CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT Volumul II Editat cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică Redactor: Emil JUVERDEANU Tehnoredactor: Luminiţa RĂDUCANU Coperta: Manucla OBOROCEANU ISBN general 978-973-703-347-5 ISBN voi. II 978-973-703-349-9 i nnt RA universităţii ..alexandru ioan cuza", 2008 "">151 | IAŞI. S I R. PĂCURARI NR. 9. TEL./FAX (0232) 314947 ACADEMIA ROMANA INSTITUTUL DE ISTORIE „A.D. XENOPOLv IAŞI CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT Ediţie cu introducere, note, indici şi glosar alcătuită de CORNELIU ISTRATI Volumul II Cota: hi __ Q-ZcH s ’ui L». r. v.<- i. 'te-' • Institutul de FHoîoose Română "A. Pmiippitfe" . Iaşi înv: EDITURA UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA“ IAŞI -2008 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Condica Iui Constantin IVIavrocordat / cd. cu introducere, note. indici şi glosar alcătuită de Comeliu Istrati. - Iaşi : Editura Universităţii "Al. I. Cuza", 2008 3 voi. ISBN 978-973-703-347-5 Voi. 2. - 2008. - ISBN 978-973-703-349-9 I. Istrati. Comeliu (cd. şt.) lM(4t)S. 1 )(093.2) DOCUMENTE Nr. 1-1613 [I] CONDICA DE CĂRŢI DE PORONCĂ ŞI DE TOT FELUL DE TREBUINŢĂ CE S-AU DAT DIN PARTE DIVANULUI ÎN ANUL DINTÂI A DOMNIII MĂRIII SALE DOMNULUI COSTANDIN NECOLAE VOIEVOD A, CE S-AU ÎNCEPUT DE LA SEPTEMVRIE, VELET 7250, LA AL TRIISPRĂZECI AN A AL CINCILE DOMNIE ŞI LA ÎNTÂIUL AN A AL DOILE DOMNIE A MOLDOVEI, CARI SĂ ÎNCHEIE PÎNĂ LA SFÎRŞITUL LUI DECHEMVRIE LET 7251. 1 1 v. Adică noi boierii ţării Moldovei, mare şi mici şi mazili, cărei suntem iscăliţi mai gios, mărturisim cu acest al nostru zapis. pentru 10.000 lei ce s-au luat de la dumnalui Iordache Rusăt biv vel vornic, în domnie întăi a măriii sale domnului nostru Ion Neculai Alexandru voevod, fară împrumuta ce-au dat dumnalui, ca şi alţi boieri, în 2 rînduri la Vistierie. Că şi aceli 10.000 lei iarăşi s-au dat în Vistierie ţării, de s-au dat în bir şi în bairamlîc, precum să află puşi la izvodul sămii ce-au făcut mărie sa domnul nostru Neculai Alexandru vodă, împreună cu alte vinituri ce-au luat mărie sa din ţară. Dîndu-se, dar, aceli zece mii de lei în bir şi în bairamlîc, este datorie noastră şi a ţării. Pentru care lucru, ni-am apucat ca să i să plătească dumisale aceste 10.000 lei pe-ncetul, din ţară, ca să nue stînsă casa dumisale. Şi pentru credinţa, am iscălit şi ni-am pus şi peceţile. Let 7222 <1714>, iulie 15 Şi sunt iscăliţi aceşti boieri mai gios numiţi: Antiohie Jora vel logofăt; Lupul vel vornic; Catargiu vel vornic; Gavril biv vel vornic; Ion Buhuş hatman; Dumitraşco Cuze biv vel spatar; Gheorghie Apostol biv vel paharnic; Ion Balşe vel ban; Jora vel vistemic; Neculai biv vel sulger; Iordache Ruset aga; Ştefan Luca vistemic; Lupul biv vistemic; Crupenschie medelnicer; Macrei pitar; Pătraşco Başotă stolnic; Sandul Sturze stolnic; Ştefan Ruset stolnic; Mogîlde biv sărdar; Vasilie Hăbăşescul ban; Iordache Cantacuzino; 2 r. / Gavril Costachi vel clucer; Pătraşco Catargiul; Ion Abăza logofăt; Manolache pitar; Ştefan; Gavrilaş Stîrce. 2 5 v. Velet 7250 <1742>, ghenarie 11 Carte pentru închinare mănăstirii Hangului ^ Pentru închinarea aceştii mănăstiri, văzînd şi domnia mea, am cercat cu ce mijlocire s-ar fi dezlipit de dupt ascultarea Patrierşeii, de este vo carte domniască şi carte nu s-au aflat, nici altă pricină n-au fost, numai fiind sfînta Patrierşie dirpătată şi, după egumenul ce-au fost pus întăi, nedînd mîna a mai cerceta, au rămas nestăpînită o samă de vreme. Iar acum, aflîndu-să aici sfinţia sa mitropolitul Leviest chir. din partea acii Patrierşii. au cercetat de mănăstirea aceasta şi. cu giudeţ de opştie, găsînd cu cale a rămîne tot supt ace închinare şi 9 ascultare sfinţii Patrierşii, la toate aceste mai gios arătate adiverim şi întărim şi domnia mea. Ion Costantin Neculai voievoda, bojiiu milostiiu gospodar Moldavscoi De vreme că, după luminată poronca preluminatului domnului nostru Ioan Costandin Neculai voievoda, domnului ţării Moldovii, ni-am adunat toţi de înpreună, carii mai gios ne vom şi iscăli, în sfînta Mitropolie, în laşi, ca să luăm sama şi să socotim pentru mănăstirea Hangului, pre care mănăstire părintele măriii sale, răposatul şi pururea pomenitul măria sa Ioan Neculai Alixandru voievoda, au închinat-o şi au dat-o cu toate moşiele şi vinitul ei ca să fie de agiutor şi de folosinţă la scaonul sfinţii şi dumnezăeştii Patrierşii a marii cetăţi Alixendriei, fiind acest scaon agiuns foarte la slăbăciune şi la mare sărăcie şi la gre datorie, să socotim de este cu cale şi cu dreptate închinarea aceasta. După poronca măriii sali,adunîndu-ne şi, văzînd şi hrisovul cel de închinare al măriii sale mai sus pomenitului Neculai vodă făcut cu cale şi cu dreptate, în care întăreşti şi cu blăstăm mănăstirea Hangul să 6 r. fie închinare şi danie la sfînta / Patrierşie Alixendriei, în care hrisov sunt şi iscăliţi toţi arhiereii şi boierii ţării şi încă şi de prefericitul părintele Samuil, papa şi patriarhul Alixendriei, întărit cu mare blăstăm asupra cui ar strica sau ar îndemna să strice închinarea şi dăruirea, aceasta am socotit, după cum au închinat-o mărie sa Neculai vodă această mănăstire Hangul la acest mare scaon patrierşesc şi întărit cu hrisovul măriei sale în anul 7223, în luna lui iulie 20, să fie şi de acum înainte. Şi după a noastră socotială, cu toţii am iscălit. Let 7250 <1742>, ghenarie 11 Iscăliturile: Nechifor mitropolit; Ghedeon episcop Romanului; Varlaam episcop Radooschie; Teofel episcop Huşului Boerii: vel logofăt; Iordachi Ruset vel vornic; Ionn Neculce vornic; Păladi vel vistemic; Alistarho vel ban; Ştefan Roset vel paharnic; Iordachi vel stolnic Ezechil egumen Triiahstitele; Gherasim egumen ot Golăie; Damiian egumen ot Svetii Sava; Agapie egumen ot Aron Vodă Egumenii moldoveni: ermonah Esaiia, egumen ot Putna; ennonah Ghedeon. egumen ot Niamţ: Agafton egumen ot Slatină; Gherman egumen ot Moldoviţa; ennonah Ghenadi, egumen ot Probota; Nil egumen ot Homor: Calinic egumen ot Agapie; Nicanul egumen ot Bogdana; Teofel egumen ot Vizantia; Misail egumen ot Bisiricani Egumini greci ot Iaşi; Mihtarie arhimandritul, egumen ot Gălata; Paisie egumen ot Bamovschie; Neofit egumen ot Ţătăţue; Filaret egumen ot Svetii Arhangheli; Nechifor egumen ot Bistriţă 3 6 v. Carte de giudecată a voinicului Costantin Rusăt, pentru moşia Făureştii, cu Gălata Facem ştire cu această carte de giudecată, precum am vinit înainte Divanului măriii sale preînălţatului domn, stăpînului nostru, Costandin Neculai voievoda, fiind şi noi de faţă, sfinţie sa Nectarie arhimandritul, egumenul mănăstirii Gălata şi au pîrît de faţă pre fratele nostru, dumnealui Costandin Ruset biv vel vornic, zîcînd Nictarie egumenul că i s-au împresurat o bucată de loc din hotarul mănăstirii, ce să numeşti Miroslava, de cătră satul Făureştii al dumisale Costandin Ruset vornic, cu o hotărîtură ce ş-au hotărît într-acel sat unchiul dumisali, Manolache Ruset vel postelnic, la domnie întăi a răposatului Antioh vodă, fiind la acea vreme satul Făureştii în stăpînirea acelui boier. Şi măcar că au fost mai jeluit egumenul Nectarie şi în domnie lui Grigori vodă de această împresurari şi au fost orînduit mărie sa pe acii de frunte boieri di au mers acolo şi au cercat hotarul şi nici o îndreptare n-au făcut, rămîind tot neales pînă acum, ş-au cerut dreptate, să i să aliagă. Iar dumnealui vornicul Costandin au dat samă că, de cînd s-au hotărît satul Făureştii de unchiul dumisali, Manolache postelnicul, sunt 46 ani şi părintele dumisale, vornicul Iordache, aşa hotărît l-au cumpărat acel sat de la fratele dumisale, Manolache postelnicul, arătînd şi mărturie de hotărîtură de la toţi boierii ce-au fost atunci, în anii 7214, scriind tot locul în semne. In care mărturie s-au aflat scriind că au fost de faţă şi egumenul ce au fost atunce la Gălata, cu toate scrisorile mănăstirii şi dumnealui pe semnele acei hotărîturi stăpîneşte, iar afară din hotărîtură nici un pas de loc în hotarul mănăstirii nu să întinde, arătînd dumnealui mărturie şi pe dumnealor boierii ce au fost rînduiţi de mărie sa Grigori vodă de au cercat semnele acestui hotar şi pricina ce arată egumenul de Gălata şi a hotarului mănăstirii. Şi aşa ne-au mărturisit dumnealor boerii, Sandul Sturza vel logofăt şi Iordachi Cantacuzino biv vel vornic, Ion Neculce biv vel vornic, Toader Păladi vel vistiernic, că dumnealor au fost de au cercat această 11 pricină între egumenul de Gălata cu dumnealui vornicul Costandin Rusăt, căutînd scrisorile despre îmbe părţile şi au aflat bună şi dreaptă 7 r. / hotamica dumisale vornicului şi cum dumnealui mai mult de cum scrie hotărîtură nu să întinde. Şi spuind dumnealor măriii sale lui Grigore vodă, arătînd şi pruba locului, au giudecat mărie sa ca să rămîe neclintită hotărîtură vornicului, dînd şi carte măriii sale ca să-şi stăpîniască dumnalui moşie cu pace, pe dresă ce are şi să-şi ia vinitul pe obicei. Pentru care acmu şi la mărie sa vodă, de iznoavă căutîndu-să această pricină, socotit-au, din vre(me) că în 46 ani ce au trecut la mijloc, de cînd s-au făcut acea hotărîtură, alţi egumeni mai înainte n-au mai răspuns c-ar ave vreo strîmbătate şi dovidindu-să şi din mărturie dumilorsale boierilor ce-au fost orînduiţi de măria sa Grigore vodă ca să caute hotarul, cum că hotamica satului ce arată dumnealui vornicul s-au îndreptat a fi bună şi n-are mănăstire strîmbătate, am hotărît mărie sa vodă giudecata ca să-şi stăpîniască dumnealui vornicul hotarul satului Făureştilor în semne pe unde arată hotărîtură ce s-au făcut la răposatul Antiohie vodă. Iar Nectarie egumenul de Gălata au rămas din toată giudecata, ca să dei pace dumisale vornicului, să nu mai supere cu această pricină. Care şi noi cu toţii, văzînd dreaptă giudecată, am dat şi de la noi această carte pe giudecata ce s-au hotărît, iscălindu-ne, ca de această pîră să nu să mai pîrască. Let 7250 <1742>, martie 20 Nichifor mitropolit; Sandul Sturza vel logofăt; Costachi Razul vel vornic; Iordachi Cantacuzino; Toader Păladi vistiernic; Neculai Jora medelnicer; Alistarho ban; Ghersîm egumen Golăie; egumen Bamovschie 4 [F. D.] <1741, octombrie - 1742> 8 r. Hrisovul ce s-au înnoit domnului de Movilău, pentm iarmaroace. Io Costandin Neculae voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor cu această carte a domniii mele1. 1 Documentul nu mai continuă. 12 5 7250 <1741> 11 r. [a. -] Dichemvrie 1 Un mezil lui Iosif vtori logofăt, mergînd în Ţeara Ungurească, 4 cai de căruţă şi doi cai slobozi şi călăuză. [b. -] Dichemvrie 2 Un mezil lui Laţcar postelnicul, mergînd cu-n rădvan la Focşani, înainte mehterbaşei. 6 cai i un călăuz. [c. -] Dichemvrie 8 Un mezil lui Iordache căpitanul, mergînd la Bucureşti, 4 cai şi călăuz. [d. -] Let 7250 <1742>, ghenarie 15 O carte de olac, de un cal, la un lipcan ce merge la soltanul. 6 11 v. Carte de apărare străjerilor ot Comăneşti i Dărmăneşti Io Costandin Neculai voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, precum au vinit la domnia mea Sava vătavul de străjeri de la Comăneşti şi s-au jeluit zicînd precum la dînsul este pecete străjăi de Comăneşti şi oricine ar merge în Ţara Unguriască, vrînd să triacă pe acolo, el au avut obicei vechi de punea pecete străjii pe pecetluituri şi lua cîte doi bani de pecete şi dintr-acii 2 bani, un ban au avut obicei să iee pârcălabii de Bacău şi un ban vameşii şi a trie ban dintr-acii doi bani au avut obicei de lua vătavul de străjeri pentru pecete. Şi pînă an tot aşa au urmat, iar acum, de un an încoace, precum cu tot pârcălabii de Bacău acei 2 bani şi el pune pecete şi lui parte nu-i dau, după obicei ce-au avut. De care lucru şi domnie me am cercat şi aşa am aflat, precum au fost acest obicei vechi şi am socotit şi domnie me că este cu cale să aibă şi el parte, din vreme că pecete este la dînsul, nu să cade să ie tot alţii şi el să nu ie nemică, fiind şi el purtător de grijă acolo. Pentru aceia, am socotit domnie mea şi am dat această carte a domniii mele, ca să ie şi el a trie bani dintr-acii doi bani, după obiceiu ce-au avut, pentru pecete şi nime altul să nu să amestece, nici să să atingă de parte lui a-i popri, ci tot pe acest obicei să urmeze. Aceasta scriem. Let 7243 <1734>, noiembrie 3 13 7 Grigorie vodă. Scriem domnia mea la boierii noştri, starostele de Putna şi la pârcălabii 12 r. / de Bacău şi la alţi vameşi, facem ştire tuturor că ni-au jeluit oamenii de Comăneşti şi din Dărmăneşti, zicînd că, mergînd ei de-şi aduc cîte puţinte scumpie şi cîte un vas de vin din gios, sau vite cînd ş-au trecut în Ţara Unguriască, n-au avut obicei să de vamă ca altă ţară, iar acum îi supără şi-i vămuesc asemine cum şi pe alţi pămînteni. De care lucru, iată că vă scriem, să căutaţi să dovidiţi acest lucru şi, de au avut acest obicei vechi, ca să nu de, nici acmu să nu fie supăraţi şi ce li s-au luat să le întoarciţi. Iar de au fost obicei să de şi ei vamă ca altă ţară, iarăşi pe obiceiul vechi, să nu-i învăluiţi, nici carte de la mîna lor să nu să ia. Aceasta scriem. Let 7238 <1729>, octombrie 9 8 Carte de apărare Comăneştilor i Dărmăneştilor, de podvozi iproci. Let 7249 <1741>, mai 21 Grigori vodă. Scriem domnia me la. slugile noastre, pârcălabii de Bacău, facem ştire pentru oamenii de Comăneşti şi de Dărmăneşti. Dacă viţi vide carte domniii mele, să căutaţi să daţi pace de podvozi şi nici cu alte beilicuri, nici cu altele să nu fie supăraţi. Şi voi, pârcălabi, triabă cu dînşii să n-aveţi, după cum li-au fost obiceiul şi după cum le scriu şi cărţile domniii mele şi de la alţi domni ce-au fost mai înainte de noi, ca să nu aveţi triabă cu dînşii, nici cai de olac de la dînşii să nu li să ia, pentru căci ei sunt de triaba şi de paza poticilor. Pentru aceie, nime mai mult supărare să nu le facă, că cini s-ar ispiti a le face cît de puţin val peste carte domniii mele, unii ca acie vor fi certare. Aceasta. 9 12 v. Carte de apărare de podvozi panţîrilor de Comăneşti. Altă carte, tij di la mărie sa Grigorie vodă, din let 7246 noemvrie 5, tot pentru podvozi şi olăcarii, dată panţirilor de Comăneşti, să să 14 apere, nime să nu să atingă de dînşii, nici să între a-i giudeca nime, sau a-i globi şi nici cu un fel de angărie să între în satul lor. Făr decît cînd s-a tîmpla vro pricină între dînşii, căpitanul lor să-i trimită aici, la dumnealui hatmanul şi dumnealui să le caute giudecata. 10 Let 7238 <1729>, dechemvrie 14 Grigorie vodă. Tot pentru cei doi bani de pecete şi pentru vamă, să nu dea pentru cele ce ar cumpăra pentru triaba casăi lor şi nici cîte 2 potronici, 2 ocă vin de car de vasăle lor să nu le ia. 11 Carte de apărare străjii ot Comăneşti, pe scumpie să nu de vamă. Io Costandin Necolai voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele oamenilor de la straja-di la Comăneşti, de pe Trotuş, ca să fie volnici cu cartea domniii mele a să apăra despre toţi pârcălabii şi vameşii, pentru scumpie, oriunde ar afla să facă aici în ţară, pentru triaba lor şi ducînd-o la casăle lor, la Comăneşti, să facă ori ce-ar vrea cu scumpie, nime să nu aibă a le lua vamă sau părcălăbie. Numai cînd s-a tîmpla să ducă scumpie în Ţara Unguriască, atunce să plătiască vama şi părcălăbie, pe cum a fi obiceiul. 13 r. Aşijdere şi pentru vite: boi, vaci, cai, ce-ar vinde la neguţitori / streini, din Ţara Unguriască, iarăşi să le de vameşii pace, să ia vama de la neguţitorii carii ar treci vitile din ţară, acie să plătiască vama, iar lor să le dea pace. Căci aşa cu mărturisit şi dumnealui Enache Ruset vel păhamic, fiind vel vameş, că n-au avut obicei să dea vamă nici de scumpie, nici de vite ce-or vinde de la casăle lor şi ni-au mărturisit şi alţii care au fost vameşi acolo, că nu li-au luat niciodată vamă nici de scumpie, nici de vite, nici de peşte ce ş-ar aduce pentru triaba casălor lor. Aşijdere, pentru cărăuşii ce-ar aduce orce fel de scumpie din ţară, ori vin, ori peşti, ori scumpie, ori băcălie, sau orce fel de negoţ ar fi să triacă pe la Comăneşti, pe toţi să-i descarce acolo şi să încarce ei tot negoţul şi să-l ducă în Ţara Unguriască, sau unde ar fi voia neguţi-torilor, despre nime supărare să n-aibă. 15 Căci, pentru toate aceste jăluindu-ne ei că li să calcă obiceiul şi îi supără vameşii şi pârcălabii, răsărindu-li-să cărţile vechi ce-au avut, domnia mea i-am rînduit la cinstit şi credincios boieriul nostru, dumnealui Iordache Cantacuzino vel vornic, ca să cerce cu amăruntul cum au fost obiceiul, întrebînd şi pe dumnealui vel vameşul. Şi dumnealui, cercînd, aşa au adeverit şi dintru dumnealui vel vameşul, cum că n-au fost obicei să să supere, pe cum scrie mai sus, atîta pe scumpie, cît şi pentru vite, iar scumpie ce-ar aduce-o dintr-altă ţară, aceia au plătit vamă. Aşijdere şi pentru chirie încă aşa li-au adeverit obiceiul, pe cum scrie mai sus. Care şi domnia mea li-am dat această carte, ca pentru toate aşa să să urnieză, pe obicei, iar altul nime mai mult să nu-i supere. Aceasta scriem. Let 7243 <1735>, iunie 10 Procit vel vistiernic 20 v. Cărţi date Oamenilor gospod, de volnicie, carii au mers cu poronci gospod. 12 Let 7250 <1742>, ghenarie 18*-* O carte dată slugii noastre, cestui..., să fie volnic a mergi la Neculai Costin vel jicnicer şi să-l aducă aici, pentru scrisorile ce are de moşii, de împărţală cu dumnealui vornicul Iordachi Cantacuzino, din vreme că l-au sorocit în cîteva rînduri şi n-au vinit. Şi nime să nu stei împotriva cărţii domniei mele. 13 Let 7250 <1742>, ghenarie 25* Carte pentru ţiganii Pobratii, mănăstirii. Dată carte gospod rugătoriului nostru, egumenului de la sfînta monastire Pobrata şi pre cine va trimite ca să cerce ţîgani de a mănăstirii pin ţară. Oriunde ar afla drepţi şărbi ţîgani a mănăstirii Pobratii, să aibă a-i lua cu tot ce-ar ave ei şi să-i ducă înainte dregătoriului de ţinutul acela, ca să-i ia sama şi carii vor fi drepţi şărbi ţîgani a mănăstirii, netăgăduiţi şi far de pricină, să-i dei dregătoriul la mîna egumenului, ca să-i ducă la mănăstire, să-i aşeză acolo şi să-i stăpînească. Şi nime... Semnul marchează textul scris marginal. 16 14 Let 7250 <1742>, ghenarie 30^ 0 carte dată slugii noastre, cestui..., să fii volnic a mergi, dimpreună cu Ion Ghencea, la un bîrsan, anume Bucur, ce-au fost trăitor mai înainte la Soveja şi la Radul Ciocăni ot tam, pentru 60 oi şi o iapă ce li-au luat acel Bucur, a lui Ion Capdilup şi chizeş au fost Ghence. Ce, ori să găsască pă Bucur bîrsan, ori, negăsînd, să aibă a plini omul gospod oile şi iapa şi toată cheltuiala lui Ion Capdilup de la Ion Ghence. 15 Let 7250 <1742>, ghenarie 22 Carte pentru fîn a lui Costandin Balşă ot Sascut \ Carte dată slugii noastri, cestui..., să fie volnic a mergi la oamenii carii au dat bani pînă acum cu satul Sascutul, ţinutul Putnii şi ei ar fi avut obicei ca să facă fîn de boeresc şi acmu, în iastă vară, n-au vrut ca să facă finul după obicei ce-au avut. Deci, după izvod ce-au dat dumnealui Costandin Balşă medelnicer, să aibă a plini tot finul de la dînşii. Aşijdere, să mai pliniască 3 stoguri fîn de la Ioniţă Grecul, care fîn l-au luat el de pe moşie dumisale Balşă medelnicer, de la Şişcani. Deci, numai să împlinească tot fînul deplin şi nime să nu stei împotriva cărţii domniii meii1. 1 Publicat şi în Documente cu privire la relaţiile agrare în veacul al XVIII-lea, voi. II, Moldova, Ed. Acad. R.S. România, Bucureşti, 1966, p. 231 (în continuare se va cita DRA-II). 30 r. Cărţi de volnicie date Ia unii şi alţii. 16 Let 7250 <1742>, ghenarie 17 S-au dat carte gospod, de volnicie, lui Naftanail Şăptilici, ce-ar găsî de a lui Ştefan Cărăiman, ori moşie, ori vită, ori alt lucru, să-i ia pentru 30 lei datorie ce-au avut Sandul Şăptilici, tată-său, la Ştefan Cărăiman, cu zapis din let 7209, ce zisă că, în prejma acii datorii, i-au dat moşia de la Zmeeşti1. 1 Originalul la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 158, doc. 53. Publicat şi de Gh. Ghibănescu, Sureîe şi isvoade, voi. XXIV, pp. 22-30. 17 17 30 v. Let 7250 <1742>, ghenarie 18*} O carte dată slugii noastre, cestui..., să fie volnic a merge la Necolai Costin vel jicnicer şi să-l aducă aici, pentru scrisorile ce are de moşie, de împărţală, cu dumnealui Iordache Cantacuzino biv vel vornic, din vreme că l-am sorocit în cîteva rînduri şi n-am mai vinit. Şi nime să nu să pue împotriva cărţii gospod. 18 Let 7250 <1742>, fevruarie 3^ Carte de volnicie unui ciohodar, să ia pe nişte oameni din Iubăneşti şi pe Toader Goian căpitan, ce au luat iapa unor turci ben-derlii şi din pricina lui li s-au prăpădit turcilor cîteva oi. Şi să aibă a-i duci ciohodariul ca să cerce, numai să să afle oile pără la 15 zile, iar negăsîndu-să oile, să-i aducă pe dînşii aici. 19 Let 7250 <1742>, fevruarie 2*) Carte de volnicie lui Hăisan salahor, să margă la Huşi, să prinză pe Mehmet brat Hăisan i pe Mostafa a Tîrziului i pe 2 turci laji ce-au vinit de curund de la Bugeag şi, puindu-i în fiiară, cu bună pază să-i ducă la Bindir, de vreme că sunt zulumgii, ca să dei samă de răutăţile lor. 20 Let 7250 <1742>, fevruarie 2 Răspunsu cărţii lui Gheorghie căpitan de Codru, pentru turcii zulumgii din Huşi. 21 Let 7250 <1742>, ghenarie 29*-* Răspunsul cărţii lui Ilieş vel căpitanul de Dorohoi, păntru Smail turcul ce-au luat bejenari din satul Buhai, a Bîmovii, şi i-au trecut în raie. Aceasta este din blăstămăţie lui Ilieş. Ce dar, să caute să trimită vo 20 liudi la Hotin, la capichihaia, să de mare jalobă. Iată că s-au scris şi capichihaei să ste pentru aceasta, să să isprăvască. 18 22 Let 7250 <1742>, ghenarie 21 ^ Carte la Iordache capichihaie de Hotin, pentru Smail. Acela să spue dumisale inicer agasi, să trimiată să-l aducă, să-i facă mare zapt, să-i vie de hac şi pe oameni să-i scoată, să-i dei în iasta parte şi toată paguba ce s-ar fi întîmplat din pricina turcului să să pliniască şi să înştiinţeză pe măria sa vodă că s-au isprăvit. 23 Let 7250 <1742>, fevruarie 5 ^ O carte dată lui Dumitraşco Sîlion şi fraţilor lui Andronache, să fie volnici a cerca şi a căuta drepţi şărbi şi ţigani ai lor ce ziseră că au. Şi ori în ţigani gospod, sau boereşti, sau călugăreşti, să aibă a-i lua să-i ducă înainte dregătoriului de ţînut şi dregătoriul să le ia sama cu dreptate şi, dovidindu-să că sînt drepţi ţigani ai lor, să-i aşeză la casa lor. 24 Let 7250 <1742>, fevruarie 5 Carte de armaş pentru tâlhari . 0 carte dată cestui armaş, să fie volnic a merge la Grigorie ce-au fost căpitan mare la Covurlui şi să aibă căpitanul Grigorie a da pe un Nedelco ce i-au fost argat, pe cari îl arată soţie doi tâlhari, anume Ştefan şi alt Ştefan, carii sunt cumnaţi căpitanului Grigorie şi sunt închişi la temniţă. Deci, ori de unde, numai să afle căpitanul pe acel argat, să-l dei pe mîna armaşului, să-l aducă aici, să dei samă pentru 1 cal şi 5 iepe a preutului Mihai ot Bursuci, ot Tutova1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CCV, doc. 63; publicat la Iacov Antonovici, în Documente bîrldene, voi. IV, Bîrlad, 1924, p. 171. 25 Let 7250 <1742>, ghenarie 21 ^ 0 carte de volnicie, de armaş, să aducă pe 2-3 oameni din Bucium, din vreme că nu s-au supus poroncii1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 223, nota 3. 19 26 Let 7250 <1742>, ghenarie 5 Carte de ţigani dumisale Ştefan Ruset vel paharnic Dată carte domniei mele slugii noastre, cestui..., să fie volnic a merge la Bîmova şi să plinească ţiganii dumisale cinstit şi credincios boiariul nostru, dumnealui Ştefan Ruset vel păhamic, anume Ştefan sîn Grigore şi Onică tij sin lui şi Irimie sîn lui Dumitru şi Postolache Rocoz şi Vasilachi Perpec, care ţîgani sunt drepţi şărbi a dumisale. Pentru care ţigani şi la domnie sa Grigore vodă au avut dumnealui giudecată 31 r. cu călugării ot Bîmova / şi s-au dat călugării rămaşi, că n-au avut nici o triabă cu acii ţigani. Şi nu s-au ţînut călugării de giudecata aceia şi, de iznoavă dînd jalobă domniei mele, s-au rînduit cu giudecata la dumnealor boierii cii mari şi, luînd dumnealor sama, au aflat că înblă călugării ot Bîmova rău şi far de cale şi s-au dat rămaşi şi dintm aceasta giudecată. Deci, numai să ie omul gospod cu fameile lor şi cu copiei lor ce-ar ave şi cu tot ce-ar ave, să-i ducă la casa dumisale vel păhamicului şi nime să nu stei înpotriva cărţii gospod. 27 Let 7250 <1742>, ghenarie 29 A vornicului Cantacuzino, să ţie pol sat Boţăşti \ Da-tam carte domniei mele dumisale cinstit şi credincios boiariul nostru Iordachi Cantacuzino biv vel vornic, să fie volnic cu carte domniei mele a ţine şi a stăpîni giumătate de sat de Boţăşti, parte de sus, cu vad de moară, ce este la ţînutul Niamţului, care este cumpărătură moşului dumisale, răposatul Toderaşco ce-au fost vistemic mare, de la Pană vistemicul, cum arată zapisul vînzării. Şi pe cine va trimite dumnealui acolo, să aibă a lua dijma pe obicei din pîine, din fînaţ şi din tot venitul şi nime să nu stei împotriva cărţii gospod. Iar cine ar ave a răspunde, să vie la Divan1. 1 Original la Arh. St. Buc., M-rea Rîşca, pach. XXVI, doc. 8. 28 Let 7250 <1742>, martie 5 ^ O carte dată slugii noastri, cestui..., să fie volnic a merge la Focşani şi să ie de acolo pe un copil din casă ce s-au trimis zapciu 20 asupra sameşului agăi, logofeţăl, şi să pue în butuci şi pe copil şi pe logofeţel şi cu bună pază să-i aducă aici şi pe alţii carii mai sunt la acel ţinut cu peceţile care au rămas de la Lupul aga, cu tot istovul să-i aducă aici. 29 Let 7250 <1742>, martie*-* O carte dată cinstit şi credincios boiariul nostru, dumisale Costache vel vornic şi pe cine va trimite, să fie volnic cu carte gospod a merge la 2 moşii ce are la ţinutul Tutovii, pe Pereschiv şi să scoată odaia şi prisaca a unui turc anume Mehmet, care ş-au pus odaie şi prisacă de cîtăva vreme şi-i face stricăciune. Pentru aceasta, să le scoată de acolo şi să-i strice toate damurile şi de acum să nu să mai afle acolo cu odăi sau cu prisacă pe moşiele dumisale. 30 Let 7250 <1742>, martie^ O carte dată cestui..., să fie volnic a merge la Ciuntul vomicel şi la alţi săteni de ai lui de sat de Hîrceşti, din ţinutul laşului, să-i aducă aici, pentru o vacă cu viţăl ce-au prăpădit ei a fameii lui Sîmion, acum de 3 ani. Şi au avut şi giudecată la dumnealui vornicul Costache şi nu s-au ţînut de giudecata dumisale vornicului, precum pre larg arată mărturia dumisale vornicului Costache. 31 31 v. Let 7250 <1742>, martie 8 dnP Carte de volnicie unui om gospod, să pliniască camăna de la nişte jidovi ot Orhei. Carte de volnicie unui om domensc, să margă la Iane şi la Smuciul şi la Morohai şi la Avram, jidovii ot Orhei, să pliniască de la dînşii camăna pe 6 căldări ce au de fac horilcă, cîte 2 galbeni şi 6 po-tronici, pe obicei, ce s-au pus împotrivă şi n-au dat pe cartea gospod. Numai să plinească banii şi să-i aducă aici, să-i de la dumnealui vel căminari şi nimeni să nu ste împotrivă. 21 32 Let 7250 <1741>, noemvrie 15*} 0 carte de volnicie lui Tănasă logofăt de taină, să stăpîniască moşie Tămăşenii, ot ţinutul Iaşilor, pe hotărîre ce s-au făcut de obşte şi să pue vornicul şi oamenii de dînsul să asculte1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 33 Let 7250 <1742>, fevruarie 30 [sic]*-* Noi Costandin voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele că, arătîndu-ne rugătoriul nostru Neofit, egumenul de la sfînta mănăstire Cetăţue, cărţi şi de la alţi luminaţi domni pentru un pod ce este făcut pe dubasă în apa Prutului, la moşie mănăstirei unde şed călăraşii, la Tabără, ca să-l ţie şi să-l stăpîniască mănăstire cu tot venitul, domnie me încă am întărit, cu această carte a domniii mele, ca să fie volnic egumenul a stăpîni r. podul cu tot venitul podului şi să ie / brudina podului, pe obiceiul vechi, de la toţi cîţi vor trece pe podul acela şi nime altul să n-aibă a să amesteca la pod, sau la moşia mănăstirii1. 34 Let 7250 <1742>, martie 9*^ S-au dat carte dumisale Vasilie Macrii biv vel pitar şi pe cine va trimite dumnealui, să fie volnic a strînge ţiganii ce-ar fi drepţi a dumisale, carii s-or dovedi dinainte dregătoriului, să-i ducă la casa dumisale. 35 Let 7250 <1742>, martie 9^ S-au dat carte gospod pentru cîşla ce este pe Elan, în ţinutul Fălciului, a dumisale Cuciuc Celibi sade Ismail efendi, să scutiască 30 liudi şi 500 vaci cu boi şi 500 cai cu iepi şi 260 stupi şi 3.000 oi, pe cum scrie carte cea vechi, care s-au scris mai înapoi. 36 Let 7250 <1742>, martie 12*^ O carte dată cestui..., să aibă a merge la herghelegiul lui Panaite şi să-l aducă aici, ca să dei samă de Vasilie herghelegiu, tovarăşul său, care au furat 4 iepe a unor ţigani a Păşcanului şi l-au luat el în chizăşie cum că a sta faţă. Acum Vasilie au fugit. 37 Let 7250 <1742>, martie 19 ^ 0 carte dată cestui..., să fie volnic a mergi la Costendin Fărîmă, ot Nisporeni, ot Lăpuşna şi să-l aducă aici, să stei faţă cu Ahmet Buşghiag aga sărdingheşti, să să giudece la Divan pentru... \ 1 Documentul nu mai continuă. 38 Let 7250 <1742>, martie 21 ^ O carte la vel căpitanul de Soroca, pentru marfa unui Iordachi ot Smil, ce-au perit la Soroca şi este marfa lui la Movilău, să o de Mariii femei acelui ucis, aducînd şi dovadă de la proi înv [sic] că-i adivărat fameia lui. 39 Let 7250 <1742>, aprilie 3 ’-1 S-au dat carte unui copil în casă, ca să margă la un jidov, anume Ruvin, să plinească 50 lei, cu care bani este el dator dumisale vornicului Iordache Cantacuzino, din cumpărătura iarmaroacilor. 40 32 v. Cărţi de volnicie şi pe la boiari scrise. Let 7250 <1742>, aprilie 5 ^ O carte s-au dat cestui..., ca să margă să aducă de la ţinutul Eşului pi nişti liudi ci i-au găsit far de pecete. 41 Let 7250 <1742>, aprilie 10^ O carte de olac unui lipcan ce-au mers la Bender. 23 42 Let 7250 <1742>, aprilie 24^ O carte dată de om gospod, să miargă să pliniască 122 lei de la Ioniţă i de la frate-său Gligoraş, ce-au mîncat din banii domneşti, din poclonul steagului şi a cifeitului dintăi. 43 Let 7250 <1742>, mai 12*} O carte de volnicie vornicului Iordache, de om gospod, să miargă la Andrii Bîrzul, să pliniască un ţigan cu parte lui, giumătate de copil, carele l-au vîndut el vomicesei dumisale şi s-au aflat altora şi l-au luat. 44 Let 7250 <1742>, mai 2^ O carte la capichihae de la mărie sa soltanu, pentru un om din Căuşani ce-au luat un bou de la Neguriţă din Căinare, zîcînd că-i de furat şi boul s-au dovedit că s-au purtat în patru mîni cu vînzare şi vinzătoriul cel dintăi, Vasile din Focşani, din cee parte, au dovedit cu marturi că-i din drepte bucatele lui. Să silască să scoată dreptate lui. 45 Let 7250 <1742>, mai 12*} O carte la vel căpitanul de Soroca, pentru Ichim preutul de Căinări, ce-au cumpărat o iapă de la Gavril vornicul din Ţara Leşască şi s-au aflat de furat. Şi, mergînd acolo să-şi caute dreptate, l-au prins un leah din Bilisăuca şi l-au bătut şi i-au mai luat o iapă cu strîjnica. Să-i scoată dreptate. 46 33 r. Let 7250 <1742>, mai 12*} O carte la camaraşul de Ocnă, pentru Tănasă Conoros din Tîrguşor, ce s-au trimis la paza ocnii pentru multe răutăţile lui şi pentru Vasile ot Roman, tij la ocnă, pentru furtuşaguri. 24 47 Let 7250 <1742>, mai 12*} O carte s-au scris la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi, să să aducă faţă pe un fecior a lui Dumitru Păuleţ, ungur de la Cotnar şi pe o fată de moldovan ce au luat-o el şi pe tatăl fetei şi pe tatăl feciorului şi pe nănaşă-său şi să le ia sama. Şi precum va afla să înştiinţăză pe mărie sa vodă, trimiţînd aice şi fecior şi pe fată, căci jălui prefectul Manzis din Iaşi că, după ce s-au cunat, s-au dus acest fecior împreună cu nănaşe-sa şi au luat pe tată-său de barbă, silindu-1 să-l botezi. 48 Let 7250 <1742>, mai 12*} O carte la Gheorghi vel căpitanul de Codru, să pliniască 200 lei, banii de părcălăbie de la ţinutul Fălciiului, de 2 ciferturi, nedîndu-i la soroc. 49 Let 7250 <1742>, mai 13*} O carte dată cestui om gospod, ca să margă la Andrei pârcălab de Hîrlău şi să pliniască 15 lei noi, cu care bani este el rămăşiţă din banii părcălăbiii şi au trecut peste zi şi nu i-au mai trimis. Pentru aceasta, numai să-i pliniască. 50 Let 7250 <1742>, mai 13*} O carte dată cestui..., ca să margă la Ilie Zmucilă, să pliniască preţul unui stog de fîn ce-au luat a unui om din Piatră şi nici poronca giudecătoriului n-au urmat, ce au sărit şi cu pricină asupra omului şi i-au dat şi palme. 51 Let 7250 <1742>, mai 13*} O carte dată slugii , cestui..., să margă la Costin Dare pitar, să pliniască o vacă cu viţăl şi cu mînzata de an, care vacă s-au aflat a unui om, Petre din Bae. Şi au mers omul împreună cu un fecior al dumisale giudecătorului Iordache Ruset, vornicul, ca să-i dei colacul şi să-şi ia vaca şi au sărit cu bătaie asupra feciorului şi nici vaca n-au 25 33 v. vrut , / nici la giudecată n-au vrut să vie şi cu fuga au scăpat feciorul de dînsul. 52 Let 7250 <1742>, mai 14'-1 1 carte dată de volnicie lui... ciohodariu, să margă la Ghine căpitanul ot Gălaţi şi la Paraschiva căpitanul ot Bîrlad, să pliniască de la dînşii 200 lei ce sunt datori lui Şahău ceauş, cu zapis. 53 Let 7250 <1742>, mai 15 ^ O carte dată cestui..., să margă la Apostol Catargiul şi să pliniască de la dînsul 30 lei noi, cu care bani l-au împrumutat Anastasă căpitanul de cîţiva ani, cu zapis-şi zua au trecut şi banii nu i-au mai dat. Pentru aceasta, numai să pliniască banii cîţi scriu mai sus, iar avînd a răspunde, să vie în faţă. 54 Let 7250 <1742>, mai 16*} Dată carte gospod, un armaş să margă să stei zapciu asupra oamenilor cărei fac var pentru lucrul monastirii Treehstitele. 55 <1742>, mai 16 ^ Tij altă carte dată cestui armaş, ca să margă să stei zapciu asupra oamenilor carii au luat bani pe piiatră, pentru lucrul monastirii Triehstitele, ca să scoată toată piiatra. 56 Let 7250 <1742>, mai 16*} O carte la dumnealui Ştefan Ruset vel păhamic, giudecătoriul ţinutului Vasluiul, pentru un om, anume Ursul din Ciorteşti, ot Vaslui, care au furat nişte vite din Tîrguşor şi, puindu-1 la închisoare, au scăpat şi au rămas famee lui şi cu un fecior a lui la poprială, pe carii cu chezeşi să-i sloboadă. 26 57 Let 7250 <1742>, mai 28^ O carte la Baenschii vornicul, să margă la sat la Vijniţă şi să aleagă pentru hotarul unor poeni, Mijbrod şi Ocolina şi nişte lazuri ce sunt în parte lui Ioniţă logofătul şi să le aliagă, hotărîndu-le, să de mărturie. 58 Let 7250 <1742>, mai 31'^ 34 r. O carte dată cestui..., să margă la Dialul Vodă, la Hîrlău, /şi să dei strînsoare împregiuraşilor, pentru 24 stupi ce s-au furat a dumisale Catrinii spătăreasa şi a fiiului dumisale, Costandin vtori spatar, ori să afli tâlharii, ori să plătiască paguba. 601 Let 7250 <1742>, mai 31*} O carte de volnicie, ca să margă un om gospod la oamenii carii şăd pe moşie dumisale Costandin Ruset vornicul, la ţinutul Tecuciului şi, pentru că nu să supun poroncii ca să facă ascultare pe obicei, să aibă a-i aduce aici. 1 La numerotarea documentelor, din neatenţie, am omis numărul 59rEroarea a fost observată prea târziu şi rectificarea ar fi impus modificarea totală, dar aproape imposibilă, a trimiterilor la indici. îmi cer scuze cititorilor şi îi asigur că nu lipseşte nici un document din Condică. 61 Let 7250 <1742>, mai 31*} O carte dată de volnicie slugii cestui..., ca să margă la ţinutul Sorocii şi pe izvod de vecini ce-ar da dumnealui Costandin Ruset vornicul, să aibă a aduci pe nişte vecini aici, care s-ar spuni anume la izvod. 62 <1742>, mai 28*} O carte dată unui om gospod, ca să margă la un arman ot Botoşani, anume hagi Lehan, care ţine o moldoveancă creştină. Pentru aceasta, să-l aducă aici. 27 63 Let 7250 <1742>, iunie ÎS'-1 O carte dată unui om gospod, ca să margă la Costin Dar pitarul şi să-l aducă aici, ca să stei faţă cu un Ion, sluga dumisale vornicului Iordachi Ruset, pe care l-au arătat pitarul Costin cum că este hoţ şi s-au adus şi s-au pus la puşcărie. Şi el zice că nu este hoţ şi este om drept şi pitarul Costin l-ar fi pîrît cu năpastă. 64 <1742>, iunie 15^ O carte s-au dat unui om gospod, ca să margă la Lupul Balşă 34 v. medelnicer, pentru nişte ţigani / ai dumisale vornicului Costandin Ruset. Pentru care, ori să dei ţiganii, ori să-l aducă pe dumnealui medelnicerul aici faţă, de vreme că are a răspunde. 65 Let 7250 <1742>, iunie 17*} O carte s-au dat unui om gospod, să margă la un Antohie şi la alţi soţii a lui, ce-au fost slugi la Spătărache, pe carii i-au fost pus la ocol cu peceţile ce-au fost eşit la avgust, la domnie sa Grigore vodă şi au mîncat 59 lei 3 potronici un ban. Şi, fiind dumnealui Ştefan Ruset vel păhamic cap slujbii, au plătit banii la Vistierie, iar ei s-au apucat cu zapis cum că or da banii la dumnealui păhamicul şi nu i-au mai dat. Şi, pentru aceasta, numai să plătiască acei bani cîţi scriu mai sus. 66 Let 7250 <1742>, iunie 18^ S-au dat carte gospod episcopului de Roman şi pe cine va trimite ca să caute prin ţară ţigani de a sfinţii episcopii, sau de a Săcului, să ia cu ştire dregătoriului de ţinut şi să-i ducă să-i dei la episcopie. 67 Let 7250 <1742>, iunie 23*} O carte dată de un armaş, să margă la Măzărache pârcălab de Chişinău şi să trimită să prindă pe Manoli, fratele lui Iosip tălhar ce-au ucis pe un sîrb, ca să-l aducă aici, să de samă pentru 50 lei ce au dat samă Iosip, frate-său, că i-au dat din banii sîrbului. 28 68 Let 7250 <1742>, iunie 29*) O carte s-au dat unui om gospod, să pliniască 40 lei pol de la Costandin căpitanul, ai dumisale Ion Sturza sluger. 69 <1742>, iulie 5^ O carte s-au dat unui om gospod, ca să aducă nişte oameni de pe moşie dumisale vel vistiernicului, de la Perieni, ot Jijie, carii n-au ascultat să facă slujbă pe obicei. 70 35 r. <1742>, iulie 12*} S-au dat carte cestui copil în casă, să margă să apuce pe un Neculai Herţe, ot Suceavă, care au fost slugă la Tăbîrţă şi au fost strîngător de nişte bani a unor hîrtii de la domnie sa Grigore vodă. Şi, pentru rămăşiţa acelor bani, s-au luat o vacă aceştii fomei, anume Ilinca şi, trăind bărbatul ei atunce, au mai îmbiat ca să-şi scoată vaca, apoi, murind bărbatul ei, au rămas ia săracă. Şi au mai avut giudecată şi la dumnealui Mihalache Sturza, ispravnicul sud Roman şi famee aceasta nu s-au aflat vinovată, precum arată carte de giudecată ce au dat la mîna fameii. Deci, ori să pliniască şi aceie rămăşiţă, ori să arete la cine au rămas şi vaca fameii, de unde s-a căde, de acolo să să pliniască. 71 Let 7250 <1742>, iulie 13*} O carte s-au dat cestui..., să margă la tîrgoveţii de Bae şi să pliniască 135.000 de şindile, pe care au dat bani dumnealui Aristarh banul, pentru acoperemîntul mănăstirii Sfetii Ioan din Iaşi şi zua au trecut şi şindila n-au adus. Deci, numai să o pliniască. 72 Let 7250 <1742>, iulie 14*} O carte s-au dat cestui copil din casă, să aibă a mergi la Greceni şi la Pelini şi să rădice de acolo pe 10 oameni carii or fi mai de frunte 29 şi, împreună cu căpitanul de Greceni, să-i pue în butuci, să-i aducă aici, ca să dei samă pentru un tălhar ce l-au spînzurat acolo. 73 Let 7250 <1742>, iulie 17*° O carte dată lui Toader armaş ot Tecuci, să-şi stăpînească nişte moşii de la Tecuci şi de la Putna şi oamenii ce vor fi pe acele moşii lui să slujască, pe hotărîre de obştie ce s-au făcut şi de dînsul să asculte. Şi să-şi ia şi dejma de pe acele moşii mai sus numite, Hănţăştii, Dinganii şi Bucureştii şi Cîmpurile, din toate, pe obiceiu ţării. Iar cine ar ave a răspunde, să vie să ste faţă cu scrisori. 35 v. Cărţi de stăpînit moşii şi ţigani. 74 Let 7250 <1742>, iulie 17*} O carte de volnicie s-au dat egumenului de Mera, să aibă a-şi lua chirie de pe o casă, de la Sanda beşlegeasa, ot Focşani, care casă este pe locul mănăstirii făcută ş-au avut şi giudecată cu această famei şi s-au hotărît că este casa pe loc mănăstiresc. 75 Let 7250 <1742>, iulie 18*} O carte de om gospod s-au dat dumisale Iordache Cantacozino biv vel vornic, pentru 4 ţigani a dumisale ce i-au fugit. Unde i-ar găsi, să aibă a-i lua şi să-i ducă la casa dumisale. 76 Let 7250 <1742>, iulie 20*} O carte dată s-au dat egumenului de svînta mănăstire Rîşca, pentru ţiganii mănăstirii, unde i-ar afla să aibă a-i lua şi să-i ducă la ispravnicul ţinutului acelue şi, fiind ţigani drepţi a mănăstirii, cu ştire ispravnicului să-l ia şi să-i ducă la sfînta mănăstire. Iar de ar ave cineva a răspunde, să vie de faţă. 77 Let 7250 <1742>, iulie 26*} 0 carte s-au dat lui Gheorghiţă Gherman, copil în casă, pentru moşiile ce zisă că are la ţinutul Eşului, anume Telineştii şi Răsăpenii şi Lucăcenii, ca să le stăpîniască după hotărîre de obştie ce s-au făcut şi oamenii ce vor fi şezînd pe acele moşii a lui, lui să-i facă slujbă şi de dînsul să asculte, pe obicei. Şi să aibă a-şi lua şi de a zece de pe moşii, de pre la toţi, din toate, pe obiceiul ţării. Iar cine ar ave a răspunde, să margă la ispravnicul ţinutului, cu scrisori ce-ar ave, să li e sama şi să le hotărască cu carte de giudecată1. 1 Menţionat în DRA-II, p. 233, nota 1. 78 Let 7250 <1742>, iulie 26*} 0 carte s-au dat lui Timofti diiacon, Ghiban, de la ţinutul Fălciiului, pentru moşiile ce zisă că are, anume Deleni şi ŞcheojDeni şi Budăia, ca să li stăpîniască după hotărîre de obştie ce s-au făcut şi oamenii ce vor fi şăzînd pe acele moşii lui să slujască şi de dînsul să asculte, pe obicei. Şi să aibă a-şi lua şi de a zece de pe moşiile lui, de pre la toţi, din toate, pe obiceiul ţării. Iar cine ar ave a răspundi, să margă la ispravnicul ţinutului, cu scrisori ce-ar ave, să li e sama şi să le hotărască cu carte de giudecată1. 1 Menţionat în DRA-II, p. 233, nota 1. 79 36 r. Let 7250 <1742>, iulie 26^ 0 carte s-au dat lui Costandin Brăescul mazil şi lui Neculai Năstacul, ot ţinutul Tutovii, pentru moşiile lor ce zisără că au la olatul Grecenilor, anume Boeştii şi Luceştii, ca să le stăpîniască după hotărîre de obşte ce s-au făcut şi oamenii ce vor fi şezînd pe acele moşii de dînşii să asculte şi lor să le facă slujbă, pe obicei. Şi să aibă a-şi lua şi de a zece de pe acele moşii, de pre la toţi, din toate, pe obiceiul ţării. Iar cine ar ave a răspunde, să margă la ispravnicul ţinutului, cu scrisori ce-or ave, să li e sama şi să le hotărască cu carte de giudecată1. 1 Menţionat în DRA-II, p. 233, nota 1. 31 80 Let 7250 <1742>, iulie 27*} O carte s-au dat Sandului Vlaico şi fraţilor săi, pentru a patra parte de sat de Vasilăuţi, ce este în ţinutul Cernăuţilor, ca să o stăpîniască după hotărîre de obştie ce s-au făcut şi oamenii ce vor fi şezînd pe ace parte a lor de dînşii să asculte şi lor să le facă slujbă, pe obicei. Şi să aibă a-şi lua şi dijma de pe ace parte a lor, din toate, de pre la toţi, după obiceiul ţării. Iar cine ar ave a răspunde, să margă la ispravnicul ţinutului, cu scrisori ce-ar ave, să li e sama şi să le hotărască cu carte de giudecată1. 1 Menţionat în DRA-II, p. 233, nota 1. 81 Let 7250 <1742>, iulie 29*} O carte s-au dat cestui..., ca să margă la Dinul, ispravnicul sud Sucevii şi să pliniască de la dînsul doi boi şi un cojoc şi un antereu şi un brîu şi o părechi ciobote şi o părechi cuţite, care le-au luat el de la Costandin ficiorul Brăduţanului pentru o pricină de o vacă şi nu s-au aflat vinovat. 82 Let 7250 <1742>, săptemvrie 10 ^ O carte s-au dat unui copil în casă, să margă să cerce ţigani de a Şăptiliceştilor şi, oriunde i-ar afla, pe izvod ce-ar da şi oriunde i-ar afla, să aibă a-i lua să-i ducă la casa lui Ştefan Ene. Iar cine ar ave a răspunde, să vie la Divan. 83 36 v. Let 7250 <1742>, săptemvrie 10*^ O carte s-au dat unui om gospod, să margă la Nacul Pupăză şi la alte soţii a lui, din tîrg din Bae, să le ste zapciu să pomiască 30.000 şindile, să le ducă la casa lui Ştefan Eni logofăt, după zapisul lor. 84 Let 7250 <1742>, săptemvrie 19^ O carte s-au dat unui om gospod, să margă la băeşi, să pliniască 60.000 de şindile, pentru care au mai mers un armaş şi n-au mai plinit şi este grabă pentru triaba mănăstirii Triisfetitele. 32 85 <1742>, săptemvrie 22 ^ O carte s-au dat unui om gospod, să margă pe la boierii carii s-au scos la niamuri şi lor li s-au ţinut în samă la Vistierie, iar cărţi n-au vrut să-şi scoată de la logofătul Lupoian. Pentru aceasta, să aibă a plini cîte 2 ughi ungureşti, avaetul logofătului Lupoian. 86 <1742>, săptemvrie 21 O carte s-au dat cestui copil în casă, să margă la vomicelul de Pătruşeni, ot ţinutul Eşului şi la oamenii din raie, ca să-i aducă aici cu bună pază. 87 <1742>, săptemvrie 21'^ O carte s-au dat tij unui copil în casă, ca să margă la oamenii de la Rediul Vlădicăi, ot ţinutul Eşului şi împreună cu 4 liudi ce s-au găsit fară peceţi şi să-i aducă aici. 88 <1742>, săptemvrie 27 O carte s-au dat unui om gospod, să margă să aducă pe Ioniţă Coca petrar ot Şchee şi pe Irimie din Tîrguşor, care sunt tocmiţi la mănăstire Triisfetitele pentru ca să lucrezi. 89 Let 7250 <1742>, săptemvrie 27 O carte s-au dat unui om gospod, să margă la Saule diiacon ot Deleni, ot Bacău şi la un călugăr de acolo, să-i aducă aici. 37 r. 2 cărţi de om gospod, să aducă pe nişte oameni. 33 90 Let 7250 <1742>, octombrie 4*) O carte s-au dat unui om gospod, ca să margă să aducă aici pe Timofti Raţă, să-şi dei sama pentru nişte dijmă a dumisale vornicului Costandin Rusăt, pe care au fost el vechil şi pînă acum nu ş-au mai dat sama. 91 <1742,> octomvrie 8 O carte s-au dat unui om gospod, să margă la Mustafa şi la alţi turci din Lăpuşna şi să-i aducă aici, ca să de samă pentru jaloba ce-au jăluit Ştefan de acolo, că au mărs în tărie de l-au jăfuit far de cale. 92 Valet 7250 <1742>, avgust 11 Carte pentru hotarul Miliii ot Cernăuţi ’ 0 carte s-au scris la Miron Gafenco biv ftori stolnic. Facem ştire, mărturie care aţi făcut deîmpreună cu Şărban Frunză medelnicerul şi cu Gheorghie Pîrvul medelnicerul, pe a doa carte ce vi s-au trimis, pe giudecata dumilorsale boierilor, pentru pricina hotarului Miliei de cătră Ispas, am văzut. Şi, din vreme ce Ispăşerii, după giudecata ce li s-au curmat de aici, puind cîteva pricini şi lungind, n-au vrut să giure, de care iată că-ţi poroncim să mergi la sat, la Milia şi să strîngi toţi oamenii înainte ta şi să chemi faţă şi pe Dumitraşco Tăutul şi pe alţi răzeşi de Ispas, carii să vor tîmpla acolo şi să alegi patru oameni dintre oaminii de Milia, însă pe carii oameni va arăta Dumitraşco Tăutul cu răzeşii săi. Şi, di vor giura în sfînta biserică acii 4 oameni de Miliia, cum că ştiu ei din bătrînii lor, cum că în semnile ce arată ei Milienii, pintr-acele semne să desparte hotarul Miliei de cătră Ispas, să dai mărturie, scriind la 37 v. protocol, ca să-şi stăpînească Milienii hotarul său pînă / în semnile acele. Iar negiurînd nici Milienii, atunce să dai mărturie Ispăşenilor, stă stăpîniască pînă în semnile ce arată ei, Ispăşenii. Aceasta scriem. 93 Let 7250 <1742>, avgust 26*-* 1 carte s-au scris la Vrus vel căpitanul di Greceni i la Gheorghii vel căpitanul di Codru. 34 Jaloba Niculii grecul, ce-au jeluit că, cumpărînd el di la un călugăr dijma unii moşii a mănăstirii Putnii, cînd i-au făcut tocmala, au mărs călugărul di le-au arătat hotarăle moşiii, iar cînd au fost să strîngă dijma, s-au sculat alţi oameni di acolo şi l-au poprit di pi o bucată di loc, zicînd că nu este hotarul mănăstirii pe acolo şi, luîndu-le dijma, ei au rămas păgubaşi. Ce, să caute să ie sama cu călugărul cari au făcut tocmală şi de este aşa precum au jeluit grecul, ori să dezbată călugării hotarul moşiii pînă undi au arătat întăi, căn’ au făcut tocmală, ori să socotiască cîtă dijmă i-au lipsit din tocmală. Iar niputîndu-să tocmi nici într-un chip, să-i deplenească de. la călugări banii ce-au dat, cinzăci di lei cu dobînda lor şi cheltuiala cît s-a adiveri. Insă dobînda din zeci doispraci să să socotească. 94 Let 7251 <1742>, octomvrie 13 •* O carte s-au dat unui om gospod, să margă la Naftanail egumenul de Rîşca şi, pe izvod ce-i va arăta egumenul anume de oamenii carii s-au mutat de pe moşiile mănăstirii aiurile, cu ştirea ispravnicului de ţinut 38 r. să aibă a-i lua cu tot / ce-ar ave ei şi să-i ducă la urmă, de unde s-au mutat, să-şi poarte banii după cum s-au hotărît în ponturi, nime de unde l-au apucat peceţile să nu să clătiască. Şi ciobote să ia de om cîte... şi nime să nu ste împotriva cărţii gospod. 95 Let 7251 <1742>, octomvrie 20 ^ O carte s-au dat unui copil din casă, de cii mici, ca să margă să aducă aici pe dumnealui Mihalache Sturza biv vel clucer, ispravnicul sud Romanul, ca să stei faţă cu tîrgoveţii de Roman, pentru pîra ce s-au A A, pirit. 96 <1742, octomvrie 20> Altă carte s-au dat tîrgoveţilor de Roman, ca să să apere de cătră boierii zlotaşi ce sunt acolo cu banii peceţilor, să n-aibă a să amesteca la cisla lor, far decît atîta voe să aibă, care n-a merge la cislă, sau n-a vre să-şi dei banii, să-i ste bumbaşir, să margă la cislă toţi şi să-şi dei banii. 35 97 Let 7251 <1742>, dechemvrie 16^ O carte s-au dat slugei noastre, cestui copil în casă, să miargă la Nicanul egumenul de mănăstire Bogdana, de care am jeluit acest om, Vasilie ungurianul de la Bacău, din sat din Ilieşti, cum că i-au făcut multă sărăcie şi strîmbătate, încă l-au şi bătut. Pentru care ni-au fost mai jeluit omul acesta mai în trecute zile şi pe jaloba lui s-au fost scris soroc gospod la egumenul, ca să vie faţă şi, mergînd el cu sorocul la egumenul, i l-au arătat, iar egumenul încă l-au şi mai bătut şi i-au 38 v. poprit / şi sorocul şi la Divan n-au vrut să vie. Pentru aceasta, cu ştire ispravnicului de ţinut să aibă a-1 lua şi să-l aducă aici, aducînd şi în scris toată pricina lor precum au fost. Nime să nu ste împotriva cărţii gospod. 98 <1742, decembrie> 2 cărţi s-au dat la 2 copii în casă, să aibă a merge şi, pe izvod şi pe zapisă ce li s-au dat pentru datoriele lui Cerchez Suliman, din Chervăsărie, să aibă a plini toate datoriele ce-au rămas neplătite pe mere şi bani gata, cum arată zapisăle lor, iar cine ar ave a răspunde, să vie de fată. ? Iar carii ar fi pe afară, să-i ducă înainte ispravnicului de ţînut să-i ia sama şi ce ar fi drept să pliniască. 99 Let 7251 <1742>, dechemvrie 26 ^ Dată carte slugii noastre, cestui..., să fie volnic a merge, pe izvod ce-ar da Nicoli cămăras, de datorii ce are la şaugăei de Ocnă i la alţii de acolo, să-i ie să-i ducă înainte cămăraşilor de Ocnă să le ie sama şi ce-a afla că este driaptă datorie să arete omului gospod, să împli-niască. Iar cu care nu i-ar pute aşăza cămăraşii acolo, să-i trimită aici, la Divan. 100 Let 7251 <1742>, dechemvrie 30 O carte s-au dat unui om gospod, să margă la un copil din casă care s-au trimis cu carte gospod ca să aducă pe Ion Beldiman şi nici păn acum, 15 zile, n-au mai venit. 36 Pentru aceasta şi pe copilul acela şi pe Beldiman să-i aducă aici şi ciobotile să-şi ia acesta de la copilul care s-au trimis mai înainte. 101 43 r. Mezilurile [a. -] Martie 7 dni 7250 <1742> 1 cal şi o călăuză unui călăraş de olac, mergînd păn la Galaţi. [b. -] Martie 17, let 7250 <1742> Un menzil la doi corueri, mergînd la Soroca, de trii cai. [c. -] Martie 16, <1742> Un olac la un mîrzac al măriii sale sarascher soltan, ca să-i dei cîte 6 cai şi 2 surugii, mergînd la Bugeag. [d. —] Mai 17, <1742> Un menzil isacciului care au venit cu moscalii, mergînd în gios, la Gălaţi, să-i dei un cal şi un calauz. [e. -] Let 7251 <1742>, octomvrie 5 O carte s-au dat de olac, de 8 cai şi 2 surugii, Hristoscului, mergînd înainte paşii care merge la Hotin. [f. -] Let 7251 <1742>, octomvrie 5 O carte de olac s-au dat unui om gospod, de un cal şi un calauz, mergînd la Focşani. [g. -] <1742,> octomvrie 7 2 cai de olac şi un călăuz la Filip portar, mergînd la Focşani. Voi căpitani de pe la meziluri, pe unde a merge, din conac în conac să-i daţi aceşti cai. Aceasta poroncim. [h. -] <1742,> octomvrie 9 2 cai de olac şi un calauz la un călăraş de Gălaţi şi un parangoz, mergînd la Gălaţi. Voi căpitani de pe la menziluri, să daţi aceşti cai. [i. -] <1742,> octomvrie 9 2 cai şi un calauz la doi călăraşi de Ţarigrad, mergînd la Ţarigrad. 43 v. Voi / căpitanilor de pe la meziluri, să daţi aceşti cai din conac în conac. [j. -] <1742,> octomvrie 9 Un cal şi un calauz la un cioliodar, mergînd înainte măriii sale paşăi. Voi căpitani de pe la meziluri, să daţi acel cal din conac în conac, [k. —] <1742,> octomvrie 11 Şiapte cai de olac i un calauz, din conac în conac, la Costandin uşer, mergînd la dumnealui ela agase. Voî căpitani de pe la meziluri şi lăcuitorii, pe unde s-ar tîmpla să margă, să daţi aceşti cai. [1. -] <1742,> octomvrie 8 37 Un cal şi un calauz la Hasan salaor aga, mergînd la Brăila cu mehtupul. Voî căpitani de pe la menziluri, să daţi din conac în conac aceşti cai. [m. -] <1742,> octomvrie 17 Un cal şi un călăuz la un lipcan, mărgînd la Hotin. [n. -] <1742,> octomvrie 17 2 cai şi un călăuz la un corier i la un slujitor călăuz, mergînd la Soroca. 102 <1742,> octomvrie 28*-1 0 carte de volnicie, să meargă la sat Larga, ot ţinut laşului, al dumisale Costache vel vornicul, ca să stea zapciu asupra oamenilor de acolo, să-i pornească ca să aducă nişte fîn al dumisale de acolo aicea. Pentru care fîn le-au fost poruncit dumnealui vel vornicul în cîteva rînduri ca să-l aducă, pentru slujba obicinuită şi ei, ca nişte oameni tari de cap, n-au scultat. Drept aceia, să le ste asupra şi fară zăbavă să pornească finul, să-l aducă aicea. Să aducă şi pe 3-4 oameni de acolo de sat, pe cari-i va arăta ispravnicul dumisale că nu să supun poruncii, să dea seama1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 258. 103 44 r. 1742, octomvrie 28*) 0 carte dată unui..., să aibă a merge la satul Grozeştii, pe Prut, la ţinutul Lăpuşnei, al dumisale Costache vel vornicul, ca să stea asupra oamenilor de acolo, să-i pornească să aducă o sută cară de lemne care le-au poruncit dumnealui să aducă pentru slujba obicinuită, şăzînd pe moşia dumisale. Drept aceia, să le stea asupră şi să-i pornească să aducă acele cară de lemne. Aşijderea, să aibă a lua în butuci pe Alexandru vomicelul i pe Toader Bîtcă i pe Miron i pe Frimu şi pe Toderaşco de acolo, să dea seama pentru ce nu să supun poruncii. Şi nimea să nu stea împotriva cărţii gospod. Aceasta poruncim1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 261. 38 104 [a. -] <1742,>, noiemvrie 23 O căruţă cu şasă cai şi doi surugii la ficio... [sic.] [b. -] Let 7251 <1742,>, noiemvrie 22 Un cal de olac şi un calauz la un călăraş de Ţarigrad, mergînd la Ţarigrad. [c. -] Let 7251 <1742,>, dechemvrie 23 Un cal de olac şi un surugiu la un călăraş de Galaţi, mărgînd iarăşi la Galaţi. 105 Let 7251 <1742,> dechemvrie 28 ^ Poruncă s-au dat pe la tîrguri, pe unde s-ar tîmpla a mergi acest armaş, ducînd la paza ocnii pe Panait ce-au fost căpitan de amăuţi şi pe un copil de arman, să de cîte un car cu boi şi cîte 4 oameni de pază, pe unde s-ar tîmpla masul lor. 106 Let 7249 <1740,> octombrie 2 Carte dată oamenilor români şi armeni, tîrgoveţi ot tîrgu ot Roman \ Io Grigore voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dată carte domniei mele oamenilor români şi armenilor tîrgoveţi de Roman, să fie volnici a popri pe oameni streini sau turci de Roman care vînd peşte sărat cu oca de-a mîna, pe toţi să-i popriască, ori turci, orice fel ar fi, cu oca să nu fie volnici a vinde, far decît cu diridicata tîrgoveţilor de acolo, cu preţul ce s-or pute tocmi. 107 Aşijderea întăritură şi de la măria sa Costandin voevoda, pentru peşte şi băcălii, alţii streini să nu fie volnici a vinde cu oca, far cît cei de tîrg. 7243 <1735,> fevruarie 5 108 Let 7250 <1742,> ghenarie 25 Tij întăritură, de al doilea domnie, tot tîrgoveţilor ot Roman . 39 O carte la boiarii zlotaşi, care este cap slujbii la ţinutul Romanului i la pârcălabul de acolo, pentru jaloba ce-au jeluit moldovenii şi armenii tîrgoveţi de Roman, pentru turcii de acolo şi alţii carii nu-şi păzesc neguţitoria lor ce au cu mierea şi să întind de-şi deşchid dughene cu băcălii şi cu peşte sărat şi închid hrana acelor de loc carii au vechi dugheni. Pe carii să-i cheme faţă şi să le ia sama şi să le dei poroncă ca să nu vînză cu oca peşti în tîrg, far cît cu diridicata, cu preţul ce s-or pute tocmi şi să-i şi oprească. 109 7250 <1742,> martie 4 ^ O carte la Dinul biv vel armaş, sud Suceava, pentru jalba Ahmet başii gebegiu de la Hotin, zicînd că are datorie la un egumen ce au fost la Burdujeni, o iapă şi nişte bani, cu zapis şi egumenul acela s-au dus, iar iapa s-au găsit la mănăstire la Burdujeni. Ce, să aibă a chema pe acel egumen care este acum faţă şi să le ia sama cu dreptate şi ce ar fi de-mplinit să împlinească şi să curmeze judecata, dînd şi mărturie. 110 47 r. 7250 <1742,> mai 1*} Carte dată de om gospod, să margă la oamenii de Răchiteni, satul mănăstirii Treisfetitelor, să dea bani pe 260 căpriori de stejar, cîte 13 parale şi pe 100 grinzi de stejar, cîte 8 potronici pe grindă şi pe 80 de amnari de stejar, cîte 2 potronici pe amnar, pentru treaba mănăstirii Trisfetitelor. Şi lemnul, de lung, de gros, să fie după cum a da vel logofătul izvod cu iscălitura dumisale. 111 47 v. <înainte de 1604,> octomvrie 25 Let 7251 <1742,> săptemvrie 3^ 1 Suret de pe ispisoc de Irimie Movila vodă, din let 7000 [sic], octomvrie 25. înştiinţare facem cu această carte a noastră tuturor cui pre dînsa va căuta, sau cetind va auzi. Iată acest adevărat al nostru credincios şi 40 cinstit boiar, dumnealui Toader Movila, fratile domniii mele, fiul răposatului părintelui domniii mele, al dumisale Ioan Movila vel logofăt şi a giupînesăi dumisale, Griacăi, nepot Anuşcăi şi strănepot Maruşcăi şi dumisale Scripcăi brănişteri... 1 Data transcrierii documentului în condică. 2 Transcrierea documentului nu continuă. Un regest larg, datat înainte de 1604, în Teodor Balan, Documente bucovinene, voi. II, Cernăuţi, 1934, p. 64, după Arh. St. Cernăuţi, pachet Dumeşti. 112 50 v. Carte la dregătoriul Sucevii, pentru să cerce locul Băii. Let 7251 <1743,> ghenarie 22^ O carte s-au scris la dumnealui Dinul, ispravnicul sud Suceava i la Vasile Başotă postelnic i Ştefan Gherghel postelnic. Facem ştire că, la trecuta vreme, nu de mult, au fost dat jalobă aici călugării de la mănăstire Moldoviţa, că li s-ar fi împresurînd de cătră tîrgoveţii de Bae un loc ce ar fi avînd Moldoviţa din sus dexBae, arătînd şi un uric vechi, de 300 şi mai bine de ani şi după jaloba lor s-au scris şi carte de hotărît de la domnie sa Grigore vodă, scriind la şătrarul Solomon Botez, ca să margă acolo şi să hotărască. Dar, neluînd sama bine cum să cade, nici socotind dovada stăpînirii, ce, numai după cum i-au spus călugării, au şi prins a hotărî, împresurînd locul tîrgului Băei, încă şi din alt hotar au împresurat, din hotarul Rădăşenilor şi a Verejenilor. Dar acum, stînd cu toţii la Divanul gospod, şi călugării de Moldoviţa şi călugării de Slatină, stăpînii Rădăşenilor şi a Verejenilor, s-au aflat că rău au îmbiat călugării de Moldoviţa şi s-au poroncit acestor boiari ca să scoată toate acele liotară de pe unde le-au pus Solomon şi să pue alte hotară, pe unde au fost mai înainte, ca să nu mai aibă strîmbătate nici tîrgoveţii de Bae, nici călugării de Slatină, căci toate scrisorile ce să făcuse s-au luat de la călugării de Moldoviţa şi s-au stricat. 51 r. Cărţi de mărturie. 113 Let 7250 <1742,> ghenarie 28 Mărturie de îndreptare vecinătăţii lui Toader şi cu fraţii lor l 41 Pecetea Mitropoliei Precum însuşi mărie sa vodă au orînduit pe Gavril Pilat şi pe Stîrcea, vornicii de poartă, de au luat pe aceşti oameni, anume Ion Bîrzul ot Schineni, om bătrîn şi pe Grigoraşco Pandiche din Bogdăneşti, nepot Bichii şi pe Irimia şi Sandul din Schineni şi i-au dus înainte sfinţiei sale chir Nechifor mitropolitul Moldovei şi au giurat înainte sfinţiei sale şi au priimit şi blăstămul sfinţiei sale, pentru Toader şi pentru Lupaşco, ficiorii Condrii şi pentru Ioniţă Giocotă sîn Savin, cum că nu-s vecini, ce sînt oameni de moşie, de pe partea bărbătească. Pecetea porţii gospod Gavril Pilat vornic glotnîi; Toader Stîrce vornic glîtnîi 114 Let 7250 <1742,> ghenarie 20 Mărturie lui Ştefan vătav . Mărturie de giudecată lui Ştefan vătavul, cu dumnealui Scărlătache clucerul, din luminată poronca mării sale lui , înainte dumisale Iordache Rusăt vel vornic. Şi au rămas Scărlătache ca să plătiască Sandului 30 lei, preţul unui cal şi i s-au pus şi zi, pînă la sfetii Gheorghie să-i dei banii toţi, acii 30 lei. 115 Let 7250 <1742,> fevruarie 11^ Mărturie dumisale Neculai Hristoverghi şătrar, ce-au avut din poronca gospod cu toţi tîrgoveţii ot Bîrlad, pentru o pricină de 6 ani, de cînd au fost Hristoverghi şătrarul cu nişte hîrtii acolo la acel ţinut a Tutovii, zicînd tîrgoveţii că i-ar fi dat 30 lei împăcăciune pentru flăcăi. Şi s-au aflat că îmblă rău şi s-au dat rămaşi, ca să dei pace lui Neculai Hristoverghi. 116 Let 7250 <1742,> ghenarie 15*^ S-au dat mărturie de la dumnealui vel logofătul, Sandului Cărăiman căpitan, de stăpînit a patra parte din giumătate de sat de Zmeeşti, ce sînt pe Rîşca, ot ţînutul Niamţului, din partea de sus, care moşie o trăge Naftanail călugărul sîn Sandului Şăptilici la stăpînirea sa, cu zapis de danie de la Ştefan Cărăiman, din let 7213. 42 ■ 51 v. Aflîndu-să acea moşie vîndută / de Ştefan Cărăiman lui Vasilie Cărăiman, tatul lui Sandu Cărăiman, în urma daniei ce didesă lui Şăptilici, cu giudecată s-au luat din mîna lui Naftanail zapisul cel de danie şi s-au dat în mîna Sandului Cărăiman, să-şi stăpîniască moşia cu pace1. 1 Original la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 158, doc. 54; copie integrală în Condica de faţă, doc. nr. 1047; publicat de Gh. Ghibănescu, Sureîe şi izvoade, voi. XXIV, pp. 21-22; regest în Buletinul Ion Neculce, fasc. 1, p. 356. 117 Let 7250 <1742,> fevruarie 8^ Mărturia de giudecata dumisale Ion vornicul, ce-au făcut preu-tului Dumitrache ot Călimăneşti ş-a lui Ion Dragoş ot Putna, ce-au avut cu feciorii Mîrzacului, pentru furtuşag. 118 52 r. Ghenarie 24, la let 7250 <1742> Mărturie dumisale Vasili Roset medelnicer, pentru datorie unui cîrcimar \ Facem ştire precum au venit dumnealui Vasile Roset medelnicerul, de au dat jalobă pe o famei, anume Mărie, fameia lui Chiriac cîrcimar de la Roman, la care au fost dat dumnalui un vas de vin şi 2 poloboace de med de i-au vîndut şi, vînzînd vinul şi medul, n-au vrut să margă la dumnalui să-i măsoare vasăle ce i-au vîndut şi să ste la socoteală, ce s-au sculat di-au fugit ş-au îmbiat fugare cîtăva vreme. Şi acmu, prinzînd-o aici la Eşi, au adus-o de faţă înaintea mea de s-au giudecat şi a să curma giudecata aici nu s-au putut, căci ia la măsurătoare şi la socotală cu dumnalui medelnicerul n-au stătut. Şi s-au socotit giudecata să fie la dumnalui Radul Răcoviţă biv vel paharnic, ca să trimită un om a dumisale împreună cu fameia, să măsure vasăle şi să facă socotala pe preţul ce s-a adivire c-au avut tocmală şi, cu ce ar rămîne datoare medelnicerului, să-i plinască dumnalui Radul paharnicul. Şi fameia aceasta zicînd că chizeş nu are precum că n-a fugi, s-au dat pe mîna dumisale medelnicerului, ca să o ducă să ste la socotală şi la măsurătoare înainte dumisale păhamicului. Şi după cum s-a alege, să dea şi mărturie de socotă. 7250 <1742>, ghenarie 24 43 119 Let 7250 <1742>, ghenarie 18 Mărturie Moimăscului Vasilie, ce s-au pîrît faţă cu oamenii ot Rădi, înainte dumisale vornicului Iordache Ruset, vel vistiernicului, şetraralui Facem ştire precum s-au pîrît de faţă înaintea noastră, din luminată poronca mării sale lui vodă, Vasilie Moimăscul, copil în casă, cu Mihălache vomicel şi cu Ion Rusul şi cu Andrei şi cu alţii ai lor, oameni de la Rediul Mitropoliei, pentru un stog fîn ce-au mîncat aceşti oameni cu vitele lor lui Vasilie Moimăscul, an. Şi s-au fost apucat că or face 2 stoguri şi nevrînd ca să mai facă, s-au şi plinit acum cu giudecată de la dînşii, cu această mărturie. 120 Let 7250 <1742>, ghenarie 22 Altă mărturie, tij un stog fîn a lui Vasilie Moimăscului . Vornicul Iordachi Ruset. Facem ştire cum s-au pîrît de faţă, tij înainte dumisale vornicului Iordache Ruset, Moimăscul cu Gavril Rusul, pentru un stog fîn ce au fost luat acest Gavril bani şi nu au mai făcut. 52 v. Cărţi de giudecata boierilor. 121 Let 7250 <1742>, ghenarie A Sucevitii \ 5 0 carte de mărturie de giudecata dumnealor boierilor, ce au avut Minidicto nemesnicul de la sfînta monastire Suceviţa, cu Iaţco jidov ot Botoşani, pentru o casă de orîndă din sat din Iubăneşti, ţinutul Dorohoiului. Pentru care casă întăi au fost jăluit acest Iaţco prelu-minatului domnului nostru Ion Costandin Neculai vodă, precum că este a lui casa şi călugării îl scot din casă şi nu-1 lasă să şadă, fiind şi vreme de iarnă. Şi pe jaloba jidovului au fost scris măria sa vodă la vornicul ot Botoşani, ca să odihniască pre jidovul acesta şi vornicul, neluînd sama pre amăruntul...1 1 Documentul nu mai continuă. 44 122 Let 7251 <1742>, dechemvrie 17 ^ Facem ştire precum s-au pîrît de faţă, înainte noastră, Damiian din sat din Curluceni, ot Lăpuşna, sîn Istrati, cu dumnealui Toader Carp medelnicerul, zîcînd omul acesta cum că, încă cînd era acel sat, Curlucenii, în stăpînire răpoosatului Mogîlde Brăescul biv vel medelnicer, cu voe stăpînului satului, au mers cu părinţii lui de s-au aşăzat într-acel sat şi, şăsînd cîţiva ani acolo, ş-au făcut şi casă şi livadă cu cîţiva pomeţi roditori. Iar după ce au încăput satul acela în stăpînire medelnicerului Carp, întăi li-au luat casa şi cu heiurile toate, de au dat-o unui fii a dumisale şi lui i-au dat altă casă mai proastă, iar apoi li-au luat şi livada cea de pomi şi cu rodu ei. La care, fiind de faţă şi dumnealui medelnicerul Carp, n-au tăgăduit cum că nu i-au luat casa şi pomeţii, numai au pohtit să să aşeză cu omul, atîta pentru livadă, cît şi pentru casă, să i le plătiască cum s-a pute aşăza şi să rămîe medelnicerul Carp stăpîn precum moşiei, aşa şi casăi şi livezii. 53 r. Şi aşa / i-am aşăzat: pentru casă şi pentru heiuri de pe giur casăi, să-i de dumnealui medelnicerul Carp omului 8 lei bani, aici pe loc, iar pentru livadă, după ce va merge dumnealui la ţară, acasă, să-i de omului o vacă cu viţăl alăture şi aşa să rămîe împăcaţi şi aşăzaţi, atîta pentru casă cu heiurile ei, cît şi pentru livada cu pomeţii. Şi fiind priimiţi şi aşăzaţi cu aceasta şi o parte şi alta, noi încă am dat această mărturie a noastră, ca, de ar da dumnealui medelnicerul Carp omului acii 8 lei bani şi vaca cu viţălu, să rămîe stăpîn precum casăi cu heiurile ei, aşa şi livezii cii cu pomi, ca să o stăpîniască cu pace în veci, cu toată roda ei. Aceasta facem ştire. 123 55 r. Carte de volnicie hatmanului, să cerce şugubina de călăraşi hătmăneşti i de ţigani. Carte de volnicie a pârcălabului pe care l-ar pune hatmanul -*. Io Grigorie Ghica voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniei meii cinstit şi credincios boiariul nostru, dumisale Costache Razul hatman şi pe cine var socoti dumnealui să pue pârcălab hătmănesc, să fie volnic cu carte domniei mele a cerca pentru şugubine şi tălhuşaguri şi alte pricini şi vite de pripas la 45 căpitani şi la călăraşi, la săimeni şi la toţi ţiganii, după obicei şi a-i certa şi a-i globi fieşti pe care după vina lor. Şi nime să nu stei împotriva cărţii domniei mele. Let 7249 <1741>, mai 4 124 însă cu cheltuielile să nu supere goştinarii pe oameni, fără cît fîn să li de şi mîncare lor ce s-ar întîmpla să aibă omul, iar came sau grăunţă de cai să nu ceară la oamini, ce să-şi cumpere cu bani1. 1 Fragmentul de document este scris de altă mînă pe spaţiul rămas liber în josul paginii. 55 v. Cărţi de mărturie de la boieri. 125 Let 7251 <1742>, noiemvrie 18 O carte s-au dat lui Ioniţă Iamandi postelnic, pentru giudecata ce-au avut cu Mămăligă căpitanul, la dumnealui vel logofătul, pentm un bou ce i l-au fost luat Iamandi de 6 ani, pentm pivniceritul a doî vasă cu vin, zîcînd Mămăligă cîţi bani ş-au dat şi boul i l-au prăpădit. Iar Ioniţă Iamandi postelnicul au arătat o mărturie din let 7249 iunie 2, scriind precum au mai avut giudecată faţă cu Toader Mămăligă la dumnealui Costachi Razul vel vornic şi s-au dovidit cum că Ioniţă Iamandi au fost cumpărat pivniceritul în toată ţara şi Mămăligă, în 6 ani n-au mai căutat ca să-şi dei bani şi să-şi scoată boul şi peste 6 ani, după ce au luat moscalii boul, au dat şi el banii la alte soţii a lui Iamandi. Şi s-au dat rămas Mămăligă, ca să de pace lui Iamandi de pricina acelui bou, iar banii să-şi ia Mămăligă de la cine i-a fi dat. 126 Let 7251 <1742>, noiemvrie O mărturie s-au dat Sandului stegari, pentm giudecata ce-au avut cu Toader, tij ot Heci, pentm doi boi ce-au fost cumpărat în anul trecut Sandul de la Toader drept 35 de lei şi i-au dat numai 4 lei, iar de alţi bani li-au fost tocmala ca să-l mai aştepte pînă a veni dintr-o cărăuşie. Şi vinind cu boei din cărăuşie, i-au dat bani, numai, neagiungîndu-i 7 46 lei, n-au vrut Toader ca să-l mai aştepte şi ş-au luat boii înapoi şi i-au vîndut altora. Şi s-au hotărît giudecata lor, să-i plătească Sandul chirie lui Toader cît au îmbiat cu boei în cărăuşie şi Toader să-i de Sandului toţi banii înapoi cîţi au fost luat pe boi şi altă supărare să nu mai facă Toader Sandului. 127 Io Grigorie Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele tuturor cui să cade a şti, pentru credincios boiariul nostru Costandin Cantacuzino vel armaş, feciorul lui Matei Cantacozino Măgurianul din Ţara Românească, care, viind aice la Moldova şi fiind boiar de neam, s-au căsătorit aice, luînd iarăşi fată de boiar mare, a dumisale Iordachie Cantacozino vel dvomic, s-au făcut pămîntean aice. Şi de vreme că cei streini şi mutaţi de la o ţară la alta, acolo unde este năzuinţa lor să cade a fi cercetaţi şi agiutoriţi cu mile şi cu sprăjăneală de odihna lor, ni s-au părut cu cale a trăi nesupărat acest boiar şi iată că m-am milostivit domnie mea şi i-am făcut aceste testament a domniei mele de mila ce-am găsit cu cale şi, de pe testamentul ce ne-au arătat de la domnia sa Costandin vodă Neculai, din velet 7243, să aibă pentru chivemisala sa, după cum arată mai gios anume: fieştecînd să scutiască văcăritul pe 150 vite cu boi şi 100 cai cu iepe şi desetina de stupi pe 1.000 stupi şi goştina de mascuri pe 100 de bucate şi goştina de oi pe 1.000 de oi şi pogonăritul de vii pe 20 de pogoane şi vădrăritul pe 2.000 de vedre, pe aceste toate nici un ban să nu dea, nici slujbaşii să le pue la tabla Visteriei. Aşijderea i-am ertat domnia mea şi o pivniţă cîrcimă în Iaşi, să fie scutită de camănă, de bezmăn şi de boor, de branişte şi cepărit, de bani de loc agesc şi de toate alte cheltuiale ce sînt pe alte pivniţe, nemică că nu dea. Aşijdirea, 30 liudi streini, nu din cei cu bir din ţară, ce ş-ar afla acest boiar, iarăşi am făcut milă domnie mea şi i-am ertat de toate dările şi angăriele, oricîte ar fi pe altă ţară, nimic, niciodată mai mult să nu dea, ce numai cîte un ughi de om intr-un an, la vremea mucarelului, pentru ca să-i fie aceşti oameni de slujba casăi sale. Drept aceia, dumneavoastră boiari şi voi slujitori carii veţi îmbla cu toate slujbili, domnia mea vă poroncim ca toţi să urmaţi după hotărîrea acestui testament şi nicidecum nimine altă supărare să nu-i facă, atîta dumisale, cît şi oamenilor dumisale. Şi această milă care cu 47 cale s-au făcut asupra acestui boiar strein hotărîm ca în toată domnia astră să stea nestrămutată, aşijderea şi după a noastră viaţă şi domnie. Şi pe cine va milui Dumnezeu cu domnia aceştii ţări, din fiei noştri, au dintr-alţii, după datorie a fieştecărue stăpînitor ce să cade a agiutori pe cei streini, poftim, ca să nu surpe mila ce au făcut acestui boiar strein, ce mai vîrtos să întărească, pentru a sa lăudă şi vecinică pomenire. Şi am întărit testamentul acesta cu tot sfatul boiarilor domniei mele. VIet 7246 <173 8> 128 57 r. [F.D.] <8 octombrie 1741>1 Pentru rmduiala ciferturilor, precum s-au aşăzat ţara. Io Costandin Neculae voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Tuturor boiarilor şi boerenaşilor, mazilii i altor dregători, voiniceilor, vătămanilor şi tuturor lăcuitorilor ţării vă facem domnia mea în ştire că, din voia şi bogata mila lui Dumnezău, viind noi domn şi oblăduitor ţării aceştia a Moldovii, puindu-ne preputemica împărăţie, avînd purure milă de ţară şi de săraci, întocma ca de o patrie a noastră, pentru folosul tuturor de opştie, după cum din voia şi agiutoriul milostivului Dumnezău s-au făcut aşăzămînt şi orînduite dăjdi Ţării Româneşti, aşa dar am socotit domnia mea dinpreună cu ceata boeriască şi cu cinstiţi şi credincioşi veliţii boiarii domniei mele, întrebînd pe fieşticare din boiari şi pe toţi lăcuitorii carii să întemnica pe cale, viind domnia mea la scaon şi cu toţii, cu mare pohtă şi rugăciune cerşind şi pohtind aşăzămîntul dăjdilor ce s-au făcut Ţării Româneşti. Deci, din vreme ce cu voe şi cu sfatul tuturor primind acest fel de aşăzămînt, vă scriem şi vă înştiinţăm că aseminea viţi avea, după cum în gios mai pre larg în ponturi viţi înţălegi, cetindu-să întru auzul tuturor de opştie. Pentru dajdea văcăritului şi a coniţii, fiind lucru ştiut că multă pagubă şi stricăciuni pricinueşte ţării, pînă încît lăcuitorii, neputînd să plătiască văcăritul şi coniţa, vînzîndu-şi dobitoacile, să micşura hrana sa, care aduce mare stricăciuni săracilor, s-au socotit de s-au rădicat aceste dăjdi, ca să nu mai fie de acum înainte. Pentm pogonărit, aşijdere mulţi din lăcuitori îşi părăsia viele şi nu să mai adăoge dintr-această pricină şi vinul în toată ţara să scumpisă, 57 v. care şi aceasta mare pagubă ţării şi / tuturor de obşte fiind, s-au socotit şi această dajde de s-au rădicat. 48 Pentru cheltuielile slujbaşilor şi ale altor dregători care merg pen ţară cu trebi şi aceste multe mîncăruri şi pagube pricinuia săracilor, că cu această pricină da îndămîna voiniceilor şi vătămanilor de face mîn-cături, cisluind banii îndoiţi şi întriiţi pe săraci, care cheltuiele să agiunge cu dajde lor ce o trăge, s-au hotărît şi pentru aceasta li s-au rădicat, ca să nu mai facă nimărui cheltuială pin sate măcar preţ de un ban, ce fieştecare zlotaş au dregător să cheltuiască cu bani. Boiarul zlotaş, mergînd în sat, orce i-ar trebui de conac, întăi să plătiască cu bani, cu preţul ce să va vinde la ţară şi apoi să ia, iar să nu strîngă vornicii sau vătămanii conace boiarilor zlotaşi, ce, de la fieştecare om ce-i va lua, în mînă să-i dei banii şi să facă foae, iscălită de preut, de vomicel şi de vătăman, de toată cheltuiala ce-au făcut, însă ce şi pe ce şi cui, arătînd anume omul de la cine au luat şi să o dei la mîna boiarului zlotaş. Asemine, boiarii zlotaşi să de foae iscălită de dînşii la mîna voinicelului şi a vătămanului de toate pre nume ce-au plătit. Ce dar, din vreme ce aceste toate dăjdi, fiind de mare stricăciune ţării, le-am lăsat domnia mea gios ş-am orînduit patru ciferturi într-un an, adică noemvri, dechemvri, ghenar cifertul dintăi, fevruar, mart, april cifertul al doilea, mai, iunie, iulie cifertul al triele, avgust,' săptemvrie, octomvrie cifertul al patrule. Şi, din vreme ce toate dăjdiile ţării stau într-acestea 4 ciferturi, să caute tot omul să iasă să-şi ia pecete şi să între în foae domniască de cislă, atîta casnicii, cît şi holtiei de vîrstă, slujitori, păstori, argaţi, slugi boireşti şi altora, au di să va numi 58 r. mazil, sau / neguţitoraş, sau curtian, sau căpitan, au oameni streini aşăzaţi în ţară, au ruptaşi cămării, au vomicei i vătămanii, sau ce om sau rufet vor fi, toţi să să pue la cisla satului şi să-şi ia peceţi pe feţile lor, afară din boiarii mazili şi neguţitorii ce vor fi în foaia domniască pecetluită, acie să nu ia pecete, iar alţii toţi cîţi nu să vor afla în foaia domniască pecetluită, tot omul să-şi ia pecete cîţi lăcuesc în ţară. Jidovii şi armenii să-şi ia şi ei peceţi osăbite şi să să cisluiască şi # A ei între dînşii osăbit, iarăşi după orînduiala aceasta. Insă cii ce sînt pe la tîrguri să să cisluiască între dînşii cu foae domniască de cislă, iar cii ce sînt risipiţi pin sate să-şi plătiască pecete sa şi să nu să cisluiască cu satul. Orbii, şchiopii, ciungii, carii nu pot să să hrăniască şi holteii carii nu sînt de vîrstă, cine le va da peceţi le va plăti banii îndoiţi. Holtei de vîrstă ce are casă şi este far de părinţi, ca un casnic să să cisluiască şi să plătiască pe cîte capete îl va agiungi cisla satului. Holtei de vîrstă ce au părinţi şi şed în casă cu tatăl său, să nu fie volnici a-i puni la cisla 49 satului, măcar un ban mai mult decît 20 de parali, din vreme că casa aceluia, cît îi vine după prilejul lor, să încarcă părinţii lor la cislă. Foi de cislă cu pecete domniască s-au dat zlotaşilor, ca să de pe la toate satile, să să cisluiască. însă cislă să să facă pe capitile oamenilor, pe dobitoace, pe vii, pe hrana omului şi tot prilejul său şi fieştecare cum îl va agiunge cisla cu dreptate să-şi plătiască dajde sa. La fieştecare sat s-au rînduit cîte 2 foi de cislă; ce, una dintr-aceste să rămîie, iscălită de boiarii zlotaşi, la sat şi alta să rămîe, asemine ca 58 v. aceasta, / iscălită de popa şi de vomicel şi de vătăman, la boiarii zlotaşi, să o trimiţă la Visterie. La cisla satului, boiarii zlotaşi, sau vomiceii, sau vătămanii nicidecum să nu să amestice, afară de oamenii lăcuitori ai satului, ei sînguri, cu toţii la un loc, să-şi facă cisla între dînşii, socotindu-să în scris a fieştcărue bucate şi tot prilejul şi fieştecine să să încarce după putinţa sa. Dar, de nu vor face aşa, cine să va găsi nesupus poroncii şi au făcut peste poronca gospod să va pedepsi cu mare certare. Unde vor fi unul, doi sau trei, au păr la 10 oameni osăbiţi, orice fel de briaslă: curteni, căpitani, slujitori, neguţitoraşi, pe aceştie pe toţi să-i trageţi la satul unde vor fi mai pe aproape şi să să cisluiască cu satul şi cît îi va agiunge după bucate, hrana şi tot prilejul lor să-i încarce, iar nicicum strîmbătate să nu le facă, nici scăzîndu-i mai puţin, nici încărcîndu-i mai mult piste prilejul lor. Oricare sat mare şi cătune, adică lăturaşi pimpregiur, cu toţi în foae domniască de cislă să să cisluiască, iar boiarii zlotaşi la tabla Visteriei să le scrie osăbit satul şi osăbit cătunele, fieştecarile cu numele pămîntului şi stăpînului moşiii. De acuma înainte, fieşticare om, unde şi pi ce moşie şăde, acolo să-şi dea dajde sa, iar nu să şadă într-un sat şi să de dajde la altul sat, nicidecum aceasta să nu mai fie. Boiarii zlotaşi nicidecum peceţi la călători să nu de, că cine va da îi va plăti pecete întriit. Ci, pe tot omul la satul său să-l scrie, iar vomicelul 59 r. şi vătămanul / pe oamenii ce-i va ave călătoriţi, pe toţi acie, atîta cas- nicii cît şi holdei, să-i de în scris la boiarii zlotaşi şi să-i scrie la foae de cisla satului, cisluindu-i după prilejul lor şi peceţile acilora să le lasă la vomicei şi la vătămani şi, cînd va vini călătoriul la satul Iui, să-i dei pecete vomicelul şi vătămanul, scrise pe feţile lor, că, la cercătură, în urmă, găsindu-să călătoriul far de pecete de la sate, au nescrisă pe faţa lui, va plăti pecete împătrit, iar vomicelul şi vătămanul satului aceluia să va globi cu toată casa şi să va pedepsi cu mare certare. 50 îndată după cislă şi împărţala peceţilor, s-au hotărît cercătură cu mare tărie şi oricare nu va ave pecete, sau va avea şi nu va fi scrisă pe faţa lui, acela va plăti pecete lui îndoit, iar vomicelul şi vătămanul satului aceluia cu mare pediapsă să va pedepsi şi să va globi. Boiariul zlotaş mai mult decît 105 parale, adecă 105 de pecete, să nu ia măcar jumătate de ban, nici vomiceei, nici vătămanii mai mult decît banii domneşti să nu cisluiască, că cine va lua mai mult va plăti înzăcit. Zlotaşul, sau vomicelul, sau vătămanul nicidecum să nu îndrăz-niască a lua banii dajdii de la un om pentm altul, numai fieşticare, după cum îl va agiunge cisla satului, în voe domniască să-i de banii. Nici un om dintr-un sat într-altul de acum înainte să nu să mute, că unul ca acela ce va înbla mutîndu-să să va globi şi să va pedepsi. Ori oameni răzeşi ce şăd pe moşiele lor, acie nimărui să nu fie supuşi, nici să lucreză, nici să clăcuiască cuiva, ce să fie pre sama gospod. / Ori oamenii ce vor şîde pe moşie boeriască, sau mănăs-tiriască, stăpînul moşiei aciea să-i stăpîniască şi să-i lucreze după obicei, că aşa este cu dreptate, iar nu altora. Nici un fel de clacă, nici cheltuele, sau alte supărări ce ave lăcuitorii păr acum de la dregătorii ţinuturilor, de la căpitani, de la vomicei şi vătămani de acum înainte să lipsască acestea toate, în scurt, nimărui să nu mai clăcuiască, nici un fel de cheltuială să nu mai plătiască. Boiarii zlotaşi să scrie la tablă satile pe rînd, fieştecare cu cătunul lui osăbit, cum vor vini, sat după sat, iar nu amestecat, un sat din sus între cele de gios, sau unul din gios între cele de sus. Tabla să facă într-o coală de hîrtie întriagă şi într-o faţă de coală 2 rînduri de nume şi fieştecare sate cu cotunele sale cinuit din gios, iar la margine tăblii să scrie fieştecare sat şi cătun şi numele pămîntului şi stăpînul moşiii aciia şi cu soma de liude a fieştecărue sat şi cătun osăbit şi cotunul de ce sat ţîne, sciindu-1 din josul satului acelui mari, numindu-să ot tam, după cum li s-au dat izvod. Tabla ce va aduce-o la Visterie, să scrie zlotaşul numele omului, poreclile şi numele tătîni-său, după cum scrie în foae gospod de cislă şi pe holteii cei de 20 de parale să-i pue la tablă mai gios decît ceialanţi casnici, osăbit la fieştecare sat, / aşijdere şi la foile de cislă. Carii din boiarii zlotaşi nu vor fi sîrguitori asupra slujbei şi nu vor sluji cu dreptate, în urmă găsîndu-să la cercătură oameni far de peceţi, au cu peceţi nescrisă pe feţile oamenilor, fiind hotărît ca să să facă cu mare tărie cercătură, s-au hotărît răsura ce este să ia să o piarză şi să fie lipsit din mila domniască şi deslipit de slujba curţii. Iar carii s-a pune toată silinţa şi nevoinţa asupra slujbii cu dreptate şi va găsi pre tot omul, negăsîndu-să spori la cercătură în urmă, fieştecarile osăbită milă după slujba sa va avea de la domnia mea. Pecetea gospod şi iscălitura măriii sale2. 1 Datat după doc. nr. 1807. 2 Publicat parţial de Gheorghe I. Brătianu, Două veacuri de la reforma lui Constantin Mavrocordat, 1746-1946, în „Analele Academiei Române", Memoriile secţiunii istorice, seria III, tomul XXIX, pp. 444-447. 129 [F.D.] <1742, înainte de 5 martie>' 66 v. Cărţi săborului de la Schitul din Ţara Leşască. Carte de la soborul mănăstirii Schitului Mare din Tara Leşască, ce-au vinit cătră măria sa vodă şi de pe rusie s-au tălmăcit . Prealuminatului, din mila lui Dumnezău Io Costandin Nicolae voievoda domn pămîntului Moldovii. Toate niamurile a curaţilor creştini te fericim şi, după Dumnezău, te avem mult milostiv, întru toate îndurător, părinte sprijinitor şi păzitori creştinilor, scăpare şi întărire, folos şi adăpostire, puternic, care mîna poate să să scoată din adîncime mării. Acolo limbile puternice nu pot a număra ale măriii tale îndurare şi bună arătare cătră îndreptătorii fiilor bisericii creştineşti şi cătră niamul pravoslavnic, carii cătră măria ta cu dragoste au năzuit, cercînd mulţimea stelilor şi întru tot numile numind, ca să zicem acel numit ţie cu bună arătare şi-ndurare, prealuminate doamne şi-ntru aflarea mulţimii putem a numi şi mai multe dăruiri. Deci, după cuvîntul Domnului şi urmărind apostoleşti, prahul ce să lipseşte către picioarile lor luminat va mărturisi la giudecata cea înfricoşată spre nedrecincioasă cuvintele lor pentru Hristos. Deci, după cărările adivărate şi pravul ci să lipeşte de picioarile tuturor celor ce vin şi eu bună îndurare ta vor da mării tale luminată mărturie la giudecata lui Dumnezău. Că domn bun eşti şi părinte îndurător, înţălept şi credincios şi drept giudecător şi ispravnic casăi domnului. Deci, această ostenială slava cea prealuminată şi bună lucrarea ta va tăce şi pietrile vor răspunde. încă de va fi după o scriptură şi bună îndurare cătră sfînta mănăstire şi cătră bisericile Domnului, peste toată Moldova şi cătră toţi pravoslavnicii creştini şi cătră toată înştiinţarea a toată lumea încapi tuturor cărţilor celor scrise. Tu eşti domnul nostru, mirul cel de mult preţ decît preţul acela a Măriei surorii lui Lazar ce-au uns capul lui Hrisos Domnului, că aceia numai unuia, Domnului Isus au 67 r. vărsat mir pe cap, / iar măria ta, luminate doamne, nu numai Domnului Isus Hristos, ce şi ucinicilor lui şi nu numai pe cap, ce şi pre picioarile lor mir de mult preţ verşi. Maria sora lui Lazar numai o casă au înplut de miros, iar al măriii tale miros, luminate doamne, au împlut toată lumea de bună miriazmă, aceasta adică zîcînd că, cu mila şi cu îndurările mării tale. Iuda vînzătoriul mirul Măriei cel de mult preţ în 300 bani îl preţuia: zise, pentru ce acest mir de nu s-au vîndut în 300 de bani, să să dei săracilor? Iar măria ta, luminate doamne, mirul cel de bună lucrare şi-ndurările măriii tale, numai acela Domnul Hrisos poate să-l preţuiască, pe care îl preţuiră din fie-şi lui milă întru cii 30 de arginţi Isus Domnul. Au nu s-au scîrbit astăzi Iuda vînzătoriul, precum şi atuncea, de grija pentru preţul mirului tău întru bună miriazmă îndurărilor măriii tale, ca să să dei săracilor pititindirea, întru domniasca masa măriii tale, să mănînce săracii şi să să sature, lăudînd pe Dumnezău şi pre măria ta, luminate domnul nostru. Neîndoindu-ne, zicînd, ca hananianca cea săracă, Doamne şi Dumnezăule şi cîinii mănîncă pîine, nu numai farîmile ce cad de la masa ta cea domniască, că deşchizînd mîna mării tale, saturi pe toţi, cii buni şi cii răi, de voia mării tale, domnului nostru să cîntăm cîntaria lui Solomon. Mirul cel vărsat şi numele mării tale şi bună miriazma feţii mării tale şi bună lucrarea îndurărilor mării tale, mai vîrtos din toate preţurile, veniţi şi videţi toate marginile pămîntului, de vedeţi pe Avraam al doilea, cel iubit în toate părţile, domnul nostru; viniţi să vedem pre luminat domnul nostru, ca pre Zacheiu cela ce ş-au dat giumătate din avuţia sa săracilor şi de am năpăstuit pe cineva întorc împătrit; viniţi să videm pre milostivul samarinian carile au luat întru pază şi-ntru-ncredinţare sa a Moldovii stăpînire; viniţi să vedem că în rănile noastre au turnat vin şi untdelemn, aceia este mila şi îndurarea mării tale. Pentru aceasta, tot pămîntul strigă ţie, mării tale, ca să-ţi dei Domnul după inima mării tale şi tot sfatul mării tale să să înple. Cine este cel îndrăzneţ ca să-ţi numere toate îndurările şi 67 v. bunătăţile / şi lucrurile cele bune ale mării tale, premilostivul, luminatul domnul nostru, precum s-au numărat asămănat năsîpul mării! Ce sînt eu vrednic a îndrepta domniei întru slava cea de amiazăzi ce străluceşte, cu limba cea puţină şi cu mintea cea puţină nu sînt eu vrednic a număra! Pentru aceasta, multmilostive doamne, priimeşte aceste sărace cuvinte de la noi plecaţi robii mării tale de Dumnezeu rugători bătrîni 53 a sfinţii mănăstiri Schitului celui Mare, ca cum ar fi apa cea curătoare ce cură pre picioarele domniei mării tale dintru munţii schitului. Caută cu ochii milostivirii spre săracii cea de pre urmă zidiri sfinţii mănăstiri Schitului, milostiveşte-te şi milueşte, să nu să întoarcă robii mării tale în deşărt dintru buna îndurare mării tale, întru numele lui Isus Hristos, căruia totdeauna ne rugăm ca să fii pre pămînt domn tuturor domnilor şi domn tuturor domnilor în vecini, din niam în niam şi, după domnia aceasta pemintească, în ceri vecinic a împărăţi, întru Hristos Dumnezăul nostru, luminată măria ta. Preluminatii domniei, milii de la Dumnezău tuturor bunătăţilor, cu toată pohta inimii, sănătate pohtim smeriţi călugării sfinţii bisăricii a Schitului celui Mari. Partenie egumen sfinţii monastiri Schitului, cu toţi în Hristos fraţi de obştie mai mici rugători de Dumnezău. 1 La 5 martie 1742, Constantin Mavrocordat a acordat scutiri Schitului Mare din Ţara Leşească (Arh. St. Buc., M-rea Coşula, pachet III, doc. 1, orig.). 130 68 r. Carte lui Şărban Cantacuzino ce au scris la domnu Costandin vodă*l De vreme că, din mila lui Dumnezeu, s-au norocit ţara noastră cu măria ta a ne fi domn, crez că de obşte bucurie va fi tuturor, dar mai mult mie, fiind izgonit din pămîntul mieu, că cu grea pedeapsă şi ocară, care vei fi înţeles măria ta şi preasfînta dreptate, care neputînd suferi a mă lipsi din pămîntul mieu. M-au luat din Iaşi omul măriii sale lui Grigore vodă, cu pază, şi m-au dus la episcopul de la Rădăuţi, să mă călugărească far de voia mea, care măria ta, ca bun creştin stăpîn, cearcă sloboade lege ca să facă pă cineva far de voia lui călugăr, sau creştin măcar. Mărturisească cu frica lui Dumnezeu episcopul de Rădăuţi, priimit-am călugărie, au călugăritu-m-am, far decît portul hainilor mi-am schimbat de sila măriii sale, păn m-au scos Dumnezău de am scăpat aici, în Ţara Ungurească. Ce am avut la casa mea agonisită şi de la părinţi şi bucate şi cele mai din lăuntru din casă, toate mi le-au luat măria sa. Pentru care caz la mila şi bunătate mării tale cea creştinească, să-mi giudece cu biserica şi, după alegere sfintelor ponturi şi tocmele ale bisericii, să nu fiu mai mult supărat şi să iau de la măria ta desăvîrşit mînftiire, cu judecată, ca să fiu slobod a trăi şi a petrece viaţa mea în stare ce am fost, precum de la singur Dumnezeu s-au dat volnicie 54 omului a trăi slobod. Mă rog slobozeşte-mă şi măria ta dintru această pedeapsă, să viu şi eu la pămîntul mieu, să sărut picioarele mării tale, slăvind pre Dumnezeu de fericită domnia mării tale. Şi Dumnezeu să păzească pă măria ta întru ani mulţi şi fericiţi. Octomvrie 14 dni 7250 < 1741 > 131 Răspunsul de la gospod la săbor*?. Sfinţia ta părinte mitropolit, împreună cu sfinţia ta părinte Levis şi cu sfinţia lor episcopii şi egumenii ce să află aici, să vă adunaţi să faceţi săbor şi cum va porunci sfînta pravilă bisericească, după canoanele părinţilor, să hotărîţi şi să daţi în scris, iscălindu-vă, însemnînd din cuvînt în cuvînt capetele pravilii, ca să să vază aievea de iaste volnic ca să să lepede de cinul acesta sau nu iaste, de vreme că la aceasta a hotărî noaăo nu să cade. A-l erta şi a veni la patria sa, aceasta 68 v. fiind de la noi, om hotărî. Dar de vreme ce cerire întăi, / să să sloboadă a nu fi în cinul călugăresc, iaste lucru să să hotărască păn pravilă de aceasta, bisericească. <1741 ,> octomvrie 15 132 Carte soborului de hotărîrea giudecăţii. Prealuminate, preaînălţate şi întru tot milostive doamne, să fii măria ta sănătos întru mulţi ani cu fericire! După luminată porunca mării tale, iată că ne-am adunat, dimpreună cu fratele nostru şi-ntocma slujitor, mitropolitul Levies şi cu iubitorii de Dumnezeu episcopul Romanului şi episcopul Rădăuţului şi cu cuvioşii egumeni ale sfintelor mănăstiri, egumenul de la Galata şi cu egumenul de la Bămovschie şi egumenul de la Trisfetitele şi cu egumenul de la Golia şi de la Cetăţue şi egumenul de la Aron Vodă şi cu egumenul de la Arhangheli şi cu egumenul de la Bărboi şi cu egumenul de la Sfetii Sava şi egumenul de la Sfetii Ioan şi egumenul de Danco, ca să luăm sama pentru pricina călugăriii lui Şărban. Pentru care, căutînd şi sfînta pravilă, măcar că la pravila nu hotărăşte, nici alege pentru aceasta, numai noi cu toţii am socotit, de verme că, în vremile trecute, la împăraţi şi la domni şi nu numai pre aiurea, ci şi la în părţile aceste, de multe ori, pentru multe pricini s-au întîmplat aceasta, de s-au făcut călugări de frica şi de sila împăraţilor, a domnilor şi a dregătorilor şi pă urmă nu s-au dat voe ca aceasta, să-şi lepede unii ca aceia cinul călugăriii. Pentru aceasta, nici noi n-am socotit a da voe să să lepede de acesta de cinul călugăriii, ce, am socotit să rămîe tot într-acest cin şi, pentru mai bună încredinţare, am iscălit. Ci, precum va fi mila măriei tale. <1742,> octomvrie 16 Nechifor mitropolit Moldovei; Leviis mitropolit; Ghedeon episcop Romanului; Varlaam episcop Radauţului; Nictarie egumen ot Galata; Paisie egumen de Barnovschie; Ezechil egumen de Trisfetitele; Gherasim egumen ot Goliia; Neofit egumen ot Cetăţue; Damiian egumen ot Sfetii Savva; Agapie egumen ot Aron Vodă; Filaret egumen de Arhangheli; Macarie egumen de Bărboi; Ionichie egumen de Danco; Paisie egumen de Sfetii Ioan 133 7250 <1741>, noiemvrie 23 dnP 69 r. Izvod de văşminte şi de odoară ce să află la sfînta biserica gospod du pă poartă. O evanghelie sîrbească, ferecată peste tot cu argint. Altă evanghelie sîrbească, care au fost ferecată cu 5 tăbliţe de argint şi dederă seama părinţii că argintul l-au luat un protopop Necolai. O evanghelie rumânească, cu tăbliţă de argint în mijloc. Altă evaghelie, grecească şi rumânească iaste scrisă. 0 evanghelie sîrbească cu tipic rumânesc. 2 cruci de argint, una cu zmalţ poleită. 1 sicriaş de argint, în care au fost moştele lui sfeti Pandelimon şi le-au luat mitropolitul Anton, cînd s-au dus la moscali, moştele. 6 candele de argint. 1 potir cu discos, cu zvezda, cu lingura, toate de argint. Un lighian cu ibric cu medealnice de argint săpate, poleite cu aur, ce le-ai dat măria ta. 1 blid de argint poleit, cu 4 evanghelişti, dat de la măria ta, Le-au luat boiarii caimacani de le-am dat lui fertmarşal cu cheile porţii. Alt blid, iar şi de anafură, de argint şi poleit. 1 falon verde de canavăţ, cu flori de fir, dat de măria ta. 1 stihar albastru de belacoasă, cu floricele de fir, iar de la măria ta. 1 falon şi un stihar de caftan de boerie, iar de la măria ta. 1 poale de tratapod, verde, de lestă, cu flori de fir, iar de la măria ta. 3 procoveţe de hotae, cu flori de fir. 56 1 falon şi un stihar şi un patrahir de belacoasă verde, cu floricele albe şi galbene. 1 stihar roş de belacoasă cu floricele, diaconesc. 1 falon de hatae, turungiu, cu flori de tot feliu. 4 faloane de atlaz alb. 3 perechi naracliţe. 3 patrafire, cu unul de lastă roşie. 1 poias cu brîneţe de argint. 3 dvere de hatae, galbene cu flori. Un aurar de belacoasă verde. 6 minee munteneşti. 1 triod poznic. 1 triod sfetii. 1 apostol rumânesc. 1 molitfenic rumânesc, de la măria ta. 1 molitvenic sîrbesc. 1 ohtaih. 1 paremieri. 1 ceaslov moschicesc. 30 icoane praznice de la măria ta. 69 v. 3 cărţi greceşti. 1 penticostar grecesc. 2 cădelniţe, una de argint. 3 policandre: 2 de alamă şi unul de sticlă. 1 chichiţă de argint, pentru sfînta preceştanie, de la Gligore vodă. 1 falon de caftan de boerie, de la măria ta, acmu. 70 r. Cărţi de jalobe, 7250 <1741> 134 Carte de jaloba ce au dat Ion Iamandi biv vel căpitan, pentru Ursachie Bagiura din ţinutul Dorohoiului \ O carte ce scrie la dumnealui Lupul Balş biv vel medelnicer i la Costandin Cocoran biv vel pitar i la Ion Izmana biv vel căpitan, pentm jalba ce au dat Ion Iamandi biv vel căpitan, pentm Ursache Bagiura din ţinutul Dorohoiului, zicînd că i-au luat acel Bagiură, an, doi boi. cu om gospod, pentm dijma unei moşii, anume Conceştii. de la acel ţinut, zicînd Bagiura cum că ar avea şi el într-aceia parte de moşie. Ce, să aibă a chema pe Bagiura faţă şi să le ia seama cu amăruntul, cu bună dreptate şi pă care îl va afla c-au umblat rău şi au luat far de dreptate, ce s-ar căde cu dreptate să împlinească. Aşijderea şi pentm jalba ce au mai dat Iamandi, tot pentru acel Ursache Bagiura, cum că ar fi vîndut acel Bagiura dijma a un loc a lui, zicînd că ar fi moşia lui şi i-au mai luat şi doi boi a unui om a lui Iamandi, cu om domnesc, puind pricină că i-au călcat moşia şi i-au stricat locul de fineţe. ? Ce, pentm toate pricinile ce ar avea, cum s-ar căde cu dreptate să urmeze judecata şi cui s-a căde de-mplinit să-i împlinească, dînd şi carte de mărturie. Octomvrie 14, 7250 <1741> 135 ' *\ Carte pentm apărare casilor dumisale vel spatamlui . O carte dată dumnealui Manolache Costache vel spatar, pentm apărarea casilor dumisale din Iaşi, ce le-au cumpărat de la Hagiul, fecioml lui Tănasie, despre toţi boiarii domniii mele. Şi să aibă voe a scoate şi pă doftorul Dăpaste den case şi nimeni să nu găzduiască în casa dumnealui vel spătarului. <1741 ,> octomvrie 15 136 O carte dată unui beşliu, să aibă a merge la Mustafa sînă Tîrziului, ot Huşi, să-l aducă aici pentm o pricină ce are cu Husiin şi cu Ştefan Iamandi postelnic, pentm nişte miere ce au luat de la Ştefan Iamandi. <1741 ,> octomvrie 15 137 O carte de om gospod, să meargă oriunde ar afla pă Marco ce au şăzut la Deleni, care au avut fata măritată după Ion Botezatu şi acum au jăluit Botezatu cum că socm-său i-au luat fameia lui cu furtişagul de la dînsul. Pre care să-l aducă cu fata lui dimpreună, să stei aici de faţă. <1741,> octomvrie 15 138 7 cărţi pentru cămară A Date dumnealui vel căminar şi pă cine va pune dumnealui căminar aici în Iaşi, să fie volnic cu carte domnii mele a strînge şi a lua camănă du pă cîrciume mari şi mici, cîte 2 bani de vadra de vin şi de 70 v. mied / şi cîte 6 potronici de cepăritul de bute şi de poloboc cîte 3 potronici şi de căldare ce face horilcă să ia cîte 2 ughi şi 6 potronici răsura. Şi de la mesercii ce tae vite să ia cîte 3 potronici de vacă şi o ocă de came, de oae şi de capră să ia cîte 5 bani şi de miel să ia cîte 2 bani. De teascul de ceară să ia cîte 2 ughi şi 6 potronici răsura, de horilca ce vine din sus şi din jos să ia cîte 2 zloţi şi 2 ocă horilcă de cofa şi de bute de vin ce s-ar vinde să ia cîte 7 ocă vin de bute, de blănari şi de cojocari să ia cîte 2 ughi şi 6 potronici răsura de an. Şi nimeni scutelnic să nu fie, ori cîrciumă vlădicească, ori boerească, ori mănăstirească, ori slujitorească, toţi să dea camăna după obicei, pă testamentul ce iaste la Visterie şi nime să nu ste împotriva cărţii gospod. 7249 <1741>, ghenarie 1 dni 139 4* \ Cărţile de dijma mănăstirii Svetii Savii . Carte dată de volnicie, ca să scrie dijma du pă moşiile mănăstirii, anume Căcăcenii şi Braicovul şi Sădarţca şi Ari oneştii şi Mişcenii şi Saica, la ţinutul Sorocăi. Şi să-şi ia toată dijma din toată pîine, pă obicei şi să o dea în seama oamenilor acelor ce vor lucra moşiile şi să bată trimisul mănăstirii cîte o clae de fieştecare pîine, ca să ia măsură de cîtă pîine va eşi di clae. Şi acel om ce va lucra moşia să aibă datorie a lua acea pîine la sama lor, să o triere dimpreună cu pîine lor şi grăunţele treerate să le dea toţi la mîna vornicului de sat, sau la alt om ce s-a întîmpla mai de frunte. La a cămia seamă să va da acea pîine, unul ca acela să fie dator a o împlini la omul mănăstirii. 7249 <1741 >, iunie 2 dni' 1 Publicat şi în DRA-II, pp. 218-219. 140 O carte iar a mănăstirii Sfetii Savii, pentm trimisul la moşii \ Carte dată egumenului de Sfetii Sawa, ca să fie volnic, pă cine ar trimite, pentm toată dijma moşiilor mănăstirii, ca să o poprească, du 59 pă care moşii ar fi drepte ale Sfetii Savii. Şi nimeni altul să nu să apropie de venitul moşiii mănăstirii, ci numai trimişii egumenului să ia zeciuiala din toate, pă obiceiul pămîntului. 7249 <1741>, iuni 61 1 Publicat parţial şi în DRA-II, p. 219, nota 2. 141 O carte a dumisale Isuf bei, pentm ertare uşurului \ Carte de poroncă la Petre vtori armaş şi la Necolai căpitanul de la Greceni, pentru cît uşor s-ar face la Cheoi olu, satul dumisale Isuf bei, să aibă pace, fiind dămit de măria sa Gligore vodă. 7249 <1741>, iulie 29 142 71 r. Cărţile giudelor de ţigani gospod lingurari, ca să aibă a-i stăpînP. Carte pentm giudii de ţigani gospod lingurari, ca să aibă a-i stăpîni pă toţi ţiganii de la ceata lui, pe izvodul ce i s-au dat cu pecete gospod şi de toate să fie apăraţi, numai să-şi dea birul lor pă an după obicei, după cum scrie la ceialantă carte ce s-au scris aici la cărţile vechi. Octomvrie 16, 7250 <1741> 143 Carte dumisale Iordache Cantacozino biv vel vornic, pentm nişte ţigani Carte dumisale Iordache Cantacozino biv vel vornic, dată de volnicie, ca pă cine ar trimite să fie volnic să apuce pe Drume giudele de ţigani domneşti, pentru doi ţigani ai dumisale, anume Toma şi Ion frate-său, pă care i-au luat Drume în chezăşie lui, să dea seama cu dînşii cînd ar fi trebuitori dumisale vornicului. Aprilie 27, let 7249 < 1741 > 144 Carte de jalbă a lui Gavril vrîncean, pentm o iapă ce-au cumpărat den Ţara Ungurească \ 60 Carte la starostii de Putna, pentm jalba lui Gavril vrîncean. pentm o iapă ce au cumpărat din Ţara Ungurească, cu un an mai în urmă cu eşire nemţilor în ţară, de la un nemiş şi pă urmă s-au sculat un Radu mocan şi i-au luat iapa din mînă, zicîndu-i că ar fi iapa lui, luată de la nemţi. Ci, să-l chiame pă acel Radul de faţă, luîndu-i seama cu amăruntul şi, de au cumpărat Gavrilă iapa din Ţara Ungurească şi avînd dovadă, să-i întoarcă Radul banii ce au dat pă iapă, ori, neîntorcînd banii, să ia iapa din mîna Radului şi să o dea lui Gavrilă. Căzînd pricina într-acest fel, aşa s-au curmat. Iulie 23 dni, let 7250 <1742> 145 Carte popii Ion, fecior Nastasiei, pentm nişte oameni răzaşi a lui ot Orăşe i a Tofanii Pleşoaii i a lui Ioniţă Buftii'*. Carte la dumnealui Iordache Roset vel medelnicer..., ca să-i aleagă parte lui de moşie de cătră alţi răzăşi şi alţi oameni moşneni ot Orăşe, du pă apa Tazlăului, ot ţinutul Bacăului, însă de cătră Andrei Poenariul şi fraţii lui, cu care zisă că au mai avut întrebăciune şi judecată la domnia sa Gligore vodă. Şi atunci, pă cît au prisosit judecata lor, pă scrisori ce-au arătat ei, s-au fost scris o carte la dumnealui Radul Racoviţă biv vel paharnic şi la dumnealui medel-niceml Iordache, ca să mergeţi acolo şi să le luaţi sama cu dreptate şi să le hotărîţi moşia, părţile tuturor şi, dînd acea carte la mîna Poenarilor, nu s-au ales moşie. Ci, acum de iznoavă să meargă acolo şi cu bună dreptate, pe scrisori ce vor fi avînd ei să le alegeţi acea moşie, fieştecămia cît va ţinea şi să le faceţi mărturie în semne, ca să li întărească măria sa. Octomvrie 18, 7250 < 1741 > 71 v. Cărţi ce-au luat de la domn unii şi alţii. 146 Carte lui Ile Buzne, pentru o moşie, Balinţii, ot Soroca \ Io Gligorie Ghica voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. O carte la Anastase vel căpitanul de Soroca, pentm jalba lui Ilie Costandin biv vel vornic de poartă, pentru că, avînd el moşie pă 61 Nistru, în ţinutul Sorocii, anume Balinţii şi Cremenciucul, drept vadul Iarovii şi, fiind acolo, la acel vad, pod leşăsc umblător, s-au fost învoit cu leahul care ţine podul şi facea şi lui Ilie parte din venitul podului, pentru malul de ceasta parte. Şi sculîndu-se Anastase căpitanul de-au poprit pă Ilie de la pod, i-au luat şi venitul podului de la leah şi lui Ilie nu i-au dat nimic. Aşijderea şi pentm orînda acelui loc, zicînd că ş-au găsit Ilie orîndar jidov care-i da preţul orîndării, iar Anastase căpitanul n-au vmt să-l lase să-şi pue orîndar, ce au aşăzat pe altul, facînd preţ orîndării numai 6 lei. La care, poruncă pentm pod: căci i-au oprit, bine cu făcut, că nu i să cade lui, nici altuia, să facă alişveriş cu leşii, ci i s-au dat voe lui Ilie Costandin biv vel vornic, de vreme ce este moşia lui drept acel vad, să-şi facă el singur pod, cu cheltuiala sa şi, după ce-1 va găti, de să va învoi Ilie cu Anastase căpitanul, să cumpere venitul acelui pod pă an. Iar de nu va putea Ilie să facă pod cu cheltuiala lui, să-l facă amîndoi denpreună şi să împarţă venitul din doao. Iar cît pentm orînda lui, să nu să amestece Anastase căpitanul, ci să-i dea pace să-şi pue Ilie orîndar pă cine va vrea pă moşia lui. Ghenarie 6, 7249 < 1741 > 147 O carte la Hrisoscul biv vel stolnic, ispravnic ot Cernăuţi, să împlinească nişte dijmă ce-au luat cu de-a sila Grigore Stroescul de la satul dumneei spătăroae Păşcăneţa, de la Ştrăuţi. Octomvrie 16 dni, 7250 <1741 > 148 O carte iar la Hrisoscul biv vel stolnic, pentm moşiile iar a dumneei spătăroaiei, ce le-npresoară leşii, ca să le ia seama şi să le hotărască. Octomvrie 16, 7250 < 1741 > 149 O carte iar la Hrisoscul biv vel stolnic, să împlinească nişte bani de la Andronic armean, ce-au rămas rămăşiţă cu zapis după nişte boi de negoţ, ce au cumpărat de la dumneei spătăroae. Octomvrie 16, 7250 < 1741 > 62 150 O carte la dumnealui Ştefan Roset vel paharnic, să împlinească nişte mălai, iar a dumneei spătăroaiei, ce l-au mîncat iapele lui Costandin Holban. Octomvrie 16. 7250 < 1741 > 72 r. Cărţi de stâpfnit moşii şi de alte pricini. 151 O carte la dumnealui vornicul Iordache Cantacuzino, să împlinească nişte mălai şi 4 stupi, iar a dumneei spătăroaiei, ce i-au stricat porcii lui Pilat. Octomvrie 16 dni, 7250 < 1741 > 152 O carte la Ştefan Iane ce au fost logofăt al doilea, să margă să hotărască moşiile dumisale spătăroae, ce are la ţinutul Neamţului. Octomvrie 16 dni, 7250 < 1741 > 153 O carte de volnicie a dumisale spătăroae, să aibă a-şi lua venitul moşiii Popricanilor, care iaste în ţinutul Iaşilor. Octomvrie 16 dni, 7250 < 1741 >' 1 Original la Arh. St. Iaşi, Epitropia Sf. Spiridon, Documente, pach. 45. doc. 73: regest, N. Iorga, Studii şi documente, voi. V, pp. 57-58, ambele cu data de 21 octombrie 1741. Data de 16 octombrie se datoreşte neatenţiei copistului. 154 O carte la pârcălabii de Bacău, jalba lui Ion Bomndean, judele de la Valea Sacă, să-i caute judecata ce are cu-n Ştefan jitarul de la Rodiana, de vreme că i-au dat un pogon şi giumătate de păpuşoi să-i păzască şi, din paza lui, i-au mîncat vitele păpuşoii. Ce s-a cădea cu dreptul să i-1 împlinească de la jitar. Octomvrie 21 dni. 7250 < 1741 > 63 155 O carte de volnicie dumisale Toader Palade vel vistemic, să cerce pe toţi ţiganii Ceaureştilor şi du pă unde i-ar afla să-i ia la stăpînirea dumisale, de vreme ce dumisale i să cade a-i stăpîni, după giupîneasă. Iar cine ar avea a răspunde, să vie de faţă la Divan. Octomvrie 21 dni, < 1741 > 156 O carte la dumnealui stolnicul Hrisoscol, staroste de Cernăuţi, precum au spus vornicul Iordache Cantacuzino că are a patra parte de sat de Costeşti, la ţinutul Cemăuţului, cărei din poronca domniei sale lui Gligore vodă s-au şi hotărît acea moşie cu oameni gospod şi cu răzăşi şi megiiaşi şi s-au pus şi bolovani şi acum orecari den răzeşi să fie scos bolovanii, să-i fie lepădat. Deci, să cerce şi să adeverească şi, de or fi scos bolovanii, să le dea poruncă să le pue la loc, precum au fost şi pă cei ce au scos bolovanii să-i afle cine sînt anume, să ne facă ştire. Octomvrie 19, 7250 <1741 > 157 O carte de volnicie dată dumsiale Alexandru Suciul vel comis, să aibă a strînge branişte de vară de la toate cîrciumile cîte să vor afla în Iaşi şi de la bresle, după obicei. Octomvrie 20 dni, < 1741 > 158 72 v. 7 cărţi de volnicie date iar dumisale Alexandru vel comis, pe cine ar pune, să aibă a strînge de la tot ţiganul de her, cîţi se vor afla în Iaşi şi pe la alte tîrguri lucrînd la her, cîte un leu pe an de ţigan. Cărei bani să plătesc ţiganilor ce lucrează peste an la grajdul gospod, pentru ca să nu să ia ţigani de beilic. Octomvrie 20 dni, < 1741 > 159 O carte dată lui Pascale vel ispravnic de curte, să aibă a opri seul de la toate mesemiţile den Iaşi. să nu vînză la alţii, far cît numai Ia 64 domnie să să dea tot seul, cu preţul lui pe bani gata. pentru treaba luminărilor de la curtea gospod. Octomvrie 20 dni, <1741> 160 O carte dată iarăşi lui Pascale vel ispravnic de curte gospod, pă cine ar trimite, să fie volnic a scrie toate bucatele lui Şărban Cantacuzino, boi, vaci, cai, iape, stupi, oi, moşii, vii şi toate să le ia pă seama gospod. Octomvrie 20 dni, <1741> 161 O carte a dumisale Iordache Cantacuzino biv vel vornic, ca să aibă a stăpîni dreaptă moşie, a patra parte den sat den Costeşti, den ţinutul Cernăuţilor, în semnele după cum iaste stîlpit de hotărnici ce au hotărît acea parte despre răzăşii de acolo. Care moşie iaste a dumisale de cumpărătoare de la Apostol Mihuleci căpitanul. 7249 < 1741 >, iunie 5 162 O carte iar a dumisale Iordache biv vel vornic, ce scrie la Teofil episcop de Huşi şi la Toader Lambrino biv vel medelnicer i la Neculai Tiron vornic de poartă, pentru nişte moşii a dumisale, o bucată de loc den hotarul tîrgului Huşilor şi alte părţi ce le-au hotărît în trecuţii ani şi, den pricina oştilor moschiceşti, luîndu-i-se toate scrisorile şi ispi-soacele, să aibă a cerca toate semnele de giur împregiur, pă unde ştiu că s-au hotărît şi-n loc de semne de piatră să facă gropi şi cum s-a cădea să facă o mărturie în semne şi să o trimiţă aici. Iunie 5 dni, 7249 < 1741 > 163 2 cărţi date dumisale Alexandru Suciul vel comis, ca, pă cine va trimite dumnealui, să fie volnic cu cartea domnii mele a strînge dajdea morilor pe tumbaze cîte să vor afla în apa Prutului i a Şiretului i a Nistrului şi pe alte ape unde să vor găsi mori pe tumbaze, de moară cîte... pe an, / ori moară boerească, ori mănăstirească, ori turcească, nimeni să nu fie scutit. Octomvrie 19. <1741 > 65 164 O carte de cai de olac să dea pe la meziluri, cîte 9 cai şi 2 călăuzi i 2 căruţe, 2 podvoduri la haznao gospod. Octomvrie 17, <1741 > 165 O carte, după jalba Bagiurii, la Iordache postelnicul, capichihaie ot Hotin, să tragă judecată cu Simion chihae den Berestie ot ţinutul Hotinului, pentru 32 lei ce este Bagiura dator lui Simion. Octomvrie 17 dni, < 1741 > 166 O carte lui Iordache Haviiar biv vtori comis, să fie căpitan la Trotuş, asupra panţurilor de la Grozeşti, să poarte grijă după obicei şi nimic de la dînşii să nu ia. Octomvrie 17 dni, < 1741 > 167 O carte la Paleologa biv vel armaş, staroste de Putna. Jalba lui Gavril vrîncean, pentru o iapă ce-au cumpărat din Ţara Ungurească, cu-n an mai pe urmă de ce au eşit nemţii în ţară şi acum un Radul Munteanu i-au luat iapa, zicînd că acea iapă iaste a lui şi au fost luat-o nemţii de la dînsul. 5 Şi s-au poruncit, după hotărîrea giudecăţii aceştie, cum s-au giudecat şi alte pricini ca aceasta, de va fi luată iapa cu jacul nemţilor, cîţi bani să va dovedi că au dat Gavrilă, să aibă a-i întoarce Radu Munteanu şi aşa să ia iapa. Iar neîntorcînd banii, să nu ia iapa. Octomvrie 17 dni, < 1741 > 168 O carte de olac lui Ioani postelnicul, mergînd la Petreburcu să-i dea lăcuitorii. Octomvrie 18. <1741 > 169 O carte la Costandinache vel căpitanul de Soroca, să găsească 2 cai cu chirie şi să-i nămească lui Ioani postelnicul, pă care s-au trimis 66 la Petreburcu, să meargă pă acei cai păn la Vasilcău şi de acolo să întoarcă caii înapoi şi chirie cailor să o dea din banii slujbii. Şi să-i dea lui Ioani şi umblător, să meargă păn la Chiov, căruia cheltuiala, după obicei, să-i dea iar den slujbă. Şi de la Chiov, luînd umblătorul carte de la Ioani şi sosind la Soroca, să-l trimită pârcălabul tot pă accl umblător aici, la gospod. Octomvrie 18, <1741 > 170 73 v. O carte de jalba lui Ioniţă Cerchez, copil den casă, la Iordache capichihaie de Hotin, pentm doi cai ce-au perit şi au găsit unul la un inicer din Hotin, anume Mahmet şi să stea capichihaiao să-i scoată calul. Octomvrie 18, <1741 > 171 O carte de armaş. S-au trimis armaş la căpitanul de mezil de la tîrgul Vasluiului, pentm un cal a Barbului, om strein ot Bucureşti, ce s-au luat de olac ş-au perit de acolo, de la Vaslui, nepurtînd grijă căpitanul. Şi cu giudecata dumnealor boiarilor judecători au pus zi căpitanului, păn într-o săptămînă de zile neaflînd calul, să împlinească amiaşul calul de la căpitanul de Vaslui. Octomvrie 18, <1741 > 172 O carte de volnicie lui Radomiţă, să-şi stăpînească casa de lîngă biserica ungurească, care au facut-o cu 150 lei agiutor, banii episcopului Varlaam. Şi nimeni din oamenii domnii mele să nu fie volnici a găzdui, ci Radomiţă de va vrea să le vînză, au să le nămească, în voe lui să fie. Octomvrie 19, < 1741 > 173 O carte la Dinul armaşul i Antohe Caragea. vornicii de Botoşani i Izmana biv vel căpitanul, zicînd vel logofătul că au avut o priseacă cu 67 stupi în seama Iorgăi Gîlcă şi i-au făcut meşteşug în stupi. Pentm aceia, să caute să adeverească dentm megiiaşi cum au făcut bucatele altora şi ce pagubă are dumnealui vel logofătul din pricina Iorgăi şi să facă ştire. Octomvrie 22, <1741> 174 O carte la cămăraşu de Ocne. Dumnealui Vasile stolnicul Sturzea s-au jăluit că are un ţigan, Dumitraşco ciobotar, ce iaste la Ocnă, pe care dîndu-1 acmu lui Costandin Căpotici, s-au dat poroncă cămăraşului de Ocnă să-l dea pă mîna lui Căpotici. Iar de va avea ceva a răspunde, să ia seama cu ce dovadă răspund şi cum va afla să facă mărturie şi să o treacă la protocol şi să facă ştire. Octomvrie 22, <1741 > 175 O carte la Dinul armaş Cantacuzino i Antohie Caragea, vornicii de Botoşani. Ne-au spus dumnealui Sandul Sturzea vel logofătul, precum au dat o somă de bani la mîna lui Pană neguţitoriul den Botoşani, ca să-i bage în neguţitorie şi, tîmplîndu-se moarte lui Pană, poate acmu vreunii 74 r. din datornici / să pue mîna pă cele ce i-au rămas. Şi pentm ca să nu pue vreunii mîna să schimbe nescareva bucate, iată au trimis mai nainte pă fiiul dumisale, Ion sulger, ca să cerce pentm cele ce au rămas. Deci şi vornicii, dempreună cu fiiul dumisale cercînd, să aibă a scrie toate a lui Pană şi să facă foae iscălită de dumnealor şi de tîrgoveţi şi jidovi şi să o trimită cu fiiul dumisale aici la domnie, păn vor veni şi clironomii mortului să să socotească. Octomvrie 21 dni, <1741> 176 O carte la goştinarii de Vaslui i de Tutova i de Tecuci, pentm 5.500 oi împărăteşti ce sînt la Vaslui, la Tutova i la Tecuci, care sînt să ierneze în ţară, să le dea pace goştinarii, că ei treabă n-au cu acele oi. Octomvrie 21, <1741> 68 177 O caile la goştinarii de ţinutul Iaşilor, pentru 1.500 oi ce au spus Hasan aga, omul casapbaşii, că sînt drepte a lui, cumpărate cu banii săi, să le dea pace de goştină, dovedindu-să că sînt drepte oi ale lui. Octomvrie 21. < I 741 > 178 O carte la lăcuitorii den tîrgul Focşanii, pentm vechilu beşleaga de acolo, anume Veli, ce au luat cîte un ort de la toate prăvaliele. fără poruncă. S-au poruncit să întoarcă toţi banii înapoi, iar nevrînd să le întoarcă, să meargă la Paleologa, să împlinească. Octomvrie 23 dni, < 1741 > 179 O carte cu tărie la vechil beşleaga, să întoarcă toţi banii înapoi, că pe urmă n-a putea să dea seama. Octomvrie 23 dni, < 1741 > 180 O carte la pârcălabii de Soroca, pentm Ruvăl jidovul ot Movilău ce au jăluit că are nişte datorie la nişte jidovi în ceia parte şi au fost mai mărs cu o carte a domnii sale Gligore vodă la pârcălabii de Soroca, ca să facă zăbor. Să caute acmu pârcălabii să să agiungă cu dregătorii de ceia parte, să împlinească datoria, că, nestînd acie la dreptate, să le spue şi aceasta, că n-om suferi a rămîne jidovul păgubaş, ci. după obiceiul margenii, să va plini de la dînşii. Octomvrie 21, < 1741 > 181 74 v. O carte la Costandinache vel căpitanul de Soroca. pentm podul ce-au fost obicinuit a să ţine în vadul Movilăului. despre Moldova. De vreme ce s-au stricat, să-l tocmească şi să fie în seama lui. cum l-au ţinut şi alţi căpitani de mai nainte. Octomvrie 23 dni. < 1741 > 69 182 2 cărţi de înştiinţare negustorilor streini i de ţară, pentru iarmarocul ce era obicinuit a să face la Tîrguşor, de sfetii Dimitrie, fiind pricină, s-au socotit să nu să facă, ce fieştecare să-şi caute treaba. Şi una dintr-aceste 2 cărţi să aibă a să ceti den tîrg în tîrg, păn la Focşani. Octomvrie 23, <1741 > 183 O carte la Gavril Hănţescul, den satul Trifeştii, a dumisale banului Alistarco, să-l aducă aici, să să judece cu-n odobaşă de iniceri ce au venit de la Hotin. Octomvrie 23 dni, <1741> 184 O carte dată de volnicie lui Iosif vtori logofătul, ca pă cine ar trimite la satul Preuteştii, den ţinutul Neamţului, să fie volnic de a lua de a zece du pă moşia ce zice că are, den toate ce ar fi pă moşie, după obicei, iar cine ar avea ceva a răspunde, să vie aici, să stea cu dînsul de faţă. Octomvrie 24 dni, <1741> 185 O carte dată dumneei Catrinii spătăroae a lui Iordache Cantacuzino, ca, trimeţînd pă judele de ţigani ai dumneei, să fie volnic a căuta şi a cerca şi pă unde i-ar afla ţigani ai dumisale împrăştiaţi, ori în ţigani domneşti, ori boereşti, ori călugăreşti, să-i ia şi să-i ducă la ţiganii dumisale. Iar cine ar avea ceva a răspunde, să vie să stea faţă. Octomvrie 25 dni, <1741> 186 O carte la Paleologa biv vel armaş, staroste de Putna, i la Mitrofan egumenul Sofijei, pentru că am înţeles domnia mea pentru egumenul de la Radu Vodă den Bucureşti şi pentru alţii, jăluind pe proegumenul ce au fost la Radu Vodă, care au venit cu noi aici, de 70 orccare strîmbătăţi că ar fi avînd de cătră dînsul. Scriind la boiarii caimacani den Ţeara Rumânească. păn în 20 zile să să afle egumenul şi cu alţi ce au pricini de acolo, ca să stea faţă şi să le ia scama şi precum s-a arăta dreptate să-i giudece, dînd în scris toate pricincle şi să să iscălească. Octomvrie 29 dni. < 1741 > 75 r. Carte de mergere turcilor agi pin Iară, că cu bani îşi vor cumpăra şi cărţi de alte poronci. 187 Io Costandin Necolae voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor lăcuitorilor ce vă aflaţi la drumul Hotinului. de aici păn la Hotin. Mergînd dumnealui tumagi Mehmet aga Harbutlui la Hotin. am trimis şi domnia mea, împreună cu dumnealui, pă Necoli ceauş de copii. Şi porunca noastră este, lăcuitorii de nimic să nu să supere, mezilul cît va trebui cu bani să va plăti, alte trebuinţe de mîncare dumisale, cît şi a cailor, lăcuitorii numai să le găsească şi cu bani să să cumpere de la dînşii. Şi cine ce va da să-şi ia bani, preţul, din mîna ceauşului Necolii şi ceauşul încă să nu de banii în mîna căpitanilor sau a voiniceilor, far de cît în mîna omului celui ce va vinde. Şi de la sine va lua, să scrie omul acela în dosul cărţii cum că au luat plata deplin şi anume cîţi bani au luat. Aceasta scriem. Octomvrie 31 dni, 7250 < 1741 > 188 O carte la Iordache capichihaiao de Hotin. pentru jalba căpitanilor i a călăraşilor de Tabără, cînd trecere inicer agasi la Hotin. luîndu-se cu porunca domnii sale Gligore vodă cai de olac du pă la-mpre-giureni de s-au dat de olac, dentr-acei cai au lipsit un cal şi. mergînd un surugiu la Hotin. au cunoscut calul la mezelgibaşa de acolo. Ci. Iordache capichihaia să spue paşii şi să scoată calul. Octomvrie 31. < 1741 > 71 189 O carte de poroncă la Gheorghiţă căpitanul de la Bălăneşti, să să scoale să vie aici, avînd giudecată cu-n lipcan, anume Aii aga, de la raiao Hotinului, pentru 2 cai şi doi boi ce au dat seama că i-au furat pă cînd muscalii şi i-ar fi găsit la dînsul şi are şi martori. Că, de nu va veni după soroc, să va aduce cu carte gospod şi, de sînt bucatele acele la dînsul, să caute să aducă şi bucatele. Octomvrie 27, <1741 > 190 O carte la toţi dregătorii şi lăcuitorii, de aici păn la Focşani, pentru 9 amăuţi ce-i duce un ciohodar gospod ca să-i treacă în ceia ţară. Şi pentru mîncare lor, atît şi a cailor, ce le-ar trebui, întăi să dea bani în mîna omului celui ce va vinde bucatele, apoi să-i dea cele ce i-ar trebui, iar far de bani să nu dea nimărui măcar preţ de un ban. Şi de vor umbla ei ca să să despartă unii de alţii, ca să să ducă, într-acel loc unde să va întîmpla, să sae oamenii să-i prinză şi, legîndu-i, să-i ducă să-i treacă de ceia parte. Şi să ia ciohodarul răvăşale de la cei ce vor vinde, du pă la toate conacile, cum că au luat toţi banii deplin pe ce au vîndut. Octomvrie 31 dni, <1741 > 191 O carte la Paraschiv bulucbaş, ca să meargă dempreună cu Vasilache capichihaiao de la sultan, ca să meargă la Ibraim aga, să scoaţă teschirelile pentru cară şi pentm salahori ce au slujit la Voziia şi lîngă hotărnici, deplin şi ce va fi poclonul dumisale Ibraim aga să va trimite. Octomvrie 31 dni, <1741 > 192 O carte la Carăbiber vel căpitanul de Dorohoi, jalba Daud aga de la podul Lipcanilor, ot olatul Hotinului, să-i î,plinească 2 vaci, însă o vacă de la popa Ion ot Pomîrla şi o vacă de la Carp vornicul de Hudeşti, care vaci le-au luat ei din mîna văcamlui Daud aga pă vreme muscalilor. Octomvrie 27, <1741 > 72 193 10 cărţi pă la dregătorii i vameşii du pă margine. Vă înştiinţăm şi vă poruncim să purtaţi grijă, oricine ar trece pă acolo, ori în sus, ori în jos. om necunoscut, afară den oamenii noştri şi orice fel de limbă ar fi, să-i luaţi seama ce om iaste şi cu ce trebi umblă pă acolo. Aşijderea şi cele ce ar suna şi s-ar lucra pă acolo, ori ce fel de voroave veţi auzi, despre Ţeara Ungurească, au despre Ţeara Rumânească, ori de la lăcuitori, de toate aceste ades şi necontenit să ne faceţi ştire, atîta de oameni trecători, cît şi de voroavele ce s-ar vorovi. Că, de vom auzi noi dentr-alţii că v-au trecut cineva pă acolo, sau că s-au lucrat ceva şi nu ne-aţi făcut ştire, om trimite om gospod de vor aduci aici. Octomvrie 29 dni, <1741> 194 O carte s-au dat dumisale cinstit şi credincios boiarului a domnii mele, Alixandm vel comis, să fie volnic cu carte domnii mele a merge pre la tîrgurile din ţară şi pre la toţi ţiganii ce să vor afla pă la tîrguri şăzători cu hrana lor, să aibă a lua cîte un leu pre an, banii grajdului. 76 r. Care bani să iau pentm plata meşterilor ţigani / ce lucrează păste an la grajdul gospod, pe obicei pă cum au dat şi păn acum, care au dat de alţi ani trecuţi, să dea şi acum. Octomvrie 21 dni, 7250 < 1741 > 195 O carte la Costandin vornic de Cîmpullung pentm Papă Ianuş cu oamenii lui ce au venit acolo. Pentm ce să-i poprească acolo, trăgîndu-se să vie aici. la noi? Ci iată că-ţi poruncim domnia mea. să-i slobozi cu toţi ai lui să vii aici. să grăiască cu noi. Noiemvrie 2 dni. 7250 < 1741 > 196 O carte la toţi dregătorii, de aici păn la Focşani, pentm 8 amăuţi ce vor să să ducă. vrînd să treacă în ceia ţară. Pentm mîncarea lor. cît şi a cailor, ce le-ar trebui. întăi să dea bani în mîna omului celui ce va vinde, apoi să le dea ce le-ar trebui, iar fără bani să nu dea nimărui nimic, măcar preţ de un ban, dupre cum am şi mai poruncit. Noiemvrie 2 dni, 7250<1741> 197 O carte la Toader Buhuş biv vel clucer, pe jalba lui Filaret egumen de Sfetii Arhangheli, pentru moşia Băltenii ce iaste pe Prut, care moşie iaste a mănăstirii şi nişte oameni de acolo pun pricină că moşia iaste a lor, schimbîndu-i-se acum numele Cotul lui Gotar. Ci, iată că s-au trimis de aici pă Chiiaşco uricar. Deci, să strîngă oameni megiiaşi şi răzăşi, să ia seama şi, cum s-a afla cu dreptate, să o hotărască, puind şi petre şi să aducă mărturie. Şi pentru nişte pîine ce-au luat acei oameni, de va rămînea moşie mănăstirii, să-i plinească şi pîinea mănăstirii ce au luat de dijmă. Noiemvrie 2 dni, 7250 <1741> 198 O carte la Costandin vornicul de Cîmpullung, pentru jalba Ibraim başii de la Hotin, pentru 46 oi şi o iapă cu mînz ce au zis că i s-au luat pă vremea muscalilor. Să caute să dovedească şi cum s-a cădea cu dreptate să hotărască pricina, dînd şi carte de mărturie. Noiemvrie 3 dni, 7250 <1741> 76 v. Carte de volnicie vornicului Cantacuzino pentru Movilău şi alte cărţi multe i pentru o moarte de un tătar. 199 O carte a dumisale Iordache Cantacozino biv vel vornic, de volnicie, ca, pă cine ar trimite la moşia dumisale ce au spus că are la satul Budele, ce iaste pă apa Nistrului, la ţinutul Sorocii, în dreptul Movilăului, unde să fac iarmaroacile, să aibă a-şi lua dijma şi venitul locului du pă tot hotarul, den toate veniturile moşiii, pe obicei. Iar cine va avea a răspunde ceva, să vie de faţă. Noiemvrie 3 dni, 7250 <1741> 74 200 O carte la Iordache căpitanul de Trotuş. lată că am trimis acest plic cu cărţi la vameşul de Briţco. care îndată să le trimiţi cu ţimiraş şi de acolo iaste să vie un om. care. sosind acolo, îndată să-l trimiţi aici. Noiemvrie 3 dni. 7250 < 1 741 > 201 O carte dată dumsiale Hasan agăi Ciorbagi, pre care l-am lac ut sărdar la Galaţi şi, după ferm anul împărătesc ce iaste la noi. să fie volnic cu carte domniii mele a păzi dregătoria lui, să apere pe oamenii lăcuitori despre turcii zulumgii, ca să nu-i lase să facă zulumuri şi supărări lăcuitorilor. Şi cărei ar unbla rău, dînd supărare lăcuitori lor. acelora să le vie de hac şi cărei or fi mai vinovaţi să-i trimită în hi iară aici, la noi. Insă şi dumnealui Hasan aga Ciorbare de la nime nimic fără bani să nu fie volnic a lua. Noiemvrie 5 dni, 7250 < 1741 > 202 *■ \ Pentru moarte de un om ce s-au făcut la moşie Pănăşeştii . S-au făcut o moarte de om la moşia Pănăşeştii. care iaste în ţinutul Eşilor, pă Nărnova. Trei tîlhari bosneagi, oameni tineri, doi călări şi unul pe jos. au mers pă la Răzîna şi de la Răzina la satul Bălăneştii şi de la Bălăncşti au mers la valea Nămovii şi, dînd păste trei tătari, au ucis pă doi tătari, anume bei Aii şi pe Husiin, pe moşia Pănăşăştii. Cărei tătari ce s-au ucis au fost dentr-un sat tătărăsc ce să chiamă Gureclii. a lui Cantemir mîrze. Noiemvrie 1 dni. <1741 > 203 2 cărţi, una la pârcălabul de Soroca. alta la pârcălabul de Neamţ, înştiinţîndu-i pentru aceşti oameni cărei să trimet să cumpere cai de la 77 r. iarmarocul / ot Movilău i de la Neamţ, pentru treaba mezilului. Să caute dregătorii să le dea oameni să vie cu caii şi păn aici şi de aici să vor întoarce. Noiemvrie 6 dni. 7250 < 1741 > p 204 O carte de volnicie dată odobaşei de beşlii, dempreună cu-n beşliu, ca să aducă pă Hasan başa dempreună şi cu o roabă şi cu doi turci ce sînt la el la opreală, care i-au luat din mîna pârcălabilor de Branişte. Noiemvrie 7 dni, 7250 <1741> 205 O carte de volnicie să aducă pe..., ce au fugit de aici la Vaslui, pentru pricina fetii unui siimean agesc ce au dat jalbă că au stricat. Ci, să-l aducă să-şi dea seama. Noiemvrie 11 dni, 7250 <1741> 206 O carte la Manole căpitanul de la Costeşti, pentru jalba lui alendar Osman, care au jăluit că i-au prins o slugă a lui Manole căpitanul şi i-au luat şi un cal şi i-au stricat şi calul şi, din pricina lui, i-au perit turcului 117 oi. Ci, să aibă Manole căpitanul a să aşăza cu turcul, au de va avea ceva a răspunde, să vie de faţă. Noiemvrie 10 dni, 7250 <1741> 207 O carte dată de volnicie unui armaş, să meargă la Ghenadie dichiul ot Sineşti, satul Mitropoliei, şi să a-1 aduce la Costandin Miclescul pitar, să-i ia seama şi să dea seama de 5 ughi de aur i 5 parale şi pentru doi lei 3 potronici, de pe un car şi pentru doi boi ce au dat seama Sandul tîlharul că le-au dat la mîna lui Ghenade. Şi aflîndu-se aceste la Ghenade, să le aducă aici, iar de va pune pricină pentru acele, să-l aducă pă el aici, să dea seama. Noiemvrie 10 dni, 7250 <1741> 208 Altă carte legată, la Costandin Miclescul pitar, tot pentru această pricină, să cerce şi d-or afla la Ghenade, să le plinească. De nu, pe Ghenade să-l dea pă mîna armaşului, să-l aducă aice. Noiemvrie 10, <1741 > 76 77 v. Cărţi la ispravnici, pe jalobele oamenilor. 209 O carte la vornicii ot Botoşani, pentru datoriile lui Pană negu-ţitorul ce au murit şi, rămîind dator dumisale vel logofătului cu o seamă de bani, s-au poruncit la aceşti dregători, ce va fi drept dator să împlinească. 210 O carte la vornicii de Suceava i la starostele de Cemeţi [sic] i la Iliiaş vel căpitanul de Dorohoi. Noiemvrie 14, <1741 > 211 O carte de volnicie juzilor dumisale logofătului Sturzei, să strîngă ţiganii dumisale. Noiemvrie 10 dni, <1741> 212 O carte la căpitani i la dregători. Pomindu-se de aici dumnealui balgibaşa, s-au orînduit şi Manole uşar, dîndu-i-se şi bani ca să cumpere ce i-ar trebui la trei conace: Răzina, Bariiacul i Chişînău şi să ia foae pe ar cumpăra. Noiemvrie 10 dni, <1741> 213 O carte la vornicii de Botoşani i la Iliiaş vel căpitanul de Dorohoi, pentru că, spuind dumnealui vornicul Costandin Roset precum la ocolul Botoşanilor, la mijlocul Tăeturii, s-au găsit 2 jidovi şi un rus tăiaţi şi junghiaţi şi i-au aflat vomicelul de la Drăcşani cu vornicul de Botoşani i cu Chione căpitanul şi au dat ştire voao, vornicilor de Botoşani. Pentm care ne-am mirat, cum de nu ne-aţi făcut ştire. Ce fel de dregători sînteţi şi ce grijă purtaţi de nu ne-aţi înştiinţat, ci am avut ştire de la alţii? 77 Ci, să apuce pă-mpregiureni cu tărie şi să le dea mare strînsoare, în toate chipurile, numai să găsească ucigaşii. Noiemvrie 11 dni, <1741> 214 Carte dată vornicului Iordache Roset şi omului pă care îl va pune vornic la tîrg la Dorohoi, să fie volnic a păzi dregătoriia sa şi a apăra /\ pă oameni despre unii şi alţii, să nu-i supere. Insă de la tîrgoveţi alt nimic să nu ia, far numai gloabele obicinuite şi vitele de pripas orice fel s-ar afla la tîrgoveţi. Iar vel căpitanul de Dorohoi să nu să amestece acolo, la tîrgoveţi, nici la gloabe, nici la vite de pripas. Noiemvrie 13 dni, 7250 <1741> 215 Carte de volnicie..., să meargă la Măcăreşti, dempreună cu oamenii den Măcăreşti să aibă a prinde pă Bairactar turcul ce şade acolo, să-l pue în hiiară şi să-l aducă aici, să dea seama pentru un tîlhar ce s-au prins la Măcăreşti şi, dîndu-să pă mîna lui, el i-au dat drumul. Pentru aceia, numai să-l aducă să dea seama. Noiemvrie 10 dni, <1741> 216 O carte la Scarlatache pârcălabul de Galaţi, să meargă să împlinească de la el lei 150, care bani i-au luat în datorie dumnealui Isufache comisul şi l-au împrumutat la trebuinţa lui. Drept aceia, să înplinească banii de la el şi să-i aducă la Isufache comisul. Noiemvrie 10 dni, 7250 <1741> 78 r. Cârti de multe trebi. j 217 O carte la pârcălabul de Soroca, pentm un ms de la Vasilcău ce au fost zeberit aici pentm pricina unor boi ce au fost zeberit acel ms a unui om din Moldova, mergînd omul cu chirie la Nijna. Şi, zeberindu-se 78 rusul la domnia lui Gligore vodă, s-au trimis acolo la pârcălabii de Soroca, ca să scrie acolo la dregătoru Vasilcăului, ca să aşaze pricina aceasta, cum s-a cădea cu dreptate. Căci măria sa va marginea să se liniştească, far zăboară şi pofteşte ca să se păzească cu dreptate despre amîndoao părţile. Noiemvrie 14 dni, 7250 <1741> 218 3 cărţi la Paleologa biv vel armaş, staroste de Putna, i la pârcălabul de Galaţi i la vel căpitanul de Codru i vel căpitanul de Greceni i vel căpitanul de Tecuci, dregătorii marginii, pentru că, scriind măria sa Abdula paşa de Bender pentru 5 turci ce-au fugit de acolo, luînd nişte cai şi bani şi altele multe, ca să trimită pă la toate vadurile cît ţin ţinuturile lor şi să cerce cu mare tărie şi, prinzîndu-i, să-i pue în hiiară şi cu bună pază să-i trimiţă aici. Noiemvrie 15 dni, 7250 <1741> 219 Carte de înştiinţare lăcuitorilor ce să află de la Iaşi drumul cel mare în gios, pentru mergire dumnealui Mehmet aga tumagi, precum pentru conacul ce-i va trebui s-au trimis de aici pe... uşer, să-i cumpere cu bani cele trebuincioase şi ei să-şi ia banii pe cele ce-or vinde şi să însemneze în dosul cărţii gospod. Noiemvrie 17 dni, 7250 <1741> 220 O carte la Chirilă i la Mihalaclie, grădinari de la Fundul Crainii, ot Gredişte, ce au fost a lui Gheorghe căminarul a domniii sale Gligore vodă, pentru o mie căpăţîni de curechi şi alte legumi ce le-au fost vîndut căminarul Gheorghe dumisale Iordache biv vel postelnicul, ca să împlinească aceste legumi de la dînşii. Noiemvrie 19 dni, 7250 <1741> 221 2 cârti, una Dancului, alta Cetătuii ^ Io Costandin Necolae voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 79 Voao oameni den Buciumi, cărei iaste moşia mănăstirii Dancului şi alţii ce şădeţi pă moşiile Dancului, vă înştiinţăm că voi mai nainte, pentru că şădeţi pe locul mănăstiresc, făceaţi mănăstirii clăci şi alte pos-luşanii, la cîte vă poruncia călugării şi cu toate acele eraţi mulţămiţi. 78 v. / Dar acmu, domnia mea, pentru uşurinţa voastră, am rădicat acele şi am hotărît cu carte domniii mele ce am dat la mîna egumenului de Danco, numai 6 zile într-un an să-i lucraţi la ce v-ar pune, iar nu mai mult, care aceasta este mare uşurinţă voao, dar acum, iată că ni s-au jăluit egumenul de Danco, că v-au arătat carte şi poronca domnii mele şi voi nu priimiţi să-i lucraţi acele 6 zile. Pentru care, vă poruncim cu tărie, să căutaţi să vă aşăzaţi cu egumenul, ori omm gospod, ori boeresc, ori slujitori, oricine şi ce obraz ar fi, ce să-i lucraţi într-acele 6 zile într-un an. Că, de nu veţi supune poruncii şi veţi umbla într-alte chipuri, om trimite de vă va aduce aici şi pre unii vom spînzura şi pre alţii vom trimite la ocnă. Ci, dar, să vă supuneţi poruncii, într-alt chip să nu fie. Noiemvrie 18, 7250 <1741>1 1 Publicat şi în DRA-II, p. 223. 222 O carte la boiarii zlotaşi cu banii peceţilor de la ţinuturi, pentru Papa Ianăş căpitanul, cu casa lui şi cu 2 feciori ai lui şi cu o slugă a lor, cărei viind acmu din Ţeara Ungurească, trăgînd la pămîntul acesta, unde ş-ar găsi loc de aşăzare lor, li s-au poruncit ca să-i dea pace, cu nici un fel să nu să supere. Noiemvrie 20 dni, <1741 > 223 O carte de poruncă la cărei sînt zapcii pă oamenii de la ţinutul Eşilor, ca să aducă fîn gospod la grajdi, pentm oamenii lui Vasile logofătul, ce-i are la Rediu şi la Stîncă, să le dea pace, să nu-i supere, de vreme că sînt de slujba casii lui Vasile. Noiemvrie 20 dni, <1741 > 224 O carte de volnicie unui om gospod, să înplinească 5 lei 3 potronici 4 bani de la Calmuţche, de desetină pe 48 peci ce-au avut la 80 Suceava biserica ungurească ot Galaţi şi 3 lei 7 potronici 6 bani de la Gligorie Crupenschie, desetina pe 30 peci ce au avut biserica ungurească la Bacău, de vreme că au luat rău, avînd aceste bisereci testament de scuteală. Noiemvrie 15, <1741> 225 Noiemvrie 14 dni, < 1741 > 4 cărţile dumisale Alistarco 5 O carte de volnicie, să meargă copil den casă, să împlinească 810 lei de la Angkeli vameşul ot Bîrlad şi 112 pol lei de la Simion vameşul ot Fălciiu, den civertul vămii. 226 79 r. O carte de volnicie unui copil den casă, să meargă să împlinească 640 lei de la vameşii ot Comăneşti, den civertul vămii. Noiemvrie 14, <1741 > 227 O carte de volnicie unui copil den casă, să meargă să înplinească 240 lei de la vameşii de Hangu, din civertul vămii. Noiemvrie 14, <1741> 228 O carte de volnicie unui copil den casă, să meargă să aducă pă Lupul Cropenschie pitar, săs tea la socoteală cu banul Aristarho, pentru civertul vămii. Noiemvrie 14, <1741 > 229 O carte de volnicie părintelui mitropolitului, să apere pădurea Rediului de la Turbăteşti, ot Cîrligătura, să nu-1 tae nimenea, fiind prisecile Mitropoliei acolo. Noiemvrie 9, <1741> 81 230 3 cărţi la Păun căpitanul de Vaslui i la Dumitru căpitanul de Bîrlad şi la Dumitru căpitanul de Puţini, pentru un boşneag ce s-au răspuns om Colceac paşii, care n-au avut poruncă ca să ia cal de olac şi, neavînd nici o poruncă la mîna lui, pentru ce i-au dat cai de olac? Li s-au dat poruncă, de acmu înainte, ori măcar cine ar merge de acieş să cerce şi, neavînd ferman sau buirictiu, nicidecum cai de olac să nu le dea. Noiemvrie 19 dni, <1741 > 231 0 carte la vel căpitanul de Soroca, de jalba lui Andronache cupeţ de Botoşani, pentru o fameie, Aniţa, de Movilău, de ceia parte, care fameie au fost gazdă unor'catane moschiceşti şi l-au fost jăluit pe dînsul şi den cele ce i-au luat să află şi la acea famee. Ci, să să ajungă cu dregătorii de ceia parte, ca să-i scoată cele ce să află la dînsa. Noiemvrie 28, <1741> 232 Octomvrie 27, <1741>*) 1 carte la dumnealui Iordache Roset vel vornic, pentru jalba dumisale ce au jăluit pentru 120.000 de şindile ce au dat bani gata în mîna unor oameni de băiaşi, puindu-şi zioa păn la Paştele ce au trecut şi n-au mai adus. Ci, să le dea poruncă să o aducă far de zăbavă, iar neaducînd, să le meargă om gospod. 233 79 v. Io Costandin Nicolae voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Credincios boiarul domniii mele, Hrisoscol biv vel stolnic, staroste de Cernăuţi i Iordache vel căpitan de Coţmani. Vă facem domnia mea ştire că, de cînd aţi mers la dregătoria aceia, păn acum nici un tălhar n-aţi trimis, den tâlharii ce prindeţi la 82 parte aceia şi domnia mea am înţeles că tâlharii ce să prind îi ţineţi acolo şi, luînd de la dînşii cele ce găsiţi, pe tâlhari îi sloboziţi. Pentru care, luînd carte domnii mele, să căutaţi, cîţi tâlhari să află prinşi şi sînt la popreală, pe toţi să-i trimiteţi aici, cu bună pază şi pe cei ce s-or mai prinde în furtişaguri, iar nimic acolo la dregătoria dumneavoastră să nu-i ţineţi, ci, luînd gloaba pă obicei, pe dînşii îndată să-i trimiteţi aici la temniţă, scriindu-ne şi faptele lor cu amăruntul. Că, de nu veţi urma poruncii şi om mai înţălege că aţi mai poprit vreun tâlhari acolo, sau că, prinzîndu-se, i s-au dat drumul, să ştiţi că veţi avea scîrbă de la domnia mea. Noiemvrie 26 dni, <1741> [a. -] 1 carte la Dinul biv vel armaş i la Antohe Caragea, vornicii de Botoşani, asemene cum scrie mai sus. Noiemvrie 26 dni, <1741> [b. -] 1 carte la Iliiaş vel căpitanul de Dorohoi, asemene. 26, <1741> [c. -] 1 carte la Costandinache vel căpitan i pârcălabul de Soroca, asemene. 26, <1741 > [d. -] 1 carte la vornicul de Suceava, aşijderea. 26, <1741 > [e. -] 1 carte la Costandin vornicul de Cîmpullung, asemene. 26, <1741 > [f. -] 1 carte la pârcălabii de Roman, asemene. 26, <1741 > [g. -] 1 carte la Gheorghe vel căpitanul de Codru, asemene. 26, <1741 > 234 80 r. Io Costandin Nicolae voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la vomicel şi la toţi oamenii de Murgeni, ot ţinutul Fălciiului, ce v-aţi numit păn acum slobozie domnească. Vă facem în ştire că domnia mea am hotărît de obşte, pren ponturile 80 v. rînduielii, / oamenii ce-or şîde pe moşiile altora de stăpînul acelui cu moşie să aibă a asculta. Şi de vreme că acea moşie, Murgenii, este a credincios boiariului domniii mele, dumnealui Vasile Sturzea biv vel 83 stolnic, iată că v-am lăsat de acmu înainte să fiţi supt ascultarea dumisale, însă cu hotărît nart, precum vom arăta mai jos: într-un an veţi lucra de om numai cîte 6 zile, ori la ce lucru v-ar pune şi pă hrana ce veţi avea pă locul dumnealui dijma locului încă veţi da, dar afară dentr-atîta cu alte cu nimic mai mult nu vă veţi supăra. Şi pentru aceia dar vă scriem, de dumnealui stolnicului să ascultati. 7 ? Iar tu, Costandine, ce ai fost clucer pe această slobozie, cu satul acesta treabă să n-aibi şi să te fereşti de oameni. Aceasta. Noiemvrie 25 dni, 7250 <1741>] 1 Publicat şi în DRA-II, p. 224. 235 O carte, iarăşi asemene,' la vomicel şi la toţi oamenii de Giurcani, ot ţinutul Fălciiului, moşia lui , ce-au fost slobozie gospod. Noiemvrie 25 dni, <1741> 236 O carte dată, de volnicie, mănăstirii Golăii, să ia dijma pă obicei, de pe jumătate de sat de Bereşti, de la ţinutul Sucevii. Noiemvrie 25, <1741> 237 O carte a mănăstirii Răchitoasii, scrisă la Paleologa şi la Miron Dima şi la Ion Pmncul clucer, să meargă să hotărască această moşie, Găgeştii. Noiemvrie 25, <1741> 238 O carte dată, de volnicie, mănăstirii Răchitoasii, unde ar găsi ţigani de ai mănăstirii ce sînt înprăştiaţi, să aibă a-i strînge la mănăstire şi cine ar avea a răspunde pentm acei ţigani să meargă la dumnealui Bogdan vel stolnicul, să le ia seama. 84 Şi o ţigancă, Maria Huijuiasa ot Focşani şi cu parte ei de feciori, ce au dat seama Gavrilă egumenul de Răchitoasa că este dreaptă roaba a mănăstirii Răchitoasii, încă să aibă voe să o ducă la mănăstire. Noiemvrie 27, <1741> 239 O carte, iară a mănăstirii Răchitoasii, scrisă la Negre Apostol biv vel căpitan, pentru o hotărîtură ce-au făcut an la Triponeşti, la ţinutul Tutovei. Să meargă de iznoavă să ia seama, de vreme că egumenul de 81 r. Răchitoasa jălueşte că Triponeştii / au îmbiat în trei bătrîni, iar el, trăgînd cu funea în 4 bătrîni, au îngustat locul mănăstirii. Ci, de iznoavă să ia seama şi să îndrepteze. Noiemvrie 28, <1741> 240 O carte mănăstirii Răchitoasii, scrisă la Pătraşco Catargiul biv vel pitar i la Păntelei Ştiucă, pentm moşia ce are Gavril egumenul de Răchitoasa, după unchiul său Zaharia cămăraşul, la Sîrbii de Sus, în ţinutul Putnii şi s-au hotărît de Costandin Balş medelnicer şi, peste hotărîtură aceia, au mers Pătraşco şi Ştiucă şi au făcut altă hotărîtură, pe o carte domnească ce le-au dus popa Dimoftie. Să caute mărturie ce-or fi dat la popa Dimoftie, să o ia înapoi şi pietrile ce-or fi pus să le scoaţă şi să rămîie tot pe hotamica lui Balş. Iar cine ar avea a răspunde, să vie la Divan. Noiemvrie 28, <1741> 241 Io Costandin Nicolae voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Voao, lipovenilor de la Hîrlău, vă facem ştire, de vreme că ne-au dat jalbă unii din lipovenii voştri că s-au dat peceţi şi la călugării voştri; şi pentm aceasta iată că vă poruncim, viindu-vă carte domnii mele, să vă daţi unul altuia, că voi îi ştiţi care pă unde să află şi să vă alegeţi zece oameni dintre voi, şi bătrîni şi teneri şi den preoţii voştri ce-or fi mai de ispravă şi să veniţi aici, ca să vorovim cu voi şi vom pune la o cale. Noiemvrie 28, <1741 > 85 242 O carte la Chiiaşco uricar şi la Ciohoran căpitan. De vreme ce ne scrieţi că egumenul au venit acolo şi, neînţelegînd de voi, n-au vrut să aştepte păn veţi hotărî, fiind şi vreme de ninsoare 3-4 zile şi au lăsat scrisorile iar la oamenii lui, să căutaţi să hotărîţi şi cu vechilii lui şi pe scrisori. Numai hotărîtură voastră să fie dreaptă şi bine aşăzată, ca, de s-ar mai întîmpla pă urma voastră să cerce alţii, să nu vă găsască pricină de 81 v. nedreptate. Şi de nu sînt / scrisori în semne la nici o parte, să socotiţi şi după starea locului şi mărturiile megieşilor, luînd o lumină şi dentr-aceste. Şi, după cum veţi găsi drept, aşa să urmaţi şi ce veţi afla că au luat rău acei dijmari să pliniţi. Dichemvrie 1 dni, 7250 <1741> ' 243 Carte dată Ciohoranului căpitan, pentru un Serghie Suruceanu. Un l-ar afla, cu ştirea dregătorului de ţinut să-l prinză şi să-l aducă aici, la judecată, să dea seama pentru 2 cai ce au vîndut ai Ciohoranului în 84 de lei şi au fugit la Movilău. Dichemvrie 1 dni, <1741> 244 Suret scos după un zapis jidovesc. Octomvrie 14 dni, <1741>*) Adecă noi căpitanii breslii şi înpreună cu toată breasla noastră, de la mic păn la mare, am socotit toţi cu voinţa noastră pentru acest obicei nou care s-a făcut de să face başstaroste cu arcale pe la boiari şi apoi s-au făcut, în urmă, iarăşi staroste al doile, tot cu arcale. Deci, acum am socotit toţi, de la mic păn la mare, să lipsească acest obicei nou, pentru că am avut mare sărăcie şi multă ruşine am tras pentru acest obicei, avînd mare pizmă, cărei dentr-această pizmă s-au făcut mare gîlceavă şi hahamii între noi, de ni s-au făcut mare pagubă. Deci, noi cu toţii ne-am strîns la şcoală şi am socotit cu mare blestem şi cu afurisănii şi cu mare gloabă, ca cum acest obicei să nu mai fie niciodată între noi, numai să fie staroste de rînd, din an în an, pă obiceiul cel vechi, pentru să fie de slujba mării sale lui vodă şi a ţării. Dar nici acei starosti ce s-or pune scutiţi să nu fie, ci să-şi dea fieştecare birul său. 86 Iar de acmu înainte, cine s-ar mai scula paste acest zapis şi tocmeală a noastră, ca să pue vro pricină asupra noastră şi asupra hahamilor, să fie de blestemul ce s-au pus şi de mare gloabă, să dea la Visterie mării sale lui vodă 50 ughi ungureşti şi la şcoală 50 lei şi să petreacă mare urgie. Şi această tocmeală s-au făcut cu voe tuturor breslaşilor care mai jos să vor iscăli şi s-or pune şi degetele. Let 7250 <1741>, septemvrie 24 dni Ursul staroste; Minas staroste; Leiba staroste; Iosif sin Ursul staroste; Marco zet Iacob; Lazăr zet Solomon; Leiba Hotinceanu; Leiba zet Ursul; Cerbul sin Moisi; Cerbul brat Boroh; Lupul Moisăi; Smil Saun; Naftulei; Leiba sin Minas; Minas zet Leibii; David; Viniamin; Iancul; Avram cravu; Cerbul; Novac; Minas ot Soroca 245 82 r. 1 carte la pârcălabii de Galaţi, la Iordache Edreneliul, i la Scarlat, pentru nişte bolovani şi alte lemne ce au rămas la vadul Galaţilor, den lemnul ce era să meargă la Voziia şi s-au dat dar la trei mănăstiri: la Precista i la Sfeti Nicolae i la Mavromul, de Grigore vodă, să caute să lase pă egumeni să rădici lemnul. Dichemvrie 8, <1741 > 246 1 carte la vel cămăraşul de Ocne, Costandin Palade clucer, să dea 69 lei 2 potronici la trimisul preoţilor de la Şchie, miluire ce s-au cu hrisov de la măria sa vodă. Dichemvrie 8, <1741> 247 1 răspuns la vornicul Costache şi la sărdar, pe carte ce-au scris la măria sa vodă, pentru Gheorghe şi soru-sa Ana, den satul Străşenii ot ţinutul Lăpuşnii, ce au fost în pricină de curvie cu nişte turci, că bine au făcut de i-au trimis aici şi pe fapta lor îşi vor lua plata. Numai şi pe o jidovcă de carii scriu dumnealor că este asemene acestora, pe acee încă să o trimită aici. Dichemvrie 8, <1741 > 87 248 Carte dată la om gospod, ca să împlinească de la Zamfir 200 lei, datorie lui Anastase căpitanul, ce i-au făcut bine şi zioa i-au trecut. Dichemvrie 8, <1741 > 249 Carte de volnicie unui copil den casă, să meargă la nişte bejenii ce le-au poprit la Ciuhur Ciohoranul căpitanul, vrînd să fugă în raia şi să le aducă aici să dea seama de unde au fugit şi pentru ce au fugit. Şi să zică şi Ciohoranului, să vie şi el aici. Dichemvrie 9, <1741 > 250 O carte la episcopul de Roman, să trimită un Penticostar pe românie. 7250 <1742>, mai 8 251 83 r. înpărţala Volcenceştilor cu Stroescul Gligoraş. a Impărţala Lupului Stroescul, care să trage din ficiori şi fetile lui, cu moşii ce sînt de pe Lupul Stroescul, pentru care moşii au mai avut împărţala în anul let 7245 fevruarie 1 şi, eşind o samă dintr-acele moşii rele şi cerînd ei de iznoavă înpărţală, ni-au orînduit pe noi, cu poronca gospod, ca să le luîm sama şi să-i înpărţim1. Valet 7250 <1742>, iulie 28 Ficiorii Lupului Stroescul care au fost anume: Ion, Dumitraşco, Iordache, Alexandra Tăutuliasa, Nastasia, Antimia, dintre carii, aceşti 3 fraţi, Iordache i Nastasia i Antimia au fost sterpi. Iar pe Ion Stroescul, fratile cel mai mare, l-au osăbit sîngur tatăl lor, Lupul Stroescul, cu carte de moşie, dîndu-i giumătate de sat de Stroeşti şi, hotărîndu-1 cu zapisul său, să nu să amestice la alte moşii, au rămas cu parte sa, numai din parte celor 3 fraţi sterpi i s-au scos şi lui o părtice, precum va arăta mai gios. Moşiile Lupului Stroescul, care s-au lămurit să fie bune şi far di pricini: 83 v. - Zubraneţul sat întreg; - Toporăucicul, pe Nistru, sat întreg, care să chiamă acum Mosăiriuca; 88 - a patra parte de sat şi giumătate de altă a patra parte de sat de Cincău; - părţile din Nărmurinţi, care să face, far doî jirebii, giumătate de sat; - o parte din Herte. Aceste toate sînt în ţinutul Cernăuţilor. - Giumătate de sat de Calna, din tinutul Sucevii. ' 5 Cui ce s-au vinit dintr-aceste moşii: - giumătate de sat Zubraneţu, cu un heleşteu întreg şi cu vad de moară şi giumătate de sat de Toporăucic să fie parte Alicsandrei Tăutulesei, pentru că acesta sat zic că să fie cumpărat de Lupul, Stroescul cu giupeneasa lui cea dintăi, îma Alicsandrei şi au fost dat zestre giumătate dintr-acest sat lui Pătraşco Tăutul şi fiicii sale Alicsandrei şi au stăpînit-o Tăutul şi de la Tăutul, gineri-său Sandul Volcinschi. Şi apoi, giumătate de sat de Zumbraneţ, cu alt heleşteu întreg, cu vad de moară şi giumătate de sat de Calna şi părţile din Marmurinţi, cu heleşteu şi cu vad de moară, să fie parte lui Dumitraşco, tatăl lui Grigoraş comis. Şi măcar că este făcut Dumitraşco Stroescul cu altă giupîneasă ce au avut pe urmă, anume Rucsanda fata lui Ionaşco 84 r. logofătul, dar fiind fată, / pentru aceia i-au pus parte mai mare; - a patra parte din Cincău şi cu giumătate dintr-altă a patra parte şi parte din Herţe să fie pentru datoriile ce au rămas dator Iordache Stroescul şi care din nepoţi vor plăti acele datorii, aciia să stăpînească aceste părţi; - Nastasie cu Antimie, carele au fost stărpe şi au arătat ficiorii lui Holban un zapis de la Nastasie, scriins că au dat danie parte sa din moşie nepoatei sale Paraschivei, înma Holbăneştilor, ca să o ţină păr la moarte ei şi după moarte să o grijască; - aşijdire şi ficiorii lui Potlog, nepoţi de fată Alicsandrei Tăutulesei, au dat samă că au avut şi ei zapisă de danii de la mătuşa lor, Antimie, pe parte ai. Şi măcar că s-au adeverit cum că Nastasie, după ce au făcut danie aceia, nu s-au putut sprijini la casa lui Holban, ce s-au dus în Ţara di Gios, di i s-au tîmplat şi moarte acolo, pe mîni streine, aşijdire şi pentru Antimia s-au adiverit că, pe cînd au fost făcut acea danie, au fost eşită din minte, care nu era de ţinut în samă. Şi măcar că zapisul ci era făcut de Nastasie Paraschivii Holbănesei au fost stricat de fraţi şi de alte rude, de Macreiu staroste de Cernăuţi, dar fiind 84 v. mai pe urmă întărit cu o carte a măriei sale / Mihai vodă; aşijdire şi pentru Antimie, măcar că era eşită din minte, dar din vreme că au ţinut-o Potlog, di au murit în casa lui, am socotit di li s-au făcut şi acestora cîte o părtice, giumătate de sat de Toporăucic, să fie parte lor 89 p amînduror şi dintr-acea giumătate de sat să ţie ficiorii lui Potlog giumătate şi ficiorii Paraschivii giumătate. Alte părţi ci au arătat că mai au de moşie unchiu-său Lupul Stroescul, care părţi unile sînt şi înpresurate dispre alţii, dar dediră samă că au dresă şi li-am pus la parte, ca să-şi cerce şi să-şi dizbată cineşi parte sa: - părţile din sat din Novosiliţă, tij ot Cernăuţi, care mai nainte s-au chiemat Ursuriicolesa, cumpărătură Lupului Stroescful, aceasta am socotit să fie în parte nepoţilor lui Ion Stroescul, care au fost diosăbit cu parte sa din moşii de tată-său, precum am arătat mai sus şi toate aceste părţi li-au fost dat şi la împăraţala dintăi; - parte din Stăneşti, ţinutul Sucevii, tij a nepoţilor lui Ion Stroescul; - a tria parte de sat din Hilipeşti, ţinutul Sucevii şi toate părţile din Negoteşti şi parte din Pomîrla, ce sînt la Dorohoi, să fie a lui Gligoraş 85 r. / Stroescul comis; - Revnova, la Cernăuţi şi o parte din Mamomiţa, din partea călugărilor, din a patra parte a trie parte, să fie în parte nepoţilor Alicsandrei, iar pentru cheltuielile lor, cum a socoti mărie sa vodă. Vasilie pisai. Ştefan Tăbîrţă jitnicer; Miron Gafenco biv vel stolnic; Ştefan Gherghel postelnic Dumitraşco Tăutul; Gavril Volcenschie; Andrei Potlog; Costandin Holban Neodihnindu-să Gligoraş Stroescul comis cu împărţala aceasta mai sus arătată şi eşind la Divan, ne-au orînduit măria sa vodă de am mai luat sama şi am găsît că împărţala aceasta este bună, făcută cu dreptate şi pe aceasta am hotărît să să odihnească, în care am iscălit şi noi, -y Nechifor mitropolit 1 Documentul a fost început, cu alt scris, pe f. 82 v. şi întrerupt, pentru a fi reluat pe f. 83 r. 2 Publicat în rezumat, după ms. nr. 237, în T. Balan, Documente bucovinene, voi. VI, Bucureşti, pp. 135-136. 252 Let 7251 <1742>, octomvrie ^ Carte de poprit s-au dat pe răvaş călugărilor de Modoviţa, ca să poprească moşiile ce-au zis că au la Fălciiu, pe scrisori ce-au arătat, iar cine ar ave a răspunde, să vie de faţă. 90 253 85 v. Let 7251 <1742>, noemvrie 5 •* O carte s-au scris la Iordache vel căpitanul de Codru, ispravnicul ţinutului Fălciiului, pe jalba lui Gherman egumen de mănăstire Moldoviţa, care au jăluit că are mănăstire nişte moşii cu bălţi, acolo, la Fălciiu, anume Blizceatul şi Blizceţălul şi poiana Bramariul şi Budoielili şi cu altile de pen pregiur, pe care au arătat şi scrisori, dar, nedîndu-le mîna să li mai caute, au pus alţii mîna pe acele moşii şi le stăpînesc rău. Pentru care, iată că-ţi scriem, viind acolo trimisul egumenului cu carte gospod, să trimiţi un om de ispravă, ca să margă împreună pe la acele moşii şi să adivereze acele moşii, în Cele 2 Ceasuri sînt, au afară şi cine le stăpîneşte şi cu ce şi cum s-au chemat mai înainte vreme şi cum să chiamă acum, întrebînd de oameni bătrîni megieşi de acolo. Cum vei adeveri, să avem ştire cu mărturie, scriind la protocol. 254 <1742>, dichemvrie 8^ ^ Altă carte, tij la căpitanul de Codru i la Toader Jora stolnicul. a Iţi facem ştire pentru moşiele mănăstirii Moldoviţa, ce are acolo la Fălciiu, pentru care, pe scrisori ce-au arătat aici, ţi s-au scris mai în trecute zile ca să cercei de rîndul acelor moşii şi acum am văzut şi mărturia ta, pe cum aţi cercat şi aţi aflat şi cine le stăpîneşte. 86 r. Ce, iată / îţi mai scriem, să chemaţi faţă pe acii ce stăpînesc acele moşii şi să luaţi sama cu amăruntul, pe scrisori ce vor arăta, o parte şi altă şi pă cum s-a căde cu dreptate să giudeci şi să dai mărturie. Iar cu care nu i-aţi putea aşăza acolo, să le pui soroc şi să-i trimiţi aici cu carte de giudecată, ca să avem ştire. 255 87 v. Carte la starostele de Cernăuţi, pentru turci făcători de rele, prinzîndu-i, să facă ştire capichihaii de Hotin. Let 7251 <1742>, săptemvrie 9 Scriem domnia me la boiariul nostru Hristoscul Vlasto, starostele de Cernăuţi, sănătate. Cartea ce ni-ai trimis am luat, cele scrisă am înţăles. Şi pentru acei turci făcători de rele, carii luînd o fată cu sila i-aţi prins şi i-aţi 91 trimis aici, bine aţi făcut. Numai, altă dată, turci ca aceştia făcători de rele, prinzîndu-i cu beşliaga, să nu-i mai trimiteţi aici, ci să faci ştire la capichihaia de Hotin, ca să spuie dumisale agăi şi dumnealui aga va trimite de-i va lua de acolo şi le va veni de hacul lor. Căci, trimiţîndu-i aici şi ei fiind de Hotin, iar acolo vom să-i trimitem şi noi, că, fiind hotincii, acolo să cade să-i trimitem, nu-i putem trimite aiurile şi cu trimisul lor să fac cheltuiele. Şi, precum am zis, dumneata de acum înainte aşa să urmezi. Aceasta i zdraviem. 256 88 r. Cărţile de goştina de oi, precum s-au socotit într-acest an şi s-au strigat la cochii vechi ’. Io Costandin Necolai voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele goştinarilor de ţinutul..., să fie volnici cu carte domnii mele a lua goştina de oi precum s-au socotit şi s-au strigat la cochii vechi într-acest an. Sfinţia sa părintile mitropolitul şi episcopii de pre la scaune, boierii cei mari cu boierii şi mazilii şi mănăstirile toate şi testamen-turile şi cărţile gospod şi sîrbii, cîmpulungenii şi vrîncenii şi alţii, oricine să va afla cu oi aici în ţară, toată ţara, de la mare pînă la mic, să aibă a plăti goştina dreaptă de zece bucate un leu, făr numai turcii, pe unde s-or afla, să aibă pace, iar altul nime scutelnic să nu fie, căci, cui vom socoti, să va rădica cu peci gospod. Şi care unde au dat an, acolo să de şi estimp, iar cii însuraţi unde le va fi şidere. Deci, cum mai în grabă să aibă a strînge banii şi să-i aducă la Visterie gospod şi nime să nu ste înpotriva cărţii gospod. Insă cu cheltuielile să nu supere goştinarii pe oameni, far numai fîn să le de şi mîncare lor ce s-ar întîmpla să aibă omul, iar came sau grăunţă să nu ceară la oameni, ce, să-şi cumpere cu bani. [Fără dată.] <1742, octombrie ?> 257 88 v. Cărţile de isprăvnicii. Cărţile ce s-au dat de volnicie ispravnicilor ce s-au pus pin toate ţinuturile, tot într-acest chip \ 92 Io Costandin Neculai voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domnii mele..., pe carile l-am făcut domnia mea giudecător peste tot ţinutul..., ca să fie volnic cu carte domnii mele a păzi dregătoria sa cu tărie, atîta pentru giudecăţi, cît şi pentm toată apărarea şi odihna şi dreptate lăcuitorilor. Şi să aibă putere, cu tărie, a giudeca tot feliul de giudecată, ori mare, ori mică şi tot obrazul, ori boiar, orice briaslă ar fi, de la mare pînă la mic, să aibă a merge la giudecata mai sus numitului dregător să să giudece. Şi giudecătoriul pe giudecata ce va face să de cărţi de giudecată la mîna oaminilor, trecîndu-le la protocol şi carile cui ce va rămîne dator din giudecată să pliniască, luîndu-şi zăciuiala pe obicei şi pe cii vinovaţi să-i pedepsască. Şi pentm tîlhari-în tot chipul să cerce să-i prindă şi să-i cerce şi, globindu-i, să-i trimită aici, trimiţînd şi vina lui în scris, cu carte deşchisă, cu armăruntul şi cu dovadă şi carte să o triacă la protocol. Şi potropopii la giudecăţi mirineşti să nu să amestice. Iar cămia din lăcuitori îi va păre cu strîmbul vreo giudecată, să fie la Divanul domniii mele, însă cu carte de giudecată de la dregător şi înainte Divanului să va cerca acea giudecată şi, de va fi cu dreptate, să va întări şi de la domnia mea, iar de va fi cu strîmbătate, să va îndrepta după dreptate ce s-a căde. Iar afară dintru acestea mai sus arătate, clăci sau altă angărie, preţ de un ban, să n-aibă a lua de la lăcuitori. Aceasta scriem. Let 7250 <1742>, ghenarie 15 Gloabe de la nimeni să nu ia, far numai de la tâlhari. Cine nu va veni la giudecată, să-l aducă far de voia lui, cu treapăd, orice obraz ar fi. De la omul de frunte să ia 6 potronici, al doile 3 potronici, al treilea mînă 5 parale1. 1 Pasajul adăugat, după dată, de altă mînă. 258 89 r. Poronca ce s-au dat ispravnicilor pentru tîlhari şi pentru alte giudecăţi uşe să le fie deşchise. înştiinţare ispravnicilor de prin toate ţinuturile pentm hoţi . Io Costandin Necolai voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 93 p Scriem domnia mea la credincios boiarul nostru, dumnealui Radul Răcoviţă biv vel păhamic, giudecătoriul sud Bacăul, sănătate. Facem ştire că jalobe vedem multe de furtuşaguri şi hoţi trimişi de la dregătorie dumitale n-au vinit. Pe sămne nu-i cercaţi, nu purtaţi de grijă precum vi s-au poroncit, ori îi prindeţi şi-i ţineţi acolo, ori vă înpăcaţi, luînd de la dînşii ce găsiţi şi îi sloboziţi. O pricină dintru aceste va fi una. Şi iată că, de iznoavă vă poroncim, în tot chipul mare cercare să faciţi, necontinind cu purtare de grijă pentru hoţi, pe unde să fac furtuşaguri, numai ca să-i prindeţi şi tâlharii şi măcar şi pînă la un stup de să va dovidi cineva că au furat, acesta tot tălhar este şi furtuşag mare să socoteşte. Şi pre toţi tâlharii să-i prindeţi şi să-ţi ei gloaba ta orice vei găsi la dînsul şi cu strînsoare să să afle, dovedind toate pricinile cele de furtuşaguri, orice va fi furat şi la ce vreme şi altile toate cu amăruntul şi pentru gazdili lor. Dînd şi cărţi slobode de giudecată, pe cele ce s-or dovidi faptile lui, o carte să dai la mîna păgubaşului şi una să rămîe la dumneata, să să scrie la protocol şi un izvod de furtu-şagurile lui, cu dovedile anume, să trimiţi aici, împreună cu tâlharii. Şi nemică acolo să nu-i ţîneţi, ce, pe tâlhari numaidecît să-i trimiteţi aici, afară de furtuşaguri mici, de o găină sau altile ca aceste cari să număsc potlogării, pe unii ca acie acolo să-i certaţi, iar aici să nu-i mai trimiteţi, fiind lucru mic. Apoi, că şi oamenii cu jalobe pre mult vin aici, de la ţînutul acela, 89 v. de supără Divanul şi pentru mici pricini, pînă de un leu, de doi / şi socotind că ori uşile dumitale sînt închisă, ori nu stai la giudecată a le căuta giudecata. Care şi pentru aceasta îţi poruncim, să nu te leneveşti cu purtare de grijă şi uşa să-ţi fie deşchisă şi necontinit să stai la giudecată, căutînd toate jalobile oamenilor, ca să nu să supere oamenii cu cheltuiele a veni pe la Iaşi pentru pricini mici, din vreme că noi pentru aceasta v-am făcut ispravnici pe la ţinuturi, pentru odihna nărodului. Şi un om prost de va ave cu vreun boiar giudecată, orice obraz va fi şi n-a vre să vie pe sorocul dumitale la giudecată, să trimiţi să-l aduci şi să hotărăşti, dînd carte pe giudecată şi să o pui la protocol, iar carile nu s-a ţîne de giudecată, să vie la Divan. însă şi cărţile de giudecată ce daţi să fie într-o coală de hîrtie şi cărţi slobode, iar nu pecetluite cu ceară. Şi toate acestea acum vă poroncim cu de-adinsul să le socotiţi una cîte una, urmîndu-le, că, de nu viţi urma şi om afla c-aţi făcut într-alt chip, în credinţă că ni vom scîrbi. Aceasta poroncim. Let 7250 <1742>, mai 10 94 259 <1742,> mai 5 Cărţi ce s-au scris şi s-au trimis pe la ispravnici, ca să le trimită să să cetiască pin toate satile şi iar să le trimită aici, iscălite cum că s-au cetit, ca să înţăliagă lăcuitorii, să margă toţi să să giudece la ispravnici \ Io Costandin Neculai voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor mazililor i căpitani, vomicei de pin sate şi tuturor lăcuitorilor de ţinutul..că noi îndestul ne silim pentru odihna nărodului şi pentru aceasta divanurile noastre pe toate zilile nu lipsăsc şi dumnealor boiarii, osăbit, de altă parte, necontenit giudecă. Şi cu aceste cu toate, văzînd atîta mulţime de jalobe şi socotind şi supărare voastră a vini cu cheltuială pe la Iaşi, de pricini mici, de 2 lei, de un leu şi, pentru ca să nu vă supăraţi şi să nu vă păgubiţi cu cheltuiala, am 90 r. făcut şi ispravnici giuaecători / pe la ţinuturi, cărora li s-au dat poroncă cu tărie, ca să fie uşile lor deşchisă şi necontenit să caute tot feliul de giudecată şi oricine, cu ce fel de obraz va fi şi va ave giudecată, să margă la giudecata ispravnicului şi să le hotărască cu cărţi de giudecată. Iar care va fi vro pricină mare, să nu poată acii giudecă-torii giudeca, sau cui va păre cu strîmbul şi nu s-ar ţîne de giudecată, unora ca acilora să le dea soroc să vie şi la Divan. Şi această orîn-duială aşăzînd la toate ţinuturile, ne mirăm pentru ce nu urmaţi să mergeţi la giudecătoriul ţinutului să vă luaţi ispravă de giudecată, fiind aceasta şi folosul vostru, ca să nu vă mai supăraţi pe aici, pe la Iaşi şi videm că tot ca şi-ntăi supăraţi Divanul cu pricini mici, care vă cade mai mult cheltuiala decît dobînda voastră. Şi pentm aceasta, de iznoavă vă înştiinţăm, cii ce au giudecată mergiţi fieştecare la ispravnicul ţinutului, că au poroncă să vă giudece şi să vă dacă dreptate şi să vă luaţi cărţi de giudecată. Iar de nu v-or giudeca, sau nu viţi ave dreptate, atunce să viniţi aici să daţi jalobă şi atunce viţi lua dreptate noastră de la noi. însă, cînd viţi vini aici, să mergeţi să faceţi ştire şi oamenilor cu carii aveţi giudecată, chemîndu-i la Divan şi de n-a vre să vie, atunce l-om aduce noi, căci că noi pe un om sîngur nu-1 putem giudeca, pînă nu sînt amîndoi de faţă. Şi cartea aceasta să să cetiască în toate satele acelui ţînut şi să să iscălească întrînsa preutul şi vomicelul a fieştecărue sat, cum că s-au citit în satul lor. Aceasta scriem. Let 7250 <1742>, mai 5 95 260 90 v. Let 7251 <1742>, săptemvrie 12 Cărţi ce s-au scris tij pe la ispravnici, pentru cercetarea călugărilor şi pentm disătnici \ Io Costandin Neculai voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie me la boiariul nostm, dumnealui Dinul ispravnicul sud Suceavă şi la boiarii zlotaşi de ţinutul acela. Facem ştire pentm călugării ce să vor fi aflînd la ţinutul acela, şăzînd pin sate şi pin cătunuri, afară din mănăstiri, să căutaţi să faceţi cercătură ca să-i aflaţi pe toţi şi să ne faceţi foae anume de toţi cîţi sînt şi la cel loc şăd şi de cîtă vreme sînt călugăriţi şi cine i-a călugărit şi la ce slujbă să află şi să ne trimiteţi acel izvod aice şi atunce viţi ave răspuns. După aceasta, mai poroncim dumneavoastră ispravnici de ţînut, că înţălesăm domnia me că să supără lăcuitorii cu multe năpăşti de cătră desetnici, năpăstuindu-i şi cu izvoadele de anul trecut şi pre cei ce n-au stupi, nici mascuri, le pun năpaste asupră c-ar ave şi-i zălojăsc şi li eu bani. Care pricină aeve am aflat-o, că şi înainte noastră s-au purtat jaloba aceasta şi pentm aceasta am scris carte şi la desetnici, ca să să feriască de năpăstuiri şi am scris şi la lăcuitori, care să o citiţi în tot ţinutul, de este cineva năpăstuit, să vie să ne de jalobă şi îi vom împlini întreit şi pe desetnici îi vom pedepsi. Şi carte ce scriem la lăcuitori să ne-o trimiteţi iar înapoi, iscălită de toţi preuţii şi vomiceii satelor, cum că s-au cetit în toate satile. 261 91 r. <1742,> săptemvrie 12 Carte la desetnicii de tinutul... 5 Facem ştire c-am înţăles domnia me că supăraţi pe oameni cu multe năpăşti, cerîndu-le şi luînd bani de desetină şi de la cei ce n-au stupi şi mascuri, uitîndu-vă pe izvoadele de anul trecut şi cu alte chipuri de năpăşti îi supăraţi. Care noi aceasta nicidecum n-o suferim şi iată că vă poroncim, afară de stupi şi mascurii carii îţi găsi o de faţă, văzîndu-i cu ochii voştri, alte năpăşti oamenilor să nu faceţi. Şi de aţi fi luat vreunui om cu năpaste, să-i întoarceţi înnapoi, că, de a vini cineva să ne jăluiască, nu numai că îndoit şi întreit îi vom plini de la voi, ci şi cu re pediapsă v-om pedepsi. Aceasta scriem. 96 262 <1742,> săptemvrie 13 Carte la vornicii satelor şi toţi lăcuitorii de ţinutul Sucevii. Facem ştire că înţălesăm domnia me că pe multe locuri ar fi supărînd desetnicii pe oameni, năpăstuindu-i c-ar ave stupi sau mascuri şi, negăsînd de faţă nici stupi sau mascuri, au luat de pe la oameni desetină cu năpaste, cerînd pe izvoadele de anul trecut, ori cu alte chipuri de năpăşti. Care lucru domnia me nu-1 suferim şi, măcar că şi la desetnici au scris carte cu tărie, ca să să feriască de năpăşti şi pe cine or fi năpăstuit să le întoarcă banii înapoi, dar şi voî vă poroncim, de va fi cineva supărat cu acest fel de năpaste de cătră desetnici, 91 v. luînd desetina de la voi cu / năpaste, afară de bucatele ce vor găsi de faţă, unii ca acie năpăstuiţi îndată să viniţi aici să ne daţi jalobă şi nu numai că vom plini de la dînşii îndoit şi întreit, ce şi cu pediaspsă pe disetnici îi vom pedepsi. Aceasta facem ştire. 263 Let 7251 <1742>, octomvrie 5 Cărţi ce s-au scris pin toate ţinuturile, pe la toti ispravnicii, pentru vameşi i mortasipi i camanari i buurari i pârcălabi Io Costandin Necolai voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această poroncă a domnii mele tuturor pârcălabilor şi vameşi, cămănari, bezmănari şi mortasîpi şi buorari, că am înţăles domnia me că mulţi din neguţitorii streini ce trec piste hotar au jeluit la capichihăile noastre ce avem la margine, că să supără cu acest fel de angării, luîndu-le voi mai mult şi afară din obicei. Care jalobe de acestea şi de la neguţitorii noştri, cum şi de la toţi pemintenii necontinit asemine jeluesc, care lucru, a să supăra cineva afară din obicei, măcar şi pînă la un ou, nicidecum nu suferim, nici vom suferi. Şi pentru aceasta, poroncă vă dăm cu tărie tuturor, ca să vă diş-chidiţi ochii fieştecarile din voi şi prea să vă feriţi şi, cum am zis, pînă la un ou, afară din obicei de la nime să nu vă lunecaţi a lua, atîta de la neguţitorii streini, cît şi de la cii de ţară peminteni. Că să ştiţi, că în tot chipul vom cerca necontinit pentru această pricină şi pre cine vom afla c-au luat un ban, sau pînă la un ou mai mult din obicei, pe unii ca acie, ca un călcător de poroncă, cu uliţa şi cu ocna îi vom pedepsi. 97 92 r. Şi cu toate / aceste şi pentru un obicei rău ce-am înţăles că s-au făcut, de sparg pârcălabii vasăle cele cu vin a oamenilor şi eu din bute cîte o tidvă de vin, acest obicei încă l-am rădicat domnia mea, ca să nu mai fie, nici un pârcălab să nu mai îndrăzniască a mai urma obiceiul acesta, o litră de vin să nu mai ia de la nime. Şi poroncim şi voaî tuturor locuitorilor ţării, ca să înţălegiţi toţi poronca aceasta, afară din obicei nimică să nu daţi, iar cui să va lua cu sila ceva peste poroncă, să faceţi ştire ispravnicului de ţînut, că au poroncă să vă împliniască şi să ne facă ştire şi noî, ca să-i pedepsim pe acii pârcălabi, vameşi sau alţii cine a fi. Şi această carte să aibă datorie ispravnicul de ţînut să o trimită în tot ţinutul să să cetiască şi să ne-o trimită aici, iscălită de preuţi şi de vătămani, precum s-au cetit pin toate satile. Aceasta poroncim. 264 Cărţile ce s-au trimis pe la ispravnici, ca să să citiască prin sate carte ce s-au trimis \ Io Costandin Necolai voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la ispravnicul sud Sucevii. a Iţi facem ştire, iată că ţ-am trimis această carte scrisă la lăcuitorii ţinutului, care pricină pre larg vii înţălegi din carte. Şi îndată să o trimiţi să să cetiască în tot ţinutul, ca să să înştiinţeze toţi şi iar să ni-o trimiţi înapoi, iscălită de preuţi şi de vomicei, precum s-au cetit în toate satele. Şi carii din lăcuitori s-ar fi năpăstuit cu acest fel de angării, viind la dumneata, să ei sama şi ci-i afla că au avut năpastă să împlineşti şi să ne faci ştire cu amăruntul, cine cu ce fel de angării s-au năpăstuit şi dispre cine. Aceasta scriem. Let 7251 <1742>, octomvrie 8 92 v. Cărţile ce s-au scris la caimacami, cu venire domniei. 265 1. <1741 ,> septemvrie 19^ Carte legată la dumnealor boiarii caimacami scaunului Moldovei, ca să rînduiască conacile măriii sale lui vodă, mergînd iar la scaunul 98 domniei măriii sale, ca să strîngă toate cu bună rînduială, iar nu cu jafuri şi să plătească lăcuitorilor toate cu bani, atîta carălor cu cai, cît şi cailor slobozi şi altele tainuri ce să vor da, înştiinţîndu-se de purce-dere măriii sale, că au purces la 17 zile ale aceştii luni. 2 66 2. <1741,> septemvrie 19#) Carte legată la dumnealui Paleologa biv vel armaş, aşijdere aceste pricini ce sînt mai sus scrisă. 267 3. <1741,> septemvrie 20*) Carte legată la dumnealor caimacamii scaunului Moldovei, pentru neînştiinţare adese; că de la domnia sa Gligore vodă vin cărţi, iar de la dumnealor nu. Ci, să înştiinţeze adese. A doao, pentru unii din feciori de boiari pămînteni, că s-au cerut să să călătorească cu domnia sa Gligore vodă şi mai mult treti logofătul, feciorul Sturzei vel logofătul. S-au poruncit ca să să oprească, să să trimită înaintea domniii cum mai fară zăbavă. A treia, pentru Schim agasî imbrihorul, ca să să gătească case bune, mari şi să-l odihnească cu toate ce vor fi trebuincioase, luîndu-1 cu cuvinte de cinste, spuindu-i pentru ţară că este săracă şi prădată din întîmplare vremilor cu răzmiriţe. A patra, ca să trimiţă foae de toţi boiarii, boerinaşii, căpitanii şi mazîlii şi cei ce au fost cu dregătorii, anume dregătoriile şi cei ce n-au avut dregătorii, de toţi să să trimită catastih. 268 4. <1741,> septemvrie 20 3 cărţi la toţi boierii, boerinaşii i căpitanii, preoţi, vomicei şi alţi mazîli, ca să iasă pă la conace înainte, cîţi sînt pănprejurul drumului, ca să-i înveţe măria sa şi să le poruncească cele ce sînt de folosul şi buna cîrmuire a tuturor de obşte. 269 93 r. 5. <1741,> septemvrie 19 ^ Carte legată la dumnealor caimacamii, ca să trimiţă pă treti logofătul, feciorul Sandului Sturzii vel logofăt, la măria sa. Cerîndu-i 99 p voie să-l sloboază să să călătorească cu măria sa Gligore vodă, s-a oprit, ca să-l trimiţă înainte măriii sale. 270 6. <1741, septemvrie> 23 Carte de poruncă la dumnealui Paleologa biv vel armaş, pentru nişte ţigani ai sfinţiei sale..., egumenul ot Rîmnic, ce-i are fugiţi în hotarul ţării Moldovei, să fie volnic să şi-i ia. 271 7. <1741, septemvrie> 24 Carte de volnicie dumnealui Hierăscului biv vel vistemic, pentm ţiganii ce-i are fugiţi dincoace. La Paleologa biv vel armaş, pomncă ca să-i prinză şi să-i dea în mîna vechilului dumnealui, iar de avea cineva ceva a răspunde, să vie la Divanul măriii sale. 272 <1741, septemvrie 24> Aşijderea dumisale Şărban Cîndescul biv vel paharnic, iarăşi carte de volnicie. 273 <1741, septemvrie 24> Aşijderea dumisale Neculae Dedulescul biv ceauş za aprozi. 274 <1741, septemvrie 24> Aşijderea sfinţiei sale părintelui episcopul de la Buzău, să-şi ia ţiganii ce-i are la Galaţi. 275 <1741, septemvrie 24> Aşijderea şi Apostului pârcălab, ce au fost de curte gospod, carte la Paleologa biv vel armaş, să-i dea ţiganii ce-i are fugiţi dincoace. 100 276 93 v. 9. <1741, septemvrie> 28 Un pitac cu tituluş la dumnealui Ianachie Costandinache căpitan, jeluindu-se Nistor ot..., zicînd că i s-ar fi furat doao iape, de un an şi acmu una dintr-acele o au găsit-o la ciobanul lui Hristodor ot Tecuci, anume... Ci, să o ia iapa omului, să i-o dea şi să-l apuce să dea seamă şi de ceialaltă, iar de ar tăgădui, să dovedească păgubaşul şi apoi să-i împli-niască paguba. 277 10. <1741,> noemvrie 15 Carte legată la vel căpitanul de Codru, la Chelmambet şi la Ormambel, feciorul lui Tudoric<ă> mîrzea, pentru pricina de 5 boi ce i-au luat de la Damaschin Codreanul, din satul Chighiaciul, cu prepu-nere zicînd că i-au furat de la dînşii şi pă fiul său l-au luat farmuta. Cărora li s-au scris să sloboază pă fii-său şi, de o avea ceva, să vie înainte măriii sale şi, dovedindu-să că sînt tâlhari, va împlini de la dînşii şi-i va şi pedepsi ca pă nişte tâlhari. 278 11. <1741,> octomvrie lOdni^ Carte la Paleologa ispravnicul Putnii şi la toţi lăcuitorii de acolo. Pentru datoriile de vin vechi, cine are să dea, s-au făcut hotărîre, cine cîţi bani va fi luat, să să socotească banii ce va fi luat din zece doisprece păn şi vinul să-l ia datornicii cu preţul lui, precum să va vinde acum la corătă şi altă supărare să n-aibă. Iar cine va fi luat bani de la Sfeti Petre încoace pă vin, să plătiască datoria pă tocmeala sa, ori, neavînd vin, să dea bani cu dobîndă, neguţitoreşte. Insă, cel ce să va dovedi că au avut vin şi l-au vîndut cu bani altora, neplătind datoria, vinul acela să să ia de la cumpărător şi să să dea la datorii şi unii ca acie să să şi pedepsască. Aşijderea şi cei ce vor fi dat bani pă poame, asămene urmare să facă. Datoriile vechi să să plătească cu bani, cu dobînda lor din zece doisprece, iar cine va fi luat bani în anul acesta, din zi întăi a lui mart, să dea poamele pă tocmală, iar nedînd poamele, să dea banii cu dobînda lor. 101 279 94 r. 12. <1741, octomvrie> 10 dni*'* Carte scrisă de înştiinţare tuturor lăcuitorilor din Iaşi, că porunca gospod s-au dat cu tărie, nimeni de nimic din casa lui să nu să jăcuiască, nici covor, nici scoarţă, nici mindir, nici plapomă, nici vase, nici blide, nici lighian, nici alte, preţ de un ban, nici de la creştini, nici de la armeni, nici de la jidovi. Iar mai luîndu-se cuiva ceva, îndată să dea jalbă, arătîndu-1 pă acela anume, pă acel jăcaş şi unul ca acela să va pedepsi în vederea tuturor. 280 13. <1741, octomvrie> 10 dni*'* Carte la Paleologa, ispravnicul Putnii, pentru venitul ce are pivnicerul din viile de la Odobeşti, a neguţitorilor, cîte 2 potronici de pogon, să caute să-i împlinească după obicei. 281 14. <1741, octomvrie> 10 dni*-* Carte dată pivnicerului, de volnicie, ca să-şi ia obiceiul din viile neguţitorilor, de la Odobeşti, pe obicei. 282 15. <1741, octomvrie> 10 dni*-* Carte legată la Paleologa, starostele de Putna, pentru nişte rămăşiţe de vin a dumisale vel logofătului, de 3 ani şi pentru vin ce au plătit de la Sfeti Petre încoace, să urmeze a-i împlini după cum s-au hotărît, galbeni 11. 283 16. <1741, octomvrie> 10 dni*-* 5 cărţi date, de volnicie, dumisale Iordache Roset vel vornic de Ţara de Sus ca, pă cine ar trimite, să fie volnic să aibă a căuta venitul vomiciii din Ţara de Sus, pe obicei. Şi să ia de fata mare ughi 12 şugubina şi doi galbeni ciobotele feciorilor şi de văduvă 12 lei şi doi galbeni ciobotele feciorilor şi oriunde ar afla şugubină sau morţi de om, ori în tîrg domnesc, ori în ce sat, să ia venitul vomiciei pă obicei. 102 284 17. <1741, octomvrie> 10 dni^ 18 cărţi la dregătorii du pă la ţinuturi, să dea poruncă tuturor lăcuitorilor să aducă pîine de vîndut la Iaşi, grîu, orz, mălai, faină. Şi carăle, boii lor nici la un beilic nu să vor lua şi pîine ce vor aduce încă vor vinde cu preţul ei. 285 94 v. 18. <1741, octomvrie> 10 dni^ Carte la tîrgoveţii de Fălcii i la lăcuitorii de acolo, precum s-au socotit zi de iarmaroc de doao ori într-un an, la Dumineca Tomii şi la zioa lui Sfeti Gligore, care să prăznueşte la 25 a lunii ghenarie. 286 19. <1741, octomvrie> 10 dni ^ Carte dată tîrgoveţilor de Fălciiu, ca să fie zi de tîrg marţe, după cum au fost vechiu obicei. 287 20. <1741, octomvrie> 11 dni^ Carte de poruncă căpitanilor de pe la menziluri i lăcuitorilor, pentru divan efendi ce au fost la măria sa Gligore vodă, care merge la Focşani, înştiinţîndu-i că cele ce-i va trebui de conac s-au orînduit Foţii uşer să-i cumpere cu bani şi de la cine ce ar cumpăra să ia foae iscălită de la cei ce vor da cele trebuitoare. 288 21. < 1741, octomvrie> 11 dni ) 17 cărţi date pârcălabilor du pă la ţinuturi, să ia părcălăbia pă obicei, că aşa este porunca gospod. 289 22. <1741, octomvrie> 10 dni ) Carte la Neculai căpitanul, Ciohoranu, pentru nişte dijmă ce-au strîns oamenii lui Vasile biv vtori logofăt din satul Rujinţii, din ţinutul Iaşilor şi să o împlinească de la popa Tănasie ot Hrincăuţi i Toader 103 Răveanco ot tam i Ursu Răveancul ot tam, luînd-o în tărie, peste porunca gospod. 290 23. <1741, octomvrie> 10 dnP Carte la Paleologa biv vel armaş, staroste de Putna, pentru jalba lui Dumitraşcu beşliu ot Focşani. Să să agiungă cu vel căpitanul de ceia parte, să-i împlinească 140 lei ce i s-au furat de la Cocorăşti. Apucîndu-să Cocorăştii şi negăsind pe tâlhari, vor plini ei banii. 291 24. <1741, octomvrie> 10 dni*-1 Carte de poruncă la meziluri i la vomicei şi vătămani du pă în sate, 95 r. pentru Aii bei boşneag, care merge la Focşani, înştiinţîndu-i că, pentru cele / ce-i vor trebui de conac, s-au orînduit pă un lipcan să-i cumpere cu bani şi de la cine ce ar cumpăra să ia foae iscălită de la cei ce vor da cele trebuitoare. 292 < 1741, octomvrie> 11 2 cărţi date de volnicie lui Costache vornicul de Ţara de Gios, pă cine ar trimite la Horhei i Lăpuşna i la Bîrlad, să aibă a lua şugubinele, de fată mare burdihoasă 12 ughi şugubină şi 2 ughi ciobotele feciorilor şi de văduvă 12 lei i 2 ughi ciobotele feciorilor. 293 <1741 ,> octomvrie 11 O carte de volnicie vornicilor de poartă, să cerce venitul vomiciii la Iaşi, la Cîrligătură i la Roman, pentru morţi de om şi pentru şugubină şi să ia de fată mare 12 ughi şugubină şi 2 ughi ciobotele feciorilor şi de văduvă 12 lei i 2 ughi ciobotele feciorilor. 294 <1741 ,> octomvrie 13 O carte de volnicie tîrgoveţilor de Fălcii, ca să strîngă ei toată dijma du pă locul domnesc a tîrgului Fălciiu, să le fie pentru cheltuiala tîrgului. 104 295 <1741,> octomvrie 13 O carte la Iordache postelnicul, capichihaiao de Hotin, pentru uciderea lui Costandin Pohor din ţinutul Sorocii, ce l-au ucis doi turci, Husiin spahiul şi cu Mustafa Tunba. Şi să scoată pă turci la giudecată şi să împlinească de la dînşii cele ce s-au luat ale mortului şi lor să le vie de hac. 296 <1741 ,> octomvrie 13 O carte dată dumnealui Andrei Roset vel ban, ca pă cine va trimite la Ocnă să fie volnic a strînge venitul dregătoriii dumnealui, cîte trei bani de drobul de sare, atîta steţii, cît şi drobi, din toată sare ce /V să va încărca de la Ocnă, pă obicei. Insă şi sare ce se va fi încărcat de la schimbare domniilor păn acum. 95 v. Cărţile ce s-au dat în anul dintăi ispravnicilor. Cărţi să să ia bit or. 297 <1741,> octomvrie 14 Cărti a dregătoriilor celor mai alese \ 16 cărţi date, de volnicie, dregătorilor du pă la scaune, ca să fie volnici a păzi dregătoria lor, să apere pă locuitori, purtînd grijă a le face dreptate după obicei, iar clăci sau alte angării nimic, nici un preţ de ban, să n-aibă a lua de la dînşii. 298 <1741,> octomvrie 14 Carte de venitul lui vel spatar Carte dată, de volnicie, lui voi spatar, ca să aibă a lua venitul dregătoriii sale, du pă jumătate de stărostie a Cernăuţilor, din tot venitul, după obicei. 299 < 1741 ,> octomvrie 14 Cărţile bourăritului \ 105 p 17 cărţi date lui vel cupar, ca să aibă a lua venitul dregătoriii sale, de toate circiumele cîte 44 bani de circiumă şi 2 oca vin, orice fel de băutură ar fi, atîta la tîrguri, cît şi la iarmaloace ce s-ar face păste an în ţinutul acela şi a nimărui circiumă scuteală să n-aibă, nici circiumă vlădicească, nici mănăstirească, nici boerească, nici căpitănească, nici slujitorească, ce, de la toţi să ia deplin. 300 <1741 ,> octomvrie 14 Carte de om gospod, pentru sluga lui Leorenţi vameşul . De volnicie, să apuce pă Arhip ot Domneşti, chezaş lui Toader sinăi Crîstii, pentru 80 lei ce au furat Toader din banii gospod, den peceţile ot Covurlui şi au fugit. Să dea seama chezaşul pentru dînsul, iar negăsindu-1, să aducă pe chezaş. 301 <1741 ,> dechemvrie 15 Carte la Costandinache vel căpitanul de Soroca^. O carte ce scrie la Costandinache vel căpitanul de Soroca, pentru jaloba ce-au jeluit Iosîf jidov din Crănmenciuc ot Soroca, pe..., jidov de la Iarov, din ceia parte, zicînd că l-au slujit trii ani cu tocmală şi i-au oprit hacul lui, încă, cînd au vrut să iasă, i-ar fi luat şi 18 ughi aur ungureşti, carii i-au fost trimis un frate a lui Iosîp, de aici acolo, ca să-i cumpere horircă. Şi pentru aceste, să să agiungă cu dregătoriul Iarovului, din ceia 96 r. parte şi cu mijlocul lui / să scoată toată paguba jidovilor noştri de la jidovul de ceia parte, ca să nu rămîe păgubaşi. Şi să-i zică şi aceasta, că noi une pricini de zăboară ca acestea cu linişte vom să le căutăm, după megieşia ce să cade. Iar nesilindu-să dregătoriul Iarovului după cum scriem noi, cu alt mijloc tot vom plini paguba jidovilor noştri. 302 < 1741,> dechemvrie 12 Cărţi igumenilor, de stăpînit moşiile*-*. O carte mănăstirii lui Aron Vodă, să stăpînească pe toţi oamenii de lîngă mănăstire, precum i-au stăpînit şi mai înainte. 106 303 <1741 ,> dechemvrie 12'* O carte mănăstirii Golăi, tij de stăpînit satul mănăstirii, ce să chiamă Spineni, la ţinutul Iaşilor, precum l-au stăpînit şi mai înainte. 304 < 1741 ,> dechemvrie 20** 0 carte călugăriţilor de Socola, să stăpînească pe toţi oamenii cîţi şed pe moşiile Socolii şi ele să pue vomicei. însă, acei ce şed pe locul Socolii numai 6 zile într-un an să le lucreze1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 223, nota 1. 305 <1741 ,> dechemvrie 14** O carte legată la Gheorghie vel căpitanul de Codru. Din vreme c-au venit jalobă la măria sa vodă, de la lăcuitorii di pe Prut, din satele di pe di iasta parte, pentru tătari, că fac multe furtuşaguri şi mai vîrtos tătarii ce sînt mai de margene, despre Orumbet olu. Au cercat măria sa lucrul acesta, cu mijlocire ca să să oprească tătarii a nu mai trece Prutul pe aiurile în iasta parte, far numai pe podul de la Fălciiu, precum au fost obiceiul vechi. I-au vinit carte de la... mîrzacul, carele să află acmu, într-această vreme, mai cap între tătarii mărgineni, scriind cum şi dumnealui au dat poroncă tătarilor, numai pe pod pe la Fălciiu să treacă, iar nu pe aiurile. Pentru aceia şi vel căpitanul să aibă a purta de grije, să-i fie aminte şi să de poroncă şi lăcuitorilor, ca nicidecum să nu mai lase pe tătari să triacă Prutul dincoace, fară numai pe podul Fălciiului, iară cărei să vor volnici mai mult peste poroncă să-i prinză şi să-i pue în heră şi să-i aducă la vel căpitan şi el să-i trimită la mîrzacul mai sus numit, ca să-şi ia plata lor. 306 <1741 ,> dechemvrie 15 * 3 cai şi 1 calauz la Ahăr chihaiasî a lui Apdula paşe de Bender, mergînd la Sîlistra. 107 I 307 <1741 ,> dechemvrie 18^ 1 carte de volnicie unui armaş, să aducă pe Aftodor şi pe frate-său Lupaşco, pentru 2 boi ce s-au furat de Pricopi tălhariul sină Mititelul, de la chihae de călăraşii gospojdii şi au zis tălhariul că boii sînt la Aftodor şi la Pricopie. Pentru aceia, să-i aducă să de samă. 308 <1741 ,> dechemvrie 17 Un menzil 2 cai, 1 calauz, la Suliman chihae lui Sara Ahmet paşe, mergînd la Gălati. 3 309 <1741 ,> dechemvrie 17'-* 1 carte de volnicie unui copil din casă, să aducă pe oamenii de Ciorăşti, de vreme ce au bătut pe un copil din casă ce mersese să pliniască finul de boeresc, ca să de samă, cu ce îndrăzneală au bătut pe omul gospod1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 258, nota 1. 310 <1741 ,> dechemvrie 17 1 carte de volnicie unui copil din casă, să aducă pe oamenii de Larga, satul dumisale vel vornicului Costache, de vreme ce nu să supun lui vel vornicul să-i facă slujbă1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 258, nota 1. 311 <1741 ,> dechemvrie 21 Un menzil . 108 4 cai cu o sanie şi 2 surugii şi 6 cai de călărie, la un boier a lui Mihai vodă, mergînd la Tighine. 312 Un menzil . 1 cal de olac la un lipcan, mergînd la Bendir. <1741 ,> dechemvrie 21 313 97 r. Un menzil . 4 cai şi o sanie şi 2 surugii şi 4 cai de călărie la vel uşer, mărgînd la Smail. <1741 ,> dechemvrie 22 314 Răspunsul cărţii lui Costandinache vel căpitanul de Soroca Carte la Costandinache vel căpitanul de Soroca. 2 cărti ce-au trimis, una de la Libişovschie polcovnecul i gober-natul de Movilău şi alta de la Saveţschie gobematul de Raşcov, scrisă la măria sa vodă, li-au luat şi celi ce ne scriu am înţăles. Şi întăi, pentru Libişovschie, ce scrie căpitanul că are poroncă stăpînu-său să vie la măria sa vodă şi s-au îngrijet de boala ciumii de n-au vinit pînă acmu, de aceasta ni-au părut bine şi pofteşte măria sa să vie dumnealui, că boală de ciumă nici c-au fost, nici este, atîta, s-au fost însămnat demult, la o casă şi pe urmă au ferit Dumnezeu. Iară pentm Saveţsche, ce scrie căpitanul de pricina a doi oameni de acolo, din gruntul dumilorsale, cari ave cu un Radul Munteanul de la Iaşi şi întăi s-au fost aşăzat acolo, la margine, iar pe urmă de la Anăstasă căpitanul li-au curs strîmbătate, am înţăles poveste şi s-au dat poroncă Radului Muntianului să vie acolo, să ste de iznoavă la giudecată şi, de s-a făcut vro strîmbătate atunce, acmu să va îndrepta. Şi aşe să le faci ştire şi unue şi altuia, răspuns de la măria sa vodă. <1741 ,> dechemvrie 23 315 Cărti de poroncă pentm călugări, să-şi aducă hrisoavele \ 109 10 cărţi la zece dregători di pe la ţinuturi: la Suceava - la vornicii de Suceava, la pârcălabii de Niamţ, la pârcălabii de Bacău, la Putna - la Palaloga, la Covurlui - la Edimiliul pârcălabul ot Galaţi, la Tutova - la 97 v. pârcălabii ot Tutova şi pentru Răchitoasa, / la Fălciiu i la Vaslui tij la pârcălabi, la Lăpuşna i la Hîrlău tij la pârcălabi, poruncindu-li-să să înştiinţeze pe toţi igumenii de la mănăstirele ce sînt la aceli ţinuturi, ca să ia scrisorile mănăstirilor, de moşii, de ţigani, de vecini, de bucate şi la Sfîntul Botez să să afle aice. Şi pînă în Sfetii Vasile să să înştiinţeze măria sa de la dregători, precum că li-au făcut ştire. <1741, dechemvrie 23> 316 <1741 ,> dechemvrie 23*^ 1 carte legată la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi, poroncindu-să să facă ştire la doi oameni de la satul Dărăbanii, ot ţinutul Dorohoiului, anume lui Procopie şi lui Ion Chihae, să vie aice, să ste de faţă cu Beşir aga ot Hotin, pentru nişte berbeci. 