nu ştii nici unul?
Corbea: Ba... aş şti unul...
Genunea: E, spune-mi-1...
35 Corbea: Aş şti unul.,, c-o fată frumoasă, frumoasă, de îngheţau apele, şi C-un băiat nalt şi urît...
Genunea: Dacă era nalt, nu era urît...
Corbea:	...care	să	bătea cu zmeii şi cu săcuii...
Genunea (rîzînd): Cu cine?
40 Corbea: ...cu zmeii şi cu... Muma-P&durii... şi-i biruia...
231
Genunea: A, dacă se bătea şi-i bătea nu era urît... Corbea: ...căci iubea pe fata frumoasă-frumoasă...
şi ea nu-1 iubea...
Genunea: Ce proastă!
5 Corbea: ...şi nici nu aflase că băiatul o iubea... Genunea: Ce neroadă!
Corbea: ...şi băiatul nu-i spunea...
Genunea: Ce prost!
Corbea: ...că-i era frică...
10	Genunea:	O! ce nerod!
Corbea:	...pînă a murit mai	mult	vrînd	ca	ne-
vrînd...
Genunea: Săracul!
Corbea: Şi fata, aflînd de cîte se petrecuseră, a 15	plîns... a plîns... Şi-atît.
Genunea: Săraca! Şi de ce-i era lui frică să-i spuie?
Corbea: Vezi că ea era de neam şi el un biet ţăran ajuns dupe multe şi multe...
20	Genunea:	Şi dacă era ţăran?	Era	viteaz,	nu	era
de rînd.
Corbea: Şi-avea mîinile aspre şi pîrlite, şi-ale ei erau albe şi rumene...
Genunea: Ş-ale domnului sunt aspre... şi sunt 25	aşa de bune, că toată ziua le-aş săruta...
Corbea (tresărind): Şi el bănuia că ea iubea pe altul...
Genunea: Cum iubea pe altul?
Corbea: Cum să iubeşte...
30	Genunea:	Cine-i spusese?
Corbea: Nimeni... Simţise el...
Genunea: Şi ea era iubită de ăl pe care-1 iubea? Corbea: Nu ştiu...
Genunea: Ce tristă poveste!
35 Corbea: Dacă nu ştiu alta mai veselă... Te rog, dă-mi olecuţă de vin..,
(Genunea să duce să-i aducă. Corbea se uită dupe ea.)
Genunea:	Poftim,	Corbea...	Nu	bei?
Corbea: Nu... nu mi-e sete...
40	Genunea:	Ziseşi că...
232
Corbea (emoţionat): Mi s-a părut... Se va sfîrşi curînd...
Genunea: Ce să se sfîrşească?
Corbea: Povestea mea...
5 Genunea:	Nu	s-a	sfîrşit?
Corbea: Nu încă... Mai e...
Genunea: N-a pierit el? Nu l-a plîns ea? Ce mai e?
(S-aude zgomot. Vine Mogîrdici şi Sandomir.)
SCENA II
10	Genunea,	Corbea, Sandomir şi
Mogîrdici. Mai tîrziu, Ş m i 1.
(Mogîrdici şi Sandomir vin din partea stingă. Se opresc puţin şi privesc la Genunea şi Corbea. Mogîrdici e cu o cicatrice proaspătă.)
15 Mogîrdici (lui Sandomir): Frumoasă de pică, o icoană... Sărutăm dreapta.
Sandomir: Şi p-a stîngă...
Mogîrdici: P-amîndouă...
Genunea: Dincotro?
20	Mogîrdici:	D-aci, de	lîngă dumbravă... (Lui
Corbea.) Şi tu ce te plimbi aşa?
Corbea: Aşa mă plimb eu...
Mogîrdici: Eu de ce nu mă plimb?
Genunea (rîzînd): Apoi dumneata eşti...
25	Mogîrdici: Sunt... de	ce să nu fiu? Ce te uiţi
aşa?... Nu-mi şade	bine?... Cam răzbuzată
crestătura asta... Că	mi-a zis doftorul Şmil:
„Nu pune muna, că nu eşti cupil. A! o să te faci urît ca dracu!" „Ei, parc-ar fi obrazul lui
30	vodă!" zic	eu. „Şi dacă n-o să fie... nu e al
dumitale?"	„Şi dacă e al meu, ce?" zic eu. Că
Maria mi-a	spus: „No, că nu face gnignica, că
borbatul să nu hie	mai slut ca Ducă-se-n-
pustii". (Sandomir şi	Genunea rîd.) Şi Maria e
35	ţeapănă, şi	grasă, e dintr-o „slană", cum zice
ea.
233
Genunea (rîzînd): Cine e Maria?
Mogîrdici (arătînd pe Sandomir): Să-ţi spuie el, că el ştie...
Sandomir (rîzînd): Iubita lui...
Genunea: Aşaaa... aşa, bădiţă Mogîrdici?
Mogîrdici: Ba vezi că nu... Dacă m-a ales ea pe mine! Ca un mal... Din ea ai tăia şi-ai face patru ca dumneata...
Genunea (rîzînd): Ş-o iubeşti?
Mogîrdici: Cum să nu?... S-ar putea?...
Şi anul ăsta i-am scris... Maria, lîngă Feldioara, la Zierer sasul, cu anul băgată...
Genunea (rîde): Şi de cînd n-ai văzut-o?
Mogîrdici: Merge p-al şaptelea...
Genunea (rîzînd): De şapte ani?... Şi-ţi scrie?
Mogîrdici: Niciodată!
Genunea (rîzînd): S-o fi măritat?
Mogîrdici: Treaba ei...
Genunea (rîzînd): O fi murit?
Mogîrdici: Dumnezeu s-o ierte!
Genunea (rîzînd): Atunci, cum o iubeşti?
Mogîrdici: Iacă, iacă, iacă... Ce rîzi? Ce e de rîs?... Iacă bine!... De cîte ori îmi cade cîte-o puică în palmă, eu mă gîndesc la Maria şi mi să pare...
Corbea (aspru): Mogîrdici!
Mogîrdici: Ei, asta e! Genunea a venit cu noi ş-a noastră e... S-a deprins ea, că multe a auzit...
Genunea: Şi rugăciuni, şi sudălmi...
Mogîrdici (scoate un petec de piele): Sandomir, ia uită-te tu... bine-oi fi scris?
Sandomir: „Dagă Maie, tot gasă eşti, să nu te mai îngaşi." (Rîde.) Lipsesc toate rîţele...
Mogîrdici: Iacă... Iacă... Şi ce rîdeţi?... (Ge-nunei.) Eu rîz de rîţa dumitale?... Ia citeşte, Corbea... or tu nu ştii să citeşti?
Corbea: Am învăţat şi eu...
Sandomir: De cînd?
Mogîrdici: De cînd iubeşte... Corbea... e bălaie, smeadă sau roşcodană? Vădană sau fată mare?
Corbea: Te ţii de fleacuri... om bătrîn...
Mogîrdici: Eu, bătrîn?... Acum să văz pe Maria, şi grozav aş întineri!... Nu te supăra, Corbeo, că viaţa ostaşului ce e? Ca fulgul pe apă, ca frunzele codrului... Vine toamna... rînduri-5	rînduri se scutură... Şi ne vine rîndul	şi nouă.!.
De n-am şăgui, ne-am alege	cu zile	pustii	şi-am
închide ochii fără pic de mîngîiere... Adu mîna... Tu eşti trist... Nu ştiu ce ai... Te-ai schimbat... înainte nu vorbeai şi erai vesel...
10	Acum vorbeşti şi suferi...
Corbea (trist, îi dă mîna): Să ne iertăm, Mogîrdici...
Mogîrdici: Să ne iertăm? De ce să ne iertăm?
Genunea: De ce să vă iertaţi?... I-ai făcut ceva?
15	Ţi-a făcut ceva?
Corbea: Iubirea e tăria oştirii...
Sandomir: Are dreptate... Eu iubesc pe vitejii mei şi mă bat voios, ostaşii mei pe mine şi mă scot din nevoi...
20 Mogîrdici: Vodă nu fu p-aici?
Genunea (îngrijată): De ieri s-a dus cu nişte izvoade şi n-a mai venit...
Mogîrdici:	Scoate izvoade? Pregăteşte nunta!
Corbea (tresărind): Unde mi-s minţile?... Pe domn
25	căutam... (Iese repede prin stînga.)
Genunea: Ciudat... bietul Corbea!
Sandomir: Ca şi cum n-ar fi în minţile lui...
Genunea: Şi mi-a spus o poveste tristă, tristă... Un băiat care iubea pe o fată, şi nu-i spunea,
30	şi-i era frică... Povestea nu era tristă, el era
trist... De v-aş spune-o, aţi rîde...
Mogîrdici: Eu bănuiesc c-ar fi...
Genunea: Ce bănuieşti, Mogîrdici?
Mogîrdici: Dumneata mă întrebi?
35 Genunea (pe gînduri): De ce nu?
Mogîrdici: Să mă încredinţez eu, şi-ţi spui...
Genunea:	Să te încredinţezi?... Nu s-a sfîrşit
povestea lui?... Ah! tristă fu povestea pe care mi-o spuse.
40	(S-aude zgomot. Şmil intră prin dreapta. Genunea
îi iese înainte.)
235
Mogîrdici: Mă Sandomir... Corbea iubeşte pe sor-ta!
Sandomir: Oare?... Aşa să fie?
Genunea:	Şmil...
5	Şmil: Nunea...
Genunea:	Ai	mulţi?
Şmil: De la hărţa din urmă vro douăzeci... Eu nu ştiu ce le fac, că li se închid rănile ca şi cum ai cîrpi o rochie ruptă...
10	Genunea: Să te sărut, Şmil...
Şmil: Şi de ce să mă săruţi? Iu sunt bătrîn... Iu să te sărut pe dumneata...
Genunea: Că-i îngrijeşti bine... (îl sărută.)
Şmil: Intră fără să se vaiete... Unul cu mîna ruptă, 15	altul cu falca zdrelită... Şi ies fluierînd... P-un
biet... cum îi zice... aşa... iunac, l-au adus leorcă de sînge... coastele rupte... măruntaiele borşite... Şi n-a scos un oftat... L-am îngrijit — nu zic bine, nu zic rău — cît am putut, cît 20	am ştiut... N-a vrut Dumnezeu... Ieri noapte
mi-a zis: „Şezi la capul meu ş-aprinde o iască"* Am aprins. A mişcat buzele ca şi cum s-ar ruga... S-a închinat ca voi... A întors capul... A răsuflat adînc... Şi şi-a dat sufletul... O! viteji 25	sunt moldovenii cum n-am mai văzut!... Şi
Mogîrdici a fost pe la mine... o! ho! ho!
Mogîrdici (imitînd pe Şmil): Şi Mogîrdici a fost pe la tnine...
Şmil: Al dracului ca cupilul lui tat-său...
30 Mogîrdici: Ca cupilul lui tat-său...
Şmil: Cum mi mişcăm de lîngă el, el cu muna haţ! (Să ciupeşte de obraz.)
Mogîrdici: El cu muna haţ!
Şmil: Parcă-1 mînca ceva... Pînă s-a făcut ca un 35	drac!
Mogîrdici:	Taci! că-mi aminteşti de Maria!
Şmil: Ce Mărie ?
Mogîrdici:	Ce, nu ştii?... Braşoveanca, de...
lîngă Feldioara... la Zierer sasu... băgată cu 40	anu...
Şmil: Bagă-te tu la dracu cu anu, nu cu luna...
Sandomir (rîzînd): Nu te supăra, Şmil...
Genunea (rîzînd): Aşa e Mogîrdici, vesel şi nebun...
5 Şmil: El s-a făcut mai urît ca dracu... Nu mă pot uita la el!
Mogîrdici (să repede şi ia pe Şmil în braţe): Şmilică, neică...
Şmil: Lasă-mă, lasă-mă... Să nu spui la cineva că 10	te-am îngrijit iu...
Mogîrdici: Dar ce am, bre omule?
Şmil: Dar ce n-ai?... Cu barba ca un ţap, cu părul necisălat, cu ochii ca de broscoi şi cu obrajii rupţi... Ai, ai, ţi-e	mai	mare mila de sufletul
15	lui dac-o fi avînd	suflet...
Genunea: O, Şmil, Şmil...
Şmil: Lasă-1, Nunea, că nu m-ascultă... Să nu te mai bulnăveşti... Să te duci dracului de pomană, scărnăghia dracului!... Aşa bulnav nu-mi tre-20	buie!
Mogîrdici: Dacă mă răneşte, mă?
Şmil: Şi tot la obrazu ăla... întoarce tu şi p-ălălalt, c-aşia scrie la voi la evanghelie... î... urît eşti!... Păcat că nu mai am făşii curate...
25	Genunea:	Făşii curate? Stai... (Se duce şi caută
în cort.)
(Mogîrdici ia pe Şmil de barbă.)
Mogîrdici: Şmil... Şmilică...
Şmil: Că d-astea eşti un nebun bun...
30	Genunea	(vine cu albituri în mîni): Şmil... mai
am două cămăşi curate... Sunt de in... Le dăruiesc răniţilor tăi...
Şmil: Cum să poate? Dumitale nu-ţi trebuie? Şi cum să le fac?
35	Genunea	(rupîndu-le): Aşa!
Şmil (emoţionat): O! Doamne, Doamne, îşi dă şi cămaşa de pe ea ca să aline durerile moldovenilor! Sfîntă ţară în care cresc bărbaţi aşa de
237
viteji şi femei aşa de bune! (Ştnil ia cămăşile, o sărută pe frunte şi să duce prin dreapta. S-aude buciumul.)
Genunea: Vine domnul!
5	SCENA III
Petru Rareş, logofătul B a 1 o ş, vornicul Groza, vistiernicul Matiaş, pîrcălabul L ic iu, Genunea, Mogîrdici şi Sando mir.
10 Petru Rareş (îmbrăcat în zale): Genunea, credeai că nu mai viu? (0 sărută.)
Genunea: Mai degrab' aş crede că nu m-am născut decît să crez că luceafărul dimineţei apune şi nu mai răsare, că domnul Moldovei să duce şi
15	nu	se mai întoarce!
Petru Rareş: Baloş, tu visaşi cînd zămislişi pe copilul ista, şi-ţi întrecuşi visul cu fiinţa ce făptuişi... Păcat că n-a fost băiat şi-ar fi fost mai păcat să nu fie femeie!
20 Logofătul Baloş: ...Bat-o s-o bată de copilă... Ei îi plac neodihna, frămîntările şi războiul...
Petru Rareş (către Mogîrdici): Dar tu?... Mă-ă! Ce te-ai schimbat?
25 Mogîrdici: Aşa pai eu, mai frumos, de două zile, măr ia-ta.
Petru Rareş (surîzînd): Cîţi ai?
Mogîrdici: 700 fără 5. Unul şi unul. Mă duc, se duc, biruim sau vecinica pomenire...
30 Petru Rareş (făcîndu-le semn să iasă): Mogîrdici, Sandomir, fiţi gata, cu mîna pe frîie, cu picioarele în scări... (Se duc prin dreapta.) Nici o ştire de la hatmanul Mihu?
Vornicul Groza: Nimic... S-a dat afund...
35 Petru Rareş (îngrijat): Cu 10.000 de oameni?...
Ce să fie?... A, nimic... Boieri, cînd credeţi că ne vom izbi cu leşii?... Genunea, stai, du-te, cuiti vrei...
Genunea: Ascult nu numai de vorba, ci şi de glasul măriei-tale... (Iese prin stîngaJ
Petru Rareş: E, cînd?
Logofătul Baloş: Mîine, poimîne...
5 Vornicul Groza: Sabia gata, am şters-o de sîngele d-acum două săptămîni...
Vistiernicul Matiaş: După izvoadele măriei-tale, ce chibzuieşti?
Petru Rareş:	Eu am întocmit izvodul, dar
10	bătălia n-atîrnă de buzduganul meu.
Vistiernicul Matiaş: N-aş crede că cerce-taşii măriei-tale să nu-ţi fi adus veşti pe care noi nu le cunoaştem...
Petru Rareş: Ieri ieşii din tabără, cu noaptea-n 15	cap, şi mă întorsei pe dîra pe care am tras-o
de la Obertin... eh!... încoa. Luai pe Corbea. Întîlnii un sat. Ardea. Nici un om. Trecui cîm-piacu bălării cît cînepa. Al doilea sat. Genuşe rece.Nici un om. Urmele noastre le suflase vîntul. 20	Satele pîrjolite arătau pe unde trecuserăm. Mă
oprii. Corbea descălecă. Urechea la pămînt. „Parcă-mi slomneşte." Şi scutură din cap. Descălecai şi ascultai şi eu. Nimic. Mă uitai la Corbea. Un surîs de pe altă lume. „Măria-ta, 25	ţi-aduc ştiri de te întorci înapoi." „Bine." Dis-
păru ca o săgeată. Mă întorsei. îl aşteptai, dincoace de Prut, toată noaptea. împiedicai calul. Mă pusei pe brînci. Şi dus a fost... Privii la stelepînă-mi căzu ploapele	şi adormii... Azi-
30	dimineaţă mă deşteptai, mă	uitai, nimic. Mă
închinai pentru sufletul lui	Corbea... Pinteni
calului... Măsurai încă o dată	cîmpul unde ar fi
să stea bătălia... Ei, cînd ne vom bate?
Vornicul Groza: Cînd porunceşti, măria-ta! 35 Petru Rareş: Chiar acum!... Nu e un ceas de cînd veni Corbea...
Vornicul Groza: A venit? O! săracu!
Petru Rareş: Nu credeam ochilor. „Corbea?" „Da, măria-ta, şi leşii s-apropie, sunt la o poştă 40	d-aici"... „Cîţi să fie?" „Ca la	şapte mii." „Toţi
călări?" „Toţi în fier şi pe cai mari." „Puşcaşi
339
au?" „Nu/' „Să-i momim... Pe cin’ să trimeţ c-o momeală bună?" „Pe mine!" „Tu? Ostenit şi galben... nu se poate!" „Sunt roşu şi se poate!" Vorbi răstit. Mă uitai lung. „Crede-mă, măria-ta, să poate!" De data asta, rugător. „Bine! Ia 500 de călăreţi sprinteni, ieşi înaintea leşilor şi momeşte-i. înaintezi cu gîndul de fugă; nu te-apropii prea mult, să nu te învăluie; te desfăşuri şi te strîngi; o iei îndărăt şi iar te-ntorci... Ş-aşa i-aduci pin’ la povîrnişul văii şi îţi dai drumul pe supt perdeaua pădurei." „Am înţeles." Şi se făcu nevăzut.
Vornicul Groza: O! Sireacu!
Petru Rareş: La stînga, pădurea de stejari; la dreapta, rosătură, bahnă, mocirlă, stufiş, baltă; în fund, pădurice şi mărăciniş, dese ca tîrnul... Aci, piota cu arcurile... Cîţi avem?
Vornicul Groza: O mie cinci sute.
Petru Rareş: Numeri şi pe morţi...
Vornicul Groza: Am împlinit golurile...
Petru Rareş: Da?
Vornicul Groza: Vezi bine!
P^tru Rareş: Vitejii, cu caii de frîu, să se strecoare prin pădurea de stejari pin* la culmea dealului care coboară oblu. Acolo s-aştepte pe leşii cari vor da devale; să încalece şi să cază în coasta şi în spatele lor. Asta e treabă de om, şi viclean, şi viteaz, şi hotărît. Ce gîndim cu răceală să făptuiască cu căldură... Ce credeţi?
Vornicul Groza: Logofătul Baloş e şi viteaz, şi hotărît.
Logofătul Baloş: Ba, vornicul Groza. Cred ostaşii în el mai mult decît în mine. Să poruncească, eu mă supui. Voi chibzuiţi, eu mă bat. Voi praştie, eu piatră.
Petru Rareş: Biine!... Groza ia p-ai lui Sandomir, p-ai lui Cremene, p-ai lui Burlă şi p-ai Spinului, 1.800 de viteji. Tu să pai mai mult decît să fii şi să nu fii decît în clipa hotărîtoare. Pîrcălabul Liciu să rînduiască arcaşii în pădurice, şi să plouă săgeţile, dar...
Pîrcălabul Liciu: Ca ploaia de la munte... Să răpăie şi să se oprească, şi iar să răpăie, şi iar să se oprească...
Petru Rareş: Aşa, bătrîne, aşa, tătucă, aşa... 5 Logofătul Baloş: Rămîn ai lui Mogîrdici...
Petru Rareş: Şi eu ce să fac?
Logofătul Baloş:	Ai	chibzuit... să stai
doparte...
Vornicul Groza: Eu şi cu Baloş le cădem în 10	spate şi-i vînturăm la vale, între pădure şi
bahnă, şi-i ducem pînă la fund. Aci Liciu îi împroaşcă cu săgeţile. Vor căuta scăpare. Rosă-tura de oi le stă deschisă. Vor năpădi cu caii lor greoi în bahnă, în mocirlă, în stuhărai, în 15	baltă...
Petru Rareş: Leşii ar putea să mai facă două în-vîrtituri: una spre pădure — la dreapta lor cum vin — alta împotriva ta...
Vornicul Groza:	în	pădure sunt topiţi...
20	Liciu...
Pîrcălabul Liciu:	Scot	arcaşii	din	crîng,
învîrtindu-i ca o poartă care s-ar închide... Arcurile jos... Mîna pe toporişti... Ei călări, abia strecurîndu-se prin pădure, noi, pe jos, 25	dupe copaci,	alergînd, lovind, în coaste, în
spate...
Petru Rareş (lui Groza): Să nu se-ntoarcă împotriva ta...
Vornicul Groza: Nu se poate!
30	Petru Rareş: Lupii,	încolţiţi, năpustesc asupra
vînătorilor...
Vornicul Groza: Nu se poate!
Petru Rareş: Să zicem că s-ar putea...
Vornicul Groza: Nu zic!
35	Petru Rareş: Bagă	de seamă,	Groza, bagă de
seamă!
Vornicul Groza:	Pornit, şi	prin ziduri! îi
sparg şi-i risipesc,	în pădure	sau în bahnă!
Vistiernicul Matiaş (supărat): Bine, voi 40	bine, dar eu?
241
Petru Rareş: Tu, Mogîrdici, să rămîneţi... rămîi şi eu!... (Către Baloş şi Groza.) Şi să daţi chiote. Chiotul aprinde închipuirea; omul pare mai mare, oamenii par	mai mulţi,	sporeşte
5	crezul şi dă biruinţă!
Logofătul Baloş (trage sabia): Bu-bu-bu...
Petru Rareş: Acum să jurăm (toţi trag săbiile şi le încrucişează) pe apă, pe pîine, pe soare şi pe sfînta Troiţă că vom	lupta, nu	ca	boierii
10	Moldovei, ci ca fiarele Libanului!
Toţi: Jurăm!
Petru Rareş: Un ceas de cînd se duse Corbea... Matiaş, să vie Mogîrdici... (Matiaş iese prin stînga/) Voi... (Se duc prin dreapta ’)
15 Logofătul Baloş (dintre copaci): Bu-bu-buuu!
Petru Rareş: O! neamul Bubuiugilor... Căci n-are Moldova boieri numai ca tine şi ţărani numai ca Corbea!
20	SCENA IV
Petru Rareş, Genunea, mai în urmă,
Şmil şi Mogîrdici.
Genunea (vine repede din dreapta): Doamne...
Petru Rareş (o sărută): Ce sunt măririle şi 25	slava alăturea de farmecile tale? Amăgiri...
deşertăciuni...
Genunea: O, doamne!
Petru Rareş (dus pe gînduri): Şi cînd mă gîn-desc că d-atîtea ori am strîns în braţele mele 30	această comoară, mîinele mele nu s-au poleit?
Nu 3-a scuturat nimic din podoaba ta asupra bărbăţiii mele?... Aşa ar gîndi, avîndu-te aici> orice tînăr... eu sunt ostaş şi domn!... Groza să strecoară prin pădure... Cine ţi-a dăruit 35	ochii şi luminile care picură, încotro se duc*
două rotocoale mai senine ca cerul şi mai albastre ca floarea inului?
242
Genunea:	O,	bată-i	focul	de ochi...
Petru	Rareş	(pe gînduri): Liciu împînzeşte
crîngul...
Genunea: Ce zici, măria-ta?
5	Petru	Rareş:	Zic că tu eşti cel mai frumos
copil din lume, şi, d-ai avea aripi, ai zbura în văzduh!... Vin ai?
Genunea (repede): Să-ţi dau?
Petru	Rareş:	Corbea, încăierîndu-se, apropie
10	încăierarea...
Genunea: Cum?
Petru Rareş: Zic să dai răniţilor, să prinză la inimă...
Genunea (cu bârdaca în mină): Am dat la cîţi 15	au venit... Bea...
Petru Rareş: Fereşte-te să nu-ţi sorb şi mîna... (Bea.) Sandomir, nu aşa de repede...
Genunea (uitîndu-se împrejur): Sandomir?... Nu-1 văz pe Sandomir...
20 Petru Rareş: Şi-ar trebui ca ochii tăi să pătrunză codrii şi zidurile... frumuseţea lor să netezească calea şi mîngîierea lor s-apropie totul... Mai degrab', Matiaş!
Genunea: Ce ai, măria-ta? Vorbeşti şi te gîn-“25	deşti...
Petru Rareş: Să vorbesc pe negîndite?
Genunea: Vreau să zic că te fură gîndurile...
Petru Rareş: Mă gîndesc că omul nu ştie cînd îi vine ceasul... N-auzi un ropot de cai?
30 Genunea (cu frică): Nu... nu auz...
Petru Rareş: O mişună prin pădure, şi crengi rupte, şi frunze călcate?
Genunea (ascultă): De loc...
Petru Rareş: Pune urechea la pămînt... saunu... 35	Obrajii tăi s-ar coborî mai jos ca tălpile mele,
şi Dumnezeu a pus obrajii tăi mai presus de scaunul pe care stau eu... (Tresărind.) Nu-i vezi?
Genunea (înfricoşată): O! măria-ta, ce ai?
40 Petru Rareş: Ostenit... Ast-noapte n-am dormit...
243
Genunea (îi sărută mîna şi i-o mîngîie): Culcă-te oleacă, măria-ta...,
Petru Rareş: Să mă culc?... Tocmai cînd norodul îmi strigă: „Sus, că eşti domn!"...
5	Genunea (o trec lăcrămile): Aş vrea... dar nu mai
vreau nimic...
Petru Rareş: Ba să vrei ceva: să biruim! (Genunea tresare. Mogîrdici vine din dreapta.) Ai venit?
10	Mogîrdici	(concentrat): Am...
Petru Rareş: Caii, odihniţi?
Mogîrdici: Mîncaţi, odihniţi, înşeoaţi.
Petru Rareş: Poruncă să încalece... Mogîrdici: Poruncit.
15	Petru Rareş: Caii mei...
Mogîrdici: Pregătiţi...
Petru Rareş: Să-i aducă.
Mogîrdici: Adus.
Petru Rareş: Patru?
20	Mogîrdici:	Patru.
Petru R a r e ş: Să te ţii gata, să pornim... Genunea (chinuită de griji): Unde, Mogîrdici? Mogîrdici (uitîndu-se repede la domn): La nuntă. Genunea: Ce nuntă?
25	Mogîrdici:	A mea!
Genunea (supărată): Altădată spuneai, glumeai, acum: patru? Patru!... Ai? Am!... Şi faţa cruntă...
Petru Rareş: Ca la nunta lui...
30	Mogîrdici:	Mă cunună vodă!
Genunea: De ce aşa de scurţi şi de repezi lacuvînt? Mogîrdici: Mă grăbesc, ca la nuntă, n-am vreme...
Petru Rareş.: Pleacă şi să m-aştepţi.
35	Mogîrdici:	Cu bine, măria-ta!
Petru Rareş: Să dea Dumnezeu! Mogîrdici: Amin! (Se duce repede prin dreapta.) Genunea: O! doamne, crezi că sunt copil?
(Şmil vine din stingă.)
40 Petru Rareş: Şmil, nu prea ai de lucru.
244
Şmil: Dacă împărăţeşti şi peste lei şi peste miei... Sănătoşi? lei!... RăniţiîvmieiI... îi leg? Iar zmei... Unul nu mai e îţi cortul de adăpost... De ce s-au grăbit?
5 Petru Rareş: Ca la nuntă... Cunun pe Mogîrdici...
Şmil (rîzînd): O, frumos ginere... n-am ce zice...
Petru Rareş: O, viteaz soldat!
Şmil: Să nu-şi sperie mireasa...
Petru Rareş: O ia cu binişorul... De nu?... Re-10	pede,	în	goana	calului. Şj să face frumos, că o
mie de oameni întorc capul dupe el! De zece ori am chefuit la nunta lui Mogîrdici!
Şmil: Ce spui?... D-atîtea ori s-a însurat?
Genunea: Şi se-nsoară şi Mogîrdici, şi Cremene, şi 15	Sandomir, şi Baloş...
Şm il: O!
Genunea:	...şi	vornicu Groza, şi vistiernicul Ma-
tiaş...
Şmil: Alei!
20	Genunea: ...şi pîrcălabul Liciu...
Şmil: Şi moşneagul cela?
Genunea:	...şi	măria-sa Petru-vodă...
Şmil (rîzînd): Oameni însuraţi şi bătrîni... încai„ la voi, n-o să se ştie care să fie socru, ginerele 25	or tatăl? Sandomir şi logofătul Baloş! Ei, şi
dacă s-ar zăpăci miresele? Are să intre fata la tata şi mama la băiat... A, se pricep ele mai bine... Să duc amîndouă la Sandomir... (încet Genunii.) La ce ascultă?
30	Genunea: Să înceapă lăutarii...
Şmil: Ei, nu zice fleacuri, Nunea... Ce vorbeşti aşa, fără să rîzi?
Petru Rareş: Ascultaţi,..
Şmil: Iacă, ascult...
35	Petru Rareş:	N-auziţi nimic?
Genunea: Nimic...
Petru Rareş: Un vuiet ca de mare răscolită.. Oh! d-ar izbuti Corbea...
Genunea: Corbea?
40	Petru Rareş:	...să-i vîre ca-ntr-o albie...
Genunea (pe gînduri): Povestea nu s-a sfîrşit?
245
Petru Rareş:	...l-aş face spătar...
Genunea (inspirată): Va izbuti, măria-ta!... Povestea nu s-a isprăvit!
Petru Rareş: Ah!... Pocuţia este a mea!
5	Şmil:	Nu eşti, măria-ta, Petru-vodă... şi dum-
neata, Nunea, fata lui Baloş? Eu nu vă înţeleg!
Petru Rareş: Ia!... O răpăială!
Genunea:	Da,	da...
10	Şmil: E vîntul, măria-ta!
Petru Rareş: Ce vînt?...
Şmil (la o parte): Şi fata şi vodă, să juri că n-ar fi în minţile lor... Doi nebuni... La asta nu mă pricep...
15	Genunea: S-ar auzi şi glasuri...
Petru Rareş: Nu încă...
Şmil: Aude şi glasuri... dar cînd o auzi şi măria-sa?
Petru Rareş (pune urechea la pămînt): Ascultă, Nunea!
20	Genunea (pune urechea la pămînt): Ascult!
Şmil: E, vorbiţi ca oamenii...
Petru Rareş: Ai auzit?
Genunea: Auzit!
Petru Rareş: Strigătile alor noştri au început... 25	Şmil: Vîntul, măria-ta, clatină codrul...
Petru Rareş: O, Şmil, un copil pricepu, şi pe tine nu te taie capul!... Ce vînt? Nu vezi? Copacii, ca de piatră...
Şmil: Ce să fie?... Să fie bătălie?... Ai lui Mogîr-30	dici nu se mişcă... Şi nu-i auz: „Alelei!...
Doină! Doină!“
Genunea (tresărind): A! Sabia, măria-ta!
Petru Rareş: Prea devreme!
Şmil (auzind zgomotul bătăliii în depărtare): O! ce 35	neghiob, Şmil, ce neghiob!... Mai limpede ce
vorbeau ei, şi iu să nu-i pricep! (Speriat.) Ia sabia, măria-ta, de ce stai!
Petru Rareş: Ca să birui! (Se închină. Genunea se închină şi ea. Şmil, privindu-i cu spaimă, 40	se ia dupe eit începe crucea, şi se opreşte.) Nunea,
sabia!
Genunea (se repede în cort şi-i aduce sabia lui Ştefan cel Mare): Sabia lui Hristoş!
Petru Rareş (ia sabia şi o trage afară): O! d-ar preţui ea în mîna mea tînără încă cît preţuia 5	în mîna lui de bătrîn, ar fi destul s-o arăt, şi
biruinţa să plutească asupra ostaşilor noştri!... Ce mormăi, Şmil?
Şmil: Ca norocul să nu se despartă de prapurul Moldovii şi glasul măriei-tale să sune ca tubele 10	care dărîmară zidurile Ierihonului!
Petru Rareş: Nunea, coiful! (îi dă coiful.) Oţel mort, vei scînteia de mînie ca să străluceşti de bucurie! (Genunea dă să sărute pe Rareş.) N-am vreme! Ah! de ce Dumnezeu nu făcu 15	pe om ca sufletul din el! Vă las, mă duc, zborf
(Iese repede prin dreapta şi se aude strigînd.) E! Mogîrdici! Mogîrdici!
Mogîrdici (s-aude şi nu se vede): Aici!
Petru Rareş: Calul!
20 Mogîrdici: Pe Ţinteş?
Petru Rareş: Fă-te vijelie, Ţinteş, şi haitit
SCENA V
Genunea, Şmil, doi ostaşi răniţi, un moment, Petru Rareş.
25	(S-aude	ţipete topite într-un vaiet. Cît durează
această scenă, durează şi ropotul bătăliii.)
Genunea (ascultînd): Pămîntul de s-ar despica* n-ar geme aşa de crîncen!
Şmil: De n-ar nemeri şi p-aici!
30	Genunea: Ţi-e frică?
Şmil: Frică? De mine, nu... de dumneata, da... Genunea (scoate un pumnal): De mine? Sunt pregătită...
Şmil: Nu te juca, că taie...
35	Genunea: Dac-ar tăia numai, ar fi o jucărie..*
Şmil: Ei, ce vorbeşti aşa?... Are să biruie domnul..*
24?
Genunea: S-a întărit urletul... „Bu-bu-bu!“ Ai tatii!... Şi vaiete... Şi vaiete...
Şmil: Nu mai asculta, Nunea... Ce-o fi să fie... Omul, care îşi închipuie feţele primejdiei, trece de mai multe ori prin aceeaşi primejdie.
Genunea (ascultând): A! şi „Doină, doină"... sunt ai domnului! (Cade în genuchi şi se roagă.)
Şmil: Aşa mai bine... Mă simt supt aripa unui cheruvim...
Genunea:	O,	apără	şi izbăveşte, Doamne, pe
domnul Moldovii!
Şmil: Pe Baloş, nu? Pe Sandomir, nu?
Genunea: Şi pe Sandomir, că e mîndru şi mi-e frate, şi pe Baloş, că e stîlp d-al tării şi mi-e tată...
Şmil: Pe cine ai vrea tu să apere mai întîi? —
Genunea, (să gîndeşte şi oftează): Pe domn!
Şmil: Cum să nu-1 apere cînd are astfel de ţară!
Genunea (ascultînd): A! ce clocoteşte aşa... Auzi?...
Şmil: Aş vrea să fiu surd... să fiu iarba pe care o calci în picioare... să nu mă fi născut sau să fi murit demult!
Genunea (cu emoţie şi entuziasm): E domnul în mijlocul lor!... îl văz!... Ah! îl văz, Şmil! (îşi acoperă ochii.) Ca o urgie ce potopeşte lumea înaintea ei!
Şmil: Ce trosneşte aşa?
Genunea:	Ţi s-a părut...
Şmil (tremurînd): Stai, Genunea... Cine-i acolo?... (Genunea trage pumnalul. Intră un ostaş rănit.) Ce cauţi?... Ce vrei?... A! eşti d-ai noştri, eşti moldovean...
Întîiul ostaş: O picătură de apă...
Genunea (c-o ulcică): Oleacă vin... Bea... Ei, ce e? Spune!
Întîiul ostaş: Iacă-oi spune... Sînge şi măcel...
Genunea:	Pe domn l-ai văzut?
Întîiul ostaş: Cum să-l văz?... Ca un fulger... Cine să-l vază?
Genunea: E, ce mai e?
Întîiul ostaş: N-am «pus?
Şmil: Ce se petrece, mă omule? Biruim noi or leşii?
Întîiul ostaş:	Ei, pe dracu, leşii...
5 Şmil: Dar tu n-ai văzut nimic?
Întîiul ostaş: Ce să văz?... Am văzut cînd am dărîmat de pe cal pe trei Ieşi... p-al patrulea, care m-a doborît, nu l-am văzut... Ş-apoi m-au sărit caii si s-a mutat bătălia mai departe... 10	Atîta...
(S-aude din nou trosnind.)
Şmil (tresărind): Genunea!
Genunea: Şmil!
Întîiul ostaş: N-aveţi teamă... Nu năpustesc 15	leşii... cine	să-i	lase?
(Intră	un	al doilea ostaş rănit.)
Al doilea ostaş: Olecuţă de apă... Mă frig de sete...
Genunea (îi întinde ulcica): Vin... să prinzi 20	puteri...
Al doilea ostaş: Puteri am... mîna dreaptă n-o mai simţ din umăr...
Genunea: Ei, ce e?
Al doilea, ostaş: Ce si fie?... Iacă, snopim pe 25	Ieşi...
Genunea: Pe domn l-ai văzut?
Al doilea ostaş: Văzut. Dacă am fi toţi ca el, numai Moldove ar fi pe lume...
Genunea: Cum e?
30 Al doilea ostaş: Sănătos l-am lăsat...
Genunea: Spune ceva, flăcăule!
Al doilea ostaş:	Iacă-oi spune... Dupe ce
duserăm pe Ieşi cu momeala, pînă pe fruntea tăpşanului, de unde începe o vale oablă, ferirăm 35	la dreapta... Leşii năpustiţi dădură la vale...
Rotocolirăm cu ai vornicului Groza, şi ceata noastră o luă înainte cu miaşul nostru. îl cunoaşteţi?... Cine să nu-1 cunoască?... Ţipa ca un armăsar care nînchează...
249
Genunea: Cine e căpitanul vostru?
Al doilea ostaş: Cin’ să fie... Corbea!
Genunea:	Corbea? Povestea nu s-a sfîrşit!______
Abia a început şi se va sfîrşi cu bine!... îi voi 5	da eu curaj celui mai viteaz dintre copiii
neamului!
Şmil (celui dintîi ostaş): Să te leg?
întîiul ostaş:	Parcă mă doare?...
Şmil: Pe voi nu vă doare niciodată...
10 întîiul ostaş: Pe copii, ce, pe noi?
Şmil: Nu vrei să-ţi treacă?
întîiul ostaş: Cum nu... N-auzi că e de lucru?
Genunea (către al doilea ostaş): Şi pe urmă?
Al doilea ostaş: Pe urmă, mă pomenii cu una
15	zdravănă, că nu mai văzui înaintea ochilor...
Calul se învîrti supt mine şi căzu mototol la pămînt... Ei s-au dus ca austrul care sună pădurile pe rînd... Si nemerii la dumneavoastră...
20 Şmil:	îi	ascult şi nu văz bătălia...
Al doilea ostaş: Vedem unde ne batem... Ce să vedem?
Genunea (cu nerăbdare): Zici c-ai văzut pe domn...
25 Al	doilea	ostaş:	Da... El	trecu ca un	duh,
şi dupe el ostaşii ca o haită de lupi... Pînă să-l văz, se făcu nevăzut...
Şmil: Adu mîna...
Al	doilea	ostaş:	La ce?
30	Şmil: Să ţi-o leg...
Al	doilea	ostaş:	Nu pot s-o ridic...
Şmil: De durere?
Al	doilea	ostaş:	N-o mai	simţ... Altfel,	aş
sta eu aici?
35	Şmil:	Să	ţi-o văz...
Al doilea ostaş: Ce să vezi? Un ciolan mort... D-o vrea Dumnezeu, să-ndreaptă ea şi-aşa... Mă duc să privesc dacă nu mai pot...
Întîiul ostaş: Mă verişcane, oi găsi eu vrun
40	cal,	mă?
250
Al doilea ostaş: Cum să nu... Mai mulţi oameni morţi ca gloabele... Prinde şi tu unul...
(Ostaşii ies prin stingă.)
Şmil: Unde vă duceţi? Ce, sunteţi nebuni?
5 Genunea (speriată): Ce urlă aşa?
Şmil: Bătălia...
Genunea: Nu, Şmil, nu... N-auzi?
Şmil (spăimîntat): Da!... Ce să fie?
Genunea: Un glas de om, ca de uriaş! (Se aude 10	Rareş mugind. Apare în stingă plin de sînge.) Ah!
Domnul! (Face cîţiva paşi şi se opreşte de^paimă.)
Petru Rareş: Mai bine mîna decît c^lul!... Ce staţi?... Un moşneag şi-o fată tînără!... D-aţi avea suflet, n-aţi privi la domn ca la un cîine!... 15 Genunea (cu spaimă): P-aici te-ai dus cu Mogîrdici...
Şmil (înlemnit): P-aici sunt caii domneşti...
Petru Rareş (ca scos din fire): Calul!... Te fac bucăţi, şi stîrvul, corbilor!(Dispare la dreapta.
20	S-aude Petru Rareş şi nu se mai vede. Genunea
şi Şmil revin.)
Genunea: Oh! cum era la faţă!
Şmil: Cum era?
Genunea: Roşu-vînăt...
25	Şmil: L-ai văzut?
Genunea: Da... Şi ce glas!
Şmil: Iu l-am înţeles, dar nu l-am auzit!
Genunea: Mi se bate inima...
Şmil: A mea nu mai bate...
30 Genunea:	Dădu de cai, înhăţă unul, încălecă,
mugi şi... nevăzut...
Şmil: N-am văzut, n-am auzit, nu ştiu... A venit, s-a dus... ca visele grozave...
Genunea: Nu ne mai cunoştea...
35	Ş m i 1: Ce să cunoască!... Numai c-un gînd, cu unul
singur, numai c-o voinţă, cu una singură... în el pierise lumea, numai biruinţa trăia!
Genunea (ascultă): Trosnesc loviturile ca crăcile uscate supt picioarele mistreţilor... O! şi mare
40	părea!
251
Şmil: El? Cum trebuie să fie la măcel!
Genunea: Şi ce puteri năprasnice!
Şmil: Cînd	a zis „Te fac bucăţi", eu m-am	văzut...
Capul la răsărit, mîinile la apus şi picioarele la 5	dracu!	(Tresare şi se strînge în Genunea.) Iar
cineva...
Genunea: în goană... Să nu se fi întîmplat ceva domnului!
Şmil: Ce să i se întîmple?
10	Genunea:	Mai întrebi?
Şmil: Aşa e... Dar nu crez... Cine să-l apropie?
Genunea: Zi: Doamne fereşte!
Şmil: Şi dacă oi zice, ce?
(Vine un soldat greu rănit. Se clatină.)
15	Genunea:	Ce e? Vorbeşte!... Niţel vin...	(Ostaşul
scutură din cap.)
Şmil: Ce ai? Unde eşti lovit?
Genunea: Ce s-a întîmplat... căci s-a întîmplat ceva de pe înfăţişarea ta...
20 Ostaşul (se clatină): Am învins! (Cadeşi moare.)
Genunea (cu lacrămile în ochi): Ai învins! (Se pleacă şi-l sărută.)
Şmil: Toţi cîţi mor înving şi sufletul lor scapă de chinul vieţii!
25	(S-aude buciume în depărtare. Vuietul bătăliii des-
creşte, se stinge. S-aud buciume în apropiere. Vin din stînga Petru Rareş, vornicul Groza, logofătul Baloş, pîrcălabul Liciu, vistiernicul Matiaş cu veştmintele rupte şi pline de sînge. Dupe ei, Mogîrdici
30	şi Sandomir duc pe targă pe Corbea. Viteji, voinici
şi iunaci.)
SCENA VI
Petru Rareş, logofătul Baloş, vornicul Groza, pîrcălabul Liciu, vistiernicul M a-35	tiaş,	Genunea,	Şmil,	Mogîrdici,
Sandomir, şi Corbea, întins pe o targă de frunze.
