CRESTOMAŢIA LIMBII ROMÂNE VECHI
VOLUMUL I
%
(1521-1639)
CRESTOMATHIE
DE LA LANGUE ROUMAINE ANCIENNE VOLUME I (1521-1639)
ACADEMIA ROMÂNĂ INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN-ALEXANDRU ROSETTI”
%
CRESTOMAŢIA LIMBII ROMÂNE VECHI
VOLUMUL I (1521-1639)
Autori: Emanuela Buză, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon şi Alexandru Mareş Coordonator: Alexandru Mareş
Ediţia a Il-a revăzută şi adăugită de:
LILIANA AGACHE, ALEXANDRU MAREŞ, CRISTINEL SA VA, MARIA STANCIU-ISTRATE şi EMANUELA TIMOTIN Coordonator ALEXANDRU MAREŞ
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 2016
Copyright © Editura Academiei Române, 2016.
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii.
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Calea 13 Septembrie, nr. 13, Sector 5 050711, Bucureşti, România Tel: 4021-318 81 46,4021-318 81 06 Fax: 4021-318 24 44 E-mail: edacad@ear.ro Adresa web: www.ear.ro
Referenţi: acad. Marius Sala
dr. Virgil Nestorescu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Crestomaţia limbii române vechi / autori: Emanuela Buză,
Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon şi Alexandru Mareş ; coord.: Alexandru Mareş. - Ed. a 2-a, rev. şi adaug. / de Liliana Agache, Alexandru Mareş, Cristinel Sava,... - Bucureşti : Editura Academiei Române, 2016-vol.
ISBN 978-973-27-2528-3
Vol. 1.: (1521-1639). - 2016. - ISBN 978-973-27-2529-0
I.	Buză, Emanuela
II.	Georgescu, Magdalena
III.	Zgraon, Florentina
IV.	Mareş, Alexandru (coord.; ed. şt.)
V.	Agache, Liliana (ed. şt.)
VI.	Sava, Cristinel (ed. şt.)
821.135.1.09M1521/1639"
811.135.1" 1521/1639"
Redactor: Adriana GRECU Tehnoredactor: Mariana IONICĂ Coperta: Mariana ŞERBĂNESCU
Bun de tipar: 5.10.2016: Format: 16/70 x 100 Coli de tipar: 17,25
C.Z. pentru biblioteci mari: f 459*0« 1521—1639»rog2^
|459-085-3-87«152M639>>
C.Z. pentru biblioteci mici: 459
SUMAR
Cuvânt-înainte ............................................................................... 7
Abrevieri şi sigle............................................................................ 9
Introducere.................................................................................. 17
Notă asupra ediţiei.........................................................................  42
TEXTE (1521-1639) ........................................................................... 53
1.	Scrisoarea lui Neacşu, *Câmpulung, j. Argeş, [29 sau 30 iunie 1521]................ 53
2.	Cântec religios, *Muntenia sau sud-estul Transilvaniei, [1535-1555]................ 54
3.	Tetraevanghel, *Sibiu, [1551-1553] ................................................ 55
4.	Psaltirea Hurmuzaki, * Moldova, [probabil a. 1520] ................................ 59
5.	Psaltirea Voroneţeană, *Moldova, [1551-1558] ...................................... 61
6.	Apostol, *sud-estul Transilvaniei, [1559 sau 1560] ................................ 65
7.	începătură de nuiale, *sud-estul Transilvaniei, [1559 sau 1560] ................... 68
8. Omilia pentru înviere, *sud-estul Transilvaniei, [1559 sau 1560].................... 73
9. Reţete medicale, *sud-estul Transilvaniei, [1559 sau 1560] ......................... 74
10.	întrebare creştinească, *Braşov, [1560]................................................. 74
11.	Pravila, *Braşov, [1560-1562]........................................................... 78
12.	Tetraevanghel, Braşov, 1561 ............................................................ 81
13.	Codicele Voroneţean, *Moldova, [1563-1583] ............................................. 85
14.	Apostol, *Braşov, [1566] ..............................................................  87
15.	Molitvenic, *Transilvania, [1567-1568] ........................................... 91
16.	Tâlcul evangheliilor, ^Transilvania, [1567-1568].................................. 94
17.	Psaltire românească, Braşov, 1570 ................................................ 99
18.	Liturghier, *Braşov, [1570] ........................................................... 102
19.	însemnare, *Galaţi,j. Braşov (?), 1570-1571 ...................................... 105
20.	Carte de cântece, *Cluj, [1571-1575] ............................................. 106
21.	Mărturie, *Mănăstirea Bistriţa, j. Vâlcea, 21 decembrie 1573 ..................... 108
22.	Psaltirea Scheiană, *Moldova, [1573-1578] ........................................ 108
22*. Viaţa Sfintei Petca, *Braşov, [1580-1590]......................................... 112
23.	Moartea lui Avraam, *zona Măhaci, j. Alba, [1580-1591] ........................... 116
24.	Evanghelie cu învăţătură, Braşov, 1581 ................................................ 118
25.	Cuvânt despre dumnezeire al lui Ioan Damaschin, *Mănăstirea Putna, 1581 .......... 122
26.	Pravila lui Lucaci, *Mănăstirea Putna, 1581 ..............:....................... 123
27.	Palia, Orăştie, 1582 .................................................................  126
28.	Legenda Sfintei Vineri, *Măhaci. j. Alba, [1583-1619]............................. 130
29.	înştiinţare, *Braşov, 20 iunie 1587 .............................................. 133
30.	Tabel cronologic, *Moldova, 1587-1588 ............................................ 134
31.	Psaltire slavo-română, * Braşov, c. 1589 ......................................... 135
32.	Apocalipsul Maicii Domnului, *nordul Hunedoarei, [1590-1602]...................... 138
33.	Legenda Sfântului Sisinie, *nordul Hunedoarei, [1590-1602]........................ 141
34.	Omilia la înviere, *nordul Hunedoarei, [1590-1602]................................ 143
35.	Catastif, *Moldova, 20 februarie 1591 ............................................ 144
35*. învăţătură pentru smerenie, *Braşov, [1591-1606] ................................. 145
36.	Floarea darurilor, Mănăstirea Putna, [1592-1604].................................. 148
5
37.	Mărturii în procesul lui Petru Şchiopul, *Polonia, [februarie - a. 1 septembrie 1593] . 152
38.	Scrisoarea unor demnitari maramureşeni, SălişteJ. Maramureş, 2 mai [1593] ............. 153
39.	Scrisoare către Petru Şchiopul, *Constantinopol, 10 iulie [1593]....................... 154
40.	Tatăl nostru, Cracovia, 1594 .......................................................... 156
41.	Scrisoarea episcopului de Bălgrad, *Bălgrad, [1600] ................................... 157
42.	Act diplomatic, *Transilvania, [ianuarie 1600] ........................................ 157
43.	Act diplomatic,* Moldova, [mai-iulie 1600] ............................................ 159
44.	Scrisoarea lui Cocrişel, *Bistriţa, [a. 1 noiembrie 1600] ............................. 160
45.	Pravila de ispravă oamenilor, *Moldova, [sfârşitul secolului al XVI-lea - începutul
secolului al XVlI-lea] ............................................................ 161
46.	Legenda Duminicii, MăhaciJ. Alba, 1601 ................................................ 164
47.	Epitaful lui Stroe Buzescu, Mănăstirea Stăneşti, j. Vâlcea, p. 2 octombrie 1602 ....... 166
48.	Testamentul călugăriţei Teofana, Mănăstirea Cozia, 8 noiembrie 1602 ................... 167
49.	Leastviţa lui Ioan Sinaitul, Mănăstirea Secu, j. Neamţ, [1602-1613].................... 169
5 0.	Scrisoarea juratului maramureşean Bilţă Toma, *Maramureş, [ 1602-1617]..*.............. 173
51.	Scrisoarea autorităţilor din Sudul de Sus, Suciul de Sus, j. Maramureş, 30 mai 1608 ... 174
52.	Predica lui Franciscus Lovas, Roma, 11 decembrie 1608 ................................. 174
53.	Mărturie, *Moldova, 10 martie 1609 .................................................... 175
54.	Scrisoarea boierilor munteni, *Ţara Românească, 29 aprilie [1614] ..................... 176
55.	Poruncă de la Radu Mihnea, laşi, 19 februarie 1617 .................................... 178
56.	Cuvânt pentru curăţie, *Moldova, [1618-1619] .......................................... 179
57.	Alexandria, Sânpetru, *j. Braşov, 1620 ................................................ 181
58.	Cronograful lui Moxa, *Mănăstirea Bistriţa, j. Vâlcea, 1620 ........................... 184
59.	Rujdeniţa, Sânpetru, *j. Braşov, [c. 1621] ............................................ 188
60.	Act de danie, Cuciur, *j. Cernăuţi, 4 februarie 1621 .................................. 190
61.	Act de întărire, Cuciur, *j. Cernăuţi, 4 februarie 1621 ............................... 191
62.	învăţătură la cuminecătură, *Maramureş, [1621-1633] ............................... 192
63.	Legenda Duminicii, ^Maramureş, [1621—1633] ........................................ 194
64.	Regulamentul vieţii monahale, *Iaşi, 20 septembrie 1626 ........................... 199
65.	Act de judecată, Râmnicu-Vâlcea, 11 octombrie 1628 ................................ 202
66.	Pravila aleasă, *Moldova, a. 1632 ..................................................... 204
67.	Molitvenic, *Mănăstirea Bistriţa, j. Vâlcea, [1632-1654]........................... 207
68.	Viaţa Sfântului Grigore Decapolitul, *Mănăstirea Bistriţa, j. Vâlcea, [1632-1654] . 209
69.	Act de hotărnicie, Bucureşti, 6 septembrie 1636 ................................... 213
70.	Gromovnic, Sărata Oltului - Scoreiu, j. Sibiu, 1636 ............................... 215
71.	Act de judecată, Iaşi, 4 august 1638 .............................................. 218
72.	Cuvânt de înmormântare, Calafindeşti, j. Suceava, 1639 ............................ 220
Glosar ..................................................................................... 223
Indice de nume proprii...................................................................... 259
6
CUVÂNT-ÎNAINTE
Lucrarea de faţă, alcătuită în Sectorul de limbă literară şi filologie al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” al Academiei Române, reprezintă ediţia a Il-a, revăzută şi adăugită, a Crestomaţiei limbii române vechi, volumul I (1521-1639), apărută în 1994 şi elaborată în acelaşi sector de Emanuela Buză, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon şi Alexandru Mareş (ultimul asigurând coordonarea fazelor de pregătire şi elaborare a lucrării).
Reeditarea vechiului volum sub o formă revizuită a fost impusă de două considerente: necesitatea asigurării unei unităţi, sub raportul ortografiei şi al structurii lucrării, între primul şi următoarele două volume în curs de apariţie şi, respectiv, necesitatea îmbunătăţirii selecţiei textelor din perioada 1521-1639 prin includerea a două texte inedite, intrate de curând în circuitul ştiinţific. Pentru împlinirea acestor cerinţe, în noua ediţie au fost adoptate normele ortografice stabilite de Hotărârea Academiei Române din 1993, au fost incluse încă două texte, inserate sub nr. 22* şi 35*, s-a realizat un Indice de nume proprii şi s-a adus la zi informaţia din Introducere şi din rubricile Ediţii şi Bibliografie, care însoţesc transcrierea fiecărui text.
In funcţie de operaţiile efectuate pentru realizarea volumului, partea de contribuţie a fiecăruia dintre autori se prezintă astfel: revizia textelor: nr. 1-15 (Liliana Agache), 16-29 (Maria Stanciu-Istrate), 30-^15 (Alexandru Mareş), 46-58 (Cristinel Sava) şi 59-72 (Emanuela Timotin); alcătuirea Indicelui de nume proprii: literele A-D (Liliana Agache), E-J (Maria Stanciu-Istrate), L-O (Alexandru Mareş), P-T (Cristinel Sava) şi Ţ-Z (Emanuela Timotin, care a redactat şi Nota privind alcătuirea indicelui); transcrierea textelor 22* şi 35* (Alexandru Mareş), completarea Glosarului în urma parcurgerii textelor 22* şi 35* (Maria Stanciu-Istrate şi Alexandru Mareş), completarea informaţiei pentru rubricile Ediţii şi Bibliografie (toţi autorii); revizia finală (Alexandru Mareş, Cristinel Sava şi Emanuela Timotin).
ABREVIERI ŞI SIGLE
AAR
ACILFR
AIIAX
AlICj
AIIN
ALA
ALIL
Arvinte, Caproşu, Gafton, Guia, PO
AUI
Avram, Contribuţii
Avram, Cronologia
BAR
Bărbulescu, Fonetica Bianu, Codex Neagoianus
Bianu, DR Bianu, Texte, I - IV
Binder - Huttmann, Datarea
Bliicher, Contribuţii
Blucher, Filigranele
BOR
Byck, Texte Candrea, Monumente
Candrea, PS I - II
„Analele Academiei Române”, Bucureşti, I, 1869 ş.u.
Actele celui de al Xll-lea Congres internaţional de lingvistică şi filologie romanică, vol. I—II, Bucureşti, 1971.
„Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A. D. Xenopol»”, Iaşi, I, 1964 ş.u.
„Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, Cluj, I, 1958 ş.u. „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, publicat de Alex. Lapedatu şi Ioan Lupaş, Cluj, 1,1921-1922 ş.u.
„Adevărul literar şi artistic”, Bucureşti, I, 1920 ş.u.
Anuar de lingvistică şi istorie literară”. A. Lingvistică, Iaşi, I, 1950 ş.u.
Vasile Arvinte, Ioan Caproşu, Alexandru Gafton, Sorin Guia, Palia de la Orăştie (1582), Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, vol. I {Textul), 2005, vol. II {Studii, Indice), 2007.
„Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza» din Iaşi”, Iaşi, I, 1955 ş.u.
A. Avram, Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte româneşti, Bucureşti, 1964, (extras din SCL, XVI, 1964, nr. 1-5).
A. Avram, Cu privire la cronologia transformării în africate a oclusivelor (pre)palatale în graiurile dacoromâne, în SCL, XXX, 1979, nr. 3, p. 199-214.
Biblioteca Academiei Române.
I. Bărbulescu, Fonetica alfabetului cirilic în textele române din veacul XVI şi XVII, Bucureşti, 1904.
I. Bianu, Codex Neagoianus. Cărţi populare române scrise de popa Ion din Sîn-Petru la 1620, publicate de ..., în „Columna lui Traian”, serie nouă, an. IV, 1883, p. 322-329,445^56.
I. Bianu, Documente româneşti, partea I, tomul I, fasc. 1, 1576-1632, Bucureşti, 1907.
I.	Bianu, Texte de limbă din secolul XVI. I. Întrebare creştinească. II. Pravila Sfinţilor apostoli. III. Manuscript de la Ieud, Bucureşti, 1925. IV. Lucrul apostolesc, Bucureşti, 1930.
P. Binder - A. Huttmann, Cu privire la datarea şi geneza Cazaniei I tipărită de diaconul Coresi, în LR, XVI, 1967, nr. 2, p. 109-117. G. Blucher, Contribuţii la istoria hârtiei şi a tiparului chirilic din a doua jumătate a secolului al XVI-lea de la Braşov, în Studia bibliologica, III, partea II, Bucureşti, 1969, p. 429-458.
G. Blucher, Filigranele braşovene şi tipăriturile chirilice din secolul al XVI-lea, în „Revista bibliotecilor”, XX, 1967, nr. 7, p. 421-426.
„Biserica Ortodoxă Română”, Bucureşti, I, 1874 ş.u.
J.	Byck, Texte româneşti vechi, Bucureşti, 1930.
I. -A. Candrea, Monumentele cele mai vechi de limbă românească, în NRR, III, 1901, nr. 36, p. 533-541; IV, 1901, nr. 37, p. 14-24.
I. -A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI şi XVII, traduse din slavoneşte, vol. I—II, Bucureşti, 1916.
9
Cartojan, CP I - II
Cartojan, Fiore di virtů
Cartojan, Ist. Ut.
Cazacu, Pagini
Cercet. lit.
Chivu, Copiştii
Chivu, CS
Ciobanu, Ist. lit.
Ciobanu, începuturile
Cipariu, Crestomaţia
Cipariu, Principia CL
C. Lit.
CLRV
Constantinescu, Repertoriul Corlăteanu, Aceeaşi controversă
Corlăteanu, Controversa
Costinescu, Apostolul
Costinescu, CV Crest. rom.
Densusianu, HLR Densusianu, Ist. lit. rom.
DH
Dicţ. lit. rom.
Dimitriu, Codicele
N.	Cartojan, Cărţile populare în literatura românească, vol. I—II, Bucureşti, 1929, 1938.
N.	Cartojan, Fiore di virtu în literatura românească, în A AR, Mem. Secţ. Lit., seria III, tom. IV, mem. 2, 1928, p. 85-191.
N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Bucureşti, vol. I, 1940, vol. II, 1942, vol. III, 1945.
Pagini de limbă şi literatură română veche. Texte alese, prefaţă şi note de B. Cazacu, Bucureşti, [1964].
Cercetări literare, Bucureşti, I, 1934 ş.u.
Gh. Chivu, Copiştii Codicelui Sturdzan, în LR, XXVII, 1978, nr. l,p. 59-71.
Codex Sturdzanus. Studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie de text şi indice de cuvinte de Gh. Chivu, Bucureşti, 1993.
Şt. Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, I, Bucureşti, 1947.
Şt. Ciobanu, începuturile scrisului în limba românească, Bucureşti, 1941 (extras din AAR, seria III, Mem. Secţ. Lit., X).
T. Cipariu, Crestomaţia sau analecte literarie din cărţile mai vechi şi nouă româneşti, tipărite şi manuscrise, începând de la secolul XVI până la al XIX..., Blaj, 1858.
T. Cipariu, Principia de limba şi de scriptura, Blaj, 1866. „Cercetări de lingvistică”, Cluj, I, 1956 ş.u.
„Convorbiri literare”, Iaşi, I, 1867-1868 ş.u.
Crestomaţie de literatură română veche. Cuvânt-înainte de prof. dr. doc. Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Coordonatori: I. C. Chiţimia şi Stela Torna, vol. I, Cluj-Napoca, 1984; vol. II, 1989.
R. Constantinescu, Vechiul drept românesc scris. Repertoriul izvoarelor 1340-1640, Bucureşti, 1984.
N. Corlăteanu, Despre aceeaşi controversă filologică (Raportul dintre „Codicele Voroneţean” şi „Lucrul apostolese” al lui Coresi), în LR, XII, 1963, nr. 2, p. 177-185.
N.	Corlăteanu, In jurul unei controverse filologice (Raporturile dintre „Codicele Voroneţean” şi „Lucrul apostolesc” al lui Coresi), în SCL, XI, 1960, nr. 3, p. 443^157.
Mariana Costinescu, Raportul dintre Codicele Voroneţean şi celelalte versiuni româneşti din secolul al XVl-lea ale Apostolului, în SCL, XXIX, 1978, nr. 1, p. 51-60.
Codicele Voroneţean. Ediţie critică, studiu filologic şi studiu lingvistic de Mariana Costinescu, Bucureşti, 1981.
Crestomaţie romanică, întocmită sub conducerea acad. I. Iordan de Mioara Avram, N. Dănilă, Florica Dimitrescu ..., vol. I, Bucureşti, 1962, vol. II, 1965.
O.	Densusianu, Histoire de la langue roumaine, tome II, Le seizieme siěcle, Paris, 1938.
O.	Densusianu, Istoria literaturei române (curs litografiat), [Bucureşti], 1898.
Documente privitoare la istoria românilor, culese de Eudoxiu Hurmuzaki, vol. I-XXI, Bucureşti, 1887-1942.
Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979.
C. Dimitriu, Codicele popii Braţul (1559-1560). Grafie şi fonetică, morfologia, vocabularul, textul facsimilat, indicele de cuvinte şi forme româneşti, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2005.
10
DIR
Doc. ext. Mihai Viteazul
Doc. XVI DR
Drăganu, DM
Dragami, Haliči
Drăganu, Histoire
Drăganu, Manuscrisul Năsăud
Drăganu, Morfemele DRH
Drimba, O copie Gafton, Opţiune Gaster, CR
Gaster, Literatura Georgesco, Manuscrits juridiques
Gheţie, Activitatea
Gheţie, Banatul
Gheţie, BD Gheţie, Cea mai veche atestare
Gheţie, Codex Neagoeanus
Gheţie, Consideraţii
Gheţie, Din nou grafiile adaudze, tradze
Documente privind istoria României. Veacul XVI. A. Moldova, vol. I—IV, [Bucureşti], 1952-1953, B. Ţara Românească, vol. 1-VI, [Bucureşti], 1951-1953. Veacul XVII. A. Moldova, vol. I ş.u., B. Ţara Românească, vol I. ş.u.
Mihai Viteazul în conştiinţa europeană. 1. Documente externe. Ediţie de documente întocmită de I. Ardeleanu, V. Arimia ş.a., Bucureşti, 1982.
Documente şi însemnări româneşti din secolului al XVI-lea, Bucureşti, 1979.
„Dacoromania”, Buletinul Muzeului Limbei Române, Cluj, I, 1920-1921 ş.u.
N. Drăganu, Două manuscripte vechi: Codicele Todorescu şi Codicele Marţian. Studiu şi transcriere de ..., Bucureşti-Leipzig-Viena, 1914.
N. Drăganu, Mihail Haliči (Contribuţie la cultura românească din sec. XVII), în DR, IV, partea I, 1924^1926, p. 74-168.
N. Drăganu, Histoire de la litterature roumaine de Transylvánie des origines a la fin du XVIIf siec le, Bucarest, 1938.
N. Drăganu, Manuscrisul liceului grăniceresc „G. Coş buc” din Năsăud şi săsismele celor mai vechi manuscrise româneşti, în DR,
III,	1922-1923, p. 472-508.
N. Drăganu, Morfemele româneşti ale complementului în acuzativ şi vechimea lor, Bucureşti, 1943.
Documenta Romaniae historica - A. Moldova, vol. I, 1975 ş.u.; B. Ţara Românească, vol. I, 1966 ş.u.
VI. Drimba, O copie din secolul al XVII-lea a „Tâlcului evangheliilor” şi ,,Molitevnicului” diaconului Coresi, în SCILF,
IV,	1955, p. 535-571.
Alexandru Gafton, Opţiune şi greşeală în traduceri de texte biblice din secolul al XVI-lea: Codicele Braţul, Codicele Voroneţean, Apostolul lorga, în SCL, LI, 2000, nr. 1, p. 103-116. M. Gaster, Chrestomatie română. Texte tipărite şi manuscrise [sec. XVI-XIX], dialectale şi populare, vol. I—II, Leipzig-Bucureşti, 1891.
M. Gaster, Literatura populară română, Bucureşti, 1883.
Al. V. Georgesco, Présentation de quelques manuscrits juridiques de Valachie et de Moldávie (XP^-XIX6 siěcle). Contribution a l ’etude de la réception du droit byzantin en Roumanie, I, în RESEE, VI, 1968, nr. 4, p. 625-638.
1. Gheţie, Activitatea de traducere şi tipărire a cărţii româneşti la Braşov la sfârşitul secolului al XVI-lea, în LR, XXIV, 1975, nr. 6, p. 609-617.
I. Gheţie, Banatul şi textele rotacizante, în LR, XXXI, 1982, nr. 3, p. 238-246.
I. Gheţie, Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, 1975.
I. Gheţie, Cea mai veche atestare a cuvântului săpun şi raportul dintre psaltirile româneşti din secolul al XVI-lea, în LR, XIX, 1970, nr. 3, p. 247-251.
I. Gheţie, Unde s-au tradus şi unde s-au copiat textele din Codex Neagoeanus?, în LR, XXII, 1973, nr. 6, p. 545-560.
I. Gheţie, Consideraţii filologice şi lingvistice asupra Omiliei Ia Paşti, în LR, XXXII, 1983, nr. 3, p. 216-221.
I. Gheţie, Din nou despre grafiile de tipul adaudze, tradze din Psaltirile Hurmuzachi şi Scheiană, în SCL, XXXII, 1981, nr. 3, p. 303-304.
11
Gheţie, Două fonetisme Gheţie, Evangheliarul
Qr^úe, Filiaţia psaltirilor
Gheţie, Grafiile adaudze, tradze
Gheţie, Începuturile
Gheţie, Maramureşul 1968
Gheţie, Maramureşul
mi
Gheţie, Moldova
Gheţie, Note asupra localizării Gheţie, Termenii
Gheţie, Textele rotacizante
Gheţie-Mareş, Diaconul Coresi
Gheţie-Mareş, Originile
Gheţie-Mareş, Scrierea
Grecu, Începuturile dreptului GS
Hasdeu, CB I - II
Hasdeu, CB (ed. Byck) Hasdeu, CB (ed. Mihăilă) Hervay, L ’imprimerie Iorga, DB Iorga, Doc.
Iorga, Ist. lit. relig. Iorga, Ist. lit. rom. Iorga, Ist. lit. rom. XVIII
I. Gheţie, Două fonetisme dialectale în Codicele Voroneţean şi în Psaltirea Scheiană, în SCL, XXIX, 1978, nr. 5, p. 543-540.
I. Gheţie, Evangheliarul de la Sibiu şi textele româneşti scrise cu litere latine şi ortografie maghiară, în LR, XXVIII, 1979, nr. 2, p. 165-172.
I. Gheţie, Psaltirea Hurmuzachi şi filiaţia psaltirilor româneşti din secolele al XVl-lea şi al XVII-lea, în LR, XXVII, 1978, nr. 1, p. 51-57.^
I. Gheţie, In legătură cu grafiile de tipul adaudze, tradze din Psaltirile Hurmuzachi şi Scheiană, în LR, XXVII, 1978, nr. 2, p. 151-153. I. Gheţie, începuturile scrisului în limba română. Contribuţii filologice şi lingvistice, Bucureşti, 1974.
I. Gheţie, Maramureşul anilor 1500 - patrie a textelor rotacizante?, în LR, XVII, 1968, nr. 3, p. 251-258.
I. Gheţie, Maramureşul şi textele rotacizante, în LR, XXX, 1981, nr. 2, p. 155-164.
I. Gheţie, Moldova şi textele rotacizante, în LR, XXV, 1976, nr. 3, p. 257-268.
I. Gheţie, Note asupra localizării vechilor texte româneşti după criterii lingvistice, în LL, 17, 1968, p. 191-199.
I. Gheţie, Termenii de origine maghiară şi localizarea textelor rotacizante, în LR, XXV, 1976, nr. 2, p. 187-190.
I. Gheţie, Textele rotacizante şi originile scrisului literar românesc. Chestiuni de metodă, în SLLF, I, p. 189-241.
Ion Gheţie, Al. Mareş, Diaconul Coresi şi izbânda scrisului în limba română, Bucureşti, Editura Meridane, 1994.
I. Gheţie, Al. Mareş, Originile scrisului în limba română, Bucureşti, 1985.
I.	Gheţie, Al. Mareş, De când se scrie româneşte?, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
Al. Grecu [= P. P. Panaitescu], începuturile dreptului scris în limba română, în „Studii”, VII, 1954, nr. 4, p. 215-228.
„Grai şi suflet”, Bucureşti, I, 1923 ş.u.
B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, vol. I, Limba română vorbită între 1550-1600, Bucureşti, 1878, vol. II, Cărţile poporane ale românilor în secolul XVI în legătură cu literatura poporană cea nescrisă, Bucureşti, 1879.
B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, Texte alese, cu o introducere şi note de J. Byck, Bucureşti, 1937.
B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni. Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă. Tomul I—III, Bucureşti, 1983-1984.
Hervay Ferenc, L'imprimerie cyrillique en Transylvánie au XVf siecle, în „Magyar Konyvszemle”, LXXXI, 1965, nr. 3, p. 201-216.
N. Iorga, Documente româneşti din arhivele Bistriţei (Scrisori domneşti şi scrisori privatej, părţile I—II, Bucureşti, 1899-1900.
N. Iorga, Documente nouă, în mare parte româneşti, relative la Petru Şchiopul şi Mihai Viteazul, în AAR, seria II, Mem. Secţ. Ist., tom. XX, 1898, p. 435-502.
N. Iorga, Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, Bucureşti, 1904.
N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, Bucureşti, vol. I, 1925, voi.
II,	1928.
N. Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, vol. I—II, Bucureşti, 1901.
12
Iorga, SD
Ist. lit. rom.
Ivănescu, Elemente maramureşene
Ivănescu, ILR Ivănescu, Problemele
Juhász, A reformáció
Lacea, Copiştii
LL
LR
LRM
Lupaş, Documente MA
Mangra, Psaltirea românească Mareş, CL
Mareş, Apocrife religioase
Mareş, Datarea CS
Mareş, Datarea psaltirilor
Mareş, Două lecţiuni
Mareş, Note Mareş, Pravila
Mareş, Tâlcul evangheliilor
Mareş, Un manuscris necunoscut
Mazilu, Diaconul Coresi Mihăilă, Contribuţii
Mihăilă, Cultură şi literatură
Mihăilă, Observaţii
Mihăilă, Primul manuscris
N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, voi. I-XXXI, Bucureşti, 1901-1916.
Istoria literaturii române, vol. I, ed. a Il-a, Bucureşti, 1970.
Gh. Ivănescu, Elemente maramureşene în limba tipăriturilor lui Coresi, în SCŞt, Filologie, Iaşi, X, 1959, fasc. 1-2, p. 19-31.
Gh. Ivănescu, Istoria limbii române, Iaşi, 1980.
Gh. Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iaşi, 1947 (extras din „Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide»”, vol. XI-XII, 1944-1945).
Juhász István, A reformáció az erdélyi románok kózótt, Kolozsvár, 1940.
C.	Lacea, Copiştii Psaltirii Scheiene, în DR, III, 1922-1923, p. 461-471.
„Limbă şi literatura”, Bucureşti, I, 1955 ş.u.
„Limba română”, Bucureşti, I, 1952 ş.u.
Literatură română medievală, Antologie alcătuită de un colectiv condus de Dan Horia Mazilu, Bucureşti, Editura Academiei Române, Editura Univers Enciclopedic, 2003.
I. Lupaş, Documente istorice transilvane, vol. I, 1599-1699, Cluj, 1940.
„Mitropolia Ardealului”, Sibiu, I, 1956 ş. u.
V.	Mangra, Psaltirea românească a diaconului Coresi, publicată la 1570 în Braşov, în „Tribuna”, Sibiu, VII, 1890, nr. 268, p. 1071-1073. Liturghierul lui Coresi. Text stabilit, studiu introductiv şi indice de Al. Mareş, Bucureşti, 1969.
Al. Mareş, Unde s-au tradus cele mai vechi apocrife religioase?, în volumul autorului Cărţi populare din secolele al XVI-lea - al XVIII-fea. Contribuţii filologice. Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2006, p. 9^13 .
Al. Mareş, Datarea unor texte din Codicele Sturdzan, în LR, XXXIV, 1985, nr. l,p. 46-52.
Al. Mareş, Datarea psaltirilor Scheiană şi Voroneţeanâ, în LR, XXXIII, 1984, nr. 3, p. 191-198.
Al. Mareş, Două lecţiuni din Codex Sturdzanus, în LR, XLIII, 1994, nr. 5-6, p. 251-256.
Al. Mareş, Note despre Coresi, în LR, XIX, 1970, nr. 3, p. 253-259. Al. Mareş, Prima pravilă bisericească tipărită în limba română şi raporturile ei cu cele mai vechi versiuni ale Nomocanonului prescurtat, în SLLF, I, p. 269-293.
Al. Mareş, Când şi unde s-au tipărit Tâlcul evangheliilor şi Molitvenicul românesc?, în LR, XVI, 1967, nr. 2, p. 119-130.
Al. Mareş, Un manuscris românesc necunoscut din secolul al XVI-lea, în Conferinţele Academiei Române. Ciclul: „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor”, Bucureşti, 2003, p. 5-33.
D.	R. Mazilu, Diaconul Coresi. Contribuţii, Ploieşti, 1933.
G. Mihăilă, Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi, Bucureşti, 1972.
G. Mihăilă, Cultură şi literatură română veche în context european. Studii şi texte, Bucureşti 1979.
G. Mihăilă, Observaţii asupra manuscrisului slavo-român al popii Braţul (1559-1560)’în SLLF, II, p. 301-345.
G. Mihăilă, Primul manuscris românesc precoresian datat: Codicele popii Braţul din Braşov (1559-1560) şi sursele sale, în G. Mihăilă, Studii de lingvistică şi filologie, Timişoara, 1981, p. 59-103.
13
Mihăilă-Zamfirescu, Lit. rom.
MMS
MO
Moraru, Floarea darurilor MSŞFLA
Niculescu-Dimitrescu, Testi NRR
Niissbăcher, Din cronici
Olteanu, Contribuţii 1962 Olteanu, Contribuţii 1964
Olteanu, Contribuţii 1969
Olteanu, Floarea darurilor
Olteanu, Les originaux Olteanu, Postilla de Neagovo Pamfil, Calcuri Pamfil, Elemente regionale Pamfil, PO Panaite, Leastviţa
Panaitescu, Începuturile
Pascu, Ist. lit. XVI
Peretz, Curs
Peretz, Precis Popa, Originalul
Puşcariu, Ist. lit.
RB
RESEE
RI
Literatura română veche (1402-1647). Introducere, ediţie îngrijită şi note de G. Mihăilă şi D. Zamfirescu, vol. I—II, Bucureşti, 1969. „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, Iaşi, I, 1924 ş.u.
„Mitropolia Olteniei”, Craiova, I, 1948 ş. u.
Floarea darurilor. Text stabilit, studiu filologic şi lingvistic, glosar de Alexandra Moraru, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, coordonatori: Ion Gheţie şi Al. Mareş, I, Bucureşti, Editura Minerva, 1996.
Memoriile Secţiei de ştiinţe filologice, Literatură şi Arte, seria IV, tomul I, 1877-1978 ş.u.
Testi romeni antichi (secoli XVI-XV1II) a cura di Alexandru Niculescu e Florica Dimitrescu, con introduzione, studio linguistico e glossario, Padova, 1970.
„Noua revistă română”, Bucureşti, I, 1900 ş.u.
Gemot Niissbacher, Din cronici şi hrisoave. Contribuţii la istoria Transilvaniei. în româneşte de Elisabeta Marin şi Gemot Niissbacher. Cuvânt-înainte de Costin Feneşan, Bucureşti, 1987.
P.	Olteanu, Contribuţii la studiul elementelor slave din cele mai vechi traduceri româneşti, în LL, VI, 1962, p. 67-97.
P.	Olteanu, Contribuţii la problema începuturilor şi promovării scrisului românesc (400 de ani de la apariţia „ Tâlcului evangheliilor ” (1564) al lui Coresi, în LL, VIII, 1964, p. 189-211. P. Olteanu, Contribuţii la studiul unor omilii izolate traduse în limba română, în „Analele Universităţii Bucureşti”, Limbi slave, VIII, 1969, p. 9-21.
Pândele Olteanu, Floarea darurilor sau Fiore di Virtu. Studiu, ediţie critică pe versiuni, după manuscrise, traducere şi glosar în context comparat, Timişoara, Editura Mitropoliei Banatului, 1992.
P. Olteanu, Les originaux slavo-russes des plus anciennes collections ďhomélies roumaines, în RS, IX, 1963, p. 163-193.
P. Olteanu, „Postilla de Neagovo” în lumina „Cazaniei I” a diaconului Coresi (cca 1564), în RS, XIII, 1966, p. 105-131.
Viorica Pamfil, Calcuri româno-maghiare în „Palia de la Orăştie”, în CL, II, 1957, p. 209-219.
Viorica Pamfil, Elemente regionale în lexicul Paliei de la Orăştie, în CL, III, 1958, p. 227-249.
Palia de la Orăştie, 1581-1582. Text, facsimile, indice. Ediţie îngrijită de Viorica Pamfil, Bucureşti, 1968.
Leastviţa sau Scara raiului de loan Damaschin. Ediţie, notă asupra ediţiei şi glosar de Oana Panaite. Prefaţă şi revizuirea transcrierii interpretative de Eugen Munteanu, Iaşi, Trinitas, 2007. P. P. Panaitescu, începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, Bucureşti, 1965.
G. Pascu, Istoria literaturii şi limbii române din secolul XVI, Bucureşti, 1921.
I. Peretz, Curs de istoria dreptului român, ed. a Il-a, vol. I—III, Bucureşti, 1926-1931.
I. Peretz, Precis de istoria dreptului român, Bucureşti, 1931.
A. Popa, Originalul cântecelor din Molitvenicul tipărit de Coresi în 1564, în LR, XV, 1966, nr. 3, p. 255-265.
S. Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1930. „Revista bibliotecilor”, Bucureşti, I, 1947 ş.u.
„Revue des études sud-est européennes”, Bucureşti, I, 1963 ş.u. „Revista istorică”, Bucureşti, I, 1915 ş.u.
14
RIAF
RIR
RITL
Rizescu, PL Roques, PO
Rosetti, Etude Rosetti, ILR Rosetti, LB
Rosetti, Lexicul Apostolului Rosetti, Mélanges Rosetti, Recherches Rosetti, SB
Rosetti, Cazacu, Onu, Istoria
RRH
RRL
RS
Ruffini, Antologia Sbiera, Mişcări culturale
SCILF
SCL
SCŞt (Iaşi)
SLLF
SMIM
Smrčková, Note
Smrčková, Rapports
Spulber, Études ST
Sulică, Liturghierul
Sztripszky - Alexics, Szegedi Gergely Şesan, Originea
„Revista de istorie, arheologie şi filologie”, Bucureşti, I, 1883 ş.u. „Revista istorică română”, Bucureşti, I, 1931 ş.u.
„Revista de istorie şi teorie literară”, Bucureşti, I, 1952 ş.u.
Pravila ritorului Lucaci. Text stabilit, studiu introductiv şi indice de I. Rizescu, Bucureşti, 1971.
M. Roques, Les premiěres traductions roumaines de VAncien Testament. Palia d’Orăştie (1581-1582). 1. Preface et livre de la Genese, Paris, 1925.
Al. Rosetti, Etude sur le rhotacisme en roumain, Paris, 1924.
Al. Rosetti, Istoria limbii române. Ediţie definitivă, Bucureşti, 1986. Al. Rosetti, Lettres roumaines de la fin du XVf et du debut du XVII6 siěcle tirées des archives des Bistritza (Transylvánie), Bucureşti, 1926.
Al. Rosetti, Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui Voroneţean, în GS, I, 1923, p. 100-106.
Al. Rosetti, Mélanges de linguistique et de philologie, Copenhague - Bucarest, 1947.
Al. Rosetti, Recherches sur la phonétique du roumain au XVf siěcle, Paris, 1926.
Al. Rosetti, Scrisori româneşti din Arhivele Bistriţei (1592-1638), Bucureşti, 1944.
Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, Istoria limbii române literare. Vol. I. De la origini până la începutul secolului al XlX-lea, Bucureşti, 1971.
„Revue roumaine d’histoire”, Bucureşti, I, 1962 ş.u.
„Revue roumaine de linguistique”, Bucureşti, I, 1956 ş.u. „Romanoslavica”, Bucureşti, I, 1958 ş.u.
M.	Ruffini, Antologia romena dei secoli XVI e XVII, Torino, 1964.
G.	Sbiera, Mişcări culturale şi literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuţi, 1897.
„Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, Bucureşti, 1,1952 ş.u. „Studii şi cercetări lingvistice”, Bucureşti I, 1950 ş.u.
„Studii şi cercetări ştiinţifice”. Filologie, Iaşi, I, 1950 ş.u.
„Studii de limbă literară şi filologie”, Bucureşti, vol. I, 1969, vol. II, 1972, vol. III, 1974.
„Studii şi materiale de istorie medie”, Bucureşti, I, 1956 ş.u.
J. Smrčková, Note sur la datation des premiers textes roumains, în Ades du premier Congres internaţional des études balkaniques et sud-est européennes, Sofia, 1968, p. 587-588.
J. Smrčková, A propos des rapports réciproques entre Ies plus anciennes traductions roumaines, manuscrites et imprimées, des textes bibliques, în Acta Universitatis Carolinae, Philologica, Romanistica Pragensia, IV, 1966, nr. 4, p. 81-97.
C. A. Spulber, Études de droit byzantin. VI. îndreptarea Legei. Le Code valaque de 1652.1-ěre partie. Histoire, Bucureşti, 1938. „Studii teologice”, Bucureşti, I, 1949 ş.u.
N.	Sulică, O nouă publicaţie românească din secolul al XVI-lea: Liturghierul diaconului Coresi, tipărit la Braşov în 1570, Târgu-Mureş, 1927.
H.	Sztripszky, G. Alexics, Szegedi Gergely énekeskonyve XVI. szâzadbeli român forditâsban, Budapesta, 1911.
P. Şesan, Originea şi timpul primelor traduceri româneşti ale Sf. Scripturi, Cernăuţi, 1939.
15
Teodorescu-Gheţie, MI Texte sec. XVI
Timotin, Legenda Duminicii Toma, CP
Turdeanu, La littěrature Vechi texte
Vomicescu, Scrieri patristice
Manuscrisul de la Ieud. Text stabilit, studiu filologic, studiu de limbă şi indice de Mirela Teodoreseu şi Ion Gheţie, Bucureşti, 1977.
Texte româneşti din secolul al XVI-lea. I. Catehismul lui Coresi. II. Pravila lui Coresi. III. Fragmentul Todorescu. IV. Glosele Bogdan. V. Prefeţe şi epiloguri. Ediţii critice de Emanuela Buză, Gh. Chivu, Magdalena Georgescu, Ion Gheţie, Alexandra Roman Moraru, Florentina Zgraon. Coordonator Ion Gheţie, Bucureşti, 1982.
Emanuela Timotin, Legenda Duminicii. Studiu monografic, ediţie şi glosar de ..., în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, X, coordonator: Alexandru Mareş, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2005.
Coresi, Psaltirea slavo-romănă (1577) în comparaţie cu psaltirile coresiene din 1570 şi 1589. Text stabilit, introducere şi indice de Stela Toma, Bucureşti, 1976.
É. Turdeanu, La littěrature bulgare du XIV* siecle et sa diffusion dans Ies Pays Roumains, Paris 1947.
Cele mai vechi texte româneşti. Contribuţii filologice şi lingvistice de Emanuela Buză, Gh. Chivu, Mariana Costinescu, Ion Gheţie, Al. Mareş, Alexandra Moraru, Florentina Zgraon. Coordonator: Ion Gheţie, Bucureşti, 1982.
N. Vomicescu, Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Română până în sec. XVII. Izvoare, traduceri, circulaţie, Craiova, 1983 (extras din MO, XXV, 1983, nr. 1-6).
INTRODUCERE
L CONSIDERAŢII GENERALE
1.	în filologia noastră, ediţiile antologice consacrate limbii şi literaturii române vechi, în rândul cărora se înscrie lucrarea de faţă, au o tradiţie relativ recentă. Primele lucrări de acest gen nu sunt mai vechi de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este vorba de crestomaţiile lui Timotei Cipariu (1858)1, Aron Pumnul (1862—1865)2, Al. Lambrior (1882)3, M. Gaster (1891)4 şi Gh. Adamescu (1897)5, care, suplinind la data apariţiei lor lipsa ediţiilor de texte vechi, au contribuit, în special penultima dintre ele, la o mai bună cunoaştere a dezvoltări limbii şi literaturii române vechi.
în prima jumătate a secolului trecut, cu excepţia culegerii de proporţii reduse a lui J. Byck (1930)6, puţinele ediţii antologice care-şi fac apariţia sunt destinate cu predilecţie ilustrării evoluţiei genului istoriografie, meritele în această direcţie revenind lui N. Iorga (1909)7, Ovid Densusianu (probabil ante 1914)8 şi Al. Rosetti (1945)9.
începând cu deceniul al şaptelea consemnăm din nou apariţia unor culegeri de texte şi fragmente de texte româneşti cu profiluri variate, realizate la noi şi în străinătate pentru a servi, cele mai multe dintre ele, nevoilor învăţământului. Ne referim la lucrările alcătuite de Alexandrina Mititelu (1961)10, Iorgu Iordan şi colectiv (1962, 1965)11, Boris Cazacu (1964)12, Mario Ruffini (1964)13, G. Mihăilă şi Dan Zamfirescu (1969)14, Al. Niculescu şi Florica Dimitrescu (1970)15, Şt. Munteanu,
1	Cipariu, Crestomaţia.
2	Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, Chişinău, tom. I, 1862, tom. II, partea la şi partea 2a, 1863, tom. III, 1862, tom. IV, partea la, 1864, partea 2a, 1865 (volumele III şi IV rezervate literaturii vechi).
3	Carte de citire, Iaşi, 1882; ediţiile a Il-a şi a IlI-a sunt tipărite la Iaşi în 1890 şi, respectiv, în 1893.
4	Gaster, CR, vol. I şi II.
5	Crestomaţie pentru istoria limbii şi literaturii româneşti, Bucureşti, 1897.
6	Byck, Texte.
I	Din faptele străbunilor. Povestiri ale cronicarilor, Vălenii de Munte, 1909; ediţia a Il-a (cu adnotări), Bucureşti, 1923.
8	Povestiri din cronicari, Bucureşti, f.a. (în „Biblioteca pentru toţi”, nr. 452^153); ediţia a Il-a, Bucureşti, 1927.
9	Cronicarii români, Bucureşti, 1945.
10	Letteratura romena antica. Cénni storid. Breve antologia, Padova, 1961.
II	Cr est. rom., tom. I, p. 143-194; tom. II, p. 5-153.
12	Cazacu, Pagini.
13	Ruffini, Antologia.
14	Mihăilă - Zamfirescu, Lit. rom., vol. I şi II.
15	Niculescu - Dimitrescu, Testi.
17
Doina David, Ileana Oancea şi Vasile D. Ţâra (1978)16. Lor li se adaugă alte două lucrări apărute în deceniul nouă al secolului trecut (Crestomaţia de literatură română veche, coordonatori I. C. Chiţimia şi Stela Toma; vol. I, 1984; vol. II, 198917 şi antologia de poezie veche românească alcătuită de Mircea Scarlat, publicată în 198518), precum şi o lucrare ceva mai recentă datorată lui Dan Horia Mazilu19.
Explicaţia interesului deosebit manifestat în vremea din urmă pentru realizarea ediţiilor antologice constă fără îndoială într-o serie de avantaje pe care le prezintă acest gen de lucrări: permit urmărirea rapidă a evoluţiei într-o perioadă dată a unei (unor) specii literare; pun în lumină ceea ce este revelator în paginile unor scriitori sau scrieri de importanţă secundară, care prin intermediul ediţiilor nu ar fi fost cunoscuţi (cunoscute) decât de un număr restrâns de cititori; aduc adeseori în circuitul ştiinţific scrieri sau scriitori necunoscuţi; prezintă calităţile unor instrumente de lucru, menite să răspundă atât nevoilor învăţământului, cât şi celor ale cercetării.
2.	Crestomaţiile existente înregistrează, cu o singură excepţie, un număr mic de izvoare pentru perioadele pe care le cuprind: până la 1700: 15 (J. Byck), 25 (Mario Ruffini), 26 (Timotei Cipariu); până la sfârşitul secolului al XVIII-lea: 46 (Boris Cazacu), 51 (Al. Niculescu şi Florica Dimitrescu), 72 (Crestomaţia romanică) etc.; ceva mai bine se prezintă din acest punct de vedere primul volum al Crestomaţiei de literatură română veche, care pentru perioada 1521 - cca 1650 cuprinde un număr de 45 de izvoare, reproduse însă, din păcate, într-o transcriere cu numeroase imperfecţiuni. Singura lucrare care reuneşte un mare număr de texte (Chrestomatia lui M. Gaster) reflectă cunoştinţele dobândite asupra literaturii române vechi la sfârşitul secolului trecut. Continuând încă să aducă servicii cercetătorilor, în special prin fragmentele care aparţin textelor manuscrise din fosta colecţie a autorului, această lucrare, devenită o adevărată raritate bibliografică, este accesibilă în prezent numai în marile biblioteci din ţară.
Alcătuirea unei noi ediţii antologice de mari proporţii, capabilă să reflecte cunoştinţele actuale asupra literaturii vechi, ne apare ca o întreprindere absolut necesară. Accentul pe care îl punem pe dezvoltarea producţiei literare atunci când ne referim la evoluţia limbii scrise este firesc, dată fiind strânsa legătură dintre aceste două fenomene: cu cât sporeşte şi se diversifică activitatea literară, cu atât se perfecţionează instrumentul ei de expresie, limba literară. în consecinţă, trecând la elaborarea unei asemenea lucrări, am fost convinşi că prin numeroasele izvoare pe care le va cuprinde (peste 200) ea va înlesni contactul cu o mare varietate de scrieri (istorice, juridico-administrative, religioase, de literatură populară, ştiinţifice etc.), permiţând, totodată, urmărirea principalelor modificări survenite în structura limbii române scrise în epoca veche.
16	Crestomaţie românească. Texte de limbă literară, Bucureşti, 1978.
17	Colectivul de redactare: Liliana Botez, V. Cândea, Gh. Ceauşescu, I. C. Chiţimia, Nedret Mamut, Mihai Moraru, Stela Toma, Cătălina Velculescu.
18	Poezie veche românească. Antologie, postfaţă, bibliografie şi glosar de ..., Bucureşti, 1985.
19	LRM.
18
3.	Lucrarea reprezintă, aşadar, o culegere selectivă de vechi texte româneşti, care reuneşte, pe de o parte, cele mai reprezentative scrieri ale literaturii, înţeleasă în sensul larg al cuvântului, iar, pe de altă parte, texte neliterare, care reflectă într-o mai mare măsură decât primele limba vorbită. Ea urmăreşte să mijlocească o vedere de ansamblu asupra stadiilor succesive atinse de limba şi literatura scrisă în intervalul 1521 (data primului text românesc cunoscut) - 1780 (dată considerată, în general, a încheia epoca veche a culturii şi literaturii române vechi).
4.	în privinţa concepţiei metodologice pe care o urmează această lucrare avem de făcut următoarele precizări:
1)	Ea a fost concepută în trei volume, corespunzătoare perioadelor delimitate în cadrul intervalului 1521-1780: 1521-1639, 1640-1715 şi 1716-1780. în delimitarea acestor etape am ţinut seama de unele considerente lingvistice şi de istorie culturală. Perioada 1521-1639 debutează cu primul text românesc cunoscut (iScrisoarea lui Neacşu), cuprinzând în continuare textele scrise şi tipărite înainte de 1640, an care marchează aproape simultan în Ţara Românească, Transilvania şi Moldova debutul unei activităţi tipografice cu urmări dintre cele mai favorabile pentru cultura scrisă în ţările române. Această perioadă corespunde, totodată, şi fazei de constituire şi consolidare a principalelor variante regionale ale românei literare. Pentru perioada 1640-1715, terminus ad quem are în vedere anul în care apare ultima tipăritură a mitropolitului Antim Ivireanul. Din punctul de vedere al periodizării istoriei românei literare, perioada se caracterizează prin influenţele reciproce dintre variantele literare. Specifice perioadei 1716-1780 sunt două fenomene care au cunoscut o evoluţie aproape paralelă: generalizarea procesului de naţionalizare a serviciului divin şi realizarea primei unificări a românei literare20.
2)	Izvoarele sunt constituite din două categorii de texte: literare (prin care înţelegem textele alcătuite în vederea săvârşirii unui act de cultură) şi neliterare (acte cu caracter particular: documente, scrisori, însemnări etc.). Ele au fost astfel alese, încât să ilustreze evoluţia limbii şi a literaturii din toate provinciile româneşti şi din toate momentele mai importante ale perioadei 1521-1780. Dimensiunile textelor sau fragmentelor de text incluse în crestomaţie nu depăşesc de obicei 5 pagini dactilografiate. Textele care se încadrează între aceste limite au fost reproduse integral; celelalte au fost reproduse fragmentar, alegându-se de regulă un fragment care corespunde unei anumite diviziuni a textului respectiv: capitol, paragraf, psalm etc. în alegerea fragmentului a prevalat criteriul lingvistic, dar în unele situaţii am apelat şi la criteriul estetic, pentru a pune în lumină valoarea artistică a unor pasaje, şi chiar la criteriul sociocultural, pentru a evidenţia unele fapte de cultură materială şi spirituală mai însemnate din epoca veche. De regulă, am urmărit ca dintr-un text să reproducem un fragment sau mai multe fragmente care nu au mai fost publicate în alte crestomaţii. Numai în situaţii cu totul excepţionale (vezi de exemplu, Scrisoarea lui Neacşu, Scrisoarea lui Cocrişel etc.) ne-am abătut de la acest principiu.
20	Pentru periodizarea istoriei limbii române literare, vezi Gheţie, BD, p. 86-87, şi Ion Gheţie, Introducere în studiul limbii române literare, Bucureşti, 1982, p. 66-68.
19
3)	Transcrierea izvoarelor, care sunt scrise cu alfabet chirilic (majoritatea) sau cu alfabet latin, s-a realizat după originale sau după facsimilele originalelor. Pentru ambele categorii de texte, am recurs la transcrierea interpretativă. în stabilirea valorii slovelor chirilice şi a literelor latine, am ţinut seama de datele istoriei limbii române, inclusiv de cele ale dialectologiei istorice.
5.	în privinţa structurii lucrării, menţionăm faptul că fiecare dintre cele trei volume cuprinde aceleaşi secţiuni: introducerea, textele propriu-zise, glosarul şi indicele de nume proprii. Primul volum conţine în plus o secţiune reprezentată de nota asupra ediţiei.
Introducerea cuprinde o succintă prezentare a textelor neliterare şi literare aparţinând perioadei investigate, înfăţişând, totodată, felul în care s-a efectuat selecţia acestora, precum şi importanţa lor din punct de vedere lingvistic şi literar.
Nota asupra ediţiei expune planul urmat în reproducerea textelor, principiile după care s-a efectuat transcrierea lor şi felul în care s-a alcătuit aparatul critic. Aceste date esenţiale pentru înţelegerea modului în care a fost realizată ediţia privesc în egală măsură toate cele trei volume.
Indicaţiile asupra celei mai importante secţiuni a lucrării, reproducerea textelor, sunt prezentate în nota asupra ediţiei.
Glosarul şi Indicele de nume proprii, prin care se încheie fiecare dintre cele trei volume, sunt precedate de scurte note cuprinzând datele esenţiale referitoare la alcătuirea acestor secţiuni.
II. PERIOADA 1521-1639
APARIŢIA PRIMELOR TEXTE ROMÂNEŞTI
Perioada pe care o ilustrează volumul de faţă marchează apariţia şi răspândirea din ce în ce mai susţinută a scrisului în limba română. După cum este bine cunoscut, adoptarea limbii române ca instrument de exprimare scrisă constituie un fenomen cultural de cea mai mare importanţă. La români, ca de altfel şi la alte popoare, fenomenul nu s-a produs simultan în toate compartimentele culturii scrise şi nu a cunoscut acelaşi grad de manifestare în cele trei provincii istorice româneşti. înlocuirea limbii slavone din funcţiile ei de limbă a Bisericii şi a cancelariei a fost un proces de durată, determinat de schimbările lente survenite în suprastructura societăţii medievale româneşti. în această privinţă, procesul a avut şi la noi aceeaşi desfăşurare pe care a cunoscut-o în alte ţări europene înlocuirea limbilor moarte, oficiale, cu limbile naţionale.
Cele mai vechi documente de limbă românească veche sunt scrise cu alfabet chirilic şi datează din secolul al XVI-lea. în fruntea lor se plasează scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung, datată, prin conjectură, 1521. în ordine cronologică ea este urmată de un scurt fragment eshatologic (datat filigranologic 1535-1555). Restul textelor ajunse până la noi, datate sau databile (cu aproximaţie), sunt posterioare anului 1550.
20
în a doua jumătate a secolului al XVI-lea îşi fac apariţia şi primele texte româneşti scrise cu alfabet latin: Cartea de cântece (cca 1571-1575) şi rugăciunea Tatăl nostru, publicată în 1594 de Stanislav Samicki după textul transcris de Luca S troici.
Faptul că primul text românesc păstrat datează din 1521 nu înseamnă că limba română nu a putut fi întrebuinţată în scris şi înaintea acestei date. Acest punct de vedere, susţinut în nenumărate rânduri şi întrunind adeziunea majorităţii specialiştilor, îndreptăţeşte cunoscuta afirmaţie a lui Al. Rosetti: „trebuie să se fi scris româneşte întotdeauna, sporadic şi pentru nevoi particulare”21. Se cuvine însă să subliniem că încercările de a plasa epoca de alcătuire a unor texte româneşti (a celor rotacizante, în primul rând, dar şi a altora) înainte de 1500 nu se sprijină pe dovezi concrete22. Până la descoperirea unui text românesc mai vechi decât Scrisoarea lui Neacşu, cunoştinţele noastre referitoare la scrierea românească înainte de 1521 nu se pot întemeia decât pe unele informaţii ajunse până la noi, puţine la număr şi, în general, nesigure23. De asemenea, unele indicii asupra vechimii scrierii şi a tradiţiei grafice româneşti pot fi deduse din examinarea particularităţilor de grafie ale primelor texte româneşti şi ale cuvintelor româneşti notate în documentele slavone din secolele al XIV-lea şi al XV-lea. în linii mari, se poate afirma că particularităţile comune pe care le prezintă textele româneşti din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, atât în privinţa inventarului de semne, cât şi a regulilor de scriere, se explică prin faptul că scrisul în limba română beneficia deja de o anumită tradiţie, veche de aproximativ un secol24.
TEXTELE NELITERARE
Textele româneşti care aparţin acestei perioade sunt reprezentate, în proporţii diferite, de texte literare şi de texte neliterare (documente de tot felul, însemnări, scrisori etc.). în secolul al XVI-lea, dintr-un total de aproape 200 de texte, două treimi aparţin celor neliterare25. După 1600, acest raport creşte şi mai mult în favoarea ultimei categorii de texte, subliniind pătrunderea scrisului românesc în cele mai diverse sectoare ale vieţii sociale (administrativ, politic, juridic). în timpul lui Mihai Viteazul, limba română pătrunde timid şi în cancelaria domnească. în 1602 ea îşi face apariţia şi în cancelaria Moldovei, cunoscând în continuare, ca şi în Ţara Românească, o tot mai accentuată întrebuinţare. în Transilvania, consemnăm în 1600 prima scrisoare oficială românească emanând de la un mitropolit ardelean; ea va fi urmată în perioada pe care o examinăm de alte câteva scrisori şi acte româneşti emise de cancelaria mitropolitană (episcopală) a acestui principat.
Sub raportul conţinutului, aceste texte pot fi împărţite în acte cu caracter juridico-administrativ şi diplomatic şi acte particulare. în prima categorie se înscriu
21	Rosetti, ILR, p. 430.
22	Vezi Gheţie - Mare, Originile, p. 40-49 şi 131-132.
23	Ibidem, p.’ 117-126.
24	Ibidem, p. 133-164.
25	Ibidem, p. 450.
21
actele de proprietate, inventarele cu caracter administrativ şi financiar, actele diplomatice, testamentele, actele de stare civilă („cărţile” de cununie şi de despărţire), poruncile şi hotărârile domneşti, actele unor soboare ortodoxe, scrisorile oficiale, mărturiile, salvconductele etc. De profiluri variate sunt şi actele particulare, din rândul cărora notăm, în primul rând, scrisorile cu caracter privat, inventarele de bunuri materiale, itinerarele de călătorie, notiţele şi însemnările ocazionale.
Repartiţia textelor neliterare în cele trei ţări româneşti este inegală. Dacă din Ţara Românească şi Moldova ne-au parvenit numeroase acte, scrisori şi însemnări, în schimb din Transilvania nu avem la dispoziţie decât un număr mult mai mic de asemenea mărturii; ele provin de regulă din judeţele Alba, Bistriţa-Năsăud, Braşov şi Maramureş, adică din nord-estul, sud-estul şi sud-vestul acestei provincii (din Banat-Hunedoara şi întinse zone ale Transilvaniei nu au ajuns până la noi documente sau însemnări româneşti).
Diversele scrisori şi categorii de acte sunt alcătuite după anumite tipare, identificabile în scrisorile şi documentele slavone, dovedind cunoaşterea de către autorii lor a unor formulare prestabilite26. Diferenţiaţi atât ca poziţie socială, cât şi ca instrucţie (mari dregători, înalte feţe bisericeşti, logofeţi de cancelarii domneşti şi orăşeneşti, preoţi şi dascăli de ţară etc.), autorii acestor texte manifestă exigenţe diferite, mai mari sau mai mici, faţă de normele exprimării scrise pe care şi le-au însuşit. In actele scrise de cei cu o instrucţie modestă se observă adeseori o imperfectă stăpânire a deprinderilor ortografice; alteori este vizibilă introducerea unor trăsături lingvistice strict locale, pe care nu le regăsim, în schimb, în textele literare elaborate sau copiate în aceeaşi regiune. Acest ultim aspect face ca textele neliterare să prezinte o importanţă reală pentru studiul limbii, în general, şi pentru cel al dialectologiei istorice, în special. în sfârşit, cercetarea lor se dovedeşte profitabilă şi din alt motiv. Fiind texte originale (marea majoritate), ele reflectă cu mai multă fidelitate sintaxa limbii vorbite decât textele literare (cea mai mare parte traduceri, aservite, în unele privinţe, topicii modelelor străine).
TEXTELE LITERARE
1.	încercând o prezentare sintetică a textelor literare din această perioadă, se cuvine să consemnăm, în primul rând, faptul că cele mai vechi producţii de acest gen care ne-au parvenit nu sunt mai vechi de a doua jumătate a secolului al XVl-lea. Ar putea face excepţie Cântecul religios27 şi Glosele Bogdan28, primul datat filigranologic între 1535 şi 1555, al doilea datat conjectural într-un interval foarte larg (1516-1631). O poziţie aparte ocupă în această privinţă Psaltirea Hurmuzaki, care, nefiind datată în mod riguros până în prezent, ar putea să fie anterioară
26	Pentru acest aspect vezi Doc. XVI, p. 35-47.
27	Alexandra Roman, Un text românesc precoresian, în LR, XXV, 1976, nr. 5, p. 463-474; Gheţie - Mareş, Originile, p. 374-376.
28	Ioan Bogdan, Glose române într-un manuscript slavon din secolul XVI, în C. Lit., XXIV, 1890, nr. 9, p. 121-152. Pentru datarea textului, vezi Magdalena Georgescu în Texte sec. XVI, p. 374-376.
22
jumătăţii veacului al XVI-lea29. Ştim, în schimb, din informaţii demne de toată încrederea, că la Sibiu s-a tipărit în 1544 un Catehism românesc, din a cărui ediţie nu s-au păstrat exemplare30 31. De asemenea, în temeiul unei scrisori din 1532, se admite existenţa la acea dată a unor traduceri româneşti ale Evangheliei şi Apostolului^.
2.	în lansarea şi vehicularea textelor româneşti din această perioadă, un rol activ l-au avut, în primul rând, câteva centre orăşeneşti şi mănăstireşti32.
Primul centru cultural pentru care deţinem informaţii că a cunoscut o activitate literară în limba română este Sibiul. Numele acestui oraş este legat de apariţia primelor tipărituri româneşti, Catehismul, deja menţionat, imprimat în 1544, şi un Tetraevanghel bilingv, slavo-român, imprimat în intervalul 1551-1553; ambele cărţi au fost puse sub tipar de Filip Moldoveanul33.
Următorul centru cultural este Braşovul, unde diaconul Coresi a desfăşurat o bogată activitate tipografică în limbile română şi slavonă. Dintre cele zece cărţi româneşti tipărite de Coresi, nouă au apărut la Braşov: patru menţionează în epilog sau în prefaţă locul de imprimare (Tetraevanghel, 1561; Psaltirea, 1568; Psaltirea, 1570; Evanghelia cu învăţătură, 1581), iar pentru alte cinci locul de apariţie poate fi dedus pe baza surselor documentare {întrebare creştinească, 1560; Pravila, 1560-1562; Apostolul, cca 1566; Liturghierul, 1570; Psaltirea slavo-română, 1577). Tâlcul evangheliilor (având în anexă Molitvenicul) a fost tipărit de Coresi, probabil în 1567, într-o altă localitate transilvăneană. Pe lângă Coresi a deprins arta tiparului şi fiul său Şerban, care tipăreşte, împreună cu un diac Marien, ediţia Paliei (Orăştie, 1582) şi, independent de acesta, o ediţie slavo-română a Psaltirii (cca 1589), al cărei loc de imprimare nu este cunoscut. Pe lângă activitatea tipografică, la Braşov s-a desfăşurat şi o activitate de traducere şi revizie a cărţilor religioase în care au fost antrenaţi preoţii de la Biserica Sf. Nicolae din Şchei. Astfel, Evanghelia cu învăţătură (1581) a fost tradusă (parţial) de preoţii şcheieni lane şi Mihai cu puţin timp înaintea tipăririi34. O provenienţă şcheiană poate fi atribuită şi unui manuscris care reuneşte omilii şi vieţi de sfinţi, traduse în limba română, dintre care două sunt scrise între 1578 şi 1590, iar restul în ultimul deceniu al secolului al XVI-lea sau în primii ani ai secolului următor35. Unuia dintre copiştii acestor texte, popii Neagoslav, îi datorăm şi transcrierea unui scurt text de abjurare
29	Alexandru Mareş, Consideraţii pe marginea datării Psaltirii Hurmuzaki, în LR, XLIX, 2000, nr. 4-6, p. 675-683.
30	Vezi în această privinţă S. Jako, Pe urmele Catehismului românesc din anul 1544, în RB, XXIII, 1970, nr. 11-12, p. 716-720. Pentru problemele filologice ridicate de apariţia acestei cărţi, vezi Gheţie-Mareş, Originile, p. 220-223 şi 230-231.
31	Ş. Papacostea, Moldova în epoca Reformei. Contribuţie la istoria societăţii moldoveneşti în veacul al XVI-lea, în „Studii”, XI, 1958, nr. 4, p. 62-63.
32	Ţinem să precizăm că pentru centrele culturale aduse în discuţie nu am înregistrat decât acţiunile de traducere sau copiere (tipărire) a textelor româneşti, nu şi a celor slavone, germare, maghiare etc.
33	Gheţie - Mareş, Originile, p. 95-99, 220-223, 230-231, 336-342.
34	Ibidem, p. 99-108, 199-204, 224-231, 235-244, 253-270, 285-288, 304-310, 312-316, 321-326, 330-333, 344-351.
35	Mareş, Un manuscris necunoscut, p. 5-33.
23
a credinţei luterane la o dată cuprinsă în intervalul 1595-160636. Un Octoih manuscris este copiat, probabil, de un localnic la o dată situată în intervalul 1595— 16IO37. Câţiva ani mai târziu, în 1612 sau 1613, popa Văsâi, fiul popii Mihai, copiază partea cea mai întinsă a unui Parimiar românesc manuscris (celelalte două părţi aparţin unor copişti neidentificaţi, eventual tot localnici)38 39. Probabil din cca 1633 datează încheierea cronicii pe care acelaşi popă Văsâi o consacră istoriei Bisericii Sf. Nicolae din Şchei . Păstrată în prezent numai într-o traducere germană, această cronică românească a constituit principalul izvor, pentru perioada 1392-1633, al Istoriei sfintei beserici a Şcheilor Braşovului, realizată de Radu Tempea. In sfârşit, deşi nu avem deplină certitudine, este posibil ca în Şcheii Braşovului să fi fost copiat în anii 1559-1560 manuscrisul popii Braţul, cuprinzând numeroase texte româneşti {Apostolul, Cazania la Paşti, Culegerea de extrase religioase, începătură de nuiale, Reţete medicale, fragmente evanghelice şi psalmul necanonic 151)40.
La Cluj, în tipografia lui Gáspár Heltai, s-a tipărit în intervalul 1571-1575 o culegere de cântece de factură calvină. Denumită curent Fragmentul Todorescu sau Cartea de cântece, această tipăritură reprezintă cel mai vechi text românesc scris cu litere latine şi ortografie maghiară41.
La Mănăstirea Putna înregistrăm în ultimele două decenii ale secolului al XVI-lea mărturiile unei activităţi literare în limba română. Ele s-au concretizat în copierea a două manuscrise: primul reprezintă o culegere de diverse texte de drept bisericesc (alături de care figurează şi Cuvântul despre dumnezeire al lui Ioan Damaschin), copiată în 1581 de Lucaci „ritorul şi sholasticul”42, iar al doilea conţine o versiune a Florii darurilor, transcrisă la o dată cuprinsă în intervalul 1592-160443.
în Orăştie s-a tipărit în 1582 Palia, cuprinzând primele două cărţi ale Vechiului Testament {Geneza şi Exodul). Rod al propagandei calvine, cartea a fost
36	Alexandru Mareş, Un fragment românesc de Molitvenic din secolul al XVI-lea?, în LR, XX, 1971, nr. 2, p. 131-139, Mareş, Un manuscris necunoscut, p. 19-20.
37	Gheţie-Mareş, Originile, p. 270-274.
38	Vezi lon-Radu Mircea, O veche traducere românească: Parimiarul de la Braşov, în LR, XXXI, 1982, nr. 6, p. 474-491 (cu întreaga bibliografie asupra manuscrisului); pentru ediţia textului, vezi Vasile Oltean, Primul parimiar românesc, Iaşi, Edict, vol. I—II, 2005.
39	N. Sulică, Versiunea germană a cronicii protopopului Vasile şi varianta românească a lui Radu Tempea, în Înştiinţări. Câteva capitole din trecutul românilor din Şcheii Braşovului, Braşov, 1906, p. 71-81; Ştefan Meteş, Cronica popii Vasilie din Şcheii Braşovului (cu note şi lămuriri), în „Drum drept”, Bucureşti, 1913, I, nr. 3, p. 165-168; N. Sulică, Cronica protopopului Vasilie din Braşov, în AIIN, IX, 1943-1944, p. 331-343; I. Crăciun, Cronicele româneşti ale Transilvaniei şi Banatului. Consideraţiunipreliminare, în AlICj, I—II, 1958-1959, p. 5-6.
40	Mihăila,'Observaţii, p. 301-345; Mihăilă, Primul manuscris, p. 59-103. Pentru problemele fililogice ridicate de cercetarea textelor din acest manuscris, vezi Gheţie-Mareş, Originile, p. 192-195, 245, 250-251, 311-312, 342-344, 392-394, 400-401, iar pentru editarea textelor, vezi Codicele Braţul. Ediţie de text de Alexandru Gafton, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2003 şi Dimitriu, Codicele (cf. CD-ul anexat conţinând facsimilele paginilor din manuscris).
41	Ion Gheţie, în Texte sec. XVI, p. 259-364.
42	Vezi Rizescu, PL, şi Gheţie-Mareş, Originile, p. 251-253, 280-289.
43	Alexandra Roman-Moraru, în Vechi texte, p. 263-316; Moraru, Floarea darurilor, p. 7-192; Olteanu, Floarea darurilor, p. 118-262.
24
imprimată de Şerban Coresi şi diacul Marien, pe cheltuiala nobilului ungur Geszti Ferenc din Deva. Traducerea a fost efectuată, sub patronajul episcopului calvin Mihai Tordaşi, de Ştefan Herce, „propoveduitoriul evangheliei” în Caransebeş, Efrem Zacan, „dascălul de dăscălie” în acelaşi oraş, Moisi Peştişel, „propoveduitorul evangheliei în Lugoj, şi Achirie, „potropopul varmigiei Henedoriei”. O activitate literară concretizată în traduceri în limba română poate fi presupusă în cazul oraşelor Caransebeş şi Lugoj, în care au activat trei dintre cei patru traducători ai Paliei44.
La Mănăstirea Secu a tradus Varlaam, pe când era doar ieromonah, deci probabil între 1602 şi 1613, Leastviţa lui Ioan Sinaitul45.
O activitate ceva mai amplă se înregistrează la mănăstirea olteană Bistriţa. Ea este legată în primul rând de numele lui Mihail Moxa, autorul prelucrării unui Cronograf (1620)46 şi a două traduceri: Pravila (1640)47 şi Liturghierul (cca 1640)48. Tot la Bistriţa s-a tradus un Molitvenic şi Viaţa Sfântului Grigore Decapolitul, ambele texte păstrate într-un manuscris copiat în intervalul 1634-165349.
Copierea la sate a textelor româneşti este atestată curând după 1600, deşi fenomenul este indiscutabil mai vechi. La Măhaci (j. Alba), popa Grigorie transcrie în perioade diferite câteva texte, dintre care cele cu dată certă sunt: Legenda duminicii (1601), Catehismul coresian (1608), predica Fraţi dragi (1619); cf. alte trei texte aparţinând acestui copist, datate conjectural: Legenda Sfintei Vineri (1583-1619), Rugăciune de scoatere a dracului şi Fragmentul liturgic (cca 1619)50. în 1610, popa Toader din Râpa de Jos (j. Mureş) transcrie o versiune prelucrată a Pravilei coresiene51. Popa Ioan, supranumit Românul, copiază în anii 1620-1621, în Sânpetru (probabil j. Braşov), trei texte populare: Alexandria, Albinuşa (= Floarea
44	Text editat de Pamfil, PO, şi de Arvinte, Caproşu, Gafton, Gruia, PO; vezi şi Gheţie-Mareş, Originile, p. 110-111 şi 360-364.
45	Pândele Olteanu, Metoda filologiei comparate în studierea izvoarelor şi în identificarea versiunii neogreceşti a operei „Scara” tradusă de mitropolitul Varlaam, în MO, XXII, 1970, nr. 5-6, p. 543-566; Florentina Zgraon, Consideraţii filologice asupra primei traduceri manuscrise a „ Scării ” lui Ioan Sinaitul, în LR, XXV, 1976, nr. 3, p. 275-287; cf. şi Panaite, Leastviţa.
46	Vezi I. Bogdan, Ein Beitrag zur bulgarischen und serbischen Geschichtschreibung, în „Archiv fur slavische Philologie”, XIII, 1901, p. 502-535; Margareta Ştefanescu, Cronica lui Manasses şi literatura româno-slavă şi română veche, Iaşi, 1927; C. Nicolăescu-Plopşor, Hronograful lui Moxa, în „Oltenia”, IV, 1943, p. 1-28; K. H. Schroeder, Un manuscris necunoscut al cronografului lui Mihail Moxa, în LR, XX, 1971, nr. 5, p. 527-529; Mihăilă, Cultură şi literatură, p. 380-404.
47 Peretz, Curs, vol. I, 1928, p. 331-333; Constantinescu, Repertoriul, p. 117-118; Alexandru Mareş, A procurat Udrişte Năsturel originalul străin al Pravilei de la Govora?, în LR, XXXV, 1986, nr. 2, p. 127-131; Pândele Olteanu, Pravila de la Govora (1640-1641) în lumina izvoarelor bizantino-slave, în „Romanoslavica”, 29 (1991), 1992, p. 105-121.
48	Dennis Deletant, Un manuscris al lui Mihail Moxa din Muzeul Britanic, în RITL, XXIV, 1975, nr. 2, p. 255-272.
49	Vezi manuscrisul academic 2522. Viaţa Sfântului Grigore Decapolitul a fost publicată de M. Gaster în RIAF, I, 1883, p. 86-96; pentru Molitvenic, vezi Şt. Paşca, Cel mai vechi ceaslov românesc, Bucureşti, 1939, p. 78-84, 88-93.
50	Pentru textele din Codicele Sturdzan copiate de popa Grigorie, vezi Gh. Chivu, în Vechi texte, p. 44-45, 47-52, 59-62.
51	Vezi Al. Rosetti, în GS, I, 1924, fasc. 2, p. 332, Rosetti, Mélanges, p. 553 şi Gheţie-Mareş, Originile, p. 280, 286-287.
25
darurilor), Rujdeniţa şi o prelucrare a Pravilei coresiene52 53. în Sebeş (j. Sibiu), popa Pârvul copiază în 1625 textul Cazaniei a Il-a coresiene şi versiunile cu comentarii ale Tatălui nostru şi Decalogului53. Tot un preot, Stanciu, transcrie în Scorei (j. Sibiu) în 1637 două texte aparţinând literaturii de prevestire: Gromovnicul şi 12 vise ale împăratului Sahanci54. La Calafindeşti (j. Suceava) dascălul ardelean Toader întocmeşte în 1639 un Cuvânt de înmormântare55. Să mai consemnăm prezenţa la Stăneşti (j. Vâlcea) a unei inscripţii în limba română pe piatra tombală a lui Stroe Buzescu, purtând data 160256.
în sfârşit, considerăm necesar să amintim că din această perioadă deţinem şi câteva texte româneşti tipărite sau copiate în afara graniţelor celor trei ţări româneşti. Patru sunt tipărite, toate cu litere latine, dintre care trei reprezintă versiuni ale rugăciunii Tatăl nostru (versiunea Luca Stroici, Cracovia, 159457; versiunea Hieronymus Megiser, Francoforti, 1603; versiunea Melchior Bocatius, Cassovia, 1614)58, iar una este o traducere din latineşte a unui Catehism catolic, efectuată de bănăţeanul Gheorghe Buitul şi apărută la Pozsony (Bratislava) în 1635 (lucrare cunoscută numai din reeditarea ei clujeană din 1703)59. în sfârşit, în formă manuscrisă deţinem două texte: o copie mediată a Tetraevanghelului coresian, efectuată în 1574 în insula Rhodos de grămăticul Radu din Măniceşti (j. Teleorman) din porunca lui Pătraşcu-Vodă (identificat de cei mai mulţi cercetători cu Petru Cercel)60 şi o predică rostită la Colegiul roman din Roman în 1608 de
52	Vezi lucrările lui N. Cartojan consacrate primelor trei dintre texte: Alexandria în literatura românească. Noi contribuţii (Studiu şi text), Bucureşti, 1922, Cartojan, Fiore di virtii, p. 85-191, Cel mai vechi zodiac românesc: Rujdeniţapopei Ion Românul (1620), în DR, V, 1928, p. 584-601. Pentru Pravila din acest manuscris, publicată de C. A. Spulber (Cea mai veche pravilă românească, Cernăuţi, 1930, p. 33-69), vezi Alexandru Mareş, în SLLF, [I], 1969, p. 283-285, 289 şi Gh. Chivu în Texte sec. XVI, p. 151-153.
53	Alexandru Mareş, O copiei din 1625 a Cazaniei a Il-a coresiene, în LR, XLVI, 1997, nr. 4-6, p. 287-297.
54	Vezi articolul nostru Cel mai vechi Gromovnic românesc, în LR, XXIII, 1974, nr. 1, p. 29-44 şi studiul Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer, publicat în volumul nostru Cărţi populare de prevestire, apărut în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, [voi.] VIII, Bucureşti, 2003, p. 13-133.
55	V. Pârvan, Un vechi monument de limbă literară românească, în C. Lit., XXXVIII, 1904, p. 919-946 şi 979-1000.
56	P. V. Năsturel, Biserici, mănăstiri şi schituri din Oltenia, în RIAF, XIV, 1913, p. 41-44. Palia (BAR, ms. rom. 5898), considerată, pe baza unei însemnări, de către FI. Dudaş a fi transcrisă în anul 1631 {Manuscrisele româneşti din bisericile Bihorului. Partea a Il-a, Oradea, 1987, p. 109-110), datează probabil de la sfârşitul secolului XVII-lea; însemnarea respectivă aparţinând popii Mihail din Chiraleu (j. Bihor) a fost scrisă în anul 1731; v. G. Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti. BAR 44J4-592Ó, [voi.] 4, Bucureşti, 1992, p. 422^123.
57	B. P. Hasdeu, Luca Stroici, părintele filologiei latino-române, Bucureşti, 1864; Gheţie-Mareş, Originile, p. 333-334.
58	A. Bitay, în RI, XXI, 1935, p. 331; E. Coseriu, Die Rumănische Sprache bei Hieronymus Megiser (1603), în SCL, XXVI, 1975, nr. 5, p. 473^180.
59	Bibliografia românească veche, 1508-1830, de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, Tomul 1,1508-1716, Bucureşti, 1903, p. 447.
60	Gheţie-Mareş, Originile, p. 351-354.
26
iezuitul Lovas, originar din părţile Banatului (scrisă cu litere latine şi ortografie maghiară)61.
Au existat în această perioadă şi alte centre de cultură, a căror identitate, din păcate, nu ne este cunoscută62. Cea mai bună dovadă a existenţei lor ne este furnizată de textele literare româneşti datate sau databile înainte de 1640, dar lipsite, în schimb, de indicaţia locului unde au fost elaborate.
3.	Din rândul textelor care nu prezintă locul alcătuirii lor se cuvine să le amintim, în primul rând, pe cele rotacizante: Codicele Voroneţean şi psaltirile Hurmuzaki, Scheiană şi Voroneţean. Prezentând o serie de particularităţi comune (printre care şi rotacismul) şi fiind lipsite de orice indicaţie referitoare la epoca, locul şi împrejurările de ordin istorico-cultural în care au fost scrise, aceste texte au cunoscut în ultima sută de ani un interes constant din partea lingviştilor, istoricilor literari şi istoricilor culturii. în mod mai mult sau mai puţin declarat, majoritatea specialiştilor au urmărit ca, prin rezultatele dobândite din investigarea acestor texte, să elucideze o serie de aspecte pe care le ridică cercetarea controversatei probleme a originilor scrisului românesc. Această împrejurarea explică numeroasele opinii, adeseori ireconciliabile, exprimate asupra principalelor probleme (datare, localizare, curent cultural etc.) cu care s-a confruntat cercetarea textelor rotacizante din momentul intrării lor în circuitul ştiinţific. Cercetările recente au permis să se stabilească cu un coeficient ridicat de siguranţă că cele patru texte sunt copiate în Moldova în a doua jumătate secolului al XVI-lea (Psaltirea Voroneţeană: 1551-1558; Codicele Voroneţean: 1563-1583, Psaltirea Scheiană: 1573-1578; singur& Psaltirea Hurmuzaki nu a fost datată până în prezent în mod riguros)63.
Tot în Moldova au fost copiate Glosele Bogdan (1516—1631)64, Psaltirea Ciobanu (1573—1585)65, Tabelul cronologic (1587 sau 1588)66, Pravila de ispravă oamenilor (sfârşitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea)67, Cuvântul de curăţie (1618 sau 1619)68. în sfârşit, moldovenească este traducerea Pravilei alese înfăptuită de Eustratie Logofătul, probabil la o dată anterioară anului 163269.
61	Claudiu Isopescu, O predică românească ţinută în Roma la 1608, în „Codrul Cosminului”, II—III, 1925-26, p. 275-284; Ion Gheţie, Mirela Teodorescu, Â propos de la désinence -u de la 3e personne du pluriel de l’imparfait de Vindicatif. Nouvelles contribuîions, în RRL, XI, 1966, nr. 2, p. 188-189.
62	Copierea la începutul secolului al XVII-lea în Belgrad (Serbia), de către popa Vasile, a unui manuscris românesc cu conţinut omiletic şi hagiografic (Florian Dudaş, op. cit., p. 19-29, 30-31, 33 etc.; idem, Manuscrise româneşti medievale din Crişana, Timişoara, 1986, p. 28-31 etc.), trebuie verificată printr-un examen minuţios al filigranelor.
63	Pentru localizarea şi datarea acestor texte, vezi Gheţie-Mareş, Originile, p. 195-199,297-304.
64	Ibidem, p. 289-292.
65	Ibidem, p. 310-311.
66	Ibidem, p. 406-409.
67	Ibidem, p. 279.
68	Gaster, CR, vol. I, p. XXXVI.
69	I. Bianu, Manuscriptul românesc de la 1632 al lui Evstratie logofătul, în „Columna lui Traian”, III, 1882, nr. 4-5, p. 210-217; I. Peretz, Le Code ďEustratie (1632), în „Revue de Roumanie” 1, 1910, nr. 3, p. 379-390; Şt. Gr. Berechet, Istoria vechiului drept românesc, I. Izvoarele, Iaşi, 1933, p. 163; Constantinescu, Repertoriul, p. 199-203.
27
Aşa-numitele „texte bogomilice” din Codicele Sturdzan {Apocalipsul apostolului Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora morţii şi Legenda Sfântului Sisinie) au fost copiate în nordul Hunedoarei la o dată cuprinsă între 1590 şi 1602. în acest interval şi în aceeaşi zonă, dar de către un alt scrib, a fost copiată Omilia de Paşti (I) provenind din acelaşi codice70. în privinţa celorlalte texte pe care le cuprinde acest manuscris, trebuie să remarcăm că ele se diferenţiază sub raportul datei, fiind transcrise de trei copişti: copistul a: Legenda Duminicii (f. lr, după 19 martie 1601), copistul b: Pravila coresiană, Tâlcul evangheliei la judecată şi un descântec (1601-1618), copistul c: Moartea lui Avraam şi Omilia la Paşti (II) (1580-1591)71.
După particularităţile lingvistice şi filigranele hârtiei, Manuscrisul de la Ieud, conţinând Legenda Duminicii şi copiile a două omilii din Evanghelia cu învăţătrură (Braşov, 1581), a fost transcris în Maramureş în intervalul 1621-163372.
în sud-estul Transilvaniei sau eventual în Muntenia pot fi localizate Cântecul religios (1535—1555)73 şi Apostolul lorga (1551-1583)74.
în privinţa altor manuscrise transilvănene, care de regulă sunt invocate pentru această perioadă {Codicele Todorescu, Codicele de la Cohalm, Molitvenicul Drăganu etc.), trebuie să precizăm că nu avem certitudinea că au fost copiate înainte de 164075. în aceeaşi situaţie se află şi Fragmentele lorga (conţinând o versiune amplificată a Omiliei la Paşti), transcrise în nordul Transilvaniei sau al Moldovei la o dată necunoscută76. Se cuvine să mai remarcăm că nu avem nicio dovadă concretă că Nestor Ureche, tatăl cunoscutului cronicar moldovean, ar fi autorul unei scrieri hagiografice în limba română privind istoria unei relicve a sfântului Ioan Botezătorul, adusă la Mănăstirea Secu în anul 160777. De asemenea, nu beneficiază de o argumentaţie convingătoare nici data 1635, care s-a atribuit
70	Gheţie-Mareş, Originile, p. 245-246, 365-374, 376-380, 394-396.
71	Gh. Chivu, în Vechi texte, p. 45-46, 52-53; Gheţie-Mareş, Originile, p. 246-247, 397-^tOO.
72	Teodorescu-Gheţie, MI, p. 27-33.
73	Gheţie-Mareş, Originile, p. 374-376.
74	Ibidem, p. 204-206.
75	Aşa-numitul Fragment de la Hălmagiu (cuprinzând pasaje din Molitvenic), pe care Florian Dudaş îl datează în a doua jumătate a secolului al XVI-lea {Manuscrisele româneşti medievale din Crişana, p. 20-21), datează, foarte probabil, din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. încercarea aceluiaşi cercetător de a întineri cu un secol textele din Manuscrisul de la Chişlaz (op. cit., p. 16-19) este dezminţită de filigranele hârtiei, care nu permit o datare mai devreme de ultimul sfert al secolului al XVII-lea (cf. Gh. Chivu, Date noi despre Apocriful lorga, în LR, XXVII, 1978, nr. 5, p. 511 şi 515). S-a stabilit, de altfel, că textele manuscrise la care facea referire Florian Dudaş au fost copiate de popa Florea din Dobricioneşti, j. Bihor, cunoscut prin copierea în 1678 a unei versiuni a Legendei duminicii; vezi,,pentru toate acestea, Al. Mareş, Texte din nord-vestul Transilvaniei atribuite greşit secolului al XVI-lea, în LR, XLVII, 1998, nr. 5-6, p. 345-350.
76	Vezi articolul nostru Câteva precizări în legătură cu Omilia la Paşti din Fragmentele lorga, în LR, XXXV, 1986, nr. 6, p. 508-512.
77	Ipoteză emisă de P. P. Panaitescu (Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei. Ediţia a Il-a revăzută, Bucureşti, 1958, p. 10) pe baza unei copii fragmentare din prima jumătate a secolului al XVIII-lea (BAR, ms. rom. 103, f. 177-178v); cf. Petre Ş. Năsturel şi Andronikos Falangas, Istoria moaştelor piciorului Sf. Ioan Botezătorul de la mănăstirea Secu, în Buletinul Bibliotecii Române, vol. XV (XIX), Serie nouă, Freiburg, 1989, p. 147-173.
28
traducerii în limba română a învăţăturilor lui Neagoe Basarab şi a Vieţii patriarhului Nifon78.
Desigur că pe baza actualelor noastre cunoştinţe asupra producţiei literare în limba română dinaintea anului 1640 nu ne putem forma decât o imagine aproximativă despre ceea ce va fi reprezentat ea în realitate. Nu deţinem, de exemplu, din această perioadă nicio baladă sau cântec bătrânesc în limba română, deşi asupra existenţei acestei specii suntem avizaţi de o relaţie de călătorie din anul 163279.
4.	Textele literare din această perioadă sunt în cea mai mare parte texte unilingve. în afara acestora deţinem şi un număr de scrieri bilingve, în care textul românesc este însoţit de cel slavon. După structura lor, textele bilingve slavo-române se împart în trei categorii: 1) cu textul slav însoţit de glose româneşti {Glosele Bogdan), 2) cu versiunile dispuse pe două coloane (Tetraevanghelul de la Sibiu, Leastviţa lui Ioan Sinaitul), 3) cu traducere românească intercalată, în sensul că cele două texte sunt divizate într-un număr mare de porţiuni, fiecare fragment slavon fiind urmat de corespondentul său românesc: manuscrise: Psaltirea Voroneţeană, Apostolul Iorga, Psaltirea Ciobanu, Pravila ritorului Lucaci, Cuvântul despre dumnezeire al lui Ioan Damaschin, Floarea darurilor (versiunea putneană), Cazaniile la Paşti din Codicele Sturdzan, Legenda lui Sisinie, Apostolul, Cazania la Paşti, Fragmentele evanghelice şi Extrasele religioase (ultimele patru din Manuscrisul popii Braţul), Legenda Duminicii din Codicele de la Ieud\ tipărituri: Psaltirea coresiană din 1577 şi Psaltirea atribuită lui Şerban Coresi (cca 1589). Deţinem şi câteva scrieri care cunosc o structură deosebită a textului, ca de pildă: începătură de nuiale, redactată parţial în română, parţial în slavonă (trimiterile la psalmi şi rugăciuni, precum şi invocaţiile către sfinţi), prezentând totodată cuvinte sau sintagme slavone netraduse în cadrul propoziţiilor sau frazelor româneşti, Octoihul, având cântările şi Svetilnele scrise în limba română, iar canoanele în limba slavonă, şi Parimiarul, în care textul biblic este redat în româneşte, iar psalmii şi cântările în slavonă. Dintre cele trei categorii expuse mai sus, cea a textelor bilingve cu traducere românească intercalată a dat naştere la mai multe ipoteze legate de stabilirea scopului în care au fost astfel structurate. Unii cercetători (Şt. Ciobanu, Şt. Paşca şi Ion Gheţie) au susţinut destinaţia didactică a acestor texte. Pentru N. Iorga şi Al. Rosetti, ele serveau la justificarea versiunii
78	După Dan Zamflrescu, în ms. 109 (Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române), pe fila 247, în partea de jos a frontispiciului cu titlul Vieţii patriarhului Nifon, s-ar fi notat anul 7143 (=1635), care nu poate fi decât data copiei anterioare sau a celei iniţiale (Neagoe Basarab şi învăţăturile către fiul său Teodosie. Problemele controversate, Bucureşti, 1973, p. 361). In realitate, scrierea aşa-zisei date este posterioară copierii textului respectiv. Argumente de critică textuală plasează traducerea Vieţii patriarhului Nifon după 1660, atunci când se va fi efectuat şi traducerea învăţăturilor lui Neagoe Basarab; vezi articolul nostru Despre data traducerii româneşti a Vieţii patriarhului Nifon şi despre momentul inserării ei în Letopiseţul cantacuzinesc, în LR, XL, 2001, nr. 1-2, p. 63-71.
79	La plecarea din Târgovişte a solului suedez Paul Strassburg, eveniment petrecut în 1632, în cinstea sa „lăutarii şi un cor de muzicanţi... cântau cu foc un cântec bătrânesc în limba română”; vezi Călători străini despre ţările române, vol. V, Bucureşti, 1973, p. 65.
29
româneşti, pentru a arăta că ea este canonică şi nu cuprinde imixtiuni protestante.
In schimb, P. P. Panaitescu considera că în biserică preoţii ar fi citit credincioşilor
alternativ textul slavon şi textul românesc, servindu-se astfel de scrieri bilingve.
Dintre ipotezele emise, mai îndreptăţită pare cea care susţine destinaţia didactică a 80 ’ ’ 9 acestor texte .
5.	După cum s-a putut observa, cea mai mare parte a textelor literare anterioare anului 1640 aparţin literaturii religioase. Dintre acestea unele sunt canonice (cele mai numeroase), iar altele sunt apocrife. Scrierile canonice sunt de lectură (bisericească) (Apostolul, Tetraevanghelul, Psaltirea, Palia etc.), de cult (Liturghierul, Molitvenicul, Octoihul, Cartea de cântece, Cuvântul de înmormântare etc.), de drept ecleziastic (Pravilele) sau de exegeză şi edificare morală (Cazaniile, Cuvântul despre dumnezeire al lui Ioan Damaschin, Leastviţa etc.). Mai trebuie amintită aici şi predica lui Francisc Lovas, care aparţine genului oratoric bisericesc. Dintre scrierile apocrife religioase, câteva sunt apocaliptice (Apocalipsul apostolului Pavel, Apocalispul Maicii Domnului, Moartea lui Avraam, Cântecul religios etc), trei reprezintă legende hagiografice (Legenda Sfântului Sisinie, Legenda Sfintei Vineri, Viaţa Sfintei Petca), iar alte două cuprind o epistolă apocrifă (versiunile Legendei Duminicii din Codicele Sturdzan şi din Manuscrisul de la Ieud).
Literatura laică este reprezentată prin scrieri istorice (Tabelul cronologic şi Cronograful lui Moxa), scrieri astrologice, de prevestire (Gromovnicul, Rujdeniţa şi 12 vise ale împăratului Sahanci), romane populare (.Alexandria), scrieri din categoria florilegiilor {Floarea darurilor) şi prin nişte Reţete medicale, care aparţin literaturii ştiinţifice populare.
Cu excepţia scrierilor istorice, celelalte texte laice împreună cu textele apocrife alcătuiesc o categorie aparte de scrieri, denumită curent texte sau cărţi populare. Pentru cunoaşterea mentalităţii şi a gustului unor largi pături de cititori din lumea oraşelor şi a satelor, această categorie de scrieri prezintă o însemnătate deosebită.
6.	Cvasimajoritatea textelor religioase şi laice din această perioadă sunt traduceri. Până la proba contrară, prelucrări, mai mult sau mai puţin parţiale, pot fi socotite textul de abjurare a credinţei luterane, Cugetări în ora morţii (1590-1602) şi Cuvântul de înmormântare (1639). O compilaţie a mai multor surse poate fi considerat Cronograful realizat de Moxa. Exceptând prefeţele şi epilogurile tipăriturilor, precum şi însemnările copiştilor, singurul text original păstrat este inscripţia de pe mormântul lui Stroe Buzescu (Stăneşti, 1602). Cuprinzând o adevărată pagină de cronică, nu ar fi exclus ca textul acestei inscripţii să-i aparţină lui Teodosie Rudeanul, cumnatul lui Stroe Buzescu. în privinţa altor scrieri originale din această perioadă {Cronica oficială a logofătului Teodosie Rudeanul, încheiată probabil în septembrie 1600, Cronica Buzeştilor, probabil ante 1618, şi Cronica Bisericii Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului, cca 1633), trebuie să arătăm că nu ne este cunoscută forma lor iniţială. Alcătuită probabil în limba română80 81,
80	Vezi Gheţie-Mareş, Originile, p. 184-189.
81	Cf. N. Iorga (în RI, XXVIII, 1942, p. 80) şi I. C. Chiţimia (Probleme de bază ale literaturii române vechi, Bucureşti, 1972, p. 145-157), care consideră că marele logofăt muntean şi-a scris cronica în limba slavonă.
30
cronica lui Teodosie Rudeanul a fost folosită, prin intermediul unei traduceri polone, de Balthasar Walther la redactarea lucrării sale despre Mihai Viteazul, publicată la Górlitz în 1599. Forma prelucrată a acestei cronici oficiale, efectuată de o persoană din slujba Buzeştilor, de unde şi denumirea Cronica Buzeştilor, ne este cunoscută numai prin intermediul Letopiseţului Cantacuzinesc, alcătuit spre sfârşitul secolului al XVII-lea. Cât priveşte Cronica Bisericii Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului, ea nu s-a păstrat în forma ei originală, ci numai într-o traducere germană (vezi mai sus, p. 24).
7.	Marea majoritate a textelor literare realizate înainte de 1640 sunt traduse din slavonă. Constatarea este firească, având în vedere poziţia dominantă pe care slavona o păstra încă în această perioadă în peisajul culturii româneşti. Sunt extrem de puţine traducerile româneşti ale căror originale slavone au putut fi identificate cu precizie. Tetraevanghelul de la Sibiu (1531-1553) a fost tradus fie după textul slavon alăturat celui românesc, care reproduce versiunea tipărită de Macarie în 151282, fie după o versiune slavonă husită83. Pentru Tetraevanghelul braşovean (1561), traducătorii au apelat la o versiune manuscrisă slavonă, identică cu cea tipărită la Braşov în Tetraevanghelul slavon din 156284. în cazul Evangheliei cu învăţătură (1581), sursa principală a traducerii a constituit-o Cazania (Evangelie ucitelnoe), tipărită de Ivan Feodorov în 1569 la Zabludov85. Traducerea Pravilei efectuată de Mihail Moxa la o dată anterioară anului 1640 s-a întemeiat pe copia manuscrisă moldovenească din 1618 (BAR, ms. sl. 726), adusă la Mănăstirea Bistriţa de mitropolitul Teofan al Moldovei86.
într-o măsură evident mai mică, traducătorii români au apelat şi la limba maghiară. Astfel, principala sursă a Paliei de la Orăştie a constituit-o Pentateucul tipărit de Gaspâr Heltai la Cluj în 155 1 87. După un izvor unguresc {Agenda tipărită de acelaşi Heltai la Cluj, ed. I, 1551, ed. II, 1559) a fost tradus Molitvenicul din 156788, iar Cartea de cântece (1571-1575) urmează mai multe culegeri de cântece calvine ungureşti89.
82	Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. 1551-1553. Studiu introductiv filologic de acad. Emil Petrovici. Studiu introductiv istoric de L. Démeny, Bucureşti, 1971, p. 10, 14; Alexandru Mareş, în Vechi texte, p. 185-186.
83	Ioan-Florin Florescu, Le Tétraévangile de Sibiu (1551-1553). Nouvelles informations sur Ies sources de la premiere traduction en roumain des Évangiles, în „Biblicum Jassyense”. Romanian Journal for Biblical Philology and Hermeneutics, Volume I, 2010, p. 55-70, 80-83.
84	Gheţie-Mareş, Originile, p. 345-346.
85	G. I. Koliada, Lloau Oeodopoe u icHwoneva mamie neKoniopux cm pan GoemovHou Eepomi, în „Bec/rnmc MCTopwM MnpoBOň Kyju/rypu”, nr. 1, Moscova, 1958 (articol tradus în româneşte în „Probleme de istorie. Traduceri din revistele sovietice de istorie”, III, 1158, p. 32-54); Olteanu, Les originaux, p. 176-187.
86	Vezi supra, nota 47.
87	1. Popovici, Palia de la Orăştie, 1582, în AAR, Seria II, Mem. Secţ. Lit., XXXIII, 1911, p. 517-538; M. Roques, L’original de la Palia d’Orăştie, Paris, 1913, p. 1-14 (extras din Mélanges offerts ă M. Emile Picot, Paris, 1913).
88	N. Dăianu, Un molitvenic calvinesc pentru români, în „Răvaşul”, VI, 1908, p. 168-181; Juhász, A reformáció, p. 68-75.
89	C. Tagliavini, înfluences du Psautier huguenot de Clement Marot et de Theodore de Beze dans la litterature roumaine ancienne, în„Cahiers Sextil Puşcariu”, I, 1952, fasc. 1, p. 40; I. Gheţie, în Texte sec. XVI, p. 276-277; cf. Dragoş Moldovanu care consideră că prototipul primei traduceri româneşti a Psaltirii s-a întemeiat pe un original maghiar {Psaltirea în versuri a lui Ştefan din
31
Pentru două tipărituri din secolul al XVl-lea (Tetraevanghelul sibian din 1551-1553 şi, parţial, Apostolul coresian din 1566), traducătorii au pus la contribuţie, pe lângă izvoare slavone, şi textul Bibliei lui Luther90. în cazul primului text, s-a apelat, potrivit ultimelor cercetări, şi la textul german al Bibliei lui Johan Melentin (1466)91.
Deşi posibilitatea traducerii din latină a unor texte religioase a fost invocată în câteva rânduri, certă este numai întrebuinţarea Vulgatei, pe lângă izvorul maghiar, la transpunerea în româneşte a Paliei de la Orăştie92. Deţinem unele indicii că Simbolul atanasian din versiunea Psaltirii Scheiene s-a întemeiat pe un original latin93.
în sfârşit, din limba greacă pare să provină traducerea Pravilei alese, efectuată de logofătul moldovean Eustratie94.
8.	Informaţii extrem de puţine deţinem în legătură cu autorii acestor traduceri. Dintre cele zece tipărituri coresiene, numai două {Psaltirea slavo-română, 1577, şi Evanghelia cu învăţătură, 1581) indică numele traducătorilor. Deşi în epilogul primei tipărituri Coresi îşi revendică traducerea, afirmaţia sa nu corespunde realităţii, versiunile rotacizante ale Psaltirii, unele mai vechi decât cele coresiene, conservând aceeaşi traducere. Evanghelia cu învăţătură a fost tradusă de preoţii şcheieni lane şi Mihai, participarea lui Coresi la această acţiune (consemnată în prefaţă) fiind improbabilă; în anii 1579-1580, diaconul muntean a fost reţinut de tipărirea a două cărţi slavone.
Pentru Palia de la Orăştie (1582), după cum am arătat mai sus, p. 25, traducătorii ne sunt cunoscuţi: doi provin din Caransebeş, Ştefan Herce şi Efrem Zacan, unul din Lugoj, Moisi Peştişel, iar altul, Achirie, era „potropopul varmigiei Henedoriei”. Cu excepţia lui Efrem Zacan („dascălul de dăscălie”), ceilalţi sunt clerici.
Până la 1600 ar mai fi de consemnat un traducător: acel Gherman, pomenit într-un manuscris rusesc de la începutul secolului al XVIII-lea drept autorul unei traduceri din italiană a Florii darurilor. încercările de identificare a personajului şi a traducerii sale nu au condus până în prezent la niciun rezultat pozitiv95.
După 1600, deşi numărul textelor literare este redus în raport cu cel înregistrat în perioada anterioară, cunoştinţele noastre în privinţa traducătorilor sunt
Făgăraş (Fogarasi). Comentarii filologice, în „Anuar de lingvistică şi istorie literară”, T. XLVII-XLVIII, 2007-2008, p. 31-32, nota 5, idem, Finalitatea textelor slavo-române intercalate din Evul Mediu românesc, în Text şi discurs religios, nr. 1/2009. Lucrările Conferinţei Naţionale „Text şi discurs religios”, ediţia I, Iaşi, 5-6 decembrie 2008, p. 108.
90	Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. 1551-1553, p. 10-14; Alexandru Mareş, în Vechi texte, p. 186-190; Mariana Costinescu, Biblia lui Luther, unul din izvoarele Apostolului coresian, în LR, XXIX, 1980, nr. 2, p. 127-137.
91	Ioan-Florin Florescu, op. cit., p. 50-54.
92	Roques, PO, p. XLIX-LII.
93	Alexandru Mareş, Note despre prezenţa Simbolului atanasian în vechile texte româneşti, în In honorem Gheorghe Mihăilă. Volum îngrijit de Mariana Mangiulea, Bucureşti, 2010, p. 173-175.
94	Giorge Pascu, Istoria literaturii române din secolul XVII, Iaşi, 1922, p. 41—42. Traducerea din italiană în limba română a Florii darurilor la o dată anterioară anului 1592 (informaţie înregistrată într-un manuscris rusesc de la începutul secolului al XVIII-lea) nu a fost confirmată de examinarea versiunilor româneşti cunoscute ale acestei cărţi populare.
95	Gheţie-Mareş, Originile, p. 388.
32
ceva mai numeroase. Este un semn al ieşirii din anonimat, care presupune şi o anumită mutaţie în mentalitatea vechilor traducători, cei mai mulţi dintre ei învăluiţi până acum în cea mai deplină obscuritate. Varlaam, viitorul mitropolit al Moldovei, traduce Leastviţa lui Ioan Sinaitul pe când era doar ieromonah la Mănăstirea Secu (1602-1613). Tot cinului monahal a aparţinut şi Mihail Moxa, ceea ce nu l-a împiedicat pe acest călugăr să-şi alăture numele traducerilor şi prelucrărilor efectuate. în persoana lui Eustratie, treti-logofat, autorul traducerii Pravilei alese, înregistrăm primul traducător român provenind din rândul logofeţilor de cancelarie. Trebuie, de asemenea, să menţionăm că în 1639 îşi face apariţia, în postură de compilator, şi un mărunt dascăl de ţară, Toader din Feldru (j. Bistriţa-Năsăud), alcătuitorul Cuvântului de înmormântare. Nu putem încheia această înşiruire fără a-i consemna pe bănăţenii Francisc Lovas şi Gheorghe Buitul, ambii aparţinând clerului catolic.
9.	O bună parte a textelor literare reflectă un amestec de graiuri, fiind, după expresia încetăţenită de Al. Rosetti, texte mixte96. Copiate (tipărite) într-o anumită zonă a ţării după originale traduse în alte zone dialectale, în paginile acestor texte s-au strecurat, în proporţii diferite, particularităţi inexistente în graiul vorbit de copiştii sau tipografii respectivi. S-a remarcat în acest sens prezenţa unor elemente lingvistice de tip nordic în cărţile lui Coresi, după cum în textele rotacizante au putut fl identificate fapte de limbă aparţinând graiurilor sudice. Constatarea de faţă evidenţiază înainte de toate larga circulaţie a textelor din această epocă prin intermediul tiparului şi al copiilor manuscrise.
Dintre rezultatele cu care s-au soldat încercările recente de localizare, după criterii lingvistice, a celor mai vechi monumente literare, ne mărginim să prezentăm câteva. Tetraevanghelul de la Sibiu prezintă o traducere bănăţeană-hunedoreană revizuită de un moldovean, identificabil în persoana tipografului Filip Moldoveanul97. Textele coresiene, care după aspectul general al limbii reflectă graiurile din sud-estul Transilvaniei şi din Ţara Românească, se întemeiază pe versiuni provenind din alte zone ale ţării: din Banat-Hunedoara (Tâlcul evangheliilor şi Molitvenicul), din Banat-Hunedoara, nordul Transilvaniei sau Moldova (Catehismul), din Banat-Hunedoara sau centrul Transilvaniei (Liturghierul), din Moldova (Apostolul, Pravila şi Psaltirile). Versiunea originală din care descinde textul ediţiei Tetraevanghelului coresian s-a constituit în urma prelucrării mai multor surse: textul ediţiei sibiene, o traducere moldovenească rotacizantă, eventual şi una bănăţeană-hunedoreană. Alături de cazaniile traduse de preoţii lane şi Mihai, Evanghelia cu învăţătură a pus la contribuţie şi unele cazanii mai vechi de provenienţă bănăţeană-hunedoreană şi moldovenească98.
Considerate decenii în şir a reproduce traduceri maramureşene, ipoteză devenită dogmă în cultura românească datorită autorităţii susţinătorilor ei (N. Iorga,
I.-A. Candrea, Al. Rosetti, S. Puşcariu, P. P. Panaitescu), textele rotacizante (Codicele Voroneţean, psaltirile Hurmuzaki, Scheiană şi Voroneţeană) s-au dovedit,
96	Rosetti, ILR, p. 442.
97	Gheţie-Mareş, Originile, p. 338-341.
98	Ibidem, p. 202-203, 225-226, 236-237,241-242, 262,267, 277-278, 306-308, 346-349.
33
în urma recentelor încercări de localizare la care au fost supuse, a fi copiate în Moldova după originale de provenienţă bănăţeană-hunedoreană".
Copiate în Măhaci, zona Măhaciului şi nordul Hunedoarei, textele din Codicele Sturdzan provin în cea mai mare parte din originale localizabile în Ţara Românească şi sud-estul Transilvaniei, precum şi în Banat-Hunedoara99 100.
O provenienţă bănăţeană-hunedoreană poate fi atribuită traducerii pe care o urmează cele două versiuni ale Florii darurilor, cu specificarea că versiunea putneană (1592-1604) a preluat traducerea printr-un intermediar muntean-sud-ardelean, în timp ce versiunea copiată în Sânpetru (1620) a cunoscut-o prin mijlocirea unei prelucrări moldoveneşti101. Probabil în Moldova s-a efectuat traducerea Alexandriei copiate în 1620 de popa Ioan după o copie de provenienţă bănăţeană-hunedoreană102.
Textele cuprinse în Manuscrisul de la Ieud au fost copiate în Maramureş, printr-un intermediar moldovenesc, după originale sudice103.
Exemplele prezentate sunt suficiente pentru a dovedi intensa circulaţie pe care au cunoscut-o, încă din secolul al XVI-lea, textele literare, ceea ce demonstrează, în ultima analiză, unitatea de cultură a românilor din acele vremuri, divizaţi, cum se ştie, din punctul de vedere al organizării politice, în trei state. S-a putut totodată observa că activitatea literară s-a desfăşurat în această perioadă în mai multe centre şi zone culturale, existente în toate provinciile istorice, care au îndeplinit, în proporţii diferite, rolul de difuzare şi receptare a textelor. Dintre acestea, zona Banatului-Hunedoarei a constituit principalul furnizor de producţii literare, în timp ce Braşovul, până la încetarea activităţii sale tipografice (cca 1589), a îndeplinit principalul rol în difuzarea textelor pe calea tiparului. Să mai notăm absenţa oricăror traduceri localizabile în Transilvania de nord (cu Maramureşul), considerată decenii de-a rândul de către cei mai mulţi specialişti drept „patria” scrisului literar românesc.
Nu toate textele scrise în această perioadă se caracterizează prin prezenţa unor straturi divergente de limbă. Se pot cita texte scrise într-un grai unitar, cum ar fi Glosele Bogdan, Cartea de cântece (Fragmentul Todorescu), Tabelul cronologic, Cuvântul despre dumnezeire,. Tatăl nostru (versiunea Luca Stroici), Predica lui Lovas, Leastviţa lui Ioan Sinaitul etc. în această categorie ar putea fi trecută şi Palia de la Orăştie, scrisă într-un grai bănăţean destul de unitar, căci muntenismele pe care le conţine, introduse de tipografii munteni, sunt puţine şi lipsite de importanţă reală.
10.	Traducerea şi difuzarea textelor religioase din această perioadă s-a datorat unor iniţiative venite din diverse medii cultural-religioase.
în mediile culturale ortodoxe s-au tradus Pravilele, Cazaniile la Paşti, Glosele Bogdan, Cuvântul despre dumnezeire. Cuvântul de curăţie, Leastviţa, Molitvenicul
99	Gheţie-Mareş, Originile, p. 197-198, 299-301.
100	Gh. Chivu, în Vechi texte, p. 57-72; Mareş, Apocrife religioase, p. 26-37.
101	Alexandra Roman-Moraru, în Vechi texte, p. 287-315.
102	Gheţie, Codex Neagoeanus, p. 545-559.
103	Teodorescu-Gheţie, MI, p. 27-33.
34
(versiunea bistriţeană), Viaţa Sfântului Grigore Decapolitul, precum şi majoritatea textelor apocrife.
Reformei i se pot atribui, de asemenea, numeroase traduceri, care aparţin exclusiv secolului al XVI-lea: Catehismul din 1544, Tetraevanghelul slavo-român din 1551-1553, întrebare creştinească, Tâlcul evangheliilor, Molitvenicul (versiunea coresiană), Liturghierul, Cartea de cântece, Evanghelia cu învăţătură, Palia, Octoihul etc. Din intervalul 1600-1639 nu s-au păstrat traduceri româneşti iniţiate de mişcările luterane şi calvine, ceea ce nu înseamnă că în mediile reformate nu s-ar mai fi întreprins asemenea acţiuni; dintr-o sursă documentară aflăm despre o traducere integrală în româneşte a Bibliei, efectuată în timpul şi din iniţiativa principelui Gabriel Bethlen104, traducere care, din păcate, nu a ajuns până la noi.
în seama propagandei catolice pot fi puse puţine scrieri: predica lui Lovas şi Catehismul lui Buitul; probabil că într-un mediu românesc înrâurit de catolicism a fost alcătuită (tradusă) începătură de nuiale.
în stadiul actual al cunoştinţelor nu se poate stabili cu certitudine curentul cultural care a determinat traducerea Psaltirii şi Apostolului (versiunile din secolul al XVI-lea). Principalul obstacol în calea soluţionării acestei probleme îl reprezintă lipsa unor indicii sigure privind vechimea celor două traduceri105.
Referitor la curentele cărora le datorăm difuzarea textelor, ţinem să precizăm că informaţiile sunt extrem de sărace în ceea ce priveşte acţiunea de copiere. Ştim, astfel, că Pravila ritorului Lucaci a apărut din iniţiativa fostului episcop de Roman, Eustatie, iar copierea Florii darurilor (1592-1604) s-a datorat iniţiativei ieromonahului Ioan de la Mănăstirea Putna. Radu de la Măniceşti a copiat Tetraevanghelul românesc din porunca lui Pătraşcu-Vodă (probabil Petru Cercel), în toate exemplele menţionate avem a face cu impulsuri venite din partea unor persoane aparţinând mediilor ortodoxe.
Cele mai multe cărţi româneşti tipărite apar, în schimb, sub impulsul Reformei. Din informaţiile cunoscute reiese că tipărirea Catehismului sibian, probabil şi a Tetraevanghelului slavo-român, s-a datorat iniţiativei autorităţilor sibiene. Cărţile lui Coresi s-au executat la comanda primarilor braşoveni, Johannes Benkner (Tetraevanghelul, foarte probabil şi întrebare creştinească) şi Lucas Hirscher (Evanghelia cu învăţătură), a episcopului calvin Pavel Tordaşi (Psaltirea şi Liturghierul) sau pe cheltuiala unui susţinător al calvinismului, Forró Miklos (Tâlcul evangheliilor şi Molitvenicul). Tipărirea Apostolului s-a datorat, de asemenea, unui impuls reformat. Cartea de cântece, tipărită la Cluj, a fost fără îndoială o comandă a comunităţilor româneşti calvine din părţile Banatului şi Hunedoarei. în sfârşit, tipărirea Paliei a constituit o iniţiativă a episcopatului româno-calvin din Transilvania.
încheind aceste scurte observaţii, putem afirma că în secolul al XVI-lea traducerea celor mai numeroase scrieri religioase în limba română s-a datorat mişcării reformate. Iniţiativele pornite din sânul acestei confesiuni religioase nu pot fi însă trecute în seama unui curent extern, atâta timp cât traducerile sunt datorate
104	Cipariu, Principia, p. 105.
105	Gheţie-Mareş, Originile, p. 427-428.
35
unor români care îmbrăţişaseră Reforma. Despre o înrâurire externă se poate vorbi numai în privinţa difuzării pe calea tiparului a traducerilor româneşti, unde contribuţia elementelor neromâneşti (Filip Moldoveanul, Johannes Benkner, Forró Miklos, Lucas Hirscher, Geszti Ferenc) iese uşor în evidenţă106.
11.	Este dificil de formulat o apreciere, fie şi generală, asupra calităţii traducerilor alcătuite în perioada pe care o investigăm. Pentru a putea face în cunoştinţă de cauză o asemenea evaluare, ar trebui în prealabil să dispunem de cercetări care să fi urmărit modalităţile prin care s-a realizat transferul de sens în cazul fiecărei traduceri în parte sau măcar a celor mai multe dintre ele. Or, pentru o bună parte a traducerilor nu s-a reuşit să se stabilească până în prezent decât limba originalului, nu însă şi sursa directă pusă la contribuţie. Chiar şi pentru textele cărora li s-a stabilit cu exactitate originalul observaţiile care pot interesa discuţia de faţă s-au emis mai mult ocazional, cu prilejul emendării unor lecţiuni greşite, al cercetării filiaţiei sau al identificării modelului străin. Cele mai multe dintre aceste observaţii se limitează la semnalarea greşelilor de traducere; mult mai puţine sunt cele care scot în evidenţă procedeele utilizate de vechii traducători şi reuşitele lor în traducerea unor cuvinte sau pasaje dificile. încercând să cuprindem într-o privire de ansamblu aceste observaţii, trebuie să precizăm că ele nu au în vedere întreaga producţie literară tradusă în această perioadă, ci numai acele traduceri care s-au bucurat de o cercetare mai atentă.
S-a afirmat adeseori că limba primelor traduceri româneşti este departe de a avea o formă literară bine determinată, că este „o limbă teologică elementară”107, în care nu se întrevede preocuparea pentru şlefuirea expresiei, menită exclusiv unor scopuri de comunicare. Constatare exactă, dar care necesită câteva lămuriri. Cei mai mulţi dintre traducători s-au format în strâns contact cu cultura slavonă dobândită în mănăstiri, deci în condiţii în care nu putea fi vorba decât de acumularea unui bagaj de cunoştinţe destul de modest. Nici acei autori, puţini la număr, care au tradus din maghiară, germană sau latină nu s-au format în mijlocul unor preocupări literare identice celor existente în Apus. Principala grijă a celor dintâi traducători se rezuma la exprimarea exactă a conţinutului originalelor, la aceasta contribuind şi dogma cuvântului sfânt, care impunea ca traducerea să urmeze cu maximă fidelitate litera textului. Nu putem, prin urmare, să fim surprinşi că o bună parte din textele româneşti sunt traduceri literare, cuvânt de cuvânt, urmând cu destulă fidelitate topica originalelor străine. Din acest punct de vedere, compartimentul limbii care s-a resimţit cel mai mult a fost sintaxa, în care sunt detectabile numeroase construcţii şi turnuri de fraze imitate după modelele slavone şi maghiare. Numeroasele improprietăţi şi greşeli de traducere se datorează condiţiilor speciale în care şi-au desfăşurat activitatea cei dintâi traducători. Puşi în situaţia de a stabili expresia literară românească pentru o serie de scrieri religioase, ei au avut de înfruntat serioase dificultăţi, determinate de necunoaşterea unor termeni străini (denumind noţiuni abstracte, instituţii şi obiceiuri vechi) şi, foarte probabil, de lipsa unor instrumente de lucru, indispensabile acţiunii de traducere
106	Gheţie-Mareş, Originile, p. 425.
107	Densusianu, HLR, II, p. 12.
36
(glosare, dicţionare)108; în puţinele situaţii când pentru transpunerea unei scrieri s-a putut recurge la două sau mai multe surse provenind din limbi diferite (slavona şi germana: Tetraevanghelul sibian; maghiara şi latina: Palia de la Orăştie), traducerea a avut de câştigat sub raportul exactităţii. Un alt handicap important l-a constituit pentru traducători sărăcia de resurse lexicale a vocabularului românesc, în special pentru termenii desemnând noţiuni prea îndepărtate de cultura lor sau noţiuni de ordin superior. Adeseori ei au fost nevoiţi să suplinească sărăcia vocabularului recurgând la perifraze sau adoptând cuvintele străine ale originalelor, într-un cuvânt, lipsa unei tradiţii literare româneşti constituie principala cauză a imperfecţiunilor de ordin lingvistic ale acestor prime traduceri. Trebuie însă să atragem atenţia că intervenţiile copiştilor şi ale tipografilor au sporit într-o oarecare măsură numărul greşelilor comise de traducători. S-a constatat, astfel, că la copierea sau tipărirea unor texte au apărut numeroase greşeli constând în omisiuni, interpolări (datorate introducerii în text a unor glose marginale sau interliniare), deformări şi substituiri de cuvinte. De asemenea, s-a observat că reviziile lui Coresi şi ale colaboratorilor săi au stricat uneori claritatea şi precizia traducerilor iniţiale.
Nu vom încheia aceste scurte observaţii fără a arăta că în traducerile din această epocă s-a remarcat tendinţa de constituire a unui vocabular şi a unei sintaxe parţial diferite de vocabularul şi sintaxa românei vorbite109. Această tendinţă este evidenţiată în vocabular de numeroase derivate şi compuse realizate prin procedeul calculului lingvistic110 111, iar în sintaxă de unele construcţii (dislocări nefireşti), care nu pot fi puse în seama originalelor străine, dar nici în seama limbii vorbite; întâlnite şi în unele texte originale, aceste particularităţi livreşti ale sintaxei au fost interpretate ca expresia unui manierism sintactic11 *.
12. Cercetările de dialectologie istorică au dovedit că în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea dialectul dacoromân nu era unitar. Pe de altă parte, s-a putut constata că scrisul literar românesc a apărut aproape concomitent în mai multe centre culturale situate în toate provinciile istorice. Lipsa unui centru cultural privilegiat, care să-şi fi impus normele celorlalte centre culturale, a determinat ca în limba scrisă de cărturarii cărora le datorăm primele traduceri să se reflecte deosebirile existente la nivelul limbii vorbite. Aşadar, departe de a fi unitară, limba acestor texte s-a concretizat în mai multe varietăţi literare, determinate de configuraţia graiurilor pe baza cărora s-au format.
Cu puţine excepţii, existenţa dialectelor literare a fost acceptată de majoritatea specialiştilor. Diferite sunt, în schimb, părerile referitoare la numărul
108	Se admite că cele mai vechi glosare slavo-române cunoscute ar fi cele existente în manuscrisul nr. 149/1929 dc la Mănăstirea Dragomima (D. Strungaru, Începuturile lexicografiei române, în RS, XII, 1166, p. 145-147) şi, respectiv, în manuscrisul nr. 321, fost al Bibliotecii Naţionale din Belgrad (E. Kalužniacki, Uber ein kirchenslavisch-rumănisches Vokabular, în „Archiv fur slavische Philologie”, XVI, 1894, p. 46-53). Ambele glosare au o întindere extrem de redusă şi nu sunt datate.
109	Ion Gheţie, Istoria limbii române literare, Bucureşti, 1978, p. 99-100.
110	Mihăilă, Cultură şi literatură, p. 231-249; Ion Gheţie, Introducere în studiul limbii române literare, p. 71.
111	Ion Gheţie, Istoria limbii române literare, p. 89-93; idem, Introducere în studiul limbii române literare, p. 71.
37
variantelor pe care le-a cunoscut limba scrisă încă din prima fază de desfăşurare a unei activităţi literare. Astfel, M. Gaster stabileşte trei variante „corespunzând cu cele trei ţări unde înfloria literatura română”112 După Al. Rosetti, se poate vorbi de două limbi comune, cum denumeşte autorul aceste variante: una fixată prin textele rotacizante, iar alta prin tipăriturile coresiene113. G. Ivănescu distinge, în schimb, cinci graiuri sau dialecte literare: rotacizant din nordul Transilvaniei, central ardelean, muntean-sud-ardelean, moldovean şi bănăţean114. în sfârşit, Ion Gheţie, care s-a ocupat în mod temeinic de această chestiune, stabileşte patru asemenea variante literare: munteană-sud-est-transilvăneană, nord-moldoveană, bănăţeană-hunedoreană şi nord-ardeleană115. Acelaşi autor a arătat că aceste variante literare sunt destul de bine individualizate, cărturarii care au devenit exponenţii lor căutând permanent să remanieze „conform normelor literare proprii textele provenind de aiurea”116. Exemplul cel mai elocvent îl reprezintă textele coresiene, care, deşi întemeiate pe versiuni bănăţene-hunedorene, ardelene şi moldovene, sunt scrise în graiul vorbit în Ţara Românească şi sud-estul Transilvaniei; revizia efectuată de diaconul muntean şi de colaboratorii săi a dus la înlăturarea marii majorităţi a particularităţilor nemunteneşti de limbă.
în linii mari, variantele delimitate de Ion Gheţie reflectă cu destulă fidelitate configuraţia dialectală a dacoromânei. Diferenţele dintre varianta literară moldovenească şi cea nord-ardeleană sunt mici. în schimb, deosebirile dintre variantele nordice (moldoveana şi ardeleană) şi varianta munteană-sud-est-ardeleană sunt foarte nete. Varianta bănăţeană-hunedoreană ocupă o poziţie aparte, prezentând un compromis între variantele nordice şi cea munteană-sud-est-ardeleană.
Din punctul de vedere al promovării normei locale, remanierile versiunilor provenind din alte zone dialectale nu s-au întreprins întotdeauna cu maximă rigurozitate. Acesta este motivul pentru care o bună parte din textele literare aparţinând perioadei analizate nu sunt „pure” sub aspect lingvistic. De exemplu, în tipăriturile coresiene pot fi întâlnite şi unele particularităţi de tip nordic, puţin numeroase, aparţinând versiunilor puse la contribuţie; ele au pătruns datorită neatenţiei persoanelor însărcinate cu revizuirea acestor versiuni. în textul Paliei de la Orăştie, care reflectă varianta bănăţeană-hunedoreană, tipografii au introdus unele muntenisme. Elemente bănăţene şi hunedorene au fost înregistrate în copia Florii darurilor alcătuită la mănăstirea Putna. Aceste exemple şi altele care mai pot fi date evidenţiază o anumită labilitate a normelor regionale din această perioadă117.
Dintre variantele care au beneficiat şi de o difuzare pe calea tiparului, numai cea munteană-sud-est-transilvăneană, reprezentată de textele coresiene, a exercitat o oarecare înrâurire asupra celorlalte variante. S-a constatat, astfel, că întrebare creştinească, copiată de popa Grigore din Măhaci, şi Evanghelia cu învăţătură din
112	Gaster, CR, I, p. XCII.
113	Rosetti, Étude, p. 12-13.
114	Ivănescu, Problemele, p. 80-137.
115	Gheţie, BD, p. 262-270.
116	Ibidem, p. 73.
117	Ion Gheţie, Introducere în studiul limbii române literare, p. 70.
38
1641 reflectă cu fidelitate normele versiunilor coresiene pe care le reproduc118. Este însă vorba de o influenţă sporadică, manifestată după 1600, care nu îndreptăţeşte nici pe departe rolul pe care unii cercetători l-au atribuit textelor coresiene în procesul de constituire a limbii române literare. Un manuscris pătruns de puţin timp în circuitul ştiinţific (BAR, ms. rom. 5653), care conţine o copie executată în 1625 a Cazaniei a 11-a coresiene, dovedeşte, de altfel, că scribul, popa Pârvul din Sebeş, j. Sibiu, a introdus în destule locuri ale textului particularităţi proprii graiului său119. Să mai notăm faptul că în limba textelor din această perioadă nu se constată vreo înrâurire din partea normelor existente în textele rotacizante, ipoteză susţinută de N. Iorga şi G. Ivănescu, dar lipsită de o argumentare convingătoare. Despre hegemonia vreunei variante literare nu se poate vorbi în perioada pe care o investigăm.
III.	SELECŢIA TEXTELOR
Am expus mai sus, p. 19, principiile generale care ne-au călăuzit în alegerea textelor cuprinse în această crestomaţie, aşa că nu mai insistăm asupra lor. Câteva observaţii cu privire la textele incluse în acest volum ni se par totuşi necesare.
Alegerea noastră s-a fixat asupra unui număr de 74 de texte120, dintre care 71 scrise cu alfabet chirilic, iar 3 scrise cu alfabet latin (Cartea de cântece, versiunea Luca Stroici a rugăciunii Tatăl nostru şi predica lui Lovas).
Din totalul celor 74 de texte, două treimi sunt literare (50), iar o treime sunt neliterare (24).
Textele literare sunt reprezentate de 14 texte tipărite, 35 texte manuscrise şi 1 text săpat în piatră (inscripţia funerară de la Stăneşti). în funcţie de regiunea în care au fost copiate, respectiv tipărite, ele se repartizează astfel: 26 în Transilvania (16 în sud-est, 5 în sud-vest, 3 în nord şi 2 cu localizări controversate), 13 în Moldova, 4 în Ţara Românească şi 4 în Banat-Hunedoara; un text cu o localizare imprecisă 0Cântecul religios) poate aparţine, în egală măsură, Transilvaniei de sud-est sau Ţării Româneşti. Această repartiţie numeric neuniformă a textelor a fost determinată de aportul inegal pe care l-au avut regiunile respective în ansamblul mişcării literare dinaintea anului 1640. Alte două texte (Tatăl nostru, Cracovia, 1594; Predica lui Lovas, Roma, 1608) sunt scrise în afara graniţelor celor trei provincii istorice româneşti.
Dintre cele 50 de texte literare, 28 au fost scrise (tipărite) în secolul al XVI-lea, iar 15 în intervalul 1601-1639; 7 texte {Apocalipsul Maicii Domnului, Legenda Sfântului Sisinie, Legenda Sfintei Vineri, Omilia de Paşti - toate din Codicele Sturdzan -, versiunea putneană a Florii darurilor, învăţătură pentru smerenie şi Pravila de ispravă) au putut, conform intervalelor de timp în care au fost datate, să
118	Gheţie-Mareş, Originile, p. 440.
119	Al. Mareş, O copie din 1625 a Cazaniei a 11-a coresiene, p. 87-88.
120	Aici şi în continuare întrebuinţăm termenul text şi pentru a desemna fragmentul şi fragmentele de text selectate şi publicate în crestomaţia de faţă.
39
fie scrise înainte sau curând după 1600. Din perspectivă diacronică, selecţia noastră corespunde constatărilor istoricilor literaturii vechi, unanimi în a recunoaşte că, după încetarea activităţii tipografiei braşovene (curând după 1589), mişcarea literară a înregistrat o anumită stagnare; un reviriment literar însemnat se va înregistra abia prin reluarea tipăririi cărţilor româneşti în 1640. Vom nota totuşi că activitatea de la Mănăstirea Bistriţa, începută de Mihail Moxa în 1620 din iniţiativa episcopului Teofil al Râmnicului, prefigurează acest reviriment.
Din punctul de vedere al domeniului culturii căruia aparţin aceste texte, 42 sunt religioase (35 canonice: de cult, de lectură bisericească, de drept ecleziastic, de exegeză şi edificare morală; 7 apocrife: apocaliptice, legende hagiografice şi epistole apocrife), iar 8 sunt laice. Numărul mare al scrierilor religioase reţinute spre publicare, dintre care unele reprezintă versiuni ale unuia şi aceluiaşi text de bază (vezi cazul Psaltirii, reprezentată prin cinci versiuni, al Apostolului prin patru versiuni etc.), se datorează şi, totodată, corespunde ponderii pe care o deţinea în această perioadă literatura religioasă. Ambele categorii de texte (religioase şi laice) sunt ilustrate în lucrarea de faţă prin fragmente aparţinând celor mai reprezentative monumente literare ale epocii: pe de o parte, Tetraevanghelul sibian tipăriturile coresiene, versiunile rotacizante, Palia de la Orăştie, Pravila ritorului Lucaci, unele texte din Manuscrisul popii Braţul şi din Codicele Sturdzan etc., iar, pe de altă parte, Cronograful lui Moxa, Alexandria, Floarea darurilor (versiunea putneană), Rujdeniţa, Gromovnicul etc. Vom mai menţiona faptul că, cu excepţia unui text original (inscripţia de pe mormântul lui Stroe Buzescul), restul textelor sunt traduceri (majoritatea) şi prelucrări.
în sfârşit, menţionăm că prin lucrarea de faţă câteva texte literare sunt publicate pentru prima dată în formă integrală sau fragmentară121 122. Este vorba de învăţătură pentru smerenie, Viaţa Sfintei Petca (versiunea din ms. rom. 5023), Psaltirea lui Şerban Coresi, începătură de nuiale şi Gromovnicul122 (ultimele două, integral).
Textele neliterare pe care le-am selectat sunt în număr de 24, dintre care 2 sunt scrise în străinătate: mărturiile depuse în Polonia de boierii moldoveni în procesul lui Petru Şchiopul şi, respectiv, o scrisoare adresată din Constantinopol aceluiaşi domnitor. Restul pieselor sunt scrise astfel: 6 în Ţara Românească (3 în Muntenia şi 3 în Oltenia), 8 în Moldova şi 8 în Transilvania (3 în judeţul Maramureş, 2 în judeţul Braşov şi câte un singur text în judeţele Alba şi Bistriţa-Năsăud; cf. un document care nu conţine indicaţia localităţii unde a fost scris); de reţinut că, din rândul acestora, două acte diplomatice sunt scrise în Transilvania şi, respectiv, în Moldova de persoane care activau în cancelaria domnească a lui Mihai Viteazul, deci probabil originare din Ţara Românească.
în privinţa cuprinsului, aceste texte sunt reprezentate, în cea mai mare parte, de acte cu caracter juridico-administrativ şi diplomatic (20 de piese), din rândul cărora se detaşează scrisorile oficiale (5), mărturiile (3), actele de judecată (2) şi
121	Observaţia noastră nu are în vedere scurtele fragmente din aceste texte publicate în diverse articole în scopul de a înlesni cercetarea unor probleme de critică textuală.
122	Cf., totuşi, din acest text, un scurt fragment de opt rânduri tipărite, publicat de M. Gaster în crestomaţia sa (vol. I, p. 175).
40
actele diplomatice (2); am mai reţinut o poruncă domnească, un act de hotărnicie, un act de danie, un act de întărire, un inventar, o înştiinţare, un testament şi un regulament al vieţii monahale. în rândul actelor particulare selectate se înscriu trei scrisori şi o însemnare notată pe coperta unui manuscris slavon.
în concluzie, considerăm că selecţia pe care am operat-o oferă o imagine de ansamblu destul de cuprinzătoare asupra activităţii literare în limba română din faza ei de debut. Ea ne permite totodată să întrezărim, prin intermediul textelor publicate, o bună parte dintre principalele particularităţi ale celor patru variante literare constituite în această epocă. în egală măsură, profilul variat şi destinaţia diferită a textelor selectate înlesnesc identificarea unor elemente caracteristice stilurilor juridico-administrativ, beletristic şi ştiinţific, ale căror structuri se vor contura mai pregnant în epocile următoare de dezvoltare a limbii române literare.
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
1.	Textele şi fragmentele publicate în lucrarea de faţă sunt repartizate în trei volume, corespunzătoare periodizării adoptate: volumul I (1521-1639), volumul al II-lea (1640-1715) şi volumul al treilea (1716-1780); pentru această delimitare cronologică a perioadei 1521-1780, vezi Introducere, p. 19.
Structurate după o concepţie unitară, cele trei volume prezintă în comun următoarele secţiuni: introducerea, textele propriu-zise, glosarul şi indicele de nume proprii (vezi, mai sus, p. 20). Conţinutul secţiunii de faţă (Notă asupra ediţiei) priveşte întreaga lucrare, prin urmare indicaţiile pe care le cuprinde sunt în egală măsură valabile şi pentru volumele următoare. Datele esenţiale conţinute în prezenta secţiune se referă la două aspecte principale: planul urmat în reproducerea textelor şi normele adoptate în transcrierea acestora. Pentru alte aspecte plivind principiile metodologice aplicate (caracterul textelor: literare şi neliterare, dimensiunile textelor sau fragmentelor de text publicate, criteriile după care au fost selectate), cititorul se poate adresa Introducerii, p. 19; în aceeaşi secţiune, p. 39-41, este înfăţişată selecţia izvoarelor publicate în volumul de faţă; datele privind selecţia operată pentru perioadele 1640-1715 şi 1716-1780 sunt expuse în secţiunea Introducere din volumele al II-lea şi, respectiv, al III-lea.
2.	Textele şi fragmentele de text selectate au fost publicate în ordine strict cronologică după următorul plan: numărul de ordine, titlul, localitatea şi data, rubrica cu informaţii istorico-literare, textul propriu-zis şi rubrica cu informaţii bibliografice. în legătură cu aceste elemente componente se impun câteva precizări.
Numărul de ordine, exprimat prin cifre arabe, indică succesiunea textelor în ordine cronologică: 1-72 (volumul I). Pentru a nu schimba numerotarea textelor prin introducerea celor două texte inedite (Viaţa Sfintei Petca şi învăţătură pentru smerenie), acestea au primit numerele de ordine 22* şi 35*.
Titlul a fost notat sub numărul de ordine, iar alegerea sa a depins de situaţiile cu care am fost confruntaţi. Când textul are titlu, acesta a fost de regulă reprodus: începătură de nuiale, întrebare creştinească, Tâlcul evangheliilor etc. în situaţiile când titlurile erau prea lungi sau reproduse în slavonă, am preferat să adoptăm titlurile sub care textele respective sunt cunoscute în literatura de specialitate: Apocalipsul Maicii Domnului (pentru versiunea din Codicele Sturdzan, intitulată Cuvântu de îmblare pre la munci. Sfânta Maria vrea să vadză cum se muncescu rodul creştinescul Oce bîsvi), Moartea lui Avraam (pentru versiunea din acelaşi codice, intitulată Slovo o žitii i o sůmrti Avraamově, kako priide arfiggli viizęti dšo ego „Cuvânt despre viaţa şi moartea lui Avraam, cum a venit arhanghelul să ia sufletul lui”) etc. La fel am procedat în cazul textelor care ne-au parvenit fără titluri: Codicele Voroneţean, Reţete medicale, Tabel cronologic etc. Pentru creaţiile străine sau româneşti ai căror autori sunt cunoscuţi, s-a notat întotdeauna numele
42
autorului, urmat de titlul lucrării respective: Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei, Ioan Kemény, Retragerea oastei lui Gheorghe Râkoczi din Polonia, Agapie Landos, Mântuirea păcătoşilor etc. în sfârşit, pentru textele neliterare, titlul a fost stabilit în funcţie de conţinutul textului respectiv: Act de danie, Carte de judecată, însemnare, Mărturie, Poruncă, Scrisoare etc.
Indicaţiile referitoare la locul şi data scrierii textului sunt notate sub titlu. Când localitatea unde s-a executat scrierea (tipărirea) nu este menţionată în text, ea a fost reconstituită pe baza rezultatelor la care au condus investigaţiile noastre de localizare sau cele întreprinse de diverşi cercetători; în cele mai multe dintre situaţiile cu care am fost confruntaţi nu am putut reconstitui decât regiunea în care textul respectiv a fost copiat sau tipărit. Şi într-un caz, şi într-altul, localitatea sau regiunea reconstituită a fost precedată de asterisc. De exemplu: *Câmpulung, j. Argeş (pentru Scrisoarea lui Neacşu), *Moldova (pentru Catastiful întocmit la 20 februarie 1591).
Indicaţia cronologică cuprinde ziua, luna şi anul scrierii (tipăririi) textului. Primele două elemente (ziua şi luna) sunt consemnate numai în măsura în care sunt menţionate în texte. Datele fiind consemnate de cele mai multe ori în anii de la facerea lumii, s-au scăzut 5508 sau 5509 din cifra văleatului (5508 pentru intervalul 1 ianuarie-31 august, respectiv 5509 pentru intervalul 1 septembrie-31 decembrie). Când textul nu specifică luna scrierii, data s-a stabilit scăzându-se succesiv 5508 şi 5509; de exemplu, pentru anul 7079 dintr-o însemnare pe o carte slavonă s-a notat data 1570-1571. Ori de câte ori data unui text a fost stabilită prin conjectură, ea a fost notată între paranteze drepte; când reconstituirea a fost mai puţin sigură, data a fost precedată de c. (= circa); pentru indicarea scrierii textului înaintea sau în urma unei anumite date, aceasta este precedată de a. (= ante) şi, respectiv, de p. (=post). Ţinem să precizăm că în majoritatea situaţiilor datele corespund anilor (perioadelor) în care au fost scrise (tipărite) textele reproduse în ediţia noastră. Sunt însă şi unele excepţii reprezentate de scrieri originale sau traduceri păstrate numai în copii târzii, dar cărora li se cunosc (sau li s-au putut stabili) datele elaborării. Pentru această categorie de izvoare, data notată de noi indică anul elaborării sau perioada în care a fost elaborată scrierea respectivă, iar în cadrul rubricii cu informaţii istorico-literare am consemnat data copiei din care am extras textul (fragmentul de text) reprodus în lucrarea de faţă; de exemplu, pentru Varlaam şi Ioasaf deşi am apelat la o copie din anul 1673, s-a indicat în dată anul traducerii efectuate de Udrişte Năsturel: 1648 sau 1649.
Rubrica cu informaţii istorico-literare prezintă într-o formă succintă datele esenţiale privind „destinul” fiecărei scrieri în cadrul literaturii române: 1) specia literară căreia îi aparţine, 2) originalul străin după care a fost tradusă, 3) autorul şi data traducerii, respectiv elaborării (cazul scrierilor originale), 4) numele copistului, data şi locul executării copiei (tipăririi), 5) indicarea variantei regionale pe care o ilustrează textul reprodus, 6) manuscrisul sau tipăritura după care s-a executat transcrierea, 7) indicarea modalităţii de reproducere a textului (integrală sau fragmentară). Pentru textele neliterare (documente de tot felul, scrisori, însemnări), această rubrică consemnează informaţii privind numele persoanei de la care emană textul, obiectul textului, varianta dialectală în care a fost scris şi cota textului.
43
Textul propriu-zis se reproduce întotdeauna în transcrierea noastră, întemeiată pe consultarea originalelor (majoritatea situaţiilor), a facsimilelor executate după originale şi, într-un singur caz, a unei reproduceri cu litere chirilice publicate de B. P. Hasdeu {însemnare, Galaţi, 1570-1571). Atât pentru textele scrise cu litere chirilice, cât şi pentru cele scrise cu litere latine, am apelat la metoda transcrierii interpretative. Pentru principiile şi normele tehnice aflate la baza transcrierii şi a alcătuirii aparatului critic, vezi mai jos.
Rubrica cu informaţii bibliografice urmează reproducerii textului şi conţine două secţiuni distincte: ediţii şi bibliografie. în prima secţiune sunt consemnate ediţiile pe care le-a cunoscut textul, iar în a doua secţiune sunt înregistrate studiile, articolele, uneori şi recenziile, care au pus în circulaţie informaţii noi sau au avansat ipoteze noi în legătură cu problemele ridicate de exegeza textului respectiv. Propunându-şi să reunească toate lucrările care au contribuit într-un fel sau altul la o mai bună cunoaştere din punct de vedere literar şi lingvistic a textelor incluse în lucrarea de faţă, această secţiune reprezintă, sperăm, mai mult decât o bibliografie selectivă.
în sfârşit, reamintim, ceea ce am spus şi în Introducere, că normele privind alcătuirea Glosarului şi a Indicelui de nume proprii sunt cuprinse în notele de la p. 223 şi, respectiv, de la p. 259.