317 < 1741 ,> dechemvrie 31 ^ 0 carte de un copil din casă, să pliniască o datorie*-’. 1 carte de volnicie unui copil din casă, să pliniască 84 lei de la Hagi Mane arman i de la Andronec staroste de armeni din Iaşi, cu cari bani au rămas datori lui Anăstasă biv vătav de copii. 318 <1741 ,> dechemvrie 31 Carte pe jaloba lui imami Mehmet de la Hotin^. 1 carte legată la Iliiaş vel căpitanul de Dorohoi, să aducă faţă pe un lăcomie din Hudeşti, să-i ia sama cu imami Mehmet de la Hotin, pentru 4 boi şi 6 vaci şi 7 gonitori ci-au dat samă c-au lăsat la mîna lui, cînd vinisă oaste moschicească la Camănca. 319 <1741,> dechemvrie 31 Un beşliu să margă la Bîrlad, să aducă pe Smail răiz, avînd giudecată cu Mehmet 110 O carte de volnicie unui beşliu, să margă la Smail din Bîrlad şi să-l aducă aice, să ste de faţă cu Mehmet turcul, avînd cu dînsul giudecată. 320 98 r. < 1741 ,> dechemvrie 31 Carte pentru Ioan Cobliuţche, să margă în Ţara Leşască*-*. Carte legată la Costandinache vel căpitanul de Soroca, viind acolo Ioan Cobliuţche, cari merge la Ţara Leşască, la mergere să-l lase să triacă cu pace. 321 <1741,> dechemvrie 31 6 cărţi lipovenilor din ţară, cum li s-au făcut hotărîre pentru că şed pe moşii omeneşti \ Io Costandin Nicolae voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Şesă cărţi într-acest chip scriind: Facem ştire sfinţiilor voastre igumeni di pe la mănăstiri şi dumi-lorvoastre boieri şi lăcuitorilor moşineni de la ţinuturi, pentru lipovenii ce sînt aşezaţi la Băneşti şi la Ruşciori şi la Dragomima şi la Salce şi la Hănţăşti şi la Sînăuţi şi la Zamostie, ce sînt la ţînutul Sucevii, la Budeşti, pe Cracău, ot ţinutul Niamţului i la Hîrlău, la ţinutul Hîrlăului, că iată, fiind ei oameni streini aice în ţară şi şezînd pe moşii omeneşti şi facînd domnia mea cercetări şi pentru odihna lor, cum şi pentru altă ţară, ca să nu fie de tot călcaţi şi supăraţi de cătră stăpînii moşiilor, i-am pus la cale precum am socotit cu dreptate, ca nici ei să trăiască în supărare, nici stăpînilor moşiilor să fie cu pagubă. Şi din vreme că unii dintre dînşii au arătat şi tocmală ce au cu stăpînii moşiilor, de dau pe an de casă cîte un leu, alţii cîte 2 zloţi, acea tocmală, vrînd ei a mai şîde pe acele moşii, să rămîe tot nestrămutată, numai afară din tocmala lor un ban mai mult să nu de, nici altă nemică. Iară cărei dintre dînşii n-au tocmală pînă acmu cu stăpînii moşiilor, sau cărei dintre lipoveni vor vre să să mute di pe o moşie pe alta, am făcut hotărîre, împreună cu tot sfatul nostru, mai mult decît un leu de casă pe an să nu de stăpînilor moşiii şi altă dijmă să nu de, nici 111 cu clăci să nu-i supere. însă, vrînd ei a să muta pe locuri domneşti, să şadă cu pace şi nici leul acela să nu de, nici altă dijmă1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 268, cu anul 1742. 322 98 v. < 1742,> ghenarie 2 Carte de soroc O carte legată la vel jicnicerul Neculai Costin, să ia scrisorile satului Căcăcenii i Miclăuşenii, de la ţinutul Hîrlăului şi împărţirile Mironeştilor şi cu toate aceste, după Botez, să să afle aice, de vreme că sînt trebuitoare la giudecata vornicului Iordache Cantacuzino cu igumenul de Hangu. 323 <1741 ,> dechemvrie 31 Carte pe jaloba Lupului Balşe, pentru oamenii de Tîmova, ot Soroca . 0 carte de poroncă la sătenii de Tîmova, satul Lupului Balş medelnicer, din vreme că s-au tocmit să-i facă cîte un stog de fîn di om pe an şi să-i aducă şi pîne de acolo la casa lui, să caute să urmeze tocmelii lor, să-i de aceste1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 226. 324 <1742,> ghenarie în 3 O carte de armaş \ O carte de volnicie unui armaş, pe jaloba lui Umer turcul din Vaslui, să apuce pe împregiuraşi, să de strînsoare pentm 16 stupi ce-au zis Umer că i s-au furat, pe la octomvrie, din zemnec. Ori să găsască stupii, ori pi tălhari, că, nedînd pe tâlhari, să va plini paguba de la înpregiuraşi. 325 <1742,> ghenarie 4 Carte pe jaloba lui Osman bairactar de la Hotin*). 112 O carte legată la Hrisoscul starostele de Cernăuţi, să cerce la Horodinca pe un cioban ce-au avut Osman bairactar la oi ş-au fugit cu 217 oi, din pricina lui Toader Goi an ce-au fost căpitan la Costeşti. Şi de nu să va afla ciobanul, este să de samă Goian şi, la ce-ar rămîne, să facă ştire. 326 < 1742,> ghenarie 3 Carte de volnicie lui Suliman aga sărdingheşti agasi, să fie sărdar la GalatP. 5 O carte de volnicie lui Suleiman aga sărdingheşti agasî, de vreme ce l-au făcut măria sa vodă sărdar la Gălaţi, în locul lui Caba Hasan, cari lîngă dînsu i s-au dat şi 5 neferi şi 10 amăuţi cu stegariul lor, să fie r. volnic după / fermanul împărătesc, ca să aibă a apăra pe lăcuitori dispre toate zulumurile turcilor. Şi celor ce s-or volnici a face vreun zulum să le vie de hac şi pe cei mai vinovaţi, puindu-i în heră, să-i trimită la Iaşi. 327 <1742,> ghenarie 4 Carte lui vel ban Andrei Rusăt, să apere Stînca de la Posadnici 0 carte de volnicie dumisale lui Andrei Rusăt, ca să apere pădurile Stînca, di pe moşia dumisale Posadnecii, ot Jîjie, să nu le tae nime, de vreme ce şi mai înainte au fost apăraturi1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 226. 328 1742, ghenarie 4 Carte de volnicie vornicului Iordache Cantacuzino, să apere redurile de la Odăile Grozei \ O carte de volnicie dumisale Iordache Cantacuzino şi pe cine va pune ispravnic, să aibă a apăra rediurile ce sînt pe moşia dumisale Odăile Grozii, de lîngă Iaşi1. 1 Menţionat în DRA-II, p. 226, nota 2. 329 <1742,> ghenarie 5 Carte vornicului Costantin Rusăt, să stăpîniască moşiile ot Tecuci*'*. 0 carte dată de volnicie dumisale Costantin Rusăt vornicul, ca să aibă a stăpîni moşiile dumisale de la ţinutul Tecuciului, anume Gîrleştii i Cucorăştii şi Bosenceştii şi Teligeştii şi să pue vomicei pin sate şi toţi oamenii să asculte de dumnalui vornicul1. 1 Menţionat în DRA-II, p. 232, nota 1. 330 <1742,> ghenarie 9*-* O carte legată la vomecul Costache, pe jaloba turcilor bendirlei, de vreme ce s-au jăluit că goştina lor şi a ciobanilor lor ş-au plătit şi acmu goştinarii iarăşi îi supără. Să cerce dumnealui ce-au plătit şi cine ce le mai cere şi să facă ştire. 331 99 v. Veleat 7250 <1742,> ghenarie 10 O carte dată egumenului de Golia, pentru dughenile mănăstirii*-1. Io Costandin Nicolai voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniei mele rugătoriului nostru, egumenului de Golăia, să fie volnic pentru neguţitorii ce ne-au jeluit egumenul că şăd în dughenile mănăstirii şi nu priimăsc să de chirie mănăstirii, precum dau alţi neguţitori ce şăd prin dughenile mănăstireşti, cîte un leu chiria de dugheană pe lună. Ori să priimască acei neguţitori să dei chiria cum dau şi alţii, ori, nepriimind, să aibă egumenul voe a-i scoate din dughene şi să priimască pe alţii cărei vor plăti chiria cu folosul mănăstirii şi nime să nu stei înpotriva cărţii gospod. 332 Let 7250 <1742,> ghenarie IO*-1 Carte la Negre căpitanul, pentru că au jeluit boeriul nostru Lupul Costache biv treti spatar, pe nişte răzeşi din satul Opîrşenii, ot ţinutul 114 Tutovii, în care sat are şi Lupul Costache cîtăva moşie, iar acei răzeşi să întind mai mult piste cît le cuprind părţile lor şi îi fac împresurare moşiei şi-i lucriază moşie şi o calcă cu vitile lor. Pentru aceasta, să margă Negre căpitanul acolo, să socotească cu dreptate şi să hotărască şi să şi stîlpască toate păiţile cît să vor alegi a Lupului Costache şi, precum a hotărî, să dei şi mărturie din semne în semne. 333 Let 7250 <1742,> ghenarie 10 Altă carte, tij la Negre biv vel căpitan ). Scriem domnia mea la boeriul nostru Negre căpitanul, îţi facem ştire că s-au jeluit boeriul nostru Lupul Costache biv treti spatar, pe nişte r. răzeşi din satul Bîrlăleştii ot Fălciiu, în care sat are / şi Lupul Costache cîtăva moşie, iar acii răzeşi să întind mai mult peste cît le cuprind părţile lor şi fac înpresurare boeriului nostru de mai sus numitul şi-i lucriază moşia şi o calcă cu dobitoacile lor şi nici din ce este obicinuit lucru pentru dijmă să pun înpotrivă şi nu-i dau. Pentru aceasta, să margă acolo căpitanul Negre şi, strîngînd oameni buni, să ia sama şi, după scrisori şi mărturii drepte, cum va afla să-i hotărască părţile lui şi să le şi stîlpască cu petre şi să dei şi mărturie încredinţată din semne în semne, ca să avem ştire. 334 Let 7250 <1742,> ghenarie 11^ O carte legată la Costandinache pârcălabul de Soroca, pentm un vomicel ce-au fost pus egumenul de Sfetii Sava pe aceste moşii a mănăstirii, anume Briceni şi Sudarea şi Ariuneşti şi Măşceni, pe aceste să poarte grija pe cum i s-au fost poroncit şi pârcălabul Costandinache l-au fost scos ş-au pus pe altul. Pentm care, să caute să pue iar pe acel ce-au fost pus de egumen. 335 Let 7250 <1742,> ghenarie 14 *) La dumnealui Manolache Costache vel spatar Scriem domnia mea la cinstit şi credincios boiariul nostru, dumnealui Manolache Costache vel spatar şi la boiariul nostru Apostol 115 Negre biv vel căpitan, pentm jaloba lui Stamatin clucerul, pe un văr al său, anumi Costantin Movila căpitanul, zicînd cluceml că-i împresoară 100 v. Movila o moşie, anume / Măceşenii, la ţinutul Covurluiului şi i-au poprit şi 150 clăi pîine, piste carte măriii sale Gligore vodă. Pentm aceasta, să aibă dumnealor a mergi acolo şi să le iei sama şi, precum a fi cu cale, să le aliagă şi să dea şi mărturie. 336 Let 7250 <1742,> ghenarie 15 Altă lui Manolache Costache . Dat-am cartea domniei mele cinstitului şi credincios boiariului nostm, dumnealui Manolache Costache vel spatar, să fie volnic cu cartea domniei mele a ţîne şi a stăpîni Găteştii cu balta Budăiului şi baltă Drăceştii, precum au ţînut şi au stăpînit moşii şi părinţii dumisale. Iar cine ar ave a răspunde, să vie faţă să-şi întrebe cu dumnealui şi nime să nu stei împotriva cărţii domniei mele. 337 Let 7250 <1742,> ghenarie 17 O carte la pârcălabii ot Gălaţii i la vel căpitanul, să de poroncă năvodarilor, pentm cei ce au vii pe Brateş \ O carte la pârcălabii de Gălaţi i la vel căpitanul, ca să dei poroncă cu tărie năvodarilor celor ce vîniază peşte pe malul Brateşului şi fac stricăciune viilor, de care să să părăsască, după cum scrie zapisul lor, că apoi să vor certa după giudecata ce li s-a cădea. 338 Let 7236 <1728,> iulie 15 Aşijdere carte de la Grigore vodă, tot pentm această pricină a năvodarilor \ O carte de la Grigore vodă, scriind la toţi năvodarii carii îmblă cu năvoadile în apa Bratişului, ca să să părăsască de a mai face vaduri pe drepte viele ce sînt pe mal şi ard gardurile şi hăragii şi fac multe stricăciune. De care să să părăsască, că, de a mai vini jalobă ca aceasta, acolo în mal să vor spînzura, căci acolo este cîmp, cu mult greu să aduc aceste. 116 339 101 r. Let 7250 <1742,> ghenarie 29 Carte Lupului Balş jicnicer, pe 2 moşii**. 0 carte dată de stăpînire a 2 moşii, anume Plăvolarii ot Suceava şi Tîmova ot Soroca, după hotărîrea ponturilor ce s-au făcut de opştie. să fie volnic a-şi stăpîni moşiele cu tot venitul şi oamenii ce vor fi pe acele moşii să asculte de dumnealui şi să le pue şi vomicei1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota I. 340 Let 7250 <1742,> ghenarie 26 Carte la Toader Cantacuzino medelnicer i la Alcaz, ca să hotărască . O carte de hotărît la Toader Cantacuzino medelnicer i la Costandin Alcaz, ca să hotărască nişte părţi de ocină a răzlor din Bogdăneşti şi din Ceritioana şi din Rusăşti şi din Săcueni şi din Movila şi Fundul, ot ţinutul Romanului, avînd înpresurare despre Radul Răcoviţă păhamic. 341 Let 7250 <1742,> ghenarie 18 # \ Carte de înpărţala moşiilor lui Vîmav \ O carte la dumnealui Iordache Rusăt vel vornic, ca să stei să facă împărţala de toate moşiile ce or avea Neculai Vîmav şi cu fraţii lui, toţi feciorii lui Ştefan Vîmav şi, precum le va împărţi, să le dei şi izvoade cămia unde i s-au venit anume şi mărtie de împărţala ce le va face. 342 Let 7250 <1742,> ghenarie 29 ^ O carte dată lui Antonache Sîlion mazil ot ţinutul Tutovii şi pe cine va triimite la 2 tîgance a sale, anume Nastasia si Sanda, fetile lui Pavăl ţîgan carile au fost a lui Dumitraşco Scînteie. Aşijdirea şi pe altă soră a lor, anume Mărie Donca, oriunde li-ar afla, să le ducă la casa lui, să le stăpîniască, iar cui a păre strîmb, să vie la Divan. Insă. după cum va afla dregătoriul de ţînut, aşa să aibă a-i lua. 117 343 Let 7250 <1742,> ghenarie 29^ O carte dată boiarilor noştri, Pintilii Ştiucă biv vtori pitar i Costandin Holban postelnic şi lui Dumitraşco Sîlion, să aibă a lua pe Ioana Tudosăoaia ţiganca, cu parte ei de ficiori şi Nastasie Mărieniasa, cu parte ei de feciori şi pe Chirila feciorul lui Andrei, cu parte lui de feciori şi pe..., Crămanul sin Păscuţii ţîigăncii, cu care ţigani au avut împărţală cu Ion Drumea şi cu Ştefan Păpănaga, giuzii gospod, să-i ducă înainte dregătoriului de ţinut, să le ia sama, apoi să aibă a-i lua să-i ducă la casa lor. 344 101 v. Let 7250 <1742,> ghenarie 30 ^ 0 carte dată dumisale^Scărlătache Costache biv vel clucer, pentru moşiile dumisale ce zisă că are, anume Giurcanii şi..., care moşii sînt la ţinutul Fălciiului, după hotărîrea ce s-au făcut de opţie, ca să stăpîniască fîeştecine moşiele sale şi să pue vomicei pin sate şi toţi oamenii de dumnealui să asculte, ori om gospod, ori boereşti, ori slujitori, sau orice briaslă ar fi. Şi să nu fie nici unul volnic a să clăti cu şîderea din loc, ca să margă cu şîdere aiurilea, că s-a pedepsi tare. Şi dijma încă să-şi ia pe obicei1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 345 Let 7250 <1742,> ghenarie 22 j*t\ Cărţi de hotărît moşie Episcopiei ot Roman . 0 carte la Toader Cantacuzino biv vel medelnicer, pentru locul Episcopiei ot Roman, de pe împregiur, din hotarul tîrgului Romanului, să îndrepteză locul Episcopiei, după cum a fi cu cale şi cu dreptate, pe hotarăle vechi, ca să nu mai fie nici o împresurare şi, pe cum a îndrepta, să de şi mărturie1. 1 Original la Ar. St. Buc., Documente istorice, pach. LXV, doc. 78. 346 Let 7250 <1742,> ghenarie 1 Carte de hotărît părţile a Episcopiei din Avereşti şi Muncel*). 118 O carte tij la Toader Cantacuzino medelnicer i la Mihalache Sturze clucer, ca să margă la sat la Avereşti i la Muncel, ce sînt în ţinutul Romanului şi să ia sama cu dreptate şi ce s-or afla părţile Episcopiei ot Roman să le hotărască şi să le stîlpască şi să dei şi mărturie. 347 Let 7250 <1742,> ghenarie 16 ^ O carte gospod la dumnealui vornicul Iordache Ruset şi la Petrea pârcălabul ot Roman, avînd pricină Vasilie sîn Moimascăi cu nişte oameni, anume Toma şi Ion, pentru o casă ce-au făcut acii oameni în Roman, zîcînd ei că au făcut casa pe loc domnesc, iar Vasilie zicînd că ei ş-au făcut casa pe locul lui. Să adeveriască cu tîrgoveţii carii s-or fi megieşind cu locul lui Vasilie şi, de s-a afla casa oamenilor pe locul lui, ce or socoti aceşti boiari preţul lemnului să întoarcă Vasilie oamenilor şi lor să le afle loc gospod, să le arate să-şi facă casă pe loc gospod. 348 Let 7250 <1742,> ghenarie 17’^ S-au scris carte gospod la Ciute şi la Stavru şi la Ştefan Lepădatu. Incepînd ei astă vară, din poronca domniască, a face împărţală r. răzeşilor de Drăguşeni, ca să-şi / ştie cineşi hliza sa osăbi şi, neisprăvind atuncea, să isprăvască de acum înainte şi să le dei şi mărturie precum i-au împărţit şi li-au hlizit locul. 349 Let 7250 <1742,> ghenarie 17*} S-au dat carte gospod lui Costandache sîn Costandin armaşul, de stăpînit giumătate de sat de Meleuţi, la ţinutul Sucevii, parte de sus, ce o vîndu-să fară cale Varlaam Ursache călugărilor ot Solea, după cum pe larg arată mărturie de giudecată ce-au avut Costandache cu călugării de Solea şi cu Varlaam Ursache. 350 Let 7250 <1742,> ghenarie 16^ O carte gospod călugărilor de Bogdana, să le hotărască dumnealui vornicul Iordache Ruset şi Alcazi sulgerul moşia lor Peletiucii. 119 de cătră Ursul Iuraşco, căci s-au jeluit că, în trecuţii ani, hotărîndu-şi Ursul Iuraşco moşie sa ce are la Peletiuci şi, nefiind călugării de Bogdana faţă la hotărît, le-au împresurat Iuraşco moşia lor1. 1 Original la Arh. St. Buc., M-rea Bogdana, pach. I, doc. 3. 351 Let 7250 <1742,> ghenarie 17*-* O carte gospod la dumnealui vornicul Iordache Ruset şi Toader Cantacuzino medelnicer, pentru o parte de moşie din Şăndreşti şi din Stăneşti, ce sînt în Cînpii lui Dragoş, la Bacău, ce să chiamă partea lui Bejan, zîcînd Mihul sîn Ogheniei şi Lupul nepot lui de frate că ei sînt din Bejan. Aşijdire un Lupaşco şi frati-său Ştefan şi alt Ştefan Căprioară, iarăşi răspunzîndu-să şi ei că sînt din Bejan, au rămas la dovada stăpînirii. De or dovidi Căprioreştii că au stăpînit moşii şi părinţii lor într-acele sileşti, să le dei mărturie, ce or socoti răzeşii parte să-şi stăpîniască. Iar nedînd dovadă de stăpînit după cum arată mai sus, să de mărturie Mihului şi Lupului, iar Căprioreştii să lipsască. 352 Let 7250 <1742,> ghenarie 16^ O carte lui Stavro biv ftori jicnicer, la Ciute şi la Ştefar Lepădatu, pentru o parte de moşie din Drăguşani, partea lui Dumitraşco sîn Ioanii, ce-au arătat 3 zapisă Stavru pe acea parte, zîcînd că-i a lui şi răzeşii puind price că nu-1 ştiu pe om, nici au avut moşie cu dînşii. 102 v. Să-i apuce acii boiari, ori să giure 2 dintre dînşii şi cielalţi să priimască blăstăm că nu-1 ştiu pe om, nici au avut moşie, iar negiu-rînd, să-i scoaţă parte. 353 Let 7250 <1742,> fevruarie 3'^ O carte la Suliman aga, sărdariul ot Gălaţi şi la pârcălabii de Gălaţi, înştiinţîndu-i că au spus părintele mitropolitul cum epitropul Mitropoliei, egumenul de Mavromol, au avut tocmală cu Hasan agă sărdariul pentru balta Mălina, să-i dei pe an 40 lei ş-au băgat şi năvoadile, iar acmu, după 3 luni, întoarce Hasan. 120 Ce, dumnealor să-i zică să-i dei banii pe tocmală. ori. de a ave a răspunde, să trimită vechil la giudecată. 354 Let 7250 <1742,> ghenarie 29 } O carte la episcopul de Roman şi la bărcălabi [sic], pe jaloba lui hagi Smail, să-i facă giudecată cu Vasilache moştinitoriul unui datornic a lui hagi Smail. 355 Let 7250 <1742,> ghenarie 30 } O carte de hotărît la Negre biv vel căpitan i la Iordache Costache, ca să margă la sat la Mihuleştii, pe apa Jîravăţului, ţinutul Tutovii, pentru care au jeluit egumenul de Bursuci că are mănăstirea nişte părţi de moşie danie de la dumnealui Vasilie Sturza stolnicul. Aşijdirea, să mai aliagă şi să hotărască şi alte părţi de moşie din Susneşti, ce este tot acolo, alăture, pe care iar egumenul de Bursuci zisă că are zapesă. Ce or hi drepte să le hotărască şi să dei mărturie. 356 Let 7250 <1742,> ghenarie 12^ Carte la Păntelei Ştiucă, să pliniască vinitul dumisale vel logofătului de pe petrile hotară, de la lăcuitorii ce ş-au hotărît, pe izvod ce i s-au trimis de aice. Izvod s-au scris de petre. 357 103 r. Let 7250 <1742,> ghenarie 14 O carte la vornicii ot Botoşani, pe jaloba lui Stihie ot Botoşani, ca să-l apere dispre un turc din raie, pentru 3 oi ce zice că le cunoaşte un cioban a turcului că ar fi din bucatele turcului ce i-au perit pe cînd moscalii şi Stihie zice că acele oi li-au cumpărat de la Necula stîrbul ot Botoşani. Deci, vornicii să-l apere pe Stihie pînă va veni turcul la Divan. 358 Let 7250 <1742,> ghenarie 4 ] O carte de volnicie lui Hasan salahor, să margă la turcii de la Lăpuşna, de vreme ce s-au jeluit tîrgoveţii de Lăpuşna pentru dînşii că le fac multe zulumuri şi pagube. Şi pe cii mai vinovaţi să-i prinză, împreună cu sărdariul şi, puindu-i în fiară, să-i ducă la Bendir să să giudece şi pe cielalţi încăşi pe toţi să-i goniască de acolo, de vreme ce nu sînt tîrgoveţii mulţămiţi cu dînşii. 359 Let 7250 <1742,> ghenarie 14 ^ O carte legată, cu dojană, la sărdariul, tot pentru pricina turcilor. Şi să caute să-i prinză pe acii răi şi, luîndu-i Hăsan salahor, în heră să-i ducă la Bender şi să scrie şi sărdariul toată povestea la capichihaia de Bendir. Şi pe o muiere curvă ce să află în casa unui turc, Topal Mustafa, să o trimită aici. 360 Let 7250 <1742,> ghenarie 13^ O carte legată la Neculai Costin vel jicnicer. Numaidecît să aducă toate scrisorile satului Căcăcenii, Miclăuşenii ot Hîrlău, pe foaie ce i s-au trimis, den vreme ce este giudecată între vornicul Iordache Cantacuzino cu egumenul de Hangu. 361 Let 7250 <1742,> ghenarie 11^ O carte la Costache vel căpitan ot Tecuci, pe jaloba lui Ioniţă Negruţi, să-i pliniască datorie ce-ar ave. 362 Let 7250 <1742,> ghenarie 14^ O carte la vel stolnicul Bogdan, iar pe jaloba lui Ioniţă Negruţi, să-i caute judecata ce are cu un om ce-i zice Cuptoriu, pentm nişte ispaşe de fîn şi pae. 363 Let 7250 <1742,> ghenarie 16 -1 O carte legată la pârcălabii de Gălaţi, pe jaloba lui Dimitrie vameşul 103 v. de Gălaţi, să ia sama / cu Panaite călăraşul de Gălaţi şi cu doi .surugii de la Puţeni, pentm un cal a lui Dumitm ce l-au luat ei din mîna unui turc şi l-au prăpădit. 122 364 Let 7250 <1742,> ghenarie 16 ' O carte de apărare lui Dumitru vameş, să să apere despre Marcu jidov din Bîrlad, pentru o căruţă ce i-au luat conăcarii orînduiţi şi au dat-o la trecirea lui Colceag paşa şi s-au prăpădit şi acmu jidovul zice să i-o plătiască Dimitrie. Să să apere Dumitru. 365 Let 7250 <1742,> ghenarie 17^ O carte la zlotaşii de Suceavă, pe jaloba unui arman din Suceavă, să-i pliniască datorie ce ar ave. 366 Let 7250 <1742,> ghenarie 18 ' O carte legată la Hristoscul staroste de Cernăuţi, pe jaloba a doi armeni din Roman, anume Costandin şi Neculai, să le scoată un tianc cu multe de toate ce li-au poprit, fiind la Snetin, un Friţanovschie vameş cu nişte pricini răsuflate. 367 Let 7250 <1742,> ghenarie 18 } O carte de hotărît la Solomon Botez şi la Adam Luca sulger şi la Costandin vornicul de Cîmpullung, pe jaloba egumenului de Voroneţ. ca să margă să îndrepteză hotarăle moşiei împregiurul mănăstirii, de vreme ce are înpresurare despre moşinenii ce să răzăşăsc cu mănăstire. 368 Let 7250 <1742,> ghenarie 18 ] O carte scrisă la Solomon Botez şi la Costan Lină mazil. pe jaloba egumenului Micodim de la Săcul. ca să margă ei să îndrepteză nişte petre de hotar de la moşie Dumbrăviţa, ce-au dat sama egumenul că li-ar fi mutat Grigoraş Stroescul comisu, răzăşindu-să şi el cu moşia Dumbrăviţa. Şi, de va fi făcut Stroescul aşa. să înştiinţeză hotărnicii pe mărie sa vodă. 123 369 Let 7250 <1742,> ghenarie 18^ O carte de volnicie dumilorsale Manolache Costache vel spatar şi Vasilie Sturza vel stolnic i Scărlătache Costache biv vel clucer, ca să stăpîniască moşiele dumilorsale Grecenii şi Vadul Isacului şi Manta şi Crăhana, după hotărîre ce s-au făcut. 370 Let 7250 <1742,> ghenarie 18 ^ Carte de volnicie dumisale Vasilie Sturza biv vel stolnic, ca să stăpînească moşiele dumisale Sîrbii de la Tecuci şi Perienii ot Tutova, tij pe hotărîre. 371 Let 7250 <1742,> ghenarie 22^ O carte de volnicie dumisale vel spatarului Manolache Costache, să stăpînească moşia Goteştii, cu balta Budăiul şi Balta, pe cum au stăpînit şi părinţii. 372 Let 7250 <1742,> ghenarie 22*-* Carte legată de Stavro grecul şi Ştefan Lepădatu, pentru parte de moşie din Gînşteni, a trie parte din Giurge, ce o trage Vasile Gorcilă şi Ion Predaeşi la stăpînire lor. 104 r. De ş-or / afla marturi de dovadă că de 60 ani încoace s-au arătat stăpîni vro dată pe acea parte ei sau părinţii lor, să le dei mărturie să-şi stăpîniască moşie. 373 Let 7250 <1742,> ghenarie 25^ Carte la starostele de Putna şi Miron Dima, pe jaloba popii lui Ion Vîscul şi a altor răzeşi de la Cruce de Gios, zîcînd că au înpre-surare de egumenul ot Bogdana, moşie ş-au luat şi dijma. Să-l ducă la giudecată şi, de a fi aşa, să le facă dreptate, hotă-rîndu-le moşia. De s-a afla că au dijmuit egumenul pe parte lor, să-i plătească dijma. 124 374 Let 7250 <1742,> dechemvrie 10 Carte de îndreptat hotarul Rădenii, dumnealui Iordache Ruset medelnicer, ot Bacău . 1 carte la dumnealui Radul Răcoviţă păhamic i la Mihălache postelnic i la Ciute biv ftori stolnic, pentm o moşie a dumisale Iordache Ruset vel medelnicer, anume Rădiana, cari să hotăreşti cu Desculţii lui Ion Lipan care, hotărînd-o cu Pilat vornicul de poartă în anul trecut, au făcut înpresurare hotarului Rădenii. Şi să iei sama cu dreptate şi să îndrepteză atîta din sus, cît şi din gios, dispre hotarul Bogdănii şi precum or îndrepta să de şi mărturie. 375 Let 7250 <1742,> fevruarie 5 Al triile carte a Silioneştilor pentm ţigani ^. O carte dată lui Dumitraşco Sîlion şi fraţilor lui Andronache să aibă a cerca şi oriunde ar afla pre ai lor şărbi şi ţigani ce zisără că au de pe moşi şi părinţii lor, oriunde i-ar afla, să-i ducă înainte dregă-toriului de ţinut, să ia sama cu care s-ar tăgădui. Iar pentm Neculai şi pentm Malahia ţiganca, fiind dovidiţi ţigani ai lor, să-i ia să-i ducă la casa lor. 376 v. Let 7250 <1742,> fevruarie 3 ^ O carte legată la dumnealui Radul Răcoviţă biv vel păhamic. pentm pîra ce-au avut acest om din tîrg din Bacău, anume Martin Cancia ungurul, cu Vasilie Bosiioc biv postelnic, pentm casa ce au făcut Vasilie Bosîe acolo pe hotarul tîrgului de loc domnesc, iar Martin au jeluit că ş-au făcut casa pe locul lui, unde au curăţit el şi i-au tăiat pomeţii. Pentm au fost şi mai mers dumnealui paharnicul Radul acolo din poronca gospod ş-au socotit pre amăruntul ş-au aflat că casa lui Vasilie Bosîe nu-i făcută pe locul omului acestue. ce este făcută pe loc domnesc, precum mai pre largu arată şi mărturia dumisale vel păharnicului. Dar, încă acmu de iznoavă să margă acolo şi să mai ia sama, socotind cu dreptate şi cum s-a afla, atîta pentm casă şi pomet. cît şi pentm o grădină cu legume a lui Martin ungurul, care i-au călcat-o Bosîeoc cu vitile lui şi cum le va mai curma, să de mărturie la mîna cui s-a căde, trecînd-o la protocol. 377 Let 7250 <1742,> fevruarie 4^ O carte la cinstit şi credincios boiariul nostru, dumnealui Ştefan Ruset vel păhjamic, pentru jaloba ce-am jeluit Neculai vornicul de poartă şi alţi răzeşi şi fraţi ai lui, din Bîrzăşti şi din Liudeşti, ce sînt la ţînutul Vasluiului, la care moşii avînd multă pricină cu Chiriac Poruţche, care trage la stăpînirea sa giumătate de sat de Bîrzăşti şi giumătate de sat de Liudeşti şi din Băneşti, cu zapis de cumpărătura ce-au cumpărat frate-său Lupul Poruţche căpitanul, a cărue scrisori şi dresă de acelor moşii încăpînd toate în mîna lui Chiriac Poruţche, li-ar fi facînd multă înpresurare, Pentru care, să socotiască cu dreptate şi să le hotărască şi să dei şi mărturie pentru toate în ce chip li s-a alegi şi mărturie să o triacă la protocol. 378 Let 7250 <1742,> fevruarie 0 carte la Antiohie Carage vornicul de Botoşani i la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi i la Izmană biv vel căpitan, să să scoale şi să margă la sat la Popăuţi, ce este în ocolul Botoşanilor, şi să ia sama pre 105 r. amăruntul, cu dreptate şi să / hotărască acel sat pe unde or afla că au înblat hotarăle de vac, pe scrisorile acelui sat şi pe mărturii a oameni buni, socotind ca nici altor hotară de pe înpregiur să nu să facă înpresurare şi precum or hotărî, să de şi mărturie, trecînd-o la procotol1. 1 Un regest, după o copie din anul 1787, în Studii şi documente, voi. V, p. 238, nr. 96, arătînd că satul Popăuţi era al negustorului Necula Sulioti din Iaşi, cumpărat de la biv vel paharnicul Costandin Costin Neniul din Ţara Românească (vezi şi ibidem, doc. nr. 94). Vezi în Condică şi doc. nr. 1027. 379 Let 7250 <1742,> fevruarie 5 Răspunsul la pârcălabii de Gălaţi, pentru pricina unui turc**. 126 1 carte la Scărlet pârcălabii [sic] de Gălaţi. pentru pricina unui turc ce-1 cer la Brăila. Să-l trimită, denpreună cu dovagiei, pentru blăstămăţiele ce-au făcut, trimiţînd şi în scris blăstămăţia lui acolo. 380 Let 7250 < 1742,> fevruarie 4^ O carte la Adam Luca biv vel sulger, pentm pîra şi gîlceava ce au aceşti boiari, Toader Stîrce vornic de poartă cu Lupul Balş biv vel medelnicer, pentm o moşie, anume Plăvălarii, ce este la ţinutul Sucevei, zîcînd Stîrce vornicul precum acea moşie este a lui, de la socm-său Grigoraşco Moţoc şi ar hi avut într-acel sat 2 jirebii de loc şi Ion Balşă vornicul, de la socm-său Ursache vistiernicul şi acum ar hi avînd împresurare mai mult, pentm căci ar hi plătit Balşă o chizăşie a lui... sîn Moţoc, care-i pribag la moscali şi nefiind nici o scrisoare, nici la o parte, nici la altă, s-au socotit să să dovidiască din mărturia a oameni buni megieşi şidin cii de casa vornicului Balşă. Cum să va dovedi, să dea mărturie pe alegere, puind la protocol. 381 Let 7250 <1742,> fevruarie 4 Aşijdire şi altă carte la Adam Luca biv vel sulger, iarăşi întocma precum scrie aceasta ce s-au scris mai sus. 382 Let 7250 <1742,> fevruarie 10 ) O carte la Dumitraşco Suciu starostele de Putna i la Pătraşco Catargiul pitar, pentm jaloba preutului Dumitraşco ot Călimăneşti i a Cuzii postelnicul, cu fraţii lor, răzeşii de Păţăşti, pentm răzeşii de Pădureni, care moşii sînt în ţinutul Putnii, pe apa Sîretiului. Şi aceste 105 v. moşii / să hotărăsc una cu alta şi pe moşia Pădurenii fiind podul Giunculesăi, s-au sculat Apostol Şendre şi Grigorie. răzeşii de Pădureni, ş-au pogorît podul de la vadul vechi mai în gios. pe moşia Păţăştilor şi li s-au făcut multă stricăciune de li-au călcat fînaţăle şi au tăiet rădiurile ce au apărate şi li-ar fi mîncat şi ţarinile. Pentm aceasta, să margă acolo şi să ia sama pre amăruntul, după cum s-a cădea şi precum a fi cu cale şi cu dreptate să-i aşăză şi să dei pentm toate mărturie de aşăzare. 383 Let 7250 <1742>, fevruarie O carte tij la dumnealui Dumitraşco Suciu, starostele de Putna, pe jaloba preutului Macovei de la Sîrbi, ţinutul Putnii, pentru o strîmbătate ce i-ar fi făcut la o giudecată ce au avut în anul trecut cu un Ioniţă Bîrlădianul, înainte dumisale Neculai Hristoverghi şătrar, fiind atunce staroste de Putna, şi au plinit de la acel preut, lui Ioniţă Bîrlădianul, 2 vaci cu viţăi, 2 boi, 2 mînzaţi şi 1 mînzată, pentm o pricină veche de 8 ani, numai pentm o giuncă ce-au fost lăsat-o acest Bîrlădian în vitile satului, a Sîrbilor. Pentm aceasta, să ia sama şi cum ar afla mai cu dreptate să-i giudece şi să-i dei şi mărturie după cum i-a giudeca. 384 Let 7250 <1742>, fevmarie 5^ O carte legată la ghinărariul de Braşov, pe jaloba Manii şi Ion, bîrsanii de Caşin, carii au strîns 450 mascuri de la Muşerhud şi dintr-alte sate din Ţara Unguriască şi n-au adus în Moldova de i-au îngrăşat, avînd tocmală cîte un zlot de mascur şi pe urmă stăpînii mascurilor li-au poprit din tocmala lor cîte 15 bani de mascur. Şi pentm aceasta s-au scris cu pohtă ca să să facă dreptate oaminilor. 385 Let 7250 <1742>, fevmarie 5^ O carte, tij legată, la gobematoml de Sibii, pe jaloba Radului Ţintii, ca să-i facă dreptate de nişte oameni de acolo ce l-au păgubit de multă cheltuială peste giudecata ce s-au fost giudecat mai înainte aici la Moldova. 386 Let 7250 <1742>, ghenarie 12*-* O carte lui Neculai Ciohoran căpitanul. 387 Let 7250 <1742>, ghenarie 13^ O carte dumnealui stolnicului Bogdan, să-şi strîngă ţiganii. 128 388 106 r. Let 7250 <1742>, ghenarie 12 ' O carte la Costantin Pălade cămăraş de Ocnă. pentru rămăşiţile lui hagi Panaiote ce-au murit, care rămăşiţe sînt la mîna egumenului de Ocnă. Viind acolo epitropul mortului, anume Gheorghiie. să caute dumnealui să ia sama ce-au rămas şi să poroncească egumenului să le dei cu izvod la epitrop, iar datornicii ce vor fi, să le zică să vie aici. să stea la giudecată. 389 Let 7250 <1742>, fevmarie 12 ^ Facem ştire dregătorilor domniei mele şi lăcuitorilor, pentru sfinţie sa proin episcop Mina i cu un posluşnic al său, carii mergînd cătră locurile sfinte, dispre nime la drum supărare să n-aibă şi la margine să triacă cu pace. Aceasta poroncim. 390 Let 7250 <1742>, fevmarie 6 Cărţile Putenilor \ ? 3 O carte la boiarii noştri, Costandin Bmsis vel căpitan de Covurlui i Negre Apostol biv vel căpitan, pentm pîra ce-au avut de faţă călăraşii de Puţeni cu Costandin Movila ce-au fost căpitan la Puţeni. zîcînd călăraşii că, amistecîndu-şi căpitanul Movila vitile sale în vitile satului la rupta unui văcărit, in trecutul an, după moscali şi neplătindu-şi Movila văcăritul său, au luat zlotaşii vite a lor pentru banii văcărimlui Movilii şi li-au pus de au stătut zălog un an la Dumitru vameşul, în Bîrlad. Şi măcar că Movila ş-au dat banii săi ş-au mîntuit rămăşiţa, dar ei sînt păgubaşi de sîmbra a 4 boi şi hrana a 2 vaci cu viţăi ce au stătut zălogite la Dumitru vameşul şi încă li-au luat Dumitru vameşul şi 14 lei cheltuiala acelor vite de un an, ematicul şi văcăritul. Pentru aceasta, să cheme pe toţi faţă şi pe strîngătorii acelor bani şi cum a fi cu dreptate şi cum să va dovidi să-i giudece şi să-i aşeză şi ce or socoti că este cu cale să le pliniască de la Movila şi să dea şi mărturie. 129 391 Let 7250 <1742>, fevruarie 5'^ O carte tij la Costantin Brusis vel căpitanul de Covurlui i Negre biv vel căpitan, pentru pîra ce-au avut aici de faţă Costandin Movila cu Alicsandru Necoară, zîcînd acest Alicsandru că i-au dat Movila bani 106 v. ca să-i înbrace pe la oameni, / unde ar găsi, să-i facă 160 vedre vin, zîcînd că la vremea culesului viilor ş-a trimite şi vasă să-şi strîngă vinul. Şi la vreme netrimiţîndu-şi vasă, cii cu datorie ş-au vîndut vinul şi el, cu învăţătura căpitanului Movilii, au luat bani de pe la oameni cu başul lor şi au dat banii şi s-au ştiut odihnit. Iar mai pe urmă, s-au sculat căpitanul Movila şi iar i-au lepădat bani şi i-au luat un vas de vin din pivniţa lui, aşăzat şi plătit şi de vădrărit şi l-au vîndut vadra de vin cîte un leu. Pentru care, Movila dede samă precum el au dat bani omului acestuia pe vin, luînd şi zapis de plată de la dînsul şi are şi martur de dovadă, precum omul ş-au luat şi bani pe vin. Numai zapis şi mărturie zîcînd că nu are aici cu sîne, au rămas să să dovidiască acolo, la ţară, înainte acestor boiari ce s-au scris mai sus. Aşijdirea şi pentru vedrit dede samă că sîngur au grăit cu boiarii vedrari de au scris acel vin asupra lui şi el au plătit, far cît numai butea au fost a omului celui cu vinul. Ce, de aici într-acest chip li s-au hotărît giudecata: de s-a dovedi Movila, cu martur sau cu zapis, cum ş-ar hi luat omul banii şie pe vin, să-i plătiască Movila numai vasul, cu preţul ce s-ar adiveri că s-or fi vîndut buţîle atuncea şi să-i pliniţi omului preţul vasului de la Movila. Iar nedovidind Movila, cu zapis sau cu mărturie, să arete omului cu izvod anume la cine s-au înbrăcat banii Movilii pe acele 160 vedre vin şi pe izvodul acela să-l pue pe om să giure în bisărică, cum că cu învăţătura Movilii au înprăştiet acii bani pe la alţi oameni pe vin şi cum că chiar banii ce-au luat el de la Movila, acie bani i-au dat pe la oameni pe vin, iar nu alţi bani. Şi giurînd într-acesta chip, să-i pliniţi de la Movila preţul vinului, pre cîte vedre or hi fost în bute, iar Movila să-şi caute cu datornicii săi, cu care îi va arăta omul acesta pe izvod. Şi cum a rămîne şi în ce chip să va dovidi, carii părţi să va căde să dai mărturie, trecînd la protocol. Aceasta scriem. 130 392 107 r. Let 7250 <1742>, fevruarie 6 * O carte la Costandin Brusis vel căpitanul de Covurlui i Negre biv vel căpitan, pentru pîră ce-au avut de faţă aceşti oameni din Puţeni. anume Vasilie Zbîme şi Toader Oancă şi Toader Caşul şi Lupul Ciobotariul, cu Costandin Movila ce-au fost căpitan la Puţeni. zicînd oamenii aceştie că li-au luat Costandin Movila 4 vite a lor. 2 boi şi 2 vaci, făcîndu-le că sînt de pripas şi le ţîne bucăţile în tăria lui. Jar Costandin Movila dede samă că, fiind fugiţi oamenii de Puţeni peste Stretiu, la vreme cînd eşisă cătanile din Ţara Unguriască pe supt munte, atunce, amestecîndu-să ei cu alţi bejenari. s-ar fi pripăşit la dînşii nişte mînzaţi şi iarăşi oameni de ai lor i-au colăcit la dînsul, fiind căpitan şi pe obicei i-au luat şi acum fiind vite de hrană. Carii, necrezîndu-să aici nici unii, nu s-au putut curma ş-au rămas să să dovidiască acolo cu marturi şi care va dovedi, acela să le stăpînească acele vite. 393 jk \ Carte de moşie a lui Vasile Buhăescul vtori logofăt . Io Costandin Neculai voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia me la credincios boiariul nostru, dumnealui Hristoscul Vlasto biv vel stolnic i Miron Gafenco vtori stolnic i Gheorghie Pîrvul medelnicer. Facem ştire că ne-au jeluit credincioşi boiarii noştri, Vasilie Buhăescul ftori logofăt şi Ştefan Hermeziu vtori vistemic, zicînd că au nişte părţi de moşii cu vecini acolo la Cernăuţi, a patra parte de sat de Ispas şi a patra parte de sat de Răstoace, care moşii au fost a lui Hermeziu, de pe Ionaşco Tăutul, care unii dintr-acii vecini zisără că sînt faţă, netăgăduiţi, anume Sorohan cu 5 ficiori, din sat din Ispas, fără alţii ci-i mai ştie Sorohan şi să de samă el şi Matei Şărbencol cu verii lui, feciorii lui Ivaneşco, fară alţii carii îi ştiu. Matei Şărbenco iar să de samă el. Şi din vreme că scrisorile ce au fost pe acele moşii, fiind la Hermeziu care au murit în Ţara Româniască. s-au prăpădit acolo, numai în părţile ce sînt frăţăşti sînt la Ion Popovici. să dea samă el. măcar că pentm părţile lui Hermeziu ce-au avut de pe Tăutul logofătul acolo ştiu şi alţi: Tăutuleşti carii trăesc acolo la Cernăuţi şi ştie 507 v. şi Gavril Volcinschie, / care în sama lui au fost acii vecini. Pentru care, iată că vă scriem să sorociţi pe toţi Tăutuleştii şi pe Gavril Volcinschie şi pe alţi răzeşi şi Popoveţăştii şi aducîndu-i faţă, să le luaţi sama cu amăruntul, fiind faţă şi acel Sorohan şi Matei Şărbenco, căci unii din vecini au fost şi cu Hermeziul în Ţara Româ-niască pînă la moartea lui şi de acolo au venit la pămîntul lui şi i-au însurat. Şi de a fi trebuinţă ca să margă acolo, la Ispas şi la Răstoace, i-am orînduit pe Gafenco şi pe Gheorghie Pîrvul. Ce, să-i trimiţi dumneata stolnice acolo şi să strîngă şi alţi răzeşi, să cerce şi să adiveriască mai bine şi cum să va alege, să faci o carte de mărturie şi să vă iscăliţi şi să ne înştiinţăzi cu amăruntul toată pricina, cum să va dovedi. Aceasta scriem. Let 7250 <1742>, fevruarie 151 1 Publicat şi de Teodor Bălan, Documente bitcovinene, voi. V, Cernăuţi, 1938, pp. 195-196. 394 Carte de volnicie pentru lipcani, să fie pentru paza lăcuitorilor*'1. Io Costandin Neculai voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele slugii noastre, lui Neculai Ciohoranu căpitanul de Ciuhur, să fie volnic cu cartea domniei mele a aduce liuzi oameni streini, din raiaua Hotinului ori din Ţara Leşască, să fie beşlei, la fieştecare sat cîte un beşleu, să fie pentru paza marginii şi de apărare lăcuitorilor de pricinile turcilor ce trăesc acolo. Vor fi scutiţi de ciferturi, nemică nu vor da, numai ei vor păzi slujba lor care este de odihna lăcuitorilor, cum au fost şi mai înainte la acea margine. Pentru acie, dumilorvoastre boiari ce veţi fi cu slujba peceţilor vă poroncim acestor oameni să le daţi pace, întru nemică să nu-i supăraţi. Let 7250 <1742>, ghenarie 12 395 Let 7250 <1742>, ghenarie 18*^ O carte la boiarii noştri, la Gafenco i la Ion Izmană căpitanul, pe jaloba Isaiei egumen ot Putna, pentru moşia mănăstirii Putnii, anume Ştiubeienii şi Petrecanii ot Başău, ot ţinutul Hîrlăului1, care moşii să hotărăsc cu Săvenii, satul a cinstit şi credincios boiariul nostru Andrei Ruset vel ban şi ar fi avînd strîmbătate de cătră dumnealui. 132 r. Aşijdire / mai jăluieşte egumenul că mai are mănăstirea Putna şi altă parte de moşie, anume Brăieştii, în preajma tîrgului Botoşanilor, afară din locul tîrgului şi mai fiind şi alte părţi de moşii acolo, răzăşăşti, împotriva locului, să întind şi fac împresurare. Pentru aceste să ia sama şi cum or afla să hotărască şi să aliasă şi să dei şi mărturie". 1 Aşa în documcnt. Titlul din capul paginii (f. 108 r.) arată ţinutul Dorohoi. 2 Original la Arh. St. Buc., A.N., pach. CCXXXVI, doc. 3: copic la Arh. St. Iaşi, Documentc, pach. 791, f. 204 V.-205 r.; rcgcst publicat dc Dimitric Dan. Mănăstirea şi comuna Putna, Bucurcşti, 1905, p. 196. 396 Let 7250 <1742>, ghenarie 25 ^ O carte la Costandin vornicul ot Cîmpullung, pentm jaloba ce au jeluit oamenii cînpulungeni din Vamă, pentru nişte vite a unui arman, anume Bămad, din Ţara Leşască, care li-au fost adus acolo, în munţii Cînpulungului, far de voia lor. Care vite mîncînd o samă şi moscalii, atunce s-au fost făcut carte la dregătoriul Cîmpulungului şi ar fi plinit de la dînşii 91 lei 10 potronici, luîndu-le vite drept aceşti bani, nefiind ei vinovaţi. î Pentru acee, să le ia sama şi, fiind pe cum au jeluit ei, să le şi împliniască, giudecînd cu dreptate, să de şi mărturie. 397 Cărti de zeberire ce s-au făcut în Ţara Leşască oaminilor noştri din Moldova \ O carte la Hristoscul Vlasco biv vel stolnic, starostele ot Cernăuţi, pe jaloba cumnatului lui Pană neguţitoriul din Botoşani pe un Toader şafar lui Zeric din Tismeniţa, din Ţara Leşască, cum este dator cumnatului său, lui Pană, cu 50 lei, care datorie a fost a cum-natu-său Pană şi murind Pană, este vechil cumnatu-său. Şi să caute să să agiungă cu dregătoriul din parte aceie. arătînd să caute dreptate a plini omului, din vreme că noi pururi voim marginea a să megieşi cu linişte, păzindu-să dreptate despre înbe părţile, fară zăboară care aduc pricini de gîlcevi marginii. Iar de n-or sta la dreptate. apoi nici noi n-om suferi a rămîne omul nostru păgubaş, ce cu alte mijlociri i să va plini paguba. Let 7250 <1742>. ghenarie 398 Aşijderea altă carte, tij . Toader ot Hrinăuţi, ot Ciuhur, au jeluit pe Toader Sfeclă din Andrieşăuca, din gruntun Maihorod, de Ţara Leşască: au dat lui Sfeclă 2 boi pe pîine şi i-au dat numai 9 cetferice, iar 11 cetferice au rămas. 108 v. Şi mergînd / să-i dea pîinea, l-au zăberit stăpînul lor de o iapă cu hamuri cu tot, cu 11 pînză de saci, pentru o fameie din raie ce au scăpat de la moscali şi s-au fost măritat cu un rus de unde şede Sfeclă şi avînd ia alt bărbat în raie, au fugit şi zice liahul că au luat acea fămeie un habaciu şi 17 coţi de pînză. Şi să caute să să agiungă cu dregătoriul din partea aceie, arătînd să caute dreptatea, a plini omului, de vreme că noi purure voim marginea a să megieşi cu linişte, păzindu-se dreptatea despre înbe părţile, fară zăboară care aduc pricini de gîlcevi marginii. Iar de n-or sta la dreptate, apoi nici noi n-om suferi a rămîne omul nostru păgubaş, ce cu alte mijlociri i să va plini paguba. Let 7250 <1742>, ghenarie 399 Altă carte, tij de zăbirire Carte la Costandinache vel căpitanul de Soroca, pentru jaloba Sandului Tuduri cupeţ ot Iaşi, pe care prinzîndu-1 în Ţara Leşască, la sat la... şi l-au dus în tîrgu în... şi acolo l-au zăbirit de 13 ughi ungureşti şi 5 ughi au mai cheltuit pentru pricina unor rusi dintr-acel tîrg. Care rusi ar fi fost cărăuşi altui neguţitor, anume Radul, care este în Ţara Româniască şi pentm acea cărăuşie ar fi cheltuit acii msi nişte bani. De care acest neguţitor, Sandul Tuduri, nefiind vinovat la aceia pricină, să caute să să agiungă cu dregătoriul din partea aceia, arătînd să caute dreptatea a plini omului, din vreme că noi pumrea voim marginea a să megieşi cu linişte, pazîndu-să dreptatea dispre înbe părţile, fară zăboară care aduc pricini de gîlcevi marginii. Iar de n-or sta la dreptate, apoi nici noi n-om suferi a rămînea omul nostru păgubaş, ce cu alte mijlociri i să va plini paguba. Let 7250 <1742>, ghenarie 134 400 Let 7250 <1 742>, fevruarie 1 8 1 O carie la dumnealui Jordachc Ruset. ispravnicului ţinutului Niamţului. Facem ştire pentru 4 boi şi 3 vaci cu viţăi şi 2 cai cu căruţa, ce-au lăsat Ismail başa carile au fost rob la moscali la un Gavril vătăman în Trifcşti, satul dumisale banului Alistarho. care avea datorie la Docan başa Zamaitul 40 lei cu zapes şi au vinit odobaşă de la Hotin / şi cere acele vite. Deci, să cauţi să chemi pe acel Gavril faţă, să ei sama şi pentru vitile acelea, fiind la acel om, să caute să le dei şi să le trimiţi aici. Ori de a fi altă pricină şi va avea omul a răspunde, să vie să stei faţă cu turcul. 401 Let 7250 <1742>, fevruarie 22+) O carte la dumnealui Hristoscul Vlasto biv vel stolnic, starostele de Cernăuţi, pentru jaloba ce-au jeluit Grigore Stroescul comis, pentru pîine ce-au arat pe moşia lui, acolo, starosti Ie Halipliul şi dijma, vinitul moşiei, nu i-au dat. Deci, pe jaloba lui au giudecat şi dumnealor boiarii. din poronca gospod, din vreme că acea pîine este în sama dumisale Hristoscul starostele, să caute dumnealui cîtă i s-a face dijma să-i dei. să numai jeluiască. 402 [F.D.] <1742. februarie 23> Carte de volnicie judelui de ţigani hătmăneşti. să strîncă cît ş-ar pute . Io Costantin Neculai voievoda. bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniei mele lui.... judelui de ţigani hătmăneşti. să fie volnic cu cartea domniei mele a căuta şi a cerca pre toţi ţiganii carii s-ar ii înprăştiat pintr-alte cete de ţigani, pe toţi să-i stringă. ori prin ţiganii domneşti, sau boereşti. ori de pre unde i-ar afla. pe toţi să-i stringă şi să-i pue la ceata lui. Şi să aibă a ţîne şi a stăpîni acest giude pă izvodul ce i s-au dat de aici şi măcară şi afară de izvod carii s-ar mai afla ţigani hătmăneşti, pă toţi să aibă a-i lua la ceata lui, cît de mulţi şi ş-ar pute să să strîngă, să aibă a asculta de dînsul întru toate ce i-ar da învăţătură după poronca gospod şi a dumisale hatmanului şi să-şi dei poclon hătmănesc după obicei. Iar carii dintre dînşii n-ar asculta, domnia mea i-am dat voe pe unii ca acie să aibă a-i certa şi a-i globi cineş după vina sa. Aşijdirea şi pentru ţiganii streini ce ar vini dintr-altă ţară, pe toţi să aibă a-i pune la ceata lui şi să-şi dei poclonul după obiceiul vechi, după putinţa lor. Şi toţi juzii domneşti să aibă a le da pace, întru nemică să nu să amestice la ţiganii ce vor fi la ceata lui, ce tot la acest jude să să giudece şi să-i globască, după cum le va fi vina lor. Aşijdirea şi voi pârcălabi şi căpitani şi vomicei du pă la margine / şi 109 v. alţi lăcuitori de pre la ţinuturi pe unde vor înbla ei să să hrăniască, dispre nime să n-aibă nici un val, să nu să amestice a giudeca au a-i globi, numai judele lor îi vor judeca şi vor globi, iar pentru moarte de om şi pentru şugubini îi va judeca dumnealui hatmanul. Şi pe unde îmbla ei, nime caii lor la olac să nu le ia, nici căruţile lor la podvozi, ce dispre toţi să aibă pace. Aşijdire şi voi vomicei şi căpitani de pe margine, pre unde li s-ar întîmpla vro gîlceavă să facă niscai ţigani judelui, să aveţi a sări şi ai prinde pă unii ca aciie şi să-i puneţi în butuci şi să-i daţi legaţi în mîna judelui, ca să n-aibă de cătră nime nici un val. Că cine s-ar ispiti a le face cît de puţin val mai mult peste cartea domniei mele, bine să ştie că unii ca aciie vor fi de mare certare de la domnia mea. Aceasta scriem. 403 Let 7250 <1742>, fevmarie 28*^ O carte la Pavel vel sărdar, pentm 43 lei pol, ce sînt rămăşiţă la Lefter starostile ot Chişinău, cu zapis, de pe nişte cofe a lui Enache cafigiul al domniei sale Grigore vodă. Să ia sama şi pe zapisul lui numai să pliniască banii, fiind acii bani în sama dumisale Dumitraşci Pălade cluceml şi să hotărască cu carte de judecată trecută la protocol. 404 Cărţi date giuzilor de ţîgani ursari ce sînt streini^. Io Costandin Neculai voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 136 Dat-am cartea domniii mele..., giudele de ţigani streini ursari ce au venit din Ţara Româniască, să fie volnici cu cartea domniei mele a înbla şi a să hrăni cu dreptate în ţara domniei mele, unde ş-ar vrea. Dret aceia, poroncim domnia mea dregătorilor i pârcălabilor şi - căpitani de pe la scaune şi vomicei de pin sate, pe undi va vini acest şărb domnesc cu toată ceata lui, să aibă voe a să hrăni cu dreptate, iar voi întru nemică să nu-i supăraţi. Aşijdirea şi voi olăcari ce viţi întîm-pla cu poronci domneşti, nime caei lor sau cămţile lor de olac să nu le luaţi, ce toţi să le daţi bună pace, căci domnia mea am făcut milă cu dînşii şi. i-am ertat de toate, numai ei să aibă a-şi da biml pe an după tocmiala lor. Aşijdire poroncim şi voî altor giuzi domneşti i boereşti şi hătmăneşti i mănăstireşti, nime să nu-i supere, nici să să amestice în ceata lor măcar cît de puţîn, că oricine i-ar supăra peste carte domniei mele, r. unii ca aciia să vor pedepsi / de la domnia mea. Şi alţi ţigani streini ce ar mai vini la ceata lor să aibă a le lua dajde şi să-i aducă în izvod aicea. Aceasta scriem. 7250 <1742>, fevmarie 23 -x 405 s}:\ Cărţile Pălădoaiei Nastasiei vomicesăi . 5 Io Costandin Neculai voievoda gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniei nele dumisale Nastasiei vomicesăi, a răposatului Ion Pălade biv vomic, pentm moşiele dumisale ce zisă că are, anume satul Susenii şi alte părţi de moşii ce mai are, care moşii sînt în ţinutul Tutovii. Şi după hotărîre ce s-au făcut de obştie, ca să stăpîniască fieştecine moşiele sale, să fie volnică cu carte domniei mele a stăpîni aceste moşii şi să pue vomicei pen sate şi toţi oamenii să asculte de dumneei, facîndu-i slujbă pe obicei tot omul ce va şîdea pe moşiile dumisale vomicesăi, ori om gospod, ori boeresc, ori slujitor, ori alţii, să aibă a lucra şi a sluji după obicei. Aşijdirea şi dijma mo-şielor încă să fie volnică a-şi lua de la toţi, din toate, pe obiceiul ţării. Şi nici un om să nu fie volnic a să muta de pe moşiele dumisale aiurilea, că oricarii s-ar ispiti a să muta să vor pedepsi. Aceasta poroncim domnia mea. Let 7250 <1742>, fevmarie 261 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 137 406 Let 7250 <1742>, fevmarie 26 O carte, tij de volnicie, dumisale Dumitraşco Pălade vel clucer, pentm moşiele dumisale ce zisă că are, anume satul Zorilenii şi Bălocenii, Bujorenii, iarăşi după hotărîrea de opştie, pe cum scris e aceasta din sus1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 407 Let 7250 <1742>, martie 2 Pasport s-au dat la Dumitru Duca şi la Hristofor, neguţitori, mergînd la Liptţca. 408 Let 7250 <1742>, martie O carte dată lui Dumitraşco Toderaşco mazil, ca să-şi stăpîniască o moşie ce zisă că are, anume Uricheştii, ot ţinutul Putnii, după hotărîre de opştie, cum scriu aceste de sus. 409 110 v. Cărţi de dregătoriile beşlegăi i sărdari turceşti ce s-au orînduit cu poronca gospod*-1. Io Costandin Neculai voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniei mele lui Ibriim aga beşliagă, pre carile l-am făcut domnia me beşliagă la Movilău, dîndu-i lîngă sîne şi 6 neferi. Deci, după firmanul înpărătesc ce este la noi, să fie volnic cu cartea domniei mele a păzi dregătorie sa cu tărie, să apire pre lăcuitorii de acolo şi să-i sprijiniască dispre zulumurile turcilor ce s-ar întîmpla a vini în partea aceie, neîngăduindu-i nici într-un chip pe turci a face cuiva nici cît de puţină supărare şi pre cii ce s-ar volnici a face lăcuitorilor cuiva vreo supărare, să le vie de hac şi dintre dînşii, pre cari vor fi mai vinovaţi să aibă a-i pune în fieră şi cu pază să-i ducă la... Şi cum poroncim domnia me, în toate să aibă a sta cu tărie pentm sprijiniala lăcuitorilor. 138 A Insă Ibraim aga beşliagăsi, sau neferii ce sînt lîngă sîne să nu fie volnici a lua de la lăcuitori preţ de un pai fară bani, de vreme ce liafa şi tainurile lor s-au orînduit de la Visterie. Şi nime să nu stea înpotriva cărţii domniei mele. Let 7250 <1742>, fevruarie 19 410 Let 7250 <1742>, martie 3^ O carte s-au dat, tij precum scrie aceasta, lui Hasan aga ciorbagi, pre care l-au făcut măria sa sărdar la Gălaţi, cu... neferi, să păzască dregătorie sa şi pre cei mai vinovaţi să-i trimită la... şi de la nime nimic fară bani să nu ia. 411 Let 7250 <1742>, martie 3 O carte la dumnealui Costandin Păladi biv vel clucer, cămăraşul de Ocnă, pentru 10 oameni vinovaţi, cu 2 ţîgani, anume Vasiliexot Niamţ, Ion Croitor din Iaşi, Vasilie sluga lui Iamandi i Vasilie din Mirceşti, Toader Pricopie ot Broşteni, Manole, lane copii, Angliei ţigan, Chiriac ţigan. Aceştie s-au trimis acolo, la Ocnă, înpreună cu annaşul acesta, anume..., care viind acolo, să să pue la pediapsa ocnii. Şi să facă răspuns precum i-au adus annaşul pe toţi aceşti vinovaţi şi cartea să o triacă la protocol. 412 <1742,> martie 1 O carte tij la cămăraşul de Ocnă, cu 2 ciohodari ce s-au trimis. Pentru că n-au urmat poroncii gospod, să să pue la paza ocnii. 413 <1742,> martie 1^ O carte lui Scarlat vameş, de părcălăbia Gălaţilor, în locul lui Idrinili. 414 111 r. Let 7250 <1742>, martie l^ O carte la Lupul Balşă medelnicerul, pentru datoria ce este la 2 iniceri. Care, să caute să plătiască, de este dator, sau să vie la Iaşi, să stei la giudecată, să să dovidiască. 415 Let 7250 <1742>, martie 12'^ O carte tij pentru giuzii de ţîgani streini ursari, întocmai precum scriu altele care sînt scrise mai sus. 416 Let 7250 <1742>, septemvrie 7*) Noi Costandin Necolae voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, de vreme ce rugătorii noştri, igumenul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire Sfetii Gheorghie ot Galaţi ne-au arătat cărţi şi de la alţi luminaţi domni ce-au fost mainte de domnia me, de scutiala unei pivniţe cu băutură din tîrgul Galaţi, domnia me încă am dat ş-am miluit ş-am întărit sfintei mănăstiri pe acea pivniţă cu băuturi, ca să fie în pace şi ertată de camănă şi de cepărit şi de bezmăn şi de pivnicerit şi de buor şi de branişte şi de alte angherii de toate, ori de cîte ş-ar fi pe altă pivnieţă, dară această pivniţă cu nici un fel să nu să supere. Pentru aceia şi voi cărei viţi fi cu aceste slujbe mai sus scrisă să vă feriţi de pivniţa aceasta, dîndu-i bună pace. Cărei s-ar ispiti a face într-alt chip, neurmînd poroncii, unii ca aceia să vor pedepsi tare. 417 Let 7250 <1742>, martie 14'^ O carte la Toader Carp biv vel medelnicer i la Vasîlache Măzărache biv ftori vistiernic, pentru pîra ce-au avut aceşti oameni, anume Răcoviţă Cîrlan şi Istrati ce-au fost vornic şi Ivănuţ Bivol şi Grigori Zeico, toţi nepoţii, strănepoţii lui Dumitru Bivol şi a lui Ion 111 v. Curagău / şi a Blidii, cu Miron Hîncul sîn Dumitraşco Hîncul, nepotul lui Mihalce Hîncul, pentru satul Săcărenii, la ţinutul Lăpuşnii, 140 zîcînd Hîncul că aceşti oameni n-au moşie acolo, într-acel sat, căci el ar ave şi scrisori pe tot satul, iar aceşti oameni au zis că au acolo oameni bătrîni marturi, pe cum că sînt moşani de baştină. Pentru aceasta, să-i cheme pe toţi mărturii faţă şi să ia sama cu dreptate şi, precum vor afla şi vor hotărî, cărora s-a căde şi carte aceasta şi mărturie în semne să le dei la mînă, după cum să cade. 418 Let 7250 <1742>, martie 8-) O carte la Iordache postelnicul, capechihaia de Hotin, pentru acii 5 turci iamaci adalii de la Hotin, pedestri, carii cu 3 zile mai înainte iarmarocului ot Botoşani au mers la Botoşani, au mers tot din sat în sat, luînd şi cai de olac şi nu numai că au mîncat de pe la oameni, ce încă au luat şi bani, bătînd şi făcînd multă supărare şi blăstămăţie lăcuitorilor şi au băut şi holercă de pe la oameni. Pentru care, iată că s-au trimis acolo şi să spue măriii sale paşii şi lui enicer agasi toate pricinile lor şi să stei ca să le facă zapt şi mare pediapsă, ca să să veghe şi alţii a face unele de aceste fapte. Aşijdire şi pentru alt turc, anume Picii Husmain, care, mergînd în Cernăuţi, au tîlnit la Prut pe un copil şi l-au prins pe copil, zîcînd că, la vreme moscalilor, cînd au mers la Hotin, ar fi ucis acest copil pe un frate acelui turc. Deci, starostele de Cernăuţi au mers la acel turc şi i-au zis, de ce au luat copilul? El zice că-i din raiaoa Hotinului şi starostele au dovedit că-i om de moşie, de acolo de la Cernăuţi şi pe copil nu l-au dat starostele, ci l-au trimis la noi, iar turcul s-au dus la Hotin. Şi acestuia să-i vie de hac, că au mai făcut şi alte răutăţi pe margine. 419 O carte dată, de om gospod, să margă să pliniască 100 lei de la Bogdan Hariton ot Suceava, care bani i-au dat vel armaşul înprumut. Let 7250 <1742>, martie 5 420 O carte la pârcălabii de Chişinău, pentru că n-au căutat buirictiul, viind toficciul măriii sale paşii, lui Abdula ot Bender. Scriind de un cal să de, ii au dat 4 cai, poroncindu-li-să să nu mai facă altă greşală 141 ca aceasta, că s-or aduce cu-n boerinaş cu greii ciubote şi s-or şi pedepsi. Let 7250 <1742>, martie 8 421 O carte la capichihaia de Hotin, pentru 5 turci ce s-au prins aici facînd răutăţi, s-au trimis la Hotin să să pedepsască. Let 7250 <1742>, martie 7 422 O carte la cămăraşul de Ocnă, Costandin Păladi clucer, pentru un peci gospod de sare ce i s-au fost trimis, să trimită sare şi păn acmu n-au trimis. Ci, să caute îndată să pornească sare şi să prindă cară cu chirie, să de şi o samă de bani şi, viind aici chirigiii cu sare, pe tocmală ce va face li să va da banii aici. Let 7250 <1742>, martie 8 423 112 v. Let 7250 <1742>, martie 9^ Carte la Ştefaniţă Ruset, dregătoriul ţinutului Vasluiului, să aducă faţă pe un Petco sîrbul şi pe ciobanii lui, carii au bătut şi au frînt şi o mînă unui copil din casă care s-au trimis cu poroncă gospod ca să strîngă nişte bani ce-au fost rămăşiţă din coniţă, pe izvod ce i s-au dat. Pentru care, să ia sama şi de toate pricinile să adeveriască de acolo şi să trimită aici pe acel Petco sîrbul cu ciobanii lui, trimiţînd în scris dovada ce-a afla. 424 Let 7250 <1742>, martie 8 O carte la Ion Bujoranul biv vistemic, pentm 5 copii de ţigani a dumisale vornicului Iordache Cantacuzino, pentm care, după înpărţala ce-au avut cu dumnealui, i-au făcut şi zapis precum că i-a trimite şi zua au trecut şi ţiganii n-au mai trimis. Ci, să caute să-i trimită, ori, de mai are a răspunde, să vie faţă, că apoi i-a merge om gospod cu ciobote. 142 425 Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zamli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele, din vreme că rugăt-oriul nostru egumenul Filaret de la sfînta monastire Sfetii Arhangheli ni-au arătat hrisov de la iubit fratile domniei mele, domnia sa Grigore vodă, pentru părcălăbia iarmaroacilor de la Tîrguşor, ca să fie acel vinit miluire sfinţii monastiri lui Sfetii Arhangheli, domnia mea încăş am dat şi am întărit sfinţii monastiri pe acea miluire. Deci, să fie egumenul volnic a pune omul său, pe cine a socoti, ca să aibă a lua şi a strînge părcălăbia, vinitul mănăstirii, după obiceiul vechi şi nime să nu poprească părcălăbie, ca toţi să aibă a-şi plăti părcălăbia pe obicei şi nime să nu stei înpotriva cărţii domniei mele. Velet 7250 <1742>, martie 10 426 Let 7250 <1742>, martie, fevruarie [sic] ^ 3 cărţi s-au scris: 1 la Galaţi, 1 la Focşani, la staroste, 1 la Botoşani, ca să să strige pentru iarmarocul de la Frumoasa, să să facă pe obicei şi toţi, cine ar ave a vinde sau a cumpăra, să vie la iarmaroc, aici la Frumoasa, carii să faci acum la Mezăpăresii. 427 r. Let 7250 <1742>, martie 11*-* 2 cărţi: 1 la Hristoscul starostele de Cernăuţi şi 1 la vel căpitanul de Soroca, pentru vinovaţii ce i-au trimis ei de acolo, ca să caute să adiveriască şi să le trimită în scris aici toate pricinile lor, cum şi în ce chip şi la ce loc şi la ce vreme s-au tîmplat vinovăţiele lor şi să dei ştire şi pîrîşilor, ca să vie să stei faţă. 428 Pentru Cîmpullungu Rusăsc. Let 7250 <1742>, fevruarie 15 - Să între în lontru la dînşii, - să ia peceţile, - au să iasă din tară 5 143 - şi să între slujitori să şază acolo în locul lor, - au să zică că au hotărît să stei înpotrivă. De ruptoare, 4 ciferturi, cîte 100 lei să dei, au să vie din toate satile, adunîndu-să 20 oameni. Fugind, să să strîngă cine va vini să şază acolo, la locurile acelea, păr la 300 oameni şi să-şi ia peceţile şi banii lor să rădice, să fie slujitori pentru pază. Io Costandin voievoda; vel vistiernic1. 1 Aşa este aşezat textul în manuscris. Menţionat şi de T. Balan, Documente bucovinene, voi. IV, p. 35. 429 Let 7250 <1742>, martie 13^ O carte la Mihalache Sturze clucer, răspunsul lui, pentru trei oameni ce-au trimis cu pricină de furtuşag a unui Sava arman ot Roman şi 2 dintr-aceşti trei, Ion Croitor şi Ioniţă sîn Butnar, îndrep-tîndu-să, s-au slobozit, iar Vasili s-au dovidit vinovat şi s-au dat la temniti. 5 430 113 v. Let 7250 <1742>, martie 11*} O carte ce să face ştire tuturor cui s-a căde a şti, pentm jaloba tîrgoveţilor de Tîrgul Sîretiului, ce au cerşut voe şi li s-au dat ca să să facă zi de tîrg acolo, la Tîrgul Sîretiului, marţa şi un iarmaroc la Sîntămăria Mică, din vreme că şi acela este tîrg gospod. Cine ar ave a vinde sau a cumpăra să margă şi loc de dugheni unde li-a plăce, acolo să-şi facă. 431 Let 7250 <1742>, martie 11^ 0 carte la Andrei Balşă i Costandiniţă vornicul i Miron Gorovei, pentm ca să hotărască părţile de moşie ce are dumnealui Alistarho biv vel ban acolo, în ţinutul Dorohoiului, în sat în Cordăreni şi în Săpoteni şi precum or hotărî cu dreptate să de şi mărturie trecută la protocol1. 1 Original la Arh. St. Buc., Schit Doljeşti, pach. XXIII, doc. 13. 144 432 Let 7250 <1742>, martie 10*} Io Costandin Neculai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Boiarilor noştri, dregătorilor de pe la ţinuturi, sănătate! Facem ştire c-am înţăles domnia me şi ni-au venit şi jalobă de la lăcuitori, că nemesnicii dregătorilor fac lăcuitorilor multe strîmbătăţi şi jafuri. Pentru care, iată că, cu hotărîtă poroncă scriem, să lipsască din ţinuturi nemesniciele, de acum înainte să nu ştim că să află nicăiure nici un nemesnic. Ce, cine şi cu cine ar avea giudecată să vie la dregătorie să să caute giudecata lor şi care or fi pricini de părcălăbii, să margă la pârcălabi să le caute. Şi poronca aceasta să o păziţi cu tărie, asemene să să urmeză, într-alt chip să nu fie. Aceasta scriem. Let 7250 <1742>, martie 10 16 cărţi pe la giudecători i pe la ţinuturi, tot pe cum scrie aceasta de sus. 433 Let 7250 <1742>, martie 13 •* O carte la vornicii ot Botoşani, pentru nişte oameni carii şăd pe moşia mănăstirii Slatinii, ce este acolo la ocolul Botoşanilor, anume Berihoeştii şi sînt cu casăle pe loc de fînaţ şi de ţarină. Pe carii să caute, de a fi aşa, să-i mute cu casăle lor la silişte satului, pe obicei. 434 r. 1 carte la Costandin Păladi biv vel clucer, cămăraşul de Ocnă, pentru 2 vinovaţi, Gligoraş şi Ion, ce s-au trimis la paza ocnii. Let 7250 <1742>, martie 13 435 Let 7250 <1742>, martie 13^ 4 cărţi date dumisale vornicului Costache Razul şi voiniceilor dumisale: 1 la ţinutul Tecuciului, pentru moşiile dumisale Blăjării i Tomceştii i Tălăbeştii, ce zisă că sînt drepte a dumisale, că să facă 145 ascultare oamenii după cum s-au dat poroncă în ponturi, cum scriu altile ce sînt înapoi, după hotărîrea ce s-au făcut de opştie; 1 la ţinutul Romanului, pentru alte moşii, tij a dumisale, anume Rusii i Misăhăneştii, tij precum scriu acele de mai sus; 1 la ţinutul Putnii, tij pe cum scriu acele; 1 la ţinutul tij a Tecuciului; 1 tij la ţinutul Putnii, precum scriu acele de-napoi, pentru moşiele dumisale anume Domneştii i Ionăşăştii i Pufenii i Drăghiţeştii i Chiţeştii peste Trotuş i Ploscuţenii tij i Rugineştii i Angheleştii i Bodia i Păuneştii i Stroeştii, la Gîrle1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 436 <1742,> martie 13 ^ 0 carte dată lui Dumitraşco Toderaşco, omul dumisale vornicului Costache, ca să-şi stăpîniască şi el o moşie ce zisă că are la ţinutul Putnii, anume Uricheştii, după cum scriu aceste mai sus1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 437 Let 7250 <1742>, martie 14 O carte la dumnealui Pavel sărdar i la Vasilache Măzărache biv ftori vistiernic, pentru o moşie a dumisale Sandul Sturza vel logofăt, ce au spus că are acolo în ţinutul Lăpuşnii, anume Galbăna şi o îngustiază un om de acolo, anume Mămăligă, care au mers de au luat an şi dejma de pe acea moşie, ce-au fost strîns-o omul dumisale vel logofătului, 114 v. pe hotarul unde au arătat / oamenii bătrîni şi au luat-o în tărie lui. Pentru care, să margă Vasilache acolo, să socotiască cu dreptate şi după cum a afla să de mărturie. Şi să mai pliniască şi 20 stamboali grîu, pîine ce au dat dumnealui vel logofătul înprumut acolo la nişte oameni, hotărînd cu carte de giudecată. 438 Let 7250 <1742>, martie 13 O carte la starostele de Cernăuţi i vornicul de Botoşani, pentru armenii ce sînt neguţitori de boi, din Ţara Leşască, ca să dei poroncă 146 acelor lăcuitori ce ar ave datorii în Ţara Leşască să-şi caute datoriile lor cu giudecata marginii. Iar pe aceştia neguţitori armeni carii vin pentru alişverişul întru nimică să n-aibă nime a-i supăra, iar cine ar ave la dînşii datorii să vie la Divan să li să caute giudecata, iar mai mult supărare să n-aibă. 439 [F.D.] <1742, martie 13> Cărţi pin toate ţinuturile, pe la toţi dregătorii, ca să scrie starea locuitorilor, pe izvod ce. li s-au trimis cu zapciu. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la cutare..., dregătoriul ţinutului i la... Facem ştire că domnie mea am socotit ca să scriem stare locului de la acel ţînut. Pentru aceasta v-am trimis şi zapciu. Deci, pe însămnarea aceasta ce vă trimitem, să căutaţi dumneavoastră cu amăruntul şi să cercaţi şi să întrebaţi pin oamenii cii bătrîni de prin toate satile, carii ştiu toată starea locurilor, numele locurilor şi a tuturor pricinilor ce sînt în izvod. Să trimiteţi în adinsul oamenii dumneavoastră să cerce, aşijdirea şi dumneavoastră însuşi singuri să cercaţi şi să aflaţi tot adevărul, toate pre rînd, după izvodul ce vă trimitem. Şi cum mai în grabă şi far zăbavă, cu zapciul ce vi s-a trimis, să trimiteti izvod de toate. Ce dar, după cum scriem dumneavoastră să urmaţi. Aceasta scriem. r. Izvod în ce chip să să scrie starea locului de la ţinutul... şi osăbite fieştecare ocoale, după orînduiala ce arată mai gios. - Hotarăle ţării: adică acel ţînut să hotărăşte cu ţara cutare, în cît ar ţine lungul hotarului în dreptul acelui ţînut şi dispre ce parte, la răsărit, la apus, la amiazăzi, sau la miazănoapte, cum va fi. - Hotarul acelui ţînut: la răsărit să hotăreşte cu cutare ţînut, lîngă apa sau lîngă satul cutare, la amiazăzi aşijdirea, la apus aşijdire şi la miazănoapte iarăşi, de cute patru părţile ale ţinutului hotară, cu ce ţinut, la ce ocol şi la ce sat. - Scaunile domneşti: starea locului, numele oraşului sau a satului aceluia, adică este în loc şăs, în dial, sau în vale, sau pe coastă de dial, sau în cînp, sau în pădure, cum va fi starea locului, trece sau lîngă apa cutare. 147 - Mănăstirile: zidirea, veletul şi numile ctitorilor, înnoirea şi veletul înnoirii şi al ctitorilor, stare locului - în şăs, în dial, în vale, pe coastă, în pădure sau la cîmp -, trece sau lîngă apa cutare şi ce hram este. - Mănăstirili închinate: aşijdirea după cum s-au scris mai sus, la mănăstiri şi la ce loc sînt închinate. - Schiturile, aseminea să să scrie. - Bisăricile de piatră, aşijdire după cum s-au zis mai sus, la mănăstiri i la schituri. - Bisericile de lemn, aşijdire. 115 v. - Tîrgurile: aşijdire, în dial, în vale, în şăs, pe coastă, în cînp, sau în pădure, trece, sau lîngă apa cutare. - Vămile: la ce tîrguri. -Mortasipie, aşijdire. - Camăna, aşijdire. - Munţii:, numile munţilor celor mari şi numile munţilor celor mai mici pintre cii mari, văile acelor munţi. - Schelile, adică drumurile ce trec în Ţara Ardialului, de la ce ocol şi sat să începe drumul, pe unde trece peste munte şi la ce loc iasă în Ardial, anume satul sau cetate. - Poticile, adică drumurile cele mici de picior şi de cal, aşijdire de unde să începe, pende trece şi unde iasă. - Apile mari: numele lor, din ce munţi ies şi numele muntelui; trece pe la cutare loc,, la cutare ocol şi sat; într-acea apă cîte alte ape dau, la ce loc, numele ocolului şi a satului şi apa cea mare unde dă, la apa cutare, la ocol i ţînut şi satul cutare. - Apile mici, aşijdire, la ce ocol şi la ce sat vor fi anume. - Dialurile cu vii, aşijdire, la cel ocol şi la ce sat vor fi anume. - Dialurile far de vii, aşijdire şi carii cu pădure, carii cu poiană să să numască. - Movilile: numile lor, aşijdire la cel ocol şi lîngă ce sat. - Rîpile, aşijdire. 116 r. - Văile mari: cu pădure sau cu cîmp, la ce ocol şi lîngă ce sat anume. - Vîlcelile, aşijdirea. - Pădurile: numile lor, la ce ocol şi lîngă ce sat anume. - Tufările, aşijdire. - Luncile, adică pădurile de lîngă ape să să scrie. - Cînpiele: numile lor, la ocolul şi lîngă satul, anume şăs sau dial. - Poenili, aşijdirea. - Bălţile: la cel ocol şi la ce sat, numele bălţilor şi ale cui sînt. 148 - Helişteile, aşijdire. - Vadurile pe la apile unde nu sînt poduri, numili apii, la ce ocol şi lîngă ce sat. - Menzilurile: la cel loc, în ce sat şi la ce ocol anume. - Siliştile, adică moşiile unde au fost sat şi acum este pustiu, la ce ocol şi lîngă ce sat, numele săliştii şi a stăpînului moşiei. - Moşiile mănăstireşti, cele far de oameni, numele pămîntului şi ale mănăstirii ce stăpîneşte, la ce ocol şi lîngă ce sat. - Moşiile veliţilor boiari, aşijdire. - Moşiile boiarilor al doile, tij. - Moşiile boiarilor mazili, adecă cii ce-au avut boerie al trielea. - Moşiile breslaşilor ce n-au avut boerii şi să număsc la mazili. - Moşiile răzeşilor, tij. 440 v. Carte de zapcilîc pentru stare locului, la dregători, cum arată izvodul . Io Costandin Neculai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniei mele slugii noastre, cestui..., să fie volnic a merge la zlotaşii de ţinutul... şi să le stei zapciu asupră, pe izvod ce li s-au trimis ca să scrie stare locului la acel ţînut şi cum mai în grabă, tot pre amăruntul, după cum li s-au însămnat să scrie. Şi zapciuf să ia izvodul, să-l aducă aicea şi nime să nu stei înpotriva cărţii gospod. Let 7250 <1742>, martie 15 441 Let 7250 <1742>, martie 15 ^ O carte la starostele de Putna, pentru datoriiele a lui Neculai cupeţ, carile au murit şi i-au rămas cîtăva datorii de vin acolo, la unii şi la alţii, pe care este moştenitor un frate a lui. Şi să caute să li pliniască din 10-12 pe an şi să plătiască datoriele mortului şi cît a rămîne să să de moştenitoriului. 442 Let 7250 <1742>, martie 15^ O carte la Neculai Ciutea biv flori stolnic i la Sta vru grecul biv ftori jicnicer, pentru jaloba ce-au jeluit răzeşii de sat de Gălişăşti, de la 149 ţinutul Putnii, anume sluga noastră Andrei copil din casă şi Marin Brîncovanul şi Costandin Băndac şi alţi fraţi ai lor din Fărcăşeşti şi Vasilie Săverian şi alt Vasilie Arton şi Grigoraş Venitic şi alţi fraţi ai lor din niamul Borzeştilor, zîcînd precum că au avut ei giudecară aici, la Grigorie vodă, astă vară, la dumnealui vel logofătul, cu preutul Postolache şi cu preutul Toader Bontăşu şi cu Ştefan Lepădat şi cu Neculai Bontăş. Şi acel sat, Gălişăştii, ar fi înblat în 4 bătrîni, un bătrîn Borze, alt bătrîn Bontăşăştii şi alt bătrîn Nemţanul, care acest bătrîn Nemţanul este a mănăstirii Diineţul şi este ales, stîlpit de-oparte, iar 117 r. pentm a lor bătrîn au mers aceşti boiari de mai sus scrişi / cu poroncă gospod ca să hotărască şi ei ar fi făcut mare greşală de au scos din hotarăle cele vechi şi li-au făcut mare strîmbătate. Ca, să strîngă pe toţi şi să îndrepteză hotarăle pe acii bătrîni a lor, să ţie pe cum au ţinut de vac. Iar pentm o bucată de loc, din Grindul Uscatului în gios, ce zisără ei că este afară din hotărîtură veche, care au scos-o bătrînii lor cu pîră de la Nădăbaico şi fiind aceasta neînpăr-ţită, să o împartă pe acii trii bătrîni a lor, cu dreptate hotărînd şi să dei şi mărturie. 443 Let 7250 <1742>, martie 15 ^ O carte la Dumitraşco Suciu biv vel agă, starostele de Putna, pentm un răvăşăl ci s-au văzut aici, al dumisale, scriind pe la meziluri ca să dei cîte un mezil la un ciohodar a lui Aii ceauş, neavînd buiurul-tiu, cămia nu i s-au căzut. Şi s-au scris, aceasta să nu mai facă nimărui, neavînd buiumltiu, cal i calauz să nu i să dei. Aceasta poroncă pre tare să o păzască. 444 Let 7250 <1742>, martie 16 ^ O carte la Costache vel căpitan de Tecuci, pentm carte ce au trimis aici la gospod, pentm nişte turci de la Brăila, făcători de rele, trimiţînd şi numerele lor în scris aici. Iată că s-au scris de aici mehtup la dumnealui inicer agasi de Brăila, ca să trimită să-i prindă şi ducîndu-i acolo, să le vie de hac. Ce, să caute căpitanul să trimită mehtupul cu omul său, acolo la Brăila, precum scriem. 150 445 Let 7250 <1742>, martie 17 ^ O carte la zlotaşii de ţinutul laşului i la annaşul ce este trimis zapciu pentru nuele şi pari ce s-au orînduit de triaba gospod, ca să dei pace oamenilor dumnealui Vasilie vtori logofăt, ce-i are acolo la Rediul Aldii, să nu li facă supărare pentru pari şi pentru nuiele. 446 Let 7250 <1742>, martie 15 ^ O carte de volnicie lui... bulubaş, cu... slujitori, ca să miargă la dumnealui Ştefaniţă Ruset vel păhamic, să-i arete pe un Petco sîrbul cu ciobanii lui, care au bătut pe Gheorghie Tomuzei copil în casă care, fiind el cu slujba coniţii şi vrînd a le lua trăsuri, l-au bătut. Şi din poronca gospod trimiţînd şi dumnealui la acest Petco, ca să vie să stei v. faţă, / să le ia sama, n-au vmt să vie de voe şi au trimis să-i aducă far de voe, dar ei s-au pus împotrivă, apucîndu-i şi de sîneţă, stînd la pricină de moarte, fiind şi ei oameni răi, zorbagii şi nesupuşi poroncii. Şi pentm aceasta, s-au trimis ca să-i aducă aici, să-şi dei sama?x 447 Let 7250 <1742>, martie 18^ O carte de soroc la oamenii de Ţigăneşti, ţinutul Tecuciului, carii au pricină cu dumnealui vornicul Costache, pentm moşie din Ţigăneşti. Pînă în 2 săptămîni să să afle aici, ca să să giudece la Divan, că, neviind după soroc, s-or aduce cu om gospod. 448 Let 7250 <1742>, martie 19^ O carte la Mihălache Sturza biv vel clucer, giudecătoriul ţinutului Romanul, pentm căci ne-au spus dumnealui Costache Razul vel vornic pentm 2 sate ce are acolo, la ţinutul Romanului, şi oamenii nu-i fac ascultare şi finul de anul trecut au rămas nefacut. Pentm care, să-i cheme pe toţi faţă şi să iei sama şi ce-ar fi drept datorie de fîn să înpliniască, iar care ar ave a răspunde să vie faţă, aici, la Divan1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 234. 151 449 Let 7250 <1742>, martie 17^ O carte la Costandin vel căpitanul de Tecuci i la Negre Apostol biv vel căpitan, pentru jaloba ce-au jeluit Eorest egumenul de la mănăstirea lui Adam şi cu alţi fraţi ai săi Adămeşti şi alţi răzeşi ai lor, de la sat de la Dimăceni, ce sînt pe Şiret, în ţinutul Tecuciului, ce să numeşte Vadul Rocşăi. Care moşie s-au fost hotărît mai în anii trecuţi de Toader Costache spătarul i de Negre Apostol căpitanul şi s-ar fi făcut înpresurătură di cătră satul Lieştii şi Buceştii, despre parte din gios şi din sus dinspre hotarul Sîneştilor şi despre hotarul Bumbrăviţii. Ce, acum de iznoavă să strîngă megieşii şi răzeşii acelor moşii şi să ia sama cu amăruntul. Şi de s-a fi făcut atunce, cu ace hotărîtură, vreo înpresurare cu strînbătate, să caute acum să îndrepteză, iar de a fi hotărît bine, iarăşi să întăriască cu altă mărturie. Şi căriia părţi să va căde, să dei mărturie în semne, pe cum vor afla şi înpreună cu carte aceasta. 450 118 r. Let 7250 <1742>, martie 17 ^ O carte la Negre biv vel căpitanul, pentru pîra ce-au avut aici de faţă boiariul nostru Velicico postelnicul, fiiul răpousatului Dabijii biv vel ban, cu Luca păhamicul, nepotul lui Costandin Prebici, strănepotul lui Prebici logofătul, pentru o moşie, 2 bătrîni din satul din Uncani, ce sînt la ţinutul Covurluiului. Care parte de moşie o stăpîneşti Velicico postelnicul cu un zapis de cumpărătură din let 7189, ghenarie 16, care au cumpărat tată-său de la Ilie sîn Găbăroae, nepot lui Prebici şi de 60 nime nimic n-au mai zis. Iar acum, peste atîţa ani şi peste acest zapis şi peste ispisoc de la Costandin vodă făcut pe zapis, să scoală Luca păhamicul şi zice cum că şi el ar ave triabă acolo, într-acei 2 bătrîni de moşie ce s-au pomenit mai sus. Pentm care, să caute să strîngă pe toţi răzeşii acelui sat, să ie sama stăpînirii; de s-a dovidi că au mai stăpînit de atunce pînă acum, să stăpîniască, iar de nu, să lipsască. 451 Let 7250 <1742>, martie 18^ O carte la boiarii noştri, dumnealui Costandin Cantacuzino biv vel armaş şi Ştefan Gherghel biv postelnic, pentm că s-au pîrît de faţă 152 răzeşii de Bălileşti, anume Savin sîn Mirăuţă şi nepotu-său Pavăl Morţun şi Vasilie Abăgeriul, nepoţii lui Gavril Ciornei, cu Sandul Ciomîrtan, iarăşi răzeş de acolo, de Bălileşti, zîcînd Sandul sîn Mirăuţă cu nepotu-său Pavăl şi Proca şi Vasilie că acel sat, Bălileştii, - s-au fost înpărţit în trecuţii ani, din poronca domniască şi s-au fost şi hotărît părţile unora de cătră alţii, stîlpindu-să cu petre unora de cătră alţii, precum le arată scrisorile de la hotărnici şi de la Albotă clucerul, ce-au fost hotamic, iar Mirăuţă şi Ciornei ar fi stricat hotarăle şi ar fi luat şi cîtăva pîine de dijmă de pe părţile acestor răzeşi ce s-au scris mai sus. Ce, să caute să ia sama cu amăruntul, foarte cu bună dreptate şi precum să va căde să ia sama şi pentru hotară şi de or fi stricat hotarăle, să facă ştire dumisale vel logofătului şi dijma de or fi luat rău să înpliniască1. 1 Original la Arh. St. Buc., M-rea Văratec, pach. XIV, doc. 13; copie, idem, Documente istorice, pach. LX, doc. 157. 452 118 v. Let 7250 <1742>, martie 19*} O carte la Pavel vel sărdar, să caute să trimită aici pe Costadin Fărîmă, să stei faţă cu Alimet Buşniag aga sărdoghinşti, să să giudece. 453 Let 7250 <1742>, martie 19 ^ O carte dată boiariului nostru, lui Şărban Flondor biv medelnicer, să fie volnic a opri un sat, anume Sasul, cu mori, ce este la ţinutul Tecuciului, dispre Stamatin clucerul şi dispre cumnaţii lui, ficiorii lui Angheluţă clucerul, pentru nişte odoară: un lanţuh aur cu 96 bulbuci şi 13 şiraguri mărgăritar, 6 mătcaluri şi o păreche sărfi aur cîte cu un rubin în nmijloc şi cîte cu 3 picioare mărgăritar şi un inel aur izmaragd şi alt inel aur cu 7 rubinuri şi alt inel aur cu zanfir şi alt inel aur iar cu izmaragd, ce au fost a Aniţii giupînesăi lui Flondor, fiiastra banului Gheorghiţă Apostol, pe scrisori ce-au arătat, pînă vor vini să stei faţă la Divan. Şi acum, ce, cum va alege Divanul, aşa va fi1. 1 Original la Arh. St. Buc., A.N., pach. MMDCXLIV, doc. 25. 454 Let 7250 <1742>, martie 10*^ O carte la Miron Gafenco biv ftori stolnic i Gheorghie Pîrvul medelnicer. Dacă or vide carte domniei sale, să să scoale şi să margă la sat la Milia, care este pe Cirimuş, la ţinutul Cemăuţului şi să strîngă oameni buni, megieşi din sus şi din gios şi pe oamenii din Milia şi ia sama cu amăruntul pentru rîndul acelui sat, a Milii, de cătră Ispas, pentru căci ne spusără dumnealui vel logofătul şi dumnealui vel vistiernicul şi Dumitraşco Bainţchie, stăpînii Miliei, cum că ar fi avînd înpresurare de cătră Ispas. Pentru aceia, să cerce pricina şi ori din scrisori, ori din mărturii a oameni buni care vor fi ştiind cine, cît şi pînă unde au stăpînit şi cum s-a căde să îndrepteză, hotărînd, dînd şi mărturie în semne, trecută la protocol. 455 Let 7250 <1742>, martie 20+) S-au dat carte lui Ogeac ceauş şi starostelui de Putna, pentru dughenile turcilor zulumgii de la Focşani, să le opriască şi să pue întrînsăle alţi neguţitori, iar pe acei zulumgii, prinzîndu-i, să-i pue în fiară şi să-i trimită la Brăila, să-i de în mîna lui inicer agasi, să le vie de hac. 456 119 r. <1742,> martie 20^ Altă ţidulă s-au mai scris iar la staroste, tij asemine ca aceasta. 457 Let 7250 <1742>, martie 20*} O carte la starostele de Putna, ispravnicul marginii, pentru o datorie a lui Dumitru căpitanul, ce au jeluit că are acolo, în ceia parte, la Costandin Lambrino căpitanul marginii, 73 lei ce i-au dat pentru o căpitănie şi apoi l-au scos şi au rămas păgubaş de bani şi 25 lei la Grădişte, rămăşiţă. Să vorovască cu căpitanul marginii, să-i scoată acei bani ce are acolo. 154 458 Let 7250 <1742>, martie 12 O carte la pârcălabii de Gălaţi, pentm Sima ce s-au pus căpitan la mezil ot Gălaţi, ca să i să dei în samă toată căpitănia, cu caii de mezilul acela. 459 Let 7250 <1742>, martie 21*-* S-au dat carte lui Trofor şi Savului şi lui Ion şi lui Vasilie şi lui Iftimie şi Ifrim, feciorii lui Todercă, de la Măgireşti, sud Bacău, toţi nepoţii lui Ispas, ca să să apere despre dumnealui Gavril Miclescul logofăt, pentm pricina vecinătăţii şi pentm 10 lei ce le cere dumnealui pentm lucml boeresc, pînă vor sta la Divan şi cum va alege Divanul, aşa va fi. 460 Let 7250 <1742>, martie 20*-1 S-au dat carte sfinţiii sale Nectarie arhimandritul, egumenul de Galata, şi omului pe cine va pune, să fie volnic a lua şi a strînge mortasipie de la iarmarocul ce să face la Tîrguşor acum, la Miză-păresie, din vite şi dintr-altele ce s-or vinde, după cum le scrhrtesta-menturile. 461 Let 7250 <1742>, martie 22*-* S-au scris carte la cămăraşîi de Ocnă, să sloboadă pe Linbir medelnicerul, care au fost la pediapsa ocnii şi l-au ertat măria sa vodă. 462 Let 7250 <1742>, martie 22^ O carte la boiarii noştri, dumnealui Costandin Balşă biv vel medelnicer i Miron Dima biv vomic, pentm pîra ce-au avut de faţă, aici .9 v. la Divan, / Ursul Pălălae şi alţii, niam a lui, cu Ioniţă Similache şi cu fraţi-său Gheorghie, pentm o parte de moşie din Ungureni şi din Sîrbi, ce sînt pe Polucin, în ţinutul Putnii. 155 Să margă acolo, să ia sama pre amăruntul, cu bună dreptate, pe scrisori cine ce vor arăta şi pe mărturii a oameni buni şi pe vreme stăpînirii şi precum să va căde să le hotărască moşia şi toată pricina intre dînşii. Şi după hotărîrea ce vor face, să dei şi mărturie şi împreună cu cartea aceasta la mîna cui s-ar cădea şi mărturie să o triacă la protocol1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. XII, doc. 8. 463 Let 7250 <1742>, martie 24 O carte la starostele de Putna, ca să caute să trimită aici 10 cărămidari şi un meimar meşter de lemn, tocmindu-i cu hac, să le dei şi arvonă o somă de bani, ca să fie aici pentru triaba gospod. 464 Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia me la boiarii noştri, Costandinache vel căpitanul de Soroca i Andronache Vartolomei biv pârcălab. Facem ştire că ne-au spus cinstit şi credincios boiariul nostru Toader Pălade vel vistiernic, zîcînd că are un sat, anume Racovăţul, ce este acolo, la ţinutul Sorocii şi i s-ar împresura hotarul acelui sat de cătră alţi megieşi, pe care moşii zisă dumnealui că are şi scrisori, numai nu-i sînt scrisorile îndămînă. Pentru care, acum iată că vă poroncim să mergeţi acolo şi să strîngeţi oameni buni şi bătrîni şi megieşi şi pe unde viţi adeveri din bătrîni că sînt hotarăle acelui sat, pe unde or fi îmbiat hotarăle acelui sat de vac, pe acolo să îndreptaţi, ca să stăpîniască şi să dijmuiască ispravnicii dumisale. Şi precum veţi îndrepta, să daţi mărturie la mîna ispravnicilor dumisale, ca să avem ştire. Let 7250 <1742>, martie 26 465 120 r. Let 7250 <1742>, martie 25#) O carte la Costandin Pălade biv clucerul, cămăraş de Ocnă, pentru 2 uşări, anume Lupul şi Ispiriu, carii s-au trimis ca să-i pue la pedeapsa ocnii, pentru vina lor. 156 466 Let 7250 <1742>, martie 26 ^ 0 carte dată lui Gheorghie Turculeţ postelnicul, pentm o moşie ce zisă că are, anume Pătrăuţii, la ţinutul Sucevei, ca să o stăpîniască cu oamenii ce vor fi, după hotărîre ce s-au făcut de opştie ca să fie volnic fieştecine a stăpîni moşiele sale, cum scriu şi altele mai înapoi1. 1 Publicat integral şi de Teodor Balan, Documente bucovinene, voi. IV, Cernăuţi, 1938, p. 198, după o traducere germană în care data de zi apare 7 martie. Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 467 Let 7250 <1742>, martie 26 0 carte dată Lupului Anăstasie biv agă, pentm o moşie ca au zis că are, anume Voineştii, la ţinutul Cîrligăturii, ca să o stăpîniască după hotărîre ce s-au făcut de opştie1. 1 Originalul la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 417, doc. 99. Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 468 Let 7250 <1742>, martie 26 O carte dată dumneaei Măriei stolnicesei, a răposatului Lupului stolnic, pentm nişte moşii ce au zis că are, anume satul Ţigăneştii i Bilieştii, ce sînt pe Ichel şi Şoldăneştii, la Nistru, care sînt în ţinutul Orheiului, ca să le stăpîniască după hotărîre ce s-au făcut de opştie1. ! Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 469 Let 7250 <1742>, martie 26^ Altă carte, dată tij Măriei stolnicesăi, pentm altă moşie, ce au zis că are în ţinutul Sorocii, anume Mimiriuca, tot precum scriu aceste ce s-au scris înapoi1. 1 Ibiăem. 470 Let 7250 <1742>, martie 26*^ O carte la dumnealui vornicul Iordache Ruset i la Ştefan Ene logofăt, ca să margă la sat la Cîr
  • gi şi Duşăşti şi Mînjeşti şi Hîrtopul, care moşii sînt la ţinutul Niamţului, a dumisale Catrinii spătăroae a răposatului Iordache Cantacuzino biv vel spatar, să strîngă răzeşii şi megieşii, să le hotărască şi, precum or hotărî, să de mărturie. 471 Let 7250 <1742>, martie 25*') O carte tij la i la Ştefan Ene biv fitori logofăt, ca să margă la sat la Blăgeşti i la Cîndeşti i Lăţăşti <şi> Şăndreşti, care sate sînt pe apa Bistriţei şi sînt părţi a dumisale spă-tăroaei şi iarăşi să hotărască precum a fi cu cale şi să dei mărturie. 472 120 v. Let 7250 <1742>, martie 28*} O carte la Dumitrie biv agă, ispravnicul marginei Putnei, pentru un Umer tătar care, fiind zorbagiu, l-au prins şi îl cer alţii de ai lui în chezăşie, cu zapis cum că s-a lăsa. Dar mărie sa vodă n-au priimit şi au scris, aşe, în heră, cum este prins, să-l trimită cu Hasan salahor ce s-au trimis de aici, să-l trimită la Bender. 473 Let 7250 <1742>, martie 29^ Tij s-au dat carte de volnciie lui Hasan salahor, ca să-l rădice pe acel Umer de la Focşani, să-l ducă la Bindir, după cum scrie carte aceasta la starostele de Putna. 474 Let 7250 <1742>, martie 29^ O carte la cămăraşul de Ocnă, pentru 2 vinovaţi ce s-au trimis la ocnă, anume Costandin amăut i Isac Ianuş ungur, să să pue la paza ocnii. 158 475 Let 7250 <1742>, martie 30^ O carte la Hristoscul biv vel stolnic, starostele de Cernăuţi, pentru 250 lei ce are Luca Mihail, arman din Roman, la un şafar a unui arman, Siric, din Ţara Leşască, din tîrg din Tismeniţa. Ce, să caute să să agiungă cu stăpînul Tismeniţii, arătîndu-i dreptate ce are neguţitoriul a-şi scoate acei bani de la acel Toader şafar. Şi din vreme că noi purure pohtim margine despre amîndoî părţile a să megieşi cu linişte şi pricini a să aşăza cu dreptate lor, lipsind zăboarale care pricinuesc gîlcevi, aşa dar să cade şi dumnealor a păzi dreptate şi cele ce sînt cu dreptul a le plini şi a le aşăza, să nu să dei marginii pricină de vreo gîlceavă şi, în scurt, omul nostru să rămîe odihnit, ca să nu ne mai supere pe noi. Iar de n-or sta dumnealor la dreptate, iarăşi să ştie că omul nostru a rămîne păgubaş n-om suferi, ce, cu alte mijloace i să va plini. Aceasta i zdravie. 476 r. Let 7250 <1742>, martie 29+) O carte dată lui Gheorghie Turculeţ postelnicul, ca să aibă a stăpîni un sat, Grozăştii, ce este pe Prut, ţinutul Lăpuşnii, care sat au fost lui Neculai Costin logofăt şi cu giudecată s-au dat lui Turculeţ, pentru 170 lei ce-au fost dator Costin logofătul lui Turculeţ. Pentru aceasta, să-l stăpîniască după hotărîre ce s-au făcut de opştie. 477 Let 7250 <1742>, martie 30*} O carte de soroc dată sfinţiei sale părintelui mitropolitul, chir Nichifor, ca să sorocească pe Ursache Morocîne, pentru o moşie a Dragomimei, ce este metoh Mitropoliei, anume Zlatunoe, care o ţîne Ursache Morocîne şi la sfetii Gheorghie i s-au pus sorocul. Ne viind, să va aduce cu om gospod. 478 Let 7250 <1742>, martie 30^ O carte la cămăraşul de Ocnă, pentm Leiba jidovul din Eşi, ce s-au trimis la paza ocnii. 159 479 Let 7250 <1742>, martie 29*-* O carte s-au dat Catrinii spătăroae, de stăpînit moşie Dumeştii, ţinutul Vaslui, după hotărîre ce s-au făcut de opştie. 480 <1742,> martie 29 ) Tij, altă carte s-au mai dat dumisale Catrinii spătăroae, pe moşia Blăgeştii, ca să o stăpîniască iarăşi după hotărîre de opştie. 481 <1742,> martie 29 O carte s-au dat dumisale Iordache Cantacuzino biv vel vornic, de stăpînit moşia Odăile Grozei, la ţinutul laşului i Cucuteni la Cîrligătură, după hotărîre ce s-au făcut de opştie. 482 Let 7250 <1742>, martie 28*) O carte de hotărît s-au scris la Dumitraşco Bainschie biv vtori stolnic i la Miron Gafenco biv vtori stolnic i la Gheorghie Pîrvul biv medelnicer, ca să hotărască moşie Bodobiţa, la Cernăuţi, a dumisale Sandul Sturza vel logofăt. 483 121 v. Let 7250 <1742>, aprilie l+) O carte la Costandinache vel căpitanul de Soroca, pentru jaloba ce-au jeluit Ioniţă de la Vaslui, că au mas la casa unui jidov, anume Gutman, din Ţara Leşască, din tîrg din Raşcov şi i s-au furat din casă, peste noapte, 20 lei. Şi mergînd cu jidovul la giudecata lui Savinschie gubematul Raşcovului, au făcut hatîrul jidovului şi pe omul nostru nu l-au giudecat, ci l-au pus de au robit 5 săptămîni şi au mai cheltuit 8 lei şi au rămas omul păgubaş de 28 lei. Pentru care, să caute să să agiungă cu dregătoriul Raşcovului şi să-i zică, după cum este datorie marginii, a să purta cu linişte, după cum scriu şi alte cărţi ce sînt mai înapoi pentru megieşia marginii. 160 484 Let 7250 <1742>, aprilie 4^ O carte s-au scris la Veli ce-au fost beşliagă la Focşani, ca să să scoale să vie aice, că l-au scos din beşlegie. 485 Let 7250 <1742>, aprilie 5 ^ O carte la starostele de Putna, Dumitraşco Suciu, ca să agiungă cu dumnealui ispravnicul marginii ot cei parte, să să pliniască 31 lei a lui Ivan sîrbul, de la un blănar din ceie parte, ce au zis că e-i dator dintr-o păstorie a unor capre. 486 Cărţi ce s-au scris prin toate ţinuturile, pe la dregători, let 7250 <1742>, aprilie 6 ^ Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie me la... Facem ştire, iată domnie mea am socotit ca să întrebaţi de boiarii cei bătrîni şi de slugile lor, carii or şti pe unde sînt cărţi de părcălăbii şi ori de unde s-or afla cărţi ca acele de părcălăbie să le ia toate şi să le trimită aici. Aceasta scriem. 487 Let 7250 <1742>, aprilie 1 ^ O carte s-au scris la Iordache Roset vel vornic, pe jaloba mitropolitului, pentru mănăstire Hangul, ot Niamţ, pentm vecinii mănăstirii ce s-au înprăştiet, să să strîngă iar la locul lor, pe izvod ce-au dat, dovi-dindu-să că-s vecini drepţi. Iar care s-or tăgădui, să-şi de chezăşi cum c-or sta fată să vii la Divan. 488 Let 7250 <1742>, aprilie 7 ^ O carte la dumnealui Radul Răcoviţă vel spatar, de la ţinutul Bacăului, iar această poveste. 161 489 122 r. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domnii mele tuturor neguţitorilor armeni din Ţara Leşască, carii fac alijveriş cu boi de negoţ şi cu alte bucate aici în ţară, să fie volnici cu carte domniii mele a să apăra de cătră toţi boiarii şi slujitorii şi orice fel de zapcii, nime să nu fie volnic a le lua cal de olac, nici de pe drum, nici de pe la odăile lor, nici din oile lor la conace. Nime să nu le ia nici oi, nici cai, nicidecum de bucatele lor să nu să atingă, ca să facă aliverişurile lor cu pace, nesupăraţi de nime, cum scrie şi testamenturile lor. Că cine li-ar face vreo supărare peste poronca gospod, nu numai că paguba lor să va plini de la unii ca acie, ce, să vor pedepsi. Şi nime să nu stei înpotriva cărţii gospod. Let 7250 <1742>, aprilie 8 490 Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniei mele boiariului nostru, Scărlătache polcovnic, pre carele l-am făcut domnie me vornic la Botoşani, să fie înpreună cu Carage. Şi mergînd acolo, să fie volnic a păzi dregătorie lui, căutînd toată odihna lăcuitorilor, pe obicei, atîta cu giudecăţile, cît şi dispre alte strîmbătăţi, apărîndu-i. însă de la lăcuitori clăci şi angării să lipsască, preţ de un ban să n-aibă a lua. Şi nime să nu stei înpotriva cărţii gospod. Let 7250 <1742>, aprilie 7 491 Let 7250 <1742>, aprilie 7^ S-au dat carte dumnealui Radului păhamic, ca să fie volnic a-şi stăpîni şi a-şi apăra casăle ce are aici, în Iaşi, nime far de voia sau far de ştire dumisale să n-aibă voe a găzdălui sau a şîde în casăle dumisale. 162 492 122 v. Let 7250 <1742>, aprilie 7 •* Cărţi ce s-au dat dumisale Aristarho banul, pentru moşia Cordărenii, la ţinutul Hîrlăul, ca să o stăpîniască după hotărîre ce s-au făcut de opştie1. Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 493 <1742,> aprilie 7') Tij altă carte dată banului Alistarho, pentm alte moşii, Epurenii şi Ciora, care sînt la ţinutul , ca să le stăpîniască după hotărîre ce s-au făcut de opştie1. Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 494 <1742,> aprilie 7 ^ Altă carte, dată tij dumisale Alistarho banul, pentm altă moşie ce zisă că are la ţinutul Niamţului, anume Trifeştii, ca să o stăpîniască după cum s-au făcut hotărîre de opştie1. Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 495 <1742,> aprilie 7*^ Altă carte s-au dat, tij dumisale Alistarho banul, pentm alte moşii ce mai zisă că are, anume Zgura şi Tilimeuţii, Lubleneţul, Peripecenii i Ciripcăul, care moşii sînt la ţinutul Sorocii, să le stăpîniască precum scriem mai sus1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 163 496 <1742,> aprilie 7'^ Altă carte, dată tij dumisale Alistarho banul, pentru altă moşie ce zisă că are la ţinutul laşului, anume Glăvăneştii, ca să le stăpîniască după hotărîre ce s-au făcut de opştie, cum sînt scrisă altile mai înapoi1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 497 Let 7250 <1742>, aprilie 8^ O carte s-au scris la starostele de Putna i la Stamatin clucerul i la Miron Dima, ca să hotărască părţile răzăşăşsti di cătră părţile boereşti, din sat din Rugineşti i Copăceşti i Bode i Delenii i Vălenii, care moşii sînt la ţinutul Putnii şi răzeşii să împart cu dumnealui vornicul Costache Razul cu cîteva părţi dintru aceste sate. 498 <1742,> aprilie 8 ^ O carte la cămăraşul de Ocnă, pentru 2 oameni, anume Ion şi Antonache, carii s-au trimis acolo ca să stei la paza ocnii. 499 123 r. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniei mele cinstit şi credincios boeriul nostru, dumnealui Costache Razul vel vornic, să fie tare şi puternic cu carte domniei mele a stăpîni un pogon de vie lucrată şi cu loc de este stărp, mai bine de un pogon, care vie au cumpărat-o dumnealui vornicul de la un om, Dumitru Caraali, de la fămeia lui Catrina, precum ne-au arătat dumnealui vornicul şi zapisul lor. Şi măcar că zapisul lor scrie că au vîndut drept... lei bani gata, dar dumnealui vornicul ne-au spus pricina precum că ei i-au rămas datori cu nişte bani pe de nişte vin ce-au vîndut a unui fiu a dumisale, anume Gavril şi neavînd ca să-i dei banii, i-au dat această vie. Pentru , iată că i s-au pus soroc pînă în 2 săptămîni, de n-or da banii cu ce or fi datori, să fie via de istov a dumisale vornicului şi 164 ce-ar vre să facă cu vie, ca cu a sa driaptă moşie, precum scrie zapisul lor. Şi nime să nu stei înpotriva cărţii gospod. Let 7250 <1742>, aprilie 8 500 Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Boiarilor noştri, Stamatin clucer şi la Apostol Şendre biv sulger. Facem ştire că aici au jeluit Dumitraşco sîn Toderaşco biv căminar, nepot Dimii biv staroste Putnii, pentru o parte de moşie din Uricheştii de Gios ce sînt pe Trotuş, la ţinutul Putnii, anume parte ce-au fost a lui Postolache Grecul, care moşie zisă că au fost stîlpită în vreme de demult, iar acum stîlpii nu să află, nici din răzeşii ce mai sînt acolo nu vor să-i arete cîtă parte ar fi fost şi pe unde au fost stîlpii. Deci, văzînd carte domnii mele, să vă sculaţi să mergeţi acolo, să strîngeţi pe toţi răzeşii de Uricheştii de Gios şi alţi megieşi, oameni buni şi după scrisoare ce va arăta Dumitraşco şi după mărturii a oameni bătrîni răzeşi, să luaţi sama şi să adeveriţi şi de s-or afla niscaiva semne vechi de stîlpitura acii părţi de moşii, pe unde vor arăta v. semnile, pe acolo / să daţi mărturie de stăpînit şi de a fi trebuinţă a mai înnoi semnile acele de hotărît, să le şi mai înnoiţi, puind stîlpi de piatră. Iar neaflîndu-să semne vechi, să alegeţi din răzeşii cei mai bătrîni, pe care veţi socoti a fi oameni cu frica lui Dumnezău, să arete ei ca cîtă parte ar fi avut acolo acel Postolache Grecul, luînd acei răzeşi asupra sufletelor sale, cum că cum arătatul lor ar fi drept, să nu să facă împresurare vreunei părţi, pe acolo să daţi lui Dumitraşco să stăpîniască. Şi apoi, să luaţi sama şi pentru alte părţi de moşii ce-ar mai ave, de baştină sau de cumpărătură, de la moşii sau părinţii lui şi după scrisori ce va arăta să le alegeţi toate despre alţi răzeşi şi să le stîlpiţi, hotărîndu-le pe unde să va căde cu dreptate. Aşijdire şi la Copăceşti zisă că mai are moşie de baştină şi de cumpărătură. Ce veţi adeveri parte lui că are, să o alegeţi şi să o stîlpiţi şi să-i daţi mărturie în semne şi să o treceţi la protocol şi pe mărturie voastră i s-a da şi întăritură gospod. Let 7250 <1742>, aprilie 15 165 501 Let 7250 <1742>, aprilie 1 1*:] O carte s-au scris la Andrei Balşă biv ftori spatar i Ilieş vel căpitanul de Dorohoi şi la Mihălache Pilat medelnicer, care s-au ales hotărnici ca să margă la sat la Lătăi şi la Lăleşti, care sînt la ţinutul Hîrlăului, a dumisale Lupului Crupenschie vel pitar şi a fraţilor săi. Ce, mergînd acolo, să strîngă pe toţi răzeşii şi megieşii şi să le hotărască şi, precum a hotărî, să dei şi mărturie încredinţată. 502 Let 7250 <1742>, aprilie 10*} O carte la camaraşul de Ocnă, să sloboadă pe Lupul şi pe Ispir uşerii carii s-au fost trimis la pediapsa ocnii. 503 Let 7250 <1742>, aprilie^ Scriem domnia mea la dumnealui Hristoscul Vlasto staroste de Cernăuţi, sănătate! Carte ce ni-ai trimis am luat, cele scrisă am înţăles şi pentru acei turci făcători de rele carii, luînd o fată cu sila, i-aţi prins şi i-aţi trimis aici, bine ai făcut. 124 r. Numai, altă dată, / turci făcători de răutăţi, prinzîndu-i cu beş-liaga, să nu-i mai trimitiţi aici, ce, să faci ştire la capichihae de Hotin, ca să spue dumisale agăi şi dumnealui aga a trimite de-i va lua de acolo şi le va veni de hacul. Căci, trimiţîndu-i aici şi ei fiind de Hotin, iar acolo vom să-i trimitem şi noi, că, fiind hotincii, acolo să cade a să trimite, nu putem a-i trimite aiurile şi cu trimisul lor să fac cheltuele. Şi, precum zicem, dumneata de acum înainte aşa să urmezi. Aceasta i zdravim. 504 Let 7250 <1742>, aprilie 10*} S-au dat carte dumisale Radului păhamic, ce să-şi strîngă ţiganii săi. 166 505 <1742,> aprilie IO'-* Carte dată lui Suliman aga, că s-au făcut beşliagă la Focşani, tot pe rînduiala ce s-au scris şi alte cărti de beşlegie care sînt scrisă mai înapoi. 506 <1742,> aprilie 10'-* O carte la vornicul de Cîmpullung, pentru un om al dumisale Alistarho banul, carele mergînd în Ţara Ungurească, ca să-i aducă nişte cărti de moşei de la Şărban Cantacuzino, ce, fiind cu ştire gospod, să triacă cu pace şi la întors să-i popriască carte. 507 Let 7250 <1742>, aprilie 11 ^ S-au dat carte lui Gheorghie Bogdanovici, liah, care, mergînd în Ţara Leşască, să triacă cu pace şi carte să i să popriască. 508 Let 7250 <1742>, aprilie 21*} O carte dată voinicelului şi oamenilor de Drăcşani, satul dumisale vornicului Costandin Ruset, ca să să apere despre oameni gospod, de cai de olac şi de podvozi şi de mîncare să nu de fără bani, nefiind acolo mezil. Aşijdire şi despre alţii streini. 509 v. Velet 7250 <1742>, aprilie 20 Carte de volnicie lui Pătraşco Catargiul biv vel pitar, să stăpîniască moşia sa Mărişeştii, sud Putna, pe hotărîre ce s-au făcut de obşte, să pue vomicel şi oamenii de dînsul să asculte. 510 Velet 7250 <1742>, aprilie 20 Altă carte, tij lui, la Dumitraşco starostele de Putna, să de poroncă oamenilor de Mărişeşti, de vreme ce s-au jeluit că nu-i fac 167 slujbă, ca să aibă a-1 asculta, facîndu-i slujbă pe obicei. Dară nesu-puindu-să poroncii, să-i pue în butuci şi să-i trimiţă aice. Şi de unde sînt aşăzaţi, necăiuri să nu să mute1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 236. 511 Mai 3, 7250 <1742> O carte de volnicie, să margă să apuce pre cei care n-au vrut să pliniască obiceiul părcălăbiii de Branişte, care iaste venitul dumisale vel comisului şi după izvodul ce vor arăta pârcălabii de Branişte să aibă a împlini de la dînşii părcălăbia după obicei şi nime să nu stea înpotriva cărţii domneşti. 512 7250 <1742>, aprilie 28 O carte la Vasilache postelnicul, capichehaia de la măria sa sultanul, pentru o roabă, Nastasia, care s-au luat cînd catanele, la vremea dumisale Mihai vodă, de un tătar, Behtemir, din sat din Mengiri. Care, căutîndu-să atuncea pe poronca Impărăţiii, nu s-au putut afla şi rîmîind la acel tătar, iar un Dunitru sîrbul, tocmindu-să cu tătarul pentru acea roabă, să i-o dea fameie şi slujind cinci - 6 ani, să fie ertată, cu copii ce va avea. Şi, neţiindu-să tătaru de tocmală, s-au scris la capichehaia să stea să scoată un mumbaşir de la Măur[?] sultanul, pe tocmeala ce au avut să-i scoaţă fămeia şi copiii de la tătarul acela. 513 125 r. Mai 3 dni, 7250 <1742> O carte cu titul. Credincios boiariul domnii mele, Scarlat biv vel vameş, părcalab de Galaţi, sănătate! îţi facem domnia mea ştire că aici, la domnia mea, ne spusă Andrei, epitropul lui Antone ce-au fost pârcălab acolo, la Galaţi, în zilele domnii sale lui Grigorie vodă, cum că ar fi dat Antonie pârcălabul bani pe la oameni pe acolo, pe unele altele, pe zapise şi, 168 tîmplîndu-se de au murit, i-ar fi rămas rămăşiţe pe la acei oameni şi alte rămăşiţe. La care, pentru aceasta, viind epitropul acesta acolo, să cerci pe la cei ce vor fi datori şi, dovedindu-se că sînt datorii drepte, cu zapi-sele lor, să fii intr-ajutor, ca să scoaţă banii de pe la cine va fi avînd. 514 Mai 3 dni, 7250 <1742> O carte la vornicii de Botoşani. Facem ştire că aici, la Divanul domniii mele, au venit tîrgoveţii de Botoşani, rumâni şi jidovi, jăluind pentru aşăzămîntul tîrgului şi ales pentm tîrgul făinii, căci mai înainte vreme, cu cîţiva ani, tîrgul făinii au fost mai la vale, iar apoi, strîmtîndu-să locul, îndesîndu-să dughenele, fiind în faţa tîrgului, unde să vinde altă marfa şi băcălii şi pe aceia şi mesemiţa, de vro 20 de ani s-au mutat tîrgul făinii în deal, unde sînt aşăzaţi o samă de jidovi şi alţi tîrgoveţi rumâni şi acum o parte din tîrgoveţii cei din faţa uliţei trag ca să mute şi tîrgul făinii iarăşi în vale. Şi în trecute zile s-au fost dat şi o carte legată..., scriind după jaloba lor, iar altă parte, jidovi şi alţi tîrgoveţi rumâni ce ş-au făcut case în deal, despre ţintimiml Bisericii Albe, unde este acum tîrgul fainii, jăluesc că le-i cu strîmbătate lor, de vreme că acolo, în preajma caselor lor, atîta hrană au şi ei, facîndu-să tîrgul făinii din duminecă în duminecă şi de să va strica, ei rămîn fară nici un cîştig. ^5 v. Pentm care arătară şi / cărţile domnii sale lui Grigorie vodă, scriind că s-au mai purtat această pricină şi au poruncit cu tărie ca să rămîe toate alişverişurile la locul lor şi tîrgul făinii de acolo, din deal, să nu să clintească. Şi această poruncă şi domnia mea, cu cartea noastră, asemenea am fost poruncit a să urma şi, cu toate acestea, văzum şi cartea ta de judecată, vistemice Antiohie Caragea, scriind că ai luat seama, întîmplîndu-să acolo şi cîţiva boiari mazili din ţinutul acela, care şi ei au dat mărturia lor, că tîrgul fainii acolo, în deal, este aşăzat de vro 20 de ani şi este cu cale aşăzat, de vreme că din vale, unde s-au vîndut făina mai în trecuta vreme, îndesîndu-să casele, n-au unde sta carăle şi tu ai hotărît facînd dreptăţi la amîndoao părţile, însă tîrgul făinii să rămîe tot acolo unde să află acum, în deal, şi altă marfă acolo să nu să sue, fară numai faină să să vînză, iar băcălii şi pita şi alte mărunţişuri să să vînză delavale, la tîrgul vechi, în faţa uliţii, ca să aibă cu toţii alişveriş şi hrană. 169 Şi pentm aceasta, acum de iznoavă îţi poruncim, de vreme că partea tîrgoveţilor cei din vale cu lăcomie trag şi tîrgul făinii acolo, la dînşii şi alţii să rămîe fără nici o hrană şi dumneata înpreună şi cu alţi mazili aţi găsit cu dreptate a rămîne tîrgul fainii în deal şi alte alişve-rişuri din vale, pe cum arătăm mai sus, aşadar, să dai poroncă tuturor tîrgoveţilor ca să urmeze toţi şi nicidecum tîrgul într-alt chip să nu să strămute şi să nu mai umble amestecînd lucmrile şi purtîndu-să cu cheltuială pe la Iaşi. încă şi meideanul acela unde să face tîrgul fainii în deal de va fi loc domnea, fără pricini, nimenea să nu-1 astupe cu casă sau dughene, ci să rămîe loc slobod. Şi de acum această pricină să nu să mai poarte, că carii vor mai amesteca să vor pedepsi. Şi cartea de la mîna lor să nu se ia. 515 126 r. Mai 4 dni, 7250 <1742> O carte dată, de volnicie, ispravnicului dumisale vel vistiernicului, pentm nişte oameni ce au şăzut pe moşia dumisale, la Urlaţi şi acum s-au mutat pe altă moşie a lor, alăturea..., ca să aibă a apăra moşia dumisale, să nu calce sau să o pască cei oameni cu dobitoacele lor şi de la pădurea dumisale să fie opriţi. Aşijderea şi pentm nişte sîrbi ce sînt cu oile acolo şi-ţi păşunesc oile în silă pe moşia dumisale, să aibă voe să-i rădice cu oile cu tot de acolo, să nu mai fie. 516 Let 7251 <1742>, săptemvrie 19*-* O carte la dumnealui stolnicul Bogdan, pe jaluba lui Vasilie ficioml Hozului, ce-au jăluit pe Ţopa postelnicul, zicînd că i-au aprins Ţopa casa di pe moşie de la Creţeni, ot Tutova. Să e sama şi, de s-or afla oameni moşeni acolo, să-l pue pe Ţopa să le facă casa la loc şi paguba să le pliniască de la Ţopa. Iar de nu s-or afla moşeni, casa tot să le facă unde or ave ei moşie, sau unde le-a arăta şi să facă ştire la dumnealui vel logofătul, cu mărturie, arzîndu-i casa în tărie lui, fară giudecată. 170 517 v. Aprilie <1742> Cărţi s-au dat egumenilor, pe la dregători, pentru oamenii ce nu să vor supune să facă slujbă mănăstirilor, după poroncă, să-i puie în butuci şi să-i trimiţă aici1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 247, nota 1. 518 Aprilie <1742> 2 cărţi la starostea de Putna, pentru oamenii ce şăd pe moşiile lui Pătraşco Catargiul, să le dea poroncă să facă slujbă pe obicei1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 236, nota 3. 519 Aprilie <1742> O carte lui vel vistiernicul, asemenea. 520 Aprilie <1742> O carte la starostea de Putna, pentru hotăririle ce s-au făcut pe moşiile unora şi altora la acel ţinut, să-i pliniască venitul lui vel logofăt, pe obicei. 521 Aprilie <1742> O carte de om gospod, să pliniască venitul dumisale vel logofătului, de la Ilie pitarul, pentru ce ş-au hotărît o moşie şi osteneala hotamicilor. 522 Aprilie <1742> O carte la dregătoriul de Suceava, pe jaloba Silionesei, pentm un sălaj de ţigani ce i-au luat Gheorghe Canano, să-i facă dreptate. 523 Aprilie <1742> O carte de hotărîtură a lui Crapenschi pitarul, la Andrei Balş şi Iliaş vel căpitanul şi Mihalache Pilat, să-i hotărască satul Lătăi şi Lăleştii la Hîrlău. 524 Aprilie <1742> Răspunsul lui Brusis, pentru nişte vite ale oamenilor din Vîrleaza, ce li s-au furat. Scriem domnia mea la boiariul nostru, Costandin Brusis vel căpitanul de Covurlui, sănătate! Cartea ce-ai trimis cu oamenii din Vîrleaza au adus, pentru 7 vite ale acestor oameni, ce li s-au furat şi ne scrii că au dus urma în sat în Vădeni şi au trecut Prutul pen vadul lor şi chemînd pe vomicelul din Vădeni faţă, i-ai dat şi strînsoare şi ei să apără că nu ştiu nimic. 127 r. Toate cîte ai scris am înţăles. Numai, de vreme ce urma bucatelor au trecut pen satul şi pen vadul lor, nu pot ei să să mîntuiască cu atîta, că nu ştiut, că sînt datori să dea seama, că, trecînd tălhariul pen satul lor, nu să poate ca să nu sîmtă şi să nu ştie. Şi iată că-ţi scriem, să-i aduni pe toţi faţă şi să le dai strînsoare ca să dea seama, numai să afle tălhariul, ori să giure oamenii din sat, pe cari-i vor pofti păgubaşii, cum că nu este tălhariul din satul lor, nici ştiu să aibă oameni răi în satul lor şi giurînd, să aibă pace, iar negiurînd, să plătească. 525 Mai 2, <1742> O carte s-au scris la Iordache Ruset vel vornic, pentm că au spus măriei sale lui vodă Andrei Ruset vel banul că, nemerind un jidov cu o cămţă cu doi cai în satul dumnealui, la Roznov, în ţinutul Neamţului şi rămîind să mie în sat de cu seară, ş-ar fi înpidecat numai un cal, lăsînd pe celalalt slobod. A doua zi, negăsind caii şi cercîndu-i, ar fi găsit numai calul cel înpiedecat, iar pe celalalt nu l-au găsit şi jăluind lui vel vornicul, i-ar fi plinit paguba jidovului de la satul dumisale. Deci, de vor jura doi oameni că nu ştiu ei să fie oameni tâlhari în satul lor şi perirea acelui cal nu este despre dînşii, să le plinească banii de la jidov ce i-au luat de la sat pentm calul lui. 172 526 Let 7250 <1742>, mai 12*} O carte de volnicie căpitanilor de meziluri şi altor lăcuitori, să de cîte o căruţă cu patru cai, pînă la Trotuş, lui Stali, mergînd în Ţara Ungurească. 527 Let 7250 <1742>, mai 12*} O carte de olac, de un cal i un calauz, mergînd la Gălaţi. 528 27 v. Let 7250 <1742>, mai 11^ O carte la Vasilache, capichihaia soltanului, pentru un bou a lui Ghiriac din Cainar, tij precum scriu altele înapoi. 529 Let 7250 <1742>, mai 13*} O carte la camaraşul de Ocnă, pentm Polde vomicelul de Aldeşti <ţinutul> Covurlui, care s-au trimis la paza ocnii. 530 <1742,> mai 13*} O carte unui om gospod, ca să margă la giuzii gospod şi să-i apuce pe toţi, ca să dei pe toţi ţiganii ce s-ar trage din sămînţa Condrei ţigan şi a Grecului, care ţigani sînt drepţi ai dumisale Costandin Ruset biv vel vornic. 531 Let 7250 <1742>, mai 15*} O carte de hotărît la dumnealui Pavel vel sărdar i la Velicico Cuze biv postelnic i la Carp Rusul biv vel căpitan şi la Manole Pojar pârcălabul. Dacă or vede carte gospod, să se scoale şi să margă la sat la Ghetilova, ce este în ţinutul Orheiului, căci au jeluit Catrina căpităniţa 173 Lupului Danul biv vel căpitan că are acolo, intr-acel sat, cîteva părţi de moşii şi, fiind aliasă, i să face mare împresurare. Deci, pe scrisori ce 18-ar arăta, să-i hotărască toate părţile şi să i le stîlpască cu petre şi să dei şi mărturie trecută la protocol. 532 Let 7250 <1742>, mai 13*} 0 carte de hotărît la Negrea Apostol biv vel căpitanul i la Isar vornicul, ca să margă la aceste silişti, anume la Bucureşti şi la Bosînceşti i la Sîrbi i la Pueşti şi la Şărbăneşti, de pe Berheci, ce sînt în ţinutul Tecuciului şi să strîngă oameni buni megieşi şi răzeşi de pen împregiur şi pe scrisori ce vor arăta dumnealui Vasilie Sturza biv vel stolnic, să-i hotărască toate părţile ce ar afla cu dreptate. Şi să dei şi mărturie în semne, după cum vor hotărî, ca, fiind hotărîtură dreaptă, să i se facă şi întăritură gospod. 533 Let 7250 <1742>, mai 13*) Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte gospod dumisale Vasilie Sturza stolnic, să fie volnic, 128 r. după hotărîre / ce s-au făcut de opştie, ca să-şi stăpîniască moşia ce zisă că are la Cotiujeni, ţinutul Orheiului şi oamenii ce vor fi şăzînd pe acea moşie să aibă a-i face slujba pre obicei şi să aibă a le pune şi vomicel pe cine va socoti, iar altul nime să nu să amestice, nici oamenii a să muta aiurile să nu fie volnici, ci toţi să şază pe loc. Aşijdire şi dijma moşiei încă să fie volnic omul dumisale a lua din toate pe obicei. Şi cum poroncim, aşa să să urmeză şi nime să nu stei împotriva cărţii gospod1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 534 Let 7250 <1742>, mai 13*} 0 carte dată iarăşi dumisale Vasilie Sturzei stolnicul, pentm altă moşie ce zisă că are, anume Crasnoliuţca, la ţinutul Dorohoiului, tij precum scrie aceasta ce-i mai sus1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 174 535 Let 7250 <1742>, mai 13*} 0 carte dată iarăşi dumisale Vasilie Sturza stolnicul, pentru altă moşie ce zisă că are, anume satul Molovata, la ţinutul Orheiului, tij întocma precum scriu aceste din sus, după hotărîre ce s-au făcut de obştie1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 536 Let 7250 <1742>, mai 13*} O carte dată dumisale Vasilie Sturzei stolnicul şi omului dumisale pre care va trimite, să aibă a cerca ai săi drepţi şărbi şi ţigani şi ori pe unde i-ar afla înprăştiaţi, să aibă a-i lua cu tot ce-ar ave şi să-i ducă la casa dumisale. Iar cine ar ave a răspunde să vie faţă şi nime să nu stei împotriva cărţii gospod. 537 Let 7250 <1742>, mai 14*} O carte dată lui Iosîf călugărul şi surorilor sale, Saftei şi Ioanii, feciorii Catrinei, fetei lui Miron căpitanul, strănepoţi Tudoscăi, să fie volnici a stăîpîni moşia lor ce-au dat samă că au la ţinutul Niamţului, anume părţile ce s-or alege din sat din Ghigoeşti şi să-şi ia dejma pre obicei, pe scrisori ce-ar ave drepte părţile lor. 538 128 v. <1742,> mai 15 ^ O carte de hotărît la Costache vel căpitanul de Tecuci i la sluga noastră Ion Costin pârcălabul, ca să hotărască părţile din sat din..., ce s-ar alege drepte a lui Tănasă Cotea şi altui Tănasă şi a lui Timofte şi a lui Grigoraş Plăcintă şi a lui Ion şi să le stîlpască cu petre împregiur. 539 Let 7250 <1742>, mai 18*} O carte de hotărît lui Andrei Ruset vel ban, ca să margă la tîrgul Piatra şi să îndrepteză hotarului tîrgului Pentrii [sic], căci au jeluit 175 tîrgoveţii de Piatră că Costin Dare pitarul le împresoară o bucată de loc din sus de Furceni, pe Cuejdiu şi egumenul de Bistriţa le împresoară altă bucată de loc den sus de Poenile Sărăţii, dispre mănăstire Bistriţa. Ce, să le hotărască pe cum a fi cu cale şi le dei şi mărturie. 540 Let 7250 <1742>, mai 18*} 0 carte dată Isaiei egumenul mănăstirii Putnii, pentru o moşie ce au zis că au osăbită la Gălaţi, anume Şerpenii. Şi, după hotărîre ce s-au făcut de opştie, ca să-şi stăpîniască fieşticine moşiele sale, cum scriu şi alte cărţi ce sînt pusă mai înapoi, să-şi stăpîniască şi ei acea moşie1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 541 Let 7250 <1742>, mai 21^ O carte la dumnealui Dumitraşco Suciu biv agă, starostele de Putna, pentru un rob ce ni-au scris mărie sa hanul că au fugit dintr-un sat ce să chiamă Dunic, din satile Brăilii şi luîndu-1 pe urmă, zîcînd că au luat spre Focşani. Chipul lui, om nalt, de vîrstă ca de 20 ani, numile lui Hasan. Pentru care, îndată ce viţi lua carte gospod, pe ceas să rînduiţi să să facă cercătură mare în tot ţinutul acela şi mai vîrtos pe margine, ca să 129 r. daţi de urma lui şi numai să-l aflaţi, să-l prindeţi / şi să-l trimiteţi aici. Iar neaflîndu-1 în ţinutul acela, sau vei afla că au trecut în ceia parte, în grabă să ne faceţi ştire, ca să facem răspuns. 542 Let 7250 <1742>, mai 21^ O carte la Costache vel căpitanul de Tecuci, iar pentru acest rob, întocmai precum scrie aceasta la staroste. 543 Let 7250 <1742>, mai 30*} O carte de volnicie lui Ion i Toader Buraga, feciori lui Neculai Buraga, nepoţii şi strănepoţii Buragăi bătrînul, să-şi ia zăciuiala de pe 176 părţile lor de moşie, din Chicereşti şi Viseşti, lîngă Nisporeni. în ţînutul Lăpuşnei. Iară cine a ave a răspunde, să margă la sărdariul, să ia sama. 544 Let 7250 <1742>, mai 23*} O carte s-au dat lui Ioniţă Clejan şi fraţilor săi, Apostol şi cu alte rude a lor, ca să-şi stăpîniască moşia lor ce zisără că au la sat la Cleja, ce este la ţinutul Bacăul şi să-şi ia vinitul moşiei din tot locul, pe obicei. Iar cu carii ar ave a răspunde, să margă la giudecătoriul ţinutului, să să giudece. 545 Let 7250 <1742>, mai 23*} O carte la boiarii noştri, vel căpitanul de Codru i Negre Apostol biv vel căpitanul, pentru jaloba ce-au jeluit Gheorghie Beşliaga şi Gheorghie Bodescul şi Ion Roiul şi alţi răzeşi a lor, din sat din Discani şi de Rusăşti, de la ţinutul Fălciiului. Carii avînd înpre-surare la aceste moşii de Neculai Jora şi despre clucerul Scarlatache, să margă acolo să le hotărască şi cum or afla cu cale şi cu dreptate să le şi aliagă şi să le stîlpască şi să dei şi mărturie la mîna cui s-a căde. 546 v. Let 7250 <1742>, mai 24*} O carte la dumnealui Vasilie Sturza stolnicul, pentru că au jeluit Vasilache Morozan, călăraş de Ţarigrad, pe Ştefan Popăscul să brat ego Ene şi pe nepotul lor Gheorghie postelnicul, pentru o parte de moşie din Rădeşti, de la Tutova. Şi precum s-a căde să cerce pricina cu amăruntul şi să hotărască şi să dei şi mărturie la mîna cui s-a căde. 547 Let 7250 <1742>, mai 24*} O carte tij la Vasilie Sturza stolnicul, pentm că au jeluit Ion Smîntmă din Costeşti, de pe Biljoiu, de la ţînutul Tutovei, pentm o parte de moşie ce zisă că are acolo, în Costeşti, de pe fămee. care păn acum tot cu pace au stăpînit-o. Iar acum vor să-l scoată Popeştii şi dintr-altă parte de moşie, de pe moşu-său Barbălată. Ce, pentru amîndoî pricinile să cerce şi cum a afla cu dreptate să le hotărască şi să le dei şi mărturie. 548 Let 7250 <1742>, mai 24*} O carte dată, de stăpînit, Lupului, ginerele lui Toader Botez, ce au fost rohmistru, ca să-şi stăpîniască trii părţi de moşie din sat din Broscăuţi, ce sînt la ţînutul Cernăuţilor, giumătate de sat ce au fost a Săvăscului şi a patra parte ce au fost a Drăguţăscului şi să ia venitul locului. Iar cu care ar ave pricină, să margă la giudecători, să să giudece. 549 Let 7250 <1742>, mai 24^ O carte la dumnealui Dinul biv vel armaş şi la Toader Bădiliţă vornic, pentru că au jeluit călugării de Solea, că li să împresoară o bucată de moşie din sat din Crăiniceşti, moşie lor, de cătră hotarul Calafindeştilor, ţînutul Sucevei. Ce, să caute să hotărască si să le dei mărturie. ? > 550 130 r. Let 7250 <1742>, mai 24*} O carte la credincios boiariul nostru staroste de Cernăuţi şi la boiarii noştri Gavril Neculce vel căpitan de Coţmani şi Manole biv vel căpitan, pentru că au jeluit Iliania, fiica răpousatului Irimei Jorăi biv vel căpitan, că i s-ar fi împresurînd moşie sa Melintinenţii despre alte hotară, anume dispre Hliveştii Episcopiei Rădăuţilor şi despre Stăuceni. Ce, să margă acolo, să le hotărască şi, precum or hotărî cu dreptate, să de şi mărturie la mîna cui s-a căde. 551 Mai 28, let 7250 <1742>*} O carte la sărdariul, pe jaloba egumenului de Galata, pentru oamenii ce şed pe moşia mănăstirei, ce să chiamă Buiecanii, unde-i 178 tîrgul Chişinăul, afară din cei cu dughene şi pentru alţii ce mai şed pe alte moşii, că nu să supun poroncii să slujască după hotărîre. Ce, să le de sărdăriul poroncă să facă urmare, iar cărei nu s-or supuie poroncii, să-i pue în butuci şi să-i trimită aice1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 239, nota 1. 552 Mai 28, let 7250<1742>*) O carte, să să facă iarmaroc, pe obicei, la Tîrguşor, la Sfetii Petră, înştiinţîndu-să. 553 Mai 28, let 7250<1742>:) O carte la vornicul Iordache Ruset, să pliniască nişte datorii a lui Dimitrache vătav za aprosi, de pe la nişte oameni de acolo, de la tinutul Niamtului. > 5 554 v. Let 7250 <1742>, mai 31^ 0 carte de poroncă la toţi oamenii carii şăd pe moşie Buecanii, a mănăstirii Gălăţii, la Lăpuşna, după hotărîre ce s-au făcut de opştie, ca să să supue toţi poroncii, să să aşeză cu egumenul, să-i lucreză 12 zile A într-un an. Insă, afară de cii ce au dugheni pe moşie mănăstirii, în tîrg, la Lăpuşna, că, care nu s-ar supune poroncii, s-or pedepsi1. 1 Originalul la Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava-Iaşi, pach. II, doc. 8, publicat în DRA-II, p. 239. 555 Let 7250 <1742>, mai 30*} O carte, tij pentru această poveste, la dumnealui Păvălache sărdarul, ca să dei poroncă tuturor acelor de pe moşie mănăstirii, după carte tipărită ce are egumenul de Galata, să se supue ascultării. 179 556 Let 7250 <1742>, mai 30*} O carte scriind la dumnealui Pavel sărdarul i la Velicico Cuze şi la Apostol Cîrstea postelnicul, de hotărît, ca să margă la sat la Zăhăicani i la Piţcani, care sînt la Orhei, a dumisale Sandul Sturza vel logofăt şi ori în ce chip or afla dreptate, să-i înnoiască hotarăle acelor moşii şi să dei şi mărturie încredinţată din semne în semne. 557 Let 7250 <1742>, mai 29*} O carte de hotărît la Costandin Fărîmă părcălabu i la Ioniţă Vartolomei, să margă la sat la Petrosul şi, strîngînd pe toţi răzeşii şi megieşii acelui loc, să ia sama cu amăruntul şi, precum vor afla cu dreptate, să hotărască părţile răzăşăşti, ca să să ştie cine cît are acolo în Petrosul, pentm căci are moşie acolo şi dumnealui vel logofătul şi va să să ştie cîtă parte are dumnealui acolo. 558 131 r. <1742,> mai 31 O carte la Dumitraşco starostele de Putna, pe jaloba Tudoscăi pităroaii, că ş-au găsit nişte ţigani la Dumitru biv vameş de Focşeni. Să-l cheme faţă, să ia sama şi dovedind că sînt ţiganii săi, să-i de pe mîna ei, să-i ducă la casa ei. 559 Let 7250 <1742>, mai 20 Cărţi pentm coroi şi şoimA Scriem domnia mea la dumnealui Mihalache Sturza, ispravnic sud Roman. Facem ştire că, iată, viind vreme coroilor i a şoimilor, să căutaţi să purtaţi de grijă, după obiceiul ce s-au trimis de la acel ţinut şi de alte date, să ne trimiteţi şi acum 2 coroi şi un uliu şi pe oameni de ispravă să-i trimiteţi, ca să-i aducă făr de stricăciune. Şi cum poroncim să-i trimiteţi, că, netrimiţînd la vreme, vom trimite om gospod cu ciobote. Aceasta scriem. 180 rn - 3 şoimi Cîmpullungu, - 3 şoimi Ocna, - 4 şoimi Vrancea, - 2 coroi, 1 uliu Bacăul, - 2 coroi, 1 uliu Cîrligătura, - 2 coroi, 1 uliu Vasluiul, - 8 coroi, 4 ulii sărdariul, de la acele ţinuturi. 10 şoimi, 16 coroi, 8 ulii fac peste tot. 560 1 v. Let 7250 <1742,> mai 31*} O carte de poroncă tuturor ispravnicilor şi altor dregători de prin ţinuturi pe unde s-ar tîmpla a merge nişte oameni ai măriii sale ghinărariului de Săbiia, anume..., ca să cumpere 2 armăsari. Pe unde s-ar tîmpla a merge, nici u supărare să n-aibă şi la margine să treacă cu pace şi carte să i să popriască. 561 Let 7250 <1742>, mai 28*} O carte dată, de stăpînire, popii Ursului ot Floreşti ot Putna, ca să-şi stăpîniască o prăjină pol de vie roditoare şi să o apere de cătră Toader de acolo, pe mărturie de hotărît ce are popa de la dumnealui Dumitraşco Pălade biv staroste Putnei. 562 Ponturile ce l-au trimis dumnealui starostele Cahovschie, cu Milinschie cămăraşul dumisale. Let 7250 <1742>, mai 31 1. Să roagă măriii tale de o carte gospod pentm iarmaroacile. ca să să facă la Horidinca, după cum au avut şi de la măria sa Grigore vodă, asemine pohteşte. 2. Osăbită poronca măriii tale să fie pe la toate tîrgurile Moldovei, ca să aibă înştiinţare de iarmaroacile Horodincii. să să strîngă neguţitori ţărani [sic] la iarmaroace, după cum au a\ut şi de la măria sa Grigore vodă. 3. Să roagă măriii tale pentm 200 boi, să fie volnici a-i paşte la iarbă în pămîntul Moldovei şi cînd ar avea să-i ducă înapoi. în Ţara Leşască, să fie ertaţi de vamă. 1S1 132 r. 4. Să roagă pentru o carte de volnicie a măriei tale, ca să fie volnici a-şi face 200 stoguri fîn pe pămîntul Moldovei, pentru 200 boi ce va ţine în ţară şi să fie volnici pe acei boi, cînd îi va aduce şi cînd îi va scoate, să fie făr de nici o dare. Să roagă, iarăşi, pentru o carte, ca să fie volnic a cumpăra de aici, din ţară. 200 boi şi pe la iarmaroace şi pentru dînşii să nu plătiască vamă, nici altă dare. 6. Să roagă pentru o carte de volnicie, pentru 500 de cară lemne într-un an, să fie volnic a tăia şi a căra din pădurile ţării Moldovii, au din ale Cirimişului, au din ale Bucovinei păduri, pentru triaba arsului în casăle sale de la Horodinca. 7. Să roagă, iarăşi, pentru o carte, să fie volnic a tăia 500 de copaci de ceri, pentru dresul casălor sale de la Horodinca, carile li-au stricat cazacii. 8. Să roagă pentru ucidire a doi jidovi de la moşiele sale şi a unui om ce era cu dînşii, carile s-au tîmplat primejdie supt pădure Drăgşanilor. 9. Să roagă pentru 4 oameni ai dumisale ce au fugit din satul dumisale, de la Ciordoviţa, în Moldova, la satul Diriceanca, care oameni găsind bani în pămînt, pe moşia dumisale, să fie poronca măriii sale să-i dei înapoi. 10. Să roagă pentru giudecată driaptă pentru un jidov, anume Zoruncu ot Horodinca, care au avut tocmală cu dumnealui Vasilache Ruset ce au fost staroste la Cernăuţi, pentru nişte grîu.ce nu i-au plătit. 132 v. 11. Să roagă pentru armenii de la Horodinca, ca să fie volnici cu boii lor în Ţara Moldovei, precum sînt şi alţi oameni şi să nu fie supăraţi mai mult decît este orînduită tacsa. 12. Să roagă ca să dei mărie sa poroncă la staroste şi la căpitanii ce sînt rînduiţi zapcii la hotară, ca să fie uniţi între dînşii, să poată face dreptăţi bune oamenilor, cum se face şi despre partea lor. 13. Să roagă, cînd va plăce şi aceasta măriii sale, ca să poată oamenii din Ţara Leşască a ara şi a sămăna, cu datul obicinuit, pe pămîntul Moldovii. 563 Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor cui să cade a şti, pentru iarmaroacile ce au fost obicinuite a să face la margine ţării, dispre Cernăuţi, carile din 182 vechile vremi s-au numit otaci şi din pricina vremii tulburărilor ce s-au întîmplat de cîtăva vreme s-au fost părăsit. Iar acum. din mila lui Dumnezău, facîndu-să pace dispre toate părţile şi din vreme că locul unde s-au făcut aceste iarmaroace megieşindu-ne dispre parte Ţării Leşăşti cu locul dumisale, a cinstit prietinului nostru, dumnealui Neculai Potosche, staroste Canoschi, ne-am agiuns cu dumnealui şi socotind că iarmaroacile fiind de folosul lăcuitorilor despre îmbe părţile, să cade a le aşăza la obiceiul ce au fost, am făcut învoială cu folos de obşte, aşăzînd ca să să facă iarmaroacile pe obiceiul cel vechi, r. la locul unde s-au făcut şi mai înainte, / la domnia răpousatului unchiului nostru Neculai Alixandru vodă şi la domnie sa Mihai vodă, care loc este supt Horodinca, fiind loc mai cuvios şi mai cu îndămînă, atîta cît pentru stare dobitoacilor, cît şi pentru neguţitoria şi strînsura nărodului a îmbe părţile. Iar cît pentm viniturile iarmaroacilor dispre parte ţării noastre, vămile obicinuite şi giudecăţile şi toată orînduiala ce să cuvine a le căuta şi a să îndrepta dispre dregătorii noştri, să aibă voliniie starostile de Cernăuţi şi vameşii şi toată dregătoria a stăpîni şi a urma pe deplin toate viniturile şi giudecăţile întocma, far de nici o pricină, pe obicei, după cum şi mai înainte s-au unnat. Şi iată dară că şi zilele iarmaroacilor s-au însămnat, să să facă 8 iarmaroace într-un an, după cum arătăm anume: cel dintăi iarmaroc la Sfetii Gheorghie, la 23 zile a lui april, al doile la Duminica Mare şi la Sfetii Nechifor, la 2 zile a lui iunie şi la Sfetii Petre, la 29 de zile a lui iunie şi la Sfînta Ana, la 25 zile a lui iulie şi la zua Sfîntului Samoil, la 21 zile a lui avgust şi la înălţare cinstitei cruci, la 14 zile a lui săptemvrie şi la Sfetii Dimitrie, la 26 zile a lui octomvrie. Şi mai mult pentm folosul obştii, aceste iarmaroace să aibă a sta cîte 15 zile pe loc. pentm care s-au dat în ştire tuturor şi poroncă lăcuitorilor ţării Moldovii, ca fieşticarile să năzuiască la zilele însămnate acolo, să deşchiză iarmaroacile după obiceiul cel vechi, cum s-au făcut de vac. Şi pentm mai bună întemeiere acestor mai sus pomenite iarmaroace, după bună megieşia şi învoiala noastră, am dat testamentul nostru, ca toate cele mai sus să să urmeză şi nestrămutat să să păzască. Aceasta facem ştire. Let 7249 <1741 >. mai 14n 1 Publicat şi în Teodor Balan. Documente bucorinene. voi. IA7, pp. 1S7-1SS. cu o menţiune ibidem, voi. III, p. 142, dar cu data greşită. 27 ianuarie, după N. Iorga. Studii şi doc., voi. VI, pp. 239-240. 183 564 133 v. Io Grigore Ghiea voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la credincioşi boiarii noştri, dumnealui starostele de Cernăuţi şi la alţi căpitani de acolo şi alţi căpitani şi slujitori carii veţi afla de paza marginii. Vă facem ştire tuturor, iată că după pohta cinstit prietinului nostru, dumnealui Neculai Potoschii, staroste Caniovschie, fiindu-ne adevărat bun prietin şi aproape megieş, i-am învoit şi i-am dat volnicie ca să aibă a-şi lua de pe pămîntul Moldovii cîte 500 de cară de lemne de ars pentru cuhne dumisale. Pentru care, vă poroncim ca să fie slobozi oamenii dumisale a lua aceste lemne ce arată mai sus, ori de care parte de loc va fi mai aproape şi le va da mîna şi de cătră nime nici o oprială să n-aibă. Aceasta scriem. Let 7249 <1741>, ghenarie 27 565 Io Grigorie Ghica voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele tuturor dregătorilor noştri şi vameşi de pe la scaune, pentru 200 boi de negoţ ce vor cumpăra oamenii dumisale cinstit prietinului nostru Neculai Potoţchie, staroste Caniovschie, pentru triaba dumisale. Vă poroncim tuturor să le daţi bună pace de vamă şi de comărit şi de coniţă şi de mortasîpie şi de alte angării, de toate, despre nime nici un val să n-aibă. Let 7249 <1741 >, ghenarie 28 566 Let 7250 <1742>, mai31*} O carte dată de stăpînire moşiilor dumisale Măriei spătăroae a 134 r. răpousatului / Toader Costache biv vel spatar, ca să-şi stăpîniască moşiile şi înpreună cu oamenii, să-i facă ascultare pre obicei, după hotărîre ce s-au făcut de opştie, ca să-şi stăpîniască fieşticine moşiile sale. 184 567 Let 7250 <1742>, iunie f> 0 carte dată, de volnicie, dumnealui Ioniţă Pălade treti logofăt, pentru moşiele dumisale ce zisă că are, anume Perienii şi Mîrzăştii. la ţinutul laşului, ca să-şi stăpîniască moşiile şi oamenii ce vor şîde pe acele moşii să-i facă slujba pre obicei, după hotărîre ce s-au făcut de opştie1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 568 Let 7250 <1742>, mai 20*} 0 carte s-au scris la Dumitraşco starostele de Putna i Miron Dima, pe jaloba.. -1 1 Documentul nu mai continuă. 569 Let 7250 <1742>, mai 30*) O carte la Costandinache vel căpitanul de Soroca, pentm un neguţitor, anume..., care au venit din Ţara Leşască aici la gospod, cu nişte lucruri gospod şi iar va să vie înapoi. Şi vrînd acum să margă, să triacă cu pace şi carte să i să popriască. 570 Let 7250 <1742>, iunie 2 O carte de poroncă tuturor dregătorilor şi vameşilor de pre la scaune, pentm 200 de boi de negoţ a dumisale Potoţche. staroste Canovschie, ce s-ar ema aici în ţară, să aibă pace de vamă şi de comărit şi de coniţă şi pentm 200 stoguri fîn unde aici în ţară, de triaba acelor boi, iarăşi să aibă pace de coniţă, numai cu moşanii acelui loc să să aşeză, plătind obiceiul. 185 571 134 v. Let 7250 <1742>, iunie 2*} 0 carte la dumnealui starostele de Cernăuţi i la vel căpitanul de acolo şi la alţi căpitani şi slujitori carii viţi înbla pe paza marginii, în ştire tuturor să fie pentru...1 1 Documentul nu continuă. Conţinutul era, probabil, asemănător celui de la nr. 564. 572 Let 7250 <1742>, iunie 3*-1 0 carte, de volnicie, dumisale vornicului Costantin Ruset, pentru dijma de la Petrosul, moşie dumisale, din ţinutul Lăpuşnii, să aibă a dijmui din toate pe obicei, în sămnile ce s-au hotărît acea moşie la Gligori vodă. Aşijdire şi la alte moşii ce va fi avînd dumnealui intr-acele părţi, să ie dijma pe obicei. Şi dijma de an, cine ar fi luat de pe moşiele dumisale să aibă a o da la omul dumisale, ori nedînd, poroncă la sărdarul să-i aducă faţă şi ce s-a alege să pliniască, hotărînd cu carte de giudecată1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 240, nota 2. 573 Let 7250 <1742>, iunie 2^ O carte de menzil, adecă 11 cai, un călăuz şi o căruţă, muscalilor ce au venit de la Ţarigrad, mergînd la Soroca. 574 Let 7250 <1742>, iunie 3*} O carte de un cal de olac i un călăuz, lui Hasan salahorul, mergînd la Galaţi şi viind. 575 7250 <1742>, iunie 3*} O carte de volnicie dumisale logofetesei Catargioaii, pentru nişte ţigani, să-i strîngă. 186 576 7250 <1742>, iunie 5*} 2 cărţi s-au dat de stăpînit moşiile dumisale Gligoraşco Costache biv vel comis, anume Nicoreştii de Sus, Maşnicii, Cozmeştii, Sîrbii, Buciumeni, Buciumenii [sic], Şărbăneştii, Călienii, Lungociul, Malurile, ce sînt la ţinutul Tecuciului, după hotărîrea ce s-au făcut de obşte1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 577 .35 r. 7250 <1742>, iunie 5 O carte dată, de volnicie, dumisale lui Andrei Ruset vel ban, pentru o moşie, Şcheia, ce este în ţinutul laşului, peste Prut, ca să o dijmuiască din toate pe obicei. 578 7250 <1742>, iunie 5*} O carte de hotărît la dumnealui Iordache Ruset vel vornic, pentm o moşie a dumisale Andrei Ruset vel ban, anume Roznovul, de la tinutul Neamţului. ? 5 579 7250 <1742>, iunie 5*} O carte de hotărît la Vasilache Mazarache biv vtori vistiernic, pârcălab de Chişinău, pentm o moşie a lui Apostol sîn Cîrstei sărdar, pentm jumătate de sat din Ideşti, ot ţinutul Lăpuşnei, pe apa Botnei. 580 Let 7250 <1742>, iunie 6^ O carte la Dumitraşco Suţu, ispravnicul ţinutului Putnei, pentm dumneei Catrina logofeteasa a răpousatului Costandin Costache, să o lasă să triacă cu pace, lăsînd-o domnie me ca să margă la Bucureşti, la domnie sa Mihai vodă, să-şi scoată datorie ce are. 187 581 Let 7250 <1742>, iunie 6 -* O carte de un copil din casă, dată să margă la păhamicul Ştefan Ruset, ispravnic Vasluiului, şi să aducă pe potropopul de acolo şi pe Ion biv potropop şi pe popa ce au cununat şi pe om iar ce-au cununat pe Toader Hordilă, lăsîndu-şi fămeie şi dîndu-i voe di-au luat pe alta. 582 135 v. Let 7250 <1742>, iunie 6^ O carte dată de un copil din casă, să margă la Botoşani, să aducă pe hahamul şi pe tatul copilii şi pe jidovca ce-au văzut fapta şi pe Solomon şi Leiba şi Şei ce-au zis c-or mărturisi că i-au dat 2 ughi hahamul cu de-a sila şi pe un jidov ce-au zis c-au văzut tocmind numa copilii rochie şi pe Boroh jidov şi Solomon ce-au dat samă jidovca, muma fetii, c-au zis că, de a pîri, or scoate din tîrg şi pe 2 jidovi bătrîni să aliagă dintre dînşii, să-i aducă, să ste faţă la Divan pentm pricina copilii Iancului cu ficiorul Cerbului ce-au silit-o, stricînd-o, precum au dat samă tatul fetii şi mumă-sa. 583 Let 7250 <1742>, iunie 7*^ 0 carte de volnicie lui Toader Buhăescul biv vtori clucer, după hotărîre ce s-au făcut de obşte, să stăpîniască pol sat Cozmeşti, sud Suceava, parte din gios şi fără voe lui nime să nu are, nici să cosască1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 584 Let 7250 <1742>, iunie 7 ^ 0 carte de volnicie lui Toader Gheuca logofăt de visterie, tij după hotărîre, stă stăpîniască moşia Băhnarii, sud Tutova1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 188 585 Let 7250 <1742>, iunie 7*} 0 carte de volnicie pitarului Vasile Macrei, să stăpîniască pol sat Codreni ot Dorohoi, pe hotărîre1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 232, nota 1. 586 136 r. Let 7250 <1742>, iunie 7*) O carte la Ion Bogdan vel stolnic, pe jaloba Gheucăi Ţopa postelnic, să-i hotărască nişte părţi de moşie de la Cîrjioani, în ţinutul Tuto vei. 587 Let 7250 <1742>, iunie 7*} O carte dată de om gospod, să margă să strîngă toţi ţiganii ^de moşie şi de cumpărătură, ori unde i-ar afla ţiganii a dumisale vornicului Costantin Roset, să-i ie cu tot ce ar ave, să-i ducă la dumnealui, iar cine ar ave a răspunde, să vie de faţă la Divan. 588 Let 7250 <1742>, iunie 7') 0 carte la Costache Purici vel căpitan de Tecuci, pentru satele dumisale vornicului Costantin Ruset, ce are cu oameni şezători pe moşiile dumisale, pentm slujba lor obicinuită. (Fiind loc depărtat, au poftit dumnealui vornicul hotărîre să să plătiască cu bani şi dijma să de pe obicei şi s-au hotărît cîte 2 lei pe an, un leu să de la Sfete Gheorghie şi un leu la Sfete Dimitrie şi acmu să de leul lui Sfete Gheorghie. Iar cari n-ar vre să de, să pliniască căpitanul, să de la omul dumisale vornicului banii). Să-i aducă pe vomicei, pentru ce nu s-au supus poroncii, să-i facă slujba pe obicei1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 240. Textul între paranteze (...) a fost tăiat în manuscris. 189 589 Let 7250 <1742>, 8 iunie*) S-au dat carte de hotărît dumisale Vasile Sturzei, pentru moşia Bucureştii i Sîrbii i Şărbăneştii, scriind la Costache vel căpitan de Tecuci i la Negre biv vel căpitan, ca să margă acolo, să cerceteze şi să pue pietre, dînd şi carte de mărturie. 590 136 v. 7250 <1742>, iunie 8*-1 S-au scris la Antiohie Caragea, vornicul de Botoşani, cum că s-au trimis 75 lei, chiria pe treizăci de cară, cîte 2 pol lei de car, pentru adusul varului de la Dumbrăveni. 591 7250 <1742>, iunie 7 S-au scris la Ioniţă Hăbăşăscul postelnic, să să scoale să margă la satul Răchitenii, să stea zapciu asupra oamenilor, să tae nişte lemn după izvodul ce s-au trimis şi să-l pornească, să-l aducă aici cu carăle lor, la Treisfetitele. Şi s-au trimis şi 24 lei pentru 4 cară cîte cu doi boi, ce trebuesc să care cărămidă iar la mănăstire Treisfetitele. 592 Let 7250 <1742>, iunie^ 0 carte legată la Dinul armaş, cum c-au jăluit Ioniţă logofătul că are nişte vecini ai săi, Nicoriceştii, din Vijniţa, fugiţi şi i-au aflat la tinutul Sucevei. 5 Poruncă să-i dovediască că-i sînt vecini şi să-i de să-i ducă la urmă1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 243. 593 Let 7250 <1742>, iunie ^ Carte la starostele de Cernăuţi, pentru nişte vecini, Husăeştii, ce-au dat jalobă Ioniţă că-s vecini din Răvăcăuţi. Să-i dovediască Ioniţă că-s vecini şi să-i de să-i ducă la urmă. 190 594 Let 7250 <1742>, iunie 8 Carte de om gospod, dată să margă la Tudorache, vătafii vel căpitanului de Soroca, pentru o moşie cu pădure a dumisale ce-au vîndut în Ţara Leşască şi la un Miron, pentru dijma ce n-au dat, pe moşie Lincăuţii. 595 7 r. Iunie 9, 7250 <1742>*} 2 cărţi de volnicie s-au dat Gheucăi Ţopa postelnicul, de stăpî-nirea moşiilor sale, anume Oseştii i Voroveştii i Şărpenii i Cioineştii i Balinteştii i Căpăţinile i Merii i Ţopenii, la ţinutul Covurluiului i Cogenii i o parte din Urlaţi i Spătărenii i Creţenii i Pueştii i giumătate de Grădişte i o parte de Cîrsteşti i o parte din Hămţea i o parte de Glodeni i Poiana Bărtăluşului i Cemaţii i Grecii, în ţinutul Tutovei, pe obicei. 596 Iunie 9, 7250 <1742> O carte de olac, unui lipcan ce au mers la Crîm, pentru un cal i un călăuz. 597 Iunie 9, 7250 <1742>*} O carte de hotărît s-au scris la dumnealui vornicul Iordache Roset i la Solomon Botez şătrar i la Ştefan Iane logofăt, ca să hotărască nişte părţi de moşie a lui Costache Lazul biv vătav za păhămicei, anume din Răteşti şi din Rădeni, despre alţi răzeşi, care moşii sînt la ţinutul Niamţului. 598 Iunie 13, 7250 <1742>*} O carte de volnicie. S-au trimis un copil din casă, să aducă pă un Ion annăşălul ot Dărmăneşti, care au fost rînduit să cucă [sic] pe un Gligorie lipcanul la ocnă şi l-au scăpat. 191 599 137 v. Let 7250 <1742>, iunie 14^ 0 carte s-au scris la dumnealui Pavel sărdarul, pe jaloba egumenului de Golăia, pentru oamenii ce şăd pe moşiele mănăstirii Golăei ce are la Nistru, pe care moşii şăd cîţiva oameni şi nu vor să facă slujba după cum s-au hotărît cu carte tipărită. Ce, să le dei poroncă numai să să supue poroncii, ca să facă slujba pe hotărîre1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 241. 600 Let 7250 <1742>, iunie 14*} O carte la stolnicul Bogdan, să trimită chezeşii lui Ion Hilohie ce este trimis pentru nişte bani a lui Alişveriş turcul ot Bîrlad şi gazdele lui Ion Chiţigăi tălhar ce-au prins cu 2 boi. 601 Let 7250 <1742>, iunie 14*} O carte la Dinul armaş, ispravnic Sucevei, să trimiţă 3 tălhari ce-au prins acolo. 602 Let 7250 <1742>, iunie 14*} O carte la cămăraşul de Ocnă, să sloboadă pe Anna ot sat Străşenii, ot sud Lăpuşna, ce-au fost trimisă la ocnă pentru c-ar fi fost tiitoare la un turc. 5 603 Let 7250 <1742>, 14^ O carte unui om gospod şi altă carte legată la starostele de Cernăuţi, ca să dei strînsoare vomiceilor şi sătenilor de pepregiur, ca să prindă tâlharii şi să dei pe mîna omului gospod. Iar neaflîndu-să tâlharii, să aducă pe vomicei şi pe o samă de oameni de pin satele de pimpregiur aici, pentm un jidov şi un arman ce s-au ucis la Codrul Hertei de tălhari. 3 192 604 <1742, iunie 14> Altă carte la Ilieş vel căpitanul de Dorohoiu, legată, ca să cerce iarăşi pentru aceşti tălhari şi el la ţinutul lui şi să-i afle şi să-i prindă şi să-i trimită aici. 605 38 r. Let 7250 <1742>, iunie 14*} O carte dată unui om , să margă la Căptici şi la alţi oameni de la Ruginoasa, să pliniască preţul unui cal a lui Scărlet, care i s-au furat de acolo, de la Ruginoasa, in anul trecut, de ce preţ s-a adeveri că au fost calul lui Scărlet. 606 Let 7250 <1742>, iunie 10*} O carte la starostele de Cernăuţi şi la Gavril Neculce vel căpitanul de Coţmani, să hotărască nişte moşii, sate întregi, anume Stăncenii şi Şîrăuţii şi Iujeniţul şi Cadobişte, care sînt la ţinutul Cernăuţilor, a dumsiale Costandin Cantacuzino vtori spatar, avînd înpresurare de cătră alte hotară. 607 Let 7250 <1742>, iunie 13*} 0 carte la Ştefan jicnicer Tăbîrţă, să hotărască o parte de moşie a lui Costache Lazul biv vătav za păhămicei, de la Muncel ot Suceava, avînd înpresurare de cătră răzăşii de acolo1. 1 Originalul la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 419, doc. 94, cu data de zi 16 iunie. 608 5 cărţi s-au scris pe la vătămani şi la toţi oamenii de pe la potici, pentm paza potecilor \ 1. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar, zemli Moldavscoi. 193 Scriem domnia la vătămani şi la toţi oamenii de la sat de la Comăneşti. Facem ştire că pentru voi, cum că aţi fost acolo de paza şi a plaiului, ştim numai acum, în vremile acestor tulburări, făcîndu-să panţiri, au fost plaiul în sama lor, iar acum, lipsind panţirii, au rămas paza plaiului iar în sama voastră. Drept aceia, vă poroncim să purtaţi de grijă, păzind potica pe obicei, cum aţi păzit şi mai înainte vreme şi nime pe potica voastră să nu triacă, nici să vie făr de poronca noastră şi făr de ştire ispravnicului. Şi mai vîrtos pentru tălhari mare pază să faciţi, să nu cumva să iasă niscariva tălhari pe potica voastră, că apoi cu capitile viţi da samă. Şi cărţi vechi ce viţi fi avînd pe obiceiurile voastre să le daţi la ispravnicul, ca să le trimită aici. Aceasta poroncim. ' ' Let 7250 <1742>, iunie 13 609 2. Let 7250 <1742>, iunie 13 ^ Altă carte, iarăşi la vătăman şi la toţi lăcuitorii de Ocnă, tot pentru 138 v. paza plaiului, / întocma precum scrie aceasta mai sus. 610 3. <1742,> iunie 13^ Altă carte, iarăşi la vătăman şi la lăcuitorii de la Caşin, tij pentru paza plaiului, întocma precum scriu aceste din mai sus. 611 4. <1742,> iunie 13*) Altă carte, la vătăman şi la oamenii de la Grozăşti, tij pentru paza plaiului, tot într-un chip, ca să-şi păzască plaiul şi poteca lor. 612 5. <1742,> iunie 13*} Altă carte, iarăşi la vătăman şi la oamenii de Dărmăneşti, ca să caute să păzască poteca plaiului lor, cum au păzit şi mai înainte vreme, tot cum scriu aceste de mai sus. 194 613 Let 7250 <1742>, iunie 16+) O carte s-au scris la boiariul nostru Gheorghie vel căpitanul de Codru, pe jaloba lui Ilie şi a Mane, abăgeri din Iaşi, carii au arătat şi carte de giudecată de la domnia sa Grigore vodă, din let 7239, scriind că s-au pîrît de faţă cu Sandul Penişoară, pentru o chizăşie de 70 lei ce-au fost întrat Sandul Penişoară chizeş de frate-său Vasilie, care bani au fost rămas să-i dei la Visterie Vasilie Penişoară şi cu alte soţii a lui, din disetina îndoită de la Mihai vodă. Şi aceşti neguţitori încă avînd cîţiva bani să ia de la Visterie, pentru negoţul lor ce-au fost dat la curte gospod, li-au orînduit cu peci gospod la Penişoară şi la soţiele lui, ca să-i dei din rămăşiţa disetinii. Şi de la alţii au luat, iar Vasilie Penişoară, fiind să dei el acii 70 lei parte lui, el nici un ban n-au dat ş-au fugit în Ţara Leşască. Deci, după cum s-au hotărît giudecata lor, să caute căpitanul din moşiele lui Penişoară, chemînd faţă şi pe fraţii Sandului Penişoară, să socotiască o moşie deoparte, care ar fi plăcută şi neguţitorilor, ca să li să pliniască acii bani cîţi scriu mai sus şi far de gîlceavă să fie şi să o hotărască şi cu zi să o dei la stăpînire abăgerilor, ca de s-ar afla cineva din fraţii lui Penişoară să dei banii şi să-şi ia moşia, iar neaflîndu-să păn la zi, să rămîe moşia de istov a abăgerilor, să o vînză, să-şi scoată banii. Şi pe această giudecată să le dei şi mărturie trecută la protocol. 614 Let 7250 <1742>, iunie 12*) 0 carte de volnicie dumisale Radului Răcoviţă biv vel păhamic, r. pentm o moşie ce au zis că are / la ţinutul Hîrlăului, anume Iurghicenii, ca să-şi stăpîniască moşia după hotărîre ce s-au făcut de opştie, cum scriu alte cărţi ce sînt mai înapoi scrisă deplin1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 615 Let 7250 <1742>, iunie 12 ^ Altă carte dată de volnicie, iarăşi dumisale Radului păhamic, pentm altă moşie ce are la ţinutul Romanului, anume Prăjăştii, tij după hotărîre de opştie1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 195 616 <1742,> iunie 12*) Altă carte dată de stăpînire, tij dumisale Radului păhamic pentm aceste moşii ce au spus că are, anume Fereştii şi Grecii şi alte silişti, de la ţinutul Vasluiului, iarăşi după hotărîre ce s-au făcut de opştie, cum scriu altele mai înnapoi1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 617 Let 7250 <1742>, iunie 15 ^ O carte s-au dat dumisale Catrinii cluceroae, a răpăusatului Miron Donici ce-au fost clucer mare şi cui va trimite dumneaei la moşie ce au zis că are la Făureşti, în parte de sus, ce sînt la ţinutul Orheiului, să aibă a-şi lua vinitul moşiei, din tot locul pe obicei, iar cu carii ar ave a răspunde, să margă la dumnealui vel sărdaml. 618 Let 7250 <1742>, iunie 12*) O carte de hotărît, la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi, i la Ioniţă Iamandi biv vel căpitan, pe jaloba lui Toderaşco Crîste şi nepotu-său Ilie Costandiniţă ce au fost vornic de poartă, pentm o bucată de loc din satul lor, Demelenii, pentm care au multă pricină cu călugării de Suceviţă ce o înpresoară în satul mănăstirii, Cîrsteştii. Să ia sama cu amăruntul şi, precum ar afla şi să va dovedi cu dreptate, să le hotărască, dînd şi mărturie de hotărîre trecută la protocol. 619 Let 7250 <1742>, iunie 15 ) 0 carte s-au dat lui Ştefan Hermeziu vtori vistiernic, pentm o moşie ce au zis că are la ţinutul laşului, anume Tăuteştii, ca o stăpîniască după hotărîrea ce s-au făcut de obştie, cum scriu alte cărţi ce sînt scrise mai înnapoi1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 196 620 Let 7250 <1742>, iunie 15*} O carte s-au scris la Vrusis vel căpitanul de Greceni, pe jaloba unui tătar, anume Usuiu, care au jeluit că mai in anul trecut i-au fUrat 3 9 v. boi un tălhar de acolo, anume... / şi ce-au fost mai mers cu o carte şi de la domnia sa Grigore vodă şi nu l-au putut prinde. Acum au înţăles că este acolo, în olatul Grecenilor. Ce, să caute să-l cerce şi numai să-l prindă şi, dovedindu-1 tătarul cu marturi ca acie, precum că el au furat boii, să pliniască toată paguba tatarului, ori cu ce ar găsi de a tâlharului, iar pe tălhar să-l trimită aici în bună pază şi în scris să trimită toată dovada şi fapta lui. Iar nefiind acel tălhar în olatul Grecenilor, în ce tînut va afla că este tălhariul, la acela ispravnic a ţinutului să-i arate această carte, ca să urmeză după cum poroncim. 621 Let 7250 <1742>, iunie 16^ O carte de hotărît, la Hrisoscul Vlasto starostele de Cernăuţi i Gavril Neculce biv vel căpitan de Coţmani i Miron Gafenco biv ftori stolnic, să hotărască nişte părţi de moşie a lui Ştefan Draghinda, mazil ot Cernăuţi, anume Ivancăuţii şi Bilavcele şi Zamustie şi Godineştii şi Rohozna, ce sînt toate la ţinutul Cemăuţului, avînd împresurare de cătră alţi răzeşi şi niamuri a lui. 622 Let 7250 <1742>, iunie 17*} O carte s-au scris la dumnealui Dumitraşco Suciu starostele de Putna i la Patraşco Catargiu biv vel pitar i la Miron Dima biv vornic, pe jaloba lui Ştefan Cotii din Odobeşti, pentm un pogon pol vie şi loc sterp ce-au mai fost în capul viei, s-au sculat un Tudor sîn Agafiei şi i-au luat 1 firtă pol de vie făr de nici o cale. Care el au cumpărat-o şi au stăpînit-o cu pace de 26 ani. Ce, să margă acolo, să socotiască şi să facă mărturie pe cum or afla, la mîna cui s-a căde, ca, de s-ar trage şi la Divan, să avem ştire. 197 623 Let 7250 <1742>, iunie 15*} O carte s-au scris la Toader Răşcanul biv vel jitnicer, pe jaloba popii lui Ion ot Şoldana, pentm un hotar ce au jeluit că l-au găsit scos 140 r. din locul lui şi pus alăture cu locul unde au fost pus. / Care hotar zisă că au fost hotărînd pin mijlocul satului Pojogenii şi el n-au cutezat a-1 pune singur la locul unde au fost. Ce, să margă acolo să ia sama şi de ar fi hotar, să-l pue la loc, iar de a fi o piatră făr triabă, să o lepede. 624 Let 7250 <1742>, iunie 17^ O carte s-au dat lui Dumitraşco Bainschie biv vătav za molnici [sic], pentm ţiganii ce au jeluit că are înprăştieţi pin ţară şi are pricină cu dumnealui Radul Răcoviţă păhamic pentm acei ţigani. Deci, oriunde i-ar afla trimisul său şi s-ar pune ţiganii înpotrivă, să aibă vornicii şi sătenii a sări să-i prindă şi să-i dei pe mîna trimisului, să-i aducă aici. 625 Let 7250 <1742>, mai 30*} 0 carte s-au dat lui Vasilie Carp biv vornic de poartă şi lui Toader, frate lui şi altor fraţi ai lor, pentm a trie parte din sat din Borăşti, ot Vaslui, ce au zis că au afară din moşie răzăşască, să o stăpîniască pe obicei şi să-şi ia de a zece1. 1 Copie la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. MXXIII, doc. 75b. 626 Let 7250 <1742>, iunie 17*} O carte s-au scris la dumnealui Iordache Ruset vel vomic, pentm ţiganii ce are pricină cu dumnealui Radul Răcoviţă păhamic, pentm care s-au apucat c-a veni şi n-au mai venit. Ce, neviind cu toate scrisorile pe sorocul gospod, cum s-au apucat, a merge om gospod cu ciobote. 198 627 13 cărţi de hotărît şi de stăpînit moşii ce au spus dumnealui Aristarho că are \ Let 7250 <1742>, iunie 5+) O carte de hotărît la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi şi la Andrei Vîmav şi s-au trimis şi de aici din oamenii curţii pe..., ca să margă împreună cu toţii pe Miletin, la nişte moşii a dumisale Aristarho biv vel 0 v. ban, / ce au spus că are, anume Bălteni, sat întreg şi Răteştii, giumătate de sat, la tinutul Hîrlăului. ~ 5 628 Let 7250 <1742>, iunie 11 O carte de hotărît, la dumnealui banul Andrei Ruset şi la Iane biv vtori logofăt, ca să margă la sat la Negreşti, ce sînt pe Almaş şi Dolheştii, tot acolo, în ţînutul Niamţului şi pe zapisă ce are dumnealui banul Aristarho să-i hotărască şi să-i stîlpască părţile precum a fi cu dreptate şi să dei şi mărturie. 629 Let 7250 <1742>, iunie 11 O carte de hotărît la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi i la Ioniţă Vîmav biv vel căpitan şi la... Şi iată că s-au trimis şi de aici pe Toader Carp biv vtori jitnicer, ca să să înpreune cu toţii şi să margă la sat la Cordăreni şi Săpoteni, ce sînt pe Iubăneasa, la ţînutul Dorohoiului şi să cheme pe Gafenco şi pe toţi alţi care s-or mai răspunde că sînt moşinaşi acolo şi, luînd sama pre amăruntul, pe zapisă ce are dumnealui Aristarho banul, cîtă parte să va afla că are întru acele sate să i le hotărască, stîlpindu-le cu pietre înpregiur. Şi să mai margă şi la sat la Corlăteni, ce sînt pe Jijia, din ceia parte, la ţinutul..., care sat au spus dumnealui banul că l-au cumpărat de la Ioniţă Gramatic şi lui Ioniţă i-au fost de pe giupîniasă şi măcar că ar fi hotărît, dar pohteşte să i să mai cerce hotarul şi acelui sat. 630 Let 7250 <1742>, iunie 11 O carte de hotărît, la dumnealui Iordache Ruset vel vornic şi la Iane logofăt, ca să aliagă nişte părţi de moşie ce au spus dumnealui 199 banul Aristarho că au cumpărat în sat, în Popşăşti, ce este la ţinutul Niamţului, lîngă Trifeştii dumisale. Şi să mai hotărască şi altă moşie ce-au mai dat samă dumnealui banul că ş-au cumpărat iar acolo, lîngă Trifeşti, de la Gorovieşti, anume Penile, ce sînt la ţînutul Romanului. Şi să i le hotărască lipin-du-i părţile lui cătră satul său Trifeştii şi pe hotărîre să dei şi mărturie. 631 141 r. Let 7250 <1742>, iunie 11*} O carte de hotărît la Costandinache vel căpitanul de Soroca i Andronache Vartolomei biv postelnic, să margă la satul Peripecenii, ce este al dumisale banului Aristarho, acolo la Soroca şi alt sat, iarăşi întreg, al dumisale banului, anume Zgura şi pol sat din Ciripcău, cumpărătură de la popa Ioniţă şi de la alţii. Şi, fiind trebuinţă a să hotărî, să cheme faţă pe toţi sătenii şi răzeşii şi pe cum să va căde cu dreptate să le hotărască şi să dei mărturie. 623 Cărţi de stăpînit, tot pe aceste moşii a dumisale banului şi pe alte moşii*-*. <1742,> iunie 15*-1 O carte s-au dat de stăpînit moşia dumisale banului, anume Penile, la Roman şi alta pe moşia Peripecenii, ce sînt la Soroca şi alta pe moşia Negreştii, ce sînt pe Almaş, la Niamţ şi pe Zgura, la Soroca şi pe Glăvăneştii, la Eşi şi pe Cordărenii, la Dorohoi şi pe Ciulucani ce sînt la Orhei, tot după hotărîrea de opştie. Şi să-şi stăpîniască aceste moşii cum scriu şi alte cărţi ce sînt puse mai înapoi. 633 <1742,> iunie 12*-* 0 carte s-au dat dumisale Şărban Duca biv ftori păhamic, pe o parte de moşie din Zlătari ot Putna, ce este cumpărătură moşu-său, Ducăi vodă, tij după hotărîre de opştie1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 200 634 <1742,> iunie 15 ^ O carte dată tij dumisale Şărban Duca păhamic, pentm o moşie a sa, anume Prăjăştii, ce sînt la Niamţ, ca să-i stăpîniască tij după hotă-rîrea de opştie. 635 Let 7250 <1742>, iunie 17^ O carte la Mihalache Sturza biv vel clucer, ispravnic sud Roman i la Toader Buhuş postelnic, pe jaloba Săcăreştilor ce au jeluit pe Toma Luca, că le înpresoară mult loc din hotarul moşiii lor Balasîneştii şi să caute să le hotărască cu dreptate. 636 41 v. Let 7250 <1742>, iunie 17*} O carte la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi şi la Andrei Balş spătar i la Ioniţă Zosim postelnic, de hotărît pe jaloba lui Costandin feciorul lui Gheorghiţă Duluman. Să le cheme pe toţi răzeşii faţă şi care ar ave a răspunde, păn in 15 zile să răspundă, iar care a răspunde mai pe urmă, nu i s-a ţine în samă. 637 Let 7250 <1742>, iunie 17*} O carte s-au dat, de stăpînit, Săcăreştilor, anume lui Pălade diacon şi lui Andrei şi lui Mihalache şi altor fraţi şi veri primari a lor, ce să trag din Buzanovschie, să aibă a-şi stăpîni a patra parte de Bolotina de Sus şi a patra parte de Bolotina de Gios, după carte de stăpînit ce au şi de la Mihai vodă şi după alte cărţi gospod ce sînt la mîna lor, căci au pricină cu dumnealui Vasilie Sturza stolnic şi la soroc dumnealui n-au vrut ca să-şi hotărască, pe cum au fost poronca. Şi tot într-această carte este scris lor ca să-şi ia vinitul din podul lui Vasilie Buzilă logofăt, ce este în apa Prutului, pentm căci ţărmurile din ceia parte ar fi a lor. 201 638 Let 7250 <1742>, iunie 18*} O carte s-au scris la Scărlet pârcălabul de Gălaţi, pentru pohta ce au pohtit..ce-au fost nazir la Chilia, pentm chireste de triaba sa. Ce, să caute să găsască oameni de credinţă, să tocmască să-i tae şi pe tocmală să-i dei bani din mina omului dumisale şi la sorocul ce-şi vor pune să fie mulţămit, să nu-i facă smintială. 639 Let 7250 <1742>, iunie ÎS*-1 0 carte slobodă la starostele de Cernăuţi i Miron Gafenco i 9 Pîrvul, pentm o bucată de loc ce este pricină intre Milie şi intre Ispas. De or giura patm oameni din Ispas, să rămîe locul acela la stăpî-nirea Ispasului, iar negiurînd, să-l hotărască la parte Miliei1. 1 Copie la Arh. St. Buc., A.N., pach. MMDCXLIV, doc. 26. 640 142 r . Let 7250 <1742>, iunie 17^ Carte dată lui Dumitm Baenschii, de stăpînit moşia sa Dumşeni, ot <ţinutul> Dorohoiului şi din Borăle şi de luat dijmă. 641 <1742,> iunie 18*-* O carte de volnicie s-au dat dumisale vel vistemicului, să popriască moşia Putişeni şi Drăgşenii, sud Suceavă, ce-i sînt de pe Tăutul. 642 <1742,> iunie 18^ O carte tij dumisale vel vistemicului, de volnicie, ca să popriască moşia Trestiana, sud Vaslui, ce este tot de pe Tăutul. 643 <1742,> iunie 18*} O carte s-au dat tij dumisale vel vistemicului, de poprit pe pol sat de Văscăuţi, ce-i la Suceavă şi pol sat de Slobodca, ce este la Cernăuţi 202 şi pol sat de Pohărlăuţi, tij ot Cernăuţi, care spusă dumnealui vel vistiernicul că au fost a Anghelinii, fetii Vrănceanului şi să-şi ia dijma pe obicei. 644 <1742,> iunie 18 ^ O carte s-au dat, de poprit, tij dumisale vel vistemicului. pe pol sat Volcineţi, ce este la Soroca, care au spus că-i sînt de pe Tăutul. 645 <1742,> iunie 18^ O carte s-au mai dat, tij dumisale vel vistemicului, ca să popriască şi să stăpîniască satul Trebeşinţii ot Suceavă, care îi este tot de pe Tăutul. 646 <1742,> iunie 18 ^ O carte s-au dat lui Andrei Potlog şi lui Costandin Volcinschie, nepoţi Tăutului, ca să popriască parte lor de mopşie ce au zis că are [sic] în Tâlhăreşti, ce sînt la Hîrlău. 647 Let 7250 <1742>, iunie 19 O carte s-au scris la călugăraţi şi la toţi posluşnicii de la mănăstire Agapiei, că s-au socotit şi s-au făcut egumen acolo la acea sfîntă mănăstire pe Anăstasie. Căruia să-i dei ascultare pe cum să cade, că, care n-ar asculta, i s-au dat voe şi toiag, ca să-i certe pe fieştecare după vina sa. 648 42 v. Let 7250 <1742>, iunie 18*} O carte s-au scris la starostele de Cernăuţi i la Miron Gafenco biv vtori stolnic i Gheorghie Pîrvul medelnicer, pentru pîra ce-au aM.it aici Sandul Tăutul cu Dumitraşco postelnicul, feciorul lui Stroici spătariul. pentm o parte de moşie din sat din Iurcăuţi. ce sînt la Cernăuţi şi pentm altă parte de moşie de acolo. 203 649 Let 7250 <1742>, iunie 19*^ O carte la sărdarul, legată, să trimită pe Iosip ce-au ucis pe sîrbu ce s-au prins şi s-au îngiunghet, ca să-l trimită aici, la Eşi. 650 Let 7250 <1742>, iunie 19^ O carte la Vrus căpitanul de Greceni, pentru Vicol tălhar ce l-au trimis Costantin ce-au fost căpitan, zicînd el că s-a îndreptat cu oameni de acolo că este om bun şi cu pizmă îl năpăstueşte. 651 Let 7250 <1742>, iunie 19*} O carte Bemadii popa papistăşesc, ce merge în Ţara Leşască, la locul lui, să fie slobod să triacă la margine. 652 Let 7250 <1742>, *^ O carte dată de om gospod, să aducă pe Toma şi pe fecior lui, ot Bosance, pentru c-au văzut pe Toader Doiboi tălhar şi nu l-au prins. 653 Let 7250 <1742>, iunie 19*} O carte dată, de om gospod, să margă pe hotărîre boerilor, pentru Costantin Brăduţanul, să afle adivărul şi, îndreptîndu-să cu acei mar-turi a lui, Baliu şi Ioniţă şi Neculai şi Cărbune din Drăgoeşti, că n-au furat Costandin vaca, ci s-au pripăşit, să-i pliniască de la Dinul tot ce i-au luat, numai 10 lei rămîe gloabă şi ciobote. 654 143 r. Let 7250 <1742>, iunie 20*} O carte de zăberială, la starostele de Cernăuţi i la Manolache biv vel căpitan, pe jaloba Nacului Goian ot Cernăuţi. 204 655 Let 7250 <1742>, iunie 20*} O carte de hotărît, la Dinul Cantacuzino ispravnicul sud Sucevei, pe jaloba Nacului Goian, feciorul lui Gheorghiţă, ce-au jeluit pe fraţii lui, anume Toader şi alţii, zîcînd că sînt neîmpărţiţi cu fraţii lui, nici de la părinţi înpărţală n-au şi lui îi fac strîmbătate ceelalţi fraţi. 656 < 1742,> iunie 21 } O carte dată de stăpînit lui Apostol hagi neguţitoriul din Iaşi, ca să-şi stăpîniască moşiile ce au zis că au [sic], anume Boroseştii şi Albeştii, ce sînt piste Codrul laşului. 657 <1742,> iunie 19 ^ O carte dată de stăpînit moşia din sat din Bănila, ce este la Suceavă, pentru care au dat samă Nacul şi Ion sîn Gheorghiţă Goian cum că este a lor. 658 Let 7250 <1742>, iunie 21 ^ O carte s-au dat egumenului şi a tot soborul de mănăstire Suceviţei şi oamenilor din satul lor, din Iubăneşti, ce sînt la Dorohoi, pentru care au jeluit că au mare supărare pentru olăcării. Ce, să să apere despre toţi olăcarii, nici o supărare să n-aibă, că cărei s-ar ispiti a le mai face vro supărare s-or pedepsi. 659 Let 7250 <1742>, iunie 21 } O carte s-au dat unui om gospod, ca să margă să apuce pe.... pârcălabul de Suceava şi să pliniască de la el 25 lei noi. banii părcălăbiei din cifertul al doile, care au fost să-i dei la mai 1. 205 660 Let 7250 <1742>, iunie 19^ O carte s-au dat, de volnicie, dumisale Costandin Ruset biv vel vornic, ca să fie volnic a-şi stăpîni şi a-şi apăra bălţile de peşte ce are la moşiele dumisale, la ţinutul Tecuciului. 661 143 v. Let 7250 <1742>, iunie 17*} O carte de hotărît, la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi i Andrei Balşe biv vtori spatar i Zosim postelnic, Ursului căpitanul de Tabără, pentru nişte părţi de moşii, anume Tălhăreştii şi Brîndeştii, a Ursului căpitan de Tabără cu răzeşii săi, avînd înpresurare de cătră Ioniţă Soroceanul mazil. 662 Let 7250 <1742>, iunie 20 ^ O carte lui Vasile Broştianul şi văru-său, lui Ioniţă Hadîmbei, din Mărgineni ot Bacău, pentru moşie a lor de baştină şi de cumpărătură ce-au cumpărat moşii lor de la răzeşii unguri de acolo, din Mărgineni. Şi avînd ei giudecată aici cu ungurii, anume cu Mărtin Păuleţ şi Mihai şi Petre nepoţi lui şi alţi răzeşi, înainte dumisale vel logofătului, li s-au hotărît giudecata de aici şi pe hotărîrea giudecăţii s-au orînduit la dumnealui Radul Răcoviţă vel spătar, ca să le hotărască locul cu petre şi să le de şi mărturie pe semne. 663 Let 7250 <1742>, iunie 22 ^ O carte de Velicico Cuze postelnic i Apostol Cîrste. De vreme că, fiind ei hotărnici de au hotărît o moşie a lui Manole Pojar mazil, ce-au avut înpreună cu Sandul Liahul, anume Ciohorenii ot Hîrlău, i s-au făcut lui Manole strîmbătate şi de iznoavă li s-au scris, să îndrepteze lucrul. 664 144 r. Let 7250 <1742>, iunie 21*} O carte la dumnealui Radul Răcoviţă vel spatar, pentru un munte, Nemira, cu alte părţi de moşii din hotarul Ocnei, asupra cărora să 206 scoală egumenul de Caşin cu înpresurare, cu-n ispisoc de la Ştefan vodă Gheorghii. La care avînd egumenul giudecată cu şaugăii de Ocnă, s-au socotit acel ispisoc a egumenului de Caşin, de vreme ce cuprinde multe moşii, că este făcut pentru lucru de chivernisală. avînd Ştefan vodă prepebegire [sic] din ţară, ca să nu pue cineva dintr-alţii mîna pe moşiile sale. Dar, arătînd alt ispisoc, în care arată mai puţine moşii, pe ce-au socotit driaptă parte mănăstirii, acela s-au socotit că-i drept şi cu hotă-rîtă giudecată s-au trimis de aice la dumnealui vel spatarul, ca să-i socotiască de pe ispisocul ce s-au socotit că-i drept, iar cele pentru ispisocul cel de chivernisală nicidecum să nu să socotiască. 665 Let 7250 <1742>, iunie 17*} O carte de hotărît, la Costandin Ciohodaru biv vel căpitan i la Ion Cocoranu biv vornic de poartă, pe jaloba lui Toader Nacul ot Visterie şi a fraţilor săi şi a veri primari, feciorii lui Ion Nacul ce-au fost logofăt ot Visterie, pentru pricina ce au cu dumnealui Mihalache Sturza clucer, pentru hotarul Şeptişenilor, moşia Năculeştilor, ce are împre-surare de cătră hotarul Golăeştilor, a dumisale Mihalache Sturza clucer, care şi l-au hotărît mai an cu Stîrce vornicul de poartă şi ar fi împresurat cu acea hotărîtură o bucată de loc din hotarul Şăpteşenilor în hotarul Goeştilor. I- v. La care, s-au trimis acum şi Stîrce vornicul de poartă înpreună / cu acei boeri, să caute să ia sama şi să îndrepteză precum a fi cu cale şi cu dreptate. 666 Let 7250 <1742>, iunie 20^ O carte la cinstit şi credincios boiariul nostru, Manolache Costache biv vel spatar. Dacă a vede carte gospod, să să scoale să margă la sat la Fîntîneni, ce sînt pa apa Bîrladului, la ţinutul Tecuciului, pentm care au jeluit Neculai Patrichi şi cu fraţii săi că au înpresurare. Ce, să caute să le hotărască moşia pe cum a fi cu dreptate şi să dei şi mărturie. 207 667 Let 7250 <1742>, iunie*'1 O carte s-au dat lui Vasilie crîcimar din Iaşi, care au avut giu-decată cu Aniţa, famee lui Ştefan crîcimar şi cu Paraschiva, famee lui Gheorghie crîcimar, pentru o tovărăşie ce-au avut acest Vasilie cu bărbaţii acestor famei, 3 buţi ce-au fost a lui Poliz cupeţ şi altă bute ce-au mai dat Vasilie. Şi rămîind datorie 110 lei din cele 3 vase şi 50 lei din bute ce-au dat Vasilie la tovărăşia acestor doi cîrcimari ce s-au scris mai sus, Ştefan şi Gheorghie şi Ştefan au murit, iar Gheorghie au fugit şi stăpînii vinului au apucat pe Vasilie ca să plătiască. Iar fameile aceste nevrînd ca să prinză la datoria bărbaţilor săi, de la carii li-au rămas copii cu casă şi ele fiind moştenitoare a toată rămăşiţa bărbaţilor săi, s-au dat cu giudecată ca să plătiască cu ce or fi rămas drept datori. Şi pe mărturia de giudecată s-au dat şi această carte gospod lui Vasilie, ca, ori cu ce ar găsi de a bărbaţilor săi, să-şi pliniască datorie, numai de a fameilor să nu să atingă. 668 Let 7250 <1742>, iunie 22^ 0 carte la Vasilache Măzărache biv ftori vistemic, pârcălabul de Chişinău, pe jaloba egumenului de Sfetii Sava, de aici, din Iaşi, pentru giudecata ce are cu Ştefan şi cu frate-său Ioniţă, de aici, din Iaşi, pentru moşia mănăstirii ce este acolo, anume Mărişenii1. 1 Copie la Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava-Iaşi, pach. XXXIX, doc. 9. 669 145 r. Let 7250 <1742>, iunie 22^ O carte la Solomon Botez biv ţătrar i la Ştefan Tăbîrţă biv jitnicer, pe jaloba dumisale Catrinei spătăroae, pentru o moşie, anume Sînăuţi, ce are pricină cu alţi răzeşi ai săi. Ce, să caute să o hotărască pe cum a fi cu dreptate. 670 Let 7250 <1742>, iunie 22*-* O carte s-au dat unui armaş, ca să margă la ţinutul Fălciiului şi să apuce pe Vicol ficiorul Hămazii şi pe Hiloti din Hălăseni şi să-i ducă 208 înainte lui vel căpitanul de Codru şi să dei samă. din vreme că au jeluit acii 2 oameni, anume Pintilii şi Dănăilă, pe care i-au apucat nişte tătari ca să dei samă pentru 5 cai şi ei nu ştiu nimica. 671 <1742,> iunie 22*) O carte s-au dat lui Vasilie şi lui Toader, feciorii lui Mihalache Dabija, pentru o moşie ce au zis că au, nume Săhăneştii, să o stăpî-niască după hotărîre ce s-au făcut de opştie. 672 Let 7250 <1742>, iunie 18*} O carte iarăşi s-au mai dat dumisale vel vistemicului, ca să popriască pol sat de Zamostie, ce este la ţinutul Sucevii, pentru care ne-au spus că este driaptă a dumisale, de pe neamul dumisale, Tăutuleştii. 673 Let 7250 <1742>, iunie 23 ^ O carte legată la vornicul Iordache Ruset, pentru 2 tâlhari ce au trimis cu prepus pentru prada sîhastmlui ot Sila. Să cerce unde au fost ii cînd s-au prădat sihastrul, zicînd ei că s-or îndrepta şi pe cum ar afla, să facă ştire. 674 Let 7250 <1742>, iunie 25 ^ O carte de hotărît la dumnealui Radul Racoviţă vel spatar i la Gligorii Crupenschii păhamic, să hotărască nişte părţi de moşie a dumisale vornicului Iordache Roset, de la Măstacăn, ot Bacău, avînd înpresurare de cătră alţi răzeşi. 675 v. Let 7250 <1742>, iunie 24 ] O carte s-au dat lui Toader Goian si altor fraţi ai săi. ficiorii lui > Gheorghiţă Goian, ca să-şi stăpîniască a patra parte din sat din Ispas şi 209 cu vecini ce au zis că are, pe Ceremuş şi să aibă a-şi lua şi vinitul obicinuit de pe la vecini şi alţi fraţi ai săi să nu să amestice. 676 Let 7250 <1742>, iunie 23 O carte s-au dat rugătorilor noştri, preuţilor de la patru bisărici domneşti ce sînt în tîrg, în Botoşani, cu o biserică din Păpăuţi, după testament ce-au avut de la domnia sa Grigori vodă, în care hotărăşte pentru 2 iarmaroace mari ca să fac pe an acolo, la tîrg, afară din oraş, de-alaturea tîrgului, unul la Sfetii Ilie şi altul la Sîntămăria Mică. La aceste 2 iarmaroace să aibă preuţii a face ei dughenile şi vinitul dughenilor, pe obiceiul vechi ce este hotărît de să ia de dughiană, acel vinit să fie a bisericilor, pentru untdelemn şi tămîe şi alte odejdii /V bisăriceşti şi sînbria preuţilor, de chivemisala lor. Insă prin vornicii de Botoşani să să dei samă, cum arată testamentul. 677 Let 7250 <1742>, iunie 25 ^ O carte la Macrii biv vel pitar, vornic de Botoşani, i la Ion Izmană biv vel căpitan, pe jaloba lui Ion Cracalie, ce-au jeluit pentru moşia Costeştii, cum că ar fi scos oarecine un hotar. Să caute să ia sama şi să-l pue iar la loc. 678 Let 7250 <1742>, iunie 25 0 carte s-au dat acestui Ion Cracalie sîn Pătraşco Stîrce, ca să-şi stăpîniască părţile lui de moşie ce i s-au vinit în parte lui de la înpărţala frăţască, din sat din Şărbăneşti, ot Suceavă1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. XII, doc. 1. 679 146 r. Let 7250 <1742>, iunie 25*} O carte s-au scris la dumnealui starostele de Cernăuţi i la Gavril Neculce vel căpitan i la Gheorghie Pîrvul, iarăşi pe jaloba lui Ion Cracalie, pentru patru jirebii de moşie ce zisă că are de pe socru-său în sat în Lucoviţa, în parte răzeşilor. 210 680 Let 7250 <1742>, iunie 20 } 2 căiţi s-au dat dichiului de Mitropolie din Suceavă, pentru ţiganii Mitropoliei, ca să n-aibă supărare, după cum le scriu cărţile ce au şi de la Grigore vodă, care s-au scris în condică, la rîndul cărţilor celor vechi, deplin. 681 Let 7250 <1742>, iunie 25*} O carte s-au scris la Ene biv vtori logofăt şi la Şărban Botianul biv vel căpitan, ca să margă la aceste moşii a dumisale Ion Sturza biv vel sulger, anume satul Bărboşii şi satul Beşicurenii şi satul Dulceştii şi să le hotărască şi să dei şi mărturie pe cum a fi cu dreptate. 682 Let 7250 <1742>, iunie 27^ O carte dată unui armaş, să aducă aice pe un Gligore tălhar ce este închis la Greceni, pentru furtuşagul ce-au făcut el înpreună cu alţi 3 tovarăşi a lui în raeoa Ismailului. 683 Let 7250 <1742>, iunie 25 O carte la Dinul Cantacuzino biv vel armaş, ispravnicul sud Sucevii i la Lupul Balşă biv vel medelnicer i la Adam Luca biv vel sulger, pe jaloba lui Toader şi a Nacului, feciorii lui Gheorghiţă Goian, ca să stei să le facă înpărţală cu alţi fraţi ai lor şi fieştecămia să-i dei mărturie pe parte ce i s-a vini, arătînd anume. 684 46 v. Let 7250 <1742>, iunie 25 } O carte la starostele de Cernăuţi i la Miron Gafenco biv stolnic i la Gheorghie Pîrvul, pe jaloba lui Toader Goian. pentru nişte vecini şi nişte lazuri şi pentru nişte mascuri şi pentm toate să-i hotărască cu carte de giudecată. trecînd la protocol. 685 Let 7250 <1742>, iunie 26^ O carte s-au scris la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi i la Ion Izmana biv vel căpitan i la Ilie Costandiniţă biv vornic de poartă, pe jaloba lui Manole, feciorul lui Vasilie ce-au fost pisar, cum că giumătate de sat de Climăuţi, ce este la Dorohoi, este a sa moşie. Ce, să ia sama şi cum or afla cu dreptate să-i hotărască şi să-i dei mărturie. 686 Let 7250 <1742>, iunie 25*-* 0 carte s-au scris la Costandinache vel căpitanul de Soroca şi la Vicol Vartic căpitanul de la Heci, ca să margă la sat la Somoliuca Mare şi să strîngă pe toţi răzeşii şi să hotărască părţile ce or afla drepte a lui Ştefan căpitanul şi cu fraţii săi, îndreptînd hotarul acei moşii pe unde or afla că au îmbiat hotarăle de vac şi să dei şi mărturie1. 1 Original la Arh. St. Buc., Colecţia V. Adamachi, pach. XXIV, doc. 2. 687 Let 7250 <1742>, iunie 28*} O carte s-au dat lui Neculai Ciohoranu vel căpitan de Ciuhur, ca să aibă a cerca pre ai săi drepţi şărbi ţigani ce zisă că are de pe socru-său şi, de unde i-ar afla, să-i ducă la casa lor. 688 Let 7250 <1742>, iunie 25 ^ 0 carte s-au dat dumisale Vasilie Buhăescul vel pitar, ca să-şi apire parte de moşie ce are în sat în Moimeşti, ce este la ţinutul laşului. Nime să nu calce iarba, sau să trice rediul far de voe dumisale sau a oaminilor dumisale ce ar pune acolo la ace moşie1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 226, nota 2. 212 689 ■7 r. Let 7250 <1742>, iunie 28 } O carte s-au scris la dumnealui Vasilie Sturza biv vel stolnic şi la boiarii noştri..., i Pavăl Gheuca păhamic, pe jaloba lui Gheorghie Pascal postelnic, ce-au jeluit pentru moşia Costeştii. ce sînt pe Bilihoi. la ţinutul Tutovii, la care i s-au făcut înpresurare cu o hotărîtură ce au hotărît cu Popeştii, mai în anii trecuţi. Ce, luînd acum sama cu dreptate, să-i aliagă parte lui de cătră Popeşti şi alte strîmbătăţi ce zisă că mai are încă să le îndrepteză precum să cade, cu dreptate. 690 Let 7250 <1742>, iunie 27*} O carte s-au scris la Ştefan Ruset vel păhamic i la boiarii noştri, Mardare clucerul i la Sandul Bosîe vătav i la Simeon Cheşco uricar, pe jaloba şi pe giudecata ce-au avut preutul Vasilie Ipate şi Postolache Popa şi Neculai şi Ioniche Pepele călugăr şi Mihalache nepot Pepelii şi alţi fraţi şi răzeşi ai lor, cu Ursul nepot Handocăi clucerul şi cu Toader nepot Ursului şi cu alţi fraţi şi răzeşi ai lor, pentru moşia din Mogoşăşti şi din Chiujdeşti, ce sînt în fundul Velnii. la ţinutul Vasluiului. Să ia sama de iznoavă şi cum a fi cu dreptate, cu carte de giudecată să le hotărască, adeverind precum îmblă pămînturile acolo, aşa să le hotărască locul şi să dei mărturie la mîna cui s-a căde şi apoi de aici, de la Divan, va fi curmarea giudecăţii aceştia. 691 Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie me la credincios boiariul nostru, dumnealui starostele de Cernăuţi i la boiariul nostru vel căpitanul de Coţmani sănătate! Facem ştire dumneavoastră că ne-au spus dumnealui cinstit şi credincios boiariul nostru, dumnealui Sandul Sturza vel logofăt, că are nişte v. vecini ai dumisale, drepţi, din sat din Dulceşti. /' lipsiţi de acolo, din care vecini să află şi acolo, la acel ţînut. o samă de dînşii. Pentm care, viind carte gospod, să trimiteţi pe la acii oameni, să-i aduceţi faţă şi să le luaţi sama şi care s-or afla drepţi, netăgăduiţi vecini, să-i daţi in chezărie luînd şi zapis de chezăşie, ca, cînd s-ar întreba, să să afle de faţă şi cu chizeşi să-i lăsaţi, să rămîe iarăşi la locul lor. Iar carii ar ave a răspunde, făgăduind că nu-s vecini, să să dei iarăşi cu chezăşie pe cum că or sta faţă şi să le daţi soroc să vie la Divan. Aceasta scriem. Let 7250 <1742>, iunie 301} 1 Publicat şi în DRA-II, pp. 242-243. 692 <1742,> iunie 29-1 O carte la Negre Apostol biv vel căpitan, pe jaloba stolnicului Neculai [sic] Bogdan, să le împartă ţiganii cu Răchitoasa şi să le hotărască şi nişte moşii de la Tutova. 693 Let 7250 <1742>, iunie 27*} O carte la Andrei Balşă medelnicer, ca să hotărască moşia ficiorilor lui Gheorghiţa Goian, precum or afla cu dreptate şi să dei şi mărturie. 694 Iunie 30, let 7250 <1742>*-) O carte la Costandinache vel căpitanul de Soroca, tot pentm vecinii dumisale vel logofătului, precum scrie această carte de mai sus. 695 Let 7250 <1742>, iunie 30*-* Altă carte, la vel căpitanul de Dorohoi, tij pentm vecinii dumisale vel logofătului. 214 696 Let 7250 <1742>, iunie 30 } Altă carte, la Costandin Cucoranu pitar, ispravnic sud Cîrligăturii, tij pentru vecinii dumisale vel logofătului, ce s-or afla acolo, la acel ţinut, tot precum scrie această din sus. 697 ■8 r. Let 7250 <1742>, iulie f} O carte s-au scris la dumnealui vel vornicul Iordache Roset. pentru doi boi ce-au perit lui Gligorii căpitan, om strein, de la casa lui ot Gura văii, ca să apuce pe înpregiuraşi cu strînsoare. să pliniască boii de la dînşii, au să de tălhariul de grumazi. 698 Let 7250 <1742>, iunie 24*} O carte s-au scris la Ion Zosim postelnic, pentm o giudecată ce-au cerut Ion şi Costantin, nepoţii Ursului Roschip, cu Ursul căpitanul de Tabără şi cu frate-său Sandul şi cu verii lor Gligoraş şi Ursul, feciorii lui Roman, pentm o giumătate de sat de Ungureni, ce este pe Jijie, la ţinutul Hîrlăului. Care moşie au fost a nepoţilor Ursului Roschip şi rămîind la vînzare din mîna unui Vasile Isăcescul. au intrat ei cumpărători, dînd pe ace giumătate de sat 250 lei şi neîncăpînd ei a cumpăra, s-au dat rămaşi. Şi ca să pliniască postelnicul Zosim aceşti bani de la nepoţii Ursului Roschip, să-i de la mîna căpitanului Ursului şi a verilor săi şi să ei toate scrisorile de la mîna lor, să le de la nepoţii lui Roschip. pe hotărîtă giudecată ce-au avut aice. 699 JSv. Let 7250 <1742>, iulie 17n O carte de volnicie lui Vasilache Cozma. să stăpîniască toată parte de moşie a Tofanei şi a nepotu-său de soră. a lui Costandin fecior Nastasiei. fetei lui Ştefan Măgurianul. ce-au a\ut la Mărişăşti ot Tutova şi la altă silişte ot tam. după zapis de cumpărătură ce are de la dînşii. 700 Let 7250 <1742>, iunie 24*) O carte la Dumitraşco Suciu biv agă, ispravnicul Putnii, pe jaloba lui Lefter poruşnic, pentru moşie ce-au cumpărat de la Ursache Tăban şi o stăpînesc iar niamurile lor, poroncindu-i-să ori să iscăliască în zapisă, ori să întoarcă banii, fiind ei niam. 701 Let 7250 <1742>, iunie 1 Carte la Pavalache sărdar i Carp medelnicer, pe jaloba lui Gligorii stegar de la Băriacul, să-i aliagă moşie, giumătate de bătrîn din Dejco. 702 Veleato 7250 <1742>, iulie f} Carte dată, de volnicie, lui Mihălache, nepot lui Vîrlan biv vel armaş, ca să stăpîniască moşia lui, trei părţi din sat din Nişcani, ce sînt pe Bîc, ot Orhei, pe cum au stăpînit părinţii şi moşii lui, iară avînd cineva a răspunde, să margă la sărdariul, să ia sama. 703 149 r. Veleato 7250 <1742>, iunie 30^ O carte la sărdariul şi la Carp medelnicer, pe jaloba lui Ion Vornicul i Vasilie i Miron i Gligori i Dorofei, să margă să le aliagă moşia ce au la Ghineşti, pe vale Voinovii, ot Orhei şi să pue şi semne hotară. 704 Let 7250 <1742>, iunie 30*} 0 carte de volnicie lui Neculai Damaschin, să stăpîniască moşia lui ce are în silişte Vîtcanilor ot Fălciiu, după cum vor fi ţinut părinţii şi moşii lui şi să-şi ia zăciuiala. Iară cui i-ari păre cu strîmbul, să margă la dregătoriul de ţinut, să ia sama1. 1 Originalul la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 416, doc. 34. 216 705 Veleato 7250 <1742>, iunie 30 ^ Noi Costandin Nicolae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia me la credincioşi boierii noştri, dumnealor Pavalache sărdar i Toader Carp biv vel medelnicer. Vă facem ştire că, viind înainte noastră aceşti oameni, anume Toader Ţigan, ce s-au răspuns fecior popii Stratului şi Neculai, ce s-au răspuns fecior lui Onofrei, fecior lui Gavril căpitan, ni-au arătat o mărturie a ta, Carp medelnicer, în care scrii arătînd că, din poronca noastră, li-ai luat sama cu Toader şi cu fraţii lui, feciorii lui Năstasă din Rece, pentru moşie ce au avut aceşti oameni în ţinutul Orheiului, pe vale Huba, care sileşte s-au fost chemînd mai înainte Săreţii, de vreme > v. că ave împresurare aceştie de cătră acel Toader / cu fraţii săi, feciori lui Năstasă şi, cercînd bine stare locului, ai aflat sămnile moşiii lor ş-ai lămurit care pe unde să ţie, fiind trebuinţă a să pune şi sămne, ca să nu mai fie între dînşii pricină şi, neavînd de la noi poroncă, n-ai pus sămne. De care lucru, iată că-ţi scriem şi pentru sămne vă poroncim, luînd carte domniii mele, să mergeţi să le puneţi şi sămne, petre hotară, pre unde s-au socotit cu dreptate. Aşijdere, aceşti oameni mai arătară un zapis din veleato 7179, avgust 12, pe a patra parte de moşie din Huba, ce-au avut Mărie fata lui Gavril, nepoata Helţului din Bilăuza, scriind c-au vîndut-o acea a patra parte de moşie drept 16 lei Gavril căpitan, moşul acestor oameni şi jăluiră oamenii aceştie că nu vor răzeşii lor să le scoată acea a patra parte. Ce dară, de vreme pricini ce-au fost pentru acea moşie toate s-au curăţit, vă poroncim să staţi să luaţi sama şi pentru acea a patra parte şi să să dizbată şi parte aceasta ce cuprinde într-acel zapis, precum a fi cu dreptul. Şi pre sămne ce viţi pune şi pe hotară ce-ţi hotărî, iarăşi să daţi carte de mărturie, trecînd-o la protocol. 706 30 r. Let 7250 <1742>, iunie 20*} O carte la dumnealui vornicul Iordache Ruset, pe jaloba lui Misail egumenul ot Bisăricani, ca să-i hotărască o moşie ce au zis că are de la părinţii săi, anume Hîrtopul cel Mare, ce este la ţinutul Niamţului şi, pe scrisori ce-ar ave, să şi stîlpască părţile. 217 707 Let 7250 <1742>, iunie 29 ^ 0 carte la Costandin Cucoranu biv vel pitar, s-au scris pe jaloba lui Costandin Ştiubei din Brăteni, ot Cîrligătura, ce-au jeluit pe un Gavril copil in casă de acolo, din Brăteni, pentru moşie din Brăteni, ca să cheme şi pe dumnealui Mihalache Sturza clucer, ce-au fost hotamic acolo mai în anul trecut şi de iznoavă să ia sama şi, di s-a făcut vro greşală, să îndrepteză1. 1 Original la Arh. St. Buc., A.N., pach. CCII, doc. 26. 708 Let 7250 <1742>, iulie 1*} O carte s-au scris la Pavalache vel sărdar i la Costandin Donici biv vel medelnicer, pe jaloba Tomii Măzărache, pentru nişte părţi de moşie ce au zis că are acolo, de pe giupîniasa dumisale Sina, fata lui Dumitraşco Stroescul, care fiind necercate, s-ar fi împresurat părţile lui dintru aceste sate, anume din Gîrbleşti şi din Căpineşti şi din Bocşăşti şi, cum vor afla, să le hotărască. 709 Let 7250 <1742>, iulie 1*} O carte s-au scris la Toader Răşcanul biv vel jitnicer i la sluga noastră Ştefan căpitan, pe jaloba lui Apostol Oţăl, ce-au jeluit pe Ştefan Azăpanul, pentru moşie din Bisiricani, care sat este pe Prut şi pentru morile ce au acolo, în apa Prutului, că nu să pot învoi, nepriimind Azăpanul pe Oţăl ca să stăpîniască la moşie, nici moară să n-aibă. 710 Let 7250 <1742>, iulie f} O carte s-au scris la Toader Răcşanul biv vel jitnicer, pe jaloba lui Darie din Hîrceşti, pentru că i-ar fi arat şi an şi estimpu o moşie a lui nişte oameni ce le zic Dobriţeştii, carii vor să înpresoare moşie ce 150 v. zisă că / are în hotarul Tîmului, în Herşea şi în Surda, ce sînt de cee parte de Prut, în ţînutul laşului şi, cum a fi cu drept, să i le hotărască. 218 711 Let 7250 <1742>, iunie 30 } O carte s-au scris la dumnealui stolnicul Bogdan, ispravnicul sud Tutova şi la Negre Apostol biv vel căpitan, pe jaloba răzeşilor din sat din Triponeşti, anume Vasilie Calalb şi Alixandru Chiperiu şi Necolai Gîful, pentru pricina ce au cu egumenul de Soveja, pentru moşia din Triponeşti pe care ş-au făcut aceşti răzeşi şi vii pe acea moşie şi acum egumenul va să-i dijmuiască. Ce, să-i aşăză, să-i dei egumenului loc pentru loc, din vreme că. atunce cînd au făcut aceşti răzeşi vii pe acel loc, au fost locul neales şi nehlizit. 712 Iunie 20, let 7250 <1742>*) 0 carte s-au dat lui Damian, egumen de Sfetii Sava, ca să popriască satul Cucueţii, ce sînt peste Prut şi să-şi ia vinitul locului de a zece şi oamenii ce or fi pe acea moşie să-i facă slujba după hotărîre a ce s-au făcut, iar cine ar avea a răspunde, să vie la Divan1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 713 Let 7250 <1742>, iulie 2*} O carte s-au scris la Costandinache vel căpitanul de Soroca i la sluga noastră Gavril, pentru mărturie ce-au trimis de cercare moşiei dumisale vel vistiernicului, ce este acolo la Soroca. Precum au aflat din marturi ce au ştiut sămnile acelui hotar, să pue şi petre hotar pe unde s-a căde şi iarăşi să dei altă mărturie. 714 Let 7250 <1742>, iunie 20*} O carte s-au scris la Ene biv vtori logofăt, ca să margă la dumnealui vornicul Iordache Ruset şi, după carte ce i s-au scris dumisale vornicului, să margă şi ei împreună acolo, la moşia Gemeneştii. a mănăstirii Niamţului, pentru care au jeluit că li s-au înpresurat moşia şi precum s-a căde, să îndrepteză. 219 715 151 r. Let 7250 <1742>, iunie 25*^ O carte s-au dat călugărilor de mănăstirea Bogdana, ca să-şi stăpîniască moşia Stomeştii, ce este la Cîrligătură, după hotărîre ce s-au făcut de opştie, cum scriu şi alte cărţi ce-s pusă mai înapoi1. Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 716 Let 7250 <1742>, iunie 25*-* O carte, tij călugărilor de Bogdana s-au dat, ca să-şi zăciuiască o moşie ce au zis că au la ţinutul Putnii, anume Crucea de Sus, iar cu care ar avea a răspunde, să margă la ispravnic, să să giudece. 717 Let 7250 <1742>, iulie 2*} O carte s-au scris la Iliaş vel căpitanul de Dorohoi i la Ion Izmana biv vel căpitan şi la Toader Costea, pentru pîra ce-au avut aici dumnealui Lupul Crupenschie biv vel pitar, cu Ursache sîn Toader Bagiura ce au fost căpitan, pentru moşia Micleştii, ce sînt la ţinutul Dorohoiului. Pentru care au zis Crupenschie cum că este a lui acel sat, dat de zestre şi rămîind necăutată cîtăva vreme, au înpresurat-o Bagiura şi i-au schimbat şi numele, din Climeşti i-au zis Climinţii şi cu acesta nume o stăpîneşte rău Bagiura. Ce, să ia sama cu amăruntul şi, cum s-a dovedi de acolo, ori din scrisori, ori din marturi de credinţă, să adeveriască şi să de mărturie la mîna cui s-a căde1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CCCLII, doc. 19. 718 Let 7250 <1742>, iulie*3 O carte s-au scris la Dinul, pentru şindila ce-au fost plătit răpou-satului Toader Costache spatar tîrgoveţilor de Bae. 220 719 Let 7250 <1742>, iulie 2") O carte s-au scris la Necolai Jora vel stolnic i la Gheorghie vel căpitanul de Codru, pe jaloba lui Ion Darie din Oţăleni, ot Fălciiu. pe Simion sin Agapie, pentru moşie din Oţăleni ot Fălciiu şi pentru 2 boi v. ce-au luat Agapie lui Darie pentru cheltuiala / acii moşii. Cum a afla cu dreptate, să de mărturie. 720 Let 7250 <1742>, iulie 8*} O carte s-au scris la Hristoscul Vlasto starostele de Cernăuţi, pentru un sat al dumisale Sandului Sturze vel logofăt, pentm Dunbovăţ, la care sat are şi moară în pîrăul Camina şi avînd şi Ioniţă Pavăl gramatic acolo o moşie, Răvăcăuţii şi îi face smintială şi strînbătate la moară. Şi să rînduiască pe Pîrvul şi pe Flondor ca să ia sama şi socotiască şi după cum s-a căde cu dreptate să îndrepteză, pentru ca să înble şi moara dumisale. 