Petru Rareş: Cu voia lui Dumnezeu, cu norocul nostru şi cu ostaşii mei, am biruiţi în numele
252
Tatălui, ş-al Fiului ş-al Sfîntului Duh, amin! (Se închină toţi.) Am biruit noi, cari trăim, cei răniţi şi mai ales cei care au murit, fie-le ţărîna uşoară orunde ar dormi I
Vornicul Groza (închinîndu-se): în numele Tatălui, ş-al Fiului, ş-al Sfîntului Duh, amin!
Petru Rareş: Şi de vor fi avînd copii, pe copii d-a dreptul viteji îi fac, că de pe urma părinţilor sunt să stea în scări de fier şi de pe urma faptelor lor se vor înălţa la cinul dregătoriilor obşteşti şi se vor boieri, că de vor pieri ei, şi mai sus să salte pe urmaşii lor... Şi pururea ţara să se primenească întru puterile ei de viaţă!
Pîrcălabul Liciu (se închină): Numele Tatălui, ş-al Fiului, ş-al Sfîntului Duh, amin!
Petru Rareş: Mi-am răcorit sufletul meu ars la Obertin... Pocuţia este a mea... Şi pe dasupra drepturilor 1 noastre am pus a treia oară pecetea domniei mele, muiată în sîngele boierilor leşeşti!... Zac peste o mie în valea Cirimuşului, înecaţi în baltă de două ori p-atît, şi ce mai prisoseşte... prinşi şi risipiţi... Cei cari vor ajunge în Polonia vor avea de povestit; mînia olahului şi vitejia ostaşilor lui!... V-aţi purtat ca nişte voievozi... Şi tu, Groza, şi tu, Baloş, şi tu, Liciu, şi tu, Matiaş...
Vistiernicul Matiaş: Noi nu ştim de ce ne-am minuna mai mult în faţa domnului nostru... De chibzuiala cu care a întocmit bătălia, au de măreţia cu care a făptuit biruinţa? Fie ca numele voievodului Petru să-l pomenească lumea pin’ la sfîrşitul veacurilor! Numele Tatălui, ş-al Fiului, ş-al Sfîntului Duh, amin!
(Intră Mogîrdici şi Sandomir, ducînd pe targă pe Corbea, care zace întins.)
Petru Rareş: A! îl uitasem... pe cel mai viteaz dintre noi toţi!
Mogîrdici: I-am adus, măria-ta... Cremene mort şi Corbea luptîndu-se cu moartea!
1	în textul de bază: drepturile; corectat conform contextului.
Genunea: Corbea! (îşi face drum spre el şi începe să plîngă.)
Petru Rareş: Corbea, Corbea!... Şmil!
Şmil: Aici, doamne!
Petru Rareş: Vistieria mea... dacă scapi pe Corbea!... A doua oară intrasem în vuitoare. Un zid de Ieşi mi se făcu înainte; să-i rup cu calul, cu neputinţă; izbesc; sar scînteie; cad, alţii le iau locul, şi eu stau pe loc; mă înfruntă; mă încolţesc... Crezui că pămîntul se crapă şi mă înghite de viu!... Cînd auzii un vîjîit. Corbea trecu şi-i sparse... în zadar îl strigai. Ca şi cum ar fi căutat moartea, care fugea de el, se izbi într-un buluc de duşmani... Şi-l văzui cu ochii mei căzînd de pe cal ca un turn... O i atunci spulberai pe Ieşi... Prea tîrziu... Corbea zăcea cu faţa în sus...
Genunea (zdrobită de durere): Ca şi cum ar fi căutat moartea, doamne? (S-aruncă pe Corbea.
ii	ia capul binişor în mîini.) Nu! o! nu... povestea nu s-a sfîrşit... mai e... mai e... şi mai frumoasă!...
Logofătul Baloş: Bietul flăcău!
Sandomir: Tată... iubea pe Genunea!
Logofătul B ş. 1 o ş: A! (îi cade capul pe umărul lui Sandomir.)
Genunea (plîngînd): De ce nu mi-ai spus?... O! ţăran viteaz!... înaintea ta îngenuche fata de boier!... Mai e... o! mai e poveste şi d-aci înainte...
Corbea (se deşteaptă o clipă): Nunea!... Măria-ta!... Iertaţi-mă...
Petru Rareş: Şmil, să-ţi văz ştiinţa!
Şmil: Ştiinţa mea să pleacă în faţa morţii!
Corbea (c-o răsuflare grea): De ce plîngi, Nunea?... Nu mi-e greu să mor... Am biruit!... Şi mîinile tale sunt aşa de bune!... O! Poveste... poveste... Ooo! (închide ochii şi moare.)
Genunea: Eu l-am omorît, fără să vreau, fără să ştiu!... Şi povestea s-a încheiat!... (Cade asupra lui Corbea.)
Vistiernicul Matiaş: O iscoadă, măria-ta. Petru Rareş: Să vie încoa. (Intră iscoada.) Cine te-a trimes?... Ce vrei?... Să ne sporeşti bucuria c-am biruit or durerea c-am pierdut pe 5	cel	mai	viteaz dintre noi?...
Iscoada: Hatmanul Mihu s-a întors în Suceava... Petru Rareş: De ce?
Iscoada: .. .vin turcii!
Toţi (tresărind): Turcii?
10 Petru Rareş: Să vie!... o-ho-ho-ho!
ACTUL IV
O sală a castelului din Suceava îmbrăcată în stejar vechi. Tavanul, cu grinzi groase. Policioare de jur împrejur cu lucruri din ţară, din Italia, din 5	Persia şi din Arabia. O masă mare şi scaune în
formă de strană. Cele trebuincioase de scris. în mijlocul sălei spînzură un policandru cu luminări groase de ceară, încondeiate cu verde şi cu roşu. Pe pereţi, portretele voievozilor Petru Muşat, 10	Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Bogdan.
Intrare în dreapta şi în fund.
SCENA I Oana, Genunea şi Şmil.
Oana: De două zile vorbeşte puţin şi aspru...
15	Şmil: Puţine are el pe cap al lui? Oamenii vorbesc
multe cînd n-au nimic de spus.
Genunea: De mă vede, surîde trist. M-apucă de mîini, clatină din cap. „Eh-hei, Nunea, Nunea... Du-te, Nunea... Am treabă/'
20	Şmil: Şi dacă are treabă? Vrei să zică: „Vino-ncoa,
Nunea, că am treabă"?
Oana: Turcii au să cază negură asupra ţării...
Genunea: Nu e asta... Cînd a mai fost aşa de posomorit înainte de război? Şi să plimbă şi tace... 25	Şi	nimeni nu ştie ce se petrece în el...
Şmil: O! ho-ho! tu ştii ce se petrece într-un bondar?
256
Genunea; Nu.
Şmil: Ş-ai vrea să ştii ce se petrece în	capul	domnului? Adică cum, să fie domnul	mai	puţin	ca
un bondar?
Oana: Bolnav?... Mănîncă ca şi mai nainte... Şi rănile i s-au închis... Nici nu erau adînci...
Şmil: ...Rănile nu-i erau adînci? Dar cît vreai să fie?... Şmil, tu nu eşti doftor, Oana e doftor!
Oana: A, nu, Şmil, nu... Ast-noapte, tîrziu, l-am auzit strigînd. Am sărit în vîrful picioarelor. M-am strecurat pe ceardacul de lîngă odaia lui de culcare. Am ascultat. L-am auzit: „Nu, nu, nu se poate!" Ce nu se poate?... Nu ştiu...
Genunea: Să nu se coacă ceva?
Şmil: Ce să se coacă? Un bostan?
Genunea: Ei, Şmil... Unii boieri...
Oana: Boieri?
Genunea: Bănuiesc...
Şmil: Şi ce să vrea boierii?
Genunea: Nu ştiu...
Şmil: Nu ştii care boieri... nu ştii ce vor... Atunci ce ştii?
Oana: Erai pe Cirimuş... Ce-a făcut dupe biruinţă?
Genunea: Vorbi boierilor ca din carte. Mulţumi lui Dumnezeu. înălţă pe ostaşi în cinuri. Şi cînd aduse pe Corbea... (o îneacă emoţia) pe pat de ramuri... O! Corbea, Corbea, căci n-ai trăit!
Şmil: Săracul Corbea... ca un stejar verde lovit de trăsnet!
Oana: De ce lăcrămezi, Genunea?
Genunea: Ce viteaz a pierdut Moldova!
Şmil: Şi dumneata, Nunea, şi dumneata...
Oana: Ei, ce-a zis pe urmă?
Genunea: Cine?
Oana: Domnul...
Genunea (pierdută în amintiri): Domnul?... A, da... Vise stinse d-a pururea!... Şi-a dat sufletul, lumea se învălui în neguri...
Şmil: Ah! mi-e milă de Nunea...
Oana: Ce spui?
Genunea (tresărind): Că soarele scînteia şi că domnul, auzind că vin turcii, a răcnit şi s-a pus pe rîs, şi-a pornit spre Suceava... Şi numai e nici pe departe din ce era...
5 Şmil: Adevărat, ca grîul frumos care tînjeşte de ploaie!
Genunea: Eu am descusut pe tata...
Şmil: în loc să-l coasă, ea-1 descoase... Şi să mai ai un copil aşa urît, aşa c-un păr, aşa c-o faţă... 10	Logofătul Baloş n-avea ce ciopli cînd te-a făcut
pe tine...
Genunea: M-am rugat... M-am făcut că plîng... şi tata... în zadar. „Nunea, Nunea, tu vrei să-mi calc cuvîntul?" „Dat, domnului?" „Da/' 15	„Atuncea, nu!"
SCENA II
Oana, Genunea, Şmil şi Petru Rareş, la urmă Sandomir.
Petru Rareş (se opreşte în uşa din fund şi vor-beşte cu Despotovna): Eleno, nu fi copil... Nu mă face să vorbesc degeaba... N-am nimic... Oana Nimic!
Petru Rareş: Pregăteşte de plecare... Tu, copiii şi Şmil...
Şmil: Eu? Să plec? Unde?
Petru Rareş:	Pînă la amiază să porniţi la
Ciceu...
Şmil: La Ciceu?... Fie şi la Ciceu...
Genunea: El rămîne?... Nu e primejdie... Petru	Rareş	(vine spre grupul din faţă):	A!...
Şi voi?... Ce faci, Oană?
Oana:	Vorbeam	cu Genunea...
Petru	Rareş	(pe gînduri): Vorbeai... Şi ce	vor-
beai?
Genunea: Povesteam bătălia de la Cirimuş... Petru Rareş: Adevărat, Şmil?
Şmil: Aproape adevărat...
Petru Rareş (Gemenei): Numai atît?
i&8
20
25
30
Genunea: Atît...
Petru Rareş: Adevărat, Şmil?
Şmil: Să ne închipuim c-ar fi adevărat...
Genunea: Şi veni vorba de Corbea...
Petru Rareş: A! Corbea mi-ar fi fost de folos... Şi mie, şi ţie...
Genunea: Mie?
Petru Rareş: Amîndurora... Şi n-aţi mai vorbit altceva?
Genunea (cu îndrăzneală): Ba da, măria-ta... Eu întrebam pe Oana şi Oana pe mine că ce-i fi avînd măria-ta de te-ai schimbat?... Nu mai eşti cum erai...
Şmil: Ei, adevărat!
Petru Rareş: Hî... Şi cum eram cînd eram?
Genunea: Voios, şi de cîte ori ne întîlneai...
Petru Rareş: ...De cîte ori vă întîlneam...
Genunea: ...ne...
Petru Rareş: Ei, spune!
Genunea: ...ne sărutai...
Petru Rareş: O, să vă sărut şi-acum... Nat iacă... (Le sărută.) Eşti mulţumită?
Şmil: De ce nu?
Genunea: Nu!
Şmil (surîzînd): Da’ ce să-ţi facă?
Genunea: Altădată...
Petru Rareş: A fost ca niciodată... Şi va fi iar ca totdeauna... (O sărută de mai multe ori.) O, dar tu te-ai făcut mare... (Surîzînd.)
Şmil (rîzînd): Şi ce-are a face ?
Petru Rareş: Şi eu îmbătrînesc...
Ş m i 1: Dar ce, vrei să mori de tînăr?
Petru Rareş: Vezi, Oană, ce copil rău şi alintat? (Le ia de mină.) D-aş şti că-mi micşorez grijile, vi le-aş spune, dar ştiu că le-aş spori, naîhnindu-vă şi pe voi... Lucruri trecătoare... Şă treacă... şi iar voi fi cum am fost...
Şmil: Ei, acum v-a lămurit domnul!
Oana: Facă-se voia ta, frate!
Genunea: Eu mă ,rog luceafărului de dimineaţă să vie iarăşi, şi luceafărul m-ascultă, şi mîntf
cînd s-o crăpa de ziuă va scînteia iar la apus ca cel mai frumos diamant al cerului...
Şmil: Ca din psalmi vorbeşte!
Petru Rareş: A, nu se poate!
(Oana tresare, aducîndu-şi aminte de vorbele din somn ale lui Petru Rareş.)
Genunea: Ce să nu se poată, măria-ta?
Petru Rareş: Pod peste mare şi scară la Dumnezeu...
Şmil: E, ai aflat?
Petru Rareş (pe gînduri): Duceţi-vă... (Ies prin dreapta.)
Petru Rareş: Şmil, tu crezi în Dumnezeu?
Şmil: Cum să nu crez?
Petru Rareş: Şi-n răsplata ce va veni?
Şmil: Astă?... Nu ştiu ce să zic... Să fie aşa!...
Petru Rareş: Nu te sfii, Şmil...
Şmil: Iacă, nu m-oi sfii...
Petru Rareş: Crezi tu că Dumnezeu ar răbda nepedepsite pe slugile necredincioase stăpînului lor?
Şmil: Necredincioase?... Ş-apoi de ce să nu le pedepsească stăpînul lor? Vreai să se facă Dumnezeu sluga stăpînului lor?
Petru Rareş: Pe lumea cealaltă, Şmil...
Şmil: Dacă pe lumea asta stăpînul le ceartă cu bă-tul, ce are să facă Dumnezeu pe lumea cealaltă? Cineva îţi scoate un ochi, îi scoţi şi tu un ochi. Dumnezeu să-i scoaţă şi p-ălălalt? Să rămîie orb? Ar fi nedrept şi rău. Ar fi cum sunt oamenii. Şi eu îl crez dreptatea însăşi, bunătatea însăşi, izvorul milostiv al tutulor harurilor de pe pămînt!
Petru Rareş:	Dar	dacă sluga necredincioasă
scapă nepedepsită de mîna stăpînului?
Şmil: Dumnezeu are să zică stăpînului: „Pentru ce n-ai pedepsit-o la vreme?... Iu am altă treabă/*
Petru Rareş: Da, Şmil, da! Stăpînul e vinovat că n-a deschis ochii la vreme... Sunt bolnav, Şmil, bolnav...
Şmil (îl pipăie): Bolnav? Şi pentru ce nu mi-ai spus?... Ce ai?
Petru Rareş: Nu acolo!
Şmil: Bine, bine, ştiu iu...
5 Petru Rareş: bă te văz...
Şmil (surîzînd): N-ai nimic!
Petru Rareş: Sufletul mi-e bolnav, Şmil.
Şmil: Astă?.,. Doftorul Baloş, doftorul Groza, cu paloşele lor... Iu n-am ce să fac sufletului...
10	(Intră	Sandomir	prin fund.)
Sandomir: Măria-ta... (îi dă o carte.)
Petru Rareş: De la logofătul Baloş? (Citeşte.) Turcii au trecut Dunărea...
Şmil: A!
15	Petru Rareş: ...leşii aproape să năvălească...
muntenii, şi ei... O! mai sunteţi? Vă încape moşia Moldovii!
Şmil (speriat): Da' un’ să încapă?... Măria-ta, ai zis să plec?
20	Petru Rareş: Cu doamna la Ciceu...
Şmil (înfricoşat): Oriunde...
(Domnul îi face semn să iasă. Şmil iese prin dreapta, în timpul acesta intră Mogîrdici prin fund, prăfuit şi abia răsuflînd.)
25	SCENA	III
Petru Rareş şi Mogîrdici.
Petru Rareş: Ai aflat?
Mogîrdici: Aflat, măria-ta.
Petru Rareş: Eh...
30	Mogîrdici: Mă repezii la Miroslăveşti. Acolo am
dăscusut nişte ţigani. Cu cîteva smochine şi cu cîţiva zloţi, tot. Crasneş nu e bolnav şi n-a fost bolnav...
Petru Rareş: A! Şi n-a fost bolnav?...
35	Mogîrdici: Două zile dupe ce s-a întors cu oas-
tea hatmanului Mihu, a plecat înfăşurat în mai multe bunzi la Miroslăveşti, făcîndu-se că e bolnav...
261
Petru Rareş: Făcîndu-se bolnav...
Mogîrdici: Acolo a picat şi pan Cosma, şi amîn-doi au tulit-o spre Novograd, ducînd dupe ei mai mulţi boieri de ţară...
5	Petru Rareş: Mai mulţi boieri?
Mogîrdici: Şi au dat devale...
Petru Rareş: Crasneş,Cosma,prieteniiMihului, adună boieri de ţară şi pornesc... drept la Dunăre!
Mogîrdici: La Dunăre? Ferească Dumnezeu!
10	Petru Rareş: Trec Dunărea la Obliciţa şi cad
cu frunţile-n tină înaintea padişahului Soliman!
Mogîrdici: Atunci, pe cine vînd?
Petru Rareş: Pe mine!
Mogîrdici: Pe... măria-ta?... O!
15	Petru Rareş: Pe Ştefan cel Mare, pe Alexandru
cel Bun, pe Petru Muşat, pe Bogdan, descălecătorul de ţară, pe tine, pe viteji, pe iunaci, pe voinici, pe morţi şi pe vii, pe cei cari sunt ţă-rînă la Bistriţa, oase la Putna, şi pe cei cari
20	vor	închide	ochii	la	Pobrata, şi pe urmaşii mei,
şi-ai lui Groza, şi-ai lui Baloş, şi-ai lui Matiaş, ş-ai lui Liciu, ş-ai Danciului, şi pe tot neamul care să închină întru Hristos ca buni şi drepţi credincioşi creştini!
25	Mogîrdici (dă-n genuchi): Iartă-mă, doamne...
Petru Rareş: De ce?
Mogîrdici: Asta nu se poate!
Petru Rareş: A! de cîte ori n-am zis eu ca şi tine!...
30	Mogîrdici (se ridică în picioare): Atunci... s-a-
lerg să le dau de urmă...
Petru Rareş: Le-am dat de urmă înainte ca s-o facă!... Mogîrdici, nimic, nimărui... Cîţi ostaşi ai?
35;	Mogîrdici: Două sute...
Petru Rareş: Puţini!
Mogîrdici: Puţini, da’ buni! Porunceşte-le să moară si...
Petru Rareş: Le poruncesc să trăiască!... Tu
40	cu	Sandomir	fiţi	p-aci...	Cînd	se	vra strînge Sfa-
tul, închideţi porţile şi trageţi zăvoarele...
Mogîrdici: Să trăieşti, măria-ta... (Dă sa iasă prin fund.)
Petru Rareş: Ştiu eu?
Mogîrdici (se-ntoarce): Iată, colea, ce vorbă! (îi sărută mîna.) Crasneş şi Cosma sunt doi, douăzeci, şi noi suntem ca puzderia, şi creştem ca codrii, şi ne umflăm ca apele... Zi să vie ţara, şi va dudui muntele de plăieşi, şi se va clăti valea de joseni... spovediţi, împărtăşiţi, pregătiţi să dea ortul popii împrejurul măriei-tale!
Petru Rareş: Bine, Mogîrdici, bine... E, acum du-te şi fă ce ţi-am spus. (Mogîrdici iese prin fund.) O, norod bun, supus şi viteaz! De n-ar fi şi n-ar fi fost unii boieri închipuiţi, şi pizr maşi, şi vînzători, am fi fost una, o apă şi-un pămînt, toţi cîţi ne coborîm de la Rîm, de o parte şi de alta a muntelui, din pustele Ungariei şi pînă în talazurile mării!... Ah!... visurile mele!...
(Intră prin fund Baloş, Matiaş şi Liciu.)
SCENA IV
Petru Rareş, logofătul Baloş, vistiernicul Matiaş, pîrcălabul Liciu şi, mai tîrziu, chel axul H î r e a.
Petru Rareş: E, lăsaţi focului plecăciunile... Ce e?
Logofătul Baloş: Crasneş...
Petru Rareş: Ştiu... Crasneş şi Cosma şi cu mai mulţi boieri de ţară se duc... Unde?
Logofătul Baloş: S-apropie de Novograd...
Petru Rareş: E?
Logofătul Baloş: Nu ştiu...
Petru Rareş (c-un rîs nervos): O! ho! ho! Lă-saţi-i, boieri, lăsaţi-i să se ducă... Lui Soliman îi plac hoiturile...
Vistiernicul Matiaş: Lui Soliman?
Pîrcălabul Liciu:	Dar, hatmanul Mihu
mi-a...
Petru Rareş: Hatmanul Mihu?... A fost harnic, viteaz, dar e zgîrcit şi are avere. Zgîrcitul 5	a	fost, nu mai e om. E scos din omenire. Nici
o nădejde să nu pui pe el. Hatmanul Mihu a fost strîngător, s-a făcut apucător şi-a ajuns zgîrcit. Păcatul a fost muşiţă, muşiţa a trecut în vierme şi viermele s-a prefăcut în gîză... Ascultaţi-mă,
10	hatmanul Mihu ştie de urma lui Crasneş şi-a
lui Cosma... Veţi vedea... Şi nu zic c-ar fi au n-ar fi... vro apropiere... între retragerea lui Mihu, fără porunca mea, şi fuga lui Crasneş şi-a lui Cosma... Vom vedea...
15	(Intră repede prin fund chelarul Hîrea.)
Chelarul Hîrea (emoţionat): Măria-ta...
Petru Rareş: Vorbeşte... ce ai?
Chelarul Hîrea (suflînd des): Am pregătit rădvanul...
20 Petru Rareş: Ei bine, şi d-aia intraşi ca un vînt?
Chelarul Hîrea: Nu, măria-ta... da, măria-ta...
Petru Rareş: Nu, da... ce e cu tine?
25	Chelarul	Hîrea:	Ce să fie...
Petru Rareş: Doamna e bine?
Chelarul	Hîrea:	Sănătoasă...
Petru Rareş: Coconii, bine?
Chelarul	Hîrea:	Sănătoşi...
30 Petru Rareş: E şagă de nebun şaga ta, Hîrea!... Mă vezi aci cu boierii...
Chelarul Hîrea:	îi	văz,	măria-ta...	Şi	nu
credeam c-au să fie...
Petru Rareş: Şi dacă sunt?
35	Chelarul	Hîrea:	Aş fi dorit să nu fie_
Petru Rareş (pierzînd răbdarea): Ci spune odată ce-ai de spus!
Chelarul Hîrea (şi mai emoţionat):	Spui,
măria-ta!
40	Petru Rareş: Ei,	începi...
Chelarul Hîrea: Să încep, măria-ta...
Petru Rareş (pune mîna pe sa bie): începi sau...
Chelarul Hîrea: Da, da, da... la... la... la ureche, măria-ta...
5 Petru Rareş (surîzînd nervos): Hî!... Mă iertaţi, boieri...
Logofătul Baloş:	Doamne,	să	ne	tragem
noi...
Petru Rareş: Nu, staţi... E...
10	Chelarul Hîrea (îi tremură mîinele):	Nu
îndrăznesc...
Petru Rareş: îndrăzneşte! (Hîrea îi spune ceva la ureche.) Cum-cum?... Cine?... El?... Şi ce-a zis?... L-ai văzut... Tu?... Pe el?
15	Chelarul Hîrea: Da, măria-ta!
Petru Rareş: Şi l-ai auzit tu?
Chelarul Hîrea: Cu urechile mele!
Petru Rareş (revoltat, trage sabia): Oh! cîinele!
(Boierii, speriaţi, se reped la domn.)
20	Logofătul Baloş: Cee, măria-ta?
Petru Rareş (stăpînindu-se): Eh!... nimicuri!... Hîrea... (îi face semn să iasă.) Să vorbesc doamnei... Să mergem. Să mă îmbrac...	în
odăjdii să cuvine să chibzuim soarta ţării...
25	(Ies	repede	prin	dreapta.)
SCENA V
Hatmanul M ihu, pan Trotuşanu, postelnicul Albotă, spătarul Şandru şi mai mulţi boieri	din Sfat vin din fund. Vorbesc încet.
30	Trotuşanu	(după ce se uită în toate părţile): Nu
e nimeni.
Postelnicul Albotă: Am venit prea devreme.
Hatmanul Mihu: A, nu!
35	Spătarul Şandru: Şi, inimă, boieri...
Hatmanul	Mihu: Cine s-o ia mai întîi?
2(55
Postelnicul Albotă: Dumneata... (Arată p~un boier. Boierul tace.) Dumneata... (Arată p-un al doilea. Boierul tace.) Ei, dar cine?
Trotuşanu: Să-i vorbim verde... Eu n-am de 5	ce	mă	teme... N-am nici o dregătorie... Sunt
în Sfat, dar sfatul meu nu-1 ascultă... Din nenorocire, azi l-o asculta, nu l-o asculta... va trebui să se supuie...
Postelnicul Albotă: Şi leşii, şi tătarii, şi 10	muntenii, şi turcii...
Hatmanul Mihu: Ce să facem împotriva tu-tulor?
Postelnicul Albotă: Ce-am jurat cu mîna pe Evanghelie...
15 Spătarul Şandru: Ţara e-n primejdie de nu ne vom împotrivi...
Trotuşanu: Chiar domnului!
Hatmanul Mihu:	împotriva	tuturor	ar	fi	o
nebunie! Ş-am îmbătrînit	şi eu... Cu	cît se
20	înmulţesc anii, cu atît ai	mai puţin... eh!...
De la început „Bună ziua,	măria-ta“	Numai
atît...
Toţi: Da, da!
(Se aude domnul venind din dreapta.)
25	SCENA VI
Petru Rareş, logofătul Baloş, hatmanul Mihu, pîrcălabul Liciu, vistiernicul Matiaş, postelnicul Albotă, spătarul Şandru, ceilalţi boieri de sfat, şi, mai în urmă,
30	vornicul	Groza	şi un copil de casă. împrejurul
lui Petru Rareş stau logofătul Baloş, pîrcălabul Liciu şi vistiernicul Matiaş.
Toţi (unii zic: nBună ziua“, alţii: „Să trăieşti, măria-ta“): Bună ziua, măria-ta! Să trăieşti, 35	măria-ta!
Petru Rareş (concentrat): Bună?... Bună să vă fie inima... şi toate inimile bune să trăiască... Am zis să trăiţi cu toţii, căci am zis
2$6
să trăiască toate inimile bune... (Se uită la ei. Caută cu ochii.) Ah, ce păcat ci nu sunteti...
Hatmanul Mihu: Prea puţini lipsesc, măria-ta...
5 Petru Rareş: Azi, cînd trebuie să luăm o hotă-rîre..:i-hotărirea... căci una este!... Tocmai azi nu văz pe Crasneş... nici pe Cosma... De Crasneş aveam nevoie... Unde e?
Spătarul Şandru: E bolnav, măria-ta.
.10 Petru Rareş: Unde e, am întrebat, n-am întrebat ce are...
Postelnicul Albotă: La moşia sa, la Miroslăveşti...
Petru Rareş: Departe d-aici?
15 Hatmanul Mihu: Ca la două-trei zile de drum, de nu s-or fi desfundat drumurile...
Petru Rareş: Şi ce are?
Spătarul Şandru: Lingoare, măria-ta.
Petru Rareş: L-ai văzut tu?
20	Spătarul Şandru: Nu, mi-a spus postelnicul
Albotă.
Petru Rareş (lui Albotă): L-ai văzut dumneata?
Postelnicul Albotă: Nu, mi-a spus hat-
25	manul	Mihu.
Petru Rareş (zîmbind): A!... Şi dumitale, hatmane Mihu, ţi-a spus logofătul Trotuşanu...
Trotuşanu:	Ba	eu,	nu, măria-ta... Nu l-am
văzut...
30	Hatmanul Mihu:	Eu l-am văzut... Era	cu
trei dulame de urs în spinare şi dîrdîia...
Petru Rareş: De ce s-a dus? Doftorul Şmil l-ar fi căutat...
Hatmanul Mihu:	Nu crede în doftori...
35	Petru Rareş: Nu	s-a mai cătat cu Şmil?
Vistiernicul Matiaş: Ş-acum două luni...
(Grupul boierilor de lingă Rareş se privesc între ei şi-şi exprimă indignarea contra hatmanului Mihu.)
Hatmanul Mihu (încurcat): Aşa mi-a spus,
40	că	ar fi avînd la moşie o babă meşteriţă...
267
Petru Rareş: N-ar fi bine să-i trimeţ pe doftorul Şmil?
Hatmanul Mihu (tresărind): De... cu drumurile astea... trei-patru nopţi prin păduri... şi Şmil... fricos...
Petru Rareş: Şmil fricos?... Nu-u-u!... Nu e fricos omul de treabă... Şi Şmil e un om de treabă... Fricos e omul care ascunde... (Se opreşte şi-l priveşte.) Şi Şmil n-ascunde decît ceea ce nu ştie... Nu, nu, să-i trimeţ pe Şmil... (Bate-n palme. Mihu se schimbă la faţă. Vine din fund un copil de casă.)
Copilul	de	casă:	Porunciţi!
Petru Rareş: Te-am chemat... ca să te-ntorci înapoi... (Copilul de casă vrea să iasă.) A, cine ţi-a făcut ţie vestmintele astea?
Copilul	de	casă:	Croitorii Ieşi...
Petru Rareş: îmi spusese alde	Ivan	că	strînge
în spate...
Copilul	de	casă:	Ba nu, îmi	vin	bine,	mă-
ria-ta...
Petru Rareş: E... (îi face semn să iasă.) Hat-mane... (hatmanul tresare) te-ai sfătuit cu el?
Hatmanul Mihu (încurcat): Sfătuit?... Nu... Am vorbit...
Petru Rareş: Va să zică, nu moare...
Hatmanul Mihu: Nu...
Petru Rareş: Păcat!... Adică ar fi fost păcat... Eu am auzit... Cine mi-a spus, cine mi-a spus... că apa de Dunăre se dă la lungoare? (Priveşte ţintă la hatmanul Mihu, care se îngălbeneşte.)
Hatmanul Mihu: De Dunăre?... N-am auzit...
Petru Rareş: Ei, ai auzit, ai auzit... de Dunăre... O! şi turcii tocmai cînd e bolnav Crasneş năvălesc! (Se deschide uşa din fund şi nu intră nimeni.) Poftim! Uşa se deschide fără s-o des-chiză cineva?... O veste bună va intra pe uşa ceea... (Matiaş o închide.) E! să hotărîm!... D-aţi fi copii, v-aş ascunde primejdia. Turcii, fără să-i îndîrjim, vin dîrji. Muntenii şi tătarii pornesc din porunca sultanului. Leşii şi litvanii
sunt la trei zile de Hotin. Ungurii nu-mi răspund. Ţarul, din fundul Moscovei, îmi îndrugă cuvinte de dragoste cînd mi-ar arde de puterea lui. De la miazănoapte, miazăzi, răsărit şi 5	apus, ameninţaţi cu cotropirea. Ce să facem?
O! mai trăiţi vremile bătrîne şi zilele de slavă de la Baia şi de la Podul Nalt, fiţi moldoveni neaoşi, şi vorbiţi!
Spătarul Şandru: Adevărat... că turcii sunt 10	150.000, măria-ta?
Petru Rareş: Adevărat...
Spătarul Şandru: Că Soliman însăşi a pornit năvălirea?
Petru Rareş: Adevărat!
15	Spătarul	Şandru: Că leşii şi	litvanii	ar	fi
vro 50.000?
Petru Rareş: Adevărat!
Spătarul Şandru: Că muntenii au 10.000?
Petru Rareş: Adevărat!
20	Spătarul	Şandru: Că tătarii ar	fi	vro 40.000?
Petru Rareş: Adevărat!
Spătarul Şandru: Şi nouă, ajutor de nicăieri?
Petru Rareş: Adevărat!
25	Spătarul	Şandru: Atunci...
Petru Rareş: Atunci?
Spătarul Şandru: ?...
Petru Rareş (cu energie): Bine, spătare!
Hatmanul Mihu: încotro am face faţă, spa-30	tele şi coastele noastre ar fi deschise munte-
nilor, tătarilor şi leşilor, or tătarilor, turcilor şi muntenilor... încotro ne-am întoarce, pei-rea!... Şi cu cîtă oaste?
Petru Rareş: Cu cîtă ai mai lăsat, hatmane! 35	Hatmanul Mihu: Eu?
Pîrcălabul Liciu: Da, da!
Hatmanul Mihu (lui Liciu): Bătrîn neputincios !
Pîrcălabul Liciu (trage sabia): Eşti mai 40	tînăr cu zece ani, am douăzeci de răni mai
mult...
289
Petru Rareş:	Liciu!...	Xî!__Cînd sabia vor-
beşte, încetează Sfatul... Ţîl... (Liciu se dă la o parte supărat.)
Hatmanul Mihu: Ş-apoi cine nu vede că ne 5	vor strica ţara, că copiii şi nevestele noastre
vor fi robite, că moşiile noastre vor fi arse...
Logofătul Baloş: Să arză!
Petru Rareş: E!... Tî!... E!
Hat m a n u 1 Mihu: .. .şi averea strînsă risipită! 10	Petru	Rareş:	E, atunci?
Hatmanul Mihu: ?...
Petru Rareş (cu energie): Bine, hatmane!
Trotuşanu: Mai bine n-am fi fost decît am fi, 15	măria-ta. Nefiind, am fi tina ce călcăm în pi-
cioare, sau aburul ce se pierde în văzduh, or întunericul care învăluie lumea... N-am simţi, n-am vrea, n-am suferi, în nimicul care să întinde printre lucrurile închipuite...
20	Petru	Rareş	(cu nerăbdare): Ei, lasă sofiile
aistea... Ai fi un om de treabă de nu te-ar fi stricat învăţăturile greceşti...
Trotuşanu (atins): Prea bine... Hî... Ţara e mică, măria-ta, şi din codrul boierilor n-a mai rămas decît cîţiva seminceri. Supt seminceri 25	se ridică codrul, dar stejarii sunt mărunţi, că
abia dau, şi sunt cosiţi de războaie... Ţara e săracă... Ţara e sărăcită!...
Petru Rareş (concentrat): Am înţeles...
Trotuşanu: Că d-ai vrea să ridici...
30	Petru	Rareş:	Bine, bine, n-aş	ridica...
Vistiernicul Matiaş (către Baloş):	Ce
Dumnezeu, toţi la fel?
Logofătul Baloş: Toţi!
Postelnicul Albotă:	Eu,	măria-ta... de
35	mi-ai cere capul...
Petru Rareş: N-am ce face cu el!
Postelnicul Albotă: ...de mi-ai cere averea...
Petru Rareş: N-am ce face cu ea!
40	Postelnicul	Albotă: ...de	mi-ai cere	cin-
stea...
270
Petru Rareş: Jertfa aceasta n-am cerut-o nimănui...
Postelnicul Albotă:	...ţi	le-aş	da... dar
de mi-ai cere viaţa, averea şi cinstea	ţării...
5	nu ţi le-aş da, măria-ta, că nu sunt ale	mele...
Petru Rareş: Bine, bine, postelnice!
Logofătul Baloş: Oh! ca şi ceilalţi!
Petru Rareş: A!... să mă iertaţi, feţe de boieri de sfat... pînă acum mi-aţi mărturisit frica 10	voastră...
Hatmanul Mihu: Frica?
Petru Rareş: Da, frica!... Dar părerea voastră, nu...
Hatmanul Mihu: Să închinăm ţara pînă o 15	trece vijelia!
Pîrcălabul Liciu: A!
Petru Rareş: Şi cui s-o închinăm?... Şi la turci, şi la Ieşi, şi la tătari, şi la munteni?... O! Moldo vo, frunte şi genuchi să ai, ca să. te tîrască 20	boierii la picioarele	tuturor	tîlharilor	care	te
jefuiesc! (Intră Groza,	cu	vestmintele	prăfuite,
pe uşa din fund.) Groza! Nu v-am spus eu? Vestea bună!
Vornicul Groza (priveşte sfatul şi pe domn): 25	Ce e asta, măria-ta?
Petru Rareş:	Veste	bună!	Te	cunosc	dupe
faţă...
Vornicul Groza: D-ar fi a voastră ca a mea...
30 Petru Rareş: Spune, Groza, dar mai repede...
Vornicul Groza: Tătarii ardeau satele d-a lungul Nistrului şi erau gata să s-arunce asupra Moldovii. într-o noapte căzui în spatele lor cu 6.000 de ostaşi. Cîţi dormeau, acolo au ador-35	mit de veci. Cîţi povesteau, acolo şi-a sfîrşit
povestea. Arsei corturile. Pe robi i-am strîns supt Soroca şi i-am pornit încoa... Am primit poruncă de la măria-ta să viu şi-am venit... Ei, măria-voastră, ce faceţi? Mă uit... feţele schim-40	bate... Hatmanul Mihu parc-ar pîndi un duş-
man, aşa mi-aruncă căutăturile...'
271
Petru Rareş (prefăcîndu-se): Boierii vor să ne batem şi cu turcii, şi cu leşii, şi cu litvanii...
Vornicul Groza: Şi nu vrei, măria-ta?... Pe moaşe-mea... că nu mi-a tăiat urechile, cînd mă născui, să nu fi auzit ce auzii!
Logofătul Baloş: O! Groza, Groza!
Vornicul Groza (îşi ia sabia cu mîhnire): Şi-o mai port la brîu?... Ţine-o, măria-ta, mi-ai dat-o cînd m-ai făcut vornic, ţi-o întorc cînd nu mai sunt nimic! Şi să mi-o pui lîng-a bătrî-nului Ştefan, aşa cum e, udă de sîngele tătarilor, însemnată cu sîngele leşilor, a saşilor, a nemţilor şi a secuilor! (0 aruncă.)
Vistiernicul Matiaş: Ce faci, Groza?
Vornicul Groza: Mă duc la călugărie, poa-te-oi afla de ce pe prapurul Moldovii stă sfîntul Gheorghe, căci nu mai ştiu!
Pîrcălabul Liciu: Aşteaptă, Groza!
Vornicul Groza: O! şi măria-ta eşti vesel?... Vai! nu mai am domn!... Mă iartă, măria-ta, mă înăbuş aici!
Petru Rareş: Dar sunt... 150.000 de turci!
Vornicul Groza: Cin-i numără?... Ş-am să mor de 150.000 de ori? O! cu cine vorbesc? Tu eşti Petru al Răreşoaii, fiul drept al lui Ştefan cel Mare şi voievodul Moldovei?
Logofătul Baloş: O! Groza!
Vornicul Groza (biruit de durere): Vă cer iertare! Fie-vă milă de mine, un biet ostaş, un biet năuc, ajuns la vreme de bătrîneţe pe gura copiilor şi de rîsul lumii!... De cînd sunt n-am plîns! (Plînge.) Lăsaţi-mă să plîng... uiu-iu... păcatele mele, măiculiţă!
Logofătul Baloş	(mustrător, către Petru
Rareş): Măria-ta...
Petru Rareş: Ei, boieri, ce ziceţi?... Şi ce-aţi zice dacă i-aş spune adevărul?
Vornicul Groza: Adevărul?... Care adevăr?
Petru Rareş (scîrbit, arătînd spre grupul Mihu-lui): Boierilor le e frică, nu domnului!
Vornicul Groza:	Ce	e ?... Na! (Le dă cu
tifla.) Am pentru cine muri, am cu cine trăi! (îmbrăţişează pe Petru Rareş.)
Petru Rareş: E, apropiaţi-vă şi ascultaţi. Să 5	judecăm.	Cu cine să ne batem? Pe tătari i-a
zdrobit Groza...
Hat manul Mihu: Tătarii se vor face la loc.
Vornicul Groza (cu mînie): Ce?
Petru Rareş: Ţî!... Groza!... Să zicem că da, 10	dar le trebuie vreme. Va să zică, deocamdată,
linişte la răsărit. Cu leşii merge altfel. Sunt la porunca lui Tarnovski. îl cunosc, mă cunoaşte. M-a bătut o dată, l-am bătut de trei ori. Vrem pacea şi unul, şi altul. Şi pacea pe care ne-o dă 15	Tarnovski este aceea a lui Ştefan cel Mare. Nu
ne umileşte. Va să zică, la miazănoapte, linişte. Secuii vor sta cuminte. Ştiu ce-au pătimit de la mine şi din mîinile lui Groza.
Vornicul Groza:	Că	n-am îmbătrînit des-
20	tul! Mai e ceva virtute în oasele astea!
Petru Rareş: Va să zică, şi la apus, peste munte, linişte. Muntenii se vor învîrti pe la Crăciuna, se vor face că vin în ajutorul turcilor de	teama
sultanului. Am scris voievodului Radu.	El nu
25	uită că s-a suit în scaun cu sprijinul meu şi că
turcii vor sta ce vor sta şi se vor întoarce îndărăt, iar Moldova va sta pe loc, prietenă au duşmană Munteniei. Şi Radu mi-a răspuns ca unui frate mai mare. Va să zică, la miazăzi nu e decît 30	puterea padişahului.
Trotuşanu: 150.000... he-he!
Petru Rareş: Turcii au nevoie de o lună şi jumătate pînă s-ajungă aici! Drumuri grele, necunoscute, ape, păduri ca peria... în vremea 35	asta, noi n-am putea strînge 40.000 de	ostaşi
călări pe cai mici şi iuti?
Hat manul Mihu:	Nu, nu putem, măria-ta.
Pîrcălabul Liciu: Si de ce nu?
Ha tmanul Mihu: A sărăcit ţara.
40 Vornicul Groza:	Şi te-ai îmbogăţit tu!
273
Petru Rareş: Ei, ţî, Groza!... Am fi avut 15.000 şi nu ne-am fi îngrijit decît de rămăşiţă dacă hatmanul Mihu n-ar fi trimes pe ostaşi pe la casele lor...
5 Hatmanul Mihu: De nu s-ar fi dus fără voia mea...
Vornicul Groza: Şi tu eşti hatman?
Hatmanul Mihu: Sunt! Şi pe Ştefan l-au părăsit ostaşii în ajunul bătăliii de la Războieni! 10 Petru Rares: Bine, 40.000, nu, dar 30.000? Dar 20.000?
Hatmanul Mihu: Şi ce să facem cu 20.000?
Vornicul Groza: Să murim pentru ţară, lege şi domn!
15 Petru Rareş: Douăzeci de mii de ostaşi hotă-rîţi va da Moldova la chemarea domnului ei! Vom aprinde focurile, vom trage clopotele, vom trimite pe vătămani cu porunca şi pe pristavi să strige că Petru e la ananghie... şi ţara, căreia 20	i-am pus judeţi cinstiţi, va fi dreaptă cu soarta
ei şi-a alesului ei. Din 20.000 de ostaşi, rup eu 7.000 şi mă cobor ca vîntul unde au bulucit turcii. îi chinuiesc, nu-i las să doarmă, nici să mănînce, nici să se roage. Năvălind ca labătă-25	lie şi înturnîndu-ne ca de spaimă; făcîndu-ne ne-
văzuţi şi ieşind la miezul nopţii ca stafiile; în mîna lor şi-n mîna codrului; nicăieri şi pretu-tindenea... Aşa să-i tîrăsc pînă la munte, flă-mînzi şi nedormiţi! Voi arde satele pe unde au 30	să se verse; voi trage oamenii în sus; voi otrăvi
fîntînele; voi pustii şi nu voi lăsa în urmă decît pe bătrînii şireţi care să le rătăcească căile. O! cunosc ţara ca-n palmă, cu drumurile, cu ascun-zătorile, cu întunecimele, cu văgăunile, cu apele, 35	cu pămînturile tari şi cu fîneţile ce-acoperă pă-
mînturile care înghit pe călăreţi, şi pe puşcaşi, şi pe cărăuşi, cu poverile lor! Eram mic cînd mă lua Ştefan cel Mare în desaga de la oblîncul şeii şi-mi zise: „Bagă de seamă, băiete, bagă de 40	seamă, c-ai să fii ostaş... şi cu ce vezi vei
birui, nu numai cu ce vei fi" Şi şuiera cîntece
vechi, şi rîdea, şi codrii sunau de hohotul lui... Nu ştiam că mi-era tată cînd mă învăţa să cunosc pămîntul din care ieşim cu toţii!