3.	Cele două categorii de texte (cu litere chirilice şi, respectiv, cu litere latine) sunt reproduse în transcriere interpretativă, adică într-o transcriere întemeiată pe o interpretare prealabilă a sistemului grafic întrebuinţat. Interpretarea grafiei s-a făcut la nivelul fiecărui text în parte, ferindu-ne să extindem rezultatele astfel obţinute şi asupra altor texte. Pentru acele dintre texte, puţin numeroase, care au beneficiat de cercetări speciale ale grafiei lor {Cartea de cântece, Codicele Voroneţean, învăţături preste toate zilele, Liturghierul lui Coresi, Pravila lui Coresi, Răspuns împotriva catehismului calvinesc etc.), sarcina noastră a fost mult uşurată, chiar dacă rezultatele acestor investigaţii nu au fost preluate întotdeauna în totalitatea lor. Pentru restul textelor (marea majoritate), care nu beneficiază de asemenea cercetări, am fost nevoiţi să stabilim valoarea semnelor întrebuinţate în scrierea lor întemeindu-ne pe propriile noastre observaţii asupra grafiei. De regulă, investigaţiile pe care le-am întreprins au cuprins în câmpul lor numai particularităţile grafice existente în fragmentul sau fragmentele selectate de noi dintr-un anumit text. în această situaţie, observaţiile desprinse din parcurgerea unui eşantion de întindere redusă (corespunzătoare la aproximativ 5, 6 pagini dactilografiate) au tară îndoială un caracter relativ; o examinare exhaustivă a grafiei textului respectiv, operaţie pe care timpul afectat realizării acestei lucrări nu ne-a permis să o întreprindem, poate conduce uneori la stabilirea unor soluţii de interpretare diferite de cele adoptate de noi. Interpretările noastre prezintă un coeficient de siguranţă mai ridicat în cazul textelor ale căror dimensiuni ne-au permis să le reproducem în întregime (cele mai multe dintre ele texte neliterare), soluţiile de transcriere adoptate fiind întemeiate pe o examinare integrală a grafiei.
Transcrierea noastră urmăreşte să stabilească limba textului, iar nu limba (pronunţarea) autorului. Precizarea este importantă, întrucât defineşte poziţia noastră în legătură cu rostul transcrierii interpretative şi cu modalităţile ei de concretizare.
44
Textele care ilustrează în lucrarea de faţă perioada 1521-1780, atât cele scrise cu alfabet chirilic, cât şi cele scrise cu alfabet latin, se caracterizează printr-o grafie neuniformă: în proporţii diferite, fiecare text prezintă inconsecvenţe (alternanţe) grafice. în textele literare (care sunt în majoritatea lor copii1), aceste alternanţe se pot explica, de la caz la caz, prin amestec de graiuri, respectiv de sisteme grafice, sau prin interferenţă între tradiţia (norma) literară şi realitatea fonetică. Chiar în textele care nu aparţin acestei categorii (cele neliterare) sunt vizibile grafii oscilante, reflectând stadii diferite de evoluţie fonetică, ceea ce denotă că scribii lor erau tributari unei tradiţii grafice pe care nu o aplicau întotdeauna în mod consecvent. Având în vedere aceste realităţi, în interpretarea grafiei fiecărui text, ne-am ferit de orice tentativă de uniformizare, menţinând, în schimb, toate grafiile cărora le corespund sau le-au putut corespunde cândva rostiri ale limbii române. Aşa se explică de ce grafiile cu i şi a, pentru a reda sunetul corespunzător lui e din cuvinte de tipul lege, au fost redate prin ea, chiar atunci când am avut convingerea că scribul textului respectiv cunoştea rostirea fără diftong. De asemenea, în textele care prezintă grafii insolite datorate intervenţiei în procesul de traducere, copiere sau tipărire a unor persoane de origine străină, am căutat să înlăturăm particularităţile pur grafice, reţinând, în schimb, grafiile reflectând modul particular de a rosti româneşte al acestor străini2. în consecinţă, grafiile emendate sunt cele care nu au avut niciodată un suport fonetic real.
0	prezentare a rezultatelor cu care s-a încheiat cercetarea grafiei fiecărui text în parte nu îşi are locul şi nici nu îşi justifică prezenţa aici. De asemenea, nu vedem utilitatea prezentării unui tablou de corespondenţe, între literele chirilice (respectiv latine) ale textelor şi literele latine alese să le reproducă, de vreme ce, nu o dată, o literă chirilică sau o literă latină are în acelaşi text sau în texte diferite două sau mai multe valori fonetice. Considerăm însă necesar să ne precizăm poziţia în legătură cu principalele soluţii de interpretare, adoptate, referindu-ne, totodată, şi la unele grafii care ridică probleme de interpretare.
Pentru început observaţiile noastre vizează textele scrise cu alfabet chirilic.
a la iniţială de silabă a fost reprodus prin ia, grafiile de tipul ml, mm, hcboa fiind transcrise iad, ceia, nevoia. în grafiile a a**, a hoa s-a notat elementul semivocalic: a doua, a noua.
1	(e) la iniţială de cuvânt şi de silabă (în poziţie medială şi finală) a fost reprodus prin ie: eptrum = iertat, h€bo« = nevoie. Excepţie fac, pe de o parte, grafiile ex’, erth, eu, ecme, epAMt, epatui etc., iar, pe de altă parte, grafiile ermiemt, erWmeHh, eHAÎA, eniKKonb, eWnî'A, cutaTa, 6BTHMÍe etc. (notând, în general, nume proprii de origine grecească preluate prin filieră slavonă). Pentru ambele categorii de exemple, t (e) a fost echivalat prin e, conform ortografiei actuale.
Literele o şi w, corespunzând diftongului [oa] din limba literară actuală, în grafii de tipul mopme, «<wenH, nopnn», care se recoltează din texte provenind din toate
1	în această categorie intră şi textele tipărite.
2	Vezi, pe larg, Ion Gheţie, Al. Mareş, Introducere în filologia românească. Probleme. Metode. Interpretări, Bucureşti, 1974, p. 170-177.
45
provinciile româneşti, au fost reproduse prin oa şi transcrise moarte, oameni, poartcř. o, w, corespunzând segmentului [uă] ([uo]) din graiurile actuale în cuvinte de tipul două, nouă, steaua, ziuă, au fost reproduse prin uo: a»» = douo, acuhv = doauo, no» = nou o, ct4w = steauo, si'o = ziuo. Grafiile A»od, ct4oa, 3hoa au fost transcrise dooa, steaoa, zioa, deşi pot acoperi şi pronunţiile doua, steaua, ziua. Grafia rtVwrtvb (ind. pr. 1 pl.) a fost transcrisă luom, fără notarea posibilului element semi vocalic.
Notarea lui la finala cuvântului după o consoană simplă (npetfmV) sau după un grup consonantic (cokothhaV), în exemple în care în limba actuală [u] final a dispărut, a fost menţinută, şi, în consecinţă, grafiile respective au fost transcrise preutu, socotindu. Grafiile cu V («f) în loc de o în exemple de tipul Mtfapme, moifaim», b6N6nVac€, nu au fost emendate, întrucât corespund unor rostiri posibile; s-au transcris prin urmare muarte, tuată, venenuase.
în cuvintele de tipul lege (ortografiat a4u«, aaup), 4 (a) a fost redat prin ea (conform celor spuse mai sus, p. 45), chiar dacă, în exemple de acest fel, unii scribi rosteau [e] sau [ę]. Scrierea lui 4 în loc de u, a la iniţială de silabă, consemnată de puţine exemple (4cme, -viei, mc4 - ultimele două m. pl.), a fost emendată tacit, grafiile respective fiind transcrise iaste, aceia, ceia. Grafiile dsei{i4, »ietţi4 (m. pl.), extrem de numeroase, au fost transcrise aceştea şi, respectiv, ceştea, considerând că pot acoperi rostiri reale3 4.
Slovele ta şi a au fost notate prin ia la început de cuvânt sau de silabă, în poziţie medială («trne, ac me = iaste; HPBOAtţie = nevoiaşte; mpeBtfiaipe = trebuiaşte), şi prin ea după consoană. Tot prin ea au fost echivalate slovele a şi a în grafiile care corespund formelor pronumelui personal fem. 3 sg. şi 3 pl. nom.-ac. sg. (ia, a = ea; hac, aap = eale) şi formelor pronumelui şi adjectivului demonstrativ fem. nom.-ac. sg. (a<i4«, ah4a = aceaea; m4ia, h4a = ceaea). Grafiile în care n s-a scris după consoană în cuvinte de tipul humu, bpkbickšb, ceria-r* au fost transcrise potrivit normelor ortografice actuale: ne-am, vechească, vegheată. Nu ne-am conformat normelor ortografice în vigoare în cazul grafiilor de tipul AnponirapT,, Aup'iA, MÎApe, riATpîapx^Ah etc., transcrise apropiiară, Mania, miiare, patriiarhul; cf. şi grafiile corespunzând formelor de imperfect ale verbelor de conjugarea a IV-a: piuî'a, ^tfuÎA, AW'piîa etc., transcrise ieşiia, fugiia, muriia.
O	problemă extrem de dificilă o constituie interpretarea lui i» şi x. pentru notarea în poziţie medială a vocalelor [ă] şi [î] (cu aceeaşi funcţie se întrebuinţează mai rar b şi, în mod excepţional, 4). Pe plan grafemie o distincţie în notarea celor două vocale este vizibilă abia din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, când se foloseşte din ce îiţ ce mai des 1» pentru [ă] şi » pentru [î]; în unul şi acelaşi text apar
3	în exemplele de acest fel, interpretarea lui o (w) ca redând fonetismul [ę], posibilă în esenţă pentru textele scrise în Transilvania, este totuşi ipotetică, atâta timp cât nu putem stabili vechimea evoluţiei lui [oa] la [o]; vezi Ion Gheţie, Alexandru Mareş, Graiurile dacoromâne în secolul al XVl-lea, Bucureşti, 1974, p. 154-155.
4	Densusianu, HLR, II, p. 187.
46
însă şi notaţii care contravin acestei norme ortografice pe cale de constituire. în aceste împrejurări, am fost nevoiţi ca în transcrierea grafiilor de tipul at»ca, a*ca, Atcd, A.fCA respectiv AVbNAptf, mîrnapV, au»napV, «fHApV, să echivalăm slovele -u, jk, b şi 4 prin ă şi î, orientându-ne după pronunţarea literară actuală. Aceeaşi normă am urmat-o şi pentru grafiile de tipul ktjAktui, 4HT’uh, itłn* (ii*h%), irhpv/, tt»axap (din textele nordice), transcrise călcâi, întâi, până, pârâu, tâlhar, deşi grafiile respective ar putea să acopere şi pronunţările călcâi, întâi, până, pârău, tâlhar. în exemple de tipul Apiwvkc, BwţHi» (m. sg.), epbTAp-fc, A»Kb, notaţiile cu t» şi b la finala silabei după consoană (în corpul sau la sfârşitul cuvântului) au valoare zero; exemplele s-au transcris arme, bun, iertarea, loc. în grafii cum ar fi BdHb, od<v\etib (pl.), wipb, b a fost echivalat prin i, transcriindu-se bani, căci, oameni, oşti. După consoanele ş şi /, la finala cuvântului (ďieAduib, mont), b poate avea, de la caz la caz, valoarea [i] sau valoarea zero; în prima situaţie grafiile s-au transcris acelaşi, toţi, în a doua situaţie am adoptat transcrierile acelaş, toţ, considerând că avem a face cu o rostire dură a consoanelor finale (alegerea soluţiei de transcriere a fost determinată de examinarea grafiei fiecărui text în parte). în a®«»* (a©*), noa* (no*), * corespunde lui [uă], deci grafiile respective au fost transcrise doauă (două), noauă (nouă).
Literele u şi u au fost echivalate prin i (aii'au = apostoli, ttuiib = chip, Atfi\\MH6Kd = dumineca) şi prin â (ipbpwii, ipbpun = ţărâi). Pentru grafiile de tipul rwtirVpb, gbiN^Tb, susceptibile de o dublă interpretare (sângur, ţânut, respectiv singur, ţinut), soluţia de transcriere a fost desprinsă din examinarea grafiei textului respectiv.
Interpretarea lui 4 diferă în funcţie de poziţia pe care o are în cuvânt. La iniţială, valorile curente ale lui 4 sunt [î] (4NTbM = întâi), [î] + [n] (40, = însă) şi [î] + [m] (4n%pdTb = împărat). în corpul cuvîntului, 4 are valoarea [n] (A^nrbii = dentâi) şi extrem de rar notează pe [ă] (b4sV = vădzut) şi [î] (rtVfirrVH = mântui). în exemple de tipul ce ui'-fe, cno^n, 4 notează pe [ń], deci a fost echivalat în transcriere prin ni sau n: se ţinie, spuni. La finala cuvântului, 4 notează pe [n] (a»4 = din), iar uneori corespunde diftongului [uă] (aoa4 = doauă, «0*4 = noauă, echivalente din punct de vedere fonetic cu grafiile a®a*, noam). Grafiile de tipul ACfHAHMrne, 4MNAitHrne, care atestă rostirea cu doi [n], au fost transcrise conform ortografiei actuale: denainte, înainte. Grafiile de tipul 4Rba*, VirupATe, 4Hnpetfn*, care înregistrează scrierea lui n în loc de av, înaintea labialelor [b] şi [p], au fost transcrise îmbla, împărate, împreună', în aceste exemple am considerat că avem a face cu simple grafii influenţate de scrierea lui 4" în cuvinte ca 4H4»'bujtfpA, 4hmVauh, .f. 'B'bUA etc.; cf. şi grafiile 4^4", iie.^mptf,	(transcrise den, pentru, sânţii), care
dovedesc cât de puternică devenise această deprindere grafică.
A a fost transcris t în maabh (= Matei), gt-'w^HAb (= Teofil) etc. şi ft în pahhk (= ieftin), noftT. (= poftă) etc.
a, şi pp, notând un [r] „lung”, în exemple cum ar fi «rimt, ppi, o.ecntfiwV etc., au fost echivalate în transcriere prin rr: arrată, rrea, rrespunsu; notaţiile apar de regulă la iniţiala cuvântului şi în poziţie medială, la iniţiala sau finala silabei
47
(amwíia4, Mwfntfcrfia). Grafiile de tipul aooi, owAocri, pe de o parte, şi Acrá'iHAopb, ncržxr^HMpt pe de altă parte, provenind din Psaltirea Scheiană, au fost transcrise lor, oilor, respectiv dracilor, prorrocirea ; după cum se vede, notarea lui [r] a fost emendată în poziţie medială, după consoană, şi în poziţie finală, unde prezenţa lui nu se justifică (scrierea lui aceste poziţii se datorează copistului care, necunoscând valoarea acestei litere, a notat-o adeseori fără nicio raţiune în locul lui p)5.
rx notează pe h în grafii de tipul rx<>TAp, rrurxAp etc., care se recoltează din texte moldoveneşti (în special din cele aparţinând lui Dosoftei); grafiile s-au transcris hotar, pahar.
Secvenţele pi* (pb) şi a% (Ab) au fost echivalate prin ar (îr), ăl (îl), distincţia facându-se după situaţia din limba literară contemporană, în exemple de tipul BpiiBAui^Ab, katjKA, c^pbuiiiTb, mpT*rh, BAbit^A, transcrise bărbatul, călca, sfârşit, târg, Vălcul.
Iericul şi paiericul au fost echivalate prin i în exemple ca E'bTp/KH'’ (m. pl.) = bătrâni, oaa\6h* = oameni, ipepif = ştergi şi prin ă, respectiv î în BpYunb = bărbat, AMNesYAoifH = Dumnedzăului, taY^ab = tâlcul La finala cuvântului, după ş şi /, notarea iericului este susceptibilă de o dublă interpretare: i sau zero; în exemple de tipul 4>wu[\	distincţia dintre cele două valori ale iericului, deci între cele
două transcrieri (fiţi, sănătoşi, respectiv fit, sănătoş), s-a realizat ca şi în cazul grafiilor care prezintă în această poziţie b.
Reduplicarea consoanelor în cuvinte influenţate de grafia cuvintelor corespunzătoare din originalele străine urmate de traducerile româneşti nu a fost menţinută; grafiile de tipul anu€ii, 6bba, ^HAMnrib, iwatJNb, mahha, a\at&£h, cm a, ctfrtftAM, reproducând în general nume proprii, au fost transcrise Anei, Eva, Filip, Ioan, mana, Matei, Sava, suma (emendarea lor s-a făcut în mod tacit). Au fost, de asemenea, emendate grafiile în care apar reduplicări ale slovelor corespunzătoare vocalelor: A\Apee (= mare), uepooacT* (= geroasă), ckaaVii^a (= scaunul), mooin* (= totu) etc. întrucât s-a afirmat că aceste grafii ar nota pronunţarea cantitativă a vocalelor respective, ele au fost înregistrate în aparatul critic.
Grafiile prezentând omisiuni de litere explicabile prin prescurtare sau suprascriere s-au întregit tacit. Au fost totuşi menţionate în aparatul critic abrevierile unor cuvinte care pot primi două interpretări, de tipul ac/ (= logofăt sau logofet), AAMisTitf (= Dumnădzău sau Dumnedzău) etc.
De regulă, slovele suprascrise au fost coborâte în rând fără a fi menţionate. Excepţie fac grafiile de tipul aa^bt/, cKpHm, mo11, care, conform regulilor ortografice slavone, pot reproduce la fel de bine rostirile adevăr sau adevăru, scris sau scrişi, tot sau toţi. în asemenea situaţii, slovele finale suprascrise au fost coborâte în rând şi culese cu caractere cursive; la fel s-a procedat şi în cazul grafiilor de tipul iap, n*bM. Pentru grafiile de tipul acare se pretează, de asemenea, la două interpretări (dece sau deci, nece sau neci, să să sau să se), în transcriere s-a adoptat prima lecţiune dintre cele menţionate, consemnându-se în aparatul critic a doua
5	Candrea, PS, I,p. XLII-XLIII.
48
lecţiune posibilă. Am adoptat totuşi o poziţie diferită faţă de aceste grafii în măsura în care examenul grafiei unor texte ne-a oferit posibilitatea alegerii unei singure soluţii de interpretare. De exemplu, grafiile de tipul aąbbi»', cKpHlu, «*, mH etc., dintr-un text în care alternează numai cu grafii ca	ckphuih, *ap%, mm, au fost
transcrise adevăr, scrişi, iară, neci, fară a mai fi menţionate în aparatul critic.
Menţionăm că grafiile de tipul npiifcVAb, cripta*, csipn^uiH etc. au fost transcrise pri-nsul, spre-ns, spri-nşL Pentru grafiile de tipul k*Wck, kViiVca, care reproduc probabil forme pietrificate, am adoptat transcrierile cu-nus, cu-nusa.
Reamintim ceea ce am spus mai sus, p. 45, că în transcriere au fost menţinute grafiile care reflectă rostiri neromâneşti din textele copiate (tipărite) de străini, cum ar fi, de pildă, caruia, dosadiră, statură (în loc de căruia, dosădiră, statură), dupo, vo (în loc de după, vă), forte, sore (în loc de foarte, soare), spundzură (în loc de spândzură) etc., toate din Tetraevanghelul de la Sibiu, către, doare, făre, gheta (în loc de cătră, doară, fără, gata), îngerescu, preimescă (în loc de îngerească, preimească), rrozboiu (în loc de rrăzboiu), broşte, întorrce-se (în loc de broaşte, întoarrce-se), greşeascu, lucuiaşte (în loc de greşească, lăcuiaşte) etc., toate din Psaltirea Scheiană (partea transcrisă de copistul C în clasificarea lui I.-A. Candrea), adepară (în loc de adăpară), atiţia (în loc de atâţia), saile (în loc de sale), pogane, pomănt (în loc de păgâne, pământ) etc., din Legenda Duminicii (versiunea copiată în Manuscrisul de la Ieud).
Semnele diacritice (titla, spiritele, isonul, iericul, paiericul, trema, accentele etc.) şi semnele de punctuaţie nu s-au reprodus. Slovele cu valoare cifrică au fost reproduse prin cifre arabe.
Cuvintele şi contextele slave au fost culese cu litere cursive în transliteraţie. Normele de echivalare a literelor chirilice prin litere latine sunt cele în general bine cunoscute:
a = a	0 = 0	*h = U
u = b	n ~P	■w, y = y
B — V	p = r	b = î
r = g	c = s	\ = e
A = d	m, t = t	■*=ju
e = e	W, = u	fâ =ja
m=z	♦ =/	*=je
$ — dz	l = h	a = ą
3 =Z	&~th	K = o
u, Y = i	w = o	u*=ję
K = k	ip = St	t*=jp
A — /	* = C	â = ks
a\ = m	H = Č	f=ps
li = n	UI = Š	•6 V = l
6 Titla şi iericul au fost menţinute în transliteraţie, iericul fiind redat prin apostrof; de exemplu, b aSm s-a transliterat v ’dni.
49
Textele scrise cu alfabet latin urmează în majoritatea situaţiilor regulile ortografiei maghiare; numai versiunea Tatălui nostru (Cracovia, 1594) este scrisă cu ortografie polonă. Niciunul dintre cele două sisteme ortografice nu este adecvat pentru redarea în mod corespunzător a unor sunete specifice limbii române (avem în vedere în special vocalele centrale [ă] şi [î] şi diftongii [ea] şi [oa]). Diversitatea modalităţilor de notare a unui sunet în unul şi acelaşi text face dificilă interpretarea grafiei, ceea ce explică şi reţinerea editorilor unor asemenea texte de a le transpune în ortografia actuală7.
Prezentăm în continuare soluţiile adoptate în cazul grafiilor care ridică probleme de interpretare.
a în grafiile de tipul iartaczune, mulcya, szkria (provenind din texte bănăţene), în care poate nota pe [ie] sau [ě], a fost redat prin e, pentru a se evita recurgerea la un semn diacritic (e) sau redarea prin ă (soluţie ortografică neobişnuită pentru cititorul de astăzi); grafiile s-au transcris: iertăciune, mulţie, scrie, a a fost redat prin ea, iar nu prin a, în grafiile de tipul szara (= seara) şi tokmala (= tocmeala).
întrucât majoritatea textelor nu apelează la semne distincte pentru notarea lui [ă] şi a lui [î], în interpretarea grafiilor de tipul kend, kentek, enperecya, emblat, lenge, szent ne-am orientat după pronunţarea literară actuală; grafiile s-au transcris: când, cântec, împărăţia, îmbiat, lângă, sânt.
Grafiile de tipul lege, putere ca şi cele de tipul carte (artic.), me, se (provenind deopotrivă din texte bănăţene şi ardeleneşti), în care e poate avea valoarea [ę], au fost transcrise lege, putere, respectiv carte, me, se.
e în grafiile de tipul noe, uoe a fost reprodus prin uă: noauă, voauă.
i	a fost redat prin ii (i plenison) în formele articulate de felul kari (= carii), lumi (= lumii), mireni ( mirenii) etc. La fel am procedat şi în cazul grafiilor de tipul creszucy, fecy (ambele articulate), în care y a fost redat prin ii: credzuţii, feţii.
Grafiile de tipul domne, flore, morte, provenind din textele bănăţene, au fost transcrise doamne, floare, moarte', în aceste grafii o redă diftongul [oa], iar nu pe
M-
n în grafii cum ar fi enbuna, inperecia, te uey skinba a fost redat prin m: îmbuna, împărăţia, te vei schimba.
Grafiile de tipul astedz, atuncs, dereptz, deskomparas, destoinics, maniom, um jeszte au fost transcrise astăzi, atunci, derepţi, descumpănişi, destoinici, mânia-mi, îmi este. Nenotarea lui pseudo -[i] final în asemenea grafii, prezente în majoritatea textelor, pare să reflecte mai curând o insuficienţă a ortografiei maghiare decât o realitate fonetică (rostirea dură a consoanelor finale)8.
Grupul nn, care redă un [n] „lung”, în ennaltzem, ennaynte a fost redat prin n, conform ortografiei în vigoare: înălţăm, înainte.
Conform ortografiei actuale, ia (pron. pers. fem. 3 sg.) a fost transcris ea, iar grafiile iele, ielw, iera, ieşti, ies(z)te (jeszte), iew (jeu) etc. au fost transcrise ele, elu, era, eşti, este, eu.
1 Cu rare excepţii (vezi excelenta ediţie a Cărţii de cântece datorată lui Ion Gheţie, în Texte sec. XVI, p. 259-364), aceştia s-au mulţumit să reproducă cu exactitate litera textului.
8 Cf. şi Ion Gheţie, în Texte sec. XVI, p. 294, 334.
50
Cuvintele reunite prin contrageri grafice, cum ar fi Ferecsituy, mam, mnyârunke, multeori, preia, au fost despărţite conform ortografiei actuale: Ferecitu-i, m-am, mni-aruncă, multe ori, pre ea.
în cazul Epigramelor alcătuite de Franek von Franckenstein (1679), am menţinut grafiile care redau pronunţarea săsească a autorului pentru unele cuvinte româneşti: fore („fără”) a fost transcris fore, iar nâire („n-are”) a fost transcris n-aire (păstrând diftongarea lui a în ai, caracteristică pronunţării săseşti). Alte grafii, cum ar fi gindi, fere, kend, mune, nerokul, plindse, puinye, care în sistemul grafic respectiv pot acoperi şi pronunţii româneşti, au fost transcrise gândi, fără, când, mână, nărocul, plânge, pâine. Nu excludem posibilitatea ca unele dintre aceste grafii să acopere felul particular în care autorul rostea vocalele centrale [ă] şi [î], pe prima apropiind-o de [e], iar pe a doua de [i], [e] şi [u].
Pentru ambele categorii de texte (cu litere chirilice, respectiv cu litere latine), punctuaţia a fost restabilită de noi. Cuvintele notate marginal, cuprinzând indicaţii de capitole, zaceale, glose etc, au fost menţinute în transcriere pe aceleaşi poziţii pe care le au şi în original. Colontitlurile şi semnele de final nu s-au reprodus. Semnul invocaţiei simbolice care precedă unele alineate din textele neliterare (de regulă primul alineat) a fost notat în transcriere printr-o cruce. în reproducerea textului, am notat printr-o bară (/) sfârşitul fiecărei file recto, iar prin două bare (//) sfârşitul fiecărei file verso. Numărul filelor (recto sau verso) a fost notat marginal. Tot marginal s-a notat numărul paginii în cazul textelor care beneficiază numai de o numerotare a paginilor. Sunt lipsite de indicarea filei sau paginii textele scrise integral pe faţa unei file volante (cazul unor documente sau scrisori) sau pe suprafaţa unor pietre (inscripţia de pe mormântul lui Stroe Buzescu). Omisiunile de litere sau cuvinte, datorate scribului sau tipografului, au fost marcate între paranteze unghiulare (< >); când nu am putut reconstitui omisiunea, aceasta a fost semnalată prin trei puncte încadrate între paranteze unghiulare (<...>). Literele sau cuvintele aflate în porţiunile deteriorate ale textului, a căror lecţiune a fost reconstituită, s-au reprodus între paranteze drepte ([ ]); când reconstituirea nu a fost posibilă, am notat absenţa cuvântului sau a cuvintelor respective prin trei puncte încadrate între paranteze drepte ([...]). Lecţiunile nesigure sunt urmate de semnul interogativ încadrat între paranteze rotunde: (?). întreruperea textului la care am recurs în diverse situaţii a fost notată în transcriere prin trei puncte între paranteze rotunde: (...). Trimiterile de la reproducerea textului la aparatul critic s-au efectuat prin cifre.
Aparatul critic înregistrează următoarele categorii distincte de fapte:
1)	Greşelile de scriere şi tipărire.
2)	O serie de grafii (de tipul Kdapme, oa\6hh, iiph^hcVal, box etc.), care, deşi se pot explica prin deprinderi grafice lipsite de un suport fonetic real, primesc din partea unor editori interpretări diferite de cele adoptate în lucrarea de faţă. Nu au fost menţionate, în schimb, grafiile care atestă scrierea lui i latin pentru [i] plenison (lumi), scrierea lui 4" în loc de 4* Cf'ii’updmb), întrebuinţarea paiericului şi a iericului cu valorile ă, i sau f (cp^im, oambh', ta^rVai»), reduplicarea consoanelor (1ennaltzem, awhha) etc.
51
3)	Corectările datorate copiştilor, numai în măsura în care au dus la modificarea unei forme dialectale sau gramaticale într-o formă dialectală sau gramaticală diferită; de exemplu: avuhh corectat în au»mnh, kt>hti» corectat în ktjHta.
4)	Alte lecţiuni posibile.
5)	Greşelile de traducere, în măsura în care au putut fi depistate.
6)	Traducerea cuvintelor sau contextelor scrise în limbi străine în cadrul textului reprodus. Menţionăm siglele întrebuinţate în acest scop: gr. = grec, it. = italian, lat. = latin, magh. = maghiar, rus. = rusesc, sl. = slavon, trad. = traducere.
TEXTE
(1521-1639)
1
SCRISOAREA LUI NEACŞU *Câmpulung, j. Argeş, [29 sau 30 iunie 1521]
Neacşu din Câmpulung îl înştiinţează pe Johannes Benkner din Braşov despre mişcările turcilor la Dunăre în vederea începerii campaniei militare din Transilvania.
Documentul se păstrează la Arhivele Statului din Braşov, fondul Stenner, I, 4, nr. 472 şi a fost reprodus integral, după facsimilele originalului.
t M(u)drom(u) i plemenitomu i čistiíomu i Bgo(m) darovannomu župa(ň) lr Hanăş Begner o(t) Braşov, mno(g) z(d)ravie o(t) Neacşu/ o(t) Długopole'. I pa(k)2 dau ştire domnietale za3 lucru/ turcilor, cum am auzit eu că împăratu/ au ieşit den Sofiia şi aimintrea nu e. Şi se-au dus în sus pre Dunăre. Ipa(k)2 să ştii Domniia ta că au venit un om de la Nicopoe de mie mi-au spus că au văzut cu ochii lui4 că au trecut ceale corăbii ce ştii şi Domniia ta pre Dunăre în sus. I pa(k)2 să ştii că bagă den toate5 oraşele câte 50 de oamini6 să fie în ajutor în corăbii. Ipa(k)2 să ştii cumu se-au prins neşte meşteri7 den Ţarigrad cum vor treace aceale corăbii la locu/ cela strimtu/ ce ştii şi Domniia ta. I pa(kf spui domnietale de lucru/ lu Mahamet-Beg, cum am auzit de boiari ce sânt megiiaş' şi de genere-miu Negre, cumu i-au dat împăratu/ slobozie lu Mahamet-Beg, pre8 io-i va fi voia pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă. Ipa(k)2 să ştii Domniia ta că are frică mare şi Băsărab de ace/ lotru de Mahamei-Beg, mai vârtos de Domniele voastre9. I pa(k)2 spui domnietale ca mai-marele miu de ce am înţeles şi eu. Eu spui domnietale, iară Domniia ta eşti înţelept şi aceaste cuvinte să ţii Domniia ta la tine, să nu ştie oamini10 mulţi şi Domniele voastre9 să vă păziţi cum ştiţi mai bine. I BÍte ve(s)li(t), ami(n)ůu. H
f M(u)dromu i čistitom(u) i Bgo(m) darovanom(u) župa(ň) Hanăy Begner o(t) lv Braşov12.
1 SI., în trad.: înţeleptului şi nobilului şi cinstitului şi de Dumnezeu dăruitului jupan Hanăş Begner din Braşov multă sănătate de la Neaoşul din Câmpulung. 2 SI., în trad.: şi iar. -y- 3 SI., în trad.: pentru. 4 Scris.: aom. 5 Scris: monte, "v- 6 Scris: wavh*. 7 Scris: me"lL(iei'. -v- 8 Scris în continuare probabil: ml, slove care au rămas neşterse. 9 Scris:	10 Scris: Vmh". 11 SI., în
trad.: Şi Dumnezeu să te veselească, amin. 12 SI., în trad.: înţeleptului şi cinstitului şi de Dumnezeu dăruitului jupan Hanăş Begner din Braşov.
53
EDIŢII: N. Iorga, în DH, XI, p. 843, nota 1; Iorga, Ist. lit. relig., p. 36; I. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească în sec. XV şi XVI, Bucureşti, 1905, I, p. XXXIV, nota 1; Iorga, SD, X, p. 283-284; N. Iorga, Istoria românilor în chipuri şi icoane, vol. II, Bucureşti, 1905, p. 230-231; St. Nicolaescu, Documente slavo-române cu privire la relaţiile Ţării Româneşti şi Moldovei cu Ardealul în sec. XV - XVI, Bucureşti, 1905, p. 24-26; C. Rădulescu-Codin, Câmpulungul Muscelului istoric şi legendar. Privire asupra trecutului, Câmpulung, 1925, p. 99-100; Byck, Texte, p. 5; Gr. Tocilescu, 534 documente slavo-române din Ţara Românească şi Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul. 1346-1603, Bucureşti, 1931, p. 457^58; Cartojan, Ist. lit., p. 47; C. C. Giurescu, Istoria românilor, vol. II, partea a Il-a, ediţia a IV-a, Bucureşti, 1943, p. 590-591; Ciobanu, Ist. lit., p. 125; DIR, XVI, B, I, 169-170; Alexandrina Mititelu, Letteratura romena antica. Cenni storici. Breve antologia. Glossario, Padova, 1961, p. 96 (fragmentar); Mioara Avram şi Florica Dimitrescu, Principii de transcriere a textelor româneşti. Secolele al XVI-lea - al XVIIl-lea, în LR, XI, 1962, nr. 6, p. 658-659; Crest. rom., I, p. 149-150; Cazacu, Pagini, p. 24-25; Ruffini, Antologia, p. 3; Ist. lit. rom., p. 296; G. Ivaşcu, Istoria literaturii române, I, Bucureşti, 1969, p. 63; Mihăilă-Zamfirescu, Lit. rom., I, p. 166-167; Niculescu-Dimitrescu, Testi, p. 3; Al. Piru, Istoria literaturii române vechi. I. Perioada veche, Bucureşti, 1970, p. 50-53; DRH, B, II, p. 402—403; Rosetti, Cazacu, Onu, Istoria, p. 79; A. Nicolescu, Observaţii asupra limbii scriitorilor români, Bucureşti, 1971, p. 19; D. Macrea, Limbă şi lingvistică română, Bucureşti, 1973, p. 104; Al. Rosetti, Breve histoire de la langue roumaine des origines á nos jours, The Hague - Paris, 1973, p. 112-113; Doc. XVI, p. 95; Lesebuch zur fruhen rumănischen Literatur, în „Studien zur rumănischen Sprache und Literatur”, Heft 1, Salzburg, 1983, p. 16; CLRV, p. 32-33; Gheţie-Mareş, Scrierea, p. 63-64; LRM, p. 3-4.
BIBLIOGRAFIE: Matei Cazacu, Sur la date de la lettre de Neacşu de Câmpulung (1521), în RESEE, IV, 1968, nr. 3, p. 525-528; V. Gr. Chelaru şi E. Şoşa, Eléments lexicaux de structure romane dans le premier document roumain original (1521), în ACILFR, I, p. 995-1001; A. Nicolescu, Observaţii asupra limbii scriitorilor români, Bucureşti, 1971, p. 20-29; Al. Săndulescu, Literatura epistolară, Bucureşti, 1972, p. 66-67; Dicţ. lit. rom., p. 775; Lesebuch zur fruhen rumănischen Literatur, în „Studien zur rumănischen Sprache und Literatur”, Heft 1, Salzburg, 1983, p. 15-17; Nussbăcher, Din cronici, p. 74—80; Gheţie-Mareş, Scrierea, p. 61-63; Alin-Mihai Gherman, Câte ceva despre Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung, în „Limbă şi literatură”, anul LV, vol. I—II, 2013, p. 53-63.
2
CÂNTEC RELIGIOS
*Muntenia sau sud-estul Transilvaniei, [1535-1555]
Scrierea este un apocrif religios, de factură apocaliptică, conţinând două părţi distincte: prima, în care se înfăţişează despărţirea sufletului de trup, a doua, cuprinzând convorbirea dintre păcătoşi şi arhanghelul Mihail la vadurile raiului, străjuite de „râurele de foc”. Cea mai veche traducere românească a scrierii se păstrează într-o copie executată, în intervalul 1535-1555, în Muntenia sau sud-estul Transilvaniei. Originalul străin nu a fost identificat, dar este posibil să fi fost slavon.
Textul a fost reprodus integral după original (BAR, ms. sl. 494, f. 34r - 36r).
34r	' Sla(v), gla(s) 8, ne(d) mitarě i farisii1
Să vrea ştiu eu aceasta lume, eu vrea întreba2 trupu/ meu. E deca muriiu eu, 34v eu mă suiiu în cea măgură / naltă3 şi căutaiu dindărătu/ meu şi văzuiu murmântu/
1 Sl., în trad.: Mărire, glasul 8, duminica vameşului şi a fariseului. 2 Scris:
3 Scris: HMAmx.'v»
54
meu şi grăiiu: „Murmânte, priimeaşte trupu/ meu ca maică bună fiiu[/] ei, că aceaea ţărână de pre jur4 trupu/ meu mi-e mie5 veşmâ<n>tu/ meu faptu întâiu de părinţii”
// <...> raiului le puseş6, toţi de<re>pţii eale7 trecură8, e păcătoşii vadu/ greşiră şi 35r strigară: „Arhanghele Mihaile!” Şi9 se rugară: „Treci-ne râurele de foc”. Elu lă zise: „O, vai de voi, păcătoşilor10, dară voi cându vadu/ veţi treace?” Iară ei grăiră, cu milă se rugară: „Svente11 arhanghele Mihaile, / să-ţi dămu noi avuţia noastră12 35v de pre pămâ<n>tu, argintu/ şi auru şi mărgăritarru şi toată13 bunătatea noastră12 de ne trece râurele de foc, că noi vadurele14 amu greşitu.” Sventu15 arhanghel Mihail, elu le zise: „O, va<i> de voi, oameniloru16 păcătoşilor şi9 necuraţilor, ce // sâ-m fie	36r
mie buw auru/ şi9 mărgăritaru/17 şi avuţia voastră18 de pre pămâ<n>tu, cându târgu/ s-eu târguitu şi uşile se-au închisu şi soarele19 au apus? Iară voi, păcătoşilor şi necuraţilor, la târgu n-aţi apucatu să vă târguiţi şi negoţu să neguţaţi. Dară voi, în raiu cum să intraţi?”
EDIŢII: Alexandra Roman, Un text românescprecoresian, în LR, XXV, 1976, nr. 5, p. 463—464.
BIBLIOGRAFIE: Panaitescu, începuturile, p. 110; Alexandra Roman, op. cit., 463—475;
Al. Mareş, Observaţii pe marginea unui vechi imn religios, în LR, XXXIII, 1984, nr. 5, p. 410-413;
Gheţie - Mareş, Originile, p. 374-376.
3
TETRAEVANGHEL
*Sibiu, [1551-1553]
Prima ediţie românească a Tetraevanghelului a apărut la Sibiu în perioada 1551-1553 dintr-o iniţiativă luterană locală. Cu excepţia unui scurt fragment de două file, al doilea exemplar cunoscut păstrează numai textul Evangheliei după Matei (cap. 3, v. 17 - cap. 27, v. 55). Traducerea, care se întemeiază pe două surse, una slavonă (încă controversată: husită sau versiunea tipărită de Macarie în 1512) şi alta germană {Biblia lui Luther), reprezintă un produs al mişcării reformate româneşti din Banat - Hunedoara. Examenul lingvistic atestă prezenţa a două straturi dialectale: unul bănăţean-hunedorean, provenind din traducerea originală, şi altul moldovenesc, care poate fi pus în seama reviziei efectuate de tipograful Filip Moldoveanul (probabil un sas originar din Moldova). Cu prilejul reviziei sau al tipăririi, în limba textului au pătruns numeroase particularităţi neromâneşti.
Am reprodus două fragmente după microfilmul existent la BAR, Mc. 556 (executat după exemplarul păstrat la Biblioteca „M. E. Saltâkov-Şcedrin” din Sankt-Petersburg, cota 1. 3.9.).
<Cap. 13, v. l-23>
într-aceaea dzi, ieşi Isus den casa şî şedzu lângă mare. Şî adună-se1 către el 41r narod mult, / cum el în corabiia întră şî şedzu şî tot narod pre lângă mare statură. Şî 41v greiia către ei cu pricile mult.
4 Scris:	5 Scris: aukmYb; altă lecţiune posibilă: mie mi-e. 6 Scris: note1". 4*7 Scris: »Ae. 4-
8 Scris: rnp-kiîV'p*. 4* 9 Scris: iu€. 4*10 Scris: ii*K,i>m®iijn‘“’p*. 4*11 Scris: <Bitiim«. 12 Scris: iiocmp*. 4"
13 Scris: m«nuK. 4- 14 Scris:	4- 15 Scris: taturns’. 4- 16 Scris: wMettHAopV. 17 Scris:
MSjp’rajpenMptf1. 18 Scris: scumpa;. 4- 19 Scris: t»peAe.__________________________________________________________
1 Tipărit: aaVnis ca. *v-
55
Obârşi-se gioi; vinere, 5 dumineca
Zač250 42r
Zač251 42v
43r
43v
44r
83v Zač2 89 84r
Zise Domnul aceasta pilda: Iaca, ieşi semănător se samăne. Semănând el, unele cădzură pre lângă cale şî vineră pasările şî le culeseră. Alta cădzu spre piiatra, unde nu era pomânt mult, şî când3 răsări, căce că nu avea pomânt destul. Deca sore răsări, veştedzi, // că nu avea radicina, şî se uscă. Alta iară cadzu între spini şî crescură spini şî naduşiră-1. Alta cădzu în pomânt bun şî dede plod: acesta o sută, acesta şasezeci, acesta iară 30. Cine are urechi de audzire se audză.
Obârşi-se vinere; luini, a şase dumineca
Intr-aceaea vreme, apropiiară-se4 ucenicii către Isus, ziseră lui: Că ce pren pilde greieşti lor? Iară el răspunse şî zise lor: Că vouo / data iaste se înţeleageţi ascunsul împărăţiei cerului, acestora iară nu iaste data. însă cine are da-se-va lui mai mult, iară cine n-are luva-se-va de la el ce are. Derept aceea în pilde greiesc lor, cum aceia cu ochii vederoşi nu vor vedea şî ceia ce aud nu vor audzi, nece vor înţeleage. Şî se va împlea în ei prročustvo5 lui Isaia, greind: „Cu audzit audziră, şî nu vor înţeleage, cu ochii văzdând nu vor vedea. Ingroşatu-s-au inema acestor omini şî cu urechi agreu // vor audzi şî cu ochii vor miji, se nu alta varecând vor vedea cu ochii şî cu urechi vor audzi şî cu inema înţeleage-vor şî se vor întorce şî-i vindeca-i voi.” însă ferici6 de ochii voştri că văd şi urechii voştri că aud. Derept spun vouo că mulţi proroci şî pravednici pohtit-au a vedea ce vedeţi, şî nu vădzură, şî a audzi ce audziţi, şî nu auziră. Voi, iară, vreţi audzi pilda semănătorului: Toţi ce aud cuvântul împărăţiei şî nu înţeleg, vine / cel reu şî răpeaşte sămănatul dentr-îinema lui; acesta iaste ce-i lângă cale semănat. Iară pre pietrile semănătură, acesta iaste cine aude cuvântul şî forte cu bucuria priimeaşte, însă n-are radicina în sine, însă nestatutor iaste, cându e la nevoia7 şî gonindu-i derept cuvânt, iară ei blaznescu-se8. Iară ce-i semănat între spini, acesta iaste ce aud cuvântul şî grija ceştii lumii şî-1 prilăsteaşte bunătate, neacă cuvântul şî rămâine foră plod. Iară semă//nat în pomânt bun, acesta iaste ce cuvânt aude şî înţeleage; acesta iaste ce plodure aduce şî face: acesta iară 100, acesta iară 60, acesta iară 30.
Obârşi-se gioi; dumineca 14
Zise Domnul aceasta pilda: împrotiveaşte-se împaraţia cerului unui om crai ce făcu nunta fiiului său. Şî tremese slugile sale se chiiamă cei chiiamaţi <la nuntă> // şî nu vrură se vie. Iară tremese alte slugi greind: Spuneţi chiiamaţilor: Iaca prândzul miu gata şî boii mii şî tot ce am giungheate sâmt şî tote sâmt gata. Veniţi în nunta. Iară ei nu gândiră, duseră-se9: unii ei la aratura sa, unii ei la negoţul său,
2 SI., în trad.: zaceala. 3 Posibilă greşeală de tipar: KiNAb în loc de KVp-hNAb; cf. sl. Ji'.'iV
„curând”, "v* 4 Tipărit: jiip'MÎÎAp’b ca. 5 Sl., în trad.: prorocirea. Z 6 Tipărit: «plinim, -v- 7 Tipărit:
8 Tipărit: GAaatiecttS’ ca. 4* 9 Tipărit: A^cepv ca.
56
Zač2 90
Zač2 91
Zač2 92
alalţi iară prinseră slugile lui, dosadiră lor şî uciseră pre ei. Deca audzi crai aceste, manie-se10 şî tremese oştile sale şî piiardu cei ucisorii / şî cetate lor aprinse. Atunce 84v grei slugilor sei: Nunta gata iaste, chiiamaţii iară nu era dostoinici. Pasaţi iară pre drumure şî câţi vreţi afla chiiamaţi-i în nunta. Deca se duseră slugile cele pre drumure, adunară toţi câţi aflară, rei şî bunii, şî împlu-se" nunta şedzând. Şî întră crai se vadză cum şed şî vădzu acolo om ce nu era îmbrăcat în veşminte de nunta şî dzise lui: Prietnice, cum ai întrat // acice şî n-ai veşminte de nunta? Iară el tăcu. 85r Atunce dzise crai slugilor: Legaţî-i12 mânule şi piciorele, luvaţî-1 şî-1 aruncaţi într-un tunerec osebi. Acolo va fi plâns şî scârcicatul dinţilor. Mulţi sâmt chiiamaţi, puţini iară aleşi.
Obârşi- se13 dumineca; sâmbătă 13
într-aceea vreame, svat luvară toţi duhovnici spre Isus cum se-1 prândză în cuvintele sale. / Şî tremeseră la dâns ucenicii sei cu al Irodului greind: îmvaţator, 85v ştim că derept eşti şî cale lui Dumnedzeu în dereptate îmveţi şî nu întrebi de nimenile, nece căiţi dupo obraze ominilor. Spune14 tu nouo: Cumu-ţi pare ţie? Au cade-se15 se dăm dajde împăratului au nu? înţelease Isus faţaria lor, dzise: Ce me ispitiţi,'făţarnicilor? Arataţi mie ban de dajde. Iară ei aduseră // lui um ban. Şî grei 86r lor: A cui obraz acesta şî scriptura? Şî greiră lui: împăratului. Atunce grei lor: Daţi împărăteşti împăratului şî dumnedzeieşti lui Dumnedzeu. Şî deca auziră mirară-sef6 şî-<l> lasară, duseră-se9.
Obârşi-se sâmbătă; vinire, 10 dumineca
într-aceea vreamea, apropiiară-se4 către Isus saduchei, ce greiia că nu e înviere, şî întrebară dâns, greind: îmvaţator, Moisei dzise: / De va neştine muri şî 86v nu va avea fecior, se ia ffate-său muiare-sa şî se deştepte semânţa fraţâne-său. Era între noi şapte fraţi; şî cela dentâini însură-se17 şî muri şî nu avu semânţa şî lasă muiare-sa fraţâne-său. Aşijdere şî altul şî al treile pană la al şaptele. Mai apoi de toţi muri şî muiare. La înviere iară a caruia den cei şaptă va fi muiare, că toţi ţenură-o? Răspunse iară Isus, dzise lor: Rătăciţi şî nu ştiţi scriptura, nece putere îui Dumnedzeu. // în îmviere ei nu se însore, nece mărită, însă ca îngerii lui 87r Dumnedzeu în cer sâmt. Iară de înviere morţilor, au n-aţi cetit dzisa vouo pren Dumnedzeu, greind: „Eu sâmt Dumnedzeu lui Avraam şî Dumnedzeu lui Isaac şî Dumnedzeu lui Iacov”? Şî nu iaste Dumnedzeu morţilor, însă viilor. Şî audzând norod mirară-se'6 de îmvaţatura lui. Farisei, deca audziră cum au ruşinat pre saduchei, adunară-se18 împreuna. Şî întrebă unul de ei, îmvaţator de leage.
Obârşi-se vinire; dumineca 15 /
într-aceea vreamea, nescare îmvaţator de leage apropie-se19 la Isus, ispitindu-1, 87v grei: îmvaţator, care cuntenitura mai mare iaste în leage? Isus el dzise lui: Se
10 Tipărit: auhYf <a. -O- 11 Tipărit: .[.'"iiaS' (a. *0* 12 Tipărit: ivlinuV. 13 Tipărit: oepu/i ca.
14 Tipărit: cnVut. 15 Tipărit: kaa( ca. 16 Tipărit: MH(v>jvh ca. *v- 17 Tipărit: .t>ncs'pi> ca. *0* 18 Tipărit:
ca. -v*19 Tipărit: anpoine ca.
57
iubeşti Domnul Dumnedzeu al teu, cu tota inema ta şî cu tot sufletul teu şî cu tot gândul teu. Aceasta iaste mai denainte şî mai mare cuntenitura. A dova împrotiva ei: Se iubeşti apropele teu ca însăş sine. în ceste do<uo> cuntenituri tota leage şî proroci spundzură. Deca se adunară farisei, întrebă de ei Isus, greind: Ce vo pare de 88r Hristos? A cui fecior iaste? Dziseră lui: // David. Grei lor: Cum iară David în duh greiaşte că-i Domn? - greind: „Dzise Domnul Domnului miu: Şedzi an a dereapta me, pană voi punea vrăjmaşi tei supt talpele piciorilor tale.” Se dzice David că-i Domn, dară cum iaste feciorul lui? Şî nime nu putu răspunde lui un cuvânt, nece cutedza ceva întreba între-aceea dzi deci.
EDIŢII: Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. 1551-1553. Studiu introductiv filologic de acad. Emil Petrovici, Studiu introductiv istoric de L. Demény, Bucureşti, 1971.
BIBLIOGRAFIE: I. Karataev, Onucame cjiaemo-pyccKuxb muei> HanenamaHHbixi? KupujinoecKUMu óyKeaMu, CaHKTneTep6yprb, 1883, p. 205; I. Bogdan, O evanghelie slavonă cu traducere română din secolul al XVl-lea, în C. Lit., XXV, 1891, nr. 1, p. 33—40; Sbiera, Mişcări culturale, p. 36; Iorga, Ist. lit. relig., p. 89; Iorga, Ist. lit. rom., p. 196-197; Drăganu, Manuscrisul Năsăud, p. 500; N. Drăganu, în DR, IV, 1924-1926, partea 2, p. 1148; Puşcariu, Ist. lit., p. 191; N. Iorga, Cinci comunicări la Academia Română. III. Tipărituri româneşti necunoscute, în RI, 17, 1931, nr. 1-3, p. 25-26; S. Jako, Tipografia de la Sibiu şi locul ei în istoria tiparului românesc din secolul al XVl-lea, în AlICj, VII, 1964, p. 97-115, idem, Editarea cărţilor româneşti la Sibiu în secolul al XVl-lea. Noi rezultate în domeniul cercetărilor cu privire la prima carte tipărită în română, în AlICj, VIII, 1965, p. 115-126; F. Hervay, L 'imprimerie du maître Philippe de Nagyszeben et Ies premiers livres en langue roumaine, în „Magyar Kónyvszemle”, LXXXI, 1965, nr. 2, p. 119-127; Hervay, L’imprimerie, p. 201-216; L. Demény, Le premier texte roumain imprime, în RRH, IV, 1965, nr. 3, p. 385—412, idem, O tipăritură slavo-română precoresiană, în „Studii”, XVIII, 1965, nr. 5, p. 1001-1038, idem, Primul text românesc imprimat, în RB, XIX, 1966, nr. 6, p. 344-349; I. Gheţie, Consideraţii filologice şi lingvistice asupra Evangheliarului din Petersburg, în SCL, XVII, 1966, nr. 1, p. 47-79; P. P. Panaitescu, Primele texte tipărite în româneşte, în „Astra”, II, 1967, nr. 5, p. 9, 19; Al. Mareş, Observaţii cu privire la Evangheliarul din Petersburg, în LR, XVI, 1967, nr. 1, p. 65-75, idem, „Evangheliarul din Petersburg”, tipărirea unei mai vechi traduceri moldoveneşti?, în LR, XVII, 1968, nr. 1, p. 85-87, idem, O ipoteză care nu se confirmă: tipărirea primelor cărţi româneşti la Târgovişte, în SCL, XIX, 1968, nr. 1, p. 51-58; L. Demény, Papiergeschichte des 16. Jahrhunderts im Blickpunkt der Historiker aus Rumănien (Aufgaben und Aussichten), în RRH, VII, 1968, nr. 1, p. 29-38; A. Huttmann şi P. Binder, Contribuţii la biografia lui Filip Moldoveanul, primul tipograf român, în LL, XVI, 1968, p. 145-174; Bliicher, Contribuţii, p. 449; L. Demény, Ou en est-on dans la recherche concernant les débuts de Vimprimerie en langue roumaine?, în RESEE, VIII, 1970, nr. 2, p. 241-267; Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. 1551-1553 (ed. Petrovici - Demény), p. 9-98; I. Gheţie, în SCL, XXIII, 1972, nr. 6, p. 664—670; Gheţie, BD, p. 214-221; Eva Mârza, Un fragment din Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551-1553), în LR, XXVII, 1978, nr. 2, p. 173-175; I. Gheţie, Evangheliarul slavo-român de la Sibiu şi textele româneşti scrise cu litere latine şi ortografie maghiară, în LR, XXVIII, 1979, nr. 2, p. 171; Al. Mareş, în Vechi texte, p. 184-191; Gheţie - Mareş, Originile, p. 336-342; Rosetti, ILR, p. 436; Demény Lajos, Lidia A. Demény, Carte, tipar şi societate la români în secolul al XVl-lea. Studii, articole şi comunicări. Introducere de prof. dr. doc. Dan Simonescu, Bucureşti, 1986, p. 56-82; Nussbăcher, Din cronici, p. 156-158; Al. Mareş, Câteva observaţii asupra Tetraevanghelului slavo-român de la Sibiu, în LR, XXXIX, 1990, nr. 3, p. 235-239; G. Mihăilă, Un experiment (în legătură cu transcrierea Tetraevanghelului de la Sibiu 1551-1553), în LR, XLVIII, 1999, nr. 1-2; Lilianę Taśmowski, Notes pour une étude de V«Evangheliar slavo-român de la Sibiu», în Hommages Sanda Reinheimer Rîpeanu, 2007, p. 545-558; eadem, în ajunul unei ediţii transliterate şi electronice a Evangheliarului bilingv slavo-român de la Sibiu, în Per Teresa. 2. Obiettivo Romania. Studi e ricerche in ricordo di Teresa Ferro, a cura di Giampaolo Borghello, Daniela Lombardi, Daniele
58
Pantaleoni, Forum, 2009, p. 329-338; Ioan-Florin Florescu, Le Tétraévangile de Sibiu (1551-1553). Nouvelles informations sur Ies sources de la premiere traduction en roumain des Evangiles, în „Biblicum Jassyense”. Romanian Journal for Biblical Philology and Hermeneutics, Volume 1, 2010, p. 38-90.
4
PSALTIREA HURMUZAKI
*Moldova, [probabil a. 1520]
Psaltirea Hurmuzaki, numită astfel după Eudoxiu Hurmuzaki, donatorul ei, cuprinde cei 151 de psalmi (cu unele mici lacune). Face parte din rândul textelor rotacizante şi reprezintă o copie. Deşi până în prezent data textului nu a putut fi stabilită în mod convingător, scrierea lui înaintea anului 1520 este probabilă. După particularităţile lingvistice, copierea textului s-a efectuat în Moldova. Versiunea pe care o conţine este o prelucrare masivă a vechii traduceri conservate de celelalte versiuni româneşti ale Psaltirii din secolul al XVI-lea.
Am reprodus după original (BAR, ms. rom. 3077) psalmii 13, 42, 47 şi 100.
în margire1. Cântarea lui David, 13	9r
Dzise2 cel fără de mente3 într-înri<ma> sa: „Nu iaste Dumnedzău!” Putrediră şi se4 urriră întru faptele loru5. Nu e cinre a face burătatea <...>. Domnulu den ceriu previ pre feciorii oame<ni>lor6 a vedea doară iaste cinre se înţeleagă7 sau se ceaie Dumnedzău. Toţi plecară-se8 depreunră9 şi <nu> fură op; nu iaste cinre se facă bunrătatea, nu e pânră10 la urulu. Nece înţeleaseră11 că toţi-su ce dereg farădeleage? Cei ce mâncară oame<nrii mie>i12 în loc de pânre, Domnulu nu chemară. Acie temură-se13 <în> teamere şi iuo nu era teamere, că Domnulu e în sămânţa derepţiloru. Sfatul measerului rruşinratul, Domnulu nedej dea lui iaste. Cinre va da de Siona scoatere izraililor? Cându va fi a toarce14-lu Domnului pleanulu oamenrilor15 săi, bucura-se-va Iacov şi se va vese<li> Izrail.
Cântecul <lui> David, 42	36r
Giudecă-mi, Dzeule, şi alege pârra mea den limbă necuvinioasă16, de la omul nedereptu şi lăstitoriu mântuiaşte-me17! Că eşti, Dzăule, vârtutea mea, / derep ce 36v me18 împinseşi? Şi dereptu carea mâhnitu îmblu cându dodeiaşte-mi vrăjmaşul? Tremeate luminra ta şi adevăru/ tău; aceale me18 năstăviră şi me18 duseră în codrulu sfântul <al> tău şi în satul19 tău. Şi întra-voiu cătră altariul Dzeului şi cătră
1 Scris: M&puiipiv. ^ 2 Scris: swca. ^ 3 Scris: MéMirrfc. ^ 4 Scris: ca. ^ 5 Scris: Atfptf. ^ 6 Scris:
wMeAopTi. ■‘v”7 Scris: ^ ni Aeru. ^ 8 Scris: imeKâph ca. ^ 9 Scris: Aei^'tc^.fp'u. ^ 10 Scris: iru^pA. V Scris:
^uirticepu. ^ 12 Scris: wa\6h. *❖* 13 Scris: AemVpu ca. ^ 14 Scris: a m$pMe. ^ 15 Scris: wMt^pHA^pu.
^ 16 Scris: HekVbYh’hwci». ^ 17 Scris: A^umVAipe a\a. 18 Scris: («A.	19 Scris: CMrtKUfAh. ^
59
Dumnedzăul20 ce veseleaşte21 giunriia22 mea; spuniu-me23 ţie în ceatere, Dzăule, Dzăul24 mieu. Dereptu carea în bănatu eşti sufletu/ mieu şi prentru ce me18 sminteşti? Nedejdeaşte pre Dumnedzău că me18 spuşu lui; scoaterea feaţeei meale <şi> Dumnedzeu<l> mieu.
40r	Cântare25 <lui David>, 47
Mai mare e Domnulu nostru şi e lăudat foarte în cetatea Dumnedzăului nostru, în dealulu sfân<t> a lui. Cu bunră rrădăcinră de bucurie a tot pământu/, codri<i> Sionului, coasta severului26, cetatea27 a împăratului celui mare. Domnu/ în lucrul a lui ştiutu e, cându-1 va sprejeni. Că adecă împăraţii de pământu deşti<n>seră depreunră. Aceia <...> aşea, mirară-se28, <...> şi rrădic<ar>ă-se29. Şi 40v tremuratulu lua/ră ei; acie lângoarea ca cei ce născându. Cu duhu/ vihorului zdrobit-au corăbiile Tarsisului. Cum audzim, aşea şi vădzum, în cetatea Domnu<lui> cel tare, în cetatea Domnu<lu>i nostru30. Dumnedzeu o urrdzi în veaci. Luomu, Doamne, mila a ta în mijloc de oamenrii tăi. După numele tău, <•••>, aşea şi lauda ta în marginrile păm<â>ntului; de de<re>ptate31 împlută e dereapta a ta. Se se4 veselească dealulu Sionului şi se vor bucura featele32 iudeilor33, derept dzisele tale, Doamne. Cungiuraţi Sionu/ şi coprindeţi-134, spunreţi în stâ<l>pul lui.
Punreţi-vă înrima în putearea lui şi împărrţi<ţi> casa lui, ca se spunreţi în săm<â>nţă alţiia că acela e Dumnedzeu<l> nostru în veacii şi în veciia de veac şi35 acela socoti-ne-va36 în veaci.
82v	100	<Cântecul lui David>
Domnie şi giudecată cântu ţie, Doamne. Cântu şi înţeleg în caile nevinovate37. Cându veri venri cătră menri? Trecuiu38 nu în rreu/ înrimiei meale, în mijloculu caseei meale. Nu ada<u>ş între ochii miei39 mai multă leage calcată40, cei ce făcu călcare gilăluiiu. Nu se lepi mie înrima hicleană; a se rrădzima de menre // 83r cel rreu nu-1 cunoscuiu. Clevetitoriulu furiş vecinrul41 său, acela scoş. Cel cu ochiu trufaş şi cu înrima nesătu/, cu acela nu mâncaiu. Ochii miei pre pământu/ credincioşilor42 a-i şedea cu43 sinre. A îmbla pre cale nevinovatului, acela-mi slujiia. Şi nu via în mijloc de casa mea cinre face trufaşia44; <a> grăi în nedereptate45 nu isprăvia înraintea ochilor miei. Demânraţă uciş46 toţi greşnicii pământului47, se pierdzu den ce<ta>tea lui Dumnedzeu toţi făcătorii farădeleage48.
20 Scris: AMswfńh; altă lecţiune posibilă: Dumnedzeul. -v-21 Scris în continuare omV, cuvânt care
a fost apoi barat cu linii. *0* 22 Scris: uttfupim. 23 Scris: oioy+io a\a. 24 Scris: sin»; altă lecţiune
posibilă: Dzeul. *v*25 Scris: util Ţipe. 26 Scris: ctKtpoyAoVj-ii. 27 Scris: wniAniAmk. -0- 28 Scris:
Miipdp% ca. 29 Scris: pp’hAMK’h ca. ^ 30 Scris: nwcmp-h. 31 Scris: Atuiirum-fc. 32 Scris: 4'kmtiAř. -v-
33 Scris: VtóAřHiv«ph. 34 Scris: k»iiphna«uh ai»; altă lecţiune posibilă: cuprindeţi-l. 35 Scris în
continuare ui4, slove care s-au barat prin linii, -v* 36 Scris: «Nţittiim h« ba. 37 Scris: HCBiiHOBAnrk. ^
38 Scris: mptiKWic. 39 Scris: mkm 40 Urmează în continuare: t. -v- 41 Scris: B6MeNpetpvi>. ^ 42 Scris:
KpeAMMMwcuiHASpi». A 43 Sens: ut. -v- 44 Din greşeală, s-a scris în cotinuare, din nou, începutul
versetului: unt ««y bia. -0- 45 Scris: H«A<p«n*in«(ni. 46 Scris: cymium. 47 Scris:	❖
48 Scris: 4-bpiAeAiui.
60
EDIŢII: Psaltirea Hurmuzachi. Transliteraţie, prefaţă şi note de C. Ciuchindel, Bucureşti, 1979 (multigrafiat); Psaltirea Hurmuzaki. Studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie de Ion Gheţie şi Mirela Teodorescu, Editura Academiei Române, Bucureşti, vol. I şi vol. II (Indice de cuvinte de Rovena Şenchi), 2005.
BIBLIOGRAFIE: Candrea, PS, I, p. XLVI-LVII, LXXXI, XCIII; Pascu, Ist. lit. XVI, p. 63-68; Al. Procopovici, în DR, IV, 1924-1926, p. 1166; Densusianu, HLR, II, p. 115; Avram, Contribuţii, p. 30-31, 60, 111-112; Panaitescu, începuturile, p. 66-77; Gheţie, Cea mai veche atestare, p. 247-251, Ion Gheţie, Psaltirea Hurmuzachi - copie sau original?, în SLLF, III, 1974, p. 241-259, idem, Agonisi „a detesta, a urî; a se scârbi**, în CL, XXII, 1977, nr. 2, p. 169-170, Gheţie, Filiaţia psaltirilor, p. 51-57, Gheţie, Grafiile adaudze, tradze, p. 151-153; Avram, Cronologia, p. 199-214; Gheţie, Din nou grafiile adaudze, tradze, p. 303-304; Al. Rosetti, Observaţii asupra textului şi limbii Psaltirii Hurmuzaki, în SCL, XXXI, 1981, nr. 5, p. 521-528; Ion Gheţie, în Vechi texte, p. 147-172, 179-181; Al. Mareş, în Vechi texte, p. 203-204, 214-228, 245-247, 275-280; Gheţie -Mareş, Originile, p. 297-304, 308-309, 312-315; Mirela Teodorescu, în legătură cu grafia vrădzimaşii în Psaltirea Hurmuzaki, în Omagiu Liviu Onu, 1997, p. 205-206; Alexandru Mareş, Consideraţii pe marginea datării Psaltirii Hurmuzaki, în LR, XLIX, 2000, nr. 4-6, p. 675-683; Dragoş Moldo vanu, Psaltirea în versuri a lui Ştefan din Făgăraş (Fogarasi). Comentarii filologice, în „Anuar de lingvistică şi istorie literară”, T. XLVII-XLVIII, 2007-2008, p. 31-32, nota 5, idem, Finalitatea textelor slavo-române intercalate din Evul Mediu românesc, în Text şi discurs religios, Nr. 1/2009. Lucrările Conferinţei Naţionale „Text şi discurs religios”, Ediţia I, 2008, p. 108; Mirela Teodorescu, Prima versiune românească a psaltirii: manuscrisul Hurmuzaki, în „Limbă şi literatură” 52, 2009, vol. 1—II, p. 25-28; Alexandru Mareş, Observaţii diverse privind Psaltirea Hurmuzaki, în Bătrânul înţelept de la Pylos, Volum omagial dedicat lui Andrei Avram la optzeci de ani. Ediţie îngijită de Ştefan Colceriu, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012, p. 133-140.
5
PSALTIREA VORONEŢEANĂ
*Moldova, [1551-1558]
Descoperită la Mănăstirea Voroneţ spre sfârşitul secolului trecut, această psaltire rotacizantă nu conţine informaţii privind locul şi data scrierii. Textul, păstrat fragmentar, începe cu psalmul 77, versetul 37 şi continuă, cu numeroase lacune, până la cântarea 10, versetul 71. Originalul slav de pe care s-a făcut traducerea românească nu se identifică cu versiunea slavonă intercalată în textul românesc. După toate probabilităţile, textul Psaltirii Voroneţene a fost copiat în Moldova, între anii 1551 şi 1558, după o traducere românească efectuată în Banat - Hunedoara spre a servi unor scopuri didactice.
Am reprodus câteva fragmente de text (psalmii 113, 136, 138 şi a Il-a cântare scriptuară) după originalul păstrat la BAR sub cota ms. rom. 693.
Aliluia 113	24r
în ieşirea lui Izdrai/ di Eghipetu, casa lui Iacov de oameri varvari fu Iudei sfinţiia lui şi Izdrail ţârutu/ lui. Marea vădzu şi fugi. Şi Iorrdanu/1 tumă-se înrapoi2. Codrii giucară ca berbecii şi munţii ca mieii oilor. Ce-ţi fu, mare, de fugişi? Şi tu, Iorrdane3, ce te turnaşi înrapoi2? Codrii de giucatu ca berbecii / şi munţii ca mieii 24v
1 4* Scris: wrJUrni". </-2 Scris: cpanou; altă lecţiune posibilă: îrapoi. 4*3 Scris: iweriaHe. *0*
61
oilor? De faţa Domnului rrădică-se pământu/. De faţa Dzăului lu Iacov, ce întoarse piiatra în iazere de ape, şi netăiată în izvor4 de ape. Nu noauo, Doamne, nu noauo, ce numele tău dă slavă, după meserearea ta şi deadevăru/ tău, se nu cânva dzâcă limbile: „Iuo e Dzău/ lor?” E Domnu/ nostru spre ceriu şi spre pământu toate câte vrea feace. Idolii limbilor arrgintu şi auru lucru/ mârulor omereşti. Rrostu au şi nu 25r grăiescu, ochi5 au şi nu vădu, urechi au şi nu audu, nari // au şi nu apu/, mâru au şi nu pipăiescu, picioare au şi nu îmbla, şi nu glăsescu cu grumadzu/ său. Fie ca ei toţi ce făcu ei şi toţi ce se nădăiescu spre-nsu. Casa lui Izdrai/ nedejdui spre Dumnedzău, agiutoriu şi scutitoriu lor iaste. Casa lu Aronu nedejdui spre Domnu/, agiutoriu şi scutitoriu lor iaste. Cei ce temu-se de Domnu/ nedejduiră spre Domnu/, agiutoriu şi scutitoriu lor iaste. Domnu/ ce pomeni-ne blagoslovi-ne; blagoslovit-au 25v casa lui Izdrai/, blagoslăvită iaste casa lui Aron, / blagosloviţi sâmtu temuţii de Domnu/, micii cu mari. Se adaugă Domnu/ spre voi, spre voi şi spre fiii voştri. Blagosloviţi voi Domnului cela ce feace ceriu/ şi pământu/. Ceriu/ ceriului Domnului, e pământu/ deade fiilor oamerilor. Nu morrţii laudă-te, Doamne, nice toţi ce deştingu întru iadu, ce noi, viii, blagoslovimu Domnu/ de acmu pâră în veacu.
39r	[Câjntarea lui Davidu de Eremiia <136>
La rrâu/ Vavi[lo]nului, acii şedzumu şi plânsemu de cându pomeniiamu noi Sionu/. în salce, prim mijloc de ea, spândzurămu orrganele noastre, că acie întrebară-ne prădătorii-ne cuvente de cântare şi ducea pre noi în cântare: „Cântaţi noauo6 de cântecele Sionului!” Cum vrem cânta cântarea Domnului în ţară striiră? Se uitare tire, Ierosalime, uitată fie dereapta mea. Se se lepască limba mea de grumadzu/ mieu se nu pomenire tire, se nu ainte pomeni-voiu Ierosalimu/ ca începutu/ veselieei meale. Pomeneaşte, Doamne, fiii Edomului în dzua 39v Ierosalimului! / Ce dzisără: „Deşertaţi, deşertaţi pâră la urdziturile lui!” Featele Vavilonului, măratele. Ferice de cela ce dă ţie darea ta ce ai da/ noauo. Ferice cire prinde şi frânge tirerii tăi de piatră.
40r	138	Cântarea Iui Davidu Zahariei
40v	Doamne, ispititu-me-ai şi cunoscutu-me-ai / şi cunoscuşi şedearea şi scularea
mea. Tu înţeleseşi gândurile meale de departe. Cărrarea mea şi necălcata mea tu ai sleditu şi toate drumurele meale vădzuşi, că nu iaste hiclenşugu în limba mea. Adecă, Doamne, tu cunoscuşi toată apoia mea şi demulta mea. Tu me zidişi şi puseşi spre mere mâra ta. Miruratu-se-au înţelepciurea ta de mere, învârrtoaşe-se, nu pociu cătră-nsu. încătruo voiu mearrge de duhu/ tău şi de faţa ta încătruo se 41r fugu? Se suire în ceriu, tu eşti acie. Se deştinsere în iadu, aciia eşti. // Se luare arepile meale întru mârecare şi întra-voiu în fundu/ măriei, şi acolo mâra ta dereage-me şi ţire-me dereapta ta. Şi dzişu: „Acmu înturearecu/ călcă-me”. Şi noaptea lumârarea hraneei meale că înturearecu/ nu se înturecă de tire şi noaptea ca dzua lumira-se-va: ca înturearecu/ ei, aşea şi lumira ei. Că tu zidişi zgău/ mieu şi
4 Scris: h3bo'; alte lecţiuni posibile: izvoare, izvoară. 4- 5 Scris: obkm. 4- 6 Scris: h«w; altă
lecţiune posibilă: nou o. 4
62
priimişi-me din zgău/ maiciei meale. Ispovedescu-me ţie că fricosu miruraşi-te. Mirurate-su lucrurele tale şi sufletu/ mieu şti-le foarte. Nu se ascunde osu/ mieu de tire, ce ai facutu / întru ascunsu şi aduratu/ mieu suptu pământu. Nufaptu/7 mieu 41v vădzură ochii tăi şi în cartea ta toţi se scriu. In dzi zidescu-se şi nemică nu e într-înşi. E mie foarte cinstiţi fură soţii tăi, Doamne. Foarte învârtoşeară-se vlădiciile lor. Număra-le-voiu şi mai vârtosu de arira omnoji-se-voru. Sculaiu-me şi încă sâmtu cu tire. Se ucisere păcătoşii, Doamne, bărbaţi sângeroşi, feriţi-vă de mere, că rrâvnitori seţi în gândure. Priimăscu în deşertu cetăţile tale. // Nenăviditorii tăi, 42r Doamne, năvidescu-i şi dracii tăi potopăscu-me, cu sfârşit urrâciuri urrâ<iu> pre-nşi şi draci8 fură mie. Ispiteaşte-me, Doamne, şi vedzi înrima mea. Ispiteaşte-me şi cunoaşte cărrarea mea şi vedzi se e calea9 fără leage în mere şi înderepteadză-me spre cale de veacu.
Cântarea lui Moiseiu de a doaua10 leage	56r
Ia amente ceriul şi grăiu-voiu şi se audză pământu/ cuventele rrostului mieu.
Se aşteapte ca ploaia gicerea mea şi deştingu ca rroaua11 graiurele meale, ca neaoa spre troscotu şi ca sloata spre faru. Că numele Domnului chiemaiu. Daţi velicie Dumnedzăului nostru! A lui Dumnedzău deadeveare lucrurele lui şi toate căile lui giudeţu-su. Domnu/ credinciosu e şi nu e nedereptate într-însu. Dereptu e şi preapodobnic Domnu/. Greşire nu a lui feciori12 vinovaţi. Rrod rrău şi / rrăzvrătitu, 56v aceasta Domnului daţi? Aceştea oameri nebuni şi nu mândri. Nu însuşi acesta al tău tată avu-te şi feace-te şi zidi-te? Aduceţi-vă amente de dzi lele de veacu, înţeleageţi aii, rrodu/ rrodurelor. întreabă părintele tău şi spure-va ţie, bătrânii tăi şi gice-vor ţie. Cându împărţiia De-Sus limbile că sămără fiii lui Adamu, puse împărrţitu/ limbilor după sama îngerilor Domnului. Şi fu partea Domnului oamerii lui Iacov ce e ocinaciia lui Izdrai/. Sătură-i elu îm pustie // şi în seatea zăduhului în loc fără apă. 57r încungiură elu şi învăţă elu şi feri-i elu ca lumea ochiului. Ca vulturu/ ce coapere cuiubu/ său şi spre puii săi jelui. Tinse arepile sale şi priimi pre-nşii şi luo-i spre umăru/ său. Domnu/ însuşi purta pre-nşii şi nu era cu-rânşii Dumnedzău striiru. Rrădică-i spre vârtutea pământului, sătură-i pre-nşi de greunţele satelor, supseră miare din piatră şi untu din vârtoşearea pietriei. Untu de vacă şi lapte de oaie cu grasu/ mieilor şi berbecilor, şiii giuncilor şi ţapilor cu grasu/ grâului / şi sânge de 57v auo bea vim. Şi mancă Iacov şi sătură-se, lepădă-se iubitu/, cu grasu<l> îngrăşe-se13 şi lărrgi<-se> şi lăsă Domnu/ cela ce-lu feace pre-nsu şi delungă-se de Domnu/ ce-/ mântui pre-nsu. Mâniiară-me de striiri şi întru urrâtele sale amărrâră-me. Cumândarea draciloru, e nu Domnului, a Domnului nu vedea. Noii şi după noi aduseră ce nu ştiia părinţii lor. Dumnedzău cela ce te născu lăsaşi-/ şi uitaşi Dumnedzău cela ce te sătura. Vădzu Dumnedzău şi rrâvni şi întărrâtă-se14 dereptu mâniia fiilor săi şi dereptu featele lor. // Şi dzise: „întoarce-voiu faţa mea de cătră-nşi 58r şi spure-voiu ce va fi lor apoi, că nod rrăzvrătitu iaste, feciori nu iaste credinţă
7 Pentru sl. NtrcfcA'bvtHoe „nefacutul”. 4*8 Scris: ao^mîh. -v- 9 Scris: K.Ap’h kwbw. -0-10 Scris: awa; altă
lecţiune posibilă: doua. -v- 11 Scris: trfe»; altă lecţiune posibilă: rroit a.	12 Scris:	-v- 13 Scris:
+rp*uie ca. 14 Scris: +Nnni(r^rrni ca.
63
într-înşi”. Ei mâniiară-me nu întru Dumnedzău, mâniiară-me în idolii săi. Şi eu întărrâtu pre-nşi, nu în limbi. în limbă neînţeleaptă mânie pre-nşi. Că foc aprinse-se de urgiia mea şi arrse pâră la iadul dedesuptu şi mânca pământu/ şi pârea ei şi aprinse urdziturile codrilor. Adura-voiu spre-nşi rrău şi săgeatele meale sfarşi-le-voiu 58v spre-nşi. Topindu-se de foame / şi de mâncarea pasărilor şi spirare nevendecată. Dinţii fierilor tremeate-voiu într-înşii cu urgie ce tragu-se spre pământu. Afară piiarde-i spată şi dinlountru frică. Giurelu cu feate, cum suge feciorelu bătrâru. Dzişiu: „Sămăra-voiu pri-nşi, cuntiri-voiu de oameri pamentea lor”. Numai dereptu <mânia> dracilor15 lor se nu aibă ai lungi. Şi se nu cazdă spre-nşi luptători, se nu dzică: „Mâra noastră16 înrăită, e nu Domnu/ feace aceastea toate”. Că limbă pierdut 59r svatu iaste şi nu e într-înşi măiestrie. // Nu gândiră se înţeleagă, aceastea toate se priimească în vreame ce vire. Cumu goneaşte urul mii şi doi rrădică înturearece, se nu Domnu/ deade ei şi Domnu/ pridădi pre-nşi. Nu sâmtu dumnedzeii lor ca Domnu/ Dzău/ nostru. E dracii noştri neînţelepţi-su. De viile Sodomului viia lor iaste şi viţa lor de Gomor, struguru/ lor, struguru de fiiare, struguru amarru loru. Mâniia zmăului viru/ lor iaste şi mâniia aspideei nevendecată. Nu aceastea toate 59v adurară-se la mere şi pecetluiră-se în vistearele meale? în dzi de vrăjbie eu dau / în vreame cându înşela-se-va picioru/ lor, că aproape e dzua perireei lor <şi> pristăviră17 gotovinţele voastre. Că giudecă Domnu/ oamerilor săi şi de şerbii săi rroagă-se că vădzu pre-nşii slăbindu şi îm prădare traşi scârbiţi. Şi dzise Domnu/: „Iuo sâmtu dumnedzeii lor ce ei nedejduiia spre-nşii?” Ce grasu/ cumândărilor mâncaţi şi beaţi viru/ prinoasele lor. Se învie ei se agiute noauo şi fie voauo coperitori. Vedeţi, vedeţi că eu sâmtu Domnu şi nu e Dumnedzău altu tricându de 60r mere. Eu ucigu şi viaţă făcu, vatămu şi // eu vendecu şi nu e cere se-i scoată dem mârule meale. Că rrădica-voiu spre ceriu mâra18 mea şi giura-me-voiu cu dereapta mea şi dzicu viu eu în veac. Că ascuţi-voiu ca fulgeru/ spata mea şi priimi-va giudeţu mâra mea şi voiu da izbândă spre draci şi ceia ce nu nevidescu da-voiu. Adăpa-voiu săgeatele meale de sânge şi arrmele meale mânca-voru cârme de sângele vătămaţilor şi prădaţi de capu/ giudecilor limbilor. Veseliţi-vă, ceriure, depreură cu-rusu şi închiră-să lui toţi îngirii lui Dumnedzău. Veseliţi-vă, limbi, 60v oamerii lui / şi se se învârtoaşe lui toţi fiii lui Dumnedzău, că sângele fiilor săi şi vrăjbiia lor izbândi şi da-va vrăjbie dracilor19 şi celora ce nu nevidiia pre-nsu da-va <şi> curaţi Domnu/ pământu/ oamerilor săi.
EDIŢII: G. Giuglea, Psaltirea Voroneţeană, în RIAF, XI, 1910, p. 444^467; XII, 1911, p. 194-209,475-487; Constantin Găluşcă, Slavisch-rumănisches Psalterbruchstiick, Halle, 1913.
BIBLIOGRAFIE: S. FI. Marian, în AAR, seria II, Partea administrativă şi dezbaterile, XV, 1893, p. 100-102; O. Densusianu, Psaltirea Voroneţeană, în Studii de filologie română publicate de..., Bucureşti, 1898, p. 17^42; Candrea, Monumente, IV, 1901, nr. 37, p. 18-21, 22, 24; Iorga, Ist. lit. relig., p. 15-41; C. Găluşcă, op. cit., p. 6, 17, 20-30, 36; V. Bogrea; O lucrare de filologie românească: „Slavisch-rumănisches Psalterbruchstiick”. Herausgegeben von Constantin Găluşcă, în „Drum drept” (Văleni), II, 1914, nr. 9-12, p. 497-508; Candrea, PS, p. XLIX, LXIX-LXXXI, CVI-CXII; Ilie Bărbulescu, [Recenzie la] Constantin Găluşcă, Slavisch-rumănisches Psalterbruchstiick, în „Arhiva”, XXVIII, 1921, nr. 1, p. 145-152; Pascu, Ist. lit. XVI, p. 10, 12, 70, 72, 203; Em. Grigoraş, Criptul din
15 Scris: ApAHÎHAoL 4* 16 Scris: Nwcmpft. 4" 17 în loc de pristăniră; cf. sl.	„statură de
faţă”. 4* 18 Scris: majm. ^ 19 Scris: ah>mnha*p.
64
Psaltirea Voroneţeană, în ALA, V, 1924, nr. 189, p. 6; idem, Criptografia şi istoria românească, Bucureşti, 1924, p. 41; Rosetti, Ětude, p. 1; Iorga, Ist. lit. rom., p. 106; Rosetti, Recherches, p. 12; Puşcariu, Ist. lit., p. 80; Densusianu, HLR II, passim', Drăganu, Histoire, p. 29—40; Ciobanu, începuturile, p. 40-57; Cartojan, Ist. lit., p. 53; Şesan, Originea, p. 129; Al. Rosetti, Cele mai vechi traduceri româneşti de cărţi religioase. Consideraţii asupra datării şi localizării lor în lumina cercetărilor nouă, în R1R, XIV, 1944, fasc. 1, p. 1-14; Ciobanu, Ist. lit., p. 150-151; Olteanu, Contribuţii 1962, p. 74, 92-93; Panaitescu, începuturile, p. 67-68; Smrčková, Rapports, p. 82-96; Smrčková, Note; Gheţie, Maramureşul 1968; Gheţie, Textele rotacizante; Gheţie, începuturile, p. 44-97, 110-138; Al. Mareş, în SLLF, III, p. 264, 266-267, 271-282; Gheţie, BD, p. 232-242; Gheţie, Moldova; Gheţie, Maramureşul 1981; I. Gheţie, în Vechi texte, p. 147-172, 179-180; Al. Mareş, în Vechi texte, p. 200-205, 208-214, 245-247, 252-261; Gheţie, Banatul; Mareş, Datarea psaltirilor, p. 197-198; Gheţie-Mareş, Originile, p. 297-301, 304.
6
APOSTOL
*Sud-estul Transilvaniei, [1559 sau 1560]
Apostolul copiat de popa Braţul în sud-estul Transilvaniei, eventual la Braşov, în intervalul 1 septembrie 1559 - 31 august 1560, conservă, fragmentar, o versiune bilingvă, slavo-română. Aceasta reprezintă o prelucrare nord-moldovenească a unei traduceri bănăţene-hunedorene sau vest-transilvănene. Modul de numerotare a zacealelor, care se abate de la numerotarea canonică din Apostolele slavone şi româneşti, constituie principala caracteristică a acestei versiuni bilingve.
Am reprodus după original (Muzeul de Literatură al Moldovei - Iaşi, nr. inv. 2005, p. 1-407, 410, 426) capitolul al doilea din Faptele apostolilor şi Epistola a doua a lui Ioan.
<Faptele apostolilor, II, 1-47 >
Za(čý 3 Şi2 cându fu se fârşască-se zilele Rusaliiloru, era toţi apostolii cu un suflet 13 depreună. Şi fu de năprasnă den ceriu hreamăt, ca purtatu de suflare cu bură, şi împlu toată casa iuo era şezându. / Şi ivise loru împărţirii/ limbilor, ca focul, şizu 14 spre unu/ cene<ş>cu de ei. Şi împlură-se toţi de Duhu/ Sfântu şi începură3 a grăi cu alte li<m>bi, cum Duhu/ deade lor a vorovi. Era întru Ierusalim vietori iudei, bărbaţi buni-govitori, de toate limbile ce sântu pre suptu ceriu. Unde fu glasu/ acela, adună-se nărodu/ şi mestecă-se, e deca4 auziră câte unu/ cineşcu a sa limbă5 grăindu-şi ei, / mira-se toţi şi ciudia-se grăindu cătră sineş: „Au nu aceştea toţi 15 aceştea sântu ceia ce grăia galileiaşte? Şi cum noi auzim cineşcu a sa limbă, cu a noastră întru carea născumu-ne6?” Parteani şi mideani şi elamiţi şi de vietorii dintre7 rrâure şi dintru ovreai şi din Capadochiia8, dintru Pontu şi dintru Asia, di<n>tru Frighie şi dim Pa<m>fîliia9, dintru Eghipetu şi dintr<u> laturile liviiten<e>şti / şi de cea de după Chirinie, şi de ce venia de rimleani, dintru ovreai10 16
1 SI., în trad.: zaceala. -v* 2 Ultimul rând de pe această pagină conţine indicaţia tipiconală
pentru zaceala a treia: Vii ne(d) 50, v dni ony, i vfmeg(d)a [sl., în trad.: în săptămâna 50 (= Cincizecimii
luminate), în zilele acelea şi atunci]. 3 Scris: +*ietiap;R. 4 Pentru e deca, cf. sl. mkojkc „fiindcă”.
5 Scris: Aifctun. -9- 6 Scris: iikck^m^' Me. *0- 7 Scris: AHH'mpe". 8 Scris: kaima^kV». -v* 9 Scris:
iia4>i<ahx. -9-10 Scris:	-v-
65
17
Za(c)' 4
18
19
Za(Č)' 5
20
21
22
23
şi de cei veniţi creteani11 şi aravleni auzimu grăindu ei cu a noastră limbă mărirea Domnului! Kone(c)'2 *. Mira-se toţi şi nu domiria-se, unu/ cătră altu/ grăindu: „Ce amu va aceasta se fie?” E alţii, amu, ocărându, grăiia cumu că de mustu împluţi sântu. Sculă-se Petr cu unsprăzeace, rădică-şi glasu/ / său şi zise: „Bărbaţii iudeieşti, vietorilor dintru Ierusalim toţi, iacătă, voauo, a înţeleage14 se fie şi luaţi aminte graiurele meale: Nu e15 cumu vă pare, aceştea că beaţi sântu, iaste amu ceasu/ alu treile în zi, ce aceasta iaste16 zicerea prorocului lu Ioil: «Fi-va întru ponile zile, grăi Domnu/, vărsa-voiu dintru Duhu/ mieu spre toată peliţa şi proroci-vor fiilor voştri şi fielor vo/astre şi junii17 voştri vederi vedea-vor şi bătrânii voştri vise vedea-vor. Că amu spre şerbii miei şi spre şarbele meale18 vărsa-voiu dentru Duhu/ miu şi proroci-vor. Şi da-voiu ciudă spre ceriu, sus, şi seamne19 spre pământu, jos: sânge şi foc şi încindere de fum. Soarele pleca-se-va întru-ntunearec şi luna întru sânge, ainte încă de venitu/ zileei Domnului celuia20 marele / şi luminatului. Şi fi-va. Totu cela ce chema-va numele Domnului spăsi-se-va.»” Ko(c) v’vt(ktJ21. Zise22 Petru: „Bărbaţi israileşti, ascultaţi cuvintele aceastea: Isus Nazoreiul era amu23 de Dumnezeu vestit întru noi24 cu sile25 şi cu ciude şi cu seamne19 cealea ce feace cu elu Zeu/ pre mijloc de voi, cum şi înşivă ştiţi, acela, cu zisa sveatului şi cu înţelepciunea Domnului26 / vândut27, luară-lu cu manile ceia fără leage, găvozditu-/, ucisetu-/28, ce-/ Dumnezeu învise, dezlegă-lu29 din dureare morţii lui, că nu era puteare ţinută a fi lui de ea. Davidu grăiaşte de elu: «Ainte30 văzui Domnu/31 naintea mea pururea, căce32 a direapta de mine iaste, să nu mă clătescu. Dereptu aceaea mai veseleaşte-se inima mea şi mai bucură-se limba mea; / încă şi trupu/ mieu mai veselea-se33 spre34 upovăinţă. Că nu lăsaşi sufletu/ mieu întru iad, nici dat-ai preapodobitului tău a vedea putredirea. Spusu-mi-ai35 căile vieţiei şi împluşi-mă de veselie cu faţa ta.» Bărbaţi fraţi36, cade-se a zice cu cutezare cătră voi de patriarhu/ David, cum muri şi îngrupat fu şi murmântu/ lui iaste întru noi, până / la zua de astăzi. Şi proroc amu fiindu şi ştia că cu jurământu jură-se lui Domnu/ dintru plodu/ maţelor lui <...> a rădica Hristos şi a-1 pune37 spre scaunu/ lui, mainte-văzu, de învierea lui grăi, că nu lăsa-se-va sufletu/ lui în iad, nici peliţa lui a vedea putredirea38. Acela Isus învise-1 Zeu/, celui toţi noi semu mărturie. / Cu direapta amu Domnului înălţă-se, făgăduita39 Sfântului40 luo de la Părintele, şi vărsă aceastea41 ce le voi acmu vedeţi şi le-ţi auzitu. Nu amu David suie-se spre ceriu, ce grăia însuşi David: «Zise Domnu/ Domnului mieu: Şezi de-a dereapta de mene, până42 voi pune vrăjmaşii tăi dedesuptu picioarelor tale.» Vârtos amu se
11 Scris: KpirfcHH. Z-12 SI., în trad: Sfârşit. 13 SI., în trad: Săptămâna. -Z 14 Scris: .(.tmwLijt. V
15 Scris: *. -y- 16 Scris: «icnit. V 17 Scris: kk>yhîh. 18 Scris: Mtcvt. -0- 19 Scris: ctivuit. V 20 Scris:
<y” 21 SI., în trad.: Sfârşitul în <ziua de> marţi; ultimul rând de pe această pagină conţine
indicaţia tipiconală pentru zaceala a cincea : Vsrě(d), svě(í) ne(d); vă dîii o(n) re(c) Petri [sl., în trad.:
In <ziua de> miercuri, săptămâna luminată: în zilele acelea zise Petru]. 22 Scris: 3Î'«ce; înaintea
acestui cuvânt scribul a notat forma slavonă za(c), indicată de noi marginal. ^ 23 Pentru era amu, cf.
sl. MjKHtA „bărbat”. 24 Cf. sl. ba' „voi”. 25 Scris: cn,\t. -Z 26 Scris: a«"iwi(a«h- V 27 Scris:
BJKN'nwtpn». "v" 28 Scris: ®i'*«ceina\'A. "v- 29 Scris: Arsriwrx aV. 30 Scris: dtni’nrh. -y- 31 Scris:	-v-
32 Scris: Kilim. 33 Cf. sl. B-k.-iKC/uwi ca în versiunea slavonă intercalată, în loc de G'kct-Aiiin ca „va
locui”. 34 Scris: cupi. A 35 Scris: ciiVcV m oii. 36 Scris: <)>|miika. 37 Scris: nom. 38 Scris:
ntYmirbAHp'b. 39 Scris: ^xrxAOHTA. V 40 Scris: cB^Hbitiţs’AVii. 41 Scris: AHia'cTt. ^ 42 Scris: nun*. -?•
66
înţeleagă toată casa lui Islîvf3 că şi Domnu/ şi unsu/44 lui Dumnezeu-/ feace /	24
acesta Isus, cela ce-/ voi răstignit”. Kone(č) srě(d)45. fa(cf 6 Unde auziră, milcuiră-se cu inima, ziseră cătră Petru şi apostolilor: „Ce să facem, bărbaţi fraţi?” E Petru zisă cătră înşii: „Pocăiţi-vă46 amu şi se botezaţi-vă cineşcu de voişi întru numele47 lu Isus Hristos, întru lăsarea păcatelor, luaţi daru/ Sfântului Duh. Că voauo amu iaste făgăduita şi feciorilor voştri şi tuturoru celora de departe, / că se amu chemare/ <.. .> Dumnezeu/ nostru”. Cu alte cuvinte, cu mai 25 multe, mărturiia48 şi ruga ei, grăiia: „Mântuiţi-vă de gintu/ întortu acesta”. Unii amu cu dragoste luară cuvântu/ lui şi botezară-se; şi adauseră-se întru aceaea zi suflete ca la trei miie. Era răbdându învăţăturile apostoleşti şi întru împreunarea frâmtului pâiniiei şi întru rugăciune. / Fu amu a totu sufletu/ frică, multe amu ciude 26 şi seamne de apostoli fură întru Ierusalim. Konecí četokf9. Frică mare era spre toţi.
E toţi ceia ce crezuse50 era depreună şi avea tot împreună. Şi agonisirea-ş şi avuţiia-şi vindea şi împărţia tuturor, de ce se va cine ce trebuiia51. Prespre toate zilele rrăbdându cu un suflet întru beseareci şi frângându pren case pâine / şi lua hrană 27 întru bucurie şi întru tinsu/ inimiei, lăudându Dumnezeu, aibându bunătate cătră toţi oaminii. Domnu/ adăugea ceia ce spăsia-se prespre toate zilele întru beseareci.
Io(fl), 2. Stgo Ioana Bgoslova, 252	374
<B>ătrânu, aleaseei doamneei şi feciorilor ei, carii eu iubescu întru deadevăr, şi nu eu numai, ce şi toţi cine cunoscut-au deadeveritu/, dereptu deadevăru/ ce iaste întru noi şi cu noi fi-va în veaci: se fie cu noi bunătate, milă, pace de la Zeu/-Tată/ şi de la Domnu/ Isus Hristos, Fiiu/ Părintelui, întru deadeverite iubosti53. /
Bucuraiu-me54 foarte că aflaiu den feciorii tăi îmblându întru deadeveritu, 375 cumu poroncită luaiu de la Tată/. Şi acmu rogu-te, doamnă55, nu ca porâncită noauo scriu ţie, ce de ceaea ce avemu dintâiu, să iubimu soţu cu soţu/. Şi aceasta <iaste> iuboste, se îmblămu pre poroncitele56 lui; aceasta iaste poroncită, cumu auzitu dintru întâiu, / se întru ea îmbiaţi. Că mulţi mincinoş întrară întru lume, cine nu 376 spune di Isus Hristos că vine în peliţă; acela iaste celuitoriu şi antihristu. Feriţi-vă sine, se nu pi<a>rdem ce lucrat-amu, ce se preţu svârşitu luom. Totu cine treace şi nu lăcuiaşte întru îmvăţăturile lu Hristos Domnezeu nu are; e lăcuitoriu/ întru învăţăturile lu Hristos, / acela şi şi Tată/ şi Fiiu/ are. Se neştine veni-va cătră voi şi 377
43 SI., în trad.: lui Israil. 4* 44 Scris: «fiiiucav;''. 4» 45 SI., în trad.: Sfârşitul <zilei de> miercuri, -y-
46 Ultimul rând de pe această pagină conţine indicaţia tipiconală pentru zaceala a şasea: t Če(fc), s(v)tî
ne(d); vú dni oni re(c) Petri: ,,Pokai(t) " [sl., în trad.: t Joi, săptămâna luminată; în zilele acelea zise
Petru: „Pocăiţi-vă"]. 47 Scris:	4» 48 Scris: MxpbmVpfcia2*, probabil pentru mărturiia ei.
49 Sl., în trad.: Sfârşitul <zilei de> joi. S 50 Scris: k)n--3oţca. 4- 51 Pentru pasajul de ce se va cine ce
trebuiia, cf. sl. e*e arpe kt» hto mptBoBaiue „fiecăruia ce îi trebuia”. S- 52 Sl., în trad.: Ion, 2. A
Sfântului Ioan Teologul, <epistola> a 2-a. 4* 53 Pentru pasajul întru deadeverite iubosti, cf. sl. Bb
hcthhí h ak'cbh „întru adevăr şi dragoste”. S- 54 Scris: BetfKVpAi» «a; înaintea acestui cuvânt, scris:
tnpe. 4"55 Scris:	4*56 Scris: nopetwHineAA.
67
aceasta învăţătură nu aduce-va, nu-/ priimireţi elu în case şi sărutare lui nu grăireţi. Cine grăiaşte lui sărutare, însoţeaşte-se lucruriloru lui cealea realelor.
Multu avuiu voauo a scrie, nu vruiu cu hârtie şi cu cerneală, ce nădăiescu-me 378 a veni cătră voi şi rosture cătră rostu a grăi, se bucuriia / noastră fie împlută. Sărute-te feciorii suroriei tale aleşii, amin.
EDIŢII: Codicele Braţul. Ediţie de text de Alexandru Gafton, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan-Cuza”, 2003; Dimitriu, Codicele (vezi CD-ul anexat conţinând facsimilele textului).
BIBLIOGRAFIE: Panaitescu, începuturile, p. 127-128; Mihăilă, Observaţii, p. 301-327, 345; C. Dimitriu, Originalitatea vocabularului din Apostolul Popii Braţul (1559-1560), în SCL, XXV, 1974, nr. 2, p. 149-167; Al. Mareş, Apostolul Iorga şi cele mai vechi versiuni româneşti ale Apostolului, în LR, XXV, 1976, nr. 5, p. 505-513; Costinescu, Apostolul, p. 51-60; Costinescu, CV, p. 61-66; Mihăilă, Primul manuscris, p. 59-86, 102-103; Mariana Costinescu, în Vechi texte, p. 93-119, 131-145; C. Dimitriu, Fonetisme regionale, populare şi arhaice în Codicele popii Braţul, în ALIL, 30, 1985, p. 385-392; Gheţie-Mareş, Originile, p. 191-195; Gafton, Opţiune, p. 103-116; Dimitriu, Codicele, p. 7-121.
7
ÎNCEPĂTURĂ DE NUIALE
*Sud-estul Transilvaniei, [1559 sau 1560]
Sub acest titlu figurează în manuscrisul popii Braţul (despre care vezi mai sus, p. 65) un text de magie populară destinat să ajute la descoperirea comorilor. El a fost copiat de popa Braţul, foarte probabil între 1 septembrie 1559 şi 31 august 1560, după un izvod provenind din Banat - Hunedoara sau din sud-vestul Transilvaniei. Scrierea, care prezintă vădite influenţe catolice, nu este neapărat rezultatul unei traduceri, ea putând constitui şi o alcătuire originală, influenţată numai parţial de un model străin (maghiar, eventual slavon).
Textul a fost reprodus integral după original (Muzeul de Literatură al Moldovei - Iaşi, nr. inv. 2005, p. 443-453).
/v
443	începătură de nuiale
Intâiu în ivitul lune]y], vă če(k) iii su(B)tî ile ne(d)le\ mainte de răsăritul síňce2, să mergi la u<n> alunişu, unde veri şti nuiale. Şi cându veri purceade pre cale să zici ceaste psalme o(tf psaltire* 4: i pslo(m) 31, pslo(m) 37, pslo(m) 50, pslo(m) 101 i pslo(m): „Iz glîbini vúzva(h) k tebě, Gi, Gi, usly(s)”; pslo(m) 142, Veelie, 3 (st), i Ocena(s), do ko(n)ccł. Alduită eşti, Ece dvo6 7, că plină eşti de miloste Domnului cu tine şi eşti alduită întru toate doamnele i bl(s)ve(ň) plo(d) črěva tvoego, TfH(s)i, ami(n)1. Vino, Duh Svânt, împle pohta tuturor creştinilor şi [în] cinstea ta în toţi aprinde foc. Şi cine vor fi hitleani dentru acealea
1 SI., în trad.: lunii, joia sau sâmbăta sau duminica. ^ 2 SI., în trad.: soarelui. ^ 3 SI., în trad.: din. ■$-
4 Urma slova-cifră $, care s-a şters de către copist. ^ 5 SI, în trad.: şi psalmul 31, psalmul 37, psalmul 50,
psalmul 101 şi psalmul <129>: „Din adâncuri am strigat către tine, Doamne, Doamne, auzi”', psalmul 142,
Veseli-se (?), de trei ori, şi Tatăl nostru, până la sfârşit. ^ 6 SI., în trad.: Născătoare de Dumnezeu, fecioară. ^
7 SI., în trad.: şi blagoslovit este rodul pântecului tău, Isus Hristos, amin.
68
limbi, dentru toate acealea limbi, den toate tu le feceş toate. Psalmi 119, pslo(m) 120, pslo(m) 121, pa(k) 0(c) na(s) do ko(c). 1 pa(kf. Alduită eşti, Bce dvo, do ko(c). Pa(k)9 psalmi 124, psalmi 125, pslo(m) 126w, psalmi 127, psalmi 128, Veseli, 3 (st), pa(k) 0(6) na(s), do ko(c), iu Alduită, / Bce dvo, pslo(m) 129: „Iz blîbini”u\ psalmi 130: „(5, ne 444 vuzne(s) są sr(3)ce moe”; pslo(m) 131: „Pomeni, Gi, Dv(d)a”;pslo(m) 132: „Se nnja 6to dobro ”:pslo(m) 133: „Se nfya b(ls)vite Ga”. Pa(tc) 0(c) na(š), 3 (st), iBce dvo. Apoto(m) ruci sie 0(6) na(s)u: ,rPuteamice Doamne şi milostivnic, ce eşti a lui svâ<n>tă Mărie, doamna trupului inima cum eşti dostoită fiiului tău, că avuşi lăcuită să faci mintei feceş den Duhul Svânt. Ado-ne, Doamne, aminte, să ne veselim şi noi den veselia ta. Şi să fim apăra/ de tot răul şi den moartea de vecie věko(m/4. Pre numele tău, Doamne, amm”. De acia ocoleaşte alunu/ de cătră răsări/ 3 (st/5 şi tot să zici: „ Vu ime Oca i Sna i Stgo DFa”X6 şi să faci 3 (st/5 cmci, să blagosloveşti pre alim. După acea apucă nuialele de vârh şi zi: „Mărească-se nuialele de rădăcina lu Iaseu şi florile dă rădăcina lui să se mărească şi să lăcuiască pre e/ duhu/ Domnului şi duhul înţelepciuneei17 şi al înţelesului şi duhul / puteariei 445 şi duhu/ tăriei şi Duhul Svânt şi al milosteei şi împle pre e/ duhu/ friciei lu Dumnezeu”.
După acea să zici şi să îngenunchi cu obrazu/ cătră răsărit şi să laş nuialele: „Veseleşte-ne, Doamne”, 3 (si/5. „Hristoase, ascultă-ne, Hristoase, încă ne ascultă. Domnu/ den ceriu, iartă-ne noi, greaşiţii. Fiiu/, cela ce feceşi18 lumea, iartă-ne. Duhu/ Svânt Dumnezeu, iartă-ne. Doamne, blagosloviţii/ lumiei, ajută-ne noauo. Svântă Marie, g(d)ne, moli o na(s). Mii Bozia, mii o na(s/9. Svântă prespre toate svintele20, moli o na(s). Siî Mihaile, moli o na(s). Sti Gawiile, miio na(s). StíRafaií21, roagă. Sti Urii()22, roagă o na(s). Vůsě(h) štíaggli i arhaggli, molite o na(s). Sti Ioanne kr(s)titelju, mii o na(s). Vúsě(h) šiípatrijar’hi, molite o na(s). Sti Petre, moli o na(s). Sti Pavle, moli o na(s). Sti Andreja, mii o na(s). Sti Io(n) vangeli(s)ti, moli o na(s). Stilaco(v), moli o na(s). Sti Toma, mii o na(s). Sti Filippe, mii o na(s). Sti Var’tolomea, sti Mathei, riiii. Sti / Simeone, mii. Sti Juda, moli. Sti Var’nava, mii. Sti Luka, 446 mii. Stí Mar’ko, moli i vúsě(h) siî učenici G(d)ne, moli. Ivuse(h) sti m(c)nici, mii. Stí Stefane m(c)niki, mii. SiîKleme(n), moli. Sti Si(k)ste, mii. StiLavre(n)tie, mii. Sti Vi(n)centi, moli. Sti Geo(r)gie, moli. AdiaVberte, mii. StiSevastijane, moli. StiFabijane, moli. StiBlaši, moli. Sti Kozma i Dimiani, siî Ioane i Pavle, molite. Siî Gervasie i Protasia, mite. Sii Kaci, moli i vusě siî m(c)nici, molite. Sii Silivestri, moli. Sii Mar'tine, moli. Sii Nikolae, moli. Sii Benedikte, moli. Sii Egidi, moli. Siî Gale, moli. Sii Francis ce, moli. Sii Erimia, moli. Sti VoVjifan’ge,
8 SI., în trad.: psalmul 120, psalmul 121, iarăşi Tatăl nostru, până la sfârşit. Şi iarăşi. ^ 9 SI., în trad.: Născătoare de Dumnezeu, fecioară, până la sfârşit. Iarăşi. ^ 10 SI., în trad.: psalmul 126. ^ 11 SI., în trad.: Veseleşte, de trei ori, iarăşi Tatăl nostru, până la sfârşit, şi. ^ 12 SI., în trad.: Născătoare de Dumnezeu, fecioară, psalmul 129: „Din adâncuri’\ ^ 13 SI., în trad.:,Doamne, nu se ridică inima mea”; psalmul 131: „Pomeneşte, Doamne, pe David”; psalmul 132: „Iată acum ce este bun”; psalmul 133: „Iată acum binecuvântaţi pe Domnul”. Iarăşi Tatăl nostru, de trei ori, şi Născătoare de Dumnezeu, fecioară. Iar după asta spune acest Tatăl nostru. ^ 14 SI., în trad.: vecilor. ^ 15 SI., în trad.: de trei ori. ^ 16 SI., în trad.: Jn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. 17 Scris:	^ 18 Scris: mujm. 4- 19 SI., în
trad.: doamnă, roagă-te pentru noi. Maica Domnului, roagă-te pentru noi. ^ 20 Scris: cîfi€Ae'\ ^ 21 SI., în trad.: roagă-te pentru noi. Sfinte Mihail, roagă-te pentru noi. Sfinte Gavril, roagă-te pentru noi. Sfinte Rafail. 22 SI., în trad.: Sfinte Urii. ^
69
moli. Stí Dominice, moli. Stí An’tonie, moli. Stí LeopoVde, moli. Stí Ož 'val ’de, moli. Stí
447	Leonar’de, moli. Stí Ambroži, moli. Sti Roci, moli. Stí Grigorie, moli. Stí Štefa[ň] kralju, /stí La(s)lúu kralju, moli. Stí Americe, moli. Sti A(v)gustine, mlí, i vuse stí ispovědnici. molite o na(s). Stá Marija Mag(d)alina, moli. Stá Elina, moli. Stá Anna, moli. Stá Katarina, moli. Stá Ma(r)garita, moli. Stá Lizaberi, moli. Stá Cicilia, moli. Stá Klara, moli. Stá Lucija, moli. Sta Otilija, stá Školastika, sta Uršolě23, cu soaţele24 tale, molite. Stá Var'vara, moli. Stá Dorotea, stá Agnesi, stá Agata, stá Apolonia i vuse stí m(č)nici i vdovice, molite. I vňse25 svintele26 i mise stí Bu, molite o na(s)27. Doamne, fíi-ne ajutoriu şi ne iartă, Doamne. Şi iară, Doamne, întru ajutoriu. Fereaşte-ne28, Doamne, de tot rău/ şi de munca veacului. Fereaşte-ne, Doamne, şi de putearea dracilor. Fereaşte-ne, Doamne, şi de moartea fără vreame şi de munca veacului. Fereaşte-ne pre curăţiia ta, Doamne. Fereaşte-ne
448	şi pre născuta ta. Fereaşte-ne şi pre munca ta. Fereaşte-ne şi / pre moartea şi pre îngrupătura ta. Fereaşte-ne şi pre blagoslovitu/ viereei tale. Fereaşte-ne şi pre mare ciudă suitului tău. Fereaşte-ne şi pre advent Duhului Svânt părintelui tău. Fereaşte-ne în zuoa judecateei. Fereaşte-ne în zuoa morţiei. Fii-ne agiutoriu, Doamne. Noi, păcătoşii, tine rugăm şi să ne auzi, Doamne, cum în pace să ne dai noauo, Doamne. Tine rugăm, Doamne, cum beseareca ta să o faci şi să o blagosloveşti29. Tine rugăm, Doamne, cum Domnu/ apostolilor şi toată cinstea besearecilor într-a ta svinţie să o faci şi să o blagosloveşti30 * * * * * * * * * * *. Tine rugăm, Doamne, şi crailor şi puteami<ci>lor noştri să le dai puteare curată. Tine rugăm, Doamne, şi toată creştinătatea ce ai scumpărat cu sângele tău să-i ţii. Tine rugăm şi toţi viii şi morţii să le dai viiaţă curată. Tine rugăm şi tuturor cine ne fac noauo bine să le dai viiaţă curată. Tine rugăm, Doamne, şi sufletu/ nostru şi sufletu/ părinţilor noştri de veciia
23 SI., în trad.: pentru noi. Toţi sfinţii îngeri şi arhangheli, rugaţi-vă pentru noi. Sfinte Ioan Botezătorul, roagă-te pentru noi. Toţi sfinţii patriarhi, rugaţi-vă pentru noi. Sfinte Petre, roagă-te pentru
noi. Sfinte Pavele, roagă-te pentru noi. Sfinte Andrei, roagă-te pentru noi. Sfinte Ioan evanghelistul, roagă-te pentru noi. Sfinte Iacov, roagă-te pentru noi. Sfinte Toma, roagă-te pentru noi. Sfinte Filip, roagă-te pentru
noi. Sfinte Bartolomeu, sfinte Matei, roagă-te. Sfinte Simeon, roagă-te, Sfinte Iuda, roagă-te. Sfinte
Vamava, roagă-te. Sfinte Luca, roagă-te. Sfinte Marcu, roagă-te, şi toţi sfinţii mucenici ai Domnului,
rugaţi-vă. Şi toţi sfinţii mucenici, rugaţi-vă. Sfinte Ştefane, mucenic, roagă-te. Sfinte Clement, roagă-te.
Sfinte Xist, roagă-te. Sfinte Laurenţiu, roagă-te. Sfinte Vincenţiu, roagă-te. Sfinte George, roagă-te. Adalbert,
roagă-te. Sfinte Sebastian, roagă-te. Sfinte Fabian, roagă-te. Sfinte Blaziu, roagă-te. Sfinte Cozma şi
Damian, sfinte Ioan şi Paul, rugaţi-vă. Sfinte Ghervasie şi Protasie, rugaţi-vă. Sfinte Kaţi şi toţi sfinţii
mucenici, rugaţi-vă. Sfinte Silvestru, roagă-te. Sfinte Martin, roagă-te. Sfinte Nicolae, roagă-te. Sfinte
Benedict, roagă-te. Sfinte Egidiu, roagă-te. Sfinte Gal, roagă-te. Sfinte Francisc, roagă-te. Sfinte Eremia,
roagă-te. Sfinte Volfgang, roagă-te. Sfinte Dominie, roagă-te. Sfinte Anton, roagă-te. Sfinte Leopold,
roagă-te. Sfinte Osvald, roagă-te. Sfinte Leonard, roagă-te. Sfinte Ambrozie, roagă-te. Sfinte Roca, roagă-te.
Sfinte Grigore, roagă-te. Sfinte rege Ştefan, sfinte rege Ladislau, roagă-te. Sfinte Americ, roagă-te. Sfinte Augustin, roagă-te, şi toţi sfinţii mărturisitori, rugaţi-vă pentru noi. Sfântă Maria Magdalena, roagă-te. Sfântă
Elena, roagă-te. Sfântă Ana, roagă-te. Sfântă Caterina, roagă-te. Sfântă Margareta, roagă-te. Sfântă
Lizaber, roagă-te. Sfântă Cecilia, roagă-te. Sfântă Clara, roagă-te. Sfântă Lucia, roagă-te. Sfântă Otilia,
sfântă Scolastica, sfântă Ursula. ^ 24 Scris: coitftV. ^ 25 SI., în trad.: rugaţi-vă. Sfântă Varvara, roagă-te.
Sfântă Dorotea, sfântă Agnes, sfântă Agata, sfântă Apolonia şi toţi sfinţii mucenici şi văduve, rugaţi-vă. Şi
toate. ^ 26 Scris: cmneAe. ^ 27 SI., în trad.: şi toţi sfinţii lui Dumnezeu, rugaţi-vă pentru noi.
^28 Scris: 4tfvfei|ie ne. ^29 Scris: OA%it|ie. ^ 30 Scris: BAcB&jje.
70
/ veacului să fereşti. Tine rug ăm, Doamne, şi mana-pământului să o fereşti şi să ne-o 449 dai. Tine rugăm, Doamne, şi pocaiania păcatelor noastre să ne dai şi să ne fereşti.
Tine rugăm, Doamne, cum aceaste nuiale să le blagosloveşti30 şi să le svinţeşti, Doamne, pre numele lu Isus Hristos, feciorului tău, Domnului nostru, cum noauo tot ascunsu, comoară sau bani în pământu, vare aur, vare argint, în vârtutea Domnului nostru, Isus Hristos, şi ai Svântă Mărie, doamna, şi în31 putearea tuturor svinţilor şi ai svinţilor apostolilor i ispově(d)niko(m)32 şi a călugheri stî33 şi a văduo curate şi a îngerilor34 şi arhanghelilor şi în putearea cestoru35 nuiale şi în putearea cestoru jurământe să iau şi să fac cu numele tău, Doamne, numele lui, lu Dumnezeu, ce poartă păcatele tuturora. Iartă păcatele noastre cum toi adevăru/ să-l putem face. Tine lăudăm, Domnu/ nostru, şi tine mărim şi ţie slujim, vw ime Oca i Sna i SIgo DHa ”16. / Di aciia să iai un cutii nou în mână şi să îngenuchi cătră răsării 450 şi să zici evanghelie: „ Vů načilě bě slo(v)”36. Şi întâi, cându veri înceape să-ţ faci cruce în frunte şi în trup, aceasta soroacă să o zici, 3 (st): „I slo(v) pli(t) bi(s)”31. Şi să faci cruce: J vuseli(s) vu ni(h)”3S. Acmu svârşenia evanghelia. Ocoleaşte nuialele de 3 pre răsării şi să zici: „Kw imę Oca i Sna i SIgo DHa”16 şi să tai nuialele deodată şi să fie nuialele de 6 pumni. Şi cându le tai să zici de 3 (fi)15: „Kw imę Oca i Sna i SIgo DHa”16 şi să zici molitva dendărăt: „Mări-se nuiaoa den rădăcina lu Eseu”, do ko(n)ca39. După acea taie cruce în nuiale. La crucea dentâniu scrie Gaşpar, na tvora pi(s) Bal’dazari\ na 3 pi(s) MeVkiori i vuseg (d)a da re(c)sf°:
„Kw imę Oca i Sna i SIgo DHa”1 . După acea să zicipslo(m): „GT, čto se umnožiše (š) stežaju”, do ko(c). O to(m) da bl(š)viši prutové i da reče(s)41: „Blagosloveşte, Doamne Isus Hristos, aceaste doauo nuiale vw ime Sta Troicé42, cum blagosloviş nuialele lu Moisi den născuta / lui şi nuialele den rădăcina lor, cum ascuns în 451 pământ ce va fi să ne le arate derept. Kw imę Oca i Sna i SIgo DHa”16. Po to(m) m(î)43: „Doamne, Isus Hristos, sńf Ea živago ego(z) ti siíše(d) su nbe(s) vu zemli, o(t) nedru o(t)či tvoi, i na drěvo kr(s)nomu prigvozdyvi-sę i pe(t) znamenie eze esi priimi(î), tebe Gf za velikoe tvoe mT(s)ti te mfimi za onoi pe(í) znamenie eze priime(J) kako kako da bl(s)vi(š) i da veličae(s) sie dva pruta44, vii ime Sta Troicé42, kako sve što e(s) sukrino vu zemli na(m) da javi(î)45, vu ime Oca i Sna i Stgo DHa6.
31 Scris deasupra rândului. ^ 32 SL, în trad.: şi mărturisitorilor. ^ 33 SI., în trad.: sfinţi. ^ 34 Scris: «fHuepeA^. ^ 35 Scris: nKmopo. ^ 36 SL, în trad.: „La început a fost cuvântul” (Evanghelia după Io an, cap. 1, v. 1.). ^ 37 SL, în trad.: de trei ori: „Şi cuvântul s-a Jacut trup” {Evanghelia după Ioan, cap. 1, v. 14). -Ş- 38 SL, în trad.: „Şi a locuit între ei” {Evanghelia după Ioan, cap. 1, v. 14). ^ 39 SL, în trad.: până la sfârşit. ^ 40 SL, în trad.: Gaşpar, la a doua scrie Baltazar, la a treia scrie Melchior şi mereu să spui. ^ 41 SL, în trad.: psalmul <3>: „Doamne, ce se înmulţiră supărătorii”, până la sfârşit. După aceea să binecuvântezi nuialele şi să spui. ^ 42 SL, în trad.: în numele Sfintei Treimi. ^
43 SL, în trad.: după aceasta, rugăciunea. ^ 44 SL, în trad.: fiul lui Dumnezeu cel viu, care ai coborât
din ceruri pe pământ, şi de la sânul tatălui tău, şi pe cruce de lemn ai fost răstignit şi care cinci
semne ai primit, pe tine, Doamne, pentru marea ta miloste te rugăm, pentru acele cinci semne pe care le-ai primit, ca să binecuvântezi şi să măreşti aceste două nuiele. ^ 45 SL, în trad.: ca tot ce este ascuns în pământ nouă să ne apară. ^
71
Blagoslovescu-vă voi, nuialelor, vu ime Oca i Sna i Stgo OKa i vú Ea živago i vú Ea*6 cela ce făcu pre voi cum să luaţi vârtutea şi putearea şi duhu/ rău să stea departe de noi. Iară voi, nuialelor, să-mi arătaţi mie tot ascuns ce e în pământ fără de nici46 47 o minciună. Vu ime Oca i Sna i Stgo DJia”'6. Věrup vu edino(g), do ko(c), i (Jíc) na(s) i Ece ăvo ra(d)uisę obradovana Gf®. După aceastea, după toate, tu să
452	le iai / şi să le ţini întru u<n> loc curat până le veri sluji cu 3 slujbe: una să fie slujba Sta Eca, a vtora Sta Troica, a treta Strnu Kristu*9. Cându o aflatu că da hošte(š) ispitati sie pruti, ti da bude(s) čistí, ispověda(š) i da bpdi(s) umivani vii banju50 şi să aibi veşmente nove. Şi într-acea zi să ajuni i da budi(š) na slu(ž)bu5] şi să zici molitva: „Ispoveadescu-mă puteamicului den ceriu şi doamneei52, Svânta Maria, i vúsě(m) sti(m) i vúsě(m) ap(s)lo(m), stí Petru i Pavlu, i vúsě(m) sti(m), i tebe, GT, poneže azi nevrědni(k), azi grěšni sutvori(h) grehi vii životě moemi, sîitvori(h) zio su mislo(h) i sú(š) glagolo(m), sú vůsě(m) moe(m) dělaniemí, sú(š) jaro(š), sú(s) zlo(m) vůsě(m), jaže hotě zli moa súgrěšenia ”, 2 (št). I da se bie(s) po prisi(h). Poto(m) „Směri-se ili53 plecu-me svintei Eci i vůsě(m) sťí(m) i vúsě(m)5A svintele55 ale lu Dumnezeu i te(B) o(č) kako da molite Ea o mně, m(ř), aminf’56 * *. Şi tot să blagosloveşti30 ceale nuiale şi să zici cestu psalo(m): „ Gíí čto se umnožiše
453	stpžaefl) ” i O(č) na(s), 3 (št), i Ece dvo, 3(št), i / Věrup vú edino(g) Eaoca, 3 (št), i da reče(š): „ Vú ime Oca i Sna i Stgo OKa, aminî”51. Şi cându veri vrea să le ispiteşti, tu veri zice ceaste jurăminte: „Juru-vă voi, nuialelor, po 7<2> imena58 ale Domnului lu Isus Hristos. Omelio(nf9 voi să mă duce/ la loc60 derept, unde e comoara ascunsă61, fără de nece o minciună şi fără nece62 o înşălăciune. Vu ime Oca i Sńa i Stgo OKa'6, juru-vă voi, nuiaielor, pre adeveritu/ Domnului lu Isus, cum voi să mă duceţi la locu/ dereptu, unde e comoara ascunsă63 fără de nece62 o minciună şi fără de nece62 o înşălăciune. Vu ime Oca i Sńa i Stgo Oiţa'6, juru-vă voi, nuialelor, pre născuta Domnului lu Isus Hristos, cum voi”.
EDIŢII: Codicele Braţul. Ediţie de text de Alexandru Gafton, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan-Cuza”, 2003, p. 443-453.
BIBLIOGRAFIE: Mihăilă, Observaţii, p. 333-334; Gheţie-Mareş, Originile, p. 392-394.
46 SI., în trad.: şi în Dumnezeul cel viu şi în Dumnezeul. 47 Scris: hm*; altă lecţiune posibilă:
nice. "“y” 48 SI., în trad.: Cred întru unul, până la sfârşit, şi Tatăl nostru şi Născătoare de Dumnezeu,
fecioară, bucură-te, bucurată de Domnul. ^ 49 SI., în trad.: sfânta Născătoare de Dumnezeu, iar a
doua Sfântă Treime, iar a treia <slujba> Sfintei Cruci. ^ 50 SI., în trad.: dacă vrei să cercetezi aceste
nuiele, tu să fii curat, spovedit şi să fii spălat în baie. 4* 51 SI., în trad.: şi să fii la slujbă. ^ 52 Scris:
^ 53 * SI., în trad.: „şi tuturor sfinţilor şi tuturor apostolilor, sfinţilor Petru şi Pavel, şi tuturor
sfinţilor şi ţie, Doamne, pentru că eu, nevrednicul, eu, greşitul, am făptuit greşeli în viaţa mea, am făcut
rău cu gândul şi cu vorba, cu toate faptele mele, cu mânie, cu tot răul pe care l-a vrut cu răutate
greşeala mea”, de două ori. Şi să te baţi peste piept. După aceea: Mă smerii sau. ^ 54 SL, în trad.:
Născătoare de Dumnezeu şi tuturor sfinţilor şi tuturor. ^ 55 Scris: cm^Ae. ^ 56 SL, în trad.: şi ţie,
părinte, ca să-l rugaţi pe Dumnezeu pentru mine, zi numele, amin. SL, în trad.: psalmul:
„Doamne, ce se înmulţiră supărătorii” şi Tatăl nostru, de trei ori, şi Născătoare de Dumnezeu,
fecioară, de trei ori, şi Cred întru unul Dumnezeu, tatăl, de trei ori, şi să spui „In numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh, amin”. ^ 58 SL, în trad.: pe 72 de nume. ^ 59 Termen necunoscut.
^60 Scris: m*. ^ 61 Scris: ack^nc^. ^ 62 Scris: Ne*; altă lecţiune posibilă: neci. ^ 63 Scris: ack^hci».
72
8
OMILIA PENTRU ÎNVIERE
*Sud-estul Transilvaniei, [1559 sau 1560]
Omilia pentru înviere din manuscrisul popii Braţul conservă o versiune slavo-română cu traducere intercalată. A fost copiată în sud-estul Transilvaniei, foarte probabil între 1 septembrie 1559 şi 31 august 1560, şi reprezintă versiunea scurtă a acestei cazanii, atribuită lui Ioan Hrisostomul. După unele indicaţii lingvistice, copia popii Braţul descinde dintr-o traducere moldovenească.
Textul a fost reprodus integral după original (Muzeul de Literatură al Moldovei - Iaşi, nr. inv.
2005, p. 454-458).
Cine-i dentru sfinţi părintele nostru, creştenu/1 mare episcop2 den 454 cetatea lui Costanti/i, cu rostu/ de a<u>ru. Cuvântu de învăţătură.
Să e neştine bine cinstitu şi Domnului iubitu, de să se îndulcească de uspăţu, de bună3 ce e astăzi. Să e neştine den robi cu nărav bunu, de să între bucurându-se4 la bucuria Domnului a lui. Sau neştine lucrat-au postindu-se, de să priimească acmu plată. Să neştine de întâiu/ ceav au lucratu, de să priimească acmu dereptu/ datoriu/. Să neştine după al treile ceas au venitu, să mulţemească şi prăznuiască5.
Să neştine după al6 şasele ceas au ajuns, nemică să nu se spare. / Şi amu nemică nu 455 va fi în deşertu. Să neştine mâhni-se până la al noa<uo>le ceas, să se apropie, nimica să nu se teamă. De va veni la al unsprăzeacele ceas, să nu se spare c-au pěstit. Cu dragu cinsteaşte amu acesta Domnu. Priimeaşte cela de apoi ca şi cela dentâiu. Mângâie pre cela ci vine7 la al unsprăzeacele ceas, ca şi cela ce-u lucratu de întâiu/ ceas. Cela dentâiu mângâie şi cela de apoi miluieşte. Şi celuia da-va şi cestuia dărui-va. Şi lucru/ cinsteaşte şi adaosu/ laudă. / Printru aceaea amu intraţi la 456 bucuriia Domnului vostru şi întâii şi ai doii, plată luaţi. Bogaţii şi measerii, unu/ cu alaltu încetiţi-vă. Ceia ce se nevoiescu şi ceia ce se lenescu, dzua cinstiţi. Se postescu cu ceia ce se postescu şi cu ceia ce nu postescu. Veseliţi-vă astădzi, că masa gata vă e, îndulciţi-vă toţi. Viţelu/ hrănitu. Nimine să nu iasă flămându. Toţi îndulciţi-vă de bogătatea dulceţiei. Nimine să nu suspine de măsărătatea. Ivi-se amu împreună / împărăţie. Nimine să nu plângă de greşale. De iertarea den groapă 457 luminat-au. Nimine să nu se spare de moarte. Slobodzit-au pre noi moartea Domnului. Stins-au pre ceia ce-u ţinut aceea. Muncit-au iadu/ cela ce deştins-au la iadu. Amărât-au pre iad că au gustatu de trupu/ lui. Şi iată, mainte Isaia striga.
Iadu/ grăi, amărî-se. întimpină-te josu şi amărî-se şi amu batjocuri/ fu. Luat-au trup şi Domnu/ luat-au pământu şi timpinat-au ceriu/. / Luat-au ce văzut-au şi căzut-au 458 la cei ce n-au ştiutu. Unde iaste, iade, biruirea, unde iaste veninu/ morţiei? învise8 Hristos şi căzut-au dracii. învis-au Hristos şi în viiaţă vieţuiaşte. învis-au Hristos şi morţii nice unu/ în groapă. Hristos amu din morţi sculă-se, începătoriu morţilor fii.
A celuia e măriia9 şi ţinearea în veacu/ de veacu, adevăratu.
1 începând cu acest cuvânt, titlul continuă marginal, de-a lungul paginii. 2 Scris: emsrih; altă
lecţiune posibilă: episcup. 3 Pentru pasajul de uspăţu, de bună, cf. sl. Aocparo ... TpbmecniBa „de
bună prăznuire”; copistul a scris iniţial de bună, intenţionând să adauge probabil uspătare sau
prăznuire. 4 Scris: BMf«Vph+n'AV tA. 5 Scris: iipMMoyxcKM. 6 Scris:	7 Scris iniţial bí'h«iti,
apoi scribul a şters ultima slovă. 8 Scris: .(.bhca. ^ 9 Scris: M*pY«v>.
73
EDIŢII: Mihăilă, Observaţii, p. 334-338; Mihăilă, Primul manuscris, p. 94-96; Vomicescu, Scrieri patristice, p. 247-248.
BIBLIOGRAFIE: Olteanu, Contribuţii 1969; P. Olteanu, Cea mai veche omilie în limba română, în RS, XVII, 1970, p. 227-250; Mihăilă, Observaţii, p. 340-345; Mihăilă, Primul manuscris, p. 98-102; Gh. Chivu, în Vechi texte, p. 60-61; Gheţie, Consideraţii; Vomicescu, Scrieri patristice, p. 244-251; Gheţie-Mareş, Originile, p. 244-245; Al. Mareş, Câteva precizări în legătură cu Omilia la Paşti din Fragmentele lorga, în LR, XXXV, 1986, nr. 6, p. 510.
9
REŢETE MEDICALE *Sud-estul Transilvaniei, [1559 sau 1560]
Manuscrisul popii Braţul conţine pe p. 442 două scurte reţete de medicină populară, cele mai vechi texte de acest fel cunoscute în limba română, copiate în sud-estul Transilvaniei, foarte probabil la o dată care se plasează între 1 septembrie 1559 şi 31 august 1560. Se presupune că traducerea lor, întemeiată pe un original slavon, provine din sud-vestul Transilvaniei sau din Banat - Hunedoara.
Textul reţetelor a fost reprodus după original (Muzeul de Literatură al Moldovei - Iaşi, nr. inv. 2005, p. 442).
442 De ruşaţă la dinţi: să arzi un ou în foc, să-l pisezi, să priseri la dinţi.
De junghiu: iaste bună cărămida cu miiare; să pisezi cărămida, să o measteci1 cu miarea, să o puni pre hârtiia, să o lipeşti unde stă junghiu/.
EDIŢII: Mihăilă, Observaţii, p. 330; Mihăilă, Primul manuscris, p. 89; Codicele Braţul. Ediţie de text de Alexandru Gafton, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan-Cuza”, 2003, p. 442.
BIBLIOGRAFIE: Observaţii, p. 330; Mihăilă, Primul manuscris, p. 89-90; Gheţie-Mareş, Originile, p. 400^102.
10
ÎNTREBARE CREŞTINEASCĂ
*Braşov, [1560]
Singurul exemplar cunoscut din această scriere de doctrină religioasă este incomplet şi se păstra până de curând legat într-un codice miscelaneu (BAR, ms. rom. 5032, f. 155-169v). A fost tipărit, foarte probabil, la Braşov, în anul 1560 de diaconul Coresi din iniţiativa lui Johannes Benkner. Limba textului conţine elemente de tip nordic, provenind din original, şi elemente de tip sudic, datorate tipografului muntean. Există unele indicii că autorii versiunii coresiene au pus la contribuţie Catehismul sibian din 1544. Originalul străin a fost un catehism luteran necunoscut redactat, probabil, în limba maghiară. Conţinutul întrebării creştineşti dovedeşte că avem a face cu un produs al mişcării luterane din Transilvania şi Banat.
Textul a fost reprodus integral după originalul păstrat la BAR sub cota CRV 10 A.
1 Scris: AvkerfcMH.
74
[...] împeliţă den fată curată, Mariia, şi învăţă apostolii, tremease-i în toată lr lumea, de să spuie Evanghelia lu Hristos. Şi zise Hristos apostolilor: „Cine va creade şi se va boteza iertat va fi; cine nu va creade, nece se va boteza perit va fi”.
Şi au ales 4 evanghelisti den limba ovreiască pre limba grecească de-au scris Evanghelia. De-aciia, sfinţi părinţi, Vasilie, Grigorie, Ioan Zlataust, Atanasie şi Chirii Filosof, şi ei socotiră şi scoaseră den cartea grecească pre limba sârbească. / După aceaea, neşte creştini buni socotiră şi scoaseră cartea den limba sârbească pre lv limba rumânească, cu ştirea măriei lu crai şi cu ştirea episcopului1 Savei, Ţărâiei Ungureşti. Şi scoasem sfânta Evanghelie şi Zeace cuvinte şi Tatăl nostru şi Credinţa apostolilor, să înţeleagă toţi oamenii cine-s rumâni creştini, cum grăiaşte şi sfântul Pavel apostol cătră corinteani, 14 capete: „în sfânta besearecă, mai bine e a grăi 5 cuvinte cu înţeles, de//cât 10 mie de cuvinte neînţelease în limba striină”.	2r
După aceaea, vă rugăm toţi sfinţi<i> părinţi, oare2 vlădici, oare episcopi3, oare popi, în cărora mână va veni aceastea cărţi creştineşti, cum, mainte să cetească, necetind să nu judece, nece să săduiască, că nu e într-însele alte nemică, ce numai ce-au propoveduit sfinţii apostoli şi sfinţii părinţi. Şi închinăm cinste şi dăruim Sfinţiei tale, arhiereu f mitropolit Efre/w, şi creadew că va fi cu blagoslovenie sfinţie<i> lu Isus Hristos, mântuitoriu/ nostru, amin5.
A
întrebare creştinească	3r
întrebare: Creştin eşti? Răspuns: Creştin. întrebare: Carele e omul creştin? Răspuns: Omul creştin iaste acela om cine în Hristos creade şi viiază cum sânt tocmealele lu Hristos, săva acela om cine creade iertăciunea păcatelor de la Tatăl sfânt, Dumnezeu, că i se va da în har pren Isus Hristos. întrebare: De la cine te chemi creştin? Răspuns: De la Hristos. întrebare: Cu ce veri adevăra că eşti cre/ştin? Răspuns: Cu aceaea că m-am botezat în numele Tatălui şi Fiiului şi 3V Duhului Sfânt şi crez în Isus Hristos. întrebare: Cu mai mult, cu ce veri adevăra? Răspuns: Cu aceaea că ştiu rădăcina creştinătăţiei. întrebare: Câte lucrure trebuiaşte să ştie omul creştin? Răspuns: Cinci lucrure. // întrebare: Carele-s 4r acealea? Răspuns: Dentâi, Zeace porânceale ale lu Dumnezeu. A doaua6, Credinţa creştinească. A treia, Tatăl nostru. A patra, botezul. A cincea, cuminecătura. întrebare: Pre cine-ş deade Dumnezeu Zeace cuvintele sale afară? Răspuns: Pre Moisi proroc, pre doauo table / de piatră, în vârhu/ muntelui de Sinaie. întrebare: 4V Zi ceale Zeace cuvinte. Răspuns:
Dentâi, eu sânt Domnul Dumnezeu al tău, pre lângă mine dumnezei strhni să n-aibi. A doaua6, numele Domnului Dumnezeului tău în har să nu-1 iai pren gura ta,
1 Tipărit: «ii'kiiVaVh; altă lecţiune posibilă: episcupului. ^ 2 Tipărit: wpe. -v* 3 Tipărit: en‘Knu;
altă lecţiune posibilă: episcupi. -v* 4 SI., în trad.: şi. *v- 5 Fila 2V este albă. -y- 6 Tipărit: a am; altă
lecţiune posibilă: a doua. *0*
75
că nevinovat nu veri fi. A treia, sărbează dumeneca. A patra, tată-tău şi mumă-ta cinsteaşte-i, să veri să aibi zile multe şi bune pre pământ. A cincea, să nu ucizi. A 5r şa//se, să nu fii curvari. A şaptea, nu fura. A opta, să nu fii mărturie strâmbă vecinului tău. A noaua7, să nu pofteşti casa vecinului tău. A zeacea, să nu pofteşti vecinului tău nece muiare-i, nece fata-i, nece fecioru/, nece boul, nece asinul, nece nemică ce iaste al lui.
întrebare: lani să grăim de pre hasna celor Zeace cuvinte ale lu Dumnezeu. Derept ce-şi deade Dumnezeu Zeace cuvintele sale afară? Să ne prentru eale 5V ispăsim? / Răspuns: Nu derept aceaea, că niminilea nu le poate împle deplin. întrebare: Dară derep ce le-au dat afară? Răspuns: Derept trei folosure. Folosu/ dentâi, cum noi păcatele noastre să le putem cunoaşte, den ei pre noi să ne smerim şi să meargem la vraci8, la Isus Hristos. Al doile folos, cumu ne deade Zeace cuvintele sale să învăţăm fapte bune creştinilor şi viaţă bună. A treia folos, cum 6r oameni făcători de rău să se întoarcă // cătră Dumnezeu. întrebare: Deaca n-au dat9 Dumnezeu cuventele sale afară să ne ispăsim pentru eale, dară pren ce ne văm ispăsi? Răspuns: Pren credinţa dereaptă. întrebare: Ce ne învaţă pre credinţa dereaptă? Răspuns: Evanghelia. întrebare: Ce e Evanghelia? Răspuns: Bunavestire şi veselie de la Tatăl sfânt, Dumnezeu, cum noauo ne va ierta toate păcatele derept 6V Isus Hristos. întrebare: Pre cine-ş deade Dumnezeu Evanghelia sa afară? / Răspuns: Pre Fiiu/ lui cel sfânt, pre cine porânci noauo bucurie şi milă şi iertăciunea păcatelor. întrebare: Ce e dară credinţa ceaea ce noauo trebuiaşte să ne ispăsim? Răspuns: Nădeajde în mila Tatălui sfânt, Dumnezeu, derept moartea Fiiului cel sfânt. Întrebare: Zi Credinţa ce-au făcut 12 apostoli. Răspuns:
Cap dentâi, de fapta lumiei. Crez întru Dumnezeu, în Tatăl puteamicul, 7r facătoriu/ ceriului şi al pământului, // văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Cap al doile, de scumpărat. Şi întru unu/ domn, Isus Hristos, fiiu/ lu Dumnezeu, ce au născut dinioară10, însă den Tatăl născu, mainte de toate veacure; lumină de la lumină, Dumnezeu derept den Dumnezeu derept, născut, însă nefacut, unul cu Tată<l>, pren cine toate făcute sânt. Derept noi, oamenii, şi derept ispăsenie noastră, venit-au 7V den ceri şi au născut den Duhul / Sfânt şi den Mariia fată om fu. Răstignitu-se-au derept noi, supt Pilat den Pont, chinuit şi îngrupat şi învise a treia zi, după Scriptură11, şi să sui în ceri şi şădea a dereapta Tatălui. Şi iară veni-va cu slavă a judeca viii şi morţii, că împărăţiia lui nu iaste obârşenie. Cap al treile, de sfinţie. Şi în Duhul Sfânt, Domnul ce vii face, însă de la Tatăl vine şi în Tatăl şi în Fiiul să ne 8r închinăm şi să slăvi//m, cum au grăit prorocii: Şi într-una sfântă a săborului apostolilor beseareca mărturiseaşte un botez, să să iarte păcatele, aşteptăm sculatul morţilor şi ver fi viu în vecie, amin.
întrebare: Ce iaste a treia parte ce trebuiaşte creştinului să ştie? Răspuns: 8V Iaste Tatăl nostru, ce-au învăţat însuş Isus Hristos pre apostoli, Matei, 16 / şi Luca, 55 glava. întrebare: Zi Ocenaş rumâneaşte, să înţeleagem. Răspuns:
Tatăl nostru ce eşti în ceri, sfinţească-se numele tău, să vie împărăţie ta, fie voia ta, cum în ceri, aşa şi pre pământ. Pita noastră săţioasă12 dă-ne noauo astăzi şi
7 Tipărit: a hwa; altă lecţiune posibilă: a noua. 8 Tipărit: apa*; altă lecţiune posibilă: vraciu. -v-
9 Tipărit: HtiV. A 10 Tipărit: Aiituiwp*. 11 Tipărit: crpifti'T^p*. A 12 Tipărit: cmiwc».
76
iartă noauo greşalele noastre, cum iertăm şi noi greşiţilor noştri. Şi nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaşte pre noi de hitleanu/, că a ta e împărăţie şi putearea şi slava în vecie, amin. //
întrebare: Câte rândure de lucrare să ne cuprindem în rugăciune? Răspuns: 9r Doauo. întrebare: Carele-s acealea? Răspuns: Milcuitura şi datu/ de har. întrebare:
Ce iaste milcuitura? Răspuns: Milcuitura iaste aceaea când cearem ceva de la Dumnezeu şi avem greu şi nevoiia13 noastră, sfânt numele al lui pre ajutori să-l che/măm. întrebare: Ce e datul de har? Răspuns: Datul de har iaste aceaea cându 9V ne aducem aminte de pre toate faptele bune ale lui Dumnezeu şi dăm har lui pren Hristos. întrebare: Câte lucrare trebuiesc să fie în rugăciune? Răspuns: Cinci lucrare. Dentâi, porâncealele, că Dumnezeu au porâncit şi au lăsat să rugăm. A doaoa14, făgăduită, că Dumnezeu fagăduitu-ne-au că ne va pre noi ascu//lta. A treia, 10r credinţa, că toate făgăduiturile lui Dumnezeu cu credinţă numai să le putem cuprinde la noi. A patra cearere, greu şi nevoie sufletului şi trapului. A cincea, în al cui nume trebuiaşte să cearem? Să veri să ştii, numai <în> numele lu Isus Hristos. întrebare: Câte cearere sânt în Tatăl nostru? Răspuns: Şapte cearere sânt: trei-s din eale de / viiaţa de veac, patra cearere de pre viiaţa aceştii lumi. întrebare: Ce iaste 10v a patra parte ce trebuiaşte să ştie creştinul? Răspuns: Botezul, cum au scris Sfântul Matei15 evanghelist, cap mai apoi, unde zise Domnul Dumnezeul nostru, Isus Hristos: „Păsaţi în toată lumea, învăţaţi toate limbile, botezaţi-i în numele Tatălui şi Fiiului şi Duhului Sfânt”. Şi iară zise în Evanghelie lu Marco, cap mai apoi: „Cine va crea//de şi va fi botezat ispăsit va fi; cine iară nu va creade perit va fi”. 1T întrebare: Ce iaste a cincea parte ce trebuiaşte creştinului să ştie? Răspuns: Cumenecătura de la preastol, ce iaste scrisă de sfinţii evanghelisti, Matei15, 106, Marcu, 64, Luca, 109 şi Sfântul Pavel aspostol. întrebare: Zi ceale cuvinte. Răspuns: Domnul Dumnezeu, Isus Hristos, după cină luo pită şi blagoslovi şi frâmse şi dea/de ucenicilor săi şi zise: „Luaţi şi mâncaţi, că acesta iaste trapu/ mieu 1 lv ce se deade derept voi. Aceasta faceţi când veţi face pomeana mea”. Aşişdere, şi pahar luo după cină şi blagoslovi şi deade ucenicilor săi şi zise: „Beaţi toţi dentr-îns. Acesta iaste singele mieu de leage noauo, ce se va vărsa derept voi, derept multe să vă se iarte păcatele. Aceasta fac[e]ţi purarilea când veţi face pomeana mea”.