721 Let 7250 <1742>, iulie 3 O carte s-au scris la Neculai Jora vel stolnic i la Gheorghie vel căpitanul de Codru, pe jaloba lui Simion şi a fraţi lui său Grigoriţă. ficiorii lui Agapie din Oţăleni, pentm moşie din Oţăleni, ce sînt la Fălciiu şi au pricină cu dumnealui Radul Răcoviţă vel spatar. Cum or afla, să dei mărturie. 722 Let 7250 <1742>, iulie S"} O carte s-au scris la Manolache Costache biv vel spatar i la pârcălabii de Gălaţi, pe jaloba preutului Pavel din Mălina, de lîngă Gălaţi. pe Die logofătul, pentm o moşie şi o vie ce este acolo la ţinuml Covurluiului, arătînd preutul şi un zapis de danie. Ce, să ia sama şi cum s-a căde cu dreptate, aşa să le hotărască cu carte de giudecată. 723 Let 7250 <1742>, iulie 12*} 3 cărţi s-au dat dumisale Gavril Miclescul biv vel logofăt, pentru trei moşii ce au zis că are, anume Bozieştii la Tecuci, pol sat Bozieştii şi satul Frumoasa la Fălciiu şi Totoeştii la Vaslui, ca să le stăpîniască aceste moşii după hotărîrea ce s-au făcut de opştie, precum scriu şi alte cărţi ce s-au scris mai înapoi1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 724 152 r. Let 7250 <1742>, iulie 13*} O carte s-au scris la Aftănasă egumenul de Floreşti, pe jaloba Măriei, fata Albului, pentru moşie ce au zis că are în sat în Golăeşti, ce este la Vaslui, în bătrînul ce are şi Andronic cămăraşul şi, murind Andronic, acum ei nu vor, răzeşii, să-i facă parte. Ce, pe cum ştie egumenul această poveste, să-i dei dijma parte ei. 725 Let 7250 <1742>, iulie 13*} O carte s-au scris la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi, pentru că ne-au spus dumnealui vel logofătul pentru pricina ce are dumnealui Andrei Ruset vel ban cu călugării de Putna, pentru moşie din Săveni, ce este pe Başău, cum că au fost poprit dumnealui banul dijma cu carte gospod, iar călugării în tărie au luat dijma. Ce, să ia sama şi de afla că au luat dijma în tărie, să o pliniască de la călugări. 726 Let 7250 <1742>, iulie 13*} O carte dată lui Enache logofătul, pentru că au avut cu 2 oameni tocmală să-i dea iarbă cîte de 10 stoguri şi l-au ţinut legat păr acmu cu cuvîntul şi acmu zic că nu i-or da. Deci, fiind aşa, ori să-i de iarbă, ori de au şi ceva a răspunde, să vie de fată. 5 222 727 Let 7250 <1742>, iulie 13 3 O carte legată la stolnicul Bogdan, giudecătoriul Tutovei, pentru să popriască dijma de pe satul Urlaţii şi Fîntînelile şi Cugenii, de vreme că ne spuse Vasilie logofătul că, de cîtăva vreme, nimic nu au luat de acolo, ce toţi ceialanţi răzeşi au luat dejma acelor moşii şi mai vîrtos un Isar, carele n-are nici o triabă. 728 Let 7250 <1742>, avgust 30 0 O carte de stăpînire Tudoscăi preutesăi, de la Nicoreşti, pentru 6 pogoane de vie ce are la Odobeşti, cumpărătură cu zapis de la un Andone şi de la un Stanciul de la Boteşti, care sînt în hotarul Boţăştilor, în ograda lui Angheluţă. Să-şi ia roada viilor, iar de ar ave cineva a răspunde, să margă la ispravnisul ţinutului să le ia sama şi să le hotărască cu carte de giudecată. 729 v. Let 7250 <1742>, iulie 7*' O carte de volnicie Sandei din tîrgul Focşenii, să-şi stăpîniască casa ei ce este făcută pe locul mănăstirei Mirăi, după giudecata Divanului ce s-au giudecat cu Mitrofan egumenul de Mira şi s-au ales să-şi ţie Sanda casa cu pace. 730 Let 7250 <1742>, iulie 14*} O carte la Vasile Macrii biv vel pitar, vornicul de Botoşeni, după jaloba lui Toader Coca şi a lui Vasile Chibzuială, din Pipirig, ot Neamţ, de giudecată ce-au avut cu jitnicerul Mihalache, pentru pricina unor tălhari care au fost furat 2 cai, unul a unui Andmnache cupeţ ot Botoşeni şi altul a lui Neculai Apătrăuţii de la Rus, tij ot Botoşeni. Dintre care tălhari unul, anume Păntelei Ghilan, aflîndu-să acolo la Pipirig şi trimiţind jitnicerul Mihalache că să-l prindă, au dat dos şi, puindu-le pricină că ar fi dat ei drumul tălhariului, au plinit de la dănşii toată paguba păgubaşilor şi altă cheltuială ce-au fost gloaba lui, 223 30 oi ce le-au luat. Şi aflindu-să acmu tâlharii faţă, s-au trimis om gospod ca să-i aducă înainte lui Vasile Macrii vornic, ca să pliniască dela dînşii păgubaşilor şi oamenilor acestora ce li s-au luat să li să de înapoi. 731 Let 7250 <1742>, iulie 14*} O carte unui om gospod, de volnicie, asemene, ca să aducă pe acei tălhari faţă la dregătoriul de mai sus numit şi ce a rămîne de plinit să pliniască. 732 153 r. Let 7250 <1742>, iulie 13*} O carte s-ău dat sfinţiei sale părintelui mitropolitului, ca să-şi stăpîniască şi să dejmuiască moşia Bucşenii, ce-i pe Horince, la Covurlui. Iar cine ar ave a răspunde, să margă la giudecătoriul de ţînut, să ia sama şi cum s-a căde, cu carte de giudecată să le hotărască. 733 Let 7250 <1742>, iulie 15*} O carte dată dumnealui Toader Jora biv vel şatrar, de volnicie, ca oriunde ş-ar găsi drepţi ţigani ai dumisale, ori în ţigani gospod, ori boereşti, ori călugăreşti, aducîndu-i la judecătoriul ţinutului şi dove-dindu-să drepţi ţigani ai dumisale, să-i ia, să-i ducă la casa dumisale. 734 Let 7250 <1742>, iulie 10*} 0 carte s-au scris la dumnealui Ion Bogdan, ispravnic sud Tutovei, pe jaloba dumisale Ilie Costache biv vel armaş, căci nu vor să să supue oamenii ce-i şăd pe moşie, ca să facă slujba precum este poronca1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 248, nota 1. 224 735 <1742>, iulie 10*} Altă carte, tij a dumisale, la vel căpitanul de Codru, pentru alte moşii ce are acolo, ca să le dei poroncă să facă slujba precum s-au poroncit1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 248, nota 1. 736 Let 7250 <1742>, iulie 13 O carte s-au scria la Costandinache vel căpitanul de Soroca, pe jaloba unii Ioniţă din tîrg din Soroca, pe un jidov din ceia parte, de la Tara Lesască. • > Ce, să caute să să agiungă cu dregătoriul din ceia parte şi să-i arete megieşia marginii, precum scriu şi alte cărţi ce sînt pusă mai înapoi. 737 Let 7250 <1742>, iulie 22*} 0 carte s-au scris la Costandinache vel căpitanul de Soroca, pe jaloba lui Avram Ruvel jidov ot Movilău, pe alt ludov din Ţara Leşască, din cee parte. Să caute să să agiungă cu dregătorul din cee parte şi să-i arete megieşie marginii, precum scriu şi alte cărţi, ca să-i scoată banii ce are la jidovul din Ţara Leşască. 738 v. Let 7250 <1742>, iunie^ 3 cărţi s-au dat, de stăpînire, Călmaşului vel şatrat, ca să-şi stăpîniască moşiile ce au zis că are, după hotărîre ce s-au făcut de obştie, cum scriu şi alte cărţi ce s-au dat altor boieri1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 225 739 Let 7250 <1742>, iulie 16*} O carte s-au scris la vel căpitanul de Dorohoi şi la Ion Izmană biv vel căpitan şi la Pascal Hoştină biv căpitan, ca să hotărască parte de moşie a lui Andrieş căpitan, ce-au zis că are în Volovăţ, ce este acolo, la Dorohoi. 740 <1742>, iulie 16*} O carte s-au scris la Scărlătache Costache biv vel clucer i Gheorghie vel căpitanul, pe jaloba lui Ilie Costache biv vel armaş, pentru moşiile ce au zis că are acolo, la Fălciiu, anume Ştefenii i Ghibenii, ca să le hotărască. 741 Let 7250 <1742>, iulie 16*} O carte s-au dat lui Vasilie Brăescul, sîn Ilie Brăescul, nepot lui Ion Pisoschie, strănepot lui Simion Barbovschie, ca să să-şi stăpîniască 3 părţi de moşie ce au zis că are în Beceşti, ce sînt la Cernăuţi, ca să le stăpîniască şi să le dijmuiască. 742 <1742>, iulie 16*} O carte s-au scris la Costache vel căpitanul de Tecuci. 743 7250 <1742>, iulie 22*} O carte s-au scris la dumnealui Hristoscul starostele de Cernăuţi, 3 ” pe jaloba egumenului ot Bamovschii, pentru o moşie, anume Linţăştii, ce este la ţinutul Cernăuţilor, dată danie de la domnie sa Grigore vodă, pentru sufletul lui Ursache, ca să orînduiască pe Banale căpitanul şi pe medelnicerul Flondor şi pe Georghie , ca să margă acolo să o hotărască şi să o aleagă despre partea comisului Stroescului şi precum va alege să de şi carte. 226 744 Let 7250 <1742>, iulie 16*} O carte dată, de volnicie, s-au dat lui Paiste egumenul de Sfetii Ion, ca să-şi ia venitul locului, de dijmă, de pe moşia mănăstirii, anume Ciricul. 745 Let 7250 <1742>, iulie 15*} O carte la Gheorghie vel căpitanul de Codru i la Negre căpitan, ca să hotărască nişte părţi de moşie de la Spineni, a lui Antohi Strătilă şi a lui Tănasă Strătilă şi a lui Costantin Dumbravă şi a altor răzeşi de acolo, avînd împresurare despre fiii banului Gavril Costache. 746 Let 7250 <1742>, iulie 16*} O carte s-au dat lui Ştefan Iamandi postelnic, pentru moşia Doroşăştii, la Cernăuţi, ca să o stăpîniască după hotărîre ce s-au făcut de obştie1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 747 <1742,> iulie 16#) Altă carte, tij lui Iamandi postelnic, pentru alte moşii: Epureni şi Ghidişeni şi alte părţi, care sînt la Fălciiu, iarăşi să şi le stăpîniască după hotărîre de opştie1. Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 748 Let 7250 <1742>, iulie 18*} O carte s-au dat sătenilor de Greceni, ca să nu-i supere stăpînii moşiilor mai mult decît 8 zile într-un an, iar tătarii mîrzaci cu nimică cu alta să nu-i supere. 227 749 Let 7250 <1742>, iulie 17*} O carte s-au scris la dumnealui starostele de Putna i la Pătraşco Catargiul şi la Negre Apostol căpitan, pe jaloba lui Toader Jorăi biv vel şătrar şi altor răzăşi ai săi, ca să le hotărască părţile de moşii ce au zis că au în sat, în Pădureni şi în Soceşti şi în Părţoteşti şi în Păţăşti, ot Putna. 750 154 v. Let 7250 <1742>, iulie*3 O carte s-au scris la Vasilache Ruset medelnicer i Mihalache Sturza clucer ispravnic sud Romanului şi la Ciute biv vtori stolnic, pe jaloba lui Necolai Istrati şi altor fraţi, răzeşi din Iteşti şi din Şărbeşti ot Niamţ, să le hotărască cu Ursul Iuraşco căpitan. 751 Let 7250 <1742>, iulie 18*} O carte s-au scris la dumnealui Dumitraşco biv vel agă, ispravnic sud Putnii i la Stavro grecul biv vtori jitnicer, pe jaloba lui Andrieş copilul din casă, ce-au jeluit pe Lupul şi pe alţi răzeşi ai lui, pentru părţile de moşii ce au la Gălişăşti şi la Orbeni, să le ia sama şi să le hotărască cu carte, trecînd la protocol. 752 Let 7250 <1742>, iulie 17*} O carte s-au scris la dumnealui starostele de Putna şi la Stavro grecul biv vtori jitnicer şi la Ştefan Lepădatu, pe jaloba tuturor răzeşilor de sat de Orbeni, ce-au jeluit cum că au împresurare la părţile de moşie ce au acolo, la Orbeni şi ei în de ei îşi fac împresurare unii altora, cei mai bogaţi celor mai săraci. Să le ia sama şi să le hotărască părţile precum a fi cu dreptate. 753 Let 7250 <1742>, iulie 17*} O carte s-au dat lui Necolai Ciocîrşie vornicul dispre gospojda, ca să aibă a ţine şi a stăpîni giumătate de sat de Şchiia, ce să hotărăşte 228 cu Bătrîneştii, care sînt la ţinutul Romanului şi să-şi ia vinitul locului, de a zece, din toate, pe obicei. Iar cine ar ave a răspunde, să margă la dumnealui Mihalache Sturza, ispravnic sud Roman, să le ia sama şi cu carte de giudecată să le hotărască. 754 r. Let 7250 <1742>, iulie 17^ O carte s-au dat tij lui Necolai Ciocîrlie vornicul ot gospojda, ca să aibă a ţine şi a stăpîni a sa driaptă moşie ce au zis că are la ţinutul Putnii, giumătate de sat de Petreşti, parte despre apus, din hotarul Pănceştilor pînă în hotarul Năneştilor, parte Grozăvască şi să-şi ia vinitul. Iar cine ar ave a răspunde, să margă la dumnealui starostele de Putna ca să le ia sama şi cu carte de giudecată să le hotărască. 755 Let 7250 <1742>, iulie 19*} O carte s-au scris la dumnealui Ion Bogdan biv vel stolnic, pentru un ţigan ce-au avut pîră Ion Boroda şi cu Ilie Costache biv vel armaş, fiiul răposatului Gavril banul şi după hotărîre giudecăţii să-i pliniască ţiganul de la giupînasa răposatului Gavril banul şi să-i scoată şi zapisul vînzării şi să-l de la Ion Boroda şi Boroda să de 15 lei, preţul unei epi ce-au fost lui dat Gavril banul. 756 Let 7250 <1742>, iulie 18*} O carte s-au scris la vel căpitanul de Soroca, pentru să să agiungă cu dregătorul Movilăului, în Ţara Leşască, pentru 100 lei, să scoată a lui Ene jidovul ot Orhei, de la un Smil jidov din Movilău. 757 Let 7250 <1742>, iulie 17*} O carte s-au scris la Dumitraşco Suciu biv vel agă, ispravnic ot Putna, pentru oamenii mănăstirii Merii, ce şed pe moşiile mănăstirii şi nu să supun să slujască după hotărîre testamentului. 229 Să le de poroncă să slujască pe cum şi alţii ce şed pe loc mănăstiresc, cîte 12 zile, iar care n-ar urma poroncii, să-i pue în butuci şi să-i trimită aici1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 247. 758 Let 7250 <1742>, iulie 17*} Altă carte, tij la Dumitraşco Suciu biv vel agă, ispravnic de Putna, pentru oamenii de la Agiud, ce şed iar pe locul mănăstirii Merii, iarăşi, care nu s-or supune poroncii, să-i pue în butuci şi să-i trimită aici. Aşijdire şi pentru turcii ce şed la Agiud, cu casă pe locul mănăstirii şi calcă locul şi nu vor să de venitul, să-i cheme acolo la dumnealui şi să facă o aşăzare, ca să ştie şi ei ce vor da pe an venitul mănăstirii1. 1 Menţionat în DRA-II, p. 247, nota. 759 155 v. Let 7250 <1742>, iulie 21*} O carte de hotărît s-au scris la vel căpitanul de Codru i Iordache Costache i Toader Bujoranul, ca să hotărască nişte părţi de moşie a lui Gavril Lambrino vtori paharnic, anume din Crăciuneşti şi din Brăiţeni, despre alţi răzeşi, avînd împresurare. 760 <1742,> iulie 19*} O carte s-au dat lui Ştefan egumen ot Dobrovăţ, să aibă a-şi stăpîni părţile de moşie ce au zis că are în sat în Bilieşti, ot Vaslui şi cu alte părţi ce au dat samă că mai are tot acolo la Vaslui. 761 Let 7250 <1742>, iulie 19*} O carte s-au dat lui Mihalache sîn Panaite, ce au fost pârcălab la Vaslui, ca să-şi stăpîniască moşiele ce au zis că are de pe moşul lor, popa Grigoraş, anume Perienii şi Rohoteştii, tij la Vaslui şi să-şi ia venitul locului. Iară cine ar ave a răspunde, să margă la ispravnicul 230 ţinutului, să le ia sama şi cu carte de giudecată să le hotărască, trecută la protocol. 762 Let 7250 <1742>, iulie 21^ O carte s-au dat Catrinii, căpităniţii Lupului Danul ce-au fost căpitan mare la Soroca, ca să-şi stăpîniască a sa moşie ce au zis că are în sat în Mleşniţeni, ce sînt la ţinutul laşului, anume partea lui Mleşniţă şi să-şi ia venitul locului pe obicei. Iar cine ar ave a răspunde să margă la ispravnicul laşului, să să giudece. 763 Let 7250 <1742>, iulie 23*} O carte s-au dat lui Paisie egumen de Bamovschie, ca să-şi stăpîniască şi să-şi dijmuiască moşiile ce are mănăstirea. Iar cu care ar ave a răspunde, să margă la ispravnicul de ţinut să ia sama şi cum ar afla, cu carte de giudecată să le hotărască. 764 Let 7250 <1742>, iulie 22*) O carte s-au dat Procăi şi altor fraţi şi răzeşi ai lor, ca să-şi stăpîniască 6r. / şi să-şi dijmuiască părţile de moşie ce au zis că au în sat în Răspopeni, ot ţinutul laşului, parte Bosoiului şi cu alte părţi. 765 Let 7250 <1742>, iulie 22*} O carte s-au dat lui Gheorghie biv căpitan, ficiorul lui Andronache, nepotul lui Vasilie Drăgănel şi cumnatului său, Procăi, ca să-şi stăpîniască şi să-şi dijmuiască părţile de moşie ce au zis că au la Mărăşti şi la Răspopeni şi la Goeşti a trie parte de sat, care sînt peste Prut, la ţînutul laşului. 766 Let 7250 <1742>, iulie 21*} O carte s-au dat lui Ilie Prodan Drăguşăscul, ca să-şi stăpîniască şi să-şi dijmuiască moşia ce au zis că au la ţinutul Lăpuşnii, anume 231 Spărieţii, sat întreg, care au zis că este frăţesc, de împărţare cu fraţii fimeii sale, ce să trag din Darie şi pînă acum au jeluit cum că tot fraţii lui au luat vinitul acei moşii. Pentru aceia, să aibă şi el a-şi lua dijma păn cînd s-or înpărţi cu fraţii săi şi atunce ş-a stăpîni cineşi parte. 767 Let 7250 <1742>, iulie 23*} O carte s-au scris la dumnealui Iordache Cantacuzino biv vel vornic, pe jaloba Prodănesei ce-au jeluit pe Brăescul că au pus mîna pe moşiile părinţăşti şi pe odoară ce-au rămas de la vitrigu său, tatul Brăescului. Deci, să ia sama cu amăruntul şi precum să va căde cu dreptate, cu carte de giudecată să le hotărască. 768 Let 7250 <1742>, iulie 23*} 0 carte s-au dat lui Tăbîrţă biv vel jitnicer, ca să-şi stăpîniască moşia Purceleştii şi să-şi pue vomicei pin sate, după hotărîre ce s-au făcut de opştie, cum scriu şi alte cărţi ce sînt puse mai înapoi1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 769 Let 7250 <1742>, iulie 24*} 0 carte s-au dat lui Toader biv vel jitnicer, pentru moşiele ce au zis că are la Petrişori şi la Giurcani, parte Focşii şi parte lui Dănilă Roşea şi la Răşcani, ca să-şi stăpîniască părţile sale după hotărîrea de obştie1. 1 Originalul la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 517, doc. 5. Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. Regest, Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, voi. I, p. 138. 770 156 v. <1742,> iulie 2^'^ Altă carte s-au dat, tij lui Toader jitnicer, pentru altă parte de moşie ce au zis că are la ţinutul Orheiului, anume Tuzora, iarăşi după hotărîre ce sau făcut de opştie. 232 771 <1742,> iulie 24*} Altă carte s-au dat, tij lui Toader jitnicer, pentru alte moşii ce au zis că are la ţinutul Cernăuţii, anume Rozna şi Valeva, ca să le stăpîniască pe hotărîre ce s-au făcut. 772 <1742,> iulie 24*} Altă carte s-au mai dat lui Toader jitnicer, pentru alte moşii ce au zis că are la Dorohoi, anume Guzlăul şi Ivancănţii, iarăşi după hotărîre de opştie. 1 Originalul la Arh. St. Bucureşti, M-rea Bamovschi, pach. III, doc. 7, menţionat în DRA-II, p. 233, nota 1. 773 Let 7250 <1742>, iulie*} O carte s-au dat, de volnicie, lui Arsănie copil în casă şi fraţilor , să-şi ia vinitul moşiilor. 774 Let 7250 <1742>, iulie 24*} O carte s-au scris la Pavăl vel sărdar şi la Vasilache Măzărache vistiernic şi la..., ca să hotărască părţile de moşie ce-au zis că are Toader Carp medelnicer în sat în Verica, ot Orhei. 775 Let 7250 <1742>, iulie 24*} O carte la cămăraşul de Ocnă, pentru un Tănasă beşliu ce s-au trimis la paza ocnei, că n-au urmat poroncii gospod, să aducă 2 turci ot Soroca. 233 776 Let 7250 <1742>, iulie 25*} 0 carte s-au dat lui Toader Carp biv vel medelnicer, ca să-şi stăpîniască moşie ce au zis că are, anume Păuleştii ot Orhei, după hotă-rîrea ce s-au făcut de opştie1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 777 Let 7250 <1742>, iulie 25*} O carte s-au dat egumenului de Sfetii Sawa şi omului pe cine a trimite, să aibă a popri dijma toată cîtă s-a afla pe moşiele mănăstirii, anume Glodenii, pe Jijia, ot Iaşi, parte lui Ionaşco Stîrcul şi a Măgdălinii. 778 Let 7250 <1742>, iulie 24*) 0 carte s-au dat lui Măcarie, egumenul de la sfînta monastire Bărboiul din Iaşi şi pe cine va trimite, să aibă a-şi lua vinitul moşiilor de la ţinutul Lăpuşnii şi oamenii ce şăd pe moşiele mănăstirii să să aşăză cu egumenul pentru lucrul lor. Iar carii ar ave a răspunde să margă la ispravnic, să să giudece1. 1 Copie integrală la Bibi. Acad., ms. rom. nr. 13, f. 67, publicată în DRA-II, p. 248. 779 157 r. Let 7250 <1742>, iulie 25*} O carte s-au dat lui Scărlătache Costache clucer şi pe cine va trimite, să aibă a cerca şi oriunde ar afla pre o ţigancă a sa, anume Tudora, fata lui Chifane şi cu ştire dregătoriului să ia pe acea ţigancă. 780 Let 7250 <1742>, iulie 25*} O carte s-au dat egumenului de Sfetii Arhangheli şi omului pe cine a trimite, să fie volnic pentru moşiele ce au zis că are la ţinutul Covurluiului, să aibă a-şi lua de a zece pe obicei1. ' Original la Arh. St. Buc., Doc. ist., pach. DCXXIII, doc. 185. 234 781 Let 7250 <1742>, iulie 22*} O carte s-au dat popii lui Dumitru şi lui Gavril diaconul, ca să-şi stăpîniască şi să-şi dijmuiască o parte de moşie ce au zis că are la ţinutul Hîrlăului, anume la sat la Totoeşti. 782 Let 7250 <1742>, iulie 25*} O carte la stolnicul Bogdan, pentm un răvaş ce au luat Stratul de Ibăneşti. Pentm ce n-au cetit bine răvaşul, că ştie carte! Căci acolo nu scriu să-l pue pe dînsul vomicel şi să scoată pe celalalt, ci să ia sama vomicelului şi care or cere satul, pe acela or pune vomicel. Iar stolnicul au pus pe Stratul, scriind înapoi că pe poroncă l-au pus. 783 Let 7250 <1742>, iulie 25^ O carte la stolnicul Bogdan. /V In 20 zile să trimită pe Dinul, fratele Chiţigăi tălhar şi pe Alis socm-său, ca să-l dovidiască că-i tălhar, zicînd păgubaşii că îi mărturisăsc că-i Ion Chiţiga tălhar. 784 <1742,> iulie 25*) O carte s-au scris la Ştefan Ruset biv vel păhamic, pe jaloba Mariii, fetii Albului, pentm moşie din sat din Golăeşti, ce este la Vaslui, pe Răbrice, ca să cerce şi, cum afla, să-i facă dreptate. 785 Let 7250 <1742>, iulie 28*} O carte s-au dat lui Toader Carp biv vel medelnicer, ca să-şi v. stăpîniască moşiele / şi pomătul de la Curluceni, care au dat samă că l-au pus el şi este a lui, pe moşie lui. 235 786 Let 7250 <1742>, iulie 28*} O carte de volnicie s-au dat lui Ion Lăpuşnianul, ca să-şi ia dijma de a zece, pe obicei, de pe o moşie ce au zis că are, anume Bălăniasa, la ţinutul Lăpuşnii. 787 Let 7250 <1742>, iulie 28*} O carte s-au scris la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi şi la Andrei Balşă biv vtori spatar, după jaloba lui Gligoraş Tomiţa mazil şi a omului său, Stanciul, ce-au jăluit pe Tomiţa postelnic, zicînd că multe strîmbătăţi ar fi avut de cătră dînsu, din trecuţii ani, pentru nişte pîne şi fîn ce li-au mîncat Tomiţa cu vitele sale şi pentru o iapă a lui Gligoraş Tomiţa ce-au omorît-o oamenii Tomiţăi postelnicul, ca să să dovidiască acolo cu marturi şi să le hotărască giudecata. 788 Let 7250 <1742>, iulie 25*} O carte s-au scris la Neculai Jora vel stolnic i la vel căpitanul de Codru, ca să ia sama jalobii lui Iordache Oltenescul şi a fraţilor săi, carii au pricină cu Gavril Lambrino pentru moşia din Peicani, ce este la Fălciiu. 789 Let 7250 <1742>, iulie 29*} O carte s-au scris la Hristoscul starostele de Cernăuţi, pe jaloba lui Şărban Flondor biv medelnicer, pentru pricina ce are cu călugării de Pobrata şi cu Miron Costin, pentru moşia Hlineţii. 790 Let 7250 <1742>, iulie 28*} O carte s-au dat, tij lui Şărban Flondor medelnicer, zăt lui Vasilie Bainschie ce-au fost sărdar, ca să-şi stăpîniască şi să-şi dijmuiască moşiele ce are. 236 791 <1742,> iulie 28*} O carte s-au scris la Pavel sărdar i la Toader Carp biv vel medelnicer, pe jaloba lui Apostol Horbuzcanul, nepot Pîntii, ca să-i hotărască moşie ce au jeluit că are la Orhei. 792 Let 7250 <1742>, iulie 29*} O carte s-au scris la dumnealui Ştefan Ruset biv vel păhamic i la Grigoraşco Mărdare clucer, pentm întrebare ce-au avut aici Toader Răşcanul biv vel jitnicer, cu Nicolai ficior Chiricăi ce-au fost armaş şi cu Nicolai ficior lui Gavril Domniţa, ce s-au răspuns că să trag din Măoa, pentm satul Coticerii, ce este pe Crasna. 793 7250 <1742>, iulie 28*} O carte s-au scris la Dinul ispravnic sud Sucevii şi la Adam Luca sulgeml şi la Toader Başotă şatrat i Ştefan Gherghel postelnic, ca^să hotărască moşia lui Ciudin medelnicerul, anume Petia, care este acolo, la Suceava. 794 Let 7250 <1742>, iulie 28*} O carte s-au dat lui Ioniţă Strătulat şi fraţilor săi, ca să-şi stăpîniască şi să-şi dijmuiască moşii şi părţi de moşii ce-au zis că au, anume Harbujii, pe apa Jîgăliii şi Busăştii, pe apa Elanului, ot Fălciiu. Iar cine ar ave a răspunde, să margă la ispravnicul de ţînut, să să giudece. 795 Let 7250 <1742>, iulie 29*} O carte dată Sandului Jorei ot Cîrligătura, să fie volnic a-şi lua dijma de pe nişte moşii ot ţinutul laşului, anume Orbîşcanii şi Trebujenii. 237 796 Let 7250 <1742>, iulie 29*} O carte legată la Toader jitnicer, tij a Sandului Jorăi, să-i pliniască dijma din anul trecut, de la un Tomuz ce-au luat el de pe acele moşii ce scriu mai sus. 797 158 v. Let 7250 <1742>, iulie 30*} 0 carte s-au dat lui Simion blănar ot Roman, ca să-şi stăpîniască moşia ce au zis că are, anume la sat la Hîrtop, ce este în ţinutul Niamţului şi să aibă a-şi stăpîni moşia sa şi să o apere, nime far de voe lui să n-aibă a cosi, sau a ara pe moşie lui. Şi să aibă a-şi lua vinitul moşiii, de pe parte lui, de a zece, din pîine, din fînaţ şi tot locul cu tot vinitul, pe obiceiul pămîntului. Iar cui ar păre cu strîmbul, să margă la dumnealui ispravnicul de ţinut şi să-i giudece cu dreptate şi cu carte de giudecată să le hotărască, trecînd la protocol1. 1 Original la Arh. St. Buc., Doc. ist., pach. LVI, doc. 69. 798 Let 7250 <1742>, iulie 29 O carte s-au scris la dumnealui vornicul Iordache Ruset, ispravnic sud Niamţul, pe jaloba lui Dumitraşco Stroici ce-au jeluit că, mărgînd dumneata vomice să hotărăşti satul Itrineştii, i-au făcut mare împresurare, căci i-au rămas o samă de zapisă nesocotite. Ce, să caute să îndrepteză precum a fi cu cale şi s-au pus şi zi, lşa Sfetii Arhangheli, să să afle şi Stroici şi răzeşii, ca să să îndrepteză. 799 Let 7250 <1742>, iulie 29*} O carte la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi i la Andrii Balş biv stolnic, după jaloba Tomiţii postelnicul, jeluind asupra lui Gligoraş nepotu-său şi asupra unui om, anume Stanciul, pentru nişte pîne: grîu, mălai, fîn, ce-au jăluit că i-ar fi mîncat cu rîmătorii şi cu vitele lor şi pentru alte pricini. 238 800 Let 7250 <1742>, iulie 29^ O carte la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi, după jaloba lui Iosip din Cotnari, ce-au jăluit pe nişte oameni din Horodişte şi din Zlodiica, ot Hîrlău, că, avînd el o moară pe moşie, în apa Bahluiului, iar acei oameni 59r.mută apa pe altă gîrlă, / pentru vînatul peştilui şi, săcînd apa Bahluiului, i să pricinueşti pagubă morii. 801 Let 7250 <1742>, iulie 29*} Altă carte s-au scris, pentru stare locului de ţînutul Dorohoiul i Hîrlăului, iar la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi, ca să rînduiască pe aceşti mazili, anume pe Ion Vîmav biv vel căpitan şi pe Andrei Vîmav şi pe Dumitraşco Zbera şi pe Dumitraşco Gherghel şi pe Toader Isăcescul, ca să scrie aceştie stare locului, din vreme că cei ce-au fost rînduiţi întăi s-au afla cu pricini. 802 *) Let 7250 <1742>, iulie 31 O carte s-au dat dumisale vornicului Costandin Ruset, ca să-şi stăpîniască şi să-şi ia venitul unii moşii, anume Biserica, care este în Cele Două Ceasuri ce lăcuesc tătarii. 803 <1742,> iulie 29*} O carte s-au dat cestui armaş, să margă să strîngă nişte ţigani ai dumisale vornicului Costandin Ruset, care i-au dat măria sa miluire din ţiganii gospod. 804 Let 7250 <1742>, iulie 3 f} O carte dată, de om gospod, să margă să-i aducă lemnarii dumisale vornicului Costandin Ruset, carii nu să supun ca să slujască pe poroncă. 239 805 S-au început luna lui avgust. Let 7250 <1742>, avgust 1 J O carte s-au dat lui Inţi Mehmet, pe care s-au făcut beşliagă la Chişinău, după orînduiala cum scriu şi alte cărţi de beşlegie care sînt scrise mai înapoi. 806 159 v. Let 7250 <1742>, avgust 1^ O carte s-au scris la Pavel vel sărdar, tij pentru Inţi Mehmet ce s-au făcut beşliagă, ca să-i dei cîte 15 lei pe lună, cu toate tainurile lui. 807 Let 7250 <1742>, avgust 2 O carte s-au dat egumenului de la Sfetii Sava, de aici din Iaşi, şi pe cine a trimite la moşiele, ca să-şi stăpîniască moşiele mănăstirii ce sînt la Lăpuşna. 808 <1742>, avgust 2 ^ O carte la vel căpitanul de Tecuci, pentru aceşti oameni, Neculai Pecete şi cu feciorul său, pe carii i-au trimis pentru nişte furtuşaguri, ca să le dei tot înapoi ce li-au luat, că s-au îndreptat. 809 Let 7250 <1742>, avgust 2 ^ O carte s-au dat lui Andrei şi fraţilor săi, feciorii popii lui Ion Calul şi lui Apostol sîn Iftimi Olăcar, ca să-şi stăpîniască şi să-şi dijmuiască moşie ce au, anume Chiraftei, pol sat în gura Covurluiului şi pol sat Tăplăi, tij la Covurlui şi pol sat Roşieci. 810 Let 7250 <1742>, iulie 30*} O carte s-au scris la Apostol Negre biv vel căpitan, pe jaloba lui Nicolai Jora stolnic, pentru răzăşii de Băsăşti, ca să întoarcă nişte bani ce-au rămas ca să-i întoarcă de pe nişte părţi de moşie. 240 811 <1742,> avgust 1 -1 O carte s-au scris la ispravnicul de ţinutul Cernăuţilor şi la Manolache căpitan, pe jaloba lui Costandin Brahă, sin Gheorghiţă Brahă, pentru a trie parte de sat de Doroşăuţi, ce sînt la Cernăuţi, ca să le hotărască precum a fi cu dreptate şi să le dei carte de giudecată. 812 r. Let 7250 <1742>, avgust 2^ O carte dată dumisale Iordache Ruset vel vornic, să aibă a strînge dijma de pe o moşie, anume Conice, ot ţinutul Sorocii, dimpreună cu preutul Timofti ce este răzăş. Şi să ste strînsă ace dijmă păn vor merge hotărnici să le aleagă şi atunci, cui cîtă s-a venit, atîta va lua. 813 Let 7250 <1742>, avgust 3 O carte dată, de volnicie, s-au dat lui Ianăş tîrgovăţ de la Bacău, ca să-şi stăpîniască o poiană ce are pe Trotuş în sus, la munte, la ţinutul Bacăului, anume Popoiul şi să-şi ia dijma ce va fi dintr-ace poiană. 814 Let 7250 <1742>, avgust 3 ^ O carte la dumnealui Radul Răcoviţă vel spatar, după jaloba tîrgoveţilor de Bacău, de vreme că pe locul tîrgului, din trecutele vremi, din bătrînii lor, au avut unii şi alţii vii şi acei bătrîni vînzînd viile la alte mîni streine, ce n-au fost tîrgoveţi de baştină, stăpînesc aceie şi locul şi-l vînd la alţii şi danii îl dau. Şi s-au scris ca să-i popriască pe unii ca aceie, să nu fie volnici a vinde din locul tîrgului şi să-l împarţă tîrgoveţilor, ca să fie de hrana lor. 815 <1742,> avgust 1^ O carte s-au dat, de volnicie, lui Vasilie sîn Onosie şi cu fraţii săi, să aibă a-şi dijmui şi a stăpîni părţile de moşie ce au zis că au la Pănceşti, ot Fălciiu şi alte părţi ce ar mai ave acolo. 241 816 Let 7250 <1742>, iulie 28*} O carte s-au dat lui Ştefan Ţar, ca să-şi stăpîniască cîteva părţi de moşie ce au zis că are la Fălciiu i la Lăpuşna i la Tutova, iar cui ar păre cu strîmbul, să margă la ispravnicul de ţinut să să giudece şi cu carte să le hotărască. 817 160 v. Iunie 29, let 7250 <1742> Cărti ce s-au scris pe la ispravnici, pentru să că înveţe a face cărţi 5 de giudecată . Ioan Costantin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie me la cinstit şi credincios boieriul nostru, dumnealui Iordache Ruset vel vornic, ispravnicul ţinutului Neamţului, sănătate! Facem ştire pentru rîndul giudecăţilor ce faceţi că, cărţile de giudecată ce faceţi, ce vin de să citesc la Divan, nu sînt făcute pe orînduiala ce să cade şi pentru aceasta, vrînd domnie mea ca să vă arătăm în ce chip să cade să urmaţi cu orînduiala a face acele cărţi de giudecată, iată că vă poroncim: 2 oameni cînd vor vini să să giudece şi-i vii hotărî giudecata, întăi să să scrie pricina omului celui ce pîreşte, apoi să să scrie răspunsul celuelalt, în ce chip au dat samă, apoi hotărîrea giudecăţii, că s-au hotărît giudecata lor într-acestaş chip, ca să fie lucru lămurit şi de înţăles, să poată înţălege Divanul precum dreptate, aşa şi strîmbătate. Şi de acum înainte să ştiţi că, de nu vor vini giudecăţile întiposite după poroncă ce-ţi poroncim, le vom trimite rupte, cu oameni domneşti, acolo la dumneata şi nu-ţi va fi cu cinste dumitale. /\ Insă, pentru giurămînturi, socotiţi, pentru lucru mic nu puneţi 2-3 oameni să giure şi pe acela ce nu va şti de acel lucru nu-1 siliţi cu giurămîntul şi ales pentru fieştece lucru mic este cu păcat a sili pe oameni la giurămînt. Apoi, pentru ciobotile ficiorilor dumilorvoastre, ni-au vinit jalobă că eu cîte 6 orţi şi 2 lei. Pentru carăle hotărîm, mai mult decît 6 potronici ciubote ficiorii dumilorvoastre să nu e. 242 818 [F.D.] <1742, iunie 29> Io Costandin Nicolai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la credincios boieriul nostru Pavel sărdar, ispravnicul Orheiului i Lăpuşnii, sănătate! Facem ştire că am înţăles domnie me că, cu dregătorie dumitale ce ţ-am dat, te atingi cu călcare şi de oameni bisăriceşti, atîta dumneata, cît şi nemesnicii dumitale. Pînă şi bisericile călcaţi, cercînd pricini de gloabe asupra călugărilor şi asupra preoţilor, care lucru să cuvine a giudeca cu giudecata bisăricească. Cum pentru aceasta ne-au adiverit şi sfinţie sa părintele mitropolitul şi alţi episcopi, că să calcă oamenii bisăriceşti într-acestaşi chip şi, de aţi făcut aşa, de la noi acea volnicie n-aţi avut, din vreme că noi la acele ce sînt în giudecata bisăricească nu vom să ne amestecăm. Şi, pentru aceasta, iată că tare poroncă vă dăm, întăi, nemesnicii de piste tot locul să-i rădici, pe cum ţ-am şi mai poroncit şi cine ce giudecată va ave, la dumneata să vie, iar pe nemesnici să nu să caute, că nemesnicii aduc pricini de mesticături necuvioase ca acestea. Apoi, să te fereşti de oameni bisăriceşti, cu vreo călcare, să nu te atingi, nici greşalele preoţilor sau a călugărilor, oamenilor bisăriceşti nicidecum să nu le cerci, nici să te amestici, nici să te atingi, far decît toată parte miriniască să fie supt giudecata dumitale, căutînd şi giudecînd toate pricinile şi graşalile mirenilor, iar partea bisăricească să fie giudecaţi cu giudecata bisăricească. încă şi cînd va ave vrun mirian giudecată cu vreun călugăr sau preut şi va rămîne cu vro vină călugărul sau preutul, să faci ştire la episcopul şi să va pedepsi cu giudecata bisăricească, iar mirianul să va pedepsi de la ispravnicul ţinutului. Şi de acum înainte aşa să păzăşti poronca, ca să nu ne mai vie jalobă. Aceasta scriem1. 1 Publicat şi în Aurel Sava, Documente privitoare la tîrgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti, 1944, pp. 220-221. 819 v. Let 7250 <1742>, august 3^ O carte s-au dat lui Filaret egumen de Sfetii Arhangheli, de volnicie, şi pe cine var pune la moşiile sale, aici pe dialu Gălăţii, în Tîrguşor, pe unde îi scriu dresele, să-şi ia venitul locului pe obicei. 243 820 Let 7250 <1742>, avgust 3^ O carte s-au scris la Costandin Cantacuzino, ispravnicul Sucevii şi la Balş medelnicer şi la Adam Luca, jaloba lui Ion Vîmav căpitan, pentru pricini de moşie ce are cu Stănceştii, ca să le ia sama şi să le îndrepteze după cum s-a căde şi să de şi mărturie. 821 Let 7250 <1742>, avgust 2*) O carte s-au scris la Iordache Ruset vel vornic şi la Aristarho vel ban, pe jaloba preutului Ion din Dulceşti, pentru moşii ce au zis că are acolo, la ţinutul Niamţului, di pe socru-său, popa Toader, cum s-a căde să-i hotărască. 822 Let 7250 <1742>, august 3^ O carte s-au scris la Scarlat pârcălabul de Gălaţi, pe jaloba lui Ianăş din Bacău, pe un Ioniţă şi pe Dumitraşco de la Peneu, pentru pricina unui schimb ce-au schimbat astă iamă Ianăş cu acii oameni, de au dat Ianăş nişte brînză şi au luat nişte peşte sărat de acolo, de la Gălaţi şi apoi au întors acei cu peştele de au zis că brînza lui Ianăş s-au aflat stricată. 823 162 r. Let 7250 <1742>, august 4^ 0 carte de stăpînire s-au dat lui Simion Vrabie căpitan, pentru o moşie a sa, anume Tofaneştii, ce zisă că are la ţinutul Eşului şi după hotărîrea ce s-au făcut de obşte, să aibă oamenii a sluji pe obicei şi dijma moşiii să-şi e din toate, pe obiceiul ţării1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 824 Let 7250 <1742>, avgust 4*) O carte s-au scris la pârcălabii de Gălaţi, după jaloba lui Ianăş tîrgovăţ ot Bacău, pentru nişte brînză de oi ce-au fost făcut schimb cu 244 un Ioniţă şi cu Dumitrache de la Peneu, luînd de la dînşii nişte peşte sărat şi pe urmă au întors acei oameni, puind pricină că brînza lui lanăş au fost stricată şi pe urmă el, facînd cercare la brînză, au aflat-o bună. 825 Let 7250 <1742>, avgust 4*-* O carte de beşlegie s-au dat lui Aii aga, la Movilău, pe rînduiala ce este scris izvodul înapoi. 826 Let 7250 <1742>, avgust 3 ^ 0 carte s-au scris la vel căpitanul de Codru i la Negre Aposol biv vel căpitan, pe jaloba lui Ioniţă Strătulat, a lui Andrei sîn popii Calul şi Apostol, carii au moşie împreună cu Ştefan Ţariu. Să le ia sama şi, cum s-a căde, cu carte de giudecată să le hotărască1. 1 Originalul la Arh. St. Iaşi, pach. 1033, doc. 4. 827 v. Let 7250 <1742>, iulie 30*} O carte s-au scris la Nil egumenul de Homor, pe jaloba lui Simion sîn popii lui Ion, pentru moşie de Comăneşti, ca să să de pace pe giumătate de sat, să nu să atingă. Iar cea giumătate de sat, de s-a socoti să o ţie, bine, iar de a vre să-şi ia bani, cum s-a socoti să facă răspuns la vel logofăt. 828 <1742,> avgust 2^ O carte s-au scris la Dinul ispravnicul sud Sucevei şi la Bădiliţă, tij pe jaloba lui Sîmion sîn popii lui Ion, iarăşi pe călugării de Solea, că-i împresoară o bucată de loc din sat din Comăneşti. 829 Let 7250 <1742>, avgust 1 O carte s-au scris la Dinul ispravnic sud Sucevei i la..., pe jaloba lui Ciomîrtan şi a fraţilor săi, pentru moşia din Bălileşti, ce au înpre- 245 surare de cătră călugării de Rîşca, ca să le ia sama şi, cum a fi cu cale şi cu dreptate, cu carte să le hotărască. 830 Let 7250 <1742>, avgust 2*) O carte s-au scris la Hristoscul starostele de Cernăuţi i la Gheorghie Pîrvul şi la Manole biv vel căpitan i la Miron Gefenco, pe jaloba lui Lupaşco de la Nepolicăuţi, pe Sandul Roşea mazil, pentru moşia din Nepolicăuţi, ca să le hotărască precum a fi cu dreptate şi să- i aliagă partea lui Lupaşco şi să curme toată pricina lor şi să dei şi mărturie. 831 Let 7250 <1742>, avgust 4*) O carte s-au dat dumisale Manolache Costache biv vel spatar, ca să-şi stăpîniască moşia Ciorăştii ot Tutova, care au zis că este driaptă moşie a sa, căci au spus că să face şi stolnicul Jora moşan acolo. 832 <1742,> avgust 4*) Altă carte s-au scris la dumnealui stolnicul Bogdan, ispravnic sud Tutovei şi la Negre Apostol. 833 163 r. Let 7250 <1742>, avgust 4 ^ O carte de volnicie s-au dat dumisale Catrinei spătăroae, a răposatului Iordache Cantacuzino biv vel spatar şi pe cine va trimite la o moşie a dumisale, anume Băşenii, la ţînutul laşului, să o stăpîniască şi să-şi dijmuiască pe obicei. 834 <1742,> avgust 2*) O carte s-au scris la vel căpitanul de Soroca, pe jaloba lui comisarului Liubomirschii, pentru 20 de boi şi 8 cară de sare ce-au zăborît pentru pricina lui Mostafa turcul din Bender, ce-au avut cu jidov 246 de la Raşcov. Fiind acest zabor far de poroncă, s-au poroncit să să dei înapoi. Şi pentru oamenii din ceia parte, ce aduc făină şi altă marfă aici, la tîrg, să nu-i popriască. 835 1742, avgust 5#) O carte s-au scris la starostele de Cernăuţi, pentru pricina moşiilor ce au Volcinceştii cu Stroescul comisul, ca să de satul Zubraneţul în doî părţi, după înpărţala ce li s-au făcut. 836 Let 7250 <1742>, avgust 4 ^ O carte s-au scris la ispravnicul de Hîrlău, pe jaloba lui Ioniţă Vîmav căpitan, ca să ia sama cu Dumitraşco Zbera, pentm moşii şi pentm ţarină. 837 Let 7250 <1742>, avgust 5^ O carte s-au dat lui Neofit, egumenul de Cetăţue, pentm moşie mănăstirii, anume Sturzenii, carii sînt pe Ciuhur, la ţînutul laşului, ca să-i lucreză oamenii pe hotărîre ce s-au făcut, 12 zile într-un an. 838 <1742,> avgust 5' * Carte tij egumenului de Cetăţue, pentm altă moşie ce au zis că are mănăstire pe Cogîlnic, anume Iurieştii, la Lăpuşna, tij pe cum scrie aceasta. 839 3 v. Let 7250 <1742>, avgust 5 ^ O carte s-au scris la vel căpitanul de Soroca, pe jaloba lui Vartic, pentm pricina ce-au avut cu un jidov din Ţara Leşască, pentm nişte oi ce-au fost dat ei bani, ca să să agiungă cu stăpînul jidovului, să-i scoată dreptate. 840 Let 7250 <1742>, avgust 6^ O carte s-au scris la dumnealui stolnicul Bogdan, ispravnic sud Tutovei, pe jaloba lui Gheorghie sin Vasilie jitnicer, nepot Gheucăi vistemic, pentru moşie din Sînzineşti şi din Andrieşti şi din Bulbuceni şi din Rătez, ca să le hotărască pe cum a fi cu dreptate. 841 <1742,> avgust 6 O carte de volnicie s-au dat dumisale vornicului Iordache Cantacuzino, ca să ia pe Pavel ţîgan de la mănăstire Floreştii. 842 Let 7250 <1742>, avgust 6 } O carte s-au dat, de volnicie, dumnealui Iordache, pe care l-am făcut vel căpitan de Codru, ca să aibă voe a-şi păzi dregătorie sa cu tărie, să apere pe lăcuitori de toate strîmbătăţi ce-ar avea, iar clăci sau altă ceva, preţ de un ban, nimic să nu ia. 843 Let 7250 <1742>, avgust 7 } O carte s-au scris la călugării şi la toţi posluşnicii mănăstirii Pobratei. Iată că s-au pus egumen la mănăstire Pobrata pe rugătoriul nostru Sawa eromonah. Ce, să aibă a-i da ascultare la toate cîte ar poronci din trebile mănăstirii, că, care n-ar asculta, i s-au dat voe ca să-i certe. 844 Let 7250 <1742>, avgust 9 0 carte s-au scris la Ştefan Ruset, ispravnic sud Vaslui, pe jaloba lui Ioniţă sîn lui Miron Cuzăi ce-au fost logofăt, pentru moşia Crăciuneştii, de la Vaslui1. 1 Un rezumat larg, după original, N. Iorga, Studii şi documente, voi. VI, pp. 157-158, nr. 59. 248 845 <1742,> avgust 9 O carte s-au dat sfinţiei sale prefectul de la biserica catolicească de aici, din Iaşi, ca să-şi stăpîniască 3 cirte vie de la... 846 r. <1742,> avgust 10 O carte s-au dat călugăriţelor ot Socola, pentru iarba de coasă ce ş-au fost potcit pe moşia mănăstirii, la Ezăreni şi, cosîndu-le iarba alţi oameni, le-au dat această carte, ca să popriască finul cosit, de vreme că au intrat cu obrăznicie, făr de voe. 847 Let 7250 <1742>, avgust 9^ O carte s-au scris la Dinul ispravnic sud Sucevei şi la Balşă medelnicer şi la Ştefan Tăbîrţă jitnicer, pe jaloba Savii egumenul de Pobrata, pentru moşie Prisaca, care este la Suceavă. 848 Let 7250 <1742>, avgust 9 O carte legată la Ioniţă Pisoţchi, pârcălabul de Bae, să stea zapciu asupra tîrgoveţilor de Bae, să pomiască cum mai în grabă şindila Treisvetitelor şi a Bărboiului, ce sînt datori, păn într-o stăpămînă. 849 Let 7250 <1742>, avgust 11^ O carte s-au dat egumenului de Homor, pentru vecini. 850 Let 7250 <1742>, avgust 21 O carte legată s-au scris la Ilieş vel căpitanul de Soroca, pe jaloba lui Vasile neguţitor din Eşi, pe nişte jidovi din Ţara Leşască, de la Raşcov, care i-au luat nişte bani şi alte de negoţ. Să să agiungă cu dregătoriul de la Raşcov, ca să pliniască banii de la jidovi. 249 851 Let 7250 <1742>, avgust 11 O carte legată la uşurgiii de la Orumbet olu, să ţie în samă... lui Aslan mîrza, fiiul lui Iusuf mîrza, din uşorul satelor lui. 852 Let 7250 <1742>, avgust 20*) 0 carte de stăpînire s-au dat lui Toader armaş şi lui Gheorghie şătrar, pe a patra parte de sat de Purceleşti, ot Suceava, după hotărîre ce s-au făcut de obştie, pe cum scriu altele ce sînt înapoi1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 853 164 v. < 1742,> avgust 12*-1 O carte la Bogdan stolnicul, ca să hotărască nişte părţi de moşie ale lui Costandin Trandafil, ginerile lui Ştefan Măgureanul ce au fost stolnic, ot ţinutul Tutovei, care moşie are după fameia lui, fata Măgureanului. 854 7250 <1742>, avgust 12*} O carte la Pavlavlache [sic] vel sărdar i la Toader Carp biv vel medelnicer, ca să ia seama pentru un vad de moară a lui Dumitraşco, feciorul lui Vîrlan uşărelul, ce l-au vîndut un unchi al lui ce-i zice Mîrcă, fară ştirea neamului, lui Postolache Donici, pe care au făcut moară şi acum, dovedind neamul de vînzarea acelui vad, nu va să-şi primească banii. 855 Let 7250 <1742>, avgust 17 O carte s-au scris la dumnealui Dumitraşco Suciu biv vel agă, staroste de Putna, răspunsul unii cărţi a dumisale ce-au scris pentru un protopop ce-au despărţit o femee de bărbat. Să caute să-i trimită aici pe famee cu bărbatul ei. 250 856 Let 7250 <1742>, avgust 17^ O carte s-au scris la Scariat pârcălabul de Gălaţi, venind acolo ceauş carele au venit cu ferman de la Poartă, pentru să ei avuţia lui Topal Osman turcul din Gălaţi, ce-au murit, de la Caba Hasan, sărdarul . nostru, carele au oprit-o el, pricinuind că i-au fost mortul tovarăş. Deci, pârcălabul să zapciiască pe Caba Hasan, ori să de avuţie acelui mort, ori, nedînd-o, să-l de pe dînsul pe mîna lui Cun ceauş, să-l ducă la Poartă. 857 Let 7250 <1742>, avgust 17'^ O carte dezlegată, la starostele de Putna şi la Costantin Balşe paharnic şi la Stavăr grecul, s-au dat lui Ion şi lui Tudosie, să-i giudece pentm silişte Giurgiului, cu Mărie Catargioae, care arătară aceşti 2 oameni precum n-ar fi avînd moşie acolo şi acum să face răzeş. 858 r. Let 7250 <1742>, avgust 17 O carte dată tîrgoveţilor de Hîrlău, să sorocească păr în patm săptămîni pe mortasipii de Hîrlău, să să afle aice, pentm că au jăluit că le iau mortasipie de pin saci cu faină şi apoi şi din pîni de pin coveţi, peste obicei. 859 Let 7250 <1742>, avgust 17'^ O carte s-au dat dumisale vel logofătului şi pe cine va trimite la o moşie a dumisale, anume Iurcăuţii, la Cernăuţi, să-şi ia dijma pre obicei. 860 <1742,> avgust 17^ 0 carte s-au scris la Andrei Balşă şi la Ioniţă Izmană biv căpitan, ca să hotărască moşia Cucorenii, la Hîrlău, a dumisale Costandin Catargiu comis, pe cum s-a căde cu dreptate, despre Vasile Isăcescul1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CCLVI, doc. 25; copie la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 450, doc. 8, p. 23. 251 861 Let 7250 <1742>, avgust 17^ 0 carte s-au scris la toţi ispravnicii de pre la ţinuturi, pentrui vecinii lui Costandin Catargiu ce au zis că are împrăştieţi pin ţară. Ce, ori în ce ţînut i-ar afla, să aibă a-i trage la ispravnicul de ţînut şi luînd sama, care s-ar adiveri că este [sic] drept vecini netăgăduiţi, să-i dei pe chizăşie cum că or sta pe loc, iar carii or ave a răspunde, cu chezeşi să le de zi, să vie faţă de Divan1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 250. 862 <1742,> avgust 15'^ O carte s-au dat lui Toader armaş, ca să-şi stăpîniască şi să-şi dijmuiască moşii ce au zis că are la ţînutul Orheiului, Beşenii şi Pleşca şi altile ce-ar mai avea. 863 Let 7250 <1742>, avgust 16 O carte s-au scris la Pavel vel sărdar, pentru Dumitrache uşeriul, ce s-au trimis capichehae la Bindir, ca să-i de liafa lui de acolo, de la 15 a lui avgust, cîte 30 pe lună. 864 <1742,> avgust 16^ O carte s-au scris tij la vel sărdar, pentru Atănasă ce s-au trimis capichiliae lîngă ela agasi, ca să-i de liafa lui de acolo, cîte 25 lei pe lună, din 15 zile a lui avgust. 865 165 v. Let 7250 <1742>, avgust 19 -* O carte s-au dat dumisale Manolache Costache biv vel spatar, pentru moşii ce ne-au zis că are la ţînutul Tecuciului, anume Umbrăreştii şi Lieştii şi Bozienii, ca să facă oamenii ce vor şîde pe moşiele dumisale slujba pre obicei. 252 866 <1742, august> Io Costandin Nicolai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte gospod tuturor cui să cade a şti, - pentru jidovii de Căuşeni, că, iată, viind înainte domniii mele, au pohtit aşăzare pentru vama de holercă ce o cumpără ei din Ţara Leşasacă şi o trec aici în ţară, de o duc la Căuşeni şi s-au tocmit ca să de vamă pe cufa de holercă cîte 4 lei vechi, însă şi cufa mai mare de 70 vedre să nu fie. Pentru aceia dar, de acum înainte, oricîtă holercă ar aduce din Ţara Leşască, pe această tocmală să urmeză a plăti vama, cîte 4 lei vechi de cufa şi poroncim tuturor vameşilor noştri ce sînt pre la scaune, ori pe unde ar trece aceşti jidovi de Căuşeni, holerca lor mai mult din tocmala lor să nu-i supăraţi, ce fieştecare să urmaţi după cum este poronca gospod, că cine le-ar face mai mult val peste carte gospod vor fi certaţi. Aceasta facem ştire. 867 Let 7250 <1742>, avgust 21*-* O carte s-au scris la sfinţie sa chir Ghedeoan, episcop Romanului i la dumnealui Mihalache Sturza, ispravnic Romanului, pe jaloba acestui om, Grigore, care s-au fost însurat şi au fost luat o famee cu 3 copii şi apoi, murind mămee [sic], au pus fiestrii mina şi pe a lui ce-au avut. Să caute să le facă înpărţala cu dreptate, iar căruia i-ar păre cu strîmbul, să le dei soroc, să vie la Divan. 868 r. <1742,> avgust 20^ 0 carte s-au scris la Negre Apostol biv vel căpitan, pentru că mai în trecute zile au avut pîră de faţă Luca păhamicul cu Velicico Dabija, pentru moşie din Oncani, ot Covurlui şi, neputîndu-să alege aici, s-au fost mai scris o carte ca să să dovediască din marturi ce-or arăta acolo şi acum au jăluit Luca păhamicul cum că n-au mărs. Ci, să caute să margă, că apoi n-a fi bine de dînsul1. 1 Original la Arh. St. Buc., M-rea Adam, pach. VI, doc. 58. 253 869 Let 7250 <1742>, avgust 21*-* O carte s-au dat sfinţiei sale, Neofit egumen ot Cetăţue, ca să-şi strîngă ţiganii ce au zis că are împrăştieţi pin ţară. 870 Let 7250 <1742>, avgust 17*-1 O carte s-au scris la dumnealui vornicul Iordache Ruset i la dumnealui Toader Cantacuzino medelnicer i la Nicolai Costin vel jitnicer, ca să hotărască părţile de moşie ce-au zis Vasile Stămate medelnicer că are la sat la Zberăşti, ot Niamţ, pe cum a fi cu dreptate. 871 <1742,> avgust 17*-1 Altă carte s-au dat, iar lui Vasilie Stămate medelnicer, ca să-şi stăpîniască pol sat, anume din Soluneţ, ce este la Suceava, după carte ce are de la Mihai vodă. 872 <1742,> avgust 24 O carte la dumnealui Dumitraşcu Suciu, ispravnicul de Putna, ca să trimiţă 4 cară mocăneşti, că sînt trebuinţă să să trimiţă la Ţarigrad. 873 Let 7250 <1742>, avgust 23*^ O carte de stăpînire s-au dat lui Andrei armaş sîn Bîrzul ot Misăhăineşti, ot sud Roman, pentm o moşie ce au zis că are la ţinutul Tutovii, anume Giurcani, să o stăpîniască şi să o dijmuiască precum scriu şi alte cărţi de stăpînire ce sînt mai-napoi. 874 166 v. Let 7250 <1742>, avgust 23^ O carte s-au scris la dumnealui stolnicul Bogdan, ispravnic sud Tutovei, pentm giudecata ce-au avut o famee, anume Stanca, cu aceşti 2 sîrbi, anume Neniul şi Coli, pentm rămăşiţile Dimii mortului, care au ţinut pe Stanca de al doile fămee. Şi nerămîind nici un copil cu 254 Dima şi dovidindu-să cum că acel Dima are altă famee şi copii, s-au hotărît giudecata, nimic să nu ia famee Stanca din rămăşiţile Dimii mortului, ce toate să le ia Cole, care este frate Dimii. Şi de ar tăgădui famee ceva de a Dimii, Colea să dovidiască şi toate ce s-or dovidi să să dei la Colea sîrbul. 875 Let 7250 <1742>, avgust 28*) O carte s-au scris la dumnealui Hristoscul Vlasto staroste de Cernăuţi, pe jaloba dumneei Catrinei spătăreasa, a răposatului Iordache Cantacuzino spătar, pentru moşia dumisale ce are acolo, anume Şîrăuţii şi s-ar fi sculat Grigoraş Stroescul comis şi i-au luat 30 clăi, dijmă de pe acea moşie. Ce, cum a afla, să-i facă dreptate. 876 Let 7250 <1742>, avgust 28 Altă carte s-au dat, tij dumisale spătăresei, ca să-şi strângă ţiganii ce-au zis că are împrăştieţi, pe obiceiul cum scriu şi alte cărţi mai înapoi. 877 Let 7250 <1742>, avgust 28*-1 O carte s-au scris la Iordache vel căpitanul de Codru, pe jaloba lui Vasile Talpă şi a lui Costandin Hurduc şi de la alţi răzeşi Spineni, pe un Gligore Bedros care le-ar fi înnecînd o moşie a lor, anume Bălăneştii, cu 5 lei ce-au fost dat acest Bedros la un unchi a lor, Sămilasco, pe un rînd de pămînturi şi zapis nu i-au făcut. Pentru care, socotind dumnealui vel logofătul că să cade să întoarcă ei, nepoţii lui Sămilasco, înapoi lui Bedros, aşa am poroncit şi domnie me. r. Altvelet, 7251 <1742>, săptemvrie 878 Let 7251 <1742>, săptemvrie 6 ^ O carte s-au dat, de volnicie, a dumisale Costandin Ruset vornic, ca să popriască şi să stăpîniască satul Bereştii, ce este la Putna, şi să-şi ia venitul locului pe obicei. 255 r 879 Let 7251 <1742>, săptemvrie 7*) O carte s-au scris la dumnealui vornicul Iordache Ruset i la Costandin Alcaz sulger, ca să hotărască satul Orbicul şi a trie parte de sat de Dumbrăveni, care sînt acolo, la Niamţ, a mănăstirii Tazlău. 880 Let 7251 <1742>, săptemvrie 7 ) 0 carte s-au scris la dumnealui vornicul Iordache Ruset i la Alcaz sulger, ca să hotărască satul Orbicul şi a trie parte de sat de Dumbrăveni, ce sînt la Niamţ, a mănăstirii Tazlăului1. 1 Aşa se repetă în condică. 881 Let 7251 <1742>, săptemvrie 4+) O carte s-au scris la dumnealui Radul Răcoviţă vel spatar i la Grigore Crupenschie păhamic, pa jaloba călugărilor ot Tazlău, ca să le hotărască nişte moşii a mănăstirii ce au zis că au, anum,e satul Păşcanii şi pol sat Muncel şi la silişte Budii şi satul Borleştii şi Dialul Obenilor, carii sînt la Bacău, pe apa Bistriţii. 882 Let 7251 <1742>, săptemvrie 11 ^ O carte s-au scris la stolnicul Bogdan, ispravnic sud Tutovii i la Toader Jora şătrar, ca să hotărască parte de moşie ce-au zis că au la sat la Cerţăşti, ot Tutova, avînd împresurare de cătră Ţopa postelnicul. 883 Let 7251 <1742>, săptemvrie 8 O carte s-au scris la dumnealui vornicul Iordache Ruset i la Costandin Alcaz sulger, ca să hotărască un sat ce-au zis că are la Niamţ, anume Roşcanii şi să de mărturie. 256 884 Let 7251 <1742>, săptemvrie 10^ O carte s-au dat, de volnicie, lui Ştefan Ene biv vtori logofăt, ca să stăpîniască satul Vîlcăneştii, ot Suceavă, cu mori gata, care arată că este a lui, închiet cu ispisoace şi oamenii ce or şîde pe moşie lui încă să-i facă slujba pre obicei. 885 v. Let 7251 <1742>, săptemvrie 11 ^ O carte s-au dat lui Neculai Ciocîrlie vornic, ca să aibă a opri şi a stăpîni părţile de moşie a tătîni-său, a Cîrstii lui Ciocîrlie, ce-au avut în sat, în Cîrligi şi în Onişcani, carii sînt la Niamţ, căci că au fost vîndută rău de alti fraţi a lui. 5 5 886 Let 7251 <1742>, săptemvrie 9 ^ O carte s-au scris lui Iordache vel căpitanul de Codru, pe jaloba lui Bedros, ca să-l giudece cu un bejenar, pentru venitul moşiii lui Bedros. 887 Let 7251 <1742>, săptemvrie 9 ^ O carte de sorocit pe Apostol Croitor şi pe alţi marturi a lui Bedros, pentru pricina unii moşii, Dealul Turcului, păn la Sfîntul Dimitrie să să afle aici. 888 Let 7251 <1742>, săptemvrie 12 ^ O carte s-au scris la vel căpitanul de Tecuci şi la Negre Apostol căpitan şi la Antohi, ca să hotărască şi să stîlpască părţile de moşii ce-au zis Vîrlăneştii că au la sat la Oprişăştii de Sus şi la Oprişăştii de Gios şi la o silişte, la Măţăşti, ot Tecuci şi, pe cum or îndrepta şi or hotărî, să dei şi mărturie. 257 889 Let 7251 <1742>, săptemvrie 13*-1 0 carte s-au dat lui Lupeş căpitan şi fraţilor săi, ca să stăpîniască părţile de moşii ce-au zis că au la Niamţ şi la Putna, pe scrisori ce or ave şi oamenii ce or şîde pe părţile lor să le slujască pe obicei, după hotărîre ce s-au făcut, cum scriu şi alte cărţi mai înapoi1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 233, nota 1. 890 <1742, septembrie> Carte la căpitanii de pre la mezil, să facă cîte o căruţă cu doi cai de olac şi un cal de călărie, la Andoni Corfiate ce merge la Focşani. 891 168 r. <1742,> săptemvrie 15^ Carte la banul Aristarho, făcîndu-i-să înştiinţare ca să trimită un fecior, om de ispravă. 892 Let 7251 <1742>, săptemvrie 18^ O carte s-au scris la starostele de Putna, pentru pîra ce-au avut aici, la Divan, Suleiman neguţitor cu Lupul Crupenschie, pentru datorie ce are Suleman la tatul Lupului, la Sandul Crupenschie, cu zapis şi în zapis sînt pusă zălog viele din Spărieţi şi din Păţăşti. Să cerce starostele şi viele ce s-or afla pusă zălog în zapes să le popriască şi de rodul vielor să pliniască datorie lui Suleman şi nime de vii să nu să atingă pînă să va plini. 893 Let 7251 <1742>, săptemvrie 15*-1 O carte s-au scris la Scărlet pârcălabul de Gălaţi. Carte ce ne-ai trimis am luat şi am înţăles pentru Caba Hasan că s-au pus împotrivă firmanului împărătesc şi nici au vrut să de bani, rămăşiţă lui Topal Osman, nici au vrut să margă cu Cui ceauş. Aceasta este blăstămăţie lui. 258 Ce, să caute să-l trimită la inicer agasi, ca să-l trimită la Ţari grad, după cum au fost poronca firmanului înpărătesc. 894 Let 7251 <1742>, săptemvrie 19^ O carte s-au scris la zlotaşii de ţinutul Tecuciului, cu banii ciferturilor, să ţîe în samă peceţile pe giumătate la 30 de oameni ce sînt pentru slujba dumisale casap başii, la saigii. 895 Let 7251 <1742>, săptemvrie 18*-* O carte s-au scris la Ştefan Ruset paharnic, ispravnicul sîn Vasluiului, pentru o gloaba unui tălhar care îmblînd să fure nişte cai de la Hulpăşăşti, ot Roman şi, prinzînd veste oamenii de acolo, s-au luat pe urma lui şi l-au agiuns la ţînutul Vasluiului şi i-au luat gloaba păhamicul Ştefan Ruset. v. La care, fiind rînduiala această să ia sama dumnealor boiarii cei mari, aşa au aflat cu cale, să de Ştefan Ruset globa înapoi, căci să cade să o ia ispravnicul de Roman, din vreme că de acolo s-au vedit şi s-au gonit. 896 Let 7251 <1742>, săptemvrie 19*) O carte s-au scris la Ioniţă Hăbăşăscul, să pomiască 10 cară cu oameni şi, osăbit, 10 salahori, de la satul Răchitenii, ca să vie la mănăstire, aici, la Treisfetitele, să curăţască biserica şi pînă la 25 zile a lui săptemvrie să să afle aici. 897 <1742,> săptemvrie 19 ^ O carte s-au scris la vel căpitanul de Soroca. Carte ce-au trimis s-au luat, cele scrisă s-au înţăles şi pentm acei trei turci zorbagii iată că, tîmplîndu-să aici şi dumnealui inicer agasi, s-au trimis un om al dumisale cu carte noastră, ca să-i rădici şi să-i ducă la Hotin. 259 Aşijdire şi pentru alţi turci zorbagii să facă mare cercare, ca să-i afle pre toţi, ori la Movilău, ori la Soroca, ori la sate pe de laturi şi de toţi să facă catastih, scriind anume toate faptele lor. 898 <1742,> săptemvrie 18*^ O carte s-au scris la ispravnicul sud Roman i la hagi Smail, vechilul beşliagăi ot Roman, pe jaloba lui Gavril Lupeş, pentru 2 turci de acolo, cărora fiind el dator, i-au luat mai mult 20 lei. Ce, să ia sama şi ce or afla că este cu cale, să pliniască. 899 Let 7251 <1742>, săptemvrie 17^ O carte s-au dat Nicăi sin Toader Dudon, ca să-şi stăpîniască părţile sale de moşie ce au zis că are la ţinutul laşului şi la Hîrlău, după hotărîre ce s-au făcut de opştie. 900 169 r. Let 7251 <1742>, săptemvrie 20 O carte la Vasilache Măzărache vistemic, pe jaloba răzeşilor de Cojuşna, ot Lăpuşna, ce să hotărăşti cu Streşenii, moşie Sfinţii Vineri, zicînd răzeşii de Cojuşna că le înpresoară mănăstire moşie lor. Şi s-au pus zi la Sfeti Dimitrie, să margă Măzărache acolo, să le îndrepteză hotarăle şi ace dijmă di pe acel loc cu pricină să ste la sama răzeşilor pînă la hotărîre şi atunci, cui s-a căde, acela va lua dijma. 901 Let 7251 <1742>, săptemvrie 21*) O carte la Pavăl sărdar, ce-au jăluit Ursul sin Dorin, zicînd că are moşie în sat, în Găureni, la Lăpuşna şi, fiind el înstrăinat şi acum viind la pămîntul lui, îl înping alţii di pe moşie. Să-l giudice cu acei oameni şi să-i facă dreptate. 260 902 Let 7251 <1742>, săptemvrie 20 O carte la Mihălache Sturza clucer, ispravnicul Romanului, jăluind Franţă popa unguresc că are datorii la Răchiteni şi la alţii. Să ia sama şi ce-or drepte datorii să pliniască. 903 Let 7251 <1742>, săptemvrie 21^ O carte la Dumitraşco biv agă, staroste de Putna, să orînduiască pe Miron Dima şi pe Stamatin clucerul, să hotărască nişte pămînturi, moşie de la Spărieţi, ce zisă că are Ştefan Iane logofăt, di pe giupîniasa lui, acolo la Spărieţi. 904 <1742,> săptemvrie 21^ O carte s-au scris la Fote bulucbaşa de amăuţi, care s-au trimis de olac la Orhei, să-şi de socotiala de acest cifert la sărdariul şi să-şi ia răvaşul de samă şi îndată să vie la Eşi. 905 Let 7251 <1742>, săptemvrie 21 O carte s-au dat unui om gospod, să margă la jidovii de Movilău v. şi să-i ducă înainte / dumisale vel căpitanului de Soroca, să le ia sama şi, pe care cu cît l-ar afla rămăşiţă din camănă, să pliniască ce-a fi cu dreptate. 906 Let 7251 <1742>, săptemvrie 22^ O carte s-au scris la vel căpitanul de Soroca, pentru giudecata ce-au avut dumnealui vornicul Costandin Ruset cu Tudorache, pentru pădure ce i-au tăiat şi au vîndut cîteva cară de lemne. Pentru care s-au trimis acum şi carte de blăstăm, care n-a mărturisi drept şi să facă izvod de toţi carii cum or mărturisi, ca să să plătiască dumnealui vornicului. 261 907 <1742,> săptemvrie 22*^ O carte s-au scris la Scărlat, păcălabul de Gălaţi, pentru vin, de Niculisăl, ca să cumpere vro 2 vase de vin vechi, pe plăcere. 908 <1742,> săptemvrie 22^ O carte, tij la pârcălabul de Gălaţi, pe jaloba lui Ioniţă Pribagul, beşliaga de la Niculiţăl, ca să-i pliniască datorii ce ar ave pe vin de la un Andronache smilian, care este acum acolo. 909 <1742,> săptemvrie 21 ^ 2 cărţi s-au scris: una la starostele de Putna şi alta la pârcălabul de Gălaţi, pentru vizir ciohodar şi alţi agalari, oameni mari, ce-ar veni, îndată să facă ştire cu olac. 910 Let 7251 <1742>, săptemvrie 23 Carte legată la Antiohe Carage, pentru 8 cai ce-au luat de la ţiganii dumisale vornicului Cantacuzino i a banului Aristarho, aflîndu-să ţiganii în pricină de furtuşag. Să caute să dei caii, că aşe s-au hotărît. 911 Let 7251 <1742>, săptemvrie 23^ Carte la vel căpitanul de Covurlui şi la Negre biv vel căpitan, să hotărască o moşie a mănăstirii Putnei, ce este la Covurlui, anume..., care moşie este dată la mănăstire de Gheorghie vel vistiernic. 912 170 r. Let 7251 <1742>, săptemvrie 23 ^ O carte s-au scris la dumnealui starostele de Putna, răspunsul cărţii ce-au scris pentru turcii brăileni carii s-au aşăzat acolo, la Focşani, cu corturi şi fac multe zulumuri lăcuitorilor. 262 Pentru carii s-au trimis de aici pe dumnealui Husain aga, beşliaga nostru, împreună cu Enache comisul, ca să strice toate dughenile şi să popriască cu mare tărie, ca să nu să facă iarmaroc. Şi s-au scris şi mehtup la dumnealui inicer agasi de la Bender, ca să trimită un bum-başir să rădice pe acii turci de acolo. 913 <1742,> săptemvrie 23 ^ O carte s-au dat, de volnicie, dumnealui Husain aga, beşliaga nostru, ca să margă înpreună cu Enache comisul, ca să ste zapciu cu mare tărie, ca să nu să facă nici de puţin iarmaroc, după cum scrie şi carte la dumnealui starostele. 914 Let 7251 <1742>, săptemvrie 23 ^ O carte s-au scris la Scărlat pârcălabul de Gălaţi, ca să socotiască din turcii ce sînt şăzători acolo, care ar fi om de triabă şi mai vrednic, ca să să pue sărdar acolo, sau sărdenghişti agasi, de care s-au înţăles că este om vrednic, ori altul care s-ar socoti. Numai să nu arete pe vreun blăstămat, că apoi n-a pute da samă. 915 Let 7251 <1742>, săptemvrie 17 ^ O carte s-au scris la Toader jitnicer, ispravnic sud laşul, pentru judecată ce-au avut aici de faţă Hăsan de la Tighine şi Grigoraş Nichita şi alt Grigoraş din sat din Hăceşti, cu Ion Ciuntul, vomicel ot Hîrceşti, pentru 2 cai şi 1 iapă ce s-au forat de la sat, de la Hîrceşti, a lui Hasan şi a lui Grigoraş. Ori să giure 2-3 săteni că nu-s oameni răi pintre dînşii, ori să scoată hoţii, ori să plătiască paguba. 916 v. Let 7251 <1742>, săptemvrie 24 ^ O carte s-au dat lui Ioniţă Izmană, pre carele l-au făcut vel căpitan la Dorohoi, ca să fie volnic a păzi dregătorie sa, atîta pentru odihna lăcuitorilor, cît şi pentru toate giudecăţile, iară clăci sau altă nimic să nu ia de la lăcuitori far de bani. 263 917 <1742,> săptemvrie 24 ) O carte s-au scris la Ştefan Ruset păhamic, ispravnicul sud , pentru 9 laviţi, să să facă cu bani, pentm trebuinţa Treisfetitelor. însă 3 laviţi să fie de lungi cîte de 4 stînjăni şi latul cîte de 3 palme şi cîte de un lat de mînă de groasă, iar 3 laviţi să fie de 2 stînjăni de lungi, grosul şi latul tot într-un chip, iar 3 laviţi să fie de lungi cîte de doi stînjăni şi grosul şi latul tot cum scrie mai sus. 918 <1742,> săptemvrie 27') O carte s-au scris la căpitanul de Răzina, ca să trimită aici pe Costandin de acolo, ca să stei faţă la Divan cu Aii şi cu Coltucai tătari, pentm pricina lor ce au. 919 <1742,> săptemvrie 27 ) 2 cărţi, una legată şi una de volnicie, s-au scris la vel căpitanul de Dorohoi şi la Vîmav biv căpitan şi la dumnealui Pancul şi Ion Gorovei i Toader Gorovei i Toader Isăcescul, ca să scrie stare locului de la acele doî ţinuturi, păn în 15 zile să isprăvască. 920 171 r. 14 cărţi s-au scris pe la toţi ispravnicii pe pin toate ţinuturile, pentm cei ce sînt datori pe la turci Io Costandin Neculai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia me la..., facem ştire că la domnie me au venit cîteva jalobe de la acel ţinut, zîcînd că au luat lăcuitorii bani de pre la turci, pe miere şi pe nuci şi pe peijă şi pe altele şi acmu, neavînd miere, sau nuci, sau perje să le de, îi supără cu başul făr de cale, de le eu banii îndoiţi. 5 Pentm care, iată că-ţi scriem, oamenii ce or fi datori cu meire şi neavînd miere să de, nici au vîndut altora pe bani, să le scoateţi banii din zece 12 pe an şi aşa să plătiască, mai mult să nu să supere. Şi pentm cei ce sînt datori cu nuci, cu perje sau cu mere, din vreme că 264 într-acest an nu s-au făcut poamile, şi pe acie iar aşa să-i socoteşti şi aşa să plătiască, pe cum scrie mai sus, iar mai mult să nu să supere. Şi poronca aceasta să face ştire tuturor lăcuitorilor şi, în scurt, oamenii ce-au fost datori cu miere şi cu nuci şi cu perje şi cu mere s-a dovedi că n-au avut miere, nici poame, nici la alţi neguţitori n-au vîndut pe bani, să le socotiţi banii ce-au luat din 10 12 pe an şi aşa să plătiască, ' iar mai mult să nu laşi să să supere lăcuitorii. Aceasta scriem. Let 7251 <1742>, săptemvrie 26 921 v. Let 7251 <1742>, săptemvrie 26^ O carte s-au dat lui Toader Carp jitnicer, ca să margă la sat la Blîndeşti, ce este în ţinutul laşului, pe Jijia, şi să strîngă pe toţi răzeşii şi să ia sama cu dreptate şi să hotărască giumătate de acel sat, parte din gios, care este driaptă moşie a dumisale vel logofătului, iar ceelaltă giumătate de sat, parte din sus, este moşie răzăşască. 922 Let 7251 <1742>, săptemvrie 26*) O carte de olac s-au scris pe la meziluri, ca să de cîte un cal de olac şi cîte un calauz, din mezil în mezil, la această slugă gospod ce merge la Gălaţi, şi mergînd şi viind. 923 Let 7251 <1742>, săptemvrie 28 ^ O carte s-au dat cestui slujitor, să margă împreună cu un tătar, să cerce la sat la Şoldăneşti, ot Suceavă, pentru nişte robi ce-au zis tătarii că sînt acolo şi, de să vor afla, să-i ia, iar de nu, să de pace. 924 r. Let 7251 <1742>, săptemvrie 28^ O carte s-au scris la Costandin Cucoran, ispravnicul sud Cîrligăturii, şi la Gavril Pilat vornicul de Poartă i la Postolache Scorţăscul mazil, ca să hotărască aceste moşii, anume Brăeştii şi Ciunceştii i Sîrbii, care sînt a dumisale Toader Pălade vel vistemic, care le au cumpărat de la Merişan. 265 925 Let 7251 <1742>, săptemvrie 29 -* O carte la dumnealui Iordache Rusăt vel vornic, pentru o moşie ce să hotăreşte cu Arămeştii dumisale Mihalache biv vel jitnicer, la ţinutul Niamţului, pentru care au avut dreptate jitnicerul Mihalache să întoarcă banii ce-au dat dumnealui medelnicerul Toader Cantacuzino pe acea moşie, cumpărînd fară ştire jitnicerului Mihalache, nefiind nici răzeş, nici niam cu vînzătoriul. Să ia sama dumnealui vornicul şi cum s-a căde să le hotărască, cu carte de mărturie la mîna cui s-a căde. 926 Let 7251 <1742>, săptemvrie 29*-* O carte la starostele de Putna, pe jaloba lui Anastase călugărul, ce s-au numit Alexandru vătavul, pentru giumătate de pogon de vie ce are pricină cu cuscrii săi, feciorii popii Lupului, care acea pol pogon păn în trecutul an l-au stăpînit el, iar de an l-ar hi luat sinove popii Lupului şi l-au vîndut fără nici o giudecată. Deci, să ia sama şi, de a fi aşe, să-i dea acea giumătate pogon la stăpînirea lui, iar cumpărătorii să-şi caute cu vînzătorii. 927 Let 7251 <1742>, săptemvrie 28 S-au scris o carte la Dumitraşco, ispravnicul ţinutului Putnii, pe jaloba lui Ilie biv vel pitar, zicînd că are nişte ţigani fugiţi în Ţara Munteniască, la mănăstire Uricheştii şi pe aiure. Să să agiungă cu ispravnicul din ceia parte şi-n tot chipul să nevoiască, pe izvod ce va trimite pitarul Ilie acolo cu omul său, ca să triacă pe ţigani de iasta parte. 928 172 v. Let 7251 <1742>, săptemvrie 28*-1 O carte legată la Dumitraşco biv vel agă, staroste de Putna, cum s-au giudecat Toader Turcul cu Cîrste arman ot Eşi înainte dumisale Costache vel vornic, pentru o bute de 150 vedre ce-au dat Cîrste arman bani pe chizăşie lui Toader Turcul unui Vasilache de la Focşeni. Şi, neaducînd acel Vasilache vinul lui Cîrste armanu, ş-au 266 plinit Cîrste bute ce de vin de la Toader, fiind chizeş şi lui Toader să aibă a-i plini starostele bute de la Vasilache. 929 Let 7251 <1742>, săptemvrie )<28-30> Carte dată lui Ioniţă Meleghe căpitan şi lui Ioniţă sin Vîrlan şi altor fraţi ai lor, să-şi stăpîniască o parte de moşie di Cojoşna, a Oancei, ce-i cumpărătură şi danie de la ficiorii Oancei di moşului lor, pe care au arătat şi zapis şi ispisoc de la Vasilie vodă. Iar cine ari ave a răspunde, să margă la dregătoriul ţinutului Lăpuşnii. 930 Let 7251 <1742>, săptemvrie 30 ^ O carte lui Costin Darie biv vel pitar, la Vasilache Măzărache vistemic, pentru o moşie, anume Conojenii, la Lăpuşna, ce au dat samă pitarul Costin c-au fost de baştină a lor, a Darieştilor ş-au fost dat danie Gligoraşco Darie unii fete a lui Ion şetrariul şi murind fata lui Ion şetrariul, copii moştenitori nu i-au rămas. Iar un frate a fetii lui Ion şetrarul, anume Vasilie, după moartea surori-sa, au vîndut moşie, fară ştirea niamului Dărieştilor, unor oameni, anume Mălairău şi r. Buruiană / şi frăţine-său şi lui Vasilie Rusul. Şi să ia sama şi, de a fi ase, să întoarcă pitarul Costin preţul ce or hi dat acei oameni pe moşie şi să ia moşia la stăpînirea sa. 931 Let 7251 <1742>, săptemvrie 29 ^ O carte la Scarlatache Costache biv vel clucer i la Iordache vel căpitan, ispravnicul ţinutului Fălciiului, să hotărască moşiile sulge-riului Adam ce are la acel ţinut, anume Goeştii, Zabulicenii, ce sînt pe vale Bujorului şi alte părţi de pe aiurile, unde i s-or lămuri drepte moşiile sale. 932 Let 7251 <1742>, săptemvrie 30^ O carte la Mihalache Sturzea biv vel clucer, ispravnicul ţinutului Romanului, pe jaloba lui Ion Şeptilici, pentru a trie parte de sat de 267 Icuşeni, ce are pe Şiret, la Roman. Lucrînd oamenii de Săbăoani pe tot hotarul acela, avînd şi stăpînii lor, călugării de Săcul, moşie în Icuşeni, să pun înpotrivă Săbăoanii şi nu vor să de parte lui Şiptiliciu din dejmă ce i să vi pe a trie parte de acea moşie. De a fi aşe cum au jeluit, ce s-a adeveri parte lui din dijmă să-i pliniască1. 1 Original la Arh. St. Buc., Schit Doljeşti, pach. XV, doc. 3. 933 Let 7251 <1742>, săptemvrie 30*^ Carte dată Lucăi paharnicul, sin lui Marco Moţoc, nepot lui Costantin Prebici, strănepot lui Prebici logofătul, să stăpîniască un bătrîn de moşie, din Oncani, a lui Prebici. Cari aceşti Oncani sînt pe valea Sohuluiului, la ţinutul Covurluiului, ce s-au fost împresurat această parte de moşie în vînzarea unui Ilie Gabăr, niam lui Prebici, ce-au vîndut Dabijii banului şi s-au dovidit c-au fost împresurînd moşie Lucăi păhamic fiii banului Dabijii, cum pre larg arată mărturie Negrii Apostol biv vel căpitan, carele au cercat pricina împresurării din poronca gospod. Şi cum s-au dovedit, au dat mărturie Lucăi păhamicul şi să aibă a-şi stăpîni moşie după mărturie Negrii căpitanul1. 1 Original la Arh. St. Buc., M-rea Adam, pach. VI, doc. 60. 934 173 v. O carte de scutială s-au făcut pentm 12 oameni streini, cărămidari, care au vinit de la margine, să fie scutiţi de bir şi de toate angăriele, nimărui nimic să nu de, numai ei să poarte grijă de cărămidă, să aibă a da pe an cîte 10.000 de cărămidă de om. 935 Let 7251 <1742>, octomvrie 1*^ O carte s-au dat lui Dumitru vameşul, pre carele s-au pus căpitan de ţimiţi [sic] la Trotuş, ca să aibă întm toate a purta de grija ţimimlui şi toţi panţîrii să aibă a asculta de dînsul, iar care , i s-au dat voe să-i certe. 268 936 Let 7251 <1742>, săptemvrie 30*-* O carte legată la Negre biv vel căpitan, pe jaloba Lucăi păhar-nicului, să aibă a-i plini şi scrisorile de la Velicico fiiul Dabijii banul, de pe bătrînul din Oncani ce s-au dovedit că l-au fost înpresurat fară - cale în vînzarea lui Ilie Gabăr. 937 Let 7251 <1742>, săptemvrie 30^ Carte de hotărît la Ion Izmană, ispravnicul ţinutului Hîrlăului i Dorohoi şi la Ioniţă Zosim postelnic, să hotărască o moşie de supt Cozanciu, anume Bozienii. 938 Let 7251 <1742>, săptemvrie 30 ^ O carte s-au scris la cămăraşul de Ocnă, pentru 12 oameni vinovaţi care s-au trimis la ocnă, să să pedepsască după vina lor. Şi altă carte de poroncă la tîrgoveţii de Tîrgul Frumos şi 4a Roman, ca să aibă a da cară şi boi şi cîte 4 oameni de paza vinoveţilor, pe unde s-ar tîmpla să mîe. 939 r. Let 7251 <1742>, săptemvrie 30^ O carte s-au scris la dumnealui stolnicul Bogdan, ispravnicul sud Tuto vei, pe jaloba lui Gheorghie Gheuca, pentru părţile lui de moşie ce au zis că are la Tutova, anume la silişte la Bulbuceni şi la silişte Rătezilor. Să facă ştire răzeşilor, ori să cumpere răzeşii, ori să-i dei voe lui Gheorghie ca să vînză cui ar găsi, căci că lui acum îi sînt de vîndut. 940 Let 7251 <1742>, octomvrie 2 ^ O carte s-au scris la cămăraşul de Ocnă, pentru Tănasă vomicel de Pătroşeni ce s-au trimis la paza ocnii, neurmînd poroncii gospod, de n-au scos oamenii toţi la peceţi, ci i-au făcut raileni şi bejenari. 269 Şi altă carte dată tîrgoveţilor de Eşi, de Tîrgul Frumos, de Roman, de Bacău, să de cîte un car cu 2 boi şi cîte 4 oameni, la mas, de pază. 941 Let 7251 <1742>, octomvrie 4^ O carte s-au scris la Vasile Maorii biv vel pitar, vornicul de Botoşeni, pe jaloba lui Costandin Broştanul, ot Suceava, pentru 2 vecini a lui ce zisă că, cercetîndu-i, i-au aflat la sat la Mîndreşti, ce este la ocolul Botoşenilor. Să-i sorocească şi, aducîndu-i faţă, să ia sama şi de s-or dovedi că sînt drepţi vecini a lui, netăgăduiţi, să-i de în chizăşie şi să şadă acolo, în Mîndreşti, facîndu-i şi mărturie şi ave răspuns. Iar de ar ave a răspunde, iarăşi să-i de în chizăşie cum or sta faţă, să le de zi ca să vie la Divan şi de aici li s-a hotărî pricina. 942 174 v. Ianachi hatman i pârcălab Sucevii. Dat-am scrisoare noastră dumnealui Costandin Hristoverghi postelnic, pre care l-am socotit de s-au făcut căpitan la Horodişte şi purtător de grije la toate poroncile măriii sale lui vodă şi a noastre, cele ce s-or tîmpla a fi. Pentru aceia, vă dăm în ştire şi voî căpitanilor de acolo, să-i daţi ascultare întru toate şi nime să nu i să pue împotrivă. Iar carii n-ar fi supus ascultării lui să va aduce aici şi să vor pedepsi. Let 7251 <1742>, octomvrie 4 943 Let 7251 <1742>, octomvrie 3^ 0 carte s-au dat lui Ilie biv vel pitar, ca să-şi strîngă ţiganii ce-ar afla drepţi ai săi, de pe moşii şi părinţii săi. Iar carii ar ave a răspunde, să margă la ispravnicul ţinutului ca să să giudece şi să li de carte pe giudecată1. 1 Original la Arh. St. Buc., Doc. ist., pach. CLXXX, doc. 105; regest, N. Iorga, Studii şi documente, voi. XVI, p. 329. 270 944 Let 7251 <1742>, octomvrie 2^ O carte s-au dat lui Vasilie Isăcescul, ca să-şi stăpîniască moşia Japca, ot Suceavă şi oamenii ce-or şîde pe moşie lui să asculte de el, să-i facă slujba pre obicei. 945 Let 7251 <1742>, octomvrie 5 ^ O carte s-au dat boiarilor, cămăraşilor de Ocnă, după fermanul împărătesc, să fie volnici a popri sare munteniască de la Brăila în gios, să nu lase să triacă sare munteniască, precum şi sare moldoviniască de la Brăila în sus nu trece, pe obiceiul vechi. 946 Let 7251 <1742>, octomvrie 5 ^ Altă carte, la Scărlat pârcălabul de Galaţi, tij pentru sare, ca să nu lase să triacă nicidecum sare munteniască pe apă de la Brăila în gios, precum nici sare din Moldova de la Brăila în sus nu trece. 947 r. Let 7251 <1742>, octomvrie 5 ^ O carte la cămăraşul de Ocnă, ca să sloboadă pe Istrate vomicel de Pătroşeni de la paza ocnii, că s-au ertat. 948 Let 7251 <1742>, octomvrie 5 ^ O carte dată de un armăşel, să aducă pe Ursul căpitan de Tabără şi pe Ilie vomicel de Scoposeni, pentm nişte cai, epi de furat ce-au cumpărat de la Toader Chifanii ţigan tălhar ce-au dat samă c-au vîndut lor, ca să de samă. 949 Let 7251 <1742>, octomvrie 5-) O carte, tij dată de un armaş, să aducă în butuci pe feciorii lui Saviţ giudele, ce-au dat samă Toader Chifanii ţigan tălhar că este [sic] soţii cu dînsul. 271 950 7251 <1742>, octomvrie 4*-* O carte de volnicie, cu-n copil din casă, să aducă pă Vasile Baltigă i un Ion Rob ot Spătăreşti, pentru pricina unor tătari, de 240 de oi. 951 7251 <1742>, octomvrie 4*) O carte de volnicie, cu-n slujitor, să aducă pă Gheorghie Rotar i pă Nichita Rotar, de la Răzîna, iar pentru pricina acestor tătari. 952 7251 <1742>, octomvrie 5+) Doo cărţi de volnicie, lui Pătraşco Catargiu, să-şi strîngă ţiganii ce-au dat seamă că are înprăştiaţi, iar de ar avea cineva a răspunde, să meargă la dregătoriul ţinutului, să ia seama. 953 175 v. Let 7251 <1742>, octomvrie 5*-1 O carte s-au scris la Scărlat pârcălabul de Gălaţi, pentru 5 buţi de vin, mari, a dumisale voevozi Rusca, cari le aduce din Ţarigrad şi le duce în Ţara Leşască. Poroncim să nu să supere nici cu vama cea mare, nici cu altă angării nici cu un fel, să margă cu pace. 954 Let 7251 <1742>, octomvrie 5*^ O carte s-au dat călugărilor ot mănăstire Moldoviţa, ca să-şi stăpîniască nişte moşii de pe Cogîlnic, de la Ruptură şi pînă la Fîntîna Tătarilor, care sînt la ţinutul Lăpuşnii. 955 <1742,> octomvrie 6^ O carte tij lor, ca să-şi strîngă ţiganii ce au împrăştieţi, după cum scriu şi alte cărţi de mai înapoi. 272 956 <1742,> octomvrie 8*^ O carte de soroc s-au scris la toţi sătenii carii să fac moşinaşi in sat în Oteşti, carii sînt la ţinutul Putnii şi li s-au pus şi soroc la Sfetii Dimitrie, să să afle aici cu toate scrisorile lor, ca să ste fată cu dum- y 5 - nealui vel logofătul, căci au spus că-i împresoară moşie. Iar care nu s-a afla pe soroc, să va aduce cu om gospod. 957 <1742,> octomvrie 8*-* O carte s-au scris la dumnealui Ştefan Ruset păhamic, ispravnic sud Vaslui, ca să socotiască din mazili care a fi mai de ispravă şi să hotărască o moşie a dumisale Radul Răcoviţă vel spatar, ce-au zis că are acolo la Vaslui, anume Popşorii şi precum or hotărî, să de şi mărturie. 958 r. Let 7251 <1742>, octomvrie 9 O carte s-au scris la Manolache Costache biv vel spatar i Costandinache vel căpitan de Tecuci, pe jaloba dumisale lui Pătraşco Catargiul pitar, să-i hotărască nişte părţi de moşie de cumpărătură, de la Rădăcineşti, ot Tecuci. 959 Let 7251 <1742>, octomvrie 9 O carte s-au scris la Manolache Costache biv vel spatar i Costandinache vel căpitan ot Tecuci, pe jaloba lui Pătraşco Catargiul pitar, pentm o moşie ce i-au vîndut Gheorghie Crucerescul şi cu fiiul său Cîrste şi pe urmă s-au aflat vîndută rău şi i-au luat moşie. Pentm aceia, să-l giudece cu Cmcereştii, ori să-i de moşie pentm moşie, ori banii să-i pliniască. 960 Io Costandin Neculai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 273 r Dat-am carte domnii mele cinstit şi credincios boiariului domnii mele, dumnealui Costache Razul vel vornic şi pre cine va pune dumnealui la tîrg la Bîrlad şi la acele ţinuturi în partea de gios, ce sînt în parte dregătoriei dumisale, să fie volnic cu carte domniii mele a îmbla şi a cerca pentru morţi de om şi pentru şugubini ce s-ar face cu famei şi cu fete şi pentru altele, pentru toate ce este vinitul dumisale, din toate să aibă a lua pe obicei, după hotărîre testemantului: 22 de lei de la omul ce va îmbla cu fată mare şi 2 ughi ciobotile şi 12 lei de la omul ce va îmbla cu muiere şi 2 ughi ciobote; 2 potronici de cufa de holercă şi 2 ocă holercă; 2 potronici, 2 ocă peşte de carul cu peşte. 176 v. Aşijdire, de carul de sare ce va vini în tîrg / să vînză, să ia un drob de sare şi doi bani de toată dughiana şi de toată bute de vin ce s-a vinde în tîrg să ia cîte o vadră de vin de bute şi dintr-alte alişverişuri a tîrgului, din toate să aibă a lua pe obiceiul vechi. Şi pentru tălhari încă să aibă a cerca şi, prinzîndu-i, să ia ce va găsi la dînşii şi pe tălhari să-i trimită aici, la Eşi. Şi la aceste vinituri alţii din dregătorii ţinuturilor să nu să ames-tice şi nime să nu ste înpotriva cărţii domnii meii. Let 7251 <1742>, octomvrie 1 961 <1742,> octomvrie 9*-* O carte s-au dat lui Aftănasă şerbigiu, pe fcare l-am pus căpitan la Greceni, ca să aibă a-şi păzi dregătoria sa, atîta pentru giudecăţi, cît şi pentru toată apărare şi sprijiniala şi dreptate lăcuitorilor, pentru toate să poarte de grijă, pe obicei. Iar angării nimică mai mult să nu supere pe nime, preţ de un ban, afară din cele ce or fi rînduite de la Visterie. Şi pentru tălhari să poarte de grijă ca să-i prinză şi, globindu-i, să-i trimită aici. 962 <1742,> octomvrie 9 Altă carte s-au dat lui Ene, pre care l-au făcut căpitan la Scîntee, ca să aibă a păzi căpitănia sa, după obicei, iar de la lăcuitori nimică să n-aibă a lua, din vreme că hacul lui să dă de la Visterie. 274 963 Let 7251 <1742>, octomvrie 4*^ O carte s-au scris la carii sînteţi rînduiţi să strîngeţi uşorul la parte de la Ora olu, vă facem ştire pentru o moşie, anume Pogoneştii, / a ]7 r. dumisale al vornicului Iordache Cantacuzino pe care au arat tătarii. Pentru care, iată că vă poroncim, de acea dijmă, să o scrieţi diosăbi şi cu zapcilîcul vostru să o ducă tătarii la Chişinău, după obicei şi de acolo să ne faceţi ştire cîtă este, că am dăruit-o dumisale vornicului. Aceasta scriem. 964 Let 7251 <1742>, octomvrie 11^ Carte pe jaloba lui Izmană . O carte scrise la Radul vel spatar, pe jaloba lui Ion Izmană căpitan de Dorohoi, cum s-au jeluit pentm Antiohie de la Bacău, că, mergînd el cu carte gospod de volnicie pe numele banului Aristarho | să-i strîngă ţiganii, au mers şi au luat pe Ivan ţiganul, cu ţiganca lui Aniţa, ţiganii lui Izmană, fară ştire lui, de i-au dus la Bacău, cu pricină că sînt ai lui. Ce, trimiţînd acum Izmană omul său acolo, să aducă faţe pe Antiohie, să ia sama şi, fiind ţiganii lui Izmană, să-i de pe mîna omului său, să-i ducă la Izmană, iară avînd a răspunde, să-i pue soroc, să vie la Divan, să ste fate. ' 5 965 Let 7251 <1742>, octomvrie 10 ^ O carte la dumnealui sărdaml, pe jaloba lui Ioniţă Meleghe căpitan şi altor fraţi a lui, pentm o parte de moşie din Cojuşna, ot Lăpuşna, parte Oancii, să-i facă giudecată cu alţi răzeşi, pe scrisorili lor şi cum s-a căde cu dreptate să giudece şi să de şi mărturie. 966 <1742,> octomvrie 11*^ O carte la Iordache vel căpitanul de Codm, pentm mîrzacii ce-au făcut pricina asupra lui Gheorghie căpitanul. 275 Iată că, neputînd tu a merge, fiind rînduit pentru gătire conacilor măriii sale paşii, am trimis pe dumnealui Costandin Encule biv vel uşer, ca să margă la dumnealui ela agasi, pentru pricina aceasta şi pentru altile toate ce-ar ave oamenii de cătră tătari. Şi am scris o carte şi 177 v. la vomicei şi la lăcuitorii de Codru, ca să margă la / dumnealui ela agasi. Care carte să li o citiţi, ca să o înţăliagă şi să-i porniţi să margă la acolo la dumnealui ela agasi, să spui, să să isprăvască. Aceasta. 967 <1742,> octomvrie li '* Altă carte, la vomicei şi la toţi sătenii de pin satile de la Codrul Chigheciului, pentru pricina ce-au făcut mîrzacii cu Gheorghie ce-au fost căpitan. Iată, viind bumbaşir de la mărie sa hanul, ca să să caute pricina aceasta la dumnealui ela agasi, domnie me am rînduit ca să margă acolo dumnealui Costandin Enculi biv vel uşer, să ste la divan, la dumnealui ela agasi, cu acei mărzaci. Pentru care, viindu-vă carte gospod, să vă sculaţi şi voi cu toţii, să mergeţi acolo împreună cu dumnealui şi cele ce viţi şti şi cum au fost pricina viţi arăta. Aşijdire şi pentm alte strîmbătăţi şi asupreli ce veţi fi avînd şi voi despre tătari, iarăşi toate să le arătaţi acolo şi toate s-or căuta şi s-or îndrepta. Aşijdire şi pentru toate pagubele voastre ci-ţi ave, toate să le arătaţi acolo, să să caute dreptate voastră pentru toate strînbătătile. 9 968 <1742,> octomvrie 9^ 0 carte s-au dat unui om gospod, unui aprod, să margă pe la oamenii ce şăd pe moşia mănăstirii Bărboiul, anume Ciorteştii şi Nogorăştii şi Coropcenii, care moşii sînt la Vaslui şi să le stei zapciu asupra acelor oameni ce trăesc pe acele moşii a mănăstirii, pentru nişte lemn ce este tăet pentru triaba mănăstirii şi pentru slujba lor s-au lăsat ca să aducă acel lemn şi nu l-au mai adus. Pentm aceasta, cu ştire ispravnicului de ţînut să-i zapciiască şi să aducă lemnul, ori să facă slujbă la mănăstire după cum s-au hotărît, că care nu s-a supune poroncii s-or pedepsi1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 257. 276 969 78 r. <1742,> octomvrie 1CP 0 carte s-au dat, di volnicii, lui Irofeti egumenul şi a tot săbor di la mănăstire Putna, ca să-şi stăpîniască moşie Frumoasa cu tot hotarul ei, după cum au arătat scrisori, care este în olatul Grecenilor şi să-şi ia vinitul moşiii pe obicei. Iar cine ar ave a răspunde, să margă la ispravnicul ţinutului, să ste faţă cu scrisori ce ar ave <şi>, precum s-ar căde, cu carte de giudecată să le hotărască, scriind la protocol. 970 <1742,> octomvrie 10*^ 1 carte legată s-au scris la Aftănasă şerbegiu, vel căpitan di Greceni şi la Negre Apostol biv vel căpitan, pe jaloba călugărilor di Putna, păntru o judicată ce-au avut cu Necula grecul, la Vrus ce-au fost căpitan la Greceni şi la vel căpitanul de Codru şi acmu iar şi cu mare jalobă au jiluit călugării că, cu ace giudecată, mare strîmbătate au avut. Ce, să mai e sama şi aceştie cu amăruntul, atîta cu Necula grecul, atît şi cu nişte oameni a lui Vasile Sturzăi stolnic ce şed acolo, pe moşie sa Crăhana şi le-au poprit cîtăva dijmă di pe moşie mănăstirii. Şi, precum să va dovedi şi pentru una şi pentru alta, cu carte di giudecată să le hotărască, iar care nu s-ar ţîne de giudecată, să le dea soroc, să vii faţă la Divan, cu carte de giudicată. 971 Let 7251 <1742>, octomvrie 12') 1 carte s-au scris la dumnalor boerii ce sînt ispravnici pe la ţinuturi, pe jaloba lui Miron Gafencu biv flori stolnic, pentm vecinii ce 1 v. au zîs / c-au avut la moşiile sale, anume satul Grasna ot Suceava şi la satu lişău ot Dorohoi şi la satul Bănila ot ţinutul Cernăuţilor şi s-ar fi strămutat cîţiva di vecinii săi pre la alte sate, dispre carii n-are nici o slujbă. Şi cerînd la domnie me dreptate pentm acii vecini, ca să cunoască di la dînşii ceva vinit, iată că poroncim, ori la cari ţinut ar afla di acii vecini ai săi şi înştiinţîndu-vă Gafincu, să-i chemaţi faţă şi să-i împliniţi di la dînşii de tot vecinul cîte doi lei pentru slujba ce sînt obicinuiţi a-i face. 277 Iar care ar ave a răspundi, să-i luaţi sama cu amăruntul, cu bună dreptate şi precum să va alege, cu carte di giudecată să le hotărîţi, scriindu-le la protocol. Iar cu cari nu s-or pute hotărî acolo, să le daţi soroc, să vii la Divan, să ste faţă, cu carte di giudecată1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 257. 972 Let 7251 <1742>, săptemvrie 23^ O carte s-au scris la vel căpitanul de Covurlui i la Negre Apostol biv vel căpitan, pe jaloba călugărilor ot Putna, pentru o moşie, Şărpenii, care este la Covurlui, să strîngă răzeşii şi să o hotărască pe scrisori ce or arăta şi o parte şi altă, pe cum s-a căde cu dreptate şi să de carte pe hotărîre. 973 Let 7251 <1742>, octomvrie 15¥) S-au dat carte lui Ahmet aga, pre carile s-au făcut beşliagă la Lăpuşna, ca să-şi păzască dregătorie sa cu tărie, după cum s-au scris şi alte cărţi mai înapoi de dregătorie beşlegilor, iar fară bani nimic să nu ia de la lăcuitori. 974 <1742,> octomvrie 15*^ O carte s-au scris la ispravnicul Putnei, pe jaloba lui Hristodor din 179 r. Ţara Româniască, ce-au jeluit că are datorie la un Stanco vomicei / ot Soveja 666 de lei. Pentm care să ia sama şi, cum a fi cu cale, să-i giudece şi să-i pliniască. 975 < 1742,> octomvrie 15*-* O carte s-au scris la Ilieş vel căpitanul de Soroca, pentm o datorie a lui Năstasă din Ţara Româniască ce are la un Arghirie ci-i în ceie parte şi la un Stănică ci-i în iasta parte. 278 Să-i cheme, să-i ia sama pe carte de giudecată ce are de la boiarii din Ţara Româniască, iar neviind la giudecată, să-i popriască toate oile în sama lui, pînă or vini să ste faţă la giudecată şi să facă ştire la cît a rămîne. 976 <1742,> octomvrie 15 ^ O carte s-au scris la Costandinache vel căpitanul de Tecuci, ca să rădice toate podurile de pe Sîret, să lasă numai unul care s-a socoti la loc mai trebuitor. 977 <1742,> octomvrie 16 O carte la căpitanii de pre la meziluri, să de cîte 8 cai, 2 surugii la dumnealui stolnicul Hristoscul ce merge cu mărie sa paşa la Hotin şi să mai de 2 cai la un lipcan ce merge tij cu dumnealui. 978 <1742,> octomvrie 16 ^ O carte la căpitanii de mezil, să de cîte 1 cal la un lipcan ce merge la Hotin. 979 <1742,> octomvrie 19 ^ O carte la căpitanii de mezil, să de cîte 2 de olac la un ciohodar ce merge la Hotin. 980 <1742,> octomvrie 20 ^ O carte la căpitanii de mezil, să de cîte 1 cal de olac la cest lipcan ce merge la Hotin. 981 9 v. <1742,> octomvrie 31 Carte pentru obiceiul ce are vel logofătul, de hotar 279 Carte la Gheorghiţă ispravnicul de ţinutul Cernăuţilor, să pliniască lui vel logofăt obiceiul ce are de hotară i de buore, de la cei ce-şi hotărăsc moşiile, pe obicei. 982 <1742,> octomvrie 31*-* Carte de volnicie pivniceriului, să-şi ia obiceiul din viile neguţi-torilor de la Odobeşti, pe obicei. 983 <1742,> octomvrie 31*^ Carte la starostele de Putna, tij pentru obiceiul pivniceriului, să-i pliniască cîte 2 potronici de pogon. 984 Noiemvrie 1, 7251 <1742> ^ Dat-am carte domniii mele lui Andrei, feciorul Sandului Albotă ce-au fost clucer, să fii volnic a-şi stăpîni a sale drepte moşii ce dede samă că are la ţinutul Sorocii, doî sate întregi ce zisă că sînt pe Căinări, anume Alboteni şi Pătrăşcani şi alte doî sate, iarăşi întregi, ce zisă că sînt pe Cobolta, anume Greceni şi Ohîrţeni, care dede samă ce-i sînt de pe părinţi şi moşii lui şi are şi dresă. Deci, după dresă ce va fi avînd, să aibă a-şi lua şi venitul moşiilor, dijma pe obicei din ţarini cu pîni, din grădini cu legume, din prisăci cu stupi, din fînaţ şi dintr-alte venituri. Şi oamenii ce s-or afla trăitori pe moşiile lui să aibă a-i face slujbă după hotărîrea ce s-au făcut de la domnie me şi nime să nu să cuteză a să pune împotriva cărţii domniii mele. Iar cine ar ave a răspunde, să margă la giudecată în ţinutul lui vel căpitan de Soroca, să răspunză cu scrisori ce va ave. Şi poroncim domnie me lui vel căpitan de Soroca, viind acolo la giudecată, să le ei sama şi, cum s-a căde cu dreptate, să le hotărăşti giudecata cu carte de giudecată la mîna cui s-a căde. Aşijdire şi de s-or pune vr-unii împotrivă şi n-or vre să-i nici venitul moşiii, nici să vie 180 r. la giudecată, să trimiţi / să-i aduci de faţă şi, luîndu-le sama, de va rămîne feciorul lui Albotă stăpîn moşiilor acelora, să-i plineşti venitul ce s-a căde deplin. Aceasta1. 1 Publicat şi în DRA-II, pp. 261-262. 280 985 7251 <1742>, octomvrie 19^ 0 carte dată slugii noastre, cestui..., să fie volnic cu carte domniii mele a merge la oamenii ce sînt şezători pe moşiile mănăstirii Bamovschii şi la alţi oameni care au avut bucate pe moşie mănăstirii, la care au mers omul egumenului cu carte noastră şi nu ş-au dat dijma. Drept acee, după izvod ce-i va da egumenul, să aibă voe a-i apuca, ca să împliniască toată dijma obicinuită, iar avînd cineva a răspunde, să-i ducă înainte ispravnicului de ţinut şi cu ce vor fi drepţi datori să împliniască de la dînşii. Aşijdire şi pentru bani ce are datorie egumenul la unii şi alţii, încă să-i ducă înainte ispravnicului, să le e sama şi, fiind datorii drepte, să împliniască şi nime să nu ste înpotriva cărţii domnii mele1. 1 Publicat şi în DRA-II, pp. 258-259. 986 Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domnii mele, pentm acest jidov strein, din Ţara Leşască, anume David, carele fiind bun meşter argintar şi poftind domnie me a veni şi a să afla la oraşul acesta orcîţi de mulţi oameni meşteri cu bun meşterşug, am dat domnie me această carte la mîna lui, ca să aibă pace de bir, să trăiască nesupărat, lucrînd meşterşugul lui, despre nime nici un fel de supărare să n-aibă. Aceasta facem ştire. 7251 <1742>, noiemvrie 1 987 O carte lui Ion, nepot lui Minticiu, la starostele de Cemăuşi i la vel . căpitanul ot Coţmani, să-l giudece cu Toma protopopul şi cu / nepoţii lui, pentm o parte de moşie din Berbeşti şi din Botăşeniţa. Let 7251 <1742>, noiemvrie 13 988 O carte la dumnealui Nicolae Jota vel stolnic şi la ispravnicul Fălciiului, să giudece pe Antiohi Strătilă cu unchiu-său, Tănasă 281 Strătilă, pentm pricina iazului şi a morii ce au făcut Antiohi în apa Elanului, pe moşie ce are împreună cu unchiu-său şi unchiu-său nu va să-şi dea parte lui la cheltuială. 7251 <1742>, noiemvrie 121 1 Original la Arh. St. Buc., Doc. ist., pach. DLXIV, doc. 156. 989 O carte dumnealui vel stolnicului, la Nicolae Hrisoverghi şetrar şi la ispravnicul Tecuiului, să-i hotărască nişte moşii ce are la acel ţinut, anume Sclipoteştii, Huiupeştii şi Ionăşeştii, ce sînt la malul Şiretului şi cu vad de pod. Let 7251 <1742>, noiemvrie 15 990 O carte lui Ilie Costache biv vel armaş, la ispravnicul Fălciiului şi la Negre biv vel căpitan, să-i hotărască satul său Lăţăştii. Let 7251 <1742>, noiemvrie 19 991 0 carte lui Miron Dima, la ispravnicul ţinutului Putnei şi la Stamatin Adam clucer, pentm nişte oameni, anume feciorii lui Ilie şi cu alte neamuri a lor ce să fac mdă cu Miron Dima şi vor să stăpîniască împreună cu dînsul în părţile ce are cumpărătură de tată-său Dima şi de baştină în sat în Cîmpuri. Ş-au mai avut giudecată din poronca gospod, în domnie întăi, cu tatăl acelor oameni, la dumnealui Costache vel vornic şi s-au dat rămaşi, dovedindu-să că nu-s neam cu Dima şi ei iar dau supărare şi nu vor să-şi dea dijma şi încă şi pe alţii dijmuesc de pe acele părţi. Deci, de s-or fi acolisînd rău, să le dea şi cîte o certare şi ce s-a căde de plinit să-i şi pliniască. Let 7251 <1742>, noiemvrie 171 1 Alt regest publicat în A. Sava, Documente putnene, voi. I, Focşani, 1929, pp. 16-11. 282 992 Let 7251 <1742>, noiemvrie 23 ^ O carte s-au scris la starostele de Putna i la Miron Dima i la Apostol Şendre, ca să hotărască giumătate de bătrîn din Deleni, ce este la Putna, cu care au făcut schimb dumnealui vornicul Costache Razul - cu Stavăr grecul şi cu Botez, pentru viele acestor 2 oameni ce au în sat la Rugineşti şi, hotărîndu-să satul Rugineştii, s-au vinit viele lor pe hliza dumisale vornicului şi pentru aceasta au făcut schimb cu dumnealui. 993 Let 7251 <1742>, noiemvrie 26 •* O carte legată s-au scris la starostile de Putna, pe jaloba unui Marco jidov din Bîrlad, ce-au jeluit pe un Herşul jidov din Focşeni, din ceie parte, zicînd Marco din Bîrlad că, fiind el tovarăş cu alt Marco din Eşi şi ducînd horilcă în Ţara Româniască, au pus vichil pe Herşul jidov di acolo şi după tocmală ce-au avut, au mărs Marco de Bîrlad la Herşul, să le de banii şi alt [sic] bani i-au dat, iar patruzeci de galbeni i-au poprit Herşul, puind pricină că-i popreşte pentru Marco din Eşi şi s-au dovedit lucrul că acei patruzeci de galbeni i-au poprit Herşul rău, îmblînd cu mare vicleşug. Ce, să caute să să agiungă cu ispravnicul marginii din ceie parte şi să pliniască banii di la Herşul jidovul şi toată chieltuiala lui Marco şi cum a rămîne să de şi mărturie. 994 7251 <1742>, noiemvrie 28 ^ O carte la Dumitraşco Suciu biv vel agă, staroste de Putna i la Stamatin clucer, pe jaloba ce-au dat Ioniţă Cuze postelnic, pe Şendre biv vel sluger şi pe alţi răzeşi de acolo, pentru pod îmblător ce l-au pus pe o moşie a sa, anume Păţăştii şi, îndreptîndu-să drumul pe acolo, îi fac drumeţii pagubă la fînaţă şi la altele. Şi s-au dat poruncă la boerii de mai sus numiţi, ca să de poruncă / acelor cu podul, sau să de ce este venitul locului stăpînului moşiii, său să-şi mute podul de acolo. 2S3 995 <1742, > noiemvrie 29^ O carte dată păhamicului Ştefan Ruset, de om gospod, să miargă la băeşi, să ste zapciu, să-i pomiască nişte şindilă, 47.700, ce-au rămas dintr-o sută mii ce s-au apucat cu zapis c-or aduce pînă la Ispas. Insă cu ştire ispravnicului ţinutului să pliniască. 996 <1742,> noiemvrie 30^ O carte dată dumisale vornicului Costandin Ruset, să fie volnic a opri tot finul cît ar afla pe moşie dumisale Drăcşanul şi să întoarcă banii ce-au dat ii şi să e finul, pentru c-au întrat de-au cosit fară ştire şi fară tocmala dumisale, trebuindu-i dumisale iarba. Iar cine ar ave a răspunde, să vie să ste faţă la Divan. 997 Let 7251 <1742>, noiemvrie 30^ 0 carte s-au scris la Ilieş vel căpitanul de Soroca, pentru podul ce-au pus în vadul dumisale vornicului Iordache Cantacuzino, ce are acolo, la Soroca, pe o moşie a dumisale, anume Budele. Ce, să caute, ori să-şi rădice podul din vad, ori să-şi ia banii pe pod1. 1 Menţionat şi în DRA-II, p. 265, nota 3. 998 <1742,> noiemvrie 30^ Altă carte s-au scris, tij la Ilieş vel căpitanul de Soroca, pentru oamenii ce şăd pe moşia dumisale vornicului Iordache Cantacuzino, ce are acolo, la Soroca, anume Budile, moldoveni şi jidovi şi nu să supun ca să-i facă slujba obicinuită. Ce, să caute să-i cheme faţă, să e sama şi pe care nu vor să-i slujască, să-i pedepsască, ca să-i supue să-i facă slujba, să nu mai jeluiască1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 264. 284 [II] CONDICA DE GIUDECĂŢILE DIVANULUI, DIN ANUL DINŢII A MĂRIII SALE DOMNULUI COSTANDIN NECOLAE VOIEVOD, ÎNCEPÎNDU-SĂ DE LA LUNA LUI SĂPTEMVRIE 7250, PÎNĂ LA SFÎRŞITUL LUI DECHEMVRIE VELET 7251. 285 V. CONDICA PE ANUL AL DOILEA A DOMNIII MĂRIII SALE DOMNULUI STĂPÎNULUI NOSTRU, COSTANDIN NECULAI VOIEVOD, LET 7251 <1743>, GHENARIE 1. Giudecăţile boerilor divanului 999 Facem ştire cu această carte de giudecată că, înainte Divanului măriii sale domnului, stăpînului nostru, Ion Costantin Neculai voievoda, fiind şi noi de faţă, au venit călugării de la mănăstirea Suceviţa ş-au cerşut un sat, anume Şerbăneştii, ce este pe apa Şiretului, la ţinutul Sucevii, de la Ion Cracalii, sin Pătraşcan Stîrce şi de la fraţii săi, Stîrceştii, zîcînd călugării că această moşie este a mănăstirii, cu uric de la Ştefan vodă cel Bun şi de la... şi stăpînesc acum Stîrceştii cu împresurare şi nedreptate. Iar Ion Cracalii cu fraţii lui, Stîrceştii, au dat samă că acest sat întreg, Şerbăneştii, este drept a lor, dovedit cu ispisoace domneşti, de la Aron vodă şi de la Irimii vodă şi de la Moisăi vodă şi de la Vasilie vodă şi de la Istratie Dabije vodă şi dintr-alte scrisori mai noi, cum că satul mai sus numit au fost tot în stăpînirea moşilor şi părinţilor lor. Pentru care, întrebînd mărie sa vodă pe călugării de au şi ei vro dovadă de stăpînire şi ei singuri au mărturisit că despre călugării de Suceviţa acel sat nu s-au stăpînit de vro 100 mai bine de ani. Pentru aceasta, mărie sa vodă aşa cu hotărît giudecata şi cu pravile şi cu toată dreptate, scriind pravila, la carte întăi a lui Armenopol, r. la titlul al treile, că cine va fi / lăcuitori în pămîntul său ca să-şi cerce giudecata pînă în 10 ani, iar cei ce s-au înstreinat pînă în 20 ani, iar cei ce s-au robit păn în triizăci de ani, iar giudecata şi pravila înpărătiască şi bisăricească arată că şi pînă la 40 ani. Şi din vreme că călugării de Suceviţă într-o 100 de ani şi mai bine acel sat nu l-au stăpînit şi dovada fiind că satul l-au stăpînit tot Stîrceştii, să fii rămaşi călugării de Suceviţă şi niciodată să n-aibă a mai cere satul acesta, că n-au triabă, iar Stîrceştii, după îndreptare lor ce arată mai sus, să-şi stăpîniască satul cu pace. Şi, după hotărîre giudecăţii, am dat şi de la noi această carte de giudecată la mîna Stîrceştilor, ca de această pîră să nu să mai pîrască. Let 7251 <1743>, ghenarie 13 287 1000 186 v. Let 7251 <1743>, ghenarie 28*} Facem ştire cu această carte de giudecată că, înainte măriei sale domnului, stăpînului nostru, Costandin Nicolae voievoda, fiind şi noi de faţă, au venit iermonah Gherman şi cu tot săborul de la mănăstirea Moldoviţa şi au jeluit că au urice pe un loc din sus de Bae, Posada, arătînd trei ispisoace: unul de la Ilieş vodă, fiiul lui Alexandru vodă Bătrînul, din văleat 6900, scriind că au dat Posada mănăstirii şi 12 giumătăţi de vin să ia pe an din dijmă, pentru că au luat de la mănăstire satul Todereştii; al doile ispisoc, de la Alexandru vodă cel Tînăr, din văleat 6940, scriind c-au întărit mănăstirii, iar pe Posadă; al treile ispisoc, iar de la acest Alexandru vodă, din văleat..., scriind că un Oane Pîntece au dat mănăstirii o Posadă, lîngă Moldova, dar nici într-un ispisoc nu scrie pentru acele Posăzi că sînt moşii sau sîlişti, ce numai Posăzi. Care de atuncea şi păn acmu trecînd trei sute de ani şi întăritură de la alţi domni n-au mai arătat, nici dovadă de stăpînire şi acum, de doi ani încoace, cercînd ei şi ispitindu-să a stăpîni cu acele ispisoace vechi, au fost dus ei acolo şi hotamic pe Solomon Botezu şetrariul şi Solomon Botezu, neluînd sama bine acelor ispisoace şi fară de nici un semn de dovadă, au fost hotărît pe gurile călugărilor de Moldoviţă, cu împresurare atît în hotarul tîrgului Băii, cît ş-a altor mănăstiri ce să megieşesc pinpregiur. Din care loc a tîrgului este o bucată de loc dată miluire de mărie sa Mihai vodă răpăosatului Ion Sturzea vornicul, care acmu o stăpîneşte cinstit fratele nostru, dumnealui 187 r. Sandul Sturzea vel logofăt, precum şi / dumnealui au arătat cătră mărie sa vodă de danie aceasta, c-au stăpînit-o părintele dumisale şi dumnealui. Care lucru nesuferind dumnealui vel logofătul şi tîrgoveţii de Bae şi călugării aceia ce li se înpresura hotărele, au venit la Divan, cerşind dreptate şi mai vîrtos tîrgoveţii de Bae au dat samă precum că ei nu ştiu, nici din părinţii lor n-au auzit de acest nume Posada, ca să aibă mănăstirea Moldoviţa în hotarul tîrgului Băii, sau să fie stăpînit-o vreodată. Şi din vreme că călugării de Moldoviţă, de trei sute de ani încoace, alt ispisoc mai nou n-au avut de întăritură, nici marturi sau altă dovadă cum să fie stăpînit n-au arătat, s-au hotărît giudecata lor, ori să dovediască călugării de Moldoviţă, cu marturi, că este acea posadă în hotarul tîrgului Băii şi cum c-au stăpînit mănăstirea; ori, neavînd ei marturi de dovadă, să giure tîrgoveţii de Bae, cei mai bătrîni, precum că nici ei, nici părinţii lor nu ştiu, nici au auzit ca să aibă mănăstirea acea Posadă în hotarul tîrgului, nice de numele aceştii 288 Posadă au auzit, nici ştiu ei locul acela unde este să să numască Posada, nici călugării vreodată să fie mai stăpînit. Şi din vreme că călugării de Moldoviţă dovadă de stăpînire n-au avut, cum arată mai sus şi tîrgoveţii de Bae priimind giurămîntul, s-au orînduit la svinţie sa părintele mitropolitul ş-au rădicat cu sufletele lor, priimind şi blăstămul svinţii sale pe toate ponturile ce s-au orînduit a ' giura. Şi, încredinţîndu-să într-acesta chip şi de la Divan, s-au dat pe călugării de Moldoviţă rămaşi, cum că s-au dovedit că într-atîţea ani trecuţi acele posăzi n-au mai stăpînit. Şi, după hotărîrea giudecăţii, s-au dat şi de la noi cîte o carte asemene, precum tîrgoveţilor, aşe şi dumnealui vel logofătului1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CCCLV, doc. 19, cu o copie ibidem, doc. 69. Al doilea exemplar, original, la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 412, doc. 129, cu data 25 ianuarie 1743. 1001 v. Let 7251 <1743>, ghenarie 8*} Au avut giudecată vameşii de otace cu vameşii de Roman, cei de anul trecut, cerînd vameşii de Roman la vameşii de otace vama de pe cîţiva boi de negoţ ce s-au cumpărat la Roman şi la Botoşeni ş-au trecut în raie şi de pe cîteva cufe de horilcă şi de celaltă marfa ce s-au descărcat la tîrg la Roman şi la Botoşeni şi s-au aflat vămuite la Movilău şi pe aiure, pe unde au întrat la margine. Aşijdere, vameşii de otace au cerut la vameşii de Roman vama pe o samă de boi ce s-au cumpărat la Roman şi vrînd a trece la raie, au apucat vama vameşii de Roman. Pentru care, luîndu-le sama dumnealui Aristarho biv vel ban, s-au dovedit că vameşii de otace au vămuit cu cale, de vreme că ei au cumpărat cu vama boilor celor de negoţ din toată ţara, ori pe unde ar trece, după cum au arătat şi izvod pe ponturi iscălit de dumnealor boerii. Iar pentm horilcă şi altă marfa, afară de marfa ce vine la Ieşi şi din neguţitorii cazaclii, este obicei, la care tîrguri în ţară ar merge horilcă sau altă marfa ca să să descarce, unde întră la margine, acolo să vămueşte. Iar vameşii de Roman, de au vămuit nescai boi de negoţ, s-au hotărît să întoarcă vameşilor de otace, c-au vămuit fară cale. 1002 r. Let 7251 <1743>, fevruarie 4-) Au avut giudecată, din poronca gospod, Costandin grecul cu Maria greaca şi cu Duca. 289 Au avut Costandin grecul la Maria greaca 674 lei, cu 2 zapise, unul octomvrie 10, altul octomvrie 20. Maria griaca n-au tăgăduit că nu-i datoare, numai ea încă au cerut marfa ce-au cumpărat cu acei bani la Ţarigrad şi au dat-o zălog la Costandin, iar Costandin au dat samă c-au dat-o la Duca, să o ascunză de vamă. Duca au dat samă că pe marfa ce-au luat de la Costandin i-au dat izvod cu pecetea lui şi, sosind cu marfa la Moldova, i-au dat-o toată pe mîna lui Costandin, iar Costandin au dat samă că i-au mai dat 16 bucăţi beldare cu 4 ghermesuturi şi acele nu le-au scris la izvod. Iar Duca au dat samă că 16 bucăţi au luat din mîna fămeii, pentru banii ce au avut datorie la fămee şi sînt scrise anume şi la zapisul ce au luat de la fămee pe acea dătorie, iar de la Costandin nemică mai mult din marfa pe care au dat izvod n-au luat de la Costandin. Aşijdirea, fămeia au dat samă că acele 16 bucăţi ce au dat Ducăi este osăbită marfa a ei, afară din marfa ce au luat de la Costandin. Hotărîre: Să giure Duca, că, afară din marfa ce-au dat izvod lui Costandin, n-au luat altă nemică de la dînsul şi cum că acele 16 bucăţi ce au luat de la mîna fămeii li-au luat mai înainte, pînă a nu lua marfa de la Costandin 188 v. şi să giure şi fameia că acele 16 bucăţi au fost a ei, / osăbită marfă, iar nu din marfa ce au dat la Costandin şi, giurînd ei, să socotiască neguţitorii Panaite şi Andrieş preţul acelor 16 bucăţi beldari cu 4 ghermesuturi ce lipsăsc, pe socotiala a doî beldari ce sînt la mîna lui Costandin şi a ghermesuturilor ce s-au vîndut cu mîna lui Costandin ş-a fameii aice la Iaşi şi cu preţul lor să le priimască Costandin asupra sa şi, cu ce va mai rămîne fameia datoare, să plătiască şi să-şi ia din mîna lui Costandin marfa ce-au mai rămas nevîndută. 1003 7251 <1743>, fevruarie 7^ Au eşit la Divan călugării de la mănăstirea Moldoviţa, cu călugării de la mănăstirea Solea. Au cerut călugării de la Moldoviţa ezărul Luceul, ce este pe Prut, la Fălciiu, de la călugării de la Solea, cu 2 urice de la Ştefan vodă, unul let 6955, altul velet 6981 şi cu alt uric de la Petră vodă, din let..., în care scriu ezărul Bliştatul cu alte ale sale gîrle. Iar călugării de la Solea au arătat uric de la Ştefan vodă Tomşa şi întăritură de la Miron 290 Bamovschii vodă şi de la Ilieş Alexandru vodă şi de la Antiohie vodă şi de la a doao domnie a domniii sale lui Mihai vodă. Hotărîrea gospod: r. De vremi că călugării de Moldoviţa, afară din acele / urice vechi, nice dovadă de stăpînire de 120 ani n-au arătat, cum şi singuri ei au mărturisit că n-au stăpînit, s-au dat rămaşi, să dea pace ezărului Luceul, să-l stăpîniască solcanii, după cum şi păn acmu. Şi pe un călugăr Isaiia, de la Moldoviţă, ce-au fost vînat cu năvoade ezărul Luciul şi s-au fost întins a vîna şi bălţile lui Gavril Lambrino vtori paharnic şi a mănăstirii Agapiuei, ce sînt de hotarul satului mănăstirii Agapiei, Vicolenii, s-au dat platnic, ca, cîţi bani s-a dovedi că au luat pe peşti, să întoarcă1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. XLVII, doc. 173; menţionat şi de T. Balan, Documente bucovinene, voi. IV, p. 53. 1004 Let 7251 <1743>, fevruarie 11^ Carte pe giudecată s-au dat lui Dumitrachi Hudici, de pîră ce-au avut la Divan cu Nicolai Feştilă postelnic, pentru o ţigancă a lui Dumitrachi, anume Sofiica, pe care o ţine un ţigan a lui Neculai Feştilă, anume Dragomir. Şi, netrăindu-le copiii acestor ţigani şi neputîndu-să ei învoi pentru slujba ţiganilor, nici cu schimbu, nici cu bani să întoarcă unul altue şi fiind necurmate pricini între dînşii, de vreme că Nicolai Feştilă nici la o învoială de aceste nu să priimia, iar Dumitrachi arătînd înainte Divanului că el este priimit ori bani, preţul ţigăncii, să-i dea Neculai postelnicul, ori ţigancă pentru ţigancă, ori să întoarcă el lui Neculai ţigan pentru ţigan, mărie sa vodă într-acesta chip au hotărît giudecata: ori să priimască Neculai postelnicul a lua de . la Dumitrachi ţigan pentru ţigan, ori să dea el lui / Dumitrachi ţigancă pentru ţigancă, priimindu-să Dumitrachi a lua o fată de ţigan pre care o ştie el la Nicolai, anume Merla, sau, nevrînd să dea ţigancă, să dea preţul ţigăncii, 60 lei. Şi, după hotărîrea giudecăţii, alegîndu-şi Nicolai să dea ţigancă pentru ţigancă, au dat pe acea fată de ţigan de mai sus numită, Mierla ş-au priimit şi Dumitrachi în locul ţigăncii sale pe Mierla. Ce, de acum înainte să-şi stăpîniască Dumitrachi pe Mierla ţiganca cu tot rodul ei ce să va trage dintru dînsa şi Niculai postelnicul să stăpîniască pe Sofiica, iarăşi cu tot rodul ce să va trage din ea şi, după 291 hotărîrea aceasta, altă pricină între dînşii să nu mai fie. La care, întărit-am şi noi cu iscăliturile noastre, ca de această pîră să nu se mai pîrască1. 1 Original la Arh. St. Buc., M-rea Doljeşti, pach. XX bis, doc. 61; regest, ibidem, pach. XX, doc. 174. 1005 <1743,> fevraarie 28^ Carte de la dumnealui vel logofătul s-au dat lui Vasilie borozan gospod, pe giudecata ce au avut cu Dumitru ce s-au răspuns că-i este frate di pe tată, cerînd Dumitru o vie din dial de la Buciumi, din ţinutul Ieşilor, ce au dat samă că i-ar fi dat-o Dănilă, tatul lor, cu diiată, iar Vasilie borozan i-au luat diiata cu sila de au ars-o în foc şi vie au vîndut-o lui Ivan ţiganul lăcătuşul. Pentru care fiind rînduiţi, din poronca gospod, ca să le ie sama dumnealui vel logofătul şi stînd de faţă amîndoi, au dat samă Vasilie borozanul ş-au arătat şi doî cărţi domneşti, din văleat 7226, în carile pre larg arată giudecata ce-au avut Irina, muma lui Vasilie borozanul cu Dănilă bărbatul ei şi de la Divanul măriei sale lui Mihai vodă s-au dat 190 r. rămas pe Dănilă şi cu izvod / i s-au luat toate cele ce au avut Dănilă agonisite depreună cu Irina şi s-au dat să fie a Irinii, pentru hrana ei şi pentru zestrea unii fete în păr ce avea depreună cu Dănilă, de vreme că Dănilă, ca un om far de ispravă, după ce au trăit 36 ani împreună cu Irina ş-au avut şi feciori, din carii unii era căsătoriţi, fiindu-i femeia bolnăvită de bătăile lui, au lepădat-o şi la bătrîneţă au luat pe altă fameie şi încă s-au dat şi pe uliţă. în care cărţi şi pentru vie hotărăşte, c-au lăsat lui Dănilă numai cît a fi viu să o lucreze şi să să hrăniască dintrînsa, iar după moarte lui să n-aibă triabă nici fameia cea di pe urmă a lui, nici copiii ei, ce să moşteniască via Irina, fameia lui Dănilă cea dintăi şi feciorii ei. Şi, dovedindu-să că Dănilă nu putea nici să vînză via, nici să o dea nemărui, macar de au şi avut Dumitru diiată de la Dănilă, nu pute să stăpîniască viia peste giudecata aceia şi s-au dat rămas, că s-au dovedit că înblă far de ispravă. 1006 <1743,> fevraarie 28 ) Tij carte de la dumnealui vel logofătul, pe giudecata ce au avut Luca păhamicul, sină lui Marco Moţoc, nepot lui Costandin Prebiciu, 292 strănepot lui Prebiciu logofătul, cu Velicico postelnicul sină Dabijii biv vel ban, pentru nişte părţi de moşie ce au avut Preabiciu logofătul şi Lupul Ghenghe, ginerili lui Prebici şi Sava diiacul, nepot lui Prebiciu, în sat în Oncani ce sînt pe Covurluiul Săc, la ţinutul Covur-luiului. Care părţi au dat samă Luca paharnicul că s-ar fi împresurat toate la Velicico / numai pentru 12 lei 1 zlot ce li-au zălojit în trecute vremi la Dabije un nepot de fată a lui Prebiciu, anume Ilie Gabăr, arătînd Luca şi o carte de la răposatul Cantemir vodă, în care scrie cum că au jeluit Stanca, sora lui Ilie Gabăr, că au zălogit frate-său, Ilie Gabăr, toate părţile Prebiceştilor la Dabije, cîte părţi au avut în Oncani, numai drept acei bani ce s-au scrie mai sus. Şi cu acea carte trăgînd Luca pîră ca să întoarcă lui Velicico postelnicul 12 lei 1 zlot şi să ia moşia ce au avut Prebiceştii în Oncani la stăpînirea sa, eşit-au şi la Divanul măriei sale lui vodă, de faţă cu Velicico postelnicul. Iară Velicico au dat samă c-au cumpărat tată-său, Dabijea, doi bătrîni din sat din Oncani, drept cincizăci , de la Ilie Gabăr, arătînd de faţă şi zapisul vînzării şi scrie în zapis c-au vîndut Ilie Gabăr doi bătrîni ce-au avut moşu-său Prebiciu în sat în Oncani, moşie şi alte cumpărături. Care vînzare fiind de 60 ani şi zapisul vînzării fiind încredinţat cu iscăliturile a cîţiva boeri mari şi întărit cu ispisocul lui Cantemir vodă, s-au dovedit că nu-i zălojitură, precum au dat samă Luca, ce sînt driaptă cumpărătură banului Dabijei şi zapisul lui Velicico au rămas bun. Numai, arătînd la zapis ca să aibă a să aşeza Ilie Gabăr cu fraţii săi pentru părţile lor din Oncani, să aibă a le da părţile sale din alte moşii de aiure, s-au socotit ca să să cerce dovada stăpînirii de la 60 ani încoace şi de s-a dovedi că au stăpînit vr-odată / niamul lui Prebiciu în Oncani, cu Dabijea sau cu Velicico postelnicul, este de socotit că Prebiciu numai acei doi bătrîni au avut în Oncani şi Ilie Gabăr nu s-au aşezat cu fraţii săi. Şi pe acea socotială s-au scris şi carte domniască de la mărie sa vodă la Negrea Apostol biv vel căpitan, carele, după poronca gospod, cercînd dovada stăpînirii, s-au dovedit cu marturi răzeşi, oameni buni, că, în urma vînzării lui Ilie Gabăr, au stăpînit în Oncani Marcu Moţoc, tatul Lucăi, cu banul Dabije şi un popa Baico, niam lui Prebiciu, au stăpînit cu Velicico postelnicul, cum au adus Luca păhamicul şi mărturie de la Negrea căpitanul pe dovada stăpînirii. Şi arată la mărturie că s-au şi aşezat să ţie Luca un bătrîn din zapisul vînzării lui Ilie Gabăr, să rămîe la Velicico postelnicul numai un bătrîn şi să-şi caute Velicico postelnicul de aiurea, unde a găsi, moşie a iui Ilie Gabăr, să-şi pliniască un bătrîn. 293 Dar, pe urmă, cerîndu-şi Luca paharnicul dijma de doi ani la Velicico postelnicul, iară s-au aţîţat între dînşii pricină de gîlceavă şi de iznoavă au venit la giudecată, stînd de faţă, din poronca gospod, în cîteva rînduri înainte noastră şi, după multe alte pricini ce au fost între dînşii, au lăsat Luca paharnicul să ţie Velicico postelnicul cei doi bătrîni, pe zapis ce are de la Ilie Gabăr. Şi Luca paharnicul au cerut moşie în Oncani, cu un zapis din vălet 7145, cumpărătură Savii diiacul, 191 v. nepot lui Prebici, o sută de paşi / în ţarina Oncanilor şi o vie şi cu un ispisoc din vălet 7147, de la răpăosatul Vasilie vodă, ce scrie din a patra parte de sat de Oncani a trie parte, cumpărătură lui Prebiciu şi iarăşi, tot cu acel ispisoc ce scrie pe o vie şi cu o mărturie de la Costandin căpitanul şi de la Mihăilaşco şi Candrea, ce scriu c-au hotărît din poronca domniască, la Vasilie vodă, părţile ce au avut Costandin Prebiciu, moşul Lucăi păhamicul, în Oncani, moşie şi cumpărături dispre alţi răzeşi a lui şi dispre toţi fraţii lui, la care nici Velicico postelnicul mai mult n-au putut pricinului. Şi aşe au rămas cu hotărîtă socoteală, Velicico postelnicul să-şi ţie cei doi bătrîni, moşie sa pe zapisul lui Ilie Gabăr, iar Luca, iarăşi pe acele scrisori ce s-au scris anume mai sus, să-şi caute moşia sa în Oncani, după scrisorile lui. Şi pe cheltuiala ce dă samă Luca, s-au făcut cîtăva cheltuială de cînd îmblă în gîlceavă şi pe la giudecăţi pentm dezbătutul acei moşii, cerînd dreptate ca să nu fie păgubaş de cheltuiala ce au cheltuit, aşe s-au socotit: cine-i va fi ţinut moşia, acela să-i întoarcă şi cheltuiala şi cine-i va fi dijmuit moşie, acela să-i întoarcă dijma. Aceasta1. 1 Original la Arh. St. Buc., M-rea Adam, pach. VI, doc. 62. 1007 192 r. Facem ştire cu această carte de giudecată că, înainte Divanului măriei sale luminatului domnului nostm, Noi Costandin Nicolai voevoda, fiind şi noi de faţă, au venit călugării de la mănăstire de la Sfetii Onufrei ş-au jăluit pe dumnealui Filip Catargiul vtori postelnic, cerînd la dumnealui satul Tătărăşenii, pe Başeu, în ţinutul Dorohoiului, cu un izvod de moşiile răpoosatului Ştefan Petriceico vodă, ce-au rînduit mănăstirii sale, lui Sfetii Onufrei. Iară dumnealui Filip Catargiul vtori postelnic au răspuns că satul Tătărăşenii este cumpărătură părintelui său, Catargiului logofăt, de la 294 Dumitraşco Prodan comisul, ficiorul lui Prodan Drăguşescul jitnicer, de... ani şi l-au stăpînit pînă acmu, arătînd şi ispisoace de la răpoosatul Antiohie Costantin vodă, din veleato 7214 aprilie 26, scriind că satul Tătărăşenii, cu vecini, ce-au fost a lui Petriceico vodă, cu driaptă giudecata Divanului, s-au dat să-l stăpîniască Dumitraşco Prodan comisul, pentru 400 berbeci şi 20 boi de negoţ şi 20 ialoviţe ce-au luat Petriceico vodă de la Prodan Drăguşescul jitnicer, iară rudele lui Petriceico, sau a doamnei, să n-aibă triabă, sau oricui de s-ar afla danie, veri de Petriceico vodă, veri de doamna măriii sale, toţi să lipsască şi acei cu daniile, pentru căci, căutîndu-se la sfînta pravilă, aşe zice, să se ia întăi datoria, apoi di-a mai rămîne ceva, să ia şi moştenitorii. Şi iarăşi un ispisoc de la răpoosatul Dimitrie Cantimir vodă, din veleato 7219, aprilie 28, de întăritură răpoosatului Ilie Catargiul logofăt pe satul Tătărăşenii cu vecini, pe Başeu, în ţinutul Dorohoiului, v. pe zapis de cumpărătură ce-au arătat logofătul Catargiul / de la Dumitraşco Drăguşescu biv vtori comis, care sat s-au dat lui Dumitraşco Drăguşescu biv vtori comis cu giudecata Divanului, să-l stăpîniască el pentru bucatele ce-au luat Petriceico vodă de la Prodan Drăguşescul şi nu i li-au plătit. Şi el satul acesta, Tătărăşenii, l-au vîndut răpoosatului Ilie Catargiul logofăt drept 300 lei bani gata şi 100 oi cu miei şi i-au făcut plată deplin, după cum mai pe larg arată la ispisoacele aceste toată poveste. Pentru care giudecată rînduit-au mărie sa vodă de au căutat pravila ş-au aflat adevărat scriind într-acestaşi chip, întăi să să ia datoria, apoi, de a mai rămîne ceva, să ia şi moştenitorii. Deci, după giudecata sfintei pravile, aşe am găsit cu dreptate ş-am hotărît giudecata că, călugării de la mănăstire de la Sfetie Onufrie cu dreptate n-au a cere această moşie, satul Tătărăşenii, de la dumnealui Filip Catargiu vtori postelnic şi s-au dat rămaşi, să de pace şi să n-aibă a mai trage această moşie. Iară dumnealui Filip Catargiul vtori postelnic s-au îndreptat că stăpîneşte bine şi cu cale satul Tătărăşenii şi de la noi încă i s-au dat această carte, ca să stăpîniască cu bună pace şi de această pîră să nu să mai pîrască. Aceasta facem ştire. Şi era în carte iscăliţi Sandul Sturze vel logofăt, Costache Razul vel vornic, Radul Răcovită vel vornic, Enache hatman, Aristaho vel spatar şi Toader Pălade vel vistiernic, să alţii. V leto 7251 <1743>, februarie 2 295 1008 193 r. Mărturie de giudecată de la dumnealui Sandul Sturzea vel logofăt, precum, din poronca măriei sale luminatului domn, stăpînului nostru, Noi Costandin Nicolae voievoda, au stătut de faţă înainte dumisale ficiorii lui Tănasie Postolăchel, anume Nicolae şi Mihailachi, nepoţi de fată lui Gavriliţă, cu verii primari a lor, nepoţi de ficior lui Gavriliţă, anume cu Văscan şi cu cumnatu-său Ştefan Erhan, ficiorii lui Costantin, pentru un iaz cu moară gata ce au făcut Nicolae şi Mihalachi, cu cheltuiala lor, în pîrăul ce să chiamă Vategul, în vadul unde au avut iaz şi moară moşul lor Gavriliţă. Care iaz şi moară au dat samă Văscan şi Ştefan Erhan c-au dat-o Gavriliţă, moşul lor, numai lui Costantin, tatul lor şi lui Pană, unchiul lor, hotărînd Gavriliţă pe fetile lui, pe muma lui Nicolae ş-a lui Mihalachi şi pe altă soră a ei, Axinia, să n-aibă treabă în iaz şi-n moară. Dar diiată de la Gavriliţă n-au arătat, făr cît o mărturie din vălet 7220, de giudecată ce-au avut la răpăosatul Darie Donici biv vel logofăt, cînd era sărdar şi zapis de la unchiul lor Pană, în care scrie c-au vîndut dintr-acel vad, din parte 193 v. lui, pe giumătate, drept 12 lei, frăţine-său, lui Costantin. / Şi cu acele scrisori cerînd ficiorii lui Costantin iazul şi moara la verii lor, la ficiorii lui Pană Postolăchel, au dovedit ficiorii lui Tănasie Postolăchel cu un răvaş a logofătului Donici ce scrie, împotriva mărturiei ce au dat ficiorilor lui Costantin şi cu zapis de aşezare ce le-au dat Costantineasa ficiorilor lui Tănasie Postolăchel, după multă pîră şi gîlceavă ce-au avut cu dînşii, s-au aşezat să stăpîniască vadul cîte în giumătate, în care aşezare sînt iscăliţi pârcălabii de Orhei, Ştefan Căpotescu şi Ion Danul şi preuţi şi alţi oameni buni. Dar mai vîrtos au dovedit cu popa Ioniţă, ficiorul popii lui Samoilă, ce au fost duhovnic lui Gavriliţă, pre carele l-au adus de faţă d-au mărturisit, luînd şi asupra sufletului său înainte giudecăţii, c-au auzit din gura tătîne-său, a popii lui Samoilă, că ş-au stricat Gavriliţă diiata ce ş-au fost făcut ficiorilor ş-au făcut stăpînitori iazului şi morii pe toţi ficiorii lui împreună cu fetele, să stăpîniască frăţeşte. Şi, dovedindu-să într-acesta chip, s-au hotărît să întoarcă feciorii lui Costantinn zece lei din 20 lei, cheltuiala ce-au cheltuit verii lor cu iazul, iar din cheltuiala ce-au cheltuit cu moara să nu le întoarcă, căci au luat vinitul. Şi întorcîndu-le acei zece lei, să să împartă cu venitul morii întocma cît feciorii lui Tănasie Postolăchel, atîta să ia şi ficiorii lui Costantin. Şi cu această giudecată s-au priimit şi s-au odihnit amîndoî părţile ş-au rămas să scoată la mezat, să să vînză venitul morii 296 cu anul: cine dintre dînşii a da mai mult, / acela să ţie moara şi cu preţul ce s-a vinde vinitul morii pre an să aibă a să inpărţi ei frăţeşte. Let 7251 <1743>, martie 9 1009 Mărturie dumisale stolnicului Bogdan*-* Cum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, Iftimie Cozma cu Sandul, pentru multe ce cerea Iftimie Cozma la Sandul şi mai ales pentru nişte fîn ce fiisesă dat bani Iftimi Cozma unui om, anume Michiul, să-i facă Michiul fîn şi n-au făcut şi arăta că Sandul au fost chizeş pentru Michiul. Şi stînd faţă la giudecata noastră, am pe Sandul platnic, ori să-i de pe Michiul de grumaz şi aşa au făcut şi zapis Sandul la mîna lui Iftimie Cozma şi pe urmă au adus Sandul pe Michiul şi l-au dat de grumaz, pe mina lui Iftimie Cozma şi s-au mîntuit. Aşijdere, la domnie măriii sale lui Gligore vodă, am fost dat o pecete acestui Sandu şi, mistuindu-1 Iftimie şi nevrînd ca să-i plătiască pecetea şi, ştiindu-să drept că este acest om la casa Cozmii, far de pecete, i s-au pus numele în Visterie. Şi nevrînd Iftimie ca să dea bani, i s-au luat un bou tînăr pentru acii 2 ughi a peceţii Sandului, căci Iftimi ţinea pecete ce i să didesă, de 2 ughi, dar luase cu meşterşug şi altă pecete din rupta Susenilor şi îmblînd cu acel meşterşug şi văzînd că n-a pute isprăvi nimică, / s-au apucat de ficior ce-au fost la ocol, cum că ar fi mîncat el banii. Şi văzînd că n-a pute isprăvi nemică, s-au lăsat şi ş-au scos carte de la mărie sa Grigore vodă pe acest om, Sandul, zîcînd că i s-au prăpădit boul pentru dînsul şi zîcînd că nu i-au fost argat. Şi atuncea, viind cu carte măriii sale Grigore vodă şi, neavînd Sandul pe nimi să mărturisască pentru dînsul, am crezut pe Cozma ş-am dat pe Sandul rămas. Iar acum, vinind Sandul de iznoavă, ş-au adus martur pe Pălade Cozma şi ne-au mărturisit cum el ştie c-au avut Sandul tocmală cu frate-său, ca să-i plătiască Iftimie şi hîrtie şi alte nevoi ce-ar eşi pe ţară şi pe acea tocmală Sandul au slujit diplin la frate-său Iftimie, iar Iftimii Cozma să acoliseşte cu năpaste de Sandul. La care, văzînd mărturie frăţini-său ş-altor oameni, am dat pe Iftimi Cozma rămas, să de pace Sandului. Şi boul lui Iftimi, ce să afla acum la Isac şi-l didesăm eu de-1 luasă Iftimie Cozma de la Isac şi didesăm pe Sandul platnic, dac-am aflat dreptate Sandului şi vicleşugul lui Iftime Cozma, am -trimis ş-am luat boul de la Iftime Cozma 297 şi l-am dat lui Isac, cum au fost cu dreptate dintăeş dată, Iftimi să fie dat bani atuncea, să nu lase boul lui să să vînză drept acii 2 ughi. Şi văzînd că Iftimi, ca un om far de dreptate şi fară de ruşine, nu să supune giudecăţii, am dat această mărturie la mîna Sandului, să-i fie de credinţă. Let 7251 <1743>, martie 4 Ion Bogdan stolnic 1010 195 r. <1743,> martie 12 Pîra:*') Facem ştire cu această carte de giudecată că, la Divanul măriei sale luminatului domnului, stăpînului nostru, Io Costandin voievod, fiind şi noi de faţă, au cerut Andrei copilul din case, ficiorul popii Sandului, 2 pogoane de vie de la Nicoreşti, de la Neculai din tîrgul Bîrladul, un pogon ce-au zis c-au avut danie tată-său, popa Sandul, de la rudenie sa, de la Ursul Năstacul şi pe unul că i să cade să întoarcă banii. Care vii cu fost a ficiorilor Năstacului, înpărţit cîte un pogon de frate, un pogon a Ursului, ce-1 ţîne acmu Andrei copilul din casă şi un pogon a Măriii sora lui şi un pogon a fratelui lor, a lui Ştefan. Şi trăgînd Andrieş celi 2 pogoane ce le ţine Neculai, Neculai cere să ia şi pogonul ce-1 stăpîneşte el, danie popii Sandului ş-au arătat Andrieş pe acel pogon diată de la moarte Ursului, în care este iscălit şi Lupul Vîntul şi arată că pe fratele Ursului, pe Ştefan, l-au lepădat, să n-aibă triabă la nemică a Ursului, dară Ştefan nu este iscălit. Răspunsul: ) Intrebîndu-să pe Neculai, au răspuns că, afară dintr-acele 2 pogoane ce le stăpîneşte el, nu cere mai mult, adecă pogonul ce-1 ţine Andrei să şi-l stăpîniască. Şi dintr-această vie au dat samă că un pogon au fost parte lui Ştefan Năstacul şi giumătate de pogon i-au rămas din parte frăţîne-său Ursului, murind Ursul fară ficiori şi Ştefan, fratele Ursului, fiind sterp, au făcut danie Lupului Vmtului, di pe care să trage el rudenie, iară o giumătate de pogon au cumpărat-o Vîntul de la popa Sandul în 3 ughi de aur. Ş-au stăpînit Vîntul aceşti 2 pogoane vie 14 ani, care au arătat dovadă zapisul de danie din veleto 7228 april 28 195 v. şi / scoţînd via aceasta la vînzare, au cumpărat-o el de la Vîntul, care s-au dovedit cu zapisul vînzării, din veleto 7240, dechemvrie 6 şi li-au stăpînit şi el 11 ani, care, cu cît au stăpînit Vîntul şi el, s-au făcut 25 ani. Iară la velet 7250, avgust în 16, cu oarecare nedriaptă giudecată a 298 dumisale lui Ion Bogdan stolnicul, ispravnicul de ţinutul Tutovei. i s-au luat vie de a mînă şi s-au dat la stăpînire lui Andrei copilul din casă. Hotărîre: ^ Deci, luînd mărie sa vodă sama, întăi aceasta s-au găsit cu nedreptate, că nu-i bună acea diiată de la moarte Ursului Năstacul. nefiind iscălit şi Ştefan, fratele Ursului, că, di-au dat Ursul vie numai popii Sandului şi pe frate-său l-au lepădat, au făcut împotriva dreptăţii, că cu pravila nu l-au putut lepăda ş-au hotărît măria sa să nu să criadă acea diiată, că nu-i de socotit. Deci, viind giudecata şi pentru rudenie şi luînd mărie sa sama, s-au găsît că Andrei este nepot de fată Măriii ce-au fost soră cu Ursul şi cu Ştefan, iară Neculai este ficior Vasilcăi fata Drăgunii şi Drăguna soră cu Lupul Vîntul, care să vine nepot de nepoată de soră Vîntului. Şi după dreptate care s-au căzut, au giudecat mărie sa facînd hotărîre că bine stăpîneşte Neculai aceşti 2 pogoane de vie, că lui i s-au căzut să le cumpere, că peste 25 ani ce-au fost vie stăpînită de dînşii, el s-au făcut di pe Vîntul mai aproape moşţenitori Vîntului, sîngele Vîntului. Iară rudenie Ursului, Andrei copilul din casă, au rămas mai depărtat şi nu i să vine lui să moşteniască şi s-au dat rămas din toată dreptate, că . cu dreptate n-au avut a / ceri aceste vii şi giudecate dumisale Ion Bogdan fiind greşită, s-au stricat. Deci, îndreptîndu-se Neculai că stăpîneşte bine această vie, noi încăşi, pe giudecata măriii sale lui vodă, am dat această carte de giudecată la mîna lui Neculai, să-şi stăpîniască aceşti 2 pogoane de vie cu pace, precum s-au stăpînit şi pără acmu de Vîntul şi de dînsul şi de această pîră să nu să mai pîrască. Aceasta facem ştire. Şi sînt iscăliţi: Sturze vel logofăt şi Costache Razul vel vornic şi Radul Răcoviţă vel vornic de Ţara de Sus şi Toader Pălade vel vis-temic şi Aristarho vel spatar. 1011 s}; X v. Carte de giudecată a Sîlioneştilor ’ Let 7251 <1743>, martie 16^ Facem ştire cu această carte de giudecată, precum înainte Divanului luminatului domn, stăpînului nostru, măriii sale Costandin voievod, fiind şi noi de faţă, au venit aceşti mazili, anume Pentilei Ştiucă biv vtori pitar şi Andronache şi Dumitraşco, ficiorii lui Sîlion. nepoţii lui Avram Misăhănescul, ş-au cerşut nişte ţigani ce-au zis că au în ţiganii domneşti, anume Grigore şi Pîntea, ficiorii Nastasîei 299 Mărinesă, fata Păpănacăi. Care ţigani fiind drepţi şărbi ai lor, în cîteva rînduri au mai avut giudecată la Divan cu giuzii domneşti, atîta la mărie sa Grigore vodă, cît şi la mărie sa domnul nostru Costandin Neculai voievod, iar la veletul 7251, martie 10, au fost stătut la aşăzare aceşti giuzi domneşti, anume Ion Drume şi Ştefan Păpănaca şi Toader Gorgan, cari au dat şi zapis de schimb la mîna nepoţilor Misăhănescului, ca să le dea alţi ţigani pentru ţiganii lor, anume pe Macriiu sîn Donosă şi pe Anuşca, tij fata lui Donosă, cu parte ei de feciori. Pentru care cerşind dreptate nepoţii Misăhănescului, căci, trecînd atîta vreme la mijloc şi nici vor să le dea schimbul, nici ţiganii lor, pentru care luînd mărie sa vodă sama, au aflat că giuzii gospod, pe de o parte, au dat zapis la mîna Misăhăneştilor pe acei ţigani, iar pe de altă 197 r. parte, / iar ei i-au arătat că sînt domneşti şi pe gura lor s-au pus acii ţigani în ispisocul de danie ţiganilor ce s-au dat dumisale vornicului Costandin Ruset. Şi dovedindu-să vicleşugul ghizilor domneşti într-acest chip, aşa au socotit mărie sa vodă şi le-au hotărît giudecata: pentm acei doi ţigani ai lor, le-au dat de grumaz pe Ion Dmmea giude domnesc, cu ţiganca lui şi cu ficiorii lui, ca să-l stăpîniască în veci ca pre a lor drepţi ţigani şi aşa au primit şi ei. Şi pe hotărîre giudecăţii s-au dat carte de giudecată la mîna acestor mazili ce s-au scris anume mai sus, ca să le fie de credinţă, întărind şi noi cu iscăliturile noastre. Vel logofăt; vel vornic; Radu Răcoviţă vel vornic; Ianache hatman 1012 198 r. 7250 <1742>*} Carte de giudecată s-au dat lui Gheorghie şi soţului său, Mariii, fata lui Andronache stegariul şi a Părascăi, de pîră ce-au avut cu Neofit egumenul de Cetăţue, jăluind Gheorghie şi soţul său Mărie precum au ei o casă cu locul ei în faţa Uliţii Rusăşti, înpotriva bisericii lui Sfetii Nicolai, alăture cu chervăsărie lui Macarie, care loc zisără că este cumpărătură părinţilor Mariii de la niamul lor Costantin cămăraşul de lumini, fecioml lui Ionaşco clucerul, nepot Petrii ceasomi-cariului şi de la Petre ceasomicariul ar fi rămas acest loc la gineri-său Buzne ce-au ţinut pe fiiastra Ciutei. Pe care loc zisă el că şi zapisă de cumpărătură au avut, precum au îmbiat acel loc din mînă în mînă şi o samă de zapisă li s-au prăpădit lor la vreme tulburării moscalilor, iar un zapis mai vechi, din let 7154, iulie 15, l-au arătat faţă, în care zapis 300 arată precum au cumpărat acest loc Petre ceasornicarul de la Nastasie femeia Simii, arătînd în zapis şi semnile locului, din casele lui Ilie vornicul de Vrance, păn în groapă drept casăle Ţanii. Ş-au arătat ei şi o carte de blăstăm pentru aceli zapisă a locului, ce li s-au prăpădit, la mîna cui ar fi căzut, sau ar şti şi n-ar mărturisi, să fie supt blăstăm. Şi. osăbit, zisără că acest loc este cumpărat de părinţii Mariii de-nainte moscalilor celor dintăi ş-ar fi vro 40 de ani şi de-nainte moscalilor celor dintăi ş-au făcut părinţii Mariii casă pe loc şi ş-au făcut şi ogradă pe cît li-au fost locul lor ş-au stăpînit părinţii ei şi ei păn acum de atîţia ani acel loc tot cu pace şi despre egumenii de Cetăţue n-au avut nici o supărare, arătînd asupra stăpînirii şi dovadă, o mărturie de la sfinţie sa chir Teofil episcopul de Huşi şi altă mărturie de la preutul Andrei ot v. Măcăreşti, / în care mărturie este iscălit şi sfinţia sa chir Nechitor mitropolitul şi dumnealui Andrei Ruset vel ban şi, osăbit, au mai mărturisit şi alţi oameni bătrîni, precum s-au stăpînit acel loc de atîţia ani de părinţii Mariii şi de ei, tot cu pace, păn acum, nesupăraţi de nime. Numai acum, acest egumen de Cetăţue să scoală stîndu-le împotrivă, arătînd el un zapis scriind c-au cumpărat Macarie ce-au fost egumen la Cetăţue un loc de 3 dugheni, de la Dochiţa, femeia cea di pe urmă a lui Eni peviţul, care loc îl arată în zapis denainte casăi lui Iani peviţul şi este alăture cu dughenile Buznii şi cu chirvăsărie lui Macarie. Şi cerşind egumenul acest loc de trii dugheni, pe zapis, la preutul Enachi, ginerile lui Nicolai peviţul ce-au fost ficior lui Eni peviţul şi zicînd egumenul că mai are şi alte scrisori, au orînduit măria sa vodă pe sfinţia sa mitropolitul şi pe noi, ca să mergem la acest loc, să cercăm pricina lor pe scrisori şi pe mărturii a oameni buni şi, precum vom afla cu dreptate, să le hotărîm pricina. Şi mergînd, s-au cetit toate scrisorile mănăstirii ce-au arătat şi acest loc ce-au fost a Buznii, de la socru-său Petre ceasomicariul, nu s-au aflat vîndut în cumpărăturile mănăstirii. Iar Gheorghie cu soţul său Mărie îndrep-tîndu-să cu marturi că este locul drept a lor, stăpînit de dînşii şi de părinţii lor de 40 ani păn acum şi alţi egumeni de Cetăţue au prăvit stăpînind ei locul şi n-au mai zis nimic, numai acest egumen s-au sculat zicînd că este locul mănăstirii, far de nici o dovadă. Deci, aşa s-au hotărît, ca să-şi stăpîniască Gheorghie şi soţul său Mărie acest loc cu bună pace, precum l-au stăpînit părinţii Mariii şi ei păn acum, din sus, dispre apus, păn în locul lui Eni peviţul, pe unde li-au fost gardul ogrăzii şi din gios, dispre răsărit, păr în dughenile Cetăţuii. iarăşi păr unde li-au fost gardul ogrăzii şi din dosul casăi păn în zăplazii chirvăsăriii. Iar acel loc de 3 dugheni ce-au cerşut egumenul 301 de Cetăţue pe cumpărătoare zapisului de la femee lui Eni peviţul, după cum arată zapisul, să-şi ia locul denainte casăi lui Eni peviţul, după cum s-au dovedit, cari şi egumenul aşe s-au priimit. 199 r. Cărţi domneşti date pe jalobe. 1013 O carte de soroc s-au dat lui Coste şi lui Dumitru din Răzina, ca să cheme pe Costandin căpitanul de acolo şi pe Neculai stegariu şi pe Lupul Cocile şi pe Postolache Rubineţu şi pe Hortolomei de acolo. <1741,> octomvrie 20 1014 O carte de om domnesc, să aducă pe David Ţămă ot Ciuteşti, ot ţinutul Eşului, pe care au jăluit Istratie de acolo precum l-au bătut David Ţămă şi să aducă şi mărturie de la înpregiuraşi. <1741 ,> octomvrie 21 1015 O carte de soroc, să aducă pe Costantin sîman agesc de la Dialul Mîndru, pentm o giudecată ce are cu hagi Apostul, neguţitoriul din Eşi, pentm o vie. <1741,> octomvrie 22 1016 Un răvaş cu pecete gospod, ce-au jăluit giudecăţii pe Dumitru din Trăsteni pentm o vacă. S-au orînduit la Pavalache vel sărdar. <174L> octomvrie 23 1017 199 v. O carte s-au dat pitariului Ilie, pentm o giudecată ce-au avut cu Neculai Bucium postelnic, pentm un Dumitraşco ţiganul ce-au ţinut pe 302 Marga ţigancă. Şi s-au giudecat sa aştepte Neculai Bucium pînă a vini Neculai Jora medelnicer şi atunce li s-au hotărî giudecata. <174L> octomvrie 241 1 Original la Arh. St. Buc., Documentc istoricc. pach. CLXXIX. doc. 6K: regest, N. lorga, Studii şi documente, voi. XVI. p. 328. 1018 O carte legată, de poroncă, la vel căpitanul de Codru, cum au jăluit un Costantin pe un Ismail turcul, zicînd că, fiind el argat la turc. i-ar fi îndrăgit turcul femeia şi nu-1 lasă turcul să să ducă de la dînsul. Şi s-au poroncit ca să-i de turcul pace şi să fie slobod să margă unde îi va fi voe, cu fimeia lui. <1741 ,> octomvrie 28 1019 O carte de aprod, să margă la Statie vornicul ot Hîrceşti şi să pliniască de la dînsul 37 lei 6 potronici, bani noi, ce este dator cu zapis lui Mihălache Cheşco medelnicer. <1741 ,> octomvrie 28 1020 O carte la Velicico pârcălabul de Branişte, pentm o iapă şi trei stupi ce i s-au furat şi are prepus pe săteni şi pe înpregiuraşi de la Bohotin. S-au giudecat faţă cu sătenii, ori să scoată tâlharii, ori să să îndrepteză cu doi oameni giurători. <1741 ,> octomvrie 28 1021 30 r. O carte de soroc Lrimii de la Gîrceni, ot Tutova, să sorocească pe Gavril Huşanul, pentm nişte cai ce li-au luat de olac şi l-au şi bănit pe Irimie. < 1741 ,> octomvrie 29 1022 O carte la dumnealui Pavalache sărdar. pentm un bou ce-au jăluit Ştefan Popăscul din Bravice, că au înpuns un bou a lui pe alt bou din plug. 303 S-au giudecat să plătiască Ştefan boul şi el să apuce pe plugari, să-i giudece sărdariul. <1741 ,> octomvrie 29 1023 O carte, cum s-au pîrît faţă Neculai torcariul de la Focşeni cu Ionică neguţitoriul cazacliu, pentru dobînda unor bani şi pentru nişte vin. Şi s-au orînduit să giure neguţitoriul în biserică şi, nevrînd să giure, ei s-au înpăcat şi s-au ertat şi s-au dat şi carte de înpăcăciuni la mîna lor, ca să nu mai aibă pricină. <1741 ,> noiemvrie 7 1024 O carte de soroc, pînă în 2 săptămîni să vie Aron jidov de la Bîrlad, pentru pricina ce au cu Veche jidoavcă din Eşi, femeia lui Dănilă jidov ce-au murit, pentru rămăşiţile lui Dănilă. <1741 ,> noiemvrie 7 1025 200 v. O carte la vlădica de Roman, pentru o fată, Tofana, fata lui Pătrău, ce-au jăluit pe un ficior, anume Adam bărbier, cum ş-au rîs de dînsa cu sila şi ficiorul s-au dat pe chezăşie lui Gligoraş Hermeziu, pînă va veni mărturie de la vlădica, cum s-a afla pricina. <1741, noiemvrie> 1026 Pentru-n cal ce-au jăluit Andrieş cantaragiu măriii sale lui vodă că i s-au luat din poronca dumnealor caimacanilor, la purcedire măriii sale lui Grigorii vodă de aice, fiind zapciu Cheşco medelnicer asupra acelor cai. S-au îndreptat că este calul bun la Visterie ş-au rămas să-l plătiască dumnealor caimacamii. <1741 ,> noiemvrie 19 304 1027 0 carte de hotărît s-au dat Neculii neguţitoriul din Botăşeni, la Antichie Carage vornicul de Botăşeni şi la Ilieş vel căpitanul de Dorohoi şi la Ion Izmană biv vel căpitan, să hotărască satul Popăuţii de la ocolul Botăşenilor, care sat l-au cumpărat Necula cupeţ de la Costandin Costin Neniul biv vel paharnic. <1742, fevraarie 6>’ 1 Regest, N. Iorga, Studii şi documente, voi. V, p. 238, după o copie din anul 1787. Vezi şi doc. 378. 1028 r. O carte de hotărît răzeşilor de Băseşti, ot Fălciiu, la Neculai Jora medelnicer i Negre Apostol căpitanul, pentru multă giudecată ce-au avut ei înainte dumisale Sandul Sturze vel logofăt. 7250 <1742>, fevraarie 1 1029 Let 7251 <1743>, ghenarie 19 O carte de hotărît la dumnealui starostele şi la Miron Dima, c-au jăluit Mihălache sin Ianăş Alevra, precum are un vad de moară, cumpărătură de moşu-său, acolo pe apa Milcovului, între Focşani şi între Cecani, ca să-l hotărască despre alţii. 1030 Let 7251 <1743>, ghenar 22 O carte la Ion Bogdan stolnicul şi la Negre căpitanul, ca să hotărască părţile răzeşilor din Tîrzii, ot Tutova, ce au pricină cu dumnealui Vasilii Sturze stolnicul. 1031 Let 7251 <1743>, ghenar 23 O carte la Ion Bogdan stolnicul şi la Vasilii Sturze stolnicul, ca să aliagă nişte părţi de moşie din Negrileşti, ot Tutova, ce are danie mănăstire Săcul de la nişte răzeşi, pe scrisori ce are. v. Giudecăîile boierilor 305 1032 7251 <1743>, ghenar25*') Au cerşut dumnealui Costache vtori vistiernicul, de la Vasile ficior popii lui Toader, dinn Prăjăşti ot Niamţu, 600 lei, ce au avut datorie la frate-său Ioniţă ce au fost slugă la dumnealui, care murind, pe mîna frăţîne-său, lui Vasile, toate a lui ce-au avut au rămas. Iar Vasile au tăgăduit, că nici de datorie frăţine-său nu ştie, nici el n-ar fi mărturisit, la moartea lui, de acea datorie. S-au dovedit înnainte noastră, cu marturi, că este driaptă acea datorie asupra lui Ioniţă mortul, fratele lui Vasile şi s-au hotărît într-acesta chip, di-au dat Vasile izvod de toată rămăşiţurile frăţine-său, mortului, pe care izvod şi cu giurămînt să să încredinţeză în sfînta beserică, că mai mult n-au rămas şi atîta să ie şi dumnealui vistiernicul Costache, iar mai mult să nu-1 supere. Care pe cîte rămăşiţuri au dat izvod şi cu ce preţ li-au vîndut şi altele care s-au preţăluit şi de noi s-au cuprins 397 lei şi scoţîndu-să 100 lei, ce-au mai luat vistiernicul Costache cu altă giudecată de la Vasile şi- 56 lei 3 potronici, ce-au mai plătit Vasile nişte rămăşiţuri de lemn a frăţine-său, mortului, au rămas ca să mai dea Vasile dumisale vistiernicului Costache... lei. 1033 202 r. 7251 <1743>, ghenar^ Au cerşut Roman din Pribeşti, ot Vaslui, 1 vacă, la Andrei ginerile lui Panigrate de aice, din Eşi. Care vacă zicînd Roman c-au dat într-o groapă ş-au murit şi neştiindu-să a cui este groapa, au apucat pe împregiuraşi cu strînsoare de la dumnealui Ştefan Roset biv vel păhamic şi s-au îndreptat lucml că-i groapa lui Andrei, precum şi mărturie de la împregiuraşi cu arătat. De care tăgăduind Andrei, că nu-i groapa lui, s-au dat rămas ca să plătiască vaca lui Roman, după mărturie împregiuraşilor şi el să margă acolo, să să dovediască cu dînşii şi, de va dovedi el pe împregiuraşi că l-au năpăstuit cu acea groapă, să-i apuce cu giudecată, să-şi pliniască vaca de la dînşii. 1034 7251 <1743>, ghenar 25*^ Au cerşut Neculai a Măneoaii la Ion blănariul de aice, din Eşi, 120 lei, pentm 4 maneli de sobol şi 10 spinări şi 10 guşi şi 4 zagarale de vulpi, ce i-au dat, de care nici Ion blănariul n-au tăgăduit de aceste 306 că nu li-au luat de la Nicolai. Numai c-au dat samă c-au fost nişte vechituri scoasă din nişte blane şi cu preţul ce li-au vîndut zisă că i le-au plătit lui Nicolai, care s-au dovedit cu marturi şi cu zapisul ce-au dat Nicolai la mîna lui Ion blănariul, pe cum că s-au socotit şi i-au plătit deplin acele de mai sus arătate. Şi, dovedindu-să într-acesta chip, s-au dat rămas Neculai a Măneoaii. 1035 v. 7251 <1743>, ghenar 13+) Carte pe giudecată s-au dat lui Manoli ce-au fost vătav de călăraşi de Ţarigrad, de pîră ce-au avut cu Timuş blănariul de aice, din Eşi, zicînd Manole că, mai în trecuţii ani, au dat lui Timuş 100 lei, cu zapis, ca să-i dea dobîndă pe acei bani şi după un an pol, apucîndu-1 de bani, zisă că, neavînd să-i plătiască, i-au dat numai 31 lei, ce s-au făcut dobînda păr atuncea, iar pe suta acea de lei, capetele, i-au înnoit cu alt zapis, să-i dea dobîndă cîte 2 lei de sută pe lună ş-au rupt zapisul cel vechi. Şi mai trecînd un an la mijloc, după ce i-au înnoit cu al doile zapis, apucîndu-1 de bani, i-au mai dat 70 lei, iar cu 30 lei capetele şi cu dobînda banilor ce s-ar face i-au mai rămas, păr ce s-au trecut acmu 2 ani şi mai bine, care zapisul acel de pe urmă l-au arătat Manole faţă. Iar Timuş au răspuns precum i-ar fi dat Manole acea sută de lei fară dobîndă şi el cu 31 lei ce i-au dat întăi şi cu 70 lei ce i-au dat mai pe urmă i-au plinit capetele deplin, 100 lei încă şi unul. Ce, noi mai mult am crezut zapisul decît gura lui Timuş şi după zapisul lui, cu dreaptă giudecată, s-au dat Timuş platnic, ca să plătiască lui Manole dobînda banilor, însă nu cîte 2 lei de sută pe lună, cum scrie zapisul, ce din 10-12 pe an şi acei 31 lei, ce-au dat Timuş lui Manole întăi, păr a nu-i înnoi cu al doilea zapis, nu s-au socotit în capete, ce s-au socotit să fie dobînda banilor, pe acea sută de lei, pe acel an pol. Şi socotindu-să şi de cînd au înnoit Timuş zapisul păr la un an ce-au dat lui Manole cei 70 lei, s-au făcut dobînda pe 100 lei 20 lei şi cu 30 lei ce-au rămas capete şi cu 6 lei, dobînda acelor 30 lei pe alt an ce-au mai stătut la Timuş, s-au făcut ca să dea Timuş peste tot 57 lei lui Manole. 1036 r. 7251 <1743>, fevraarie 12^ Carte de giudecată s-au dat lui Gligori Balşi postelnicul, de pîră ce-au avut cu Costantin, fiiul lui Gheorghii Canano postelnicul. 307 Au cerut Gligori Balşi la Costantin 16 lei pol, pentru un bou ce-au fost cumpărat de la dinsu, care bou fiind atunce vitioan şi întrebînd Gligorii Balşi pe Costantin, nu este cu vro pricină, iar el s-au închezăşluit că este boul sănătos şi s-a îngrăşe. Şi pe urmă, aflîndu-să boul fulgerat, nu s-au mai îngrăşet şi l-au întors lui Costantin înapoi, dar banii n-au vrut să-i dea. Deci, neputînd tăgădui nici Costantin Canano că nu l-au întrebat Gligorie Balşi pentru bou să n-aibă vro pricină, s-au dat rămas ca să aibă a întoarce lui Gligori Balşi acei 16 lei pol ce i-au dat pe bou. 1037 7251 <1743>, fevruarie li*-* Carte pe giudecată s-au dat Cerbului jidov de la Roman, de pîră ce-au avut cu Pavăl cărăuşul, cerşind Pavăl la Cerbul jidov un bou, căci au zis că au fost Cerbului cărăuş, să-i ducă o bute de vin păr la Movilău şi cu tocmală să-l descarce de iasta parte de Nistru. Iar după ce-au sosit acolo, l-ar fi silit Cerbul să-l triacă în cee parte şi, băgînd carul cu boii în pod, au luat podul apă şi i s-au înecat un bou şi acmu îşi cere boul de la Cerbul. Iar Cerbul au tăgăduit, zicînd că el au avut tocmală cu Pavăl să-i ducă vinul păr unde ar vrea şi să-i plătiască chirie şi s-au cunoscut că nici o silă n-au putut a-i face cărăuşului, a-1 băga fără voe lui în pod şi s-au 203 v. dat rămas Pavăl, să dea pace Cerbului şi el să apuce pe podari / şi pe stăpînul podului, să-i plătiască boul, după obicei. 1038 <1743,> fevruarie 11 Carte asemenea s-au dat lui Pavăl cărăuşul, ca să apuce pe podari şi pe stăpînul podului, să-i plătiască boul, după obicei; de vreme că eu brudină, ei sînt datori să plătiască paguba ce s-ar întîmpla. 1039 7251 <1743>, fevruarie 12^ Carte de giudecată s-au dat lui Antohie Coruiu, de pîră ce-au avut cu Ion ispravnicul de copii şi cu Nicolai ce-au fost copil în casă, zicînd Antohii că, la mărie sa Grigorii vodă, cumpărînd el împreună cu ispravnicul Ion pogonăritul de vii la Tecuci şi fiind ispravnicul sameş 308 pe slujbă, au trimis pe acest Nicolai înpreună cu dînsu la gazda sa de i-au dat 50 lei, să-i aducă la ispravnicul şi pe urmă. avînd samă cu ispravnicul, nu i-au ţinut în samă acei 50 lei ş-au dat el alţi bani di-au istovit. De care nici Nicolai n-au tăgăduit că n-au luat acei bani de la Antohii Coruiu, cu porunca ispravnicului şi, după ce-au adus banii, i-au dat în mîna ispravnicului, cerşind să-i dea şi peci pe bani şi n-ar fi vrut să-i dea, zicînd că nu-i trebue. Iar ispravnicul au tăgăfuit, că nu i-ar fi adus Nicolai acei bani de Ia Antohie. Deci, aşe s-au hotărît: de vreme că Neculai singur el au mărturisit c-au luat acei bani de la Antohii şi ispravnicul tăgădueşte că nu i-au dat, să giure Nicolai în sfînta biserică, cum c-au dat ispravnicului acei bani şi să aibă ispravnicul a plăti banii, acei 50 lei, lui Antohii Coruiu. 1040 r. Let 7251 <1743>, fevruarie 22 Avut-au giudecată Gavril ot Visterie, cu Trohin ce i-au fost slugă, zîcînd Trohin că l-au slujit 6 luni şi tocmala i-ar fi fost să-i plătiască pecete şi să-l îmbrace. Iar Gavril au dat samă că l-au slujit 5 luni şi, fiind un om rău, neascultător şi gîlcevitor, l-au lipsit de la casa lui şi i-au făcut 1 părechi ciubote roşii de 2 lei şi i-au dat şi 5 orţi bani şi nişte pelceli la blănitul unui contăş. Pentru aceasta, s-au hotărît giudecata să-i de Gavril cîte 1 leu pe lună, în cîtă vreme l-au slujit, precum dau şi alţii altor slugi de sama lui. 1041 v. Facem ştire cu această carte de giudecată, precum s-au pîrît de faţă înainte noastră dumnealui Costin Darie vel pitar, cu Ioniţă Ciocîrlie, pentru nişte ţigani, anume Grigoraş şi cu frate-său Sîrghie, ficiorii lui Toader Poiană, nepoţi lui Toader şi a lui Poiană şi pentru alt niam a lor, zîcînd Ioniţă Ciocîrlie că aceşti ţigani ar fi drepţi ai săi, arătînd el şi un ispisoc vechi, de la Bamovschie vodă, din let 7136 şi cu aceasta trăge ca să ia aceşti ţigani de la stăpînirea pitarului Costin. Iar dumnealui pitarul Costin au dat samă înainte noastră, precum că aceşti ţigani i-au apucat de la părinţii dumisale ş-au arătat pitarul Costin şi scrisoare înainte noastră. Iar mai vîrtos au arătat un zapis de danie pe aceşti ţigani, din let 7198, iulie 22, de la Cîrstîna fata Gramii stolnicul, nepoata lui Orăş hatmanul, giupîniasa răposatului Statie clu- 309 cerul, în care zapis arătînd pre larg precum că aceşti ţigani au fost danie Gramei stolnicul, tatul Cîrstînei, de la unchiul lor Bamovschie vodă şi cum că s-au fost mai sculat odată un Ciocîrlie cu pîră ca să ia acei ţigani, iarăşi tot cu acest ispisoc şi au rămas Ciocîrlie de la giudecată. La care, stînd şi noi a le lua sama cu amăruntul, s-au cunoscut că acel ispisoc ce-1 arată Ciocîrlie este răsuflat şi neavînd Ciocîrlie vro dovadă precum să fie mai stăpînit el sau părinţii lui de aceşti ţigani, s-au cunoscut că îmblă rău şi far de cale şi s-au dat rămas Ciocîrlie din toată giudecata şi lege ţării, ca să dea pace pitarului Costin pentru aceşti ţigani ce s-au scris mai sus. Iar pitarul Costin îndreptîndu-să înainte noastră, i-am dat şi de la noi această carte de giudecată, ca să-i fie de credinţă. Let 7251 <1743>, mai 28 1042 205 r. 7251 <1743>, martie 4*^ O carte de giudecată s-au dat lui Novac jidovul de Eşi, feciorul lui Mihel haham, precum au venit aceşti 3 jidovi, Novac şi cu Lupul şi cu Iosîf feciorul Ursului, de aici din Eşi ş-au jăluit c-au avut ei cute trei datorie cu zapisă la un Leiba jidov de Botoşeni şi acel jidov au eşit mufluz. Şi avînd o casă în tîrg în Botăşeni, preţul ei de 250 lei, aşa dederă ei samă, Novac şi cu Iosîp, că acea casă au fost pusă zălog în zapisăle lor cele de datorie ce-au avut de la Leiba şi pe urmă s-au sculat Leiba, fară ştirea lor, di-au vîndut şi casa altui jidov din Ţara Leşască, anume Ilie, carele s-au aşezat în Botăşeni. Şi pricina între aceşti trei jidovi era că Lupul jidov au cerut acei casă să li să dea lor curama, la cute trii, să-şi scoată datorie lor, iar Novac şi cu Iosîp au stătut pricină, zîcînd că numai în zapisăle lor este zălogită casa şi numai lor li să cade a-şi lua datorie din preţul casăi. Pentru care Lupul jidovul iarăşi au arătat de datorie lui Novac jidovul ce-au dat bani, 100 lei, Leibii jidovul şi i-au pus şi casa zălog în zapis, de aceasta ştie şi el, c-au iscălit şi el martur în zapis şi este lucru adevărat, iar de zălogul ce zice Iosîp că este casa zălog în zapisul lui drept 100 lei, care zapis arată să fie făcut tot într-o zi cu zapisul lui Novac, de acest zapis au zis Lupul jidovul că el nu ştie cînd s-au făcut ş-au arătat a fi nedrept acel zapis, de vreme că el împreună cu Iosîp, cu 9 luni mai înainte, amîndoi cu întrat chizeşi pentru Leiba de... lei şi acea datorie au avut-o ei împreună a o lua de la Leiba şi casa zălog la dînşii n-au fost şi cum Iosîp au luat pe urmă zapis numai el singur zălog casa 310 . şi lui nu i-au spus, nici au ştiut nimică / cînd au luat acel zapis. Pentru care, luînd măria sa vodă sama, s-au dovedit că casa ce este zălog în zapisul lui Novac jidovul este lucru adevărat, iar zapisul de zălog ce arată Iosîp jidovul este lucru nedrept şi cu meşterşug, fiind zapisul şi far de marturi de dovadă. S-au hotărît giudecata lor ca să să scoată casa la vînzare şi din preţul casăi, întăi Novac jidovul să ia datorie sa, pe zapisul ce are şi pe ce va mai rămîne din preţul casăi şi pe altă, de s-a mai afla a Leibii, cu toţi datornicii să facă curama şi cărue cît i s-a veni cu dreptate atîta să ia şi jidovul ce-au cumpărat casa mai pe urma zălojiturii să n-aibă nici o triabă cu casa. Şi după hotărîtura giudecăţii, s-au dat această carte. 1043 7251 <1743>, martie 5 ^ O carte de giudecată Stancului ce-au fost vornic la Soveja. Au pîrît Hristodor neguţitoriul pe Stancul, zicînd Hristodor că de 11 ani au dat 546 lei în mîna Stancului şi a cumnatu-său, Duşii, la 6 zile a lui octomvri, în casa Duşii cumnatul Stancului, la Telejin, la Izvoară, în Ţara Româniască, ca să cumpere cu acei bani oi şi caşcaval, fiind la ace vreme Duşa şi slugă lui Hristodor. Şi zapisul ce-au avut Hristodor pe banii acie, de la Stancul şi de la Duşa, au dat samă că s-au prăpădit, dară are martur. Şi cerînd mărie sa vodă dovadă la Hristodor, el au adus 2 oameni marturi din Ţara Româniască, anume Ion, slugă lui Hristodor, care au mărturisît că el au fost faţă cînd au dat acei bani la Stancul şi la Duşa, zloţi şi lei şi s-au tocmit să aducă oile la 18/ munţi ce cumpărasă stăpînu-său, Hristodor, să facă căşcăvălărie, tocmindu-să să de oaia cîte 3 parale şi el au scris şi zapisul. Iar alt martur, anume Pavăl, au mărturisit că banii i-au dat la săptemvrie 6 zile, în casă, pe masă, la o moară din sus de Telejin, în mîna Stancului şi-a Duşii, să aducă oi la doi munţi, să facă căşcăvălărie şi tocmala n-au tăet, numai pe cît s-a vinde. Şi zise Hristodor că, osăbit de aceşti doi marturi, mai are un martur care este în Ţara Româniască, nu l-au putut aduce, iar afară dintr-aceşti 3 marturi, pe alţii nu mai are. Iar Stancul au dat samă că nici au fost el la ace vreme în Tara Ro-mâniască, nici au luat nici un ban din mîna lui Hristodor, nici ştii nimic, nici un fel de aceste ce zice Hristodor. Şi măcar că cumnatu-său, Duşe, au murit, dar pe soru-sa Ana, fameia Duşii, încă au adus-o Stancu de faţă şi fameia încă s-au apărat că-i mare năpaste şi nu ştii nimic să fie luat bărbatul ei acei bani, nici la moarte lui n-au mărtu- 311 risit, aducînd Stancu şi 12 oameni, preuţi şi mireni, mărturisind că Stancul intre dînşii au trăit la aceie vreme, cum şi acmu şi ei de această nimic n-au simţit, nici au auzit să margă Stancul în Ţara Româniască, să ia bani de la Hristodor şi el să şi feria a nu mergi în Ţara Româniască, avînd pricini acolo. Pentru care, luînd mărie sa vodă sama cu amăruntul, macar că şi Stancul cu aceşti marturi a lui nu pute să să îndrepte, căci acei oameni, mărturii lui, nu pot să ştii pe unde au îmbiat la ace vreme şi ci-au făcut, dar şi Hristodor din vreme zapis pe acei bani n-au arătat şi cu aceşti 2 marturi ce-au adus n-au putut dovedi: una, că mărturiile lor s-au dovedit răle, apui, că unul din marturi este slugă lui Hristodor, care, după pravile, mărturia slugii nu să ţine în samă, am dat această carte de giudecată la mîna Stancului ş-a surorii sale, Anei, fămeii Duşii, 206 v. ca / să să apere de cătră Hristodor, nici o supărare să nu le facă şi de această pîră să nu să mai pîrască. 1044 Facem ştire cu această carte, precum au vinit înainte noastră răzeşii de Birăeşti, de la ţinutul Bacăului, anume Lupul Banul şi Ion Măcăială şi Gheorghiţă Măcăială şi Toader Măcăială şi Alexandru şi Gligoraş şi Ion Ghidu şi Arsănii şi Măriuţa şi Irina şi Vărvara şi Maria şi cu alt niam a lor şi ni-au arătat o mărturii de hotărîtură de la fratele nostru, dumnealui Radul Răcoviţă vel spatar, din velet 7249, scriind într-acesta chip că, din poronca măriii sale lui Gligorie vodă, au mers la sat la Birăeşti, de la ţinutul Bacăului, ce este între Limpede şi Bistriţă, ca să hotărască acel loc, să să aliagă pricinile ce-au avut de multă vreme răzăşii de Birăeşti cu răposatul Ştefan Rusăt vornicul, mai pe urmă şi cu fiiul său, Costantin treti postelnic, pentru nişte părţi de moşie din sat din Birăeşti, ce-au fost cumpărătură lui Ştefan ispravnicul de Bacău de la unii din răzeşii de Birăeşti, cu 11 zapisă. Şi de la Ştefan ispravnicul au rămas acele părţi la niamul Hrişcanilor şi a lui Costantin logofătul de Tămaşi cu giupîniasa lui Safta, ce-au fost niam Hrişcanului şi au dat aceste părţi de moşie lui Ştefan Rusăt vornicul. Şi Ştefan Rusăt vornicul au fost luat hotărnici pe Timuş Crupenschi logofătul şi hotărînd Timuş logofătul au făcut satul în trei bătrîni pol şi au dat doi bătrîni lui Ştefan Rusăt vornicul şi un bătrîn pol l-au dat tuturor răzăşilor. Cu care hotărîtură neodihnindu-să răzăşii şi plîngîndu-să de strîmbătate, 312 s-au fost giudecat şi la Divanul măriii sale / domnului şi stăpînului nostru, Ion Costandin Neculai voievoda, la domnie întăi a măriii sale, de faţă cu Ştefan Rusăt vornicul şi mărie sa au fost poroncit dumisale fratelui nostru Toader Cantacozono medelnicerul şi dumisale Mihalache Sturza clucerul, ca să miargă să cerce ace moşie şi acei boeri n-au mai mărs. Şi pe urmă, viind iar mărie sa Gligorie vodă cu a doao domnie, de iznoavă au mai supărat răzăşii şi-au orînduit mărie sa pe alţi boeri să miargă să hotărască şi fiind vremile tulburate, iar au rămas necăutate. Şi atunci de iznoavă au mai dat jalobă răzeşii de Birăeşti şi i-au fost rînduit la noi, de am fost căutat ace giudecată pe scrisori ce-au avut şi fiind toţi de faţă înainte noastră, li-am ales într-acesta chip, rînduindu-să la fratele nostru, dumnealui Radul Răcoviţă vel spatar, fiind atunce paharnic, ca să miargă la sat la Birăeşti şi să cheme oameni megieşi de pinpregiur şi să cheme şi pe egumenul de Ocnă cu zapisă ce va fi avînd pe Lăiteni şi să cheme şi pe niamul acela a Hrişcanului, spuind răzeşii că mai sînt o samă de scrisori pe aceste părţi de moşii la dînşii şi ace să cerce cu amăruntul, ca să poată dovedi şi îndrepta: sînt stîlpite în parte din gios aceste cumpărături a lui Ştefan ispravnicul de cătră alţi răzeşi, precum au dat samă răzăşii înainte noastră? Iar neputîndu-să nici cu unile de aceste a să lumina, atunce să aibă dumnealui a face acel sat Birăeştii în patruzăci şi şesă părţi, pe 46 de niamuri ce s-au aflat în ispisocul răposatului Ion vodă şi apoi să scoată parte pe zapis ce are Costandin Rusăt treti postelnic, iar alte părţi ce-or rămîne să le de toate răzeşilor. Care, din poronca ce-au avut, acest boeri au chemat pe egumenul de Ocnă cu zapisele Lăitenilor şi pe Broştianul, ce este niam Hrişcanului, cu scrisorile ce-au avut, au chemat şi oameni megieşi di pe împregiur, care mai gios i-au arătat / anume şi au mers şi dumnealui. singur acolo şi încătă din scrisori nimic n-au putut alegi, căci scrisorile Lăitenilor altă nu scriu, fară satul Lăitenilor. Aşijde au cercat şi au întrebat pe megieşi pentru aceste cumpărături a lui Ştefan ispravnicul de Bacău, fost-au vreodată alesă şi stîlpite de cătră răzeşi şi altă n-au putut afla, nici altă stîlpitură n-au găsit, fară stîlp au găsît între hotară, unde s-au hotărît Lăitenii cu Birăeştii şi au arătat şi un loc de casă, a unui Filip şi iar locul unii casă, a unui popă Nicul şi pomeţii lor ce-au mai rămas, de carii aceşti sînt vînzătorii acelor zapisă a lui Ştefan ispravnicul şi adevărat în parte de gios sînt, unde să înpreună cu Lăitenii. Care văzînd că cu altă nu poate adeveri, cercat-au şi acele scrisori ce să află la niamUl Hrişcanului şi iar altă nimic n-au putut cunoaşte, fară iară nişte cumpărături acelui Ştefan ispravnicul şi a 313 fiiului său mai pe urmă, tot din sat din Birăeşti, fără atîta au cunoscut că aceste scrisori a niamul Hrişcanului, ce-au mai rămas, s-au văzut că au fost toate acelui Ştefan şi niamului său, iar cu ce pricină au încăput în mîna lui Costandin logofătul de Tămaşi şi el li-au dat lui Ştefan Roset vornicul, n-au putut dovedi. Iar hotărîtură lui Timuş s-au cunoscut cu adevărat că au făcut multă strîmbătate răzeşilor, că acei bătrîni ce i-au pus la înpărţală n-au fost de acei bătrîni nici unii ce să află în ispisocul răposatului Ion vodă, ce sînt săminţie acelora mult mai încoace. Aşijdire şi zapisăle acele nu sînt singuri bătrîni, sau să răspundă bătrînul întreg, ce zic parte lor ce să va alege, care Timuş logofătul i-au pus pe toţi parte mare, 208 r. adecă bătrîn întreg şi cu această / socoteală luasă mai toată moşie răzeşilor şi încă ce mai de frunte şi lor li didesă şi ce mai rea şi mai nimică. Ce, dumnealui spătarul, urmînd după hotărîrea măriii sale Grigore vodă, au măsurat tot satul Birăeştii în lungul moşiii - fiind mulţi răzeşi, amintire nu să pute - şi apoi li-au înpărţit în curmeziş, ca să agiungă la toate părţile cu capetele în apă, şi în Limpede şi în Bistriţă, începînd întăi a măsura din capul hotarului de sus, unde să împreună cu hotarul Vălţăneştilor, a Neculceştilor, unde au făcut buor într-un păr ş-au pus şi piatră dispre Limpede şi în preajma acestue, în curmeziş, spre apus, la mijloc, în margine unii văi săci, ce să chiamă Vînătoarea, au pus altă piatră şi în malul luncii Bistriţei au pus altă piatră şi au făcut şi buor într-un plop. Acesta-i capul hotarului de sus. Şi mergînd pe mijloc cu funii în gios, păn în hotarul Lăitenilor, s-au aflat tot lungul satului Birăeştilor 1.870 stînjăni şi stînjenul 8 palme. Şi înpărţindu-le în curmeziş, după poronca măriii sale lui vodă, în 46 de părţi, pe 46 de niamuri ca să află în ispisocul răpousatului Ion vodă, au venit pe parte cîte 40 de stînjeni şi 5 palme. Deci, începînd din capul hotarului de gios, unde să împreună cu Lăitenii, au scos întăi parte lui Costandin Roset treti postelnicul de-oparte, după poronca măriii sale lui Grigore vodă, ca unui strein între răzeşi şi mai vîrtos că şi acei bătrîni ce-au vîndut acel zapis tot parte de gios au ţinut, cum s-au zis mai sus, că şi semnele casăi şi pomeţii sînt de faţă, precum toţi răzeşii au sufleţit. însă, măcar că în carte măriii sale îi poroncie să scoată parte lui Costantin Roset postelnic pe 11 zapisă, ce să va alege, dar acolo la împărţală au scos numai 9 zapisă peste tot şi într-acele 9 zapisă, 7 zapisă li-au pus bune la parte, 208 v. iar 2 nu li-au pus, căci unul au fost / o mărturie a tîrgoveţilor de Bacău, întăritură, cum am zice, pe un zapis ce s-au aflat la niamul 314 Hrişcanului, iar altul scrie pe un Vasile Tărîţă de în Galbeni, de la ţinutul Niamţului, că au vîndut parte Teclii; ace Teclă nici în ispisocul răpousatului Ion vodă nu să răspunde, nici cîtă parte are, nici pe ce niam să trage. Care au şi giurat toţi răzeşii înainte dumisale spatarului că nici o ştiu pe Tecla, nici pe Vasile Tărîţă să fie răzeşi cu dînşii, nici au pomenit vreodată să stăpîniască, ce li-au socotit răsuflate. Iar în cele 7 zapisă, precum au zis, i li-au pus bune, căci s-au aflat şi acei vînzători din cine sînt, precum arată izvodul de niamuri ş-au cuprins acele 7 zapisă şepte părţi din cele 46 de părţi, care au cuprins 274 stinjăni 3 palme, care li-au şi stîlpit în curmeziş, spre Bistriţă şi spre Limpede, pe 3 locuri: în malul Bistriţei o piatră şi la mijloc piatră şi în malul Limpezii piatră. Iar de aice în sus, au măsurat părţile pe zapisă ce are niamul Hrişcanului, nepoţii lui Ştefan ispravnicul, care i s-au făcut o parte şi giumătate din cele 46 de părţi, în care cuprinde pe ace parte şi giumătate 61 stînjeni. Şi iar s-au mai măsurat 24 de pămînturi, pe alte 2 zapise ce mai are şi pămîntul 20 de paşi, după obicei şi pasul 6 palme şi aşa şi acestora le-au stîlpit pe 3 locuri, şi despre parte lui Costantin Roset postelnicul şi despre parte celoralalţi răzeşi. Iar de acolo în sus, păn în hotarul Vălţăneştilor, au rămas în parte tuturor răzeşilor celoralanţi şi aşa cu toţii au priimit. Care şi izvod anume._de niamuri s-au făcut, cine sînt vînduţi şi cine nu sînt, ca de ar mai vini cineva pe urmă din răzeşi, să să ştie şi aşa au şi încheiat tot hotarul. Şi la acest hotărît au fost mulţi oameni, megieşi din sus şi din gios şi răzeşi, anume egumenul de Ocnă, / Sofroni, stăpînul Lăitenilor, Bucur şoltuz de Bacău, Mihălache ot tam, Toader ciubotar ot tam, Andrei sîn Furtunii, Vasile Dabija ot tam, Ianăş ot tam, Chiriţa ot tam, popa Vasile Neculcescul ot Volţăneşti, Darie brat ego ot tam, Ion Neculcescul ot tam, Ion Golăi ot Hălăseni, Chiriac Gherlan ot Băşeni, Gheorghie sîn lui Chiriac ot tam. Din răzeşi: Ion Broştanul i Costantin brat lui, Ioniţă Hadîlbei, Ion Măcăială, Gheorghiţă Măcăială, Lupul Banul, Gligoraş Cojocar, Pavăl Berdilă, Gheoghie Cuibar şi alţi mulţi. Şi după hotărîrea ce-au făcut, au luat şi hotamica lui Timuş Crupenschii şi izvodul hotărîturii lui şi acele 2 zapise a lui Costantin Ruset postelnicul, ce s-au aflat rele şi le-au dat toate la mîna răzeşilor. Carii şi noi, pe hotărîre acelui boer de mai sus numit, am dat această carte de întăritură la mîna răzeşilor, să-şi stăpîniască moşie cu pace. 7251 <1743>, ghenarie 15 315 1045 întărită de domnul şi iscălită de patriarhul Sfîntului Mormînt. Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată că, înainte Divanului măriii sale domnului, stăpînului nostru, Io Costandin Neculai voievoda, fiind şi noi de faţă, s-au pîrît Neculai ficiorul Chiricăi ce-au fost armaş şi Mihălache ficiorul lui Gavlil [sic] Doniţ, ce s-au răspuns că să trag din Măoa, cu preutul Gligoraş Roşea, pentru moşie Cotecerii, ce este pe de amîndoao părţile de apa Crasnii şi dispre ţinutul Vasluiului şi despre ţinutul Fălciiului, zicînd preutul Gligoraş că acel sat este a lor, cumpărătură a moşilor săi, 209 v. lui Gligori vătaf, / ficiorul lui Lupan sluger, de la Eni şi de la Tudor, ficiorii Bambii, nepoţi de soră lui Enache postelnicul, iar lui Enache postelnicul au fost cumpărătură de la Negrilă Coteţ şi de la toţi răzeşii lui, arătînd şi un ispisoc la răposatul Evstratie Dabija vodă pe această cumpărătură, din velet 7100 [sic]. Iar Neculai ficiorul Chiricăi şi Mihălache ficiorul lui Gavlil au răspuns că acel sat, Cotecerii, este driaptă moşie lor şi au stăpînit-o păn acmu, atîta ei, cît şi părinţii şi moşii lor, cu pace, numai scrisori ce-au avut pe ace moşie s-au prăpădit la vremile de nepace, dar de niamul lor nu ştiu ei să fii vîndut nime, nici preutul Gligoraş sau alt niam a lui cu acel ispisoc de la Dabije vodă n-au stăpînit pînă acmu, nici sînt acei vînzători ce arată în ispisoc de niamul lor. Şi cît pentru stăpînire aceştii moşii, din poronca măriii sale lui vodă au cercat şi ispravnicul de ţinutul Vaslui, dumnealui Ştefan Rusăt biv vel paharnic, precum am văzut şi mărturie dumisale, scriind că cu oameni bătrîni, împregiuraşi, de vîrstă ca de 80-90 de ani, s-au mărturisit cu sufletele lor că acel sat Coticerii l-au stăpînit tot ei şi părinţii lor şi niciodată nu s-au sculat cu vreo pricină, să tragă această moşie de la stăpînire lor. Dar, osăbit de această dovadă de mărturii, întrebînd mărie sa vodă şi pe preutul Gligoraş, care era preut de ispravă şi de vîrstă ca de 45 ani, şi el încă au mărturisit că el sau alţii din niamul lui nu ştie să fie stăpînit ace moşie, nici de la tată-său n-au auzit să fi stăpînit, zicînd că zapisul şi ispisocul ce este la dînsul au fost răsărit de la mîna lor şi acmu de zăci ani să-l fi aflat. Cu care ispisoc şi la domnie lui Gligorii vodă au eşit la giudecată Toader jicnicerul, fiind nişte surori a lui, niam di pe tată, niam cu popa Gligoraş, di pe muma lor care să trăge din Lupan. 210 r. Dar, nici odihnindu-să Neculai cu / Mihălache, de iznoavă acmu eşind la Divan şi cercîndu-să stăpînire şi aflîndu-să după cum arată şi 316 mărturie dumisale paharnicului Ştefan, aşe au socotit mărie sa vodă şi cu noi: de vreme că popa Roşea singur au mărturisit că el şi fraţii lui, de cînd s-au trezit, sau alţii din niamul lui Lupan, nici din părinţii lor n-au apucat şi trăitor tot acole au fost, iar Neculai şi Mihălache dovedind cu stăpînire, s-au socotit a fi mai întemeiată stăpînire de atîţia ani, decît scrisorile ce-au arătat popa Gligoraş. Dar, cu toate aceste, mărie sa vodă au trimes pe aceşti oameni, împreună cu preutul Gligoraş şi la sfinţie sa fericitul părintele patriarhul a Sfîntului Mormînt, chiar Parfenie, întîmplîndu-să aice, ca să de şi sfinţie sa hotărîre cum a fi mai drept, fiind şi aceasţă pricină la mijloc, scriind la ispisocul acestui preutul că această moşie de la nepoţii lui Enache postelnicul, ctitorul sfintei mănăstiri Sfetii Sava, s-au cumpărat. Şi sfinţie sa părinte patriarhul încă aşe au socotit, că tot aceşti oameni ce-au stăpînit atîta vreme au dreptate a stăpîni moşie lor cu pace. De vreme că şi pravila hotărăşte, cine nu va stăpîni moşia sa pînă la 40 de ani, trăind acolo, să o piarză, s-au hotărît giudecata lor, precum de la mărie sa vodă şi de la sfinţie sa părintele patriarhul, aşe şi de la noi, ca să-şi stăpîniască ei moşie lor Coticerii, cu tot venitul, cu bună pace. Iar preutul Gligoraş cu niamul său s-au dat rămas din toată judecata, ca să n-aibă triabă cu moşie Cotecerii şi s-au luatji scrisorile de la mîna lui şi s-au dat la mîna niamului Măoii. Şi pe hotărîre giudecăţii măriii sale lui vodă, am dat şi de la noi această carte pe giudecată, ca de această pîră să nu să mai pîrască. 7251 <1743>, martie 12 La al triisprăzeci ani, a al cincile domnie şi al doile an a al doile domnie a Moldovei. 1046 /V ) v. întărită de domnul şi de patriarhul Sfîntului Mormînt, chir Partenie. Facem ştire cu această carte de giudecată că, înainte Divanului măriii sale domnului şi stăpînul nostru, Io Costantin Neculai voevod, fiind şi noi de faţă, au avut pîră ficiorii Lupei, nepoţii Paraschivii, cu popa Enache, ginerele lui Neculai peveţul, cerînd ficiorii Lupii o casă cu pivniţă de piatră, cu locul ei, de aice din Eşi, din capul Uliţii Rusăşti, zicînd că au fost de zăstre a moaşii lor, Paraschivii, fimeii cei dintăi a lui Ene peveţul şi ficiori au avut numai pe muma lor Lupa şi la ace casă cu pivniţă Neculai peviţul n-au avut triabă şi-au stăpînit-o muma lor, Lupa, şi au luat chirii. 317 Iar popa Enache au răspuns că această casă şi pivniţă au fost a socra-său, a lui Neculai peviţul, rînduită diată tot de Eni peviţul, arătînd popa Eni şi o mărturii de la un protopop Ursul, scriind că din gura lui Eni peveţul au auzit rînduind ace casă cu pivniţă ficiorului său, lui Neculai şi în 60 de ani tot socra-său Neculai peveţul au stă-pînit-o, dînd-o şi zăstre la doao fete a lui, care s-au giudecat şi la mărie sa Gligorie vodă şi pe dovada stăpînirii de 60 de ani s-au dat casa cu pivniţa în stăpînire lui Neculai peveţul. Şi neodihnindu-să ficiorii Lupii, zîcînd că au nedreptate la aceasta şi în trecute zile, din poronca măriii sale lui vodă, s-au rînduit această giudecată şi la sfinţie părintele mitropolitul ţării, chir Nechifor şi sfinţie sa au întărit giudecata măriii sale lui Gligorie vodă, giu-decînd, cu pravila, iar după stăpînire. Şi iar, de iznoavă jeluind feciorii Lupii că au nedreptate, au orînduit mărie sa vodă la egumeni şi la noi, 211 r. de am / mai căutat această giudecată şi atunce, dovedind ficiorii Lupii cu mărturii precum şi muma lor, Lupa, au şezut în casă şi au stăpînit, luînd chirii şi casă şi. din pivniţă şi unii din marturi mărturisind că au auzit din părinţii lor cum şi casa cu pivniţa au fost zăstre Paraschivii, muma Lupii, am fost hotărît cu carte de giudecată a rămîne această casă cu pivniţă în stăpînire ficiorilor Lupii. Dar popa Enache nu s-au lăsat şi iarăşi au făcut jalobă măriii sale lui vodă, zîcînd că au aflat altă dovadă, adică scrisă pricina acestor casă în condica vechi a tîrgului, care să face în vremile trecute de şoltuzul de Eşi, scriind în condică că ace casă cu pivniţă au cumpărat-o Ene peveţul împreună cu fameia sa, Paraschiva, muma Lupii. Şi pentru aceasta, văzînd mărie sa vodă gîlceavă neraptă, i-au adus pe toţi faţă înainte măriii sale şi li-au luat sama şi cît pentru şidere şi stăpînire n-au tăgăduit nici popa Enache că n-au şezut Lupa în casă. Şi mărie sa vodă aşe au socotit, că întăi să cade să să dove-diască a cui au fost: a lui Neculai peveţul, au zăstre Paraschivii. Şi li-au poroncit lor să aducă marturi de credinţă înainte măriii sale, să mărturisască, care să zică că ei ştiu cu adevăr, iar nu cu auzire, ori că au fost casa cu pivniţa zăstre Paraschivii şi Neculai peviţul n-au avut triabă, ori c-au fost a lui Neculai peviţul, neavînd Lupa parte într-ace casă şi pe ace dovedire să li să facă dreptate. Şi nici ficiorii Lupii, nici popa Enache cu acest fel de dovadă n-au putut dovedi, arătînd popa Enache numai ace scrisoare a popii Ursului ce arată mai sus, care, scriind întrînsă rînduială fară dreptate, nefacînd parte Lupii din moşii, nu s-au ţinut în samă. Şi nefiind dovadă nici la o parte, că fiieştecarele din fraţi au stăpînit ace casă ca o moşie părinţască împărţitoare şi pe alţi 318 fraţi, iar nu ca hotărît lucrul său, cum şi din scrisorile ce-au arătat popa Enache s-au dovedit că au parte amîndoi fraţii în casă şi s-au hotărît 1 v. giudecata lor ca să / fie casa împărţitoare şi fiind ei numai 2 fraţi ficiori lui Eni peviţul, Neculai şi Lupa, casa să să scoată în vînzare şi din preţul cine va da mai mult, giumătate să ia ficiorii Lupii şi giumătate popa Enache, ori să-şi întoarcă unul altue, ori să să vînză cui a da mai mult şi să împartă banii cum or vre. Şi pe hotare giudecăţii măriii sale, am dat şi de la noi această carte pe giudecată. Şi cheltuiala ce-au zîs popa Enache c-au făcut cu casa şi alte ce-au înnoit, să rămîe pentru chirie ce-au luat în 3 ani. 7251 <1743>, martie 6 La al treisprăzeci ani, a al cincile domnie şi al doile an a al doile domnie a Moldovii. 3 r. Giudecăţile dumisale lui vel logofătul, din poronca măriii sale lui vodă. 1047 Venit-au de faţă, la giudecată înaintea noastră, Sandul Cărăiman, feciorul lui Vasilie Cărăiman, cu molitva sa iermonah Natanail, feciorul Sandului Septeliciu, pentru o a patra parte din giumătate de sat de Zmeeşti, din partea de sus, ce sînt pe apa Rîşcii, la ţinutul Niamţului, cu vad de moară în vatra satului, zicînd Sandul Cărăiman cum ace moşie fiind a unui frate a tătîne-său, anume Ştefan Cărăiman, o au cumpărat tată-său, Vasile Cărăiman, la velet 7221, aprilie 26, arătînd şi zapisul vînzării de faţă. Şi zisă că, cît au trăit tată-său au stăpînit ace moşie cu pace, iar după moarte tătîne-său, au pus mîna pe moşie Natanail Şeptelici, trăgînd-o şi el la stăpînirea sa cu-n zapis de danie ce-au avut de la Ştefan Cărăiman. Care şi Naftanail Şeptelici, fiind de faţă, au arătat zapisul cel de danie lui Ştefan Cărăiman, scris din velet 7213, dar au mai arătat şi alt zapis, făcut înainte daniii, la velet 7209, în care zapis scrie c-ar fi dator Ştefan Cărăiman cu 30 de lei Sandului Şeptelici, tatului lui Natanail şi zisă Natanail că în prejma aceii datorii ar fi dat Ştefan Cărăiman ace moşie danie, numai la zapisul cel de danie nimic nu pomeneşte de datorie. Şi drept acie, socotind noi că este mai cu cale a stăpîni moşie cum-părătoriul decît cela cu danie, le-am hotărît giudecata să-şi stăpîniască 319 213 v. Sandul Cărăiman moşie, după cum /îi scrie zapisul cel de vînzare, iar zapisul cel de danie s-au luat din mîna lui Natanail Şeptelici şi s-au dat la mîna Sandului Cărăiman. Şi lui Natanail Şeptelici i s-au dat voe, cu carte gospod, afară dintr-această moşie, ce-ar mai afla de a lui Ştefan Cărăiman să aibă a lua pentru cei 30 lei datorie sa. însă, din niamul lui Ştefan Cărăiman, avînd cineva de răspuns pentru ace datorie, să vie de faţă la giudecată. Let 7250 <1742>, ghenarie 151 1 Original la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 158, doc. 54; o versiune prescurtată în această Condică, doc. nr. 116; publicat integral de Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, voi. XXIV, pp. 21-22; regest în Buletinul Ion Neculce, fasc. 1, p. 356. 1048 Venit-au, din poronca măriii sale lui vodă, de faţă la giudecată înaintea noastră Costandache, fiiul lui Costantin ce-au fost armaş mare, cu părinţii călugări deja sfînta mănăstire Solea şi cu molitfa sa iermonaf Varlaam Ursache, zîcînd Costandache că, în a trie domnie a măriii sale lui Mihai vodă, un văr primare al său, Nicolai ce-au fost cămăraş din lontru, au cumpărat o moşie la ţinutul Sucevii, pe apa Sucevii, în gura Horaiţului, giumătate de sat de Meleşăuţi, parte de sus, de la Mărie căpităniţa lui Gheorghii Humă, fata lui Simeon Calcăntraur, drept 100 lei bani şi un cal. Şi după acee, murind Neculai cămăraşul şi fraţii lui, rămîind moşie acee cîtăva vreme necăutată şi tîrzie vreme, după ce s-au rădicat copilul acesta, Costandache şi cercînd de rîndul moşiilor văru-său, lui Neculai cămăraşul, fiind el niam mai aproape lui Neculai, au aflat ace moşie de mai sus numită la stăpînire călugărilor de Solea. Carii, fiind de faţă, s-au întrebat ca să arete cu ce stăpînesc ace moşie, ei au arătat diiata Mariii Humoae, făcută în urma vînzării ce vîndusă ia lui Neculai cămăraşul: călugărindu-să la mănăstire la Eţcani, 214 r. au dat ace moşie după moarte ei să fie a mănăstirii / Eţcanilor. Ş-au arătat călugării de Solea şi un zapis de la Varlaam Ursache, în carele scrie c-au vîndut el ace moşie de mai sus numită mănăstirii Solcăi. /V Intrebatu-s-au şi pe Varlaam Ursache, cu ce cale au vîndut el ace moşie? El au dat samă c-au vîndut-o pentru banii săi, ce-au cheltuit de au grijit pe Mărie Humoae la moarte ei şi după moarte ei, zicînd şi aceasta că, fiind ace moşie cumpărată de Neculai cămăraşul pe nişte stupi, după moarte cămăraşului Nicolai s-au sculat fraţii lui Neculai 320 ş-au luat acei stupi de la Mărie Humoae, întorcîndu-i moşie înpreună cu zapisăle ce dedesă pe vînzare moşiii la mîna lui Nicolai cămăraşul. Dar aceasta numai cu gura sa o au arătat Varlaam Ursache, iar nu cu vro dovadă, măcar că au zis c-a dovedi cu Toader Bădilită vornicul şi cu Gheorghii Humă, bărbatul vînzătoarei şi cu alţi marturi de credinţă, cum c-au întors moşie fraţii lui Neculai cămăraşul. Dar Costandache au arătat dovadă de faţă mărturie răpoosatului Costandin Silion biv vel medelnicer, în care scrie precum acel boeri, din poronca domniască cercînd adevărul acei moşii, de este driaptă cumpărătură cămăraşului Nicolai ş-au. adeverit din mărturie lui Gheorghii Humă, bărbatul vînzătoarei şi dintr-alţi oameni de credinţă, precum Nicolai cămăraşul au cumpărat ace moşie pe 100 lei bani şi pe un cal murg, spetit. Ş-au arătat şi carte măriii sale lui Grigorie vodă, dată lui Costandache, de stăpînit ace moşie, pe mărturie medelnicerului Silion, ş-au arătat şi zapisăle cele vechi ce li-au avut Mărie Humoae pe ace moşie, cărei li-au dat împreună cu zapisul cel de vînzare în mîna lui Neculai cămăraşul, cînd i-au vîndut moşie. Măcar că zapisul vînzării lipsind, au dat samă Costandache că şi lui aceste zapisă i-au venit de la Ţarigrad, fiind în mîna lui Gheorghii, fratele lui Nicolai cămăraşul, ce era lîngă mărie sa Mihai vodă/ şi cine i li-au trimis să hii dat samă că, di-au şi fost zapisul vînzării, de acolo s-au răsărit la moarte lui Gheorghii, murind de ciumă. De care, avînd Costandache zapisăle moşiii în mîna sa şi avînd şi mărturie de îndreptăciune de la medelnicerul Silion, cu driaptă giudecată i s-au dat moşie în stăpînire sa, ca unui drept clironom. Iar călugării de Solea să aibă a apuca pe Varlam Ursache să le întoarcă preţul ce li-au dat pe moşie, căci că s-au dovedit c-au vîndut fară cale, căci nici Humoae, după vînzare, nu i s-au căzut să mai de moşie şi danie şi, de-ar fi dat şi cu cale, moşie trebue să rămîe la Iţcani, iar Ursache n-au avut nici o triabă a vinde. Let 7250 <1742>, ghenarie 161 1 Rezumat publicat de Teodor Balan, Documente bucovinene, voi. IV, pp. 116- 117. 1049 Venit-au, din poronca măriii sale lui vodă, de faţă înainte noastră, Mărie ce s-au răspuns fata lui Costantin Broaină şi ginerile ei, Sandul, cu părinţii călugări de la sfînta mănăstire Tazlăul, pentru o bucată de 321 loc ce să chiamă Bîndeştii, în Ţarina Mare, la ţinutul Niamţului, zicînd Mărie împreună cu gineri-său cum într-acel Bîndeşti au şi ei moşie de pe strămoşul lor Bîndici ş-au stăpînit moşii şi părinţii lor acolo, iar în urma părinţilor lor li-au împresurat călugării de Tazlău moşie, cu hotarul lor de Zăneşti. Iar călugării de Tazlău dederă sama precuma cel loc, Bîndeştii, giumătate este a lor, de hotarul Zăneştilor, iar giumătate este de hotarul Roznovului ş-ar fi mai avut pîră şi giudecată în trecutele vremi călugării cei bătrîni cu Costantin Braina, din care să răspundi femee aceasta cu ginerile ei, şi cu Gligorii vătavul de Eşi şi cu Lupul, nepoţii 215 r. lui Bîndici, acolisindu-să / şi atunce acei oameni de ace bucată de loc, cum că-i moşie lor. Şi, cercîndu-să adevărul cu boeri de credinţă şi cu oameni buni megieşi de pimpregiur, i-au dat giudecata rămaşi pe acei oameni, dovedindu-i călugării că este moşie driaptă a mănăstirii Tazlăului, de hotarul Zăneştilor, cum scrie pe larg toată giudecata la ispisocul răpoosatului Dumitraşco vodă Cantacuzino, din let 7138, carii acmu au arătat călugării faţă ş-au mai arătat şi alte doaî ispisoace de întăritură, tot pe ace moşie, unul de la răpoosatul Antonie vodă Roset, din velet 7184, altul iarăşi de la Dumitraşco vodă, din a doao domnie, din let 7193. Iar Mărie şi cu Sandul gineri-său încă au arătat doao cărţi gospod de la răpoosatul Ştefan Petreceico vodă, una din let 7181, martie 27, alta tot dintr-acel an, iulie 8 şi altă carte de la Dumitraşco vodă Cantacuzino, din velet 7192 şi nişte răvaşe vechi, nişte mărturii din trecutele vremi, din carele una mai de socotit era un răvaş de mărturie de la răpoosatul Neculai Racoviţă biv vel logofăt şi o carte de la Petreceico vodă, scrisă pe mărturie acelui boeri carele să hie mărturisit c-au văzut la nepoţii lui Bîndici precum au uric pe ace moşie. Numai, toate scrisorile ce s-au aflat la mîna femeii aceştie şi a gineri-său, fiind mai vechi, s-au socotit a fi răsuflate, de vreme că giudecata ce-au avut călugării cu acei oameni au fost mai pe urmă, cum s-au cunoscut din veletul ispisoacelor gospod ce au călugării la mînă. Şi pentru acee, s-au luat de a mîna femeii aceştie şi a gineri-său 11 scrisori şi o pecete gospod pe ceară moale roşie şi pe hîrtie şi cu izvod anume iscălit de noi s-au dat în mîna călugărilor şi cu driaptă giudecată s-au dat moşie la stăpînire călugărilor, s-o stăpîniască cu pace. Let 7250 <1742>, ghenarie 20 322 1050 v. Venit-au la giudecată din porunca gospod, înainte noastră, dumnealui Ursul Iuraşco biv vel căpitan, cu Istratie din Porceşti, pentru o parte de moşie din Buciumi, de la ţinutul Romanului, ce-au fost a lui Dumitru de Porceşti şi de la Dumitru de Porceşti o au fost cumpărat de şeptezăci de ani Miron dascalul de la Căuteşeni şi mai pe urmă, Catrina nora lui Miron, împreună cu Maria fata ei o au vîndut Ursului Iuraşco. Şi acmu Istratie de Porceşti au eşit la giudecată, ca să întoarcă preţul ce-au dat Ursul Iuraşco pe moşie şi să ia moşia din stăpînirea lui, fiind Istrate nepot lu Dumitru, celui ce-au vîndut întăi acea moşie, de vreme că din niamul lui Miron nime nu s-au aflat să cumpere acea moşie, puind şi această pricină, că, cînd s-au arătat Ursul Iuraşco stăpîn pe acea moşie, au zis că-i zălojită la dînsul, iar dacă au adeverit el că moşia este cumpărată de Ursul Iuraşco, au mers de au cerşut la Ursul Iurăşco ca să-i arete zapisul, iar el l-au tăgăduit. Iar Ursul Iuraşco au dat samă că acea moşie au cumpărat-o de cîţiva ani, cu ştire răzeşilor carii s-au aflat iscăliţi în zapis şi omul acesta cînd au mers de au cerşut să-i arete zapisul, era în vreme tulburării, cînd moscalii, şi fiind zapisul amistuit, n-au putut să-l scoată să i-1 arete. Şi omul acesta de cînd s-au vîndut moşie au ştiut de vînzare ş-au tăcut. Pentru care, aşe li s-au hotărît giudecata: de vreme c-au ştiut de vînzare s-au tăcut atîţia ani, să nu mai fie volnic a întoarce, ce să aibă Ursul Iuraşco a-şi stăpîni moşia cu pace. r. Şi întru aceasta, / au eşit la giudecată şi Pătraşco Perjul şi Sandul Hociung, ginerii Catrinii vînzătoarei, zîcînd cum acea moşie au fost neguţată cu soacra lor drept zece lei şi Ursul i-ar hi dat numai preţu de şesă lei, cu nişte ceară ce i-au dat. De care Ursul Iuraşco au dat samă că nu ştie nici drept cît au neguţat moşie, fiind vreme de cîţiva ani, au uitat, nici pe cum să-i fie rămas cu ceva din preţul moşiei nu ştie. Deci, zicînd ginerii vînzătoarei că ei ştiu bine şi negoţul cît au fost şi cum c-au dat numai preţ de şesă lei, luînd şi asupra sufletelor sale, într-acesta chip a întoarce moşia precum vrea ei nu li s-au dat voe, ce, s-au hotărît giudecata să le dea Ursul Iuraşco patru lei, să să pliniască zece lei, cum au fost negoţul moşiei. Şi li-au dat Ursul Iuraşco acei patru lei şi s-au aşezat această pîră, să nu să mai pîrască. Let 7250 <1742>, ghenarie 29 o O n oh 1051 Din poronca măriei sale lui vodă, au avut giudecată de faţă, înaintea noastră, Gheorghie ficiorul lui Danie, cu Sandul ficiorul lui Grigorie Săul, zicînd Gheorghie ficiorul lui Danie că, avînd ei o parte de moşie în sat în Lucavăţ ce este în sus, pe Siretiu, la ţinutul Sucevii, din a patra parte de sat, ce să chiamă stîlpul Onciuleştilor, a treia parte, li-ar hi împresurînd Săul acea moşie în tăria lui, luîndu-le şi venitul moşiei, fară de nici o giudecată. Pentru care, tîmplîndu-să de faţă, la giudecată, şi alţi răzeşi, moşeni vechi, de acolo, din Lucavăţ, anume 216 v. Velicico Chieşco mazil / şi Sandul Pelin mazil, ginerile lui Ion Vasilco, ei încă au mărturisit c-au apucat pe Danie, tatul lui Gheorghie, stăpînind în Lucavăţ a trei parte din stîlpul Onciuleştilor, fiind şi el tot de niamul Onciuleştilor. Iar Sandul sin lui Grigorie Săul au dat samă că popreşte acea parte a lui Danie din Lucavăţ, căci şi lor li s-ar fi împresurînd o parte de moşie din Igeşti, din pricina lui Danie; fiind uricul lor ce-au avut pe acea moşie la mîna lui Danie, le tăgădueşte uricul. De care uric, aice aşe au dat samă Gheorghie ficiorul lui Danie, că, în trecuţii ani, cercînd tată-său în scrisorile cele de moşii, au dat peste acel uric ce au fost scriind pe o parte din Igeşti şi, nefiindu-i nici de o triabă, pomenind într-acel uric de un Banilovschii Danco, l-au dat la mîna lui Ion Banilovschii ce trăeşte şi acela pe Şiret în sus, la ţinutul Sucevii şi au fost de faţă mulţi oameni buni şi preuţi cînd au dat Danie uricul acela în mîna lui Ion Banilovschii şi omul acela şi acum este de faţă. De care lucru, după jaloba ce s-au jeluit Gheorghie sin lui Danie şi după mărturia acelor răzeşi mai sus numiţi, am socotit că Săul popreşte moşia omului fară de nice o cale, de vreme că vro carte gospod sau vro scrisoare de la vro giudecată de poprit acea moşie n-au avut. Şi l-am dat rămas, să dea pace Săul moşiei lui Danie de acum înainte, mai mult să nu să atingă Săul a popri moşia lui Danie, sau a-i lua venitul. Iar Gheorghie sină Danie şi cu fraţii lui să aibă a-şi stăpîni acea a trie parte din a patra parte de sat de Lucavăţ, din stîlpul Onciuleştilor, cu tot venitul, cum au stăpînit şi mai înainte, din părinţi, din moşii lui şi această pîră să nu să mai pîrască în veci. Iar cît pentru uricul pe acea parte din Igeşti, ce l-au dat Danie la Ion Banilovschii, s-au hotărît să margă cu porunca gospod la dumnealui Costandin Cantacuzino biv vel armaş, giudecătoriul ţinutului Sucevii, să aducă pe Ion Banilovschii de faţă, cu uricul, să ia sama şi la a cui mînă va socoti că să cade să fie acel uric, la mîna aceluia să-l dea. Let 7250 <1742>, fevruarie 15 324 1052 r. Venit-au, din poronca gospod, la giudecată de faţă, înainte noastră, Istratie biv vornic, cu Miron Hîncul, pentru o moară de la Paltina, ce este în fundul Cogîlnicului, care moară o au fost ţiind ei depreună, cinci săptămîni Hîncul cu niamul său şi doî săptămîni - Istratie iarăşi cu niamul său. Care moară, tîmplîndu-să din pricina lui Istratie de au ars moara şi piatra cea diasupra, după ce au tocmit Istratie moară ş-au pus şi piatra la loc, de au dat-o pe faină, au stricat Hîncul rîndul, ţiind moara numai el singur, zicînd că arsul morii i-au pricinuit lui multă pagubă, c-au şezut multă vreme fară venit, pînă a să tocmi şi, după ce s-au tocmit, nu făcea la fanină ca întăi. Care aceasta, din poronca măriii sale lui Grigorie vodă, o au cercat dumnealui medelnicerul Carp, ş-au adeverit că moară, după ce au ars, numai o săptămînă au şezut fără venit şi într-o săptămînă toc-mindu-să, au făcut la fanină cum face şi mai înainte, cum s-au văzut la giudecată şi mărturie făcută la mîna lui Istratie vornicul. Numai Hîncul, acmu la giudecată, au pus altă pricină, că s-au rupt iazul şi stă moara ş-acum fară agonisită, care aceasta este datoria lor, a tuturor, ca să o ezască, dacă le trebue să ia venit din moară. Deci, aşe li s-au hotărît giudecata: ezind ei moara, să aibă a o ţine iar pe rînd, cum o au fost ţiind întăi, cinci stăptămîni Hîncul cu niamul său şi doî săptămîni Istratie cu niamul său şi această pîră să nu să mai pîrască. Let 7250 <1742>, martie 13 _ 1053 v. Din poronca gospod, venit-au de faţă la giudecată Iorest Movila, egumenul de la mănăstirea lui Adam, ce este la Covurlui, cu Luca paharnicul, feciorul lui Marco, nepot de fată lui Costantin Ciuntul, strănepot lui Prebici logofătul, pentru nişte părţi de moşie din Răspopi şi din Ilieşti şi din Ghengheşti şi din Răcăileşti şi din Deocheţi şi din Cîrmeteşti, ce sînt pe supt Codrul Ghenghii, la ţinutul Covurluiului, zicînd Luca paharnicul că acele moşii sînt drepte a lui, de lă strămoşul său Prebici logofătul şi i le împresoară egumenul Iorest cu nişte zapise de danie făcute cu meşterşug, fară ştirea niamului lui Prebici logofătul. Iar dacă au scos egumenul Iorest zapisăle celi de danie acelor moşii denainte giudecăţii, aflîndu-să date danie aceli moşii de niamul lui Prebici, încă şi de Ilinca, muma Lucăi paharnicul şi de toţi fraţii ei 325 şi aflîndu-să şi scrisorile celi vechi pe aceli moşii în mîna egumenului Iorest, s-au cunoscut că dania acelor moşii nu-i făcută nici cu un meş-terşug, ce este driaptă. Şi Luca paharnicul încăşi singur au cunoscut că dă supărare călugărilor fară cale şi au lăsat singur, cu voia lui, să rămîe tot danie moşiile acele la mănăstire lui Adam, după cum sînt date de părinţii lui şi de unchii lui şi de alte niamuri a lui Prebici logofătul, pentru sufletul acelor răpăosaţi. Şi cu bună voia lui, denainte giudecăţii, au dat la mîna egumenului Iorest trei scrisori ce-au avut la mîna lui, de pricina acelor moşii: o carte de la răpăosatul Costantin Cantemir vodă, altă carte gospod de la măria sa Mihai vodă şi un zapis vechi, pe o parte din Răcăileşti, cumpărătură Savii lui Juchel, că de această pîră să nu să mai pîrască în veci. Let 7250 <1742>, martie 14 1054 218 r. Let 7250 <1742>, iulie 3 Au venit la giudecată Ion Cracalie, cu văru-său Vasilie Stîrce, jeluindu-să Ion Cracalie că l-au adus văru-său Stîrce cu soroc la Iaşi, pentru nişte pricini trecute, din vălet 7225, din vreme catanilor ce-au fost eşit din Ţara Unguriască aice în ţară, la a trie domnie a măriei sale Mihai vodă, facîndu-să Vasili Stîrce cetaş cu catanele şi facînd jafuri în ţară; jefuind nişte boi a unui turc de la Hotin, au vrut el să tragă pe văru-său Cracalie soţie la cătănia lui. Pentru care au avut şi giudecată în doî rînduri, amîndoi, cu Divan, şi în domnie măriii sale lui Grigorie vodă, la domnia dintăi şi la domnia măriei sale, stăpînului nostru, Costandin Nicolae vodă, iar în domnie întăi şi s-au îndreptat Cracalie că-1 năpăstuieşte văru-său Stîrce şi s-au dat rămas pe Stărce, cum au arătat Ion Cracalie şi cărţi gospod de giudecată şi de rămas pe Stîrce. Acmu, întrebîndu-să pe Stîrce ce mai are cu văru-său, cu Ion Cracalie, de vreme că l-au adus cu soroc, el au zis că n-are nemică ş-au greşit de l-au adus cu soroc. Şi zicînd el aşe, s-au dat platnic, să întoarcă cheltuiala lui Cracalie, 5 lei, pentru căci l-au adus far de ispravă, de l-au purtat cu cheltuială pe la Iaşi şi de-i va mai da supărare de acum înainte pentru acele pricini trecute, să şi pedepsască Stîrce1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. XII, doc. 74. 