Vornicul Groza: Vom apăra moşia urmaşilor noştri!
Vistiernicul Matiaş: C-aşa zice vodă!
Pîrcălabul Liciu: Şi vorbele lui, ca picăturile de ceară de la picioarele Preacuratei!
Petru Rareş: Voi mă veţi aştepta în Cetatea Neamţului cu 13.000 de suflete. Viu, ne unim, şi în sus. Lăsăm la dreapta Războieni, şi pe apa Pipirigului în sus, spre Dolea, pînă unde se închide valea. Dărîmăm copacii şi ridicăm o cetate. Aci se vor înfunda turcii aduşi de hăr-taşii noştri. Şi ne vom izbi cu ei, care nu-şi vor desfăşura oastea din pricina locului. De nu vor lua cetatea, vor fi biruiţi, de vor lua-o, cîţi din noi vom scăpa ne vom sui la munte şi vom coborî în albia Bistriţei. Vom sta pitulaţi, la pîndă, hoţeşte, şi ne vom arăta iarăşi cînd ei se vor scurge. îi vom lovi pe furiş, îi vom repezi în bahne şi-n iazuri, îi vom înghesui la Dunăre, şi-o vor trece mai degrab’ la-ntors decît la năvălire... (Emoţionat.) Aşa să ne ajute Dumnezeu, Mîntuitorul, ca să scăpăm ţara de furni-caiul păgînilor!
(Baloş, Groza, Matiaş şi Liciu, care în tot timpul aprobă pe domn, se închină. Ceilalţi boieri stau în cumpănă.)
Hat manul Mihu:	Dar	nu	încăputăm	nici
20.000, măria-ta.
Petru Rareş (emoţiunea creşte): Cum?... Atît să se fi sleit puterile Moldovei sau să fi săcătuit vlaga din voi? Cenuşe să fie amintirile vechii slăviri? Nu vă trageţi din Ştibor, din Cînde, din Dobrul, din Gangur, din Gotcă, din Dajbog, din Oană, din Gherman, din Boldur, din Arbore şi din Cărăbăţ năprasnicul? Sufletul lor să fi pierit înainte d-a muri şi să nu fi trecut nimic urmaşilor lor? Şi cu ei să se fi înmormîntat
275
credinţa şi mîndria, aceste puteri pe cari se sprijină neamurile cari vor să trăiască?... A! nu vă închipuiţi că turcii vor cruţa hoiturile plecate în ţărînă! Vor trece peste voi cum trec tătarii peste bălăriile pustiului! Vă vor robi, pe voi şi copiii voştri, şi cu femeile voastre vor împodobi haremurile de la Stambul! Vor arde casele voastre, vor dărîma cetăţile şi vor preface în geamii bisericile creştineşti în cari s-au închinat părinţii, moşii şi strămoşii voştri!... De vă e teamă... vă voi arăta eu ce uşor e să mori în rîndurile vitejilor!... D-aveţi altă socoteală... alta!... întoarce-vă-ţi, pînă mai e vreme, şi vă voi primi cu dragostea cu care domnul nostru Isus Hristos a primit oile cele rătăcite... Şi ce voiţi să fac eu?
Hatmanul Mihu (abia îndrăznind): Ce vom face şi noi...
Petru Rareş (izbucneşte): Oh! a murit, a murit Petru Rareş!... Şi el n-a fost fratele lui Bogdan, n-a fost fiul lui Ştefan cel Mare, n-a fost strănepotul lui Alexandru cel Bun, nici urmaşul Muşatinilor! V-a minţit, v-a înşelat, şi voi, ca nişte copii, aţi crezut în basmele pe care vi le-a spus el...
Vornicul Groza: Măria-ta!
Logofătul Baloş: Măria-ta!
Petru Rareş: Aduceţi coroana cea cu cinci ramuri a Moldovei şi puneţi-o pe capul hatmanului Mihu, şi cu ea în cap să cază la picioarele padişahului!... O! căci vă cunosc aşa de tîrziu! (Pune mîna pe sabie.) Un zgîrcit, un arbănaş, un muieratic, o minte goală plină de întunericimi greceşti, un îngîmfat, un beţiv, un netot, un prost... o ceată de nimic... Unii fricoşi... şi-alţii... vînzători!
Vornicul Groza (trage sabia): Vînzători?
Petru Rareş: Ascultaţi!... Tu, hatmane, ai zis că Crasneş a plecat bolnav la moşie, că i-ai vorbit... Aşa e?... Aşa e?...
Hatmanul Mihu (plecînd capul): Da...
Petru Rareş: E, Crasneş a plecat tiptil din Suceava, mai sănătos ca mine şi ca voi... Tu, hatmane, n-ai voit să trimeţ pe doftor la el la moşie... Aşa e... Aşa e? (Pune mîna pe sabie.)
Hatmanul Mihu (umilit): Da...
Petru Rareş: Ştiţi de ce?... Fiindcă nu e la moşie!
Vornicul Groza: Dar unde e?
Petru Rareş: La Soliman, să i se închine!
(Baloş, Groza, Matiaş, Liciu şi Trotuşanu scot un „a! a!“ de scîrbă.)
Petru Rareş: Ascultaţi, în sfîrşit... Hatmanul m-a părăsit pe cînd mă băteam cu leşii; s-a întors la Suceava; a stricat oastea peste care-1 pusesem; a spăimîntat-o şi i-a dat drumul, păs-trînd abia 2.000 din 10.000 de viteji şi de voinici. Şi astăzi a mai risipit încă 1.000, rămîind numai c-o mie supt zidurile castelului, toţi credincioşi şi juraţi să fie ai lui... (Mihu vrea să tăgăduiască.) Nu e aşa?... Nu e aşa?... Chelarul Hîrea te-a auzit punînd la cale cele ce-ai făptuit... (îl apucă mînia.) Şi pămîntul nu se cască, să te înghiţă de viu? (Petru Rareş trage sabia, o învîrteşte pe dasupra lui Mihu, şi-l izbeşte la ureche. Mihu tresare şi pune mîna unde l-a izbit. Sîngele-i curge.)
Mai mulţi boieri (spăimîntaţi): A! a!
Petru Rareş: Cu sabia lui Ştefan cel Mare l-am crestat la ureche ca să se cunoască că nu e din neamul moldovenesc!... Ah! prieteni credincioşi... Moldova piere cu zile, căci boierii nu vor nici să biruiască, nici să fie biruiţi!
ACTUL V
Munţi înalţi, precipiţii rupte; stînci rostogolite; nu e nici o cărare; masivul din faţă, pe alte ma-sivuri. în fund se vede cerul albastru şi limpede, 5	tăiat	de	ascuţişurile	munţilor.
SCENA I
Oana, Genunea, Hîrea, pe masivul din faţă; spre dreapta. Petru Rareş, dormind pe o stîncă c-un sucman supt căpătîi, cu sabia pe 10	piept,	cu opinci în picioare şi cu o pălărie de plăieş
aruncată într-o parte.
Genunea: Doarme...
Oana: Somnul drepţilor...
Hîrea: Ş-al prigoniţilor.
15 Genunea: De patru nopţi n-a închis ochii...
Hîrea: De patru nopţi n-a închis ochii?
Genunea: De cîte ori zicea: „Aici odihnim, ne-au pierdut copoii urma", ne aşezam jos, rupţi de oboseală, şi adormeam. Eu visam. Şi cînd visu-20	rile să încruntau, mă deşteptam... Unde e cas-
telul? Unde e Corbea? Unde e domnul? Cine a suflat şi i-a risipit?... Vedeam pe domn, şi simţeam soarta neînduplecată şi pedeapsa noastră cumplită. Şi lacrămile-mi curgeau binişor, 25	că de m-apuca suspinele, le sugrumam şi le în-
ghiţeam în mine. Şi de amărăciunea lor, sufletul meu să otrăvea şi uitam, o clipă, pe cine plîng
278
şi de ce plîng... Dar un glas ars mă trezea din această toropeală... „Plîngi, Nunea?" Tăceam. Şi iarăşi: „Poţi să plîngi? Eu nu pot.“ întin-deam mîna, şi el mi-o lua în. mîinile lui.
5	„Adormi,	doamne!"	„Dacă	aş putea... Să nu
deşteptăm pe ceilalţi." Nu mai zicea nimic. în întunericul nopţii două văpăi se stingeau şi s-aprindeau pînă se albea luceafărul dimineţii şi s-afunda în răvărsatul zorilor...
10 Oana: Fiinţă nefericită, ş-aş fi putut să fiu cea mai fericită!... Fata lui Ştefan cel Mare, fără să ştiu; cînd aflai, apuse soarele Moldovei... Sora lui Petru Rareş, fără să ştiu; cînd aflai, îl înghiţi surghiunul şi străinătatea... Dădaca 15	nepotului meu; cînd ajunse mare, ucise pe soţul
meu... Dupe o viaţă întreagă, Petru se întoarse... îi puseră coroana pe cap şi-l suiră în scaun. Şi acum, iată-1, flămînd, însetat, izgonit şi întins pe peatră^.. Ah! spuneţi-mi, cît aş fi fost 20	de fericită şi cît sunt de nefericită?
Hîrea: De care să-mi fie mai milă? De Oana, care suferă de lovituri adevărate, sau de Genunea, care îndură pe cele închipuite, ca şi cum ar fi adevărate? De Oana, care a albit în dureri, sau 25	de Genunea, care abia a început durerile?
Genunea: De Oana mai mult, căci multe a suferit...
Oana: De Nunea mai mult, căci multe are să sufere...
30 Genunea: Eu sunt tînără şi pot răbda...
Oana: Eu sunt albă, nu mai am puteri, şi-n curînd voi închide ochii... Eu sunt la sfîrşitul şi tu la începutul necazurilor...
Hîrea: Duhul răzvrătirei, ca o molimă, de la bo-35	ieri, la	ţărani. Că zise domnul:	„V-aţi săturat
de mine, oameni buni? Să găsim altul mai norocos, dar nu vă lăsaţi să vă biruie, stînd cu mîinile	în sîn.“ Şi prostimea,	înteţită de	cei
de sus,	răspunse: „Ci ca ho! că	nu ne mai	ba-
40	tem!“
279
reunea (arătînd pe P*» R,are{li. S,ă ,în,vîrti-Să nu-1 trezim Uitaţi-vă la el... Mnmlejuhte... cucuie pe frunte... opincile sparte... In locul coroanei cu cinci ramuri, o pălărie de plăieş cît 5	roata carului, în locul buzduganului domnesc,
o ramură de fag cioplită din bardă... Doar sabia... pe care să puie o mînă tremurătoare... şi în care încleşta pumnul lui de oţel d-odinioară... Cum şi-o strînge la pept... o odihneşte pe su-10	fletul Iui de viteaz!... Nu mai plînge, Oană...
Oana: Ştiu că nu-mi folosesc lacrămile... Aceasta am învăţat-o de demult...
Genunea: Şi eu o învăţ acuma şi parcă aş fi ştiut-o de cînd lumea...
15	Hîrea: Or că ţi-i plînge pe cea dîntîi durere, or
că ţi-i plînge pe cea din urmă, lacrămile sunt dopotrivă de amari, de nu sunt prefăcute... Să nu se deştepte domnul...
Genunea: Odihna îi face bine...
20	Hîrea: Un	om care s-a odihnit pe scaunul domniei
nicăieri nu mai găseşte odihnă, ci pretutindeni puteri noi să-şi plîngă norocul...
Oana: Eu nu blestem pe cei răi...
Hîrea: Dumneata eşti bună, doamnă...
25	Genunea:	Şi cu ce s-alege din bunătatea ei?
Oana: Taci, Nunea, nu mînia pe Dumnezeu...
Genunea: Şi ce mi-ar mai face mînia lui?
Oana: Să nu dea Dumnezeu cît poate răbda omul...
Genunea: Mai mult n-aş mai răbda...
30	Hîrea: Şi ce-ai face, Nunea?
Genunea: Ştiu eu?...
Oana: Ea nu ştie şi e un mare bine... O! d-ar şti omul de mai nainte cîte i se va întîmpla, omenirea s-ar stinge...
35	Genunea:	Pentru doi mi-aş fi pus viaţa... Unul
mă iubea pe ascuns, pe altul îl iubesc pe faţă... Unul mi-a mărturisit înainte d-a muri — şi n-am putut să-l scap — ş-o parte din inima mea mi-am îngropat-o alături... Pe celălalt îl 40	iubeam ca o roabă în strălucirea lui de sfînt,
şi ca o roabă, fără puteri, îl privesc odihnin-
du-se pe stîncă, ca un vultur căzut din lumina văzduhului... Eu am fost pripită... La mine durerea n-aşteaptă vechimea... (Şi-acoperă faţa.)
Oana: Mititica! Şi încotro logofătul Baloş şi Mogîrdici?
Hîrea: Se lăsară pe coastă la vale, cu ciutura, s-aducă apă de la un şipot ce ţîşneşte din munte...
Genunea: Hîrea... vezi, nu vin?...
(Hîrea se duce pe coasta din stingă.)
Hîrea: Iacă... vin... Logofătul Baloş înainte şi dupe el Mogîrdici, apăsînd pe piciorul sting şi ridicînd din umărul drept, parc-ar da brînci cuiva...
Oana: Mogîrdici?... Minunat suflet!
Genunea: Şi vesel totdeauna...
Hîrea: E, de cîte ori nu plînge pe ascuns... Şi te face să zîmbeşti şi-atunci. „Ce, plîngi, Mogîrdici?" „Ba vezi că nu!" „De ce?“ „Mă întrebi de ce? N-am de ce? Mai bine mă omora Ştefă-niţă cînd mi-era frică de moarte decît să nu mor cînd mi-e frică să trăiesc... De ce nu mă strînse de gît Maria cu mîinile ei ca buturile de porc!... Aş fi închis ochii... şi eah! (scoate limba) şi n-ajungeam să jelesc pe bunătat’ de domn prin văgăunile săcuieşti"...
Genunea: Om de credinţă şi credincios...
SCENA II
Oana, Genunea, Hîrea, logofătul B a-1 o ş şi Mogîrdici.
Mogîrdici: Sosirăm şi noi... Eu cu căuşul gol şi marele logofăt cu ciutura plină...
Logofătul Baloş:	Pînă	i-am	luat-o din
mînă... A trebuit să-i spui că eu sunt logofătul Baloş şi el Mogîrdici...
Mogîrdici: Miaşul Mogîrdici, stăpîne... Şi d-a veni iar domnul de colo... maică, maică!
Logofătul Baloş: Ar fi vărsat-o pîn-aici...
Mogîrdici: De ce?
Logofătul Baloş: De... Şi el abia-şi tîrăşte piciorul...
5 Mogîrdici: Şi care ostaş se ţinea dupe mine?
Logofătul Baloş: Da, da, dar pe cal...
Mogîrdici: Este!... î... că mă făcu mama într-o doară... doarme domnul?... Să doarmă... îi face bine... Că de mă făcea mama de plin, în-10	treceam	şi pe Groza... Ea, ca femeie, s-a zgîrcit
d-un crac... Doarme domnul?... Las' să doarmă... A mai dormit domnul cu capul pe piatră, dar cînd se deştepta se simţea domn... Să nu se deştepte... (Sa dezbracă d-o haină.) Ia	să şezi
15	dumneata, jupîneasă Oană, pe sucmanul	ăsta...
că de odineşti oleacă, îmi trece şi mie...
Oana: Mulţumim, Mogîrdici...
Mogîrdici (se dezbracă şi de a doua haină şi rămîne în cămaşe): Şi dumneata, Nunea moşului, 20	p-astălaltă...
Genunea: Mulţumim, Mogîrdici, nu... Dumneata să rămîi în cămaşe?
Mogîrdici: De cîte ori n-am rămas eu şi fără cămaşe... şi-mi era bine!... Şezi, te rog, că-mi 25	ia cu mîna... Aşa... Uite, Nunea, cînd ne	prinde
din senin aceeaşi peişte, ne facem mai buni, mai deopotrivă, ca nişte fraţi, şi ajutorul oricui ne micşorează necazul...
Genunea (arătînd lîngă ea): Şi dumneata colea... 30 Mogîrdici: Acolo, Nunea, acolo?
Genunea (îi arată poala): Şi să pui capul aici...
Mogîrdici: Eu să pui capul acolo?
Genunea: Nu ne simţim ca nişte fraţi?
Mogîrdici (şi ride şi se uită la Baloş): De...
35 Logofătul Baloş: De ce nu?
Mogîrdici: Vrei să rămîi într-o ureche?
Hîrea: Te întorci şi p-ailaltă...
Mogîrdici: Aşa... să nu mai auz de nici una... Ce să facem? Să zicem că glumim şi noi...
40 Oana: Da, Mogîrdici, da...
Mogîrdici: Că de s-o deştepta domnul ca ieri... ne trimete la urma noastră... Şi frigurile nu-1 mai lasă...
Genunea: Ieri n-a dormit... şi de patru zile în 5.	şir...
Mogîrdici: Nu închidea ochii, Nunea?
Genunea: Ba da... ca să dormim noi...
Mogîrdici: Şi eu, care dormeam dus... Să cunoaşte ţăranul...
10 Oana: Ţăran, boier, un suflet este...
Mogîrdici: Dacă n-ai abur ca cîinele de Mihu...
Oana: Dumnezeu să-i ierte păcatele...
Mogîrdici: Dumnezeu să facă una ca asta?... He, d-a veni iar domn... ăla de colea... Adu-1, 15	Doamne...	Să	mă	văz iar	călare... şi de	l-aş
ierta... să	fiu	eu	Mihu şi	el Mogîrdici.
(Petru Rareş se-nvîrteşte şi scoate un gemăt.)
Oana: Ia!
(Sar în picioare şi se apropie de Rareş.)
20	Genunea: Visează... Aşa striga pe Cirimuş...
Oana: Omul de fapte cu visele s-a ales... înainte, ce visa deştept i se izbîndea, acum, ce visează în somn doar în somn să i se izbîndească...
Logofătul Baloş: Se scutură...
25 Hîrea: Se deşteaptă...
Mogîrdici: Haiti!
Petru Rareş (se deşteaptă şi se uită în toate părţile): Unde sunt?
Mogîrdici: Stăpîne...
30	Petru Rareş: Eu, stăpîn?... O, nu mai stăpî-
nesc nimic!... Ştiu unde sunt... Repede se-n-toarce faţa visului, de te prigoneşte urgia cerească!... Ce puţin dură arătările închipuirei ca şi domnia 1 mea... Mi-e sete... o sete care nu 35	se	potoleşte...
Oana: Poftim, frate, căuşul cu apă proaspătă.
Petru Rareş (făcîridu-se că glumeşte): Nu tu, Oană, paharnicul Mogîrdici...
1 în textul de b&ză: doamna; corectat conforp\contextului.
2Ş3
Mogîrdici: Mâ făcuşi paharnic?... (Aparte.) S-a odihnit... Să vedem... Ţine, doamne, potirul săpat în argint, cu o mireasă adormită şi c-un drac de copilaş şiret săgetînd-o, pe care ţi-1 tri-5	mese	Ferdinand,	craiul	Ungariei şi fratele che-
zarului Carol...
Petru Rareş (ia căuşul şi soarbe): Apă rece, vorbe calde, inimă bună... Stai, Baloş...
Logofătul Baloş: Să stau, măria-ta.
10	Petru Rareş (supărat): Hî, măria-ta!... Nunea,
ce frumoasă eşti!
Nunea: Aş, zici măria-ta...
Petru Rareş: Şi tu?
Genunea: Ce, măria-ta?
15	Petru Rareş: Ce urîtă eşti, Nunea!
Genunea:	Dacă,	şi	sunt	roaba	măriei-tale!
Petru Rareş: Nu mai sunt robi de cînd m-am dezrobit de domnie...
Mogîrdici: Iar se-ncurcă iţele... Să m-amestec... 20	Dormişi olecuţă...
Petru Rareş: Dormii şi-mi pare rău că n-am adormit...
Mogîrdici: Hî-hî... cum nu? (încet.) Ce uitătură are, şi ce glas, ca şi cum ar	ieşi dintr-o	peş-
25	teră... Mă zăpăceşte... (Tare.)	Cerul fără	pic
de nori...
Petru Rareş: Eu fără pic de putere şi tu fără pic de minte...
Hîrea: Cu Mogîrdici ai dreptate, cu măria-ta... 30 Petru Rareş: Măria-ta, Hîreo!
Logofătul Baloş (lui Hîrea): Dă-te la o parte...
Oana: Mai odihneşte-te, frate... Drum lungşi greu...
Mogîrdici: Şi opincile, sparte... De două zile 35	mă rog să le schimbe cu ale mele...
Petru Rareş: De mi le-ai da fără să le scoţi din picioare, bine...
Mogîrdici: Să ţi le dau cu picioarele...
Petru Rareş: Şi mîinile, şi capul... Să fiu Mo-40	gîrdici sadea... N-aş mai avea vedenii... Ce
striga bătrînă Doica cînd părăsii castelul?
284
Logofătul Baloş: Nu ştiu, măria-ta.
Mogîrdici: O vraişte, că nu se mai auzea nimic... Eu, călare, cu sabia scoasă... „Loc, loc, dobitoacelor, că trece vodă"...
5	Petru	Rareş: Că fuge	vodă... ah!
Genunea: Cînd trecui pe lîngă ea, striga, ca scoasă din fire...
Petru Rareş: E, e...
Genunea: ...„N-am să mor pînă nu s-o întoarce...
10	îl	scapă pescarii, că	e d-ai lor"...
Petru Rareş (repede): Să îngrijiţi de Doica... Să n-o doară nimic!
Mogîrdici: N-ai grijă, măria-ta... Ce s-o mai doară?
15	Petru	Rareş: N-a zis	ea, acum patru ani, că
„mă voi întoarce şi biruitor şi biruit?"
Mogîrdici: Aşa e...
Petru Rareş: Tu nu erai acolo...
Mogîrdici: A... a... aşa e...
20	Oana:	Parc-a zis...
Genunea: Da... da...
Petru Rareş: Voi eraţi acolo... Şi cum mă-n-torsei de pe Cirimuş?... O! dar e mai uşor să ghiceşti nenorocirile celui mai norocos om decît o
25	clipă de fericire a celui bătut de urgia soartii!...
Sunt o amintire din ceea ce am fost, şi-n cu-rînd se va şterge din minte orice amintire... Nu sunt pe munte, ci în fund, la poalele muntelui... Nu-1 urc, căci m-am rostogolit din vîrful lui...
30	Am fost om, şi norocul m-a făcut şi mai om...
Mă dor mîinile, picioarele, fruntea... Mîinile îmi tremură, picioarele abia mă mai ţin şi supt frunte nu mai am nimic!
Genunea: D-atîtea zile de cînd umbli prin munţi...
35 Petru Rareş (îl tremură frigurile): Mai mult voi simţiţi greutatea trupului meu... O! d-aţi cunoaşte şi pe aceea a sufletului meu!... Cînd pustiul mă împresură, eu nu mai eram!... Strîn-geţi-vă împrejurul meu, umpleţi golul, înmul-
40	ţiţi-vă, că vin vedeniile deşarte şi mă turtesc
fără milă!... Nunea, adu mîna ta...
265
Genunea* p-amîndouă, măria-ta...
Petru Rareş: Şi tu, Oană...	^
Oana: Ţi-*Ş da fnnta mea întreagă dacă aş şti ca din nimicirea ei ai afla vro slabă mîngîiere!
5	Petru Rareş: Şi p-a ta, Mogîrdici...
Mogîrdici: A mea? E cam roasă, şi cu bătături ...
Petru Rareş: De mult ce-ai bătut cu ea... (îi cată în palmă.) Tu ai să mori de moarte bună... 10	Mogîrdici: Cu sabia-n mînă şi pe cal... Hî-hî...
Să mă slujească vlădica din Vad... şi să mă plîngă Maria din Feldioara, dacă n-or fi jelit-o alţii pe ea...
Petru Rareş (Genunii): Tu ai să te măriţi 15	c-un spătar...
Genunea: Ca Şandru?... Oh!...
Petru Rareş: Ba nu... c-un miaş de viteji...
Genunea: O! bietul Corbea!
Petru Rareş: O, biată Nunea! Şi l-ai fi iubit? 20 Genunea: L-aş fi iubit!
Petru Rareş: Cît de mult?
Genunea: Cît iubea el pe domn şi pe ţară!
Petru Rareş: O! l-ai fi iubit mult... Hîrea, un căuş de apă...
25	Hîrea: Poftim, doamne...
Petru Rareş (dupe ce bea): Mulţumim... şi să mulţumeşti şi tu maică-tei că te-a făcut om de credinţă... Eşti ca un paloş bun care nu cade din mîna pe care-a încăput... Baloş... (îl tre-30	mură frigurile.)
Logofătul Baloş: Măria-ta?
Petru Rareş: Ce vrei ?
Logofătul Baloş: Ce vrea măria-ta.
Petru Rareş (se ridică pe coasta din dreapta) :Eu?... â5	Nimic... Ce	vreau nu se poate şi ce se poate
nu vreau...	Vezi tu colo, departe, departe...
cît cuprinzi	cu ochii... şi mai departe... unde
joacă zarea	şi s-amestecă faţa cerului cu a
pămîntului... şi mai departe... dincolo de Şiret 40	şi de Prut,	pînă-n malurile Nistrului?...
Logof ătu.,1 .Baloş: Văz, măria-ta...
2Q&
Petru Rareş: Ce vezi?
Logofătul Baloş: Trîmbe de dealuri şi cîm-pii ce se pierd în pustiităţi...
Petru Rareş (îl zguduie frigurile): Eu văz ce-5	tăţi, oraşe şi sate, dealuri şi văi, şi păduri $i
codri, şi livezi şi ape prinse în opusturi, şi rîuri slobode curgînd în mare... şi corăbii cu catarguri înalte şi ascuţite, şi furnicai de oameni... şi de vite... şi, peste toate, soarele, apu-10	nînd, întinde poleiul său uşor şi nemărginit!
(Oana şi Genunea pleacă capul şi plîng.) Văz Moldova, Baloş, pe care am iubit-o, am apărat-o, am slujit-o, am înţeles-o în ce-a fost şi ce va să fie, căci sunt copilul unui viteaz ză-15	mislit în clipele de iubire cu Maria, soţia ma-
jerului Rareş... în mine sunt speţele Muşati-nilor şi speţele norodului topite într-una... în mine au fost... Nu vezi un mormînt? încotro te uiţi?... La mine?... Aci e sicriul gol... Acolo 20	e sufletul meu, şi peste el toarnă ţărînă şi-l
acoperă de veci!... Oh! daţi-mi-1 pe el şi mă luaţi pe mine! Din el aţi mîncat, v-aţi adăpat şi v-aţi îmbogăţit, pentru ce vă lepădaţi de el şi pentru ce-1 batjocoriţi?... Ce-a fost lumină, 25	şi putere de jertfă, şi de ’nălţare, ce-a fost ve-
cinic acolo a rămas, în prada năimiţilor, ce e slăbiciune, putregai şi trecător adus-am cu mine pe vîrfuri de piatră uscată... Şi nu mi-aţi lăsat decît amintirea frumoasă a vremilor mari, pen-30	tru ca să simţ cît e de cumplită ruşinea căderii!
Oana: Măria-ta!
Genunea: Măria-ta!
Mogîrdici (dîndu-şi cu pumnii în cap): Mai bine mă strîngea de gît Maria...
35 Logofătul Baloş:	Olecuţă	de	apă, mă-
ria-ta...
Petru Rareş: Acum-mi dai apă? Dupe ce m-am mistuit? Ce-a rămas din mine? Cîteva grinzi negre... încolo, scrum... Ţi să pare c-ar 40	mai ieşi fum? E cenuşa învîrtită de vînturi...
Am cap ca să port pălărie, iar nu coroană; am
287
ochi ca să plîng, nu ca să văz; am mîini ca să mi le frîng, iar nu să poruncesc; am picioare ca s-alunec, iar nu ca să-ncalec; am umeri ca să anin sucmanul acesta, iar nu să port mantia domnească; vorbesc ca să-mi povestesc nenorocirile, iar nu ca să cîrmuiesc ostile şi norodul; şi am sabie nu ca s-o trag, ci ca să sprijin pe ea hoitul netrebnic al copilului lui Ştefan cel Mare...
Mogîrdici: Lasă-te jos puţintel, măria-ta...
Petru Rareş: Nu sunt destul de jos? Cît să mă pogor? Că d-ar încăleca munţii unii peste alţii şi eu aş încăleca pe dasupra lor, tot m-aş simţi adîncit în pămînt, cît ar fi de la pămînt pînă la vîrful munţilor!
Mogîrdici: Să te odihneşti, măria-ta...
Petru Rareş: Să se odihnească cine trăieşte, morţii n-au nevoie de odihnă!... (Genunea, plîn-gînd, îi sărută mîinile.) Tu?... Săruţi închipuirea ta sărutînd mîinele care împărţeau peirea şi binefacerile!
Genunea: Ş-acum mă mîngîie ca şi altădată...
Petru Rareş: Crezi tu?
Genunea: Cum crez într-unul Dumnezeu cel de o fiinţă şi nedespărţită!
Petru Rareş (iluminat): Căci eu purced de la tatăl, şi cine e împotriva mea împotriva lui este, şi tatăl e viu, şi cine mă izbeşte izbeşte pe tatăl, şi cine izbeşte pe tatăl ridică mîna împotriva neamului, şi mîna i se usucă şi cade-n ţă-rînă...
Logofătul Baloş (cu lacrămile în ochi): Stai, măria-ta!
Petru Rareş: Cum de nu s-a uscat mîinile lor ridicate împotriva mea, şi-a tatălui meu, şi-a străbunilor mei?... Oh! am friguri, Oană... friguri, Genunea... Aici ne vom despărţi...
Mogîrdici: Şi eu să rămîi singur?
Petru Rareş: Cine? tu sau eu?
Mogîrdici Şi eu, şi măria-ta... Şi unde să mă duc şi un’ să te duci?
Petru Rareş: Tu încolo şi eu încoace... Tu-n Moldova şi eu în secuime. Tu să mănînci azimă caldă, frămîntată cu apă de la fîntîna din Suceava, şi eu, de-oi mai fi, să roz pîinea uscată 5	a	străinului,	muiată	cu	lacrămile mele amari!
Genunea: Să mă despart? Niciodată!... Cînd te-i despărţi măria-ta de sabie...
(Petru Rareş o priveşte lung şi face o mişcare din cap ca şi cum ar	zice „bine".)
10 Petru	Rareş: Uf! mi-e	cald!... Vă	sunt	domn	or
umbra caraghioasă a fostului domn?
Logofătul Baloş:	Ne-ai	fost,	ne	eşti, ne
vei fi!
Petru Rareş: Aşa... Suntem la sfat... Tu, Baloş, 15	ce	să fii? Ce eşti, afară	dacă nu mi-ai	lua	locul...
A! grozav te-ai păcăli!... Tu să-mi fii spătar...
Mogîrdici: Eu? Spătar şchiop?
Petru Rareş: Tu, Oană, vornic... Tu, Genunea... logofăt e tat-tău... să fii hatman şi portar 20	al	Sucevei...
Genunea:	în	locul	lui...
Petru Rareş: Da...
Genunea: Mai bine ostaş ca hatman...
Petru Rareş: Ostaşii nu intră-n Sfat...
25 Genunea: Paharnic...
Petru Rareş: Prea bine, paharnic... înainte de Sfat... Paharnice, dă-mi un pahar de Tokai...
Genunea (îi dă cu milă căuşul cu apă): Poftim, măria-ta!
30 Petru Rareş (gustă): Vinul tău e apă goală, şi paharul tău e de lemn scobit ca şghiabul din care s-adapă vitele. Apa ta e vie şi răcoritoare şi căuşul miroase a brad proaspăt de lîngă Suceava! Niciodată apa n-a fost mai bună ca cel 35	mai bun vin, şi căuşul mai frumos lucrat ca
cornul de aur al chezarului, căci nici un stăpî-nitor al pămîntului n-a fost slujit de un paharnic c-o inimă mai bună, c-un chip mai luminos şi c-o mînă mai fermecătoare... Ah!... e cald... 40	am căldură...
289
Genunea (rugător): Spală-te pe obraji, măria-ta... eu îţi torn...
Petru Rareş: Tu?... Toarnă-mi... (Se spală.)
Genunea: Şi pe gît, pe dupe urechi... aşa...
5 Petru Rareş: Dă-mi, paharnice, un ştergar cu mărginile alese-n fir de aur...
Genunea (caută): Nu găsesc, măria-ta...
Petru Rareş: Nu e un ştergar în tot castelul Sucevii?
10 Genunea (îşi ia broboada de la gît): A! Am găsit!
Petru Rareş (se şterge): Nici smirna, nici tă-mîia din Arabia n-ar mirosi aşa de aromitor ca ştergarul tău, paharnice... Miroase a fîn cosit... Ah! miroase a Moldova! (îl trec lacră-15	mile.)
(Toţi plîng.)
Genunea: Fie-ţi milă...
Petru Rareş: Aş vrea să vă fac să rîdeţi... O! mi-e milă de voi! Soarta nemiloasă mă face că 20	oriunde	m-oi	întoarce să	storc	lacrămi...	De
n-aţi fi	aici,	din stîncile	reci	ar	ţîşni	lacrămi
fierbinţi!... Să deschidem Sfatul... Despre ce era vorba?
Oana: Să fim cu tine, frate, ori să te lăsăm singur 25	în pustietăţile acestea?
Petru Rareş: Al da! Sfatul a început... V-aţi spus părerea... Să mi-o dau şi eu p-a mea... Baloş, ca mai mare şi mai vechi în Sfat, ce trage părerea domnului?
30 Logofătul Baloş: E hotărîtoare.
Petru Rareş:	în	orice	pricină?
Logofătul Baloş: Totdeauna.
Petru Rareş: Aţi auzit? (Toţi pleacă capul în jos.) S-apucaţi încolo şi încoa!... A! să mai văz 35	Moldova o dată înainte d-a mă despărţi... (Se
ridică mai sus J Da, văz fumurile din hornurile colibelor înălţîndu-se spre cer, auz doina spusă din frunză şi talanca turmelor ce se întorc de la păşune, dar nici săbiile să lumineze ca ful-40	gerul, nici săgeţile să piuie aruncate din arcuri,
290
nici lăncile grele ale iunacilor, nici coasele gloatelor amorţite nu mai auz!.,. Peiştea s-a întins în locul strigătului de biruinţă!... Căci mi-aţi umilit Moldova să n-o mai cunosc!... Care din 5	două mă zguduie aşa de straşnic: rîvna de a
domni, ori iubirea de ţară?... Ah! aş vrea să fiu vornic, spătar, căpitan, sutaş... ostaş să fiu, numai să fiu în Suceava!... Şi nu sunt nimic... nimic... nimic!... Un biet bătrîn cerşind adăpost 10	munţilor, o podoabă închipuită de om în care
sălăşluia un suflet tare, ce rătăceşte pe trîmbele albăstrii şi se pierde-n pîclele pustietăţilor! ...D-acum, Doamne, fă ce vrei cu mine! (Cade în genuchi, şi toţi ceilalţi. Se roagă încet.) Scu-15	laţi-vă. Am zis rugăciunea, mulţumind Celui-
de-sus de harurile ce-a trimes asupra noastră... Şi buzele au minţit, obicinuite să spuie adevărul... Şi tu (îşi ia sabia), care ai desfăcut calea biruinţii supt trei domnii (o sărută), piei în 20	prăpastie, slugă credincioasă! (O aruncă în
prăpastie.) Din negurile unde te-ai dus va ţîşni apa bolborosind poveştile trecutului, şi urmaşii, auzindu-le, vor crede că aud basme!... S-a dus şi ziua de azi, şi nu ne-a fost mai uşoară ca ziua 25	de ieri... Soarele a apus... întunericul se lasă...
Să-mi iau rămas bun de la voi... Să mă iertaţi... O! O! Oană! Nunea! Ce, plîngeţi?... Ah! veniţi încoa... să vă sărut. (îl trec lacrămile.) E, e... va trece... (Le sărută.)
30 Oana: Să te duci sănătos şi să te-ntorci sănătos, frate!
Petru Rareş (sărutînd pe Genunea): Cum, tu nu-mi spui nimic?
Genunea (o îneacă plînsul): Nu pot... oh! că 35	nu pot...
Petru Rareş (lăcrămînd): Ar trebui să fiu de piatră... Baloş... (îl sărută.) Să ne vedem sănătoşi dacă ne vom mai vedea...
Logofătul Baloş (plîngînd): Ne vom vedea, 40	ne vom vedea, măria-ta...
Petru Rareş: Hîrea... Mogîrdici. (îi sărută.)
291
Mogîrdici (îşi şterge lacrămile): Poi, poi, pe mine nu mă iei?.,. Să se ducă ei încolo şi noi încoace... Da, da, măria-ta, că tot aruncaşi sabia în prăpastie... Să-ţi fiu eu sabie... De ce nu?... Că mie mi-a spus o ţigancă din ghioc... „Ei, că tu ai s-ajungi sabia domnului"...
Petru Rareş: Ai s-ajungi, dar n-ai să fii, ai ajuns, dar nu eşti...
Mogîrdici: Noapte... scorburi... cerbi... urşi... şi ursul e-al dracului, deşi e fecior de popă...
Petru Rareş: Ei, şi dacă ar fi urşi?
Mogîrdici: Măria-ta te-ai face mort şi eu viu... Ursul nu mănîncă mortăciuni...
Petru Rareş: Mort sunt între vii... Destul, Mogîrdici... (îl sărută.)
Mogîrdici: Păi, păi, eu nu te-am sărutat...
Petru Rareş: Sărută... Nu miros a pămînt?... Vecinica mea pomenire!
Genunea (o podideşte plînsul): Ah! măria-ta...
Petru Rareş: Nunea, ce e, Nunea?
Genunea: Cînd s-o crăpa de ziuă şi s-or stinge stelele, voi pîndi luceafărul meu de dimineaţă şi-l voi ruga să ne-ntoarcă printre stelele noastre pe luceafărul nostru dătător de viaţă şi de lumină...
Petru Rareş: în genunea apelor întinse şi fără fund se frînge faţa luceafărului scînteietcr... Vin vînturile, şi apa se încreţeşte, şi faţa luceafărului tremură, să rupe-n jos şi se duce, se duce nesfîrşit... Apa se turbură, talazurile cresc, şi luceafărul nu se mai vede... D-aş fi stat eu oglindit în inimile tuturor ca [în] inima ta, Genunea, nici o vijelie nu m-ar fi smuls din inima Moldovii! (0 sărută.) Du-te... Duce-ţi-vă... Şi luaţi seama la brazii pe care i-am însemnat eu... Să nu vă pierdeţi...
Logofătul Ba 1 o ş: De noi te îngrijeşti?
Petru Rareş: Eu sunt pierdut.
(Să despart şi pleacă.)
SCENA III
Petru Rareş, singur.
Petru Rareş (pleacă încet): Se rupse şi firul de paiajen care mă mai lega de Moldova...
5	Singur, singurătăţii... Descurca-voi drumurile
ce duc la Ciceu?... Ş-acolo ce m-aşteaptă?... Doi copii mici şi biata mea soţie... Cum ridici şi pogori, Doamne, din nimic la mărire şi din trufie la umilinţă! (S-aude un zgomot.) A!... 10	Cruţă-mă, Mîntuitorule, să nu simţ frica de
oameni şi de fiare! Sunt fără apărare... Pe paloşul bătrînului Ştefan nimeni nu va mai pune mîna... A!... Da... mi-e frică... mi-e frică... cu toate că nu mai am la ce să mai ţiu... Ş-aş fi 15	jurat că nu voi cerca această ruşine... (Să nă-
ruie petrele-n depărtare.) Ce-o fi?... A, orce-ar fi... (Punînd piciorul p-o peatră, alunecă şi cade. Nu se mai vede. S-aude dintre brazi.) O! mi-e frică şi să tac, şi să strig! (Vine repede pe 20	al doilea picior de munte.) Cine e? Ce vreţi?...
Auz şoapte!...
SCENA IV Petru Rareş şi cinci pescari.
Întîiul pescar: Cine eşti? Şi ce vrei?
25	Petru Rareş (spăimîntat): Tu ce vrei? Tu cine
eşti?
Întîiul pescar: Om bun... (Se apropie.)
Petru Rareş: Poţi să fii om bun şi de departe...
Întîiul pescar:	Cum	tremură?...	N-am la
30	mine	decît cuţitul ăsta... De ce te sperii?
Petru Rareş: Cuţitul?... în mîinele tale ar fi o primejdie, în mîinile mele, un fir de iarbă...
Întîiul pescar (i-aruncă cuţitul): Na, ţi-1 dau dacă ţi-e frică...
35	Petru Rareş: Mi-1 dai?... Să vede că eşti om
bun...
293
Întîiul pescar: Nu ţi-am spus?... Dar tu cine
eşti?
Petru Rareş: Sunt o pîlpîire din soarele Mol-dovii, care s-a stins... o surcea care n-a sărit 5	departe de buştean, un biet creştin care a fost
un stăpîn straşnic...
Întîiul pescar: Aveai voloace şi măji multe...
Petru Rareş: Ce măji?... Sunt maje, şi mama a avut multe măji...
10	Întîiul	pescar:	Pre legea mea... nu	înţeleg
nimica, verişcane.
Petru Rareş: Nici eu nu-nţeleg... De ce mă-n-trebi de măji?
Întîiul pescar: De, ca pescarul... în ce-aş 15	preţui stăpînirea pe care ai pierdut-o?
Petru Rareş (încremenit): Tu eşti pescar?
Întîiul pescar: Da, pescar... De ce te minunezi?... Suntem aci vro cinci...
Petru Rareş: Sunteţi pescari?
20	Întîiul	pescar:	Suntem, vezi bine...
Petru Rareş: Dacă sunteţi pescari, ce căutaţi pe vîrful muntelui?
Întîiul pescar: Păi, aci, puţin mai la vale* e un iezer	în munte, şi pescuim şi noi	mrene
25	şi ţipari...
Petru Rareş (cu bucurie): Sunteţi pescari?... O, Doica, şi eu niciodată n-am crezut în vedeniile tale!
Întîiul	pescar:	Ce bucurie te prinse fără
30	veste... Ciudat	om trebuie să fii!... O!	şi eşti
sîngerat la mînă, şi lovit... Cine să fii dumneata?
Petru Rareş: Sunteţi moldoveni?
Întîiul	pescar:	Dupe lege şi dupe	limbă
35	tot aia am	fi...	dar noi suntem ardeleni... Iacă
crucea... O facem ca ei...
Petru Rareş: Cheamă-i încoa...
Întîiul pescar: Să-i chem... Mă!... uiu-iu..* Veniţi încoa... cu d-ale gurii... mă...
40 Petru Rareş: Da, că sunt hămesit de foame...
Întîiul pescar: Ăi mînca ce-om mînca şi noi... pită rece... peşte fript...
Petru Rareş: Ce-o da Dumnezeu...
Întîiul pescar: Ei, că dupe vestmîntul ăl 5	de desupt... ai fi om de obraz...
Petru Rareş: Am fost!
(Vin şi ceilalţi patru pescari cu merindele pe cari le aşează jos )
Întîiul pescar: Iacă, mă, un om rătăcit pe 10	munte...
Al doilea pescar: Bună seara, vere...
Petru Rareş: Mulţumim dumneavoastră, vere.
Al treilea pescar: Mîine, cînd s-o albi de ziuă, ne-o fi şi el de vrun ajutor...
15 Al patrulea pescar: Stai jos, ce nu stai...
Al cincilea pescar: Iacă, aşa, ca mine...
Petru Rareş: Cam ce să prindeţi voi pe peşte?
Întîiul pescar: E, acolea, nişte oameni sărmani... Cît să ne înţolim şi noi... maieu coatele 20	rupte, mai cu opincile sparte... Ce să facem?
Petru Rareş: Ştiţi voi cît face un galben?
Al doilea pescar: Ei, ştim... Da' dracu l-a văzut?
Petru Rareş: îl cunoaşteţi dacă l-aţi vedea? 25	(Pescarii	fac ochii mari.)
Al doilea pescar: Eu, nu...
Al patrulea pescar: Eu, mă... c-am văzut patru, l-alde popa Dima din Vărcăuţi...