EDIŢII: A. Bârseanu, Catehismul luteran românesc, în AAR, seria III, Mem. Secţ. Lit, I, 1923-1924, p. 38-40 (fragmentar); Bianu, Texte, /; I. Crăciun, Catechismul românesc din 1544 urmat de celelalte catechisme româno-luterane: Bârseanu, Sturdzan şi Marţian, Sibiu-Cluj, 1945-1946, p. 39-68; Alexandra Roman Moraru, în Texte sec. XVI, p. 101-105.
BIBLIOGRAFIE: Sbiera, Mişcări culturale, p. 101-102; N. Drăganu, Catehisme luterane, în DR, II, 1921-1922, p. 582-592; Al. Rosetti, Les catéchismes roumains du XVf siecle, în „Romania”, XLVIII, 1922, nr. 191, p. 321-334; N. Drăganu, în DR, IV, 1926, p. 1091-1101; Al. Procopovici, Arhetipul husit al catehismelor noastre luterane, Suceava, 1927, 16 p. (extras din „Făt-Frumos”, II, 1927, nr. 3 şi 4); Mazilu, Diaconul Coresi, p. 17-21, 27-28; 39-40; N. Sulică, Catehismele româneşti din 1544 (Sibiu) şi 1559 (Braşov). (Precizări în legătură cu izvoarele lor), în „Anuarul Liceului de
13 Tipărit: HéBoiMři. ^ 14 Tipărit: a	altă lecţiune posibilă: a dooa. 15 Tipărit:	altă
lecţiune posibilă: Mateiu. ^
77
Băieţi «Papiu Ilarian» din Târgu-Mureş”, 1932-1935, 1936, p. 47-101; I. Crăciun, Catechismul românesc din 1544 urmat de celelalte catechisme româno-luterane: Bârseanu, Sturdzan şi Marţian, Sibiu-Cluj, 1945-1946 (extras din AIIN, XI, 1946); L. Onu, în DR, XI, 1948, p. 286-295; N. Şerbănescu, La 400 de ani de la apariţia „întrebării creştineşti ”, în BOR, LXXVII, 1959, nr. 11-12, p. 1047-1051; Panaitescu, începuturile, p. 139-145, 158-159, 161; I. Gheţie, Câteva precizări în legătură cu datarea Catehismului lui Coresi, în SCL, XVII, 1966, nr. 5, p. 547-553, idem, Filiaţia catehismelor luterane din secolele al XVI-lea - al XVII-lea, în LR, XXIV, 1975, nr. 2, p. 161-170; Alexandra Roman Moraru, în Texte sec. XVI, p. 21-97; Gheţie-Mareş, Originile, p. 224-231; Violeta Barbu, Catehismul românesc din 1544 şi primul Catehism grecesc tipărit în Transilvania: câteva precizări, în LR, XXXV, 1986, nr. 6, p. 494; Gheţie-Mareş, Diaconul Coresi, p. 55-66; Alexandru Niculescu, Tatăl nostru, în „Dacoromania”, serie nouă, XI-XII, 2006-2007, p. 51-53.
11
PRAVILA
*Braşov, [1560-1562]
Fragmentul de Pravilă, păstrat până de curând în ms. rom. 5032 (BAR), aparţine, după cum au stabilit ultimele cercetări, unei ediţii tipărite la Braşov, în intervalul 1560-1562, de diaconul Coresi sau de un colaborator al acestuia. Ea cuprinde, pe lângă textul propriu-zis de drept canonic, şi o omilie de factură eshatologică, Tâlcul evangheliei la judecată. La baza versiunii tipărite a stat o traducere nord-moldovenească, realizată dintr-o iniţiativă ortodoxă.
Textul a fost reprodus fragmentar după original (BAR, CRV 15 A).
2v-3r	Iară cine mănâncă came de lup sau de vulpe sau // de cătuşă sau de fiece
spurcat sau de corni sau de uture sau de veaveriţă şi alte necurate, post 4 lě(t)\ Iară de va mânca derept leacurele, 1 lě(t)x,po(k)215.
Iară cela ce fură besearecă, să-i dai pre spinare 30 de toiage, iară pre pântece 24, post 3 lě(t)x.
Iară cela ce mănâncă came spurcată, 1 lě(t)x, po(k)2 100. Iară popa cela ce nu va mătura beseareca în toate simbetele să se leapede de preuţie.
Iară cine fură pâine den groapă, post 4 lě(t)x, po(k)2 100.
Iară popa cela ce va cânta liturghie şi va prânzi, deci va borî, post 6 luni; iară neprânzit, 40 zile.
Muiarea ceaea ce va zăcea cu doi fraţi sau bărbatu/ cu doauo3 surori, până la moarte4 să se căiască.
3V	Iară muiarea ceaea ce-ş va lăsa bărbatu/ / de să ia altul, să se leapede de
besearecă, post 9 letí', po(kf 36, şi să nu slujască prescurea ei. Şi încă să <nu> mănânce luni şi miercurea şi vinerea, po(k)2 <.. .> în zi până la moarte5. Aşijdere şi bărbatul, când va lăsa muiarea.
Iară cela ce va arde.curtea beseareciei sau va aprinde o are cu stogure, lětt 20, po(k)1 * 500.
Iară călugărul, de se va întoarce6 den călugărie, lětt 6, de va fi <u>n obraz mic, iară obraz mare, 10 lětt. Iară de va fi curvariu, 20 le(î) post, po(kf 500.
1 SI., în trad.: an(i). -$■ 2 SI., în trad.: închinăciuni. 3 Tipărit: a«w; altă lecţiune posibilă:
douo. 4 Tipărit: Mop’-re. 5 Tipărit: mw^r«. 6 Tipărit: +-rop ne.
78
Iară cine va îmbla cu vită ce nu se mănâncă, post 3 lětt .
Iară cine va îmbla cu vită multă, lětt 12,po(k)2 300.
Iară cu ce se mănâncă, 15 left)', iară aceaea vită // spurcată iaste şi să o 4r leapezi câinilo<r>. Iară cela ce curveaşte cu căţea, 9 letí',poklofň)2160.
Iară cela ce va îmbla cu călugăriţă, 9 lětt, poklofň)2 150. <Ia>ră de va fi obraz mare, lětt 12, iară bărbatul 9 lětt ,po(k)2 300. Iară cela ce va îmbla cu muma duhovnicului său, 9 lětt, pofk)2 150.
Svadnicu/1 lěť'. Clevetnicu/ 2 lěť',pofk)2 18. Cela ce mărturiseaşte strâmb,
3	lětt, pofk)2 34. Cela ce fură dobitoc, 5 lětt, pokloní2 12. Cela ce jură strâmb, 7 lětt ,pofk)2 150. Cine fură găină, post 1 lětt, pofk)2 66.
Iară cela ce va lega pre popa fără vină sau-1 va bate fără vină, 1 lětt, pofk)2 300. Muiarea ce va blăste/ma pre popa anatema să fie ea 318 o(t)cti . Iară de se va 4V mâniia pre popa, 3 lětt,pofk)2 500.
Iară când va muri un fecior nebotezat şi nu va mearge popa şi va fi chemat, iaste păcatu/ popeei. Iară de nu va fi chemat, fi-va vina părinţilor şi să fie păcatele părinţilor: lětt 2, pofk)2 36 sau 40 de liturghii. Iară de le vor muri trei feciori, 3 lětt,pofk)2 300.
Iară muiarea, de-ş va ucide fecioru/ de năprasnă şi va muri, post 2 lětt, pofk)2 150. Iară muiarea ce va abate pre popa cu un lemn, lětt 6, pofk)2 300. Iară muiarea ceea8 ce va fura podmeate sau strămături sau torturę, lětt 2, pofk)2 50.
Iară muma cu fata-ş, de vor îmbla amâ<n>doauo // cu un bărbat, 6 left)' şi să 5r nu se cuminece, po[fk)]2 50 şi să mănânce vearze nesărate şi puţinea apă. Iară ginerele, când va îmbla cu soacră-sa sau socru/ cu noru-sa, left)' 16,po(k)2 300.
Iară popa, de va curvi, 9 left)', pofkf 50 şi preuteasa iară aşa. Iară popa, de nu va avea preuteasă, 5 left)', pofk)2 40 şi preuteasa aşijdere. Iară grămăticu/, de va curvi, 9 left)', pofk)2 40.
Iară popa, de-ş varsă cuminecătura, 3 left)',pofk)2 29.
Iară popa ce-ş zace cu preuteasa şi va liturghisi, post 50 zile, pofk)2 100. Iară de faci săblaznă într-un vis, pofk)2100.
Iară când va cumeneca fecioru/ nebotezat, părinţii să postească 1 left)',pofk)2 50. Iară ceiia ce-i naşte fecioru/ pre păreasimi să postească zile 40. /
Iară cela ce va îmbla la îmblătură să curvească sau să fure, sau la o svadă 5V mearge, iară dentr-aceaea cale ei-1 vor ucide şi va muri, acela să nu-1 slujască popa, nece pomeană să-i facă.
Iară un voinic, el va ieşi la războiu, deci se vor împenge cu alt voinic, deci va birui unu/ pre alalt, deci va fugi, iară cela-1 va goni, iară cela va fugi şi va cădea şi va zice: „Fii-mi frate, derept Sfântu/ Ioan, nu mă ucide!”, iară el va fi nemilostiv şi-/ va ucide pre el, acela se leapădă de creştinătate; post 20 lětt, poklofň)2 o mie. Iară popa să nu-i mănânce la pomeană până se vor împlea 7 zile. //
7 SI., în trad.: părinţi, -v-8 Tipărit: ne*.
79
6r	Iară de va întră în besearecă câine sau porcu, să nu cânţi liturghie 7 zile.
Iară popa cela ce nu face molitvă de bou şi de berbeace şi de porumbu9, e să nu fure popă în sat, el să-l junghe în casa sa şi să-l speale bine, să nu afle nemica sânge, şi după aceaea să frigă şi să fiarbă şi să puie la masă. Deci să cheame popa să blagoslovească casa şi masa şi feciorii lui toţi.
Iară acela ce mănâncă sânge prijenit să se leapede de besearecă şi de blagoslovenie să se lase. Şi de va muri, să nu se îngroape şi anatema să fie. Şi nu se cade să-i vie oaspe la casa lui (...).
11v	Tâlcul evanghelie<i> de la j udecată
Zise Domnu/: „Când va veni fiiu/ omenesc10 dintru slava sa şi toţi sfinţii îngeri cu el, întru ştirea a toate limbile şi a toată lumea, întru zua de judeţ, atunce cu trupu/ şi cu sufletu/ sănătoş sta-vor înaintea lu Hristos să dea răspuns cineş de păcatele sale, de cealea ce au lucrat cu trupu/ său.
Deci ceia ce au iubit Dumnezeu asupra de tot, că porâncitele lu Dumnezeu tare le-au ţinut şi voia cugetelor sale biruitu-le-au în sine şi au părăsit toate realele 12r şi porâncitele lu Dumnezeu tare le-au ţinut în viiaţa sa, întru toată lea//gea lu Dumnezeu, şi au săvârşit credinţă curată şi nădeajde dereaptă şi în iboste desăvârşită trecut-au din aceasta lume, aceia vor sta toţi de-a dereapta lu Hristos”. Deci zice că vor sta cine cum au câştigat. Cui, c-aţi dat cu porâncită întru duh, acelora va zice Hristos: „Veniţi, blagosloviţii tatălui mieu, de dobândiţi cealea ce-s gătite voauo, împărăţiia ceriului, încă din tocmeala lumiei!”
Şi aciiş, întru clipitu/ ochiului, toţi derepţii cu sufletul şi trupul sta-vor întru 12v împărăţiia ceriului; toţi vor sta cineş cu meserearea sa ce iaste gătită lor / în vecia veacului.
Şi amu, de-acia, cu bucurie nesfârşită bucura-se-vor. Şi amu, de-acia, greaţă de nimenilea nu vor avea, nece o mâhnire, ce numai cealea între cealea bucurii şi veselii întru netrecuţii veaci, fără de dureare nece dănăoară.
Iară toţi ceia ce într-aceasta lume de Dumnezeu nu se-au temut şi porâncitele lu Dumnezeu n-au socotit, urâte l<e>-au fost şi a le asculta, şi leagea lu Dumnezeu n-au iubit în aceasta lume fără credinţă curată şi fără nădeajde dereaptă şi toate pohtele trupului n-au părăsit, aceia toţi cu su- // [...].
EDIŢII: Bianu, Texte, II; C. A. Spulber, Cea mai veche pravilă românească, Cernăuţi, 1930, p. 7-32; Gh. Chivu, în Texte sec. XVI, p. 218-230.
BIBLIOGRAFIE: Grecu, începuturile dreptului, p. 215-228; Mareş, Pravila, p. 269-293; Gh. Chivu, în Texte sec. XVI, p.' 131-217; Gh. Chivu, Un text inedit în Codex Sturdzanus: Pravila sfinţilor părinţi (fragment), în LR, XXVI, 1977, nr. 3, p. 281-287; Constantinescu, Repertoriul, p. 118-120; Gheţie-Mareş, Originile, p. 274-280, 285-289; Radu Constantinescu, O variantă necunoscută a Pravilei lui Coresi, în LR, XXXV, 1986, nr. 6, p. 498-507; Gheţie-Mareş, Diaconul Coresi, p. 80-89.
9 Tipărit:	^ 10 Tipărit: WA^Necm*.
80
12
TETRAEVANGHEL
Braşov, 1561
Cartea a fost tipărită de diaconul Coresi şi Tudor diacul între 3 mai 1560 şi 30 ianuarie 1561, sub patronajul lui Johannes Benkner, primarul Braşovului. Versiunea originală din care descinde textul Tetraevanghelului s-a constituit în urma confruntării ediţiei sibiene cu un text slavon identic cu cel imprimat de Coresi în 1562. Se presupune că alcătuitorii versiunii au mai apelat la o evanghelie moldovenească rotacizantă şi, eventual, la una bănăţeană-hunedoreană. Versiunea rezultată a fost supusă la Braşov unei revizii lingvistice în vederea punerii ei sub tipar.
Am reprodus câteva fragmente după original (BAR, CRV 10, D,).
<Evanghelia după Matei, cap. 28, v. l-20>
/ 115 întru seara de sâmbătă, lumina una de sâmbete, vine Maria Magdalina şi altă 65v Marie să vază mormântu/. Şi iată, cutremur fu mare; îngeru/ amu al Domnului deştinse den ceri, apropie-se, răsturnă piatra de//spre uşa mormântului şi şedea 66r spri-nsa. Era faţa lui ca fulgeru/ şi veşmintele lui albe ca zăpada. De frica lui cutremurară-se păzitorii şi fură ca morţii. Răspunse îngeru/, zise muierilor: „Nu vă teameţi voi, ştiu amu că Isus răstignitul căutaţi. Nu iaste cicea. Sculatu-se-au amu cum au zis. Veniţi de vedeţi locul unde-au zăcut Domnul. Şi curând păsaţi, spuneţi ucenicilor lui că se-au sculat den moarte şi, iată, vă aşteaptă în Galilei. Acolo el veţi vedea. Aceasta zic voauo”. Şi ieşiră curând de la mormânt cu frică şi cu bucurie mare, curseră să spuie ucenicilor lui. Şi iată, Isus timpină eale, grăi: „Bucuraţi-vă!” Eale se apropiiară, cuceriia-se la picioarele lui şi se închina lui. Atunce grăi lor Isus: „Nu vă teameţi. Duceţi-vă, spuneţi fraţilor miei să se ducă în Galilei, şi acolo mă vor vedea”. Ducându-se eale, iată unii de la peceţi mearseră în cetate, / spuseră mai marilor preuţi toate ce-au fost. Şi se adunară cu bătrânii, sfat 66v făcură, arginţi destui deaderă voinicilor, grăiră: „Ziceţi că ucenicii lui noaptea veniră, furară el, noi am adurmit. Şi să ară fi auzită aceasta şi la ghemon, noi văm tocmi el şi voi fără de grije văm face”. Ei luară argintii, făcură cum fură învăţaţi. Şi se aude cuvântu/ acesta întru iudei până în ceaste zile. Ei(g)lie vuskrěsna, l2.
/ 116 în vreamea aceaea unsprăzeace ucenici duseră-se în Galilei, în codru/ ce zisease lor Isus. Şi văzură el, închinară-se lui e [ajceştea părea-le-se. Şi se apropie Isus, zise lor: „Deade-mi-se toată putearea la ceri şi la pământ. Păsaţi, învăţaţi toate limbile, botezaţi ei în numele Părintelui şi al Fiiului şi al Sfântului Duh. învăţaţi ei, păziţi toate câte-am zis voauo şi iată, eu cu voi sânt şi toate zilele până în sfârşitul veacului. Amin”.
1 SI., în trad.: zaceala. 2 SI., în trad.: Evanghelia învierii, 1.
81
<Evanghelia după Marcu, cap. 7, v. 14-24>
83v	Srědě, 16 ne(d)3
Za(c)' 29	în vreamea aceaea chemă Isus tot nărodul, grăi lor: „Ascultaţi mine toţi şi
înţeleageţi: Nemică nu iaste înlăuntrul omului ce mearge întru el ce să-l poată spurca el. Ce ce iase den el, acealea sânt de spurcă omul. Cine are urechi de auzire, să auză”. Koneci vtornikt. Şi când întră în casă den nărod, întrebară el ucenicii lui de pildă. Şi zise lor: „Aşa şi voi neînţelepţi seţi? Nu înţeleageţi că tot ce mearge 84r înlăuntrul omului nu poate el spur//ca? Că nu-i mearge lui într-înemă, ce în maţe amistuiaşte toate bucatele şi pre afedron iase”. Grăi-lă: „Ce iase den om, aceaea spurcă omul. Den lăuntrul amu inimiei omului cugete reale ies, preaiubire face, iubiri face, ucideri, furtişaguri, carnetele, hitleşuguri, înşălăciuni, lucruri cu ruşine, ochiu/ hitlean, hule, mării, nebunii. Toate acealea reale den lăuntru ies şi spurcă omul”. Şi de aciia se sculă, duse-se.
<Evanghelia după Marcu, cap. 12, v. 1—12>
95v	Petoki, 15 neděle5 //
Zise Domnul pilda aceasta: „O vie6 sădi u<n> om şi o îngrădi cu gard şi săpă tocitoare şi zidi stâlp şi o deade a lucrători şi se duse. Şi tremease7 cătră lucrători la vreame8 u<n> rob, ca de la lucrători să priimească de rodul viei. Ei prinseră el, bătură-1 şi tremeaseră el deşert. Şi iară tremease cătr-înşii alt rob. Şi acela cu pietri-1 uciseră, sparseră capul lui şi-l tremeaseră fără cinste. Şi iară altul tremease. Şi acela uciseră. Unii amu bătură, e alţii uciseră. încă amu u<n> fecior avea iubit al lui, tremease şi acela cătr-înşii, apoi grăi că «se vor ruşina de feciorul mieu». E acei lucrători ziseră întru eişi că «acesta iaste moşteanul; veniţi să ucidem el şi a noastră să fie moşteniia». Şi prinseră el, uciseră şi-l aruncară afară den vie6. Ce amu va face domnul viei? Veni-va şi va piiarde lucrătorii şi / va da viia altora. N-aţi cetit aceasta scriptură - «Piatra ce nu în rând feaceră ziditorii, aceaea fu în capul unghiului; de la Domnul9 fu aceasta şi iaste minune între ochii noştri»?” Şi căutară el să-l prinză şi temea-se de nărod. înţeleaseră amu că cătr-înşii pildă zise. Şi lăsară el, duseră-se.
<Evanghelia după Luca, cap. 8, v. 5-15>
Neděle 4W
Za(cf 35	Zise Domnul pilda aceasta: „Ieşi semănătoriu/ a semăna sămânţa lui. Şi când
132r semăna, una // căzu pré cale şi călcată fu şi pasările ceriului ciumeliră ea. Iară alta căzu spre piatră, şi răsări şi secă derep ce nu avu vlagă. Şi alta căzu în mijloc de 3
96
Za(cý 53
3 SI., în trad.: Miercuri, săptămâna a 16-a. •$- 4 SL, în trad.: Sfârşitul <zilei de> marţi. 5 SI., în trad.: Vineri, săptămâna a 15-a.	6 Tipărit: bha. 7 Tipărit: TpejwtcA. 8 Tipărit: BpinwA. 9 Tipărit:
AoVMiiVrth. "v-10 SL, în trad.: Săptămâna a 4-a.
82
mărăcini şi crescură mărăcinii, necară ea. Şi alta căzu spre pământ dulce şi crescu, făcu rod cu o sută. Aceasta grăiesc, glăsesc. Cine are urechi de ascultare, să auză”. întrebară el ucenicii lui, grăiră: „Ce iaste pilda aceasta?” El zise: „Voauo iaste dată să ştiţi ascunsele împărăţiei lu Dumnezeu, altora în pildă de văd să nu vază şi aud nu înţeleg. Iaste aceasta pildă: Sămânţa iaste cuvântu/ lu Dumnezeu. Iară ceea ce pre cale sânt ce aud cuvântu/, după aceaea vine diavolu/ şi ia cuvântu/ den inima lor, să nu crează să se mântuiască. Iară ceea de pre piatră şi când aud cu bucurie priimesc cuvântu/ şi aceia rădăcină nu au şi în vreame cred şi în vreame de năpaste cad. Iară ceea den mărăcini căzută, aceia sânt / ce aud şi de grija bogătăţiei şi în 132v dulceaţa viiaţeei îmbla, neacă-se şi nu sfârşesc rodu/. Iară ceea de pre pământ bun, aceia sânt cei cu inimă bună şi dulce, aud cuvântul, ţin şi rod fac în răbdare. Aceasta grăiesc, glăsesc. Cine are urechi de ascultare, să auză”. Konecîne(d)n.
<Evanghelia după Luca, cap. 11, v. 1-13>
Vtornikî, 6 neděle12 /	142r
55 în vreamea aceaea şi fu era Isus la un loc rugându-se. Şi ca încetă, zise 142v oarecine den ucenicii lui cătr-însul: „Doamne, învaţă-ne a ne ruga, cum Ioan învaţă ucenicii săi”. Zise lor: „Cându vă veţi ruga, grăiţi: «Tatăl nostru ce eşti în ceri, sfinţească-se numele tău. Să vie împărăţiia ta. Să fie voia ta, cumu e la ceri şi la pământ. Pita noastră săţioasă13 dă-o noauo în toate zile. Şi lasă noauo datoarele noastre, şi înşine lăsăm tuturor datornicilor noştri. Şi nu ne duce noi în ispită, ce ne izbăveaşte noi de hitleanul»”. Şi zise cătră ei: „Care den voi are un soţ şi mearse cătră el în miazănoapte şi zice lui: «Soaţe, împrumutează-mi trei pite, derep ce un soţ vine den cale cătră mine şi n-am ce-i pune naintea lui». Şi acela den lăuntru răspunse, zise14: «Nu-m face trudă, că uşile sânt zovorâte şi feciorii miei cu mine sânt în aşternut. Nu mă // pociu scula să dau ţie». Grăiesc voauo: Şi de nu se va 143 scula să dea lui derep ce iaste soţ lui, pentru ruşinea lui scula-se-va şi da-va lui câtu-i va trebui. Şi eu grăiesc voauo”. Srědě, 6 ne(d)]5.
) 56	zise Domnul ucenicilor lui: „Ceareţi şi da-se-va voauo; căutaţi şi veţi afla;
bateţi şi deşchide-se-va voauo. Toţi amu ce cer priimi-vor şi cine caută află şi bătătorilor deşchide-le-se-va”. Konecî vto(r)16. „Carele de voi, părinte, ceare-va fiiu-său pită, au doară piatră da-va lui? Sau peaşte, au doară în loc de peaşte şarpe da-va lui? Sau de va ceare ou, doară va da lui scorpie? De amu voi, răi fiind, ştiţi darea dulce a da feciorilor voştri, cu câtu e mai vârtos Tatăl ce e den ceri da-va Duhu/ Sfânt cine va ceare de la el?” Konecîne(d)'7. 11
11 SL, în trad.: Sfârşitul săptămânii. *0* 12 SI., în trad.: Marţi, săptămâna a 6-a. -0- 13 Tipărit: cuiHwcjft. 14 Tipărit: aitee. -y- 15 SI., în trad.: Miercuri, săptămâna a 6-a.	16 SI., în trad.: Sfârşitul
<zilei de> marţi. "O” 17 SI., în trad.: Sfârşitul săptămânii, "v*
83
184r Za(cý 6
184v
193v Za(cf 18
194r
Za(Č)' 19
<Evanghelia după Ioan, cap. 2, v. 1-11>
Ponedělnikú, 2 neděle'8
în vreamea aceaea nuntă fu în Cana Galileiului şi era muma lu Isus aciia. Chemat fu Isus şi ucenicii lui la nuntă. Şi nu ajunse vin. Grăi muma lui Isus cătră el: „Vin n-au”. Grăi ei Isus: „Ce e mie şi ţie, muiare? N-au venit ceasul mieu”. Grăi muma lui slugilor: „Ce să ară grăi voauo, să faceţi”. Era aciia vase de apă de piatră şase, zăcea pre curăţiia ovreiască, aduna câte doauo sau trei măsuri. Grăi lor Isus: „împleti vasele de apă”. Şi le împlură până în / vârh. Şi grăi lor: „Pocerpiţi acmu şi aduceţi nunilor”. Şi aduseră. Ca gustă nunu/ vin, fu den apă şi nu ştiia de unde iaste. Slugile ştiia că pocerpise apă. Strigă nunul pre ginere şi grăi lui: „Tot omul mainte vin bun pun şi cându se îmbată atunce se veseleaşte. Tu păzeaşte vin bun de acmu”. Aceasta făcu începutul seamnelor Isus în Cana Galileiului şi ivi slava lui; şi crezură întru el ucenicii lui. Konecipone(d)lniki18 19.
<Evanghelia după Ioan, cap. 6, v. 5-14>
Srědě, 5 ne(d)20
în vreamea aceaea rădică amu Isus ochii şi văzu că mult nărod vine cătr-însul. Grăi cătră Filip: „De cât văm cumpăra pită să mănânce aceştea?” Aceasta grăiia, ispitiia el; însuşi amu ştiia ce vrea să facă. Răspunse lui Filip: „Doauo sute de bani de pâine nu va sosi lor, dentre ei puţinei ce vor // priimi”. Grăi lui unul den ucenicii lui, Andrei, fratele lu Simon Patru: „Iaste un fecior cicea şi are cinci pite de orz şi doi peşti. Ce şi acealea ce sânt la atâtea?” Zise Isus: „Să faceţi oamenii să şază”. Era iarbă multă la loc. Şezură amu bărbaţii, număr ca cinci mie. Luo pitele Isus şi laudă deade. Deade-le ucenicilor, e ucenicii şezătorilor. Aşijderea şi den peaşte, cât vrură. Şi ca se saturară, grăi ucenicilor lui: „Adunaţi rămăşiţele şi fărâmele, nemică să piară”. Adunară-le şi împlură doauosprăzeace coşure de fărâme, den cinci pite de orz, ce rămăsease mâncătorilor. Sgbota, 22].
în vreamea aceaea văzură ucenicii semnul ce făcu Isus, grăiră că acesta iaste adeverit proroc, vine întru lume. Koneci srědě22.
EDIŢII: Gherasim Timuş Piteşteanu, Tetraevanghelul diaconului Coresi, reimprimat după ediţia primă din 1560-61 de..., Bucureşti, 1889, p. 1-232; Florica Dimitrescu, Tetraevanghelul tipărit de Coresi, Braşov, 1560-1561, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Manie eşti, 1574, Bucureşti, 1963, p. 39-167.
BIBLIOGRAFIE: P. V. Haneş, Evangheliarul românesc din 1561 în comparaţie cu cel slavonesc, în C. Lit., XLVII,* 1913, nr. 6-7, p. 684-690; Florica Dimitrescu, op. cit., p. 7-36; Al. Mareş, Precizări în legătură cu traducerea Tetraevanghelului lui Coresi, în SCL, XVIII, 1967, nr. 6, p. 651-667, idem, O versiune rotacizantă a celor patru evanghelii (Un izvor necunoscut al
18 SI., în trad.: Luni, săptămâna a 2-a. 4* 19 SI., în trad.: Sfârşitul <zilei de> luni. ^ 20 SI., în
trad.: Miercuri, săptămâna a 5-a. ^ 21 SI., în trad.: Sâmbătă, 2.	22 SI., în trad.: Sfârşitul <zilei de>
miercuri.
84
Tetraevanghelului din 1561), în LR, XXIII, 1974, nr. 3, p. 217-222; I. Gheţie, în legătură că versiunile moldoveneşti din 1532 ale Evangheliei şi Apostolului, în LR, XXVI, 1977, nr. 2, p. 187-192; I. Ionescu, în legătură cu originalul românesc al Tetraevanghelului coresian, în LR, XXVIII, 1979, nr. 2, p. 207-209; Al. Mareş, în Vechi texte, p. 191-200; Florentina Zgraon, în Vechi texte, p. 317-344; Gheţie-Mareş, Originile, p. 344-351; Gheţie-Mareş, Diaconul Coresi, p. 67-79.
13
CODICELE VORONEŢEAN
*Moldova, [1563-1583]
Codicele Voroneţean, numit astfel pentru că a fost găsit la Mănăstirea Voroneţ, se păstrează la BAR sub cota ms. rom. 448. Manuscrisul cuprinde un fragment din Faptele apostolilor (XVIII, 15 - XXVIII, 31), epistola lui Iacob şi prima epistolă a lui Petru în întregime, epistola a doua a lui Petru, până la II, 9. Codicele Voroneţean se înscrie în rândul textelor rotacizante şi reprezintă o copie. A fost datat filigranologic în perioada 1563-1583 şi localizat după criterii lingvistice în Moldova. Versiunea pe care o conservă reprezintă o veche traducere românească pe care o urmează şi celelalte versiuni româneşti ale Apostolului din secolul al XVI-lea.
Am reprodus după original capitolul al XXVII-lea din Faptele apostolilor.
<Faptele apostolilor, XXVII, l-43>
50	Venreri a 7<-a> săp<tămână>	41v
Şi ca giudecatu fu se nutămu noi întru Italia, // pridădiră Pavelu şi alţii 42r oarecarii fugii sutaşului celuia ce-i era numele Iuliu, gloateei sevastiiasca. Şi întrămu întru curabia adramitească. Vreamu se nutămu întru locurele <a>sieşti, vânslămu; şi era cu noi1 Aristarrhu machidoneanu/2 din Solunu. Iară întru altă sosimu întru Sidonu. Omu-iubire Iulie lu Pavelu facea, dzise cătră soţie ce era merrşi prilejire se-i nemerească. Deaci de aco/lo vânslămu şi trecumu în Chipru3, 42v derep ce era vântu/ într-aleanu. Gerurea chilichiască şi pamfiliiasca nutămu, deaci deştinsemu întru Miri Lichiiasca4 şi acie află sutaşu/ corabie alexăndrească cea ce nuta întru Italia şi puse-nă întru ea. Intru multe dzile, cătelinru nutându, abia fumu întru Cnidu5, că nu na lăsa noi vântulu, deaci nutămu în Critu şi ceia dintru Salmonu abia alea//semu marrgirea. Deaci venrimu în locu/ cela ce se chiiamă6 43r Bura Pristanişte, iuo e aproape de cetatea Lasieei. Şi multă vreame trecu, fiindu săblaznă nutariei, derep ce postu/ era amu venritu, şi se rruga Pavelu, grăiia loru: „Bărrbaţi, vădzu cum cu împutare şi cu multă deşerrţie, nu numai tarrului şi corabieei, ce şi sufleteloru noastre va să fie nutarea”. Sutaşu/ cârmacii şi / nafticii 43v asculta mai vârtos de cealea de Pavelu grăitele. Nu bunră pristanişte cătră iermare, corabnicii sfatuiră-se cum se vînsleadze de acie, doară voru putea cumva agiunge în Finichiia cum se iermeadze în pristaniştea Critului, ce căuta spre liva şi cătră7
1 Scris: nn*h. ^ 2 Scris: makhaíhíi^. ^ 3 Scris iniţial: nxnpV, apoi primul n a fost modificat
în k. ^ 4 Pentru Mira Lichiiasca. ^ 5 Scris: kmhaV. ^ 6 Scris: KÎ&wwv ^ 7 Scris:	^
85
44r
44v
45r
45v
46r
46v
47r
47v
48r
Lucrarea
horu. Suflă austru/, părea-lă că voia sa voru nemeri. Deaci luară veatrila şi venreră întru Critu. Nu amânatu elu mai suflă protivni//cu vântu, cel ce-i e numele Vrocnidon, şi rrăpită fu corabia de nu putea se protivească-se vântului. Deaderă-se şi purrtaţi eramu şi currsemu pre lângă u<n> ostrovu, ce/ ce se chiamă Clavdii şi abiia putumu ţinrea corabiia. Elu luomu, agiutoriu aibându corăbiile, temându-se8 cum se nu cadză în Sirrtu, spândzurară veatrila. Şi aşa purrtaţi eramu foarrte vihorriţi noi, de/mânreaţa lepădare făcea şi a treia dzi cu ale <sa>le mânru veatrila corabiiei lepădămu. Şi nece soarele, nece stealele se iviră în multe dzile. Şi cădzu frigu nu puţinu, deaci după acea luo-se nădeajdea toată a noastră, cum se nă mântuimu noi. Şi multu nemâncaţi fumu. Atunce stătu Pavelu prin mijlocu de ei şi dzise: „O, bărrbaţi, cădea-se se ascultaţi menre cum se nu vânslaţi // dintru Critu şi se nă izb<ăv>imu <de> dosădirea aceasta şi deşerrţie. Şi acmu rrogu-vă binre-se-sufletaţi, lepădarea sufleteloru nece uru/ nu va fl dintru voi, numai corabia. Că întru ceasta noapte-mi stătu înrainte îngeru/ celuia ce-i slujescu de-mi grăi: «Nu te teame, Pavle, că înraintea lu Chiesariu ţi se cade să stai şi adecă dărrui ţie Dumnedzeu toţi câţi noată cu tinre». Deaci cute/dzaţi, bărrbaţi, că credzu lu Dumnedzeu că aşa va fi, în ce chipu dzisă-mi fu. întru ostrovu oarecarele cade-se noauo se cădemu”. Şi ca a patrasprădzeace noapte fumu purrtaţi noi întru gerure şi în miadzănoapte păru corabniciloru că se apropiară la vriuo marrgire şi măsurară genrurea şi aflară 20 de stânjeni. Puţinei se mutară, deaci măsurară rrutesu şi aflară // 15 stânjeni. Temea-se se nu cumva cădemu în locu/ cela dinrainte şi din nasu/ corabieei lepădară 4 câtuşi. Rrugamu-nă dzuo se fie. E corabnicii ceindu se fugă din corabie, spândzurară luntrea în mare cu păreare că din nasu vremu câtuşi tinde. Deaci dzise Pavelu sutaşului şi voiniciloru: „Se nu lăcuire aceştea în corabie, voi a vă mântui nu puteţi”. Şi / atunce voinicii tăiară finirea luntrişoareei şi lăsară ea se cadză. Pânră vrea dzuo se fie, rruga-i Pavelu toţi se preemească hrană. Grăiia: „Patrusprădzeace dzile sântu astădzi de cându aşteptaţi nemâncaţi prebândindu, nemică preemitu. Deaci rrogu voi se luaţi hrană; iaste amu cătră a voastră mântuire. Şi nece uruia de voi păru din capu nu-i va cădea”. Dzicându // aşa, luo pânre şi blagodari Dumnedzeu între toţi, frânse şi începu a mânca. Mângâiară-se toţi, deaci şie ei luară pişte. Era în corabie 276 de suflete. Săturară-se de mâncare şi iuşirară corabia, lepădară grâu/ în mare. Şi, deca fii dzuo, nu cunoştea pământu/. Şi sânru oarecarele socotiia aibându ariră. Intr-însu svetuiră-se, se puteare iaste, se scoaţă corabia. Şi anchira adu/rară şi lepădară întru mare, depreură slăbiră funiile cârrmeloru. Deaci rrădicară veatrila şi sufla ventişoru şi vâslămu la marrgiri. Deaci căzdumu în locu cu năsipu, lăsară corabiia şi nasu/ amu opri-se şi stătu nelegănrată, iară cârrma frângea9-se de greaţa undeloru. E sveatu/ voiniciloru fii cum se ucigă fuglii se nu neştinre noate se scape. Iară sutaşu/ vrea se petreacă Pavelu şi // apără sveatu/ loru. Dzise celora ce potu nuta şi săriră ainte la marrginri, iară alţii amu spre scândureale, iară urii spre <altuce>va de corabie. Şi aşa fu a se toţi mântui spre pământu.
EDIŢII: Sbiera, CV; Costinescu, CV.
BIBLIOGRAFIE: Bohuš Tenora, Ober die kirchenslavische Vorlage des Codice Voroneţean, în „Mitteilungen des Rumănischen Instituts an der Universităt Wien”, Heidelberg, 1914, p. 145-221;
8 Scris: imMeMiHAV ce. A 9 Scris: Ţa-miuL.
86
Candrea, PS, I, p. LXXXII-XCVIII; Rosetti, Lexicul Apostolului; Al. Rosetti, Despre raportul dintre „Codicele Voroneţean” şi „Apostolul” diaconului Coresi, în Omagiu lui Iorgu Iordan, [Bucureşti], 1958, p. 745-751; Corlăteanu, Controversa; Corlăteanu, Aceeaşi controversă; Avram, Contribuţii, p. 16-19; 39—42 şi passim; Ion Gheţie, în jurul grafiei mierurata „minunata” din Codicele Voroneţean, în LR, XV, 1966, nr. 6, p. 583-584, idem, Câteva observaţii filologice asupra Codicelui Voroneţean, în SCL, XXII, 1971, nr. 3, p. 277-282; Mariana Costinescu, Un pasaj obscur din Codicele Voroneţean, în LR, XXII, 1973, nr. 3, p. 255-258; Gheţie, Termenii; Costinescu, Apostolul; Gheţie, Două fonetisme; Avram, Cronologia; Costinescu, CV, p. 7-213; Costinescu, în Vechi texte, p. 93—145; Al. Mareş, Datarea Codicelui Voroneţean, în LR, XXXI, 1982, nr. 1, p. 41-50; V. D. Ţâra, în LL, nr. 4, 1983, p. 583-587; Mariana Costinescu, Datarea şi localizarea Codicelui Voroneţean, în LL, 1984, nr. 4, p. 492-498; C. Dimitriu, Categorii gramaticale de persoană şi număr în unele texte româneşti, în ALIL, 29, 1983-1984, p. 509-521, idem, Adverbul, prepoziţia şi interjecţia în unele texte româneşti, în AUI, 30, 1984, p. 21-32; Gheţie-Mareş, Originile, p. 195-199; Rosetti, ILR, p. 759-776; Gafton, Opţiune, p. 103-116.
14
APOSTOL
*Braşov, [1566]
Cuprinzând textul integral al Faptelor apostolilor şi al epistolelor, Apostolul a fost tipărit de diaconul Coresi, la Braşov, probabil spre sfârşitul anului 1566. Elaborarea şi tipărirea cărţii sunt rezultatul unei acţiuni reformate locale. Versiunea s-a constituit prin prelucrarea a două traduceri independente. Prima traducere (pe care o urmează şi celelalte versiuni româneşti ale Apostolului din secolul al XVI-lea) a fost transpusă din slavonă, fiind cunoscută editorilor prin intermediul unei copii moldoveneşti lacunare. Porţiunea de text lipsă (începând probabil cu Epistola către romani) a fost completată prin recurgerea la o traducere efectuată după textul german al Bibliei lui Luther.
După original (BAR, CRV 12 U) s-au reprodus integral capitolul al XVII-lea din Faptele apostolilor şi Epistola către Filimon.
<Faptele apostolilor, XVII, l-34>
/ 39	Trecură Amfipo/ şi Apolonia şi deştinseră în Solun, io era gloatele iudeilor. 79
După nărav şi Pavel mearse cătr-înşii şi prespe trei sâmbete întreba-se cu-nuşii den Scriptură. Spunea şi înainte1 2 la punea3 lor că Hristos aşa i se cădea să chinuiască4 şi să învie den moarte, şi că acela iaste Isus Hristos, ce elu-1 eu spuiu voauo. Şi alţii di-nşii crezură şi se alăturară cătră Pavel şi Silea, ce grecii cinstiţi mulţime multă, boiereasele bătrânilor nu puţine. Ce jidovii ceia ce se protivia ziseră târgarilor şi a neşte bărbaţi răi şi nărodului, feaceră voroave pren cetate şi vineră în casa lu Ason, căuta-i ei să-i scoată cătră nărod, ce nu-i aflară ei. Trăgea Ason şi alţi fraţi cătră cetate la începători, striga că „pretutindinea5 răzveastiră aceştea şi aci6/cea vineră. 80 Ei priimi-i Ason. Şi aceştea toţi împrotivă zisei lu Chesar grăiesc împărat că va fi altu/, Isus”. Zimintiră-se năroadele şi cetăţeanii auziră acealea. Şi luară mită de la
1 SI., în trad.: zaceala. ^ 2 Tipărit: ^kamnttî. ^ 3 Contextul înainte la punea calchiat după sl.
npt(A)MrA& HMh „le facea cunoscut (prin vorbe), le arăta”. 4 Tipărit: khn*&Wk&. ^ 5 Tipărit:
iipeWT^THHAHMi. ^ 6 Ultimul rând de pe această pagină conţine indicaţia tipiconală: Pne(d), 6 ne(d) [sl., în
trad.: Luni, săptămâna a 6-a]. în zilele acealea, Pavel şi Sila. ^
87
Ason şi de la alalţi, deci i lăsară ei. Konecí ponedělnikf. E fraţii aciiaş, noaptea, tremease Pavel şi Sila în Ber; ca şî vineră, mearseră în zboru/ iudeilor. Aceia era mai de bune rude decât ceia den Solun, de priimiră cuvântu/ cu toată dragostea; prespre toate zilele judeca Scriptura, oare aceastea sânt aşa? Mulţi amu di înşii crezură şi den elini boierease dulci-în-obraze şi bărbaţi nu puţinei. Că văzură ceia den Solun că şi în Ber propoveduise Pavel cuvântul lu Dumnezeu, vineră aciia colibind gloatele. Aciiaş atunce Pavel lăsă fraţii a mearge pre după8 mare; lăsară
81	Sila şi Timotei / aciia9. Petrecură Pavel, duseră el până la Aţină şi priimi porâncită cătră Sila şi cătră Timotei de curând să vie cătră el, şi ieşiră.
Za(cf 40 întru Atineah aşteptă ei Pavel, întărâtă-se duhu/ lui întru el, văzu cetatea că iaste plină de idoli. întreba-se amu în gloate10 cu iudeii şi cu cinstiţii-lă, şi în târg, prespre toate zilele, cum tâmplă-i-se11. Alţii de la epicurii şi de la stoic filosof întreba-se cu-nuşii12. Şi alţii grăiia: „Ce amu veri cu înşelătorii aceştea să grăieşti13?”. E alţii, <de> striini draci părea-lă propoveadnici14 a fi, că Isus şi înviere dulce-vestesc14.
Luară el, la Ariei ledt5 ducându-/16, grăia: „Putem înţeleage ce e de nou această învăţătură de ale tale cuvinte şi învăţături? De laturi17 alte băgaşi întru urechile noastre. Vrem amu să-ţi înţeleagem ce vor aceastea să fie”. E atinei<i> toţi
82	şi ce vineră stri18/ini de nemică alt nu se deşerta, alegând să grăiască ceva sau să auză de nou. Ce stătu Pavel în mijloc de Ariei leda15, zise: „Bărbaţii atineieşti, prespe tot ca deşertaţi19 vă văz. îmblai amu şi căutai dumnezeii voştri, <aflai> şi cumir, ce spri-nsu/ era scris «Neştiutu/ Dumnezeu». El, ce nu ştiu dulce-cetesc20, e 7
7 SI., în trad.: Sfârşitul <zilei de> luni. ^ 8 Pre după în loc de „spre, până la”, prin calchierea sl. ha m (îmbinare redundantă). 9 Primul rând de pe această pagină conţine indicaţia tipiconală: în zilele acealea, întru Aţinea aşteptă ei. 10 Tipărit: rAwm ^ 11 Tipărit:	k<sy, printr-o
falsă segmentare; cf. ms. Bratu, p. 185: cum i se tâmpla.	12 Plural în loc de singularul cu-nsul;	cf.
sl. ci» KHA\b (probabil ca urmare a erorii semnalate la nota precedentă). ^ 13	Traducere greşită	(vb. la
pers. 2 sg. în loc de 3 sg., grupul nominal la acuz. pl. în	loc de nom. sg.)	a contextului sl.
BAAĄH6MU c%h taath „vrea să grăiască acest înşelător”.	^ 14 Plural în	loc de singular,	cf.	sl.
n^rioBivANMHb „propovăduitor”; prin analogie, probabil, şi vb. la plural (cf. sl. BAmttcmBO&Muie „binevestea”). ^ 15 Sintagma Apunea a€at» din contextul slavon (corespunzătoare gr. Apeioę nayoq „colina lui Ares; areopag”) a fost parţial echivalată în limba română: Apusei» > Ariei, formele AeA'i*, respectiv genitivul aba* fiind menţinute ca atare. 4* 16 Tipărit: a^tmna^' . ^ 17 De laturi în loc de „străină / (lucruri, idei) străine”, eroare de traducere favorizată de prezenţa, în versiunile slavone, a grafiilor ctp*hha (ms. sl. 21, 435) şi crpAHA (ms. Bratu, p. 186) pentru crpatibua, f. sg. / n. pl. adj. tTpAiibirb „străin”, confundate (dacă nu ambele, cu siguranţă a doua) cu s. f. <TpA«A „regiune, ţinut, parte, latură” (cf. şi ms. rom. 69, 85).	18 Ultimul rând de pe această pagină conţine indicaţia
tipiconală: Vto(k), 6 ne(d) [sl., în trad.: Marţi, săptămâna a 6-a]. In zilele acealea luară iudeii. Marginal s-a tipărit indicaţia tipiconală: Oktovrie 3, Stmu Dionisiu [sl., în trad.: Octombrie 3. Sfântului Dionisie]. ^ 19 Deşertaţi în loc de „(mai) pricepuţi, iscusiţi, măiestri”, prin confuzia sl. X*A*?KkHHJA (comp. de sup., m. pl. ac., de la adj.	cu forma corespunzătoare derivată de la
adj. „sărac, deşert”. ^ 20 Nu ştiu dulce-cetesc pentru nu ştiţi dulce-censtiţi „nu-1 ştiţi şi (neştiindu-1) îl binecinstiţi”, prin selectarea sensului „citi” în loc de „cinsti, venera” de la vb. sl. polisemantic mmcth; redarea persoanei 2 pl. prin 1 sg. nu pare să se explice prin surse slave (&umhreTe - ms. sl. 21, BAroirhmeim - ms. sl. 435). ^
88
eu acesta propoveduiesc voauo. Dumnezeu ce au fapt lumea şi tot ce e într-î<n>să, acest ceriu şi pământu/, Domnu/ acelora, ce nu vie în casă de mâini faptă, nece de mâini omeneşti ceva pre ogoadă să priimească sau să trebuiască oarece, ce însuşi dă a tot viaţă şi suflare în toate chipurele. Şi fapt-au dentr-u<n> sânge toate limbile oamenii21, vietorii prespre toată faţa pământului, menit-a vreame nărocita şi hotarăle viaţeei lor. Ceareţi Domnu/, că să cerşuret el, afla-l-vreţi. Purcezând amu nu e / departe nece de unul fieşcare de noi fiind. De la el amu înviem şi rădicaţi 83 sântem”22. Konecî vto(k)2i. „Ca şi alţii de cărtularii voştri ziseră, ce de rudă sânt.
Ruda fiind a lu Dumnezeu, nu sem datori a părearea de aur sau de argint sau de piatră cioplită cu meşterşug şi cu cugete omeneşti lu Dumnezeu a fi în podoabă. Vremile amu neştiutului trecu-i Dumnezeu, ce acmu vesteaşte-se oamenilor tuturor, pretutindinea, să se pocăiască, derep ce pus-au zi ce într-însă va să judece toată lumea în dereptate, bărbaţii24 ce lă zise credinţă să dea tuturor învieriei lui den morţi”. <...> Unii-ş băteajoc, iară alţii zicea: „Să te auzim iară de aceasta”. Şi aşa Pavel ieşi den mijloc de ei. Alţii bărbaţi lipiră-se lui, crezură. Într-înşii era şi Dionisie Areopaghit şi boiereasa-i Damara, şi alţii mu/lţi cu-nuşii. Konecîstmu25. 84
Spunerea ce e cătră Filimon tremeaterea	517
Aceasta tremeasese26 den Roma. Vina tremeaterei aceştiia: Onisim, sluga lu Filimon, fugi şi deştinse cătră apoštolu/. Botezat fu de el şi fu lui de treabă în slujbă. De acesta scrise lu Fi/limon. Că se-au lepădat Onisim, să-l socotească el şi 518 nu de acmu să-l aibă ca o slugă, ce ca un frate. înainte-porânci lui şi să-i27 gătească sălaş, ca când va veni să-l afle unde lăcuiaşte. Şi aşa sfârşi tremeaterea: în ştire să vă fie că acesta Onisem că cu mărturie spodobi-se. Acest cuvânt zice-se „muncă”, în cetatea Romei, Terţii putearea ţinea, fluierele-i frâmse şi a speatei răbda muncă.
Cătră Filimon tremeaterea a sfântului lu apostol Pavel
Pavel, legatul lu Isus Hristos, la Timotei, al lui frate, şi lu Filimon28, al lui drag şi al nostru ajutătoriu, şi Amplie cel drag29 şi Arhip30, ce-au fost voinic cu noi,
21 Toate limbile oamenii în loc de toată limba omenească „tot neamul omenesc”/„tot neamul
oamenilor”; cf. sl. w(() po(A) maml. 22 Rădicaţi sântem comprimă două predicate legate prin şi, ambele la
pers. 1 pl.; cf. sl. ABnnît:(<w)cA h «cmu. -y- 23 Sl., în trad.: Sfârşitul <zilei de> marţi. 24 Bărbaţii în loc de
„prin (de, de către) bărbatul”, eroare explicabilă prin omonimia formelor de sg. locativ, pl. nominativ şi pl.
instrumental din paradigma s.m. amukr - (w) maukh. 25 Sl., în trad.: Sfârşitul sfântului. 26 Tipărit:
Tfţ-Uvhcwr. 27 Tipărit: rtim,. 28 La Timotei, al luifrate, şi lu Filimon în loc de şi Timotei, al luifrate, lu
Filimon', cf. sl. h -rîMWMKHGfMTk,	*î*29 Amplie cel drag m. nom.-ac. în loc de f. d., cf. sl. Ai14.11
(am4>Th) R-haAKMSAemrkH „Apfiei (Amfiei; variantă contaminată, prezentând, în textul nostru, şi epenteza
lui -a-) celei dragi”. -$■30 Arhip nom.-ac. în loc de d., cf. sl. ap\'imV „lui Arhip”. "v-
89
şi nărodului întru a ta casă: Mila să fie cu voi şi pace de la Dumnezeul nostru părinte şi a Domnului nostru lu Isus Hristos! Eu mulţemesc Domnului mieu
519	pururea şi-mi aduc ami/nte31 <de tine> în toată vreamea întru a mea rugă de ce auz de dragostea ta şi de credinţă şi răbdarea ce ai cătră Domnul Isus şi cătră toţi sfinţii. Că a ta credinţă ce avăm unul cătră alalt între tine puteamică să <se facă> pentru cunoscuta a tot binele, ceaea ce aveţi voi în Isus Hristos. Eu am mare veselie şi nădeadje într-a32 ta dragoste, că sfinţii sânt inemoşi pentru tine33, frate drag. Pentru aceaea, eu am mare veselie în Hristos ţie ca să-ţi zic ce ţie se dost<o>iaşte, eu voi pentru voia dragostei să te îndemn. Ca aceea eu sânt, însă eu Pavel bătrân, eu acmu legat în Isus Hristos, acmu te îndemn pentru al mieu fecior Onisem, cui am arătat34 eu întru a mea legătura. Onisim, oarecând35 ţie nepotreabnic, e acmu ţie şi mie foarte ajutoriu iaste. Acela iară l-am tremes, iară tu acela să-l iai la inema ta întru /
520	mine. Că eu-1 vrea ţinea lângă mine, ca, în locul tău, să-mi slujască în legătura evanghelieei. Pentru36 a ta voie nu voi să fac nemica, ca al tău bine să nu fie cu nevoie, ce cu voie. Ce doară pentru aceaea o vreame37 delungată38 se-au dus de la tine, ca tu în vecie iară să-l aibi, nu acmu ca o slugă, ce mai mult decât o slugă, un frate drag, însă mie, iară mai mult ţie, amândoi după trup şi după Domnul. Şi tu mine ţii ca un soţ, tu iară să-l priimeşti ca mine singur. Să ţie au făcut pagubă sau ţi-au39 rămas datoriu, aceaea socoteaşte pre mine. Eu, Pavel, am scris cu a mea mână; eu voi plăti. Eu tac că tu mie încă-mi eşti datoriu. Adevărat, frate drag! Cuget mie că eu m-am aratat în tine în Domnu/40. întăreaşte a mea inemă iară în
521	Domnul! Că eu de toată nădejdea a ta / ascultare, eu ţie scriş, că eu ştiu că veri face mai mult decât zic eu. După aceaea, tu-mi găteaşte sălaşul, că eu am nădejde că, pentru a voastră rugă, voauo să fie41 hărăzit.
Şi vă se închină Epafras, cu mine prins în Isus Hristos, şi Marco, Aristarh, Dimas, Luca, ai miei ajutori. Mila Domnului nostru, lu Isus Hristos, cu duhu/ vostru! Amin.
EDIŢII: Bianu, Texte IV, p. 1-632.
BIBLIOGRAFIE: Gr. Creţu, întâiul praxiu sau apostol românesc tipărit pe la 1570, în RIAF, III, 1885, vol. V, p. 29-57; Rosetti, Lexicul Apostolului, p. 100-106; Şt. Paşca, Probleme în legătură cu începutul scrisului românesc. Versiunile româneşti din secolul al XVI-lea ale „ Apostolului”, în CL, II, 1957, p. 47-95; Ivănescu, Elemente maramureşene, p. 19-31; Corlăteanu, Controversa, p. 443-457; Corlăteanu, Aceeaşi controversă, p. 177-185; Bliicher, Filigranele, p. 421^126; Bliicher, Contribuţii, p. 429-458; Gheţie, BD, p. 247-256; Costinescu, Apostolul, p. 51-60; Rosetti, ILR, p. 683-700; Mariana Costinescu, Biblia lui Luther, unul din izvoarele Apostolului coresian, în LR, XXIX, 1980, nr. 2, p. 127-137; Ivănescu, ILR, p. 564-566; Costinescu, CV, p. 50-61, 64-66; Mariana Costinescu, în Vechi texte, p. 93-131, 143-145; Gheţie-Mareş, Originile, p. 199-204; Gheţie-Mareş, Diaconul Coresi, p. 90-101; Gafton, Opţiune, p. 103-106.
31 Tipărit: aa\hmhht6. ^ 32 Tipărit: *NTpdA. 33 Sfinţii sânt inemoşi pentru tine în loc de
„trupurile sfinţilor s-au odihnit prin (de, în) tine”; cf. sl. ATpooy ctw(x) iiohmuim tsbsîk.^ 34 Cui am
arătat în loc de „pe care l-am născut” (fig.); cf. sl. €r*(iK) p*aMj0- ^ 35 Tipărit: wpeKT»HĄb. ^ 36 Pentru
în loc de „fără”, cf. sl. B€âb. 37 Tipărit: BpiMA. *$■ 38 Delungată anticipă sl. b^mna, redat şi infra
(în vecie); cf. sl. ha BpÍA\A, aa bímna. ^ 39 Tipărit:	^ 40 Tipărit: a^aahV«xa. ^ 41 Să fie în loc de
să fiu (= sl. BtfAtf, 1 sg.); cf. totuşi B^A^(ni) în unele versiuni slavone (ms. rom. 85).
90
15
MOLITVENIC
"Transilvania, [1567-1568]
Tipărit ca o anexă a Tâlcului evangheliilor, Molitvenicul (titlul în original: Molitevnicul rumânesc) este un produs al episcopatului calvin românesc din Transilvania, destinat preoţilor ortodocşi trecuţi la Reformă. Exemplarele păstrate din tipăritură sunt incomplete, cuprinzând, dintre textele menţionate în Polojenie (= Introducere), numai Molitvele, Botezul, Cununia şi o parte a Cuminecăturii; s-au mai descoperit, în legătura unor cărţi, câteva fragmente din Vecernie, Slujba de dimineaţă şi Cântece din psalomi şi evanghelie. Versiunea românească este o prelucrare după textul maghiar al Agendei tipărite de Gáspár Heltai la Cluj (ed. I 1551, ed. II 1559) şi a fost alcătuită de o persoană originară din Banat-Hunedoara. Tipărirea cărţii s-a executat în anii 1567-1568, într-o localitate neidentificată din Transilvania (dar care nu este Braşovul), de către diaconul Coresi, care a dat o haină muntenească limbii textului. Am reprodus, integral, slujba botezului şi, parţial, slujba cununiei după original (BAR - Filiala Cluj-Napoca, CRV 277, f. 249-2631).
De pre botez, cum trebuiaşte popilor a boteza pruncul.	254r
Cându-1 aduc cumetrii pruncul înaintea popeei, zică popa aşa:
„Ascultaţi, fraţii miei, creştinii lu Isus Hristos, cărei sânteţi descumpăraţi cu moar<r>tea Domnului cea sfântă, den mâna dracului, den păcate şi den păgubitura dracului şi de perirea sufletului, ce milostea lui lăsată ş-au porâncit apostolilor şi tuturora popilor, deaca se-au măriia lui sculat den moarte, ce trebuiaşte lor să facă, şi ce iaste cinstea lor, şi cum trebuiaşte popilor să slujască lu Dumnezeu şi dihaniei lui şi mişelameei creştinilor1 şi derep ce trebuiaşte să se boteaze oamenilor”. Despre aceastea, despre toate scris-au Sfânt Matei 116, Marcu 71, Luca evanghelist în cărţile sale mai de apoi.
Şi mearse Isus la ucenicii lui, grăi lor, zicând: „Dată mi-e toată putearea în ceriu şi pre pământ, păsaţi, învăţaţi toate / limbile, botezaţi-i în numele Tatălui şi a 254v Fiiului şi a Duhului Sfânt”, Marcu, 71. Şi zise lor: „Duceţi-vă în toată lumea, propoveduiţi evangheliia2 a toată făptura. Cine va creade şi se va boteza, ispăsit va fi, cine nu va creade, perit va fi”, că aşa iaste scris şi aşa se cade a chinui Hristos şi a învie den moarte3 a treia zi şi a se propovedui în numele lui pocaianie în iertăciunea păcatelor în toate limbile, începând poveaste den Ierusalim. Şi iară aşa zise: „învăţaţi pre ei să ţie toate acealea câte-am zis voauo şi iată eu sânt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumiei”, Matei, 116.
Acicea să înceapă rugăciunea derept4 prunc. Şi aşa să grăiască mainte popa:
„Fraţii miei, botezu/ trebuiaşte să-l ia omul la sine cu credinţă dereaptă, care credinţă iaste cel dar mare a lu Dumnezeu. Derept aceaea ocă, den dragostea frăţească sântem datori // cum unul derept alalt să ne rugăm lu Dumnezeu. Derept 255r aceaea ocă, aceste porobocel în rugăciunea5 noastră să-l dăruim lu Dumnezeu şi să rugăm pre milostea lui, cum derept fiiul lui cel sfânt, derept Domnul nostru Isus Hristos, cela ce pre sine se-au dat pre moarte şi derept cei mari şi derept cei mici
1 Tipărit:	-v-2 Tipărit în continuare +.	3 Tipărit: AMopre. A 4 Tipărit: ą?p«ttt..
5 Tipărit: rp«-r*NKiiit.
91
poroboci să dea lui credinţă dereaptă přen Duhu/ său cel Sfânt, cum botezul său să-l poată lua la sine cu hasnă, pre spaseniia sufletului şi într-însul până în sfârşit să poată rămânea cu mare hrăborie”. Acicea popa grăiască:
„Tatăl nostru ce eşti în ceriure, sfinţească-se numele tău, să vie împărăţiia ta, să fie voia ta, cum în ceri, aşa şi pre pământ. Pâinea noastră săţioasă dă-ne noauo astăzi şi iartă noauo greşalele noastre, cum iertăm şi noi greşiţilor noştri. Şi nu ne 255v duce în năpaste, ce / ne izbăveaşte pre noi de hitleanul. Că a ta iaste împărăţiia şi putearea şi slava în veac, amin”.
După aceaste rugăciuni, aşa grăiască popa cătră nărod sau cătră cumetri:
„Ni, fraţii miei, să uluim acmu credinţă dereaptă, în carea credinţă se botează acest poroboc”. Şi zică Credinţa până în sfârşit.
Credinţa ce-au tocmit 318 părinţi:
„Crez într-unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitoriul, facătoriul ceriului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor, şi într-unul Domn Isus Hristos, fiiul Domnului, unul născutul, ce den Tatăl născu mainte de toate veacurele. Lumină den lumină, Dumnezeu adeverit den Dumnezeu adeverit, născut6, ce nu făcut, întru o fire cu Tatăl, ce derept el toate fură. Şi derpt oamenii şi derept a noastră ispăsenie 256r deştinse den ceriu şi se împe//liţă den Duhul' Sfânt şi den Maria fecioară8 omeni-se. Răstigni-se deret noi den Pilat den Pont, chinuit şi îngrupat. Şi învise a treia zi, după Scriptură. Şi sui în ceriu şi şade a dereapta Tatălui. Şi iară va veni cu slava a judeca viii şi morţii, că a lui împărăţie sfârşit n-are. Şi în Duhul Sfânt, Domnul viaţă-facătoriul, ce den Tatăl iase, ce cu Tatăl şi Fiiu/ într-una, să ne închinăm şi să slăvim, cum au grăit pren proroci. într-una sfântă şi de săbor apostolească besearecă spuiu un botez întru lăsarea păcatelor. Aşteptu scularea morţilor şi viaţa ce va fi în veac, amin”.
Cum iaste în ceasta carte. După aceaea, întreabe numele porobocului şi, botezându-1, zică aşa:
„Eu, sluga lu Dumnezeu, eu te botez pre tine în numele Tatălui şi a Fiiului şi Duhului Sfânt, amin”.
Şi zică înţelegătura acestor cuvinte: /
256v „Aşa iaste Tatăl Dumnezeu. în zioa de astăzi pre tine au numărat întru feţii săi ş-au scris numele tău în cartea vieţiei de vecie.
Fie mila lu Dumnezeu pre tine în zioa de astăzi. Cu vărsatul sângelui său cel sfânt, iată, au curăţit tine den toate păcatele tale, cum despre aceasta înaintea Tatălui Dumnezeu să nu te zici păcătos. Numai derept Duhul Sfânt Dumnezeu pre tine va lumina, cum să ştii cine eşti tu şi cine e Dumnezeu, cela ce-au dat ţie atâta bine mult”.
După botez, zică popa şi această rugăciune:
„Dumnezeul lu Avraam şi a lu Isac şi a lu Iacov, Tatăl a Domnului nostru, a lu Isus Hristos, cel sfânt şi ferecat şi de veac Dumnezeu, cela ce cu sămânţa oamenilor cea perită den meserearea ta cea mare făcuşi şi tocmişi leage noauo, 257r jurământ şi legătură de veaci, ce nu se poate // [...] pren fiiul tău cel sfânt, rugăm pre tine, ia-1 şi fagăduiaşte lăuntru pre ceasta slugă a ta în fâgăduitura şi oblicitura
6 Tipărit: HtcKhVTb. 7 Tipărit: AwpftfbA. *0-8 Tipărit: iţeMCf*. -0-
92
ta cea bogată. Şi întăreaşte pre el în oblicitura jurământului tău, cum cu Duhul tău cel Sfânt să fie al tău pren tine, să te poată cunoaşte. Şi toate păcatele lui să fie uitate în vecie înaintea ta pren credinţă. Şi pre aşteptarea acestui lucru, eu încă am pre el botezat den porânca şi den lăsata ta cea sfântă, pren Domnul nostru9, Isus Hristos, cela ce lăcuiaşte şi se domneaşte cu tine şi cu Duhul Sfânt depreună în veciia veacului, amin”. Koneci krštenie mladence(m)w.
Cin la cununie, ce se zice jurământ.
Popa aşa întreabe: „Frate drag, voia ţi-e această fată în leagea lu Dumnezeu să o iai la tine să-ţi fie căsătorie?” / „Mi-e”. Iară popa zică: „Dat-ai credinţa ta 257v cuiva alţiia fără de aceştiia?” Răspunză el: „N-am dat nici uniia”. Iară popa aşijderea zică: „Soro dragă, voia ţi-e la cest om bun, au cest voinic cu leagea lu Dumnezeu să mergi la el pre lăcuirea de veac?” Iară popa grăiască: „Dat-ai credinţa ta altuia au ba, fără acestui om bun?” Apoi zică popa: „Prendeţi-vă manile dereapte unul altuia”. Şi să zică popa bărbatului: „Derep ce, frate bun, ime rekt1, pre ceasta jupâneasă o iai ţie pre căsătorie de veac?”
„Popo, zi după mine cuvintele jurământului: «Eu, ime reki", juru-mă astăzi înaintea lu Dumnezeu celui viu şi înaintea beseareciei sfântă a lui cum ceasta fată bună au nevastă au jupâ//neasă, eme rekt1, iau-o ea mie pre căsătorie de veac în 258r leagea lu Dumnezeu şi pre ea nu voiu lăsa până la moartea mea, nici în strinşte rea, nici în bună, nici întru niştotă. Aşa-mi ajute Tatăl şi Fiiul şi Duhul Sfânt, un Dumnezeu derept»”.
Popa, după aceaea, grăiască feateei au jupâneasei aşa:
„Derep ce, fată bună, ime rekt1, mergi la cest om bun, ime rekt', pre soţiia căsătoriei de veac?”
„Popo, zi după mine cuvintele jurământului: «Eu, ime reki", astăzi mă jur înaintea lu Dumnezeu celui viu şi înaintea cestor oameni buni cum voiu12 mearge la cest om bun, ime rekt', prentru viaţa în leagea lu Dumnezeu şi pre el nu voiu lăsa până la moartea mea, nici în strişte rea, nici în bună şi nici / întru niştotă. Aşa-mi 258v ajute Tatăl şi Fiiul şi Duhul Sfânt, un Dumnezeu derept»”.
După aceaea, popa blagoslovească pre ei: „Derep ce că ceşti oameni buni13, eme rekt', cu voia în leagea lu Dumnezeu în ceasta viaţă a căsătoriei de veac loru le e voia să lăcuiască unul cu alalt întruna. Şi cu prinsul manilor sale întruna şi cu credinţele sale, şi înaintea lu Dumnezeu şi înaintea cestor oameni buni, uluiesc şi arată, derept aceaea dereptate, eu încă pre ei blagoslovesc întruna cu putearea lu Isus Hristos”. Popa să puie manile pre capetele lor, grăiască: „în numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Sfânt, cum Dumnezeu ceia ce i-au întruna împreunat şi adunat omul unul de cătră alalt să nu despartă, amin”. Apoi zică aceaste rugăciune14 ce se cheamă molitve: // „Doamne, Dumnezeul lu Avraam şi a lu Isac 259r şi a lu Iacov, luminează mintea acestor cu darurele Duhului Sfânt, cum vare[c]e bine ei vor auzi şi vor învăţa pre a[c]eaea să poată împlea aceaea cu fapte[l]e, pren Fiiul tău cel Sfânt15, Isus Hristos, [Djomnul nostru, amin”.
9 Tipărit:	10 SI., în trad.: Sfârşitul botezului tinerilor, d 11 SI., în trad.: zicând
numele. 12 Tipărit: boh bo». A 13 Tipărit: bc^nc. 14 Tipărit:	-0> 15 Tipărit: Tvţirri». ■9-
93
1 rugăciune16:
,,[R]ugăm tine, înalt şi puteamic [D]umnezeu, ce eşti iubitoriul oamenilor17, caută pre ceşti împreunaţi den măriia ta în tocmealele căsătoriei sfântă în zioa de astăzi, şi cum au blagoslovit pre Avraam şi Sara şi pre Zahariia cu Elisavta, blagosloveaşte pre aceştea şi fereaşte pre ei cum ai ferit pre Noi în corabie şi trei feciori în cuptoriu de foc şi pre Iona în maţele chitului şi cum ai slobozit jidovii pren Marea Roşie den putearea lu Faraow împărat. In acela chip slobozeaşte şi pre 259v aceştea în zioa18 de judeţ den putearea dracului pren Fiiu/ tău cel sfânt, / Isus Hristos, Domnul nostru, amin”.
EDIŢII: N. Hodoş, Un fragment din Molitvenicul diaconului Coresi (1564), în Prinos lui D. A. Sturdza, Bucureşti, 1903, p. 249-276; Coresi, Tâlcul evangheliilor şi Molitevnic rumânesc. Ediţie critică de Vladimir Drimba. Cu un studiu introductiv de Ion Gheţie, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1998.
BIBLIOGRAFIE: N. Hodoş, Un fragment din Molitvenicul diaconului Coresi (1564), în Prinos lui D. A. Sturdza, Bucureşti, 1903, p. 244-246; Iorga, Ist. lit. relig., p. 26, 74; E. Dăianu, Un molitvenic calvinesc pentru români, în „Răvaşul”, VI, 1908, p. 168-181; Sztripszky-Alexics, Szegedi Gergely, p. 223-227; N. Drăganu, Un fragment din cel mai vechi molitvenic românesc, în DR, II, 1921-1922, p. 254-326; Drăganu, Histoire, p. 21; Juhász, A reformáció, p. 69-95; Drimba, O copie, p. 535-571; Pamfil, Elemente regionale, p. 243; Hervay, L’imprimerie, p. 206; Panaitescu, începuturile, p. 154-155; Olteanu, ostilla de Neagovo”, p. 106-107; Popa, Originalul, p. 256-258; Binder-Huttmann, Datarea, p. 109-115, 117; Blucher, Filigranele, p. 421^126; Mareş, Tâlcul evangheliilor, p. 119-127; Mareş, CL, p. 28-32; Gheţie, începuturile, p. 177-180; I. Turcu, Popa Mihai, un interesant copist din secolul al XVII-lea, în BOR, XC1, 1973, nr. 11-12, p. 1269-1289; P. Binder, Un fragment necunoscut al Molitvenicului coresian, în LR, XXII, 1973, nr. 4, p. 301-304; Al. Mareş-T. Furdui, Un fragment inedit din Molitvenicul tipărit de Coresi, în SCL, XXIV, 1973, nr. 1, p. 57-58; L. Onu, Precizări în legătură cu câteva fragmente găsite recent din Molitvenicul lui Coresi, în LR, XXII, 1973, p. 453^456; Emanuela Buză, în Vechi texte, p. 13-36; Florian Dudaş, Cazania lui Varlaam în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983, p. 159-161; Gheţie-Mareş, Originile, p. 266-270; Nussbăcher, Din cronici, p. 168-177; Gheţie-Mareş, Diaconul Coresi, p. 117-121; Coresi, Tâlcul evangheliilor şi Molitevnic rumânesc (ediţie Vladimir Drimba), p. 9-27; Alexandru Mareş, Tâlcul evangheliilor şi Molitevnicul rumânesc. Note filologice, în LR, LXIII, 2014, nr. 1, p. 107-119.
16
TÂLCUL EVANGHELIILOR
*Transilvania, [1567-1568]
Lucrarea, un produs caracteristic al mişcării calvine româneşti din timpul episcopatului lui Gheorghe de Sângeordz, reprezintă o colecţie de predici destinate lecturii în biserică, duminica, în timpul serviciul divin. în cuprinsul predicilor sunt expuse principiile fundamentale ale protestantismului: izbăvirea păcatelor prin „graţia divină”, prohibirea cultului sfinţilor, respingerea tradiţiei etc. Traducerea, întemeiată pe un original străin (maghiar după unii, slavon după alţii), s-a datorat unei persoane originare din Banat - Hunedoara. Lucrarea a fost tipărită în anii 1567-1568
16 Tipărit:	v7 Tipărit: wm«hhav 18 Tipărit: aiuw.
94
într-o localitate neidentificată din Transilvania, de către diaconul Coresi, care a asigurat, probabil, revizia traducerii, sub aspectul respectării normelor literare munteneşti.
Am reprodus omilia la Bobotează şi epilogul după exemplarul păstrat la BAR, Filiala Cluj-Napoca, CRV 277; pentru completarea ultimului rând de pe fila 247v (textul epilogului), am recurs la exemplarul CRV 286 din aceeaşi bibliotecă.
Na Bgojavlenie, na liturgie ev(g) M(tfi) gla(v) 61	217v
în vreamea aceaea, atunci vine Isus den Galilei la Iordan, cătră Ioan, a // se 218r boteza de el. Ioan amu apără lui şi grăi: „Eu trebuiesc de tine a mă boteza, şi tu vii cătră mine?” Răspunse Isus, zise cătră el: „Lasă acmu, aşa amu cuviinţă iaste noauo a împlea toată dereptatea”. Atunce lăsă el. Şi se boteză Isus, ieşi amu dentr-apă şi, iată, deşchiseră-se lui ceriurele şi văzu Duhu/ Domnului deştingându-se ca un porumb şi viind spre el. Şi iată glas den ceriu grăi: „Acesta iaste fiiu/ mieu iubit, derept el bine-vruiu”.
Acesta iaste tâlcul aceştii evanghelie:
Fraţii mie<i>, în ceasta evanghelie iaste scris cum au mers Hristos, treizeci de ai având, la Ioan să se boteaze. Şi deaca se-au botezat, cum au deştins Duhu/ Sfânt în chipu/ porumbului şi Tatăl sfânt cum au grăit de pre fiiu/ său. Derept aceaea, aceaste trei lucrare să socotim: dentâi unde Ioan zicea: „Mie se cade a veni la tine” şi Hristos zice: / „Cuviinţă iaste noauo a împlea toată dereptatea” şi Tatăl den ceri 218v grăiaşte: „Acesta iaste fiiul mieu cel preaiubit, derept el bine-vruiu”. Cu aceaste trei cuvinte ducu-ne pre grija spaseniiei sufletului. Derept aceaea, fraţi, acmu voiu grăi de pre spaseniia sufletuluiu. în ce chip omul păcătos poate şi cu ce iertăciune află păcatelor şi poate cunoaşte ce voie are Dumnezeu cătră noi, oamenii cărei sântem greşiţi şi păcătoşi Domnului? Piiarde-va pre noi, au va milui pre noi, au ba? Ascultaţi, derept aceaea, fraţi, că mai mare niştotă şi de treabă lucra în ceasta lume n-aveţi decât argintu/ şi aura/ sau mare domnie ceştii lumi. Că acealea sânt toate peritoare şi, cum zice Isus Hristos, Matei, 69: „Ce foloseaşte omului să2 va dobândi toată lumea, iară sufletul său va piiarde?” Că e omul blagoslovit şi ferice de acela cine dobândeaşte viaţa de ve//ac, că în ceasta lume, ce e trecătoare şi înşelătoare, 219r avăm numai dosadă, pre multe pedepseale, răzmiriţe şi multe nevoi. Ce aşteptăm după moarte, în ceaea alalată lume, altă mai bună viaţă, împărăţiia lu Dumnezeu. Derept aceaea, ce voiu grăi, tot voiu adevăra den Scriptura Sfântă a prorocilor şi a apostolilor, cum să nu gândiţi că iaste scornit şi tocmit de noi sau de alţi oameni. Mainte că aţi putea mine întreba, aşa spunem.
întrebare noauo: Poate omul, cine greşaşte lu Dumnezeu şi oamenilor, însuşi el cu trapul său, dereage păcatul şi greşalele lui cu faptele şi cu lucrurile sale şi a dobândi împărăţiia ceriului? De pre acest lucra aşa voiu răspunde den Scriptura Sfântă.
Răspuns: Ba n-au putut nimea, acmu încă nu poate, că s-au vrut putea fi cineva, Hristos derept ce-au vrut veni în lume şi a se munci? Ce unde era toată lumea că/zută în păcate şi, cum zice Pavel apostol, eram toţi den nărav feciorii 219v
1 SI., în trad.: La arătarea Domnului (= Bobotează), la liturghie: Evanghelia după Matei,
capitolul (= zaceala) 6. *v* 2 Tipărit: ca. *0-
95
mâni<i>i pren greşala lu Adam, aşa lipsiia fiiului lu Dumnezeu, lu Isus Hristos, a pogorî şi pre noi a descumpăra den păcatele noastre, cum că nu poate nimea cu faptele sale dereage păcatul său. Adevăra[i]iu aşa: David proroc să fie mărturisitoriu/ dentâi. El fiind sfânt, aşa grăiaşte, psalo(mf 142: „Doamne, nu întră la judecare cu robul tău, cu mine, că nu se va face derept înaintea ta nici un om viu”. Vedeţi că nu poate dereage însuşi greşitu/ lucrul său înaintea lu Dumnezeu. Şi Hristos zice, Matei, 47: „Cum puteţi bine grăi, răi fiind?” şi Matei, 22: „Au doară veţi culeage den spini struguri sau den scai smochine?” Vezi că omul greşit nu poate face sau a dereage nici un păcat, iară în psalo(mf 13 zice că iaste scris că nu e derept nimea, nu e înţelegând, nu e cine să caute pre Dumnezeu. Toţi plecară-se 220r întruna, înde//şerţi fură'*. Nu e cine să facă bine sau dulceaţă, nu e până la unul. A doara: să ne fie în aceasta mărturisitoriu Sfânt Pavel apostol ku rimlno(m)5, 85: „Nu se face derept omul sau nu se dereptează den lucrul legi ei”. Vezi cum cu lucrul tău nu te poţi face cum să fii derept şi deres. Aşijderea grăiaşte şi mai chiar6 la Galateani, 93 şi 94. Al treilea mărturisitoriu iaste Isaia proroc în 57, unde zice: „Dereptatea ta şi faptele tale nu vor ţie folosi”. Al patrul mărturisitoriul iaste Osiia proroc, în 13, zice: „Perirea ta, Istrail, numai în mine ajutoriul tău”. Vezi, creştine, cum a greşi şi a peri noi putem, ce a dereage şi a tocmi aceaea noi prentru slăbiia şi netăria noastră nu putem în cest trup greşitoriu.
întrebare: Dară cu milostenie când dăm câte vreo vacă cu lapte săracilor, sau 220v cu ajunul, cum să trudim acel trup care-au greşit, / putem7 greşalele şi păcatu/ dereage8 au ba?
Răspuns: Cu milosteniia cum să ajutăm şi datori sântem cu acealea. Derept aceaea au dat Dumnezeu unuia mai mult să miluiască pre altu/, şi care nu miluiaşte având el, nici Dumnezeu va face milă cu el. Alta: noi când dăm ceva mişeilor, nu dentr-al nostru dăm, ce den daru/ lu Dumnezeu. Cu acealea ce-am greşit, nicicum nu putem, că greşim cu gându/, cu fapta, cu pizma, cu mâniia, cu cuvântu/, cu limba, cu fapte şi cu aceaea când nu facem ce noauo Domnu/ au lăsat ş-au porâncit. Şi când greşim sau când grăim rău, sau batem, sau ucidem9, sau curvim, sau furăm, sau înşelăm, sau strâmb mărturisim, sau minţim ceva, sau alte păcate când am făcut, nici întru un chip10 nu putem face să nu fie făcut, cu cuvânt grăit cine-1 poate trage înapoi?
Pildă: o sticlă plină cu vin deaca cade11 den mână şi se va frânge, cine o va 22 lr dereage şi acel vin vărsat iară în sticlă să-l strângă? Cine va omorî un // om, au poate înviia pre el alt, fără Dumnezeu? Aşa, ce greşim dinioară12, nici întru un chip nu putem face să nu fie făcut, şi lucru/ lu Dumnezeu cu multu e mai sus decât al oamenilor13. Iară cu ajutoriu/ şi cu post, cine ştie bine a posti, nu dereagem păcatu/ ce-am greşit, ce înfrânăm trupu/ nostru de pre lucru de acmu înainte ce facem. Şi cu ajunu/ smerim trupu/ să ogodească sufletului şi iane vezi când veri să ajuni, de câte ori întru o zi numai greşeşti şi înnoieşti şi înmulţeşti păcatu/, carele gândeaşte că
3 SI., în trad.: psalm. 4 Tipărit: <j>oYpV. -k 5 SI., în trad.: către romani. *v- 6 Tipărit: K'kph.
7 Tipărit: ntpve*. 8 Tipărit: A-kpeue. ^ 9 Tipărit: «yiHMe*. <5* 10 Tipărit: kiwi», -v- 11 Tipărit: a<W- “k
12 Tipărit: AHNHWfMK. -Y-13 Tipărit: wmchhaw*. ❖
96
vor putea dereage. Socotiţi - aşa e, au ba? Gândeşti rău până posteşti, grăieşti rău, faci cuiva dosadă au ba? Să faci rău, pierzi plata postului, necum să deregi ceva cu el.
întrebare: Dară altu/, când aşa plăti lui munca, cu slujba şi rugăciunea, ară putea dereage greşalele cuiva, că ară mai şi ruga şi ară fi mai destoinic şi puţin greşit?
Răspuns: De-a firea Iacov, fratele Domnului, în epistoliia sa, 56 de capete, zice: „Unu/ roage derept alalt / cum să fim sănătoşi”. Cu rugăciunea dereptului mult 221v foloseaşte în lucrul ceştii lumi. în niştote poate folosi unul altuia cu rugăciunea dereaptă14, ce păcatu/ şi greşalele altuia să dereagă cineva, nu poate nicicum nimea.
Acest lucru voiu adevăra cu ceaste lucrure: Hristos adevărează însuş, Matei, 104, cu cea pildă de zeace feate, când purceaseră în timpinatu/ ginerelui, ceale nebune cerură de la ceale înţeleapte15 den untu/ sau uleiu/ lor, iară ceale înţelepte răspunseră: „Doară nu soseaşte noauo şi voauo. Duceţi-vă şi vă cumpăraţi”. Şi nu deaderă lor. Cu care pildă au învăţat ş-au arătat Hristos cum nici sfinţii cu lucrure şi cu credinţa lor nu pot ajuta intrarea la împărăţiia ceriului şi nu poate dereage unu/ lucru/ altuia sau păcatu/. Luca, 83, Hristos zice cum sfânt Lazar în poala lu Avraam nu putu face nici un bine celui om bogat, nici fraţilor lui, nici dereage. Dară cum poate popa sau călugă//rul, fiind şi el tare păcătos, a dereage greşalele altuia, el 222r greşind, pururea fiind în cest trup? La Ioan, 16, zice Hristos cum, când va veni el în slava Tatălui, atunce va da cineş după fatptele sale. Vezi că zice „sale”, nu după faptele popeei sau călugărului. Luca, 33, Hristos, zice cătră muiare: „Credinţa ta te-au ispăsit”. Vezi că zice „credinţa ta”, nu <a> altuia. Paveliku galaţi'6, 214, zice „ce va semăna omul, aceaea va secera”. Vezi că secerăm ce seamănă şi faptele altora nu ne ajută, nici dereg lucrul şi greşalele noastre. Iară Pavel: „Tot omu/ taru/ său va purta”. Iaste păcat care nu poate purta popa sau cineva altu/, nici a dereage.
Un sac plin abiia purtând cineva, au va lua de pre umăru/ altuia şi alt sac plin? Sau fiind cineva datoriu unui om puteamic 100 de mie de florinţi, neavând el nemica, au va putea plăti 100 de mie de florinţi derept altul?17 Sau fiind doi judecaţi pre moarte întru o tem/niţă, putea-va18 unu/ dereage naintea judeaţelor să iasă soţu/ 222v său, când el însuş zace în temniţă? Dară popa, având sac plin de păcate sau fiind el datoriu 100 de mii de florinţi sau în temniţa păcatelor, vaide lui cum cutează zice, nebunu/ şi îndrăznitoriu/ orb, a zice: „dereage-voiu, tocmi-voiu şi felelui-voi eu derept tine acel suflet, lua-voiu eu pre sufletu/ mieu”, băgând pre sineş în perire, prentru lăcomiia lăsând pre cel om nebun în nădeajde deşartă şi fără folos. Omu/ prost, greşit, ucigând pre alt om cu lancea, iară popa au ucis doară altu/19 cu limba, cu mâniia sau cu sandâc rău, sau cu urâciunea. Matei, 12, Omu/ prost şi greşit cu curviia, cu fapta, iară popa doară cu pofta căutând pre muiarea altuia. Omu/ prost greşit-au furând oaie, iară popa doară au celuit în negoţ sau au luat de pre neştine un florint, derept care n-au hăsnuit nemica omului. Omu/ prost au greşit jurând // şi 223r minţind strâmb în leage, iară popa doară au minţit în târg sau la besearecă. Omul prost au greşit lucrând în sărbătoare, iară popa <în> sărbătoare se-au îmbătat sau sfădit20 cu cineva. Amu sânt amândoi greşiţi înainte lu Dumnezeu. Derept21 aceaea,
14 Tipărit:	15 Tipărit: .fuwkirrk. 16 SI., în trad.: Pavel către galateni. “0* 17 Tipărit:
âAT\f®A. 18 Tipărit: nVnrkT6Bii. <5* 19 Tipărit: m'tw. 20 Tipărit: c^piaHTb. 4- 21 Tipărit: A-fefiřtiTh.
97
cade-se amândurora să caute unul ca şi altul ajutoriu/ la alt22 care n-au greşit nici dinioară12, nici are păcat, ce nu putem afla mai mult fără unul ce iaste Isus Hristos, domnu/ şi ispăsitoriu/ nostru. Amin.
247r	Dojana cetitorilor
Den mila lu Dumnezeu, eu, diiacon Coresi23, deac-am văzut că mai toate limbile au cuvântu/ lu Domnezeu în limba lor, numai noi rumânii n-avem, şi Hristos zice, Matei, 99: „Cine ceteaşte să înţeleagă”, Pavel apostol încă scrie la Korinto(m)24, 155, că „întru besearecă mai vârtos cinci cuvinte cu înţe<le>su/ mieu să gră<ie>sc, ca şi alţii să învăţ25, decât untunearec de cuvinte neînţelease într-alte limbi”, derept aceaea am scris cum am putut Treteevanghelu/ şi Praxiu/ rumâneaşte. După aceaea, deaca am văzut jelanie a26 mulţi preuţi de Tâlcu/ Evangheliilor cum să poată şi ei propovedui şi a spune oamenilor învăţătură după cetitu/ Evangheliei, aşa am aflat aceaste tâlcure ale Evanghe<l>iilor pre dumineci prespre an, scoase den Scriptura prorocilor şi apostolilor şi celor sfinţi părinţi.
Şi deac-am cetit, bine am ispitit şi socotit şi am aflat că toate tâlcuiesc, adeverează şi întăresc cu Scriptura Sfântă. Şi mie tare plăcură şi am scris cu tipariu/ 247v voauo, fraţiflor] / rumânilor, să fie pre învăţătură. Şi vă rog ca fraţii miei, să cetiţi şi bine să socotiţi, că veţi vedea voi înşivă cum că e mărgăritariu/ şi comoară ascunsă, Matei, 55. Veţi afla într-înse desvătat, în 20 de cărţi atâta învăţătură chiară27 nu vreţi afla ca în ceasta carte. Şi cine va ceti până la sfârşit, că va afla cu adevăr că e aşa, că această carte arată-ne noauo păcatele noastre şi ne învaţă cumu ne turnăm şi ne pocăim şi unde putem afla iertăciunea păcatelor noastre şi pren ce putem mearge la împărăţiia ceriului şi alalte mai toate ce trebuiaşte a şti creşinilor.
Ce, fraţii miei, unde ceartă această carte pre vlădici, episcopi, popi, călugări şi pre domni, nu ceartă pre cei buni, ce pre răi. Bunii să nu ia pre sine şi carii vor fi cu vină certaţi, ei se pocăiască şi să lase răutatea şi să îmbie cu dereptate. Amin. Chelciug şi banii pre acest lucru înduratu-se-au a da jupanul Foro Miclăuş. Slava tebě, Gospodi28.
EDIŢII: Coresi, Tâlcul evangheliilor şi Moltevnic rumânesc. Ediţie critică de Vladimír Drimba. Cu un studiu introductiv de Ion Gheţie, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1998.
BIBLIOGRAFIE: Iorga, Ist. lit. relig., p. 74—76; Sztripszky-Alexics, Szegedi Gergely, p. 223-227; Sulică, Liturghierul, p. 5-6; Drăganu, Histoire, p. 21; Juhász, A reformáció, p. 67; Drimba, O copie, p. 535-571; Pamfil, Elemente regionale, p. 227-248; Olteanu, Les originaux, p. 105-166; Olteanu, Contribuţii 1964, p. 189-211; Hervay, L’imprimerie, p. 206; P. Olteanu, Presupusul original unguresc al Cazaniei 1 din 1564, a diaconului Coresi: corectarea unei erori, în Omagiu lui Alexandru Rosetti, Bucureşti, 1965, p. 645-650; Olteanu, „Postilla de Neavogo ”, p. 105-131; Binder-Huttmann, Datarea, p. 109-117; Mareş, Tâlcul* evangheliilor, p. 119-130; Ion Gheţie, Unde s-a tradus întâia Cazanie coresiană?, în LR, XIX, 1970, nr. 2, p. 121-127; Emanuela Buză şi Florentina Zgraon, în Texte sec. XVI, p. 467-548; Emanuela Buză, în Vechi texte, p. 13-36; P. Olteanu, Noi contribuţii la istoria primei cazanii româneşti - 1567, în Cumidava, XIII, Braşov, 1983, p. 79-93; Gheţie-Mareş,
22 Tipărit: drtTâpe. ^ 23 Tipărit: tcopece. ^ 24 SL, în trad.: Corinteni. ^ 25 Tipărit: .fB'b'bUb.
^ 26 Tipărit: aa. ^ 27 Tipărit: K&ipii, 4* 28 SL, în trad.: Slavă ţie, Doamne.
98
Originile, p. 234-239; Nussbácher, Din cronici, p. 168-177; Gheţie-Mareş, Diaconul Coresi, p. 102-108, 113-115; Eugen Pavel, Unde s-a tipărit întâia Cazanie coresiană?, în LR, 49, 2000, nr. 3, p. 545-553; Coresi, Tâlcul evangheliilor şi Molitevnic rumânesc (ediţie Vladimir Drimba), p. 9-27; Alexandru Mareş, Tâlcul evangheliilor şi Molitevnicul rumânesc. Note filologice, în LR, LXIII, 2014, nr. 1, p. 107-119.
17
PSALTIRE ROMÂNEASCĂ
Braşov, 1570
Psaltirea românească, tipărită de diaconul Coresi la Braşov în 1570 din iniţiativa episcopului calvin Pavel Tordaşi, cuprinde cei 151 de psalmi şi cântările scriptuare. Textul reflectă graiul vorbit în Ţara Românească şi sud-estul Transilvaniei, conţinând însă şi o serie de particularităţi lingvistice caracteristice graiurilor nordice. Critica de text a stabilit că ediţie coresiană s-a întemeiat pe o prelucrare sud-est-ardelenească a unei versiuni moldoveneşti rotacizante, care descindea din vechea traducere a Psaltirii, realizată în Banat - Hunedoara.
Am transcris psalmii 14, 19, 20, 38,43, 49, 51 şi 64, după original (BAR, CRV 16).
Slava1. Cântecul lu David, 14	7V
Doamne, cine va lăcui întru viaţa ta şi cine se va sălăşlui în codrul sfânt al tău? îmblătorii fără vină şi cine lucrează dereptate şi cine grăiaşte deadevăr întru inema sa şi nu înşală cu limba sa, nece face soţului său rău, şi împutare nu priimi spre vecinii săi. // Ruşinat iaste între el hitleanul, cine se teame de Domnul 8r slăveaşte; jură-se aproapelui său şi nu se leapădă, argintul său nu deade întru camătă şi preţ spre nevinovaţi nu luo. Făcând aceastea, nu se va clăti în veac.
Cântecul lu David, 19	I5
Auzi-te Domnul în zi de grije, apără-te numele Dumnezeului lu Iacov. Tremease-ţi ajutoriu de sfânt şi den Sion apără-te. Pomeneaşte toată comandarea ta şi toate arsele tale grase fie. Dea-ţi Domnul după inema ta şi tot sfeatul tău împlă. Bucurămu-ne de spăsenia ta şi în numele Dumnezeului nostru mărimu-ne. împlă Domnul toată cearerea ta. Şi acmu cunosc că spăsit-au Domnul hristosul său. Aude el den ceriu sfântul său, întru sile spăsenie dereapta lui. Ceştea în cămţe şi // ceia călări, noi în numele 16r Dumnezeului nostru chemăm. Ei împiedecaţi fură şi căzură, noi sculămu-ne şi dereptămu-ne. Doamne, spăseaşte împăratul şi auzi-ne în zi ce chemămu-te.
Cântecul lu David, 20
Doamne, în sila ta veseleaşte-se împărat şi de spăseniia ta bucură-se foarte. Jelaniia inimiei lui dat-ai lui şi vrearea rostului n-ai lăsat el. Că ainte-apucat el cu
1 SI., în trad.: Mărire.
99
blagoslovenie şi cu dulceaţă, pus-ai în capul lui cunună de pietri curate. Viaţă 16V cerşutu-ţi-au2 şi datu-i-ai lungi zile în veac de veac. Mare slava / lui cu spăsenia ta, slavă şi mare frâmseaţe puni spri-ns. Că dat-ai lui blagoslovenie în veacul veacului, veselişi el cu bucuriia feaţeei tale. Că împărat upovăiaşte spre Domnul şi cu mila Celuia de Sus nu se leagănă. Să se afle mâna ta tuturor dracilor tăi, dereapta ta află toţi urătorii tăi. Că puni ei ca cuptoriu aprins în vreame faţa ta; Domnul cu mâniia sa smenteaşte3 ei şi mănâncă ei focul. Şi rodul lor den pământ pierzi şi sămânţa lor 17r de fii de om. Că împărţiră spre tine rău, cugetară sfeature ce nu putură sta. // Că puni lor spinarea, întru rămasul tău găteşti faţa lor. Rădică-te, Doamne, cu sila ta, tot cântăm şi cântăm sila ta.
40v	Cântecul lui David, 38
41r	Ziş să feresc căile meale, să nu greşesc cu limba mea. // Puş rostului mieu
hrană4 când scoală-se păcătoşii spre mine. Amuţiiu şi plecai-mă şi tăcui de dulce, şi durearea mea noi-se. încălzi-se inema mea în mine, şi întm învăţătura mea încinde-se foc. Ziş cu limba mea: „Spune-mi, Doamne, cumplitul mieu şi măsura zilelor meale câte-s, să înţeleg de ce mă voiu lăsa eu”. Că cu palma măsurate pus-ai zilele meale, şi făptura mea ca nemica între tine. E însă deşarte, tot omul viu. E de cu faţa îmbla omul, e însă în deşertu se sminteaşte; ascunde şi nu ştie cui adună-le. Şi 41v ac/mu cine e răbdarea mea, e nu Domnul? Şi faptul mieu la tine iaste. De toate farălegile meale izbăveaşte-mă; imputare fară-mintelui datu-m-ai. Amuţii şi nu deşchiş rostul mieu, că tu feceşi. Ia de la mine ranele tale; de vârtutea manilor tale eu cumpliiu-mă. în oblicire de farăleage arătat-ai omul şi topit-au ca painjina sufletul mieu, însă în deşert tot omul. Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cearerea mea ascultă; lacrămele meale nu tăcea, că mutatu-s eu la tine şi venit ca toţi părinţii 42r miei. Slăbeaşte-mă, să răpaus // ainte până nu mă duc şi de-aciia5 nu voiu fi.
46v	Slava . în sfârşit, fiilor iu Coreiu, înţelepciune, 43
Dumnezeu, cu urechile noastre auzim, părinţii noştri spuseră noauo lucru ce-ai fapt în zilele lor, în zilele dentâiu. Mâna ta limbile potrebi şi răsădişi-le; amărî oamenii şi mână ei. Nu cu armele sale dobândiră pământul şi braţele lor nu spăsi ei, 47r ce dereapta ta şi supsioara ta şi lumina feaţeei tale, că du//lce-vrut-ai într-înşi. Tu eşti îns împăratul mieu şi Dumnezeul mieu, de ziseş spăsenie lu Iacov. De tine dracii noştri împungem cu coame şi în numele tău piiardem cine se scoală spre noi. Nu în arcul mieu upovăiesc, nece armele meale spăsesc mine. Spăsitu-ne-ai de dodeitorii noştri şi urâţii noştfi ruşinaşi. De Domnul lăudămu-ne în toată zi şi în numele tău ispovedimu-ne în veac. E acmu împenseş şi ruşinaş noi şi nu ieşiş, Doamne, în sila noastră. Tumatu-ne-ai înapoi lângă dracii noştri şi ceia ce urâia noi
2 Tipărit: Mep’uioifTiHf utV. V 3 Tipărit: CíMiiiTiipe. S 4 Traducere greşită a sl. Xjmhhao „pază,
ferire”. S 5 Tipărit: aTmî*.
100
răpia / eiş. Datu-ne-ai ca oile mâncare şi în limbi semănatu-ne-ai. Vânduşi oamenii 47v tăi fără preţ şi nu era mulţie în strigările noastre. Pus-ai noi batjocură vecinilor noştri, întărâtare şi ocărâre ce sânt împrejurul nostru. Pusu-ne-ai în price în limbi, clătire6 capului în oameni. Toată zi ruşinea mea între mine iaste, şi reacele feaţeei meale coperi-mă de glasul împutătoriului şi clevetitoriului, de faţa dracului ce-1 mână. Aceastea toate vineră spre noi, şi nu uităm tine şi nu vătămăm porâncita ta.
Şi nu ostâmpi înapoi // inema noastră şi ferit-ai cărările noastre de calea ta. Că 48r plecatu-ne-ai în loc rău şi coperi-ne umbra morţiei. Să ultarem numele Domnului nostru şi să rădicăm mâinile noastre cătră dumnezeu striin, nu va ceare Domnul aceastea? El ştie ascunsele inimiei. Că derept tine omorâţi sântem în toată zi, fum ca oile jungheariei. Scoală, derept ce dormi, Doamne? învii şi nu împenge până la cumplit. Derep ce faţa ta întorci? Uiţi meserătatea noastră şi grija noastră? Că plecă-se în ţărână sufletul nostru, lipi-se pământului / zgăul noastru. învie, Doamne, 48v ajută noauo şi izbăveaşte noi derept numele tău.
Slava1. Cântecul lu Asaf, 49	54r
Dumnezeul dumnezeilor, Domnul, zise şi chemă pământul, de răsăritul soarelui până la apus. De Sion dulce frâmseaţea lui. Do/mnul aiavea vine, Dumnezeul nostru, şi 54v nu tace. Foc într-îns aprinde-se şi dempre[j]urul lui bură mare. Chemă ceriul de sus şi pământul să judece oamenii săi. Adunaţi lui preapodobnicii lui, de ziseră zisa lui de cumândari. Şi spuseră ceriurele dereptatea lui, că Zeul judeţ iaste. ,Auziţi, oamenii miei, şi zice-voiu voauo, Israil, şi spune-voiu ţie: Dumnezeu, Zeul tău, sânt eu. Nu de comandările tale oblici-voiu tine, toate arsele tale între mine sânt pururea. Nu priimesc den casa ta viţel, nece den turmele // tale ţap, că ale meale sânt toate vitele dumbrăviei, 55r vite în codri şi boi. Cunoscui toate pasările ceriului. Să flămânzire, nu voiu zice ţie, a mea e toată lumea şi plinul ei. Au doară mănânc came de june sau sânge de ţap beau? Junghe Zeului cumândare laudă7 şi plăteaşte Susului făgăduitul tău. Chiiamă-mă în zi de grija ta şi izbăvi-te-voiu şi proslăvi-mă-veri”. E păcătosului zise Dumnezeu: „Derep ce tu spuni dereptăţile meale şi priimeşti zisa mea cu rostul tău? Tu uraşi învăţătura şi lepădaşi cuvin/tele meale înapoi. Să vedeai finul, curai cu-nus şi cu curva partea ta 55v puneai. Rostul tău înmulţi rău şi limba ta împletia înşelăciune. Şezând pre fratele tău clevetiiai şi pre fiiul mumâniei tale puseş săblaznă. Aceastea feceş, tăcui; cugetaş farăleage, că voiu fi ţie podobnie; oblici-te-voiu şi pune-voiu între faţa ta păcatele tale. înţeleageţi ceastea, ceia ce uitaţi Dumnezeu, să nu cândva să rape şi nu va fi izbăvitoriu. Cumândare laudă7 slăveaşte-mă, şi aceaea cale cu ce ivesc lui spăseniia mea”. //
Slava'. Cântecul lu David, 51	57v
Ce te lauzi în răul tău, tare? Fărăleage în toată zi, nedereptate cugetă limba ta, ca brici ascuţit fapt-ai înşelăciune. Iubit-ai rău mai vârtos de dulceaţă, nedereptate decât să zici dereptate. Iubit-ai toate cuvintele potopului, limbă hitleană! Derept
6	Tipărit în continuare: kV. ^ 7 Cf. sl. Xsaivk „în laudă”.
101
aceaea Dumnezeu sparse-te până în sfârşit, rupe-te şi mută-te de satul tău şi 58r rădăcina ta de pământul viilor. Vedea-vor derepţii şi spământa-se//-vor şi de el râde-vor şi vor zice: „Acest om ce nu puse Dumnezeu ajutoriu luiş, ce upovăi spre multă bogătate a sa şi putu cu deşertul său”. E eu, ca măslină roditoare în casa Domnului, upovăiiu în mila Zeului, în veac şi în veac de veac. Ispovedescu-mă ţie în veac, că fapt-ai, şi rabd numele tău, că dulce e între preapodobnicii tăi.
69v	Slava. Kathizma 98. Cântecul lu David, <6>4
Ţie cuvine-se cântare, Doamne, în Sion şi ţie dă-se rugăciune în Ierusalim. Ascultă ruga mea, cătră tine toată peliţa vine. Cuvintele farălegilor vâncură-ne şi necurăţiia noastră tu curi. Ferecat cine aleseş şi priimişi, întră întru curtea ta. împlemu-ne de dulceaţa caseei tale, sfânta9 beseareca ta şi minunată în dereptate. 70r Auzi-ne, Doamne, spăsitoriul nostru, // upovăinţă a tot sfârşitul pământului şi ce-s în mare departe. Găti pădurile tăria sa, încins cu silă, turbură adâncatul măriei, sunetul u<n>delor ei cine va sta? Turbură-se limbile şi spământă-se ce viu în cumplitele seamnelor tale; ieşire demineaţa şi seara înfrâmseţezi. Cer<ce>tat-ai pământul şi adăpatu-l-ai, înmulţit-ai să-l bogăţeşti. Râul Zeului împlu-se apă, gătit-ai gustare lor că aşa iaste gotovirea. Brazdei ei adăpaşi şi înmu<l>ţişi grâurele ei în picăturile ei, 70v veselescu-se în lucoare. Blagoslovişi cununa anu/lui cu dulceaţa ta şi câmpii tăi satură-se de gras. întregi-se frumoasa pustie şi cu bucurie codrii încingu-se. înveştiră-se berbecii10 oilor şi văile mulţiră grâu. Chem şi cânt.
BIBLIOGRAFIE: Mangra, Psaltirea românească, p. 1071-1073; V. Mangra, Cercetări literare-istorice. I. Psaltirea diaconului Coresi tipărită la 1570 în Braşov. II. Rolul diacilor din Moldova în cultura poporului român din Transilvania în secolul al XV 11-lea,' Bucureşti, 1896, p. 4-10; Densusianu, Ist. lit. rom., p. 49-51, 57-59; Candrea, PS, I, p. LVIII-LX, CX-CXII; Iorga, Ist. lit. rom., p. 106-107, 190, 199; Roques, PO, p. XI; Rosetti, Recherches, p. 12; Puşcariu, Ist. lit, p. 70; Cartojan, Ist. lit., p. 58; Drăganu, Morfemele, p. 112-113; G. Istrate, Originea şi dezvoltarea limbii române literare, în AUI, serie nouă, secţ. III (ştiinţe sociale), tom III, 1957, fasc. 1-2, p. 77-96; [Moisescu, Gheorghe L, Lupşa, Ştefan şi Filipaşcu, Alexandru], Istoria bisericii române. I (1632), Bucureşti, 1957, p. 367; Ivănescu, Elemente maramureşene, p. 19-31; I. Gheţie, Coresi şi Reforma în lumina unor interpretări noi, în SCL, XVIII, 1967, nr. 2, p. 233-234, 237; Gheţie, Note asupra localizării, p. 191-194; Gheţie, Cea mai veche atestare, p. 247-251; Mareş, Note, p 257-259; Toma, CP, p. 7, 12-14, 19-28, 30-32,43-662, 774-778; Ivănescu, ILR, p. 564-566; I. Gheţie, în Vechi texte, p. 147-152, 172-181; Al. Mareş, în Vechi texte, p. 200-261; Gheţie-Mareş, Originile, p. 304—310; Rosetti, ILR, p. 665-681; Magdalena Georgescu, O copie moldovenească a psaltirilor coresiene?, în LR, 42, nr. 6, 1993, p. 309-313; Gheţie-Mareş, Diaconul Coresi, p. 124—125, 127-131.
18
LITURGHIER
*Braşov, [1570]
Păstrată într-un singur exemplar incomplet, cartea cuprinde Rânduiala dumnezeieştii proscomidii şi Liturghia Sfântului loan Gură de Aur (nu şi celelalte slujbe şi rugăciuni pe care le cuprinde în mod obişnuit textul integral al unui Liturghier). Considerente de natură istorică, tipografică şi filigranologică indică tipărirea ediţiei la Braşov, în anul 1570, de către diaconul Coresi, sub patronajul episcopului
^ 8 SL, în trad.: Mărire. Şederea 9. ^ 9 Tipărit: c{ht*a. ^ 10 Tipărit: Bep’BSMÎe.

102
calvin Pavel Tordaşi. La baza versiunii tipărite s-a aflat probabil o traducere din Banat - Hunedoara sau centrul Transilvaniei, efectuată după un text slavon diferit de cel publicat de Macarie în 1508.
Am transcris trei fragmente după textul unicului exemplar cunoscut al ediţiei, păstrat la Biblioteca Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba lulia şi Sibiu.
Tocmeal[a] slujbeei dumnezeiască întru ea şi diaconstvele	lr
De va vrea preutul să sfârşască dumnezeiasca taină, datoriu iaste întâi amu în pace să fie cu toţi, nici să aibă ceva pizmă spre cineva şi, inema câtu-i va fi de tare, să-ş păzească cugetul de hitlenie, să se postească puţinei de cu searăş şi să se trezvească până în vreamea de slujbă. E d[eac]a va veni vreamea, după când va face cum e obiceaiul mai-marelui închinăciune, să meargă în besearecă preutul, împreună şi diaconufl], să facă împreună 3 închinăciuni [şi] căftră] strane câte una şi de-aciia să meargă. E cându se vor închina să grăia[sc]ă / întru eiş această lv rugăciune: „Doamne, tremite mâna ta de sus den sfântul sălaşul tău şi mă întăreaşte întru această slujbă a ta, ce e pusă înainte, să nu cu osândă înainte să stau înfricoşatului tău altariu şi fără de sânge jărtvă să sfâ[r]şesc, că a ta iaste tăriia întru veaci, amin”.
Heruvicul cântând să între diaconul în sfântul altariu şi să ia cădelniţa cu 25v tămâie şi meargă cătră popa să ia năravul de cădire blagoslovenie1, să cădească sfânta masă obraz de cruce împrejur şi beseareca şi preutul şi după aceaea să stea diaconul de-a stânga lui, cu toată smereniia, să aşteapte sfârşirea rugăciuniei. E deaca se va sfârşi, să stea depreună rugându-se, heruvicul grăind adins eiş şi de trei ori să se închine grăind aceasta. Şi să se ducă în proscomidi[e], înainte să meargă diaconul cu cădelniţa, şi să cădească // sfânta, întru eluş să se roage: „Doamne, 26r curăţeaşte-mă, greşitul.” Să grăiască cătră popa: „Ia despuietoare”. Şi popa să ia aerul să-l puie în cel umăr stâng al dia[co]nului, grăiască: „Rădicaţi mînile voastre în sfinţie şi blagosloviţi Domnul”. Aşijderea şi sfîntul blid să-l puie în vârhul diaconului, acesta luund, şi aceluia cu frică şi cu toate socotinţele şi cu tărie. însuş preutul să ia sfântul potiri numai şi aşa să facă mare vâhod, înainte-i mergând diaconul, ţiind şi cădelniţa cu sfântul blid întru un deaget al mîiniei2 dereapte, trecând3 pren besearecă, [rjugând amândoi de toţi grăinfd]: „Pomenească toţi voi Domnul / Dumnezeu în părăţiia lui”. Şi când va veni cătră sfintele dvere, popa să 26v meargă, pestind. Diaconul înainte să meargă, stea, ţie în cap sf[ânt]ul blid cumuş iaste, puţinei să se întoarcă cătră popa şi popa intrând grăiască: „Luaţi poarta domnilor voştri. Şi luo-se poarta de veaci şi întră împăratul de slavă”. Diaconul grăiască: „Blagoslovit, vino în numele Domnului Dumnezeu, Domnul ivi-se noauo”. Şi aşa să meargă preutul şi să puie sfântul potiri. Atunce să ia şi sfântul blid den capul diaconului, să puie şi acela în sfânta masă, grăiască: „Dulce-obraz Iosif de pre cruce luo pr[ea] curat trupul său, cu pânz[ă] // curată învăli-1, puse-1”. 2T Diaconul să pleace capul său, cătră popa grăiască: „Duhul Sfânt veni-va spre tine şi
1 Cf. versiunea slavonă: kt,3cau, sr.kMNoe maai» kaaVaciyil da‘iî«hV(= „să ia obişnuita blagoslovenie
asupra tămâierii”, -v-2 Tipărit: AMumitee. 3 Tipărit: ApeKitm. ^
103
tăriia Susului umbri-te-va”. Şi iară diaconul cătră popa: „Pomeneaşte-mă, despoietoare sfinte”. Şi popa să zică: „Pomenească-te Domnul Dumnezeu în părăţiia lui”. Aşijderea diaconul zică „amin” şi să se închine şi vreame să ia, iasă şi stea la loc ce e tocmit de obiceai, grăiască începătură după marele vâhod: „Să împlem rugăciunile noastre Domnului. De cinstitele darure ce-s puse înainte, Domnului să ne rugăm. De blagoslovita casa aceasta şi de ceia ce cu credinţă şi cu 27v dulce-smerenie şi cu frica Domnului ceia4 ce întru ea îmbla, Domnului / să ne rugăm. De-a ne izbăvirea noi de toată scârba, mâniia şi nevoia, Domnului să ne rugăm”. Ruga după punerea sfintelor darure: „Doamne, Dumnezeu atotţiitoriu, ce eşti unul sfânt, cela ce priimeşti jărtva de laudă de la ceia ce te cheamă cu toată inema, priemeaşte şi noi greşiţilor rugă şi o du cătră sfântul al tău jărtăvnic şi destoinici fa noi a aduce ţie darure şi jărtva sufleteşti de ale noastre păcate şi de ale oamenilor5 neştiuturi; şi podobeaşte noi să aflăm dulceaţă înaintea ta şi să fie dulci-luate jărtvele noastre şi să se sălăşuiască duhul dulceţiei tale spre noi şi spre 28r ceaste darure ce-s puse6 înain//te şi spre toţi oamenii tăi”. Diaconul: „Foloseaşte, spăseaşte, [miljluiaşte şi fereaşte noi, Doamne, cu a ta dulceaţă. Zi de tot săvârşită, sfântă pace şi fără greşală de la Domnul să rugăm. înger cu pace, credincios, dereptătoriu, feritoriu sufletelor şi trupurele noastre, de la Domnul să rugăm. Milă şi lăsarea păcatelor şi preagreşalelor noastre, de la Domnul să rugăm. Bunele şi folosu[r]ele sufletelor noastre şi de pacele lumiei, de la Domnul să rugăm. A creştinilor sfârşire întru viaţa noastră fără păcate, neruşinaţi, în pace şi bun7 răspuns 28v la înfricoşatul judeţ a lu Hristos, să cearem. / Preasfântă, curată, preablagoslovită despuietoarea a noastră şi a lu Dumnezeu născătoare şi pururea f[ecio]ară Mariia, cu toţi sfinţii pomeniră. înşiş lor şi unul altuia şi toată viaţa noastră <Iu> Hristos Domnului pre ea8 să o dăm”. Popa să strige: „Cu milostea a unului născut fiiul tău, cu el blagoslovit eşti cu preasfântul şi dulcele şi viaţă-facătoriu al tău duh, acmu şi pururea şi în veacii de veac”. Oamenii: „Amin”. Popa: „Pace tuturor”. Diaconul: „Să ne iubim unul cu alalat ca cu un cuget să spunem”. Oamenii să zică: „Tatăl şi 29r Fiiul şi Sfântul Duh, troiţă întru o fire şi neîmpărţită”. Preutul denlăuntru st[ea] // să se închine de trei ori, rugându-se, grăiască: „Iubescu-te, Doamne, cu tăriia mea, Domnul, învârtoşarea mea şi scăparea mea şi izbăvitoriul mieu”. Şi să sărute sfânta, cum sânt coperite, întâiu sfântul blid, aşijderea vârhul sfântului potiri şi marginea sfinteei mease, înaintea sa. Să sărute şi diaconul urariul său, io iaste spre el obraz de cruce, şi aşa să împreuneaze, zică: „Uşi, uşi, preînţeleapte, să socotim”.
31v	Diaconul să ia steaoa să o şteargă de andimis şi să o sărute, să o puie cu aerul.
De-aciia [să] meargă şi să stea în partea dereaptă şi de va fi repidă să o ia în mâinile sale şi să apere spre sfinte cu toată socotirea ca să nu cază muscă sau ceva de ceale jâgănii mici. E [de] [n]u va fi ripidă să facă aceasta cu p[o]crovul. Preutul s[ă] s[e] 32r roa[ge]: // „Cu ceaste fericate tării şi noi, împărate, de-oameni-iubitoriu, strigăm şi
4 Ultima literă a cuvântului (a) s-a păstrat pe un fragment de pagină între file. 5 Tipărit:
«ViweMHAW*. "v- 6 Ultima literă din acest cuvânt («) s-a păstrat pe un fragment de pagină aflat între file.
7	Tipărit: Gtj-eNh. 8 Tipărit: iipt.
A
104
grăim: «Sfânt eşti şi preasfânt, tu şi unul născut al tău Fiiu şi Duhul tău sfânt. Sfânt eşti şi preasfânt şi mare frâmseaţea măriei tale, ce lumea ta aşa o iubişi, că fiiul tău unul născut dat-ai, ca tot cela ce va creade întru el nu vor peri, ce va avea viaţa de veaci: ce vine şi toate ce era de noi socotire sfârşi în noapte ce întru ea vândut era, mai vârtos însuş deade-se de[r]ept a lumiei viaţă, luo pâi[ne] întru sfânta a sa şi . nevinovată mână dulce-har-deade, bi[ne]cuvântă, / o sfinţi, o frârnse, deade 32v sfinţilor săi ucenicilor şi apostolilor, zise»”. Preutul să strige: „Luaţi, mâncaţi, acesta iaste trupul mieu, ce derept voi frâmse-se întru lăsarea păcatelor”. Diaconul să se atingă de urariul său, să arate popeei şi popa sfântul blid. Aşijderea şi sfântul potiri când va arăta, preutul grăiască, aceas[t]a întru [t]aină să zică: „Aşijderea şi potiriul după cină grăie”. Să strige: „Beaţi dentr-îns toţi, ac[e]sta iaste sângele mieu de leage no[a]uo, ce derept voi şi derept mulţ[i] vărsă-se întru lăsăciunea păcatelfor]”.
EDIŢII: Spiridon Cândea, Textul Liturghierului românesc publicat de diaconul Coresi, în MA,
V, 1960, nr.’ 1-2, p. 70-92; Mareş, CL, p. 127-148.
BIBLIOGRAFIE: N. Sulică, O nouă publicaţie românească din secolul al XVl-lea: Liturghierul diaconului Coresi, tipărit la Braşov, în 1570, Târgu-Mureş, 1927, p. 1-16; Spiridon Cândea, Primul Liturghier românesc tipărit, în MA, IV, 1959, nr. 9-10, p. 722-771; Dan Simonescu, Precizări despre Liturghierul lui Coresi, în LR, XI, 1962, nr. 4, p. 433-438; Panaitescu, începuturile, p. 161-163; Mareş, CL, p. 7-186; Mareş, Note, p. 257-259; Gheţie-Mareş, Originile, p. 259-266; Gheţie-Mareş, Diaconul Coresi, p. 132-140.
19
ÎNSEMNARE
*Galaţi, j. Braşov (?), 1570-1571
Scrisă pe prima copertă interioară a unui liturghier slavon (Biblioteca Academiei din Belgrad, ms. nr. 122), însemnarea conţine rugămintea de a se pomeni la slujbe persoanele care au cumpărat şi au legat manuscrisul respectiv, donat bisericii din Galaţi (probabil din j. Braşov, judecând după particularităţile lingvistice).
Textul a fost transcris după reproducerea cu litere chirilice din Hasdeu, CB, 1, p. 18-19, nr. II.
Fiind cumpărată această sfântă ps[altire] şi dată pomeană besearecei den [Gălaţi], de un vornic1, anume Radu porecla lui [. . .], să dezlegă fiind ca veache. Pentr-acea [. . .], acesta vornic Radu, carele o dedease pefrind] (?) şi neavând cine o lega, iată giupâneasa Tămăşoaie2 grecoaia să află [de] o deade la meşter de o legă, ca să aibă şi ea pomeană. Pentr-acea, ce preot să va afla [la] beseareca din Gălaţi, să pomenească şi pre Radu carele o au dat şi pre părinţii lu[i] şi să pomenească în sfânta liturghie şi pre aceşti [...] Toma č(df, Dobra č(df, Radu. Că
1 Cf. E. Turdeanu, în Cercei, lit, III, 1939, p. 200: voinic. 2 Scris: nruwhinoc. 3 SI., în
trąd.: fiu. ■v-
105
zice4 Svânta Scriptură: Blaže(n) mú(ž)s, adecă „Ferice de bărbatu/ ce nu mearge spre sfatu/ necuraţilor şi spre calea păcătoşilor nu [stă]6 şi spre scaunele pierzătorilor nu şeade, [ce]6 întru leagea lui Dumnezău îi voia lui [şi]6 întru leagea lui să învaţă zua [...]”. 7079.
EDIŢII: Hasdeu, CB, I, p. 18-19, nr. II; Doc. XVI, p. 153-154, nr. LIX*.
BIBLIOGRAFIE: Hasdeu, CB, I, p. 18 şi 20; E. Turdeanu, Din vechile schimburi culturale dintre români şi iugoslavi, în Cercet. lit, III, 1939, p. 199-200.
20
CARTE DE CÂNTECE
*Cluj, [1571-1575]
Este primul text românesc cu litere latine şi ortografie maghiară; conţine cântece de implorare şi de preamărire a divinităţii. S-a tipărit, foarte probabil, la Cluj, în perioada 1571-1575, în atelierul lui Gáspár Heltai. Traducerea s-a datorat unui român din Banat-Hunedoara şi s-a întemeiat pe surse ungureşti (<Cartea de cântece a lui Szegedi Gergely, ed. I, 1562, sau ed. a Il-a, 1569; Gradualul, Oradea, 1566; Cartea de cântece a lui Ferenc David, Cluj, ed. I, ante 1574). Tipăritura este produsul activităţii comunităţilor româneşti de confesiune calvină din părţile Banatului şi Hunedoarei.
Din text au fost reproduse cântecele VII, IX şi X după facsimilele originalului păstrat l?r Biblioteca Naţională „Szechenyi” din Budapesta sub cota RMK, I, 361/b.
3r	Vedd el Wristen rólunc. etc.1
Ia de pre noi, tu, Doamne, mânia ta şi cele grele pedepse a tale; nu grăbi pre noi, tu să ne noi giudeci pren greşala noastră. /
^	Să vei fi platnic după vina noastră, nu va2 rămâne nime înainte ta, nu va
suferi nece ceasta lume pedepsitura ta.
Că ce, Doamne, noi ca neşte viermi, aşa ne tare pedepseş<ti> în [lu]me, când noi, cum tu vedzi, sâmte<m> ca o umbră şi prah de pre pământ.
Spurcatu-ne-am în vina părinţilor, în alean3 este trupul sufletului, derept aceaea în nevoia noastră caută de sus, Doamne.
Toată pedeapsa tremete tu pre noi şi grozăvia morţiei noastre, numai4 tu tinde cu milă cătră noi svântă mâna ta.
Cum să nu piară tocmeala lu Christus5 şi chinul lui noauă6 să falosească şi să ne spele păcatele noastre cu svânt sângele lui.
Ceasta fa Tatăl, Fiul şi Duhul Svânt, Domnezeu, derept ce, trei în obradze, tu eşti roditor7 lumiei a toată8 până-n9 vecie.
4 Repetat aime. 4* 5 SI., în trad.: Fericit bărbatul. 6 întregire după textul din Psaltirea
Scheiană, a cărei versiune o urmează îndeaproape; cf. ps. I, v. 1-2.
1 Magh., în trad.: Ia de pe noi, Doamne Dumnezeule etc. 1 Tipărit: ma. 4 Tipărit: alam.
4 Tipărit: Nnmay. -v*5 Altă lecţiune posibilă: Christuş. 6 Tipărit: noe. 7 Tipărit: voditor.
8	Tipărit: tote\ altă lecţiune posibilă: toate, "v-9 Tipărit: pennen; altă lecţiune posibilă: pân-în.
106
Mostan Wristen. etc.10	4r
Acmu, Domnezeu, cătră tine strigăm în amarul nostru: ascultă pre noi, milcuindu-ne în niştota noastră.
Tu eşti Domnezeu, pre tine cinstim ca cel Tată dulce, Domnul cerului şi a pământului, craiul oamenilor.
în svântă11 mâna ta toată tărime şi putere este, nime nu va sta ţie de alean, cum este deschisu.
Tu ne porâncişi noauă12, Domnezeu, să mergem la tine, în niştota-ne13 tine să cerem, ţie să ne milcuim.
Sau de armă14, sau de foamete, sau de moarte grăbită <s>ă ne vom călca, fagăduit-ai noauă15 că ne vei slobodzi.
Derept acea, Domnezeu, acmu pre noi mulţi s-au rădicat, pradă, pustinesc, omor şi ne prind, cu totu n<e>16 răsipesc.
Nu este în noi atare tărime, cum să le stăm de alean acestei mulţii ce s-au rădicat în aleanul nostru. /
Cie deacă nu17 avem nice un sfatu pre ceasta mulţie18, numai pre tine aruncăm 4V ochii, milostivnic Domnezeu.
Aşa se milcui Iosafat19-Crai pre alenşigul său, când elu iară iara în amar mare în Ierusalem20.
Fericăciune ţie, Tatăl Domnezeu, cu Fiul tău cel svânt, lu Christus Iesus21 şi Duhului Svânt, unui Domnezeu22 derept.
Diczériétec az Wrat. etc.23
Ni, să lăudaţi pre Domnul toate nemzeturile, vestiţi pre el tot fel de oameni, că s-au24 întărit cătră noi meserere sa mare; Domnului dereptate rămâne-va în veac.
Fericăciune, putere, cinste şi tărie, laudă-ţi fie Tatălui Domnezeu şi Fiului alduit, Domnului Iesus Christus25, Duhul Svânt Domnezeu până-n26 vecie. Amen.
EDIŢII: Sztripszky-Alexics, Szegedi Ger gely, p. 145-167; I. Gheţie, în Texte sec. XVI, p. 332-343.
BIBLIOGRAFIE: Sztripszky-Alexics, Szegedi Gergely, p. 11-115, 124-144, 168-229; Şt. Meteş, Monumentul de limbă Todorescu, în „Tribuna” (Arad), XV, 1911, nr. 81, p. 19-20; Iosif Popovici, Cel mai vechi monument de limbă românească tipărit cu litere latine, în „Tribuna” (Arad), XV, 1911, nr. 81, p. 20; Şt. Meteş, O nouă operă literară româno-calvină, în „Tribuna” (Arad), XV, 1911, nr. 83, p. 17-18; N. Drăganu, [Recenzie la] Sztripszky Hiador şi Alexics Gyórgy, Szegedi Gergely éneskeskónyve XVI századbeli román fordităsban, în „Transilvania”, XLIII, 1912, p. 273-277; Drăganu, Haliči, p. 77-168; Rosetti, Recherches, p. 12; Juhász, A reformáció, p. 88-90; Carlo Tagliavini, Influences du Psautier huguenot de Clement Marot et de Theodore de Beze dans la littérature roumaine ancienne, Roma, 1952,
10 Magh., în trad.: Acum, Doamne Dumnezeule, etc. ^ 11 Tipărit: szuenta; altă lecţiune posibilă:
svânta. ^ 12 Tipărit: noua. ^ 13 Tipărit: nistotane; altă lecţiune posibilă: niştotă-ne. ^ 14 Tipărit:
arme; altă lecţiune posibilă: arme. ^ 15 Tipărit: noue.	16 Tipărit: m. ^ 17 Tipărit: no.*❖■ 18 Tipărit:
mulcya. 19 Tipărit: Iosaphat; altă lecţiune posibilă: Iojafat. 20 Tipărit: Ieerusalem; altă lecţiune
posibilă: lerujalem. ^ 21 Altă lecţiune posibilă: Christuş Iezuş. ^ 22 Tipărit: domnezeu. ^ 23 Magh.,
în trad.: Lăudaţi pe Domnul etc. ^ 24 Tipărit: szâm. ^ 25 Altă lecţiune posibilă: Iezuş Christuş.
26 Tipărit: panen; altă lecţiune posibilă: pân-în.
107
p. 39-40 (extras din „Cahiers Sextil Puşcariu”, I, 1952, fasc. 1); Popa, Originalul, p. 258, 265; L. Gáldi, Introducere în istoria versului românesc, Bucureşti, 1971, p. 69-73; Ion Gheţie, Noi contribuţii la problema trecerii lui ea la e: leage > lege, în SCL, XXVIII, 1977, nr. 1, p. 80-81, idem, Note de morfologie istorică românească, în SCL, XXVIII, 1977, nr. 6, p. 639-640; Gheţie, Evangheliarul ; Ion Gheţie, Prima carte românească scrisă cu alfabet latin, în LR, XXIX, 1980, nr. 2, p. 159, idem. în Texte sec. XVI, p. 261-331; Mihai Gherman, Versificaţia în psaltirile cal vino-române, în R1TL, XXXI, 1982, nr. 2, p. 176-182; Gheţie-Mareş, Originile, p. 165-168.
21
MĂRTURIE
*Mănăstirea Bistriţa, j. Vâlcea, 21 decembrie 1573
Evtimie, egumenul Mănăstirii Bistriţa, consemnează cheltuiala pe care a facut-o pentru săparea iazului morii din Băbeni-Vâlcea.
Textul a fost reprodus după originalul păstrat la Arhivele Statului - Bucureşti, în fondul Secţia istorică, nr. 950.
lr	t Adecă eu, Evtemie, egumenul o(t)' Bistriţa, cum să se1 2 ştie ce-am cheltuit
pre iazu/ de la moară de la Băbeani în zilele lu Alexandru3-Vodă: aspri gata 3890 şi 10 vaci grase şi 10 oi şi 12 râmători graşi şi 4 bivoli şi 200 de oboroace de grâu şi^, alte bucate multe mâncătoare. Dici l-am făcut cu multă trudă şi osteneală şi am plătit tot cu stânjinu/ de au săpat prin trecătoare4 den apa Bistriţei, de unde se înceape iazu/ până din josu/ metohului. Iară fără ce-am plătit, am muncit mult şi cu oamenii mănăstirii ca să fie sfantei mănăstiri de hrană. Iar cine se va amesteca într-acesi iaz, să fie proclet de 318 ocf şi de tot săboru/ sfintei mănăstiri. Să care egumeni nu vor căuta să ţie acest iaz, să le fie paraj la judecată Maica Precista. Şi l-am sfârşit m(s)ca de(Kf 21, vi le(J)7 7082.
EDIŢII: Hasdeu, CB, I, p. 21-24; DIR, XVI, B, IV, p. 127, nr. 130; Doc. XVI, p. 97-98, nr. IV.
22
PSALTIREA SCHEIANĂ
*Moldova, [1573-1578]
Psaltirea Scheiană, numită astfel după D. C. Sturdza-Scheianul, donatorul ei, cuprinde cei 151 de psalmi, cântările scriptuare şi Simbolul Atanasian (într-o versiune incompletă). Face parte din rândul textelor rotacizante şi reprezintă o copie efectuată în Moldova, în intervalul 1573-1578, de către doi scribi; cel care a transcris p. 197-530 a fost, foarte probabil, sas. Versiunea pe care o conţine aparţine vechii traduceri a psalmilor, realizată în părţile sud-vestice ale Transilvaniei (Banat-Hunedoara) după un model slavon. Copierea textului este rezultatul unei iniţiative protestante (luterane sau catolice).
Am reprodus psalmii 71 şi 77 după original (BAR, ms. rom. 449).
1 SI., în trad.: de la. ^ 2 Scris: cV; altă lecţiune posibilă: să să . ^ 3 Scris: MG&f&Apo. 4 Scris:
mpeK. ^ 5 SI., în trad.: părinţi. ^ 6 SI., în trad.: luna decembrie. 4-7 SI., în trad.: în anul.
108
în cap. Cântarre de Solomo/t, prorrocindu1 a lui Hristos împărră/ţie 219-220
71	şi chiemarre limbilor2
Dzeu, giudeţu/ tău lu împărat dă şi dereptate ta fiiului lui împărat, se giudece oamerilor3 tăi în derreptate şi mişeilor4 tăi în giudeţ. Se preimescă5 codrii pacele oamerrilor şi munţii <în> dereptate. Se giudece mişeilor oamerilor şi se spăsească fi<i>i meserilor, pleacă clevetnicu/. Şi lucuiaşte cu soarele şi ainte de lurră gintul de gintu. Deştinge-va ca ploia spre bască / şi ca picătura ce pică îm pământu. Luci-va 221 în dzilele lui dereptate şi multe pace, pâră lua-se-va lura. Şi vlădui-va6 de la mare pâră la mare şi de la rriure pâră în cumplitul a tot. Intr-însul cadu etiopii şi draci<i> lui ţearră lingu. împăraţii Tarrsisu<lu>i şi ostrovele darrure aducu, împăraţii7 Arraviei <şi Sava> darrurre aducu. Şi închiră-se lui toţi împăraţii pământului, toate limbile lucreadze lui. Că / izbăvit-ai mişelul de tarre şi meseru/ cui nu e agiutoriu. 222 Miluiaşte mişelu/ şi meseru/ şi sufletu/ mesenilor spăşeşte8. De neu şi nedeneptate izbăvi sufletu/ lor9 şi cinstit numele lui într-înşi. Şi viu va fi şi da-se-va lui de a<u>ru/ Aravieei şi rruga-se-vor de el purune; în toate dzile blagosloviră elu. Şi va fi învârtoşare îm pământu în vârvu/ codrilor; mai sui-se de Livanu/ semânţa lui; / şi 223 înfluri-vor din cetate ca ianba pământului. Şi va fi numele lui în veacu blagoslovit şi ainte de soanele lucuiaşte numele lui. Şi blagoslovescu-se10 de elu toate genunchile pământului, toate li<m>bile fericeadze elu. Blagoslovit, Dumnedzeu/ lu Israil ce face ciudele singum. Şi blagoslovit numele slaveei lui în veacu şi în veacu de veacu. împlea-se-va de slava lui tot pământu/. Fi-va. Fi-va. Sla(v)n.
Şedeare 11. înţelepciurre lui Asafu /	242
77 Audziţi12, oaminii miei, leagea me, plecaţi ureachile voastre cătră cuvintele 243 rostului mieu. Deşchidzu în price13 rostul mieu, <s>puniu măiestriile din ceput, câte audzim şi le înţelesem şi părinţi<i>14 noştri15 spuseră noauo. Nu ascunse de fi<i>i lor, în neamu altu, spunindu laudele Domnului şi vârtute lui şi minuine lui ce face.
Şi nădică ştine în Iacov / şi leagea puse în Israil. Câte dzise părinţilor16 noştri se le 244 spunie fiilor săi, că se cunoască gintu altu, fi<i>i ce născu. Şi scoală-se şi spuniu fiilor săi se punie spre Dzeu/ upuvăinţa sa <. . .> şi nu încredinţa cu Dzeu/ duhu/ său. Fi<i>i lu Efrem se întindză şi să săgeate cu arce, turmară-se, în dzi de rrozboiu. Nu feriră dzisa Dzeului şi în leagea lui nu vrură se îmbie. Şi ultarră bine-/fapta lui şi minuine lui, ce ivi lor9, între părinţii lor ce fece ciudă, în ţearra 245 Eghipetului, în câmpul lui Taneos. Deşchise mairre şi trecu ei; puse apele ca foaie; şi duse ei cu nuoru în dzi şi toate noapte cu lumină de foc. Deşchise piatră în pustinie şi adăpă ei ca în fară-fundu multu. Şi scoase apă din piatră şi gios s<c>oase ca riure ape. Şi adause/ră şi încă se greşascu lui, mâniară De-Susu/ în 246
1 Scris: na*crUu*A^- 2 Scris: An"DiM«rt. ^ 3 Scris: w.ti\\eimńc<rf. 4 Scris: MHiueitnool. *$’•
5 Scris: norinAWCKtt. -0- 6 Scris: saVavhb4. 7 Scris: .f-iivpAuVeH. -0-8 Scris: cn'ijie; altă lecţiune posibilă:
spăseaşte. -9-9 Scris: rtocrt. -v* 10 Scris: gabWkVcc. -y- 11 SI., în trad.: Mărire. 12 Scris: aovfSHMe, apoi
e a fost modificat în h. -v- 13 Scris: iipHMA. 14 Scris:	15 Scris: H*t|ipiH. 16 Scris:
mip'hHUIVW1'. "v-
109
fară-de-apă. Şi ispitiră Dzeu/ şi dziseră: „Doare poate Dzeul a gheta masă îm pustinie?” Că deşchise piatră şi corseră ape şi izvoare împlure-se de ape. „Doare
247	pâne poate da, sau se ghetadză masa oaminilor săi?” Derept acea audzi Domnul / şi mânie-se şi foc încinse-se în Iacov şi mânie sui spre Israil, derep ce nu credzură Dzeului, nici17 upuvăiră în spăsenia lui. Şi dzise nuorilor de sus şi uşile cerului deşchise. Şi plouo lor mană se mănânce şi pâne din ceriu deade lor. Şi pâne îngerescu mănâncă omul; mâncare tremise lor până la sătul. Rădică austru, din
248	ceriu, şi aduse cu vârtute sa liva. Şi / ploua spri-nşi ca pulbere peliţe, ca arina maireei pasări18 cu pene. Şi cădzură pre19 mijloc de pâlcu/ lor şi împregiuru/ lor umbrarului20. Şi mâncare şi se saturară foarte şi deşideratul loru aduseră lor. Şi nu feriră-se de jelania sa şi încă mâncare în rrostul lorru şi mânia Dzeului sui spri-nşi
249	şi ucise mai-mulţi<i> lor, aleşii lu Israil împiedică. Şi spre toa/te aceaste greşiră lui rrutese şi nu luară21 credinţă ciudelor lui. Şi cumpliră-se în deşerrtu dzilele lor şi anii lor cu deşerrtu. Cându ucide ei, atunce cere elu şi întoarce-se şi mâneca către Dzeul. <. . .> agiutoriu lor este şi Dzeu/ de sus izbăvitoriu lor este. Şi iubiră elu cu
250	rrostu/ său şi cu limba sa minţâră lui. Inema lor nu erra dereaptă22 / cătr-însul, nici17 încredinţare-se în dzisa lui. Erri elu e milostivu şi cură păcatele lor şi nu sparrge. Şi înmulţeaşte se toarme mânia sa şi nu încinde23 toată mânia sa. Şi pomeni că peliţă sântu, duh îmblându şi <nu> întorrce-se. De câte orri amărrirră elu în pustie, înterritarră elu îm pământu fare-de-apă? Şi întorserră-se şi ispitiră Dzeul şi sfântu/
251	lui / Israil mâniară. Nu pomeniră24 marile lui şi dzua în ce iz<b>ăvi ei de mânule dodeitorului. Că puse în Eghipet seamnele sale şi minuinile sale în câmpulu lui Taneosu. Şi întoarse în sânge rriurele25 lor9 şi fa<ntâ>rile lor, se nu bea. Tremise spri-nşi muştele căneşti şi mâncare-i; şi broşte şi sparrse ei. Şi deade rrugiriei
252	rrodu/ lor9 şi muncile lor lăcustelor. Şi bătu cu gri/ndirre26 vinile lor9 şi sicamenele lor8 cu brumă. Pridădi gri<n>diriei vitele lor şi avuţia lor focului. Tremise spri-nşi mânie urrgia sa; urrgie şi mânie şi scârbi, tremişii îngeri iuţi. Calea fece cărrari mîniiei sale; nu hălăstui de moarte sufletu/ lor9 şi vitele lor în moarte închise. Şi
253	ucise toate întâiele născute în ţara Eghipetului, / din ceputu/ tot trudu/ loru în fsatele lui Hamu. Şi rădică ca oile oamerii săi şi sui, ca turrma27, în pustie. Şi derease-i28 spre upuvăinţă şi nu spământarre-se şi vrăjmaşii lor cuperi marrea. Şi băgă-i îm pădurre Sfinţiiei <sale>, pădurre ceasta ce feace dereapta lui. Mâră de faţa lor limbi şi după soarrte împărrţi lor pământu/, cu fun<e> dede-lă în măsură. /
254	Şi mută în fsatele lor genunchile lu Israil. Şi ispitiră29 şi mâniară Dzeul de sus şi mărrturria lui nu feriră. Şi întoarrseră-se şi lepădarră-se ca părinţii30 lor, destumară-se în arcu rrăzvrătitu. Şi mâniară elu în munţii săi şi întru bolovani<i> săi înteritară elu. Audzi Dzeul şi trecu şi ocări foarte israilii. Şi împinse besereca31 Silomului,
255	fsatu ce / într-însu întră întru oameri32. Şi pridădi în prădarre vârtute lor şi bunătate lor în mânule dracilor33. Şi închise în arrme oamini<i> săi şi dostoinicia sa trecu.
17 Scris: iim'1; altă lecţiune posibilă: nice. 18 Scris: iMCbpi,; altă lecţiune posibilă: pasăr.
19 Scris: npt. 20 în loc de: împregiurul umbrarului lor. 21 Scris: AViMpv 22 Scris: AfptsriTA
23 Scris:	24 Scris: noM-hmipv -0-25 Scris:	^ 26 Scris: rpn/rpmun(rt. 27 Scris:
•tVtrket.	28 Scris: Alpecen. -v-29 Scris: Hcm<rm>pi>. 4-30 Scris: rrupYnHu)'n. 31 Scris: a-cepem,. 32 Scris:
WAmep'm. A 33 Scris: AtránitAopb.
110
Giunii lor mâncă-i focul şi fetele lor9 necerr<ce>tate fură. Şi preuţi<i> lor cu arrme cădzure şi văduole lor neplânse fură. Şi sculă-se ca adurrmit Domnu/, ca tarre şi îmbatat de virru, şi vătămă dracii / săi înapoi; împutarre de veacu deade lor9. Şi 256 împinse fsatul lui Iosif şi genunchile lui Efrem nu alese; şi alese genunchile Iudeei, păduire Sionului, ce iubi. Şi fece ca <u>n-comu Sfinţia sa; în pământu urrdzi-o în veacu. Alese David, şerrbul său, şi luo elu de la turrmele oilor34. Şi de la mulgătoare luo elu, se pască Iacov, şerbul său, şi Israil, dostoinicia sa. Şi păscu ei / în nerreul îrremiei sale şi înţelepciurre mânelor sale deres-au ei. Slava 1.	257
EDIŢII: I. Bianu, Psaltirea Scheiană (1482). Tomul I. Textul în facsimile şi transcriere cu variantele din Coresi (1577), Bucureşti, 1889; Candrea, PS, II, p. 1-337.
BIBLIOGRAFIE: I. Bianu, op. cit., p. VII-XII, XVII-XVIII; Mangra, Psaltirea românească, p. 1071-1073; Gaster, CR, I, p. C, Cil; Densusianu, Ist. lit. rom., p. 52-53, 55-59; Candrea, Monumente, III, 1901, nr. 36, p. 533-541, IV, 1901, nr. 37, p. 14-22; Alexie Procopovici, Despre nazalizare şi rotacism, în AAR, seria II, tom. XXX, Mem. Secţ. Lit., 1908, p. 293-301; Candrea, PS,
I, p. XV-XLIII, LXIX-LXXXI, LXXXVII-CVI, CX-CXII; Puşcariu, Ist. lit., p. 64, 72; Pascu, Ist. lit.