326 1055 3 v. Let 7250 <1742>, iulie 7 Au venit de faţă, la giudecată, Ion blănariul, de aicea, din Iaşi, din Tîrgul de Sus, cu Sofronia, preutiasa popii lui Toader ce-au fost preot la Svetii Teodor, aice în Iaşi, pentru un loc de casă ce au dat samă Sofronia preuteasa c-au fost de tovărăşie, a preutului ei cu alt preut, anume popa Costantin, luînd acel loc de casă acei preuţi de la un Nicolae băcalul, pe un sărindari ce i-au slujit acei preoţi pe acel loc de casă. Şi murind popa Costantin mai înainte popii lui Toader şi popa Toader fiind om cheltuitor, l-ar hi vîndut el singur locul acel de casă blănariului acestuia, numai drept 5 lei. Deci, acum, trăgînd preutiasa Sofronia şi cu Ion, ficiorul ei, pe Ion blănariul la giudecată,. ca să întoarcă lui Ion blănariul cinci lei şi să ia locul cel de casă din mîna lui, ori să ia pe giumătate dintr-acel loc fară bani, zicînd ia că popa ei i-ar hi spus la moarte lui că n-au apucat a face zapis lui Ion blănariul pe vînzarea locului celui de casă; iar Ion blănariul dede samă c-au avut la popa Toader datorie 12 lei pe driaptă socoteală ce au avut cu dînsul, cu bani ce i-au dat popii la pocloanele vlădiceşti şi cu negoţu ce i-au dat din dughiană pe credinţă, care de nişte blane ce ş-au blănit preutiasa un habaciu au mărturisit şi ea că ştiev Şi pentru acea datorie, neavînd popa cu altă să-i plătiască, i-au dat acel loc de casă şi i-au dat cu mîna lui zapis pe vînzare locului, împreună r. cu alt zapis vechi, luînd Ion blănar / şi asupra sufletului său, că singur popa i-au dat, cu mîna lui, acele doî zapise, numai n-au apucat a i le încredinţa cu iscăliturile mahalagiilor, bolnăvindu-să atunce curund şi preutul Toader, de care boală au şi murit. Numai mahalagiii de vînzarea locului au ştiut ş-au ştiut şi preutiasa, cum nici ia n-au tăgăduit. Care vînzare fiind de 11 ani şi rămîind toată pricina asupra preţului locului, că preutiasa zice numai 5 lei, iar blănariul zice 12 lei c-au dat, pe socotială ce-au avut cu popa, noi am hotărît giudecata, să stăpîniască Ion blănariul locul cel de casă, iar preutiasa, pentru prepus ce are pre blănariul că încarcă preţu asupra locului mai mult decît au dat, să-i facă carte de blăstăm. 1056 Let 7250 <1742>, iulie 1 Au venit de faţă, la giudecată, din poronca gospod, Ion blănariul de aice, din Tîrgul de Sus, ginerele Cîrstii blănariul, cu socru-său 327 Cîrstea blănariul, jeluindu-să Ion blănariul că, în trecuţii ani, la vălet 7232, întîmplîndu-să de au ars Tîrgul de Sus, avînd şi acest Ion blănariul în Tîrgul de Sus, la Hagioae, o dughiană pe locul mănăstirii Cetăţuei, dată zestre de socra-său Cîrstea, fiind în rînd cu alte doî dugheni a Cîrstii ce era tot pe locul Cetăţuei, s-au tîmplat de n-au ars dughiana lui Iona blănariul de tot, ce i-au rămas din dughiană trei păreţi şi podul tot nears. Şi cătră acel lemn ce i-au rămas din dughiană 219 v. nears, / ş-au mai cumpărat el lemn de o casă, cu uşi, cu ferestre, cu obloane şi ş-au răsipit păreţii şi podul dughenii ce au fost rămas nears, ca să să apuce, cu acel lemn şi cu alt lemn ce ş-au fost cumpărat de o casă, să-şi facă dughiana la loc. Iar socru-său, Cîrstea, l-au înpins, mărindu-şi el temelia celor doaî dugheni a lui, să le facă mai mari. Rămîind de locul unde au fost dughiana lui Ion zet Cîrstii numai ca de vro 2 paşi, n-au putut încăpe de socra-său să-şi facă dughiană la loc, unde au fost şi înblînd ei atunce gîlcevindu-să pe la giudecăţi, li s-ar fi hotărît pricina ca să mute Cîrste blănariul cu cheltuiala lemnul gineri-său la alt loc, unde ş-ar găsi, 'să-şi facă dughiană aiure şi nici lemnul nu i-au mutat, nici carte pe giudecata ce-au dat sama c-au avut n-au luat şi au rămas de i s-au prăpădit tot lemnul acela din pricina socra-său. De care, luîndu-li-să sama, nici Cîrste n-au tăgăduit cum nu ş-au mai mărit el dughenile şi cum că n-au rămas loc cît să poată încăpea dughiana gineri-său pe acel loc a Cetăţuii, unde au fost. Numai zisă că ginerău în pizmă nu ş-au căutat de lemn, nici au vrut să-şi caute loc aiure să-şi facă dughiană ş-au rămas de i s-au prăpădit lemnul. Dar Ion zăt Cîrstii au dat samă că din lemnul său au cunoscut lemne şi la dughenile ce ş-au făcut socra-său şi cerşind şi paguba ce au dat samă că i s-ar fi pricinuit, de au dat vro 100 lei chirie, c-au şezut pin dugheni omeneşti, nu putînd a-şi face dughiană din pricina socra-său, am socotit că pricina de s-au prăpădit lemnul lui Ion blănariul au fost tot despre Cîrste, căci nu i s-au căzut să fie cuprins loc mai mult decît au fost dughenile lui cele vechi. Apoi şi după ce s-au 220 r. gîlcevit ş-au îmbiat pe la giudecată cu gineri-său / şi li s-au hotărît pricina ca să mute Cîrste cu cheltuiala sa lemnul gineri-său la altu loc, iarăşi Cîrste nu s-au odihnit cu acea giudecată şi de nu i-ar hi luat egumenul de Cetăţue din mînă cele doî dughene, drept era cu o dughiană dintr-aceli doî să să fie plinit gineri-său. Numai lipsind din mîna lui acele doî dughene, li-am hotărît giudecata, să scoată Cîrste blănariul gineri-său tot lemnul cîtu-i va trebui de o dughiană cu patra păreţi, cu podială, cu uşi, cu ferestre, cu obloane, cu căpriori, cu liaţuri, fară numai şindila şi cuele cele de şindilă să lipsască. Şi i s-au 328 pus şi soroc pînă la Svetii Petăr să fie tot lemnul acela scos şi adus aice în Eşi şi descărcat la locul unde-i va arăta gineri-său, rînduindu-să şi zapciu asupra Cîrstei, pe vornicul Pilat, să-l zapciiască, pînă la soroc negreşit să fie scos tot lemnul aice, la loc unde va arăta Ion blănariul. Dar, după ce li s-au hotărît giudecata pe pricina dughenii, au cerşut giudecată Cîrste cu gineri-său, zîcînd că are la gineri-său datorie 50 lei şi au zis să i să socotiască acea datorie în preţul acelui lemn de dughiană şi să rămîe aşezaţi şi-npăcaţi unul despre altul pentru pricina acei dughene. Deci, şi pentru datorie încă luîndu-li-să sama, din gura Cîrstei s-au dovedit că doîzăci de lei încarcă rău Cîrste pe gineri-său, căci acei bani sînt preţul unui inel de aur ce au dat Cîrste gineri-său schimb la logodnă, cînd ş-au logodit fata cu dînsul, iar pentru 30 lei, o datorie de la Costantin Timuş, au dat samă Cîrstea cum el este chizeş şi platnic la Timuş pentru gineri-său Ion. Iar Ion au dat samă cum ş-au luat singur el acei bani, cu zăloagile sale, zălogindu-şi nişte zapise de moşii. Şi s-au v. hotărît pricina, să să dovediască cu Timuş, / puindu-să soroc iar păn la Sfetîi Petăr, să aducă dovadă Ion zet Cîrstei de la Costantin Timuş, cum acei bani nu-i cere el de la Cîrste şi să fie în pace Ion despre Cîrste socru-său. Iar neaducînd dovadă pînă la soroc, să aibă Ion blănariul a plăti datorie la Timuş, să mîntuiască pe socru-său de chezăşie: Şi pe hotărîre giudecăţii s-au dat la amîndoî mînule cîte o mîrturie. 1057 Let 7250 <1742>, iulie 15 Au venit, din poronca gospod, de faţă, la giudecată de faţă răzeşii de sat de Beceşti, de la ţinutul Cernăuţilor, anume Vasilie Brăescul, ficiorul lui Ilie Brăescul, nepotul lui Ion Piroschii, strănepotul lui Simeon Barbovschii şi Costantin Brahă şi frate-său Toader Brahă, feciorii lui Gheorghiţă Brahă, nepoţii lui Păntelei Barbovschii şi popa Vasilie, ce s-au răspuns nepot de fată lui Antioh, strănepot lui Dumitru Barbovschii, jeluindu-să măriii sale lui vodă cum că s-ar fi împresurînd ei înde ei, unii pre alţii, trăgînd a stăpîni fieştecarele dintre dînşii într-acel sat mai mult decît i s-ar veni drepte părţile lui: căci Vasilie Brăescul trage să stăpîniască giumătate de sat, Brăjeştii încă trag să stăpîniască altă giumătate de sat, popa Vasilie trage să stăpîniască doî părţi şi cere părţi mari. Şi, fiind tot pricini de gîlceavă între dînşii, carele să trag de cîţiva ani şi au avut şi cîteva giudecăţi pe la 329 Divanuri şi li s-au făcut şi cărţi de rămas mai în trecuţile vremi şi iar au rămas neodihniţi, de vreme că unii să afla de faţă pe atunce la giudecată, alţii nu să afla. 221 r. Iar acum, aflîndu-să toţi la giudecată, cu toate scrisorile lor, / li s-au căutat toate scrisorile a tuturor, cine ce au arătat şi li s-au dat ascultare tuturor de au grăit ş-au răspuns fieştecarele din gură ce au avut să răspunză. Şi, după scrisorile vechi şi mai noî, cine ce-au arătat şi după cum au spus ei din gură, s-au adeverit că giumătate de acel sat, de Beceşti, au fost a lui Drăgan Barbovschii, carele au avut cin-şesă feciori, anume Păntelei, moşul Brăjeştilor şi Simeon, strămoşul lui Vasilie Brăescul şi Dumitru, din carele s-au răspuns popa Vasilie şi Isac, a căruia parte din Beceşti o ţin Brăjeştii cu pricina unei schim-bături ce zic c-au dat la Zamostia, moşie pentru moşie, şi Coste, a căruia parte o trage popa Vasilie cu pricina unei dătorii ce ar hi plătit Dumitru pe frate-său Coste la Toma Cantacuzino vel vornic în trecutele vremi şi Petrea ce dau samă c-au murit sterp ş-au rămas ace giumătate de sat împărţitoare pe cinci fraţi. Aşijdere, într-acel sat au avut a patra parte de sat Teodosie Barbovschii mitropolitul, fratele lui Drăgan Barbovschii şi ş-au dat parte sa danie nepoţilor săi de fraţi, lui Păntelei şi lui Simeon şi lui Dumitru şi lui Isac şi lui Coste. Aşijdere, Anuşca, sora lui Drăgan şi a lui Teodosie mitropolitul, au avut a patra parte de sat de Beceşti şi parte ei s-au împărţit în trei părţi, pe trei fete a ei, anume Irina şi Candachia şi Gaftona Chiroae. Deci, din Anuşca, doî părţi, parte Irinei şi a Candachiei, li-au cumpărat Simeon Barbovschii, strămoşul Brăescului, care au arătat Brăescul şi zapisăle faţă şi are Brăescul şi din parte Chiroae giumătate, care s-au dat cu parte ei din moşii lui Simeon strămoşul Brăescului şi lui Păntelei moşul Brăjeştilor, care s-au aflat la Brăescul şi scrisori vechi pe acea danie. 221 v. Deci, facîndu-să socotială driaptă, au rămas de s-au făcut acel sat opt părţi, din carele trei părţi s-au dat la stăpînire lui Vasilie Brăescul şi trei părţi s-au dat la stăpînirea Brăjeştilor şi doî părţi s-au dat la stăpînirea popii lui Vasilie şi cu niamul ce s-ar mai afla din Dumitru Barboschii. Şi cine cît va stăpîni în cîmp, atîta să stăpîniască şi-n sîlişte şi-n pădure şi-n iazuri cu hăleştee vechi şi vaduri vechi de moară şi fieştecarele să aibă a merge la vatra moşilor săi. Iar pentru iazuri noî cine ş-ar hi făcut, să aibă a urma a stăpîni după cum scrie o carte gospod, a măriii sale lui Grigorie vodă, ce s-au aflat la mîna lui Toader Brahă. Şi fiind ei toţi priimiţi şi mulţemiţi cu această socotială, li s-au dat trei cărţi de la noi, de mărturie, pe aşezarea aceasta: o carte 330 la mîna lui Vasilie Brăescul, o carte la mîna Brăjerilor, o carte au rămas să să dea popii lui Vasilie. Deci, după cum scrie mai sus, aşe să aibă fieşticarele a stăpîni, mai mult să nu să întindă vrunul a trage la stăpînire lui. Iar pentru zapisăle cele de cumpărăturile lui Simeon Barbovschii, avînd prepus Brăjeştii că-s cu pricină de vecleşug ş-ar hi avînd ceva simţire şi Vasili Brăescul, li s-au dat voe să facă Brăescului carte de blăstăm. Aşijdire, vrînd Brăescul a trage o parte din cele doî părţi ce s-au dat popii lui Vasilie, cu-n zapis ce scrie c-au vîndut popa Ionaşcu de la Mitropolie din Suceava, împreună cu Tofana preoteasa lui, seminţiei lor, lui Simeon Barbovschii, giumătate din ace parte de Beceşti şi scrie la zapis cu parte lui Costin, s-au hotărît să de Brăescul pace popii lui Vasilie şi să-şi caute cu vînzătorii, căci s-au dovedit că n-au stăpînit cu acel zapis. 1058 r. Let 7250 <1742>, iulie 15 Au venit la giudecată Toma Măzărache, epitrop din parte fiestrii sale..., copila lui Gavril feciorul lui Cîrstian, nepot de fecior lui Simeon din Silişeul de Sus, ce este la ţinutul Dorohoiului şi cu Lupul Popşea, feciorul lui Vasilie Popşea, nepot de fată lui Simeon din Silişeu, vrînd Toma Măzărache a trage la stăpînirea fiiastră-sa toate părţile ce au avut Simeon în Silişeu, şi baştină şi cumpărături, zicînd că din Simeon numai această copilă au rămas, fiiastră-sa, fata lui Gavril, iar alţi feciori a lui Simeon toţi au murit sterpi şi acest Lupul Popşea ar fi o acolisită, nu este drept nepot lui Simeon despre parte moşiei. Iar Lupul Popşea au dovedit că Simeon de Silişeu au avut noî feciori şi din cinci feciori n-au rămas sămînţă: din Măriuţa Gurăroae şi din Aniţa şi din Axinia şi din Niagoe şi din Ştefan; iar patru feciori să află sămînţă: din Cîrstian este copila lui Gavril sînă Cîrstian, fîiastra lui Măzărache, din Măria Popşoae este el, dovedind el cum Măria, muma lui, au fost soră bună cu Cîrstian, cu tatul lui Gavril şi să află şţi din Tofana Colişasca copiii lui Grigoraş Colişescul şi din Irina ce-au ţinut-o Ciurul este Ursul ce-i zic Ciurar. Numai pentru căci copila lui Gavril este din fete şi pentru că s-au aflat un zapis a Măriuţii Ciurăroae şi a Aniţii şi a Axiniei, cum s-au dat ele fratelui lor celui mai 331 222 v. mic, / lui Ştefan, carele au murit holtei şi au rămas dătorie a lui 12 lei 8 potronici, carii dede samă Toma Măzărache că i-ar hi plătit Gavril Cîrstian, pentru aceasta s-au socotit să stăpîniască, din părţile ce va fi avut Simeon din Şilişeu, pe giumătate copila lui Gavril Cîrstian şi pe giumătate Lupul popşea sin Măriii şi copiii Colişescului ce sînt din Tofana şi Ursul Ciurar ce este din Irina. Insă, macar că zisără că Simeon ar fi avut în Şilişeu giumătate de sat, cu baştină, cu cumpărături, dar nefiind zapisăle de faţă, nu s-au putut credi ş-au rămas, pe cîtă moşie le vor cuprinde scrisorile, să să împartă cu acea moşie, precum scrie mai sus. Iar pentru vecini ce s-or afla din Şilişeu, din parte lui Simeon, să să facă patru părţi şi să ia copila lui Gavril a patra parte, iar trei părţi să ia alţi nepoţi a lui Simeon, carii s-au însămnat anume mai sus. Şi priimindu-să cu această aşezare şi Toma Mazarache şi Lupul Popşea, li s-au dat la fieştecarele cîte o mărturie1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. XCVI, doc. 124 b. 1059 223 r. Din poronca măriii sale lui vodă, facem ştire cu această carte de giudecată, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, sfinţie sa părintile Paisă, egumenul de la sfînta mănăstire a Sfetii Ion din Iaşi, cu Iacomache neguţitoriul, zîcînd Iacomache precum ar fi cumpărat el dijma, vinitul moşiei lui Sfetii Ion de aici, de la Ciric, cu tocmală şi cu zapis şi pe urmă s-au sculat Andrei gramaticul, fiiul sfinţiei sale părintelui mitropolitului, împreună şi cu nişte greci plăcintari şi, peste tocmala lui Iacomache, au făcut el altă tocmală cu egumenul, drept 300 merţă pîine şi egumenul au vîndut acestor de pe urmă. Şi egumenul, încă, zîcînd că are strămbătate, căci l-ar fi amăgit şi o parte şi alta, neştiind el vinitul moşiei, iar apoi cercînd egumenul au aflat că această moşie a mănăstirii este vinit ca să ia dijmă peste 1.000 merţă pîini şi că este de mare pagubă mănăstirii. Pentru care, noi aşa am giudecat: de vreme că egumenul s-au greşit cu vînzare moşiii şi l-au amăgit aceşti cumpărători, să lipsască toţi aceşti cumpărători din dijmă şi egumenul să aibă a-şi strînge dijma, vinitul moşiei, fiind şi aproape de mănăstire. Iar pentru jaloba ce-au jeluit aceşti cumpărători, pentru că ei ar ave pagubă, căci au cumpărat boi, cai, să le fie de strîns dijma, iar s-au hotărît giudecata să-şi vînză ei caii şi boii, să-şi scoată banii, iar egumenului să-i dei 332 pace. Pentru care, spuind noi poveste şi măriii sale lui vodă, însuşi măria sa vodă au socotit aşa precum scrie mai sus să rămîe şi egumenul să aibă a-şi strînge dijma cu pace, pe hotărîre giudecăţii. Let 7250 <1742>, iulie 151 1 Publicat şi în DRA-II, p. 245. 1060 v. Let 7250 <1742>, iulie 29 Au venit de faţă, la giudecată, Manole neguţitoriul din tîrg din Botoşeni, cu Isac jidovul din Snetin şi cu Leiba jidovul, feciorul lui Isac, zicînd Manole că are dătorie cîţiva bani la aceşti jidovi, cu zapise şi fară zapise, din tovărăşie la negoţ şi din alte alijverişuri a lor ce au avut ei de după prada de muscali încoace. Pentru care dătorie întrebîndu-să pe jidovi, au dat sama că-i împresoară Manole cu asuprială, iar pe socotială driaptă ei nu să ştiu cu nemică datori lui Manoli. Deci, stînd noi a le lua sama, izvoade, de toate pricinile lor ce au arătat şi o parte şi alta, văzînd jidovii că, după dreptate ce să cade, stârneşte giudecata mai mult ca să să dovediască pricinile lor xu marturi, decît cum trăgea jidovii la giurămînt, să giure şi să scape de dătoria lui Manoli, au poftit iar jidovii să li să dea voe să margă la socotiala neguţitorilor, pre care vor pofti ei să ste între dînşii socotitori, ca să-i socotiască şi să-i aşeze fără giudecată. Şi, facîndu-le neguţitorii socotială pentru toate cîte au avut între dînşii, luatul lor şi datul din toată socotiala lor, au rămas jidovii driaptă datorie lui Manoli cu trei sute şi patruzăci de lei, pe care bani au dat ei şi zapis lui Manoli, de plată, cu iscăliturile lor şi a neguţitorilor ce au stătut între dînşii de i-au socotit / şi i-au aşezat. Şi au venit şi singuri jidovii de au mărturisit înainte noastră, cum s-au răfuit pentru toate şi s-au aşezat şi altă pricină n-au mai rămas între dînşii, fară numai pe zapisul lor sînt datori, la sorocul ce ş-au pus, să plătiască datoria, afară din doî condee de pricină, unul de treizăci de lei, altul de doîzăci şi cinci de lei, ce, le-am fost hotărît giudecata într-acesta chip, ca să giure un Avram jidovul cu fameia lui Isac, muma Leibii şi să păgubască Manole acei bani, iar negiurînd, să plătiască jidovii. Care şi pentru acei bani văzum alt zapis osăbit, făcut la mîna lui Manoli, de plată, ca să plătiască şi cei 30 lei şi cei 25 lei, arătînd la zapis că n-au vrut să giure acei rînduiţi de giurămînt şi au priimit jidovii Isac şi Leiba să plătiască şi acei bani. Drept aceasta, încheindu-să toate pricinile lor cu zapisăle încredinţate ce au dat la mîna lui Manoli, de plată, am dat şi noi această mărturie a noastră la mîna lui Manole, cum n-au mai rămas la jidovi nici un cuvînt de răspuns pentru pricinile lor cele trecute, ce, pe zapisăle lor, negreşit să aibă a plăti datoria, iar neplătind, să să pliniască de la dînşii cu zapciu. Aceasta facem ştire. 1061 224 v. Let 7250 <1742>, iulie 30 Au venit la giudecată Ion comişelul gospod şi frate-său Cozma, feciorii lui Trifan, cu Ion Bănariul biv vel căpitan, ginerele lui... Totoescul, jeluindu-să oamenii aceştie că, botezînd un Iftimie Umbrar pe unul dintre dînşii, pe Cozma, i-au dat nănaş-său Umbrar danie doisprezece stînjini de moşie, din doî părţi ce au avut Umbrari în Totoeşti, în stîlpul de mijloc, carele să chiamă stîlpul Dăscăleştilor. Şi mai pe urmă, căzînd Umbrar la o nevoe de au agiuns a să pedepsi în temniţă, în a doa domnie a răpăosatului Antiohi vodă, au dat Trifan, tatul lor, opt lei pentru cumătru-său Umbrariu de l-au scos din nevoe, cari bani i-au luat cu camătă de la un turc şi n-au mai dat Umbrar banii la turc, pînă s-au făcut camăta întocma cu capetile. Ş-au adus Trifan pe turc la Totoiasca şi la alt ginere a ei, ce au ţinut pe o fată a ei mai mare decît Bănăriţa, anume la Mihai Ţîrul, ca să plătiască ei ace dătorie la turc şi să le facă Umbrar zapis pe vînzare moşiei, pe o parte ce au fost avînd în Totoeşti, baştină di pe mumă-sa, în stîlpul lui Tiron. Şi puind pricină Totoiasca cu gineri-său Mihai Ţîrul că n-au bani, i-au făcut Umbrari zapis cumătru-său, lui Trifan, pe vînzare aceii părţi de moşie din Totoeşti, din stîlpul lui Tiron ş-au plătit Trifan acei 16 lei dătoria lui Umbrari. Şi dîndu-i Umbrar zapis cumătru-său, lui Trifan, 225 r. pe vînzare aceii moşii, i-au dat la mină şi / alte zapise mai vechi ce au avut, pe toate părţile ce au avut în Totoeşti şi el s-au dus în Ţara Leşască ş-au perit cînd avut şvezii război cu moscalii la Poltava. Şi Trifan încă curundă vreme murind, rămîind muma lor, Trifaniasa, cu dînşii copii mici, s-au dus la Totoiasca şi la gineri-său Mihai Ţîrul, să le întoarcă banii pe parte lui Umbrar ce li-au fost vîndut din stîlpul lui Tiron, ori să iscăliască în zapis, să vînză ei altora, fiind săraci. Şi cerşind Totoiasca cu gineri-său Mihai Ţîrul zapisăle lui Umbrar şi ei 334 să-i întoarcă banii pe moşie, au dat toate zapisăle în mîna lor şi s-au greşit de au dat şi zapisul de cei 12 stînjeni danie şi au poprit şi zapisăle şi nici banii nu li-au întors. Şi fiind muma lor neputincioasă şi ei mici, n-au putut mai cerca giudecată şi păn a să rădica ei, Totoiasca au murit şi fata ei, ce de după Mihai Ţîrul încă au rămas afară din moşiile Totoiascăi, neavînd copii cu fata Totoiascăi. Şi apucîndu-1 ei pe Ţîrul pentru zapise, el au dat samă c-au rămas la soacră-sa şi de la soacră-sa au rămas la gineri-său, la Ion Bănariul, l-au tras în cîteva rînduri la giudecată şi tăgădueşte. Deci, acum, stînd de faţă, au dat samă Bănariul că el să afla trăitor la Movilău pe cînd s-au făcut ginere Totoiascăi şi macar că zapisăle li-au dat soacră-sa la mîna lui, dar n-au cercat în zapise, nici ştie ce au fost în zapise. De vreme că el trăia la părţi streine, n-au avut grije de moşiile din Moldova şi tîmplîndu-să de i-au ars casăli în Movilău, i-au ars / şi zapisăle Totoeştilor, nici un zapis nu i-au rămas. Şi el încă, după ce au vinit în ţară, ş-au îndreptat părţile din Totoeşti de la un Pahomie călugărul, răzeş bătrîn de acolo, ginerele lui Iftodie, carile arată la mărturia lui stîlpul lui Tiron întreg a Totoescului. Şi macar că ficiorii lui Trifan au arătat mărturie de la un Pavăl din Tâlhăreşti, ficiorul lui Costantin, ce s-au răspuns unchi lui Umbrari şi altă mărturie de la Mihai ţîrul, ginerile Totoiascăi, de mărturisăsc c-au avut Umbrar doî părţi în Totoeşti, în stîlpul Dăscăleştilor şi o parte tij în Totoeşti, în stîlpul lui Tiron, numai Bănariul au luat asupra sufletului său, priimind şi carte de blăstăm de la svinţie sa părintele mitropolitul, cum n-au avut Umbrar parte în stîlpul lui Tiron. Şi de vreme Mihai Ţîrul încă arată la mărturie lui c-au văzut cu ochii săi şi zapisul cel de doisprece stînjini ce-au dat Umbrar danie finu-său, Cozmii sin Trifan, şi cum c-au plătit Trifan acei 16 lei pentru Umbrari şi i-au dat zapis pe vînzare moşiei şi au vrut el să-i întoarcă banii şi, netîmplîndu-i-să, n-au întors şi zapisăle lui Umbrar i au rămas la Totoiasca şi de la Totoiasca la Bănariul şi Bănariul au dat samă că au ars, s-au hotărît giudecata să stăpîniască Cozma cu frate-său Ion, ficiorii lui Tiron [sic], doî părţi a lui Umbrari din Totoeşti, din stîlpul de mijloc, cari să chiamă stîlpul Dăscăleştilor, o parte ce au fost a lui Tarhon, ce au dat-o Vasilie Cucoranul lui Umbrar, pe parte ce-au avut Umbrari iar di pe măsa, în Totoeşti, în stîlpul Ţintii ş-au vîndut-o Vasili Cucoranul răpăosatului Cantemir vodă şi altă parte / ce au dat-o schimb Solomon Bîrlădianul logofătul schimb lui Umbrar, pe altă parte ce-au avut Umbrar în Mădîrjeci, la Cîrligătura, iar răzeşii ce-or fi din stîlpul Dăscăleştilor, avînd mai mult a răspunde, să vie de faţă. 1062 Let 7250 <1742>, avgust 1 Au venit de faţă, la giudecată, Simeon sină popa Ion, cu unchiu-său Ghedeon proin egumen, ce-i zic şi Căzacul, feciorul lui Savin ce-au fost vornic, jeluind Simion sin popa Ion că, la văleat 7247 mai 31, au avut împărţală tată-său, popa Ion, cu Ghedeon proin egumen şi cu Sandul Ciomîrtan, cu moşiile ce-au avut di pe moşii lor şi la acea împărţală s-au venit tătîne-său, popii lui Ion, giumătate de sat de Comăneşti, ce sînt la ţinutul Sucevii, cari şi împărţala au arătat-o de faţă. Şi zisă că, după împărţala, s-au sculat Ghedeon şi au vîndut Comăneştii, giumătate de sat, pe bani, mănăstirii Humorului, iar giumătate de sat o au dat danie tot la acea mănăstire şi acum ei au rămas fară moşie şi n-ai nici de unde să-şi pliniască, că moşii n-au mai rămas la Ghedeon, c-au avut el în Bălileşti, iar la ţinutul Sucevii ş-au poprit-o Sandul Ciomîrtan pentru parte lui din Comăneşti. Deci, întrebîndu-să pe Ghedeon, cum de nu să ţine de împărţală, el aceste pricini au pus: întăi, că nu priimeşte împărţala aceia alt frate a lui, anume Ghelasie, de la mănăstire de la Sfetîi Ilie şi nişti nepoţi de frate a lor, anume feciorii lui Ion Căzacul; a doa, au arătat un zapis în 226 v. cari scrie că i-au vîndut Cîrstina, muma popii lui Ion, a trie parte / de sat de Comăneşti, cari zapis au dat samă că s-au uitat să să arete la împărţala cînd s-au împărţit ei cu moşiile. Asupra cărui zapis au răspuns Simeon sin popii că numai cît au avut tocmală moaşi-sa cu Ghedeon pentru vînzare acii moşii ş-au fost luat şi oarece arvună, iar alţi bani din preţul ce au fost avut tocmală n-au mai dat Ghedeon, ş-au rămas la dînsul un zapis răsuflat şi, drept aceia, nici la împărţală nu l-au arătat, nici n-au pomenit. Deci, pentru aceasta zicînd Ghedeon c-au dat Cîrstînii, mumii popii lui Ion, preţul deplin pe acea a trie parte din Comăneşti, pe tocmală ce-au avut, s-au hotărît, fiind ermonah şi neîncăpînd la giură-mînt, să margă la svinţie sa părintele mitropolitul, să priimască blăstăm c-au dat preţul deplin pe acea moşie şi să rămîe împărţala rea, ori, nepriimind blăstămul părintelui mitropolitul, să-i întoarcă ficiorii popii lui Ion arvuna şi să rămîe împărţala bună şi ei să-şi ia moşie din stăpînirea călugărilor de Homor. Şi văzînd Ghedeon aşe, au arătat adevărul, cum n-au dat preţul pe moşie, fară numai arvună, dar au uitat, nu ţine minte nici arvună cît au dat. Şi dovedindu-să într-acesta chip, au rămas zapisul acela rău, răsuflat, iar pentru împărţală încă luîndu-i-să sama, s-au aflat făcută cu dreptate, de vreme că ei au avut a să împărţi pe trei fraţi, cu un sat şi giumătate 336 :7 r. ce au avut moşii curate, fară pricină, anume Comăneştii / sat întreg şi Bălileştii giumătate de sat. Şi rămîind împărţala bună, s-au ales că danie ce au dat Ghedeon mănăstirii Homorului au dat rău şi s-au hotărît giudecata, să-şi ia Simeon cu fraţii săi, feciorii popii lui Ion, acea giumătate de sat de Comăneşti din stăpînirea călugărilor de Homor, iar ei, de nu s-or mulţemi cu ceialaltă giumătate de sat de - Comăneşti ce ş-au cumpărat, au priimit Simeon sină popii şi Sandul Ciomîrtan să le întoarcă banii. 1063 <1742, august 6> Mărturie din vălet 7250, avgust 6, ce s-au dat de la dumnealor boerii dumisale lui Vasilie Başotă postelnic, fiiul dumisale lui Toader Başotă biv vel şetrar, pe giudecata ce au avut cu călugării de Solea, pentru nişte vecini, anume Ion Ciurilă cu fraţii săi, ficiorii lui Grigorie, trăgînd călugării de Solea pre aceşti oameni vecini din satul mănăstirii Solcăi, din Ciorsaci. Ei încă trăge să fie călugăreşti, scoţind şi martur pe un Gavril din Spătăreşti, feciorul lui Eţco, carele au mărturisit c-au apucat pe tatul acestor oameni trăind în Ciorsaci şi răspunzîndu-să vecin a Solcăi, dar n-au vrut să ia asupra sufletului său după mărturie lui. Iar Vasilie Başotă au scos marturi cinci oameni: trei oameni moşeni din Buciumeni, anume Pahomie Pitic, călugărul, om mai vechi de 70 ani şi Dumitru Pascal şi Gheorghiţă sină popii, carii au luat şi asupra sufletelor sale, că au apucat pe tatul acestor oameni trăind cu v. casă în satul / dumisale lui Başotă, în Şoldăneşti şi răspunzîndu-să vecini de Şoldăneşti şi călugării de Solea niciodată nu i-au stăpînit. Aşijdire şi doi vecini de sat de Şoldăneşti, anume Vasilie a lui Nechifor şi Ion Bucătariul, au mărturisit zicînd că sînt gata să şi giure pe mărturia lor, cum că pe moşul acestora şi pe tatul lor i-au apucat tot vecini împreună cu dînşii în sat, în Şoldăneşti, şi şi pe acest Ion Ciurilă păn acum tot stăpînii satului Şoldăneştii l-au stăpînit. Şi rămîind călugării de Solea cu marturul lor de toată giudecata, cu driaptă giudecata boerilor Divanului s-au dat pe Ion Ciurilă la stăpînire lui Başotă şi pe fraţii lui, să-i stăpîniască precum i-au stăpînit din părinţii şi moşii lor1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 249. O -l -7 i 1064 Let 7250 <1742>, iulie 20*} Au venit de faţă la giudecată, din poronca gospod, dumnealui Nicolae biv vel şetrariu, cu Nicolae Leva ce au fost căpitan la Răzina, pentru o parte de moşie din sat din Oişeni, ce sînt peste Prut, la ţinutul Eşilor, o giumătate de bătrîn, partea lui Ştefan Talpă, zicînd dumnealui şetrariul Nicolae c-au cumpărat acea moşie cu doîzăci de lei, cu ştirea şi cu voia altor răzeşi şi moşeni de acolo, de la Irina fameia lui Ştefan Talpă şi de la ficiorii ei, anume Toader şi Safta şi Măriuţa, arătînd şi zapisul vînzării de faţă, ce este scris din văleatul 7245, mai 21. 228 r. Iară Nicolae Leva căpitanul / au dat samă precum acea parte de moşie o ar fi cumpărat el, încă cu noî ani mai înainte, de la Ştefan Talpă, dar zapis n-au arătat, fară numai un izvod ce ş-au făcut el singur, din văleat 7236, în carele scrie că i-ar hi dat el lui Ştefan Talpă nişte fanină şi grîu şi mălai în preţul acei moşii. Care izvod nefiind iscălit nici de Ştefan Talpă, nici de nescai marturi, nu s-au crezut. Şi de vreme că la zapisul dumisale şetrariului Nicolae scriu vîn-zătorii c-au vîndut cu parte ce ţine Leva, cari zapis fiind iscălit de răzeşi şi moşeni de acolo, aşe le-am hotărît giudecata, ca să-şi stăpîniască dumnealui şetrariul Nicolae moşie, acea giumătate de bătrîn din sat din Oişeni, parte lui Ştefan Talpă, cu bună pace, după zapis ce are. Şi s-au luat şi izvozelul de la mîna căpitanului Levii, acel de fanină şi grîi şi mălai ce arată c-ar hi dat lui Talpă şi s-au dat la mîna dumisale şetrarului Nicolae, ca de această pîră să nu să mai pîrască1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CXXX, doc. 242. 1065 228 v. Let 7251 <1742>, săptemvrie 20*-* Din poronca măriii sale domnului, stăpînul nostru, Io Costandin Nicolae voievoda, au venit de faţă la giudecată, înainte noastră, Nicolae croitoriul, de aice din Iaşi, feciorul lui Ion Olariul, cu cumnatu-său Nicolae căpitanul agesc, zicînd Nicolae căpitanul că, mai înainte de nunta lui, i-au dat soacră-sa Mierla, fameia lui Ion Olariul, cu zapis, o casă şi cu locul ei, de aice din Iaşi, la Uliţa Mare, în capul Rîpii Peveţoae, la mahalaoa Tălpălarilor, care casă fiind descoperită şi ia neavînd putinţă să o grijască cu acoperămînt şi pentru ca să nu să răsipască, i-au dat-o zestre. Şi el au cheltuit 12 lei de au acoperit-o şi 338 au tocmit cîte ceva la casă şi tîmplîndu-să de i s-au răsipit zapisul mai anţărţi, cînd au venit oştile moschiceşti la Iaşi, acmu cumnatu-său acesta, Nicolae croitoriul, îi dă supărare să-l scoată din casă. Iar Nicolae croitoriul dedi samă că muma lui cu această tocmală au dat casa gineri-său, căci şi el s-au apucat să o ţie cu dînsul în casă şi în cheltuiala lui pînă la moarte ei şi după moartea ei să-i facă şi grijile, pe obiceiul mortului, pînă la anul şi să agiutoriască şi pe o copilă a ei mai mică, cînd s-ar tîmpla să se mărite, să-i dea ceva zestre şi cheltuială la nunta ei. Şi pe urmă, lipsind şi pe soacră-sa din chivemisala lui şi neagiutorind nici pe fata ei cea mai mică cu / nemică la nunta ei, el încă trage casa la stăpînirea lui, pentru căci el şi pe muma lui o ţine în cheltuiala lui şi pentru că au cheltuit el şi cu nunta surori-sa şi pentru că ce este parte sau zestre de la părinţi n-au luat. Deci, lipsind zapisul ce au dat samă Nicolae căpitanul c-au avut de la soacră-sa pentru tocmala lor, macar că Nicolae croitoriul şi pe mumă-sa au adusă de faţă de au mărturisit după cum scrie mai sus c-au dat samă el, dar nu s-au putu credi nici pe unii păr nu vor aduce marturi de dovadă ce au dat samă ei că s-au tîmplat la tocmala lor. Şi rămîind să li să hotărască giudecata după ce-şi vor aduce mărturii, s-au socotit de s-au aşezat ei cu zapisă într-acesta chip: socotindu-să preţul casii şi cu locul ei treizăci de lei, după cum era casa atunci cînd au dat-o Mierla Ioniasă, Olăriţa, gineri-său, lui Nicolai căpitanul, s-au făcut trei părţi, o parte fetii cei mai mici şi o parte babii şi o parte gineri-său, lui Nicolae căpitanul şi baba cu parte ei s-au dat feciorului său, lui Nicolae croitoriul, să o ţie pînă la moarte ei cu cheltuiala lui şi după moarte ei să-i facă şi grijile pe obiceiul mortului pînă la anul şi i-au dat şi parte ei ce s-ar alege din sat din Totoeşti, ce sînt pe apa Bahluiului, la ţinutul Hîrlăului, / din moşia ce are de pe muma ei Maria, fata lui Iftode, fameia lui Pavăl ce-au fost tircovnic la beserica domniască Sfeti Nicolae din Iaşi. Şi din 12 lei ce au dat samă Nicolae căpitanul c-au cheltuit cu acoperimîntul casii şi cu altele ce au mai tocmit, patru lei au mai lăsat, pentru căci şi el s-au odihnit în casă, iar opt lei ce mai rămîn din cheltuiala ce au cheltuit cu acoperemînt şi cu ce a fi mai tocmit şi cu zece lei ce i să vine parte fameii lui din treizăci de lei preţul casii, cu carii fac 18 lei, i-au întors Nicolae croitoriul deplin toţi aceşti bani în mîna cumnatu-său, lui Nicolae căpitanul şi au rămas stăpîn Nicolae croitoriul pe doî părţi din cei 30 lei, preţul casii din Iaşi şi pe parte mîne-sa, a Mierlii, fetii lui Pavăl ţîrcovnicul, ce i s-a alege dispre alţi fraţi a ei, din moşie ce are împreună cu fraţii ei în Totoeşti, după cum s-au văzut zapisăle ce i-au dat lui Nicolae croitoriul muma o o n uy lui Mierla şi cumnatu-său Nicolae căpitanul, cari zapise sînt încredinţate cu iscăliturile a boerinaşi de curte şi a preuţi şi alţi oameni buni mahalagii. Şi după zapise încredinţate ce ni-au arătat, noi încă i-am întărit cu 230 r. această mărturie, ca să aibă a-şi stăpîni / moşia din Totoeşti, parte mîne-sa, a Mierlii, ce i s-a alege dispre alţi fraţi a ei şi casa cu locul ei de aice din Iaşi, ce este în Uliţa Mare, la mahalaoa Tălpălarilor, în capul Rîpii Peveţoae, împotriva casii lui Alexandru ce-au fost vătav. însă şi el să aibă a întoarce zece lei surori-sa cei mai mici, Axiniei, a tria parte din cei treizăci de lei ce s-au socotit preţul casii. Aceasta facem ştire1. 1 Copie la Bibi. Acad. Rom., ms. rom. nr. 783, f. 34-35. 1066 Let 7251 <1742>, dechemvrie 20 După giudecata ce-au 'avut Ion comişelul gospod şi frate-său Cozma, ficiorii lui Trifan, în trecute zile, în iulie în 30, cu Ion Bănariul biv vel căpitanul, pentru părţile de moşie ce au avut Iftimi e Umbrariu în sat în Totoeşti, ce sînt pe apa Bahluiului, la ţinutul Hîrlăului, de iznoavă au venit acmu la giudecată iarăşi Ion Bănariul şi au arătat un zapis cu carile au cerut el părţile ce-au avut Umbrar în Totoeşti, zicînd c-au cumpărat el de la Umbrar, cînd era ei în Ţara Leşască. Şi la giudecata ce-au avut în trecute zile, ce-au avut cu Trifaneştii, nu s-au fost tîmplat zapisul acela lîngă sine, ca să răspundă cu dînsul, ce l-ar fi găsit mai pe urmă. Aşijdirea şi din răzeşii din Totoeşti, din stîlpul de mijloc, ce să chiamă stîlpul Dăscăleştilor, nişte niamuri a lui Umbrar, anume Pavăl sină lui Costantin de Tâlhăreşti şi Tămasă sină lui Gligoraşco Horaico, de au cerşut părţile lui Umbrar, zicînd că li să cade lor a le stăpîni, zicînd că numai de o parte ce-au dat danie Umbrar finului său, Cozmii sină lui Trifan, este în ştire lor, iar vînzări nu ştiu nemică. Deci, răzimînd giudecata asupra giurămîntului, să giure ei că de vînzări nu ştiu, nu s-au cutezat să giure pentru vînzare lui Trifan. Aşijdire şi Trifan, dovedindu-să că-i cumpărător mai vechi decît Bănariul, însă şi Trifaneştii s-au mulţămit cu atîta, ca să ţie ei din părţile lui Umbrar doî părţi din stîlpul de mijloc, o parte pentru danie şi o parte pentru 16 lei ce-au plătit tatul lor pentru Umbrar la un turc, li s-au dat mărturie cu hotărîtă giudecată, să stăpîniască acele doî părţi, 340 iar Bănariul să stăpîniască parte ce au avut Umbrar de pe muma lui în stîlpul lui Tiron, iar niamul să n-aibă triabă. 1067 v. Let 7251 <1742>, dechemvrie 29 Din poronca măriii sale domnului nostru, Io Costantin vodă, au fost faţă înaintea noastră călugării de la sfînta mănăstire Suceviţă, cu nepoţii lui Vasilie Stîrcea, Ion Cracalii feciorul lui Pătraşco Stîrce şi cu Ion Bontăş şi cu Mihalache Panaite, ginerii lui Ion Stîrce, pentm un sat, anume Şerbăneştii, ce este la ţinutul Sucevii, pe Sîret, zicînd călugării de Suceviţa precum acel sat Şerbăneştii din-ceput au fost a lui Petre Hudici, moşul Movileştilor, a lui Irimie vodă şi a lui Gheorghie episcopul de Rădăuţi, ctitorul mănăstirii Suceviţăi şi li-ar hi împresurat Stîrceştii acel sat fără dreptate. Ş-au arătat călugării şi 2 ispisoace vechi, urice, unul de la Ştefan vodă, din 6943, de miluirea ce-au miluit pe acel boeri, Petre Hudici, cu satul Mîndreştii, cu curtea ce este pe Sîret şi cu cuturile acelui sat şi altul de la Peter vodă, din 7091, în carele scrie pe satul Mîndreştii că, fiind din-ceput a niamului Movileştilor şi din pricina prăzilor de oştile turceşti ce-au fost venit în ţară asupra lui Ştefan vodă, tîmplîndu-să de le s-au răsărit dresăle pe moşii ce-au avut, au lipsit satul acela de la stăpînirea lor şi, îmblînd, / au fost rămas mai pe urmă la sama domnească şi domnie, pe rugăminte Movileştilor, au făcut milă de l-au dat danie mănăstirii ce era zidită de Gheorghii Movilă episcopul Radavschii, care mănăstire este săhăstrie acum la Suceviţă şi satul Mîndreştii şi păn acum îl stăpînesc tot călugării de Suceviţa. Iar pentm Şerbăneşti, la acele urice nimic nu pomenesc, far cît zic călugării de Suceviţa că satul Şerbăneştii ar fi un cut din cuturile Mîndreştilor, satul lor dară dovadă n-au arătat, nici a stăpîni niciodată n-au stăpînit. Iară nepoţii lui Vasilii Stîrcii, Ion Cracalii şi cumnaţii lui, Ion Bontăş şi Panaite, au arătat ispisoace domneşti mai noo unul din velet 7142, de la răpoosatul Vasilie vodă, întăritură moşului lui Vasile Stîrce pârcălabul, pe giumătate de sat de Şerbăneşti, partea de sus, din dres de cumpărătură ce-au arătat de la Aron vodă. Şi iarăşi au arătat alte doî ispisoace, din velet 7168, de la răpăosatul Ştefan Vasilie vodă, unu-i iarăşi întăritură lui Vasile Stîrcii, tot pe acea giumătate de sat de Şerbăneşti, partea de sus, altul de pîră ce-au avut cu Pahulce, pentm a patra parte de sat de Şărbăneşti, parte din gios şi l-au rămas Vasile Stîrce 341 231 v. pe Pahulce cu drese de cumpărătură / ce-au arătat de la Irimie vodă şi de la Moisăi vodă, scriind într-aceste drese c-au cumpărat-o acea a patra parte de Şerbăneşti moşul Stîrcei de la moşul Pahulcii. Şi iarăşi au mai arătat nepoţii Stîrcei şi alte doo ispisoace de la răpoosatul Istrate Dabija vodă, unul din velet 7170, altul din velet 7172, cu care închei tot satul Şerbăneştii întreg la stăpînire Stărceştilor, pe cum l-au şi mai stăpînit păn acum. Deci, arătînd Stîrceştii atîte ispisoace gospod mai noo şi fiind satul acela de 100 şi mai bine de ani la stăpînirea lor, nelipsit de la Stîrceşti şi încă, pe cum arată la scrisorile Stîrceştilor, nici la stăpînire ctitorilor lor, Irimiii vodă şi a lui Moisăi vodă, călugării de Suceviţa n-au stăpînit acel sat Şerbăneştii, nici la uricile lor, a călugărilor, nu pomenesc de Şerbăneşti, aşe am socotit: călugării de Suceviţa să acolisăsc fară de cale de acel sat, măcară că călugării au mai arătat şi alte doo urice în carile pomenesc şi Şerbăneştii, încă întru unul arată şi sămnile cele de hotar din giur împregiur satului Şerbăneştii, care urice sînt de la 232 r. Ştefan vodă, din velet 7000 şi zîc călugării / că acele moşii, Şerbăneştii şi Mîndreştii,' fiind împresurate mai înainte vreme de strămoşii Stîrceştilor, le-ar fi luat Movileştii cu judecată din mîna Stărceştilor, la domnie lui Petăr vodă, cum s-au zis mai sus poveste uricului, 7091. Numai la uricul acela nimic nu arată că s-au luat niscai drese din mîna cuiva, sau c-au avut giudecată Movileştii cu cineva, făr de cît, după jaloba şi rugăminte lor, fiind satul Mîndreştii rămas în mîna domniască, l-au dat mănăstirii Suceviţa şi pomeneşte Mîndreştii cu cuturile lor, iar nu Şerbăneştii, care acel sat Şerbăneştii este mai sus decît Mîndreştii, peste patru hotare şi peste apa Sîretiului. Drept acie, aşe s-au socotit că Stîrceştii au dreptate a-şi stăpîni satul Şerbăneştii pe drese ce-au arătat, după cum li-au stăpînit din părinţii şi din moşii şi din strămoşii lor, cu bună pace de cătră călugării de Suceviţa. Aceasta facem ştire1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. XII, doc. 4. 1068 232 v. Let 7251 <1742>, octomvrie 1^ Carte de giudecată de la dumnealui vel logofătul s-au dat lui Toader vtori medelnicer, feciorul lui Grigoraş ce-au fost păhămicel, nepotul răpăosatului Ionaşco Isăcescul biv vel medelnicer, de pîră ce-au avut cu Ion şi cu Costantin, feciorii popii lui Vasile ce-au fost 342 protopop în Botoşeni, pentru giumătate de sat de Ungureni, ce sînt pe Jijie, la ţinutul Hîrlăului, partea de gios. Care acea moşie, giumătate de sat, o au fost cumpărat Ionaşco Isăcescul medelnicer de Ta Sandul Ciurariu, nepot de fată lui Gheorghiţă slugeriul, strănepot lui Văscan diiacul, zicînd Toader medelniceriul al doile precum au vîndut acea moşie văru-său, Vasile Isăcescul, postelnicul, nepot de fată lui Ionaşco Isăcescul, fără ştire lor, a niamului Isăcescului, unui Ursul Roman căpitanul şi altor fraţi a lui. Şi pe urmă, după vînzare moşiii, înţălegînd şi dumnealui şi mergînd să răscumpere moşie, au aflat-o răscumpărată de feciorii popii lui Vasile ce să număsc mai sus şi ei nu vrea să-i priimască, să le întoarcă banii şi să-i dea moşie. Iar feciorii popii lui Vasile au răspuns că ei cu aceste pricini au tras acea moşie di-au răscumpărat-o de la Ursul Roman şi de la fraţii lui, una că sînt răzeşi cu ceialaltă giumătate de sat partea de sus; a douoa, că ei să trag din Văscan diiacul şi sînt niam cu Sandul Ciurariul şi de la niamul lor au eşit acea moşie cu vînzare la Isăcescul. Apoi ei, după vînzare a moşiii, au tras multă giudecată şi multă cheltuială păr r. ce-au luat moşie, cu giudecată şi într-atîta vreme nimică / n-au răspuns niamul Isîcescului. Ce, dumnealui Toader medelnicerul al doile au luat asupra sufletului său, înainte giudecăţii, că cum n-au ştiu cînd au vîndut văru-său, Vasile Isăcescul, moşie Ursului Roman şi fraţilor lui, aşe n-au ştiut nici de gîlceava ce-au avut feciorii protopopului cu dînşii, nici de răscumpărarea moşiei. Deci, aşe s-au hotărît, cu driaptă giudecată, că mai încape a răscumpăra moşie niamul Isăcescului decît niamul lui Văscan, numai să întoarcă şi cheltuiala feciorilor prototopului şi başul pe banii ce-au dat ei Ursului Roman şi fraţilor lui di-au răscumpărat moşie, care s-au făcut peste tot 315 lei. Deci, cu această giudecată fiind priimiţi şi o parte şi alta, au dat feciorii protopopului în mîna medelnicerului Toader toate scrisorile aceii moşii şi aşe s-au aşăzat să-şi stăpîniască feciorii prototopului Vasile numai giumătate de sat de Ungureni, partea de sus, iar cealaltă giumătate de sat de Ungureni, partea de gios, să o stăpîniască Toader medelnicerul. Iar pentru-n vad de moară ce să află pe hotarul acei moşii Ungurenii, în a cărae parte vor dovedi scrisorile că este vadul acel de moară, acela să-l stăpîniască. 1069 l r. Carte din let 7251 <1743>, ghenarie 23 Cum s-au pîrît de faţă, la Divan, înainte măriii sale domnului nostru, Io Costandin voievoda, fiind şi noi boerii faţă, Antiohi ficior 343 lui Toader Golimas, cu Gheorghie ficior lui Toader Ghinpu. Şezînd Toader Golimas în nişte casă a tătîne-său, la Blăgeşti ot Bacău, s-ar fi aprins casăle din horn ş-au ars şi acmu, piste atîţi ani, cerşind Gheorghie ca să-i plătiască Antiohi casăle tătîne-său, iar Antiohi au dat samă că el de atîţi ani nu ştie nimică, nici ţine minte de atunce. Şi pentru aceasta, aşe s-au hotărît giudecata, să de pace acest Gheorghii sin Toader Ghimpu ficiorului lui Toader Golimas şi niciodată cu această pricină să nu-i mai supere întru nimică. 1070 Carte din let 7251 <1743>, ghenar 19 Cum s-au pîrît de faţă, la Divan, înainte măriii sale domnului nostru, Io Costandin voievoda, fiind şi noi boerii faţă, Vasilache Cozma, vătav la dumnealui vel vistiernicul, cu Gligoraş stegariul şi cu fimeia lui, arătînd Vasilache şi un zapis din let 7247, ghenar 19, de la Gligoraş stegaru şi de la fimeia lui Aftimie, scriind precum s-au tocmit amîndoi să-i vînză patru vasă vin, cîte 123 lei noi pe bute şi belelile pivniţii şi cercuri la buţi să fie despre Vasilache, iar lemne, lumini, drojdiile să fie dispre crîcimari şi cînd va eşi vinul din buţi să-i de toţi banii, iar ce-or scoate mai mult să fie a crîcimarilor. Şi vînzînd vinul şi dîndu-şi sama, au rămas dator di pe vin lui Vasilache cu 90 lei, cum au arătat Vasilache şi sama lor. Şi murind fimeia lui, Aftimie, iar Gligoraş au pus pricină că fimeia lui au vîndut vinul şi el n-ar ave triabă. 234 v. Dar, căutîndu-să / zapisul, s-au aflat de la amîndoi şi rămăşiţă şi datorii a fimeii tot el le moştineşti. Pentru cari au mai avut giudecăţi la dumnialor boerii şi tot l-au dat platnic şi acum şi de la Divan s-au dat rămas acest Gligoraş. Şi s-au hotărît giudecata lor, ca să plătiască acest Gligoraş toată datorie lui Vasilache vătav de pe vin. 1071 Let 7251 <1743>, fevraarie 1^ 2 cărţi s-au scris, asemene, una la mîna dumisale Costache vel vornicul, alta la mîna răzeşilor din Floreşti, de pe Polocin şi din Huraeşti i Căpoteşti i Şarba, ot ţinutul Putnii, care scriu la starostele de Putna şi la Apostol Negre căpitanul şi la Gavril Pilat vornicul de poartă, pe giudecată ce-au avut la dumnealui Sandul Sturze vel logofăt, să aliagă şi să hotărască părţile de moşii, de cumpărătură, ce-au 344 avut vel vornicul di pe socrul dumisale, Ilie Catargiul vel logofăt, di pe la răzeşii dintr-acele silişti mai sus numite. 1072 Let 7251 <1743>, fevruarie 5 O carte de soroc răzeşilor din Nistoreşti, ot Niamţ, să sorocească pe svinţie sa părintele Ghedeon, episcopul de Roman, pentm căci au jăluit răzeşii că le înpresoară episcopie moşie din Nistoreşti. Şi s-au pus sorocul la Paşti, să vie vlădica şi să aducă toate scrisorile ce-a fi avînd pe ace moşie, să ste la Divan. 1073 5 r. Let 7251 <1743>, fevmarie 28 Cum s-au pîrît faţă David călugăml şi fecioml său Iamandi, cu Nastasie şi Sanda, fetile lui Dumitru, care acel Dumitru au fost văr primari cu David călugăml, pentm un pogon de vie de la Dialul Mîndm, ce-au cumpărat David călugăml de la tatul acestor femei şi de la un frate al său, giumătate de pogon, de la Dumitru şi de la femeia sa Ileana, de 43 ani, şi giumătate de la Ştefan brat Dumitru, de 30 ani. Şi acum, peste atîţi ani, sculîndu-să aceste fete a vînzătorilor ca să ia vie, s-au dat rămase, să de pace lui David şi feciorului său, lui Iamandi, pe zapisă de cumpărătură ce-au arătat, să stăpîniască vie cu pace, cum au stăpînit şi pînă acum. 1074 Let 7251 <1743>, fevmarie 5 Precum s-au pîrît de faţă Darie căpitanul din Hîrceşti, cu Gorie din Mînzăteşti, pentm 2 boi ce-au jăluit Darie căpitanul că i-au dat la plug în sama lui Gorie şi a gineri-său lui, ce au fost plugar. Şi, după ce s-au mîntuit de arat, au dat samă Gorie plugariu c-au dat boii în vite, la văcar, ş-au perit un bou, iar unul, viind acasă ucis, au murit. Şi pentru cel ce-au murit, s-au giudecat să giure plugarii că nu l-au ucis ei şi să aibă pace, iar pentm cel ce-au perit, s-au giudecat să-l plătească plugarii, din vreme că ei n-au dat boii în mîna stăpînului şi au lăsat boii în vaci, la văcar; să apuce pe văcar, în sama cui au dat boii, iar ei să plătiască boul lui Darie. 345 1075 235 v. Let 7251 <1743>, fevruarie 5 Cum s-au giudecat de faţă Ioniţă Codrescul stegariul de copii, cu Sofronie ţigancă, fata lui Bărgău ţiganul cel bătrîn şi cu nepoţii ei de cu soră şi Neculai ţigan, pentru un loc de casă, de aice din Eşi, din Muntenime. Pentru care loc de casă au jăluit Sofronie ţigancă cu nepoţii săi c-au fost a lor, de pe Bărgău ţiganul cel bătrîn ş-au avut Bărgău casă pe acel loc ş-au stăpînit Bărgău pînă au murit. Iar de la Bărgăoae, cu ce pricină au eşit casa cu locul ei, din trecuţii ani, nici ei nu ştiu şi acum să află acel loc în stăpînire lui Ioniţă Codrescul ş-au făcut şi casă pe acel loc. Şi făcînd Sofronie ţigancă, fata lui Bărgău, carte de blăstăm asupra cui ar şti şi s-ar mărturisi adivăral şi eşind la giudecată cu Ionită, au dat sama Ionită că ace casă veche au fost a lui Alexandru 5 ' 5 Robul, ginerile Enciului bulucbaşii şi, lipsind acel Alexandru Robul din tară din trecutii ani, au lăsat casa în sama lui Toader a Calitii, 5.5? 5 ' fiindu-i nănaş, şi acel Toader, înţălegînd c-au muit acel Robul, au dat ace casă veche, cu locul ei, bisericii lui Svetii Teodor şi, fiind casa în sama bisericii cîţiva ani, au dat acel Toader a Calitii casa cu locul ei s 7 5 lui Andrei Codrescul, tatul lui Ioniţă, cu zapis şi cu carte mitropolitului Ghedeoan. Şi, fiind casa veche, s-au stricat ş-au făcut tatul lui Ioniţă altă casă pe acel loc ş-au stăpînit pînă cînd au ars Tîrgul de Sus, în domnie dintăi a măriii sale lui Costandin vidă şi atunce, arzînd casa tătîne-său, i-au ars şi scrisorile. Care au arătat Ioniţă şi o mărturie de la preutul Nane ot Sveti Teodor, precum au avut acele scrisori ş-au ars ş-apoi ş-au făcut Ioniţă altă casă pe acel loc ş-au stăpînit tată-său şi el acel loc pînă acum tot cu pace. Şi neavînd scrisori nici o parte, s-au socotit de s-au trimis la mahalagii pe Ursul vornicul de poartă şi pe Simeon Cheşco uricar, să le 236 r. cetească carte de blăstăm şi, cine cum va mărturisi, / să aducă mărturie. Şi aducînd mărturie de la mahalagii, au adus pe acei marturi faţă înainte dumisale vel logofătului şi pe mărturie lor au rădicat şi cu sufletele lor, pe carte de blăstăm, precum că casa lui Bărgău cel bătrîn au vîndut Bărgăoae, Sanda ţigancă, Âlexăndrăchioae cluceroae şi Alexăndrăchioae au vîndut-o Enciului bulucbaşii şi de la Enciul bulucbaşe au rămas la stăpînire ginere-său, lui Alexandru Robul. Şi rămîind în sama lui Toader a Caliţii şi Toader a Caliţii, pe răvaşul lui Alexandru Robul, au dat-o bisericii lui Sveti Teodor şi au stăpînit-o biserica cîţiva ani ş-au luat şi bezmăn de la Ştefan Bădiulasa şi apoi au 346 dat-o acel Toader a Caliţii, cu carte mitropolitului Ghedeon, lui Andrieş Codrescul tatul lui Ioniţă ş-au făcut tată-său casă pe acel loc şi, arzînd casa, au făcut el altă casă pe acel loc şi din mîna ţiganilor au eşit casa dinnainte muscalilor dintăi, cu vînzare. Pentru care, dumnealui Sandul Sturze vel logofăt aşe au hotărît giudecata: casa să-şi stăpîniască Ioniţă Codrescul, iar locul să fie a bisericii lui Sfeti Teodor şi să de bezmăn bisericii pe an, după obiceiul locului, căci mitropolitul Ghedeon fără dreptate au dat locul bisericii lui Andrei Codrescul. Şi, după hotărîre giudecăţii, s-au dat şi această carte şi s-au pus la protocol. 1076 5 v. Let 7251 <1743>, fevruarie 5 Avut-au giudecatî faţă înainte noastră, din poronca domnului nostru, Io Costandin Neculai voievoda, Costandin Scărlet biv vătav de stolnicei, cu Sandul Toma biv vtori vistiernic, pentru parte de moşie din Tîrzii i Petruleşti, de la Fălciiu, ce-au fost a răpoosatului Toader Lambrino biv vel medelnicer, arătînd Sandul Toma un zapis de la cumnatu-său Toader medelnicer, scriind cum i-au dat lui această moşii, în care zapis arată că i-ar fi fost şi dator cu 600 lei şi, osăbit, au zis Sandul că i-au mai dat 100 lei fară zapis. Şi mai scrie la acel zapis că şi altele ce-ar mai rămîne după moarte cumnatu-său să fie toate a lui. Iar Costandin Scărlet au arătat o diiată de la unchiu-său Toader medelnicerul, din vălet 7250, noemvrie 20, făcută cu un an înainte morţii sale, scriind că aceste moşii, parte din Tîrzii şi Petruleştii, le-au dat danie nepotului său pe soră, lui Costandin Scărlet vătavu, pentm A căci el au căutat pe unchiu-său la boala şi neputinţa lui. In care diiată arată şi pentm datorie unchiu-său, că i-ar fi fost datori cu 2 zapisă de 700 lei şi 300 lei i-au plătit cu bani, iar pentm 400 lei i-au dat Sandului, cu izvod iscălit de Toader medelnicerul, cu tăbarţ1 de Şacmarandu cu pace de sobol, cu şireturi de fir, cu 12 bumbi de aur, 6 cu diamanturi în vîrvu, iar 6 cu mbinuri şi o sucnă de canavaţă, cu flori de fir, cu peteli cusut cu sîrmă, cu sponce de argint şi un brîu de 30 lei, o năframă de 12 lei, un inel de aur cu zamfir, de 35 lei şi 60 lei dobînda a şesă sute de lei şi un sipet cu cămeşi cu fir, cu mătăşi şi prostiri şi mesă, afară din zăstrile giupînesii sale şi o păreche de hamuri de bulceariu, noî. Şi arată şi o diiată şi pentm zapisul ce-au dat 347 la mîna Sandului pe acele moşii, să nu să ţie în samă, că s-au plătit de toată datorie. Osăbit, au arătat Costantin şi 3 răvaşe de la Toader medelnicerul, scriind la vărul său, dumnealui Costache vel vornicul, cu şepte-opt luni înainte morţii sale şi în răvaşul dintăi scrie că, cunoscîndu-să la slăbăciune şi neavînd cuconi, au făcut şi diiată la mîna fraţilor şi a nepotului său, lui Costantin, ş-au orînduit în diiată parte din Tîrzii şi 237 r. Petrileşti nepotului său, lui Costantin, iar pentru grija sufletului său, / au lăsat satul Mănceştii, de la Lăpuşne, în sama dumisale vel vornicului, iar pentru zapisul ce-au fost dat mai înnainte Sandului pe acele moşii, să nu să ţie în samă. Carte şi dumnealui vel vornicul ne-au mărturisit c-au chemat pe Sandul de i-au arătat răvaşul şi i-au zis, de are ceva la cumnatu-său, să margă acolo, să-şi caute, pînă este în viaţă şi el au răspuns că într-ace dată nu-i dă mîna să margă. Şi, facînd dumnealui vel vornicul răspuns vărului său, i-au scris şi al doile răvaş la vel vornicul, de are ceva, să margă acolo, să ste la socoteală şi dumnealui vel vornicul i-au zis Sandului să margă acolo, pînă este viu, să să socotească, şi Sandul iarăşi au urnit. Şi iarăşi, facîndu-i răspuns şi pe al doile răvaş, au mai scris dumisale vel vornicului şi al treile răvaş, să zică Sandului, din vreme că nu va să margă să ste la socoteală, să-i de zapisul, să nu ste la mîna lui, că-1 ţine rău. Şi iarăşi i-au arătat dumnealui vel vornicul şi i-au zis Sandului, ori să margă acolo, ori să-i de zapisul şi Sandul au zis cătră vornicul ca într-ace dată nu poate merge, dară doară s-a rădica cumnatu-său şi a veni aice şi aşa urnind din vreme în vreme, au murit medelnicerul Toader. Care şi Sandul la aceste n-au putut tăgădui, numai au pus pricinuit că n-au putut să margă. Pentru care, acum stînd de faţă şi luîndu-li-să sama, într-acesta chip le-am hotărît giudecata lor: din vreme că Sandul într-atîte rînduri au avut înştiinţare, cu 7-8 luni înainte morţii cumnatu-său şi el n-au vrut să margă, de au avut ceva a lua de la cumnatu-său, să-şi caute pînă au fost viu, mai mult s-au socotit că n-au avut nici o datorie la cumnatu-său. Şi s-au giudecat să fie răbdător Sandul şi să de zapisul, iar Costandin Scăriet, pe diiata ce i-au dat unchiu-său, Toader medelnicerul, să-şi stăpîniască acele moşii, parte din Tîrzii şi Petrileştii. Iar Sandul Toma, de are vreun prepus asupra lui Gavril Lambrino paharnicul, sau asupra lui Costantin Scărlet, c-ar fi îndemnat ei pe Toader medelnicerul de i-au stricat danie lui ce dintăi, să le facă carte de blăstăm. 348 Şi, după hotărîre giudecăţii, s-au dat şi această carte la mîna lui Costantin şi s-au pus la condică . 1 în original: tănbariu. 2 Original la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 419, doc. 100. 1077 7 v. Let 7251 <1743>, fevraarie 10 Precum au avut giudecată, faţă înainte dumisale vel logofătului, din poronca măriii sale lui vodă, Tofan căpitanul şi femeia sa Catrina, fata lui Costandin Guşul, nepoată de ficior Alexii de Alboteşti şi Apostol şi sora-sa Catrina, ficiorii Iftincăi, nepoţii Chiii, de fată, şi Gavril Covrig, feciorul Chiii, care ace Chie au dat ei samă c-au fost soră lui Costantin Guşul, ce s-au răspuns toţi nepoţi şi strănepoţi Alexii din Alboteşti, cu Mihul sin Oghinei şi nepotu-său Lupul, ce s-au răspuns din Vasilie Bej an şi cu Ştefan Căprioară, feciora Iftimii, nepotu Ilenii şi şi alţi fraţi a lui, carii s-au răspuns şi aceştie toţi iarăşi din Vasilii Bejan şi acel Vasilii Bejan au dat ei samă că au fost frate cu Alexa din Alboteşti, pentru nişte moşii, anume Şendreştii şi Stăneştii, de la ţinutul Bacăului, din Cîmpii lui Dragoş. Pentru care moşii avînd pricină Mihul şi nepotu-său Lupul şi alţi fraţi a lor cu Ştefan Căprioară şi cu unchiu-său Bejan şi cu alţi fraţi a lor şi avînd ei giudecată la ţară, din poronca gospod, la dumnealui Iordache Rusăt vel vornic şi giudecata dumisale vornicului au dat rămas pe Ştefan Căprioară şi pe unchiu-său Bejan şi pe alţi fraţi a lor, neavînd ei scrisori, nici dovadă de stăpînire, nici altă îndreptare, iar Mihului şi nepotu-său Lupului li-au dat mărturie ca să stăpînească acele moşii împreună cu alţi fraţi a lor, niamul Alexii de Alboteşti. Iar pe urmă, sculîndu-să niamul Alexii de Alboteşti şi puindu-le lor pricină, şi Mihului cu fraţii lui şi lui Ştefan Căprioară cu fraţii lui, cum n-ar fi ei moşeni şi neam cu dînşii, ce s-ar acolisi de moşiile lor cu năpaste, iar Mihul cu fraţii săi şi Ştefan Căprioară iarăşi cu fraţii săi, viind ei aice la Eşi, au mers la sfinţie sa părintile mitropolitul ş-au luat ei cărţi de blăstăm, întăi asupra lor, de sînt ei acolisitori şi de nu sînt moşeni şi neam cu neamul Alexii de Alboteşti, să fie blăstăm asupra lor, iar de-i liapădă niamul Alexii de Alboteşti fară dreptate din moşii, să fie blăstămul asupra lor. Şi eşind cu cărţile de blăstăm la giudecată înainte dumisale vel logofătului, s-au întrebat pe Apostol şi pe soru-sa Catrina, priimăsc ei 349 carte de blăstăm asupra lor şi să lepede pe Ştefan Căprioară şi pe unchiu-său Bejan din moşii, iar ei au răspuns că nu priimăsc carte de blăstăm şi au mărturisit ei cum au auzit din gura unchiului lor, lui Gavril Covrig, precum Ştefan Căprioară şi unchiu-său Bejan le sînt rude. 238 r. Şi s-au întrebat pe Ştefan Căprioară / şi pe unchiu-său Bejan, priimăsc ei carte de blăstăm asupra lor, precum sînt moşeni şi neam cu dînşii şi ei au priimit carte de blăstăm asupra lor, cum sînt moşeni şi neam cu dînşii, din Vasilii Bejan, fratele Alexii de Alboteşti şi i-au priimit şi Apostul şi soru-sa Catrina moşeni cu dînşii în parte lor. Iar pentru Mihul şi nepotu-său Lupul, s-au întrebat pe Tofan căpitanul, priimeşte el carte de blăstăm asupra lui şi să-i lepede din moşie, iar el au răspuns că nu priimeşte ş-au mărturisit Tofan căpitanul că au auzit el din gura socru-său, lui Costandin Guşul, cum că Mihul şi nepotu-său Lupul le sînt rudă. Dară, fiind Tofan moşan di pe femeie, s-au trimis pe Simion Cheşco uricar să-i cetească carte de blăstăm şi să o întrebe, priimeşte carte de blăstăm şi să lepede pe Mihul şi pe nepotu-său Lupul din moşii şi mergînd uricariul înpreună cu aceşti oamini, ne-au adus mărturie precum Catrina, femeia lui Tofan căpitanul, n-au priimit carte de blăstăm şi încă au mărturisit cum au auzit din gura tătîne-său că Mihul şi Lupul le sînt rudă şi i-au priimit moşeni în parte ei. Şi s-au întrebat pe Mihul şi pe Lupul, priimăsc ei carte de blăstăm asupra lor şi eu au priimit carte de blăstăm asupra lor, cum sînt ei moşeni şi neam cu neamul Alexii de Alboteşti. Şi pentru aceasta, aşe s-au hotărît giudecata lor: pentru Ştefan Căprioară şi unchiu-său Bejan, să rămîe moşeni în parte Apostului şi soru-sa Catrina, iar Mihul şi nepotu-său Lupul să rămîe moşeni în parte Catrina femeii lui Tofan căpitanul şi în tot locul pe unde ar ave ei moşii di pe Alexa de Alboteşti, aşe să urmeză să stăpîniască cu toţii, frăţăşte, după cum singuri ei s-au priimit şi s-au mulţămit cu toţii. Şi li s-au dat şi cîte o carte asemene scrisă şi s-au pus la protocol. 1078 238 v. Fevruarie 20, let 7251 <1743> Carte, cum au avut giudecată, din poronca gospod, înnainte dumisale Aristarho vel spatar, dumnealui Vasilii biv vtori logofăt, cu Statie ce-au fost başbulucbaşe agesc, pe carele l-au avut logofătul Vasilii nămit astăvară, cînd au fost sărdar pe salahori la Vozie, dîndu-i pe samă bucate cu preţu precum le-a vinde acolo. 350 Şi luîndu-le sama pe izvod de bucate ce i-au dat pe samă şi de cîţi bani i-au dat Statie şi cu rămăşiţa ce i-au dat Statie pe salahori, din băutură, ş-au luat logofătul Vasilie banii, aşe s-au aflat cu dreptate, că din toată socotiala au rămas dator Vasili logofătul să mai dea lui Statie 145 lei 2 potronici, precum arată izvodul de socotiala lor, din condei în condei, iscălit de noi, tot anume, care s-au dat la mîna lui Statie. Iar pentru 2.407 lei 7 potronici, ce arată la izvod că i-au dat Statie pe salahori rămăşiţă, şi Statie au dat samă că ace rămăşiţă ari cuprinde 2457 lei 7 potronici, s-au giudecat să scoată ei izvoadele, să le socotească amîndoi şi, de a fi precum au dat samă Statie, să-i plătească Vasilie logofătul şi acei bani ce i-ar mai trece, că aşe li s-au hotărît giudecata. 1079 ) v. Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată, că, înainte Divanului măriii sale stăpînului nostru domn, Io Costandin Nicolae voievoda, fiind şi noi de faţă, au vinit acest om, anume Postolache, ş-au jăluit pe Gheorghie Canano postelnicul, zicînd că-1 trage vecin din Sălişte, de pe socm-său Dumitrache annaşul. Şi omul acesta arătă zapis de la annaşul, socrul lui Gheorghie Canano, precum că l-au ertat pe dînsul din vecinătate, ca să fie slobod, dară Gheorghie Canano postelnicul, piste zapisul socm-său de ertare, de iznoavă îl trage. Deci, fiind şi Gheorghie Canano faţă, nici el n-au tăgăduit că nu-i zapisul socm-său şi s-au dovedit înainte Divanului că omul acesta este slobod şi ertat de vecinătate. Şi pe zapis de ertare ce-au avut, hotărînd mărie sa vodă ca să nu mai fie omul acesta supărat, am dat şi de la noi această carte la mîna omului acestuia, ca să aibă pace, de această pîră să nu să mai pîrască. Velet 7250 <1742>, iulie 91 1 Publicat şi în DRA-II, p. 244. 1080 Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată, că, înainte Divanului măriii sale stăpînului nostm domn, Io Costandin Nicolae voievod, fiind şi noi faţă, au venit acest om, anume Ştefan de la Bereşti, de la ţinutul Putnii, de au jăluit pe o famei, Andriiculasa, zicînd acest Ştefan că această famei, Andriiculasa, avînd o fată, ar fi 240 r. purces gre ş-au făcut un copil. Şi, după ce-au făcut fata / copilul şi au trecut o săptămînă, au început fata Andriiculesăi a să acolesî de un fecior acestui Ştefan, de au zis că el au facut-o gre, de-au făcut copilul şi oblicind globnicii, au vinit la casa lui Ştefan şi i-au luat gloabă 14 lei pol. Deci, fiind şi Andriiculasa şi fata ei de faţă la Divan şi luîndu-le sama, s-au dovedit că fata Andriiculesăi, ca o ţorfa, să acolesăşti cu năpaste de feciorul lui Ştefan şi aşe au hotărît mărie sa vodă giudecata: pentru gloaba ce-au dat Ştefan, să rămîe păgubaş şi fata încă să rămîe ca o ţorfa şi să aibă pace feciorul lui Ştefan despre fata Andriiculesăi. Pentru aceasta, am dat şi de la noi această carte de giudecată la mîna lui Ştefan, de această pîră să nu să mai pîrască. Let 7250 <1742>, iulie 10 1081 240 v. O carte de giudecată s-au dat la mîna lui Avram blănariul şi a lui Parfene băibărăcariu, cum s-au pîrît faţă cu Costantin crîcimariu, pentru o sută de lei ce este datori acest Costantin lui Avram şi lui Parfene, cu zapisă. Care nici Costantin n-au tăgăduit şi, neavînd cu altă să le plătiască, ş-au pus zălog un pogon pol de vie ce are în Dialul Mîndru; pînă în patru săptămîni de nu le va da banii, datorie, să rămîe vie a lui Avram şi a lui Parfeni, pentru ace sută de lei. <1743,> ghenariu 27 1082 O carte s-au dat la mîna preutului Ioan de la Dulceşti, ot ţinutul Niamţului, care s-au pîrît cu un Neculai din Roman şi cu preutul Toader ot Eşi, pentm doi boi ce-au perit popei lui Toader şi i-au găsit la Neculai şi mai cerşind popa Toader şi alţi doi boi la Neculai. Iar Neculai au pus pricină că acei 2 boi ar fî cumpărat de. la un călugăr frate mai mic preutului Ion. Şi s-au giudecat, zicînd preutul Ion că el nu ştie nimică de frate-său unde să află, nici de paguba preutului Toader, nici este el chizeş 352 de frate. Care şi blăstăm sfinţiii sale părintelui mitropolitului au priimit şi s-au giudecat să-i de pace preutului Ioan. <1742,> noemvrie 27 1083 r. O carte de rămas s-au dat la mîna dumisale lui Adam Luca sulgeru, cum s-au pîrît de faţă cu Merăuţă ficiorul lui Ion Fărmăcel, carile au jăluit precum că-1 trage sulgeriul Adam la vecinătate şi el vecin n-ar fi. Iar dumnealui sulgeriul Adam au adus oameni marturi, anume Gligorie şi Andrei şi Darie şi Acsintie, care marturi s-au dat pe mîna vornicului de poartă şi i-au dus la sfinţie sa părintele mitropolitul şi au giurat în sfînta mitropolie, pre sfînta icoană a Precistii. Şi încă întîm-plîndu-să acolo şi Ilie Zmucilă, ficior de boeriu, care şi el înpreună cu aceşti patru oameni au giurat în biserică, precum că, de cînd ţin ei minte, au apucat pe aceşti oameni tot vecini dumisale sulgeriului. Care s-au văzut şi mărturie vornicilor de poartă, precum au giurat şi s-au dat şi de la dumnealor boerii carte de rămas la mîna sulgeriului, ca să-i stăpîniască ca pe nişte vecini. <1743,> ghenar 151 1 Publicat şi în DRA-II, p. 269. 1084 v. O carte de giudecată s-au dat la mîna dumisale Sandului Jora, feciorul lui Grigorie Jora ce-au fost vel vistiernic, ce-au avut cu Catrina, femeia lui Danolache ce-au fost annăşel, pentru un ţigan, anume Gligoraş, feciorul lui Gavril Tătarul, nepotu Tătarului, străne-potu Daiului, zicînd Catrina Dănălăchioae precum că ar fi al său şerb, di pe Moţoceasă, mătuşe bărbatului său, lui Danolache. Ş-au arătat şi o carte de la mărie sa Mihai vodă, dată lui Danolache, soţului său, ca să stăpîniască pe acel Grigorie ţigan, iar cine va ave a răspunde, să vie să ste faţă. Iar Sandul Jora au dat samă ş-au arătat şi scrisori, precum îl trage pe acest ţigan di pe danie ce-au avut moşul dumisale, Costantin Jora biv vel clucer, de la giupîniasa lui, Safta Moţoceasă ş-au arătat şi ispisoc de la Ghiorghie Ghica vodă, de întăritură lui Costaşco Moţoc ce-au fost pârcălab de Hotin, pre al săi drepţi şerbi ţigani, din diresă de întăritură de la răpoosaţii domni, de la Bămovschii vodă şi de la Alexandru vodă şi de la Ştefan Tomşe vodă şi de la Moisei vodă şi de la Vasilie vodă, anume pe Lazor ţigan nepotu Soriţii şi Cozma cu femeia şi cu copiii lui şi cu Vlad cu femeia şi cu copiii lor şi Durduţa cu femeia şi cu copiii lor şi Bîrliba cu fata lui Tudora şi Solonca şi Mănăilă şi Baciul şi Tudor cu femeia lui şi Daiul cu femeia şi cu copiii lor. Ş-au mai arătat şi un ispisoc de la mărie sa Mihai vodă, scriind c-au avut multă pîră în cîteva rînduri, ca şi mai înainte, Artenia Bantăş diiaconul şi niamul său, cu Grigorie Jora vel vistiernicul, pentm moşiile şi ţiganii şi vecinii ce-au avut Safta spătăroae, pe care au ţinut-o mai pe urmă Costantin Jora ce-au fost clucer şi, neavînd ia copii, nici alţi fraţi, la moarte ei s-au dat cu diiată, cu blăstăm, soţului său, lui Costantin Jora clucerul, să o grijască după obiceiul creştinesc şi Artenie Bantăş cu alte niamuri a lui zicînd cum sînt şi ei niam spătăroaei 242 r. şi cere şi ei parte din rămăşiţile / aceii giupînesă. Şi pentm aceste toate,.avut-au pîră şi la Costantin vodă bătrînul mdele şi nepoţii Saftei spătăroaii, anume Andrei Ciupercă şi Ionaşco Dură şi Toader Băisan şi Gavril Băisan şi Păntelei Băisan şi Iordache Boldescul şi Pătraşco Agapie şi Neculai Tacul, cu Băisan Jora, fratele lui Grigori Jora, fecioml lui Costantin Jora cluceml şi i-au dat pe toţi rămaşi din toată lege, după cum arată ispisocul lui Costantin vodă, neavînd ei nici o triabă, căci în viaţa ei, cînd trăia, ş-au ales a ei despre toate mdele ei şi s-au dat cu toate soţului ei, lui Costantin Jora cluceml, după cum au vrut. Aşijdire şi la domnie din mijloc a măriii sale lui Mihai vodă, iar s-au sculat cu pîră asupra lui Grigorie Jora vel vistiernic Darie călugăml şi Artenie Bantăş diiaconul şi Miron călugăml şi Grigoraş Popa cupeţ şi alte săminţii a lor, cerşind rămăşiţă de a spătăroaei şi atunce iarăşi li s-au luat sama şi i-au dat rămaşi din toată lege, cum arată ispisocul. Şi apoi iar s-au sculat cu pîră Artenie Bantăş şi Neculai Bantăş şi Danolache ce-au fost armaş şi asupra lui Mihălache şi a lui Costantin, feciorii lui Grigorie Jora vistiernicul, cerşind moşii şi vecini şi ţigani ce-au avut ace giupîneasă. Şi apoi şi la domnie a doa şi la a trie domnie a măriii sale lui Mihai vodă, tot s-au dat rămaşi şi li s-au luat şi scrisorile de la mîna lor şi s-au mpt de la Divan. Şi acum, iarăşi sculîndu-să această Dănălăchioae, cerşind pe acest ţigan Gligore, i s-au pus zi ca să-şi mai aducă scrisori ce-ar mai şi să vie la Bobotiază şi, trecînd peste zi 3 săptămîni, ia n-au mai vinit. Şi pentm aceia, i s-au dat şi de la noi această mărturie la 354 mîna Sandului Jora, pe scrisori ce are, să-şi stăpînească ţiganii şi s-au pus şi la protocol. <1743,> ghenarie 27 1085 v. O carte de rămas s-au dat la mîna Nastasiei, giupînesii lui Pavăl ce-au fost cămăraş, cum s-au pîrît de faţă cu Catrina Istrătoae, pentm o ţigancă, Aniţa şi cu un copil a ei, ce i-au vîndut Catrina Istrătoae lui Pavăl cămăraşul drept 35 lei, cu zapis, şi, măritînd pe ţigancă după un ţigan a ei, au făcut înpreună trii copii şi pe urmă, aflîndu-să ţiganca omenească, s-au sculat Toma Luca ş-au luat pe ţigancă cu trii copii. Şi Nastasie cămărăşoae cerşind dreptate pe zapisul ce-au cumpărat de la Catrina Istrătoae, den vreme că i-au vîndut ţigani omeneşti, cu pricină, s-au giudecat ca să aibă Catrina Istrătoae a-i da alţi ţigani în locul acelor ce i-au vîndut, iar Catrina Istrătoae, de mai are ceva cu Toma Luca, să să giudece. <1743,> ghenar 28 1086 O carte, cum s-au pîrît de faţă Simion surugiul, cu Frătiţa ce-au fost căpitan de meizil, zicînd Ion surugiul precum i-au mîncat Frătiţa căpitanul şepte lei din hacul lui ce-au fost să ia de la domnie. Iar Frătiţa au dat samă că acest Simion n-au fost surugiu în cei zece liudi surugii, nici i-au mîncat hacul lui. Şi s-au giudecat să giure Frătiţa cum că el n-au fost surugiu în cei zece liudi surugii, nici i-au mîncat hacul şi să aibă pace. Iar Frătiţa / n-au vrut să giure şi s-au aşezat dinainte vornicilor de poartă şi i-au dat cinci lei şi s-au dat şi carte de mărturie pe giudecată. <1743,> ghenar 29 1087 O carte s-au dat, pe giudecată, la mîna lui Neculai Ciute biv vtori stolnic şi a nepotului său, lui Ilie Costandiniţă biv vornic de poartă, cum s-au pîrît de faţă cu Varlam Ursache eromonah, pentm o ţigancă, anume Todosie, ce-au ţinut-o Ionaşco Zară ţigan Buhuşesc ş-au făcut pe Tudosca ţigancă, ce-au ţinut-o Mătei jitam, ţiganu Mitropoliei, ş-au făcut înpreună cinci fete, anume Mărie şi Ioana şi Vasîlca şi Eşanca; şi pe Ioana ţigancă au luat-o stolniceasa Ursăchioae în parte lui Zară ţiganul di pe Buhuşeşti ş-au vîndut-o cu parte ei de copii lui Mătei Cîrlig. Deci, Varlam Ursache au dat că Zară ţiganul au fost a lor drept şerb, de pe Buhuşeşti, iar Todosie ţigancă n-au fost a lor. Şi mărturisind Varlam Ursache, cum că Todosie ţiganca lui Ionaşco Zară n-au fost a lor şi trăgînd pe ace Todosie ţigancă Ciute stolnicul şi Ilie Costandiniţă vornicul, arătînd ei şi scrisori, s-au giudecat să rămîe ace Todosie ţigancă a lor, cu parte ei de copii. Şi din vreme că ace Todosie ţigancă au făcut înpreună cu Mătei jitar, ţigan Mitropoliei, 5 fete şi una au murit, iar patru au rămas şi s-au 243 v. socotit 2 fete, anume Mărie şi Eşanca, să rămîe în parte / ţiganului Mitropoliei, iar Ioana ţigancă, pe care au vîndut-o Ursăchioae lui Mătei Cîrlig, să rămîe în parte lui Zară ţiganul di pe Buhuşeşti şi să rămîe bine vîndută la Cărlig. Şi Cîrlig, den vreme că au dat-o bisericii sale, să rămîe tot a bisericii şi să o stăpînească cu pace, cu parte ei de copii. Iar Vasilca ţigancă, sora lor, care este la dumnealui Carp medelnicerul, trăgînd şi dumnealui parte cu Ursăchioae de pe Buhuşeşti, s-au socotit să rămîe a Ciuţii stolnicul şi a lui Ilie Costandiniţă vornicul, parte di pe Tudosca, fata Todosiei ţigăncii lor şi să aibă ei a o lua de Carp medelnicerul. Iar Carp, de va ave ceva, să-şi întrebe cu Varlam Ursache şi de s-a afla că mai are Todosie fraţi făcuţi cu Zară, iarăşi să-i înpartă ei frăţeşte, că aşe s-au hotărît giudecata lor. <1743,> ghenar 20 1088 O carte, iarăşi asemeni ca aceasta, s-au dat la mănăstire Cîrligu, pentru Ioana ţiganca, ce-au cumpărat-o Mătei Cîrlig de la Ursăchioae şi de la feciorii ei şi au dat-o bisericii sale, să rămîe dată şi să o stăpînească cu pace, cu parte ei de copii. <1743, ianuarie 20> 1089 244 v. Cum s-au pîrît de faţă, înainte dumisale vornicului Ion, Toader Huşanul mazil, cu Ioniţă biv 3 armaş şi cu Arsănie călăraş din Puţeni, pentru 9 cai ce-au jeluit Huşenii că au luat Ion 3 armaş la conacul imbrihorului ce-au adus pe mărie sa în scaun, cînd au mers în gios şi 356 le-au dat numai 8 cai înapoi, iar un cal, a lui Toader Huşanul, s-au prăpădit. S-au giudecat să margă om gospod, să ia pe un ginere a lui Agapie din Fundul Bogdănii şi să-l ducă la Puţeni şi, de l-or dovedi Puţenii că i-au dat şi acel cal să-l ducă la Huşeni şi el l-au prăpădit, să pliniască calul de la acel Agapie. Iar de va dovedi ginerile lui Agapie pe Puţeni că nu i-au dat acel cal a lui Toader Huşanul, să-i pliniască calul de la Puţeni, după cum s-a dovedi c-au fost preţul calului. <1743,> fevraarie 5 ) r. Cărţile de rămas de la dumnealor boerii giudecători 1090 O carte de rămas s-au dat lui Ioniţă postelnicul, pentru o pricină ce-au avut el cu Vicol căpitanul, jăluind Vicol căpitanul, zicînd precum l-au bătut Ioniţă postelnicul. Şi s-au fost scris o carte la dumnealui Dumitraşco Pălade vel clucer, ca să cerce pricina lor şi aducînd pe Ioniţă postelnicul cu om gospod, cu cibote, şi stînd cu toţii faţă la giudecată, au adus Ioniţă postelnicul 2 mărturii de la Dumitraşco Pălade vel clucer, scriind că au cercat pricina lor din megieşi şi au mărturisit megieşii că nu l-au bătut, pe Vicol, Ioniţă postelnicul, numai cît s-au pricit din gură. Iar Vicol căpitanul l-ar fi scos pe Ioniţă postelnicul dintr-o casă a unui ţăran şi i-ar fi făcut pagubă într-o grădină. Şi, dovedindu-să cu mărturiile acelui boeri că Vicol au pîrît rău, s-au dat rămas Vicol, să plătească paguba grădinii lui Ioniţă şi să plătiască el şi cibotile omului gospod. Şi după giudecată s-au aşezat Vicol cu Ioniţă postelnicul şi l-au ertat Ioniţă postelnicul pe Vicol de paguba grădinii, iar cibotile omului gospod au rămas să le de Vicol căpitanul. <1741 ,> octomvrie 20 1091 v. O carte de rămas ce s-au dat lui Ion Vîmav biv vel căpitan, pentru o giudecată ce-au avut cu tovarăşii lui, Mihălache Cheşco medelniceml şi cu Gligorii başbulucbaşe, pentru slujba mortasipiei Eşului, din anul trecut, ce-au cumpărat-o Vîmav cu Mihălache Cheşco medelnicerul şi cu Gligore başbulucbaşe, de la Iordache clucerul. Şi 357 intrînd ei la slujbă şi ducîndu-să Vîmav la ţară, s-au sculat Toader Botezatu căpitan de dărăbani şi au întrat şi el tovarăş la slujbă, cu meşterşug, stricînd zapisul dintăi şi dînd el alt zapis lui Iordache clucerul. Şi acum, stînd ei de faţă, s-au giudecat, după tocmala lor dintăi, să ia Vîmav căpitanul a trie parte din slujba mortasipiei, iar 2 părţi din slujbă să ia Mihălache Cheşco medelniceml şi cu Gligore başbuluc-başe, iar Toader căpitanul de dărăbani să lipsască din slujbă. <1741 ,> octomvrie 20 1092 O carte lui Darie căpitanul, pe giudecată ce au avut aice cu Gorie, jeluindu-să Darie că, avînd simbră în plug cu Gorie şi avînd Gorie plugari la acel plug pe un fecior şi pe un ginere al său, ar avea pagubă Darie de doi boi: un bou l-ar fi ucis plugarii, iar bou i l-ar fi mîncat lupii. Şi dînd samă Gorie că boul cel mîncat de lupi l-ar hi mîncat lupii după ce au trecut simbra şi pentm cel ucis au dat samă că n-au fost ucis, ce, i s-au făcut tragăn şi de tragăn au murit, au rămas să să dovediască înainte lui Postolache căpitanul, ori să să îndrepteze plugarii cu marturi giurători, ori să plătească boii. <1741 ,> noiemvrie 25 1093 246 r. O carte de rămas s-au dat la mîna preutului Neculai din Scobinţeni, ot Cîrligătură, pentm o giudecată ce-au avut cu Gligorie feciom lui Cîrstiian, pentm un sărindar ce-au lăsat Cîrstiian, tatul lui Gligore, cu limbă de moarte, să-i plătească fecioml său Gligore. S-au giudecat să de Gligore 8 lei pe sărindar preutului Neculai. <1741 ,> octomvrie 22 1094 O carte de rămas, cum s-au pîrît Alexandm ot vistierie cu Toader odobaşe agesc, pentm o casă de aice din Eşi, care casă este alăture cu casa lui Alexandm ot vistierie. Şi, cumpărînd Alexandm locul casii, s-au giudecat să întoarcă Alexandm şi banii pe casă şi să rămîe casa cu locul ei la stăpînire lui Alexandm ot vistierie, iar Toader odobaşe s-au dat rămas din toată lege ţării. <1741 ,> noiemvrie 6 358 1095 O carte lui Pascal din Bohotin, la dumnealui Ştefan Rusăt vel paharnicul, jeluindu-să el că, la avgust, i s-au furat o iapă şi la octomvrie i s-au furat trei stupi de acolea, din Bohotin, şi a altora ce mai sînt trăitori acolo, la nemărui, nemică n-au perit. S-au socotit să apuce dumnealui vel păhamicul cu strînsoare pe Vigneşti şi pe alţii ce mai sînt trăitori acolo, ori să afle pe furi, ori să plătească. <1741 ,> noiemvrie 29 1096 v. <1741, octomvrie 28> Un zapis din vălet 7250, octomvrie 28, de la Gavril Capşe armaş şi de la Nastasie Jderoae, de doi bătrîni din satul Coşerinţii, de la ţinutul Orheiului, ce-au văndut lui Panaiote neguţitoriul din Eşi. Şi un bătrîn au vîndut mai înainte Dumitraşco Bîrlici ş-au rămas tot satul vîndut lui Panaiote cupeţ, înblînd tot satul în trei bătrîni. In care zapis s-au iscălit şi boerii mari. 1097 0 carte de rămas s-au dat lui Grigoraş Volcinschii, fecior lui Ştefan Volcinschii, pentm-n vecin a lor, anume Gavril Loicu sin Gligore Loicu, din sat din Lucoviţa, ot Cernăuţi. Şi s-au dat rămas Gavril Loicu, dovedindu-1 Gligoraş Volcinschie cu scrisori că-i este drept vecin, cum la ce di pe urmă şi el singur s-au mărturisit că-i este vecin şi s-au dat rămas Gavril Loicu. <1741 ,> octomvrie 221 1 Original, cu data de 28 octombrie 1741, la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. DCXIII, doc. 120. 1098 r. Toader, vornicul de Cobolta, ş-au cunoscut un bou de furat la un sobari, anume Ion ms şi cu giudecata hatmanului Costache ş-au luat Toader vornicul boul. Şi dumnealui hatmanul Costache au dat pe vornicul de Cobolta în chizăşie lui Apostol tuiangiu, ca, de ar fi vro 359 pricină pe urmă, să ste vornicul de Cobolta de faţă. Iar Ion rusul, du-cîndu-să în ţara lui, au zăberit pe Ion lemnariul hatmanului Costache, luîndu-i 2 boi. Acmu, tîmplîndu-să di-au venit Ion rusul aice, l-au apucat Ion lemnariul, trăgîndu-1 la giudecata măriii sale lui vodă şi măria sa au scris carte la pârcălabii de Soroca să margă acolo, împreună cu Apostol tuiangiu, ce este chizeş lui Toader vornicul şi cu Ion lemnariul, să ste să le facă giudecată dinpreună cu rusul, acolo, la margine. 7250 <1741>, noiemvrie 17 1099 1 carte de giudecată s-au dat lui Vasile beşliul, de aice din Iaşi, avînd giudecată cu Neculai neguţitoriul din Bîrlad, pentru 49 lei ce-au rămas acest Vasile beşliul datori lui Neculai neguţitoriul, din 2 vasă de vin. Şi mai priimind Vasile beşliul pe 2 tovarăşi la acele 2 vasă de vin, apucîndu-să ii cu zapis să fie părtaşi şi la pagubă şi la dobîndă cu Vasile beşliul dimpreună şi apucîndu-să Vasile beşliul c-au avut 50 lei pagubă dintr-acel vin, au socotit să apuce pe tovarăşii lui ca să-şi pliniască paguba, cît li s-ar veni parte la acei 50 lei, iar lor, de le va păre cu strîmbătate, să facă carte de blăstăm asupra lui Vasile beşliul. 7250 <1741>, noiemvrie 18 1100 247 v. 1 carte de giudecată lui Ion condurariul niamţu, pentru că l-au năpăstuit Ion doftorul niamţu, că i-ar fi furat 11 ughi de aur şi Ion condurariu neamţu s-au îndreptat cu giurămînt, giurînd cu alt om dimpreună. 7250 <1741>, noiemvrie 19 1101 O carte de giudecată a Tui Solomon ţîmbelarul, jidov din Iaşi, pentru doaî epi ce i-au perit la vreme moscalilot ş-au aflat o iapă la Ion săiman în curte. Şi stînd la giudecată, s-au curmat să-i plătească Ion amîndoî epile, ori să-şi aducă martur, să mărturisască precum au cumpărat el iapa de la harabagiu, în vreme moscalilor şi, mărturisind într-acesta chip, să plătiască numai iapa ce-au găsît-o faţă la Ion. < 1741,> noiemvrie 20 360 1102 0 carte de giudecată a Zamfirii, famei lui Vasîlie feciorul lui Nistor, pentru o casă ce-au făcut bărbatul ei pe o parte de loc ce-au rămas trii părţi de loc de la tatul lor, Nistor, la trii feciori. Şi murind bărbatul Zamfirii, au rămas e cu un copil şi cu casa care au făcut depreună cu bărbatul ei, iar cumnatul ei, Manole, au cerut casa s-o stă-pîniască el şi să plătiască datoriile frăţîne-său şi i-au dat casa ş-au stăpînit-o cîtăva vreme şi n-au mai plătit el datoriile bărbatului Zanfirii şi, văzînd că n-au mai plătit datoriile, ş-au cerut casa înapoi. Ce, dumnealor boerii au trimis pe vornicii de poartă să măsoari locul acela şi mergînd vornicii au aflat trei părţi, parte cîte 5 stînjăni pol ş-o palmă şi s-au socotit să ţîie cumnaţii ei doaî părţi şi Zanfira să ţîie casa cu locul, din vreme că au făcut un copil cu bărbatul ei şi să plătiască datoriile bărbatului său. <1741 ,> noiemvrie 23 1103 r. 1 carte dumisale şătrarului Neculai, de giudecată ce-au avut cu Gavril ce-au ţinut pe o soră a Mariii femeie Piii sîrbului, pentru o casă cu locul ei, de aice din Iaşi, di pe rîpă, ot uliţa Frecăului şi cu altloc de casă alăture, cumpărătură de la o femei, Cemuşca. Care casă cu locul ei au fost a Piii sîrbului, om strein şi după moartea lui şi a femeii sale, Mariii, nerămîindu-le copii ca să-i moşteniască, iar acest Gavril ar fi pus mîna pe casă, trăgînd să stăpîniască di pe femeia sa, sora ce mai mică a Mariii. Iar măria sa Grigorie vodă cercînd acest lucru şi fiind ace casă a celui sîrbul om strein şi nerămîind nime moştenitori, precum şi acest Gavril n-au încăput a moşteni, de vreme că, după moarte femeii lui, sora Mariii, copii nu i-au rămas, au socotit măria sa ş-au miluit cu ace casă a Piii sîrbului, dînd-o lui Neculai biv vel şătrar, cu ispisoc de întăritură. Deci şi din giudecata noastră s-au dat rămas acel Gavril, ca să de bună pace şătrarului Neculai. 7250 <1741>, octomvrie 71 1 Original la Arh. St. Iaşi, Documente, pachet 79, doc. 2 bis. 361 1104 O carte lui Enache vezătiul, de aice din Iaşi, de giudecată ce-au avut cu Safta, fata lui Ion săimanul şi cu Ştefan Darie biv postelnic, iar de aice din Iaşi, pentru o casă cu locul ei, de aice din Iaşi, ce-au cumpărat-o Ianache vezătiul de la Ştefan Darie postelnicul şi lui Ştefan Darie i-au fost cumpărătură de la Ion siimanul, tatul Saftii, cumpărmd-o medelniceriţa, femeia lui Ştefan Darie, drept 3 lei, arătînd Ştefan Darie şi marturi, iar Safta zicînd că n-ar fi vîndut tată-său ace casă femeii lui Ştefan Darie. Deci, s-au socotit să giure Ştefan Darie în sfînta biserică, precum îi esti ace casă de cumpărătură de la Ion siimanul şi, mergînd să giure, nu l-au lăsat Safta ş-au priimit să-şi stăpînească Enache vezătiul casa cu pace, după vînzare lui Ştefan Darie. 7250 <1741>, octomvrie 30 1105 248 v. O carte lui Vasile blănariul, ficiorul Părascăi, de aice din Iaşi, de giudecată ce-au avut cu o fată, anume Maria, iar din Iaşi, care fată jăluind pe acest Vasile blănariul că s-ar fi acolisit şi ş-ar fi făcut rîs de dînsa şi acum nu vra să o ia. Şi eşind ei de faţă, amîndoi, la giudecata Divanului măriii sale lui vodă, s-au îndreptat Vasile blănariul, iar fata, aflîndu-să că este acole-sitoare făr de cale, s-au dat rămasă din toată giudecata. <1741 ,> noiemvrie 7 1106 [F.D.J <1741, noiembrie> O carte lui Anastasache biv căpitan de Tecuci, de giudecată ce-au avut cu o slugă a lui, anume Costandin, jăluind Costandin că l-au luat Anastasache de la tată-său, de la Dristor, tocmindu-1 cu simbrie cîte 15 lei pe an, slujindu-1 trii ani şi nici un ban nu i-ar fi dat, iar Anastasache zicînd că nu l-au luat cu simbrie de la tată-său, fiind el atunce un copil mic. Deci, socotind să giure Anastasache că nu l-au tocmit cu simbrie, au rădicat cu sufletul lui, înainte noastră, că nu l-au luat pe Costantin tocmit cu simbrie şi s-au socotit să fie Costantin răbdători de simbrie. Aşijdire, pentr-un an ce-au mai jăluit c-au slujit pe Anastasache după aceasta, iar cu simbrie, cîte 10 lei şi un rînd de strae pe an, care 362 pentm aceasta n-au tăgăduit Anastasache, nici au pricinuit că nu i-a plăti, numai dedi sama că, fiind nişte vin la sama lui Costantin, i-ar fi prăpădit vinul, vînzînd unora şi altora cu bani. Şi, mai avînd Anastasache o femei în casă, tocmită cu simbrie, nu ş-ar fi plinit anul şi acest Costandin i-ar fi dat dramul, dîndu-i şi nişte borfe a ei ce avea şi s-au dus din casa lui Anastasache păr a nu-şi plini simbrie. Deci, socotindu-să pentru aceasta să giure Costantin, au giurat şi s-au socotit să-i de Anastasache simbrie acestui an, însă mai slujind Costandin 2 luni ce-au rămas dintr-un an, iar neplinind simbrie anului, nimică să nu-i de Anastasache. 1107 O carte lui Panaite ce-au fost căpitan ot gospojda, de giudecată r. ce-au avut / cu doi călăraşi ot gospojda, anume cu Ursache şi cu Ion, pentra-n cal care, mărgînd Panaite căpitanul cu Ion călăraşul, din poronca măriii sale Grigorie vodă, la o triabă gospod şi stînd calul lui Ion în dram, pentm ca să nu rămîe poronca gospod în pămînt, au luat căpitanul Panaiote calul lui Gheorghiţă călăraş, dîndu-1 lui Ion călăraşul şi după ce-au venit dintr-ace poronca, luînd Ion călăraşul calul la sama lui, au murit la dînsu. Ce, s-au socotit să plătiască Ion călăraşul calul lui Ursache, iar căpitanul Panaiote să-i de Gheorghiţă călăraşul pace. 7250 <1741>, noiemvrie 10 1108 O carte dată Paraschevii Curgiosoae, di aice din Iaşi, de giudecată ce-au avut cu Neculai Vartic biv căpitan, mazil, iar din Iaşi, pentru o casă cu locul ei, a Parsaschivii, ce-au cumpărat-o Neculai Vartic de la un Dumitru başciohodariu a măriii sale Grigorie vodă şi lui başciohodariu i-ar fi dat-o măria sa Grigorie vodă, dîndu-i şi carte de stăpînire, pentru nişte borfe ce-ar fi luat un Dumitra ciohodariu, zet Paraschevii, lui başciohodariu, din Mitropolie, la turburare moscalilor, ducîndu-să cu moscalii. Care Paraschiva s-au îndreptat cu mahalagii marturi şi giurători, precum că casa este a ei, iar n-au fost-o dat gineri-său, lui Dumitru, zestre şi far de dreptate i s-au luat casa. 7250 <1741>, noiemvrie 10 363 1109 O carte lui Chiriac Poroţchii, de giudecată ce-au avut cu Gavril crişmariul, pentru nişte vin ce-au fost vîndut Lupului Poroţchie, înainte de tulburarea moscalelor. Pentru care vin au jăluit Gavril crîşmariul că cîtva din vin l-ar fi băut turcii la acea vreme şi, luîndu-i Lupul Poroţchi sama, l-ar fi scos cu 85 lei datori şi 5 ani ar fi slujit cu femeia şi cu copiii lui pe Lupul Poroţchie şi simbrie lui pe aceşti ani nu i-ar fi scos din datorie. Pentru care pricină mai avînd giudecată Gavril crîşmariul cu Chiriac Poroţchie la dumnealui Costache vel vornicul, din poronca măriii sale Grigorie 249 v. vodă, au aflat ace datorie de mai sus numită driaptă asupra / lui Gavril. Numai dumnealui au mai tăiat lui Chiriac Poroţchie 35 de lei dintr-acei 85 de lei ş-au rămas să mai de 50 de lei şi, neavînd cu ce plăti, au socotit dumnealui vel vornicul să slujască pe Chiriac Poroţchie 2 ani şi giumătate, cîte 20 de lei simbria lui pe an, iar nevrînd să slujască la dînsul, să-şi de chizeş şi să margă să slujască aiure, unde îi va fi voia şi cînd îşi va plini simbrie anului, să margă să dea lui Chiriac Poroţchie 20'de lei. Iar pentru acei 5 ani ce-au dat el samă c-au slujit şi nu i-au scos simbria din datorie lui, pentru aceasta nu i s-au căzut a lua simbrie, căci acei ani ce-au slujit, nu i-au slujit cu simbrie, au slujit ca şi alţi săteni, fiind şi el sătian, pe obiceiul boirescului. Deci, luînd şi noi sama, cu dreptate am aflat hotărîre giudecăţii dumisale vel vornicului şi într-acest chip li s-au hotărît giudecata şi de la noi. 7250 <1741>, noiemvrie 1 1110 O carte de giudecată a Tomii lui Caţiche blănariul, din Iaşi, ce-au avut giudecată cu Angheluşa fata bărbieriţii, pentru-n loc de dughiană ce-au fost a Muţii fata lui Gligoraş bărbieriul şi l-au fost vîndut Muta lui Neculai Costache cupeţ drept 30 de lei. Pe urmă, au întors Toma Caţiche banii, fiind niam acei Mute şi, fiind şi această Angheluşe niam Muţii, trăgînd pe Toma Caţiche la giudecată, zicînd c-ar încăpe ia a întoarce banii, socotindu-să giudecata lor, n-a încăput Angheluşa la aceasta, căci ia au întrat la alte părţi de s-au luat şi, neavînd nici o dreptate, s-au dat rămasă. 7250 <1741>, noiemvrie 15 364 1111 O carte lui Dumitru Osmache, cupeţ de aice din Iaşi, de giudecată ce-au avut cu Costantin cojocariul, iar din Iaşi, pentru pricina a o 100 de lei ce-au fost chizeş de un frate a lui şi, dînd 80 de lei, au fost mai rămas cu 20 de lei şi, mai luînd şi el 30 de lei peste acei 20 de lei, au făcut zapis lui Dumitru Osmache pe 50 de lei şi, dînd 30 de lei, au mai rămas cu 20 de lei, puind pricină că i-ar fi ace chizăşie cu năpaste, r. Deci, aflîndu-să că îmblă / far de cale, s-au dat rămas, ca să de lui Dumitru Osmache şi acei 20 de lei. 7250 <1741>, dechemvrie 5 1112 2 cărţi s-au dat lui Savin Arghirie, din Soloneţ ot Suceavă, şi Safîtii, fata lui Brahă de acolo, ce-au ţinut-o Dumitraşco Nacul, pentru a patra parte de moşie din Soloneţ, ce-au avut giudecată, trăgînd Safta la stăpînire sa această parte de moşie di pe bărbatul său, Dumitraşco Nacul, iar Savin Arghirie trăgînd di pe socra-său, Ion Nacul, fratele lui Dumitraşco. Şi vrînd ca să le hotărîm giudecata lor, pe urmă s-au învoit ei înde ei şi s-au aşăzat înainte noastră, priimindu-să şi o parte şi alta ca să stăpîniască acea parte de moşie frăţeşte, cît o parte, atîta şi alta şi, pe aşăzare lor, li s-au dat cîte o carte la mînă, asemene scriind. 7250 <1741 >, noiemvrie 17 1113 O carte lui Gligorie bărbieriul, de aice din Iaşi, de giudecată ce-au avut cu Pascali beşliul, iar din Iaşi, pentru o casă cu locul ei, din Tîrgul Făinii, ce-au cumpărat-o Gligorie bărbieriul de la un cumnat a lui, anume Toader biceriul, de 10 ani, iar Pascali beşliul dînd samă precum ace casă ar fi fost danie lui Toader biceriul de la un niam al lui ş-ar încăpe să întoarcă el banii lui Gligorie bărbieriul şi el n-ar fi ştiut că au cumpărat Gligorie bărbieriul casa, ce, au ştiut-o tot danie. Deci, s-au socotit să giure Pascali beşliul, precum n-au ştiut că au cumpărat Gligorie bărbieriul, ce au ştiut-i danie şi aşe ar încăpe a întoarce banii lui Gligorie bărbieriul pe casă. Şi, dîndu-i-să soroc păr în trii zile să-şi ia sama şi apoi să giure, n-au giurat şi s-au dat rămas, ca să de pace lui Gligorii bărbieriul. 7250 < 1741>, noiemvrie 365 1114 O carte lui Adam bărbieriul, ficiorul Istrătoae ot Roman, de giudecată ce-au avut cu Tofana, fata lui Ion Pătrău, ot Niamţ, zicînd Tofana că, şăzînd ia la o rudă a ei, la Roman, ar fi prins-o acest Adam, 250 v. ficiorul Istrătoae, / la un loc de prilej bun şi i-ar fi făcut silă far de voe ei, de ş-au făcu rîs de dînsa. Care, cercîndu-să lucrul acesta înainte sfinţiii sale părintelui episcopului de Roman, ş-au adus Adam bărbieriul mărturie de îndreptă-ciune de la sfmţiia sa şi de la tîrgoveţii de Roman, precum ace fată au fost ştiută de îmbletele ei în lucruri proaste şi Adam aflînd-o la o crîşmă, stînd ia acolo pentru prilejul său, cu voe ei au avut împreunare cu dînsa. Şi aflîndu-să că îmblă ace fată, Tofana, far de cale, s-au dat rămasă. 7250 <1741>, noiemvrie 1115 0 carte Ursului de visterie, de giudecată ce-au avut cu Cujboae călugăriţa, pentru o iapă a Ursului de visterie ce-au dat într-o groapă a Cujboae, pe moşie ei, care nici ia n-au tăgăduit. Şi după dreptate ce s-au căzut, dîndu-să ia platnică şi neavînd nici o putinţă ca să plătiască, s-au socotit să dejmuiască Ursul de visterie ace moşie a Cujboae, de unde au dat iapa în groapă, păr îşi va plini preţul epii, priimind şi ia într-acest chip, socotindu-să preţul epii 10 lei. 7250 <1741>, dechemvrie 21 1 Original la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 501, doc. 15; publicat în Buletinul Ion Neculce, fasc. 4, p. 182. 1116 O carte lui Pătraşco buliucbaş hătmănesc, de giudecată ce-au avut cu Ion Graur săiman hătmănesc, pentru 6 vite ce i-au fost dat Pătraşco buliucbaşe la ematec, la iama ce mare, după tulburare moscalilor, dîndu-i-să pe vită cîte 6 potronici de iernatic şi dintr-acele vite au perit 4 vite. Şi s-au dat Ion Graur platnic pe giumătate, ca să plătiască lui Pătraşco buliucbaşii 2 vite, însă una mare şi una mai mică, tînără, de 366 vreme că dintr-aceli vite perite au fost 2 vite mari şi 2 vite mai mici, tinere. 7250 <1741>, noiemvrie 1117 r. O carte lui Gheorghiţă izbaşa, de giudecată ce-au avut cu Ion cioclu, ce i-au fost slugă, zicînd Ion cioclu că l-au slujit pe Gheorghiţă izbaşe trii ani şi nu i-au dat simbrie. Deci, întrebînd pe Gheorghiţă izbaşe, au dat sama că, cînd l-au luat pe acest Ion slugă, au fost un copil care nu era de simbrie, nici l-au tocmit cu simbrie, far că, cît l-au slujit, cu ce i-au dat mîna l-au grijit de înbrăcăminte lui. Şi s-au aflat că îmblă Ion cioclu, că îmblă far de cale şi s-au dat rămas. 7250 <1741>, noiemvrie 17 1118 O carte lui Grigoraş şi lui Nane, din sat din Verpca, din ceia parte, din Ţara Leşască, de giudecată ce-au avut cu Radul Muntianul, de aice din Iaşi, pentru pricina unui cal ce-au perit Radului din satul lor şi pentru o datorie ce-au avut Radul la dînşii, di pe nişte faină. Pentru care pricină mai avînd giudecată la Anastasache ce-au fost căpitan la Soroca la măria sa Grigorie vodă, s-au aşăzat dinainte lui, plătind toată datorie Radului, cît pentru faină, atîta şi pentru cal, după cum şi mărturie lui Anastasache, de giudecată, într-acesta chip au arătat. Dar Radul nu s-au ţinut de giudecata aceia şi cu acel aşezămînt şi, de iznoavă cercîndu-şi giudecata înainte noastră, l-am aflat că îmblă far de cale i s-au dat rămas. 7250 <1741>, dechemvrie 12 1119 O carte Zmarandii Buciumoae, de giudecată ce-au avut cu Sandul vătavul, pentru un Costin ţiganul, ficiorul lui Malcociu, ce-au ţinut pe o ţigancă, anume Gafie, fata lui Gurăgata ce-au fost a mănăstirii Dragomimii, din împărţală ce-au avut mănăstire Dragomima cu Racoviţă hatmanul. Şi acest Costin împreună cu Gafie au făcut numai un ficior, anume Vasile lăutariul şi, cumpărîndu-1 Sandul vătavul de la călugării de Dragomima, l-au însurat cu o ţigancă a lui, anume Iliana, 367 251 v. ş-au făcut 9 ficiori, care arată anume / in carte de giudecată şi arătînd Buciumoae pe acest Costin, iar Sandul vătavul numai atîta au arătat, c-ar fi acel zapis vechi şi el ar fi stăpînind acei ţigani de 30 ani şi mai bine. Deci, Buciumoae au adus marturi pe doi giuzi, anume Toader Gîrbe giudele de ţiganii lui Mihai vodă şi Micul giudele lui Buhuş şi s-au orînduit cu vornici de poartă di-au giurat în sfînta biserică a lui Sfeti Neculai, precum că acel Costin este ficior lui Malcoci ce-au ţinut pe Gafie ş-au făcut numai pe Vasile lăutariul. Deci, dovedindu-să că acel Costin este drept şărb a Buciumoaei, s-au hotărît giudecata lor ca să-şi ia Buciumoae a patra parte dintr-aceşti ţigani, parte ei ce i să cuvine din giumătate din Vasile şi Sandul vătavul să-şi ia trii părţi, adecă toată parte Ilenii, ţigăncii sale şi giumătate din Vasile lăutariul. 7250 <1741>, dechemvrie 201 1 Copie din anul 1768, la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CCXLVII, doc. 120. 1120 O carte lui Vasilie Stîrce biv postelnic, avînd giudecată de faţă cu cumnatu-său Panaite, zicînd că, în trecutul an, l-au lăsat Mihalache Panaite vechil pe Stîrce să vînză iarba cea de fînaţ de pe o moşie ce are la Şiret, anume Şerbăneştii, cui ar găsi ş-au vîndut-o drept 5 lei unui jidov, cu zapis pe tocmală ce-au avut. Iar Mihalachi, dacă au văzut c-au făcut jidovul cîteva stoguri, n-au ţinut în samă tocmala Stîrcii şi au luat jidovului 12 lei, iar jidovul cu giudecată au luat Stîrcii un bou, pentru banii ce i-au luat Mihalachi Panaite mai mult peste cei 5 lei. Deci, Mihalachi, pricinuind că n-au zis Stîrcii să-i vînză iarba şi 252 r. aceste sînt meşterşuguri a jidovului cu Stîrce şi zicînd Stîrce / c-a dovedi cu Petrea ce-au fost vătav de stolnicei, carele este nepot de soră şi Sîrcei şi fămeii lui Mihalachi Panaite, au rămas asupra mărturiii Petrii vătavului, să mărturisască înainte vornicilor de Botoşeni cum a şti, cu sufletul său, făcîndu-i şi carte de blăstăm. Şi de s-a îndrepta Stîrce cu mărturie Petrii vătavului, să i să pliniască boul de la jidov şi simbra boului de la Mihalachi Panaite, iar jidovul să apuce pe Mihalachi Panaite, să-şi caute giudecata cu dînsul. Iar nepu-tîndu-să îndrepta Stîrce cu mărturie Petrii vătavului, să plătiască Stîrce încă şi cheltuiala lui Mihalachi Panaite, cîtă să va adeveri c-au cheltuit 368 înblînd în gîlceavă pentm pricina acei dijme şi să petreacă Stîrce în mşine. <1741 ,> noiemvrie 7 1121 O carte lui Simeon vameşul de Chişinău, carile au fost şi pârcălab la Orhei, pe giudecata ce au avut cu nişte ţigani a Mitropoliii, anume cu Costantin şi cu Nicolae zlătarii, carii l-au pîrît că li-au făcut mare pagubă dintr-o ocă şi treizăci de dramuri de argint de lucm ce au fost vîndut ei unui Chiriiac sîrbul şi Simeon au făcut pe sîrb de au întors argintul, zicînd cătră sîrb că-i spije. Şi tumînd multă sumă de plumb, amestecîndu-1 cu o litră dintr-acel argint, ca să-l lămurească, l-au istrăvit ş-au ales numai 16 dramuri şi pe socoteala acei litre, socotind sîrbul şi / celi trii litre treizăci de dramuri cîte 16 dramuri argint sîrmă din litra de argint de lucm şi preţul argintului de sîrmă cîte 24 bani dramul, au rămas să întoarcă ei mulţi bani sîrbului. Şi ei au fost stricat banii ce luasă de la sîrb şi, apucîndu-i cu strînsoare pârcălabul, ş-au prăpădit tot ce-au avut şi încă s-au şi îndătorit de s-au mîntuit de sîrb. Care această pagubă cerşind-o de la pârcălabul şi pârcălabul dînd samă că sîrbul, pin arătatul argintului ce l-au arătat la nişte neguţitori armeni, s-au trezit amăgit de aceşti ţigani, i-ar hi apucat înainte sărdariului, întorcîndu-le argintul şi să-i dea banii şi ei banii n-au avut să de sîrbului şi sîrbul, neputînd a-i păsui, că era purcezător după turme, din poronca sărdariului Enăcache le-au fost zapciu pârcălabul acestor ţigani, de ş-au lămurit ei singuri argintul şi l-au dat sîrbului şi alţi bani ce s-au făcut să întoarcă sîrbului i-au plinit. La care judecată tîmplîndu-să şi un mazil, Ion Costantiniţă, au mărturisit că şi el, odată, pe aceşti ţigani i-au scos cu chizăşie sa de la închisoare ce i-au fost închis un jidov, aice în Iaşi, carele s-au aflat amăgit de dînşii, de i-au vîndut nişte aramă în loc de aur. Şi dintr-aceasta cunoscîndu-să că ţiganii să acolisăsc rău de Simeon pârcălabul, s-au hotărît giudecata să-i de pace. Iar pentm că l-au pîrît iarăşi pe pârcălabul că i-au asuprit cu pîra unii crîşmăriţe din sat din Slobozia gospod, care jeluindu-să pârcălabului că i-au perit noî lei dintr-o legătură cu bani ce-au avut într-un secrei şi prepusul ei este că i-au descuet secreiul ţiganii aceştie cu cheia ei, c-au văzut unde ş-au pus ia cheia şi unul au amăgit-o de au mers cu dînsa în pivniţă, altul, rămîind în casă, i-au luat banii şi pe gura ei i-au bătut şi au plinit şi banii crîşmăriţii. 369 De aceasta s-au giudecat să să îndrepteze ţiganii cu doi oameni din Slobozie, marturi carii să poată şi giura că n-au furat banii şi să li să întoarcă de la cine ce li s-a fi luat. Şi îndreptăciune lor s-au socotit să fie înainte dumisale lui Pavlache sărdariul şi păn la Boboteată li s-au pus soroc să să afle şi pârcălabul şi ei cu mărturii lor înainte sărdariului, iar carili nu s-ar afla acolo la soroc să fie rămas din toată giudecata. <1741 ,> dechemvrie 8 1122 O carte lui Macovei scutariul, pe giudecata ce-au avut de faţă cu... 253 v. din Băiceni, pentru nişte brînză a lui Macovei ce s-au perit / de la casa lui Ghioc, tot din Băiceni, în vreme moscalilor, zicînd un argăţel a... precum stăpînu-său ar fi luat brînza aceia. Şi neputîndu-să crede mărturia copilului aceluia şi omul, stăpînul copilului, zicînd că i-i năpaste, s-au hotărît giudecata să să îndrepteze cu doi marturi, carii să şi giurexă n-au luat el brînza lui Macovei şi să fie omu în pace. Ori, neîndreptîndu-să într-acesta chip, să plătească brînza şi la cît a rămîne cea mai de pre urmă şi căruia să va cădea, să-i dea mărturie Toma Luca medelnicerul, fiind aproapi, megieş cu Băicenii. <1741,> dechemvrie 17 1123 O carte s-au făcut pe giudecata ce-au avut Iosip jidovul cu Petre Alevra, pentru 100 vedre vin şi s-au hotărît să giure jidovul. <1741,> dechemvrie 15 1124 Un zapis s-au scris lui Mihai Micul, ce-au dat el la mîna lui Letman şi lui Lot jidovii din Ţara Leşască, de la Tul cin, pe 260 lei şi au 254 r. pus zăloage la acei jidovi nişte brăţări de aur / drept 66 lei şi un inel cu zamfir şi cu şesă diiamanţei mici drept 30 lei şi alt inel cu diiamant mare în mijloc şi cu şese diiamanţele mai mici. Pînă la anul să stea zăloasele aceste si la anul să dea banii si să-si ia zăloagile. <1741,> dechemvrie 20 370 1125 O carte lui Iaţco şi Leibei şi lui Izrail, jidovi de Botoşani, pentru un heleşteu ce au cumpărat de la dumnealui vel logofătul, ca să-l vîneze, la Calafmdeşti, satul dumisale, jeluind ei că nu i-au lăsat să vîneze heleşteul pe cît s-au căzut a-1 vîna după tocmală. Şi aşe s-au aşezat, să le dea dumnealui voe să-l mai tae şi la Paşti, să-l vîneze pînă la Ispas şi să mai dea jidovii 30 lei dumnealui vel logofătului. <1741 ,> dechemvrie 20 1126 Doî sate, anume Vadul Jorăi şi Bulăeştii, la ţinutul Orheiului, ce li-au vîndut Nectarie arhimandritul, egumenul de Gălata, lui Panaiote neguţitoriul, drept 700 lei, cu pricină că s-ar fi îndătorit la făcutul zidiului cu carele au îngrădit mănăstire, luînd voe şi de la svinţie sa părintele patriarhul de Ierusalim, cu carte svinţiii sale, să vînză din moşii pentru acea dătorie. Şi această giudecată singur mărie sa vodă o au hotărît, să întoarcă v. / părintele Nectarie banii lui Panaiote cupeţu şi să să ia moşiele iarăşi la sama mănăstirii, găsind mărie sa că nu-i cu cale, nici este volnic a vinde egumenul moşiile mănăstirii. <1741,> dechemvrie 20 1127 O carte lui Mamuş polcovnicul, de giudecată ce-au avut cu-n Nedelco, feciorul lui Petco de la Roşciuc, zicînd Nedelco că au slujit pe Mamuş şi i-ar fi mai rămas cu o sumă de bani datori din simbrie lui. De care luînd sama, s-au aflat un zapis făcut de Nedelco, făcut la mîna lui Mamuş, precum i-ar fi plătit şi cu nimică nu i-au rămas Mamuş datori, în care zapis era iscălit şi egumenul Motare de la Bărboi şi ne mărturisi că cu voe lui s-au făcut acel zapis. Deci, aflîndu-să că îmblă Nedelco far di cale, s-au dat rămas. <1741,> dechemvrie 21 1128 O carte de giudecată, Catrinii ce-au ţinut-o Toader Goe cupeţ, de aice din Eşi, ce-au avut' cu rudele bărbatului său, lui Toader Goia, 371 1 pentru rămăşiţurile Goii, ce-au rămas după moarte lui la mina Catrinii şi li-ar fi prăpădit ia şi ei ar ave datorie la Goia 600 de lei şi mai bine. De care luînd sama, întăi au arătat Catrina izvod de a sale lucruri şi odoară ce-au avut zestre de la părinţi şi li-au prăpădit Toader Goia. Al doile, au arătat izvod şi de ale Goii, bărbatului său, rămăşiţuri ce-au 255 r. rămas şi li-au vîndut / pentru zestrile sale şi pentru datoriile lui ce-au plătit după moarte lui. Cari, socotindu-să şi o parte şi alta, dintr-aceli prăpădite, au vinit soma tocma, nici are a lua o parte nici alta. Şi pe aşăzare şi giudecata ce s-au hotărît, s-au dat cîte un izvod şi la o parte şi la alta, asemene, scriind pre larg de toată aşăzare lor, cu iscălitura noastră. <1741 ,> dechemvrie 12 1129 O carte lui Ion cibotar, uşeriul, şi lui Gavril cibotar, şetrărel, carii avînd tovărăşie cu Mane tălpălariul la nişte piei de vacă, de treaba meşteşugului lor, ce-au fost luat ei în preţ de la Dumitru Osmachi, cu zapis şi cu zi, au rămas Mane cu 30 lei dator din banii pieilor ş-au fugit. Şi, rămîind tovarăşii lor platnici, li s-au dat voe să-i vînză casa ce i-au rămas aice în Iaşi şi să mîntuiască datoriile. Let 7250 <1742>, ghenarie 11 1130 255 v. Io, Costantin Neculai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Pentru giudecata acestor ţigani mai gios arătaţi, ci mai înainte au giudecat-o dumnealui stoÎnecul Vasili Sturzi şi, pe urmă, viind înainte noastră şi cercînd cu amăruntul, s-au aflat bună giudecata dumisale stolnecului. Dar ei tot neodihnindu-să, i-am trimes şi la sfinţia sa părintele mitropolitul şi la episcopi şi la toţi boerii cei mari şi aflînd şi dumnealor driaptă tot această giudecată şi cunoscînd domnie me a fi dreaptă giudecată precum s-au hotărît şi-n nainte noastră, am întărit şi de la domnie me, să stăpîniască ţiganii cu paci. Let 7250 <1742>, ghenarie 27 Fac ştiri cu această carte de giudecată că, viind Gavril Huşanul mazil şi cu cumnatu-său Costantin Băltag, cu luminată porunca mării sali lui vodă, poruncindu-ne măria sa ca să le luăm sama cu Toader Bugeranul şi cu frati-său Lupul, ficiorii lui Pavăl Bugeranul, pentru nişte ţigani ce-au fost daţi din înpărţală di la părinţi. Şi, pe luminată 372 poronca mării sali, fiind cu toţii de faţă, li-am luat sama şi dînd sama Gavril Huşanul şi cumniatu-său cum că ar fi dat Pavăl Bugeranul Mariii, fetii lui, ce-au ţinut-o Băltag, pe un ţigan, anume Ion ţiganul şi pe unul Gavril ţiganul zestri, facînd înpărţală Pavăl Bugeranul ficiorilor săi păn a nu muri el, dar scrisori de înpărţală n-ar fi apucat a face, iar Toader şi Lupul Bugeranul pune pricină că n-ar şti de ace înpărţală nemică. Şi scoţind Gavril Huşanul cârti de blăstăm asupra cui n-ar mărturisi drept, la cari văzînd Toader Bugeranul carte de blăstăm, au mărturisit adevărul ş-au spus drept cum că le-au făcut înpărţală tată-său, Pavăl Bugeranul şi precum au auzit de tată-său că le-au făcut înpărţală, au făcut şi izvod anume cu ce ţigani le-au dat fraţilor şi acel Ion ţigan şi cu Gavril ţiganul au spus drept că s-au vinit în parte surori-sa Maria ce-au ţinut-o Băltag. Şi, osăbit de mărturie lui Toader Bugeranului, au scos Gavril Huşanul şi un răvaş de la Lupul Bugeranul, r. scriind într-acel răvaş că / Ion ţiganul este a surori-sa, a Mariii, dat de zăstri. Şi vrînd noi a lua acel ţigan, Ion, de la Lupul Bugeranul, pe puronca mării sali, ca să să de la mîna Huşanului şi a cumniatu-său, după mărturii ce-au mărturisit înainte noastră Toader Bugeranul şi pe scrisoare ce-am văzut di la Lupul, am socotit cum că este drept să e Gavril Huşanul şi cumniatu-său Costantin pe Ion ţiganul şi pe Gavril, după înpărţire părinţască şi s-au adeverit că le-au făcut părinţii lor. Dar Lupul Bugeranul nici într-un cliip nu priime să rămîe pe ace înpărţală şi le-au făcut părinţii şi poftie să facă înpărţală acmu, dintăi arătînd această pricină, cum că la dînsul nu rămîni nici un ţigan dintr-acei ci au făcut părinţii, ci ar hi în lumi duşi şi pe o samă nici că-i ştii unde-s duşi. Dar Toader Bugeranul şi cu nepotu-său Custanta Băltiag şi cu Gavril Huşanul au pus pricină că ei înpărţala părinţască n-or strica, ce, di înpărţala părinţască s-or ţine, cini cum i-ar fi curs nărucire, aşe să stăpîniască ţiganii acei înpărţiţi de părinte lui Pavăl Bugeranul. Şi fiind această pricină între dînşii şi neputîndu-să învoi ei îndi ei, s-au tras la luminat Divan mării sali lui vodă. Deci, eu, după cum am aflat şi am socotit că este cu dreptate, am dat în scris prin această carte a me. Aceasta fac ştire. Let 7250 <1741>, octomvrie 21 Iar după giudecata acestui boer mari mai sus numit, neodihnindu-să Bugeranii, au eşit la Devanul mării sali prennălţatului stăpînului nostru, mărie sa Costantin Neculae voievoda, Toader Bugeranul şi 373 frati-său Lupul, zicînd că nu li-i cu dreptate şi mărie sa au orînduit la noi. Am stătut di li-am luat sama cu amăruntul la toate pricinile ce-au arătat ei ş-am aflat bună şi dreptă giudecata dumisale stolnecului Vasili Sturza şi tot pe ace giudecată am găsit şi noi şi am hotărît să stăpîniască feciorii şi ginerii Măriei Băltăgesii acei ţigani mai sus numiţi, pe Ion cu ficiorii lui şi ţiganca lui Gavril cu parte de feciori a ei. Şi, întărind şi noi giudecata, am şi iscălit, mitropolitul, episcopii şi toţi boerii cei mari. Let 7250 <1742>, ghenarie 27 1131 256 v. Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, din luminată poronca măriii sale lui vodă, Lupaşco Scărlet cu Andrei Prăjăscul, zicînd Andrei Prăjăscul că, fiind Scărlet slugă la dumnealui Vasile Costache biv vel stolnicul şi tîmplîndu-să a veni cu giupîniasa dumisale, stolniceasay de la maica dumisale, de la Paşcani la Iaşi şi, neavînd Scărlet cal, s-au rugat Prăjescului să-i de un cal, să vie păr la Eşi şi i-1 va trimite înapoi cu telegarii dumisale spătăroae Catrinii Păşcăniţii, cînd s-or întoarce de la fiică-sa stolniceasa, de la Iaşi şi fiind Scărlet niam Prăjăscului, i-au învoit de i-au dat un cal şi i-au prăpădit calul. Deci, întrebînd şi pe Scărlet, ce samă dă de cal, el au zis că, atunce cînd vinie cu stolniceasa la Iaşi, tîmplîndu-i-să masul la Ruginoasa peste noapte, au împiedecat caii la cîmp, acole în sat, cu-n vezătiu de paza cailor şi din toţi caii cîţi au fost, numai calul acela au perit şi, multă vreme căutînd Scărlet calul, nu l-au mai găsit. Şi dînd jalobă la măria sa Grigorie vodă, i-au scris dumnealui vel logofătul un răvaş la un ispravnic dumisale de acolo, de la Ruginoasa, ca să i să împlinească calul şi acel ispravnic, pe poronca dumisale, i-au plinit un cal rău, prost de tot şi dîndu-1 Prăjăscului, nu l-au primit pentru calul său, fiind calul lui mai bun şi l-au dat Scărlet iar înapoi. Acmu, de iznoavă apucînd Prăjăscul pe Scărlet pentru cal, cer-şindu-i 25 de lei pe cal şi dînd Scărlet jalobă preluminat stăpînului nostru, măriii sale lui Costandin vodă şi orînduind măria sa cu giudecata la noi, ca să luăm sama, am socotit ca să să împlinească lui Scărlet calul de acolo, de la oamenii de Ruginoasa şi de pe la împre-giuraşii de acolo, însă cal pe sama calului Prăjăscului, să să mîntuiască 374 de o nevoe. Şi, după cum am socotit ş-am giudecat, am dat mărturie noastră la mina lui Scărlet. Let 7250 <1742>, ghenarie 29 1132 Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată, de faţă înainte noastră, din luminată poronca măriii sale lui vodă, Iftimii de la Tomeşti, ot ţinutul Eşului, cu Cozma călugăr de la Mitropolie, r. / zicînd Iftimii că, în anii trecuţi, la turburarea moscalilor, au vîndut Cozmii călugărul trii vasă de vin, cu tocmală cîte 4 potronici pol vadra şi vedritul să fie dispre Cozma călugărul. Şi banii ce-au fost drepţi a vinului, afară din vădrărit, i-au dat, iar banii vădrăritului, ducîndu-să el cu părintele Antonii mitropolitul de aice, cu moscalii, nu ş-au dat. Care şi un peci de la Antonie mitropolitul ni-au arătat Iftimie, în care peci scrie la Lupul Botezatul medelnicer ca să facă păsuială de bani păr în 10 zile, păr la întorsul sfînţiii sale din sus şi a da banii. Şi tîmplîndu-să de nu s-au mai întors sfinţie sa de la moscali, pe urmă au apucat vădrarii pe Iftimii ş-au plinit banii de la dînsul pe acel vădrărit, care s-au făcut 14 lei noi, după cum şi peci de plata vădrăritului ni-au arătat de la Lupul Botezatul, fiind vădrari. Deci, întrebînd şi pe Cozma călugărul ce are a răspunde, nici el n-au tăgăduit că n-au avut această tocmală cu Iftimii, numai dedi samă că, după ce s-au dus el de aice cu Antonie mitropolitul şi, fiind vinul lui acela la Sineşti, satul Mitropoliei, l-au luat sfmţiia sa părintele Nechifor mitropolitul în sama Mitropoliii, din care vin o bute'au dat sfinţia sa şi egumenului de Putna. Carii, întrebînd şi pe sfinţia sa părintele mitropolitul, nici sfinţia sa n-au tăgăduit că nu s-au luat acel vin. Deci, noi am socotit să de Iftimii pace Cozmii călugărul de acei bani a vădrăritului, din vreme că el din vinul acela nimică n-au folosit şi să-şi ia Iftimii banii de la acei ce i-au luat vinul. Şi, după cum am socotit ş-am giudecat, am dat mărturie noastră la mîna lui Iftimii. Let 7250 <1742>, ghenarie 25 1133 Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, din luminată poronca măriii sale lui vodă, Vîrlan şi Cîrste şi Ion şi Oţăl, di pe Lohan, ot Fălciiu, cu Ion Horeico şi cu Pană, iarăşi de 375 acolo, şi cu Simion vameş ot Fălciiu, zicînd acest Vîrlan şi Cîrste şi Ion şi Oţăl că, la turburare moscalilor, tîmplîndu-să ei la o arie, au nimerit 257 v. / nişte lipcani dezdiminiaţă acolo la dînşii, la arie, pe care lipcani întrebîndu-i de unde vin şi unde merg, ş-au dat sama precum au ştiut şi s-au dus de la dînşii. Iar mai pe urmă, viind şi acel Horeico şi cu altul, cu Pană, au făcut cestoralalţi îndemn să margă să-i prindă pe acei lipcani, că n-ar fi oameni buni şi s-au luat după dînşii şi, agiungîndu-i, i-au prins şi i-au adus la tabăra lor, unde era bejeniţi şi, neputîndu-să ei îndrepta din cum au dat ei samă, li-au luat lipcanilor armele, caii şi altă tot, din carii cai şi Horeico şi cu Pană ş-au luat cîte un cal. Şi ţiindu-i pe lipcani acolo la bejenie, cînd au fost mai pe urmă, au venit acel Simion vameşul dimpreună cu-n căzac de acei moschiceşti ş-au luat pe lipcani de acolo de la dînşii, cu tot ce-au avut ei, cu izvod anume şi, aducîndu-i la Eşi şi încăpînd la mîna moscalilor, i-au prădat de tot ce-au avut, luîndu-i şi pe dînşii robi. Iar mai trecînd ceva vreme, au scăpat şi lipcanii de la moscali şi îndată au apucat pe Simion vameşul, pentru că i-au dat pe mîna moscalilor de i-au prădat, iar- Simion vameşul i-au arătat pe aceşti oameni de mai sus numiţi. Şi avînd ei giudecată aice, înainte dumisale Costache vel vornicul, fiind atunce hatman, iar Simion vameşul, dimpreună cu acei 2 oameni, cu Horeico şi cu Pană, ce mijlocire au făcut nu să ştie, că au căzut în platcă numai Vîrlan şi cu acei trii oameni de mai sus numiţi, plătind toată paguba lipcanilor, ca 400 lei şi mai bine şi s-au sărăcit numai aceşti 4 oameni. De care, stînd cu toţii de faţă şi luîndu-li-să sama, s-au socotit să-şi afle acest Horeico şi cu Pană cîte 2 oameni streini, de credinţă, să giure pentru dînşii cum că ei n-au fost îndemnători cestoralalţi, nici au mărs cu dînşii împreună la prinsul lipcanilor şi, giurînd într-acest chip, să aibă pace, iar neaflîndu-şi giurători, să aibă a prinde şi ei la plată, precum îi va agiunge. Aşijdire, mai dediră sama Vîrlan şi cu ceilalţi că şi alţii au fost amestecaţi în pricina acelor lipcani. Deci, de aice într-alt chip nu li s-au putut hotărî giudecata şi, din luminată poronca măriii sale lui vodă, s-au orînduit această pricină la 258 r. dumnealui Gheorghie vel căpitanul de Codru, / facîndu-să şi carte de blăstăm de la preosfinţit părintele nostru, chir Nechifor mitropolitul, asupra cui ar şti pe unii ca aceia atinşi la această pricină şi n-ar mărturisi cu dreptate. Şi chemînd pre toţi oamenii aceia faţă şi care s-or dovedi şi s-ar afla vinovaţi la aceasta, să triimită izvod anume de 376 dînşii aice, ca să li să facă hotărîre giudecaţii de aice, cu întăritură de la măria sa vodă. Let 7250 <1742>, ghenarie 25 1134 Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, din luminată poronca măriii sale lui vodă, Tofana şi cu fraţii ei, Pănceştii, cu egumenul de Trisfetitele, zicînd Tofana şi cu fraţii ei că au o parte de moşie, drept tîrgul Bacăului, de iastă parte de Bistriţa, pe ţinutul Bacăului, unde este pod îmblători şi avînd şi egumenul de Trisfetitele parte sa de moşie piste Bistriţa, în ceia parte, care moşie este mănăstirii dată cu pod cu tot. Dar acmu, de la o samă de vreme încoace, au rupt apa Bistriţii mult loc din parte moşiii Tofanii şi a fraţilor ei şi merge apa Bistriţa toată pe locul lor şi podul este supt stăpînirea egumenului de Trisfetitele. La care întrebînd şi pe egumenul să dea răspuns, au dat samă cum că podul ar fi îmblînd pe moşie mănăstirii, iar nu pe a Pănceştilor. Şi, osăbit, mai jălui Tofana că, mergînd nişte oameni a ei cu nişte vite să le triacă la pod, n-au vrut să le triacă acei podari şi încă i-ar fi bătut oamenii şi din pricina aceia şi nişte vite i s-au prăpădit. Deci, de aice nu li s-au putut hotărî giudecata, nefiind acei podari de faţă şi pentru loc încă arătînd egumenul pricină c-ar fi îmblînd pe moşie mănăstirii şi s-au orînduit această giudecată la dumnealui Radul Răcoviţă biv vel păhamicul, ca să e sama cît pentm podari, atîta şi pentm pricina locului acelor moşii, să îndreptezi toată pricina lor, ca, viind aice cu hotărîrea ce s-a alege dispre dumnealui biv vel păhamicul, să li să de mărturie de hotărâtă / giudecată cu întăritură de la măria sa vodă. Let 7250 <1742>, ghenarie 26 1135 Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, din luminată poronca măriii sale lui vodă, Nastasie femei săracă, ce-au tinut-o Costantin Cărăbăt, cu Tacul ' ? 5 ' Frătiţa din Buneşti, ot Vaslui, pentru o iapă, zicînd Nastasie că, cînd s-au măritat ia după Cărăbăţ, au fost avînd cîte oarice prilej, nişte stupi şi oarice bani şi altă cîte oarice şi cît au trăit cu Cărăbăţ împreună copii n-au făcut şi din cele ce-au avut, multe de toate i-au prăpădit bărbatul ei. Care şi acea iapă o au fost cumpărat cu banii ei şi acest Tacul i-au luat iapa de la bărbatul său şi este păgubaşe de iapă. Deci, întrebînd şi pe Tacul Frătiţa, să dea samă cu ce cale ar fi luat ace iapă de la Cărăbăţ, bărbatul Nastasiii, el au răspuns cum că Cărăbăţ i-ar fi vîndut o moşie cu zapis vechi, pe care moşie i-ar fi dat un cal şi pe urmă, tîmplîndu-să di-au eşit acel zapis rău, vînzare lui Cărăbăţ, ş-au cerşut să-i de Cărăbăţ calul şi, tîmplîndu-să de i-au prăpădit calul, i-au dat ace iapă. Deci, noi am întrebat pe Nastasie, dar de fi fost iapa aceia a lui Cărăbăţ şi n-ar fi fost a ei, iar ia au giurat înainte noastră, cu sufletul ei, cum că n-au fost a bărbatu-său ş-au fost drepte bucate a ei, pe banii săi cumpărate. Deci, am socotit ş-am hotărît giudecata lor, ca să de Tacu Frătiţa iapa Nastasiii, iar el să caute unde va fi avînd Cărăbăţ părţi de moşii a lui şi, supt a cui stăpînire din niamurile lui ar fi parte sa de moşie, să aibă a-1 apuca să-i plătiască calul, iar neplătindu-i calul, să fie şi el părtaş pe parte lui Cărăbăţ. Iar neaflîndu-să parte de moşie de a lui Cărăbăţ nicăiuri, să fie răbdători de cal, de vremi că, cînd au cumpărat el moşie de la Cărăbăţ, să fi deşchis ochii, să vadă cu ce cumpără, să nu între cumpărători pe neştiinţă. Şi, după cum am socotit ş-am giudecat, am dat mărturie noastră la mîna Nastasiii. Let 7250 <1742>, ghenarie 25 1136 259 r. Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, din luminată poronca măriii sale lui vodă, dumnelui Ştefan Rosăt vel paharnic, fiiul răpoosatului Iordache vornicul, cu... egumenul de la sfînta mănăstire Bîmova, pentru nişte ţigani, anume Damian şi Gligorie şi Ştefan Mutul, fraţi, feciorii lui Gheorghiţă ţiganul, nepoţi lui Ionaşco Răcilă, zicînd egumenul că acel Gheorghiţă, tatul acestor ţigani de mai sus numiţi, ar hi drepţi ţigani mănăstirii, arătînd un ispisoc de la doamna Dahina..., pe un Gheorghiţă fecior lui Istrate ţiganul şi aceşti ţigani i-ar fi aflat la stăpînirea dumilorsale feciorii răpoosatului vornic Iordachie. Iar dumnealui vel paharnicul Rosăt au dat samă că aceşti ţigani sînt drepţi a dumilorsale, cumpărătură părintelui dumisale, lui Iordache vornicul, precum au arătat şi dresăle celi de cumpărătură: întăi, un 378 zapis de la Nazarie giupîniasa Ţirăi jicniceriului, scriind c-au vîndut pe Gligorie ţiganul cu femeia lui, feciorul lui Gheorghiţă ţiganul, nepot lui Ionaşco Răcilă; aşijdere, alt zapis, din velet 7206, de la Ionaşco Capdeghindă, ginerile Ţiroaei, scriind c-au vîndut vornicului Iordache pe Dămian şi pe Ştefan Mutul, iarăşi feciori lui Gheorghiţă ţiganul, nepot lui Ionaşco Răcilă; aşijderea şi alt zapis, iar de la Ionaşco Capdeghindă, scriind c-au vîndut pe Tofana ţiganca, fata lui Ionaşco Răcilă, soră cu Gheorghiţă, dumisale lui vel paharnicul Ştefan Rosăt. Şi, osăbit, mai arată dumnealui şi alte zapisă vechi şi ispisoace: un espisoc de la răpoosatul Ghica vodă, de întăritură Ţirăi jicniceriului, pe Gheorghiţă ţiganul, feciorul lui Ionaşco Răcilă şi soru-sa Tofana şi alt ispisoc de la Alexandru vodă, întăritură, iarăşi, tot pe aceşti ţigani. Pentru care ţigani arată dumnealui vel păhamicul şi carte de la măria sa Grigorie vodă, de giudecată ce-au mai avut cu Daniil egumenul de Bîmova, de faţă, la Divan şi cu giudecata Divanului măriii sale, stînd a lua sama pe ispisoace şi zapisă ce-au arătat şi o parte şi alta, / într-alt chip nu s-au putut alegi, ce, s-au adus şi ţiganii aceia faţă, spunidu-şi niamul lor, din cine sînt. Şi s-au dovedit precum că aceşti ţigani, Dămian şi Ştefan Mutul şi Gligorie, sînt feciorii lui Gheorghiţă şi Gheorghiţă au fost fecioml lui Ionaşco Răcilă, care scriu zapisăle de cumpărătura vornicului Iordachie şi ispisoacele celi vechi ce-au avut Ţira jicniceriul şi, aflîndu-să drepţi ţigani ai dumilorsale fiilor răpoosatului Iordachie vornicul, s-au dat rămas egumenul de Bîmova. Iar după giudecata aceasta, s-au sculat călugării de Bîmova ş-au făcut carte domniască de volnicie, cu ce mijlocire nu să ştie, şi far de nici o giudecată au luat pe ţigani de la dumnealui păhamicul. Şi văzînd dumnealui vel paharnicul că i s-au lşuat ţiganii cu nedreptate, de iznoavă au tras la giudecată pe egumenul de Bîmova de mai sus numit şi, stînd şi noi a le lua sama iarăşi, de iznoavă, cu amăruntul, cercîndu-să şi scrisorile ce-au arătat şi la o parte şi la alta, s-au aflat aceşti ţigani drepţi şărbi a dumisale vel păhamicului şi cu driaptă giudecată s-au dat rămas egumănul de Bîmova de toată giudecata, ca să de pace acestor ţigani, că nu sînt din niamul acela ce trage el. Iar el să-şi caute pe Gheorghiţă fecioml lui Istrate ţiganul, precum îi scrie ispisocul, că s-au acolesit rău şi far dreptate de ţigani omeneşti. Vleto 7250 <1742>, ghenarie 30 1137 260 r. Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, din luminată poronca măriii sale lui vodă, dumneei Mărie medelnicereasa a răpoosatului Costantin Silion medelnicerul, cu Manole cupeţ din Botăşeni, zicînd Manole că, avînd un neguţitori turc, anume Aii beşliaga din Botăşeni, fîn de vîndut şi, mergînd Vasile Stamate di-au nesutat 11 stoguri fîn si si alţii, au O ' ? O 3 1 1 ' neguţat şi el 15 stoguri, ş-au dat şi banii turcului, pe cîte stoguri au neguţat, ş-au trimis Aii beşliaga omul lui cu cumpărătorii dimpreună de li-au arătat finul şi ş-au însămnat fieştecare finul lui cu potcă, cine pe cît au cumpărat. Şi mai rămîind dintr-acel fîn 14 stoguri nevîndute şi întorcîndu-să trimisul lui Aii beşliaga înapoi, i-au spus c-au mai rămas aceii 14 stoguri nevîndute şi le-ar fi luat Manole şi acele ş-au ştiut că sînt a lui. j Iar dumneei Mărie medelnicereasa dedi samă într-acesta chip că, tîmplîndu-să Aii beşliaga la un iarmaroc, la Soceavă, şi fiind şi medelnicerul Silion acole, au venit şi Angheluţă Tăbîrţă ş-au pohtit pe dumnealui medelnicerul ca să-i facă tîrgu cu Aii beşliaga cu acel fîn si <3> j O j nu s-au putut tocmi din preţ. Şi ştiind medelnicerul Silion c-au rămas acel fîn nevîndut şi fiind el orînduit zlotaş la Cernăuţi, au învăţat pe giupîniasa dumisale, văzînd că s-au întărit iama, să triimită vitele acolo, la acel fîn a lui Aii beşliaga. Ş-au triimis dumneei vitele acolo la 260 v. fîn / şi, mîncînd vitele 14 stoguri de fîn, au nimerit şi vitele lui Manole cu păstorii lui acolo şi arătînd oamenii lui Manole cătră oamenii medelnicemlui Silion pentm ce-au adus vitele de li-au băgat în fîn, că stăpînul lor, Manole, ar fi cumpărat acel fîn, îndată au rădicat oamenii meldenicemlui vitele de acolo şi le-au dus acasă. Iar Manole arăta cum c-au ştiut Mărie medelnicereasa că-i finul tot a lui, cumpărat de dînsu şi aşa, în tărie, ş-au trimis vitele de li-au băgat în fîn şi n-ar fi mîncat numai acele 14 stoguri de fîn, ce i-ar fi mîncat 20 de stoguri şi din pricina aceia i-ar fi murit 1.200 oi şi 30 vite dintr-alte vite şi apuca pe dumneei medelnicereasa ca să-i plătiască toată paguba aceia. La care dumneei Mărie medelnicereasa ne arătă şi o mărturie de la Aii beşliaga, cu iscălitura a mulţi boieri, precum întăi medelnicerul Silion au stătut la mijloc ca să-i negoaţă finul cu Angheluţă şi, neputîndu-să tocmi din preţ, nu l-au dat şi cum că Manole întăi numai 15 stoguri au neguţat ş-au dat bani pe dînsăle. Iar mai trecînd cîteva zile la mijloc, auzind un cumnat a lui Pană c-au mai rămas turcului fîn nevîndut, au mărs la dînsu ca să-l cumpere şi, tîmplîndu-să şi Manole 380 într-ace vreme în casă la turc, au făcut sămn turcului ca să nu-i vînză finul şi pe sămnul lui Manole au răspuns şi turcul cum că n-are fin de vîndut. Şi, eşind cumnatul lui Pană afară, au zis Manole c-a lua el şi aceli 14 stoguri de fin şi turcul i-au dat voie să-l ia şi ducîndu-şi vitele acolo la fîn, au aflat vitele medelnicerului Silion acolo la fin şi turcul pe neştiinţă au făcut negoţ cu Manole şi cu acele 14 stoguri, dar bani de la dînsul n-au luat, nici au trimis omul lui ca să i-1 de şi acela pe număr. Iar peste 2-3 zile, înştiinţîndu-să turcul din oamenii lui c-au adus medelnicerul Silion vitele la fîn, au socotit că cine l-a mînca, de la acela ş-a lua banii şi pe urmă, tîlnindu-să medelnicerul Silion cu turcul, au scos şi i-au dat medelnicerul banii pe 14 stoguri, iar turcul au r. luat bani / numai pe 8 stoguri, căci Manoli, ducîndu-şi vitele şi văzînd că-i fînul rău şi nu este tot, n-au lăsat vitele să mănînce cît fîn au găsit şi ş-au rădicat vitele de acolo. Şi înţălegînd turcul c-au mai rămas 6 stoguri de fîn acolo şi vitele s-au fost rădicat, şi a lui Manole şi a lui Silion şi temîndu-să turcul că nu i-a da banii nime pe dînsăle şi a rămîne păgubaş, au dat dintr-acele 6 stoguri 2 stoguri lui Gheorghie postelnicul, iar 4 stoguri li-au încărcat şi li-au adus la casa lui, în Botăşeni şi cînd au venit medelnicerul să-i plătiască, luîndu-şi turcul bani numai pe 8 stoguri, pe aceli 6 stoguri l-au orînduit pe medelnicerul Silion ca să-i de lui Manole şi i-au şi dat, dar el n-au vrut să ia, zicînd să-i plătiască toată paguba. Care, tîmplîndu-să şi turcul aice, la Iaşi, l-au chemat faţă, fiind şi medelnicereasa Mărie şi cu Manole faţă şi tot într-acesta chip ni-au mărturisit turcul, arătînd că şi mărturie într-acest fel au dat la îmbe părţile. Deci, luîndu-le sama dintru toată socotiala, am aflat pe Manole că îmblă rău şi făr de cale, căci cînd au neguţat Manole fînul, aceli 14 stoguri di pe urmă, vitele medelniceresei era dusă la fîn şi să acolişeşte de dumneei medelnicereasa rău, far de nici o dreptate. Că dumneei avea dreptate, la o vreme ca aceia ce era lipsă de fîn, a lua acel fîn, de vreme ce era ştiut că-i de vînzare şi cum că alţii nu-1 neguţasă, care la aceia vreme lua alţii fîn de unde găsia, măcar de nu să ştie că-i vîn-zători, dar că acesta era ştiut că-i de vînzare. Deci, noi am socotit să priimască dumneaei medelnicereasa blăstămul sfinţiii sale părintelui mitropolitului, cum că mai mult de aceli 14 stoguri de fîn n-au mîncat cu vitele dumisale şi cum că oamenii ce-i avea păstori la vite nu li-a poroncit să mînînce din fînul cel potcit şi cum că n-au ştiut că-i fînul, acele 14 stoguri neguţate de Manole. Ş-au mărs dumneei medelnicereasa înainte sfinţiii sale di-au giurat ş-au priimit blăstămul svinţii sale pe cîte treli ponturile aceste de mai sus arătate. 381 Deci, dat-am rămas pe Manole de toată giudecata, ca să de bună pace Mariii medelniceresei. Let 7250 <1742>, ghenarie 29 1138 261 v. Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, din luminată poronca măriii sale lui vodă, dumnealui Costandin Balşe biv vel medelnicer, cu Costantin feciorul lui Enăchiută vistiernicul, zicînd dumnealui medelnicerul Costandin 5 ? Balşe c-ar fi avut nişte odoară la socrul dumisale, la răpoosatul Ilie Catargiul logofătul, ce i li-au fost dat să i le ţie. Dar avînd Enăchiuţă vistiernicul trebuinţă de nişte bani, s-au rugat dumisale logofătului Catargiul ca să-i găsască 220 lei şi dumnealui, după rugăminte lui, au mers de i-au luat acei bani de la Alexandru ce-au fost cămănari mare la domnie măriii sale Mihai vodă, puind cămănariului Alexandru zălog acele zăloage a dumisale medelnicerului Costantin Balşe şi ţiind Alexandru cămănariul zăloagele păr la 10 ani, n-au căutat Enăchiuţă să-i mai de banii, să scoată zăloagele şi s-au suit banii cap la cap cu dobînda lor. Deci, Alexandru cămănariul, văzînd că într-atîta vreme nu i s-au dat banii, pînă ce-au căzut măria sa Grigorie vodă domn aice în ţară, au spus măriii sale Grigorie vodă şi i-au făcut carte la mînă, ca să vîndă zăloagele şi li-au vîndut în 450 lei ş-au rămas dumnealui medelnicerul Costantin Balşi păgubaş de acele odoară, care odoară zisă c-ar fi fost de mai mult preţ, după cum sînt ştiute şi de dumnealui Costache Razul vel vornicul, că li-au văzut cu ochii dumisale şi le ştie preţul. Deci, dat-am rămas pe Costandin feciorul lui Enăchiuţă vistiernicul, ca să plătiască odoarăle dumisale medelnicerului Costandin Balşe, însă cu preţul lor, după cum a mărturisi dumnealui vel vornicul c-au făcut aceii odoară. Let 7250 <1742>, ghenarie 26 1139 262 r. Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, din luminată poronca măriii sale lui vodă, Ion Bosîe cu popa Cîrste, armenesc, de aice din Iaşi, fratele lui Grigorie armanul, zicînd Ion Bosîe că i-i datori acest Gligorie armanul cu 30 lei bani şi cu 20 vedre miere, cu zapisă, de 8 ani. Şi tîmplîndu-să de s-au 382 dus Gligorie armanul, fratele popii Cîrstii, în Ţara Unguriască. au rămas păgubaş păn acmu şi de bani şi de miere şi a lui Gligorie ce au fost, unile şi altele, ar fi rămas la stăpînirea popii Cîrstii ş-a altor fraţi ai lui şi nu vor să-i plătiască datorie. Deci, noi am orînduit pe Neculai Tiron vornicul de poartă, di-au luat pe Ion Bosîe dinpreună cu popa Cîrste, ca să-i ducă înainte neguţitorilor de aice, de Iaşi, ca să ia sama şi să socotiască ace datorie. Deci, socotind dumnealor neguţitorii, fiind Ion Bosîe şi popa Cîrste faţă, au aflat aceli zapisă amîndoao că sînt bune, scrisă tot dintr-o zi, cu slova lui Gligorie armanul, fratele popii Cîrstii şi driaptă datorie, făr de nici o pricină. La care socotind şi a lui Gligorie celi ce-au rămas la mina fraţilor lui, au scos şi diiata tatului lor ce ş-au împărţit femeii sale şi la trii ficiori fraţi de faţă, arătînd anume pe patru părţi ce-au făcut femeii sale şi feciorilor, in care diiată arată şi loc de dugheni şi cu dugheni făcute gata şi cu o pivniţă de piatră. Şi măsurînd Nicolai Tiron vornicul de poartă acel loc şi cu dugheni, ce este pe Podul Vechi, in Uliţa Arcăriii, s-au aflat latul in frunte locului, la fata ulitii, 10 stîn-jini şi 6 palme şi lungul locului 16 stînjeni şi stînjenul de 8 palme. Şi s-au v. venit la patru părţi, din frunte locului, latul / cîte 2 stînjeni şi 5 palme pol pe parte, cu pivniţă cu tot, după cum şi mărturie neguţitorilor şi a lui Tiron vornicul de poartă într-acesta chip arată. Deci, socotit-am şi datorie lui Bosîe ce-au avut la Gligorie armanul, fratele popei Cîrstii şi s-au făcut 50 lei capetele, cu 30 lei bani gata şi cu 20 vedre miere, ce s-au socotit iarăşi cîte 1 leu vadra. Şi socotindu-să şi başul acestor 50 lei pe 8 ani, s-au făcut 130 de lei, însă 100 lei vin tocma cap la cap, iar 30 lei trec mai mult peste cap la cap şi aceşti 30 lei nu s-au socotit, de vreme că nu încape a să lua dobîndă mai mult decît cap la cap, iar cu 100 lei rămîne Gligorie armanul driaptă datorie lui Ion Bosîe. Deci, socotit-am, din vreme că popa Cîrste, dimpreună cu alt frate şi cu îma lor au rămas moştenitori pe parte fratelui lor, lui Gligorie, să aibă a plăti lui Ion Bosîe acei 100 de lei. Iar nevrînd să plătiască, să aibă Ion Bosîe a ţine parte fratelui lor, lui Gligorie, a patra parte de loc, cu pivniţă cu tot, după cum arată mai sus. Şi de a vre a o şi vinde parte lui Gligorie, să aibă a o vinde cui ş-ar vrea, pentru datoria sa, că s-au aflat driaptă datorie, fără de pricină. Let 7250 <1742>, fevruarie 1 3S3 1140 263 r. Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, din luminată poronca măriii sale lui vodă, Estera jidovca, femeia lui Iosip feciorul lui Smuciu din Botăşeni, cu Marco jidovul, feciorul Leii, nepot de soră lui Iosip, bărbatului Esterii, pentru o casă cu locul ei, din tîrgu din Botăşeni. Care casă au fost a Leii pre care mai înainte o au ţinut Ruvin jidovul ş-au făcut cu Ruvin trii feciori, feţi, pe Marco şi pe Leiba şi pe Anşil şi o fată, Hae; şi după moarte lui Ruvim, au şăzut Leia văduvă aproape de 10 ani şi apoi s-au măritat după un jidov Leiba, din Bucureşti. Şi cînd au vrut Leia să să mărite după Leiba, al doile bărbat, au luat Smuciul, tatul Leii, împreună cu Iosîp feciorul său, pe Haia nepoata lor, fata Leii, asupra lor, ca să o înzestreze ei şi să o mărite, dînd şi zapis la mîna Leibii, bărbatului Leii, ca să n-aibă nici o grije a înzăstra pe Haia fiiastra lui. Şi după ce s-au măritat, Leia s-au sculat împreună cu bărbatul ei Leiba şi ş-au vîndut casa lui Iosîp frăţîne-său, bărbatului Esterii şi, după vînzare casii, nici Leiba n-au trăit mult ş-au murit. Şi casa, cînd au cumpărat-o Iosîp, au fost proastă şi slabă şi acoperemîntul ei prost, cu nişte stuh şi după ce-au întrat Iosîp în casa aceia, o au tocmit şi o au coperit cu şindilă ş-au îngrădit-o cu zăplaze ş-au făcut şi alte damuri în ogradă, suind-o la bun preţ. Ş-au trăit Iosip într-ace casă, împreună cu Estera femeia lui, 11 ani tot cu pace şi Leia cu feciorul ei încă acole în Botoşeni era trăitori, de-a valma cu frate-său Iosip, cumpărătoriul casii, prăvindu-1 cu toţii cum chel-tueşte tocmind casa şi adăugînd cele trebuitoare pe dinafară ei şi nici Leia, nice feciorii ei nice cu o pricină nu s-au sculat asupra aceii casă. Iar după ce s-au tîmplat di-au perit Iosip, astă toamnă, de căzaci, la vreme moscalilor, s-au sculat Anşăl, fratele lui Marco, cu pîră asupra Esterei, femeii lui Iosîp, arătînd un zapis cu slovă moldove-niască, făcut de la mîna lui Iosîp la mîna Leibii, bărbatului Leii, scriind precum ar fi luat Iosîp casa Leii şi cu pojijie ei şi alte odoară, cu izvod asupra sa, şi pentm ace casă şi altele ce-ar fi mai fost, ar fi luat pe Anşil, nepotu-său, ca să-l ţie în tot binele său şi să-l însoare şi să-l 263 v. înzestreze ca pe un fecior al său, iar neţiindu-să Iosîp de cuvînt, / să aibă a întoarce casa şi alte odoare şi lucruri ce-au luat cu izvod. Cu care zapis apucînd Anşil pe Estera femeia lui Iosîp, cerşind el parte din prilejul lui Iosîp, după zapis, iar Estera, cunoscîndu-şi la aceasta mare strîmbătate şi năpaste ce trage dispre Anşil, jăluind ia cum de acel zapis nu ştie, nici este zapisul drept a bărbatului ei, de vreme că 384 nici cînd s-au făcut zapisul ia nimică nu ştie, nici din gura bărbatului ei, cît au trăit, de acel zapis nimica pomenind n-au auzit, nici Anşil. cît au trăit Iosîp, zapisul acela n-au ivit şi pentru o strîmbătate ca aceasta dînd Estera jalobă măriii sale Grigorie vodă şi cerşindu-şi dreptate, s-au orînduit cu giudecata la dumnealui Sandul Sturze vel logofătul. La care giudecată s-au tîmplat faţă şi Tudorachi ce-au fost vornic la Botăşeni şi stînd dumnealui a lua sama, arată în carte măriii sale Grigorie vodă, de giudecată, că acel Anşil, după vîrstă ce s-au văzut, era om ca de 25 ani şi mai bine şi, după obiceiul ce au jidovii a să însura la 15 ani, cum di-au răbdat Anşăl a trece atîţa ani peste 15 ani, fiind Iosip om cu prilej şi cu sîrmae şi să nu-i pomeniască nimică, nice lui, nice cătră alţii, de tocmala acelui zapis cu însurăciune lui? Iar de celalalt zapis făcut de socru-său Smuciu şi de bărbatul ei Iosip, pentru înzăstrare Haii, au ştiut, precum s-au şi înzăstrat şi pentm casă, cum că este driaptă vînzare Leii împreună cu Leiba bărbatul ei şi cum că Iosîp o au cumpărat cu bani gata, au arătat Estera şi zapisăli vînzării, scrisă cu slobă evreiască, unul de la Leia şi de la bărbatul ei Leiba, altul de la doi marturi ce s-au tîmplat la ace vînzare şi au dat mărturie, pe obiceiul legii lor, la mîna lui Iosîp. Şi cercîndu-să şi pricina acelui zapis foarte cu amăruntul şi măcar că zapisul ce-au arătat Anşil s-au arătat din vletul lui făcut mai înainte decît zapisăle celi cu slobă evreiască ce era făcute pe vînzare casii, care şi dintr-aceia să socotia acel zapis a lui Anşil cu prepus de vicleşug. Dar, de iznoavă mai cercîndu-să şi din mărturii ce era iscăliţi într-acel zapis, din care marturi un Iosip martur s-au aflat mort, iar al doile martur, Iacov, cumnatul lui Beţăl hahamul ce aice din Eşi, fiind acel Iacov viu şi trăitori aice, pre carele din poronca giudecăţii ducîndu-1 r. la / şcoala jidovască, la hahamul şi cu toată adunare breslii jidovilor şi strîmtorîndu-1 cu blestemul legii lor, atunce singur Iacov au mărturisit tot adivăml de vicleşugul acelui zapis, că pe dînsul l-au pus rău mărturie într-acel zapis, că el de acel zapis nu ştie nimică, nici cu mîna lui n-au iscălit întrînsul, făr cît într-alt zapis au fost iscălit, cu care zapis luasă Iosîp, bărbatul Esterei, împreună cu Smuciu tatul lui, pe nepoata lor Hae, sora lui Anşil şi a lui Marco, ca să-i poarte de grije şi să o mărite. Numai Anşil jidovul împreună cu oamenii lui au fost mărs mai înainte, la începutul gîlcevii lui, ş-au întrebat pe Iacov cumnatul hahamului, poate să-i aducă aminte cum că este iscălit într-un zapis ce este făcut de mîna lui Iosîp sin Smuciu la mîna Leibii vitregului lui Anşăl? El au zis că-şi aduce aminte c-au iscălit într-un zapis, tîm-plîndu-să şi el la acel vreme la Botăşeni, la nuntă, atunce cînd au luat 385 Leiba pe Leia muma lui Anşăl şi el li-au cetit şi cununie. Şi mărturisind Iacov aşe cătră Anşăl şi cătră oamenii lui, i-au pus ei 2 ughi de aur în mînă, rugîndu-să Anşăl să nu să lepede de mărturie, că este o pricină mare. Atunce, priimind Iacov acei 2 ughi, li-au zis să-i aducă şi zapisul, ca să-şi vază iscălitura, să să poată încredinţa mai bine şi, cînd au mărs Anşăl al doile rînd cu oamenii lui Iacov marturul, în loc ce era să-i areti un zapis, i-au arătat doao zapisă, unul făcut pentru Hae sora lui Anşăl, altul pentru Anşăl, tot cu ace făgăduinţă de înzăstrat, cum s-au arătat pe larg mai sus. Şi atunce Iacov li-au răspuns că în zapisul ce scrie pentru Hae este adivărat iscălitura lui, iar în zapisul ce scrie pentru Anşăl nu-i iscălitura lui şi Anşăl cu oamenii lui au şi prins a sili pe Iacov asupra mărturiii, mai făgăduindu-i şi alt dar peste acei 2 ughi, rugîndu-să ei să nu-i de de smintială, că or da de primejdie, de vreme că ei s-au apucat denainte giudecăţii că or dovedi că-i zapisul drept. Şi aducîndu-le Iacov aminte că poate să-l siliască giudecata pe dînsul la giurămînt şi atunce îi caută a arăta adivărul şi ei l-au învăţat pe Iacov să ia condeiu cu cemială să poarte peste iscălitura ce vicliană şi facînd aceasta poate priimi şi giurămînt că mîna lui s-au purtat peste ace iscălitură, măcar că el aceasta n-au vrut să o facă şi aceste toate li-au arătat Iacov la şcoala lor, înainte hahamului şi a toată jidovime. Apoi şi înainte dumisale vel logofătului au arătat Iacov adevărul, 264 v. / fiind de faţă şi Tudorachi vornicul de Botăşeni şi Beţăl hahamul de aice din tîrg, împreună cu toată jidovime şi iscălitura lui Iacov cum că-i vicliană s-au dovedit cu mărturie lui, cum pre larg s-au arătat mai sus. Iar iscălitura lui Iosîp sin Smuciu, fiind el mort, cercat şi s-au înfaţăşet cu iscălituri drepte a lui Iosîp şi nu s-au potrivit nicidecum cu iscălitura din zapisul lui Anşil. De care, văzîndu-să Leiba şi cu frate-său Anşăl dovediţi şi strîmtoriţi de vicleşug ce s-au aflat, neavînd altă ce să mai zică, au aruncat pricina asupra vitregului lor, zicînd că poate a fi făcut acel vicleşug şi aşe au rămas Anşăl din toată giudecata şi s-au sfîrşit pricina. Şi după vina lui s-au fost pus la pediapsă, împreună cu îndemnătorii lui care l-au îndemnat spre fapta aceasta şi s-au rupt şi zapisul cel viclian denainte giudecăţii. Iar după aceasta, cercîndu-să şi zapisăle celi de vînzare casii, ce-au arătat Estera, s-au adiverit că este driaptă vînzare: aflîndu-să viu, aice în Iaşi, unul din cei 2 marturi, anume Mihăl peviţul şi credincios breslii jidoveşti, au mărturisit înainte giudecăţii cum este driaptă iscălitura lui şi cunoaşte şi iscălitura lui Izrail, marturul cel mort şi într-a-mîndoao zapisăle vînzării este slova lui Izrail. Aşijdire şi un David jidovul din Botăşeni, ginerile lui Iosîp celui bătrîn şi cumnat cu Izrail 386 marturul cel mort, şi el au mărturisit că cunoaşte şi slova şi iscălitura cumnatu-său, lui Izrail, în zapisăle acele a vînzării şi ştie şi el de ace vînzare şi cum că, casa cînd s-au vîndut, numai locul casii o scote la ceva preţ, iar Iosip, dregînd şi adăogînd cele trebuitoare, o au scos la bun preţ. într-acesta chip mărturisind aceşti jidovi marturi, că zapisăle sînt drepte, acele de vînzare casăi, la aceasta au răspuns Anşil şi cu Leiba frate-său că ace casă li-ar fi rămas de la Ruvim tatul lor şi muma lor cu vitregul lor o au vîndut făr de cale. Şi întrebînd giudecata pe Estera jidovca, avînd Leia vînzătoare feciori, pentru ce n-au pus să iscăliască şi feciorii în zapis, iar ia au dat samă că la lege lor nu-i acest obicei, a să pune ficiorii în zapis, ce, toată tărie zapisului razimă în marturi, scoţînd la această mărturie şi pe hahamul şi pe alţi bătrîni ai jidovilor. Dar şi feciorii, de-r fi avut vro strîmbătate despre Leia muma lor, n-ar fi tăcut atîta vreme, fiind ei oameni în vîrstă lor, ce, numai acmu, după moarte lui Iosîp, au găsit pricină de răspuns. / Dar, cu toate aceste, Leia muma lor, vînzătoare, este de faţă, care ia să liagă cu zapisul ei cel de vînzare, precum ori din feciorii ei, ori din fetile ei, ori din seminţie ei cine s-ar scula cu pricină asupra aceii vînzări să aibă ia a da răspuns fieştecărue şi a sprejeni pe cumpărători ca să nu-i curgă nici o pagubă. Şi într-acesta chip îndreptîndu-să Estera înainte giudecăţii, precum Iosîp bărbatul ei au cumpărat casa aceia bine şi pe bani gata şi în ştiinţa şi videre tuturor, cu driaptă giudecată s-au dat rămaşi pe Leiba şi pe Anşil, ca să de pace Esterii şi feciorilor ei şi a săminţiii ei, să-şi stăpîniască casa făr de nici o supărare de cătră Leiba şi Anşăl. Iar după această giudecată, de iznoavă s-au sculat acest Marco, fratele lor de mai sus numit, cu pîră asupra Esterii jidovcii şi dînd jalobă preluminat stăpînului nostru, măriii sale Costandin vodă, zicînd că li s-au făcut strîmbătate şi orînduind măria sa cu giudecata la noi, ca să luăm sama şi stînd noi a le lua sama dintru toată pricina lor cu amăruntul, am aflat şi noi că rău şi făr de cale îmblă acest Marco jidovul, din vreme că faptele şi vicleşugurile lor din giudecata dumisale vel logofătului dintru întăi s-au descusut şi s-au adiverit şi s-au dovedit toate cu amăruntul, după cum s-au arătat pre larg mai sus şi s-au aflat că giudecata dumisale vel logofătului este cu bun aşăzămînt şi cu dreptate. Deci, văzind şi noi că Marco jidovul la aceasta n-are nici o dreptate şi este acolesitori făr de cale, l-am dat şi noi rămas din toată giudecata, ca să de bună pace Esterii jidovcii, să-şi stăpîniască casa de mai sus arătată cu pace şi far de nici o supărare. Şi un zapis evreiesc ce-au mai arătat Marco s-au luat de la mîna lui, că altă jalobă arăta el şi altele scrie într-acel zapis şi de iznoavă chemînd şi noi jidovi streini marturi şi luînd sama, ni-au mărturisit că acea scrisoare este rea şi precum s-au şi dovedit, luîndu-să sama cu amăruntul. Let 7250 <1742>, ghenarie 25 1141 265 v. Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, din luminată poronca măriii sale lui vodă, Costantin Maţoeni căpitanul, cu cinci liudi vînători de la stiagul lui, jăluind şi zicînd aceşti vînători precum s-au tocmit scutelnici la dînsul cîte 12 lei de om într-un an şi, pe tocmala ce-au avut ei, nu s-au scutit mai mult de 9 luni, adecă de la avgust păr la mai şi cere 15 lei de la Costantin căpitanul, de om cîte 3 lei, pe aceii 3 luni ce nu s-au plinit. Deci, întrebînd şi pe Costantin, ce ari a răspundi la aceasta, el au dat samă cum că el au fost căpitan mai mult de un an, vro 2 luni peste an, dar, schimbîndu-să la 9 luni agie şi puindu-să la mai Panaite agă, au dat jalobă stiagul ş-au pohtit ca să nu mai fie nice unul scutelnic, ce, să slujască toţi şi acei bani ce-i are căpitanul lor şi aga de la scutelnici să facă cislă, să plătiască cu toţii la aceste 2 stiaguri de vînători. Şi aşăzîndu-să cu aga Panaite într-acest chip, au rămas să nu mai fie scutelnici de acole înainte ş-au dat cu toţii banii scutelniciii, ş-a agăi ş-a căpitanilor, iar care din scutelnici apucasă de plătisă deplin, li-au întors ceielalţi pe cîte luni mai avea să să scutiască. Ce, Costantin căpitanul tîmplîndu-să di-au mărs cu poruncă domniască la Chetriburgu şi zăbăvind cîteva luni de zile acolo şi viind de acolo la lăsatul săcului de postul Sinpetriului, nice o supărare n-au avut pînă acum, la Crăciun, şi acum să scoală de cer banii. Care, Costantin căpitanul au adus faţă pe Costantin Botezatul, iar căpitan de vînători de la stiagul al doile şi, întrebîndu-să, iar într-acest chip au dat samă, precum arată mai sus, precum de la aga Panaiote facîndu-să această aşăzare, cu voia stiagurilor, au dat cu toţii scutelnicie, alţii şi căpitanilor, cît s-au făcut pe aceste trii luni. Deci, s-au dovedit lucrul că rău şi far de cale îmblă aceşti vînători, acolesindu-să de Costantin Maţoeni căpitanul, că el n-au fost lipsit din căpitenie ca să nu fie plinit anul. Ci, de nu s-au scutit, să-şi fi luat de la cielalţi, pe aşăzare ce s-au făcut, precum au urmat şi stiagul al doile. 388 r. Deci, dat-am rămaşi pe aceşti 5 liudi vînători. ca să dea bună pace căpitanului Costantin, iar ei să-şi întrebe cu tovarăşii lor şi să-şi cei pe aceli trii luni, precum şi stiagul al doile, care au fost dat deplin pe an, li-au întors ceialalţi pe aceli trii luni şi căpitanului, de i-au rămas, i-au plinit pe un an. Let 7250 <1 742>, fevruarie 1 1142 Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, din poronca măriii sale lui vodă, Ioniţă Bujoranul vornicul, cu Costantin Storescul mazil din Ţara Româniască, pentru-n ţigan, anume Stan. Care ţigan ar fi fost de baştină, drept şărb a Bujoranului, iar îma acestui ţigan au fost a lui Angheli, cumnatul Stroescului şi, la domnie măriii sale lui Mihai vodă, aflîndu-să şi Angheli aice în ţară, au avut giudecată la Divan cu Bujoranul pentru acel ţigan, zicînd Angheli c-ar fi a lui, di pe parte ţigăncii ş-au rămas pe Bujoranul din giudecată, ca să-i de ţiganul. Dar, pe urmă, mergînd Angheli iar în Ţara Româniască şi fiind ţiganca ţiganului acelue de aice, de ţară, şi neputîndu-1 duce, l-au vîndut Bujoranului cu parte lui de copii, după cum şi zapis ni-au arătat Bujoranul din mîna lui Angheli şi cu iscălitura a mulţi boieri şi ş-au stăpînit Bujoranul: ţiganul păr acmu. Iar acmu, viind Stroescul, cumnatul lui Angheli, din Ţara Româniască aice în ţară, au tras pe Bujoranul la giudecată şi stînd noi a le lua sama, iar Sotrescul au arătat o diiată de la maică-sa, în care diiată scrie că acest ţigan s-au venit în parte Sotrescului şi cumnatu-său l-au vîndut rău, n-au avut nici o triabă cu dînsu, căci surorii Stroescului, pe care o ţine Angheli, la căsătoritul ei, i s-au scos parte ei de zestre şi i s-au dat toată parte sa deplin. Aşijderea mai arată Stroescul şi carte de giudecată ce-au avut cu cumnatu-său Angheli, acolo, înainte boiarilor celor mari şi Angheli au dat zapis la mîna cumnatu-său Stroescului, apucîndu-să cu mare tărie cum că el n-au vîndut ţiganul acela, care şi zapisul lui ne arătă Stroescul. Deci, am socotit ş-am giudecat ca să de Bujoranul ţiganul Stroescului. . iar Bujoranul / să margă în Ţara Româniască, să apuce pe Angheli. ca să-i de alt ţigan. Let 7250 <1742>, ghenarie 25 1143 O carte, asemene pe această giudecată, s-au dat Bujoranului, de vreme că, zicînd Bujoranul şi aceasta, cum că aceşti ţigani s-au împărţit cu Stroescul şi nu ş-au luat parte de copii din Tomuzăi ţiganul, tatul lui Stan şi a lui Toader frate cu Stan, ce este stărp. Socotit-am dar şi pentru aceasta şi s-au scos parte ţigăncii, de copii, a dumisale vornicului Iordachie Cantacuzino, pe care o ţine Stan şi mai rămîind şi-n parte lui Stan 4 copii şi mai fiind şi acel Toader sterpul, fratele lui Stan, vîndut de nişte nepoţi a Bujoranului la răpăosatul Andronic cămăraşul, s-au făcut 6 suflete şi s-au socotit pe aceste 6 suflete să să împartă Stroescul cu Bujoranul în giumătate, cît o parte să ia, atîta şi alta. Let 7250 <1742>, fevruarie 2 1144 Facim ştire cu această carte a nostră, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, din luminată poronca măriii sale lui vodă, Paraschiva Curgiosoae, femei săracă, de aice din Eşi, cu Neculai Vartic ce-au fost căpitan, mazil, iarăşi din Eşi, pentru o casă cu locul ai, ce-au avut Paraschiva în Muntenime, dispre Tîrgul Boilor. Pentru care casă au jăluit Paraschiva zicînd că este a sa driaptă casă, care zisă c-au facut-o dimpreună cu bărbatul său, cu Andrei, pe locul părinţilor ei şi ş-au moştenit casa dimpreună cu bărbatul său păr de moarte lui şi după. moarte bărbatului său, păn acum, la vreme turburării moscalilor. Iar atunce, la rădicare lor de aice din Iaşi, dînd şi tătarii peste moscali şi fiind mari calabalîc între dînşii, care să îngri-jască toţi lăcuitorii de aice din oraş, să nu rămîe în mîna tătarilor, la robie, şi care încătro pute să da în laturi, alţîi băgîndu-să pin mănăstiri, alţii năzuind şi cătră oarda moschicească, ca cum ar fi putut fieştecare a să feri, să nu încapă la lucru de primejdie, de vreme că, de-odată, era lucru neştiut cu ce gînd era vinirea tătarilor. Care, dintr-o întîmplare ca 267 r. aceia ferindu-să şi ia dispre / parte tătarilor, cu o copilă mai mică ce o avea, i-au luat moscalii ace copilă şi, văzînd că i s-au luat copila, au purces şi ia după copilă, ca doar ar putea-o scoate. Şi facînd Paraschiva cîtăva zăbavă, căutîndu-şi copila, n-au mai putut-o găsi şi peste ceva vreme trecută scăpînd şi ia de s-au întors înapoi, cînd au venit aice ş-au aflat casa vîndută acestui Neculai de mai sus numit. 390 Deci, întrebînd şi pe Nicolai ce are a răspunde, el au dat samă că, avînd Paraschiva un ginere, anume Dumitru, ce-au fost ciohodar la mărie sa Grigorie vodă, care îi ţine pe o fată mai mare, după ce s-au tras domnie de aice, de la Gălata, în gios spre Gălaţi, au fugit de lîngă domnie aice la Iaşi şi s-au dat şi el supt stăpînire moscalilor. Şi avînd un Dumitru başciohodar a măriii sale Grigorie vodă o ladă cu borfe aice în Eşi, la Mitropolie, ar fi luat lada lui başciohodar cu borfile şi s-au dus cu moscalii şi soacră-sa aceasta, Paraschiva, încă din voe sa s-ar fi dus cu moscalii. Iar după aşăzarea domniii în scaon, jăluind başciohodar măriii sale Grigorie vodă cum acel Dumitru ciohodar, ginerile Paraschivii, i-au luat lada cu straile din Mitropolie şi s-au dus cu moscalii şi altă nu i-ar fi rămas nimică aice în urmă, far cît ace casă dată de la soacră-sa zestre şi mărie sa, socotind şi nevrînd a rămîne başciohodariu păgubaş, i-au făcut carte pe casa aceia, pentru paguba lui. Şi luîndu-şi casa cu carte domniască, au scos-o şi el vînzătoare şi i-au vîndut-o lui, dîndu-i şi carte gospod la mînă, de stăpînire. Iar Paraschiva s-au apucat cu mare tărie, cum că de mare nevoe, luîndu-i-să copila, s-au dus după moscali, iar nu de voia sa şi precum că casa este a ei, iar n-au dat-o gineri-său, lui Dumitru, zestre, de care zicînd că şi mahalagiii ei, de acolo, ştiu toţi cum că n-au dat gineri-său casa zestre şi zisă că cuvîntul ei au fost să fie casa a fetii cei mai mici ce-au luat-o moscalii, după căsătoritul ei, însă şi aceasta zicînd că, de s-ar fi putut sprejeni cu ginerile acela, iar de n-ar fi avut învoială cu ginerile acela, nici aceia feti n-ar fi dat-o şi o ar fi ţinut de comîndul său. Şi zisă precum că, cînd au întrat Neculai Vartic cumpărători, de i-au cumpărat casa de la başciohodar, i-au zis cîţiva din mahalagii să nu cumpere, că va fi neodihnit, dar el n-au îmbiat după cuvîntul mahalagiilor v. şi tot au cumpărat casa şi fiind / un Sandul chihae în casa ei, l-au scos din casă ş-au întrat el. Deci, am orînduit pe Gavril Pilat vornicul de poartă şi pe Gheorghie diacul de divan di-au mărs acolo la mahalagii, ca să ne aducă mărturie încredinţată pentru casa Paraschevii, este dată gineri-său, lui Dumitru, zestre, au ba? Şi, mergînd acolo, ni-au adus izvod de la cîţiva oameni mahalagii, de la toţi deopotrivă mărturie, ce s-au tîmplat şi la logodnă şi la nunta fetii Paraschevii, anume de la Ion Socevanul căpitan, ce-au fost şi poruşnic şi Costantin Blebe blănar şi Sandul chihae de călăraşi ot vel căpitanul şi Ion valahul şi Palade Căpăţină şi Gligoraş cizmar şi Ion Mărginianul şi alţii care nu s-au pomenit, mărturisind cu sufletele lor într-acesta chip, cum că 391 Paraschiva n-au dat casa zestre lui Dumitru gineri-său, ce, după cum s-au zis mai sus, cuvîntul ei au fost să o de fetii ceii mai mici. Dar nici cu atîta n-am putut credi întru adivăr şi de iznoavă s-au orînduit vornicul Pilat, alegîndu-să doi oameni bătrîni, de credinţă, din mărturii de mai sus arătaţi, anume pe Ion Socevanul şi pe Ion Mărginianul şi i-au luat de i-au dus înainte sfînţiii sale părintelui mitropolitului chir Nechifor, di-au giurat cu patrahirul în grumazi ş-au priimit blăstămul sfînţiii sale, precum că Paraschiva n-au datu-şi casa de zestri gineri-său, lui Dumitru, după cum şi sfinţia sa părintele mitropolitul ni-au mărturisit giurămîntul acestor oameni. Dar, mai pe urmă, au scos şi Neculai Vartic pe doi oameni streini marturi dispre parte lui, anume pe un Aivaz şi pe un Costin ce-au fost ciohodari, mărturisind cum c-ar şti c-au dat Paraschiva casa zestre gineri-său, lui Dumitru. De care, aceşti marturi ce-au arătat Niculai Vartic nici într-o samă nu li s-au ţinut mărturie lor, pentru că s-au adiverit că sînt oameni răi, nişte beţivi şi aflaţi întru tălhuşaguri, care şi acmu, în vreme aceştii giudecăţi, s-au aflat cu dovadă c-au furat nişte ceară de la... Iar Paraschiva au arătat marturi şi giurători oameni de credinţă, care s-au pomenit mai sus, de aice, de loc, din mahalagiii ei şi s-au îndreptat lucrul cu bună dovadă, că casa este driaptă a Paraschevii, iar n-au dat-o gineri-său zestri şi cu driaptă giudecată s-au dat Nicolai Vartic 268 r. rămas şi lipsit din casă. Iar Paraschiva să-şi stăpîniască / casa cu pace şi niciodată mai mult să nu să mai acolisască Nicolai Vartic de dînsa, nici cu-n cap de pricină, măcar că arăta el acel hainlîc de cătră Paraschiva, că s-au dus cu moscalii de voia sa. Dar şi aceasta întru nimic nu s-au socotit, că Preputemica împărăţie au ertat hainlîcul tuturor; dar că ia era un cap de femei, ce hainlîc era să facă? Iar Nicolai, oricînd ar găsi pe Dumitru başcihodariu ce i-au vîndut casa, sau pe ginerile Paraschivii, să aibă a-i apuca, ca să-i de banii ce-au dat el pe ace casă. Let 7250 <1742>, ghenarie 301 1 Vezi şi doc. nr. 1108. 1145 Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, din luminată poronca măriii sale lui vodă, Nicolai cu frate-său Ioniţă şi cu soru-sa Mărie, ficiorii lui Sofronie din Buciumi, ot ţinutul Eşului, pentru multe pricini ce-au rămas între 392 dînşii după moarte tatului lor, zicînd Nicolai că, pe cînd era tatul lor în viiaţă, avînd ei un frate mai mic holtei, anume Toader, s-au fost dat tatul lor cu tot ce-au avut el lui Toader, ca să-l grijască după moarte lui. Dar, tîmplîndu-să di-au murit acel frate mai mic a lor, de ciumă, înainte tatului lor, ş-au împărţit tatul lor toate cele ce-au avut: casa cu o livadă de pomeţi şi cu 5 firte de vie, cestoralalţi fraţi, ca să-l grijască pe dînsu şi pe fratele lor cel mai mic, cu toţii dimpreună. Şi, osăbit de aceasta, dedi samă Nicolai că şi 40 lei, bani gata, au avut tatul lor şi alte mărunţişuri li-au mărturisit la moarte lui şi li-au dat lor şi la cheltuiala morţii neputîndure ei îmbla la bani, au zis lui Nicolai fraţii lui cei mai mari ca să cheltuiască la toată trebuinta morţilor ce-a fi şi pe urmă, după ce-or îmbla la bani, îşi va lua cheltuiala din bani şi Nicolai, după cuvîntul lor, au luat bani în datorie, cu dobîndă, ş-au rădicat toată cheltuiala. Dar fratele lui şi cu soru-sa de mai sus numiţi s-au sculat tâlhăreşte ş-au pus mîna în banii aceia rămaşi de la tatul lor, far de ştire lui şi îmblîndure ei şi-n casă, cercînd ca să mai caute bani, v. i-ar fi zărit nişte oameni streini, tufeccii, ş-au mers / di-au spart casa ş-au luat din casă un brîu de argint a unui arman, ce era zălogit la tatul lor şi altele multe de toate din pojijia casii ce-au fost înlontru şi pe urmă au aruncat fraţii lui pricină asupra lui, c-ar fi furat acele din casă. Şi avînd ei giudecată la măria sa Grigorie vodă, din poronca giudecăţii au giurat Nicolai dimpreună cu femeia lui şi s-au îndreptat, dar acele ce s-au furat, pe urmă s-au îndreptat şi s-au dovedit lucrul c-au fost furate de acei tufeccii, care tufeccii, aflîndu-să şi-ntr-alte furtuşaguri, i-au surgunit domnia de aice. Şi îndreptîndu-să Nicolai de cătră ace năpaste ce-au tras de cătră fraţii lui şi rămîind lucrul de s-au plătit şi brîul acela a armanului, de iznoavă au dat jalobă Nicolai măriii sale Grigorie vodă asupra fraţilor lui şi orînduindu-să cu giudecata la dumnealui Sandul Sturze vel logofătul, din poronca giudecăţii s-au fost orînduit Gavril Pilat vornicul de poartă, ca să le ia sama dintru toate pricinile şi cheltuielele ce s-au făcut cu mortîi ş-au rămas ca să-i întoarcă lui Nicolai fraţii lui 5 T 5 din toată socoteala 21 lei 7 potronici, care şi ei s-au apucat cu zapisul lor platnici şi, din poronca giudecăţii, au mers Pilat vornicul di-au plinit lui Nicolai de la fraţii lui cu nişte zăloage. Iar cînd au fost acmu, la iznoavă s-au sculat fraţii lui Nicolai, dînd jalobă preluminat stăpînului nostru, măriii sale Costandin vodă, zicînd că cu strîmbătate li s-au făcut aceia giudecată şi mai cerşind de la Nicolai o parte de vie din Vămăşoae şi 60 clăi de mălai şi un contăş şi un cal şi o şia şi 10 potronici, zicînd c-ar fi dat pentru pogonăritul 393 lui Nicolai şi un her de plug şi nişte săhăidace. Şi de iznoavă s-au orînduit Pilat vornicul de poartă di-au mărs acolo, la Buciumi, ca să îndrepteze toate pricinile aceste cu oameni buni, megieşi de acolo. Şi mergînd acolo, toate aceste de mai sus arătate s-au dovedit cu oameni buni, marturi, înainte vornicului Pilat, c-au pîrît rău şi făr de cale Ioniţă fratele lui Nicolai şi nici o dreptate n-au avut a le arăta aceste asupra frăţîne-său, după cum şi mărturie vornicului Pilat pre larg arată 269 r. pentru / toate ponturile de mai sus arătate. Şi văzîndu-să Ioniţă dintru toate aceste dovedit, mai zisă şi aceasta, cum că dintr-acei 21 lei 7 potronici, ce-au rămas el dimpreună cu sora lor Maria să întoarcă lui Nicolai fratelui lor, ar fi năpăstuit cu asuprială. Deci, pentru aceasta am socotit să giure Nicolai în sfînta beserică, cum că sînt acei bani cu dreptate să-i întoarcă fraţii lui şi să aibă a-i plăti şi vrînd Nicolai să margă să giure, n-au priimit fraţii lui să giure, ce au pohtit de iznoavă să mai aibă socotială între dînşii şi s-au orînduit vornicul Pilat de li-au mai luat sama şi încă au rămas şi mai mulţi bani să întoarcă lui Nicolai, fratelui lor. Deci, dat-am rămas pe Ioniţă şi pe Maria, fraţii lui Nicolai, ca să de acei 21 lei 7 potronici lui Nicolai, pe zapisul ce i-au dat la mînă dintru socotiala lor dintăi şi mai mult niciodată să nu să mai acolisască de Nicolai. 7250 <1742>, fevruarie 3 1146 Facim ştire cu această carte a noastră, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, din luminată poronca măriii sale lui vodă, Lefter poruşnicul cu Ursul Iuraşco căpitanul şi cu Apostol ce-au fost slugă lui Anastasache ce-au fost vătav de copii la mărie sa Grigorie vodă, pentru-n cal ce i s-au prăpădit Ursului Iuraşco la domnie măriii sale Grigorie vodă dintăi. Pentru care cal dedi samă poruşnicul Lefter că, atunce fiind Anastasache vătav de copii şi fiindu-i acest Apostol de mai sus numit slugă, s-au fost triimis zapciu, cu carte gospod dată la Ursul Iuraşco, ca să pliniască de la dînsul nişte bani din rămăşiţa pogonăritului de... ot Putna. Şi atunce, purcegînd şi Iuraşco de acasă ca să vie la Iaşi, s-au greşit Apostol cu dînsu pe drum şi, viind Iuraşco la Eşi, iar Anastasache au triimis pe Lefter, fiind atunce copil în casă, ca să e un cal lui Iuraşco, pentru cibotele lui Apostol şi luînd calul, l-au dat lui Apostol, cu poronca lui Anăstasache vătavul şi l-au prăpădit el. Şi pe urmă, primenindu-să domniile di-au mărs mărie sa Grigorie vodă în 394 Ţara Româniască şi mărie sa Costandin vodă au venit aice cu domnie întăi, s-au dus şi Apostol cu stăpînu-său Anastasache în Ţara Munteniască. Şi atunce, la domnie întăi a măriii sale Costandin vodă, au apucat Ursul Iuraşco pe Lefter de cal şi el s-au rugat de Iuraşco ca să-i mai de pas păr doar a veni Apostol şi s-au trăgănat vreme de atunce păr acmu. Iar cînd au fost acmu, / de iznoavă au apucat Iuraşco pe Lefter poruşnicul de cal, dar, fiind şi Apostol aice, s-au adus de faţă şi întrebîndu-1 noi să de samă de cal, arătă o mărturie de la vornicii de poartă că l-au preţăluit acel cal atunce şi l-au vîndut drept 6 lei. Deci, am socotit să de Iuraşco pace poruşnicului Lefter, iar el să-şi întrebe cu Apostol cu care i-au vîndut calul. Let 7250 <1742>, fevruarie 4 1147 7251 <1743>, 30 Facem ştire cu această carte de mărturie, pentru că, din poronca preluminatului domnului nostru, Io Costandin Nicolae voevod, avut-au giudecată înainte nostră Gligoraş sîn Vasile Mortul, ţigan gospod, cu Toader sîn Nicolai Potcovar, ţigan a lui Buhuş, pentru că, ţiind Gligoraş pe o soră a lui Toader, fată Ioanii ţigăncii gospod, pe care au ţinut-o Niculai ţiganul lui Buhuş, încă de 13 ani, iar acest Toader acum s-au sculat asupra lui Gligoraş ţiganul ca să-i ia nevasta lui, adică pe soru-sa, şi să o de să fie ţigancă lui Buhuş şi să rămîe el ţigan gospod. Dar noi, luînd sama cu amăruntul, aşe am socotit: din vreme că muma Mariii, Ioana ţiganca, fiind ţigancă domniască şi fiind şi Gligoraşco ţigan domnesc, să-şi ţie ţiganca lui, să nu fie despărţit de dînsa, iar Toader ţigan, fratele Mariii, să fie ţigan boeresc, în parte lui Buhuş, de vreme ce şi tată-său Niculai Potcovariul au fost ţigan boeresc, a lui Buhuş. Şi cunoscînd că aşa este cu dreptate, am dat această carte a noastră de mărturie la mîna lui Gligoraş ţiganul, ca să-şi ţie ţiganca lui, pe Mărie, cu bună pace de cătră Buhuşeşti, nimic trabă cu ei să n-aibă, nici cu copiii lor, că parte Buhuşeştilor li s-au dat parte pe Toader fratele Mariii, fiind şi tatu-său ţigan buhuşesc şi mai multă trabă cu fămie lui Gligoraş, cu Mărie, să n-aibă. Ianache hatman 1148 270 r. O carte de giudecată ce-aua vut Manole neguţitoriul de la Botăşeni, cu preutul Iftemii de la Drăguşani, jăluind mării sale acest preut Iftemii, zicînd că, la vreme tulburării muscalilor, s-au vorbit ei cu un Verdeş căpitanul şi cu un diiacon de la Stroeşti şi s-au dus ei la Botăşeni ş-au luat acest preut şi cu diiaconul 15 lei arvonă pe miere de la Manole cupeţ, iar Verdeş căpitanul au luat singur 15 lei pe miere de la Manole şi s-au apucat ei să-i ducă mierea gioi şi, neputînd ei să-i ducă miere gioi, i-au dus miere la săptămîna, duminecă. Şi cînd au întrat cu carăle cu miere în ogradă, iată şi căzacii vinie să încarce tîrgul şi să prade şi ei au îngiugat şi s-au dus pînă la Drăguşani şi, agiungîndu-i căzacii, ş-au apucat boii ş-au fugit, iar miere au rămas pieitoare de căzaci. Şi cerşind ei ca să le plătiască neguţitoriul miere şi stînd ei faţă înainte noastră, iar neguţitoriul au dat samă cum că le-au zis să discarce miere şi s-o pue într-o groapă, în taină, să arunce gunoi, că doară a scăpa şi ei n-au priimit, ş-au îngiugat şi s-au dus cu miere acasă, măcară că ei miere n-au adus la zua ce ş-au pus, gioi, ş-au adus-o la săptămîna, duminecă, cînd au fost prada. Ş-au adus neguţitoriul şi martur, pe un diiacon carile au mărturisit aceste şi cum că s-au păgubit neguţitoriul de 8 poloboace de miere şi i-au luat şi 370 lei bani căzacii dintr-un săcriu. Şi s-au giudecat, din vreme că nu i-au adus miere la zi şi apoi şi dac-au adus-o atunce la săptămîna, n-au vrut să o discarce şi să o pue în groapă, unde le-au zis şi ei au îngiugat şi s-au dus cu miere acasă şi i-au agiuns căzacii la Drăguşani şi s-au prăpădit miere, să fie şi ei păgubaşi, cum şi neguţitoriul şi alţii mulţi s-au păgubit de prada căzacilor, că aşe s-au hotărît giudecata lor. <1742,> fevraarie 6 1149 270 v. O carte de giudecată ce-au avut, din luminată poronca măriii sale lui vodă, Loghina preutiasă din Eşi, cu cumnatu-său Gligoraş din rae, jăluind această Loghină că, mai în trecuţii ani, i-au dat acestui Gligoraş un cal, să-şi ducă un copil în rae şi, pe urmă, i-au mai dat 6 vaci cu viţăi, să i le emeză şi nu i-au mai dat nici calul, nici vitile. Şi apoi, la vreme tulburării muscalilor, ş-au adus el 2 fete şi le-au purtat ea de grijă pin bejenii şi dacă s-au înpăcat, iar au amăgit-o de i-au dat 396 2 boi, să-şi ducă fetile acasă, apucîndu-să că-i va aduce boii în trei săptămîni şi, trecînd trei ani, nu i-au mai adus boii. Şi apucîndu-1 aice, au avut giudecată, din poronca măriii sale lui Grigorie vodă, la dumnealui banul Aristarho şi i-au giudecat să-şi aducă el trii oameni marturi de acolo, să giure aici cum că i-au murit boii de boală, iar n-au murit de foame. Şi el marturi nu ş-au adus şi au băgat pe femeie într-o crîcimă şi i-au dat zece lei, să facă pace pînă a vini cu mărturii şi astă toamnă, la sfeti Dimitrii, viind un fecior acestui Gligoraş la iarmaroc, i-au luat femeia 2 boi, cu ştire dumisale banului Aristarho. Şi acum, acest Gligoraş jăluind el măriii sale lui vodă, i-au orînduit cu giudecata la noi şi, luîndu-le sama, iarăşi i-au giudecat tot pe giudecata dumisale banului şi i-am mai pus zi pînă..., să-şi aducă el trii marturi de acolo, să giure aici, cum că au murit boii de boală, iar n-au murit de foame şi atunce îşi va lua boii. Iar neaducîndu-şi el giurători la zi, să rămîe boii a femeii, pentru boii ce i-au prăpădit, iar pentru alte vite ce-au prăpădit femeii, să aibă a să giudecata cu dînsul, că aşe li s-au hotărît giudecata. 7250 <1742>, fevruarie 6 1150 0 carte de giudecată ce-au avut Ştefan Darie medelnicerul cu Neculai Drehle, jăluind măriii sale lui vodă acest Neculai Drehle, zicînd că i-au luat 2 stupi dijmă şi 2 stupi i-ar fi stricat. r. Şi fiind rînduiţi cu giudecata la noi, / li-am luat sama şi Ştefan Darie au dat samă ş-au arătat şi o mărturie de la Toader biv vornic de lemne şi de la lacomii vornic, scriind că li-au luat sama pe carte măriii sale lui Grigorie vodă ce-au jăluit Drehle şi s-au dovedit acolo că acei 2 stupi i-au luat Ştefan Darie dijmă di pe moşie sa, Şoimăreştii şi pentru alţi doi stupi ce-au zis că i-au stricat, au giurat Ştefan Darie că nu i-au stricat şi face năpaste şi l-au dat pe acest Neculai rămas. Care noi, dacă am văzut mărturie acelor giudecători, l-am dat rămas pe Neculai Drehle, ca să de pace lui Ştefan Darie, că aşe s-au hotărît giudecata lor. 7250 <1742>, fevruarie 61 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CCLXXIV, doc. 51. 397 1151 O carte de giudecată ce-au avut Ioniţă Loizu, neguţitoriul din Eşi, cu Vasile sin popii lui Gavril din Eşi, jăluind măriii sale lui vodă acest Vasilii, zicînd că de 15 ani i-au dat o vacă într-o fîntînă, pe moşie lui loiz, anume..., la ţinutul... Şi fiind orînduiţi cu giudecata la noi, le-am luat sama ş-au dat sama Ioniţă Loiz că el, de 15 ani, nu ştie în ce groapă şi în ce fîntînă i-a fi dat vaca, că acolo sînt gropi şi fîntîni multe. Şi Ioniţă Loiz rădicînd cu sufletul lui înainte noastră, cum că el nu ştie în ce fîntînă sau în ce groapă i-a fi dat vaca, sau a cui a fi fost fîntînă şi, fiind neguţitor, s-au crezut. Şi s-au giudecat, din vreme că el nu ş-au întrebat atunce, ca să să afle a cui este fîntînă şi trecînd 15 ani la mijloc, s-au dat rămas acest Vasilie, ca să de pace lui Ioniţă Loiz. 7250 <1742>, fevraarie 6 1152 271 v. Mărturie de giudecată dumisale Sandul Sturza vel logofăt. Venit-au înainte noastră, din poronca măriii sale, preluminatului domnului nostru, Costandin Neculai vodă, de s-au giudecat de faţă Vasilie Busuioc ce-au fost postelnic, cu Anton călugărul ce s-au numit de mirenie Andrei căpitan şi cu Maria fameia lui, sora lui Miron Caplan, zicînd Anton călugărul înpreună cu fameia lui că li-au tăiet Vasilie Bosuioc gardul unii vii şi ş-au băgat iepile de i-au stricat via înpreună cu roada ei care era gata de cules, numai cît să între cu ciubărul şi l-au păgubit şi de nişte miere ce-au avut într-o putină, ca 3 vedre şi i-au aprins şi nişte lozniţe cu poamile ce era pe lozniţe şi cerşind el dreptate la giudecată, pentru cîte pagube jeluesc mai sus. Iar Vasilie Bosuioc au arătat o mărturie de la dumnealui Vasilie Ruset medelnicerul, în care scrie precum, din poronca domnească, fiind dumnealui orînduit în trecutul an, la luna lui fevraarie, a cerca şi a giudeca şi a aşăza pricinile ce-au avut Vasilie Bosuioc cu Miron Caplan şi cu sora lui Maria şi cu Anton călugărul, bărbatul ei, după ce s-au aşezat alte pricini a lor, precum scrie pre larg în mărturie acelui boier, au rămas toată pricina asupra casăi lor şi a locului lui Miron Caplan, de le stăpînia Bosuioc pentru 56 lei. Care, nevrînd ei a lăsa moştenire fratelui lor la stăpînirea lui Bosuioc, după dreptatea ce s-au căzut i-au giudecat să întoarcă acii 56 lei lui Vasilie Bosuioc şi să 398 rămîie ei stăpîni casălor şi locului aceluia unde zic că au fost vie. Şi supă ce au hotărît giudecata, încă le-au mai ertat Bosuioc 16 lei din datorie sa, căci l-au rugat, şi dînd ei cii 40 lei lui Bosuioc, i-au dat dinainte giudecăţii, ca să le înpreune locul ce-au fost a lui Caplan la stăpînirea lor. Şi i-au dat Bosuioc toate cărţile gospod şi mărturii de pe la boierii giudecători ce-au avut, făcîndu-şi şi zapis unul la mîna altuia, 72 r. cum să n-aibă a să mai / scula cu pîră unul asupra altuia de pricinile trecute, orce mărturie are arăta să nu să ţie în samă la giudecată, ce încă să i să de şi certare 200 de toiege. Care şi zapisul l-au arătat Vasilie Bosuioc faţă şi nici Anton călugărul împreună cu fameia lui n-au tăgăduit că nu-i zapis a lor, supuind adivărul, precum acele pricini de pagubă ce-au arătat ei sînt mai înainte de giudecata şi aşăzare ce i-au făcut dumnealui Vasilie Ruset. Pentru care, socotind noi că Anton călugărul împreună cu famee lui îmblă făr de ispravă a stîmi gîlceavă şi pîră piste aşăzare şi piste zapis de aşăzare ce-au dat la mîna lui Bosuioc, l-am dat rămas, ca să dei pace lui Bosuioc, să nu să mai acolisască cu acele pricini trecute a-1 mai pîrî, că acum l-au trecut de n-au luat certare ce să căde, dar, de va mai scorni aceasta pîră, nu-1 va trece certare. Aceasta facem ştire. Velet 7250 <1742>, fevruarie 4 1153 Mărturie de giudecata dumisale Ion Neculce vornicul. Let 7250 <1742>, fevruarie 10 Vinit-au de faţă, la giudecată, din luminată poronca măriii sale lui vodă, dumnealui Mihălache biv vel jicnicer, cu Toader Coca sîn Lupului Coca şi cu Vasilie Chipzuială, cînpulungeni, zicînd oamenii aceştia că li-au luat Mihălache jicnicerul cîteva vite, de au plinit unor păgubaşi ce li s-au furat 2 cai la vremea bejeniilor, mai înainte de moscali, puindu-le pricină dumnealui Mihălache că tâlharii au fost cînpulungeni de ai lor şi, trimiţînd dumnealui la dînşii să-i prinză pe tălhari, ei li-ar hi dat ştire de au fugit şi cu acea pricină au plinit şi păgubaşilor cu bucate de a lor şi i-au şi globit. 172 v. Iar dumnealui Mihălache dede samă / într-alt chip, precum că ei au fost 3 soţii la acel furtuşag, pe carii dovidindu-i acolo acum că au avut şi gazdă pe acel Lupul Coca şi i-au orînduit ca să margă cu această mărturie acolo, înainte vornicului de Botoşani şi înaintea lui Ion Izmană biv vel căpitan şi acolo să să strîngă cu toţii de faţă şi cu 399 Ion Vîmav, fiind şi el într-această pricină, şi Ion străjeriul, să să dovediască înaintea acelor boiari şi care va rămîne, acela să plătiască şi gloaba şi paguba. Şi mergînd acolo la acii boieri, să nu li se mai lungească pricina, numai să să curme, să nu mai poarte pe oamenii cu cheltuială şi iarăşi să dei mărturie. 1154 Giudecata dumisale vel banului i a dumisale Ion vornicul. Precum s-au pîrît de faţă, înaintea noastră, vătavul de cărăuşi şi şoltuzul de aici, de tîrg, cu Mihălache dărăban ot Iaşi, pentru o iapă ce i-au fost luat lui Mihălache de olac, acum în postul Crăciunului, la un olac a lui Dirvici bei care au fost rob la moscali şi, murind pe drum, au apucat Mihălache pe aceştia care au luat-o, ca să-i plătiască iapa. Pentru care s-au dat rămas Mihălache dărăban, ca să dei pace acestora carii au luat-o, din vreme că ei cu poroncă gospod au luat-o şi nămala încă au dat, 2 zloţi, pe cum au fost poronca, iar Mihălache dărăban, pentru paguba lui, să dei răvaş la măria sa vodă, căci atunce nici menziluri nu era aşăzate. Let 7250 <1742>, fevmarie 8 1155 Giudecata dumisale vornicului Ion. Precum, din luminată poronca măriii sale lui vodă, au avut pîră de faţă, înaintea noastră, preutul Dumitraşco şi Ion Dragoş ot Călimăneşti, ot Putna, cu ficiorii Mîrzacului, tij ot Putna, pentm un furtuşag ce li s-au făcut şi au prepus pe aceşti ficiori a Mîrzacului, fiindu-le megieşi şi aflîndu-să şi într-alte furtişaguri, pentru care au 273 r. arătat preutul şi cîteva mărturii de la păr / ot Tecuci şi de la alţii, arătîndu-i cu pricini de furtuşag. S-au trimis cu mărturia aceasta şi cu răvaş cu pecete gospod, scriind acolo, la starostii de Putna, ca să să dovediască toată pricina între dînşii, din 2 oameni de credinţă, giurători şi, precum să va dovidi, iarăşi să dei mărturie. Let 7250 <1742>, fevmarie 6 400 1156 Mărturie de giudecata dumisale Culi [?] hatman i vel ban, Ion vornicul. Facem ştire cu această mărtruie a noastră, precum, din luminată poronca măriii sale lui vodă, au avut pîră de faţă înaintea noastră preutul Mihălache, protopopul ot Iaşi, cu aceşti 3 căpitani de pe la meziluri, anume Grigorie Roşea căpitanul de Iaşi şi Ursul căpitanul de Tabără şi Andreiaş căpitan de Ştefaneşti, pentru o iapă ce i-au luat astă toamnă de olac, de aici, de la casa lui şi au lăsat-o de au trecut-o toate conacile şi, murind iapa, s-au dat platnici cu preţul iepii, 15 lei, carii să-i plătiască de căpitan cîte 5 lei. Plinindu-să preutului acei 15 lei pe acea iapă, să aibă a priimi şi preutul, mai multă pricină să nu fie între dînşii, că aşa s-au giudecat, precum s-au dovedit. Let 7250 <1742>, fevraarie 11 1157 Let 7250 <1742>, fevraarie 5 O mărturie de pîra ce-au avut Ianăş doftorul cu Ion condurariul, pentru 6 lei, cheltuiala condurariului, care au cheltuit el pentru o năpăstuire ce l-au năpăstuit Ianăş pentru 45 lei ce i-ar fi perit de la gazdă, pentru care năpaste şi la închisoare au şăzut condurariul şi pentru aceasta s-au îndreptat condurariul şi-şi cere cheltuiala ca să-i întoarcă Ianăş. Pentru care s-au giudecat, din vreme că tălhariul nu s-au aflat şi păgubaşul cu prepus s-au acolisît de condurar, s-au dat rămas condurariul. Fevraarie 5, let 7250 <1742> 1158 v. Mărturie de giudecata dumisale Ion Neculce biv vel vornic. Let 7250 <1742>, fevraarie 10 Facem ştire cu această mărturie a noastră, că iată, din luminată poronca gospod, au avut pîră de faţă, înaintea noastră, acest om, anume Ion Gotcă şi fameia sa Ilinca, din tîrg din Lăpuşna, cu Velicico Pădureţ ce-au fost copil în casă, pentru 2 boi cu un car ce i-au fost luat Velicico în anii trecuţi, puind pricină Velicico precum că ar hi fost şi el soţie la un vas de vin ce-au fost luat aceşti oameni de la un Ştefăniţă Mavrodin şi i-ar fi rămas dator cu 11 lei. Pentru care au mers oaminii aceştia de au adus şi de la Ştefăniţă Mavrodin răvaş, precum că nu-i sînt datori nici cu un ban şi pentru aceasta s-au dat Velicico rămas din toată giudecata, ca să plătiască boei şi carul acestor oameni, după cum l-au luat. Iar lui Velicico di-i pare cu strîmbul, să margă să-şi întrebe cu Ştefăniţă Mavrodin, căci Ştefăniţă Mavrodin nu s-au putut aduce acum aici, aflîndu-să acolo la Tighine, supt poroncă gospod, la slujba unui sol. 1159 Din luminată poronca măriii sale lui vodă, precum au avut giudecată, de faţă înainte noastră, Dionisie egumănul de la mănăstirea lui Sfeti Gheorghie ot Gălaţi, cu Necula grec, corăbieriu, zicînd Necula c-ar fi dat la mîna egumănului 120 lei bani, legaţi într-o pungă şi pecetluiţi, ca să-i strîngă şi i-au prăpădit toţi banii. Deci, întrebîndu-să şi egumănul ce are a răspunde la aceasta, el au dat samă că, adevărat i-au dat o punguliţă cu nişte bani pe samă, dar ca cîţi bani ar fi fost nu s-au ştiut, dîndu-i banii pecetluiţi şi, după ce i-au dat, i-au pus într-o ladă a lui, unde mai avea şi el nişte bani a lui, 274 r. ca 60 lei / şi alte strae şi mănunţuşuri şi după aceia, curundă vreme, zisă că, mărgînd el într-o sară, după ce-au înoptat, la nişte neguţitori, pentru voroava, cînd au vinit de acolo înapoi, ş-au găsit casa spartă pe ferestrile din dosul casăi, pin grădină, şi lada luată cu totul. Şi acei furi, cine au fost, scoţînd lada din casă pe feriastră, au stricat-o şi au luat şi banii acestui Necula grec şi banii lui, acei 60 lei şi altă ce-au mai avut în ladă tot, care şi lada au găsit-o afară fărmată. Care pe urmă şi acel tălhari zisă că s-au adiverit c-ar fi fost iar un corăbieri grec şi fugind el la Ibraila, de acolo au trecut în Ţara Româniască. Iar Necula, necrezînd pe egumenul într-acesta chip, să apuca cu mare tărie pe dînsul, precum că aceste a lui ar fi chip de meşterşug şi i-ar fi tăgăduind banii. Deci, noi am socotit ş-am orînduit pe Ursul vornicul de poartă di-au luat pe egumănul de Sfetii Gheorghii de mai sus numit, de l-au dus la sfinţia sa părintele mitropolitul, dimpreună cu Necula grecul, arătînd în scris sfinţiii sale, ca să cerce la sfînta pravilă pentru un lucru ce-ar da niştine la sama cuiva ca să-i poarte de griji şi, luîndu-să acel lucru dimpreună cu ale sale, cade-să a plăti lucrul acela celue ce i l-au dat pe 402 samă au ba? Şi de nu să cade a plăti lucrul acela şi din vreme că Neculii îi stârneşte inima cu prepus ca acela asupra egumănului, cum să hi făcut chip de meşterşug ca să-i rămîe banii tăgăduiţi, iar nu că i-ar fi luat cineva, socotit-am să priimască egumănul blăstămul sfînţiii sale părintelui mitropolitului, precum acei bani a Neculii i-au luat din lada aceia, dimpreună cu ale sale borfe şi bani ce-au mai avut, iar nu este alt meşterşug şi să rămîe Nicola păgubaş, după cum şi egumenul de ale sale. v. Şi aşa şi sfinţia sa părintele mitropolitul / ni-au dat în scris, cît pentru lucru ce-ar da niştine la sama cuiva ca să-i poarte de griji şi s-ar lua cu ale sale, ca să nu să cade a plăti, atîta şi pentru egumenul, c-au giurat ş-au priimit blăstămul sfînţiii sale, fiind şi Necula faţă, cum că alt meşterşug nu este, ce, s-au furat acei bani a Neculii dimpreună cu ale sale de mai sus arătate. Deci, dat-am rămas pe Necula, ca să de pace egumănului de Sfetii Gheorghii. Let 7250 <1742>, fevmarie 11 1160 Din luminată poronca măriii sale lui vodă, precum au _avut giudecată Toader sin lui Ilie Incîlcilă, puşcaş ot tîrgul Socevii, cu doi jidovi, anume Boroh de acolo şi Lazor din tîrgul Cemăuţului, pentm pricina unui bou, zicînd acest Toadir că, cu-n an mai înainte de venire moscalilor aice în ţară, au cumpărat un giunc mînzat de la un iarmaroc a bulciului la tîrgul Socevii şi, după aceasta, la anul, au vîndut acel giunc lui Boroh jidov, de mai sus numit, drept 6 lei. Iar Boroh jidov dedi samă că, după ce-au cumpărat acel giunc de la Toadir Încîlcilă, l-au înpărechet cu alt giunc pe potriva lui şi peste curundă vreme, mai trecînd ca vro giumătate de an la mijloc, au dus pe amîndoi boii aceia la iarmarocul de la tîrgul Siretiului, la Ispas, şi i-au vîndut lui Lazor jidovul, numitului mai de sus, drept 18 lei. Iar Lazor jidovul dedi samă că, după ce-au cumpărat acei boi de la Boroh jidovul ş-au mărs acasă, la Cernăuţi, s-au aflat un turc, anume Aii topci Ciolac, din olatul Hotinului, dintr-un sat din Coliniţa, zicînd că cunoaşte acel bou, ce-1 cumpărasă de la Boroh, c-ar fi a lui, perit din vreme turburării moscalilor, scoţind şi pe alţi doi turci şi trii moldoveni marturi, de acolo, dintr-acel sat, mărturisind înainte Hrisoscului staroste de Cernăuţi precum că-1 cunosc pe acel bou ş-ar fi şi giurat acei trii moldoveni, precum că este boul lui Aii topci Ciolac, 403 după cum şi mărturie de la Hrisoscul staroste ni-au arătat Lazor jidovul, într-acesta chip scriind. 