Petru Rareş: Era ca ista?
30 Al patrulea pescar: Ca ăsta... tocmai... leit-poleit!
Întîiul pescar: Să-l văz şi eu...
Al treilea pescar: Şi eu...
Al doilea pescar: Ad* şi mie... î-î... frumos 35	ban... şi e de aur!
Petru Rareş (scoate o pungă): A voastră e toată, dă mă-ţi trece, fără să mă simţă nimeni, pînă la castelul baronului Feldici... Sunt şaptezeci... (Pescarii rămin cu gurile căscate.)
295
Întîiul pescar: Şaptezeci?
Al patrulea pescar:	Doamne,	Doamne,
Doamne... (Se închină.)
Petru Rareş: Oameni buni, eu sunt Petru Rareş» 5	pînă	ieri voievodul Moldovei şi-al secuimii.
Întîiul pescar: Petru-voievodul?
Al doilea pescar: Cel care spăimîntă Bra-şoul?
Al treilea pescar: Cel care... (Pescarii cad 10	în genuchi înaintea lui Petru Rareş.)
Întîiul pescar: Iartă-ne, măria-ta, iartă-ne...
Petru Rareş: Nu mi-aţi greşit cu nimic... De ce să vă iert?
Întîiul pescar: Te trecem, şi n-are să ştie 15	nici cucul... Te dezbrăcăm pe tine (arată	p~al
treilea pescar) şi îmbrăcăm pe măria-sa... îi punem în spinare o maje... Şi-l trecem...
Petru Rareş: Mulţumescu-ţi ţie, împărate ceresc, că ai aprins soarele, să se coacă griul..s 20	luna, să străbatem cărăruşile... stelele, să	îm-
podobească cerul... şi o rază de nădejde în sufletul oropsitului tău rob Petru, feciorul Ră-reşoaii ş-al lui Ştefan cel Sfînt!
Cortina
NOTE ŞI VARIANTE
APUS DE SOARE1
A apărut pentru prima oară în volum la Editura Socec et Co . Bucureşti, noiembrie 1909, aşa cum se anunţă în Bibliografia mensuală, Catalogul publicaţiilor aflate de vînzare la Librăria Socec et Co., Bucureşti, nr. 1, 1909, p. 7.
S-a retipărit la aceeaşi editură, în 1912.
Ediţia de faţă reproduce textul din 1912.
Iniţial, piesa a fost intitulată Ştefan cel Mare, aşa cum se menţionează în medalionul consacrat lui Delavrancea din Fruntaşii conservatori*: „Ultima sa lucrare literară este drama istorică Ştefan cel Mare"
Se pare că elaborarea dramei Apus de soare a trecut prin două faze succesive, la un interval foarte scurt, consemnate în două manuscrise incomplet păstrate, aflate în posesia fiicelor scriitorului.
Prima formă la care ne vom referi în stabilirea variantelor, şi pe care vom nota-o cu ms. I, este scrisă cu creion, pe foi mari de bloc de desen, în general pe o singură faţă a hîrtiei. Din actul I s-au păstrat p. 11—15 — paginaţia lui Delavrancea; din actul al II-lea, p. 16— 24; din actul al III-lea, p. 34 — avînd pe verso p. 35, p. 36 — 38, p. 45—46; din actul al IV-lea, p. 47—50, p. 50 — avînd pe verso o schiţă a Cetăţii Suceava, desenată de Delavrancea, p. 51 — 53, p. 53 — avînd pe verso o a doua schiţă a Cetăţii Suceava, p. 54—60.
Cu p. 60 se termină textul piesei.
Din manuscrisul I lipsesc deci p. 1— 10 inclusiv, p. 25—33 inclusiv, p. 39—44 inclusiv.
1 Vezi şi Studiul introductiv al ediţiei de faţă, voi. I, p. LX, p. XCIX —CIII; cf. şi Virgil Brădăţeanu, Drama istoricd naţională, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, p. 203 -230.
1 Albumul partidului conservator, Bucureşti, [1910], Tip. Voinţei naţionale.
299
A doua formă, pe care vom nota-o ms. II, este scrisă cu cerneală, pe hîrtie semivelină, de caiet, din care s-au păstrat (paginaţia lui Dela-vrancea) p. 15—67, p. 84—102, p. 102 bis, p. 103—137, p. 140—153.
Lipsesc deci p. 1 — 14, p. 68—83, p. 138—139 şi sfîrşitul piesei, de la p. 153 înainte.
Dovadă că al doilea manuscris a servit în 1909 la pregătirea reprezentării dramei la Teatrul Naţional este că pe mai multe pagini ale manuscrisului găsim însemnările regizorului, cu creion negru, tăiate ulterior de Delavrancea, cu cerneală, probabil atunci cînd a dat manuscrisul la tipografie.
Despre ediţia princeps a dramei Apus de soare ne informează însuşi Delavrancea la 22 decembrie 1908, într-o scrisoare inedită, adresată fiicei sale Cella, care se afla la Paris:
„Azi am luat 2.000 lei pentru imprimarea piesei şi mîine trimet din ei Ciocanului meu"
Elaborarea propriu-zisă a trilogiei Moldovei a durat doi ani, aşa cum declară autorul ei mai tîrziu, într-o scrisoare inedită, scrisă pe coperta unui bloc de desen.
Scrisoarea pare să fie un răspuns adresat unui ziarist prieten, nemulţumit că n-a fost invitat la lectura piesei Luceafărul înainte de a fi pusă în repetiţie la Teatrul National.
Redactarea a fost precedată de o serioasă documentare asupra domniei lui Ştefan cel Mare şi mai ales asupra ultimilor săi ani de viaţă. Copleşitoarea personalitate a eroului principal din Apus de soare, dominînd şi domniile urmaşilor săi, stîrnise admiraţia cronicarilor nu numai moldoveni, dar şi a celor străini, iar istoricii contemporani cu Delavrancea publicaseră numeroase documente privitoare la epoca lui Ştefan cel Mare.
Delavrancea porneşte în documentarea sa de la legendele adunate de Ion Neculce în O samă de cuvinte; studiază Letopiseţul Ţârîi Moldovei.. . al vornicului Grigore Ureche, publicat de Mihail Kogălniceanu1, cronica lui Şincai2, remarcabila lucrare a lui N. Iorga Istoria lui Ştefan cel Mare, povestită neamului românesc, Bucureşti, Ed. Minerva, 1904, ca şi documentele publicate de B.P. Hasdeu3 şi I. Bogdan4; a mai
1 Letopisifile Ţării Moldovii, Iaşi, Institutul „Albinei româneşti", 1852, p. 117-145.
*	Gheorghe Şincai din Şinca, Chronica românilor şi a mai multor neamuri, tom. II, 1440 — 1614, Bucureşti, Tip. Academiei Române, 1886, p. 162 — 168.
■ Arhiva istorică a României, I, Bucureşti, Imprimeria statului, tom. 1, partea 1, nr. 10, 17 oct. 1864, p. 75; tom. 1, partea 2, Bucureşti, Imprimeria statului, 1865, p. 23-26, 31 -46.
4 I. Bogdan, Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, Bucureşti, Ed. Librăriei Soeec et Comp., 1895.
300
putut studia cuvîntarea rostită de Grigore G. Tocilescu, Ia Academia Română1 cu prilejul împlinirii a patru veacuri de la moartea lui Ştefan cel Mare, ca şi monografia de popularizare pe care i-o închinase acestuia poetul Dimitrie Bolintineanu.2
Printre manuscrisele rămase de la scriitor, găsim mai multe foi de bloc, scrise cu creionul, numerotate de la 1—11 şi de la I—VIII inclusiv, pe care şi-a rezumat materialele studiate, a făcut scurte comentarii sau şi-a transcris citate edificatoare despre impresia pe care a lăsat-o Ştefan cel Mare personalităţilor epocii sale şi cronicarilor mai vechi sau mai noi. în paginile manuscrise menţionate întîlnim uneori trimiteri precise la sursă, alteori, Delavrancea nu socoteşte necesar să specifice izvorul informaţiei sale.
în pergamentele din 1460, 1466, 1480, 1481, 1485, şi altele, publicate de B.P. Hasdeu în Arhiva istorică a României, Delavrancea găseşte numele multor boieri din sfatul ţării, din timpul domniei lui Ştefan cel Mare.3
în aceeaşi Arhivă..., documentul nr. 310 din anul 1484 reproducea relatările florentinului Andrea Cambini despre asediul Cetăţii-Albe.4
Un material preţios de care s-a folosit scriitorul în elaborarea piesei a fost desigur cartea lui C. Esarcu, pe care l-a cunoscut personal, unul dintre fondatorii Ateneului Român, profesor, medic şi diplomat, care publică documentele aflate în Biblioteca Marciană a Veneţiei privitoare ia ultimii ani de viaţă ai lui Ştefan cel Mare.5 Aceste documente proveneau din colecţia senatorului veneţian al „consiliului celor zece", Marino S-inudo, intitulată II Diario, tom. 54, 55 şi 56, cuprinzînd epistola lui Ştefan cel Mare în latineşte, datată: „Suceava, 9 decembrie 1502", în care domnul Moldovei ruga pe preaiubitul său amic, dogele Leonard Loredano al Veneţiei, să înlesnească lui Demetriu Pure ivi, veneţian de origine, aflat în serviciul Moldovei, cumpărarea unor medicamente6, prescrise de doctorul Matei Muriano, medic vene-
1 Grigore G. Tocilescu, în ajunul serbării lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, Tip. M.S. Niculescu et. Co., 1904.
•	D. Bolintineanu, Viaţa şi faptele lui Ştefan-vodă cel Mare, Bucureşti, Ed. Socec et Comp., 1870.
9 Arhiva istorică a României, I, Bucureşti, Imprimeria statului, 1865, tom. 1, partea 2, p. 6, 7, 23 — 26, 30—46.
4 Andrea Cambini, Libro della origine de turchi et imperio delii ottomani, Firenze, 1537, p. 49 — 51, in Arhiva istorică a României, 1865, tom. 1, partea 2, p. 55-59.
•	C. Esarcu, Ştefan cel Mare. Documente descoperite tn arhivele Veneţiei, Bucureşti, Tip. Antoniu Mănescu, 1874.
•	C. Esarcu, op. cit., p. 88.
301
ţian la curtea din Suceava. Demetriu Purcivi, solul lui Ştefan cel Mare, devine, în drama lui Delavrancea, Purcevici, păstrîndu-şi rolul atestat de documente.
în colecţia lui Marino Sanudo se mai află o scrisoare a lui Ştefan cel Mare de la 11 octombrie 1503, către acelaşi doge al Veneţiei, pe care îl roagă să-i trimită un alt medic, în locul lui Matei Muriano, mort de curînd. De data aceasta, solul domnului Moldovei era postelnicul Teodor, care-1 încunoştinţează la 21 decembrie 1503, din Veneţia» că dogele „...şi-ar da sîngele pentru sănătatea lui Ştefan"1.
într-adevăr, dogele îi satisface dorinţa, şi la 28 decembrie 1503, din trei medici propuşi să plece în Moldova — Giorgiu di Piamonte, Ieronimu da Cesena şi Alessandru Veronese — sorţii cad asupra celui de al doilea. Angajat cu 500 de ducaţi pe an, Ieronimo da Cesena pleacă spre Suceava2 la 3 ianuarie 1504, şi va îngriji pe Ştefan cel Mare timp de o jumătate de an, pînă la moartea acestuia.
Alături de Ieronimo da Cesena, II Diario al lui Marino Sanudo mai pomeneşte pe Johann Klingensporn din Nurnberg şi pe un medic evreu, trimis de hanul tătarilor, Mengli-Ghirai. în piesa lui Delavrancea se păstrează numele primilor doi medici care l-au îngrijit pe Ştefan, iar medicul evreu devine — în Apus de soare — Şmil.
C. Esarcu mai reproducea în cartea sa o scrisoare a medicului Leonardo da Massari din Buda către dogele Veneţiei, în care sînt relatate amănunţit ultimele momente ale vieţii lui Ştefan cel Mare3 — operaţia prin ardere cu fierul roşu a rănii de la picior, complotul boierilor, înscăunarea lui Bogdan şi moartea lui Ştefan — cunoscute chiar de la Ieronimo da Cesena. Scrisoarea lui Leonardo da Massari poartă data de „21 august 1504", deci la mai puţin de două luni după moartea lui Ştefan. Sursa informaţiilor şi data la care ele au fost transmise de un martor ocular l-au determinat pe Delavrancea să încorporeze în piesă, cu mare fidelitate, faptele relatate de Leonardo da Massari:	avînd rane pe picioare, cari dodată începură a se întinde aşa
de mult, încît medicii, veneţianul Ieronimo da Cesena şi un evreu de la hanul tătăresc, au fost siliţi a recurge la ardere pentru reducerea plagelor şi considerau cazul mortal, boierii s-au apucat a se certa despre alegerea unui nou domn, unii preferind pe cel mai mare fiu, alţii pe cel mai mic, ce se afla în Turcia. Acestea agiungînd la ştirea lui Ştefan, pe cînd era aproape în agonie, «el s-a arătat la moarte ca şi în viaţă şi-n sănătate, teribil şi prudinte în acelaşi timp», făcînd să-l ducă cil
1 C. Eşarcu, op. cit., p. 96.
1 Idem, p. 100.
*	Idem, p. 101 — 102.
302
patul în cîmp, unde se discuta alegerea domnească şi acolo poruncind să, prinză şi să taie pe principalii agitatori. De aci ţinu tuturor un discurs, declarînd că ştie că moare şi nu-i împiedică pe dînşii de a alege la domnie pe oricine vor voi din fiii săi, dar doreşte să fie cel mai capabil de a apăra ţara. Atunci toţi au aclamat pe fiul cel mai mare, căruia au şi giurat pe loc credinţă, însuşi Ştefan urcîndu-1 pe tron. După aceea, muribundul erou s-a întors la palat şi peste două zile a murit... Cît priveşte pe medici, purtarea lor în morbul lui Ştefan a fost recunoscută ca corectă, şi doi din ei, un chirurg din Buda şi medicul evreu, au şi plecat din Moldova"1; Ieronimo însă, îngrijorat, cerea intervenţia guvernului maghiar ca să poată trece graniţa.
Prima notă pe care Delavrancea şi-o face pe foile de bloc menţionate este următoarea:
„Vestitul necrolog al lui Ştefan cel Mare «însuşi pînâ azi ţara aceasta cu dreptele lui aşezări să ţine»"
Este vorba de necrologul tipărit pentru prima oară de Mihail Kogălniceanu2 în 1840, al cărui autor anonim este comparat cu Bossuet.
Urmează în manuscris un lung citat din necrolog, semnificativ pentru trăsăturile morale reale ale lui Ştefan cel Mare, pe care Dela“ vrancea avea să le păstreze pentru personajul său:
„Acest viteaz 'nebiruit, acest domn vestit, acest stăpînitor puternic au doară ţărnă va să se facă? într-acest mormînt să se închiză toate vredniciile lui? Acest trup, carele cu armele fulgera peste vrăjmaşi şi ca un trăsnet îi obor ia, ce? acum pe năsălie, fără de mişcare, gătit spre putrejune şi mîncarea viermilor! O! ceas groaznic! Stîncă primejdioasă de care toţi ne lovim, unde nădejdele cele dulci pentru puterea noastră să sfarmă şi norocirea noastră cade, moarte nemilostivă care pe toţi ne cerneşti, ne rumpi întăi inimile, răpind pe fiii, pe fraţii, pe părinţii noştri, şi mai pe urmă şi pe noi ne îngropi în pămînt ! Viaţă amăgitoare, care ne îndulceşti toate simţirile ca mai cu amar să te perdem!"3
Cu acest citat încheie şi Vartolomei Măzăreanul, egumenul Mînăs-tirii Putna, cuvîntul său de pomenire la mai bine de două sute cincizeci de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare.
1 C. Esarcu, op. cit., p. 101—102; vezi şi Gr. G. Tocilescu, Manual de istoria românilor pentru şcoalele secundare de ambe sexe, Bucureşti, Tip. Corpului didactic, 1900, p. 232-233.
•	Mihail Kogălniceanu, Necrolog al lui Ştejan cel Mare, în Arhiva românească, tom. I, 1840, p. 34-71.
*	Vartolomei Măzăreanul, Cuvint de pomenire vechiului Ştefan-voievod cel Mare, domnul Moldovei, făcut pre la 1762, Bucureşti, Institutul de arte grafie* „Carol Gobl“, 1904, p. 35.
303
Sentimentele egumenului de la Putna se potriveau cu ale lui Delavrancea însuşi, iar faptul că în anul răscoalei din 1907 se împliniseră 450 de ani de la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare nu era mai puţin prilej de pomenire a marelui domn. Marginal, în dreptul citatului din notele sale manuscrise, Delavrancea rezumă esenţa însăşi a conflictului din Apus de soare:
„Opoziţie între domni, boierii noi şi vechi."
Majoritatea notelor manuscrise, însă, privind pe Ştefan cel Mare au ca izvor monografia lui Nicolae Iorga1.
Transcriem întocmai însemnările scriitorului, indicînd paginaţia din manuscris şi notînd în subsol sursa lor.
p. I: „+ 1451 Bogdan, tatăl lui Ştefan cei Mare, este prins de 100 călăr[eţi] în frunte cu Petru Aron, fratele lui Bogdan, şi ucis la Răuseni, sat lîngă Suceava. Petrecere scăldată în sînge.
Bate p-ai lui Aron — între ţinuturile Romanului, Sucevei şi Hîr-lăului — la vadul Corn al Şiretului.
Bate la Orbie, în ţinutul Neamţului. Apucă prin munţi, intră în Bucovina.
1457	— Săptămîna patimelor —
1458	Bătrînul Mânuil unchiul său Vlaicu Vornicul Goian Toma Cînde Mic Craiul Hotco Şti bor Jliaş Modruz Isaia p. Neamţ
Slăvinca, Cozmifa f. vistier, spăt. Sacîz, Toader pahar., stoln. Zbiarea. — Comis. Bourean, Buhtea, Fetion, vist. Iuga, poştei. Craniş, logof. Dobrul.“
Din aceste nume el reţine pe al lui Manuil, al lui Iuga, al lui Toader şi al lui Cînde, pe care le bifează cu roşu şi le va folosi în Apus de soare: apare astfel postelnicul Toader, dar şi pîrcălabul Toader, părintele Ancuţei de la curtea doamnei Maria; ceilalţi trei vor fi pomeniţi în actul I de Ilinca, fata pîrcălabului Gherman, de Irina, fata pîrcălabului Dajbog, alături de Oană, de postelnicul Hrincu, părintele Bălaşei, de comisul Huru, părintele Revecjăi. în afară de aceştia, Ştefan cel Mare însuşi mai pomeneşte pe vornicul Duma,
1 N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare, povestită neamului românesc, Bucureşti, Ed. Minerva, 1904.
—	Lazea Piticul
—	Petru a lui Ponea (Ponici)
—	nepotul Şandru
—	Albu Spătarul
—	Hodco al Creţului
—	Steţco
—	Petrică al lui Iachim
304
tatăl Oleanei. Alţi şase boieri viteji, căzuţi în luptele de apărare a patriei, sînt amintiţi de domn în discursul din actul al III-lea.
Scriitorul şi-a notat an cu an evenimentele mai importante din viaţa lui Ştefan cel Mare, numele celor care au participat la izbîn-zile militare şi localităţile în care s-au dat luptele:
„1461 — 22 iunie fu lovit la gleznă de o ghiulea — rană care nu se închise niciodată — (Chilia).
1463	— fruntaşii clerului: Teoctist — Mitropolitul
Tarasie — episc. Roman Egumenii — Bistriţa, Neamţ,
Rădăuţi nepotul mai	Moldovifa; Probvata: Teodor
tîrziu de	Joasaf, Anastasie, Stafie.
Ioannescu"
în diagonală a scris: „frumoşi bani de aur genovez" şi numele „Ioannescu" Mai jos continuă:
„Ia Hotinul Pircălabii în Chilia
1464	— Pîrcălab de Hotin Goian — de puţin timp în sfat D. Goian
—	Vlaicul post. puţin şi el pîrcălab de Hotin.
1465	şi bogatul vistier Juga.
Bătălia — Chilia — învinge pe unguri — şi adunătura şi lasă pîrcălabii Isaia şi Buftea
p. II: „1466 — Războiul cu Matiaş trece prin pasul Oituzului; pîrcălabul Oancea — Roman.
Bourean — Neamţ.
Baia... Biserica catolică — episcopia de Baia — trimese Standul pîrcălabul Cetăţei-Albe —
Teodor diacul al lui Prodan, vara 1469 — podidirea tătarilor. Hanul Mamac. în ţinutul Sorocei — 20 august 1469 — la satul Lipnic — bate — şi prinse pe fratele lui Eminec, rupt în bucăţi înaintea trămişilor
—	Eminec, închis în Cetatea-Albă, fuge în 1473.
Orheiu, cetate clădită pe ţărmul Răutului, nu departe de vărsarea Nistrului în mare.
Pîrcălab, Gangur — Ganguroaia, moşie lîngă Puhoiul în ţinutul Lăpuşnei peste Prut.
1466	— ridică o mînăstire care întrece pe celelalte Rădăuţii Bogdăneştilor, egumenie cu drept de episcopat Neamţu lui Petru Muşat şi al celui dintîi mitropolit.
—	Moldovifa Al. cel Bun —, Bistriţa, A.c.B., — începuse cea dintîi cronică, Probata — mănăst. din Poiana, — Mănăstirea.
1469	— Putna — pe apa Putnei — Suceava.
Soroca — ciocnire — 3 sept. 1469 — Slujiră slujba mare Teoctist episcop al Sucevei Mitropolit al Ţărei — Tar asie, episcop de Roman — slujiră cu 64 de preoţi — Ioasaf, egumenul Neamţu*
—	(Locul său Silvan) trecu la Putna.
1470	— Brăila.
1470	— Stanciu nu mai e pîrcălabul C. Albe şi pe Juga postelnicuB
—	altul decît vistierul — trimeşi la poloni."
Marginal, Delavrancea îşi notează nume specifice de trupe turceşti,, în parte găsite la N. Iorga1: „tăciunarii, ionicenii, vinargii, achingii*, beşlii, muselmii, saialele, salahorii, ceauşii"
Notele continuă pe pagina a Il-a:
p. III: „1471 — 16 ian. — (Radu cel frumos) Ştefan taie 3 boieri
—	Isaia şi Negrilă şi pe Alexa stolnicul.
•
Schimbare în pîrcălăbii.
1471	— Gangur se ţine tot la Orheiu şi Fete Gotcd de cetatea Sme-
redovei lîngă Roman. — în locul lui Zbier ea ~ fost stoL
—	şi Mîrza, fiul Stanciului — pîrcălăbii Cetăţei Albe — pe Luca stolnicul şi pe Bîlcu — nou între boierii mari a5 ţărei. — La Chilia, dupe Goian, mutat la Hotin, şi Pascu* fost postelnic, — pe Neagu şi Ivaşcit, boieri tineri, — Arbure, pîrc. la Neamţ în locul lui Alba— (indescifrabil, n.n.).
Vornicul Isaia fu înlocuit cu Bodc, — paharnicul Negrilă-înlocuit cu Dajbog.
1471	— 7 martie. La Soci — în ţinutul Bacăului — bate pe Radi* cel Frumos. — Schiptrul şi buzduganul — taie pe cei ce-i cad în mînă — iartă numai pe 2 boieri: Mircea comisul şi Stan logofătul... vechi tovarăşi ai lui Şt. cel Mare înpot. Ţepeş.
Radu c. Frumos ridică cetatea Crâciuna dasupra rîule-ţului Putna — Teleajenul pe rîul cu acelaşi nume — Cetatea Bucureştilor pe Dîmboviţa de jos pe o înălţime — stăpînea Calea Giurgiu — Crâciuna — luîndu-i apa din şanţuri prin mutarea Şiretului durează întărituri în faţă.
1 N. Iorga, op.
306
1472	— Doamna stearpă — Maria din Mangup creşte pe copiii
din flori Alexandru, Bogdan, Petru şi Iliaş (mort îndată) şi pe Olena (Elena), fata Evdochiei din Kiev — 77 moare, însurat înainte cu Vochiţa sau Maria.
*
1473	— Bate pe R. cel Fr. — pe Rîmnicul-Sărat.
Bucureşti — Ia pe doamna Maria şi pe o fată a lor — Maria devine doamnă." p. IV: „1474 — Ia cetatea Teleajenuhii.
1475 — Racova — Podul-înalt — Soliman Eunucul, beglerbegul Greciei — şi amîndoi fiii lui Mihaloglu — Racovâful se varsă Bir Iad o mlaştină între păduri — pod înalt leagă rîpele. — Tunuri din amîndouă părţile în pod. — Topoare, securile, ciomegele, ghioagele — (Vadul Oblu-ciţei).
1475	— în Buda se găsea — Standul bătrînul — fost pîrcălab
şi fruntaşul boierilor — Duma, fiul lui Vîaicu — vărul lui Şt. — spătarul Mihai, un sfetnic mai tînăr. — (Arcaşi — hînsarii) —
Schimbarea pîrcălabilor din Cetatea-Albă — în locul lui Luca şi Bilcu — pe Duma, pîrcălab de cinste — pîrc. primejduită — şi pe un neamţ Luţian Hărman. Dărîmă Chilia.
1476	— Războieni (Valea-Albă) — Mahomet II — (Gangur tot
la Orheiu) — Pe părîul Alb. —
Morţi: Standul şi fiul său Mîvzea — Vornicul Bodea Pascu, Buktea, Ivaşcu al Hrincului, — Şteful al lui Isac,
—	Mihai spătarul ,— Postelnicul Iuga, Dajbog, pîrcălabul Neamţului — Stolnicul Barsu, — Ilea Huru comisul şi alţii.
Sniatyn în Pocufia.
307
Duma şi Hărman se reped din Cetatea-Albă asupra tătarilor, îi bat şi dezrobesc miile de moldoveni/'
#
p. V:	„1477 — îşi alege sfetnici noui în locul celor căzuţi.
Hrană sornicul — Şendrea, pîrcălabul Sucevei — Costea spătarul,—pe Gherman, — Ion ceasnicul, pe Petru stolnicul (Ponici?) Groza comisul, — iar dintre vechi pe cei 4 pire. de la Dunăre, — unchiul Vlaicii care apărase Hoti-nul de turci, — pe Zbiarea, — pe Neagu, fostpîrc. Chilia,
—	pe dregătorii de Neamţ şi Orhein, — pe Dragoş, pîrc. Roman, — pe Fete fost pîrcălab, — pe Iafco Hudici —
77/78— pe un «unchi» al său, Vez — Ion Ţamblac.
1481	— 8 iulie se izbeşte pe Rîmnicu-Sărat — învinge Basarab
—	doi mari boieri cad — Şendrea, cumnatul domnului;
—	Costea trimet 30 steaguri lui Matiaş. — Se luptă fiul său iubit Alexandru — flăcău 17 ani — alături de tat-său.
1482	— 10 martie — Alexandru ia cetatea Crâciuna şi pîrcălab i
pune pe Vîlcea şi Ivanco.
+ 1479 — Bogdan-vodă, — Marele f. vornic Standul (care leg. 1475 cu Matiaş).
+ 1480 — Petru-vodă — nu rămase decît Alexandru şi Elena, unchiul şi vărul Vlaicu şi Duma.
1481 — 1 febr. — Bogdan fiul Măriei se naşte.
1483	— Elena căsătoreşte cu Ion — fiul lui Ivan.
1484	— Dimitrie."
p. VI:	Dupe	Mahomed	II— urmează Baiazid prin aceste melea-
guri.
1484	— 6 iulie — cade Chilia — Pîrcălăbii Ivaşco -f şi Maxim
308
pus în locul lui Neagu 1480 — 8 zile trecură. — Nu se mai aude de numele lor.
Cetatea- Albă — pîrcălabii O ană -f- şi Ghevman+.
1485	— 16 sept. — la Colomea i să închină lui Cazimir.
1485	— 16 noiem. bate pe turci lîngă lacul Câtlâbugei — aproape de Chilia.
1481 — 6 martie — Scheia — pe Hromot cu turcii.
1489	— pacea cu turcii — bir — ostatec pe Alexandru.
1496	— moare Alexandru. în Pocuţia nj întîlneşte pe nimeni.
Arhiepiscopul din Lemberg şi Căpitanul din Haliciu.
1490	— noui boierii — Micotă şi Reafeş Neamţ, pîrcălabi Groza
fiul lui Micota la Orheiu — Ion Săcară la Roman, Ion şi Şteful fost pitar Hotin. — Clânău e spătarul, — Bol-dur fost vistier, vornicia şi sta cu vechiul logofăt Tăut în fruntea boierimii. Andreico (apoi Matei) ceaşnici sau paharnici."
p. VII: „Ieremia, postelnic, Şandru comis, Petru stolnic, Andreico Czartorisky — deseori ţin sfatul împreună cu cîţiva boieri veniţi mai tîrziu: Isac, Movilă, Frunteş, Dingă.
-f-1490 — Ia Colomeea şi Haliciul — în august în faţa cetăţii Snia-tynului molîul paşnic plîngător Vladislav.
1492 — 7 iunie moare Cazimir — arhiepiscop de Gnesen, neam Jagellonilor. Urmează Ion Albert.
Jurj şi Mihai pitarul la curtea Poloniei.
*
—	bucata de pămînt ce se întinde de la pădurea de fagi a Haliciului şi pînă în Nistru şi pînâ în munţi.
Staroste în Cernăuţi Ion Grumază — spin în ochii J[ude-lui] Buonaccorsi.
Hans von Tiefen, marele maestru al cavalerilor teutoni.
309
1497	— Cozmin — lîngă rîpa Deretheului — Dumbrava Roşie — trimete pe vistierul Isac (91) un boier mai tînăr — A doua oară Isac şi bătrînul credincios logofătul Tăut; să opreşte oastea la Mihalcea (în loc de Cameniţa) drept Sniatyn Pocuţiei — atinge calea Prutului — la Cotmanit de unde începe ţinutul Sepenicului alipit Moldovei; pun în lanţuri pe trimişii lui S. (Bartolomeu Drangfy — Bar-toc — Byrtok), Suceava Luca Arbore vornicul Boldur nimiceşte pe Mazoviţii la Lenteşti.u p. VIII: „Pradă ţinutul Haliciuhti — oamenii săi Braclaw o ard — marginea Litvaniei.
pe bătrînul pîrcălab Hărman şi Ivanco pisariul.
Pacea 1499 — în Hîrlău — unde sărbătorirea ’vict. 1497.
Viteazul cel mare vornicul Boldur aruncă săgeţi aprinse asupra cetăţilor de la Dunărea de jos — focul [şi peatra.
4000 4# birul
Colaciu pretinde că se opreşte Moldova.
Clucerul Hrincovici staroste Pocuţiei vameş pe Chira-
cola 1 j mile în jos de Haliciu — Colomea; 1502 Ilie Steclea pofteşte pe negustori.
De la unguri vine judecători Marcu Firtat — 2 noiembrie 1503 — De la Cardinal — plînse amar lui Ştefan că a călcat pacea — Iacob de Buczacz. Nu vine trimisul polon.
Ultima fază — La Hotin, dupre Muşat, Toader şi ATegrilă; la Neamţ Ieremia şi Dragoş, — La Orheiu Ivanco şi Alexa, la Soroca cetatfea cea nouă Costea (podidi tătari), la Cernăuţi Ion Grumază, la Roman Şandru. Bătrînul Tăut trăia şi poate şi bitrînii Hărman şi Ştefiil foşti pîr-călabi — bat.
Duma fiul lui Viaicu şi ver şi Duma zis Brudur. Jurj vornic în locul lui Boldur mort — Cozma Şearpe adăugise; Suceava tot Luca .4r6ore-Mit[ropolit] Gheorghe — Vasile la Roman — Rădăuţi Ioanichie... (indescifrabil, n.n.).u
310
Această, amănunţită şi temeinică documentare a asigurat autenticitatea personajelor din drama sa, ale căror nume le-a găsit în paginile cronicilor, ca şi numele localităţilor despre care relatează clucerul Moghilă, ori sînt evocate de domn în marele său discurs din actul III; adevărul asupra evenimentelor interne şi externe, asupra relaţiilor de familie, a raporturilor dintre domn, boieri şi popor, asupra obiceiurilor şi portului, a limbii, în stadiul ei arhaic, toate se află în documentele studiate, şi din toate acestea dramaturgul realizează tabloul veridic al Moldovei la începutul veacului al XVI-lea.
Critica literară a remarcat semnificativa coincidenţă a etapei de elaborare a dramei Apus de soare cu timpul de consternare care a urmat înăbuşirii răscoalei din 1907. Delavrancea simţise uciderea răsculaţilor „ca pe o lovitură de bardă pe care mi-ar fi dat-o cineva în cap"1,, şi în faţa coaliţiei partidelor de guvemămînt agreate de rege, orice protest i se părea un strigăt în pustiu. Oratorul, care vorbise de atîtea ori despre ţărănime şi arta populară în termenii cei mai elogioşi şi despre imperioasa necesitate a ridicării satelor noastre din mizerie şi ignoranţă, se cufundă de data aceasta într-o tăcere îndurerată şi deznădăjduită. Replica sa la actul criminal din 1907, transpusă însă pe plan artistic, va fi drama Apus de soare.
întocmai ca Nicolae Bălcescu şi Alecu Russo după eşuarea revoluţiei de la 1848, Delavrancea caută în trecutul nostru un model al iubirii de patrie şi popor, pe care să-l opună, tacit, dar acuzător, prezen tului pătat de sîngele celor 11. 000 de ţărani.
După un an de studiu al epocii lui Ştefan cel Mare, în vara anului 1908, Delavrancea se izolează la Goeşti, lîngă Tîrgu-Frumos, unde Eugen-Tutka şi Luciliu Ştefănescu, fiii celui mai mare frate al scriitorului, aveau o moşie. Aici va elabora Delavrancea, în două luni, poemul său dramatic.
Documentele iconografice ni-1 înfăţişează în ceardacul conacului din Goeşti, umbrit de rouruscă, în faţa blocului de desen pe care şi-a scris drama, sub o sophoră japonică uriaşă, plantată de vechii stăpînî ai moşiei, de un veac şi mai bine, citind sau meditînd Ia evoluţia conflictului, plimbîndu-se cu nepoţii prin parcul conacului ori mînînd caii docarului, însoţit de Riros, cea mai mică dintre fiicele sale, şi de cîinele său favorit, Năluca.
în noiembrie 1908 piesa era gata, şi înainte de a o da la tipar şi de a o prezenta Teatrului Naţional în vederea reprezentării ei, Delavrancea o citeşte în cîteva cercuri de prieteni, control pe care îl mai folo-
1 Delavrancea, Discurs în Cameră, 3 decembrie 1909.
311
sise şi cu prilejul debutului său de nuvelist. Astfel, la 15 noiembrie 1908, ziarul în limba franceză La Patrie, care îi publica în traducere nuvela Hagi-Tudose, îşi informează cititorii că Delavrancea a citit de curînd „într-un cerc foarte restrîns drama istorică Apus de soare" şi că o mare emoţie a stăpînit pe ascultători în timpul lecturii: „lacrimi curgeau pe obraji"
Trei zile mai tîrziu, la 22 noiembrie 1908, dintr-o scrisoare a lui I.A. Bassarabescu, adresată din Ploieşti lui Simion Mehedinţi1, aflăm de încă un cerc de prieteni în care Delavrancea şi-a citit piesa. Putem deduce că ascultătorii dramei lui Delavrancea şi-au exprimat entuziasmul faţă de creaţia sa, stîrnind curiozitatea şi nerăbdarea marelui public de a o vedea reprezentată, căci în scrisoarea mai sus menţionată I.A. Bassarabescu declara:
„Voi face tot să pot auzi şi eu mîine la d. Miclescu drama lui Delavrancea. O adevărată noutate de senzaţie."
Comitetul de lectură al Teatrului Naţional aprobă reprezentarea piesei lui Delavrancea, şi chiar în luna noiembrie încep repetiţiile, sub directoratul lui Pompiliu Eliade. Autorul este nelipsit. Agepsina Macri-Eftimiu, Marioara Voiculescu, Ion Manolescu, Victor Anto-nescu — dintre actorii care l-au auzit dînd îndrumări pentru interpretarea rolurilor — îşi aminteau de Delavrancea ca de un admirabil profesor şi regizor al textelor sale. Printre alte indicaţii, Agepsina Macri-Eftimiu, Grigoriţă, cum îi ziceau fetele scriitorului, reţinea pe aceea privitoare la rolul Oanei din Apus de soare, despre care relata: „Oana trebuie interpretată nu în comedie, ci gîndită tragic — simbolul conştiinţei lui Ştefan, chinuit în pragul morţii de soarta Moldovei. Să nu făceţi din ea o ingenuă de comedie"
Primei Oane — Marioara Voiculescu — Delavrancca nu i-a mai zis niciodată pe nume, iar cînd s-a îmbolnăvit, scriitorul a vizitat-o acasă, pentru ca tînără interpretă „să nu se înstrăineze de atmosfera de la curtea doamnei Maria". Evocările pe care le făcea aveau într-adevăr darul „de a te întoarce cu toată fiinţa ta la 1500, în castelul de la Suceava", spunea Marioara Voiculescu.
Constantin Nottara însuşi primea cu plăcere sugestiile lui Delavrancea, care izbucnea furtunos din stalul I:
„Nu aşa, Costică, nu aşa!"
Năvălind pe scenă, printre actori, explica starea sufletească a personajului, apoi rostea replicile cu vocea lui neasemuită. „Costică" trebuia să admită că cel ce făcuse din datele cronicilor colbăite fiinţe
1	I.E. Torouţiu, Studii şi documente literare, Bucureşti, 1940, voi: XI, p. 139.
312
iarăşi vii avea dreptate. Constantin Nottara a fost o strălucită întrupare a lui Ştefan cel Mare şi singurul actor pe care Delavrancea l-a acceptat în rolul marelui domn din drama sa.
în februarie 1909, se pare că prima piesă a trilogiei lui Delavrancea nu ieşise de sub tipar, aşa încît cronicile teatrale au premers tipăririi ei. Despre modul în care a privit-o Pompiliu Eliade, ca director al Teatrului Naţional, şi despre părerile — uneori diametral opuse — pe care le-a iscat reprezentarea dramei aflăm chiar din raportul lui Pompiliu Eliade către Spiru Haret, ministru al instrucţiunii în 1909, aflat în manuscris la Arhivele Statului Bucureşti1. Paragrafele referitoare la Apus de soare sînt următoarele:
„Dintre toate piesele originale ale stagiunei, publicul a preferit Apus de soare al d-lui Barbu Delavrancea. Cu toate acestea, părerile spectatorilor sînt f. împărţite în privinţa ei şi ne-a fost dat să admirăm mai mult ca oricînd spiritul exagerat al rasei noastre: «Piesa d-lui Delavrancea e shakespeariană», — «Piesa lui e cea mai nulă din cîte s-au jucat la noi vreodată». în mod precis, iată cîteva din învinuirile cele mai de frunte ce am auzit făcîndu-se acestei producţii:
Spectatorul A. E o frescă. Şi încă o frescă în care un singur personaj e cu desăvîrşire schiţat, acela al lui Ştefan; lîngă dînsul, o fetiţă mică, Oana, din care nu e pictată decît o pătrime; toate celelalte personagii: biată doamnă Maria, paharnicul Ulea etc. sînt numai creionate. Bogdan e un simplu figurant.
Spectatorul B. Acestei piese îi lipseşte delicateţea sufletească. Marele voievod a păcătuit cu Răreşoaia, spre a da la lumină pe Oana şi pe Petru Rareş. Cînd acesta din urmă, îndrăgostit de Oana, vine să o ceară în căsătorie lui Ştefan, dînsul îl trimete dupe lămuriri... la Răreşoaia.
Spectatorul C. Sunt cîteva contraziceri în ţesătura piesei şioarecari lucruri neadevărate: cîţi ani are Şt. cel Mare în anul morţii lui? 76. Cîţi ani are Oana, copila lui? 14. Nu se poate. Afară numai dacă nu admitem vorba lui Al. Dumas-fils: <*A soixante ans, on a toujours des enfants»2. în ce lună ne găsim în actul final? în iulie. De ce cîntă cucul? Şi de ce boierii s-au îmbrăcat în straie groase?
Spectatorul D. Şi ce monotonie, mă rog. Pînă acum ţipam împotriva pieselor în care eroul principal murea în	tot	decursul	actului	final
(Scarron al lui Catulle Mendes, Ovidiu lui	Alecsandri).	Ce	să zicem
de o piesă în care eroul moare timp de patru acte. Timp de patru acte pune mîna la picior şi mai că nu-1 auzim spunînd decît: «î»!...
1	Dosar nr. 48/1909-1910, p. 127 v., 130 v.
2	La şaizeci de ani ai totdeauna copii (fr.).
313
Spectatorul E. Eu felicit nu pe autor, ci pe public. Să îngăduie el ceea ce n-a mai îngăduit nicăieri vreun alt public, adică o lipsă aşa de înspăimîntătoare de acţiune, să vie să asiste numai la nişte «tableaux vivantsj>, şi aceasta în votivul lui Şt. c. M. al lui Delavrancea şi al lui Nottara, aceasta înseamnă că s-a subţiat mult şi că s-a făcut vrednic de o artă mai fină/1
Şi Pompiliu Eliade enumeră calităţile pe care trebuie să le întrunească o piesă de teatru: darul de a înnoda şi deznoda o intrigă, de a pătrunde sufletele personajelor, de a condensa esenţialul unei acţiuni în cîteva acte, darul dialogului — firesc, fără trivialitate.
Este greu însă — afirmă Pompiliu Eliade — ca aceste calităţi să se întrunească de la început într-o creaţie dramatică. Putem însă accepta piesa în care calităţile să fie mai mari decît defectele, altfel, capodopera „mult aşteptată nu va sosi niciodată".
De două păcate crede Pompiliu Eliade că nu poate fi absolvită o piesă originală românească: de lipsa de cuviinţă şi de stil.
După aceste consideraţii generale, Pompiliu Eliade caracterizează dramaturgia originală din 1908—1909:
„Din cele cincizeci şi mai bine de piese originale ce se trimit anual direcţiunii Teatrului Naţional, ea nu-şi poate lua decît trei-patru (...) «înde irae»l“ Cu alte cuvinte, de bună sau de rea-credinţă, acei ce negaseră orice calitate scenică dramei lui Delavrancea erau lipsiţi de obiectivitate.
La 2 februarie 1909, Apus de soare se reprezentase în avanpremieră, avînd ca interpreţi următorii actori:
Ştefan cel Mare	—	C.	Nottara
Bogdan	—	I.	Manolescu
Logofătul Tăut	—	G.	Nebunelii
Postelnicul Toader	—	C.	Nedelcovici
Vornicul Jurj	—	A.	Barbelian
Hatmanul Arbore	—	Z. Bîrsan
Pîrcălabul Dragoş	—	C. Teodorescu
Pîrcălabul Alexa	—	G. Economu
Pîrcălabul Grumază	—	V, Romano
Pîrcălabul Şandru	—	A. Atanasescu
Pîrcălabul Costea	—	P. Iancovescu
Pîrcălabul Negrilă	—	C. Duţulescu
Bătrînul Ştefult fost pîrcălab —	V.	Malcoci
1 De unde ura (lat.).
314
Bâtrinul Harman, fost pîrcălab	— A. Mihalescu
Paharnicul Ulea	- G. Achille
Clucerul Hrincovici	— V. Toneanu
Vameşul Chiracola	— A. Dumitrescu
Clucerul Moghilă	— I. Petrescu
Stolnicul Drăgan	— G. Constant inescu
Jitnicerul Stavăr	— G. Steriu
Petru Rareş	— G. Mihăescu
Doftorul Ieronimo da Cesena	— C. Belcot
Doftorul Şmil	— P. Liciu
Doftorul Klingensporn	— N. Grigorescu
Ţugulea Moghilă	— Maria Giurgea
Un pietrar	— G. Economu
Un curtean	— G. Brezeanu
Doamna Maria	— Constanţa Demetriad
Irina	— E. Ciucurescu
Reveca	— A. Mărculescu
Bălaşa	— L. Ronsard
I linca	— Maria Filotti
Domnica	— C. Ciucurescu
Ancuta	— O. Bîrsan
Oleana	— 0. Culitza
Fira	— E. Mihăilescu
Lixandra	— Tina Barbu
Joiţa	— I. Leonescu
Neaga	— Elena Zimniceanu
Ileana	— V. Gioroceanu
Hera	— I. Bărbulescu
Stănişoara	— M. Luca
Oana <	| — Marioara Voiculescu
	| Olimpia Bîrsan
Dochia	— A. Liniver
La avanpremieră, reţeta Teatrului Naţional atinge o cifră neobişnuită în epocă: 2.912,50 lei.