XVI, p. 19, 79-92, 203; Drăganu, Manuscrisul Năsăud, p. 497-499; N. Drăganu, în DR III, 1922-1923, p. 914-915, 921, 928-929; Lacea, Copiştii, p. 461-471; Rosetti, Étude, p. 1; Ilie Bărbulescu,
O metodă de cercetare filologică şi pretinsele „săsisme” în vechile texte româneşti, în „Arhiva”, XXXII, 1925, nr. 1-2, p. 17-21; Iorga, Ist. lit. rom., I, p. 106; Rosetti, Recherches, p. 12, 15; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural, [Bucureşti], 1928, p. 58-59, 92-96, 124; Şesan, Originea, p. 67-90, 93, 111-118; Ciobanu, începuturile, p. A2-A4, 54-55,
58; Drăganu, Morfemele, p. 112-113; Ciobanu, Ist. lit., p. 148-150; R. Pava, Criptograma din Psaltirea Scheiană, în SMÍM, III, 1959, p. 365-372; Al. Rosetti, Despre criptograma din Psaltirea Scheiană, în SCL, XI, 1960, nr. 1, p. 103; Olteanu, Contribuţii 1962, p. 74, 92-93; G. Istratc, Caracterul regional al textelor noastre vechi, în SCŞt. (Iaşi), filologie, XIV, 1963, fasc. 1, p. 7-18; Olteanu, Contribuţii 1964, p. 193; Ion Diaconescu, Unele aspecte ale înlocuirii infinitivului cu conjunctivul în limba română din secolul al XVl-lea, în Omagiu lui Alexandru Rosetti, Bucureşti,
1965, p. 169; Panaitescu, începuturile, p. 68, 75-76; Smrčková, Rapports, p. 85-96; Emil Vârtosu,
Din criptografia românească, în ST, seria II, XVIII, 1966, nr. 5-6, p. 265; Bllicher, Filigranele, p. 425; Gheţie, Note asupra localizării, p. 191-196; Gheţie, Maramureşul 1968, p. 251-258; Smrčková, Note, p. 587-588; Gheţie, Textele rotacizante, p. 224; Gheţie, Cea mai veche atestare, p. 247-251; I. Gheţie, Simbolul atanasian din Psalrirea Scheiană, în LR, XXII, 1973, nr. 3, p. 241-248;
Gheţie, Termenii, p. 187-190; Gheţie, Moldova, p. 257-269; I. Gheţie, Presupusul original rotacizant al Psaltirii Scheiene, în SCL, XXVII, 1976, nr. 4, p. 425^128; Gheţie, Filiaţia psaltirilor, p. 51-57;
Gheţie, Gfrafiile adaudze, tradze, p. 151-153; Gheţie, Două fonetisme, p. 543-546; Avram, Cronologia, p. 199-214; Ivănescu, ILR, p. 504-509; I. C. Chiţimia, Urme probabile ale unei vechi traduceri din latină în Psaltirea Scheiană, în RITL, 30, 1981, nr. 2, p. 151-156; Gheţie, Maramureşul 1981, p. 155-164; Gheţie, Din nou grafiile adaudze, tradze, p. 303-304; I. Gheţie,
A existat un izvor latin al psaltirilor româneşti din secolul al XVl-lea?, în LR, XXXI, 1982, nr. 2, p. 181-185; Gheţie, Banatul, p. 238-246; I. Gheţie, în Vechi texte, p. 147-172, 179-181; Al. Mareş, în Vechi texte, p. 200-261; V. Ţigu, Contribuţii la datarea Psaltirii Scheiene, în BOR, 100, 1982, nr. 5-6, 565-569; Mareş, Datarea psaltirilor, p. 191-197; Gheţie-Mareş, Originile, p. 296-304; Rosetti, ILR, p. 665-681; I. Gheţie, Copiştii Psaltirii Scheiene, în LR, XXXV, 1986, nr. 1, p. 32-36; Alexandru Mareş, Note despre prezenţa Simbolului atanasian în vechile texte româneşti, în In honorem Gheorghe Mihăilă. Volum îngrijit de Mariana Mangiulea, Editura Universităţii din Bucureşti, 2010, p. 169-176.
34 Scris: whasoL.
111
22*
VIAŢA SFINTEI PETCA
* Braşov, [1580-1590]
Alcătuire a patriarhului Evtimie de Tâmovo, lucrarea cuprinde viaţa Sfintei Petca (= Vineri) şi istoricul deplasării moaştelor ei de la Epivates la Tâmovo. In limba română a fost tradusă după versiunea Sbornicului slavon tipărit de Coresi la Sas-Sebeş în 1580, tributară versiunii similare imprimate la Veneţia de Božidar Vukovic în 1538. Cea mai veche copie a traducerii provine din Şcheii Braşovului şi datează din intervalul 1580-1590 (BAR, ms. rom. 5023, f. 32r-45v). A fost copiată probabil de un localnic (copistul B, în clasificarea lui Alexandru Mareş), majoritatea particularităţilor lingvistice ale textului fiind caracteristice sud-estului Transilvaniei.
Am reprodus după original (BAR, ms. rom. 5023) prima parte a scrierii, referitoare la viaţa sfintei şi la minunile produse după moartea ei.
32r M(s)ca oktavrie 14. Žitie i žiznú prepo(d)bnyę nitře naše Pětky, vu není'že i kako přenesena bystu vu gra(ď) Trúnovu. s-upisano Evthimie patriarho(m) Trúnovskyml. Bl(s)vi oce1
Luminată e ca soarele pametea preapodobniciei Sfintei Vineri. S-am vrea amăruntul să spunem viaţa aceştiia, lucrurile şi dragostea ei de cătră Hristos şi îmblarea-i, ce cine va amu2 socoti şi să spuie lucrurile aceştiiai şi ciudesele? Cine iară spune lucrurile ei ceale bunele şi nevoinţa ei şi ajutoriu/ de ea, ce-au fost întru Epivati, şi în Trachiia, şi în Tâmov, şi în Misiia, şi în Dalmaţia? Nu numai întru aceaste ţinuturi, ce şi în toată lumea află-se purtând numele aceştiia. Mult-ară fi 32' încă şi / lungă poveaste3 de această sfântă preapodobnică şi mintea4 noastră nu se poate domiri cumu se-ară5 cădea a spune frâmseaţea ei.
Această amu sfântă preapodobnică Vineri moşiia ei era în Epivata. E părinţii ei era buni creştini, îmbla întru toate învăţăturile lu Dumnezeu neclătiţi, cu milosteniia şi cu bune fapte toată viaţa loruş înfrâmseţând. Şi creştea această bună şi curată porumbiţă a lu Hristos întm chipul loruş şi în nărav şi legiei lu Dumnezeu bine o învăţară° pre aceasta. Şi se pristăviră cătră răpausul ceriului şi sălaşuri moşteană lăsară casei pre această Sfântă Petca cu frate-său Evtimie, ce apoi fu episcup în 33r Madit. Şi multe şi preaslăvite făcu acolo ciudese şi după slă//vita7 morţiei ei şi minunatele moaşte izvor de mir izvorâia de destul. Şi de ale ei ciudese mulţi mărturisesc până astăzi şi de acmu spuind de minunatele şi lucrurile de ale ei ciudese.
Iară preapodobnică, amu ca se pristăviră părinţii ei cătră Dumnezeu, apostolească viaţă râvni cu toată inema, cu postul şi cu bdeaniia topiia-ş trupul şi8 cu chin rău şi culcarea-i pre pământ. De-aciia şi cu pohta dumnezeiască aprinse-se.
1 SI., în trad.: Luna octombrie 14. Viaţa şi traiul preacuvioasei maicii noastre Vineri, în care <se arată> cum a fost adusă în cetatea Tâmovo, scrisă de Evtimie, patriarhul de Tâmovo. Binecuvănează, părinte, "v" 2 Scris: »\a\V.	3 Scris în continuare: ap* «j*11- cuvinte ce au fost apoi
anulate de copist.	4 Scris în continuare: HoacTp* N«acmp*, primul dintre cele două cuvinte fiind apoi
anulat de copist.	5 Scris în continuare: nVnrl; t, cuvinte ce au fost anulate de copist. 6 Scris:
4 im nap*, primul a datorită anticipării grafice, "v* 7 Scris: cA-bemn*, apoi * a fost modificat în a.
8 Scris deasupra rândului.
112
Nu vru să mai aşteapte mai mult să se chinuiască, ce toate împreună lăsă-le de se luo de fugi şi pustiia ajunse. Acole nespusa şi îngereasca viaţă vieţuiia. Cu nemică nu era mai mică cu viaţa9 decât Ilie, ce era văzut pre Dumnezeu, sau adevăr numai zice că lui Ioan Kr(s)titelu10 închipuiia-ş via/ţa ei, că cu postu/ şi cu bdeniia 33v munciia-se. Şi hrană sălbatecă de pustie mânca ea şi şi acealea încă cu vreame şi" câte puţin, şi cu geru/, şi cu pripecu/ ea se topiia. Şi numai cătră cela unul ce ne poate spăsi căuta ea din slăbiciunea sufletului şi de bure şi inima plecată. Ce încă nice de aceale ierbi ce mânca ea, nici de apă nu priimia până la saţiu, ce câte puţine/ şi răuşor şi foarte îndeseară. încă cine-ară putea spune truda ei de atunce? Dumnedzeu numai ce-ară putea spune izvoarăle lacrămelor ei şi suspinele ceale dease şi neîncetate ale ei. Cine le-ară spune zăcearea ei cea de pre jos şi chinurile-i ce se chinuiia de pururea cine le-ară putea spune? Nu era acolo altă cineva să poată socoti aceastea, numai unul, cela ce12 // toate le priveaşte cu ochii, Dumnezeu. Că 34r nu-i era ei acolo grijă de înjugarea boilor, nice de frânele ce-s de aur ale cailor, nice de veşminte şi de aşternuturi, nice de case sau de slugi, ce numai de curăţiia sufletului şi de răspunsu/ judecatei ce va să fie, şi de timpinarea mirelui. „Pre tine, mirele mieu, caut” grăiia şi acesta ce-i era întru cântări pururea-i era întru minte purtându-1 şi căuta, grăind: „Spune-ţi-mi cela ce-1 iubi sufletului mieu”. Şi de aceasta pururea tânjiia, cumu-ş-va înfrâmseţa lumânarea, şi cum de untu o va împlea, şi cum va auzi glasu/ cela dulcele, al mirelui, şi cumu se va13 veseli cu featele ceale înţeleaptele, şi cumu se va îndulci de faţa mirelui, Hristos, / şi de 34v frâmseaţe-i, de slavă, şi de lumină-i, şi de acea lăcuită14 fericită. Şi de aceastea numai ce avea ca dureare întru inima ei, şi de aceastea ochii ei pururea era întunecaţi cu lacrămi, şi grăiia: „Când voiu veni şi să mă arăt feaţei Domnului?” întru aceastea şi acestora nevoiia-se această sfântă şi se grijiia. Iară vrăjmaşul nu mai înceta ispitindu-o cu nălucitorile15 şi cu privideaniile. De multe ori şi în toate chipurile de fieri16 schimba-se17 diavolul de se făcea ca să o poată înşela. Ce preaînţeleapta Petca scăpare-ş pusease ei pre Dumnezeu de sus, că lăcrămele den ochii ei neîncetat ieşiia ca un izvor. Aşa amu aceasta fire muierească fiind, iară minte bărbătească avea. // Şi toate bârfealele diavolului spărgea-le ca o painjină şi 35r le biruiia, cum şi David ce prespre toate18 birui pre trufaşul Goliat. Şi pre cela ce întru reale se laudă şarpele, diavolul, cu ruşine supus fu şi călcat de această preaînţeleaptă şi sfântă cocoană, ca şi pre o pasăre de ceale mai slabe şi mai mici.
Şi aşa amu rădică-se ea spre fire şi aşa-ş de înfrâmseţă ea sufletul, cât şi spre ea împlu-se cuvântul prorocului „că râvni, zice, împăratul bunătăţilor tale”. Şi aşa cu
9 ks’ «'uliji, adăugat deasupra rândului; marginal s-a notat o altă variantă de traducere (kS"“ «pa
bm<u*> aVm), finalul pasajului sunând astfel: de cum era via<(a> lui Ilie. -4- 10 SI., în trad.:
Botezătorul. -4 11 Scris în continuare: iiim iuh, apoi primul mim a fost anulat de copist. -4 12 Cuvânt
reluat la începutul paginii următoare. 4* 13 Scris deasupra rândului. -4 14 Scris iniţial: avkVmitiík, apoi
peste primul V s-a scris a. -4 15 Scris: N-bpeAtóoimepHAe, apoi segmentul grafic pt? a fost anulat de copist. -4
16 Scris iniţial: 4.Lipii, apoi peste 1,1 s-a scris i\ iar deasupra lui 4 s-a adăugaţi'. 4" 17 Scris în continuare:
«km, apoi anulat de copist. *4 18 Scris în continuare: 3nar, apoi anulat de copist, -4
113
lucrul ei şi cu bunătatea află nălţimea, şi cu lucrul şi cu cuvântul înfrâmseţată-ş era ei19 * viaţa. Şi lăcui ai mulţi în pustie.
35v Iară întru una de nopţi, stând ea spre rugăciune, cumu-i era nă/ravul, şi mâinele-ş fie rădicând foarte cu milcuire la ceriu, ea văzu oarece o vedeare dumnezeiască: un voinic luminat. Şi mearse cătră-nsa şi grăi aşa: „Lasă pustiia şi te întoarce cătră moşie-ţi, că acolo se cade trupului tău29 să-l laşi în pământ, iară sufletul a mearge la lăcuita ceaea ce nimea cu minte nu o poate ajunge”. Tăriia amu vedearei socoti că21 dumnezeiască22 fu şi înţelease, bucura-se amu de a trupului astrucare şi-i părea rău căce lasă pustiia. Cu nemică amu cu altă aşa sufletul să-ş curăţească23 şi în24 chipul lui25 să-l aducă cela26 dentâi27 ca cu28 pustiia şi fără voroavă. însă amu, fără voia ei, lăsă pustiia, la lume se întoarse şi cătră cetatea 36r împărătească veni, întru a lu Dumnezeu besearecă // întră. Ce rugă cu nădeajde făcu, că de pururea cu genunchele făcea închinăciuni, izvor de lacrăme-i cura-i, dentr-înemă pururea lăsa suspini şi-ş aducea aminte de lăcuirea den pustie şi se topiia de grije. Şi după aceaea ca o albină den toate florile primăveariei29 şi toate sfintele locuri încungiură. Cătră prealuminata besearecă a maicăi lu Hristos vine, ce se cheamă Vlahema până astăzi, şi acolo cătră cinstita icoana30 ei31 căzu, fierbinţi şi necruţate lacrămi vărsând. „Ţie, grăiesc, împărăteasa lumiei, toată viaţa mea pui. Spre tine pui toată nădeajdea mea. Fecioriţă, nu mă lepăda, săraca de mine, şi nu te scârbi 36v de a ta roabă, că den tinereaţe după al tău fiiu, unul născut, mers-am. Că ştii ne/putinţa muierească şi firea, fecioriţă, ştii a sufletului mieu amărăciune. Că n-am altă nădeajde, n-am alt coperimânt, tu-mi eşti dereptătoare, tu-mi eşti ajutătoare, tu toată viaţa mea păzitoare. Până am îmbiat în pustie, tine am avut ajutătoare, iara acmu cătră lume m-am turnat, ce ajutoriu-mi trebuiaşte de la altă cineva fără de la tine, acmu amu, împărăteasă, stăi derept mine, săraca de eu. Şi-mi fii ajutătoare şi dereptătoare şi cârmitoare până la sfârşitul vieţiei meale, că altă nădeajde fără de tine n-am” Aşa amu cu tot sufletul ruga-se şi toată nădeajdea spre a lu Dumnezeu maică aruncă.
Cătră a sa moşie duse-se, ajunse la moşiia ei, Epivata. Fu acolo vreame // 37r multă, trudă cătră trudă şi dureare cătră dureare adause. Cu postul şi cu bdeaniia pre ea-şi se îmfrâmseţa şi singură cătră unul pururea rugându-se. Vreame multă trecu şi a sa ieşire den ceasta lume precepu. Aciiaş spre rugăciune se întoarse şi cu lacrămi pământul şi faţa-ş uda şi grăiia: „De oameni iubitoriu, Doamne, să nu mă uiţi a ta săracă roabă, ci derept sfântu/ numele tău toate am lăsat şi după urma ta am venit. Şi acmu, milostive Doamne, zi îngerului celuia blândul ca să ia cu blândeaţe sărăcescul sufletu/ mieu şi neapărat să treacă de necuraţii şi spurcaţii înşelătorii draci. Ce mă spodobeaşte ca cu îndrăznire să stau înaintea înfncatului tău scaun. Că blagoslovit eşti / 37v în veciia veacului, amin”. Şi aşa fericitu/ sufletul ei în manile lui Dumnezeu datu-l-au. Iară trupul ei pus fu în groapă de nişte iubitori de Hristos creştini. Nu se arătă ea pre sine cuiva de unde era nici se spuse, ce era necunoscută până în zi<u>a de pristăvirea ei cătră Dumnezeu. Aşa era nevoinţele preapodobnei Petcăi, aşa era luptarea aceştii32
19 Scris: a. 20 Scris: t-mi, apoi peste n s-a scris V. 21 Scris iniţia: uih, apoi anulat şi adăugat
desupra kt». 22 Scris: A«fMNí3ř«cKX. 23 Scris: Kovfpx^tK*. 24 Scris deasupra rândului. *0- 25 Scris
în continuare, deasupra rândului:	apoi şters de copist. 26 Scris în afara rândului. "0-27 Scris în
afara rândului. -<*28 Scris deasupra rândului. A 29 Scris: iipumjKBXpie". 30 Scris: hk-mhm, apoi peste x
s-a scris a. 31 Scris deasupra rândului, -v-32 Scris: AMeipeu, apoi peste e s-a scris V.
114
mume de suflet ai noastre, că ea pre cest pământ în puţină vreame se-au nevoit şi rău aupănătat, iară la cer mare slavă au dobândit şi au aflat.
Ce nice aşa nu lăsă Dumnezeu a sa şarbă mult să zacă fără de paminte, nice cu putrejune a putredi nevinovatul33 al ei trup, ce şi de acesta arătă o ciudă minunată. Un stâlpnic era intr-acolo aproape oareunde într-un stâlp de lăcuiia fără // voroavă şi se socotiia de cătră Dumnedzeu. Şi se tâmplă unui corăbiiar o neputinţă 38r iute de boliia. Şi muri şi îngrupat fu aproape de stâlp. După aceaea se începu o împuţiciune multă, fără măsură, a ieşi din groapa34 aceluia, cât nimea cine se apropiia nu putea treace pre acea cale, nu numai cine vrea să treacă, ce şi stâlpnicul încă35 nu putea răbda atâta putoare a acelui trup şi nevoit fu din stâlp a deştinge. Şi zise unora să sape o groapă adâncă şi acolo să bage acel trup împuţit. Iară aceia foarte cu osârdie ascultară el cumu-i învăţă şi se sârguiia în lucru. Şi într-aceaea amu aceia abătură şi groapa adâncândă săpară36. Aflară în pământ un trup zăcând şi nemică putrejune nu-1 priimise. Spământaţi fură şi de minune împreu/nă împlură-se, şi nu se domiriia de ce li se tâmplă. însă ca neşte nepăţiţi şi 38v neştiutori fiind şi ce li se tâmplă ca un lucru de nemică socotiră şi-l lăsară. Şi aproape aceia? puseră de îngrupară acel trup împuţit. Iară deaca se răsipiră pre la case-ş toţi, aiavea fu tuturor ce li se tâmplase. Iară unul dentr-înşii pre nume Gheorghie, bărbat înţelept şi de Hristos iubitoriu, în casa saş fiind, în ceasurile de cătră noapte sta spre rugăciune cumu-i era năravul, şi rugăciune cătră Dumnezeu făcând derept toata casa37 lui. Iară când fu spre zori, un ca somnişorul priimi şi un vis văzu cu teamăt şi cu minune. Văzu ca38 o împărăteasă spre un scaun luminat şăzând şi mulţime de mulţi voinici luminaţi împrejurul ei stând. // Şi39 văzu acel40 39r iubitoriu de Hristos de frică41 aciiaş prins fu. Şi căzu cu faţa la pământ, şi nu putu să caute cu îndrăznire spre lumina frâmseţilor ei42. Iară unul din cei voinici luminaţi, elu-1 luo de mână şi-l rădică, şi-i grăi: „Gheorghie, derep ce lăsat aşa trupul preapodobnei Petcăi? Curând acela să-l luaţi şi întru o luminată besearecă să-l puneţi, că râvneaşte împăratul buniia ei. Şi vru aceasta să o proslăvească pre pământ”. Atunce grăi lui şi acea luminată, zise-i: „De sârg să luaţi moaştele meale şi într-un loc norocit să le puneţi, că nu mai pociu mai mult să rabd cea împuţiciunea rea a acelui trup. Derep ce că sânt şi eu om, zise, ieşită din sălaş de mumă, şi moşiia mea Epivata se cheamă, unde lăcuiţi voi acum. / într-aceaeaş43 39v noapte şi unii dulce-iubitoare şi înţeleaptă muiare, ce o chema Eufimia, arătă-i-se vedeare în chipul vederiei ce văzuse Gheorghie. Şi amândoi demâneaţa tuturor amăruntul vedearea ce văzuse spuseră. Iară oamenii, deaca auziră aceasta, toţi se44 porniră, şi alergară, şi acela cu multă osârdie scoaseră-1, şi-l luară ca un vistiiar nesocotit, şi de mult preţ mirându-se. Luară-1 acel sfânt trup cu multă cinste, cu cădiri şi cu lumânări, cu tămâie şi cu bune miroseale, şi cu bucurie mare aduseră-145
33 Scris: NeEHHoBitmk'Atf, apoi peste ultimul s-a scris v -v-34 Scris: rp«m. <î> 35 Scris deasupra
rândului. 36 Scris în afara rândului. 37 Scris: kana, apoi deasupra primului a s-a scris t, iar peste n
s-a scris c. 38 Scris: k‘. 4- 39 Scris în continuare: mc, apoi şters. 40 Scris în continuare: ahsat», apoi
şters, -v* 41 Scris: 4p*, apoi s-a scris deasupra hk (4>p"K*).	42 Scris în afara rândului. A 43 Scris:
.fNmpAAUih, apoi deasupra s-a scris silaba omisă >it. 44 Scris: mauu‘. ^ 45 Scris: A.\V'p*A'h, apoi
deasupra s-a adăugat silaba omisă ce.
115
şi-l puseră întru beseareca sfinţilor apostoli. Şi întru ea zăcând, multe seamne şi ciude făcea. Şi nu numai într-acea parte, ce pren prejur, în toate părţile, ştiută fu tuturor de seamnele şi ciude<le> Sfintei Vineri. Şi toţi de pren prejur câţi mergea 40r cu // credinţă, beteagi vindecare dobândiia, că turbaţii de duhul necurat izbăviia-se, orbii dobândiia vedeare, şchiopii îmblare şi toţi cine de ce boală era ţinut, ei vindecare priimiia. Şi aşa ieşi veastea aceii sfinte în toate părţile împrejur.
BIBLIOGRAFIE: Alexandru Mareş, Un manuscris românesc necunoscut din secolul al XVl-lea. Conferinţele Academiei Române. Ciclul: Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2003, republicat în volumul autorului Scriere şi cultură românească veche, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005, p. 54-83.
23
MOARTEA LUI AVRAAM
*Zona Măhaci, j. Alba, [1580-1591]
Legenda despre moartea patriarhului Avraam, cunoscută şi sub denumirea Testamentul Iui Avraam, de origine, probabil, palestiniană ori eseniană şi datând din primul sau al doilea secol al erei noastre, se păstrează în Codicele Sturdzan într-o versiune tradusă din slavonă (de redacţie sudică). Se presupune că transcrierea ei s-a efectuat în Măhaci sau în împrejurimile Măhaciului, la o dată cuprinsă în intervalul 1580-1591, de pe un text de provenienţă bănăţeană-hunedoreană.
Textul a fost reprodus integral după originalul păstrat la BAR sub cota ms. rom. 447, f. 77-80v.
77r	Părinte, blagosloveaşte!
Cându2 tremease Domnu/ arhanghel Mihail cătră Avram şi cu bucurie3 să ia sufletu/4 iubitoriului la oaspeţi Avram. Şi deştinse arhanghel suptu codru şi fu ca u<n> călătoriu. Şi avea Avram pururea5 leage fără oaspe6 să nu7 mărânce. Şi într-aceaea vreame8 închise vrăjmaşu/ toate caile să nu meargă oaspe la casa lui Avram şi fură 5 dzile de nu7 mânca nemică. Şi grăi fiului său, lui Isacu: „Şi ieşimu, 77v doară vrem vedea undeva / vru<n> omu să-l aducemu elu la casa noastră9, că amu împuţină-se10 sufletu/4 mieu în mere”. Şi ieşiră şi vădzură arhanghel Mihail ca u<n> călătoriu oaspe6 şi întrebară elu: „De unde eşti?” Arhanghel dzise: „De susu" sâmtu”. Avram dzise: „Blămu să prândzimu”. Arhanghel dzise: „Mare treabă12 amu şi ustenitu sâmtu”. Dzise Avram: „Să iubeşti Domnu/13 t<ă>u”. Arhanghel dzise: „Slabu sâmt, picioarele mă dorn”. Şi dzise Avram lui Isacu, fiiului său: „Du-te14 78r acasă şi adu calulu să ducemu cestu oa//spe6 cu15 noi”. Arhanghel dzise: „Nu7 usteni fecioru/, ce blămu cătiliru”. Grăindu, mearseră cătră un arbure şi închiră-se pâră la pământu şi grăi: „Sfânt, sfânt, sfânt, grăiaşte!” Pravednicului Avram îi părea
1 După acest cuvânt urmează câteva slove care nu pot fi identificate. A 2 Scris: ki>ha«. A
3 Scris: usKopie. A 4 Scris: coceni»1'. A 5 Scris: nopVpt. A 6 Scris: wttie. A 7 Scris: no. A 8 Scris:
BpLwA. A 9 Scris: H«wcinp%. A 10 Scris: t-noium* «.A 11 Scris: coc1*'. A 12 Scris: mpenx. A 13 Scris:
Ao'W. A 14 Scris: A«me. A 15 Scris: ko. A
116
că dereptu elu se închiră lemnu/ şi grăi. Pânră aciia nu7 ştiia cire mearge cu-nânsu.
Şi intrară în casa lui Avram. Tremease Avram Isacu să aducă16 un berbeace17 şi dzise18 Sareei: „Adu lăutoriu/ şi lă oaspele19 acestuia20 picioarele, că iaste ustenitu”.
Şi lua lăutoriu/ şi-i spălă picioarele şi vădzu că fără peliţă iaste şi dzise lui Avram: „Aceaste picioare nu-su21 de om, ce sâmtu de cei trei ce perdură22 Sodo/mulu23 şi 78v Gomoru/”. Atunce24 Isacu dzise cu mânie: „O! Căce cu focul arse şi căce oaspele19 ce iaste de la împăratu/ ceriului!” Isau feace mâncare. înr-acela ceas arhanghel se duse în ceru<r>e <în>r-apusu/ soarelui, cându se adura îngerii, şi se închiră Domnului28, grăi: “Doamne29, Avram va să dea mie came de berbeace de să mărâncu; ce-mi dzici?” Domnu/ dzise lui: „Ce-ţi va pure30 înrainte, mărâncă”. Iarăş deştinse îngeru/ şi află masa gata. Şi mancă Avram cu îngeru/ şi gătă patu de oaspeţi31 şi se culcară32. Şi în miadzănoapte sculă-se33 Isacu din patu/ său şi stătu înraintea uşiei caseei, grăi cu glas mare: „Părinte, părin//te, deşchide să sărutu 80r frâmseţile feaţiei tale, că de acumu34 nice dirioară35 nu7 te voiu vedea”. Audzi mumă-sa, curse şi deşchise şi la Avram întră şi-lu săruta şi plângea. Dzise Avram: „Spure-mi, fatu/ mieu, ce plângi?” Isacu dzise: „Părinte, părinte, un visu vădzuiu: avea curură în capu, ca soarele, şi mi-o lua oaspele acesta. Vădzu, părinte, acesta iaste îngeru/ şi e tremesu să te ia”. Şi-lu stringe în braţe şi-lu săruta36 şi amaru plânge. Avram încă plânge, îngeru/ încă plânge, Sara37 încă plânge. Lacrămile îngerului, eale se face pietri fără preţu. Avram dzise: „Doamne29, spunre-mi38 cire eşti tu?” Arhanghel dzise: „Eu sâmtu arhanghel / Mihail şi sâmtu tremesu să iau 80v sufletu/39 tău”. Avram dzise: „Doamne, să fiu dusu cu trupu/ la Domnu/, Doamne”. Atunce40 îngeru/ sui în ceriu şi cu frică grăi cătră Domnu/. Şi-i porânci Domu/13 să ia Avram cu trupul. Şi duse25 elu îngeru/ în ceriu. Şi mearse Avram cătră preastolu şi se rugă Domnului28 şi fu dus la preastolu/ heruvimiloru. Acolo41 amu mira-se toate silele ceriului de Avram. Şi dzise Domnu/ cătră îngeru: „Du-te14 cu iubitoriu/ mieu, cu Avram, să vadză toată42 făptura şi fie lui ca va grăi aşa”. Şi purceaseră şi vădzu u<n> omu într-un scaunu înraltu şidzându întru blândzirea raiului cu multă frâmseaţe. întru u<n> ceas bucura-se, după43 a//cea multu plânge. Şi întrebă Avram ?9r îngerul, dzise: „Doamne, cenre iaste acesta omu ce aşa face?” Arhanghel dzise: „Acesta-i facutu/44 întâi, Adam. Amu, cându veade sufletele45 dereapte trecându46 în raiu, atunce40 se vese<le>şte. Cându veade sufletele45 greşiţiloru trecându în muncă, atunci47 vârtosu plânge şi dzice: «O, feţii48 miei, cumu v-aţi săblăznit!»”
EDIŢII: Hasdeu, CB, II, p. 189-194; Hasdeu, CB, II (ed. Mihăilă), p. 155-158; Chivu, CS, p. 277-279.
16 Scris: aa*k;k. ^ 17 Scris iniţial: Gepcem?, apoi al doilea i? a fost modificatr în k. ^ 18 Secvenţa şi dzise repetată în text. 4- 19 Scris: mmm. ^ 20 Scris:	^ 21 Scris: noc*v\ ^ 22 Scris: nepA^pb. ^
23 Scris: <*a*aa*aV. * 23 24 Scris: am*V. ^ 25 Scris:	4-26 Scris: uspse. ^ 27 Scris: aa*pa. ^ 28 Scris:
a^nsa^h. ^ 29 Scris: a^hs.	30 Scris: nope. ^ 31 Scris: wcmun. ^ 32 Scris: kvWkaptí.	33	Scris:
ckoatj ««. ^ 34 Scris: AH*A\tf. ^	35 Scris: AMpuwp/K. ^ 36 Scris: rhp*ma. ^ 37 Scris: cApaa.	38	Scris:
^ 39 Scris:	^	40 Scris: amonm?. ^41 Scris: ak^aV. ^ 42 Scris: moarne.	^	43	Scris:
Av>««. ^ 44 Scris:	^ 45 Scris: c^Aeimae. ^ 46 Scris: mpeKiiKA*. ^ 47 Scris: aitknimh. ^
48 Scris: ^enîe.
117
BIBLIOGRAFIE: Hasdeu, CB, II, p. 181-188, 195-200; Gaster, Literatura, p. 311-317; Pascu, lst. lit. XVI, p. 104-105; Cartojan, CP, I, p. 82-91; Olteanu, Contribuţii 1962, p. 76; I. Gheţie, Şi, semn al conjunctivului în graiul crişean, în LR, XII, 1963, nr. 3, p. 247-260; Al. Rosetti, Şi = să dans la nord-ouest de la Transylvánie, în RRL, IX, 1964, nr. 4, p. 395-396; I. Gheţie, Din nou despre şi semn al conjunctivului în graiul crişean, în SCL, XVI, 1965, nr. 5, p. 605-609; Panaitescu, începuturile, p. 108-109; D. Strungarii, Este atestat şi „să” în secolul alXVl-lea? în LR, XVI, 1967, nr. 1, p. 77-80; I. Gheţie, Un hapax legomenon în Codicele Sturdzan, în LR, XVI, 1967, nr. 2, p. 191-195; Al. Mareş, Teoria elementelor slave nord-carpatice din vechile texte româneşti, în SLLF, III, p. 270-271; Gheţie, BD, p. 314-315; Emil Turdeanu, Le Testament d Abraham en slave et en roumain, în „Oxford Slavonie Papers”, New Series, vol. X, 1977, p. 1-38; Chivu, Copiştii, p. 65, 71; Gh. Chivu, în Vechi texte, p. 53; Hasdeu, CB, II (ed. Mihăilă), p. 159-168, notele 91-95, p. 534; Mareş, Datarea CS; Gheţie - Mareş, Originile, 397-400; Chivu, CS, p. 29, 32-33 şi passim; Mareş, Două lecţiuni, p. 251-253; Mareş, Apocrife religioase, p. 29-33 şi 38.
24
EVANGHELIE CU ÎNVĂŢĂTURĂ
Braşov, 1581
Cartea conţine, în cea mai mare parte, comentarii la evangheliile duminicale şi a fost editată de Lukas Hirscher, primarul Braşovului. Textul ei este alcătuit parţial din versiuni mai vechi (bănăţene-hunedorene şi moldovene), parţial din versiuni mai noi (sud-est transilvănene), întemeiate deopotrivă pe versiunea slavonă a Cazaniei imprimate la Zabludov în 1569. Pericopele evanghelice care precedă omiliile sunt reproduse după Tetraevanghelul coresian din 1561. Elaborarea lucrării s-a datorat preoţilor şcheieni lane şi Mihai, participarea lui Coresi (amintit ca traducător) limitându-se la asigurarea reviziei pentru tipar a întregului text şi la imprimarea lui. Deşi ortodoxă în conţinut, Evanghelia cu învăţătură este produsul mişcării protestante care antrenase în anii 1579-1581 pe românii braşoveni.
Am reprodus omilia despre pilda talanţilor, după exemplarul păstrat la BAR, CRV II 29.
357	Neděle 16. Ei(g)lie o(t) Matthea. Glava 1051
Zise Domnul pilda aceasta: Om neştine ce se duse de chemă ai lui robi şi deade lor avuţiia lui. Unuia amu deade cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, cineş
358	împrotiva sileei lui, şi se duse / de-aciia. Mearse cela ce luo cei cinci talanţi, lucră cu-nuşii şi făcu alţi cinci talanţi. Aşa şi cela cu cei doi, dobândi alţi doi. E cela ce luo unul, duse-se de săpă în pământ şi ascunse argintul domnului lui. După multă vreame vine domnul robilor acelor şi să se întreabe cu-nuşii de cuvinte. Şi se apropie cele ce priimi cei cinci talanţi, grăi: „Doamne, cinci talanţi datu-mi-ei, adecă alţi cinci talanţi dobândit-am cu ei”. Zise lui domnul lui: „Bun rob şi dulce credincios, spre puţin fuseşi credincios, spre multu te voiu pune; pasă în bucuriia domnului tău”. Mearse şi cela ce priimi doi talanţi, zise: „Doamne, doi talanţi dedeşi-mi, şi alţi doi talanţi dobândiiu cu ei”. Zise lui domnul lui: „Bună slugă şi dulce credincios, spre puţin fuseşi credincios, spre multu te voiu pune; pasă în
1 SI., în trad.: Duminica a 16-a. Evanghelie de la Matei. Capitolul („zaceala”) 105.
118
bucuriia domnului tău”. Mearse şi cela ce priimi un talant, zise: „Doamne, ştiia-te că rău om eşti, seaceri de unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai răsipit. Şi mă temuiu, duşu-mă de ascunş talantul tău în pământ; şi adecă al tău”. Răspunse lui domnul, zise lui: „Hitlean rob şi leaniv, ştiiai-mă că rău om sânt, seacer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am răsipit? Cuveniia-ţi-se ţie să dai argintul mieu târgarilor şi să viiu să-mi fiu luat al mieu cu asupra. Luaţi amu de la el talantul şi daţi celuia ce are zeace talanţi. Avutul amu da-i-se-va şi i se va preaizbândi, iară de la neavutul şi ce-i pare că are lua-se-va de la el. Şi nepotreabnicul2 rob aruncaţi-1 întru întunearecul de afară. Aciia va fi plângere şi scrâşnire dinţilor”. Aceaea grăi<n>d, glăsi: / „Cine are urechi de auzire, să auză”. Konecíneděle3.	359
învăţătură den ceasta sfântă evanghelie. Slovo 36\
Ce e de învăţătură folos strânge oamenilor Domnul nostru şi Dumnezeu. în multe năravuri şi în multe chipuri cuvânt întru evanghelie de multe ori face. Că aorea aiavea au grăit, iară aorea în pildă şi aorea cu măiestrii şi cu certare învăţa.
Făcu aceasta ca mintea ascultătorilor să o rădice şi înainte să puie lucruri şi mai cinstite şi de-a aducerea aminte de ce-au grăit, să le bage în suflet ascultătorilor, de pururea să lăcuiască. Că cu pilda amu mai aiavea şi mai curată învăţătură face şi lenivoşii şi zăcătorii ridică-i mai vârtos spre ascultare. Iaste cuvântul acesta înainte, de grăiaşte aşa:
Evanghelie: (...)
Tâlc: Vru Dumnezeu şi Domnul nostru, Isus Hristos, să arate de năprasna a lui a dooa venire, de pune înainte această pildă. Şi zise mai nainte: „Prevegheaţi, că nu ştiţi zioa, nici ceasul în care va veni fiiul omenesc”. însă alătură şi aceasta, de grăi că ca un om ce se duce aşa şi Domnul amu cheamă ai lui robi şi deade lor avuţiia sa. Şi aşa feace. Iară ducerea se grăiaşte ce fu derept noi om Hristos. Iară pentru multa răbdare a lui, / nu aciiaş întreabă de lucrul fieşcărui de noi, ce 360 pesteaşte şi aşteaptă. Ducerea grăiaşte-se ce e, după sfânta învierea, la ceriu suirea lui, când şi deade ucenicilor a ceriului şi dumnezeiasca taină. Iară robii lui sânt ai beseareciei învăţători5, ce se zice arhiereii, preuţii, diaconii, încredinţaţi cuvântului întru slujbă şi dulceaţa duhului carii au luat, unii amu mai mult, alţii mai puţin. Că „împărţirea darurilor sânt”, cum grăiaşte dumnezeiescul apostol: „Acestaş duh iaste de împărţirea slujbelor. Acestuiaş Domn împărţirea lucrurilor sânt. Acestaş Dumnezeu lucrează cu firea întru toţi de toate. Că fieşcăruiş dă-se arătarea Duhului Sfânt spre folos'. Unuia amu duhul datu-i e cu cuvânt de mândrie, altuia de cuvânt cu înţelegătură dentr-acelaş duh, altuia credinţa dentr-acelaş duh, altuia dar de vindecare dentr-acela duh, altuia ciude a face, altuia prorocitura, altuia duh a goni, altuia în multe limbi a înţeleage. Toate acealea lucrează întruna şi acelaş duh împarte usebi, spre puteri, cuiş cum va el”. Şi iară: „Voi seţi trupul lu Hristos şi noduri den parte-i, carii puse Dumnezeu în beseareca lui: întâi apostolii, ai doilea prorocii, ai treilea învăţătorii, după aceaea ceia ce fac ciudă, de-aciia darul de vindecare, ajutătoriia, ceia ce domnesc, ceia ce în multe limbi înţeleg. Au doară sânt ei toţi apostoli? Au doară sânt toţi proroci? Au doară toţi sânt învăţători6? Au doară7 sânt toţi ciude-făcând? Au doară toţi dar au de vindecare? Au doară toţi
2 Tipărit: iK>«eTfri>GHm&Ab. 3 SI., în trad.: Sfârşitul duminicii. 4 SI., în trad.: Cuvântul 36. *v-
5 Tipărit: ^BbitKTVpH. 6 Tipărit: +btiH*tVh. -y- 7 ❖ Tipărit:	-v-
119
grăiesc în multe limbi? Au doară toţi spun?” Ce cineş împrotiva tăriei lui priimesc dar, ce se zice pre măsura credinţeei şi curăţiei. Că ce vas amu văm da noi lu
361	Dumnezeu, / într-acelaş va băga bunătatea sa. E să văm da vas mic, puţinea bunătate priimi-văm. Iară de văm da vas mare, multă văm priimi. însă cela ce luo cinci talanţi, aciiaş mearse de lucră alţi cinci talanţi.
Adevăr amu îndrăznirea robului acestuia dulce e şi lăudată, derep ce că nu se leni, ce aciiaş lucră, de plăti ce luase. Că cine nu-ş caută numai luiş folos sau numai de eluş cuvânt să aibă, sau bogăţie, sau tărie de la împăratul, sau de la altul, fieş cu ce tărie şi mândrie, ce şi altora va să folosească, acesta amu iaste de-ş plăteaşte ce e dată lui bunătate. Iară cela ce îngroapă talantul iaste cela ce numai de al lui folos grijaşte-se, iară de spăseniia altora nici un cuvânt nu face. Derept aceaea şi osândit va fí acela, c-au ascuns întru el bunătatea ce-au luat de la Dumnezeu. Deci şi noi, de văm vedea cineva limpezit şi om meşter negoaţelor şi precupiei şi hitleniei şi spre ale pământului lucrure schimbându-ş mintea, să înţeleagem pre acela c-au îngrupat talantul în pământ, ce se zice că spre ale pământului lucrure întorsu-se-au, nici un folos având. Iară după multă vreame vine domnul ce-ş dedease argintul8 sau cuvântul său, că argintul lămurit iaste cuvântul lu Dumnezeu sau mai vârtos de toate bunătăţile şi darul. Argintul amu cheamă-se frâmseaţe şi preaslăvitu-1 face cine-1 are el. Şi face cuvânt Dumnez<e>u de-ntreabă9. Şi cuvânt face cătră cei ce-au luat, ca şi plata să-ş ia de fiecare de ei cu mai mult adaus şi dobândă. Derept aceaea toţi cărei au luat bunătate, datoriu iaste să se nevoiască să-l înduiaze, că
362	îndoirea iaste ce e cătră vecin folosul. Sau vecinul să se nevoiască / să înveaţe, sau într-alt chip să-l folosească. încă nu-1 va folosi pre acela10 atâta, cât folos de mult va dobândi luiş, că şi mai mare dobândă priimi-va.
Evanghelie: (...)
Tâlc: Cei robi ce se nevoiră şi dobândiră cu ce le dedease, lăudaţi fură de Dumnezeu şi priimireei amândoi spodobiră-se. Şi cela ce luo cinci talanţi, şi cela ce luo doi, aceaiaşi auzire spodobiră-se de la Dumnezeu: „Dulce rob şi cred<i>ncios /
363	voiu pune; pasă în bucuriia domnului tău”. Dulcele acicea să ştiţi, să-l înţeleagem: cela ce are răspuns bun şi cu drag şi-ş tinde a sa dulceaţă fără de pizmă vecinilor. Că aceia spre puţin arătară-se credincioşi, iară spre mult puş fură de Dumnezeu. Nu ca ceia ce se-au spodobit darului de acicea, că ca o nemică sânt aceastea cătră cealea dulceţi ce vor să fie. Că bucuriia lu Dumnezeu neîncetată-i e veseliia şi fericirea-i de pururea lăcuitoare, ceaea ce are Dumnezeu de se veseleaşte de lucrure-ş. Şi cu acea veselie veselescu-se sfinţii, de se veselesc de lucrurile loruş, cum şi păcătoşii scârbescu-se de ale loruş lucrure şi să căiesc. însă Domnulu se bucură de bogăţie ce au sfinţii, că cei ce iau cinci talanţi şi cei ce iau doi, unii dulceţi şi unii cinste spodobescu-se. Iară când să va lua cineva şi mai puţin, iară de ce-i e dat lui să iaste şi mai mic, şi-l va tocmi bine, întocma va priimi cinstea ca şi ceia ce se-au spodobit a tocmi lucrul cela mai marele şi mai multul. Că cine ce-au luat, după aceaea şi grije de sfârşit are să isprăvească. Macara să sânt şi în multe chipuri daruri, iară cinstea le iaste întocma, derep ce că şi nevoinţa acestora
8 Tipărit: AupHNTVAh. 9 Tipărit: Ae+Tfkc*; altă lecţiune posibilă: de întreabă. *0* 10 Tipărit:
ah«as. "0-
120
întocma iaste, că fieşcare de ei ce-au luat ei au înmulţit. Sau iară, şi aimintrea a zice, să sânt întocma amu lăudaţi şi întocma aduş, în multe chipuri de plate spodobescu-se, după seama dobândeei. Că alţii sânt robi cu bună înţelepţie ca şi aceia, şi acelora spodobescu-se". Iară cel rob hitlean şi lenivos aimintrea răspunse şi, împrotiva hitleniei lui, iute meni pre despuitoriul, cum şi acmu a mulţi den văţători grăiesc că iaste iute a căuta den om ascultare. Ce cui n-au făcut Dumnezeu ascultare, nice-au semănat lor / bună-plecare. Aceasta arată că seaceri de unde n-ai 364 semănat, ce se zice: cui n-ai semănat bună-plecare, de la acela strângi bună-plecare. Zicând amu robul despuietoriului că e iute, pre eluşi se osândeaşte, derep ce amu că de unde era iute, mai vârtos era el datoriu să poarte grijă, căce avea el domn iute şi mânios. Şi deaca adună el den avuţiia altuia, cu cât mai vârtos de a sa are a-ntreba?
De unde ţi se cădea a înmulţi şi ţie ce-ai luat, ome, şi a face ucenici. Şi de la ei ară fi cerşut despuitoriul datoriia, că târgarii cheamă-i ucenici, că şi au, ispitind şi fără de ispită, arată, cuvânt. Iară cu asupra, ce ceare de la ucenici12 arătarea lucrului, iaste că şi ucenicul ce priimeaşte de la dascălul său are şi el şi dă altuia cuvânt desăvârşit, ca să ia cu aceaea mai mult, ce se zice lucru bun. Iară de la hitleanul rob elu se ia, darul. Că cine-au luat vreun dar să folosească pre alalţii şi nu grijaşte şi de folosul alăltor, ce numai de al lui grijaşte şi face, acela-ş piiarde cât au luat. Iară cela ce va face mai multă nevoinţă şi dobândă cu ce-au luat de la Dumnezeu, şi mai mult dar lua-va de la el. Că cela ce se va nevoi şi va avea grije, mai multă fi-i-va bunătatea şi mai cu destul. Iară de la cela ce nu are nevoinţă să se nevoiască, şi darul ce i se pare că are lua-se-va de la el. Că cine nu are nevoinţă, nice lucrează să mai dobândească cătră ce-au luat, acela n-are dar, ce-i pare numai că are, iară cu leanea elu l-au întunecat.
Derept aceaea şi noi, fraţilor, să nu ne lenim, nici să părăsim a lucra noauo bine, ce cu mai asupra să facem aceasta, cineş cu slujba sa. Şi darurile ce-am luat de la Dumnezeu să nu le ascundem şi, / numai de al nostruş folos grijindu-ne, să 365 îngrupăm acesta întru noiş, e de spăseniia şi de ajutoriia fraţilor nici un cuvânt făcând, ca să nu fim osândiţi, ca cel rob ce ascunse talantul, şi aruncaţi să fim întru întunearecul de afară, unde e plângere şi scrâşnirea dinţilor. Ce să ne nevoim, rogu-vă, şi să ne sârguim să lucrăm cu usârdie lu Dumnezeu cu de ce-au dat noauo bogăţie a dumnezeieştiei dulceaţă. Şi cineş de noi, împrotiva puteriei, să înmulţim ce-am luat de la el, dumnezeieştile daruri. Şi unii amu înţelepţie să priimească lucrurilor cealea bunele, iară altul slujire sfinţită şi frâmseţi să facă, iară cu cuvântul de bună cinste neînvăţaţii să-i pricestuiască, ca un credincios şi dumnezeieştiei învăţat. Iară alţii bogăţie să împartă săracilor, unul amu aur dăruind, şi altul argint, e altul pâine, iară altul îmbrăcăminte, e altul pahar de apă reace, unul ajutoriu, iară altul cu ajutoriia cuvântului, de cât va putea, e altul de slujirea trupului, cineş împrotiva credinţeei ce-au luat de la Dumnezeu. Ca neşte tocmitori credincioşi bunătăţiei, spre mai mult să ne puie pre noi Domnul, şi fericiteei şi nespusei bucurie să ne spodobească şi moşteniei ceaea dulcea a ceriului. Aceaea să o dobândim noi toţi, în Hristos Isus, Domnul nostru, că lui e slava şi ţinearea în veciia veacului, amin. 11
11 în loc dspodobescu-se „se aseamănă”. 12 Tipărit: cyMeuniiH.
121
EDIŢII: Diaconul Coresi. Carte cu învăţătură (1581), publicată de Sextil Puşcariu şi Alexie Procopovici, vol. I, Textul, Bucureşti, 1914.
BIBLIOGRAFIE: V. Grecu, Izvorul principal bizantin pentru Cartea cu învăţătură a diaconului Coresi din 1581. Omiliile patriarhului Ioan XIV Caleca (1334 - 1347), Bucureşti, 1939; G. I. Koliada, Ivan Feodorov şi tiparul în unele ţări din răsăritul Europei, în „Probleme de istoire. Traduceri din revistele sovietice de istorie”, III, 1958, p. 42-44; Maria Rădulescu, Originalul slav al „Evangheliei cu învăţătură” a diaconului Coresi. Versiuni şi redacţii ale colecţiei de omilii a patriarhului Ioan Caleca, Bucureşti, 1959; Olteanu, Les originaux, p. 163-194; A. Huttmann şi P. Binder, Geneza Cazaniei a Ii-a (1581) şi legăturile diaconului Coresi cu tipografia latină din Braşov, în SLLF, I, p. 243-259; I. Gheţie, Contribuţii la localizarea Cazaniei a Il-a (1581) a lui Coresi, în SCL, XXIII, 1972, nr. 2, p. 147-157; Florentina Zgraon, în Vechi texte, p. 345-374; Gheţie-Mareş, Originile, p. 240-244; Gheţie-Mareş, Diaconul Coresi, p. 108-113, 115-116; Alexandru Mareş, O copie din 1625 a Cazaniei a Il-a coresiene. în LR, XLVI, 1997, nr. 4—5, p. 287-297.
25
CUVÂNT DESPRE DUMNEZEIRE AL LUI IOAN DAMASCHIN
*Mănăstirea Putna, 1581
Manuscrisul copiat de ritorul Lucaci în anul 1581 cuprinde, pe lângă Pravilă, două scurte texte bilingve (slavone cu traducere românească intercalată): primul face parte, probabil, din Expunerea credinţei (varianta prescurtată) a lui Ioan Damaschin, al doilea, judecând după titlul pe care îl poartă {Despre credinţă pe scurt, de asemenea a lui Damaschin), pare să aparţină aceleiaşi scrieri. Ele au fost traduse din slavonă, probabil în Moldova, şi au fost copiate la Mănăstirea Putna, într-un scop didactic, poate chiar din îndemnul lui Eustatie, fostul episcop de Roman.
Textele au fost reproduse după original (BAR, ms. sl. 692, f. 190-1931).
19<y	Ioana Damaskina o bž(s)tvě slovo1
De veri se cunoşti ce iaste Dumnedzău şi cum iaste a i se închina lui, ascultă şi ia aminte înţelegându şi se ştii cu adevăru pre Tată/ şi pre Fiiul şi pre Duhu/ Sfantu. O lumină e, o vreare e, o preînţel<e>pciune, o puteare e, că nu iaste unu/ mainte de veaci 190v şi altu/ după / fapta veacilor, ce e împreună Tată/ şi Fiiul şi Duhu/ Sfântu. Fiiulu e întru Tată/ şi Duhu/ întru Fiiu/. împreunată fu fiirea, printr-acea e o fire şi iaste o dumnedzăire. Deaci se împarte în trei pre încheieturile tocmealeei-?. Deaci într-una şi 191r într-o împreunare iaste iară? după cum au fost cuvântu/. // Prentr-acea pre Tată/ şi pre Fiiu/ şi pre Duhu/ Sfântu spuindu, pre unul pre Dumnedzău chemăm şi-i gicem, că numele lui Dumnedzău împreună iaste, a Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Sfântu, iară ce e de a gicerea Tată/ şi Fiiu/ şi Duhu/ Sfantu nu sântu împreună şi unu/ numerele ce-s 191v usebi căruia? de sine usebite numerele săstavelor, / anume a încheieturilor fapturiei-?. Că Tatăl nu se cheamă Fiiu şi iarră Fiiu/ nu se cheamă Tată. Şi Duhu/ Sfantu nice Tată,
1 Sl., în trad.: Cuvântul despre dumnezeire al lui Ioan Damaschin. *v"
122
nice Fiiu nu se cheamă, întreirea se2 cheamă Dumnedzău. Grăiescu trei săstave, anume trei feaţe, se veri se ştii. Deaci nu gicem că doară sâmtu trei faceri usebite sau trei fiiri fa//cute, ca şi cumu e de trei ori blăstămatu/ Arie, de au grăitu im pizmă credinţe 192r strâmbe; ce pre unu/ Dumnedzău o fiire e, unulu e fiind în trei feţe lui3 spunem, deace nu-1 grăim într-o faţă ca preablăstamaţii savelianii, ce în trei încheieturi, anume trei feaţe într-o / dumnedzăire, fii<n>d unu/ într-o fiire lui3 spunemu şi i ne rrugămu şi îlu 192v cinstimu şi îlu măirimu în veaci cu adev<ă>r.
Togož(d)e Damaskina vú krastsě o věrě4
Credz întru Tatăl şi întru Fiiul şi întru Duhul Svântu.
Tatălu5 e nenăscut şi nefacut, Fiiulu e născut den Tatăl, însă nefacut.//
Şi ce iaste unu/ cu Tatăl Duhul Svântu, ce iaste dentru Tatăl şi răpausă prem6 193r Fiiul: întreirre ce iaste într-una şi neîmpărţită în trei feaţe şi într-o fiire.
EDIŢII: Rizescu, PL, p. 161-162.
BIBLIOGRAFIE: Constantinescu, Repertoriul, p. 115-116; Gheţie-Mareş, Originile, p. 251-253.
26
PRAVILA LUI LUCACI
*Mănăstirea Putna, 1581
Manuscrisul copiat de Lucaci la Mănăstirea Putna cuprinde, între altele, o Pravilă a svenţilor o feţi după învăţătura a marelui Vasilie (f. 204v-210v; versiune românească transcrisă în 1581) şi un grupaj de texte aparţinând dreptului canonic, referitoare la gradele de rudenie (f. 215-246r şi 249-279r; versiune bilingvă, slavo-română, copiată într-o perioadă de timp apropiată de data copierii primului text). Pe lângă numeroasele particularităţi nord-moldoveneşti, în limba textelor întâlnim şi câteva particularităţi caracteristice graiurilor din Banat şi celor din Muntenia şi sud-estul Transilvaniei (explicabile fie prin izvoarele utilizate de Lucaci, fie prin faptul că acesta era originar din Transilvania). Copierea textelor s-a făcut din îndemnul fostului episcop de Roman, Eustatie, iar traducerile, întemeiate pe originale slavone, se datorează unor iniţiative ortodoxe.
Textele au fost transcrise după original (BAR, ms. sl. 692, f. 204v-210v,215-246r şi 249-2791).
Pravila svenţilor oteţi după învăţătura a marelui Vasilie	204v
Cela ce ucide om, Vasilie dă pocăinţă post 15 ai; noi dăm, duhovnici, 5 ai, a treia parte ispoveadnicilor de la toate păcatele lor, cumuj au lăsatu Ioan Milostivu împrotivă păcatelor. Curvar, post 9 ai; noi dam 3 ai, închinaturi1 150 în dzi. Iară de va fi tată cu fata sa sau feciorul cu umă-sa de vor curvi, post 15 ai; noi dăm 5 ai,
2 Scris: .fee. ^ 3 Scris:	^ 4 Sl., în trad.: Despre credinţă pe scurt, de asemenea a lui Damaschin.
5 Scris: mâmawvbAoy. ^ 6 Scris: ripim.
1	Scris: 4K1/; altă lecţiune posibilă: închinăciuni. ^
123
închinaturi1 150 în dzi. Cela ce va curvi cu soru-sa, post 15 ai; noi dăm 5 ai, închinaturi1 150 în dzi. Cela ce va curvi cu doauo surori2 sau doi fraţi cu o muiare, 205r post 9 ai; noi dăm 3 ai, închinaturi1 150 în dzi. Cela ce va curvi cu maştehă-sa, post // 15 ai; noi dăm 5 ai, închinaturi1 150 în dzi. Cumătrul cu cumătră-sa de vor curvi, post 12 ai; noi dăm 4 ai, închinaturi1 100 în dzi. Iară de va curvi cu soră cumătră-sa, post 9 ai; noi dăm 3 ai, închinaturi3 100 în dzi. Iară feciorii cumătrilor de se vor mesteca, post 9 ai; noi dăm 3 ai, închinaturi1 50 în dzi. Iară cu fata ceaea ce va fi botădzată sau cununată di-ns, de va curvi cu hină-sa, post 15 ai, noi dăm 5 ai, închinaturi1 150 în dzi. Iară cu soacră-sa de va curvi, post 12 ai; noi dăm 4 ai, închinaturi1 150 în dzi. Văru/ cu vară-sa de vor mesteca-se, post 4 ai; iară al doile văru cu vara sa, post 3 ai; al treile văru, post 2 ai, închinaturi1 50 în dzi. Muiarea 205v ceea ce va bea ierbi să nu facă feciori, post 20 de ai; noi / dăm 7 ai, închinaturi1 200 în dzi. Iară care muiare bea ierbi să facă feciori, post 7 săptămâri şi să ia molitvă să o ungă cu mir pre faţă. Iară muiarea ceaea ce duce muiarea suptu altu barbatu, post 4 ai, închinaturi1 100 în dzi. Iară cela ce va face iuboste4 cu muiarea altuia şi va împărţi muiarea de la barbatu-f, post 9 ai, închinaturi1 150. Muiarea de va omori fecioru/ în sine, post 5 ai, închinaturi3 150 în dzi. Cine va piarde om cu otravă, post 7 ai, închinaturi3 150. Cine va curvi cu vită, post 6 ai; noi dăm 2 ai, închinaturi3 50 în dzi. Cela ce va curvi ca sodomleanii pre şedzut, post 6 ai, închinaturi1 100 în dzi. Iară cela ce face iuboste cu mâra sau cu coapsele, post 1 an. Iară muiarea ceaea ce 206r va face curvie u//na cu altă, post 1 an, închinaturi3 100 în dzi; iară de va fi fată, post nu, iaste anatemată.
215r	Się paky inyę zapovědí o(t) zakony(h) knigi o suro(d)stvě i o
zaprěšteny(h) br(a)cě(h) i o različny(h) stepene(h) roda ih zě po(d)bae(t) bljusti o(t) stgo krstenia i o(t) eže po pluti krúve vúkupě že i o bračno(h) rož(d)ako(h)5 *.
G(T) 20(f Iaste nume întru semenţie şi se grăiaşte săva şi să cheamă de să împarte în trei părţi: în ceaea ce mearge mai în sus şi în ceaea ce mearge mai în gios şi în ceaea semenţie ce mearge pre mijloc. Şi ceaea semenţie ce mărg în sus sânt ceia ce au 215v născut pre neştine amu şi ceia ce nasc pre alţii, / anume tatăl, moşii şi moaşele. Iară ceia7 ce pogor în gios sântu ceia ce-s născuţi dentru noi, anume feciorii şi featele, nepoţii şi nepoatele. Iară cei den mijloc sântu cumu se grăiaşte înţelegându cumu se ţine noauo o semenţie de o laturi, anume fraţii şi surorile şi ceia ce sântu dentr-înşii 216r a treia împărţiturră şi rrândure sântu, ce le apără de nuntă. // întru partea nunteei de semenţie u<n> rrându şi o împărţitură dentâiu ce e dentru svânta şi mântuitoarrea
2	Scris: capitpH. 3 Scris: .**; altă lecţiune posibilă: închinăciuni. *0* 4 Scris iniţial «sBecniH, apoi
ti a fost modificat în e. -v> 5 SI., în trad.: Iară şi aceste alte porunci din cărţile de legi despre rudenie şi
căsătoriile oprite şi despre deosebitele trepte de rudenie pe care trebuie să le păzeşti la sfântul botez
şi despre rudele cele de sânge, trupeşti, împreună şi despre cele de înfrăţire. 6 SI., în trad.:
Capitolul 200.	7 Scris: m«*.
124
botegiuni. Deaci altu rându şi hotar ce e faţă a vedeare ceia ce se ştiu că-su semenţie de pre sângele trupăscu. Deaci al treile rându şi hotar, anume oprealişte, ceia ce se ştiu de pre semenţiia nunteei, anume îmbe cuscriile, / cei dentîiu şi ai doi<i> şi ai 216v trei<i>. Deaci au stepenele şi hotarrele şi năravurile anume voia acestora; aleageri şi împărţiri a fir a păr, strinsuri şi întrebări de-acealea ce ne se cadu noauo, creşteniloru celor adeveri, foarte amănuntu/8 a-ntreba şi de nunte câtu de acii tocma de sfârşitu nece într-u<n> chipu se nu se afle, nice câtu e stepena cea mai mică a semenţiei. //
Deaci atunci se se facă nunta creştenească, cim iaste de se cuvine şerbilor lui 217r Dumnedzău şi a fi blagoslovit cu bine o nuntă ca aceasta, macar cu scriptură, macar fără scriptură, anume săva cu carte de tocmală, săva fără de carte, numai după mărturiia a mulţi martori. Şi se fie şi bărbaţi şi muieri întru mărturie. Bărbatu/ se fie de 15 ai. Deaci o nuntă ca / aceasta se aduce, de e nuntă, şi muiarea cându va fi de 21T doisprădzeace ai. Deaci aşea aceasta nuntă se se aducă după vrearea şi după voia părinţilor săi, ca să fie însoţirea cu mărturie multă şi cu blagoslovenie.
Deace de ceia ce şi-s de pre sânge 8 spiţă.	256r
Deaci ceia ce şi-s de o laturi / a opta spiţă iertăm să fie nuntă, a şeaptea spiţă 256v aceasta nuntă cu tot apără, că nu-şi poate neştine lua nepot de-al doile văr, ce întâi de care spiţă va hi de pre sânge a şeaptea, de vor întreba, se se apere, de vor cumva hi împreunaţi de nu se-au despărţit. Iară canun li se-au dat, anume învăţătură, // pentru că se-au tăcui, nu s-au grăi? de leage. Numai ce apără leagea până a şeasea 257r spiţă, că gice că fata frăţine-mieu sau a soro-mea a mi-o lua muiare nu mi se cade, nece nepoata cestora, căce că-ş sâmtu a patra spiţă, nece fata unchiu-mieu ce mi-e vară premare, nice fecioru/ mieu nepoata unchiu-miu ce se cheamă ai doii veri. /
De unii, prentru greimea canunului, pre ascuns făcea nunte ca ceastea. Deace se 257v spuse de-aceastea săborului că Luca dumnedzeiescu/ ţinea cârma scaunului Ţarigradului. Şi de-acii dzise şi tocmi sfântu/9 săbor, nice într-un chip, nice dănuvară să nu fie această nuntă, nece să fie stătătoare. Dece de ce se va întreba, se se apere. // De se vor hi adunaţi, se se spargă. Şi ceia ce10 vor hi făcuţi aceasta, se-i 258r oprească de besearecă. Şi popa cela ce-i va hi cununai şi-i va hi ştiind, se-/ leapede.
Şi au întării cesi lucru a săborului şi dzisa celui dintre împăraţi ce se pururea pomeneaşte, Mânui/ Mohorâţescu/. Prentr-acea nu iaste cu iertăciune cuiva / se se 258v ia nepoata de al doile văr, a lui nepoată hiindu-i, ce-i iaste de hire cu dereptu/ şi iaste cu cuviinţă bună şi de cinste. Cum are pure o zăbală, au pus leagea nunteei de-a opta spiţă de pre sânge, care nuntă va hi într-a opta spiţă, ce e de pre sânge, ea e iertată, că a treia vară sau nepoată de al doile // văr a se aduna nu-i apără leagea. 259r
De cei de pre trei semenţe	270r
Iară cei de pre trei rude de se va cerca şi aceastea sâmtu de pre cuscrie mai lesne e a se dezlega decâ/ încâlcitu/ a doauo semenţii. Cum sâmt şi aceştea cu doauo spiţe mai gios decât / cei de pre sânge, că unii sâmt în opt spiţe, iară alţii, cei 270v
8 Scris:	9 Scris: tHT©yA; altă lecţiunea posibilă: svântul. 10 Scris în continuare
c«, pe care copistul l-a barat cu linii foarte şterse. ❖
125
de pre cuscrie, şi până în şease lasă. Aşijderea cei de pre trei rude cu doauă spiţe-s mai gios decât cei de pre doauă rude de-i slobodzeaşte şi până în patru spiţe. E de 27 lr vor fi mai în multe spiţe, a le lua nu se cade. //Ea căvta mai vârtos cei cu leagea | gice ce nu-i apără pre cei ce urmadză patru spiţe", ca_şi în dzilele lui Stipie patriarhu/ cercară împreună şi slobodziră. Că un Constantinu-şi luo muiare pre o sor11 12 dereaptă a unui Teodor, Ana. Deaca muri ea, luo-ş1 a doua muiare, cuscră lui 27lv Teodor, Irina. / Ce se prinde Constantin lui Teodor şi cuscru şi cumnat. Deace sâmtu patru spiţe întru ei, că Teodor cu Ana doauo spiţe, muiarea lui Teodor cu Irina doauo spiţe, împreună patru. Că din trei rude numai douao13 spiţe sau dintr-una 272r mai multe nu apără. // Nice a lua maşteha ce-au fost oarecând a bărbatului fiastreei sale. Şi într-aceastea încă şi-^v a treia semenţii, ce printru că fiiastru/ şi fiiastra, fecioru/ şi fata le sâmt lor de fecior vitregu lui sau maştehăei; şi muiarea sa<u> 272v bărbatul ei neveasteei sau generului nu se cuvine să fie această lă/cuire, că marginea a doua seminţiei bărbatul şi muiarea număr de spiţe n-au, ce-s una; nice unu cătră alalt, nice cătră cea seminţii ce prinde din mijloc. Că a bărbatului şi a muieriei nu-i scoatemu număr de spiţe, ce o ţinem că e una. Când vor vedea că e 273r între ei14 aceasta, // că muiarea frăţine-mieu, printru ce e împreunare desăvârşită cu-nusu/, mie iaste a doua spiţă ca şi frate-mieu, de-a hir a păr, prentru ce-s împreuna/ prin dzisa lui Dumnedzeu. Iară cându se va căvta de semi<n>ţia ei, de 273v pre altă parte, spiţa nu e aşea. Că sora norori-mea că iaste a doua spiţă, / iară cătră mine a patra spiţă şi cătră mătusea ei, cătră mătuşea a treia spiţă, iară cătră mine a cincea spiţă. Şi de-alte seminţii'5 iarăş aşea, că nu se poate, cumu-i e bărbatu/ să-i hie şi fratele bărbatului4, că se cheamă un trup cu noru-sa pre rând de totu/ tot a se împreuna prespre putearea legeei.
EDIŢII: Rizescu, PL, p. 161-183.
BIBLIOGRAFIE: Grecu, începuturile dreptului, p. 215-228; Nicolae N. Smochină şi Nicolae Smochină, O pravilă românească din veacul al XVI-lea: „Pravila sfiiţilor părinţi după învăţătura lui Vasilie cel Mare” întocmită de ritorul şi scolasticulLucaci în 1581, în BOR, LXXXIII, 1965, nr. 11-12, p. 1043-1062; I. Rizescu, Aspecte ale lexicului Pravilei ritorului Lucaci, în LR, 1965, XIV, nr. 4, p. 439^4-51, idem, Raportul dintre versiunea slavă şi cea românească a Pravilei ritorului Lucaci, în LR, XVII, 1968, nr. 5, p. 439^147; Mareş, Pravila, p. 280-283; Rizescu, PL, 7-145; Gheţie, BD, 242-247; Gh. Chivu, în Texte sec. XVI, p. 145-147, 153; Gheţie-Mareş, Originile, p. 280-289; Constantinescu, Repertoriul, p. 56-62 şi 115-117.
27
PALIA
Orăştie, 1582
Textul primelor două cărţi ale Vechiului Testament, Geneza şi Exodul, a fost tipărit la Orăştie, în 1582, sub titlul Palia (gr. „veche”). Aflată sub patronajul episcopului român calvin Mihai Tordaşi, lucrarea a fost tradusă de Ştefan Herce, „propoveduitoriul evangheliei” în Caransebeş, Efrem Zacan, „dascălul de dăscălie”, în acelaşi oraş, Moisi Peştişel, „propoveduitorul evangheliei” în Lugoj, şi
11 Scris marginal: 4 spiţe neapărate. 4* 12 Scris: c©ph; altă lecţiunea posibilă: soră. 13 Scris în
continuare ptf, pe care copistul l-a barat cu o linie subţire. 14 Scris: m. 4- 15 Scris: tsmfiik.
126
Achirie, protopopul comitatului Hunedoarei. Traducerea s-a efectuat după Pentateucul în limba maghiară, tipărit la Cluj în 1551 de Gáspár Heltai; se presupune că traducătorii au mai apelat la o ediţie a Vulgatei şi, eventual, la o biblie slavonă. Tipografii lucrării au fost Şerban Coresi şi Marien Diacul, iar cheltuielile legate de tipărire au fost suportate de Geszti Ferenc, comandantul militar al cetăţii Deva. Limba Paliei reflectă graiurile vorbite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în Banat şi Hunedoara.
Fragmentele reproduse sunt transcrise după originalul păstrat la BAR sub cota CRVII30 unicat.
<Geneza>, cap 44	78v
Şi Iosif lăsă purtătoriului de grija caseei sale şi dzise: „împle sacii acestor oameni cu grâu, atâta cât vor putea duce, şi banii tuturora pune desupra, în sacii lor.
Şi păharu/ mieu cel de-arginť în sacu/ celui mai mic cu preţu/ grâului întruna”. Şi acesta aşa făcu cum Iosif era lăsat.
Demâneaţa, deaca se făcu dzuo, slobodzi pre acei bărbaţi cu asinii săi împreună. Când amu ară fi mergând afară den oraşu şi încă foarte departe n-ară fi merşi, dzise Iosif purtătoriului grija caseei sale: „Scoală-te şi grăbeaşte după cei bărbaţi şi, când veri agiunge pre ei, zi lor aceasta: «Derept ce în locu/ de bine aţi făcut rău? Au nu iaste acesta den carele bea domnu nostru şi cu carele vrăjaşte? Dzău, rău aţi făcut»”. Şi când ară fi agiungând pre ei, zise lor aceastea cuvinte. Aceştea rsăpunseră lui: „Că ce grăiaşte domnu mieu cuvinte ca aceastea? Departe fie aceaea de la slugile tale, cum să facă aceastea. Iată banii carii în sacii noştri Iosif desupra eram // aflaţi den pământu/ Cananului înapoi am adus ţie. Cum am vrut fi 79r furaţi derept aceaea de la casa domnu-tău argint sau aur? La carele dentre slugile tale se va afla, iată, adever, fie fiiul morţiei. Asupra de aceasta noi încă robii domnu-nostru vom fi”.
Şi dzise purtătoriul grijiei caseei lu Iosif: „Adevăr, aşa fie, cum zisei: la cine se va afla, fie robu/ mieu; voi iară fiţi slobozi”. Grăbiră derept aceaea şi tot cineşi cu sacul său puse gios pre pământ şi-l dezlegă2. Şi acesta începu a cerca den cel mai mare până în cel mai mic. Şi se află păharu/ în sacu/ lu Veniamin. Ei iară rumpându-ş veşmintele tot cine cu asinul său încărca şi iarăş lăuntru mearseră în oraşu. Şi Iuda mearse cu fraţii săi în casa lu Iosif, cine încă-ş sta acolo şi înaintea lui cădzură pre pământ. Iosif iară dzise lor: „Cum aţi cutezat face aceasta? Au nu ştiţi cum om ca acesta cum eu sânt va şti înţeleage?” Zise Iuda: „Ce putem dzice, au ce putem grăi, sau în ce chip ne vrem înderepta pre noi? Domnezeu au aflat pre noi derept răiile noastre. Iată, noi toţi şi la cine se-au aflat păharu/ robii domnului nostru Iosif sem”. El iară zise: „Departe fie de la / mine cum eu să fac aceasta. Acest bărbat fie 79v sluga mea, la cine se-au aflat păharu/, voi iară meargeţi sus la tatăl vostru în pace”.
Mearse Iuda la el şi dzise: „Drag doamne, rogu-te, lasă să grăiască sluga ta săva numai un cuvânt înaintea urechilor tale, drag doamne, şi să nu se aţiţe mâniia ta pre slugile tale, că tu aşa eşti ca şi Faraon.
Domnu mieu întrebă pre slugile sale şi aceasta dzise: «Aveţi tată au frate?»
Şi dzisem domnului nostru: «Avem un tată bătrân şi un tinăr frate; l-au născut în bătrâneaţele sale. Şi fratele acestuia au murit şi numai însuşi au rămas de la mumă-sa şi tătâni-său foarte i-e drag».
1 Tipărit: AtapuiiHTi». 2 Tipărit: Acerat.
Şi aceasta dziseş slugilor tale: «Aduceţi-/ gios pre el la mine, cum să-l vădz pre el şi să fac bine cu el».
Noi iară răspunsem domnului nostru: «Porobocu/ nu poate veni de la tată-său că, să ară veni de la el, aşiş ară muri».
Şi dziseşi slugilor tale: «Să fratele vostru cel mic gios cu voi nu va veni, înaintea mea mai mult să nu veniţi».
Sus mearsem derept aceaea cătră tatăl nostru, cătră sluga ta, şi spusem lui cuvântu/ domnului nostru.
Dzise iară tatăl nostru: «Duceţi-vă iarăş şi cumpăraţi încă puţinei grâu».
80r	Noi iară acea//sta dzise»?: «Nu putem mearge gios, numai săva fratele nostru
Iosif3 cel mai mic cu noi va fi; să iară cu noi nu va fi, gios nu vom mearge, că nu cutedzăm înaintea aceluia mearge».
Bitiia, 37 Şi dzise sluga ta, tatăl nostru, noauo: «Ştiţi că muiarea mea au născut mie doi. Unu/ mearse afară de la mine şi aceasta dzise? cum că se-au rupt de gadine şi to? până acmu nu l-am vădzut pre el. Să-l veţi duce şi cesta de la mine şi să i se va tâmpla vro perire, bătrâneaţele meale cu mare amărâme le-aţi duce în groapă».
Acmu derept aceaea, să am mearge la sluga ta, la tatăl nostru, şi porobocu/ n-ară fi cu noi, căce că sufletu/ lui legat iaste cătră acest poroboc, fir-ară cum când ară vedea cum porobocu/ cu noi n-ară fi, murir-ară şi ară duce noi, slugile tale, tatăl nostru cu bătrâneaţele sale în groapă cu mare amar, că eu, sluga ta, chizeaş4 m-am băgat derept porobocu/ tatâni-mieu dzicând: «Să înapoi nu-/ voie aduce ţie, în toată viiaţa mea vinovat să fiu». Derept aceasta las rămâne aicea sluga ta în locu/ porobocului în robii la domnu/ mieu şi porobocu/ meargă în sus la tatăl său, că în Iosif ce chip aş putea mearge în sus la tatăl mieu, unde n-ară fi porobocu/ cu mine, că 80v n-aş vrea să vădz nevoia / tătâni-mieu, carea se ară înceape pre tatăl mieu”.
116r
<Ieşirea>, cap 16
116v Vreava lu Israil în aleanu/5 lu Moisi
Purceaseră derept însă den Elim toată mulţimea fiilor lu Israil şi suiră în pustie Sinaiei, carea iaste între Elim / şi între Sinaie, în a doaua6 lună după ce au ieşit afară den ţara Eghipetului, în a cinspredzeace dzile. Şi vreviră toată gloata fiilor lu Israil în aleanul lu Moisi şi lu Aron în pustie. Şi aceasta dziseră: „Mai bine am vrut muri prentru mâna Domnului în ţara Eghipetului, când7 şedeam lângă oale cu came şi mâneam pâine până ne săturam! Căce aţi adus pre noi cum în ceasta pustie să omorâţi ceasta mulţime de foame”.
Zise derept aceaea Domnul lu Moisi: „Iată eu den ceriu ca o ploaie voiu da pâine voauo. Iasă afară nărodul şi culeagă cât va fi destul pre toate dzile, cum să cerc ei să îmbla în leage mea au ba. A şasea dzi iară gătească-se cum de doauori atătând să aducă lăuntru de cum într-alte dzile adunase”.
Şi dziseră Moisi şi Aron a toţi fiilor lu Israil: „Astară veţi şti cum Domnu/ v-au scos den ţara Eghipetului. Demâneaţa iară slava Domnului veţi vedea, că au
3	Tipărit: Vwmc<J>- -v- 4 Tipărit: KHStiuk.^ 5 Tipărit:	6 Tipărit: a a**; altă lecţiune posibilă:
a doua. ❖ 7 Tipărit: kłiiahł. A
128
Cisla 1 1 prepeliţe
isla 11 • isalořu 78. Iritcea 16. ian 20.1, orint, 143
L", 186
Mană
J
audzit vreava voastră împrotiva Domnului; ce sântem noi unde în aleanul nostru8 aţi vrevit?” A doară iară dzise Moisi: „Seara Domnu/ vă va da came şi demâneaţa pâine a mânca, pentm ce Domnu/ au fost audzit vreava voastră, cum împrotiva lui aţi murguit. Că ce sântem noi? // Că vreava voastră nu e pre noi, ce împrotiva 117r Domnului”.
Şi dzise Moisi lu Aron: „Dzi aceasta a toată gloata fiilor lu Israil: «Veniţi. înaintea Domnului, că audzit-au vreava voastră»”. Şi când Aron ară grăi aşa a toată adunariei fiilor lu Israil, căutară cătră pustinie şi iată slava Domnului ivi-se în nuor.
Şi grăi Domnu/ cătră Moisi ceasta dzicând: „Audzit-am vreava fiilor lu Israil; dzi lor: «Seara9 came veţi mânca, iară demâneaţa cu pâine sătura-vă-veţi şi veţi cunoaşte cum eu sânt Domnu/ al vostru Domnezeu»”.
Şi seara9 vineră prepeliţe şi acoperiră tabăra şi demâneaţa fu roauo pregiur tabără. Şi după ca se-ară zvânta roaua, iată iara mănuntă şi rătungioară în pustie ca ceasta roauo de nea pre pământ. Şi când aceasta văzură fiii lu Israil, dziseră unu/ cătră alalat: „Manahu”, carea seamnă: „ce e aceasta?” Că nu ştiia ce ară fi. Moisi iară grăi lor: Aceasta iaste pâinea carea au dat voauo a vă hrăni. Acesta-i cuvântul carele Domnu/ au porâncit voauo: tot cineşi culeagă10 den ea câtu-i va fi destu/ pre mâncare şi-ş ducă pre tot omu/ câte un gomer, după număru/ sufletelor a câte lăcuiesc într-un cort”. / Şi făcură aşa feciorii lu Israil şi culeasără unii mai mult, 117v alţii mai puţin. Ce când măsurară cu gomerul, nu era mai mult aceluia ce culesease mai mult, aceluia încă nu era mai puţin ce culesease mai puţin, ce a tuturor atâta era cu câtu se putea agiunge. Şi Moisi dzise lor: „Nime nemică să nu lase pre demâneaţa dentr-însă”. Ce ei nu ascultară lui Moisi, ce unii lăsară dentr-însă şi învermănoşe aceaea şi se împuţi şi Moisi mânie-se pre ei.
Culegea derept însă den ea în toate demâneţi cât putea fi destul pre mâncare, încăldzindu-se iară soarele, ea se topiia. Şi a şasea dzi iară culeaseră de doauori atâta mâncare, cuvine-se a şti pre tot însu/ doauo măsuri. Şi vineră toată fruntea gloatelor şi spuseră lu Moisi. El iară dzise lor: „Aceasta-i ce Domnu/ au grăit: «Mâine iaste sâmbătă, sfântă odihna Domnului; ce vreţi vrea a coace coaceţi şi ce vă-i a fiiarbe fiiarbeţi, ce iară va rămânea puneţi pre mâine»”. Şi aşa făcură cum Moisi poruncise şi nu se împuţi, nice vermi se feaceră întru ea. Zise derept însă Moisi: „Mâncaţi astădzi aceasta, că astădzi iaste sâmbăta Domnului, că nu veţi afla de-aceasta12 astădzi în câmp. în şase dzi//le adunaţi, ce a şaptea dzi, în sâmbătă, 118r atunci nu va fi”.
Ce în a şaptea dzi oarecâţi dentre nărod ieşiră afară a culeage şi nemică nu aflară. Dzise derept însă Domnu/ lu Moisi: „Până când nu vreţi a ţenea poruncitele meale şi leagea mea? Căutaţi, Domnu/ au dat voauo sâmbăta, derept aceaea dă vouao a şasea dzi de doauo ori atâta pâine; rămâne derept însă cineş tot la sine şi nime afară să nu iasă din locu/ său în a şaptea dzi. Să sărbeadze derept însă nărodu/ a şaptea dzi”. Şi casa lu Israil cheame aceasta mană şi aşa era ca sămânţa coriandului13 albă şi ca neşte jemble îndulcită cu miiare.
Şi dzise Moisi: „Ceasta-i ce Domnu/ au porunci/: pune cu un gomer dentr-însă, cum să se ţine celora ce după voi, cum să vadză acea pâine cu carea v-am hrănit pre
8 Tipărit: wotTcV. 9 Tipărit: c-tapa. ^ 10 Tipărit: KVńtiAr*. 11 Tipărit: tsopHTNb. 4- 12 Tipărit:
AÍ	"y* 13 Tipărit: koph'LmaVî\s’h.-y-
129
118V Adevărătură, amu pre ace/ loc unde făcea jirtvă şi i14 se ruga şi unde sta scaunu/ propo-vedaniei, ainte de ce ară face cortu/.
voi în pustie când afară vă scoş voi din ţara Eghipetului”. Şi dzise Moisi lu Aron: „Ia un vas şi pune un gomerde mană într-însu şi-l pune înaintea Domnului, cum să se ţină celora de după voi”. în ce chip Domnu/ lu Moisi au porâncit, aşa puse Aron înaintea adevărăturii. /
Şi fiii lu Israil în patrudzeci de ani mâncară mană, până sosiră pre cel pământ în carele a lăcuire era; dzic amu tocma până la hotaru/ Hananului mană mâncară. Gomeru/ iară a dzeacea parte de efa era.
EDIŢII: Roques, PO; Pamfil, PO; şi, respectiv, Arvinte, Caproşu, Gafton, Guia, PO, I (Textul).
BIBLIOGRAFIE: Iorga, Ist. lit. relig., 95-96; Iosif Popovici, Palia de la Orăştie, 1582, în AAR, Mem. Secţ. Lit., XXXIII, 1911, p. 517-538; Mario Roques, L’original de la Palia ďOrăştie, Paris, 1913 (extras din Mélanges offerts á M. Emile Picot, Paris, 1913); Roques, PO, p. I-LXXI; N. Drăganu, în DR IV, 1924-1926, p. 1107-1113; Veress Andrei, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti, vol. I, Bucureşti, 1929, p. 228-229; Pamfil, Calcuri; Pamfil, Elemente regionale; Avram, Contribuţii, p. 43—44 şi passim; Viorica Pamfil, Contribuţii la studiul statistic al lexicului românesc. Structura lexicală a Paliei de la Orăştie (1581-1582), în Studii de lexicologie, Cluj, 1965, p. 157-232; Pamfil, PO, p. I-XIV; Ion Gheţie, [Recenzie la] Pamfil, PO, în LR, XVII, 1968, nr. 6, p. 529-532; Al. Mareş, [Recenzie la] Pamfil’ PO, în SCL, XIX, 1968, nr. 6, p. 649-651; Nicolae Neaga, [Recenzie la] Pamfil, PO, în MMS, XLIV, 1968, nr. 7-8, p. 445^49 P. Binder, Contribuţii la geneza Paliei de la Orăştie, operă de colaborare a cărturarilor din Ţara Românească, Transilvania şi Banat, în Studia bibliologica, III, 1969, partea a Il-a, p. 419-428; idem, Românii şi Reforma: Scurte contribuţii la istoria culturii româneşti din secolul al XVl-lea, în SLLF, III, p. 212-214; Viorica Pamfil, Din istoria formelor de trecut (indicativ) în limba română, în ACILFR, II, 1971, p. 1475-1479; I. Gheţie, Vechimea formelor verbale cu -m de la pers. 1 sg. a imperfectului, în SCL, XXIII, 1972, nr. 1, p. 59-61; Gheţie, BD, p. 221-228; I. Gheţie, Note de morfologie istorică românească, în SCL, XXVIII, 1977, nr. 6, p. 639-641; idem, Locul Paliei de la Orăştie în dezvoltarea limbii române literare, în LR, XXXI, 1982, nr. 6, p. 470-473; A. Goţia, Intre Palia de la Orăştie şi Biblia de la Bucureşti, în CL, XXVII, 1982, nr. 1, p. 79-87; N. Neaga, Palia de la Orăştie: 1581-1582, în MA, XXVII, 1982, nr. 4-6, p. 309-315; D. Moldoveanu, Miscellanea philologica, în LR, XXXIII, 1984, nr. 5, p. 414—417; Gheţie-Mareş, Originile, p. 360-363; Alexandru Gafton, Aspecte ale traducerii Paliei de la Orăştie, în In honorem Vasile Frăţilă, 2005, p. 243-260; idem, Palia de la Orăştie - prima încercare de traducere a textului sacru, în Analele ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru loan Cuza ” din Iaşi (serie nouă), Secţiunea Iile. Lingvistică, 54, 2008, 5-11; Arvinte, Caproşu, Gafton, Gruia, PO, II {Studii)', Gheorghe Chivu, Carte de pre ruditu lumii, în LR, LV, 2006, nr. 5-6, p. 279-285; Cristina-Ioana Dima, O traducere inedită a Vechiului Testament din secolul al XVI-lea, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2009, 246 p.; idem, La premiere traduction de VAncien Testament en roumain copiée dans un manuscrit de XVIf siecle, în „Synergie Roumanie”. Revue de GERFLINT, nr. 7, 2012, p. 295-305.
28
LEGENDA SFINTEI VINERI
*Măhaci, j.Alba, [1583-1619]
Este o legendă hagiografică tradusă în româneşte după un original slav, care, la rândul său, o preluase din Mineiele greceşti. Cea mai veche versiune românească se păstrează în Codicele Sturdzan şi reprezintă o copie realizată de popa Grigore din Măhaci (j. Alba) după un text originar din sud-estul Transilvaniei.
Textul a fost reprodus fragmentar după originalul păstrat la BAR sub cota ms. rom. 447, f. 90-97v.
14 După acest cuvânt urmează, tipărit din eroare, tm
130
Sta Pětka1
90r
într-aceale2 zile era u<n> om într-acea cetate, creştin dulce şi curat. Şi ruga-se întru ascunsu cătră Domnu/. E cel om chema-/ Agaton, e boiereasa lui chema-o Polfiia. Şi fu viaţa lor şi lăcuiră ei 35 de ai fără de feciori. Şi ruga-se ei întru ascunsu tot ceasu/. Aşa dzicea: „Dă mie, Hristoase împărate, caută şi spre noi şi dă noauo plod să fie şi să nască dentru noi; feciore/ sau fecioriţă, noi da-l-aw Sfinţie<i> tale cu toată partea ei”. Şi veniia îngeru/3 Domnului spre ei şi zise lor:
„Auzi şi ascultă Domnezeu4 rugăciune voastră şi e să nască o feciorea dintru voi.
Să fie numele ei Sfânta Veneri şi naşte-va veneri şi când o veţi / boteza, aşa să-i fie 90v numele5 ei”. Aşa zise îngeru/ Domnului şi să duse de la ei. Şi ei de-acii6 ruga-se cu frică cătră Domnu/. Şi născu fecioara Sfânta Veneri în luna lui brumariu 14 zile şi botedzară Sfânta Veneri şi-i pusără numele5 Sâmta Veneri. Şi o duce în toată vreamea de o închina cătră beseareca Domnului şi până la anu/ înţelease în toată leagea Domnului7. Şi când era de cinci ani, gândi-să întru sine8 şi dzise: „Nu mi se cade numai acicea să fiu şi să lăcuiescu, ce mi se cade să mă duc să propoveduiescu leagea Domnedzeului9 mieu şi prin toate satele şi în toate cetăţile10”. Şi ieşi noaptea din curtea tătâne-său şi să duse întru o cetate mare ce o chema Antiohie. Într-însă lăcuiia um parat mare ce-1 chima An//tioh-împărat, ce 91r era grec. Şi întră Sfânta Veneri în cetate ce era, începu a grăi cătră oamini şi zise: „Creadeţi voi întru Svânta Troiţă ce e a Tatălui şi a Fiiului şi <a> Duhului Sfânt,
Isus Hristos? Că acela iaste deadevăr Domnedzeu11, luminătoriu şi sfinţitoriu şi spăsitoriu şi Domnedzeul12 domnedzeilor13”. Şi învăţa pre ei şi mulţi auziia şi credea14. Şi alţi oameni spunea altora şi la besearecă şi prin cetate. Iară alţi oameni spunea la împăratulu şi zice: „Doamne împărate, venit-au o boiereasă în cetate de propoveduieşte şi spune de fiiul Marieei, cela ce au răstignit părinţii noştri în cruce”. Şi deca auzi acel împărat, el mânie-să spre ea şi zise slugilor lui să meargă să o aducă înaintea lui. Şi căuta spre ea cel împă/rat şi mira-să de frâmseţile ei. Şi 91v zise slugilor sale: „Să-mi agiute domnezeu/15 miu cela ce credzu eu întru el, că mai frumoasă fata de aceasta n-am vădzut!” Şi dzise cătră ea cel împărat: „Ce samă de om eşti şi cum te cheamă?” Şi dzise ea cătră elu: „Eu sâmt o creştină botedzată în numele mi-e Sta Pe(t)kah\ Şi zise cel împărat cătră ea: „Nu grăi aşa, ce mai bine te pleacă domnezeului16 mieu şi închină-te lui de face-te-voiu doamnă17 şi împărăteasă spre toate casele mele”. E Sfânta Veni[ri] răspunse şi zise lui: „Anatima [nu]mele aceluia ce zice aşa şi te [...]”. Atunci mânie-să ace/ împărat [şi] zise slugilor lui: „Prendeţi-o18 de o lega[ţi] şi răstigni-o-vrem în cruce ca şi [d]omnezeulu19 ei şi vedea-v[e]w ce va folosi [ei]”. At[u]nci Sfânta Veneri rugă-să
1 SI., în trad.: Sfânta Vineri. 2 Scris: am+vaa. *5* 3 Scris: +uepuA 4 Scris:A«>MHe3*V; altă lecţiune
posibilă: Dumnezeu. 5 Scris: tKwweae. -v-6 Scris: AiaMin. 7 Scris: ao^hoaVh. S-8 Scris: cnut. ^ 9 Scris:
altă lecţiune posibilă: Dumnedzeului. 10 Scris: irumwiAe. ^ 11 Scris:	altă lecţiune
posibilă: Dumnedzeu. ^ 12 Scris: a^hčs^ak; altă lecţiune posibilă: Dumnedzeul. ^ 13 Scris: a^hwhav/;
altă lecţiune posibilă: dumnedzeilor. ^ 14 Scris: KpliAL ^ 15 Scris: A^Neaetf*; altă lecţiune posibilă:
dumnezeul ^ 16 Scris: A**NeaetfAtfn; altă lecţiune posibilă: dumnezeului. ^ 17 Scris: a**W. ^
18 Scris: npe^A^UH^- ^ 19 Scris: [Al^Heae^W; altă lecţiune posibilă: [djumnezeulu.
131
92r şi // dzise: „Doamne, Domnedzeulu20 mieu, caută şi spre mene să nu21 laude-să dracii spre mene şi tremeate îngeru/ tău cu arătarea silelor tale şi miluiaşte sufletulu mieu, Doamne, ceia ce încu<n>giură-mă şi aleage ceia ce luptă-să cu mene!” Şi la sfârşitu/ rugăciuneei, psalow <...>, sculă-să şi dzise: „Amin!” Şi iară dzise apoi: „Să laude-să şi ei cu tine, Doamne22!” Şi atunci, în acela ceas ivi-se u<n> nouor23 [di]n ceriu şi ieşi un vihor mare din nouor23 şi lua o piatră mare foarte24 în el şi o purta vântu/ ca o fru<n>[dză] şi sura. Şi atunci ivi-se îngeru/ Domnului înaintea ei şi rupse legătu<ri>le din mânule ei şi grăi că[tră ea şi] zise: „Nu te teame, ce laudă sila Dom[nu]lui Domnedzeu/25 tău”. Şi atunci mun[ci]torii ce o lega cădzură gios la 92v p[ă]mântu şi sculară-să şi striga[ră] toţi cu glas mare şi ziseră: „[Mare] / iaste credinţa creştinească!” Şi atunci Sfânta Veneri rădică mânule sale cătră ceriu şi ruga-se. Atunci oamenii mulţi ei striga şi zise: „Nu-i altu domnezeu26 mai mare fără domnezeu/ Sfinteei Veneri!” Şi toate slugile acelui împărat căzură gios înainte Sfinteei Veneri şi zicea toţi: „Miluiaşte-ne, Sfântă Veneri, şi nu21 uita farălegile noastre, [...] ce roagă27 derept noi şi arată şi noauo28 seamne să fi/w şi noi creştini ca şi tu şi să ne închinăm Tatălui şi Fiiului şi Duhului Sfânt”. Şi zi[s]eră toţi: „Amin!” Şi scula-se şi botedza ei.
Şi se duse şi lăuda Domnu/ Domne[dz]eu29. Şi de vădzu cel împărat acealea [ş]i mânie-să şi chemă alte slugi ale [l]ui şi zise: „Prendeţi-o şi o legaţi şi aflaţi o 93r căldare şi ar[d]eţi petri şi le zmicuraţi şi // le băgaţi în căldare şi băgaţi plumbu şi seu şi smoală să fiarbă în şapte zile şi în şapte nopţi. Şi a şaptea zi băgaţi acea<s>ta în căldare şi acoperiţi cu o piatră până voiu veni şi eu să vădzu”. Şi aşa zise acel împărat cu mânie şi se duse de aciia. Şi slugile lui feaceră aşa. Şi a şaptea dzi vene împăratu/ şi zise: „Descoperiţi căldarea”. [Şi] o descoperiră şi Sfânta Veneri sculă-se şi stătu în picioare în că[l]dare şi zise: „Mare iaste spre menre”. [Şi] acelu împărat vădzu ace ciudă mare şi grăi cătră Sfânta Veneri şi zise: [Ce] lucru-i de tine, ce nu să prinde de t[i]ne nice foculu, nice apa?” Şi a[tun]ci grăi Sfânta Veneri cătră acelu îm[pă]rat: „Apropie-te de vedzi sila deadev[ă]rului Domnezeu”4. Şi nu să putea 93v apropi[ia] de dugoreala focului. Şi de văzdu S[fânta] / Veneri că nu se poate apropiia, nice cuteadză, ea luo apa cu mâna din căldare şi aruncă în obrazu/ celui împărat şi urbi acelu împărat în acela ceas. E Sfânta Veneri ieşi din căldare curată şi frumoasă. Şi atunci acelu împărat merse şi se apropie de ea şi căzu înaintea ei şi ruga-se: „Miluiaşte-mă, şarba lui Hristos, a lui Domnedzeu", şi roagă27 derept mene, doară mi s-ară deşchifde] ochii mie să fiu creştinu şi eu şi toate slugile meale şi ţinutu/ împărăţi[e]i meale”. Şi milostivi-se Sfânta [V]eneri şi căzu cu faţa la pământu şi plânse şi baltă de lacrămile <ei> [se] feace. Şi sculă-se şi loa30 cu mâna dereaptă de lacrămile ei şi unse ochi[i] [ac]elui împărat şi zise: „în numele Tată[l]ui şi Fiiului şi Duhului Sfânt, să vedzi!”. [Ş]i atunci acelu31 împărat vădzu. 94r Şi a[lţi] oameni mulţi nevolnici ven[d]ecă ei. Şi acelui împărat lumină şi // vedeare
20 Scris:	altă lecţiune posibilă: Dumnedzeulu. -v*21 Scris: ho. 22 Scris: ao“m«. 4"
23 Scris: Howpb; altă lecţiuni posibile: nuor, nour. 24 Scris: Ropnie, -v- 25 Scris: A^nese*’1'; altă
lecţiune posibilă: Dumnedzeul. -v- 26 Scris: ao^nmh''.': altă lecţiune posibilă: dumnezeu. 27 Scris:
fwrb. 28 Scris: howa. 29 Scris: Ao*He[s]«V; altă lecţiune posibilă: Dumne[dz]eu. 30 Scris: avm;
altă lecţiune posibilă: lua. A 31 Scris: am«a^h.
132
mai bine şi mai vârtos decât mainte. Şi plecă-se şi luo Sfânta Veneri de lacrămile sale şi luo apă şi botedze acelu împărat şi toate slugile şi toţi oamenii32 din părăţia33 lui. Şi iară Sfânta Vener[i] gândi şi dzise: „Duce-mă-voiu iarăşi într-altă cetate să propoveduiescu cuvântu/ lui Hristos şi să spuiu lor că păgâni-su, cum să se boteadze şi să se cunune; de <nu>, vor peri”.
EDIŢII: Hasdeu, CB, II, p. 145-156; Hasdeu, CB (ed. Byck), p. 117-125; Chivu, CS, p. 280-289.
BIBLIOGRAFIE: Hasdeu CB, II, p. 139-144, 157-168; Gaster, Literatura, p. 382-392; Iorga, SD, XIII, p. 53-54; Pascu, Ist. lit. XVI, p. 116-117; Cartojan, CP, I, p. 156-163; Hasdeu, CB, II (ed. Byck), p. 110-116, 125-138; Ivănescu, Problemele, p. 104-105, 108; Turdeanu, La Littérature, p. 90-101; Gheţie, BD, p. 313-314; Gh. Chivu, în Vechi texte, p. 50-51; Hasdeu, CB, II (ed. Mihăilă), notele 77-83, p. 532-533; Chivu, CS, p. 26, 39, passim; Mareş, Apocrife religioase, p. 24-26.
29
ÎNŞTIINŢARE
* Braşov, 20 iunie 1587
Prin acest document se anunţă că ucigaşii unui secui din localitatea Săcele au fost absolviţi de pedeapsa capitală ca urmare a intervenţiei unor boieri din Ţara Făgăraşului pe lângă sfatul din Braşov.
Actul a fost reprodus după originalul păstrat la Arhivele Statului din Braşov, fond Stenner, 1,4, nr. 509.
t Să se ştie această carte, cum au venit neşte boiari de la Ţara Făgăraşului [...] den Vad şi Ilie den Şinca şi Stoica den Copăce/ şi [S]taw şpanu/ şi [...] den Veneţie şi Neagoie den Grid şi Neagoie den Şinca şi Aldea den [...]. Aceşti boieri, ei a<u> venii cu carte de la Miclău? diiac cu [...] la jupânu/ Hârjil Lucaci* 1, judeţu/ den Braşev, şi la svai, cum ai zice la 12 [...] rugai pentru neşte oameni, ce-au fost uci? pre 1 secui den Sătcele, ce [...] pre alţi i-eu fosi vătămai. Ei s-eu rugai domnilor pre pace, ca să nu fie [,..]2 moarte, ce să plătească cu bani, iar domnii, ei au iertai pentrfu] [...] domnilor de la Făgăraş. Şi pentru rugăciunea celor boiari ce sânt [...]3 şi într-aceaea aceştia boiari s-au băgai de sânt şi chezay, ca să dea [...] 60 de florinţi pentru mortu/ şi pentru cei oameni vătămaţi şi iar 60 florinţi birşag. Şi această ucidere se-au făcui în sai în Şerfcaie] de Rusalii, iar vinovaţii sânt anume: Bădilici4 den Mândra şi [...] Stoica Stoiasa5 şi pre Şerbaw şi Crâstiaw şi Staw Pătraşco, toţi [...]6 şi Romaw de Sătcele şi Mihai, iar den Mândra. Şi într-aceaea [...]6 lăudat şi cu rău pre Şercaie şi pre dărăbanţi. Iar aceşti boiafri] [...] seri? mai sus, ei se-au băgat cheza? cum de-acum1 nainte nu se va scorni [...] de acest lucru şi pentru pizma ce vor fi cu8 frăţie bun[ă], [...] vecinătate bună aceştii ţărî a Bârsei şi vor fi toi [...]. Aceasta să să ştie.
32 Scris: uuMetiie. 4*33 Scris: AH+ii'spku.iA; alte lecţiuni posibile: di-mpărăţiia, di împărăţiia.
1 Scris: a%W; altă lecţiune posibilă: Lucaciu. 4* 2 înaintea lacunei, vizibil m. -6- 3 înaintea lacunei, vizibil t. 4* 4 Scris: ut.ahah''; altă lecţiune posibilă: Bădiliciu. *v- 5 Scris: cmow'; altă lecţiune posibilă: Stoiasei. 6 înaintea lacunei, vizibil a- “v- 7 Scris: .vLakV15. -6-8 Scris:
133
Pi(s) m(s)ca ju(n), 20 d(ň)9 [...].
Se a (z) po(p) lane ispisa(h)]0.
EDIŢII: N. Iorga, Socotelile Braşovului şi scrisori româneşti către sfat în secolul al XVII-lea, în AAR, Mem. Secţ. Ist., seria II, tom. XXI, p. 262-263; I. Roman, Primul document românesc braşovean cunoscut; scrisoarea popii lane, în LR, XVIII, 1969, nr. 1, p. 73; Doc. XVI, p. 203-204, nr. CXI.
BIBLIOGRAFIE: I. Roman, op. cit., p. 69-74; G. Nussbacher, Wann schrieb Poppa lane?, în „Karpatenrundschau”, XIII, 1969, nr. 51, p. 7; idem, Datarea documentului popii lane din Scheii Braşovului, în LR, XXV, 1976, nr. 3, p. 269-274; Nussbacher, Din cronici, p. 201-206.
30
TABEL CRONOLOGIC
*Moldova, 1587-1588
Tabelul, care provine din arhiva personală a lui Petru Şchiopul, consemnează anii scurşi „de la Adam” până la unele fapte şi personalităţi biblice şi istorice mai însemnate: potopul, exodul evreilor, respectiv Saul, Alexandru Macedon, Isus Hristos etc.; ultimul menţionat este regele Ştefan Duşan al sârbilor (| 1356). Textul a fost copiat în 1587 sau în 1588, fiind tradus după un original slavon de provenienţă sârbească. S-a emis ipoteza alcătuirii acestui tabel cronologic de către o persoană din anturajul episcopului Ghedeon de Rădăuţi.
Textul a fost reprodus integral după originalul păstrat la BAR, fondul Documente istorice, CCC/2.
lr	De la Adam până la potop 2262 ai. De la Adam până la Avram 3332. De la
Avram până au ieşit jidovii den Eghipe/ 505, iară de la Adam până atunce 3837. De la ieşitu/ jidovilor până la Sau/, întâiu/ împărat jidovăscu, 547, iară de la Adam până la Sau/ 4384. De la Adam până la Alexandru Machidcm 5209. De la Adam până au născu/ Hristos 5500* 1, iară până au pus Hristos pre cruce 5533. De la învierea lu Hristos până la Costandm-împăra/ 285, iară de la Adam până la Costandw 5843. De la Adam până la Lăv-împăra/, fecioru/ lu Vasilie Machidon, 60 1 82. De la Adam până la Stefan, împăratul sârbăsc, 6856. De la Stefan până lv acmu 240. De to/, fac de la Adam 70963. / Adam4, Ghidion.
EDIŢII: N. Iorga, în DH, XI, p 197, nr. CCCXXV; Doc. XVI, p. 162, nr. LXXI; Mihail Moxa, Cronica universală. Ediţie critică, însoţită de izvoare, studiu introductiv, note şi indici de G. Mihăilă, Bucureşti, 1989, p. 28-31.
BIBLIOGRAFIE: Iorga, DH, XI, p. 197, nota 5; N. Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, vol. I, Bucureşti, 1929, p. 238; Gheţie-Mareş, Originile, p. 406-409; Mihail Moxa, Cronica universală (ed. Mihăilă), p. 27-28 şi 32.
9 SI., în trad.: Scris în luna iunie, 20 zile. ^ 10 SI., în trad.: Acesta, eu popa lane am scris.
1 Scris iniţial 4>, apoi litera a fost ştearsă insuficient şi s-a scris în continuare XI4>. ^ 2 Cifra
este greşită. Este vorba de Leon al Vl-lea (Filozoful, 886-912), xsmY = 6018 (-5500) = 518. Poate în
textul folosit de copist era x§5i = 6410 (-5000) = 910, unde v a fost confundat cu w. ^ 3 Pe fila lv
urmează o însemnare a lui Petru Şchiopul. ^ 4 Cuvânt greu vizibil din cauza unei pete de cerneală.
134
31
PSALTIRE SLAVO-ROMÂNĂ
*Braşov, c. 1589
A doua ediţie bilingvă (slavo-română) păstrată a Psaltirii (prima este cea din 1577) a fost imprimată probabil la Braşov în c. 1589, după cât se pare de către Şerban Coresi. Alcătuitorii ediţiei au ales ca text de bază versiunea coresiană din 1577, pe care au revizuit-o, pentru unele traduceri din cuprinsul celor 151 de psalmi, prin consultarea unei versiuni moldoveneşti, înrudite cu Psaltirea Hurmuzaki; cântările scriptuare au fost preluate integral din ediţia tipărită în 1577.
Am reprodus după original (BAR, CRV 19 A) psalmii 83, 89, 119, 125, 132, 135, 143, 151 şi cântarea a IlI-a.
De fiii Iu Coreu, 83	167r
Cât iubite satele tale, Doamne silnice! Jeluiaşte şi cumple-se sufletul mieu în curţile Domnului; inema mea şi trupul mieu bucurară-se de Zeul viu. Că adecă pasărea află-ş ei casă şi turtureaoa eiş cuibu, unde-ş puse puii săi. Oltarele tale, Doamne silnice, împăratul mieu şi Dumnezeul / mieu. Ferice de ceia ce viu în casa 167v ta, în veac de veac laudă-te. Ferice de bărbat ce-i iaste ajutoriul său de la tine; întrare întru inema sa sfătui, în valea de plângere, la locul unde puseş. Că adecă blagoslovenie deade, leage dă. Mearge-vor den puteri în silă, ivi-se-va Dumnezeul zeilor în Sion. Doam//ne, Du<m>nezeul silnic, auzi rugăciunea mea! Socoteaşte, 168r Doamne, Dumnezeul lu Iacov! Scutitoriul nostru, vezi, Dumnezeu, şi caută spre faţa unsului tău. Că mai bine o zi în curţile tale decât o mie. Mai vrui să mă arunc în casa Zeului mieu, decât să viu în satele păcătoşilor. Că miloste şi deadevăr iubeaşte Domnul; / Dumnezeu bunătate şi slavă dă. Domnul nu lasă pre cine bine 168v îmblă şi nu cu rău. Doamne, Dumnezeu silnic, ferice omul ce upovăiaşte în tine.
Rugăciunea Iu Moisi, omul lu Dumnezeu, 89 //	181v
Doamne, scăpare fuseşi noauo den rudă şi în rudă. Ainte până codri nu fură şi 182r să se zidească pământul şi toată lumea, de veac şi până la veac tu eşti. Nu turna omul în smerenie şi zis-ai: „întoarceţi-vă, fiii oamenilor”. Că o mie de ani înaintea ochilor tăi, Doamne, ca zi de ieri ce trecu şi straja / nopţiei. Şi ocărârea lor încă va 182V fi; demâneaţa ca iarba treace-vor. Demâneaţa înfluri-vor şi treace-vor, cătră seară cădea-vor, iuţi-se-vor şi usucă-se. Că cumplimu-ne de mânia ta şi cu urgia ta turburămu-ne. Pus-ai farălegile noastre înaintea ta şi veacu/ nostru în luminatul feaţeei tale. Că toate // zilele noastre scăzură şi cu mânia ta cumplimu-ne. Anii 183r noştri1 ca painjina învăţară-se2; zilele anilor3 noştri într-înşii şaptezeci de ani, e să e în vârtute, optzeci de ani, e mai mult de ei, munci şi dureare. Că vine blânzie spre noi şi dosădimu-ne. Cine ştie ţinearea mâniei tale şi de frica ta urgiia ta curăţeaşte?
1 Tipărit: HoippÎH. -9-2 Tipărit:	ca. -9-3 Tipărit: amiim/. -9-
135
183v
184r
261r 261v
265v
266r
266v
272v
273r
275v
276r
/ Dereapta ta aşa spune-mi şi ferecaţii cu inema în mândrie. întoarce, Doamne! Până când? Şi rugat fii spre şerbii tăi! împlumu-ne demâneaţa de milostea ta, Doamne, şi bucurămu-ne şi veselimu-ne4 în toate zilele noastre. Veselimu-ne derept zile ce într-înse plecatu-ne-ai şi anii ce într-înşi văzum // rău. Şi caută spre şerbii tăi şi spre lucrurile tale şi îndeamnă fiii lor. Şi fie lumina Domnului Dumnezeului nostru spre noi şi lucrurele manilor noastre dereptează spre noi şi lucrul manilor dereptează.
Şedearea 18. Cântece stepeni, zicu-se spiţe, 119
Cătră Domn<n>ul când scârbia chemaiu şi auzi-mă. Doamne, izbăveaşte sufletu/ mieu de rostul nederept şi de limbă hitleană. / Ce da-se-va ţie sau ce adauge-se-va ţie cătră limbă hitleană? Săgeatele tarelui ascuţite <cu> arşii cărbunii pustiei. Vai de mine, că venirea mea delungă-se, mutai-mă cu satele Chidariului! Mult proidi sufletul mieu. Cu cei ce urâia pacea, era în pace; când grăii lor, lupta-se cu mine în deşert.
Cântecele spiţelor, 125 //
Când tuma-va Domnu/ prădarea Sionului fum ca mângâiaţi. Atunce împlu-se de bucurie rostul nostru şi limba noastră de veselie; atunce zice-vor întru limbi: „Mărit-au Domnul să facă cu-nuşi!” Mărit-au Domnul să facă cu noi: fum veselindu-ne. Toarnă, Doamne, prădarea noastră, ca izvoarăle cu5 austru. / Cine seamănă6 cu lacrămi, în bucurie secera-vor. îmblând îmblară şi plângea, aruncând seminţele sale, e viind veni-vor cu bucurie, luundu-ş mărunchele sale.
Cântecele spiţelor, 132
Adecă acmu ce e bine şi ce e frumos, ce să lăcuiască fraţii depreună! Ca mirul în cap ce deştinge în barbă, în barba lu Aaron, de deştingea în omet veşmântu/ lui, ca rouă Ermonului ce deştinse în codrii Sionului, // că aciia zise Domnul blagoslovire, viaţă până în veac.
Aliluia, 135
Ispovediţi-vă Domnului că dulce e, că în veacu e milostea sa. Ispovediţi-vă Zeului dumnezeilor, că în veacu e milostea sa. Ispovediţi-vă Domnului domnilor, că în veacu e milostea sa. // Celui ce feace ciudese mari, unul, că în veacu e milostea sa. Celui ce feace ceriul cu înţeleagere, că în veacu e milostea sa. Cel ce întări pământu/ pre apă, că în veacu e milostea sa. Celui ce feace lumină mare, unuia, că în veacu e milostea sa. Soarele în despusul zioei, că în veacu e milostea 1
1 Tipărit: BeceAiMHiwV ne. ^ 5 Cw în loc de spre sau în (cf. sl. KsroMb). 6 Tipărit: c-feMeii*.
136
sa. Luna şi stealele în despusu/ nopţiei, / că în veacu e milostea sa. Cel ce vătăma 276v Eghipetul cu întâii născuţii săi, că în veacu e milostea lui. Celui ce scoase izrailii de mijloc de ei, că în veacu e milostea sa. Cu mână tare şi braţ înalt, că în veacu e milostea sa. Cel ce împărţi Marea Mohorâtă întru împărţire, că în veacu e milostea sa. Şi cel ce trecu izrailii pre mijloc de ea, că în vea//cu e milostea sa. Şi sfărâmi 21T pre Faraon şi sila lui în Marea Mohorâtă, că în veacu e milostea sa. Şi trecu oamenii săi în pustie, că în veacu e milostea sa. Cel ce vătăma împăraţi mari, că în veacu e milostea sa. Şi cel ce ucise împăraţi tari, că în veacu e milostea sa, Sionu, împă/ratul Amoriei, că în veacu e milostea sa, şi loga, împăratul Vasanului, că în 21T veacu e milostea sa. Şi deade pământu/ lor parte, că în veacu e milostea sa. în ocină lu Israil7, şerbului său, că în veacu e milostea sa. Că în smerenia noastră pomeni-ne8 Domnu/, că în veacu e milostea sa. Izvăbitu-ne-au de vrăjmaşii noştri, că în veacu e milostea sa. Cel ce deade mâ//ncare a toate trupurile, că în veacu e milostea sa. 278v Ispovediţi-vă Zeului ceriului, că în veacu e milostea sa.
Şedearea 20. Cântecul lu David, 143	289v
Blagoslovit Domnu/, Zeul mieu, ce învaţă manile meale // spre războiu, 290r deagetele meale în luptă. Mila mea şi scăparea mea, ajutoriu mie şi izbăvitoriu mie, scutul mieu, şi înt<r>-îns upovăiiu, pleacă oamenii miei supt mine. Doamne, ce iaste omu/ că spusu-te-ai lui, sau fiiul omului că socoteşti pre dins? Omu/ deşertului podobi-se9, zilele sale ca umbra trec. / Doamne, pleacă ceriul şi pogoară, 290v atinge-te de codri10 şi afuma-se-vor! Luceaşte fulgerul şi goni-veri ei! Tremeate săgetele tale şi sminti-veri ei! Tremeate mâna ta de sus; scoate-mă şi izbăveaşte-mă de ape multe, de manile fiilor striini, ce al lor rost grăiia în deşert şi dereapta lor, dereaptă de nedereptate! Doamne, cântec nou // cânt ţie; întru psaltire cu zeace 29 lr coarde cânt ţie, celui ce dedeşi spăsenie împăratului, celui ce izbăvişi pre David, şerbu/ tău, de armă iute. Izbăveaşte-mă şi scoate-mă de manile fiilor striini, ce rosturele lor grăiră deşert şi11 dereapta lor, dereaptă de nedereptate!
Ce fiii lor ca o noauo12 prisadă, rădicată în tinereaţele sale; / fiele lor 29lv îmbunate şi preînfrumseţate, ca în chipul beseareciei. Vistiiariul plin, râgăind din ceasta în ceaea. Oile lor mult-plodite înmulţindu-se în ieşirile sale, boii lor - graşi.
Nu e cădeare gardului, nece prilaz, nece strigare întru uliţele lor. îndulciră-se oamenii ale cui sânt aceastea. Ferice de oameni ce Dom//nulu e Zeul lor.	292r
Aceasta cântare în lăture scrisă e lu David şi afară de seama 150 de cântece.	301v
Cântare când singur luptă cu Goliadu
Mic era întru f<r>aţii miei şi mai tânăr întru casa tatălui mieu; păştea oile tatălui mieu. Manile meale feaceră organ şi deagetele meale adunară psaltirea. Şi cine spuse Domnului mieu? // însuşi Domnul, însuşi auzi. însuş tremease îngerul 302r său şi luo-mă de la oile tătânului mieu şi unse-mă cu untura ungerea sa. Fraţii miei
7 Tipărit: îimi»; altă lecţiune posibilă: Izrail. *v- 8 Tipărit: nomimi Me. ^ 9 Tipărit: ik'aoch ca. -v-
10 Tipărit: KOApj"n. -v-11 Tipărit In continuare: a«.	12 Tipărit în continuare: ci», A
137
buni şi mari, şi nu dulce-vru într-înşi Domnul. Ieşiiu în timpinarea altui striin şi mă 302v blăstemă cu idolii săi. Iară eu scoş de la dins spata şi tăiaiu capu/ lui, / luaiu imputare de la fiii lu Israil.
312V	Cântarea a treia. Rugăciunea Anei, muma lu Samuil
Invârtoşe-se inima mea în Domnul, rădică-se13 cornul mieu în Zeul mieu, 313r lărgiră-se usnele meale spre dracii miei, // veselii-mă de spăsenia ta. Că nu e sfânt şi nu e derept ca Zeul nostru şi nu e sfânt trecând de tine. Nu vă lăudareţi, nece grăireţi înalte în trufa, nece să iasă mare cuvinte de rostul vostru, că Zeul cu înţelepciune Domnul şi Zeul gotoviia începutele sale. Arcul tarilor nu putu şi 313v netarii încinseră-se cu vârtute. / Ce plini era de pâine lăsară-se şi flămânziră şi proidiră pământu/. Că stearpa născu şapte şi multa întru feciorei nu putu. Domnul omoraşte şi învie; jos pleacă întru iad şi rădică. Domnul mesereaşte şi bogăţeaşte şi 314r smereaşte şi rădică. înalţă de pământ measerul şi den gunoi rădică mişelu/ // să puie el cu tarii oamenilor şi scaun slăvit să dea lui. Ce deade rugăciunea rugătoriului şi blagoslovit-ai anii dereptului. Că nu învârtoaşă-se tare bărbat cu tăria sa; Domnul netare face vrăjmaşul lui, Domnul sfânt.
Să nu se laude preamândru/ cu preamândriia sa şi să nu se laude tarele cu 314v tăriia sa şi să / nu se laude bogatul cu bogăţiia sa; ce de aceasta să se laude, ce laudă-se ce înţeleage şi ştie Domnul şi face judeţ şi dereptate pre mijloc de pământ. Domnul sui în ceriu şi tună, el judecă cumplitele pământului, derept iaste. Şi deade vârtute împăraţilor noştri şi rădica-va comu/ hristosului său.
BIBLIOGRAFIE: Candrea, PS, I, p. LX-LXIII; Pascu, Ist. lit. XVI, p. 197; Drăganu, Histoire, p. 39^40; Smrčková, Rapports, p. 82-96; Bliicher, Filigranele, p. 425; Bliicher, Contribuţii, p. 444; Gheţie, Activitatea, p. 611; Toma, CP, p. 7-9, 14-28, 30-32, 37-647, 774-778; I. Gheţie, Consideraţii filologice şi lingvistice asupra Psaltirii slavo-romăne atribuite lui Şerban Coresi, în LR, XXVI, 1977, nr. 3, p. 275-281; Gheţie, Filiaţia psaltirilor, p. 54-56; Stela Toma, Un original slav şi două traduceri coresiene, în CL, XXIII, 1978, nr. 1, p. 87-89; I. Gheţie, în Vechi texte, p. 149, 178; Al. Mareş, în Vechi texte, p. 255-258; Gheţie-Mareş, Originile, p. 304-310; Magdalena Georgescu, O copie moldovenească a psaltirilor coresiene?, în LR, XLII, nr. 6, 1993, p. 309-313.
32
APOCALIPSUL MAICII DOMNULUI
*Nordul Hunedoarei, [1590-1602]
Alcătuit, probabil, în secolul al X-lea, când în Biserica Ortodoxă s-a statornicit cultul Sfintei Fecioare, acest apocrif religios a pătruns la români în secolul al XVI-lea prin intermediul unei traduceri efectuate din slavonă. Cea mai veche versiune românească, păstrată în Codicele Sturdzan, a fost copiată, probabil, în nordul Hunedoarei, la o dată cuprinsă în intervalul 1590-1602, după un text provenind din sud-estul Transilvaniei sau din Muntenia.
Textul a fost reprodus fragmentar după originalul păstrat la BAR sub cota ms. rom. 447, f. 16-37v.
13 Tipărit: p-hAimx ca. 4*
138
Cuvântu de îmblare pre la munci. Sfânta Maria vrea să vadză cum	16r
se muncescu rodul creştinescu. Oče bl(s)vi'
Sfânta şi preaslăvita2 doamna roditoarea nu aimi<n>tre, ce a lu Dzmnezeu, maica lu Hristosu <...> şi merse să vază toate muncile3. Şi merse în măgura Eleonului şi să rugă lu Dumnedzeu, Fiiului seu, lu Isus Hristos. Şi dzise: „în numele Tatălui şi Fiiului şi a Sfântului Duhu să deşti[ngă] cătră mine arhanghel Mihail să-mi spuie din ceriu4 şi de pre pământu”. Şi era acela ceai, deştinsă arhanghel5 Mihai/ cu patru sute6 de / îngeri cu elu: o sută despre răsărită, altă sută 16v despre apusu, altă sută despre amiadzădzi, altă sută despre miadzănoapte7. Şi sărutară preasvânta8 maica lu Hristos şi dziseră: „Bucură-te9, cinstita lumiei, bucură-te10, viaţa Fiiului, bucură-te10 că e11 porânca Svântului Duhu, bucură-te10, tărie ceriului, şi ceriu/ să închină ţie. Bucură-te12 prorocestviei ce se-u prorocit, bucură-te10 că e11 deşchis ţie13 până la scaunu/ lu Dumnedzeu”. Şi dzise preasfânta maica lui Hristos cătră arhanghel Mihai/: „Bucură-te, arhanghele Mihaile, că e povelenia Sfântului Duhu. Bucură-te, arha//nghele, că eşti14 lăudatu cu ceia <cu> 17r câte şase aripi, cu heruvimii şi cu serafimii. Bucură-te, arha<n>ghele călcătoriu munciloru, şi stai înainte15 despuitoriului16 Tatălui17. Bucură-te, arhanghele Mihaile, că eşti pururea lumină nestinsă. Bucură-te18, arha<n>ghele, că tu veri bucina la giudeţu şi veri deştepta adurmiţii din veacu19. Bucură-te, arha<n>ghele, că de toţi eşti tu mai sus la scaunu/ lu Dumnedzeu”. Aşa toţi îngerii lăudară pre20 maica lu Hristos. Şi se rugă maica lu Hristos dereptu păcătoşii şi dzise preasfânta21 cătră arha/<n>ghel Mihail: „Spune-mi ce e în ceriu şi pre pământu”. Şi dzise 17v arhanghelu/: „Eu-ţu22 voiu spune tot”. Şi dzise preasfânta: „Câte munci sântu iuo să mu<n>cescu gintu omenescu?” Şi dzise arhanghel Mihail: „Muncile n-au număra”.
Şi deşchisă arhanghel spre apus iadu/ şi vădzu preasfânta21 maica lu Hristos multe munci, gintu/ omenescu23, bărbaţi şi muieri şi era în iadu plângere24 mare, vârtoasă25. Şi întrebă Preasfânta21 Mariia26 pre20 arhanghel Mihail: „Cine sintu aceşte şi ce păcate au?” Şi dzise arhanghel: „Aceşte sâ//ntu ceia ce n-au crezut în 18r Tată/ şi în Fiiul şi în Duhu/ Sfânt. Dereptu aceea se muncescu aşa”. Şi vădzu Preasvânta27 Mariia altu întunerecu şi muncă mare şi dzise cătră arhanghel28: „Ce întunerecu este acesta şi cine se muncesc aice?” Şi dzise arhanghel: „Multe dzacu în tunerecu/ acesta”. Şi dzise Preasvânta Mariia: „Ia întunerecul acesta să redice să vădzu munca aceasta”. Şi dzise arhanghel: „Nu poţi vede munca aceasta”. Şi dzise îngera/ cela ce strejuiia munca aceea29: „Oprit-a/u Tatăl nevădzut să nu vadză 18v aceşte30 lumină până cându se va lumina Fiiu/ tău în ceriu vârtosu, mai luminosu de şapte ori decât soarele”. Şi jelui Preasfânta21 Mariia31 şi rădică ochii ei cătră ceriu şi
1 SI., în trad.: Părinte, binecuvântează. A 2 Scris: npliCA*BHfGAa. 3 Scris: a\Vn>íha*. A 4 Scris
iniţial: *ieptf; apoi deasupra lui p a fost adăugat ».	5 Scris: apjţarim -$■ 6 Scris: cVm*. 7 Scris:
MeASKHenme. A 8 Scris: nptcBumiu. -v-9 Scris: uv'KWp* iha. A 10 Scris: gVkVpt. iii*. 11 Scris: *. A
12 Scris: gV^kp* iii*. A 13 Scris: u'îa; altă lecţiune posibilă: fiia. A 14 Scris: ai|im. 15 Scris:
tMitţvHAHme. A 16 Scris: AMnVninoptoAK-H. 17 în continuare scris: eman. 18 Scris: BttHVp* im. A
19 Scris: BeiOt. A 20 Scris: npt. 21 Scris: upec^uma. A 22 Secvenţa eu-ţu scrisă: eiouV. 23 Scris:
wwMt'neiift’. A 24 Scris iniţial: iW-uiepu; apoi h a fost modificat în «. A 25 Scris: B*pm«aee. A 26 Scris:
«Apuc. A27 Scris: npMBHnu. A28 Scris: ap^airAe. A29 Scris: ane*. A30 Scris: aM*tpe. A 31 Scris: mapfe*.
139
dzise: „în numele Tatălui şi Fiiului32 şi a Sfântului Duh, să vădzu aceasta muncă”. Şi se luo întunerecu/ de pre20 muncă şi acoperi şapte ceriure şi dzăce acii nărod multu, bărbaţi şi muieri, şi plângere33 mare ieşiia34 din ei. Şi lăcrăma Preasfânta 19r Mariia35 şi dzise: „Ce aţi lucrat, mişeilor?” // Şi ei nu audziră glasu/ ei. Şi dzise îngeru/ cela ce strejuiia36 munca: „Că ce nu grăiţi cătră sfânta maica lu Hristos?” Că din veacu19 se munciia ei şi nu pute vede lumina şi nu putură căuta în susu, că dzăcea smoală pre ei. Şi dziseră din muncă: „O, despuitoare Fiiului tău cela blagoslovitu/, de munca aceasta nece37 ne-u spus Avram, moşu nostru, nece37 Ioan Botezătorulu38, nece37 apostol Pavel, ce te-i ivitu tu noaua39 preasfântă. Cumu ne 19v întrebi?” Şi dzise Preasfânta Mariia cătră arha<n>ghe/ Mihail: / „Cine sintu aceşte şi ce-u greşitu?” Şi dzise arhanghel: „Aceşte n-au credzutu în Svânta Troiţă40 şi întru tine, născătoare Domnului. N-au crezut că dintru tine născutu-se-u Isus Hristos şi au priimit peliţă”. Şi lăcrăma Preasfânta Mariia35 şi dzise munciţilor; „Au n-aţi credzut şi n-aţi audzitu că printru numele meu munci-se-va41 totu cela ce nu va crede?” Şi dzise Preasvânta27 Mariia: „Să cadză întunerecul ca42 şi de-inte”. Şi 20r cădzu pre ei43. Şi dzise arhanghel: „încătruo veri // să mergi, preasfântă maica lu Hristos, spre apus au spre ameadzădzi?” Şi răspunse Sfânta Mariia35 şi dzise: „Blămu spre44 amiadzădzi”. Şi veniră patru sute de îngeri, heruvimii şi sărafimii, şi luară Preasfânta Mariia şi o duseră spre amiadzezi, unde era un râu45 de foc şi ieşiia pară de focu şi era într-îns multu nărod, bărbaţi şi muieri: unii arde până în brâu, alţii arde până în pieptu, alţii până <în> creştetu, alţii era acoperiţi în foc. Şi 20v suspină preasfânta mai/ca46 lu Hristos şi întrebă: „Cine sintu aceşte şi ce păcate au făcut ceia ce ardu până în brâu?” Şi dzise arhanghel Mihai/: „Aceşte sintu carii n-au ascultat de47 <tătă>-seu şi de mumă-sa, ce-u priimitu blestemu/48 părinţiloru, deptu aceea49 să muncescu aşa”. Şi Sfânta Mariia întrebă: „Dară ceia ce ardu în focu până în <pie>ptu?” Dzise arhanghel: „Aceia29 rău au grăitu cum voru curvi şi au făcut <cu>rvie, dereptu ace se muncescu”. Şi dzise Preasfânta Mariia: „Dară50 21r ceia ce ardu în focu până în creştetu?” Şi // dzise51 arhanghel: „Aceia29 sintu oamenii ceia52 ce mănâncă53 came de omu, dereptu aceaea54 să muncescu”. Şi dzise Preasfânta Marie: „Au doară55 poate mânca omu iară came de om?” Şi dzise arhanghel: „Eu totu-ţi voiu spune că sintu fetele şi muierile ceale ce ş-au necat şi ş-au56 lepădat feciorii cânilor, acele sintu; şi ceia52 vându frate pre fr<at>e şi părinte pre fecioru şi soţu pre sopil seu, de-1 vădescu înai<n>te domnilor şi 2lv mai<n>te ju/deţelor; aceia mănâncă came de om, dereptu ace se muncescu”.
EDIŢII: Hasdeu, CB, II, p. 312-366; Hasdeu, CB, II (ed. Mihăilă), p. 238-270; Chivu, CS, p. 248-260, Cristina-Ioana Dima, Apocalipsul Maicii Domnului. Versiuni româneşti din secolele al XVI-lea - alXDC-lea, studiu monografic, ediţie şi glosar, Bucureşti, Editura Academiei Române, p. 205-218.
32 Scris: 4»iWk>h. ^ 33 Scris iniţial: iiAWuepii; apoi h a fost modificat în e. ^ 34 Scris: aiuua. ^
35 Scris: Mdpitt. ^ 36 Scris: cmpemtfittt. ^ 37 Scris: Ne*; altă lecţiune posibilă: neci. 4* 38 Scris:
B^'âTamsp^AkV ^ 39 Scris: tmu; altă lecţiune posibilă: noua. 4- 40 Scris: mp*Hue. 4- 41 Scris iniţial:
A^HMHBeun; apoi deasupra primului h s-a scris c, iar peste e şi u s-a scris a, iară a şterge ultimul h. 4*
42 Cuvânt repetat. ^ 43 Scris: /kh. ^ 44 Scris: ciipt. ^ 45 Scris: pV*. 4* 46 Scris: av/hk*. ^ 47 Scris
deasupra rândului; adăugat, probabil ulterior, de altă mână. ^ 48 Scris iniţial: BAT»cm€MtfA; apoi % a fost
modificat în e. 4- 49 Scris: amč*. ^ 50 Scris: AApA. ^ 51 în continuare scris: presvânta maica (modificat
în Maria): „Dară ceia ce ardu în focu”, secvenţă barată de copist. ^ 52 Scris:	4-53 Scris: avuilaimk.
^ 54 Scris: Avem. 4-55 Scris: Ą\vp&. ^ 56 Secvenţa şi ş-au scrisă: uiHuwatf.
140
BIBLIOGRAFIE: Hasdeu, CB, II, p. 301-311, 368-385; Gaster, Literatura, p. 362-366; O. Densusianu, Ist. lit. rom., p. 82; Dragami, DM, p. 88-89, 109; Pascu, Ist. lit. XVI, p. 126; Cartojan, CP, I, p. 71-81; Puşcariu, Ist. lit., p. 83; E. Turdeanu, Un manuscris miscelaneu necunoscut, extras din „Arhiva pentru ştiinţă şi reforma socială”, X, 1932, nr. 1-4, p. 8; Rosetti, Mélanges, p. 522-523; Gheţie, BD, p. 315—316; Gh. Chivu, Mitrece = Matrice? în LR, XXVI, 1977, nr. 4, p. 363-364; Chivu, Copiştii, p. 68, 71; Gh. Chivu, în Vechi texte, p. 55-56, 76-81; Hasdeu, CB, II (ed. Mihăilă), p. 230-237, 271-282; notele 135-146, p. 539-540; Mareş, Datarea CS, p. 46-50; Gheţie-Mareş, Originile, p. 371-373; Chivu, CS, p. 91-96 şi passim', Mareş, Două lecţiuni, p. 253-256; Mareş, Apocrife religioase, p. 33-37; Cristina-Ioana Dima, Apocalipsul Maicii Domnului, p. 37^42, 183.
33
LEGENDA SFÂNTULUI SISINIE
*Nordul Hunedoarei, [1590-1602]
Legenda despre lupta biruitoare a Sfântului Sisinie împotriva diavolului răpitor de copii a fost alcătuită în epoca elenistică, iar în literatura română a pătruns în secolul al XVI-lea. Ea se păstrează în Codicele Sturdzan într-o versiune bilingvă (slavo-română), copiată probabil în nordul Hunedoarei, la o dată cuprinsă în intervalul 1590-1602, după un izvod provenind din sud-estul Transilvaniei sau din Muntenia. Textul a fost reprodus integral după originalul păstrat la BAR sub cota ms. rom. 447, f. 57r-63v.
Mltva Stgo Sisina o(t) diavola prokleta* 1	57r
Carele voinic fu ca Sti2 Sisin ce multe oşti birui: întâiu siriianii, ai doii turcii, ai treii tătarâi. E deca-ş' feapse rugă, / întoarse-se3 Sti2 Sisin de răsări/ la Raviia. Şi 57v vine cătră elu îngeru/ Domnului în vii şi dzise lui: „Du-te Sisine, cătră soru-ta Melintie, că ş-au născu/ cinci coconi şi i-au luat dracul şi al şasele va se i-1 ia. Să nu faci vâna/ acelu<i> drac, // că pentru tine goneşte Domnu/4 pre5 acela drac”. 58r Melintia, sora lui, născu de făcu stâlpu de marmure şi-/ ferecă cu piroane de fieru şi coperi/ cu plumbu. Şi luo doauo6 fete să-i slujască cu hrană întru an. Şi merse7 Sti2 Sisin / cătră stâlpu şi zise: „Soro Melintie, deşchide-mi stâlpu/ să întru”. Ea zise: 58v „Nu cutez să-ţi deşchiz, că mă temu de dracu/ înşelătoriu/”. El zise: „Soro Melintie, deşchide-mi stâlpu/ să întru, că8 afară mare frigu iaste şi mare vihor; n-am capu/ unde-mi închina. // Eu sintu vânătoru/ aceluia drac. Pentru mene goneşte Domnul 59r pre5 acela drac”. Atunce ea deşchise lui stâlpu/ şi întră dracu/ pitulif ca o grăunţe de meiu suptu copita calului lui Sisin şi răpi coconu/ şi fugi cătră mare. Ea dzise: „O, fratele meu, cumu-ţi dziş, aşa fu”. Atunce Sti2 Sisin încăleca pre5 calu/ lui şi alergă pre5 urma aceluia drac. / Calu/ lui văpăi dihniia şi ave în mână o suliţă de focu. Şi-/ 59v goni pre5 la o salce. Şi dzise: „Lemnu/ lu Dumnedzeu, salce, vădzu? dracu/ fugindu
1 SI., în trad.: Rugăciunea Sfântului Sisinie de afurisitul diavol. S 2 SI., în trad.: sfântul. S-3 Scris:	<4.	4 Scris: aVmhís"'. S-5 Scris: npt. -6-6 Scris: iw; altă lecţiune posibilă: douo. S-
1 Scris: mPca. -y- 8 Scris iniţial: tC, apoi a modificat în *. *y- 9 Scris:	❖ 10 Scris: ţ>Vc«A. *0-
141
şi un9 coconu ducându?” Şi salce-/ fusese10 vădzu/ şi dzise: „Nu l-am vădzu/”. Şi dzise Sti2 Sisin: „Să înflureşti, iară poame să nu faci”. Iar<ă>şi curse şi văzdu alt 60r lemnu, rug. Şi // dzise Sti2 Sisin: „Lemnu/ lu Dumnezeu, rugule, vădzu? dracu/ fugindu şi un cocon ducându?” Şi rugu/ fusese10 văzut şi dzise: „Nu l-am vădzu/”. Şi zise lui: „Să fii blăstema/! Unde ţi-e rădăcina ta, acole să-ţi fie vârhu/ tău! Cine va trece pre5 lângă tine, tu să-i împeadeci, iară ei să te blasteme11”. Şi mai alergă şi 60v vădzu un măslin stându lângă mare. / Şi dzise Sti2 Sisin: „Lemnu/ lu Dumnedzeu, maslinu, vădzu? dracu/ fugindu şi u<n> cocon ducându?” Şi dzise măslinul: „Vădzuiu-/ în mare afundându-se”. Şi dzise Sti2 Sisin: „Să fii blagoslovitu şi osveti/, lemnu/ lu Dumnezeu, măslin! Şi să fii la toate besearecile12 de lumină şi 61r oamenilor de spăsenie”. Aşa fu. Şi vine la mare şi-//ş aruncă undiţa lui în mare13 şi scoase14 dracu/ [l]a usca/ şi începu a-/ bate cu 72 de buzdugane de fieru. Şi grăi lui: „Dă-mi 6 feciori ai surori-me Melintiei15”. Şi dzise dracu/: „N-am ce-ţi da, că l-am mânca/”. Şi-i dzise lui Sisin: „Boreşte-i, proclete drace!” Dracul dzise: „Boraşte-/ şi tu laptele mâni-ta în palmă, cela ce-i suptu în tinereţele t<ale>!” Atunce Sti2 61v Sisin elu-şi fece rugă cătră / Dumnedzeu şi bori laptele mâni-sa în palmă. Atunce şi dracu/ bori 6 feciori ai Melintiei. Şi-i dzise lui Sisin: „Viu Dumnedzeu, Domnu/ nostru, a/ ceriului şi al pământului, n-am a te lăsa, drace, până nu te veri giura”. Şi 62r începu dracu/ a se giura: „Să-m parde16 de tăria înfricatului sca//un, iuo ruga aceasta grăi-se-va şi numele tău pomeni-se-va, acole dracu/ să nu-/ acopere”. „Viu Dumnezeu, Domnu/ nostru, a/ ceriului şi al pământului, n-am a te lăsa, drace, să nu te veri giura”. Şi începu dracu/ cu lacrămi a să giura: „Să-m parde de tăria 62v înfricatulu/i17 scaunu/ şi de braţele înalte, şi cinstitu/ veşmântu/ ce acopere cinstitu/ capu/ lui, şi de tăria18 celor 40 de popi, celora ce ţin înaltu/ Ierusalimului şi rugă fac şi dzua şi noapte, iuo ruga aceasta grăi-să-va şi numele tău pomeni-se-va <...>”. 63r Svântu/ acela nu socoti // pre5 dracu/, nice-/ amână, nice19 cătră casa lu Dumnezeu, acieşi-/ tremese elu suptu întunerec. Iară cicea slăvim numele Tatălui, Svântului20 Duh şi acmu şi purure şi în vecii ve<a>cului21, adăvărat, amin.
EDIŢII: Hasdeu, CB, II, p. 284—291; Gaster, CR, I, p. 6-7; Ruffini, Antologia, p. 57-58; Hasdeu, CB, II (ed. Mihăilă), p. 217-222; Chivu, CS, p. 272-274.
BIBLIOGRAFIE: Hasdeu, CB, II, p. 263-283, 292-298; Gaster, CR, I, p. C; Gaster, Literatura, p. 393^100; Drăganu, DM, p. 89; Al. Rosetti, în „România”, XLVII, 1921, p. 128-129; N. Drăganu, în DR, III, 1922-1923, p. 698-700; Cartojan, CP, I, p. 145-155; Densusianu, HLR, II, p. 559-560; Ivănescu, Problemele, p. 107; Rosetti, Mélanges, p. 526-527; Panaitescu, începuturile, p. 109; Gheţie, BD, p. 315-316; Chivu, Copiştii; Gh. Chivu, în Vechi texte, p. 57-58; Hasdeu, CB, II (ed. Mihăilă), p. 204-216, 223-227, notele 118-134, p. 538-539; Mareş, Datarea CS, p. 46-50; Gheţie-Mareş, Originile, p. 394-397; Chivu, CS, p. 27, 51 şi passim; Mareş, Două lecţiuni, p. 253-256; Mareş, Apocrife religioase, p. 26-37; Marius Mazilu, Legendele Sfântului Sisinie. Redacţiile româneşti, în LR, LVII, 2008, nr. 1, p. 75-88.
^ 11 Scris: baactsmí. ^ 12 Scris: &ectpeqH<vfc. ^ 13 Scris: MApi. 14 Scris: ck©‘.	15 Scris:
M^AwVfeH. ^ 16 Scris: OiMT»napAe. ^ 17 Scris: ^pÍHKam^H. ^ 18 Scris: m^pia*. ^ 19 Scris: nw*; altă lecţiune posibilă: nici. 20 Scris: (bhiuVatmi. 21 Scris: bck^aVh, cu spaţiu alb între e şi k.
142
34
OMILIA LA ÎNVIERE
*Nordul Hunedoarei, [1590-1602]
Omilia la înviere, atribuită lui Ioan Hrisostom, şi anume versiunea „scurtă”, se păstrează în două manuscrise din secolul al XVI-lea: Codicele Braţul şi Codicele Sturdzan (în cel din urmă, în două transcrieri: f. 63v-67v, respectiv f. 79rv, care conservă numai rândurile iniţiale ale textului). Cele trei versiuni sunt bilingve (slavo-române). Apartenenţa versiunii din Codicele Braţul la traducerea pe care o conservă versiunile din Codicele Sturdzan este controversată. Versiunea completă din Codicele Sturdzan, pe care o reproducem în continuare, a fost copiată, foarte probabil, în nordul Hunedoarei, între 1590 şi 1602, după un model care provenea din sud-estul Transilvaniei.
Textul a fost reprodus integral după originalul păstrat la BAR sub cota ms. 447, f. 63v-67v.
Să neştire bura creştini de Dumnezeu iubit, să se îndulcească de bun praznicu 63v de astăzi. Să neştire de şerbi cu bun <n>ărav, să între bucurându-se în bu<cu>riia' Domnu-seu. S-au neştire de întâiu/ ceas lucratu, să ia [a]stăzi plată dereaptă. // S-au 64r neştire după al treile ceas veritu, să blagodarească şi să praznuiască2. S-au neştire după al şasele ceas ajunsu, nime să nu se spământe, că într-o nemică nu se va deşerta. Să se-u neştire după al noauole3 ceas lăsatu, să se apropie, nemică să nu se teamă. / Să-u veritu neştire în a/ unsprădzeacele ceas, să nu se teamă de pesteală, 64v că-i bura-cinstitoriu/ despuietoriului: priimeaşte cela dentâi ca şi cela de apoi; îmblânzeaşte cela ce au veritu în a/ u<n>sprăzeacele ceas, ca şi cela ce au lucratu dintâni4. // Şi acela de apoi miluiaşte şi acela dentâi îmblâ<n>zeaşte; şi aceluia5 dă 65r şi acela dăraiaşte; şi lucralu cinsteaşte şi punerea laudă. Dereptu aceaea întraţi în bucuriia Domnului vostru, şi ceia dentâi şi ai doii plată să luaţi; bogaţii şi6 mişeii, / soţu cu soţ să vă încetaţi; ceia ce să au ţinti şi leanişii şi zua cistiţi; şi ceia ce s-au 65v postitu şi ceia ce nu se-au postitu bucuraţi-vă astăzi, masa gătaţi şi vă îndulciţi toţi. Viţelu/ grasu, nime să nu iasă flămându şi toţi vă îndulciţi, cu mişei, cu bogaţi // de 66r burătatea burătăţiei7 de astăzi. Nime să nu plângă de meseretate astăzi; ivitu-se-u depreură împărăţiia. Nimea să nu plângă de păcatele sale astăzi, că iertarea den groapă se au luminai. Nime să nu se teamă8 de moarte9, că ne au mântuitu mântuitoriu/ de moarte9, stinse ce era ţinti de dinsu, / munci10 iadu/ cela ce au 66v pogoritu în iadu11. Amări-se că îmbucă de trapu/ lu<i>. Şi adecă aşteptă în Galelei de strigă. Şi iadu/ se amări-se şi căzu giosu, amărî-se şi se12 deşertă, amări-se şi fu batjocură. Şi trapu/ lui se ti<m>pină cu Dumnezeu, luo pământu // şi 67r tâmpirăciu<re> celuia ce vedea şi căzu întru ce nu ştiia. Unde ţi-i, moarte13, aculu14? Unde ţi-i abirairea? învinse Dumnezeu şi tu pogoritu fuseşi. învinse Dumnezeu şi căzură dracii. învinse Dumnezeu şi viiaţă vie şi se bucurară îngerii, învinse Dumnezeu, / nece unu/ mortu nu-i în groapă. Dumnezeu învise dentra 67v morţi. începătura morţilor fu. Acelaiu-i ţiratu/ şi slava în veacu, adevăra.