275 r. Deci, noi am socotit ş-am hotărît giudecata lor ca să dea Toader sin lui Incîlcilă lui Boroh jidovul de Soceavă, cărue i-au vîndut el giuncul, 6 lei, preţul precum l-au cumpărat Boroh de la dînsul şi Boroh să de 9 lei lui Lazor jidovul, preţul pe giumătate acelor doi boi ce i-au vîndut, adecă pentru boul ce-au cumpărat de la Toader şi l-au vîndut lui Lazor jidovul, iar Toader sin lui Incîlcilă să margă să-şi întrebe giudecata cu Aii topci. Măcar că arată jidovii că ar fi făcut cîtăva cheltuială, îmblînd pe la giudecăţi pentru pricina aceasta, dar de cheltuiala aceia am socotit să fie răbdători, căci şi Toader, păr îşi va căuta giudecata cu Aii topci, îmblîndu-să pe acolo, multă cheltuială a face şi socotind că şi lui Toader să-i fie o năpaste de la Aii topci. Let 7250 <1742>, fevruarie 11 1161 O carte de giudecată, asemene scriind tot pe această giudecată, s-au dat la mîna lui Lazor jidovul din tîrgul Cernăuţilor, după hotărîrea giudecăţii ce arată mai sus, ca să nu mai aibă vreo supărare de cătră Boroh jidovul de tîrgul Socevii. Let 7250 <1742>, fevruarie 11 1162 Din luminată poronca măriii sale lui vodă, precum au avut giudecată Vasile Cheosa ot ţinutul Fălciiului, cu Mihalache Oţăl din Oţăleni, sluga şătrarului Nicolai Hrisoverghie şătrar, pentru pricina a patru boi, zicînd Mihălache Oţăl că, la măria sa Grigorie vodă, fiind stăpînu-său Hrisoverghi căpitan la Codru, ar fi luat 4 boi dintr-un loc, de gloabă şi, fiind el nemesnic, i-ar fi dat pe sama lui, ca să-i ducă la 275 v. casa stăpînu-său şi el / încă i-au dat la mîna acestui Vasile Cheosa de mai sus numit, ca să-i ducă la casa şătrarului Hrisoverghi şi pe urmă, aflîndu-să acei boi tătărăşti, de forat, s-au plinit boii de la casa lui. Deci, întrebînd şi pe Vasile Cheosa ce are a răspunde, el au dat samă că, după ce i-au dat Mihălache Oţăl acei boi, i-au dus la casa lui Mihălachi şi el, pe urmă, i-au dat stăpînu-său. Care, nici Mihălache nu putu tăgădui de aceasta, că n-au dus Vasile Cheosa boii la casa lui şi că nu i-au dat el la mîna stăpînu-său, dar, aflîndu-să boii aceia tătărăşti, de forat, după cum s-au zis mai sus, au venit tătarii la casa lui şi ş-au plinit boii de la dînsul. Şi văzînd el că nimică fiind vinovat la 404 aceasta şi l-au sărăcit tătarii pe dînsu, au venit ş-au dat jalobă măriii sale lui vodă şi i s-au făcut carte la căpitanul de Codru ca să ia sama aceştii pricini şi de la cine s-a căde să-i împliniască boii, să nu rămîe păgubaş. Şi, de vreme că Mihălache Oţăl i-au fost dat lui boii pe mînă şi el i-au dus la casa lui şi i-au dat la mîna stăpînu-său, au socotit vel căpitanul de Codru ş-au plătit pagubă Cheosii de la Mihălachi Oţăl. Care s-au socotit că vel căpitanul cu cale au plinit boii de la Oţăl. Deci, cerşind Mihălache ca să aibă dreptate, am hotărît giudecata lor, să de Mihălache pace lui Vasile Cheosa, nefiind el la aceasta vinovat, iar el să-şi cerci giudecata cu stăpînu-său, Neculai Hrisăverghi şătrarul, de vremi că boii, ducîndu-i el la dînsu, au rămas la casa lui. Let 7250 <1742>, fevmarie 11 1163 r. Din luminată poronca măriii sale lui vodă, precum au avut giudecată de faţă Toader Dărăbanul de la Piciorul Lupului, ot ţinutul Eşului, cu-n cumnat al său, anume Ilie, de acolo, cizînd acest Ilie că, avînd el o şură lîngă casă, în care şură avea 10 cară de păpuşoi, i s-ar fi mgat cumnatu-său Toader, avînd şi el puţintei păpuşoi, ca să-i pue acolo în şură şi, aducîndu-şi păpuşoii şi îmblînd acolo, au aprins şura şi i-au ars păpuşoii toţi şi este păgubaş. Deci, întrebînd şi pe Toader Dărăbanul ce are a răspunde, iar el au dat samă că această pricină este vechi, aproape di pe cînd au perit soarile, cari s-au socotit de atunce ca triizăci şi mai bine de ani: Şi de aceasta, cum că nu s-au făcut ace greşală cu aprinderi păpuşoilor, nici Toader n-au tăgăduit, numai zisă că acest cumnat a lui de mai sus numit pe atunce era copil mic, de păşte viţăii şi, după ce-au ars păpuşoii, au ales păpuşoii cei arşi de o parte şi cei nearşi de altă parte ş-au dat în locul celor arşi alţi păpuşoi socm-său, tatului acestui cumnat a lui, măcar că atîţe păpuşoi pre cît au arătat el n-au fost, au fost mai puţini, dar din cîţi au fost, pe cîţi au fost arşi i-au dat la loc. La care, socotind giudecata lor, nici o dreptate n-au avut acest Ilie, piste atîţe ani trecuţi, a să scula cu această pîră asupra cumnatu-său, lui Toader, de vremi că Toader dedi samă că, după aceia, au mai trăit socm-său, tatul lui, 20 de ani şi mai bine şi nicidecum această pricină n-au mai arătat-o, căci s-au ştiut un lucm aşăzat şi mîntuit. Şi măcar că, cu dreptate de-a fi să-i plătească Toader cumnatu-său păpuşoii, încă nu să cuvine a-i plăti, de vremi că atîţe ani au trecut la 405 276 v. mijloc şi ei trăind uşă de uşă, / tot dimpreună, şi nimic de aceasta n-au pomenit păr acmu, nici au mai cercat această giudecată păr acmu. Deci, dat-am rămas pe Ilie, ca să de bună pace cumantu-său, lui Toader. Let 7250 <1742>, fevruarie 12 1164 Din poronca măriii sale, preluminatului domnului nostru Costandin Neculai voievod, au vinit de faţă la giudecată înainte noastră Ion Dan vornicul de Dolheşti, cu Ilie Stîngul din Cotnari, zîcînd Ilie Stîngul că i-au luat, în anii trecuţi, 2 boi a lui un frate a lui Ion Dan, anume Vasilache, ce-au fost pârcălab la Cotnari, puind pricină Vasilache Stîngului că au ţinut la casa lui bucate de pripas şi de furat şi lui i-ar fi fost năpaste, fiind el om drept. Şi, după acee, murind Vasilache pârcălabul şi el ce-au mai avut au rămas tot la mîna frăţîne-său acestue, lui Ion, şi pentru aceia, ştiindu-să el năpăstuit, acmu îşi cere al săi boi să i să pliniască cu giudecată de la moşteni-toriul lui Vasilache pârcălabul, aducînd şi marturi Stîngul, de îndreptare, pe un cumnat al său, anume... călugărul. Pentru care, fiind şi Ion Dan de faţă, dede samă cum că el de aceasta pricină nu ştie nemică, fiind şi vreme de demult, că or fi 15 ani sau şi mai bine, de cînd au fost frati-său pârcălab şi sînt 10 ani de cînd au murit şi el şi el în viaţa frăţîne-său, cît au trăit, de cînd au fost pârcălab şi pînă la moarte, n-au zis niciodată de această pricină, măcară că el era osăbit de frati-său, trăind el la Suceavă şi frati-său la Cotnari. Deci, fiind vreme de demult şi în toţi anii ce-au mai trăit Vasilache după ce i-au luat boii Stîngului, din vreme că s-au ştiut el om 277 r. drept şi n-au cercat pînă au trăit Vasilache, dacă au avut / marturi de îndreptăciune, să să fie îndreptat. Iar acum, peste 15 ce s-au sculat el a trage pîră cu fratele mortului ce-au murit de 10 ani, am socotit că îmblă Stîngul acolisîndu-să făr de ispravă şi l-am dat rămas, să de pace lui Ion Dan, mai mult să nu să acolisască de dînsul. Aceasta facem ştire. Nici vro carte de giudecată că au avut Stîngul să tragă pe Vasilache ce-au fost pârcălab la Cotnari n-au arătat pînă acum şi mărturii atunce nu i-au scos, dacă au fost bucăţile lui drepte, că s-au temut să nu-1 dovidiască, că sînt de furat. Let 7250 <1742>, fevruarie 4. 406 1165 Facem ştire cu această mărturie a noastră, precum s-au pîrît de faţă, din luminată poronca măriii sale lui vodă, înaintea noastră, Ion Gigîtul, mazil ot Putna, cu Dumitru din Cucuieţi şi cu Vasilie Bazama de acolo, jeluind aceşti oameni, zîcînd Ion Gigîtul că, la vreme tulburării moscalilor, cînd au prădat moscali Focşanii, ei fiind în bejenii în Măgură, mistuiţi în nişte rîpi şi discălecînd un căpitan de cătane în Cucuieţi, la o crîcimă, cu cîteva cătane, iar acest Dumitru din Cucuieţi au mers la dînşii şi au băut cu dînşii pînă la noapte şi apoi au luat pe cătane, noaptia, şi i-au dus în Măgura, la bejenie unde era Gigîtul şi cu Dumitru Vameşul. Şi căpitanul de cătane au mers de au prins pe Dumitru vamişul, iar acest Dumitru din Cucuieţi au mers la Gigîtul şi el sîngur l-au luat de chept şi l-au dat în mîna cătanilor şi i-au căutat el toate borfile pe unde au fost mistuite şi li-au luat cu mîna lui, de li-au dat cătanilor. Pentru pagubă şi jaf, au fost mai jeluit Gigîtul şi la domnie măriii v. sale Grigore vodă şi li s-au scris o carte la dumnealui / Dumitraşco Pălade biv vel clucer i Costandin pitarul, fiind atunce staroste de Putna, de la care giudecători au arătat de faţă Gigîtul şi mărturie şi, osăbit, au mai scos şi marturi pe Pintelii Ştiucă. Şi, cu toate acestea, şi de la această giudecată s-au dat platnic Dumitru din Cucuieţi, scriind într-această mărturie ca să adiveriască dumnealui Dumitru Suciu, starostele de Putna, cîtă pagubă a fi făcut Gigîtului atunce, să pliniască toată de la Dumitru din Cucuieţi şi cîtă pagubă va adiveri şi o va plini iarăşi' să de mărturie, trecînd-o la protocol. Let 7250 <1742>, fevmarie 9 1166 Din luminată poronca măriii sale lui vodă, precum au avut giudecată de faţă Ion Cioclu, sin lui Gligoraş, nepot lui Vasile Bejul, din satul Străoanii, di pe Jijie, ot ţinutul Eşului, cu Costantin zet lui Brahă ce-au fost ispravnic de armaşi, pentm o parte de moşie de acole, din Străoani, zicînd Ion Cioclu că, la domnie măriii sale lui Mihai vodă, scoţindu-să nişte tălhari la pierzare şi, fiind Brahă zapciu asupra pierzării lor, iar unul dintr-acei tălhari, anume Costantin fecior lui Andmnache, nepot lui Toader Roşiiancăi, avînd şi el parte de moşie de pe tată-său acole în Străoani, au strigat atunce, la pierzare lui, că cine i-ar scoate capul s-ar da rob şi i-ar da şi ace parte de moşie de mai 407 sus numită. Iar Brahă, auzind aşe, l-ar fi dat pe acel Costantin în laturi ş-ar fi luat zapis cu meşterşug din mîna lui pe moşie şi pe urmă tot şi l-au pierdut. Şi, cu acel fel de socotială, încăpînd Brahă stăpînitori pe parte 278 r. acelui tălhari, au rămas moşie / acmu la stăpînirea gineri-său, lui Costantin, şi rămîind supt stăpînirea lui, nu numai cît stăpîneşte parte tălhariului, ce şi la alte părţi să întinde cu înpresurarea, cît pe partea acestui Ion Cioclu de mai sus numit, atîta şi pe părţile altor răzeşi. Care dedi samă Ion Cioclu că acel sat îmblă în trii bătrîni, un bătrîn Vasile Bejul şi alt bătrîn a lui Graur, din care să tragi el, şi un bătrîn a Roşiiancăi, din care să tragi acel tălhari de mai sus numit, care acest bătrîn îmblă în patru părţi, de vreme că Roşiianca au avut 4 feciori, adică 2 feciori şi 2 feti. Şi pentru parte acestui Roşiiancă arătă Ion Cioclu şi doaî cărţi, una de la măria sa Grigorie vodă dintăi, alta de la măria sa Costandin vodă, din domnie dintăi, pentm multă pîră şi giudecată ce-au avut moşii lui de mai sus numiţi cu-n Toader Cotelici. Care acest Toader Cotelici, după rădicarea lui Andmnachi zet Roşiiancăi cu ficiorii săi de mai sus numiţi, de s-au dus de aice din ţară în olatul Hotinului, s-au făcut fecior de suflet Roşiiancăi şi să face stăpînitori pe parte lui de moşie şi stînd ei de faţă la îmbe giudecăţile Divanului şi de vreme că acel Toader Cotelici vro scrisoare sau vmn sămn de dovadă ca cum să fie ficior de suflet Roşiiancăi n-au arătat, ce, numai aşa, cu gura lui şi aflîndu-să că este acolisitor făr de cale, s-au dat rămas din toată giudecata Divanului şi lipsit din parte moşiii. Deci, întrebînd şi pe Costantin zet lui Brahă ce are a răspunde, iar el au arătat un ispisoc de la măria sa Mihai vodă, în care ispisoc arată pentm doi ficiori a lui Andrunache, nepoţii Roşiiancăi, care lipsind ei cu toată casa lor în olatul Hotinului, părăsindu-şi moşiile, vinia în ţară dimpreună cu alţi tălhari de făce multă stricăciune lăcuitorilor de ţară 278 v. şi, prinzîndu-să, ş-au luat plata lor cu pierzare. Iar parte lor / de moşie au rămas în sama domniască şi, pentm slujbă cu dreptate ce-au slujit Brahă armaşul domniii, au socotit măria sa Mihai vodă şi l-au miluit cu acele doaî părţi de moşie a celor doi tălhari, feciorii lui Andrunache, nepoţii Roşiiancăi, de mai sus numiţi şi pe acele părţi zisă şi Costantin zet lui Brahă c-au rămas stăpînitori, iar mai mult zisă că nu să întinde. Iar Ion Cioclu dedi samă că, la pierzare acelor tălhari, numai un fecior a lui Andrunache au fost într-acei tălhari, anume Costantin de mai sus numit, iar nu doi feciori după cum arată ispisocul lui Costantin Brahă, după cum şi o mărturie ne arătă Ion Cioclu, de la cîţiva oameni care s-au tîmplat la pierzare tâlharilor acelora, în care 408 mărturie arată de zapisul ce-au apucat Brahă cu meşterşug din mîna acelui tălhari, a ficiorului lui Andrunache. Care şi aceasta scrie că, după ce-au apucat Brahă zapis din mîna lui şi rămîind lucrul asupra lui tot de pierzare, au strigat să nu să ţie nici într-o samă acel zapis de danie ce-au apucat Brahă di-au făcut. Şi aşe, cu meşterşug ca acesta au pus Brahă doaî părţi de moşie în zapis, numind pe doi feciori dintr-acei tălhari c-ar fi fost a lui Andrunache, dar numai acel Costantin de mai sus numit au fost, dar alţi fraţi şi niamuri de a lui şi păr acmu să află vii, dar fiind răzleţiţi şi înstreinaţi de pe locurile aceste. Deci, cu hotărîtă giudecată, dat-am rămas pe Costantin zet lui Brahă armaşul, ca mai mult decît parte lui Costantin sin Andrunache, de mai sus numit, a celui perit, să n-aibă a stăpîni, însă din bătrînul Roşiiancăi a patra parte, din care să tragi peritul. Ş-am socotit ca să margă r. hotamic să aliagă şi să-i stîlpască ace / parte cu pietre despre alte părţi şi pe atîta să stăpîniască Costantin Brahă. Let 7250 <1742>, fevruarie 15 1167 Din luminată poronca măriii sale lui vodă, precum au avut giudecată de faţă Mărie fata lui Golimasă, femee lui Gavril Moţoc, pe care mai înainte o au ţinut Costantin Perjul căpitan, cu cumnatu-său Gheorghii Perjul, pentru pricina unor moşii. Pentru care moşii, multă pîră şi giudecată au avut Mărie Perjoai, în trecuţii ani, cu toţi cumnaţii ei şi cu alte săminţii a lor şi tot i-au rămas Mărie din giudecată, precum mai pre larg, de toată giudecata lor, ni-au arătat Mărie Perjoai carte de rămas asupra cumnaţilor ei, de la măria sa Grigorie vodă, arătînd în carte de toate moşiile anume şi alte rămăşiţuri dintru cari au avut pricini. Dar, arătînd cumnaţii Mariii, atunce la giudecată, cum c-ar hi vîndut Costantin Perjul, bărbatul Mariii, o ţigancă şi nişti odoară, la aceasta au fost socotit giudecata, de au ei prepus ca acela asupra cumnaţii lor, Mariii, să-i facă carte de blăstăm, după cum i-au şi făcut. Şi nici cu atîta nu s-au odihnit şi de iznoavă au tras pe cumnata lor, pe -Mărie, la giudecată şi, eşind ei cu giudecata la Divan, înainte măriii sale, preluminat stăpînului nostru Costantin vodă şi luîndu-li-se de iznoavă sama, iarăşi s-au dat Gheorghii Perjul rămas din toată giudecata Divanului. Dar, zicînd el şi aceasta că, pentm ţigancă şi odoară, să margă cumnată-sa Mărie să giure cum nu ştie nimică de vînzare lor şi să aibă pace, au orînduit măria sa vodă pe doi vornici de poartă di-au luat pe Mărie Perjoae ş-au 409 279 v. dus-o la sfînta biserică, la / Sfetii Neculai şi, peste carte de blăstăm, au şi giurat, fiind şi Gheorghii Peijul de faţă, după cum şi mărturie vornicilor de poartă arată. Deci, rămîind Perjul şi dintr-această giudecată, de iznoavă au dat Gavril Moţoc jalobă la Măria sa vodă asupra lui Gheorghii Perjul, pentru cheltuiala ce-au făcut şi pentru veniturile unor moşii, din care moşii, cu acest chip de socotială, nemaiţiindu-să el odihnit cu giudecăţile, tot au mîncat vinitul lor. Şi orînduindu-să la noi cu această giudecată, ca să le luîm sama pentru cheltuiala ce-au arătat Gavril Moţoc c-au cheltuit şi pentru acel venit ce-au luat Perjul din moşie, li-am luat sama şi, cînd am vrut să plinim lui Gavril Moţoc de la Perjul ce să cade cu dreptate, după hotărîrea giudecăţii, au fugit de aice şi s-au dus. Deci, am socotit ca să i să facă lui Gavril Moţoc o carte gospod la starostele de Cernăuţi şi precum a rădica Perjul cu sufletul lui c-au luat din venitul moşiii, să i să împliniască lui Gavril. Aşijdire şi pentru cheltuiala lui Gavril, pe cum a rădica el cu sufletul lui c-au cheltuit, să-i întoarcă Peijul toată cheltuiala. Let 7250 <1742>, fevruarie 15 1168 Facem ştire cu această mărturie a noastră că, iată, din luminată poronca gospod, au avut pîră de faţă, înainte noastră, acest om, anume Andonie Tălăbir, de la Tămăşeni ot Fălciiu, cu Iovul, sluga dumisale lui Ilie Costache biv vel armaş, jeluind acest Andonie zicînd că, în vreme tulburării moscalilor, eşind el cu bejenie de la Deleni ot Tutova, cu carul cu 4 boi, să margă la ţarină şi cum au eşit din codru, de la bejenii, l-au lovit nişte tătari şi l-au robit pe dînsul şi i-au luat acii 4 boi şi alte 6 vite i-au luat de la bejenii. Şi pe urmă, scăpînd el de la tătari cu un cal tătărăsc, l-au prins acest Iovul, sluga lui Ilie Costache, 290 r. fiind dumnealui / Ilie Costache vel căpitan la Codru, şi i-au luat calul. Şi acum, stînd el cu Iovul la giudecată înainte noastră, li-am luat sama şi, arătînd omul acesta mărturie de la oameni buni, megieşi, mărturisind cu sufletile lor precum este om bun şi eşind la ţarină din bejenie l-au robit tătarii şi i-au luat vro 10 vite şi 7 lei bani şi pe urmă au scăpat cu acel cal de la tătari şi l-au luat acel Iovul. Şi pe urmă, căzînd căpitan mare Ilie Costache, au dat acel Iovul calul la stăpînu-său, care arată şi o mărturie de la dumnealui Ilie Costache, precum că calul este şi acum la dumnealui, luîndu-1 ca, de ar vini cineva pe urmă, să-l dei şi n-au mai vinit nime pe urmă pînă acum. 410 Şi pentm aceasta, noi aşa am socotit şi am giudecat, din vreme că omul acesta să îndreptiază cu mărturii a megieşi că este om bun şi căzînd rob la tătari au scăpat cu acel cal şi pe dînsul l-au jăcuit tătarii de 10 vite şi 7 lei bani, s-au socotit că este cu dreptate să i să dei calul, să rămîe şi el cu acel cal pentm paguba lui. Şi, precum am socotit, am dat această mărturie de la noi şi s-au pus şi la protocol. Let 7250 <1742>, fevmarie 20 1169 Ion Neculce vornic Facem ştire cu această mărturie a noastră, precum au vinit oaminii din Scubinţi şi din Dialul lui Vodă şi s-au jeluit măriii sale lui vodă pe Mihalache Pilat medelnicerul, ficioml lui Costantin Pilat biv vel şătrar, zîcînd că stăpîneşte aceste moşii, Scubinţii şi Dialul lui Vodă, care sîlişti sînt în ţinutul Hîrlăului, de ocolul tîrgului Hîrlăul, arătînd cum că hotarăle acestor sate nu agiung pînă în podgorie, nici este silişte în podgorie, ce numai cu cîmpul are triabă, iar podgorie este loc domnesc şi nu are Pilat nici o triabă cu podgorie. Care au arătat şi mărturie de la cîţiva oameni împregiuraşi, în care mărturie scrie v. că, din Deleni şi pînă în Băiceni, / este podgorie domniască şi, la domnie domniei sale lui Mihai vodă, au scos şi pe Costandin Pilat şătrariul din casă, fiindu-i casa în Dialul lui Vodă, dar nici o dovadă n-au arătat, cu ce pricină l-au scos din casă. Deci, orînduindu-i măria sa vodă cu giudecata la noi, ca să le luîm sama pre amăruntul şi stînd cu toţii de faţă înaintea noastră, întrebat-am pe Mihălache Pilat medelniceml ce răspunde pentru această pricină. Deci, Mihălache Pilat medelniceml au arătat un hrisov de danie de la Moisăi vodă, ce-au dat lui Pătraşco Ciogolii logofătul aceste ocini, Scubinţii şi Dialul lui Vodă şi iarăşi au mai arătat şi alt hrisov de întăritură pe acea danie, de la Vasilie vodă şi alt hrisov, de pîră şi de rămas, de la răpoosatul Antiohie vodă, ce-au avut pîră Ştefan Pilat vornicul şi Ion Ciogolea pârcălabul, cu Solomon sîn Contăş, iarăşi pentm acestea ocini şi au mai scos şi alt hrisov, iarăşi de la răpoosatul Antiohie vodă, de pîră şi de rămas ce-au avut pîră Costandin Pilat biv vel şătrar cu Dabija vel păhamicul, pentm zăciuiala viilor ce era în podgorie, pe hotarul Scubinţilor şi Dialul lui Vodă. Pentm care, luîndu-le sama cu amăruntul, s-au dovidit dintru aceste hrisoave domneşti că Scubinţii şi Dialul lui Vodă nu sînt la cîmp, precum au dat samă aceşti oameni, ce sînt în podgorie, după 411 cum pre larg să adivereşte dintru aceste hrisoave a lui Antiohie vodă, carii s-au pomenit mai sus, c-au avut pîră Costandin Pilat şătrariul cu Dabija păhamicul, pentm zăciuiala viilor din podgorie ce era pe hotarul Scubinţilor şi Dialul lui Vodă, căci într-acele hotară, aiurile, la cînp, n-au fost vii nici odănăoară, ce numai în podgorie. Aşijderea, luat-am sama şi pentm hotarăle altor silişti ce sînt din sus şi din gios, începînd de la Storeşti, Şăndreni, Vlădeni, Rădeni, Unsa, Boscoteni, Feredeieni, Delenii la Macsut, Zagaveiul, Fiteştii, Scubinţii şi Dialul lui Vodă, Buhalniţa, Horodiştii, toate acestea sate sînt siliştile lor în 291 r. podgorie, / iar nu la cînp. Care, împotriva acestor dovezi ce-au arătat Mihălache Pilat medelnicerul, n-au putut să răspunză mai mult aceşti oameni şi s-au adiverit cu bună dreptate c-au îmbiat far de cale şi s-au dat rămaşi. Iar Mihălache Pilat medelniceml să-şi stăpîniască ocinile cu pace, după cum îi scriu hrisoavile domneşti ce are la mînă şi pe această mărturie a noastră să aibă a-şi face şi dres domnesc de întăritură. Let 7250 <1742>, fevmarie 22 1170 Facem ştire cu această mărturie de giudecată a noastră că, din poronca preluminatului domnului nostru, Ioan Costandin Neculai voievod, s-au pîrît de faţă dumnealui Ştefan Tăbîrţă biv vel jicnicer, cu Andrei Prăjăscul, feciorul lui Ştefan Prăjăscul clucer, pentm un sat ce să chiamă Purceleştii, la ţînutul Sucevii, fiind amîndoi răzeşi la acel sat, giumătate a unuie şi giumătate a altuie, avînd multă gîlceavă între dumnealor şi nefiind alesă părţile carii dincotro or ţîne, far cît scrie în nişte scrisori a Prăjăscului partea din gios, despre Sîretiu. Şi s-au orînduit cîţiva boiari hotărnici ca să aliagă acele părţi, mai în trecuţii ani, la alţi domni, mai pe urmă s-au orînduit şi dumnealui Ion Neculce biv vel vornic, la domnia măriii sale Grigore vodă. Şi mărgînd dumnealui acolo, nicidecum n-au putut să le curme giudecata, să hotărască, căci oameni bătrîni, ca să ştie cum au ţinut de pe atuncea, nu s-au aflat şi scrisorile ce-au arătat Prăjăscul nu aleg bine, scriu lucmri întunecate: că scriu partea din gios, dispre Sîret şi hotarul nu merge aşa, ce, mergi un capăt de hotar dispre Sîret şi alt capăt a hotarului vine dispre munte, dispre apus. Deci, n-are cum să înpartă hotarul aşa, curmeziş, după cum cere Prăjăscul, căci apoi partea lui Tăbîrţă jicniceml rămîne numai codml şi o bucăţă de cînp, dară 412 Prăjăscului rămîne tot cînpul şi fînaţul şi bălţile cu peşte şi podul dintr-apa Sîretiului. Deci, dumnealui vornicul Ion, văzînd atuncea că nu poate să aşază acolo, li-au dat zi să vie la Divanul măriii sale Grigorie vodă, ş-au v. măsurat tot hotarul ş-au făcut şi prubă / de cum stă locul. Şi neavînd atunce vreme ca să iasă la Divan ca să li să curme giudecata, acmu dar, din poronca măriii sale lui vodă, au stătut şi li-am luat sama cu amăruntul şi am văzut şi pruba de hotară după cum stă locul, ce-au fost făcut dumnealui vornicul Ion şi aşa am socotit ş-am giudecat: de vreme că giumătate de sat este a unuie şi giumătate de sat a altuie, nu vine lucrul să să înpartă în curmeziş hotarul, să aibă unul apă şi altul numai pădure, ce, pre lungu, după cum îmblă şi alte hotară, cum a avea o parte bălţi şi fînaţ şi cînp şi pădure şi apă în Sîret, aşa şi altul, iar pentru pod, cineşi pe parte lui volnic să fie să-şi facă. Deci, aşa am socotit ş-am giudecat, să aibă a merge hotărnicii acolo, pre cine va socoti mărie sa vodă, şi să măsure tot locul pe lungu, dintr-un capăt pînă într-altul, drept în doî, la amîndoî părţile să rămîe şi codru şi cînp şi fînaţ şi bălţi şi Sîret şi partea cea din sus să fie a jicniceriului Tăbîrţă, fiind casă-le moşu-său şi a dumisale acmu tot pe acea parte, dar partea cea din gios să fie a Prăjăscului, după cum îi scriu şi scrisorile lui. Iar pentru un pîrău ce vine din codru, lîngă casăle dumisale jicniceriului Tăbîrţă, de s-ari întînpla să vie în partea cea din sat a jicniceriului Tăbîrţă, cîte vaduri de moară ar fi pre acel pîrîu să fie înpărţitoare cu Prăjeseul în doî şi să le scrie şi hotărnicii care vaduri să vin în partea jicniceriului Tăbîrţă şi care s-or vini în partea Prăjăscului. Aşijdirea, avînd pricină şi pentru marginea hotarului din sus a Purceleştilor cu a Stolnicenilor, fiind Stolnicenii din sus a Prăjăscului, arătînd un troian ce este dispărţire hotarului şi din capul troianului şi pînă în Sîreti, peste şăs, nu sînt semne, deci aşa s-au socotit, să caute dumnealor boiarii care or fi hotărnici 2 oameni streini, dintr-alte sate, să margă acie din capul troianului drept spre răsărit, după cum or şti cu sufletul lor şi, pe unde or mergi acie, să pue sămne hotară, să aliagă partea Purceleştilor de cătră partea Stolnicenilor şi aşa să aibă a stăpîni r. tot hotarul împregiur / şi în giumătate, să dea o parte a unuie şi o parte a altuie. Aşijdirea mai ave dumnealui jicniceriul Tăbîrţă danie, de la moşa Prăjăscului, 10 pămînturi şi un colac de baltă de fînaţ la Sîret, din cea giumătate de sat a Prăjăscului. Deci, să caute hotărnicii cît ar cuprinde acele 10 pămînturi şi să le dea iarăşi în partea de sus, a lui Tăbîrţă 413 jitniceriul şi, precum or hotărî, să aibă a da şi mărturii la mîna amîn-duror părţile, cîte cîţi stînjini or fi în fiştecare parte, şi la una şi la alta. Deci, după cum am socotit ş-am giudecat, am dat această carte de giudecată, cu iscăliturile noastre, la mîna jitniceriului Tăbîrţă, să-i fie de credinţă. 5 Aceasta facem ştire. Veleto 7250 <1742>, fevruarie 21 Boiarii giudecătorî: Ion Neculce biv vel vornic, Ianachi hatman, Toadir Păladi vel vistiernic, Alistarho ban 1171 [F.D.] <1742, februarie> Facem ştire cu această mărturie a noastră că, iată, din poronca prealuminatului domnului nostru, Ion Costandin Neculai voievoda, au avut pîră de faţă, înaintea noastră, Apostol Bălănescul, feciorul lui Vasilie Cruitoriul, nepot Pătrului şi a lui Bălan, cu Grigori Bădros, jeluind măriii sale lui vodă Grigori Bădros precum că el este moşan de baştină în sat în Bălăneşti, este în ţinutul Fălciiului, pe valea Bujorului şi n-ar hi putînd ca să-şi stăpîniască moşia, avînd mare strîmbătate de cătră Apostol Bălănescul. Iar Apostol Bălănescul au dat samă înainte noastră şi au scos di ni-au arătat şi un ispisoc de la mărie sa Grigore vodă, din let 7249, săptemvrie 1, scriind că, după multă pîră ce-au avut în cîteva rînduri la Divanul măriii sale Apostol Bălănescul cu Grigore Bădros, li s-au hotărît giudecata ca să aibă a ţine a ei acea moşie în giumătate, partea de sus să o ţîe Grigore Bădros cu fraţii , iar partea de gios, giumătate de sat, să o ţîe Apostol Bălănescul cu fraţii lui. Deci, noi am întrebat pe Bădros ce mai are a răspunde el peste acest ispisoc. El au zis că pentru moşie nu mai are a răspunde nimică, căci şi el au priimit atunce să ţie în giumătate, pe cum scrie ispisocul, numai pentru 2 boi...1 1 Documentul nu continuă. 1172 292 v. Din luminată poronca măriii sale lui vodă, precum au avut giudecată de faţă Cîrste blănariul, din Tîrgul de Sus, cu egumenul de Cetăţue, pentru o pivniţă cu dughiană deasupra, ce este 414 în Tîrgul de Sus, pe Podul Hagioae, în rîndul dughenilor de la vale, unde să vinde peştile cel proaspăt. Care pivniţă cu dughiană, zicînd Cîrste blănariul c-au cumpărat-o de la Heche jidovca, femeia lui Izrail jidovul tipsier, drept 80 de lei, după cum arată şi zapis din mîna Hechii jidovcăi, cu iscălitura ei şi a ficiorilor ei, ovreieşte şi cu iscăliturile a mulţi mahalagii şi uliceni, care pivniţă cu dughiană este pe locul mănăstirii Cetăţuii, tot într-un păreţi cu altă dughiană ce-au mai avut Cîrste. Şi atunce cînd au cumpărat el pivniţa cu dughiana de la Heche jidovca, au fost pivniţa proastă şi mică, făcută de lemn, pe o hrubă veche ce-au fost cu puţină ziditură de piatră şi gîrliciul în afară au fost tot de lemn, în care pivniţă îşi ţine jidovul cîte un poloboc, doaî de băutură, că mai mult nu încăpe, fiind mică. Iar după ce-au cum-părat-o, el au tocmit meşteri pietrari şi s-au apucat di-au mai săpat-o ş-au mai mărit-o ş-au zidit-o cu piatră, facînd şi gîrliciul în afară tot de piatră. Şi atunce, nu peste multă vreme trecută, dînd şi focul de s-au aprins Tîrgul de Sus, au ars şi dughiana lui, acee de pe pivniţă, şi pivniţa încă nu apucasă a o găti de ispravă, iar după aceia, de iznoavă s-au apucat de pivniţă ş-au gătit-o de ispravă, facînd şi deasupra, pe gîrlici, cerdac cu căşcioară şi ca cum din pajişti au rădicat acel lucru, făcînd pivniţa aceie cu multă cheltuială şi ostenială, păr au rădicat-o cu tot lucrul ei deplin, scoţind-o la bun preţ. '3 r. Iar egumenul arătă pe ace pivniţă un ispisoc de la răpoosatul Duca vodă, ctitorul mănăstirii Cetăţuii, din let..., în care ispisoc arată că ace pivniţă este Ducăi vodă cumpărătură de la un Stamate, pivniţă de piatră, gata, întriagă, ş-au dat-o mănăstirii şi cum că ace pivniţă n-ar fi fost aşe răsipită, precum au dat samă Cîrste, ce-ar fi aflat-o făcută gata, uitîndu-să egumenul şi la ispisocul acela, că scrie pivniţă de piatră, întriagă, numai din blăstămăţie altor egumeni ar fi rămas lucrul de nu s-au căutat. Şi măcar di-au şi adaos Cîrste ş-au mai cîrpit-o ceva, dar ar fi găsit piatră gata, de acee a pivniţii, acolo înlăuntra, surpată, şi cu ace piatră ar fi cîrpit-o. Şi cît şi pentru cheltuiala lui, c-ar fi ţînut pivniţa după acee cîţiva ani şi ş-ar fi întors cheltuiala din chirie şi din venitul pivniţii. Iar Cîrste cu mare tărie s-au apucat, cum că nimică piatră acolo n-au aflat, ce, tot piatră noao, cu plată, au adus di-au zidit pivniţa şi cît pentru pivniţă că, după gătire ei, numai vro doi ani au ţinut-o şi văzind egumenul c-au rădicat pivniţa ş-au făcut-o bună, au dat jalobă la măria sa Grigorie vodă şi orînduindu-să cu giudecata la dumnealui Sandul Sturze vel logofătul şi luîndu-le sama, au orînduit dumnealui pe logofătul Vasile Buzilă, dimpreună cu Iordachi Moimariul, pietrariu, 415 ca să margă acolo, la ace pivniţă, să socotiască cum au fost pivniţa dintru întăi şi ce-au mai adaos Cîrste di-au facut-o. Şi mergînd acolo, n-au socotit cu dreptate lucrul ce-au rădicat Cîrste la ace pivniţă şi, viind la dumnealui vel logofătul, i-au spus că pivniţa au fost făcută, numai puţintel în gîrlici o au tocmit Cîrste şi, după cum au dat ei sama, 293 v. s-au întunecat giudecata Cîrstii cu mare nedreptate, / dîndu-1 rămas şi lipsit din pivniţă şi nimică din cheltuiala lui să nu-i întoarcă egumenul, zicînd giudecata că acel lucru este de furat şi l-au lucrat far de ştire egumenului. Şi, pentru c-ar fi lucrat lucru de furat şi fiind şi bisericesc, nici să-i mai de egumenul nimică, nici el egumenului şi să-şi ţie egumenul pivniţa şi pe giudecata acee i s-au dat egumenului şi carte de giudecată. Iar Cîrste, cunoscîndu-şi la aceasta mare strîmbătate, de iznoavă au dat jalobă preluminat stăpînului nostru, măriii sale Costandin vodă şi, orînduindu-să cu giudecata la noi, adus-au Cîrste marturi pe cîţiva neguţitori uliceni de acole, anume pe Ştefan Blebe blănariu şi pe Vasile Botezatul blănariu şi pe Toma Caţichi blănariu şi pe Timuş şi pe Ilie Cojoce, tot oameni de ispravă şi pe pietrariul care au lucrat pivniţa ş-au mărturisit cu sufletele lor înainte noastră şi înainte sfînţiii sale părintelui mitropolitului, precum că Cîrste au făcut pivniţa aceea cu cheltuiala lui, peste ace puţină ziditură ce era vechi, iar n-au fost făcută. După cum şi Iordache pietrariul ni-au mărturisit că, atunce cînd au mărs cu logofătul Vasile acolo, din poronca dumisale vel logofătului, di-au văzut pivniţa, numai păr în gîrlici au fost, iar înlontru n-au întrat să vadă lucrul ce s-au înnoit. Deci, de iznoavă, dimpreună cu sfinţia sa părintele mitropolitul, am orînduit pe Pilat şi pe Stîrce vornicii de poartă şi pe protopopul Mihălache şi pe Iordache Moimariul pietrariu di-au mărs acolo la ace pivniţă, ca să socotiască cît au fost ziditură vechi mai înainte şi ce-au mai adaos Cîrste di-au făcut pivniţa precum să vede. Ş-au aflat numai 6 294 r. stînjini ziditură vechi şi stînjenul de 8 palme de mijloc, / iar Cîrste, osăbit c-au adaos hruba ce vechi ş-au zidit-o di-au boltit-o de ispravă, facînd şi gîrliciul de iznoavă, de piatră, dar încă şi altă hrubă au făcut pe la capul aceii vechi, di-ntreg zidită, făcută noao, din piatră, mai facînd şi altă hrubă nezidită, săpată în pămînt. Care, măsurîndu-să ziditură aceii hrube şi alt lucru ce-au mai înnoit Cîrste, s-au aflat 12 stînjeni pol ş-au socotit Iordache pietrariul c-au întrat pe 3 stînjeni 2 coşuri de piatră, care, preţăluindu-să coşul de piatră cîte 7 lei şi stîn-jinul de săpat, cu lucru cu tot, cîte 3 lei şi socotindu-să şi preţul căş-cioarii di pe gîrlici 20 lei, s-au făcut 131 de lei peste tot, după cum şi 416 mărturie vornicilor de poartă, cu iscălitura protopopului Mihalache şi a lui Iordachi pietrariul ş-a altor oameni buni, marturi, ce s-au tîmplat faţă cînd s-au socotit lucrul pivniţii, într-acesta chip arată. De care şi aceasta s-au socotit, zicînd Cîrste că Izrail jidovul, bărbatul Hechii jidovcii, au trăit triizăci şi mai bine de ani, ţiind ace pivniţă cu dughiană supt stăpînirea sa şi fiind pivniţa proastă şi răsipită, nici un egumen de Cetăţue nu s-au mai sculat să pue mîna pe pivniţă, făr cît ş-au luat bezmănul locului, cîte doi lei pe an, pe obicei. Iar acmu, după ce-au încăput la mîna lui ş-au făcut pivniţa bună şi cu multă cheltuială şi diasupra cu gîrlici şi căşcioară, precum să vede şi scoţind-o la bun preţ, de ş-au arătat venitul ei şi cînd era să cunoască şi el ceva folos după multă cheltuială ce-au făcut, s-au şi sculat egumenul acesta de mai sus numit ş-au pus mîna pe pivniţă, luînd-o de la mîna lui şi el au rămas păgubaş de toată cheltuiala lui. La care, socotind şi noi giudecata lor, am aflat că i s-au făcut Cîrstii, H v. dintru ace giudecată dintăi, / întunecare şi mare nedreptate, căci el acel loc nu l-au furat, nici pute să-l fure, că nu era lucru sprinten, de băgat în sin, sau într-alt chip să-l amistuiască. Ş-acel lucru l-au lucrat în mijlocul tîrgului, la vedere şi în ştiinţa tuturor, care zisă Cîrste că patru ani o au lucrat ace pivniţă păr ce-au isprăvit-o de tot lucrul ei şi egumenul bine au ştiut că lucriază Cîrste pivniţa şi o zideşte ş-au tăcut mulcum, păr ce-au gătit-o, nimică n-au răspuns. Cu atîta are greşală şi Cîrste, că el încă au ştiut bine că-i loc cu stăpîn şi cu atîta nevoinţă şi cheltuială s-au apucat di-au făcut acel lucru. Deci, socotit-am ş-am hotărît giudecata lor, dintr-o 131 lei ce s-au ales cheltuiala Cîrstii, să aibă a-i întoarce egumenul 100 lei, păr în 2 săptămîni, şi să-şi ţie pivniţa, au să o de la mîna Cîrstii cu tocmală, pe cum or fi îmblînd chiriile şi altor pivniţă, ca să o ţie păr în cîţi ani îşi va plini ace 100 lei din chirie, au să-şi e Cîrste toată piatra lui ce-au pus el la ziditura pivniţii şi alt lucru ce-au rădicat el ş-au adaos cu cheltuiala lui şi să de egumenului pivniţa precum au fost ia dintru întăi. Dintru aceste trei ponturi, care îi va plăce egumenului, după hotărîrea giudecăţii, după acela să să ţie. Let 7250 <1742>, fevruarie 29 1173 25 r. Din luminată poronca măriii sale lui vodă, precum au avut giudecată de faţă Florea şi. Mane şi Postolachi, fraţi, ficiorii lui Vasile Schin ce-au ţinut-o pe Nastasie fata Cîrstei ş-a Alecsandrii, soră 417 Sandii ce-au ţinut-o Arbănaşul, cu Mărie fata Dochiţii rachiriţii, ce-au ţinut-o Ion Ungurul, şi cu gineri-său Obretin abăgeriul, ce ţine pe fata ei, pe Safta, pentru o casă cu locul ei, ce este făcută pe doaî locuri de dugheni, de aice din Eşi, ot Podul Hagioae, ce este între Costantin Cojoce şi între dughenile lui Ioniţă Arghirii, zicînd feciorii lui Vasile Schin că moaşe lor, Alexandra, au avut trii bărbaţi: bărbatul dintăi au avut pe Cîrste, cu care au făcut împreună doao fete, pe Nastasie, îma lor, ce-au ţinut-o Vasile Schin şi pe Sanda ce-au ţinut-o Arbănaşul ş-au cumpărat Arbănaşul împreună cu Sanda mătuşa lor acel loc de dugheni, de undi-i casa de mai sus numită. Insă, dediră sama că cîtăva din zăstre Sandii, mătuşii lor, ce-au avut de la părinţi, un tănbar cu alemii de jder şi cu zagara de sobol şi alte lucruri de ale sale, cîteva li-au vîndut bărbatul său, Arbănaşul, şi cu acei bani au cumpărat acel loc de dugheni; al doile bărbat au avut pe altul, cu care n-au avut feciori împreună; al triile bărbat au avut pe Sava, om strein, ş-au făcut împreună cu Sava doi feciori, pe Ioniţă ce-au murit şi pe Enache şi s-au însurat Enache cu Dochiţa Rachiriţa ş-au făcut cu Enache împreună pe Nastasie şi pe Mărie ce-au ţinut-o Ion Ungurul ş-au făcut Mărie împreună cu Ion Ungurul pe Safta ce o ţine Obretin abăgeriul. Iar după moarte Arbănaşului şi a femeii sale, Sandii, au rămas casa la stăpînirea 295 v. / feciorului lor, lui Vîrlan medelnicerului, ce-au fost holtei, văr primare feciorilor lui Schin de mai sus numiţi şi acmu, de vro 2 săptămîni, tîmplîndu-i-să moarte şi lui Vîrlan medelnicerul, au vîndut la moarte lui casa lui Obretin abăgeriul, ginerilui Mariii de mai sus numit, întru 180 lei. Şi să jăluiră feciorii lui Schin zicînd că cu mare strîmbătate li s-au înstreinat acel loc de dugheni, di-au încăput supt stăpînirea altora, că ei încap moştenitori, fiind niam aproape. Deci, întrebînd şi pe Obretin abăgeriul şi pe soacră-sa Mărie ce au a răspunde, iar Obretin au scos o diiată a lui Vîrlan medelnicerul, pentru care diiată au dat sama că au facut-o Vîrlan mai înainte de moarte lui cu 5 luni, scriind în diiată pentru casă că au neguţat-o cu Obretin drept 180 lei şi dintr-aceşti bani arată diiata că au luat Vîrlan 30 lei mai înainte, iar pentru cielalţi bani ce-au mai rămas au lăsat cuvînt ca să-i de la moarte lui, să-l grijască. Şi, osăbit de aceasta, mai arată diiata că şi cu altele ce-au mai avut Vărlan, strae şi alte mărunţişuri, cu toate acele s-au dat lui Obretin abăgeriul şi Saftii, femeii sale, ca să-l grijască după moarte lui. La care, stînd noi a le lua sama cu dreptate ce s-au căzut şi de vreme că Nastasie, îma feciorilor lui Schin şi cu mătuşe lor Sanda Arbănăşiţa au fost drepte fete Alecsandrei, moaşii lor, făcute împreună 418 cu Cîrste bărbatul cel dintăi şi locul acelor dughiani încă l-au cumpărat Arbănaşul cu zestre mătuşii lor, Sandei, ce-au avut de la părinţi, ei încap să întoarcă ace 180 lei lui Obretin abăgeriul şi să-şi ia casa la r. stăpînirea lor, căci ei să află niam aproape şi rămîn moştenitori, / de vreme că ei sînt drepţi nepoţi Sandii Arbănăşiţii şi de pe mamă şi de pe tată. Iar Dochiţa Rachiriţa dimpreună cu fiică-sa Mărie şi cu gineri-său Obretin abăgeriul, trăgîndu-să ei dintr-alt niam strein, de pe al triile bărbat, măcar di-au făcut Vîrlan medelnicerul ace diiată la mîna lor, pe vînzarea casii, dar nu încap ei să stăpîniască, nefiind moştenitori şi cu driaptă giudecată s-au dat rămaşi şi lipsiţi din casă şi s-au dat casa la stăpînire feciorilor lui Schin, fiind ei drepţi moştenitori, însă, ei să aibă a întoarce lui Obretin abăgeriul ace 180 lei, de astăzi, mart. 1, păr în doaî săptămîni, iar pe Obretin să-l lasă să şadă în casă păr la Sfetii Gheorghii, fiind acmu vreme de iarnă. Iar pentru alte strae şi mărunţişuri, cu cîte s-au dat mortul lui Obretin şi femeii sale, pentru ca să-l grijască, la acele să n-aibă a să amesteca feciorii lui Schin şi, pe diiată, să rămîe tot a lui Obretin, ca să fie pentru grije mortului, iar pentru casă nu arată în diiată c-au dăruit-o, scrie c-au vîndut-o, ca să fie acei bani pentru grija mortului. Deci, de vreme că nu este casă dăruită ş-au vîndut-o cu bani, pe negoţul ce arată mai sus, ca să-l grijască pe mort cu acei bani, nu încape Obretin sau soacră-sa a cumpăra, fiind ei niam strein, ce feciorii lui Schin, moştenitorii, încap să întoarcă banii lui Obretin şi banii să margă tot la grije mortului, după cum scrie diiata. Let 7250 <1742>, martie 1 1174 v. Din poronca gospod, s-au pîrît de faţă, înainte noastră, Costandin Holban medelnicer, cu Mihălache Ţirul şi cu Toader Căpracea şi Andrei călăraşul din Glodeni, ot ţinutul Vasluiului, zîcînd Costandin Holban că s-au sculat aceşti oameni şi au arat astă vară înainte casăi lui, pe moşie lui Găureni şi mărgînd mascurii lui acolo, într-ace pîine ce-au arat ei, i-au ucis 9 mascuri şi i-au mîncat ei şi li-au vîndut şi came. Şi s-au giudecat ei să rebde de ispaşă, de vreme că n-au îngrădit, fiind dinnainte casăi, iar mascurii lui Holban să-i plătiască, precum au fost a lui Holban. Let 7250 <1742>, martie 122 419 1175 Facem ştire cu această carte a noastră, precum, din luminată poronca măriii sale lui vodă, au avut giudecată de faţă, înainte noastră, Neculai Mărdare, de aici, cu Toma Măzărache şi cu Chiriac ce-au fost văcar lui Condurache, pentru 2 boi ce s-au luat lui Neculai Mărdare şi s-au prăpădit, zîcînd Neculai că, în anii trecuţi, la domnie măriii sale Grigore vodă, prin vremile tulburărilor, i-ar fi luat acest văcar 2 boi şi, colăcindu-i la o slugă a Tomii, zîcînd că sînt de pripas, i-ar fi dat ace slugă şi colac acestui văcar 2 orţi. La care văcariul au dat samă că nu i-au furat, ce s-au pripăşit în vitile lui şi, ştiind el că Toma Măzărachje este pârcălab la ţinutul laşului, cu adivărat el i-au colăcit la acea slugă a Tomii Măzărache. Deci, întrebînd şi pe Toma, întăi au tăgăduit, că nu ştie nimică, dar Neculai au mai dat samă înainte noastră precum că în 2 rînduri au mai avut giudecată cu Toma Măzărache pentru aceasta, la mărie sa Grigore vodă şi dîndu-1 giudecata ori să giure, ori să-i plătiască boii, el n-au priimit să giure precum că nu ştie nimic de piirea acelor boi, ce, s-au 297 r. fost apucat ca să-i plătiască boii cu 16 lei, care / preţ nevrînd ca să-l priimască Neculai, fiind boei lui de mai mare preţ, au rămas tot păgubaş pînă acum. Şi dovedindu-să într-acesta chip, precum că Toma este vinovat pentru boii lui Neculai şi nici acum n-au priimit el ca să giure precum că nu-i vinovat, s-au dat platnic lui Neculai şi i s-au pus şi zi lui Măzărache, pînă în 2 săptămîni, să aibă a cumpăra boi lui Neculai, precum or fi fost a lui şi într-acest chip li s-au hotărît giudecata şi mai multă pricină să nu fie între dînşii pentru aceasta. Let 7250 <1742>, fevruarie 26 1176 Din poronca măriii sale lui vodă, s-au giudecat de faţă, înaintea noastră, Cozma harabagiu, din Gălaţi, cu Costandin copil în casă, ce-au fost slugă la Vasilache capichihae, pentru un cal a Cozmii, ce s-au luat de olac din Gălaţi acum, la vinire măriii sale domnului nostru Io Costandin Neculai voievod, ş-au prăpădit calul şi harabagiul au apucat pe acest copil din casă, ca să-i plătiască el calul, căci au fost pe mîna lui, acolo. Deci, Costandin copilul din casă s-au îndreptat că nu-i vinovat, cu marturi aici de faţă, ş-au rămas acel cal să-l plătiască tîrgoveţii de 420 Gălaţi, cu toţii, din vreme că s-au prăpădit calul din poronca gospod, să nu fie numai el singur păgubaş, fiind om sărac. Şi, precum s-au giudecat, s-au dat această mărturie la mîna Cozmii harabagiu, ca să-i fie de credinţă. Let 7250 <1742>, martie 17 1177 Din poronca măriii sale lui vodă, au avut giudecată de faţă Gavril din Dumbrăveni, de la ţinutul Sucivii, cu Velicico Cheşca, zîcînd Gavril că are datorie la Cheşca o iapă şi 8 lei bani, iar Cheşca au tăgăduit., Deci, Gavril au arătat şi altă mărturie, de la Radul păhamicul, scriind precum l-au giudecat şi au rămas drept să plătiască Cheşca acea v. iapă şi 8 lei bani / lui Gavril din ţinutul Sucevii, după cum arată şi mărturie dumisale Radului păhamicului şi această pîră să nu să mai pîrască. Let 7250 <1742>, martie 18 1178 Let 7250 <1742, martie 18> Din poronca domnului nostm, Io Costandin Neculai voievoda, precum au avut giudecată de faţă, înainte noastră, Costin Chihaia, din Chisălău, ot Cernăuţi, cu Vasilie Stamati medelnicer, pentm pricina a doi , pentm care boi zîcînd Vasilie Stamate că, în anul trecut, la domnia măriii sale Grigore vodă, fiind el cu slujba comăritului la ţinutul Cernăuţilor, ar fi luat de la un Luca Strîjnicul arman 2 boi pentm 62 lei, comăritul lui, şi i-ar fi trimis cu o slugă a sa la acest Costin Chihae, ca să ste la casa şi la sama lui ş-ar fi prăpădit boei. Deci, întrebînd şi pe Costin ca să dei samă, el s-au apucat că de la Stamati nici un bou nu i-au adus să-i dei pe samă, fără cît i-ar fi adus un Luca Moroşanul arman 4 boi, fiind şchiopi, şi i-au lăsat la dînsul păr s-or tămădui şi, mai în urmă, viind Vasilie Stamati şi întrebîndu-1, sînt la dînsul 2 boi a Lucăi arman, el ştiind că pe acel arman iar îl chema Luca, au spus că nu sînt 2, ce, sînt 4 boi la dînsul, care i-au şi arătat. Şi pe urmă au venit armanul de ş-au luat boii şi, înţălegînd Stamati că au luat armanul boei, au trimis 2 rînduri de oameni domneşti ca să pliniască de la Costin boii sau banii comăritului cîţi sînt 421 scrişi mai sus, cu chip de socotială ca acee, socotind că boii acie au fost a Lucăi Strîjnicului, acelui cu rămăşiţa comăritului au dat Costin 2 298 r. părechi de ciobote şi mai făcînd cîtăva cheltuială, purtîndu-1 / cu această pricină. Deci, fiind şi acea slugă a lui Stamati aici faţă, cu care trimisăse boei, şi de vreme că el arată cum că ar fi dat boei în sama lui Costin, am hotărît giudecata lor, să giure Costin în sfînta biserică precum nu i-au dat acea slugă a lui Stamati acii 2 boi pre samă, nici boei ce-au fost la dînsul precum n-au fost a Lucăi Strîjnicului, ce au fost a Lucăi Moroşanului şi, giurînd într-acesta chip, să aibă pace. Iar Stamati n-au lăsat să giure nici o parte nici alta şi s-au apucat să întoarcă toată cheltuiala lui Costin Chihae şi într-acesta chip li s-au curmat această giudecată şi s-au pus şi la protocol. 1179 Let 7250 <1742, martie 18> Din luminată poronca măriii sale domnului nostru, Io Costandin Neculai voievoda, precum au venit la giudecată înainte noastră dumnealui Toma Luca biv vtori medelnicer, epitropul din parte surorii dumisale Ilincăi logofetesăi lui Hurmuzachi, nora Cîrstii biv vel pitar şi au avut întrebare cu sfinţie sa părintele Ezechiil, eguminul de Triehstitele şi cu dumnealui Lupul aga, cerşind rămăşiţile răpousatului Hrisantu, ce l-au chemat din mirenie Cîrste pitarul. Deci, toate pricinile ce au fost între dînşii s-au curmat cu zapesul ce au dat Cîrstea pitarul la mîna nurori-sa pînă era viu, care s-au socotit că este făcut cu cale şi nu s-au ruşiit nemică. Numai pentru 250 lei, ce este logofetiasa Ilinca datoare şi legată cu zapis să le dei la 298 v. moarte socru-său, Cîrstii, să fie pentru sărindare şi grija lui / şi 50 stupi să dei unde să va îngropa, nu i-au dat ş-au rămas satul Dănuţenii de la Prut şi o prisacă cu stupi poprite de egumenul Ezechiil în chip de zălog, pînă va da logofetiasa Ilinca acele 250 lei bani şi acii 50 stupi. Pentru care aşa s-au hotărît şi s-au pus şi soroc pînă în... să dei logofetiasa Ilinca acele 250 lei şi acei 50 stupi în mîna egumenului de Triisfetitele şi să rămîe stăpînă cu fiei săi, nepoţii Cîrsteii pitarul, pe moşia Dănuţenii şi pe stupi şi pe toate rămăşiţurile ce-au avut Cîrste pitarul, după aşăzarea ce-au avut. Iar de nu va da logofitiasa Ilinca banii la zi, să rămîe egumenul stăpîn pe acea moşie şi pe acea prisacă cu stupi şi noi hotărîm cu această mărturie că s-au încheiat toate pricinile lor. 422 Aceasta facem ştire1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CXXX, doc. 187; publicat in „Arhiva genealogică41,1 (1912), p. 147. 1180 <1742,> martie 18 Din poronca preluminatului domnului nostru, Io Costandin voievoda, precum au vinit un om de la Topoliţa, anume Savin, şi au jeluit pe Hurmuzache vistemicul, că i-au luat o iapă de olac şi i-au prăpădit-o. Iar Hurmuzache au dat samă că, cînd au eşit căzacii din Ţara Unguriască de au trecut pe supt munte, atunce au luat ace iapă de au vinit mai în grabă de au dat ştire măriii sale lui Grigore vodă de faptile acelor căzaci şi iapă au lăsat-o în mîna a 2 slugi a sale, anume Gheorghie şi Ioniţă Rugină, ca să o ţie aceste slugi pînă a vini omul să-şi o ia, iar Ioniţă Rugină au purtat iapa pînă au stricat-o şi mai pe urmă au şi murit. Iar Hurmuzache întăi au fost arătat pe cum că Gheorghie este vinovat de acea iapă şi s-au fost orînduit cu giudecata la Iordachi Sturza comisul, ca să-i ia sama acolo şi au luat un bou de la acest Gheorghi şi l-au dat omului acelui cu iapa. r. Iar Gheorghie, neştiindu-să / vinovat, iar au vinit cu jalobă la mărie sa vodă şi mărie sa i-au orînduit cu giudecata la noi şi, stînd de faţă înainte noastră şi Hurmuzache vistiernicul şi aceste 2 slugi a lui de s-au înfaţăşat, s-au dovedit şi s-au aflat vinovat numai Hurmuzache vistiernicul şi cu Ioniţă Rugină şi s-au dat platici ca să plătiască iapa amîndoi, puindu-să şi preţ iepii 12 lei; 6 au dat Hurmuzache în mîna lui Ioniţă, ca să dei şi el cielalţi 6 lei şi să margă să scoată boul lui Gheorghie. Căci Gheorghie s-a îndreptat şi s-au dat şi mărturie la mîna lui, ca să margă cu mărturie acolo, la Sturza comisul şi dumnealui Iordache Sturza comisul să trimită la casa lui Rugină, să pliniască acei 12 lei, să-i de în mîna omului acelui cu iapa, să scoată boul lui Gheorghie, pentru căci că Ioniţă nu s-au ţînut de giudecată şi s-au dus şi cu banii de la Hurmuzache într-altă parte, în triaba lui. Şi, precum ştie poveste, Iordache Sturza aşa să pliniască şi după cum scrie mărturie. 423 1181 [F.D.] <1742, martie> Din poronca preluminatului domnului nostru, Ion Costandin voievoda, precum au avut giudecată de faţă Ştefan Izmană, mazil din Ruşi, ot Hîrlău, cu Ştefan ficiorul lui Neculai neguţitoriul, pentru un vas de vin. Şi s-au hotărît giudecata ca să dei Ştefan sîn Neculăes bute acea de vin lui Izmană, precum i-au luat-o, iar Izmană să plătiască lui Ştefan cu cît s-a afla dator, cu cîţi bani s-or socoti că i-ar fi mai rămas dintr-o 120 lei ce-au fost dator, afară din 75 lei şi 35 vedre vin ce-au dat. Cît s-a afla că au mai rămas, toţi banii să-i dei Izmană pînă a plini 120 lei ce-au fost el drept dator să-i dei şi într-acesta chip li s-au hotărît giudecata. 1182 299 v. Facim ştire cu această carte a noastră că, din poronca preluminatului stăpînului nostru domn Costantin Neculai voievoda, au avut giudecată de faţă, înainte noastră, Ioniţă logofătul de taină, sîn lui Pavel cămăraş, cu Ion fiiul răpoosatului Darie Donici biv vel logofăt, pentru nişte ţigani, anume Ghilimeiu cu ţiganca lui Grădina şi ficiorii lor, Neculai şi Ifrim i Iftimie şi Măria şi Gafiţa şi Chira, zîcînd Ioniţă că aceşti ţigani sînt drepţi şerbi ai săi, daţi zestre de socră-sa Irina, fata Predoei stolnicesăi şi s-au sculat logofătul Donici de i-au luat far de nici o dreptate. Pe care ţigani au arătat Ioniţă scrisori, un ispisoc de la mărie sa Mihai vodă, în care scrie că muma acestor ţigani, anume Mărie fata Bugului, este driaptă a soacră-sa Predoae stolniceasa, de pe unchiu-său Andrei şătrarul, iar lui Andrei şătrarul i-au fost schimbătură Mihalce Durac, după cum arată izvodul cu slova şi cu iscălitura lui Andrei şătrarul. Şi pe ace Mărie ţigancă o au ţinut un ţigan a lui Condrache, anume Grigorie Malcoci şi au făcut 4 ficiori, anume Ghilimeiu şi Neculai şi Costantin şi Drăgaia şi, la domnie măriii sale Mihai vodă, au vinit Condrache şi s-au înpărţit cu Predoae, cu ficiorii Mării şi a lui Malcoci ţigan ş-au luat Predoae în parte ei pe Ghilimei cu toţi ficiorii lui şi pe Drăgae cu ficiorii săi, di pe parte Măriei ţigăncii, iar Condrache au luat pe Costandin şi pe Neculai cu ficiorii lor, pentru parte lui Malcoci. Şi această înpărţală s-au făcut înainte dumisale logofătului Donici, fiind dumnealui giudecător, pe care înpăr- 424 ţală este şi izvodul inpărţit şi iscălit de dumnealui, pe care au făcut şi ispisoc domnesc. Deci, Condrache luîndu-şi parte lui ce i s-au vinit şi Predoae iarăşi luîndu-şi parte ei, atunce, la acea înpărţală, dumnealui r. logofătul Donici / nemică n-au pomenit cum că ar fi acel Grigore Malcoci ţigan a dumisale şi n-ar fi a lui Condrache, iar mai pe urmă, la domnie măriii sale Grigore vodă, s-au sculat logofătul Donici ca să ia pe acel Grigorie ţigan şi au rămas din giudecată. Deci, şi acmu stînd noi a le lua sama pre amăruntul, aşa am socotit şi li-am curmat giudecata pentru Ion Ghilimeiu ţiganul cu ţiganca lui şi cu ficiorii lor şi cu Andrei fratele lui Ion Ghelimei cu ficiorii lui şi pentru Drăgae ţiganca, sora acestora, cu ficiorii ei, carii s-au vinit în parte Predoae stolnicesăi de pe Măria ţiganca, muma lor, s-au socotit să fie tot în parte Predoae stolnicesei, cum s-au înpărţit atunce cu Condrache. Iar pentru parte bărbatului Mării, anume Grigorie Malcoci, ce s-au vinit în parte lui Condrache, Costandin şi Neculai cu ficiorii săi, de va fi avînd Ion, fiiul logofătului Donici, a răspunde, sau niscaiva dovezi asupra lor, să-şi caute şi să-şi întrebe cu niamul lui Condrache, iar Ioniţă logofătul să-i dei pace. Let 7250 <1742>, fevruarie 19 1183 Cărţile de giudecată ce-au avut dumnealui vel vistiernicul cu dumnealui vel logofătul*l Io Costantin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. La toate aceste cîte mai gios să cuprind într-această carte de giudecată, atîta pentru casă, cît şi pentru alte moşii ce-au fost a lui Dumitraşco Ceaurul logofătul, ce s-au dovidit c-au fost neîmpărţite v. între ficiorii săi, ca cele ce sînt făr de nici o îndoială, după / dreptate ce s-au căzut hotărîte înainte Divanului Mostra, le adeverim şi le întărim şi de la domnie me. Facem ştire cu această carte de giudecată, precum înainte Divanului măriii sale, luminatului domn, stăpînului nostru, Costandin Niculae voievoda, fiind şi noi de faţă, au venit dumnealui Ion Neculce biv vel vornic, fiind vechil din parte măriii sale domniţii Aniţii, fiica răpousatului Antiohie vodă şi altui niam al măriii sale, Ceaureştii, ş-au arătat jalobă pentru un loc de casă de aici, din Iaşi, ce-au fost giumătate drept a lui Dumitraşco Ceaurul logofătul şi giumătate a surori-sa Ilenii bănesăi, cum au văzut şi împărţală frăţască. Pe care loc au fost 425 făcut şi casă Vasilie Ceaurul stolnicul, feciorul lui Dumitraşco Ceaurul, agiutat de sora-sa [sic], domniţa Catrina a răpousatului Antiohie vodă şi ei fiind 7 fraţi, feciorii lui Dumitraşco Ceaurul, au avut toţi parte în locul casălor, cum şi într-alte moşii părinţăşti, în toate, din vreme că împărţală n-au avut. Şi pentru faptele cele proaste a unuie din fraţi, lui Vasilie Ceaurul stolnicul, facînd el hainie, închinîndu-să în parte nemţilor, cînd au avut oştire puternicii stăpînii noştri cu nemţii, la let 7225, eşind el cu cătane în ţară au păgubit pre mulţi peminteni, atunci mărie ca Mihai vodă, ce era domn ţării Moldovii, au luat acele casă cu tot locul lor şi le-au dat danie dumisale Sandului Sturza vel logofătului, arătînd la hrisovul măriii sale că şi pe însuşi mărie sa l-au păgubit Vasilie Ceaurul de o sumă de bani, din cumpărătura unii disetine de la Bacău, cum şi alte moşii ce-au fost de pe Dumitraşco Ceaurul le-au dat iarăşi măria sa Mihai vodă toate altor boiari ce s-au arătat păgubiţi de Vasilie Ceaurul. Şi într-acea tulburare ce-au avut asupra lui Vasilie Ceaurul, n-au mai cercat mărie sa cu amăruntul, că moşiile sînt neînpărţite 301 r. pe fraţi, să fie dat numai parte lui Vasilie Ceaurul, după / dreptate ce să cade, ce, dînd sate întregi, au rămas în strîmbătate alţi fraţi a lui Vasilie Ceaurul, lipsindu-să din părţile lor, măcar că 2 fraţi, anume Costandin şi Alixandru cupar au murit holtei, dar pe urma lui Alexandru au rămas datorie... lei şi pe 6 fraţi au rămas înpărţitoare moşiele părinţăşti, anume Vasilie Ceaurul stolnicul şi Alecsandru brat ego şi Ecaterina domniţa lui Antiohie vodă şi giupîneasa lui Ion hatmanul şi Smăranda a lui Ştefan Catargiu şi Aniţa a lui Aslam spătarul. Carii acum cerînd dreptate, întrebat-au mărie sa vodă şi pe dumnealui vel logofătul ce are să răspundă şi dumnealui atîta au răspuns, numai cu ispisocul cel de danie măriii sale Mihai vodă. Şi au mai zis că fetile, parte fameiască, n-au fost obicei a ave parte în casăle din Iaşi, fară numai ficiorii şi cum că fetile ar fi mai luat şi alte zestre de la părinţi şi, osăbit, că giumătate de acel loc de casă, ce-au fost a Ilinii bănesăi, dîndu-1 ia danie nepoată-sa Aniţii Aslănoae şi dumnealui l-au cumpărat de la Aniţa, iscălind şi dumnealui Toader vel vistiernicul. Pentm care, cercînd mărie sa vodă, luînd sama cu amăruntul, s-au dovidit că împărţala între fraţi, ficiorii lui Dumitraşco Ceaurul, pe moşiele părinţăşti n-au fost şi locul casălor, cum şi moşii părinţăşti sînt toate înpărţitoare pe 6 fraţi şi au arătat aeve dreptate lor, că nu era cu dreptate a să păgubi alţi fraţi pentm faptile unuie. Şi s-au hotărît giudecata dinainte Divanului măriii sale a ave parte toţi fraţii în locul 426 casălor, cum şi în tr-alte moşii, în toate şi numai pe a 6-a parte; ce este parte lui Vasilie Ceaurul, să ţie şi dumnealui vel logofătul şi alţii ce or ave hrisoace de danie de la mărie sa Mihai vodă, fiind păgubit de Vasilie Ceaurul. încă şi pentru bani ce-ar fi dat dumnealui vel logofătul pe parte Ilenii bănesei, din locul casălor, s-au ales cu giudecată să-i 31 v. întoarcă neamul Ceaurului, fraţii cii mai sus numiţi, / avînd ei dreptate a răscumpăra moşie părinţască şi iscălitura dumisale vel vistiernicului să nu fie socotită, din vreme că dumnealui n-au avut triabă, fiind locul a giuăpînesăi dumisale, dinpreună cu alţi fraţi, cum arată mai sus. Şi pe hotărîre giudecaţii, am dat şi de la noi această carte de giudecată, ca de această pîră să nu să mai pîrască. Let 7250 <1742>, martie 25 Nechifor mitropolit; Nectarie arhimandrit, egumen de Gălata; egumen de Golia; Costache Razul vel vornic; Iordache Cantacuzino biv vel vornic; Enache hatman; Alistarho biv vel ban1 1 Regest larg la Arh. St. Buc., A.N., pach. MMCMV, doc. 6, (nr. 69). 1184 >02 r. Facim ştire cu această carte de giudecată, precum au vinit înainte Divanului măriii sale luminatului domn, stăpînului nostru, Costandin Niculae voievoda, fiind şi noi de faţă, Ianăş Cojan şi Dumitru Cancău şi Martin Bire, unguri, şi Neculai Albanul moldovan şi Ghiniţă sîn Vasilie Fofic ş-au pîrît de faţă pe dumnealui Toader Pălade vel vistiernic, zîcînd ei că-i tragi dumnealui la vecinătate, din satul Vale Sacă şi ei vecini nu sînt şi ar fi oameni de moşie, din sat din Cleja, de la Bacău. Iar dumnealui vel vistiernicul au răspuns că satul Vale Sacă să ştie că au avut vecini şi aceştie oameni încă sînt drepţi vecini din părinţii şi din moşii lor şi i-au stăpînit tot Ceaureştii, niamul giupînesăi dumisale. Şi la domnie măriii sale lui Mihai vodă, fiind satul Vale Sacă dat de mărie sa lui Iordache Ruset medelnicerul, s-au fost mai ispitit ei a cere giudecată cu Iordache şi i-au dat Divanul vecini şi mai pe urmă şi la mărie sa Grigore vodă, aşijdire eşind la Divan cu cumnaţii dumisale vel vistiernicul, fiii răpousatului Antiohie vodă, iarăşi s-au dovedit că sînt vecini şi i-au luat în stăpînire lor, arătînd dumnealui vel vistemicul mărturie şi pe noi, o samă de boiari ce ne-am întîmplat faţă 427 la divanurile acelor domni şi am ştiut poveste. Pentru care, întrebîndu-ne şi mărie sa vodă carii am ştiut de giudecata lor, asemine au mărturisit, 302 v. întăi ca satul Vale Sacă au avut vecini şi, de sînt ei oamenii/ acie cari au eşit la divanurile acelor domni, sînt vecini, că s-au dovedit atunci. După aceasta, întrebat-au mărie sa vodă şi pe oamenii aceştie, ca să spue ei adevărul, mai avut-au ei giudecată la divanurile acelor domni mai sus arătaţi şi datu-s-au la vecinătate? Şi ei încă au mărturisit cu adevărat ca s-au mai giudecat şi la Divanul măriii sale Mihai vodă şi mărie sa Grigore vodă, numai dreptate n-ar fi avut şi cu strîmbul i-ar fi dat vecini. Pentru care, văzînd şi mărie sa vodă că şi ei sînguri au mărturisit cum că şi de la alte giudecăţi s-au dat vecini şi, osăbit, adeverindu-să şi de la noi, care am ştiut de giudecăţile lor, că s-au dovedit a fi vecini, dovedindu-să şi acmu că sînt drepţi vecini de Vale Sacă, i-au dat şi mărie sa vodă ca să fie tot vecini, cum au fost şi părinţii lor. Iar cu toate aceste, după hotărîre giudecăţii Divanului, eşind ei afară, s-au mărturisit ei şi mai cu adevărul, cu zapisul lor ce-au dat la mîna dumisale vel vistemicului, dinainte sfînţiii sale părintelui mitropolitului şi a noastră a toată boerime, rugîndu-să dumnealui vel vister-nicului să le erti greşala, că ei tot vecini au fost şi sînt vecini de baştină de Vale Sacă şi de acum înainte să fie supuşi, să nu mai ispitiască a mai cere giudecăţi nici ei, nici ficiorii lor. Şi după hotărîre giudecăţii, am dat şi de la noi această mărturie de giudecată, ca de această pîră să nu să mai pîrască. Let 7250 <1742>, martie 25 Nichifor mitropolit; Nectarie arhimandrit, egumen de Gălata; Gherasim egumen de Golie; Sturza vel logofăt; Costache Razul vel vornic; Iordache Cantacuzino biv vel vornic; Enache hatman; Ion Neculce biv vel vornic; Alistarho biv vel ban1 1 Publicat în Uricarul, voi. II, pp. 244-246. 1185 303 r. [F.D.] <1742, iunie>1 Facem ştire cu această măturie a noastră, precum s-au pîrît de faţă înainte noastră Vasilie crîcimar din Iaşi, cu Aniţa famee lui Ştefan crăcimar şi cu Paraschiva famee lui Gheorghie tij crăcimar. Care şi acest Vasilie, fiind crăcimar la dumnealui banul Alistarho, s-au întovărăşit cute trii să vînză ei trei vasă vin a lui Polizu cupeţ ş-au fost mai 428 dat şi acest Vasilie alt vas şi s-au făcut 4 vasă de vin. Care vînzîndu-1 bărbaţii acestor fam ei, au rămas datori din cele 3 vasă a lui Polizu cu 110 lei şi din cela vas cu 50 lei; şi Ştefan au murit, iar Gheorghie au fugit şi stăpînul vinului au apucat numai pe Vasilie ca să plătiască banii, iar fămeile, rămîind cu copii şi cu casa, cu toate, de la bărbaţii lor şi nu vre să plătiască datorie bărbaţilor săi. La care, aşa s-au giudecat; din vreme că ele sînt moştenitoare rămăşiţelor bărbaţilor săi, să plătiască ele datorie ce-au rămas de la bărbaţii lor. Şi lui Vasilie încă i s-au dat voe ca să cerce şi orice ar găsi de a bărbaţilor săi să-şi pliniască datoria cîtă a fi cu dreptate, numai de cele ce s-or dovidi că sînt a fameilor să nu să atingă. 1 Vezi doc. nr. 667. 1186 r. [F.D.] <1742> Facem ştire cu această carte de giudecată, precum au vinit înainte Divanului preluminatului domn, stăpînului nostru, măriii sale Ion Costandin Neculai voievoda, fiind şi noi de faţă, aceşti jidovi, anume Haim Lungul şi Volia şi alt Haim şi cu Isac ginirile lui Moisăi, toţi din Roman şi s-au pîrît de faţă la Divan, zîcînd Haim Lungul şi Volea şi Haim că ei au tras o năpaste di cătră Isac, pentru că s-au fost întovărăşit Isac cu alţi 3 jidovi, anume cu acest Haim Lungul şi cu Herşcul şi cu alt Isac, astă toamnă şi ş-au dat ei iscăliturile tuspatru, pe-patru ciferturi de hîrtie tot dintr-o coală tăiate, ca să ţie ei toţi o frăţie şi să sprijiniască unul pe altul or la ce li s-ar tîmpla. Care iscălituri dîndu-le ei în mîna Iancului jidov de acolo, ca să le ţie el şi acum Isac...1 1 Documentul nu continuă. 1187 r. Let 7250 <1742> Din poronca măriii sale domnului nostru, Io Costantin Nicolae voievoda, au vinit la giudecată înaintea noastră dumnealui Ion Bănar biv vel căpitan ot Iaşi, ginirile lui Toader Totoescului, cu Costandin ciohodari, feciorul Paraschivii, nepoată de fiică lui Andrei Totoescului, zîcînd Costandin ciohodari că-1 scoate Ion Bănar din parte de moşie ce-ar ave in Totoeşti de pe moşu-său Andrei carele au fost frate bun cu Toader Totoescul, socrul Bănariului. Pentru care parte de moşie luîndu-li-să sama, nici Ion n-au tăgăduit că n-au avut Andrei Totoescul moşie în Totoeşti, sau că n-au fost frate cu socra-său Toader Totoescul, dar, sînt aproape de 40 ani de cînd ş-au vîndut Andrei Totoescul partea sa de moşie din Totoeşti altui ginere a lui Toader Totoescul, anume Mihai Zăral care au ţinut pe altă fată a lui Toader Totoescul, soră mai mare Bănăriţii şi, din mîna lui Mihai Zăral, cu giudecată au luat-o acea moşie soacră-sa, Totoiasca, întorcînd banii, că de vreme că famee Zăralui, fata Totoescului, murise şi copii n-au rămas. Cum şi carte măriii sale lui Mihai vodă, din let 7228, au arătat de faţă Bănariul, în care pre larg arată giudecata ce-au avut Totoiasca cu Mihai Zăral şi cum că au rămas acea parte a lui Andrei Totoescul la stăpînirea cumnată-sa Totoiascăi, luîndu-să şi scrisorile din mîna Zăralui de s-au dat la mîna Totoiascăi. Şi, osăbit, au arătat Bănariul şi o mărturie a unui Pahomie călugăr, zăt Iftodoe, om bătrîn, moşan şi răzeş din Totoeşti, încredinţată cu iscălitură răposatului Gheorghie mitropolit, mărturisind acel călugăr cum că Andrei ş-au vîndut parte sa de moşie lui Mihai Zăral. Aşijdire şi Mihai Zăral mărturiseşte, cu osăbită mărturia sa, cum că, la 305 v. zilile răpoosatului Antiohie vodă, au cumpărat / parte lui Andrei din Totoeşti drept 19 taleri, care şi mărturie Zăralui este încredinţată cu iscăliturile a vornicilor de poartă şi altora. Şi au arătat Bănariul şi alte 2 cărţi gospod date Zăralui de stăpînire parte lui Andrei din Toeoeşti, numai, lipsind zapisul lui Andrei pe vînzare acii moşii, cu carile au vîndut Zăralui, s-au socotit să-şi afle Ion Bănariul un martur, om de credinţă, carile să poată lua şi asupra sufletului său că, cu adevărat, parte de moşie ce-au avut Andrei în Totoeşti au eşit cu vînzare din mîna lui şi să rămîe stăpîn Bănaral pe parte lui Andrei ce-au avut în Totoeşti, ca să stăpîniască cum au stăpînit şi pînă acum. Deci, Ion Bănariul au adus şi martur, pe Teodosie Cucoran călugăr, sîn Vasilie Cucoran, văr primar cu muma lui Costandin cio-hodar şi cu Bănăriţa, ş-au mărturisit înainte giudecăţii că, cu ochii săi au văzut zapisul cu carele ş-au vîndut Andrei Totoescul parte sa de acolo lui Mihai Zăral, primind şi blăstămul sfmţiii sale părintelui mitropolitul. Deci, cu mărturie acestui martur de mai sus numit, încheindu-să toate pricinile lui Costandin ciohodar, s-au dat rămas, hotărîndu-să giudecata să-şi stăpîniască Ion Bănar parte lui Andrei ce-au avut în 430 Totoeşti, căci s-au îndreptat înainte giudecăţii. Şi giudecata aceasta s-au scris şi la protocol, ca de această pîră să nu se mai pîrască. <1742,> mai 29 1188 r. [F.D.] <1742, mai> Facem ştire cu această mărturie a noastră, precum s-au pîrît de faţă Cogălniceanul cu dumnealui Neculai Jora medelniceml, pentru o vacă ce au zis Cogălniceanul că i-au luat Jora, de 3 ani, din nişte vite ce-au fost de ialoviţe gospod. Şi pentm vacă şi pentm o şea şi un frîu şi epăngeoa au rămas să să dovidiască toate pricinile aceste acolo, la giudecătoriul ţinutului şi, cum va rămîne, să giudece pe această carte giudecată şi iar să dea carte de giudecată şi ce a afla că este drept, să-i pliniască Cogălniceanului de la carii s-a căde. 1189 [F.D.] <1742, mai> S-au dat carte de giudecată, de la dumnealui vel logofătul, acestui om ce-au fost crîcimar vornicului Ion, pentm giudecata ce-au avut acest Lupu cu Echim armaş, pentm o iapă cu mînz ce-au fost luat acest Echim ciobote de la acest Lupu, mai în anul trecut. Şi, nefiind omul acesta întru nemică vinovat, au rămas de atunce ca să întoarcă Echim armaş iapa Lupului, precum au luat-o rău, pentm pricina unui cal a unui sofragiu ce-au fost dat într-un puţ părăsit de acolo, de la Eşnovăţ şi puţul s-au aflat că l-au făcut un jidov, care era să de samă căpitanul şi călăraşii de Eşnovăţ. Şi pentm aceasta s-au dat rămas Echim, ca să dei iapa Lupului, precum au luat-o, cu mînzul ei, şi această pîră să nu să mai pîrască. 1190 v. Venit-au de faţă, la giudecată înainte noastră, preutul Lupul şi frati-său mitrache şi alţi fraţi şi veri a lor ce să trag din surorili Tănacului, cu Neculai şi cu fraţii lui, ficiorii lui Vasili Cărare şi cu Vasile Cozma şi cu fraţii lui, toţi nipoţii Tănăcesei, pintru părţili di moşii ce-u cumpărat Tănacul în sat în Gugeşti, ci sînt la ţinutul Vasluiului, pe cari moşii au făcut Tănacul şi biserică; zicînd nepoţii Tănacului că moşul lor, Tănacul, fiind om sterp, nirămîind ficiori moştinitori, li s-ar căde numai lor, nipoţilor Tănacului, a stăpîni ace moşie, fiind cunpărată de moşii lor din prelujul său, arătînd ii şi o scrisoare ce zic c-au facut-o Tănacul, scriind într-ace scrisoari ca să n-aibă a scoati nipoţii Tănacului, după moarte lui, pe fimee lui din casa lui pînă la moarte ii. Şi cu ace scrisoari vrînd acmu nipoţii Tănacului ca să hotărască pi nipoţii Tănăcesii, ca să n-aibă trabă la ace moşii, dediră samă nepoţii Tăcesii cum ace mărturii nu-i făcută di Tănacul, ci esti făcută după moarte Tănacului. Cari scrisoari nifiind iscălită di niscai oamini di ispravă, fară numai cu nişti degiti şi cu slova a unui Goescul ce au fost diiac acolo la biserică, nu s-au socotit a fi de credinţă, căci, după viletul acii scrisori, di la moarte Tănacului şi pînă acmu sînt cinzăci şi şepti di ani şi într-atîţa ani ce au trăit moşii şi părinţii lor pe ace moşii, tot depreună nipoţii Tănacului şi nipoţii Tănăcesii, pînă ci au murit, di ar fi lăsat Tănacul ace moşii numai nipoţilor săi, ar fi mai işit vrodată părinţii lor sau moşii lor la gîlceavi. Care tîmplîndu-să la giudecată şi un boer mazil, om bătrîn aproape di optzăci di ani, migieş, anume Grigorii Mărdarii cluceriu, au mărturisit c-au apucat pi bătrînii lor, pe moşii şi pe părinţii lor, trăind tot pe ace moşii, cu casă, depreună nipoţii Tănacului şi nipoţii Tănăcesei şi ţine ace moşii cu toţii şi să învoe unii cu alţii, nu ira între dînşii nici o pricină de gîlceavă. Dar şi aceasta au mărturisit, c-au auzit din bătrîni cum să fii dat 307 r. Tănacul / ace moşii besericii, ca să e dejma preutul ce va sluji la acea biserică, cari nici nipoţii Tănacului şi a Tănăesei aceasta n-au tăgăduit. Numai zisără că au dat dejma să o e preutul numai di la striini, iară nipoţii să fie slobozi a să hrăni pi moşii şi să nu de dejmă, pintru ca să aibă ii a purta de grijă di stare bisericii şi de vremi că zisără că nu li agiungi lor, nipoţilor, cît să poată încăpe toţi să-şi facă hrana pe ace moşii, dar di la striini ci vinit să aibă preutul. Ce, noi într-acesta chip li-am hotărît pricina, cu socotială ca aceie cît să nu dăm în laturi nici pi nipoţi di la moşii şi să aibă şi preutul civa chivimisală şi să fii pintru stare bisericii, preutul să aibă a lua şi di la nipoţii Tănacului şi di la nipoţii Tănăcesei, de toată casa cîte doi orţi şi di la cii striini să ea de casă pre an cîte on leu. Şi aceşti bani să-i ia pe giumătati la sfeti Gheorghie şi giumătate la sfete Dimitrie, să fii pintru chivimisala preutului, iar dejmă să nu de, nici nipoţii Tănacului, nici nipoţii Tănăcesei, nici din unili cîti ş-ar faci hrană pe acel loc. Şi, pintru căci n-or da dejmă, să aibă ei a purta grijă, cînd s-ar discoperi biserica să o acoperi, sau di s-ar strica ceva la biserică, sau di s-ar 432 tîmpla a să primijdui în v’o chip şi de ar fi trebuinţă a să faci de iznoavă, să aibă datorii cu toţii a o faci la loc, iară celor streini să aibă preutul a le lua dejmă din ţarină şi din fînaţ, iar din stupi, din grădini, din cînipă, nici pe cii striini să nu-i dijmuiască. Şi preut strein să nu încapă acolo la biserică, fară cît a lipsi să nu fii preut din niamul Tănacului sau din niamul Tănăcesei. Iar pintru că zisără nipoţii Tănacului căci sînt mai puţini, iar nipoţii Tănăcesei, înmulţindu-să, cuprind moşie mai piste tot, s-au socotit locul cel din ţarină, unde vor, să să numiri pămînturili mai înainti, pînă a nu să apuca de arat, şi să să înpartă în doo părţi, o parti să e nipoţii Tănacului şi o parti nipoţii Tănăcesăi şi locul cel de fînaţ iarăş 37 v. aşa să să înpartă fînaţ, du-să / delniţi, iar celalant loc, unde le sînt casăli, giumătati di loc, parte ce dinspre apus, să o ţii nipoţii Tănacului, iar parte ce dinspre răsărit să o ţii nipoţii Tănăcesei şi la izvor, la fîntînă, cu toţii să aibă triabă. Iar pintru casa lui Niculai Cărări şi livezi, sau şi alţii din nipoţii Tănăcesei ce ar fi apucat păn acmu a-şi faci case sau livezi pe parte cea dispre apus să aibă a-şi stăpîni numai casăli şi livezile cu cîţi pomi s-or fi făcut pînă acmu, iar mai mult să n-aibă nici cu livezi a să lăţi în parte dinspre apus, nici a-şi face case. Ce, de acmu, orcarili din nipoţii Tănăcesei ar vre a-şi faci case sau livezi cu pomăt să margă să-şi facă pi parte ce dispri răsărit şi oaminii striini ce vror vre a-şi faci casă, sau hrană, ori pe cari parti să nu fii opriţi. Şi cu această aşăzari fiind priimiţi amîndoo părţili, atîta nipoţii Tănacului, cît şi a Tănăcesei, noi încă li-am făcut această mărturii şi am şi iscălit. Let 7250 <1742>, mai 31 08 r. Giudecata lui vel logofătul 1191 <1742,> iunie 7 S-au dat carte de giudecată de la vel logofătul lui Ion blănar din Eşi, pentru un loc de casă ce-au fost a preutului Costantin şi a preutului Toader, de tovărăşie, luîndu-se pentm un sărindar. Şi murind popa Costantin mai înainte, ari fi vîndut popa Toader locul numai în 5 lei lui Ion blănar şi, peste 11 ani, au tras preutiasa popii lui Toader să întoarcă locul, zicînd că preutul ei au fost cheltuitor şi l-au lepădat într-acei 5 lei, iar Ion blănar au arătat că au dat 12 lei pe loc. Şi de vreme că preutiasa au ştiut de vînzare locului şi de 11 ani n-au A mai răspuns, s-au giudecat să rabde. Insă, pentru preţ, să facă preutiasa carte de blăstăm lui Ion blănar, de încarcă el preţ mai mult. 1192 <1742,> iunie 5 S-au dat carte de giudecata ot vel logofătul, feciorilor Sandului Vîrlan pârcălabul, de pîra ce-au avut cu mătuşe lor, famee unchiului lor, lui Ioniţă Vîrlan, de nişte ţigani părinţeşti şi alte multe ce-au arătat ei că le-ar fi mîncat unchiul lor, Ioniţă Vîrlan. Şi avînd ei carte de giudecată de la dumnealui Costache vornicul, din vălet 7238, împărţindu-le şi ţiganii şi alte ce-au avut între dînşii, s-au aflat bună, cu dreptate, giudecata 308 v. dumisale şi tot pe ace / giudecată au rămas şi acum, ca să urmeze mătuşe lor a le plăti cele ce arată giudecata acelui boer. 1193 Let 7250 <1742>, iunie 4 S-au dat carte de giudecată lui Obreji aprodul, de la dumnealui Costache Razul vel vornic i Andrei Ruset vel ban, de pîra ce-au avut cu Agapie Pălici, zicînd Pălici precum ar fi lovit un nămăsari a lui Obreji aprod pe un cal a lui într-un picior şi i-ar fi stricat calul şi din pricina acee au murit şi este păgubaş. Iar Obreji au răspuns că la aceste nimică nu este vinovat şi acoliseşte Agapie Pălici cu năpaste pe dînsu. La care, luîndu-le sama şi neputînd Pălici nici cu-n chip a dovedi pe Obreji aprodul, cum să-i fi stricat acel armăsari a lui calul, s-au dat rămas Agapie Pălici, ca să de bună pace lui Obreji aprodul. Şi de vreme că Agapie Pălici cu cîteva giudecăţi nu s-au odihnit şi tot au purtat pe Obreja aprodul în multă cheltuială pe la giudecăţi, s-au socotit să-i de Agapie Pălici încă 8 lei cheltuiala lui. 1194 309 r. Facem ştire cu această carte de giudecată că, înainte Divanului măriii sale luminatului domn, stăpînului nostru, Ion Costandin Neculai voievoda, fiind şi noi de faţă, au venit aceşti oameni, Neculai Docan ginerile Păncescului şi Tofana fata Păncescului şi Ion diaconul şi alţi 434 fraţi ai lor şi au pîrît pe sfinţie sa Ezechiil arhimandritul, egumenul de Treisfetitele, zîcînd că au avut ei moşie cu parte de vad de pod în Bistriţa, malul de iasta parte, la ţînutul Niamţului, iar malul de cee parte au fost a mănăstirii şi, rupînd apa Bistriţei, mutîndu-să apa cu totul pe hotarul lor, de iasta parte, ar fi rămas amîndoî malurile pe hotarul lor şi au cerut ei ca să rămîe stăpînitori podului. Şi, cu toate aceste, au mai zis că egumenul nu stăpîneşte numai parte mănăstirii, parte ce-ar fi avut de miluire şi cumpărături ce-ar fi mai cumpărat, ce să întinde a stăpîni piste tot, luînd tot vinitul podului, încă şi din cînp de cîtăva vreme. Pentru care, egumenul au dat samă că el nu stăpîneşte părţile streine, far numai cît este driaptă parte mănăstirii, ce-au avut malul din cee parte şi cumpărături ce-ar fi mai cumpărat şi de iasta parte şi nu li-au luat nimic din parte lor, a celor ce să ştiu că nu-s vînduţi, nici oamenilor sfînţiii sale n-au poroncit ca să ia făr dreptate. Dar pricina lor nu este alta, numai ei să ispitesc a cuprinde toată apa, amîndoî malurile, cu pricina ce au arătat ei mai sus, mutîndu-să apa din matca cea veche. Pentru care arată sfinţie sa egumenul şi alte cărţi de pîră, ispisoc de la însuşi mărie sa Costandin vodă, din domnie întăi şi de la mărie sa Grigore vodă, întăritură scriind că s-au hotărît pricina aceasta cu mutarea apii, ori pe a cui hotar s-a muta, vinitul podului tot după apă să margă. Şi pentru aceasta şi acum tot pe acea socotială s-au hotărît giudecata v. lor, / vinitul podului după apă să margă, ori pe a cui hotar s-ar muta apa, să nu să socotiască într-alt chip, că aşa este cu dreptate. Iar pentru vinitul moşiii, ce zic ei că li-ar fi luat ispravnicul sfînţiii sale, s-au poroncit să să scrie o carte la dumnealui Radul Răcoviţă biv vel păhamic, să cerce şi ce s-a dovidi că li s-au luat rău şi cine li-ar fi luat, de la acela să li se pliniască şi aceasta pîră să nu se mai pîrască. Aceasta facem ştire. Iunie 12, let 7250 <1742> 1195 Let 7250 <1742>, iunie 7 S-au dat carte de giudecată, de la dumnealui vel logofătul, dumisale lui Şărban Duca biv vtori păhamic, pentm o parte de moşie din sat din Zlătari, ce este pe Răcătău, ţinutul Putnii. care să numeşte Părincea, pentru care s-au pîrît faţă, la dumnealui vel logofătul, cu 435 Paraschiva şi cu Lozonca feciorul ei, zicînd fămee aceasta şi cu feciorul ei precum că cu strîmbătate i s-ar fi împresurat parte ei de moşie de acolo, cu nişte părţi ce-au cumpărat Duca vodă, moşul lui vtori păhamicul, de la alţi fraţi a ei, iar parte ei ar fi nevîndută. Insă aceasta au zis numai cu gura lor, iar păhamicul Şărban au scos şi au arătat mărturii încredinţate de la boieri ce-au fost orînduiţi din poroncă domniască de au hotărît acea moşie, cărie luîndu-i sama, nicidecum nu s-au putut ca să să mai strămute acea hotărîtură de atîţe ani şi fiind hotărît în 2 rînduri. Pentm aceasta, s-au dat carte aceasta lui Şărban, ca să-şi stăpîniască moşie cu pace, după mărturii hotamice ce are, iar famee aceasta să-şi caute giudecata cu fraţii ei. 1196 310 r. Let 7250 <1742>, iunie 9 S-au dat carte de giudecată, de la dumnealui vornicul Ion, dumisale lui Vasilache Cozma vătav de la dumnealui vel vistemicul, pentm pîra ce-au avut cu Grigoraş stegar din curte gospod, arătînd Vasilache Cozma un zapis din let 7247, ghenarie 9, de la acest Grigoraş stegaml şi de la fameie lui Iftimia, scriind precum s-au tocmit ei cu Vasilache ca să-i vînză patm vasă de vin ce-au avut aici în Iaşi, în pivniţa Cîrstii, ca să-i dei pe bute cîte 123 lei noi şi au rămas ei datori lui Vasilache, dintr-acest vin, cu 90 lei, precum au arătat Vasilache şi izvoadele de sama lor. Şi măcar că, tîmplîndu-se de au murit fămee stegarului şi pune pricină că el n-au vîndut vinul şi nici datorie n-a plăti, dar s-au dovidit că vinul l-au vîndut amîndoi, cu fîmeie lui şi, aflîndu-să şi zapisul făcut tot pe amîndoi şi la domnia mării sale încă au fost mai avut giudecată la dumnealui vornicul Costache, fiind atunce hatman, şi l-au dat platnic. Care şi acum, cu dreaptă giudecată s-au dat platnic, ca să plătiască banii pe zapisul şi această pîră să nu se mai pîrască. 1197 Let 7250 <1742>, iunie 14 S-au dat carte de giudecată, de la dumnealui vornicul Ion, lui Ion din Vale Sacă, ot ţinutul Eşului, cu Andrei şi cu Lupul de acolo, zîcînd Ion că, şezînd ei pe moşie mănăstirii Cetăţuii şi, după hotărîre ci-au făcut mărie sa vodă să lucrezi oamenii ce sînt şezători pe moşii mănăstireşti sau boereşti, au mers şi ei într-o zi ca să clăcuiască egumenului 436 10 v. de Cetăţui, eu dou plugure, / să are. La care plugure au fost pus care doi boi, care unul, cum au putut, ca să facă slujba obicinuită şi. de la plugul ce era plugare acestui Andrei şi cu Lupul, unde era şi boii lui. s-au tîmplat de au murit un bou al său şi este păgubaş. Şi la aceasta, neavînd plugarii de mai sus numiţi ce răspunde şi neştiind cu ce chip de socotială i s-au pricinuit acelui bou a lui Ion moartea, am hotărît giudecata lor într-acesta chip, cîţi oameni au fost tovărăşiţi de au avut boi într-acel plug să facă cu toţii curama, să de cît li s-a vini de om şi să plătiască boul lui Ion, să nu rămîi păgubaş, de vreme că, dintr-acel plug, cîţi boi au fost, spre dînsul au curs această tîmplare, a să lăsa păgubaş nu s-au putut. Şi preţul boului încă s-au socotit unsprezăce lei, însă, pe cît îi va agiunge şi pe Ion parte, de cum or da alţii, să fii şi el răbdător. Şi, pe hotărîre giudecăţii, am dat această mărturie la mîna lui Ion, ca să fii de credinţă şi această pîră să nu să mai pîrască. <1742,> iunii 141 1 Publicat şi în DRA-II, pp. 241-242. 1198 Let 7250 <1742> Din poronca domnului nostru Ion Costandin Neculai voievoda, avut-au giudecată de faţă, înainte noastră, sfinţie sa părintele Cozma egumenul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire Caşinul, cu Dumitraşcu Ciontul şi cu alt Dumitraşcu Dăsagă şi cu Postalache sin Sirghie şi cu alţii ce s-au răspuns nepoţi, strănepoţi lui Ion Doboş, din 1 r. Hilipeşti, pentru o parte de moşii, arătînd egumenul o mărturii / din velet 7099, de la Suci Mihai şoltuzul şi doisprezăce pîrgari din tîrg din Trotuş, scriind şi mărturisind într-acel zapis precum au vinit înainte lui Ion Doboş din Hilipeşti şi cu frate-său Vrînceanul şi cu soru-sa Petra şi cu vară-sa Ana şi cu soru-sa Tudora şi de a lor bunăvoi au vîndut o bucată de pădure ce să chiamă Fîntîna Nichitii, care este mai drept pînă în apa Curiţii şi din apa Curiţii în apa Caşinului şi în sus, păn în Fîntîna Nichitii şi cu o giumătate de loc, iarăşi dintr-altă giumătate a trie parte de loc, acesta au vîndut ei lui Ion Popiţul drept 160 de zloţi tătărăşti. Şi într-acel zapis mai scrie cum că iarăşi au mai cumpărat singur Ion Popiţul, din Fîntînă în sus, pînă unde să împart drumurile şi păn la surpătura malului şi de acolo drept aşa Curiţii. 437 Şi osăbit de acel zapis, au mai arătat egumenul şi un ispisoc de la răposatul Gheorghii Ştefan vodă, ctitorul mănăstirii, scriind precum au cumpărat însuş domnie sa satul Poenile, ce este pe apa Caşinului, de la toţi moşinaşii ce-au avut moşii intr-acel sat şi au trimis şi pe Nenul vornicul de li-au hotărît cu dreptate de cătră toate părţile, cu oameni di pe împregiur. Şi în semnile acelor hotărîturi ce s-au aflat scriind în ispisocul lui Gheorghii Ştefan vodă, s-au aflat cuprinzîndu-să şi locul ce-au cumpărat Ion Popiţul, în sămne, de la Ion Doboş, aflîndu-să la mănăstire şi încheindu-să în stîlpitura ce-ar cuprinde ispisocul lui Gheorghii Ştefan vodă sămnile acelui loc ce arată mai sus. Cît loc au vîndut Ion Doboş în sămne, s-au cunoscut cu bună cunoştinţă că este lipit şi acel loc ce au vîndut Ion Doboş, de s-au stîlpit la un loc cu hotarul satului Poenile, dovedindu-să sămnile locului, cum nici nia-murile lui Doboş n-au tăgăduit că nu este cuprins acel loc la ispisocul mănăstirii. Numai ei au fost jeluit că acel loc este din hotarul Hilipeştii ce să hotărăşti cu satul Poenile şi macar că este cuprins în ispisocul lui 311 v. Gheorghii Ştefan vodă, dar acel loc niciodată nu l-au / fost stăpînit şi tot ei l-au stăpînit, arătînd şi mărturii de la răzăşi şi megieşii lor şi cum că ar fi drept locul lor şi li să împresoară lor cu nedreptate dispre călugări. Şi cu toate aceste au fost au orînduit mărie sa Gligorii vodă la dumnealui Sandul Sturza vel logofăt ca să le ia sama. La care, stînd ei faţă şi luîndu-le sama, aşe au aflat şi dumnialui, că acel loc ce răspunde într-acel zapis a lui Doboş, Fîntînă Nechitei şi cu alte sămni pomenind în zapis să cuprind în hotărîtura satului Poenile, cu ispisocul lui Gheorghii Ştefan voda. Şi scoţind dumnealui vel logofătul, cu toate scrisorile şi cu pruba locului, că este hotărît, înainte măriii sale lui Gligorii vodă şi luîndu-le sama, aşa s-au socotit, împreună cu tot sfatul, de vreme că moşul acestor oameni să află că au vîndut ace bucată de loc cu acel zapis şi oamenii nici o îndreptare n-au avut, ca să poată a răspunde într-alt chip împotriva acelui zapis, fară numai călugării, cum că ei au stăpînit, nu s-au putut răzăma giudecata, avînd mănăstire şi ispisoc gospod. Şi osăbit că egumenul şi la această pricină a lor au răspuns că scrisorile mănăstirii, după ce s-au închinat această mănăstire, la o vreme, la Sfîntul Mormînt, au îmbiat cu scrisorile şi pe la Ţari grad şi pe la multe mini şi aceste le-au strîns cîte una, di pe la mănăstirile Sfîntului Mormînt şi au fost moşiile necăutate. Pentru care aşe au giudecat, după dreptate ce s-au căzut, că mai cu credinţă este ispisocul domnesc decît gurile oamenilor şi au dat mărie sa Grigorii vodă şi ispisoc de pîră şi de întăritură, ca să stăpî- 438 niască mănăstire acel loc ce arată ispisocul lui Gheorghii Ştefan vodă şi de isnoavă au trimes şi hotărnici, ca să le înnoiască sămnile acelui hotar, pe unde au fost însămnat şi hotărît, de mai înainte vreme, de Ncniul r. vornicul. Şi aşe s-au fost îndreptat / atunce egumenul Ghcdeoan. iar pe oamenii aceştie de mai sus numiţi, niamul lui Doboş, i-au dat rămaşi din toată giudecata, ca să de pace mănăstirii şi acelui loc ce-1 cuprinde în stîlpitura ispisocului mănăstirii, ei să nu să atingă. Iar afară din locul acesta ce este vîndut la mănăstire şi le păre lor că li-au mai rămas moşii nevîndute în sat în Hilipeşti, pentru aceasta să aibă socotială cu răzăşii lor, iar sfînta mănăstire să aibă pace, să-şi stăpîniască moşie în sămnile pe cum arată ispisocul răposatului Gheorghii Ştefan vodă. Iar acum, di pe toate aceste, sculîndu-să de iznoavă aceşti oameni şi dînd jalobă măriii sale lui vodă, arătînd şi această pricină, zîcînd că zapisul cumpărăturii lui Gheorghii Ştefan vodă, ce-au cumpărat de la răzeşi, nu să potriveşti cu ispisocul ce-au dat la mănăstire, dar la aceasta au răspuns călugării, după cum şi mai sus s-au zis, că scrisorile mănăstirii au îmbiat la multe mîni şi pe la Ţarigrad şi moşiile au fost necăutate de mănăstire şi zapisele di s-ar fi prăpădit, cum şi aceste, unul cîte unul li-au strîns di pe la mănăstiri. Şi acmu, din poronca măriii sale lui vodă, de iznoavă li s-au mai luat sama, împreună cu sfinţie sa părintile mitropolitul şi cu egumeni şi aşe s-au socotit, că mai de credinţă este ispisocul lui Gheorghii Ştefan vodă decît gurile acestor oameni. Şi apoi şi carte de giudecată a măriii sale lui Gligorii vodă s-au socotit că, cu cale şi cu dreptate s-au închie şi s-au hotărît giudecata lor şi a să strămuta această giudecată care nici cu un fel de pricină nu s-au dovedit. Ce, cu toată dreptate, noi aşe am socotit, ca să rămîi tot pe giudecata măriii sale lui Gligorii vodă, iar oamenii aceştie s-au dat rămaşi, cu dreaptă giudecată, din toată lege ţării şi, după cum s-au giudecat, s-au dat şi de la noi această mărturie şi s-au pus la protocol şi de această pîră să nu să mai pîrască. Let 7250 <1742>, iunie 21 1199 2 v. Pentru vecinii lui Ioniţă logofătul Facem ştire cu această carte de giudecată. precum înainte a luminat Divanul măriii sali domnului, stăpînului nostru. Costandin Neculai voievod, fiind şi noi de faţă, au venit călugării de mănăstirea Pobrata ş-au pîrît de faţă pe Ioniţă logofătul, pentm nişte vecini. 439 anume Toader Nosăi şi Fodor Nosăi şi Ştefan sîn ego şi Ion fratili lui Ştefan şi Gligorie fecior lui Simion Nosăi şi Ion sin ego şi Prodan brat ego, zîcînd călugării că aceşti oameni sînt drepţi vecini a mănăstirii Pobratii, din sat din Draciniţa şi acmu s-au sculat Ioniţă logofătul di-i trage vecini. Deci, măria sa vodă au întrebat pe Ioniţă logofătul, cu ci-i trage vecini? Ioniţă logofătul au dat samă că aceşti oameni îi sînt drepţi vecini din sat din Răvecăuţi, di la ţînutul Cernăuţilor, arătînd şi o carte de la măria sa răpoosatul Nicolai vodă, din let 7222, fevruarie 18, scriind cum că s-au mai pîrît de faţă Ion Neniul postelnicul, socrul lui Ioniţă logofătul, cu călugării de Pobrata, pentru aceşti vecini şi i-au rămas pe călugării de Pobrata. Pentru aceasta, mărie sa vodă, luînd sama pre amăruntul şi văzînd că călugării altă dovadă sau mărturie asupra acestor oameni n-au, aşe au aflat cu cale, că călugării îi ţîni rău, din vreme că nici un chip de dovadă n-au şi i-au dat rămaşi din toată giudecata, ca să nu să mai acolisască de aceşti vecini. Iar Ioniţă logofătul, îndreptîndu-să înainte Divanului, cu driaptă giudecată i-au dat de grumaz pe mîna lui Ioniţă logofătul, ca să-i stăpîniască ca pre ai săi drepţi vecini. Şi pe hotărîre giudecăţii, s-au dat şi această carte de giudecată la mîna lui Ioniţă logofătul, ca să-i fie de credinţă. Let 7250 <1742>, noiemvrie1 11 Boierii carii sînt iscăliţi: Sturza vel logofăt; Costache Razul vel vornic; Enache hatman; Radul Răcoviţă vel spatar Iniţial scris „septemvrie". 2 Publicat şi în DRA-II, pp. 262-263. 1200 313 r. Din poronca domnului nostru Io Costandin Neculai voievoda, avut-au giudecată faţă, înainte noastră, dumnalui Lupul Crupenschi vel pitar şi cumnatu-său Ioniţă Cuze postelnicul, cu Ion biv treti armaş, pentru un ţigan, anume Sandul Bacru, pe care ţigan l-au văndut Ion Băisan cu parte lui de ficiori lui Ioniţă armaşu şi i-au dat Ion Băisan lui Ioniţă annaşul zapis de danie, ca să să poată apăra dispre niamul său, să nu-i întoarcă banii pe ţigan. Şi fiind aceşti boeri cu Ion Băisan şi aflînd dumnalor de această vînzare, vînzînd pe ţigan fără ştire dumilorsale şi fiind acest ţigan di pe niamul dumilorsale, au apucat aceşti boeri pe Ion Băisan cu 440 m strînsoare, ca să le spui adivărul, ori că l-au vîndut. ori că l-ar hi dat danie, că apoi l-or pune şi la giurămînt. Iar Băisan li-au dat scrisoare la mîna acestor boeri, scriind precum el au vîndut pe accst ţigan cu parte lui de copii drept 25 lei bani gata şi i-au mai dat şi nişte pîne şi altele drept 8 lei şi i-au dăruit ş-un contăş de postav şi aşe i-au făcut zapis de danie, ca să n-aibă supărare Ion annaşul dispre niamul său. Şi apoi, jăluind aceşti boeri măriii sale lui vodă. s-au orînduit giudecata la noi şi stînd faţă cu Ion annaşul înainte noastră, iar Ion annaşul au scos zapisul lui Băisan, cel de danie, în care zapis este iscălit şi sfinţie sa părintele mitropolitul chir Nechifor. Şi arătînd şi aceşti boeri scrisoare lui Băisan, care scrie precum l-au vîndut pe acest ţigan şi văzînd noi zapisul făcut de danie, fiind şi sfinţie sa părintele mitropolitul iscălit în zapis şi văzînd şi scrisorile lui Băisan la mîna acestor boeri, mărturisind Băisan precum l-au vîndut, am socotit, fiind pricină la mijloc, să aducă şi pe Ion Băisan faţă, fiind Ion annaşul faţă. Şi 313 v. întrebînd noi / pe Băisan, ispitindu-1 şi la giurămînt, ca să ne mărtu-risască adivărul, fiind om bătrîn, şi el văzînd că rămîne lucrul la giurămînt, au mărturisit adivărul, cum că, cu adivărat, cu negoţ l-au dat, drept 25 lei bani gata şi de 8 lei i-au mai dat pîne şi altele şi i-au mai dăruit şi un contăş, carele au zis că este faţă. Numai zapis i-au dat de danie, ca dori s-ar pute mîntui de niamul său, să nu-i întoarcă banii şi ca doră ar rămîne ţiganul la dînsul, facînd ţiganul mult mai mult. Şi dovedindu-să într-acesta chip, cum că l-au vîndut şi i-au dat zapis de danie cu meşterşug şi fiind ţiganul de pe niamul acestor boeri, noi aşe am giudecat, după lege şi după dreptate ce s-au căzut, ca să întoarcă aceşti boeri acei 25 lei, bani ce-au dat cu negoţ pe acest ţigan cu parte lui de copii, lui Ioniţă armaşului, ce-au dat el lui Băisan. Şi să mai de şi acei 8 lei ce e-u mai dat pîne şi altele şi să-i plătiască şi contăşul ce-au dat Ioniţă annaşul lui Băisan şi să-şi e dumnalor pe acest Sandul Bacrul ţigan cu parte lui de copii de la Ion annaşul, fiind ţiganul de pe niamul acestor boeri. Şi după giudecată am dat şi această mărturie şi s-au pus şi la protocol. Let 7250 <1742>, iunie 18 1201 14 r. <1742, iunie> S-au dat carte de giudecată, de la dumnealui vornicul Ion şi de la dumnealui spătarul Răcoviţă, lui Simion de aici din Iaşi. pentru 441 giudecata ce-au avut cu Toader Stroescul, iarăşi din Iaşi, pentru 53 lei ce-au fost rămas dator Toader Stroescul lui Simion din 2 vasă de vin ce i-au vîndut mai în anii trecuţi. Pentru care, măcar că Simion avea şi zapis de la Toader, dar tot zice că nu-i drept dator, pentru căci nu i-au ţinut în sană drojdiile, pe tocmală ce-au avut. Deci, s-au dat rămas Toader Stroescul, ca să plătiască acii 53 lei, după zapis, iar lui, de-i pare că i-au făcut strîmbătate din socotiala drojdiilor, să-şi facă carte de blăstăm asupra lui Simion, ca să arăte adevărul pe cum au fost tocmala. 1202 Let 7250 <1742> Din poronca domnului nostru, Io Costandin Neculai voievoda, avut-au giudecată de faţă, înainte noastră, Ianache armaşul, cu preutul Vasile, ficiorul popii Tomei şi cu Măriuţa ci-au ţinut-o Toader, tij ficiorul popii Tomei, şi cu Safta, fata popii Tomei şi cu Ioniţă sin popii lui Vasile, nepot de ficior popii Tomii, şi cu Ruxanda, fata Ilenii, nepoată de fată popii Tomei, pentru un pogon de vie păragină şi cu livadă de pomi înpregiurul viei, ce este în Vale Cozmoaii, pe locul sfintei mănăstiri Cetătuii. 5 Pe care pogon de vie şi cu livadă de pomi înpregiur, au arătat Ianache armaşul un zapis din velet 7238, mai 5, de la Măriuţa fimeia lui Toader sin popii Tomei şi de la Iliana fata popii Tomei şi de la Safta, tij fata popii Tomei, scriind precum au vîndut-o ei acel pogon de vie păragină şi cu livadă de pomi înpregiur lui Enache armaş şi fi-meii sale Ruxandei şi copiilor lor, drept opt lei, cum mai pre larg arată 314 v. şi zapisul cu iscăliturile şi degetile lor şi a mulţi oameni marturi. / Şi acmu, peste 12 ani, s-au sculat aceşti vînzători şi cu niamul lor, ca să întoarcă şi banii lui Enache armaş, ce l-au dat atunce pe acel pogon de vii păragină şi cu pomeţii înpregiur, văzînd că au curăţit Ianache armaş şi au mai pus pomi cu multă muncă şi cheltuială şi şi-au făcut şi casă acolo şi puind pricină acest preut Vasile sin popei Tomei, precum el nu s-au iscălit în zapisul vînzării şi, căutîndu-să zapisile, s-au aflat şi el iscălit şi zîcînd că nu este iscălitura lui. Iar Enache armaş au adus marturi pe preutul Lupul, carele este tovarăş cu preutul Vasile tot la o biserică, la Sfeti Vasile în Tătăraşi, carele este şi el iscălit în zapis şi-au mărturisit acest preut Lupul precum ştii că s-au iscălit şi preutul Vasile, cu mîna lui, în zapis. Şi preutul Vasile, tot pricinuind că nu s-au iscălit în zapis, s-au trimis şi 442 la sfinţie sa părintele mitropolitul chir Nechifor. ca să primască ci blăstămul sfînţiii sale, precum nu s-au iscălit cu mîna lui în zapis şi ducîndu-1 înainte sfînţiii sale şi cercîndu-1, aducîndu-i aminte în tot chipul şi la cel de pe urmă au mărturisit adevărul, precum el singur cu mîna lui au iscălit. Şi mărturisind şi preutul Lupul, cum c-au iscălit popa Vasile şi dovedindu-se într-acesta chip, cum că s-au şi văzut şi ţîdula părintelui mitropolitului, s-au dat rămas popa Vasile şi cu niamul său ce să numeşte mai sus, trecînd şi 12 ani de cînd au vîndut-o ei acel pogon de vie păragină şi cu pomăt înpregiur, să nu mai aibă ei voi să întoarcă, că s-au dovedit că îmblă ei far de cale, iar Ianache armaşul să-şi stăpîniască el acel pogon de vie cu pomăt înpregiur cu bună pace. Şi după giudecată s-au dat şi această mărturie la mîna lui Enache armaşul şi s-au pus la protocol şi această pîră să nu să mai pîrască. <1742,> iunie 16 1203 5 r. Mart. 14, let 7250 <1742> Măturie de giudecata dumnealui Caragea vornicul ot Botoşani şi a lui Ilieş vel căpitanul de Dorohoi. Facem ştire cu această carte de mărturie că aici, la noi, au adus un răvaş de jalobă dumnealui Mihalache biv vel jicnicer, întru care jelueşte că au avut giudecată, din poronca măriii sale lui vodă, înainte dumnealor boiarilor, cu nişte cînpulungeni, anume Toader Coca şi Vasilie Chibzuială, pentm nişte pricini de furtuşaguri ce au avut, după cum pe larg arată şi mărturie dumilorsale boiarilor celor mari şi ne poronceşte mărie sa vodă, viind ei toţi faţă şi după mărturie de la boiari, să luăm sama. Şi din poronca gospod, trimiţînd dumnealui Mihalache jitnicerul la vornicul de Cînpullung, ca să trimită pe Ion străjeriul, carile au pîrît pe aceşti oameni că sînt gazdă de tălhari ş-au dat ei drumul de au fugit tâlharii şi pînă acum vornicul de Cînpullung nu l-au mai trimis pe Ion străjer; aşijdire au fost luat şi pe tâlhar în chizăşie Afendule cupeţ. ca să stei faţă şi nu l-au trimis la soroc ce s-au pus. Şi viind acum Toader Coca sîn Lupul şi cu Vasilie Chibzuială, pe care i-au arătat acel om. Ion străjer, că sînt gazde şi netînplîndu-să aici faţă cari au fost cu pricina, n-am putut ca să li luîm sama şi li-am zis să fie îngăduitori pînă ce or vini cu toţii şi să-şi aducă şi ei mărturii lor. să mărturisască cu giurămînt, după cum scrie mărturie boiarilor, cum că nu sînt ei vi- 443 novaţi. Şi ei n-au vrut să mai aştepte, nici marturi să mai aducă şi s-au dus, zîcînd că or mergi la Iaşi. Deci şi noi, văzînd că nu stau faţă pînă or vini cu toţii, după cum 315 v. este poronca gospod, şi vor să margă să dei altă jalobă / la mărie sa vodă, am dat această carte de mărturie la mîna dumisale jitnicerului Mihalache, ca să-i fie de îndreptare. Cu aceasta facem ştire. 1204 <1742,> mart. 28 Aşijdire mai arată aceşti boeri şi cu altă mărturie şi după toate cîte au aflat şi s-au dovidit cum că tot Lupul Coca este vinovat, după cum i s-au fost ales şi întăi. 1205 Facem ştire cu această a noastră de giudecată, că, înainte Divanului stăpînului nostru, Ion Costandin Nicolae voievod, fiind şi noi de faţă, au venit Toader Caisîn de-au dat jalobă pe Antohi Strătilă, pentru o parte de moşie din Mihoni şi din Floreşti şi din Cioreni, zîcînd Caisîn că, fiind dator un neam a lui, anume Precopi, lui Antohi Strătilă cu 13 lei, i-ar fi pus zălog parte lui de moşie ce i s-ar vini dintr-aceste moşii ce răspund mai sus. Ş-ar fi stăpînit Strătilă ace parte a lui Precopi 12 ani şi, nesuferind Toader Caisîn şi cu alţi fraţi a lui ca să încapă Antohi Strătilă, ce-au fost dator neamul lui Toader Caisîn şi să lipsască Antohi Strătilă din moşii, dar Antohi Strătilă n-au vrut să-şi ia banii, zicînd că sînt atîţa ani de cînd s-au zălojit acea moşie. Pentru care, stînd de faţă la Divan, aşa au hotărît mărie sa vodă giudecata: din vreme că-i moşie zălogită, iar nu vîndută, să aibă a-şi lua banii ce-au dat şi să lipsască din moşie, căci zălogul şi mai mulţi ani se întoarce, iar pentru dobînda banilor să fie venitul moşiii cît au ţinut-o Antohi Strătilă. Insă Antohi zisă că-i 16 lei datorie.. Ce, cît s-au dovedi c-au fost, atîta să-i întoarcă. Şi pe hotărîre giudecăţii am dat această carte, de această pîră să nu să mai pîrască. Let 7250 <1742>, iulie 15 444 1206 6 r. Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată că. înainte Divanului măriii sale, stăpînului nostru. Ion Costandin Nicolae voievoda, fiind şi noi de faţă, au venit Ion Boroda mazil, de au dat jalobă pe fiii răpăusatului banului Gavril, jăluind Boroda că un unchi a lui, Sandul Abăza, au vîndut pe un ţigan, anume Toader, răpăusatului banului Gavril, în 30 lei bani şi o iapă drept 15 lei, care s-au făcut 45 lei. Şi Ion Boroda, nesuferind să rămîe ţiganul vîndut la banul Gavril. au mărs la banul Gavril, răspunzînd că-i va întoarce banii şi i-au întors acei 30 lei şi i-au făcut şi pecetluit la mîna Borodei, precum că i-au întors banii, care pecetluit l-au şi arătat. Numai, zîcînd banul Gavril că ar fi mai dat şi o iapă drept 15 lei lui Abăza, tot pentru acel ţigan, au cerut Boroda zapisul cel de vînzare, ca să-l vadă şi, fiind şi iapa în zapis, să-i plătiască şi iapa şi banul Gavril ar fi zis că nu-i zapisul la dumnealui, ce este la Eşi şi aşe l-au urnit din zi în zi, păr s-au tîmplat şi banului săvîrşire. Şi dînd jalobă Boroda la mărie sa vodă, i s-au fost dat o carte la Gheorghie vel căpitanul de Codru, ca să ia sama şi să-i aşeză acolo şi nu i-au putut aşăza vel căpitanul acolo, din vreme că fiii banului Gavril au cerut zi să vie la Divan. Şi viind de faţă la Divan şi luîndu-le sama, scos-au Boroda pecetluitul de la banul Gavril, pe banii ce i-au dat şi nici fiii banului Gavril n-au tăgăduit, precum nu este în pecetluit iscălitura părintelui lor, numai au zis că nici ei, nici maica lor nu ştiut nimic de acel pecetluit ş-au prepus c-ar fi făcut cu vrun meşterşug. Dar, cu toate aceste, după cursul giudecăţii, fiind iscălitura banului v. Gavril în pecetluit cunoscută de noi de toţi, / n-au mai încăput alte pricini, ce, cu toată dreptate, aşa au hotărît mărie sa vodă giudecata, ca să de Boroda acei 15 lei, preţul epii, şi să-şi ia pe Toader ţiganul, fecioml Chirilii, cu parte lui de copii, iar parte ţigăncii de copii să o ia fiii banului Gavril, fiind ţiganca a dumilorsale. Pentm care, văzînd hotărîrea giudecăţii, am dat şi de la noi această carte de giudecată la mîna Borodii, ca să-i fie de credinţă. Let 7250 <1742>, iulie 15 1207 Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată că. înainte Divanului măriii sale, stăpînului nostru domn, Ion Costandin Neculai voievod, fiind şi noi de faţă, venit-au de s-au pîrît de faţă preutul Timofte şi cu Vasile Pitacul şi cu neamul lor, ce să trag de pe Marco, cu Gligore Baciul şi cu preutul Mirăuţă cu neamul lor, ce să trag de pe Grozav, pentru o moşie, anume Vidra. Care acea moşie, hotarul Vidrei, din-ceput au fost a doi fraţi, giumătate de hotar a lui Gheorghie Murgină şi giumătate a lui Ion Bucatedrepte şi acel Gheorghie Murgină parte lui, giumătate de hotar, au vîndut-o lui Ion Grozav, moşul lui Gligore Baciul şi neamului său şi Grozav au vîndut-o lui Marco, moşul popei lui Timofte ş-a lui Vasile Pitacul şi neamului lor, precum au arătat popa Timofte şi zapisul vînzării şi aşe au stăpînit de atunce şi păn acmu, giumătate de hotar niamul lui Marco şi giumătate niamul lui Bucatedrepte. Iar de la o vreme încoace, s-au fost sculat tatul lui Gligore Baciul şi cu fraţii lui să-şi 317 r. facă casă într-acel hotar a Vidrei şi zîcîndu-le oamenii de Vidra / şi de Călimani ca să nu-şi facă casă acolo, că parte lor este vîndută, iar ei au pus pricină cum că acel loc unde-şi fac ei casă este loc de cumpărătură de la un Bobul, din parte lui Bucatedrepte şi într-acest chip ş-au făcut casă şi ş-au pus pomeţi ş-au rămas stăpînitori acolo pînă acmu. Dar acmu, Gligoraş Baciul, ştiindu-să că să trage din Grozav, s-au sculat ispitindu-să ca să cuprindă toată parte lui Grozav, a moşului său şi jăluind la dumnealui Palaloga armaş, fiind ispravnic la Putna, au fost orînduit pe Ion Gigătul vornicul de Vrance şi pe Dumitraşco Burcă căpitanul d-au mărs acolo hotărnici, ca să le aliagă moşie lor. Ş-acei hotărnici, mergînd acolo şi nesocotind bine, cum că parte lui Grozav, ce i-au fost de cumpărătură, este toată vîndută la Marco, au făcut greşală de-au fost dat ace moşie iar la stăpînire lui Gligore Baciul şi niamului lui. Dar, după aceasta, jăluind popa Timofte şi cu niamul său la dumnealui Dumitraşco Suciu biv vel agă, ispravnicul de Putna, de strîmbătate ce li-au făcut acei hotărnici de li-au luat moşie, au orînduit alţi hotărnici, pe Ioniţă Arapul vornicul de Vrance şi pe Pintelei Ştiucă vtori pitar, di-au mărs acolo. Şi strîngînd pe toţi răzăşii şi megieţii şi luînd sama cu amăruntul, au aflat cum ace moşie ce-au avut Grozav cumpărătură de la Gheorghie Murgină, ce s-au scris mai sus, este toată vîndută lui Marco, moşul popii lui Timofte ş-a niamului său, ş-acei hotărnici, Ion Gigătul şi cu Dumitraşco Burcă, li-au făcut înpresurare, cum s-au văzut şi mărturie lui Ioniţă Arapul ş-a lui Pintelei Ştiucă, care mai pre larg arată toată pricina moşiii. Iar Gligoraş Baciul şi cu niamul său nici cu atîta nu s-au odihnit, ce-au venit de au stătut de faţă la Divan cu popa Timofte şi cu niamul lui, Mărculeştii, şi mărie sa vodă, cercînd cu amăruntul giudecata 446 317 v. ispravnicului / de Putna şi acelor boeri ce-au fost hotărnici. Ioniţă Arapul şi Pintelei Ştiucă, fiind şi noi de faţă, s-au aflat bună şi cu dreptate ace giudecată de la ispravnicul Putnii. S-au hotărît giudecata lor ca să rămîe Mărculeştii stăpînitori pe ace moşie, giumătate dintr-acel hotar ce arată mai sus, ce ş-au cumpărat Marco de la Grozav. însă şi Gligoraş Baciul şi cu niamul său, după cum au orînduit acei boeri hotărnici, Ioniţă Arapul şi Pintelei Ştiucă, să aibă a-şi stăpîni casăle şi pomii pe unde au apucat de ş-au făcut şi de ş-or fi făcut şi niscareva săcături, de tatul lor şi de dînşii, iarăşi să stăpîniască, din vreme că păn acmu au stăpînit şi nime nu i-au mai scos, facînd ei acel aşăzămînt cu pricina moşiii de cumpărătura ce ş-au cumpărat de la Bobul, din parte lui Bucatedrepte, iar mai mult să nu să întindă. Şi o morişcă ce ş-au făcut ei într-un pîrîu, în Vidra, unde n-au mai fost loc de moară, aceia încă să aibă a o stăpîni păn cît a ţine lemnul morii, iar după ce să va putrezi lemnul morii, altă moară să nu mai fie volnici a face în locul acela. Şi pe hotărîre giudecăţii am dat şi de la noi această carte pe giudecată, ca de această pîră să nu să mai pîrască. Let 7250 , iulie 20 1208 318 r. Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată că, înainte Divanului măriii sale stăpînului nostru, domnul Io Costandin Nicolae voievod, fiind şi noi de faţă, au venit Gheorghie fecioml lui Ion Şoim arul şi cu Toader annaşul, cumnatul lor, ş-au făcut mare jalobă pe fratele lor, pe Iordache Şoimaml, zîcînd că, avînd ei o moşie părin-ţască, giumătate de sat de Purceleşti, ce este pe Sîret, la ţinutul Sucevii, s-au sculat fratele lor acel mai mare, Iordache, ş-au vîndut şi parte lui şi parte fraţilor lui, lui Tăbîrtă jicniceml şi ei au rămas fară moşie. Mărie sa vodă le dedesă carte de oprit moşie de cătră Tăbîrţă, păn vor sta faţă şi, viind Tăbîrtă, au stătut cu dînşii faţă înainte Divanului, dînd samă Tăbîrtă că această moşie au fost a moşilor săi ş-au fost zălogit la Savin Şoimaml şi el n-au cumpărat moşie numai de la Iordache Şoimaml, fratele lor, ce-au fost cumpărat-o de la muma lor Catrina, giupîneasa lui Ion Şoimaml şi de la toţi feciorii ei aceştie. anume Iordache şi Costandin şi Gheorghie şi Gligore. dovedind şi cu zapisăle în care s-au aflat toţi fraţii iscăliţi. Iar une părţi dintr-această moşie au răscumpărat şi de la alţii, una de la Costandin Scărlet. ce-au 447 fost-o poprit la dînsul de istov pentru datorie lor, a Şoimăreştilor, şi altă parte au răscumpărat de la Niagoe, fratele lui Ion Ciolpan, ce-au fost cumpărat el de la Şoimăriţa, care să încheie giumătate de sat, cu vad de moară şi cu tot venitul. Şi de cînd ş-au răscumpărat moşie au trecut 27 de ani şi Gheorghie, feciorul lui Ion Şoimarul, sau Toader armaşul, ginerele lui Ion Şoimarul, de au avut ceva a răspunde, pentru ce n-au răspuns de atunce şi păn acmu? Pentru care, luînd mărie sa vodă sama cu amăruntul şi fiind şi noi de faţă, s-au dovedit cumpărătura lui Tăbîrţă încheiată pe giumătate de 318 v. sat, de la Şoimăriţa şi de la toţi feciorii ei ş-au hotărît / giudecata să-şi stăpîniască Tăbîrţă jicnicerul moşie cu pace, pe cum au răscumpărat-o, să-i fie lui moşie stătătoare şi feciorii Şoimăriţii niciodată să n-aibă cuvînt de răspuns înpotriva zapisului mîne-sa ş-a lor, nici Toader armaşul, cumnatul lor, din vreme că şi el au prăvit această vînzare 27 de ani şi n-au mai răspuns păn acmu. Căci, de-au avut şi el parte în moşiile Şoimăreştilor di pe fameia lui, împărţală de moşii n-au arătat şi, de-au vîndut Şoimăriţa cu feciorii ei această moşie, el îşi va căuta cu dînşii, a-şi opri dintr-alte moşii, pe unde or ave, că aşa s-au dat rămaşi Şoimăreştii dinainte Divanului. Iar Tăbîrţă jicnicerul îndreptîndu-să, i-am dat această carte pe giudecată, ca de această pîră să nu se mai pîrască. Let 7250 <1742>, iulie 22 1209 Precum au vinit înainte smereniei noastre, a arhiereilor şi a egumenilor carii mai gios sîntem iscăliţi, din poronca domniască, dumnealui Angheli vătavul de copii al măriii sale prealuminatului domnului nostru, Io Costandin Necolai voievoda, ca să luîm sama pentru pricina care au Milie ficiorul Zamfirii, cu Chirco ficiorul Handei, din oraşul Primiţi, cu chir Dimitrie lipţcanul, ficiorul lui popa Hristu, pentru nişte bani ce-au luat el de la hagi Chiriac, tovarăşul unchiului lor răpoosatului başa Iotu Paci, cari le ş-au dat obşteasca datorie a morţii în Ţara Leşască, la Liov, fiind neînsurat, la velet 7247, iunie 3. Care bani luîndu-i chir Dimitrie lipţcanul cu carte de epitropie, 319 r. care i-au fost / făcut cămăraşul de ocnă chir Dimitrie a lui Gheorghi, pre care chir Dimitrie a lui Gheorghie l-au fost făcut rudenie a mortului Iotu epitrop mai înainte şi neputînd ca să să ducă acest Dimitrie a lui Gheorghie la Liov, ca să cee, s-au rugat ş-au orînduit pe Dimitrie lipţcanul ca să cee de acolo. Care bani şi luîndu-i, după cum s-au zis 448 mai sus, de la tovarăşul mortului, au triimis dintr-aceşti bani 300 ughi ungureşti la acel mai sus zis chir Dimitrie cămăraşul de ocnă, care i-au şi luat şi i-au trimis la moştenitori, după cum arată cărţile şi dovezile şi rudeniele mortului încă au mărturisit. Acmu dar, cerşind aceşti moştenitori şi epitropi, adică Milie Chirco, ca să ia şi cielalţi bani ce-au rămas în mînule lui Dimitrie lipţcanul, ca nişte nepoţi şi moştenitori a răpoosatului başe Iotu, aducînd şi carte de la Patrierşie, pentru îndreptare şi adiverinţă şi pentru încredinţare săminţii lor şi altă carte de la neguţitorii din Bucureşti şi de la alţi orăşeni a lor, carii mărturisesc adeverind că aceştie sînt nepoţi şi adivăraţi moştinitori, aşijdire şi carte de epitropie de la alţii trii, chiar niamuri ce-au rămas la patrie lor, ca să ia de la Dimitrie lipţcanul cît au rămas, ca să le înparţă de opştie asemine rudeniele după pravilă; chir Dimitrie lipţcanul ştiind dară că mortul başa Iotu mai are şi alt frate însurat la Azdrahan, anume Hristea Paci, carile, auzînd moarte frîţine-său, au fost trimis mai înainte epitrop la Liov pe un chirus Ioan, ca să ia bucăţile frăţine-său, n-au vrut, dar, Dimitrie lipţcanul ca să dia rămăşiţa banilor nepoţilor şi epitropilor, temîndu-să ca să nu aibă vreodată vreo supărare de către acel Hriste Paci, ori de la un epitrop al său, pentru partea sa, fiind acest Dimitrie şezător la Liov. v. Am orînduit, dar, pentru / îndreptarea lui hagi Chiriac, tovarăşul mortului, de la carile i-au şi luat mai înainte Dimitrie, ca să nu aibă vreo frică şi să să trimiţă om în de-adinsul la Liov şi să scrie împreună, amîndoî părţile, cătră epitropul lui Hriste Paci, ori să vie singur, ca un epitrop a lui Hriste, ori să trimită alt om al său aici, în Iaşi, ca să ia parte sa ci i s-a vini, dînd şi zi cîtăva vreme. Carii au şi trimis, dar acela au răspuns că nici el a vini, nici pe altul a trimite, scriind şi altile care nu să căde, după cum arată răspunsul lui. Ce dar, ca să nu triacă vreme multă fară folos, zăbăvind aceşti bieţi oameni streini cu cheltuială multă, fiind şi de loc diparte, am giudecat şi am hotărît ca să să facă înpărţală, după dumnezăiasca pravilă, la toată avere mortului, care s-au aflat 627 ughi ungureşti şi 2 lei pol bani gata, ce s-au aflat atuncea şi din bucate ce-au vîndut pe urmă tovarăşul mortului cu Dimitrie lipţcanul şi cu chir Ioan, după cum arată îmbe izvoadile lor, care au ei, iscălite de dînşii, să se facă în şasă părţi aseminea, o parte frăţine-său, lui Hriste Paci, iar celelalte 5 părţi la doî surori vii şi la trii nepoţi de fraţi carii au murit mai înainte, fiind toţi dintr-un părinte şi dintr-o mumă, care ămăşiţă a banilor să o dei hagi Chiriac făr întîrziere la moştenitori şi la nepoţi, carii, mergînd la 449 patrie lor, să-i înparţă asemenea împreună cu cielalţi. Partea, dar, cea de al şasile, a lui Hriste Paci, să rămîe în mînule lui Dimitrie lipţcanul a lui popa Hriste, pînă ori va vini acest Hriste Paci, ori va trimite om să o ia şi, dînd Dimitrie lipţcanul banii, să ia şi carte de mărturie din mîna aceluie, precum i-au dat. Drept aceasta, li-am dat şi această mărturie de giudecată de la mitropolia noastră, după sfînta pravilă, care, oriunde s-a întîmpla, să le fie de bună credinţă şi pentru mai bună încredinţare ne-am şi iscălit. Let 7250 <1742>, mai 12 Nechifor mitropolit şi egumenii greci; Sturza vel logofăt; Costache vel vornic; Alistarho ban; Ion Neculce biv vel vornic; Ianache hatman 1210 320 r. Facem ştire cu această carte de giudecată, precum înainte măriii sale luminatului domnului -nostru, Io Costandin Nicolai voievoda, fiind şi noi de faţă, au avut giudecată faţă Postolache lipcanul, c-au fost dat 3 vite, ce-au avut la păşciune, la mîna lui Ion Coste de la Zăgărance, din care vite i s-au răzleţit o gonitoare şi nemerind la casăle lui Golăe armaşul şi a lui Căptare, ei n-au vrut să o colăcească la pârcălabi, după obicei, ce-au ţinut-o în vitele lor, tăgăduită, de la svetii Dimitrie pînă după Bobotează ş-atunce, iama, tîmplîndu-să de au încolţit lupii acea gonitoare, s-au sculat Golăe şi cu Căptare ş-au tăet-o, de au mîncat-o şi din came ei au dat şi altor oameni pe acolo. Şi cer-cîndu-şi ei vita şi-ntr-o parte şi-ntr-alta, au aflat-o mai cu vreme mîncată de dînşii, scomindu-să pricină de au eşit la median din gurele acelor ce li-au dat came pe coasă, pricinuind ei că n-or merge să le cosască, că vita n-au fost a lui Golăe şi a lui Căptare, ce-au fost de pripas. Cu care eşind la giudecată înainte jitniceriului Toader, ispravnicul de ţinutul Eşulor, au arătat de faţă şi carte de giudecată, precum s-au dovedit pe Golăe şi pe Căptare cu 2 oameni marturi, anume Coste 320 v. de la Zăgarance / şi cu Bran de la Răzăleni, că Golăe au tăet vaca lui Postolache de-au mîncat-o împreună cu Căptare şi, cunoscîndu-să ei vinovaţi, s-au apucat de plată, arătînd Postolache şi zapis din mînule lor, că s-au apucat să de o vacă, iar acmu au întors, că nu sînt odihniţi cu acea giudecată şi nu vor să mai plătiască. Pentm care, fiind de faţă şi ei, Golăe armaşul şi cu Căptare, au răspuns că ei nu sînt mulţămiţi cu giudecata jitniceriului Toader, că li-au curs nedreptate. Dară, luînd mărie sa vodă sama şi mărturisind Golăe 450 annaşul adevărul, precum el au tăet vaca şi i-au mîncat came ei, au aflat că giudecata jitniceriului Toader este bună şi i-au dat rămaşi, să-i plătiască vaca, după cum s-au legat cu zapisul lor. Pentm care, după giudecata măriii sale lui vodă, încă am făcut carte de giudecată, ca să aibă Postolache lipcanul a-şi lua vaca de la Toader Golăe armaşul şi de la Căptare, care izvodul giudecăţii s-au trecut şi la protocol. Aceasta facem ştire. Let 7250 <1742>, avgust 4 1211 321 r. Facem ştire cu această carte a noastră că, după giudecata ce-au avut la Divan, înainte măriii sale lui vodă, Tăbîrţă jitniceml şi cu Şoimăreştii şi cu cumnatul lor, Toader annaşul, pentm moşie de Purceleşti, de iznoavă au eşit la Divan Toader annaşul, de au dat jalobă măriii sale, zîcînd că soacră-sa Safta au fost soră lui Ion Şoimaml, tatul lui Iordache ş-a fraţilor lui şi în toate moşiile ce-au avut Savin Şoimaml au avut parte şi soacră-sa Safta, împărţitoare în giumătate şi acmu Iordache şoimaml şi cu fraţii lui, feciorii lui Ion Şoimaml, nepoţii lui Savin, au vîndut toate moşiile ce-au fost de pe moşul Savin Şoimariul, şi parte lor şi a soacră-sa Saftii, cum şi această giumătate de sat de Purceleşti au vîndut-o lui Tăbîrţă, avînd şi soacră-sa a patra parte de sat, parte ei. Pentm care, mărie sa rînduind această giudecată la noi, dat-au samă Iordache Şoimaml precum adevărat mătuşa lor Safta, soacra lui Toader arcaşul, au avut parte în giumătate la moşii cu tatul lor, Ion Şoimariul şi împărţală pe moşii n-au avut şi moşii numai aceste au arătat c-au fost, giumătate de sat de Vorăntărăşti, care au vîndut-o ei şi cu Costandin fecioml Iancului Late, frate-le fameii lui Toader annaşul, logofătului Catargiul şi altă giumătate de sat de Năvrăpeşti, ce-au vîndut-o iar Şoimăreştii dumisale Sandul Sturzea vel logofăt şi această giumătate de sat de Purceleşti, ce-au vîndut-o lui Tăbîrţă, iar alte moşii aiure n-au rămas ca să poată împăca pe Toader annaşul pentm l v. părţile fameii lui / ce li-au vîndut ei. Pentm care, noi, luînd sama, aşa am găsit cu dreptate ş-am hotărît giudecata, să giure Iordache Şoimaml că împărţală pe aceste moşii n-au avut, nici alte moşii, fară aceste ce-s vîndute, aiure nu ştie să fii mai rămas şi, giurînd, să rămîe Toader annaşul stăpîn pe giumătate de moşii, parte soacră-sa, din Purceleşti şi din Năvrăpeşti. Numai pentm moşie din Purceleşti, ce s-au vîndut lui Tăbîrtă, fiind cîţiva ani de cînd 451 s-au vîndut şi Toader armaşul n-au mai răspuns, să giure şi Toader armaşul precum n-au ştiut mai de-nainte vreme de vînzare, fară decît într-acest an s-au înştiinţat şi, giurînd, să-şi stăpîniască a patra parte de Purceleşti, ce-i parte fameii lui, cu tot vinitul şi Tăbîrţă să-şi ia banii de la vînzători de unde au dat. Şi orînduindu-să cu vornic de poartă de i-au dus la biserică, aşe, într-acesta chip, au giurat şi Iordache Şoimarul şi Toader armaşul, pentru care, văzînd c-au giurat, am dat această parte pe giudecată, ca să urmeză şi să-şi stăpîniască Toader armaşul şi famie lui moşiile după hotărîre ce s-au făcut şi de această pîră să nu se mai pîrască. Let 7250 <1742>, avgust 1 1212 322 r. Venit-au Dumitru Osmache, neguţitoriul din Iaşi, la Divan, înainte măriii sale, luminatului domnul nostru, Costandin Necolai vodă, fiind şi noi boierii de faţă, şi au pîrît pe Nicolai blănar şi Zaharie cruitoriul din tîrg din Botoşani, precum au dat el marfa de 120 lei altui cruitor, anume Costandin din Botoşani, cu zapis în chezăşie lui Nicolai blănar şi a Zahariii cruitor, apucîndu-să ei chizeşi şi platnici, de nu va plăti datornicul datorie sa la zi, să plătiască ei. Şi trecînd zua şi neplătind datornicul datorie sa la zi, i-au apucat neguţitoriul pe dînşii, pe chizeşi, iar ei arată neguţitoriului pe datornic. Deci, fiind şi oamenii aceştie, chizeşii, de faţă la Divan, împreună cu datornicul, nici ei, cum că nu-i zapisul lor, sau că nu sînt chezeşi şi platnici, n-au tăgăduit. Deci, mărie sa vodă aşa li-au hotărît giudecata, după zapesul lor, să plătiască neguţitoriului, iar ei să-şi ia de la datornic şi s-au pus şi pe chizeşi la închisoare, în temniţă, de-au stătut cîteva zile. Şi neavînd cu ce să plătiască banii la chizeşi, s-au dat pe mîna chizeşilor, ca să margă la casa lui, la Botoşani şi cu ce vor găsi în casa lui să li să pliniască acei 120 de lei, datoria ce-au plătit pentru dînsul chizeşii la Osmache neguţitoriul şi cheltuiala lor. Iar neputîndu-se cuprinde datorie de mai sus arătată şi cheltuiala lor cu cele ce s-or găsi acmu în casa lui Costandin cruitoriul, oricînd, cu ce s-ar găsi în casa lui, giude-cătorii ce vor fi la tîrg la Botoşani să aibă a le plini şi de această pîră să nu se mai pîrască. <1742,> mai 25 452 1213 v. Let 7250 <1742> Precum s-au pîrît de faţă, înainte dumisale vel vornicului Costache, Ştefan vătăman din sat din Crăiniceşti, ot Suceavă, cu egumenul de Solea, jeluind oamenii din Crăiniceşti că, în domnie măriii sale Grigore vodă, fiind Ene cafegiul cu slujba acolo, la Suceava, s-au fost învoit Ene cafegiul cu egumenul de Solea pentru acea sălişti, Crăiniceştii, fiind o sălişti pustie, i-au strînsu-i pe dînşii cafegiul şi i-au aşăzat pe acea sălişti ca 23 liudi, acum de 2 ani şi tocmala lui Ene cafegiul i-au fost cu egumenul, lucrul de boeresc să fie a cafegiului, iar dijma moşiii să fie a egumenului. Şi ei astă vară au făcut 23 stoguri fîn de boiresc şi l-au vîndut Ene cafegiul dumisale lui Ioniţă treti logofăt şi trimiţînd dumnealui treti logofăt acolo la fîn, au aflat că 11 stoguri dintr-acel fîn le-au mîncat egumenul de Solea şi i-au trimis Ioniţă logofătul om gospod de au plinit acele 11 stoguri fîn de la egumen cu 2 boi. Egumenul încă s-au sculat şi au luat de la dînşii 2 boi, făr de giudecată, cerînd osăbit fîn de boeresc. Care lucru luîndu-1 dumnealui sama pre amăruntul, egumenul n-au avut altă să răspundă mai mult, far decît au zis că ei au să ia fîn de boiresc de la oamenii aceştie, şăzînd pe moşia lor. Deci, dumnealui vornicul aşa au aflat cu cale şi au giudecat: de vreme că oamenii aceştie, după datorie ce-au avut, au făcut fînul de boiresc şi ş-au plinit datorie şi ei nici o vină n-au, iar egumenului de-i pare cu strîmbul şi au prepus că Ioniţă logofătul li-au mîncat fînul făr de cale, să-şi caute cu Ioniţă logofătul. Iar oamenii aceştie să aibă pace de pricina acestui fîn şi boii ce li-au luat egumenul să aibă a-i da înapoi. Şi pe hotărîre giudecăţii s-au dat şi această carte de giudecată la mîna lui Ştefan vătăman şi a sătenilor săi, ca să le fie de credinţă şi s-au pus şi la protocol. Let 7250 <1742>, avgust II1 1 Publicat şi în DRA-II, pp. 249-250; regest în T. Balan, Documente buco-vinene, voi. V, pp. 114-115. 1214 r. Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată că, înainte Divanului măriii sale domnul, stăpînul nostru, Ioan Costandin Nicolae 453 voievod, fiind şi noi de faţă, au vinit Costandin Stroescul postelnic, din Ţara Româniască, ş-au pîrît de faţă pe Ion Bujoranul, pentru nişte ţigani ce-au avut ei de împărţală, care ţigani să trag din Tămuzei ţiganul Bujoranului, ce-au ţinut pe Vlada ţiganca Stroescului. Pentru care ţigani, mai în trecute zile, s-au fost şi mai giudecat ei înainte dumisale Enache hatmanul, precum au arătat Bujoranul şi ace carte de giudecată. Şi, după giudecata ce-au avut, s-au sculat Costandin Stroescul şi s-au tocmit cu Toader Nacul de visterie, ginerile lui Ion Bujoranul şi, din ţiganii ce i s-au vinit în parte lui, au vîndut lui Toader Nacul pe Stan ţiganul, feciorul lui Tomuzei şi a Vladei, cu toată parte lui de copii, cîtă i s-ar veni în parte lui Stan, căci ţiganca lui Stan au fost omeniască, ca să-i de pe ţigan, cu mic, cu mare, cîte 13 lei bani şi cîte o vacă cu viţăl şi arată în zapisul lui că au luat din mîna lui Toader Nacul de visterie 52 lei bani şi 4 vaci cu viţăi. Şi acmu, Costandin Stroescul, găsind alt preţ pe ţigani, au vrut el ca să întoarcă de vînzare ce-au făcut lui Toader Nacul şi să calce zapisul lui, răspunzînd şi înainte Divanului că acel zapis nu l-au făcut el de voe lui, ce l-au făcut pentru chevemisală, că, fiind ţigani fugiţi şi prepuind el că-i ştie Bujoranul, au dat zapis de vînzare, ca doar ar aduce Bujoranul ţiganii, dar el nu este odihnit cu ace vînzare, cerînd ca să-şi ia ţiganii şi să-i întoarcă banii şi vitele ce-au luat. De care lucru, văzîndu-să zapisul lui că scrie de bună voe tocmală şi driaptă vînzare şi mărturisind şi Costandin Stroescul că este adevărat zapisul lui, s-au cunoscut că îmblă cu meşterşug, ca să întoarcă vînzare, să de ţiganii altora şi giudecata Divanului nu i-au dat ace voe ca să strice el tocmala vînzării şi să calce zapisul lui. Căci toate 323 v. tocmelile şi aşezările cu zapisă să închie şi să aşază / şi cînd va rămîne lucrul să să strămute şi să să întoarcă zapisăle vînzărilor şi a tocmelilor ce să aşază, atunce nici o vînzare sau aşezare nu va sta. Pentru aceasta, s-au hotărît cu giudecata Divanului măriii sale lui vodă şi a noastră a tuturor, zapisul vînzării ce au făcut Costandin Stroescul lui Toader Nacul de visterie, pe Stan ţiganul cu toată parte lui de copii, să rămîe bună vînzare şi stătătoare la mîna lui Toader Nacul de visterie şi Toader Nacul să-şi stăpîniască acei ţigani ce-au cumpărat cu bună pace, ca drepţi robii lui şi nicidecum această vînzare din tocmala ce arată zapisul să nu să strămute, că aşe s-au dat rămas Costandin Stroescul din toată giudecata. Şi pe hotărîre giudecăţii, am dat şi de la noi această carte pe giudecată, ca de această pîră să nu se mai pîrască. Let 7250 <1742>, avgust 15 454 1215 Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată, că înainte Divanului măriii sale domnului, stăpînului nostru, Io Costandin Nicolae voievod, fiind şi noi de faţă, au venit preutul Timofte şi cu Vasile Pitacul şi cu popa Toader de Călimani şi cu alt niam a lor, care să trag de pe Marco şi de pe Păruş, de s-au pîrît de faţă pe Gligoraş Baciul şi pe popa Mirăuţă şi pe alt neam a lor, ce să trag din Grozav, pentru o moşie de la Vidra, din hotarul Călimanului în sus pînă în Viţă şi din hotarul Milcovului pînă în zare dialului Stoicăi şi în gios pînă în zare dialului Dumii. Care această moşie, hotarul Vidrei, din-nceput au fost a doi fraţi, giumătate de hotar a lui Gheorghie Murgină şi giumătate a lui Ion Bucatedrepte şi acel Gheorghie Murgină parte lui, giumătate de hotar, au vîndut-o lui Grozav, moşul lui Gligore Baciul şi a preutului Mirăuţă şi altui niam.a lor, şi Grozav au vîndut-o lui Marco, moşul preutului Timofte ş-a lui Vasile Pitacul şi altui niam a lor, precum au arătat preutul Timofte şi zapisul vînzării şi ispisoc de întăritură de la Vasile vodă şi aşe au stăpînit, de atunce şi păn acmu, giumătate de hotar niamul lui Marco şi giumătate de hotar niamul lui Ion Bucatedrepte. r. Iară acmu, acest Gligoraş Baciul cu fraţii lui, / ştiindu-să că să trag din acel Grozav, s-au fost sculat ispitindu-să ca să cuprindă toată parte lui Grozav şi jăluind la Palaloga biv vel annaş, ce-au fost staroste la Putna, au fost rînduit pe Ion Gigătul vornicul de Vrance şi pe Dumitraşco Burcă căpitanul hotamic, ca să le aleagă moşie lor. Şi acei hotărnici, mergînd acolo şi nesocotind bine cum că parte lui Grozav, ce i-au fost lui de cumpărătură, este toată vîndută lui Marco, au făcut greşală de au fost dat ace moşie iar la stăpînire lui Gligoraş Baciul şi a fraţilor săi. Iară după aceasta, jăluind popa Timofte şi cu Vasile Pitacul şi cu alt niam a lor la dumnealui Dumitraşco Suciu biv vel agă, ispravnicul de ţinutul Putnii, de strîmbătate ce li-au făcut acei hotărnici de li-au luat moşie, au orînduit alţi hotărnici, pe Ioniţă Arapul vornicul de Vrance şi pe Pintilei Ştiucă biv vtori pitar de au mărs acolo şi, strîngînd pe toţi răzeşii şi megieşii şi luînd sama cu amăruntul, precum au aflat au dat mărturie pe hotărîrea lor. Care mărturie şi înainte Divanului s-au arătat ace mărturie, într-acesta chip scriind, că pricina acestui loc şi ei într-acesta chip au aflat-o cum arată mai sus, că Grozav, moşul Baciului şi altui niam a lor, au vîndut giumătate din hotarul Vidrei lui Marco, moşului popei lui Timofte şi lui Vasile Pitacul şi popii lui Toader din Călimani şi niamului lor, cu 455 zapis din let 7121 şi acei hotărnici ce-au fost rînduiţi de Palaloga, Ion Gigătul şi cu Dumitraşco Burcă căpitanul, cu nesocotală au fost dat ace hliză de loc iar în stăpînire lui Gligoraş Baciul ş-a fraţilor lui, împresurînd multe levezi de pomi şi săcături de fînaţă şi locuri de casă acestor oameni, a popii lui Toader ş-a popii lui Vasilache ş-a mulţi oameni de Călimani şi din Vidra, cîte s-au aflat pe această hliză de loc. Care pomi şi săcături de fînaţă şi locuri de casă au fost pusă şi făcute de moşii lor la foameţile cele mari, la zilele răpousatului Dumitraşco vodă Cantacozino şi de atunce pînă acmu fiind 70-80 de ani, aceste levezi de pomi şi săcături de fîniaţă şi locuri de casă li-au stăpînit tot popa Toader şi popa Vasile şi cu alţi oameni de Călimani, din părinţii şi moşii lor, tot cu pace, unii de cumpărătură, alţii de moşii şi acest Gligoraş Baciul cu niamul lui sau părinţii lor, fiind tot acole de 324 v. faţă, nimică n-au mai răspuns. / Numai la o vreme mai dincoace, apucîndu-să tatul acestui Gligoraş Baciul şi alţi fraţi a lui şi ş-au făcut casă într-acest hotar a Vidrii şi cînd s-au apucat ei să-şi facă casă, aşe au mărturisit toţi oamenii din Călimani şi din Vidra, că au stătut pricină, ca să nu-şi facă casă, zicîndu-le că parte lor este vîndută, iar tatul lui Gligoraş Baciul şi fraţii lui aşe au răspuns, cum că acest loc unde ş-au făcut ei casă este loc de cumpărătură de la un Bobul din parte lui Bucatedrepte şi într-acesta chip ş-au făcut ei casă şi ş-au pus pomi. Şi mai pe urmă, un frate a lui Gligoraş Baciul, Toader, iarăşi ş-au făcut casă pe cumpărătură şi iarăşi tatul lui Gligoraş Baciul ş-au lăsat casa ce-şi facusă întăi şi ş-au făcut altă casă şi iar ş-au pus pomi şi aşe au rămas şi ei stăpînitori pe acele locuri cu casă şi cu pomi pînă acmu. Iar acmu, ştiindu-să ei că să trag dintr-acel Grozav, vînzătoriul ce-au vîndut Mărculeştilor, au vrut să pue mîna pe tot locul şi acei hotărnici a lor încă cu greşală li-au fost dat la stăpînire lor, cum arată mai sus. Insă Ioniţă Arapul vornicul de Vrance şi cu Pintelei Ştiucă, ce-au îndreptat locul mai pe urină, arată la măturie lor cum că Gligoraş Baciul şi cu fraţii lui au mai pus şi această pricină, cum că niamul lui Marco, într-această giumătate de hotar ce-au fost cumpărat strămoşul lor Marco, ar fi stăpînit numai din Vidra în sus, pînă în Viţă, iar din Vidra în gios, unde-i sălişte Vidrii, n-ar fi mai stăpînit. La care, niamului lui Marco iarăşi au scos martur pe Macovei Olariul din Căliman, di-âu mărturisit cum că acel loc, din Vidra în gios, cînd l-au lucrat, niamul lui Marco l-au dijmuit şi dincoace de Vidra. Aşijere şi alţi 3 oameni, anume Gavril sîn Trif şi Vasile sîn Marco 325 r. şi Ion Orbul, niamul lui Marco, au priimit să şi giure, / precum au dejmuit şi dincoace de Vidra. Şi ei, hotărnicii mai sus numiţi, după 456 scrisori şi după stăpînirea ce-au avut, au dat acea moşie, toată parte lui Grozav, la stăpînire Mărculeştilor, precum şi mai’inte tot ei au stă-pînit-o. Insă şi Gligoraş Baciul cu fraţii lui încă să-şi stăpîniască casăle şi pomii, pe unde au apucat de ş-au făcut şi de vor hi făcut şi niscareva săcături, de părinţii lor, sau de dînşii, din pădure, iar să le stăpîniască, iar mai mult să nu să întinză. Şi pentru o moară ce-au făcut Gligoraş Baciul în pîrăul Vidrii, nefiind vad vechi, au socotit să-şi stăpîniască şi moara pînă va trăi lemnul morii, iar apoi alta să nu mai facă. Care hotărîre a celor hotărnici, cercîndu-o ispravnicul Putnii şi aflîndu-o bună şi cu dreptate, au întărit-o şi cu iscălitura dumisali. Ce, Gligoraş Baciul şi cu preutul Mirăuţă şi cu tot niamul lor, neodihnindu-să, de iznoavă au cerut giudecată la ispravnicul Putnii de mai sus numit. Ce, ispravnicul Putnii au rînduit pe Mitrofan egumenul de Mera şi pe Stamatin clucerul şi pe Ioniţă Arapul vornicul de Vrance şi pe Miron Dima ca să ste să le mai e sama cu amănuntul, cercînd mărturie de hotărîtură lui Ioniţă Arapul şi a lui Pintelei Ştiucă şi, luînd sama, au dat rămaşi iar pe Gligoraş Baciul şi pe preutul Mirăuţă şi pe tot niamul lor, aflîndu-să moşu lor Grozav vîndut la Marco, moşul popii lui Timofte şi a niamului său şi stăpînită ace moşie tot de niamul Mărculeştilor, de atunce şi păn acmu, precum văzum şi mărturie ispravnicului Putnii scriind într-acesta chip. Ce, Gligoraş Baciul şi cu niamul său nici cu atîta nu s-au odihnit, ce au venit de au stătut de faţă la Divan cu preutul Timofte şi cu niamul său, Mărculeştii, şi mărie sa vodă, cercînd cu amănuntul giudecata 5 v. ispravnicului Putnii / şi a celor boieri ce-au fost rînduiţi hotărnici, Ioniţă Arapul şi Pintelei Ştiucă, fiind şi noi de faţă şi aflîndu-să bună şi cu dreptate ace giudecată, dovedindu-să că Grozav, moşul lui Gligoraş Baciul, este vîndut la Mărculeşti, s-au hotărît giudecata lor că să rămîe Mărculeştii stăpînitori pe ace moşie, giumătate dintr-acel hotar ce arată mai sus, ce ş-au cumpărat Marco de la Grozav şi să le fie lor draptă moşie, stătătoare la mîna lor, iar Gligoraş Baciul şi cu niamul lui s-au dat rămaşi din toată giudecata, mai mult să nu să tinză a stăpîni, fară cît casăle şi livezile şi săcăturile şi moara, cum arată mai sus în mărturie. Aşijdire şi popa Toader, care să trage din niamul lui Păruş, pentru care scrie la mărturie dumisale ispravnicului Putnii c-au arătat nişte zapisă de cumpărătură dintr-acestă moşie ce scrie mai sus şi, cercîndu-se aceste zapisă, s-au aflat bune şi pe zapisă au hotărît giudecata să-şi stăpîniască moşie şi săcăturile şi pomeţii ce-au făcut moşii lui Păruş şi niamul său pe urmă şi s-au aflat la stăpînire lor 100 de ani şi mai bine, 457 pentm care şi boerii hotărnici, Ioniţă Arapul şi Pintelei Ştiucă, însăm-niază la mărturie lor tot într-acesta chip. Care, precum i s-au ales ş-au stăpînit niamul lui Pămş păn acmu, i s-au dat să stăpîniască şi de acmu, ca de această pîră să nu se mai pîrască. Let 7250 <1742>, avgust 1 1216 326 r. Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată că, din poronca măriii sale domnului, stăpînului nostm, Io Costandin Neculai voievoda, au venit înainte noastră feciorii şi nepoţii Lupului izbaşa şi feciorii şi nepoţii Şişcanului şi Guţăştii şi alţi răzăşi de sat de Şişcani şi de la Chetrosul şi ni-au arătat o mărturie hotamică de la Gavril Pilat vornicul de poartă şi de la Ilie Gore postelnicul, ce-au fost rînduiţi încă de la mărie sa Grigore vodă să hotărască satul Chetrosul şi Şişcanii, ce este la ţinutul Lăpuşnii, scriind că, după multă pîră ce-au avut răzeşii de Şişcani cu dumnealui vronicul Costandin Rosăt, avînd şi dumnealui giumătate de sat de Chetrosul şi zicînd că i-au împresurat moşie dumisale răzeşii ce să număsc de Şişcani şi acolo alt sat Şişcanii n-ar fi fost, fară cît numai Petrosul. Pentm care în multe chipuri cercîndu-să, s-au dovedit că este sat şi Şişcani şi Petrosul, numai neputîndu-să dovedi nicidecum pe unde au îmbiat hotarul satelor, fiind un lucm necăutat de multă vreme, s-au hotărît giudecata lor să să măsure hotarul Şişcanilor şi a Petrosului tot la un loc şi cît loc va cuprinde hotarăle amînduror satelor, să să facă acel loc în patm părţi şi a patra parte din mijloc, cu măsură, să o de dumisale vornicului Costandin Rosăt, pentm giumătate de sat de Petrosul ce-au avut dumnealui acolo, iar din cele trei părţi ce mai rămîn, să să de o parte şi giumătate, de sus, moşinaşilor de Petrosul şi altă parte şi giumătate, de gios, să o de moşinaşilor de Şişcani. 326 v. Şi, pe hotărîre aceştii giudecăţi, / mergînd acei hotărnici acolo la aceste sălişti şi strîngînd pe toţi răzeşii şi împregiuraşii, au măsurat întăi locul Şişcanilor, pe lungu, despre Nîmova, din movila de pripor în gios, păn în locul Curiecilor şi s-au găsit 58 de funii şi 27 stînjăni, cu funie de 30 stînjăni şi stînjănul de 8 palme. Şi măsurînd şi locul Petrosul, de la movilă în sus, pînă în hotarul Hăliştienilor şi s-au găsît 57 de funii şi 10 stînjini şi, împreunînd amîndoî hotarăle la un loc, au cuprins 116 funii şi 7 stînjini. Şi din tot locul acesta, au scos a patra parte, care s-au făcut 29 de funii şi 1 stînjen pol ş-au dat dumisale vornicului Costandin Rusăt, în mijloc, şi din celi trii părţi ce-au mai 458 rămas, au scos o parte şi giumătate Şişcanilor, din gios, şi o parte şi giumătate răzăşilor de Petrosul, din sus, şi li s-au vinit pe parte cîte 43 fonii şi 10 stînjeni pol. Şi trecînd în dialul dispre răsărit, au făcut altă măsură, din lac în gios, pînă în hotarul Curiecilor şi s-au găsit 84 de fonii şi 27 stînjeni în locul Şişcanilor. Măsurînd şi din lac în sus, locul Petrosului, s-au găsît 117 fonii şi 24 stînjeni, pînă în capul hotarului de sus şi s-au făcut peste tot, într-amîndoi hotarăle, 192 fonii şi 21 stînjeni şi s-au scos a patra parte din tot locul dumisale vornicului Costandin Rusăt 48 fonii 5 stînjeni pol, iar la mijloc dintr-amîndoî hotarăle şi din cele trii părţi, dînd o parte şi giumătate Şişcanilor, din gios, şi o parte şi giumătate răzeşilor Petrosului, din sus, şi li s-au venit pe parte cîte 82 de fonii şi 5 r. stînjeni pol. Şi încheind locul, au dat cu fone din movila / de pripor în gios, în dialul dispre Nîmova, 14 fonii şi 21 stînjeni în locul Şişcanilor ş-au pus hotar şi, din movilă în sus, iar 14 fonii 9 stînjeni şi iar au pus hotar. Şi trecînd în dialul dispre răsărit, au dat din lac în sus 48 fonii 5 stînjeni pol ş-au pus hotar în dialul dispre Mereşti, în dumbravă, care hotar caută la hotarul cel din dialul Nîmovei şi din lac în gios măsurînd 2 fonii 21 stînjeni şi iar au pus hotar care caută la hotarul cel din dialul Nîmovei, pe din gios de o movilă şi într-acest chip s-au încheiat tot hotarul. Şi neapucînd ei a lua ispisoc de la mărie sa Grigore vodă pe această hotărîtură, acmu, din poronca măriii sale domnului stăpînului nostm, am dat de la noi această mărturie de întăritură pe hotărîre ce arată mai sus, ca să-şi stăpîniască fieştecare moşie, parte sa, precum li s-au hotărît şi să fie moşie stătătoare. 7250 <1742>, avgust 1 1217 Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată că, înainte Divanului măriii sale domnului, stăpînului nostm, Io Costandin Nicolae voievoda, fiind şi noi de faţă, au venit Ibraim turcul de la Bender, de au pîrît de faţă pe Vasile Cocul îmblătoml de Orhei, zicînd Ibraim turcul precum c-au avut un cal în herghelie tîrgului ş-avînd şi Vasile Cocul un cal tot într-ace herghelie, s-au sculat Vasile Cocul ş-au mărs la heghelie ca să-şi prindă calul lui. Şi, negăsind pe herghelegiu la herghelie, n-au putut sa-şi prindă calul acolo, în cînp, ş-au luat o samă de epi cu calul lui şi s-au luat şi calul turcului acestue cu epili şi, 459 ducîndu-le în tîrg, le-au închis într-un ocol de ş-au prins calul lui şi epilor li-au dat drumu ca să să ducă la herghelie. Şi mergînd epile pin 327 v. sîlişte / tîrgului, au dat calul turcului acestue într-o groapă şi s-au stricat. Care, fiind şi Vasile Cocul îmblătoriul faţă, nici el n-au tăgăduit, precum n-au adus acel cîrd de pi de li-au închis păr ş-au prins calul lui. Dar pentru calul turcului, c-au fost într-acele epi, sau că s-au stricat într-ace dată, cînd au slobozit epile să margă în herghelie, nu ştii. Pentru care, luînd mărie sa vodă sama foarte cu amănuntul, aşa au dovedit Ibraim turcul, precum au fost şi calul lui închis cu epile acele de Vasile Cocul. Deci, măria sa vodă, dimpreună cu noi, aşe au aflat că este drept, să plătiască Vasile Cocul calul turcului şi s-au dat rămas din toată giudecata Divanului, să plătiască preţul calului, care cal s-au preţuit 50 lei. Insă, socotind mărie sa şi noi, cu toţii, că nu este numai el singur vinovat ca să plătiască calul, ce, să să caute omul acel cu groapa în care au dat calul şi, aflîndu-să omul acel cu groapa, acela să plătască, din vreme că n-au astupat-o bine, să nu rămîe cursă în mijlocul tîrgului. Iar neputîndu-să afla acel cu groapa, s-au socotit toţi tîrgoveţii să să strîngă şi să facă curama, să plătiască preţul calului cu toţii, din vreme că ei toţi să hrănesc pe locul tîrgului, au toţi datorie să curăţască tîrgul de cursă ca aceste ce le aduc pagubă. Şi aşa s-au hotărît giudecata Divanului şi, pe hotărîre giudecăţii, am dat şi de la noi această carte de giudecată, ca de această pîră să nu se mai pîrască. 7250 <1742>, avgust 20 1218 328 r. Din luminată poronca măriii sale domnului Ion Costandin Nicolae voievoda, fiind şi noi de faţă, au venit Cerbul jidovul, din sat din Bădiceni, de la ţinutul Sorocii, de au jăluit pe dumnealui Costandinache biv vel căpitanul, zicînd Cerbul jidovul că i-au luat gloabă 35 de galbini ungureşti şi un cal şi i-au luat şi sotnicul 5 lei, pe gura unui tălhari, a lui Sofroni, ce l-au pus soţie şi pe dînsul, cu strîmbătate, nefiind el vinovat. La care nici căpitanul n-au tăgăduit că nu i-au luat acei bani, numai au arătat că nu pentru gloaba lui i-au luat, ce, i-au luat pentru pagubili păgubaşilor. 460 Şi cercînd mărie sa vodă dovada jidovului şi neaflînd altă dovadă asupra lui, fără numai gura tălhariului şi pe tălhar netrimiţindu-1 căpitanul aice la domnie, după poronca ce-au avut şi scăpînd din mîna lui, i-au plinit mărie sa toţi banii jidovului de la căpitan şi de la sotnicul ce i-au fost luat şi calul ce i-au rămas la căpitan încă să i-1 de. Care, cu toate aceste, mai pe urmă, prinzîndu-să şi Sofroni tălhariul aice la Eşi şi aducîndu-1 înainte noastră, fiind şi jidovul faţă, aşe au dat samă că de sîla bătăii au zis că-i soţii, dar năpaste este jidovului, că el soţie nu i-au fost, nici au ştiut de furtuşagurile ce-au făcut el. Şi acmu, în această dată, precum arată mai sus, jidovului i s-au întors înnapoi ce i s-au fost luat, afară de un cal care zisă că i-au rămas la căpitan, care, fiind a lui, să i-1 de. Iar cine din păgubaşi va ave ceva cu Sofroni sau cu jidovul, să vie să dovediască de faţă înainte măriii sale, de vreme că şi Sofroni tălhariul este prins la temniţă şi atunci, dovedind, s-a căuta giudecata lor într-alt chip. Ce, după hotărîre giudecăţii, am dat şi de la noi această carte pe giudecată. 7251 <1742>, septemvrie 1 1219 ^ v. Mărturie dumisale vel logofătului i vel vornicului Costache, avgust 19. Facem ştire cu această carte de giudecată a noastră, precum, din luminată poronca domnului, stăpînului nostru, măriii sale Ion Costandin Nicolae voievod, au avut giudecată de faţă, înainte noastră, acest jidov, anume David, din tîrg din Chişinău, cu aceşti tîrgoveţi de acolo, anume Tănasă Hîncul şi Ion Costin şi Dumitraşco Budul i Pălade i Andronic Gratea şi cu alţii de acolo, jăluind David jidovul precum, în vreme moscalilor, înblînd oştile la locurile acele, s-au rădicat tot tîrgul Chişinăul, cum şi alte sate, toate, s-au tras cu bejenie la codru. Şi mergînd şi el cu bejănie sa la codru, i-ar fi rămas cîtăva marfă în dughiană, care marfă i-ar fi luat nişte ficiori din oamenii aceştie, arătînd anume Budul şi Costin şi Pălade şi Biţă şi cu alţii 2-3 de ai lor. De care marfă au arătat jidovul şi izvod anume: un poloboc de holircă de 80 de lei şi 1.100 ocă tiutiun, 75 ocă bumbac tors, fier şi ores de 120 de lei frenghii de 70 de lei, un poloboc de dohot de 32 de lei, 60 drobi de sare, 30 ocă de aramă, 30 părechi de ciobote şi i-ar fărmat şi oale ca de 50 de lei. Şi aceste toate le cere jidovul pe izvod, ca să i le plătiască aceşti oameni de mai sus numiţi, zicînd 461 jidovul că, cu adevărat, i li-ar fi luat ei, căci i-ar fi văzut pe 2-3, călări, că s-au întors din bejenii ş-au fost îmblînd pen tîrg. Insă, aceste numai cu gura sa au zis jidovul, iar vrun chip de dovadă nimică n-au arătat. 329 r. Iar oamenii aceştie au arătat înainte noastră doî mărturii, / de la dumnealui Pavel vel sărdar, tot de giudecata aceasta, una de la iunie 14, iar alta de la iulie 27. La care, măcar că din mărturie de giudecata dintăi s-au cunoscut cum că jidovul au pîrît rău, dar, jidovul, neţîindu-să odihnit cu giudecata dintăi ce-au avut acolo la dumnealui sărdariul, încă de iznoavă au vinit de au jăluit măriii sale lui vodă, atîta pe oamenii aceştie, cît şi pe dumnealui sărdariul, zîcînd cum că aceşti oameni ar fi slugi lui Măzărache şi pentru aceia ar fi avut oamenii aceştie hatîr. Şi jidovul, <în> întunecare, încă şi aceasta jeluind, jidovul, cum că, sucindu-i-să lui giudecata, cu mare strîmbătate l-ar fi pus şi la închisoare de au şăzut cîtăva vreme. Care, pe jaloba jidovului, poroncind mărie sa vodă la sărdariul ca să ia sama jidovului şi să-i facă dreptate, de iznoavă au strîns dumnealui sărdariul pe toţi tîrgoveţii faţă şi iarăşi mai luînd sama, nici un chip de dovadă jidovul n-au putut ca să afle. Iar pentru oamenii aceştie scrie dumnealui sărdariul cum că ş-au adus marturi de credinţă, pe nişte oameni de acolo, anume Truşenii, carii au mărturisit faţă, înainte dumisale, cu sufletile lor, cum că ei cu a lor cară i-au scos tot negoţul ce-au avut jidovul acolo în dughiana lui, că de aceia i-au fost tocmit jidovul cu bani. Aşijdire şi cu alte mărturii scrie dumnealui sărdariul că l-au dovidit oamenii aceştia, acolo, de faţă, şi iarăşi l-au dat rămas. Iar pentru închisoare ce-au jeluit jidovul că l-au ţînut, acolo, la închisoare, nu pentru această pricină, ce, pentru 100 de lei ce 329 v. este el dator lui Măzărache, cu care / bani i-au făcut bine şi trecînd vadiaoa banilor şi nevrînd să plătiască, ca un mufluz, şi cunoscîndu-să pe semnile lui că îmblă ca să fugă, l-au pus la închisoare, ca să plătiască banii. Dar, văzînd şi nătîngie jidovului, cum că-1 dovedesc oamenii şi el nici de o giudecată nu să ţîne, li-au dat şi soroc de au vinit şi la Divan. Deci, stînd şi noi a le lua sama pre amăruntul, am zis şi jidovului ca să arete ceva chip de dovadă asupra acestor oameni, sau că ar fi găsit ceva sămn la dînşii dintru acele ce zice el că i-au luat şi jidovul au zis că nici o vodavă n-are, far decît gura lui. Iar oamenii aceştie au scos marturi şi înainte noastră, pe dumnealui Lupul aga, care au mărturisit cum că într-aceie vreme, fiind dumnealui sărdar acolo, nemică n-au pomenit jidovul de această pricină, nici s-au mai acolisît nime de aceşti oameni cu pricini ca acestea şi cum că ei a lor, ce avea, nu pute să strîngă la aceie vreme. 462 Deci şi noi, cu toate acestea, aşa am socotit şi am aflat cu cale, din vreme că şi jidovul, fiind trăitor tot la un loc cu oamenii aceştie şi nimică n-au mai zis atîta vreme şi acum, peste 4-5 ani, îi năpăstueşte far de nici o dovadă; la care şi mai cu adivărat s-au cunoscut minciunile jidovului, că cîtă marfa arată el că i-au luat trebue cîteva cară ca să poată încărca toate acele ce zice el, dar ei 2-3 oameni călări nicidecum nu se încape. Şi pentru aceasta, s-au dat jidovul rămas din toată giudecata, iar oamenii aceştie, îndreptîndu-să înainte noastră, li-am dat şi de la noi această carte de giudecată, ca să le fie de credinţă şi de această pîră să nu se mai pîrască. Let 7250 <1742, avgust 19>1 1 Copie la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. DCCII, doc. 43. 1220 r. Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată că, din poronca măriii sale domnului, stăpînului nostru, Io Costandin Nicolae voievoda, s-au rînduit cu giudecata la noi Ion Mardaros neguţitoriul din Eşi cu Dumitru ţiganul din Ţara Ungurască, avînd între dînşii multă pricină, pentru căci Ion Mardaros au fost adus pe Dumitru ţiganul şi pe frate-său Şerban din Ţara Ungurască aici, în Moldova, cu toată casa lor, tocmindu-i... zloţi într-un an sîmbrie lor, ca să-i facă cuie de şindilă, sau ori ce li-ar poronci. Şi puindu-i la lucru, dîndu-le la sama lor o samă de her, tocmindu-le şi oameni de li-au făcut cărbuni, dîndu-le şi alţi oameni agiutori, grijîndu-i şi de mîncare şi pînă la o vreme au lucrat bine, iar de la o vreme dede samă Mardaros că au început ei a să agiunge furiş cu unii şi cu alţii ş-a vinde cue pe ascuns şi zăbale şi de altile care le este meşterşugul lor, prinzîndu-i şi de faţă vînzînd. Şi vrînd Mardaros să-i apuce mai cu strînsoare, i-au dus la aga de i-au închis şi atunci ei s-au apucat cu zapis, hotărîndu-să cu nart ca să de de om pe zi cîte 2 ocă de cue. Pe urmă, nici de acesta aşezămînt nu s-au ţinut ş-au eşit ei cu jalobă la Divan, pîrînd pe Mardaros, zîcînd că-i asupreşte cu lucrul piste putinţa lor şi zapisul acela încă de sîla închisorii l-au făcut, dară ei nu sînt putincioşi ca să pliniască ace somă de cue ce scrie în zapisul lor. Şi cerînd ei dreptate, dat-au sama Ion Mardaros că zapisul acela nu l-au făcut ei nici de o sîlă, ce, cu vie lor, cît au socotit putinţa lor, măcară că la Ţara Ungurască au fost obicinuiţi a da şi cîte 3 ocă pe zi, dar acum ei tăgăduesc. 463 330 v. Dar, cu toate aceste, jăluind Mardaros / că fară de nart lui îi curge pagubă despre ţigani, aşijdire şi ţiganii jăluind că ei cu acest nart nu pot să să apuce, că nu sînt putincioşi să le plinască, s-au fost rînduit mai-nainte această giudecată la Toader jicnicerul şi mai pe urmă la Aristarho banul şi împreună cu Carp medelnicerul de au căutat această giudecată. Şi Ion Mardaros jăluind la Divanul măriii sale lui vodă că i s-au făcut strîmbătate şi la o giudecată nu s-au odihnit ţiganii, la alta nu s-au odihnit Mardaros şi pentru aceasta de iznoavă rînduind mărie sa vodă la noi, ca să luăm sama din-ceput, aşa am găsît mai cu cale şi fară bănuială şi la o parte şi la alta: din vreme că Ion Mardaros nu ş-au hotărît cu ţiganii din Ţara Ungurască, să hi luat zapis de acolo, zapisul ce-au dat ţiganii de la închisoare să nu să ţii în samă, plîngîndu-să şi ei că nu sînt putincioşi a plini ace somă de cue şi Mardaros încă mai mult să nu-i sîlească. Fără cît, ce-au luat ţiganii de la mîna lui Mardaros sîmbrii, au chirie, au mîncare, au înbrăcăminte şi her şi cărbuni şi toate, pînă la un cap de aţă, să fii dator Dumitru şi cu frate-său Şerban să întoarcă lui Mardaros şi cuile şi tot lucrul ce-ar fi lucrat ei să fii a lor şi aşe să fie oameni slobozi. Pentru care, facîndu-să socotală de cele ce-au luat unul de la altul, anume una cîte una şi celi ce s-au rînduit ca să de ţiganii lui Mardaros, sau Mardaros să întoarcă ţiganilor 331 r. arată pe larg / în foae de socotală ce s-au făcut, iscălită de noi. Şi s-au hotărît giudecata şi toată pricina lor ca fiiştecare, urmînd aceştii giudecăţi, să plătască acele ce s-au rînduit cu izvod anume a-şi întoarce unul altue, pentru care şi zapciu s-au pus ca să pliniască şi de această pîră să nu să mai pîrască. 7250 <1742>, avgust 23 1221 Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată, precum au venit înainte Divanului măriii sale domnului, stăpînului nostru, Ion Costandin Necolae voievoda, fiind şi noi de faţă, de au pîrît de faţă Gheorghiţă Morariul, de la Vităneşti ot Putna, pe Andrii Lepădat, zicînd că i-au luoat nişte vii a lui, ce-au avut la Vităneşti, 2 pogoane. Care, fiind de faţă şi Andrei Lepădat, au răspuns precum, la vreme cătanelor ce-au fost la domnie măriei sali Mihai vodă, fiind acest Gheorghiţă Morar gazdă de cătani şi avînd un frate şi un văr a lui catane de ţine gazdă la dînsul şi din pricina lui i-au făcut catanile pagubă de 50 de stupi şi de altele din casă. Şi, pe urmă, avînd giu- 464 decată Andrei Lepădat cu Gheorghiţă Morariul înainte măriii sale lui Mihai vodă, l-au dat rămas pe Gheorghiţă Morar ca să plătiască toată paguba lui Andrei Lepădat şi neavînd cu altă cu ce să plătiască, avînd numai aceli 2 pogoani de vii, i li-au dat mărie sa Mihai vodă lui andrei Lepădat, pentru paguba lui ce i-au făcut acel frate şi acel văr a lui, care arată Andrei Lepădat şi carte de la mărie sa Mihai vodă de rămas. Şi 31 v. viind şi mărie sa Grigore vodă domn, / acest Gheorghiţă iar s-au sculat de au dat jalobă pentru aceli 2 pogoane de vie ce i le ţine Andrei Lepădat şi mărie sa Grigore vodă pe jaloba lui i-au dat carte ca să-şi opriască vie de cătră Andrei Lepădat şi să-şi ia şi roada viii. Dar, pe urmă, Andrei Lepădat de iznoavă dînd jalobă la mărie sa Grigore vodă, i-au rînduit cu giudecata acolo, la Putna, la dumnalui păhamicul Gavril, fiind staroste şi pe urmă, mai avînd giudecată şi la dumnalui Dumitraşco Suciu biv vel agă, ispravnicul Putnei, care, după cum au aflat, au dat şi carte de giudecată şi tot au dat rămas pe Gheorghiţă Morar, precum văzum şi carte dumisale, cum mai pre larg arată toată pricina lor. Deci, fiind de faţă înainte măriii sale şi mărie sa vodă luînd sama, au aflat bună şi cu dreptate ace giudecată ş-au hotărît şi mărie sa giudecata, ca să-şi stăpîniască Andrei Lepădat vie ca driaptă moşie lui, cu pace, iar pe Gheorghiţă Morariul l-au dat rămas din toată giudecata Divanului. Ce, după hotărîre giudecăţii, am dat şi de la noi această carte pe giudecată lui Andrei Lepădat, ca de această pîră să nu să mai pîrască. 7251 <1742>, septemvrie 1 1222 32 r. Din luminată poronca domnului, stăpînului nostm, Ion Costandin Nicolai voievoda, avut-au giudecată de faţă, înainte noastră, dumnealui fratele nostm Pavăl vel sărdar, cu Niagoe Ciocîrlie vomecul gospojdii, jăluind dumnealui sărdariul că i-au adus Niagoe Ciocîrlie pe un Pavăl, nepot a lui, de l-au curtenit la dumnealui, arătîndu-1 că este fecior harnic ş-au mai slujit şi la alţii şi s-au apucat pentm dînsul şi chizeş, cum că va sluji cu dreptate şi nu va face nici o păgubă. Şi pe arătare lui Niagoe vornicul l-au primit pe acel fecior slugă şi l-au pus la slujbă di-au strîns banii poclonului stiagului şi a cifertului dintăi, care, fiind el un blăstămat, au prăpădit 55 lei din banii gospod şi, necăutînd el să plătiască banii gospod, l-au fost pus la poprială, să plătiască banii. Şi, după cîteva zile, au mărs iarăşi Niagoe vornicul de 465 l-au scos de la poprială, luîndu-1 asupra lui că va plăti banii gospod şi de atunci sînt cîteva luni şi bani n-au mai plătit. Deci, fiind de faţă şi Niagoe vornicul şi luînd noi sama, n-au tăgăduit nici Niagoe, ce, au mărturisit şi el pe cum că el l-au curtenit pe acel nepot a lui, cum şi de la poprială, dac-au prăpădit banii, iarăşi el 332 v. l-au scos, facîndu-i-să milă. Dară, au zis că feciorul acela / este de faţă, la casa tătîne-său şi a trimite de-1 va aduce şi-l va da în mîna sărdariului, dară, aceasta dumnealui sărdariul n-au priimit, să-i de pe om, ce-au cerut dreptate. La care, noi aşe am socotit a fi cu dreptate ş-am giudecat, de vreme că dumnealui sărdariul, după ce-au prăpădit feciorul acela banii, l-au pus la proprială să plătiască banii şi Niagoe vornicul au mărs şi l-au scos de la închisoare, luîndu-1 asupra lui că a căuta ş-a plăti banii, vinovat este Niagoe. Şi am hotărît giudecata, după dreptate ce s-au căzut, să plătiască Niagoe banii gospod, acei 55 lei ce-au prăpădit nepotu-său Pavăl şi el să-şi caute cu nepotu-său. Şi pe hotărîre ce-am făcut, am dat şi această carte de giudecată, care s-au trecut şi la protocol. Aceasta facem ştire. Vleto 7251 <1742>, octomvrie 6 1223 333 r. Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată că, înainte Divanului măriii sale domnului, stăpînului nostru, Io Costandin Nicolae voievod, fiind şi noi de faţă, au venit Mihălache Panăş şi cu Ilie Panăş şi cu Gligore Mămăligă şi cu preutul Ursache, din sat din Voloseni, de la ţinutul Lăpuşnii, ş-au pîrît de faţă pe dumnealui Sandul Sturzea vel logofătul, pentru satul Voloseni, zicînd că ace moşie este a lor, de baştină şi tot moşii lor şi strămoşii lor au stăpînit şi ei mai pe urmă şi, de cînd ţin ei minte ş-au apucat, pe nime nu ştiu ei să fie moşan cu dînşii, nici ştiu să fie stăpînit, în zilele lor sau a părinţilor, altcineva, fară decît niamul lor. Iar de vro doi ani încoace, dumnealui vel logofătul răspunde că are şi dumnealui o parte de moşie într-acel sat, parte unii famei, a Alexandrii, preutasa popii lui Şandru, pentru care ei zisără că nu ştiu cine au fost ace Alexandră preutasa, nici au auzit din părinţii lor cum să fi avut ia moşie cu dînşii. Ce, dumnealui vel logofătul, fiind de faţă, aşe au răspuns, cum că şi dumnealui este cumpărători de 2 ani şi, cu alte moşii ce i-au vîndut Costin paharnicul din Ţara Româniască, este şi această parte de moşie 466 din Volosăni, acei Alecsandre preutesei a popii lui Şandru. Care şi lui Costin paharnicul i-au fost cumpărătură de la niamul dumisale, de la Hăbăşescul şi Hăbăşescului încă i-au fost de la tată-său şi di-au stăpînit Costin păhamicul, sau Hăbăşescul, dumnealui nu ştie. Numai pe 33 v. acel zapis îşi cere să-i aliagă răzăşii ace parte de moşie / acei preutese şi poftind dumnealui logofătul ca să giure acei răzeşi precum nu ştiu, nici au auzit, nici au nici o sîmţire să fi avut ace preuteasă moşie într-acel sat şi giurînd, să rebde dumnealui logofătul de ace moşie. Iar mărie sa vodă într-acesta chip au hotărît giudecata, din vreme că dumnealui vel logofătul este cumpărători de 2 ani şi dovadă cum c-ar hi stăpînit Costin sau Hăbăşescul nu are, nu să cade a fi oamenii aceştie sîliţi la acest giurămînt, nefiind de faţă Costin, vînzătoriul dumisale. Ce, să de dumnealui logofătul bună pace oamenilor, ca să-şi stăpîniască moşie cu pace şi dumnealui logofătul să apuce pe Costin, vînzătoriul său, să-şi cee moşie de la dînsul şi Costin, de va dovedi c-au stăpînit, va apuca pe oamenii aceşte de-şi va îndrepta moşie. Deci, după hotărîre giudecăţii măriii sale, am dat şi noi această carte de giudecată, ca de această pîră să nu să mai pîrască. 7251 <1742>, octomvrie 31 Vel vornic; Enache hatman 1224 34 r. Din poronca măriii sale stăpînului, domnului nostm, Ion Costandin Nicolae voievoda, la vlet 7251, avut-au giudecată de faţă, înainte noastră, Ion Bănariul căpitan, cu Paraschiva fata lui Andrii Totoescului şi cu ficiorul său Costantin ciohodar, pentm o parte de moşie din sat din Totoeşti, de la ţinutul Hîrlăului, parte lui Gheorghiţă Totoescului, ce-au fost frate cu Andrii Totoescul şi cu Toader Totoescul, socml lui Ion Bănariul şi cu Aniţa ce-au ţinut-o Vasile Cucoranul, zicînd Paraschiva, fata lui Andrei Totoescu şi cu ficioml său, Costantin Totoescul precum, murind unchiul ei, Gheorghiţă Totoescul, în Ţara Munteniască şi fiind sterp, de nu i-au rămas copii, au cerşut ca să aibă şi e parte din moşii din parte unchî-său, lui Gheorghiţă Totoescul. Iar Ion Bănariul au arătat o carte de giudecată de mărie sa Grigore vodă, din velet 7235, aprilie 10, în care arată c-au avut giudecată Totoiasca, soacra lui Ion Bănariul, cu Toader Cucoranul, ficioml Aniţăi, nepot de soră lui Andrii Totoescul şi lui Toader şi lui Gheorghiţă, pentm parte de moşie ce-au avut Gheorghiţă în Totoeşti, 467 care parte vînzînd-o Toader Cucoranul frăţîne-său, lui Ion, au luat-o Totoiasca cu giudecată din mîna lui Ion, fratele Cucoranului, pentru o ză ce-au fost Totoiasca lui Gheorghiţă Totoescul, cînd au fost în Ţara Munteniască. La care, socotind giudecata ca să giure Totoiasca, precum 334 v. n-au luat nimică de la Gheorghiţă / de pe ace ză, aşe arată carte de giudecată, cum c-au giurat că n-au luat nimică şi, giurînd, i-au dat giudecata parte lui Gheorghiţă să o stăpîniască şi e încă au dat-o giniri-său, lui Ion Bănariul, zestre. La care, socotind şi noi giudecata lor şi de vreme că parte lui Gheorghiţă Totoescul, pe care o trăge Parascheva, fata lui Andrii Totoescul şi cu ficiorul său, Costantin ciohodariul, cu această socotială ce arată mai sus, au eşit din mîna lui, am aflat că rău şi fară de cale îmblă Parascheva şi cu ficiorul său Costantin şi i-am dat rămaşi, ca să de bună pace lui Ion Bănariul, să-şi stăpîniască moşie cu pace şi niciodată de dînsul să nu să mai acolisască. Şi pe hotărîre giudecăţii, am dat şi noi această carte de giudecată la mîna lui Ion Bănariul, ca să-i fie de credinţă. " s <1742,> noiemvri 25 1225 335 r. Let 7251 <1742, noiembrie-decembrie> Din poronca măriii sale, stăpînului nostru domn, măriii sale Costantin Neculai voievod, avut-au giudecată de faţă, înainte noastră, Tofan şi fameia lui Profira, din satul Nisporenii ot Lăpuşna, cu ginerile lor Enache tălhariul, carile este aici, la temniţă, zicînd Enache ginerile lor pe cum, păr a nu să aduce aici, la închisoare, ar fi dat 35 lei la mîna soacră-sa, Profirăi, ca să-i ţie şi, cerşindu-şi el banii, tăgădueşte, că nu i-ar fi dat nimică şi nu va să de banii. La care, întrebînd noi şi pe soacra lui, Profira, să de sama, iar e s-au apucat cu mare tărie că nici un ban nu i-au dat giniri-său Enache, nicum atîţa bani ce arată el. Deci, întrebat-am şi pe giniri-său Enache, are niscareva oameni marturi ca să ştie cum că au dat acei bani la mîna soacră-sa, de vreme că ia tăgăduieşte, că nu i-au dat nimic? Iar el au răspuns că n-are pe nime, nici s-au tîmplat altăcineva cînd i-au dat banii, fară cît zisă că ar fi fost numai amîndoi, singuri. La care, stînd şi noi a le lua sama şi de vreme că Enache tălhariul nici o dovadă n-au arătat cum să fie dat acii bani la mîna soacră-sa, ce numai aşa, cu gura lui şi soacră-sa apucîndu-să cu mare tărie cum că o năpăstueşte gineri-său de acei bani, într-acesta chip am hotărît giu- 468 decata lor, să giure Tofan împreună cu famee sa Profira, socrii lui Enache tălhariul, cum că nu le-au dat el acii bani şi-i năpăstueşte şi să rămîe în pace de cătră Enache. Şi aşa au priimit şi ei, să giure, însă, datu-li-am soroc păr în 4 zile, ca să-şi mai e sama, fiind oameni bătrîni \5 v. / şi aşa, di or pute cuteza, să margă să giure. Şi fiind orînduit asupra lor Pilat vornicul de poartă şi plinindu-să sorocul, sorocul s-au plinit tot la giurămînt şi ducîndu-i la sfînta biserică, în Sfeti Nicolai, fiind şi Enache ginerile lor faţă, au giurat cu mîna pre sfînta Ivanghelii, precum că sînt năpăstuiţi de ginerile lor şi nici un ban nu li-au dat, după cum şi mărturie vornicului Pilat, cu pecete porţii şi cu iscălitura protopopului Mihalache şi a preutului Neculai de biserică într-acesta chip arată. Deci, dat-am rămas pe Enache tălhariul, ca să de bună pace soacră-sa Prohirei şi niciodată de dînsa să nu să mai acolisască. Şi pe hotărîre giudecăţii, am dat şi de la noi, lui Tofan şi fameii sale Profirei, această mărtruie de giudecată, ca să le fie de credinţă. 1226 36 r. Din poronca măriii sale, stăpînului nostru, Ion Costantin Neculai voievoda, la velet 7251, avut-au giudecată de faţă, înainte noastră, Manole neguţitoriul din Botoşeni, cu Ion Gule şi cu-n cumnat al său de acolo, zicînd Manole că, avînd un argat rus şi îmbătîndu-să, s-au sculat acest Ion Gule far de nici o cale de l-au bătut şi, mărgînd rusul pe uliţă gîlcevind pentru că l-au bătut, încă l-au mai prins, împreună cu cumnatu-său, în mijlocul uliţăi ş-au început a-1 mai bate. Iar Manole încă, tîmplîndu-să în tîrg la dughiana sa şi văzînd că-i bat omul, au trimis un copil al său de la dughiană, ca să le zică să-l lase, fiind un om bat, iar ei au prins şi pe copil şi l-au bătut, suduind şi pe Manole de mumă şi de famee, iar Manole nimică nu li-au zis. Şi aflîndu-să acolo în tîrg boerii măriii sale lui vodă, ce era zlotaşi, dumnalor Iosif vfori [sic] logofăt şi vel cafigiu şi vfori [sic] armaş şi Izmană vel căpitan, au mărs de s-au jăluit şi, cercînd dumnalor pricina dintre mărturii care s-au tîmplat la bătae rusului şi au auzit suduind pe Manole, aşe s-au încredinţat lucrul din negustori turci şi moldoveni şi jidovi, cum c-au auzit pe aceşti oameni de mai sus numiţi suduind pe Manole în tot feliul, după cum mai pre larg arată mărturie acelor boeri. Care, pre mărturie dumilorsale luînd şi noi sama şi adeverind lucrul c-au ocărit pe acest negustor far de cale, i-am dat şi noi rămaşi 469 pe Ion Gule şi pe cumnatu-său şi s-au pus la-nchisoare, ca să li să de certare după cum a fi poronca măriii sale lui vodă. 336 v. Şi pe hotărîre giudecăţii, / am dat şi noi această mărturie la mîna lui Manole, ca să-i fie de credinţă. 7 3 <1742,> dechemvrie 6 1227 Avut-au giudecată de faţă, înainte noastră, Manole neguţitoriul din Botoşeni, cu Ştefan ficiorul abăgeriţii, zicînd Manole precum au fost sora lui Ştefan, călugăriţa, datoare cu 12 lei 6 potronici şi, ducîn-du-să de aice din ţară, nu i-au mai plătit acea datorie. Şi apucînd pe frate-său Ştefan cu giudecată, i s-au plinit de la dînsul un bou, pentru datorie sa, de vreme că a surori-sa, ce-ar hi avut, ar hi rămas la mîna lui. Iar Ştefan au răspuns puind pricină că nimică de surori-sa n-au rămas la dînsu şi i s-au luat boul fară de nici o cale. Pentru care, luîndu-le noi sama şi de vreme că Ştefan sin abăgeriţii au tăgăduit, că n-ar hi rămas nimică de a surori-sa la dînsu, am giudecat ca să-i de Manole boul înnapoi, iar pe urmă, de va dovedi el pe Ştefan, cum c-au rămas ceva de a surori-sa la dînsu, să-l apuce, ca să-i plătiască datorie ce arată mai sus deplin. Şi pe hotărîre giudecăţii, am dat această mărturie pe giudecată la mîna lui Manole, ca să-i fie de credinţă. Let 7251 <1742>, dechemvrie 10 1228 337 r. Din poronca domnului nostru, stăpînului, Ion Costantin Nicolae voievod, la velet 7251, avut-au giudecată de faţă, înainte noastră, Mărie Enculiasa cu Ioana fimee din Trăisteni, ot Lapuşna, zicînd Mărie că avînd o viţă ce rămăsăsă săracă de mumă, au fost înblînd răzliaţă şi, tîmplîndu-să di au murit şi unui om viţălul de supt vacă şi rămîind vaca far de viţăl, i s-ar hi rugat ei de i-au dat ace viţă să o supue la vaca lui şi, nepriimind-o vaca, au adus-o iar acasă. Şi-nblînd tot răzleţită, s-au fost pierdut viţica şi, aflînd-o la un Macsin, în Trăisteni, au luat-o şi, aducînd-o la casa ei, au înherat-o, precum şi alte vite ce mai ave era înherate. Şi, după acee, au perit giunca ş-au aflat-o în vitele aceştii famei, Ioanii, de mai sus numită şi, vrînd a-şi lua giunca, n-au vrut să o de, puind pricină că i-ar hi perit şi ei o giuncă şi macar de este înherată, dar ar fi a ei şi i-ar hi înherat giunca. 470 Pentm care, luîndu-le sama, adus-au Mărie şi marturi de faţă, pe un Toader şi pe un ginere al său, Ioniţă, care au mărturisit înainte noastră precum, cînd ş-au înherat Mărie giunca, acest Toader au ţinut-o şi Ioniţă au pus herul şi este driaptă giunca a ei. Macar că şi într-alt chip s-au adeverit lucml şi mai bine, căci că această femei, Ioana de mai sus numită, au dat samă că giunca ei au perit într-o săptămînă după Paşti, iar Mărie ş-au aflat giunca cu o săptămînă înainte Paştilor ş-au înherat-o. Şi s-au cunoscut lucml că giunca este a ei, iar Ioana să 1 v. acolisăşti far de cale şi s-au dat rămasă Ioana de toată / giudecata, fiind acolisîtoare de bucate omeneşti, far de nici o dreptate. Şi pe hotărîre giudecăţii, am dat această carte pe giudecată la mîna Mariii Ianculesei, ca să-i fie de credinţă. ? 9 <1742,> dechemvrie 13 1229 Facem ştire cu această carte de giudecată că, în domnie a doa a măriii sale Mihai vodă, cumpărînd desătina la Tecuci răpoosatul Costantin Costache biv vel logofăt şi cu sulgeml Adam, dumnalor încă au fost vîndut-o lui Antiohie căpitan ficioml lui Neculai ce-au fost clucer înpreună cu alte soţii, Şerbul şi Gavrilaş, dînd şi zapis la A mîna dumilorsale. Insă aşe le-u fost tocmala, trebuind bani în grabă pentm slujbă, să afle dumnalor banii cu dobîndă la turci şi să-i de pentm slujbă şi Antiohie căpitan cu soţiile lui să plătiască banii din slujbă la turci, de unde s-au luat, cu dobînda lor ce s-ar face. Şi^ fiind sirguială de bani, au luat răposatul Costantin logofătul şi cu sulgeml Adam 2 pungi de bani de la un Mehmet iazagiul de la Focşeni şi de la Calafat, de au dat la cămară şi acei desătnici, Antiohie căpitan, pe urmă au dat o samă de bani la turci, iar cu 386 ughi 12 potronici au rămas nedaţi, mîncînd Antiohie căpitanul acei bani, precum şi soţiile lui au arătat acei bani asupra lui, cu 70 ughi ce-au făcut desătina stupilor lui şi a maică-sa şi, nestînd la socotială Antiohie căpitan, au ' r. apucat / turcii pe dumnalor, fiind zapisul dumilorsale la turci ş-au plătit aceşti bani toţi cu dobînda lor. Deci, apucînd şi dumnealor de bani pe Antiohie căpitan, pentm istovul slujbii, l-au fost pus şi la poprială, cu poronca gospod, iară apoi, viind maică-sa, cluceroae Sanda, au făcut zapis la dumnalor, cum să istovască fiiu-său Antiohie căpitan toţi banii slujbii, precum scrie zapisul lui cel de cumpărătoare slujbii, iar nedînd Antiohie banii, să fie e platnică, înpreună cu gineri-său Neculai Cluciu. Şi Antiohie n-au 471 mai dat banii, nici la socotială n-au mai stătut cîtăva vreme, pînă la domnie a trie a măriii sale lui Mihai vodă. Iară atunce, apucînd iar şi pe Antiohie căpitan de au stătut la giudecată, au rînduit mărie sa Mihai vodă de li-au luat sama Dimitrie Macreiu banul, carele iar aşe au aflat pe Antiohie căpitan cu acei bani rămăşiţă, cum scrie mai sus, fiind şi izvod de socotială şi, dovidindu-să într-acesta chip, n-au stătut Antiohie căpitan să plătiască banii, ce, au fugit în Ţara Româniască. Deci, mărie sa Mihai vodă, după dreptate ce-au avut logofătul Costantin şu sulgerul Adam, li-au dat să stăpîniască moşii de a lui Antiohii căpitan pentru acei bani, anume satul Drăguşenii în ţînutul Vasluiului şi satul Şendreştii, tij la Vaslui şi satul Dăncenii pe Zăletin, în ţinutul Tecuciului, cu ispisocul măriii sale. Cu care moşii şi aceşti boeri, Costantin logofătul şi Adam sulgerul, s-au tocmit în de sine ş-au 338 v. rămas în parte dumisale logofătului Costantin satul Drăguşenii / din ţinutul Vasluiului, iar celelalte moşii în parte sulgerului Adam, pre care moşii văzum şi de la mărie sa Grigorie vodă ispisoc de întăritură răposatului Costantin logofăt, de stăpînire satului Drăguşeni. Iar cînd au fost acmu, la velet 7251, viind aice, la Divan, Vintilă postelnicul, feciorul lui Antiohie căpitan, jăluit-au măriii sale, luminatului domnului, stăpînului nostru, Io Costantin Neculai voievoda, pentru moşiile aceste care s-au arătat mai sus, anume satul Drăguşenii şi Şendreştii şi Dăncenii, arătînd pricină că s-au luat de la dînşii cu nedreptate. Deci, mărie sa vodă au rînduit la noi ca să luăm sama şi, fiind de faţă şi dumnalui Vasile Costache biv vel stolnic, fiiul răposatului Costantin logofăt, care stăpîneşte satul Drăguşenii în ţinutul Vasluiului, luat-am sama şi n-am găsit giudecata într-alt chip. Ce, de vreme că, din ispisoacile ce-au arătat dumnealui stolnicul Vasile Costache de la mărie sa Mihai vodă şi-ntăritură de la mărie sa Grigorie vodă, s-au văzut scriind pe larg toată pricina în ce chip au curs, în care arată că s-au cercat giudecata în multe rînduri cu Divanul măriii sale Mihai vodă şi mai pe urmă s-au rînduit de li-au luat sama şi Dimitri Macrei banul, facînd şi izvod de socotiala şi tot aşe au aflat rămăşiţe pe Antohie căpitan cu acei 386 ughi 12 potronici, am socotit că cu dreptate 339 r. giudecată este şi n-are Vintilă postelnicul nimică a mai / răspunde, că, cele ce-au fost de răspuns, tată-său, Antiohie, au răspuns îndestul, cum arată la acele giudecăţi mai denainte. Ş-am hotărît, cu această carte a noastră, să de pace Vintilă postelnicul acestor moşii mai sus scrisă, cu driaptă giudecată li-au pierdut tată-său şi-ncă să aibă Vintilă postelnicul şi scrisorile cele vechi, ce sînt la dînsul, 472 pentm moşiele aceste, iar de nu li-ar aduce şi s-ar ivi cîndva, să nu se tie în samă. Aceasta facem ştire. Let 7251 <1742>, noiemvrie 251 1 Publicat, după original, de Gh. Ghibănescu, Surele şi izvoade, voi. I, pp. 49-51. 1230 v. [F.D.] <1742, decembrie> Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată că, înainte Divanului măriii sale domnului, stăpînului nostm, Io Costandin Necolae voievoda, au eşit de faţă Pilat medelniceml de au jeluit pe Gligoraş Tomiţa, zicînd că au avut el un ţigan de înpărţală cu Tomiţa, anume Toader şi, neputîndu-să învoi între dînşii, au avut multe hotărîte giudecăţi şi are şi zapisul lui Gligoraş Tomiţa de aşăzămîntul şi, tot neodihnindu-să Gligoraş Tomiţa, acmu de iznoavă l-au adus cu soroc la Divan, cerînd iar giudecată. Pentm care, întrebînd mărie sa vodă, atîta pe Tomiţa, cît şi pe Pilat, de sînt odihniţi la giudecata şi aşăzarea ce-au avut mai înainte şi ei au răspuns zicînd şi o parte şi alta să să ţie de acea giudecată şi aşăzămîntul ce-au avut, mărie sa vodă au poroncit că rămîe pe acel aşezămînt. Dar, după aceasta, de iznoavă viind Tomiţa înainte şi cerînd giudecată peste zapisul lui, au stătut de faţă cu Dumitrache, vechilul lui Pilat. Şi dovedindu-să că Tomiţa n-au păzit giudecata şi legătura zapisului său, ca să dea lui Pilat o ţigancă fată mare la ziua cee ce s-au apucat şi Pilat pe zapisul Tomiţii unnînd, au luat pe Toader ţiganul la stăpînirea sa, noi încă pe zapisul Tomiţii am hotărît giudecata, să rămîe ţiganul la Pilat, să slujască şi la dînsul 14 ani, cît au slujit la Tomiţa şi după slujba acelor ani, atunce să ste amîndoi la înpărţală, să înpartă pe ţigani, după cum a fi cu dreptul. Şi pentm aceasta, aşe s-au hotărît...] 1 Documentul nu continuă. 1231 r. 7250 <1742>, Carte pe giudecată s-au dat lui Neculai, fecioml răpoosatului Iordache Aslam biv vtori spatar, în pîra ce-au avut cu frate-său 473 Gheorghie şi cu cumnatu-său Dumitraşco căpitanul, ce ţine pe o soră mai mare, anume Sanda, pentru rămăşiţurile părinţăşti, jăluind Neculai că, fiind el cu o soră a sa, anume Zmaranda, fraţi mai mici, duşi în Ţara Româniască, iar fraţii lor aceşti mai mari, Gheorghie şi cu Sanda ce o ţine Dumitraşco căpitanul, rămîind aice în ţară, toate rămăşiţurile părinţăşti, moşii, bucate, odoară, ţigani şi zapisă pe locuri de vii şi pe alte moşii cumpărături părinţăşti, au rămas la stăpînirea lor ş-au mîncat veniturile moşiilor, iar ei, nefiind aice în ţară, dintru nimic nu li-au socotit parte lor şi mai vîrtos că o moşie, anume Filipeştii, ce este la Bacău, unde şidea tatul lor, care era mai bună şi mai de frunte, au luat-o Dumitraşco cumnatu-său la stăpînirea lui. Iar fratele lor Gheorghie şi cumnatul său Dumitraşco au răspuns, dînd samă întăi Dumitraşco, că, cînd au luat el pe sora lor cea mai mare, au luat-o din casa dumisale vel vistiernicului şi cu această tocmală au luat-o, satul Filipeştii să fie a lui, de vreme că şi cîtăva cheltuială au făcut cu nunta şi pentru parte ei, pe care moşie i-au dat şi zapis cumnatu-său Gheorghie, la care nici el n-au tăgăduit şi pe zapis ş-au făcut şi ispisoc de întăritură. Deci, luîndu-le-să sama, aşe am hotărît, de vreme că ei n-au avut împărţală părinţască, sa stăpîniască fieştecare frate din toate ce vor fi părinţăşti tot a patra parte, pe 4 fraţi ce sînt ei şi datorie părinţască ce va fi asemene să fie părtaşi. Iar fratele lor Gheorghie di-au dat zapis cumnatului său Dumitraşco pe 340 v. Filipeşti, să nu să ţie în samă de cătră ceştielalţi fraţi, / iar de ş-au dat parte lui, volnic este. Iar după această giudecată, de iznoavă au cerşut Dumitraşco dreptate înainte Divanului, arătînd şi cheltuiala ce-au cheltuit la nuntă. La care, socotind mărie sa vodă giudecata lor, alte rămăşiţuri afară din moşii nu s-au socotit, iar moşiile ce-au fost, acest sat Filibeştii şi Vlădenii la Hîrlău şi Mitcăul la Cernăuţi, li-au preţuit măria sa cu bani, care s-au făcut peste tot 1.000 lei. Dar, aflîndu-să şi datorie părinţască 150 lei şi scoţindu-să dintr-ace 1.000 lei datorie, au rămas 850 lei şi împărţindu-să în 4 părţi, pe 4 fraţi, s-au venit pe parte cîte 212 lei 6 potronici. Şi s-au dat Filibeştii lui Dumitraşco căpitanul şi Vlădenii lui Neculai şi Mitcăul surorii sale Zmarandei ceii mai mici, iar fratele lor Gheorghie, dîndu-şi parte sa cumnatu-său, au socotit mărie sa să rămîe far de parte. Deci, din 600 lei ce s-au preţăluit satul Filibeştii, scoţîndu-să 425 lei pe doaî părţi, cîte 212 lei pol pe parte, după cum arată mai sus, adecă parte lui Dumitraşco cu a cumnatu-său, lui Gheorghie, mai trec să de Dumitraşco 175 lei, cari s-au socotit să de dintr-aceşti bani 150 474 lei datoriile mai sus arătate, iar 25 lei să dea cumnată-sa Zmarandei, ce i s-au dat Mitcăul, necuprinzîndu-să parte ei cu preţul ce s-au socotit acea moşie. Aşijderea şi Neculai, din 250 lei ce s-au preţăluit satul Vlădenii, care i s-au dat lui, să dea, scoţindu-să parte lui 212 lei pol, trec să mai dea surori-sa Zmarandei 37 lei pol. Şi cu 150 lei de s-au U r. preţăluit satul Mitcăul şi i s-au dat ei şi cu aceşti bani / dintr-aceste 2 condei ce trec să-i mai dea frate-său Gheorghie şi cumnatu-său Dumitraşco, i să plineşte şi parte ei 212 lei 6 potronici. Şi pe această hotărîre să-şi stăpîniască fieştecare parte sa iar afară dintr-aceste trei sate de s-or mai afla alte moşii rătăcite, părinţăşti, sau ţigani ce-or fi, sau vii, sau odoară, sau bucate, la acele toate şi Gheorghie a să fie părtaş dinpreună cu ceştielalţi fraţi1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. LXX VIII, doc. 120, cu data 15 februarie 1742. 1232 7251 <1742>, dechemvrie 24 Carte de giudecată s-au dat lui Ion sin Pălade din Trăisteni, de pîră ce-aua vut cu Ştefan şi cu Mihăilă, feciorii popei Oprei ot Fălciiu, pentru-n vas de vin ce-au fost cumpărat Ion Pălade de la aceşti de mai sus numiţi, cu preţ cîte 15 potronici vadra şi, aşăzind vinul în pivniţă la casa lui, în Trăisteni, după trii zile peste noapte, s-au spart butea pe dedesupt, pintre doage, facîndu-să multă pagubă din vin. Care, cer-cîndu-să butea cu oameni streini marturi, au aflat-o pe unde era spartă bătută cu bunbac şi cu muşchiu pintre doagi şi, socotindu-să paguba, s-au aflat ca 33 lei pagubă. Deci, aflîndu-să butea cu pricină, s-au socotit că este pricina ştiută de cătră vînzători şi ei, cînd au vîndut lui Ion Pălade vinul, n-au arătat pricina buţii. De care, aşe li s-au hotărît giudecata, să se înpartă paguba, acei 33 lei, în trii părţi, adică 2 părţi pe vînzători şi o parte pe cumpărători, care s-au venit cîte 11 lei de om. 1233 U v. 7251 <1742>, dechemvrie 28 Carte de giudecată s-au dat Sandului şi Savii, blănari de aice din Iaşi, de pîră ce-au avut cu Ion Samoilă prisăcar ot Comama, pentru 30 de stupi ce-au dat Sandu şi Sava la sama lui Ion Samoilă, ca să-i prisă- 475 căriască peste vară şi, după vreme desetinii, mărgînd ei să-şi vază stupii, i-au găsit mîncaţi şi stricaţi şi din pricina aceia au murit 26 stupi. La care, arătînd Sava şi cu Sandul la aceasta marturi de dovadă, cum că Ion samoilă li-au stricat stupii, care au şi giurat sfinta biserică, s-au dat Ion Samoilă platnic, ca să le plătiască acei 26 de stupi, cîte cu-n roi pe matcă, cari s-au făcut 52 de stupi, socotindu-să şi preţul stupilor, să dea cîte un leu de stup. 1234 7250 <1742>, ghenarie 4 Carte de giudecată s-au dat lui Toader ce-au fost căpitan de dărăbani, de pîră ce-au avut cu Toader din raeoa Hotinului, care au jăluit că, viind cu faină de vîndut la Eşi, ar fi luat 50 lei pe acea faină şi i-ar fi furat toţi banii un flăcău ce era la gazda lui, pe care puindu-1 la închisoare, căpitanul Toader i-ar fi dar drumul, facînd agiuns cu dînsul, ş-au rămas păgubaş de bani. Iar Toader căpitanul au răspuns că i s-au dat acelui om certare şi pediapsă şi nu s-au aflat vinovat şi aşe s-au slobozit. Deci, aşe s-au hotărît, să giure Toader căpitanul, precum nici un fel de agiuns n-au făcut cu omul acela, nici au luat nimică mită de la dînsul şi să aibă pace. Şi aşe giurînd înainte giudecăţii şi a sfînţiii sale mitropolitului, s-au dat rămas Toader din raeoa Hotinului, că să de pace căpitanului Toader. 1235 342 r. 7250 <1742>, ghenarie 7 Carte de giudecată s-au dat lui Ioniţă Bontăş, mazil ot Hîrlău, de pîră ce-au avut cu Iordache Gherghel mazil, iar de la Hîrlău, pentru-n cal ce-au fost cumpărat ei împreună, drept 28 lei, ca să-l dea la caii împărăteşti ce să orînduisă la măria sa Grigorie vodă. Care cal, fiind prost, n-au trecut cu alţi cai, ş-au dat ei bani pe calul împărătesc, după preţul ce era socotit de la domnie şi calul acela l-au luat ei ca să-l vînză, să-şi întoarcă banii ce dedesă pe dînsu. Şi luîndu-1 întăi Iordache Gherghel la sama lui, l-au ţinut trii luni, iar mai pe urmă luîndu-1 şi Ioniţă Bontăş să-l ţie pe atîta vreme, l-au luat moscalii, care şi dovadă au arătat pentru aceasta, cum că l-au luat moscalii 476 şi acmu Gherghel cere la Bontăş să-i întoarcă pe giumătate din preţul calului. Care, arătînd Ioniţă Bontăş dovadă cum că s-au luat calul de moscali, s-au dat rămas Gherghel, ca să-i dea pace lui Ioniţă Bontăş. 1236 7250 <1742>, ghenarie 7 Carte pe giudecată s-au dat lui Ion Bănariul căpitanul, de pîră ce-au avut cu Paisîe egumenul de Sfeti Ioan din Eşi, jăluind Ion Bănariul că, avînd o parte de moşie în sălişte Păscăloae, la Cîrligătură, în care moşie fiind răzeş şi egumenul de Sfeti Ioan şi le sînt alesă părţile şi stîlpite şi egumenul lăsînd sălişte cea veche, au făcut metoh pe loc întreg, cu sătucean de oameni, facînd şi ţarină de păpuşoi în uşea casăi Bănariului şi zisă că, fiind ţarina egumenului dizgrădită, au dat nişte rîmători a lui în ţarină şi i s-au ucis 5 rîmători. De care, dovedindu-să că la acel loc s-au ţinut ţarină cu gard, s-au dat rămas egumenul de Sfeti Ioan, ca să plătiască rîmătorii Bănariului. 1237 342 v. 7250 <1742>, ghenarie 18 Carte pe giudecată s-au dat Saftei ce-au ţinut-o Ioniţă, nepot de soră lui Gheorghii căldărariul, de aice din Iaşi, hiiastrul lui Enache polcovnicul, de pîră ce-au avut cu Gheorghii căldărariul, feciorul lui Miron căldărariul, pentru nişte casă cu locul lor şi cu dughene de lucrul căldărăriii în mijloc, ce sînt pe Uliţa Hagioaii, zicînd Safta că dintr-acele casă, casa cea mai mare, cu o cămară în păretele de la dial, au dat-o Miron căldărariul fetii sale, soacrei ei, Mariii polcovniciţii şi după moarte ei au dat-o fiiului său, lui Ioniţă bărbatului ei. Şi murind şi bărbatul său Ioniţă, i-au rămas cu dînsu împreună doi copii şi Gheorghie căldărariul, fratele soacrii ei, Mariii polcovniciţii, au pus mîna pe toate scrisorile casălor ş-au tras toate casăle la stăpînirea lui, scoţînd-o pe dînsa din casă. De care, dîndu-i-să lui Gheorghii căldărariul strînsoare, au scos toate scrisorile de faţă, în care scrisori s-au aflat şi diiata lui Miron căldărariul, arătînd diiata într-acesta chip: casa cea mai mare în păretele di la dial c-au dat-o fetii sale, Mariii polcovniciţii, şi casa peste tindă, în păretele de la vale şi cu dughiana de lucrul căldărăriii au dat-o feciorului său, lui Gheorghii, fratele Mariii, şi cu toate ciniile dughenii. 477 Deci, după diiata lui Miron căldărariul, s-au hotărît ca să-şi stăpîniască Gheorghie casa din păretele de la vale, cu dughiana de căldă-rărie, iar Safta să-şi stăpîniască casa cu cămara din păretile de la dial1. 1 Original la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 742, doc. 9, cu data 8 ianuarie 1742; publicat în „Buletinul Ion Neculce“, fasc. 3, pp. 135-137; regest în „Arhiva genealogică", I, p. 195. 1238 343 r. 7250 <1742>, ghenarie 12 Carte de giudecată s-au dat lui Nican egumenul de Bogdana, de pîră ce-au avut cu Gavril Mohorîtul de la Ocnă, ot ţinutul Bacăului, pentru o moară cu vadul ei, ce este la Bătineşti, pe apa Zăbrăuţului, la ţinutul Putnii, arătînd acest Gavril un zapis de la un Savin ce-au fost spătari mare, precum c-ar fi dat Savin spătarul acel vad de moară unii veri primare a lui, anume Aniţa, fata lui Ciomîrtan, din care să tragi el, care vad de moară i-ar fi fost şi lui Savin spatarul cumpărătură de la o femei, anume Postolăcheoae. Iar egumenul de Bogdana au arătat alt zapis de la Savin spatarul, cu care zapis mărturisie Savin c-au dat acel vad de moară şi cu moară gata şi cu alte părţi de moşie ce-au mai avut cumpărătură de la bărbatul aceii Postolăcheoai, mănăstirii Bogdanii. Mai arătat-au şi alt zapis, mai vechi, de la un Dosoftei mitropolitul, cu care zapis ş-au dat toate părţile lui de moşie, din Şoldeşti şi din Bătineşti şi cu acel vad de moară de mai sus numit, mănăstirii Bogdanii, fiind el de postrig de acole, de la Bogdana, care şi lui i-au fost cumpărături acele moşii şi cu vad de moară de la niamurile aceii femei, Postolăcheoai, de mai sus numită. Care, stînd de faţă, s-au dovedit că îmblă rău Gavril Mohorîtul, far de cale, şi s-au dat rămas, ca să dea pace egumenului. 1239 343 v. 7250 <1742>, ghenarie 12 Carte pe giudecată s-au dat lui Silion din Perieni, ot ţinutul Eşului, de pîră ce-au avut cu Gheorghie cupeţ din Eşi, zicînd Gheorghie cupeţ c-ar fi venit acest Silion cu alţi oameni la dughiana lui, în iarmarocul Tîrguşorului, fiind ei oameni cunoscuţi, aşteptînd pe alt om. Şi cerşind acest Silion apă de băut la un copil al său, i-ar fi zis 478 copilul că este apă în dughiană, să margă să bia şi, mărgînd di-au băut apă, s-au dus cu cielalţi oameni de acole şi în urma lor, far de zăbavă, zisă Gheorghie cupeţ c-au dat că i-au perit 40 ughi ungureşti. La care, avînd prepus pe acest Silion, măcar că şi carte de blăstăm au făcut Gheorghie cupeţ, dar Silion au tăgăduit, că nu ştie nimică şi-l năpăstueşti Gheorghii. Şi s-au hotărît să-şi afle Silion 3 oameni de credinţă, să giure pentru dînsu şi să aibă pace şi, după giudecată, aducîndu-şi oameni giurători, n-au priimit Gheorghii cupeţ să giure; ş-au priimit să aibă Silion pace de cătră dînsu. 1240 7250 <1742>, ghenarie 12 Carte pe giudecată s-au dat lui Toader, Gavril şi Sandului, din Costuleni, satul Mitropoliii, ot ţinutul Eşului, de pîră ce-au avut cu Cozma călugăr ot Mitropolie, zicînd aceşti oameni de mai sus numiţi că, la vreme moscalilor, viind poroncă la satul lor, de la Antonie mitropolitul, ca să vie cu 3 cară să aducă nişte vin a Mitropoliei, de la Vlădiceni, au venit ei, orînduiţi de sat, cărînd vin 2 săptămîni. Şi atunce, rădicîndu-să moscalii din Eşi şi mergînd şi Antonii mitropolitul cu dînşii şi luînd moscalii 4 boi a Mitropoliii din carăle r. celi / cu podvoadă a mitropolitului, iar Cozma călugărul li-au luat 4 boi a lor şi i-au pus la carăle aceli cu podvoadă, iar un car mai trime-ţindu-1 să aducă vin, au luat moscalii şi boii de la carul acela şi sînt păgubaşi de 6 boi. Iar Cozma călugărul au răspuns că el din poronca stăpînului său, lui Antonii mitropolitul, li-au luat acei 4 boi, iar nu din capul lui. Deci, aşe s-au hotărît, să de ei pace Cozmii călugărului şi să le plătiască satul lor boii, de vreme că ei au slujit pentru tot satul aice, la porunca stăpînului. 