Premiera propriu-zisă are loc la 4 februarie 1909 şi a constituit un eveniment pentru viaţa teatrală, consemnat de numeroase periodice şi de personalităţi marcante. Ziarul Conservatorul nota chiar în ziua premierii: „A fost o sărbătoare aseară la teatru. Ovaţiile nu mai conteneau. Delavrancea a fost sărbătorit", iar Acţiunea scria:
„Autorul, chemat şi rechemat la rampă în aplauzele frenetice ale unui public foarte numeros, mai ales după actul XII* 1 Elevii liceelor veneau în fiecare seară să aplaude pe Const. Nottara, ale cărui replici le ştiau pe de rost.
Succesul atît de strălucit făcea ca actorii mari să regrete că nu li s-au încredinţat în piesa Iui Delavrancea măcar roluri de figuranţi.2
Martoră a entuziasmului nereţinut al sălii, Agepsina Macri-Eftimiu aprecia, după o experienţă teatrală de mai multe decenii, că oratorul Delavrancea s-a bucurat de multe şi mari succese la bară şi la tribună, dar numai aplauzele de la reprezentaţiile pieselor sale i-au dat emoţii pînă la lacrimi.
Apus de soare derutează pe mulţi dintre cronicarii teatrali, care-şi spun părerea febril, în primele zile după premieră. Verax, probabil Radu D. Rosetti, consideră piesa lui Delavrancea o simplă „încercare" dramatică, o „înşirare de patru tablouri" şi se miră că publicul socoteşte pe autorul unei asemenea piese un Shakespeare român.3
Este „o imagine de feerie, de basm adaptat la scenă, fără valoare ca artă dramatică, dar poate fi folosită pentru elevi"4, ca mijloc educativ.
Al. Davila, de la care se inspiră Verax, scrisese că Apus de soare este „un basm frumos povestit într-o limbă bogată, plină de acel farmec al graiului popular în care sînt aşternute vechile cronici... apari-ţiuni luminoase a unor măreţe fantome evocate"6...
Două zile mai tîrziu, Al. Davila reia cronica sa, conchizînd că Apus de soare „nu are din însuşirile cerute unei piese de teatru decît forma exterioară, dar nicidecum fondul"6, că este o simplă evocare. Al. Davila nu neagă că Delavrancea ar putea scrie piese, mărturiseşte că l-a rugat chiar el în 1889 să dramatizeze nuvela Iancu Moroi, dar Delavrancea a refuzat. Lui Al. Davila, lirismul de poem al piesei îi apare incompatibil cu dramaturgia: „Condeiul n-a fost purtat de autorul lui Iancu Moroi, ci de cel al Sultănicăi şi între vis şi vieafău
1 Emil Nicolau, Cronica teatrală. „Apus de soare"	de d.	Barbu	Delavrancea,
Acţiunea, VIII, nr. 1.768, 4 februarie 1909, p. 3.
1 Ibidem.
*	Verax, Note şi discuţiuni. „Apus de soare“ de B. Delavrancea, Noua revistă română, voi. 5, nr. 19, 15 februarie 1909, p. 302—303.
*	Ibidem.
1 Al. Davila, Noutăţi, Teatrul Naţional, „Apus de soare** — Poemă in 4 acts de d-l Barbu Delavrancea, In Noua revistă română, voi. 5, nr. 18, 8 februarie 1909, p. 274-275.
*	Al. Davila, Teatrul Naţional. „Apus de soare**, poemă In d acte	de	d.	Barbu
Delavrancea, in Acţiunea, VIII, nr. 1.773, 10 februarie	1909,	p. 1—2.
316
Printre cei ce analizează mai temeinic piesa Apus de soare este Nicolae Iorga, care şi în 1890—1893 procedase la fel cu nuvelistica lui Delavrancea. N. Iorga încadrează pe dramaturg în epoca şi în condiţiile sale concrete de creaţie, pe care le socoteşte vitrege pentru evoluţia scriitorului:
„Prins de valurile politicii de ieri şi, vai, aşa de mult şi de astăzi, smuls de dînsele de la ţărmul pe care fruntaşii cei adevăraţi ai neamului au alte lupte de purtat şi de cîştigat alte biruinţe, înălţat sus, pînă la culmile cele mai pasionante ale oratoriei de partid, aruncat în volburile clevetirilor, obosit şi dezgustat de o largă mare a cării capăt odihnitor nu se mai vede, Delavrancea, cel mai fin artist al cuvîntului între tovarăşii săi de scris, părea că nu se va mai găsi în mijlocul poporului său, unit măcar prin aceleaşi amintiri şi speranţe, pentru a-i spune şi el, cu puterea de impresie deosebită a graiului său totdeauna nou, că s-au schimbat vremurile (...). Ştefan cel Mare l-a biruit însă şi pe dînsul. Chipul marelui strămoş l-a urmărit îndelung, cum el a urmărit şi urmăreşte încă pe atîţia, cerînd ca şi prin literatura naţională să trăiască în timpuri care au aşa de multă nevoie de vechea lui sabie sigură, de înţelepciunea lui, care nu ştia să plece capul, de iubirea-i de neam ce nu se dezgustă de cei de jos, care, fiind mai aproape de pămînt, pot să-l iubească mai adevărat şi ştiu să-l apete mai bine. Ştefan, care a cucerit sufletele unei epoci obosite şi fără ideal, deprinsă a-şi cheltui interesul în meschinării rafinate, Ştefan a pus stăpînire şi pe acest suflet superior.
Pentru opera nouă Delavrancea şi-a ales şi un gen nou. A făcut... din atîtea înfăţişări ale vieţii lui Ştefan o dramă..."1
N. Iorga surprinde frămîntarea scriitorului, forţa cu care i s-a impus acestuia în împrejurările anului 1907, personalitatea complexă şi uriaşă a lui Ştefan. Stăpînirea pe care a pus-o pe sufletul lui este de fapt o fericită potrivire a idealului naţional şi patriotic al creatorului cu personalitatea istorică spre care s-a îndreptat. Şi Nicolae Iorga intuieşte că în evoluţia scriitorului, Apus de soare înseamnă un nou moment luminos, dar în acelaşi timp piesa reprezintă şi o reînviere a dragostei de patrie în literatura noastră:
„Apus de soare se zice piesa... e însă de două ori un răsărit. La orizont apare din nou şi se ridică un mare talent, la lumina căruia,
1 N. Iorga, Cărţi nouă. A. Vlakuţă, Delavrancea, C-ţa Hodoş, In Neamul românesc literar, I, nr. 4, 1 april 1909, Vălenii-de-Muntc, Tip. Neamului românesc p. 259,
317
totdeauna puternică, dacă nu totdeauna caldă, s-au bucurat tinereţele noastre. Şi un nou răsărit al trecutului nostru în teatru"1...
Nicolae Iorga îşi încheie analiza spunînd că Delavrancea „ne-a dat un Ştefan şi o Oană scoase din mintea sa", adică mai puţin fidele adevărului istoric, dar care sînt preţioase prin măreţia lor de epopee.
în mai puţin de două săptămîni de la premieră, ecoul aplauzelor, ca şi al neîncrederii şi al deprecierii cu care piesa a fost întîmpinatăde unii contemporani, profesionişti ai condeiului şi ai scenei sau simpli spectatori, ajunge la Berlin, stîrnind interesul lui Caragiale, ale cărui comedii* de peste un sfert de veac, ocupau primul loc în atenţia publicului.
Mihail Dragomirescu, dorind să determine pe Caragiale să-şi termine piesa Titircâ, Sotirescu et C-ie, începută la Berlin, îi scrisese la 9 februarie 19092 că piesa lui Delavrancea este o capodoperă. La 17 februarie, după ce-i trimisese volumul, Mihail Dragomirescu revine cu noi informaţii: drama „amicului Delavrancea a umplut lumea", că se traduce în italieneşte şi va fi jucată în Italia, avînd în rolul lui Ştefan cel Mare pj celebrul actor Novelli. La 19 februarie 1909, Caragiale, trădînd o uşoară îngrijorare, îi cere lui Mihail Dragomirescu amănunte despre piesa lui Delavrancea.
De la 2 februarie pînă la 6 aprilie 1909, Apus de soare se reprezintă de 16 ori, aducînd Teatrului Naţional 31.894,40 lei, din care autorului îi revin 10%. Trebuie menţionat însă că între 10 şi 29 martie piesa lui Delavrancea este scoasă de pe afiş. Conducerea teatrului socoteşte că poate dubla rolul lui Ştefan cel Mare, strălucit interpretat de Constantin Nottara, cu un alt actor, dar Delavrancea refuză categoric, şi directorul general al teatrelor suspendă piesa în plin succes. Această acţiune declanşează un protest vehement în Cameră, la 14 martie 1909> prin deputatul Victor Filotti, care interpelează guvernul: „...eu» publicul, am dreptul să protestez cînd sînt privat de reprezentarea unei opere de valoare"3. Se pare că, în urma acestui protest, piesa este reluată la 29 martie.
Dacă în scrisorile adresate lui Mihail Dragomirescu, I.L. Caragiale se arăta neîncrezător în posibilităţile de dramaturg ale lui Delavrancea, în momentul în care Apus de soare este scoasă de pe afiş, el publică
o	cronică ale cărei aprecieri demonstrează că impresiile defavorabile se spulberaseră: Apus de soare este socotită de Caragiale „dramă în genul misterelor sacre ale patimilor Domnului...", caracterizate prin
1 N. Iorga, loc. cit., p. 260.
*	Şerban Cioculescu, Corespondenţa dintre Caragiale şi P. Zarijopol, Revista Fundaţiilor regale, II, nr. 3, 4, 5, Bucureşti, 1935, p. 48 — 49.
*	Dezbaterile Adunării deputaţilor, 18 martie 1909, p. 901.
318
„proporţii largi, mai mari ca măsura naturală, simplicitate maiestoasă, culoare hotărîtă, lipsă de nuanţe intermediare şi de clarobscur, desen viguros şi, mai presus de toate, o sinceritate de concepţie şi o naivitate de expresie pe care numai ferventa credinţă le poate insufla"1.
Drama era într-adevăr o frescă de „calde tablouri din trecutul Moldovei... străbătute de acea lumină de artă proprie lui Delavrancea, •care pulsează de o dragoste nemărginită pentru trecutul nostru şi pentru acest tragic pămînt"2, cum o caracterizează Mihail Sadoveanu.
Peste Carpaţi, în Tribuna de la Arad, piesa Apus de soare este cîntă-rită cu mintea şi cu inima celor ce veacuri de-a rîndul au pus condeiul în slujba apărării fiinţei naţionale, şi Delavrancea este solicitat să se inspire şi din tragica moarte a lui Mihai Viteazul.3
Dintre contemporanii primelor reprezentaţii ale piesei Apus de soare poate că cel ce a formulat mai fericit şi mai succint caracteristicile acestei piese şi care a sesizat şi insuficienţa analizelor făcute, opacitatea cronicarilor dramatici faţă de noutatea formulei dramatice încercate de Delavrancea este craioveanul D. Tomescu:
Critica n-a dezvăluit „frumosul care e turnat" în piesă — spune criticul craiovean — „tainele acestui frumos, mijloacele artistice". Apus de soare nu încape în calapod. E o piesă „rebelă", „e ceva nou, îndrăzneţ, atît în concepţie, cît şi în formă". Ştefan este „transfigurat". „Forma răsare şi creşte o dată cu concepţia."4
Dezbaterile asupra dramei lui Delavrancea au agitat opinia publică pînă la sfîrşitul stagiunii. Deschiderea noului an teatral însă se face tot cu Apus de soare, nu numai la Bucureşti, ci şi la Iaşi, unde cronicarul ziarului Mişcarea crede că piesa va avea „altă primire şi un succes mai desăvîrşit ca în Bucureşti". De altfel, şi pe scena ieşană, protagonistul este tot Constantin Nottara în rolul lui Ştefan cel Mare. Delavrancea însuşi asistă la repetiţia generală de la Teatrul Naţional din Iaşi, care are loc la 12 septembrie 1909.
In stagiunea 1909—1910, Apus de soare se reprezintă de 14 ori. Se încasează 22.476 lei. Ion C. Bacalbaşa, în cronica din Epoca, la
1 Caragialg, „Apus de soare“. Cîteva note, ta Universul, XXVII, nr. 70, 13 martie 1909, p. 1; nr. 71, 14 martie 1909, p. 1.
•	Mihail Sadoveanu, Barbu Delavrancea. Evocări, Editura pentru literatură şi artâ, Bucureşti, 1954, p. 159.
•	Leandru, „Apus de soare1*, ta Tribuna, Arad, XIII, nr. 71, 3/16 aprilie 1909, p. 1 -2.
4 D. Tomescu, Critica noastră fi „Apus de soare**, Ramuri, IV, nr. 4 şi 5, 15 (ebruarie-15 martie 1909, p. 209 — 210.
1	ianuarie 1910, remarcă „enormul succes" cu care s-a jucat Apus de soare, ca şi primele reprezentaţii ale Viforului, deşi ştie că au existat greşeli de regie, actori nepotriviţi pentru unele roluri şi rele condiţii de pregătire şi de reprezentaţie.
Ilarie Chendi chiar, care vorbeşte despre Apus de soare ca despre o „dramă greşită prin însăşi concepţiunea ei", care caracterizează actul IV ca o „vină estetică" şi persiflează „apoteoza" lui Ştefan cel Mare „în cămaşă", în scena uciderii celor trei boieri, admite totuşi că limba folosită de Delavrancea este frumoasa.1
Mai puţin parcimonios în aprecieri, Victor Morariu subliniază mai multe calităţi de conţinut dramei Apus de soare şi „răpitoarea frumuseţe a limbii' -.
Mai trebuie să reţinem părerile lui Mihail Dragomirescu: „Neobişnuită, extraordinară", cu un personaj „unic în literatura universală", avînd ca resort central dragostea de patrie, drama Apus de soare este „de un tip necunoscut în teatrul românesc". Figura lui Ştefan este „una din cele mai măreţe şi mai originale figuri omeneşti", „un Ştefan cel Mare al lui Delavrancea" ; subiectul dramei „este expus cu arta fantastică a lui Shakespeare şi cea contemplativă a lui Omer" Şi ca să ajungă la aceste concluzii, Mihail Dragomirescu face critica criticii, fără să se sfiască a combate chiar părerile lui Caragiale şi ale lui Al. Davila. După Mihail Dragomirescu, I.L. Caragiale „n-a prea pipăit Misterele cînd s-a gîndit să le asemene operei lui Delavrancea", iar Al. Davila este „o mare personalitate cam lipsită de seninătate"3.
Clasînd-o printre cele mai bune opere dramatice, Mihail Dragomirescu subliniază caracterul epic al dramei lui Delavrancea, în care tragicul, „în loc să fie incisiv şi deprimant, este exultant şi explosiv"4.
In 1928, Mihail Dragomirescu va reveni asupra lui Delavrancea într-o interesantă caracterizare, care dă întreaga măsură a preţuirii pe care i-a acordat-o:
„Delavrancea este primul scriitor eminescian care a pus la contribuţie tezaurul formelor, cuvintelor şi frazelor create de Eminescu, rămînînd totuşi în acest tradiţionalism pe drumul său propriu."
1 Ilarie Chendi, Viaţa literara. Ceva despre teatru. Teatrul şi literatura. Curentul de azi. Succesul dramaturgiei istorice. Despre piesele lui Delavrancea, Tribuna, Arad, XIII, nr. 282, 25 decembrie 1909, 7 ianuarie 1910, p. 1 —2.
*	Victor Morariu, „Viforul". Drama d-lui Delavrancea, în Junimea literară, Cernăuţi, VII, nr. 5, 1910, p. 91-93; nr. 6, p. 117-122.
*	Mihail Dragomirescu, „Apus de soare“ de Delavrancea, Convorbiri critice, III, nr. 2, 25 februarie 1909, p. 106; nr. 3, 25 martie 1909, p. 212-215.
*	Ibidem.
*	Mihail Dragomirescu, Crifivoi. II, Bucureşti, Kditura Casei şcoalelcr, 1928, p. 47.
320
Mihail Dragomirescu socoteşte pe Delavrancea „maestrul verbului românesc. El a făcut pentru graiul bucureştean-i 1 fovean, în proză, ceea ce Eminescu a făcut pentru graiul moldovean în poezie. Delavrancea este înfrăţit cu Eminescu prin «poezia» şi adîncimea sufletului. Imaginile din realitate, pătrunzînd în atmosfera sufletească a lui Delavrancea, se aprind şi dobîndesc o strălucire mai puternică decît realitatea însăşi, şi puterea lor plastică este evidentă cu deosebire în Apus de soare. Actul III atinge sublimul de cea mai înaltă calitate. Ştefan cel Mare, în discursul său, este însuşi oratorul Delavrancea, devenit acum «poet-demiurg»."
Analiza cea mai emoţionantă, în care se împleteşte dragostea pentru artă, pentru limba noastră şi pentru trecutul de glorie al poporului nostru, este semnată de „măestraşul" Al. Vlahuţă. Văzută şi revăzută de nenumărate ori, drama prietenului său, „prin uriaşa sa putere de evocare", „prin puterea magică a cuvîntului, trezeşte cetatea Sucevei din zilele marelui Ştefan. Se redeschid gurile amuţite de patru sute de ani şi-şi reiau firul vorbei de unde l-au lăsat."1
Încercînd să-şi lămurească sieşi şi altora secretul puternicei impresii încercate de spectatorii dramei Apus de soare, Al. Vlahuţă intuieşte perfecta sudură dintre conţinut şi formă, sinceritatea sentimentelor şi expresia adevărată, crescută organic din fondul operei:
„Aş păcătui dac-aş spune că Delavrancea e numai un meşter de o neîntrecută iscusinţă, un vrăjitor al cuvîntului, care ocheşte în sufletu I nostru şi trage, ca la ţintă, c-o vorbă, c-o anume imagine, ticluită pentru o anume impresie. Se ştie marea putere de sugestie pe care o exercită ritmul, revenirea aceloraşi sunete la intervale potrivite, muzica cea fără note a gîndirii (...). Nu meşteşugul, nu iscusinţa retorică a potrivit vorbele — subliniază Al. Vlahuţă — ci ele au izvorît de sine, îmbinate astfel şi ritmate gata, picurate din preaplinul sufletului emoţionat"2 al creatorului acestui poem dramatic. Scene „de o simplitate antică, a căror frumuseţe creşte la fiecare citire", povestirea bătăliei din Valea Hotinului, care va rămîne un model de „naraţiune epică", spune Vlahuţă, adică de naraţiune dramatică, identificarea autorului cu eroul său, tot atît de interesant ca om şi ca domn, sinteza vieţii lui Ştefan, concretizată în ultimul său cuvînt: „Moldova", irezistibil prin
1 Al. Vlahuţă, Apus de soare * fn Universul, XXVII, nr. 46, 17 februarie 1909, p. 1 ; Al. Vlahuţă, Scrieri alese, 2, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1963; T. 498-499.
1 Al. Vlahuţă, ed. cit.t p. SOI.
forţa iubirii sale exemplare pentru patrie, îl fac pe Vlahuţă să spună că drama lui Delavrancea „va trăi cît limba românească"1.
Cu toate aceste calităţi, în stagiunea 1910—1911, abia dacă se reprezintă de 7—8 ori, dintre care de 3—4 ori în matinee, deşi în şedinţa de constituire a Societăţii autorilor dramatici Delavrancea este ales, alături de Caragiale, membru de onoare.
La Iaşi, în 1911, unde director al Teatrului Naţional este Mihail Sadoveanu — admirator sincer al scriitorului — stagiunea se deschide cu .piesa lui Delavrancea. Mihail Sadoveanu cere de la Bucureşti cu împrumut cîteva costume pentru zilele de 3, 5, 6, 8 noiembrie 1911, iar pentru personajul principal al piesei solicită pe Constantin Nottara.
în acest an compania teatrală a lui Petre Liciu, invitată de Societatea pentru cultura şi literatura română din Cernăuţi, reprezintă cu un mare succes trilogia lui Delavrancea. La Bucureşti însă, prima parte a tripticului dramatic este înlocuită pe afiş cu Viforul. De altfel, în timpul vieţii scriitorului, Apus de soare nu se va mai reprezenta la Teatrul Naţional din Bucureşti decît în stagiunea 1914—1915 şi, foarte scurtă vreme, în 1918—1919, reluare prilejuită de moartea scriitorului.
Succesul de public şi de casă, obţinut în 1909, pînă la închiderea stagiunii, încurajează pe Delavrancea să trimită la 30 decembrie 1909 15 exemplare din drama sa Academiei Române, în vederea concursului pentru premiul „Năsturel" din 1910. La 15 ianuarie, piesa se repartizează în lipsă lui Titu Maiorescu, spre a-şi spune părerea, dar la 5 februarie 1910 Titu Maiorescu cere comisiunii premiului „Năsturel" ca piesa lui Delavrancea să se dea spre referire lui N. Gane sau A.D. Xe-nopol. Ca urmare, la 8 februarie 1910, secretatul general Gr. Ştefă-nescu se adresează lui N. Gane:
„Domnule coleg,
Comisiunea premiului «Năsturel», din care faceţi parte, hotărîse în lipsa d-lui T. Maiorescu, asemenea membru în comisiune, ca d-sa să facă raport special asupra dramei d-lui B. Delavrancea Apus de soare.
D-l Maiorescu, prezentîndu-se în şedinţa de la 5 februarie curent, a rugat pe membrii comisiunii să-l descarce de această sarcină, întrucît relaţiunile d-sale personale cu autorul ar lua raportului aparenţa de tiepărtinire.
Membrii comisiunii, îndeplinind cererea d-lui Maiorescu, au decis şă fiţi rugat dvs. a face raportul special şi asupra scrierii d-lui Delavrancea."
1 Al. Vlahuţă, ed. cit.} p. 498.
322
La 13 februarie 1910# N. Gane încunoştinţeazâ comisiunea premiului „Năsturel-HeresCu" de imposibilitatea în care se află de a face aprecieri cu privire la piesa lui Delavrancea, iar la 13 februarie revine, motivînd că este bolnav.
Este mai probabil însă ca N. Gane să nu fi voit să întocmească raport asupra unei lucrări pe care Titu Maiorescu refuza s-o prezinte la premiu, indiferent care ar fi fost motivul real al acestui refuz din partea lui Maiorescu.
La 12 martie 1910, comisia premiului „Năsturel" primeşte şi refuzul lui A.D. Xenopol, care şi în 1893 se opusese premierii volumului de nuvele al lui Delavrancea. Data decernării premiului se apropia, şi Academia Română nu reuşise să găsească un membru activ dispus să se pronunţe asupra piesei. Abia la 15 martie, istoricul I. Bogdan acceptă sarcina încredinţată, şi în şedinţa de la 12 mai 1910 a comisiei premiului „Năsturel-Herescu", de 4.000 lei, prezenţi fiind Titu Maiorescu, Gr. Ştefănescu, P. Poni, A.D. Xenopol, dr. Al. Marienescu, V. Babeş, N. Quintescu, N. Gane, Philipp, Mrazec, se citeşte raportul lui I. Bogdan:
„Domnilor colegi,
Mi-aţi făcut onoarea să-mi cereţi un raport asupra dramei d-lui Delavrancea, Apus de soare, prezentată la premiul «Năsturel», de 4.000 lei, pe care Academia Română are să-l decerne în sesiunea aceasta. Deşi n-am obiceiul să mă ocup cu lucrări ce nu intră în specialitatea mea restrînsă, şi deci m-am ferit să scriu pînă acum vreun studiu sau vreo critică asupra unei producţiuni literare propriu-zise, am primit totuşi cu plăcere însărcinarea dv., deoarece ea îmi dă ocazia să aduc un omagiu public marelui talent de scriitor al d-lui Delavrancea şi să cer comisiunii speciale a Academiei Române să se asocieze şi dînsa la entuziasmul aproape unanim cu care publicul românesc a primit această operă dramatică a d-lui Delavrancea. în adevăr, d-lor colegi, eu nu-mi aduc aminte ca vreo piesă de teatru, scrisă de un autor român şi cu subiect românesc, să fi fost întîmpinată de public cu mai mare însufleţire decît Apus de soare al d-lui Delavrancea. La ce altceva am putea atribui acest succes decît calităţilor reale ale piesei?
Nu voi analiza, d-lor colegi, aceste calităţi din punctul de vedere al «artei dramatice», deoarece eu cred că regulele acestei arte sunt departe de a fi aşa de inmutabile precum cred o sumă de teoreticieni ai ei. Nu mă voi întreba deci dacă există sau nu un «conflict de pasiuni» în Apus de soare, sau de ce natură e acest conflict, dacă aşa-zişa «acţiune dramatică» e puternică sau slabă, dacă unele «episoade» ale piesei sunt potrivite sau nepotrivite ş.a.m.d. Asupra acestor lucruri
323
s-au pronunţat mai toţi criticii noştri literari, şi părerile lor sunt foarte variate, atît de variate cît de şubredă este «ştiinţa» lor pozitivă.
Eu mă mulţumesc să constat, înaintea dvs., că piesa d-lui Delavrancea a avut un foarte mare succes, că publicul nostru a consacrat-o, prin aprobarea sa unanimă, drept una din cele mai izbutite piese ale teatrului românesc.
Voi releva numai două motive ale acestui succes fără pereche. Întîiul este că drama d-lui Delavrancea se ocupă cu cel mai mare erou pe care l-a produs neamul românesc şi îl prezintă, în urma unui studiu serios al mediului în care el şi-a dezvoltat activitatea sa, cu o putere de intuiţiune istorică pe care n-a arătat-o încă nici unul din cei ce s-au încercat la noi în astfel de producţiuni literare.
Publicul mare a simţit aceasta, fără să-şi dea seama în mod conştient. Istoricul o simte şi o explică, şi de aceea admiraţia lui e îndoită, căci el ştie ce greu este a înfăţişa o stare din trecut sau o personalitate istorică în adevărata ei lumină. El ştie că au fost puţini acei cari au avut darul de a zugrăvi astfel de stări sau personalităţi în aşa chip ca privitorul ori ascultătorul să aibă iluzia completă a realităţii istorice.
D-l Delavrancea ne-a dat în drama sa un Ştefan aşa cum trebuie să şi-l închipuie şi cel mai profund cunoscător al trecutului nostru. Impresia noastră, după ce am ascultat sau am citit drama d-lui Delavrancea, este că aşa a trebuit să fie, aşa a trebuit să se poarte, aşa a trebuit să vorbească Ştefan în acele împrejurări ale vieţii sale în care ni-1 înfăţişează scriitorul.
în momentul cînd părăseşte de bunăvoie tronul, spre a pune în el pe fiul său Bogdan, cu credinţă că aşa va fi asigurată opera vieţii sale. Ştefan zice următoarele cuvinte cari rezumă în mod fericit tot rostul vieţii şi al luptelor sale:
«Am încercat să unesc Răsăritul. Ş-am trimes la unguri, la Ieşi, la litvani, la ruşi, la tătari... Au făcut cărări bătînd drumurile pustii oamenii mei, şi degeaba. învoieli cu peceţi în calapoade, iscălituri fudule. Şi praful s-a ales de învoieli. Vladislav — un molîu, un întristat; Alexandru — un fudul, un iagelon, o slugă a popii de la Roma; Ivan — un năuc, căzut în copilărie. Cînd voi fi în faţa lui voi îndrăzni să-i zic: — Doamne, tu singur ştii ce-a fost pe inima mea, că-n tine am crezut, că nici o deşertăciune nu s-a lipit de sufletul meu, că am stat zid neclintit în faţa păgînilor... Dar toţi m-au părăsit... Doamne, osîndeşte-mă dupe păcatele mele, ci nu mă osîndi de piacea cu turcii spre mîntuirea sărmanului meu popor!»
324
Pasajul acesta e o frumoasă sinteză a personalităţii şi a politicii lui Ştefan cel Mare. Aş putea să citez şi altele Ia fel, însă vă sunt desigur •cunoscute. închei aceste consideraţiuni cu un singur cu vînt, că piesa d-lui Delavrancea va populariza figura lui Ştefan cel Mare mai bine decît orice încercare istorică şi o va populariza în adevărata ei înfăţişare.
Al doilea motiv care a făcut succesul piesei d-lui Delavrancea e limba în care e scrisă. Nu cred că pot caracteriza mai bine această limbă decît zicînd că e cea mai românească în literatura noastră contimporană. Nimic străin de limba poporului, cum a putut s-o vorbească chiar pe vremea lui Ştefan. Acesta este cel mai mare merit al d-lui Delavrancea, şi acest merit trebuie să-l recunoască Academia Română premiind drama d-sale. Ea îmbracă gînduri româneşti în cea mai curată, mai limpede şi mai duioasă limbă românească. Cu Apus de soare eu am impresia că d-1 Delavrancea a ajuns la cel mai înalt grad de perfecţiune la care talentul d-sale poate să înalţe limba noastră. Orice consideraţiuni estetice asupra calităţilor sau defectelor ţesăturei acestei drame trebuie să dispară înaintea acestei constatări. Academia Română tre-bu ie dar să prindă cu satisfacţie ocazia ce-i oferă d. Delavrancea ca să consacre o direcţie literară sănătoasă în ce priveşte scrierea limbii române, acordînd piesei Apus de soare premiul «Năsturel», de 4.000 lei. Premi-ini această piesă. Academia Română va aduce şi un omagiu meritat întregii activităţi literare a acestui distins scriitor şi orator al nostru şi se va pune de acord cu publicul mare asupra căruia premierea lui Delavrancea din partea Academiei Române va face cea mai bună impresie, mai ales că de mai multe ori scriitori cu totul tineri şi de .puţină valoare au fost părtaşi la această onoare, pe care Delavrancea o cere de astă dată Ia vîrsta maturităţii depline a talentului său."1
în prezentarea lui I. Bogdan, bunul-simţ şi intuiţia se asociau cu rigoarea ştiinţifică a unui istoric valoros. Dr. Al. Marienescu însă este potrivnic premierii lui Delavrancea. Ideile sale învechite se potrivesc bine cu forma vetustă de formulare, influenţată de ultimul talaz latinizant: „Pentru de a şti compune o dramă, trebuie să şti regulele artei dramatice. Compunerea unei drame e o arte, şi tot ce e arte are regulele sale proprii, căci fără ţinerea regulelor nu poţi face nimic bun...
Autorul dramei Apus de soare nu a vroit să se ieie în consideraţiune chiar nimic, nimic din regulele artei dramatice...
1 I. Bogdan, Analele Academiei Române, secţia II, tom. XXXII, 1909, p 375.
325
Nu e iertat să-l aduci pe scenă pe Ştefan umflat la picior, să-1 treci ca pe un imoral, ca pe un mişel"1...
Cu toată opunerea dr. Al. Marienescu, membrii comisiei premiului „Năsturel" votează, în şedinţa de la 14 mai 1910, premierea lui Delavrancea.
Era, desigur, o satisfacţie meritată, deşi unele glasuri continuau să minimalizeze această creaţie.
Astfel, Eugen Lovinescu va vorbi despre Apus de soare ca despre un „spectacol într-un fotoliu"3, mai potrivit pentru lectură şi visare decît pentru scenă, căci „teatrul nu este o liturghie". Const. Gerota, însă, compară piesa lui Delavrancea cu Iuliu Cezar al lui Shakespeare, iar în cadrul literaturii noastre, C.V. Gerota vede în Ştefan cel Mare „cel mai măreţ voievod" zugrăvit într-o operă literară.*
Şi cîntarul oscilează de la „un mare talent"4 la „scriitor genial"5. Prin perifrază, Victor Eftimiu vorbeşte despre „flacăra verbului său grandilocvent, ştiinţa frazei abrupte, bogata lui paletă, despre dialogul fosforescent"1, găsind că discursul lui Ştefan cel Mare din actul al III-lea se înrudeşte cu bocetele corului şi ale regelui Xerses din Perşii lui Eschil.7
Drama lui Delavrancea s-a bucurat de aprecierile elogioase ale uneia dintre cele mai pătrunzătoare minţi pe care le-a avut cîndva critica noastră literară. Acordînd mai puţină atenţie comediilor lui Delavrancea, George Călinescu relevă valoarea artistică a trilogiei şi în special a primei din tripticul său dramatic:
„Deşi într-un fond fabulos şi poetic, Apus de soare trăieşte mai ales prin realitatea tipologică a eroului principal. Această dramă desfăşoară conflictul dintre o mare energie, ce nu vrea să piară, şi moarte, însă interesul depăşeşte simpla originalitate a subiectului şi atinge valoarea unei creaţiuni de întindere universală."*
1 Analele Academiei Române, secţia II, tom. XXXII, 1909 — 1910, Parte*
administrativă şi dezbaterile. Bucureşti, 1910, p. 377 — 381.
3	Eugen Lovinescu, Cronica dramatică.	Spectacol	intr-un	fotoliu	(„Apus	de
soare"), Flacăra, IV, nr. 11, 27 decembrie	1914, p.	75.
3	C.V. Gerota, Delavrancea. Teatrul: „Apus de soare", In Ramuri, Craiova, XV, nr. 1, 15 ianuarie 1921, p. 20.
*	N. Iorga, Istoria literaturii româneşti contemporane,	voi.	II,	Bucureşti,
Ed. Adevărul, 1934, p. 199.
5 Mihail Dragomirescu, Drama lui Delavrancea, Îs Luceafărul, XIV, nr. llj 1 iunie 1919, p. 241—242.
•,7 Victor Eftimiu, Apus de soare, In Magia cuvintelor, Bucureşti, Ed. Cultura românească, 1942, p. 242.
® G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pină[tn prezent, Bucureşti, Editura Fundaţiei regale pentru literatură şi artă, 1941, p.‘ 506.
326
George Călinescu apropie pe Ştefan cel Mare de Taras Bulba prin ceea ce criticul numeşte „om arhaic". Romantismul exteriorizat prin simetrii retorice, sentimentul patriotic copleşitor, forţa de caracter a marelui domn, duioşia şi bunătatea, care n-au fost alungate de asprimile necontenitelor sale griji din timp de pace şi de război, sînt justificări incontestabile ale aprecierii superlative pe care George Călinescu o are despre Apus de soare — „capodoperă a dramaturgiei poetice şi oratorice, şi nu mai puţin o dramă de observaţie a tipicului, singura din literatura noastră în care toate aceste aspecte se unesc armonic"1.
înrudirile pe care George Călinescu le stabileşte între Delavrancea şi unii dintre cei mai mari scriitori ai lumii sînt convingătoare:
„în Apus de soare dezlănţuirea oratorică este extraordinară. Sînt părţi de înaltă, sublimă truculenţă, la nivelul poeziei lui V. Hugo şi a lui Eminescu. Enumerarea, simetria, sacadarea, năvala periodică* toate mij loacele unei bune retorici — fac o atmosferă epică de neuitat
Cu prilejul centenarului naşterii scriitorului reţinem cîteva opinii interesante. „Apus de soare — scria în 1958 Silvian Iosifescu — posedă principalele caractere ale evocării istorice de tip romantic. Dar ea aparţine romantismului progresist, în care istoria (...) e privită din perspectiva patriotismului, cu sentimentul continuităţii între prezent şi trecut."8
Radu Popescu remarcă „factura shakespeareană" şi „michelan-gelescă, monumentală" a eroului, care rămîne totuşi un om:
„Ceea ce impresionează mai presus de orice în această mare creaţie literară este tocmai caracterul ei omenesc, singurul care păstrează titanul în marginile umanităţii."4
Patriotismul eroului, exprimat, mai ales, în tiradele din actul al III-lea, „bătînd dintr-o aripă spre cer"5, justifică apropierea pe care Radu Popescu o face între Apus de soare şi Scrisoarea a III-a a lui Eminescu.
După terminarea trilogiei Moldovei, scriitorul intenţiona să scrie o trilogie a Munteniei, avînd ca eroi pe Mircea cel Bătrîn, Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul.
Proiectul a rămas însă nerealizat.
1 G. Călinescu, op. cit., p. 508.
•	Ibidem.
*	Silvian Iosifescu, Cu privire la Delavrancea, în Gazeta literară, II, nr. 29 71), 21 iulie 1955, p. 2.
4 Radu Popescu, Sensul unei comemorări, !n Contemporanul, nr. 13 (599),
4	aprilie 1958, p. 2.
1 G. Călinescu, Cronica optimistului, Delavrancea, In Contemporanul, nr. 13
(599), 4 aprilie 1958, p,. 1.
VARIANTE
p. 22,	Scena VII. Cei de sus. Bogdan, bătrînul logofăt Tăut»
r. 28—35 bătrînul postelnic Şteful, pîrcălabul Grumază, clucerul Hrincovici, vameşul Chiracola, postelnicul Toader, paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan, jitnicerul Stavăr, clucerul Moghilă, Petru Rareş, mai mulţi căpitani, hînsari etc. 1912, 1909/Scena VII. Bogdan, legat la ochi, pîrcălabul Grumază, logofătul Tăut, vornicul Hrăman, postelnicul Şteful, clucerul Hrincovici, vameşul Chiracola» postelnicul Toader, stolnicul Drăgan, paharnicul Ulea» jitnicerul Stavăr, clucerul Moghilă, Petru Rareş şi mai mulţi căpitani de oaste ms. I/Scena VII. Bogdan, bătrînul logofăt Tăut, bătrînul postelnic Şteful, pîrcălabul Grumază, clucerul Hrincovici, vameşul Chiracola, postelnicul Toader, clucerul Moghilă, Petru Rareş, mai mulţi căpitani de oaste, hotnogi, hînsari etc. ms. II. p. 23, r. 2 Bogdan! De pe drumuri... însemnat în bătălii înainte 1912, 1909, ms. IIjBogdan! Dupe drumuri şi însemnat în lupte înainte ms. I; r. 4—5 Aşa se cuvine unui fecior de domn moldovean... Eşti mai răsărit ca mine 1912, 1909, ms. IIjAşa se cuvine unui domn moldovean... Eşti mai nalt ca mine ms. I; r. 9 sabia vîjie şi luminează ca fulgerul 1912, 1909, ms. IIj sabia ta vîjie şi urlă şi luminează ca fulgerul ms. I; r. 16—18 Clucerul Hrincovici: Că leşii se trag la judecată la căpitănia Haliciului, rusnecii şi moldovenii se supun 1912, 1909, ms. II/Clucerul Hrincovici: Leşii se trag să se judece la Haliciu, rusnecii şi românii să supun ms. I; r. 24—25 trufaş, leah... Ce nu e 1912, 1909, ms. IIj trufaş, iezuit» leah, ce nu e ms. I; r. 26—27 Şi tu, Ştefule? O! prietenii mei, cu bărbile 1912, 1909/ şi tu, Şteful?... şi tu, Hrăman?... Bătrînii mei prieteni, cu bărbile ms. // şi tu Şteful? O! prietenii mei, cu bărbile ms. II;
r. 28 albiţi de griji şi de vremuri... 1912, 1909, ms. II/ albiţi de grije şi de vreme? ms. I; r. 34 Postelnice Toader, ce ştiri 1912, 1909, ws. II/ Postelnice Toader, vîntură ţară, ce ştiri ms. I.
328
,p. 24,	Jeronimo	da	Cesena.
r. 17—31 Clucerul Moghilă: După nume trebuie să aibă o barbă cît toate zilele...
Postelnicul Toader: Ras şi cu plete lungi...
Ştefan: Acum la ale noastre. Boieri, ştiţi că Alexandru al Poloniei iar a cerut zi, zi peste zi, lege peste lege, că n-ar fi fost faţă. Iar să ne judece frăţîne-său Vladislav. La 2 noiembrie. Degeaba s-a pus. Iacob de Buczacz, omul cardinalului, n-are să vie, ca şi omul lui Ion Albert. Noi s-aşteptăm în Cernăuţi cu 5.000 de oaste aleasă. Toţi călări. Soseşte, bine; nu? o plimbare-n toată Pocu-cuţia ş-o raită pînă la Haliciu, şi poate şi mai sus. Ş-apoi se va şti cine e pîrcălab acolo şi cine nu e 1912, 1909, ms. IIj Ieronimo da Cesena.
Ştefan: Acum la ale noastre. Boieri, s-a pus zi, la 2 noiembrie, că ni s-a cerut lege peste lege, să ne judece Vladislav al Ungariei, şi să tragă hotarul Pocuţiei, dar degeaba s-a pus, — cum n-au venit oamenii lui Ioan Albert, tot aşa n-au să vie oamenii cardinalului ş-ai lui Alexandru. Noi vom aştepta în Cernăuţi cu 5.000 de oaste aleasă, toţi călări. Soseşte ştirea că nu, o plimbare în toată Pocuţia ş-o raită pin' la Halici şi pînă la Lemberg. Ş-apoi se va şti mai bine cine e pîrcălab şi cine nu e ms. I. p. 27, r. 1-4 Actul II. Acelaşi tablou ca în actul întîi, cu deosebire că e vară şi arborii încărcaţi cu fructe, unele coapte, altele pîrguite, altele verzi. S-aud păsările cîntînd. 1912, 1909, ms. IIj Actul II. Parte din palat. Pridvoru. Vara. Fîntîna. ms. I;
r. 6—7 Ileana, Bălaşa, Hera, Oleana, Oana 1912, 1909, ms. Ilj Ileana, Oleana, Muşat, Hera, Grumază, Oana ms. I. p. 28, Uitasem pe Bogdan, odorul meu. Pre urmele tată-său r. 17 — 18 calcă. 1912, 1909, ms. Ilj Uitasem pe Bogdan, copilul meu, mîndria mea, odorul meu, pe urmele tătîne-său calcă. ms. I;
r. 30 Ţie Domnul pe domnii noştri, doamnă! 1912, 1909, ms. Ilj Ţie-ne Domnul pe voievozii noştri, doamnă, facă-se voia lui, voia împărăţiei lui în cer şi pre pămînt (se închină.) ms. /.
p. 29, de ce nici la 14 ani, aproape împliniţi, nu s-a dus la răz-r. 2—3 boi cu tat-său Moşoroi, asta, Moghilă 1912, 19091 de ce nici la 14 ani nu să duce la război cînd pleacă preaslă-
329
r. 14 r. 22-
p. 30, x r. 29
p. 31, r. 12
r. 14
vitul Ştefan, viteazul Bogdan şi tat-său Muşoroi, asta» Moghilă ms. 7/ de ce nici la 14 ani, aproape împliniţi, nu s-a dus la război cu tat-său Moşoroi, asta, Movilă ms. II;
t. 9 C-am zis: săracum de mine 1912, 1909/ C-am zis: aracămi de mine ms. 1/ C-am zis: ăăracam de mine ms. II;
-15 Doamna Maria: Mă băietane, pune sabia, că va sosi şi ceasul tău. Şi s-o porţi... 1912, 1909, ms. 11/ Doamna Maria: Aide, pune sabia, băietane. S-o porţi... ms. I; —23 Doamna Maria: A fiert grîul cu lapte?
Dochia: Iacă-1 aduc. Acuşi. (Dochia şi Ţugulea ies.) 1912, 1909/ Doamna Maria: Adu grîul cel fiert cu lapte şi miere.
Dochia: Iacă-1 aduc ms. 1/ Doamna Maria: A fiert grîul cu lapte?
Dochia: Iacă-1 aduc... acuşic... (Dochia şi Ţugulea ies.) ms. II.
. 9 Oi, moi...“ De doi ani îmi zice: „Băbătie 1912, 1909, ms» II/ Oi, măi“# D-acum doi ani,... m-am făcut mare... îmi zice: „băbătie" ms. I;
—30 Dochia: Grîul, spălat în zece ape, uscat, frecat, dez-ghiocat, puţintică miere 1912/ Dochia: Grîul, spălat în zece ape, uscat, frecat, dăzghiociat, puţintică miere 1909, ms. II/ Dochia; Grîu l-am spălat în zece ape,
l-am dăzghiociat, l-am fiert în lapte dulce, pus puţintică miere ms. I.