1 Scris: Btfpii*. "9- 2 Scris: iipasny*™*. -9- 3 Scris: hovva«; altă lecţiune posibilă: nouole. 9-
4 Scris: ah+t*.*. 9- 5 Scris: ANťrtVt. -9- 6 Scris: uiuim. 9- 7 Scris: BS’pxmu' m«h. 9- 8 Scris: ta'**. 9-
9 Scris: M»pTe. 9- 10 Scris:	9- 11 Scris: ahaV. -9-12 Urmează: a^Vnax, cuvânt barat cu două linii
de copist. -9- 13 Scris: MopTA. -9- 14 Scris: «koaw.
143
EDIŢII: Hasdeu, CB, II, p. 78-83; Vomicescu, Scrieri patristice, p. 254-255; Hasdeu, CB, II (ed. Mihăilă), p. 84-87; Chivu, CS, p. 274-276.
BIBLIOGRAFIE: Hasdeu, CB, II, p. 75-77, 84-87; Drăganu, DM, p. 17-19; Olteanu, Contribuţii 1969\ G. Mihăilă, în SLLF, II, p. 340-345; Chivu, Copiştii, p. 68-69; Gh. Chivu, în Vechi texte, p. 58-59; Gheţie, Consideraţii; Vomicescu, Scrieri patristice, p. 251-257; Hasdeu, CB, II (ed. Mihăilă), p. 82-83; 88-90, 530, notele 43^4-7; Gheţie-Mareş, Originile, p. 245-246; Al. Mareş, Câteva precizări în legătură cu Omilia la Paşti din Fragmentele lor ga, în LR, XXXV, 1986, nr. 6, p. 508-512; Chivu, CS, p. 27, 29 şi passim.
35
CATASTIF
*Moldova, 20 februarie 1591
Documentul înregistrează numărul bunicilor, orânduiţi pe stări sociale, din cele 22 de ţinuturi ale Moldovei. Partea finală a textului (f. 6r~v) a fost scrisă de domnitorul Petru Şchiopul.
Textul a fost reprodus după originalul păstrat la BAR, fondul Documente istorice, CCC/12.
lr	f Catasti/z de cisie de tirani de la toate ţinuturi şi curteani şi vătaji şi neamişi
şi popi.
t Ţinutu/ Soroca: f 1714 tirani de istov; 204 săraci; f 114 de curteani; f 14 de vătaşi; t 93 de neamişi; f 48 de popi. /
lv	f Ţinutu/ Hotinu/: f 1916 tirani istov; 232 săraci; ţ 77 curteani; f 41 vătaşi;
t 122 neamişi; f 95 popi.
Ţinutu/ Iaşii: f 2270 tirani istov; f 482 curteani; f 279 neamişi.
Ţinutu/ Fălciiu/: f 1077 oameni cu săraci; f 32 vătaşi; f 177 neamişi; f 328 curteani; t 58 popi. //
2r	Ţinutu/ Orheiu/: t 2657 oameni cu săraci; | 380 curteani; f 226 neamişi.
Ţinutu/ Neamţu/1: f 2525 istov; 558 săraci; 3083 face preste tot; | 283 curteani; t 16 vătaşi; | 56 neamişi; f 128 popi. /
2V Ţinutu/ Tecuci2: t 1073 istov cu săraci; f 281 curteani; t 27 vătaşi; | 217 neamişi; f 60 popi.
Ţinutu/ Vasluiu/3: t 1075 istov; f 177 săraci; f 403 curteani; t 38 vătaşi; f 253 neamişi; t 66 popi; f 11 popi din târgu. //
3r Ţinutu/ Bârladu/: t 427 istov; 114 pre dup-înse; 87 săraci; f 129 neamişi; f 22 vătaşi; f 155 curteani; | 9 oameni4 cu cărţi de iertat5.
Ţinutu/ Covurluiu/6: Ţ 1157 istov; 156 pre dup-înse; 243 săraci; t 270 curteani; f 40 vătaşi; f 82 neamişi; f 42 popi. /
3V	Tutová7 ţinut: f 1131 oameni cu săraci; f 28 vătaşi; | 226 curteani; t 148
neamişi; f 60 popi.
Ţinut Dorohoiu/; f 1306 istov; 204 siraci; t 24 vătaşi; f 124 curteani; f 50 neamişi; f 121 popi.
1 Scris: Ne'"inîs. 2 Scris: meKV5; altă lecţiune posibilă: Tecuciu. ■v'3 Scris: B«ert»K>A. -y- 4 Scris:
wm«nh. *v*5 Scris: i/nu1". *0*6 Scris: kobo^a»»*. 1 Scris: rnVmitBA.
144
Chigheaciu/ ţinui; f 2260 istov; f 220 săraci; | 268 curteani; f 50 vătaşi; f 325 neamişi; f 88 popi. //
Suceava ţinui; f 4000 istov; f 568 săraci; f 34 vătaş; f 181 curteani; t 61 4r neamişi; f 220 popi.
Hârlău/ ţinui: f 1055 istov; 240 săraci fara ocoale; f 355 oco/8 Botăşani; f 56 oco/8 Şipotele; f 109 curteani; t 14 vătaşi; f 34 neamişi; t 81 popi. /
Lăpuşna ţinui; f 1538 istov; t 288 săraci; f 48 istov; Slobodziia Ceacârlui9; 4V 5 săraci; 142 vătaşi; f 501 curteani; f 352 neamişi; f 88 popi.
Cernăuţii ţinui; t 1095 istov; 68 săraci; 141 vătaşi; 117 curteani; t 66 neamişi; t 69 popi. //
Romanu/ ţinui: t 913 istov; 141 siraci; f 12 vătaşi; f 149 curteani; f 49 neamişi; 5r t 56 popi.
Totruşu/ ţinui: f 455 istov cu 81 săraci; 1120 şaigăi; 166 curteani; f 24 vătaşi; f 73 neamişi; t 7 popi. /
Bacău/ ţinui: f 415 istov; 121 săraci; f 102 curteani; f 23 vătaşi; t 64 neamişi; 5V t 11 popi.
Cârligătura ţinui10: f 516 oameni de toţi; f 10 vătaşi; f 156 curteani; f 50 neamiş11. //
Putna ţinui: f 2040 oameni12 ţarani; f 40 popi13; | 315 nemi^; f 42 vatay; 6r t 311 curteni. /
t Cisie14 ţerăi, ai 7099, fevruarie 20.	6V
t 36543 oameni12; | 1417 popi; f 4948 curteni; f 626 vatay; | 3020 nemi^; 46860 cu tot15.
EDIŢII: N. Iorga, în DH, XI, p. 219-220, nr. CCCLII; DIR, XVI, A, IV p. 4-6, nr. 5; Doc.
XVI, p. 169-170, nr. LXXVIII.
35*
ÎNVĂŢĂTURĂ PENTRU SMERENIE
*Braşov, [1591-1606]
Scrierea, o omilie pe marginea episodului evanghelic relativ la spălarea de către Isus a picioarelor ucenicilor săi (loan, cap. XIII, v. 1-38), a fost tradusă din slavonă. Urmele sursei sunt vizibile, în special, în topică. Singura copie manuscrisă a traducerii aparţine popii Neagoslav de la Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului şi datează din intervalul 1591-1606.
Am reprodus după original (BAR, ms. rom. 5023, f. 227-2601) partea de început a scrierii.
8 Scris: wkcv; altă lecţiune posibilă: ocoale. ^ 9 Scris: măkpt»a<*m. ^ 10 Scris: umh t. ^ 11 în continuare,
scris de Petru Şchiopul. ^ 12 Scris: V*. ^ 13 Scris: none. ^ 14 Scris: chW. ^ 15 Scris: r**”; altă
lecţiune posibilă: cu toţi.
145
227	Ioanu evanghelistul mărturiseşte de Domnul nostru Isus Hristos:
păntru smearenie picioarele ucenicilor săi au spălat
Mainte de praznicul Paştilor ştia Isus că-i vine ceasul lui să treacă dentr-această lume cătră Tatăl, iubi ai lui ce era în lume, până în svârşil iubi pre ei1.
Tlu(k)2 Ştia amu Domnul şi mai denainte a toate veacurile ceasul morţiei lui. Stătu atunce acesta lucm a face, multă iubire de oameni şi deştingere3 împlu. Şi multă 227v dragoste arătă cătră ucenici, că vrea să lase pre ei / ce mai mare dragoste arăta ce amu până în sfârşit iubi pre ei. Iară că arătă că nimica n-au lăsat, ce cum se cade, iubiţilor, a nu face. De-aciia şi cea mai de apoi tuturor aceasta făcu: spălă picioarele ucenicilor. Că lor tinse dragoste şi multă mângâiare, înainte să puie cătră scârbe ce vrea lor să vie, să cugete cum iubi pre ei, aşa că şi picioarele spălă. Nici4 până în svârşit lăsă pre ei. Treacerea dentr-această lume meneaşte-se5 moartea, pentru ce după înviere înălţare. După aceaea vrea să treacă dentr-această lume, arăta ce era cătră al lui liubov. Aceasta zice cătră ai lui ucenici: „Ai lui amu sântu, 228r lu Dumnezeu pre făptura obrazului, toţi oamenii cum au grăit. într-ai6 lui // vine şi a lui nu-l priimiră7. Ai lui sântu lu Dumnezeu şi toţi svinţi<i> adause fiindu într-această lume. După aceaea8 unii sântu ai lui, al lui Avraam şi toţi oamenii ce nu era într-această lume, ce se mutase dentr-această lume. Iară aceştea ce era într-această lume până în svârşitu-i iubi”. Zice ce se zice desvârşit liubov arătă lor.
Sę(stf Şi seară fu, întră dracul în inima10 Iudei a lu Simon den Scariot ca să vânză pre el. Ştia Isus că toate11 dedease lui Tatăl în mâni, că de la Dumnezeu ieşise el şi cătră Dumnezeu mearge. Sculă-se de la cină şi-ş puse veşmântele, şi luo 228v pomisealnicul, şi se încinse. După aceaea8, / băgă apă în spălătoare, şi începu a spăla picioarele ucenicilor, şi le ştergea cu pomisealnicul ce era încinsu12.
Tlů(kf	Miră-se evanghelistul că celuia ce vrea să vânză pre el spălă-i picioarele
Hrisos, zice: „E dracul întră <în> inima Iudei a lu Simon”. Aşa amu până în svârşit învăţătoriul îngădui a vânzătoriului. Şi ca fu seară nu zăcea în deşert, ce să arate fară-omeniia Iudei, că nici împreunarea measei pleca pre el. Deaca ştia Isus că toate dedease Tatăl lui în mâni, acesta zice că mântuirea credincioşilor chezăşui pre el, şi se cade de-acia tuturor cătră mântuială a arăta ucenicilor. Şi de-acia a spăla 229r picioarele lor, înţelepciune plecată pune lor şi aimintrea să ştie, // şi după ce cătră toate deade lui Tatăl, şi ca ieşi de la Dumnezeu şi cătră Dumnezeu mearge. Nemica ştiută va fi slava lui de ce spălă picioare<le> ucenicilor, au doară au răpii măriia slava să se teamă de ea13 să nu cază, şi pentru aceaea14 nemica plecată a face. Ce oamenii fără rudă muncescu-se cându apucă vreo deregătorie, nu vor nici într-u<n> chip să se pleace, să nu piarză mai vârtos deregătoria ce au apucat. Ce a toate împărat fiindu Dumnezeu, şi Fiiu şi de la Dumnezeu au ieşit, aceasta zice den firea Tatălui, şi iară cătră Dumnezeu mearge. De-aciia nu vrea să o mişcureaze slava lui
1 Evanghelia după loan, cap. 13, v. 1. -7 2 SI., în trad.: tâlc. -7 3 Scris: AOţmpe, apoi s-a adăugat
deasupra secvenţa hu«. -7 4 Scris: nh1; altă lecţiune posibilă nice. 7 5 Scris: «Awwtiiiete.**' 6 Scris:
7 7 Scris marginal: Ia/ \\ i ( loan, 1, 1). 7 8 Scris: a<mh. 7 9 SI., în trad.: Conţinut. 7
10 Scris: m«w\ apoi înainte de n s-a adăugat i. 7 11 Scris: maanit;. 7 12 Evanghelia după loan, cap.
XIII, v. 2-5. ^ 13 Scris: a. ❖ 14 Scris: anta. 7
146
atâta fiindu, de ce era cătră ucenici spălătură, cându auzi că toate au dat lui Tată/.
Să nu-ţi pare neputinţă / acicea a fi unuia-născutu/, ce cătră Tată/ cinste şi tocmeală. 229v După aceaea14, de ţi se va părea ţie neputeamic a fi Fiiul pentru ce grăiaşte Tată/
<că> deade lui neputeamic ţi pare şi Tată/ pentru căce Fiiului au dat împărăţia, cum grăiaşte apoštolu/. Ce nu iaste aşa, ce darea tocmituriei şi cu o voire şi cu o vreare a Tatălui arătă. Caută şi pre avearea15 plecăriei. Nu mainte amu de cină spălă, ce după ce şedea tot. Sculă-se acesta singur, alalaţi răposa, şi-ş puse veşmântele lui, ce e slujba uşor a face şi nu pesteală pre noi învaţă. Cu pomesealnicu/ se încinse, însuşi făcea toate şi ceia16 spăla şi ceia16 ştergea. Băgă apă şi aceaea14 însuy o făcu şi n-au zis altuia. Aceastea // sântu toate închipui noauo17 şi punere legiei cum se 230r cade a sluji cu toată inima. însuşi le feace şi nu-i tribuiia altu/ să-i ajute.
Sę(stf	Mearse cătră Simon Patru. Şi grăi lui18 el: „Doamne19, au tu-m veri spăla
picioarele meale?” Răspunse Isus şi zise lui: „Ce fac eu tu nu ştii acmu, înţeleage-veri după aceaea8”20.
Ţ(l)1'	Nu spălă mainte lu Patru măcar căce era mai dentâiu, ce ca doară vânzătoriu/
neastâmpărat22 fiindu şi răcit de Dumnezeu. Mainte de Patru, şezu de-i spălă picioarele, de unde e mai faţişat23, aceasta ascultă. începu24, zice25, a spăla picioarele ucenicilor şi a le ştearge. După aceaea14 mearse cătră Simon Patru26, ce arătă că nu spălă ale lu Patru mainte, ce altuia oarecăruia mainte de el. Dentr-alalţi ucenici nici/unu/ nu îndrăzni mainte de Patru să-şi speale picioarele, e vânzătoriu/ 230v iată a face îndrăznit ară27 fî amu. De-ară fi început altui ucenic a spăla n-ară fi apărat Domnului oarecarele28 de-ară fi şi zis: „Ce şi Patru?” Ce nu iaste aşa. Deci nu altuia cuiva <va> spăla mainte, ce vânzătoriului, de-aciia dup-aceaea29 lu Pătm.
Din30 Patru certaţi fură alalţi chip iaste să nu se lea<pe>de31, ce să ia acea cinste de la Domnu/, ce era adusă lor. Caută şi graiurile lu Patru cât înţeles avea: „Tu veri să-mi speli picioare<le> meale? Cu aceale mâni ce ai deşchis ochii orbilor, şi cu aceale ai curăţit stricaţii, şi cu aceale ai vis morţii, şi unele ca aceale şi altele mai multe ai făcut, e mie robului şi ticălosului // nu manile sau altceva mai cinstit, ce 23 T picioarele ce sântu mai apoi decât toate mădularele”. într-aceaea32 Domnu/ zise:
„Ce fac eu tu nu ştii acmu”, că plecare înţeleaptă multă avea, „ce şi pre voi voiu să vă învăţ. După ceastea amu, cându cu numele mieu33 dracii veţi goni, cându mă veţi34 vedea suindu-mă la ceriu, cându mă veri cunoaşte că de-a dereapta Tatălui voiu şedea, atunce veri înţeleage că cela ce aşa se-au plecat că picioarele tale au spălat. Acela ţe-au dat atâta puteare spre draci”. Şi se înălţă şi se proslăvi Tatălui, nemica nu se mişcură den ce se plecă cu înţelepciune35. De-acia aşa alalte veri iubi şi îns<ă>şi plecarea. înalţă-te, nu te mişcura!
15 Scris în continuare natfinepT, apoi şters şi barat cu o linie, -y- 16 Scris: «tcea. -v* 17 Scris: hoV. *y-
18 Scris deasupra cuvântului rp*H. 19 Scris: ,\<Aie.	20 Evanghelia după Io an, cap. XIII, v. 6-7.
21 SI., în trad.: tâlc. -v*22 Scris: Hecnm>HiMp«T. 23 Scris: «J/hnuuuriih; altă lecţiune posibilă: făţişată. "v-
24 Scris:	altă lecţiune posibilă începe. 25 Scris: se'. 26 Scris: (n>mpv -$• 27 Scris: mapx.
28 Scris: u/fx-K.ipťrtf. -v-29 Scris: .v/Wtu; altă lecţiune posibilă: după aceaea. 30 Scris: ah1"4- ^ 31 Scris:
a^a®. ^ 32 Scris: 4HmpâaMita. ^ 33 Scris:	apoi deasupra lui a\ s-a adăugat T. 4* 34 Scris în
continuare: b^um. ^35 Scris: <tueAen<iwtrfc. ^
147
231
T(lf
232r
232v
477r
477v
Sg(št)9 / Grăi lui Simow Patru: „Nu-m veri spăla picioarele în vecie”. Răspunse lui Isus: „De nu voiu spăla ţie nu veri avea parte cu mine. Grăi lui Simon Patru26: „Doamne19, nu picioarele numai, ce şi manile şi capu/”36.
Credinţă multă avea Patru cătră învăţătoru/, de-acia şi ca mai multă dulce-govitură arătă şi de lepădare spărea-i, că de-ară fi şi mai vreodinioară denainte37 oprit de Hristos. Că de se vrea lui opritură de altu/ pentru ce să a<i>bă a lua, iară acmu şi pre Domnu/ nu opri a nu spăla pre el. Ce pentru ce vrea să fie mare şi multă ce e cu Hristos acmu fiindu lepăda-se şi nu cugeta. Ca iar va opri pre el, ca mai tare, cum zice, căce se protivia Domnului, derep ce cătră el Hristos nu grăi: „Că pleca//rea cu înţelepciune învăţă tine, o Petre, şi dereptu aceaea8 voiu să-ţ spăl picioarele tale”. Ce<l> ce grăiaşte ce mai vârtos ştie că-i apucă inima lui, cu aceastea graiure înfricoşa pre el: „De nu voiu spăla ţie”, zice, „nu veri avea parte cu mine”. Dup-aceaea38 acela era mai duios de Hristos decât alalţi ucenici, şi cu Hristos a fi, şi grăiia: „Şi sufletu/ meu voiu pune pentru tine cu dragu”, se fagăduiia. Cu aceasta opreală sufletu/ lui lu înfricoşa: „De nu voiu spăla ţie nu veri avea parte cu mine”. Deaca auzi Pătru acea opreală cu frică cât era ţeapăn întru lepădare, atâta şi lăsăciune, mai vârtos tare, că şi capu/ plecă la spălăciune. Amândouo şi cinstite le feace de lepădare amu, dece foarte a cinsti pre Domnu/. Iar după lăsăciune / dece nu vrea a se împărţi de el. (...)
BIBLIOGRAFIE: Al. Mareş, Un manuscris românesc necunoscut din secolul al XVJ-lea, Conferinţele Academiei Române. Ciclul: Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2003.
36
FLOAREA DARURILOR
Mănăstirea Putna, [1592-1604]
Alcătuită în Italia în secolul al XIV-lea, cartea Fiore di virtu (titlul original) reuneşte într-un tot unitar legende despre animale extrase din Bestiariile medievale, maxime din scriitori creştini şi ai antichităţii clasice, istorioare preluate din textele biblice, Vitae Patrům, Gesta Romanorum etc. In literatura română Fiore di virtu a pătruns de timpuriu, fiind tradusă foarte probabil în Banat-Hunedoara, înaintea anului 1592, după un original slavon. Cea mai veche copie a acestei traduceri, cu o largă audienţă în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, este bilingvă (slavo-română) şi a fost executată la Mănăstirea Putna, din iniţiativa ieromonahului Ioan, la o dată cuprinsă în intervalul 1592-1604.
Am reprodus capitolele 2, 19 şi 20, după copia putneană păstrată la BAR (ms. rom. 4620, f. 457-627V).
Radi zavistiş zlobg. Gla(V) 2* 1
Băsăul unde iaste, mare răuotate liubovului. / Şi sânt doauo oarecum2: una iaste cându-ţi pare rău de binele altuia; a doaua3 iaste cându te bucuri de rău/ altuia, de-i faci lui mai multă obidă, aceluia ce are pagubă. Pizma faci aceaea.
36 Evanghelia după Ioan, cap. XIII, v. 8-9. -9- 37 Scris: AHiWm«; altă lecţiune posibilă: den
nainte38 Scris:	_____________________________________________________________________
1 SI., în trad.: Pentru răutatea invidiei. Capitolul 2. *$■ 2 Scris: wapeMV** *v- 3 Scris: ,\Wi\; altă
lecţiune posibilă: doua.
148
Şi poate să se închipuiască pizmaşu/ cu o pasăre ce se cheamă aelin, // ce 478r atâta are băsău, că de veade că i se îngraşă puii, el i bate cu piscu/ în coaste şi-i face de nemoştescu.
Senac dzise: „Pizma unde iaste, ea scoate binele şi face rău/; şi rău/ face bine”. Şi păntru zavistiia grăiescu: „Cum viermele strică haina omului, aşijdere şi băsău/ strică trupu/ omului”. / Solomon dzise: „Cându vedzi că cade ceva de la . 478v soţu/ tău, nu te bucura de paguba lui, că lui Dumnedzău nu-i place şi va lua paguba de la el şi o va da ţie”. Iară? grăiaşte că „cine se bucură răului altuia nu însereadză iară obidă”. Styf Grigorie dzise că „nu iaste mai mare păcat de pizma şi unde iaste ea nice//odată5 nu e pace, nice liubov, şi aceasta iaste mai mare păcat în lume”. 479r Păntru pizma se află că era oarecine, um boiarin mare şi avea la casa lui doi robi. Unu/ era de mulţi mai scumpu pre lume, iară altul era de mulţi mai pizma? în lume. Şi aduse / cel boiarin amândoi înaintea lui şi grăi lor: „Eu voiu să fac 479v amândoi să fiţi boiari şi soţi mie mai de toţi de câţ sântu în curtea mea, că v-am aflat buni şi cu credinţă mai de toţi robii câţi am. Şi acmu ceareţi ce veţi vrea de la mine. Şi cine va ceare mai întâiu, să dau ceialalt mai mult cu doauo părţi”. Şi nu vru să ceară nice6 unu/ înainte, de băsău, ca să nu ia unu/ mai mult de alalt // cu 480r doauo părţi. Şi apoi grăi ce/ scumpu: „Vădz eu că Scarson nu va să ceară întâiu”.
(Aşa-i era numele lui.) Şi grăi: „Doamne, Scarson nu va să ceară întâiu de pizmă ce are. Ce eu te ceriu să-mi scoţi un ochiu şi a lui Scarson amâ<n>doi”. Şi aceişi ce/ boiarin scoase celuia scumpu/ un ochiu, şi lui / Scarson amândoi.	480v
Şi Senac dzise7: „Nu faci rău, să n-aibi vrăjmaşi, că pizma face patime unde-? iaste”. Platon dzise7: „Niciodată nu e pizmaşu/ fără durori, nice6 scumpu/ fără frică”. Styf Avgustin dzise: „Pizma nu iubeaşte pre nimenea. Derept aceaea, întru omu/ ce lăcuiaşte nu iaste mai amărât păcat”. // Omir dzise7: „Mai bine să se 48 lr ferească omu/ de zavistiia rudei lui şi priiatnicului, decât <de> vrăjmaşu/ cela rău/”.
Tulie dzise7: „Pizmaşu/ bucurosu e a piarde, numai să facă şi altuia pagubă”.
Dereptu rău/ pizmaşului scrie în leage veche8: pentru căce vădzu / Cain toate 48lv lucrurele frăţine-său, lui Avei, că le înmulţeaşte Dumnădzău şi mărg înaintea lui Dumnedzău, ucise-1; şi era ei amândoi numai fraţi, întâiu născuţi pre lume; şi acesta fu întâiu sânge vărsat pre pământu de rău/ zavistiei.
Daří istinnyi. Gla(v) 199	554r
Adevăru/ iaste cum grăiaşte şi Styf Avgustin.
Şi poate să se închipuiască adevăru/ la puii unii pasări ce se cheamă prepeliţă.
De la alaltă, ce-i e vecină, oauole iau una de la alaltă, de le clocesc. Şi când nasc puii, / au fire şi cunosc ei pre glas carea lă e mumă pre adevăr, şi, cumu-i aud 554v glasulu, ei aleargă la muma sa ceaea, dere/? cea şi îmbla după ea. Aşijdere şi omul când va să grăiască ceva menciuni, el acoapere cu neşte cuvinte şi aduce întru adevăr. E deca se iuveaşte adevărul, piare minciuna.
4 SI., în trad.: Sfântul. *7 5 Scris: Mn7/wAAnn>; altă lecţiune posibilă: niciodată. 7- 6 Scris: hm’1; altă lecţiune posibilă: nici. 7- 7 Scris: sh'; altă lecţiune posibilă: dzisă. 7- 8 Scris: seirk. 9 SI., în trad.: Darul adevărului. Capitolul 19. 7-
149
555r	Aristo//te/ zise10: „Cine iubeaşte pře adevăru/, adevăru lui agiută întru toate
lucrurile câte înceape să facă”. Isus Sirah dzise7: „Nu-/ lua întru necredinţă cuvântu/ adeveri/, oare derep ce lucru”. Şi iară?: „Cine va grăi derept nu se va munci; iară cine11 grăiaşte menciuni, mare trudă are”. Caton dzise7: „Un lucru ce-ţ 555v fagă/duiaşte un om nu făgădui tu altuia ce tu încă n-ai lua/”. Styf Avgustin zisă: „De multe ori iaste glasu/ nărodului ca glasul prorocie<i>”. //
557r	Derep adevăru/ spune la Otecinic că era un boiarin mare oareunde şi lăsă
multă avuţie în lume; şi se duse de se călugări într-o mănăstire. Şi într-o dzi 557v egumenu/ socoti că va şti rându/ mai bine de alalţi călugări; / ce-/ trimise la târg departe de mănăstire, ca să vândză m<â>şcoii mănăstirei, că era bătrâni şi nu putea lucra cu-nuşii, şi să cumpere alţii tineri, să poată să lucreaze. Şi călugăru/ nu vru să se leapede denaintea egumenului, dereptu făgăduinţa ce se făgăduise să aibă posluşanie, ce se duse nu cu toată voia. Şi sta în mijloc de târgu cu asini<i> şi unii oameni12 a cui trebuiia asini, ei întreba călugăru/: „Buni sânt aceşti mâşcoi să-i 558r cumpărăm?” Călugăru/ grăiia: „Creadeţi-mă, oameni buni, că mănăstirea // iaste săracă13, iară ei, de-ară fi buni, nu i-ară vinde cicea în târg”. Şi deca audziia aşa oamenii, ei se lăsa de negoţ. Şi veniia alţii ce întreba pre călugăr ce lă e cestor asini de lă-s coadele žmulte. Şi e/ răspundea şi zicea: „Căce sânt bătrâni şi cad desupt14 cându-s cu povară şi, cându nu-i po/ scula, rădică şi de coade şi trag, dereptu aceaea sânt žmulte”. Şi câţ lu întreba pre el, el to/ grăiia adevăr şi fugiia de minciuni. Şi nu putu vinde asinii, ce toţi-i întoarse15 iară? la mănăstire. E un 558v călugăr ce era cu-nusu/ soţie se duse / de-1 pârî la egumenu/ păntru cuvintele ce grăise dereptu magari. Şi egumenul, deca află cumu e rându/, începu a-/ ţine rău. Şi călugăru/ răspunse şi dzise7: „Creade-mă, părinte sviňte, că în lume am fostu om bogatu şi mi se-au urâ/ cu minciunele şi cu realele lumiei, ş-am ieşit den minciuni ş-am venit la mănăstire ca să-mi spăsescu sufletu/ şi să nu în şei cineva cu minciuni, că mi se-au urâtu de acealea”. Şi dec-au16 auzi/ egumenu/ cuvintele, iertă călugărului greşala.
Zlob<? luži. Gla(v) 2017//
559-559v Minciuna iaste protivnică / adevărului, cum şi Aristo<te>/ dzise7: „Iaste când ascunde oarecine adevăru/ şi grăiaşte minciuni, ca să înşale pre oarecine”. Şi sântu minciuni în multe chipure. Şi sânt minciuni când gice omu/ de pohtă, ca şi pildele, şi de alte rândure, ce grăiesc oamenii să facă pre alţii să râdză. Şi nu e de bine nice6 aceaea ce e năravu/ omului să grăiască minciuni şi să nu poată grăi adeveri/ niceodată18. Şi sânt minciuni cu19 giurământ: şi pune şi pre altu/ de giură cu minciuni, ca şi el, şi aceaea iaste lepădarea de Dumnădzău. Şi dere/? aceaea cine se 560r giură pre strâm//bu, sau pune altu/ de giură, aceasta iaste blăstăma/ de Dumnădzău.
10 Scris: 3m‘; altă lecţiune posibilă: zisă. 11 Scris în continuare sa; probabil copistul a
intenţionat să redea verbul la viitor, prin analogie cu structura precedentă, -v- 12 Scris: wm6hîh. -v*
13 Scris: rhpjK.t. > 14 Grafie coruptă de copist (desu „des” > desupt)', cf. în versiunea slavonă 'iaciiio
„deseori”. 15 Scris: +T*pce. 16 Scris: a«k *h. "v" 17 SI, în trad.: Răutatea minciunii. Capitolul 20. "v*
18 Scris: nhV.u"'; altă lecţiune posibilă: niciodată. 19 Scris: K'h.
150
Şi poate să se închipuiască minciuna unii gadine ce se cheamă pre limba grecească pinara, ce n-are ochi şi lăcuiaşte în pământu. Şi de va nemeri de va ieşi desupra, într-a/ce/ ceas moare. Aşijdere şi minciuna op să o acopere cu nescare 560v cuvinte; iară când veade lumina dereptăţiei, într-ace/ ceas moare, ca şi pinara.
Derep minciunile grăiaşte Solomon: „De trei lucrure se teame sufletu/ mieu, de a patra mi se cutremură: cându se turbură cetatea şi strigarea nărodului şi pâra minciunoasă şi moartea20, ce e mai a//mară în lume”. Şi iarăş: „Gura mincinoasă 56lr giunghe-ş sufletu/ ei”. Şi iarăş: „Mai bine să iubeşti un fur decât un om ce e pururea mencinos”. Styf Grigorie dzise7: „Păntru minciuna minciunosului, şi adevăru/ nu-1 creade”. // Pă<n>tru minciunile scrie în Scriptura Rimului că era o 562r giupâneasă ce o chema Iurina, fată lu Anastasie-împărat, şi iubi un fecior, ce-/ chema Amow şi vrea să facă înşilăciune cu-nusu/. Iară el nu vru nicecum21, păntru 562v frica împăratului şi păntru liubov ce avea cătră împăratu/. E cea giupâneasă socoti să-i facă moarte oarecuw lu Amon. Şi într-o dzi, trecând Amon pre lângă poarta22 cămării ei, iară ea începu a striga şi dzise: „Alergat, alergat, că Amon vru să-m facă ruşine cu de-a sila”. Şi aciij prinseră pre Amon şi-/ duseră la împăratu/ şi-/ întreba de iaste adevărat cumu-/ pâraşte pre el. El răspunse şi dzise7: „Ba”. Şi trimise împăratul de-i chiemă23 fata-ş // şi o întrebă cuw au fost lucru/ acesta, şi ea nu 563r răspunse. Şi iară-i dzise7, şi nu grăi. Şi o întrebă de multe ori şi nu mai răspunse. Şi grăi un voinic împărătesc: „Cândai ş-au pierdut limba”. Şi împăratu/ dzise7 de-i căutară în gură, e limbă n-avu. Şi deca văzu împăratu/ ciudă ca aceaea, într-acel ceas dzise de lăsară pre cocon, şi atunce i se turnă limba iarăş. Şi atunce ea spuse tot adevărul tuturor oamenilor. Şi se duse într-o mănăstire şi-ş sfârşi viaţa acolo, călugăriţă, de vina aceasta ce-i fu ei păntru minciuna.
EDIŢII: Pândele Olteanu, Floarea darurilor sau Fiore di virtu. Studiu, ediţie critică pe versiuni, după manuscrise, traducere şi glosar în context comparat, Timişoara, Editura Mitropoliei Banatului, 1992, p. 196-262; Alexandra Moraru, Floarea darurilor, Text stabilit, studiu filologic şi lingvistic, glosar de ..., în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română (coordonatori: Ion Gheţie şi Alexandru Mareş), I, Bucureşti, Editura Minerva, 1996, p. 119-182.
BIBLIOGRAFIE: Cartojan, Fiore di virtu, p. 142-148; N. N. Smochină şi N. Smochină, O traducere românească din secolul al XV-lea a cărţii „Floarea darurilor ”, în BOR, LXXX, 1962, nr. 7-8, p. 712-741; Panaitescu, începuturile, p. 110-111; P. Olteanu, «Fiore di virtu» dans Ies versions slaves traduites du roumain, în RS, XVI, 1968, p. 273-304; N. Smochină, Cine a tradus în secolul al XV-lea Floarea darurilor în româneşte?, în „Magazin istoric”, II, 1968, nr. 7-8, p. 49-51; P. Olteanu, Sur les éléments italiens et roumains dans Ies versions slaves de Foeuvre Fiore di virtu, în ACILFR, p. 1115-1119; Alexandra Roman-Moraru, Primele versuri laice româneşti, în LR, XXVII, 1978, nr. 2, p. 155-161; eadem, Preocupări etimologice într-un manuscris românesc de la sfârşitul secolului al XVI-lea, în LR, XXVIII, 1979, nr. 3, p. 267-273; eadem, în Vechi texte, p. 263-317; Al. Mareş, Cea mai veche versiune românească a Florii darurilor, în LR, XXXII, 1983, nr. 3, p. 222-231; Gheţie-Mareş, Originile, p. 381-392; Pândele Olteanu, Floarea darurilor sau Fiore di virtu, p. 185-195; Ion Gheţie, In legătură cu datarea celei mai vechi versiuni româneşti a Florii darurilor, în LR, XLI, 1992, nr. 10, p. 555-556; Alexandra Moraru, Floarea darurilor, p. 15-112.
20 Scris: A\*apTTA. -$■ 21 Scris: nhW*; altă lecţiune posibilă: nicicum. ^ 22 Scris: noApT/K. ^
23 Scris: A€KÎftvtb.
151
37
MĂRTURII ÎN PROCESUL LUI PETRU ŞCHIOPUL
*Polonia, [februarie - a. 1 septembrie 1593]
Documentul conţine depoziţiile lui Luca Stroici, Ieremia Movilă, Enachi Simon, Bati Amoroso şi Simion Movilă, în procesul intentat lui Petru Şchiopul de Giovanni de Marini Poli. Ele pun în evidenţă o serie de reglementări de natură fiscală ale administraţiei moldovene: obligaţia noului domnitor de a plăti datoriile domnitorului anterior, durata concesionării vamei Moldovei, îndatoririle vameşilor faţă de domnie etc. Depuse în Polonia, locul de desfăşurare a procesului (februarie - august 1593), aceste mărturii, împreună cu cele ale lui Enachi Simon, Bati Amoroso, Gheorghe neguţătorul şi Christofor Dzierzek, au fost reunite laolaltă de Luca Stroici şi expediate la Bozen lui Petru Şchiopul.
Textul a fost reprodus după originalul păstrat la BAR, fondul Documente istorice, CCC/30.
lr	Mărtoriile: întâi de aceastea au mărturisit.
1	Eu, Luca? Stroici, logofatu/ ce-am fostu, şi Eremia1 Mohila dvomicu/ şi Enachi2 Simon grecu/ şi Bati Ambrosií şi Semion Mohila păhamicu/ mărturisim că toţi domnii moldoveneşti, aşijdere şi munteneşti carii iau spre domnie, sâmtu datori a plăti toate datoriile acelora domni ce le stau în locu, au-i scoşi den Poartă, au morţi, au ieşiţi de bună voie den domnie, neîntrebându nemică de datorii ca acealea, de unde să fie făcute, au dereptu treaba ţărâei, au întru treaba sa. Cu acela chip şi Aron-Vodă plăteaşte tuturor datornicilor.
2	Iară?3 mărturisim că vama Ţărâei Moldoveei pururea să înceape dentru august 15 dzile şi să ţine prespre anu, iară până într-avgust4 15 dzile până sup5 amiadzădzi, şi mai multu nice un vameş nu poate a o cumpăra fără de un anu. Intr-acela chip fost-au dată şi lui Duminecă şi soţiei sale, Givei.
De aceastea doauă mărturii facut-au şi Constantin Comiiatu şi Anton Conforti şi Bogdan Armanu/, iară deosebi de noi. / lv 3	A treia6, iară mărturisim că beglerbec au venit sup Teghinea, ai 1589, şi de
acolo au tremis pre Mustafa aga a/ său şi pre sangeacu/ de Tighinea la Sneatin şi au lovit pre Sneatin, 8 septevrie, de au prădat Sneatinu/. Atunce au fost vameş1 Alexa şi Manea şi au ţinut ei până la anu/, la avgust 15, ce au fost ai 1590, şi de-aciia, atunce den avgust 15, au început a ţinea vama Dominecă şi cu Giva şi au ţinut prespre ace/ anu până la avgust 15, carele au fost în 1591 de ai. Şi după că au datu lor vama, Dominecă şi Giva în doauă, trei luni au însoţitu cătră sine pre Manea grecu/, să le fie soţie. Şi într-acela anu ce au ţinut ei vama, fost-au pace prespre toată7 vreamea şi de8 s-au împlut anu/ vamei lor avgust 15, Domniia sa Pătru-Vodă au ieşit den ţară, avgust 19, în ai 1591.
De aceasta au făcut mărturie şi armeanii, osebi de noi.
4	A patra, iară mărturisim că iaste obiceaiu în Ţara Moldoveei şi aşea4 au
tocmală domnii cu vameşii ca, dentr-o 150 000 de oi, ce să iau de a dzeacea domneşti, să nu se ia vamă, iară de nu vor agiunge aceaea samă, dători-s vameşii a
1 Scris: «pernia; altă lecţiune posibilă: Ieremia. 2 Scris: «hakii; altă lecţiune posibilă: Ienachi.
3 Scris: *(>*“.	4 Scris: ŢVipa *'rV,T. -v- 5 Scris iniţial m, peste care s-a scris «tf". -$■ 6 Scris: a mpt*. -v-
7 Scris: moamT*. *0*8 Scris: aa. ^
152
plăti şi a împlea acea samă, de o oaie câte 3 aspri, până a se împlea 150 000 de oi.
// Iară de vor treace de 150 000 de oi mai pre desupra, vameşii au a lua câte 3 aspri 2r de o oaie de la neguţători, în partea sa.
De aceaste patru mărturii amu făcu/ noi mărturie, câţi simtem mai sus scrişi.
5	Eu Ureache, logofatu/ ce/ mare a lui Arcm-Vodă, şi Ghiorghie pârcălabu/ şi
Jora pârcălabu/ şi Simorc vistiamicu/ şi Toader Veaveriţă secretariu/ şi Ionaşco uricariu/, într-aceaea9 vreame toţi fiindu diregătorii şi slujile lui Arow-Vodă, mărturisim că Dominecă de Giordzu, fiindu în locu/ său însuş cu sine, şi Luţiiaw de Raguza în locu/ Givei, şi Jupaw în locu/ Manei, fiindu toţi de bunăvoie lăsaţi şi aleşi, după ieşitu/ lui Patru-Vodă den Moldova, strâns-au toate rămăşiţele sale de vamă, aşea de boi şi de vaci ce au rămas, septevrie10 8, ca şi de oi ce-au rămas, octovrie11 26, după obiceaiu/ şi tocmala cea bătrână; întru care rămăşiţe de vamă ale sale nice o strâmbătate n-au avu/ nice de la Arcm-Vodă, nice de altu-cineva, / ce 2V iot deplinu au scos şi au strânsu.
Cătră aceaea iară mărturisim: câte pecetluituri au arătatu a dumisale, a lui Patru-Vodă, toate s-au ţinu/ în samă, cum întru nemică ei nice o strâmbătate n-au avu/. Şi aceasta ispravă şi samă toată s-au isprăvi/ pren mânule meale, ca prespre cela ce am fos/ într-aceaea vreame lăsa/ să fiu mai mare într-acea domnie, dentru dzisa lui Arcm-Vodă.
Aceasta mărturie amu făcu/ osebi de la aceşti boiari.
Intr-această coală sâmtu 5 mărturii izvodite.
Cos12.
EDIŢII: N. Iorga, în DH, XI, p. 317-318, nr. CCCXLVI3I; DIR, XVI, A, IV, p. 76-77, nr. 95; Doc.
XVI, p. 178-180, nr. LXXXVHI.
BIBLIOGRAFIE: N. Iorga, în DH, XI, p. LXXXVI, nr. CCCXLVm.
38
SCRISOAREA UNOR DEMNITARI MARAMUREŞENI
Sălişte, j. Maramureş, 2 mai [1593]
Jurj Pogan şi Toma, demnitari din Maramureş, înştiinţează pe Urban Weidner, primarul Bistriţei, şi pe Simion, pârcălabul din aceeaşi localitate, despre trecerea prin Maramureş a armatei de mercenari conduse de Gáspár Komis. Totodată, ei anunţă că emisarii trimişi în Polonia nu au de transmis veşti rele. In final, cer lui Urban Weidner să le comunice ce se petrece în Moldova.
Textul a fost reprodus după originalul păstrat la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, sub cota Arhiva grănicerească din Năsăud, nr. 2.
9 Scris: .f^rnpAMA/K. "y* 10 Scris: ce"; altă lecţiune posibilă: septemvrie. ^ 11 Scris: *H; altă lecţiune
posibilă: octomvrie. ^ 12 Cuvântul este scris mai jos, în partea stângă; el ar putea fi o formă abreviată
pentru Costea sau Constantin.
153
lr	t Cire iaste pa/; Pogaw Jurj, şpa» o(r)* 1 Maramoreş, i2 pan Toma, jurar o(t)
ti(žf, scriem închirăciure şi slujbă pan Orbaw birov i2 pa« Simiow, pârcălab o(t) Bistricf. Dup-acea, de ce-aţi tremei omu/ vostru la noi de rându/ aceştii oşti ce5 au trecutu prim Maramureş, vă dăm a şti că au fosr a lui Comeş oamiri6, o mie de oamiri7 năimiţi în bani. De altă laturi acmu nu ştim că au fost doi oamiri7 a noştri în Ţara Leşească8; ceia9-u dzii că nu e acolo nece o veste rea. De icea îrainte10 ce vrem şti şi ce vrem audzi, noi vă vrem da a şti ca somsidzilor noştri. Derept acea şi acmu avem om acolo. De ne va aduce vro veaste, vă vrem da a şti. Şi iară vă rugăm ce vreţi a<u>dzi din Moldua, c-am în[ţe]le.v că aveţi oamiri6 în Moldua, ce veaste vă vor aduce ne rugăm să ne daţî a şti, au de rău, au de bire. I spsite (§) o GT, aminf'.
USelisto(u), m(s)c ma(i), 2 d(n)n. / lv t Pa« Orbaw, birov o(t) Bistricf.
EDIŢII: IORGA, DB, I, p. 1-2, nr. 2; Iorga, Ist. Ut. relig., p. XXVIII; N. Iorga, în DH, XV1, p. 721-722, nr. MCCCXXIV; Rosetti, LB, p. 46-47; nr. 2; Byck, Texte, p. 29, nr. 2; Rosetti, SB, p. 28-29, nr. 2; Doc. XVI, p. 204, nr. CXII; CLRV, p. 37.
BIBLIOGRAFIE: Doc. XVI, p. 204-205.
39
SCRISOARE CĂTRE PETRU ŞCHIOPUL
*Constantinopol, 10 iulie [1593]
Scrisoarea, emisă probabil din Constantinopol, este adresată lui Petru Şchiopul de un om de încredere al acestuia. Fostului domnitor, stabilit la Bozen (Austria), i se cere să nu piardă ocazia, momentan favorabilă, de a-şi redobândi domnia. Din motive de prudenţă, în partea finală a mesajului se apelează la cuvinte cu sensuri convenţionale, potrivit unei înţelegeri prealabile, şi la o frază în limba turcă. Textul a fost reprodus după originalul păstrat la BAR, fondul Documente istorice, CCC/17.
Bux
t Multă sănătate şi viiaţă2 să tremeaţă Dumnedzeu domitale şi iubitu/ domitale neofiir şi toţi oameni<i>3 a domitale. Când a<u> fosr iulie 9 sosit-au carte de la Măria ta în mâna noastră4. Ce ne-ai scrii, tor amu înţeles. Scrii şi rogi să nu grăbim păntru lucru/ domitale. Aşa să şti<i>, Măria ta, că ace/ svar şi ace/ gându tor
1 SI., în trad.: din. 2 SL, în trad.: şi. 3 SI., în trad.: de acolo. 4 SI., în trad.: din Bistriţa.
5 Scris: ma. -v-6 Scris: wmf. 4-7 Scris: wmbipb. -v-8 Scris: ivLujacktí. 9 Scris: <k«a.	10 Scris: ApAHNim; altă
lecţiune posibilă: înrainte. 11 SL, în trad.: Şi de la Domnul mântuiţi-vă, amin. Rândul următor este scris în
partea de jos a paginii. -0*12 SL, în trad.: La Sălişte, luna mai, ziua 2.______________________________________
1 SL, în trad.: Dumnezeu. ^2 Scris: Bia"". 3 Scris: wawhh. <5-4 Scris: wocTp*. *$-
154
amu svătui/ şi amu gândii. Iar acesta lucru şi aceasta începătură au cepu/ Bostan şi cu Mihnea5-Vodă, cându noi nici6 unu/ n-au fos/ în Ţari graf/. Pre ceae vreame stolnic au fos/ la Bucureşti. Când amu veni/, ei <au> fos/ meri şi au fos/ grăi/ şi la Mari/şi lu Piri, iar derp/ aceae, aceale svaturi7 încă au trecu/. Deca amu veni/ noi la Costandinie, noi amu grăi/ cu vomicu/ după vreame. Cumu au văzu/ vreame, într-ace/ chip amu nevoi/, căce amu văzu/ că ace/ locu se schimbă şi ace/ om den locu rădică şi într-al/ chip nu e. Dece8 şi noi amu făcu/ aşa, căce au fos/ şi lesne a ceape, căce toţi mici, mairi <au> nevoit spre domiata, căce văzură că acei oameni3 nu sân/ de treabă, nici6 de slujbă, nici6 po/ îngădui. Dece8 de-am fi îngădui/, cum scrii domiata, Dumnezeu ştie cine ar fi încăpu/ până acmu. Apo<i> se-ar fi prins1 şi domitale zăbavă lucru delunga/. Iar de-ai hi domiata sârgui/ să fii până acmu veni/, avem nădeajde pre Dumnedzeu9 să fi fos/ până acmu şi la moşie. Iar ce vom face, Dumnezeu n-au vru/, au domiata n-ai nevoi/, căce fiece lucru cu10 nevoinţă se face; nevoindu şi rugându pre Dumnezeu, Dumnezeu e milostiv a da. Dece8 de alte părţi avem nădeajde să nu avem zminteală nici6 de vrăjmaşi, nici6 de priiateni, numai acumu / au rămâi pre domiata de va hi zminteală. Iar noi, cât vedem şi preceapem, până ne lv cheamă şi ne pohtescu trebuiaşte să răspundem. Acmu ne roagă11. Apoi vom ruga noi şi nu vom avea pre cine ruga, nici6 ne vor asculta. Iar ne scrii până nu vom vedea scriptura domitale şi omu/ den casa domitale să nu facem nemica12. Noi ce-am putu/ amu făcu/ şi isprava ţi-am13 tremei în to/ chip pre Iurgachi. De acmu omu/ domitale şi scriptură ce ne va hi bună, domiata lasă toate14, nevoiaşte, vino şi scapă de acii; alte toate15 va tocmi Dumnezeu. Iulie, 9, au ieşi/ Sinaw paşa la oaste16 spre Urumeli şi toate15 tocmealele sân/ în mâna lui. în ce ceas veri sosi, totu-z17 va fi pre voie şi vom mearge şi noi cu paşa, iar stolnic va hi w18 Ţarigrad. Oameni<i>3 nevoiescu să iasă19 la oameni<i>3 săi, unde sân/ gropaţi moşi, perinţi, fraţi. Domiata nu ştii ce faci: au supărat-ai de cătră ceşti creştini dencvace şi de cinstea lor şi de bine<le> lor? Adu aminte câte beseareci sân/ făcute de moşi<i> voştri şi de fraţi şi de domiata. Cumu e vreamea acmu, nu trebuiaşte gânduri lungi. Iar de muma lui Filip, ei încă roagă11 Dumnezeu nasîpînda varise Caşin20 a cicar21; şi ei mănâ<n>că vinearea sec. Să ştii domiata că cu paşa <au> purces şi ereiz şi tefterdar cela ce-au fos/ la Halep, când-ai fos/ şi domiata; acela e maire tefterdar. Aceae dăm ştire. Dumnezeu lungească zilele domitale. Amim Iulie, 10.
EDIŢII: N. Iorga, în DH, XI, p. 349-350, nr. CCCCLXXXIII; DIR, XVI, A, IV, p. 89-90, nr. 113; Doc. XVI, p. 184-185, nr. XCIII.
BIBLIOGRAFIE: Lacea, Copiştii, p. 468^469; Drăganu, Manuscrisul Năsăud, p. 497; Densusianu, HLR, II, p. 560; E. Vârtosu, Paleografia româno-chirilică, Bucureşti, 1968, p. 164; Doc. XVI, p. 184-185, nr. XCIII.
5 Scris: mhxnk>. ^ 6 Scris: hh1; altă lecţiune posibilă: nice. ^ 7 Scris: cbat; altă lecţiune posibilă: svature.
^ 8 Scris: aC; altă lecţiune posibilă: deci. ^ 9 Scris: A*flto$ev. ^ 10 Scris: kt>. 11 Scris: pwr. ^ 12 Scris: mmf
altă lecţiune posibilă: nemică. 13 Scris: uiť". ^ 14 Scris: mome. ^ 15 Scris: rmwme. ^ 16 Scris:
17 Scris: mwTs. ^ 18 SL, în trad.: la. ^ 19 Scris: cb rac». ^ 20 Scris: kauih^m. ^ 21 Text în limba turcă
pentru: nasil(sa) bunda varise Kaşin a ęikar „oricum, dacă se află aici, să iasă la Caşin” sau pentru nasil(sa)
bunda varise ka(r)şma ęikar „oricum, dacă se află aici, să-i iasă în întâmpinare”.
155
40
1224
TATĂL NOSTRU
Cracovia, 1594
Dintre versiunile româneşti ale rugăciunii Tatăl nostru din secolul al XVl-lea am reţinut-o pe cea publicata, cu alfabet latin şi ortografie polonă, în Statuta y Metryka Przywileiów Koronnych (Cracovia, 1594). Ea reproduce textul pe care logofătul moldovean Luca Stroici l-a înmânat editorului Stanisław Samicki cu prilejul seimului de la Varşovia, din anul 1593. Versiunea urmează cu fidelitate varianta din Evanghelia după Matei, cap. VI, v. 9-13, şi a fost alcătuită, foarte probabil, în Moldova. Prin tipărirea textului, editorul polon a urmărit să ofere cititorilor un eşantion de limbă românească.
Textul a fost reprodus integral după un exemplar al ediţiei amintite, p. 1224.
Pacierz wołoski1
Părintele nostru, ce eşti în ceriu2, svinţească-se numele tău. Să vie împărăţia ta, să fie voia ta, cumu3 e în ceru, aşa şi pre pământu. Pânea noastră săţioasă dă noauă astădzi4. Şi iartă noauă datoriile noastre, cum şi noi lăsăm datornicilor5 noştri. Şi nu aduce pre noi în ispită, ce nă6 mântuiaşte de fitleanul5, că e a ta împărăţia şi putearea şi cinstea, în vecii8 vecilor9, amen.
EDIŢII: Stanisław Samicki, Statuta y Metryka Przywileiów Koronnych, Cracovia, 1594, p. 1224; B. P. Hasdeu, Luca Stroici, părintele filologiei latino-române, Bucureşti, 1864, p. 26; Hasdeu, CB, II, p. 119; Al. Lambrior, Carte de citire, Iaşi, 1894, p. 26; Gaster, CR, I, p. 39; L. Şăineanu, Istoria filologiei române, Bucureşti, 1895, p. 29; Bărbulescu, Fonetica, p. 32; Crest. rom., p. 191; Niculescu-Dimitrescu, Testi, p. 32-33; Magdalena Georgescu, Consideraţii filologice asupra unui vechi text românesc, în LR, XXVII, 1978, nr. 1, p. 78.
BIBLIOGRAFIE: B. P. Hasdeu, Luca Stroici, părintele filologiei latino-române, Bucureşti, 1864, p. 22-23, 27-35; Hasdeu, CB, II, p. 118-119; R. Ionaşcu, Sistemele ortografice cu litere latine în limba română, Focşani, 1889, p. 24; Letiţia Turdeanu-Cartojan, Une relation anglaise de Nicolae Milescu: Thomas Smith, în „Revue des Études Roumaines”, 1954, p. 144-152; Crest. rom., p. 190-191; E. Vârtosu, Paleografia româno-chirilică, Bucureşti, 1968, p. 196-200; Niculescu-Dimitrescu, Testi, p. 32, 34; Dalila Aramă, Nicolae Milescu şi originile limbii române, în RB, XXV, 1972, nr. 5, p. 296-297; Magdalena Georgescu, Consideraţii filologice asupra unui vechi text românesc, în LR, XXVII, 1978, nr. 1, p. 73-82; Gheţie-Mareş, Originile, p. 167, 333-334; Gh. Chivu, Luca Stroici şi posibila consemnare a unui fonetism dialectal: /hV > /§/, în LR, LIII, 2004, nr. 1-2, p. 4-10; Alexandru Mareş, Vechimea atestărilor pentru trei fonetisme dialectale, în LR, LIV, 2005, nr. 1-4, p. 3; Alexandru Niculescu, Tatăl nostru, în „Dacoromania”, serie nouă, 2006-2007, p. 57-61.
1 Pol., în trad.: „Tatăl nostru” românesc. ^ 2 Tipărit: ceńn. <r 3 Tipărit: komu. 4 Tipărit: astedei.
^5 Tipărit detomiczitor. ^ 6 Tipărit no. 4- 7 Tipărit: sitlanul. 8 Tipărit: neczij. ^ 9 Tipărit: necitor.
156
41
SCRISOAREA EPISCOPULUI DE BĂLGRAD
*Bălgrad, [1600]
Ioan de Prislop, episcopul de Bălgrad, roagă pe Luca Engether, primarul Sibiului, să cerceteze cazul a doi tineri de sex opus care convieţuiesc, deşi sunt rude.
Textul a fost reprodus după originalul păstrat la Arhivele Statului din Sibiu, sub cota Colecţia Bruckenthal, R (1-10), nr. 223.
f Ml(s)tiju Bziju1 Ioaw, vlădica o(tf Belgrad, scriu închinăciune şi multă lr sănătate la dumneata bulgăr Lucaci3 şi dau ştire dumitale de rându/ unui mişe/ den Răşinariu4, ce au venit de s-au jeluit de u<n> fecior5 al lui şi au dzis că să leagă o fată de însu/. Nu ştim avut-au6 vină au n-au avut, că el să gioară7 că n-au avut. Şi după acea, el gice că-şi sâ<n>t singe8 amestecai şi, di altă parte, ei sâ<n>tu cumătri, de nu li cădi să lăcuiască. Deci să cauţi dumneata că, de-şi vor fi sânge, eu nu-i voiu lasa împreună să fie, iară de ce au greşit, dumneata veri căuta leage cum va hi sau9 îngăduiaşte dumneata, că doară voiu veni şi eu într-acolea. Deci vem căuta leage cum va hi mai bine. Şi să hii sănătos dumneata de la Dumnedzău10, adevăr. /
t Scriu până la dumneata Lucaci3, pulgăr-meşter de Sibiu.	lv
EDIŢII: I. Lupaş, O scrisoare românească a mitropolitului Ioan de la Prislop, în AIIN, III, 1924-1925, p. 546; N. Iorga, Trei noi acte româneşti, în RI, XII, 1926, nr. 1-3, p. 5; Lupaş, Documente, I, p. 19, nr. 8; Doc. XVI, p. 207-208, nr. CXV.
BIBLIOGRAFIE: I. Lupaş, O scrisoare românească a mitropolitului Ioan de la Prislop, p. 546, nota 1; N. Iorga, op. cit., p. 6.
42
ACT DIPLOMATIC
*Transilvania, [ianuarie 1600]
Conţine cererile lui Mihai Viteazul referitoare la încheierea tratativelor cu împăratul Austriei,
Rudolf al II-lea.
Documentul se păstrează la Arhivele Statului din Viena în fondul Turcica, I, 84 (1600), f. 254-255V şi a fost reprodus de noi integral, după facsimilele originalului.
t împăratu/ Măriia lui şi Ţara Ungurească să caute bine aceasta că Mihai/- 254r Voievod Domniia lui n-au gândi/ cu aceasta că ară fi e/ în gura turcilor şi în loc de peire în Ţara Rumânească, ce, toată frica lăsându înapoi, ispitit-au strişte mare;
1 SI., în trad.: Cu mila lui Dumnezeu. ^ 2 SI., în trad.: de la. ^ 3 Scris: aVk**; altă lecţiune posibilă:
Lucaciu. 4- 4 Scris: f&hjHNApto. ^ 5 Scris:	^ 6 Scris: ABoyTiratf. 7 Scris: uopM. ^ 8 Scris: imufufc. *$■
9 Scris: cuaV. ^ 10 Scris:
157
n-au gândi/ de paguba ţărâi într-atâţea ani şi de chelciugu/ lui, ce în toate striştile au ispiti/ îm băsău/ turcilor; Ardealu/ încă, ce sân/ 74 de ani de când au fost lepăda/ de sup/ curuna Ţărâi Ungureşti şi au fos/ închina/ turcilor, iar Mihai/-VoievoJ, cu tocmeala lui şi cu peire a mulţi voinici, au lua/ Ardealu/ şi l-au închina/ cistitului1 împăra/, şi de acum înainte se fagăduiaşte domnealui, pân va fi viu, cu mare credinţă va sluji împăratului şi Ţărâi Ungureşti şi a toată creştinătatea; ce se roagă împăratului şi Ţărâi Ungureşti să-i socotească pentru această2 slujbă şi nevoinţă ce se-au nevoi/, să-i lase Ţara Rumânească şi Ţara Ardealului, să-i fie de moşie lui şi cine se va ţinea den feciorii lui, să le fie moşie.
2.	Alta, pohtesc de la împăratu/ şi de la Ţara Ungurească cum, ce hotar au făcu/ părintele Măriii lui, Maximilean-împăratu, cu a/ doilea Ianăş-Craiu între Ardea/ şi între Ţara Ungurească, acela hotar să fie şi acum; den care hotar den ceasta vreame de răzmiriţă au tras la împărăţiia lui: una, Oradea cu ţinutu/ Biliarului şi Hustu/ cu ţinutu/ Maramurăşului şi ţinutu/ Crasnei şi ale So<l>nocului şi ale Sărandului şi Nag-Baia cu Baia de Sus şi toate ţinuturile lor, carele au fos/ date de Maximileaw-împăra/ supt Ardea/, cum au fos/ mai dentâiu. /
254v	3. Alta, iar pohtescu, cum au avu/ domnii ce-au fos/ înaintea noastră voie
de-au da/ şi au milui/ cu sate şi cu olate, au de supt cetăţi sate, au sămânţă rumtă, şi acum să fie aceaea să poci3 da şi eu sate şi olate cui voiu vrea, cu acea puteare cum au avu/ alţi domni.
4.	Alta, toate legile Ardealului, cum au fos/ în zilele altor domni, de se-au căuta/ în Ardea/ judecata, ce vom judeca noi să fie judeca/ şi să nu mai aibă voie a căutarea leage într-altă ţară.
5.	Alta, de rându/ oştilor, Măriia împăratului şi cu svatu/ împăratului şi cu cei 7 herţegi şi cu alalţi domni creştineşti şi împreună cu ţara Măriei lui bine să ia amente şi să grijască, că Ardealu/ şi Ţara Rumânească în ce loc sântu; to/ norocu/ creştinătăţii iaste arunca/ pre aceaste 2 ţărî, carele sântu baştele ce se cheamă strejile şi aparatură a toată creştinătatea; că, Dumnezeu să ferească, de-ară apuca turcu/ aceaste 2 ţărî, ară fi peire a toată creştinătatea, cum Dumnezeu să ferească de aceaea. Derep aceaea, să aibă grijă4 Măriia lui de lafa5 oştilor; alta, şi de ajutoriu, când vor tribui la vreame de treabă, iar Măriia lui să grijască să trimeaţă voinici6 ce vor tribui.
Iar, alta, pentru banii de lafa7, să vie la noi în luna lu marţu, 12 zile, câtu va socoti Măriia lui să ajungă oştilor, să nu cumva să aibă smenteală creştinătatea şi ceaste 2 ţărî.
Că, Dumnezeu ferească aceaea să nu fie, de-ară dobândi turcii ceaste 2 ţărî, Ţara Ardealului şi Ţara Rumânească, eu aşu pohti de la împăratu/ şi de la to/ svatu/ şi de la cei şapte herţegi şi de la toată ţara cum să-m dea în Ţara Ungurească olate, 255r cât să aibu veni/ // întru anu o sută de mie de talere, şi pentru aceasta pohtă să aibu ca<r>te cu peceatea Măriii lui, cum după moartea mea să rămâie rodului mieu.
6.	Alta, iar, Dumnezeu să ferească, deac-aj cădea eu în robie, cum aceaea Dumnezeu să nu dea, iar cistitu/8 împăra/ şi cu to/ svatu/ şi cu toată ţara Măriii lui şi cu to/ domnii creştineşti să aibă a îmbla şi a griji pentru nevoia mea, toţi să mă
1 Scris: M'mHmV'iVs’M; altă lecţiune posibilă: cinstitului. 2 Scris: Writit. 3 Scris: no'*; altă
lecţiune posibilă: pociu. 4 Scris: npH*; altă lecţiune posibilă: grije. -y- 5 Scris: A.Aţa. -y- 6 Scris: bohnh"; altă
lecţiune posibilă: voinicii. ^ 1 Scris: m*; altă lecţiune posibilă: Iqfe. 8 Scris: H'mnm'/'; altă lecţiune
posibilă: cinstitul.
158
scumpere den robie; şi pentru aceasta încă pohtescu să aibu carte de la împărăţiia lui şi de la toţ domnii creştineşti.
7.	Alta, cum au dai împăratu/ lu Batăr Jigmon titelu? de domnie, aşa mă rog Măriii lui să aib şi eu aşa.
8.	Alta, pohtim pentru ţinuturile ce-au fost mai denainte vreame de moşie şi de ţinutu/ hotarălor cestor 2 ţărî, de Ţara Ardealului şi de Ţara Rumânească, şi le-au fosi luat turcii, de sâni supt mâna lor, cându va da Dumnezeu, cu ajutoriu/ Svenţiii lui şi cu norocu/ cistitului1 împărai, să le dobândim de la mâna păgânilor, ele să fie iar la moşie şi să se ţie de hotarăle acestor 2 ţărî, cum au fosi de veac; iar de aciia înainte, cu ajutoru/ lu Dumnezeu, ce vom dobândi de la păgâni, împăratu/ va face cum va fi voia împăr<ă>ţiii lui, şi pohtim carte şi pentru aceaea de la împărăţiia lui. /
Io Mihai/-Vodă.
EDIŢII: Iorga, Doc., p. 476^178, nr. V b; Doc. XVI, p. 132-133, nr. XXXIV; Doc. ext. Mihai Viteazul, p. 373-376, nr. 137.
BIBLIOGRAFIE: Iorga, Doc., p. 475, nr. V b; Doc. XVI, p. 133.
43
ACT DIPLOMATIC
*Moldova, [mai-iulie 1600]
Conţine instrucţiunile referitoare la motivul campaniei militare din Moldova pe care Mihai Viteazul le-a dat solilor trimişi la Sigismund al III-lea, regele Poloniei.
Documentul se păstrează în Arhivele Statului din Viena în fondul Turcica, I, 84 (1600), f. 237-238 şi a fost reprodus integral, după facsimilele originalului.
f învăţătura domnului lu Mihaiu, voevo(da)x Ţărâi Rumâneşti, ce-au daI solilor 237r ce-au trimis la craiu/ leşescu.
t Cu cât păntru luotoarea2 Moldovei avem păsu de cătră leaşi, trebuiaşte să dăm seama păntru ce am luai Moldova şi aşa tribuiaşte să dezlegaţi lucru/.
1.	t Până am3 fosi în Ţeara Rumânească, atunce încă Ieremiia-Voi evoc/ şi cărţi şi soli au trimisu pentru noi, să întărâte turcii asupra noastră, şi ne-au micşurat numele nostru ş-au scornii acatare lucrure pre noi în toate4 laturile, ca să perim.
2.	t Ş-aceasta încă se-au întâmplai cându am fosi în Ţeara Rumânească: el au cerşui de la împăratu/ turcescu frăţini-său domniia mea şi i-au fost gându/ cum mă va piiarde.
3.	f Aceaste lucrure încă ară fi destu/ a ne învrăjbi; ce dereptu5 aceaea, în<că> am aşteptai să se puie jos şi am trimes soli şi cărţi la elu să se pleace, să fim cu frăţie, şi ne-au dai răspunsu bunu, iar, pre de alte laturi, el au trimes cărţi şi soli
1 SI., în trad.: voievod. V 2 Scris: Atfwiitewapi. V 3 Scris: iruV; altă lecţiune posibilă: pân-am. V
4 Scris: mouwne. 5 Scris: Aep'nrrfc'. -v-
159
de-au îmbla/ de să rădice turcu/ şi tătaru/ asupra noastră, şi i-am apuca/ şi cărţile la mâna noastră6. /
237v	4. f Acum, de curându, au ţinu/ pre Batăr Jitmow lângă el, în Moldova, şi se-au
sfătui/ cum va face să ne strice şi să ne învrăjbească cu leahu/ şi să se rădice cu turcu/ şi cu tătaru/ pre noi să ne piiarză cu doamnă-mea şi cuconi<i> sau să ne scoată den ţeară şi să ne ia ţeara7.
5. f Prinsu-i-am ş-alte cărţi cu care8 au îmbla/ furiş1 să pleace ardeleanii cătră el; în toată9 mândriia se-au ispititu în aleanu/ nostru şi pre noi, cărei sântem slugi credincioase10 a toată" creştinătăţei, ne-au bântui/ în slujba noastră, care cu cărţile lui vom adevăra, că sân/ la mâinele noastre12. Aşa văzându noi perirea noastră^ şi cugetu/ lui cel rău, ce ne-am apăra/ şi, cu ajutoriu/ lu Dumnezeu, ne-am isprăvi/ lucru/ şi-am stătu/ de băsău păntru strâmbătatea lui şi n-am rădicat13 sabiia spre craiu/ leşescu sau spre ţeara lui, să ne chemăm noi vrăjmaşii lor. Nici14 de-acum înainte nu vom să greşim lor nimica, ce vom sili în toată vreamea cum să slujim Măriei lui şi ţerâi Măriei lui cu credinţă şi cu blânzie. Rugămu-ne Măriei lui şi ţerâi Măriei lui cum, s-ară fi grăi/ aimintrea cineva păntru noi, să nu-/ creade/, ce aşa să şti/ şi să creade/ că iaste aşa cum am scrii mai sus. Ce să nu vă pomi/ pre cuvintele altora cărei îmbla să facă vrajbă şi sfadă întru toată9 creştinătatea, şi să nu îmbie 23 8r Măriia lui în aceasta // cu ţeara, să rădice sabiia în aleanu/ nostru, fiindu noi slugile creştineşti şi un sânge cu creştinii; şi ei încă sântu creştini şi să nu tragă băsău pre noi.
f Iară, cum au fos/ trimes Măriia lui solu/, pre Tamoschi Andreiaş, noi sântem gata a sluji cu mare pace Măriei lui şi ţerâi lui, şi acum încă nu ne lepădăm de aceasta, numai ce vom să înţeleagem voia Măriei lui mai deşchis şi mai lumina/. Care lucru înţelegându că se va semăna între Măriia lui şi între noi, poftim să ne dea Măriia lui a ştirea pre cestu om ce l-am trimes al nostru, cum acestu lucru între noi voiescu Măriei lui cu sfatu/ împreună a ne întărirea cu jurămintele lor. /
238v	Io Mihai/-Vodă.
EDIŢII: Iorga, Doc., p. 472^174, nr. IV; Doc. XVI, p. 142-143, nr. XLIV; Doc. ext. Mihai Viteazul, p. 513-514, nr. 190.
BIBLIOGRAFIE: Iorga, Doc., p. 474, nr. IV; Doc. XVI, p. 143.
44
SCRISOAREA LUI COCRIŞEL
*Bistriţa, [a. 1 noiembrie 1600]
Cocrişel, nepotul vornicului moldovean Ion Mogâldea, le scrie părinţilor săi adoptivi, anunţându-i că a căzut în mâinile bistriţenilor şi rugându-i să intervină pentru a-1 elibera din captivitate.
Textul a fost reprodus după originalul păstrat la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, sub cota Arhiva grănicerească din Năsăud, nr. 11.
6 Scris: NcuuVnpk. ^ 7 Scris: iţip/u. ^ 8 Scris: KAp-k. ^ 9 Scris: mowa1. ^ 10 Scris:	^
11 Scris: riKWârfn*. ^ 12 Scris: wow/mpe. ^ 13 Scris iniţial: n'Isî* p^ahk/; apoi 4 a fost modificat în V şi s-a
adăugat h4 deasupra primei silabe din p*uam&»t; s-a modificat din nou V în a, fără a se şterge n4. ^ 14 Scris: nh*;
altă lecţiune posibilă: nice. 4*
160
t Scriu închinăciune şi multă1 sănătate părintelui2 m[i]u [Spijridow şi maiciei lr meale Costandeei şi dup-acea vă dau ştire că simtu viu, până acmu nu3-s perii, ce amu scăpai de la Belgrad, când au bătui Mihaiu-Vodă războiu cu4 ung[u]rii5. Deci m-au prinsu neşte sasi, deci a<u> vrui să mă taie. Eu m-amu rugatu şi a<m> spus că simi fecior Mogâldei, deci nu3 m-au6 perdui. De aci eu amu' tri<mi>s carte la Andriiaş1 din Bistriţă. El au tr[i]mis la sasi de m-au cerşii. Ei au cerşiui 300 talere8, iară Andriia? m-au sco<s> dereptu 100 talere8 şi m-au adus la Bistriţă. Eu amu spus că m-a<u> prinsu Mihaiu-Vodă la Hoftin] şi m-au dus în Ţara Ungurească9. Deci mă rog dom[i]lor voastre10, ca l[u]i Dumnedză<u>11 den ceriu, să nevoiţi12 s[ă] mă scoateţi13 lângă voi în tară creştină [şi] s[ă] nevoiţi să daţi ştire părintelui14 m[iu], Mogâldei15 vornicului16, că eu dzacu în t[em]niţă de mă mănâ<n>că lutu/17 şi pă<du>chii18. [Şi] eu amu spus19 c[ă]tră Andriia? că simtu nep[ot] de frate şi fecioru de suflet20, giurat21 în besea[recă], / Deci iară mă rog domilor voastre10 să nu3 mă lv zăbăvi/ aice, ce să mă scoateţ22, macar numai23 d-aş presi cu4 trupu/24, încă să ies în ţara, că io25 mor de dorn/26 vostru27. Şi îmbăt[r]ânescu28 şi am făcut29 o barbă până în brâu. Şi afle aiasta scrisoare30 a mea sănătoş pre domeavoastră31. 0(t) Gi, amirł1.
Iskat3
t F[e]cioru/34 vostru27, Cocrişe/, şi sâmtu numai35 cu4 căfmeşa]36.
f La părin<te>le miu, la Spiridon.
EDIŢII: Iorga, DB, I, p. 6-7, nr. XI; N. Iorga, în DH, XV, partea I, p. 773, nr. MDXCIV; Rosetti,
LB, p. 51-52, nr. 8; Rosetti, SB, p. 33-34, nr. 2; Cazacu, Pagini, p. 28-30; Ist. lit. rom., p. 296-298; Rosetti, Cazacu, Onu, Istoria, p. 64; Al. Rosetti, Câteva precizări asupra literaturii române, Bucureşti,
1972, p. 12; DRH, XI, p. 570, nr. 419; Doc. XVI, p. 206-207, nr. CXIV; CLRV, p. 40; LRM, p. 5-6.
BIBLIOGRAFIE: Doc. XVI, p. 19 şi 206 (nota 3); Al. Rosetti, O controversă paleografică, în SCL, XXXI, 1980, nr. 3, p. 323.
45
PRAVILA DE ISPRAVĂ OAMENILOR
* Moldova, [sfârşitul secolului al XVI-lea - începutul secolului al XVII-lea]
Copie indirectă a Pravilei atribuite lui Coresi, realizată în Moldova la sfârşitul secolului al XVI-lea sau la începutul secolului al XVII-lea, Pravila de ispravă oamenilor conservă cea mai mare parte din materia textului tipărit, din care unicul exemplar cunoscut al ediţiei braşovene nu păstrează decât o mică porţiune.
Am transcris începutul textului după original (BAR, ms. rom. 5211, f. 4-25v).
1 Scris: Marini. ^ 2 Scris: irupu^meAoii. ^ 3 Scris: hk>. 4 Scris: ho. ^ 5 Scris: V*ir[...]pîe. ^
6 Scris în continuare o. ^ 7 Scris: aa\o. ^ 8 Scris: mă*; altă lecţiune posibilă: taleri. ^ 9 Scris:
^ 10 Scris: B«?mpe. ^ 11 Scris: ao^ncsv 12 Scris: hc^ohum. ^ 13 Scris: cKomeuM. ^
14 Scris: m»pH*m€Aio. ^ 15 Scris:	corectat apoi în MAnvXeH. ^ 16 Scris: b^nhkoaoh. ^
17 Scris: Aiomls^. ^ 18 Scris: nhKMř, cu h scris peste o literă care nu se poate identifica. ^ 19 Scris: mS". *$■
20 Scris: c<4a*t. 4* 21 Scris: uopaL ^ 22 Scris: CHome*. ^ 23 Scris: nioma*. ^ 24 Scris: Tptfnó*. ^
25 Scris: \tâ. 26 Scris: Aopo*. ^ 27 Scris: Bo^cmptf. ^ 28 Scris:	so. ^ 29 Scris:	^
30 Scris: cnpHCope. ^ 31 Scris: Aomie^yrp-h. ^ 32 SL, în trad.: De la Domnul, amin. ^ 33 SI., în trad.: am
iscălit, "y* 34 Scris: 4[...]Mopc^. ^ 35 Scris: noma*. ^ 36 Rândul următor este scris de-a lungul paginii.
161
4r	Pravila de ispravă oameniloru şi de toate păcatele şi greşalele
Dobitocu/1, cându2 se va îneca, se nu3-/ giunghi4, ce se-/ leapedzi câniloru. E popeei tânăra nu3 se cade a ispovedi oamenii până nu3 va şti bine pravila şi învăţătura5 de la sventa6 pravilă şi de la duhovnicu/7 său şi până nu3-.? va împlea ispovedania păcatelor sale.
4V	învăţătura5, să ştiţi, de la svinţii ocf 318 şi / a Sventului9 Vasilie dzice aşa.
într-aceastea dzile cade-se cine mănâncă came în toţi ai până la moartea10 lui, de va dzăcea şi va mânca came sau brindză11, la moarte să nu3-l cumeneci până nu3 va treace de dzi. Iară de nu3 va muri12, să-i dai post 1 ne(d), poklo(n)u 15 în dzi.
Mulţi14 păstori împută-şi15 turmele16. Cade-se să săvârşască învăţătura5 duhovnicului17, atunci18 să se cumenece. Scrisă iaste: mulţi14 sântu ce-şi îngraşe 5r trapu/19, // iară de sufletu/20 nu3 gândescu că scade. Ce mai bine se îngrăşaţi sufletu/21 şi trapu/22 să scadză.
Dzile de slobodzie. De slobodzii: den Crăciunu până 11 dzile să mâncaţi came şi brindză în toate dzile şi hârtii ogarului aşişdere aşa. Şi în săptămâna23 brindzeei să mâncaţi brindză în toate dzile şi în săptămâna după24 Paşti şi la 5V Rosalii25 aşişdere aşa. Iară cela ce va posti şi nu3 va mânca cu dulce26 aceşti / harţi, acela să fie anatima şi să fie procleatu27. Frâmseaţe iaste popeei de ispoveadnici<i> ceia ce iubeaşte Domnedzeu28. Cade-se popeei să socotească cându29 va fi omu/30 îngreoiat de păcate să nu-/ îngreoiedzi, ce se-ţi aduci31 amente de corabie, cându2 va fi prea plină ea se va afunda32. Ceea în vreame să o împle binişora, dereptu să nu piară, ca să-i fie lui33 învăţătura5 şi adevărată credinţă. Frâmseaţi iaste fiiului să 6r asculte34 // părintele său şi duhovnicu/35 său ce-/ va învăţa. Cându veri vrea să te ispovedeşti36 de păcatele tale, cu lacrămi şi cu smerenie închină-te înaintea părinţilora să te iarte de păcate ce ai greşitu37 lora38. Atunci18 te du39 la besearecă, închină-te înaintea duhovnicului17 tău cu40 lacrămi; cu41 lacrămile mari păcate spăla-veri42. Roagă-te lui Domnedzeu28 la sventa6 leturghie să te izbăveşti43: 10 6V leturghii44 dereptu 4 luni, 20 de leturghii44 / dereptu 8 luni, 30 de leturghii44 dereptu 12 luni45. Poate-se izbăvi cu slujbe46 de păcate.
întâiu săptămâna de păreasimi să mâncaţi pâne seacă până în simbătă lui Sty41 Teodora. Iară într-alalte săptămâni şi de alte herturi48 simtu blagoslovite49. Iară peaşte să nu3 mâncaţi, numai50 simbăta şi dumeneca51. Iară într-alte dzile, oloiu.
1 Scris: AOBHfnoK®11. 2 Scris: k*"a«.	3 Scris: mo. -4* 4 Scris: uoVm. ^ 5 Scris: ^H-uníř.mopa.
6 Scris: cK«"niAA. 7 Scris: axwWW*. -4- 8 SL, în trad.: părinţi. -4* 9 Scris: cBe’Wrttfu. -4- 10 Scris:
Mo'îirfc. -4* 11 Scris: Bpe"s*.	12 Scris: ba Mopii. -4* 13 SI., în trad.: săptămână, închinăciuni. -4- 14 Scris:
moahh. -v" 15 Scris: ^nomouiu. 4- 16 Scris: me^wcAe. 4- 17 Scris: axv/nhkoaVh. 4- 18 Scris: Amo"mi. 4-
19 Scris: Tpono'. 4-20 Scris: co^aciiis'''. 4-21 Scris: coţAemo*. 4- 22 Scris: tiipoiio'1. 4-23 Scris: ci>ihiukavi>haa. 4
24 Scris: Aon*. 425 Scris: pocaaîh; altă lecţiune posibilă: Rusalii. 426 Scris: a®'’*h>. 4 27 Scris: iipoftrbmo. 4
28 Scris: Ao*HeseV; altă lecţiune posibilă: Dumnedzeu. 4 29 Scris: kt,"ao. 4 30 Scris: waio\ 4 31 Scris:
aaomm. 4 32 Scris: ce ba a<|>onaa. 4 33 Scris: «ou. 4 34 Scris: n» ACKoAme. 435 Scris: axw“nmkoa. 4
36 Scris: ci, me HcnoBeAeipe. 437 Scris: ah rpeiuwmo. 4 38 Scris: Atfptf. 439 Scris: a«- 4 40 Scris: ko. 4
41 Scris: kv 4 42 Scris: ciua* sepu. 4 43 Scris: ca, me lucA.Bt-ipe. 444 Scris: Aemo’nH. 4 45 Scris: aohh. 4
46 Scris: CAo^ne. 4 47 SI., în trad.: Sfântul, 4 48 Scris: xtAnopn. 4 49 Scris: BĂrocAOBeTe. 4 50 Scris:
noma*. 451 Scris: Alerteka. 4
162
Iară luni şi mi<e>rcuri52 şi veneri nice peaşte, nice oloiu, nice vinu53 să nu3 beaţi. Şi în săptămâna Paştiloru, ca şi în săptămâna54 lui // Sly41 Teodoru55, numai50 pâne 7r sacă, alegându56 gioi. Iară veneri şi simbătă lângă Paşte nu3 se mănâncă, alegându simbătă seara puţinea57 pâne şi puţiw58 vinu. Şi cându29 veţi creade Domnu/59 nostru, Isus Hristos, să nu3 calcaţi învăţătura5, ce cu40 cinste şi cu curăţie şi cu pocăinţă să postiţi.
Oameni botedzaţi, plângeţi de la inimă voastră şi vă rugaţi60 lui Domnedzeu28 de pă<ca>tele voastre. Că giceţi că n-aţi greşitu, iară mai multu61 grişiţi, că simtemu toţi greşiţi lui Hristos. / Şi pururea62 rugaţi60 pre Domnedzeu28, şi T mânecâ<n>du şi lucrându63 şi cale facându, dereptu să vă spăsiţi sufletele64 voastre.
Iară cine va mearge la un războiu, mainte să se cumenece65.
Fraţi, ascultaţi66 învăţătura5 lui Domnedzeu28, să nu3 ne înşele vrăjmaşu/67.
Cade-se duhovnicului17 a părţi păcatele omului68: întâia parte pre milostivu/69 Hristos, a doaua70 pre duhovnicii/, a 3 parte pre ispoveadnic, întru71 protiva păcateloru, dereptu să se spăsească curundu72.
Cade-se popeei să fie // măiestru ca un vraciu, să caute pocaianie şi să 8r socotească să poarte greu/ unu/73 cu40 altuia74.
Cându va fi omu/30 puţin58 greşit şi va fi înţileptu, să-i dai bună75 învăţătură76, dereptu să se spăsească. Iară de va fi omu/30 multu77 păcătosu şi <cu> puţină78 mente, să-i dai puţină78 învăţătură76, dereptu să nu3 piară. Reapedele îmblânzeaşte, iară silnicului să-i dai multă învăţătură , iară neputenciosu/ mâ<n>gâie-lu, dereptu se împle leage lui Hristos.
EDIŢII: Gh. Ghibănescu, în „Teodor Codrescu”, III, 1934, nr. 4, p. 58-60; nr. 8, p. 123-125; nr. 10, p. 154-156; IV, 1934, nr. 2, p. 26-28; Sorin N. Bute, Pravila de ispravă oamenilor (manuscris juridic-bisericesc inedit la începutul sec. XVII). Tipărit cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, Târgovişte, Editura Macarie, 2003, p. 31-46.
BIBLIOGRAFIE: Grecu, începuturile dreptului, p. 219-220; I. Rizescu, Aspecte ale lexicului Pravilei de ispravă oamenilor, în LR, XVI, 1967, nr. 2, p. 131-135; Mareş, Pravila, p. 285-289; Stelian Marinescu, „Pravila de ispravă oamenilor şi de toate păcatele şi greşalele”, în BOR, XCVI, 1978, nr. 1-2, p. 112-126; Gh. Chivu, în Texte sec. XVI, p. 145-153; Constantinescu, Repertoriul, p. 62, 66; Gheţie-Mareş, Originile, p. 279, 285-288; Radu Constantinescu, O variantă necunoscută a Pravilei lui Coresi, în LR, XXXV, 1986, nr. 6, p. 498-507.
52 Scris: MH*KopH. ^ 53 Scris: bhh*. ^ 54 Scris: cn*'niimMTiHd. ^	55 Scris: Oeur'Aeptf.	^	56	Scris:
MeraťUo. ^ 57 Scris: ii$uhh%. ^ 58 Scris: îioum”. ^ 59 Scris: aVmh**.	^ 60 Scris: partiţii.	^	61	Scris:
în continuare scris: m" mcAiiV. 62 Scris: ncfopt. ^ 63 Scris: aokp^aV’. ^ 64 Scris: cc^AerneAe. ^
65 Scris: c% <e koavshbm£. ^ 66 Scris: <icK*Armuit. ^ 67 Scris:	^ 68 Scris: wmsaVh.
69 Scris: A\A*cmii&eA 70 Scris: a a*a; altă lecţiune posibilă: a doua. ^ 71 Scris:	^ 72 Scris:
KOjK^A*’- ^ 73 Scris:	^	74 Scris: AAm*A. 75 Scris: b*h;k. ^ 76	Scris:	77	Scris:
^ 78 Scris: iiouhmm. ^ 79 Scris: chanhk©aa^h. ^ 80 Scris: moaihm. 81 Scris: Nensme’WcV4'.	^
163
46
LEGENDA DUMINICII
Măhaci, j. Alba, 1601
Alcătuită în primele veacuri ale erei noastre în scopul respectării de către creştini a duminicii ca zi se sărbătoare, această scriere apocrifă a pătruns de timpuriu în literatura română. Textul editat mai jos conservă cea mai veche copie românească a legendei şi aparţine tipului Ierusalim (în clasificarea lui N. Cartojan). Această copie a fost executată, cu excepţia primei file, datorate unui scrib anonim, de popa Grigore din Măhaci (j. Alba) de pe un text provenind din Banat-Hunedoara sau din zona Sibiu-Făgăraş. Traducerea românească a fost efectuată după o versiune slavonă.
Textul a fost transcris fragmentar după originalul păstrat la BAR sub cota ms. rom. 447, f. 1-10r.
lr	Scriptura din ceriu a Domnului nostru, a lui Isus Hristos
Au lăsatu den ceriu la Irusalim cuvântu şi spunerea cu frică mare. La ceatatea Irusalimului, la scaunu/ sfânt, cădzu o piatră den ceriu. Mică era şi în vedeare, însă nime nu o putea rădica. Adunară1-să patriarşii şi călugării şi preuţii de statură în trei dzile2 şi în trei nopţi spre ru[gă]. Rugară Dumnădzău şi grăi glas din ceriu, de dzisă aşa: „Luoaţi3 piatra”. Deci o luo peatra4 patriarhii/ ce/ mare5 de o desveace. Într-însă lv află / o6 carte. Căutară carte; cartea dzise aşa: Vedeţi, fi<i>i oaminilor, că ainte treme?7 o carte8 la voi, iară voi nu o credzut. Tremeşu şi a doaua9 carte8, iară nu şi vă încredzut cuvântului meu. Treme.?7 şi a treia scriptură. Multe lucrure şi seamne10 lăsaiu spre voi, e voi nu" şi v[ă] încredzut şi nu" vă pocăit, nece12 cuvântu/ îngerului meu n-aţi ascultat, nece înţeleasetu. Ceriu/ şi pământu/ se va schimba, iară cuvântul meu nu" va trece în veacu. Că, dereptu faptele voastre celea multele13 eu voiu lăsa şi voiu tremete ierni greale şi geruri şi fuamete şi lăcuste şi omide şi tuse rea. (...)
3r	Nu ştiţi că sfânta domerecă14 voiu giudeca viii şi morţii? Nu ştiţi că venrerea
mare eu mă răstigniiu printru voi, cu suliţa mă împunseră în coaste, cu trestie mă ucidea pre capu, e în mâru şi în picioare15 ei mi bătură găvoazde, e cu oţăt şi cu fiiare mă adăpară, dereptu să lasu voauo leage, şi mă <lă>saiu în ticală? Derept ce nu aleageţi sfânta domerecă14 şi să aleageţi sfânta venreri, ce lucraţi sfânta 3V domerecă16? Pre Dzeu, am lăsatu voauo şase dzi/le de lucru, iară sfânta domerecă14 să nu11 lucre, ce să să ceaie de păcate câte au faptu înr-aceale şase dzile.
Iară cela ce va lucra sfânta domerecă14, aceluia se dostoiaşte focu/ de veac, unde voru scârşca cu denţii17, şi în viermii ceia neadormiţii. E cela ce va ţinrea şi
1 Scris: dA»iupi>. 2 Scris: shaT. 3 Scris: aVwuh. 4 Scris: i tempa.	5 Scris: tvupfr. "v*6 Scris: ctf. ^
1 Scris: mpeiA\e‘“; nu se poate stabili cu exactitate dacă semnul care urmează după primul e reprezintă slova Y. 4»
8 Scris: KApnrk. 4* 9 Scris:	altă lecţiune posibilă: doua. 10 Scris: ttuvurii. 11 Scris: ho.
12 Scris: ne"; altă lecţiune posibilă: neci. </■ 13 Scris: MVViejvfc. -v- 14 Scris: Aotwepe*; altă lecţiune
posibilă: dumerecă. 15 Scris: mwioApe. ^ 16 Scris: A<vwepeKi>; altă lecţiune posibilă: dumerecă. 4*
17 Scris: aphhîp 4*
164
va ceşti şi va posti cu curăţie, aceluia se va da dulceaţa raiului. Şi voiu şedea în scaunu/ slaveei mele şi voiu blăstăma cu mâra mea ceaea înrăită şi cu scaunu/ mieu cela sfântu/. Ce voi nu11 veţi ţirea şi nu" ve//ţi cinsti sfânta domerecă14 şi sfinţii 4r miei ceia marii, e eu voiu lăsa dereptu necredinţa voastră fieri iuţi şi sărpi cu câte doauo capete şi gurile18 lor de focu vor fi, de voru suge trupurele19 voastre.
Şi să fie blăstematu omu/ cela ce nu-ş va lăsa lucru/ său simbătă, denr-a/ noauole ceas pânră luri demenreaţa20, de să meargă la besearecă cu toată fomeaia21 seara şi demenreaţa22 şi la leturghie, de să se roage cu frică / cenreşi cu greşalele 4V sale. (...)
Nu vă preceapeţi! Unde nu11 voiu lăsa eu roauo pre pământ, voi nu veţi avea 6r ce secera şi veţi muri23 toţi de foame. Seca-voiu riurele şi voiu seca marea cu toată apa, de o voiu întoarce cătră ceriu. Nu11 veţi şti de spre pământ încătruo24 veţi scăpa de faţa mea. Mişeiloru, slabiloru, leaneşiloru şi împuţiţiloru, mulţescu25-să faptele voastre de nu11 le pociu răbda. Ce nu11 cinstiţi sfânta domerecă14 şi prazdnicele meale şi posturele26 să le ţireţi cu / milostenie şi cu lacrămi şi cu frică 6V şi cu rugăciure? Mişeii miluiţi, flămândzii săturaţi27-i şi setoşii adăpaţi-i şi lângedzii căutaţi şi călătorii făgăduiţi la casele voastre de-i răpăusaţi!
Faceţi pamet lui Domnedzeu28 şi sfinţiloru cu dragoste şi cu iboste şi cu veselie. După acea, dereptu morţi<i>-vă şi dereptu părinţi<i>-vă, curaţi la besearecă, luoaţi amente sfânta scriptură29. Şi vaide de omu/ cela ce duce30 prescurea la besearecă cu uritu // sau i imputa;31 cu altu/! Ainte du-te de te iartă cu însu/ şi vă T lăsaţi greşalele32 uru/ alaltu, atunce33 du prescurea34 la besearecă şi alămojna. Şi vaide de preutulu35 cela ce nu"-i dostoinic şi cântă leturghie, cum nu" se pocăiaşte, ce să lasă focului de veacu. Pre Dzeu, sluj eseu cu36 elu îngerii încă cu frică!
Şi vaide de omu/ cela ce dă auru şi argintu în mită! Şi vaide de omu/ cela nemilostivu/! Şi vaide / de căsătoriu/ cela ce nu"-ş va deştepta fomeaia din casă 7V sfânta domerecă16 de noapte să meargă la besearecă! Şi vaide de cela ce nu"-ş va lăsa greşalele sale şi nu" să va pocăi! Şi vaide de omu/ cela ce nu"-ş va da răpausu sfânta domerecă16, au are deatoriu sau slujnică, de nu"-l va lăsa să ră<pa>use, ce lu nevoiaşte să lucre sau să-i plătească deatoriu/ sfânta domerecă14! Şi vaide de cela om ce nu"-ş va lăsa dobitocul să răpause // sfânta domerecă14 şi să meargă omu/ la 8r besearecă cu toată fomeaia, să se roage37 cu frică şi cu grije! Şi vaide de omu/ cela ce ride38 în besearecă! O, vaide de omu/ cela ce va sparge acest cuvântu39, de nu"-l va priimi la senre! Să fie blăstematu la dzuoa de giudeţu cu dedevă<r>! Aşa mi-agiute maica mea ceea40 preacurata şi serafimii miei ceia cu câte şase arepi de focu şi herovimii41 miei ceia cu vedeare multă şi sfântu/ / mieu Ion! Că această 8V carte e scrisă de tată/ mieu cela nevădzutu/ den ceriu.
18 Scris: rípHne. ^ 19 Scris: mptfrwpeAe. 20 Scris: A«M64p«itA. *v- 21 Scris: <ţ><.vwk.v.. -v* 22 După
acest cuvânt, în text se repetă secvenţa: de să meargă la besearecă cu toată fomeaia seara şi
demenreaţa. ^ 23 Scris: MopH. ^ 24 Scris: .ffrbrnpsw. 25 Scris:	^ 26 Scris: nsemcfeAe. ^
27 Scris: a»m*pAuT. ^ 28 Scris: A^nsseV; altă lecţiune posibilă: Dumnedzeu. ^ 29 Scris: ctipumntpit.
30 Scris: asm*. 4*31 Scris:	^ 32 Scris: rpiuiAAčAS. ^ 33 Scris:	^ 34 Scris: npe<K*pi. ^
35 Scris:	^ 36 Scris: ks. ^ 37 Scris: pwue. ^ 38 Scris: p€Ae. ^ 39 Scris: Kashii’mtf. ^ 40 Scris:
nem. *$■ 41 Scris: x^bíhamm; altă lecţiune posibilă: heruvimii. ^
165
Şi iară omu/ cela ce să va afla de va dzice că nu e de Domnedzeu28 faptă, ce va dzice că-i de mânră de om de spre pământ, acela să fie blăstematu la dzuoa de giudeţu şi să se spargă ca Sodomul şi ca Gomoru/ şi să fie datu sufletu/42 lui în mânrule dracului de-lu voru duce în focu/ cela nestinsu/, în gotovirea dracului43 şi 9r îngeriloru lui. Şi ce//la ce nu11 va asculta44 acest cuvântu cu frică şi cu îndrăznire şi cu grije, mai bire să nu" fie născu/ acela om!
Şi ceasta carte să o cetească săva preut, săva diac între oamenri şi să înveaţe şi să o tremeaţă de la urnii alalţi şi pre la cetăţi şi pre la domni, fără frică şi fără grije, şi să o tremeaţă în toată lumea. Rutesu voa<uo>, ceia ce voru asculta şi voru 9V priimi ceasta carte de o voru învăţa, eu le voiu da dulcea/ţa raiului în vecie de veac. Că această carte o au45 tremesu patriiarhu/46 de la Irusalim pre un călugăru ce lu chema Melintie, scriptură sfântă a Domnului47 nostru, a lui Isus Hristos.
Oare cărtulariu48 va fi, oare va fi vlădicu49, oare va fi preutu, oare diac, cela ce nu va povesti50 şi nu" va spunre51 tutindire, acela să fie blăstămat de Domnul 10r nostru din ceriu şi de 318 de o(t)ci52 dentru Necheiu. // Iară cela ce va spunre51 şi cela ce va creade, de va priimi la sinre, bunrătate va fi de la Tatălu şi de Ia Fiiul Isus Hristos întru vecie de veac, cu dedevăr.
EDIŢII: Hasdeu, CB, II, p. 43-55; Ruffini, Antologia, p. 59-60; Teodorescu-Gheţie, MI, p. 153-158; Chivu, CS, p. 237-242; Timotin, Legenda Duminicii, p. 313-319.
BIBLIOGRAFIE: Hasdeu, CB, II, p. 21—42, 56-66; Gaster, Literatura, p. 371-381; Drăganu, DM, p. 74-75; Pascu, Ist. lit. XVI, p. 113; Cartojan, CP, I, p. 100-107; Ivănescu, Problemele, p. 105-106; Gheţie, BD, p. 314-315; Teodorescu-Gheţie, MI, p. 34-36; Chivu, Copiştii', Gh. Chivu, în Vechi texte, p. 42-43, 49-50, 52, 61-67; Chivu, CS, p. 29^10, 62-63 şi passim', Alexandru Mareş, O particularitate grafică rar întâlnită în scrierea românească veche: notarea lui /f/ prin şi în LR, XLV, 1996, nr. 7-12, p. 173-177; Timotin, Legenda Duminicii, p. 40-43, 257-266.
47
EPITAFUL LUI STROE BUZESCU
Mănăstirea Stăneşti, j. Vâlcea, p. 2 octombrie 1602
Cel mai vechi epitaf în limba română de care avem cunoştinţă îl reprezintă inscripţia de pe mormântul lui Stroe Buzescu din incinta bisericii fostei Mănăstiri Stăneşti (actualul sat Lungeşti-Vâlcea). Textul inscripţiei, care aparţine literaturii epigrafice, conţine o adevărată pagină de cronică, consemnând războaiele la care a participat stolnicul sub Mihai Viteazul, sprijinul acordat de Buzeşti lui Radu Şerban pentru obţinerea domniei, purtarea curajoasă a defunctului în bătălia de la Teiuşani şi moartea sa, survenită în urma rănii dobândite cu acest prilej. Deşi se menţionează expres că textul a fost alcătuit de Sima, soţia lui Stroe Buzescu, nu este exclusă posibilitatea ca în redactarea lui să-şi fl adus contribuţia Teodosie Rudeanu, cumnatul defunctului.
Am transcris textul după reproducerea fotografică a inscripţiei, publicată în RIAF, XIV, 1913, p. 42.
42 Scris: cs+Miîfc*'. 43 Scris:	^ 44 Scris: ack<>W ^ 45 Scris: uwf; altă lecţiune
posibilă: o-u. ^ 46 Scris: nAmpHiapxw*. 47 Scris: a*a'moa%’u. 4* 48 Scris:	^ 49 Scris: ba*W
50Scris: iKwbcrrttf. 51 Scris: cno^pe. 52 SI., în trad.: părinţi.
166
Vů ime Oca i Sňa <i> Stu DKa, amin'. Această2 peatră3 pre groapa4 jupanului lu Stroe Buzescul ce-u5 fost stolnic la Mihai-Vodă şi au fo<st> la toate6 războa<ie>le7 depreună8 cu domnu-său ca o slugă credencioasă9 domnu-să<u>. Şi la războiu dintâi dob<â>ndi rană la mână stângă de turci. Şi la războiu/ de la Giurghiu, cân să loviră cu hanu, să răni în ochiu/ stâng de săgeată10. Şi au sluji<t> Stroe lu Mihai-Vod<ă> până peri în Ţara U<n>gurească11. Deaci12 să sculară boieri<i> ţări<i> şi cu Buzeşti<i> rădicară pre13 Radul-Vodă. Iară Simio«-Voiev<od> cu turci, tătari, moldoveni, Ieşi mulţi, fără samă veră [...]. Ieşiră Buzeşti<i> di<n> ţara lor la Ţ<a>ra Nemţ[ească] [...] mersă jupânu/ Stroe la paratul nemţesc [...] ajutori de ieşiră la Ţara Rumân[ească] cu Rad[ul]-Vo<dă>. Şi nu-i aşteptă Simion-Vo<dă>. Deaci12 se-a[u] [...] [ş]i moldoveni şi hanul [...] de tătari şi ieşiră de să loviră în gura Ţeleajinului14, la Teiuşani, în luna lu săpte<m>vrie, 14 zile, ani 7110, luni demin<ea>ţ<a> pâ<nă> sara, şi făcură năvală marţi d[emineaţa] [...] jupânu/ Stroe, atâta nevoie pre creştin<i> văzând, stătu împotriva tătarilor de să lovi cu cumnatul hanului şi-l junghe pre tătar. Şi di<n>tr-acel război să răni la obraz şi pest[e] [trei] [săp]tămân<i> să tâ<m>plă moarte15 în luna lu octovrie, 2 zile, v lěto'6 7110. Şi nu fu pre voie câinilor de tătari. Dumnezeu-1 ierte17.
Scriş eu, jupuneasa Sima a stol<ni>cului lu Stroe. Deaca voi muri, să mă grupaţi lângă Dumniia lui aicea.
EDIŢII: Al. Odobescu, Monastirile închinate din districtele Argeşul şi Vâlcea. III. Stăneşti (Districtul Vălcii), în „Columna lui Traian”, IV, 1873, nr. 11, p. 207-208; N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, Fascicula I, Bucureşti, 1905, p. 169-170; P. V. Năsturel, Biserici, mănăstiri şi schituri din Oltenia, în R1AF, XIV, 1913, p. 41-43; Dan Zamfirescu, Contribuţii la istoria literaturii române vechi, Bucureşti, 1981, p. 400, nota 41.
BIBLIOGRAFIE: N. Iorga, op. cit., p. 170-171.
48
TESTAMENTUL CĂLUGĂRIŢEI TEOFANA
Mănăstirea Cozia, 8 noiembrie 1602
Conţine testamentul Tudorei, călugărită cu numele Teofana, mama voievodului Mihai Viteazul.
Documentul se păstrează în Arhivele Statului Bucureşti, fondul Mănăstirea Cozia, pachetul XXIV/5, şi a fost transcris în întregime după original.
1 SI., în trad.: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin. 2 Scris: amscta. ^
3 Scris: neTpb. 4 Scris: rp*n. ^ 5 Scris: qetf; altă lecţiune posibilă: ce-au. 6 Scris: t*t«. ^
7 Scris: pbâsoAe. ^ 8 Scris: AenptVNb. ^ 9 Scris: KpiAetwocb. ^ 10 Scris: cbu$Tb. 11 Scris: V’petKh. ^
12 Scris: ą4mh; altă lecţiune posibilă: deci. -❖* 13 Scris: npi. ^ 14 Scris: t€a€?iîhm1&\Vh. 15 Scris:
Mopbre. 16 SI., în trad.: în anul. ^ 17 Rândurile care urmează sunt scrise marginal.
167
Vů ime Oca i Sňa i Stgo Dfia, ami(ň)\ Eu, roaba Domnului Isus Hristos, călugăriţa Teofana, muma roposatului Mihail-Voevoda2 din Ţeara Rumânească, vieţuit-aw viiaţa ceştii lumi deşartă, cum zice şi prěmp(d)rů3 Solomow: „Deşarta deşartelor şi de toate deşartă şi înşelătoare şi fură[toare de sufl]ete”. Şi am petrecut lumeaşte destu/ în tot chipu/ în viaţa mea până ajunş şi la neputinţa bătrâneaţelor meale şi la slăbiciunea mea [în svânjta mănăstire, în Cozia, la lăcuita Sventei4 Troiţe şi la răpausu/ roposatului Mircei-( oevocic/2. Şi trăiiu de ajunş de luaiu şi svântu/ cin călugăresc derept plângerea păcatelor meale. Acii.j mă ajunse şi veastea de svârşirea zilelor drag fiiului mieu Mihail-Voievocf şi de sărăcia doamnă-sa şi a coconilor Domniei lui prin ţărâle streine.
Fuiu de plângere şi de suspine zua şi noaptea.
Drep aceaea, cu vrearea şi cu ajutoriu/ Domnului din ceriu şi cu rugăciunea cinstiţilor părinţi în zi şi în noapte, şi plângerea mea şi suspinele sărăciei lor de ţărâle streine doară Svenţia lui din naltu/ ceriului au auzit şi s-au milostivit de i-au scos din ţărâle streine în ţeara de moştenie. Şi mai vârtos au cugetat la svânta mănăstire în Cozia, pentru bătrâna şi jalnica a lor maică. Şi deaca să adunară unii cu alalţi, mare plângere şi suspini fii între ei de jalea fiiu-său Mihai/-Vodă şi pentru patima lor ce-au păţit prin ţărâle striine doamna Stanca şi fiiu-său Io Nicola-Vodă şi fie-sa doamna Floriica.
Fu după aceaea întrebare întru eale, cine, cum au petrecut. Grăi doamna Stanca: „Cum am păţit noi, maică, să nu pată nime de ruda noastră. Dară Molitva ta, maică, cum ai petrecut?” Maica zise: „Cu mult foc de moartea fiiu-mieu şi de jalea Domniilor voastre; iar de cătră svânta mănăstire am har dragului Domn din cer şi mulţemesc părinţilor din svânta mănăstire c-aw avut pace, răpaus şi căutare de Molitvele lor la nevoia mea”. Ziseră domnialor: „Mulţemim şi noi Molitvelor lor pentru Molitva ta, căci5 ai avut căutare de ei”. Zise6 maica Teofana: „Pentru aceaea, featele meale, am făgăduit sventei mănăstiri doauo sate din Romonaţi, Frăsinetu/ şi Studeniţa, pentru sufletu/ roposatului Mihai/-Vodă şi pentru sănătatea fiiu-său Nicolei-Vodă şi pentru pomeana noastră şi a tot neamului nostru, să fim pomeaniţi la toate sventele pomeanice7 şi la dumnezeiasca liturghie în vecie”. Domnialor ziseră8: „Noi - bucuroase. Cum ţi le-au dat roposatu/ Mihai/-Vodă, volnică eşti; fie date şi de noi şi de Nicola-Vodă şi de tot neamu/ nostru în vecie pentru pomeana, ca să aibi Molitva ta şi de icea înainte milă şi căutare pân la moarte de Molitvele lor”.
Eu, călugăriţa Teofana, am dat 2 sate ce-s mai sus scrise în svânta mănăstire cu toate hotarăle pentru pomeana de vecie. Iar cine se va ispiti de ruda mea sau alţi streini să strice pomeana mea de la svânta mănăstire ce-am dat eu de bună voie, aceia să fie blăstemaţi de 318 ote(cif ce-au fost în Nicheiu. Şi iar zic: cine se va afla din părinţi cine sânt acmu ori să vor premeni pân la moartea mea, ori din părinţi igumeni, ori din alalţi fraţi, şi vor înceape a nu mă căuta şi a nu mă milui şi
1 SI., în trad.: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin. A 2 SI., în trad.:
Voievod. A 3 SI., în trad.: preaînţeleptul.	4 Scris: cmueti; altă lecţiune posibilă: Sfentei. 5 Scris:
kV; altă lecţiune posibilă: căce. A 6 Scris:	altă lecţiune posibilă: zisă. A 7 Scris: ncwbHWi'*. A
8 Scris: 3n'pT>; altă lecţiune posibilă: zisără. A 9 SI., în trad.: părinţi. A
168
a nu mă socoti la nevoia mea şi când va fi frică întru noi de bogate răutăţi şi mă vor părăsi mainte de preastavlenia mea, să părăsească Dumnezeu pre ei şi să fie în blăstem, cumu e zis mai sus.
Şi mărturie am pus părintele episcopu/10 Efrem din Ri(b)u şi ai lui călugări, proegumenu/ Onufrie şi Veniamw proegumen şi Arsenie şi egumenu/ Teodor din Cozia cu tot săboru/ şi Andonie bătrânu/ de la Piatră şi slugile doamnelor, Balea spătar12, Dumitrachi vistiar13, Miho neguţător, Stan Borcioiu/, Patru pârcălab14, Barbul postelnic, Badea al doamnei bătrânei, boieri megiiaşi: Vladu/ logofăt din Olăneşti şi15 postelnicul Dragomir Dolofanu/ din Stoieneşti şi logofătul16 Stoica din Berislăveşti şi pârcălabul Stan Hudea din Călimăneşti şi popa Jipa cu tot satu/ şi popa Stan din Jiblea cu tot satu/ şi toţi posluşnicii sfentei mănăstiri.
Scris-am ceasta carte în svânta mănăstire, în Coziia, eu, călugăraşu/ Gavriil Lotreanul17 de la schit, în zilele lui Şerban-Vodă, vw le(t) 7Tll, m(s)ca noe(m), 8 dniK.
EDIŢII: A. Papiu Ilarian, Tezaur de monumente istorice pentru România, vol. I, Bucureşti, 1862, p. 388-390; DIR, B, XVII, vol. I, p. 65-66, nr. 78.
BIBLIOGRAFIE: I. Lupaş, Tudora, mama lui Mihai Viteazul, în RI, VII, 1921, p. 135-139; Iorga, Ist. lit. rom., I, p. 230-231; I. Donat, Numărul şi valoarea documentelor provenite din mănăstirile Olteniei, în MO, 1970, nr. 7-8, p. 892-893.
49
LEASTVIŢA LUI IO AN SINAITUL
Mănăstirea Secu, j. Neamţ, [1602-1613]
Scriere de asceză monahală, Leastviţa lui Ioan Sinaitul (secolul al VI-lea) a fost tradusă în limba română de Varlaam, mitropolitul Moldovei, pe când era călugăr la Mănăstirea Secu, probabil la o dată cuprinsă în intervalul 1602-1613. Traducerea, efectuată din slavonă, s-a întemeiat pe versiunea cu scholii (= comentarii) a scrierii, pe care o datorăm lui Maximos Margunios. Cea mai veche şi, totodată, cea mai fidelă copie a traducerii lui Varlaam se păstrează în ms. rom. BAR 5419 (fost ms. 6024), scris la Mănăstirea Secu în prima jumătate a secolului al XVII-lea, foarte probabil între deceniile al doilea şi al patrulea.
Am reprodus capitolul despre mândrie, după ms. rom. BAR 5419.
Stepena a doauădzeci şi doauă. Pentru mândrie	169r
Mândriia iaste o lepădare de Dumnedzău, căci că cela ce creade că agoniseaşte sau dobândeaşte vrun bine pentru nevoinţa sa, iară nu pentru darul lui Dumnedzău, acela să leapădă de Dumnedzău. Mândriia iaste o aflare drăcească,
10 Scris: ei/unS"; altă lecţiune posibilă: episcupul. -v- 11 SI., în trad.: Râmnic. A 12 Scris:
altă lecţiune posibilă: spătari(u).	13 Scris: bh‘; altă lecţiune posibilă: vistier(iu). -4* 14 Scris: np-t";
altă lecţiune posibilă: pârcălabul.	15 Scris: tpH. 16 Scris: W; altă lecţiune posibilă: logofetul. *v-
17 Scris: awtp; altă lecţiune posibilă: Lotru(l). -4-18 SI., în trad.: în anul 7111, luna noiembrie, 8 zile.
169
169v căci1 că în/tâiu de la diiavolu/ s-au începu/ şi s-au aflat. Ocară şi batgiocură oamenilor, maică osindirei, fată laudelor, sămn de seacetă lucrurilor celor bune, gonire agiutoriului celui dumnedzăiesc, sol uimirei menţei ş-a zmăcinărei trupului, povoaţă căderei în păcate, începătură slăbiciunei menţei ş-a inimiei, izvor mâniei, uşe faţăriei, tărie dracilor, ferinţă păcatelor, agiutoriu nemilostivirei, iertare şi milă neştiinţei, puitoriu de cuvânt amar, giudeţ fără de omenie de lucrurile altora, vrăjmaş1 şi luptătoriu lui Dumnedzău, rădăcina hulei. începătura mândriei iaste svârşitu/ deşeartei măriri, iară mijlociia-i iaste înfru<n>tarea de-aproapelui şi spunere fără de ruşine de nevoinţele trudei sale, iubire de la inimă a fi lăuda/ şi neiubire a fi înfruntat. Sfârşitu/ mândriei iaste când să leapădă neştine cum nu iaste agiutori/ de Dumnedzău întru lucrurile ceale bune şi-ş înalţă osârdiia sa, şi cu chipu/ să asamănă dracului.
Să ascultăm toţi ceia ce vom să scăpăm dintr-aceasta groapă. De multe ori are 170r tocmală // de creaşte aceasta pohtă dintru mulţemita ce face neştine cătră Dumnedzău, căci1 că nu iaste atâta fără de ruşine ca să ne opentească aşeaş dintâiu să ne lepădăm de Dumnedzău şi de darul Svenţiei2 sale. Vădzuiu pre unii lăudând pre Dumnedzău cu gura, iară cu inima mărindu-se şi mândrindu-se. Şi aceasta o mărturiseaşte fariseu/ acela ce dzise cătră Dumnedzău cu buiecie: „Mulţămăscu-ţi, Doamne, că nu simt ca alţi oameni”. Unde agiunge cădearea, acolo să sălăşluiaşte mainte mândriia, căci1 că a doaua3, adecă mândriia, iaste sămnu ceii dintâiu, adecă căderei. Audziiu pre un barba/ cinstit oarecarele unde dzise: „Pune în mentea ta ca să fie de toate doauăsprădzeace pohte de ruşine, carile opentesc pre om în păcate, şi de veri iubi una dintr-înse, adecă mândriia, cu toată voia ta, ea va împlea locu/ celoralalte tuturor”. Călugăru/ mândru priceaşte tare mai-marelui său, iară ce/ smearin nu cuteadză nice în obraz să-i caote. Cum nu să pleacă chiparisul gios la 170v pământ, aşea şi ce/ cu inimă buiacă nu sufere să să pleace supt ascultare. / Omu/ mândru şi buiac cu inima iubeaşte a fi mai mare, că într-alt chip nu poate cu totul să piaie mai pre lesne decâ/ cu vlastea. De să împomcişadză Dumnedzău celor mândri, dară de-acii cui i va hi milă di-nşi? Şi de iaste necura/ înaintea lui Dumnedzău to/ mândrul şi măreţul, dară cine va putea să curăţască pre unu/ ca acela? Certarea mândrilor iaste cădeare lor, căci că de ce-i ceartă neştine, de-acea-i face mai răi. Strămurarea lor iaste dracul, carele-i împunge pri-nşi întru răutăţi, pentru ca să aibă a-i împunge în veaci. Iară uimirea şi buiuguirea menţei lor iaste sămn cum i-au opusti/ Dumnedzău. De păcatele ceale dintâiu de multe ori s-au tămăduit oameni de alţi oameni, iară cea mai de-apoi de oameni iaste netămăduită. Cela ce goneaşte şi nu primeaşte certarea iaste sămn cumu-i cuprins tare de pohta mândriei, iară cela ce o primeaşte s-au dezlega/ de-aceasta legătură. De-au cădzut fără de nice o pohtă mai marele înger din cer, numai pentru mândria, să socotim, 171r cândai fără de alte bunătăţi, numai cu smereniia, ne vom sui în ceriu. // Mândriia iaste pierdzare bunătăţei ceii sufleteşti şi sudorilor, că dzise prorocul pentru oarecarii: „Strigară şi n-avu cine-i mântui, căci că strigară cu mândrie”. Strigară
1 Scris: K'h'1; altă lecţiune posibilă: căce. 2 Scris: cehuî«h; altă lecţiune posibilă: Svinfiei. *v-
3 Scris: a«a; altă lecţiune posibilă: doua.
170
cătră Dumnedzău şi nu-i audzi, căci că nu să părăsiia de păcatele cealea ce să ruga.
Un stareţ înţelept învăţă pre un frate ce era mândru4 să nu să ţie mândru. Iară el, fiind orb de aceaea pohtă, dzise: „Prosteaşte-mă, părinte, că nu simt mândru”. Preaînţeleptu/ stareţ îi răspunse: „Dară ce arătare mai arătată, o, fiiu/ mieu, poţi să arăţi pentr-aceasta pohtă ce-i întru tine decât aceasta ce dziseş, că «nu simt mândru»”? Intr-unii ca aceştea iaste de folos foarte plecarea şi petreacere proastă şi ocărâtă întru veşmente şi întru bucate şi cetirea de îndireptarea părinţilor, ce covârşeaşte prespre fire. încai doară într-acesta chip va putea să aibă neştine nedeajde de mântuirea aceştiia neputinţe, săvai cât de puţinei. Cum iaste ruşine în oameni a să mândri ş-a să înfrâmşea cu veşmântu/ altuia, aşea iaste cea mai de-apoi nebunie a să lăuda neştine pentru daru/ ce i-au dat Dumnedzău. Laudă-te nu/mai cu 171v îndireptările ce-ai avut mainte de naşterea ta, iară bunătăţile ce ai după naştere ţi le-au dăruit Dumnedzău, ca şi naşterea. A tale simt numai bunătăţile cealea ce le faci fără de mentea ta, căci că mentea ţ-au dăruit Dumnedzău. Biruirile ce-ai făcut fără de trup simt ale tale şi dintru nevoinţa ta, căci că trupu/ nu iaste al tău, ce iaste facerea lui Dumnedzău. Nu te nedejdui c-ai făcut vrun bine, ce tot stă cu frică, până nu veri hi giudecat şi să iai răspuns de la Dumnedzău, vădzând pre cela ce după <...>5 deaca şedzu la masa mirelui lui Hristos, îi legară mânule şi picioarele şi-l aruncară în tunearecu/ împărţit. Nu fii mândru cu capul pre sus, fiind zidit din pământ şi din ţărână, căci că mulţi îngeri şi svinţi fură lepădaţi din ceriu pentru mândriia lor. Când apucă dracu/ mândriei loc întru lucrătorii săi, atunci li să arată în vis sau şi la aiave în chip de înger sau de mucenic6 de la arată şi le spu« lucruri de taină şi le dăruiesc daruri, pentru ca să-i amăgească, vai de ei, şi desăvârşit să-şi cadză din mente. S-am chinui cu miile morţi pentru Hristos, // nice7 aşea nu vom 172r putea să împlem datoriia ce simtem datornici Svenţiei2 sale, că altu/ iaste singele lui Dumnedzău şi altul singele şerbului, după desto<i>nicie, iară nu după fire. Să nu părăsim de-a cercetarea şi de-a ne sămăluirea pre sine, socotind în mentea noastră pururea viaţa părinţilor ş-a luminaţilor ce-au fost mainte de noi. Şi atunci ne vom afla pre sine că nice7 o urmă n-am intrat întru viiaţa lor cea scumpă, nice7 giurământul cum să cade am ţinut, ce încă întru cinul mirenesc ne vom afla petrecând. Călugăru/ ce/ adevărat iaste un ochiu a mentei izbăvit de toată înălţarea şi o simţire a trupului neclătită spre toată mândriia. Călugăr iaste cela ce cheamă ca pre neşte fieri vrăjmaşii săi, adecă diiavolii, şi-i întărâtă când fug de la dânsul. Călugăriia iaste o buiuguire a mentei pururea de lucrurile ceale cereşti şi o scârbă nepotolită într-această lume. Călugăr iaste cela ce-i întărit întru bunătăţi ca altu/ în dulceţi. Călugăriia iaste o lumină nepotolită carea lumineadză ochii inimiei. Călugărul iaste o genune a smereniei întru carea îneacă şi cufun/dă toate duhurele 172v ceale vicleane şi necurate. Uitarea păcatelor iaste începătură mândriei, iară aducerea amente de-aceastea iaste adaos smereniei. Mândriia iaste meserătatea cea mai de-apoi a sufletului, carea, când i să năluceaşte că are bunătate de lucruri bune
4 Scris: iWbMAph. -v*5 Cf. în versiunea slavonă 110 emp-b most, probabil grafie coruptă pentru n«
EsiiHtfn> most „după seara aceea”. *0* 6 Scris: mmmhkh; altă lecţiune posibilă: măcenic. 7 Scris: mm1;
altă lecţiune posibilă: nici.
171
şi de lumină, să află în meserătate şi în tunearec mare. Nu opreaşte numai a adaogerea înainte spurcata aceasta, ce încă şi din nălţimea bunătăţilor împenge şi leapădă. Mândrul iaste ca şi o rodie ce din lontru-i putredă, iară den afară-i lumineadză coajea. Călugărul mândru nu-i trebuiaşte alt drac, căci că însuy iaste întru sine şi drac şi vrăjmaş. Cum iaste întunearecul astreina? de lumină, aşea iaste şi mândrul astreina? de toate bunătăţile. Într-înima celor mândri când li să tâmplă vre<o> nevoie să născu cuvente de hulă, iară în sufletele celor smearini cuvente de bunătăţi şi videanii cereşti. Furul nu iubeaşte soarele, şi mândru/ ocăreaşte pre cei 173r blândzi şi smearini. Nu mă pricep cum să uită unii din mândri de le pare // că simt fără de nice7 un păcat, iară la ieşitu/ sufletului numai ce-ş cunoscură sărăciia sa. Cela ce-i cuprins de-aceasta, ca să să roage lui Dumnedzău, căci că înaintea Svenţiei sale iaste deşartă putearea şi mântuirea omenească. Petrecând într-un loc, socotiiu şi aflaiu aceasta ce-i fără de cap, înşelăciunea mândriei, unde întrasă întru inima mea şi în spatele ei şedzând îmă-sa, deşarta mândrie. Ce pri-nse le legaiu cu legătura ascultărei şi le bătuiu cu ranele prostiei şi le strânş să-mi spuie cum au întră? în mene. Pentr-acea, fiind rănite, dziseră: „Noi n-avem începătură, nice naştere, ce simtem începătură şi naştere tuturor pohtelor. Supără-ne pre noi tare foarte înfrângerea inimiei ce să naşte dintr-ascultare şi nu suferim să him supt altul mai mare. Pentr-acea şi în ceriu, căci vrum să him mai mari, cădzum şi ne depărtăm de-acolo. Şi să gicem mai pre scurt, noi simtem născătoare tuturor pohtelor ş-a celora ce simt împomcŢv smereniei, căci că toate 173v cealea ce agiută înţeleaptei smerenii stau împom/ci? noauă. însă în ceriu noi am biruit îngerii cei vicleani, dară tu unde veri scăpa denaintea noastră? Noi simtem deprinse a urma celora ce rabdă ocărâle şi simt ascultoi şi nemânioşi şi nezavistnici şi celora ce slujesc lui Dumnedzău. Cuconii ce să nasc din noi simt căderile şi smentealele oamenilor celor sufleteşti, mâniia, clevetele, amărăciunea, urgiia, răstirea, hula, faţăriia, zavistiia, neiubirea, pricea, volniciia, neplecarea. Numai un lucru iaste de nu putem să-/ biruim, pentru care lucru fiind atâta bătute de tine, ne caotă să-ţi spunem ş-acesta. De te vei ocărî însuţi cu toată inima ta pururea înaintea lui Dumnedzău, atunci ne veri avea pre noi ca pre neşte painjină. Că cum vedzi, calul mândriei pre carele am încăleca? eu iaste deşarta mărire, iară cuvioasa smerenie şi ocara ce să ocăreaşte însăşi de voia sa îj ba? gioc şi de ca/ şi de călăreţul ce-i pri-ns călare, şi pentru biruirea lor cântă cântare cu 174r dragoste”. Să cântăm lui Dumnedzău, că cu lau//dă să proslăvi, căci1 că calul şi călăraşiul î/ aruncă în mare şi într-adâncu/ smereniei.
Cela ce să suie într-aceasta stepenă, de să va putea sui, va birui.
EDIŢII: Panaite, Leastviţa, p. 47-347.
BIBLIOGRAFIE: Aron Densuşianu, Istoria limbei şi literaturei române, ediţia a Il-a, Iaşi, 1894, p. 191; Gh. Ghibănescu, O nouă lucrare a Mitropolitului Varlaam (Leastviţa lui loan Scarariul), în „Arhiva”, XXV, 1914, nr. 3^4, p. 65-107; P. Olteanu, Metoda filologiei comparate în studierea izvoarelor şi în identificarea versiunii neogreceşti a operei „Scara” tradusă de mitropolitul Varlaam, în MO, 1970, nr. 5-8, p. 543-567; Florentina Zgraon, Consideraţii filologice asupra primei traduceri manuscrise a Scării lui loan Sinaitul, în LR, XXV, 1976, nr. 3, p. 275-288, eadem, Manuscrisele româneşti ale Leastviţei până la jumătatea secolului al XVIII-lea. Probleme de filiaţie, în LR, XXVI, 1977, nr. 5, p. 517-531; Panaite, Leastviţa, p. 23^44.
172
50
SCRISOAREA JURATULUI MARAMUREŞEAN BILŢĂ TOMA
*Maramureş, [1602-1617]
Bilţă Toma, jurat maramureşean, îi comunică lui Georg Swcz (Szeochy), primarul Bistriţei, că Nestor din Telciu, j. Bistriţa-Năsăud, nu este vinovat de confiscarea oilor aparţinând unor locuitori din acel sat; confiscarea a fost întreprinsă de oamenii săi. în continuare, îl roagă pe Georg Swcz să-i admonesteze pe patru locuitori din Telciu care îi împiedică emisarii să ajungă la Bistriţa.
Textul a fost transcris după facsimilul originalului (Arhivele Statului din Cluj-Napoca, fondul Arhiva grănicerească din Năsăud, nr. 31, fost nr. 302) reprodus în Rosetti, LB, nr. 3.
t Cu mila lui Dumnedzău, adecă eu, Bilţă Toma, juratu/ din Maramureş, din lr vidicu/ de sus, eu scriu multă sinătate şi voie bună şi slujbă şi mare preinţă la birău/ de Bistriţă, la Siuci Juq şi1 la sfatu/ Domniei sale. Cum au veri/ omu/ Domniei tale din Tealci, anume Nistor, de gice că-1 năpăstesc acei oameri ce [le-a]m luoa/ eu oile cu oamerii miei; nu iaste vinova/, nece au fost acol[ea], nece au avu/ ştire că eu am strâns oamerii a cinci sate ce au fost atunce. Deaci i-am jura/ şi am cerca/ şi n-am putu/ afla vină pri-ns, nece a<u> fost cu ştirea lui, nece au fost acolea, că a<u> giura/ din Selişte popa Ioncea şi Fod Miha[iu], din Săce/ au jura/ Marcă? şi Ion, di<n> Moiseiu Hoiada Grigor şi Coman Dan, şi din Vişeu/ de Sus Hapca Simion, Tomiagă2 Jurgea, din Vişeu/ de Mijloc au giura/ îndreico Ştefan, Corb Andreica, din Borşea au giura/ Nicoară. Aceia toţi i-am giura/ cum acest om n-au fost nece într-o tragere, nece au da/ oile nemărui, ce iaste om derept. Derept acea când au lua/ acei oameri ai mie[i] aceale oi din munte, Fed Mihaiu a<u> fos/ cu 50 de oamiri în Tealci şi a[u] vădzu/ pre Nistor acasă. Şi a<u> fost o slugă din Tealci, ce iaste la mar[hă] (?), deaci mi i-au înderepta/ acela şi am afla/ marhă în picioare şi [...] [d]e faţă ale meale la dinşi. După acea, simt patru oamiri în Tealci, anume giudele şi Cozma şi Macsin crainicu/, Dalu/3 a/ i Simionease, de ne lungă oamerii ca se nu poată sosi la Domniia ta. Deaci te rugăm pre Domniia ta să-i cerţi şi să credzi că ce am scris în aiastă carte [ias]te aşea. Şi să fii sinătos, amin. /
t Się li(st) da da(st) eę ríi roky velikyi birău ot Bystryctf.	1
EDIŢII: Rosetti, LB, p. 72-73, nr. 30; Rosetti, SB, p. 54-55, nr. 30; publicată în rezumat de N. Iorga (vezi Iorga, DB, I, p. 24, nr. XXXI; DH, XV2, p. 800, nr. MDCXXXVI).
BIBLIOGRAFIE: Iorga, DB, II, p. XI; Rosetti, LB, p. 74. * 4
1 Scris în continuare: a2 Scris: moAMartt. ^ 3 Scris: aa^; altă lecţiune posibilă: Danul. ^
4 SI., în trad.: Această scrisoare să se dea în mâinile marelui birău de Bistriţa.
173
51
SCRISOAREA AUTORITĂŢILOR DIN SUCIUL DE SUS
Suciul de Sus, j. Maramureş, 30 mai 1608
Potlogar Toader, judeţul din Suciul de Sus, împreună cu Burzeu şi „cu tot satul”, îl înştiinţează pe primarul Bistriţei că Paşco Simion nu-i datorează nimic lui Fodotschi. Vitele revendicate de Fodotschi au fost încredinţate satului spre păstrare de Macrai Iştioan şi de mama acestuia; ele au pierit în timpul unui război care a pustiit regiunea şi nimeni din sat nu are cunoştinţă că ar fi aparţinut lui Fodotschi.
Textul a fost reprodus după originalul păstrat la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, fondul Arhiva grănicerească din Năsăud, nr. 38.
lr	t Scris-am la Măria ta, birău den Bistriţă, să te ţie Dumnezeu într-o voie bură
pre Măria ta şi cu sfatu/ Măr<i>i tale. Scris-am den Suciul de Sus, întâie giudeţu/ Potlogar Toader şi cu Burzeu şi cu tot satu/, pre sufletele noastre, îraintea1 Măriilor voastre, să creade/, Măria voastră, că atunci cându au dat giupâru/ Macrai Iştioaw cu muma Mări<i>i sale, Macrai Birtălăneasă, cătră noi, nu o au dziś că au fost marha lui Fodostchi, ce a<u> dzis că-u fost marha domnu-nostru. Şi ne-au dzis domnu nostru acea marhă ce se-u dat în mâra noastră noi să nu dăm în mâra nimăruia2, ce numai în mâra Domni<i>i sale. Intr-aceaea vreame ţara peri şi pierdum tot şi aceaea marhă încă peri. Domnu nostru n-au cerşuf nemică de la noi, nice nu ştim să aibă Fodotschi la noi nemică. Eu, Potlogar Toader3 4, şi cu eu, Burzeu, cu popa şi to/ satu/, cu tare cu nătare, cu mic cu mare, noi dăm îrai<n>tea4 Domniilor voastre aceasta credinţă şi acesta giurământu că Paşco Simion nu iaste vinovat cu nemică lui Fodotschi, nice nu are nice u<n> lucru cu Paşco Simion. Paşco Simion5 iaste om bur şi om dereptu. Şi să vă ţie Dumnezeu într-o voie bură pre Măria voastră.
V le(t) 7116, m(s)ca ma(i), 30 dňf. /
lv Această carte iaste scrisă la birăul de Bistriţă şi7 la sfatul Măriii sale.
EDIŢII: Iorga, DB, I, p. 29, nr. XXXVIII; DH, XV2, p. 833, nr. MDCLXXIX; Rosetti, LB, p. 78-79, nr. 36; Rosetti, SB, p. 60-61, nr. 36.
52
PREDICA LUI FRANCISCUS LOVAS
Roma, 11 decembrie 1608
Această predică a fost rostită în româneşte de ungurul Franciscus Lovas în decembrie 1608, cu prilejul sosirii la Colegiul Roman din Roma a ducelui de Nevers, Carlo Gonzaga, trimis al regelui Henric al IV-lea. Festivitatea prilejuită de această recepţie a fost marcată prin rostirea în diverse limbi a 29 de predici, improvizate pe marginea aceluiaşi verset biblic (Isaia, cap. 35, v. 8). A nouăsprezecea în ordinea rostirii lor este predica lui Lovas. Ea cuprinde un elogiu la adresa Franţei lui Henric al IV-lea,
1 Scris: 4pAM"m*k; altă lecţiune posibilă: înraintea. ^ 2 Scris: MMMThptft. 4* 3 Scris:	^
4 Scris: «fpAtrrfc; altă lecţiune posibilă: înrai<n>tea. ^ 5 Scris: chmhw*. ^ 6 SI., în trad.: în anul 7116,
luna mai, 30 zile. ^ 7 Scris în continuare: kV.
174
ţară care şi-a dobândit liniştea interioară în urma instaurării păcii religioase şi a aplicării legalităţii. Scrisă cu alfabet latin şi ortografie maghiară, parţial influenţată şi de cea italiană, această predică cuprinde câteva particularităţi lingvistice care dovedesc că autorul ei învăţase româneşte în Banat.
Predica a fost reprodusă după fotocopia textului original, păstrat la Biblioteca Vittorio Emanuele din Roma, 2370 Mss. Gesuitici 241, p. 37.
19	Et erit ibi semita et uia et uia sancta uocabitur. Esa. 351.	37
Dicam Valachice2
Fu într-o vreme, doamne, Ţara Frenzească aşa bătută da oameni strâmbi şi răi, cu cuvânt înfocat da3 venin, că era ţară blestemată; s-au făcut gard şi prid (?) den sipinii săi, carii erau odrasle nu lăsau pre cale dereaptă oamenii carii povestuiau cuvântul svânt del uangelo4. Ba astădzi când o5 văd supt putere împărăţia craiului vostru, domnului, părintele nostru Henrico quarto6, svântă, dereaptă şi atare că niciun povestuitor de cuvântul7 svânt, cine îmbla pre ea8, teme, de unde bine cunosc că s-au împlut Scriptura de prorocul svânt care dzice: „Şi va <fi> aci cărare şi cale, care se va chiema cale svântă”. Şti bine soţia noastră care au îmbiat ţările lumii şi n-au aflat ţară mai bună, derept9 lege tare şi dereaptă, derept9 cuvântul svânt mai svântă, derept oamenii derepţi şi buni ce sâmpt acolo. Derept achiara (?) da douer10 dzice prorocul svânt: ,Jit erit ibi etc”n.
EDIŢII: Claudiu Isopescu, O predica românească ţinută în Roma la 1608, în „Codrul Cosminului”, II—III, 1925 şi 1926, p. 280-282.
BIBLIOGRAFIE: Claudiu Isopescu, op. cit., p. 277-284; Ion Gheţie şi Mirela Teodorescu, A propos de la désinence -u de la 3e personne du pluriel de Vimparfait de Vindicatif. Nouvelles contributions, în RRL, XI, 1966, nr. 2, p. 188-189; Gheţie, BD, p. 305-308.
53
MĂRTURIE
*Moldova, 10 martie 1609
Luca Stroici, mare logofăt, Nestor Ureche şi Pătraşco Nădăbaicovici, mari vornici, mărturisesc că Dragoman i-a vândut lui Toader Boul, vistier, partea sa de moşie din satul Tălpălăieşti, ţinutul Suceava.
Am reprodus documentul după originalul păstrat la BAR, fond Documente istorice, CDLXXIX/13.
1 Lat., în trad.: Şi va fi acolo o cărare şi o cale şi se va numi calea sfântă. Isaia, 35. Ar 2 Lat.,
în trad.: Voi expune româneşte. Ar 3 It., în trad.: de. Ar 4 It., în trad.: al evangheliei. Ar 5 Scris: lo. Ar
6 It., în trad.: Henric al lV-lea. Ar 7 Scris: kumentul. Ar 8 Scris: preia. Ar 9 Scris: derapt. Ar 10 It., în
trad.: cum trebuie (?). Ar 11 Lat., în trad.: Şi va fi acolo etc.
175
lv	t Eto a(z)1 11, Stroici veliki(i) logofe(t), i2 Ureache, veliki(i) dvo(r)ni(k) o(t)
Do(l)něi Ze(m)li, i3 Petraşco, veliki(i) dvo(r)ni(k) o(t) Vi(š)něi Ze(m)lf, mărturisim, cu cest a/ nostru zapis, cum au venit înaintea noastră Dragoman din Tălpălăieşti, de ţinutu/ Suceaveei, de nimene nevoit, nici5 asuprit, şi au vândutu a şeasea parte de sat de Tălpălăieşti Boului vistiiamicului, ce i-au fost lui moşninie dereaptă, lui Dragoman, fecioru/ Simeei din Tălpălăieşti, cu tot venitu/, şi-ntr-apă şi în câmpu şi întru tot, cu tot venitu/, dereptu pe(t)dese(t) ugo(r)ski(hf.
Dece7 noi, deac-am vădzutu8 a lor de bună voie tocmală şi deplină plată, noi, spre mai mare credinţă, am lăturat şi ale noastre pece/ la acestu a/ nostru zapis.
Vito 7117, ma(rt) l(f.
Stroici, logofăt10.
Ureache.
t Pătraşco dvo(r)ni(k) iska(l)n. II
2r	t Pan Ureache, veliki(i) dvo(r)ni(k) o(t) Do(I)něi Ze(m)lin.
EDIŢII: DIR, XVII, A, II, p. 196, nr. 260.
54
SCRISOAREA BOIERILOR MUNTENI
*Ţara Românească, 29 aprilie [1614]
Un grup de boieri munteni nemulţumiţi de Radu Mihnea, urcat în scaunul domnesc cu ajutorul Porţii Otomane, adresează un apel lui Radu Şerban, fost domnitor al Ţării Româneşti, aflat în exil la Viena.
Am reprodus textul după originalul păstrat la BAR, fondul Documente istorice, 1/28.
lr	f Preamilostive Doamne, să fii domneata sănătos. Rugămu-ne1 domnetale ca
domnului nostru cela milostivu/ pentru care lucrure ştii domneata. Cându ne-am despărţit de domneata, în ce credinţă ne-ai lăsat într-aceaea2 sântem şi până acum şi de câteva ori am tremes de am dat în ştire domnetale şi cu mare frică ca să nu piiardem capetele de acest domnu turcu. Şi domneta până acum nici3 un lucru adeverit nu ne trimeţi, ce numai nădeajde; ce noi într-această nădeajde cădem la lucrure foarte greale, că întâiu în ţeara noastră acum strigă hoge că-ş ţine acest domnu fraţii şi surorile în casă cu el şi sânt turci. Şi robii carii au scăpat de pren
1 SI., în trad.: Adică eu. 72 SI., în trad.: mare logofăt, şi. 73 SI., în trad.: mare vornic de Ţara de Jos, şi. 7 4 SI., în trad.: mare vornic de Ţara de Sus. 7 5 Scris: hm’; altă lecţiune posibilă: nice. 7 6 SI., în trad.: cincizeci <galbeni> ungureşti. 7 7 Scris: aaltă lecţiune posibilă: deci. *7 8 Scris:
BTiS'hmS’. “v- 9 SI., în trad.: în anul 7117, martie 10. -7 10 Scris: «wr+; altă lecţiune posibilă: logofet. 7
11 SI., în trad.: vornic a iscălit. 7 12 SL, în trad.: mare vornic de Ţara de Jos.________________________________________
1 Scris: pStrst*Hf. 7 2 Scris: amEh. 7 3 Scris: hm'1; altă lecţiune posibilă: nice. 7
176
catarge şi de prentr-alte robii, măcar de la Mihaiu-Vodă, domxiu/ cine iaste în ţeară el i dă turcilor şi alte multe nevoi care nu le-am scris acum.
înţeleagem că are turcu/ gând să puie în ţeara noastră paşă, aşijderea şi în
ţerâle ce sânt vecini cu noi. / Deci, deaca vom cădea noi la aceaea, să rămâie în lv ţeara noastră paşă4 şi mănăstirile şi besearecile noastre să fie meceture turcilor şi coconii noştri să-i facă iniceari şi featele noastre să le ia turcii lor muieri cum fac într-alte ţerî ce sântu supuse lor, deci5 noi den zilele lu Mihaiu-Vodă, de când ne-am supus şi ne-am jurat creştinilor, pentm aceaea ne-am jurat şi ne-am supus noi supt împăratu/ creştinescu, ca să nu cădem noi la un lucru ca acesta.
Dirept aceaea am tărpii noi mare cheltuiale şi robii şi arsuri şi sânge vărsat pentru creştini, ca să avem căutare la nevoia noastră. Ce mult ne mirăm, au domneta nu faci ştire împăratului de nevoile noastre? Ce de iaste vina den domneata că nu faci în ştire împăratului să ne caute la nevoile noastre, Dumnezeu-ţ va fi platnic, cum te-ai // jurat cu noi. Ce tribuiaşte domneata plecat şi cu lacrăme de la noi să aduci6 amente împăratului păntru noi că, măcar să n-am fî noi avut nici3 o tocmeală cu creştinii şi acum a striga mila împărăţiei sale, încă se-ară cădea să ne caute, fiindu noi creştini, ca să nu rămânem păgâni, căci inima noastră nu se poate suferi cu păgânii. Căci7 şi anu când am venit cu turcii asupra lu Bătăr8, şi atunce numai ce aşteptam să auzim de domneata şi de ceva oaste creştină, că noi ne grijisem ca să fim vrăjmaşii lor ce<i> mai mari, cum am făcut ştire domnetale.
Ce ne rugăm domnetale, dă în ştire împărăţiei sale că acum iaste vreame bună şi sântem toţi gata a sluji împărăţiei sale şi domnetale, cum veri înţeleage domneata şi de la logofatu/ Oancea, măcar să nu ne-am împreunat noi cu logofatu/. Iar deac-a venit sluga logofătului, toate pre rând i-am făcut în ştire cu omu/ nostru cum stau lucrure<le> dencoace, care nu sântem noi îndoit că nu vor veni în ştirea domnetale. Ce ne rugăm să fie taină acest lucru, că de se-ară înţeleage, toţi ne-am piiarde capetele.
Să fii domneata sănătos, amin.
Pi(s) apri(l), 29 dni9.
t Noi, toţi boiarii den ţeară şi de la slujitori, plecat ne închinăm domnetale.
EDIŢII: N. Iorga, în DH, IV, partea 1, p. 552-553; N. Iorga, Un vechi răvaş şi o conspiraţie de demult, în C. Lit., XXXIV, 1900, p. 270-273; N. Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni, Vălenii de Munte, 1925, p. 49-50; DIR, XVII, B, II, p. 269-270; CLRV, p. 42-43; LRM, p. 7-8.
4 Scris: iiâu'; altă lecţiune posibilă: paşe. ^ 5 Scris: ^e**; altă lecţiune posibilă: dece. ^ 6 Scris:
7 Scris: k%*; altă lecţiune posibilă: căce. 8 Scris:	^ 9 SI., în trad.: Scris <în>
aprilie, 29 zile.
177
55
PORUNCĂ DE LA RADU MIHNEA
Iaşi, 19 februarie 1617
Radu-Voievod porunceşte dregătorilor din Târgu Frumos să permită călugărilor de la Mănăstirea Secu să stăpânească nestingheriţi o moară, o casă şi un loc de odaie, care au fost dăruite mănăstirii de către vornicul Mogâldea, după cum a mărturisit şi Ureche, fost vomic.