1241 7250 <1742>, ghenarie 18 Carte de giudecată s-au dat Surii jidovcii din Botăşani, de pîră ce-au avut cu Simion Tăbăcele, din Deleni ot Hîrlău, zicînd Sura jidovca că, la vreme moscalilor, au dat la mîna Tăbăcelei nişte borfe a ei, să le amistuiască şi să le poarte de grijă, dîndu-i şi plata lui, o vacă cu viţăl, dîndu-i şi el nedejdie că le va purta de grije. 479 Iar după rădicarea moscalilor, cerşindu-şi borfele, au dat samă că s-au furat şi pe urmă, găsind ea sămn de dovadă la Tăbăcele, nişte blide costori, o prostire, nişte papuci, din boarfile ce i-au fost dat şi mai avînd giudecată cu dînsu, s-au dat platnic, cu zapis, de toate borfele ce lipsesc, să le plătiască. Deci, aşe s-au hotărît şi de la noi, aflînd că îmblă Tăbăcele far de cale, s-au dat rămas pe zapisul lui, ca să plătiască toată paguba Surii jidoavcii. 1242 Let 7250 <1742>, ghenarie 20 Carte de giudecată s-au dat lui Toader Standul din Huşi, de pîră ce-au avut cu Nicolai Răul de acolo, zicînd Nicolai Răul că i-ar fi perit 344 v. 2 epi şi are prepus pe acest Toader Stanciul. / Iar Toader Stanciul au arătat mărturie de la toţi tîrgoveţii de Huşi, că este om drept şi nici la un fel de răutate nu s-au simtit niciodată. 9 La care şi prepusul lui Neculai Răul fiind asupra lui Toader Stanciul numai cu atîta, c-ar fi făcut vrajă cu o psaltire ş-ar fi căzut vraje asupra lui şi neavînd altă dovadă, nici într-o samă nu s-au ţinut vraje acee şi s-au dat rămas Nicolai Răul, să de pace lui Toader Stanciul. 1243 7250 <1742>, ghenarie 12 Carte pe giudecată s-au dat lui Ion călăraş, din Băleşti ot Vaslui, de pîră ce-au avut cu Ion Codreanul de acolo, zicînd Ion Codrianul că, fiind el trăitori cu casă acolea în Băleşti şi fiind el aice, la Eşi şi femee lui încă fiind bolnavă, dusă la o îmă a ei să o caute de boala ei şi nefiind alt nime acasă, cînd au venit el de la Eşi, ş-au aflat casa arsă de tot. Şi avînd prepus pe megieşii lui de acole şi aducîndu-să toţi de faţă, la giudecată, au venit prepusul asupra lui Ion călăraşul, cum să fi aprins casa un copil a lui. Care, fiind şi copilul de faţă, măcar că Ion călăraşul să apuca cu giurămînt pentru copilul său, că nu-i aprinderea casăi de cătră dînsu, dar văzîndu-să şi vîrsta copilului, că este mic şi cu nepricepire, nefiind copilul de vîrstă, s-au dat rămas Ion Codreanul, să dea pace lui Ion călăraşul. 480 1244 7250 <1742>, ghenarie 20 Carte asemenea pe această giudecată s-au dat la mîna lui Ion Codreanul, ca să apuce pe megieşii lui pentru aprinderea casăi, să-i plătiască casa şi toată paguba ce-au avut din casă. Au de vor şti pe altcineva vinovat, să-l dea de grumaz. 1245 345 r. 7250 <1742>, ghenarie 22 Carte pe giudecată s-au dat lui Ioniţă Bujoranul, de pîră ce-au avut cu Toader căpitan, din Crăeşti ot Vaslui, zîcînd Toader căpitanul că i-ar fi mîncat Bujoranul cu vitele lui un stog de fîn. Iar Ioniţă Bujoranul au dat samă că acel stog de fîn n-au fost a lui Toader căpitanul, ş-au fost a unui tîrgoveţ de la Bacău, anume Ilie, care şi dovadă de faţă au arătat Bujoranul pentru aceasta, că-i finul acelui om. Deci, aşe s-au hotărît, ca să dea pace Toader căpitanul Bujoranului, iar omul acela, de va avea ceva cu Bujoranul, îşi va căuta giudecata. 1246 7250 <1742>, ghenarie 20 Carte pe giudecată s-au dat lui Antohi din Grozăşti, ot Lăpuşna, de pîră ce-au avut cu Stamate sluga comisului Iusufache, zicînd Stamate c-au dat lui Antohii 2 vasă de vin, cu tocmală să i le vînză, un vas cîte 8 potronici 7 bani vadra şi alt vas cîte 8 potronici 6 bani vadra şi i-ar fi mai rămas Antohi dator cu o samă de bani de pe acel vin. Iar Antohi au răspuns că i-au dat lui Stamate toţi banii deplin şi încă i-ar fi trecut bani daţi mai mult la Stamate, zicînd Antohii că, nefiind el acasă, au venit Stamate di-au măsurat un vas dintr-acele 2, împreună cu-n frate al său şi l-au încărcat mai mult cu 20 vedre şi, dînd el banii de istov pe socotiala aceii măsorişti, i-au mai trecut cîţiva bani la Stamate şi de iznoavă măsurînd el vasul cu oameni streini, s-au aflat încărcat cu acele 20 vedre, care s-au şi dovedit lucrul într-acesta chip. La care, orînduindu-să pe Stîrcea vornicul de poartă di-au luat pe Stamate şi pe Antohi de i-au dus înainte neguţitorilor şi luîndu-le sama pe 45 v. toate condeile şi pe peci lui Stamate, / de banii ce-au luat de la Antohii, au mai rămas să dea Stamate lui Antohi 10 lei 4 potronici 4 481 bani. însă, afară de 6 lei 10 potronici ce-au dat sama Antohi c-au mai trimis lui Stamate pe un om şi Stamate au tăgăduit de aceşti bani, că nu i-au primit. La care, şi pentru aceasta s-au hotărît, dovedind Antohi pe Stamate că i-au trimis aceşti bani şi i-au luat, să aibă a-i plăti Stamate. 1247 7250 <1742>, ghenarie 22 Carte pe giudecată s-au dat Sandului şi lui Nicolai, feciorii lui Gligori Durlan ce-au ţinut pe o fată a lui Ştefan Ţiţul, din Orbeni ot Putna, de pîră ce-au avut cu Ioniţă Cocris, feciorul lui Ştefan Cocriş, din Dobreni ot Neamţ, zicînd Ioniţă Cocris că-i sînt aceşti oameni, de mai sus numiţi, drepţi vecini, din satul Mînjăştii ot Niamţ, trăgîndu-i de pe un Gligorie Ţiţul, de pe parte bărbătiască. Iar Sandul şi Neculai de mai sus numiţi au răspuns că ei de pe parte femeiască li să trage acest nume, Ţiţul, ţiind tatul lor, Gligorie, pe o fată a celui Ştefan Ţiţul, dar din niamul lor, di pe parte bărbătiască, le zic Durlăneştii şi sînt oameni slobozi, de moşie. La care au scos şi 4 oameni dovadă, marturi, de faţă, anume Ursul Paşcul, om bătrîn din Gînşteni şi Vartolomei Gora din Orbeni şi Ion Nediţă, om bătrîn de acolo şi Ion Ifrim de acolo, mărturisind cu sufletile lor pentru aceşti oameni, că lor de pe parte femeiască le să trage numele Ţiţul, iar de pe parte bărbătească li să tragi numele lor, di pe moşii lor, Durlăneştii. Care, după giudecată, vrînd să şi giure în sfînta biserică, n-au priimit Ioniţă Cocris să giure, ş-au priimit să aibă Sandul şi Nicolai pace de cătră dînsu, nesupăraţi niciodănăoară1. 1 Publicat şi în DRA-II, p. 230. 1248 346 r. 7250 <1742>, ghenarie 22 Carte de giudecată s-au dat Radului Muntean, de aice din Eşi, de pîră ce-au avut cu Scărlătache biv vel clucerul, zicînd Radul Muntian c-ar fi cumpărat un cal de la un om şi, fiind Scărlătache armaş mare şi văzînd calul la dînsu că este bun, frumos, i-au pus pricină c-ar fi de furat şi i-au luat calul, luîndu-i şi gloabă 32 lei şi pe urmă aducînd faţă şi pe omul acela de la care au fost cumpărat calul, nici o dreptate n-au 482 avut. La care şi Scărlătache au răspuns cu pricină ca aceia c-ar fi fost calul de furat, i l-au luat şi l-au şi globit. Deci, cercîndu-să la mahalagii pentru Radul, ce fel de om este, aşe s-au adeverit lucrul, că este om bun şi să hrăneşti cu dreptati şi adeverindu-să într-acesta chip, au dat rămas pe Scărlătache, ca să plătiască calul şi gloaba ce i-au luat. 1249 7250 <1742>, ghenarie 8 O scrisoare s-au făcut unui niamţ, la Toader Botezatul biv căpitan za darabani, pentru un cal ce-au luat niamţului un turc, de olac, la mărie sa Grigorie vodă şi, ducîndu-să turcul cu calul niamţului, au lăsat alt cal cu buor în locul calului său, la căpitanul Toader. Şi s-au scris căpitanului să-i dea calul acel cu buor în locul calului său. 1250 7250 <1742>, ghenarie 22 Carte pe giudecată s-au dat lui Gheorghii vornicul ot Mirceşti, ot Vaslui, de pîră ce-au avut cu Toader Miron de acolo, zicînd Gheorghie că, avînd el un stog de mălai la arie lui, în ţarină şi fiind bolnav de nu v. l-au putut triera, i-au spart nişte rîmători a lui Miron stogul, / facîndu-i stricăciune care s-au ispăşit de un triirători al său, 2 merţă de mălai pagubă. Şi prinzînd Gheorghie rîmătorii faţă la stog stricînd, i-au ucis lui Toader o măscuroae şi avînd giudecată la dumnealui Ştefan Roset păhamicul, li-au hotărît să fie Toader răbdători de giumătate de măscuroae, iar pe giumătate să-i plătiască Gheorghie. Care, pe carte dumisale de giudecată luîndu-le şi noi sama, ar aflat că îmblă Toader Miron rău şi far de cale şi l-am dat şi noi rămas. 1251 7250 <1742>, fevmarie 24 Carte de giudecată s-au dat lui Darie căpitanul din Hîrceşti, ot ţinutul Eşului, de pîră ce-au avut cu Pavăl Berdos din Sîneşti, pentm pricina unii vaci, zicînd Darie căpitanul că, la turburarea moscalilor, mergînd Berdos dinpreună cu căzacii, au adus dintr-acele jacuri 7 vite turceşti acolo în sat şi pe urmă, viind turcul, ş-au aflat 6 vite şi li-au luat, iar una aflînd-o mîncată, ş-au plinit turcul vaca de la dînsu. Şi 483 acea vacă tăind-o căzacii acolo, în mijlocul satului, toţi sătenii au mîncat dintrînsa, precum şi el. Pentru care, dovedindu-să că toţi sătenii au mîncat din vacă, aşe s-au hotărît, ca să plătiască cu toţii şi pe cine cît l-ar ajunge la plată, să aibă a întoarce lui Darie căpitanul. 1252 347 r. 7250 <1742>, martie 26 Carte pe giudecată s-au dat lui Nicolai, sluga dumisale hatmanului Enache, de pîră ce-au avut cu Costantin şi cu Istrate holtei ce i-au fost plugari, zîcînd Nicolai că i-au prăpădit aceşti plugari ai săi doi boi. Care nici plugarii n-au tăgăduit că nu s-a prăpădit boii din sama lor, numai dînd samă Istrate holtei că el au fost pogonici, dătător de samă numai de zi şi Costantin de noapte, fiind cornaci. Şi dovedindu-să c-au perit boul noapte, din sama lui Costantin şi netăgăduind el nici de tocmala aceasta, am dat rămas pe Costantin, să de pace lui Istrate şi să plătiască el boul lui Neculai. 1253 7250 <1742>, martie 2 Carte de giudecată s-au dat lui Ştefan şi frăţine-său, lui Ioniţă, din Ezăreni, ot ţinut Eşului, de pîră ce-au avut cu egumenul de Sfeti Sava, zicînd Ştefan şi Ioniţă că, avînd ei o moşie, anume Sărătenii, în fundul Sărăţii ot Lăpuşna, ar fi vîndut egumenul dijma moşiilor unui Ştefan Chişcă din Hînceni ot Lăpuşna, iar egumenul au răspuns c-au vîndut dijma unii moşii a mănăstirii, anume Şuerenii. De care, arătînd Ştefan şi Ioniţă că moşie mănăstirii este pe vale Cogîlnicului şi a lor moşie pe altă vale, s-au orînduit la Vasilache Măzărache vistiernicul, ca să să dovediască lucrul acolo. 1254 7250 <1742>, martie 10 Carte pe giudecată s-au dat lui Ioniţă Mardaros, arman din Eşi, de pîră ce-au avut cu Tonică prisăcariul său şi cu oamenii de Lozova, ot Lăpuşna, pentru 83 de stupi ce-au avut el, în vreme moscalilor, la 4N4 sama lui Tonică pas. Care s-au dovedit lucrul înainte dumisale sărda-riului Păvălachi, că, întăi prisăcariul cu alţi 4 oameni de acolo au pus M v. mîna în stupi / şi s-au dat platnic, ca să plătiască toţi stupii el, împreună cu acei oameni şi pre cine vor mai şti ei atinşi, c-ar fi mai luat din stupi, să-i tragă la plată. Dar, plîngîndu-să prisăcariul de strîmbătate, zicînd că, la acea vreme, ar fi fost toţi lăcuitorii dintr-acea parte bejeniţi acolea, în coastele satului lor şi neputînd nici el sta locului, au rămas stupii far de pază şi, din tăbăraşii aceia, care cum putea şi orice găsia mînca tot, precum şi oamenii de Lozova aşe au mărturisit şi cum că şi lor li-au făcut multă pagubă, care unii din jăcaşi s-au prins şi faţă la furtuşaguri. Şi s-au orînduit la dumnealui sărdariul, ca să apuce pe satile ce-au fost cu bejăniile acolo, au să scoată tâlharii, au să să facă curama peste tot, pe toate pagubile, să plătiască şi stupii lui Mardaros, cîţi lipsăsc şi pagubile lozovenilor. 1255 7250 <1742>, martie 23 Carte de giudecată s-au dat lui Angheluţă Tăbîrtă vistiernicul^ de pîră ce-au avut cu Toma vornicul de Ciohoreni, pentru 8 stoguri de fîn, răspunzînd Toma că, avînd dumnealui vel logofătul aceli 8 stoguri fîn, i-au poroncit să le vînză şi l-au vîndut lui Angheluţă, cîte 4 lei stogul şi, nevrînd să i-1 plătiască, l-au apucat dumnealui vel logofătul pe dînsul, trimeţîndu-i om gospod di-au plinit banii finului de la dînsu. Iar Angheluţă au răspuns că, pe de altă parte, ar fi vîndut şi Stroescul acel fîn, lui Andrei Hermeziul, de vreme că, fiind el vechil lui Dumitraşco beizade, pe cînd era cu moscalii aice în ţară, i-au făcut acel fîn, şi mai mult cu clacă şi, după ce s-au dus el de aice cu moscalii, rămîind fînul şi socotind c-a fi a lui, l-au vîndut şi el nimică n-au ştiut 48 r. de vînzare Stroescului, cînd au cumpărat fînul de la Toma. / Dintr-acel fîn mîncînd şi el 3 stoguri, i l-ar fi plătit Tomii cu preţul lor, iar 2 stoguri li-ar fi mîncat Andrei Hermeziul şi 3 stoguri Vasile Başotă. Ce, dovedindu-să că acele 8 stoguri fîn au fost făcute de nişte oameni a dumisale vel logofătului, li-au luat dumnealui cu poronca măriii sale lui Grigorie vodă. Numai, aflîndu-să fînul vîndut în doao părţi, aşe s-au hotărît, să dea Toma pace lui Angheluţă că, pe cît fîn au mîncat, i l-au plătit şi pentru celalalt fîn să apuce pe Vasile Başotă şi pe Andrei Hermeziul şi pe Stroescul. 485 1256 7250 <1742>, martie 28 Carte pe giudecată s-au dat Măriuţii, femei săracă, din Bîrzăşti ot Vaslui, de pîră ce-au avut cu Pricopie copil în casă, zicînd Măriuţa că, eşind văcărit la Grigorie vodă, s-ar fi năpăstuit Pricopii cu o vită despre văcari şi acmu el zice că ar fi acea vacă a ei şi o face pe dînsa să o plătiască şi ia mai mult de o vacă zisă că n-au avut ş-au plătit-o. Aşijdirea, zisă că, înainte moscalilor, lăsîndu-şi Pricopii la dînsa o şea proastă, după ce-au venit moscalii, i-au luat o iapă ce avea, de supt un copil a ei, cu şaoa acee cu tot. Aşijdirea, zisă că, dîndu-i Pricopii o baniţă de mălai, l-au mîncat nişte rîmători a lui, ce era la dînsa şi acmu îi ceri 1 leu pe mălai şi pentru toate aceste i-au triimis Pricopi copil în casă di-au plinit de la dînsa mai mult decît să cade. Deci, aşe s-au hotărît, de vreme că ace vacă cu greşală s-au pus năpaste, să să socotiască acel zlot văcăritul cine pe cîte vite are şi l-ar agiunge pe vită, să o plătiască amîndoi împreună. Iar pentru mălai, dovedindu-să că l-au mîncat rîmătorii lui Pricopi şi pentru şea c-au luat-o moscalii, să rebdi Pricopii şi ce-au luat Măriuţii să-i dea tot înapoi, că i-au luat far de cale. 1257 348 v. 7250 <1742>, martie 30 Carte pe giudecată s-au dat lui Marco şi lui Tănasă, beşlii din Eşi, de pîră ce-au avut cu Ilie de la Glodeni, ot ţinut Eşului, zicînd Ilie că i-au dat jicnicerul Toader o iapă de beilic pe samă, să-i poarte de grije păr a lua-o şi aceşti beşlii i-au luat iapa de olac ş-au murit. Iar Marco şi Tănasă au arătat carte gospod de poruncă, de la mărie sa Grigorie vodă, cu care poruncă au mers de olac la Hotin şi, mergînd păr la Drăgşani, ş-au luat alţi cai şi iapa zisără c-au întors înapoi, sănătoasă, împreună cu surugiul. Deci, dovedindu-să înainte noastră că ei au mers cu poruncă gospod, s-au dat rămas Ilie, să dea pace lui Marco şi lui Tănasă. 1258 7250 <1742>, martie 31 Carte pe giudecată s-au dat lui Cîrstea Rîmă, din Eşi, de pîră ce-au avut cu 2 jidovi, anume Boroh din Eşi şi Iancul din Botăşeni, zicînd 486 Cîrstea Rîmă că i s-au furat 5 cai din Tîrgul Frumos şi acmu ş-au aflat un cal la Boroh jidovul. Iar Boroh au arătat pe Iancul jidovul, că de la dînsu au cumpărat calul, iar Iancul au dat samă c-au cumpărat acel cal la un iarmaroc, la Movilău şi pe vînzător nu-1 ştie cine este şi unde să află, care au şi giurat înainte noastră într-acest chip. Deci, întrebîndu-să şi pe Cîrstea Rîmă, cu ce dovedeşti că-i calul lui, iar el au scos martur pe un Marco beşliu din Eşi, care au şi giurat înainte noastră, împreună cu Cîrstea Rîmă, că este calul drept al său. Deci, aşe s-au hotărît, să-şi ia Cîrstea calul de la jidov, iar altă supărare de ceielalţi cai să nu-i facă, de vreme că jidovul au giurat că numai acel cal au cumpărat şi pe vînzători nu-1 ştie. Şi de vreme că l-au cumpărat de la iarmaroc strein, de altă ţară, după obicei, să aibă jidovul pace. 1259 349 r. 7250 <1742>, mai 10 Carte pe giudecată s-au dat lui Isac jidovul, din Dondăşeni ot Eşi, de pîră ce-au avut cu Volea jidovul din Răuseni, tij ot Eşi, zicînd Voie jidovul c-au cumpărat un cal de la Isac jidovul şi pe urmă l-au vîndut şi el altui jidov, anume Haim din Roman. Şi cunoscînd un turc calul la Haim jidovul, zicînd că-i a lui, de furat, i-au luat calul şi Haim l-au apucat pe dînsu şi, cu toată cheltuiala i-au dat 24 lei pe cal. Iar Isac jidovul au răspuns c-au cumpărat calul de la alt jidov, din Ţara Leşască şi l-ar fi apucat de cal şi ş-au dat chezeşi. Deci, aşe s-au hotărît, să aibă a da Isac 24 lei Volei jidovul, pe cît au dat şi el lui Haim şi el, cînd a prinde pe acel jidov din Ţara Leşască, de la care au cumpărat el calul, sau pe chizeşul lui, să-i tragă la giudecată, să-şi pliniască banii, acei 24 lei. 1260 7250 <1742>, martie 23 Carte pe giudecată s-au dat pitarului Ilie, de pîră ce-au avut cu Cîrste arman din Eşi, zicînd Cîrstea armanul că, la domnia măriii sale lui Mihai vodă, fiind pitarul Ilie cheltuitori la Vistierie, i-au luat 60 de cojoace, cu peci al său, şi nu i-au mai plătit. Iar pitarul Ilie au răspuns că au rămas asupra domniii, iar nu asupra lui, arătînd şi izvod de sama vistieriei, în care arăta că i-au trecut 523 lei cheltuiţi mai mult. 487 Deci, aşe s-au hotărît, de vreme că peste atiţe ani nu ş-au mai cercat Cîrstea armanul giudecata şi de are el prepus că i-ar fi banii la pitarul Ilie, să-i facă carte de blăstăm şi, de va priimi blăstămul, să aibă pace, iar de nu, să aibă a plăti cojoacile. 1261 349 v. Let 7251 <1742>, ghenarie 12 Din poronca măriii sale, luminatului stăpînului nostru, Io Costantin Nicolai voievoda, au avut giudecată de faţă, înainte noastră, Onofrei Pojoga, cu Petre armanul, jăluind Pojoga că, furîndu-i-să un cal bun şi înblînd după pagubă, au dat în urma tălhariului, că l-au furat un Dumitru Sirbul. Care, după ce-au furat calul, au venit la un sat Boghicenii, din ţinutul Lăpuşnii, ş-au ţinut gazdă la Petre armanul, aflîndu-să Petre la cîşla Bairactariului şi l-au ţinut Petre armanul pe tălhari o zi, toată zua amistuit ş-apoi i-au dat frîu şi şe şi manta şi e-u dat cale de s-au dus, ştiindu-1 că-i tălhari. La care, Petre armanul, fiind de faţă, întăi au tăgăduit, că nu ştie nimică, dară, pe urmă, au răspuns că frîul şi şaoa şi mantaoa li-au dat acelui Dumitru pe poronca stăpînului său, Bairactariului şi el au fost o slugă. Dară Onofrei Pojoga au arătat carte de giudecată, de la Păvălache vel sărdar, scriind că, cercînd aceasta, s-au adeverit că calul Pojogăi acel Dumitru Sirbul l-au furat şi s-au dovedit pe Petre armanul cu cîţiva oameni c-au ţinut pe tălhari amistuit o zi şi, dîndu-i şe şi frîu şi manta, l-au lăsat de s-au dus. Pentru care, luînd noi sama, măcară că pune armanul pricină, silind să scape, dară, cunoscîndu-să că este vinovat, l-am dat platnic, fiind 350 r. dovadă c-au mistuit pe tălhar / şi e-u dat acele ce s-au pomenit mai sus, frîu şi manta şi şe, di-au fugit şi s-au rînduit să ste la poprială. Iar de i-au zis stăpînu-său, Bairactariul, să de tălhariului frîu şi şe şi manta, el să-şi caute cu stăpînul său, ori, de este om bun, să să îndrepteză cu oameni buni marturi. 1262 7251 <1743>, fevruarie 23 Din luminată poronca măriii sale, luminatului domnului nostm, Io Costandin Neculai voievod, au vinit de faţă, înainte noastră, Smli jidovul, ficioml lui Iiacov lotca jidovul de la Sletin şi dumnealui Olşoţschi comisar, omul dumisale starostile Tlumaţchi, arătînd un zapis a lui Matei Sturza, din velet 1701, scriind zapisul precum au luat 488 Matei Sturza de la Iacov lotca bani pe 200 vedre meri şi jidovul acesta, cu acel zapis, apuca pe dumnealui Sandul Sturza vel logofătul, arătînd în jaloba lui că, fiind Sturzăsc, de niamul dumisale vel logofătului, ce i-ar fi rămas după moarte lui li-ar fi moştinind dumnealui. Pentm care, dumnealui vel logofătului au răspuns că dumnealui nimic de a lui Matei Sturza nu stăpîneşti, nici moşii, nici altăceva şi di-au şi fost Matei Sturzăsc, dar rudenii esti depărtată, văr primare cu 0 v. părinte dumisale şi moşiile / ce-au fost di pe niam s-au împărţit de moşii lor. Şi Matei Sturza toată viaţa lui au petrecut pin ţări streine, pin Ţara Leşască şi pe la moscali, fiind joimir la stiaguri şi moşii ce-au fost în parte lui şi alte toate ce-au avut le-au vîndut şi li-au petrecut în viaţa lui, pînă la moarte lui n-au rămas nimic, cît la atîta sosisă că, la moarte lui, s-au îngropat cu milostenie de la visteria gospod. Care s-au aflat şi boeri di-au mărturisit, anume Ştefan Ene vel şetrar şi Vasile Buzilă biv vtori logofăt. Şi dovidindu-să într-acesta chip, noi am giudecat că cu dreptate n-are a cere jidovul acesta nimic de la dumnealui vel logofătul şi am hotărît să să apere dumnealui vel logofătul, iar Srale jidovul să aibă a cerca şi unde ar afla nişcareva moşii sau alte rămăşiţuri de a lui Matei Sturza stăpînindu-le cineva, cu aceia să aibă giudecată. Aceasta facem ştire. 1263 7251 <1743>, fevmarie 27 Facem ştire cu această carte de giudecată că, înainte Divanului măriii sale, luminatului domnului nostru, Ioan Costandin Neculai voievoda, fiind şi noi de faţă, au vinit popa Pălade cu fraţii lui, Săcăreştii, şi cu alt niam şi răzăşi a lor şi au pîrît pe dumnealui Sandul 1 r. Sturza vel logofătul, pentm nişte părţi de moşii din Tîmpeşti / şi din Balasîneşti, di ţinutul Romanului, ce li-au cumpărat dumnealui de la niamul dumisale Iordache Săvinel, zicînd Săcăreştii că, fiind acele părţi de moşii de baştină, a moşilor lor, li s-ar căde lor să le răscumpere. Iar dumnealui Sturza vel logofătul au răspuns că acele părţi de moşii, din Tîmpeşti şi din Balasineşti, dumnealui i s-au căzut să le răscumpere, fiind niam cu Sevinel. Care, macar că pune pricină Săcăreştii că dumnealui vel logofătul nu este nici un niam cu Săvinel. dar dumnealui au dovedit aceasta cu o împărţală în velet 7150. ghenarie 21, ce s-au împărţit ginerii lui Vorontar, anume Gligorie Ureche vornicul şi Toma Cantacozono stolnicul şi Lupul Bucium stolnicul şi 489 Savin vistiernicul, cu moşii ce-au avut de pe socrul lor Voruntar, în care împărţire arată a fieştecărue ce parte i s-au vinit şi părţile din Tîmpeşti şi Balasineşti s-au vinit în parte lui Savin vistiernicul. Deci, mărie sa vodă ni-au întrebat pe noi, cum este dreptate şi obicei, care încape să cumpere mai întăi, răzăşul cel vechi, au rudenie vînzărotiului? Şi noi dreptate aşe am arătat, că mai întăi încape singile rudeniei vînzătoriului, apoi răzăşul. Pentru care, mărie sa vodă au giudecat facînd hotărîre să fii rămaşi Săcăreştii, ca să de pace, să n-aibă a mai trage această moşie. Iar pentru pomeţi, că ş-au făcut acolo, pe locul dumisale vel logofătului, să de ei dumisale loc aiurile, din părţile lor. Deci şi noi, pe hotărîre aceştii giudecăţi, am dat de la noi această carte pe giudecată, ca de această pîră să nu să mai pîrască1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. DCXCVI, doc. 15. 1264 352 r. Avut-au giudecată de faţă, înainte noastră, Ion Băisan cu Zmăranda Buciumoae, pentru o ţigancă, anume Ioana, ce-au jăluit Băisan zicînd că, avînd el împărţală cu Buciumoae, s-au vinit ace Ioană ţigancă şi cu doi copii pol în parte lui Băisan şi apoi Buciumoae s-au sculat ş-au luat acea ţigancă şi cu doi copii pol ce s-au venit în parte ş-au dat-o Burghelii armaşu, pentru o datorie a ei. Şi fiind atunce faţă şi Zmăranda Buciumoae, n-au tăgăduit, ce-au spus adivărul, cum că ace Ioană ţigancă la împărţala lor s-au vinit în parte lui Băisan, cu doi copii pol şi adevărat au dat-o e Burghelei armaşu, pentru o datorie a sa. Şi s-au fost apucat Buciumoae împreună cu fiiul său, Neculai Bucium postelnicul, cu zapis ca să-i de pe altă ţigancă a lor, anume Rucsanda, soră acei Ioane ţigancă, cu parte ei de copii, ce s-au venit în parte Buciumoae şi trecînd un an, i-au mai dat pe ace Rucsandă ţigancă cu parte ei de copii. Şi de iznoavă acmu jăluind măriii sale lui vodă Ion Băisan şi fiind orînduiţi cu giudecata la noi, noi aşe am giudecat, pe zapisul Buciumoae şi a ficiorului său şi li-am mai pus zi păr în doî luni, ori să caute ei să de pe ace Rucsandă ţigancă cu parte ei de copii, pe zapisul lor, ori, nedînd pe ace ţigancă cu parte ei de copii la zi, să aibă a-şi plini Băisan, pe zapisul lor, cu om gospod, ori cu alţi ţigani, ori cu altă ce-ar găsi de a Buciumoae. 352 v. Şi, după giudecată, s-au dat şi această mărturie şi s-au pus şi la protocol. Let 7250 <1742>, iuni 18 490 553 v. Giudecăţile sfinţiei sale părintelui mitropolitului chir Nechifor. 1265 Precum au vinit înaintea noastră Toader Isăcescul, cu Ştefana Niculăiasa şi cu Ştefan fiul ei, fiind orînduiţi de la luminat Divanul măriii sale lui vodă, ca să li luăm sama pentru rămăşiţurile Iui Ilie sîn Neculăiasă, carile au ţinut pe Paraschiva, sora lui Toader Isăcescul şi, după cununie lor, peste 5-6 săptămîni, în grabă tîmplîndu-să moarte lui Ilie şi Paraschiva rămîind săracă, au cerşut ca să ia ceva parte din rămăşiţurile lui Ilie, bărbatului său. Deci, stînd faţă, am luat sama cu sfînta pravilă şi măcar că Paraschiva copii cu Ilie n-au făcut, nici au început să zămisliască, murind în grabă, dar, pentru că au luat-o fată fecioară, cu driaptă cununie, am socotit după pravila noastră, să să preţuiască toată zestre Paraschivii, cu care au întrat ia în casa lui Ilie şi, pre cît or cuprinde preţ de a trie parte a zestrilor ei, să i să dei din rămăşiţurile lui Ilie. Şi aşa, după giudecata şi socotiala noastră, au priimit şi o aprte şi alta şi, din toată socotiala ce-au fost între dînşii, au rămas să dei Ştefana Niculăiasă nurorii sale, Paraschivii, 91 lei bani, iar Paraschiva să întoarcă socră-sa, Niculăiesăi, 6 şiruri de mărgăritar şi o cruciuliţă de aur, care sînt drepte a Niculăesăi şi li-au fost dat Paraschivii la nuntă pentru podoaba şi şi cinste nunţii. Şi facînd şi zapis unii la mîna altora, pe această aşezare să să ţie şi la Duminica Mare să întoarcă şi unii şi alţii şi să fie pace între dînşii. Let 7250 <1742>, martie 4 12 66 355 v. Facem ştire cu această carte de giudecată a noastră, precum au vinit Sîmion Găină, arman de Suceavă, cu luminată carte măriii sale lui vodă, ca să-i luăm sama cu Hariton Burde, arman de Botoşani. Şi fiind amîndoi de faţă, am luat sama pentru 11 ughi de aur ce-au fost Sîmion Găină dator lui Zeric, fratile lui Mihai arman, ot Tismeniţa, cu zapis şi cu zi şi la zua însămnată Simion Găină au mers la Otaci, la Sînpetriu şi au dat banii lui Zeric armanului de Tismeniţa şi zapisul nu s-au aflat acole, să i-1 dei lui Simion Găină, zîcînd că-i zapisul acasă, la Tismeniţa şi au zis că i-a trimite zapisul acasă, la Suceavă şi Simion Găină l-au crezut, fiind neguţitor de frunte. Şi mergînd Mihai de la Otaci acasă, s-au războlit pe drum şi au murit la casa lui şi au rămas zapisul la famee lui şi fiind acel Zeric 491 dator cu o somă de bani lui Hariton Bordii, armanului de Botoşani şi dîndu-i alţi bani, i-au dat şi acel zapis a lui Simion Găină, ca să ia acii 11 ughi de la Simion Găină. Şi Borde viind cu o carte a măriii sale Grigori vodă la Tuderache vornicul de Botoşani, ca să le ia sama şi scriind în carte ca să giure Simion Găină, ori negiurînd, să plătiască acii 11 ughi şi fiind Tudorache la iarmaroc la Tîrgul Siretiului şi fiind şi Simion Găină faţă, i s-au pus zi să margă Găină la Botoşani şi acolo să giure în biserica lor. Şi s-au tîmplat lui Simion Găină de s-au războlit şi n-au putut merge la zi şi au trimis Tudorache şi au luat 4 boi lui Găină, de au plinit Bordii. Şi după ce s-au ridicat Găină de pe boală, au mers la Botoşani, la Tudorache vornicul şi n-au vrut să-l giudice, pentru căci n-au mers la zi, fiind bolnav. Deci, Găină iar au 356 r. mers / la Iaşi, de au dat jalobă la mărie sa vodă şi au adus şi carte gospod, scriind la mine ca să le eu sama cu Hariton Borde. Deci, fiind faţă amîndoi, dede samă Simion Găină că el înpreună cu fratile lui, cu Mihai, au fost amîndoi cînd au dat acei bani lui Zeric arman şi au dat 9 ughi bani, iar 2 ughi i-au dat lînă şi s-au ştiut plătit. Dar, nefiind altă dovadă, nici alţi marturi, am giudecat să margă Simion Găină în biserica lor, să giure, precum au dat acii 11 ughi şi au mers şi au giurat amîndoi, cu frate-său, cu Isac, şi au fost şi Borde faţă. Şi giurînd, am socotit şi au dat Hariton Borde boii tuspatru lui Găină, iar Hariton Borde să-şi pliniască de la pas acasă banii, de unde au plinit şi cielalţi bani. Şi aice li-am curmat giudecata, să aibă credinţă şi să-şi pliniască şi toată cheltuiala şi aceasta s-au curmat şi s-au pus şi la protocol. Let 7250 <1741>, noiemvrie 18 1267 356 v. Let 7250 <1742>, ghenarie 26 O carte s-au scris la Gheorghie vel căpitanul de Codru şi la Vrusi vel căpitanul de Greceni, pe jaloba Neculii neguţitor, pentru dijma ce-au cumpărat acest neguţitor de la un călugăr, di pi o moşie a mănăstirii Putnii şi pi unde i-au arătat hotarăle mănăstirii întăi, cînd au făcut negoţul, acum au venit Vasilie Sturza ş-au luat şi dumnealui dijma di pe o bucată di loc şi călugărul cere banii deplin, pe negoţul ce-au avut şi neguţitoriul este păgubaş. Ce, să caute să ia sama şi cum vor afla să-i facă dreptate, ori să întoarcă banii, ori să îndrepteze moşie. 492 [III] >57 r. CONDICA DE HRISOAVE VECHI A DOMNILOR TRECUŢI. DE MILILE MĂNĂSTIRILOR I ALTĂ OBŞTIE, CE S-AU SCOS CU PORONCA MĂRIII SALE DOMNULUI COSTANDIN NECOLAIE VOIEVOD, ÎN ANUL DINTĂI CE S-AU ÎNCEPUT DE LA SĂPTEMVRI LET 7250, LA AL TRIISPRĂZECI AN. AL C1NCILE DOMNIE Şl LA ÎNTĂIUL AN A AL DOILE DOMNIE A MOLDOV1I, CARE SĂ ÎNCHEIE PĂN LA SFÎRŞITUL LUI DECHEMVRIE VLETO 7251. 493 1268 357 v. Testament de la mărie sa Grigorie vodă, din vălet 7244 <1735. noiembrie 16- 1736, august 31> Facem ştire cu această carte a domniii mele că, avînd dumnealui cinstit şi credincios boeriul nostru, dumnealui Iordache Cantacuzino vel spatar, un loc de casă în Eşi, pe Uliţa Strîmbă, care loc l-au lăsat din hotarul ogrăzii dumisale şi au făcut casă şi pivniţă de piatră, care este lipit de ograda dumisale şi într-ace pivniţă îşi pune vinul care este de trebuinţa casii dumisale, dară, cîteodată, să întîmplă de şi vinde cîte 3-4 buţi de vin, domnia mea am socotit, fiind case boereşti, pe locul dumisale, lipite de ograda dumisale, nu este crîcimă în tîrg, nici la mahala, domnia mea m-am milostivit şi am hotărît, cînd să va întîmplă să vîndă vin într-ace pivniţă, să aibă pace despre toţi, de camănă, de bezmăn, de cepărit, de branişti, de buor, de loc agesc, de pecete agească şi de alte angării, de toate ce-ar fi pe alte crîcime, de toate să fie scutită. Aşe am voit domnie mea şi nime să nu îndrăzniască a face oricît de puţină supărare piste carte domniii mele. 1269 358 r. şi angăriile oricîte ar fi pre alţi oameni în ţara domniii mele, el nimărui nimică să nu dea. Pentru aceia, dumneavoastră boeri şi voi slujitori şi slugi vlădi-ceşti, dacă veţi vedea carte domniii mele, toţi să vă feriţi de acest preot şi posluşnic, să le daţi bună pace, nime întru nimic să nu-i învăluiască. că cine le-ar face val mai mult peste carte domniii mele, unii ca aciia vor fi de mare certare de la domnia mea, într-un chip nu va fi. 7241 <1733>, iunie 18 1270 3. Io Costandin Necolae voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiarul nostru, Iordache postelnicul, capi-chihaiao de Hotin, sănătate. Carte ce ne-i trimis am luat şi cele ce scrii am înţeles. Am luat şi carte dumnealui samsogi Aii aga, cu care ne pofteşte să înprumutăm 495 pe măria sa paşa cu zece pungi de bani şi iată că am făcut răspunsul dumisale agăi, cum că din gura ta va înţelege. Deci, să mergi la dumnealui şi, închinîndu-te de la noi, să-i zici că, de vreme ci dumnealui este al nostm bun şi vechi prieten şi mai ales noi sîntem pururea gata spre toate poftele dumisale, dar acest lucm este de tot păste putinţă, de vreme că acum este domnie noao şi de cînd s-au făcut mutare au trecut păn acum şasezeci de zile şi haraci stămieşte asupra noastră şi noi păn acum nici treizeci pungi de bani n-am putut să lăsăm pe giaigelile şi alte osebite atîtea cheltuiele a domniii noao, de carele nu putem să mai zicem. Şi am întrat la atîta datorii şi să cădea acum să ne împtumuteze pe noi măria sa paşa şi dumnealui samsogi aga, precum şi altădată să facea la alţi domni, cum şi pă noi acum, la Ţarigrad, ne-au înpmmutat atîta maghistanii şi stăpînii, cît <şi> alţi prieteni. Şi cu banii ce am luat în datorie, păn acum n-am putut înplini soma geaigelilor şi a cheltuielilor a domniii noao şi ne-au scris capichihaielile noastre cum că trag mare siclet şi nevoe. Care, aceste toate cunoscîndu-le ^dumnealui samsogi aga, ne mirăm cum ne sileşte a da şi bani înpmmut măriii sale paşii. Al doilea, spune dumisale că acesta obicei niciodată n-au fost, că nu domnii să înpmmuteze pe paşii care sînt pănpregiur, ce numai domnii 358 v. să înpmmuta de la fieştecare, de vreme / că domnii, avînd datorie multă, nu le dă îndemîna a să neguţitori ca zarafii; domnii trimet paşilor obudieturi, pocloane, dar bani să dea înprumut niciodată n-au fost, de vreme că, dacă dau, nu pot să mai ceară de la paşi. Şi cu această poftă rugăm-pă dumnealui să nu ne silească şi, precum au arătat dumnealui silinţă a face pofta măriii sale paşii, cerînd bani la noi, atît să să silească şi la prieteşugul cel bun ce are cătră noi, a tocmi lucml cătră mărie sa paşa, ca să nu-i pae rău. Şi spuind dumneata aceste toate cîte scriem şi dacă va înţelege dumnealui starea ţării şi nevoia noastră şi obiceiul care n-au fost, socotim că nici dumnealui nu va găsi cu cale a ne mai scrie noao, silindu-ne spre acest lucru a-1 face. Aici, într-atîţea ani, cîţi paşi au fost, măcar den care ţinem minte noi, Nuumant paşa, Mustafa paşa, Iakhiia paşa, Sară Mehmet paşa, Colceac paşa şi poate că s-a fi întîmplat cîteodată să. ceară, dar, arătînd domnii aceste pricini, s-au lăsat de a mai cere şi nicidecum, niciodată de la domni n-au luat. Să zicem şi aceasta, măcar de am fi avut şi putere, va găsi cu cale dumnealui samsogi aga să facem noi acesta nou obicei şi să rămîe aceasta la alţi domni, din pricina noastră? Noi nu ne îndoim că dumnealui, ca un preaînţelept, nu le ştie aceste, cum că nu sînt cu cale, 496 ci, încă şi scrisele dumisale sînt păste voia dumisale. numai silindu-1 paşa, i-au căutat a scrie şi păste voia dumisale. Şi pentru toate, ce răspuns va da, să ne faci ştire. Octomvrie 28, 7250 <1741 >' 1 Copiat încă o dată, la nr. 1292. 1271 4. Io Costandin Nicolae voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Cinstiţi şi ai noştri de bine voitori, dumneavoastră boiari caimacami a Ţării Rumâneşti, sănătate poftim dumneavoastră de la Dumnezeu. Am înţeles domnia mea precum egumenul de la Radu Vodă şi alţii jăluesc de oarecare strîmbătate că ar fi avînd de către proegu-menul ce au fost acolo la Radu Vodă, carele au venit aici cu noi. Pre care noi întrebîndu-1, el să apără că-i năpăstuit şi nevinovat acelor pricini ce să arată asupra lui şi, pentru ca să se lumineze mai în adevăr dreptate lui, iată că l-am trimes la Focşani, r. Pentru care / şi dumneavoastră să porunciţi egumenului de la Radu Vodă şi altora, cine ce pricini va avea cu dînsul, să vie la Focşani, păr la 20 zile şi acolea stînd faţă la socotială, va da şi el samă pentm toate şi să vor hotărî pricinile precum va arăta dreptate. Aceasta şi fiţi dumneavoastră sănătoşi. Octomvrie 29, 7250 <1741>' 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români şi influenta ei asupra vieţii publice, Bucureşti, 1906, pp. 234-235. 1272 5. Io Costandin Necolae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire domnia mea tuturor lăcuitorilor de la toate mahalalile de aici din Iaşi, din vreme ce-am înţeles domnia mea că au început a să face multe furtişaguri, furîndu-se cîţiva cai de aici, din Iaşi. de pre la mahalale, cum şi păgubaşii ne-au jăluit şi pentm aceasta mare poruncă dăm tuturor, ca să purtaţi grijă şi să ştiţi ce fel de oameni să află pe la mahalalele voastre, ori de aici, de loc, de sînt acei tălhari. ori şi de la ţeară de vin, tribue să ştiţi pre la care ce fel de oameni găzduesc. Şi aceste toate de acum înainte să le păziţi şi de pagubele ce s-au făcut vă punem soroc păn în doao săptămîni ca să cercaţi şi numai să aflaţi tâlharii şi să-i arătaţi, ca să să înplinească pagubele de la dînşii şi să-şi ia şi plata lor. că, neaflîndu-i pă tălhari, să ştiţi că toate acele pagube să vor plini de la casele voastre. Aceasta scriem. Octomvrie 29, <1741 > 1273 6. Io Costandin Nicolae voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu acest testament al domniii mele, pentru rîndul călăraşilor de menziluri de la Bărăiacul, cărei ţiind acel drum cu caii lor şi cu toate alte cheltuele lor şi jăluind domnii mele cum să află în grea stare, că, osebit de menzil, sînt supăraţi şi cu alte beilicuri. De cătră care ei mai-nainte vreme supăraţi n-au fost, de vreme că şi de la răposatul, fericitul întru pomenire, părintele nostru, Io Necolae voievod au avut osebită milă, nime între dînşii nu s-au amestecat, dîndu-le şi testament de apărare, precum şi domnia sa Mihai vodă asemene milă au făcut cu dînşii, arătîndu-ne şi cărţile de milă ce-au avut şi cu această milă au sprijinit acel drum. Iar acum, îngreunîndu-se 359 v. mult pe dînşii, / au rămas la slabă stare. Pentru care, înştiinţîndu-ne şi cinstit şi credincios boiariul nostru, dumnealui Costandin Roset hatmanul, de starea şi cheltuielile lor, am socotit că să cade să aibă aceşti slujitori osebită milă şi iată că m-am milostivit domnia mea şi i-am ertat ca să fie ei nesupăraţi cu nici un fel de pocloane sau alte slujbe ce sînt de cătră dumnealui hatmanul şi le-am dat acest testament al nostru la mîna lor, ca să aibă pace de toate, nici vulpe, nici fîn, nici lemne, nici orz să nu dea, nici vin hătmănesc să nu li să lepede, nici un fel de clăci hătmăneşti să nu facă şi, în scurt, nici cu-n fel de beilic să nu fie supăraţi, ci ei numai grija menzilului negreşit să o poarte şi ascultarea lor tot la dumnealui hatmanul să fie. Insă şi pentm biml lor, iarăşi după testament ce li s-au dat mai-nainte, mai mult nu vor fi supăraţi, ci de toate angheriile vor fi în pace, de acum înainte mai mult nimărui nimic nu vor da. încă şi alţi oameni streini, fară bani în Vistierie, fară pricină, oricît de mulţi ar veni să să 498 aşaze la acest loc. acie vor fi în mila cea făgăduită, ce scrie la testa-menturile domniii mele şi să vor tocmi în testament pre cîţi vor fi. Şi să le fie lor testament stătător, ca niciodată mila aceasta să nu să supere, ci toţi cu odihna lor să şază necălcaţi şi nesupăraţi de cătră nime. Aceasta scriem. 7242 <1734>, martie ÎS1 1 Publicat de A. Sava, Documente privitoare Ia târgul şi ţinutul Orheiului. Bucureşti, 1944, pp. 202-203. 1274 7. Io Costandin Necolae voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele dumneavoastră boiari şi voao slujitori cărei veţi fi orînduiţi ori cu ce fel de dajde a domniii mele aici, în Iaşi, şi afară din Iaşi, pentru acest om, anume Vasilie, carele au fost şfed şi, trăgîndu-1 inima cătră pravoslavnica credinţă, s-au botezat. Carele adeverind domnia mea cum este om strein şi sărac, m-am milostivit şi l-am ertat şi scutit de toate dările şi angheriile, oricîte ar fi pre alţii, el nimărui nimic să nu dea şi unde ar eşi la ţeară să aibă pace de boiari şi de slujitori, nime nici un fel de supărare să nu-i facă, că cine i-ar face oricît de puţină supărare, unii ca aceia vor fi de mare certare. Şi puind pe feciorul lui în locul lui, să fie ertat. Aceasta. 7243 <1735>, martie 15 1275 '60 r. 8. Io Nicolae Alexandru voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor cui să cade a şti, pentru Vasilie carele au fost şved şi, trăgîndu-1 inima cătră a noastră pravoslavnică credinţă, s-au botezat. Deci, domnia mea m-am milostivit şi l-am ertat, ca să fie în pace de toate dările şi angheriile care vor fi pre alţii în ţeara domniii mele. nimărui nimic să nu dea. Pentru aceia, dumneavoastră boiari şi voi slujitori care veţi unbla cu orice fel de slujbe a domniii mele, nimeni de nimic să nu-1 învălu- 499 iască, nici trăsură pentru alţii să nu ia, că cine i-ar face vrun val peste carte domnii mele, unii ca aceia vor fi de mare certare. Aceasta. 7223 <1714>, dechemvrie 6 1276 9. Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domnii mele cinstit credincios boiarului nostru, dumisale Iordache Cantacuzino vel vornic şi omului dumisale, pă cine va trimite, să fie volnic cu carte domnii mele a lua venitul moşiii dumisale Budele, pre care să face iarmarocul Movilăului, pă obicei, din case ce vînd, din dughene, ori de la neguţitori streini, ori de la cei de loc, ori turci, ori creştini, din circiume, din cară ori cu ce-ar fi, din toate să aibă a lua. Aşijderea şi venitul podului şi a luntrelor ce umblă preste apă, de vreme ce s-au ales că este moşie dumisale vel vornicului unde umblă podul, iarăşi dumnealui vornicul să cade să ia venitul. însă preţul ce ar da alţii, voe să aibă vel căpitanul de Soroca a da el şi să ia podul în seama lui şi nime să nu stea înpotriva cărţii domniii mele. Aşijdere şi de velniţe iarăşi să ia pă obicei. 7243 <1735>, aprilie 201 1 Copie la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 140, doc. 58, f. 18 r.; regest, ibidem, doc. 60, f. 6v. 1277 10. Io Nicolae Alixandra voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiari şi la toţi slujitorii carii veţi umbla ori cu ce fel de slujbe şi porunci a domnii mele la ţinutul Hîrlăului, vă dăm ştire tuturor pentru satul Belceştii, carele este a sfinţii mănăstiri a Gălăţii, iată că domnia mea m-am milostivit şi am socotit cu tot sfatul nostru de am întărit aşăzarea sfintelor mănăstiri a Sfîntului Monnînt, 360 v. carele sînt / supt ascultarea sfinţiii sale preafericitului patriarhului de Ierusalim, aşijderea şi satelor cîte sînt a sfintelor mănăstiri a Ierusalimului, pre testament ce au, ca să nu fie nici mănăstirile, nici 500 satele mănăstirilor amestecate cu ţeara nici la o dare. ci ei îşi vor da cu ruptoarea lor deosebi la Visterie, precum sînt tocmiţi. Pentm aceia, să vă fie în ştire tuturor, daca veţi vedea carte domniii mele, iar voi toţi, ori boiari, ori slujitori, să le daţi foarte bună pace acestor oameni de la satul Belceştii, întru nimica să nu vă amestecaţi la dînşii, ori de veţi umbla cu scrisoare, sau pe catastif den Visterie şi, de s-ar scoate cu greşală la ceva, tot să aveţi a le da bună pace. Aşijderea şi voi pârcălabi de acel ţinut însă să nu vă amestecaţi la acest sat nici cu-n fel de cheltuială ce ar eşi pre ţinut, ci foarte să le daţi bună pace întru toate. Aşijderele şi voi goştinari de oi şi desetnici de stupi şi de mascuri încă să le daţi pace de goştină de oi şi de desetină de stupi şi de goştină de mascuri acestor oameni de la Belceşti, cîţi vor fi scrişi la izvodul de mpte cu pecete a domniii mele, căci domnia mea m-am milostivit şi am ertat acel venit, ca să aibă a lua egumenul de la sfînta mănăstire Galata, precum le scrie testamentul şi de la alţi răposaţi domni ce au fost mai denainte de noi, aşijderea şi de la domnia mea, asemine, ce au de-ntăritură. Aşijderea şi voi blognici şi dişegubinari încă să n-aveţi treabă într-acest sat, nici să globiţi, nici să judecaţi, căci egumenul are treabă să-i judece şi să-i certe pre cei vinovaţi şi să-i şi globească. Aşijderea şi voi olăcari şi podvodari şi conăcari şi alte slugi domneşti sau boereşti, toţi să vă feriţi ce aceşti oameni dintr-acest sat, măcar de veţi fi şi cu cărţile domniii mele, fie cu ce porunci veţi fi umblînd, toţi să le daţi bună pace. Aşijderea şi ciobanii mănăstireşti să aibă a-şi da goştină de oi a lor la egumenul lor, precum au fost de vechi, căci domnia mea m-am milostivit şi i-am ertat de aceste de toate cîte scriu mai sus şi încă şi altele de cîte s-ar întîmplă să iasă pre altă ţeară, iar acest sat Belceştii să fie în pace de toate. Că cine s-ar ispiti a le face vreun val, oricît de puţin peste carte domniii mele, de mare certare va fi de la domnia mea. 7223 <1715>, ' 1 Menţiune la Arh. St. Buc., Ms, nr. 628, f. 158v., cu data de 1 aprilie. 1278 r. 11. Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la credincios boiaral domniii mele. Costandinache vel capitan de Soroca, că au jăluit dumnealui Iordache Cantacuzino biv vel vornic, zicînd că vadul de pod, malul de iastă 501 parte de Movilău, unde să face iarmaroc, este moşia dumisale şi, măcar de au fost podul mai-nainte în seama altor căpitani, dar au avut şi vornicul venit din pod, luîndu-1 căpitanul cu tocmeală de la dumnealui şi tu cum de n-ai scris într-acest chip şi ai arătat într-alt chip, că nu este pod şi ai cerut voe să faci şi pod şi l-am dat în seama ta? Şi din iarmaroc ce să face, iar vornicul ia venitul din dughene, după obicei, şi înţelesem că este pod şi la Silibreria şi iarăşi stăpînul moşiii ia venitul. Pentru care, de vreme că vadul de iastă parte, unde umblă podul, este moşie vornicului şi alţi căpitani l-au ţinut tot cu tocmeală, noi strîmbătate a-i face dumisale nu putem şi podul tot în sema ta va fi, numai ce vom hotărî noi vei da şi vornicului, că, măcar că sînt apele gospod, dar malul este moşenesc. Şi cîte poduri vor mai fi pe prundurile Nistrului, pe apă, de iasta parte, de la hotarul Hotinului păr la al Orheiului, tot în seama ta să fie, însă cei cu moşiile far parte nu vor fi, precum arătăm mai sus. Şi de toate aceste, cîte poduri sînt şi cum s-au urmat obiceiul păn acum şi pentru venitul iarmarocului ce au luat moştenii şi ce au luat pârcălabii şi ce au luat căpitanii să ne faci ştire. Că dumnealui vornicul ne-au arătat aici că numai pă pod au găsit muşterii aici de-i dau 200 lei, dar şi tu, cît te apuci că vei da, să ne faci ştire şi noi vom hotărî. Noiemvrie 1, 7250 <1741> 1279 12. Io Costandin Nicolae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele boerului nostru, Anastasie vornicul gospojdii şi omului său pre care-1 va trimite la ţinutul Vasluiului, să fie volnic a cerca pentru gloabele deşugubinii, pă unde s-ar afla la acel 361 v. ţinut, să aibă a lua cîte 20 de lei gloaba şi cîte doi galbeni ciobotele / de la cei ce să vor afla în vină cu fete mari şi cîte doisprezece lei gloaba şi cîte doi galbeni ciobotele de la acei ce s-or afla în vină cu famee văduve, după obiceiul ce este aşăzat cu testament. Aşijderea şi pentru morţi de om, pă unde s-or afla, să aibă a-1 aduce la vornicul gospojdii şi nimea să nu stea înpotriva cărţii domniii mele. Noiemvrie 1, 7250 <1741> 502 1280 13. Io Costandin Neculae voievod. Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la toţi neguţitorii armeni den Ţeara Leşască. cărei faceţi alişveriş cu boi de negoţ aici, în ţeara Moldovii. facem ştire tuturor, dacă veţi vedea carte domnii mele, să căutaţi fieştecare să vă apucaţi de alişverişul vostru, să cumpăraţi boi şi orice fel de bucate, far de nici o îndoire, ca să ştiţi toţi că altă supărare afară de tocmeala voastră nu veţi avea. Ci, după cum vă scriu testamenturile, aşa vom urma şi veţi avea pace şi linişte, de cătră nime nici o supărare nu veţi avea, nime din tocmeală nu v-a scoate şi nici cu-n fel de nedreptate, de acum, nu veţi fi călcaţi şi, în scurt, la toate vom lăsa în tocmeala şi obiceiul vostru, altă grijă de nimic să n-aveţi, nici să vă îndoiţi că veţi avea neguţitorie pacinică şi după obiceiul şi pofta voastră. Nici cuniţa păn la anul nu vor da. Aceasta facem ştire. 7242 <1734>, iunie 16 1281 14. Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Pisah gospostva mi boiarilor şi tuturor slujitorilor care veţi umbla ori cu ce fel de slujbe .ale domnii mele la fieştecare ţinut, vă facem domnia mea în ştire pentm neguţitorii armeni din Ţeara Leşască, care vin în ţeară şi fac boi de negoţ şi alte vite şi pentm oamenii streini ce vor fi cu dînşii, iată că domnia mea m-am milostivit şi poruncim tuturor, nici o supărare lor, sau oamenilor lor, ce vor fi streini, să nu le faceţi, nici cu hîrtii nici cu-n fel de angarii, ci toţi să le daţi bună pace, ei numai ce vor da vama şi comărit pe boi de negoţ şi pe alte vite. vaci, iape, cai, vor da cuniţă pe obicei, iar alt nimic, numai nici ei să nu mistuiască alte vite a oamenilor de ţeară păn vitele lor. Aşijderea şi dumneavoastră starosti şi vornici, părcalabi, orice giudecată ar avea / şi ori cu cine, să n-aveţi a giudeca, nici a înplini de la dînşii nimic, că orice judecăţi vor avea să vor judeca la Divanul domniii mele, iar alţii nime să nu-i judece, că oricine s-ar ispiti a le face vro supărare mai mult peste carte domniii mele, unii ca acie vor fi de mare certare de cătră domnia mea. 7232 <1723>, noiemvrie 1 503 1282 15. O carte la toţi dregătorii du pă la scaune, pentru jalba neguţitorilor armeni din Ţeara Leşască, care fac cirezi de boi aici în ţeară, zicînd că, la cirezile lor, fiind boi graşi, să face spaimă întrînşii, să sparie şi fug şi zio şi noapte, alte dăţi şi giumătate cireada să rupe de fuge şi pă unde îi găsesc ţăranii îndată îi duc la dregători şi le iau dregătorii cîte un leu de bou. Pentru aceasta s-au hotărît lucrul, ori în ce parte de loc s-ar întîmplă să le fugă boii şi ce dregători ar fi, să aibă a da neguţitorii numai doi lei de toţi boii cîţi să vor întîmplă fugiţi la un loc şi să le dea boii far de nici o pricină, mai multă supărare să n-aibă. 7233 <1725>, mart 22 1283 16. Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la sluga noastră, Simion Chiaşco uricariul, i la Necolai Ciohoreanul căpitanul, vă facem ştire că, iată, aici au avut pîră de faţă, înainte noastră, boiariul nostru Vasilie vtori logofăt Buhăescul, cu Toader Reveico vornic ot Hrinăuţi şi cu Ursul de acolo, pentru hotarăle acestor moşii, anume Hrănăuţii, satul mănăstirii Toderenilor, care să hotărăşte cu-n sat al dumisale logofătului Vasilie, anume Ruginţii, care moşii sînt în ţinutul laşului şi-ntr-a Hotinului, pe amîndoao părţile de apa Ciuhurului, jăluind aceşti oameni că, cumpărînd ei venitul acei moşii, Hrinăuţilor, de la Iosaf egumenul de Tudureni, şi an şi estimp, ar fi mers egumenul acolo, la acea moşie, de le-ar fi arătat şi hotarăle moşiii Hrănăuţilor şi, pă unde le-au arătat egumenul, au şi dijmuit. Dar boiarul nostru, Vasilie logofătul, au dat seama că acea moşie, Rujinţii, este a lui şi a fraţilor săi şi, fiind păste mînă şi neputînd-o ca să o mai cerce, şi an şi estimp au fost luat aceşti cumpărători dijma şi du pă o bucată den hotarul Rujinţilor. Şi mergînd 362 v. şi logofătul Vasilie / acolo în anul trecut, au fost poprit şi an dijma du pă acele hotară, dînd-o în seama unor oameni de acolo şi oamenii dumisale au dat seamă că acea dijmă au luat Reveico. Aşijderea şi estimp, poprind logofătul Vasilie dijma cu carte domniii sale lui Grigore vodă, au dat-o iarăşi în seama unor oameni de acolo, de loc, şi i-au spus oamenii că iarăşi au trecut Reveico de au luat o samă de pîine din hotarul Rujinţilor. Şi acolo s-au aflat şi piatră hotar, care s-au 504 cunoscut că despreparte [sic] Rujinţii de Hrănăuţi şi Răvecio cu oamenii lui ar fi trecut peste acea piatră, luînd dijma du pă tot hotarul Rujinţilor, care au poprit logofătul Vasilie cu carte gospod ca să stea acolo păn a merge şi egumenul acolo să să hotărască. Pentru care, iată că de aici v-am orînduit pă voi, puind şi zi anume, la lăsata secului de postul Crăciunului, să facă ştire Reveico şi egumenului, să vie şi el şi să să afle şi omul dumisale logofătului Vasilie şi să mergeţi şi voi, strîngînd oameni buni. şi din sus şi din jos şi, luînd sama cu amăruntul pă scrisori şi pe mărturiile pă oameni buni megiiaşi, care va şti şi cum s-ar cădea cu dreptate, să îndreptaţi hotarăle, că cine ce va fi luat rău din dijma locului, an şi estimp, să pliniţi. Iar de nu s-a afla egumenul la hotărît, să fie volnic a lua logofătul Vasile dijma ce este poprită acolo, sau omul logofătului Vasile de nu să va afla, să aibă Răveico a lua acea pîine de dijmă toată. Precum va rămînea, să daţi şi mărturie la mîna cui i s-a cădea. Aceasta scriem. Noiemvrie 3, 7250 < 1741 > 1284 17. Io Costandin Necolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiari şi la toţi slujitorii carii veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele la ţinutul Bacăului, facem ştire tuturor pentm boiaral nostru Mihalache ce-au fost postelnic, iată că domnia mea m-au milostivit şi l-am ertat de toate dările şi angariile cîte sînt pe alţii în ţara domniii mele, pentru căci, fiind el om strein, dintr-altă ţară, şi prădat de nemţi, de l-au lăsat numai cu sufletul. / Pentm aceia, dacă veţi vedea carte domniii mele, toţi să aveţi a-i da bună pace, întru nimic să nu-1 învăluiţi. Aşijderea m-am milostivit domnia mea şi i-am ertat trei oameni streini, dentr-altă ţară, ca să-i fie de slujbe casii lui. Pentru aceia, dumneavoastră boieri şi voi slujitori cărei veţi umbla ori cu ce fel de slujbe într-acel ţinut, vă facem ştire, daca veţi vedea carte domniii mele, să aveţi a-i da bună pace şi lui Mihalache postelnicul şi oamenilor lui, că cine le-ar face vreun val peste carte domniii mele, unii ca aceia vor fi de mare certare de la domnia. Insă numai cînd vor fi hîrtii, să le dea oamenilor hîrtii cîte de un galben. Aceasta. 7241 <1733>. mai 20 505 1285 18. Carte lui Gligore vodă . Carte de poruncă dată lui Mihalache postelnicul, carele au fost la dajdea mazililor, pentru ca să fie ertat de toate dările şi angariile, de nici unile, de nimic să nu fie supărat. Aşijderea şi la vremea vacantului să scutească zece vite şi doi cai, nici un ban văcărit să nu dea pă acele vite. Şi pentru cinci liudi oameni streini, de unde ş-ar găsi, încă să fie scutiţi, numai la vremea hîrtiilor să dea hîrtie de om cîte de un galben, iar mai multă supărare să n-aibă. 7249 <1741>, ghenarie 23 1286 19. Io Costandin Necolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor pentru Ion cazacul, ce-au fost în curte, la steagul cazacilor, carele jăluind domnii mele cum că au înbătrînit într-acea slujbă şi au şi bolnăvit, cum şi domnia mea l-a văzut şi fameia i-au murit şi, nemaiputînd să slujască, domnia mea am făcut milă cu dînsul şi l-am ertat şi de semenie şi de toate angariile oricîte ar fi pă altă ţeară, nimărui nimic să nu dea, ce să trăiască ca un om neputincios, cum ar putea. Pentru aceia poruncim şi dumneavoastră boiari şi voi slujitori cărei veţi unbla ori cu ce fel de slujbe, aici în Iaşi, dacă veţi vedea carte domniii mele, toţi să-i daţi pace, întru nimic să nu-1 învăluiţi, că cine i-ar face val păste carte domniii mele va fi de certare. 7244 <1735>, octomvrie 5 1287 20. Carte lui Gligore vodă. Carte dată lui Ion cazac, ca să fie iarăşi ertat de toate dările şi angariile, de nimic să nu fie supărat. 7244 <1736>, ghenarie 21 1288 363 v. 22 [sic]. Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 506 Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru orîndărie din tîrgul Sucevii, ce este a sfinţii Mitropolii, la care sfinţia sa, precinstit părintele şi rugătorul nostru, chir Antonie mitropolit, puind orîndari 2 jidovi, anume Ilie şi Iacov. domnia mea încă m-am milostivit, ertîndu-i pă acei 2 orîndari, să aibă pace dc camănă, de bezmăn, de cepărit şi de boor şi de alte belele ce este pe cîrcime, de toate, şi de cei cinci lei de pivniţă şi orice ar vinde, ori vin. ori mied, să aibă bună pace de toate, cum scriem mai sus. Aşijderea şi jidovii ce-ar veni streini, sau cei de loc, ca să aibă a da 2 bani de şfart orîndarilor, după obiceiul vechi şi să fie slobozi a vinde, orîndării să nu-i oprească. Deci şi voi vomicei de Suceavă şi voi tîrgoveţi de acolo, acestor orîndari să le daţi bună pace de cai de olac, de podvozi, de conace şi de toate cheltuielile cîte ar fi pe tîrg, întru nimic, la nici unile cu voi să nu-i amestecaţi, pentru căci s-au ertat de toate aceste. Numai ei birul Visteriei să-l plătiască, pentm ca să dea dintr-acea orîndărie untdelemn, tămîe, ceară la sfînta biserica, Mitropolia, după obicei, cărei şi de la alţi gospod ce-au fost mai nainte de noi au avut această milă. Pentm aceasta, poruncim, mai mult val să nu faceţi acestor orîndari, că cine le-ar face mai mult val păste carte domniii mele, unii ca aceia vor fi de mare certare de la domnia mea. A Intr-alt chip nu va fi. 7241 <1733>, iunie 201 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 235-236: regest la T. Balan, Documente bucovinene, voi. V, p. 154, cu data de 24 iunie 1735. 1289 64 r. Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, tuturor cui cade a şti, de vreme că sfînta biserica noastră, a pravoslaviii, pururea ne aduce aminte şi ne îndeamnă zicînd, „cercaţi întăi împărăţia cerului să o cîştigaţi, că toate şi altele nu va lipsi voao“ şi această poruncă a Domnului cu toată osîrdie să cade să împlinim cu faptele cele bune şi milostenie, pentm că, cu adevăr, cela ce va socoti şi va milui pe cei lipsiţi, unul ca acela niciodată nu va sărăci, ci. nelipsit vor fi la dînsul toate deajuns şi vor creşte şi să vor înmulţi, că pururea are Dumnezeu întru pomenire acea milostenie a noastră şi trimite la noi îngeri 507 povăţuitori de ne povăţuesc întru toată calea cea bună, atîta întru viaţa aceasta pămîntească, cît şi după moarte, în lumea care va să fie, însutit ne plăteşte Dumnezeu acea milostenie. Că, cînd dă cineva milostenia sa cu inimă curată, însuşi domnul Hristos primeşte de la noi şi este împrumutat tuturor acelor milostivi şi aceasta ne izbăveşte şi de muncile cele de veci şi ne face moşteni împărăţiei celei cereşti. Ci, fiind, dar, milostenie de atîta folos sufletesc, cum dar să nu cercetăm a alerga cu toată evlavia cătră facerile de bine mai vîrtos milostenia, ca să cîştigăm acel sufletesc dar carele este făgăduit următorilor! Ci, voind şi domnia mea a ne arăta următori poruncii cei dumnezeeşti, socotit-am pentru sfînta mănăstire ce să numeşte Dancul, de aici din Iaşi, unde este hramul sfîntului marele voevod arhanghel Mihail, carele este închinată la sfînta mănăstire Xeropotam, ot Sfîntagora, care fiind o mănăstire slabă, far moşii, far venituri şi vrînd ca să-i facem ceva ajutor de milă spre chiverniseala ei, m-am milostivit domnia mea şi din osebită milă noastră, o am miluit ca să aibă a lua pe tot anul din vama cea mare cîte 100 de lei pre an, la ziua marelui voevod arhanghel Mihail. Insă cînd va fi vama dată în credinţă, 364 v. / atunce să să dea aceşti bani din venitul domniii, iar cînd va fi dată în cumpărătură, să aibă a să da aceşti bani din venitul vameşilor celor mari ce vor ţinea vama, numai pre tot anul nelipsit să să dea, niciodată această milă a sfinte mănăstiri să nu lipsească, ca să fie de chiverniseala sfinţii mănăstiri şi să meargă ceva venit pre an şi la acea mare sfîntă mănăstire de la Sfîntagora. Şi aceasta am întărit domnia mea cu acesta al nostru hrisov, ca să stea această milă nemutată şi nestrămutată în veci. Ci dar, pentru acest lucru plăcut lui Dumnezeu, poftim domnia mea şi rugăm cu dragoste dumnezeiască şi pre domni care în urma noastră vor veni în scaunul ţării aceştia, precum noi hrisoavele care le-am găsit făcute de acei mai denainte pravoslavnici domni le-am înnoit şi nestrămutate le-am păzit, aşa domnia lor, găsind acest hrisov a domniii mele de această milă aceştii mănăstiri, îndemnăm şi poftim ca toate aceste cîte coprinde întrînsul să le întărească şi să miluiască, neîngăduind nici într-un chip a să strica şi a să părăsi mila aceasta, ci, mai vîrtos, cu cuget dumnezeiesc, să silească şi această milă cătră această sfîntă mănăstire să întărească, să rămîe în veci, neclătit şi nestrămutat. Că, păzind aceasta, neîndoit în veci vor avea preblînd pe stăpînul Hristos şi pe a lui posluşnici călugări ce să află petrecători la acea casă fierbinţi mijlocitori şi cătră dînsul rugători şi stăpînirea lor va fi veşnică şi neclătită şi sufletile lor întru mîntuire. 508 Şi întărim hrisovul acesta cu tot sfatul domniii mele. boiarii cei mari ai Divanului domniii mele, dumnealor Costandin Costache cel logofăt, Sandul Sturzea vel vornic doinii zemli. i Iordache Cantacuzino vel vornic veşnii zemli, Costandin Roset hatman i pârcălab Soceavschii, i Mihalache Roset vel postelnic, Andrei Roset vel spatar, i Iordache Roset vel paharnic, i Ioniţă Cantemir vel ban. i Toader Palade vel vistiernic, i Ion Bogdan vel stolnic, i Costandin Balş vel medelnicer, i Iordache Roset vel clucer, i Armago sărdar. i Costandin Caragea vel sluger, i Dimitrie vel pitar, i Lupul Bogdan vel şătrar. Şi s-au scris acest hrisov în scaunul domniii mele, în Iaşi. 7243 <1734>, noiemvrie 8 dni1 1 Copii la Arh. St. Buc., ms. nr. 628, f. 429 şi ms. nr. 629, f. 525v.: publicat dc Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă Ia români..., pp. 236-239. 1290 r. Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătorului nostru , egumenul de Cetăţue, pentru moşiile sfintei mănăstiri ce zisă că are, anume... şi Drăgoeşti ot ţinutul Cîrligăturii şi Morenii, i Tabăra, i Sturzenii, i Frăsinei, i Stînjănii, ot ţinutul Eşilor şi Tuluceştii în ţinutul Covurluiului şi Bahreneştii în ţinutul Sucevei şi, după hotărîre ce s-au făcut de obşte, ca să stăpînească fieştecine moşiile sale, să fie volnic cu carte domniii mele a stăpîni toate aceste moşii, care or fi drepte a mănăstirii, şi să pue vomicei pă la sate, să asculte de mănăstire, facînd slujba mănăstirii precum mai jos arătăm: tot omul ce va şădea pe moşia mănăstirii, ori om gospod, ori boeresc, ori slujitor, oricine şi ce obraz ar fi, să aibă a luji mănăstirii 6 zile într-un an, or la ce lucru l-ar pune, şi pă hrana ce-ar avea pe moşia mănăstirii dijma să o dea pe obicei, iar afară dintr-acest hotărîte mai mult supăr să n-aibă. Şi oamenii pă care i-au apucat banii steagului la moşiile mănăstirii, tot acolo să şază. Noiemvrie 10, 7250 < 1741 >' 1 Publicat şi în DRA-II. pp. 222-223. 509 1291 Io Costandin Nicolae Alexandru voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire domnia mea tuturor boiarilor noştri, pentm dumnealui tatar Aii aga, carele slujind mai-nainte vreme în oaste la măria sa Chiupmli zade şi venind cu carte măriii sale Aii paşii veziml, încă de la domnia noastră dentăi, pentm bucatele dumisale, de i-am dat voe să le păşuneze pă locul Moldovii şi să aibă pace şi de alîm, pentm care şi acum, întm a doao domnie viind noi aici stăpînitor ţării aceştie a Moldovii, iarăşi i-am înnoit carte aceasta, ca să aibă a scuti dreptele bucatele sale, care însemnează mai jos anume. Pentm aceia, oricărei veţi fi cu sluja alîmului, acestor bucate ce scriu anume mai jos şi 40 de case să aibă pace de alîm. - O mie trei sute vite, ~"i - cinci sute de iepe, U- fac alîmul 100 lei 6 potronici. - doao mii de oi, _J Noiemvrie 10 dni, 7250 <1741> [Adaos de altă mînă:] Carte aceasta ce scrie nu i s-au dat, numai peci gospod de 50 lei din alîm şi 10 lei din uşor să i să ţie în samă pe tot anul lui Aii aga, fiind al măriii sale. Satul Ceadîr, la Orumbet olu. 1292 365 v. Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiaml nostru Iordache postelnicul, capichihaia de Hotin, sănătate. Carte ce ne-ai trimis am luat şi cele scrii am înţeles. Am luat şi carte dumisale samsogi Aii aga, cu care ne pofteşte să împrumutăm pă măria sa paşa cu zece pungi de bani şi iată că am făcut răspuns dumisale agăi, cum că din gura ta va înţelege. Deci, să mergi la dumnealui şi, închinîndu-te de la noi, să-i zici că, de vreme ce dumnealui este al nostm bun şi vechi prieten şi mai ales noi sîntem pumrea gata spre toate poftile dumisale, dar acest lucm este de tot peste putinţă, de vreme că acum este domnie noao şi de cînd s-au făcut mutare au trecut păn acum şasezeci de zile şi haraciul stămeşte asupra noastră şi noi păn acum nici treizeci de pungi de bani n-am putut lăsăm pe giaigilile şi alte osebite, atîta chel-tuiele a domniii noao, de carele nu putem să mai zicem. Şi am întrat la 510 atîta datorii şi să cade acum să ne înprumuteze pc noi măria sa paşa şi dumnealui samsogi aga. precum şi de altedate să facca la alţi domni, cum şi pă noi acum, la Ţarigrad. ne-au înpramutat atîta maghistanii şi stăpînii, cît şi alţi prieteni. Şi cu banii ce-am luat în datorie păn acum n-am putut înplini soma geaigelilor şi a cheltuielilor a domniii noao şi ne scriu capichehaielile noastre cum că trag mare siclet şi nevoe. Care. aceste toate cunoscîndu-le dumnealui samsogi aga. ne mirăm cum ne sileşte a da şi bani înprumut măriii sale paşii. Al doile, spune dumisale că aceste obicei niciodată n-au fost. că nu domnii să înprumuteze pe paşi care sînt pe-npregiur. ci numai domnii să împrumuta de la fîeştecare, de vreme că domnii, avînd datorii multe, nu le dă îndemîna a să neguţitori ca zarafii; domnii trimit paşilor obudieturi, pocloane, dar bani să de înprumut niciodată n-au fost, de vreme că, dacă dau, nu pot să scoată de la paşi. Şi cu această poftă rugăm pă dumnealui să nu ne mai silească şi, precum au arătat dumnealui silinţă a face pofta măriii sale paşii, cerînd bani la noi, atîta să să silească şi la prieteşugul cel bun ce are cătră noi, a tocmi lucrul cătră măria sa paşa, ca să nu-i pae rău. Şi spuind dumisale aceste toate cîte scriem şi daca va înţelege dumnealui starea ţării şi nevoia noastră şi obiceiul care n-au fost. socotim că nici dumnealui nu va găsi cu cale a ne mai scrie noao silindu-ne spre acest lucm a-1 face. Aici, într-atîţia ani, cîţi paşi au fost. măcar / din care ţinem noi minte, Nuuman paşa, Mustafa paşa, Iahhia paşa, Sară Mehmet paşa, Colceac paşa şi poate că s-ar fi întîmplat cîteodată să ceară, dar, arătînd domnii aceste pricini, s-au lăsat de a mai cere şi niciodată, nicidecum de la domni n-au luat. Să zicem şi aceasta, măcar de am fi avut şi putere, va găsi cu cale dumnealui samsogi aga să facem noi acesta nou obicei şi să rămîe aceasta la alţi domni, din pricina noastră? Noi nu ne îndoim că dumnealui, ca un preaînţelept, nu le ştie aceste şi cum că nu sînt cu cale, ci, încă şi scrisele dumisale sînt păste voia dumisale, numai silindu-1 paşa i-au căutat a scrie şi peste voia dumisale. Şi pentm toate, ce răspuns va da, să ne faci ştire. Octomvrie 28, let 7250 < 1741 >1 1 Copiat şi mai înainte, doc. nr. 1270. 1293 Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele dumisale Mola Omer salahor, vechili beşliaga ot Fălciiu şi, după poronca fermanului preaputemicii împărăţii ce s-au dat la noi, să fie volnic cu carte de domniii mele să apere pe lăcuitori de cătră toţi turcii, nicicum să nu le facă vro strîmbătate sau supărare. Iar cei ce nu să vor supune poruncii, ispitindu-să a face orcît de puţin strîmbătate vrunuia, pă unii ca aceia să aibă a-i prinde, să-i pue în hiară, să trimită aici. Şi de la lăcuitori nimic far bani de la nime să n-aibă a lua, atîta beşleaga, cît şi neferii lui, de vreme că, pentru leafa tainaturilor lor, li să dă bani de aici de la Visterie. Şi nime să nu stea împotriva cărţii gospod. Octomvrie 15, 7250 <1741> 1294 Io Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă au venit înainte noastră şi denainte alor noştri moldoveneşti boiari, a mari şi a mici, rugătorii noştri, Paisie egumenul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire Mira, ce este la ţinutul Putnii, pe apa Milcovului, care este zidită de răposatul Costandin Cantemir voevod, unde este hramul sfîntului şi de minuni făcător a lui Hristos ierarh Nicolae şi ne-au arătat drese, cu blestem legate, de la ctitorul lor, de mai 366 v. sus numitul Costandin vodă, / aşijderea şi de la alţi domni, de-ntă-ritură, pentru un obicei ce-au făcut sfinţii mănăstiri Mirii, ca să aibă parte din vama Focşanilor cîte 60 ughi într-un an şi de la mortasipie iarăşi 60 ughi într-un an, cărei fac peste tot 120 ughi. însă cei 60 ughi ce să pomenesc să-i dea din vamă, aceia să nu fie den vama domnească, ci să fie de la vameşii cărei or cumpăra vama, iar cei 60 ughi din mortasipie să-i dea din seama domnească, iar dacă va prileji să nu să vînză nici vama, nici mortasipia, ci de să va da în credinţă, să aibă domnia a-i da o sută şi doaozeci de galbeni la sfînta mănăstire ce să pomeneşte mai sus. Drept aceia şi domnia mea, deaca am văzut acele drese adevărate de milă şi de întăritură de la acei luminaţi domni, n-am surpat acea milă, ci, iarăşi asemene m-am milostivit de i-am dat şi am înnoit şi am întărit şi de la noi sfintei mănăstiri cu aceşti 120 ughi, precum să pomenesc mai sus, ca să aibă această milă şi de la domnia mea pre această aşăzare. 512 întru aceia, şi în urma noastră pe care va milui Dumnezeu cu domnia ţării noastre a Moldovei, ori din fraţii noştri, sau din fiii noştri, sau şi dintr-alt neam strein, poftim ca să nu surpe această milă. ci mai vîrlos ca să aibă a-i da şi a-i întări, pentru a sa vecinica pomenire. 7220 <1712>. martie 151 1 Publicat dc Dumitru Stăncscu, Viaţa religioasă Ia români..., pp. 239-240. 1295 Carte Mirăi pentm 120 ughi ce are să ia din vama din Focşani şi din mortasipii \ Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Carte dată lui Mitrofan egumenul de la sfînta mănăstire Mira. den ţinutul Putnii, pă apa Milcovului, pentm mila ce are să ia sfînta mănăstire pre an, din vama Focşanilor cîte 60 ughi şi din mortasipie, iar de la Focşani, 60 ughi, care fac peste tot 120 ughi într-un an. Insă cei 60 ughi ce să pomenesc să ia din vamă, acie să nu fie din vama domnească, ci să fie de la vameşii cărei vor cumpăra vama, iar acei 60 ughi din mortasipie, acie să o dea din seama domnească, iar de să va prileji să nu se vînză nici vama, nici mortasipia, ci să va da în credinţă, să aibă a-i da domnia acei bani, 120 ughi, ca să aibă această milă. 7241 <1733>, iunie 25 1296 r. Carte Mierăi pentru 30 posluşnici ce sînt cu ruptă, de om pă ughi 3 într-un an \ Io Nicolae Alexandm voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă domnia mea m-am milostivit şi am dat de am înnoit sfinţii mănăstiri ca să chiamă Mira, du pă Milcov, care este zidită din temelie de răposatul Costandin Cantemir vodă. pentm obiceiul posluşnicilor. ca să aibă a ţine sfînta mănăstire posşulnici. cu număr fieştecînd cîte 30 de oameni, cu aşezarea pă cum ţin şi sfintele mănăstiri Ierusalimului, cu ruptă cîte trei ughi de om într-un an să dea Visteriii. Şi aceşti bani să-i dea în patru civeituri. iar altă nimic peste an. nici mai mult. nici mai puţin să nu dea. nici la bir, nici la rînduiele. nici la hîrtii. nici la pecetluituri, nici la fumărit. nici sulgiu. nici iliş. nici podvozi, nici conace, nici menzil, nici branişte, nici la alte oricîte ar eşi şi s-ar scoate pre alţi mişăi în ţara domniii mele, iar la ei la nimic să nu dea, nici cu ţara la nimic amestecaţi să nu fie, far cît rupta lor să-şi plătească de patru civerturi. Aşijderea şi pentru desetina de stupi şi goştină de mascuri şi de oi, pre cîte bucate vor avea aceşti 30 de posluşnici cărei vor fi scrişi la tabla visteriii ce de rupta lor, să aibă a-i goştină [sic] şi a le lua desetină de stupi şi de mascuri şi de oi egumenul cărei va fi stăpînitor la sfînta mănăstire, la Mira. Iar goştinarii de oi şi de mascuri şi deset-nicii de stupi cei de ţeară să n-aibă treabă la bucatele posluşnicilor, căci acest venit l-am lăsat domnia mea ca să fie de ajutor la sfînta mănăstire, de untdelemn la candile şi de tămîe şi de altele ce-ar tribui, precum le scriu cărţile şi de la alţi domni ce-au fost mai-nainte de noi. Pentru aceia şi în urma noastră, pre carele va milui Dumnezeu cu domnia ţării noastre a Moldovei, poftim ca să nu surpe această milă şi întăritură sfintei mănăstiri, ci mai vîrtos să aiba a da şi a întări, pentru a sa vecinică pomenire. 7220 <1712>, mai 201 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 241-242. 1297 367 v. Carte Mierăi pentru scuteala bucatelor \ Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, tuturor cui să cade a şti, de vreme că sfintele mănăstiri şi biserici, care sînt lăcaşuri dumne-zeeşti, n-au vrut Dumnezeu ca să să chivernisească cu alt mijloc, far cît cu milostenia pravoslavnicilor creştini, precum aceasta şi aevea este, că cei ce au zidit sfintele mănăstiri le-au şi înzestrat cu moşii, cu bucate şi cu alte daruri, alţii şi cu obiceile le-au întărit, cu venituri din veniturile domneşti, pentm ca să cîştige vecinica pomenire şi uşurarea păcatelor. Asemenea dar şi domnia mea, socotind că neguţitoria aceştii lumi scurtă este şi nimic mai bun omului în toată viaţa sa ce să osteneşte în lume nu este far cît numai faptele bune şi milostenia ce va face întru viaţa sa, puind înainte şi cuvintele lui Eclisiiastic, unde zice că vremii este a trăi şi vremii a muri şi de-a pumrea să cade tot omul a nu socoti ceste trecătoare, ci tot cele viitoare, căci aceste pămînteşti şi văzute 514 sînt păn Ia o vreme, iar cele nevăzute vecinice sînt. încă folosul milosteniei este şi acesta, după cuvîntul a singur lui domnului nostm Isus Hristos, unde zice ..daţi şi vă s-a va da voao“ şi fericeşte pe acei milostivi, că aci ia să vor milui. Drept aceia, fiind milostenia şi faptele bune de atîta folos, cum să nu alerge fieştecarele cu toată osîrdie a plini porunca domnului, ca să cîştigăm acel sufletesc dar carele este făgăduit următorilor de fapte bune? La care şi noi din tot sufletul nostru a ne arăta poftind, luat-am aminte de rîndul sfintei mănăstiri Mierăi, de pe Milcov. unde este hramul sfîntului ierarh a lui Hristoc Nicolae, pre care mănăstire vrînd domnia mea a o aduce la mai bună stare şi mai mult fiind îndemnaţi de multa evlavie ce avem cătră sfînta mănăstire şi pentm ca să meargă de aici, de la această mănăstire, ajutor de milă şi la sfînta mare mănăstire Vatopedii, de la Sfetaiagoru, unde este închinată mănăstirea aceasta, m-am milostivit domnia mea şi, din osebită mila noastră, i-am făcut obicei de milă sfinte mănăstiri, din venitul domnesc, ca să aibă a scuti fîeştecînd desetina de stupi păn la patru sute de stupi şi goştina de oi păn la cinci sute de oi, nici un ban să nu dea. Aşijderea şi pogonăritul pă doaozeci pogoane şi vedritul păn la o mie vedre, iarăşi nici un ban să nu dea, după cum şi sfintele mănăstiri a Sfîntului Mormînt. ca să fie această milă de chiverniseala sfintei mănăstiri şi de ajutorul a marii 8 r. mănăstiri Vatopedi şi întărim cu acest / hrisov al domniii mele, ca să rămîe această milă stătătoare. Aşijderea şi după a noastră viaţă şi domnie, în urma noastră, pă care-i va milui Dumnezeu cu domnia pămîntului Moldovei, ori den fiii noştrii, sau din neamul nosttu, sau dentr-alt neam strein, poftim pre iubiţii domni ca să nu strice această milă ce am făcut aceştii mănăstiri, cum nici noi n-am stricat daniile şi miluirile ale altor luminaţi domni ce-au fost mai-nainte de noi, ci mai vîrtos ca să aibă a da şi a milui şi a întări, pentm a lor cinstită vecinică pomenire, iar cine ar îndrăzni a strica, pîrîş să fie înainte straşnicului judeţ hramul aceştii sfinte mănăstiri. Şi pentm mai mare credinţă, întărim hrisovul acesta cu sfaml a tuturor boiarilor celor mari ai Divanului domniii mele. dumnealui Costandin Costache vel logofăt, Sandul Sturzea vel vornic doinii zemli, Iordache Cantacuzino vel vornic vişnii zemli. Costandin Roset hatman i părcălab Sucevii, Mihalache Roset vel postelnic. Costache Razul vel spatar, Ioan Cantemir vel ban. Ianache Roset vel paharnic. Toader Palade vel vistiernic. vel stolnic. Costandin vel comis. Lupul Bogdan vel medelnicer. Radul Răcoviţă vel clucer. 515 Costandin Ceragea vel sluger, Costandin vel căminar, ... vel jicnicer, Dimitrie vel pitar, vel şătrar. Şi nime altul să nu să amestece peste acest hrisov al domniii mele. 7243 <1735>, iunie 5 dni1 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 242-245. 1298 Carte Răchitoasei pentru 100 lei ce are să ia din mortasipie ot Galaţi^. 5 Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. „Cîţi cu duhul lui Dumnezeu să poartă, aceşte fiii lui Dumnezeu sînt“, zice dumnezeescul apostol, căruia îi urmează alergînd care ne sînt iubitori de dreptate şi cu bună nevoinţă nevoindu-se, cele dorite cîştigă, iar cele pămînteşti pămîntului lăsară şi cătră cele cereşti cu fapte bune să lipiră şi acel glas cu bucurie auzind: „Veniţi toţi cei ce v-aţi ostenit şi îngreuiaţi sînteţi şi eu voao odihnă voi da! Veniţi blagosloviţii părintelui mieu, de moşteniţi împărăţia cerului, care este gătită voao de la începutul lumii!“ Pentru că unii s-au ostenit cu milostenii şi cu îndurări, iar alţii cu rugăciuni şi cu bdenii şi cu posturi a să mîntui de păcate, încă şi alţii mulţi munci au răbdat, ca să înpărăţească cu Hristos. Asemene şi eu, robul stăpînului mieu Isus Hristos, bun creştin şi 368 v. iubitor / de Dumnezeu, Io Costandin Nicolae voevod, domn, cu mile şi cu darul lui Dumnezeu, stăpînitor a toată Ţara Moldovii, bine am voit, de la domnul dîndu-ne noao, cu bunăvoirea, cu curată şi luminoasă inimă a domniii noastre, ca să proslăvim pre Dumnezeu ce ne-au proslăvit şi pre noi cu scaunul domniii, cu mărirea m-au înălţat. Şi aducîndu-ne aminte că mulţi pămînteni cele cereşti au cîştigat, precum şi dumnezeiască Scriptură mărturiseşte zicînd, „să facă fieştecarele neguţitor păn este tîrgul“, pentru aceia şi noi am rîvnit celor ce au fost mai-nainte de noi răposaţi şi milostivi domni, cărei dintru dînşii unii au zidit sfintele mănăstiri, alţii au miluit de le-au întărit cu venituri, ca să aibă pomenire vecinică. De care, luat-am aminte şi domnia mea pentru sfînta mănăstire ce să numeşte Răchitoasa, ce este în ţinutul Tecuciului, unde este hramul Adormirea preasfintei de dumnezeu născătoare şi pururea fecioară Maria, maica domnului nostru Isus Hristos şi din testamentul de 516 miluire ce-au avut. de la domnia sa Mihai vodă şi de la alţi domni, pe toată mortasipia Galaţilor, domnia mea încă am întărit cu acest testament. Şi măcar că această sfîntă mănăstire au avut miluire de la domnia sa Mihai vodă pe toată mortasipia Galaţilor, numai dc vreme că, acum, au lipsit mortasipia din seama domniei, fiind dată în seama a unora din boieri cărei o ţin cu tocmeală şi trag toate cheltuielile lemnilor şi a luminărilor, domnia mea au socotit şi nici mănăstirea să nu fie de tot păgubaşă n-o am lăsat, ci i-am scos parte din venitul mortasipiei de la Galaţi, să aibă acei boiari ce or ţinea mortasipia a da mănăstirii pre am cîte o sută de lei pe tot anul, nelipsit, ca să fie sfintei mănăstiri de la domnia mea acest venit miluire pentru ajutor sfintei mănăstiri, de acoperemîntul biserecii şi a chiliilor şi la alte ce ar trebui sfinţii mănăstiri, ca să să tocmească şi să dreagă ce ar strica, ca să nu să pustiiască. Iar rugătorii noştri, părinţi călugări, egumenul şi cu tot săborul, cărei vor fi petrecători la sfînta mănăstire, să aibă a ruga pre milostivul Dumnezeu / pentm sănătate noastră şi pentru ertare păcatelor părinţilor noştri şi a noastre şi pre alţi pravoslavnici creştini la sfintele taini şi la dumnezeiasca liturghie şi să ne scrie la sfintul şi marele pomelnic şi pă urma vieţii noastre să aibă părinţii a ne face pomenire din an în an, după cum este obiceiul creştinesc. Pentm aceia, orcare veţi fi mortasipi în Galaţi, să aveţi a da aceşti bani deplin pe tot anul, nelipsit, pentm că am făcut această milă sfintei mănăstiri, pentru ca să fie stătătoare, neschimbat, neclintită. Iar după a noastră viaţă şi domnie, pre care-1 va alege şi-l va milui domnul Dumnezeu a fi domn ţării aceştie, ori din seminţia noastră, ori din streini, cu glasul nostm cel de rugă cătră dînsul poftim ca orcarele blagocestiv domn ar ajunge în vreme stăpînirii sale. să nu-şi îndoiască firea, să lipsească această sfîntă mănăstire de mila ce mai sus s-au zis, ce ca să aibă a da şi a întări sfînta mănăstire şi domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l miluiască întru a sa stăpînire cu bună pace şi, în cela veac ce va să fie, la răpaos vecinic sufletul să-i fie. Iar carele nu va întări, nici va înnoi mila aceasta şi ar surpa-o, unora ca acelora maica precista să le fie pîrîş înainte domnului nostm Isus Hristos, la a doao venire, în zioa aceia, la înfricoşatul judeţ, să nu-i lungească Dumnezeu viaţa într-a lor cinste, procleţi, anatima. afurisiţi de totţiitorul Dumnezeu să fie şi de 318 oteţi şi de alte sfinte soboară. Şi spre aceasta este şi credinţa domniii mele şi cisntiţi şi credincioşi boiarii domniii mele. dumnealui Costandin Costache vel logofăt şi Sandul Sturzea vel vornic doinii zemli şi Iordache Cantacozino velv ornic vişnii zemli şi Costandin Roset hatman si pârcălab Suceavschii i Mihalache Roset vel postelnic, Andrei Roset vel spatar, Iordache Cantacozino vel ban, Iordache Roset vel paharnic, Toader Palade vel vistiernic, Ion Bogdan vel stolnic, Costandin vel comis şi credinţa a tuturor boierilor domniii mele mari şi mici. Aceasta am dat şi am întărit sfintei mănăstiri, ca să să ştie. 7241 <1733>, iunie 5 dni1 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 245-248. 1299 369 v. Carte Răchitoasei pentru untdelemn ce are să ia de la vama ot Galaţi \ 5 Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă domnia mea m-am milostivit şi, din osebită mila noastră, am miluit pre sfînta mănăstire Răchitoasa, unde este hramul Adormirii preasfintei de dumnezeu născătoare şi pururea fecioară Mărie, ca să aibă a lua din vama domnească de la Galaţi cîte doao ocă de untde- 5 lemn pre lună, pre tot anul nelipsit, ca să fie pentru candele la sfînta mănăstire. Pentru aceia, cărei veţi fi vameşi, văzînd carte domniii mele, să aveţi a da acest untdelemn pe toate lunile, pe toţi anii deplin. Aşijderea şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine Dumnezeu va alege a fi domn aceştii ţări a noastre, ori din fiii noştri, ori dentr-alt neam strein, poftim pre iubiţii domni ca să nu surpe danie şi miluire noastră, ci mai vîrtos să aibă a da şi a milui şi a întări, pentru a sa vecinică pomenire. Aceasta scriem. 7241 <1733>, iunie 2 dni1 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 248-249. 1300 Carte Răchitoasii pentru scuteala bucatelor*^. Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor cui să cade a şti, de vreme că sfintele bisericeşti a pravoslaviei ce să află cu stare în parte neamurilor streine şi mai vîrtos părinţii călugări ce să află petrecători la acele sfinte 518 lăcaşuri cu multă nevoe şi greotate să luptă, avînd multe cheltuiele pentru starea şi sprijineala sfintelor biserici, ca să să păzească cu toată orînduiala pravoslaviii; carele alt ajutor de mîngîerea lor de aiurele nu au, far cît la mila pravoslavnicilor creştini nădejdea lor este, că aşa au tocmit însuşi stăpînul ceresc, Dumnezeu, cum sfintele biserici ca să n-aibă alt mijloc de chiverniseală, far cît cu milostenia. Drept aceia şi domnia mea, socotind că mila cine o va face cătră acele sfinte locuri ce să află la parte streinătăţii, cît mai mult şi plata lor de la Dumnezeu va fi, măcar că sfînta milostenie este o roadă sufletească, întrecînd pă toate bunătăţile, după cuvîntul a însuşi domnului şi mîntuitorului nostru Isus Hristos, ce-au răspuns acelui ce l-au 3 r. întrebat, că, „de vrei să fii desăvîrşit întru mîntuire, / vinde avuţia ta şi o dă săracilor şi vei avea comoară în cer“ şi, într-alt loc, iarăşi, fericeşte pre acei milostivi, că acie să vor milui; drept aceia, de vreme că sfînta milostivi, că acie să vor milui; drept aceia, de vreme că sfînta milostenie aduce atîta folos sufletesc, cu cît dar ni să cade neadormit a cerceta fieştecarele cu toată osîrdie şi a plini porunca domnului, ca să cîştigăm acel sufletesc dar carele este fagăduitor următorilor de fapte bune şi acelor milostivi. La care şi domnia mea, următor a ne arăta poftind şi de multa evlavie ce-am şi avut cătră sfînta mare mănăstire Vatopedi de ia Sfîntagoră, care este zidită de vechii înpăraţi creştineşti şi binevoind ca să-i facem ceva agiutor de milă, să-i meargă ceva venit pre an de la metohul său ce are aici în ţară, anume mănăstirea Răchitoasa, m-am milostivit domnia mea şi i-am făcut obicei de milă, după cum au şi sfintele mănăstiri a Erusalimului, ca să aibă fieştecînd a scuti păn la cinci sute stupi de desetină şi cinci sute oi de goştină şi pogonăritul de vii pe treizeci de pogoane şi vedreitul pe o mie vedre de vin, pre aceste toate nici un ban să nu de. Numai aceşti bani, cît s-ar face, să meargă din an în an milostenie la sfînta mănăstire Vatopedi, ca să fie de ajutori şi chiverniseala sfintei mănăstiri şi aceasta am întărit domnia mea cu acesta al nostru domnesc hrisov, ca să stea această milă nemutată şi nestrămutată în veci. Ci dar, pentru acest lucm plăcut lui Dumnezeu, poftim domnia mea şi rugăm cu dragoste dumnezeiască şi pre domnii cărei în urma noastră vor veni în scaunul ţării aceştie, precum noi hrisoavele care le-am găsit făcute de cei mai denainte pravoslavnici domni le-am înnoit şi nestrămutat le-am păzit, aşa şi domnia lor, găsind acest hrisov al domniii mele de această milă aceştii mănăstiri, îndemnăm şi poftim ca toate aceste ce coprindi întrînsul să le întărească:şi să le miluiască, 519 neîngăduind nici într-un chip a să strica şi a să părăsi mila aceasta. Ci mai vîrtos, cu cuget plăcut lui Dumnezeu, să silească şi această milă cătră această sfîntă mănăstire să întărească, să rămîe în veci neclătită şi nestrămutată, că, păzind aceasta, neîndoit în veci vor avea preblînd pă stăpînul Hristos şi pe ai lui posluşnici, călugării ce să află petrecători 370 v. la acea casă, fierbinţi mijlocitori / şi cătră dînsul rugători şi stăpînirea lor va fi pacinică şi neclătită şi sufletele lor întru mîntuire. Şi întărim hrisovul acesta cu tot sfatul domniii mele, boiarii cei mari ai Divanului domniii mele, dumnealor Costandin Costache vel logofăt, Sandul Sturzea vel logofăt [sic] doinii zemli, Iordache Cantacozino vel vornic vişnii zemli, Costandin Roset hatman i pârcălab Suceavschii, i Mihalache Roset vel postelnic, Andrei Roset vel spatar, Iordache Roset vel paharnic, Ioniţă Cantemir vel ban i Toader Palade vel vistiernic, Ion Bogdan vel stolnic, Costandin Balş vel medelnicer, Iordache Roset vel clucer, Annago sărdar, Costandin Caragea vel sluger i Dimitrie vel pitar, i Lupul Bogdan vel şătrar, toţi boiarii cei mari. Şi s-au scris hrisovul acesta în scaunul domniii mele, în Iaşi. 7243 <1734>, septemvrie 151 1 Copie la Arh. St. Buc., mss. nr. 573, f. 37v.-38v.; publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 249-252. 1301 1 carte s-au dat egumenului de Mira, pentm moşiile sfintei mănăstiri ce zisă că are, anume Milcovul, Mîndreştii, Bahnele, Grîngul, Baloteştii, Găceştii, Clipiceştii or Putna, Rugetul să Vălăşcanii la Vrancea, Agiudul, Crainicii, Odobeştii, după hotărîrea ce s-au făcut de obşte, să aibă a-şi stăpîni fieştecine moşiile aceste ce vor fi drepte mănăstireşti, puindu-şi şi vomicei pin sate, facînd slujba mănăstirii tot omul ce va şedea pă moşie mănăstirii, oricine şi ce fel de obraz ar fi, să aibă a sluji mănăstirii 6 zile într-un an, ori la ce l-ar pune şi pă hrana ce ar avea pă moşia mănăstirii să-şi dea dijma pă obicei. Şi pă oamenii care i-au apucat banii steagului pă moşiile mănăstirii, tot acolo să şază. <1741>, noiemvrie 281 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., p. 252; menţionat în DRA-II, p. 223, nota 1. 520 1302 1 carte dată , egumenul ot Răchitoasa, pentru moşiile sfintei mănăstiri ce zice că are, anume pe Zeletin, ot Tecuci, satul Văcreşti ot Putna, Ilieşti i să Trăpăneşti ot Tutova, i Gligoreştii i Săseştii ot Tecuci, să Nărteştii, Glăvăneştii i Ghiergheeştii i să Ţifeştii i Hălăreştii i Găgeştii i Codrul Sîrbilor, Odobeşti, ot Putna, după hotărîrea ce s-au făcut de obşte, să aibă a-şi stăpîni fieştecine moşiile sale, care or fi drepte ale mănăstirii, puindu-şi şi vomicei pin sate, facînd slujba mănăstirii, tot omul ce va şădea pe moşie mănăstirii, oricine şi ce fel de obraz ar fi, să aibă a sluji mănăstirii 6 zile într-un an, ori la ce l-ar pune şi pe hrana ce ar avea pe moşia mănăstirii să-şi dea dijma pe obicei, i oamenii care i-au apucat banii steagului pe moşiile mănăstirii, tot acolo să şază. <1741 >, noiemvrie 281 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., p. 253; menţionat în DRA-II, p. 223, nota 1. 1303 Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. /\ Intru numele tatălui şi a fiiului şi a sfmtului duh, troiţă de o fiinţă şi nedespărţită. Iată eu robul stăpînului mieu, domnului dumnezeu şi mîntuitomlui nostru Isus Hristos, Io Costandin Nicolae voievod, cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldovei, bine am vrut domnia mea, cu a noastră bună voire, din curată şi luminată inimă şi din tot sufletul nostru, aducîndu-ne aminte nu numai de domnii ce au fost mai nainte, pomenirea întru bunele lor fapte, ci mai vîrtos că nimică în lume mai bun omului, întru toată osteneala sa ce să osteneşte în lume supt soare, fară numai pomenirea faptelor bune şi milosteniile ce-ar face întru viaţa sa şi mai ales cu sfintele mănăstiri şi biserici ce sînt lăcaşuri dumnezeeşti, n-au vrut Dumnezeu să să chivernisească cu alt mijloc, ci numai cu milostenia a pravoslavnicilor creştini. Viind, dar, înaintea domniii mele rugătorii noştri preoţi de la sfînta biserică ce este lîngă cetate Braşovului, din Ţeara Ungurească, care să numeşte Şchiei unde este hramul arhiereului lui Hristos şi de minuni făcător Nicolae, care este zidită din temelie de răposatul domn a ţării Moldovei Petră vodă şi ne-au arătat un testament de miluire ce-au avut sfînta biserică de la răposatul domn Ghiorghe Ştefan voevod, în care scrie că au miluit sfînta biserică cu opt mii de aspri şi trimisului ce va veni să ia acei bani încă să i să dea trei sute de aspri şi, întîmplîndu-se de s-au fost răsărit acel hrisov de la biserică, neavînd preoţii nimica la mîna lor, nici mila aceasta despre alţi domni nu s-au mai urmat. Iar acmu, vrînd Dumnezeu de s-au aflat acel hrisov şi viind rugătorii noştri preoţi de l-au arătat domniii mele, cu aprinsă inimă i-am priimit şi, văzînd domnia mea temelia sfintei biserici de pravoslavnicii 371 v. domni a ţării noastre, / socotit-am domnia mea, împreună cu tot sfatul nostru şi cu blagoslovenia a patru a ţării noastre sfinţi arhierei, chir Antonie arhiepiscop şi mitropolit Sucevei, şi chir Atanasie episcop Romanului şi chir Misail episcop Rădăuţului şi chir Ghedeon episcop Huşilor şi den toată vrerea şi pofta noastră, din agonisita ce ne-au dat Dumnezeu, dat-am şi am miluit şi am înnoit şi de la domnia mea şi am făcut obroc sfintei biserici, ca să aibă a lua pre tot anul din banii ocnii noastre cîte opt mii de aspri, ca să fie acei bani la praznicul hramului sfintei biserici şi trimisului de acolo ce va veni la aceşti bani încă să i să dea cîte trei sute de aspri. Iar rugătorii noştrii preoţi la acea sfîntă biserică să aibă a ruga pre milostivul Dumnezeu pentru sănătatea noastră şi a domnei noastre şi a fiilor noştri şi pentru ertare păcatelor noastre şi a părinţilor noştri şi a moşilor, strămoşilor noştri şi să-i scrie la sfîntul pomelnic, să se pomenească neuitat. Insă, cînd a fi ocna dată în credinţă, să să dea aceşti bani din venitul domniii, iar cînd a fi în cumpărătură, să să dea aceşti bani din venitul cămăraşilor ce vor ţine ocna. Aşijderea, iarăşi am făcut domnie mea milă cu rugătorii noştri, patru preoţi ce vor fi la această sfîntă biserică, ca să aibă ei a ţine aici, în ţara domniii mele, cîte o sută de oi de preot şi de la domnia mea vor fi ertate acele oi de banii goştinii şi păstorii ce vor fi la acele oi vor fi ertaţi de toate dările şi angariile, nimărui nimic să nu dea. Pentru aceia, voi cărei viţi fi cu goştina bîrsănească şi alţi boiari şi slujitori, văzînd carte domniii mele, să le daţi bună pace, nici caii lor la olac sau la podvozi să nu ia şi măcar de s-ar întîmpla şi vrodată ca să dea goştină alte cărţi iscălite, iar această carte să să ţie în seamă, niciodată să nu dea, nimeri mai mult supărare să nu facă. Drept aceia şi după a noastră viaţă şi după a noastră domnie, în urma noastră, pre cine Dumnezeu va milui a fi domn într-această ţară a Moldovei, din fiii noştri, sau dintr-alt neam, poftim ca să nu surpe această puţină milă, ci mai vîrtos să-l îndemne domnul Dumnezeu a cinsti şi a întări acest bun obicei şi miluire a sfintei biserici, ca şi 522 Dumnezeu să-l cinstească şi să-l păzească pre dînsul întru domnia sa cu milă. Şi spre aceasta este credinţa domniii mele ce-i mai sus scris. / Costandin Nicolae voievoda şi credinţa preiubiţilor fiii domniii mele şi credinţa tuturor boiarilor noştri, Sandul Sturzea vel vornic de Ţara de Jos şi Iordache Cantacozino vel vornic de Ţara de Sus şi Costandin Roset hatman şi pârcălab de Suceava şi Mihalache Roset vel postelnic şi Andrei Roset vel spatar şi Iordache Cantacozino vel ban şi Iordache Ruset vel paharnic şi Toader Paladie vel vistiernic şi Ion Bogdan vel stolnic şi toţii boerii a noştri a Moldovii, mari şi mici. Şi pentru mai bună întemeiere şi întărirea acelor mai sus scrise, am poruncit cinstitului şi credinciosului boiarului nostm, dumisale Costandin Costache vel logofăt, ca să scrie şi să lege a noastră pecete la acest adevărat al nostm hrisov. Şi aceşti bani să aibă a să da pe tot anul, la zi întăi ale lui septemvrie. Aceasta facem ştire. 7242 <1733>, septemvrie 21 1 Publicat de Sterie Stinghe, Istoria bisericii din Şcheii Braşovului, Braşov. 1899, pp. 184-187; vezi şi doc. nr. 1547. 1304 Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem carte domniii mele rugătorilor noştri a patm preoţi ce sînt lăcuitori la sfînta biserică creştinească, anume la Şchiei, lîngă cetate Braşovului, să fie volnici cu carte domniii mele a-şi ţine patru sute de oi, aici în ţeara domniii mele, care fac de om cîte o sută de oi şi de la domnia mea vor fi ertate acele oi mai sus pomenite de banii goştinii şi păstorii ce vor fi la acele oi vor fi ertaţi de toate dările şi angariile, oricîte ar fi pre alţii în ţeara domniii mele, ei nimărui nimic să nu dea. /s. ' ' Intru aceia, dumneavoastră boiari şi voi slujitori şi voi goştinari cărei veţi fi cu banii goştinii pă oile bîrsăneşti, văzînd carte domniii mele, să le daţi bună pace, nime cu nimic să nu-i supere, nici caii lor de olac sau de podvozi să nu să ia. Şi măcar de s-ar întîmpla vreodată pentm goştină să dea şi cei ce au cărţi iscălite, iar carte aceasta tot să se ţie în seamă şi să aibă bună pace, nimeri întru nimic mai mult să nu-i supere, că cine să va ispiti a le face mai mult val peste carte domniii mele va fi de mare certare, într-alt chip n-a fi. Aceasta poruncim. 7242 <1733>, dechemvrie 11 1305 372 v. Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. înştiinţare facem tuturor pentru satul Grecenii şi cu alte sate ce sînt lipite lîngă Greceni, anume Baurcii şi satul Pancul şi Zămeştii şi Frumoasa şi Crahana şi Manta şi Isacul şi Pelineii, iată că, după tocmeala lor ce-au avut şi păn acum, domnia mea am făcut milă cu dînşii şi i-am aşăzat ca să fie dare lor la bir de omul căsaş cîte cinci lei într-un an, iar holteii cîte doi lei şi giumătate. Şi aceşti bani să-i dea pe civerturi, de patru ori într-un an, şi banii lor să le strîngă căpitanul lor şi la vreme să-i trimită aici, la^cămara domnească, iar cînd s-a întîmplă să iasă văcărit, vor da iarăşi pă cum au dat şi pînă acum. Aşijderea m-am milostivit domnia mea şi i-au aşăzat la goştină de oi, să de pă treizeci de oi un leu şi desetina de stupi şi de mascuri de zece bucate un leu. Şi le-am dat domnia mea acest testament, ca să fie toţi încredinţaţi că, după aşăzarea ce i-am aşăzat vom sta la cuvînt, nimeri din tocmeala lor nu-i va scoate. Aceasta scriem. 7241 <1733>, mai 25 1306 4 cărţi date rugătorului , sfînţiii sale arhimandritului Nictarie, egumenul de la sfînta mănăstire de la Galata, ca să fie volnic a stăpîni oamenii din satele mănăstirii, anume din Bălceşti [sic], ot ţinutul Hîrlăului şi din Tămăşani, din ţinutul Romanului şi din Volceşti, de la ţinutul Sucevii şi din Teişoara, de la ocolul Botoşanilor, precum i-au stăpînit şi păn acum şi slujba ce o facea acei oameni mai-nainte să aibă a o face şi de acum înainte, pe obicei. Şi plătindu-şi ei banii civerturilor pă rînduiala ce s-au făcut pentru toată ţara, hotărîm domnia mea cu alte cu nici un fel să nu fie oamenii supăraţi, nici cu clăci gospod, nici cu podvozi, nici cu cai de olac, nici cu conace, nici cu solărit, nici cu gloabe vomiceşti sau cu şugubini, sau cu gloabe părcălăbeşti, ci întru toate să aibă bună pace. 524 Şi voi vornici şi oameni din satele aceste, vă poruncim să ascultaţi şi să că supuneţi egumenului şi să faccţi toată slujba pă obicei, precum şi mai-nainte, că, carii n-ar înţelege să asculte şi ar unbla într-alt chip, veţi fi de la domnia mea de pedeapsa. Aceasta. Noiemvrie 30 dni, 7250 < 1741 >1 1 Publicat în DRA-II, p. 225. 1307 r. 1 carte iar a Gălăţii, pentm moşiile mănăstirii, anume Buicanii. unde este tîrgul Chişînăul, şi Rusova şi Miroslava, în ţinutul Iaşilor şi Mînjăştii i Budeştii, supt Codru, în ţinutul Cîrligăturii, pentm oamenii ce vor fi şăzînd pe acele moşii, ca să-i slujască într-un an zile şase, ori la cel lucru i-ar pune şi dijma du pă locul mănăstirii să-şi dea pe obicei. Noiemvrie 30, <1741 >' 1 Menţionat în DRA-II, p. 225, nota. 1308 4 cărţi mănăstiri lui Barnovschie, de stăpînit oamenii du pă moşiile mănăstirii, anume din Şipote ot ţinutul Hîrlăului i din Toporăuţi i Fuşca, ot ţinutul Cernăuţilor i Volcineţul, ot ţinutul Sucevii. Noiemvrie 30, < 1741 > 1309 1 carte mănăstiri Sfetii Savii, să stăpînească satul Stroeştii, de la ţinutul Hîrlăului, pă cum l-au stăpînit şi păn acum şi oamenii dijma du pă locul mănăstirii încă să ş-o dea pe obicei. Noiemvrie 30, <1741 > 1310 1 carte la vel sărdarul Pavalache, pe jalba Sandului biv vornic, din ţinutul Orheiului, ca să să ajungă sărdarul cu gobernatul de Raşcov. să-o scoată Sandului 60 lei ce au dat pentru nişte oameni ce au fost chezeşi de dînşii, care acei oameni au fost luat nişte pîine a lui Panaite sărdarul şi nişte stupi a lui Mehmet turcul, la vreme muscalilor, şi au fugit şi sînt în gruntul Raşcovului. Deci, sărdarul să să ajungă cu gobematul Raşcovului şi să-i arate că omul acesta are strîmbătate şi, de vreme că măria sa voieşte pururea marginea să megiişască cu linişte, far de zăbavă [sic] ce sînt pricini de gîlceavă, să caute, dar, a face şi el dreptate omului nostru, înplinindu-i toată paguba, precum şi măria sa aceiaşi dreptate va face oamenilor de la ceia parte. Iar nefacîndu-i dreptate, să-i spue şi aceasta, că măria sa n-a suferi a rămîne omul pîgubaş, ci, cu alte mijlociri, pă obiceiul margenii, va plini. Dechemvrie 2, <1741 > 1311 373 v. Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştiri ca această carte a domniii mele, de vreme că rugătorii noştri, părinţii călugări de la sfînta mănăstire de la Soceviţă şi de la Dragomima şi de la Bîmova, ne-au arătat cărţi şi ispisoace şi de la alţi luminaţi domni ce-au fost mai-nainte de noi, pentm iazeml de la Dorohoi, ca să fie miluire acestor trei mănăstiri, domnia mea încă le-am dat şi le-am întărit pe iazeml acesta, ca să aibă a-1 stăpîni cu pace, cu tot peştele din iazer şi să-l apere de cătră vornicii de Dorohoi şi de cătră pârcălabii de la acel ţinut şi despre şoltuzul şi tîrgoveţii de Dorohoi şi de alţii de toţi, nimeni să nu fie volnic a vîna peştele dintr-acel iazer, fară cît însuşi aceste trei mănăstiri, să-l ţie şi să-l stăpînească cu tot venitul ce ar eşi din peştele ce s-ar prinde şi acel venit să-l înpartă în trei părţi. Dar, de s-ar ispiti cineva a îndrăzni să vîneze peşte în iazer, peste pomnca domniii mele, unii ca acie vor fi de certare şi de pedeapsă. Aceasta poruncim. 7250 <1741>, noiemvrie 281 1 Regest la Arh. St. Buc., mss. nr. 646, f. 55. 1312 375 r. Cu bunăvoia părintelui şi cu agiutoriul fiiului şi cu săvîrşirea duhului svînt, iată eu robul şi închinătoriul svintei troiţă, Ion Miron 526 Barnovschii Moghila voievod, cu mila lui Dumnezău domn ţării Moldovei. Adecă domnia mea, de sirg dorind, dentru curată inimă şi din aprins gînd şi osîrdie noastră, cu agiutoriul lui Dumnezău rivnit-am ş-am îndrăznit a urma celor vechi ce mai înainte de noi precum pi răpo-osaţi domni au fost, carii bisericele lui Dumnezău au rădicat şi li-au întemeiat şi li-au zidit întru cinste lui Dumnezău şi a troiţii şi a maicii lui dumnezău şi a tuturor Sfinţilor, aşijdere şi mănăstiri au îndreptat şi au întărit cu rugă de la Dumnezău şi prin rugăciune călugărilor întru vecinica pomenire şi aceştie facîndu-ne noao petrecire şi odihnă la ceri. Pentru aceia, domnia mea, văzînd a lor sufletească cercetare şi dorire ce au cătră Dumnezău şi noi ni-am milostivit, luînd pre Dumnezău întru agiutori şi cu bunăvoirea sfintei troiţă, început-am a zidi ş-am făcut bisereca aceasta întru numele presfintei stăpînii noastre născătoarei de dumnezău şi pururea feciorii Maria şi a cinstitei a ei văvideanie, care este în parte apusului, depărtată şi-ntra deosăbită pustie, în locul ce să chiamă Hangul. Şi această urmare şi fericire am pus domnia mea a fi nerăşuită în veci, întru a noastră de noi zidită mănăstire Hangul şi cu nevoinţă şi ascultare, ca să fie egumăn ermonah călugărilor ce vor petreci întru a noastră svîntă mănăstire de mai sus numită Hangul. Dumnezăiasca liturghie în toate zilele să să cînte neîncetat, fară numai întru acele zile cînd popreşte tipicul a nu fi liturghie, iar într-alte zile, în toate, ca să să slujască dumnezăiasca taină în svînta beserică. Patru caftisme la utrăne să citească şi o caftismă la vecernie, sara, ca să fie 5 caftisme pe toată ziua. Canon de rugă cătră domnul nostru Isus Hristos să să cînte în toate zilele, la slujba utrenii de dimineaţă. Paraclisul Precistii să să cînte în toate sări, la vecernie. 575 v. O adunare să fie între toţi călugării înpreună, după cum arată în ispisocul domniii mele ce-am făcut de obşte, cu blăstăm. Dintru toate limbele viind să să facă călugări la mănăstire şi de va socoti egumenul şi săborul că va fi acela om bun de slujba bisericii, să-l priimască, iară ungurenii nicidecum să nu să priimască a să călugări acolo. Pe care va alege săborul a fi egumen, să fie preot, iar nefiind preot, să nu să facă egumen. La mîncare, la băutură, ce va mînca şi ce va bia egumenul, aceia să fie la toţi călugării într-un chip. 527 De or veni niscareva călugări streini, de la alte mănăstiri, să şază trei zile, să să odihniască şi apoi să iasă din mănăstire, iar de ar vrea să rămîe acole, cu fraţii, la mănăstire, întăi să facă zapis de la sine cum că n-a mai lipsi, ci acolo va şide păr la moarte. Testamentul şi aşăzare aceasta a călugărilor, ce arătăm, oricarii pe dînsa ar căuta, sau cetind ari asculta, fîeştecine să-l ţie păzit întru inema sa şi ţinut păr la moarte, neruşăit şi priimit ca o cunună pusă de la cel preaînalt Dumnezău. Iar de ar gîndi într-alt chip şi n-ar ţine cu toată inema şi tărie, trebue să să tiamă de blăstămul care au luat diavolii cei ce au căzut din ceri pentru neascultare şi acela să fie izgonit dintre fraţi, după cum să izgoneşte o oaie rîioasă den turmă. După aceste, uricul obştii şi acest testament de aşăzare mănăstirii să să citiască de trii ori într-un an, întăi cînd este pomenirea noastră la sfînta mănăstire, al doile cînd să pune egumen, al triile la săborul Precistii, care este a doa zi după Naşterea lui Hristos, dechemvrie 26 zile, să să citiască în tot săborul, cînd să adună călugării la trepizare. Iar carii n-ar face poronca aceasta, acela să chiamă nesupus poroncii şi neurmători săborului svinţilor părinţi. Căci noi, aice, în scurt am pus pentru spăsănia sufletiască cărora or petreci în mănăstirea noastră şi pentru a noastră pomenire. Ce, carii n-ar asculta, să fie neertat de Dumnezău şi de preacurată maica a lui Dumnezău şi de toţi sfinţii şi şi de la a noastră cu osîrdie cercetare care am pus pentru această svîntă 376 r. mănăstire. Iară carii s-ar nevoi şi ar face / porunca noastră, acela să fie priimit la înpărăţie ceriului, pentru rugăciunile preacuratei maicii lui Dumnezău, amin. Scrisu-s-au în Iaşi, let 7135 <1627, martie 201 1 Publicat în Documenta Romaniae Historica, A, Moldova (în continuare se va cita DRH, A. Moldova), voi. XIX, pp. 220-222; Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 121-124, cu data de 25 martie 1627; Gh. Ungureanu, Mănăstirea Hangul sau Buhalniţa, în „Arhiva. Organul Societăţii istorico-filologice din Iaşi“, tom XXXVIII (1931), pp. 332-335. 1313 Ispisoc mănăstirii Hangului, pentru Bălţăteşti şi pentru MînjăştP. Io Nicolae Alexandru voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă au venit denainte noastră şi denainte arhereilor ţării noastre şi a boierilor noştri moldoveneşti, a mari şi a mici, rugătorii 528 noştri Anastasie egumenul şi cu tot săborul de la svînta mănăstire Hangul ş-au făcut mare jalobă pentru doao sate. anume Bălţăteştii şi Mînjeştii, ce sint la ţinutul Niamţului, zicînd cum acele doao sate sint drepte ocine şi moşii a svintii mănăstiri Hangului, date de la ctitorul lor, Miron Bamovschii vodă, cu uric şi cu mare blăstăm legat, care ni l-au arătat, aşijdere şi de la Vasile vodă ni-au arătat ispisoc de întăritură, iar aşe, cu mare blăstăm legat, şi acele sate le-au înstreinat de la svînta mănăstire cu mare nedreptate, de li-au stăpînit Ilie vistiernicul şi mănăstire, după ce s-au luat acele sate care au fost de triabă. au agiuns la mare scăpăciune şi pusteire şi s-au rugat părinţii călugări cu lacrămi, ca să aibă giudeţ şi dreptate. Deci, dumnia mea, văzînd jaloba lor într-acesta chip, întîmplîn-du-să aice şi sfinţia sa prefericitul părintele nostru chir Samoil, papa şi patriarhul a marii cetăţi Alexandria, l-am poftit şi pre sfinţia sa ca să să afle la această giudecată, la care s-au şi aflat, împreună cu sfinţii ar-herei ţării noastre, chir Ghedeon arhiepiscop şi mitropolitul Socevii şi chir Sava proinmitropolit şi chir Sava episcopul de Roman şi chir Calistru :6 v. episcopul de Rădăuţi şi chir Orest episcopul de Huşi / şi toţi boierii noştri, de la mare păr la mic. Venit-au şi dumneiei Maria vistemiceasa a răpoosatului Ilie vis-temicul, care ţine acele sate, dinpreună cu nepoţii dumisale, Costandin Costache vel stolnic şi Iordache Cantacozino vel şătrari şi cetindu-să diresăle rugătorilor noştri, uricul de danie de la răpoosatul Bamovschii vodă, din vlet 7135 şi ispisocul de întăritură de la răpoosatul Vasile vodă, din vlet 7142, amîndoao diresăle cu mare şi groznic blăstăm legate, ca să nu fie volnic nimine, nici să cutezi cineva a înstrăine acele doao sate, Bălţăteştii şi Mînjeştii, de la sfînta mănăstire Hangul în veci de veci, întrebat-am domnia mea şi pe dumneiei vistemiceasa. să răspundă sau să areti dresă cu ce au stăpînit acele sate. Dumneiei au zis cum că au fost diresă, numai, dînd pe fiică-sa în Ţara Munteniască. după răpoosatul Ştefan beizadea a răpoosatului Costandin Băsărabă vodă, au dat şi dresăle şi s-au răsărit, de nu să pot afla şi, nefiind dresă, n-are ce să răspundă, far cît nepoţii dumisale să răspunză ce vor şti. Intrebat-am şi pe nepoţii care s-au numit mai sus şi au dat samă într-acesta chip, cum părinţii şi moşii lor au auzit că li-au stăpînit acele sate ş-au apucat şi pe unchiul lor. Ilie vistemicul. stăpînind. iar A mai mult altă nu ştiu. Intrebat-am domnia me. di-au văzut niscareva dresă la unchiul lor pre acele sate. Ei au răspuns că n-au văzut, iar au auzit de alţii cum c-au avut diresă. 529 Pentru carii, noi am pohtit pre sfinţia sa mai sus pomenitul patriarh, ca pre acela ce are tituluş giudecători lumii, ca să socotiască di pre sfintele pravile şi să dei răspuns, cum să cade să să facă această giudecată. Şi aşe au întărit sfinţia sa cu cuvîntul, că, ce să dăruieşte bisericii, să dăruieşte lui Dumnezău şi este lucrul sfinţit şi nime nu poate să-l ia de la sfînta beserică cu nici un fel de pricină, precum în svînta scriptură şi în svintele pravili să vede scris, la Leviticon, adecă Carte a preoţiii, scrie: „Toată danie ce ar da şi ar închina omul Domnului, den toate cîte are, din om păr la dobitoc şi din ţarina ţinerii lui, nu să va lua înapoi, nice să va scoate; toată danie sfîntă sfintelor va fi Domnului. Nu să va mîntui, ce cu moarte să va omorî acela, adecă, ce va vre să o ia“. Şi în carte lui Isus Navi scrie de un Ahar carele au îndrăznit de au luat din cele ce era orînduite să să de la visteriul bisericii 377 r. Domnului, / din prada Ierihonului şi pre acel Ahar, după poronca lui Dumnezău, cu toată casa lui l-au ucis cu pietri tot nărodul lui Izrail, arzind întăi cu foc toată avere şi dobitocul lui. Şi la sfînta pravilă, la 117 cap, scrie: „Cîte lucruri de ar da niştine la beserică sau mănăstirii, ori vii, grădini, moşii, sau alt fel de haine, mutate şi nemutate, aceste toate lui Dumnezău le-au dat şi sînt nerădicate în veci şi nime nu mai poate de cie să să le mai scoată de unde s-au închinat. Iară cine ari îndrăzni, ori cela ce le-au dat, sau fiii lui, sau rudeniile lui, sau moşnenii lui, să le ceară, să le înstreinezi de la biserică, să să cano-niască ca furii de sfmte“. Şi la Faptele apostolilor să vede ce-au petrecut acel Ananie şi cu Sapfira femeia lui, carile au vrut să popriască din cele ce fagăduisă apostolilor: au căzut îndată morţi la picioarile apostolilor. Cine va îndrăzni, dar, să facă împotriva sfinţii scripturi şi sfintelor pravile şi poroncii lui Dumnezău şi să să areti călcători de legi! Intrebat-am şi pe sfinţia sa mai sus pomenitul părintele chir Ghedeon, episcopul şi mitropolitul ţării noastre şi tot aşe au întărit cu cuvîntul, cum că, cu adivărat, toate pravilele poroncesc, lucrurile ce sînt închinate la sfintele lăcaşuri să nu să mai dezlipască de la dînsăle în veci şi cine va face într-alt chip să pune împotriva lui Dumnezău şi-i calcă poroncile. Am întrebat şi pe sfinţia sa chir Sava, proinmitropolitul, ca să arate şi socotiala sfînţiii sale şi sfinţia sa iar au răspuns cum ştie de această strîmbătate ce s-au făcut aceii mănăstiri şi de multe ori s-au jăluit călugării, zicînd că li s-au înpresurat moşiile şi n-au pe ce să să hrăniască şi cu adivărat, înpotriva sfintei pravile şi a sfintelor scripturi este să ia lucrurile sfintei mănăstiri. 530 Intrebat-am şi pe chir Sava. episcopul de Roman şi sfinţia sa mai cu multă osîrdie au răspuns şi au arătat strîmbătate cc s-au făcut accii sfintei mănăstiri şi cum că, pe cînd era sfinţia sa egumăn la acca mănăstire, văzînd-o că s-au pustiit din luîtura acelor sate şi cu mare durere de inimă vria să scorniască această pîră. dar n-au putut să afle dreptate. Aşijdirile şi ceialalţi doi episcopi s-au întrebat şi tot cu-n glas au răspuns că împotriva sfintelor pravili şi de lăcomie şi netemire de Dumnezău le-au înstreinat aceii moşii de la ace sfîntă mănăstire. Aşijdire şi dumnealor boerii cei mari / şi cîte unul osăbiţi întrebîndu-să şi tot cu-n glas au răspuns, după socotiala sfinţiilor sale arhiereilor, cum că cu mare strîmbătate s-au luat acele sate de li-au stăpînit pînă acmu. Ce, domnia mea nici cu atîta n-am vrut să curmăm giudecata, ce. am socotit să mai luîm sama, ca cum ar fi faţă aceii dresă cu care le-au stăpînit Ilie vistiernicul, care diresă, de ar fi fost şi de faţă, ori că ar fi scriind că s-au luat acele sate de la acea sfîntă mănăstire, facînd răpoosatul Bamovschie vodă schimbare rea cu acele doao sate. Miclăuşenii şi Căcăcenii, ce-au dat pentm Bălţăteşti şi pentm Mînjeşti, neavînd triabă cu dînsăle, ori că, la o vreme de nevoe, să le fi vîndut egumenii, dară, cu nici una din pricinile aceste nu să pute să să înstreinezi acele sate de la acea sfîntă mănăstire, după ce li-au cumpărat şi li-au închinat acel domn. Căci, măcar că s-or fi făcut vreodată chiverniseli ca aceste şi s-or fi vîndut din lucrurile mănăstirii acele ce nu aduc nice un venit, pentm vreun greu mare, cînd s-ar fi tîmplat să arză biserica, sau să cază niscaiva părinţi la robie, dară întîmplare şi ce să face cu deosăbire nu poate să să ia pildă şi să să facă lege de obşte, că scrie în svinta pravilă de tocmala cea deosăbi. nu să schimbă cele de obşte legiuite şi este ştiut că n-au venit acea mănăstire la vreo primejdie ca aceia. Dară, de-r hi şi venit, tot nu pute nime să le vînză acele sate, că scrie canonul al 28 al Soborului de la Trala: „Episcopul ce va vinde din celi ce aduc venit al episcopiii şi mai vîrtos la boieri, să să goniască şi să nu fie stătătoare acea vînzare. aşijdere şi egumen”. Cum ar hi putut, dară. să le vînză acele sate care atîta era de folos aceii mănăstiri, cît, de cînd s-au luat de la dînsă. au rămas la pusteire? Nice poate să zică cineva că n-au fost bună acea schimbare a răpoosatului Miron Bamovschie vodă cu acele sate. că să vede în uric pomenit că acele doao sate. Căcăcenii şi Miclăuşenii. ce-au dat pentm Bălţăteşti şi Mînjeşti, li-au moştenit de la Balica hatmanul, nerămîindu-i feciori şi fiindu-i rudă mai de aproapi. care aceste asemene şi răpoosatul Vasile vodă le mărturiseşti cu ispisocul său. pomenind de Balica hatmanul, cum că i-au fost unchi lui Bamovschie vodă. Să dovedeşti, dară, că n-au fost rea acea schimbare, ce, bună şi cu dreptate, că, de n-ar fi fost cu dreptate, n-ar hi întărit danie lui Bamovschie 378 r. vodă Vasile vodă, fîindu-i neprietin lui Bamovschie vodă / şi fiindu-i Bucioc socm. Adivărul este viderat şi întărit cu ispisoacele. Şi cum să să criază cuvintele celi deşarte a celor ce ar zice că n-au fost bun schimbul lui Bamovschie vodă, că scrie în sfînta pravilă: „Adivărul poate mai mult decît prepusul“ şi aiure scrie: „De să vor vorovi doi plugari ca să schimbe niscai pămînturi, înainte a doi sau trei marturi şi să vor vorovi, să fie tocmala lor stătătoare, ca să rămîe acea tocmală întriagă, adivărată şi neclătită“. De poronceşte, dară, pravila într-acesta chip pentm plugari, cineva pute să strice şi să surpe acele ce s-au întărit de atîţe domni? Şi de să vor fi făcut niscareva dresă, mai pe urmă, pentm dizlipirea acelor sate de la acea svîntă mănăstire, pentm ce să fie mai cu tărie decît acele dintăi, decît uricul lui Bamovschie vodă şi decît ispisocul lui Vasile vodă, acel dintăi? Mai cu cale este să nu să ţie în samă dresă aceli de pe urmă, din vremi ce sînt făcute din răutate şi nedireptate şi cu asuprială şi împotriva sfintelor pravile, iar aceli dintăi, care întăresc dania acelor sate la sfînta mănăstire, să fie neclătite în veci. Nice trecire anilor întm care au fost lipsită svîntă mănăstire de acele sate poate să o păgubască, că iarăşi scrie în svînta pravilă, „Cele ce au fost din-ceput fară temei nu să pot întări cu trecere anilor“. Nu poate, dară, acea svîntă mănăstire să fie lipsită de ale sale sate cu aceasta, căci li-au stăpînit într-atîţe ani alţii cu strîmbătate şi fară temei, fiind înainte închinate la mănăstire. Şi aiure zice: „Pîrăle ce să fac pentm lucruri, şi mai vîrtos dumnezăeşte, să caută şi să cearcă pururea, fieştecînd“. Dară, era cu cale să să cerci această pîră, fiind pentm lucruri dumnezăeşti. Şi aiure zice: „A obiceiului şi a ţinerii, stăpînirea n-are puteri pînă într-atîta cît să bimiască şi socotelele şi pravilă. Şi obiceiurile sint pentm cele ce nu scriu pravilele, dară a strica pravilele nu pot“. Nu poate, dară, să zică nime că nu este obicei să să cerci vreo pîră după atîţia ani, că alte pîri sint acele ce nu să cercă, iară pîrăle ce să fac pentm strîmbătate ce să face bisericii lui Dumnezău să cearcă pururea. 378 v. Arătîndu-să dară / şi aceste drepte socotele pentm sfînta biserica lui Dumnezău şi pentm sfînta direptate care au domnii datorie a o cerca la toate trebile, atunce toţi cu-n glas, şi arhiereii şi boierii, au strigat cum că cu mare strîmbătate au înstrăinat acele sate de la svînta mănăstire şi de ar fi fost şi diresă, nimică n-ar fi folosit şi nu rămîne nici o pricină să le poată înstreina acele sate de la svînta mănăstire. 532 Socotind, dară. domnia mea cîtă strîmbătate s-au făcut aceii sfinte mănăstiri, lipsindu-să de venitul acelor sate într-atîţca ani .şi ştiind că scrie în sfînta pravilă cum că. ..Cine cunoaşte strîmbătatca şi poate să o popriască să nu să facă şi n-ar vrea. acela este împreună lucrători aceii strîmbătăţi şi mai vîrtos giudccătorii şi domnii", deci. cu blagoslovenia preafericitului părintelui nostru chir Samoil Patriarhul de Alexandria şi arhiereilor ţării noastre carii s-au pomenit mai sus şi cu sfatul tuturor boiarilor noştri a mari şi a mici. am dat rămaşi pe dumneiei Maria visterniceasa cu nepoţii dumisale şi cu toată săminţia lor, ca să nu mai aibă triabă cu acele doao sate, Bălţăteştii şi Mînjeştii. nice cu vecinii lor, nice cu vreun venit a lor. ce. să fie aceste sate. Bălţăteştii şi Mînjeştii, cu toţi vecinii şi cu tot venitul lor şi de la noi danie şi miluire aceii svintii mănăstiri Hangului, precum au fost şi mai înainte. Că noi, de-m fi vrut să căutăm aceia ce ni s-au căzut ca unui domn, am fi luat aceste doao sate în sama domniască, de vreme că. fiind straje la margine dispre Ţara Unguriască, nu s-au căzut să le fie închinat la domn de altă ţară, că ar fi putut să aducă vreo primejdie domniii şi ţării. Dară, adiverindu-să că sînt mănăstireşti, n-am putut a ne atinge de lucrurile lui Dumnezău, ce, li-am dat iarăşi sfintei mănăstiri. Deci şi după domnia noastră, pre cine ar milui Dumnezău cu domnie ţării Moldovei, măcar că n-am prepune să să afle cineva netemători de Dumnezău păr într-atîta, poftim să aibă a întări aceste socotele drepte, precum am întărit şi noi a altor domni ce-au fost mai înainte de noi, ca să-i fie Dumnezău agiutori şi să aibă pomană în veci. Iar cine s-ar ispiti ca să strice această giudecată şi ari vrea să păgubască / sfînta mănăstire Hangul de acele doao sate ce s-au pomenit mai sus. Bălţăteştii şi Mînjeştii, ori domn, ori din arhierei, ori şi din boieri, ori mare ori mic, fie din ce cine şi orînduială ar fi, sau macar şi îndem-nători şi cine ar fi sfătuitori spre stricare, ca să prifacă această giudecată într-alt chip, unii ca aceia să fie osîndiţi şi trecleţi şi blăstămaţi de tatăl şi fiiul şi sfintul duh, unul dumnezău ce să slăveşte în sfînta troiţă, carele au făcut ceriul şi pămîntul şi de a lui preacurată maică precista şi de 12 apostoli vărhovnici şi să fie legaţi şi afurisiţi de 318 părinţi den cetate Necheii şi de toate săboarăle a toată lumea. Aşijdere. să fie legaţi şi neertaţi şi după moarte lor şi de noi. de arhierei carii niam numit mai sus şi ni-am iscălit mai gios. parte să aibă cu Iuda Iscariotul şi cu trecletul Aria şi în viaţa lor să dobîndească cutremurul lui Cain şi bubele lui Ghieze şi în toată viaţa lor să-i gonească îngerul lui Dumnezău cu mare urgie şi tot prelejul lor să arză în foc şi în ce de apoi să fie anaftima şi lăcaşul lor să fie cu toţi ereticii, în vecinica muncă, în veci nesfîrşiţi, amin. U las, let 7223 <1715>, iulie 20 Pisai Axinte Uricar, ftorago gospodstva. Ghedeon mitropolit; Sava episcop Romanului; Calistru episcop Rădăuţilor; Orest episcop Huşilor; Gavril Miclescul vel logofăt; Lupul Costache vel vornic; Ilie Catargiul vel vornic; Ion Păladi vel spatar; Ion Balşi vel ban; Costandin Roset vel păhamic; Darie Donici vel ban1 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 200-210. 1314 379 v. Alt ispisoc, tij a mănăstirii Hangului, cum s-au închinat mănăstirea la Alexandria Io Nicolae Alexandm voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, de vreme cei patm sfinţi patriarşi pravoslavnici sînt stîlpii pe care este zidită şi întărită pravoslavnica credinţa a creştinilor, n-au vrut Dumnezău cu alt mijloc să fie chivernisite acele preasfinte scaone patrierşăşti şi biserici, far cît cu milostenie pravoslavnicilor creştini, pentm aceia, luînd pildă de la sfinţii apostoli, creştinii cei de demult cu multe feliuri de daruri şi de venituri au cinstit, au slujit şi au întărit blagoslovite mitropolii. Dară şi în vremele ceşti de acmu, după agiutoriul cel de sus, iară la mila creştinilor razimă nedejde acelor svinte scaone şi a fericiţilor patriarşi, dintru care agiungînd la mai multă scăpăciune presfîntul scaon a marii cetăţi Alexandriii şi pentm că să află mai puţini creştini acolo, dară mai vîrtos din nişte întîmplări ce s-au făcut din îndemnul urîtoriului de bunătăţi, a diavolului, căci au venit la mare cumpănă şi la grea datorie acel preasfînt scaon şi la primejdie de moarte preferi-citul părintele nostm chir Samoil, papa şi patriarhul acelui preasfîn-tului scaon, carele, pentm ca să afle mîngîere, agiutor şi uşurinţă, au alergat cătră iubitoarele de milostenie îndurări a pravoslavnicilor creştini şi viind aice, în ţara noastră a Moldovei, ni-au îndestulat cu a sale sfinte blagoslovenii şi învăţături duhovniceşti, i-am arătat şi domnie mea cinste, evlavie şi agiutori după putinţa noastră, aşijdere şi sfinţia sa arhiereii şi dumnealor boerii mari şi mici şi toată ţara. 534 Şi pentru ca să aibă şi peste toată vreme cîtc ceva agiutori de aice din ţară acel preasfint scaon. precum are şi preasfintu] scaon a sfintei cctăţi Ierusalimului şi sfintele mănăstiri a Sinaii şi Sfintagorii. am socotit dinpreună cu sfinţie lor chir Ghedeon arhiepiscop şi mitropolitul Socevii şi chir Sava episcopul de Roman şi chir Calistru cpiscopul de Rădăuţi şi chir Orest episcopul de Huşi şi cu dumnealor 0 r. boerii cei mari, Gavril Miclescul vel logofăt. / Lupul Costache vel vornic de Ţara de Gios, Ilie Catargiul vel vornic de Ţara de Sus şi... hatman i pârcălab Socevii, Dumitrache Ramadan vel postelnic. Ion Păladi vel spatar, Costandin Rusăt vel păhamic. Darie Donici vel vistemic, Costantin Costache vel stolnic, Costantin Ciuchi vel comis şi cu voinţa a tururor boierilor moldoveneşti a mari şi a mici. am închinat sfînta mănăstire Hangul, care este zidită de răpoosatul Miron Bamovschie vodă, din mănăstirile ţării, cele domneşti, cu toate moşiile, sate şi vecinii ei şi cu satul Bălţăteştii şi Mînjeştii. cu vecinii lor, care aceste sate le-au dezbătut acmu de curund egumenul de Hangu cu driaptă giudecată, precum arată ispisocul cel de giudecată. fiind cuprinsă cu strîmbătate de părinţii lui Ilie visternicul, ca să aibă din an în an cîte ceva venit de la această mănăstire preasfîntul scaon Alixandriii, precum are şi în Ţara Munteniască şi ca să aibă căutare şi purtare de grije şi acea mănăstire, fiind închinată la acel preasfint scaon mare. Şi această închinare o întărim cu al nostm domnesc ispisoc, carele este iscălit şi de arhiereii ţării noastre, ca să fie stătători şi neclătit în veci. Aşijdere şi după a noastră domnie, pre cine ari milui Dumnezău cu domnie ţării Moldovei, pohtim ca să aibă asemene a da şi a întări această închinare, pentm a sa vecinica pomenire şi pentru bună starea şi ocîrmuire ţării noastre a Moldovei. Iar cine s-ari ispiti să suipe această a noastră tocmire şi închinăciune, să fie neiertat şi blăstămat de domnul Dumnezău ce-au făcut ceriul şi pămîntul şi de maica precista şi de 12 apostoli vărhovnici şi să fie legat şi afurisit de 318 părinţi de la cetate Necheii şi de toate săboarăle a toată lume. aşijderea şi de smerenia noastră arhiereilor carii ni-am numit mai sus şi ni-am iscălit mai gios. Şi în viaţa lor să dobîndească cutremurul lui Cain şi sugrumare Iudii vînzătoriul de Hristos şi îngerul lui Dumnezău să-i goniască în toate zilele vieţii lor şi tot prilejul lor să arză în foc: piatra. 0 v. herul, lemnile, toate să putrediască. iar trupurile lor / să stea în veci legate şi în vecinica muncă. amin. Pisai Axinte Uricar. U las. vleto 7223 <1715>. iulie 20 Ghedeon mitropolit; Sava episcop Romanului; Calistru episcop Rădăuţilor; Orest episcop Huşilor; Gavril Miclescul vel logofăt; Lupul Costache vel vornic; Ilie Catargiul vel vornic; Ion Păladi vel spatar; Costandin Roset vel paharnic; Darie Donici vel vistemic1 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 210-213. 1315 381 r. Alt ispisoc, tij a mănăstirii Hangului, tij pentru închinare ei#). Io Necolai Alexandru voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, de vreme cei patru sfinţi patriarşi pravoslavnici sînt stîlpii pre care este zidită şi întărită pravoslavnica credinţa a creştinilor, n-au vrut Dumnezău cu alt mijloc să fie chivernisite acele presfmte scaone patrierşăşti şi beserici, fară cît cu milostenie pravoslavnicilor creştinelor, pentru aceia, luînd pildă de la sfinţii apostoli, creştinii cei de demult cu multe feliuri de daruri şi de venituri au cinstit, au slujit şi au întărit acele blagoslovite mitropolii. Dară, în vreme ce este de acmu, după agiutoriul cel de sus, iară la mila creştinilor razimă nedejde acelor svinte scaone şi a fericiţilor patriarşi, dintru cari agiungînd la mai multă scăpăciune presfîntul scaon a marii cetăţi Alexandriii şi pentru că să află mai puţini creştini acolo, dar mai vîrtos din nişte întîmplări ce s-au făcut din îndemnul urîtoriului de bunătăţi, a diavolului, cît au venit la mare cumpănă şi la grea datorie acel preasfînt scaon şi la primejdie de moarte prefericitul părintele nostru chir Samoil, papa şi patriarhul acelui presfmtului scaon, carele, pentru ca să afle mîngîiare, agiutori şi uşurinţă, au alergat cătră iubitorii de milostenie îndurări a pravoslavnicilor creştini şi viind aice, în ţara noastră a Moldovei, ne-au îndestulat cu a sale sfinte blagoslovenia şi învăţături duhovniceşti, i-am arătat şi domnia mea cinste, evlavie şi agiutori după putinţa noastră, aşijdere şi sfinţie lor arhiereii şi dumnealor boierii mari şi mici şi toată ţara. Şi pentm ca să aibă şi peste toată vreme cîte ceva agiutori de aici, din ţară, acel preasfînt scaon, precum are şi preasfîntul scaon a sfintei cetăţi Ierusalimul şi sfintele mănăstiri a Sinaii şi a Sfetagorii, am socotit dinpreună cu sfinţie lor, chir Ghedeon arhiepiscop şi mitropolit Socevii şi chir Sava episcopul de Roman şi chir Calistm episcopul de Rădăuţi şi chir Orest episcopul de Huşi şi cu dumnealor boerii cei mari, Gavril Miclescul vel logofăt, Lupul Costache vel vornic de Ţara de 536 31 v. Gios, Ilie Catargiul vel vornic de Ţara de Sus / şi... hatman i pârcălab Soceavschii, Dumitrache Ramadan vel postelnic, Ion Paladi vel spătar. Costandin Rosăt vel păhamic, Darie Donici vel vistiernic, Costandin Costache vel stolnic, Costantin Ciuchi vel comis şi cu voinţa a tuturor boierilor moldoveneşti, a mari şi a mici, am închinat sfînta mănăstire Hangul, carele este zidită de răpăosatul Miron Bamovschie vodă, din mănăstirile ţării, cele domneşti, cu toate moşiile, sate şi vecinii ei şi cu satul Bălţăteştii şi Mînjăştii, cu vecinii lor, care aceste sate le-au dezbătut acmu, de curand, egumenul de Hangu cu driaptă giudecată, precum arată ispisocul cel de giudecată, fiind cuprinsă cu strîmbătate de părinţii lui Ilie vistemicul, ca să aibă din an în an cîte ceva venit de la această mănăstire preasfîntul scaon Alexandriii, precum are şi în Ţara Munteniască şi ca să aibă căutare şi purtare de grije şi ace mănăstire, fiind închinată la acel preasfînt scaon mare. Şi această închinare o întărim cu al nostru domnesc ispisoc, carele este iscălit şi de arhieriei ţării noastre, ca să fie stătători şi neclătit în veci. Aşijdere şi după a noastră domnie, pre cine ari milui Dumnezău cu domnia ţării Moldovei, pohtim ca să aibă asemene a da şi a întări această închinare, pentm a sa vecinică pomenire şi pentm bună stare şi ocîrmuire ţării noastre a Moldovei. Iar cine s-ari ispiti să surpe această a noastră tocmire şi închinăciune, să fie neertat şi blăstămat de domnul Dumnezău ce-au făcut ceriul şi pămîntul şi de maica precista şi de 12 apostoli vărhovnici şi să fie legat şi afurisit de 318 părinţi de la cetate Necheii şi de toate săboarăle a toată lumea, aşijderea şi de smerenie noastră, a arhiereilor care ni-am numit mai sus şi ni-am iscălit mai gios. Şi în viaţa lor să dobîndiască cutremurul lui Cain şi sugrumare Iudii vînzătoriul de Hristos şi îngerul lui Dumnezău să-i goniască cu mare urgie în toate zilele vieţii lor şi tot prilejul lor să arză în foc; piatra, 2 r. herul, lemnele, toate să putrediască, iar / trupurile lor să stea în veci legate şi în vecinica muncă să pitriacă, amin. Pisai Axinte Uricar, u las, let 7223 <1715>, iulie 20, ftorago gospodstva. Ghedeon mitropolit 1316 >83 v. Alt ispisoc, tij a mănăstirii Hangului, de ruptoare ce s-ar aşăzat Bălţăteştii şi Mînjăştii şi alte sate ale mănăstirii la Visterie \ Io Necolae Alexandru voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 537 Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru satele sfintei mănăstiri Hangului, anume Bălţăteştii şi Mînjăştii şi Crăcăoanii să Posluşnicii Hangului, care sint la ţinutul Niamţului şi Băicenii la ţinutul Romanului. De vremi dară că acea sfîntă mănăstire Hangul, din vrere a tot sfatul nostru, cu sfinţii arhiereii a ţării şi cu toţi boiarii noştri moldoveneşti, a mari şi a mici, o am închinat la sfîntul şi apostolesc scaonul a Patriarhiii de Alexandria, pentru ca să aibă cîte ceva agiutori şi din ţara noastră, precum are şi de aiurile, pentru a noastră vecinica pomenire şi a tuturor de obşte, a ţării noastre, socotit-am dară, înpreună cu tot sfatul nostru, de am făcut aşăzare cu testament şi satelor sfinţii mănăstiri, care sate s-au numărat mai sus, ca să să ştie pentru dările lor ce vor da pre an, ca să poată sta oamenii svintei mănăstiri, să nu să răsipască, ca să aibă folos dintru veniturile acelor sate şi sfinţia sa părinteli patriarhul de Alexandria. Aşăzat-am dară satul Bălţăteştii cu Mînjăştii ca să de cu rupta cîte o mie şi optzăci de galbini pre an şi aceşti bani îi vor da pe şasă civeituri, care fac cîte 180 ughi la un civert şi să n-aibă a priimi oameni de ţară, pre alţii, între dînşii, nice cu cislă, nici fară cislă. Aşijdere şi Cracaoanii şi Posluşnicii Hangului, carii sînt cu număr 26 de oameni, anume scrişi în Visterie, aceşti oameni să aibă a da cîte 93 ughi şi 12 potronici pre an şi aceşti bani încă să-i de tij pe şasă civerturi, care să vine de om cîte 12 potronici la un civert. Aşijderea şi satul Băicenii de la ţinutul Romanului, tij cu număr opt oameni pos-luşnici, să aibă a da pre an cîte 36 ughi şi aceşti bani iarăşi vor da tot pe şasă civerturi, care să vine pe an de om cîte 16 potronici la un civert şi să n-aibă a priimi pre alţi oameni între dînşii, de printr-alte sate, nici cu cislă, nici fară cislă, far cît de să vor însura feciorii vecinilor acestora din Crăcăoani să Posluşnicii Hangului şi din Băiceni, sau de ari veni cîndva din vecinii cei fugiţi, să aibă egumenul 383 r. a-i aduce şi pre aceia şi să-i tocmască numerile lor la / tabla visteriii cu ruptă, iarăşi pre tocmala cum sînt tocmiţi aceşti oameni ce scriem mai sus şi iarăşi vor da pe şasă civerturi şi banii aceia. Iară altă mai mult peste această tocmală nice un ban nici unii nu vor da, nice cu altă ţară la nimică să nu fie amestecaţi, nici bucatele lor pentru alţii să nu li să tragă, nice din tocmala lor nime să nu-i scoaţă, ce să fie de alte nevoi ce-ar eşi pe ţară purure în pace şi de chile şi de cară de Hotin şi de cară de oaste şi de salahori şi de conace şi de podvozi şi de cai de mezil şi de cai de olac şi de cai înpărăteşti şi de cară de branişte şi de ialoviţă şi de sulgiu şi de iliş şi de unt şi de mieri şi de toate dările şi 538 angariile de cîte ar fi pre altă ţară. nime întru nimică să nu-i învăluiască, far cît ei să-şi plătiască rupta lor pre tocmala lor. precum s-au aşăzat şi s-au legat mai sus. Aşijdere, într-acesti sate de mai sus pomenite să nu între nici un fel de globnici, nici vornicii cei mari, nice alţii, nice dşegubinarii. nice pârcălabii de acele ţinuturi şi nice să-i giudece, nice să-l ciobească, far cît egumănul lor să le fie cercători şi giudccători. să certe pre cei vinovaţi şi să-i globască. Osăbit, de să va întîmpla între dînşii să să facă vreo greşală mare, cumu-i moarte de om, sau furtuşag. atunce aceia giudecată să va căuta cu Divanul Domnesc, iară alţii nime să nu să amestece nice cu-n feli de socoteli la aceste sate. nice din aşăzare lor să nu-i scoaţă nime, ce, să ste neclătiţi în veci. Pentm aceia şi în urma noastră, pre care va milui Dumnezău cu domnia ţării noastre a Moldovei, poftim ca să întărească asemene această socoteală şi aşăzare, precum s-au legat mai sus, pentru a sa vecinică pomenire. Iar carii s-ar ispiti să strice această puţină milă ce s-au făcut cu testament acelor sate svintii mănăstiri Hangului, ori domn, sau din arhierei, sau şi din boieri, fie cine ar fi şi sfătuitori şi îndem-nători spre stricare, unii ca aceia să fie neertaţi şi trecleţi şi blăstămaţi ,4v. de domnul / Dumnezău şi de maica precista şi de 12 apostoli văr-hovnici şi să fie legaţi şi afurisiţi de 318 oteţi din cetate Necheii şi de toate săboarăle a toată lume, aşijderea şi de noi arhiereii care ni-am iscălit mai gios. Şi în viaţa lor să dobîndească cutremurul lui Cain şi sugrumare Indii vînzătoriul de Hristos şi îngerul lui Hristos să-i goniască cu mare urgie în toate zilele vieţii lor şi tot prilejul lor să arză în foc. Piatra, herul, lemnele, toate să să răsipască iară trupurile lor să ste în veci legate şi afurisite şi ertare de dizlegare să nu afle şi în ce de apoi să fie anatima şi în vecinica muncă să petriacă, amin. Pisai Axinte Uricar, u las, let 7224 <1715>, săptemvrie 1. ftorago gospodstva. 1317 ^84 r. Alt ispisoc, tij a mănăstirii Hangului, de 200 lei ce s-au orînduit patriarhului din goştina Bălţăteştilor . Io Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a noastră tuturor cui să cade a şti. de vreme ce sfîntul şi apostolesc scaonul Patriarhiei a marii cetăţi Alexandriii aflîndu-să la slăbăciune. mai vîrtos dintru înpuţinare creş- 539 tinilor la acele locuri straşnece, care fiind ca o corabie ce pururea înnoată la mijlocul luceului mării, cuprinsă de valuri şi nice odănăoară neputînd să agiungă la locurile sale şi lineşte statului său, aşteptînd de la Dumnezău agiutori de milă, drept aceia dară, iată că domnia mea, dintru bunăvoirea noastră ni-am milostivit şi, dintru cît ni-au fost putinţa, am făcut acelui sfînt scaon, Patriarhiei de Alexandria, oboroc ca să aibă a lua pre tot anul de la domnia mea cîte doaî sute de lei din goştină de oi a Bălţăteştilor, care au ei tocmală cu raptoare. Şi aceşti bani să aibă a-i lua trimisul patriarhului de Alexandria de la cămara domniască, far de nici o zăbavă, ca să fie de agiutori acelui sfînt şi apostolesc scaon, pentru a noastră vecinică pomenire şi pentru răpoosaţii părinţii noştri şi pentru uşurinţa păcatelor a pravoslavnici şi luminaţi domni a tării Moldovei. ? ? Pentru aceia, în urma noastră, pre cari-i va milui domnul Dumnezău cu domnia ţării noastre a Moldovei, pohtim ca să nu să surpe această puţină milă ce-am făcut sfîntului scaon a Patriarhiii de Alexandria, ce, mai vîrtos ca să aibă a da şi a înnoi şi a întări, pentm a sa vecinică pomenire. Şi spre aceasta este credinţa arhiereilor ţării noastre, chir Ghedeon arhiepiscop, mitropolit Socevii şi chir Sava episcopul de Roman şi chir Calistru episcopul de Rădăuţi şi chir Orest episcopul de Huşi şi credinţa boierilor noştri, dumnealui Gavril vel logofăt, Lupul Costache vel vornic de Ţara de Gios, Ion Balşe vel vornic de Ţara de Sus, 384 v. ... hatman i pârcălab Soceavschi, / Dumitrache Ramadan vel postelnic, Ion Pălade vel spătar, Costandin Roset vel păhamic, Darie Donici vel vistemic, Costandin Costache vel stolnic, i Costantin Ciuchi vel comis şi credinţa a tuturor boierilor noştri moldoveneşti a mari şi a mici. Iar cine s-ari ispiti ca să strice această a noastră tocmire şi n-ar da această milă la sfînta Patriarhie de Alexandria pre tot anul, să fie neiertaţi şi blăstămaţi de domnul Dumnezău ce-au făcut ceriul şi pămîntul şi de maica precista şi de 12 apostoli vărhovnici şi să fie legaţi şi afurisiţi de 318 părinţi din cetate Necheii şi de toţi sfinţii. Aşijdere, să fie legaţi şi afurisiţi şi de smerenie noastră arhiereilor care ni-am iscălit mai gios; piatra, herul, lemnile, toate să se răsipască, iar trupurile lor să ste în veci legate şi ertare să nu afle. Aceasta scriem. U las, let 7224 <1715>, săptemvrie 20, ftorago gospodstva1. 1 Publicat dc Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 196-198. 540 1318 Alt ispisoc, tij a mănăstirii Hangului, pentru 3 sălaşe cic ţigani, miluire \ lo Nicolae Alexandru voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică domnia mea m-am milostivit şi. din osăbită mila noastră, am dat ş-am întărit ş-am miluit sfînta mănăstire Hangul cu trei sălaşe de ţigani, din ţiganii noştri drepţi domneşti, de la ceata Ganii. anume Lupaşco Guţă ot Bîrlad, cu femeia, cu copiii lor şi Solomon nepotul lui Maftei, ot Horăiata, cu femeia, cu copiii lor şi Andrei Strîmbei cu femeia şi cu copiii lor, ca să fie sfinţii mănăstiri Hangului drepţi şărbi de la domnia me şi uric cu tot venitul, stătători în veci. pentru a noastră vecinică pomenire. 85 r. Aşijdere şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine / va alegi domnul Dumnezău a fi domn ţării noastre a Moldovei, din fraţii noştri, sau dintre fiii noştri, sau măcar şi dintr-alt niam strein, fie pe care va alege Dumnezău, pohtim ca să nu strice a noastră danie şi miluire, precum nice noi n-am stricat daniile şi miluirele a altor luminaţi domni ce-au fost mai înainte de noi, mai vîrtos ca să aibă a da ş-a întări şi a milui svînta mănăstire pentm a sa vecinică pomenire şi altul nime să n-aibă a să amesteca preste această carte a domniii mele. Aceasta am dat ş-am întărit, ca să să ştie. U las, let 7224 <1715>, săptemvrie 20, ftorago gospodstva1. 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 198-199. 1319 [F.D.] <12 aprilie 1620>' Ispisoc a vornicului Iordache Cantacozino. pe Bălţăteşti şi Mînjeşti şi pe alte moşii a dumisale*1. Milostiu Bojiiu, Io Gaşpar voievod, gospodar zemli Moldavscoi. în ştiinţă facim cu aceastî carte a noastră, cine pre dînsa va ceti şi va auzi, că iată acest adivărat al nostru credincios şi cinstit boiarin. giupînul Coste Bucioc vel vornic de Ţara de Gios. slujind cu dreptate şi cu credinţă slujbî şi mai înainte răpoosaţilor domni ce-au fost mai înainte de noi şi astăzi slujind şi noao cu direptate şi cu credinţă şi pămîntului nostru: pentru aceia, văzîndu-1 noi cu direptate şi credincioasă slujbă cătră noi. l-am miluit pre dînsul din osăbită a noastră milă şi am dat şi i-am întărit lui de la noi, în pămîntul nostru a Moldovei, pe a lui direpte ocini şi moşii di pe a lui dresă de danie şi de cumpărături şi de întăritură ce are de la răpoosaţii domni mai înainte de noi, anume satul Trebisăuţii, cu heleşteu şi cu vad de moară în pîrăul Drabişte şi satul Demidenii, cu heleşteu şi cu moară pe acelaşi pîrău şi giumătate de sat Mîndăcăuţii, parte de sus, cu heleşteu, şi trei părţi din tot satul Carlacăul, cu heleşteu, şi satul Romancăuţii, tij cu heleşteu iarăşi în pîrăul Drabiştii şi satul Marcovăţul, pe pîrăul Racovăţului, cu heleşteu şi cu moară şi satul Hlina, cu heleşteu şi satul Buzoviţa, cu heleşteu şi satul Răsteul, deasupra Nistrului şi trei părţi 385 v. de sat Costeştii, / pe Prut, în gura văii Ciuhumlui, cu heleşteu şi cu moară în Ciuhur şi cu pod înblători în Prut, care aceste sate toate sint în ţinutul Hotinului. Aşijderea şi satul Ploscărenii, pe Prut, cu loc de heleşteu şi cu loc de moară în Ciuhur şi satul Avrămenii, pe Prut, şi sălişte Năvîmeţii pe Sohovăţ şi satul Piscanii, pe Prut, ce sint în ţinutul Eşului; aşijderea, satul Văculeştii, pe Prut şi satul Şătrărenii, pe Jijia, în ţinutul Dorohoiului; aşijderea, satul Delenii şi înpregiurul lor Iuganii şi satul Rusii, ce sint în ţinutul Hîrlăului; aşijderea şi satul Bejenii şi Marcoleştii şi cu Neliteştii şi Cucueţii, ce sint toate pe un pîrău şi cu heleştei şi cu vaduri de moară în Răut şi cu bălţi; aşijderea, satul Ţigăneştii şi cu Idiianii şi satul Găozenii, pe Dobruşe şi satul Vlădenii şi Curiiacii, tij pe Dobruşe şi satul Andreuţii, ce sint toate în ţinutul Sorocii; aşijderea, satul Şărbeştii ce sint supt Piatra Cracăului, care acest sat Şărbeştii giumătate sint lui danie, că, fiind domniii mele de slujbă la ocolul Pietrii, iar giumătate de sat este lui cumpărătură de la Bobiş Nemişca; aşijderea, satul Cotujenii, carele sint supt Piatra Cracăului, ce sint lui de cumpărătură; aşijderea, satul Mînjăştii şi Bălţăteştii, ce-au fost domneşti şi sint lui danie şi satul Bozienii, ce sint în ţinutul Niamţului şi satul Petiia Mică şi satul Hănţăştii, pe Sireti, cu vad de moară şi cu loc de heleşteu şi cu moară în pîrăul satului şi satul Horodnicenii, cu vad de moară pe pîrăul Brădăţălului şi cu Lotolova, cu heleşteu şi cu vad de moară pe Şomnzul cel Mare, ce sint la ţinutul Socevei. Pentm aceste cîte-s mai sus scrisă sate, i-am dat şi de la noi numitului mai sus boieriului nostm, jupînului Coste Bîcioc marelui vornic, uric de moşie şi întăritură cu tot venitul, lui şi feciorilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor şi înprăştieţilor şi a toată săminţie lui, ce să vor alege mai de aproape, neclătit şi nemşăit în veci. Dar hotarul 542 accslor mai sus scrisă sate datuli-am despre toate părţile pe hotarăle ccle bătrîne. pe unde de vac au înblat ş-au stăpînit........: 1 Datat după Arii. St. Buc.. Documentc istoricc. pach. C'LIX. doc. 27. 2 Documcntul este incomplet şi, probabil, din condică lipseşte o foaie ce cuprindea continuarea lui. Publicat integral în Documente privind istoria României. veacul XVII, voi. VI (1616-1620), pp. 444-447, după o traducere transcrisă la 3 august 1827, dc la Arh. St. Buc., Documcntc istoricc. pach. CL1X. doc. 27. 1320 86 r. Io Grigorie Ghica voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentm oamenii mănăstirii Hangului, ce sînt la Crăcăoani şi la Băiceni di la Roman. Iată că, viind egumenul de Hangu înainte domniii mele, ni-au arătat un testament de la domnie sa Mihai vodă. scriind pentru aceşti oameni, pârcălabi, globnici, nici un fel de gloabe sau şugubini pentre dînşii să nu înble, să nu se amestece. Deci, pe carte lui Mihai vodă li-am întărit şi domnie me şi poroncim tuturor pârcălabilor şi alţi globnici şi şugubunari, toţi să vă A feriţi, să nu-i supăraţi. Insă, afară din moarte de om şi furtuşag. de s-or afla, de aceste nu s-or pute apăra. Let 7240 < 1731 >. dechemvrie 81 1 Original la Arh. St. Buc., Documentc istoricc. pach. CXXVI. doc. 181. 1321 86 v. Alt ispisoc, tij a dumisale vornicului Iordache Cantacuzino. pentru Bălţăteşti şi Mînjeşti \ Io Antonie Rosăt voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă au venit înainte noastră şi înainte a lor noştri moldoveneşti boieri a mari şi a mici. boieriul nostru Miron Stîrce ce-au fost pârcălab şi ni-au arătat un zapis de la mîna boieriului nostru cinstit şi credincios Toderaşco Iordachie ce-au fost spatari mare. iar acmu este vistemic mare. cu iscălitura dumisale. pentm o bucată de hotar din Hangul, ce să chiamă Bistricioara. ce este a Bălţăteştilor şi a Mînjăştilor. scriind şi mărturisind într-acel zapis precum s-au pîrît călugării de Pobrata pentru aceşti hotară de mai sus numite şi i-au rămas pe călugări denainte Divanului, în zilele... vodă. Apoi, după ce-au rămas pe călugări, au socotit vistemicul de voia sa şi au dat doao sute de lei călugărilor pentru acia bucată de loc. Apoi, avînd triabă şi Mînjăştii la acea bucată de loc, au întors Miron Stîrce o sută de lei boieriului nostm, lui Toderaşcu vistemicul şi s-au tocmit să fie acel loc depreună în Hangu Bistricioara. Deci şi domnia mea, văzînd acel zapis de la mîna boieriului nostm Toderaşco vistemicul, cu iscălitura dumisale, cum i-au întors Miron Stîrce o sută de lei pe giumătate de acel loc, de la domnia mea încă dăm şi întărim boieriului nostm, lui Miron Stîrce, pe giumătate de acel loc de Hangu Bistricioara, ca să-i fie şi de la domnia mea ocină şi cumpărătură în veci şi uric nemşăit nice odănăoară. U las, vleto 7184 <1675>, dechemvrie 291 1 Original la Arh. St. Buc., M-rea Rîşca, pach. XX, doc. 13; regest la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 140, doc. 60, f. 12 r. 1322 Alt ispisoc, tij a dumisale, pentm acesteşi sate*). Io Antonie Rosăt voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică au venit înainte noastră şi înainte alor noştri moldoveneşti boieri, a mari şi a mici, boieriul nostm Miron Stîrce ce-au fost pârcălab şi ni-au arătat un zapis de la mîna surori-sa Ilenii, giupîneasa răpoosatului Mironaşco Ciogole ce-au fost clucer mare, făcut cu limbă de moarte, denainte a boieri de curte, aşe scriind şi mărturisind într-acel zapis, cu mare blăstăm, cum după moarte ei să nu-i strice ce-au tocmit. Neavînd cuconi din tmpul ei, au dat un sat anume Mînjăştii, la ţinutul Niamţului, nepotu-său, lui Nicolai fecioml lui Miron Stîrce, sau altor 367 r. fraţi / a lui Neculai, de s-ari tîmpla a lipsi Nicolai, care sat este a ei de moşie. Iar odoară şi vii să rămîe pre sama Ciogolii păr va fi viu, iar după moarte lui să fie a lui Gheorghie ş-a Alexandrii, fraţii ei, iar de va fi o cucoană ce este în robie, vie, şi de va eşi de la robie, toate aceste să fie a cucoanii, a roabei, şi acmu cucoana au perit în robie. Deci, domnia mea, văzînd acel zapis făcut cu mare blăstăm şi iscălitura a boieri de curte, crezut-am şi de la domnia mea încă dăm şi întărim lui Nicolai pre acesta loc şi sat Mînjăştii, sau de s-ari tîmpla a lipsi Nicolai, să fie a fraţilor lui driaptă danie şi uric şi întăritură, nemşăit niciodănăoară în veci. 544 U las, vlcto 71 84 <1675>. dechemvrie 291. ' Rcgcst la Arii. St. Iaşi. Documente, pach. 140. doc. 60. f. 12 r. 1323 Alt ispisoc, tij a dumisale, pentru acesteşi sate’*. Io Mihai Răcoviţă voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cadc a şti. Iată c-au venit înainte noastră şi înainte a patru sfinţi arhierei a ţării noastre şi a tot sfatul nostru, boieri moldoveneşti a mari şi a mici. dumniei Maria, giupîneasa răpoosatului Ilie Cantacozino ce-au fost vistemic mare şi cu mare jalobă au pîrît de faţă pre călugării de Hangu, pentm doao sate, anume Bălţăteşti şi Mînjăştii. de la ţinutul Niamţului, zicînd dumneei Maria vistemiceasa cum aceste doao sate i-au rămas ei de la soţul ei, Ilie vistemicul, iar lui Ilie vistemicul i-au fost drepţi ocini şi moşii de la părinţii şi moşii lui, precum ni-au arătat şi un uric de la veletul 7117, de la Costantin Moghila vodî. într-acesta chip scriind, precum cu aceşti 2 sate au miluit din osăbită a sa milă pre Pătraşco ce-au fost vornic mare, pentm a lui driaptă slujbă şi alta. că i-au dat Pătraşco vornicul şesă cai buni, de preţ, şi 600 ughi bani. de s-au dat în triaba domniii sale şi a ţării, de unde au avut nevoe şi greutate. Şi pre urma lui Pătraşco vornicul li-au ţinut aceste sate gineri-său Băciog vornicul, iar pre urma lui Buciog au căzut aceste sate pre mîna ginerilor săi, lui Şoldan şi Iordache cel bătrîn ce-au fost vistemic mare, moşul lui Ilie vistemicul, şi de atunce sînt vro 80 de ani 7 v. şi mai bine, / de cînd stăpîneşte aceli sate tot niamul Cantacozuneştilor. din zilile răpoosatului Vasile vodă şi de atîţe ani nime nu s-au sculat din călugării cei bătrîni de Hangu cu această pîră. Iar cînd au fost acmu, în anul trecut, s-au sculat egumenul Anastasie şi cu alţi călugări de Hangu ş-au pîrît la Neculai vodă, scoţind un uric de la răpoosatul Bamovschie vodă, din vieto 7135, puind pricină şi zicînd precum acele sate, Bălţăteştii şi Mînjăştii, sint a lor drepte ocini, date la mănăstire Hangul de ctitorul lor. răpoosatul Bamovschie vodă şi cum că li-au luat Cantacozuneştii de la mănăstire cu mare nedreptate şi cu aceia pîră. necercîndu-să dereptate de-amănuntul. i-au luat călugării satele cu mare strîmbătate. Deci. călugării de Hangu aşe au dat samă înainte noastră, cum ei. aflînd la mănăstire acel uric de la ctitorul lor. săpoosatul Bamovschie vodă, şi un ispisoc de întăritură de la răpoosatul Vasile vodă, din vletul 7142 şi cu aceii diresă au tras pîră la domnia sa Nicolae vodă, ca să aibă a ţine mănăstirea Hangul acele sate. Deci, dumneiei Mărie vistemiceasa aşe au dat samă, precum cu mare strîmbătate i s-au luat aceii sate, căci, cîte diresă au avut de dat răspunsul atunce, la giudecată, nu s-au tîmplat la mîna ei, fiind date pre mîna ginerilui dumisale, în Ţara Româniască, anume la răpoosatul Ştefan beizade, feciorul răpoosatului Costandin Basarab vodă şi, tîm-plîndu-i-să mazilie, l-au luat puternica Inpărăţie cu toţi feciorii lui de l-au dus la Ţarigrad şi li-au tăiet capetele tuturor, şi lui şi feciorilor lui şi, luîndu-le toată avuţie, au perit şi diresăle satelor acolo. Iară cîţi boeri sînt în ţară, bătrîni, toţi ştiu de strîmbătate dumisale şi cum i s-au luat acele sate cu mare nedreptate. Intru aceia, domnia mea, văzind plîngere ei, întăi am luat sama acelui uric de la Bamovschie vodă, în care scrie că şi domnie sa, dacă au stătut la domnie, au venit înainte domniii sale feciorii lui Pătraşco logofătul şi a lui Buciog vornicul carele au fost ginere lui Pătraşco logofătul şi arătîndu-şi diresăle cele de miluire şi de cumpărătură părinţilor săi, de la Costantin Moghila vodă, iarăşi li-au dat şi de la domnia sa, ca să-şi ţie aceste sate. Iar după ce s-au zidit mănăstirea Hangul, au făcut domnia sa schimbătură cu dînşii, de li-au dat satul Căcăcenii de la Hîrlău şi satul Miclăuşenii de la Dorohoi, din ocinile lui Isac Balica hatmanul, puind pricină că n-au triabă alţii la moşiile hatmanului, căci n-au avut feciori din trupul său, după perire lui, nice altă 388 r. mdă mai aproape, decît pre domnia sa, fiindu-i / unchi Balica hatmanul, iar satul Bălţăteştii şi Mînjeştii, după ce-au făcut schimbătură, li-au dat danie mănăstirii sale, Hangului. Deci, dintr-aceasta pricină, a celui uric cu schimbare a răpoosatului Bamovschie vodă, cum am aflat din diresăle altor domni mai în urmă, carii să vor pomeni la rînd, mai gios, anume, cum am socotit cu tot sfatul nostru, că mare strîmbătate s-au făcut de s-au luat acele sate din mîna dumisale vistemicesăi. Căci, măcar că scrie şi adiverează domnia sa Nicolae vodă, cu giudecata Divanului domniii sale, de pune pricini din sfînta pravilă pentm daniile ce să dau la sfintele biserici sau mănăstiri, din moşii, ori dintr-alte bucate, sau lucruri, haine, mutate şi nemutate, aceste toate lui Dumnezău le-au dat şi sint nerădicate în veci şi nime nu mai poate decie să le scoată de unde s-au închinat, iară cine ari îndrăzni, ori cela ce li-au dat, sau fiii lui, sau mdeniile lui, sau moşenii lui să le ceară, să le înstreinezi de la beserică să să canoniască ca furii de sfinte, care nice noi cu tot sfatul nostm nu le călcăm, ce le 546 adiverim şi le întărim că este aşe. Dar. încăşi să cade să cunoască giudeţul şi să ia sama foarte de amăruntul şi să ccrci. să vază. fost-au ace danie a răpoosatului Bamovschie vodă bună şi adivărată. au ba? De acie, dară, să cunoaşte că precum să află la diresăle altor răpoosaţi domni bătrîni, de la Ştefan vodă Gheorghie şi de la Gheorghie Ghica vodă şi de la Evstratie Dabije vodă şi din mărturie boierilor celor mari de pre aceli vremi, să dovedeşte, dar, cum ace danie şi schimbare a răpoosatului Bamovschie vodă cu aceste sate ce s-au numit mai sus au fost rea. Căci aşe sciu şi întăresc acei răpoosaţi domni ce s-au numit mai sus în dirăsele sale, precum la domnie răpoosatului Vasile vodă s-au sculat toate mdele a Movileştilor şi a lui Isac Balica hatmanul şi au dezbătut toate moşiile cîte au fost a Movileştilor şi de pre Balica. şi moşii şi de cumpărătură şi s-au înpărţit ei între sine şi într-aceli izvoade de înpărţala lor să află luate şi satul Căcăcenii şi Miclăuşenii din mina acelora cu carii au fost făcut schimbătură răpoosatul Bamovschie vodă şi le-au ţinut pînă la domnie răpoosatului Ştefan vodă Gheorghie, carele s-au pomenit mai sus. Atunce au venit din Ţara Ungurească în ţară şi altă sămenţie a Movileştilor, rudă mai de aproape, anume Ileana, fata lui Ion Movilei, pe caer o luasă mai pe urmă Miron Costin logofătul şi au tras pîră ia cu acei boieri, săminţie Balicăi, pentru toate moşiile cu cîte s-au fost înpărţit ei la zilele lui 8 v. Vasile vodă, aflîndu-să ia că este sămenţie / mai aproape Balicăi decît ceielalţi ce luasă moşiile, căci ei au fost nepoţi, iar ia au fost fată lui Ion Movilei, nepoată de văr premare Balicăi. Şi far de nici un răspuns, acei boeri ce să împărţisă între sine cu moşiile Balicăi au dat toate moşiile la mîna Ilenii, ca la o moşineană dreaptă, cu zapisul lor şi cu izvod iscălit de dînşii, de toate satele cîte au fost pre mîna lor, precum era înpărţală lor, din vletul 7150, în care izvod s-au aflat şi satul Căcăcenii şi Miclăuşenii, precum s-au zis şi mai sus. Care să dovedeşte mai vîrtos dintr-o mărturie de giudecată a patru sfinţi răpoosaţi arhierei a tării noastre, carii au fost la acea vreme, chir Ghedeon mitropolitul Socevii şi Dosoftei episcopul de Roman şi Teofan episcopul de Rădăuţi şi Sarafim episcopul de Huşi, din vieat 7172. scriind că s-au fost sculat călugării de Balica cu pîră asupra lui Miron Costin logofătul şi asupra giupînesii lui care s-au numit mai sus. Ileana fata lui Ion Movilei, cerşind călugării parte din moşiile Balicăi. fiindu-le ctitor, şi i-au dat rămaşi pe călugări, căci acel Melintie Balica ce-au zidit mănăstirea au fost venit din Ţara Munteniască ş-au luat pe sora Iremii vodă, pe Ştcheauca, şi a lui Simeon Movia vodă şi moşiile n-au fost di pre Balica, ce-au fost de pre Şcheuca Moviliasca. De acie. 547 dar, că cunoaşte că ace schimbare a răpoosatului Bamovschie vodă au fost rea, căci s-au aflat alţii mdă mai aproape Balicăi decît domnie sa şi le-au luat aceii sate ce s-au zis mai sus, Căcăenii şi Miclăuşenii, din mîna feciorilor lui Pătraşco logofătul şi a lui Coste Băcioc vornicul, ce li-au fost dat Bamovschie vodă schimb. Drept aceia, au luat şi ei satele părinţilor săi înapoi, Bălţăteştii şi Mînjăştii, cu giudecata răpoosatului Vasile vodă. Osăbit de aceste, pentm alte pricini ce scrie domnie sa Nicolae vodă la ispisocul domniii sale cel de giudecată, precum să fie mărturisit şi au întărit cu cuvîntul şi sfinţie sa chir Ghedeon mitropolitul, lucruri ce sint închinate la sfintele lăcaşuri să nu să mai dizlipască de la dînsăle în veci. Ce, sfinţie sa, fiind de faţă, au dat samă că au răspuns şi atunce că n-au fost cu voe sfînţiii sale nice mănăstirea Hangul, fiind a ţării şi ales la munte, nu priimia ca să să închine la Patrierşie de Alexandria şi peste voe sfînţiii sale s-au făcut cu aceia închinăciune. Aşijdere, să să fie întrebat şi de sfinţie sa părintele chir Sava proinmitropolitul, ca să-şi areti şi socotiala sfînţiii sale şi să fie răspuns atunce cum că ştie de ace strîmbătate ce s-au făcut sfintei mănăstiri şi de multe ori i s-au jăluit călugării, zicînd că li s-au înpre-surat moşiile şi n-au pe ce să să lirăniască. Ce, fiind sfinţia sa şi acmu 388 r. de faţă la Divan / şi cetindu-să aceşti pricini la ispisocul domniii sale lui Nicolae vodă, deci sfinţie sa aşe au răspuns, că n-au mărturisit într-acela chip, far cît au zis c-au apucat pre acei boieri, ales pre Pătraşco vister-nicul, carele ţine acele sate şi nu era boieri năpăstuitori şi luîndu-să satele de atîta vreme ţinute de la mîna dumisale vistemicesii, cu nedreptate va fi şi nu i s-au ţinut nice într-o samă aceste graiuri. Aşijdere şi pentm sfinţie sa părintele Sava episcopul de Roman, cum să fie răspuns atunce cu mai multă osîrdie şi au arătat şi strîmbătate ce s-au făcut sfintei mănăstiri şi cum, pe cînd era sfinţie sa egumăn la acea mănăstire şi văzîndu-o că s-au pusteit din luîtura acelor sate şi cu mare durere de inemă vrea să scomiască pîră, dar n-au putut să afle direptate. De care lucm întrebat-am şi domnia mea pe episcopul Sava, să mărturisască cu frica lui Dumnezău cum ştie cu sufletul său mai dirept. Ce, sfinţie sa încă au dat samă cum n-au grăit de aceste, far cît au mărturisit că, pe cînd era egumen la acea mănăstire, au zis lui Ilie Cantacozino vistiernicul, ca să ştie cum are sfînta mănăstire Hangul uric de la răpoosatul Bamovschie vodă şi ispisoc de la răpoosatul Vasile vodă pre Bălţăteşti şi pre Mînjăşti şi va avea odată gîlceavă cu călugării de Hangu. Iar Ilie Cantacozino i-au răspuns că de acolo n-are el nice o grije, că are la mîna lui cu ce răspunde călugărilor, iar altă n-au 548 avut mai mult a mărturisi. Aşijderea şi ceielalţi doi episcopi, eun să fie cu-n glas răspuns atunce că înpotriva sfintelor pravile şi de lăcomie şi de netemere de Dumnezău le-au înstreinat acele moşii acei boieri de la ace sfîntă mănăstire. Ce, fiind faţă la Divan şi acmu, au dat samă că de aceşti strîmbătăţi nice ştiu, nici au grăit. Aşijderea şi pentru dumnealor boierii cei mari, precum întrebîndu-să de domnie sa Nicolae vodă şi ' osăbiţi cîte unul şi cu toţii într-un glas iarăşi să fie răspuns după socoteala sfinţiilor sale ahiereilor, cum că cu mare strîmbătate s-au luat acele sate de la sfînta mănăstire de li-au stăpînit pînă acum. Ce, fiind cu toţii şi dumnealor boierii la Divan şi auzind aceste răspunsuri cetindu-să, li-am arătat şi noi frica lui Dumnezău, să grăiască şi acmu drept, precum au grăit şi atunce, să nu faţăriască. Ce, dumnealor fară nice o tăgadă au dat samă că ştie precum este dirept, chemîndu-i pe rînd Nicolae vodă şi dîndu-le a înţălege să nu răspunză înpotrivă nicecum la Divan, deci, ştiind ace poroncă, n-au avut gură să grăiască spre direptate, ce cum au zis domnie sa, aşe au poftorit şi dumnealor cu toţii, iar aşe ştiu şi cunosc, că s-au făcut mare strîmbătate dumisale Mariii vistemicesii. Care mai chiar s-au arătat înainte noastră mărturie de credinţă v. sfinţie sa părintele chir Iorest episcopul de Huşi, / apoi şi Hermeziu, om bătrîn, diacul de cămară, că, pe cînd era mai tineri, ştiu cu sufletele lor că satul Mînjăştii l-au stăpînit Nicolae Stîrce, osăbit de Bălţăteşti, şi avea şi curţi în sat, trăind acolo din părinţii săi şi apoi scoţind satul, pe lipsă, la vînzare, s-au sculat Toderaşco vistiernicul, tatul lui Ilie Cantacozino vistemicul, şi au dat lui Nicolae Stîcii 500 lei bani'gata pre Mînjăşti, la a trie domnie a răpoosatului Ducăi vodă bătrînul. De aice, dară, să vede direptate, cum de n-au eşit călugării de Hangu atunce la pîră cu Nicolae Stîrce, că era om scăpat, să nu să vînză satul la mîna altora, dacă au avut călugării strîmbătate. Deci, aşe am socotit cu tot sfatul nostm, înpreună şi cu sfinţii arhierei care s-au numit mai sus, cum călugării de Hangu n-au avut nice o triabă cu aceli sate, căci am cercat din boieri bătrîni şi dintr-alţi peminteni şi aşe am aflat, că Băcioc vornicul avînd ginere pre Iordache vistemicul cel bătrîn şi pre Şoldan şi acele sate le-au fost de zestre de la Băcioc vornicul, satul Bălţăteştii lui Iordachie vistiernicul, iar satul Mînjăştii lui Şoldan şi Şoldan iarăşi l-au dat de zestre gineri-său, lui Miron Stîrcii, de la Miron Stîrce au căzut la mîna fîiului său Nicolai Stîrcia şi, agiungînd la lipsă, li-au vîndut lui Toderaşco vistemicul, pe cum s-au pomenit mai sus. Iar călugării de Hangu au ţinut acele diresă a lor tăinuite, nefiind bune, şi au rămas denainte 549 noastră şi din toată lege ţării, ca să n-aibă în veci triabă cu satul Bălţăteştii şi cu Mînjăştii şi au înblat în pîră fară de ispravă şi li s-au luat şi dresăle aceii din mîna lor. Iar dumneei vistemiceasa Maria s-au îndreptat, deci, ca să aibă a-şi ţine satele cu bună pace, precum li-au ţinut moşii şi părinţii şi dumneaei cu feciorii săi pînă acmu şi precum îi scriu diresăle de la Vasile vodă şi uricul de la Costantin Moghila vodă şi ca să-i fie şi de la domnie mea dreaptă ocină şi moşie şi uric cu tot venitul, stătători în veci de veci şi de această pîră să nu să mai pîrască în veci. Şi precum am aflat cu mare direptate, am iscălit cu sfinţii arhierei a ţării noastre şi cu toţi boierii cei mari şi mici din sfatul nostru, ca să ste neclătit şi neruşăit în veci. Aceasta scriem. U las, vleto 7224 <1716>, iunie 30 Ghedeon mitropolit; Sava episcop Romanului; Ilie Catargiul vel logofăt; vel vornic; Gavril Miclescul vel vornic; Dumitraşco Racoviţă hatman; Ion Păladi vel spatar; Costandin Roset vel paharnic; Costandin Costache vel vistemic1 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CXXV, doc. 33a; copie, ibidem, doc. 33b, din anul 1741, cu data greşită 1 iunie; regest la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 140, doc. 60, f. 11; publicat în Uricarul, voi. V, pp. 365-377. 1324 390 r. Alt ispisoc a dumisale pentru Bălţăteşti şi MînjăştP. Io Grigorie Ghica voievoda, Bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, că, iată, viind înainte domniii mele boieriul nostru cinstit şi credincios, dumnealui Iordache Cantacozino vel spatari şi ni-au arătat întăi o mărturie de giudecată de la toţi boierii cei mari ce-au fost la domnie domnii sale lui Mihai vodă, la vleato 7225, april 25, anume chir Ghedeon mitropolitul şi Sava episcop Romanului şi Iorest episcop Huşilor şi Ilie Catargiul vel logofăt şi Darie Donici vel vornic şi Gavril Miclescul vel vornic şi Dumitraşco Racoviţă hatman şi Ion Păladi vel spatari şi Dimitrie Macriiu vel ban şi Costantin Rosăt vel paharnic şi Costantin Costache vel vistemic şi Iordache Cantacozino vel comis şi Ştefan Rosăt biv vel stolnic şi Costantin Silion vtori logofăt şi Lupul Gheuca trete logofăt şi Vasile Rojniţă şi Gligori Cucoranul şi Cujbă, vornicii de poartă, scriind într-ace mărturie cum 550 au avut întrebare înainte lor domnie sa Mihai Racoviţă vodă cu 5 dumneiei Maria vistemiceasa a răpoosatului Ilie Cantacozino ce-au fost vistemic mare, pentm 6 pungi de bani care au jăluit domnia sa Mihai vodă, la tot Divanul de obşte, că i-au rămas cu aceşti bani datori Ilie Cantacozino vistemicul din cumpărătura ocnii, din domnie dintăi a domniii sale, zicînd domnie sa Mihai vodă cum s-au sculat Ilie ' Cantacozino ş-au cumpărat ocna drept 12 pungi de bani într-un an, din luna lui săptemvrie în 8 zile, după obicei, ş-au ţinut ocna numai cinci luni, pînă în 13 zile a lui fevmarie şi într-acele 5 luni, cît au ţinut el ocna, nu i-au dat domniii sale, lui Mihai vodă, nice un ban, umindu-1 cu cuvinte din ti în zi, pănî ce i s-au tîmplat şi mazilie domniii sale, care s-au socotit de lună cîte o pungă de bani pe cumpărătura ocnii şi, după mazilie domniii sale, au rămas acele 5 pungi de bani din ocnă asupra lui Ilie Cantacozino vistiernicul. Şi, osăbit de aceste, zis-au c-au mai dat domnie sa o pungă de bani, 500 lei, în datorie, lui Vasilache Cantacozino spătariul, • fratele lui Ilie vistiernicul şi el îi pusesă domniii sale zălog o pajîră cu mbinuri. Şi după moarte lui Vasilache spătariul, rămîind Ilie vistemicul epitrop frăţine-său, au zis că-i va da domniii sale el ace pungă de bani, căci ace pajîră cu mbinuri, fiind a lui Ursache stolnicul, i l-au dat domnie sa cu zisa lui Ilie vistemicul, apucîndu-să că-i va da el domniii sale şi ace pungă de bani, precum.au mărturisit unii şi dintr-aceşti boieri mai sus numiţi, cum ştiu de această poveste cu zălogul, cînd i l-au dat domnie sa acel zălog lui Ursache stolnicul. Şi aşe, din zi în zi umindu-să lucmrile, au rămas domnie sa 0 v. păgubaş, prebegind / în Ţara Munteniască şi domnie sa mazilindu-să în doao rînduri, nu i-au mai plătit Ilie vistiernicul acele 6 pungi de bani pînă ce i s-au tîmplat şi moarte. La care, cerşindu-şi domnia sa giudecata şi direptate pentm acei bani cu dumneiei Maria vistemiceasa şi acei boieri de mai sus numiţi luînd sama cu Divan, aşe au socotit cu giudeţ drept, fară de nici o faţărie ş-au dat rămasă şi platnică pe dumneiei Maria vistemiceasa, căci acel venit di ocnă au fost drept a domniii sale, aşijderea şi ace pungă de bani ce-au dat-o în datorie lui Vasilache Cantacuzino spătaml, de vreme c-au dat domnie sa zălogul cu zisa lui Ilie vister-nicul la mîna lui Ursache stolnicul, fiind el şi epitrop frăţine-său, i s-au căzut să fie platnic, precum s-au apucat. Iar încăşi peste giudecata Divanului, nu s-au bucurat domnie sa la atîte pungi de cîte s-au păgubit, ce au ertat din şesă pungi de bani pe trei pungi de bani: o pungă de bani chiar dela domnie sa au ertat, iar alte doao pungi au tinut dumisale vistemicesăi în samă, căci întru a doao domnie a 5 ' 551 domniii sale didesă şi Ilie Cantacozino înprumută patru pungi de bani, cum au dat şi alţi boieri şi plătisă domnie sa doao pungi de bani, iar doao pungi i-au fost rămas neplătite şi acele 2 pungi i li-au ţinut în samă şi osăbit au fost ertat domnie sa pe dumneiei vistemiceasa pe doao pungi, ca să-i de bani gata atunce, după giudecată. Ce, dumneiei, zicînd că n-are nici o putinţă de bani într-ace dată, au pus domniii sale zălog satul Bălţăteştii cu Mînjăştii, de la ţinutul Niamţului, cu vecini, cu tot venitul, cu zi păr în 10 ani, cine va da domniii sale aceli trei pungi de bani din niamul dumisale pînă la zi, să aibă a-şi lua satul înapoi, iar nedîndu-i-să banii pînă la zi, să fie aceli moşii în veci istovite la mîna domniii sale. Deci, pe această giudecată stăpînind domnie sa aceste moşii, unul dintr-aceste sate, anume Mînjăştii, l-au fost dat domnie sa Mihai vodă miluire de mai sus numitului boieriului nostm, dumisale lui Iordache Cantacozino vel spatar, precum am văzut şi ispisocul domniii sale, din veletul 7229, acel de miluire, pe care miluire şi domnie mea i-am întărit. Iar pe satul Bălţăteştii, osăbit ni-au arătat dumnealui vel spatarul şi alt ispisoc al domniii sale lui Mihai vodă, scriind într-acel ispisoc cum l-au ţinut domnie sa Mihai vodă acest sat pănî la mazilie, iar atunce, socotind domnie sa cum acest sat au fost a părinţilor, a moşilor dumisale lui Iordache Cantacuzino vel spatar şi avînd dumnealui 391 r. / vel spataml şi cîţiva bani cheltuiţi în trebile ţării, fiind vistemic mare, care bani nefiind putinţă ca să-i de, fiind învăluit cu alte nevoi a pămîn-tului, au făcut milă şi i-au dat dumisale, lui Iordache Cantacuzino vel spatar, acest sat Bălţăteştii, cu tot hotarul şi cu tot venitul şi cu toţi vecinii, pentm banii ce-au avut cheltuiţi la Visterie, în trebile ţării. Drept aceie şi domnie mea, dac-am văzut întăi ace mărturie de giudecata arhiereilor şi a boierilor mai sus numiţi cu dreptate giudecată, al doile şi ispisocul domniii sale lui Mihai vodă, cu care ispisoc au dat satul Bălţăteştii dumisale vel spatamlui pentm banii ce-au avut cheltuiţi în trebile ţării, dat-am şi de la domnie mea ş-am întărit de mai sus numitului, cinstit şi credincios dumisale lui Iordache Cantacuzino vel spatar, pre satul Bălţăteştii şi cu toţi vecinii, ca să-i fie dumisale şi de la domnia mea dreaptă ocină şi moşie şi uric de întăritură, cu tot hotarul şi cu tot venitul şi pe toţi vecinii, neclătit, nemşăit, stătători în veci şi altul nime să nu să amestece pred sim listom gospodstva mi. U las, vleto 7239 <1730>, săptemvrie 201 1 Copie din sccolul al XVIII-lea, la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CCLXV, doc. 103; regest la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 140, doc. 60, f. 11. 1325 Alt ispisoc, tij a dumisale, pentru vecinii de MînjăştA Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă s-au pîrît de faţă înainte domniii mele şi a tot sfatul nostru, - cinstit şi credincios boieriul nostru, dumnealui Iordachie Cantacozino vel spatar, cu ai săi vecini de sat de Mînjăşti, anume cu Gligore fecior lui Ghorghie şi Vasile, tij fecior lui Gheorghie şi Ignat şi Ion, tij feciori lui Gheorghie şi Gheorghiţă fecior lui Ion şi Simion, tij fecior lui Ion şi Arsănie cu doi feciori a lui şi Nicolai fecior Cozmii şi Ion fecior lui Răcilă şi Leontie şi Pavăl feciori lui Simion, toţi Cojocăreştii, zicînd aceşti oameni că-i trage dumnealui vel spatarul la vecinătate din sat din Mînjăşti, de la ţinutul Niamţului şi ei vecini nu sînt, ce ar fi oameni de moşie, de Hociungi. Iar dumnealui vel spatarul i-au dovedit cu bătrînii satului, cum aceşti oameni, Cojocăreştii, sînt drepţi v. vecini, că i-au apucat din zilele lui Vasile vodă pe moşii lor / tot vecini într-acel sat şi acest sat l-au cumpărat moşul dumisale, Toderaşco Cantacuzino vistemicul, de la Stîrce, în zilele lui Dumitraşco vodă Cantacuzino şi cu aceşti vecini şi cu alţii şi n-au mai eşit din sat şi i-au stăpînit moşul dumisale pînă au murit şi pe urmă părintele dumisale, iarăşi pînă au murit şi după moarte părintelui dumisale, au cumpărat unchiul dumisale, Ilie cantacuzino vistemicul, acest sat, Mînjăştii, cu toţi aceşti vecini, de la maica dumisale lui vel spataml. Şi din vecinii acestui sat au avut tocmală cu Ilie Cantacuzino vistemicul, la vînzarea satului, de au scos 15 vecini ce nu i-au fost vîndut şi i-au rădicat maica dumisale din sat, din Mînjăşti, mutîndu-i la alt sat şi intr-acei vecini ce i-au scos din sat au fost şi un Costantin Morariu, frate cu Simion tatul acestor vecini de mai sus numiţi şi ei n-au mai zis că nu sînt vecini şi alţii care au rămas în sat i-au stăpînit Ilie Cantacuzino pănî au murit. Iar cîndu-i acmu, s-au rădicat acest niam, Cojocăreştii ce-s mai sus numiţi, puind pricină că nu-s vecini, ce ar fi moşeni de Hociungi, arătînd şi un zapis a moşilor lor, de o parte de moşie de Hociungi. Care cetindu-să la Divan, mai pre lesne s-au dovedit cu acel zapis a lor că-s vecini, căci scrie într-acel zapis a lor moşul lor Gavril, precum au venit Ghidul să cumpere moşie lor şi singur el adevereşte că n-au putut să o vînză, că nu-i a lui, ce-i a femeii sale, a Grozavei fata Ivului, ce-au dat-o danie fiului lor, lui Simeon, tatăl acestor oameni. Deci, dovedindu-să că moşie au fost de pe muiere, nu a lui, s-au cunoscut că acel vecin au fost luat fată de mo şan şi moşia de pe femei 553 au rămas la feciorul lor, la Simeon, tatul acestor mai sus numiţi. Deci, cu bună dreptate i-am aflat drepţi vecini de Mînjăşti şi s-au dat rămaşi din toată lege, ca să fie ei tot vecini dumisale lui Iordache Cantacuzino vel spatar, precum au fost din moşi strămoşii lor şi să-i fie dumisale uric de la domnia mea, stătători în veci. Şi oricînd s-ar mai scula cu această pîră, să nu li să ţie în samă, că şi mărturii lor ce-i aduseseră s-au aflat mincinoşi şi această pîră să nu să mai pîrască peste carte domnii mele. U las, vleto 7236 <1728>, iulie 121 Şi mai sînt şi alte ispisoace, tot a dumisale vornicului Iordache Cantacuzino, care, neîncăpînd toate aici, s-au scris şi mai înainte, spre scîndurr. 1 Regest la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 140, doc. 60, f. 12r; publicat în DRA-II, pp. 167-168. “ Pasaj adăugat în condică cu alt scris. . 1326 392 r. A schitului Iucşăştii ot Roman *\ Io Costandin Nicolae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor cu această carte a domniii mele, pentru un schit ce este la Iucşăşti, la ţinutul Romanului, la care schit sprijinind 2-3 săraci de călugăraşi, domnie me m-am milostivit şi pentru chivemisala lor am făcut osăbită milă pentru 2 liudi ce ş-ar afla, oameni fară bir în Visterie, ca să fie de posluşanie lor, de cătră domnie me să fie ertaţi de toate dările şi angăriile, orcîte ar fi pre altă ţară, nimică altă să nu de, numai la hîrtii să de un ughi de om. Aşijdire li-am mai ertat domnia me şi disetina pînă la triizeci de stupi, iarăşi nici un ban să nu de, pentru ca să fie de untdelemn şi de ceară şi tămîe la sfîntul schit. Drept aceie, poroncim tuturor boiarilor noştri şi slujitori, dacă veţi vide carte domniii mele, toţi să daţi pace acelor 2 posluşnici şi a 30 stupi de disetină, nici un ban să nu de, că cine le va face mai multă supărare va fi de certare. Şi poftim şi pre alţi luminaţi domni ca să le întăriască, pentru a lor vecinică pomenire. Aceasta scriem. Let 7243 <1735>, iulie 311 Aşijdere şi de la mărie sa Grigore vodă este testament care scrie posluşnici tot 2, iar stupi 50. 1 Publicat dc Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 199-200. 554 1327 [F.D.] <1733 aprilie — 1735, noiembrie 16> 93 r. Ispisoc a Sfîntului Mormînt al domnului Isus Hristos, de la sfîntul Ierusalim, pentm 4 giumătăţi de vin de la Cotnari ce are miluire*5. Io Costandin Nicolae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică domnie me, binevroind cu a noastră bună vrere şi din osăbită a noastră milă, am dat şi am întărit cu acest testament al nostm Sfîntului şi de viaţă facătoriului Mormînt al Domnului nostm Isus Hristos, de la sfîntul Emsalim, care este maica a tuturor sfintelor biserici creştineşti, ca să aibă a lua pre tot anul cîte 4 giumătăţi de vin, din viile noastre domneşti de la Cotnar, toamna la vreme culesului, care fac 120 vedri, cu vasă domneşti cu tot să să de, ca să fie această puţină milostenie de agiutori Sfîntului Mormînt, pentm a noastră vecinică pomenire şi uşurinţa păcatelor şi pentm pomenire altor luminaţi şi răpousaţi domni cei trecuţi a Moldovei şi pentm sufletile a , luminaţi şi răpousaţi părinţilor noştri şi mai vîrtos pentm bunăstare şi otcîrmuirea ţării noastre a Moldovii. Şi acest vin ce scriem mai sus să aibă a să da, fară nici o înpedecare sau zăbavă, la mîna egumenului de Bamovschii, să-i poartă de grije după cum a fi poronca sfinţiii sale prefericitului părintelui patriarhului di Ierusalim. Drept acie, ca să fie Sfîntului Mormînt di la domnie me pre acest obicei uric de întăritură, stătători în veci, aşijdere şi în urma noastră, pre care va milui domnul Dumnezău cu domnia ţării noastre a Moldovii, poftim să nu surpe această puţini milă a Sfîntului Mormînt ce am legat mai sus, ci, mai vîrtos ca să aibă a da şi a întări Sfîntului Mormînt, pentm a sa vecinică pomenire. Iar care ar lăcomi şi n-ar da această milostenie pre tot anul Sfîntului Mormînt, unii ca acie să fie : 3 v. neertaţi / şi blăstămaţi de domnul Dumnezău şi de maica precista şi : de 12 apostoli vrăhovnici şi să fie legaţi şi afurisiţi de 318 părinţi din I cetate Nechiei şi de toţi sfinţii şi de fericiţii patrieşi a sfîntului Ierusalim şi ertare să nu afle şi părtăşie să aibă cu Iuda Iscariotul şi cu trecletul Arie, în veci de veci, nesfîrşit, amin. 1328 >94 r. 7249 <1741>, iulie 27 Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 555 Adecă domnie mea, binevrînd cu a noastră bună vrere, cu curată şi luminată inemă, de la tot sufletul nostru şi de la Dumnezău agiutori, căutînd bune lucruri care au fost făcut luminaţii răpousaţi domni ce-au fost înainte de noi din libovul ce-au avut cătră Dumnezău şi cătră sfintele beserici şi mănăstiri a lui Dumnezău rugători, care pre dînşii i-au miluit şi i-au întărit pentru mîntuinţa sufletilor sale; pentru aceia şi domnie mea m-am milostivit cu biserica din Chişinău, unde să cinsteşte hramul sfîntului şi marelui făcător de minuni ierarh Necolae, care beserică fiind mai înainte domniască şi în vreme tulburării ce-au venit moscalii aice în ţară s-au răsăpit de tatari din temelie. Şi la acie vreme, fiind sărdar, din porunca noastră, credincios boeriul nostru dumnealui Lupul Năstasă biv agă, slujind domniii mele cu credinţă mai vîrtos într-acele vremi şi cerînd voe de la noi ca să o facă dumnealui această biserică, domnie mea i-am dat voe şi blagoslovenie ca să o facă ş-au facut-o dumnealui din temelie, cu toată cheltuiala dumisale. Şi fiind şi acest loc, tîrgul Chişinău, ce să numeşte Buicanii, a mănăstirii Gălăţii, unde este zidită această beserică, au cumpărat dumnealui acel loc cu toate veniturile drept ... lei şi l-au închinat sfintei biserici, care biserică cu voia noastră o au făcut dumnealui metoh mănăstirii Gălăţii. Deci, dar, văzînd şi domnie mea acest lucru plăcut lui Dumnezău ce-au făcut dumnealui, domnie me încă am întărit cu acest testament al nostru ş-am miluit această sfîntă beserică deosăbite alte mile ce-am 394 v. făcut domnie mea ş-am orînduit ca să aibă a lua / pe tot anul cîte o sută de lei din mortasîpie Chişinăului, ori de a fi pe sama domnii, ori de ar dărui-o domnie cuiva, tot să aibă a lua această 100 lei, de vreme că tîrgul Chişinăul pe acest loc al bisericii să face, aşe am socotit domnie mea că este cu cale, să să de această milă la sfînta beserică. Aşijdere m-am milostivit domnia me, ca şi din pîne uşorului, ce să strînge de la tatari acolo la Chişinău, să aibă a lua triizăci de chile de grîu şi doîzăci de chile de mălai pe an, ca să fie pentru chivemisala besericii şi de acmu această milă să fie stătătoare în veci. Aşijdere şi după a noastră viaţă şi domnie, pe cine Dumnezău va alege a fi domn şi stăpînitori aceştii ţări, poftim ca să nu strice mila ce-am făcut cu această beserică, precum şi noi n-am stricat miluirile altor domni ce-au fost mainte de noi, ci mai vîrtos să întărească, pentru a lor vecinică pomenire. Aceasta scriem1. 1 Publicat, cu traducere în limba rusă, de I.N. Halippa, în „Trudî Bessarabscoi Gubemscoi ucenoi arhivnoi comissii“, tom II, Chişinău, 1902, pp. 242-244 şi de 556 Paul Mihai, Alte acte româneşti de la Constantinopol, (IV), în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.D. Xenopol»“, tom XII (1975), p. 248. 1329 96 v. Pentm vecinătate . Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele tuturor cui să cade a şti, pentm multă pîră ce-au avut în cîteva rînduri, înainte domniei mele şi a tot sfatul nostm, ceşti oameni, anume Pavăl Badiul şi Hilip sîn Ştefan şi Alixandm sîn Chirilii şi Vasilie sîn Hilip şi Neculai Hîngul şi Lupul Cucoş, cu mgătoriul nostm Onofrei egumenul de la sfînta monastire Soveja, zîcînd egumenul cum aceşti oameni ar fi vecini mănăstirii, din sat din Ruptură şi din Costeşti, de la ţinutul Tuto vii, cumpăraţi de răpoosatul Matei vodă, domnul Ţării Româneşti, ctitoml sfinţii mănăstiri, de la un Ene Parvana sulger, arătînd egumenul şi zapisul lui Ene Parvana, cel de vînzare, cu care au vîndut acele moşii şi scrie cu vecini. Şi, osăbit, arată egumenul şi izvod de vecini anume, iscălit de Ene Parvana şi de alţi boieri şi dede samă egumenul că află numerile moşilor, părinţilor acestor oameni într-acel izvod de vecinfsi cu această pricină îi tragi vecini. Şi, osăbit, mai arătă egumenul şi un zapis de 80 ani, în care scrie că s-au pîrît călugării cu o samă de oameni pe carii i-au tras vecini şi ei încă, ştiindu-să că sînt vecini, au dat acel zapis, ca să nu să mai scoale cu pîră asupra călugărilor şi arătă şi ispisoc de la Ştefan vodă, ficioml lui Vasilie vodă, de întăritură pe acel zapis şi cu aceste scrisori au răspuns călugării, trăgînd pe aceşti oameni la vecinătate, căci au aflat numerile moşilor şi a părinţilor lor într-acel zapis. Iar oamenii aceştie de mai sus numiţi, ei s-au plîns de mare năpaste şi strîmbătate, dînd samă că nici ei, nici părinţii sau moşii lor vecini n-au fost, nici i-au mai tras nime la vecinătate, den vreme că ei >7 r. sînt oameni de moşie şi tot / pe moşiele lor au trăit, avînd şi oameni marturi, oameni de frunte şi moşinaşi, mărturisind cu sufletile lor pe cum ei ştiu pe aceşti oameni că sînt oameni de moşie de pe părinţi şi moşii lor, iar vecini nemămi nu ştiu să fie fost. La care, cu poronca domniei sale lui Mihai vodă, ducîndu-şi ei marturi înainte dumisale spatamlui Pălade şi osăbit strîngînd dumnealui mulţi împregiuraşi şi moşinaşi denpregiuml acelor moşii, de unde trage egumenul pe aceşti oameni şi facînd egumenul şi carte de blăstăm de la sfinţie sa părintile 557 mitropolitul asupra cui ar fi ştiind vun adivăr şi nu l-ar mărturisi şi nime nu s-au aflat ca să ştie cum să hie mai tras vo dată aceşti oameni, sau părinţii, sau moşi de a lor la vecinătate, far cît au trăit tot cu pace la moşiele lor. Iar pentru că să află moşii sau părinţii lor într-acel izvod făcut de Ene Parvana sulgeriul, aşa dediră sama aceşti oameni că, în trecuta vreme, la Vasilie vodă sau mai înainte, moşii, părinţii lor au şăzut într-o slobozie a lui Ene Parvana şi puindu-1 Vasilie vodă o înprumută mare pe acel Ene Parvana, el au lipsît în Ţara Româniască şi atuncea au vîndut acele răpousatului Matei Basarab voievod. Şi el, cînd au lipsît, apucînd şi izvoadile de cisla satului, au pus pe toţi oamenii ce-au fost într-acea slobozie într-acel izvod, numindu-i pe toţi vecini şi l-au dat la mîna răpousatului Matei vodă şi Matei vodă l-au dat la mîna călugărilor de la mănăstirea sa Soveja şi niciodată călugării nu să află să fie mai stăpînit pe nime dintr-acel izvod de vecini. Ce, la aceasta stătut-am domnie mea, înpreună cu toţi boierii noştri cii mari, de am luat sama foarte pre amăruntul, ca să n-aibă nici mănăstire strîmbătate, nici .oamenii asuprială şi întăi şi pentru acel izvod de vecini ce-au arătat călugării, l-am socotit că-i nedrept, căci arată întrînsul nişte oameni prea mulţi, fară socotială, la care arată socotiala că au pus acel Ene Parvana pe cine ş-au vrut, pentru ca să ia 397 v. bani de la Matei vodă, precum / mulţi netemători de Dumnezău fac izvoade ca acestea. Şi măcară c-au mai arătat egumenul şi-acel zapis din velet 7000 [!] care scrie că ar fi mai avut pîră călugării cu o samă de oameni ce zisără că ar fi fost vecini dintr-acel izvod, în care zapis să mărturisăsc că sînt vecini, dar niamuri dintr-acel zapis nime nu să află. Şi apoi, am întrebat domnie me pe călugări, ca să mai arete, de atunci încoace, vo carte gospod, de la vrun domn, sau altă dovadă, cum să fie mai stăpînit vrodată, din vreme că şi aceasta am socotit domnie mea, că sate boereşti de multe ori să tîmplă din vreo pricină de rămîn fară stăpînire şi necăutate şi cu multă vreme, iar acesta fiind sat mănăstiresc, mănăstirile niciodată fară stăpînire nu rămîn, cum de tăcură, ei, călugării, într-atîta samă de vreme, în 80 ani, de nu i-au mai tras, nu i-au mai stăpînit niciodată acii vecini ce arată ei în izvod, fiind şi atîta samă de oameni într-acel izvod. Că la aceasta, cu necercetare moşiilor, şi sfînta pravilă giudecă, cine nu-şi va cerca moşie pînă în 30 ani, să rămîe far de moşie. Pentru aceie dar, în tot chipul cercînd domnie mea şi văzînd că de atîta vreme, de 80 de ani, nici o dovadă n-au călugării cum să fie mai tras, să fie mai stăpînit vecini dintr-acel izvod şi oamenii aceştie de mai sus numiţi încă avînd marturi de bună îndreptăciune, cum că nime 558 din niamul lor vecin n-au fost şi fiind oameni de moşie, aşa am socotit înpreună cu tot sfatul nostru şi cu drept giudeţ am dat rămas pe Onofrei egumenul de Soveja din toată lege ţării, ca să dei bună pace acestor oameni de mai sus numiţi, că s-au acolisît de dînşii cu năpaste şi cu mare asuprială. Iar oamenii îndreptîndu-să înainte domniii mele, li-am dat şi de la domnie mea această carte, ca să aibă bună pace şi să - le fie lor uric de îndreptăciune, de acmu înainte niciodată nevoe de vecinătate să n-aibă, nici să nu să mai ispitiască a-i mai trage, nici pe dînşii, nici pe ficiorii lor, nici pe un niam a lor, nime altul să nu să mai amestice, această pîră să nu să mai pîrască pred listom gospodstva mi. <1726> [?], pervago gospodstva1 Gheorghie mitropolit; Sturzea vel spatar; Costandin Roset vel vornic; Toader Palade vel vistiernic; Costantin Costache hatman2 1 Datat după divanul de la începutul primei domnii a lui Gigore Ghica în Moldova, cf. I. Neculce, Letopiseţ, ed. Iorgu Iordan, ESPLA, Bucureşti, 1959, pp. 303-304. 2 Publicat în DRA-II, pp. 183-185, cu data de 1732, cf. ibidem, nota 2. 1330 98 r. Io Costandin Neculai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, din vreme, dară, că sfintile biserici şi mănăstiri sînt lăcaşurile dumnezăeşti întru carele de-pururi săvîrşeşte jărtfa cea far de sînge a domnului nostru Isus Hristos, carile cu presfmtul şi precinstitul sîngile său au rădicat păcatul a toată lumea, n-au vrut dar Dumnezău să să chivemisască sfintile rugi cu alte mijloace far de cît cu mulostenie a pravoslavnicilor creştini, precum este vederat lucru întru toţi dintru sfintele biserici şi mănăstiri ce sînt zidite în ţară de luminaţii şi răpoosaţii ce-au fost mai înainte de noi, care unii dintre dînşii pă ce li-au zidit, li-au miluit cu moşii, cu bucate, cu veşminte şi cu odoară şi cu alte feliuri de daruri, iar alţii li-au întărit cu obiceiurile cele bune, cu vinituri din viniturile domneşti pentru stare şi chivemisala lor, volnici fiind, ca nişte stăpînitori acestui pămînt al Moldovii, ca să le rămîe în urmă vecinică pomenire. Care şi domnie me, avînd rîvnă de miluire spre sfintile biserici, socotit-am dară domnie mea şi pentru sfînta biserică de la vama cea mare, unde este hramul înviere a sfîntului şi dreptului Lazor, care sfîntă biserică este zidită de domnie sa Mihai vodă şi neavînd nici un venit de nicăiuri, au 559 fost-a miluit cu obiceiuri de milă vama domniască, ca să aibă a lua pre tot anul din vama cea domniască cîte 4 făclii mari de ceară, cîte de trii oca una, şi cîte o ocă tămîe la hram şi vameşii cei mari să poarte de grijă să le dei gata făcute din vinitul domnesc. Şi osăbit, să mai de peste an, în toate duminici, cîte o giumătate de ocă lumini de ceară, mici, ca să fie de ars în biserică preste săptămînă şi cîte 2 ocă de untdelemn pe lună pentru candile. Aşijdire şi preuţii cu diaconul carii vor sluji în sfînta biserică să aibă a lua din vamă, pre tot anul, cîte 5 lei pe lună, care fac 60 lei pe an, pentru slujba lor, ca să le fie de înbrăcăminte. 