Mai iute, Moghilă, mai iute!
—	13 Clucerul Moghilă: Nu e nici biruit 1912, 1909, ms. [IIf Mai iute, Movilă, mai iute, ca fulgerul care. rupe noaptea şi-mi arată stînca Sîmbetei, aşa să cază vorbele tale. Licăreşti faţa lui Ştefan şi-a lui Bogdan, ş-apoi bîjbîi eu în întuneric pînă să le aflu pe toate.
Movilă: Preaslăvitul domn nu e nici biruit ms. 7/ —21 rănit...
Doamna Maria: Cum e?
Clucerul Moghilă: Biruitor şi cu rana vechiă ceva mai înrăită ca-n trecut...
Doamna Maria: A!
Clucerul Moghilă: Şi ceva mai potolită ca acum şapte zile. Bogdan, slava Domnului... Mă... Ţugulea taichii... Acum pe şart 1912. 1909, ms. 77/ rănit, ci biruitor şi
330
cu rana veche ceva mai înrăită ca-n trecut şi ceva mai domolită ca acum şapte zile. Bogdan, slavă Domnului. Mă... Ţugulea taichii... (îl sărută.) Acum pe şart ms. I;
r, 23—24 Clucerul Moghilă: Mătură tot înaintea lui. Şi toţi îi jurară credinţă, şi moldoveni 1912, 1909, ms. Ilj Movilă: A măturat tot pînă-n Scorcuzka. Şi toţi i-a jurat credinţă cu popii în frunte, care de legea noastră, care d-a lui Ivan, care papistăşi d-ai Cardinalului, şi moldoveni ms. I;
r. 26 Lixandru... „in eternitate 1912, 1909, ms. /// Lixandru, cum blogodorosiau, in eternitate ms. /. p. 32, r. 4 nu l-ar fi încăput... Atît le zise: „încălecaţi 7972, 1909, ms. Ilj nu l-ar fi încăput. Şi îi scuipă în faţă şi le trase patru palme, că cum erau ei îmbrăcaţi în zale şi fireturi, le-a răsunat obrazul şi a zornăit zalele. „Aşa să spuneţi cui v-a trimes! încălecaţi/* ms. I;
r. 14 — 18 într-alta... Pînă să se oprească leşii, înfierbîntaţi ca de biruinţă, s-aruncară valurile lui Bogdan chiuind şi-i izbiră. Luca Arbore îi ia pe la spate, iar din coaste îi îulgeră ai domnului 1912, 1909/ într-alta. Pînă să-şi stăpînească caii, leşii cari strigau biruinţă, încep să curgă valurile lui Bogdan din zăvoi, şi-i loveşte. Pînă să înceapă toiul bătălii[i] apare în spatele leşilor cavalerii lui Luca Arbore, iar din cele două coaste îi izbeşte ai marelui domn, ms. Ij într-alta. Pînă să se oprească leşii înfierbîntaţi ca de biruinţă, s-aruncă valurile lui Bogdan chiuind şi-i izbeşte. Luca Arbore îi ia pe la spate, iar din coaste îi fulgeră ai domnului ms. II;
19—24 Ei, ş-apoi?
Clucerul Moghilă: Prinşi de toate părţile, azvîrliră ar* mele jos. Şi curse sînge pînă la ţurloaiele cailor... Straşnic răcnea leul Moldovei, că auia valea şi codrii... Şi vitejii crezură că 1912, 1909, ms. Ilj Ei, ş-apoi?
Moghilă: Praful şi puzderia s-ales de ei. Cînd au fost prinşi de toate părţile au mai stat ce au mai stat, apoi au trîntit armele. Şi curgea sînge că să înroşise valea. Straşnic răcnea de auia toată valea şi toţi codrii, Ştefan, leul Moldovei, şi vitejii lui credea că ms. I;
r. 25—26 Aşa să stinse ca la jumătate din Ieşi, pînă prinseră de veste care era porunca 1912, 1909, ms. IljAşa s-au stins
331
ca la jumătate (vreo trei mii) pînă au băgat de seamă moldoveni[i] care e porunca ms. I; r.	29	Tot să pierde ca în genunea	morţii! 1912, 1909, ms. 11/
Tot să pierde într-un vîrtej	orb, într-un freamăt. E ge-
nunea morţii! ms. I; r. 32—34 fără să ştii pe cine... Dădu poruncă să alegem şi să îngropăm pe morţii noştri. Puţini picară, dar mari suflete 1912, 1909, ms. II/ fără să ştii pe cine. Am fost în multe, că sunt ca la 52 de ani... Să nu birui niciodată în 3 ceasuri şi pe loc. La Cosmin a fost lupta crîncenă, că a ţinut
2	săptămîni, dar n-am stat locului ca aici. El dăte ordin să alegem p-ai noştri din Ieşi. Au picat puţini dar multe suflete ms. I.
p. 33,	Apoi făcurăm moşoroaie şi	pietruirăm Pocuţia cu bourii
r.	12—17	noştri, adînci d-un stînjen,	ducînd dîră oablă din apa
Nistrului pînă-n muntele ăl mare ce stă ca şira spinării la apusul Moldovei. în sus al lor, în jos, de supt pădurea de fagi a Haliciului, al nostru. Şi... 1912, 1909, ms. IIf Apoi am făcut moşoroaie şi am pietruit toată Pocuţia cu bourii noştri adînci de un stînjen puşi ca p-o moşie trăgînd o linie oablă din Nistru pe creştetele dealurilor pîn în muntele care se îndoia şi merge dîră spre tot apusul Moldovei (ca la 7 mile mai jos de Haliciu) 1 milă. Şi... ms. I; r. 27—28 făşiea de drum. Voitiş, într-un ceas rău, alunecă de picioarele de dindărăt 1912, 1909, ms. II/ făşia de drum. Marele voievod tihnit pe Voitiş. Voitiş alunecă de piciorul de dindărăt ms. I; r. 29—30 Calul sări şi căzu, apucîndu-i piciorul supt el... 1912, 1909, ms. 11/ Calul sare şi cade apucînd piciorul cu beteşug al domnului sub el ms. I; r. 35 Voitiş tremura... Cînd l-am scos 1912, 1909, ms. 11/ Voitiş tremura, parc-ar fi ştiut că de la el ţine să se stingă slava neamului. Să sprijinea în picioarele dinspre prăpastie şi precumpănind greutatea trupului să apese cît mai puţin pe sfîntul picior de supt el. Cînd l-a scos ms. 7. p. 34, Ah!
r. 1—3 Clucerul Moghilă (auzind buciumele): Dar iată-1 1912> 1909, ms. 77/ Ah!
Oana: Vai de mine şi de mine (Plînge încet.)
Moghilă: Dar iată-1 ms. 7;
t. 7—8 cu inima scăzută... Doamnă, să plece fetele 1912, 1909, ms. Ilj cu inima scăzută. Să plece duduele, doamnă... ms. I;
r. 13 Scena V. Ştefan, alb ca zăpada, vine rezemat la braţul doftorului Cesena. Bogdan, logofătul Tăut, vornicul Jurj, hatmanul Arbore, postelnicul Toader, pîrcălabii Costea, Dragoş, Alexa, Şandru, paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan, jitnicerul Stavăr şi mai mulţi curteni, căpitani de oaste, copii de casă, hotnogi, hînsari etc. 1912, 19091 Scena V. Intră Ştefan îmbătrînit dus pe mantii de ostaşi tineri printre cari Petru Rareş, Bogdan, Luca Arbore, postelnicul Toader, postelnicii Costea, Dragoş, Alexa, Şandru, stolnicul Drăgan, paharnicul Ulea, jitnicerul Stavăr, doftorul Ieronimo da Cesena, mai mulţi curteni şi hotnogi, flăcăi ms. Ij Scena V. Ştefan, alb ca zăpada, vine răzemat la braţul doftorului Cesena. Bogdan, hatmanul Arbure, postelnicul Toader, pîrcălabii Costea, Dragoş, Alexa, Şandru, paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan, jitnicerul Stavăr, doftorul Ieronimo da Cesena şi mai mulţi curteni, căpitani de oaste, copii de casă, hotnogi, hînsari etc. ms. II. p. 35, r. 5-7 cald ca frig, ma preferisco recorito senza sentir il freddo.
Petru Rareş: Cărbune 1912, 1909, ms. Ilj cald decît frig, dar mai bine ar fi să vă răcoriţi fără să vă fie frig. Petru Rareş: Cărbune ms. I; r. 11 — 13 al nostru... Io, Ştefan-voievod, m-am pus la porunca lui, ca şi portarul Sucevei, ş-a biruit tocmai cum 1912, 19091 al tău—Io, Ştefan woievoda, m-am pus la porunca lui tocma ca şi hatmanul, portarul Luca Arbore ş-a biruit tocmai cum ms. 1/ al nostru... Io, Ştefan woevoda, m-am pus la porunca lui, ca şi portarul Sucevei, ş-a biruit tocmai cum ms. II; r. 27—30 (Rareş vine cu trei pahare, două de argint şi unul de alabastru, frumos lucrat, ca un potir. Ştefan fărîmă între deşte cărbunele şi-l pune 1912, 1909, ms. Ilj (Rareş intră cu trei pahare, două de argint şi unul frumos de alabastru în formă de potir. Ştefan fărîmă cărbunele în deşte şi-l pune ms. I. p. 36,	lăuza Moldovei... Moghilă, să-mi aduci pricinile «ce-a ju*
r. 11—15 decât Bogdan şi-a rămas fără pecetea domnească... O!...
(Ştefan iese la braţul doftorului Cesena şi la al Măriei
333
pe uşa de pe terasă, urinat de toţi.) 1912, 1909, ms. 77/ lăuza Moldovei. Să-mi dea foaia pricinilor de judecat... O!... (Să duc. în urmă rămîn paharnicul Ulea, jitnicerul Stavăr, stolnicul Drăgan şi Oana dupe ghizdurile puţului, nu îndrăzneşte să plece.) ms. 7. p. 47,	Actul III. Sala tronului. De jur împrejur, cîte două rîn-
r. 1—7 duri de jeţuri în stil bisericesc. în dreapta, lîngă tron, un jeţ mai înalt cu stema Moldovei. Pe pereţi se văd portretele străbunilor. în fund, în dreapta şi în stînga tronului, două intrări. Pe laturea din stînga, planul al doilea, o uşe. Ferestre în dreapta. 1912, 1909/ Actul III. O sală din palatul domnesc. Pe pereţi portretele străbunilor. în fund o perdea de mătase astupă sala tronului. Intrare în dreapta şi în stînga. Un pat de stejar cam în dreapta perdelei. în stînga şi aproape de perdea un jeţ înalt cu stema Moldovei. Mai multe scaune şi o masă. ms 7/ Actul III. Sala tronului. De jur împrejur cîte două rîn-duri de jeţuri în stil bisericesc. în dreapta, lîngă tron, un jeţ mai înalt cu stema Moldovei. Pe pereţi se văd portretele străbunilor. Intrare în stînga, intrare în dreapta şi în stînga. ms. 77. p. 43, Doftorul Cesena: L-am văzut, amestecat cu nemeţii. r. 1—4 Gemea codrii de freddo. El ajuta şi încuraja pe toţi... Cu miei ochii... come un fulmine 1912, 1909, ms. Ilj Cesena: Lo am vădzut amestecat cu nămeţi, calare făcînd uno solo cu cavalul. Gemea codrii de frigo, fredo. El ajuta şi încoraja pe toţi. Văzut cu ochi miei... Come un fulmine ms. 7;
r. 13—15 Doftorul Cesena: Să-l încredinţăm că e durere grozavă...
„Serenissime, ma che dolore..." — „Io voglio..." Ho studiato questo uomo maraviglioso 1912, 1909/ Cesena: Să-l asecurăm că e dolora mare... „Che qual dolore? che qual dolore?Io voglio." L'anno studiato, questo omo mera-viglioso ms. 7/ Cesena: Să-l încredinţăm că e durere grozavă... „Serenissime, ma che dolore..." — „Io voglio'*... Ho studiato* quest' omo meraviglioso ms. II; r. 19 Ştefan intră pe uşa din stînga, şi mai îmbătrînit, cu piciorul înfăşurat, la braţul doamnei Maria. Doamna îmbrăcată închis 1912, 1909/ Ştefan mai îmbătrînit, cu picio-
334
rul Înfăşurat în fâşii de in. Sabia... de braţul doamnei Maria. Doamna Maria îmbrăcată în negru ms. 1/ Ştefan intră, şi mai îmbătrînit, cu piciorul înfăşurat, la braţul doamnei Maria- Doamna, îmbrăcată în negru ms. II* p. 52,	Petru Rareş: Bună...
r. 33—35 Ştefan: Ca pit* caldă.
Petru Rareş: Bună... săracă... şi fără părinţi 1912, 1909, ms. II/ Petru Rareş. Bună,..
Ştefan: Ca mierea cu unt...
Rareş: ...Bună...
ŞUfan: ...Şi frumoasă ca un cîmp de flori... ca răsăritul soarelui... ca... îîîîm... si tu vrei să adormi tocmai la răsăritul soarelui...
Rareş: Săracă...
Ştefan: Ca Iov... în pielea goală... atît mai bine... Rareş: Şi fără părinţi... ms. /. p. 53, r. 24 acelaşi nume ca tine. Cînd o zice cineva 1912, 1909, ms. III acelaşi nume, în sfîrşit să i se cunoască şi ei o viţăj cînd o zice cineva, ms. I; r. 37—38 Oana de la curtea Măriei a bietului domn al Moldovei 1912, 1909, ms. Ilj Oana de la curtea Voichiţei a bietului domn al Moldovei ms. I. p. 62,	un domn treaz, şi-am vegheat ca să-şi odihnească sufletul
r. 24—25 ei ostenit 1912, 1909, ms. Ilj un domn treaz în trebile ei ş-am veghiat pururea neadormit ca să odihnesc din cînd în cînd sufletu.1 ei mare şi ostenit ms. I;
r. 33—36 a fost tăria!... Sunt bătrîn... (Se întoarce şi priveşte grupul unde stau paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan şi jitnicerul Stavăr.)
Mulţimea: Nu! nu. 1912, 1909/ a fost tăria. Ostaşii moldoveni sunt de cremene, scapără cînd izbesc, scapără cînd sunt izbiţi. Credinţa în Dumnezeu e biruinţa... Sunt bătrîn! (Să opreşte, priveşte la grupul celor trei)... Sunt bătrîn...
Mulţimea: Nu I nu... ms. 1/ a fost tăria!... Sunt bătrîn... (Se întoarce şi priveşte spre spatele lui unde stau paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan şi jitnicerul Stavăr.) Mulţimea: Nu... nu! ms. II;
335
r#41—p.63, Unde	Sunt părinţii voştri? La Ceţatea-Albă, la Cătlă-
r. 1-7	bugi,	la Scheia, la Cosmin, la Lenţeşti... Unde sunt...
bătrînul Manuil şi Goian, şi Ştibor, şi'Cîiide, şi Dobrul, şi Juga, şi Gangur, şi Gotcă, şi Mihai spătarul, şi Ilea Huru	comisul, şi Dajbog pîrcălabul, şi Oani, şi Gherman,	şi fiara paloşului... Boldur?... Pămînt... 1912,
7009,	ms. II j Unde sunt părinţii voştri?... La Cosmin,
Colomea, Haliciu, Sniatyn, Lenţeşti; Nici un copaciu bătrîn p2 care am deschis ochii. Unde e Badea vornicul şi Pascu şi Buhtea şi Ivaşcu al Hrincului şi Şteful lui Isac şi Mihai spătarul, şi Juga postelnicul şi Barsu stolnicul şi Ilia Han comisul şi Djabod pîrcălabul şi starostii Oană şi Gherman şi toţi... Pămînt... ms. I; r. 22 degeaba. învoieli cu peceţi-n calapoade, iscălituri 1912,
1909,	ms. IIj degeaba. învoială pe piele de vită, peceţi în calapoade mîndre, iscălituri ms. I; r. 31—32 în faţa păgînilor... Dar toţi m-au părăsit... Doamne, osîndeşte-mă după păcatele mele 1912, 1909, ms. II/ în faţa păgîniloi, că poarta Moldovei nu le-am dăschis-o... Doamns, osîndeşte-mă de păcatele mele ms. I. p. 65, r. 3 perdele de in. Perdelele acoperă patul. Lîngă pat, o piele de urs şi două de lup 1912, 1909, ms. IIj perdele de in cu marginile alese. Perdelele sunt lăsate şi acoperă patul. Lîngă pat o piele de urs cafenie şi două piei de lup ms. I;
r. 4—11 Pe masă, felurite doftorii şi paharul de alabastru. în fundul patului Domnul nostru Isus Christos pe cruce. O uşe de paraclis. Un iconostas. în stînga, o uşe cu trei trepte şi o fereastră care se deschide în curtea castelului. Intrare în dreapta. Să crapă de ziuă. La început s-aud păsările cîntînd. Un scaun cu stema Moldovei în planul întîi. 1912, 1909/ Pe masă doftorii. Paharul de alabastru.
O	Evanghelie. Mai multe scaune. O uşe în dreapta şi alta în stînga. O fereastră în stînga. Să luminează de ziuă. La început s-aud cei de pe urmă cocoşi cîntînd ms. 7/ Pe masă felurite doftorii şi paharul de alabastru. în fundul patului domnul nostru Isus Christos pe cruce. O uşe de paraclis. în dreapta o uşe cu trei trepte şi o fereastră care se deşchide în curtea castelului. Intrarea în stînga. Să crapă de ziuă. La început s-aud păsările cîntînd. Un scaun cu stema Moldovei în planul întîi ms. 77.
336
p. 69, Soarbe-1 pe gură... Răsuflă bine... (Cască, se face că r. 13 — 15 adoarme...) 1912, 1909/ Soarbe-1 pe gură, Oana, trage-1 pe nas... răsuflă bine... Caz de somn dacă mai pot cădea... (cască şi încet se preface că adoarme) ms. I. p. 70,r.6—8 de jaful tătarilor şi de moartea voievodului nostru!
Ştefan:...Pe umărul stîng 1912, 1909, ms. II/ de jaful şi robirea tătarilor şi de moartea voievodului meu şi al Moldovei... Soarele s-ar stinge şi lacrămile ar curge şuvoaie din ochii oamenilor că ar îneca toată ţara de la munte pînă la Chilia...
Ştefan: Pe umărul stîng ms. I. p. 71, Acolo s-o dai în mîna marelui vizir. Şi să vesteşti tuturora r. 22—26 —să nu uiţi pe Ştefănel al răposatului Alexandru—că ieri am pus pe Bogdan în scaunul Moldovei şi azi, 2 iulie, să strîng glasurile ţării 1912, 1909, ms. Ilj Acolo să dai cartea marelui vizir şi vesteşte tuturor că ieri Ştefan a pus pe Bogdan în scaunul Moldovei şi azi se strînge glasurile ţării ms. I. p. 75, r. 1 pe locaşul meu ohavnic 1912, 1909/ pe locaşul meu de vecinicie. ms. I. p. 76,	faşa asta...
r. 22—25 Ştefan: O! ho! ho! Dacă mi-ai da voie, ş-un laţ de gît... Glumiţi, Şmil...
Doftorul Şmil: Să glumim? 1912, 1909/ faşa asta... şi dacă mi-ai da voie să leg aci de pat... şi dacă mi-ai da voie... să fac un ochi la piciorul ăsta... şi dacă mi-ai da voie şi la ăstălalt... şi dacă mi-ai da voie şi la mînă... (Ii leagă cobză.)
Ştefan: O! ho! ho! Mi-ai pus ochi la picioare... dacă mi-ai da voie... ş-un laţ de gît... Şmil... mă potcoviţi?
Şmil: Potcovit?... Nu, măria-ta...
Ştefan: Aşa să potcoveşte armăsarii proaspeţi cînd îi prinde cu arcanul... Dar eu?... Ce glumiţi, Şmil?
Şmil: Să glumim? ms. I; r. 27 Desfă, Şmil! Ştefan al Moldovei 1912, 1909/ Desfă, Şmil, ochiurile de la picioare şi mîni, ia faşea de pe trupul meu... Ştefan al Moldovei ms. I. p.77,r.4 —17 Aide! (Scena se petrece după perdele.)
Doftorul Klingensporn: Acum încleştează mînele.
Ştefan (în torturi): Otce naş ije esi na nebeseh... Tatăl nostru, carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău...
337
Vie împărăţia ta... fie voia ta... precum în cer ş; pre pămînt... Pîinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o uouă astăzi... Şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri... Şi nu ne duce pre noi întru ispită... ci ne izbăveşte de cel viclean... Că a ta este împărăţia şi puterea... şi mărirea... şi mărirea... şi slava în veci... şi puterea...
Clucerul Moghilă: O! părintele nostru! 1912,	1909/
aide!
Şmil: Klingspom... (Klingspom scoate un fer roşu în timp ce Şmil îi desface fâşiile de la picior.)
Ştefan: Gata?
Klingspom: Acum, măria-ta, încleştează minele... (trece cu ferul, iese fum şi sfîrîie.)
Ştefan: Ceta... ta... voe — tu... care... Pentru rugăciunile... sfinţilor părinţilor noştri... Doamne... Isus Christoase!... miluieşte-ne pe noi... Dă-ne nouă... pînea noastră!... Cea de toate zilele... precum... precum iertăm... nu ne duce în ispită...
Moghilă: O! părintele nostru! ms. 7. p.79,	Toţi, duşmani?... şi tu, Oană? (S-aude din nou strigînd
r. 31—33 pe Ştefăniţă. Se ridică în picioare.) 1912, 1909j toţi duşmani... (Se scoală pe pat.) Şi tu, Oană?... Să mă omoare sau să mor?... (S-aude.) încălţămintea... ms. I; r. 35—37 Oană! sabia... sabia... c-am să judec!... (Oana îi dă sabia.) 1912, 1909f Oană!... (I-aduce nişte cizme scurte, galbene. Trage repede în picioare.) Sabia... Sabia... (Oana îi dă sabia.) Să judic... [S-aude numele lui Ştefăniţă (amestecat) cu Bogd.] ms. 7. p. 80, Ştefan se opreşte pe treptele intrării, cu părul în neorîn* r. 14—18 duială, turburat, ca un halucinat. De pe sabie curge sîngele. Toţi fac cîţiva paşi spre el şi să opresc încremeniţi de durere şi de spaimă.
Ştefan: O! cine vrea 1912j Ştefan se opreşte pe treptele intrării, cu părul în neorînduială, turburat, ca un halucinat. De pe sabia fără teacă, curge sîngele. Toţi fac cîţiva paşi spre el şi să opresc încremeniţi de durere şi de spaimă.
Ştefan: O! Cine vrea 1909/ Cei de sus. Ştefan vine în neorînduială şi turburat. Se amestecă starea lui cu nebunia. Cu pulpana de la vesmînt ruptă, cu sabia fără teacă.
338
roşie de sînge, pe mîni şi peste tot stropit de sînge — prin legăturile de la picior de asemenea. Se opreşte pe treptele intrării.
Ştefan: Ol Cine vrea ms. I; r. 22—31 e o fiară!... Iată-1... Pîndeşte călare... Calul îi tremură şi joacă... Bagă pintenii pin* la rădăcină...Chiuie de-nfi-oară valea Racovăţului... Unde e mai greu, acolo cade... Un leu în mijlocul dihorilor... Zboară capetele pînă nu mai simte mîna din umăr... Cînd mă văzu, îşi coprinse faţa cu amîndouă mînele, şi eu cu amîndouă o învîrtii, şi trecu prin el ca printr-un aluat ce se dospeşte... Dumnezeu să-l ierte 7072, 7000/ e o fiară... Pîndeşte călare... Calul tremură şi joacă. Ceaţa s-a subţiat... învălmăşeala e nehotărîtă... Bagă pinteni[i] pînă la rădăcină. Ca o nălucă unde e mai greu chiuie de-nfioară valea Racovăţului... Un leu în mijlocul dihorilor. Capetele zbura pînă nu mai simţii mîna din umăr... Cînd mă văzu îşi coprinse faţa în amîndouă mînele, şi eu cu amîndouă
o	învîrtii şi trecu ca	printr-un aluat care dospeşte...
Ceilalţi doi?... (face semn cu mîna) Dumnezeu să-i ierte ms. I.
p.82r.l—2	Se cutremura Moldova	şi-o prăpastie se deschise... Şi
cu acest sfînt oţel 7072,	1909/ So cutremura toată Moldo-
va... o prăpastie se căscase gata să înghiţă lucrarea mea şi a ei împreună... Şi cu acest sfînt oţel ms. I; r. 30 Frig... frig... (Se uită la doamnă, apoi se uită lung la Oana.) Mai bine... (Sughiţă.) Mă... voi... odihni... (Se întinde în şira spinării. Face cruce.). O... o... o... Moldova...! (îi cade capul pe pieptul Oanei.) (Din mulţime s-aude un gemăt lung.) 7072, 1909/ Frig... frig... Ah! sfînta împărtăşanie... (Mitropolitul ia un pahar de argint de la icoane şi i-1 dă să bea...) Mitropolitul...
Ştefan (se uită la doamnă şi la Oana) (sughiţă): Mai bine... Mă voi odihni... (Se întinde pe spate.) O... o... hal (Moare. în acea clipă mulţimea dă în genuchi şi începe să plîngă.) ms. /.
339
(p. 83)
VIFORUL1
A doua piesă a trilogiei lui Delavrancea a apărut întîi în foiletoanele ziarului Universul, începînd cu ziua premierei de la Teatrul Naţional: la 26, 27, 28, 30 noiembrie, continuînd la 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9„
10,	12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 20, 22, 23, 24, 25 decembrie 1909. Ziarul Opinia din Iaşi, la 10 decembrie 1909, comenta că Delavrancea a încasat de la Universul, pentru aceste foiletoane, suma de 4.000 de lei.
S-a tipărit în volum la Editura Socec et Co., Bucureşti, 1910.
Ediţia noastră reproduce textul din 1910.
Ca şi Apus de soare, a cărui continuare este, Viforul a fost redactat de Delavrancea pe foi de bloc de desen, din care s-au păstrat p. 1—13, p. 13 avînd pe verso p. 20; p. 14, avînd pe verso p. 19; p. 15, avînd pe verso p. 18; p. 16, avînd pe verso p. 17; p. 21—40, p. 40 avînd desenate de Delavrancea arcadele şi coloanele unui pridvor de castel; p. 41—56, p. 56 avînd pe verso p. 59; p. 57, avînd pe verso p. 58; p. 60—77, cu care se sfîrşeşte textul piesei. Manuscrisul este deci întreg.
Elaborarea a început, aşa cum notează Delavrancea pe prima pagină, a manuscrisului său, în vara anului 1909: „8 iulie, început la Goeşti"..
Pe p. 77 şi ultima a aceluiaşi manuscris, Delavrancea consemnează:
„Terminat la 1 august, ora 7 seara. Cînta Ciocănelul", adică fiica, sa, Cella.
Cu alte cuvinte, Viforul a fost elaborat în mai puţin de două luni. La începutul lunii august 1909, presa ieşeană îşi informa cititorii că „în liniştea senină şi pacea fericită a unui sat dinspre nordul Moldovei, d. Delavrancea (...) a terminat Viforul“ şi că a treia piesă va fi Rareş; că va scrie apoi şi „o triloghie muntenească", avînd ca subiecte
1 Vezi şi Studiul introductiv al ediţiei de faţă, voi. I, p. CIII —CIV; cf. şi Virgil Brădăţeanu, Drama istorică naţională, Bucureşti, Editura pentru literatură» 1966, p. 230-244.
340
domnia lui Mircea cel Bătrîn, a lui Vlad Ţepeş şi a lui Mihai Viteazul. Prin creaţia lui Delavrancea, „literatura noastră dramatică, limba şi cugetarea românească vor fi îmbogăţite cu un adevărat tezaur de nobilă şi glorioasă artă"1.
Dacă la elaborarea dramei Apus de soire Delavrancea a folosit în special scrierea lui N. Iorga despre Ştefan cel Mare2, pentru Viforul scriitorul îşi găseşte informaţia în Leatopisiful Ţării Moldavii..., al vornicului Grigore Ureche3, în Arhiva istorică a României4, în care se reproduc documente privitoare la solii trimişi de Ştefăniţă în 1519 la Cracovia, şi în Istoria românilor... a lui A.D. Xenopol5, unde dramaturgul găseşte numeroase informaţii, ca întemniţarea lui Laurentius Miedzilescki, episcop de Cameniţa8, ori otrăvirea lui Ştefăniţă de către însăşi doamna ţării, influenţată de boierii pribegi.7
în cronica lui Gr. Ureche găsim sîmburele părţii celei mai dramatice din piesa lui Delavrancea:
„Cînd au perit Arbure hatmanul cu ficiorii lui (aprilie 1523) în cetatea Hîrlăului, Ştefan-voievod au tăiat pe Arburie hatmanul, pre carile zic să-l fie aflat în viclenie, iară lucru adevărat nu să ştie. Numai atîta putem cunoaşte, că norocul fieunde are zavistie, ales un om ca acela, ce au crescut Ştefan-vodă pre pălmile lui, avîndu atîta credinţă, şi în tinereaţile lui Ştefan-vodă toată ţara otcîrmuia, unde mulţi vrăjmaşi i s-au aflatu, cu multe cuvinte reale l-au îmbucat în urechile domnu-său. Că pururea tinerii să pleacă şi cred cuvintele ceale reale (a puhlibuitorilor). Şi acea plată au luat de la dînsul, în loc de dulceaţă, amar, pentru nevoinţa lui cea mare, că nici judecatu, nici dovedit au perit. De care lucru mulţi înspăimaţi din lăcuitorii ţării au început a gîndi cum vor lua şi ei plată, ca şi Arburie, că nu multă vreame după aceaia, într-acelaşi an, au tăiat şi pe ficiorii lui Arburie, pre Toader şi pre Nichita."8
1 Ecouri politice, Evenimentul, Iaşi, XVII, nr. 145, 6 august 1909, p. 1.
1 N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare, povestită neamului românesc, Bucureşti , Ed. Minerva, 1904.
•	Mihail Kogălniceanu, Letopisiţile Ţării Moldovii, Iaşi, Institutul „Albinei româneşti", 1S52, p. 153 — 156.
4 Arhiva istorică a României, tom. 1, partea 1, nr. 4, 1 sept. 1864, p. 27; tom. I, partea 2, Bucureşti, 1865, p. 3.
‘ A.D. Xenopol, Istoria românilor in Dacia traiană, Iaşi, Tipo-litografia H. Goldner, voi. II, 1889.
•	Acta Tomiciana, VI, p. 307, cf. A.D. Xenopol, op. cit., voi. II, p. 530.
7 Cf. A. D. Xenopol, op. cit., voi. II, p. 532.
•	Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1955, p. 135.
341
Mai departe, Grigore Ureche notează că „la 7 septembrie 1523 s-au ridicat boierii împotriva lui Ştefăniţă...", „ci nimica nu au folosit...iară pre Costea pîrcălabul şi pre Ivanco logofătul şi pre Sima vistiernicul şi pre alţii pre mulţi i-au prins de vii şi le-au tăiat cape-tile în tîrgu în Roman"1.
Letopiseţul lui Ureche consemnează şi împrejurările în care a avut loc sfîrşitul lui Ştefăniţă:
„14 ghenarie 7035 (1527)... pristăvitu-s-au Ştefan-vodă cel tînăr... Cn cetatea Hotinului...
Scrie la un leatopiseţ moldovenescu de zice că pre acesta Ştefan-vodă l-au otrăvit doamnâ-sa."2
Singurul personaj pe care Delavrancea l-a introdus în piesă fără bază documentar-istorică este Cătălin, cel mai mare dintre fiii lui Luca Arbore în Viforul, cea dintîi victimă a lui Ştefăniţă. în felul acesta, cei trei fii ai portarului Sucevei alcătuiau un grup corespunzător eroilor din basmele noastre populare.
Se pare că iniţial Delavrancea a intenţionat să intituleze a doua piesă a trilogiei Moldovei Ştefăniţâ-vodă. Pe două foi de bloc scrise cu creionul găsim acest titlu, sub care sînt notate numele personajelor, vîrsta şi rangul lor, data şi, de cele mai multe ori, cauza morţii lor.
Transcriem conţinutul primei pagini:
„Ştefăniţă-vodă — 20.
Luca Arbore — hatman, portar cu trei copii:
1	Cătălin, 34.
2	Toader, 26.
3	Nichita, 24.
Isac 4#, log. omor., tăiat + 68.
Petru Cărăbăţ — vorn. 4£, tăiat fatalist 62.
Condrea pîrc. Neamţ 4tt=, tăiat 0 , -f 55.
Hotin
Ieremia vistier 4#, tăiat 0 , + 63.
Săcueanu pah. 4#, tăiat + 54.
Hăzvrătiţi-Căţeleanu Toma corn., tăiat, -f 44.
Sima bivel-vistier 4# tăiat, -f- 68.
Trotuşanu Gavril, logofăt pribeag 59, logofăt mare.
Pribegi —
Şearpe Cosma (2 poştei., pribeag 50 sub Rares.
1948 27 525 29
1 Grigore Ureche, op. cit., p. 135 — 136.
*	Idem, p. 137.
342
Petrică de Roman — (Novograd), dupe 24 în locul lui
Luca Arbore.
cu domnul Toader Baloş de Roman 50 — dupe 24 logofăt;
durează în locul lui Trotuşanu.
Hrană spătar — după 24 vornic, 52.
Luca Cîrje postelnic?.........28.
Ţugulea Moghilă 34, nu e atît de beţiv! Mogîrdici 27. Tana — doamna lui Ştefăniţă — fiica lui Neagoe si a Despinei, soră cu Ruxandra a lui R. de Afumaţi. Laurenţius Miedzileski, episcop de Cameniţă, copii de casă.
Oana, 34.
Niculina, fata lui Cosma Şearpe, 15.
Irma, cu numele de Irmsky.
Armaşul, un ungur, un vinător, un hăitaş."
Pe a doua foaie de bloc, scrisă tot cu creion, Delavrancea notează încă o dată titlul, subliniat cu două linii, ca şi numele personajelor, unele precedate de cîte una, două sau trei cruci, după cum urmează:
„Ştefani ţă-vodâ
Logof. Gavril Trotuşanu (523) pribeag — sub Rareş onorar.
+ + +	Biv. vel. logofăt Isaac — c. onorar... tăiat.
+++	Vornicul Petru Cărăbâf, — tăiat, — la 1518 bate pe
tătari la Şerbeanca»
+ Pîrcălabul Negrilă — de Hotin, la 1514 clucer — repede
suire onorar -f. Pîrcălabul Grincovici de Hotin — nu e răzvrătit. Pîrcălabul Talabă — Hotin — pus în retragere mai de
Catar — nerăzvrătit* Pîrcăl. Costea Cîrje, pîrcălab de Neamţ — permanent
—	nerăzvrătit.
+-f Pîrcăl. Condrea — la 24 dispărut — tăiat — /clucer medelnicer/.
Pîrcăl. Scripcâ, Neamţ — la 24 onorar biv-vel.
Pîrcăl. Petrică de Roman, Novograd, dupe 24 ia locul lui Arbore.
Logofăt Toader Baloş ia locul lui Trotuşanu — comis (pîrcălab de Roman)...
Luca Arbore portar Suceava — tăiat j Ji^hita + + Spătar Hrană — ajunge vornic dupe 24...
343
4- 4- +	Vistierul Ieremia — tăiat.
Postelnicul Şearpe Cosma pribeag.
4-4-4*	Paharnic Săcueanu — tăiat.
+ 4*	Comisul Toma Căţeleanu — tăiat.
—	Luca Cîrje —
+ + +	Logofătul Ivaşcu | tăiat Tîfg Roman
4- + +	Vistiernicul Sima l
4-4-	Luca Arbore — Cătălin Arbore	4-
Toader	4- 4*
Nichita	4-4-
Oana cu Cătălin Arbore.
Tana doamna, fiica lui Neagoe şi a Despinei — sora Ruxandrei R. de la Afumaţi.
Irma (Irmsky).
Clucerul Ţugulea Moghilă."
A treia pagină a notelor, scrisă cu creion, cuprinde următoarele date:
„1523
Gavril Trotuşanu logofăt — fugit — Rareş onorar fusese
vistier, logofăt B. vodă.
Isac fost logofăt — (onorar) — bătrîn tăiat?
Petru Carabăţ vornicul, slujbă, probabil tăiat.
Petru vornicul (în locul lui Dragoş vornicu—suit repede)
(clucer ceva) 1514.
Negrilă (honorar) (bivşer) (pîrcălabdeHotin) (1498—1508);
(1492-1493) p. Hotin.
Grincovici, pîrcălab de Hotin 1523 — n-a pribegit —
dupe... onorar dupe.
Talabă de Hotin nu e răzvrătit. între ianuarie şi martie pus în retragere înainte de catastrofă.
Costea Cîrje, pîrcălab de Neamţ, n-a intrat în revoltă
—	rămîne permanent.
Condrea de Neamţ = nu mai apare — dispare la 1524
(Clucer medelnicer).
Scripcă de Neamţu, dupe catastrofă — devine onorar.
Costea Cîrje — de la 1516 rămîne pînă la 1530 — înainte stolnic, de pe la 1507 (Mascurei de jos, Tutova).
Novogradu — Petrică (Roman) — de 1517 — pînă în ajun
—	1513 fost comis pe timpul lui Şt. cel Mare, la 1524 ia locul lui Arbore.
Toader (Baloş), pîrcălab de Roman pînă la 1524, dispare după asta, apoi logofăt şi durează în locul lui Trotuşanu pînă la 1516, pîrcălab de Roman, 1515.
344
Luca Arbore . . . 1524.
Hrană spătar de la 1510—1512 — dupe catastrofă ajunge
vornic.
Ieremia vistierul (vistiernicul) dispare — 1513—1517— 1518; poate pîrcălab de Neamţ 1497; Ieremia postelnicul, 1481.
Şarpe (Cosma), postelnic de la 1501.
(Dragotă) Săcueanu ceaşnicul — 23 din pîrc. -f- confiscă ' *	de	Bogdan.
Străcia stolnicul — dispare de pe Şt. cel Mare.
Toma Căţelean, comis — dispare (de pe la 1513).
Luca Cîrje — la 1523."
Delavrancea îşi urmăreşte personajele cu ajutorul informaţiilor date de cronici despre evenimentele la care acestea au participat, cu intenţia de a respecta adevărul istoric şi de a desprinde faptele lor cele mai semnificative, trăsăturile de caracter dominante.
în vederea înlăturării anacronismelor de limbă, Delavrancea recurge la aceleaşi cronici din care transcrie cuvinte şi expresii specifice secolului al XVI-lea. Astfel, pe o altă foaie de bloc, nenumerotată, scrisă cu creion, găsim:
„Zavistnici îmbunători tubuiugi cu sate şi vecini;
polimar la curţile domneşti = terasă — balustradă; nu se sminteşte.
Cu suliţa la halca — O — / J norocirea
l	norocul
boldul de la cortul împăratului l-au fărîmat copii de casă, f.d.b. garda domnească si nete — p. vechi să priimească la una ca asta şenţuise masul
fără cislă — nemiluit de multă izvodite;
îl socotea d-o mînă ursinica — h. d. mătase făcea voroavă
cu voie vegheată — premedit procletu
adetiul ţării — obiceiu multă dobîndă — pradă... îndărăpteze
345
cinste şi potivală — pompă
să nu aibă friunbală (?) — paguba, perdere.
★
Petru Albotă, logofăt — 1569.
Gheorghe Izlozeanu, pîrcălab de Hotin.
Şi s-a ferecat cu mîna de ţărînă a robului lui Dumnezeu, Iachimy argintarul din Suceava pe anul 7019.
*
Uricul lui Ştefăniţă-vodă din 17 ghenarie 7030 — concede M-rea Putna de 2 ori pe an peşte cu 3 voloace în Dunăre, Iezer şi Nistru.
Uric — S. vod. — prisaca Hrusca din Crasna Episcop. Rădăuţi — 30 iunie 7030.
*
Şt. vodă — înfuriat — ce să mai fac... nabedemice... feloane... epitrahile mînăstirei Putna — ca la 13 ani? p. 109 — M-rea Putna.
Arhimandritul Acachie — egumen la M-ea Putna.
Silvan /dupe	1552—1527
Silvan t U	diptinonul M-ei 1528
face clopotul cu cheltuiala sa la 1530.
La 1523, pribegea în Ţara leşească.
Postelnicul Cosma Şerpe...
Tot în anul acesta tăia Ştefan-vodă pe hatmanul Arbure «pe cari zic să-l fi aflat cu viclenie» (v. Ur.), «pe palmele lui a crescut Ştefan» —
în 1524 au tăeat pe feciori lui Arbur — Toader şi Nichita.
în 1524, răscoala boierilor chiar miliţiele năbuşeşte răscoala. Pe Pîrcălabul Costea, logofătul Ivaşcu, vistiernicul Sima, pe mulţi le taie capetele în Tîrgu Romanului.
Tot în anul acesta o parte din armata turcească — pradă le iese Ştef. v. înainte pe apa Prutului — la Taraseuc — bate şi guţini scapă din 4.000.
Pacea cu Ieşi?...
1526 — pradă Muntenia pînă la Tîrguşor — nimeni.
Se vesteşte Petru Rareş — 1527 sept.
—	1527, genarie 14.
Seamănă cauz cu Ştefan primul ăl mare?
Moare în cetatea Hotinului (Corpaciu hatmanul)
(Vornicul Petre Cărăbăţ).
1518
moaşte?
sfinte?
346
Arbori întinaţi.
Lupta lui Ştefăniţă cu (1518) tătarii la Perecop — între Prut şi Ciukru — robi — trimes pe la împăraţi — crai — voievozi/*
în primele zile ale lunii septembrie 1909, Delavrancea îşi citeşte noua piesă la Teatrul Naţional şi în diferite cercuri de prieteni. Tribuna, Viitorul, Acţiunea şi alte periodice consideră Viforul un mare succes.
Succesul dramei Apus de soare şi calităţile scenice ale părţii a doua a trilogiei fac să înceapă repetiţiile imediat. Montarea Viforului a uimit prin bogăţia şi frumuseţea costumelor, prin grija cu care pictorii Oreste Costin şi C. Petrescu au lucrat decorurile. în dosarul nr. 35/1909—1910, Fondul Teatrului Naţional de la Arhivele Statului, se pot vedea sumele, neobişnuite pe atunci, cheltuite pentru montarea piesei: cca 8.879 lei recuzită şi decoruri, în afară de costume. Printre obiectele cerute de şeful recuzitei şi aprobate de Nottara notăm: „un bastonaş subţire de metal, poleit cu aur, un bastonaş subţire de metal, poleit cu argint; un leagăn de lemn aurit, 12 şerveţele ţesute cu alesaţii şi bibiluri în stil românesc de epocă".
Cele 56 de costume s-au comandat la Viena, la casa Wintermitz, şi au fost, în afară de costumele prinţeselor, cum specifică documentul aflat în dosarul nr. 15/1909—1910, p. 84, realizate ireproşabil. Preţul lor variază între 140 coroane — costumul de vînător — şi 300 — costumul contelui Irmski.
Directorul Teatrului Naţional, Pompiliu Eliade, se adresează ministrului de finanţe pentru scutirea de taxă vamală, cu care prilej îşi exprimă şi părerea despre valoarea piesei:
„Domnule ministru,
Pentru reprezentaţia piesei Viforul a d-lui Barbu Delavrancea, a cărei apariţie înseamnă desigur o dată în istoria dezvoltărei noastre dramatice, Direcţia generală a teatrelor s-a văzut nevoită, în lipsa unui atelier naţional propriu de confecţionare a costumelor teatrale, să se adreseze unei case străine, şi anume, casei Wintermitz din Viena. Preţul total al acestor costume, executate după indicaţiile oamenilor specialişti de la noi din ţară, se ridică la suma de lei 6.500.
Aceste costume au sosit zilele trecute şi se găsesc în vamă la Antrepozite. Ni se spune, deşi părerile sînt împărţite în această privinţă, că scoaterea lor ar necesita plata unor taxe vamale cu totul disproporţionate faţă de preţul lor total. Ne permitem dar a interveni pe lîngă excelenţa-voastră spre a da ordine să fim scutiţi de aceste taxe pe următoarele consideraţiuni:
1) Instituţia Teatrului Naţional este o instituţie culturală, şi toate cheltuielile pe care le face în ţară şi în străinătate sînt exclusiv
347
în vederea educaţiei masei publicului — aceasta cu deosebire în ce priveşte piesa Viforul..." 1
Scutirea de vamă se refuză, şi Teatrul Naţional plăteşte suma de 548,10 lei.