Am reprodus documentul după originalul păstrat la Arhivele Statului din Bucureşti, fond Documente selecţionate Moldova, 78.
f Io Radul-Voevo(da), Bžiju ml(s)tiju g(s)p(d)rî Ze(m)li Mo(ldav)skoi', scriem Dumnia2 mea diregătoriului3 şi şoltuzului şi pârgarilor din Târgu/ Frumos. Dăm voauo ştire de o carte ce-a/ trimis la Dumnia2 mea, pre omu/ vostru, cu pâră, pre Ureache, ce-au fostu vomic, şi pre călugări<i> de la mănăstire de la Săcu/. Gice/ că v-au luat o moară şi o casă şi un loc de odaie în ţarină, acolo.
Dece4 vomicu/ Ureache gice c-au fostu dată acea moară şi acea casă şi ace/ loc de odaie de Ieremiia-Vodă Gugei, ce-au fost uşear. După moartea Gugei, datu-le-au frăţine-său Mogâldei, ce-au fostu vomic. Dece4 Mogâldea, la moartea sa, dat-au acea moară şi acea casă şi ace/ loc de odaie sventei mănăstirei Sacului, ca să-/ scrie la pomeanic şi să-i f[a]că pamenţi. Şi neruşeită5 au fostu şi de alţi domni carii au fostu mai încoace acea tocmală.
Pentr-acea voi acmu nu ştu ce îmbiaţi mestecându. Spre-aceaea, deaca vei vedea cartea Dumi<i>i meale, iară voi foarte să da/ pace să ţie călugării de la Sacul, cum au ţânu/ şi până pre-acmu, şi întru nemică să nu vă mesteca/ înaintea cărţii Dumni<i>i6 meale, nici7 mai mult jalobă să vie. într-aU chip să nu face/.
t G(d)m velě(lf.
U Jăfs), v Tfo 7125, f(v) 19\
t Gheanghea, ve(l) lo(gf), u(č)'°.
(Az)n, Gheanghea, logofet, i(ss)kaa(h)n.
f Ion.
EDIŢII: DIR, XVII, A, IV, p. 100-101, nr. 139.
1 SI., în trad.: Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei. *v- 2 Scris: amh; altă
lecţiune posibilă: Domnia. -9- 3 Scris: AHpembnKftaAV”. 5- 4 Scris: m‘h', altă lecţiune posibilă: deci. 5*
5 Scris: Heptfuieimr/. 6 Scris: amhYh: altă lecţiune posibilă: Domni<i>i. ^ 7 Scris: nu"; altă lecţiune
posibilă: nice. 5- 8 SI., în trad.: Domnul a poruncit, -y- 9 SI., în trad.: La laşi, în anul 7125, februarie 19. -v* 10 SI., în trad.: mare logofăt, a învăţat. 11 SI., în trad.: Eu. 12 SI., în trad.:
logofăt, am cercetat.
178
56
CUVÂNT PENTRU CURĂŢIE
*Moldova, [1618-1619]
Sub acest titlu este cunoscută o scriere bilingvă, slavo-română, care cuprinde diferite fragmente din textul Apostolului, selectate după un criteriu moralizator, creştin. Cu excepţia primului fragment (Corinteni, VI, 1-11), intitulat Pentru curăţie, cum nu să cade nici celora ce sintu însuraţi să să tăvălească totdeauna în păcate, celelalte fragmente au titlurile reproduse numai în slavonă. La baza întregii compilaţii a stat o traducere moldovenească a Apostolului, pe care o regăsim în câteva manuscrise posterioare anului 1640. Textul a fost copiat în Moldova, foarte probabil în cursul anului 1618 sau cel mai târziu în primele două luni ale anului următor.
Am reprodus câteva fragmente de text după originalul păstrat la BAR, sub cota ms. sl. 726, f. 201r-235r.
O bra(š)ně eže e(s) měso1 *	205v
K ri(m) Pentr-acea ceale de pace să cercăm şi cei de tărie unu/ cătr-alaltu. Pentru 1151 bucate să nu strici lucru/ lui Dumnedzău, că-s toate curate, ce-i rău celuia ce
mănâncă şi smenteaşte pre neştine. Bine iaste a nu // mânca came, nici3 a bea vin, 206r nici3 de ce să smenteaşte fratele tău sau să vatămă sau să îndoiaşte. Tu ai credinţă, de tine veri da răspunsu înaintea lui Dumnedzău. Ferice de cela ce nu să îndoiaşte de cealea, ce să svătuiaşte. Iară cela ce să îndoiaşte, s-are şi mânca, să osindeaşte, căce că nu-i din credinţă. Şi tot ce nu-i din / credinţă iaste păcat.	206'
Celuia ce vă poate pre voi întări după bunăvestirea mea şi mărturiia lui Isus Hristos, după descoperirea tainelor ce-s din aii de veaci tăcute şi s-au arătat acmu cu scripturile prorocilor, după dzisa lui Dumnedzău celui de veaci, întru ascultarea credinţei4 întru toate limbile // ce s-au cunoscut, cu unu/ preaînţeleptu/ Dumnedzău 207r pentru Isus Hristos.
O měso j a(d)ši(h) povuseg(d)a5	210r
Kri(ift) Bucatele nu ne vor pune pre noi înaintea lui Dumnedzău. Că nici3 s-am l4Cř mânca vom hi mai lăudaţi, nici3 să n-am mânca ni să va mai împuţina lauda.
Socotiţi cândai această îndrăznire a voastră va hi sminteală celor proşti. / Că de te 210v va vedea neştine avani/ mente şi şedzi în praznicu/ bodzilor, firea lui fiind slabă, au nu să va întări a mânca de giungherile bodzilor? Şi va peri acel frate neputincios pentru înţelepciunea ta, ce pentr-î<n>.v au murit Hristos. Aşea greşi/ întru fraţi şi le smintiţi firea lor, fiii\d slabă, // şi întru Hristos greşiţi. Pentr-ace, decât aş smenti cu 21T bucatele pre fratele mieu, mai bine n-aş mânca came în veaci.
1 Sl., în trad.: Despre bucatele care sânt came. -v* 2 Sl., în trad.: Către romani, 115. A 3 Scris:
hh'; altă lecţiune posibilă: nice. *v- 4 Scris: cKpCAHHhiiCH. 5 Sl., în trad.: Despre carnea care se
mănâncă întotdeauna. 6 SL, în trad.: Corinteni, 140. *0*
179
O ti(h) eže olitarju služa(t) sú ol’tare(m) sudelaęt sę7
Kr i (tíí)	De au nu ştiţi că ceia ce slujescu besearecei din besearecă să hrănesc? Că
1428 aşea au învăţa/ şi Dumnedzău ceia ce mărturisescu bunavestire, din bunavestire să să hrănească.
21 r	Tako vii luži ap(s)li děla/telie lůsti. Petru 669
Aceasta să ştiţi mainte: fost-au şi proroci menciunoşi întru oameni, cum vor hi şi întru voi învăţători menciunoşi, ce ei vor aduce împărecheturi de perire şi de despuitoriu/ cela ce i-au răscumpăra/ pre-nşii să leapădă şi-şi aduc şie perire de 2i2r sârg. Şi mulţi urmadză lor întru necu//răţii, ce di-nj calea cea adevară să huleaşte. Şi cu cuvente amăgitoare şi menciunoase vă înşală pre voi. Ce giudeţu/ lor din cepu/ nu va peşti şi perirea lor nu va adormita. Când îngerii ceia ce greşiră de nu-i cruţă, ce cu legături din tunearecu i-au lega/ şi i-au da/ în preveghiu la giudeţ să să 212V muncească, / şi lumea cea dintâiu nu o cruţă, ce pre Noe, al optu/ marturu/ direptăţei, feri, înecarea lumiei ceii necurate aduse, şi cetăţile Sodomului ş-a Gomorului le arsă şi cu răsâpire osindi, pusă chip celora ce vor vrea să petreacă în 213r necurăţie, şi pre direptul Lo/, fiind dosădi/ de spurcăciunea vieţei lor, // îl izbăvi; cu vedearea şi cu audzu/ direptul petrecea într-înşi în toate dzile, sufle/ dirept, cu lucruri de farădeleage să supăra. Şti Dumnedzău pre ceia ce-s creştini buni din năpaste să-i izbăvască, iară pre cei nedirepţi la dzua giudeţului i cruţă să-i muncească.
214r—214V	Slobodzitu-v-aţi de păcate şi v-aţi da/ robi dereptăţii. / După firea oamenilor
Kri(m) grăiesc, pentru neputinţa trupului vostru. Cum v-aţi tocmi/ mădularele voastre 9310 şerbi necurăţiei şi farădelegei întru fărădelegi, aşea ş-acum să vă tocmiţi mădularele voastre şerbi direptăţei, întru curăţie. Când eraţi şerbi păcatului, eraţi 215r slobodzi de direp//tate. Deci ce lucru bu« aveaţi atunci de cealea ce acmu vă stidiţi? Că svârşitu/ acelora iaste moartea. Iară acmu v-aţi slobodzit de păcate şi v-aţi da/ şerbi lui Dumnedzău şi aveţi lucrurile voastre întru curăţie, iară la svârşi/ 215v viiaţa de veaci. Că dobânda păcatului iaste muartea, / iară daru/ lui Dumnedzău viiaţa de veaci.
EDIŢII: Gaster, CR, I, p. 45-52 (cea mai mare parte a textului, cu excepţia fragmentelor reproduse de noi).
BIBLIOGRAFIE: Gaster, CR, I, p. XXXVI; Iorga, Ist. lit. rom., I, p. 234, nota 6; Ivănescu, Problemele, p. 112-113; Constantinescu, Repertoriul, p. 118.
7 SI., în trad.: Despre cei ce slujesc altarului, cu altarul să se împărtăşească. 8 SI., în trad.:
Corinteni, 142.	9 SL, în trad.: Astfel de apostoli mincinoşi, făcători de minciuni. Petru 66.
10 SI., în trad.: Către romani, 93. ^ SI., în trad.: Corinteni, 142.
180
57
ALEXANDRIA
Sânpetru, *j. Braşov, 1620
Cunoscuta naraţiune despre viaţa lui Alexandru Macedon, alcătuită în Egiptul antic şi pătrunsă de timpuriu în literaturile popoarelor orientale şi europene, a fost tradusă în limba română în a doua jumătate a secolului al XVI-lea sau la începutul secolului următor. Se admite că la baza traducerii, efectuate probabil în Moldova, a stat o versiune slavonă de redacţie sârbească. Cea mai veche versiune românească a Alexandriei se păstrează în Codex Neagoeanus, manuscris copiat în anul 1620, în localitatea Sânpetru (probabil din judeţul Braşov), de către popa Ioan Românul, după un intermediar bănăţean-hunedorean.
Am reprodus după original (BAR, ms. rom. 3821, f. l-76v) capitolul referitor la luptele purtate de eroul macedonean cu împăratul Por al Indiei.
începuiu războaiele1 lu Por-împărat	31v
Por-împărat sculă-să şi cu oştile lui şi merge la <A>lexandru şi să văzură oştile. Şi puse Por înainte 10 000 de lei, iară Alexandru puse nainte leilor 1000 de bivoli şi o mie de tauri nainte leilor. // Şi să loviră lei<i> cu bivolii şi cu taurii şi să 32r luară într-o parte şi să duseră, iară oştile să văzură. Alexandru dede în trâmbiţe şi în tâmpene şi să loviră oştile de faţă. Şi să2 tăiară cumu să taie până sara, şi să dede Por înderăt şi puse tabără3. Şi periră acole indieni 200 de mii şi machidoneni 354 de mie 500. Por văzu că fu războiu/ mare şi să miră de războiu/ lu Alexandru, cum puse bivoli nai<n>te leilor. Şi-? chemă5 boierii lui şi le zise: „Boieri, iacătă că ne bătum cu Alexa<n>dru şi nu-/ putem bate. Dară acmu / cumu-m ziceţi să facem?” 32v Ei ziseră: „împărate, acmu să aducem6 lefantele şi să facem pre7 dinsele podure şi să punem pre podure câte 30 de puşca? şi să le punem nainte”. Şi aşa făcură podure pre lefante şi puseră pre o lefantă 30 de puşca?, pre7 100 de lefante, şi le puse nai<n>te şi purceseră pre Alexandru cu oştile la războiu. Iară Alexandru puse nainte 1000 de cămile tot cu clopote şi 1000 de catâre tot cu clopoţei. Iară lefantele, deca auziră sunetu/ clopotelor, ele să spământară // şi să întoarseră8 îndărăt şi 33r dederă pre oaste9 lu Por. Şi călcară pre7 oamenii10 lor şi-? surpară podurele lor şi omoriră puşcaşi<i> lor. Iară oştile statură de faţă11 şi să loviră oştile şi să tăiară cumu să taie până sara. Şi să dede Por înderet şi trecu apa12 Alfeonului şi sparseră podurele şi puseră tabără13 pre malul Alfeonului. Şi Alexandru puse tabără3 pre malul Alfeonului şi să vede oştile. Şi periră acolo de-i lu Por 4000 de mii şi de-i lu Alexandru 6000. Filon sosi cu oştile lui, 100 000, / răpăusate14, de la Persida, de la 33v Roxanda-împărăteasă. Şi aduse 100 000 de cămile încărcate de bucate şi de traba oştilor. Şi aduse 100 000 de catâre tot de galbini şi de talere <încărcate>. Şi aduse 10
1 Scris: pvtawt. 2 Scris: uni'cb. 3 Scris: m.ir.i/; altă lecţiune: tabăr(u). 4 Scris: ,T\ (= 35 000). ^ 5 Scris: irfciwh. 6 Scris: oaş'""*.	1 Scris: np4. 8 Scris: .t.mopcepb. 9 Scris: wcme.
10 Scris: wm6nh". 11 Scris: 4>«V	12 Scris în continuare: aha. 13 Scris: maBbpb; altă lecţiune
posibilă: tabăr. 14 Scris: puibrrbtftdim.
181
stema de aur de la Roxa<n>da. Alexandru să veseli şi toate15 oştile de Filon, iară indienii să spamântară16 de Filon. Şi zise Filon: „Alexandre, nu trăbuieşte ţii să sta<i> să-ţi cauţi cu Por într-ochi, că cât stau ei, atâta să întărescu. Şi veniră oştile, 34r ce mă lasă pre7 mine cu oaste17 me să-l lovescu, că este hodinită // şi viteaji buni sânt la mine”. Alexandru zise: „Dară apa Alfeonului cun? vei trece?” El zise: „Cu nărocu/ tău, cum veri vede”. Şi zise Alexandru: „Tu pasă cu Dumnezeu”. Şi zise Filon oştilor lui să să gătească de război şi să puie tot călăraşu/18 câte un pedestraşu19 după el pre cal. Şi aşa făcură. Şi când şezu Por la masă, iară Filon dede în apa Alfeonulu<i> cu oaste20 lui, iară apa fugi pre uscat şi ceie dintâiu să 34v udară, iară cei de apoi pre uscat trecură. / Şi loviră pre Por-împărat la masă şi săriră fără veste şi începură a să tăia. Iară Alexa<n>dru, deca văzu aşa, el dede şi el cu oştile lui pren21 apă ca şi Filon şi lovi pre Por şi să tăiară cumu să taie, zi de vară până sara. Şi începură indienii a fugi şi machidonenii a-i goni şi a-i tăia. Por plecă a fugi la Indie cetate. Şi plânge cu amar şi grăie: „O, vai de mine, nevolnicul de mine, cum puternicii căzură şi neputemicii să sculară, cum veniră machidonenii // 35r şi pre Darie uciseră şi la mine veniră şi mi să puseră ca scaiu/ în păr şi sila me sparseră şi nece apa Alfeonului nu-i putu ţine!” Şi să duse Por la Indie cetate şi plâ<n>ge mult cu jale mare. Alexandru gonie pre indieni şi mulţi periră şi mulţi pri<n>se vii. Şi vi<i>i slobozi şi le lua armele şi caii. Alexandru căzu pre locu/ lu Por şi zise oştilor să prade ţara şi să o jăhuiască. Iară Por-împărat tremese cărţi pre 35v la limbile păgâne, că era 24 de limbi spre răsărit: / „Seri? până la ai mei fraţi şi prietnici, să ştiţi că venit-au machidonenii pre mine şi mă bătuiu cu ei de tre<i> ori şi mă bătură şi sila me sparseră şi ţara me o prădară. Ce vă rog, fraţilor, să veniţi într-ajutoriu/ meu, că, de va bate pre mine, nice voi nu vă veţi stăvi nainte lui. Ce să22 veniţi cum ştiţi mai tare”. Limbile auziră aceasta şi să2 sculară toţi şi merseră23 la Por 6000 de mii de oameni24 şi a lu Por 4000 de mii calaraşi. Şi purceseră cu Por 36r pre Alexandru cu oştile. Iară Alexandru trimese sol la Por // pre Filon şi cu carte scrisă aşa: „Eu, Alexandru-împărat, scrişu ţie, Por-împărat, sănătate. Şi aşa să ştii, că capu/ plecat25 nu-1 taie sabie. Aşa şi tu, închină-te mie şi-ţi ţine ţara şi împărăţie. Iară de nu vei face tu aşa, iară noi să ne batem amândoi. Căce nu este ţie milă de indienii tăi, mie-mi este milă de machidonenii mei şi este păcat să moară26 aţâţe viteji păntru tine şi păntru mine. Ce câtu s-au bătutu oştile, bătu<tu>-s-au, iară 36v acmu sau te închină mie, sau ieşi să ne lovim / amândoi şi să ste oştile în pace. De mă vei bate tu pre mine, tu să fi<i> împărat a toată27 lume, iară d[e] te voiu bate eu pre tine, eu voiu fi împărat a toată28 lume”. Şi trimese solu29 pre Filon şi merse la Por-împărat cu carte. Por ceti carte şi fu bucuros Por să să bată cu Alexandru. Şi zişi30: „Tu eşti Filon?” El zise: „Eu”. Por zise: „închină-te mie, să-ţi dau fata me şi după moarte31 me să fi<i> tu împărat îndiei”. Filon zise: „împărate, nu mă voiu împărţi de Alexandru până la moarte32 me”. Por zise: „Filoane, pasă dară şi-i zi să
15 Scris: m«rn*. 4» 16 Scris: ciuMkpi?''. Ierurile din silabele suprascrise par a fi barate de copist. Altă
lecţiune posibilă: spareară. 17 Scris: otme. 4* 18 Scris: KkAbpauiif. A 19 Scris: AfAe'Tfu'V. -v- 20 Scris:
w‘Te. *v” 21 Scris: lipi;". 22 Scris: w'th. 23 Scris: Meprkph. 24 Scris: wm€nm. -y* 25 Scris: npeuamh. 4*
26 Scris: «opt. "v- 27 Scris: momu. 28 Scris: mo11.	29 Scris:	30 Scris: sm'h; altă lecţiune
posibilă: zise-i. -y- 31 Scris: Mopnie. ^ 32 Scris: Mohne. -v-
182
iasă Alexandru // să ne lovim amândoi, cum33 au zi.s elu, şi să ste oştile pre7 loc. Şi 37r să şti<i>, Fil<o>ane, că-i este moarte31 lui de mâna me”. Şi merse Filo;; la Alexa<n>dru şi-i spuse: „Por este bucuros34 să să lovască cu tine”. Alexan<d>ru zise: „Dară ce viteaz este?” Filon zise: „Bun vitaz este şi mare de trup - 5 coţi de nalt şi gros, ce va fi putrer/. Ce pasă, Alexa<n>dre, că-1 vei bate, că nărocul tău mare este şi Dumnezău/ tău Sa<va>oi ajuta-ţ-va ţie”. Alexandru îngenunche şi să rugă lu Savaoi şi35 zise: „Doamne36, Dumnezău/ tuturor37 dumnezăilor, cela ce-/ slăvesc / herovimii şi serafimii şi pre ei te răpausi, SavaoADumnezău, ajută-m 37v astăzi pre7 Por-împărat”. Şi-şi luo platoşe şi coifu/ şi încăleca pre Ducipa/ şi-şi luo suliţa şi ieşi din oaste9 lui. Şi ieşi şi Por din oaste20 lui. Şi să loviră cu su<l>iţele şi frâmseră suliţele. Şi scoaseră38 bu<z>doganele şi să loviră de câte 10 ori. Şi scoaseră39 săbiile. Şi stătu Alexan<d>ru şi zise: „Por, crez, gr<ă>it-am noi amândoi aşa?” El zise: „Cum?” Alexandru zise: „Crez, zis-am să ste oştile pre loc până ne vom bate noi amândoi”. Şi să întoarse40 Por îndărăt să vază, iară Alexandru // scoase hangeriu/ şi strânse pre Ducipa/ şi sări iute şi lovi pre Por cu hangeriu/ pre 38r supt sisioară41, pre unde să încheie platoşe, şi-l junghe şi-/ surpă gios de spre ca/.
Iară Ducipal luo cu gura pre calul lu Por de cerbice şi-l puse gios. Por căzu de spre ca/ şi muri acolo Por-împărat. Iară indienii plecară a fugi şi Alexandru începu a-i goni şi a-i tăia şi mulţi prinseră vii. Iară limbile păgâne scăpară pre la ţările lor. Iară pre Por-împărat puse-1 Alexandru în căruţu/ de aur şi-l duse la cetate lui, / la Indie, 38v şi cu toate oştile. Şi deca să apropiiară de I<n>die, iară împărăteasa lui Por-împărat, Clitimiştra, ieşi nainte-i şi cu 10 000 de popi şi vlădici despletită şi-£ sparse chintişu/ până în pământ. Şi toţi cu făclii aprinse şi timpinară trupu/ lu Por cu mare jale şi plânge mult. Alexandru-i puse stema de aur în capul lu Por şi-/ puse în patul de aur şi-/ învălui cu caftanu/ de aur. Şi-/ duseră cu mare cinste, cu toate oştile, până la mormâ<n>t şi-l îngropară în42 luna lu iunie 26 zile, la Indie, cetate lui. Şi Alexandru // [merse] la cetate şi şezu în scaunul lu Por-împărat. Şi era cetate lu Por 39r de lungă şi largă de 4 ori cât trage voinicul cu săgeata. Păreţi<i> de lăuntru tot poleiţi cu aur şi învăluiţi cu aur şi lumina ca soarele. Şi era 300 de stâlpi albi de marmură ca zăpada. Şi era 4 pietri nestemate în 4 comuri de cetate şi lumina noapte43 ca soarele44 prin cetate. Şi era făcută 12 luni tot de aur şi lumina ziua45, noapte43 ca soarele44. Şi alte multe minunate, cât n-am putut scrie, / toate15 cât nime 39v nu v[ăzu] [ni]că<i>re, nice cu <u>rechile auzi, atâta era. într-o zi începură a scoate46 cai<i> lu Por. Scoaseră47 100 000 de cai arăpeşti, mai frumoşi de toţi cai<i> pre lume şi toţi cu ţolurile de mătase. Şi scoaseră48 100 000 de cai telegari hrăniţi. Şi scoaseră49 10 000 de lei, toţi cu zgardele de aur, învăţaţi la războiu. Şi scoaseră 10 000 de lei neînvăţaţi şi 20 000 de pardoşi şi 20 000 de ogari frumoşi şi sampsoni, cotei, cânii fără cislă. Şi scoaseră 10 000 de sabi<i> ferecate tot cu aur.
Şi scoaseră 10 000 de tipsii de aur şi 10 000 de pahare de aur. // Şi scoaseră 40r 100 000 de pilure şi 200 000 d<e> catâre şi 100 000 de cămile şi 20 de case pline
33 Scris: k»"*.	34 Scris: GMWvfpe'. 35 Scris: um‘. 36 Scris: a«mnc. *0* 37 Scris: nv'mv'popt.
38 Scris: cKâ'pb. 39 Scris: ccoph. 40 Scris: 4m<Âe. "v- 41 Scris: cTciwpb. 42 Scris în continuare: 4. -C*
43 Scris: nemţie. 44 Scris: cs'peite. 45 Cuvânt adăugat între rânduri; scris: sh«. *v- 46 Scris: «Kome. “v*
47 Scris: cK«ce*. -v-48 Scris: cKMcepb. 49 Scris: cKetepb.
183
de galbeni50 şi talere şi alte multe menunate câte n-am scris. Alexandru şezu acolo 1 an şi să veseliră machidone<nii> şi cu indienii. Şi împăraţi Indie şi de<de> împărăţie lu Antio/z acole şi toată28 Indie şi toată27 împărăţie lu Por-împă<r>at.
EDIŢII: N. Cartojan, Alexandria (Codex Neagoeanus), în Anuarul Liceului I. Maiorescu pe anul şcolar 1919-20, Bucureşti, 1921, p. 36-71; idem, Alexandria în literatura românească. Noi contribuţii (studiu şi text), Bucureşti, 1922, p. 82-118; Alexandria. Cea mai veche versiune păstrată. Studiu introductiv, ediţie şi glosar de Florentina Zgraon, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, X, coordonator: Alexandru Mareş, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2006, p. 127-240.
BIBLIOGRAFIE: Bianu, Codex Neagoianus, p. 322-329; N. Cartojan, Alexandria în literatura românească, Bucureşti, 1910; N. Iorga, Faze sufleteşti şi cărţi reprezentative la români cu specială privire la legăturile «Alexandriei» cu Mihai Viteazul, Bucureşti, 1915, p. 18, 20, 22; V. Bogrea, [recenzie la] N. Cartojan, Alexandria în literatura românească, Bucureşti, 1910, în DR, I, 1920-1921, p. 453—457; N. Cartojan, Alexandria în literatura românească. Noi contribuţii (studiu şi text), Bucureşti, 1922, p. 1-81; V. Bogrea, în jurul „Alexandriei”. «Paştele Blajinilor» şi altele, în „Analele Dobrogei”, III, 1922, nr. 3, p. 325-338; idem, [recenzie la] N. Cartojan, Alexandria în literatura românească. Noui (sic) contribuţii (studiu şi text), Bucureşti, 1922, în DR, III, 1922-1923, p. 868-871; Iorga, Ist. Ut. rom., I, p. 168-169; G. Pascu, Bibliographie Roumaine (1922-1924), în „Archivům Romanicum. Nuova rivista di filologia romanza”, Geneve, X, 1926, nr. 3-4, p. 444-449; V. Bogrea, Contribuţie la onomastica Romanului lui Alexandru şi Romanului Troiei, în GS, III, 1927-1928, fasc. 1, p. 1-7; I. C. Chiţimia, Probleme de bază ale literaturii române vechi, Bucureşti, 1972, p. 385-395; Gheţie, Codex Neagoeanus, p. 545-560; M. Moraru, Structuri narative în literatura română veche, în RITL, 25, 1976, nr. 1, p. 5-19; Alexandria (ediţie Florentina Zgraon), p. 7-113.
58
CRONOGRAFUL LUI MOXA
*Mănăstirea Bistriţa, j. Vâlcea, 1620
Amplă compilaţie din surse bizantino-slave (cronicile lui Constantin Manasses, Simeon Magistrul şi Ioan Zonaras, Cronografia pe scurt a patriarhului Nichifor, Cronica anonimă bulgară şi Letopiseţul sârbesc nou) şi româneşti (Letopiseţul de la Putna), această lucrare istoriografică a fost alcătuită de călugărul Mihail Moxa la Mănăstirea Bistriţa, în anul 1620, din porunca episcopului de Râmnic, Teofil. Ea reprezintă prima scriere istorică de mari proporţii în limba română.
Am reprodus capitolele 15, 48, 69 (integral) şi 97 (parţial) după versiunea copiată de călugărul Mardarie (Biblioteca de Stat din Moscova, fondul 87 - Colecţia V. I. Grigorovici, nr. 64), utilizând microfilmul existent la BAR (Mm 10). 35 36 * *
35v	Impar ăţiia lu Avgusf-Chesar
15	Acesta Avgust sparse împărăţiia lu Potolomei. Deci de la Adam până la Potolomei şi până se rădică Avgus/, 5457 de ai.
36r	Acesta încă iubi să-l cheame chesar. Şi main//te de naşterea lui văzu tată-său
un vis, că răsări soarele den trupu/ muieriei lui. Şi-i spuse un filosof deaca auzi:
„O, ome, împărat a toată lumea veri naşte”.
50 Scris: r<M&€4iîH.
184
Acesta dentâiu când şedea a mulţi făcea cazne reale. Iară un ţelept scrise o hârtie de o aruncă naintea lu chesar. în scriptură zicea: „Părăseaşte-te de-a muncirea”. De-aciia se dereptă de foarte socotiia şi nu munciia pre nime de grabi, că-/ învăţă şi un filosof, anume An/tinodor, de-i zise: „O, sevaste, nu grăbi cu 36v mâniia pre nimenea a lovi, ce mainte ceteaşte 24 de slove, anume a, b, v, g”.
Alt nărav încă avea, că lua muieri de la bărbaţi de zăcea cu-nunsele. Iară Antinodor meşterşugui se-/ scoată den nărav, că văzu pre un boiarin plângând şi ştiu pentru ce plânge şi să văietă. Că-i era zis de chesar să-£ ducă muiarea la aştemutu/ lui Avgus/ într-o raclă încuiată. Antinodor se cerşu de întră el în locu/ mu//ieriei în secriiu, cu sabiia goală, şi-/ duseră la chesar. Şi când vru să se culce 37r chesar, el descuie racla. Antinodor sări cu sabiia la chesar, de multu-/ învălui până cându se jură că va părăsi ac el nărav. De-aciia-/ lăsă. El de-aciia goni de la sine măscămiciile şi cinstiia înţelepciunile şi cărtularii. Şi tocmi lumea toată supt sine de-i da dajde. Şi au împărăţii 57 de ai.
împărăţiia lu Iustin cel Mic	69v
48	Când vrea să moară Iustinian, el feciori nu avea, ce-ş deade împărăţiia
nepotu-său, lu Iustin. Şi era om bun şi derept, şi strâmbătăţile nu le iubiia, nice năravurile reale, ce era cu suflet curat şi cu chip frumos şi cuvinte deşarte nu-i plăcea, nice era iubitor l-avuţie. Şi era frumos şi blând şi hitlenşugul nu-/ avea, ce era tot bolnav şi mai mult împărăţiia den pat. Deci, pentru că nu putea ieşi des la mişei şi la să//raci să-i judece cu dereptul, ei avea asupreală multă şi strâmbătăţi 70r greale şi mântuiri reale de cătră o samă de boiari, că era lacomi şi nu se putea sătura şi le era judeţu/ tot în plată. Deci era pretutindinea suspini şi plângeri cu lacrămi şi ţipete.
Deci auzi împăratu/ de rău/ lor, ce nu le putea folosi, că-1 îngreoia durorile, numai ce le poronciia şi li se lăuda şi-i îngroziia cu cuvântu/. Ce ei nu gândiia, cumu se grăiaşte: „Inimă lacomă şi iubi/toare la avuţie nu se ruşinează de faţă 70v împărătească, nice se teame de Dumnezeu”. Deci biruise rău/ pre bine şi acoperise strâmbătăţile pre dereptăţi, iară împăratu/ suspina şi tânjiia.
însă oarecine den boiari veni înaintea împăratului cu îndrăznire de zise: „O, împărate, de veri1 vrea să iai den manile răului, să izbăveşti pre oameni, dă mie sabiia! Deci, de voiu tăia nesaţiu/ şi lăcomiia şi de voiu scoate den rădăcină năravu/ lacomilor, cinste să aib de la Domniia ta, iară, de nu, // pre derept să-m tai capu/”. 71r împăratu/ atunce-/ puse ban mare şi-i zise să grijască de dereptate.
De-acii judecând el cu dereptu/, veni o muiare văduo şi se jăluia pentru un postealnic, de era rudă împăratului, cumu i-au luat toată avearea pentru nice o vină.
El tremease să-l cheame la judecată; postealnicu/ nu mearse, ce încă-1 înjură.
Atunce feace împăratu/ ospăţ mare boiarilor; tâmplă-se de fu şi postelnicu/ la acea veselie. Nemeri şi banu/ cel mare, grăi cătră împăratu/: / „Doară te căieşti, 71v doamne, de învăţătură ce mi-ai2 zis, cu judeţ derept să fiu, pre carii vor obidi pre cei săraci cu strâmbul eu să-l cert? Deci, iată-ţi închin boeriia-mi, că eu nu poci răbda hitleanii şi hlapii şi nemilostivii a fi în cinstea ta”. Iară Iustiaw răspunse:
1 Scris: eepe. -0-2 Scris: mi am.
185
„De am eu făcut ceva cu nedereptu/, nu-mi veghea voie nemică, ce mă ia den scaun, de-w fa pre deală, iară de iaste altcineva, de la masă-/ scoală şi-/judecă cumu 72r ţi-aw3 zis”. Deaca zise împăratu/ aşa, atun//ce.y fu scos postealnicu/ de la masă cu ruşine şi-/ duse de-/ judecă cu muiarea ce-/ pârâia de avuţie ce i-au luat. Deci cela ce avea cerbice ţapănă şi trufâ iute şi cu limbă ascuţită, elu se muie ca bou/ de jug şi i se găsi vina faţă. Deci zise de-/ bătură şi-i rase barba şi capu/ şi sprinceanele şi-/ puseră pre u<n> măgariu de-1 purtară cu piialea pre toate uliţele cu rea ruşine.
De-acii se spăreară toţi şi se tăiară lăcomiile şi jafurile ca cu briciu/ şi se făcu / 72v tuturor judeţ derept. Aşa iaste cine are minte slobodă şi nu e iubitoriu la avuţie, nice e făţarnic: nu se teame de cei înalţi, nice se ruşinează de nimenea. Deci, de veri avea minte curată şi viaţă dereaptă, să nu lăcomeşti la dobândă hitleană, nu te veri teame de împărat, nice te veri ruşina de boiari, nice-/ va fi frică de domni.
Acesta Iustian multe dereptăţi au tocmit vieţiei lumiei şi au tocmit 12 luni. Şi-n 73r al şaptele an // de domniia lui, atunce s-au împlut Paştilor de la învierea lui Hristos 532 de ani, iară de la Adam 6065 de ani.
98v	împărăţiia lui Leu Armeanu/ şi luptătoriu/ icoanelor
69 Acesta Leu era rudă de armean. Şi iară ivi acesta mărăcini înghimpoşi şi 99r odrăsliră mai ascuţiţi decât întâiu, de înghimpa pre creştini<i> // ce se închina sfintelor icoane şi ca un şarpe căsca gura şi-f vărsa veninu/ pre obrazul lu Hristos şi a lui maică preacurată cu hule grozave. Şi ardea icoanele sfinţilor şi cerca pretutindinea vârtoapele, pre unde era beseareci şi lăcuite de părinţi, de rău-i învăluiia. Şi plângea pretutindinea toţi.
Acesta Leu vru să piarză ruda lui Miha/7 toată şi-i scopi im fecior, Nichita; apoi fu patriarh de-/ chema Ignatie, în schimbul vieţiei.
99v	Aduse-şi aminte de ce/ / părinte ce prorocise di-nşii. Deci se temea de Mihai/
dentru Amorea, de să nu se scoale să-i ia împărăţiia. Deci-/ băgă legat în temniţă, că vrea să-/ piarză. Ce pre cine-1 fereaşte Dumnezeu, în deşert cugetă rău mintea omenească. Că Mihai/ se nădejduiia pre cuvântu/ celui părinte sfânt. Deci descoperi şi goli şi arătă lu Ipatie4 postealnicu/ cumu i-au prorocit acel părinte minunat şi bătrân sufletesc, chicnos cu peanele de aur, cânta dumnezeiaşte, cărunt 100 cu pă//rul şi cu mintea. Şi altă încă zise: „De nu veţi grăbi, eu voiu spune pre toţi câţi-s hitleani împăratului5”. Deci strânse papie ceată, toţi cu arme, şi-i băgă în besearecă demâneaţa, într-o zi de naşterea lui Hristos. Deci viind împăratu/ la besearecă, ei năvăliră şi-/jungheară. Aşa peri Leu Armeanu/, vrăjmaşul creştinilor, răsipitoriu/ icoanelor şi al legiei. De moartea lui scrisese şi Sevila de demult, că se 100v află o carte a ei în curtea împărătească, de era scrise multe / prorocii de domni şi era obraze de fieri şi de oameni scrise în carte. Şi era un leu şi sta un om de-/ împungea cu o suliţă şi trecea suliţa prentr-o slovă, anume her. Atunce zise
3 Scris:	4 în loc de papie; numele propriu a rezultat în urma segmentării greşite a
sintagmei aVh nauie şi a confundării celui de al doilea n cu m: aV mumie. 5 Scris: .firfcpáTc^AafM.
186
Chiestor filosofu/ de ace/ her: „într-o zi de naşterea lu Hristos va peri un parat de-1 va chema Leu”, cum şi fu.
Şi au domnit Leu 7 ani.
împărăţiia lui Manoi/ Paleolog	145r
Stătu în loc fiiu-său, ManoiZ-împărat. Atunce se sculă multă mulţime de turci şi începură a prăda şi a lua ţări şi cetăţi. Luară şi Amorea, şi Draciu/ până la / Dalmatiia6 şi toată ţara arbănaşilor şi începură a scădea putearea creştinească, cât 145v nu avea nime puteare să le stea înainte. De-acii se duseră şi la sârbi şi feaceră acolo războiu mare şi mult sânge s-au vărsat şi mulţi, fără număr, au perit. Atunce un voinic, anume Miloş Cobilici, viteaz şi barba/ bun, deci meşterşugui de se apropie şi spintecă cu un hangeariu pre Murat-Beghi şi aşa peri.
Pre acea vreame ucise şi Şuşman, domnul // şcheailor, pre Dan-VoievoJ, 146r domnu/ rumânesc.
De-acii se rădică Baiazi/-Beg, fecioru/ lui Murat, de se loviră cu Lazar, domnu/ sârbesc, şi-/ birui de-/ ucise şi plecă Ţara Sârbască supt sine, să-i dea dajde.
Şi le puse domn pre Stefan-Dispot, ani 6897.
De-acii se rădică Baiazit cu turcii spre rumâni, deci se loviră cu Mircea-Voievod. Şi fu războiu mare, câtu se întuneca de nu se vedea văzduhu/ de mulţimea săgeatelor. Şi mai pierdu Baiazit oastea lui / cu totu/, iară paşii şi voievozii periră7 146v toţi; atunce peri Costantin Dragovici şi Marco Cralevici, aşa de se vărsa sânge mult, cât era văile crunte. Deci se spăre Baiazit şi fugi de trecu Dunărea şi puse socotitori pre la toate vadurile. Şi prinse pre Şuşman, domnu/ şcheailor, de-/ tăie, ani 6903; atunce luară turcii ţara şcheailor cu totu/.
6905. Jicmon, craiul unguresc, adună tuată tăriia despre apus: domnii, voievozii, boiarii, neam//ţii şi francii, şi pre uscat şi pre Dunăre, cât nu se vedea 147r apa de mulţimea corăbiilor, Mircea-Voievot/ cu rumânii; şi de la Manoi/ Paleolog veniră corăbii multe, pline de voinici den Ţarigrad şi den Veneţiia, 30 de corăbii.
Deci mergea craiu pre uscat, în jos pre Dunăre, cu hvală mare şi cu oşti tocmite, împlătoşaţi, poleiţi şi scripiia de-ţ părea că răsare soarele. Şi când sosi la cetatea de Necopoie, el vrea să ia Necopoia. Iară Baiazit strânse turcii cu totu/ de/spre răsărit 147v şi păziră, curând de se loviră faţişu cu cei despre apus. Şi fu sfadă mare în multă vreame, ce învenseră turcii pre unguri, iară craiu scăpă într-o corabie. Iară Baiazit i-au gonit până la Dunăre şi mulţi se necară în Dunăre. Deci craiu, cu câtă hvală venise, cu mai mare ruşine se întoarse, că-ş pierdu voinicii cu totu/ şi lăsă oase de oameni, cât nu-şi putea ara oamenii pre acei câmpi.
EDIŢII: Hasdeu, CB, I, p. 345-406; Cronograful lui Mihail Moxa. Transcris şi adnotat cu o scurtă privire asupra istoriografiei româneşti şi problemei editării cronicilor de N. Simache şi Tr. Cristescu, Buzău, 1941, p. 69-198; C. S. Nicolăescu-Plopşor, Hronograful lui Moxa, în „Oltenia”,
IV, 1943, p. 9-28 (se publică textul până la împărăţiia lui Teodosie celui Mare)-, Hasdeu, CB (ed. Mihăilă),
I, p. 300-345, 348-400, 590-592; Mihail Moxa, Cronica universală. Ediţie critică, însoţită de izvoare, studiu introductiv, note şi indici de G. Mihăilă, Bucureşti, 1989.
6 Scris: ĄMMAim. -0-7 Scris: nepepxpA.
187
BIBLIOGRAFIE: Hasdeu, CB, I, p. 339-341, 407-443; I. Bogdan, Ein Beitrag zur bulgarischen und serbischen Geschichtschreibung, în „Archiv fur slavische Philologie”, XIII, 1891, p. 501-502; idem, Manasse ca izvor a lui Moxa, în Ioan Bogdan, Scrieri alese. Cu o prefaţă de Emil Petrovici. Ediţie îngrijtă, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă, Bucureşti, 1968, p. 626-632; Sbiera, Mişcări culturale, p. 240-244; N. Cartojan, Legendele Troadei în literatura veche românească, în AAR, Mem. Secţ. Lit., Seria III, Tom III, Mem. 3, 1925, p. 36-38; Margareta Ştefanescu, Influenţa traducerii mediobulgare a Cronicei lui Manasses asupra literaturii româno-slave şi române vechi, în „Arhiva”, XXXIV, 1927, nr. 3^ţ, p. 156-178; Cartojan, Ist. lit., II, p. 135-136; C. S. Nicolăescu-Plopşor, op. cit., p. 1-8; Turdeanu, La littérature, p. 31—32, 161-163; L. Predescu, Mihail Moxa şi opera sa, în BOR, LXXVIII, 1960, nr. 9-10, p. 905-918; P. Cemovodeanu, Préocupations en matiěre ďhistoire universelle dans Vhistoriographie roumaine aux XVIT et XVIIP siěcles (I), în RRH, IX, 1970, nr. 4, p. 684-686; Klaus-Henning Schroeder, Un manuscris necunoscut al Cronografului lui Moxa, în LR, XX, 1971, nr. 5, p. 527-529; Mihăilă, Contribuţii, p. 157-162; Gheţie, BD, p. 277, 280-282, 284, 322-323; Mihăilă, Cultură şi literatură, p. 380-404; D. Mihăescu, Cronograful lui Mihail Moxa, I—II, în MSŞFLA, Seria IV, tomul III, 1981, p. 209-238, şi tomul IV, 1982-1983, p. 165-191; I. C. Chiţimia, începuturi ale stilului istoriografie românesc: Mihail Moxa, în RITL, 31, 1982, nr. 2, p. 171-175; Al. Mareş, Note filologice pe marginea Cronografului lui Moxa, în LR, XXXIV, 1985, nr. 3, p. 209-211; Mihail Moxa, Cronica universală (ed. Mihăilă), p. 5-91; Al. Mareş, Mardarie Cozianul. Contribuţii filologice, în Gh. Chivu, O. Uţă-Bărbulescu (ed.), Studii de limbă română. Omagiu profesorului Grigore Brâncuş, Editura Universităţii din Bucureşti, 2010, p. 129-132.
59
RUJDENIŢA
Sânpetru, *j. Braşov, [c. 1621]
Cel mai vechi zodiac românesc cunoscut îl reprezintă o copie manuscrisă din Codex Neagoeanus, executată de popa loan Românul, în c. 1621, în localitatea Sânpetru (probabil din judeţul Braşov). Această versiune lacunară (cuprinde numai materia pentru lunile septembrie-decembrie, ultima incompletă) a fost tradusă în Banat-Hunedoara după un original slavon.
Am reprodus textul integral, după original (ms. rom. BAR 3821, f. 137-14T).
137r	Incepuiu Rujdelniţa
Luna răpciuni de va naşte ficiorul, fi-va cinstit. 1, 2, 21 de ai el va boli rău, ci nu va muri. Năroc va ave la oi şi la tot dobitocul şi de o vită în 4 picioare va şcupa. Şi va fi îmblător în cale şi va fi vorovitoriu şi va fi grijiv. Şi came de capră să nu mance într-aceea1 lună ce-u născu/. Cându va tuna să nu margă sup copaci. Şi va fi 137v iubitoriu la oaspe/2 şi la cărtulari şi va fi înţelept. / Şi să-şi facă părăclisu/ Bogorodiţei şi va fi barba/ şi numai de Dumnezău ce să va teme şi de cătră bătr<âneţe> bine va vie. 1,2, 15, 32 le(tf el va boli şi va <a>ve primejdi, ci nu va muri, ce de va trece de acele, el va vie 101 le(t)3. De să va războli, leac: 3 grăunţe de dafin şi uleiu de lemnu şi tămâie albă să le mestece şi să va sănătoşi. Să slujască Sâmtămărie Mică.
De va fi fată, 3 ai va boli rău şi va fi lungăraţă în faţă şi va fi vorovitoare. Şi iubi-va la oaspeţi4 şi va fi mânioasă5, ce nu va ţine mult. Şi mulţi barba/ o vor cere.
1 Scris:	^ 2 Scris: wm*. ^ 3 SI., în trad.: ani. 4 Scris: wcikuh. ^ 5 Scris: mbNiiwl ^
188
// Şi iubi-va şi un voinic şi nu o va luoa6. Şi va luoa altul şi cu el bine va vie şi va 138r face gloată mestecată. Şi de tinără să va teme că nu va face ficiori, iară apoi multu să va <bucura>. Şi-i va muri7 un ficior de bube. Şi noapte să nu be apă şi să nu îmbie noapte8, că va dobâ<ndi> o gre<a>ţă. Şi va ave vedere nainte sfatului când va fi de 12 ai. Vineri să nu lucre nemnica, nice9 să mănânce de 2, ca să nu o doaie capu/, nice9 ochii. Năroc va ave la stupi şi la oi şi la vaci negre. Şi va boli de vărsat şi va <a>ve un semn în cap şi într-o mână şi într-u<n> picior. / Premejdi va <a>ve: 138v 6, 11, 39 le(tf. De va trece, ea va fi vie 74 le(tf. De să va războli, leac: floare d<e> tran<d>afir şi rădăcină de bujor şi tămâie albă, să le mestece, să să ungă şi să va vindeca. Pra(z) Uspeni(e)'0.
In luna lu brumariu de va naşte ficiorul, fi-va mic în stai şi la păru sma<i şi vorovitoriu. De va învăţa carte, el va fi cinstit. De tinăr va ca munci şi va întră în casă împărătească11 şi va fi stringătoriu de aur. Şi va cade într-o greaţă. Şi de tinăr va merge la giudecată. Şi va <a>ve un semn în cap şi într-o mână12 şi în faţă. Şi la o apă va ave f<r>ică mare, // ce să roage pre13 Dumnezău şi pre Sti'4 Nicolae. Şi să 139r nu să suie în copaci, că va căde. Şi să nu să rămăşuiască15 cu nime. Şi va dobândi o rană de altă limbă. Şi va dobândi o greaţă şi o frică mare în 7 chipure şi va să moară. Unde să svădes<c> să nu margă, că va dobândi o vătămătură. Primejdi va ave cându va fi de 20 ai. De va trece de cie, el va vie 95 le(tf. De să va războli, leac: rădăcină de crin şi tămâie albă şi uleiu de lemn, să le piseze, să să ungă, că să va vindeca. Pra(z) Stî Niko(l)]6.
De să va naşte <fată>, fi-va frumoasă în faţă, ochi va <a>ve cuviio.?. Şi va fi certătoare pre bărbat şi pre13 toată gloata17. O graţă va ave mare, / ce să va izbăvi de 139v ea18. Şi <de> ficioru/ dintâiu-i va avea grija, de alţi<i> să va bucura. Şi o va muşca un şarpe19 şi va boli de mâni. Ce să poarte la ea 72 de nume a lui Hristos scrise, să nu să apropie duhu/ necurat de ea18. Boli-va de cap şi de picioare şi va ave neşte cuvinte rele de neşte oamini20. Un semn va ave în cap şi în spate şi în braţe. Primejdi va ave cându va fi <de> 7 ani, 33. De va trece, ea va vie 89 de ai. De să va războli, leac: untdelemn şi tămâie albă, să le mestece, să să ungă şi să să afume.
Pra(z) Sta Mari(n)2'.
în luna lu brumar <mare> de va naşte ficioru/, fi-va înţelept // şi slăvit. Ş<i> 140r va fi mânio.v, mânie de năprasnă, şi nu să va teme de nimica22. Şi va fi băutoriu la vin şi iubitoriu de muieri şi de oaspeţi4. Şi ş-ar pune şi capul pintru soţi<i> lui şi cu<i> va <fa>ce bine23 nu-i va <a>ve har24, ce mai rău va auzi de acela. De toţi va fi cunoscut. Şi cându va fi de 20 de ai va căde într-o boală mare, ci să va scula.
Năroc va ave la vite negre. Muiere dintâiu ave-va grije de moarte25. Şi în braţe [...]. Primejdi va ave: 9, 29 ai. Iară de va trece de acie, el va vie 89 de ai. De să va războli, leac: 3 grăunţe de dafin şi untdelemn, să le mestece / şi să să afume, că să 140v va vindeca. Pra(z) Vraci26.
6 Scris: Mtw. -v-7 Scris: mov mVpu. 8 Scris: nourii*. 9 Scris: hm1; altă lecţiune posibilă: nici. ^
10 SI., în trad.: Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. 11 Scris: .fniiphphiriw'Kh. 12 Scris: <uenu.
13 Scris: npi. 14 SI., în trad.: Sfântul. 15 Scris: pbMbtu&CKb. 16 SI., în trad.: Sărbătoarea
Sfântului Nicolae. 17 Scris: rAorm. 18 Scris: *.	19 Scris: uupnt.	20 Scris: wmhnh.	21 SI., în
trad.: Sărbătoarea Sfintei Marina.	22 Scris: NM/neiťb. V 23 Scris: bmii*. 24 Scris: ţapti.	25 Scris:
Mopme. "v- 26 SI., în trad.: Sărbătoarea Tămăduitorului.
189
De va naşte fată, fí-va frumoasă în faţă şi va ave ochi frumoşi27 şi va fi mânioasă5 şi va ţine mânie puţin. De tinără nu-i va fi ruşine de nime şi va fi vorovitoare. Şi pintru bărbatu/ ei ave-va o greaţă. Şi ficioru/ dintâiu va muri. De alţii să va bucura. Boli-va de mân<i> şi de toate încheieturile. Ci să poarte28 72 <de nume> ale lu Hristos, să nu să apropie duhu/ necurat Boli-va de cap şi de picioare. 141r Şi va ave neşte cuvinte rele. Sămnu va ave în cap // şi în spate şi în braţe. Primejdi va ave: 7, 33 le(tf. De va trece de cie, va vie 89 de ai. De să va războli, leac: untdelemn şi tămâie albă, să să afume şi să să ungă şi să va vindeca. Pra(z) Slaa Marina21.
în luna29 îndrele de va naşte ficioru/, el va fi mijlociu30 în stat. La o zi sfântă va fi născut. De ară învăţa carte, el ară fi învăţătoriu tuturora. De nu va învăţa, el va fi muncitoriu şi de va vre să slujască, ave-va cinste mare de boieri şi de domnu-său. De tinăr el va fi cămatnic, iară de cătră bătrâneţe bine va lăcui. Semne va ave de 14lv vărsat. / Boli-va de cap şi de toate încheieturile. Primejdi va ave, că va cade de spre un cal. Semnu va ave în cap. Şi va ave o frică re31, ci să să păzască de un cuţit şi de o săgeată şi de o săcure. Şi la u<n> riu mare va ave frică şi va arunca oarecine32. Păntru muiere lui va auzi nişte cuvinte rele de va merge nainte judecatei. Şi va ave o greaţă şi o frică într-o noapte8 de un neprietnic mare, ce să să roage Născutului lu Hristos. Şi 12 lucrure va sta. Primejdi până la moarte25. De va trece de cie, va vie 86 ani.
EDIŢII: N. Cartojan, Cel mai vechi zodiac românesc: Rujdeniţa popei Ion Românul (1620), în DR, V, 1927-1928, p. 591-601; LRM, p. 480-^82.
BIBLIOGRAFIE: Bianu, Codex Neagoianus, p. 322-329; N. Cartojan, op. cit., p. 584-591; Gheţie, Codex Neagoeanus, p. 545-560; Gabriel Mihăilescu, Vechi texte româneşti de prevestire: Rojdanicul, în „Analele Universităţii Bucureşti”. Limba şi literatura română, LIX, 2010, p. 81-90.
60
ACT DE DANIE
Cuciur, *j. Cernăuţi, 4 februarie 1621
Magda Vrânceneasa donează fiului ei, Coste, două fălci de vie în Dealul-lui-Vodă.
Am reprodus textul în întregime după originalul păstrat la BAR, fondul Documente istorice, XLI/93.
2r	f Eto a(z)\ Magda Vrânceneasa, scriu şi mărturisescu cu cest zapis al miu
cum am cumpăra/ doaoă2 falei de vii de la Lenţoaie, în Dealu/-lui-Vodă, şi am dat galbeni de aur şi talere bătuţi şi potronici de argin/. Şi am da/ aceale doaoă2 falei de vii, carele mai sus scriem, feciorului miu, lui Coste, căci că3 n-am vru/ să-/ ameastec într-alte ocine <ale> altor feciori ai mii, ce i-am da/ aceale vii că le-am cumpăra/ eu pre banii mii şi pre agonisita [m]ea, ce am avu/ eu strânsoarea mea deosebi.
27 Scris: 4#Vmouih. 28 Scris: ncfrne. -v-29 Scris: aVh'a. -6-30 Scris: mk*ao>ih». 31 Scris: pe'. -0-32 Scris: wpeMtme.
1 SL, în trad.: Iată eu. 2 Scris:	3 Scris: kt/1 kt»; altă lecţiune posibilă: căce că.
190
Şi le-am dat denainte lui Gavrilay staroste, când au şădzut în Cuciur la Belebiuca şi au fost dumnelui scriitor ţânutulu<i> Cernăuţilor, şi denainte lui Ihnatco den Vale şi denainte lui Ionaşco Cracalii din Rohozna şi denainte a mulţi oameni buni.
Drept [a]cea, nici4 unii den feciorii mii ca să n-aibă nici4 un ameastec într-aceale doaoă2 falei de vie, carele mai sus scriem, căci că3 le-am dat eu feciorului miu, lui Coste, cu tot venitu/.
Şi mai spre mare credinţă ş-au pus şi aceşti boiari peceţile şi iscăliturile, carii mai sus scriem, cătră această scrisoare a mea.
Iară cine va vrea dintru feciorii mii să să ameastece5 într-aceaste vii să hie trecleat şi procleat şi anatima preste darea mea, ca să să ştie.
t UCuciur, fe(v) 4 dnu v l(t)i 71296.
EDIŢII: DIR, XVII, A, V, p. 8-9, nr. 11.
61
ACT DE ÎNTĂRIRE
Cuciur, *j. Cernăuţi, 4 februarie 1621
Gavril Măteiaş, staroste de Cernăuţi, întăreşte actul de donaţie al Magdei Vrânceneasa către fiul ei, Coste.
Am reprodus textul în întregime după originalul păstrat la BAR, fondul Documente istorice, XLI/93.
t Eto a(z), Gavrilay, staroste Če(ř)rtú(u)ski\ scriu şi mărturisescu cu ceasta scrisoare a noastră cum au venit înainte noastră Magda Vrânceneasa şi au dat nişte vii din Dealu/-lui-Vodă, care vii au fost zălojite de Leanţe Bătrânu/ drept o sută de taleri bătuţi. Şi au dat aceale vii feciorului său, lui Coste, ca să n-aibă a să sfădi cu fraţii săi printr-alte vii de moşie, carele au avut Magda cu giupânu-său, cu Onciu/ Vrânceanu/, Dumnă<ză>u-/ pomenească, ce ca să aibă a ţine Coste aceale vii de zălojitură, căce au dat Magda Vrânceneasa drept aceale vii comandare sa şi nimea de oamenii Leanţii nu s-au găsit să scumpere aceale vii carele mai sus scriim, ce le-au dat feciorului său, lui Coste; şi să n-aibă ceia fraţi ameastic într-aceale vii, nici2 Coste în viile ceale de moşie, carele mai sus scrii, nici2 să să sfădească.
Şi le-au dat denaintea noastră, când am fost eu în Cuciur scriitor ţânutului, şi denainte lui Ihnatco din Valeva şi denainte lui Gruban din Bereşti şi denainte lui Ionaşco Cracalii din Rohozna şi denainte lui Isar Gramei din Călineşti şi denainte a mulţi oameni buni ca să hie aceale vii lui Coste, cu tot venitu/ lor, moşie. Iar care
4 Scris: HH* 1 *; altă lecţiunea posibilă: nice. 5 Scris: cV .wk'mfMe; altă lecţiune posibilă: să se ameastece. "v- 6 SI., în trad.: La Cuciur, februarie, 4 zile, în anul 7129.
1 SI., în trad.: Iată eu, Gravilaş, staroste de Cernăuţi, "v" 2 Scris: hm'; altă lecţiune posibilă:
nice. "v*
191
fraţi vor vrea să să ameastece într-aceale vii, carele mai sus scriem, să hie trecleat şi proclea/ şi anatima şi negru ca Arii.
Dece3 noi, dac-am vădzut această dare şi blăstăm şi procleciune, cum au tocmi/ Magda cu sufletu/ său, noi încă am pus peceţile şi iscăliturile noastre cătră această scrisoare a noastră ca să să ştie.
Pi(s) u Cuciur,fe(v) 4 dnů, v lě(t)ú 7f?94.
Gavri/ Mătiaş i(s)ka(l)5.
A(z), Grama, bi(v) po(r)ta(r) u gra(d) Hoti(n)skiipisa(lf.
EDIŢII: DIR, XVII, A, V, p. 9, nr. 12.
62
ÎNVĂŢĂTURĂ LA CUMINECĂTURĂ
*Maramureş, [1621-1633]
Omilia la Joia Paştilor din Cazania a Il-a (1581) se regăseşte într-o formă uşor prelucrată (cu omisiuni, adaosuri, schimbări lexicale şi de topică etc.) în Manuscrisul de la Ieud, copiat în Maramureş, după un intermediar moldovenesc, la o dată cuprinsă în intervalul 1621-1633, de către un copist ucrainean, care nu avea o cunoştinţă deplină a limbii române. Cu prilejul prelucrării efectuate în Moldova, în limba textului au pătruns unele forme rotacizante.
Am reprodus un fragment de text după originalul păstrat la BAR sub cota ms. rom. 5032, f. 189v—193v (cf. noua numerotare: f. 20v-24v).
X89v	Poučenie o staa pričeštenie1
Veriţi, fraţi, veriţi, părinţi2 de toată vârsta, micii şi marii, tirerii şi bătrârii, feciorii şi fetele, de ascultaţi toţi carii vor să priimească şi să ia sfânta cumerecătură care-au zis3 Domnu/ nostru Isus Hristos că iaste sfânt trup şi singele4 său, celuia ce toate silele ceriului slujescu-i, he<ro>vimii5 şi serafimii şi toate tăriile c<er>iului6, cu frică şi cutremur, ceia ce rădică jărtvele sufleteşti sus în ceri. Şi într-acela chip şi obraz sâmt preuţii7 carii cu frică şi cu credinţe slujesc îraintea sfinteei bese<reci>8 ceaea înfricata, cea ce spre ea îrainte-i dzace trupu/ şi singele fiiului lui 190r Dumnedzeu, // spăsitoriului nostru Isus Hristos, cum dzise Sfantu/ Matei9 evanghelist şi Marcu şi Luca şi Pave/ apostol.
Domnu/ Dumnedzeu, Isus Hristos, când <şe>dzu cu ucenicii săi la ceriu/, cu
3 Scris: A****; altă lecţiune posibilă: deci. ^ 4 SI., în trad.: Scris la Cuciur, februarie, 4 zile, în anul 7129. ^ 5 SI., în trad.: am iscălit. ^ 6 SI., în trad.: Eu, Grama, fost portar în oraşul Hotin, am scris.
1 SI., în trad.: învăţătură despre sfânta împărtăşanie. ^ 2 Scris: e^pHifun. ^ 3 Scris: smiib. ^
4 Scris: CHHUAA6. 5 Slovele p* au fost adăugate ulterior de o altă mână. ^ 6 Scris iniţial: hwa^h; apoi,
o altă mână a adăugat deasupra rândului ptf. ^ 7 Scris: npţtfiííh. ^ 8 Scris: Bice; ulterior, o altă mâna a
adăugat deasupra rândului slovele pe. ^ 9 Scris: A\emeH.
192
cei 12, luo pită şi blagoslovi şi laudă deade lui Dumnedzeu, perintelui său, şi frâmse şi deade ucenicilor săi şi grăi: „Luaţi şi mâncaţi, că aceasta iaste trupu mieu ce se deade şi frâmse dere/? voi şi dere/? mulţi în iertăciurea10 păcatelor. Aceasta faceţi când11 veţi face pomeana mea”. Şi luo păharu/ după ciră şi blagoslovi şi deade ucenicilor săi şi dzise: „Acest pahar12 leage noauo iaste13, beaţi dentr-acesta toţi, că acesta iaste sângele mieu, ce se varsă14 derept voi, dere/? mulţi în iertăciune15 păcatelor16. Aceasta faceţi pururea17 / când veţi face pomeana mea”. 190v Aceasta toţi bire să o înţeleagem, fraţi18, că nu iaste dzisă numai cătră singuri apostoli, ce către toţi carii cred în Hristos şi-i ţir leagea. Şi iară dzise Pave/ apostol:
„De chite ori veţi mânca pita aceasta19 şi vet bea dentr-acesta pahar, moartea Domnului veţi adevăra pâră <e>l a20 ve<ni>”. <.. .> fiind <nedestoinic> vinovat va fi trupului şi sângelu<i> lui Dumnedzeu. întâie se-şi ispitească21 omu/ sirea cu duhovnicii/ de la sfânta pravilă şi se-ş pocaiască păcatele. Şi aşa se mărânce de-acea pită şi să bea dentr-acesta pahar. Că cela ce bea şi mănâncă nedostoinic, osândă luişi mărânca şi bea. Ce ca se nu despartă trupu/ Domnu<lu>i Isus Hristos, derept ace, fra/, întâi să lepădăm22 de la noi toate rău//tăţile, toate pizmile, toate 191r miniile, toate hulele, toate gândurele nederepte de la îrimă să lepădăm, cum dzise Hristos: „Să spălăm stecla şi blidu/ dinlontru întâie” (ce se dzice: de toate necurăţiile întâie să ne curăţim). Şi cu credinţă bură să ne întărim şi cu toate cele lucrure bure să23 ne îmbrăcăm şi cu poamele24 sufletului. Că gice Pave/ apostol că poame sufletului iaste25 dragoste, veselie, pacile, răbdare, dulceaţa, burătatea, credinţa, smerenia26, curăţie, blândeţele, postu/, că cire nu are de-aceastea burătăţi leage n-are. Derep aceie, fraţi, noi întâia cu aceastea să ne nevoim de să23 ne înveaştem şi de toate lucrurele cealea cu ruşirea să ne ferim. Şi aşe să ne apropiem27 şi se luom28 cinstitu/ şi curatu/ trup a lui Isus Hristos şi / sfântul sânge al seu, să fie 191v noauo de iertarea păcatelor şi de curăţire trupurelor şi sufletelor în viaţa de veaci, ca să fim împreuraţi cu sfinţii apostoli, să odihnim în paraţie cerului.
Ce, pentru aceaea, fra/, nime să nu fie în doauo laturi, gândind ca Iuda. Că Iuda cu29 Hristos cira şi spre vândzare cugeta şi cu apostoli<i> lăcuiia, iară cătră jidovi clevetiia30. Derep aceaea bire31 să vă socotiţi, ca nime dintru voi să nu ia fără socotinţă trupu/ lui Hristos, ca nu, deaca veţ mânca şi ve/ bea, să cădeţi întru păcate. <...> ce adeverit se32 fie trupu/ şi sânge a lui Hristos.
însă Domnu/ nostru Isus Hristos, ştiind neputinţă semenţei noastre, că <...> aşa <...> schimbă trupu/ său Hristos şi-/ adause în pâre33 şi sfântul sânge în vir, cum însuşi dzise: „Acesta <e> // trupu/ meu şi sângele mieu”. Şi însuj deade Hristos 192r noauo de se mâncăm şi să23 bem, că foloseaşte şi agiută omului de se slobodzeaşte
10 Scris: Apnn>Mnpt. " Scris: kt>n’aul. ^ 12 Scris: n-hrapL. -0- 13 în continuare, scris: ac.
M Scris iniţial: sapa, apoi ultimul a a fost modificat în *.	15 Scris: e^WWne; cel de-al doilea p
adăugat de altă mână. -<>- 16 Scris:	17 Scris: uopVpt. 18 Scris: <j>p<uirH1’, cu ultimul p
adăugat de altă mână. 19 Scris: omcnu. 20 Altă lecţiune posibilă: <v>a.	21 Scris: MCin.mi.CK*. -$•
22 Scris: i\tin>AH‘". ^ 23 Scris iniţial: ce, apoi e a fost modificat în v 24 Scris: rtomeAe. -4* 25 Scris: +cme. ^
26 Scris: c<wbpei<ÎA. -4- 27 Scris: âiipoirfee1". "v-28 Scris iniţial: a$V\ apoi a a fost modificat în w. -4-29 Scris
iniţial: m«, apoi i» a fost modificat în V. -430 Scris iniţial: KAesemie, apoi ultimul e a fost modificat în -4
31 Scris: irfepe. -432 Scris: uie. 4-33 Scris iniţial: iiepe, apoi ultimul e a fost modificat în v 4-
193
din păcate34, cum noauo ni-s de mărturie aceaste cuvinte la dzua35 de giude/. Că dzise Hristos: „Dere/? voi, derep toţi creştiri<i> datu-se-au şi se-au36 vărsai sângele seu se37 vă iarta38 păcatele”. Aceaste cuvinte a<u> dai noauo în cumerecătură să ne se iarte păcatele şi să23 avă/w39 milă şi viaţă bură pre ceasta lume şi ispăsenie de veci. Să şti/ că, unde iaste iertarea40 păcatelor, de acolo iaste şi viaţa şi ispăsenie. însă această41 pită42 şi acest vir mare lucru feace Hristos adevăr43. Ş-au lasai pre44 această45 sfânta slujbă ş-au dzis Hristos: „Luaţi şi mâncaţi, că acesta e trupu/ mieu 192v ce se dă şi / se frâmge derept voi, derept mulţi în iertăciunrea46 păcatelor”. Aceasta sfinţeaşte pita şi vinu/ şi face cumerecătură trupu/ lu47 Hristos. Că aceaste cuvinte sâmt lângă pită şi lângă vir48 şi făgăduita ceaea marea în cumerecătură iaste şi capu/ de iertarea păcatelor. Şi aiurea încă gice: „De nu veţi mânca trupu/ fiiului omenesc şi se beaţi sânge său37, viaţa nu veţi avea49 întru voi. Iară cire va mânca trupu/ mieu şi va bea sângele miu, avea-va viaţa de veaci”. Şi iară gice Hristos că „cire va mânca50 de trupu/ miu şi va bea de sângele miu, acela întru mene51 iaste şi eu întru el”. în cumenecăture şi într-aceastea <cuvinte> cire va crede acela el va 193r putea53 dobândi viaţa de veac // şi va priimi ce fâgăduiaşte54 Dumnedzeu într-aceaste55 cuvinte de iertaciunrea56 păcatelor.
EDIŢII: Bianu, Texte, III, p. 40^48; Teodorescu-Gheţie, MI, p. 166-170.
BIBLIOGRAFIE: N. Drăganu, în DR, IV, 1924-1926, partea a Il-a, p. 1096-1110; Olteanu, Contribuţii 1969; P. Olteanu, Cea mai veche omilie în limba română, în RS, XVII, 1969, p. 243-244; Gheţie, BD, p. 310, 316-318; Al. Mareş, Datarea Manuscrisului de la Ieud, în LR, XXIV, 1975, nr. 4, p. 305-311; Teodorescu-Gheţie, MI, p. 7-141.
63
LEGENDA DUMINICII
* Maramureş, [1621-1633]
Diferită de versiunea existentă în Codicele Sturdzan, dar aparţinând ca şi aceasta tipului Ierusalim, Legenda duminicii din Manuscrisul de la Ieud a fost copiată, foarte probabil, în Maramureş, la o dată cuprinsă în intervalul 1621-1633. Se presupune că scribul textului, un cunoscător imperfect al limbii române, era ucrainean. Există indicii că traducerea textului s-a efectuat în Transilvania de nord-est sau în Moldova, ajungând în Maramureş prin intermediul unei copii moldoveneşti.
34 Scris iniţial: natiame, apoi primul a a fost modificat în t».	35 Scris: uVa. ^ 36 Scris: uiitf. 4-
37 în continuare, scris 4. ^ 38 Scris iniţial: ea rapra; ulterior sa a fost modificat în bm. 39 Scris iniţial:
abgm, apoi e a fost modificat în 40 Scris iniţial: epmape, apoi ultimul e a fost modificat în i. ^
41 Scris: 44bcnib. ^ 42 Scris iniţial: rwm;, apoi primul k a fost şters, iar deasupra lui s-a scris h, adăugat
de altă mână. ^ 43 Scris iniţial: AĄfBepb, apoi al doilea e a fost modificat în%. ^ 44 Scris: npi. ^ 45 Scris
iniţial: aMAcrne, apoi e a fost modificat în %. ^ 46 Scris iniţial: er^HiopL; ulterior, o altă mână a adăugat
slovele p, deasupra lui e, şi n, deasupra lui 10. ^ 47 Scris iniţial: aV, apoi k adăugat deasupra rândului de
altă mână. ^ 48 Scris iniţial: Kupił, apou n adăugat deasupra rândului de altă mână. ^ 49 Scris iniţial: ace,
apoi e a fost modificat în i. ^ 50 Scris: auk4Nka. ^ 51 Scris: Meni. ^ 52 Scris: actl. ^ 53 Scris iniţial:
ife'me, apoi e a fost modificat în i. A 54 Scris: 4auvravmi|J6. ^ 55 Scris:	^ 56 Scris iniţial:
epbrmMK'pe, apoi ultimul e a fost modificat în i; ulterior, deasupra lui 10 o altă mână a adăugat h.
194
Textul a fost transcris integral după original (BAR, ms. rom. 5032, f. 170r—183v; cf. noua numerotare: f. 1-14V).
Posianie Ca Ba našego Is Ha su nbse spa(d)šee vu Ier(s)li(m)1	170r
<...> dentru ceriu cădzu întru Ierusalim.
Poveaste fu de demult întru sfânta ceatate2 Ierusalimului, întru atiţia ai vw lě(7}3 6000. întâiu cuvânt feace şi spuse di mare minune ce fu întru4 sfânta besearecă, întru5 cetate Ierusalimulu<i>.
Ascultaţi, oameni iubitori la oameni, adâncu/ şi blândeaţele ce feace Dumnedzău derep lucru<re>le noastre cele / hitleani. Cădzu o piatră mică şi rece 170v dentru ceriu/ întru Ierusalim şi de greutatea ei nime nu putea spuni. întru dzilele, patriarhu/ Ierusalimului feace săbor şi feace rugă în tri dzile şi în trei nopţi şi sfânta bdeanie. Şi glas fu a patriarhului şi piatra6 o deşchise şi află într-însa scripturi.
Vede//ţi, hii omeneşt<i>7, că întâiu şi a doaua8 oară9 tremişu la voi scripturi şi 171r voi nu credzu?, adecă şi a treie tremeatere de la Tatu/ nostru nevăzut arătă voauo10 şi nu crezu? de ce învaţaiu pre voi, voi nu” credzu?, nice vă luat amente12 de ce spu? voauo10.
Şi voiu lăsa pre13 voi limbi pogane şi vor vărsa sângele vostru14. Şi aşa nu15 credzu?, nice asculta? evanghelia mea cum greieşte: „Ceriu/ şi pămân/tu/ va treace, 171v iară cuvântu/ miu nu va treace!” Lăsa-voiu pre13 voi ome? şi geru greu şi foameţi şi pară şi lăcuste şi găselniţi şi omor oamenilor şi dobitoacelor şi de toate gadinele şi broaşte şi cărăbuşi16. Şi vor cădea de ceste seamne multe, derept sfânta dumenecă, învierea lui Hristos, şi derep chinurile Domnie-saile, derept venerea. Şi aşea doară17 vă veţi pocăi. // Şi v-am da? voauo10 grâu şi vin şi unt şi vă săturaiu şi iară 172r mai mult rău încipu? a face. Şi gândescu a piarde toţi oameni de pre13 pomint, derept sfânta dumenecă şi derept sfân<t>a venerea. Şi iară mă milostivăscu derep sfanţi mii apostoli şi derep îngeri şi derep rugă preasfintei18 maice. Aceaea mă roagă derep voi şi-mi întorşu19 mânie despre voi. / Văduole şi săracii cură cătră voi 172v plângâ<n>du, iară voi pri-nşi nemiluiţi! Pomeatele a me<le> <au> da? voauo10 rod, iară voi s aracii o/*2 0 nu daţi! Ce prentru răutaţele voastre ele voiu săca.
înţelegeţi21, oameni nebuni, inimi oarbe, că limbile păgâne ce nu ştiu leagea încă după22 leagea lor îmbla!
Eu dediu leagea mea şi botedzu/ meu, // iare voi nu feri?.	173r
Nu ştiţi, oameni nebuni, că venerea zidiiu om şi feciu om, pre Adam, în chipu/ miu? Nu ştiţi, răilor şi facători-răi, că sfânta dumenecă binevesti23 arhanghel Gavrii/ cu bucurie a Domnului24 născătoare întru Nazare?? Nu ştiţi că sfânta dumenecă luaiu butedzu/ întru Iordan?
1 SI., în trad.: Trimiterea Domnului Dumnezeului nostru Isus Hristos. Din cer căzu în
Ierusalim. *0* 2 Scris: naimine. 3 SI., în trad.: în anul. 4 Scris: }.rnpa. 5 Scris: .t-xpa.
6 Scris în continuare: um. 7 Scris: oauwhmljj.	8 Scris: am; altă lecţiune posibilă: doua. 9 Scris:
wp*. 10 Scris: bcw; altă lecţiune posibilă: vouo.	11 Scris: iiV*". 12 Scris: auriuirw. 13 Scris: itpi. "0-
14 Scris: B-umptf.	15 Scris: ntf'. 16 Scris: kVp'ubVujh. *0- 17 Scris: Aowp*.	18 Scris: np-kc^itinafcH.
19 Scris: 4ntopUM>.	20 Scris: cspaNeau/. *»> 21 Scris: ,f46A«ijeuM. 22 Scris: A*n*. “$■23 Scris: omieirbcmM. ^
24 Scris: a^mWaVh. -0-
195
173v	Nu ştiţi că sfânta / dumenecă înviş den25 morţi, ca morţii să învie cu mene?
Cu<m> voi nu înţeleasetu legei mele şi scripturilor mele, că sfânta dumenecă voiu giudeca şi vii şi morţi? Nu ştiţi că venerea răstignire-mă, cu oţet şi cu heare adepară-mă şi-mi26 găvozdiră mânule şi-mi prigvozdiră picioarele27 şi cunună de 174r spini28 în capu-mi puseră, // cu suliţe în coaste29 mă împunseră-mă, derep voi şi derep păcatele voastre?
Deci cene nu va cinsti sfânta veneri şi o va lucra el în dzi, să lăcuiască întru focu/ netrecut, unde-s viermii neadurmiţi şi scrâşcarea de dinţi!
Iare cine va cinsti sfânta veneri şi o va posti curat, acela om va ave viaţa 174v netrecută / şi lumina va mearge aprinsă na<i>nte şi la giudeţ nu va veni!
Ce mă voiu giura cu braţele mele ceale înalte şi cu curate olovire ce-mi umbreadză sfânt creaştetu/ miu; şi iară mă voiu giura cu scaunu/30 miu cela înfricatu/: iară de nu veţi feri sfânta dumenecă şi sfânta veneri şi nu veţi cinsti 175r praznicele mele, am a trimeate pre13 voi // heri cu doauo31 capete şi şerpi cu doa<uo>32 arepi, de vor mânca inimile muierilor voastre, derept sfânta dumenecă şi derept sfânta venerea şi derept sfântele33 praznicele mele.
Blăstămat să fie omu/ acela ce nu-ş va lasa lucru<re>le saile de sâmbătă34 den a nouole ceas, ce lucrează35 până luni în răsăritu soarelui! De nemică se nu se / 175v atingă! Mi<e>rcuri şi veneri să postească36 <în> numele miu. Aceaste grăiescu37 voauo10: lăpădaţi-vă38 hicleşugurile39 de la40 inimile voastre şi vă lăsaţi lucrurile cealea reale! Iară de nu le veţi lăsa, aşea41 mă voiu giura pre13 îngerii mii şi pre arhanghelii că nu voiu avea a tremeate cetenie42 pre pământ, ce voiu deşchide şepte 176r ceriu//ri43 şi voiu ploua spre44 voi piatră ardzându şi u<n>crop, cându nime nu va ş<t>i, să vădzu au fugi-veţi45 de supt mânule mele?
Şi voiu ave a face în luna lu făurar 11 dzile întunerecu mare, de se vor giunghea soţ cu soţ întru tunerec. Şi vo<iu> avea a ploua în luna lu prier în 176v şeptesprăzeace dzile, în loc de ploaie46, sânge şi foc şi spudză, ca să se / pustiiască47 viile voastre. Şi voiu ave a lasa pre voi here venenuase şi vor ave capete de leu şi arepi de vultur; în locu/ peanilor, păr muierescu. Şi vor fi gătati48 ca u<n> voinic spre razboiu şi vor mânca trupurele voastre. Şi aşea veţi înceape a săpa gropile morţilor şi 177r veţi grăi: „Luaţi şi pre13 noi, fraţii noştri, ceia ce se<ţi> morţi den veaci, // că nu putem răbda de herile aceastea, că-su49 iuţi foarte de mâniia aceasta <a> lui Hristos”.
Şi dzise Dumnedzeu: „Avea-voiu a-mi întoarce50 faţa mea de cătră voi, ca să nu audzu bocirea voastră51 şi plângerea52”. Dzise Dumnedzeu: „De veţi asculta graiurile meale ceale bune şi scripturile meale cele dulce şi învăţăturile dereptăţii meale, eu sânt milostiv şi-mi pare rău de ră<u>tăţile oamenilor53. / Făcători-răi şi
25 Scris: a«h. "0"26 Scris: uih mk. 27 Scris: nimpř/ve. "v-28 Scris: ciikiuk. 4*29 Scris:	30
Scris: cKatóHsA 31 Scris: aow; altă lecţiune posibilă: douo. -y- 32 Scris: a»; altă lecţiune posibilă:
do<uo>. 33 Scris: c^htcm; altă lecţiune posibilă: sfintele. 34 Scris: c*"c*mV. 35 Scris: Atfcpfestf. 4*
36 Scris: nocmecKx. -?■ 37 Scris: rp*e<K*. 38 Scris în continuare: stí. 39 Scris: xeKAeuiWift'pHAe.
40 Scris: Ą4 aa. "y" 41 Scris iniţial auib, apoie e modificat în a. ^ 42 Scris:	43 Scris: tAp topii. •í>
44 Scris: cnp4. 45 Scris: 4Vuh sene. -v- 46 Scris: iiaoc. 47 Scris: iiVcth / ntfcmwAiCK». 48 Scris: rkth
/ârnw. 49 Scris: k* cxtf. -v-50 Scris: +TopHe. 51 Scris: Bowcmp*. 52 Scris: iiAtmjept.
196
177
menciunoşi54, învăţători răi şi hicleani, deşegubeţilor rei, pi<e>rdzători la suflete, învăţaţi de dracu/ spre toate reutăţile, fără lege şi lege mea călcând şi scripturile meale neascultând, curvarilor şi urându-vă cu cumotrii-vă şi frate la frate purtându menciuni şi soţ la soţ, neascultătorilor şi înţelepţilor55 // spre rău, cum iubi/ 178r întunerecu/, iară lumina lăsa/ şi vă grăbi/ la avuţie, iară leagea mea lăsa/? O, cum nu cască pământu/ să vă înghită, dereptu lucrurile voastre ceale hicleani de care răspunsu veţi avea la dzuva56 giudeţului înai<n>tea me!
Iară de nu vă veţi lepăda de învăţăturile dracului, avea-veţi blăstăm urmă şi feciorii voastre57 / cerceta-mă-vor prespre toată lumea şi vor mânca iarbă ca şi 178v dobitoacele spre pământ întru saţiul său. Şi aşea mă voiu giura pre giudeţu/58 mieu şi pre braţele mele ceale înaltele ca aceaste tremitere iaste de la Tatu/ nevădzu/.
Deci cine nu va creade avea-va59 blăstăm urmă. Iare cine va creade aceaştiia trimitere acela om, s-ară avea păcate pre desupra părului capului său, // gice 179r Dumnedzeu, ierta-voiu păcatele toate. Iară cine nu va creade multă scârbă va avea la dzua giudeţului şi casa lui să va întoarce în Sodom şi Gomor şi-i voiu da sufletu/ lui îngerilor hicleanului şi aceia cu-nusul60 vor61 lăcui în focu/ netrecu/, unde iaste găta/ dracilor62 şi îngirilor63 lui. Grăiescu voauo10: mai lesne iaste funea corăbiei a treace pre urechile acului / şi mai iuşor va hi sodomleanilor64 şi gomoreanilor65 la 179v dzua giudeţ<ul>ui decâ/ omului acela!
Şi cine nu o va priimi aceasta trimitire şi scriptură cu osârdie şi va zici că-i menciună şi nu-i adever66 multă scârbă va avea omul acela! O, amar aceluia ce67 ocareaşte pre popa sau pre13 calughem/! O, amar celuia ce greiaşte68 în besearecă!
// Nu69 ocareaşte70 pre popa, ce pre13 besereca lui Dumnedzeu. O, <a>mar celui om 180r ce greieşte nedărept! O, amar celuia om ce sfadeaşte vicin cu vecin sau frate cu frate sau hie pre cini! O, vai de omu/ cela ce-şi dă argintu/ seu în camătă, ce dă al său iară să ia şi acela să va chi<e>ma criştin! O, <a>mar celuia giudeţ ce giudecă săracii nederep! / O, amar menciunosului! O, amar celuia ce curveaşti în mănăstire! 180v O, amar celuia71 ce-şi dă peanigii săi întru aslam şi cu tăriia sa mearge la sfânta besearecă! Acela urmadză blăstămu/72! Blăstema/ acela popă ce nu73 va priimi aceasta tremeatere cu osârdie! Blăstema/ acela preut74 ce nu va vre să o procitească75 înai<n>tea săborului sau va cuperi76 vre<un> cuvint de ruşinea sa! //
Blagoslovi/ se fie acela preut ce o va scrie aceasta scriptura şi o va tremite 18lr într-alt locu şi o va da derept păcatele sale! De şeaptedzeci de ori da-i-voiu lui mai mult! Să ară avea păcate pre13 desupra părului capului77 său, lăsate-i vor78 fi lui şi iertate vor fi lui!” Grăia<şte> Dumnedzău: „Fereci/ de omu/ cela ce o va cumpera şi-m va da derept păcatele sale!” Grăiaşte Dumnedzeu: „Toate păcatele i să vor ierta!” / O, amar acelu<i> fecior ce-şi amărreaşte părintele său! O, amar popei ce 181v nu-şi învaţă fiii79 cei de ispoveadă! Ferici/ cela ce învaţe80 oamenii! Nu ştiţi, fii<i>
53 Scris: wmeNHńwA 7 54 Scris: meii’MCHouiH. -7 55 Scris: ^NueACiiiMVpb. -7 56 Scris: sena. *7
57 Scris: new'Tpe. “7 58 Scris: mas'. -7 59 Scris: astw. “7 60 Scris: líVffeÁSnh. -7 61 Scris: cs1'. -7 62 Scris:
ApMiHaWpb. -7 63 Scris: autipiiaV'1. -7 64 Scris: c<íA»MAÍmii\Vph. *7 65 Scris: reMcyptmiAopu. -7 66 Scris:
aiesepa. -7 67 Scris în continuare: ba. 7 68 Scris: rpiAijie. 7 69 Scris: ne. 7 70 Scris: «\'«apAHie. 7
71 Scris: seul/ha. 7 72 Scris: gaaciiimm«a. 7 73 Scris: h». 7 74 Scris: np-bVrnh. 7 75 Scris: iipoMHnKCKM. 7
76 Scris: BpH; altă lecţiune posibilă: vrun. 7 77 Scris: kaiwaI/h. 7 78 Scris: BS'pu. 7
197
mii, că eu vă lucredzu, iară vo<i> vă lăudaţi? Nu ştiţi, oameni nebuni, de nu voiu da eu ploaie46, dară ce veţi avea a secera? C<ă> eu marea şi apele81 voiu seca! Nu 182r ştiţi, răilor şi facători-rei82, că eu sân//t în toate dzile? Cumu83 vă gândiţi a vă închina şi a84 fugi de la mene? Sau cine vă va pre voi mântui de la mene85? O, amar celuia om ce are avuţie şi nu face pamete svenţilor! O, <a>mar ceei proscomiţi ce-şi frământa prescurile cu86 mânie! O, amar aceluia popă ce cântă liturghie cu mânie şi 182v poartă sfânta priceaştenie şi se priceaştuiaşte! / O, cam nu se pălesc87 usnele lu<i> şi nu arde limba lui, că nu cântă însuşi popa leturghie, ce şi îngerii cu-nusu/ şi să roagă88 derept păcatele sale şi derept păcatele oamenilor! Dece cine să va afla se iubasca pre Dumnedzeu şi flămândzii89 a-i sătura şi sătoşii90 a-i adăpa şi golii va îmbrăcă şi nemeamicii va duce în casa sa91, şi pre aceia eu voiu sătura de bunetate 183r raiului // şi va92 fi împreună cu îngerii mii. O, amar aceluie om ce nu-f deşteaptă feciorii93 săi de demâneaţă la sfânta dumeneca, nici-i duce la sfânta besea<re>că! O, amar celuie om ce-ş ceartă94 datoria <în> sfântă dumenecă şi nu lasă în răpaos mişelu/! O, amar celuie om ce nu va95 creade acestei trimeatere şi scripturi şi va 183v dzice că nu este96 de la Dumnedzeu, multe scârbă va avea / la dzua giudeţului!”.
Aceasta scriptură97 şi trimeatere nu iaste den gându, ce iaste de la nevădzutu/ Părinte şi <de> la Fiiu/ şi de la Sfântu/ Du/?.
Azipatriarhu Erusali(m)skyi Osiani98.
EDIŢII: Bianu, Texte, III, p. 1-28; Teodorescu-Gheţie, MI, p. 153-158; I. C. Chiţimia, Stela Toma (coord.), Crestomaţie de literatură română veche, vol. I, Cluj-Napoca, 1984, p. 211-213 (ediţie fragmentară); Timotin, Legenda duminicii, p. 320-328.
BIBLIOGRAFIE: Margareta Ştefanescu, Un produs al Şcoalei lui Ion Exarhul la noi: Manuscriptul al III-lea din Sbornicul de la leud, în „Arhiva”, XXXV, 1928, p. 45-55; Maria Zdrenghea, Slavona „Legendei duminicii” din Codicele de la leud, în CL, III, 1958, p. 109-117; eadem, Despre u final în Legenda duminicii din Codicele de la leud, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”, 1963, series philologica, fasc. II, p. 81-85; eadem, Problěmes soulevés par Ies premiers (sic!) traduction roumaines du slavon au XVT siecle, în RS, XVI, 1968, p. 305-309; AL Mareş, Datarea Manuscrisului de la leud, în LR, XXIV, 1975, nr. 4, p. 306-311; Gheţie, BD, p. 310, 316-318; Teodorescu-Gheţie, MI, p. 7-141; D. Şerbu, Manuscrisul românesc din Codicele de la leud. Mărturie documentară a vechimii limbii române, în „Tribuna”, XXI, 1977, nr. 8, p. 6, şi nr. 9, p. 9; Al. Mareş, Când au fost scrise textele româneşti manuscrise din „Codicele de la leud”?, în „Tribuna”, XXI, 1977, nr. 23, p. 5; G. Mihăilă, In legătură cu vechimea „Manuscrisului românesc din Codicele de la leud”, în „România literară”, X, 1977, nr. 26, p. 8; CLRV, p. 209-211; Ion Gheţie, Mirela Teodorescu, Opinii recente asupra Legendei duminicii din Manuscrisul de la leud, în LR, XXXIV, 1985, nr. 2, p. 136-139; Timotin, Legenda duminicii, p. 44-51, 257-266.
79 Scris: 4>îhVh. ^ 80 Scris: ^bauí. 81 Scris: AriftAe. ^ 82 Scris: pAH. ^ 83 Scris:	^
84 Scris în continuare: a. ^ 85 Scris: m4h6. ^ 86 Scris: k*. ^ 87 Scris: ruBAecKX. ^ 88 Scris:	^
89 Scris:	^ 90 Scris: c$t*wYm. 91 Scris în continuare: <m. ^ 92 Scris: baa. ^ 93 Scris:
4>eMfopîYt. ^ 94 Scris:	95 Scris: bm. 4*96 Scris: *€CTe. 4- 97 Scris: cKpHmmVpft. 4*98 SI., în trad.:
Eu, patriarhul Ierusalimului, Osian.
198
64
REGULAMENTUL VIEŢII MONAHALE
*Iaşi, 20 septembrie 1626
Miron Bamovschi, domnitorul Moldovei, împreună cu mitropolitul, episcopii şi sfatul ţării, stabileşte reguli de viaţă călugărească valabile pentru toate mănăstirile ţării. Documentul s-a păstrat în două exemplare, unul destinat Mănăstirii Dragomima, celălalt Mănăstirii Suceviţa.
Am reprodus textul destinat Mănăstirii Dragomima, după originalul păstrat în fondul BAR, Documente istorice, LXXXVI/14.
BTgovolenie(m) beznačě(í)na(g) Oca i súpospěšenie(m) pr(ś)nosęśtna(g) Sňa lr i súvrúšenie(m) Stgo i źivotvoręsta(g) Dfía, iže, o(t) Oca ishodě i na Sně poćivaęi, Tr(ó)ca Staa, nerazdělimaa, vít tre(h) edino bž(s)tvo nerazdě(l)no, slavimaa i miě i pr(s)no i vú věky věkomi, amint .
Adecă noi, bunu/ creştin şi-ntru Isus Hristos credincios, Io Miron Bamovschi Moghila-Voevo(da)2, cu mila lui Dumnedzău3 domnu Ţărâei Moldovei, vrut-a/n şi am osârduit cu toată inima şi cu tot sufletu/ nostru, cu puteare ce am avut de la Dumnedzău3 dăruită, după mila ce ne-au miluit Svinţiia sa cu domnie în scaunu/ şi în4 moşiia Domni<i>i meale, ca să socotim şi să tocmim toate lucrurile ceale dumnedzăieşti5 şi a svintelor beseareci şi mai vârtos tocmeale şi obicinele ceale bune să întărim şi cealea ce-s stricate de oameni nesocotitori să le tocmim, după cum au nevoit şi întru-<n>tâia dată şi domnii cei bătrâni de-au făcut şi au întărit prin svintele mănăstiri tocmală şi obicină bună, de n-au agonesit cine şie, nice au ţinut cineş al său, nice s-au grijit cine? de sine, ce au nevoit toţi călugării de-au agonesit6 în svânta mănăstire şi au grijit numai de paza svintei beseareci şi de pravila călugărească. Iară în vreamea de acmu, acealea toate s-au stricat şi în locul acelor tocmeale şi obicine bune ce au fost atunci au făcut alte tocmeale şi obicine prin svintele mănăstiri oamenii ce nu să temu de Dumnedzfău]3, carii au stătut7 să strângă şi să agonesască numai şie şi să grijescu numai pre sine, iară svintele mănăstiri le-au lăsatu negrijite şi nesocotite şi le-au părăsit, de-au rămas lipsite de toate lucrurile.
Pentru aceaea Domniia mea, vădzându slăbiciunea svinteloru beseareci şi părăsirea obicineloru celoru bune ce au fost mainte prin svintele mănăstiri, alta socotindu Domniia mea şi scădearea ţă<râ>ei, că de nu voru nevoi călugării toţi într-urc chipu să agonesască, cine ce va avea şi cine ce va agonesi, să hie tot a mănăstirei, să ţie obşte, să nu tragă cine,? şie, într-al<t> chi/? nu să vor putea ţinea svintele mănăstiri, pentru aceaea Domniia mea am svătuit cu voia a patru svetiteli8 a ţărâei, anume chir Anastasie, arhiepiscop f mitropolit Suča(v)skoi]0, şi Atanasie, episcopu/ de Romanu, şi Evloghie, episcopu/ de Rădăuţi, şi Mitrofanu, episcopul
1 SI., în trad.: Cu bunăvoinţa Tatălui celui fără de început şi cu ajutorul Fiului celui veşnic şi cu săvârşirea Sfântului şi de viaţă făcătoriului Duh, care de la Tatăl purcede şi care se odihneşte asupra Fiului, Treime Sfântă, nedespărţită, o dumnezeire în trei nedespărţită, slăvită şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin. 2 SI., în trad.: Voievod. 3 Scris: amhst>V; altă lecţiune posibilă: Dumnădzău. 4 Scris: um"+; altă lecţiune posibilă: şi-n. 5 Scris: aiÎ'hs'miijh; altă lecţiune posibilă: dumnădzăieşti. 6 Scris: Atuv'r«H«HT. *v- 7 Scris: cm-i,cmVT. 8 Scris: ciîmii; alte lecţiuni posibile: sveatiteli, sfe(a)titeli.
199
de Hu£, şi împreună cu tor svatul Domni<i>i meale şi şi cu voia unora den călugării11 de prin svintele mănăstiri, carii au avut frica lui Dumnedzău3 şi au <iu>bir podvigu/ călugărescu, cu aceştea cu toţi împreună am tocmit şi am scris aicea tocmala obştei, să ţie pren toate svintele mănăstiri obşte, cu»? ţinu tutindenea12 în toată lumea, în Sveta Goran şi în ostrove14 şi cum ţinu şi aicea trei, patru mănăstiri.
Aşa <a>m vrut şi am svătuit Domniia mea cu călugării noştri, cu vlădicii şi cu svatu<l> a toată ţara, să hie prin toate svintele mănăstiri obşte, cumu-i învăţătura den Eva<n>gheliia Domnului nostru, lui Isus Hristos, şi de la svinţii apostoli şi de la svintele săboară15, cum scrie la săboru/ ce/ dentâiu şi al doile, în şease capete, şi la a/ şeasele, în patrudzăci de capete, şi la a/ şeaptele, în noauosprădzeace capete, ca să nu îndrăznească cineva din călugări să dzică „cesta a/ mieu, cesta a/ tău”, că unde iaste la mijloc să să cheame un lucru „a/ tău”, altu/ „al mieu”, nu să cade să să cheame viaţă călugărească, ce mai vârtos săboru/ tâlhărescu au dzisu părinţii că iaste.
Pentru aceaea, după tocmala svintelor săboară16, am întărit şi am tocmit cu scrisoare den svânta pravilă, ca să hie tuturor svintelor mănăstiri obşte neclătită în veaci. Iară de să va ispiti cineva cându-va să strâce tocmala obştei, hie macar domnu, hie vlă<di>cu, hie egumenu sau altu-cineva din călu<gă>ri, sau boiarenu, sau hie cine va hi, unu/ ca acela să hie procleat de svintele săboară şi de noi de toţi.
Iară tocmala obştei a svi<n>telor mănăstiri să hie aşea:
De obşte. Nime den călugări să nu ţie nemică a/ său, nice ca/, nice stupi, nice altu dobitoc, nemic, nice arătură, nice den afară, nice dinlontru, în mănăstire, nime nemică deusebi să nu ţie, fără numai îmbrăcămente şi chelşuge/, de va avea dentru răcodealiia sa, să ţie cu blagosloveniia egumenului şi a duhovnicului său.
De mâncare. Călugării să mance toţi în trepăzare, toţi aseamenea, ca fraţii, de une bucate17 şi să bea toţi de o băutură şi să nu facă egumenii şi stariţii mâncări altele şi deusebi de cei mai săraci, ce într-un chip să mănânce şi să bea toţi, ca fraţii.
De egumeni. După aceaea, întâiu cu blagosloveniia milostivului Dumnedzău3 şi cu voia săborului, cine va hi alei să hie egumen, ca să hie ca un părinte tuturor şi de la toţi să aibă cinste, ca un părinte sufletescu. însă egumenu/ să hie preutu şi să grijască de toţi ca un părinte de feciorii săi şi fără de faţărie să socotească, să împarţă tuturor într-un chip, cui ce-i va trebui, şi trupeaşte, şi sufleteaşte, după pravila lui ST?/18 Vasilie, cum învaţă de dzice că unde sântu lucrurile ceale trupeşti depreună tuturor într-un chip, acolo şi ceale sufleteşti simtu depreună tuturor într-un chip, şi spăseniia într-un chip, şi truda într-un chip, şi nevoinţa într-un chip, şi cununa.
De ieşirea egumenu<lu>i. Egumenu/ să nu iasă fără de vreame den mănăstire, unde-i va hi voia, ce să aibă iconomu, să trimită în treabe mai mănunte, iară unde va hi lipsa19 svintei mănăstiri să margă egumenulu, cu ştirea şi cu svatu/ stariţilor, să margă şi un frate, pre carele va vrea săboru/, să margă cu-nus.
Egumeniia să o ţie un anu încheia? şi, deaca să va împlea anu/, să să
9 SL, în trad.: şi. -v- 10 SI., în trad.: de Suceava. " Scris: K*p#r*pîk 12 Scris: rtísmiiVLiMv.
13 SI., în trad.: Sfântul Munte. 14 Scris: "cmpose; altă lecţiune posibilă: ostroave. 15 Scris: chBopx.
16 Scris: ci>G<Âi. *5" 17 Scris: tâtetriMine. 18 SI., în trad.: Sfântul. *5* 19 Scris: ivn"\j-a. ^
200
prostească denaintea săborului. Dece20, de voru socoti c-au nevoit cu tocmala cea sufletească şi cu obicina sventei mănăstiri, să aibă a cădea cu rugămente să-/ roage21 să ţie egumeniia şi-ntr-altu an. Iară de va hi petrecut anu/ cu nesocotinţă şi cu răsipă întru agonesită, pre altu/ să afle şi să-/ roage21 să egumenească.
De stareţi. Iară stariţii, cine va hi ales1, de nu va îmbla după direptate22 şi după tocmala svintelor mănăstiri, ce după samovoliia sa, în mâ<n>cări şi-n beţii şi în strunsură, unu/ ca acela să hie scos din stăriţie ca o oaie râioasă23.
De chelş[ug]. Iară chelşugu/ mănăstirei să nu îndrăznească să să ţie la sine, nice egumenu/, nice alţi<i> din stariţi, nim[e] fără de cine vor aleage săboru/, să hie cu voia tuturor, să-/ puie visteamic sau clisiarhu.
Cine va ţinea deusebi. Iară de să va afla neştine din fraţi ţiindu cineva deusebi, unu/ ca acela să hie procleţit de săboru sau să să izgonească den fraţi. Care egumew sau stareţu sau altu/ den călugări, fie de rudă de boiarenu, fie de târg, fie de ţară, fie de altă ţară, de va călca zapoveada ceştii scrisori ai noastre24, ce e aleasă cu săboru/ den svânta pravilă, de va ţinea cai, sau stupi, sau altu dobi<to>c, sau arătură la fraţii săi sau la rudele sale sau la priiatenii săi, sau să dea bani într-aslam, sau a face negoţu, săva dobitoc, săva miiare cu polo<bo>ace, fie ce negoţu, să fie procleat şi trecleat, anatema, maranata, amin.
De mâncare în chilii şi de oaspeţi. Prin chilii nice bolnav, nice sănătos să nu mance, nice să bea, fără numai apă. Iară la hramu/ besearecei şi cându să va tâmpla să vie domnu la mănăstire, atunci numai blagoslovim să mănânce şi să bea prin chilii, pentru oaspeţi, iar într-alte dzile preste an în ospătarii să să ospeteadze. De va hi vlădic sau egumenu sau boiarenu sau ctitoru, să-i ospeteadze egumenu/ la chiliia egumenului.
De săboru. Cându să va aduna săboru pentru treabele mănăstireşti, de va vrea săboru/, doaoa25 păhară blagoslovim să aducă, iară aiurea necăiuri, nice în chelariu, nice în pivniţă.
De eclisiiarhu, de iconomi şi de metoşari, Eclisiiarhu/ un anu închiiat să cade să ţie eclisierşiia; aşijdere şi iconomii şi metoşarii. Cine va hi pus să socotească, să nevoiască foarte26 cu socotinţă pentru agonesita svintei mănăstiri, cu frica lui Dumnedzău3 şi cu dereptate. Iară deaca să va împlea anu/, să aducă agonesita ce va hi agonesit preste anu, să puie înaintea săborului şi să ia blagoslovenie. Iară de va hi nesocotitoriu şi după samovoliia sa va răsipi semenţiiloru şi priiatenilor săi, unu/ ca acela să hie su/j blăstămu/ svinţiloru oteţi şi nice anu/ să nu-/ aşteapte, ce să-l scoaţă27 de sârgu, ca un furu de besearecă, şi de-aciia s[ă] [n-a]ibă credinţă pre nemică, nice dintr-u» loc, nice den afară mănăstirei.
De coconi şi de mas. Coconi mici în mănăstire să nu petreacă, nice muiare, nice ţigancă sau călugăriţă să nu mâie în mănăstire, nice posluşnic mireanu să petreacă să mâie înlontru în mănăstire, ce den afară, unde va hi casa de-acea făcută.
De slugi. Egumenii să n-aibă slugi curteani, ce să aibă posluşnic să slujască. Doi cai aleş- să hie de treabele egumenului, de slujbă, iară de-aciia toţi să hie de obşte.
De samă. Egumenu/ sau hiecarele să dea samă înaintea săborului de ce va
20 Scris: a*1, altă lecţiune posibilă: deci. </■21 Scris: pouť. ❖ 22 Scris: AMpť"ma,mi«. -v- 23 Scris:
pxmocx. -v- 24 Scris: iiocmpe. -v- 25 Scris: a«wa. *0*26 Scris: 40W.	27 Scris: <k»iiv *í>
201
hi cheltui? şi cine ce va dobândi, pre la semenţii sau la priiateni, să arate înaintea egumenului, să să blagoslovască. Şi de va socoti egumenu/ că-i va hi de treabă şi de poldză, să-i lase, iară de nu, în mănăstire să să ia.
De straniei. De la alte mănăstiri, hie de unde, de va veni vreun frate să petreacă în mănăstire, să ţie obicina mănăstirei. Iară de nu-i va plăcea, să iasă din mănăstire.
De săhăstrie. Şi den fraţi cine va vrea să iasă în săhăstrie, să hie cu blagosloveniia săborului şi a egumenului. De va asculta de săboru şi de egumenu, să petreacă cu Dumnedzău3, iară de nu, să-/ întoarcă28 în mănăstire să hie suptu ascultare, şi-n locu/ lui altu/ să blagoslovască, pre carele va iubi petreacerea pustiei să o petreacă cum să cade.
Pentru aceaea Domniia mea amu întărit şi am tocmit şi aceştii sviňte mănăstiri ai noastre29, anume Dragomima, unde iaste hramul Sgšestvie Stgo Ufia{\ şi, pre mai <ma>re credinţă şi tărie, am pus şi peceatea Domni<i>i meale.
Iară de nu să va pleca neştine, cându-va, au în dzilele Domni<i>i meale, au pre cine va aleage Dumnedzău3 după viaţa noastră31 să hie domnu Ţărâei Moldovei, să hie arătat unu/ ca acela, cu temniţa să hie certatu până cându să va smeri, că scrie apostol Pave/: „Daţi pre unu/ ca acela dosădzei, întru zmăcinarea trupului, ca să s[ă] izbăvască sufletu/ lui, [într]u dzua Domnului nostru, a căruia iaste slava în veaci, amin”.
V Ito 7135, m(s)ca se(p) 2&2.
Io Miron Bărnovschi-Voevo(da)1. / lv	f Pisa(t) po(p) Logi(n) o(t) Ja(s)3i.
EDIŢII: DRH, A, XIX, p. 144-148, nr. 121; v. şi Bianu, DR, p. 129-133, nr. 146.
BIBLIOGRAFIE: V. A. Urechia, Document referitor la limba românească, în AAR, seria II, tom X, Mem. Secţ, Ist., Bucureşti, 1889, p. 251-255; Sbiera, Mişcări culturale, p. 11134.
65
ACT DE JUDECATĂ
Râmnicu-Vâlcea, 11 octombrie 1628
Teofil, episcop de Râmnic, judecă pricina dintre logofătul Paraschiva şi Maria, soţia comisului Anghel, în legătură cu dreptul de proprietate al părţilor asupra unor ţigani.
Am reprodus documentul după originalul păstrat la BAR, fondul Documente istorice, XC/29.
28 Scris: 4*nN^K*.	29 Scris: Nofmpe. ^ 30 SI., în trad.: Coborârea Sfântului Duh. ^ 31 Scris:
Hscmptf. ^ 32 SI., în trad.: în anul 7135, luna septembrie 20. ^ 33 SI., în trad.: A scris popa Loghin din
Iaşi. ^ 34 Izvoarele bibliografice indicate, ca şi editarea din Bianu, DR, au ca obiect documentul
destinat Mănăstirii Suceviţa, emis în aceeaşi zi. Cele două exemplare păstrate din Regulamentul vieţii
monahale prezintă deosebiri minore atât în conţinut, cât şi la nivelul limbii.
202
t M(T)stiju Eziju [p]rěosšténna(g) arhiep(s)ko(p) ki(r) T[eo]fi/ Ri(5)ni(č)skil.
t Scris-am Episcupia mea aceasta carte, ca să să ştie de rându/ logofetului Paraschivei cu jupâneasa lui, anume Comana, c-au avut pâră cu Mariia, jupâneasa comisului lu Anghe/, înaintea domnu-nostru lu Alexandru-Vodă, fecioru/ lu Iliia?-Vodă, pentru ocine şi pentru2 rumâni. Iară domnu nostru i-au daf pre mâna a doisprăzeace boiari să-i tocmească, însă boiarii divanului şi i-au tocmit pre ocine şi pre rumâni, iară pentru neşte ţigani nu i-au putut adevăra fără mărturii. Ce au făcut domnu nostru carte şi au făcut şi boiarii divanului carte la Episcu<pia> mea, ca să lă caut de rând şi să adeverez pentru doauo ţigance, c-au zis jupâneasa Mariia că aceale doauo ţigance au fost ale ei, însă depreună cu bărbatu/ ei, ce e mai sus scris, comisu/ Anghe/. Iară s-[a]u adevărat că n-au fost cum au spus jupâneasa Mariia, ce s-au adevărat că o au cumpărat comisu/ Anghe/, încă mai de-ainte, de cum n-au fost împreunat cu jupâneasa Mariia. Iară altă ţifgajncă s-au adevărat c-au fost a ei, dată de jupâneasa lu Udrişte de Drăgoieşti. Dece3 de cea[ea] [ţigjancă ce-au cumpărat comisu/ Anghe/, e/ o au fost cumpărat de la văru-[să]u [...] de Băbeani, încă de zilele lu Stefan-Vodă. Aşa <a>u mărturisi[t] Banu (?) [...] [Câinjeşti (?) şi răspopu/ 0[p]rea, şi s-au aflat şi zapis de la mâna comisuţlui] [lu] Anghe/. Iară de ceaea ţigancă a jupân[ea]sei Măriei, s-au d[at] mărturii de-au mă[rturis]ii cum că i-o au dat jupâneasa lu Udrişte de Drăgoieşti, ce e mai sus scris. Şi m[ărt]uriile, anume Dragomir şi Duca.
Derept aceaea, am judecat ş-am tocmit cum am ştiut leagea ţărâei, să ia logofetu/ Paraschiva ţiganu/ cu feciorii, ţiganu/, anume Radu/, [şi] feciorii, anume Geană şi Oprea şi Stan şi Iova, iară jupâneasa Mariia [să] ia ţiganca ei cu featele, anume ţiganca Stanca şi featele, anume Muşa şi Dumitra şi Neacşa. Derept aceaea4 am judecat Episcu<pi>ia mea aşa, căce că au fost ţiganu/ al comisului lu Anghe/, iară ţiganca a fost a jupâneasei lui, Mariia. Şi au venit logofetu/ Paraschiva şi jupâneasa Maria de s-au voit şi s-au tocmit de bunăvoia lor denaintea E[piscu]piei meale.
Derept aceaea l-am făcut carte Episcupiia mea, ca să a<i>bă pace unu/ de cătră alt. Aceasta <a>m scris episcupiia mea.
Pi(s) m(s)ca o(h) 11 dni, vú lěto 71375.
t Teofil, episcu/? <R>âmni<cului>.
-EDIŢII: Bianu, DR, p. 150-151, nr. 166; DRH, B, XXII, p. 332-333, nr. 165.
1 SI., în trad.: Cu mila lui Dumnezeu preasfinţitul arhiepiscop chir Teofil al Râmnicului. P
2 Scris în continuare: şi pentru. P 3 Scris: a*-'*; altă lecţiune posibilă: deci. P 4 Scris: uM-kn. V
5 SI., în trad.: Am scris în luna octombrie, 11 zile, în anul 7137.
203
66
PRAVILA ALEASĂ
*Moldova, a. 1632
Cea mai veche traducere românească a Nomocanonului lui Manuil Malaxos (1562 sau 1563), care conţine dispoziţii de drept laic şi canonic preluate din unele izvoare bizantine (Constantin Armenopol, Theodor Balsamon, Matei Vlastares, Ioan Zonaras), s-a efectuat probabil din neogreacă de către fostul logofăt moldovean Eustratie, la o dată anterioară anului 1632. Ea se pătrează în două manuscrise moldoveneşti, ambele copii, dintre care cel existent la BAR, Filiala Cluj-Napoca, a fost considerat, în mod nejustificat, autograful traducătorului.
Am reprodus câteva capitole despre căsătoriile nepermise de biserică şi despre păstrarea zestrei aduse de femeie prin căsătorie, după cea mai veche copie păstrată la BAR, Filiala Cluj-Napoca, ms. nr. 41 - fondul Blaj.
468	Pentru cunoştinţa acestor fealuri de nunte, a treia şi a patra, luând izvod de Ia aceşti svinţi ce scrie mai sus, care lucru s-au prilejit
de s-au făcut când au fost cursul ailor 6028 de ai
Armenopul: Dăscălii cei vechi a treia nuntă au fost iertat să să facă. Iară împăratul Leon cel Preaînţelept să cunună şi cu a patra fameaie şi-l afurisi pre dans preaosvinţitu/ patriarh chir Nicolae. Dece foarte să rugă împăratu/ acestui svânt părinte să blagoslovască să fie această a patra nuntă; şi n-au vrut să priimască
469	Svinţia sa nice într-un chip până în sfârşit / ca să să facă acesta lucru. Iară vădzind împăratul învârtoşimea sufletului patria<r>hului şi mentea lui cea neschimbată, cum nu va nice într-un chip să-l iarte, atunce să mânie foarte şi-/ scoase den scaunul patrierşesc şi puse altul în locul lui, anume Evtimie, om de cinste şi boiarin de curte, bărbat destoinic şi svânt, petrecătoriu întru toate bunătăţile. Aşijdere şi acesta patriarh foarte mult nevoi cu leagea de supăra pre împăratu/ şi-l mustra pentru acest lucru fără de leage ce-au făcut împăratu/, a patra nuntă, şi nevoi de-/ smenti să nu sloboadză pre creştini ca să facă acest lucru cine cum va vrea, să ia a
470	patra fameaie. Acest svânt părinte / şi cu alţi arhierei dzicea atunce cum nu numai a patra nuntă iaste fără de leage, ce şi a treia încă nu s-are cădea să fie, după cum învaţă Stîi Vasilie Velikii'. Drept aceaea de atunce să făcu mestecătură mare în svânta besearecă şi s-au trai această mestecătură până la împărăţiia feciorului acestuia Leo«, anume Costantin Porfiro, şi a lui Roma/;, socru-său. Dece atunce au făcut legătură şi uric cu blăstăm pentru împreunarea nuntei, dând a înţeleage a tot omu/ de ce vârstă şi de câţ ai să fie cela ce va vrea să ia a treia muiare cu a treia cununie, şi iarăş de ce vârstă va fi când nu va putea lua a treia fameaie. Dzice acest
471	izvod ce s-au tocmit atunce cum câţ vor fi de 40 de ai / aceia să facă a treia nuntă şi să-ş ia a treia muiare, însă şi aceştea de nu vor avea feciori de trupu/ său, ce dorind de feciori, pentru ca să-ş facă pomană pre urmă. Aceştea pot să ia şi a treia 1
1 SI., în trad.: Sfântul Vasile cel Mare. A
204
fameaie, iară de nu să vor împreuna pentru feciori, ce să vor împreuna numai drept pohta tmpului, aceia să aibă canon şi să nu să cumenece 5 ai. Iară de va fi neştine de 30 de ai, veri aibă feciori, veri nu aibă, să nu să cumenece 4 ai. Şi iarăş dzic: acesta ce va fi de 30 de ai şi va lua a treia fămeaie, şi daca nu vor avea feciori, să să cumenece şi în trei ai.
Isprava svinţilor părinţi ce-au ales pentru a patra nuntă
Iară pentru a patra nuntă au lăsat învăţătură svinţii părinţi toţi împreună cu tot săboru/, / toţi într-o mente şi cu o inimă, cum nice într-o samă de chip ca să nu 472 poată fi, nice să facă nime acest lucru fără de leage. Iară de va îndrăzni neştine să calce dumnedzăiasca pravilă şi să agiungă să vie la această viaţă porcească ce iaste a patra nuntă, acela să fie afurisit şi streinat de tot, de toate slujbele sventei beseareci, şi împărţit de alte de toate obiceaiele besearecii lui Hristos, până când să va despărţi de acea împreunare rău făcută. Iară daca să va despărţi şi va veni spre pocăinţă, să-l priimască pre dâns. Iară canonu/ lui, scrie dumnedzăiescu/ Ioan Postnie de dzice op/ ai ca să nu să priceştuiască. Iară de nu să va întoarce de tot, să fie lepăda/ de besearică şi den tot cinu/ creştinesc ca un călcătoriu de leage. /
Vasilie Velikii2, 21 capete: Nuntele ce să vor face den trei înainte, acealea să 473 nu le dzică nime nunte, că acealea simt lucruri dobitoceşti şi simt fără de leage şi spurcate şi den afară de obiceaiele creştineşti. Aşijdere şi cuconii ce să vor naşte den nunta a patra, au lăsat învăţătură dumnedzăieştile pravile, unii ca aceia să nu-şi să chiame feciori de trup părinţilor săi.
Pentru feciorii ce să fac den trupu/ omului, de câte fealiuri sâmt
Mateiu: Când face omul fecior cu muiarea sa cea cu leage, acela să chiamă fecior de trupul său. Iară de va avea omul muiare în casă, cum s-are dzice ţiitoare, şi de va face cucon cu dânsa, acela să va chema fecior de fealiu/ lui. / Iară de să va 474 preleji să îmbie neştine în laturi de casa lui, să facă curvie cu vreo muiare, şi de va face cu dânsa cucon, acela să chiamă copil. Iară când3 să prilejeaşte o muiare curvă, dece îmbla cu mulţi bărbaţi, şi de va naşte un cucon şi nu va şti nice ea dentr-a cui sămânţă l-au lua/, acela să chiamă fiiu întunearecului.
Pentru nunta ce să face prespre leage, ce canon i să dă să facă
Leon şi Costantin, împăraţii cei mari. Scrie de-acest lucru la Pravila împăraţilor, cum nunta ce să va face prespre leage cu tot de-adinsul să nevoiască să o desparţă şi să-i pedepsească foarte cu un canon mare, ca pre nişte preastâpnici. Acest lucru, într-o vreame mai di demult, ci/ne vrea face acest lucru de vrea lua 475 muiare ce nu i să vrea cădea şi vrea călca pravila, acela om avea o certare mare. De vrea fi boiarin de curte, îl scotea den cinstea sa şi-i făcea o mşine mare, că-/ purta
2 SL, în trad.: Vasile cel Mare. "v-3 Scris:
205
pre uliţe, dup-acea îi trimitea de-i închidea pren temniţe departe-loc, pre la ceale ostroave. Iară de vrea fi sărac, îl punea gios de-1 ucidea cu toiage până-/ lăsa numai de-abia viu. Iară acmu, în dzua de astădzi, după ce-i împart unu/ de alt, le dau canon mare, post şi metanii şi alte milostenii şi usteneale în tot chipu/.
Armenopu/. Dzice şi Armenopu/ de acest lucru, cum oricâţi cuconi să vor naşte den nunta ce să face fără de leage, aceştea să nu să chiame nice de feal, nice
476	copii, nice alt / nume să aibă, ce să fie streini de toate, nice la ocine să încapă, nice la alte rămăşiţe a părinţilor săi.
Ioan Postnie. Dzice şi acest svânt Ioan Postnicul: Nunta cea fără de leage să nu o priimască nime la besearecă. Până cânt/ nu să vor despărţi, să li să dea canon ca de singe mestecat, ce să dzice 15 ai să nu să cumenece, după canonu/ lui Ştii Vasilie Velikii', ce scrie <la> 68 capete.
Pentru cela ce va avea ţiitoare, ce să dzice ce va ţinea muiare în casa sa fără cununie
Pravila împăraţilor Leow şi Costantin. Dzice şi Pravila împăraţilor ca să nu îndrăznească neştine a ţinea muiare fără cununie nice în casa lui, nice într-alt loc,
477	că să nu gândească neştine că acesta păcat iaste mai iuşor decât curviia. / Dece de va avea gând să să cunune cu dânsa, de bine; iară de nu va fi de protiva lui, să caute să-ş ia altă muiare cu leage şi să să cunune, şi pre ţiitoare să o gonească, să nu o ţie în casa sa.
Nichifor, patriarhul de Ţarigrad. Dzice şi acest svânt părinte: Cela ce va avea muiare ţiitoare şi de nu va vrea să să cunune cu dansă, sau să să desparţă de dânsa, sau să fie despărţit şi oprit de besearică. Nice darurile ce vor aduce la besearică, ce să dzice prescurile, să nu le priimască până nu să va ierta de tot despre dansă şi să să desparţă. Atunce să fie priimit şi el, şi darurile lui, fără nice de o smenteală.
536	Pentru dzeastrele ce li să ştie preţul şi numărul şi pentru dzeastrele ce sâmt nepreţuite şi nesocotite
Mateiu: Dzeastrele când să dau pre mâna bărbatului, să cade să şadză oameni buni să le preţuiască, tot lucrul de ce preţ poate să fie, pentru ca să să ştie, că dzeastrele muierii aduc pre bărbat la mare nevoie. Că de să va tâmpla să să strice dzeastrele sau să piiardză, iaste dator bărbatul, după moarte, sau de nu li să va tâmpla viaţă, tot preţu/ dzeastrelor, cuw să vor fi fost preţuit şi cum va spune scrisoarea, aceastea toate să le puie bărbatu/ de faţă. Iară dzeastrele ce s-au dat nepreţuite, veri dobândă, veri pagubă, a muierii să fie. /
537	Armenopu/: De va fi lua/ bărbatu/ dzeastre case sau ocine, sate, vii, pomeate, hălăşteaie şi alte şi de le vor fi preţuit când le vor fi dat pre mâna lui, atunce bărbatul va fi cheltuit de le va fi mai înmulţit şi le va fi tocmit, aceastea toate, când va veni vreamea să să dea dzeastrele înapoi, să dea bărbatul acel preţ dirept cât le-au preţui/ când i le-au dat pre mână; iară ocinele şi alte toate să rămâie pre mâna
206
lui, pentru căce le-au grijit el ca un lucru ce-au fost a lui, dece să-ş fie tot a lui. Iară de va fi pierdut şi va fi păgubit vreunele de aceastea, să cade preţul ce va trage tot să puie de faţă, să să dea înapoi.
Pravila împăraţilor: Den dzeastrele / muierii ce va face bărbatu/, veri 538 dobândă, veri pagubă, a lui iaste, capetele să fie tot de faţă.
Mateiu: Bărbatul, de-are fi cât de sărac, dzeastrele ce va fi luat să cade şi iaste datoriu să le puie de faţă.
Armenopu/: Câte lucruri să vor cumpăra den dzeastrele muierii, în sama dzeastrelor sâmt.
BIBLIOGRAFIE: Cipariu, Crestomaţia, p. XXXI; Cipariu, Principia, p. 103, 107, 113-114;
I. Bianu, Manuscriptul românesc de la 1632 al lui Evstratie logofătul, în „Columna lui Traian”, III,
1882, nr. 4-5, p. 210-217; I. Peretz, Le Code d’Eustratie (1632), în „Revue de Roumanie”, I, 1910, nr. 3, p. 379-390; Peretz, Curs, vol. II, partea I, p. 283-314; Peretz, Precis, p. 322-326; Şt. Gr. Berechet,
Istoria vechiului drept românesc. 1. Izvoarele, Iaşi, 1933, p. 160-164; Const. A. Stoide, Contribuţie la biografia lui Eustratie Logofătul, în „Arhiva”, 40, 1933, nr. 3^4, p. 123-127; I. Licea, Studii şi cercetări, Galaţi, [1935], p. 3-50; Spulber, Ětudes, p. XIX-XX; L. Predescu, Dragoş Eustratie Lofogătul, în „Cercetări istorice”, XIII-XVI, 1940, nr. 1-2, p. 424^129; I. D. Găină, Pravila bisericească de la laşi (Şapte taine, 1644), în BOR, LXXXI, 1963, nr. 5-6, p. 559; Gh. Cronţ, Nomocanonul lui Manuil Malaxos în Ţările Române, în „Omagiu lui P. Constantinescu-Iaşi”, Bucureşti, 1965, p. 303-309; Georgesco, Manuscrits juridiques, I, p. 631-632; I. Rizescu, Consideraţii filologice şi lexicale asupra Pravilei lui Eustratie logofătul (Pravila aleasă), în SLLF, I, p. 295-315; Alexandra Roman, Consideraţii filologice asupra Pravilei alese a lui Eustratie Logofătul (BAR - ms. rom. 1476), în LR, XXII, 1973, nr. 3, p. 259-270; Constantinescu, Repertoriul, p. 198-203;
A.-M. Gherman, Câteva observaţii despre Pravila aleasă a lui Eustratie Logofătul (ms. 41) de la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, în LR, LX, 2011, nr. 1 (= Omagiu N. A. Ursu), p. 77-85.
67
MOLITVENIC
*Mănăstirea Bistriţa J. Vâlcea, [1632-1654]
Prezentând o structură diferită de a celorlalte molitvenice din secolul al XVII-lea, textul conservă tipicul la alegerea episcopilor, rugăciunile care se rostesc la ceasurile canonice din fiecare zi a săptămânii, precum şi o serie de rugăciuni atribuite unor sfinţi părinţi ai Bisericii (Ioan Damaschin,
Vasile cel Mare, Ioan Hrisostom etc.). Tradus după un original slavon (grăitoare sunt în acest sens titlurile din fruntea rugăciunilor), textul a fost copiat la Mănăstirea Bistriţa în vremea lui Matei Basarab, pomenit în două rânduri în tipicul pentru alegerea episcopilor.
Am reprodus câteva fragmente după original (BAR, ms. rom. 2522, f. 1-109r).
Vu v’tor’nikl, iriltva po časěhť	26v
Doamne, dentru fire părinte milostiv şi facătoriul părinţilor şi a toată lumea, nădeajdea tuturor margenilor pământului, sărac şi mişel sânt eu. Rog minunat şi preasfânt numele tău şi ceriu mila ta, Părinte şi Fiiule şi Duhule Sfânt. Dumnezeu a toate faptele, tu eşti însuţi fără de păcate şi eşti milostiv a ierta mulţime de păcate, ai
1 SI., în trad.: Marţi, rugăciunea după ceasuri.
207
27r pu//teare pre moarte şi pre viaţă, izbăveaşte-mă de toate săgeatele ce zboară în zi şi de întimpinarea dracului dentru amiazăzi, pentru ce că se scoală şi mă socoteaşte şi cade spre mine fără de milă şi cugetă să mă surpe de la spăsenia mea, străpunge-mă întru toate zilele cu veninu/ păcatelor până ce simţiiu veninu/ morţii întru ticălos sufletul mieu. Zilele meale ca o umbră trecură de mulţimea fărădelegilor meale. Feriiu-mă den calea cea direaptă şi mă lipsiiu de rodu/ cel sufletesc, întru lucrul holdei inimii meale 27v crescură mărăcini, / de leanea somnului fără de pomenire adormitaiu, dezbrăcat fuiu dentru haina cea ţesută de Dumnezeu. Vrăjmaşii miei sfătuiră spre mine sfeat rău şi eu întru scârbele meale strigaiu cătră tine ca un rob ce se teame de domnu-seu. Şi dins-di-demâneaţă mă rog ca un năiemnic ce-ş aşteaptă plata lui: Uslyší mę2, Doamne, Dumnez<e>ul mieu, întru zioa grijiei meale şi priimeaşte graiul rugăciunilor meale când mă rog cătră tine; că, iată, cu frică-ţi stau înainte şi rugăciune de mărturie-ţ aduc, 28r că // nu-m poate sta sufletul, tribuindu-i a se hrăni dentru cuvintele tale; că sânt dulci grumazului mieu cuvintele tale, mai vârtos decât miiarea3 rostului mieu. Ce nu-mi urî suspinele meale, pentru ce că necurat şi spurcat îndrăznesc a mga preasfânt numele tău, ce di-nsul se teame toată lumea. Că pământul nu se ţine de nimica, marea cu năsip se îngrădi, râurile cale tinseră, apele spre nălţime se ţin, ceriu/ ca un arcu-/ întinse şi-l 28v plecă, soarele nepărăsit arde şi luna cu frică străluceaşte, stealele cu / meşteşug aleargă şi fieşcine iaste născut den muiare totu e cu păcate şi toată direptatea omului iaste ca o tină împuţită. Ce am nădeajde spre a ta iubire de oameni de-m ceriu spăsenie. Doamne, curăţeaşte-mă, păcătosu/ de mine, şi mă mântuiaşte4 <cu> curăţia împuciuciunei sufletului mieu, răsipeaşte greotatea păcatelor meale şi mă izbăveaşte dentru partea hitleanului5 şi-m fa parte întru împărăţia ta. Hristoase, adeverit Dumnezeul nostru, cu rugăciunea preacuratei împărăteasei noastre, născătoarei lu Dumnezeu, şi a sfântului 29r prorocului // şi înainte-i-alergătoriu, botezătoriu/ Ioan, şi toţi sfinţii tăi, că bine eşti mărit cu Tată/ şi cu Duhul Sfânt, acmu şi pururea şi-ntru veaci de veaci, amin. Doamne, curăţeaşte mulţimea păcatelor meale, mai nainte până nu mă ajunge moartea, că nu voiu fi gata.
43r	Vú četokl po utrúnii, mRVaa6
Sufletu/ mieu, cela ce greşeşti în toate zilele, pentru ce nu te socoteşti, ce treci învăţăturile ce-ţi sânt date? Ce milă veri să iai de la milostivu/ Dumnezeu, de nu te veri lăsa mai nainte de moarte de pohta dulceţii, ceaea7 ce te fereaşte den calea ce te duce întru viiaţă8? Deşteaptă-te, mişale suflete, den somnul păcatelor şi te plânge 43v de lucrurile tale ceale reale, / ce cu-nusele ai mâniiat pre împăratu/, facătoriu/ tău, dătătoriu/ de viiaţă şi al bunătăţilor, cela ce aşteaptă întoarcerea ta. Ce pri-nsu/ nu-1 socotiiu, săracul de mine. Ce de acmu te părăseaşte de pohtele nesaţiului şi te fereaşte de ceale spurcăciuni şi faceri amară şi putrejune. Ce te apropie şi strigă cătră apostolii cei dumnezeieşti ca să se roage cătră Hristos ca să-ţ dea deplin iertare de păcate.
2 SI., în trad.: Ascultă-mă. 4-3 Scris: muRp'k. *0- 4 Scris: «KH’Twf*Uie- šr 5 Scris: gmwfeiTHtfatfH. <v>
6 SI., în trad.: Joi, rugăciunea după utrenie, -v-7 Scris: «rt*.	8 Scris: BÎ*u’k.
208
Sfinte apostole Petre, cela ce şăzi mai sus, tare piiatră9 a credinţei, temelia bisearecii neclătită, păstoriu de turma lu Hristos cea grăitoare, chelariul împărăţiei ceriului, vânătoriu de adâncarea înţeleagerei // dumnezeirei, rogu-te, cinstite, 44r încungiură-mă cu mreaja ta cea dumnezeiască, ca să mă tragă dentru adâncu/ perirei, că te ştiu că ai luat puteare de la Dumnezeu a lega şi a dezlega păcatele. Rogu-te, dezleagă-mă, că sânt legat cu legătura păcatelor, şi arată mila ta spre mine, sărac robul tău, m(r)w,şi înviiază plecat sufletu/ mieu, cum şi al Tavitei mai nainte ce l-ai învis den morţi. Indireptează-mă spre alergare bună ca şi pre cel şchiop11 de oarecând, ce şedea lângă porţile ceale înfrumseţate, ce-/ sculaşi cu cuvântu/ şi-l făcuşi sănătos.
Şi de umbra ta toate boalele şi toate neputinţele / le gonişi. Deci ca să mă umbreaze 44v daru/ tău şi să-m vindeci durearea sufletului şi să-m goneşti neputinţa trupească, că toate le poţi, preafericite, cu rugă<ciu>nea ta şi cu putearea lu Hristos. Ce pentru dinsu/ toate le-ai lăsat şi pre Sfinţia lui ai iubit. Şi ai mers după Sfinţia lui şi pentru numele lui cel sfânt ai purtat legături, iară acmu te veseleşti întru ceriu cu bucurie negrăită lângă scaunul i Sfeta'2 Troiţă, ce cătră dinsu/ te roagă de mine, ticălosu/, ca să mă izbăvesc de toate răotăţile, cu rugăciunea Sfinţiei tale.
Sfinte Pavele, iubitu/ lu Hristos, mărturisitoriu de sfânta // credinţa, vâltur spre 45r sus zburătoriu, spuitoriu de ascunsele ceriului şi învăţătoriu a toate limbile, trâmbiţa bisearecii cea cu glas dumnezeiesc, cuvinte de filosofie întru încăpearea Duhului Sfânt, apucat fuseşi până în al treile ceriu şi multe nevoi petrecuşi pentru numele lu Hristos şi te grijişi de toţi creştinii, uitaşi ranele de pre trupul tău, ceriu/ măsuraşi, pământul încungiuraşi, pre noi ne întorseşi de înşălăciunea bodzilor, pre tine te rog şi cătră tine strig: Nu te scârbi de spurcatu/ de mine şi nu-m treace orbitura ochilor celor sufleteşti, ce-m fii povaţă / a mă întoarce dentru groapa perirei. Că eu ca o 45v tină iubesc păcatu/, ce tu ca un bun ucenic a/ spăsitoriului mă izbăveaşte mai nainte până nu pier până în sfârşit. Şi ca să nu zică vrăjmaşu/ mieu că mă întăriiu spri-nsu/, ce mă scoală, săracul şi slabul, ce zac de neputinţa sufletului, cum sculaşi în Listru pre ce/ şchiop den naştere cu Vamava. Şi Evtihie fiind mort, tu-/ înviseşi. Inviază-mă şi pre mine dentru moartea lucrului mieu.
EDIŢII: Gaster, CR, I, p. 80-88.
BIBLIOGRAFIE: M. Gaster, Texte române inedite din secolul XVII, în RIAF, I, vol. I, 1883, p. 84; Gaster, CR, I, p. XLII; Şt. Paşca, Cel mai vechi ceaslov românesc, Bucureşti, 1939, p. 78-84, 87-89.
68
VIAŢA SFÂNTULUI GRIGORE DECAPOLITUL
*Mănăstirea Bistriţa, j. Vâlcea, [1632-1654]
Atribuită lui Ignatie Diaconul (secolul al IX-lea), această scriere hagiografică se păstrează într-o copie românească efectuată la Mănăstirea Bistriţa în epoca lui Matei Basarab. După cum rezultă din titlul românesc şi din cercetarea versiunilor străine, versiunea românească este prescurtată. Ea a rezultat, probabil, prin rezumarea originalului străin (slavon?) utilizat de către traducătorul român, un călugăr de la Mănăstirea Bistriţa, locaşul de păstrare a moaştelor Sfântului Grigore Decapolitul.
Textul a fost reprodus fragmentar după original (BAR, ms. rom. 2522, f. 110r-129r).
9 Scris: HLVUJTpTi. «v* 10 SL, în trad.: zicând numele.	11 Scris: wTwrib. ^ 12 SI., în trad.: şi Sfânta.
209
110r	Petreacerea pre scurt a preaogodnicului părintelui nostru,
Grigorie Decapolitul. Blagosloveaşte, părinte.
Iară toţi preaogodnicii şi după Dumnezeu cu viiaţă1 şi petreacere frumoasă şi 110v de folos, însă preaogodnicu/ părintele nostru, Grigorii Decapolit, / acest mare, însuşi fu scos den zeace cetăţi, ce iaste de cătră <I>savriia2, iară numele cetăţii era Irinopoli. Iară părinţii lui era aceştea: Serghie şi Mariia. Iară acest tată al lui era întru mâhniciunea pământească şi puţine/ avea grijă de spăsenia lui. Iară mumă-sa era creştină bună foarte şi pre acest fîiu al ei întru buna creştinătate-/ crescu şi, când fu de 8 ai, deade-/ a învăţarea carte. Şi învăţă întâiu cuvântu/ învăţăturii şi după învăţătura deplină trecu la vedeare. Ce el de bisearici de pururea se grejiia şi se da lir pre sine pre lucrure bune // şi nice o cugetare de trup nu făcea, ce de pururea se răstvoriia întru cântecele şi întru cântările lu David şi lucrurile ceale bune le cutriieră. Iară îmbrăcămintele lui era proaste şi, netrufaş, fără ce-ş acoperia trupu/, cumu iaste tocmeala, şi însă foarte cu smearenie vrea să-y pleace trupu/. Deci când fu voinic, iară părinţii lui vrea să-i dea muiare şi deaderă lui doi robi şi mearseră să-ş ia el muiare de unde va fi vrearea lui. Şi mearseră puţinei şi se ascunse de robi 11 lv şi mearse însuşi pre altă cale într-o mănăstire şi / spuse egumenului de toate şi cumu-ş doriia să ia petreacerea călugărească. Deci egumenulu-1 priimi şi-l blagoslovi şi-l trimise cătră un călugăr oarecarele ce era aproape că să se înveaţe de dinsu/ ţinearea şi tocmeala călugărească. Iară preste puţine/ tată-seu cel trupean dentru ceasta lume se mută. Iară ceaea ce era muma lui o ţinea pre dinsa o jale şi întreba de cela ce era den trupu/ ei, că nu se lăsa. Iară numaicâtu-/ află şi văzu cugetele lui, pentru ce că pohteaşte să fie călugăr, ce nu-/ opri, ce mai vârtosu-/ 112r îndemna să îndrăznească cătră // lucrurile ceale bune ale creştinătăţii şi-l sfătui pri-nsu/3 unde sânt fraţi în mănăstire să meargă să petreacă cu-nuşii şi să ia cinu/ cel sfânt îngeresc. Şi numaicât ascultă cuvântu/ maică-sa şi se duse de fu cu stareţu său de umblă întru osteninţele postului şi întru lucrure bune. Iară egumenul ce era întru mănăstire cu ereticii se apropia de se priceştuia. Iară acesta, marele Grigorie, se sculă de-/ înfruntă înaintea tuturora. Deci ca pre un nedestoinicu-/ înfruntă cu a lui ce se chema petreacere îngerească. Iară aceasta deaca auzi, egumenul se umplu / 112v de mânie, învăţă să-l bată. Deci bătaia4 o răbda şi de rane ce luo mulţemi lu Dumnezeu. Deci se sculă preaogodnicul şi se duse dentru5 acea mănăstire şi veni într-altă mănăstire, ce era şi arhimandrit6 dentru această mănăstire şi era rudă preaogodnicului, pentru mumă-sa, şi-i era numele Simeon. Deci-i spuse câte au făcut acel egumen sălbatec şi-i arătă mulţime de rane. Deci-/ priimi pri-nsul şi-l învăţă ce iaste cătră lucrure bune şi cătră cale luminată şi înţelepţeaşte-i tocmi 113r ascultarea. Şi petrecu în mănăstire 14 ai cu unchiu-său. Deci i se rugă // lui să iasă într-o peşteră oarecarea să fie fără gâlceava, iară el cu toată bucuriia7-l trimise şi-l blagoslovi pri-nsul. Deci mearse în peşteră şi o află plină de mulţime de draci, cât nu se apropia niminea di-nsă acolo. Deci întră în lăuntru/ peşterii, iară dracii a
1 Scris: BÎauib. 2 Scris: MBpY». -v-3 Ser
6 Scris: «px'ieMdH’ApHTh. ^ 1 Scris: twyiftYpY*. "v"
210
petreace cu preapodobnicu/ nu putură, ce fugiră. Iară multe sminteale şi ispite dosădi di-nşii preapodobnicul şi nu ieşi den peştere. Iară mai apoi de toate veniră cătră dinsu/ ca nişte fieri sălbatece, ce-/ ispitiia8 şi-/ aprindea de pohtele curviei.
Deci aprinzându-se de chinuri, i se arătă lui în somn / o muiare9 oarecarea vestită şi 113V de cinste, i părea că-ş samănă cu mumă-sa, şi-/ întrebă pri-nsu/10 şi-i zise: „Ce jăluieşti, fiiu/ mieu?” Iară e/ cu deagetulu-ş arătă chinu/ lui. Iară acea muiare9 de cinste pricârsti chinu/ lui şi ca nişte gunoiu oarecarele denaintea ochilor lui-1 scoase şi zise: „Iată, fiiule, de acmu te dezlegaşi de neputinţa ta”. Şi se deşteptă şi de cea vindecare ce luo de sus mulţemia lu Dumnezeu. Deci fiind el în peşteră fără de gâlceava, deci întru o noapte, rugându-se lu Dumnezeu, o lumină-/ străluci den ceriu şi de mirizma cea bună // se u<m>plu peştera. Şi petrecu acea lumină şi buna 114r mirizmă până în 7 zile. Şi de acolea de neputinţe ce avea, de ce-i cura sânge şi de năpăştile drăceşti se părăsiră. Şi se umplu de bună pace şi de linişte negrăită.
Deci se sculă den peşteră şi veni întru Asiia", ce iaste cătră Efe.s, şi petrecu acolo cu tăceare. Deci se rădică de acolo şi veni în Priconis cătră un sărac oarecarele şi găzduia la dinsu/. Şi se îmbogăţi săracu/ cu rugăciunea sfântului. Iară de acolea veni în Enos, ce într-însu/ un voinic oarecarele se umplu de mânie drăcească şi bătu pre sfantu/ până la rane. / Iară după aceaea văzu blândeaţele şi 114v răbdarea preapodobnicului, ce-ş cerşu iertare. Şi se luo preaogodnicu/ de acolo den Enos şi întră într-o corabie şi se apropie de Hristopoli. Şi dentru acesta încă ieşi şi veni în Solun pre uscat. Şi petrecu acolo puţinei şi mearse cu corabia la Rim. Şi mearse şi în Righiia12 şi ziseră acolo să-i dea oarece galbini. Iară el nu vrea nice cu urechile să-i asculte să ia dentru avearea lu Mercur cea spurcată. Deci vru şi purcease cu corabia den Righia. Iară un călugăr oarecare mearse după dinsul şi, când vru să între în corabie, el lunecă şi // căzu în mare. Iară cu rugăciunea 115r preaogodnicului, el ieşi la uscat. Deci de acolea se sculă şi mearse la Rim şi în trei luni şăzu în chelie fără gâlceava. Şi se arătă oarecare muncit de dracu/, ce pri-nsu/ slobozi de învăluiturile dracului. Ieşi şi den Rim, că se temea ca să nu fie lăudat de oameni că luase puteare pre duhurile necurate, că nu se putea ascunde. Dirept aceaea13 fugi şi lăsă Rimu/ şi de Sichelie veni în Seracusi. Deci într-o zi, el rugându-se, veniră draci<i> şi-i arseră rogojina unde se închina sfântu/, iară alţii o piiale ce avea de treabă. Se închipuiră draci mulţime de şoareci, / ce ei umbla pre 115v supt piiale. Ce pri-nşii14 cu putearea crucii opri şi-i goni. Iară în pirg era o muiare curvă. Iară pri-nsă sfântul cu învăţături luminate o feace înţeleaptă, iară dracii den pirg cu rugăciunea-i goni. Iară un om îndrăcit oarecarele pre numele sfântului ruga şi era la arătare tuturora. Ce pri-nsu/ nu-1 lăsă să petreacă întru oameni, ce-/ goni.
Deci de acolea se sculă şi mearse în Tâmov. Ce deaca-1 văzură oamenii ce era în cetate, le părea că au venit o iscoadă oarecarea, ce-/ prinseră şi-i legară capu/ şi ochii şi de grabi vrea să-/ taie. Ce pri-nşii14 cu // rugăciunea şi mintea lor cea	116r
sălbatecă spre blândeaţe o-ntoarse, ce-/ trăgea cătră episcopu/15 cetăţii. Ce pri-nsu/3 deaca-/ văzu sfântul, nice „metanie, părinte” nu-i zise, că era eritic. Ce-i grăi lui
8 Scris: hciihtî/k. 9 Scris: Moy%pe. 10 Scris:	11 Scris: atî*. 12 Scris: puri'*. *0*
13 Scris: AMt.Y.. -v-14 Scris: iijMi+n'iiiYii. 15 Scris: (=iu<ns’A; altă lecţiune posibilă: episcupul.
211
preaogodnicu/: „Aşa-ţ place ţie, episcopule16, a mă vedea mort şi taci?” Deci-i certă pri-nşii episcopu/15 şi vrea să-i bată. Iară sfântu/ rugă pre episcopul15 şi-i lăsă pri-nşii14. Deci de la Tâmov se sculă şi purcease într-altă cetate şi căzu într-o oaste <a> sarachinilor. Şi trecu pre mijlocu/ lor şi niminea nu-/ văzu. Şi veni la o fântână 116v oarecarea şi-/ află unu/ de-acei / vrăjmaşi ce-ş adăpa calu/. Ce el, deaca văzu pre sfântu/, vrea să-l împungă17 cu suliţa, iară lui numaicât i se uscă mâna. Deci mergea pre urma preapodobnicului şi-l ruga să-l vindece. Iară deaca-/ văzu, i se făcu milă şi se atinse de mâna lui şi-l făcu sănătos. (...)