398 v. Aşijdirili şi cînd s-a tîmpla să să strice / acoperemîntul besericii, să aibă a să acoperi cu bani din vamă, însă, de va fi vama dată în credinţă cuiva, atunce din vinitul domnesc să să acopere, iar de va fi vama în cumpărătură, să aibă a o acoperi vameşii cei mari, din vinitul lor, precum arată preuţii de la această biserică şi testamentul cel de miluire de la ctitorul sfintei biserici. Şi jeluind preuţii precum, de cîtăva vreme, sînt păgubaşi de acest vinit de mai sus pomenit, pentru aceie dară şi domnie me m-am milostivit şi din osăbită mila noastră am dat şi am întărit sfinţii biserici şi preuţilor de la această sfîntă biserică de mai sus numită, ca să fie pre tot anul aceste obiceiuri ce scriem mai sus, din vama gospod, miluire de la domnie mea şi nimine să nu le popriască nemică din venitul lor. Drept acee şi în urma noastră pre care va milui Dumnezău cu domnia ţării noastre a Moldovii, pohtim ca să nu surpe această puţînă milă aceştii sfinte biserici şi preuţilor de la vamă, precum nici noi n-am stricat, ce mai vîrtos să aibă a da şi a întări şi a milui, pentru a sa vecinica pomenire. Aceasta scriem. U las, let 7243 <1735>, mai l1 Adaos: Aşijdire şi de la mărie sa Grigorie vodă întăritură cu alt hrisov, din let 7248 <1740>, martie 1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. DCXXIII, doc. 172; publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 217-219. 1331 399 r. Copie. Catastih Breasla cioclilor, ceata sfinţii precuvioasei maicii noastre Paraschevii, den Ţara Moldovii, din tîrgul Focşanilor. 560 Cu învoirea părintelui şi cu sporirea fiiului şi cu săvîrşirea duhului sfînt, înnoitu-se-au preveleghia aceasta în zilile bunului şi creştinului şi de Hristos iubitorului, pravoslavnicul domn, Io Grigorie Ghica voievod, cu mila lui Dumnezeu domnu ţării Moldovii şi tuturor bun stăpîn, în al patrulea an a domniii măriii sale, la cursul anilor di-nce-putul lumii 7239, iar de la naşterea domnului dumnezeu şi mântuitorului nostru Isus Hristos 17<30>, septemvrie 10 dni. <1730> [a.-] Smeritul Antonie, arhiepiscopul şi mitropolitul Sucevei şi a toată Ţara Moldovei, de la domnul dumnezeu şi mîntuitorul nostru Isus Hristos pace, sănătate şi ertare de păcate vă poftim, iar de la smerenia noastră blagoslovenie vă dăruim. Tuturor pravoslavnicilor creştini care sînteţi lăcuitori în tîrgul Focşanii şi altora tuturor dupătutindirea întru toată de Dumnezeu fericită ţară, în Moldova, alor noştri întru Hristos sufleteşti fii facem ştire. Adecă au venit înainte noastră al nostru sufletesc fiu, dumnealui Andrei staroste de ciocli de la sfînta preacuvioasă maica noastră Parascheva şi cu toţi voiniciii sale breslaşi ciocli şi toţi cu o fire, cu multă umilinţă şi cu bună smerenie, cu-n gînd şi cu o voe poftit-au de la noi înnoire privileghiii breslii sale ci este obicinuit din veci. Deci noi, după pofta lor, înnoit-am preveleghia lor, dupre izvodul blagosloveniii răposatului sfinţiii sale, preasfmţitului părintelui nostru chir Dosoftei, patriarh sfintei cetăţi a Erusalimului şi a toată Palistiia. Fiind aici în tară sfintiia sa, viind de la sfînta cetate a Erusalimului, 3 3 > > pentru cercetare pravoslaviii, în zilile creştinului pravoslavnic joan Ştefan Petre voievod domnu tării Moldovei, fiind atunce la cursul 3 7 anilor di-nceputul lumii 7182, în luna lui iulie în 9 dni, mers-au înainte : sfinţiii sale părintelui patriarhului, jăluindu-se, Vasilie staroste de ciocli, pre slujitori care sînt cu slujbe domneşti şi pre dumnealor starostii din tîrgul Focşanii, cum ei nu le ţin în seamă privileghiia lor cea de veac, care privileghiia au ei breslei sale, de întăritură, de milă şi de 9 v. scuteală, / de la fericiţii, pravoslavnicii de demult răposaţii domni şi nici de blestemul preosfmţiţilor arhierei, a celor de demult, nu să spăi-mîntează, ca nişte prestîpnici şi streinaţi de mila lui Dumnezeu, ci-i trag la toate dările şi angheriile şi la lucruri domneşti şi la a starostilor şi la alte multe, ca şi la alte bresle, pururea le fac val şi trăsuri, far de ştirea domnului. Deci, sfinţia sa părintele patriarhul socotit-au că această breaslă a cioclilor nu este ca alte bresle, ci aceşti nevoitori ciocli sînt voinici holtei, neînsuraţi şi breaslă foarte de treabă pentru îngroparea morţilor, 561 a săracilor şi a streinilor, a celor ce mor aici în tîrg, în Focşani, pre uliţe şi pre supt garduri, pren gunoae, pre toţi îi strîng şi-i grijesc şi-i îngroapă precum să cade, singuri cu mîinele lor rădică patul cu oasele şi preste umerile sale îi duc la sfînta biserică şi din mila creştinilor celor îndurători şi dintr-al său prilejul chieltuesc de acopere oasele cu pînză şi le plătesc preoţilor de la astrucă, gropile cu mîinele sale le sapă. Aşijderea şi trupurile celor periţi, care pier aici în tîrg, în Focşani, la locul cel de pierzare pentru vina lor, cu porunca domnului, trupurile acestora 2 zile străjuesc şi a triia zi îi îngroapă. Deci, pentru aceasta socotit-au sfinţia sa părintele patriarhul că această breaslă este foarte de treabă bună, de care lucru foarte i-au lăudat pre aceşti nevoitori ciocli şi i-au blagoslovit şi le-au înnoit priviliia breslii lor cu mare tărie. Nimic n-au adaos sfinţia sa părintele, nici au scăzut, ci numai întreg şi deplin, precum au fost de veac şi cu mare blestem şi afurisanie asupra celor necunoscători boiari şi slujitori cărei vor fi ori cu ce slujbe domneşti aici în tîrg, în Focşani şi nu vor ţinea în seamă priviliia ce s-au înnoit cu blagosloveniia sfînţiii sale părintelui, ci le vor face val şi trăsură şi asupra celor ce-i scot la lucruri domneşti şi boereşti, asupra celor ce vor călca porunca ce este scrisă în privileia aceasta. Şi pentru mare tărie şi multă credinţă, iscălitu-s-au sfinţia sa părintile priviliia breslii cioclilor, a sfînţiii sale preacuvioasei maicii noastre Paraschevei. De care lucru, la cursul anilor de-nceputul lumii 7239, la domnia măriii sale bunului şi creştinului de Hristos iubitorului, pravoslavnicului domn, dintru-ntăiul prilii [sic] aceştia zi, Io Grigorie Ghica voievod, cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldovei şi tuturor bun stăpîn, arătatu-s-au măriii sale privileia breslii cioclilor, a sfînţiii sale precuvioasei maicii noastre Paraschevii, înnoit de sfinţia sa părintele de mai sus numit, chir Antonie. Deci, măriii sale plăcutu-i-au priviliia aceasta, bine înnoită şi cu bună învoire, de la inimă curată şi cu gînd bun, osîrdie multă avînd măria sa, cum ca să-i rămîe pomană bună şi nume bun pre urmă, precum au rămas a mulţi fericiţi de mult pravoslavnici domni a ţării Moldovei, aşa şi măria sa, asemene vrînd, ca un domn bun şi milostiv de 400 r. poruncile lui Dumnezeu, sfînţiii sale, plinitor şi tuturor obiceiurilor/bune a ţării Moldovei înnoitor şi întăritor, înnoit-au şi măria, sa şi au întărit priviliia aceasta a breslii din tîrg din Focşani. Osebită carte măriii sale le-au dat, cu pecete mică şi cu cinstita iscălitura măriii sale, de milă şi de scuteala şi de tăria lor în veci, care luminată carte este scrisă în priviliia aceasta înainte şi s-au milostivit măria sa de i-au ertat de toate 562 dările şi angheriile de cîte sînt pre acest oraş Focşani şi pre alte bresle, de zloţi, de lei, de taleri şi de galbeni şi de dajde şi de lucm domnesc şi de boeresc... şi de alte multe, de toate. Deci şi noi, după pomnca măriii sale, blagoslovitu-i-am şi li-am întărit priviliia precum au fost de veac, cu mare blestem şi afurisanie, ca să le fie lor la toate trebile sfintei biserici de tărie şi a sfîntului ' praznic şi alte obicee a lor, nimic din obiceiul lor cel bătrîn nimeni să nu-i scoaţă, ci numai ca să le fie lor grije de trebile pravoslavnicilor creştini, cine să va pristăvi din oameni denainte, ca să aibă ei a petrece cu făclia şi cu lumini şi singuri să rădice patul cu oasele şi să le ducă păn la sfînta biserică, întru slava lui Dumnezeu şi lauda rodului omenesc şi pentm ertarea păcatelor celui pristăvit. Aşijderea şi acest obicei să-l ţie starostele cu fraţii, să aleagă să pue vătaf cu toţii. Aşijderea, ca să aibă ei a griji şi a îngropa pă toţi oamenii care să vor pristăvi în oraş, aici'în Focşani, ori bogat, ori sărac, mai vîrtos pre oamenii cei streini şi nemernici care nu vor avea pă nimeni să-i grijască la moarte lor, ca să le fie foarte grijă de aceşte de toţi a-i îngropa. Aşijderea şi pentm oamenii ce vor fi de perire cu pomnca domnului şi le vor tăia capetele la locul cel de pierzare, ca să aibă a-i strejui pînă a treia zi şi să-i îngroape şi pă alţii care vor peri aicria oraş, ca să-i îngroape, numai cu cei den afară de oraş să n-aibă treabă. Iar de va fi ţigan, fie perit şi în oraş, ca să n-aibă cioclii . De aceste de toate cîte mai sus scriem, de toate să le fie grije, după obiceiul cel vechi. Pentm cine va veni să scrie cioclu la breaslă: Aşijderea, pentm tocmeala cioclilor, cine va veni şi să va pleca breslii şi nu va fi scris la alte bresle, ca să fie volnic a-1 scrie, fie şi ucenic la meşter, iar bărbînţa lor să nu fie nimica, pentm căci că nu sînt ei ca alte bresle de meşteri. Aşijderea, are obicei starostele de veac a scrie ciocli de la toate breslile, din meserelile tuturor, a tot felul de meşteşug: din blănari, din croitori, din ceprăgari, din abăgeri, din săhăidăcari, din zlătari, din cizmari, din soponari, din curelari, din mesercii, din olari, din trăistari, din teslari, din şălari, din lăcătuşi, din pînzari, din pietrari, din stoleri, din soronari, din tălpălari, din făclieri, din bărbieri şi dintr-alte bresle din toate. Deci, precum au de veac, aşa să fie şi de acmu înainte v. în veci, / aşijderea a scrie starostile volnic să fie, cum pre meşteri, aşe pre ucenic şi far de voia meşterului. 563 Aşijderea, cioclul care să va însura să n-aibă voe a lipsi din breaslă păr la anul, păn la praznic şi să fie în pace de dări şi de alte mănunte de toate, ca şi cum au fost neînsurat păn la praznic. Iar de la praznic, să lipsască acela însuratul şi să scrie în locul lui altul neînsurat. Pentru gloabe şi certare starostelui şi a cioclilor: Aşijdere nimică din judeţile mireneşti, din boiari, din starosti, să n-aibă voe nici treabă a-i globi sau a-i certa pă starostile au pă ciocli, numai . După testamentul fericitului întru patriarşi răposatul chir Dosoftei, patriarhul sfintei cetăţi a Erusalimului, pre carele l-am văzut învechit şi înnoit de sfinţia sa chir Antonie mitropolitul şi de alţi fericiţi părinţi şi domni, după toate cele mai sus scrisă şi întărit de dînşii, şi noi l-am întărit şi zicem, tot cel ce nu va ţine în seamă şi s-ar ispiti cît de puţin a călca cele mai sus întărite, să fie supt tot blestemul de mai sus zis. Aşijderea şi de noi, den puterea ce ne-au dat domnul Dumnezeu, să fie afurisiţi şi daţi anaftemii, maranafta, iar care a întări această preveliile şi or urma după testamentul vechi, să fie ertaţi şi blagosloviţi, amin. Fevruarie 24, 7242 <1734> [c.-] Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiari şi la toţi slujitorii care veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele în tîrg în Focşani, facem ştire tuturor pentm Andrei starostele de ciocli, a cămia breaslă este la precuvioasa maica noastră Paraschevi şi pentm toţi cioclii de ceata lui. 565 Facem ştire tuturor, iată că, după testamenturi ce au avut ei şi de la alţi domni, domnia mea încă m-am milostivit şi le-am înnoit şi le-am 401 v. întărit / ca să fie în pace de civerturi, de zloţi, de lei, de galbeni, de pecetluitori, de podvozi, de cai de olac, de lucru domnesc şi de toate dările, angariile, oricîte ar fi pă altă ţară, nimărui nimic să nu dea. Numai ei să fie purtători de grije să îngroape oasele oamenilor prestăviţi şi a celor periţi şi mai vîrtos a celor săraci şi nemernici. Că cine s-ar ispiti a le face cît de puţin val păste carte domniii mele, unii ca aciia vor fi de mare certare de la domnia mea. Aşijdere şi în urma noastră, pre cine va milui domnul Dumnezeu cu domnia ţării Moldovii, poftim ca să nu strice tocmirea noastră ce am aşăzat acestor nevoitori ciocli, ci mai vîrtos să aibă a le întări lor şi a milui, cum şi noi, pentru a sa vecinică pomenire. Iar cine ar strica tocmirea noastră să fie blestemul asupra celora, precum au afurisit şi au legat sfinţia sa părintele Antonie mitropolitul Sucevii, care afu-risanie este în priveleia aceasta mai-nainte scrisă. Aceasta am dat şi am întărit, ca să să ştie. Săptemvrie 10 dni, 7239 <1730> 402 r. [d.-] Domnii Moldovei Bogdan voievod cel Bătrîn Aron voievod cel Bătrîn Alixandru voievod cel Bătrîn şi Bun Ştefan voievod cel Bătrîn şi Bun Bogdan voievod Ştefan voievod, fiiu lui Bogdan voievod Petre voievod cel Bătrîn Ştefan voievod Lăcustă Ştefan voievod, fiiul lui Pătru vodă Alixandru voievod Bogdan voievod, fiiul lui Alixandru voievod Ioan voievod Petră voievod Aron voievod Eremia Moghila voievod Semeon voievod Costantin voievod Ştefan Tomşe voievod Radu voievod 566 Miron Bamovschii voievod Alixandru voievod Moisei voievod Vasilie voievod Ştefan Gheorghie voievod Ghiorghie Ghica voievod Ştefan fiiul lui Vasile vodă Evstratie Dabija voievod Duca voievod Iliaş Alixandm voievod Ştefan Petru voievod Dumitraşco Cantacozino voievod Antonie Roset voievod, cel Bun Costantin Cantemir voievod Costandin Duca voievod Antiohie voievod Mihai Racovită voievod Necolae Alixandm voievod Dimitrie Cantemir voievod Grigorie Ghica voievod Costantin Necolae i gospăjda Catrina 02 v. [e.-] Mitropoliţii şi episcopii Moldovii Teoclit mitropolit Calistrat mitropolit Teofan mitropolit Grigorie mitropolit ot Putna Ghiorghie mitropolit Teofan mitropolit ot Rişca Anastasie mitropolit, Crimca, ot Putna Macarie mitropolit Teodosie mitropolit Mitrofan episcop Ghiorghie episcop Evtemie episcop Isaie episcop Ghiorghie episcop Eustatie episcop Agafton episcop 567 Ghedeon episcop Nicanor mitropolit ot Agapie Mitrofan mitropolit Anastasie episcop Ioan episcop Filoftei episcop Efrem episcop Mitrofan episcop Evloghie episcop Teofan episcop Varlaam mitropolit ot Săcul Ghiorghie episcop Ghedeon mitropolit ot Agapie Anastasie episcop Sava mitropolit Dosoftei mitropolit ot Pobrata Teodosie mitropolit Ioan episcop Serafim episcop Meftodie episcop Calistru episcop Lavrentie episcop Pahomie episcop Savva mitropolit ot Putna Misail mitropolit ot Săcul Ghedeon mitropolit ot Agapie Ghioghie mitropolit ot Niamţu Antonie mitropolit ot Putna Ghedeon episcop Daniil episcop Misail episcop 403 r. [f.-] Boiarii Moldovii care au fost la rîndul boeriii în zilele domniii măriii sale bunului şi creştinului şi de Hristos iubitorului, pravoslavnicul domn. Io Grigorie Ghica voievod, cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldovei, de carele, cu mila măriii sale, s-au înnoit preveleiia aceasta, precum scrie mai sus, la anii de la zidirea lumii 7239 <1730>, septemvrie 10 568 Ilie Catargiul marele logofăt, Costandin Costache mare dvomic, Costandin Roset mare vornic, Costantin hatman, Iordache Cantacozino mare spatar, Iamandi mare postelnic, Sandul Sturzea mare vistemic, Andronache mare paharnic, Costache mare ban, Toader Costache mare stolnic, Aristarho mare comis, Neculae mare şătrar. Boierii care s-au aflat la înnoit acestui testament. Vasile vătaf, Sandul biv vătaf, Dumitraşco, Costandin, Stratul, Sandul, Vasilie, Ioan, Lazăr, Ghiorghe, Ioan, Ghiorghe, Pavăl, Oancea, Ioachim, Nan, Ursul, Lupul, Ioan, Costantin, Dumitraşco, Savin, Iane. 1332 .04 r. Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiarii noştri şi la toţi slujitorii care veţi unbla ori cu ce fel de dajde şi cu slujba alîmului şi uşumlui, facem ştire tuturor pentm dumnealui Acsofi Mehmet, carele fiind prietenul nostm şi megieş, alergător la trebile ţării şi purtător de grije într-acea parte de loc la toate cele ce sînt de folos pămîntului. Pentm aceia şi domnia mea m-am milostivit şi i-am ertat alîmul, însă numai pă casa lui şi pe şasăzeci cai, epe şi pe 80 vite şi pe patru sute de oi şi pe trizeci de stupi, de alîm şi de desetină, nimica să nu dea. Aşijderea, de va avea şi ţarină, iarăşi pe toată pîine ce va fi drept a sa uşur să nu dea. Pentm aceia, dumneavostră boiari şi slujitori care veţi fi cu aceste slujbe, dacă veţi vedea carte domniii mele, toţi să-i daţi pace şi de alîm şi de desetină şi de uşur, pentm nimic val să nu-i faceţi, că cine i-ar face mai multă supărare va fi de certare de la domnia mea. Aceasta scriem. Iulie 27 dni, 7241 <1733> Io Costandin voievod (în locul peceţii) 1333 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele cinstit şi credincios boiamlui nostm, dumnealui Costandin Roset vel vornic şi pă cine va pune dumnealui vornic la tîrgul Bîrladului, să fie volnic cu carte domniii mele a căuta şi a cerca gloabe, şugubini, morţi de om, venitul vomiciii ţinutul Tutovei, a Tecuciului, a Putnii, Cuvurluiul, Fălciiul. Şi oriunde ar afla, sau păn tîrguri, sau păn sate domneşti, boereşti, călugăreşti, fete, mueri văduve a fata, să aibă a le lua gloabă, de fată mare 20 de lei, de muere 12 lei, de la cei ce le vor fi făcut, iar de la famei numai cio- A botele cîte 2 ughi, pă obicei. Insă, într-acest chip poruncim să urmeze, după cum scriem mai jos: pentru preoţi, diiaconi, ţîrcovnici, călugări, feciori de popă, nămiţii lor, oameni bisericeşti, de să vor întîmplă vreunii dintr-aceşte să facă pă cineva a fata din mirenci, fieştecare dintr-aceşte să aibă a-i globi protopopul care a fi, iar vornicii vor lua 2 ughi ciobote de la famei, fiind mireancă. Dar, de să va întîmplă despre 404 v. parte fameiască / să fie a fata ori preoteasă, sau diiaconeasă, sau ţîrcovniceasă, sau fată de popă, sau călugăriţă, fiind făcută de vrun mirean, sau neam, ginere de popă, fiind mirean, să nu fie din oameni bisericeşti, să ia gloaba pîntecilui oamenii dumnealui vornicului, pentru căci bărbatul este obicei de dau gloaba pîntecilui, iar fameia va certa-o protopopul şi va lua ciobotele pă obicei, de var fi din oameni bisericeşti fameia. Pentru rudenii, pentru cuscrii, cumetrii, sînge amestecat de s-a tîmpla a fata, să ia vornicii gloaba pîntecilui, iar protopopul va lua ciobotele şi să-i certe pe pravilă pentru sînge amestecat. Iar de să va-ntîmpla vro greşală fară pîntece, să nu fie a fata, de aceşti ce-or fi sînge amestecat, iar protopopul să-i judece cu pravila şi să-i globească. Pentru morţi de om, negăsîndu-să ucigaşul, să plătească 12 sate du pă împrejur moarte de om, după obicei şi ciobote să de, iar prinzîndu-să tălhariul ucigaş, să ia ciobotele oamenii lui vel vornic şi tălhar să-l dea pe mîna lui vel armaş. Aşijderea, pentru tîrgoveţii de Bîrlad şi ocolul tîrgului, de fapte rele, de furtişaguri, de bătăi, de greşăli ce or fi, cine ar face, ori din moldoveni, sau armeni, sau jidovi, cine ar fi, pă greşelile ce ar avea, vornicii de Bîrlad să-i judece, să-i globească pă fieştecare, după cum îi va fi vina. Aşijderea, să aibă a lua şi venitul vomiciii din tîrg, din cară cu peşte 2 potronici, 2 ocă peşte, de bute de vin, de cofa de orilcă, iar cîte 2 potronici, 2 ocă băutură şi alte venituri ce-or fi să aibă a lua şi a urma la toate pe obicei, alt nimeni să nu să amestice. Aceasta poroncim. Mai 15, let 7249<1741>1 1 Publicat de Ion Antonovici, Documente bîrlâdene, voi. I, Bîrlad, 1911, pp. 5-7. 570 1334 Io Nicolae Alixandm voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă au venit înainte domniii mele rugătorii noştri preoţii şi diiaconii de la biserica cea domnească din tîrg din Bîrlad, care este zidită de răposatul Vasilie vodă, jăluind pentm cărţi de milă ce-au avut, pă obicei, de la alţi domni de demult, le-au perit cărţile astă vară, pă răscoale, cînd au prădat tătarii Ţara de Jos, la zilile lui Dumitraşco Cantimir vodă, că s-au hainit, şi au ars de tot şi tîrgul Bîrladul şi sfintele biserici cu totul. Pentm aceia, domnia mea m-am milostivit şi le-am înnoit carte pă cum au avut obicei de milă şi de la alţi răposaţi domni bătrîni, ca să fie în pace de dajde înpărătească şi de dajde domnească şi de toate dările şi angheriile precum ar hi pre alţi preoţi în ţara domniii mele. Aşijderile şi pentm desetină de stupi şi goştina de oi şi de mascuri pră cîte bucate vor avea 2 preoţi şi 2 diaconi, să aibă scuteală pe obicei, r. precum scutesc şi alţi preoţi domneşti / de printr-alte tîrguri, de pre la alte biserici domneşti. Aşijderea şi pentm doi ţîrcovnici şi 2 posluşnici ce vor fi aceştii sfintei biserici, iarăşi să fie în apce de toate dările şi angheriile, nici tîrgoveţii la nimic de dînşii să nu să amestece, far decît ei să fie de posluşanie la sfînta biserică, pă cum este obiceiul lor. Aşijderea le-am întărit domnia mea ca să aibă preoţii a-şi lua şi venitul lor, după obicei, la ziua tîrgului, 4 bani de vită - doi bani de la cela ce vinde şi doi bani de la cela ce a cumpăra - şi de cal 2 potronici - 1 potronic de la vînzător şi un potronic de la cumpărător - şi cîte doi bani de toată dugheana şi de caml de peşte 2 ocă de peşte şi dintr-altele după obicei. Pentm aceia, dumneavoastră boiari şi toţi slujitorii şi olăcarii şi podvodarii şi conăcarii şi mezilgiii şi vornicii de Bîrlad şi şoltuzul cu pîrgarii, văzînd carte noastră, iar voi toţi să le daţi bună pace, întm nimic val să nu le faceţi, nici bucatele lor pentm tîrgoveţi sau pentm alţi ţărani să nu le trageţi, căci ei sînt mgători la sfînta biserică, ca să nu li să stingă pomana şi mila acelor luminaţi domni ce-au fost mai-nainte de noi. Că cine s-ar ispiti a le face val cît de puţin păste carte domniii mele, de mare certare va fi. Aşijderea, să fie în pace şi de pogonărit de vii. Aceasta scriem. Ghenarie 18, 7220 <1712>, vtorago gospodstva Axentie Uricar1 Publicat de Ion Antonovici, Documente bîrlădene, voi. I, pp. 1-2 şi de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 231-232.. 571 1335 Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiari şi la toţi slujitorii care veţi unbla ori cu ce fel de slujbă a domniii mele la ţinutul Tutovii şi la tîrgul Bîrladul, facem ştire tuturor pentru rugătorii noştri doi preoţi şi doi diiaconi de la sfînta biserică domnească din tîrg din Bîrlad, ce-i zidită de răposatul domn Vasilie vodă, dacă veţi vedea carte domniii mele, să aveţi a le da pace de dajde domnească şi de alte dări şi angarii, de toate cîte ar fi pre alţi preoţi în ţara domniii mele, nimărui nimică să nu dea. Aşijderea şi pentru desetina de stupi şi de goştină de mascuri şi de oi vor scuti pe obicei, precum scutesc şi alţi preoţi du pă la bisericile domneşti. Aşijderea şi pentru doi ţîrcovnici şi doi posluşnici acei sfinte biserici, ce vor hi de posluşenie, iarăşi să fie în pace de toate dările şi angariile, nici tîrgoveţii de acolo din tîrg la nimic cu dînşii să nu-i amestece, far decît ei să fie de posluşanie la sfînta biserică, după cum este obiceiul lor. Aşijderea le-am întărit domnia mea acestor preoţi ca să aibă a-şi lua venitul lor, după obicei, la zioa tîrgului, 4 bani de vita ce s-ar vinde - 2 bani să dea vînzătorul şi 2 bani cumpărătorul - şi 2 potronici de cal - 1 potronic să dea vînzătorul şi 1 potronic cumpărătorul şi cîte doi bani de toată dughiana du pă la neguţitori şi de carul de peşte 2 ocă de peşte şi dintr-altele de toate, pe obicei, precum le scriu testa-menturile şi de la alţi domni ce-au fost mai înainte de noi, de milă şi de 405 v. întăritură. Aşijderea şi pentru pogonăritul de vie / încă să aibă pace acei preoţi şi diiaconi, nici bucatele lor pentru alţii să nu le tragă. Pentru aceia, dumneavoastră boiari şi slujitori şi olăcari, podvodari, conăcari, mezelgii şi vomice de Bîrlad şi tu şoltuze cu pîrgarii, toţi să aveţi a le da bună pace, întru nimic de dînşii să nu vă atingeţi, căci domnia mea m-am milostivit şi le-am înoit şi le-am întărit mila ce-au avut, ca să fie în pace de toate aceste cîte scriu mai sus. Iar cine le-ar face cît de puţin val peste carte domniii mele, unii ca aceia vor fi de mare certare de la domnia mea. Aceasta scriem. Mai 25, 7241 <1733>] 1 Publicat de Ion Antonovici, Documente bîrlădene, voi. I, pp. 3-4 şi de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 232-234. 572 1336 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele dregătorilor ce sint cu mortasipie gospod aici în tărg, în Iaşi, să fie volnici a strînge mortasipia pe obicei, să ia 2 zloţi de car sau de poloboc cu horilcă şi 2 ocă horilcă din tot carul ce întră în tîrg, la vamă; 2 potronici şi 2 zloţi de rachiu ce ar veni dintr-altă ţară şi 2 ocă rachiu; 2 potronici de carul de peşte sărat sau proaspăt şi 2 ocă peşte, 2 potronici de polobocul cu miere ce vinde cu bani gata la turci, 1 potronic de putina cu.miere, 1 ban de toată precupeaţa ce vinde în tîrg şi de tot neguţitoriul ce scoate negoţ la tarabă, de toată săptămînă cîte un ban şi de tot băcal şi precupeţ; 2 potronici de polobocul cu perji şi 2 ocă perji, 2 potronici de poloboc cu oloi şi 2 ocă oloi, 2 potronici de bute cu vin ce trece păn tîrg sau s-ar vinde cu d-arădicata şi ar eşi din tîrg afară, 2 potronici de polobocul cu curechi şi 2 despicături de curechi, 4 bani de carul cu cofe şi 2 cofe, 4 bani de carul cu sare, 4 bani de carul cu harbuzi şi 2 harbuzi, 4 bani de carul cu fieştece fel de poame şi o ocă de poame, 4 bani de putina cu brînză ce să vinde cu d-arădicata, 2 potronici de carul cu tutun şi 2 ocă tiutiun, 2 potronici de polobocul cu coase, 2 potronici de carul mocănesc i unguresc, 2 potronici de căruţa cu raci şi 100 de raci, o bucată de came de tot trunchiul ce tae în tîrg de vînd, din legume ce să vînd cu sacul în tîrg de toate să ia cîte oarece legume şi din tot caml ce ar veni cu fanină să ia cîte 4 bani, ori cu ce fel de fanină ar fi şi de poloboc cu dohot 2 potronici. Din toate cum scrie mai sus să aibă a lua şi nimeni să nu stea înpotriva cărţii gospod. Let 7249 <1740, septembrie 1 -1741, august 31> 1337 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturora boiarilor noştri şi voao slujitori care veţi unbla cu slujbe la ţinutul Cernăuţilor, pentm 28 oameni înblători de la Cernăuţi, / cu vătaful lor, cărei fiind în toată vremea de slujba poruncilor domniii mele, domnia mea m-am milostivit şi i-am ertat de toate bimrile oricîte ar fi pe altă ţară, ei niciodată, în toată vreme domniii noastre, nimărui nimic să nu dea, nici civerturi, nici hîrtii, nici alt nici un fel. Şi pentm ca să fie cunoscuţi 573 dintr-alţii şi să nu-i supere cu hîrtiile, li s-au dat şi pecetluituri roşii pe fetele lor. ? Aşijdere şi la vreme desetinii, păn la 50 de bucate, stupi, mascuri, să aibă a da desetină din zece bucate un leu şi la vreme cînd s-ar întîmplă văcărit, ei şi la văcărit să aibă a scuti de tot omul cîte 1 cal şi 2 vite, nici un ban pă aceste 3 bucate să nu dea, după cum au avut testament ca acesta şi-n domnia noastră dintăi. Ci dar, precum poruncim mai sus, văzînd carte domniii mele, toţi să vă feriţi de aceşti slujitori, nimeni nici cît de puţină supărare să nu le facă, numai ei să aibă a purta grije poruncilor domniii mele, că cine să va ispiti a le face cît de puţin supăr, unii ca aceia vor fi de certare de la domnia mea. Aceasta scriem. Let 7249 <1741>, fevmarie 17 1338 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele boiariului nostm Iordache vel cupariu şi pă cine ar trimite la ţinutul..., să fie volnic cu carte domniii mele a strînge slujba boomlui de la toate circiumele, ori cu ce fel de băutură s-ar afla, la acel ţinut şi la iarmaroacile ce s-ar face păste an la ţinuturile acele să ia bouml de cîrciumă cîte 44 bani şi 2 ocă drepte de băutură. Şi a nimămi cîrciumă scuteală să n-aibă, nici cîrciumă vlădi-cească, nici mănăstirească, nici boerească, nici bulucbăşască, nici căpitănească, nici slujitorească, a nimămi scutită să nu fie, numai să-şi plătească booral deplim şi nimeni să nu stea înpotriva cărţii gospod. 7249 <1740>, octomvrie 20 1339 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele slugii noastre, Nicăi vornicul de Bîrlad, ca să fie volnic cu carte domniii mele a unbla şi a cerca slujba vornicii, ori în sat domnesc, ori boeresc, ori călugăresc, oriunde ş-ar afla morţi de om, şugubini, pe obicei, de fată 20 lei, 2 ughi ciobote, de muiere 12 lei, 2 ughi ciobote. Aşijderea şi alte venituri din tîrg din Bîrlad şi pripasuri din vatra tîrgului, toate să aibă a lua pă obicei, 574 nimeri din boeri sau din alţi să n-aibă amestec. Şi nimeni să nu stea înpotriva cărţii domniii mele. Aceasta scriem. 7248 <1739>, noiemvrie 24 1340 v. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele pentru acest om, anume Vasilie, strein, ghiurghiu, carele fiind om strein şi el şi fameia lui şi nişte săraci, neavînd nici un prilej de chiverniseala vieţii lor, iată că domnia mea m-am milostivit de l-am ertat ca să fie în pace şi-n scuteală de hîrtii şi de civerturi şi de chile şi de ialoviţe şi de toate dările şi angariile oricîte ar fi pe altă ţară şi el şi casa lui nici odinioară supărat cu birul să nu fie. Şi măcar de s-ar şi tîmpla, la vro trebuinţă, poruncă ca să nu să ţie cărţile de milă în seamă, dar cît pentru omul acesta poruncim şi hotărîm, carte aceasta tot să să ţie în seamă şi porunca noastră ce să arată păntr-această carte să stea nestrămutată şi omul acesta cu casa lui de-apururea să aibă pace de toate dările, nimeni nici cît de puţin învăluială să nu-i facă. Şi drept aceia, poruncim domnia mea şi dumilorvoastre boieri şi voao slujitori cărei veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele, unde s-a întîmpla a găsi pă omul acesta, să-i daţi bună pace, pă cum lui, atîta şi casii lui, de toate nevoile, pentru ca să trăiască ca un sărac, cum a putea, să-şi chivernisească viaţa şi casa lui. Şi iarăşi mai poroncim ca să aibă pace de lucru domnesc şi de fîn domnesc şi de fîn de mezil şi de cai de olac şi de podvozi şi de conace şi de alte angherii, de toate. Şi voi uşari şi uşărei caspeţi la casa lui să nu-i duceţi, nici tu şoltuze de Eşi, căruţa lui sau ţolurile de la casă la beilic să nu le ei, că cine i-ar face cît de puţin val vor fi de certare. Insă de hîrtii numai într-acest an să aibă pace. Aceasta poruncim. 7248 <1740>, iulie 18 1341 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele pentm acest om strein, anume Ghiorghe ghiurghiu, carele fiind om strein şi el şi fameia lui şi nişte săraci, neavînd nici un prilej de chiverniseala casii lor, iată că domnia mea m-am milostivit şi l-am ertat ca să fie în pace şi-n scuteală de toate dările, de hîrtii şi de civerturi şi de chile şi de ialoviţe şi de toate angherii, de toate oricîte ar fi pă altă ţară, el şi casa lui niciodinioară supăraţi cu birul să nu fie. Şi măcar de s-ar şi tîmpla ca să iasă poruncă, la vreo trebuinţă, ca să nu să ţie în seamă cărţile de milă, dar cît pentru omul acesta poruncim şi hotărîm, cartea aceasta tot să să ţie în seamă şi porunca noastră ce scrie în cartea aceasta să stea nestrămutată şi omul acesta cu casa lui de-a pururea să aibă pace de toate dările, nimeni nici cît de puţin învăluială să n-aibă. 407 r. Şi drept aceia, poruncim şi domnia mea şi dumilorvoastre boieri şi voao slujitori cărei veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele la ţinuturi, unde s-ar întîmplă a găsi pă omul acesta să-i daţi bună pace, precum lui, aşa şi casii lui, de toate nevoile, pentru ca să trăiască nesupărat să-şi chivernisească capetele ca nişte săraci. Şi iarăşi mai poruncim ca să aibă pace de tot lucrul de beilic, de fîn gospod, de fîn de mezil şi de cai de olac, de podvozi şi de conace şi de alte de toate angherii. Şi voi uşari şi uşărei oaspeţi la casa lui să nu-i duceţi, nici tu şoltuze de Iaşi şi voi pîrgari căruţa lui şi ţolurile de la casa lui la beilic să nu le luaţi, că cine s-ar ispiti a-i face mai mult val, unii ca acie vor fi de mare certare. Insă de hîrtii numai într-acest an să aibă pace, scăpînd omul de la robie. Aceasta scriem. 7248 <1740>, iulie 18 1342 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă domnia mea m-am milostivit şi am dat şi am întărit şi am înnoit tuturor lăcuitorilor cîmpulungeni, pă a lor vechi obicei ce au avut din cărţi şi testamenturi ce au avut şi de la alţi domni ce au fost mai înainte de noi. /V întăi, pentru vama domnească, oricîte bucate ş-or duce ei în Ţara Ungurească să le vînză, sau şi pă la alte tîrguri, pă ce ar fi drepte bucatele lor nici o vamă să nu dea. Iar de ar face meşteşuguri ca să priimească bucate omeneşti între a lor să le mistuiască, sau de la alţii de ar cumpăra şi le-ar face că sînt drepte ale lor, atunci să va strica testamentul acesta, nici într-o samă nu s-a tine. ' 5 Aşijderea pentm mortasipie, pă obicei ce au avut, ori la ce tîrg ar merge şi ce-ar duce de vîndut sau ar cumpăra, să fie în pace de 576 mortasipie, nici de vită, nici de brînză, nici de sucmane, nici de alte de nimic mortasipie să nu dea. Aşijderea şi pentru oameni domneşti ce-ar merge la Cîmpulung, să aibă acest nart: copiii din casă, armăşăi, mai mult de trei galbeni ciobote să nu le dea şi aprodul doi galbeni şi măcar de s-ar şi ispiti să ia mai mult decît scrie într-acest testament, încă şi mai mult să nu le dea. Aşijderea şi pentru strînsul banilor, a civerturilor, sau a goştenii, pă obicei ce au avut, ori în care laturi şi lătunoi ale satelor, nime alţii din zapcii sau din alţi slugi vomiceşti, nimeni alţii mîna în bani să nu-şi bage ca să ia vrun ban de la cineva, nici să să ispitească la aceasta ca să strîngă banii, far decît numai vătămanii lor să aibă a strînge banii din toate laturile şi lătunoile satului, strîngîndu-i să-i dea la vătămanii din vatra satului şi ei să-i dea în mîna vornicilor şi de galben să-i dea cîte un potronic răsura, afară din răsura Visteriei, ca să fie pentru cheltuielile zapciilor, mai mult să nu dea. 07 v. Aşijderea şi pentru ematecul oilor lor, / aducîndu-le în toate emile încoace, în ţară, la ematec, pă obiceiul lor, ori la care branişte şi pre a cui moşie ş-ar ema bucatele, despre niminea nici o supărare să n-aibă, nici să-i oprească, ci volnici să fie a-şi ema bucatele şi nimărui nici o dijmă să nu dea, nici să să ispitească nimeni a le cere dijmă pentm ematec, nici boiar, nici călugăr, nici alţi nimeni, căci lor aşa li s-au făcut obicei, precum le scriu cărţile şi de la alţi domni ce au fost mai înainte de noi. Deci, iată că poruncim tuturor vameşilor şi mortasipi şi alte slugi domneşti, sau boereşti, sau alţi lăcuitori ai ţării, nimeni să nu să ispitească a le face mai mult zulum păste acest testament al domniii mele, că cine le-ar face mai mult supăr, bine să ştie că va fi de pedeapsă de la domnia mea. Şi aceste obicee, după cum s-au legat cu acest testament, să rămîe în veci stătătoare şi nimeni mai mult să nu să amestece pred listom gospodstva mi. 7244 <1736>, fevmarie 71 1 Publicat de T. Balan, Din istoricul Chnpuhingului Moldovenesc, Bucureşti, 1960, pp.293-294. 1343 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor cui cade a şti, pentm rîndul bîrsanilor ce sînt aşăzaţi aici în ţară, la Putna şi la Bacău, că iată că, fiind ei oameni 577 streini şi pentru ca să aibă osebire de altă ţară şi să nu fie mai mult călcaţi, domnia mea m-am milostivit asupra lor şi i-am tocmit cu rupta la cămară, ca să dea cu toţi bîrsanii 3.000 lei vechi într-un an şi aceşti bani să-i dea pe 4 civerturi, cîte 750 vechi la un civert, însă un civert să dea la mart şi al doilea civert la iunie şi al treilea civert la septemvrie şi al patrulea civert la dechemvrie, iar afară dintr-aceste 3.000 lei nimic mai mult să nu dea, nici văcărit, nici hîrtii pe drepte bucatele lor ce vor avea, nici alte angarii, nimic. Şi pentru ca să fie ei cunoscuţi dintr-altă ţară, li s-au dat şi peceţi roşii pe feţele lor, atîta căsaşilor, cît şi holteilor, însă şi ei să să ferească de vrun meşterşug, bucate de ţară pintre ale lor să nu să amistuiască, că, aflînd, vom strica mila şi tocmeala aceasta. Aşijderea, pentru obiceiul lor ce au avut păn acmu, iarăşi m-am milostivit domnia mea şi le-am întărit şi le-am înnoit cu acest testament, pentru goştină de oi, precum păn acmu, aşe şi de acum înainte vor da bîrsăneşte, cîte 6 bani de oae şi pentru tîrle, precum este obicei de dau cei streini, bîrsani de .altă ţară, aşa să dea şi aceşte. Aşijderea şi pentru pricini de bătăi, macar să facă şi sînge, gîlceve, datorii ce or avea între dînşii, sau orice pricină şi ce judecăţi ar avea, nimeri treabă cu dînşii să n-aibă, nici să-i judece, nici să-i certe, 408 r. nici să-i globească, / nici starostii de Putna, nici pârcălabii, nici căpitanii, nici alţi nimenea, far numai vornicii lor să aibă treabă cu dînşii şi a-i judeca şi a-i certa, iar pentru care pricini nu-i va putea el aşăza, or veni aici şi s-or judeca cu Divanul, afară din furtişag şi din morţi de om, carele să cuvin a să judeca cu Divanul. Aşijderea şi pentru miei şi alte bucate şi brînză, lînă, cergi, burci, ce ar aduce la Galaţi şi la alte tîrguri de vînzare şi orice ar vinde la oamenii noştri de ţară, nici un ban să nu dea, nici mortasipie, nici părcălăbie, de toate să aibă pace. Iar ce ar scoate să vînză în altă ţară, pe acele vor da vama obicinuită. Aşijderea, fiind ei oameni streini, neavînd moşii aici în ţară, le-am dat domnia mea voe, pă obicei ce au şi cîmpulungenii, ori pă a cui moşie ş-ar păşuna ei oile de toamnă şi de iarnă, despre nimeni opriţi să nu fie şi de vară pe loc slobod încă să n-aibă opreală, însă ferind ţarinile şi fîneţile şi nici . o dijmă nimărui să nu dea. Numai pă unde or ţinea ei stîne aşăzate păste vară, acolo vor plăti după tocmala ce s-or tocmi cu cei cu moşiile şi locuri de tîrle ce vor cumpăra aceştea bîrsani, cei streini bîrsani să n-aibă voe a întră păste tocmeala lor, nici să-i scoată, au să-i adaogă, nici să poată cei streini a cumpăra locuri înainte acestor bimici pămîntului. 578 Aşijderea şi pentru caii lor şi căruţele lor, să nu le ia nici carăle la podvozi, ci cu toţii să să ferească de dînşii. Şi toate aceste mai sus pomenite să stea nemutate şi poruncim tuturor boierilor şi slujitori, văzînd acest testament al domniii mele, toţi să să supue testamentului şi să urmeze poruncii, că carii ar îndrăzni a să amesteca, sau a să atinge cît de puţin de dînşii peste testamentul gospod, unii ca acie cu urgie să vor pedepsi. Aceasta scriem. 7248 <1740>, mart 1 dni 1344 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire pentru David jidov, argintar gospod, carele aflîndu-se nelipsit de la lucrul curţii gospod, iată că domnia mea am socotit şi i-am făcut chiverniseală pentru hrana lui, orice fel de negoţ ar aduce aici în Iaşi, l-am ertat de vamă mare şi camănă şi de bezmăn şi de mortasipie şi de părcălăbie şi de alte de toate. Aşijderea şi pe dînsul l-am ertat, să fie în scuteală de hîrtie şi de 8 v. toate dările, nimărui nimic să nu dea şi ori cu ce hrană s-ar hrăni / aici în tîrg şi pă la ţară, nimeni să nu-1 învăluiască. Pentru aceia şi dumneavoastră boiari şi voi slujitori şi vameşi şi alţii toţi să aveţi a vă feri de dînsul, să-i daţi bună pace, pentru ca să fie el numai pentru treaba lucrului domnesc. Aceasta scriem. 7245 <1736>, noiemvrie 28 1345 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire la toţi boerii i la toţi slujitorii care veţi unbla ori cu ce slujbă şi poruncă aici în tîrg, în Iaşi, pentru Năstasie feciorul Ghiorghe vătaf de săidăcari care, murind tată-său, l-am pus pe dînsul în locul tătîne-său a fi vătaf şi săidăcar, ca să fie de lucm gospod, la cămară. Iată că domnia mea m-am milostivit de l-am ertat de toate dăjdiile şi orînduiale care vor eşi păste an aici în tîrg, ori la ţară, de banii mptii, de chile, de ialoviţe, de cară de branişte, de salahori, de ghiaţă şi de alte dăjdi şi angării cîte ar fi pă alţii aici în tîrg, nimămi 579 nimic să nu dea, numai la vreme hîrtiilor, cînd s-ar întîmpla a fi, să aibă şi el a da ughi 1, iar mai multă supărare la nimic să n-aibă. Drept aceia, poruncesc domnia mea şi dumisale vel agă i vel căpitan za dorobanţi i altor slujitori, toţi să-i daţi pace, întru nimic să nu-1 supăraţi. Aşijderea poruncesc şi voao tuturor săidăcarilor, ca să fiţi supuşi şi să-l ascultaţi, să lucraţi la lucru gospod, cînd va fi lucrul şi vă vor chema, toţi să săriţi şi să-i agiutaţi, ori la cît lucru ar fi şi-ntru nimic cu breasla voastră să nu-1 amestecati, că cine i-ar face mai mult val va fi de certare. Aceasta scriem. Avgust 20, 7246 <1738> 1346 Carte dumisale Gligoraşco1 Costache vel comis, pentru branişte de vară de aici din tîrg Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele cinstit şi credincios boiarului nostru, Gligoraşco Costache vel comis şi pă cine va pune dumnealui, să fie volnic cu carte domniii mele a strînge branişte de vară aici în tîrg, pe obicei, du pă la crîşme i du pă la bresle şi nimeni să nu stea înpotriva cărţii domniii mele. 7249 <1741>, mai 20 1 In mss. greşit Dumitraşco. 1347 Carte dumisale tătar Aii aga, pentru vitele ce i s-au dat voe a le păşuna pă locul Moldovei \ Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor boerilor noştri, pentru dumnealui tatar Aii aga, 409 r. / carele slujind mai-nainte în oaste la măria sa Chiupruli zade şi viind cu carte măriii sale Aii paşii vezirul la domnia sa Costandin vodă pentru bucatele lui, să dea voe să le păşuneze pă locul Moldovii, i-au dat domnia sa Costandin vodă izvod cu pecete pă cîte bucate au arătat că are şi pe 40 de case a satului său, ca să aibă voe a le păşuna pă locul Moldovii şi să aibă pace şi de alîm. 580 Acum dar, viind şi domnia mea, arătîndu-ne cărţile lui şi izvodul domniii sale lui Costandin vodă, i-am dat şi domnia mea această carte, ca fieştecînd să aibă a scuti de alîm 40 de case şi o mie trei sute de vite şi cinci sute de iape şi dooă mii de oi, pă care face alîmul 100 lei 6 potronici, precum i-au scris şi izvodul domniii sale lui Costandin vodă. Şi pentru aceasta, poruncim boiarilor noştrii ce vor fi cu slujba alîmului la Orumbet olu, să-i daţi pace de alîmul acestor bucate şi case ce scriu mai sus, însă fiind drepte bucatele sale şi carte de la mîna dumisale să nu să ia. Aceasta poruncim. Let 7244 <1736>, martie 2 dni 1348 Carte lui Neculae ce-au fost jidov*-*. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiari şi la toţi slujitorii care veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele la..., facem ştire tuturor pentm acest om, anume Necolae ce au fost jidov şi s-au creştinat. Iată că domnia mea m-am milostivit şi l-am ertat de toate dările şi angariile oricîte or fi pre alţii în ţara domniii mele, el nimămi nimic să nu dea, ci să trăiască ca un sărac, cum ar putea. Pentm aceia, boiari şi voi slujitori, dacă veţi vedea carte domniii mele, să aveţi a-i da bună pace. Aşijderea şi voi săteni de unde ar hi traiul lui, încă să-i daţi pace, întru nimic cu voi să nu-1 amestecaţi, că cine i-ar face mai mult val păste carte domniii mele, unii ca aciia vor fi de mare certare de la domnia mea, într-alt chip nu va fi. Aceasta scriem. Let 7244 <1736>, ghenarie 19 Şi acest om, fiind jidov şi s-au botezat, i-am mai pus o pecete, ca să să ţie în seamă şi pentm hîrtii, să nu dea. 1349 409 v. Carte lui Ion ce-au fost jidov şi s-au botezat . Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mei pentm acest sărac de om, anume Ion Botezatul, de vreme că au venit la pravoslavnica lege, 581 fiind mai denainte fel de jidov. Iată că domnia mea m-am milostivit asupra lui şi, fiind un sărac, l-am ertat ca să aibă a da numai cîte 1 ughi la vreme cînd s-ar întîmpla hîrtii, dar de alte toate să aibă bună pace, atîta de civerturi, cît şi de alte de toate, măcar orice ar eşi pre alţi oameni, el niciodată mai mult decît acel galben alt nimărui să nu dea, nici să-i facă supărare nimeni şi cu munca lui unde ar merge să să hrănească, fiind şi cu copii, slobod să fie a să hrăni şi de la nimeni nici o învăluială să n-aibă. Şi drept aciia, poruncim domnia mea şi dumneavoastră boiari zlotaşi şi voao slujitori, toţi să aveţi a urma precum hotărîm mai sus şi de cătră ţărani încă să aibă pace, să nu-i tragă la nevoile lor, că cine i-ar face mai mult val va fi de certare. Aceasta scriem. Let 7249 <1741>, martie 15 1350 Carte pentru 20 de oameni ce sînt la Căşla Samaşîrului de pe Elan*5. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentru 20 de oameni ce sînt la Cîşla Samaşîrului, du pe Elan, care este a dumisale Cuciuc celebi zade Ismail efendi şi pentru bucatele dumisale ce are acolo la cîşlă şi să păşuneze pă locul ţării pînă la 3.000 de oi şi păn la cinci sute vaci cu boi şi păn la cinci sute de iape cu cai şi păn la 260 de stupi. Iată că domnia mea, pentru voia dumnealui Ismail efendi, am ertat pe aceşti oameni şi bucate de toate dăjdile, nici un ban să nu dea, nici pentru bucate, nici pentru oameni. Aşijderea şi doi prisecari ce vor fi la acei stupi iarăşi să fie în pace şi ertaţi de toate dările şi angariile, aşijderea şi feciorii acelor oameni, ce vor fi holtei, hîrtii să nu dea. Şi pentru ca să fie aceşti oameni cunoscuţi dintr-alţii, li s-au dat şi peceţi roşii pă feţe, ca oricînd s-ar întîmpla să iasă hîrtii pă ţară, ei să aibă pace. Drept aceasta, poruncim domnia mea tuturor celor ce veţi unbla cu slujbele mele la acel ţinut, toţi precum poruncim să urmaţi, că cine 410 r. le-ar face / ori cît de puţin supărare păste carte domniii mele să vor pedepsi cu urgie. Aceasta scriem. Let 7247 <1739>, iunie 3 dni 582 1351 Carte lui Ioniţă curelar gospod, pentru scuteală**. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiarii şi la toţi slujitorii care veţi unbla . ori cu ce fel de slujbe a domniii mele aici în tîrg, în Iaşi, facem ştire tuturor pentm Ioniţă curelar gospod, carele lucrează la cămara gospod. Iată că domnia mea m-am milostivit şi l-am ertat de banii rupţii şi de toate dările şi angariile, oricîte ar fi pă alţii în ţara domniii mele, de toate să fie în scuteală, nimămi nimic să nu dea, măcar orice greu ar fi pă ţară sau pre breasla curelarilor, despre toate să aibă pace şi tu vătafe de curelari şi voi curelari la nimic cu voi să nu-1 amestecaţi. Aşijderea şi tu vătaşă de vezetei şi voi vezetei de la grajdul gospod, voi încă să-l feriţi pă acest om, întru nimic să nu-1 trageţi la lucml grajdului, far decît el numai să fie de lucml cămării gospod. Pentm aceia, dumneavoastră boeri şi slujitori, toţi să-i daţi pace, că cine s-ar ispiti a-i face oricît de puţin val păste carte domniii mele, unii ca aceia vor fi de mare certare de la domnia mea. Let 7235 <1727>, iunie 6 dni 1352 Carte dumisale Gligoraşco Costache vel comis pentm părcălăbia de Branişte \ Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele cinstit şi credincios boiamlui nostru, dumisale Gligoraş Costache vel comis şi pă cine ar pune dumnealui pârcălab la Branişte, să fie volnic cu carte domniii mele a lua venitul părcălăbiii pă obicei, 2 potronici de caml cu vin şi 2 ocă vin şi 2 potronici de caml cu peştele şi 2 ocă peşte şi 3 potronici de caml cu băcălie şi 2 potronici de caml cu sare şi 2 ocă de sare şi 3 potronici de care vin ori cu postav, ori cu blane, ori cu bogasie şi 2 potronici de caml cu poloboace cu miere şi 2 potronici de caml cu horilcă şi 2 potronici de caml cu mere, sau cu nuci, sau cu perji şi 40 de mere şi 2 potronici de caml cu in sau cu cînepă şi 2 ocă in şi 2 potronici de caml cu cofe sau cu sticle şi 2 cofe şi 2 sticle de car şi 2 potronici de caml cu păcură şi 2 10 v. ocă păcură / şi 2 potronici de caml cu funii şi 2 legături funii şi 2 potronici de caml cu albii şi 2 albii, 2 potronici de caml cu uloi şi 2 583 ocă uloi şi 2 potronici de carul cu scumpie şi 2 potronici de carul cu lină şi 2 lini şi 2 potronici de carul cu oale şi 2 oale şi 8 potronici de plută ce merg pă Prut şi 2 potronici de luntri. Aşijderea şi pentru tălhari ce s-ar prinde în Branişte şi pentru şugubini şi morţi de om de s-ar întîmpla să să facă, tot dumnealui vel comisul să judece şi să globească, după obicei şi pentru pripasuri de ţară ori tătărăşti, ori de ce parte de loc s-ar întîmpla, să aibă a lua de cal cîte 1 ughi şi de bou cîte 1 leu şi de vacă cîte 2 potronici, după obicei. Deci, măcar boiari mare, sau dumneata vel armaş, sau vel sărdar, nimeni să nu fie volnic a giudeca, far numai dumnealui vel comisul. Pentru aceia, voi vomiceilor şi oameni care sînteţi lăcuitori du pă în satele du pă Prut, la Branişte, să aveţi a asculta şi a sări la toate ce v-ar porunci din poruncile domniii mele şi de s-ar întîmpla niscareva turci drumeţi sau de loc, de acolea, să facă nescareva gîlcevi, sau nescareva tîlhari facînd furteşaguri şi fugind, dîndu-vă ştire pârcălabul, îndată să săriţi şi să-i prindeţi şi să-i daţi în mîna pârcălabilor şi cu bună pază, ca să-i aducă aici, la dumnealui vel comisul. Iar care dentru voi n-ar asculta, iată că domnia mea am dat voe, pă unii ca aciia să-i certe şi să-i globească pă fieştecare după vina sa şi nimeni să nu stea înpotriva cărţii gospod. Let 7249 <1741>, iulie 1 1353 Carte de stărostie de jidovi de la Bîrlad*-1. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire domnia mea la toţi jidovii din tîrg din Bîrlad, iată că, după obiceiul vechi, precum au fost de altă dată mai-nainte vreme, am făcut domnia mea şi acum staroste de jidovi acolo, la Bîrlad, pă Marco feciorul lui Lazăr, de acolo din Bîrlad, fiind trebuitor de-a pururea pentm pomncile gospod ce sînt pă jidovi şi pentm folosul şi odihna voastră. Cămia i-am pomncit domnia mea să fie purtător de grije la toate nevoile voastre şi la cislile voastre şi să să afle el şi cu 2-3 dintre voi pă care iţi socoti şi toţi după cum or socoti ei să urmaţi, că care nu s-ar supune pomncii domniii mele, unii ca aceia vor fi de certare de la 411 r. domnia mea. Şi aşa toţi jidovii să-l aveţi în cinste, / ca pă un staroste, după obiceiul vostm. Aceasta scriem. Let 7247 <1739>, ghenarie-28 dni 584 1354 Carte dumnealui Iordache Cantacozino, pentm parte de sat dinn Costeşti, din ţinutul CemăuţuluP. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele cinstit şi credincios boiaml nostm, dumnealui Iordache Cantacozino biv vel vornic, să fie volnic cu carte domniii mele a stăpîni dreaptă moşie sa, a patra parte de sat de Costeşti, din ţinutul Cernăuţilor, în semnile după cum este stîlpită de hotărnicii cărei au hotărît acea parte despre răzăşii de acolo, care moşie îi este dumisale cumpărătură de la Apostol Mihuleţ căpitan. Şi de s-ar fi întins cineva a pune mîna pă venitul aceştii părţi de moşie, poruncim să pue la loc şi fînul ce ar fi cosit acolo far de ştire dumisale vornicului să aibă a-1 lua, de vreme că n-au întrebat de dumnealui şi nimeni să nu cuteze a să înpotrivi căiţii domniii mele. Iar cui ar părea cu strîmbul, să vie la Divan, să stea de faţă. Let 7250 <1741>, seotemvrie 4 dni 1355 Carte judelui de ţigani gospod lingurari \ Io Costandin Necolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele..., judelui de ţigani gospod lingurari, ca să fie volnic cu această carte a domniii mele a ţine şi a stăpîni pă ţigani de la ceata lui pă izvodul ce i s-au dat cu pecete gospod. Iar ei să aibă toţi a asculta de dînsul întru toate ce le-ar da învăţătură după poruncile gospod, iar alţii nime să nu să amestice la ceata lui, iar care ţigani din ceata lui ar unbla fugari, ca să aibă a-i căuta şi oriunde i-ar afla să aibă a-i lua şi să-i ducă la locul lor. Aşijderea şi pentm alţi ţigani lingurari streini şi far stăpîn şi eşiţi du pă într-alte ţări şi alţii ce i-ar afla nepuşi la izvoadele gospod ce sînt pecetluite să aibă a-i strînge la ceata lui şi să-i stăpînească şi să-i aducă la vomicei doamnei, să-i pue la izvod gospod. Iar ei toţi să aibă a asculta de giudele ce scrie mai sus, nimeni altul să nu să amestece, nici să-i supere, far de cît ei îşi vor da darea lor, după obicei, pe an. Pentm aceia, dumneavoastră boieri şi alţi slujitori ce veţi fi cu poruncile gospod şi pârcălabii du pă la tîrguri şi căpitani şi vomicei du pă în sate şi căpitanii, pă unde ar unbla aceşti ţigani lingurari în ţara 411 v. domniii mele pentru hrana lor, nimeni / de nimic să nu-i supere, nici să judece, nici să-i globească, far de cît numai judele lor să-i judece şi să-i globească şi gloabele ce ar fi la ceata lui să aibă a duce la vomicie gospojdei. Aşijderea şi voi olăcari, ori cu ce porunci veţi fi, caii lor de olac să nu luaţi, nici căruţele lor la niscareva podvoade să nu le ia, că toţi să le dea bună pace. Şi pă la păduri pă unde ar lucra la lemne, din cei cu moşiile lor să nu-i zeciuiască din vasele lor, căci lor aceia le este hrana, nici pă la tîrguri vamă din vase să nu le ia. Aşijderea şi pentru un mascur - doi ce ar avea după carăle lor, să aibă pace de desetină. Şi pentru lucru domnesc, ori la piatră, ori la trier, ori la săcere domnească, ori la grajduri gospod şi la ce lucru s-ar întîmplă, să aibă pace, căci domnia mea m-am milostivit şi i-am ertat de toate şi de pârcălabii hătmăneşti să aibă pace. Că cine s-ar ispiti a le face val păste carte domniii mele, vor fi de mare certare de la domnia mea. Aceasta scriem. Martie 11, 7242 <1734> 1356 Carte a dumisale vornicului Iordache Cantacozino, pentru nişte moşii Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la sfinţia sa cisntit părintele şi rugătorul nostru, chir Teofil episcop de Huşi şi la boiarii noştri, dumnealui Toader Lambrino biv vel medelnicer şi Nicolae Tiron vornicul de poartă, facem ştire pentru nişte moşii a dumisale vornicului Iordache Cantacozino, anume Pogoneştii, Petremăneştii, Răspopiţii, Teţcani, Porceştii şi o bucată de loc din hotarul tîrgului Huşilor şi alte părţi ce le-aţi hotărît în trecuţii ani din porunca noastră. Pentru carele spuindu-ne dumnealui vornicul că, cînd i s-au jăfuit averea dumisale, din Horodinca, de oştile moschiceşti, înprăştiind oştenii moschiceşti toate scrisorile dumisale de moşiile ce are, o seamă de scrisori pe o seamă de moşii s-au aflat, iar scrisorile ce au avut pe acele moşii, toate, înpreună cu mărturia hotamică ce i-au făcut şi cu ispisocul nostru, s-au răsărit. Ci, pentru aceia, iată că vă poruncim, văzînd carte domniii mele, să vă sculaţi şi să mergeţi acolo şi să cercaţi de jur împrejur semnele acelor moşii, pă unde ştiţi că aţi hotărît şi-n loc de stîlpi de piatră să 586 2 r. puneţi să sape nişte gropi, să fie semne pe unde veţi socoti / că să cade, de vreme că pe acele locuri pietrile nu stau, că le scot tătarii şi le iau. Şi facînd semne pe unde veţi socoti că să cade, să faceţi o mărturie în semne şi să trimiteţi aici, ca să avem ştire, să i să facă alt ispisoc gospod. Aceasta scriem. Mai 3 dni, 7249 <1741>’ 1 Vezi şi doc. nr. 162. 1357 Carte preoţilor de la biserica domnească din curte*l Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mei pentru rugătorii noştri preoţii de la biserica domnească din curte, iată că, socotind domnia mea pentru chiverniseala lor şi pentru ca să lipsească un obicei ce era obicinuit păn acum, de da atîta domnia, cît şi boiarii cei mari la mir, m-am milostivit domnia mea şi din osăbită mila noastră le-am făcut hotărîtă milă, ca de acum înainte să aibă ei a lua cîte 10 lei de sărbătoare, la 15 zile mari care sînt păste an, precum le arată anume la izvodul cu pecete domnească, afară dintr-alte zile sărbători la care li s-au dat pomozanie cîte 2 lei, acei bani, 2 lei, tot să li să dea de la Visterie, precum şi păn acum. Numai ei să fie trei preoţi la biserică şi să facă sfînta liturghie păste toate zilele, peste tot anul, nelipsit. Aşijderea şi pogonăritul de vii şi desetina de stupi păn la 50 matce, cîţi bani ar face, iar nici un ban pă aceste să nu dea, nici pogonărit, nici vedrerit. Şi le întărim mila aceasta cu acest testament al domniii mele, ca să fie la mîna lor stătător. Aşijderea şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine va milui Dumnezeu cu domnia pămîntului Moldovei, ori din seminţia noastră, sau dintr-alt neam strein, poftim pre iubiţii domni ca să nu lipsească această puţină milă ce-am făcut acestor preoţi, precum nici noi n-am stricat daniile şi miluirile altor luminaţi domni, ci mai vîrtos să întărească şi să miluiască, pentru a lor vecinică pomenire. însă de la 50 de stupi înainte, pă cîţi vor mai avea, să dea desetină boereşte, de 10 un leu. Aşijderea şi goştină de oi să aibă a scuti păn la 587 100 de oi, pă aceste bucate nici un ban să nu dea goştină, i in da se ne umişaet pred sim listom gospodstva mi. 7243 <1735>, fevruarie 241 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. XCV, doc. 85, în care scutirile sînt numai pentru 100 de stupi şi 150 de oi; publicat, cu unele deosebiri la numărul stupilor, de Costantin Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Bucureşti, 1888, p. 15. 1358 Carte preotului Ioan de la biserica du pă poartă, pentru un om de scuteală . Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor boiarilor noştri 412 v. şi slujitori, / cărei veţi unbla ori cu ce fel de slujbe şi porunci ale domniii mele la ţinutul..pentru un om far de bir ce va avea rugătorul nostru preorul Ioan de la biserica gospod de pe poartă. Iată că domnia mea m-am milostivit şi l-am ertat de civerturi, de chile, de ialoviţe şi de toate dările şi angheriile, oricîte ş-ar fi pe alţii în ţara domniii mele, el nimărui nimic să nu dea, far decît numai la vremea hîrtiilor, cînd s-ar întîmpla să iasă pe ţară atuncea va da şi el pecete de un galben, iar mai mult supărat să nu fie şi să fie în pace de cai de olac, de podvozi, de cară, de salahori şi, de toate beilicurile, nime întru nimic să nu-1 supere. Drept aceia, dumneavoastră boiari şi voi slujitori, daca veţi vedea carte domniii mele, toti să vă feriţi de acel sărac de om, să-i dati bună ' 3 3 7 5 pace, întru nimic să nu-1 supăraţi, nici trăsură pentru alţii să nu faceţi. Şi să aibă pace şi de fîn gospod şi de lemn şi de clacă gospod şi de fîn de mezil şi de conace şi de toate angariile, numai el să fie pentru treaba casii preutului de mai sus numit. Iar care nu s-ar supune cărţii domniii mele şi i-ar face mai mult val, unii ca aciia vor fi de mare /V certare de la domnia mea. Intr-alt chip nu va fi. Aceasta scriem. 7248 <1740>, ghenarie 2 dni 588 1359 Carte aprozilor, pentru tocmeala lor'}. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. înştiinţare facem tuturor cui să cade a şti, pentru rîndul aprozilor de divan, care breaslă precum au fost mai de cinste între alte bresle şi slugi ale curţii domneşti este cu adevărat şi de la o vreme încoace, lipsindu-se de mila domnilor, neavînd nici o căutare cu milă, s-au fost stricat de tot. Şi fiind vrere şi pofta noastră cu toate lucrurile a să chivernisi la starea obiceiului lor şi fieştecare rufet a să milui după măsura slujbii sale, n-am suferit nici pentm această breaslă a aprozilor a să pogorî la atîta necinste şi stricare, ci, după datoria domnilor şi a stăpînitorilor ce pururea să cade a privi şi a cerceta peste toţi supuşii săi şi cele bine aşăzate a le întemeia şi cele strămutate a le tocmi şi a le aşăza la starea lor cea obicinuită şi tuturor dreptate a le face, iată dar şi pentm aprozii divanului / socotind că să cade a fi miluiţi, i-am tocmit şi i-am aşăzat şi i-am odihnit cu această domnească mila noastră, cum mai jos arătăm. ■A, întăi, ca să să facă aprozi de divan să fie păn la 30 de oameni şi aceşti oameni vor fi la izvod cu pecete gospod, să dea de om numai 3 galbeni de om într-un an, pe doao civerturi, 1 ughi şi pol să dea la sfetii Gheorghie şi 1 ughi şi pol la sfetii Dimitrie, iar alt nimic mai mult să nu dea, nici hîrtii, nici un fel de angarii, orice ar fi pă altă ţară, /"V ei de toate să fie feriţi. Insă şi feciorii holtei să dea la hîrtii numai 1 ughi, mai mult să nu fie supăraţi. Şi să aibă pace şi de cai de olac, de podvozi, de conace, de chile, de ialoviţe, nici cu-n fel de angherii să nu să supere. Aşijderea şi desetină de stupi şi goştina de mascuri şi de oi vor plăti după nartul ce scrie la testamenturile ce sînt la Visterie de toată obşte. Numai şi ei, cu această milă ce s-au făcut asupra lor, să aibă datorie a-şi îndrepta breasla lor, ca să vie la stare ce-au fost şi mai dinainte şi să păzească slujba lor cu silinţă şi nevoinţă şi această aşezare a lor hotărîm, cu acest testament al nostm, ca niciodată altă strămutare să n-aibă, ce pururea să să păzească la aşăzămîntul ei neclătită. Şi poftim şi pă alţi luminaţi domni ce Dumnezeu îi va milui pă urma noastră la domnia acestei ţări, ca să nu strămute pă acest rufet de aşăzămîntul acesta, ci mai vîrtos să-l întărească, pentm a lor laudă şi pomenire vecinică. 5 S9 Şi s-au scris testamentul acesta la scaunul domniii mele din oraşul Eşilor, de Tănasie Măcărescul logofăt de taină. 7248 <1740>, aprilie 25 dni 1360 Carte Cerbului jidovului care face vutcă domnească . Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, dumneavoastră boiari şi voao slujitori care veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele aici, în Iaşi, şi pe afară, pe la ţinuturi, pentru Cerbul jidovul, feciorul ceauşului, carele face vutcă pentru treaba domnească. Iată că domnia mea m-am milostivit şi l-am ertat de vama mare şi de camănă şi de bezmăn şi de mortasipie şi de părcălabie şi de altele, de toate, nimărui nimic să nu dea. Aşijderea l-am ertat de toate dările şi angheriile cîte ar fi pă altă ţară, să fie scutit şi odihnit, nimărui nimic să nu dea şi unblînd păn ţară ca să să hrănească ori cu ce fel de hrană, 413 v. sau pă la iarmaloace, / despre nimeri să n-aibă nici o-nvăluire. Aşijderea şi caii lui de olac să nu-i ia, nici cu altele nimeni să nu-1 supere, că oricărei din boieri sau din slujitori nu vor asculta porunca domniii mele, cu pedeapsă să vor pedepsi. 7245 <1737>, mai 12 1361 Carte lui Franţ i a lui Ion, ungureni bărari*). Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele pentru aceşti doi oameni streini, anume Frânţi şi Ion, care au venit acmu din Ţara Ungurească şi sînt meşteri bărari, cu cărei domnia mea m-am milostivit şi i-am ertat ca să fie în pace de toate dările şi angariile cîte or fi pă alţii în ţara domniii mele, ei nimărui nimic să nu dea. Şi le-am dat domnia mea voe să să aşaze la oraşul acesta a laşului şi să-şi lucreze merşteşugul lor şi cu merşteşugul lor să se hrănească. Pentru aceia, dumneavoastră boiari şi voi slujitori care veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele, văzînd carte domniii mele, toţi să daţi pace acestor doi oameni, nime întru nimic să nu-i învăluiască, 590 că cine le-ar face vreun val păste carte domniii mele vor fi de certare de la domnia mea. Aceasta scriem. 7249 < 1741 >, fevruarie 5 dni 1362 • 14 r. Catastihu breslii pogrebacilor Ceata cioclilor a sfintei mănăstiri Treisfetitele, Vasilie Velichii, Grigorie Bogoslov, Ioan Zlatoust, care este făcută de bunul, creştinul Io Vasilie voevod domn ţării Moldovei, cu a sa cinstită doamnă Tudosca, la carele sfîntă mănăstire sînt moaştele sfintei preacuvioasei maicii noastre Paraschevii, aduse de acestaşi pravoslavnic domn răposat, Dumnezeu să-l ierte, ziditu-s-au această sfîntă mănăstire la cursul anilor de la Adam 7147, iar de la Hristos 1635 [!], meseţa mai 6, în Iaşi, înainte curţii domneşti, întru slava Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfînt, sfînta troiţă, în Dumnezeu amin. Samoil, cu mila lui Dumnezeu papa şi patriarh a marei cetăţi Lexandreii şi judecător lumii. Facem ştire cu această carte a patriarşiii noastre tuturor cui să cade a şti, pentru Mihalache starostele de ciocli şi pentm toţi cioclii cărei sînt la ceata lui de slujesc praznicul sfinţilor părinţi a Trisfeti-telor, iată că au arătat înainte noastră catastiful breslii lor, întărit de mulţi domni pravoslavnici a ţării Moldovei şi de sfinţi părinţi arhierei, mitropoliţi şi episcopi, aşijderea şi de fericiţi patriarşi Ierusalimului şi cu mare blestem lăsat ca să nu-1 strice nime obiceiul lor de cum este lăsat la catastiful lor, arătînd şi cărţi domneşti de milă şi de scuteală, ca să fie în pace de toate nevoile de cîte ar eşi pre alţii în tîrg. Deci, ei jăluiră cu mare jalbă, zicînd, cînd es boiarii şi slujitorii cu slujbă nu le ţin în seamă nici cărţile domneşti, nici obiceiul ce au legat la testament şi de multe ori îi scot şi la bani fară ştirea domnului şi le fac trăsură şi asupreală şi îi amestecă şi la alte socoteli şi mănunţişuri, ca să dea şi la lucm domnesc. Aşijderile, fiind ei holtei, neînsuraţi, au obicei ca să-şi facă din toate rufeturile cîte 4 ciocli şi 4 v. care de ce meşteşug ar fi şi ar lucra, să n-aibă aceia breaslă / a-i trage la nevoile lor şi ei tot nu-i lasă în pace şi-i trag ca să le dea ajutor la banii lor. Aşijderea, cioclul care să va însura, să n-aibă voe a lipsi din breaslă pînă la anul, pînă la praznic şi tot în scuteală să fie, ca şi cum ar fi neînsurat păn la praznic, iar la praznic să lipsească şi să scrie altul neînsurat în locul lui. Aşijderea şi din judeţile mireneşti, din boiari. să 591 n-aibă voe, nici treabă a globi sau a certa pre starostile, nici pre ciocli altul nime, far decît numai singur preosfinţitul mitropolit, ori pentru ce vină ar fi şi tot nu-i lasă în pace judeţile mireneşti şi le calcă şi acest obicei în tăria lor. Rugatu-s-au dar cioclii şi patriarşiii noastre ca să le întărim catastiful şi obiceiul lor, ca să nu-i risipească, că au fost mai nainte patru cete de ciocli, iar acmu au rămas numai 2 cete. Drept aceia dar şi patriarşia noastră, văzînd aşa, iată că le întărim şi de la noi obiceiul lor, cu putere sfintei biserici şi adeverim tuturor, de la mare păn la mic, veri boiari, veri slujitori, cărei vor ţine în seamă cărţile domneşti ce au starostii şi cioclii de scuteală şi obiceiul lor precum este legat la catastif şi le vor da pace, să fie ertaţi şi blagosloviţi cu toată casa lor şi să le dăruiască Dumnezeu ertare de păcate şi odihna la înpărăţia cerului. Iar care nu vor ţine în seamă şi ar amesteca pre ciocli la nescai dări, sau pă starostile lor, oricare ar fi, din zlotaşi, sau şi din rufeturi care i-ar trage la cisla lor, fiind de acel merşteşug, sau vornicii de tîrg, sau şoltuz cu pîrgarii le-ar trage ceva, sau ceauşul neguţitorilor i-ar amesteca la schimb, sau vătaf de călăraşi, sau alţii fie cine ar fi îndemnători şi stricători obiceiului lor şi i-ar amesteca la nevoi, sau la lucru domnesc, la gunoi, la ghiaţă, la coasă, la secere, sau la podvozi, sau la cărăuşi nefiind cărăuşi, sau la fîn de branişte, sau la salahori, ori la schimburi, sau fie la ce socoteală i-ar amesteca cu altă ţară, unii ca aciia să fie neertaţi şi trecleţi şi blestemaţi 415 r. de Dumnezeu şi de maica precista şi de 12 / apostoli vărhovnici şi să fie legaţi şi afurisiţi de 318 părinţi din cetate Necheii şi de toţi sfinţii, aşijderea şi de patriarşia noastră. Şi-n viaţa lor să dobîndească cutremurul lui Cain şi sugrumare Iudii vînzătorul lui Hristos; piatra, hiarul, lemnul, toate să să risipească, iar trupurile lor să stea în veci legate şi-n cea de apoi să ocineze focul cel nestins şi viermii cei neadormiţi, ca nişte lacomi şi neiubitori de binele creştinesc. Aşijderea şi Mihalache starostile să fie neschimbat din stărostia cioclilor pînă la moarte lui, precum scrie la carte sfinţiii sale chir Ghedeon mitropolitul, iar cărei n-ar ţine în seamă aşa şi acie să rămîe supt blestemul legaţi cărei scriem mai sus şi afurisiţi, amin. 7223 <1715>, avgust 1363 Catastih de ciocli, ceata sfintei mănăstiri a Tresfetitele, din Ţara Moldovei, din tîrg din Iaşi. Cu învoirea părintelui şi cu sporirea fiiului şi cu săvîrşirea duhului sfînt, înnoitu-s-au preveleiia aceasta în zilile bunului şi creş- 592 tinului şi de Hristos iubitorului, pravoslavnicul domn Io Antonie Roset voievod, cu milă de la Dumnezeu domnul ţării Moldovei şi tuturor bun stăpîn, în anul dintăi a domniii măriii sale, la cursul anilor di-nceputul lumii 7184, iar de la naşterea domnului Dumnezeu şi a mîntuitorului nostru Isus Hristos 1676, a noao lună a domniii măriii sale, în luna lui avgust 20 zile. <1676, august 20> [a.—] Smeritul Dosofîtei, arhiepiscop şi mitropolitul Sucevei şi a toată Ţara Moldovei, de la domnul Dumnezeu şi mîntuitorul nostru Isus Hristos pace şi sănătate şi ertare de păcate vă poftim, iar de la smerenia noastră blagoslovenie vă dăruim tuturor pravoslavnicilor care sînteţi lăcuitori aici în tîrg, în Iaşi, şi altor tuturor pretutindenea întru toată de Dumnezeu fericită ţară Moldova, alor noştri întru Hristos 5 v. sufleteşti fii / facem ştire. Adecă au venit înainte noastră al nostru sufletesc fiu, dumnealui Pavel starostile de ciocli de la sfînta mănăstire de la Treisfetitele şi cu toţi voinicii breslii sale, cu ciocli, şi toţi cu o fire, cu multă umilinţă şi cu bună smerenie, cu un glas şi cu o voe poftit-au de la noi înnoirea privileii breslii sale ce este obicinuită de veac. Deci, noi, după pofta lor, înnoit-am privileiia lor de pe izvodul blagoslovenii preasfinţitului părintelui nostm chir Dosofîtei patriarhul sfintei cetăţi a Erusalimului şi a toată Palestina, fiind sfinţia sa venit de la sfînta cetate, de la Ierusalim, aici în tărg, în Iaşi, pentm cercetarea pravoslaviei, în zilele creştinului pravoslavnic Io Ştefan Petră voevod domnul ţării Moldovei, fiind atunci la cursul anilor di-nce-putul lumii 7182, în luna iulie, în 9 zile. Găzduind sfinţia sa de mai sus pomenitul părinte patriarhul la sfînta mănăstire la Sfetii Sava şi fiind şi atunci la scaunul Mitropoliii Sucevei mitropolit şi întîmplîndu-ni-să noao într-acea dată a fi venit noi de la gazda noastră la gazda sfinţiii sale şi depreună fiind noi cu sfinţia sa, venit-au înainte sfinţiii sale părintelui patriarhului şi înainte noastră Vasilie Gealalău starostele de ciocli a sfinţiii sale a Precestii şi cu toţii voinicii breslii sale, cu cioclii, cu pominee şi cu bună smerenie şi cu multă umilinţă şi au poftit de la sfinţia sa părintele patriarhul să le înnoiască sfinţia sa părintele patriarhul privileiia breslii lor cea de veac, jăluind Vasilie starostile de ciocli mai sus pomenit a sfinţiii sale Precestii pe slujitorii care sînt cu slujbe domneşti aici la tîrg, la Iaşi, cum ei nu ţin în seamă pro velei ia lor cea de veac, care preveleie au ei breslii sale de întăritură, de milă şi de scuteală, de la fericiţi pravoslavnicii de mult răposaţi domni şi nici de 6 r. blestemul preosfînţiţilor mitropoliţi şi a sfinţilor arhierei, / a celor de demult, nu să spămîntează, ca nişte prestîlpnici şi streinaţi de mila lui 593 Dumnezeu sfînţiii sale, ci-i trag la toate dările şi angheriile şi lucruri domneşti şi la alte mănunte, ca şi pe alte bresle, pururea le fac val şi trăsuri, far de ştirea domnului. Deci, sfinţia sa părintele patriarhul, cu noi dinpreună, socotit-au cum această breaslă a cioclilor nu este ca alte brele, ci aceşti nevoitori ciocli sînt volnici holtei, neînsuraţi şi breaslă foarte de treabă, pentru îngroparea morţilor, a săracilor şi a streinilor acelora ce mor aici în tîrg, în Iaşi, pre uliţe şi pe supt garduri, prin gunoaie, pre toţi îi strîng şi-i grijesc şi-i îngroapă precum să cade. Singuri cu mînele sale rădică patul cu oasele şi pre umerele sale îi duc la sfînta biserică şi din mila creştinilor celor îndurători şi dintr-al său prilej cheltuesc de acoperea oasele cu pînză şi plătesc preoţilor de-i astrucă, gropile cu mînule sale le sapă. Aşijderea şi trupurile celor periţi, carele pier aici în tîrg, în Iaşi, la locul cel de pierzare, pentru vina sa, cu porunca domnului, trupurile acestora 2 zile străjuesc şi a treia zi îi îngroapă. Deci, pentru aceasta socotit-au sfinţia sa părintele patriarhul că această breaslă este foarte breaslă de treabă bună, de care lucru foarte i-au lăudat pre aceşti nevoitori ciocli şi i-au blagoslovit şi le-au înnoit preveliia breslii lor cu mare tărie. Nimic n-au adaos sfinţia sa părintele patriarhul, nici au scăzut, ci numai întreagă şi deplin, precum au fost de veac. Şi cu mare blestem şi afurisanie asupra celor necunoscători boiari şi slujitori care vor fi ori cu ce slujbe domneşti aici la tîrg, la Iaşi, şi nu vor ţine în seamă preveleia aceasta ce li s-au înnoit cu blagoslovenia sfînţiii sale părintelui patriarhului, ce le vor face val şi trăsură, aşijderea şi asupra acelora ce scot la lucruri domneşti şi la alte mănunte, asupra celora ce vor călca porunca ce este scrisă în prevelie. 416 v. Şi pentru mare tărie şi credinţă, iscălit-au sfinţia sa părintele / patriarhul preveleia breslii cioclilor a sfînţiii sale precestii şi am iscălit şi noi. De care lucru, la cursul anilor di-nceputul lumii 7184, la ai domniii măriii sale bunului şi creştinului şi de Hristos iubitorului, pravoslavnicul domn dintru-ntăiul preveliii aceştia zise, Io Antonie Roset voevod, cu mila lui Dumnezeu domnul ţării Moldovei şi tuturor bun stăpîn, arătatu-s-au măriii sale preveliia breslii cioclilor a sfînţiii sale precistii, înnoit de sfinţia sa părintele de mai sus pomenit de multe ori, chir Dosoftei, patriarhul sfintei cetăţi a Ierusalimului şi a toată Palestina. Deci, şi măriii sale plăcutu-i-au preveliia aceasta bine înnoită şi cu bună învoire, de la inimă curată, cu gînd bun, osîrdie de mult avînd măria sa cum ca să-i rămîe pomană bună şi nume bun pre urmă, precum au rămas a mulţi fericiţi de demult pravoslavnici răposaţi ai 594 ţării Moldovei, aşa şi măria sa asemene vrind, ca un domn bun şi milostiv, de poruncile lui Dumnezeu sfînţiii sale plinitor şi tuturor obi-ceilor celor bune a ţării Moldovei înnoitori şi întăritor, înnoit-au şi măria sa şi au întărit toate preveliile breslii cioclilor, a tuspatru cetele. Deci, cum în preveliie cioclilor a sfînţiii sale Precestii, aşa şi într-această prevelie a cioclilor a Tresfetitele, osebită a măriii sale carte le-au dat. cu pecete mică şi cu cinstită iscălitura măriii sale, de milă şi de scuteală şi de tăria lor în veci, care cinstită carte este scrisă în preveliia aceasta înainte şi s-au milostivit măria sa de i-au ertat de toate dările şi angheriile de cîte sînt pre acest oraş şi pre alte bresle, de zloţi, de lei şi de talere şi de galbeni şi de dajde şi de lucru domnesc şi de alte mănunte de toate. Deci şi noi, după porunca măriii sale, blagoslovitu-i-am şi le-am întărit preveliia precum au fost de veac, cu mare blestem şi afurisanie, ca să le fie lor la toate trebile sfintei besereci de tărie şi a sfîntului praznic 17 r. şi la alte obicee a lor, nimic din obiceiul cel bătrîn / şi din obicina lor nime să nu-i scoată, ci numai să le fie grijă de trebile pravoslavnicilor creştini, cine să va pristăvi din oameni denainte, ca să aibă ei a petrece cu făclia şi cu lumini şi ei singuri să rădice patul cu oasele şi să le ducă la sfînta biserică, întru slava lui Dumnezeu şi lauda norodului omenesc pravoslavnic şi pentru ertarea păcatelor celui pristăvit. Aşijderea şi acest obicei să să ţie, starostile cu fraţii să aleagă să pue vătaf cu toţii. Aşijderea, ca să aibă ei a griji şi a îngropa pe toţi oamenii care să vor pristăvi în oraş, aici în Iaşi, ori bogat, ori sărac, mai vîrtos pre oamenii cei streini şi nemernici care nu vor avea pre nime să-i grijască la moartea lor, ca să le fie foarte grijă de aceşti de toţi a-i îngropa. Aşijderea şi pentm oamenii ce vor fi de perire cu învăţătura domniii şi le vor tăia capetele la locul cel de pierzare, ca să aibă a-i strejui pînă a treia zi şi să-i îngroape şi pre alţii cărei vor peri aici în oraş, ca să-i îngroape, numai cu cei den afară din oraş să n-aibă treabă. Iar de va fi ţigan, fie perit şi în oraş, ca să n-aibă treabă acolo cioclii. De aceste de toate cîte mai sus scriem, de toate să le fie grijă, după obicina cea bătrînă. Pentm cine va veni să să scrie cioclu la breaslă: Aşijderea, pentru tocmeala cioclilor, cine va veni şi să va pleca breslii şi nu va fi scris la alte bresle, ca să fie volnic a-1 scrie, fie şi ucenic la meşter, iar berbeniţa lor să nu fie nimica, pentm căci că nu sînt ei ca alte bresle de meşteri. 595 Aşijderea, obicei are starostile, de veac, a scrie cîte patru ciocli de la toate breslile de meserelile tuturor, a tot felul de merşteşug, din blănari, din croitori, den ceprăgari, din croitori de abale ce să chiamă abagieri, din săraci ce să zic săidăcari, din zlătari, din cizmari, din soponari, din curelari, din mesercii, din olari, din tărsănari, din teslari, 417 v. / din şelari, din lăcătuşi, din pînzari, din pietrari, din stoleri, din surănari, din tălpălari, din bărbieri şi dintr-alte meserele, din toate. Deci, precum au din veac, aşa să fie şi de acmu înainte în veac şi din făclieri, ca şi dintr-alţii din toţi. Aşijderea, de la sfînta mănăstire de la Golia în jos, să aibă treabă şi să fie volnic a scrie ciocli starostile de la sfinţia sa Precista şi starostile de la sfeti Ioan Zlataust, iar starostele de la sfeti Ioan Crăstitel şi starostile de la Tresfetitele să n-aibă treabă în jos. Aşijderea de la sfînta mănăstire de la Golia în sus, ca să aibă treabă şi să fie volnici a scrie ciocli starostile de la sfeti Ioan Crestiteli şi starostile de la Treisfetitele, iar starostele de la sfinţia sa Precista şi starostele de la sfetii Ioan Zlatoust să n-aibă treabă în sus. A scrie starostile volnic să fie, cum pre meşter, aşa şi pre ucenic, fară voia meşterului. Aşijderea, cioclul care să va însura să n-aibă voe a lipsi din breaslă pînă la anul, păn la praznic, şi să fie în pace de dări şi de lucru domnesc şi de toate mănunte, de toate, ca şi cum au fost neînsurat păn la praznic. Iar de la praznic să lipsească acel însurat şi să scrie în locul lui altul neînsurat. Pentru gloabă şi certarea starostelui şi a cioclilor. Aşijderea, nime din judeţile mirineşti, din boiari, să nu aibă voe nici treabă a globi sau a certa pre starostele, nici pre ciocli, numai preasfmţitul părinte mitropolitul, iar altul nime, ori pentru ce vină. Aceasta toţi să o ştiţi. Cine va sări spre starostele, gloabă trei talere şi o sută de toiage la pămînt. Cine va sări spre vătaful, gloabă ughi 1 şi 50 de toiage. Cine va da palme untul altuia, 15 potronici gloabă şi 50 de toiage. 418 r. Cine va lovi cu pumnul în mai, 1 taler. Iar carele din cei tineri nu va veghe voe celor mai bătrîni, să-i dea cinzeci de toiage la pămînt. Carele din ciocli va merge la alt judeţ şi nu va merge la starostele, să-i dea o sută de toiage. Iar carele din ciocli nu va asculta de starostele şi va vrea să strice breasla, acela cioclu să fie treclet şi proclet şi afurisit şi din breaslă să fie lepădat ca o oaie rîioasă din turmă. 596 Iar la praznic să dea tot cioclu cîte un ort. să fie de treaba praznicului. Aşijdere, cine să va amesteca să strice această tocmală care mai sus scriem şi să-i scoaţă din obicina lor, sau să le facă alte obicee carele n-au fost păn acmu, sau cărei boiari sau slujitori îi vor trage ori la ce dare, sau la lucru domnesc, sau la alte mai amănunte şi nu le vor da pace, ci le vor face val şi asupreală şi trăsură, acelora tuturor, oricine ar fi, zicem depreună cu sfinţia sa părintele Dosoftei întru tot osfmţitul patriarhul sfintei cetăţi a Erusalimului şi a toată Palestina, aşa şi blagoslovenia noastră blestemăm şi afurisim pre acei prestîpnici stricători de acest obicei bun ce scrie în prevelia aceasta şi zicem să fie ei trecleţi şi procleţi şi anaftima şi maranafta şi blestemaţi de domnul Dumnezeu cela ce au făcut cerul şi pămîntul şi toate văzutele şi nevăzutele, de Isus Hristos şi de maica sfînţiii sale, sfînta Precesta şi de sfîntul Ioan Botezătorul şi de 12 sfinţi apostoli din care sînt 4 evan-ghelişti, Maftei, Marco, Luca, Ioan şi de toţi apostolii şi de 318 sfinţi părinţi carele au fost la săborul dintăi, în cetate în Nicheia şi de toţi sfinţii. Şi la înfricoşatul judeţ a domnului dumnezeu, a lui Isus Hristos, să le fie pîrîşi sfinţii stăpînii cioclilor acestora, treisfetitele Vasilie Velichii, 8 v. Grigorie bogoslov, Ioan Zlatoust. Şi-n trupurile lor, / aproape de ocalnica moarte lor, duhul necurat să între, să-i răsbească şi să-i sdrobească, să alerge pe uliţile Iaşilor dezbrăcaţi, goli cu totul, răcnind şi ţipînd, să-i prinză cioclii să-i lege şi la cumplita şi straşnica moarte lor să n-aibă parte de sfînta preceştanie şi de prohod, ci să moară negrijiţi, păgîneşte. Iar după ocalnica moarte lor, să fie legaţi cu trupul şi sîndiţi cu sufletul, trupurile lor să fie legate şi nici odinioară dezlegate şi-n veacul acesta şi-n cel viitori; hierul rugineşte, piatra mucezeşte, lemnul putrezeşte, iar trupurile acelor duşmani să nu putredească, nici să să strice, ci să stea întregi, neclătite, negre şi uscate şi înpuţite, să fie ei afurisiţi. Şi după înfricoşatul judeţ al lui Dumnezeu sfînţiii sale, amărîte sufletele lor, dinpreună cu a lor pedepsite trupuri, în muncile iadului să să sălăşluiască, în sălaşul Satanii, întru întunerec osebit, în focul nestins, în viermii neadormiţi, dinpreună cu ocalnicul Iuda şi cu trecletul Arie şi cu măciteli şi cu toţi ereticii, acolo în veci nesfîrşit să să muncească, amin. [b.-] Io Antonie Roset voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la toţi slujitorii cîţi veţi fi cu toate slujbele domniii mele aici la tîrg, la Iaşi, dămu-vă în ştire, daca veţi vedea 597 carte domniii mele, iar voi toţi ca să aveţi a lăsa in pace pre aceşti nevoitori ciocli a Triisfetiteli ceată, de dajde, de zloţi şi de lei şi de talere şi de galbeni şi de podvozi şi de branişte, de fîn şi de gunoi şi de ghiaţă şi de toate dările şi angheriile cîte sînt în tîrg în Iaşi şi pre alte bresle, ei să fie în pace de toate, pentru căci m-am milostivit domnia mea de i-am ertat pre dînşii de toate cîte mai sus sînt scrise, numai ca să fie ei de îngropatul oaselor pravoslavnicilor creştini. Aşijderea, după a noastră viaţă, pre cine va alege Dumnezeu a fi 419 r. domn într-această ţară, în Moldova, tocmirea noastră ce-am tocmit / şi au aşăzat acestor nevoitori ciocli care strîng oasele celor morţi şi a celor periţi, ca să aibă a întări şi ei, cum şi noi. Iar cărei s-ar ispiti a strica întocmirea aceasta, să fie asupra aceluia blestemul şi afurisanie precum au afurisit sfinţia sa părintele patriarhul de Ierusalim, alesul Dosofîtei, care afurisanie este scrisă în prevelie de ciocli a sfinţiii sale Precistii şi blestemul şi afurisanie precum au afurisit sfinţia sa părintele Dosoftei mitropolitul Sucevei, care afurisanie este în preveleia aceasta a Tresfetitele mai sus scrisă, ci ca să aibă a tocmi şi a întări, ca să fie pomeniţi şi acie ca şi noi. Iar ce slujitor să va ispiti întru ceva a învălui păste carte domniii mele, bine să ştie că acela slujitor de mare certare va fi de la domnia mea şi de la domnii ce vor fi în urma noastră. 7184 <1676>, avgust 20 1364 Hrisant, cu mila lui Dumnezeu patriarh a sfintei cetăţi Ierusalimului şi a toată Palestina. Facem ştire cu această carte a patriarşii noastre, tuturor cui să cade a şti, pentru Antonie starostele de ciocli şi pentru toţi cioclii cărei sînt la ceata lui de slujăsc praznicul, a sfinţilor a Treisfetitele, iată că au venit înainte noastră, arătînd catastih breslii lor întărit de mulţi 7 ? domni pravoslavnici a ţării Moldovei şi de sfinţii arhierei mitropoliţi şi episcopi, aşijderea şi de sfinţia sa părintele nostru, fericit răposatul chir Dosoftei patriarhul de Ierusalim şi cu mare blestem legat cine le-ar strica obiceiul cioclilor de cum este legat la catastihul lor, arătînd şi cărţile domneşti de milă şi de scuteală, ca să fie în pace de toate cîte ar eşi pre alţii în tîrg. 429 v. Deci, ei jăluiră cu mare jalbă, / zicînd, cînd es boiari şi alţi slujitori cu slujbe, nu le ţin în seamă nici cărţile domneşti, nici obiceiul ce-i legat la catastif şi de multe ori îi scot şi la bani far de ştire 598 domnilor şi le fac strînsură şi asupreală şi-i amestecă şi la alte mănun-ţişuri şi la lucru domnesc. Aşijderea, fiind ei holtei, neînsuraţi, au obicei de toate rufeturile să-şi facă ciocli şi care de ce meşteşug ar fi şi ar lucra, să n-aibă acea breaslă a-i trage la nevoile lor şi ei tot nu-i lasă în pace, ci-i trag ca să le dea ajutor la bani. Rugatu-s-au dar şi patriarşiii noastre, ca să le întărim catastiful şi obiceiul lor, ca să nu să risipească, că au fost patru cete de ciocli, iar acmu au rămas numai 2 cete. Drept aceia dar şi patriarşia noastră, văzînd aşa, iată că le întărim obiceiul lor cu putere sfintei bisereci şi adeverim tuturora, de la mare păn la mic, veri boiar, veri slujitor, cărei vor ţine în seamă cărţile domneşti ce au cioclii de scuteală şi obiceiul lor pă cum este legat de catastif şi vor da pace cioclilor, să fie ertaţi şi blagosloviţi cu toate casele lor şi să le dăruiască Dumnezeu ertare de păcate şi în odihna cea de veci, la înpărăţia cerului. Iar care nu vor ţine în seamă şi ar amesteca pă ciocli la niscai dări, ori cărei ar fi, zlotaşi ori alte rufeturi cărei i-ar trage la cisla lor, fiind de acel meşteşug, sau vătaful de cărăuşi, sau vornicii de tîrg, sau fie cine ar fi îndemnător şi stricător obiceiului lor şi i-ar amesteca la nevoi şi la lucru domnesc, la gunoi, la ghiaţă, la coasă, la secere, sau la podvozi, sau la cărăuşii, nefiind cărăuşi, sau la fîn de branişte, sau la salahori, sau la fie ce socotele i-ar amesteca cu altă ţară, unii ca aciia să fie trecleţi şi procleţi şi blestemaţi de Dumnezeu şi de maica precista şi de 12 apostoli vărhovnici şi să fie legaţi şi afurisiţi de 318 oteţi din cetate Nichiei şi de cătră 7 soboară a toată lumea şi de patriarşia noastră şi parte să aibă cu Iuda şi cu trecletul Arie. Piatra, herul, lemnul, toate să să risipească, iar trupurile '0 r. lor să stea în veci legate şi afurisite / şi în viaţa lor să dobîndească cutremurul lui Cain şi sugrumare Iudii, ca nişte călcători de poruncile lui Dumnezeu şi ca nişte lacomi şi nesăţioşi şi neiubitori de binele creştinesc şi cea de apoi să oîncineze în focul cel nestins şi viermii cei neadormiţi, în munca iadului, amin. 7222 <1714>, fevmarie 18 1365 Io Costandin Duca voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiari şi la toţi slujitorii cărei veţi unbla ori cu fie ce slujbă a domniii mele aici în tîrg, în Iaşi, dămu-vă în ştire, daca veţi vedea carte domniii mele, iar voi toţi să aveţi a lăsa în pace pre toţi cioclii de aici din tîrg, din Iaşi. de dajde. de zloţi, de lei. de 599 talere, de galbeni, de podvozi, de branişte, de fîn, de gunoi, de ghiaţă şi de alte dări şi angherii, de toate cîte vor fi pre alţii aici în tîrg, aici şi despre alte bresle ei să fie în pace de toate. Deci, domnia mea m-am milostivit de i-am ertat de aceste de toate cîte mai sus scriem, precum au fost şi de alţi răposaţi domni ce au fost mai-nainte de noi, numai să poarte grijă oaselor a le astruca după obiceiul nostru. Aşijderea şi după viaţa noastră şi domnie, pre cine domnul Dumnezeu va alege a fi domn într-această ţară a Moldovei, tocmirea noastră şi aşăzare ce s-au aşăzat, precum şi alţi domni mai dinainte de noi au tocmit şi au aşăzat, să nu strice. Iar carele s-ar ispiti să strice tocmeala aceasta, să fie asupra aceluia precum au legat şi au afurisit şi sfinţia sa părintele Dosoftei patriarhul sfîntului Ierusalim. Ci toţi să aibă a întări ca să fie pomenit în veci. Iar ce slujitor s-ar ispiti a-i învălui măcar cît de puţin, va fi de mare certare de la domnia mea. Intr-alt chip să nu fie. 7210 <1693>, avgust 12 1366 Io Antonie Costandin voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia la boiari şi la toţi slujitorii cărei veţi unbla cu toate slujbele domniii mele aici în tîrg, în Iaşi, dămu-vă în ştire, daca veţi vedea carte domniii mele, iar voi toţi să aveţi a lăsa în pace pă toţi cioclii de aici din tîrg, din Iaşi, de dajde, de zloţi, de lei, de talere, 420 v. de galbeni şi de podvozi / şi de branişte şi de fîn, de gunoi, de ghiaţă şi de toate dările şi angheriile care vor fi aici pă tîrgul domniii mele şi pă alte bresle, ei să fie în pace, pentru căci domnia mea m-am milostivit şi i-am ertat de toate cîte mai sus scriem, precum au fost şi la alţi domni mai-nainte de noi, numai să fie de grija oaselor a le astrucare, iar de altele de toate să fie în pace. Aşijderea şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine va alege Dumnezeu domn a fi aici în Ţara Moldovei, tocmirea ce am tocmit şi am aşăzat acestor nevoitori ciocli care strîng trupurile acelor morţi şi a celor periţi, ci să aibă a întări şi ei ca şi noi. Iar carele să va ispiti a strica tocmirea aceasta, să le fie trupurile precum au afurisit părintele Dosoftei patriarhul Ierusalimului, ci să aibă a-ntări şi a-ntocmi, ca să fie pomeniţi şi acei domni ca şi noi. Iar care slujitor s-ar ispiti întru ceva a-i învălui peste carte domniii mele, bine să ştie că de mare certare vor fi de la domnia mea. într-alt chip nu va fi. 7204 <1696>, fevruarie 20 600 1367 Io Mihai Răcoviţă voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiari şi la toţi cărei veţi unbla cu toate slujbele domniii mele aici în tîrg, în Iaşi, dămu-vă ştire tuturor, daca veţi vedea carte domniii mele, iar voi toţi să aveţi a lăsa în pace pă toţi cioclii de aici din tîrg, din Iaşi, de dajde, de zloţi, de lei, de talere, de galbeni, de podvozi, de branişte, de fîn, de gunoi, de secere şi de toate dările şi angheriile cîte vor fi pe alţii în ţara domniii mele şi aici în tîrg, în Iaşi şi pe alte bresle, ei să fie în pace de toate cîte mai sus scrie. Căci domnia mea m-am milostivit şi i-am ertat pre dînşii, precum au fost şi la alţi domni ce au fost mai-nainte de noi, numai ei să fie de grija oaselor a le astruca, iar de altele de toate să fie în pace. Aşijderea şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine Dumnezeu va alege a fi domn aici, în Ţara Moldovei, tocmirea noastră ce-am tocmit şi am aşăzat acestor nevoitori ciocli cărei strîng trupurile acelor morţi şi a celor periţi să aibă a întări şi ei cum şi noi. Iar care slujitor să va ispiti întru ceva a-i învălui întru ceva păste carte domniii mele, bine să ştie că de mare certare va fi de la domnia mea. 7211 <1703>, fevmarie 11 1368 121 r. Io Nicolae Alixandm voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiari şi la toţi slujitorii care veţi unbla cu toate slujbele ale domniii mele aici în tîrg, în Iaşi, dăm ştire tuturor, daca veţi vedea domniii mele iar voi toţi să aveţi a lăsa în pace pe toţi cioclii de aici din Iaşi, de dajde, de zloţi, de lei, de talere, de galbeni, de podvozi, de branişte, de fîn, de gunoi, de ghiaţă şi de toate dările şi angheriile de cîte vor fi pre alţii în ţara domniii mele şi aici în tîrg, în Iaşi şi pre alte bresle, ei să fie în pace de toate. Căci domnia mea m-am milostivit şi i-am ertat pe dînşii, pă cum au fost şi la alţi domni ce au fost mai denainte de noi, numai să poarte grijă să astmce oasele oamenilor prestăviţi şi a celor periţi şi mai vîrtos a celor săraci şi nemernici, iar de alte de toate să fie în pace. Aşijderea şi în urma noastră pre cine va milui domnul Dumnezeu cu domnia noastră a Moldovei, poftim să nu strice tocmirea noastră ce am tocmit şi am aşăzat acestor nevoitori ciocli carele strîng trupurile 601 acelor morţi şi a celor periţi, ci ca să aibă a întări şi a milui, cum şi noi, pentru a sa vecinică pomenire. Iar cărei s-ar ispiti a strica tocmirea noastră ce am tocmit şi am aşăzat, să fie blestemul asupra acelora, precum au afurisit şi sfinţia sa răposatul chir Dosoftei patriarhul de Ierusalim. Deci, toţi să aibă a întări, iar care s-ar ispiti, ori din boiari, ori din slujitori, a le face val oricît de puţin păste carte domniii mele, bine să ştie că unii ca aceia de mare certare vor fi de la domnia mea. Intr-alt chip n-a fi. Aceasta scriem. 7218 <1710>, martie 2 1369 Altă carte, iar a măriii sale, scrie de toate asemene precum scrie mai sus. 7220 <1711>, noiemvrie 30 1370 Io Dimitrie Cantemir voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem la boiari şi la toţi slujitorii cărei veţi unbla cu toate slujbele domneşti aici în tîrg, în Iaşi, dăm ştire tuturor, daca veţi vedea carte noastră, iar toţi să aveţi a lăsa în pace pe toţi cioclii de aici din Iaşi, de dajde, de zloţi, de lei, de talere, de galbeni, de podvozi, de branişte, de fîn, de gunoi, de ghiaţă şi de toate dările şi angheriile de cîte vor fi pe alţii în ţara noastră şi aici în tîrg, în Iaşi, pre alte bresle, ei să fie de toate în pace. Căci noi ne-am milostivit şi i-am ertat pre dînşii, precum au fost şi la alţi domni ce-au fost mai-nainte de noi, numai 421 v. ei / să poarte de grije să astruce casele oamenilor prestăviţi şi a celor periţi şi mai vîrtos a celor săraci şi nemernici, iar de alte de toate să fie în pace. Aşijderea şi în urma noastră, pre cine va milui domnul Dumnezeu cu domnia ţării noastre a Moldovei, poftim să nu strice tocmirea noastră ce am tocmit şi am aşăzat acestor nevoitori ciocli cărei strîng trupurile acelor morţi şi a celor periţi, ci ca să aibă a le întări şi a-i milui, cum şi noi, pentru a sa vecinică pomenire. Iar cărei s-ar ispiti a strica tocmirea aceasta, să fie blestemul asupra acelora, precum au afurisit şi răposat sfinţia sa părintele chir Dosoftei patriarhul de Ierusalim şi alţi arhierei. Deci, toţi să aibă a da şi a întări, iar cine s-ar 602 ispiti a le face vreun val oricît de puţin păste cartc noastră, bine să ştie că unii ca acie vor fi de la noi de mare certare. 7219 <1710>. dcchemvric 2S 1371 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiari şi la toţi slujitorii cărei veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele aici în tîrg, în Iaşi, facem ştire tuturor pentru Mihalache starostele de ciocli, a căruia breaslă este la Treisfetitele, şi pentm toţi cioclii de la ceata lui, facem ştire tuturor, iată că după testamentul ce-au avut ei şi de la alţi domni, domnia mea încă m-am milostivit şi le-am înnoit şi le-am întărit, ca să fie în pace de civerturi, de zloţi, de lei, de taleri, de galbeni, de pecetluituri, de podvozi, de cai de olac, de branişte, de fîn, de salahori, de secere gospod, de gunoi, de ghiaţă, de schimburi, de coasă gospod şi de tot lucml gospod şi de toate dările şi angariile oricîte ar fi pe altă ţară. nimămi nimic să nu dea, numai ei să fie purtători de grijă să îngroape oasele oamenilor prestăviţi şi a celor periţi şi mai vîrtos a celor săraci şi nemernici. Că cine s-ar ispiti a le face oricît de puţin val păste carte domniii mele, unii ca aceia vor fi de mare certare de la domnia mea. Aşijderea şi în urma noastră, pă cine va milui domnul Dumnezeu cu domnia ţării Moldovei, poftim ca să nu strice tocmirea noastră ce am aşăzat acestor nevoitori ciocli, ci mai vîrtos să aibă a le întări lor şi a-i milui, cum şi noi, pentru a sa vecinică pomenire. Iar cine ar strica 12 r. tocmirea noastră, să fie blestemul asupra /' acelora, precum au legat şi au afurisit sfinţii patriarşi Alixandriii şi a Sfîntului Mormînt şi a toţi sfinţii arhierei a Moldovei, cărei sînt iscăliţi în testament. Aceasta am dat şi am întărit, ca să să ştie. 7237 <1729>, iunie 14 1372 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentm sfînta sihăstrie din codrul Delenilor, unde este hramul sfîntului ierarh de minuni făcători Nicolae. de la care sihăstrie viind înainte domniii mele rugătorii noştri părinţi călugăraşi. ne-au arătat 603 cărţi domneşti de milă ce-au avut, de chiverniseala vieţii lor, pre care am voit domnia mea a le întări şi a-i milui dentru osebită mila noastră. Şi drept aceia, m-am milostivit şi, din cît ne-au dat îndemîna, le-am făcut obicei de milă, ca să aibă a scuti o sută de stupi de desetină, nici un ban desetină să nu dea şi să aibă a lua din vama cea mare gospod şi cîte doao ocă untdelemn şi cîte o litră de tămîe pre lună, pre toate lunile, peste tot anul nelipsit, ca să fie ajutori şi miluire sfintei sihăstrii. Aşijderea şi pentru trei liudi, oameni streini, ce vor avea de posluşanie sihăstriii, iarăşi din mila domniii mele să fie ertaţi de toate birurile oricîte ar fi pă alţi pămînteni, ei niciodată, cu nici un fel de bir să nu să supere. Şi ca să n-aibă ei supărare nici la vreme hîrtiilor, li s-au dat pecetluituri roşii pă feţele lor, să fie cunoscuţi dintr-alţii, numai ei să fie purtători de grijă la toate posluşaniile sihăstriei. Aşijderea şi la vremea văcăritului, să aibă a scuti de văcărit doao vite şi doi cai, nici un ban văcărit să nu dea. Iar şi părinţii călugări ce vor fi petrecători la acea sfîntă sihăstrie să aibă a ruga pre milostivul Dumnezeu pentru sănătatea noastră şi a fiilor noştrii şi a pomini numele nostru şi al părinţilor noştri la sfîntul marele jărtvelnic. Ci dar, poruncim domnia mea şi dumneavoastră boiari care veţi fi cu aceste slujbe la ţinutul Hîrlăului, văzînd carte domniii mele, să vă supuneţi cărţii şi mai multă supărare să nu le faceţi. Aşijderea şi care veţi fi vameşi, să daţi această puţină milă ce s-au orînduit sihăstriii, far nici o zăticnire. Deci, şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine va milui Dumnezeu cu domnia aceştii ţări a Moldovei, din fiii noştri, sau dintr-alt 422 v. neam, / poftim să nu să supere a noastră milă ce am făcut cu această sihăstrie, precum nici noi n-am stricat daniile şi miluirile altor domni ce-au fost mai-nainte de noi, ci mai vîrtos să aibă a da şi a milui şi a întări, pentru a lor vecinică pomenire. însă acest untdelemn şi tămîe poruncim să li se dea pe 6 luni odată. Aceasta scriem. 7244<1736>, aprilie IO1 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă Ia români..., pp. 229-230. 604 1373 Io Costandin Necolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă domnia mea m-am milostivit din osebită a noastră milă. am miluit sfînta sihăstrie de la Deleni, unde este hramul sfîntului ierarh şi de minuni făcător Nicolae, ca să aibă a scuti o sută de stupi de desetină, nici un ban să nu dea. Aşijderea, să aibă a scuti doi boi şi doi cai de văcărit şi iar nici un ban să nu dea şi să aibă a lua şi din vama cea mare, de aici din Iaşi, cîte doao ocă de untdelemn şi cîte o litră de tămîe pe lună, peste tot anul nelipsit, ca să fie sfintei sihăstrii dat de la domnia mea miluire. Drept aceia, dumneavoastră boiari şi voao slujitori cărei veţi fi cu slujba desetinei şi cu a văcăritului la ţinutul Hîrlăului, pă această sută de stupi şi pe aceşti doi boi şi doi cai de văcărit nici un ban să nu-i luaţi, ci să le daţi bună pace, precum iată că vă poruncim, nici un fel de supărare să nu le faceţi. Drept aceia şi dumneavoastră vel vameşi încă să daţi acest untdelemn şi tămîe pe lună, peste tot anul, ca să fie pentru arsul înainte sfintelor icoane. Numai călugăraşii care vor fi lăcuitori acolo la acea sfîntă sihăstrie mai sus pomenită să aibă a ruga pre bunul şi atotputernicul Dumnezeu pentm a noastră sănătate şi a pomeni numele noastre şi a părinţilor noştri pururea. Drept aceia şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine Dumnezeu va alege a fi domn aceştii ţări a noastre, ori din fiii noştri, sau din neamul nostm, sau dintr-alt neam strein, poftim ca să nu să supere această puţină milă a noastră, ci mai vîrtos să aibă a dare şi a milui această sfîntă sihăstrie, pentm a sa vecinică pomenire. Aceasta scriem. 7242 <1733>. septembrie 1 1374 423 r. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru satul Zberoae, ce este pe Prut, la ţinutul Lăpuşnii. care sat este a cinstit şi credincios boiarului nostm. dumisale Sandului Sturzea vel logofăt. Şi de vreme că dumnealui pururea să află lingă domnia mea, la slujba noastră şi a ţării, neavînd alte sate aproape de oraş pentm slujba şi ajutorul tribuinţelor casii dumisle de la Iaşi şi satul 605 acesta nefiind asemene altor sate ci să află în Branişte, cărei şăd pe moşii omeneşti şi cu slujba sînt închinate pă la boiari, ci aceşti oameni şăzînd pă dreaptă moşie dumisale, socotit-am domnia mea că să cade să facem o milă cu acest sat, ca să fie feriţi şi nesupăraţi cu alte beilicuri, să să afle numai pentru slujba dumisale. Şi iată că, după dreptate ce s-au căzut, hotărîm şi poruncim, pururea aceşti oameni ce vor fi lăcuitori la acest sat să aibă pace de clăcile Braniştii, a finului gospod şi de finul iarăşi gospod ce să face cu bani şi cu adusul finului la grajd gospod, asupra lor niciodată fîn gospod să nu să orînduiască, nici să facă, nici să aducă cu carele lor, nici cu clăci gospod de pluguri să nu să supere, nici cu lemn gospod, nici cu piatră, nici lemne de ars asupra lor să nu să orînduiască, nici la un fel de podvoadă sau dîrveală carăle sau căruţele lor să nu li să ia, nici caii lor de olac nime să nu-i ia, nici cu-n fel de beilicuri niciodată să nu să supere, ci despre toţi să fie feriţi şi nesupăraţi. Drept aceia dar, dumneata vel comis şi alţi comişi ai grajdului gospod şi toţi boiarii noştri şi slujitori ce veţi întîmplă zapcii cu vreo poruncă, vă poruncim, acestor oameni să le daţi pace şi nici un fel de angherie dintr-aceste ce am arătat mai sus, sau alte asemene ca aceste să nu-i supăraţi, nici să vă atingeţi de dînşii, căci i-am lăsat domnia mea ca să fie numai de slujba dumisale vel logofătului, pentru finul grajdului dumisale şi alte dîrvele ale casei dumisale, fiind acest sat aproape de Iaşi. Că cine să ca ispiti a le face oricît de puţin val, să va pedepsi cu urgie de cătră domnia mea. Şi să le fie lor testament stătător, păzindu-se pururea, nestrămutat. 7249 <1741>, avgust 16 1375 423 v. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru Gligorie boiariu ce este aşăzat la sat la Căciuleşti, ot Gura Văii, ot ţinutul Neamţului, carele fiind om strein şi neavînd altă chiverniseală, iată că domnia mea m-am milostivit asupra lui şi pentru doisprece oameni ce ş-ar aduce din Ţara Ungurească pentru slujba casii lui, i-am dat această carte a domniii mele, cu care hotărîm domnia mea ca să aibă a da de om numai cîte 2 ughi într-un an, 1 ughi la sfitie Gheorghe şi 1 ughi la sfetii Dimitrie, iar cu altele să nu fie supăraţi, nici cu hîrtii, nici cu civerturi, nici cu altă dare, cu nici un fel, 606 întru toate să aibă bună pace. Şi pentru ca să fie ci cunoscuţi dentr-nlţi oameni şi să nu să învăluiască la banii pecetluiturilor, li s-au dat şi pecetluituri pe feţele lor. Drept aceia poruncim şi dumneavoastră boiari şi voao slujitori cărei veţi umbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele la ţinutul Neamţului, daca veţi vedea carte domniii mele. toţi să aveţi a vă feri de aceşti 12 oameni, să le daţi bună pace de toate, că ei ş-or plăti birul lor după tocmeala lor. Şi să aibă pace de podvozi. de cai dc olac şi despre boiari zlotaşi, să nu-i conăcească şi de alte angherii dc toate, pentm ca să poată căuta ei trebile acestui strein, far supărare. Iar care s-ar ispiti a le face mai mult val, vor fi de certare. 7249 < 1 741 >. aprilie 20 1376 Io Nicolae Alixandm voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă au venit înainte domniii mele şi a tot sfatul nostru rugătorii noştri, Ioan egumenul şi cu tot soborul de la sfînta mănăstire Moldoviţa şi ne-au arătat urice de la mulţi domni bătrîni şi cu blestem legate, de la Ştefan vodă şi de la Alixandm vodă şi de la Pătru vodă şi de la alţi domni care au dat şi au miluit sfînta mănăstire Moldoviţa cu ezer. anume Cuhurloiul şi din tot venitul ce este domnesc, cînd să vînează peştele, pre apă şi pre uscat, cm scade, şi cu toate ezerile şi cu gîrlele. aşijderea şi cu gîrla cea mare ce iase din Cuhurlui şi cade în [Ialpug] 24 r. şi fie la care parte s-ar trage / năvoadele şi ce ar fi vama şi din gîlcevi şi dintru toate mănunţişurile ce să iau pă obicei acolo, dintru toate să aibă a lua călugării pre jumătate. Drept aceia şi domnia mea au întărit după acel obicei ce au fost luînd călugării venitul şi din peşte şi din vamă, să aibă şi acum a lua acel venit la sfînta mănăstire de la acele gîrle şi bălţi, după cum le scriu dresele. Iar cine ar avea a răspunde ceva, să vie de faţă şi nime să nu stea înpotriva cărţii domniii mele. 7222 <1714>. iulie 23 1377 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele pentm acest om. anume Ivan Braşoveanul, carele fiind om strein şi năzuind aici la 60" oraşul domniii mele, in Iaşi, iată că domnia mea m-am milostivit şi l-am ertat, ca să fie in pace şi ertat de toate dările şi angheriile, oricîte ar fi pă alţii, el cu nici un fel să nu fie supărat. Aşijderea să aibă pace şi despre neguţitori el şi dugheana lui, la schimburi să nu-1 supere, nici să schimbe galbeni, nici zloţi, nici orţi, nici lei, nici alt fel de bani nici un fel, intru toate şi de toate să aibă bună pace, ca să poată odihni nesupărat, fiind un om strein. Drept aceia, dumneata vel agă şi alţi boiari şi slujitori ce veţi unbla cu slujbe aici in Iaşi, văzînd carte domniii mele, toţi să daţi bună pace acestui om şi dughenii lui, că cine s-ar ispiti a-i face mai mult val peste carte domniii mele, unii ca aciie vor fi de certare. Aceasta scriem. 7248 <1740>, avgust 23 1378 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentru State Grecul ce au fost mai-nainte paie la domnia mea şi însurîndu-se, au luat pe Zmaranda ce au fost jidoaveă şi s-au botezat. Care om slujindu-ne cu dreptate, iată că domnia mea m-am milostivit şi l-am ertat de toate dările şi angheriile, oricîte ar eşi pă mazili sau pe ţară, el niciodată nimărui să nu dea nimic, nici dajde mazilească, nici civerturi, nici hîrtii, nici alte, nici un fel, întru toate să aibă bună pace. Iar un om ce ar avea de treaba casei lui, pre acel om l-am lăsat domnia mea ca să aibă a da numai 1 ughi la vremea hîrtiilor, dar de altele şi acel om să aibă 424 v. bună pace / de toate, nimeni să nu-1 supere nici la un fel de dare, ca să-i poarte grija înpregiur casii lui. Aşijderea şi la vreme văcăritului, să aibă a scuti State patru cai şi patru vite de văcărit şi la vreme desetinii doaozeci de stupi de desetină, pă aceste bucate nici un ban văcărit, nici desetină să nu dea, ca să fie de chiverniseala lor şi în dughena care va şîdea el, de va fi ori la faţa tîrgului, ori la mahala, să aibă iarăşi pace de toate cheltuielile ce ar fi pă altele. Aşijderea şi pentru o pivniţă de aici, din Iaşi, în care ar ţine băutură, iar hotărîm, acea pivniţă să fie în pace de camănă şi de cepărit şi de bezmăn şi de branişte şi de boor şi de pimnicerit şi de loc agesc şi de primblare şi de ghiaţă şi de gunoi şi de alte angherii de or mai fi, de toate. Insă camăna va scuti pe şase vase, iar pă ce ar mai avea va plăti, dar de celelalte angherii ce s-au zis mai sus să aibă bună pace, ca să fie acea pimniţă de ajutorul casii lor. 608 Drept aceia dar, precum am hotărît mai sus. sînt mililc acestea nestrămutate, că ispitindu-să cineva a face vreo călcare poruncii, vor fi de pedeapsă şi certare. 7249 < 1741 >. aprilie 2 1379 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiari şi la toţi slujitorii care veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domnii mele la ţinutul , facem ştire pentru Petre Păuleţ de la Trebeşi, carele fiind un sărac şi strein şi aflîndu-se presecar la preotul prefector, iată că domnia mea m-am milostivit şi l-am ertat ca să aibă a da numai cîte un galben la vreme cînd s-ar întîmpla să iasă hîrtii pă altă ţară, iar de civerturi să aibă pace, aşijderea şi de alte dări şi angherii, de toate, măcar ori ce ar eşi pă altă ţară, el niciodată, cu nici un fel să nu să supere, ci întru toate să aibă pace, ca să poarte el grijă numai pentru priseaca preotului prefector. Drept aceia, poruncim domnia mea dumneavoastră boiari, dacă veţi vedea carte domniii mele, toţi să aveţi a-i da bună pace, urmînd cum scrie mai sus, că cine i-ar face mai mult supăr or fi de la domnia mea de mare certare. 7249 < 1741 >, aprilie l1 1 Original la Arh. St. Iaşi, Documentele Bisericii Catolice, neinventariat. 1380 425 r. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor boiarilor noştrii care veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele. pentru patru oameni streini ce vor avea iazoviţii cărei să află aici, în oraşul domniii mele, în Iaşi, şcoleri pentru învăţătura. Iată că domnia mea m-am milostivit şi din osebită mila noastră i-am lăsat pre acei oameni ca să fie pentm slujba lor, fiind oameni streini, neavînd pre nime pe lîngă dînşii de slujbă, iertîndu-i de toate dările şi angheriile. nimărui alt nimic să nu dea, ci numai cîte un galben de om pre an. la vreme hîrtiilor. Aşijderea şi la vremea văcăritului şi a pogonăritului şi a 609 vădrăritului, să aibă a scuti din mila domniii mele doisprezece boi şi cinci cai de văcărit şi doaozeci pogoane de pogonărit şi doao sute de vedre de vedrerit, pă aceste toate să le aibă scutite, nici măcar un ban să nu dea. Drept aceasta, poruncim tuturor celor ce veţi fi cu aceste slujbe, văzînd carte domniii mele, toti să vă feriţi de aceste bucate mai sus “5 ? pomenite şi poftim domnia mea şi pre domnii cărei în urma noastră vor fi stăpînitori aceştii ţări, ca să dea şi să întărească pentru a lor vecinică pomenire. 7245 <1736>, noiemvrie 15 1381 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru preoţii de la' biserica ungurească de la Răchiteni, ot Suceava, care fiind ca nişte streini într-această ţară şi aflîndu-se nelipsiţi de la acea biserică unde toţi năzuesc cîţi sînt acolo de acea lege şi neavînd ei nici o chivemisire, nici un obicei de milă decît alţi lăcui-tori, domnia mea m-am milsotivit şi din osebită mila noastră le-am făcut acest puţin obicei de milă, ca fîeştecînd să aibă a scuti cu această carte a domniii mele aceste bucate: patru vite, vaci cu boi şi doi cai de 425 v. văcărit şi cincizeci stupi / şi zece rîmători de desetină, pă aceste bucate nici măcar un ban văcărit sau desetină să nu dea, pentru ca să fie de chiverniseala preoţilor. Aşijderea, iar şi m-am milostivit domnia mea şi pentru doi oameni streini ce-şi vor găsi de slujba lor, i-am ertat de toate dăjdile oricîte ar eşi pă altă ţară de la visteria domniii mele, acei oameni, fiind streini, niciodată în domnia noastră să nu dea, dă toate să fie în pace şi feriţi şi nesupăraţi, ca să poată sluji ce ar fi de trebile acelor preoţi. Drept aceasta, poruncim domnia mea şi voao celor orînduiţi cu slujbe, boiari şi slujitori, văzînd carte domniii mele, să vă supuneţi cărţii domniii mele şi să urmaţi la toate celor mai sus poruncite, a vă feri şi a le da pace. Că cine va face oricît de puţin îndrăzneală păste carte domniii mele, supărîndu-i, unii ca aciia vor fî supt scîrba domniii mele, că aşa este porunca domniii mele. 7245 <1736>, dichemvrie 1 610 1382 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru preoţii de la biserica ungurească de la Galaţi, care fiind ca nişte streini într-această ţară şi aflindu-se nelipsiţi de la acea biserică unde toţi năzuesc cîţi sînt acolo de acea lege şi neavînd nici o osebire, nici un obicei de milă decît alţi lăcuitori, domnia mea m-am milostivit şi din osebită mila noastră le-am făcut obicei de această puţină milă, ca fieştecînd să aibă a scuti cu această carte a domniii mele 4 vite, vaci cu boi şi doi cai de văcărit şi un pogon de vie de pogonărit şi 50 de stupi şi zece rîmători de desetină, pă aceste bucate nici măcar un ban văcărit, sau pogonărit, sau desetină să nu dea, pentru ca să fie de chiverniseala preoţilor. Aşijderea, iarăşi m-am milostivit domnia mea şi pentru doi oameni streini ce vor găsi pentru slujba lor, i-am ertat pre acei oameni de toate dăjdile, oricîte ar eşi pre altă ţară de la visteria domniii mele, acei oameni, fiind streini, niciodată în domnia noastră r. dajde să nu dea, de toate să fie în pace şi feriţi şi nesupăraţi, / ca să poată sluji ce ar fi trebile acelor preoţi. Drept aceasta, poruncim domnia mea şi voao celor orînduiţi cu slujbe, boiari şi slujitori, văzînd carte domniii mele, toţi să vă supuneţi cărţii domniii mele şi să urmaţi la toate celor mai sus poruncite, a vă feri şi a le da pace. Că cine va face oricît de puţin a îndrăzni peste carte domniii mele, supărîndu-i, unii ca sciia vor fi supt scîrba domniii mele, că aşa este porunca domniii mele. 7245 <1736>, dichemvrie 1 1383 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru preoţii de la biserica ungurească de la Huşi, cărei fiind şi ca nişte streini aici, într-această ţară şi aflîndu-se nelipsiţi la acea biserică, unde toţi năzuesc cîţi sînt acolo de această lege şi neavînd ei nici un obicei de milă decît alti lăcuitori, domnia mea m-am milostivit 9 7 şi din osebită mila noastră le-am făcut acest puţin obicei de milă, ca fieştecînd să aibă a scuti cu această carte a domniii mele 4 vite, vaci cu boi şi doi cai de văcărit şi 50 stupi şi 10 rîmători de desetină, pă 611 aceste bucate nici măcar un ban văcărit sau desetină să nu dea, pentru ca să fie de chiverniseala preoţilor. Aşijderea, iarăşi m-am milostivit domnia mea şi pentru doi oameni streini ce ş-or găsi de slujba lor, i-am ertat de toate dăjdiile, oricîte ar eşi de la visteria domniii mele, acei oameni, fiind streini, nici odinioară în domnia noastră dajde să nu dea, de toate să fie feriţi şi nesupăraţi, ca să poată fi de posluşaniile acestor preoţi. Drept aceasta, poruncim domnia mea şi voao celor ce veţi fi orînduiţi cu slujbe, boiari sau slujitori, văzînd carte domniii mele, toţi să vă supuneţi cărţii domniii mele şi să urmaţi la toate cele mai sus pomenite, a vă feri şi a le da pace. Că cine va face oricît de puţin îndrăzneală peste porunca domniii mele, supărîndu-i, unii ca aceia vor încăpea în scîrba domniii mele. 7245 <1736>, dichemvrie 1 1384 426 v. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, că fiind aici, în ţara domniii mele, cîţiva lăcuitori de lege leti-nească şi avînd aici, în scaunul domniii mele, în oraş, în Iaşi, biserică cu preoţi ai lor, cu cărei neputîndu-să sprejini, venit-au la domnia mea şi s-au rugat cu lacrămi, ca de osebită mila noastră să le facem şi lor milă, ca să fie pentru sprejineala lor. Şi de vreme că lăcuitorii aceştie mai sus numiţi fară preoţi nu pot a sta, am socotit şi domnia mea că să cade şi este cu cale a avea ceva milă şi de cătră domnia mea şi, drept aceasta, m-am milostivit domnia mea şi din osebită mila noastră am făcut milă cu preoţii şi le-am ertat şase pogoane de vie ce au la Copou de pogonărit şi cît vin a eşi din roada aceştii vii, nici un ban vădrărit pă acel vis să nu de. Aşijderea şi pentru o pimniţă cu băutură ce vor ţine aici în Iaşi, iarăşi să aibă pace de camănă şi de bezmăn şi de branişte şi de boor şi de cepărit şi de toate beilicurile oricîte ar fi pe alte pimniţe, ei nimărui nimic să nu dea, pentru ca să fie acel venit pentru chiverniseala lor. Aşijderea şi pentru 3 oameni streini ce vor avea fară bani în visterie, iarăşi m-am milostivit domnia mea şi i-am ertat pre acei oameni, ca să fie în pace şi în scuteală de toate dările cîte ar fi pre an, nimărui nimic altă să nu dea, ci numai la vreme hîrtiilor de om cîte un galben. Aşijderea şi pentru 4 boi şi doi cai şi 50 de stupi, iarăşi pe 612 aceste toate bucate nici un ban văcărit şi desetină să nu de, nici să-i supere nime. Drept aceia, poruncim domnia mea tuturor boiarilor şi slujitorilor ce veţi unbla cu aceste slujbe mai sus pomenite, văzînd carte domniii mele, să urmaţi a da bună pace la toate, precum poruncim, nime mai . mult nici cît de puţin supăr să nu faceţi, că încredinţăm şi această poruncă, că cine să va ispiti a face oricît de puţin înpotrivire de supăr peste această carte a domniii mele, unii ca aceia cu urgia gospod să vor pedepsi. 7245 <1736>, octomvrie 3 1385 427 r. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele credincios boiarului nostru, dumnealui Matei vel ispravnic şi pă cine va pune dumnealui vomicel la silişte la Cotnari, ce este la ţinutul Hîrlăului, să fie volnic cu carte domniii mele a chema oameni streini, ungureni din Ţara Ungurească şi ori de mulţi ca să-i strîngă şi s-ar aşăza la acea silişte de mai sus numită, de la domnia mea vor avea milă şi odihnă, nimărui nimic nu vor da păr la dichemvrie. Iar după ce să va plini sorocul cărţii domniii mele, atuncea să vor aşăza cu mpta la visterie, cîte... ughi de omul căsaş, adecă de casă într-un an, iar cu alte cu nimic nu vor fi supăraţi, nici cu civerturi, nici cu hărţii, nici cu chile, nici cu ialoviţe, nici cu podvozi, nici cu salahori, nici cu cară, nici cu cai de olac, nici cu clăci de fîn sau de alt feli, nici cu-n fel de angarii, ci despre toate vor fi apăraţi şi scutiţi, numai, după cum scrie mai sus, acei... ughi de casă vor da într-un an, iar holteii lor nu vor fi supăraţi întm nimic, nici cu bir, nici cu alte beilicuri. Şi aceşti oameni streini, ungureni, ce să vor strînge la acea silişte ce s-au numit mai sus să vor chema slobozie domnească şi vor fi în seama boiamlui nostm de mai sus numit, dumnealui Matei vel ispravnic, iar alţii nime nu să vor amesteca între dînşii nici cu-n fel de angarii. Pentm aceia, dumneavoastră boiari şi voi slujitori care veţi unbla ori cu ce fel de slujbă a domniii mele la ţinutul Hîrlăului, vă poruncim tuturor, nime întm nimic să nu să atingă de aceşti oameni de mai sus numiţi nici cu-n fel de angarii, ci toţi să aveţi a urma după cum poruncim domnia mea cu carte aceasta. Că cine s-ar ispiti a le face oricît de puţin val păste carte domniii mele, unii ca acie vor fi de mare certare 613 de la domnia mea, într-alt chip nu va fi. Şi pentru ca să fie cunoscuţi dintr-alţii, li să vor da şi pecetluituri roşii pă feţele lor. 7249 <1741>, iunie 4 1386 427 v. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele pentru dumneaei Catrina cruceroae, a răposatului Miron Donici clucer, că rămîind jupî-neasă săracă şi neavînd nici o chiverniseală ca să poată ţine casa, am socotit domnia mea de m-am milostivit asupra casăi dumisale şi i-am lăsat doisprece oameni şi un ispravnic, ca să fie aceşte scutiţi de toate dările şi angariile, nimărui nimic să nu dea, ca să fie de slujba casii dumisale. Aşijderea m-am milostivit domnia mea şi i-am ertat ca să scutească şi o sută stupi de desetină şi 600 oi de goştină şi pogonăritul pă 18 pogoane de vie şi 2.000 vedre de vin de vădrărit şi la văcărit să scutească o sută vite, cai, aceste bucate să fie scutite, nici un ban să nu dea, să fie pentru chiverniseala casii dumisale. Pentru aceasta, dumneavoastră boiari şi slujitori ce aţi unbla cu slujbele domniii mele la acele ţinuturi, văzînd carte domniii mele, toţi să aveţi a vă feri, nimeni întru nimic să nu-i supere, nici pă oameni, nici bucatele aceste, că cine le-ar face mai mult supăr păste carte domniii mele, unii ca acie vor fi de certare de la domnia mea. 7249 <1741>, iulie 30 1387 Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele lui Ivan ţigan, lăcătuş gospod de aici din Iaşi, să fie volnic cu carte domniii mele să aibă a să apăra despre toţi giuzii gospod şi despre giuzii de toiag şi despre boiari şi despre călugări, nime întru nimic să nu-1 supere, pentru căci jălui domniii mele cum că el este ţigan strein, din Ţara Rumânească. Pentru aceia, domnia mea l-am luat ca să fie pentru treaba lucrului domnesc, fiind ţigan strein. Pentru aceia i-am dat domnia mea această carte a domniii mele, ca să să apere despre toţi şi toţi să să ferească de 428 r. dînsul şi să-i dea bună pace, / nime întru nimic să nu-1 supere, nici să să atingă de dînsul, nici să-i facă nimeri vreo supărare păste această 614 carte a domniii mele, căci cine i-ar face cît de puţin supăr păste carte domniii mele, unii ca acie vor fi de mare certare de la domnia mea. Iar cine ar avea a răspunde, să vie de faţă la Divan şi nime să nu cuteze a sta înpotrivă peste carte domniii mele. 7242 <1734>, iunie 15 1388 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu acest testament al domniii mele tuturor cui să cade a şti, că, luînd aminte domnia mea pentru lipsa apii ce era mai-nainte la oraşul acesta şi cu ajutorul lui Dumnezeu săvîrşind noi acea pomană, aducînd apa denainte porţii curţii domneşti, din care să îndăz-tulează toată obşte, socotim dar că să cade a aşăza la o cale bună, ca şi într-alte vremi viitoare să nu vie la strecăciune din lipsa apii. Şi cătră întemeiere de stare aceştii haznele, aşa am aflat cu tot sfatul nostru, de am aşăzat ca să aibă fieştecînd 2 oameni suilgii pe treaba aceasta, stătători şi neschimbaţi la slujba haznalii nici odinioară, cu nafacao lor şi cu alte mile de odihna lor, cu care şi ei să fie mulţumiţi, să-i tragă inima de-a pururea, cu osîrdie, a purta grijă spre tot folosul haznalii. Drept aceia, acmu, într-această dată, aflat-am domnia mea a fi harnici de această slujbă pă aceşti 2 oameni streini, amăuţi, anume Dima şi Costandin, fratele Dimii, care de cîţiva ani, din porunca domniii mele, să află purtători de grijă haznalii. Şi măcar că-n anii ce au trecut s-au întîmplat în ţara aceasta şi multe întîmplări cumplite, precum boala ciumii, de care toţi alţii, toţi au părăsit oraşul Eşii afară pă la ţară, apoi şi venirea moscalilor în oraşul acesta, despre carii răutăţi şi nevoi ce au făcut lăcuitorilor ţării ştiute sînt, încă şi haznao au v. potricălit-o pe multe locuri, stricînd-o, iar ei, aceşti 2 oameni, / şi-ntr-acele vremi nu s-au dăzlipit de la trebuinţile haznalii, purtînd grijă păn acmu, după plăcere domniii mele. La care trebuinţă a haznalii fiind noi odihniţi cu slujba lor şi toţi oroşanii mulţămiţi cu îndestulare apii, socotit-am dar că, după slujba lor, să cade a fi miluiţi cu osebită milă. Drept aceia, iată că m-am milostivit asupra lor şi i-am aşăzat la slujba haznalii şi mai cu temeinică stare, ca să rămîe amîndoi statornici şi neschimbaţi în toată vreme vieţii lor şi de dajde să fie în pace, atîta de hîrtii şi de civerturi, cît şi de alte dări şi angherii, de toate, nimărui nimic să nu dea şi nafacao lor de bani să aibă a unbla după cum este orînduită din-ceputul haznalii, cîte 10 lei pă lună de la 615 visteria domniii mele şi cîte un postav supţire de Paşte, de la cămara gospod, din an în an, aşijderea şi tainurile de pîine şi de came şi de lumînări iarăşi să li se dea precum sînt obicinuite. Iar cheltuiala haznalii care ar face cu tocmitul pă unde ce să strică la hazna, acea cheltuială să o ia ei, suiulgiii, de la siimenii hătmăneşti, că aşa sînt ei, siimenii, legaţi cu testamentul domniii mele, ertîndu-se de bir, să tragă ei cheltuiala haznalii. Aşijderea, iar m-am milostivit domnia mea asupra acestor 2 oameni, Dima şi Costandin, şi i-am miluit ca să aibă fieştecînd a scuti şi bucatele aceste de mai jos scrise: 20 vite şi doi cai de văcărit şi 40 stupi de desetină, pă aceste bucate nimămi nici un ban să nu dea şi de la 40 stupi înainte ce-ar avea mai mult să plătească şi de zece bucate un leu, pă cîţi stupi ar avea. Aşijderea şi pentm un om strein, far de bir, ce ar avea ei, ca să le aducă lemne de ars, de treaba lor, hotărîm domnia mea acel lemnar să dea numai cîte un ughi la hîrtii, dar de civerturi să aibă bună pace şi de alte dări şi angherii, de toate, cu nimic să nu fie supărat şi să aibă pace de podvozi şi de conace şi de lemne 429 r. gospod şi de nuele şi de fîn gospod, / fîn nici să-l cosească, nici să-l aducă şi de fîn de mezil şi de altele ce ar mai fi, de toate. Şi cu milile aceste mai sus arătate să fie suiulgiii aceştie odihniţi, purtînd grijă cu nemărginită silinţă spre slujba haznalii. Şi după cum şi mai sus am zis şi am arătat, iar mai zicem, aceşti 2 oameni să fie neschimbaţi de la slujba haznalii în toată vreme vieţii lor şi după moartea lor, iarăşi din neamul lor, cine va fi meşter de apă, să încapă în locul lor. Şi nime alţii meşteri de apă streini să n-aibă acea îndrăzneală de dat supărare vreunui obraz din cei ce să află lîngă domnia mea, ca să stea la noi mijlocitor pentm dezrădăcinare acestor oameni, să-i lipsească de la hazna şi ca să încapă aceia, că nici într-un fel aceasta pentm a nimămi voe n-om strămuta-o domnia mea, de vreme ce slujba acestora din vremile trebuinţii au rămas plăcută domniii mele şi pentm aceia nu voim domnia mea a să dăpărta aceştiia de mila noastră. Şi le întărim lor cu acest testament, să fie neschimbaţi şi nafacao lor şi postavul de Paşte şi tainurile să le unble deplin, precum sînt orînduite. Şi poftim domnia mea şi pre alţi luminaţi domni ce ar fi în urma domniii noastre domni şi stăpînitori scaunului aceştii ţări, ori din fiii noştrii, ori dintr-alt neam strein, ca să întărească testamentul acesta, să le rămîe şi domniii lor pomană. 7249 <1741>, fevmarie 131 1 Publicat în Uricarul, voi. V, pp. 33-38, cu data de 10 februarie 1741. 616 1389 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru breasla uşăreilor, carele aflîndu-să de pururea nelipsiţi de la ' slujba curţii domniii mele, am făcut domnia mea osebită milă cu dînşii şi i-am aşăzat pentru birul lor, ca să dea numai cîte 2 ughi de om într-un an, un galben să de la sfeti Dimitrie şi alt galben să dea la sfeti Gheorghie, iar cu alte cu nimic să nu fie supăraţi, nici cu civerturi, nici > v. cu hîrtii, / nici cu-n fel de angherii, ci despre toate să fie apăraţi şi scutiti. Pentru aceia, dumneavoastră boiari şi voao slujitori care veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele, vă poruncim tuturor, văzînd carte domniii mele, întru nimic să nu-i supere, ci toţi să urmaţi după cum poruncim domnia mea. Că cine le-a face oricît de puţin val peste carte domniii mele, unii ca acie vor fi de mare certare de la domnia mea. Let 7249 <1740>, noiemvrie 12 1390 Io Costandin Nicolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru breasla uşăreilor, că iată domnia mea m-am milostivit de am făcut milă cu dînşii şi i-am ertat de civerturi şi de toate dările şi angheriile, oricîte ar eşi păste altă ţară, nimic alt să nu dea, far cît numai să dea la vreme hîrtiilor de om cîte un galben şi pentru ca să fie ei ştiuţi şi cunoscuţi dintr-altă ţară, li s-au dat peceţi roşii pă feţele lor. Numai cu această milă ce am făcut cu dînşii, ei încă să aibă datorie a păzi slujba lor cum să cade, la poarta domnească şi la toţi oaspeţii să slujască nelipsiţi şi pă unde era orînduiţi păn acmu slujitori de păzia casele de oaspeţi şi la toţi oaspeţii, de acmu înainte hotărîm ca pre la toate locurile uşăreii să păzască şi să slujască. Drept aceia dar, poruncim domnia mea dumneavoastră boiari şi voao slujitori şi tuturor care veţi fi orînduiţi cu slujbele domniii mele, toţi să vă supuneţi poruncii domniii mele şi să urmaţi fieştecare după cum am hotărît mai sus, ca să le fie lor de la domnia mea testament stătător. 7243 <1735>, iulie 23 617 1391 Io Necolae voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiarul nostru Irimia Vîmava clucer, îti facem ştire că iată domnia mea m-am milostivit şi am dat un sălaş de ţigani, din ţiganii domneşti, boiarului nostru credincios, dumnealui 430 r. Iamandi biv vel jîcniceri, / capichihaia. Pentru aceia, dacă vei vedea carte domniii mele, să cauţi un sălaş de ţigani bun, să nu fie nici cu o gîlceavă, nici înpărţitori cu nime, ci să fie drepţi domneşti şi ţiganul şi ţiganca şi copiii lor şi să-i dai în seama omului ce ar trimite dumnealui boiariul nostru Iamandi jîcni-ceriul şi după ce îi vei da, i să va face dumisale ispisoc de danie de la domnia mea şi să vor scrie anume ţiganii aceste. 7221 <1713>, avgust 10 1392 Io Nicolae Alixandru voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la... judeli, îţi facem ştire pentru un sălaş de ţigani ce am dat la credincios boiarul nostru Iamandi vel clucer şi păn acmu nu i-au mai luat. Viind la tine omul dumisale, să cauţi să-i dai pă ţigani, veri pre acela ce l-ai fost mai dat, veri pre altul din ceata ta, care-i socoti că-i domnesc fară gîlceavă. Jalbă să nu ne mai vie pentru aceasta, că oi trimite un armaş şi te voi da pre tine, nedînd tu în grabă. 7224 <1715>, dichemvrie 14 1393 Io Mihai Racoviţă voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la feciorul Ganii, judele de ţigani domneşti, dămu-ţi ştire că iată domnia mea m-am milostivit de am miluit pe credincios boiarul nostru, dumnealui Iamandi vel medelnicer, cu-n sălaş de ţigani din ţiganii domneşti. Deci, îndată ce vei vedea carte domniii mele, iar tu să cauţi din ceata ta să-i dai pe Moisii ţiganul, feciorul lui Gavrilă, nepot Cornii şi cu feciorul lui şi cu tot ce-ar avea, la mîna omului dumisale medelnicerului, să-i ducă la stăpînii dumisale şi altă întîrziere să nu fie, că, nedînd ţiganii în grabă, ţi s-a trimite un armaş de te vor aduce şi te voi 618 da pre tine, intr-alt chip nu va fi. Şi să nu fie ţigan cu pricină, că apoi tu vei încăpea în locul lor. 7227 <1719>, mai 12 1394 Pecetluit gospod. Gano şi Costandine, juzii de fauri, să dai doao sălaşe de ţigani dumisale lui Iamandi biv vel jîcnicer, din ţiganii gospod de la cetele voastre şi peci gospod budi sam. Let 7227 <1719>, mai 9 1395 30 v. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, precum s-au pîrît de faţă, înainte domniii mele şi a tot sfatul nostru, slugile noastre Paladie Golăe şi frate-său Angheluţă Golăe biv clucer şi alţi fraţi ai lor, feciorii lui Golăe ce au fost ispravnic pă satele domneşti, nepoţi şi strănepoţi lui Dumitru Golăe ce au fost păhamic mare, cu Safta jupî-neasa lui Costandin ce au fost armaş mare şi cu fii-său Costandache, pentm nişte ţigani, anume Băţeştii, jăluind domniii mele Golăeştii şi au arătat şi un ispisoc de la răposatul Pătm vodă, de la velet 7098, fevmarie 7, zicînd precum ş-au cumpărat şi Dumitru Golăe vel paharnic pă un Gligorie Beţea ţiganul şi pă alţi fraţi ai lui, de la Ştefan şi fraţii lui, Ion şi Nechita şi Marco, fecioml lui Anton pitaml, drept trei sute şi cinzeci de zloţi tătărăşti şi apoi, înstreinîndu-se moşul lor Golăe şi tatul lor în Ţara Rumânească în cătăva vreme şi ţiganii rămîind aici în ţară, s-au amestecat ţiganii lor păn ţiganii domneşti. Şi apoi, viind tatăl lor iar aici în ţară, în zilele răposatului Dumitraşco vodă Cantacuzino voievod şi cerşind tatăl lor, Golăe, dreptate la domnia mea [sic], ca să-şi ia ţiganii lui din ţiganii domneşti, i-au făcut Dumitraşco Cantacozino voievod înpărţeală precum au dat seamă juzii bătrîni. Care ne-au arătat şi izvodul de înpărţeală cu pecete gospod, din vălet 7183, scriind pentm un ţigan, anume Lazăr judele, cum s-au dovedit că este din Gligore Băţea şi s-au dat 2 fete a lui, anume Ghiniţa şi Chelsiia în parte gospod, iar doi feciori acelui Lazăr jude, anume Tănasie şi Chifanie, i-au dat în parte lui Golăe şi iarăşi pă un Simion ţigan, fratele lui Lazăr, carele ş-au pus nume Poş, cu cinci 619 feciori ai lui, s-au dat iar în parte gospod, iar pă alt ţigan, anume Ionaşco Băţea, iar fratele lui Lazăr judele, cu doi feciori ai lui, iar un Chifanii şi Vasilie şi 2 fete ce s-ar mai rodi dintrînsul s-au dat iar în parte lui Golăe. Şi i-au stăpînit tatăl lor pre aceşti ţigani, iar după moarte tătîne-său, lui Golăe, iarăşi s-au înprăştiat şi s-au închinat la cetele de ţigani gospod. Şi apoi, la domnia a treia a domniii sale lui Mihai vodă, dînd domnia sa un ispisoc de miluire pă un sălaş de ţigani din ţiganii gospod lui Costandin biv vel armaş şi poruncind domnia sa 431 r. juzilor gospod ca să-i dea un sălaş de ţigani / din ţiganii domneşti, iar juzii n-au căutat să-i dea ţigani fară pricină, ci i-au dat pă Chifanie ţiganul, feciorul lui Ionaşco Băţea, care au ţinut fameie moldoveancă, ce au fost drept şărb Golăeştilor. Şi jăluind Golăeştii atuncea la domnia sa Mihai vodă, cum că au dat juzii ţiganii lor fară dreptate, s-au fost scris o carte gospod la Mărdarie clucerul, ca să cerce să afle adevărul acelui ţigan şi au chemat Mărdarie clucerul pă doi juzi a dumisale lui Mihai vodă, anume pă Ion Huşanul şi pă Ion Sterpul şi au mărturisit precum acel Chifanie ţigan, feciorul lui Ionaşco Băţea, ce 1-au dat juzii lui Costandin armaşul, este drept şărb a Golăeştilor, cum arată mărturie lui Mardarie clucerul şi s-au dat cu greşală la acei boieri şi le-au fost dat domnia sa Mihai vodă şi carte Golăeştilor, ca să ia pă aceşti ţigani, Băţăştii şi nu i-au fost mai luat păn acum. Iar acum, jăluind Golăeştii la domnia mea, zicînd precum le-au dat juzii gospod, anume Ştefan Păpănaca şi Toader Gorgan şi Drume, ţiganii lor fară dreptate pă la cei boiari şi pă jalba Golăeştilor am scris o carte la credincios boiarul nostru, dumnealui Ştefan Roset biv vel clucer, ca să chieme pă aceşti juzi faţă şi să le ia seama şi precum va afla să ne facă ştire. De la care boiari şi mărturie ne-au adus Golăeştii, scriind că au chemat pă Ştefan Păpănaca şi pă Toader Gorgan şi pă Marin şi pă Ion Sterpul, juzii gospod şi i-au întrebat din rădăcina acestor ţigani, arătînd şi Golăeştii toate scrisorile lor ce au avut pă aceşti ţigani, Băteştii. Care şi aceşti ţigani juzi, dac-au văzut scrisorile Golăeştilor, nimic n-au putut răspunde şi au mărturisit şi ei înainte acelor boiari că adevărat aceşti ţigani, Băţeştii, sînt drepţi şărbi a Golăeştilor şi s-au dat acelor boiari cu greşală şi s-au apucat aceşti juzi cu zapis la mîna acelui boiari, precum ar lua ei pe aceşti ţigani de unde ar fi şi or da Golăeştilor. Şi viind Golăeştii cu mărturie acelui boiari şi jăluind domniii mele precum s-au dovedit că aceşti ţigani, Băţeştii, sînt drepţi ai lor şi i-au dat juzii cu greşală pe la boiari, le-am dat carte 431 v. domniii mele ca să-şi ia ţiganii lor / de la acei boiari. 620 Şi mergînd Golăeştii dinpreună cu aceşti juzi şi vrînd ca să ia pă Costandin ţiganul şi pă soru-sa Dochiţa, feciori lui Chifanie, de la Safta jupîneasa lui Costantin armaşul şi ia avînd ispisoc de miluire de la domnia sa Mihai vodă pă acel Chifanie ţiganul, tatul lui Costandin şi a Dochiţii, n-au vrut să dea ţiganii Golăeştilor şi au venit la Divan şi .dînd jalbă domniii mele, i-am orînduit cu judecata la cinstit şi credincios boiarul nostru, dumnealui Sandul Sturzea vel logofăt. La care stînd ei faţă şi luîndu-le seama, au arătat Safta jupîneasa lui Costandin armaşul şi fii-său Costache ispisocul cel de miluire ce au fost avut ei de la domnia sa Mihai vodă pă acel ţigan Chefan, feciorul lui Ionaşco Băţea şi au arătat şi Golăeştii dresele lor, ispisocul de la Pătru vodă şi izvodul de înpărţeală de la Dumitraşco vodă şi alte cărţi gospod de au stăpînit pă aceşti ţigani Băţeştii. Osebit, au adus Golăeştii şi pă Mardarie clucerul, om bătrîn, carele au mărturisit cu sufletul lui înainte dumisale vel logofătului, precum ştie că au apucat pă acest Chifanie şi pă toţi Băţeştii ţigani la casa lui Golăe cel bătrîn şi sînt drepţi şărbi a Golăeştilor şi fară dreptate i-au dat juzii pă la acei boiari. Deci, dumnealui vel logofătul arătînd domniii mele toate dovezile şi mărturiile Golăeştilor pă aceşti ţigani, Băţeştii, cum s-au dovedit rădăcina lor că sînt drepţi a Golăeştilor şi juzii gospod i-au dat fară dreptate pă la boieri şi am hotărît judecata după dreptate ce s-au căzut, să-şi ia Golăeştii pă acest Costandin ţiganul şi pă soru-sa /V Dochiţa, feciorii lui Chifanie ţiganul, de la Safta annăşoae. Insă acest ţigan Golăeştilor, Costandin, ţiind pă o ţigancă a Saftii armăşoae, s-au judecat, ţiganca de ţigan să nu să desparţă, ci să ia Golăeştii ţiganul cu ţiganca şi copiii să-i înpartă, după testament. Iar pentru Dochiţa ţiganca, sora lui Costandin ţiganul şi fata lui Chifanie ţiganul, ce-au vîndut-o armăşoae lui Ştefan Hemieziu, să-şi ia banii înapoi de la armăşoae. Iar după toate acestea, s-au sculat Ion ţiganul, feciorul lui Chefanie / cel mare, care mai sus s-au pomenit şi s-au rădicat înpreună cu juzii ce s-au numit mai sus şi cu alţi ţigani şi de iznoavă au cerşut judecată la dumnealui vel logofătul, zicînd că aceşti ţigani, Băţeştii, adevărat i-au fost luat Golăe cel bătrîn, tatăl acestora, dar pă urmă, la domnia lui Antiohie vodă, facîndu-se căutare ţiganilor gospod, s-au aflat aceşti ţigani domneşti şi ar avea şi carte de rămas Golăe şi izvoade domneşti de ţigani anume şi acmu nu-s la mîna lor, dar le vor căuta şi or aduce-o. Şi aşteptînd Golăeştii cîteva zile ca să-şi aducă ţiganii acea carte de rămas pă tatăl lor şi ei n-au mai arătat nimic ca să să poată apăra de Golăeşti şi domnia mea de iznoavă i-am orînduit cu judecata 621 la cinstit şi credincios boiarul nostru, dumnealui Costandin Ipsilant hatman, ca să le ia seama. Şi stînd dumnealui hatmanul cu dumnealui vel logofătul şi le-au mai luat seama pă toate scrisorile Golăeştilor şi iar au aflat că dresele Golăeştilor sînt bune şi s-au dovedit că aceşti ţigani, Băţeştii, sînt drepţi a Golăeştilor şi s-au dat rămas şi ţiganii. Numai, puind ei pricină că au carte de rămas pă Golăe şi nu-i îndemînă, li s-au pus zi ţiganilor păn la sfete Dimitrie şi de or fi avînd ei acea carte de rămas, cu care să poată apăra de Golăeşti, să o caute de unde o fi şi să o aducă la zi şi atunci li s-a face judecată după cum s-a socoti cu dreptate. De nu vor aduce ţiganii acea carte de rămas, ce au zis că au pă Golăe, păn la zioa <în>semnată, să aibă Golăeştii a-i apuca de grumazi pă aceşti ţigani, Băţeştii, şi să-i stăpînească ca pe drepţi robi ai lor în veci, cu tot rodul lor cîţi s-ar trage din neamul acelor ţigani ce sînt numiţi mai sus, ce-i arată la izvodul de-npărţeala lui Dumitraşco vodă Cantacozino că s-au venit în parte lui Golăe şi de această pîră să nu să mai pîrască nici odinioară, în veci, peste această carte a domniii mele. 7247 <1739>, iulie 30 1396 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele hahamului jidovesc, lui Iabob şi lui 432 v. Boroz de la Soroca, ca să fie volnici cu carte domniii mele a merge / la otacile de la iarmaloc şi să aibă a lua curupca du pă la toţi jidovii din Ţara Leşască, pe cum le este obiceiul lor de vac. Şi să aibă a lua şi de la meserciii jidoveşti pre obicei, precum le scriu cărţile şi de la alţi domni ce au fost mai înainte de noi. Şi nimeni să nu cuteze a sta înpotriva cărţii domniii mele. 7235 <1727>, aprilie 13 1397 Carte lui Paladie Golăe pentru ţigani \ Io Nicolae Alixandru voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele lui Paladie Golăe şi pă cine va trimite, să fie volnic a căuta şi a cerca pre ai săi drepţi şărbi ţigani, anume 622 Băţea şi frate-său Vasile Băţea şi Caragea nepot Savii lui Cioban şi cu feciorii lor, ori în ţiganii boereşti, sau călugăreşti, sau în ţiganii domniii mele, oriunde i-ar afla să-i ia pe toţi, cu tot cu ce ar avea şi să- i ducă la casa lui Golăe. Iar de ar avea cineva a răspunde ceva, să-şi aducă dresele şi să - vie de faţă la Divan şi nime să nu stea înpotriva cărţii domniii mele. 7222 <1714>, mai 21 1398 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele starostilor de jidovi şi tuturor jidovilor de tîrg de Iaşi şi pă cine vor pune ei, să fie volnici cu carte domniii mele a strînge erupea ce au vîndut-o ei de la toţi jidovii, după scrisoarea lor, precum au legat şi precum au aşăzat carele pre cît să dea, pe alişverişul lor, pentru căci această crupcă au făcut pentru folosul şi ajutorul şi chiverniseala a breslii a tuturor, pe obiceiul lor, cum şi de altă dată au fost acest obicei de s-au făcut. Pentru aceia dar, să aibă a strînge această crupcă de la toţi jidovii de aici din Iaşi, după scrisoare lor, cum s-au aşăzat şi nimeni scutelnic să nu fie, ci toţi să-şi dea erupea deplin, fiind pentru folosul tuturor şi nimeni să nu cuteze a sta înpotriva cărţiii domniii, că carele nu va da obiceiul să va pedepsi cu judecata şi gloaba ce s-au legat la zapisul lor. 7249 <1741>, mai 21 1399 r. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentru rugătorii noştrii Iosaf şi Lazăr sihastrii, ce au fost egumeni la mănăstirea Suceviţa. Cărei eşind din mănăstire la o sihăstrie a sa ce ş-au făcut acolo şi mai avînd lîngă sine şi alţi patru călugăraşi, domnia mea m-am milostivit şi le-am dat 2 oameni de posluşanie, ertîndu-i de toate dările şi de hîrtii, oricîte ar hi pre alţi oameni, ei nimărui nimic să nu dea, ci numai să fie pentru posluşanie molitvei lor. Aşijderea, la vremea dese-tinii să aibă a scuti cincizeci de stupi, nici un ban desetină să nu dea. Aşijderea, pentru starea şi chiverniseala lor, iarăşi m-am milostivit domnia mea şi din osebită mila noastră le-am dat ca să aibă a lua 623 de la vama cea mare domnească pre an cîte 10 lei pă 10 merţe de grîu, cîte un leu merţa şi cinci cameni de peşte moron şi patru ocă untdelemn şi jumătate de ocă tămîe şi patru ocă ceară şi patru cojoace şi patru perechi de cioboate şi cinzeci vedre de vin, însă pă vin încă să a le să dea bani la vremea vinului, ca să-şi cumpere ei la locul lor. Insă cînd va fi vama dată în credinţă, să să dea aceste din venitul domniii, iar cînd va fi în cumpărătoare, să să dea din venitul a vel vameşu. Drept aceia, dumneavoastră boiari zlotaşi şi vel vameşi şi alţii care veţi fl ori cu care slujbe, văzînd carte domniii mele, să urmaţi la toate precum arată mai sus. Aşijderea şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine va milui Dumnezeu cu domnia aceştii păzită ţară a Moldovii, poftim ca să nu strice această puţină milă, ci mai vîrtos să aibă a da şi a întări, pentru a lor vecinică pomenire. Aceasta scriem. 7246 <1738>, mai 1 1400 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boierii noştri şi la toţi slujitorii cărei veţi unbla ori cu ce fel de slujbe şi porunci a domniii mele la ţinutul Vasluiului, facem ştire tuturor pentru o sfîntă biserică ce este la Gorgănele, în codru, la acel ţinut mai sus pomenit, care sfîntă biserică 433 v. este făcută / de un Irimia vătaf. La care schit sprejănindu-să doi călu-găraşi şi jăluind domniii mele precum n-au nici un venit de nicăiri şi nu să pot chivernisi nici pe dînşii, nici biserica, de tămîe şi de lumini ce sînt trebuitoare, pentru aceasta am făcut domnia mea milă cu dînşii şi le-am ertat desetină păn la doaozeci de stupi şi goştină păn la 15 oi, nici un ban pă aceste bucate să nu dea, ca cu acele bucate să să chivernisească biserica de cele trebuitoare şi pe dînşii de hrana şi-mbră-cămintea lor. Şi le-am ertat şi un om posluşnic ce vor afla far de bani în visterie, purtător de grijă acelor bucate, care om să fie în pace şi scuteală de civerturi şi de toate dările şi angheriile oricîte şi a fi pă altă ţară, numai el să fie pentru posluşanie sfinţii biserici. Aşijderea şi un ţîrcovnic, ca să fie şi el scutit de toate, numai el să fie pentru slujba sfintei biserici şi alt nimic să nu dea, nici posluşnicul, nici ţîrcovnicul, far decît la vremea hîrtiilor să de şi ei cîte un galben de om. Drept aceia, dumneavoastră boiari şi voao slujitori, văzînd carte domniii mele, toţi să urmaţi poruncii şi să daţi pace acelor bucate de 624 desetină şi de goştină, pre soma însemnată mai sus, nici un ban să nu le luaţi, nici pe posluşnic, nici pă ţîrcovnic întru nimic să nu-i supăraţi. Aşijderea şi călugăraşii încă să aibă pace de dajde gospod şi de poclonul părintelui şi de alte de toate, oricîte ar hi pre alţi preoţi sau călugări, ei să aibă pace de toate, că oricine s-ar ispiti a le face mai -mult val păste carte domniii mele şi n-ar urma poruncii vor fi de certare de domnia mea. 7248 <1740, mai 251 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 221-223. 1401 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentru sluga noastră, Stoica căpitanul de drăgani şi pentru frate-său Ghiorghe băcal, carele fiind oameni streini într-acest pămînt, neavînd altă chiverniseală, domnia mea am făcut milă cu dînşii şi i-am miluit cu o carte a noastră, ca să fie în pace de bir. Dar acmu, jăluindu-ni-să pă cum, după ce au r. vrut muscalii să să rădice de aici, / din oraşul Iaşilor, ca să meargă la ţara lor, au dat jaf la dughiana lor ş-au prădat de tot ce-au avut şi au luat şi carte ce au avut de milă şi iar am dat această carte a domniii mele, întru carele hotărîm şi pentru aceşti doi oameni şi casa lui şi dugheana să fie ertate de toate dăjdiile cîte ar fi pe alţi neguţitori, de civerturi şi de hîrtii, de cai înpărăteşti şi de cai de mezil şi de chile şi de ialoviţe şi de schimburi de galbeni, sau de lei, au de zloţi şi de alte de toate, măcar ori ce greu ar eşi pre alţii în ţara domniii mele, ei niciodată, nici cu unile să nu-i supere şi carte aceasta să o ţie în seamă. Aşijderea şi pentru o dughiană cu băcălii ce ar avea la faţa tîrgului şi pentru un om strein ce ar avea la dughiană, iarăşi poruncim şi pentru acel om, mai mult decît un galben să nu dea la vreme hîrtiilor, iar alt măcar un ban mai mult să nu de nimurui şi acei dughiane să-i dea toţi bună pace şi să fie ferită şi de schimburi despre neguţitori şi de toate cheltuelile ageşti, de fanari şi de plimbare agăi şi de alte cîte ar mai fi pre alte dughiane cu băcălii. Drept aceasta, dumneata vel agă poruncă să dai la toţi pentru acea dughiană şi pentru acel om strein, să să ferească toţi zapciii, să nu-i facă mai mult supăr. Aşijderea şi voi neguţitori de Iaşi, la nimic cu voi să nu-1 amestecaţi, nici schimburi să nu-i lepădaţi. 625 Aşijderea domnia mea m-am milostivit şi i-am ertat cinzeci de stupi, ca să fie în scuteală de desetină, ca să-i dea pace de banii desetenii, nici mai mult supăr să nu-i facă, că cine s-ar ispiti a-i face cît de puţin val păste carte domniii mele, unii ca aciia vor fi de mare certare de la domnia mea. 7248 <1740>, martie 13 1402 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru o sfîntă mănăstire de călugăriţe ce este la Vînătorii Pietrii, făcută de răposatul domn Irimia Moghila vodă, unde este hramul Preobrajenii. Care mănăstire, măcar că dajde la visterie n-are, dar fiind foarte săracă şi sprijinind la acea mănăstire nişte călugăriţe neputincioase, neavînd de nicăiri nici'un ajutor şi nici o chiverniseală, iată că domnia mea m-am milostivit şi am miluit şi am întărit sfînta mănăstire, pentru desetină de stupi, ca să aibă a scuti şi această mănăstioară, ori pre cîte bucate ar avea, să dea din zece bucate un leu, asemene cum şi 435 v. alte mănăstiri ce sînt cu dajde, / pentru ca să fie de ajutorul sfintei mănăstiri şi de chiverniseala călugăriţelor ce să sprejenesc acolo, neavînd cine le purta de grijă. Pentru acee, oricare veţi fi cu slujba desetenii la acel ţinut, daca veţi vedea carte domniii mele, nime mai mult să nu le învăluiţi pă aceste călugăriţe, ci, pă cum scrie carte noastră, aşa să urmaţi. Aşijderea şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine va milui Dumnezeu cu domnia aceştii ţări, ori din fiii noştrii, sau dintr-alt neam, poftim ca să nu supere mila noastră, ci mai vîrtos să aibă a milui şi a întări, pentru a sa vecinică pomenire. 7238 <1730>, mai 1 Aşijderea această carte am socotit-o şi întru a doao domnie a noastră şi, fiind cu cale a să înnoi, am înnoit-o şi cu altă pecete, ca să să ţie în seamă1. 1 Publicat de Toma G. Bulat, Documentele mănăstirii Văratec, Chişinău, 1939, p. 43 şi Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 223-224. 626 1403 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiari şi la toţi slujitorii cărei veţi unbla ori cu cel fel de slujbe a domniii mele la ţinutul..., vă facem ştire tuturor, iată că domnia mea m-am milostivit pentru un om ce ş-ar găsi fară bani în visterie Iosif monah, dascalul de şcoală slovinească, de l-am ertat pre acel om de toate dările şi angheriile cîte ar fi pre altă ţară, el nimărui nimic să nu dea, nici civerturi, nici hîrtii, nici alte nici un fel şi măcar de ar şi da vreodată cei cu cărţile domniii mele, iar cît acest dascal, pentru acel om tot să i se ţie în seamă, pentru ca să fie de slujba lui. Aşijderea am făcut domnia mea milă cu acest dascal şi i-am lăsat cincizeci de stupi, ca să dea desetină boereşte, din zece bucate un leu, mai mult supăr să n-aibă. Drept aceia, poruncim domnia mea tuturor, văzînd carte domniii mele, toţi să aveţi a da bună pace acelui om şi voi desetnici de ţinutul acesta mai sus pomenit pă acei 50 peci să-i luaţi desetină de zece bucate un leu, altă supărare să n-aibă. Iar care s-ar ispiti a-i face oricît de puţin supăr peste carte domniii mele, unii ca aciia vor fi de mare certare. Aceasta. 7249 <1740>, septembrie 3 1404 ,35 r. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele tîrgoveţilor jîdovi şi romîni de Botoşani, cărei au jăluit domniii mele că, neîncăpînd ei toţi să-şi facă case mai înlăuntru, unde este frunte uliţii, s-au aşezat mai pe de laturi, unde să vinde faina şi să face tîrgu din duminecă în duminecă, de cîştigă şi ei hrana lor şi acum să scoală unii şi alţii şi cu lăcomie să întind ca să tragă şi faina de la dughianile lor, acei ce ţin dughiane la faţa uliţii, unde se vînd negoaţile şi mesemiţa şi altele. Pentru care lucru am dat carte noastră şi poruncim tuturor ca să rămîe toate alijverişurile stătătoare la locul lor, precum tîrgul faninii să nu să clătească din deal, din locul lui, de unde s-au vîndut şi păn acum, aşijderea şi băcăliile şi negoaţe şi mesemiţa şi pitărie, să stea 627 toate la locul lor şi să nu să mai strămute trăgînd unii la alţii, ca să aibă hrană cu toţii. Şi pentru aceasta, poruncim şi dumneavoastră vornici de acolo, să le daţi a înţelege ca să urmeze toţi precum este porunca domniii mele şi carte de la mîna lor să nu să ia. Aceasta poruncim. 7249 < 1741>, iunie 15 1405 Io Mihai Racoviţă voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la slugile dumisale hatmanului, care strîngeţi poclonul hătmănesc du pă la călăraşi, facem ştire că veniră călăraşii de la Podul Bărăiacului şi ni să jăluiră precum aţi mers şi le cereţi 61 lei poclonul hătmănesc. Pentru care, iată că vă poruncim, văzînd carte gospod, să căutaţi să le daţi foarte bună pace de poclon, pentru căci acel mezil este în seama domniii mele, s-au luat din sama dumisale hatmanului. Pentru aceasta, să căutaţi de acum înainte să aveţi a le da bună pace şi de le-ţi fi luat ceva, să căutaţi să le daţi înapoi. Intr-alt chip să nu fie. Aceasta scriem. 7235 <1727>, ghenarie 4 1406 435 v. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor boiarilor şi slujitorilor cărei îţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele în ţinutul Hîrlăului, pentru zece oameni posluşnici a sfinţii mănăstiri a Coşulii, pentru care posluşnici ne-au arătat rugătorii noştri părinţii călugări şi o carte de la răposatul moşul domniii mele, Grigorie Ghica voevoda, scriind şi poruncind ca să fie în pace şi ertaţi de toate. Drept aceia dar, iată că şi domnia mea m-am milostivit asupra aceştii sfinte mănăstiri Coşula şi i-am lăsat pă aceşti zece posluşnici ca să fie în pace şi ertaţi de toate dările şi angheriile, oricîte ar fi pre altă ţară, ei niciodată nimărui nimic alta să nu dea, far numai la vreme hîrtiilor vor da şi ei cîte un galben de om, iar altă dajde ce ar mai eşi pe banii hîrtiilor ei să nu dea, nici cu unile supăraţi să nu fie, nici cu civerturi, nici cu chile, nici cu ialoviţe, nici cu banii carălor, nici cu podvozi, nici cu conace, nici cu cai de olac, nici cu alte angherii, ca să 628 fie numai de posluşanie sfintei mănăstiri. Şi pentm aceia, văzînd carte domniii mele, fieştecarele să urmaţi aceştii cărţi a domniii mele, că cine le-ar face mai mult val, unii ca acie vor fi de mare certare de cătră domnia mea. Aşijderea şi în urma noastră, pă cine va milui Dumnezeu cu .domnia aceştii ţări, ori din fiii noştri, ori dintr-alt neam strein, poftim pre iubiţii domni ca să dea şi să întărească sfintei mănăstiri cu aceşti posluşnici, pentm a lor vecinică pomenire şi nime altul să nu să amestece. Aceasta. 7244 <1735>, dichemvrie 3O1 1 Original la Arh. St. Buc., M-rea Coşula, pach. IV, doc. 25. 1407 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentm Pambuc armeanul, carele fiind om strein şi năzuind aici ca să să hrănească cu merşteşugul său, ştiind a face strune, iată că domnia mea m-am milostivit şi l-am ertat pă capul lui de toate dările şi angheriile oricîte ar fi pre alţii aici în oraşul Iaşilor, el niciodată, nimămi, nimic să nu dea, nici mult, nici puţin, că l-am ertat domnia mea de toate. 36 r. Şi pentm / aceia poruncim domnia mea şi dumitale vel agă şi altor boiari şi slujitori cărei veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele aici, în Iaşi, văzînd carte domniii mele, toţi să aveţi a-i da bună pace. Aşijderea, unde ar găsi pre la trunchiuri, sau la sulgerie, maţe de oaie de treaba merşteşugului său, să fie volnic a strînge, de vreme că acele ale altora nu sînt de treabă şi de cătră nime poprit să nu fie, nici să-i facă supărare, că cine s-ar ispiti a-i face mai mult supăr, vor fi de certare. Aceasta poruncim. 7249 <1741>, avgust 5 1408 Io Grigorie Ghica1 voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele credincios boiamlui nostru, dumisale Iordache Cantacozino vornic şi pe cine va trimite, să fie volnic cu 629 carte domniii mele a merge la moşia dumisale ce să chiamă Budele, unde să face iarmarocul Movilăului, de iasta parte, şi să ia venitul locului din dughiane şi din pod şi dintr-altele din toate cîte vor fi obicinuite, pe cum s-a fi urmat şi s-a fi luat şi-ntr-alţi ani trecuţi, păn cînd era pace şi să facea iarmaroacile întregi, aşa să ia şi acmu din toate şi nime să nu stea înpotriva cărţii domniii mele. Iar avînd cineva a răspunde, să vie la Divan. 7241 <1733>, avgust 2 1 Corect, Constantin Neculai Mavrocordat. 1409 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte lui Ion Ciurar, giudele de ţiganii dumisale Iordache Cantacozino vel vornic, să fie volnic cu carte domniii mele a merge cu ţiganii lui ce-i sînt la ceată să să înhrănească păn ţară cu dreptate şi nimeni să nu-i supere facîndu-le vreun val şi despre toţi să fie în pace şi nici caii lor de olac să nu să ia. Aşijderea şi alţi ţigani ai dumisale vornicului Iordache, unde i-ar găsi înprăştiaţi, să-i ia la ceata lui, iar cine ar avea ceva a răspunde să-şi întrebe cu dumnealui vel vornicul. Aşijderea, ne jăluiră la domnia mea că din albii şi din altele ce lucrează în codru le iau dijmă mai mult decît din 10 una. Ci iată că 436 v. hotărîm, cei cu moşia / să-şi ia zeciuiala din zece una, pre obicei, iar mai mult să nu fie supăraţi şi nime să nu stea înpotriva cărţii domniii mele. 7247 <1739>, iunie 20 1410 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentru doi oameni posluşnici ce ar avea rugătorii noştrii, părinţii călugăraşi ce să află petrecători la sfînta sihăstrie ce să zice a episcopului Pahomie, ce este din deal de mănăstirea Neamţului, unde este hramul Procovul prea-sfmtei şi preacuratei de Dumnezeu născătoarii şi pururea fecioara Mărie. Iată că domnia mea m-am milostivit şi i-am ertat pre acei 2 posluşnici, ca să fie în pace şi scuteală de toate dările şi angheriile, 630 oricîte ar fi pre alţii în ţara domniii mele, ei nimărui nimic să nu dea, măcar de s-ar întîmplă vreodată pentru vreun greu al ţării să iasă să dea şi cărei au cărţi de milă, iar aceşti posluşnici nici atunci să n-aibă supărare de bir. Aşijderea, iarăşi m-am milostivit domnia mea asupra acestor pă-_ rinţii călugăraşi şi le-am întărit, după obicei ce au avut şi de mai-nainte, ca să aibă a scuti cincizeci de stupi de desetină, precum au scutit şi păn acum, pe aceste bucate nici un ban desetină să nu dea, ca să fie pentru ceară la biserică şi pentru hrana ticăloşilor de călugăraşi. Şi pentru aceasta, poruncim şi boiarilor domniii mele, cărei veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele la ţinutul Neamţului, daca veţi vedea carte domniii mele, toţi să aveţi a da bună pace acelor 2 posluşnici, de toate dările. Aşijderea şi voi desetnici, pă acei 50 peci să nu le luaţi nici un ban desetină. Iar care n-ar înţelege după cum arată mai sus şi s-ar ispiti a face mai mult val, unii ca aceia vor fi de la domnia mea de certare. Intr-alt chip nu va fi. 7249 <1740>, dichemvrie 291 1 Original la Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. LXVI, doc. 9; publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 224-225. 1411 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentru Catrina, fata r. Crîstii vornicul, pe care / au ţinut-o Danul, carele rămîind famee săracă, domnia mea m-am milostivit şi am ertat-o de dajde şi de alte dări, de toate, cu nimic, nici cu-n fel să nu fie supărată. Aşijderea şi pentru trei liudi, oameni streini, far de bani în visterie, ce-şi var afla pentru slujba casii ei, iarăşi să fie în pace şi în odihnă de toate dările, nimărui nimic să nu dea, far numai la vremea hîrtiilor să de şi ei cîte un galben de om. Aşijderea m-am milostivit domnia mea şi pentru 50 stupi şi 15 mascuri, pe aceste bucate desetină să nu dea şi la vremea văcăritului să aibă a scuti 12 vite, 6 cai, pe aceste bucate nici un ban să nu dea. Pentru aceia, dumneavoastră boiari şi voi slujitori care veţi unbla ori cu cel fel de slujbe a domniii mele la ţinutul..., vă poruncim tuturor, văzînd carte domniii mele, toţi să urmaţi după cum poruncim 631 domnia mea, că cine s-ar ispiti a face oricît de puţin val păste carte domniii mele, unii ca aceia vor fi de mare certare. Aceasta scriem. 7248 <1740, mai 26 1412 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiari şi la toţi slujitorii cărei veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele la ţinutul Eşilor, vă facem ştire tuturor pentru acest om, Ion biv şătrar, care jălui domniii mele că este om de 87 ani, slab, sărac, neputincios, far vedere şi n-are nici cine să-l îngrijască şi au avut un fecior lipsit de cîtăva vreme în ţări streini şi au venit acmu şi n-are nici un ban în visterie, nici alte pricini despre bir. Pentru domnia mea m-am milostivit asupra acestui om şi i-am dat pă acest fecior al lui, ca să fîe pentru slujba lui păn va avea viaţă şi feciorul lui să aibă pace de civerturi şi de toate dările şi angăriile cîte es pe alţi oameni, nimărui nimic să nu de. Pentru aceia, dumneavoastră boiari şi voi slujitori, văzînd carte domniii mele, să daţi bună pace acelui fecior al acestui om, nimeri cu nimic să nu-1 supere, ca să fie de chiverniseala tatălui lui, că cine s-ar ispiti ca să-i facă mai mult val păste carte domniii mele, unii ca acie vor fi de mare certare de la domnia mea. 7248 <1740, ghenarie 9 1413 437 v. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele dumisale Hasan aga, sărdar de Galaţi, să fie volnic cu carte domniii mele a chema şi a stringe oameni streini din Ţara Turcească şi dintr-alte ţări, oricît de mulţi ar aduce, să-i aşaze la sat la , la ţinutul , unde mai are dumnealui şi alţi oameni vechi, strînşi mai denainte vreme. Şi aceşti oameni ce de acum înainte îi va trînge, streini dintr-alte ţări, de la domnia mea vor avea milă şi odihnă, vor fi în pace de toate dările şi angariile, nimărui nimic nu vor da păn la un an, iar după ce s-a înplini cisla cărţii, să vor tocmi cu rupta, de vor da cîte cinci lei de om într-un an şi din tocmeala lor nime mai mult nu-i va scoate. 632 Pentm aceia, dumneavoastră boiari şi voi slujitori ce veţi unbla ori cu ce fel de slujbe la acel ţinut, daca veţi vedea carte domniii mele, toţi să vă feriţi de aceşti oameni ce să vor strînge pă această carte gospod, afară din oamenii cei vechi, cărei sînt strînşi mai denainte vreme, întru nimic să nu-i învăluiţi, nici bucatele lor pentm alţii să nu le trageţi. Că cine s-ar ispiti a le face mai mult val păste carte domniii mele, unii ca aceia vor fi de mare certare. 7235 <1729>, ghenarie 31 1414 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. O carte dată iar dumisale Hasan aga de la Galaţi, pentm oamenii dumisale care sînt strînşi în slobozie la Silişte, ce este la ţinutul Covurluiului, care sînt tocmiţi la cămara gospod cu mpta, să dea de om cîte 7 lei într-un an şi aceşti bani să-i dea la 4 civerturi şi pentm desetină de stupi, de mascuri, să de de zece bucate un leu şi pentm goştină de oi să dea de oae cîte o para, iar mai mult păste tocmeala aceasta să nu fie supăraţi. 7244 <1736>, aprilie 24 1415 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. O carte dată iar dumisale Hasan agăi, sărdarul de la Galaţi şi a voinicelului dumisale, pre cine va socoti, / pentm aceşti oameni streini ce i-ar strînge de pe într-alte părţi de loc, cît de mulţi, care s-au aşăzat la Silişte, la ţinutul Covurluiului, strîngîndu-se, să aibă pace de toate dările şi angariile păn la mai, nimămi nimic să nu dea far de cît cum s-au aşăzat după tocmeala şi aşăzare celorlanţi oameni ce-i mai are dumnealui Hasan aga, mai mult să nu dea. 7248 <1739>, dichemvrie 18 1416 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele dumisale Hasan agăi ciorbagiu, sărdar de Gălati, să fie volnic cu carte domniii mele a căuta zece oameni 633 streini, dintr-altă ţară şi găsind acei oameni, pentru ca să fie de slujba casii dumisale, iată că domnia mea i-am dat această carte a domniii mele, cu cărei adeverim şi poruncim pentru aceşti liudi 10 ca să fie în pace şi ertaţi de toate dările şi angariile, oricîte ar pre alţii, ei cu nici unele să nu fie supăraţi, nici la civerturi, nici la hîrtii, nici la altele, ci de toate să aibă pace, ca să fie numai pentru slujba casii dumisale. Drept aceia şi dumneavoastră boiari şi slujitori care veţi unbla cu slujbe la ţinutul Covurluiului, daca veţi vedea carte dumniii mele, toţi să vă feriţi de aceşti oameni şi să le daţi pace, că cine s-ar ispiti a le face mai mult val peste carte domniii mele, va fi de mare certare. 7248 <1740>, ghenar 9 1417 [F.D.] <1661, septembrie 19 - 1665, septembrie 11> Io Evstratie Dabija voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă domnia mea am dat şi am întărit rugătorilor noştri, părintele Grigore mitropolitul şi a tot soborul de la sfînta mănăstire de la Todereni, unde este hramul înălţarea domnului şi dumnezeului nostm Isus Hristos, pre a lor dreaptă ocină şi moşie Hrenăuţii, sat întreg, ce este pre Ciuhur, în ţinutul Hotinului, de pe amîndoao părţile de apă şi cu 2 heleştie şi cu mori în Ciuhur, ce este danie sfinţii mănăstiri Tudor 438 v. Cîmul Movilovici, / fratele răposatului Irimia Moghila vodă, carele şi sfînta mănăstire Tudorenii o au făcut cu cheltuiala sa, din ispisoc de la Irimia Moghila voevod, iar lui Toader Movilovici i-au fost cumpărătură la Lupul Vartic ce-au fost armaş mare, fecioml lui Ioraşco Vartic postelnicul, nepot Petrii Vartic ce au fost hatman, pentm 360 ughi de aur, iar cînd este acmu s-au sculat Dobri şi au vrut să înpresoare aceste sate. Deci, domnia mea am scris carte domniii mele la boiarul nostm Condrea vornicul şi la Marco fecioml Silitramlui de au mers acolo la Hrenăuţi şi au strîns oameni buni din sus şi din jos, du pă înprejur megieşi, anume Rusco din Parcova şi Văsiian din Cepeleuţi şi Ştefan Mosor de Dăjiani şi Ignat din Paustova şi Ion din Dăngeni şi Ivan din Cemorodniţa şi mulţi oameni buni, bătrîni şi tineri şi aşe am socotit hotarul acestuia sat, Hreneuţilor, du preste tot hotarul, precum au ştiut ei cu sufletele lor. Şi să încerc hotarul pre un dmm vechi, păn la nişte movile despre o silişte ce să chiamă Rujniţii şi de acolea păn la un vîrtop şi de acolea păn la o fîntînă despre hotarul Cîmosenilor şi de 634 acolo la o movilă despre Mihăilşeni şi de acolo păn la o rîpă, iarăşi despre Mihăilşeni şi despre Cîmoseni. Şi au găsit şi o bucată de loc a Hrănăuţilor înpresurată în hotarul Cîmosenilor şi aceia iarăşi s-au luat în hotarul Hrănăuţilor, precum au fost şi mai-nainte vreme, precum ne-au arătat şi scrisoare mărturiii de la boiarul nostru Candrea vornicul , şi de la Marco feciorul Silitrariului şi de la acei oameni buni, de la toţi cîţi mai sus scrie, precum au găsit ei cu sufletele lor. Deci şi domnia mea, înpreună cu tot sfatul nostru, daca au văzut ispisoc de la Irimia Moghila voevod pre tot satul Hrenăuţii şi mărturie de la boiarul nostru Condrea vornicul şi de la Marco Silitrariul şi de la atîţia oameni buni, precum au hotărît şi au stîlpit ei cu sufletele lor şi domnia mea am dat şi am întărit sfinţii mănăstiri...1 1 Din condică lipseşte o foaie ce cuprindea sfîrşitul cu data documentului şi prima parte a documentului nr. 1418. 1418 r. dumisale şi uric de miluire, neclătit niciodinioară. Aşijderea şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine Dumnezeu va alege a fi domn stăpînitor ţării Moldovii, ori din fiii noştrii, ori dintr-alt neam, poftim a noastră danie şi miluire să nu o surpe, cum nici noi n-am stricat miluirile altor luminaţi şi răposaţi domni ce au fost mai-nainte de noi, ci mai vîrtos să aibă a da şi a milui şi a întări, pentru a sa vecinică pomenire. 7249 <1741>, martie 25 1419 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la credincioşi boiarii noştri, dumnealor starostii de Cernăuţi şi vel căpitanul de Coţmani, vă facem în ştire pentru caii armenilor din Ţara Leşască, care or fi din hergheliile lor, că le-am făcut domnia mea testament ca, oricînd ar vrea ca să treacă să-i ducă iar în Ţara Leşască, să aibă pace de vamă de starostii, de căpitani. Acum ne jăluiră că, cînd trec de acei cai, îi supăraţi şi le luaţi cîte 3 potronici starostii şi căpitanii, pentru care iată că vă scriem, văzînd 635 carte domniii mele, să le daţi bună pace, mai mult păste carte domniii mele supăr să n-aibă pentm caii ce ar fi din iapele lor, iar pentm alţi cai ce or fi făcut de aici din ţară, pe aceia vor da starostii şi căpitanii pă obicei. Şi carte aceasta din mîna lor să nu să ia, ci pumrea să fie apăraţi. 7245 <1737>, aprilie 141 1 Publicat de T. Balan, Documente bucovinene, voi. IV, p. 130. 1420 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentm neguţitorii armeni din Ţara Leşască, cărei pumrea fac negu-titorii cu cirezi de boi aici, în tara domniii mele, cărei au venit la s ~ i ~ domnia mea de au jăluit că-au multă supărare şi ei şi păstorii lor, de cătră boiarii ce sînt cu slujbe pre la ţinuturi şi de cătră dregătorii du pre la scaune. Şi mgîndu-se ca să fie puşi la o cale pentm tot alişve-rişul neguţitoriii lor, ca să să poată chivernisi alişverişul lor far călcare şi far supărare, socotit-am domnia mea pentm toate trebile lor, după obiceiul şi testamenturi ce au avut şi mai-nainte de la domnia mea, fiind far de paguba ţării şi a domniii, după cum am socotit că să cade, într-acestaşi chip i-am aşezat. A întăi, pentm boii de negoţ, să de comăritul cîte un leu, un potronic 439 v. vechi de bou şi cîte un leu de bou vama, / mai mult să nu să supere. Şi pentm vitele şi hergheliile de iape ce au în Moldova să de cuniţa pe obicei, cîte 40 bani de vită şi de iapă. Aşijderea şi pentm venitul starostelui de Cernăuţi şi a lui vel căpitan de Coţmani şi a vameşilor celor mari şi venitul gramaticiii să urmeze cu toţii luîndu-şi venitul lor după obiceiul vechi, cîte un potronic de bou starostile şi cîte un leu de cireadă lui vel căpitan de Coţmani şi cîte un leu de cireadă vameşilor ce merg la otace şi cîte 4 bani de bou gramaticiia şi cîte doi potronici de cireadă călăraşilor ce păzesc la trecătoare, iar afară dintr-aceste nimic să nu le îndrăznească a le lua mai mult. Aşijderea şi pentru oamenii streini, mazuri de Ţara Leşască, ce vor avea pentm slujba neguţitorii lor, fiind streini, de altă ţară, cu capul şi neavînd fameie şi aşăzaţi aici în ţară, să aibă pace de hîrtii şi de toate dările şi angariile. Aşijderea şi pentm oamenii de ţară, holtei, ce vor avea păstori pă la bucatele lor, la vreme cînd vor eşi hîrtiile pe 636 altă ţară, vor da şi ei hîrtii de om cîte doi galbeni, iar altă supărare de nici unile să n-aibă. Aşijderea, pentru finul domniii mele, le-am dat voe ca să-şi facă fîn cît le-ar tribui pentru bucatele lor şi pentru boi de negoţ, despre nime opreală să n-aibă. Şi fînul să-l cosească cu oameni de ţară şi unde l-or .cosi să fie cu voia celor cu moşiile şi să plătiască dijma locului pă obicei. Şi pentru 200 stoguri de fîn domnesc ce este obicei de-1 iau de la Botoşani, să dea pe obicei cîte 2 lei pol vechi de stog, mai multe să nu să supere. Şi pentru boii ce să rup cîrduri du pă în cirezi şi fug, să aibă a da colacul la cine ar găsi boii cîte doi lei de cîrd, mai mult să nu să supere. Iar cînd s-ar răzli din cireadă cîte un bou sau cîte doi boi, atunce vor da părcălăbie cîte un leu de bou, pe obiceiul ţării. Aşijdere, dăm poruncă tuturor dregătorilor, unblînd aceşti negu-ţitori păn ţară pentru neguţitoria lor, ei sau şi feciorii lor, întîmplîndu-se ca să aibă pricină de judecată cu cineva, nime din dregători să n-aibă a-i judeca sau a-i globi, de vreme că au jăluit domniii mele că, fiind ei oameni streini, îi calcă şi-i supără afară din cale. Pentru aceia, oricine / ar avea niscareva pricini cu dînşii vor veni aici, al Divanul nostru, de să vor judeca. Şi pentru cai de olac, nimeni să nu le cai de olac de la odăile lor, sau de la drumuri. Pentru aceia, poruncim la toate să urmaţi la cîte scriu mai sus şi pă unde s-ar duce ei cu vitele în trecătoare nimeni de la dînşii nimic să nu cee, nici să-i supere. Aceasta. 7247 <1739>, aprilie II1 1 Publicat de T. Balan, Documente bucovinene, voi. IV, pp. 153-155; regest, ibidem, voi. III, p. 142. 1421 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu acest testament a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru breasla pîrgarilor de aici din Iaşi, cărei aflîndu-se de pururea nelipsiţi de slujba domniii mele, purtînd slujba lor în toate părţile, socotit-am domnia mea că să cade a fi puşi la o cale pentru birul lor, mai cu milă, cu care să poată lupta şi a păzi şi slujba lor fară zăticnire. Şi drept aceia dar, iată că într-acest chip i-am aşăzat cu mila noastră, pe 29 liuzi ce sînt, ca să aibă a da ei de om numai doi galbeni de om pe an, 1 ughi la sfetii Dimitrie şi 1 ughi la sfetii Gheorghie, iar afară dintr-aceşti cîte 2 ughi de om niciodată nimic mai mult să nu dea, nici civerturi, nici hîrtii, nici alte angherii nici un fel, de toate să fie în pace şi feriţi. Şi li s-au dat şi pecetluituri roşii pe feţele lor, ca să fie cunoscuţi dintr-altă ţară şi pe această aşăzare a lor li s-au întărit lor şi cu testamentul nostru, ca să stea aşăzare aceasta neclătită, numai ei să păzească slujba lor neclătit. Şi poruncim domnia mea şi boiarilor noştri şi slujitori, văzînd testamentul nostru, nime altul supărare să nu le facă. Şi banii lor să-i strîngă şoltuzul lor şi la vreme îi va istovi la Visterie pe soma oamenilor ce-or lua pecetluituri roţii pă feţele lor. Şi cum am zis, această aşăzare a lor niciodată, nici mai mult, nici mai puţin să nu să strămute, ci să stea neclătită. într-alt chip să nu fie. Aceasta. 7249 <1741>, ghenarie 15 1422 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentru 12 liudi sticlari, oameni care au eşit din Ţara Ungurească şi s-au aşăzat la silişte la Călugăra, la ţinutul Bacăului. Pentru cărei domnia mea m-am 440 v. milostivit şi i-am ertat / ca să fie în pace şi în odihnă de toate dările şi angariile, oricîte ar fi pă alţii în ţara domniii mele, nici la un civert, nici la hîrtii, nici la alte dări, la nimic să nu fie supăraţi, far decît ei să dea numai 500 table de sticle şi 100 sticle de celelalte pentru treaba domniii. Iar de s-ar tîmpla să dea mai multe sticle peste nartul lor, acele să li să plătească cu bani, cîte doao parale de sticlă, însă numai cu domnia să aibă această tocmeală, iar cu alţii cum să vor putea tocmi. Şi pentru goştina de oi vor da cîte 2 parale de oae, bîrsăneşte şi la văcărit să scutească cîte 2 vite de om. Şi pentru ca să fie cunoscuţi dintr-altă ţară, li s-au dat şi peceţi roşii pă feţele lor şi i-am dat domnia mea în seama dumisale Radului Răcoviţă vel paharnic, ca să le poarte dumnealui de grijă, fiind şi aşăzarea lor pă moşia dumisale. Pentru aceia, dumneavoastră boiari şi slujitori cărei veţi unbla ori cu ce fel de dăjdi ale domniii mele, văzînd carte a domniii mele, toţi să urmaţi poruncii domniii mele, nici cu podvozi, nici cu alte beilicuri să nu fie supăraţi. Că cine le-ar face cît de puţin val păste carte domniii mele, unii ca aciia vor fi de mare certare de la domnia mea. Noiemvrie 20, 7249 <1740> 638 1423 O carte iar a sticlarilor ungureni care s-au aşăzat la ţinutul Bacăului, la satul la Călugăra, ca să fie volnici pentru lemne ce le-ar trebui de treaba meşteşugului, ori pă a cui moşie or fi, să nu fie popriţi du pen păduri. Aşijderea şi pârcălabii şi vameşii să nu le facă supărare de vămi şi de părcălăbii, ci despre toţi să fie în pace şi apăraţi. Aprilie 11, 7249<1741> 1424 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu acest testament al nostru tuturor cui să cade a şti, pentru şaugăii, oameni şi alte rufeturi a Ocnii, care viind înainte domniii mele, ne-au jăluit precum slujba lor este nelipsită şi mai grea decît alte slujbe. Şi mai-nainte vreme au avut ei testament de milă de la domnia mea cu aşăzare de odihna lor şi în vreme turburării / ce-au fost, li s-au prăpădit testamentul şi lipsind testamentul lor, să întind unii din slujbaşi ce es la ţinut a-i supăra. Şi cerînd ei milă şi dreptate de la domnia mea, socotit-am că, după slujba lor care nu-şi asamănă cu altele, să caute a-i folosi cu mila noastră şi fiind ştiut şi de domnia mea testamentul ce au avut asemene, am făcut milă cu dînşii şi i-am ertat de toate dările şi angheriile, oricîte ar fi pă altă ţară, nici hîrtii, nici altă nimic să nu dea, numai civertul lor, pă aşăzare cum s-or tocmi cu cămăraşii. Aşijdere şi la văcărit sau cuniţă, cînd s-ar întîmplă, să aibă a scuti pînă la şase sute vite şi o sută cai, nici un ban să nu dea şi la desetină de stupi să scutească păn la doao sute stupi şi cu mascuri şi goştină de oi să dea pă obiceiul lor, cîte 6 bani. Aşijderea să aibă pace de camănă, de bezmăn şi de branişte, nici cu aceste să nu fie supăraţi, de vreme că Ocna este osebită. Şi să aibă pace de cai de olac şi de podvozi şi de toate angheriile, cu nimic altele să nu fie supăraţi. Numai şi ei, cu mila ce le-am făcut cu dînşii, să fie silitori, să pue mai multă nevoinţă la slujba lor, ca să să arate fieştecarele slujba sa, far nici o păgubire venitului Ocnii. Dechemvrie 1, 7249 <1741>] 1 Publicat în Uricarul, voi. II, pp. 154-155. 639 1425 Alt testament, iar pentru şaugăii ce taie sare la Ocnă, cărei din-ceput, de la strămoşii lor şi păn acum leafa lor au fost orînduită şi aşăzată a li să da cîte un ban de o sare pă sările ce sînt obicinuiţi să dea la căutări. Care, văzîndu-se că leafa lor este puţină cîte un ban de o sare, neputînd să să chivernisească cu atîta, osebit din alte mile ce am făcut domnia mea, după cum arată testamentul domniii mele ce este la mîna lor, am mai adaos leafa lor cu doao părţi mai mult şi i-am aşăzat de acmu înainte leafa lor să fie cîte trei bani de o sare, dintr-acest an 7249, din zi întăi a lui iuni, pă sările ce sînt aşăzaţi să dea la căntare, dînd poruncă domnia mea aşa să urmeze, iar alte obiceiuri ce sînt acolea la Ocnă să nu să mai strămute, ci acest testament să fie întemeiat şi nestrămutat în veci. 441 v. Şi după a noastră viaţă şi domnie, pă cine va milui Dumnezeu cu domnia aceştii ţări, încă poftim ca să nu strice mila aceasta ce am făcut cu şaugăii, ci mai vîrtos să le întărească. Iunie 1, 7249 < 1741 >’ 1 Publicat integral în Uricarul, voi. II, pp. 153-154. 1426 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru slujitorii joimiri roşii, de la steagul cel mare agesc. Care slujitori încă în ceialantă domnie a noastră am socotit domnia mea dinpreună cu tot sfatul nostru şi den pajîste i-am făcut păn la 120 liudi, pre care i-am numit domnia mea cu acest nume, adecă joimiri roşii şi i-am dat domnia mea ca să fie supt steagul cel mare agesc, fiind şi atunci tot dumnealui cinstit şi credincios boiaral domniii mele Ianache vel agă, ca să fie supt steagul dumisale cel mare şi dumnealui să le poarte grijă şi fiind toţi căutaţi şi miluiţi, avea toţi cai buni şi arme şi la toate poruncile domniii mele gata să afla, în toată vreme nelipsiţi. Cărora le făcusem domnia mea şi testament de milă, ca să fie în pace de toate birurile şi angariile, oricîte s-ar fi întîmplat să iasă pre altă ţară şi la văcărit încă, cînd s-ar fi întîmplat să iasă, să scutească de om cîte doao vite şi cîte un cal de văcărit. Şi în toată domnia noastră de cela rînd aici, după testamentul ce au avut de la domnia mea, nici cu-n 640 fel de bir n-au fost supăraţi, păn la premenirea domniii noastre de aici în Ţara Rumânească, miluindu-ne puternica înpărăţie, şi pre toţi i-am lăsat domnia mea grijiţi şi pre cai buni, ca pre nişte slujitori aleşi. Iar după mergerea noastră de aici, nu să aibă vro milă sau vro căutare, ci cu tot felul de biruri fost-au stropşiţi, atîta cît au rămas foarte stricaţi, -mai mult şi din pricina zapciilor ce-i avea, nefiind vrednici a-i chivernisi şi a-i apăra, fost-au călcaţi de obşte şi precum i-am lăsat domnia mea, nici cu unile nu i-am găsit. Pentru care lucru văzînd domnia mea şi adeverind de toate strîm-bătăţile şi stricăciunea lor, ştiind că aceşti slujitori pre care i-am numit domnia mea mai sus de noi sînt făcuţi, deosebit mai mult m-am milostivit / domnia mea şi le-am întărit şi le-am înnoit cu acest testament, ca să le fie de la domnia mea obicei de milă stătător şi iarăşi şi de acum înainte să fie tot în pace şi în scuteală de civerturi, de hîrtii, de fumărit, de satarale, de ilişuri, de ialoviţe, de cară sau căruţe de podvozi, de cai de olac şi de toate tîmplările ce ar fi pre altă ţară ei şi casele lor de toate să fie scutiţi şi în bună pace, pentru ca să să tocmească şi să-şi vie iar la starea lor cea dintăi şi să aibă cai buni şi arme, să fie grijiţi precum să cade şi-n toată vremea să fie nelipsiţi de slujba şi poruncile domniii mele. Şi-n toată urmarea testamentului vechi să fie şi pentm văcărit şi pentm altele şi pentm ca să fie ei cunoscuţi dintr-altă ţară, le-am dat domnia mea tuturor pecetluituri roşii pă feţele lor, ca de s-ar întîmplă vreunii să meargă drept hrana lor, ori în ce parte de loc pace să aibă. Aşijderea şi pentm feciorii lor holtei ce vor avea din trupurile lor, sau fraţi holtei ce vor fi nedespărţiţi de casele lor şi acie de toate birurile să fie scutiţi şi apăraţi, numai la vreme cînd s-ar întîmplă să iasă hîrtii pre altă ţară, atunce vor da şi ei cîte de un galben hîrtie, iar cu alte cu nimic mai mult supăraţi să nu fie. Pentm aceia dar, poftim pre iubiţii domni pre cărei îi va milui Dumnezeu cu domnia acestui scaun, ori din fiii noştrii, sau dintr-alt neam strein, după a noastră viaţă şi domnie, poftim să nu strice mila noastră ce am legat cu acest testament, precum nici noi n-am stricat miluirile altor domni ce au fost mai-nainte de noi, ci mai vîrtos să aibă a întări şi a-nnoi şi a milui, pentm a sa vecinică pomenire. Că oricine s-ar scula să strice această miluire a noastră, sau oricine ar fi îndem-nător spre un lucm ca acela, unii ca acie să fie afurisiţi şi blestemaţi de domnul Dumnezeu şi de preacurata fecioară maica sfînţiii sale şi de 318 oteţi din cetate Nicheii, întăritorii de lege creştinească. Şi în cea de apoi, să fie părtaşi cu Iuda vînzătoriul de Hristos şi cu trecletul de 641 442 v. lege Arii, fierul, pietrile, lemnile, toate să să topască / şi să putre- zească, iar trupurile unora ca acie să stea în veci de veci legate şi afurisite. Aceasta scriem. Fevruarie 15, 7244 <1736> 1427 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru aceste doao steaguri, vînători şi puşcaşi, care aceşti slujitori odinioară, mai-nainte vreme, nu s-au pomenit, far decît în vremile altor domni ce au fost mai-nainte de noi era vînători de aduce vînat domniii, dar unii ca aceia nu să numia slujitori. Iar aceste steaguri pre care le-am numit domnia mea mai sus, încă în ceialantă domnie a noastră socotit-am domnia mea dinpreună cu tot sfatul nostru şi din pajîste i-am făcut, cărora le-am dat domnia mea şi steaguri şi i-am numit cu acest nume, adecă vînători şi puşcaşi, fiind 2 steaguri, cîte 55 liudi la un steag. Care steaguri, avînd milă de la domnia mea şi căutare, era foarte nişte oameni stricuraţi şi grijiţi, cu arme bune şi cu toate cîte le tribuia unor slujitori şi de-a pururea să afla gata la poruncile şi slujbele domniii mele. Pre cărei i-am adus domnia mea de şăde pre rînd în curte, cu săptămînă, ca şi cele 4 steaguri de siimeni din curte şi cu nici un fel de bir în toată domnia noastră n-au fost supăraţi. Iar după premenirea domnii noastre de aici în Ţara Rumânească, miluindu-ne puternica înpărăţie, nu să aibă vro milă sau vro căutare, ci cu tot felul de biruri fost-au stropşiţi şi supăraţi şi călcaţi de obştie, atîta cît au rămas foarte lipsiţi şi stricaţi şi precum i-am lăsat domnia mea, cu nimic nu i-am găsit. Pentm care lucm văzînd domnia mea şi adeverind de toate strîm-bătăţile şi stricăciune lor, ştiind că aceşti slujitori de la aceste 2 steaguri ce le-am numit domnia mea mai sus de noi sînt făcuţi, deosebit 443 r. mai mult m-am milostivit / domnia mea de le-am înnoit şi le-am întărit cu acest testament, ca şi de acum înainte să fie în pace şi în scuteală de civerturi, de hîrtii, de fumărit, de satarale, de ilişuri, de ialoviţe, de cară sau de cămţe de podvozi, de cai de olac şi de altele, de toate întîmplările cîte or fi pre altă ţară ei şi casele lor să fie în scuteală şi-n bună pace, pentm ca să să tocmească şi să-şi vie iarăşi la starea cea dintăi, să aibă arme bune şi tot sineţe ghintuite, să fie grijiţi 642 în toată vreme precum să cade unor slujitori şi slujba lor iar în curte să fie, cu rînd pă săptămînă, după urmarea cea dintăi. Şi pentru ca să fie cunoscuţi dintru altă ţară, le-am dat domnia mea tuturor pecetluituri roşii pe faţă, ca de s-ar întîmplă vreunii dintru dînşii să meargă drept hrana lor ori în ce parte, pace să aibă. Aşijderea şi la vreme cînd s-ar - întîmplă să iasă văcărit pre altă ţară, să aibă a scuti de om cîte un cal de văcărit, însă care vor avea cai. Asemenea şi pentru feciorii lor holtei, sau fraţii lor ce vor fi necăsitoriţi şi nedespărţiţi de casele lor şi acie de toate birurile să fie scutiţi şi apăraţi, numai la vreme cînd s-ar întîmplă să iasă hîrtii pe altă ţară, atunci vor da şi ei cîte de un galben hîrtie, iar cu alte cu nimic mai mult supăraţi să nu fie. Ci dar, pentru toate cîte am hotărît domnia mea mai sus cu acest testament, să fie de la domnia mea obicei de milă stătător în veci. Pentru aceia dar, poftim pre iubiţii domni pre cărei îi va milui domnul Dumnezeu cu domnia acestui scaun, ori din fiii noştrii, sau dintr-alt neam strein, după a noastră viaţă şi domnie, poftim să nu strice miluirea noastră ce am legat cu acest testament, precum nici noi n-am stricat miluirea altor domni ce au fost mai-nainte de noi, ci mai vîrtos să aibă a întări şi a-nnoi şi a milui, pentru a sa vecinică pomenire. Că oricine s-ar scula să strice această miluire a noastră, sau oricine ar fi îndemnător spre stricăciune acestui testament, unii ca acie v. să fie afurisiţi şi blestemaţi / de domnul Dumnezeu şi de precurata fecioară, maica sfînţiii sale şi de 318 sfinţi părinţi de la Nechiia, întăritorii de lege creştinească, părtaşi să fie cu Iuda vînzătorul de Hristos şi cu trecletul Arie. Hierul, pietrile, lemnile şi altele toate cîte sînt pă faţa pămîntului să să topască şi să să răsîpească, iar trupurile unora ca acelora să stea în veci de veci legate şi afurisite. Aceasta. Fevmarie 15, 7244 <1736> 1428 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor boiarilor şi slujitorilor care veţi unbla ori cu ce fel de dajde în ţinutul Iaşilor, pentm acest neputincios, anume Costandin ce au fost grădinar gospod, carele s-au jăluit domniii mele că, dintr-o boală ce au tras, au rămas olog de picioare şi-n coşul lui încă au rămas vătămat şi stricat şi la ochi de nu vede, atît el, cît şi muerea lui şi ce au avut au cheltuit cu boala lor şi au rămas la mare sărăcie. 643 Pentru care, domnia mea m-am milostivit şi l-am ertat de toate dăjdiile, de civerturi şi de banii hîrtiilor şi de alte dări şi angarii, de toate, cu nici un fel de dajde pă capul lui să nu fie supărat. Şi pentru aceia dar, daca veti vedea carte domniii mele, toti să aveţi a-i da bună " ? 7 5 5 pace, pă capul lui să nu fie supărat, ca să-şi poată căuta de neputinţa lui şi a fameii lui, fiind neputincioşi, iar pă vite ce ar avea va da şi el cum şi alţii. Aşijderea şi voi ţărani de unde ar trăi acest sărac de om, încă la satul vostru să nu-1 amestecaţi, să vă feriţi de dînsul, că cine i-ar face mai multă supărare va fi de mare certare de la domnia mea. Aceasta. Iunie 10, 7247<1739> 1429 444 r. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele pentru casa lui Polihromi ce au fost uşar, din vreme că el păn au fost în viaţă au slujit domnilor şi ţării, precum acum, în vreme domniii mele, aflîndu-se la Voziia, au perit în slujba ţării. Şi rămîindu-i aici fameia săracă, cu fete mari şi cu feciori, domnia mea m-am milostivit spre casa lui şi o am ertat de toate dările şi angheriile, oricîte ar eşi pre alţi mazîli, casa lui cu nici un fel de dajde să nu să învăluiască, de toate să aibă bună pace. Aşijderea, m-am milostivit domnia mea şi i-am ertat ca să aibă a scuti şi aceste bucate care mai jos arătăm: treizeci vite şi şase cai cu iape de văcărit şi şase pogoane de vie de pogonărit şi de vedrerit şi o sută de oi de goştină, pă aceste bucate, pă toate, nici un ban să nu dea, ca să fie de chiverniseala casii. Aşijderea şi pentru trei oameni fară bani în visterie ce ş-ar găsi, iarăşi m-am milostivit domnia mea şi i-am ertat de civerturi, de chile, de ialoviţe, de conace, de podvozi, de clăci gospod, de lemn domnesc şi de toate dările şi angariile, nimărui alt nimic să nu dea, far decît numai cîte un galben de om într-un an, la vremea hîrtiilor, pentru ca să poată sluji ce ar hi trebuinţele casii Polihronoae. Aşijderea să aibă pace şi de altele ce ar hi pă tîrg, cu nimic să nu să supere. Şi poftim şi pre alţi domni care în urma noastră vor fi, ca să să miluiască şi să întărească această puţină milă, pentru a lor vecinică pomenire. 