Transilvania urmărea cu interes activitatea de dramaturg a lui Delavrancea. Telegraful român din 12 septembrie 1909 îşi înştiinţa cititorii că duminică, 5 septembrie 1909, Viforul a fost citit la Teatrul Naţional în faţa actorilor, cărora li s-au şi distribuit rolurile.
Prima reprezentaţie a avut loc la 26 noiembrie 1909, cu următoarea distribuţie:
Ştefăniţă-vodă Luca Arbore Logofătul Trotuşanu Vornicul Cărăbăţ Paharnicul Săcueanu Postelnicul Cosma Şearpe Vistiernicul Ieremia Pîrcălabul Petrică Pîrcălabul Condrea Pîrcălabul Baloş Spătarul Hrană Comisul Toma Căţeleanu Bivel-logofătul Isac Bivel~postelnicul Luca Cîrje Bivel-vistiernicul Sima Cătălin t
Toader i copiii lui Arbore Nichita l Mogîrdici Ţugulea Moghilă Doamna Tana	j
Oana
Contele Irmsky Niculina Un copil de casă Un ungur Un vînător Un armaş
Copii de casă, aprozi, vînători, bătăiaşi.
D-l P. Liciu C. Nottara I. Livescu I. Petrescu I. Constantiniu M. Vîrgolici V. Malcoci G. Achille C. Belcot A. Barbelian A. Atanasescu G. Constantinescu C. Duţulescu N. Grigorescu Al. Mihălescu Z. Bîrsan G. Mihăescu C. Nedelcovici I. Brezeanu „ C. Mărculescu D-ra Tina Barbu „ Agepsina Macri D-na O. Bîrsan D-ra A. Cocea
E. Zimniceanu D-na M. Mihălescu D-l Gr. Mărculescu G. Niculescu „ Gr. Mărculescu
1 Fondul Teatrului Naţional, Arhivele Statului Bucureşti, dosar 15/1909»
1910,	p. 53.
348
Spectacolul a fost cumpărat în întregime de Societatea Policlinica „Regina Elisabeta" cu suma de 3.000 de lei. împreună cu următoarele 27 de spectacole ale piesei lui Delavrancea în stagiunea 1909, Teatrul Naţional realizează un venit de peste şaizeci de mii de lei. •Contemporanii comentează că numai Viforul lui Delavrancea şi Romeo şi Julieta de Shakespeare au adus în acea stagiune publicul la teatru. Actul III din Viforul se reprezintă în ianuarie 1910 în folosul victimelor provocate de inundaţiile din acel an la Paris.
Piesa se reia în stagiunea următoare, aducînd Teatrului Naţional, în cele 29 de spectacole date, suma de aproape 50.000 de lei.
Din documentele aflate în Arhivele Statului reiese că în stagiunea 1910—1911 Viforul nu s-a reprezentat în Bucureşti decît de cinci ori.
în orice caz, Viforul lui Delavrancea devine piesă de rezistenţă pe afişele trupelor de teatru care dau reprezentaţii în provincie, cum a fost anai ales trupa lui Const. Nottara, care la 16 şi 17 aprilie 1911 se afla la Bîrlad, reprezentînd ultimele două părţi ale trilogiei, iar compania lui Petre Liciu o reprezenta în iunie la Cernăuţi, unde serile de 15, 16 şi 17 iunie 1911 sînt socotite sărbători.
La 16 septembrie 1912, stagiunea se deschide cu Viforul, matineu şi seara. Succesul de casă, deci, şi de public, se apropie de cel de la premiera din 1909, dovadă că spectatorii apreciau piesa lui Delavrancea în mod deosebit.
A doua zi după prima reprezentare a piesei, entuziasmat, Al. Vlahuţă aduce un cald şi prietenesc omagiu dramaturgului Delavrancea1, alţii, însă, printre care Ilarie Chendi2, îi sînt defavorabili. Alături de el, Gh. Beldiman, după ce îşi informează cititorii că Delavrancea a introdus în piesă rolul lui Mogîrdici anume pentru lancu Brezeanu, cunoscut din rolul Cetăţeanului turmentat, critică lipsa de tehnică teatrală a autorului şi nepotrivita alegere a subiectului dintr-un moment de decădere a Moldovei. Nebunia Oanei este după Gh. Beldiman „rău adusă" 3. Cronicarul ziarului Opinia din Iaşi subliniază totuşi frumuseţea limbii, dialogurile „atît de fermecătoare încît nu te mai întrebi de ce admiri această strălucită operă literară" 4. De asemenea, interpretarea rolului lui Ştefăniţă de către Petre Liciu a fost eclipsată de Const. Nottara în rolul lui Luca Arbore.
1 Al. Vlahuţă, Delavrancea cu prilejul reprezentării piesei „Viforul", Epoca, XV, nr. 274, 27 noiembrie 1909, p. 1—2.
*	II. Chendi, Viforul, Cumpăna, voi. I, nr. 2, 1909, p. 17—19.
*	Gh. Beldiman, „Viforul", dramă istorică in 4 acte de Barbu Şt. Delavrancea, Opinia, Iaşi, VII, nr. 884, 2 decembrie 1909, p. 2.
4 Ibidem.
349
Constantin Bacalbaşa apreciază că deşi rolul Iui Cătălin este minor, el este necesar pentru reliefarea caracterului lui Ştefăniţă şi pentru a prilejui marea scenă în care Luca Arbore cerşeşte o lacrimă, să-şi poată plînge fiul ucis. Rolul lui Mogîrdici este nejustificat de întins, în schimb, al lui Ştefăniţă este cel mai puternic rol ce s-a scris în literatura română. Şi cronicarul conchide:
„Cînd un scriitor poate produce actul III din Viforul şi zugrăvi un caracter ca al lui Ştefăniţă, el are dreptul să ceară încetăţenirea în patria nemuritorilor" 1...
Mulţi critici literari contemporani cu Delavrancea şi alţii după moartea scriitorului au remarcat natura diferită a conflictului din Viforul faţă de cel din Apus de soare.
In a doua piesă a trilogiei lui Delavrancea se înfruntă voinţa domnului cu a boierilor, a domnului cu a Tanei, orgoliul lui Ştefăniţă cu amintirea glorioasă a domniei lui Ştefan cel Mare. Pînda, încordarea, prăbuşirea iminentă a personajului principal, după ce îi cad victimă atîţia boieri şi înseşi aşezările lăsate moştenire de Ştefan cel Mare, fac din Viforul un spectacol cu reale calităţi scenice.
în „fantezia sa critică", Mihail Dragomirescu pune în paralelă personajul principal din Viforul cu eroii unor creaţii shakespeariene, cu trăsături puternic reliefate:
„Ştefăniţă este în acelaşi timp Richard III, dar fără ambiţia acestuia; Iago, dar fără gelozia lui; Hamlet, dar fără inteligenţa lui covîrşitoare." 2 Din literatura română, Mihail Dragomirescu alege pentru comparaţie pe Dragomir din Năpasta lui Caragiale, dar Şte făniţă nu e stăpînit de frica tragică a lui Dragomir.3
Două săptămîni mai tîrziu, criticul reia aceste idei, comparînd Viforul cu o piramidă care s-ar fi înălţat din resturi arhitectonice şi sculpturale de mare valoare, „splendide spărturi din nişte statui geniale sfărîmate înainte de înfăptuire" El consideră piesa lui Delavrancea „o mare operă, care va fi trăit multă vreme în sufletul extraordinar al acestui mare poet, care n-a putut ieşi la lumină decît sfărîmată"4.
1 Constantin C. Bacalbaşa, Cronica teatrală, „Viforul", dramă istorică in
4 acte de Barbu Delavrancea, Conservatorul, IX, nr. 263, 2 decembrie, p. 1—2.
*	M. Dragomirescu, „Viforul‘ (fantezie critică), Opinia, Iaşi, 10 decembri
1909,	p. 2.
*	M. Dragomirescu, loc. cit., p. 2.
*	M. Dragomirescu, „Viforul“ de Delavrancea (fantezie critică), Convorbiri critice, III, nr. 12, 25 decembrie 1909, p. 812—815.
350
Lui Mihail Dragomirescu i se pare că ar fi fost mai potrivit titlul Stejarul, întrucît centrul de greutate al piesei, prin virtuţile personajului, îl constituie Luca Arbore. Din întreaga cronică se desprinde admiraţia autorului faţă de creaţia lui Delavrancea.
Eugen Lovinescu îi găseşte numeroase cusururi: „...e acumulativă, pletorică, retorică, încărcată de scene de prisos, deşi pitoreşti, cu figuri măreţe, epice... cu aceeaşi limbă liturgică, arhaică, uşor mun-tenizată..."1
Din înşiruirea epitetelor reiese că drama Viforul nu corespundea gustului şi concepţiei sale despre structura unei opere dramatice.
Alţi cronicari dramatici, ca Herz, îşi exprimă, fără rezervă, admiraţia pentru „frumuseţea replicilor", „înţelepciunea cuvintelor" rostite de boierii din divan, pentru puternicul dramatism al unor scene şi „avîntul poeziei eroice" care străbate întreaga piesă 2, sau o caracterizează ca „legendă, fantezie brodată dintr-un fapt istoric" 3.
Un alt grup de critici, printre care se află şi Liviu Rebreanu, sînt de părere că Viforul este cea mai teatrală dintre piesele trilogiei lui Delavrancea 4, reducîndu-i astfel calităţile la dinamismul acţiunii.
Spre deosebire de aceştia, George Călinescu, ţinînd seama şi de calităţile scenice ale piesei, o compară cu proiectele dramatice ale lui Eminescu, pe care desigur că Delavrancea le-a cunoscut. George Călinescu situează însă a doua parte a trilogiei mai prejos de Apus de soare:
„Retorica şi-a pierdut echilibrul... Tot mai vădită se face înrâurirea lui Shakespeare în ceea ce este mai superficial", şi totuşi, piesa „se susţine prin buna arhitectonică, prin finale patetice de acte, pe alocuri prin sublimă oratorie"5.
în 1957, reluarea dramei a readus în discuţie măsura în care Delavrancea respectă adevărul istoric. Regizoarea Marietta Sadova, mon-tînd Viforul pe scena Teatrului Naţional din Cluj, a intervenit cu
1 Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Bucureşti, Ed. Librăriei Socec, 1937, p. 328 — 329.
1 Herz, Cronica dramatică. Teatrul Naţional. „Viforulu (piesă tn 4 acte de d-l Barbu Delavrancea). Rectificare, Convorbiri literare, XLIII, ianuarie 1910, p. 114-116.
*	Bel Ami, Cronica teatrală. „Viforul" la Teatrul Naţional, Renaşterea, 8 octombrie 1918, p. 2.
4 L.R., Deschiderea stagiunii (mViforul“), Zburătorul, II, nr. 18, 11 sept* 1920, p. 287.
1 G. Călinescu, Istoria literaturi române ie la origini pînă tn prezent, Bucureşti, 1941, p. 508-509.
361
nuanţări în textul lui Delavrancea potrivit unei „viziuni scenice** personale. Această viziune făcea din Ştefăniţă — istericul, brutalul, laşul, orgoliosul, ucigaşul, soţul infidel, egoistul şi tiranul urmaş al lui Ştefan cel Mare — un prinţ al Renaşterii, plin de demnitate, de conştiinţă şi simţire pentru soarta Moldovei şi pentru suferinţele poporului, în luptă cu Luca Arbore, boier şi — prin definiţie — duş* man al poporului. „Viziunea scenică" a regizoarei, susţinută de articolul intitulat „Viforul" şi adevărul istoric, de R. Ciocan, apărut în programul Teatrului Naţional din Cluj, stagiunea 1957—1958, nu are nici o justificare. Apariţia unor boieri cu dragoste de ţară la Viforul nu este o apologie a boierimii asupritoare din partea dramaturgului, a cărui origine ţărănească nu-i putea inspira asemenea elogii, ci o dovadă a consecvenţei realiste a scriitorului, care demon* strase în prima piesă a trilogiei, pe baza cronicilor şi a documentelor, provenienţa umilă a căpeteniilor de oşti şi a apărătorilor de cetăţi din timpul lui Ştefan cel Mare.
VARIANTE
p. 87,	Un pridvor. O scară se coboară de la pridvor în ogradă,
r. 2—4 Copaci crescuţi în sălbăticie. Castelul are înfăţişare 19101 Un pridvor c-o scară care dă în grădina plină cu puieţi printre copaci crescuţi în sălbăticie. Supt balcon un gîrliciu. Pretutindeni cuiburi. Castelul are înfăţişare ms.; r. 24 Ştiu eu?
Doamna Tana: Şi-a rămas nemăritată 1910/ Ştiu eu? Oana:	Nu ştii?	Dar părul tău ca borangicul cine	l-a
poleit?	Dar ochii	tăi, din care picură păcură, cine	i-a
zugrăvit?
Niculina: O! dadă Oană? D-ta zici?
Doamna Tana: Şi-a rămas nemăritată ms. p. 88,	soarele	de iarnă,	care pare ca un taler spălăcit, ci	la
r.	8—9	soarele	de cuptor	1910/ soarele de iarnă cînd apare prin
ceaţă ca un taler roşu, ci la soarele de cuptor ms.; r. 31 p-aici...
Doamna Tana: Cum era 1910/ p-aici. Pasărea de-şî schimbă cuibul îşi schimbă firea. (Să coboară pe scară în grădină.)
Doamna Tana: Cum era ms. p. 89,	cu mine, cu mîinile lui înăsprite de mînerul paloşului
r. 13—16 şi de frîiele lui Voitiş. Odată veni, numa-azaie 1910/ cu
352
mine, cu minele lui aspre de minerul paloşului şi de frîul greu al lui Voitiş. Odată a venit Intr-un suflet, numa în zale, ms. p. 90,	cîine	credincios... Că de cînd veni 1910/ cline credincios,
r. 21—22 Cu vremea mîţişorul să face tot cotoi. Că de cînd veni w. r. 24—25 pune-i fuste... să juri că e femeie...
Oana: Subţire în talie să-l frîngi şi gros în şolduri... 1910f pune-i fuste...
Oana: Eu aş jura că e fătălău... ms; r.	32	Oana: Viteaz în războaie şi blînd la casă... Paisprezece
ani ca ziua de ieri... 1910j Oana: Pe cît e de viteaz în războaie p-atît e de blînd. Paisprezece ani parcă fuseră de ieri ms.
p. 94,	Ştefăniţă: Căci nu pustii Moldova tătarii de Perecop
r.	1—3	decît să-i fi bătut tu!... Te-a slujit norocul şi de-atunci
ajunseşi 1910/ Ştefăniţă: Mai bine ar fi pustiit Moldova tătarii din Perecop decît să îi baţi tu la Şerbeanca. Te-a slujit norocul şi d-atunci ajunseşi ms. p. 96,	cum am fost. Ce-ar mai dori 1910/ cum am fost, deşi
r. 14 — 15 îmi tremură mîna de bătrîneţe. Noroc cu copilul ăsta că-mi mai ţine locul. (O clipă strînge de mînă pe Cătălin, care se trage deoparte.) Ce-ar mai dori ms.; r. 33—34 Arbore: Ei, că d-asta nu ne dăm îndărăt nici faţă de măria-ta... Ne plecăm 1910/Luca Arbore: că d-asta nu ne îndărăptăm nici în faţa mărici-tale. Ne plecăm ms,
p. 97,	Arbore (cam supărat): Ş-apoi de, eşti domn... Grijile
r. 28 — 29 neamului mai întîi şi pe urmă micile zădărnicii... 1910f Luca Arbore: Ş-apoi, eşti domn şi stăpînitor a toată Moldova, grijile neamului întîi ş-apoi micile zădărnicii ms. p. 98,	în braţe... Iacă lucrul tău... Boierii stau 1910/ în braţe..*
r. 24—25 Ai rînduit tot ca să pridideşti pe domnul tău!... Boierii stau... ms.
p. 99,	Mogîrdici. Mai tîrziu, contele Irmsky şi doamna Tana.
r. 17—21 Ştefăniţă stă p-o laiţă cu capul în mîini. Moghilă şi Mogîrdici vin binişor în pridvor şi privesc în toate părţile 1910/ Mogîrdici. (Ştefăniţă stă pe gînduri cu capul într-o mînă.) Moghilă şi Mogîrdici intră pe uşa din pă-limar binişor şi privesc în toate părţile ms. p. 100, Mogîrdici: Şi moldovenii de l-or vede să zică: „E he! r. 1—3 Domnul Moldovii seamănă cu moaşă-sa!“ Să coborîm
p. 101,
r. 38-i p. 102, r. 1
p. 103, r. 37-p. 104,
r. 9
1910\ Mogîrdici: Domnul Moldovei să semene cu moa-şă-sa.
Moghilă: Slut ca un pui de corb.
Mogîrdici: Să cobor îm ms.;
*. 35 Ştefăniţă!... O, Moghilă, boierii sunt nişte nesocotiţi! Vor să mă îngenuchie 7070/ Ştefăniţă! Moghilă, toţi veliţii boieri ai Moldovei sunt nişte nesocotiţi, nişte răzvrătiţi, începînd cu Arbore şi sfîrşind cu Căţeleanu. Toţi vor să mă-ngenuche ms.
Mogîrdici: Hî-hî!... Asta e stînga ş-asta e dreapta; cum >9— mergi înainte o apuci la dreapta, apoi faci la stînga, ridici mîna-n sus şi le agăţi de creanga unui frasin; şi —9 mîine dimineaţă, cînd îţi vine aşa, nu ştiu cum, te întrebi care e stînga şi care e dreapta; ş-o apuci la stînga, apoi faci la dreapta; ridici mîna şi le iei ca dintr-un cui... Vezi că se schimbă şi dreapta şi stînga... Mîne dimineaţă nu se mai schimbă... aşa rămîn, unde-ai căzut...
Ştefăniţă: Masa şi scaunele... 1910/Mogîrdici: Hî-hî... (Mogîrdici revine.)
Ştefăniţă: S-aducem masa şi scaunele ms.;
■. 19 Ştefăniţă: Patru scaune... 7070/ Ştefăniţă: Un godande mistreţ fript haiduceşte. Aduceţi patru scaune... ms. Sfîntă Născătoare, ajută-mi! tO— (Moghilă aduce ciomege. Şi le-aleg. Le învîrtesc. Ştefăniţă se lasă să-l izbească la început. Mogîrdici se încu-—4 rajează.)
Ştefăniţă: Una! (Rîde.)
Mogîrdici: Berheci! 7070/ Sfîntă Fecioară, ajută-mi! (Se dă ciomegele şi încep să se bată.)
Ştefăniţă (se lasă să fie lovit): Una! ms.;
-10 Mogîrdici: Ai, Ai!
Ştefăniţă: Vrei şi cotnar?... Na şi cotnar... Cot-cot-nar... Cot-cot-cot-nar... 1910/ Mogîrdici: De n-ei ostia, spargi urciorul şi să varsă bunătat' de Berheciu...
Ştefăniţă: Nu vrei şi cotnar? Ţine şi cotnar... (Moghilă rîde.)... ms.;
r. 12 Mogîrdici: Ai! Ai! Apoi dă-o dracului de şagă... M-ai făcut... 191 Of Mogîrdici: Apoi dă-o dracului de şagă... Am dreptul la trei pahare! M-ai făcut ms.
354
p. 105, A umplut urechile lumii c-ar fi luat c-o săgeată boldul r. 24—26 de aur din vîrful cortului sultanului 1910/ A umplut lumea că ar fi luat c-o săgeată boldul de aur de pe cortul sultanului ms.
r. 31—33 zburară pe d-alături. Lumea abia se ţinea să nu rîză.
Să mă fi tăiat, n-ar fi curs picătură de sînge. Veni şi rîndul lui. Goni 7970/ zburară pe d-alături. Intră şi el. Goni ms.
p. 109, Un luminiş pe muntele Ceahlău. Locul de pîndă al lui r. 2—11 Ştefăniţă. Printre pădurile întunecoase de brazi şi de molizi se vede, spre stînga, o muchie îngustă de piatră, mărginind o prăpastie adîncă. Patru cărărui dau în luminiş, două la stînga şi două la dreapta. Două se coboară într-o parte şi ceailaltă a muntelui şi două se ridică spre creştet. Mai mulţi buşteni răsturnaţi şi acoperiţi cu ferige. Norii se ridică din păduri şi se plimbă alene. Vremea, posomorită, ameninţă a ploaie. 1910/ Pe un platou din Ceahlău. Să vede o muche şi o prăpastie adîncă. Păduri întunecoase de brad. Patru cărări înguste, două la dreapta şi două la stînga, se suie şerpuind în sus. Un şipot curge repede la vale. Nourii se ridică din păduri şi să duc unul dupe altul ms.; r. 14 — 18 Comisul Căţeleanu, îmbrăcat în haine de vînătoare, cu tolba de săgeţi şi arcul, cu cuţitul la brîu şi c-o topo-rişcă în mînă.
Comisul Căţeleanu: Se-mbună domnul? 1910/ Comisul Căţeleanu, îmbrăcat în haine de vînătoare, cu tolbă cu săgeţi, arcul şi cuţitele la brîu.
Comis. Căţeleanu: Se mai îmbună domnul ms. p. 113,	creştetele pădurilor ca sineala închisă... Ai zice că ard
r. 16—18 pădurile de brazi şi de molizi... Cătăline, aţi întîlnit multe sălbătăciuni? 7970/ creştetele pădurilor, ai zice că ard pădurile de brazi şi de molivţi. Aţi întîlnit multe sălbătăciuni? ms.
p. 114, Vistiernicul Ieremia: Băietanii ăştia să ţintească bine, r. 7—11 ş-are să-i treacă...
(Se duc înaintea domnului şi ajută să dea dupe măgari coşurile cu mîncare şi cu vin. Domnul vine căutînd în jos şi şuierînd un cîntec bătrînesc.) 1910j Vist. Ieremia: Băietanii eştia să ţintească bine ş-o să-i treacă (cu toţii se duc înaintea domnului şi ia coşurile cii vin şi mîncare. Domnul descalecă pe un arbore.) ms.;
355
p. 117, r,
p. 126, r.
p. 128, r. 1!
p. 129, r. 3<
p. 130
p. 131, r.
3—34 Ieremia a sa faceţi la dreapta, pe cărarea asta, şi îna* inte, pînă dincolo de cele trei stahii, la paltinul cu izvorul... Acolo rînduiţi-vă cum veţi socoti... A! şi flăcăii 7070/ Ieremia, faceţi la dreapta, pe cărarea asta, şi ţineţi înainte dincolo de trei stahii, pînă la paltinul cu izvorul. Acolo vă rînduiţi cum veţi crede. A! şi flăcăii ms. Le-aş fi turnat potcoave de argint, numai să fi sosit la . 6-7 vreme 7070/ Le-aş fi bătut potcoave de argint cu cuie de diamant, numai să soseşti la vreme ms. cu miros de rozmarin... Aici... aşa, aşa, ... bine... (Irma 3—4 se aşează lîngă dînsul.) De un an 7070/ cu miros de rozmarin şi sînul cu miros de sulfină, aşa, aşa, bine... (Şade pe genunchi.) De un an ms.; r. 11 să-mi moi botul în orice floare 7070/ să-mi moi botul în toate florile, şi ca armăsarul mă duc unde mă duce stăpînul ms.
Un vînător: Ba mie mi-o spus Ion, şi lui Ion i-o spus
2—17	Dragu, şi lui Dragu i-o spus a lu Maftei că s-ar fi auzit di pi muchia şeea o uruitură, ca şi cum s-ar fi năruit toţi bolhanii. Cică ar fi dat boierul de-a berbeleacul... Apoi dă, a hi, n-a hi... 7070/ Un vînător: Mi-a spus Ion şi lui i-a spus Dragu, şi lui Dragu îi spusese a lui Maftei, că s-ar fi auzit de pe muchia ceia o uruitură ca şi cum s-ar fi năruit stîncele... Cică ar fi dat boierul de-a berbeleacul, ms.
Arbore (simţind începutul unei temeri): Nu-i aşa,
3—37	Cărăbăţ... că... tu... i-ai învăţat meşteşugul 7070/ Arbore (şe luptă c-o îndoială): Nu e aşa, Cărăbăţ, că i-ai învăţat meşteşugul? ms.
r. 35 Toader (plîngînd): Mort! 7910/Toader, Nichita: Zobit... Mort! ms.
numele Domnului (Ştefăniţă tresare) în veci binecuvîn-3—6 tat!... Mie mi s-au dus braţele şi ochii, măriei-tale cea mai tare platoşe de oţel şi-un ostaş drept credincios... 7070/numele lui în veci binecuvîntat! Mie mi s-a dus ochii şi braţele, măriei-tale una din platoşile de oţel a Moldovei ş-un soldat viteaz şi credincios, botezat într-unul Domnul nostru Isus Christos... ms.;
I—14 D-acum soarele va arde capul meu... pe ploaie şi pe viscol nu-1 voi acoperi... pînă voi închide ochii şi se
356
va deschide pămîntul... Adevărat c-a murit?... Şi nu plîng... Uitaţi-vă. la mine că nu plîng, ca nu pot să plîng!... împrumutaţi-mi lacrămile voastre să plîng la capul lui Cătălin al meu!... O lacrimă... numai una!... Ah!.-.	(Cade grămadă. Boierii plîng.) 1910/ D-acum
soarele	va arde capul meu pe ploaie şi pe viscol
nu-1 voi acoperi pînă se va îndura Ăl^de-sus să închiz ochii şi să-mi dau sufletul... (Din nou se grămădeşte la capul lui Nichita.) E adevărat c-a murit? Şi nu plîng... uitaţi-vă la mine că nu plîng, că nu pot să plîng... (Grămădeşte.)
Un vînător: Ce e aici?
Ştefăniţă: Ce să fie, nimici Un hăitaş: Un om...
Ştefăniţă: Nu e nimeni!
Un alt vînător: E vai...
Ştefăniţă: A! (Cortina.) ms. p. 132,	Laiţe pe părţile laterale. în fund, două rînduri de stîlpi
r. 2—8	subţiri	susţinînd o friză. Stilul ogival. Dupe stîlpi se
văd coridoare pierzîndu-se. Pe pereţi, arme, străchini şi oale, şerpare, furci, fuse şi ştergare. Intrare prin fund. Alte două intrări, una în dreapta şi alta în stînga. în mijloc, mai multe scaune, unul ceva mai nalt 1910/ laiţe de jur împrejur. Policioare pe peretele din fund. Mai multe scaune. Pe pereţi, portretele străbunilor. Un policandru cu opaiţe în mijlocul tavanului. Două intrări în dreapta şi două în stînga. Panoplii pe pereţii laterali. Străchini şi oale. Furci şi fuse. Ştergare etc. ms.; r. 10—15 Ştefăniţă şi Doamna Tana (Ştefăniţă, într-o tunică de catifea ca vişina putredă. Pe şoldul stîng, un pumnal. Doamna Tana, îmbrăcată într-un vasmînt închis, cu guler şi mîhicuţe de dantelă.)
Doamna Tana: Te-aş asculta 7910jŞtefăniţă şi Doamna Tana (într-o tunică de catifea ca vişina putredă. Cordon. Un pumnal i-atîmă de brîu. Doamna, într-un costum închis, c-un guler de dantelă la gît şi la mîni, coase o alt iţă.)
Doamna Tana (împăcîndu-se): Te-aş asculta ms.
357
p. 133, sufletul lui, biruind şi întinzînd stăpînirea ei peste sate r. 30—31 19101 sufletul lui, aprinzînd-o cu para inimii lui, biruind pe toţi şi întinzînd stăpînirea ţării peste sate ms. p. 134, Aşa e...
r. 5—6 Doamna Tana: Ei, cum se prăvăli /P/0/Aşa e...
Doamna Tana: Că vremea era a ploaie, că nu sufla vîntul, că nici o feară n-a năvălit asupra lui...
Ştefăniţă: Aşa e!
Doamna Tana: Ei, cum să prăvăli ms. p. 135,	nu!... bărbatul Oanii... unchiul măriei-tale... cel mai
r. 8—11 bun vînător... cel mai mîndru ostaş... căpitanul copiilor 1910/ nu! pe bărbatul Oanii, pe unchiul măriei-tale, pe cel mai bun vînător, pe cel mai blînd om, pe cel mai mîndru militar, pe capul copiilor ms. p. 137,	Doamna Tana, Oana	şi mai tîrziu Ştefăniţă. (Doamna
r. 2—8 Tana sade pe scaunul	cel nalt. Oana intră prin fund,
îmbrăcată în negru, trasă la faţă, galbenă, cu părul încărunţit, despletit, tăiat puţin şi lăsat pe spate. Oana sărută mîna doamnei şi-o aduce la frunte. Doamna o sărută de mai multe ori) 1910j D-na Tana şi Oana (s-a-şează pe două scaune)	cu capul gol, cu părul despletit
îmbr[ăcată în] negru,	galbenă şi trasă la faţă, părul
puţin încărunţit, sărută mîna ş-aduce la frunte — o sărută ms.;
r. 11 de cine? Pe cine mai am pe pămînt? 1910/ de cine? Ce mai am pe lume pe care să nu-1 fi înghiţit negrul pămînt? ms.;
r. 19 călare — şi-mi zise 1910j călare şi în mînă cu sabia turnată de genovezi, şi-mi zise ms.;
T. 23—25 ţării! Mă deşteptai. încremenisem... M-apucă fiorii 1910/ ţării! încremenisem. El descălecă şi să făcea că plînge pe cosciugul Iui Cătălin şi sculîndu-se făcu cu dreapta semnul pe care-1 face Ştefăniţă. N-am mai dormit pin’ la ziuă. Ce să fie? Mi se bate inima cît mi-a-dusei aminte de visul acesta aidoma ca şi cum s-ar (fi) petrece. Să fie pricina căci mi-ai vorbit mereu de cele întîmplate? Nu crez. Mie mi-a rămas în minte din cîte mi-ai spus — iartă-mă, Tana — doar cîteva cuvinte fără nici o apropiere‘între ele... Ca visul pe care să făcu că-1 avui cînd îmi mărturisi că sunt fata lui... Aşi! Cine să prefăcea?... M-apucă fiori ms.
p. 138, r. 13 leagănul lui, copilul se trăgea speriat 1910/ leagănul lui de aur, copilul să trăgea la mine speriat ms. p. 141,	cîrmuieşte...	Paloşile	ascuţite!	Ca	briciul!... Dăscurc eu
r. 2—3 iţele... Nici un fir 1910/ cîrmuieşte. Să se ascută paloşile ca briciul. Toate sunt în mîna mea. Verzişorii de ţară să fie gata. Descurc iţele. Nici un fir ms.; r. 35 nu curge apă?... O! mi-e sete, măria-ta, mi-e sete! 191 Of nu curge vin. Ei! s-a dus zilele fericite d-altădată (ştersături indescifrabile, n. n.) N-aveam nimic şi nu eram nimic, dar fiece vadră era o împărăţie şi eu eram împărat care-mi înghiţeam împărăţiile! ms. p. 142, piele e mai strălucit ca soarele... Sfredeleşte lumea pe r. 21—22 dinăuntru 1910/ piele de viţel e mai strălucit ca soarele, căci o sfredeleşte pe dinăuntru ms.; r. 24—25 se stinge, ca o sinie scoasă din foc 7970/ se stinge, cum se întunecă ca o ghiulea scoasă din foc ms; r. 34—36 umbra ta, adevărul! Şi cînd nu mai eşti, şi lumina îşi pierde arătarea, atunci lumina adevărului!... Moghilă, am aci cheia 191 Of umbra ta începutu de adevăr, şi cînd nu mai eşti şi lumea-şi pierde arătarea, lumina adevărului!... Am aci cheia ms. p. 145, de sus. Doamna Tana şi Oana vin prin fund. (Oana e ne-r. 17—22 bună, cu părul în dezordine, şi peste rochia neagră, încinsă c-un curmei de tei. Doamna se încearcă s-o oprească şi nu poate. Toţi boierii privesc muţi de durere. Arbore scoate un oftat de spaimă.)
Doamna Tana: Oană, Oană 19101 de sus. Oana şi Domniţa Tana intră prin fund. (Oana cu privirea fixă pe d-asupra lumii vine spre Ştefăniţă îmbrăcată în alb.) Doamna Tana: Oană, Oană ms. p. 147, găteşte... O! căţelu!... Ni, căţel...! Oh! cu buclele r. 17—18 19101 găteşte... şi ăsta-1 legumeşte... Oh! căţelu cum muşcă!... Lasă-1, Bogdane, să tragă în pace de părul meu. O! cu buclele ms. p. 148, candelă...
r. 2—4 (Oana se duce dupe doamnă. Plecînd, îşi întoarce capul şi priveşte spăimîntată pe Ştefăniţă.) 1910/ candelă, îngeri de la icoane, şi pe blîndul Isus cînd îşi dă suflarea pe muntele Golgota (Se lasă şi se uită la Ştefăniţă. Se duc.) ms.
359
p. 149, r.
p. 150, r.
p. 151, r. 1
p. 152,
p. 155,
ţara... învoiala de negoţ cu Polonia ajungînd la sfîrşit,
3—4 ne-am folosit de aceasta 7070/ ţara. Jumătate negoţul nostru se petrece la miazănoapte cu Polonia. Ajungînd spre sfîrşit vechea tocmeală, ne-am folosit de aceasta ms. De tot ce-avea... Aş fi vrut să mă fi strecurat dupe uşe
2—5 şi să fi văzut de i-ai scuturat mai mult buzunarele ca vestmintele... (Boierii se uită miraţi unii la alţii.) 7070/ de tot ce avea... Aş fi vrut 6ă fiu mic cît o neghiniţă, să mă strecor dupe uşe şi să văz de i-ai scuturat mai mult buzunarele ca vestmintele ms.
cel Mare... (Ridicînd glasul.)... E scrisul meu şi n-am L—13 scris-o eu ! (Boierii, încremeniţi, privesc în pămînt.) 7070/ cel Mare... (Se opreşte. Tare.) E tocmai scrisul meu şi n-am scris-o eu, că n-am scris nici supt măria-ta, nici supt Bogdan, nici sub Milostivul, lui Petru, feciorul lui Ştefan cel Sfînt şi al Răreşoaii... (Mişcare, o parte din boieriîngrijaţi.) (Arbore liniştit surîde.) ms. r. 24 Arbore: Cînd se năpustesc 7070/ Arbore: Cînd urlă vîntul nu se aude om pe om. Mînia n-are urechi. Cine vrea săcîntărească şi să judece... (indescifrabil, n.n.) îmi cunoaşteţi viaţa. Părul mi-a albit ş-a căzut, ochii m-au lăsat, picioarele şi mînele îmi tremură în slujba a trei domni ş-a ţării în care m-am născut. Am luat eu pînă la adînci bătrîneţe înaintea cuiva? în această vreme lungă şi grea am luat eu...
Toţi: Nu, nu!
Ştefăniţă:	înaintea domnului!
Arbore: Cînd era în primejdie, totdauna înainte. Toţi: Da, da!
Ştefăniţă: Lăsaţi-1 să vorbească!... Ah!...
Arbore: Am fost eu lacom şi hrăpalnic? Mi a plăcut mie zavistia? Am aprins eu urzeala?
Toţi: Nu! nu!
Ştefăniţă: Lăsaţi-1 să vorbească! Ah!
Arbore: Cînd se năpustesc ms.
i-am arătat calea binelui... ura, care s-a făcut puter-
7—12 nică... ura, care-mi pîndeşte din senin amărîtele mele zile... ura aceasta... (îl îneacă plînsul.)
Logofătul Cărăbăţ (mişcat): Tu plîngi 7070/ i-am arătat calea binelui ş-a adevărului — ura care s-a făcut pu-
360
p. 157, r
r.
p. 159,
ternică... Ai!... care din senin vrea să mă răpuie... ura aceasta... (emoţ. plînge).
Cărâbâf: Plîngi ms.; r. 14 fără păreche a răpus şi pe Cătălin!... Acum le văz!... N-am vreme să vă spui!... Cine pîndeşte a mai pîndit! (Boierii rămîn încremeniţi.) 7070/ fără pereche, a răpus şi pe Cătălin. (Mişcare în boieri.) A! (face semnul pe care-1 face domnul.) ms.
O sală de arme cu tavanul de lemn şi cu grinzi mari.
. 2—5 O friză cu arabescuri şi în mijloc cu portretul lui Dragoş. La peretele din fund, tronul lui Ştefan cel Mare, acoperit cu o perdea 1910/ Sala tronului lui Ştefan cel Mare. Tronul e acoperit de o perdea, ms.; t. 6 masă întinsă. Paharul domnesc, în forma de pîlnie înaltă şi subţire, e de aur. în stînga 1910/ o masă cu bucate şi vinuri. Paharele pe jumătate goale de vin. Se vede paharul domnesc de argint în formă de V înalt. în stînga ms;
8—14 fereastră ogivală, care se deschide şi dă asupra pieţei din mijlocul castelului. în fund, în stînga, o intrare largă, care dă într-un coridor. în partea dreaptă, un leagăn aurit, în care se vede o păpuşe blondă. La un cap al leagănului atîrnă jucării, mătănii, farmece şi păpuşele. O intrare în dreapta 1910/ fereastră care să deschide asupra pieţei din mijlocul castel[ului]. în dreapta un leagăn aurit c-o păpuşe blondă. O iconiţă de argint d-asupra leagănului. Amulete-farmece-mătă-nii-păpuşele-jucării. Intrare în dreapta şi în stînga ms.; r. 23 Arbore ţinea în ruptul capului la unirea cu Polonia, şi Ştefăniţă, la unirea cu turcii.
Spătarul Hrană: Cum 1910/ Arbore vrea în ruptul capului unirea cu Polonia, şi Ştefăniţă ţinea la unirea cu turci[i]. La contră: veriga de plumb şi veriga de argint. Cea de argint taie pe cea de plumb.
Spăt. Hrană: Cum ms.
ştiţi ce-au pătimit... Asta e vina şi păcatu... Moghilă!
. 4—5 7070/ ştiţi ce-au pătimit! Şi demonii au fost arhangheli şi s-au măsurat cu Dumnezeu, şi de sus din lumina cerului i-a prăvălit în focul gheenii... Moghilă 1... ms.
361
p. 161, Ştefăniţă: De s-ar sui şi-ar trece peste capul lui Dra-r. 18—19 goş, n-aş călca 7070/ Ştefăniţă: D-oi umplea camera asta şi-ar trece peste Alexandru cel Bun, n-aş călca ms.; r. 38—39 muiat! O! osîndit al întunericului!
(S-aud strigăte de: „iertare! iertare!") 1910/ muiat! Eşti osîndit întunericului! (Se scoală.) (S-aude strigăt de: „iertare") ms. p. 163, Nu vor să vie?
r. 29—30 Spătarul Hrană (luîndu-şi curaj): Nu! 1910/ Nu vor să vie?
Hrană: Lumea e aprinsă şi cere pe Arbore şi pe copiii lui.
Ştefăniţă: Şi nu ştii s-o potoleşti?... Dar ei nu vor să ştie?
Hrană: Nu! ms.; r. 34—36 Răzvrătiţii!... O! ho! ho! Toţi Arbori?... La pămînt codrul şi să-mpădurim din nou!... Moghilă, ostaşi destui? 1910! Răzvrătiţii! Toţi ca Arbore! Toţi Arbori? Petrică, Baloş, Hrană, Moghilă, să retezaţi codrul! Şi să împădurim din nou! Moghilă, ostaşi avem destui? ms.
p. 164,	(Oana vine prin fund, cu cearcăne împrejurul ochilor,
r. 17—19 cu furca-n brîu. Cum apare, se repede la leagăn.)
Oana: O! te-ai deşteptat!... 191 Of Oana intră prin fund, dreaptă, privire năucă, cu părul cărunt — cu furca-n brîu — merge spre leagăn.
O! te-ai dăşteptat ms; r. 33—35 Doamna Tana (vrea să se ducă spre masă tîrîtă de o dorinţă crîncenă, dar vede pe Oana şi se sperie): O! ea e fericită! Toată 1910j Doamna Tana (emoţionată): Ea e fericită! S-a îndurat Ăl-de-sus şi i-â luat minţile. Toată ms.
p. 165,	nu vede... Dac-ar vedea ce se petrece aici... Oh! 1910/
r. 1—2 nu vede. Ferice de ea! Dacă ar vede ce se petrece aici... Oh! ms.;
r. 13—16 eşti frumoasă ca înţelepciunea... (S-aude un tumult depărtat.)
Doamna Tana: Ce-o fi 1910/ eşti mai frumoasă ca înţelepciunea... Vino soamne de-1 adoarme şi tu peşte de îl creşte...
Doamna Tana: Ce-o fi ms.;
r. 22—23 n-auzi că episcopul Laurentius mi-a dat sticluţa asta şi mi-a spus 1910/ n-auzi cînd îţi spui că episcopul de Cameniţă ieşind din temniţă mi-a dat sticluţa aceasta (ce noroc) şi mi-a spus ms.; r. 26 să nu fie! Ş-aş avea nevoie 1910/ să nu mai fie!... Ducă-se măririle închipuite şi plăcerile amărîte ale unei vieţi înşelate! Oană, Oană, l-ai ierta şi l-ai iubi, or l-ai ierta ş-ai înnebuni?... Stana, Doamna Moldovei, a văzut capetele nevinovaţilor căzînd şi s-a jurat înaintea iconostasului că va curma zilele fiarei care a furat înfăţişarea de om... Ş-aş avea nevoie ms.; i\ 30—33 mîna? Oh! mi se cutremură sufletul! Nu pot... Ş-am jurat înaintea iconostasului... Ah!... Oană, ce faci Oană?... (Se duce repede spre Oana.) 1910j mîna? Came, supune-te, îţi porunceşte sufletul! (Toarnă sticluţa.) Să-i mai torn niţel vin ca să nu simţă amărăciunea sfîrşitului... Ah! (se duce la Oana, uitîndu-se) Oană, ce faci, Oană? ms. p. 166,	Ştefăniţă, Baloş şi Oana.
r. 30—36 (Ştefăniţă vine însoţit de o mulţime de copii de casă, care se opresc la uşea din dreapta. E plin de sînge pe mîna stîngă şi pe piept. Oana priveşte peste lume şi daină leagănul; uneori îşi reazimă capul în mîini şi se uită drept înainte.)
Ştefăniţă: O! cîinii, se bat 1910/ Ştefăniţă şi Baloş, (Ştefăniţă, plin de sînge la mînă şi pe pept, însoţit dej vreo cîţiva copii de casă. Se apropie. Cine-o face ca ei, ca ei să pa,ţă.) (Apare în scenă.) Oh! Cîini să bat ms.
p. 167, Logofătul Baloş: De multe ori se desprind, din vuietul r. 34—35 mării, fire de sunete 7970/ Logofătul Baloş: Din zgomotele mari se dăspart fire de sunete ms. p. 176, (Se uită pe fereastră. Scoate o pungă. O aruncă pe r. 3—19 fereastră.) Să fie a ta... da... da... a mutului... Păcat că nu vorbeşte!
(în timpul acesta, Petrică, Baloş şi Hrană privesc în pămînt şi le curg lacrimile. Oana şi-a luat capul în mîini, se uită înainte şi tresare. Doamnei Tana îi trece o lumină pe faţă şi, cu o bucurie groaznică, se repede la
363
masa domnului, îi ia paharul, toarnă otrava şi-l umple cu vin.)
Doamna Tana: Supune-te, carne... îţi porunceşte sufletul! (Se întoarce spre domn.) Doamne, să bem!... Ştefăniţă (tresărind): Tu, să bei?
Doamna Tana (tot timpul prefăcîndu-se): Să uităm!... Ce-a fost nu mai este!
Ştefăniţă: Un pahar, doamnei... Ia p-al meu 1910/ Domn!
Doamna Tana: Să bem în sănătatea domnului! (Se repede la masă şi ia un pahar.) Tu să bei.
Ştefăniţă (dupe ea) : Un pahar, doamnei. Ia p-al meu ms. p. 177, r. 4 Ştefăniţă (îmbucînd şi bînd): Două zile mi s-a părut amar 1910/ Ştefăniţă (mănîncă flămînd şi bea): De două zile stă masa întinsă... abia am gustat din pahar... şi mi să părea amar ms.; r. 11 domniţă...