120v— 121r	iară ş-alt călugăr ce-i era numele Petr iubiia18 tăcearea sfântului şi vrea // să-ş
facă chilie aproape de sfântu/. Şi se atinse de o piatră oarecarea şi se arătară doi şărpi şi-/ muşcară, unu/ de o mână, altu/ de un picior. Iară veni curând la sfântu/ şi căzu de se ruga să-l vindece pri-nsul. Iară sfântul făcu rugăciune şi-l sănătoşi. Iară o cocoană oarecarea boliia de ochi şi vrea să orbească şi veni cătră sfântu/ şi se ruga să o vindece. Iară Sfânţiei lui i se făcu milă şi-ş puse manile pre ochii ei şi se vindecă. Iară sfântu/ petrecea într-o chilie oarecarea şi umbla pre tocmeala 121v postului. Iară văzu oarecând un ucenic pre / sfântu/ ca nişte foc ieşind den gura lui şi trecea pre faţa lui şi se lumina. Iară acea ciudă minună pre ucenic şi-/ spământă. Şi stătu înaintea sfântului şi-l întrebă că vrea să ştie de lucru/ aceii minuni. Iară sfântul19, cumuşi i era tocmeala şi cu duhu/ blândeaţelor, pre acesta-1 certă şi-i zise: „înşeli-te, frate, că n-ai văzui pre mine nemic de-aceaste seamne ce grăieşti tu. Iară de-ai şi văzut pre mine ceva, opreaştere-/ dau ca să nu faci aceasta la arătare până la moartea mea”. (...)
124v-125r	Şi încă petrecând el în Solun, căzu // într-o slăbiciune grea. Şi când vru să
treacă cătră Dumnezeu, iară cel Simeon, ce l-am zis şi mai nainte, cela ce-au crescut pre acesta şi l-au îndereptat întru petreacerea îngerească, auzi de boala sfântului şi-i scrise carte den Ţari grai/, că acolo era închis în temniţă pentru creştinătatea: „Fiiu/ mieu, Grigorie, auzit-am întru boală ce ai căzut. Ce mai nainte, până nu te ajunge moartea, vino ca să te văz şi să ne bucurăm”. Deci se sculă den Solun bolnav şi se duse în Ţarigrad şi află pre stareţu-său şi unchiu-seu, Simeon, ce 125v e/ / era slobodzit den temniţă. Şi se îmbrăţişară şi se sărutară unu/ cu alalt şi petrecură amândoi puţinea vreame. Deci se luptă sfântu/ cu boala întru an, iară mai nainte cu 12 zile-ş ştiu sfântu/ sfârşitu/ lui. Deci-ş deade cinstit sufletu/ lui lu Dumnezeu. In luna lu noiemvrie, 20 de zile, adurmi lângă părinţii lui şi slăbit întru bune bătrâneaţe şi sfârşit cu post sufletesc.
EDIŢII: M. Gaster, Texte române inedite din secolul XVII, în RIAF, I, vol. I, 1883, p. 86-96 (ediţie fragmentară).
BIBLIOGRAFIE: M. Gaster, op. cit., p. 83-86.
16 Scris: ei/nfitfAe; altă lecţiune posibilă: episcupule. ^ 17 Scris: ^N’Mne^rft. ^ 18 Scris: »bî;k. *$•
19 Scris:
212
69
ACT DE HOTĂRNICIE
Bucureşti, 6 septembrie 1636
Matei Basarab restabileşte vechiul hotar al oraşului Bucureşti dinspre Văcăreşti, întărind orăşenilor de aici moşiile, viile şi livezile lor, încălcate de Sava, fiul lui Negre din Văcăreşti.
Am reprodus documentul după originalul păstrat la Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, cu nr. inv. 48961.
t Ml(s)tiju Bzyu, Io Mateju-Voevo(da), ig(sd)rtu vîtsoi Zemle Ugrr(o)vlahii(s)koe, vmt(k) velikago i prědobrago, star ago, poko(i)nno(mu) Io Basarab-Voevo(da), dava(t) G(sd)vomi sie povelenie G(sd)vami vuse(m) varošanilo(m), velicí i mali, o(t) varo(s) G(sd)vomi, o(t) Bucureşti, i su ni(h) snovi, elici(m) Egu pripu(s)ti(t)\ <c>a să aibă a-f ţinea ocinile şi moşiile şi viile şi livezile pre hotară bătrâne şi seamne ce au fost puse de răposatu/ Mircea-Voie vot/ despre Văcăreşti, mai denainte vreame. Şi de atunce încoace toi au ţinui oroşanii moşiile lor cu bună pace. Iară cându au fosi acum, în zilele Domni<i>i meale, iară Sava, fecioru/ lu Negre de Văcăreşti, e/ au rădicai pâră înaintea Domni<i>i meale, ca să se hotărască cu călugării de la Staa Troiţă, şi au venit în divaw de se-au pârâi de faţă. Dece3 ş-au luoai Sava denaintea Domni<i>i meale 24 de boiari hotărnici, pre răvaşele Domni<i>i meale. Dece3 apoi Sava n-au tras ocina den hotarăle ceale bătrâne, den sus, de unde au fosi pusă piiatra cea den Tufe şi den piatra cea dentre viile Mănăstirii Stá2 Troiţă şi dentre viile oraşului, care pietri au fost puse de Mircea-Voievod, şi în direptu/ hotarului pren lac, până la hotăra/ den luncă, unde au fosi pusă piatră de 12 boiari, în zilele răposatului RaduZ-Voievoc/ v(lt) 712&, cum au fost cu direptate, ce au căutat, pre neşte cărţi ale Savei făcute mincinoase, de au luoai hotăra/ ce/ den luncă, de au mutai piatra în sus, spre dealu/ oraşului, pre ocina domnească.
Intr-aceaea preuţii şi bătrânii oraşului, mic şi mare, văzându cum au mutai Sava piatra cea den luncă, care au fosi pusă de RaduZ-Voievot/ cu 12 boiari, şi le-au împresurai moşiile fără direptate, venit-au popa Borcea clisiiariu/ şi lane portariu/ şi Costea, sta(r) gra(mf, şi Standu/ logofăt6 şi Niţa iuzbaşa cu preoţi<i> şi cu toţi oroşanii, de la mic până la mare, înaintea Domni<i>i meale, la divaw, de au dai ştire şi se-au plânsu de Sava, cum au mutai hotăra/ ce/ den luncă de le-au împresurai Sava moşiile, locu/ domnescu pre ocina oraşului.
Intr-aceaea, Domnia mea singur am încălecat în zioa de Stf Simeon Stâlpnic, novu lě(t), se(pt) 1, dnů četo(k), v (lt) 7145%, de am mersu Domnia mea cu toţi 1 * * * * * *
1 SI., în trad.: Cu mila lui Dumnezeu, Io Mateiu-Voievod şi domn a toată Ţara Românească,
nepotul marelui şi preabunului, bătrânului, răposatului Io Basarab- Voievod, dă Domnia mea această
poruncă a Domniei mele tuturor orăşenilor, mari şi mici, din oraşul Domniei mele, din Bucureşti, şi
cu feciorii lor, câţi Dumnezeu le va dărui. 2 SI., în trad.: Sfânta. 3 Scris: a«'; altă lecţiune
posibilă: deci. *0- 4 SI., în trad.: în anul 7120. -y-5 SI., în trad.: bătrânul grămătic. "7 6 Scris: mi/; altă
lecţiune posibilă: logofet. -/ 7 SI., în trad.: Sfântul. 8 SI., în trad.: anul nou, septembrie 1, ziua joi,
în anul 7145.
213
boiarii şi cu preuţi<i> şi cu toţi oroşanii, marii şi mici<i>, şi cu călugării de la Sta2 Troiţă de am ocolit locu/ şi am căutat hotarăle, de am mersu Domnia mea întâiu la hotaru/ ce/ den luncă, de unde au fost scos Sava piatra de au mutat hotařů/. Dece3 de acolea den luncă am suit Domnia mea în sus, la dea/, la piatra cea dentre vii şi la piatra cea desupra den Tufe, care hotară şi pietri au fost puse de Mircea-Voievod. Dece3 de acolea desupra, den dea/, iară am căutat Domnia mea în jos, pren lacu în derept, până în luncă, unde au fost pus piatra cei 12 boiari, la zilele Radului-Voievod, şi den piatră în dirept în Dâmboviţă. Dece3 într-aceaea, Domnia mea, văzându cum au mutat Sava piatra cea den luncă, fără direptate, de au împresurai ocina oraşului, socotit-am Domnia mea împreună cu toţi boiarii şi cu preoţi<i> şi cu toţi oroşanii, micii şi mari<i>, cum au fost pre direptate şi am pus Domnia mea piatra cea den luncă iară la loc, unde au fost pusă de Radu/-Voievod cu 12 boiari. Şi au rămas Sava de leage şi de judecată denaintea Domni<i>i meale şi i se-au luoat Savei cărţile toate, acolea, de la hotar, căce n-au fost cărţi direapte, ce au umblat Sava cu strâmbătate. Iară de va mai scoate Sava altă dinioară niscare cărţi, să nu se crează.
<D>erept aceaea Domnia mea am dat tuturor oroşanilor, marii şi micii, ca să aibă a-£ ţinea ocinile şi moşiile şi viile şi livezile cu bună pace de cătră Sava, să le fie oroşa[nilor] de moşie, lor şi feciorilor ş[i] nepoţilor şi strenepoţilor, i ne o(t) kogo(z)do [...]/mo, po <o>ri(z)mo G(sd)vomi, vii věki. <S>e(z) ubo i sv[e\(d)telii po(š)tavlěe(t) G(sd)vmi: jupa(n) Hriza, ve(T) ba(ft) Krale(v)skii, i jiipa(n) Ivaşco, ve(l) dvo(r), i jupa(n) Gligorie, ve(í) lo(g), i jupa(ň) Preda, ve(T) spa(t), i jupa (ii) Nedelco Boteanu/, ve(T) klju(c), i jupa(n) Vasilie Paindur, ve(î) sto(l), i jupa(n) Buzinca, ve(T) comi(s), i jupa(ň) Vucina, ve(T) pe(h), i jupa(n) Costandiw, velikii po(st). Ii(s) <...>9.
I napisa(h) a(z), Lepădat lo(g), vú na(s)to(í)ni grada rekomie Bucureşti, m(s)ca se(pt), 6 dni, i o(t) Adama do sele, tekuštago lěto(m), vú lě(t) 7145, léta G(s)p(d)nę 1636i0.
t lo Matějů- Voevo(da), mlosţju Bzjju, go(sd)nt1.
Io Mateiu-Voievod.
EDIŢII: Documente privind istoria oraşului Bucureşti, [Bucureşti, 1960], p. 24-27, nr. 1;
DRH, B, XXV, p. 422—424, nr. 377.
9 SL, în trad.: şi de nimeni să nu [se clătească], după zisa Domniei mele, în veci. Iată, aşadar, şi martori pune Domnia mea: jupan Hristea, mare ban al Craiovei, şi jupan Ivaşco, mare vornic, şi jupan Gligorie, mare logofăt, şi jupan Preda, mare spătar, şi jupan Nedelco Boteanul, mare clucer, şi jupan
Vasilie Paindur, mare stolnic, şi jupan Buzinca, mare comis, şi jupan Vucina, mare paharnic, şi jupan Costandin, mare postelnic. Şi ispravnic <...>. ^ 10 SI., în trad.: Şi am scris eu, Lepădat logofăt, în oraşul de scaun numit Bucureşti, luna septembrie, 6 zile, şi de la Adam până acum, cursul anilor, în anul 7145, anul Domnului 1636. ^ 11 SI., în trad.: Io Mateiu-Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn.
214
70
GROMOVNIC
Sărata Oltului - Scoreiu, j. Sibiu, 1636
Cea mai veche versiune românească a Gromovnicului se păstrează într-o copie manuscrisă realizată de popa Stanciul din Sărata Oltului pentru un oarecare Brătilă din aceeaşi localitate. Textul, care ne-a parvenit aproape în întregime (lipseşte numai materia pentru zodia Peştilor), conservă o traducere din slavonă, diferită de traducerile ulterioare ale Gromovnicului.
Textul a fost reprodus după original (BAR, Filiala Cluj-Napoca, CRV 31/43, f. 24v-29v).
fOv]e(n)2
[OJve(n)2
Juneíč)20
June(ć)20 [Blijzni(č)38
Ašte vi číslo ovení1.	24v
De să va întimpla în cisla Berbecilor acestu3 semnu4, fi-va moarte în oi mari şî pâine şi miare multă5 va hi şi feciorii6 mici muri-vor7 mulţi8. Şi9 întărâta-se-vor limbile şi moarte fi-va de sabie, acolo suptu10 semnu4 spune11. Şi9 un cap mare rădica-se-va şi apoi mare foamete fi-va. Spune12 rău.
Iară13 de se va cutremura14 pământu/ în cisla Oilor, multă foamete15 să arată şi moarte de sabie. Şi ce domnu16 să va scula17 întâi, acela va peri întâi, însă cu18 viclinie. Spune12 rău. //
Ašte ví číslo junei19.	25r
De să va întimpla în cisla lu21 Iuneţia22, peri-va grâu/ rău şi priste vară multe23 boale fi-vor şi vin şî miare fi-va şi toţi24 oamenii25 vor ave frică şi grije26 mare. Şi să vor rădica neşte capete mari şî vor pribegi şî aco<lo> vor peri şi într-ace ţară nu27 va ploua28 8 m(s)ct9.
Şî toate lemnele rot/30 multu31 face-vor şi oamenii32 de munte33 sănătos fi-vor şi ciumă încă să va ar<ă>ta, iară13 peşte să va rodi multu34 şi tinerii vor fi sănătos, strigi să vor rădica multe23.
Iară13 dă să va cutrimura35 pă<mâ>ntu/, foamete36 şî lipsă priste totu37 pământu/ fi-va şî rău spune12. /
Ašte li vú číslo bliznijčý9. De să va întimpla într-acestu3 semnu4, 25 spune12 boale40 şi durori41 multe23 în oameni42. Şî să arată pagubă43 de
1 SI., în trad.: Dacă <va fi> în numărul Berbecului. ^ 2 SL, în trad.: Berbec. ^ 3 Scris:	^
4 Scris: cmuho. 5 Scris: MOArm*.	6 Scris: <|£m*pMH. ^ 7 Scris: Mopw m. ^ 8 Scris: moauh. ^ 9 Scris: mc. ^
10 Scris: cetim*. ^ 11 Scris: tnwfc. ^ 12 Scris: cmm. ^ 13 Scris: epi». 4* 14 Scris: ce ea KompeMopa. ^
15 Scris: 4*AM€ifi4>. ^ 16 Scris: a*mno. 17 Scris: ci» ba ckoaa. ^ 18 Scris: kw ^ 19 SL, în trad.: Dacă <va
fl> în numărul Taurului. 20 SL, în trad.: Taur. ^ 21 Scris: ao. ^ 22 Urmează o slovă care nu poate fi
identificată; se pare că scribul a intenţionat să scrie to din cuvântul teiie* (pe care l-a notat apoi
marginal). 23 Scris: rnwune. ^24Scris: mowun. ^ 25 Scris: wm€hhh. ^ 26 Scris: rpw*5; altă lecţiune posibilă:
grijă. ^ 27 Scris: no. ^ 28 Scris: ba iiaow. ^ 29 SL, în trad.: luni. ^ 30 Scris: p^V. ^ 31 Scris: a^anî*. 4*
32 Scris:	^ 33 Scris: A\e«me. ^ 34 Scris: a\oahiV. ^ 35 Scris: ci» ba KOTpMMOpA. 4* 36 Scris:
4>0Merm. ^ 37 Scris: mowmo. ^ 38 SL, în trad.: Gemeni. ^ 39 SL, în trad.: Dacă <va fi> în numărul
Gemenilor. 4-40 Scris: boa<% 41 Scris: Aopoptf. ^ 42 Scris: wam-mm. ^ 43 Scris: mro&fi. ^
215
Zr(i)50 [Bl] izni(č)5i
26r Raki55
Zr[i]50 26v Cfvo66
Lí(v)66
27 Dva79
ger şi totu37 rodu/ lemnelor44 peri-va şi apoi secită ma<re> fi-va. Grâu va fi multu34 în arătare şî în bucurie45 şî puţin46 să va strânge. Şî toate dobitoacile fi-vor zravene şi vânture47 fi-vor. Miare48 nu27 va fi. Pricolici încă să vor rădica şi frică va fi de moarte întru49 toţi oamenii25.
Iară51 de să va cutrimura52 pământu/, fi-va foamete36 mare 3 ani přen tri mări şi moarte53 de sabie în 3 ţărî şi un domnu/ peri-va, însă cu18 oamenii25 lui54. Arată-se rău. //
Aste li vii čislo rako(v)56. De să va întimpla în cisla Racului57, vântu priste totu58 anulu59 fi-va şi grâu/ şi miare ave-va scădenie multă5. Şî icrele racului57 plămădi-să-vor60 şi apele vor scade şi peştele rău va peri. Şî într-ace parte mari oşti să vor strânge şî foam<e>te să va face şî sângi de sabie şi9 mulţi8 oameni42 vor pribegi într-alti ţărî. Apoi va cade iarnă61 grea şî mare şi nu27 va fi geroasă62, lemnele plodi-să-vor.
Iară51 de să va cutrimura52 pământu/ într-această63 vreme, multu34 rău să arată pristi tot64 păm<â>ntu/, foamete36 şi9 moarte65 de sabie. /
Ašte vú čislo litvo(v)61. De să va întempla în cisla Crivăţului68, peri-vor poamele69 şî vinu/. Grâu şi miere va fi destulu70 şî vara va fi călduroasă71 şi vor veni nişte gadene dentr-altă ţară de vor mânca acele toate72. Şî vor mânca vârcolacii luna73 de 3 ori în an, în prier şi în avgustra74 şi <în> andre75, şi acele toate rele fi-vor şi dentr-acele scomi-să-vor multe23 rele pristi an şî scădenie face-vor pristi an, însă de cătră lîvf6.
Iară51 de să va cutrimura35 pământu/ într-această vreame, fi-va de cătră răsărită oaste76 grea şi sânge de sabie şi foamete77 mare. Spune12 rău78. //
Ašte vu čislo dvdso. De să va înt<â>mpla în cisla Fetii acestu3 semnu4, fi-va grâu şî miere multu81 şi toate82 lemnile ave-vor roi/30 multu34. Şî să va scula17 un domnu16 de cătră Eghipet83 cu18 oşti grele şi9 cu18 voroavă84 multă85 şi boieri<i> fi-vor pribegi unii la alţi<i>. Şi grâu/ la câmpi ave-va scădenie în vreame coptului86 şi apoi iarnă geroasă87 fi-va şi va fi sipţire şi oile av<e>a-vor primejdii rele. Apoi multu88 rău şi moarte arăta-se-va cu18 semnu/ întru oameni42 cu18 voroavă89.
44 Scris: rtt-AMifrtV*. ^ 45 Scris: iwKopîee. 46 Scris: iiorm- č- 47 Scris: ct>iun»pe. *»* 48 Scris: «Yuwdpe. *v* 49 Scris: 4Niii|K>. ^ 50 SI., în trad.: Priveşte. 51 Scris: epb. 52 Scris: n> sa KempHMOpA. -$• 53 Scris: <w»ptite. ❖ 54 Scris: ao". <v-55 SI., în trad.: Rac. -0"56 SI., în trad.: Dacă <va fl> în numărul Racului. 57 Scris: pait«A0M. <0>-58 Scris: m»onto. *$■59 Scris: amoa^. 760 Scris: hahauiAh ct> ud'. -v-61 Scris: epm>. 62 Scris: uepvxwu. 63 Scris: AMřtnib. 64 Scris: mow. -y* 65 Scris: «opre. 66 SI., în trad.: Leu. 67 SI., în trad.: Dacă <vafi> în numărul Leului. -7 68 Scris: KpMBhit«A«H; confuzie între abea „leu” şi ahba „vânt de nord, crivăţ”. 69 Scris: iiíírtvťAf. -O-70 Scris: ABtmoo'; altă lecţiune posibilă: destulă, -v*71 Scris: KbAA«p»»‘«. -7 72 Scris: mwvre.
73 Scris: aoha. -7 74 Scris: AsrocTpA. -y- 75 Scris: A-Apee. 76 Scris: wtme. -7 77 Scris: 4»«>Menie. -7 78 Urmează, în partea de jos a paginii, însemnarea copistului: Bratilî kni(g) za Sůra(t) 0(l)tovo „Brătilă, carte pentru Sărata Oltului”. 79 SI., în trad.: Fecioara. *y- 80 SI., în trad.: Dacă <va Ji> în numărul Fecioarei. 81 Scris:	82 Scris: mc>o.łme. 83 Scris: ervnť". 84 Scris: B«po‘. *y-
85 Scris: Aic>AT*. 4-86 Scris: K«nm«>AOH. A 87 Scris: uep«orh. 4-88 Scris: măriri», cu ultimul m barat cu o linie de către copist. 89 Scris: B»p<s»“. -0-
216
Zr(if Dva79
[Ho]mo(šf2
Zr(i)50 [H]omo(S)92
Zr[i]50
Scor[pie]
Zr(i)50
Scorpie
[Stjreli(č)'20
Zr(if
[S]trli(S)m
Iară13 de se va cutrimura90 pământu/ într-acea semnu4, fi-va rău într-ace parte: moarte mare, însă de sabie şi de ciumă, şi foamete77 mare de cătră apus91 în 2 ţărî. Spune12 rău. /
Ašti li vii čelo homo(s)93. De să va întâmpla în cisla Homotului94 2T semnu/95, face-să-vor războaie96 şi9 senge fi-va şi unii cu18 alalţi tăie-se-vor şi9 foamete97 mare fi-va şî citaţi pripădite fi-vor şi mulţi8 oameni42 închina-se-vor. Şi iarnă98 grea, geroasă99, fi-va şi mană multă100 fi-va şi într-o vară, la un loc, 4 războaie101 fi-vor. Bucate102 multe23 să arată. Şi doi domni peri-vor fără senge şi apoi mulţi103 oameni42 peri-vor. Iară104 saţiu va fi multu34.
Iară13 de să va cutrimura52 păm<â>ntu/ într-această63 cislă, fi-va moarte multă105, năprasnică şi de foame106, şi primeni-se-vor împăraţii şi alte semne afla-se-vor că<tră> parte surdului107 (?) şi alte multe23 fi-vor. Spune-va108 rău. //
Ašte ví čislo sko(r)pięm. De să va întâmpla în cisla Scorpie<i>, 28r piri-vor toate82 poamele110, grâu şi miere fi-va destu/111. Şi să vor rădica strigi multe23 şi voroavă89 de oşti fi-va destulă112 şi moarte năprasnică încă să arată, senge încă să va face. Şi toamna113 va da o greotate, ce bucatele114 târzii şi vinu/115 peri-va mai totu37. Şî un domnu peri-va de sila unui116 foc. Spune12 rău muierilor117 pentru118 semnu/95 Scorpiei.
Iară13 de să va cutrimura52 pământu/ în cisla Scorpiei, foamete36 mare de cătră Scorpie fi-va. Moarte de sabie încă va fi, pâine va ave scădenie m<u>ltă. Spune12 rău priste tot119 pământu/./
Ašte li vú česlo strelicn\ De să va înt<â>mpla în cisla 28v stereli(c)m, iarnă122 grea123 să arată. Şi voroavă84 prin ţărî fi-va prentu124 vrajba şi senge fi-va multu31. Şî grâu, vin, miere şi poame125 fi-vor destule111, ci să vor mânca toate ca călătorii pre umere (?). Şi iarnă grea fi-va la câmpie , pribegi să vor rădica mulţi, iară dobitocu/ fi-va zravăn şi pripăşii oilor peri-vor. Aşa spune127.
Iară13 de să va cutrimura35 pământu/ într-această63 cislă, multu31 rău să va face într-<a>ce parte, însă moarte de sabie, şî va peri capulu cel mare . Şî foamete face-să-va. Spune rău multu în aceae parte. //
90 Scris: ce m K*Tpwto*pA. ^ 91 Scris: am\ ^ 92 SI., în trad.: Cumpăna. ^ 93 SL, în trad.: Dacă <vafi> în numărul Cumpenei. ^ 94 Scris: xoMomsAow. ^ 95 Scris:	^ 96 Scris: piiSsoA. ^ 97 Scris:
4>*<MAverm\ ^ 98 Scris: ewpV 4* 99 Scris: uep**ť. 100 Scris:	101 Scris: ph^ 102 Scris:
GOKArne. ^ 103 Scris: m*au; urmează o literă, probabil * din oameni, cuvântul pe care scribul l-a scris integral pe rândul următor. ^ 104 Scris: C. ^ 105 Scris: MSAmt. ^ 106 Scris:	4* 107 Scris: c^ąc^aom. ^
108 Scris: cn*He ea. ^ 109 SI., în trad.: Dacă <va fi> în numărul Scorpiei. 110 Scris: noAmeAt. ^ 111 Scris: Aecmo*. ^ 112 Scris: Aecrn^v^v. ^ 113 Scris: iuowmha. ^ 114 Scris: t^KâmeAe. 115 Scris: bhmsa. ^ 116 Scris: bWw. ^ 117 Scris: moep«Aop. ^ 118 Scris: netimpe. ^ 119 Scris: msvvTT». ^ 120 SL, în trad.: Săgetător. 121 SL, în trad.: Dacă <va fi> în numărul Săgetătorului. ^ 122 Scris: 4pn^. ^ 123 Scris: rxpt. ^ 124 Scris: ripewmo. 4- 125 Scris: n^Me. ^ 126 Scris: KAuita; la umărul slovei k, un semn greu de identificat, care ar putea fi paiericul. ^ 127 Scris: cmnoNe, cu m barat de scrib prin două linii. ^ 128 Scris: KamAtf. ^ 129 Scris: mapee. ^ 130 Scris:	^
217
29r
29v
Kozfirog]m
Z[r(i)]50
Ko[zirog]m
Mokro (š/46
Zr(i)50
[Mo]kro(š)m
Ašte vú číslo koziro(g)Vi2. De să va întimpla în cisla lu21 Cozirog133, pagubă134 să arată de apă, că va ploua28 40 de zile135. Şi9 voroavă84 într-alţi136 împăraţi şi vrajbă fl-va şi războaie101 mari fi-va şi grije26 multă100. Şî grâu, miere şi poame125 fi-vor destule137 şi m<u>lte semne fi-vor. Şi un parat nu27 să va întoarce în citate lui138, ci piere. Apoi secetă multă105 fi-va şi moarte multă105 în corăbii fi-va şi boală multă139 întru oameni140. Ar<at>ă-se rău pentru Cozirog.
Iară51 de să va cutrimura141 pământu/ într-această“ cislă, Cozirog, arată-se rău pre142 pământu143: moarte în toate144 părţile145 de sabie şi ciumă, lipsă încă să arată. /
Ašte li ví číslo mokro(š)]A1. De să va întempla în cisla148 aceasta149, peire de războaie101 să arată şi bucurie150 mare întru paraţii fi-va şi m<u>lţi oameni42 peri-vor şi m<u>lte beserici pustii-vor151. Şi în bucate102 arată-se152 pagubă, iară51 sănătate fi-va şi de totu153 saţiu/ fi-va. întru oameni42 moarte53 iară104 multă154.
Iară13 de să va cutrimura52 pământu/ în cisla Mocroşului155, în partea <...> fi-va rău şi moarte multă105 de senge şi bucate102 nu27 vor fi. Nici156 u<n> bine nu se157 arată în aceaea15 parte, ci rău destul159. Şi vor fi znamenie m<u>lte şi vrajbe întru toţi oamenii25 şi în domni şi va hi totu58 pradă.
EDIŢII: Al. Mareş, Cărţi populare din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea. Contribuţii filologice, Bucureşti, 2006, p. 313-320.
BIBLIOGRAFIE: T. Cipariu, în „Organul luminării”, nr. XXV, 21 iunie 1847, p. 130; idem, Principia de limba şi de scriptura, Blaj, 1866, p. 114-115; N. Drăganu, Cea mai veche carte rakocziană, în AIIN, I, 1921-1922, p. 177-178; Al. Mareş, Cel mai vechi Gromovnic românesc, în LR, XXIII, 1974, nr. 1, p. 29^ţ4 (ediţie adusă la zi în Al. Mareş, Cărţi populare din secolele al XVl-lea - al XVIII-lea. Contribuţii filologice, Bucureşti, 2006, p. 168-191, 339); Gabriel Mihăilescu, Vechi texte de prevestire: Gromovnicul, în „Analele Universităţii Bucureşti. Limba şi literatura română”, 60, 201 l,p. 83-92.
71
ACT DE JUDECATĂ
Iaşi, 4 august 1638
Vasile Lupu întăreşte lui Ionaşcu diacul şi soţiei sale, Marica, ocină în Săpoteni, partea strămoaşei lor Aniţa, pentru care s-a judecat cu Andreica diaconul şi cu fraţii acestuia, care pretindeau că se trag la rândul lor din Aniţa. La ziua judecăţii, cei din urmă nu au adus martori care să confirme sub stare de jurământ ascendenţa pe care o revendicau.
131 SI., în trad.: Capricorn. 132 SI., în trad.: Dacă <va fi> în numărul Capricornului. ^
133 Scris: K<mp*r. *❖* 134 Scris: nardou*. ^ 135 Scris: m\$. ^ 136 Scris: ^Mmptf	137 Scris:
AecriK^e. "v* 138 Scris: aom. ^ 139 Scris: aO'aitil. A 140 Scris: w/wewe. ^ 141 Scris: ci» ba K*mpiM*pA.
142 Scris: «pi. ^ 143 Scris: rrLMbKT*. ^ 144 Scris: moms. ^ 145 Scris: ribpuTA^. ^ 146 SI., în trad.:
Vărsătorul. ^ 147 SI., în trad.: Dacă <va fi> în numărul Vărsătorului. ^ 148 Scris: mčcaa. 149 Scris:
Asecm*. 4* 150 Scris: Konopie. 151 Scris: nocniH eoL ^ 152 Scris: Apm% ca. ^ 153 Scris: m***m*. ^
154 Scris: M*AfHM. ^ 155 Scris: MeKpotuVA*H. ^ 156 Scris: hh*; altă lecţiune posibilă: nice. 157 Scris:
mt; altă lecţiune posibilă: nu să. ^ 158 Scris: ama/k. ^ 159 Scris: ĄecmtAb.
218
Am reprodus textul după originalul păstrat la Arhivele Statului din Bucureşti, fondul Mănăstirea Doljeşti, XXIX/35.
t U°\ [Vasi]lie Voevo(da) Bziju ml(s)tiju g(s)p(da)ru Ze(m)le Mo(l)(dav)sko(i)'.
Adecă au v[enit] înaintea noastră2 şi înaintea boiarilor noştri, marii şi mi[ci]i, [sl]uga noastră2 Ionaşco diiacu/ şi cu a sa femeaie, anume Măr[ica], [fat]a Solomiei, nepoata3 lui Giurgeală, strănăpoata4 Aniţ[ei] [ş]i a lui Giurgeală celui bătrâw, şi s-au pârâtu de faţă cu Andreic[a] [di]iaconu/ şi cu fraţi<i> lui, cu Fădor şi cu Necolaiu Iepure şi cu Micu/ Ciuri/5, feciorii popei lui Măteiaş', şi cu văru-său, cu Mihalcea, smf Griga7, şi cu cumnatu-său, Vasilie Mândru/, prentru8 o parte [de] ocină den Săpoteani; ce s-au fost ei legându de o moaşe9 a lui Ionaş[co] [ş]i a femeiei sale, a Măricăi, anume Aniţa, dzicându Andreica [diia]conu/ şi cu fraţi<i> săi şi cu toată semenţiia lor ce mai sus scrie [cum] [sâ]mtu ei din Aniţa şi-i ştiu megiiaşi şi slugi domneşti de[m]pregi[urul] [S]ăpot[ea]nilor cum simt [ei] dintr-Aniţa10.
Deci Domniia mea şi c[u] tot svatu/ Domni-meale am socotit după leagea ţărâi şi am dat [dzi] [dă]năoară să-f aducă slugi Domni-meale den megiaşi<i> lor să giure cu[tm] Andreiu diiaconu/ şi cu fraţi<i> săi şi cu semenţiia sa <sânt> din Aniţa; prent[ru] [a]ceaea, cându ş-au ei luatu, şi ş-au pus dzi11.
Andreica diiaconu/ la dzi iară n-au ad[us] oameni să giure cum iaste den Aniţa, ce au rămax de dzi şi den toată leagea [ţărâi] şi denaintea Domni-mea<le>.
După aceaea, iarăşi i-am ma<i> pus dzi şi a/ doile r[ând] şi tot n-au pututu să-ş aducă slugi Domni-meale să să facă12 cum iaste din Anifţa],
Deci Ionaşco şi femeaia lui, Mărica, ei s-au îndireptat şi ş-au p[u]s herâ[ie] [...] [f]lorini13 în visteariu/ Domni-meale, ca să nu mai aibă Andreica ş[i] [...] treabă la ceasta [...] [şi să] nu mai aibă a pârî [...] a[l]ţi de această pâră nici14 * * 17 dănăoară în v|eaci] prea(d) [sim] [lis]to(m) na(ši)[m]]S.
UJă(s) v (Tt) 7146, a(v) 4]b.
f Sa(m) gso(d) [povel\ě(l)n.
Gavrii/ Mătiaş ve(l)18 logofăt.
EDIŢII: DRH, A, XXIV, nr. 434, p. 411^112.
1 SI., în trad.: Io Vasilie-Voievod, prin mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei. ^ 2 Scris:
HsťTpk. ^ 3 Scris: Ntmom*. ^ 4 Scris: crpbNbfisma. ^ 5 Cuvintele Micul Ciuril adăugate ulterior cu altă
cerneală. ^ 6 SI., în trad.: fiul. ^ 7 Cuvintele snů Griga adăugate ulterior cu altă cerneală deasupra
rândului. 8 Scris: npeVpo. ^ 9 Scris: Munne. 10 Scris: AM*mpa	^ 11 Scris: sm*. ^ 12 Scris:
cřhc Ąa*; altă lecţiune posibilă: să se facă. ^ 13 Scris: [4]a*pnH8. ^ 14 Scris:	altă lecţiune posibilă:
nice. ^ 15 SI., în trad.: înaintea acestei cărţi a noastre. ^ 16 SI., în trad.: La Iaşi, în anul 7146, august 4. ^
17 SI., în trad.: însuşi Domnul a poruncit. ^ 18 SI., în trad.: mare.
219
72
CUVÂNT DE ÎNMORMÂNTARE
Calafindeşti, j. Suceava, 1639
Textul conservă discursul rostit la înmormântarea Sofroniei Ciogolea, eveniment petrecut în anul 1639, în satul Calafindeşti. Copiat de dascălul Toader din Feldru, j. Bistriţa-Năsăud, acest discurs funebru este alcătuit, în bună parte, din fragmente extrase din Molitvenic şi din unele omilii atribuite lui Ioan Hrisostom.
Textul a fost reprodus integral după original (BAR, ms. rom. 167, f. 1-5).
lr	MItva mřtvi(m) za proštenie1
Toate faptele câte-s pre pământ şi în ceasta lume, şi ceriu/, şi pământu/, şi soarele2, şi luna, şi stealele pre ceriu, şi copacii cei sterpi şi cei roditori pre pământu, numai cu cuvântu/ au dzi.s Dumnădzău să fie, şi toate din nemică s-au făcut. Aşijdirea3 şi fierile şi dobitoacele4, numai cu cuvântu/ au dzis, şi au ieşit din pământu toate odată cu trupu/ şi cu sufletu/. Pentr-aceaea, cându mor, iară?5 odată mor şi cu trupu/, şi cu sufletu/. Iară cându au făcut Dum<nă>dzău omu/, [î]ntâiu au lv luat lut din pământu de l-au zidit sângur cu mânule sa/le, dup-aceaea au suflat într-îns suflet de viaţă. Pentr-aceaea, cându moare6 omu/, trupu/, cumu? iaste din pământu, mearge iară în pământu, iară sufletu/, cumuşi i lucru din ceriu şi de la Dumnădzău suflat, mearge iară? la Dumnădzău. Şi nu că doară7 au făcut Dumnădzău omu/ să moară8, nu l-au făcut să moară, ce dintâiu au făcut pre om fără de moarte9, fără boale10, curat, fără păcate, bu«, direptu, cu de toate darurile dăruit. Şi l-au pus în raiu, într-acel loc frumos şi dulce, şi11 toate au plecat suptu mâna şi supt putearea lui, cât David, proroc şi împărat, să miră de atâta cinste ce-/ cinsti Dumnădzău şi 2r dzisă: „Doamne, ce iaste omul că-/ pomeni? pri-n//su/? Cu slavă şi cu cinste-/ cununa? pri-nsu/ şi toate pleca? suptu picioarele12 lui: dobitoacele13 pământului şi peştii apelor, încă şi hierile munţilor şi a câmpilor şi paserele văzduhului, toate aceastea plecate şi ascultătoare14 le dede? omului, iubitoriu de oameni15 Doamne16. Puţinei că iaste mai mic omu/ decât îngerii”. Toate deade Dumnădzău pre voia omului, preste toate-/ pusă mai mare şi împărat. Iară deaca greşi omu/ şi călca dzisa lui Dumnădzău, de-aciia cădzu în toate boalele şi în toate neputinţele şi fu osândit de la Dumnădzău să moară şi într-însu/ noi toţi murim. Că moartea17 altă nemică nu 2V mai / iaste fără numai plata păcatului şi sămnu/ osândei lui Dumnădzău, carea iaste pre tot rodu/ omenescu. Moartea iaste o cale pre carea să petreace toată firea omenească. De domni nu să teame, de boiari nu să stideaşte, de bătrâni nu să ruşineadză, pre frâmseaţe nu caută, tinereaţele nu le cruţă, de unu/-născuf nu-i i
1 SI., în trad.: Rugăciunea pentru iertarea morţilor. 2 Scris: copeive. 3 Scris: aiuifauHpo.
4 Scris: A<*birncome. 5 Scris în continuare: kW.	6 Scris: M»pe. 7 Scris: a»p*. ^ 8 Scris: n> mepx.
9 Scris: iWopuTe. -v- 10 Scris: e»a«.	11 Scris: ine.	12 Scris: nmepeAe. 13 Scris: AOBMmo>ieAe. 14 Scris:
«KV'mvrope. 15 Scris: wmshh. -v- 16 Scris: avAi*. 17 Scris: Mophfirt. -v*
220
milă, ce pre toţi vine într-u<n> chip. Şi moartea nu iaste rrea, cum dzice Iov, că moartea18 iaste odihnă omului, că treace din trudă în odihnă, di<n> scârbă în bucurie, din valuri în linişte, din tunearec în lumină. De iaste omu/ direptu, el să duce să-şi ia plata sa din mâna lui Dumnădzău, iară de iaste păcătos, el părăseaşte de-a facerea // păcate. Moartea19 iaste o mutare din ceastă lume cătră a doaua20 3 lume. Moartea19 iaste o poartă21 fără de carea nu poate întră nime, nice poate22 treace din ceastă lume trecătoare23 cătră viaţa cea netrecută. Pentr-aceaea mortu/ îl petreacem cu cântări dumnădzăieşti, de arătăm că mulţemim lui Dumnădzău. Cu veşmente albe îmbrăcăm mortu/, de închipuim înnoirea veşmântului celui fără de moarte24. Cu lumini-/ petreacem, de arătăm că din tunearecu/ aceştii lumi să duce în lumina lui Dumnădzău. Cu faţa cătră răsărit îl îngropăm, de sămnăm25 învierea, că, cum apune soarele2 şi iară răsare, aşea şi mortu/ apune în pământu şi iară să vor scula. Pentr-aceaea noi să crea/dem că va fi învierea, să nu plâ<n>gem mortu/ 3V prespe măsură, ca aceia ce n-au nădeajde să învie. Acelora să cade să plâ<n>gă. Păgânii, necredincioşii să plângă morţii săi, iară noi să creadem că va veni un ceas cându vor audzi morţii glasu/ Fiiului <lui> Dumnădzău şi ceia ce vor audzi vor învie, cum dzice şi Isaia proroc: „Invie-vor morţii şi să vor scula ceia ce-s în gropi”. Dece pentru că să vor scula morţii, să nu facem lucrare schimosite pentru morţi. Să nu ne rampem hainele, ce mai vârtos inimile, că şi pre noi aceasta moarte24 ne aştaptă. Să nu ne dărâiem obrazele şi să ne rampem păru/, să nu cumva facem necredinţă învierei. Să nu grăim cuvente de răpştă spre Dumnădzău, să nu cumva stricăm şi noa//uo26, şi mortului, ce să mulţemim lui Dumnădzău, celuia ce 4r au murit pentru spăsenia noastră27. De veri să agiuţi mortului, dă milostenie, că bună soţie iaste milosteniia într-aceaea cale, dă lumină, fa leturghii pentru dânsu/.
Să meargem să petreacem mortul mainte până nu ne petrec pre noi alţii şi să vedem lucra mare şi minunat, să vedem ceia ce-s în gropi. Putea-veri să spui carele-i împărat şi carele-i rob, carele-i frumos şi carele-i grozav, carele-i tânăr şi carele-i bătrân, carele-i de radă bună şi mare şi carele-i de radă proastă28? Au nu-s toţi lut?
Au nu-s toţi ţărână? Vedeţi, creştini blagosloviţi, lucra cu obidă şi pli« de spaimă, vedeţi şi vă întrestaţi şi de păcate / să vă părăsiţi. Vedeţi şi unu/ altuia nu 4V zavistuireţi, nice vă învrăjbiţi. Vedeţi şi poftele lumii să urâţi. Vedeţi trapu/ mortului dzăcându, iară sufletul să grijeaşte pre calea aceaea ce n-au călătorit nice dănăoară29, că veade altă lume, altă împărăţie, alte slugi, altu giudeţ, altă tocmală, alte lucruri, carele nice odănăoară30 nu le-au vădzuî. Pentr-aceaea numai de sine să grijeaşte, cum va da răspunsu de faptele sale. Deci şi noi carii ştim că fără de greş ni-i a mearge pre aceaea cale, să agiutorim mortu/ cu ruga cătră Dumnădzău şi să gicem: „Doamne16, cela ce biraieşti cu morţii şi cu viii, răpăosadză robul tău carele acmu ai vrut de l-ai mutat dintru // noi. Odihneaşte-/ în locuri31 frumoase32, în 5r locuri luminate, în locuri cu pace şi fără de grije, întru ceata direpţilor tăi, în hrana33 svinţilor tăi, întru veselia aleşilor tăi, în curţile ceale veacinice, întru
18 Scris: M*Vb. -y- 19 Scris: M«*nrk. *0* 20 Scris:	altă lecţiune posibilă: doua. -v- 21 Scris:
iisÂnt. *v*22 Scris: nome. 23 Scris: Tpeirunope. -v*24 Scris: «opinie. 25 Scris: cVmh.W*. <y- 26 Scris:
how; altă lecţiune posibilă: noua. ❖ 27 Scris: NvXTfru. -4* 28 Scris: npoem. *v-29 Scris: ai>mk«p%. 4-30 Scris:
wAXHKWp;*. 4*31 Scris: AoKopH. "y* 32 Scris: <ţpttMoce. 33 Cf. v. sl. xpamtAe „pază”, -y-
221
lăcaşurile ceale nerăsipite, întru împărăţiia ta cea dumnădzăiască, u<n>de nu-i grije, nice scârbă, nice suspin, nice lacrămi, nice boale10, nice moarte24, fără numai bucurie şi veselie neîncetată”.
Pentr-aceaea şi Dumile voastre34, câţi ceareţi şi voi iertăciune de la Dumnădzău, să iertaţi şi voi pre acest răpăosat de toate, că au greşit ca urc om în ceasta lume ce-au petrecut cu Dumile voastre34 depreună, şi să giceţi toţi: 5V „Dumnădzău-/ iarte”. / Aşijdirea, de va fi greşit vrunuia de voi, oare35 cu cuvântu/, oare35 <cu> lucru/, oare35 întru ceva nu va fi putut îngădui cuiva de voi, iară? să-l iertaţi de la toată36 inima şi gi<ce>ţi toţi: „Dumnădzău-/ iarte”. Şi câţi nu s-au tâmplat aicea la pogrebu/ dumisale acestui răpăosat, iară? acestu cuvântu să le spuneţi şi aceia toţi să-l iarte şi să dzică: „Dumnădzău-/ iarte”.
Sia pověstí napisa Toader daskalî byvši(m) vú sele Calafendeşti, egda prě(d)stavi(s) kněgyně Sofroniia Ciogoloaie37, v (t)to 7147, m(s)ca m(r), 17 dní, vú so(lî), na sfgo AlekseaiS.
EDIŢII: V. Pârvan, Un vechiu document de limbă literară românească (1639-1668), (extras din C. Lit, XXXVIII, 1904), Bucureşti, 1904, p. 13-20; CLRV, p. 140-142; LRM, p. 493^196; CLRV2, p. 207-210.
BIBLIOGRAFIE: V. Pârvan, op. cit., p. 1-56; D, Russo, Studii istorice greco-române, tomul II, Bucureşti, 1939, p. 510; O. Filipoiu, Dascălul Toader şi mesajul său, în Ştefan Meteş la 85 de ani, Cluj-Napoca, 1977, p. 403—406; At. Popa, Precizări privind panegiricul din 1639 al dascălului Toader din Feldru, în Ştefan Meteş la 85 de ani, Cluj-Napoca, 1977, p. 407^111; Gh. Ceauşescu, Model compoziţional şi intenţia literară într-un vechi discurs românesc, în RITL, 30, 1981, nr. 2, p. 203-205; CLRV, p. 142-144.
34 Scris: b^ 35 Scris: wpe. 36 Scris: mom. ^ 37 Scris: MtroAee. 38 SI., în trad.: Acest
cuvânt l-a scris Toader, care am fost dascăl în satul Calafendeşti când a murit doamna Sofroniia
Ciogoloaie, în anul 7147, luna martie 17 zile, în sâmbăta Sfântului Alexie.
222
GLOSAR
Scopul glosarului este acela de a veni în sprijinul cititorilor mai puţin deprinşi cu tainele limbii române vechi, uşurându-le accesul la forme şi sensuri deloc sau mai puţin cunoscute astăzi. Totodată, el devine o confirmare a bogăţiei şi varietăţii lexicale a românei vechi, cu atât mai mult cu cât sursele sunt numai textele incluse în volumul de faţă, în marea lor majoritate reprezentate prin fragmente scurte.
Glosarul cuprinde cuvinte neînregistrate în surse lexicografice (advent, privideanie), dispărute din limbă (ponile, rrutesu), unele calcuri care au circulat numai la nivelul limbii scrise (dulce-vrea), cuvinte care, deşi păstrate până în zilele noastre, şi-au restrâns aria de circulaţie (aşa-numitele regionalisme în regres, de exemplu iuo), sensuri pierdute ale unor unităţi lexicale existente şi astăzi {mândrie), cuvinte ilustrate în dicţionare prin atestări târzii (neoflit), unele variante vechi (primejde), precum şi locuţiuni, expresii, sintagme, de regulă ieşite din uz. Formele fonetice şi morfologice au fost reţinute numai în măsura în care am apreciat că identificarea lor ar fi fost dificilă pentru cititor (gice, învise).
Materialul a fost organizat pe baza principiilor generale ale tehnicii lexicografice, subordonate scopului declarat al acestei secţiuni: concizie şi claritate în relevarea sensurilor. Astfel, cuvântul-titlu, reprodus cu caractere aldine, este forma literară actuală, în cazul în care ea este atestată în volum, ori varianta cea mai frecventă în textele excerptate. Celelalte variante succedă cuvântului-titlu, între paranteze rotunde, iar la locul corespunzător alfabetic se fac trimiterile necesare. în cadrul fiecărui articol, materialul este structurat pe categorii gramaticale (adv., conj. etc.). Sensurile, numerotate cu cifre arabe, sunt subordonate categoriei gramaticale. Glosei îi urmează ocurenţele: textele sunt indicate prin numerele lor de ordine din volum, culese aldin; sunt urmate, fireşte, de precizarea filei sau paginii. După sensuri apar structurile de tipul locuţiuni, expresii, sintagme. Locuţiunile de acelaşi fel sunt aşezate în ordinea alfabetică absolută a componentelor lor (vezi locuţiunile verbale lucrate s. v. lua). Când aceste structuri sunt lucrate ca atare, nedependente de un cuvânt-titlu, ele ocupă locul alfabetic al primului element lexical din componenţa lor, facându-se, după caz, corelările necesare (întru mârecare, sta de băsău).
în unele situaţii, când cititorul ar fi depistat cu dificultate cuvântul-titlu presupus de anumite forme, am preferat să le menţinem şi să le glosăm ca atare (vâncură vb. pf. s. 3 pl. „învinseră”, şi nu vince vb. „a învinge”, cum, de fapt, ar fi impus tehnica lexicografică).
Uneori am stabilit sensul cuvintelor neînregistrate în sursele lexicografice cunoscute cu ajutorul corespondentelor slavone din locul respectiv (opustí). Alteori, când genul sau sensul ne-au rămas neclare, am făcut indicaţii generice de tipul subst., respectiv sens neprecizat (vezi, pentru ambele situaţii, prid şi surd).
Abrevierile folosite în glosar sunt cele uzuale.
a prep. „la, în” 6, 26; 12, 96r; 14, 79, 82; 15, 254v; 24, 363; 27, 116v, 117r, 117v; 31, 278r; 35*, 227r, 228v; 36, 557v; 42, 254r; 58, 36r; 60, 2r; 61, lr; 66, 470. abate vb. „a bate” 11, 4V. abiruire s. f. „biruinţă” 34, 67r. acatare adj. invar, „anumit” 43, 23T. aceişi v. acii(a)ş. achiara (?) 52, 37.
acice(a) (cicea) adv. „aici” 3, 85r; 12, 66r, 194r; 14, 79-80; 15, 254v, 255r; 24, 363; 28, 90v; 33, 63r; 35*, 229v; 36, 558r.
223
acie v. acii(a). acieşi v. acii(a)ş.
acii(a) (acie) adv. 1) „acolo” 4, 9r, 40v; 5, 39r, 40v; 12, 184r; 13, 42v; 14, 81; 24, 358; 31, 273r. 2) „îndată” 14, 80.
acii(a)ş (aceişi, acieşi) adv. 1) „aici” 48. 2) „îndată” 11, 12r; 14, 80; 22*, 37r, 39r; 24, 360, 361; 33, 63r; 36,480r, 562v.
acmu adv. „acum” 5, 25v, 41r; 6, 23, 375; 7, 450; 8, 454; 12, 184v; 13, 45r; 14, 83, 518, 519, 520; 15, 255v; 16, 218r, 218v, 219r, 221r; 17, 15v, 41r-41v, 47r; 18, 28v; 20, 4r; 22*, 33r, 36v, 37r; 24, 363; 27, 80r; 30, lr; 31, 272v; 33, 63r; 35*, 230r, 231r, 231v; 36, 479v; 38, lr; 39, lr, lv; 44, lr; 48; 55; 56, 206v, 215r; 57, 32r, 32v, 36r; 64, lr; 66, 475; 67, 29r, 43v, 44v; 68, 113v; 72, 4V. ada<u>ş vb. ind. pf. s. 1 sg. „adăugai” 4, 82v. adâncare s. f. „adâncire” 67, 43v. adâncat s. n. „adânc” 17, 70r.
adecă adv. „iată” 4,40r; 5,40v; 13, 45r; 24, 358; 31, 167r, 167v, 272v; 34, 66v; 63, 171r. a dereapta (direapta) loc. prep. „în (la) dreapta” 6, 20; 10, 7V; 15, 256r.
adevăr(u), -vară adj. „adevărat” 26, 216V; 56, 212r; adv. 1) „într-adevăr” 24, 361. 2) „amin” 34, 67v; 41, lr.
adevăra (adevera) vb. 1) „a (se) dovedi, a proba” 10, 3r, 3V; 16, 219r, 219v, 22 lv, 247r; 43, 237v; 65.
2) „a mărturisi” 62, 190v. adevărătură s. f. „mărturie” 27, 118r.
adeverit adj. 1) „adevărat” 15, 255v; 67, 28v. 2) „arătat, dovedit” 36, 555r. 3) „real, concret” 54, lr;
adv. „(cu) adevărat” 12, 194r; 62, 191v; s. n. 1) „adevăr” 36, 559v. 2) „mărturie” 7,453. adins prep. „între” 18, 25v. a direapta v. a dereapta.
a doara (doară) num. ord. „(a) doua (oară)” 16, 220r; 27, 116v. a doară v. a doara.
adormita vb. „a adormi” 56, 212r; 67, 27v.
adramitesc adj. „care aparţine Adramitului sau adramitenilor” 13, 42r.
advent s. n. „venire, coborâre” 7, 448.
aelin s. m. sau s. n. „pasăre răpitoare; şorliţă” 36,477v.
aer s. n. „văl cu care se acoperă sfântul potir” 18, 26r, 31v.
afedron s. n. „anus” 12, 84r.
a fir a păr loc. adj. „amănunţit” 26, 216v.
aga s. m. „ofiţer turc” 37, lv.
agreu adv. „greu” 3, 42v.
ai s. m. pl. „ani” 5, 56v, 58v; 16, 218r; 22*, 35r; 26, 204v, 205r, 205v, 217r, 217v; 28, 90r; 30, lr; 35, 6V; 37, lv; 45, 4V; 56, 206v; 58, 35v, 37r; 59, 137r, 137v, 138r, 139r, 139v, 140r, 141r; 63, 170r; 66, 468, 470, 471, 472, 476; 68, 110v, 112v.
aiavea adj. „clar, lămurit, evident” 24, 359; adv. 1) „clar, direct, pe faţă” 22*, 38v; 24, 359.
2) „într-adevăr” 17, 54v; v. şi Ia aiave. aimintrea adv. „altfel” 1, lr; 24, 363; 35*, 228v; 43, 237v.
ainte adv. „înainte” 5, 39r; 6, 18; 13, 48r; 17, 42r; 22, 220, 223; 27, 118v; 31, 182r; 46, lv, 7r; v. şi de-ainte, de-inte.
ainte-apuca vb. „a întâmpina” 17, 16r.
ai vis vb. ind. pf. comp. 2 sg. „ai înviat” 35*, 230v.
ajun s. n. „post” 16, 220r, 221r.
ajuna vb. „a posti” 7, 452; 16, 22lr.
ajutătorie s. f. „ajutor, asistenţă” 24, 360.
alalt pron. „celălalt” 3, 84r; 8^ 456; 11, 5V; 14, 80, 519; 15, 255r, 258v; 16, 221r, 247v; 24, 364; 26, 272v; 35*, 230r, 230v, 23lr, 232r; 36, 479v, 554r, 557r; 42, 254v; 45, 6V; 46, 7r, 9r; 48; 56, 205v; 68, 125v; 70, 27v. alămojnă s. f. „pomană” 46, T. alduit adj. „binecuvântat” 7, 443; 20,4V. alean v. de alean, în alean, în aleanul, într-aleanu. alegând(u) adv. „în afară de, exceptând” 14, 82; 45, T.
224
alege vb. „a distinge, a deosebi” 4, 36r.
alenşig s. n. „duşman” 20,4V.
alta varecând loc. adv. „cândva, oarecând” 3,43r.
altă dinioară loc. adv. „altădată, cândva” 69.
alţiia pron. nehot. f. gen. sg. „alteia” 4, 40v; 15, 257V.
amăruntul adv. „în detaliu, amănunţit” 22*, 32r, 39v.
amestecat v. (a-şi) fi singe amestecat.
amu adv. „acum” 11, 12v; 12, 96r; 13, 43r; 16, 218r, 223r; 22*, 32r, 33r, 35v, 38r; 23, 77v; 24, 363; 26, 215r; 35*, 227v, 232r; conj. 1) „deci, prin urmare” 6, 22, 23, 25; 8, 455, 456; 12, 143r, 193v, 194r; 13, 47v, 48r; 14, 81; 16, 24; 18, lr; 22*, 35r, 35v, 36v; 23, 79r; 24, 365, 357, 358, 359, 360, 361, 364; 27, 118v; 35*, 227r, 227v, 232r. 2) „căci” 6, 17, 18, 23, 24, 26; 8, 455, 456, 457, 458; 12, 65v, 66r, 84r, 96v, 143r, 193v; 13, 46v; 14, 80, 82, 83; 16, 218r; 22*, 34v, 35v; 24, 358, 361; 35*, 228v, 229v, 230v, 231r. 3) „însă, dar” 6,16,24,26; 14,83; 16,218r; 22*, 36v; 23,80v; 27,78v. an a dereapta loc. prep. „în (la) dreapta” 3, 88r.
anatema (anatima) s. f. „afurisenie, blestem” 11, 4V, 6r; 28, 91v; 45, 5V; 60, 2r; 61, lr; 64, lr. anatemat adj. „afurisit, blestemat” 26,206r. anatima v. anatema, anchiră s. f. „ancoră” 13, 47r.
andimis s. n. „bucată de pânză folosită la celebrarea liturghiei” 18, 3 lv. andre s. m. „decembrie, îndrea” 70, 26v. aorea adv. „câteodată, uneori” 24, 359.
apăra vb. „a opri, a interzice” 13, 48r; 16, 218r; 26, 215v, 256v, 257r, 257v, 259r, 27lr, 271v; 35*, 230v.
apoia s. f. „starea cea de pe urmă” 5, 40v.
apuca vb. „a răpi” 35*, 232r; 67,45r.
apune vb. „a dispărea” 72, 3r.
apuţi vb. „a mirosi” 5, 25r.
aravlean s. m. „arab” 6, 16.
arătare v. în arătare.
arbănaş s. m. „albanez” 58, 145v.
are s. f. „arie, ogor” 11, 3V.
arină (ariră) s. f. „nisip” 5, 41v; 13,47r; 22, 248.
ariră v. arină.
arsă s. f. „jertfa” 17, 15v, 54v. arsură s. f. „pârjol, incendiu” 54, lv.
<a>siesc adj. „asiatic” 13, 42r. ascultoi adj. „ascultător, supus, plecat” 49, 173v. aslam s. m. „camătă, dobândă” 63, 180r; 64, lr. aspidă s. f. „viperă” 5, 59r.
aspru s. m. „monedă turcească de argint sau de aramă” 21, lr; 37, lv, 2r.
astară adv. „astă-seară, deseară” 27, 116v.
astreinat adj. „înstrăinat; depărtat, despărţit” 49, 172v.
astrucare s. f. „înmormântare, înhumare” 22*, 35v.
asupra v. cu asupra.
asupra de loc. prep. „mai presus de” 11, 1 lv; 27, 79r. aşeaş (aşiş) adv. „imediat, îndată” 27, 79v; 49, 170r. aşiş v. aşeaş.
atare adj. „astfel de” 20, 4r; 52, 37. atătând adv. „atât” 27, 116v. atineiesc adj. „atenian” 14, 82. atineu s. m. „atenian” 14, 81.
au adv. „oare” 3, 85v, 87r; 6, 15; 12, 143r; 16, 221r, 222r; 27, 78v, 79r; 32, 19v; 35*, 230r; 54, lv; 56, 210v, 21 lr; 63, 176r; 72, 4r; conj. „sau” 3, 85v; 15, 257v, 258r; 16, 218v, 220v, 221r; 27, 79r, 79v, 116v; 32, 20r; 35*, 229r; 37, lr; 38, lr; 39, lr, lv; 41, lr; 42, 254v; 46, 7V; 64, lr. auo subst. „strugure” 5, 57v.
austru s. n. 1) „vânt de miazăzi” 13,43v; 22, 247. 2) „sud (punct cardinal)” 31,266r.
225
audzit s. n. „auz” 3,42v.
avea cerbice ţapănă (a ~) expr. „a fi inflexibil, a fi orgolios” 58, 72r. avgustra s. f. „august” 70,26v.
ban s. m. „guvernator, mare dregător” 58, 71r. bască s. f. „lână” 22, 220. baştă s. f. „bastion” 42, 254v.
bate vb. 1) „a pedepsi” 49, 173r, 173v; 52, 37; 58, 72r; 68, 112v, 116r. 2) „a învinge” 57, 32r, 35v, 36v, 37r. 3) „a se lupta” 57, 32r, 35v, 36r, 36v, 37v; expr. a bate războiu „a se război” 44, lr. bănat s. n. „mâhnire” 4, 36v.
băsău s. n. „invidie” 36,477r, 478r, 479v; v. şi îm băsăul, sta de băsău, trage băsău.
bătrân adj. „vechi” 37, 2r; 64, lr; 69.
bătut adj. „peşin, în numerar (despre monede)” 60, 2r; 61, lr.
bântui vb. „a pricinui necazuri, a prigoni, a persecuta” 43, 237v.
bde(a)ni(i)e s. f. „slujbă de noapte, denie” 22*, 33r, 33v, 37r; 63, 170v.
beglerbec s. m. „guvernator general, paşă cu trei tuiuri (în Imperiul Otoman)” 37, lv.
bine-faptă s. comp. „faptă bună, binefacere” 22, 244-245.
binre-sufleta vb. „a avea inimă bună” 13,45r.
birău (birov) s. m. „primar” 38, lr, lv; 50, lr, lv; 51, lr, lv.
birov v. birău.
birşag s. n. „amendă” 29.
blagodari vb. „a mulţumi” 13,47r; 34, 64r.
blázni vb. „a se rătăci, a se sminti” 3, 43v.
blămu vb. imper. 1 pl. „să mergem!” 23, 77v, 78r; 32,20r.
blânzie s. f. „blândeţe” 31, 183r; 43,237v.
blid s. n. 1) „vas liturgic, disc” 18, 26r, 26v, 29r, 32v. 2) „strachină” 62, 191r.
bodz s. m. „zeitate păgână, idol” 56,210x; 67, 45‘.
bogat adj. „numeros” 48.
bogătate s. f. „bogăţie” 8, 456; 12, 132v; 17, 58r.
boiarenu v. boiarin.
boiarin (boiarenu) s. m. „boier” 36,479r, 479v, 480r, 557r; 58, 36v; 64, lr; 66,469,475. boiereasă s. f. „soţie de boier” 14, 79, 80, 83; 28, 90r, 91r. bolovan s. n. „statuie a unei divinităţi păgâne, idol” 22, 254. botegiune s. f. „botez” 26,216r.
brumar(iu) s. m. 1) „nume al lunii octombrie” 28,90v; 59,138v. 2) „nume al lunii noiembrie” 59,139v. bucate s. f. pl. 1) „cereale, grâne” 21, lr; 70, 27v, 28r, 29v. 2) „mâncare” 12, 84r; 49, 171r; 56, 205v, 210r, 211r; 57, 33v; 64, lr. bucina vb. „a trâmbiţa” 32, 17r. buiac adj. „nebun, smintit” 49, 170r, 170v. buiecie s. f. „trufie, îngâmfare” 49, 170r. buiuguire s. f. „zăpăcire, buimăcire, năucire” 49, 170v, 172r. bulgăr s. m. „primar” 41, lr. bunătate v. bunătate, bunavestire v. bunavestire, bună-plecare s. comp. „smerenie, ascultare” 24, 364.
bunătate (bunătate) s. f. 1) „bogăţie” 2, 35v; 3,43v; 49, 172v. 2) „însuşire” 49, 170v, 171v.
bunavestire (bunavestire) s. f. „evanghelie” 56, 206v, 21 lr.
bun-govitor adj. comp. „cucernic, pios” 6, 14.
bură s. f. „vifor, vijelie, furtună” 6, 13; 17, 54v; 22*, 33v.
butedzu v. lua.
ca adv. „cam, aproximativ” 6, 25; 12, 194r; 14, 82; 19; 59, 138v; conj. 1) „când” 12, 142v, 184v, 194r;
226
13, 42r, 45v; 14, 80; 22*, 33r; 23, 80v; 35*, 228v, 229r. 2) „astfel încât; ca să” 18, ^■ 3) »că” 63, 178v.
căiţi vb. ind. prez. 2 sg. „cauţi” 3, 85v.
cap s. n. 1) „capitol” 10, lv, 10v; 12, 96r, 96v; 16, 221r; 27, 78v, 116r; 64, lr; 66, 473, 476. 2) „sfârşit” 22, 219. 3) „capital” 66, 538. 4) s. m. „căpetenie” 70, 25r, 28v; v. şi fără de cap.	v
carte s. f. „scrisoare, act, document” 29; 39, lr; 42, 255r; 43, 237r, 237v; 44, lr; 48; 50, lr; 51, lv; 55; 57, 35r, 36r, 36v; 65; 68, 125r; 69; sintagme: carte de iertat „act de scutire” 35, 3r; carte de tocmală „contract” 26, 217r. catargă s. f. „corabie, galeră” 54, lr. catastih s. n. „registru, condică de socoteli” 35, lr. că conj. „când, după ce” 14, 80; v. şi căce că.
căce că (căci că) conj. comp. „căci, pentru că” 3, 41v; 26, 257r; 27, 80r; 49, 169r, 170v, 171r, 171v, 172v, 173r; 56, 206r; 60, 2r; 65. căci că v. căce că.
cădi vb. „a aduce jertfa de tămâie, a cădelniţa” 18,25v. cădire s. f. „tămâiere” 18, 25v; 22*, 39v. călcare s. f. „încălcare, nelegiuire” 4, 82v. călcătoriu s. m. „învingător, biruitor” 32, 17r. cămatnic s. m. „cămătar” 59, 141r. căota v. căuta.
căsătorie s. f. „soţie” 15, 257r.
căsătoriu s. m. „om căsătorit” 46, 7V.
cătelinru (cătiliru) adv. „încet, cătelin” 13,42v; 23, 78r.
cătiliru v. cătelinru.
cătră v. de cătră.
cătuşă s. f. 1) „pisică” 11, 3r. 2) „ancoră” 13,46r.
căuta (căota, căvta) vb. 1) „a privi” 2, 34v; 13, 43v; 14, 82; 15, 259r; 16, 222v; 20, 3V; 22*, 33v; 27, 117r, 118r; 28, 90r, 91r, 92r; 31, 168r, 184r; 32, 19r; 35*, 229v, 230v; 49, 170r; 57, 33v.
2)	„a cerceta, a se interesa (de)” 21, lr; 26, 271v, 273r; 41, lr; 46, lv, 6V; 72, 2V. 3) „a obliga” 49, 173v. 4) „a se îngriji” 48. 5) „a încerca” 12, 96v; 69; expr. a căuta de rând „a se interesa de ceva, a purta grija cuiva” 65.
căutare s. f. „îngrijire” 48; 54, lv. căvta v. căuta, cân conj. „când” 47.
cândai adv. „cumva, poate” 36, 563r; 49, 170v; 56,210r. câte unul cineşcu pron. nehot. comp. „fiecare” 6, 14.
ce conj. 1) „însă, ci” 2, 35v; 5, 24v, 25v, 39v, 59v; 6, 17, 20, 23, 374, 375, 376, 377; 10, 2r, 8V; 11, 12v; 12, 83v, 84r, 142v, 194r; 13, 43r; 14, 79, 82, 83, 518, 520; 15, 255r, 255v; 16, 219r, 220r, 220v, 22lr, 22lv, 223r, 247v; 17, 46v, 58r; 18, 32r; 22*, 32r, 33r, 33v, 34r, 34v, 36r, 36v, 37r, 37v, 38r, 39v; 23, 78r; 24, 360, 361, 363, 364, 365; 25, 192r; 26, 256v, 272v; 27, 116v, 117r, 117v, 118r; 28, 90v, 91v, 92r, 92v; 29; 31, 272v, 314r, 314v; 32, 16r; 35*, 227v, 228r, 228v, 229r, 229v, 230r, 230v, 23lr, 23lv; 36,480r, 555v, 557v, 558r; 37, 2V; 40, 1224; 42, 254r; 43, 237r, 237v; 44, lr, lv; 45, 4r, 5r, 5V, 7r; 46, 3r, 3V, 7r, 7V, 8V; 49, 171v, 172r, 172v, 173r; 50, lr; 51, lr; 54, lr, lv, 2r; 56, 205v, 206r, 212r, 212v; 57, 33v, 35v, 36r, 37r; 58, 36v, 69v, 70r, 71r, 71v, 99v, 147v; 59, 137v, 139r, 139v, 140r, 141v; 60, 2r; 61, lr; 62, 190v, 191v; 63, 172v, 174v, 175r, 175v, 180r, 182v, 183v; 64, lr; 65; 66, 470, 471, 476; 67, 28r, 28v, 43r, 43v, 44v, 45r, 45v; 68, 110v, lllr, 11 lv, 113r, 114r, 115r, 115v, 116r, 116v, 125r; 69; 70, 28r;71;72, lv, 2V, 3V, 4r. 2) „deci” 36, 557v.
3)	„căci, pentru că, întrucât” 26, 271v; 56, 210v. 4) „şi” 68, 114v. 5) „iar” 68, 114r. celui vb. „a înşela” 16, 222v.
celuitoriu adj. „înşelător” 6, 376.
cenreşi v. cineş(i).
cepe vb. „a începe” 39, lr.
ceput s. n. „început” 22, 253; v. şi din ceput.
cerbice s. f. „grumaz” 57, 38r; v. şi avea cerbice ţapănă.
227
cerca vb. 1) „a cerceta, a căuta” 26, 270r, 27 lr; 27, 79r; 50, lr; 58, 99r. 2) „a face demersuri, a încerca” 27, 116v; 56, 205v. cere vb. „a căuta” 14, 82; 22, 249. cerşit v. cerşut. cerşiut v. cerşut.
cerşu vb. ind. pf. s. 3 sg. „ceru” 58, 36v; 68, 114.
cerşuret vb. cond. prez. 2 pl. „aţi cere” 14, 82.
cerşut (cerşit, cerşiut) vb. part. „cerut” 24, 364; 43, 237r; 44, lr; 51, lr.
certa vb. 1) „a pedepsi” 58, 71v; 64, lr. 2) „a pretinde, a-şi cere drepturile, a revendica” 63, 183r.
certare s. f. „dojana, mustrare; pedeapsă” 24, 359; 49, 170v; 66,475.
ceşti vb. „a cinsti” 46, 3V.
cetenie s. f. „predică, citanie” 63, 175v.
ceteră s. f. „harfa” 4, 36v.
chelariu s. m. „intendent, portar” 67,43v; s. n. „cămară, celar” 64, lr. chelciug (chelşug) s. n. „cheltuială” 16, 247v; 42, 254r; 64, lr. chelşug v. chelciug.
chelşugel s. n. „bani de cheltuială, sumă mică de bani” 64, lr.
chezaş (chizeaş) s. m. „garant; martor” 27, 80r; 29, lr.
chezăşui vb. „a garanta” 35*, 228v.
chiară adj. „limpede, clară” 16, 247v.
chicnos s. m. „lebădă” 58, 99v.
chilichiesc adj. „care aparţine Ciliciei” 13,42v.
chintiş s. n. „haină îmblănită, contăş” 57, 38v.
chip s. n. 1) „pildă, exemplu” 56, 212v. 2) „înţeles” 35*, 230v; v. şi într-un chip, nice într-o samă de chip, nici într-un chip. chiparis s. m. „chiparos” 49, 170r. chit s. m. sau n. „balenă” 15, 259r. chizeaş v. chezaş. cicea v. acice(a).
cin s. n. 1) „stare socială, categorie” 49, 172r; 66, 472. 2) „ordin (călugăresc)” 48; 68, 112r. 3) „ceremonie a tainelor” 15, 25T.
cineşcu pron. nehot. „fiecare” 6, 15, 24; v. şi câte unul cineşcu, unul cene<ş>cu. cineş(i) (cenreşi) pron. nehot. „fiecare” 11, 1 lv, 12r; 16, 222r; 24, 357, 360, 364, 365; 27, 79r, 117r, 118r; 46,4V; 64, lr.
cislă s. f. 1) „zodie” 70, 24v, 25r, 26r, 26v, 27r, 27v, 28r, 28v, 29r, 29v. 2) „carte din Vechiul Testament, Numerele” 27, 116v, 117r. 3) „contribuţie fiscală” 35, lr, 6V. 4) „număr” 57, 39v. ciudă s. f. „minune” 6, 18, 19, 26; 7, 448; 22, 223, 245, 249; 22*, 37v, 39v; 24, 360; 28, 93r; 36, 563r; 68, 121v.
ciude-făcând s. invar, „făcător de minuni” 24, 360.
ciudesă s. f. „minune” 22*, 32r, 32v, 33r; 31, 276r.
ciudi vb. „a se minuna” 6, 15.
ciumeli vb. „a ciuguli” 12, 132r.
clăti vb. „a se clătina” 6, 20; 17, 8r.
ciătire s. f. „clătinare” 17, 47v.
clevetnic s. m. „calomniator; uneltitor” 11,4r; 22, 220.
clisiarhu s. m. „eclesiarh” 64, lr.
clisiariu s. m. „paracliser” 69.
coastă s. f. „parte laterală, latură” 4,40r.
cocon (cucon) s. m. 1) „copil, prunc” 33, 57v, 59r, 59v, 60r, 60v; 43, 237v; 48; 49, 173v; 54, lv; 64, lr;
66,473,474,475. 2) „tânăr, fecior, băietan” 36, 563r. codru s. m. „munte” 4, 36v, 40r; 5, 24r, 58r; 12, 66v; 17, 7V, 55r, 70v; 22, 220, 222; 23, 77r; 31, 182r, 272v, 290v.
colibi vb. „a incita la revoltă, a tulbura, a răscula” 14, 80. comandare v. cumândare.
comis s. m. „boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domneşti” 65.
228
copil s. m. „fiu nelegitim” 66,474, 475.
corabnic s. m. „corăbier” 13, 43v, 45v, 46r.
coriandu s. m. „plantă aromată, coriandru” 27, 118r.
corn s. n. 1) „colţ, unghi, latură” 57, 39r. 2) „putere” 31, 312v, 314v.
corui s. m. „şoim” 11, 3r.
cotei s. m. „câine mic de vânătoare” 57, 39v.
crainic s. m. „perceptor” 50, lr.
credinţă s. f. 1) „logodnă, încredinţare” 15, 257v. 2) „dar de logodnă” 15, 258v. 3) „garanţie, chezăşie” 51, lr. 4) „teză, doctrină” 25, 192r; v. şi lua. crunt adj. „însângerat” 58, 146v.
cu asupra loc. adv. „cu dobândă, cu prisosinţă” 24, 358, 364. cuceri vb. „a se smeri, a se închina, a se pleca” 12, 66r. cucon v. cocon.
cu dereptul loc. adv. „pe drept, just” 26, 258v; 58, 70r, 71r. cu deşerrtu loc. adv. „zadarnic” 22,249.
cu dulce loc. adv. „(pregătit) din alimente care nu sunt admise în post” 45, 5V. cuiş pron. nehot. dat. „fiecărui” 24, 360.
cumândare (comandare) s. f. 1),jertfa” 5, 57v; 17, 15v, 54v, 55r, 55v. 2) „pomenire, pomană” 61, lr.
cumerecătură s. f. „împărtăşanie” 62, 189v, 192r, 192v.
cumir s. m. „statuie a unui zeu păgân, idol” 14, 82.
cumpli vb. „a se sfârşi, a se prăpădi” 17,41v; 22, 249; 31, 167r, 182v, 183r.
cumplit s. n. „sfârşit” 17, 41r, 48r, 70r; 22, 221; 31, 314v.
cumuş(i) adv. „cum” 18, 26v; 26, 204v; 68, 121v; 72, lv.
cu-nânsu v. cu-nus(u).
cu nedereptul loc. adv. „în mod injust, pe nedrept” 58, 71v. cunoscută s. f. „cunoaştere” 14, 519. cuntenitură s. f. „poruncă” 3, 87v.
cuntiri vb. „a împiedica să supravieţuiască, a nimici” 5, 58v cununa vb. „a încununa” 72, 2r.
cu-nus(u) (cu-nânsu, cu-nusul, cu-rânsu, cu-rusu) prep. + pron. pers. „cu dânsul, cu el” 5, 57r, 60r; 14, 79, 81, 84; 17, 55v; 23, 78r; 24, 358; 26, 273r; 31, 266r; 36, 557v, 558r, 562v ; 63, 179r, 182v; 64, lr; 67, 43v; 68, 112r. cu-nuse v. cu-nus(u). cu-nuşi(i) v. cu-nus(u).
cuperi vb. 1) „a acoperi” 22, 253; 2) „a trece sub tăcere, a tăinui, a acoperi” 63, 180v. cura vb. „a şterge, a curăţa” 17, 69v; 22, 250. cu-rânsu v. cu-nus(u). cu-rânşii v. cu-nus(u).
cur(r)e vb. 1) „a alerga” 12, 66r; 17, 55v; 23, 80r; 33, 59v; 63, 172v. 2) „a curge” 22*, 36r; 68, 114r.
3) „a pluti” 13,44r. cu-rusu v. cu-nus(u).
cu strâmbul loc. adv. „în mod injust, pe nedrept” 58, 71v. cu tare cu nătare expr. „cu toţi” 51, lr.
da a şti (a ~) expr. „a înştiinţa, a da ştire” 38, lr. da dzi (a ~) expr. „a fixa un termen (pentru judecată)” 71. da (în) har (a ~) expr. „a răsplăti, a mulţumi” 10, 3r, 9V. dajde s. f. „bir, dajdie” 3, 85v; 58, 37r, 146r.
dare s. f. 1) „sfintele daruri” 35*, 229v. 2) „dar, danie” 12, 143r; 60, 2r; 61. 3) „faptă” 5, 39v. darure s. n. pl. „har divin” 15, 259r.
daruri s. n. pl. „pâinea şi vinul sfinţite în cursul liturghiei, prescuri” 18, 27r, 27v; 66,477. dat de har s. comp. „recunoştinţă” 10, 9r, 9V. datoare s. n. „datorii” 12,142v. datoriu s. n. „datorie” 8,454.
229
dănăoară adv. „altădată; la o dată anterioară” 71; v. şi nice odănăoară.
dănuvară v. nice odănăoară.
darabant s. m. „ostaş pedestru, dorobanţ” 29.
dărâia vb. „a zgâria” 72, 3V.
de (di) prep. 1) „dintre” 6, 14, 24, 81; 12, 143r; 14, 80, 81, 83; 22*, 35r; 24, 360, 361, 365; 66, 537; 68, 116r, 121v. 2) „din, de la” 4, 9r; 8, 454, 455; 17, 15v, 54r, 57v; 22*, 32r, 33r; 47; 59, 139v;
67,	45r; 68, 115r; 69. 3) „din, dintru” 8, 457; 12, 96r; 22, 251; 26, 258v; 31, 182r; 64, lr; 65. 4) „decât” 1, lr; 5. 41v; 17, 57v; 36, 478v, 479v, 557r. 5) „pentru” 18, 27r. 6) „drept” 61, lr; conj. „dacă” 35*, 23lv, 232r; v. şi asupra de, mainte.
de(a)ca conj. „dacă” 2, 34r; 3, 41v, 84r, 84v, 86r, 87r, 87v; 6, 14; 10, 6r; 13, 47r; 15, 254r; 16, 218r, 220v, 247r; 18, 25v; 22*, 38v, 39v; 24, 364; 26, 271r; 27, 78v; 28, 91r; 33, 57r; 35*, 228v, 232r; 36, 554v, 558r, 558v, 563r; 39, lr; 47; 48; 49, 171v; 54, lv; 55; 57, 32v, 34v, 38v; 58, 36r, 71v; 62, 191v; 64, lr; 68, 112r, 115v, 116r, 116v; 72, 2r. deace v. de(a)ci.
de(a)ci (de(a)ce, dici) conj. „deci” 13, 42r, 42v, 43r, 43v, 44v, 45r, 45v, 46r, 46v, 47r, 47v; 21; 25, 190v, 191v, 192r; 26, 216r, 216v, 217r, 217v, 256r, 257v, 271v; 35*, 232r, 232v; 39, lr; 47; 50, lr; 63, 182v; 66, 468, 470, 474, 477, 537; 68, 112r, 112v; 72, 3V, 4V; adv. „apoi, atunci, după aceea”,
68,	UT, UT, 112v, 113r, 113v, 114r, 114v, 115r, 115v, 116r, 116v, 125r, 125v; 69; 71.
de aci(i)a (de acie, de acii, de-aciia, de cie, di aciia) loc. adv. 1) „apoi, după aceea” 7, 444, 450; 10, lr; 12, 84r; 17, 42r; 18, lr, 31v; 22*, 33r; 24, 360; 26, 216v, 257v; 28, 90v; 35*, 227v, 228v, 229r, 230v, 23lr, 231v; 37, lv; 49, 170v; 58, 36r, 37r, 71r, 72r, 145v, 146r; 59, 139r, 140r, 141r, 141v; 64, lr; 72, 2r. 2) „de atunci, din acel moment” 26, 257v. de acie v. de aci(i)a. de acii v. de aci(i)a.
de-a dereapta loc. prep. „în (la) dreapta” 6, 23; 11, 12r; 35*, 23 lr.
deadevăr (deadever) s. n. „adevăr” 5, 24v, 56r; 6, 374; 17, 7V; 31, 168r; adj. „adevărat” 28, 91r, 93r. deadever v. deadevăr.
deadeverit s. n. „adevăr” 6, 374, 375; adj. „adevărat” 6, 374.
de-a firea loc. adv. „intr-adevăr” 16, 22 lr.
de-a hir a păr loc. adv. „exact, în acelaşi fel” 26, 273r.
de-ainte loc. adv. „înainte” 65.
deal s. n. „munte” 4,40r, 40v.
deală s. f. „faptă” 58, 71v.
de alean loc. adv. „împotrivă” 20, 4r.
de altă laturi expr. „de altă parte” 38, lr.
de-a stânga loc. prep. „în (la) stânga” 18, 25v.
deca v. de(a)ca.
de cătră prep. comp. 1) „pentru” 22*, 32r, 38r; 39, lv. 2) „de la” 5, 58r; 43, 237r; 48; 58, 70r; 63, 177r; 65; 68, 110v; 69; 70, 26v, 27r, 28r. 3) „pe la, în timpul” 7, 444. 4) „de” 15, 258v; 59, 137v, 141r. 5) „din” 22*, 38v. dece v. de(a)ci. de cie v. de aci(i)a.
de doauori num. adv. „de două ori” 27, 116v, 117v. de grabi loc. adv. „degrabă” 58, 36r; 68, 115v. de-inte loc. adv. „altă dată, înainte; 32, 19v. de istov v. (tirani) (de) istov.
demâneaţă (demânraţă) s. f. „dimineaţă” 4, 83r; 22*, 39v; 27, 78v, 116v, 117r, 117v; 31, 182v, 183v;
58,	’ 100r; 63, 183r;67,27v. demânraţă v. demâneaţă.
de moşie loc. adj. „ereditar” 42, 254r, 255r; 61, lr; 69. de moştenie loc. adj. „de baştină” 48. demulta s. f. „starea cea dintâi” 5, 40v.
de năprasnă (năprasna) loc. adv. „pe neaşteptate, subit” 6, 13; 11,4V; 24, 359; loc. adj. „neaşteptat”
59,	140r.
dencvace adv. „dincoace” 39, lv. dendărăt adv. „invers, pe dos” 7,450.
230
denlăuntru adv. „înăuntru” 18, 28v. dentâini v. dentâniu.
dentâniu (dentâini) num. ord. „dintâi, întâi” 3, 86v; 7, 450. deosebi (deusebi) adv. „separat” 37, lr; 60, 2r; 64, lr.
de pre prep. comp. 1) „despre” 10, 5r, 9V, 10v; 15, 254r; 16, 218r, 218v, 219r. 2) „după” 26, 216r, 256r, 256v, 258v, 270r, 270v, 273r. 3) „de la, dinspre” 16, 22lr, 222v. de pre jur loc. prep. „împrejurul” 2, 34v.
de pre sânge loc. adj. „înrudit” 26, 258V, 270v; expr. a-şi fi de pre sânge „a fi înrudit” 26, 256r. depreună (depreu(n)ră) adv. „împreună” 4, 9r, 40r; 5, 60r; 6, 13, 26; 13, 47v; 15, 257r; 18, 25v; 31, 272v; 34, 66r; 47; 64, lr; 65; 72, 5r. depreu(n)ră v. depreună. de protivá loc. prep. „asemenea” 66,477. deptu aceea v. drept ace(a)e(a).
de rândul loc. prep. „despre, în privinţa” 38, lr; 41, lr; 42, 254v; 65.
dereage vb. 1) „a repara, a răscumpăra, a compensa, a drege” 16, 219r, 219v, 220r, 220v, 22lr, 22lv, 222r. 2) „a îndrepta, a îndruma, a călăuzi” 5, 41r; 22, 253, 257. dereapta (direapta) s. f. „mâna dreaptă” 4, 40v; 5, 39r, 41r, 60r; 6, 23; 17, 15v, 16v, 46v; 22, 253; 31, 183v, 290v, 29lr.
deregătorie s. f. „demnitate, funcţie de dregător” 35*, 229r. derep v. drept(u).
derep ace(a)e(a) v. drept ace(a)e(a).
derep ce v. derep(t) ce.
derep cea loc. adv. „pentru aceea” 36, 554v.
derep ce că loc. conj. „pentru că” 15, 258v; 22*, 39r; 24, 361, 363, 364.
derept (dirept) adj. 1) „drept, cinstit, just” 3, 85v; 5, 56r; 8, 454; 10, 7r; 11, 12r, 12v; 15, 254v, 255r, 255v, 258r, 258v; 16, 219v, 220r, 221v; 20, 4V; 22, 249; 23, 79r; 31, 313r, 314v; 34, 63v; 50, lr; 51, lr; 52, 37; 56, 213r; 58, 69v, 71v, 72v; 67, 27r; 72, lv, 2V. 2) „adevărat, autentic” 26, 271r; 53, lv; 69. 3) „neted” 7, 453; adv. 1) „drept, cinstit, just” 7, 451; 36, 555r. 2) „adevărat” 3, 43r; s. m. „cinstit, cuvios, cucernic” 4, 9r; 11, 12r; 16, 221v; 17, 57v; 31, 314r; 56, 212v, 213r; 72, 5r; v. şi cu dereptul, în derept, sor dereapta. derept(u) v. drept(u), pre derept.
derep(t) ce loc. adv. „de ce, pentru ce” 4, 36v; 10, 5r, 5V; 13, 42v, 43r; 15, 254r, 257v, 258r; 16, 219r; 17, 48r, 55r; 22*, 39r; 27, 78v; 46, 3r; loc. conj. „pentru că, deoarece” 12, 132r, 142v, 143r; 14, 83; 20, 3V; 22, 247; 22*, 39r; 35*, 231v; adj. „orice” 36, 555r. derepta vb. „a îndrepta” 17, 16r; 31, 184r. derept aceasta loc. adv. „pentru aceasta” 27, 80r.
dereptătoriu, -oare s. m. şi f. „îndreptător, călăuzitor, învăţător” 18, 28r; 22*, 36v.
derept însă „deci, prin urmare” 27, 116r, 117v, 118r.
dereptu ace(a)e(a) v. drept ace(a)e(a).
dereptu carea loc. adv. „pentru ce” 4, 36v.
dereptu să (se) loc. conj. „ca să” 45, 5V, 7V, 8r; 46, 3r.
deres adj. „îndreptat, îndrumat” 16, 220r.
deret v. drept(u).
derpt v. drept(u), drept ace(a)e(a).
de să (se) conj. comp. „(ca) să” 8, 454; 10, lr; 11, 3V; 23, 78v; 43, 237r; 46,4r; 58, 99v; 62, 191r, 192r.
de sârg(u) loc. adj. „grabnic” 56, 21 lv; loc. adv. „degrabă” 22*, 39r; 64, lr.
descumpăra vb. „a răscumpăra” 16, 219v.
descumpărat adj. „răscumpărat” 15, 254r.
de sfârşit(u) loc. adv. „până la sfârşit” 24, 363; 26, 216v.
despoietor v. despui(e)tor(iu).
despre prep. 1) „dinspre” 15, 256v; 32, 16v; 58, 146v, 147r v, 147v; 63, 172r; 69. 2) „de către” 66, 477. de spre prep. comp. „de pe; de la, dinspre” 12, 65v-66r; 46, 6r, 8V; 57, 38r; 59, 141v. despui(e)toare s. f. „stăpână” 18, 28v; 32, 19r.
despui(e)tor(iu) (despoietor) s. m. „stăpân” 18, 26r, 27; 24, 363, 364; 32, 17; 34, 64v; 56, 21 lv.
231
despuitoare v. despui(e)toare.
despuitor v. despui(e)tor(iu).
despus s. n. „stăpânire” 31, 276r.
desturna vb. „a se întoarce, a se suci” 22, 254.
desupra v. pre desupra.
desvătat adv. „pe larg” 16, 247v.
desvârşit adj. „care este dus până la capăt, isprăvit, terminat” 35*, 228r.
desveace vb. „a desface” 46, lr.
deşartă s. f. „zădărnicie, deşertăciune” 48.
deşegubeţ s. m. „care cauzează pierderea cuiva, criminal” 63, 177v. deşerrţie s. f. „pierdere, pagubă” 13,43r, 45r.
deşer(r)t(u) adj. „cu mâna goală, fără nimic” 12, 96r; s. n. „deşertăciune, zădărnicie” 17, 41r, 58r; 31, 290r, 29lr; v. şi cu deşerrtu, în deşer(r)t(u).
deşerta vb. 1) „a distruge, a devasta” 5, 39v; 34, 64r. 2) „a prejudicia, a păgubi” 34, 66v. 3) „a pierde timpul, a întreprinde ceva în zadar” 14, 82. deşiderat s. n. „dorinţă” 22,248.
deştepta vb. „a învia” 32, 17r; expr. a deştepta semânţa „a asigura urmaşi” 3, 86v.
deştinde (deştinge) vb. „a (se) coborî” 4, 40r; 5, 25v, 40v, 56r; 8, 457; 12, 65v; 13, 42v; 14, 79, 517;
15, 255v; 16, 218r; 22, 220; 22*, 38r; 23, 77r, 78v; 31, 272v; 32, 16r. deştinge v. deştinde.
deştingere s. f. „coborâre (din înălţime)” 35*, 227r. de unde loc. conj. „întrucât, deoarece” 24, 364; v. şi unde. deusebi v. deosebi.
dezlega vb. 1) „a permite, a da voie” 26, 270r. 2) „a rezolva, a soluţiona” 43, 237r. 3) „a absolvi, a ierta” 67,44r. 4) „a (se) elibera” 6,20; 68, 113v. di v. de.
di aciia v. de aici(i)a.
diaconstvă s. f. „rugăciune rostită de diacon” 18, lr. dici v. de(a)ci.
dihanie s. f. „totalitatea oamenilor, omenire; suflare” 15, 254r. dihnivb. „a exala” 33, 59v.
din ceput loc. adv. „de la început, din primul moment” 22, 243; 56, 212r. dinioară adv. „cândva” 10, 7r; 16, 22lr; v. şi altă dinioară, nice odănăoară. di-nsă prep. + pron. pers. „de dânsa, de ea” 68,113r. di-ns(ul) prep. + pron. pers. „de dânsul, de el” 26, 205r; 67, 28r.
di-nş(i) prep. + pron. pers. 1) „dintre ei” 14, 79. 2) „de ei” 49, 170v; 56, 212r; 58, 99v. 3) „de către ei, din partea lor” 68, 113r. direapta v. dereapta.
diregător(iu) s. m. „persoană având un înalt rang boieresc, dregător” 37, 2r; 55.
dirept adj., v. derept.
dirept prep., v. drept(u).
dirioară v. nice odănăoară.
divan s. n. „sfat domnesc” 65; 69.
doaie (să nu ~) vb. conj. 3 sg. „să nu doară” 59, 138r.
doară adv. 1) „numai” 16, 222v; 35*, 230r; 48; 49, 171r; 63, 171v. 2) „poate” 14, 520; 16, 221v; 23, 77r; 28,93v. 3) „oare” 58, 71v; conj. „dacă” 4,9r. doauori v. de doauori. dodei vb. „a face rău, a necăji” 4, 36v. dodeitor s. m. „asupritor, cel care supără” 17, 47r; 22,251. domiata pron. pers. „dumneata” 39, lr, lv.
domiri vb. „a se lămuri, a pricepe, a se dumiri” 6, 16; 22*, 32v, 38v. domnie s. f. „milă” 4, 82v. dosadi v. dosădi.
dosad(z)ă s. f. 1) „neplăcere, necaz” 16, 219r, 22 lr. 2) „pedeapsă” 64, lr.
dosădi (dosadi) vb. 1) „a certa, a mustra” 31, 183r. 2) „a mâhni” 56, 212v. 3) „a ocărî, a insulta” 3, 84r. 4) „a suferi” 68, 113r.
232
dosădire s. f. „mustrare, dojana; insultă” 13, 45r. dostoi vb. „a se cuveni” 14, 519; 46, 3V. dostoinic adj. „demn, vrednic” 3, 84v; 46, 7r. dostoinicie s. f. „moştenire” 22, 255, 256. dostoit adj. „demn, vrednic” 7, 444.
drac s. m. „vrăjmaş” 5, 42r, 58v, 59r, 60r, 60v; 17, 16v, 47r, 47v; 22, 221, 255; 31, 312v. drept ace(a)e(a) (deptu, derep(tu), derpt, derep, dirept, drep ace(aea), aceie) loc. adv. „de aceea, pentru aceea” 3, 42v; 6, 20; 10, 5r; 15, 254v, 258v; 16, 218r, 218v, 219r, 220v, 223r, 247r; 17, 57v; 20, 3V, 4r; 22, 246; 24, 361, 364; 27, 79r, 79v, 80r, 116v, 118r; 32, 18r, 20v, 21r, 21v; 34, 65r; 35*, 232r; 36, 480v, 558r, 559v; 38, lr; 39, lr; 42, 254v; 48; 50, lr; 53, lv; 54, lv; 60, 2r; 62, 190v, 191r, 191v; 65; 66,470; 68, 115r; 69.
drept(u) (derep, derept(u), deret, derpt, dirept) prep. 1) „pentru” 3, 43v; 4, 40v; 5, 58v; 6, 374; 10, 5V, 6r, 6V, 7r, 7V, llv; 11, 3r, 5V; 15, 254v, 255r, 255v, 256r; 16, 218r, 221r, 222r, 222v; 17, 48r, 48v; 18, 32r, 32v; 22*, 36v, 37r, 38v; 23, 78r; 24, 359; 27, 79r, 80r; 28, 92v, 93v; 31, 183v; 32, 17r; 36, 48lr, 555r, 557r, 557v, 558v, 560v; 37, lr; 44, lr; 45, 6r, 6V; 46, lv, 4r, 6V; 48; 52, 37; 53, lv; 61; 62, 190r, 192r, 192v; 63, 170r, 171v, 172r, 174r, 175r, 178r, 181r, 182v; 66, 471, 537. 2) „prin” 10, 6r, 6V; 15, 255v, 256v; 16, 218r, 218v; 52, 37. duhovnic s. m. „fariseu” 3, 85r.
duios adj. „care este animat de sentimente de dragoste, de tandreţe” 35*, 232r. dulce adj. „bun” 12, 132r, 132v, 143r; 17, 54r, 58r; 18, 28v; 20, 4r; 24, 358, 361, 362, 365; 28, 90r; 31, 275v; 63, 177r; 72, lv; s. m. 1) „bunătate” 17, 41r. 2) „bine” 24, 363; v. şi cu dulce, dulceaţă s. f. 1) „bunătate” 8, 456; 16, 220r; 17, 16r, 57v, 69v, 70v; 18, 27v, 28r; 24, 360, 363, 365; 46, 3V, 9r v; 62, 191r. 2) „plăcere” 49, 172r; 67,43r. dulce-govitură s. comp. „pietate, evlavie” 35*, 231v. dulce-har-da vb. „a mulţumi” 18, 32r. dulce-iubitor adj. comp. „iubitor de bine” 22*, 39v. dulce-în-obraz adj. comp. „cuvios, cinstit” 14, 80. dulce-obraz adj. comp. „cuviincios” 18, 26v. dulce-smerenie s. comp. „evlavie” 18, 27r. dulce-vesti vb. „a binevesti” 14, 81. dulce-vrea vb. „a binevoi” 17, 46v-47r; 31, 302r. dulci-luate adj. comp. „bine primite” 18,27v. după că (ca) loc. conj. „după ce” 27, 117r; 37, lv. duroare s. f. „durere” 36,480v; 58, 70r; 70,25v. dveră s. f. „uşa altarului” 18, 26v. dvornic v. vornic, dzice vb. „a porunci” 26,257v. dzisă v. zisă.
dziş(iu) vb. pf. s. 1 sg. „spusei, zisei” 5, 41r, 58v; 33, 59r. dzuvă s. f. „zi” 63, 178r.
e conj. „şi (adversativ), iar” 2, 34r, 35r; 5, 24v, 25v, 41v, 57v, 58v, 59r; 6, 14, 16, 24, 26, 376; 11, 6r; 12, 66v, 96r, 194r; 13, 46r, 47v; 14, 80, 81, 82, 519; 17, 41r, 41v, 47r, 55r, 58r; 18, lr, 25v, 31v; 22*, 32v; 24, 358, 361, 365; 26, 270v, 271r; 28, 90r, 91v, 93v; 31, 183r, 266v; 33, 57r; 35*, 228v, 230v; 36, 554v, 558r, 562v, 563r; 45, 4r; 46, lv, 3r, 3V, 4r. eclisierşiie s. f. „funcţia de ecleziarh” 64, lr. efă s. f. „nume al unei unităţi de măsură pentru capacităţi” 27,118v. elamit s. m. „locuitor din Elam” 6, 15.
eiş(i) pron. refl. m. pers. 3 pl. „sine” 12, 96r; 17,47v; 18, lv, 25v; 31, 167r. eluş(i) pron. refl. m. pers. 3 sg. „sine” 18, 26r; 24, 361, 364. ereiz s. m. „funcţionar otoman cu însărcinări financiare” 39, lv. erri conj. „iar” 22,250.
233
falce s. f. „unitate de măsură pentru suprafeţe” 60, 2r. faptă s. f. „alcătuire” 10, 6V; 25, 190v.
fapt(u) adj. „facut” 2, 34v; 14, 82; 46, 8V; s. n. „făptură, alcătuire” 17, 41v; 67, 26v; 72, lr.
fariseu s. m. „adept al unei secte religioase la evrei” 3, 87r, 87v; 49, 170r.
faţă s. f. „ipostază” 25, 191v, 193r.
făgădui vb. „a găzdui” 15, 257r; 46, 6V.
făgăduit s. n. „făgăduinţă” 17, 55r.
făgăduită s. f. „făgăduinţă” 6, 23, 24; 10, 9V; 62, 192v.
făptură s. f. 1) „om” 15, 254v; 23, 80v. 2) „înfăţişare” 35*, 227v. 3) „alcătuire” 17, 41r. 4) „însuşire, caracter specific” 25, 191v.
fără (de) prep. „în afară de” 15, 257v; 16, 22lr, 223r; 21, lr; 22*, 36v; 24, 363; 28, 92v; 37, lr; 68, lllr.
fără-de-apă (făre-de-apă) s. f. comp. şi adj. comp. „(loc) sec, pustiu” 22, 246, 250.
fără de cap loc. adv. „necugetat” 49, 173r.
fără (de) gâlceava expr. „în pace” 68, 113r, 113v, 115r.
fără ... de ... smenteală loc. adv. „în mod negreşit, absolut” 66,477.
fără-fundu s. comp. n. „prăpastie, abis” 22, 245.
fără-mintelui s. m. comp. g.-d. sg. „celui fără de minte” 17, 41v.
fără numai loc. adv. „numai, decât” 64, lr; 72,2V, 5r.
fără samă loc. adj. „foarte mulţi, nenumăraţi” 47.
fără vreame loc. adj. „prea de timpuriu, la vreme nepotrivită, înainte de vreme sau de soroc” 7,447.
făre-de-apă v. fără-de-apă.
făţişat adj. „evident” 35*, 230r.
făţişu adv. „în faţa tuturor” 58, 147v.
făurar s. m. „februarie” 63, 176r.
feapse vb. ind. pf. s. 3 sg. „făcu” 33, 57r.
fecior de fealiul lui expr. „fiu nelegitim” 66, 473, 475.
fecior de trupul său expr. „fiu legitim” 66, 471,473.
feciorea s. f. „fiică” 28, 90r.
fecioriţă s. f. „fiică” 28, 90r.
felelui vb. „a garanta” 16, 222v.
ferecat1 s. m. 1) „legat, încătuşat” 31,183v. 2) „împodobit” 57, 39r. ferecat2 v. fericat.
feri vb. 1) „a păzi, a păstra, a respecta (o sărbătoare, un obicei, o poruncă)” 22, 244, 254; 63, 173r, 174v. 2) „a păzi ceva nealterat, a păstra, a conserva” 7, 449. 3) „a (se) păzi, a (se) apăra” 5,41v, 57r; 6, 376; 7, 447, 448, 449; 15, 259r; 18, 28r; 36, 481r; 42, 254v, 255r; 56, 212v; 58, 99v; 62, 191r; 67, 43v. 4) „a (se) abate, a (se) îndepărta” 17, 48r; 67, 27r, 43r. 5) „a lăsa, a părăsi, a se lipsi de” 22, 248.
fericat (ferecat2) adj. „fericit” 15, 256v; 17, 69v; 18, 32r.
fericăciune s. f. „fericire” 20, 4V.
ferinţă s. f. „ocrotire” 49, 169v.
fi(i)astră s. f. „fiică vitregă” 26, 272r.
fiiastru s. m. „fiu vitreg” 26, 272r.
fie s. f. „fiică” 6, 17; 31, 291v; 48.
fieşcine pron. nehot. „fiecare” 67, 28v.
fiiu întunearecului expr. „copil al cărui tată natural este necunoscut” 66, 474.
fi op (a ~) expr. „a fi aşa cum trebuie” 4, 9r; v. şi op.
fi sânge (a-şi ~) loc. vb. „a se înrudi” 41, lr.
fi singe amestecat (a-şi ~) loc. vb. „a se înrudi” 41, lr.
fitlean v. hiclean.
florin(t) s. m. „monedă de aur” 16, 222r, 222v; 29; 71. foaie s. m. sau n. „burduf’ 22,245. fomeaie s. f. „familie” 46, 4r, 7V, 8r. foameţi s. f. pl. „foamete” 63, 171v.
frâmseaţe (frâmseaţi) iaste expr. „e frumos; se cuvine” 45, 5V.
234
franc s. m. „nume generic pentru popoarele occidentale de origine latină” 58, 147r.
frânge vb. 1) „a sparge” 16, 220v. 2) „a distruge” 5, 39v.
fricos adj. „îngrozitor, înfricoşător” 5, 41r.
fsat s. n. „sat” 22,253, 254, 256.
fuglu s. m. „prizonier” 13,42r, 47v.
gadenă v. gadină.
gadină (gadenă) s. f. „animal sălbatic” 27, 80r; 36, 560r; 63, 171v; 70, 26v.
gata adj. invar. „în numerar, peşin (despre monede)” 21.
găselniţă s. f. „omidă; fluture dăunător” 63, 171v.
gata (gheta) vb. „a pregăti” 22, 246; 34, 65v; 63, 176v, 179r.
găti vb. „a (se) pregăti” 11, 12r; 14, 518, 521; 17, 17r, 70r; 27, 116v; 57, 34r.
găvozd s. n. „cui, piron” 46, 3r.
găvozdi vb. „a ţintui cu cuie” 6, 20; 63, 173v.
găzdui vb. „a locui” 68, 114r.
gâlceava v. fără (de) gâlceava.
genunchi s. n. „seminţie, neam, popor” 22, 223, 254, 256. genrure v. genune.
genune (ge(n)rure) s. f. „mare” 13, 42v, 45v; 49, 172r. gerure v. genune.
ghemon s. m. „guvernator al unei provincii” 12, 66v. gheta v. gata.
gice vb. „a zice” 5, 56v; 25, 191r, 191v; 26, 257r, 271r; 36, 559v; 41, lr; 45, 7r; 49, 173r; 50, lr, 55; 62, 19lr, 192v; 63, 179r; 72, 4V, 5r. gicere s. f. „zicere” 5, 56r; 25, 191r. gilălui vb. „a urî” 4, 82v. ginere s. m. „mire” 12, 184v; 16, 22 lv. gint s. n. „neam, popor” 6, 25; 22, 220, 244; 32, 17v. gioară vb. ind. prez. 3 sg. ,jură” 41, lr. giude s. m. 1) „primar” 50, lr. 2) „principe” 5, 60r. giudeci s. m. pl. v. giude. giudeţ(u) v. judeţ, giuncă s. f. „juncă” 5, 57r. giune v. june.
giunghere s. f. Jertfa” 56, 210v.
giunrie s. f. „tinereţe” 4, 36v.
giupân v. jupan.
giupâneasă v. jupâneasă.
giupâr v. jupan.
giurelu s. m. „tinerel” 5, 58v.
glăsi vb. „a rosti” 5,25r; 12, 132r, 132v, 24, 258.
gloată s. f. 1) „mulţime de oameni” 14, 80; 27, 116v, 117r, 117v. 2) „adunare; sinagogă” 14, 79, 81. 3) „familie, copiii unei familii” 59, 139r. 4) „cohortă” 13, 42r; expr. gloată mestecată „familie cu copii de ambele sexe” 59, 138r.
gomer s. m. „unitate de măsură pentru capacităţi” 27, 117r, 117v, 118r, 118V. gotovi vb. „a pregăti” 31, 313r. gotovinţă s. f. „pregătire, gătire” 5, 59v. gotovire s. f. „pregătire” 17, 70r; 46, 8V.
grai s. n. „cuvânt, spusă” 5, 56r; 6, 17; 35*, 230v, 232r; 63, 177r; 67, 27v. gras s. n. „grăsime” 5, 57, 57v, 59v; 17, 70v. graţă v. greaţă.
grămătic s. m. „cântăreţ de strană, dascăl” 11, 5r.
greaţă (graţă) s. f. lj „dificultate, necaz, supărare” 11, 12v; 59, 138r, 138v, 139r, 140v, 141v. 2) „greutate” 13,47v.
235
grei me s. f. „greutate” 26, 25T.
greşnic s. m. „păcătos” 4, 83r.
grijiv adj. „grijuliu” 59, 137r.
grozav adj. „îngrozitor” 58, 99r; 72,4r.
gruma(d)z s. m. sau n. „gâtlej” 5, 25r, 39r; 67,28r.
grupa vb. „a îngropa, a înmormânta” 47.
hange(a)riu s. n. „pumnal încovoiat” 57, 38r; 58, 145v.
har s. n. „răsplată, dar divin” 48; 59, 140r; v. şi da (în) har, dat de har, lua.
hasnă s. f. „folos” 10, 5r; 15,255r.
hălăstui vb. „a cruţa” 22, 252.
hăsnui vb. „a folosi” 16,222v.
harţi s. m. pl. „perioadă din post când se mănâncă de frupt miercurea şi vinerea; harţi” 45, 5V; expr. hărţii ogarului „perioadă în care se mânca de frupt, coincizând cu sărbătoarea armenească a Sf. Harţiburi” 45, 5r.
herâie s. f. „taxă depusă în proces pentru obţinerea titlului executor” 71. herţeg s. m. „duce” 42, 254v. heruvic s. n. „imn religios” 18,25v.
hiclean (fitlean, hitlean) adj. „viclean, rău” 4, 82v; 7, 443; 12, 84r; 17, 57v; 24, 358, 363, 364; 31, 261r, 261v; 58, 72v, 100r; 63, 170v, 177v, 178r; s. m. 1) „diavol” 10, 8V; 12, 142v; 15, 255v; 40, 1224; 63, 179r; 67, 28v. 2) „om viclean” 17, 8r; 58, 71v. hină s. f. „fină” 26, 205r. hitlean v. hiclean.
hitlenie s. f. „viclenie” 18, lr; 24, 361, 363; 58, 69v.
hitlenşug s. m. „vicleşug” 58, 69v.
hlap s. m. „lacom” 58, 71v.
horu s. m. „vânt din nord-vest” 13, 43v.
hotarnic adj. „care fixează hotarele unei moşii” 69.
hotărî vb. „a hotărnici, a stabili hotarele” 69.
hrăborie s. f. „dârzenie, tenacitate” 15, 255r.
hristosul s. m. „unsul, alesul” 17, 15v; 31, 314v.
hulă s. f. „blasfemie, ocară, injurie” 12, 84r; 49, 169v, 172v, 173v; 58, 99r; 62,191r. hvală s. f. „fală, pompă” 58, 147r, 147v.
i art. proclitic fem. g.-d. sg. 50, lr.
iane (iani) interj, „ia, iată” 10, 5r; 16, 22lr.
iani v. iane.
iboste v. i(u)boste.
icea adv. „aici” 38, lr; 48.
iconom s. m. „administrator al veniturilor unei mănăstiri” 64, lr.
ierta vb. 1) „a îngădui, a permite” 26, 256v, 258v; 66, 468. 2) „a se împăca cu cineva” 46, T. 3) „a scăpa, a se dispensa de cineva” 66,477.
iertăciun(r)e (iertăciure) s. f. „iertare” 10, 3r, 6V; 15, 254v; 16, 218V, 247v; 26, 258r; 62, 190r, 192v, 193r; 72, 5r.
iertăciure v. iertăciun(r)e.
ieşi vb. 1) „a ajunge” 44, lv; 47; 68, 115r. 2) „a se naşte, a proveni” 22*, 39r; 35*, 228r, 229r. ieşit s. n. „exod, emigrare” 30, lr.
inicear s. m. „soldat pedestru din garda sultanului; ienicer” 54, lv.
101	v. iuo.
102	„particulă care figurează în titulatura domnilor români, înaintea numelui de botez” 42, 255v; 43,
238v; 48; 55; 64, lr; 69.
ispăsenie s. f „mântuire, salvare” 10, 7r; 15,255v; 62,192r. ispăsi vb. „a (se) mântui, a (se) salva” 10, 5r, 6r, 6V; 16, 222r.
236
ispăsit adj. „mântuit” 10, 1 lr; 15, 254v. ispăsitoriu s. m. „mântuitor” 16, 223r.
ispiti vb. 1) „a încerca” 3, 85v; 12, 193v; 22, 246, 250; 22*, 34v; 42, 254r; 48; 64, lr; 68, 113r. 2) „a se strădui” 42, 254r; 43, 237v. 3) „a cerceta” 5, 40v, 42r; 16, 247r; 22, 254; 24, 364; 62, 190v. 4) „a iscodi” 3, 87v. 5) „a încerca, a verifica” 7, 453. ispoveadă s. f. „spovedanie” 63, 181v.
ispoveadnic s. m. „persoană care se spovedeşte” 26, 204v; 45, 5V, 7V. ispovedanie s. f. „spovedanie” 45, 4r.
ispovedi vb. 1) „a mărturisi greşelile” 5, 41r; 7, 452; 17, 47r, 58r; 31, 275v, 278r; 45, 6r. 2) „a spovedi, a asculta mărturisirea greşelilor făptuite de un credincios” 45, 4r. ispravă s. f. 1) „hotărâre” 37, 2V; 66, 471. 2) „îndreptare, corectare” 45, 4r. 3) „act” (?) 39, lv. isprăvi vb. 1) „a îndrepta” 4, 83r. 2) „a se îndeplini” 37, 2V. istov v. (tirani) (de) istov.
i(u)boste s. f. „dragoste” 6, 374, 375; 11, 12r; 26, 205v; 46, 6V.
iuo (io1) adv. „unde” 1, lr; 4, 9r; 5, 24v, 59v; 6,13; 13,43r; 14, 79; 18, 29r; 32,17v; 33, 62r, 62v.
iuşira vb. „a uşura” 13, 47r.
iuşor adv. „uşor” 63, 179v; 66,476.
iuvi vb. „a se ivi” 36, 554v.
iuzbaşă s. m. „sutaş” 69.
izrail s. m. „evreu” 4, 9r; 31, 276v.
izvod s. n. „text, sursă; model” 66, 470; v. şi lua.
izvodit adj. „scris, alcătuit” 37,2V.
îmă (umă) s. f „mamă” 26, 204v; 49, 173r. îm băsăul loc. prep. „împotriva” 42, 254r. îmbe num. colectiv f. „amândouă” 26, 216r.
îmbla vb. 1) „a avea relaţii sexuale” 11, 3V, 4r, 4V, 5r; 66, 474. 2) „a urma” 6, 375, 376; 18, 27r; 22, 244; 22*, 32v; 27, 116v; 63, 172v. 3) „a încerca, a căuta” 42, 255r; 43, 237r, 237v; 55. 4) „a se conduce” 64, lr.
împărechetură s. f. „dezbinare” 56, 21 lv.
împărţi vb. 1) „a (se) despărţi” 5, 56v; 25, 190v; 26, 205v, 215r; 31, 276v; 35*, 232v; 57, 36v; 66, 472, 475.2) „a atribui” 17, 16v. împărţire s. f. „despărţire” 31, 276v.
împărţit adj. 1) „infinit, nemărginit” 49, 171v. 2) „despărţit” 66, 472. împărţitur(r)ă s. f. „împărţire, diviziune; hotar” 26, 215V, 216r. împeliţa vb. „a se întrupa” 10, lr; 15, 255v-256r.
împenge vb. 1) „a se lupta” 11, 5V. 2) „a respinge” 17, 48r. 3) „a presa” 49, 172v. împle(a) vb. 1) „a (se) împlini” 3, 42v, 84v; 10, 5V; 15, 259r; 16, 218r, 218v; 17, 15v; 18, 27r; 22*, 35r; 35*, 227r; 37, lv; 45, 8r; 52, 37; 58, 73r; 64, lr. 2) „a îndeplini” 7,443; 10, 5V; 45,4r. 3) „a umple” 45, 5V. 4) „a întregi, a completa” 49, 172r. împlut adj. „deplin” 6, 378. împomciş adv. „împotrivă” 49, 173r, 173r'v. împomcişa vb. „a se împotrivi” 49, 170v.
împreuna vb. „a se căsători” 15, 258v, 259r; 26, 256v, 273r, 273v; 65.
împrotiva prep. 1) „potrivit cu ..., în conformitate cu ..., după” 24, 357, 360, 363, 365. 2) „asemenea” 3, 87v.
împrotivi vb. „a se asemăna, a se potrivi” 3, 83v. împuciuciune s. f. „împuţire” 67, 28v. împuta vb. „a certa, a dojeni” 45,4V. împutat adj. „certat” 46, T.
împutar(r)e s. f. „dojana, mustrare” 13,43r; 17, 7V, 41v; 22,256; 31, 302v. împutătoriu s. m. „cel care mustră, ocărăşte” 17, 47v. înainte-alergătoriu s. m. „premergător” 67,29r. în alean loc. adv. „împotrivă” 20, 3V.
237
în aleanul loc. prep. „împotriva” 20,4r; 27, 116v; 43, 237v, 238r.
în arătare loc. adv. „în văzul tuturor” 70, 25v.
încai adv. „cel puţin, barem, măcar” 49, 171r.
încăpea vb. „a intra undeva şi a lua în stăpânire” 39, lr; 66, 476.
încăpere s. f. „acţiunea de a cuprinde” 67,45r.
încâlcit s. n. „împletire, amestec” 26, 270r.
începător(iu) s. m. „stăpânitor, mai-mare, conducător” 8,458; 14, 79. înceta vb. „a se însoţi, a se întovărăşi” 34, 65v. înceţi vb. „a se însoţi, a se întovărăşi” 8, 456.
încheietură s. f. „element, parte componentă” 25, 190v, 191v, 192r; 59, 140v, 141v. închina vb. „a apleca” 33, 58v.
închipui vb. 1) „a lua chip de ..., a se întrupa, a se întruchipa” 68, 115r. 2) „a imagina, a simboliza” 35*, 230r; 72, 3r. 3) „a se asemăna” 22*, 33r; 36, 477v, 554r, 560r. în derept (dirept) loc. adv. „drept” 69. îndeseară adv. „spre seară, în amurg” 22*, 33v.
în deşer(r)t(u) loc. adv. „zadarnic” 5,41v; 8,455; 17,41r, 41v; 22,249; 31,261v, 290v; 35*, 228v; 58,99v. îndeşert adj. „nefolositor” 16, 219v-220r. în dirept v. în derept.
îndirepta vb. „a se justifica, a se dezvinovăţi” 71.
îndrele s. f. pl. „decembrie; îndrea” 59, 141r.
înfrâmşea vb. „a (se) înfrumuseţa, a (se) împodobi” 49, 171r.
înfricat adj. „înfricoşător” 22*, 37r; 33, 61v, 62r"v; 62, 189v; 63, 174v.
îngădui vb. „a aştepta” 39, lr; 41, lr.
în g hi mp os adj. „spinos” 58, 98v.
îngrupătură s. f. „îngropare” 7,448.
în laturi expr. „la o parte de, deoparte de” 66, 474.
în podoabă loc. adv. „asemenea, întocmai, aidoma” 14, 83.
îns pron. pers. „însuşi” 17, 47r.
însoţire s. f. „căsătorie” 26, 217v.
în toate laturile expr. „în toate părţile” 43, 237r.
întortu adj. „îndărătnic” 6, 25.
într-aceaea loc. adv. „în timpul acela” 22*, 38r; 29; 35*, 23lr; 69. într-aleanu loc. adv. „împotrivă” 13,42v.
între prep. „înaintea, în faţa” 4, 82v; 12, 96v; 13, 46r; 14, 519; 17, 8r, 41r, 47v, 54v, 55v, 58r; 22, 221, 245; 46, 9r.
întreba (a se ~) vb. „a discuta” 14, 79, 81.
întrebare s. f. „discuţie” 48.
întru deadevăr loc. adv. „într-adevăr” 6, 374.
întru mârecare loc. adv. „dis-de-dimineaţa” 5,41r.
întruna adv. „împreună, laolaltă” 15, 258v; 16,219v; 24, 360; 27, 78v.
într-un (într-u<n>) chip(u) loc. adv. „deopotrivă, la fel, fără deosebire” 64, lr; 72, 2V.
întru protiva loc. prep. „pe măsura” 45, 7V.
întunearec (untunearec) s. n. „mulţime” 16, 247r; v. şi fîiu întunearecului. înţelegătură s. f. „înţeles” 15, 256r; 24, 360.
învălui vb. 1) „a constrânge, a ameninţa” 58, 37r. 2) „a persecuta” 58, 99r. învăluitură s. f. „tulburare, neajuns” 68, 115r.
învăţătură s. f. „poruncă” 6,376; 17,55r; 22*, 32v; 26,256v; 45,4r, 4V, 7r; 63, 177r; 66,471,473; 67,43r. învârtoşime s. f. „tărie” 66, 469. în veaci v. în veacu.
în veacu (veaci) loc. adv. „niciodată” 5, 25v, 60r; 15,255v, 256r; 17, 8r; 46, lv; 56, 21 lr.
înveaşte (înveşti) vb. „a îmbrăca” 17, 70v; 62, 191r.
învermănoşa vb. „a se umple de viermi” 27, 117V.
înveşti v. înveaşte.
învia vb. „a trăi” 14, 83.
238
în vis vb. part. „înviat” 8,458; 67, 44r.
învise vb. ind. pf. s. 3 sg. „învie” 6, 20, 22; 8, 458; 10, T; 15, 256r; 34, 67v.
înviseşi vb. ind. pf. s. 2 sg. „înviaşi” 67,45v.
jalobă s. f., jalbă” 55.
jăhui vb. „a jefui” 57, 35r.
jălui v. jelui.
jărtăvnic s. n. „masă din altar pe care se pregătesc sfintele daruri; jertfelnic” 18, 27v. jâganie s. f. „insectă” 18, 31v.
jelanie s. f. 1) „dorinţă” 16, 247r; 17, 16r. 2) „poftă” 22, 248. jelui (jălui) vb. „a dori fierbinte, a pofti” 5, 57r; 31, 167r; 68, 113v. jemblă s. f. „pâine albă” 27, 118r. josu s. n. „iad” 8,457.
judeţ (giudeţ(u)) s. m. şi n. 1) Judecată” 5, 56r, 60r; 11, 1 lv; 15, 259r; 18, 28r; 22, 220; 31, 314v; 32, 17r; 46, 8r, 8V; 49, 169v; 56, 212r, 213r; 58, 70r, 71v, 72r; 62, 192r; 63, 174v, 178r, 178v, 179r, 183v; 72, 4V. 2) Judecător” 16, 222v; 17, 54v; 32, 21™; 63, 180r. 3) „primul dregător al unui oraş sau sat, primar” 29; 51, lr. judecat s. m. „condamnat” 16, 222r. june (giune) s. m. „tânăr” 6, 18; 22, 255.
jupan (giupân, giupâr) s. m. 1) „titlu de respect dat persoanelor care deţineau slujbe sau ranguri de conducători în viaţa socială” 16, 247v; 29; 47; 51, lr. 2) „titlu de respect pe care îl da soţia bărbatului ei” 61, lr.
jupâneasă (giupâneasă, jupuneasă) s. f. 1) „soţie de boier” 19; 47; 65. 2) „femeie de condiţie socială înaltă” 36, 562r, 562v. 3) „femeie” 15, 257v, 257v-258r, 258r. jupuneasă v. jupâneasă.
jurat s. m. „membru al sfatului din localităţile transilvănene, ales de obştea locală” 38, lr; 50, lr.
la vb. „a spăla” 23, 78r.
la aiave loc. adv. „la vedere” 49, 171'; v. şi aiavea. la arătare loc. adv. „în faţa tuturor, în public” 68, 115v, 12 lv. lafă s. f. „leafa” 42, 254v.
laturi s. f. 1) „ţinut, regiune, ţară” 6, 15. 2) „parte” 62, 191v; v. de altă laturi, în laturi, în toate laturile, pre de alte laturi.
la vedeare loc. adv. „în văzul tuturor, în public” 68,110v.
lăcui vb. 1) „a trăi” 6, 376; 22*, 35r; 27, 118v; 28, 90v; 59, 141r. 2) „a convieţui” 15, 258v; 28, 90r; 31, 272v; 41, lr; 62, 191v. 3) „a rămâne” 13,46r; 24, 359. 4) „a lua în stăpânire” 7,444; 36,480v. lăcuire s. f. „viaţă, trai, convieţuire” 15,257v; 22*, 36r; 26, 272™ lăcuită s. f. „locuinţă, adăpost” 7,444; 22*, 34v, 35v; 48; 58, 99r. lăcuitor s. m. „cel care trăieşte, care vieţuieşte” 6, 376; 24, 363.
lăsa vb. 1) „a ierta” 12, 142v; 40, 1224; 46, 7r; 63, 181r. 2) „a părăsi, a abandona” 3, 86r; 5, 57v; 6, 21, 22; 11, 3r, 3V; 13, 47v; 15, 258r; 16, 222v, 247v; 17, 16r, 41r; 22*, 33r, 35v, 37r, 37v, 38v; 27, 117v; 31, 168v, 313v; 35*, 227v; 36, 558r; 39, lv; 46, 7r, 7V; 58, 147v; 63, 175r, 175v, 178r; 67, 43r, 44v; 68, 115r. 3) „a renunţa” 68, 11 lv. 4) „a porunci, a dispune” 10, 9V; 26, 204v; 27, 78v. 5) „a îngădui, a permite” 13, 42v; 16, 218r; 26, 270v; 27, 79v; 37, 2V; 41, lr; 52, 37; 57, 33v; 63, 183r. 6) „a transmite, a ceda” 3, 86v; 22*, 32v; 46, lv; 62, 192r. 7) „a primi” 14, 80. 8) „a apuca, a prinde” 22*, 39r. 9) „a transfera” 35*, 227r. 10) „a cădea” 46, lr. 11) „a abate” 63, 17 lv, 176v. 12) refl. pas. „a fi lipsit de” 11, 6r; expr. a lăsa înapoi „a părăsi, a abandona” 42, 254r; a lăsa suspini „a suspina” 22*, 36r. lăsare s. f. „iertare” 6, 24; 15, 256r; 18, 28r, 32v. lăsată „poruncă” 15, 257r.
lăsăciune s. f. 1) „iertare” 18, 32v. 2) „despărţire, abandonare” 35*, 232r.
lăstitoriu adj. „înşelător” 4,36r.
lătura vb. „a alătura” 53, lv.
lăutoriu s. n. „lighean” 23, 78r.
lânged s. m. „bolnav” 46, 6V.
239
lângoare s. f. „boală” 4, 40v.
leage s. f. 1) „credinţă” 4, 82v; 5, 56r; 10, llv; 11, 12v; 15, 256v, 257r, 257v, 258r, 258v; 16, 220r; 18, 32v; 22*, 32v; 27, 116v, 118r; 28, 90v; 35*, 230r; 45, 8r; 46, 3r; 58, 100r; 62, 190r, 190v, 191r; 63, 172v, 178r. 2) „totalitatea poruncilor şi învăţăturilor lui Dumnezeu” 11, 11v—12r; 19; 22, 243. 3) „Testament (secţiune a Sfintei Scripturi)” 3, 87r, 87v; 36, 48lr. 4) „normă de conduită” 23, 77r; expr. cu leage „legal” 66,477; prespre leage „ilegal” 66, 474. leah s. m. „polon” 43, 237r, 237v; 47. leaniv adj. „leneş” 24, 358. leaşi v. leah.
lefantă s. f. „elefant” 57, 32v.
lega vb. 1) „a imputa” 67, 44r. 2) „a se înrudi” 71.
legat adj. „întemniţat, pus în lanţuri” 14, 519; s. m. „întemniţat, pus în lanţuri” 14, 518. legătură s. f. 1) „legământ, obligaţie” 15, 256v; 49, 170v, 173r; 56, 212r; 66, 470; 67, 44r. 2) „lanţ” 14, 519, 520; 67, 44v.
lemn s. n. „arbore, copac” 23, 78r; 33, 59v, 60r, 60v; 70, 25r, 25v, 26r, 27r.
leni vb. „a se lenevi” 8, 456; 24, 361, 364.
lenivos adj. „leneş” 24, 363; s. m. „om leneş” 24, 359.
lepăda vb. 1) „a alunga, a goni” 5, 57v; 11, 3v, 6r; 26, 258r; 49, 169r; 62, 190v, 191r; 63, 175v; 66, 472. 2) „a scoate” 42, 254r. 3) „a se lăsa de ceva, a părăsi ceva” 11, 3r, 5V; 17, 8r, 55r; 22, 254; 35*, 23 lv; 43, 238r; 49, 169v; 63, 178r. 4) „a părăsi pe cineva, a abandona” 14, 518; 22*, 36r; 49, 170r. 5) „a arunca” 13, 44v, 46r, 47r, 47v; 32, 21r; 45, 4r; 49, 171v, 172v. 6) „a destăinui” 36, 557v. 7) „a se depărta” 56, 211v. 8) „a da” 11, 4r.
lepădare s. f. 1) „părăsire, abandonare” 13, 45r; 35*, 231v, 232r. 2) „părăsire, renegare, dezicere” 36, 559v; 49, 169r. 3) „aruncare” 13, 44v. lepi vb. „a lipi” 4, 82v; 5, 39r.
Ieşi v. leah.
leşesc adj. „polon” 43, 237r, 237v.
limbă s. f. „neam, popor” 4, 36r; 5, 24v, 56v, 58r, 58v, 60r; 6. 14; 7, 443; 10, 10v; 11, 1 lv; 12, 66v; 14, 82; 15, 254v; 16, 247r; 17, 46v, 47v, 70r; 22, 220, 221, 223, 253; 56, 206v; 57, 35r, 35v, 38r; 59, 139r; 63, 17lr, 172v; 67,45r; 70,24v.
lipsă s. f. 1) „privaţiune, sărăcie” 70,25r, 29r. 2) „nevoie, trebuinţă” 64, lr. lipsi vb. „a trebui” 16, 219v.
liubov s. m. „iubire, dragoste” 35*, 227v, 228r; 36,447r, 479r, 562v. livă s. f. „vânt de miazănoapte, crivăţ” 13,43v; 22, 247. liviitenesc adj. „care aparţine Libiei” 6, 15.
logofăt (logofet) s. m. 1) „mare dregător, membru al sfatului domnesc, care conducea cancelaria domnească” 37, lr, 2r; 53, lv; 65; 71. 2) „scriitor de cancelarie, pisar” 48; 54, 2r; 69. logofet v. logofăt, lotru s. m. „tâlhar” 1, lr.
lovi vb. 1) „a se bate, a se lupta” 47; 57, 32r, 33r, 36r, 37r, 37v; 58, 146r, 147v. 2) „a ataca” 37, lv; 57, 33v, 34v, 38r.
Iu pron. pers. 3 sg. ac. 4, 9r; 5, 57v; 6, 20; 23, 80r; 35*, 232r; 36, 558r; 45, 8r; 46, 7V, 8V, 9V. lua vb. 1) „a primi” 6, 25; 15, 254v; 35*, 23 lv; 37, lr; 64, lr; 66, 474; 68, 112v, 113v. 2) „a se pomi” 22*, 33r; 68, 114v. 3) „a cuceri” 42, 254r, 255r; 43, 237r; 58, 145r, 146v, 147r. 4) „a dispărea” 22, 221. 5) „a socoti, a lua în calcul” 26, 270v. 6) „a confisca” 64, lr; loc. vb. a lua aminte „a ţine seama” 5, 56r; 6, 17; 25, 190r; 42, 254r; 46, 6V; 63, 171r; a lua botezul (butedzu) „a se boteza” 15, 255r; 63, 173r; a lua credinţă „a crede” 22, 249; a lua izvod „a se documenta” 66, 468; a lua pământu „a muri” 34, 66v; a lua svat „a se sfătui” 3, 85r; expr. a lua cinul cel sfânt călugăresc „a se călugări” 68, 112r; a lua cuvântul adeverit „a se încredinţa” 36, 555r; a lua în har „a lua în deşert, a nesocoti” 10, 4V; a se lua într-o parte „a se abate” 57, 32r; a lua muiare „a lua de soţie” 26, 257r, 27lr; a se lua nădejdea „a deznădăjdui” 13, 44v; a lua petreacerea călugărească „a se călugări” 68, 111v; a lua puteare 1) „a dobândi forţe supranaturale” 68, 115r. 2) „a primi autoritate” 67,44r; a lua tremuratul „a începe să tremure” 4, 40r v. lucoare s. f. „lumină, strălucire” 17, 70r.
240
lucru s. n. 1) „acţiune, faptă” 1, lr; 4, 40r; 5, 24v, 41r, 56r; 6, 377; 8, 455; 12, 84r; 16, 219r, 219v, 220r, 22 lr, 221v, 222r, 247v; 17, 46v; 22*, 32r, 33r, 35r, 38r; 24, 359, 360, 361, 363, 364, 365; 31, 184r; 34, 65r; 36, 481v, 555r; 39, lr; 43, 237r, 237v; 46, lv; 49, 169v, 172v; 54, lr, 2r; 56, 205v, 213r, 215r; 62, 191r; 63, 170r, 175r, 175v, 178r; 66, 469, 472, 473; 67, 27r, 43r, 45v; 68, 110v, 1 llr, 112r, 112v; 72, 3V, 5V. 2) „mers, funcţionare” 16, 221v. 3) „deprindere” 64, lr. luini s. f. „luni (prima zi a săptămânii)” 3, 42r.
luminat adj. „plin de înţelepciune” 6, 19; 22*, 32r, 35v, 38v, 39r; 68, 112v,l 15v; 72, 5r; adv. „clar, limpede” 43, 238r; 1) s. n. „lumină” 31, 182v. 2) s. m. „om cu calităţi sau fapte deosebite” 49, 172r. lunga vb. „a alunga” 50, lr. luotoare s. f. „luare, cucerire” 43, 237r. luva vb. „a lua” 3,42v, 85r.
macar(ă) v. măcar.
mai apoi loc. adv. „mai în urmă” 3, 86v; 10, 10v; 35*, 23 lr; 68, 113r. mai de apoi loc. adj. „de mai târziu” 15, 254r; 35*, 227v.
mainte adv. 1) „mai întâi” 10, 2r; 12, 184v; 15, 254v; 35*, 230r, 230v; 45, 7V; 49, 170r; 56, 21 lv; 58, 36v. 2) „înainte” 8, 457; 28, 94r; 72, 4r. 3) „mai înainte” 64, lr; loc. conj. mainte că „până ce, până când” 16, 219r; loc. prep. mainte de „înainte de” 7, 443; 10, 7r; 15, 255v; 25, 190r; 35*, 227r, 229v, 230r, 230v; 48; 49, 171v, 172r; 58, 35v-36r. mainte-vedea vb. „a prevedea” 6, 22. mai pre desupra loc. adv. „mai mult” 37, 2r. mairre s. f. „mare” 22, 245.
mană s. f. 1) „lichen comestibil care creşte pe stânci; pâine făcută din acest lichen” 22, 247; 27, 118r, 118V. 2) „recoltă bogată, belşug” 70, 27v; comp. mana-pâmântului „rodul-pământului” 7, 449. maranata s. f. „Domnul vine (formulă de imprecaţie)” 64, lr. marhă s. f. „turmă de vite” 50, lr; 51, lr.
mar(r)gi(n)re s. f. 1) „ţărm, liman” 13, 43r, 45v, 47v, 48r. 2) „sfârşit” 4, 9r. 3) „limită” 26, 272v. marţ s. m. „martie” 42, 254v.
mas s. n. „faptul de a mânea, popas peste noapte” 64, lr. maştehă s. f. „mamă vitregă” 26, 204v, 272r. maţe s. n. pl. „pântece” 6, 22; 12, 84r; 15, 259r.
măcar (macar(ă)) adv. „chiar (şi)” 54, lr; 64, lr; conj. „fie” 26, 217r; loc. conj. măcar căce „măcar că” 35*, 230r; măcar {macara) să „chiar dacă” 24, 363; 54, 2r; loc. adv. măcar numai „barem, cel puţin” 44, lv.
măiestrie s. f. 1) „ştiinţă, înţelepciune” 5, 58v; 24, 359. 2) „taină” 22, 243.
mănunt adj. „mărunt” 27, 117r; 64, lr.
mărat adj. „sărman, nenorocit” 5, 39v.
mărie s. f. „slavă” 18, 32r.
mărturi vb. „a mărturisi” 6, 25.
mărturie s. f. „martor” 6, 22; 10, 5r; 48; 65.
mărturisi vb. „a propovădui, a predica” 56,21 lr.
măsărătate v. meserătate.
măscărnicie s. f. „obicei nelegiuit, măscăriciune” 58, 37r. mâhniciune s. f. „mâhnire” 68, 110v. mâie v. mânea.
mânca sec loc. vb. „a posti” 39, lv.
mândrie s. f. 1) „înţelepciune” 24, 360, 361; 31, 183v. 2) „cuget” 43, 237v.
mânea vb. „a petrece undeva noaptea, a se adăposti peste noapte” 64, lr.
mâneca vb. 1) „a se scula în zori, dis-de-dimineaţă” 45, T. 2) „a se îndrepta spre” 22,249.
mânru v. mânu.
mântuială s. f. „mântuire” 35*, 228v.
241
mânu (mânru, mâru) s. f. pl. „mâini” 3, 85r; 5, 24v, 25r, 60r; 13, 44v; 22, 251, 255; 28, 92r, 92v; 37, 2V; 46, 3r, 8V; 49, 171v; 63, 173v, 176r; 72, lr. mârecare v. întru mârecare. mâru v. mânu. mâşcoi s. m. „catâr” 36, 557v.
me(a)ser s. m. „sărac” 4, 9r; 8, 456; 22, 220, 222; 31, 313v. mecet s. n. „loc de închinăciune la turci, moschee” 54, lv. megi(i)aş s. m. „vecin, megieş” 1, lr; 48; 71.
meni vb. 1) „a numi” 24, 363; 35*, 227v. 2) „a hotărî, a orândui” 14, 82.
meserătate (meseretate, măsărătate) s. f. „sărăcie, lipsă” 8, 456; 17,48r; 34, 66r; 49, 172v.
mesere(a)re s. f. „milă, îndurare” 5, 24v; 11, 12r; 15, 256v; 20,4V.
meseretate v. meserătate.
meseri vb. „a sărăci” 31, 313v.
mesteca vb. 1) „a se împreuna (despre bărbat şi femeie)” 26, 205r. 2) „a interveni” 55. 3) „a face intrigi” 55. 4) „a se tulbura” 6, 14. mestecat v. gloată, singe mestecat, mestecătură s. f. „neînţelegere” 66,470.
meşterşugui vb. 1) „a plănui, a pune la cale” 58, 36v. 2) „a se strădui, a se sili (cu pricepere sau cu mijloace viclene)” 58, 145v.
meşteşug s. n. „tâlc, taină, rost (al unui fenomen)” 67, 28v.
metanie s. f. „închinăciune” 66, 475; 68, 116r.
metoh s. n. „proprietate imobiliară a unei mănăstiri” 21, lr.
metoşar s. m. „călugăr care se ocupă cu administrarea unui metoc” 64, lr.
mideani s. m. pl. „locuitori ai Midiei” 6, 15.
miji vb. „a (se) împăienjeni (despre ochi)” 3,43r.
milcui vb. 1) „a implora milă” 20, 4r, 4V. 2) „a se smeri, a se umili” 6,24.
milcuire s. f. „smerenie” 22*, 35v.
milcuitură s. f. „implorare (ca parte a rugăciunii)” 10, 9r.
miloste s. f. „milă, milostivire” 7, 443, 445; 15, 254r, 255r; 18, 28v; 31, 168r, 183v, 275v, 276r, 276v, 277r, 277v, 278r.
milostenie s. f. „binefacere, pomană” 16, 220r, 220v; 22*, 32v; 46, 6V; 66, 475; 72,4r. mir izmă s. f. „miros, aromă” 68, 113v, 114r. miroseală s. f. „mireasmă” 22*, 39v. niişcura vb. „a micşora” 35*, 229r, 231r.
mişel adj. „nenorocit, vrednic de plâns” 67, 43r; s. m. „sărac, sărman” 16, 220v; 22, 220, 222; 31, 313v; 32, 18v; 34, 65r, 65v; 41, lr; 46, 6r, 6V; 58, 69v; 63, 183r; 67, 26v. mişelame s. f. „oameni de rând, săracime” 15, 254r. jnită s. f. „camătă” 46, 7r.
moaşă s. f. 1) „bunică” 26, 215v. 2) „ascendentă, strămoaşă” 71.
molitvă s. f. 1) „rugăciune” 7, 450, 452; 11, 6r; 15, 258v. 2) „agheasmă” 26, 205v. 3) „termen de reverenţă folosit pentru un membru al clerului” 48. moş s. m. „bunic” 26, 215v; 39, lv.
moşie s. f. 1) „ţară natală; patrie; loc de origine” 22*, 32v, 35v, 36v, 39r; 39, lr; 64, lr. 2) „moştenire” 42, 254r, 255r; 61, lr; v. şi de moşie, moşninie s. f. „moştenire” 53, lv. moştean, -ă s. m. şi f. „moştenitor” 12, 96r; 22*, 32v. moştenie s. f. „moştenire” 12, 96r; 24, 365; v. şi de moştenie. mulgătoare s. f. „oaie care dă lapte” 22,256. mult-plodită adj. f. comp. „fecundă” 31, 291v. mulţi vb. „a înmulţi” 17, 70v; 46, 6r. mulţie s. f. „mulţime” 17,47v; 20, 4r, 4V.
muncă s. f. „chin” 7,447; 14, 518; 16, 221r; 23, 79r; 31, 183r; 32, 16r, 17r, 17v, 18r, 18v, 19r. munci vb. „a (se) chinui” 8,457; 16, 219r; 22*, 33v; 32, 16r, 17v, 18r; 34, 66v; 35*, 229r; 56, 213r; 58,
242
36r; refl. pas. „a fi chinuit” 32, 19r, 19v, 20v, 21r, 21v; 36, 555r; 56, 212r; expr. muncit de dracul „care are convulsii epileptice” 68, 115r. muncirea (de-a ~) vb. inf. lung „a chinui” 58, 36r. muncit s. m. „cel supus chinurilor” 32, 19v. murgui vb. „a protesta, a cârti” 27, 116V.
muta vb. 1) „a muri” 35*, 228r; 68, 11 lv; 72, 4V. 2) „a aşeza, a coloniza” 22, 254; 31, 261v.
mutatu s. m. „străin” 17, 41v.
năduşi vb. „a sugruma, a sufoca” 3,42r.
naftic s. m. „corăbier” 13, 43v.
nari s. f. pl. „nas” 5, 24v.
národ v. národ.
nas s. n. „partea din faţă a unei nave, prora” 13, 46r, 47v. nădăi vb. „a spera” 5, 25r; 6, 377.
năiemnic s. m. „persoană care s-a angajat cu plată” 67, 27v. năimit adj. „angajat cu plată, tocmit” 38, lr. nălucitoare s. f. „nălucire” 22*, 34v.
năpaste s. f. „ispită” 10, 8V; 12,132r; 15,255r; 56, 213r; 68, 114r. năpăsti vb. „a năpăstui” 50, lr. năprasnă v. de năprasnă.
nărav s. n. 1) „obicei, deprindere” 8, 454; 14, 79; 18, 25v; 22*, 32v;26, 216v; 36, 559v; 58, 36v, 37r, 69v, 70v. 2) „fel, chip, mod” 24,359. 3) „fire” 16,219v. národ (narod, norod) s. n. 1) „neam, popor” 3, 41r, 41v, 87r; 6, 14; 12, 83v, 96v, 193v; 14, 79, 80; 27, 116v, 118r; 32, 18v, 20r, 36, 555v, 560v. 2) „totalitatea enoriaşilor” 14, 518; 15, 255v. născută s. f. „naştere” 7, 447, 450, 453. năstăvi vb. „a conduce, a îndruma” 4, 36v. nătare v. cu tare cu nătare. năvidi (nevidi) vb. „a urî” 5,42r, 60r.
neamiş (nemiş) s. m. „stăpân de moşie cu obligaţii militare şi fiscale” 35, lr, lv, 2r, 2V, 3r, 3V, 4r, 4V, 5r, 5V, 6r, 6V.
neastâmpărat adj. „nedomolit, neliniştit” 35*, 230r.
neca vb. 1) „a (se) înăbuşi” 3, 43v; 12, 132r, 132v. 2) „a se îneca” 58, 147v. 3) „a ucide, a omorî (prin sugrumare)” 32, 21r. necăiuri adv. „nicăieri” 64, lr. nece v. nice într-un chip, nice odănăoară. neclătit adj. „trainic, durabil” 22*, 32v; 49, 172r; 64, lr; 67, 43v.
necurăţie s. f. „lipsă de credinţă, nelegiuire, fărădelege” 17, 69v; 56, 211v—212r, 212v, 214v; 62, 191r. nedejdi vb. „a nădăjdui” 4, 36v. nederep adv. „în mod nedrept” 63, 180r. nederept v. cu nedereptul.
nedestoinic (nedostoinic) adj. „nedemn, nevrednic” 62, 190v; s. m. „care nu este merituos” 68, 112r. nedostoinic v. nedestoinic.
negoţ s. n. 1) „negustorie, comerţ” 3, 84r; 16, 222v; 24, 361; 64, lr. 2) „marfa” 2, 36r; 64, lr. 3) „tranzacţie comercială; târg, învoială” 36, 558r. nemearnic s. m. „sărac, sărman; pribeag” 63, 182v. nemica adv. „de fel, câtuşi de puţin, în niciun fel” 35*, 229r, 23 lr. nemiş v. neamiş.
nemoşti vb. „a slăbi, a deveni neputincios” 36, 478r. nemţesc adj. „austriac” 47. nemzet s. n. „popor” 20,4V. nenăviditor s. m. „cel care urăşte” 5, 42r.
neofiit s. m. „persoană convertită de curând la o credinţă nouă” 39, lr. nepărăsit adv. „neîncetat” 67, 28r. neplecare s. f. „nesupunere” 49, 173v.
nepotreabnic adj. „care nu este bun de nimic, care nu foloseşte la nimic” 14, 519; 24, 358. neprietnic s. m. „duşman” 59, 141v.
243
nerreu s. n. „nerăutate; bunătate, blândeţe” 22, 257. neruşeit adj. „nestricat” 55.
nescare (niscare) adj. nehot. „oarecare” 3, 87v; 36, 560v; 69. nestatutor adj. „nestatornic, instabil” 3,43v.
neştin(r)e (neştire) adj. nehot. „oarecare” 24, 357; 34, 63v; pron. nehot. „cineva, careva” 3, 86v; 6, 377; 8, 454, 455; 13, 47v; 16, 222v; 26, 215r, 256v; 34, 63v, 64r, 64v; 49, 169v, 170r, 170v, 171r; 56, 205v, 210v; 64, lr; 66, 471, 472, 474, 476. neştire v. neştin(r)e. neştiut s. n. „ignoranţă” 14, 83; 18, 27v. netare adj. „slab” 31, 314r; s. m. 31, 313r. netărie s. f. „slăbiciune” 16, 220r. netrecut adj. „veşnic” 11, 12v; 63, 174r, 179r; 72, 3r. nevastă s. f. „femeie care a mai fost căsătorită” 15,257v. nevidi v. năvidi.
nevoi vb. 1) „a se strădui” 8, 456; 24, 361, 362, 364, 365; 39, lr, lv; 42, 254r; 44, lr; 62, 191r; 64, lr;
66, 469,474. 2) „a suferi, a se chinui” 22*, 34v, 37v. 3) „a obliga” 22*, 38r; 46, 7V; 53, lv. nevoie s. f. 1) „situaţie critică, periculoasă; primejdie” 3,43v; 47. 2) „constrângere” 14, 520. 3) „greutate, necaz, nenorocire” 16, 219r; 18, 27v; 27, 80r; 42, 255r; 48; 49, 172v; 54, lr; 66, 536; 67, 45r. 4) „trebuinţă, necesitate” 20, 3V; 48; 54, lv. nevoinţă s. f. „efort, strădanie” 22*, 32r; 39, lr; 42,254r; 49, 169r, 169v, 17lv; 64, lr. nevolnic s. m. 1) „bolnav” 28, 93v. 2) „neputincios” 57, 34v. nezavistnic adj. „care nu este invidios” 49, 173v. ni interj, „hai” 20, 4V.
nice odănăoară (nece/nice/nici dănăoară, nice dănuvară, nici dinioară, nice dirioară) loc. adv.
„niciodată” 11, 12v; 16, 223r; 23, 80r; 26, 257v; 71; 72, 4V. nice într-o samă de chip loc. adv. „defel, nicidecum” 66, 472.
nici într-un (intru un) chip (nece ~, nice ~) loc. adv. „defel, nicidecum, deloc” 16, 220v, 22lr; 26, 216v, 257v; 35*, 229r.
nime(a) pron. neg. „nimeni” 3, 88r; 16, 219r, 219v 22lv; 27, 117v; 48; 57, 39v; 58, 36r, 145v; 59, 139r, 140v; 61, lr; 62, 191v; 63, 170v, 176r; 64, lr; 66, 472, 473, 476; 72, 3r. nimenile(a) pron. neg. „nimeni” 3, 85v; 11, 12v. niscare v. nescare.
niştotă s. f. 1) „nevoie, trebuinţă” 16, 218V, 22 lv; 20,4r. 2) „nenorocire, nefericire” 15, 258r, 258v. nod s. n. „membru” 24, 360. norod v. nărod. nota v. nuta.
nove adj. f. pl. „noi” 7,452.
numaicât adv. „îndată” 68, 111v, 112r, 116v.
numere s. n. pl. „nume” 25, 191r.
nuta (nota) vb. „a naviga, a pluti” 13,42r, 42v, 47v, 48r.
nutare s. f. „navigaţie” 13, 43r.
oare conj. „ori, sau” 10,2r; 46, 9V; 72, 5V.
oarecând adv. „odinioară, demult” 14, 519; 26, 272r; 67,44r.
oarecât pron. nehot. „câtva” 27, 118r.
oarece adj. nehot. „ceva” 22*, 35v; 68, 114v; pron, nehot. „ceva” 14, 82.
oarecine pron. nehot. „cineva, unul, careva” 12, 142r; 36,479r, 559v; 58, 70v; 59, 141v.
oareunde adv. „undeva” 22*, 37v; 36, 557r.
obârşenie s. f. „sfârşit” 10, 7V.
obârşi vb. „a (se) sfârşi” 3, 41v, 42r, 83v, 85r, 86r, 87r.
obicină s. f. „obicei” 64, lr.
oblici vb. 1) „a da pe faţă, a vădi, a dovedi” 17, 55v. 2) „a dojeni, a mustra, a certa” 17, 54v. oblicire s. f. „arătare, vădire, dovedire” 17,41v. oblicitură s. f. „vădire” 15, 257r.
244
oboroc s. n. „vas făcut mai ales din scoarţă de tei, care serveşte la măsurarea sau păstrarea cerealelor” 21. obraz s. n. 1) „chip, făptură” 3, 85\ 86r; 7, 445; 18, 26v; 28, 93v; 47; 49, 170r; 58, 99r, 100v. 2) „persoană, ins” 11, 3V, 4r; 20, 3V; 35*, 227v; loc. adv. obraz de cruce „în chip de cruce” 18, 25v, 29r.
obşte s. f. „viaţă în comun a călugărilor dintr-o mănăstire, care se supun aceloraşi reguli” 64, lr. oca s. f. „cauză, motiv” 15, 255r. ocinacie s. f. „moştenire” 5, 56v.
ocină s. f. 1) „bucată de pământ (moştenită), moşie” 60, 2r; 65; 66, 476, 537; 69; 71. 2) „moştenire” 31, 277v.
ocol s. n. „curte; gospodărie” 35,4r.
odaie s. f. „aşezare gospodărească izolată de sat” 55.
odănăoară v. nice odănăoară.
odraslă s. f. „mlădiţă, lăstar” 52, 37.
ogoadă s. f. „plăcere, voie; dorinţă” 14, 82.
ogodi vb. „a plăcea” 16, 22lr.
olat s. n. „ţinut, teritoriu” 42, 254v.
oloiu s. n. „ulei” 45, 6V.
olovir s. n. „stofa vopsită în roşu purpuriu” 63, 174v.
oltar s. n. „altar” 31, 167r.
omeni vb. „a se întrupa, a se naşte” 15, 256r.
omet1 s. n. „margine, tivitură” 31,272v.
omet2 s. n. „zăpadă, omăt” 63, 171v.
omnoji vb. „a se înmulţi” 5,41v.
omor s. n. „epidemie, mortalitate” 63, 171v.
omu-iubire s. comp. „dragoste de oameni” 13,42r.
op s. n. (folosit eliptic) „trebuie, este necesar” 36, 560v; v. şi fi op (a ~).
opreală s. f. „interdicţie” 35*, 232r.
oprealişte s. f. „piedică, obstacol” 26, 216r.
opreaştere s. f. „interdicţie” 68, 121v.
opri vb. „a interzice” 26,258r; 35*, 23 lv; 49, 172v; 66, 477.
opritură s. f. „interdicţie” 35*, 231v.
opusti vb. „a părăsi, a lăsa” 49, 170v.
organ s. n. „instrument muzical; harfa, lăută, liră” 5, 39r; 31, 301v. oroşan s. m. „orăşean” 69.
osârdie (usârdie) s. f. „ardoare, zel, râvnă” 22*, 38v, 39v; 24, 365; 49, 169v; 63, 179v, 180v.
osârdui vb. „a-şi da silinţa, a se strădui” 64, lr.
osebi (usebi) adv. „separat” 3, 85r; 24, 360; 25, 191r; 37, lv, 2V.
ospătărie s. f. „incintă într-o mănăstire rezervată oaspeţilor” 64, lr.
ostâmpi vb. „a depărta” 17,47v.
osteninţă s. f. „osteneală” 68, 112r.
ostrov s. n. 1) „insulă (în mare)” 13, 44r, 45v; 64, lr; 66, 475. 2) „populaţia unei insule” 22, 221. os veţi vb. „a conferi un caracter sacru, a sfinţi” 33, 60v. oteţ s. m. „părinte al Bisericii” 26, 204v; 64, lr.
painjină s. f. „pânză de păianjen” 17,41v; 22*, 35r; 31, 183r; 49, 173v.
pamente (paminte, pamet s. m., pamete s. f.) s. f. „pomenire” 5, 58v; 22*, 32r, 37v; 46, 6V; 55; 63, 182r. pamet v. pamente. pamete v. pamente.
pamfiiiesc adj. „care aparţine Pamfiliei” 5, 42v. paminte v. pamente.
pan s. m. „titlu dat marilor boieri români” 38, P, lv; 53, 2r.
papie s. m. „demnitar însărcinat cu paza palatului imperial în Bizanţ” 58, 100r.
parat v. parat.
paraţie v. păraţie.
245
parde (să-m, să mă ~) „să am parte” 33,61v, 62r. pardos s. m. „panteră” 57, 39v.
parteani s. m. pl. „părţi; locuitori ai Mesopotamiei” 6, 15. păgubitură s. f. „pierzanie” 15, 254r. păli vb. „a arde” 63, 182v.
parat (parat) s. m. „împărat” 28, 90v; 47; 58, 100v; 70, 29r, 29v.
paraclis s. n. „slujbă religioasă oficiată în cinstea Fecioarei Maria; rugăciune închinată acesteia” 59, 137v.
părăsi vb. 1) „a înceta” 24, 364; 49, 172r; 58, 36r; 72, 2V. 2) „a lăsa, a abandona” 11, 11v, 12v; 48; 58, 37v; 64, lr. 3) „a se debarasa, a se depărta, a scăpa de ceva” 67, 43v; 68, 114r; 72, 4V. părăţie (paraţie) s. f. „împărăţie” 18, 26v, 27r; 28, 94r; 62, 191v. păreasimi s. f. pl. „postul Paştilor” 11, 5r; 45, 6V.
părinte s. m. 1) „fondator al doctrinei Bisericii creştine” 15, 255v. 2) „preot; călugăr” 58, 99r. păsa vb. „a pleca, a se duce, a merge” 3, 84v; 10, 10v; 12, 66r, 66v; 15, 254r; 24, 358, 363; 57, 34r, 36v, 37r.
pâlc s. n. „tabără” 22, 248.
până în svârşit (~ în sfârşit) loc. adv. „până la sfârşit” 15, 255r, 255v; 17, 57v; 35*, 227r, 227v, 228r, 228v; 66,468; 67, 45v.
până la sătul loc. adv. „pe săturate” 22, 247.
pâ(n)ră prep. „până” 4, 9r; 5,25v, 39v, 58r; 13,46v; 22, 221; 23, 78r; 46, 4r.
pârcălab s. m. 1) „dregător însărcinat cu conducerea unui ţinut sau a unei cetăţi, având atribuţii militare, administrative şi judecătoreşti” 37, 2r; 38, lr. 2) „administrator al satelor boiereşti şi mănăstireşti” 48.
pârgar s. m. „membru al sfatului de conducere al unui oraş sau al unui târg” 55.
pârră s. f. „judecată” 4, 36r.
peanig s. m. „monedă de argint” 63, 180v.
pecetluitură s. f. „act întărit cu o pecete” 37, 2V.
peceţi s. f. pl. „corpul de strajă, de gardă” 12, 66r.
peliţă s. f. 1) „trup; făptură, fiinţă” 6,17,22,376; 17, 69v; 22,250; 32, 19v. 2) „came” 22,248; 23, 78r. pentru prep. „prin” 10,6r; 49, 169r; v. şi pentru căce, pentru ce că. pentru căce loc. conj. „pentru că” 35*, 229v; 36,48lr; 66, 537. pentru ce că loc. conj. „pentru că” 67,27r, 28r; 68, 111v.
perire s. f. 1) „moarte” 5, 59v; 42, 254r. 2) „pierzanie, pierdere a vieţii veşnice” 15, 254r; 56, 21 lv, 212r; 67,44r, 45v. 3) „decădere, minare” 16,220r; 27, 80r. 4) „pericol, necaz” 16,222v; 43,237v. pesteală s. f. „întârziere” 34, 64v; 35*, 229v. peşti vb. „a zăbovi, a întârzia” 8,455; 18, 26v; 24, 360; 56,212r.
petre(a)ce vb. 1) „a însoţi, a conduce (pe cineva)” 13, 47v; 14, 81; 72, 3r, 4r. 2) „a trăi, a-şi duce viaţa” 48; 49, 172r, 173r; 56, 212v, 213r; 64, lr; 68, 112r, 112v, 113r, 114r, 114v, 115v, 121r, 124v; 72, 5r. 3) „a îndura, a suferi” 48; 67, 45r. 4) „a se menţine, a dăinui” 68, 114r. 5) „a merge” 68, 124v. 6) „a se desfăşura” 72, 2V.
petreacere s. f. „fel de viaţă, trai” 49, 171r; 64, lr; 68, 110r, 11 lv; expr. petreacere îngerească „viaţă călugărească” 68, 112r, 125r; v. şi lua. petrecătoriu adj. „trăitor” 66,469.
pierde (piiarde) vb. 1) „a nimici, a omorî” 3, 84r; 4, 83r; 5, 58v; 12, 96r; 17, 16v, 47r; 26, 205v; 43, 237r, 237v; 44, lr; 58, 99r, 99v; 63, 172r. 2) „a osândi (la pierderea sufletului)” 16,218v. piiarde v. pierde, pil s. n. „elefant” 57,40r. pinara s. f. „cârtiţă” 36, 560r, 560v. pirg s. n. „turn (de apărare)” 68, 115v. pisc s. n. „cioc, plisc” 36,478r. pişte s. f. „hrană” 13, 47r.
pită s. f. „pâine” 10, 8V, 1 lr; 12, 142v, 143r, 193v, 194r; 62, 190r, 190v, 192r, 192v. pituliş adv. „pe furiş, pe ascuns, pe neobservate” 33, 59r. plean s. n. „captivitate, robie” 4, 9r.
246
pleca vb. 1) „a (se) supune” 7, 453; 17, 48r, 48v; 22, 243; 28, 91v; 31, 183v, 290r; 35*, 231r, 232r; 43, 237r, 237V; 49, 170r; 58, 146r; 64, lr; 68, 11 lr; 72, lv, 2r. 2) „a (se) apleca” 17, 41r; 18, 27r; 31, 290v; 49, 170r; 67, 28r. 3) „a (se) smeri” 17, 48r; 22, 220; 28, 94r; 35*, 229r, 231r; 68, 11 lr. 4) „a coborî” 31, 313V. 5) „a începe să treacă dintr-o stare într-alta, a evolua către (despre aştri)” 6, 18. 6) „a se abate, a rătăci (de la calea cea bună)” 4, 9r; 16, 219v. 7) „a îndupleca” 35*, 228v. plecare s. f. „smerenie, umilinţă” 35*, 229v, 23 lr, 23 lv, 231v-232r; 49, 171r. plecat adj. 1) „smerit” 22, 33v; 35*, 228v; 67, 44r. 2) „supus” 54, 2r; 57, 36r; 72, 2r. plecată s. f. „smerenie” 35*, 229r. plin s. n. „conţinut, cuprins” 17, 55r. plod s. n. „rod” 3,42r, 43v, 44r; 6, 22; 28, 90r. plodi vb. „a lega rod, a face roade” 70, 26r. poala lui Avraam sintagmă „rai” 16,22 lv. poamă s. f. „fruct” 33, 59v; 62, 191r; 70,26v, 28r, 28v, 29r. pocaianie s. f. „pocăinţă” 7,449; 15,254v; 45, 8r.
pocerpi vb. „a scoate un lichid dintr-un vas; a turna un lichid dintr-un vas în altul” 12, 184v. pocrov s. n. „bucată de pânza sau postav cu care se acoperă un vas sfanţ” 18, 31v. podmět s. n. „ciucure” 11, 4V. podoabă v. în podoabă.
podobi vb. 1) „a se asemăna” 31, 290r. 2) „a învrednici” 18, 27v.
podobnie adj. „asemănător” 17, 55v.
podvig s. n. „viaţă călugărească” 64, lr.
pogreb s. n. „înmormântare” 72, 5V.
poldză s. f. „folos” 64, lr.
poloboc s. n. „butoi” 64, lr.
pom(e)ană s. f. 1) „pomenire, amintire” 10, llv; 48; 62, 190r, 190v; 66, 471. 2) „parastas” 11, 5V.
3) „dar servind la iertarea păcatelor” 19. pomeanic s. n. „pomelnic” 48; 55. pomesealnic v. pomisealnic. pomet s. n. „livadă” 63, 172v; 66, 537. pomint s. n. „pământ” 63, 172r.
pomisealnic (pomesealnic) „ştergar” 35*, 228r, 228v, 229r. ponile adj. f. pl. „următoarele” 6, 17. porânceală s. f. „poruncă” 10, 4r, 9V.
porâncită (poroncită) s. f. „lege religioasă, precept, învăţătură” 6, 375; 11,1 lv, 12r, 12v; 14, 81; 17,47v.
poroboc s. m. „prunc, copil” 15, 255r, 255v, 256r; 27, 79v, 80r.
porobocel s. m. „copilaş” 15, 255r.
poroncită v. porâncită.
porumb s. m. „porumbel” 11, 6r; 16, 218r.
posluşanie s. f. „ascultare, supunere” 36, 557v.
posluşnic s. m. „slujitor (mănăstiresc)” 48; 64, lr.
poste(a)lnic s. m. 1) „dregător la curtea împărătească” 58, 71r, 72r. 2) „dregător însărcinat cu paza camerei de dormit a domnitorului” 58, 99v. 3) „dregător subordonat marelui postelnic, având şi unele atribuţii administrative” 48. potrebi vb. „a nimici, a prăpădi” 17,46v.
potronic s. m. „monedă polonă care a circulat şi în ţările române, mai ales în Moldova” 60, 2r.
povelenie s. f. „poruncă, dispoziţie” 32, 16v.
povestui vb. „a propovădui, a predica” 52, 37.
povestuitor s. m. „propovăduitor” 52, 37.
povoaţă s. f. „povaţă” 49, 169v.
pravednic s. m. „om drept, bun, cinstit (din punctul de vedere al preceptelor bisericeşti)” 3,43r; 23, 78r. pravilă s. f. „normă, îndatorire prescrisă de biserică; carte care cuprinde astfel de norme, îndatoriri” 26, 204v; 45, 4r; 62, 190v; 64, lr; 66, 472, 473, 475.
pre prep. 1) „prin” 7,447,448,449; 10,4r, 6r, 6V; 68, 116r. 2) „pentru” 12, 184r; 15,255r; 27, 117r, 117v. 3) „asupra, împotriva” 57, 32v, 33r, 35v; 63, 171r; 68, 115r. 4) „spre, către” 4, 36v; 15, 256v; 16,
247
218r; 72, 2V. 5) „după, conform cu” 10, 6r; 58, 71v; 68, 121r; 69; v. şi pre-acmu, pre derept, pre desupra.
pre-acmu loc. adv. „în prezent” 55. preaiubire s. f. „adulter” 12, 84r. preaizbândi vb. „a întrece, a prisosi” 24, 358. preamândrie s. f. „înţelepciune deosebită” 31, 314r. preamândru s. m. „înţelept” 31, 314r.
preaogodnic adj. „foarte iubit, foarte plăcut” 68, 110r; s. m. „cel care este foarte iubit” 68, 110r, 112v, 114v, 115r, 116r.
preapodobit s. m. „credincios, cuvios, cucernic” 6, 21. preapodobnă adj. f. „cuvioasă, sfântă” 22*, 37v, 39r.
preapodobnic adj. „desăvârşit (despre Dumnezeu), sfânt (despre oameni)” 5, 56r; 22*, 32v; s. m.
„persoană extrem de cucernică; sfânt” 17, 54v, 58r; 22*, 33r; 68, 113r, 114v, 116v. preapodobnicie s. f. „evlavie, cucernicie” 22*, 32r. preastavlenie s. f. „moarte” 48. preastâpnic s. m. „cel care încalcă legea” 66,474. preastol s. n. „masa din mijlocul altarului; altar” 10, 1 lr; 23, 80v. prebândi vb. „a petrece un timp, a rămâne undeva” 13, 46v. precupie s. f. „comerţ necinstit; speculă” 24, 361. pre de alte laturi expr. „pe de altă parte” 43, 237r. pre derept loc. adv. „cu dreptate” 58, 71r.
pre desupra loc. prep. „mai mult decât” 63, 178v, 181r; v. şi mai pre desupra.
preemi vb. „a primi” 13, 46v.
pregiur prep. „împrejurul” 27, 117r.
preinţă s. f. „devotament, fidelitate, credinţă” 50, lr.
preleji v. prileji.
premare adj. „prim, dintâi” 26, 257r. premejde v. primejde. premeni v. primeni.
pren prep. 1) „în” 10,4V. 2) „pentru” 16, 219v. pre-nsu v. pri-ns(ul). pre-nşii v. pri-nşi(i).
prescure s. f. „pâine dospită rituală” 11, 3V; 46, 6V, 7r; 63, 182r; 66,477. presi vb. „a rezista” 44, lv. prespe v. prespre.
prespre (prespe, priste, pristi) prep. „peste” 6, 26; 7, 445; 14, 79, 80, 81; 16, 247r; 22*, 35r; 26, 273v; 37, lr, lv, 2V; 49, 171r; 60, 2r; 63, 178v; 66,474; 70, 25r, 26r, 26v, 28r; 72, 3V. prespre fire loc. adv. „peste măsură” 49, 171r. preveghiu s. n. „pază, supraveghere” 56, 212r. pricârsti vb. „a face semnul crucii asupra cuiva” 68, 113v. price (pritce) s. f. 1) „pildă” 3, 41v; 17,47v; 22,243; 27, 117r. 2) „ceartă” 49, 173v. priceaştenie s. f. „cuminecătură” 63, 182r. pricestui v. priceştui.
priceştui (pricestui) vb. „a (se) împărtăşi; a (se) cumineca” 24, 365; 63, 182r; 66,472; 68, 112r. prici vb. „a obiecta, a riposta” 49, 170r. pricolici s. m. „strigoi” 70, 25v. prid subst. (sens neprecizat) 52, 37.
pridădi vb. 1) „a da, a preda” 5, 59r; 13,42r; 22, 252, 255. 2) „a supune, a cuceri” 70, 27v.
prier s. m. „aprilie” 63, 176r; 70, 26v.
prietnic (priiatnic) s. m. „prieten” 3, 84v; 36, 48 lr; 57, 35v.
prigvozdi vb. „a ţintui în cuie” 63, 173v.
priiatnic v. prietnic.
prijenit adj. „adunat, strâns, colectat” 11, 6r. prilaz s. n. „trecătoare îngustă, pârleaz” 31, 29lv.
248
prilăsti vb. „a înşela” 3, 43v.
prileji (preleji) vb. „a se întâmpla” 66,468,474.
prilejire s. f. „ajutor asiduu, îngrijire” 13, 42r.
primejde (premejde) s. f. „primejdie” 59, 137v, 138v, 139r, 139v, 140r, 141r, 141v. primeni (premeni) vb. „a se schimba, a fi înlocuit” 48; 70, 27v.
prinde vb. 1) „a deveni rudă cu cineva” 26, 27lv. 2) „a aparţine, a ţine” 26, 272v; loc. vb. a prinde zăbavă „a întârzia” 39, lr.
pri-ns(ul) (pre-nsu) prep. + pron. pers. m. sg. „pe el, pe dânsul” 5, 57v, 60v; 49, 173v; 50, lr; 67, 43v;
68, 112r, 112v, 113r, 113v, 115r, 115v, 116r, 121r; 72, lv-2r, 2r. pri-nsă prep. + pron. pers. f. sg. „pe ea, pe dânsa” 68, 115v. pri-nse prep. + pron. pers. f. pl. „pe ele, pe dânsele” 49, 173r.
pri-nşi(i) (pre-nşi(i)) prep. + pron. pers. m. pl. „pe ei, pe dânşii” 5, 57r, 58r, 58v, 59r, 59v; 49, 170v;
56, 211v; 63, 172v; 68, 115v, 116r. pripas s. m. „pui de animal domestic” 70, 28v. pripec s. n. „arşiţă” 22*, 33v. prisadă s. f. „mlădiţă, ramură tânără” 31, 29lr. pristanişte s. f. „port, loc de refugiu” 13,43v. pristavi (pristăvi) vb. „a muri” 5, 59v; 22*, 32v, 33r. pristăvi v. pristavi. pristăvire s. f. „moarte” 22*, 37v. priste v. prespre. pristi v. prespre. pritce v. price.
privideanie s. f. „nălucire” 22*, 34v. prociti vb. „a citi în întregime” 63, 180v.
procle(a)t adj. „anatemizat, blestemat, afurisit” 21, lr; 33, 61r; 45, 5V; 60, 2r; 61, lr; 64, lr.
procleciune s. f. „afurisenie” 61, lr.
procleţi vb. „a anatemiza, a blestema” 64, lr.
proegumen s. m. „ajutor de egumen” 48.
proidi vb. 1) „a străbate” 31,313v. 2) „a pribegi” 31, 26 lv.
propoveadnic s. m. „propovăduitor” 14, 81.
propovedui vb. „a predica” 10, 2r; 14, 80, 82; 15,254v, 16,247r; 28, 90v, 91r, 94r. prorocestvie s. f. „prorocire” 32, 16V. prorocitură s. f. „prorocire” 24, 360.
proscomidie s. f. „firidă sau încăpere în partea dinspre nord a altarului, în care se sfinţesc pâinea şi vinul pentru împărtăşanie” 18, 25v. proscorniţă s. f. „femeie care face prescuri, prescurăreasă” 63, 182r.
prost adj. 1) „modest, obişnuit, de rând” 49, 17lr; 56, 210r; 72, 4r. 2) „simplu, neştiutor, neinstruit” 16, 222v, 223r.
prosti vb. 1) „a ierta” 49, 171r. 2) „a demisiona” 64, lr.
prostie s. f. „neprihănire; modestie, simplitate” 49, 173r.
protiva prep. „contra” 45, 7V; v. şi de protiva.
protivi vb. „a se împotrivi, a se opune” 13, 44r; 14, 79; 35*, 23 lv.
protivnic adj. „potrivnic” 13,43v^14r; 36, 559r.
psalom s. m. „psalm” 27, 117r; 28, 92r.
psaltire s. f. „instrument muzical cu coarde, de formă triunghiulară” 31, 29lr, 30lv.
pulgăr-meşter s. m. comp. „primar” 41, lv.
pune vb. „a da (cuiva)” 35*, 228v.
pune (d)zi expr. „a fixa termenul unui proces” 14, 83; 71.
pustini vb. „a pustii” 20,4r.
pustinie s. f. „pustie, pustiu” 22, 245, 246; 27, 117r.
putredi vb. „a strica” 4, 9r; 22*, 37v.
putredire s. f. „stricăciune, putrezire” 6, 21, 22.
putrejune s. f. „putreziciune” 22*, 37v, 38r; 67,43v.
249
raclă s. f. „ladă, cufăr” 58, 36v, 37r.
rană „lovitură, bătaie” 17,41v; 49, 173r; 68, 112v.
răci vb. „a (se) înstrăina” 35*, 230r.
răcodelie s. f. „muncă manuală; lucru de mână” 64, lr.
rădica vb. „a (se) înălţa la rangul de domn” 47; 58, 35v.
răiie s. f. „păcat, răutate, nelegiuire” 27, 79r.
rămas s. n. „rămăşiţă, rest” 17, 17r.
rămăşiţă s. f. „totalitatea bunurilor rămase după moartea cuiva; moştenire” 66, 476. rămăşui vb. „a pune rămăşag, a paria” 59, 139r.
rămâne de dzi expr. „a pierde ziua hotărâtă pentru înfăţişarea la un proces” 71. rămâne... de(n)... leage (şi de judecată) expr. „a pierde un proces” 69; 71. răpaos (răpaus) s. n. 1) „odihnă” 22*, 32v; 46, 7V; 48; 63, 83r. 2) „moarte” 48. răpausa (răpăusa, răp(ă)osa) vb. 1) „a (se ) odihni (uneori despre Duhul Sfânt)” 17, 41v; 25, 193r; 35*, 229v; 46, 7V; 72, 4V. 2) „a adăposti, a găzdui pe cineva” 46, 6V. 3) „a se sprijini, a se rezema” 57, 37v. răpăosa v. răpausa. răpăosat v. răpăusat. răpăusa v. răpausa.
răpăusat (răp(ă)osat) adj. 1) „odihnit” 57, 33v. 2) „mort, defunct” 69; 72, 5r, 5V.
răpciune s. m. „septembrie” 59, 137r.
răposa v. răpausa.
răposat v. răpausat.
răpştă s. f. „mustrare, dojana” 72, 3V.
răsărită s. f. „est, răsărit” 32, 16v; 70, 26v.
răsâpire s. f. „dărâmare, surpare” 56, 212v.
răspop s. m. „persoană care şi-a pierdut calitatea de preot” 65.
răspuns s. n. „socoteală, seamă, judecată” 11, 11v; 18, 28r; 22*, 34r; 49, 171v; 56, 206r; 63, 178r; 72,4V. răstvori vb. „a se amesteca” 68, 111r. răuşor adv. „rărişor” (?) 22*, 33v.
răvaş s. n. „listă (dată de domnitor) cu cei chemaţi să stabilească hotarele unei moşii” 69.
războli vb. „a se îmbolnăvi” 59, 137v, 138v, 139r, 139v, 140r, 141r.
răzmiriţă s. f. „tulburare” 16, 219r; 42, 254r.
răzveasti vb. „a aţâţa, a instiga” 14, 79.
râgăi vb. „a da la iveală” 31, 291v.
râmător s. m. „porc” 21, lr.
rând s. n. 1) „stare a lucrurilor; rânduială, obicei, fel, rost” 36, 557r, 558v, 559v; 41, lr; 42, 254v; 65.
2)	„clasă, categorie” 10, 9r; 26, 215v, 216r; v. şi căuta, de rândul, reace s. n. „ruşine, ocară” 17, 47v. repidă v. ripidă. rimiean s. m. „roman” 6, 16.
ripidă (repidă) s. f. „obiect în forma unei palete, folosit în cursul unor ceremonii religioase” 18, 31v. rod s. n. 1) „familie; neam, seminţie” 5, 56r; 32, 16r; 42, 255r; 72, 2V. 2) „fruct” 12, 96r, 132r, 132v;
17, 16v; 63, 172v; 70, 25r, 25v, 27v. 3) „folos, avantaj” 67, 27r. rodi vb. „a se prăsi” 70, 25r. rodie s. f. „fructul rodiului” 49, 172v.
r(r)ost s. n. „gură” 5, 24v, 56r; 6, 377; 8, 454; 17, 16r, 41r, 41v, 55r, 55v; 22, 243, 248, 249; 31, 261r, 266r, 290v, 291r, 313r; 67, 28r.
rudă s. f. „familie, neam, viţă” 14, 80, 83; 35*, 229r; 48; 58, 71r, 98v, 99r; 64, lr; 68, 112v; 72, 4r;
expr. den rudă şi în rudă „din generaţie în generaţie, din neam în neam” 31, 182r. rugăciune s. f. pl. „rugăciuni” 15, 258v. rrutese v. r(r)utesu.
250
r(r)utesu (rrutese) adv. „iarăşi, din nou” 13, 45v; 22, 249; 46, 9r. rumân s. m. „iobag, clăcaş” 65.
saducheu s. m. „adeptul unei secte religioase iudaice” 3, 86r, 87r.
samă s. f. 1) „socoteală, calcul; justificare (financiară)” 37, 2V; 64, lr. 2) „fel, soi” 28, 91v. 3) „număr” 37, lv. 4) „evidenţă” 37, 2V; v. şi fără samă. samovolie s. f. „libertatea de a lucra, de a acţiona fiecare după voia sa” 64, lr. sampson s. m. „dulău, zăvod” 57, 39v. sandâc s. m. „intenţie” 16, 222v.
sangeag s. m. „guvernator al unei subdiviziuni teritorial-administrative a paşalâcului” 37, 1v. sarachin s. m. „locuitor al Arabiei de vest şi de sud” 68, 116r. saţiu s. m. „îndestulare, abundenţă” 22*, 33v; 63, 178v; 70, 27v, 29v. saveliani s. m. pl. „eretici, adepţi ai învăţăturii lui Sabellius” 25, 192r.
să (se) conj. „dacă” 2, 34r; 3, 88r; 5, 42r; 6, 25, 377; 8, 454, 455; 10, 4V; 12, 66v, 184r; 13, 47r; 14, 82, 520; 16, 218V; 17, 48r, 55r, 55v; 22*, 32r; 24, 361, 363; 27, 79v, 116v; 31, 183r; 34, 63v; 49, 171v; 56, 206r,210r; 63, 178v, 181r.
săblaznă s. f. 1) „defăimare, ponegrire” 17, 55v. 2) „pericol” 13,43r. 3) „poluţie” 11, 5r. săblăzni vb. „a se rătăci” 23, 79r.
săbor s. n. 1) „adunare de arhierei, sinod” 26, 257v, 258r; 63, 170v; 64, lr; 66, 471. 2) „adunare a călugărilor dintr-o mănăstire; obşte” 21; 48; 64, lr. 3) „adunare, întrunire” 63, 180v; 64, lr. sădui vb. „a sudui” 10, 2r.
săhăstrie s. f. „singurătate, pustietate; sihăstrie” 64, lr.
sălaş s. n. 1) „adăpost, găzduire vremelnică” 14, 518, 521; 22*, 32v. 2) „loc imaginar, considerat sediu al divinităţii” 18, lv. sălăşui vb. „a se instala” 17, 7V; 18, 27v. sămăluirea (de-a ~) vb. inf. lung „a socoti, a aprecia” 49, 172r.
sămânţă (semenţă, semânţă) s. f. 1) „seminţie, neam” 4, 9r, 40v; 15, 256v; 17, 16v; 22, 222; 26, 270r; 62, 19 lv. 2) „posteritate, urmaşi” 3, 86v; expr. sămânţă rumtă „colonie separată de locuitorii unui sat (?)” 42, 254v; v. şi deştepta, sămna vb. „a simboliza” 72, 3r. sărăcesc adj. „sărăcăcios” 22*, 37r. sărăcie s. f. „starea de văduvă şi de orfan” 48. sărpi s. m. pl. „şerpi” 46, 4r. săruta vb. „a saluta” 6, 378; 23, 80r; 32, 16v. sărutare s. f. „salutare” 6, 377. săstav s. n. „element component” 25, 191r, 191v. sătul v. până la sătul.
săva(i) adv. „măcar” 27, 79v; 49, 17lr; conj. 1) „fie, ori, sau” 10, 3r; 26, 215r, 217r; 46, 9r; 64, lr.
2) „dacă” 27, 80r. săvârşit adj. „desăvârşit” 18, 28r.
sânge (senge, singe) s. n. 1) „neam, rudenie” 26, 256r, 256v, 258v; 41, 21r; 43, 238r. 2) „materie” 14, 82. 2) „vărsare de sânge; moarte” 70, 26r, 26v, 27v, 28r, 28v, 29r; v. singe mestecat; fi singe amestecat (a-şi ~). sânru s. n. „golf’ 13, 47r. sârg(u) v. de sârg(u).
scaun s. n. 1) „tron” 22*, 38v; 63, 174v. 2) „reşedinţă patriarhală” 26, 257v. scădenie s. f. „reducere, micşorare” 70, 26r, 26v, 27r, 28r. scăpare s. f. „refugiu, adăpost” 18, 29r; 31, 182r, 290r.
scârbă s. f. „amărăciune, nemulţumire; necaz, supărare” 18, 27v; 22, 252; 35*, 227v; 49, 172r; 63, 179r, 179v, 183r; 67,27v; 72, 2V, 5r. scârbi vb. „a se întrista” 31, 261r. scârcicat s. n. „scrâşnit” 3, 85r. scârşca vb. „a scrâşni” 46, 3V. schimosit adj. „respingător” 72, 3V.
251
scoate vb. 1) „a alunga, a goni” 4, 83r; 64; 68, 110v. 2) „a traduce” 10, lr, lv. 3) „a tipări” 10, lv.
scoatere s. f. „mântuire” 4, 9r, 36v.
scrâşcare s. f. „scrâşnire” 63, 174r.
scriitor s. m. „slujbaş administrativ” 60, 2r; 61, lr.
scripi vb. „a sclipi” 58, 147r.
scriptură s. f. 1) „text, scriere; scrisoare” 26, 217r; 36, 562r; 39, lv; 46, lr, lv, 9V; 56, 206v; 58, 36r;
63, 170v, 17lr, 173v, 177, 179v, 181r, 183r, 183v. 2) „inscripţie” 3, 86r. scrisoare s. f. „act, document” 60, 2r; 61, lr; 64, lr; 66, 536.
scula vb. „a începe sau a se hotărî să înceapă o acţiune” 68, 115r, 115v, 116r; 70, 24v, 27r.
scump adj. „zgârcit, avar” 36, 479r; s. m. „cel care este zgârcit, avar” 36, 480r, 480v.
scumpăra vb. „a răscumpăra” 7, 448; 42, 255r; 61, lr.
scumpărat s. n. „izbăvire” 10, T.
scutitoriu s. m. „apărător” 5, 25r; 31, 168r.
se v. să.
sec adj. „gol, simplu (despre pâine)” 45, 6V, 7r; v. şi mânca sec. secriiu s. n. „ladă, cufăr” 58, 37r. semânţă v. sămânţă, semenţă v. sămânţă.
semenţie s. f. „rudenie, neam; grad de rudenie” 26,215r, 215v, 216r, 216v, 270r, 272r; 64, lr; 71. sem(u) vb. ind. prez. 1 pl. „suntem” 6, 22; 14, 83; 27, 79r. senge v. sânge.
seţi vb. ind. prez. 2 pl. „sunteţi” 5, 41v; 12, 83v; 24, 360. sevast s. m. „onorat, venerat, august” 58, 36v. sevastiesc adj. „august, imperial” 13, 42r. sever s. m. „miazănoapte” 4, 40r.
sfadă (svadă) s. f. 1) „ceartă, scandal” 11, 5V; 43, 237v. 2) „război” 58, 147v.
sfat (svat) s. n. 1) „consiliu” 50, lr; 51, lr, lv. 2) „judecată” 29; 59, 1387 3) „plan” 39, lr; v. şi lua.
sfădi (svădi) vb. „a se certa” 16, 223r; 59, 139r; 61, lr.
sfântă s. f. „sfintele daruri” 18,26r, 29r, 3 lv.
sfârşi vb. „a săvârşi” 18, lr, lv.
sfârşire s. f. „moarte” 18, 28r.
sfârşit s. n. „scop; punct culminant” 49, 169v.
sfinţie s. f. „sanctuar” 5, 24r; 22,253, 256.
sicamene s. f. pl. „duzi” 22,252.
silă s. f. „forţă, putere, tărie” 6, 19; 17, 15v, 16r, 17, 47r, 70r; 23, 80v; 24, 357; 28, 92r; 31, 167v, 277r;
57, 35r, 35v; 62, 189v; 70, 28r. sili vb. „a se strădui” 43, 237v.
silnic adj. „puternic, tare, înţelept” 31, 167r, 168r, 168v; s. m. „cel care este puternic, tare, înţelept” 45, 8r. singe v. sânge.
singe mestecat s. comp. „incest” 66,476. sinre pron. refl. pentru 1 sg. „mine” 4, 83r. sipţire adj. „tăios, pătrunzător” 70, 27r. sisioară s. f. „subsuoară” 57, 38r. slăbie s. f. „slăbiciune” 16, 220r. sledi vb. „a urmări, a cerceta” 5,40v. sloată s. f. „lapoviţă” 5, 56r.
slobo(d)zi vb. 1) ,,a (se) elibera” 8, 457; 15, 259r; 20, 4r; 56, 214r, 215r; 62, 192r; 68, 115r, 1257 2) „a îngădui, a permite” 26, 270v, 2717 3) „a lăsa să plece” 27, 78v; 57, 35r. slobo(d)zie s. f. 1) permisiune de trecere” 1, lr. 2) „îngăduinţă de a mânca brânză şi came” 45, 5r. slujbă s. f. „serviciu la dispoziţia cuiva” 38, lr; 42,254r; 50, lr. smad adj. „negricios” 59, 138v. smearin s. m. „cel care este smerit” 49, 170r, 172v. smenteală v. sminteală, smenti v. sminti.
252
sminteală (smenteală, zminteală) s. f. „neplăcere, stricăciune; pagubă, neajuns” 39, lr, lv; 42, 254v;
49, 173v; 56, 21 Or; 56,210r; 68, 113r; v. şi fără de smenteală. sminti (smenti, ziminti) vb. 1) „a tulbura, a corupe” 4, 36v; 14, 80; 17, 16v, 41r; 31, 290v; 56, 205v, 206r, 210v, 21 lr. 2) „a împiedica” 66, 469. soaţă s. f. „însoţitoare” 7,447.
socoti vb. 1) „a lua în consideraţie” 11, 12v; 31, 168r; 42, 254r; 45, 8r; 48; 64; 67, 43v. 2) „a se gândi, a cumpăni” 56, 210r; 58, 36r; 62, 191v; 71. 3) „a fi atent, a lua aminte” 18, 29r. 4) „a se îngriji” 67, 43r. 5) „a cerceta cu privirea” 67, 27r. 6) „a călăuzi, a îndruma” 4,40v. socotire s. f. 1) „grijă” 18, 31v. 2) „observare, examinare” 18, 32r. socotitor s. m. „cercetaş, observator” 58, 146v. sodomlean s. m. „pederast” 26, 205v; 63, 179v. somsid s. m. „vecin” 38, lr. sor dereaptă expr. „soră bună” 26, 27 lr. soroacă s. f. „verset biblic” 7,450. sosi vb. „a ajunge, a fi suficient” 12, 193v; 16, 22 lv.
soţ s. m. „tovarăş, semen” 5, 41v; 6, 375; 12, 142v, 143r; 14, 520; 16, 222v; 17, 7V; 32, 21r; 34, 65v; 36, 478v, 479v; 63, 176r, 177v.
soţie s. f. 1) „tovarăş, însoţitor” 13, 42r; 36, 558r; 37, lr, lv. 2) „însoţire, tovărăşie” 15, 258r; 72, 4r.
3)	„societate religioasă” 52, 37.
sparge vb. 1) „a distruge, a nimici” 17, 57v; 22*, 35r; 46, 8V; 57, 33r, 35r, 35v, 38v; 58, 35v. 2) „a (se) risipi” 26, 258r. 3) „a încălca” 46, 8r. spăsenie v. spăsenie, spălăciune s. f. „spălare” 35*, 232r. spălătoare s. f. „lighean” 35*, 228v. spălătură s. f. „curăţare prin spălare” 35*, 229r.
spământa vb. „a (se) înspăimânta” 17, 57v, 70r; 22,253; 34, 64r; 57, 32v; 68, 121v. spăsenie (spăsenie) s. f. „mântuire” 15, 255r; 16, 218v; 17, 15v, 16r, 16v, 47r, 55v; 22, 247; 24, 361, 365; 31,291r, 313r; 33, 60v; 64; 67. 27r, 28v; 68. 110v; 72. 4r. spăsi vb. „a (se) mântui” 6, 19, 27; 17, 15v, 16r, 46v, 47r; 18, 28r; 22, 220, 222; 22*, 33v; 36, 558v; 45, 7V, 8r.
spăsitor s. m. „mântuitor, salvator” 17, 69v; 28, 91r; 62, 190r; 67,45v. speată s. f. „sabie, spadă” 14, 518.
spiţă s. f. 1) „grad de rudenie” 26, 256r, 256v, 257r, 258v, 270r, 270v, 27lr, 272r, 272v, 273r, 273v. 2) „treaptă” 31, 261r, 265v, 272v.
spodobi vb. „a (se) învrednici, a fi demn” 14, 518; 24, 362, 363, 365.
spre prep. 1) „pe” 3, 41v; 5, 24v, 40v, 56r, 57r; 6, 14, 18, 22, 26; 12, 132r; 18, 31v; 19; 22, 220.
2)	„peste, asupra” 5, 60r; 6, 18; 22, 248, 251,252; 24, 358, 363, 365; 28, 91v; 35*, 231r; 63, 176r.
3)	„în” 5,24v; 19.4) „pentru” 53, lr; 60,2r. 5) „după, conform cu” 24, 360. 6) „la” 22*, 35v. spre-aceaea loc. adv. „de aceea, pentru aceea” 55.
spre-nsu prep. + pron. pers. m. sg. „către el” 5, 25r.
spre-nşi(i) (spri-nşi) prep. + pron. pers. m. pl. 1) „peste ei” 5, 58r, 58v; 22, 248. 2) „către ei” 5, 58r, 59v; 22, 251,252.
spri-nsa prep. + pron. pers. f. sg. „pe ea” 12, 66r.
spri-nsul prep. + pron. pers. m. sg. 1) „pe el” 14, 82. 2) „prin el” 67,45v.
spri-nşi v. spre-nşi(i).
spuitoriu s. m. „mărturisitor” 67,45r.
spun(r)e vb. 1) „a prevesti” 28, 91r; 70, 24v, 25r, 25v, 26v, 27r, 27v, 28r. 2) „a mărturisi, a (se) confesa” 4, 36v; 6, 376r; 14, 79; 15, 256r; 18, 28v; 25, 191r. 3) „a povesti” 4, 40v; 22*, 32r, 32v, 33r; 25,192r, 192v; 46, 9V; 63, 170r. 4) „a propovădui” 10, lr. sta de băsău (a ~) loc. vb. „a se răzbuna” 43, 237v.
staroste s. m. „dregător însărcinat cu atribuţii fiscale, judecătoreşti şi cu întreţinerea cetăţilor” 60,2r; 61. stătător adj. „valabil; permis” 26, 257v. stăvi vb. „a se opri, a rămâne” 57, 35v.
stâlp s. n. 1) „turn” 4,40v; 33, 58r, 58v, 59r. 2) „coloană” 22*, 37v, 38r. stâlpnic s. m. „pustnic care trăia retras pe capitelul unei coloane” 22* 37v, 38r.
253
stânjen (stânjin) s. m. „unitate de măsură pentru lungime” 13, 45v, 46r; 21, lr. stânjin v. stânjen.
stea s. f. „obiect de cult în formă de stea” 18, 31v.
stepenă s. f. 1) „treaptă” 31,261r; 49, 169r, 174r. 2) „grad de rudenie” 26,216v. stidi vb. „a se ruşina” 72, 2V.
stolnic s. m. „boier de rangul al doilea purtând grija mesei domneşti” 39, lr, lv; 47.
stranie s. m. „oaspete” 64, lr.
strămătură s. f. „lână colorată toarsă” 11, 4V.
strămurare s. f „îndemn, impuls” 49, 170v.
strânsoare s. f. „agoniseală” 60, 2r.
streinat adj. „îndepărtat, înlăturat” 66,472.
strica vb. 1) „a tulbura” 43, 237v. 2) „a risipi, a consuma (inutil)” 66, 536. 3) „a dăuna” 72, 3V. stricat s. m. „lepros” 35*, 230V. strigă s. f. „strigoaică” 70, 25r, 28r.
strinsură (strunsură) s. f. 1) „agoniseală” 64, lr. 2) „constrângere, presiune” 26,216v. strinşte v. strişte.
strişte (strinşte) s. f. 1) „soartă” 15,258r. 2) „proiect, acţiune” 42,254r. strunsură v. strinsură.
suferi vb. „a tolera, a admite” 20, 3V; 49, 170r, 173r; 54, 2r.
suit s. n. „înălţare” 7,448.
surd subst. (sens neprecizat) 70, 27v.
surpa vb. 1) „a doborî” 57, 38r. 2) „a distruge” 57, 33r; 67, 27r. sutaş s. m. „centurion” 13, 42r, 42v, 43r, 46r, 47v. svadă v. sfadă.
svadnic s. m. „certăreţ, arţăgos” 11,4r. svat v. sfat. svădi v. sfădi.
svârşenie s. f. „sfârşit” 7, 450. svetitel s. m. „ierarh” 64, lr.
şaigău s. m. „lucrător în salină” 35, 5r.
şarbă s. f. „roabă” 6, 18; 22*, 37v; 28, 93v.
şcheau s. m. „bulgar” 58, 146r.
şcupa vb. „a şchiopăta” 59, 137r.
şedeare s. f. „catismă” 22, 241; 31, 26 lr, 289v.
şerb s. m. „rob” 5, 59; 6, 18; 22, 256; 26, 217r; 31, 183v, 184r, 277v, 291r; 34, 63v; 49, 172r; 56, 214v, 215r.
şezători s. m. pl. „oameni care stau jos” 12, 194r. şie pron. refl. 3 pl. „lor” 13,47r; 56, 21 lv; 64. şiu s. m. „fiu” 5, 57r.
şoltuz s. m. „conducător al sfatului unui târg sau oraş” 55.
şpan s. m. „titlu dat în Transilvania stăpânitorului unui ţinut” 29; 38, lr.
talant s. m. „monedă de aur sau de argint, folosită în Grecia antică” 24, 357, 358, 361, 362, 363, 365.
tar s. n. „povară, încărcătură” 13, 43r; 16, 222r.
tare v. cu tare cu nătare.
tărime s. f. „putere, tărie” 20,4r.
tărpi vb. „a răbda” 54, lv.
tâlc s. n. „interpretare, explicaţie, comentariu” 11, 11v; 16, 218r, 247r; 24, 359, 362.
tâlcui vb. „a interpreta, a comenta; a explica” 16, 247r.
tâmpenă s. f. „timpan, tobă” 57, 32r.
tâmpirăciu<re> s. f. „întâmpinare” 34, 67r.
tânji vb. „a suferi, a se întrista” 22*, 34r; 58, 70v.
254
târgar s. m. 1) „locuitor al unui târg” 14, 79. 2) „zaraf’ 24, 358, 364.
tefterdar s. m. „şeful strângătorilor de bir dintr-o provincie a Imperiului Otoman” 39, lv.
ticală s. f. „suferinţă, chin” 46, 3r.
timpina vb. „a întâmpina” 8, 457; 12, 66r; 57, 38v.
timpinare s. f. „întâmpinare” 22*, 34r; 31, 302r.
timpinat s. n. „întâmpinare” 16, 22 lv.
tină s. f. „noroi; pământ” 67, 28v, 45v.
tinde vb. 1) „a întinde” 5, 57r; 13,46r; 20, 3V; 24, 363; 67, 28r. 2) „a oferi” 35*, 227v. tins s. n. „întins; cuprins” 6, 27.
titeluş s. n. „act prin care se acordă o demnitate, un rang” 42, 255r. toarce vb. „a întoarce” 4, 9r.
tocitoare s. f. „vas mare de lemn pentru struguri” 12, 96r.
tocm(e)ală s. f. 1) „învoială, înţelegere, acord” 35*, 229v; 37, lv, 2r; 53, lr; 54, 2r; 55. 2) „rânduială bisericească, tipic” 10, 3r; 15, 259r; 18, lr; 68, lllr, 11 lv, 12lr. 3) „dispoziţie, ordin” 39, lv; 42, 254r. 4) „înfăţişare, fel de a fi” 49, 169v, 68, 12lv. 5) „normă, regulă, lege” 20, 3V, 64, lr. 6) „întocmire, organizare, rânduială” 64, lr; 72, 4V. 7) „creare, întemeiere, facere” 11, 12r; 25, 190v; v. şi carte.
tocmi vb. 1) „a (se) aranja, a (se) rândui” 15, 255v; 16, 220r, 222v; 18, 27r; 24, 363; 26, 257v; 39, lv; 58, 37r, 72v; 61; 64, lr; 65; 66, 470, 537. 2) „a potoli, a linişti” 12, 66v. 3) „a se aservi cuiva” 56, 214v. 4) „a pregăti” 26, 257v; 58, 147r. 5) „a îndruma” 68, 112v. 6) „a se înţelege” 65. tocmit adj. „rânduit, aranjat” 58, 147r. tocmitor s. m. „lucrător” 24, 365. tocmitură s. f. „alcătuire” 35*, 229v. tortură s. f. „pânză de tort” 11,4V. tot cine pron. nehot. „fiecare” 27, 79r. tot cineşi pron. nehot. „fiecare” 27, 79r, 117r. trage băsău (a ~) loc. vb. „a atrage ură, invidie” 43,238r. tragere s. f. „luare cu forţa; reţinere” 50, lr.
treabă s. f. 1) „folos” 64, lr; 68, 115r. 2) „muncă, sarcină” 23, 77v; 64, lr. 3) „interes” 37, lr.
4)	„îndeletnicire, ocupaţie” 64, lr.
tre(a)ce vb. 1) „a nesocoti, a neglija” 6, 376; 14, 83; 22, 255; 67, 43r, 45r. 2) „a depăşi o anumită perioadă de timp” 39, lr. 3) „a pieri” 46, lv; 63, 171v. 4) „a dispreţui” 22, 254; expr. a treace de dzi „a apune” 45,4V.
trecleat adj. „blestemat, afurisit” 60, 2r; 61, lr; 64, lr.
tremeatere (tremitere, trimeatere, trimitire) s. f. „scrisoare” 14, 517, 518; 63, 171r, 178v, 179v, 180v, 183r, 183v. tremitere v. tremeatere.
trepăzare s. f. „sală de mese a unei mănăstiri” 64, lr.
trezvi vb. „a se trezi” 18, lr.
trimeatere v. tremeatere.
trimitere v. tremeatere.
troiţă s. f. „treime” 18, 28v.
trud s. n. „agoniseală” 22, 253.
trudă s. f. „chin” 36, 555r.
trufă s. f. „trufie, mândrie” 31, 313r; 58, 72r.
trufăşie s. f. „trufie, mândrie” 4, 83r.
trupean adj. „trupesc” 68, 111v.
tune(a)rec s. n. „întuneric” 3, 85r; 49, 17 lv, 172v; 56, 212r; 63, 176r; 72, 2V, 3r.
turna vb. „a (se) întoarce” 5, 24r; 16, 247v; 17,47r; 22, 244, 250; 22*, 36v; 31, 182r, 266r; 36, 563r.
tutindenea (tutindire) adv. „pretutindeni” 46, 9V; 64, lr.
tutindire v. tutindenea.
ţ(e)apăn adj. „neclintit” 35*, 232r; v. şi avea cerbice ţapănă (a ~). ţearră s. f. „ţărână” 22,221.
255
ţelept s. m. „înţelept” 58, 36r.
ţenea vb. 1) „a trăi cu cineva” 3, 86v. 2) „a respecta” 27, 118r.
ţineare s. f. 1) „stăpânire” 8, 458; 24, 365. 2) „putere” 31, 183r. 3) „îndeletnicire” 68, 111v.
(tirani (de)) istov s. m. pl. „ţărani care plăteau birul întreg (în Moldova)” 35, lr, lv, 2r, 2V, 3r, 3V, 4r, 4V, 5r, 5V.
ucide vb. „a lovi” 12, 96r; 46, 3r; 66,475. ucisor s. m. „ucigaş” 3, 84r.
uleiu de lemn(u) s. n. comp. „untdelemn” 59, 137v, 139r. ultarem vb. cond. 1 pl. „am uita” 17,48r. ului vb. „a mărturisi, a exprima” 15, 255v, 258V. umă v. îmă.
umbra vb. „a proteja” 63, 174v; 67, 44v. umbrar s. n. „cort” 22, 248.
umbră s. f. 1) „întuneric, obscuritate” 17, 48r. 2) „imagine trecătoare” 20, 3V; 31, 290r; 67, 27r.
3) (fig.) „har, dar divin” 67,44r. umple v. împle(a).
un-corn s. m. comp. „inorog” 22, 256. uncrop s. n. „apă caldă” 63, 176r.
unde adv. „când” 6, 14; conj. „iar, însă” 6, 24; v. şi de unde. unt s. n. „untdelemn” 16, 22 lv; 22*, 34r; 63, 172r. untunearec v. întunearec. untură s. f. „unsoare, ulei” 31, 302r.
unul cene<ş>cu (unul cineşcu) pron. nehot. comp. „fiecare” 6, 14.
unul cineşcu v. unul cene<ş>cu.
unul fleşcare pron. nehot. comp. „fiecare” 14, 83.
upovăi (upuvăi) vb. „a spera, a nădăjdui” 17, 16v, 47r, 58r; 22, 247; 31, 168v, 290r. upovăinţă (upuvăinţă) s. f. „speranţă, nădejde” 6, 21; 17, 70r; 22, 244, 253. upuvăi v. upovăi. upuvăinţă v. upovăinţă.
urariu s. n. „veşmânt bisericesc în formă de fâşie lungă, purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei” 18, 29r, 32v.
urâciune s. f. „ură” 16, 222v. urdzitură s. f. „temelie” 5, 39v, 58r. uric s. n. „act, document” 66,470. uricariu s. m. „scriitor de documente” 37, 2r. urrdzi vb. „a întemeia”4,40v; 22,256. usârdie v. osârdie, usebi v. osebi.
usnă s. f. „buză” 31, 312v; 63, 182v.
uşear s. m. „dregător de curte în Moldova, care avea sarcina de a primi solii şi de a-i introduce la domn” 55.
uture s. m. „bufniţă” 11, 3r.
vaide interj, „vai” 16, 222v; 46, 6V, 7r, 7V, 8r. val s. n. „greutate, încercare grea” 72, 2V. vare conj. „ori, sau” 7, 449. varecând v. alta varecând. varece pron. nehot. „oarece” 15, 259r. varvar adj. „străin; păgân” 5, 24r. vataş v. vătah.
vădi vb. „a acuza, a învinui” 32, 21r.
văduo s. f. „văduvă” 7, 449; 22, 255; 58, 71r; 63, 172v.
văleatu s. n. „an” 53, lr.
vătah (vataş, vătaş(i), vătaji) s. m. „conducător al cetelor de curteni dintr-un tinut moldovenesc” 35, r, lv, 2r, 2V, 3r, 3V, 4r, 4V, 5r, 5V, 6r, 6V.
256
vă taj i v. vă tah. vătaş(i) v. vătah.
vătăma vb. „a se înşela, a se amăgi” 56, 206r. văţător s. m. „învăţător” 24, 363.
vâhod (mare ~) s. m. „ieşirea cu sfintele daruri” 18, 26r, 27r.
vâltur s. m. „vultur” 67, 45r.
vâncură vb. pf. s. 3 pl. „învinseră” 17, 69v.
vânzătoriu s. m. „trădător, înşelător” 35*, 228v, 230r, 230v.
vârcolac s. m. „fiinţă supranaturală (provenită dintr-un copil care a murit nebotezat) care mănâncă luna sau soarele, producând eclipse” 70, 26v. vârtop s. n. „peşteră” 58, 99r.
vârtos(u) adj. „puternic” 12, 143r; 32, 17v; adv. 1) „mult” 1, lr; 5, 41v; 17, 57v; 18, 32r; 24, 361, 364; 26, 27lr; 35*, 229r, 232r; 48; 67, 28r; 68, 361. 2) „bine” 6, 23; 16, 247r; 24, 359. 3) „puternic, tare” 23, 79r; 28, 94r; 32, 18v; 64, lr; 68, 112r. 4) „în primul rând, mai ales” 13,43v; 64, lr; 72, 3V. vârtoşeare s. f. „întărire” 5, 57r.
vârtute s. f. „forţă, tărie, putere, vigoare” 4, 36r; 5, 57r; 5, 57r; 7, 449, 451; 17, 41v; 22, 243, 247, 255;
31, 183r,313r,314v. vearză s. f. „verdeaţă” 11, 5r. veatrilă s. f. „pânză de corabie” 13, 43v, 44r, 47v.
vecin s. m. „semen” 4, 83r; 10,5r; 17, 7V, 47v; 24,361,363; 63,180r; adj. „apropiat” 36,554r; 54, lr. vederos adj. „văzător” 3, 42v.
veghea voia (a ~) expr. „a părtini, a ţine partea cuiva” 58, 71v.
velicie s. f. „mărire” 5, 56r.
veri conj. „fie, ori, sau” 66, 536, 538.
veselie s. f. „petrecere” 58, 71r; 72, 5r.
via v. vie.
viaţă-făcătoriu s. m. comp. „creator” 15, 256r; 18, 28v. vidic s. n. „regiune” 50, lr.
vie (via) vb. 1) „a trăi; a locui” 4, 83r; 10, 3r; 14, 82; 17, 70r; 31, 167v, 168r; 59, 137v, 138r, 139r, 139v, 140r, 141r, 141v. 2) „a învia” 35*, 230v. viere s. f. „înviere” 7, 448.
vietor s. m. „locuitor, vieţuitor” 6, 14, 15, 17; 14, 82. vihor s. n. „furtună” 4, 40v; 28, 92r; 33, 58v.
vină s. f. „cauză, motiv” 11, 4r; 14, 517; 16, 247v; 17, 7V; 41, lr; 50, lr; 58, 71r. vir((r)u) s. n. „vin” 5, 57v, 59r, 59v; 22, 255; 62, 191v, 192r, 192v. vistear(iu) v. vistiiar vistearnic v. visti(i)arnic.
vistiar s. m. „dregător responsabil de finanţele ţării” 48.
vistiiar (vistear(iu)) s. n. 1) „cămară domnească, tezaur” 5, 59r; 22*, 39v; 71. 2) „hambar, cămară” 31, 291v.
visti(i)arnic (vistearnic) s. m. 1) „persoană însărcinată cu păstrarea veniturilor băneşti ale unei mănăstiri, eclesiarh” 64, lr. 2) „dregător responsabil de finanţele ţării” 37, 2r; 53, lv. vlagă s. f. „sevă, umezeală” 12, 132r. vlaste s. f. „putere” 49, 170v.
vlădic(ă) s. m. „episcop” 5,41v; 10, 2r; 16, 247v; 41, lr; 46, 9V; 57, 38v; 64, lr. vlădui vb. „a stăpâni” 22,221. voi vb. „a se învoi” 65.
voinic s. m. 1) „ostaş” 11, 5V; 12, 66v; 13, 46r, 46v, 47v; 14, 518; 22*, 35v, 38v, 39r; 33, 57r; 36, 563r; 42, 254r, 254v; 57, 39r; 58, 145v, 147r, 147v; 63, 176v; 68, 114r. 2) „tânăr, flăcău” 15, 257v; 59, 138r; 68, lllr.
voire s. f. „voinţă” 35*, 229v.
volnic adj. „liber” 48.
volnicie s. f. „nesupunere” 49, 173v.
vornic (dvornic) s. m. 1) „înalt dregător având atribuţii administrativ-judecătoreşti” 37, lr; 39, lr; 44, lr; 55. 2) „reprezentant al puterii de stat în administraţia oraşelor” 19.
257
voroavă s. f. 1) „zarvă, agitaţie” 14, 79; 22*, 35v, 38r; 70, 27r, 28r, 28v. 2) „ceartă, dispută” 70, 29r.
vrăjbie s. f. „vrajbă” 5, 59r, 60v.
vrăjmaş s. m. „diavol” 22*, 34v; 23, 77r; 45, 7V; 49, 172r.
vreame s. f. 1) „ocazie, prilej” 39, lr, lv; 43, 237v; 54, 2r. 2) „rost” 22*, 33v; 64, lr. vreare s. f. „voinţă” 17, 16r; 25, 190r; 26, 217v; 35*, 229v; 48; 68, 11 lr. vreavă s. f. „plângere” 27, 116v, 117r. vreodinioară adv. „niciodată” 35*, 231v. vrevi vb. „a cârti, a murmura” 27, 116v.
vrocnidon s. n. „vânt dinspre nord, aducător de furtună” 13, 44r.
zapis s. n. „document, act” 53, lv; 60, 2r; 65. zapoveadă s. f. „poruncă” 64, lr.
zavistie s. f. „invidie, pizmă, gelozie, ură” 36, 478r, 48lr, 481v; 49, 173v. zavistui vb. „a invidia” 72,4V. zăbavă v. prinde.
zăbăvi vb. „a face pe cineva să întârzie, silindu-1 să aştepte” 44, lv.
zăcător s. m. „cel care stă, care este inactiv” 24, 359.
zăcea vb. 1) „a păcătui” 11, 3r, 5r. 2) „a lâncezi, a sta” 35*, 228v.
zăloji vb. „a amaneta, a pune zălog” 61, lr.
zălojitură s. f. „amanet, chezăşie, zălog” 61, lr.
zbor s. n. „adunare, sobor” 14, 80.
zgău s. n. 1) „pântece, uter” 5, 41r; 17, 48v. 2) „rărunchi, măruntaie” 5, 41r. zidi vb. „a crea” 5, 41r, 56v; 31, 181r; 49, 171v; 63, 173r; 72, lr. zi minţi v. sminti.
zisă (dzisă) s. f. 1) „poruncă; legământ, lege” 4, 40v; 14, 80; 17, 54v, 55r; 22, 244, 250; 26, 258r, 273r;
37, 2V; 56, 206v; 72, 2r. 2) „îndemn” 6, 19. zmăcinare s. f. „chin, tortură” 49, 169v; 64, lr. zmicura vb. „a fărâmiţa, a sparge” 28, 92v. zminteală v. sminteală, zmult adj. „smuls” 36, 558r. znamenie s. f. „minune” 70, 29v. zravăn adj. „sănătos” 70, 25v, 28v.
258
INDICE DE NUME PROPRII
Indicele cuprinde numele de persoane şi locuri menţionate în textele editate. Cuvintele-titlu privitoare la nume româneşti sunt scrise cu aldine drepte, iar numele reproduse în forme slavone {Ioana Damaskina, 5Ta Petka etc.) sunt scrise cu aldine cursive. Când un nume are mai multe variante, fiecare dintre acestea este urmată de precizări privind numărul textului în care apare şi cuvântul-cheie căruia i se subsumează. Orice cuvânt-cheie este însoţit de explicaţii succinte privind identitatea persoanelor şi plasarea geografică a locurilor menţionate. In cadrul explicaţiilor, între paranteze rotunde, sunt frecvent notate numele complet sau numele actual al persoanei sau locului discutat. Explicaţiile sunt urmate de indicarea variantelor subsumate fiecărui cuvânt-titlu (scrise cursiv), însoţite de numărul textului (reprodus cu aldine) şi de fila acestuia.
Aaron, 31, v. Aron(u).
Adam(u), personaj biblic: primul om, 5, 56r, 56v; 16, 219v; 22, 79r; 30, lr,lv; 58, 35v, 73r; 63, 173r. Agaton, soţul Polfiliei şi tatăl Sfintei Vineri, 28, 90r.
Aldea, din j. Braşov, 29.
Alexa, vameş în Moldova, 37, lv.
Alexandru, 57, v. Alexandru Macedon.
Alexandru-lmpărat, 57, v. Alexandru Macedon.
Alexandru Macedon, rege al Macedoniei (336-323 î.H.), Alexandru 57, 31v, 32r, 32v, 33r, 33v, 34r, 34v, 35r, 35v, 36v, 37r, 37v, 38r, 38v, 40r; Alexandru Machidon 30, lr; Alexandru-împărat 57, 36r. Alexandru Machidon, 30, v. Alexandru Macedon.
Alexandru-Vodă (= Alexandru Iliaş), domnitor al Ţării Româneşti (1616-1618, 1628-1629) şi al Moldovei (1620-1621, 1631-1633), 65.
Alexandru-Vodă (= Alexandru <al II-lea> Mircea), domn al Ţării Româneşti (1568-1577, cu o scurtă întrerupere în primăvara lui 1574), 21, lr.
Alfeon (= Alfeios), râu în Peloponez, 57, 33r, 34r, 35r.
Ambrosis, Bati (= Amoroso, Bati), martor în procesul lui Petru Şchiopul, 37, lr.
Am fi pol (= Amfipolis), veche localitate în Grecia, 14, 79.
Amon, personaj neidentificat, 36, 562r, 562v.
Amorea (= Morea), numele sub care în Evul Mediu era cunoscut Peloponezul, 58, 145r.
Amorea (= Amorion), localitate din Frigia, Asia Mică, 58, 99v.
Amoria, ţara biblică a amoriţilor, situată între Damasc şi Eufrat, 31, 277v.
Amplie (= Apfia), sfântă ucenică a apostolului Pavel, 14, 518.
Ana, personaj biblic: mama lui Samuel, 31, 312v.
Ana, sora lui Teodor, soţia lui Constantin, 26,27 lr, 27 lv.
Anastasie (= Anastasius <I>), împărat roman (491-518), 36, 562r.
Anastasie, arhiepiscop şi mitropolit al Sucevei, 64, lr.
Andonie, din Piatră, j. Olt, 48.
Andrei, unul dintre cei doisprezece apostoli, 12, 194r.
Andreica, diacon, frate cu Fădor, Neculaiu Iepure şi Micul Ciuril, 71.
Andriiaş, din Bistriţa, j. Bistriţa-Năsăud, 44, lr.
Anghel, din Ţara Românească, comis, soţul Măriei, 65.
Aniţa, strămoaşa diacului Ionaşco, 71.
Antinodor (= Atenodor), filozof grec stoic, sec. I î.H., 58, 36r v, 36v, 37r.
Antioh, general macedonean (sec. IV î.H.), tatăl lui Seleucos I Nikator, 57,40r.
Antioh-împărat (neidentificat), domnea în Antiohia, 28, 90v, 91r.
Antiohie, localitate situată în Turcia (= Antalya), 28, 90v.
259
Apolonia, veche localitate din Albania, 14, 79.
Ar(r)avia 22, v. Arabia.
Arabia (= Peninsula Arabică), Ar(r)avia 22, 221, 222; Raviia 33, 57v.
Ardeal (= Transilvania), 42, 254r, 254v.
Arhip, personaj biblic: apostol, ucenic al apostolului Pavel, 14, 518.
Arie (= Ares), creatorul arianismului (c. 280-336), 25, 192r; 61.
Ariei leda (~ ledi), colina lui Ares; areopag, 14, 81, 82.
Aristarh, personaj biblic: macedonean din Salonic, „tovarăş de lucru” al apostolului Pavel, 14, 521;
Aristarrhu 13, 42r.
Aristarrhu, 14, v. Aristarh.
Aristotel, filozof grec (540^168 Î.H.), 36, 554v-555r.
Armenopul (= Armenopoulos Constantinos), jurist bizantin din sec. XIV, 66, 468, 475, 537, 538. Aron(u), personaj biblic: fratele mai mare al lui Moise, 5, 25r; 27, 116v, 117r, 118r; Aaron 31, 272v. Aron-Vodă (= Aron <Tiranul>), domn al Moldovei (1591-1595), 37, lr, 2r, 2V.
Arsenie, călugăr al Mănăstirii Cozia, 48.
Asaf(u), personaj biblic: în timpul lui David, unul dintre autorii de cântece sacre, 17, 54r; 22, 242. Asia, continent, 6,15; 68,114r.
Ason, personaj biblic: acuzat de evreii din Salonic că l-ar fi găzduit pe apostolul Pavel, 14, 79, 80. Atanasie, episcop de Roman, 64, lr.
Atanasie (= Atanasie cel Mare), sfânt, patriarh al Alexandriei (c. 295-373), 10, lr.
Atena, localitate în Grecia, Aţină 14, 81 \Atineah 14, 81.
Aţină, 14, v. Atena.
Atineah, 14, v. Atena.
Augustus Octavianus Caesar, împărat roman (27 î.H-14 d.H.), Chiesariu 13, 45r; Chesar 14, 80;
Avgust 58, 36v; Avgust-Chesar 58, 35v.
Avei (= Abel), personaj biblic: fiu al lui Adam şi al Evei, 36, 48 lv.
Avgust, 58, v. Augustus Octavianus Caesar.
Avgust-Chesar, 58, v. Augustus Octavianus Caesar.
Avra(a)m, personaj biblic: primul dintre cei trei patriarhi biblici, 15, 256v, 259r; 16, 221v; 23, 77r, 11\ 78v, 79r, 80r, 80v; 30, lr; 32, 19r; 35*, 228r.
Bacăul, ţinut în Moldova, 35.
Badea, sluga doamnei Tudora, mama domnitorului Mihai Viteazul, şi a domniţei Florica, 48.
Balea, spătar, sluga doamnei Tudora, mama domnitorului Mihai Viteazul, şi a domniţei Florica, 48. Baia de Sus (= Baia-Sprie), 42, 254r.
Baiazid <I>, sultan (1389-1402), Baiazit 58, 146r, 146v, 147r, 147v; Baiazit-Beg 58, 146r.
Baiazit, 58, v. Baiazid <I>.
Baiazit-Beg, 58, v. Baiazid <I>.
Barbul, postelnic, sluga doamnei Tudora, mama domnitorului Mihai Viteazul, şi a domniţei Florica, 48. Batăr Jigmon, 42, v. Báthory Sigismund.
Batăr Jitmon, 43. v. Báthory Sigismund.
Báthory Sigismund, principe al Transilvaniei (1581-1599), Batăr Jigmon 42,255r; Batăr Jitmon 43,237v. Batăr (= Báthory Gabriel), principe al Transilvaniei (1608-1613), 54, 2r.
Băbeani, localitate în j. Bistriţa, 21, lr; 65.
Bădilici, din Mândra, j. Braşov, vinovat de uciderea unui secui, 29.
Bârladul, ţinut în Moldova, 35, 3r.
Belebiuca, „scriitor” (regiunea Cernăuţi), 60, 2r.
Begner Hanăş (= Benkner Johannes), primar al Braşovului, 1, lr, lv.
Belgrad (= Alba Iulia), localitate în j. Alba, 44, lr.
Ber (= Berea), cetate în Macedonia, 14, 80.
Berbec, zodie a ~ 70, 24v.
Bereşti, localitate în regiunea Cernăuţi, 61.
Berislăveşti, localitate în j. Vâlcea, 48.
260
Bihar (= Bihor), ţinut în Transilvania, 42, 254v.
Bilţă Toma, jurat maramureşean, 50, lr.
Bistriţă (= Bistriţa, j. Bistriţa Năsăud), 21, lr; 44, lr; 50, lr; 51, lr, lv.
Bitie (= Geneză, Facere), prima carte din Vechiul Testament, 27, 80r.
Bogdan Armanul (= Bogdan Armeanul), martor în procesul lui Petru Şchiopul, 35, lr.
Bogorodiţa, mama lui Isus Hristos, 59, 137v.
Borcea, din Bucureşti, eclesiarh, 69.
Borcioiul, Stan, sluga doamnei Tudora, mama domnitorului Mihai Viteazul, şi a domniţei Florica, 48. Borşa (= Borşea), localitate în j. Maramureş, 50, lr.
Botăşani (= Botoşani), localitate în nordul Moldovei, 35, 4r.
Boteanu, Nedelco, mare clucer în Ţara Românească, 69.
Boul (= Boul Niculae), vistiernic, 53, lv.
Braşev, 29, v. Braşov.
Braşov, localitate în Transilvania, 1, lr; 17; 24; Braşev 29.
Bucureşti, localitate în Ţara Românească, 39, lr.
Bura Pristanişte (= Portul Bun), denumirea unui loc situat lângă Lasea, cetate din Creta, 13,43r. Burzeu, din Suciul de Sus, j. Maramureş, 51, lr.
Buzeştii (= fraţii Buzeşti), familie de boieri din Oltenia, 47.
Buzinca, mare comis din Ţara Românească, 69.
Cain, personaj biblic: fiu al lui Adam şi al Evei, 36, 48 lv.
Calafendeşti (= Calafindeşti), localitate în j. Suceava, 72, 5V.
Călimăneşti, localitate în j. Vâlcea, 48.
Cana Galileiului, localitate din Palestina, în apropierea lacului Ghenisaret, 12, 184r, 184v. Capadochiia (= Cappadocia), regiune în centrul Anatoliei, 6, 15.
Caton, om de stat şi scriitor roman (234—149 Î.H.), 36, 555r.
Câmpulung, localitate în Ţara Românească, 1, lr.
Cârligătura, ţinut în Moldova, 35, 5V.
Călineşti, localitate în regiunea Cernăuţi, 61.
Cel de Sus, Dumnezeu, 17, 16v; De-Sus 5, 56v; 22, 246; Sus 17, 55r; 18, 27r.
Cernăuţi, ţinut (azi, în Ucraina), 35,4V; 60, 2r.
Chesar, 14, v. Augustus Octavianus Caesar.
Chiesariu, 13, v. Augustus Octavianus Caesar.
Chidariu (= Chedar), trib al descendenţilor lui Ismail, fiul patriarhului Avraam, 31, 261v.
Chiestor (neidentificat), filozof, 58, 100v.
Chigheaciul, ţinut în Basarabia, 35, 3V.
Chipru (= Cipru), insulă în Marea Mediterană, 13,43r.
Chirii Filosof, sfânt (827-869), a fost împreună cu fratele său, Metodiu, apostolul slavilor, 10, lr. Chirinie (= Cirena), cetate şi colonie greacă în Africa, la vest de Egipt, 6, 16.
Clavdii (= Clauda), insulă în apropiere de Creta, 13,44r.
Clitimiştra, soţia regelui Porus, 57, 38v.
Cnidu (= Cnidos), cetate în extremitatea sud-vestică a Asiei Mici, 13, 42v.
Cocrişel, nepotul vornicului moldovean Ion Mogâldea, 44, lv.
Coman, Dan, din Moisei, j. Maramureş, 50, lr.
Comana, jupâneasa logofătului Paraschiva, 65.
Conforti, Anton (= Confortino, Anton), negustor grec, martor în procesul lui Petru Şchiopul, 37, lr. Constantin, 66, v. Constantin cel Mare.
Constantin cel Mare, împărat roman (310-337), Constantin 66, 474, 476; Costantin 8, 454; Costandin-împărat 30, lr.
Constantinopol, capitala Imperiului Roman de Răsărit, Costandinie, 39, lr; Ţarigrad, 1, lr; 26, 257V;
39, lr, lv; 58, 147r; 66, 477; 68, 125r.
Copăcel, localitate în Ţara Făgăraşului, 29.
Corb, Andreica, din Vişeul de Mijloc, j. Maramureş, 50, lr.
261
Core, personaj biblic: fiul lui Isaar levitul, Coreu 31, 167r; Coreiu 17,46v.
Core(i)u, 17,31, v. Core.
Coresi, diacon, tipograf şi editor din sec. XVI, 16, 247r.
Corneş (= Komis, Gáspár), comandant de mercenari în armata domnitorului Mihai Viteazul, 38, lr. Corniiatu, Constantin (= Comiact, Constantin), negustor cretan, vameş, martor în procesul lui Petru Şchiopul, 37, lr.
Costanda, din Moldova, mama adoptivă a lui Cocrişel, 44, lr.
Costandin, mare postelnic în Ţara Românească, 69.
Costandinie, 39, v. Constantinopol.
Costandin-împărat, 30, v. Constantin cel Mare.
Costantin, 8, v. Constantin cel Mare.
Costantin Dragovici (= Constantin Dragaş), principe sârb (1365-1395), 58, 146v.
Costantin Porfiro (= Constantin <al VII-lea> Porfirogenetul), împărat bizantin (913-959), 66, 470. Coste, feciorul Magdei Vrănceneasa, 60,2r; 61.
Costea, din Bucureşti, grămătic, 69.
Covurlui, ţinut în Moldova, 35, 3r.
Cozi(i)a, mănăstire în j. Vâlcea, 48.
Cozirog, numele zodiei Capricornului, 70, 29r.
Cozma, din Telciu, j. Bistriţa-Năsăud, 50, lr.
Cracalii lonaşco, din Rohozna, în regiunea Cernăuţi, 60, 2r.
Crasna, ţinut în Transilvania, 42, 254r.
Crăciun, sărbătoare creştină, 45, 5r.
Crâstian, din Mândra, j. Braşov, vinovat de uciderea unui secui, 29.
Credinţa apostolilor, crezul apostolic, 10, lr, 6V.
Credinţă, crezul niceeano-constantinopolitan, 10,4r; 15,255v.
Christus, 20, v. Isus Hristos.
Christus lesus, 20, v. Isus Hristos.
Critu (= Creta), insulă în Marea Mediterană, 13, 42v, 43v, 45r.
Crivăţ, numele zodiei Leului (rezultat din confundarea sl. albi* „leu” cu sl. ahba „vânt de nord, crivăţ”), 70, 26v.
Cuciur, localitate în regiunea Cernăuţi, 60, 2r; 61.
Dalmati(i)a (= Dalmaţia), provincie pe coasta Adriaticii, 22*, 32r; 58, 145v.
Dalul (Danul), din Teiciu, j. Bistriţa-Năsăud, 50, lr.
Damara, soţia lui Dionisie Areopagitul, 14, 83.
Damaskina, 25, v. Ioan Damaschin.
Dan-Voievod (= Dan <I>), domnitor al Ţării Româneşti (c. 1383/1385-1386), 58, 146r.
Danul, v. Dalul.
Darie, 57 (= Darius <al III-lea>), rege al Persiei (380-330 î.H.), 57, 35r.
David(u), personaj biblic: rege evreu, autor de psalmi şi profet (c. 1015—c. 975), 4, 9r, 36r, 40r; 5, 39r, 40r; 6, 20, 21, 23; 16, 219v; 17, 7V, 15v, 16r, 40v, 57v, 69v; 22, 256; 22*, 35r; 31, 289v, 291r, 301v; 68, 11 lr; 72, lv.
Dâmboviţa, râu, afluent al Argeşului, 69.
Dealul-lui-Vodă, localitate în ţinutul Cernăuţi, 60, 2r; 61.
De-Sus, 5, 22, v. Cel de Sus.
Dimas, personaj biblic: „tovarăş de lucru” al apostolului Pavel, 14, 521.
Dionisie Areopaghit (= Dionisie Areopagitul), atenian convertit la creştinism de apostolul Pavel, 14, 83. Dobra, din j. Braşov, 19.
Domenico di Giorgio (din Raguza), vameş în Moldova, Dominecă de Giordzu 37, 2r; Duminecă 37, lr; Dominecă 37, lv.
Dominecă, 37, v. Domenico di Giorgio.
Dominecă de Giordzu, 37, v. Domenico di Giorgio.
Domnedzeu, 28, 45, 46, v. Dumnezeu.
262
Dorohoi, ţinut în Moldova, 35, 3V.
Draciul (= Durrěs), localitate în vestul Albaniei, 58, 145r.
Drago mir, din Ţara Românească, martor la întocmirea unui act de judecată, 65.
Dragomir Dolofanul, postelnic din Stoeneşti, j. Vâlcea, 48.
Dragomirna, mănăstire în j. Suceava, 64, lr.
Drăgoieşti, localitate în j. Vâlcea, 65.
Dragoman, fiul lui Sima din Tălpălăieşti, j. Iaşi, 53, lv.
Duca, din Ţara Românească, martor la întocmirea unui act de judecată, 65.
Ducipal, calul lui Alexandru Macedon, 57, 37v, 38r.
Duhul, 6, v. Duhul Sfânt(u).
Duhul cel Sfânt, 15, v. Duhul Sfânt(u).
Duhul Domnului, 16, v. Duhul Sfânt(u).
Duhul Sfânt(u), una dintre cele trei ipostaze ale Sfintei Treimi, 6, 14; 10, 3V, 7v-8r, 10v; 12, 143r; 15, 254v, 255v, 256r, 256v, 258r, 258v, 259r; 18, 27r, 32r; 24, 360; 25, 190r, 190v, 191r, 191v; 67, 26v, 29r, 45r; Duh(ul) Svânt(u), 7, 443, 444, 445, 448; 20, 3V, 4V; 25, 192v, 193r; Duhul cel Sfânt, 15, 255r, 257r; Duhul Domnului, 16, 218r; Duhul, 6, 14, 17, 18; Sfântul Duh(u), 6, 24; 12, 66v; 18, 28v; 32, 16r, 16v, 18v; 63, 183v; SvântulDuh, 33, 63r; Sfântul, 6, 23.
Duhul Svânt(u), 7, 20, 25, v. Duhul Sfânt(u).
Duminecă, 37, v. Domenico di Giorgio.
Dumitra, din Ţara Românească, fata ţigăncii Stanca, 65.
Dumitrachi, vistiernic, sluga doamnei Tudora, mama domnitorului Mihai Viteazul, şi a domniţei Florica, 48.
Dumnădzău, 36, 46, 72, v. Dumnezeu.
Dumnăzău, 61, v. Dumnezeu.
Dumnedzău, 4, 5, 25,36, 41, 44, 49, 50, 56, 63, 64, v. Dumnezeu.
Dumnedzeu, 3, 4, 13,17, 22, 22*, 26, 32, 33, 39, 47, 62, 63, v. Dumnezeu.
Dumnezău, 19, 57, 59, v. Dumnezeu.
Dumnezău Savaot, 57, v. Dumnezeu.
Dumnezeu, una dintre cele trei ipostaze ale Sfintei Treimi, 6, 19, 20, 23, 24, 27; 7, 445; 10, 3r, 4r, 5r, 6r, 6V, 7r, 9r, 9V; 11, llv, 12r, 12v; 12, 132r; 14, 82, 83, 518; 15, 254r, 254v, 255r, 255v, 256r, 256v, 257r, 257v, 258r, 258v, 259r; 16, 219r, 219v, 220v, 221r, 223r, 247r; 17, 46v, 47r; 18, 26v, 27r, 27v; 22*, 32v, 33r, 34r, 34v, 35v, 36v, 37v, 38v; 24, 359, 360, 361, 362, 363, 364, 365; 31, 167r, 167v, 168r, 168v, 184r; 33, 60r, 60v, 62r, 63r; 34, 63v, 66v, 67r, 67v; 35*, 227v, 228r, 229r, 230r; 42, 254v, 255r; 43, 237v; 47; 48; 51, lr; 54, lv; 57, 34r; 58, 70v, 99v; 67, 26v, 27v, 28v, 43r, 44r; 68, 110r, 112v, 113v; Dumnedzău 4, 9r, 36v, 40r; 5, 25r, 57r, 58r, 58v, 60r, 60v; 25, 190r, 191r, 191v, 192r; 36, 481v; 41, lr; 44, lr; 49, 169r, 169v, 170r, 170v, 171r, 171v, 172r, 173r, 173v; 50, lr; 56, 205v, 206r, 206v, 207r, 210r, 21 lr, 213r, 215r, 215v; 63, 170r, 181r; 64, lr; Dumnedzeu 3, 85v, 86r, 86v; 4, 83r; 13, 45r; 17, 15v; 22, 223; 22*, 33v, 38r; 26, 273r; 32, 16r, 17r; 33, 59v, 60v, 61v; 39, lr; 47; 62, 189v, 190r, 190v, 193r; 63, 177r, 179r, 180r, 182v, 183r; Dumnădzău 36, 481v, 559v, 560r; 46, lr; 72, lr, lv, 2r, 2V, 3r, 3V, 4r, 4V, 5r, 5V; Domnedzeu 28, 90v, 91r, 92r, 93v; 45, 5V, 6r, 7r, 7V; 46, 6V, 8V; Dumnezău 19; 57, 37r; 59, 137v, 139r; Domnezeu 6, 376, 20, 3V, 4r, 4V; Dumnăzău 61; Dumnezău Sa<va>ot 57, 37r; Savaot-Dumnezău 57, 37v; Savaot 57, 37r; Tatăl Dumnezeu 15, 256v; Tatăl Domnezeu 20, 4V; Zew 6, 19, 22; 7, 22; 17, 54v, 55r, 58r, 70r; 31, 167r; 168r, 275v, 278r, 290r, 292r, 312v, 313r; Dzău, 4,36r, 36v; 5,24v, 59r; 22,244,249,250,254; Dzeu 4,36r, 36v; 22,244; Zeul-Tatăl 6,374. Dunăre, fluviu, 1, lr; 58, 146v, 147r, 147v.
Dzău, 4, 5, 22, v. Zeu.
Dzeu, 4, 22, v. Zeu.
Edom, ţinut aflat în afara Pământului Făgăduinţei, dăruit de Dumnezeu lui Esau, 5, 39v.
Efes, cetate în Ionia, pe ţărmul Mării Egee, 68, 114r.
Efrem, mitropolit al Ungro-Vlahiei (1558-1566), 10,2r.
Efrem <II>, episcop al Râmnicului (1601 [?] - 1613), 48.
Efrem (= Efraim), personaj biblic: al doilea fiu al lui Iosif, 22, 244,256.
263
Eghipet (= Egipt), regat antic, 5,24r; 6, 15; 22,245,253,251,252; 27,116v, 118r; 30, lr; 31,276v; 70,27. Eleon, Muntele Măslinilor, 32, 16r.
Elisavta (= Elisabeta), soţia preotului Zaharia şi mama lui Ioan Botezătorul, 15, 259r.
Enos, regiune din Grecia, 68, 114r, 114v.
Epafras, personaj biblic: unul dintre colaboratorii lui Pavel, 14, 521.
Epivata (= Epibates), localitate aflată pe malul nordic al Mării Marmara, la aproximativ 50 km de Constantinopol, 22*, 32v, 36v; Epivati, 22*, 32r, 39r.
Epivati, 22*, v. Epivata.
Eremia Mohila, 37, v. Movilă, leremia.
Eremiia (= leremia), personaj biblic: unul dintre cei patru mari profeţi ai evreilor, 5, 39r.
Ermon (= Hermon), masiv muntos la graniţa dintre Liban, Israel şi Siria, 31, 272v.
Eseu, 7, v. leseu.
Eufimia, din Epivata, 22*, 39v.
Evanghelie, parte a Bibliei care cuprinde viaţa şi învăţătura lui Isus Hristos, 10, lr, lv, 6r, 10v; 16, 247r; 64, lr.
Evloghie, episcop de Rădăuţi, 64, lr.
Evtemie (= Evtimie), egumen al mănăstirii Bistriţa, j. Vâlcea, 21, lr.
Evtihie, personaj biblic: tânăr înviat de Sfântul Pavel, 67, 45v.
Evtimie, fratele Sfintei Petca, episcop de Madit, 22*, 32v.
Evtimie, patriarh al Constantinopolului (907-912), 66, 469.
Faraon, titlu al suveranului Egiptului, 15, 259r; 27, 79v; 31, 217.
Fată, numele zodiei Fecioarei, 70, 27.
Fădor, frate cu diaconul Andreica, Neculaiu Iepure şi Micul Ciuril, 71.
Făgăraş, denumire a regiunii transilvănene cuprinse între Valea Oltului, fostul judeţ Muscel şi Ţara Bârsei, 29.
Fălciiul, ţinut în Moldova, 35, lv.
Fed, Mihaiu, din Selişte, j. Maramureş, 50, lr.
Filimon, unul dintre cei 70 de apostoli, episcop de Gaza în Palestina, 14, 517, 518.
Filion, comandant al oştilor lui Alexandru Macedon, 57, 33r, 33v, 34r, 34v, 36r, 36v, 37r.
Filip, din Moldova, personaj neidentificat, 39, lv.
Filip, personaj biblic: unul dintre cei doisprezece apostoli, originar din Betsaida Galileii, 12, 193v. Finichiia (= Fenicia), teritoriu pe coasta de est a Mării Mediterane, între râurile Litani şi Arvad, în prezent Liban şi Latakia de sud, 13, 43v.
Floriica (doamna ~), fiica lui Mihai Viteazul, 48.
Fodotschi, din Maramureş, proprietar de vite, 51, lr.
Foro Miclăuş (= Forró Miklós de Haporton), nobil maghiar, susţinător al Reformei, 16,247v. Frăsinetul (= Frăsinet), localitate în fostul j. Romanaţi, actualul j. Olt, 48.
Frighie (= Frigia), regiune istorică din partea central-vestică a Asiei Mici (azi Turcia), 6, 15.
Galelei, 34, v. Galileia.
Galilei, 12, v. Galileia.
Galileia, regiune în nordul Palestinei, 16, 218r; Galilei, 12, 66r, 66v; Galelei, 34, 66v.
Gaşpar (= Gaspar), unul dintre cei trei magi de la Răsărit, veniţi cu daruri la naşterea Domnului, 7, 450.
Gavriil (= Gabriel), arhanghel, 63, 173r.
Gavriil Lotreanul, călugăr la Mănăstirea Cozia, 48.
Gavrilaş, 60, v. Mătiaş, Gavril.
Geană, ţigan rob, fiul lui Radu, 65.
Gheanghea, mare logofăt, 55.
Gheorghie (= Gheorghe), din Epivata, 22*, 38v, 39r, 39v.
Ghiorghie (= Gheorghe), pârcălab de Hotin, 37,2r.
264
Ghidion (= Ghedeon), episcop de Rădăuţi (1587-1591), 30, lv.
Giurgeală cel bătrân, tatăl lui Giurgeală, 71.
Giurgeală, fiul lui Giurgeală cel bătrân, 71.
Giurghlu (= Giurgiu), localitate în Ţara Românească, 47.
Giva (= Giovanni de Marini Poli), vameş în Moldova, 37, lr, lv, 2r.
Gligorie (= Grigore), din Poiana, j. Dâmboviţa, mare logofăt, 69.
Goliadu, 31, v. Goliat.
Goliat, personaj biblic: uriaş din Gat, ucis de David, 22*, 35r; Goliadu, 31, 301v.
Gomor(ul) (= Gomora), cetate idolatră, nimicită prin foc, odată cu Sodoma, pentru nelegiuirile locuitorilor, 5, 59r; 23, 78v; 46, 8V; 56, 212v; 63, 179r.
Grama, fost portar al Hotinului, 61, lr.
Gramei, Isar, din Călineşti, regiunea Cernăuţi, 61, lr.
Grid, localitate în j. Braşov, 29.
Griga, din Moldova, tatăl lui Mihalcea, 71.
Grigor, Hoiada, din Moiseiu, j. Maramureş, 50, lr.
Grigore Decapolitul, sfânt ale cărui moaşte au fost aduse la sfârşitul sec. XV la Mănăstirea Bistriţa din j. Vâlcea, (780-842), Grigorie 68, 112r, 125r; Grigorii Decapolit 68, 110r.
Grigorie (= Grigore Teologul), sfânt, unul dintre cei patru mari părinţi şi învăţători ai Bisericii Ortodoxe, (329-390), 10, lr.
Grigorie, 68, v. Grigore Decapolitul.
Grigorii Decapolit, 68, v. Grigore Decapolitul.
Gruban, din Bereşti, regiunea Cernăuţi, 61, lr.
Gugea, din *Moldova, uşier, 55.
Halep (= Alep), oraş în sud-vestul Siriei, 39, lv.
Ham, personaj biblic: fiul lui Noe, 22, 253.
Hanan, personaj biblic: unul dintre fiii lui Şişac, 27, 118v.
Hapca, Simion, din Vişeul de Sus, j. Maramureş, 50, lr.
Hârjil, Lucaci (= Hirscher, Lucas), primar al Braşovului, 29.
Hârlăul, ţinut în Moldova, 35, 4r.
Henrico quarto (= Henric <al IV-lea>), rege al Franţei (2 august 1589-14 mai 1610), 52, 19. Hoiada, Grigor, din Moiseiu, j. Maramureş, 50, lr.
Homot, numele zodiei Balanţei, 70, 27v.
Hotinul, ţinut în Moldova, 35, lv; 44, lr.
Hristopoli (= Cristupolis), localitate în nordul Greciei, 68, 114v.
Hristos, 3, 6, 7, 8, 10,12,14,15, 16,18, 22, 22*, 24, 28, 30, 32, 35*, 49, 56, 58, 59, 62, 63, 66, 67, v. şi Isus Hristos.
Hristos Dumnezeu, 6, v. Isus Hristos.
Hristos Isus, 24, v. Isus Hristos.
Hriza (= Hrizea din Bălteni), mare ban al Craiovei, 69.
Hust, cetate în Maramureş, 42, 254r.
Huş (= Huşi), localitate în j. Vaslui, 64, lr.
Iacov, personaj biblic: patriarh evreu, fiul lui Isaac şi al Rebecăi şi nepotul lui Avraam, 3, 87r; 4, 9r; 5, 24r, 24v, 56v, 57v; 6, 221r; 15, 256v, 259r; 17, 15v, 47r; 22, 243, 247, 256; 31, 168r. lanăş-Craiu (= Sigismund, Ioan, <al II-lea>), regele Poloniei (1548-1572), 42, 254r.
Iane, portar al curţii domneşti, 69.
Iane, preot la Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului, 29.
Iaseu, 7, v. Ieseu.
Iaşii (= Iaşi), ţinut în Moldova, 35, lv.
Ieremiia-Vodă, 55, v. Movilă, leremia.
Ieremiia-Voievod, 43, v. Movilă, leremia.
Ierosalim, 5, v. Ierusalim.
265
Jerusalem, 20, v. Ierusalim.
Ierusalim, veche capitală a Iudeei, 6, 14, 17, 26; 15, 254v; 17, 69v; 33, 62v; 63, 170r, 170v; Ierosalim 5, 39r, 39v; Ierusalem 20,4V; Irusalim 46, lr, 9V.
Ieseu, personaj biblic: tatăl regelui David, Eseu 7,450; laseu, 7, 445. lesus Christus, 20, v. Isus Hristos.
Ignatie, 58, v. Nicetas.
Ihnatco, din Vale(va), regiunea Cernăuţi, martor, 60, 2r; 61, lr.
Iliiaş-Vodă, tatăl domnitorului Alexandru Iliaş, 65.
Ilie, din Şinca, j. Braşov, 29.
Ilie, personaj biblic: profet evreu (sec. IX î.H.), 22*, 33r.
India, ţară din Asia, Indie 57, 34v, 35r, 38v, 40r; îndia, 57, 36v.
Indie, 57, v. India.
Ioan, 12,16, 22*, 67, v. Ioan Botezătorul.
Ioan, 16, 27, v. Ioan evanghelistul.
Ioan Botezătorul, personaj biblic: fiul Elisabetei şi al preotului Zaharia, numit şi înainte-mergătorul pentru că a anunţat venirea lui Mesia, Ioan, 12, 142v; 16, 218r, 218v; 22*, 33v; 67, 29r; Ioan, sfântul, 1, 5V; Ion, sfântul 46, 8V; Ioan Botezătorului 32, 19r.
Ioan Damaschin, sfânt, părinte al Bisericii Ortodoxe, care a combătut iconoclasmul (675-749), Ioana Damaskina, 25, 190r; Damaskina, 25, 192v.
Ioan <de Prislop>, episcop de Bălgrad, 41, lr.
Ioan evanghelistul, personaj biblic: unul dintre cei doisprezece apostoli, 35*, 227r; Ioan 16, 222r; 27, 117.
Ioan Milostivul, patriarh al Alexandriei (610-619), 26, 204v.
Ioan Postnic(ul), sfanţ bizantin din sec. IV, arhiepiscop al Constantinopolului, 66,472,476.
Ioan, sfântul, 1, v. Ioan Botezătorul.
Ioan Zlataust, sfânt, părinte al Bisericii Ortodoxe, patriarh al Constantinopolului (344/354-407), 10, lr. Ioana Damaskina, 25, v. Ioan Damaschin.
Ioga (= Og), împăratul Basanului, 31, 277v.
loil (= loel), personaj biblic: unul dintre cei doisprezece mici profeţi, 6, 17.
Ion, din Moldova, 55.
Ion, din Săcel, j. Maramureş, 50, lr.
Iona, personaj biblic: unul dintre cei doisprezece mici profeţi, 15, 259r. lonaşco, din Moldova, diiac, 71.
Ionaşco, uricariul (= <Ghenghea>, lonaşco), logofăt de cancelarie, 37,2r. loncea, preot în Selişte, j. Maramureş, 50, lr.
Ion, sfântul, 46, v. Ioan Botezătorul.
Iordan, fluviu în Palestina, în care a fost botezat Isus Hristos, 5, 24r; 16, 218r; 63, 173r. losafat, personaj biblic: rege al Iudeei, celebru pentru pietatea sa, 20,4V.
Iosif (din Arimatea), personaj biblic: discipol al lui Isus Hristos care, cu ajutorul lui Nicodim, a coborât de pe cruce trupul lui Isus şi l-a îngropat, 18, 26v.
Iosif, personaj biblic: fiu al Iacov şi al Rahelei, ajuns mare dregător al Egiptului, i-a aşezat pe evrei în această ţară, 22,256; 27, 78v, 79r, 79v, 80r.
Iov, personaj biblic: în urma grelelor încercări la care este supus de Dumnezeu dă dovada unei resemnări exemplare, 72, 2V.
Iova, ţigan rob, fiul lui Radu, 65.
Ipatie, postelnic (nume rezultat dintr-o eroare de interpretare a textului), 58, 99v.
Irina, a doua soţie a lui Constantin, cuscra lui Teodor, 26, 27 lr, 27 lv.
Irinopoli, oraş din provincia Isauria, 68, 110V.
Irod <Antipas>, tetrarh al Palestinei (4î.H-39 d.H.), 3, 85v.
Irusalim, 46, v. Ierusalim.
Isaac, personaj biblic: fiul lui Avraam şi al Sarei, Isacu, 23, 77r, 77v, 78r, 78v; Isac, 15, 256v, 259r. Isac(u), 15, 23, v. Isaac.
Isaia, personaj biblic: primul dintre marii profeţi, 3,42v; 8, 457; 16, 220r; 72, 3V.
<I>savriia (= Isauria), regiune în sudul Asiei Mici, 68,110v.
Israel, (prin ext.) nume dat poporului evreu descendent din Israel, Israil, 17, 54v; 22, 223, 247, 248,
266
251, 254, 256; 27, 116r, 116v, 117r, 117v, 118r, 118v; 31, 277v, 302v; lstrail 16, 220r; Izdrail, 5, 24r, 25r, 56v; Izrail, 4, 9r.
Israil, 17, 22, 27,31, v. Israel.
lstrail (= Israel), (prin ext.) numele unuia dintre cele două state care s-au format în Palestina după moartea lui Solomon, 22, 244.
lstrail, 16, v. Israel.
Isus, 3, 6,12, 14,15,16, 32, 35*, v. Isus Hristos.
Isus Hristos, una dintre cele trei ipostaze ale Sfintei Treimi, Mesia prezis de profeţi, 6, 24, 376; 7, 449, 450, 453; 10, 2r, 3r, 3V, 5V, 6r, 7r, 10r, 10v, llr; 12, 194r; 14, 79, 518, 519, 521; 15, 254r, 256v, 257r, 258v, 259r, 259v; 16, 218r, 219v, 223r, 247r; 32, 16r, 19v; 35*, 227r; 62, 189v, 190r, 191r, 191v; 45, 7r; 46, lr, 9V, 10r; 56, 206v, 207r; 64, lr; Hristos, 3, 87v; 6, 22, 376; 7, 445; 8, 458; 10, lr, 3r, 9V; 12, 1 lv, 12r; 14, 79, 519; 15, 254v; 16, 218r, 219r, 219v, 221v, 222r, 247r; 18, 28r, 28v; 22, 220; 22*, 32r, 32v, 34r, 36r, 37v, 38v, 39r; 24, 359, 360; 28, 90r, 91r, 93v, 94r; 30, lr; 32, 16v, 17r, 17v, 18r, 19r, 19v, 20r, 20v, 35*, 228v, 23lv, 232r; 49, 171v; 56, 210v, 211r; 58, 73r, 99r, 100r, 100v; 59, 139v, 140v; 62, 190v, 191r, 191v, 192r, 192v; 63, 171v, 177r; 66, 472; 67, 28v, 43v, 44v, 45r; Isus 3, 41r, 42r, 85r, 85v, 86r, 86v; 6, 22, 24; 12, 66r, 66v, 83v, 184r, 184v, 193v; 14, 80, 81; 15, 254r; 16, 218r; 32, 16r; 35*, 227r, 228v, 230r, 231v; Hristosu 32, 16r; Christus 20, 3V; Christus Iesus 20, 4V; lesus Christus 20, 4V; Hristos Dumnezeu 6, 376; Hristos Isus 24, 365; Isus Nazoreiul 6, 19; v. şi Născutul lu Hristos.
Isus Nazoreiul, 6, v. Isus Hristos.
Isus Sirah, autorul cărţii intitulate înţelepciunea lui Usus, fiul lui Sirah, 36, 555r.
Italia, ţară, 13,42r, 42v.
luda, personaj biblic: al patrulea fiu al lui Iacov şi al Leei şi fratele lui Iosif, 27, 79r, 79v.
Iuda, personaj biblic: unul dintre cei doisprezece apostoli, 35,228r, 228v; 62, 191v.
Iuda (= Iudeea), parte a Palestinei între Marea Moartă şi Marea Mediterană, 5, 24r; Iudeea, 22, 256.
ludeea, 22, v. Iuda (regiune).
Iulie (= Iuliu), personaj biblic: sutaş roman însărcinat cu conducerea sfântului Pavel la Roma spre a fi judecat, 13,42r.
luneţie, numele zodiei Taurului, 70, 25r.
Iurgachi, agent al lui Petru Şchiopul, 39, lv.
Iurina, fata lui Anastasie-împărat, menţionată în Gesta Romanorum, 36, 562r.
Iustian, 58, v. Iustin <al II-lea>.
Iustin <al II-lea>, împărat bizantin (565-578), 58, 69v; Iustian, 58, 71v, 72v; Iustin cel Mic, 58, 69v.
Iustin cel Mic, 58, v. Iustin <al II-lea>.
Iustinian <I>, împărat bizantin (527-565), 58, 69v.
Ivaşco, mare vornic în Ţara Românească, 69.
Iz(d)rail, 4, 5, v. Israel.
îndia, 57, v. India.
Jiblea <Veche>, localitate din j. Vâlcea, 48.
Jicmon (= Sigismund de Luxemburg), rege al Ungariei şi Croaţiei (1387-1437), 58, 146v. Jipa, preot din Ţara Românească, 48.
Jora, pârcălab, martor în procesul lui Petru Şchiopul, 37, 2r.
Jupan, vameş, 37, 2r.
Lasia (= Lasea), cetate pe coasta de sud a insulei Creta, 13,43r.
Lazar, cneaz sârb (1370-1389), 58, 146r.
Lazar, personaj biblic: sărac, ajuns după moarte în poala lui Avraam, 16, 22 lv. Lăpuşna, ţinut în Moldova, 35,4V.
Lăv-împărat, 30, v. Leon <al VI-lea> Filozoful.
Leanţe Bătrânul, din regiunea Cernăuţi, 61; Lenţoaie, 60.
Lenţoaie, 60, v. Leanţe Bătrânul.
267
Leon, 66, v. Leon <al VI-lea> Filozoful.
Leon <al V-lea> Armeanul, împărat bizantin (813-820), Leu, 58, 98v, 99r, 100v; Leu Armeanul, 58, 98v, 100r.
Leon <al VI-lea> Filozoful, împărat bizantin (886-912), Leon, 66, 474, 476; Leon cel Preaînţelept, 66, 468, 479; Lăv-împărat, 30, lr.
Leon cel Preaînţelept, 66, v. Leon <al VI-lea> Filozoful.
Lepădat, din Bucureşti, logofăt, 69.
Leu, 58, v. Leon <al V-lea> Armeanul.
Leu Armeanul, 58, v. Leon <al V-lea> Armeanul.
Listru (= Listra), localitate din Liconia, 67, 45v.
Livan (= Liban), ţară din Orientul Apropiat, 22, 222.
Lot, personaj biblic: nepotul patriarhului Avraam, 56, 212v.
Luca, 10,16, 62, v. Luca evanghelist.
Luca, personaj biblic: „tovarăş de lucru” al apostolului Pavel, 14, 521.
Luca dumnedzeiescul, 26, v. Luca evanghelist.
Luca evanghelist, unul dintre cei patru evanghelişti, 15, 254r; Luca, 10, 8\ llr; 16, 22lv, 222r; 62, 190r; Luca dumnedzeiescul, 26, 257v.
Lucaci (= Engether, Lucas), primar al Sibiului, 41.
Lucaş Stroici, 37, v. Stroici, Luca.
Luţiian (= Luciano) de Raguza, vameş în Moldova, 37, 2r.
Macrai Birtălăneasă, mama nobilului Macray Istvan, 51, lr.
Macrai, Iştioan (= Macray, Istvan), nobil transilvănean, 51, lr.
Macsin, din Telciu, j. Bistriţa-Năsăud, crainic, 50, lr.
Madit, localitate în Tracia răsăriteană, 22*, 32v.
Magda, 61, v. Magda Vrânceneasă.
Magda Vrânceneasă, soţia lui Onciul Vrânceanu, 60, 2r; 61; Magda, 61.
Mahamet-Beg, beglerbeg al Ţării Româneşti, 1, lr.
Maica Precista, mama lui Isus Hristos, 21, lr; v. şi Sfânta Maria.
Manea, vameş grec în Moldova (1590-1591), 37, lv, 2r.
Manuil Mohorâţescul (= Manuil <I> Comnen, Porfirogenetul), împărat bizantin (1143-1180), 26,258r. Maramoreş, 38, v. Maramureş.
Maramurăş, 42, v. Maramureş.
Maramureş, ţinut în Transilvania, 38, lr; Maramurăş, 42, 254r; Maramoreş, 38, lr.
Marcăş, din Săcel, j. Maramureş, 50, lr.
Marco, 10,14, v. Marcu evanghelist.
Marco Cralevici (= Marko Kraljevic), principe sârb (1371-1395), 58, 146v.
Marcu, 10,15, 62, v. Marcu evanghelist.
Marcu evanghelist, unul dintre cei patru evanghelişti şi „tovarăş de lucru” al apostolului Pavel, Marcu, 10, 1 lr; 15, 254r, 254v; 62, 190r; Marco, 10, 10v; 14, 521.
Marea Mohorâtă, 31, v. Marea Roşie.
Marea Roşie, mare între Egipt şi Peninsula Arabică, 15, 256r; Marea Mohorâtă, 31,276v, 277r. Maria, personaj biblic: mama lui Iacov şi a lui lose, 12, 65v.
Mari(i)a, 10,15,18, 28, v. Sfânta Maria.
Mariia, din Ţara Românească, soţia comisului Anghel, 65.
Mariia, mama Sfântului Grigore Decapolitul, 68, 110v.
Mariia Magdalina (= Maria Magdalena), sfântă, sora lui Lazăr şi a Martei, convertită de Isus Hristos, 12, 65v.
Matei, unul dintre cei patru evanghelişti, 10, 8r, llr; 15, 254v; 16, 218v, 219v, 221v, 222v, 247r, 247v;
Sfântul Matei 10, 10v; 62, 190r; Sfânt Matei 15, 254r.
Mateiu (= Matei Vlastaris), jurist şi teolog bizantin din sec. XIV, 66, 473.
Matern-Voevo(da) (= Matei Basarab), domn al Ţării Româneşti (1632-1654), 69.
Maximilean-împăratu (= Maximilian <al II-lea>), împărat al Austriei (1564-1576), 42, 254r.
268
Marica, din Moldova, soţia diacului Ionaşco, 71.
Măteiaş, din Moldova, popă; tatăl lui Andreica diaconul, Fădor, Necolaiu Iepure şi Micul Ciuril, 71. Mătiaş, Gavril, staroste de Cernăuţi, Gavrilaş, 60, 2r; 61; Gavrilaş Mătiaş, 61.
Mândra, localitate în j. Braşov, 29.
Mândrul, Vasilie, din Moldova, parte într-un proces, 71.
Melintia, sora Sfântului Sisinie, 33, 58r, 58v, 61r, 61v; Melintie, 33, 57v.
Melintie, 33, v. Melintia.
Mercur, zeu roman, 68, 114v.
Miclăuş (= Bessenyei Nicolaus), notar în Făgăraş, 29.
Micul Ciuril, din Moldova, fiul popii Măteiaş, frate cu Andreica diaconul, Fădor şi Necolaiu Iepure, 71. Mihai, din Mândra, j. Braşov, vinovat de uciderea unui secui, 29.
Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti (1593-1601), al Transilvaniei (1599-1600) şi al Moldovei (1600), Mihaiu-Vodă, 44, lr; 54, lr, lv; Mihai-Vodă, 47; Mihaiu, 43, 237r; Mihail-Vodă, 43, 238v; 48; M/w/7-Voevoda, 48; Mihail-Voievod, 42, 254r; 48.
Mihai(u)-Vodă, 44, 47, 54, v. Mihai Viteazul.
Mihail (= Mihail <I> Rangabe), împărat bizantin (811-813), tată al lui Nicetas, devenit ulterior patriarhul Constantinopolului, 58, 99r.
Mihail, 58, v. Mihail <al Il-lea> Amoreanul.
Mihail dentru Amorea, 58, v. Mihail <al II-lea> Amoreanul.
Mihail <al II-Iea> Amoreanul, împărat bizantin (820-829), Mihail, 58, 99v; Mihail dentru Amorea, 58, 99v.
Mihail-Vodă, 43, 48, v. Mihai Viteazul.
Mihail- Voevoda, 48, v. Mihai Viteazul.
Mihail-Voievod, 42, 48, v. Mihai Viteazul.
Mihaiu, 43, v. Mihai Viteazul.
Mihalcea, din Moldova, fiul lui Griga, 71.
Mihnea, Radu, domn în Ţara Românească (1601-1602, 1611-1616, 1620-1623) şi în Moldova (1616-1619, 1623-1626), Radul-Voievod, 69, Radul-Woevoda, 55.
Mihnea-Vodă (= Mihnea Turcitul), domn al Ţării Româneşti (1577-1583, 1585-1591), 39, lr.
Miho, neguţător, sluga doamnei Tudora şi a domniţei Florica, 48.
Miloş Cobilici (= Miloş Obilici), cavaler în slujba cneazului Lazăr, 58, 146r.
Mircea cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti (1386-1395, 1397-1418), Mircea-Voievod, 58, 146r, 147v; Mircea- Voevoda, 48.
Mircea- Voevoda, 48, v. Mircea cel Bătrân.
Mircea-Voievod, 58, v. Mircea cel Bătrân.
Mircea-Voievod (= Mircea <II> Ciobanul), domn al Ţării Româneşti (1545-1554), 69.
Miri Lichiiasca (= Mira Lichiei), localitate din Licia (veche regiune din Asia Mică), 13, 42v.
Miron Bărnovschi, Moghila-FWv0i/a, domn al Moldovei (1626-1629), 64, lr.
Misiia (= Moesia), regiune corespunzând în trecut parţial Bulgariei şi vechii Tracii, 22*, 32r. Mitrofan, episcop de Huşi, 64, lr.
Mocroş, numele zodiei Vărsătorului, 70, 29v.
Mogâldea, din Moldova, vornic, fratele lui Gugea, uşier, 55.
Moisi (= Moise), personaj biblic: eliberatorul şi legislatorul evreilor, 7, 450; 10, 4r; 27, 116v, 117r, 118r; 31, 181v; Moisei, 3, 86r; Moiseiu, 5, 56r.
Moiseiu (= Moisei), localitate în j. Maramureş, 50, lr.
Moisei(u), 3, 5, v. Moise.
Moldova, 37, 43, v. Ţara Moldovei.
Moldua, 38, v. Ţara Moldovei.
Movilă, leremia, mare vornic, devenit ulterior domn al Moldovei (1595-1600, 1600-1606); frate cu Simion Movilă, Eremia Mohila 37, lr; Ieremiia-Vodă 55; Ieremiia-Voievod43, 237r.
Movilă, Simion, paharnic, Semion Mohila 37, lr; domn al Munteniei (1600-1601, 1601-1602) şi al Moldovei (1606-1607), Simion-Voievod47.
Murad <1>, sultan (1359-1389), Murat 58, 146r; Murat-Beghi 58, 145v.
Murat, 58, v. Murad <I>.
269
Murat-Beghi, 58, v. Murad <I>.
Mustafa, agă, 37, lv.
Muşa, fiică a ţigăncii Stanca, roaba jupânesei Comana, 65.
Nag-Baia (= Baia Mare), 42, 254r.
Nazaret, localitate în Israel, 63, 173r.
Născutul lu Hristos, ziua naşterii Mântuitorului, 59, 14 lv.
Neacşa, fiica ţigăncii Stanca, roaba jupânesei Comana, 65.
Neacşu, din Câmpulung, j. Argeş, negustor, 1, lr.
Neagoe, din Şinca, j. Braşov, vinovat de uciderea unui secui, 29.
Neamţ, ţinut în Moldova, 35, 2r.
Necheiu, 46, v. Niceea.
Necolaiu Iepure, din Moldova, fiul popii Măteiaş, frate cu Andreica diaconul, Fădor şi Micul Ciuril, 71. Necopoe, 1, v. Nicopol.
Necopoia, 58, v. Nicopol.
Nedelco, Boteanul, 69, v. Boteanu, Nedelco.
Negre, din Ţara Românească, ginerele lui Neacşu, 1, lr.
Negre, din Văcăreşti, tatăl lui Sava, 69.
Niceea, oraş în Asia Mică, renumit pentru cele două consilii ecumenice pe care le-a găzduit, Necheiu, 46, 9V; Nicheiu, 48.
Nicetas, fiul lui Mihail <I> Rangabe, devenit Ignatie I, patriarh al Constantinopolului (847-858, 867-877), Ignatie, 58, 99r; Nichita, 58, 99r.
Nicheiu, 48, v. Niceea.
Nichifor (= Nicheforos <I>), patriarh al Constantinopolului (806-815), 66, 477.
Nichita, 58, v. Nicetas.
Nicoară, din Borşa, j. Maramureş, 50, lr.
Nicola-Vodă (= Nicolae Pătraşcu), domn al Ţării Româneşti (1599-1600), 48.
Nicolae, patriarh al Constantinopolului (901-907, 912-925), 66,468.
Nicopol, localitate în Bulgaria, Necopoe, 1, lr; Necopoia, 58, 1471.
Nistor, din Telciu, j. Bistriţa-Năsăud, 50, P.
Niţa, comandant al unui steag (trupă de 100 de curteni sau slujitori), 69.
Noe, personaj biblic: al zecelea patriarh de la Adam, 56, 212V; Noi, 15, 259r.
Noi, 15, v. Noe.
Oaie, numele zodiei Berbecului, 70, 24v.
Oancea, din Ţara Românească, logofăt, 54, 2r.
Ocenaş, denumirea slavonă a rugăciunii Tatăl nostru, 10, 8V.
Olăneşti, localitate în j. Vâlcea, 48.
Omir (= Homer), presupus autor al Iliadei şi Odiseei, 36,48lr.
Onciul Vrânceanul, din Moldova, soţul Magdei Vrânceneasă, 61.
Onisim (= Onesim), personaj biblic: sclav al lui Filimon, în favoarea căruia a intervenit sfântul Pavel, 14,517,519.
Onufrie, proegumen al Mănăstirii Cozia, 48.
Oprea, din Ţara Românească, răspopit, 65.
Oprea, din Ţara Românească, ţigan, fiu al lui Radul şi frate cu Geană, Stan şi Iova, 65.
Oradea, localitate în Transilvania, 42, 254r.
Orban (= Weidner, Urban), primarul Bistriţei, j. Bistriţa-Năsăud, 38, lr, lv.
Orhei, ţinut în Moldova, 35,2r.
Osiia, personaj biblic: unul dintre cei doisprezece mici profeţi, 16, 220.
Otecinic, denumire a Patericului, 36, 557r.
Paindur, Vasilie, mare stolnic al Ţării Româneşti, 1634-1638, 69. Pamfiliia, regiune din sudul Asiei Mici, 6,15.
270
Paraschiva, din Vâlcea, logofăt în 1628, 65.
Paşco, Simion, probabil din Suciu de Sus, j. Maramureş, 51, lr.
Paşte, 45, v. Paşti.
Paşti, sărbătoare creştină, 35*, 227r; 45, 5r, 6V; 58, 73r; Paşte, 45, T.
Pavel(u), personaj biblic: apostol (c. 5-67 d.H.), 13, 42r, 43r, 43v, 44v, 45r, 46r, 46v, 47v; 14, 79, 80, 81, 82, 83, 518, 519, 520; 16, 219v, 222r, 247r; 32, 19r; 62, 190r, 190v, 191r; 64, lr; Sfânt(ul) Pavel 10, lv, 1 lr; 16, 220r; 67, 44v.
Pavle, 13, v. Pavel(u).
Pătraşco, Stan, din Mândra, j. Braşov, vinovat de uciderea unui secui, 29.
Patru, pârcălab în 1602, sluga doamnei Tudora, mama lui Mihai Viteazul, şi a domniţei Florica, 48. Patru, 35*, v. Petru.
Pătru-Vodă (= Petru Şchiopul), domn al Moldovei (1574-1579, 1582-1591), 37, lv, 2r.
Persida (= Persia), ţară în sud-vestul Asiei, 57, 33v.
Petca, 22*, v. Sfânta Vineri.
Petr, călugăr vindecat de Sfântul Grigore Decapolitul, 68, 120r.
Petr, 6, v. Petru.
Petraşco (= Nădăbaicovici, Pătraşco), mare vornic al Ţării de Sus, 53, lv.
Petru, personaj biblic: unul din cei doisprezece apostoli (|64 sau 67 d.H.), 6, 19, 24; 35*, 232r; 67, 43v; Patru, 35*, 230r, 230v, 231v, 232r; Simon Patru, 12, 194r; 35*, 230r, 231v; Petr, 6, 16. Piatră (= Piatra), localitate în j. Olt, 48.
Pilát den Pont (= Pontius Pilatus), personaj biblic: prefect al provinciei romane Iudeea (26-36 d.H.), 10, 7V; 15, 25 6r.
Piri (= Piri-bei), mare tefterdar, 39, lr.
Platon, filozof grec (428-348 î.H.), 36,480v.
Poartă (= Poarta Otomană), 37, lr.
Pogan, Jurj, din j. Maramureş, şpan în 1593,38, lr.
Polfiia, soţia lui Agaton şi mama Sfintei Vineri, 28, 90r.
Pontu (= Pontus), regiune pe coasta de sud-est a Mării Negre, actualmente în nord-estul Anatoliei (Turcia), 6, 15.
Por-Impărat, 57, v. Por.
Por (= Porus), rege al Indiei (340-317 î.H.), 57, 33r, 33v, 34r, 35r, 35v, 36v, 37r, 37v, 38r, 38v, 39r, 39v;
Por-împărat, 57, 31v, 34v, 35r, 36r, 36v, 37v, 38r, 38v, 39r, 40v.
Potlogar, Toader, din Suciu de Sus, j. Maramureş, judeţ în 1608, 51, lr.
Potolomei (= Ptolemeu <1> Soter), conducător al Egiptului (323-283 î.H.), fondator al dinastiei Ptolemeilor, 58, 35v.
Pravila împăraţilor, cod de legi şi dispoziţii juridice întocmite de împăratul Iustinian <I>, 66, 474, 476, 537.
Preda, din Bucureşti, capitala Ţării Româneşti, mare spătar în 1636, 69.
Preasfânta (Preasvânta) Mari(i)a (Marie), 32, v. Sfânta Maria.
Priconis (= Proconessos), insulă în Marea Marmara, 68, 114r.
Putna, ţinut în Moldova 35, 6r.
Rac, zodie a ~, 70, 26r.
Radu, din j. Braşov, vornic, 19.
Radul, din j. Vâlcea, ţigan; tatăl lui Geană, Oprea, Stan, Iova, 65.
Radul-Vodă (= Radu Şerban), domn al Ţării Româneşti (1601, 1602-1610, 1611), 47. Radul- Voevoda, 55, v. Mihnea, Radu.
Radul-Voievod, 69, v. Mihnea, Radu.
Râmnic (= Râmnicu-Vâlcea), 65; Ri(b) 48.
Raviia, 33, v. Arabia.
Rădăuţi, localitate în Moldova, 64, lr.
Răşinariu (= Răşinari), localitate în j. Sibiu, 41, lr.
Ri(b), 48, v. Râmnic.
Righiia (= Reggia), oraş şi provincie în Calabria, 68,114v.
Rim, 68, v. Roma.
Rohozna, localitate din regiunea Cernăuţi, 60,2r; 61.
Roma, localitate din Italia, 14, 517, 518; Rim, 68, 114v, 115r.
Roman, din Săcele, j. Braşov, vinovat de uciderea unui secui, 29.
Roman (= Romanos <I> Lecapenos), amiral bizantin, socru al împăratului bizantin Constantin <al VII-lea> Porfîrogenetul, asociat la puterea imperială (920-944), 66, 470.
Romonaţi (= Romanaţi), fost j. în sud-estul Olteniei, 48.
Romanu(l), ţinut în Moldova, 35, 5r; 64, lr.
Rosalii, 45, v. Rusalii.
Roxanda-lmpărăteasă (= Roxana), una dintre soţiile lui Alexandru Macedon, 57, 33v.
Rujdelniţă, zodiac, carte de astrologie, 59, 137r.
Rusalii, sărbătoare creştină, 6, 13; 29; Rosalii 45, 5r.
Salmonu (= Salmonium), promontoriu în partea de est a insulei Creta, faţă în faţă cu Cnidus şi Rodos, 13,42v.
Samuil, personaj biblic: ultimul judecător al Israelului, 31, 312v.
Sara, personaj biblic: soţia patriarhului Avraam, 15,259r; 23, 78r, 80r.
Saul, personaj biblic: primul rege al Israelului (c. 1050-1010 î.H.), 30, lr.
Sava (= Sava de Geoagiu-Lancrăm), episcop transilvănean (c. 1559-1561, 1562-c. 1570), 10, lv. Sava, din Văcăreşti, fiul lui Negre, 69.
Savaot, 57, v. Dumnezeu. .
Savaot-Dumnezău, 57, v. Dumnezeu.
Săcel, localitate din j. Maramureş, 50, lr.
Sacul (= Secu), mănăstire din j. Neamţ, 55.
Săpoteani (= Şipoteni), localitate din j. Botoşani, 71.
Sărând (= Zarand), comitat în Transilvania situat între comitatele Arad şi Hunedoara (actuala Ţară a Moţilor), 42, 254r.
Sătcele (= Săcele), localitate din j. Braşov, 29.
Sâmta Veneri, 28, v. Sfânta Vineri.
Sâmtămărie Mică, sărbătoare creştină: Naşterea Maicii Domnului, 59, 137v.
Scariot (= Karioth, sat în apropiere de Hebron), localitate biblică, 35*, 228r.
Scarson, personaj evocat în Floarea darurilor, 36,480r, 480v.
Scorpie, zodie a ~, 70, 28r.
Scriptura Rimului (= Gesta Romanorum), 36, 562r.
Scriptură, carte cuprinzând Vechiul şi Noul Testament, 3, 86v; 10, 7V; 12, 96v; 14, 79, 80; 15, 256r; 19; 52, 37.
Selişte (= Săliştea), localitate din j. Maramureş, 50, lr.
Semion Mobila, 37, v. Movilă, Simion.
Senac (probabil Seneca tatăl [55 î.H.-39 d.H.]), 36, 480v.
Seracusi (= Siracuza), localitate în estul Siciliei, 68, 115r.
Serghie, tatăl Sfântului Grigore Decapolitul, 68, 110v.
Sevila (= Sibila), personaj mitologic, 58, 100r.
Sfânt Matei, 15, v. Matei.
Sfânta Mari(i)a, mama lui Isus Hristos, 32, 16r, 20v; Mari(i)a, 10, lr, 7V; 15, 256r; 18, 28v; 28, 91r; Preasfânta Mari(i)a, 32, 17v, 18v, 19r, 19v, 20r, 20v; Preasvânta Mariia, 32, 18r, 19v; Preasfânta Marie, 32, 21r; Svântă Mărie, 7, 446; Svânta Maria, 7, 452; v. şi Maica Precista, Născătoare.
Sfânta Troiţă (= Sfânta Treime), Svânta Troiţă 29, 91r; 32, 19v; Sventa Troiţă 48; Sfeta Troiţă 67, 44v.
Sfânta Veneri (Veniri), 28, v. Sfânta Vineri.
Sfânta Vineri (= Sfânta Parascheva), 22*, 32r, 32v, 39v; Sâmta Veneri, 28, 90v; Sfânta Veneri, 28, 90v, 91r, 92v; 93r; 93rv; 93v; 94r; Sfânta Veniri, 28, 91v; Petca, 22*, 32v, 34v, 37v, 39r; Sta Pe(t)ka, 28, 90r, 91v.
Sfântul, 6, v. Duhul Sfânt(u).
Sfântul Duh(u), 6,12,18, 32, 63, v. Duhul Sfânt(u).
272
Sfântul Matei, 10, 62, v. Matei evanghelistul.
Sfântul Pavel, 10, 16, 67, v. Pavel(u).
Sfeta Troiţă, 67, v. Sfânta Troiţă.
Sichelie (= Sicilia), 68, 115r.
Sidonu (= Sidon), veche cetate feniciană pe coasta Mării Mediterane, actualmente oraş în Liban, 13,42r. Sila (sau Silvan) personaj biblic: lider al comunităţii creştine din primul secol şi colaborator al apostolului Pavel, 14, 80, SI; Silea 14, 79.
Silea, 14, v. Sila.
Silom (= Şilo), veche cetate în Palestina, pe locul actualului Khirbet Seilun, 22, 254.
Sima, din j. Vâlcea, soţia lui Stroe Buzescu, 47.
Simeon, unchi al Sfântului Grigore Decapolitul, egumen de mănăstire, 68, 112v, 125r.
Si mion, din Bistriţa, j. Bistriţa-Năsăud, pârcălab la sfârşitul sec. XVI, 38, lr.
Simion-Voievod, 47, v. Movilă, Simion.
Simioneasa, mama lui Dalul (Danul), din Telciu, j. Bistriţa-Năsăud, 50, lr.
Simon, probabil Simion Stroici, vistiernic al Moldovei (1587-1593), 37,2r.
Simon, tatăl lui Iuda, 35*, 228r, 228v.
Simon, Enachi, negustor grec, 37, lr.
Simon Patru, 12, 35*, v. Petru.
Sinaie (= Sinai), 1) deşert, porţiunea aridă a peninsulei Sinai, Egipt, 27, 116v; 2) munte în peninsula Sinai, Egipt, 10, 4V.
Sinan-paşa, mare vizir turc (1580-1581, 1589-1591, 1593-1595, 1595), 39, lv.
Sion, numele unei coline din Palestina şi al unei vechi cetăţi iebusite şi iudaice situate în zona ei, devenit numele poetic al Ierusalimului, 4, 40r, 40v; 5, 39r; 17, 54r, 69v; 22, 256; 31, 167v, 266r, 272v, 277v; Siona, 4, 9r.
Siona, 4, v. Sion.
Sirrtu (= Sirta Mare), golf în Marea Mediterană, pe coasta nordică a Libiei, 13,44v.
Sisin (= Sfântul Sisinie, sau Sisoe), episcop de Cizie din sec. III—IV, unul din cei 318 părinţi de la Primul Sinod Ecumenic, 33, 57v, 59r, 61r, 61v; Sti Sisin, 33, 57r, 58r, 59r, 60r, 60v, 61v.
Siuci, Jurj (= Swez [Szeochy], Georg), primarul Bistriţei, j. Bistriţa-Năsăud, 50. lr.
Slobodziia Ceacârului, localitate în ţinutul Lăpuşna (Moldova), 35,4V.
Sneatin, localitate în Polonia, 37, lv.
Sodom, cetate în Vechiul Testament, la sud de Marea Moartă, în timpul patriarhului Avraam, 5, 59r;
23, 78r'v; 46, 8V, 56, 212v; 63, 179r.
Sofiia, localitate în Bulgaria, 1, lr.
Solnoc, ţinutul ~, comitat în Transilvania, 42, 254r.
Solomia, din Moldova, mama Măricăi, 71.
Solomon, personaj biblic: al treilea rege al Israelului (c. 970-931 î.H.), 22, 219; 36,478v, 560v; 48. Solun (= Salonic), localitate în Grecia, 14, 79, 80; 68, 114v, 124v, 125r; Solunu 13, 42r.
Soroca, ţinut în Moldova, 35, lr.
Spiridon, din Moldova; soţie: Costanda; fiu adoptiv şi nepot: Cocrişel; frate: Mogâldea, 44, lr, lv.
Sta Pe(t)ka, 28, v. Sfânta Vineri.
Sta(a) Troiţă (= Sfânta Treime), hramul Mănăstirii Radu-Vodă, 69.
Stan, din j. Vâlcea; ţigan, tată: Radul, fraţi: Geană, Oprea, Iova, 65.
Stan, din j. Braşov, şpan, 29.
Stan, din Jiblea, preot, 48.
Stan, Hudea, pârcălab din Călimăneşti, j. Vâlcea, 48.
Stan Pătraşco, 29, v. Pătraşco, Stan.
Stanca, din j. Vâlcea, ţigancă; fiice: Muşa, Dumitra, Neacşa, 65.
Stanca, doamna ~, soţia domnitorului Mihai Viteazul, 48.
Stanciul, din Ţara Românească, logofăt, 69.
Stefan (= Ştefan Duşan), ţar al Serbiei (1336-1356), 30, lr.
Stefan-Dispot (= Ştefan Lazarevici), cneaz al Serbiei (1389-1427), 58, 146r.
Stefan-Vodă (= Ştefan Surdul), domnitor al Ţării Româneşti (1591-1592), 65.
Sti Nicolae, sfânt, episcop al Mirelor Lichiei (c. 280-c. 345), 59, 139r.
Sti Simeon Stâlpnic, sfânt originar din Asia Mică (390-459), sărbătorit de 1 septembrie, 69.
Sti Sisin, 33, v. Sisin.
273
Ştii Vasilie, 64, v. Vasilie.
Stipie (= Leon Styppes), patriarh al Constantinopolului (1134-1143), 26, 27 lr.
Stoica, din Copăcel, j. Braşov, 29.
Stoica, din Berislăveşti, j. Vâlcea, logofăt, 48.
Stoica, Stoiasa, din Mândra, j. Braşov, vinovat de uciderea unui secui, 29.
Stoieneşti (= Stoeneşti), localitate în j. Vâlcea, 48.
Stroe, 47, v. Stroe Buzescul.
Stroe Buzescul, stolnic în Ţara Românească (1594-1602), 47; Stroe, 47.
Stroici, Luca, mare logofăt al Moldovei (158CM591, 1595-1610), Stroici, 53, lv; Lucaş Stroici, 37, lr. Stroici, 37, v. Stroici, Luca.
Studeniţa (= Studina), localitate în fostul j. Romanaţi, 48.
Styi Avgustin (= Augustin), sfânt (394-430), 36, 480v, 554r, 555v.
Styi Grigorie (= Grigore cel Mare), papă (590-604), 36,478v, 56lr.
Sty Teodoru (= Teodor Tiron), sfanţ mucenic din sec. III, 45, 6V, 7r.
Suceava, ţinut în Moldova, 35, 4r; 53, lv.
Suciul de Sus (= Suciu de Sus), localitate din j. Maramureş, 51, lr.
Sus, 17,18, v. Cel de sus.
Svânta Maria, 7, v. Sfânta Mari(i)a.
Svânta (Sventa) Troiţă, 32, 48, v. Sfânta Troiţă.
Svânta Mărie, 7, v. Sfânta Mari(i)a.
Svântul Duh, 33, v. Duhul Sfânt(u).
Sventul Vasilie, 45, v. Vasilie.
Şerban, din Mândra, j. Braşov, vinovat de uciderea unui secui, 29.
Şercaie (= Şercaia), j. Braşov, 29.
Şinca (= Şinca Veche), j. Braşov, 29.
Şipotele (= Şipote), j. Iaşi, 35.
Şuşman (= Ioan Şişman), ţar al Bulgariei (1371-1395), 58, 145v, 146v.
Taneos(u) (= Tanis), localitate în nord-estul Deltei Nilului, 22, 245, 251.
Tarnoschi Andreiaş (= Andrei Tarnowski), sol polon, 43, 238r.
Tar(r)sis, localitate biblică a cărei identitate este nesigură, 4,40v; 22, 221.
Tatăl Dumnezeu, 15, v. Dumnezeu.
Tatăl Domnezeu, 20, v. Dumnezeu.
Tatăl nostru (= Rugăciunea domnească), 10, lv, 4r, 8r, 10r.
Tavita, personaj biblic: creştină din Iope, înviată de apostolul Petru, 67, 44r.
Tălpălăieşti, fostă localitate din corn. Miroslăveşti, j. Iaşi, 53, lv.
Tămăşoaie, jupâneasa ~, dinj. Braşov, 19.
Târgul Frumos (= Târgu-Frumos), localitate dinj. Iaşi, 55.
Târnov (= Veliko Tămovo), localitate în Bulgaria, 22*, 32r; 68, 115v.
Tealci (= Telciu), localitate dinj. Bistriţa-Năsăud, 50, lr.
Tecuci, ţinut în Moldova, 35, 2V.
Teghinea, 37, v. Tighinea.
Teiuşani (= Teişani), localitate în j. Prahova, 47.
Teleajin (= Teleajen), afluent al râului Prahova, 47.
Teodor, fratele Anei şi cumnatul lui Constantin, 26, 27 lr, 27 lv.
Teodor, egumen al Mănăstirii Cozia în 1602,48.
Teofana, numele de călugărie al Tudorei, mama lui Mihai Viteazul, 48.
Teofil, episcop de Râmnic (c. 1618-1636) şi, ulterior, mitropolit al Ungrovlahiei (1636-1648), 65. Terţii (= Tertullus), înalt funcţionar roman, 14, 518.
Tighinea, oraş şi cetate în Moldova, 37, lv; Teghinea, 37, lv.
Timotei, personaj biblic: colaborator al apostolului Pavel şi episcop al Bisericii din Efes (c. 47-c. 97), 14, 80,81,518.
Toader, dascăl din Feldru, j. Bistriţa-Năsăud, 72, 5V.
Toma, dinj. Maramureş, jurat, 38, lr.
274
Toma, din j. Braşov, 19.
Tomiagă, Jurgea, din Vişeu de Sus, j. Maramureş, 50, lr.
Totruşul, ţinut în Moldova, 35, 5r.
Trachiia (= Tracia), regiune antică la nord de Grecia, devenită provincie romană în anul 47 d.H., 22*, 32r.
Transilvania, 1, lr.
Tufe, localitate în Ţara Românească, 69.
Tulie (= Marcus Tullius Cicero), om politic şi orator latin (106-43 î.H.), 36, 48 lr.
Tutová, ţinut în Moldova, 35, 3V.
Ţara Ardealului (= Transilvania), 42, 254r, 254v, 255r.
Ţara Bârsei, situată în sud-estul Transilvaniei, între Ţara Românească, Ţara Făgăraşului şi Ţinutul Secuiesc, 29.
Ţara Făgăraşului (sau Ţara Oltului), situată în fostul j. Făgăraş, 29.
Ţara Frenzească, denumire veche pentru Franţa, 52, 37.
Ţara Leşească, denumire veche pentru Polonia, 38, lr.
Ţara Moldovei, denumire a vechiului stat românesc cuprinzând actuala Moldovă şi regiunile limitrofe (Bucovina şi Basarabia), 37, lr, lv; 64, lr; Moldova 37, 2r; 43, 237r, 237v; Moldua 38, lr. Ţara Nemţească, denumire veche pentru Imperiul Habsburgic (Austria), 47.
Ţara Românească, denumire a vechiului stat românesc cuprinzând actuala Muntenie şi actuala Oltenie, 47; Ţara Rumânească 42, 254r, 254v, 255r; 43, 237r; Ţeara Românească 1, lr; 48; Ţeara Rumânească 43, 237r.
Ţara Rumânească, 42, 43, v. Ţara Românească.
Ţara Sârbască, denumire veche pentru Serbia, 58, 146r.
Ţara Ungurească, denumire veche pentru Ungaria, 10, lv; 42, 254r, 254v; 44, lr; 47.
Ţarigrad 1, 26, 39, 58, 66, 68, v. Constantinopol.
Ţeara Românească, 1, 48, v. Ţara Românească.
Ţeara Rumânească, 43, v. Ţara Românească.
Udrişte, din Drăgoieşti, j. Vâlcea, mare postelnic, 65.
Ureache (= Nestor Ureche), mare logofăt, 37, 2r; mare vornic al Ţării de Jos, 53, lv, 2r, 55. Urumeli (= Rumelia), nume dat de turci Troiei şi Macedoniei, cucerite în sec. al XIV-lea, 39, lv.
Vad, localitate în j. Braşov, 29.
Vale, v. Valeva.
Valeva, localitate în regiunea Cernăuţi, 61, lr; Vale 60, 2r.
Varnaba (= Barnaba), personaj biblic: apostol, discipol al apostolului Pavel, 67.
Vasan (= Basan), ţinut şi regat între râul Iordan şi Salcah, 31, 277v.
Vasilie (= Vasile cel Mare), sfanţ şi teolog al Bisericii (330-379), 10, lr; 26, 204v; Sventul Vasilie 45, 4V; Ştii Vasilie 64, lr.
Vasilie Machidon (= Vasile <I> Macedoneanul), împărat bizantin (867-886), 30, lr.
Vasluiul, ţinut în Moldova, 35, 2V.
Vavilon (= Babilon), cetate în Mesopotamia, 5, 39r, 39v.
Văcăreşti, sat în municipiul Bucureşti, în hotarul Mănăstirii Radu-Vodă, 69.
Veaveriţă (= Veveriţă), Toader, secretar (= logofăt), 37, 2r.
Veneţia, localitate în j. Braşov, 29.
Veneţiia (= Veneţia), oraş în Italia, 58, 147r.
Veniamin, personaj biblic: fiu al patriarhului Iacov, eponim al unui trib din Israel, 27, 79r.
Veniamin, proegumen al Mănăstirii Cozia, 48.
Vişeul de Mijloc, localitate în j. Maramureş, 50, lr.
Vişeul de Sus, localitate în j. Maramureş, 50, lr.
Vladul, din Olăneşti, j. Vâlcea, logofăt, 48.
Vlaherna (= Blacheme), biserică din Constantinopol, închinată Maicii Domnului, 22*, 36r. Vrocnidon (= Euroclydon), vânt de nord-est, 13, 44r.
Vucina, mare paharnic al Ţării Româneşti, 69.
275
Zaharia, personaj biblic: unul dintre cei doisprezece mici profeţi, 5, 40r. Zaharia, personaj biblic: tatăl lui Ioan Botezătorul, 15, 259r.
Zeace cuvinte (= Decalogul), 10, lv, 4r, 4V, 5r, 5V; Zeace porânceale 10, 4r. Zeu, 6, 7,17, 31, v. Dumnezeu.
Zeul-Tatăl, 6, v. Dumnezeu.