Ştefăniţă: Vinul e minunat! (Bea.)
Doamna Tana: Mă uit la Hrană...
' Spătarul Hrană (cutremurîndu-se): Văz pe Cărăbăţ 1910/ domniţă...
D-na Tana: Hrană, parcă ai fi (rîde) un iepure care gîndăceşte cu capul în jos.
Spăt. Hrană (cutremurîndu-se): Văz pe Cărăbăţ ms. p. 178, Doamna Tana (gustînd): Parc-aş fi sorbit din capul lui r. 10—14 Ştefăniţă...
Ştefăniţă (bea zdravăn): A! bun!... La rînd, boieri... Doamna Tana: Cum preface vinul bun îndeopotrivă sufletele 1910/ D-na Tana (gustă, rîde): Beau parc-aş fi băut din capul lui Ştefăniţă.
Ştefăniţă: A! bun!
Baloş: Să ne trăiască doamna!
Petrică: Copii mulţi să vă dea Dumnezeu!
D-na Tana: Copii? (Rîde.) Cu cine?
Ştefăniţă: Cu mine... (O sărută.)
Hrană: Şi strălucire domnului!
Moghilă: Că amîndoi sunt lumina ochilor noştri! D-na Tana (lui Moghilă): Uită-te la mine... drept în dreptul ochilor...
Moghilă: M-am uitat, doamnă!
p. 179,
r. 35—36
r. 39— p.180, r. 1
p. 180, r. 37—38
D-na Tana: Oh! (furioasă)... Cum preface vinul bun îndeopotrivă sufletele ms.
lumină!... Ce vă uitaţi... 1910/ lumină! şi de pe cutelc mantiei mele se scutură atîta slavă. Şi dupe carul meu de biruinţă vin tîrîţi cu mînele la spate chanii tătarilor, sultanii turcilor, ţarii muscalilor, craii leşilor şi ai ungurilor, şi împăraţi, şi papi, şi căpitani, într-o droaie neţărmurită, umiliţi de mine şi de ostaşii mei! Ce vă uitaţi... ms.
(Dă într-o parte perdeaua de mătase care acoperă tronul. D-asupra tronului, portretul lui Ştefan cel Mare, lucrat în mozaic veneţian.) Şi tu 7970/ (Dă pînza într-o parte. D-asupra tronului apare portretul lui Ştefan ce Mare lucrat în mozaic veneţian cu aur împrejur.) Şi tu ms.
răcnet năbuşit.)
Oana: A! a! 7970/ (răcnet) Ce mă arde? Flăcări... Să nu-1 mai văz...
Oana (pare dezmeticită. Se scoală în picioare apropiin-du-se puţin): A! a! ms.
(p. 183)
LUCEAFĂRUL1
A apărut într-o singură ediţie antumă, la Editura Socec et Co.,
1910.	Menţionăm că manuscrisul piesei s-a pierdut, cu excepţia a trei pagini.
Scena a Il-a din actul V s-a reprodus în Făt-Frumos din poveşti, Bucureşti, 1915, nr. 2, p. 2—4.
Ediţia de faţă reproduce textul tipărit în 1910.
Cea mai veche indicaţie privitoare la Luceafărul o găsim în scrisoarea adresată de Delavrancea fiicei sale Cella, purtînd data de 13/23 iunie 1910. întreaga scrisoare dezvăluie cu cea mai mare sinceritate părerile şi preferinţele lui Delavrancea cu privire la capodoperele artelor plastice, la muzica lui Beethoven, la proiectele sale literare, printre care şi Luceafărul:
„La vară termin partea a treia din trilogia Moldovei", ceea ce înseamnă că la acea dată Delavrancea avea elaborată în parte drama sa, ori cel puţin documentarea necesară elaborării ei.
într-un caiet de note, aflat azi la Muzeul Teatrului Naţional, sub nr. 994, se găsesc citate, rezumate, date şi nume de personaje istorice pe care scriitorul şi le-a extras din materialele studiate.
Cele mai multe din aceste însemnări au ca sursă Istoria românilor din Dacia traiană, volumul al II-lea, de A. D. Xenopol, material care include documentele publicate în Arhiva istorică a României şi letopiseţul lui Grigore Ureche, cum de altfel menţionează şi P. P. Panaitescu, editorul cronicii lui Gr. Ureche:
„Printre sursele de inspiraţie ale lui Barbu Delavrancea pentru trilogia istorică Apus de soare, Viforul şi Luceafărul, se numără şi cronica lui Ureche, alături de alte lucrări (...). în special ultima piesă,
1 Vezi şi Studiul introductiv al ediţiei de faţă, voi. I, p. CIV — CVI; cf. şi Virgil Brădăţeanu, Drama istorici naţională, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966, p. 244-251.
366
Luceafărul, urmează foarte de aproape povestirea rătăcirii în munţi şi în Transilvania a lui Petru Rareş, după povestirea aşa de vie a cronicii lui Ureche, care la rîndul său reproduce o naraţiune slavonă contemporană a evenimentelor." 1
Notele lui Delavrancea din caietul menţionat încep cu împrejurările în care Petru Rareş a luat tronul Moldovei, în 1527:
„...şi adeverind că-i de osul lui Ştefan-vodă, cu toţii l-au ridicat domn (...) ce de războaie s-au apucat şi la toate mergea cu noroc/' Citatul se găseşte întocmai în letopiseţul lui Gr. Ureche, la p. 156— 157, după cum notează şi A. D. Xenopol.2
Urmează însemnări laconic comentate de Delavrancea:
„ «în acea vreme urzi de jumătate Mănăstirea Probota, mănăstirea dura din sec. XV» şi, cu toate acestea, pe soţia sa Maria o înmormîn-teaza «la locul de veci» în 1529, 28 iunie — la Putna."
Cîteva iniţiale şi cuvinte rămase neidentificate ca izvor: „V. U. c.f. Rareş (Petru Măjearul).
Imediat ce se proclamă domn, prima grije fu d-a fi recunoscut de Polonia =— «Hî! trebuie 1 dar îi va veni rîndul»/'
Acestea par să fie transcrierea cuvintelor lui Petru Rareş, care aştepta momentul de a se scutura de Polonia. Şi Delavrancea îşi continuă însemnările:
„Trimese 2 pîrc[ălabi]: pe Vlad p[îrcălab] de Hotin şi Toma Bar-novski p[îrcălab] de Cernăuţi.
15 decern. 1527 încheia (probabil, un tratat de alianţă).
—	«Nici să socotească, la caz că ar da ajutor turcilor, că Petru a rupt învoiala şi s-a făcut duşman»/'
Din anul 1528, Delavrancea notează, cu privire la lupta lui Petru Rareş contra secuilor:
„Oaste contra săcuilor = «în două pilcuri pe două poteci şi s-au întors în scaunul de la Suceava».
în acelaşi an — (Rex Ion Ungaria) Ianăş trimete sol la Rareş, făgăduindu-i «Bistriţa cu tot ţinutul dintr-acea ţară şi altele » — contra a cîţiva «Seigneurs Hongrois».
Regele trimise o armată sub comanda lui Grozea — vornicul cel mare — şi a hatmanului Bamovski «carii era mai credincioşi din boierii săi». — Pe doi cai pe la Braşov — «pe drumul Braşăului» — cealaltă, pe drumul Sucevei = — «au picat la apa Bîrsei»/*
1	P.P. Panaitescu, Introducere, Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, Bucureşti, Editura pentru literatură şi artă, 1955, p. 31.
*	Istoria românilor din Dacia traiană, Iaşi, Tipo-litografia H. Goldner, 1889, voi. II, p. 534-535.
367
Şi notele continuă:
„A treia invazie — 1529.
Bistriţenii nu vor să-l primească nici «judecăţele lui» — şi chiar contra regelui lor Ianoş — Ioan — «Ianăş» (Zapolia) 21 oct. — Foc — (cuvînt nedescifrabil, n.n.) — la Braşov şi la Feldioara (Marienburg-Foldvar) Prosmar la 31 oct. Petru fiind cam împrejurul Braşăului şcrie bistriţenilor.
14 decern, era chiar la Braşov — le scrie din nou bistriţenilor — analele Braşov la 1530.
—	Vistiernicul Matheiu — scrisoare din Balvayos-Varalya (Ungu-raş) iulie 22 — 1530.
August 1529 trimete deputaţiune ca să-şi ceară Pocuţia — Repus
—	trage altă brazdă Kolomea, Sniatinul, Tismeniţa (Tysmenica) pînă la Hal ici — se întoarce «făr* de nice o sminteală». Lasă garnizoana — Polonia — trimete pe hatmanul Tarnovski. Semn mare pe cer. Stea cu coadă; se bat în 12 părţi deosebite. Cer ajutor. Oastea leşească sub Obertin = Rareş sosi cu oastea odihnită (Obertinum).
(1531) — noiembr. bătut Ianăş Craiul vrea şi face pace. Leşii umplu ţara. Moldovenii să năpustesc asupra lor — ucide şi risipeşte — la Tarascâufi.
Ianoş Zapolia vrea să facă pace iarăşi. Reuşeşte — une trbve de 5 mois — prelungită pînă ia 1 an.
Îndelungîndu-se pacea — leşii armaţi pe marginea ţării n-au astîmpăr şi intră, ard Cernăuţi şi alte sate şi pînă la Botoşani — surprinşi moldoveni (Pascu).
—	Văzînd moldoveni[i] «această călcare de lege şi amăgitură» dată în Podolia — «şi-au dat cuvînt să-şi potcovească caii» iarnă, chidă şi gheţoasă.
Ard Cervona — Cervonograd Iagelniţa şi «s-au apucat de cearno-cojnifi ».
Cînd leşii aflară — preparară — sosiră pe apa Şiretului. Aci atacă moldoveni — îi strînge aşa de cumplit — vor să scape — Aruncaţi în Şiret = tăiat şi împuns — ca la 2.000 — boierii leşeşti = (Weg-linski) Wenglinski, Pileţki (Pilecki) şi Vlideş prins viu şi pre mulţi alţi.
Suleiman
Cînd au venit Suleiman împăratul turcesc asupra lui Petru-vodă cu toată puterea sa şi muntenii cu domnul său şi hanul cu tatarii şi Tarnovski hatmanul cu oaste leşească în anul 1537, septembrie 20,
368
1532 — leşii reclama sultanului. E însărcinat Aloi’s Gritti = cu afacerile moldoveneşti/',
Şi Delavrancea comentează: „Nu e pe vruta d-sale“.
Apoi continuă să noteze: „13 decern. 1527 tratatul cu Polonia
—	clausa tactica lui Ştef. cel Mare = întîi cu ungurii sub pretext că ţine cu Ioan Zapolia — prinţul Transilvaniei = Ş-apoi se va întoarce contra Poloniei.
★
Bătălia de la Mohaci 1526 = Soliman. Suleiman = răscoala Cili-cia — pleacă.
Ferdinand — frate Maria — soţia fostului rege — Ludovic II. Locţiitorul de împărat al lui Carol V era sprijinit de o partidă în Ungaria în cap cu Ştefan Batori = Izbeşte şi bate pe Ioan Zapolia la Tokai — Zapolia nevoit să se înfunde în Transilvania. Ferdinand, rege al Ungariei la 3 noiembr. 1527.
Zapolia trimete la turci se se închine pe Laski — Constantinopole.
Ferdinand intră în Transilvania dupe Zapolia.
Petru Rareş se hotărăşte să intre în Transilvania (Ardeal). Pretext: să-şi apere Ciceiul (Ciceul) şi Cetatea-de-Baltă de la Şt. cel Mare.
Pretext: apăr p-un prinţ supus Turciei.
Paul Giovio: «ambiţiunei lui celei mari de a-şi lăţi ţara; el visa cucerirea Transilvaniei, folosindu-se de anarhia în care fusese aruncată Ungaria». 1
—	apa Bîrsei	Marienburg
Foldvar
1529"
Cu privire la lupta de la Feldioara, Delavrancea notează:
„Petru-vodă = întîlneşte Feldioara (Ţara Bîrsei = năprasnic atac = sparge şi pune pe goană armata lui Ferdinand — pune mîna pe «50 de tunuri mari de spijă»."
Informaţia este luată din Socotelile Braşovului, reproduse de Teutsch în Honterus und seine Zeit, din Archiv fur sieb. Landeskundef III, 1876, p. 131, aşa cum menţionează A. D. Xenopol. 2
1	Paul Giovio (Pauli Jovis), Novocomensis opera, Basileae, 1578, din care se reproduc tn Arhiva istorică a Româriei, Imprimeria statului, Bucureşti, 1865, tom. II, p. 26—43, Relaţiunea lui Paul Giovio despre aventurile domnului moldo-venesc Petru Rareş; vezi şi A.D. Xenopol, op. cit., voi. II, p. 536.
2	A.D. Xenopol, op. cit., voi. II, p. 536.
369
în continuare, Delavrancea reproduce un citat din Paul Giovio: „«Înmîndrit de aceasta izbîndă, Petru-vodă nu vroi ca alţii să culeagă roadele victoriei sale şi se socoti deci a cuceri el singur Transilvania, punînd speranţa lui mai ales pe artileria dobîndită de la duşmani.» 1
La 21 oct.	1529 — Pe cînd Soliman înconjura	Viena.
Cum părea	P. Rareş? = ca amic al Turciei.
Impune Braşovului plata în rate a 4.000 de florini.
Ei, braşovenii, dau boierilor (.pinteni, scări de 10 florini, 14 aspri,. 14 pălării, 15 părechi de mănuşi şi 14 legături de cuţite».
Somează pe cei din Bistriţa — că le-ar fi cunoscut că regele lor Ioan i-ar fi dăruit lui Cetatea cu tot ţinutul înconjurător. — Şi să cunoască că asediază şi Braşovul «de la care a luat unul din tunuri şi	nădăjduieşte cu ajutorul lui D-zeu să pună mîna şi pe	dînsul»...
că	«de la mic	pînă la mare vor fi puşi în frigare şi	tăiaţi în	bucăţi».
Cade Braşovul şi Bistriţa tot să opune."
Pe caietul său de note, Delavrancea face schiţa celor două drumuri pe care intenţionase Petru Rareş să apuce: de la Suceava la Bistriţa şi de la Suceava la Braşov, comentînd:
„Jelea de cucerire Ardealului."
Mai departe, transcrie fragmentar a doua scrisoare de ameninţare trimisă către bistriţeni:
„«Credem că nu ignoraţi că castelul Bolvanyos ne-a fost dat în stă-pînire de către regele nostru prea milostiv, şi de acolo ostaşii noştri au venit la voi la Bistriţa spre a o lua în stăpînire. Dacă cumva vă veţi împotrivi, atunci viile voastre vor fi smulse din rădăcini şi cetatea voastră va fi luată, iar pe voi împreună cu copiii voştri vă vom tăia şi spinteca prin castelanii noştri, şi nu va trece anul, cînd capetele voastre vor intra pe mînele mele»" 2, reproducînd în continuare şi comentariul lui Teutsch:
„Nu se ştie, a fost luată sau predată: Atît ştiu, că la 22 iulie 1530 scrie prietenos Mateiu vistiernicul către bistriţeni: «Cunoscînd voi că stăpînul nostru prea generos este acuma lipsit la Rodna de cele trebuitoare, mai ales de pîne şi de vin, vă cerem în numele lui, nu mai puţin însă vă însărcinăm şi vă ordonăm ca îndată ce veţi vedea aceste rînduri să trimeteţi 30 de care cît mai curînd, spre a duce proviziile ce se vor vedea trebuitoare. Să nu cumva să faceţi altfel de cum vă scriu, fiindcă ştiţi bine că domnul nostru cere atît de la noi, cît şi de la voi cea mai credincioasă slujbă, şi de aceea tre-
1 Cf. A.D. Xenopol, op. cit., voi. II, p. 537. tIdem, p. 538, nota 16.
370
buie să-l slujim cu toţii cu credinţă. Dat în castelul Bolvanyos în 22 iul. 1530 — Noi Mateiu vistiernicul sau tezaurariul prea generosului principe Petru, voievod de Moldova.»"1
„Ion Zapolia îi mulţumeşte pentru biruinţa de la Feldioara; roagă să părăsească Ardealul. Petru cere Bistriţa — cu atît mai mult că e in apropierea Ciceiului. Zapolia ameninţă cu Soliman. Nevoit se retrage în Moldova încărcat de nenumărată pradă, mai ales de vite.
Ura în contra lui Ioan Zapolia.
Socoteşte, ce?
Pocuţia! Ea fusese amanetată de Vladislav Jaghello lui Petru Muşat şi apoi lui Alexandru cel Bun — şi datoria nu fusese plătită
—	ea costase sîngele moşilor sub Ştefan cel Mare — nu e vorba, fusese reîntoarse Poloniei de către Ilie, fiul lui A[lexandru] c[el] B[un]; mulţumi Poloniei de ajutorul dat.
Ce obicinuia să zică Petru Rareş?
«Aut Camenia Chotinum, aut Chotinum cameniciam deglutiat; — au Cameniţa pe Hotin, au Hotinul pe Cameniţa va înghiţi.»
Recunoştinţa lui Rareş pentru aproape 20 de ani petrecuţi în Polonia? — Nu — ci trimete oşti în Pocuţia — Oştile lui sunt respinse
—	şi graniţa închisă. Suferă Moldova — Ceartă Sigismund pe Andrei Carcandela Grecul — Moldoveni pun mîna pe cetăţuia Gorosdecia, dar aruncaţi şi d-aci. Petru intervine.
Tarnovius începuse a se retrage d-aci cînd auzi că vine Petru — cu 21.000 oameni — el n-ar fi fost avînd decît 4.500 călări şi pedeştri. Unii ziseră să părăsească tunurile. El: «sau învingem, sau să murim! »2 îşi întărise lagărul cu şanţuri şi valuri şi care. — Pedestrimea înaintea carelor. Călărimea grea şi uşoară la mijloc.
Petru pe un colnic — rănit — calul s-afundă în mocirlă, «scapă prin ajutorul oamenilor săi şi iuţeala fugarului»; «toate tunurile încăpură pe mîna leşilor».3 22 august la satul Obertin = se arătase o cometă strălucitoare care dispare după bătălie — peirea şi groaza moldovenilor, semn: tunuri mici de fer cu mai multe tunuri decît cele de spijă.
«însuşi Petru, carele, combătînd ca un viteaz, a fost zdrobit aproape tot primul rînd al cavaleriei polone, fu rănit şi fugi cu puţini călări aleşi, pierzînd toate tunurile.» Paulo Giovio.4
1 Transilvania, Brasiovu, VII, 1874, p. 121 ; cf. A.D. Xenopol, op. cit., voi. II, ţ>. 538.
•	A.D. Xenopol, op. cit., voi. II. p. 542.
*	Idem, p. 543.
4	Arhiva istorică a Româniţi, II, Bucureşti, 1865, Imprimeria statului, p. 35; cf. A.D. Xenopol, op. cit., voi. II, p. 545.
371
Moldova leşii — dar sunt (...) şi risipiţi. «Ianăş craiul unguresc îmbla la mijloc să-i împace.»"
în continuarea notelor, Delavrancea menţionează o sursă pe care* a găsit^-o în aceeaşi lucrare a lui A. D. Xenopol — cronica lui Wapowski, în Scyiptoves rerum Polonicamm:
„După Wapowski: Zapolia trimete pe episcopul Ioan Statilius-la Rareş să-l determine la pace — şi Rareş susţinea pe Zapolia contra lui Ferdinand, fratele lui Carol Quintus — 1532 — scrie lui C. Quintus: «Han acordato stra cu un lugar que se clama Weren-hido etc., etc.».1
Dar pînă să-i împace — invazie moldoveni la Tarasanti — Tără-sduţi pe poloni şi-i sfărîmă «de n-au scăpat nime de ei» prizonieri
—	nişte răniţi — fugari.
De nou Ianăş Kraiul încheie armistiţiu 6 luni — se prelungeşte / un an «fiind pace legată», năvălesc leşii în Moldova = pradă, ard Cernăuţii pînă la Botoşani.
Moldoveni nu rabdă această călcare de lege. Dau cuvînt să potcovească caii, că-i «iarnă goală şi gheţoasă» şi au ars Cervona (Czer-wien) şi Iaghelniţa (Iagielnica) şi s-au apucat de Ciarnokopinfi (Czer-nokozince).
Prinzînd de veste leşii de sîrg, s-au gătit de război şi s-au bulucit şi au ieşit pe apa Şiretului — îi strîng vitejeşte — caută să fugă — pier în Şiret = morţi 2.000 afară de robiţi şi de răniţi — Au pierit boieri distinşi: Venglinski (Weglinski), Piliţki (Pilecki), apoi Vlideş (Wlidesz) fu prins viu — Victorie I
Plîngerea leşilor. Să-l scoaţă, că de unde nu îl scot ei cu armele — Nu-1 mai pot suferi — atîta vrajbă băgase între ei — trimet la Stambul pe Kreskowski (Kret, Kowski) castelanul (căpitanul) din Bresku (Brzesc).
Poruncă tătarilor şi ei se pregătesc — şi muntenilor. Şi să zice că au pe taină au dat jalbă (jalobă) la împărăţie. (Tarnovski, hatmanul leşilor)."
Delavrancea îşi notează lipsa de informaţii din acest izvor privitor la evenimentele din viaţa lui Petru Rareş între 1532—1537, apoi continuă:
„Trece Nistrul la Hotin.
1 Citat din scrisoarea Ia limba spaniolă, publicată In Monumentae Hungtri-cmrum kistoriae diplomataria, I, p. 151. Cf. A..D. Xenopol, op. cit., voi. II, p. 546, nota 24.
372
Intervenţia lui Alo'is Gritti, care pleacă din Stambul în 24 febr. 1532 — drept în Muntenia.
«Pal lude.»
Dupe uciderea lui Aloi's Gritti ungurii să sperie de urmări. Majlath şi Kun, agenţii lui Ioan Zapolia (Ianăş). Mulţi se tem de urgia lui Soliman şi trec de partea pretendentului austriac Ferdinand. Rareş tratează cel dintîi cu Ferdinand. Ferdinand trimete doi agenţi, pe Reichensdorfer şi pe Emeric Nagy. La 24 aprilie 1535 încheie cu Rareş un tratat de alianţă. Recunoaşte suveranitatea Ungariei — în caz de război cu turcii sau cu tătarii să treacă cu toţi boierii de partea lui Ferdinand. De va rupe jugul turcilor, să rămîie vasal Ungariei. Ferdinand să-l puie cu forţă armată pe tron pe Rareş în caz de izgonire de turci. Şi îi recunoaşte posesiunea Csicso (Ciceiului)> Kukiillovâr (Cetatea-de-Baltă), Bâlvânyos — Vârallya (Unguraş) şi Bistriţa/* 1
Mai departe, Delavrancea consultă, în afară de Xenopol, şi Istoria românilor şi a mai multor neamuri a lui Gheorghe Şincai, aşa cum specifică el însuşi într-o indicaţie bibliografică incompletă, pe caietul său de note:
„«Rareş se asigura despre partea Ungariei, şi ştiind pe turci în război cu perşii, el atacă Polonia (1535), pradă Pocuţia. Cum a ajuns! In decembrie trimete un ambasador, Abraham, care cere convocarea unei comis, mixte la Hotin. Ordonanţa regală din ianuarie 1536 fixează această convocare la 26 martie 1536(Şinkai, II, 170).
Tot din cronica lui Şincai culege şi notele din pagina următoare a caietului:
„«Secuii, nemulţumiţi de învoiala între Ferdinand şi Rareş — fideli lui Zapolia — atacă şi ia Unguraşul (Bâlvânyos). Toată. Transilvania e în arme. Şi la 27 iunie invadează Moldova.»"
De aici înainte, Delavrancea îşi completează datele din Arhiva, I„ cuprinzînd documente publicate de B. P. Hasdeu, aşa cum însuşi notează, cu unele greşeli, în caietul său:
„Franţois Lâzâr, căpitanul secuilor, acuzat de înţelegere cu Rareş,. fu osîndit la moarte.
Acest reviriment (?) hotărăşte pe Rareş să trimeată pe Matheiu (vornicul) le vestiaire Mathias, la Zapolia, care se găsea la Nagy-nârod (Oradea-Mare) (Gross Wardein)."
1 Iohanu Christian von Engel, Geschichte der Moldau und Walmchey nebst dtr historiscken und statistischen Litteratur beyden LAnder, Halle, 1804, p. 136, ci* A.D. Xenopol, op. cit., voi. II, p. 298»
373
Pe Delavrancea îl interesează portretul lui Matei vistiernicul, şi fin Arhiva, I, 1, p. 48, găseşte:
„Ambasadorul lui Carol V — Jean Wese — episcop de Lund, descrie pe Matei" x, apoi, fără legătură cu notele de mai înainte, rezumă din nou un pasaj din cronica lui Şincai:
„Pacea cu I. Zapolia. S-aruncă din nou şi pradă Pocuţia şi îndeamnă pe hanul tătarilor să invadeze statele lui Sigismund (Şinkai,
II,	171).
1537, turcii. Nu uită moartea lui Gritti.
Vijelia izbucneşte 9 iulie. Soliman — din Constantinopole — pleacă în fruntea a 150.000 la Iaşi — în puzderie — se întîlneşte «cu tătarii şi hanul lor Sashib-Geraj.
Zapolia îi e frică să nu năpustească şi în Transilvania; adună oaste ca la 100.000 sub comanda lui Ştefan Maj lat şi Emeric Balassa.
Faţa avantgardei a trebuit să tangenţieze: Petru Rareş în fuga lui (Hasdeu, Archiv., II, 35—41; Şinkai, II, 172)."
Pentru actul V al dramei sale, Delavrancea consultă tot cronica lui Şincai; notează anul „1539", apoi: „Matiaş vistiernic. Liov. Leopol., «împle ţara de robie şi pradă». Turcii şi tătarii. Cerea sfat ca să poată hălădui de atîtea nevoi. Rareş pe gînduri «Chelarul Hîrea», cum şi ţara (miliţiile) «se voroveaşte ca să-l părăsească. Multă scîrbă a intrat la mima lui, că încotro vrea întoarce oastea -mai întăi nu putea cunoaşte... mulţimea, iuţimea tătarilor neoprită. Cei dinnăuntru slabi şi plini de vicleşug.»
Sfat cu boierii. Să-l împace Ianăş craiul August al Poloniei. Să s-arunce asupra tătarilor, şi de-i va bate, uşor se împacă şi cu turcul. Sfat bun. Ianoş pacea cu August. Pacea dintr-acolo. Curge puhoaie tătarii — nu mai vrea să-l urmeze ţara (miliţiile)."
*
Este interesant că fraze pe care le vom întîlni în cuvîntarea lui Petru Rareş către boierii trădători au fost rostite sau scrise de Delavrancea însuşi, în zilnicele rechizitorii pe care le făcea în presă ori de la tribună publică guvernanţilor ţării: „...oare nimic din bărbăţia de odinioară nu mai trăieşte..." scria el abia întors de la Paris în -amplul articol Cum sîntem guvernaţi 2. în vara anului 1910, cum •am menţionat, fraza intră în rolul lui Petru Rareş.
l A.D. Xenopol, op. cit., voi. II, p. 552, unde se citează din Mon. Hung. kist. diplomataria, I, p. 367, în traducerea lui Hasdeu din Arhiva istorică a Romă-'niei, tom. I, partea I, Buc., 1864, p. 48.
*	De la Vrancea, Cum sintem guvernaţi, Epoca, I, ar. 2, 17 noiembrie 1885, g>. 1.
374
La 25 iulie 1910, scriind Maryei şi Cellicăi la Paris, Delavrancea le informează din Goeşti despre stadiul elaborării piesei Luceafărut şi chiar despre planul ei:
„...La 10 ore (sîmbătă, 24 iulie, n.n.), în tren şi spre copiii pe care îi lăsasem singuri. Şi pe bietul Rareş! Am sosit cu Mişu1 la ţară. Am dormit două ceasuri. Cum m-am deşteptat, am început să scriu. Act. III e pe sfîrşite. Mai am şi mîne. Şi gata! închi-puiţi-vă, cinci acte! Nu e posibil să condensez în patru. Primul — Rareş ajunge domn. II — Rareş cu tabăra lîngă Suceava, şi execută, pe cei doi copii ai lui Gritti. III — Rareş la bătălie. IV — Rareş. la Suceava, atacat şi de poloni, şi de munteni, şi de turci, şi de tătari. V — Rareş goneşte pe munţi, flămînd, lovit, urgisit şi scapă, în Ardeal. E un om copilul lui Ştefan cel Mare. Şi mă silesc să-l fac om, ţinînd cu poporul moldovenesc/'
Din bogăţia de material documentar, din care Petru Rareş apare nu numai viteaz, ci şi dur, ducînd o politică de duplicitate, chiar dacă ea era în favoarea Moldovei, Delavrancea mărturiseşte că intenţionează să reţină pentru ţesătura piesei sale numai ceea ce l-ar arăta ca fiu al marelui Ştefan, patriot în tot ceea ce întreprinde, şi om, supus suferinţei şi tentaţiei, luptînd cu unii şi cu alţii în vederea unui scop înalt, apărarea Moldovei, urmînd testamentul părintelui său. Ca şi în cazul celorlalte două piese ale trilogiei, precizăm că. elaborarea Luceafărului s-a făcut în acelaşi vechi conac de la Goeşti, Tîrgu-Frumos, în mai puţin de cinci săptămîni. La 6 august 1910„ Delavrancea scrie din Goeşti două scrisori fiicei sale la Paris, unde se afla şi Marya Delavrancea, şi o scrisoare către Elena Miller-Verghi. în toate trei găsim informaţii despre Luceafărul:
„Scumpele mele adorate, Maya-Cioc-Cioc,
Cu ajutorul lui Dumnezeu sfîntul, am isprăvit cele 300 de p. de tipar, astăzi 6 august. Mîine repaos şi poimîine transcriere — o primă corectare — apoi vor urma şi altele. în sfîrşit: greul s-a isprăvit. Cînd veţi veni vom citi-o împreună. Vezi bine că acestorlalte
—	care au ajutat la piesă — voi citi-o mai întîi dupe transcriere^ care va dura 8—9 zile/‘a
în aceeaşi zi scrie o a doua scrisoare, în care revine asupra timpului necesar transcrierii, precizînd:
„...dupe cum v-am scris, am sfîrşit cu Petru Rareş — cu Luceafărul.... Poimîine, transcrierea — 8 zile."3
1 Mihail Suhăţianu, nepotul său.
V Scrisori inedite.
375
Elenei Miller-Verghi, căreia din „fiu adoptiv" îi devenise „nepot" prin căsătoria cu Marya Lupaşcu, Delavrancea îi scrie: „...ţi-anunţ că nepotul d-tale a mai născut încă o a treia dramă istorică — Luceafărul, în 5 acte (Petru Rareş). Azi am sfîrşit-o..."1
Este probabil că transcrierea cu cizelările a durat cel puţin luna august, căci abia la 20—25 septembrie Delavrancea şi-a prezentat piesa Teatrului Naţional. La 28 septembrie 1910, Vasile Leonescu, artist şi autor dramatic, membru în comitetul de lectură al teatrului, referă:
„Domnule director general,
Am ascultat piesa Luceafărul de d-nul Barbu Delavrancea.
Comoara de frumuseţi cuprinse în această operă literară dramatică sînt mai presus de orice laudă.
Plin de admiraţie, îmi fac o vrednică datorie rugîndu-vă să binevoiţi a dispune ca această valoroasă lucrare să fie reprezentată cu toate onorurile cuvenite pe scena înaltei instituţii ce cu atîta competenţă cîrmuiţi...
Primiţi..."2
în ce priveşte montarea piesei, după fotografiile actorilor care au interpretat rolurile şi după chitanţele de plată 3, se poate afirma că atenţia acordată ultimei drame din trilogia Moldovei n-a fost cu nimic inferioară celei care s-a dat montării Viforului.
Costumele lui Petru Rareş şi ale unora dintre boieri s-au comandat la aceeaşi casă din Viena — casa Wintermitz — şi costul lor împreună cu al costumelor lucrate în ţară şi cu al decorurilor s-a ridicat la aproape nouă mii de lei. Pentru ultimul act, decorul este realizat cu pămînt colorat adus din Italia şi din Viena; pentru imitarea apei din actul I se cumpără 40 m2 „pînză de gaze cu fire metalice", iar Pompiliu Eliade, director generai al teatrelor, cere comandantului pieţei Bucureşti opt toboşari de la Regimentul 6 „Mihai Viteazul", care să stea la dispoziţia Teatrului Naţional în seara de ^9 decembrie 1910, cînd a avut loc premiera Luceafărului, tot timpul reprezentaţiei.
Distribuţia de la premieră a fost următoarea:
Petru Rareş	— d-1	C.	Nottara
Logofătul Baloş	—	V.	Leonescu
Vornicul Groza	—	I.	Petrescu
1 Scrisori inedite.
•Fondul Teatrului Naţional, Arhivele Statului, Bucureşti, dosar 11/1910 —
1911,	p. 54.
•Fondul Teatrului Naţional, Arhivele Statului Bucureşti, dosar 11/1910 — (1911, p. 24, 56; dosar 30/1910-1911, p. 137, 196, 198, 211, 213, 214, 216-220, 223, 229, 240, 242-244, 271, 273, 293, 295, 357-360.
376
Pîrcălabul Mihu, în urmă hatman
Pîrcălabul Matiaş
Postelnicul Albotă
Pîrcălabul Liciu
Spătarul Şandru
Biv-vel logofătul Trotuşan
Pan Crasnaş
Pan Cosma
Chelarul Hîrea
Mogîrdici
Sandomir
Corbea
Cremene
Doftorul Şmil
I-iul ostaş
Al II-lea ostaş
Al III-lea ostaş
Al IV-lea ostaş
Un copil de casă
O iscoadă
Andrea
Antonio
I-iul pescar
Al II-lea pescar
Al III-lea pescar
Al IV-lea pescar
Al V-lea pescar
Elena Doamna
Oana
Genunea
Nastasia
Doica
Boieri, ostaşi etc.
G. Achille A. Barbelian N. Grigorescu Z. Bîrsan A. Atanasescu I. Livescu A. Bulandra M. T. Cosmin
A.	Mihălescu I. Brezeanu C. Duţulescu N. Soreanu C. Nedelcovici P. Liciu M. Vîrgolici C. Nedelcovici G. Constantinescu N. Săvulescu P. Iancovescu V. Malcoci Almuly Niculescu G. Constantinescu M. Vîrgolici I. Georgian V Malcoci P. Iancovescu D-ra El. Mihăilescu D-nâ O. Bîrsan f D-ra Tina Barbu \ „ Agepsina Macri
A.	Liniver E. Ciucurescu
Opinia spectatorilor, ca şi a cronicarilor dramatici, este nesigură. Noua revistă română (voi. IX, nr. 9, 26 decembrie 1910, p. 197—198) care găsise destule lipsuri primei drame a trilogiei Moldovei, consemnează de data aceasta: „Mare succes. Drama planează deasupra personajelor, căci este drama soartei şi istoriei României însăşi. Personajul trilogiei este Moldova."
377
Şi cronicarul Lazăr Cosma încheie, spunînd că Luceafărul este „un monument de limbă frumoasă şi de artă literară".
Alţii, printre care Cornel iu Moldovanu, au remarcat însă lipsa de coeziune dintre scene:
„...drama pare alcătuită din bucăţi... o defilare de momente istorice, frumos, minunat povestite." Şi Comeliu Moldovanu se opreşte cu justă intuiţie asupra elementelor de conţinut şi de formă care dau totuşi viabilitate acestei creaţii literare:
„...frumuseţile de limbă în care Delavrancea este neîntrecut, minunăţii de detaliu şi bogăţie lirică, fac din Delavrancea un maestru al povestirii. Sînt momente impresionante cînd numele lui Ştefan cel Mare nu e rostit, ci înlocuit cu semnul crucii."
Cronicarul apreciază de asemenea că prin drama sa Delavrancea „pune umărul voiniceşte la educaţia românească a neamului"1.
Lirismul şi abundenţa scenelor în care povestirea copleşeşte acţiunea propriu-zisă, specifică genului dramatic, sînt frecvent remarcate de cronicarii dramatici contemporani cu Delavrancea, sau de mai tîrziu.
N. Iorga, de data aceasta, mai mult ca istoric decît în calitate de critic literar, este deziluzionat:
„...ce dau izvoarele pentru complexa figură a lui Petru Rareş n-a putut prinde cel neobişnuit a trăi în această lume."2
într-adevăr, din marele număr de date adunate din cronica lui Grigore Ureche, a lui Şincai, din Arhiva istorică publicată de B. P. Hasdeu, din Paul Giovio şi Wapovski, ale căror nume le întîlnim în notele manuscrise, scriitorul n-a reuşit să facă o sinteză, sau, cum spune George Călinescu, Delavrancea a făcut greşeala Mpe care era s-o facă Eminescu (în proiectele sale dramatice), tratînd viaţa lui Petru Rareş aproape biografic, în loc să-şi aleagă un singur moment caracteristic. Domnul nu mai este om, ci o virtute întrupată, înconjurată de o ceată de alte virtuţi, care sînt boierii. Marele patriotism al lui Rareş, urletele continui de vitejie ale credincioşilor săi purtaţi pe felurite cîmpuri de bătaie nu conving."3
George Călinescu reproşează piesei „afectarea, dulcegăria, sentimentalismul" şi constată că ea conţine de fapt subiecte pentru mai multe drame.
1 Cronica dramatică. Teatrul Naţional, miercuri, 8 decembrie „Luceafărul* dramă tn 5 acte de d-l Delavrancea, !n Convorbiri critice, IV, nr. 12, 25 decembrie
1910,	p. 813-817.
1 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti contemporane, I, Ed. Adevărul, 1934, p. 199.
1 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini ptnă tn prezent, Ed. Fundaţiilor regale» 1941, p. 509.
378
Părerea lui Eugen Lovinescu, mai sintetică, este favorabilă actului I al dramei, pe care îl socoteşte cel mai bun. în rest, piesa are un caracter strict biografic. Actul II este copleşit de episoade mai mult povestite; actul III — lupta de la Cirimuş; actul IV — con-flictul cu boierii, iar actul V — cel mai slab.
Şi Eugen Lovinescu încheie analiza, referindu-se la întreaga trilogie a Moldovei, căreia îi remarcă o concepţie romantică, realizată pe baza contrastului de situaţii şi de caractere, şi un suflu patriotic exprimat printr-o adevărată „erupţie retorică şi prin frumuseţea limbii arhaizante, îmbelşugată, dar şi strînsă adesea într-o expresie sentenţioasă, pe axa, tot romantică, a contrastului" x.
De la 8 decembrie şi pînă la 31 decembrie 1910, Luceafărul se reprezintă de 11 ori, dintre care, în ziua premierei, două spectacole, realizînd şi cel mai mare succes de casă. în 1911 se reprezintă în luna ianuarie de cinci ori, iar în luna februarie o singură dată, deşi încasările nu indicau dezinteresul publicului pentru piesă, căci reţeta scade abia o dată la 811,50 lei, realizîndu-se în cele 17 spectacole ale stagiunii 1910—1911 suma de 32.683 lei. Scoaterea ei de pe afişul Teatrului Naţional nu are justificare.
Ultima parte a trilogiei Moldovei nu mai vede luminile rampei decît o singură dată în timpul vieţii autorului, în noiembrie 1911, cînd se joacă la Iaşi.
Abia după 53 de ani de la abandonarea ei în rafturile bibliotecilor piesa este reluată cu îndrăzneală de Teatrul Naţional din Oradea-Mare, care, prin includerea ei în repertoriul său permanent, caută să risipească prejudecata stabilită, încă de contemporanii lui Delavrancea, cu privire la Luceafărul.
Cea mai bună justificare a reluării este aceea că piesa face parte dintr-o uriaşă frescă în care, într-o limbă plină de frumuseţi, lucru recunoscut de cei mai puţin favorabili critici ai lui Delavrancea, autorul a zugrăvit trei momente din trecutul Moldovei. Cele trei drame, alcătuind un întreg, nici una din părţi nu poate lipsi, fără ca imaginea care a stat la baza concepţiei lui Delavrancea să nu sufere.
Menţionăm că manuscrisele Luceafărului s-au pierdut în avatarurile celor două războaie mondiale, cu excepţia cîtorva pagini din a doua transcriere. în schimb, Biblioteca Teatrului Naţional posedă
1 Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Bucureşti, Ed. Librăriei Socec, 1937, p. 329—330.
379
un caiet manuscris, copie făcută ad-hoc de un copist al teatrului, în vederea regizării piesei, care nu cuprinde decît actul I, II şi III.
Din confruntarea acestui caiet cu textul tipărit în 1910 reiese că Delavrancea a predat Teatrului Naţional o variantă anterioară celei date la editură.
în cele mai multe cazuri, deosebirile privesc indicaţiile de regie
—	adevărate pagini de descriere.
Lipsa unor modificări mai profunde ale textului arată graba în care a fost redactată întreaga piesă.
Copistul face multe greşeli, dovadă că a copiat de pe manuscris şi n-a înţeles exact literele. De exemplu, la p. 245, r. 18, el copiază: d-a ciredea muntelui în loc de d-a cindea.
Replicile sărite de copist sînt adăugate de Delavrancea cu creion chimic, aşa cum întîlnim la p. 251, 260, 276 etc.
TABLA ILUSTRAŢIILOR
33. Delavrancea în 1908, fotografie carte poştală
adresată lui I.L. Caragiale.	32—33
Pagină din prima variantă a manuscrisului
piesei Apus de soare, actul	II, scena I.	32—33
-B. Delavrancea în vara anului 1909, la Goeşti, lîngă Tîrgu-Frumos, în timpul elaborării
dramei Apus de soare............................	64—65
Actul I, scena III din Apus de soare, premiera
din 1909........................................	64 — 65
«Const. Nottara în rolul lui Ştefan cel Mare din
Apus de soare, în 1909.	96—97
Actul III, scena VIII din Apus de soare, în 1958,
la Teatrul Naţional din Bucureşti.	96—97
Actorul George Calboreanu în rolul lui Ştefan
cel Mare din Apus de soare, în 1958.	96—97
Prima pagină din manuscrisul piesei Viforul.	128—129
B.	Delavrancea Ia Goeşti, lîngă Tîrgu-Frumos,
în timpul elaborării dramei Viforul.	128—129
Actul I, scena IV din Viforul, premiera din 1909; în rolul lui Ştefăniţă, Petre Liciu, în rolul lui Luca Arbore, Const. Nottara	160—161
Actul III, scena VII din Viforul, premiera
din 1909.	160-161
Agepsina Macri în rolul doamnei Tana din
Viforul.......................................	192—193
O pagină din manuscrisul piesei Luceafărul.	192—193
Scriitorul cu nepoţii săi, Eugen şi Luciliu Şte-fănescu, în grădina de la Goeşti, lîngă Tîrgu-Frumos, în timpul elaborării piesei Luceafărul.	192—193
381
Const. Nottara în rolul lui Pelru Rareş din
Luceafărul...................................... 256—257
Agepsina Macri în rolul Genunei	din Luceafărul 256—257
Actul III, scena VI din Luceafărul, în 1963, la
Teatrul de Stat	din Oradea................... 256—257
Scriitorul cu fiica sa	Cella, în 1910............... 288—289
B.	Delavrancea citind cronici, în grădina de la
Goeşti, în epoca elaborării trilogiei istorice. 288—28$>
CUPRINS
Apus de soare	9
Viforul	83
Luceafărul	183
NOTE ŞI VARIANTE
Apus de soare	299
Viforul	340
Luceafărul	366
Tabla ilustraţiilor	381
Redactor responsabil : ELISABETA BRANCUŞ Tehnoredactor : MINA CANTEMIR
)at la cules 04.08.1966. Bun de tipar 24.02.1967. Apărut 967. Tiraj 15.180 ex. ih legate. Hîrtie scris I B do
5	g/m*. Format 540X840116. Coli ed. 20,12. Coli tipar 4. Planşe tipo 8. A. nr. 7.448/1966. C.Z. pentru biblio-ecile mari 8 R. C.Z. pentru bibliotecile mici 8 R—O.
Tiparul executat sub comanda nr. 60 504 la Combinatul ’oligrafic „Casa Scînteii44, Piaţa Sclnteii 1, Bucureşti, Republica Socialistft România