7246 <1737>, septemvrie 12 644 1430 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele pentru orîndăria din tîrgul Sucevii, carele este a sfinţii Mitropolii, carele orîndari sînt puşi ' de sfinţia sa preosfînţitul nostru duhovnic părinte chir Nechifor mitropolitul, 2 liudi, Iosip şi Salomon jidovi orîndari. Pentru care orîndari [ v. iată că domnia mea / i-am ertat cu această carte a domniii mele, ca să aibă pace de camănă şi de bezmăn şi de bour şi de cepărit şi de cîrciumărit şi de altele de toate cîte ar eşi pă cîrciume, această orîndă cu nici unile să nu să supere. Aşijderea şi jidovii cei streini sau cei de loc să aibă a da orîndarilor cîte doi bani de şfarta de olircă ce s-ar vinde în tîrg şi la iarmaloce acolea în Suceavă, după obiceiul vechi, precum s-au urmat acest obicei şi păn acum şi scriu şi cărţile domneşti şi să fie volnici a vinde orîndării orice fel de băutură. Şi pentru aceia, poruncim domnia mea şi vornici de Suceavă şi tuturor tîrgoveţilor, văzînd carte domniii mele, pă aceşti doi orîndari să nu-i supăraţi cu nici un fel de angherie şi să le daţi pace de cai de olac, de podvozi şi de alte cheltuiale, de toate. Iar care s-ar ispiti a le face mai mult val peste carte domniii mele, unii ca acie vor fi de mare a certare. Intr-alt chip nu va fi. 7248 <1740, aprilie 251 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 225-226. 1431 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la cămăraşi şi la mortasipi şi la care iau seu du pă la trunchi du pă la mesercii şi la bezmenari şi la alţii cărei veţi unbla ori cu ce fel de slujbe şi porunci a domniii mele pe mesercii, vă facem ştire tuturor pentru doi mesercii din tîrg din Suceavă, cărei sînt ai sfinţiii sale părintelui mitropolitului. Iată că domnia mea am făcut mila şi i-am ertat pă acei doi mesercii, ca să fie în pace de camănă şi de mortasipie şi de seu şi de bezmăn şi de cai de olac şi de toate dările şi angheriile ce ar fi pe alţi mesercii, numai birul lor pe putinţa lor îl vor plăti, iar cu altele ce mai sus arată să nu să supere, de toate să fie în pace, pentru ca să fie numai de slujba părintelui mitropolitului. Iar 645 cine le-ar face mai mult val, unii ca acie vor fi de mare certare de la domnia mea. Şi nici vornicii de Suceavă să n-aibă treabă cu dînşii, far numai dichiul părintelui mitropolit. 7247 <1738>, dichemvrie l1 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., p. 227. 1432 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 445 r. Scriem domnia mea / la boiari şi la toţi slujitorii cărei veţi unbla ori cu ce fel de slujbe ale domniii mele la ţinutul..., vă facem ştire tuturor pentru doi oameni ce ş-ar găsi fară bani în visterie rugătorul nostru protopopul Mihalache de la Sfetii Nicolai. Iată că, după cărţi vechi ce au avut de la domnii ce au fost mai-nainte de noi, domnia mea m-am milostivit şi i-am dat acei oameni, ca să fie pentru slujba casii lui şi i-am ertat de toate dările şi angheriile, oricîte ar fi pre altă ţară, ei nimărui nimic altă să nu dea, fară cît numai la vremea hîrtiilor de om cîte un galben, iar cu altele să nu fie supăraţi, nici cu chile, nici cu ialoviţe, nici cu civerturi, nici cu altele. Drept aceia dar, văzînd carte domniii mele, precum poruncim, aşa să urmaţi, nime cu nimic pă acei oameni să nu-i învăluiască, că cine le-ar face mai mult val vor fi de certare de la domnia mea. Aşijderea nici bucatele lor pentru alţii să nu să ia, nici ţăranii cu dînşii la nimic să nu să amestece. 7246 <1738>, fevmarie 201 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., p. 228. 1433 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor cui să cade a şti, că în cîteva rînduri jăluindu-ne breasla blănarilor şi a cojocarilor de aici din tîrgul Iaşii şi de la alte tîrguri, precum că au supărare de cătră cămănari, obicinuindu-i şi pre dînşii, de la o vreme încoace, a le lua camănă cîte 4 lei 2 potronici de om pre an, cărei mai-nainte, în vechile vremi, n-au fost obicei. Şi pentm acest lucm am cercat domnia mea cu amăruntul şi am aflat cu 646 adevărat că mai-nainte vreme acest obicei asupra lor n-au fost, ci de la o vreme s-au obicinuit, însă cu năpaste şi cu o pricină prea far de cale supăraţi. Că nicidecum nu să aseamănă, nici să cuvine a avea vro cale slujba camăna cu blănărie, de vreme că camăna din-ceput s-au obicinuit asupra băuturii şi a mesemiţii şi la aceste s-au aşăzat orînduiala , ei, iar pe blănari s-au deosebit că n-au obicei, numai de la o vreme, cu nedreptate s-au obicinuit şi asupra lor. Care lucru fiind fară dreptate, socotit-am domnia mea cu tot sfatul nostru că un obicei rău şi mai vîrtos nedrept şi de la o vreme obicinuit asupra aceştii bresle, nu-i cu cale a să urma, fiind cu supărare asupra lor şi după dreptate ce s-au căzut l-am şters şi l-a rădicat, ca să nu să mai urmeze acest obicei asupra blănarilor. 45 v. Şi pentru ca să rămîe breasla blănarilor şi a cojocarilor în pace, să nu mai fie ei supăraţi de cămănari nicidecum, nici într-o vreme viitoare, le-am dat testamentul nostru ca să stea la mîna lor, să fie de-a pururea la mîna lor, de apărarea lor. La care poftim şi la alţi luminaţi domni ce vor fi de Dumnezeu orînduiţi pă urma noastră, ca să le întărească. Aceasta. 7249 <1741>, iulie 25 1434 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele celor ce or vrea a şti, pentru breasla cizmarilor şi a solonarilor de aici din Iaşi, că iată, viind înainte domniii mele starostele aceştii bresle înpreună cu toată breasla lui, ne-au arătat acest testament, cu iscălitura a cinstit părintelui şi rugătorului nostru, sfinţia sa chir Antonie mitropolitul, care testament scrie cum au înnoit şi au întărit priveliia aceştii bresle, după cum este obiceiul de veci, de toate obiceile breslii lor, precum au fost di-nceput să să urmeze breasla aceasta şi starostile şi toată breasla. Pentru aceia şi domnia mea, daca am văzut testamentul acesta înnoit şi întărit şi iscălit de părintele mitropolitul, tocmit pă aşăzare, pă toate obiceile breslii cizmarilor şi a soronarilor, precum au fost tocmit şi obicinuit, au rămas şi de acum înainte să fie nesmintită, am dat şi am înnoit şi am întărit şi domnia mea, ca să fie următoare breasla aceasta după cum este tocmit şi legat pe toate obiceile breslii lor, să fie 647 stătătoare şi neclătite şi nime alt la obiceile breslii lor, cum scrie testamentul. Aceasta. 7241 <1733>, fevruarie 25 1435 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentru cizmarii din Iaşi, iată că s-au tocmit cu rupta la Visterie la 13 liudi căsari şi pă 3 liudi holtei, ca să dea pe an cîte 6 ughi de omul căsar şi de holtei cîte 3 ughi, care fac păste tot 87 ughi. Şi aceşti bani să-i dea pe 3 civerturi, începălindu-se [sic] civertul lor cel dintăi de la luna lui mai vor da 29 ughi şi la septemvrie vor da 29 ughi şi la ghenarie vor da 29 ughi şi pă aceşti bani vor da şi răsura, cîte 3 potronici de ughi, iar cu altele cu 446 r. nimic să nu fie supăraţi, nici cu civerturi, nici cu hîrtii, nici cu-n / fel de angarii, ci despre toate să fie apăraţi şi scutiţi. Şi pentru ca să fie cunoscuţi dintr-altă ţară, li s-au dat peceţi roşii pă feţele lor. Pentru aceia, dumneavoastră boiari şi voi slujitori care veţi unbla ori cu ce fel de slujbe a domniii mele aici la Iaşi, toţi să urmaţi după cum porunci domnia mea, că cine s-ar ispiti a le face oricît de puţin val păste carte domniii mele, unii ca acie vor fi de mare certare de la domnia mea. 7249 <1740, septemvrie 1-1741, august 31> 1436 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele pentru acest om, anume Dumitru, carele fiind om strein, domnia mea m-am milostivit şi l-am ertat, ca să fie în pace şi ertat de toate dările cîte sînt pre alţii, cu nici un fel de dare să nu fie supărat, nici la hîrtii, nici la civerturi, nici la alte, ci să aibă odihnă, să-şi chivernisească viaţa. Drept aceia, poruncim domnia mea şi dumneavoastră boiari şi voao slujitori cărei veţi unbla ori cu care slujbe la ţinutul..., văzînd carte domniii mele, toţi să aveţi a urma pă cum poruncim, că cine s-ar 648 ispiti a-i face mai mult val păste carte domniii mele, unii ca acie vor fi de certare de la domnia mea. Aceasta. 7248 <1740>, iunie 16 1437 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentru acest om, anume Sandul, care de fel au fost armean şi au priimit pravoslavie lege. Carele aflîndu-se acum şăzător la moşie ce are după famee, la ..., şi năzuind cătră mila domniii mele, rugîndu-se ca să facem milă cu strei-nătate lui, iată că domnia mea m-am milostivit asu şi l-am ertat pă capul lui de hîrtii şi de civerturi şi de toate dările şi angheriile orice ar fi pe altă ţară, el niciodată cu nici un fel să nu să supere. Şi pentru acie dar, poruncim domnie mea şi dumneavoastră boiari şi voao slujitori ce veţi unbla cu slujbe, daca veţi vedea carte domniii mele, să aveţi a-i da bună pace de toate cîte l-am ertat domnia mea. Aşijderea şi de cătră ţărani nici o supărare să n-aibă şi să aibă pacejde conace, de cai de olac, de podvezi şi de alte angherii, de toate. Iar cine să va ispiti a-i face mai mult val peste carte domniii mele, vor fi de certare. Aceasta. 7249 <1741>, mai 9 1438 46 v. Io Antioh Costandin voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă au venit înainte domniii mele şi înainte alor noştri moldoveneşti boiari a mari şi a mici părinţii şi rugătorii noştri, călugării de la sfînta mănăstire de la Suceviţa şi de la sfînta mănăstire de la Dragomima şi de la sfînta mănăstire de la Bîmova şi s-au jăluit la domnia mea cu mare jalbă, pentm a lor ocină şi moşie, iazeml de la Dorohoi, ce este danie la sfintele mănăstiri ce mai sus scrie de la răposaţii şi bătrînii domni ce au fost mai-nainte de noi, cum întră vornicii de Dorohoi cu pârcălabii de la acel ţinut şi alţii care îşi sosesc [sic] şi şoltuzul şi tîrgoveţii şi vînează peştele din iazer şi drese ce au călugării 649 de danie de la acei domni bătrîni şi cărţi de-ntărituri ce au de la domnii ce au fost mai-nainte de noi nu bagă în seamă. Care lucm domnia mea am căutat în toate dresele lor cele bătrîni, de la răposaţii domni bătrîni, ce le-au fost danii şi cu dovadă drept încredinţată am aflat cum este drept danie tot iazeml de la Dorohoi acestor trei sfinte mănăstiri ce mai sus scrie şi să aibă sfintele mănăstiri a înpărţi peştele din iazer în trei părţi, iar vornicii de Dorohoi sau altul cineva să n-aibă nici o treabă. Pentm aceia, domnia mea, daca am văzut atîta drept adevărat şi cu credinţă dreaptă danii sfintelor mănăstiri ce mai sus scrie, Suceviţa şi Dragomima şi Bîmova şi domnia mea încă am dat şi am miluit cu tot iazeml de la Dorohoi, ca să fie dreaptă ocină şi moşie şi danii şi miluiri sfintelor mănăstiri, neclătită în veci şi să aibă a vîna peştele din iazer numai călugării de la aceste trei sfinte mănăstiri ce mai sus scrie, iar vornicii de Dorohoi, sau pârcălabii, sau şoltuzul, sau tîrgoveni, sau altul cineva să n-aibă treabă. Iar de ar veni jalbă la domnia mea că nu bagă în seamă şi tot îmblă vînînd peştele din iazer, bine să ştie că unii ca acie de mare; certare şi mşine vor hi de la domnia mea. Toe pişet gospodstva mi. Let 7208 <1699>, noiemvrie 17 1439 447 r. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor cui să cade a şti, pentm Ursache jicniceriul, carele adevărat au fost fecior de boiariu din cei de frunte şi era şi al nostm cirac şi în viaţa lui s-au nevoit a sluji cu dreptate şi de cătră noi încă mila ce i s-au căzut au avut. Numai, de vreme ce viata cea ? 5 vremelnică a tot omul ce vine în lume nu stă pre pămînt neschimbată şi cu moarte neînsoţită, precum este zis, că omul întm dăşărtăciune să aseamănă, zilile lui ca unbra au trecut, au dat şi el obşteasca datorie morţii, la vîrsta tinereţelor sale, fiind încă holtei, neînsurat. Şi la moarte sa, socotind el cu al său bun cuget că precum în viaţa lui milă şi dreptate de cătră noi au cunoscut, aşadar, la dare sufletului său, cu toate ale sale ce au avut, moşii, ţigani părinţeşti şi a sale agonisite în seama noastră s-au lăsat şi afar’ de satul Burăuţii de la Cernăuţi, care l-au rînduit el să fie dar domniii mele, pe alte moşii şi ţigani şi toate ale lui au lăsat la socoteala noastră, precum vom socoti noi pentm sufletul său şi cum să va cădea, aşa să le orînduim. 650 La care şi domnia mea cercetînd cu de-dînsul, mai ales pentru sufletul său, ca să aflăm cele mai de folos, socotit-am dar şi înpreună şi cu ai noştrii a patru a ţării sfinţi arhierei, preosfinţit al nostru duhovnicesc părinte, sfinţia sa chir Nechifor arhiepiscop şi mitropolit Sucevei şi chir Ghedeon episcop Romanului şi chir Varlaam episcop .Rădăuţilor şi chir Teofil episcop Huşilor şi cu tot al nostru sfat, boeri mari şi mici şi pentru satul Ţuşca, ce este la ţinutul Cernăuţilor, de vreme că părinţii lui Gheorghie Ursachie sînt astrucaţi la mănăstire la Bamovschie, aşa am găsit mai cu cale de am dat danie, pentm sufletele şi pomenirea lor, acest sat Ţuşca, cu toate cumpărătorile ce vor fi lipite cătră acest sat, în care să coprind şi siliştile Denisăuca şi Linţeştii şi Cojuşna şi Berhometele, aceste toate mai sus pomenite moşii, cu toate hotarăle lor, precum sînt hotărîte de Gheorghe Ursache şi pre cît au stăpînit şi Gheorghe Ursache, pre atîta loc să stăpînească şi mănăstirea. Insă şi egumenii ce vor fi după vreme la această mănăstire să aibă datorie a purta de grijă ca să slujască pre tot anul cîte un sărindar, rugînd pre Dumnezeu pentru ertare păcatele lor, încă şi v. numele lui să să scrie să să pomenească / şi la sfînta mare mănăstire a Sfîntului Mormînt, la Ierusalim. Deci dar, ca un epitrop, precum am socotit de am orînduit şi i-am dat acest sat aceştii sfinte mănăstiri, de acum înainte satul acesta de mai sus pomenit, Ţuşca, cu vecini şi cu toate hotarăle şi cu toate veniturile să le ia sfînta mănăstire Bamovschie la stăpînirea sa. Şi întărim şi de la domnia mea ca să fie sfintei mănăstiri dreaptă ocină şi moşie şi uric şi întăritură, neclătit şi nemşiit, stătători în veci. Şi scrisorile acestor moşii cîte s-au aflat de faţă acum s-au dat la mîna egumănului de la Bamovschie, iar de să vor fi răsărit vreunile ş-or fi încăput în mîinile cuiva din mdeniile lui sau a altora, oricînd s-or ivi, să nu să ţie în seamă, ci să să ia, să să dea iarăşi la mănăstire, căci ştiut lucm este că aceste drese s-au jăfuit de cazaci, în vreme ce au venit oştile moschiceşti aici, în pămîntul Moldovii, de au prădat ţara. Şi pentm mai mare tărie, întărit-am cu hrisovul acesta, întăi cu a noastră întemeiată încredinţare, Io Grigorie Ghica voevoda şi a preaiubiţi fiilor domniii mele, Scariat şi Matei şi cu încredinţarea şi a tot sfatul domniii mele boiari a mari şi a mici, dumnealui Costandin Roset vel vornic de Ţara de Jos şi Iordache Roset de Ţara de Sus şi Costache Razul hatman şi pârcălab Suceavschii şi Ianache Vlasto vel postelnic şi Andrei Roset vel spatar şi Aristarho vel ban şi Manolache Costache vel păhamic şi Toader Palade vel vistiernic şi Vasilie Costache vel stolnic şi Grigorie Costache vel 651 comis şi alţi boiari mari şi mici. Şi spre mai multă tărie, poruncit-am a lui al nostru credincios şi cinstit boiari, dumnealui Sandul Sturzea vel logofăt, ca să scrie şi a noastră pecete să pue. Şi s-au scris hrisovul acesta în oraşul domnesc a Eşilor, de Ştefan sin Vasilie Buhăescu vtori logofăt, la anul de la zidirea lumii 7249 <1741>, aprilie 21. 1 Traducere în limba germană publicată de I.A. Vickenhauser, Bochotin, oder Geschichte derStadt Cernăuz, und ihren Ungegend, 1 h., Wien, 1874, pp. 108-110. 1440 448 r. Dechemvrie 1, let 7245 <1736> Cărţi pentru mila ce s-au făcut cu popii ungureşti de la Săboani i de la Faraoani i de la Grozeşti \ Cărţi de la domnie măriii sale Grigorie vodă, pentru popii ungureşti de la Săb.ăoani i ot Grozeşti i de la Faraoani, în carii aşe arată, că fiind acei preuţi ca şi nişte streini într-această ţară şi aflîndu-să nelipsîţî de la acea beserecă unde toţi năzuesc cîţi sînt acolo de acea lege şi neavînd ei nici un obicei de milă, mărie sa s-au milostivit şi li-au dat aceşti cărţi, ca fieştecînd să aibă a scuti cîte 4 vite şi cîte 2 cai de văcărit şi 50 stupi de desetină şi cîte 10 rîmători. Şi aflîndu-şi acei preuţi şi cîte 2 liudi streini, acei oameni încăşi să fie scutiţi de toate dăjdiile, cu nici un fel să nu să supere1. 1 Vezi şi documentele nr. 1478, 1479 şi 1480. 1441 Ghenarie 17, let 7249 <1741> Carte de scutială unui vier de la viile Tomii spiţer, ce li-au dat mărie sa Grigori vodă bisericii ungureşti \ 1 carte tij de la mărie sa Grigorie vodă, pentru un vier, anume Mihai, ce lucrează viile cari au fost a Tomii spiţer, ce sînt în ţinutul Putnii şi mărie sa li-au dat, după ducere lui din ţară, beserecii ungureşti, ca să aibă a da acel vier numai cîte un galben pe an la vreme cînd s-ar tîmpla hîrtii, iar cu altele nemică să nu să supere, poruncindu-să şi zlotaşilor să-i de pace, să nu-1 supere1. 1 Original la Arh. St. Iaşi, Documentele Bisericii Catolice, neinventariat; regest, cu anul 1731, publicat de N. Iorga, Studii şi documente, voi. I-II, p. 99. 652 1442 Iunie 6, let 7241 <1733> Carte de scuteală de la mărie sa Costandin vodă, pentru un dascal unguresc de la Răchiteni \ 1 carte de scuteală Sandului, dascal unguresc de la Răchiteni, de vreme ce este stricat de amîndoaî mînule şi nu să poate hrăni, s-au ertat de toate dările ce sînt pe altă ţară, pe dînsul nime nici cu-n fel să nu-1 supere. 1443 Carte lui Gheorghie cizmar ot Eşi*'1. Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor boiarilor şi slujitorilor carii veţi înbla ori cu cel fel de slujbe a domniii mele aici în tîrg, în Iaşi, pentru Gheorghie cizmariul, carele fiind şăzător aici şi fiind meşter la curte domniii mele, domnie mea m-am milostivit şi l-am ertat de toate dările şi angăriile, oricîte ar eşi pe briasla cizmarilor sau pe alţii, acest om nimărui nimică să nu de, nici ciferturi, nici hîrtii, nici altă nemică, ce el să fie numai pentm treaba lucrului curţii domniei mele. Ce dar, văzînd carte domniei mele, precum pomncim, nime mai mult să nu-i facă supărare. Aşijderea şi voi cizmari, la nimică cu briasla voastră să nu-1 amestecaţi, că cine s-ar ispiti a-i face mai mult val peste carte aceasta, unii ca acie vor fi de mare certare. Intr-alt chip nu va fi. Aceasta pomncim. Let 7245 <1737>, aprilie 20 Procit vel vistiernic. 1444 48 v. Hrisov a mănăstirii Cetăţuei, pentm stare ei Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Rîvnind pumrea cugetul domniii mele a socoti pentm starea svintelor mănăstiri şi la care ce-am cunoscut că este trebuinţă n-am lipsit mila de cătră noi, precum arată testamenturele domniii mele la 653 fieştecare mănăstire şi măcară că mănăstirelor Svîntului Mormînt, tuturor, în domnie noastră întăi li-am făcut de toate trebuinţăle lor şi întemeiată şi de folos aşăzare, între care mănăstiri şi mănăstirea Cetătue este nedeosăbită, numai din starea locului unde este zidită 5 ” această svîntă mănăstire de fericitul domn, răpoosatul Duca vodă bătrînul, ponorîndu-să dialul au căzut de cîtăva vreme zidiul. Care domnia mea nicedecum n-am putut suferi un lucru ca acela carele nu era numai cădere zidiului, ci peste puţină vreme s-ar fi primejduit şi singură beserică şi peste cîte mile are această mănăstire de la noi, iată am mai adaos venitul precum arătăm mai gios: Pentru cîte vii vor fi în dialul Cetăţuii, cît va cuprinde vedritul dintr-aceli vii, să aibă egumănul a-1 scrie şi a lua de la toţi cîte patru bani vechi de vadră, pe obicei, iar boiarii vădrari ce vor fi orînduiţi de la domnie să nu să amestice, nici egumănul să nu triacă peste hotar mai mult. Aşijderea şi de văcărit să scutească o sută de cai, epi şi o sută cinzăci boi, vaci, nice un ban să nu dea pe aceste vite şi desetină de stupi, afară de cinci sute de stupi ce scuteşte mănăstire Cetăţue cu testamentul nostru ce au mănăstirile Svîntului Mormînt mai denainte, încă să mai scutească cinci sute stupi, care fac o mie de stupi, nice un ban pe aceştie desetină să nu dea. Aşijderea şi o pivniţă ce are mănăstire Cetăţue aici în Iaşi, încă să fie scutită de camăna, de bezmăn şi de pivnecerit, de branişte, de loc agesc şi de toate angăriile cîte vor fi pe alte pivniţă, nimărui nimică să nu de. Şi iarăşi, afară de posluşnicii ce are această mănăstire daţi de la domnia mea cu testament mai sus arătat, încă să mai aibă zece oameni posluşnici din oameni streini ce ş-ar afla fară de nici o pricină. Care oameni să fie scutiţi de toate angăriile, nimică altă să nu de, fară numai 449 r. la vreme hîrtiilor / să de cîte un galbăn de om, ca să fie nelipsiţi de slujba mănăstirii. Deci, dar, toate aceste mai sus arătate cuprinzînd pe an cîtăva somă de bani, am orînduit domnia mea pe rugătoriul nostru Neofit egumănul, întăi să tocmască zidiul şi apoi casă, chilii, orice va fi trebuinţa mănăstirii a să tocmi şi după aceasta să rămîe această milă ce-am făcut domnia mea cu această svîntă mănăstire de agiutoriul Svîntului Mormînt şi vecinică pomenirea noastră. Iar după a noastră viaţă şi domnie, pre cine Dumnezău va alege a fi domn aceştii ţări a Moldovei, ori din fiii noştri, sau dintr-alt niam, pohtim ca să nu strice această milă ce-am făcut domnia mea cu această 654 svîntă mănăstire, precum nice noi n-am stricat miluirele altor domni ce-au fost mai înainte de noi, ce mai vîrtos să aibă a întări şi a milui, pentru a sa vecinică pomenire. Iar de va fi cineva ori cînd înpotrivitori a strica mila aceasta, unii ca aceie ca nişte vrăjmaşi Svîntului Mormînt să să socotiască şi Dumnezău să scurteze viaţa lor şi să fie neertaţi şi .blăstămaţi de Dumnezău şi de maica precista şi de 12 apostoli văr-hovnici, a cărora este hramul, să le fie ei pîrîşi la straşnica giudecată şi osîndiţi să fie din niam în niam. Şi acest testament s-au scris în domnie a doao a domniii mele. U las, veleat 7247 <1739>, martie 201 1 Publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 214-216. 1445 49 v. Pentru neguţitorii iniceri din Bender, pentru stare lor*5' Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru neguţitorii iniceri de la Bender, că iată viind aici, înainte domniii mele, de au jăluit pentru obiceiul ce au ei de dau pentru păşune bucatelor lor ce le păşuniază aice în ţară, cum că, neavînd ei un nart aşezat, să ştie ce-or da pentm păşune bucatelor, niciodată prici-nele dintre dînşii cu strîngătorii nu lipsăsc. Şi poftind ei ca să aibă o aşăzare aliasă, să ştie ce or da, iată că domnia me li-am făcut aşăzare într-acesta chip, precum mai jos vom arăta: De vitele ce-or avea, vaci, boi, iepe, să de cuniţa cîte 3 potronici bani vechi de vită, cum dau şi hotincenii şi de suta de oi cîte 2 lei bani vechi, iară ciobanii lor, cărei vor fi oameni streini, vor da goştina cîte 2 parale de oae, iară cei ce-or fi oameni de ţară vor da cum şi alţi bimici a pămîntului. Şi de boii cei de negoţ să de cîte un leu vechi cor-năritul de bou, osăbit de alt leu de bou vama ce plătesc la iarmaroace, la vameşi, iară altăceva piste leul acela nemică mai mult să nu de. Aşijdere şi pentm desetină stupilor ce ţin ei aici în ţară, încăşi mgîndu-ni-să ca să facem o milă cu dînşii, să fie puşi la o cale, domnia me şi la aceasta am făcut milă, fiind ei slujitori de slujba cetăţii, i-am lăsat să de de 10 stupi un leu vechi, precum dau mazilii şi alţi breslaşi. Şi stupii lor ce vor fi pe locuri gospod, nimărui dejmă din stupi pentm loc să nu de, iară cărei vor ţine stupi pe moşii mănăstireşti, boiereşti sau a altor pămînteni, aceia precum s-or tocmi cu cei 655 A cu moşiile, aşe vor da dejma locului. Insă şi vitele lor cari le poartă odaia după oi, acele încă li-am iertat, cuniţă să nu de. Deci, pe aşezare ce li-am făcut pentru toate cu această carte a domniii 450 r. mele, de acmu înainte să să urmeze / şi neguţitorii a plăti şi strîn-gătorii a lua, iară mai multă pricină să nu fie, că cine li-ar face mai multă supărare, unii ca aceia vor fi de certare de la domnie me. Aceasta scriem. Let 7239 <1731>, fevmarie 3 1446 Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Hrisov pentm o mănăstire ce este la ţinutul Tutovii, pe Albiia, în Codrii Pîrveştilor, unde este hramul sfîntului şi marilui facătoriului de minuni ierarhul al lui Hristos Nicolae, cari-i făcută din nou, din temelie, de un Apostol Talpiş ce-au fost vornic de poartă şi de nepoţii lui, Simion şi Ion stolnicii, cari s-au ertat de dajde şi s-au şi mai întărit cu această milă: 15 cai, epi să scutiască de văcărit şi 15 boi, vaci, 150 stupi, mascuri de disetină, 150 oi de goştină şi 5 pogoani vii de pogo-nărit, 500 vedri vin de vedrit. Şi să aibă a lua şi din ocnă cîte 40 cum-pene de sare din ocnă şi din vama domniască din Bîrlad să ia pe lună cîte 2 ocă untdelemn şi cîte 1 litră tămîe. Şi pentm 4 oameni streini, far bani în visterii, să-i posluşnici, numai la hîrtii să de cîte 1 ughi de om, iar mai mult să nu fie supăraţi. Velet 7249 <1741>, iunie 12 1447 450 v. Let 7242 <1734>, iulie 3 O carte dată episcopului de Huşi, pentm eparhia sa*l Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniei mele cinstit părintelui şi mgătoriului nostru, sfinţiei sale chir Teofel episcop Huşchii şi pe cine va trimite cu carte domniei mele, să fie volnic a cerca în eparhie sfmţeei sale şi la ţinutul Sorocii, pentm călugări şi călugăriţe şi pentm preoţi şi diaconi mirineşti şi pentm ficiori sau fetili lor, sau năimiţii, sau slujnicile lor, sau bresle de prin tîrguri, sau ţîrcovnici, sau alţii din clirosul sfinţii biserici. Aşijdirilea să aibă a cerca şi pentm cumătrii şi cuscrii şi nunii 656 şi pentru sînge amestecat şi pentru carii să însoară şi şăd necununaţi şi pentru toate cîte să fac afară din legi şi di-nvăţătura sfinţii pravile. Şi pe unde s-ar afla greşale ca aceste, ori pe la mănăstiri, ori pin sate domneşti, ori boereşti, ori călugăreşti, pre toţi să aibă a-i giudeca şi a-i certa şi a globi pe fieştecare după vina sa, precum scrie sfînta pravilă. Iar alţii nime să n-aibă triabă cu unii ca aceştie ce scriem mai sus, nici a giudeca, nici a certa, nici a globi, nici boieri, nici pârcălabi, nici şugubinari, nici alţi globnici, nici slugi boereşti, nici părcălăbeşti, fară numai sfinţia sa părintele episcopul şi fară protopopul pre carile l-ar pune părintele la cel ţinut, căci că pentru unii ca aceştie poronceşte sfînta pravilă să nu să giudece cu giudeţ mirinesc, ce să să giudece cu giudeţ sufletesc, fară numai de s-ar tîmpla moarte de om, sau furtişag, să va căuta cu divan domnesc. Şi nime să nu stei înpotriva cărţii domniei mele, că apoi va fi de mare certare de la domnie mea. Aceasta scriem. U las, let 7242 <1734>, iulie 3 1448 1 r. Let 7244 <1736>, ghenarie 10 O carte de milă săhăstriei Putnii \ Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică domnie mea bine vrînd cu a noastră bună vreme, pentru rugătorii noştri, chir Dosoftei şi cu alţi părinţi călugăraşi săhastrii de la Putna şi din osăbită mila noastră li-am făcut obicei de milă, ca să aibă a scuti la vremea disetinii optzăci de stupi, nici un ban disetină să nu de, ca să fie pentru triaba sfintei biserici. Şi să aibă a lua pre an din vama cea mare domniască cîte 40 merţe grîu şi cîte 20 merţă de săcară, însă bani să li să dei pe preţul pîinii, cum s-a vindi, ca să-şi cumpere ei pîine de acolo, de unde le este petrecirea. Aşijdire să aibă a mai lua şi cîte 10 ocă untdelemn şi cîte 2 ocă tămîe şi cîte 5 camene de peşte moron şi cîte 5 camene crap şi 6 ocă de lumini de ceară şi 7 părechi ciobote şi 7 cojoace. Aşijdirea să aibă a lua de la pivniţa domniască şi cîte 80 vedre vin şi acel vin să li să ducă cu chirie de la domnie mea pînă la săhăstrie. Aşijdirea m-am milostivit domnie mea şi li-am dat ca să aibă şi 2 posluşnici, să fie pentru slujba sfinţiilor sale. Drept acee dar, dumneavoastră boiari şi voi slujitori, văzînd carte domniei mele, toţi să urmaţi la toate precum arată mai sus, nime afară din hotarul cărţii domniei mele să nu păşască. Aşijdirea nici bucăţile 657 săhăstriei sau a posluşnicilor să nu să tragă pentru alţii şi măcară de ar da alte cărţi de milă a altora, iar această sfîntă săhăstrie şi posluşnicii săhăstriii niciodată să nu să supere şi mileli ce le arată mai sus tot deplin să li să dei. Aşijdire şi în urma domniei noastre, pre care va milui Dumnezău cu domnia aceştii ţări, poftim pre iubiţii domni ca să dei şi să miluiască 451 v. şi să întăriască această puţină milă ce-am orînduit / să fie săhăstriei, pentru a lor vecinică pomenire. Aceasta facem ştire. A Insă, cînd va fi vama dată în credinţă, să să dei această milă din vinitul domniei, iar cînd va fi vama dată în cumpărătură, să să dei din vinitul vamişilor, pe obicei. 1449 Aşijdirea şi di la mărie sa Costandin vodă întăritură, întocmai precum scrie mai sus. Let 7241 <1733>, iulie 11 1450 Let 7244 <1735, septembrie 1 - noiembrie 16> Altă carte de osăbită milă săhăstriei Putnii, care s-au întărit*-’. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor boiarilor noştri şi slujitorii carii ori cu ce fel de slujbe viţi înbla la ţinutul Sucevii, pentru trii liudi far bani în visterie ce-şi var afla rugătorii noştri săhastrii de la Putna, ca să le fie de posluşanie, iată că domnia mea m-am milostivit şi i-am ertat de toate dările şi angăriile oricîte ar fi pre altă ţară, nici hîrtii, nici altă nemică să nu de şi la vreme goştinii de mascuri încă să aibă a scuti de om cîte 15 mascuri, nimică să nu de pe aceste, să fie de chivemisala lor, după cum au avut ei această milă şi la alţi domni ce-au fost mai înainte de noi.-Aşijdire m-am milostivit domnie mea şi am ertat şi văcăritul lor, cîte 7 vite de om şi părinţilor săhastri 2 cai ce au acolo la săhăstrie, nici un ban să nu de văcărit. Şi acii posluşnici cu această milă ce am făcut cu dînşii să aibă a posluşi la toate trebuinţile ce or ave părinţii săhastri. Pentru aceia, dumneavoastră boiari şi voi slujitori, dacă viţi vide carte domniei meii, să urmaţi poroncii şi să daţi pace acestor posluşnici, 658 r. nici hîrtie să nu le daţi, nici pentru goştina acelor mascuri / să nu-i supăraţi şi pentru vitele lor de văcărit şi săhăstriei 2 cai încă să le daţi pace, că cine le va face mai mult val va fi de certare de cătră domnie mea. Aceasta scriem şi de s-a mai afla altă carte ca aceasta, să nu să ţie în samă. 1451 Aşijdirea şi de la Grigorie vodă întăritură, precum scrie aceasta mai sus. Let 7244 <1736>, ghenarie 15 1452 Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele tuturor cui să cade a şti, pentru un schitişor ce s-au făcut la ţinutul Niamţului, la Hlăpeşti, undi să cinsteşti şi să prăznueşti hramul Sfinţilor Arhangheli, la care strîngîndu-să cîţiva călugăraşi, neavînd altă chivernisală, domnie mea m-am milostivit şi din osăbită mila domniei mele li-am dat un posluşnic, ca să fie de posluşanie lor, ertîndu-1 de ciferturi, de hîrtii şi de toate dările şi angăriile, oricîte ar fi pre altă ţară, nimărui nimică să nu dea. Aşijdirea le-am făcut domnie mea acest puţîn obicei de milă, ca pre tot anul, la vremea disetinii, să aibă scutială pe 20 stupi, nici un ban disetină să nu dea. Şi să aibă a lua şi din vama cea mare gospod din Iaşi pre an cîte 6 ocă de untdelemn şi doî oca tămîe, această puţină milă să li să dei pre tot anul, nelipsit, ca să fie ceara ce-ar eşi dintr-acii stupi la luminări la biserică şi untuldelemnu la candile. Şi drept aceasta, poroncim domnie mea tuturor ce viţi înbla ori cu ce fel de slujbă, văzînd cartea domniei mele, să daţi bună pace acelui v. posluşnic şi acelor 20 stupi. / Aşijdirea şi dumneavoastră vel vameşi să daţi acel puţin untdelemn şi tămîe pre tot anul nelipsit. Şi poftim domnie mea şi pre alţi domni carii în urma noastră vor fi, ca să întăriască mila acestui schitişor, pentru a lor vecinică pomenire. Aceasta scriem. Let 7249 <1741>, mai 15 659 1453 Mănăstirile Ierusalimului i a Sînaei i Sfinţii Agorii i altora, ce s-au orînduit untudelemn, tămîe, din vamă, pe obicei ce s-au aşăzat mai pe urmă, la let 7250 <1742>, iunie 191. 4 ocă Galata, 3 ocă Bamovschie, 2 ocă Cetăţuia, 2 ocă Sfetii Sava, 2 ocă Bîmova, 2 ocă untdelemn, 50 drumuri tămîe Bistriţa, 2 ocă Sfetii Gheorghiţă ot Galaţi, 2 ocă Sfînta Vineri, 2 ocă Sfetii Ioan Zlataust, 2 ocă Bărboiu, 2 ocă Danco, 2 ocă Copoul, 2 ocă Miera, 2 ocă Precista ot Focşani, 2 ocă untdelemn, 50 dramuri tămîe Mănăstirea Doamnei ot Botoşani, 2 ocă Precista ot Gălaţi, 2 ocă Sfetii Dimitrie ot tam, 2 ocă Sfetii Arhangheli ot tam, 2 ocă, 20 dramuri biserica ot Cernăuţi în vamă, 2 ocă Sfetii Neculai, 1 ocă, 50 dramuri schitul Iucşăşti ot Roman, 2 ocă Mavromovul ot tam, 2 ocă mănăstirea Badei ot tam, 2 ocă mănăstirea lui Adam. Fac pe lună 47 ocă untdelemn şi cîte 100 dramuri tămîe. Dumneata vel vistiemice să dai acest untdelemn, tămîe, ce arată mai sus, începînd de la ghenarie şi ţi s-a ţine dumitale în samă. Vel logofăt i vel vistiernic. 2 ocă, 50 dramuri mănăstire Coşula, 1 ocă mănăstire lui Cîrlig, 1 ocă, 20 dramuri Sfetii Gheorghie ot Iaşi, 2 ocă, 50 dramuri Răşca, 2 ocă, 30 dramuri Biserica gospod ot Cernăuţi, 2 ocă Pîngăraţii, 1 ocă ezoviţii, 1 ocă, 20 dramuri Sfetii Ilie din Iaşi. 1 în Condică, atît la acest document, cît şi la celelalte două următoare (1454 şi 1455), mănăstirile sînt înşiruite pe două coloane. Pentru economie de spaţiu, aici au fost scrise în continuare, la rînd. 1454 453 r. [F.D.] <1742, ianuarie> Aceste monastiri şi schituri care arată anume mai gios, tămîe şi untdelemn ce au pe tot anul din vama gospod ot Iaşi*\ Izvoade pentm miluiile sfintelor monastiri ce au testamenturi1. 3 ocă untdelemn, 100 dramuri tămîe Biserica gospod, 3 ocă, 100 dramuri tămîe Biserica ot gospojda, 4 ocă Mitropolie mare, 2 ocă Mitropolie veche, 4 ocă Episcopie Romanul, 4 ocă Rădăuţii, 4 ocă Huşii, 2 ocă Dragomima, 2 ocă, 100 dramuri tămîe, pol ocă ceară Misail proin episcop, 1 ocă, 100 dramuri 660 săhăstrie ot Ceahlău, 2 ocă, 100 dramuri Neamţul, 2 ocă, 100 dramuri Suceviţa, 2 ocă, 50 dramuri Putna, 2 ocă, 20 dramuri Moldoviţa, 2 ocă Sfetii Ilie, 2 ocă, 100 dramuri Slatina, 2 ocă, 100 dramuri Berzunţul, 2 ocă Bisericanii, 2 ocă 50 dramuri Tazlăul, 2 ocă, 50 dramuri Săcul, 2 ocă, 100 dramuri Săhăstrie ot Deleni, 2 ocă, 100 dramuri schitul ot .Poiana lui Aftănase, 2 ocă Sfetii Onofrei, 2 ocă, 100 dramuri Vizantie, 2 ocă, 50 dramuri Solea, 2 ocă, 50 dramuri Voroneţul, 2 ocă Homorul, 2 ocă, 50 dramuri Gîrcina, 2 ocă, 50 dramuri Toderenii, 1 ocă, 50 dramuri schitul lui Grigorie vodă, 2 ocă Sfetii Ioan ot Măji, 2 ocă, 50 v. dramuri Agapia Noaî, 1 ocă Topoliţa, / 2 ocă, 100 dramuri Agapia Veche, 2 ocă, 100 dramuri Pocrovul, 2 ocă, 20 dramuri Prepodobna Parascova, 2 ocă, 100 dramuri, schitul Perveştii, la Tutova, 1 ocă, 50 dramuri Hlăpeştii ot Neamţ, 2 ocă Pobrata. 84 ocă untdelemn, 4 ocă, 3 litre, 70 dramuri tămîe, pol ocă ceară fac. 1 Vezi nota la doc. 1453. 1455 Testamenturile de untdelemn şi tămîe a mănăstirilor ce-au adus mai pe urmă1. Let 7250 <1742>, aprilie 5 4 ocă untdelemn Dobrovăţul, 3 ocă Căpriiana, 2 ocă Floreştii, 2 ocă Grăjdenii, 2 ocă, 100 dramuri tămîe Sfetii Niculae, 4 ocă Triisfetitele, 6 ocă Sfetii Arhangheli şi 1 litră tămîe; 2 ocă, 100 dramuri tămîe schitul din Stavnic, 2 ocă Sfetii Dimitrie, 2 ocă săhăstrie ot Ocnă, 2 ocă, 100 dramuri tămîe Hangul, 2 ocă Aron Vodă, 2 ocă, 100 dramuri tămîe, 3 camene moron Vijniţa, 2 ocă, 100 dramuri tămîe Soveja, 2 ocă, 100 dramuri tămîe biserica ot Vamă, o ocă untdelemn mănăstire Golia. 37 ocă untdelemn, 1 ocă pol tămîe fac pe lună. Dumneata vel vistiemice, din zi întăi a lui ghenarie să dai acest untdelemn şi tămîe. 2 ocă untdelemn, 50 dramuri tămîe mănăstire Caşinul, 2 ocă untdelemn, 50 dramuri tămîe mănăstire Bogdana, ce s-au adus mai pe urmă. 2 ocă untdelemn, 1 litră tămîe biserica noî din Chişinău, 2 ocă untdelemn, 50 dramuri Bursucii, 2 ocă, 1 litră tămîe mănăstire lui Cîrlig. 1 Vezi nota la doc. 1453. 661 454 r. Hrisoavele ce are sfînta mănăstire Bursucii, de miluire*. 1456 1. Io Nicolae Alexandru voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică domnie me m-am milostivit şi din osăbită a noastră milă am dat şi am miluit sfînta monastire ce să chiamă Bursucii, ce este la ţinutul Fălciiului, unde este hramul sfinţilor apostoli Petăr şi Pavel, care monastire este zidită din temelie de răpousatul Gavril Costache ce-au fost vornic mare, ca să fie sfînta monastire în pace de goştină de oi şi disetină de stupi şi de goştină de mascuri şi de ialoviţă şi de sulgiu şi de iliş şi de unt şi de miere şi de cai de olac şi de podvozi şi de conace şi de alte dări de toate. Aşijdire şi de mortasipie şi de vamă mică ce are vinde călugării sau ar cumpăra, să aibă pace, nime să nu le ia nemică. Aşijderile şi patru argaţi şi patru prisăcari ce va ave sfînta monastire să fie în pace de zloţi, de lei, de taleri şi de galbeni şi de sulgiu şi de iliş şi de unt şi de miere şi de cară de branişti şi de boi înpărăteşti şi de alte dări şi angării cîte vor fi pre alţii în ţara domniii mele, numai ei să fie de slujba sfinţii monastiri. Aşijdirile şi pentru ciobanii carii vor fi la oile sfinţii monastiri, să aibă a le lua goştină de oi eguminul lor carile va fi petrecător la acea sfîntă monastire, iar goştinarii de ţară să n-aibă triabă, căci domnie mea m-am milostivit şi am dat vinitul din goştină ciobanilor sfinţii monastiri, iar alţii nime să 454 v. nu să amestice la goştină ciobanilor / sfinţii monastiri, fară egumenul lor, pe cum s-au zis mai sus. Aşijdirea şi pentru camănă şi bezmăn şi cepărie şi buorul să aibă sfînta monastire a scuti cîrcime, după testament, ca şi alte sfinte monastiri cineşi la moşiele sale. Pentru aceie, dumneavoastră boiari şi toţi slujitorii, văzind cartea domniii mele, iar voi toţi să aveţi a lăsa în bună pace sfînta monastire şi bucăţile sfinţii monastiri pentru alţii să nu să tragă, ce de toate să aibă pace, pe cum scrie mai sus, căci ne-au arătat cărţi şi de la alţi domni ce-au fost mai înainte de noi. Iar carii s-ar ispiti a-i face val peste carte domniei mele, unii ca acie vor fi de mare certare de la domnie mea. Pentru aceie şi în urma noastră pe care va milui Dumnezău cu domnie ţării noastre a Moldovii, pohtim să nu surpe această milă şi 662 întăritură a noastră, ce mai vîrtos ca să aibă a da şi a întări sfinţii monastiri, pentru a sa vecinică pomenire. Aceasta scriem. U las, let 7221 <1713>, ghenarie 10, ftorago gospodstva. 1457 2. Aşijdire, alt hrisov, de la Costandin Duca vodă, din let 7201 <1693>, iulie 14, iarăşi precum scrie acest de la Neculai vodă, numai pomeneşte anume de o circiumă mare ce ar ave monastire la tîrg la Bîrlad, iar oameni numai 6 şi de goştina ciobanilor încă nu scrie. 1458 3. Aşijdire şi alt hrisov, de la Costantin vodă, din velet 7193 <1685>, iulie 14, întocma precum scrie acest di la Costandin Duca vodă. 1459 5 r. 4. Aşijdire şi alt hrisov, de la Antiohie Costantin vodă, let 7213 <1705>, iulie 6, întocma precum scrie acest de mai sus hrisov a lui Neculai Alixandru vodă. 1460 5. Aşijdire, alt hrisov, de la Mihai Răcoviţă vodă, din al doile domnie, din velet 7217 <1709>, martie 20, iarăşi întocma precum scrie acest di la Neculai Alixandru vodă. 1461 6. Aşijdire şi acest hrisov de la Dimitrie Cantimir vodă, din let 7219 <1711>, ghenarie 8, iarăşi întocma precum scrie acel de la Neculai Alixandru vodă. 1462 7. Alt hrisov, de la Grigorie Ghica voievod, let 7249 <1740>, săptemvrie 10, ca să aibă a scuti mănăstirea Bursucii 30 iepe cu cai şi 40 vaci cu boi, cînd s-ar tîmpla să fie văcărit şi 5 pogoane de vii de 663 pogonărit şi 200 vedre vin de vădrărit şi la vremea disetinii şi a goştinii 100 stupi de disetină şi 200 oi de goştină, pe aceste bucati nici un ban să nu dei şi zece liudi de scutială, numai la vremea hîrtiilor să de de om cîte un ughi şi pentru pivniţa ce-ar ave la tîrg la Bîrlad să fie scutită de toate angăriele. 1463 455 v. A lui Ion protopopa . Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru rugătoriul nostru protopopa Ion, preutul de la biserica gospod de pi poartă, că-n anii aceştie întîmplîndu-să a ave preputer-nicii stăpînii noştri oştiri cu nemţii şi cu moscalii, domnie mea încă despre partea ţării aceştie am eşit cu urdie la cînp şi protopopa Ion, fiind preut domnesc şi om de triabă şi avînd de la noi poroncă ca să să afle la paza bisericii gospod cît om fi cu urdie afară, iar el au păzit poronca noastră şi cu sîlinţă şi cu nevoinţă au păzit slujba besericii precum să cadi. Şi ori în cari parte a ţării aceştie am înblat cu urdie la cînp, el încă de noi nu s-au dizlipit, nici slujba bisericii pren silinţa lui nu s-au continit şi mai vîrtos că şi în părţile de gios cînd eram, dispre Gălaţi, el au urmat tot după domnie mea, căutînd slujba şi paza bisericii. Şi drept aceie, după a lui driaptă slujbă ce-au slujit, socotit-am domnie mea pentm rîndul lui şi am aflat lucm cu cale şi cu dreptate ca să cadi a fi miluit din domniasca noastră milă. Şi iată că, pe cît s-au socotit de chivimiasla veţii lui şi a odihnii sale, i-am făcut dîndu-i acest hrisov a domniei mele, cu care hotărîm pentm protopopa acesta Ion, ca să fie ertat de poclonul sfinţiei sale preosfmţitului părintelui mitropolit şi de alte dări de toate, de s-ar mai întîmplă să iasă pe preuţi, niciodată cu nemică să nu fie supărat. Aşijdire şi dintm ale sale drepte bucate să aibă a scuti 20 vite, 10 cai de văcărit şi 100 oi de goştină, 6 pogoane de pogonărit, pe aceste bucate să nu de nici un ban nimămi. Aşijdire şi pentm 4 liudi cu un vier ce-ar 456 r. ave la vii, iarăşi aceşti oameni / hotărîm să aibă a da numai cîte un ughi de om la vremea hîrtiilor, iar cu ciferturi sau cu alte dări să nu fie supăraţi, pentm ca să fie numai de slujba casăi acestui preut. Şi pentm aceie poroncim domnie me şi boiarilor ce vor fi cu slujba, ca să să aibă a urma pentm toate cum arătăm mai sus, nime altă supărare să nu facă. Şi poftim şi pe alţi luminaţi domni ce Dumnezău 664 îi va milui pe urma noastră la domnie aceştii ţări, ca să nu strămute mila acestui preut, ce mai vîrtos să-i întăriască, pentru a lor laudă şi pominire vecinică. Aceasta scriem. [Adaos:] Mai scade 10 vite, 5 cai şi un om. Let 7248 <1740>, mai 1 1464 Hrisov al sînove protopopului Ion ot Iaşi*}. Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru sluga noastră Lupul medelnicer şi frati-său Sandul, ficiorii protopopului Ion ce-au fost preut la biserica gospod de pe poartă, care părintile lor în vremele cele de trebuinţă aflîndu-să tot lîngă domnie me, nelipsit de la slujba bisericii şi slujind bini, cu silinţă şi cu nevoinţă, domnie mea am fost făcut osăbită milă cu dînsul, pentru chi-vimisala casăi lui. Dar acmu întîmplîndu-să opşteasca datorie de s-au săvîrşit, domnie me n-am rădicat mila noastră de asupra casăi luLşi din vreme că preutiasa lui au rămas de soţul său săracă şi cu copiei aceştie mai sus arătaţi şi cu alţi copii mai mici, iată dară şi pe dînşii i-am cuprins supt mila domniei mele, întăi aceasta hotărînd, ca să fie ei şi casa lor scutită de toate dările şi angăriile, măcar ori ce ar eşi pre alţii, v. ei niciodată, cu nici un fel să nu fie supăraţi, întru toate / să aibă bună pace. Aşijdire şi pentru chivimisala veţii lor, li-am dat ca să aibă a scuti dintr-a lor bucate 10 vite şi 5 cai de văcărit şi 6 pogoane vii de pogonărit şi 100 oi de goştină, pe aceste bucate i vii nici un ban văcărit, sau pogonărit, sau goştină să nu de şi pînă la 100 stupi să de disetina boereşte, de 10 bucate un leu, altă supărare să n-aibă. Aşijdire şi pentru 3 liudi cu un vier ce-ar ave, iar hotărîm, fiind acii oamini pentru slujba casăi lor, ca să aibă a da acii oamini numai cîte 1 ughi de om la vreme hîrtiilor, iar cu ciferturi sau cu alte dări să nu fie supăraţi. Şi pentru aceie poroncim domnie mea şi dumilorvoastre boiari ce viţi fi cu slujbe, văzînd carte aceasta, toţi să aveţi a urma pentru toate cum arată mai sus, nime mai multă supărare să nu dea. Şi pohtim şi pre alţi luminaţi domni ce-ar hi în urma noastră, ca să nu suipe mila aceasta, precum nici noi n-am surpat miluirile altor domni, ce mai 665 vîrtos am înnoit şi am întărit, aşa şi domnie lor să de şi să miluiască, pentru a lor laudă şi vecinică pomenire. Aceasta scriem. U las, velet 7249 <1741>, iunie 6 457 r. Hrisoavile monastirii Schitului ce este în Ţara Leşască1. 1465 [F.D.] <1710, martie ?> Io Nicolae Alexandru voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Miluit-am domnie mea pre rugătorii noştri, pre părinţii petre-cători din sfînta mănăstire de la Schit, din an în an, în zilele domniei mele, cîtă pîine de a zeci să va afla la trăg la Cernăuţi, pe hotarul gospod, să fie toată de agiutoriu şi de hrana părinţilor petrecători de acolo, grîu, orz, săcară, mălai, ovăs, hrişcă, dintru acestea din toate ce ar hi zăciuiala să fie a lor în toţi anii, precum au cărţi şi de la alţi luminaţi domni mai di demult. Şi măcar ce staroste s-ar schimba, tot să ştie această milă neschimbată, să nu mai aştepte altă carte de la domnie me, ce de această carte să înţăliagă, pe cum scrie, aşa să facă, i nac ne budet. 1466 1 carte de la Grigorie Ghica voievod, din let 7235 <1727>, iulie 26, iarăşi pentru dejma aceasta1. 1 Regest publicat de T. Balan, Documente bucovinene, voi. II, p. 163. 1467 Altă carte, tij de la Neculai vodă, din let 7218 <1710>, martie 10, pentru 220 oi ce-ar ave Schitul la sat la Mămăeşti. 1468 Altă carte, de la Grigorie vodă, din let 7249 <1741>, ghenarie 1, pentru 2 ocă untdelemn şi o litră tămîe pe lună, din vama gospod ce 666 este la Cernăuţi şi 50 stupi de disetină, ce-ar ave la mitoh la Mămăeşti şi 15 vite, voi, vaci şi 5 cai de văcărit. 1469 Altă carte, de la mărie sa Costandin Neculai voievoda, din let 7241 <1735>, iulie 26, pentru scutiala mitohului ot Mămăeşti, ca să nu fie supărat nici o dajde şi pentru 5 liudi rusi ce ş-ar afla să fie posluşnici acolo, nici la o angărie să nu fie supăraţi. 1470 .57 v. Io Costandin Nicolai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru sfînta mănăstire Schitul cel Mare din Ţara Leşască, iată domnia mea m-am milostivit şi dintru osăbită mila noastră i-am miluit pentru 250 oi la vreme goştinii să fie scutite şi 50 de stupi iarăşi să fie scutiţi la vreme desetinii şi din vama gospod di la Cernăuţi să aibă a lua pe lună cîte 2 ocă undilemn şi cîte 1 litră tămîe. Aşijdire, pentru dijma de pe locul tîrgului Cernăuţilor, iarăşi li-am dat-o lor, în toţi anii să aibă a o lua, nime altul să nu să amestice. Aceasta scriem. Let 7250 <1742>, martie 5 1471 î*58 r. Hrisov de miluire ce are monastire Frumoasa '. Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. /V t înştiinţare facem cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti. Din vreme ce dicît toate bunătăţile cu care să îndatoreşti tot omul în lume trăind nu s-au cunoscut altă mai de folos sufletilor omeneşti decît milostenie şi mai vîrtos întărire cătră sfintile biserici, că aceasta nu numai în petricirea vieţii omului prin rugile ce să slujăsc pre acii nevoitori îi agiutorează, ce şi după moarte uşurare sufletilor dobîndesc şi pre pămînt nemuritor nume îi arată. Aceste sufleteşti folosiri şi noi din tot cugitul nostm iubind, pumrea a le urma poftind, cu cît Dumnezău ne-au luminat cunoştinţa pricepirii şi ni-au dat mîna, n-am continit cu cercetarea milii noastre, atîta pre alte monastiri, cît şi cătră aceste doî monastiri ce mai gios arătăm, milă şi dreptate facîndu-le. 667 Pentm care întîmplîndu-să în domnie noastră întăi de am discă-licat Tîrguşoru ce este supt Gălata, cu aşăzare a trii iarmaroace pe an, cum sînt orînduite, am fost făcut ispravnic asupra Tîrguşorului pe a noastră slugă, anume Lupul Pomţchie ce au fost căpitan mare, carile de noi au fost rădicat şi miluit, dămindu-i şi părcălabie Tîrguşorului obicinuită1, cu tot vinitul obicinuit şi osăbit l-am fost mai miluit şi cu 100 de stînjini de loc în frunte, din dughenile în faţa uliţii a Tîrgu- a _ şomlui. Insă locul acestui Tîrguşor fiind între hotarăle acestor doî mănăstiri, a Gălăţii din sus şi a lui Sfetiei Arhangheli din gios, care loc mănăstiresc călcîndu-să de gloata strînsurii iarmaroacilor şi socotind domnie mea că este cu strîmbătate mănăstirilor, am fost orînduit pe Lupul Poroţchie, din venitul părcălăbiei să de pe an cîte 100 lei mănăstirii lui Sfetii Arhangheli, facînd şi cu mănăstire Gălata altă osăbită milă, de i-am dămit toată mortasîpie Tîrguşorului, cum arată testamenturile domniei mele şi pînă acum aşa s-au urmat. Dar acum, întîmplîndu-să moarte lui Poruţche şi nerămîindu-i copii şi din vreme că el toată agonisita lui durmila noastră au fost făcută şi dintr-a sa agonisită încă pînă au fost în viaţă au fost cumpărat o moşie, Bîrzeştii, la Vaslui şi s-au apucat de au rădicat şi biserică de lemn şi grăbindu-1 moarte, n-au apucat a o isprăvi cu celi ce s-au căzut de podoaba ei, atîta din lontm şi din afară, nici a o înzestra cu bucate de chivemisala 458 v. ei, precum au fost gîndul lui. Numai la moarte sa au / orînduit cu diiata o samă de bani şi o samă de bucate, atîta pentm isprăvirea bisericii, cît şi pentm chivimisala ei, cum arată în diiată anume şi cu aceste toate au lăsat Poroţchie cuvînt, pînă era cu viaţă, gătindu-se această biserică să să închine la al noastră mănăstire Sfetii Arhangheli. Pentm care şi Chriiac, fratili Lupului Poroţchie, într-acestaş chip au mărturisit, că şi frati-său aşa au orînduit şi cu voie lui este să să închine această biserică la mănăstire mai sus numită. Şi la aceasta, din vreme că Poroţchie au fost a noastră slugă şi toată agonisita sa din mila noastră făcută şi socotind şi domnie mea că este lucm cu cale şi pentm mai bun folosul sufletului său, iată că cu toate acestea s-au orînduit de sîngur Pomţchie cu diiata sa asupra bisericii, am închinat şi domnia mea, ca să fie mitoh la a noastră sfîntă mănăstire Sfetii Arhangheli şi la mare mănăstire Sinaie. Şi am orînduit şi ispravnic, ca să isprăvască tot lucml bisericii, dîndu-să cu toată purtarea de grijă în sama mgătoriului nostru Filaret eguminul de la Sfetii Arhangheli. Şi din vreme că mănăstirea Sfetii Arhangheli tot ave să ia cîte 100 lei pi an din vinitul părcălăbiei a Tîrguşorului şi părcălăbie fiind dămită de noi miluire lui Pomţchie şi biserica lui 668 Poruţchie închinîndu-să la Sfetii Arhangheli, acum dară şi tot vinitul părcălăbiei şi acii 100 de stînjini de loc în frunte, la uliţa cea mare. din dughenile Tîrguşorului, din osăbită mila noastră, tot la mănăstire Sfetii Arhangheli, unde s-au închinat şi biserica lui Poroţchie. Şi de acum înainte, la fieştecare iarmaroc, egumenul să pue omul său asupra părcălăbiei, să o cerce şi să o strîngă tot vinitul pe obicei, cum s-au urmat a să lua şi pînă acum şi carile din dughenile ce vor di pe acii 100 de stînjini tot egumenul să-l ia. Iar şi egumenul de Sfetii Arhangheli ce var fi după vremi să aibă datorie a purta grijă şi a scrie numele acilui mort la sfîntul pomelnic, ca să să pomeniască la toate sfmtile liturghii pişti an, nelipsind şi preutul a lua..., să i să facă osăbită paminte şi pominire pentru sufeltul lui. Insă şi pentru viele de la..., .. .pogoane, ce au fost a lui Poruţchie şi sînt orînduite la diiata lui bisericii sale mai sus / pomenită, domnie me am făcut osăbită milă cu această biserică, de am ertat pogonăritul pe acele vii şi vedritul pe vinul ce va eşi dintrînsăle, nici un ban să nu de, să fie acii bani pentru ceară şi untuldilemn şi tămîe la sfîntul biserică. Şi iarăşi, din vreme că părcălăbie Tîrguşorului s-au dat în sama egumenului de Sfetii Arhangheli, am socotit domnie şi am dat şi pe oamini de Tîrguşor supt ascultarea egumenului şi pentru mai bună starea lor şi folosul mănăstirii am făcut şi mare milă cu dînşii, de i-am aşăzat întru această tocmală, ca fieşticînd să aibă ei a da de om numai cîte 2 ughi într-un an şi aceşti bani să-i dei 1 ughi la vreme hîrtiilor şi 10 potronici să-i dei la sfetii Gheorghie şi 10 potronici la a t # t sfetii Dimitrie. Insă şi ei să aibă datorie a purta de grija hăliştiului de la Frumoasa întru toată trebuinţa lui, să nu să surpe, care hăleşteu, cu tot peştile şi cu mori, cu tot vinitul este dat sfinţii mănăstiri, cum arată testamentul ce este la mănăstire şi ori la ce li va poronci egumenul, să asculte de dînsul. Drept aceie dar, pe toate aceste mile mai sus arătate, am întărit cu acest domnesc al nostru hrisov, ca să stei în veci neclătit şi nestrămutat. Aşijdire şi după a noastră viaţă şi domnie, pe cine Dumnezău va alegi şi va milui cu domnie aceştii ţări, ori din fiii noştri, sau dintr-alt niam, pohtim ca să nu strice a noastră danie, precum nici noi n-am stricat daniile şi miluirile altor domni ce-au fost mai înainte de noi, ci mai vîrtos să aibă a da şi a întări şi a milui, pentru a sa vecinică pomenire. Şi întru aceasta este credinţa însumi domniei mele, Io Grigorie Ghica voevoda şi credinţa a preaiubiţi fiilor domniii mele, Scarlat şi 669 Matei şi credinţa a cinstiţi şi credincioşi boiarii domniii mele, ai Divanului, dumnealor Costandin Ruset vel vornic de Ţara de Gios, Iordache 459 v. Ruset vel vornic de Ţara de Sus, Costache / Razul hatman i pârcălab Suceavschie i Grigore vel postelnic i Toader Costache vel spatar, Toader Păladi vel vistiernic, Aristarho vel ban Radul Racoviţă vel păhamic, Manolache Costache vel stolnic i Grigore Costache vel comis. Şi am pomncit domnie mea şi cinstitului şi credincios boiariul domniei mele, dumisale Sandului Sturza vel logofăt, ca să lege şi a noastră domnească pecete, să să pue pe acest al nostru domnesc hrisov. Şi s-au scris în tîrg în Iaşi, în domnie noastră a dooa, al cincilea an. U las, velet 7248 <1740>, martie 202 1 Pasajul „pe a noastră slugă... părcălăbia Tîrguşorului obicinuită11 a fost omis la transcrierea documentului în Condică şi a fost adăugat, cu semnul cuvenit, pe spaţiul liber de la f. 457 v. 2 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. DCXXIII, doc. 178. 1472 Hrisov a mănăstirii Galata . Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. /V In ştiinţă dăm tuturor celor ca să cadi a şti, precum Sfîntul Mor-mînt este maica tuturor bisericilor creştineşti, aşa şi sfînta monastire Galata este cap tuturor mănăstirilor a Sfîntului Mormînt ce sînt aicia în ţară. Care avînd trebuinţă de mai multe cheltuiele decît alte mănăstiri şi după datorie creştiniască rîvnind pumre inima domniei mele a face milă cătră sfintele biserici şi luminînd Dumnezeu în cugetul nostm a mai adaogi milă cătră mănăstirea Galata, ca poată cuprindi cheltuielile şi pentm să să întemeieză în starea îndestulată, de unde şi Sfîntul Mormînt de acum înainte mai mult să să agiutoreză de la această mănăstire, iată, peste multe alte mile ce am făcut tuturor sfintelor monastiri a Sfîntului Mormînt, după cum arată pre larg testamentul nostm ce am făcut în domnie întăi şi osăbit de cît am agiutorit această sfîntă mănăstire cu o somă de bani la facirea zidiului înpre-giuml mănăstirii, ce de iznoavă s-au făcut, la care însumi domnie me am fost îndemnător şi începător, care prin ostiniala şi silinţa egumenului de Gălata, Nectarie arhimandritul, s-au şi gătit precum să vede, fiind ispravnic pe tot lucml, din poronca gospod, dumnealui Sandul Sturza vel logofăt, acum dară socotit-am, dinpreună cu preosfinţitul al 670 nostm duhovnicesc părinte, chirio chir Paisie, proin patriarhul Ţari gradului şi cu ai noştri patru sfinţi arhierei, chir Antonie mitropolitul şi Ghedeon episcop Romanului şi Varlaam episcop de Rădăuţi şi Teofil episcop Huşchii şi cu tot sfatul nostm, boiarii ţării a mari şi a ) r. mici, / căci în testamentul de milă ce am făcut arată a scuti Gălata opt . sute de stupi, iar de acum înainte, oricîţi stupi şi rîmători ar ave, scutiţi să fie, aşijdirea şi din văcăritul vitelor mănăstirii, pînă la 200 vite vaci, pînă la 100 iape, iarăşi nici un ban să nu dei, să fie scutite de văcărit şi de coniţă, cînd s-ar tîmpla să fie. Şi din vreme că, din mila ce am făcut, vinitul mănăstirii s-au înmulţit, dator să fie eguminul a adaoge agiutorinţa pre an la Sfîntul Mormînt, ca să fie pintru vecinica pomenirea noastră. Şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine Dumnezău va alegi a fi domn aceştii ţări, ori din fiii noştri, ori dintm alt niam, pohtim cu nici un chip de pricină să nu să surpe această milă, precum şi noi n-am stricat miluirile altor luminaţi domni ce-au fost mai înainte de noi, ce mai vîrtos să întărească şi să miluiască, ca să aibă vecinica şi fericita pomenire. Iară de va fi cineva oricît de puţîn înpotrivitor a strica, unii ca acie ca nişti vrăjmaşi să să socotiască Sfîntului Mormînt şi Dumnezău să scurteză viaţa lor şi osîndiţi să fie din niam în niam. Şi întărim testamentul acesta cu tot sfatul nostm, boiarii Divanului domniei mele, dumnealor Iordache Cantacuzino vel vornic de Ţara de Gios, Iordache Ruset vel vornic de Ţara de Sus, Costantin Ipsilantie hatman i Grigore vel postelnic i Toader Paladi vel spatar, vel ban i Radul Răcoviţă vel păhamic i Costache Razul vel vistemic i Şarban Cantacuzino vel stolnic i Enache vel comis i Enache Ipsilantie vel agă i Ştefan Ruset vel clucer i Lupul sărdar i Vasilie Buhăescul ftori logofăt, Dimitrie Sturza treti logofăt şi a tuturor boiarilor noştri. Şi pentm mai mare întărire şi încredinţare, poroncit-am cinstitului şi credincios boiariului nostm, dumisale Sandului Sturza vel logofăt, ca să scrie şi să lege pecetea noastră. Şi s-au scris testamentul acesta aici în oraş, în Iaşi, întm al doilea domnie a domniei mele. Let 7247 <1739>, martie 20 Gripsosul Patrierşiei şi iscălitura patriarhului, scriind în greceşte, cu mare blăstăm cine ar strica această milă şi iscăliturile a tuturor boiarilor carii s-au numit mai sus. 671 1473 461 v. Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniei mele rugătoriului nostru, egumenului de la sfînta mănăstire Triiohsviatitelea, ce este aici în tîrg, în Iaşi, care este zidită de răpoosatul Vasilie vodă şi pre cine va socoti egumenul a-1 pune vamiş aici în tîrg, în Iaşi, să fie volnic cu carte gospod a lua vama sfinţii monastiri de la toţi cărăuşii carii vor purta chirie, ori oameni de ţară, ori oameni streini, să aibă a da toţi cîte 2 potronici de car şi de căruţă cu cai, cine va încărca chirie. Aşijdirea şi carii vor vini cărăuşi cu chirie din gios să margă în sus şi carii vor vini din sus să margă în gios şi aciea să aibă a da cîte 2 potronici. Aşijdirea şi de maje de peşti sărat, să aibă a lua cîte 2 potronici de car şi cîte 2 ocă peşte şi de carul cu peşte proaspăt şi de căruţă să aibă a lua iar cîte 2 potronici şi cîte o mîncare de peşte şi din doi moroni sau unul să dea de moron 2 potronici şi o ocă moron şi din carul de raci o mîncare de raci, 40, şi de la precupeţii cine va vinde peşti o mîncare de peşti de la toţi să aibă a lua, oricine va fi, oameni streini sau orice breaslă var avea, nime scutelnici să nu fie. Şi din măjile cu peşti ce vor vini aici în tîrg, în Iaşi şi vor trece pin olatul tîrgului la alte tîrguri, să aibă a lua, după cum scriem mai sus, cîte 2 potronici şi cîte 2 ocă peşti de car. Aşijdirea şi carii vor încărca peşti sărat sau proaspăt, să margă în sus, să aibă a le lua vamă după cum scriem mai sus, scutelnici nime să nu fie, că care s-ar ispiti a nu da acest vinit a sfinţii monastiri, unii ca aciea vor fi de certare de la domnie mea. Toe pişăm i nac ne budet. Let 7249 <1741>, ghenarie 12 1474 Io Costandin Nicolae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentru o sfîntă biserică de aici, din Iaşi, unde este hramul sfîntului mucenic Dimitrie. Iată că domnie mea m-am milostivit şi dintru a noastră osăbită milă o am miluit ca să i să dei pre lună cîte doî ocă untdelemn, din vama noastră 462 r. cea mare, ca să fie pentru candile de ars înainte / sfintelor icoane. Pentru care, dumneavoastră vameşi să daţi acest untdelemn la această sfîntă biserică pe tot anul nelipsit. 672 Deci, şi în urma noastră pre carii va milui domnul Dumnezău a fi domn stăpînitor pămîntului Moldovii, pohtim cu dragoste dumne-zăiască, ca să aibă a milui şi a întări, pentru a sa vecinică pomenire. Aceasta am dat şi am întărit. Pervago gospostva, let 7242 <1734>. mai 1 Aşijdire şi de la mărie sa Grigore vodă întărire întocmai precum scrie acesta. 1475 Cărţile preoţilor despre doamna^. Io Costandin Nicolae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentru preoţii de la biserica dispre doamna,, iată că domnia mea m-am milostivit şi din osebită mila noastră li-am făcut obicei de milă, ca să aibă din vama cea mare domniască a lua pre an cîte patruzăci lei şi aceşti bani pe giumătate să li să dei la sfetii Gheorghie şi pe giumătate la sfetii Dimitrie, în toţi anii nelipsit. Numai şi ei să fie îndatoriţi a face sfînta liturghie în toate zilele la sfînta biserică, peste tot anul nelipsit. Drept aceasta, poroncim dumilorvoastre vameşi să daţi aceşti bani precum mai sus arată. Aşijdirea şi după a noastră viaţă şi domnie, pre carii va milui Dumnezău cu domnie tării Moldovii, ori din sămintie noastră, ori ? “ 5 " dintr-alt niam, poftim pre iubiţii domni ca să nu lipsască această puţină milă ce-am făcut acestor preuţi, ce mai vîrtos ca să a le da şi a-i milui şi a le întări, pentru a lor vecinică pomenire. Aceasta scriem. Aşijdirea şi pogonăritul de vii pe viele ce-ar avea drepte a lor încă li-am ertat domnie mea să scutiască pre toţi anii, niciodată pogonărit să nu de şi să le fie lor miluire stătătoare în veci. U las, velet 7243 <1735>, fevruarie 25 1476 Aşijdirea şi alt hrisov pe această miluire acestor preuţi, de la mărie sa domnul Grigorie Ghica vodă, din let 7248 <1740>, iulie 15 şi mai adaoge şi o pivniţă ce ar avea cu băutură, să fie scutită de toate angăriele şi vedritul de vinul e-ar lua din viele lor să nu de nici un ban. 1477 462 v. Hrisov al lui Mihălache Hristoverghi biv vel armaşi. Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu acest testament al domniei mele tuturor cui să cade a şti, pentru Mihălache Hristoverghi ce-au fost armaş mare, care adivărat au fost boiariul nostru şi din niamul său din boierii cii de frunte şi mai înainte vreme, pentru slujba lui cea cu credinţă, s-au aflat în mila noastră. Iar acum, plecînd cugetul său cel bun a mergi mai spre bună cale, alegînd şi a priimi cinul călugăriei, viaţa cea mai cu linişte care este mai spre folosul a tot omul, iată dară că şi domnie mea, socotind pentru chivimisala vieţii lui, am făcut iarăşi osăbită milă cu dînsul şi i-am dat testamentul nostru, ca fieştecînd să aibă a scuti bucate ce mai gios arătăm: văcăritul pe 80 vite şi pe 40 cai şi goştina de oi pe 300 oi şi disetina de stupi pînă la 1.000 stupi şi pogonăritul de vii pe 10 pogoane şi vedritul pe 1.000 vedre vin. Aşijdirea şi pentru slujba sa să aibă 20 oameni scutiţi de toate angăriele oricîte var fi pre altă ţară, nemică altă să nu dea, numai la vremea hîrtiilor să de peci cîte de 1 ughi. Drept aceia, poroncim tuturor boiarilor noştri şi slujitori carii viţi înbla cu toate slujbele domniei mele, văzînd testamentul nostru, toţi să urmaţi a da pace acelor bucate şi acelor oameni ce mai sus sînt arătate şi niciodată oricît de puţîn altă supărare să nu-i faciţi, ce să-i fie lui miluire şi testament stătător, mila aceasta niciodată să nu să strămute. Aşijdirea şi după a noastră viaţă şi domnie, pe cine va alege Dumnezău a fi domn oblăduitor aceştii ţări, ori din fîei noştri, ori dintr-alt niam, pohtim dară mila aceasta să nu o surpe, cum nici noi n-am surpat miluirile altor domni ce-au fost mai înainte de noi, ce mai vîrtos să aibă a întări şi a milui, pentru a sa vecinică pomenire. Velet 7249 <1741>, martie 15 463 r. Cărţile de milă de la bisericile ungureşti ce sînt aici în ţară, catoliceşti. 1478 [F.D.] <1736, decembrie 1>] 1. Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele tuturor cui să cade a şti, pentru preoţii de la biserica unguriască de la Săbăoani, carii find ca 674 şi nişte streini întru această ţară şi aflîndu-să nelipsiţi la acea biserică, unde toţi năzuesc cîţi sînt acolo de acea lege şi neavînd ei nici un obicei de milă decît alţi lăcuitori, domnie mea m-am milostivit şi din osăbită mila noastră li-am făcut acest puţîn obicei de milă. ca fieşticînd să aibă a scuti cu această carte a domniei mele patru viti . vaci, boi şi doi cai de văcărit şi cinzăci stupi şi 10 rîmători de desetină. pe aceste bucate nici un ban să nu dei, pentru ca să fie de chivimisala preuţilor. Aşijdirea, iarăşi m-am milostivit domnie mea şi pentm 2 oameni streini ce ş-or găsi de slujba lor, i-am ertat de toate dăjdile oricîte ar eşi de la visterie domniei mele, acei oameni, fiind streini, niciodănăoară în domnie noastră dajde că nu dei, de toate birurile să fie feriţi şi nisupăraţi, ca să poată sluji ce-a fi posluşaniele ce-ar fi acelor preuţi. Şi drept aceasta, poroncim domnie mea şi voaî celor orînduiţi cu slujbili, boiari şi slujitori, văzînd cartea domniei mele, toţi să vă supliniţi cărţii domniei mele şi să urmaţi la toate celor mai sus poroncite, să vă feriţi a le da pace, că cine va face oricît de puţină îndrăznială piste cartea domniei mele, supărîndu-i, unii ca acie vor fi supt scîrba domniei mele, că aşa este poronca domniei mele. 1 Probabil ca şi documentul nr. 1440, precum şi următoarele două documente, nr. 1479 şi 1480. 1479 2. Let 7245 <1736>, dichemvrie 1 O carte de la mărie sa Grigore vodă, pentm biserica de la Faraoani, ce este unguriască, de mila ce li-au fost orînduit mărie sa, întocma precum scrie aceasta de la Săbooani, care s-au scris mai sus, pentm patru vite vaci, boi şi pentm 2 cai şi 50 stupi di disetină şi 10 rîmători şi 2 liudi streini ci ş-ar găsi să fie pentm slujba lor, să fie scutiţi. 1480 163 v. 3. Let 7245 <1736>, dichemvrie 1 Cartea tij de la mărie sa Grigorie vodă, pentm preuţii de la biserica unguriască de la Grozăşti ot <ţinutul Bacău>, iarăşi tot ca una precum scriu aceste de mai sus cărţi, să aibă a scuti 4 vite vaci. boi, doi cai de văcărit şi 50 stupi şi 10 mascuri şi pentm 2 liudi streini ce ş-or găsi, să fie în pace de toate birurile oricîte ş-ar eşi pre altă ţară, ei nemărui nemică să nu dei. 1481 4. Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele tuturor boiarilor noştri carii viţi înbla cu slujbe la ţinutul Putnii, pentru un vier, anume Mihai, carile lucriază viele care au fost a Tomii spiţeriul şi li-am dat domnie me bisericii ungureşti. Iată că domnie mea m-am milostivit şi li-am ertat pe acel vier, ca să aibă a da numai cîte 1 ughi la vremea hîrtiilor, iar cu altile cu nici un fel să nu fie supărat, măcar orice greu sau ce nevoi ar eşi pre alţii, de toate să aibă bună pace. Şi drept acee dar, văzînd carte domniei mele, toţi să aveţi a-i da bună pace de toate dările, că cine s-ar ispiti a-i face mai mult val, unii ca acie vor fi de la domnie mea de certare. Aceasta scriem. Let 7249 <1741>, ghenarie 171 1 Regest publicat de N. Iorga, Studii şi documente, voi. I-II, p. 99, cu anul, greşit, 1731. 1482 5. Io Istratie Dabija voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la toţi slujitorii carii viţi înbla cu toate slujbili domniei mele la ţînutul Bacăului, dămu-vă ştire pentru sat, pentru Trebiş, ce este a băratului din tîrg din Bacău. Ei păn acum n-au avut val nici de olăcării, nici de podvozi, nici de lemne n-au adus cum aduc altă ţară. Deci şi domnie mea m-am milostivit şi i-am ertat, ca să fie de toate în pace. Pentru aceie, dacă viti vide carte domniei mele, iar voi toti să aveţi a-i lăsa întru bună pace, să nu-i învăluiţi. Şi voi pârcălabi de acel ţînut şi brănişteri să nu-i învăluiţi întru nimică, numai ca să aibă triabă stăpînii lor, raţii lor, cu dînşii, precum le scriu cărţile şi de la alţii. 464 r. /■ Iar cini-i va supăra, va fi de mare certare de la domnie mea. Saam gospodină veleal. U las, velet 7170 <1662>, ghenarie 51 1 Copie la Arh. St. Buc., ms. nr. 628, f. 492, fară lună şi zi; publicat în Uricai~ul, voi. V, p. 230: regest, N. Iorga, Studii şi documente, voi. I-II, p. 78. 676 1483 6. Altă carte, de la Antonie Ruset vodă, let 7186 <1678>. pentm episcopul lor ce au fost la Bacău, ca să fie episcopie lor scutită de toate angăriele şi ţîrcovnicii lor să fie în pace şi tîrgoveţii de Bacău întm nimică să nu să atingă la clirosiea bisericii lor, făr ce-ar fi pricină de furtuşag. Aşijdire şi un vier şi un prisăcar să nu fie amestecaţi întm cisla tîrgului. Aşijdire şi goştină de oi şi desetină de stupi şi mascuri aici un ban să nu dei. 1484 7. Altă carte, de la Ilieş Alixandm vodă, let 7174 <1666>, august 22, tij pentm episcopie băraţilor ot Bacău, ca să aibă a scuti un vier şi 2 prisăcari şi un văcar şi un păcurar şi un morar, care sînt pentru triaba băraţilor de la Bacău şi un ţîrcovnic ce-ar ave la biserică. 1485 8. Altă carte, tij de la Antonie Ruset vodă, let 71 <8>4 <1675>, dichemvrie 14, întocma precum scrie această de mai sus, tot pentm episcopie lor de la Bacău, numai scrie anume pentm mgătoriul nostm Ioan Zanbatii Bărcum, ce-au fost atunci episcop, şi nici dijmă să nu le ia nime1. 1 Copie la Arh. St. Buc., mss. nr. 628, f. 492 v.; publicat în Uriccintl, voi. V. pp. 235-236, cu data de an 1676. 1486 9. Altă carte, de la Antiohie Costandin vodă, let 7204 <1696>. martie 15, pentm un popă unguresc ce va fi la biserica lor Bacău, la tîrg la Trotuş, să fie scutit şi o pivniţă să fie în pace şi de gorştina de oi şi desetină stupi, mascuri şi 4 liudi. 1487 464 v. 10. Altă carte, de la Costandin Duca vodă. let 7209 <1700>. dichemvrie 15, tij pentm popa lor de la biserica ot Trotuş. întocma precum scrie aceasta de la Antiohie vodă. 1488 11. Altă carte, de la Mihai vodă, let 7231 <1722>, săptămvrie 26, pentru un preut ce-ar fi la Farauani, ot Bacău, la biserica lor, 2 liudi şi goştină numai de oi. 1489 13. [sic]. Altă carte, de la Mihai vodă, let 7233 <1725>, aprilie 26, pentru un preut ce va fi la biserica lor ce este la Galaţi, ţinutul Covurluiului, 1 liudi posluşnic1. 1 Original la Arh. St. Iaşi, Documentele Bisericii Catolice, neinventariat; regest, N. Iorga, Studii şi documente, voi. I-II, p. 98, cu data de 27 aprilie 1725. 1490 14. Altă carte, de la mărie sa Grigore vodă, let 7235 <1727>, mai 6, tij pentm acel preut de la Galaţi, 2 liudi posluşnici şi 20 stupi şi 20 mascuri şi 30 oi1. Original la Arh. St. Iaşi, Documentele Bisericii Catolice, neinventariat. 1491 15. Altă carte, de la Mihai vodă, let 7232 <1724>, mai 2, pentm biserica unguriască ce este la Răchiteni, ot Suceavă [sic], să aibă acel popă a scuti 3 liudi posluşnici şi 20 stupi şi 10 mascuri. 1492 16. Altă carte, de la Mihai vodă, let 7228 <1719>, noiemvrie 14, un preot ce va fi la biserica unguriască ce este la Huşi să aibă a scuti 2 liudi şi gorştina de oi şi stupi şi mascuri1. 1 Original la Arh. St. Iaşi, Documentele Bisericii Catolice, neinventariat. 1493 17. Altă carte, de la Costandin Duca vodă, let 7203 <1695>, august 1, pentm biserica de la Răchiteni, ce este la ţinutul Romanului, 678 r să scutiască o pivniţă şi gorştină de oi şi desetină de stupi şi mascuri. 4 liudi posluşnici. 1494 [65 r. 18. Altă carte, de la Costantin Duca vodă, let 7210 <1701 >. săptemvrie 3, pentru preutul lor de la Săbăoani ot Roman, să-şi scutiască goştina de oi şi stupi i mascuri i 1 pivniţă şi 4 liudi. 1495 19. Altă carte, de la Antiohie Costandin vodă, let 7213 <1705>. iunie 19, pentru preutul lor de la Trotuş, ţinutul Bacăul, să scutească gorştină i stupi i mascuri i 4 liudi1. 1 Original la Arh. St. Iaşi, Documentele Bisericii Catolice, neinventariat. 1496 <1703, septemvrie 1 - 1704, august 31> 20. Altă carte, de la Mihai vodă, let 7212, 25 [sic], tij de la Trotuş, Bacău, gorştină, oi, stupi, mascuri şi pivniţă şi 4 liudi. 1497 Biserica din Iaşi, ungurească: 21. Altă carte, de la Neculai Alixandru vodă, let 7218 <1710>, martie 9, pentru 2 dăscăli, 2 ţîrcovnici i 2 argaţi i gorştină de oi şi disetina de stupi, mascuri şi disetină [sic] de vin şi pentru dijme de pîine să nu le ia nime1. 1 Original la Arh. St. Iaşi, Documentele Bisericii Catolice, ncinventariat. 1498 22. Altă carte, de la Duca vodă, let 7212 <1703>, dechemvrie 6. iar pe cum scrie aceasta de mai sus şi pentru 1 pivniţă. 679 1499 23. Altă carte, de la Duca vodă, let 7209 <1700>, dechemvrie 20, întocmai precum această de la Neculai vodă1. 1 Regest larg, N. Iorga, Studii şi documente, voi. I-II, p. 84. 1500 24. Altă carte, de la Antioh vodă, let 7204 <1696>, fevruarie 1, întocma precum scrie aceasta de la Neculai vodă. 1501 465 r. 25. Altă carte, de la Dimitrie Cantimir vodă, let 7219 <1711>, martie 13, pentru preutul unguresc de aici din Iaşi, ce este la biserica lor, scriindu-1 anume Fisisic Antonie Zaulu prefectul, care au fost pitrop piste toate bisericile cîte sînt aici în ţară, iar mila tot întocma precum scrie carte acea de la Niculai vodă, care s-au scris mai sus1. 1 Original al Arh. St. Iaşi, Documentele Bisericii Catolice, neinventariat; regest, N. Iorga, Studii şi documente, voi. I-II, p. 91. 1502 [F.D.] <1675, decembrie 14?>1 26. Alta: Io Antonie Ruset voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Am dat carte domniei mele rugătoriului nostm, lui Ion Zanbatii, episcopul unguresc din tîrg den Bacău, ca să fie tare şi puternic cu carte domniei mele şi pre cine va trimite să aibă a cerca pre toţi ungurii şi sasii cîţi sînt lăcuitori aici în ţară şi sînt supt eparhie sa, de cuscrii, de cununii şi de sînge amestecat, care vor eşi afară din legi şi din pravila lor, pre unii ca acie să aibă episcopul lor ce mai sus scriem a-i certa şi a-i globi carileşi după diala sa, precum li esti obiceiul de vac. Iar nime din episcopii noştri, sau şugubinari şi alţi globnici să nu să amestice.la unguri şi la sasii carii sînt pre legi papiştăşească, ci să aibă numai episcopul lor a-i certa şi a-i globi. Şi care ungur va lua famee româncă, sau român pre unguroancă, iar cu carii vor fi de parte legii lor, ori bărbat, ori famee, să-i globască episcopul lor după diala 680 lor, iar român sau româncă să fie în sama episcopilor noştri a-i ccrta si a-i globi. Aşijdire, episcopul unguresc ce mai sus scriem, cînd va fi la vreme sa, să aibă a lua di la toţi ungurii şi sasii cîte 2 potronici adetiul său, precum au fost de vac, precum au cărţi şi de la alti domni ce-au fost mai înainte de noi. I nam ne budet pred sim listom năşim. 1 Datat după documentul nr. 1485. 1503 27. Aşijdire şi de la Duca vodă, altă carte, let 7177 <1669> iunie 6. iarăşi dată episcopului lor, ca să aibă a-şi cerca pre toţi legiuitorii săi. după cum le este obiceiul legii lor şi altul nime să nu să amestice1. 1 Copie la Arh. St. Buc., ms. nr. 625, f. 942; publicat de N. Iorga, Studii şi documente, voi. I-II, pp. 78-79. 27 fac catoliceşti. Conţa. 1504 466 r. Ale lui dumnealui Alistarho stolnic, pis la let 7250 <1742>, martie 28 ). Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Vinit-au înaintea noastră şi dinainte alor noştri moldoveneşti a mari şi a mici, credincios boiariul nostm dumnealui Alistarho biv vel stolnic şi ne-au arătat o mărturie din let 7<2>42, octomvrie 28, de la cinstit şi al nostm duhovnicesc părinte, sfinţie sa chir Antonie mitropolitul Moldovei şi de la toţi boiarii cii mari ci au fost pe atunce, anume Costandin Costache logofătul şi Sandul Sturza vornicul şi Iordache Cantacuzino vornicul şi Costantin Ruset hatmanul şi Andrei Ruset spătarul şi Iordache Cantacuzino banul şi Iordache Ruset păhar-nicul şi Toadir Păladi vel vistiernicul, scriind precum s-au pîrît de faţă dumnealui stolnicul Alistarho cu Gheorghie Turculeţ postelnicul, pintru giumătate de sat de Hliniţi, de la ţinutul Cernăuţilor, zîcînd dumnealui Alistarho stolnicul precum acea moşie este driaptă moşie în partea maicii sale, domniţii Saftii şi fară dreptate este dacă acea moşie 6S1 de mătuşa dumisale, domniţa Iliana, lui Turculeţ, cu zapisul său, pentm 180 lei datorie soţului său, răpoosatului Neculai Costin logofătul, ce-au fost dator lui Turculeţ. Că avînd Turculeţ a lua aceşti bani ce-au avut la Niculai Costin logofăt şi la domnie... apucînd Turculeţ pe domniţa Iliana ca să-i plătiască datorie soţului său şi ia, necercînd atunci altă giudecată, au dat această moşie lui Turculeţ pentm acea datorie. Iar la domnie vămlui nostm Costandin vodă, răs-punzînd stolnicul Alistarho că moşie aceie au fost driaptă a maicii sale şi cerînd la toată boierime giudecată, aşijdire şi Gheorghie Turculeţ postelnicul fiind faţă, cerîndu-şi iar datorie sa de unde s-a căde să iasă, aşa au aflat giudecata cu toţii, din vreme că moşie să află a domniţii Saftii, să de pace Turculeţ acii moşii. Insă nici pe domniţa Iliana 466 v. / nu au aflat datoare a plăti datoriele soţului său: una, că ficiori înpreună n-au avut; a dooa, că femee, măcar şi chizeş di ar fi pintm datorie bărbatului său şi zapis de ar da, pravila giudecă să nu plătiască. Şi niatingîndu-să domniţa Iliana de rămăşiţile soţului ei şi rămîind Turculeţ să-şi pliniască cuce va găsi di a lui Niculai Costin logofătul, datu-i-au lui Turculeţ din moşiile logofătului Neculai un sat anume Grozeştii, la ţinutul Orheiului, să-l stăpîniască pentm acei bani, iar dumnealui Alistarho stolnicul să aibă a-şi stăpîni moşie sa, acea giumătate de sat de Hliniţa, cu pace. Deci şi domnie mea, dacă am văzut acea mărturie, am crezut şi am dat şi am întărit şi de la domnie mea dumisale stolnicului Alistarho, ca să-i fie şi de la domnie mea acea giumătate de sat, de Hliniţa, driaptă ocină şi moşie şi uric de întăritură, cu tot vinitul, neclătit, nemşiit, stătător în veci şi altul nime să nu să amestice piste această carte a domniei mele. De la Socola, let 7245 <1737>, iulie 221 Aşijdire şi mărturie scrie, precum şi ispisocul acesta. 1 Publicat de T. Balan, Documente bucovinene, voi. IV, pp. 144-146. 1505 467 r. Pîra pentm nişte casă cu pivniţă de piatră ce sînt în Iaşi*-*. Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, precum s-au pîrît de faţă, înaintea domniii mele şi a tot sfatul nostm, Neculai peveţul, 682 feciorul lui Iane peveţul şi preotul Ianache. gineri-său. cu Nastasia fata Lupei, fameia lui Cîrstiian vătaful de fuştaşi şi cu soru-sa Ilinca, fameia lui Apostol lipcanul şi cu Dumitrache fratele lor şi alţi fraţi ai lor, feciorii Lupei, nepoţii Paraschivei pe care au ţinut-o întăi famee Iane peveţul, pentru nişte case cu pivniţă de piatră, de aici din Iaşi. din capul Uliţii Ruseşti, de lingă zidiul lui Sfeti Necolai. jăluind domniii mele Nastasie şi Ilinca şi Dumitrache şi alţi fraţi ai lor, zicînd că aceste casă cu pivniţă au fost drepte moaşăi lor Paraschivei şi moşul lor Iane peveţul, cînd au luat pe moaşa lor Paraschiva, cu această casă au luat-o şi au făcut înpreună cîţiva copii şi alţii au murit, fară numai ce au rămas muma lor Lupa, fata lui Iane peveţul şi a Paraschivei. Şi murind moaşa lor Paraschiva, iar moşul lor Iane peveţul au luat al doilea fameie pe Dochiţa, cu care au făcut pe Neculai peveţul şi pe alţii şi pe muma lor Lupa au măritat-o după Vasilie Taban şi murind Taban, s-au măritat Lupa şi după altul şi au făcut doao rînduri de feciori, din care sînt 6 fraţi, feciorii Lupei. Şi muma lor trăind mai mult la ţară, au rămas casele cu pivniţa la stăpînirea moşului lor, lui Iane peveţul, cît au trăit şi după moartea lui Iane peveţul au rămas în stă-pînirea lui Neculai peveţul ce-i făcut cu altă famee, cu Dochiţa, şi pînă au trăit, muma lor Lupa au cercat de multe ori giudecată cu frate-său Neculai peveţul, cerîndu-şi casele şi pivniţa a mumei sale Paraschivei ■67 v. şi fiind frate-său / sărac, cu învoială l-ar fi lăsat de ar fi şăzut. Iar după moartea mumei lor Lupei, acum Neculai să face stăpîn caselor şi pivniţii şi le-au dat zestre la 2 fete ale sale, anume Cîrstina ce o ţine preotul Ianache şi Catrina ce au ţinut-o Iane bulucbaşa. Pentru care pricină domnia mea am orînduit la cinstit şi credincios boiariul nostm, dumnealui Sturzea vel logofăt, ca să le ia seama şi stînd cu toţii de faţă, întrebat-au dumnealui vel logofătul întăi pe feciorii Lupei, nepoţii Paraschivei, să arate vreo scrisoare cu ce să fac ei stăpîni caselor şi pivniţii şi ei au răspuns că scrisori n-au, iar oameni martori au adus şi au mărturisit precum acele case cu pivniţă au fost ale moaşăi lor Paraschivei, iar cu ce pricină, sau cu ce tocmală au rămas în stăpînirea lui Iane peveţul şi la feciorul său Neculai nimea n-au putut adeveri. Aşijderea, întrebînd şi pe Neculai peveţul, cu ce stăpîneşte această casă cu pivniţă, de vreme că n-au fost a Paraschivei. el încă aşa au dat seama, cum el nu ştie altă pricină asupra acestor casă cu pimniţă, fară decît atîta ştie că de la tată-său Iane peveţul i-au rămas aceste case cu pivniţă la stăpînirea lui şi el fiind om în vîrstă. de 70 de ani, au stăpînit tot cu pace, pînă acuma ce au dat-o şi zestre fetelor sale 6S3 mai sus arătate. Şi divanuri au fost şi judecăţile din pămîntul acesta n-au lipsit şi din mîna şi stăpînirea lor nimea nu le-au luat şi nici alte scrisori de la tată-său pe această pivniţă nu le-au rămas, că toate scrisorile, cu tot ce-au avut ei, le-au perit la vremea domniii lui Petriceico vodă, cînd au căzut ei, înpreună cu muma lor, la robie tătarilor. Făr decît au arătat o mărturie de la Ursul ce au fost preot domnesc şi protopop, mărturisind precum el au fost duhovnic lui Iane peveţul şi el i-au scris şi diiata pentru socoteala casii şi prăpădindu-să acea diiată ce o 468 r. facusă / Iane peveţul în vreme ce s-au robit copiii lui de la Podul Leloaiei, au făcut această mărturie mai pe urmă la mîna lui Neculai peveţul, de la văleat 7206, pentru cuvîntul lui Iane peveţul ce au ştiut că au fost scris în diiata lui. în care mărturie aşa s-au aflat scriind că, avînd el acea fată Lupa cu altă famee dintăi, au măritat-o după Tăban şi i-au dat toate zestrele după cum i-au fost părlejul şi ce au fost făcut cu mumă-sa, mii ce au avut la ţară i-au dat, iar această casă cu pivniţă de la capul Uliţii Ruseşti au orînduit-o să fie a fiilor lui celor mai mici, a lui Neculai şi a altora ce sînt făcuţi cu Dochiţa şi au hotărît cu mare blestem să nu să amestece fata sa Lupa la cele ce au orînduit copiilor săi cestor mai mici. Pentru care, luînd domnia mea seama înpreună cu tot sfatul nostru, de vreme ce Lupa sau feciorii ei, care sînt iarăşi bătrîni, în... ani, de au avut a răspunde pentru această pricină, nu ş-au de cercat pricina şi Neculai peveţul au tot stăpînit cu pace între ochii lor, aşa am aflat şi am hotărît giudecata şi cu sfînta pravilă şi cu toată dreptatea şi judecata ţării, să rabde feciorii Lupei şi să dea pace lui Neculai peveţul şi niciodată să n-aibă a mai cere această casă cu pivniţă de mai sus numite, la dînsul sau la feciorii lui, că s-au dat rămas din toată judecata. Iar Neculai peveţul s-au îndreptat înaintea domniei mele şi s-au dat casele şi pivniţa la stăpînirea lui şi a ficiorilor lui şi precum au stăpînit şi mai dinainte vreme cu pace, aşa şi de acum să le stăpînească, ca a lor drepte moşii. Şi după aceasta, s-au sculat şi egumenul de la Cetăţue şi au adus nişte drese a mănăstirii, de la ctitorul lor, răposatul Duca vodă bătrînul, 468 v. scriind pentru o casă cu pivniţă ce au fost a Ilenei / sora lui Iane peveţul, pe care au ţinut-o mai înainte Chiriac şi murind Chiriac, au luat-o mai pe urmă Ianache băcalul şi au avut şi o copilă cu Ianache băcalul şi au murit şi murind şi Ileana fameia lui, i-au dat giudecata să fie Ianache băcalul stăpîn pe acea casă cu pivniţă ce au fost a fameii lui Ilenei, pentru nişte datorii ce au plătit el cu ai săi bani, făcute de Chiriac, bărbatul Ilenii cel dintăi, înpreună cu Ileana. Apoi Ianache 684 băcalul scoţind acele case la vînzare, le-au cumpărat Duca vodă. fiind răzeş cu nişte dughene ce au fost cumpărat mai înainte şi le-au dat mănăstirii sale, Cetăţuei. Care case cu pivniţă ce au fost ale Ilenii aşa s-au aflat scriind la diresile mănăstirii, că sînt între casele lui Andronic şi între casa Despei, dar egumenul de Cetăţue nu ş-au căntat locul său unde arată dresele, ci să acolisiia de această casă cu pivniţă din capul Uliţii Ruseşti ce arată mai sus, că au tras pe Neculai peveţul cu nepoţii săi, feciorii Lupei, puind pricină că ar fi fost această casă a Ilenii, sora lui Iane peveţul. Pentru care domnia mea am orînduit şi această giudecată iar în seama a cinstit şi credincios boiariul nostm Sandul Sturzea vel logofăt şi am trimis şi acolo la mahala pe credincios boiariul nostm Vasile Buhăescul vtori logofăt, de au cercat cu oameni bătrîni, mahalagii şi au aflat casele lui Andronic unde au fost, după cum au mărturisit mahalagiii că au apucat şi pe Androniceasă şi s-au aflat şi locul caselor Ilenii, a surorii lui Iane peveţul, lîngă casele lui Andronic şi altele au fost casele Ilenii care stăpîneşte mănăstirea şi altele sînt aceste ale lui Iane peveţul, care sînt la stăpînirea stăpînilor săi, Neculai / peveţul, departe o casă de alta. Care mai vîrtos s-au adeverit şi din pricina ce au avut Neculai peveţul cu nepoţii săi, feciorii Lupei, că la această casă cu pivniţă n-au avut Ileana treabă. Deci, adeverindu-să într-acesta chip, au dat rămas pe egumenul de Cetăţue, ca să stăpînească casăle Ilenii unde s-au aflat, lîngă casele lui Andronic, iar de casele lui Neculai peveţul să nu să atingă. Drept aceia, văzînd şi domnie mea bună dreptate a lui Neculai peveţul, i-am întăritu-i lui şi de la domnia mea pe aceste case cu pivniţă de piatră din capul Uliţii Ruseşti, de lîngă Sfetii Neculai, ca să-i fie lui şi feciorilor lui şi de la domnia mea dreaptă ocină şi moşie şi uric de întăritură, cu tot venitul, neclătit, nemşăit, stătătoare în veci şi altul nimenea să nu să amestece şi de această pîră să nu să mai pîrască. Let 7247 <1739>, mai 27 1506 v. Let 7249 <1741>, mai 20 Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniii mele credincios boiariului nostm Vasile vtori logofăt şi oamenii săi pre carii i-ar pune, să fie volnici a lua venitul iarmarocului ce să face la Fîntînă, pe moşia mănăstirii Gîrcinei, la ţinutul Neamţului, şi de la turci şi de la creştini şi de la oameni boereşti şi de la Cînpulungeni şi de la Bălţăteşti şi de la toţi, orice neam, nimea scutelnic să nu fie. Nici cărţi domneşti cine va arăta, în care scriu să scutească vămile, acele cărţi să nu să tie în seamă, căci aceasta nu-i vamă, ce este obicei de milă şi venitul moşiii mănăstireşti şi pentru aceia de la toţi să aibă a lua deplin venitul iarmarocului pe obicei şi nimea să nu stea înpotriva cărţii domniii mele. 1507 470 r. Carte de mila ce au popii armeneşti din tîrgul Iaşi . [F.D.] <1711, septembrie 26 - 1715, decembrie 25> Io Neculai Alexandru voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la boiari şi la toţi slujitorii carii viţi înbla ori cu ci fel di slujbi a domniii mele aici în tîrg, în Iaşi, facim ştire tuturor pentru 5 preoţi şi un diacon ce sînt la 2 bisărici armeneşti aici în tîrg, în Iaşi şi carii au obicei, ca toţi preuţii ce sînt în tîrg în Iaşi pe la bisericile moldovineşti, să nu dei nimică, nici zloţi, nici lei, nici taleri, nici la fîn, nici la ghiaţă, nici la gunoi, nici la alte dări şi angării, nici la unile cîte ş-ar hi pre alţii aici în tîrg, în Iaşi. Şi să fie în pace de disetină de stupi şi de goştină de mascuri şi de camănă cojocăriască, nime nici un val să nu le. facă, ce de toate să aibă scutială, precum au şi alţi preuţi de pre la bisericile moldovineşti. Nici să aibă a le duci turci, sau tătari, sau alţi oameni streini la casăle lor far de voia lor, nici aştemuturile să nu le ia uşăreii la turci sau la tătari, nici şoltuzul sau pîrgarii la casăle lor să nu le facă nici un zulum, ce de toate să le dei pace, precum le scriu cărţile şi de la alţi luminaţi domni ce-au fost mai înainte de noi, aşijdire şi de la domnie mea, din domnie întăi, că oricare s-ar ispiti a le face mai mult val peste carte gospod, vor fi de mare certare. 1508 470 v. Io Costandin Nicolae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la boeri şi la toţi slujitorii care viţi înbla ori cu cel fel de slujbă a domniii meii la ţinutul Neamţului, facem ştire tuturor pentru rugătorii noştri, părinţii de la biserica domniască din 686 tîrg din Piatră, care este făcută de răpoosatul Ştefan vodă cel Bun, anume preutul Ion şi preutul Lupul şi un diacon şi un ţircovnic, iată că din cărţi de milă ce-au avut de la alţi domni ce-au fost mainte de noi, domnia mea încă m-am milostivit şi i-am ertat de dajde înpărătască şi de dijma de pîni şi de folărit şi de cai de olac şi de podvozi şi de conace şi de cară de jold şi de toate dările şi angăriile oricîte ar fi pre alţi preuţi în ţara domniii mele, de toate să fie în pace şi în scuteală, nimărui nimică să nu de, numai ei să aibă grija slujbii la sfînta biserică. Aşijderi li-am dat lor şi li-am întărit ca să aibă a lua vama mică de pre la neguţitori şi de la mesărcii şi de pre la toţi oamenii la zua tîrgului şi într-alte zilî, ori neguţitor sau alţi oameni ce-or fi acolo cu negoţ, sau cu băuturi, sau cu peşti, sau cu alte bucate, de la toţi să ia vama precum li-i obiceiul de la alţi răpăosaţi domni ce-au fost mai nainte de noi, ca să le fie di lumini şi di tămîe şi di alti trebi la svînta biserică. Pentru acee, dumneavoastră boeri şi voi slujitori şi voi folari şi dijmari, dacă viţi vide carte domniii meii, toţi să le daţi bună pace acestor preuţi şi diaconi, întru nimic, nici cu un fel de angherii de dînşii să nu vă atingeţi, nici bucatele lor pentru alţii să nu le trageţi, că cine s-ar ispiti a le face oricît de puţin val peste carte domniii mele, [ unii ca acie vor fi de mare certare de la domnie mea. 1-71 r. Aşijdire / şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine Dumnezău va milui cu domnie aceştii ţări a noastre a Moldovei, ori din fiii noştri, ori dintr-alt neam, poftim ca să nu surpe a noastră milă şi întăritură, precum nici noi n-am stricat daniile şi miluirile altor domni ce-au fost mainte de noi, ce mai vîrtos ca să aibă a da şi a înnoi şi întări svintii biserici, pentru a sa vecinică pomenire. Aceasta scriem. Let 7250 <1742>, iulie 10 1509 471 v. Let 7250 <1741>, săptemvrie 3 Io Grigore Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la boiari şi la toţi slujitorii carii viţi înbla cu disetina la ţînutul Niamţului, facem ştire tuturor pentru călugăraşii ce să află lăcuitori la biserica cinstitului şi credincios boiariului nostru, dumnealui Sandul Sturza vel logofăt, care biserică este la satul 687 dumisale, la Războeni. Domnie mea m-am milostivit pentm acei călugăraşi şi i-am lăsat să de disetina de 10 stupi un leu, pînă la 200 stupi, ca să le fie stupii acie pentm chivemisala lor. Drept aceie, văzînd carte domniii mele, să aveţi toţi a urma după scrie mai sus, să le luaţi pe acii stupi de mai sus scrişi de zece un leu, mai mult să nu-i supăraţi, că carii li-ar face oricît de puţîn supăr peste cartea domniii mele, unii ca aciie vor fi de mare certare di la domnie mea. Aceasta scriem. Let 7248 <1740>, iulie 22 1510 472 r. Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentm Daniil Mihne, călugăr de la Mitropolie. De vreme că, du ce s-au călugărit, s-au închinat cu celi ce are el, moşii, stupi, la sfînta Mitropolie, ca după moarte lui să fie a Mitropoliii, iată dar că m-am milostivit domnia me şi din osăbită mila domniii mele i-am dat această carte a domniii mele, pentm cîţi stupi ari ave, ca să aibă a da desetină boiereşte, din 10 bucate un leu, precum au dat şi cînd au fost mirian, avînd dajde mazi-liască, iar altă supărări să n-aibă. Şi pentm aceie dară, poroncim domnie me şi voaî desetneci cărei viţi înbla cu slujba desetenii la ţinutul Orheiului, dacă viţi vide carte domniii mele, să aveţi a lua desetenă de 10 bucate un leu, pe drepte bucatele lui ce-ar ave şi altă nici cît de puţin supărare să nu-i faceţi, că ci i-ar face mai mult val piste carte domniii mele vor fi de certare. Aceasta scriem. Let 7249 <1741>, iulie 10 1511 473 r. Carte lui Enache Braşovanul, pentm viile lui ce-au avut pîră cu egumenul*-*. Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele tuturor cui să cade a şti, precum au venit înaintea domniei mele şi a tot sfatul nostm, acest 688 om, Enache Braşovanul şi cu mare jalobă ni-au jăluit zîcînd că, în domnie noastră întăi, vrînd el să-şi facă o vie, aici lîngă Iaşi, iar un Anăstasie ce-au fost egumen la Dancul l-au îndemnat să să apuce să lucreze o păragină de vie pe locul mănăstirii Dancului, ce este la Şorogari, fiind şi obicei, pentru păraginile ce vor fi părăsite pe locuri . mănăstireşti, să le dei cui s-a găsî să le lucreze şi să dei dijma la mănăstire. Şi luînd zapis de tocmală ca aceasta, au mers cu zapisul şi la răpoosatul Costandin Costache, fiind atunce hatman, de au iscălit şi aşa s-au apucat de vie, luînd o păragină, fiind părăsită de cîţiva ani şi cu multă cheltuială au curăţît-o şi ca de iznoavă au pus viţă, fiind pre puţînă rădăcină de via cea veche şi ş-au hultuit pomi, aflînd puţini pomi şi din pomii cii vechi înpresuraţi de pădure, carile i-au destupat şi în patru-5 ani abia au închegat-o de au facut-o vie. Şi dacă s-au făcut vie de roadă ş-au murit şi Anăstasie egumenul, facîndu-să mai pe urmă egumin Eoniche.şi văzînd via lucrată bine şi grijită şi îngrădită, s-au sculat cu pîră asupra lui Enache, cercînd pricini ca să ia via gata la mănăstire. Şi jeluind omul acesta la domnie noastră întăi, s-au orînduit la răpoosatul Costandin Costache logofăt şi arătîndu-ne logofătul zapisul cel de tocmala ce-au avut cu Anăstasie egumenul, am giudecat şi după obiceiul şi altor lăcuitori ce lucriază vii pe moşiele omeneşti şi mănăstireşti, ca să-şi ţie şi acest om via cu pace de cătră Ioniche egumenul, numai dijma locului să-şi dei la mănăstire pe obicei şi de v. atunce / pînă acmu au stăpînit via cu pace. Iar acum, de iznoavă s-au sculat Eonichie egumenul, avînd mijlocire şi pe dumnealui Radul Răcoviţă vel păhamic, ş-au cerut giudecată la domnie mea, răspunzînd şi dumnealui Radul păhamicul că această vie au fost a lui Buhuş socml dumisale şi ar fi dat-o danie la mănăstire, fiind via pe moşie mănăstirii Dancului şi acest Anăstase ar fi dat-o acestui om de au lucrat-o far de ştire paharnicului şi cu această pricină trăge să scoată pe omul acesta din vie şi să ia via gata grijită din mîna omului. Pentm care, domnie mea am orînduit această giudecată la cinstit şi credincios boiariul nostm, dumnealui Sandul Sturza vel logofăt şi stînd faţă înainte dumisale, li-au luat sama cu amăruntul şi aşa au aflat, precum Buhuşoae au dat numai viţa la mănăstire, dar locul este mănăstiresc şi nedînd mîna egumenilor să o lucreză, au rămas via cîţiva ani păragină. Şi acel Anăstasă egumen, după volnicia ce au stăpînii moşiilor ca să dei păraginile cui s-or găsi să le lucreză, să nu rămîe moşia far vinit, cu cale au făcut de au dat păragina acestui om să o lucreză, ca să aducă folos mănăstirii cu dijma obicinuită. Şi omul 689 acesta încăşi nu cu vreun vicleşug sau pe ascuns, ce cu cale au înblat de ş-au făcut vie, cu munca şi cheltuiala lui şi dijma vinului o dă la mănăstire din an în an. Şi la aceasta nici o strîmbătate Buhuşoae sau mănăstirii nu s-au aflat să aibă, căci Buhuşoae dînd acea vie la mănăstire, au rămas mănăstirea stăpînă pe dînsa şi egumenii neputînd să o lucreză, au cercat cu dînsa iarăşi folosul mănăstirii, precum s-au căzut, 474 r. ca şi cînd n-ar fi fost / dată danie la mănăstire. Şi fiind pe locul mănăstirii şi rămîind păragină, tot acea voe au avut egumenii a o da lucrătorilor cui vor găsî să o lucreză, pentru vinitul locului. Care, precum au aflat dumnealui vel logofătul că curge giudecata şi dreptate, arătînd şi domniei mele, într-acest chip am socotit şi domnie mea că este cu dreptate şi am hotărît giudecata, din vreme ce este pămîntul mănăstiresc şi numai viţa oarecînd au fost a Buhuşoe, să n-aibă putere nici egumenii, nici neamul Buhuşoae ca să poată clăti pe omul acesta din vie şi am dat rămaşi pe dumnealui păhamicul şi pe Ioniche egumenul, ca să dei pace omului acestuia şi viei lui. Iar omul acesta îndreptîndu-să, i-am întărit cu această carte a domniei mele, ca să-şi stăpîniască via cu pace şi pomeţii iarăşi, numai şi din vie şi din pomeţi zăciuiala să-şi dei la mănăstire pe obicei şi de această pîră să nu să mai pîrască piste carte domniei mele. Let 7246 <1738>, aprilie 131 1 Publicat în DRA-II, pp. 203-204. 1512 474 v. Testament de părcălăbii şi la sărdari ce-au făcut obicei*^. Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele tuturor cui să cade a şti, că iată viindu-ne jaloba de-pumre de la pârcălabii de Orhei, Lăpuşna, Soroca, precum au călcare cu strîmbătate despre sărdarii, amesticîndu-să în gloabile şi în obiceile părcălăbeşti de alte date şi sărdarii au arătat pricini înpotriva pârcălabilor, silindu-să a-şi deşchide cale mai largă spre folosul lor, trăgînd obicee de partea lor, domnie mea văzînd aceste pricini dispre înbe părţile şi vrînd a le aşăza ca să urmeză toate pre cale cea driaptă şi pe obiceiul vechi, stătut-am domnie me înpreună şi cu boiarii noştri cii mari di am luat sama pre toate ponturile ce au arătat despre sărdariul şi dispre pârcălabi, dispre înbe părţile. Şi întrebînd şi pe boiarii bătrîni ce-au fost mai în vechile 690 vremi şi sărdari ş-au apucat şi pe alţi sărdari, cum au urmat şi pe cum am aflat şi am adiverit că au fost şi vechiul obicei şi am socotit înpreună cu boiarii că este cu cale şi cu dreptate, într-acest chip am curmat această socotială pe toate ponturile care arată mai gios. întăi, că mai înainte vreme au avut sărdarii hotnogi de strajă pe la - toate marginile acestor ţinuturi şi ce să lucra, de la dînşii ave ştire sărdarii. Şi stricîndu-să acele bresle, în locul acelor hotnogi au rămas de pun sărdarii nemesnici pe la margini, de sînt şi de straja marginii şi ce să lucriază de la dînşii iau înştiinţare. Pentru aceasta, s-au socotit i acii nemesnici tot să aibă sărdarii şi de acmu înainte, precum au avut. ; Numai ei să fie de straja marginii şi să poarte grija pentru caei tătă- i răşti, sau tălhari de cai tătărăşti sau turceşti unde s-or afla să-i prindă şi ' să-i ducă la sărdariul şi pe cum cu caei tătărăşti, aşa şi cu tâlharii de cai ■75 r. tătărăşti sau turceşti, pre obiceiul vechi sărdariul să aibă / triabă, iar la giudecăţi sau la gloabe acii nemesnici să nu să amestice, nici să giu-dece pe nime, nici să globască. Aşijdire, la alte furtuşaguri care să număsc potlogării, sărdariul să nu să amestice nici la giudecăţi, nici la gloabe, ce numai să fie pârcălabii să aibă triabă. Moarte de om cînd s-a face, va ave triabă vornicul cel mare. i Al doilea pricină au arătat sărdariul că, după ce s-au stricat I slujitorii de margine ş-au rămas ţăranii, ar fi luat sărdarii cîte o vulpe ! pe an din tot satul. Pentru aceasta încă s-au socotit, cînd a fi sărdar I nou, numai o dată să ia cîte o vulpe pe an de tot satul, iar apoi altă dată ! să nu mai ia, nici cu zlătoria, nici cu alt chip de socotială. Robii, | oriunde s-or afla, la sărdariul să să ducă. Pentru vite de pripas, afară din caii tătărăşti sau turceşti, cu alte bucate de pripas, ori a cui ar fi, să n-aibă triabă sărdariul, ci să margă toate la pârcălabi. Gîlcevi mari de s-ar face, care să taie sau să bat de arată sînge, aceste încă a pârcălabilor să fie, ei să giudece, ei să globască şi măcar din pricini ca aceste de s-ar tîmpla să giudece şi sărdariul, dar gloaba tot la pârcălabi să de. Pe vornicii de pin sate numai sărdariul să aibă triabă a-i pune ş-ai scoate, iar alţii să n-aibă triabă şi pe care din vomicei sau din lăcuitori i-ar afla sărdariul că sînt pricină de rîsîpa oamenilor, pe unii ca aciea iarăşi sărdariul să-i certe şi să le vie de hacul lor. Şi la tîrguri ce sînt la aceii trei ţînuturi mergînd sărdariul să aibă a giudeca şi a globi, pe obiceiul vechi, trii zile numai odată într-un an, iar cînd s-ar tîmpla să margă sărdariul cu alte poronci, la giudecăţi şi la gloabe să nu să amestice. încă şi la giudecăţile dumisale de va afla şi vro giudecată a 475 v. vreunui pârcălab / rea făcută, pe mîzdă sau pe voe veghetă, sărdariul acelea giudecăţi să nu le strice, ci si le trimită aice la domnie me. La 691 tîrgul Oniţcanii, toate giudecăţile ori furtuşaguri, ori bătăi, orice pricină, sărdariul să le giudece şi să le globască, pe cum au fost, iar pârcălabii mai mult decît 2 potronici părcălăbie să nu ia. Şi toată margine în sama şi purtare de grijă a sărdariului să fie, cu satele toate sărdariul să aibă triabă, întru nimică a să amesteca, ci numai clucerii şi vornicii satelor să aibă triabă. Deci, precum s-au legat cu acest testament, toate să ste neclătite de acmu înainte, nime nici cît de puţîn să nu îndrăzniască a păşi peste hotarul acestui testament, ci în veci aşa să urmeză. Aceasta facem ştire. Let 7238 <1730, aprilie 51 1 Publicat de A. Sava, Documente privitoare Ia tîrgul şi ţinutul Orhei, pp. 199-200. 1513 476 r. Cărţile lui Sfeti Arhangheli şi a Sfinţii Vineri \ Cu mila lui Dumnezău, Ion Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. In ştiinţă dăm cu acest al nostru testament domnesc tuturor cui să cade a şti. Din vreme ce decît toate bunătăţile şi datorie cea arătată a domnilor mai mult este cunoscută dragostea cea răvărsată cătră dum-nezăeştile lăcaşuri, cît va fi prin putinţă a le zidi şi a le întări, căci aceste nu numai milostivire lui Dumnezău a o chiema nu contineşte, agonisind sufletiască mîntuire, ce şi întru pomenire vecinică cu nemuritor nume îi arată. Asemine dar şi domnie me, luînd aminte şi prevind între ochii noştri răsîpire şi pustiire a o mică bisericuce ce s-au numit mai nainte Galata de Gios, unde este hramul cereştilor voevozi Mihail şi Gavriil, care din-ceput au fost zidită de Isac Balica hatmanul şi închinată la mare mănăstire Sinaie, unde este şi biserica Sfînta Vineri închinată şi aceste doî biserici fiind amîndoî supt o ţinere, s-au întins egumenii de Sfînta Vineri a stăpîni moşiele lui Sfeti Arhangheli. Iar în domnie noastră întăi, din dumnezăiasca rîvnă fiind îndemnaţi cătră zidire şi ridicare aceştii biserici, cu osîrdie ni-am apucat şi cu agiu-toriul lui Dumnezău, ca de iznoavă o am făcut din temelie, mărind-o precum să vede, facînd şi zidi prinpregiur şi case de piatră şi o am înzăstrat cu toate ce să cad unui dumnezăesc lăcaş, după cum pre larg arată şi alt testament al domniei mele, ce s-au făcut atunce la zidire mănăstirii. 692 Şi miluind Dumnezău cu agiutoriul său de am săvîrşit această biserică precum am voit, rădicînd-o asemine cu alte mănăstiri mari ce sînt zidirile domnilor aici în ţară, iată şi acum, după ce am vinit din Ţara Româniască cu domnie iarăşi la Moldova, strălucind Dumnezău cugetul nostru, ni-am plecat cu voinţă cătră această sfîntă biserică, ca - să o punem şi la mai întemeiată stare. Şi întăi, am ales toate moşiele ce-au avut dintru moşiele Sfintei Vineri, care, alegîndu-le, au rămas un lucru pre puţîn de moşii la Sfînta Vineri. Şi aceste 2 biserici din-ceput au fost făcute amîndoî de boeri, Sfetii Arhangheli de Balica hatmanul 76 v. şi Sfînta Vineri de Urechi Nistor vornicul, iară / acum, din vrere lui Dumnezău, mănăstire Sfetii Arhangheli, facîndu-să biserică dom-niască şi a vînd şi chivemisală mai bună, luat-am voe şi blagoslovenie de la arhiereul sfetii mănăstiri Sinaie, chir Nechifor, şi de la tot soborul de acolo şi am socotit, înpreună şi cu al nostru duhovnicesc părinte, chir Paisă proinpatriarliul Ţari gradului, ce s-au întîmplat aici, fiind şi sfinţie sa de la Sinaie, şi cu ai noştri patru sfinţi arhierei, sfinţie sa chir Antonie mitropolitul Moldovii şi chir Ghedeon episcop Romanului şi chir Varlaam episcop Rădăuţilor şi chir Teofil episcop Huşilor şi cu tot sfatul nostru, boiarii ţării a mare şi a mici, că mai de folos este a fi amîndoî aceste biserici supt chivimisala unui egumen, a cărora vinituri strîngîndu-să la un loc, sfînta monastire Sinaie mai mult agiutori şi folos va ave. Şi într-acest chip am făcut aşăzare între aceste doî biserici, adică mănăstire noastră Sfetii Arhangheli, ca o mănăstire domniască, să fie cap mănăstirii Sfinţii Vineri şi la Sfetii Arhangheli să fie şi egumen, iar Sfînta Vineri s-au făcut metoh lui Sfetii Arhangheli, cum sînt şi alte metoace la alte mănăstiri şi de acum înainte egumenie la Sfînta Vineri să nu mai fie. Numai egumenul ce va fi la Sfetii Arhangheli să poarte grija şi de biserica Sfînta Vineri, de toate ce s-ar căde, nemică din podoaba bisericii şi a casăi să nu lipsască şi toate viniturile acestor doî biserici să să strîngă la un loc de egumenul de Sfetii Arhangheli. Şi din vreme că rugătoriul nostru Filaret, fiind sinait, l-am ales şi l-am făcut egumen la a noastră mănăstire Sfetii Arhangheli, ca să fie nelipsit şi neschimbat în toată viaţa lui, după cum este şi închinat cu toate ale lui la această mănăstire, purtînd grija amînduror mănăstirilor cu silinţă, după cum să cuvine, cu toate nelipsite. Şi cătră aceasta am mai făcut osăbită milă cu a noastră sfîntă mănăstire mai sus arătată şi i-am ertat toate dăjdile ei şi văcăritul vitilor şi a iepilor şi disetina stupilor şi a mascurilor şi goştină oilor şi 693 477 r. pogonăritul viilor şi vedritul vinului, / pe toate bucati ce vor fi drepte a sfinţii monastiri nici un ban să nu dei. Şi cu aceste mile mai spo-rindu-să vinitul mănăstirii, să aibă şi egumenul datorie a mai adaoge agiutorinţa la sfînta mare monastire Sinaie, ca, folosindu-să mai mult, să ne fie şi noi pomenire vecinică. Şi iarăşi am mai miluit domnie me pre a noastră sfîntă monastire cu obiceiuri de milă, ca să aibă a lua din vama dea mare domniască pre tot anul cîte cinzăci ocă ceară, la zua Sfinţilor Arhangheli, pentru hramul bisericii şi pentru făclii la sfeşnice să ardă peste an. Şi iarăşi, să aibă a mai lua, tot din vamă, cîte şesă ocă untdelemn pe lună, pentru candile, şi cîte o ocă tămîe pe lună. Aşijdire şi oborocul de sare aceştii sfinte monastiri am aşăzat domnie me ca să ia pe an cîte 100 steţii sare de la ocnă, din care sare, afară din cît va fi trebuinţa mănăstirii, ceielaltă care să aibă egumenii datorie a o trimite la metohul sfintei monastiri Sinaie, de la Ţarigrad. Şi toate aceste mile să să dei la vreme lor deplin, pre toţi anii, nelipsite şi să fie sfinţii monastiri miluire stătătoare în veci. Aşijdire şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine Dumnezău va alegi a fi domn aceştii ţări, ori din fiei noştri, ori dintr-alt niam, pohtim cu nici un chip de pricină să nu surpe această milă, precum nici noi n-am stricat miluirile altor luminaţi domni ce au fost mainte de noi, ce mai vîrtos să întăriască şi să miluiască, ca să aibă vecinică fericită pomenire. Iar de var fi cineva oricît împotrivitor a strica, unii ca acie ca nişte vrăjmaşi să să socotiască a fi sfinţilor slăviţilor voevozi cetilor cereşti Mihail şi Gavriil şi Dumnezău să scurteză viaţa lor şi osîndiţi să fie din niam în niam. Şi întărim testamentul acesta cu tot sfatul nostru, boiarii Divanului domniei mele, dumnealor Iordache Cantacuzino vel vornic de Tara de Gios i Iordache Ruset vel vornic de Tara de Sus i Costandin > -> Ipsilanti hatman i pârcălab Sucevii i Grigoraş vel postelnic i Toader 477 v. Păladi vel spatar i Toader Costache vel ban i Radul Răcoviţă / vel păhamic i Costache Razul vel vistemic i Şărban Cantacuzino vel stolnic i Enache vel comis i Enache Ipsilanti vel agă i Ştefan Ruset vel clucer i Lupul sărdar i Vasilie Buhăescul vtori logofăt i Dimitrie Sturza treti logofăt şi a tuturor boiarilor noştri. Şi pentm mai mare tărie şi încredinţare, am poroncit al lui nostm cinstit şi credincios boiar, dumnealui Sandul Sturza marile logofăt, ca să lege cea de opştie pecete a stăpînirii noastre şi am iscălit şi domnie mea cu singură mîna noastră. 694 Şi s-au scris testamentul acesta aici in oraş, in Iaşi, de Dimitrie Sturza treti logofăt, în al treile an, în a doa domnie a domniei mele, la let de la începutul lunii 7247, iar de la Hristos 1738, mai 1. 1514 O carte a mănăstirii Goliei, pentru untdelemn*^ Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică domnie me m-am milostivit şi am dat şi am întărit şi de la domnie me sfinţii monastiri Golăei a sa miluire ce-au avut din testa-menturi ce ni-au arătat de miluire şi di la alţi domni, ca să aibă a lua din an în an cîte o sută de lei din vama cea mare, să fie pentru lumini pe la sfintele icoane şi pentru hrana şi îmbrăcăminte călugărilor ce or fi petrecători la acea sfîntă mănăstire. Aşijdire să aibă a lua şi cîte 8 ocă untdelemn pe lună, să fie pentru candile la sfintile icoane. Şi anul să înceapă de la Crăciun şi la zua naşterii Domnului să li să dei aceşti bani şi măcară de s-ar şi vinde vama, încă vameşii ce or ţîne vama, ei să dei aceşti de la dînşii şi de la mănăstire să nu lipsască. Pentru aceie, dumneavoastră boiari vameşi să daţi această milă la sfînta mănăstire pre tot anul, nelipsit. Aşijdire şi după a noastră viaţa şi domnie, pre cine Dumnezău va alegi a fi domn aceştii ţări, ori din neamul domniei mele, sau dintr-alt niam strein, pohtim pre iubiţii domni 178 r. ca să nu surpe această puţină / milă a sfinţii mănăstiri, cum nici noi n-am stricat miluirile altor domni ce-au fost mai înainte de noi, ce mai vîrtos să aibă a da şi a milui, pentru a sa vecinică pomenire. Iar carii s-ar ispiti să strice miluire sfinţii monastiri, să cază în urgia lui Dumnezău şi preasfinţii maicii precistă. Aceasta am dat şi am întărit, ca să să ştie. Let 7241 <1733>, iulie 12, vă pervago gospostva, vă pervoe Ieto. 1515 478 v. Hrisovul Mitropoliei, de miluire, cum arată anume în gios, din let 7243, iar de la Hristos 17341, fevruarie 20 Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Zice proorocul, „Podoaba casăi tale iubit-am Doamne“, căci că adivărata dragoste evlavie şi facire de bine cătră sfintele lui casă este 695 sămn a unii nemărginite credinţă şi dragoste cătră Dumnezău, den vreme ce precum şi singură fire aieve mărturiseşte şi socotiala încăşi ne adiveriază, că nici un lucru nu naşte facire de bine şi miluire ca dragoste, care şi plinire legii este, după cum zice Sfînta scriptură. Deci dară, din vreme ce între oamini străluceşte atîta şi să arată semnile dragostii, pentru că pre cii ce-i iubim pre acie mai mult îi dăruim, cu cît mai vîrtos este neştine a arăta dragoste şi facire de bine cătră cele dumnezăeşti şi mai vîrtos cătră lăcaşurile lui, care sînt sfintele biserici, întru care aceste Dumnezău să laudă şi să proslăveşte, căci că întru el veţuim şi sîntim. Să cade, dară, cu tot sufletul, cu toată inima şi cu toată putinţa a-şi arăta fieşticarele creştin roadile dragostii cătră dumnezăeştile casă, cu facire de bine şi cu danii în toată vreme, iar mai ales domnilor şi oblădătuitorilor să cade a le întări şi a le agiuta cu din cele ce Dumnezău li-au dăruit. Drept aceie şi domnie me, miluindu-ne domnul Dumnezău cu domnie ţării Moldovii, pintr-alte mile şi faceri de bine ce-am arătat cătră alte sfinte mănăstiri, de cît ne-au dat mîna, fiind îndemnaţi şi de dragoste cea cătră Dumnezău, am căutat cu ochi blînd şi cătră maica bisericilor a aceştii de Dumnezău păzită ţară şi a-i face bine şi a o dării m-am milostivit, care Dumnezău cela ce agiută celor ce-1 iubesc pe dînsul totdeauna spre cele bune, după cuvîntul dumnezăescului apostol, ne-au luminat. Iar după aceasta, întîmplîndu-să de am mers la sfînta Mitropolie, în zua de Stretenie domnului şi mîntuitoriului nostru 479 r. Isus Hristos, fiind / hramul bisericii în acest stăpînesc praznic şi după sfînta liturghie facînd voroavă cu preosfinţitul mitropolit, chir Antonie, am întrebat şi am cercat aceasta cu amăruntul şi pentru viniturile Mitropoliei, cum şi în ce chip să chiverniseşti, văzîndu-să la slaba stare, lipsită de podoaba ce să cade. Sfinţie sa ne-au arătat adivăr, că nici o milă de la domnii cei mai denainte noastră n-au avut sfînta Mitropolie şi cum că, cu viniturile ce are, abia îşi chiverniseşte cheltuielile casăi, dintru care pricină nici cele mai de trebuinţă podoabe a sfinţii biserici nu să pot face, nici al altăceva mai multe la viniturile Mitropoliei a adăuga nu poate. Drept acee, din dumnezăiasca rîvnă îndemnat fiind, cunoscînd şi ferbinte pohta sfinţiei sale ce are spre adăogire, întărire şi bună stare sfintei Mitropolii, din vreme ce ni-au arătat cum că şi biserica a o înpodobi cu altile şi cu zugrăvala şi cu zidiu din giu înpregiur şi cu chilii din destul pohteşti, încît să fie cu adevărat mitropolii, după cum trebue, încă şi alte casă să facă, ca să fie pentru şcoala cea sloveniască; văzînd dar şi cunoscînd fierbinţala preosfinţiei sale şi socotind 696 j neagiungirea viniturilor, că sînt foarte puţine şi încă să cade a avea sfînta Mitropolie mai osăbită milă dicît alti lucruri, de mare cuviinţă şi lauda eu cu toţii a fi l-am cunoscut. Pentru aceie dar şi domnie , printr-acest al nostru dumnezăesc hrisov, hotărîm şi miluim ca de acum înainte sfînta Mitropolie să aibă a-şi scuti toate bucăţile cîte vor - fi drepte ale sfinţii Mitropolii, însă vitile şi caei de văcărit, oile di goştină şi stupii şi rîmătorii de disetină, nici odănăoară supărare să nu ; aibă, ce totdiauna să fie ertate şi scutite. Aşijdire, mai miluim domnie | ca să aibă a lua în toţi anii cîte 160 lei pe an, însă giumătate de 179 v. bani la Paşti şi giumătate de bani / la Crăciun, din vama domniască, j să fie sfinţii Mitropolii de ceară şi de untdelemnu de candile peste an. ! Şi pentru această milă ce-am făcut domnie mea cu sfînta Mitropolie, să aibă datorie preosfinţitul mitropolit, întăi, a ruga pe Dumnezău totdeauna şi necontenit şi a pomenire la sfîntul jărtvelnic pre noi şi pre răpoosaţi părinţii noştri, Io Neculai vodă şi doamna Porhiria, pe boiari şi pe toată ţara aceasta, iar al doile, să aibă purtare de grijă ca cu acest agiutor să sporiască şi să adaogă folosurile sfintei Mitropolii, să o aducă la stare ce să cade. Şi încă, de vreme ce sînt 2 şcoale aici în oraş, în Iaşi, una grecească şi alta sloveniască, să fie j. dator mitropolitul cel după vreme a ave purtare de grijă şi necontenită cercetare asupra dascalilor, ca să pue nevoinţă asupra ucenicilor, să-i înveţă precum să cade şi să-i procopsască, ca cei ce să vor face preuţi I dintre dînşii să fie învăţaţi şi pedepsiţi [sic] să poată ceti orînduiala | bisericii cum să cuvine. Şi pentru unenicii de la amîndoî şcoalile, cei I carii să vor sili cu învăţătura şi vor fi săraci, lipsiţi de cele trebuin- cioasă, însăşi să aibă de grijă mitropolitul a-i ocroti şi a-i chivernisi de cele ce li vor trebui, pre unii cu liafa, pre alţii cu înbrăcăminte, pre alţii cu hrană, pentru ca să nu lase învăţătura dintru aceia pricină. Ce dar, pentru acest lucru plăcut lui Dumnezău, pohtim domnie mea şi domnii cărei vor vini în urma noastră în scaonul ţării aceştie, precum noi hrisoavile carile am găsit făcute de cii mai denainte pravoslavnici domni le-au înnoit şi nestrămutate le-au păzit, aşa şi domnie lor, găsînd acest hrisov al domniei mele de această milă a preosfînţit mitropolit ţării, îndemnăm şi pohtim cu toate cîte cuprind întrînsul să le întărească şi să li adiverează, negîndind nici într-un chip 480 r. a strica şi a părăsi mila aceasta, ce mai / vîrtos, cu cuget plăcut lui Dumnezău, să siliască cu această facire de bine să rămîe în veci stătătoare, neclătită şi nestrămutată, să nu calce un lucru plăcut lui Dumnezău. Că, întărind această milă, neîndoită în veci vor avea preablînd pre stăpînul Hristos şi pre a lui slujitori fierbinţi mijlocitori 697 şi cătră dînsul rugători şi stăpînirea lor va fi pacinică şi neclătită. Iar de vor urma intr-alt chip, care Dumnezău să ferească să nu să înduplece şi iarăşi de iznoavă preosfinţitul arhiereu şi mitropolit al ţării îl vor supune cu sarcina acestor dări, stricînd mila sfintei Mitropolii şi năcăjindu-1 îi vor cere bani pentru aceste bucate, suspinînd va striga cătră stăpînul Hristos şi ascultîndu-1 pre sfinţia sa să va mîhni, că a lui slujitor este; că cine va suferi, pentru că înfricoşat lucru este a întră cineva în mîna lui Dumnezău. Pentru aceie, iarăşi pohtim şi rugăm cu dragoste dumnezăiască, ca nime dintru acii din urma noastră domni să nu să abată a strica acestea care noi cu mila lui Dumnezău bine le-am orînduit. Pentru carile s-au făcut şi s-au înnoit şi s-au întărit acest al nostru domnesc hrisov cu tot sfatul domniei mele, boiarii cei mari ai Divanului domniei mele, dumnealui Costandin Costache vel logofăt, Sandul Sturza vel vornic doinii zemlea, Iordache Cantacuzino vel vornic vişnii zemlea, Costandin Ruset hatman, pârcălab Suceavschie, Mihalache Rus6t vel postelnic, Andrei Ruset vel spatar, Iordache Ruset vel păhamic, Ion Cantimir vel ban, Toadir Paladi vel vistiernic, Ion Bogdan vel stolnic, Costandin vel comis, Costandin Balş vel medelnicer, Iordache Ruset vel clucer, Costandin Carage vel sulger, Costandin vel căminar, Armangul vel sărdar, Dimitrie vel pitar, Lupul Bogdan vel şătrar şi toţi boiarii cii mari şi mici. Şi s-au scris acest hrisov în oraş în Iaşi2. Velet 7250 <1742>, mai 203 1 Aşa în Condică şi la fel apare în Istoria Mitropoliei, anul corect trebuind să fie 1735. 2 Copie la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 360, doc. 1, p. 451; publicat, tot cu data de 20 februarie 1734, de Constantin Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Bucureşti, 1888, pp. 13-14. 3 Este data transcrierii hrisovului în Condică. 1516 480 v. Al Dinului armaş, pe satul Horodnicenii ce-au fost al Şărban stolnicul '’. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facim ştire tuturor cui să cade a şti, pentm Şărban Cantacuzino stolnicul, ce au fost pemintian de aici din Moldova şi pentm oaricare necuvioasă pricină rînduindu-1 încă mărie sa Grigore vodă la'călu- 698 gărie, el au părăsit moşiele şi patria sa şi, arătînd hainie, au lipsit în Ţara Unguriască. Şi de acolo cerşindu-să cu scrisoare lui şi la domnie mea, pohtind a rămînea slobod de cinul călugăriei şi aşa să vie în ţară să petriacă viaţa lui mirineşti, giudecata bisericească nu i-au dat aceie voe a să lepăda de cinul călugăresc. Şi măcară că de la domnie mea au . avut voe ca să vie în pămîntul său, să stăpîniască moşiele sali, însă în cinul călugăriei, precum au orînduit giudecata bisericească şi el nesu-puindu-să giudecăţii şi nevrînd să vie, după dreptate ce s-au căzut, toate moşiele lui, ca a unui hain, s-au luat în sama domniei. Şi dintr-acele moşii, un sat, anume Horodnicenii, cu casă gata şi cu tot vinitul, ce este în ţînutul Sucevii, l-am dat domnie me miluire credincios boiariului nostru Dinului Cantacuzino biv vel armaş, carile ne sluji cu | dreptate. Şi de acum înainte, să aibă a lua acel sat la stăpînire sa, să-şi j. facă aşăzare acolo şi să-i fie de la noi driaptă moşie, cu tot hotarul şi cu toate viniturile, stătător în mîna dumisale şi altul să nu să amestice. Şi pohtim şi pi alţi luminaţi domni ce vor fi rînduiţi de la Dumnezău stăpînitori aceştii ţări, dania noastră să nu surpe, cum nici 81 r. noi n-am stricat / daniile altor răposaţi domni ce au fost mai înainte de noi, ce mai vîrtos să întăriască, pentru a lor vecinica pomenire. Aceasta scriem. Let 7250 <1742>, aprilie 1517 Hrisovul sfintei Mitropoliei, pentru vedrit . Io Grigore Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. a i In ştiinţă dăm cu acest al nostru domnesc tistament, tuturor cui să cade a şti, din vreme ce sfînta Mitropolie a ţării noastre este mai aliasă şi mai cinstită între alte dumnezăeşti lăcaşuri, precum şi capul tuturor bisăricilor aceştii ţări să numeşti, cuvini-să dară şi mai cu osăbite daruri a să cinsti şi a să întări. Şi după datorie ce avem cercetînd, am socotit din rîndul a unii moşii a sfinţii Mitropolii, ce să numeşte Vlădicenii, aici lîngă tîrgul Iaşii, unde sînt şi vii, că să cuvine pentru viele ce vor fi pre acea parte de loc cît va fi a Mitropoliei şi am dat ca să aibă Mitropolie acest dar din vinitul domniei, vedritul acelui vin din toate viele să-l ia Mitropolie cîte patru bani buni de vadră, precum lua şi domnie de la acele vii, osăbit de boiarii cei cu boerii, carii nu dau vedrit. Şi la vreme vedritului să aibă a strîngi şi a lua acest vedrit numai omul sfinţii Mitropolii ce va fi orînduit, iar vedrarii domneşti, 699 pre acel loc cît va cuprinde hotarul Mitropoliii, niciodată să nu între, nici să să amestice şi să fie sfinţii Mitropolii miluire stătătoare şi noă pominire vecinică. Aşijdire şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine va milui Dumnezău cu domnie aceştii ţări a Moldovii, pohtim pre iubiţii domni ca să nu strice această puţină milă cu care am agiutorit pre sfînta Mitropolie, ci mai vîrtos să aibă a da şi a milui şi a întări, pentru a lor vecinică pomenire. Iar cine s-ar ispiti a strica, scrie cu mare blăstăm să fie afurisit. Velet 7246, iar de la Hristos 17381 1 Copie la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 360, doc. 2, p. 456. 1518 481 v. Testamentul mănăstirii Slatinii, pentru să nu să amestice nime la giudecata mănăstirii*^. Io Grigore Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele tuturor cui să cade a şti, că iată au venit înainte domniei mele rugătorii noştri Gherman egumenul şi cu tot soborul de la sfînta monastire Slatina, ce este la ţinutul Sucevii, unde este hramul Preobrajeniei domnului nostru Isus Hristos, care este zidită din temelie de răpoosatul Alixandm vodă, jeluind domniei mele călugării şi zîcînd precum au avut mănăstire cărţi de obiceiuri de milă de la răpoosaţii domni şi întărituri şi de la domnie mea, pentm vecinii şi ţiganii mănăstirii, nime din boiarii, sau vornici de Cîmpulung, sau vornici de Suceavă, sau pârcălabi de Bae, sau dichiu de Suceavă, sau alţi globnici să nu între în vecinii sau ţiganii mănăstirii cu giudecăţi şi cu gloabe, far numai egumenul. Şi acele cărţi domneşti, întînplîndu-să a vini moscalii aici în ţară şi prădînd mănăstire, li-au luat şi acele cărţi ce-au avut mănăstirea şi acum unii din dregători li-ar călca acel obicei de milă ce-au avut şi i-ar supăra pe vecinii şi ţiganii mănăstirii cu globi şi şugubini. Pentm care, iată domnie mea m-am milostivit şi li-am întărit acest obicei ce-au dat samă că au avut mănăstire şi iată poroncim domnie mea tuturor boiarilor noştri şi dregători, vornici de Cîmpulung i vornici de Suceavă i pârcălabi de Bae şi dichiul de Suceavă şi alţi globnici, toţi să vă feriţi de vecinii i ţiganii aceştii mănăstiri Slatina, să le daţi bună pace, nime să nu întraţi întrînşii cu gloabi, cu şugubini, ce 700 să le daţi bună pace, far decît numai egumenul, după obicei ce-au avut, să aibă a-i giudeca şi a-i certa şi a-i globi pe fieştecari după vina sa, afară din morţi di om, sau din furtuşaguri mare, care să cuvin a să giudeca cu Divanul. Iar pentru altile toate egumenul să le caute şi să stăpîniască pe vecinii şi ţiganii mănăstirii, iar altul nime mai mult să . nu-i supiri, că aşa hotărîm domnie me cu acest testament al domniii mele, care s-au scris în tîrg în Iaşi, în domnie noastră a doa, al cincile an. Let 7248 <1740>, mai 5 1519 482 r. Let 7241 <1733>, iunie 14 O carte de la Costandin Neculae voevod, scriind la toţi slujitorii carii vor umbla ori cu ce feli de slujbă la ţinutul Niamţului, aşijderea şi la desetnici care vor umbla cu desetină la acel ţinut, pentru 50 stupi ce ar avea mănăstioara lui Pahomie episcopul, unde este hramul Pocrovul preasfîntei preacuratei de dumnezeu născătoarei şi pururea fecioarei Măriei şi pentru un om ce-ar avea călugăraşii pentru slujba şi poslu-şania lor, să fie în pace şi scutit şi acei 50 de stupi încă să fie scutiţi. 1520 Let 7245 <1736>, septemvrie 27 O carte de la Grigorie Ghica vodă, pentru Husein biv voivodă, carele au eşit acmu din Ţara Turcească cu 2.500 oi, cu ale ciobanilor lui, care, viind la domnia sa, s-au tocmit ca să dea goştină cîte o para de oae. însă şi ciobanii lor, care vor fi oameni streini şi vor avea cărţi de haraci din Ţara Turcească, vor da goştină ca şi stăpînii lor, cîte o para de oae. Şi banii goştinii lor îi vor da la goştinarii care vor fi cu goştină bîrsănească. 1521 482 v. Let 7249 <1740>, septemvrie 28 Carte de la Grigorie Ghica voievoda, pentm săhăstria ce este în munte, la poiana lui Aftanasie, care sihăstrie este făcută de Ghedeon episcopul Romanului, unde sînt cîţiva călugăraşi, arătînd mila ce au dat să aibă pre an de la vama domnească, însă: 12 lei pe 12 merţă de grîu, 10 camene peşte morun, 701 6 făclii ceară, 2 ocă untdelemn pe lună, 1 litră tămîe pe lună, 10 stupi să scutească de desetină, 2 posluşnici să fie scutiţi de toate angăriile, numai la vremea hîrtiilor să dea cîte un galben, ca să fie de posluşanie călugăraşilor. 1522 483 r. Cărţile Vrancii, pe obicei. Io Mihai Răcoviţă voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă au vinit înainte domniii mele şi denainte a tuturor alor noştri moldovineşti boieri a mari şi a mici, sluga noastră Pavel Catargiul vornic de Vrancea şi Ştefan vamişul de Vrancea şi Ştefan Necoară şi Marco şi Ştefan Căure şi cu toţi Vrîncenii şi cu mare jalobă ne-au jeluit pentru rîndul solăritului, că au avut vechi obicei de au dat solărit de fum cîte 35 bani, precum au arătat cărţi vechi şi de la alţi domni ce-au fost mai înainte de noi. Iar acum, de la o samă de vreme încoace, oricarii merg acolo cu slujba solăritului îi supără afară din obicei, cerîndu-le mai mult de om decît cîte 35 bani şi cu aceasta îi supără scoţindu-i afară din obiceiul lor. Şi li-am fost făcut şi de la domnie mea testament pe obicei ce-au avut, mai mult de cîte 35 de bani de fum să nu de şi s-au tîmplat de s-au răsărit acel testament de la dînşii. Pentru aceia dar, datu-li-am domnie me şi li-am întărit lor cu acest testmanet, pe obiceiu vechi ce-au avut, pe cum mai mult de cîte 35 de bani de casă, de fum, să nu dei. Deci, oricarii viţi fi cu slujba solăritului acolo în Vrance, iată că vă poroncim să căutaţi, după cum au avut obicei vechi şi s-au legat cu acest testament, aşa să urmaţi a le lua, cîte 35 de bani de casă, de fum, iar mai mult să nu-i supăraţi. Şi să le fie lor întăritură de la domnie me şi testament neclătit în veci şi nime altul să nu să amestice piste această carte a domniii mele. Toe pişăm. Let 7235 <1723<, iulie 18, tretago gospodstva, vă disetoe leato. 702 1523 483 v. Tij a Vrancii \ [F.D.] <1735, noiembrie - 1741, septembrie ?> Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, pentru rîndul vrîncenilor, că iată, viind mainte domniii mele, cu mare jalobă ni-au jăluit, zicînd că lăcuitorii ce lăcuesc la ţînutul Putnii n-au avut obicei a plăti vama sau ortul stărostesc pi vinurile ce le rădică de la vii şi le duc la casăle lor, cum nici acum lăcuitorii ce lăcuesc la alte sate într-acel ţînut nu plătesc, numai pe dînşii, pe vrînceni, îi supără, luîndu-le şi vama şi ortul stărostesc. Şi la aceasta aflînd domnie me că-i supără far de cale, li-am dat acest testament al domniii mele, ca de acum înainte nici o supărare să nu mai aibă de cătră' nime ca să li cee vamă sau ort stărostesc pe vinurile ce-şi aduc pe la casăle lor. Şi pentru aceasta poroncim domnie mea şi dumitale staroste i voi vameşi, văzînd testamentul nostru, mai mult supărare să nu li să facă, că oricare s-ar ispiti a-i supăra mai mult peste acest testament al domniei mele va fi de mare certare de la domnie mea. Aceasta facem ştire. 1524 484 r. Let 7256 [sic] <1738 ?>, ghenarie Io Grigorie Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facim ştire cu această carte a domniei mele, pentru rugătorii noştri, părinţii săhastre de la săhăstrii de la Deleni, carii, viind înainte domniei mele, ni-au arătat cărţi a noastre, de miluire ce-au avut la cele domnii a noastre, pentru hrana şi chivemisala lor. Şi drept aceie, iată dar că iarăşi m-am milostivit domnie mea şi li-am dat lor şi li-am întărit pre aceste mile mai gios arătate, ca să li să de din vama ce mare gospod pre an cîte 24 ocă untdelemn şi o litră tămîe pe lună şi acest untdelemn şi tămîe să le să de pe şesă luni odată, ca să fie pentru candile la biserică. Aşijdire, să scutească şi aceste: o sută oi de goştină, o sută stupi de desetină şi şesă boi de plug şi doi cai ce înblă la cîte o posluşanie, ca cu aceste dobitoace să-şi poată face pîni pentru hrana lor, să nu 703 înble supărînd pe la domnie şi pe la boeri, pentm aceste bucate să nu de nici un ban, nici goştină, nici desetină, nici văcărit, nici alte, nici mult, nici puţin. Aşijdire şi pentm posluşanie lor li-am dat domnie mea voe, aducîndu-şi trii oameni mşi, streini, să fie acei oameni scutiţi de tot biml visteriei şi ca să fie cunoscuţi dintr-altă ţară, să n-aibă cu nime nici un amestic, nici ca să-i poată apuca nime, li s-au dat şi pecetluituri roşii pe feţă, să aibă pace, iar şi ei săhăstrii să aibă a mga pre Dumnezeu pentm sănătate noastră şi pentm ertare păcatelor noastre. Şi drept aceie, poroncesc domnie me dumilorvoastre vameşi şi voao desetnici şi goştinari şi carii viţi înbla cu slujba văcăritului, să aveţi a urma precum arătăm mai sus, înplinind pre deplin hotărîre noastră. Aceasta scriem. 1525 484 v. A preoţilor de la 4 bisărici gospod ce sînt la Botoşani*-*. Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facim ştiri cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, că iată au vinit înainte domniii mele mgătorii noştri preoţii de la patm biserici domneşti ce sînt la tîrg la Botoşani, cu o biserică din Păpăuţi şi s-au jeluit domniei mele zîcînd precum bisericile sînt sărace şi lipsite de toate trebuinţile lor şi osăbit şi preoţii încă n-au nici o chivimisală, neavînd ei nici un vinit. Pentm care, fiind biserici domneşti şi înţălegînd domnie mea de lipsa lor şi avînd domnie mea multă rîvnă asupra sfintelor biserici, fiind lăcaşuri dumnezăeşti, socotit-am domnie mea şi pentm starea şi chivimisala acestor patm sfinte biserici şi a preuţilor de la acest oraş, din Botoşani şi iată m-am milostivit domnie mea şi din osăbită mila noastră i-am miluit cu acest vinit ce vom arăta mai gios: din 4 iarmaroace mari ce este obicei de să fac pe an acolo la tîrg la Botoşani, 2 de lăture tîrgului şi 2 în tîrg, am socotit domnie mea pentm 2 iarmaroace, unul de la Sfetii Ilie şi altul de la Sîntămărie Mică, ce să fac afară din tîrg, la aceste iarmaroace să aibă preuţii de la aceste patm bisărici din Botoşani să facă ei dughenile iannaroacilor şi vinitul dughenilor după obicei ce să lua de dughiană pînă acum, acel vinit l-am dat domnie mea bisericilor şi preuţilor de la aceste patm sfinte bisărici domneşti din Botoşani, ca să fie pentm chivimisala lor. Iar vinitul dughenilor de la alte 2 iarmaroace, unul de la Vinirea Mare şi altul de la Sfetii 704 i Teodor, ce să fac în tîrg, să aibă tîrgoveţii di Botoşani a face ei dughe- | nile şi să ia ei acel vinit de dugheni, după obicei, precum s-au luat." Insă vinitul de la aceste 2 iarmaroace ce s-au scris mai sus, care s-au 85 r. dat preuţilor, să aibă / a strîngi acii bani vornicii de Botoşani şi vornicii să aibă a da acii bani la un neguţitor ce ar fi mai de frunte, de acolo din tîrg, şi acel neguţitor să aibă a purta de grijă de ce-ar fi trebuinţa la bisărici, să cumpere cărţi şi lumini şi untdelemn şi tămîe şi să-şi dei sama la vornici de ce ar cheltui la trebile bisăricilor şi cîţi bani vor mai rămîne, să-i înpartă pe la preuţii ce vor sluji la aceste 4 bisărici, după orînduiala şi cinstea lor, ca să fie pentru chivimisala lor. Şi acest vinit să fie stătător în veci la sfintele bisărici, miluire de la domnie mea, ca şi preoţii să aibă datorie a sluji în toate zilele nelipsite !. sfintele leturghii de la aceste patru bisărici. | Aşijdire, după a noastră viaţă şi domnie, pe cine îl va pune domn, să aibă a întări, iar să nu surpe. Let 7248 <1740>, mai 10 1526 Io Costandin Necolai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică domnie mea m-am milostivit şi am înnoit cărţile rugătorilor noştri, doi preuţi şi un diacon şi un ţîrcovnic de la biserica domniască de la curte din tîrg din Botoşani, undi este hramul sfîntului Neculai, ca să fie în pace de dajde domniască şi dajde vlădiciască şi de sulgiu şi de dijmă de pîine şi de podvozi şi de chile şi de conace şi de olăcării şi de toate dările şi angăriile cîte ş-ar eşi pre alţi preuţi în ţara domniei mele, la nimică nemărui nici un ban să nu dea. Aşijdire să aibă a lua aceşti preuţi vamă din tîrg, de vita ce s-ar vinde cîte 2 bani şi de cal cîte un potronic, precum au fost obicei de 485 v. vac / şi să aibă a lua de trunchiul de mesămiţă, duminicile, cîte o pecie de trunchi. Aşijdire să aibă a lua vamă din moara domniască ce este acolo, precum au fost obiceiul de vac. Pentru aceie, dumneavoastră boiari şi voi slujitori carii ori cu ce fel de slujbi a domniii mele viţi înbla la tîrg la Botoşani şi vornici de Botoşani şi şoltuză cu pîrgar, dacă viţi vide carte domniii mele, toţi să aveţi a li da bună pace, nime mai mult peste carte domniii mele să nu-i supire, că, care ar face călcare aceştii cărţi a domniii mele, să vor pedepsi cu mare certare. Intr-alt chip n-a fi. Aceasta scriem. Let 7241 <1733>, iunie 4 Cărţile pentru ţiganii Mitropoliei . 705 1527 Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniei mele rugătoriului nostru chir Macarie, dichiul sfintei Mitropolii din Suceava, să fie volnic a apăra ţiganii ce sînt supt stăpînirea Mitropoliei dispre unii şi alţii ce ar zice că au ţigani amestecaţi cu ţiganii Mitropoliei, nime să nu între între dînşii a-i trage sau a-i lua şi măcar de ar avea şi cărţi gospod, sau de ar merge şi oamini gospod, să nu-i dea. Ce, oricine ce ar avea cu ţiganii Mitropoliei să vie la Divan, iar pînă n-or vini la Divan, nime nici o supărare să nu le dei piste cartea domniei mele. Let 7249 <1740>, noiemvrie 10 1528 Io Grigore Ghica voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte gospod rugătoriului nostru chir Macarie, dichiul sfintei Mitropolii din Suceavă, pentru ţiganii Mitropoliei carii sînt şăzători în cutul Mitropoliei, să fie volnic cu carte gospod a-i apăra dispre toţi zapciei carii or fi strîngători de banii grajdiului de pi la ţigani, ca să nu le facă nici o supărare ţiganilor acelor din cut. Fără numai carii vor fi trăitori cu casă în tîrg, aciea să de banii grajdiului, iar acii din cut să aibă pace, nime mai mult să nu-i supere piste carte domniei mele. Let 7248 <1740>, iunie 8 486 r. Cărţile preuţilor de la biserica gospod ot Chişinău*^ 1529 Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele pentru o sfîntă mănăstire de la Chişinău, care mănăstire neavînd alt agiutor de milă de aiurea, domnie mea m-am milostivit şi din osăbit de altă milă ce-am făcut cu această mănăstire, iată acum i-am făcut obicei de milă, ca să aibă a lua din vama gospod de la Chişinău cîte 2 ocă untdelemn şi cîte o litră tămîe pe lună, ca să fie pentru triaba candililor la sfintile icoane. 706 Care milă de acum înainte să aibă a lua preuţii ci vor fi la acea mănăstire pe toate lunile, în toţi anii, cum poroncim, din vama gospod din Chişinău. De care, poroncim domnie mea şi voî vamişilor ce veţi fi orîn-duiţi acolo în Chişinău, să aveţi a da această milă deplin la sînta - mănăstire. Aşijdire şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine Dumnezeu a milui cu domnie aceştii ţări, pohtim să nu strămute această puţină milă ce am făcut cu această sfîntă mănăstire, ce mai vîrtos să întăriască, pentru a sa vecinică pomenire. Toe pişăm. Let 7249 <1740>, octomvrie IO1 1 Copie la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. DCCII, doc. 39; publicat, cu traducere în limba rusă, de I.N. Halippa, în „Trudî Bessarabscoi gubemscoi ucenoi arhivnoi comissii“, tom II, Chişinău, 1902, pp. 349-350. 1530 Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. ^ Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentru un ţîrcovnic şi un posluşnic, oameni streini, ce s-ar afla la biserica de la Chişinău, care biserică fiind mai înainte domniască şi la vreme tulburărilor au răsipit-o tătarii şi cu voie şi blagoslovenie noastră au facut-o din timilie cinstit şi credincios boiariul nostru, dumnealui Lupul biv vel agă. Cari pe aceşti 2 oamini mai sus numiţi m-am milostivit domnie mea şi i-am ertat de toate dările şi angăriile, oricîte ar fi pre alţii în ţara domniii mele, ei nimărui nimică să nu dei, nici ciferturi, nici hîrtii, nici chile, nici ialoviţe, numai ei să fie de slujba bisăricii, din vreme că într-acel tîrg numai acea biserică este. 486 v. Ce dar, dumneavoastră boiari şi voi slujitori / carii veţi înbla ori cu ce fel de slujbe din poronca domniei mele, pentru acel ţîrcovnic şi posluşnic ce să află la acea sfîntă biserică întru nimică să nu fie supăraţi. Aşijdire şi tu şoltuze şi tîrgoveţi de Chişinău, pentru aceşti 2 oameni mai sus numiţi să le daţi bună pace şi întru nimică cu ale tîrgului să nu-i amisticaţi, nici cu cai de olac, nici cu gazde, nici cu alte cheltuiele a tîrgului, la toate să le daţi bună pace, că domnie mea i-am ertat ca să fie pentru slujba şi posluşanie acii sfinte bisărici din 707 Chişinău. Căci care s-ar ispiti a le face oricît de puţîn val peste cartea domniii mele, unii ca aciea vor fi de mare certare de la domnie mea. Aceasta scriem. Let 7249 <1740, octomvrie IO1 1 Copie la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. DCCII, doc. 38; publicat, cu traducere în limba rusă, de I.N. Halippa, în „Trudî Bessarabscoi gubernscoi ucenoi arhivnoi comissii“, tom II, Chişinău, 1902, pp. 248-249. 1531 <1740, octombrie 10> Altă carte, tij de la Grigore vodă, tot dintr-o zi, pentru 2 preuţi şi un diacon ce s-ar afla la această sfîntă mănăstire, să fie scutiţi de toată dajdea şi la vreme disetinii să aibă a scuti cîte 50 stupi, iar cîţi or mai trece piste acii 50 să plătiască pe obicei1. 1 Copie la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. DCCII, doc. 37; publicat integral, cu traducere în limba rusă, de I.N. Halippa, în „Trudî Bessarabscoi gubernscoi ucenoi arhivnoi comissii“, tom II, Chişinău, 1902, pp. 247-248. 1532 Hrisov al Mitropoliei . [F.D.] <1715, mai 1> Io Nicolai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la boiari şi la toţi slujitorii carii veţi înbla cu toate slujbile şi poroncile domniii mele la ţînutul Sucevii şi la tîrg la Suceavă, facem ştire tuturor pentru sfînta Mitropolie. Satile Mitropoliei să fie tocmite cu rupta la visterie, să de pe 5 ciferturi cîte 230 ughi într-un an, iar cu alte cu nimic să nu fie supăraţi. Şi toţi posluşnicii Mitropoliii să aibă a plăti goştina de oi şi de mascuri şi disetina de stupi tot la Mitropolie, însă posluşnicii 60 liudi să fie. Şi-ntre 487 r. aceşti oamini să nu între / nici un fel de globnici, nici şugubinari, nici pârcălabi di ţinut, nici vornici de Suceavă, nici a-i giudeca, nici a-i certa, fară decît ce vor fi vinile lor îi va giudeca sfinţie sa părintile mitropolitul, după testament ce-au avut şi di la Cantimir vodă1. 1 Documentul se opreşte aici, pentru a fi reluat integral. 708 1533 Tij a Mitropoliei . Io Nicolai Alixandm voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la boiari şi la toţi slujitorii carii viţi înbla cu toate slujbile şi poroncile domniei mele la ţînutul Sucevii şi la tîrg la Suceavă, facim ştire tuturor pentm sfînta Mitropolie a ţării noastre a Moldovii. Socotit-am domnie mea că mai dinainte vreme avea sate cu vecini şi posluşnici pentm slujba şi posluşanie sfintei Mitropolii, iar acum, fiind ţara agiunsă la mare scăpăciune şi răsîpită din savistie nepriitoriului, precum este vederat întm toţi şi pentm ca să nu să răsipască oaminii sfinţii Mitropolii, domnie mea am socotit, înpreună cu tot sfatul nostm, pentm satul sfinţii Mitropolii, anume Bosancii, de la Suceavă, de i-am tocmit cu mpta, ca să dei pe an acii oamini dintr-acel sat cinci ciferturi şi la un cifert să dei cîte 46 de ughi, carii fac piste tot 230 ughi într-un an şi la aceşti bani să fie şi posluşnicii sfmtii Mitropolii v. ot Suceavă. Şi zlotaşii / nici odănăoară să nu între <între> dînşii, ce să-şi dei ei banii la vreme cifertului la mîna sfinţiii sale părintelui mitropolitului şi sfinţie sa să-i trimită la Visterie, iar di altile de toate să fie în pace. ^ Aşijdirea şi pentm disetina di stupi şi goştina de oi şi de mascuri să n-aibă triabă gorştinarii de ţară, nici la oaminii de la Bosanci, nici la posluşnicii Mitropoliei carii mai sus scriem. Ce, pre cîte bucate vor avea ei drepte a lor, stupi, oi, mascuri, acest vinit l-am ertat domnie mea, ca să aibă a-1 lua sfinţie sa părintile mitropolitul, ca să fie de agiutor la sfînta Mitropolie, precum scrie şi la uricul cel vechi ce are sfînta Mitropolie de la bătrînul Costantin Cantimir vodă. Aşijdirea şi preutul care va fi într-acel sat, la Bosanci, cîte bucate va avea, stupi, oi, mascuri, iar să aibă a-şi da gorştină, disetina, tij la părintile mitropolitul, iar disetnicii şi gorştinarii de ţară să n-aibă triabă, precum scriem mai sus. Aşijdire şi între aceşti oamini să nu între nici un fel de globnici, nici şugubinari, nici pârcălabi di acel ţinut, nici vornici de Suceavă şi nici a-i giudeca, nici a-i certa nime să nu să amestice la dînşii, ce-i va giudeca şi-i va certa pre cii vinovaţi sfinţie sa părintile mitropolitul, după obicei ce-au făcut domnii cii bătrîni. Iar alţii nime să nu să amestice, far decît di să va întîmpla să să facă între dînşii moarte de om, sau furtuşag, atunce să va socoti cu Divanul domnesc. Pentm aceie, dumneavoastră boiari şi toţi slujitorii, măcar de viţi înbla cu scrisoare la acel ţinut, sau pe tabla din visterie, sau fie cu ce fel de socotială ce ar eşi pre alţii, întm nemică, nici la unile să nu-i 709 amistecaţi pre aceşti oamini, nici bucăţile lor pentru alţii să nu li tra-giţi, că domnie mea i-am osăbit de altă ţară, far decît ei ş-or plăti banii 488 r. lor pe ciferturi, pe cum s-au legat / mai sus, iar cine li-ar face vreun val piste tocmala lor, acela de mare certare va fi de la domnie mea. întru aceie şi în urma noastră carile va fi miluit de Dumnezău cu domnie ţării noastre a Moldovii, pohtim să aibă a da şi a întări şi a milui. Aceasta scriem. a Insă la această ruptă s-au socotit să fie numai 60 de oamini, cu posluşnici. Let 7223 <1715>, mai 1, ftorago gospodstva1. 1 Regest, T. Balan, Documente bucovinene, voi. V, p. 154, cu data 1 martie 1715. 1534 489 v. 7250 <1741>, dichemvrie 22 Io Costandin voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele vameşilor de la..., să fie volnici a căuta venitul vămeşii, bucate ce ar trece din ţară şi negoaţe ce ar veni dentr-alte ţări, să aibă a lua vama du pre la toţi după obicei, cum scrie catastihul vămii ce au la mînă. Numai neguţitorii ce ar veni cu negoaţe la Iaşi, pă acie să nu-i vămuiască, ci să le dea cărţulii, să vie la Iaşi să plătească vama. Şi nime să nu stea înpotriva cărţii gospod. Aceasta. 1535 490 r. A mănăstirii Lavra cea Mare*-*. [F.D.] <1595, august - 1606, iunio1 vwt 0(Tb)u,a , w tai) Na , yt Gsa)- T(o)ro , "TpOPfU,*b C(SA)t<3 e^WNOCVLfWCI H N6- pcs3A£Ai-ţM&A. Gb 02;, pas SAa^MKu Ma*ro, Hccs)cC<2) X(pHh nOKAONMK } Mco &(o&/âCjra, so~ >Ktfe)K> mhAoct(i'k$ } r(o)cnoCAap) "3eKA*) M&NMTO 4VINU^ Cb NG11IMM&) KNHrOM KOMtf M ZOTSljJOM# pa^M^TM HÎKO GJ Ct npOM5&OAfe- 1 între aceste date se situează domniile lui Ieremia Movilă. 710 D(Or)a 8eCS^£p24CM1’£AK? n?QKKCA8ZQH£v) Cb £OSf^CL-i npOMHCAO?-^ r^cnol^cr) 6Q MW H C(&$)thM H h.{ri)CTYir\ CpCk)tA^U,'hn Vl OT ŞT*CM*. NGlUbîO câj>jUJb V[ OT B(or)q nOmovpHA Vf Cb CfeSS.TOr*ţ &AqroCAoB£NieM C(P$)t>îTcA& AOBuihx^khp leopne Mo&vyq. apswenîcKon 5eMAi' Moa™ ^a&CKOH K MKT-punOAHT Gâ’^CSfbcXanO, Y\ KMp Qra0CfJ<3 enncKona RmeNCKaro ?n K&p Gh&h ao&ka- aincKori Pks/1-Wk , H » dr borc ^aNMano Hbi({] c-re^aN^ rrptTrpfelrfbNHH H TrOC^a«NMKOM-.NUSon . npHXQ-A€qj£** $T csăt<14v noN<3crvspH no Tpy\ cro aaiptf [c] TT{n)^Cf y • Q KTo Sg^T er^Men h c-ss hkh h sparTbam M>t€ nptsugaTH ' st» c(s4v)-rt^ muacr^n^ m(aro}A6Mmi BcA^HKae AaspK a c(s*)r{H}Nt px 4a nwa&r. cvtbo- . ptfrY ST» ,4(b)Hb q^AjrqrO npopoKq 1 Greşit pentru (dobînda, avere)? 2 Greşit pentru (va fi). 711 CÎ ■Sf .jVI' napaKAgc w»$KJ 0 y HC np^crqrtMo cj • NaaiwMw.; ^pflV6- ii cn(a]c>^' H./ OTfl^ipsMMe tpxoM k ofrl ^paMeM -w ' cn(a)cb:NHs'■■.'■■'m-orn^uj£NH6. rp^xoM ■ r(cc)n(a)jîCA^^ H; '8(0)rO£fiWM". ^Q^on NGftftfM s M naK mo Tpcfne3» râc-rie h nsiTîg spa-msM.' qjo &&^'*r-npH~ A£X;m:' sep« şonjp .' ■ -isfauiHs: t sep a-' .na'Ka /'Hp£K€.; ••<ş#&o$(nhk« • , 8€pq: nand-.; KpHropi-ă ;.-.^T&opwK««3' - .lopH&tf vJskah ^ ssp^ ■ r. rid'ffa-^ ^l^pr*|g^.,..:.r555p(«>A©s) ;•;• ■ JLotm nckxm . "■■ ■ r U. HO NCLLIHM * . H'./ rijSS;C-TâSASHM^.. ■ Kto1 . c^s) ^^sepsr„'Ş*. ■ ^ Greşit pentru (slujbă) “ Greşit pentru (băutură) Copia documentului, în condică, se opreşte aici. 712 (Traducerea) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, Treime sfîntă, de o fiinţă şi nedespărţită. Adică au, robul stăpînului meu Isus Hristos, închinător Treimei, Io Erimia voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor, - celui care o va citi şi va vrea să o înţeleagă, că eu, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu a tot ţiitorul, ne-am gîndit cu cugetul bun al domniei mele şi cu inimă luminată şi curată şi din tot sufletul nostru şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sfatul binecuvîntat al ierarhilor moldoveni, chir Gheorghie Movilă arhiepiscop al ţării Moldovei şi mitropolit al Sucevei şi chir Agathon episcop de Roman şi chir Anfilofie episcop de Rădăuţi şi chir Ioan episcop de Huşi şi am dat şi am miluit şi am făcut obroc obişnuit şi sfintei mănăstiri Lavra cea Mare, unde este hramul Sfîntului Athanasie Atonitul, cîte şase mii de aspri din an în an, din averea dată mie de la Dumnezeu, pentm greşelile noastre, şi trimisului de la sfînta mănăstire, cîte trei sute de aspri bani. Iar cine va fi egumen şi cu ceilalţi fraţi care vor vieţui în sfînta mănăstire numită Lavra cea Mare, iar sfinţiile lor să aibă a face denie în ziua sfîntului prooroc Eremia, în luna mai, 1, şi paraclis şi slujbă neîntremptă, pentm sănătatea şi mîntuirea noastră şi iertarea păcatelor şi pentm sănătatea şi mîntuirea şi iertarea păcatelor doamnei domniei mele şi a copiilor noştri dămiţi de Dumnezeu. Şi de asemenea, la trapeză mîncare şi băutură fraţilor care se vor întîmpla în sfînta mănăstire şi dimineaţă liturghie şi colivă şi, de asemenea, la trapeză ospăţ şi băutură fraţilor. 3 Şi după viaţa şi petrecerea noastră, să aibă în fiecare an, în luna mai 1, să ne facă parastas seara şi la liturghie, de asemenea, şi colivă şi ospăţ dumnealor fraţilor. Şi la aceasta este credinţa domniei noastre, a mai sus scrisului, noi, Io Eremia Moghila voievod şi a preaiubitului fiu al domniei mele, Io Costandin voievod şi credinţa boierilor noştri: credinţa panului Ureche vomic al ţării de jos, credinţa panului Grigorcea vornic al ţării de sus, credinţa panului Gheorghie pârcălab de Hotin... Iar după viaţa şi petrecerea noastră, cine se va alege... 1536 491 v. Tij a sfinţii mănăstiri Lavra Io Costandin Necolai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 713 De vreme ce toate sfintile mănăstiri şi bisărici, cari sînt dumne-zăeşti lăcaşuri, n-au vrut Dumnezău să să chivemisască cu alt mijloc, fară cît cu milostenie a pravoslavnicilor creştini, cu cît dară mai vîrtos pentru sfintile mănăstiri ce să află întru niamurile cele streine, pre carile a le milui şi a le întări de purure să cade. Şi cătră aceia am socotit domnie mea şi pentru sfînta mare mănăstire Lavra de la Sfîntagora, ce este veche şi mai mare între alte mănăstiri, de la care viind părinţii călugări de acolo şi arătîndu-ne un testament de milă ce-au avut de la vechii domni, domnie mea încă m-am milostivit şi din osăbită mila noastră am miluit şi am orînduit aceştii sfinte mănăstiri ca să aibă a lua pre an de la ocnă cîte 6.600 de aspri, însă cele 6.000 să margă la mănăstire, iar cele 600 să să dei trimisului de acolo ce va vini la această milă. Şi cînd va fi ocna dată în credinţă, să să dei aceşti bani din vinitul domnesc, iar cînd va fi ocna în cumpărătură, să dei aceşti bani cămăraşii de ocnă şi pre tot anul să să dei aceşti bani la zi întăi a lui mai, la zua sfîntului proroc Erimiei şi să fie sfintei mănăstiri miluire stătătoare. Iar şi părinţii, călugări carii vor fi petrecători la această sfîntă mănăstire care s-au zis mai sus, Lavra, ca să aibă a ruga pre domnul Dumnezău la sfintile liturghii pentru ertare păcatilor noastre şi a răposaţi şi fericiţi întru pomenire părinţii noştri, Io Necolai Alixandru voevoda şi maica noastră Porfiria, aşijdire şi pentru sănătate domniei mele şi a doamnii şi a fiilor noştri, să ne scrie la sfîntul mariii pomelnic şi la sfîntul dumnezăescul jărtvelnic şi pomenire să ne facă. 492 r. Aşijdire şi după a noastră viaţă şi domnie, / pre carii va milui domnul Dumnezău cu domnie ţării Moldovii, ori din niamul nostru, sau dintr-alt niam strein, pohtim ca să nu strice această puţină milă ce-am făcut sfinţii monastiri, ce mai vîrtos ca să aibă a da şi a milui şi a întări sfinţii mănăstiri, pentru a lor vecinică pomenire. Şi întărim hrisovul acesta cu toţi boiarii cii mari ai Divanului domniii mele, dumnealor Costandin Costache vel logofăt, Sandul Sturza vel vornic doini zemli, Iordache Cantacuzino vel vornic vişnii zemli, Costandin Rusăt hatman i parcalab Sucevii, Mihălachi Ruset vel postelnic, Costache Razul vel spatar, Enache Ruset vel paharnic, Ioan Cantimir vel ban, Toader Paladi vel vistiernic, Iordache Faca vel stolnic, Costandin vel comis, Lupul Bogdan vel medelnicer, Radul Răcoviţă vel clucer, Costantin Carage vel sulger i Costantin vel căminar i Costandin Cantacuzino vel şătrar şi credinţa a tuturor boiarilor a mari şi mici. Aceasta facem ştire. Şi s-au scris în tîrg în Iaşi, la velet 7244, iar di la Hristos 1735, octomvrie 23. 714 1537 •92 v. Io Grigore Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facim ştire tuturor cui să cade a şti că, întîmplîndu-să moarte lui Gheorghie Ursache la Cernăuţi, s-au fost lăsat el supt epitropie dumisale lui Enache Halipliul, ca să-l grijască după moartea lui, dintr-a sale agonisite, precum să cade, creştineşti. Şi acel boiar socotind de l-au ; astrucat la biserica domniască ce-i la tîrg la Cernăuţi, unde este hramul | Adormirea precuratii fecioare de dumnezău născătoare, au dat acolo la biserică cenzăci stupi matce pentru sufletul său, care stupi cu această i rînduială s-au dat, să fie în sama numai a unui preut, însă acmu să fie la vreme aceasta în sama preutului Costaşco, cît va trăi el şi ce va fi vinitul dintr-acii să să strîngă din an în an şi să să cumpere cele ce vor fi trebuinţile bisericii. Iar după moarte preutului Costaşco, cine să va întîmpla după vreme staroste la Cernăuţi, să aliagă din preoţii bisericii pre care va socoti mai de ispravă şi iarăşi în sama aceluia să i să dei şi acel preut iarăşi să unneză orînduiala ce scriem mai sus. Care rînduială fiind priimită şi de rudile cele mai aproape a lui Gheorghie Ursache, ei încă au întărit cu iscăliturile sale în scrisoare cea de danie a bisericii. Şi văzînd şi domnie mea lucru cu cale ce s-au făcut asupra-acii bisărici, domnie mea încă am întărit danie şi din osăbită mila noastră am miluit acea sfîntă biserică, ca fieştecînd să aibă a scuti desetină acelor stupi cu roii lor, pînă la o sută de stupi nici un ban disetină să nu dei, pentru ca să fie de chivimisale sfinţii bisărici. Şi poroncim tuturor boierilor noştri carii viţi tîmpla cu slujba disetinii, ca să urmaţi poronca testamentului nostru şi să li daţi pace, nici o supărare să nu le faciţi. Şi pohtim şi pre alţi luminaţi domni pre care va alege Dumnezău domn în urma noastră, ca să nu strice, ce mai vîrtos să întăriască, pentru a sa vecinică pomenire. Let 7249 <1741>, ] 1 Publicat de T. Balan, Documente bucovinene, voi. IV, p. 175. Datat după doc. nr. 1439, din 2 aprilie 1741, tot pentru danii din averea lui Gheorghe Ursache. 1538 493 r. Io Costandin Nicolai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică domnie me m-am milostivit dintru a noastră osăbită milă şi am miluit această sfîntă biserică din Cernăuţi, care este făcută de /15 fericitul răposatul intru pomenire părintile domniei mele, Io Necolai Alixandru voevod, undi să cinsteşti şi să prăznueşti hramul Adormirea preasfinţii născătoarii de dumnezău şi ca să aibă a lua în toţi anii pe lună cîte 2 ocă untdelemn şi cîte 30 dramuri tămîe din vama domniască, avînd această milă şi mai denainte, cu cartea răpoosatului domniei mele şi altor domni şi de la domnie me încă am dat şi am întărit, pentru a noastră vecinică pomenire. Pentru acee şi dumneavoastră vameşi mari, văzînd carte domniii mele, să aveţi a da precum scriem mai sus, într-alt chip să nu fie. Let 7243 <1734>, săptemvrie 61 1 Publicat de T. Balan, Documente bucovinene, voi. IV, pp. 108-109. 1539 [F.D.] <1695, decembrie 8 - 1700, septembrie 14> 493 v. Dresele ale dumisale Costandin Ruset vel vornic, pe Horjeşti i TenteştP. Io Antioh Costandin voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică au vinit înainte domniii mele şi alor noştri moldovineşti boiari a mari şi a mici cinstit şi credincios boiariul nostru, dumnealui Iordache Ruset vel vistiernic şi ne-au arătat o mărturie de la boiariul nostru Ştefan Pilat vornicul de poartă, scriind cum, după porunca domniii mele, au mers la sălişte la Pîhneşti şi la Horjăşti, ce s-au chemat Cucueţii şi la Tenteşti, ce sînt la ţînutul Fălciiului şi au strîns oameni buni megieşi de pen pregiur, anume Dumitraşco Zuse ce-au fost vornic de poartă i popa Tofan de Răspopi şi Lupu iuzbaşa de Păgeni şi Ghervasie chihaie de acolo şi Gavril călăraş ot tam şi Parfenie hotnogul şi Ştefan Papuc şi Vasilie Pitriman şi Postolache Burghelea şi au mers la răzăşii acelor silişti şi cu bună dreptate au socotit şi i-au întrebat pi toţi, ca să dea sama pentru toate părţile de ocină a dumisale vistiernicului Iordache, ce are dumnealui despri socrul dumisale, răposatul Necolai Răcoviţă ce-au fost logofăt mare şi pre Cehan ce-au fost vornic mare, moşul socrului dumisale. Deci, pentru Pîhneşti aşa au dat sama răzeşii, că înblă pe patru bătrîni. Intrebatu-i-au şi pentru parte ce are dumnealui vistiernicul Iordache în Pîhneşti, a lui Melintie şi a lui Grigore şi a lui Gheorghiţă Plăvan, care acel Gheorghiţă Plăvan au înblat cu o slujbă la Fălciiu, de la dumnealui logofătul Neculai Răcoviţă, socrul dumisale vistiemi- 716 cului Iordache, şi au cheltuit 20 de galbini bani domneşti şi l-au plătit dumnealui logofătul de acii bani la visterie şi Georghiţă ş-au dat parte lui de ocină cîtă au avut în Pîhneşti, iar Milintie şi Grigorie au furat 14 cai a dumisale logofătului Neculai Răcoviţă, cum nici răzeşii de Pîhneşti n-au tăgăduit de acii cai, nici pentru acii bani ce-au plătit dumnealui [94 r. logofătul la vistierie pentru Gheorghiţă Plăvan, / ce au zis că ştiu toţi. Deci, au stătut să măsoare locul Pîhneştilor, iar răzeşii înpreună cu acii oamini buni s-au rugat să nu mai măsoare locul cu funea, ce să ia o bucată de loc pe cum or socoti acii oamini buni streini cu frica lui Dumnezău şi s-au învoit cu voe a toţi răzeşii şi au luat o bucată de loc din fruntea ţarinii, alăture cu hotarul Hîrjeştilor ce s-au chemat Cucuieţii, iar lîngă locul dumisale vistemicului de pre Cehan vornicul şi dispre Răcoviţăşti, ce sînt înpreună, despre răsărit, cu locul Tenteştilor. Care loc s-au măsurat în curmeziş cu fune şi s-au aflat 16 funii şi fune cîte de 10 stînjini. Şi au luat locul în curmeziş şi au mers de au stîlpit acel loc din matca Tenteştilor spre soare apune şi au pus piatră hotar lîngă dmm care merge prin mijlocul locului ţarinii drept în gios, în culme dialului şi de acolo piste dmm drept la vale, în ţărmurile văii Pîhneştilor, din gios de Izvorul Ochiului au pus stîlp de piatră şi de acolo drept piste vale, la dial, spre soare apune, pe din sus de biserica lui Cehan, au pus piatră supt margine pădurii şi di acolo drept piste pădure, tot spre soare apune, pînă în matca Lohanului, în coada locului, pe din sus. Deci, această bucată de loc din Pîhneşti, parte lui Melintie şi a lui Grigore şi a lui Plăvan, din bătrînul Gavriţăi şi a lui Cîrjă, au alăturat alaturi cu locul dumisale vistiernicului ce să chiamă Horjăştii. Aşijdire pentm fînaţ, iar s-au socotit în fundătura satului Pîhneştilor şi s-au învoit cu răzeşii şi au dat o poiană ce să chiamă Poiana Borciului, care poiană iar să înpreună cu locul Tenteştilor din sus şi iar au pus semne pin copaci, buori din copaci în copaci, înpreună iar cu oamini buni şi cu toţi răzeşii, din capul poenii din sus, 494 v. / pe margine poenii în gios, dispre soare apune, pînă iară ci să înpreună cu locul Tenteştilor şi acolo unde să înpreună poiana din gios cu locul Tenteştilor au pus buor într-un stejar. Aşijdire şi pentm livezi, iarăşi s-au socotit unde sînt livezile lui Grigore şi a lui Melinte şi a lui Plăvan, acolo să tie dumnealui vistiernicul. ' 5 Aşijdire şi pentm celealalte doî sălişti, Horjăştii ce s-au chemat Cucueţii şi Tenteştii, carile mai sus scriu, întrebat-au pe toţi răzeşii acestor 2 sălişti cu ce vor să ţie cu dumnealui vistiernicul acel loc. Ei aşa au dat samă, că dresă n-au, ce au ţînut moşii lor. Şi au întrebat şi 717 pe oamenii care s-au prilejit, ce oamenii au dat samă că de la Cehan au ţinut tot Răcoviţăştii, iar răzeşii au dat samă pe cum au avut şi ei dresă ş-au perit, pe cum au perit şi a dumisale vistiernicului. Deci, după poronca domniii mele, s-au zis acelor oameni să-şi caute 24 de oameni să margă să giure la biserică, pe cum parte acelor nu-i vîndută, nici zălojită şi aşa să ţie cu dumnealui vistiernicul. Ei au zis că nici un om n-au să giure. Deci, neavînd ei nici dresă, nici oameni să giure, au stăpînit locul ş-au înnoit semnile pe unde s-au socotiti cu dreptate. Pentru aceie, ca să aibă a ţîne dumnealui vistiernicul tot locul cu tot vinitul, pe cum s-au ales şi s-au stîlpit în semne. Aşijdire, osăbit de aceste, ne-au mai arătat dumnealui vistiernicul un zapis de la Ursul din Zlătăreşti şi de la soru-sa Tofana, ficiorii Gavriţii şi de la Safta şi de la Antonache, ficiorii lui Pinteliiu Traistă şi Andrei frate lui Traistă, toţi nepoţii Ursului de Zlătăreşti, cum de a lor bună voe au vîndut ei dumisale vistiernicului Iordache Ruset a lor dreaptă ocină ce-au avut ei di pi moşul Roman, a patra parte de sat de Pîhneşti, alature cu Tenteştii, un bătrîn întreg, care înblă la un bătrîn 20 de pămînturi şi pămîntul de 30 de paşi, din tot locul cu tot venitul, 495 r. din cîmp şi din pădure, cu 3 livezi de pomi, locuri / de prisăci şi cu poeni de fînaţă şi cu vad de moară, drept 30 de lei bani gata. Care şi domnie mea, dacă am văzut acel adivărat zapis şi încredinţată mărturii, dat-am şi am întărit şi de la domnie mea, ca să-i fie driaptă ocină şi moşie în veci. Aşijdire şi mărturie de la toţi boiarii ce-au fost atunce în boerii mari, scriind tot pe cum scrie ispisocul. Fără velet. 495 v. Dresurile de moşie Şărpenii şi Puhăcenii, care li-au arătat Merişanca cu fiul său Şărban postelnicul"1^. 1 Marginalul se referă la documentele nr. 1540-1544. 1540 Evstratie Dabija voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică au vinit înaintea noastră şi înainte a tot sfatul nostru boiariul nostru Stamate Hiotin, marile postelnic Hiotin şi ni-au arătat 718 înainte noastră nişti zapisă şi alşte dresă de la Gheorghie Ştefan şi de la domna sa Ilisafta, scriind şi mărturisind intr-acele dresă cum au fost cumpărat Gheorghie Ştefan vodă 2 părţi de ocină din sat din Şărpeni şi din Păhăceni, ce sînt la ţinutul Orheiului, însă din boirie, de la rudile doamnii Ilisaftăi, di la Moţoc şi di la Dumitru spătarul. Deci, acele 2 , părţi di ocină li-au fost dat Ştefan Gheorghie vodă boiariului nostru Stamate postelnicul, dacă au stătut Gheorghie Ştefan vodă la domnie, iar a trie parte au fost driaptă ocină şi moşie a domnii Ilisaftii. Şi dacă au vinit din pribige doamna Ilisafta, dat-au şi acea a trie parte de ocină boiariului nostru, lui Stămate postelnicul, cu zapis iscălit de mîna ei şi cu pecete ei, iar 2 părţi ce-au fost mai rămas intr-acele sate, a altor fraţi a lor, căci acele sate au înblat în 5 părţi, o parte a lui Prodan Drăguşăscul şi altă parte a ficiorilor lui Ciolpan, anume Ghiorghiţă şi frate-său . Deci, parte de la Drăguşăscul au fost făcut schimb cu Vasilie ce-au fost hatman, fratile lui Gheorghie Ştefan vodă. Deci, au dat Drăguşăscul toată partea lui din sat din Şărpeni şi din Puihăşeni lui Vasilie hatmanul, iar Vasilie hatmanul au dat schimb lui Prodan parte lui din sat din Năslavce, ce sînt la ţînutul Hotinului, pentru parte din Şărpeni şi din Păhuceni. Şi parte aceie din sat din Şărpeni şi din Puhăiceni ce-au făcut schimb cu Prodan Drăguşăscul cu Vasilie hatman au dat danie Vasilie hatmanul boiariului nostru, lui Stămate postelnicul, iar parte ficiorilor lui Ciolpan, anume Gheorghie şi a lui , aceie ei au scos-o la vînzare şi apoi au cumpărat-o iar Stămate r. / postelnicul, cu bani gata, precum ni-au arătat şi zapis făcut de la mîna lor şi iscălit de mulţi ficiori de boiari şi oamini buni, megieşi de prenpegiur. Pentru aceie, dacă am văzut şi domnie mea acele adivărate zapise şi între dînşii de bună voe tocmală şi plată deplin, şi de la domnie mea încă am dat şi am întărit boiariului nostru, Stămate postelnicul, cu aceste părţi de ocină ce s-au zis mai sus, anume 5 părţi de ocină din sat din Şărpeni şi din Puhăceni, ca să-i fie driaptă ocină şi moşie, cu tot vinitul în veci. Let 7173 <1665>, fevmarie 91 1 Regest, N. Iorga, Studii şi documente, voi. IV, p. 275, nota 1. 1541 Io Gheorghie Ştefan voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 719 Adică domnie me m-am milostivit şi am miluit pe boiariul nostru, Stămatie stolnicul, cu un sat anume Şărpenii şi Puhăcenii, ce sint la ţinutul Orheiului, care sat au fost tot unul amîndoî cuturile, iar ei l-au înpărţit un cut di altul şi i-au schimbat numele de-i zic Puhăcenii. Cu acela sat am miluit pe boiariul nostru ce mai sus scriem, Stamatie stolnicul, pentru a lui driaptă şi cu credinţă slujbă ce ni-au slujit noî şi ţării de cîteva ori la Ţarigrad. Pentru aceie, văzînd domnie mea a lui driaptă şi cu credinţă slujbă, i-am dat acel sat ce mai sus scrie, Şărpenii, şi cu celalalt cut ce-i zic Puhăceni, ce este tot un sat, ca să-i fie lui danie şi miluire de la noi, cu tot vinitul cît va fi hotarul acelui sat. Pentru aceie, cîti oameni vor fi " 5 într-acel sat Şărpenii şi în cutul Puhăcenii, să fie tot supt ascultare Şărpenilor, tot un sat, şi să aibă a asculta cu toţii di boiariul nostru Stămatie postelnicul [sic] şi de omul său carile îl va pune acolo ispravnic, întru tot ce li va da învăţătură. Iar carile nu va asculta, să aibă a-1 certa şi a-1 globi pe fieştecare după dela sa şi altul nime să nu să amestice. Let 7164 <1655>, octomvrie 131 1 Regest, N. Iorga, Studii şi documente, voi. IV, p. 275, nota 1. 1542 496 v. Io Ştefan voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă domnie mea am dat şi am întărit boiariului domniii mele credincios, Stămate ce au fost stolnic, cu a lui driaptă ocină şi schimbătură, a cince parte din sat din Şărpeni şi a cince parte din Puhăceni, ce sînt la ţînutul Orheiului, cu tot vinitul, care părţi au fost a Tomii sulgeriul, cu care părţi de ocină au avut schimbătură cu ficiorii Tomii sulgeriul, cu alt sat anume Lăţcanii, carii sînt la ţînutul Cîrligăturii. Drept aceie, să fie dumisale boiariului nostru credincios, lui Stămate biv vel stolnic, acele părţi de ocină ce mai sus scriem, din Şărpeni şi din Puhăceni cîte a cincea parte, cu tot vinitul din tot locul, drept aceie, ca să-i fie de acmu înnainte driaptă ocină şi schinbătură şi uric de întăritură, neruşiit niciodănăoară în veci. Let 7168 <1660, ghenarie 241 1 Regest, N. Iorga, Studii şi documente, voi. IV, p. 275, nota 1. 720 1543 Safta ci am fost doamnă scriu şi mărturisăsc cu acest zapis al mea, cum am dat dumisale postelnicului Stămate şi giupînesăi dumisale Tudoscăi şi cuconilor dumilorsale trii părţi din sat din Şărpeni şi trii părţi din Puhăceni danie, să fie dumisale dripată ocină şi moşie în veci de veci şi cuconilor dumilorsale. Şi pentru mai mare credinţa, mi-am pus pecete şi iscălitura, ca să să criază. U Văleni, velet 7173 <1665>, ghenarie 6 (Pecete) Safta gospojda Nicolai Buhuş vel logofăt; Bunbul1 biv vel vornic; Andrieş vel spatar; Hăbăşăscul vel şătrar2. 1 Greşit, pentru Boul <Ştefan> 2 Publicat de N. Iorga, Studii şi documente, voi. IV, pp. 273-274. 1544 497 r. Adică eu Safta ce-am fost doamnă răpoosatului Gheorghie Ştefan vodă, scriu şi mărturisăsc cu acest adivărat zapis al mea, de nimine nevoită, nici asuprită, ce di a me bună voe, pentru a cince parte din sat din Şărpeni şi pentru a cincea parte den Puhăceni, ce sînt la ţînutul Orheiului, care ne sînt de moşie dispre strămoşul nostm Şerpe postelnicul şi mi s-au vinit mie la înpărţală despre alţi fraţi al mii şi apoi, cînd au fost domnu meu domn aici în ţară, dat-am aceste părţi de ocină danie dumisale lui Stămate postelnicului celui mare. Aşijdire şi după ce-am lipsit noi din domnie şi dacă am vinit eu din prebegie de la şfezi, de iznoavă iarăşi am mai făcut dumisale şi alt zapis, întăritură pre acele părţi de ocină. Iar acmu, într-această vreme, agiungînd eu la bogată lipsă şi niavînd altă nedejde de aiurile, numai ce mi-am luat aceste părţi de ocină de la dumnealui postelnicul şi li-am scos la vînzare. Deci, dumnealui postelnicul au socotit, fiind satile aceli pre sama dumisale şi aceste părţi de ocină hiindu-i danie di la noi şi mai dinainte vreme, precum mai sus scriem, iarăşi li-am vîndut dumisale drept trii sute şi 50 lei bătuţi şi mi-au plătit dumnealui deplin aceşti bani în mîna me, de acmu înainte ca să fie aceste părţi de ocină, a cince parte den sat din Şărpeni şi a cincea parte din Puhăceni, driaptă 721 ocină şi moşie şi cumpărătură şi danie dumisale postelnicului Stămate in veci. Şi acest zapis s-au făcut denainte dumisale Solomon Bîrlădianu vel logofăt, Miron Costin vel vornic nij, i Grigoraşco Hăbăşăscul vel vornic viş , Nicolai Răcoviţă hatman, Gavril Costache vel spatar, Ionaşco Tălmaci vel păhamic, Ilie Sturza vel stolnic, Ion Răcoviţă vel comis, Contăş treti logofăt şi cute 4 vornici de poartă. Şi pentm mai mare , mi-am pus pecete şi iscălitura şi dumnealor cu toţii s-au iscălit, ca să ştie. U las, let 7178 <1670>, fevmarie 211 1 Publicat de N. Iorga, Studii şi documente, voi. IV, pp. 274-275. 1545 497 v. Let 7251 <1743>, fevmarie 28 Io Costandin Necolae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facim ştire cu această poroncă a domniii meii tuturor boiarilor noştri şi slujitori, pentm Miron ficioml lui Costin hatmanul, care fiind mut şi ficior de boer mare, am socotit domnie mea că să cade să aibă osăbită milă pentm chivemisala lui. Şi drept acee, m-am milostivit şi i-am ertat desetină de stupi păr la 30 de stupi şi goştina de oi păr la 40 oi şi văcăritul păr la 20 vite, pre aceste bucate să nu de nici un ban, ce, ca să fie de chivemisala casii lui. Şi iată că pomncim tuturor carii veţi fi cu aceste slujbe, să urmaţi poroncii şi să-i daţi toţi bună pace de desetină şi de goştină şi de văcărit, pre aceste bucate mai sus arătate nici un val să nu-i faceţi, că cine i-ar face vro supărare va fi de certare. 1546 498 r. Io Costandin Necolae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii meii pentm Miron ficioml lui Costin hatmanul, carili fiind ficior de boeriu şi aflîndu-să la gre neputinţă, fară gură, mut, socotit-am domnie mea că să cade pentm chivemisala lui să aibă o puţină milă. Drept acee, iată că m-am milostivit asupra lui şi i-am ertat ca să aibă a scuti la vreme desetinii 30 stupi di desetină şi la vreme goştinii 722 40 de oi de goştină şi cînd s-a întîmpla văcărit, zăci vite de văcărit, pe aceste bucate toate nici un ban disetină să nu de, sau soştină, sau văcărit să nu de, pentru că li-am ertat domnie me, lăsîndu-le ca să fie de chivemisala casăi lui. Şi iarăşi m-am milostivit domnie me asupra lui şi pentm 3 liudi oamini fară bir ce va ave pentm slujba lui, ca şi acei oamini numai atîta să de de om, cîte 1 ughi la vreme hîrtiilor, iar de ciferturi să aibă pace, aşijdire şi de alte dări şi angării de toate, măcar ori ce-ar fi pre altă ţară, ei niciodată cu nici un fel să nu să supere. Şi măcar de s-ar şi tîmpla vro dată ca să nu să ţii în samă cărţile domneşti de milă, dară cît pentm carte aceasta poroncim de pururea să să ţie în samă pentm toate, precum scrii mai sus. Şi drept acee, poroncim domnie mea şi dumneavoastră boeri şi slujitori care viţi înbla ori cu ce slujbe în ţinut, dacă viţi vide carte domniii mele, toţi să aveţi a urma celor mai sus arătate. Şi poftim şi pre alţi luminaţi domni ce-or fi în urma noastră, ca să întăriască mila aceasta ce-am făcut cu acest niputincios om, ficior de boer, să rămîe pomană. Let 7249 [sic] <1742>, fevmarie 28 1547 v. Hrisov al bisericii de la Şchie, ot Ţara Unguriască . Io Costandin Necolai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. A Intru numele tatului şi a fiiului şi a sfîntului duh, troiţe sfîntă, de o fiinţă şi nedespărţită. Iată eu robul stăpînului meu domnului dumnezău şi mîntuitoriului nostm Isus Hristos, Io Costandin Necolai voievod, cu mila lui Dumnezău domn ţării Moldovii, bine am vrut domnie me cu a noastră bună învoire, din curată şi luminată inimă şi din tot sufletul nostm, aducîndu-ne aminte nu numai de domnii ce-au fost mai înainte pomenire întm bunile lor fapte, ci mai vîrtos că nimică în lume mai bun omului întm toată ostiniala sa ce să ostineşti în lume supt soare, fară numai pominire faptilor bune şi milosteniele ce-ar face întm viaţa sa şi mai ales cu sfintele mănăstiri şi bisărici ce sînt lăcaşuri dumnezăeşti, n-au vrut Dumnezău să să chivemisască cu alte mijlociri, ce numai cu milostenie a pravoslavnicilor creştini. Viind dar înainte domniii mele rugătorii noştri preuţii de la sfînta biserică ce este lîngă cetate Braşovului, din Ţara Unguriască, care să numeşte Şcheie, unde este hramul arhiereului lui Hristos, de minuni 723 făcător Nicolai, care este zidită din temelie di răposatul domn a ţării Moldovii Pităr vodă şi ne-au arătat un testament de miluire de-au avut sfînta biserică de la răpoosatul domn Gheorghie Ştefan vodă, în care scrie că au miluit sfînta biserică cu opt mii de aspri şi trimisului ce va vini să ia acii bani încă să i să de 300 de bani. Şi tîmplîndu-să de s-au răsărit acel hrisov de la biserică, neavînd preuţii nimica la mîna lor, nici mila aceasta dispre alţi domni nu s-au mai urmat. Iar acum, vrînd 499 r. Dumnezeu di s-au aflat acel hrisov şi viind rugătorii / noştri preuţii de l-au arătat domniii mele, cu aprinsă inimă i-am priimit şi văzînd domnie mea temelie sfinţii bisărici de pravoslavnicii domni a ţării noastre, socotit-am domnie me înpreună cu tot sfatul nostru şi cu blagoslovenie a patru a ţării noastre arhierei, chir Antonie arhiepiscop şi mitropolit Sucevii şi chir Aftanasie episcop Romanului şi chir Misail episcop Rădăuţilor şi chir Ghedeon episcop Huşilor şi din toată vrerea şi pohta noastră, din agonisita ce i-au dat Dumnezău, dat-am şi am înnoit şi am miluit de la domnie mea şi am făcut obroc sfinţii bisărici ca să aibă a lua pre 'tot anul din banii ocnii noastre cîte opt mii de aspri, ca să fie acii bani la praznicul hramului sfinţii bisărici şi trimisului de acolo ce va vini la aceşti bani încă să i să de cîte 300 de aspri. Iar rugătorii noştri preuţii di la acea sfîntă biserică să aibă a ruga pre milostivul Dumnezău pentru sănătate noastră şi a doamnii noastre şi a fiilor noştri şi pentru ertare păcatelor noastre şi a părinţilor noştri şi a moşilor şi strămoşilor noştri şi să-i scrie la sfîntul pomelnic, să să pomeniască neuitat. Insă cînd va fi ocna dată în credinţă, să să de aceşti bani din vinitul domniei, iar cînd va fi dată ocna în credinţă [sic], să să de aceşti bani din vinitul cămăraşilor care vor ţine ocna. Aşijdire, iarăşi am mai făcut domnie mea milă cu rugătorii noştri 4 preuţi ce vor fi la această sfîntă biserică, ca să aibă a ţîne aici, în ţara domniii mele, cîte 100 de oi de preut şi de la domnie mea vor fi ertate acele oi de banii goştinii şi păstorii ce vor fi la aceii oi vor fi ertaţi de toate dările şi angăriile, nimărui nimică să nu de. 499 v. Pentru aceie, voi carii viţi fi cu goştină / bîrsăniască şi alţi boiari şi slujitori, văzînd carte gospod, să daţi bună pace, nici caii lor de olac sau la podvoadă să nu să ia. Şi măcar de s-ar şi tîmpla vreodată ca să dea goştină alte cărţi iscălite, iar această carte să să ţie în samă, niciodată să nu de, nime mai mult supărare să nu facă. Drept aceie şi după a noastră viaţă şi domnie, în urma noastră, pre cine Dumnezău va milui a fî domn într-această ţară a Moldovii, din fiii noştri sau dintr-alt niam, pohtim ca să nu surpi această milă, ci mai vîtros să-l îndemne Dumnezău a cinsti şi a întări acest bun obicei 724 şi miluire a sfinţii bisărici, ca şi Dumnezău să-l cinstească şi să-l păzască pre dînsul cu milă întm domnia sa. Şi spre aceasta este credinţa domniii mele ce-i mai sus scris. Costandin Nicolai voevod şi credinţa a preiubiţi fiilor domniii mele şi credinţa tuturor boiarilor noştri, Sandul Sturza vel vornic de Ţara de Gios şi Iordache Cantacuzino vel vornic de Ţara de Sus şi Costandin Ruset hatman i pârcălab Suceavschii şi Mihalache Ruset vel postelnic şi Andrei Ruset vel spatar şi Iordache Cantacuzino vel ban şi Iordache Ruset vel păhamic şi Toader Păladi vel vistiernic i Ion Bogdan vel stolnic şi toţi boiarii noştri a Moldovii, a mari şi a mici. Şi pentm mai bună îndemnare şi întărire a celor mai sus scrisă, am poroncit credinciosului şi cinstitului boiariului nostm, dumnealui Costandin Costache vel logofăt, ca să scrie şi să lege a noastră pecete la acest adivărat hrisov al nostm. Şi aceşti bani să aibă a-i da la tot anul la zi întăi a lui săptemvrie. Aceasta facem ştire. Velet 7242 <1733>, săptemvrie 21 1 Publicat de Sterie Stinghe, Istoria bisericii Şcheii Braşovului, Braşov, 1899, pp. 184-187. Vezi şi documentul nr. 1303. 1548 500 v. Hrisov al Mitropoliei, pentm vedritul ot Vlădiceni, ot Iaşi Cu mila lui Dumnezău, Io Costandin Necolai voievod, domn ţării Moldovii. Facem ştire cu acest domnesc testament al nostm, tuturor cui să cade a şti, de vreme ce sfînta Mitropolie a ţării noastri este mai aliasă şi mai cinstită dintre alte dumnezăeşti lăcaşuri, numindu-să cap tuturor bisăricilor aceştii ţări, cuvini-să dar şi mai cu osăbiti daruri a să cinsti şi a să întări. Şi după datorie ce avem cercetînd, am socotit pentm o moşie a sfinţii Mitropolii, anume Vlădicenii, ce este aici lîngă tîrgul Iaşilor, unde sînt şi vii, că să cuvine pentm viele ce vor fi pre acea parte de loc cît va fi a Mitropoliei şi am dat ca să aibă Mitropolie acest dar din vinitul domniei, venitul acelui vin din toate viele să-l ia Mitropolie, cîte 4 bani buni de vadră, precum lua şi domnie de la acele vii, osăbit de boiarii cii cu boirii, carii nu dau vedrit. Şi la vreme vedritului să aibă a-1 strîngi şi a lua acest vedrit numai omul sfinţii Mitropolii ce va fi orînduit, iar vădrarii domneşti pre acel loc, cît va cuprinde hotarul Mitropoliei, să nu între, nici să să amestice, ce să fie sfinţii Mitropolii miluire stătătoare şi noî pominire vecinică. 725 Aşijdire şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine Dumnezău va milui cu domnie aceştii ţări a Moldovii, pohtim pre iubiţii domni ca să nu strice această puţină milă cu care am agiutorat şi am întărit sfînta Mitropolie, ce mai vîrtos să aibă a da şi a milui şi a întări, pentru a lor vecinică pomenire. Aceasta scriem. Let 7251 <1742>, săptemvrie 2, vtorago gospodstva, pervoe leato 1549 501 r. Hrisov mănăstirii Dancului, pentru vedrit . Io Costandin Necolai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, din vreme că sfînta biserica noastră a pravoslaviei purure ne aduce aminte şi ne îndiamnă zîcînd, „Cercaţi întăi înpărăţie ceriului să o cîş-tigaţi, că toate şi altile nu va lipsi voî“ şi această poroncă a domnului cu toată osîrdie să cade să o plinim cu faptile cele buni şi milostenie, pentru că, cu adivăr, cela ci va socoti şi va milui pe cei lipsiţi, unul ca acela niciodată nu va sărăci, ce nilipsîte vor fi la dînsul toate de agiuns şi vor creşti şi să vor înmulţi, că purure are Dumnezău întru pomenire acea milostenie a noastră şi trimite îngeri la noi povăţuitori, di ni povăţuesc întru toată cale cea bună, atîta întru viaţa această pimin-tiască, cît şi după moarte, în lume care va să fie, însutit ne plăteşti Dumnezău acea milostenie. Că, cînd dă oaricine milostenie sa cu inimă curată, însuşi domnul Hristos priimeşti de la noi şi este înpru-mutat tuturor acelor milostivi şi aceasta ne izbăveşti şi de muncile celi de veci şi ne faci moşteni înpărăţiii cereşti. Ce, fiind dară milostenie de atîta folos sufletului, cum dar să nu cercetăm a alerga cu toată evlavie cătră facirile de bine şi mai vîrtos milostenie, ca să cîştigăm acel sufletesc dar care este făgăduit următorilor. Ce, voind şi domnie me a ne arăta următor poroncii cii dumne-zăeşti, luat-am aminte şi pentru sfînta mănăstire ce să numeşti Dancul, de aici din Iaşi, unde este hramul cerescului voevod arhanghel Mihail, 501 v. ce este închinată la / sfînta monastire Xeropotamo de la Sfîntagora, care fiind o mănăstire slabă, fară moşii, fară vinituri şi vrînd domnie me ca să-i facim ceva agiutor de milă pentru chivimisala ei, afară dintr-o sută de lei pe an ce i-am fost făcut din vama cea mare, încă din domnie noastră dintăi, care milă şi acum îi întărim, ca să să păzască. 726 întocma a lua acii bani în tot anul nelipsit şi iarăşi mai socotind domnie că, după trebuinţile mănăstirii cu atîta nu să poate chivimisi şi avînd trebuinţă de agiutor, ca şi mănăstire să să chivir-nisască şi să-i prisosască ca să margă ceva vinit pre an şi la mănăstire Xeropotamo, pentru mai mult folosul şi pominire domnilor aceştii ţări şi iată că din osăbită mila noastră am făcut acest obicei de milă sfinţii mănăstiri ş-am miluit-o cu tot vedritul ce va cuprinde din viele ce sînt pe moşie mănăstirii, ce să numeşte Buciumii, aici lîngă tîrgul Iaşilor. Care bani să-i strîngă eguminul înpreună cu epitropul ce va fi rînduit de la domnie şi cu aceşti bani din an în an să să adaogă cîte un lucru de întimiere, ori dughene înlontrul mănăstirii să să facă, ori alt lucru, care iarăşi mai mult vinit spre întemeiere bisericii. Aşijdire am mai făcut milă cu sfînta mănăstire, ca fieştecînd să scutiască desetină pe toţi stupii ce vor fi drepţi a mănăstirii şi tot vedritul ce var eşi din.viele mănăstirii, nici un ban să nu de. Aşijdire, avînd sfînta mănăstire această moşie Buciumii şi Poiana lui Păun, de pe care moşii să scoate toată piatra ce să cară aici la Iaşi de toate trebuinţile orăşenilor, carii acii ce scot piatra din pămînt eu cîte 502 r. 2 lei pe coş şi cii ce o cară încă eu / hacul lor cîte 4 lei de coş şi mănăstirii nici un vinit nu dan, jeluind călugării că li-i cu strîmbătate, socotit-am domnie me înpreună cu sfinţie sa părintele mitropolitul ţării şi cu tot sfatul domniei mele, boiarii cii mari, că este cu dreptate să aibă mănăstire vinit şi zăciuială dintr-acea piatră, din zece coşuri să ia mănăstire unul, ori piatră boiriască, ori mănăstiriască, ori a cui a fi, toţi să de vinitul moşiii mănăstirii pe obicei, căci şi acesta este un madem trebuitor, din vreme ce să scoate de pe moşie mănăstirii, să cadi să aibă şi mănăstire ceva folos. Şi aceste mile mai sus arătate li-am întărit domnie mea cu acest al nostru domnesc hrisov, ca să ste nemutat şi nestrămutat în veci. Ce dar, pentru acest lucru plăcut lui Dumnezău, pohtim domnie mea şi rugăm cu dragoste dumnezăiască şi pre domnii carii în urma noastră vor vini în scaunul ţării aceştie, precum noi hrisoavile care am găsit făcute de cii mai dinainte pravoslavnici domni li-am înnoit şi nistrămutate li-am păzit, aşa domnia lor, găsind acest hrisov al domniii mele de aceste mile aceştii mănăstiri, îndemnăm şi pohtim ca toate acestea cîte cuprinde întrînsul să le întărească şi să le miluiască, neîngăduind nici într-un chip a să strica şi a să părăsi mila aceasta. Ce mai vîrtos, cu cuget plăcut lui Dumnezău să să siliască şi această milă cătră această sfîntă mănăstire să întăriască, să rămîe în veci neclătită şi nestrămutată, că, păzind aceasta, neîndoit în veci vor ave preablînd pre 727 stăpînul Hristos şi pe a lui posluşnici călugări ce să află petrecatori la acea casă fierbinţi mijlocitori şi cătră domnul rugători şi stăpînire lor va fi pacinică şi neclătită şi sufletile lor întru mîntuire. Şi întărim hrisovul acesta cu tot sfatul domniii mele, boiarii cei 502 r. / mari ai Divanului domniei mele, dumnealor Sandul Sturza vel logofăt, Costache Razul vel vornic de Ţara de Gios, Iordache Ruset vişnei zemli i Ianache hatman i pârcălab Sucevii i Dimitrie vel postelnic i Radul Răcoviţă vel spatar i Andrii Ruset vel ban i Costantin Balşă vel păhamic i Toader Păladi vel vistiernic i Necolai Jora vel stolnic i Alixandm Suciu vel comis i Costantin Zaguriian vel căminar i Şărban Duca vel medelnicer i Dumitraşco Păladi vel clucer i Pavăl sărdar i Gheorghiţă vel sulger i Costantin Cantacuzino vel jitnicer i Vasile Buhăescul vel pitar i Dumitraşco Călmaşul vel şătrar i Dumitraşco Balaschie vel armaş. Şi s-au scris hrisovul acesta în Iaşi, let 7251 <1742>, săptemvrie 10 1550 Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facim ştire tuturor cui să cade a şti pentm casăli slugii noastre, lui Vasilie Cogălniceanul ce-au fost pomşnic. Care casă mai-nainte vreme conac di oaspeţi n-au fost, numai acum di la o vreme încoace au început a să supăra de cătră unii şi alţii, luîndu-i casăle de găzduit, care nu să căde a i să da lui supărarea aceasta, de vreme că el şi mai înainte vreme, la alţi domni şi la domnie me, s-au aflat tot în slujbili ţării şi a domniei, însă acum, în domnie noastră, întîmplîndu-să a fi casăle ageşti stricate, cu poronca noastră au fost conăcită agie într-această casă. Iar acum deşertîndu-să casăle şi socotind domnie me slujba lui ce-am slujit din tinereţile lui şi păn acmu la bătrîneţi şi a altor domni mai înainte şi domniei mele cu dreptate şi vrînd domnie me a face milă cu dînsul, după dreptate ce i s-au căzut, a rămîne odihnit la bătrî-neţele sale, iată că poruncim şi hotărîm cu acest testament al nostm, de acum înainte să să odihniască el nesupărat în casăle sale şi niciodată aceste casă gazdă nemărui să nu fie, nice să să de nici la boiari mari, nici la mic, nici să îndrăzniască nime a le cere. Ce pumre să fie aceste casă ferite şi apărate şi cu pace să lăcuiască acest om şi copiii lui în casăle sale, neclătit şi nesupărat de nime şi de testamentul nostm acesta 503 r. / niciodată să nu să calce în toată domnie noastră. încă şi într-altă vreme viitoare poftim şi pe alţi luminaţi domni ce vor fi orînduiţi de 728 p I 11 Dumnezeu în urma noastră, ca să-i întăriască, pentru ce-au slujit ţării ! cu dreptate. | Aceasta scriem. || Let 7249 <1741 >, aprilie 251 | ; _______________________ j : . 1 Menţiune, Gh. Ghibănescu, Surele şi izvoade, voi. XXV, p. CVI. : i ! ' |! 1551 ţ j | Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli | Moldavscoi. j Facem ştire cu această carte a domniii meii, precum s-au pîrît de ! faţă înainte domniii mele şi a tot sfatul nostru Dumitraşco Stroici S postelnicul, ficior lui Stroici spătarul, nepot lui Dimitraşco păhamicul, cu Iftimie gineri Ciurdii din Muncel, zicînd Iftimie că el este moşinan j din moşii şi părinţii lui de sat de Itrineşti, ficior lui Vasilie Bărbăscul, arătînd şi carte gospod de la Moisii voevod, dată de volnicie unui Iftodi călugăml să-şi stăpîniască moşie sa din Itrineşti şi Vasilie ; Bărbăscul, acesta ce zice Iftimie că i-au fost tată, s-ar fi trăgînd dintr- acel Iftodie călugăr şi din tîmplare vremilor rămîind parte lui de moşie necăutată, o ar fi înpresurat Stroici spătaml cu nedreptate. Iar Dumitraşco Stroici dede samă că moşie Itrineştii, cîtă să află în stăpînire lor, este cumpărătură moşu-său, lui Dumitraşco pahar-j nicul, de la răzăşi di acolo şi într-acele cumpărături să află şi tatul | acestui Iftimie şi alţi Berbeşti vînduţi şi di 60 şi mai bine de ani di cînd au încăput Itrineştii la stăpînire lui Dumitraşco păhamicul ş-au făcut aşezămînt acolo, sat şi casă şi alti trebuinţe şi au trăit acolo el şi 503 v. ficiorul lui / Stroici spătaml şi păn acmu, la nepoţi, acest Iftimie I niciodată nu s-au ivit să răspunză că are moşie în Itrineşti. ! Deci, domnie me înpreună cu tot sfatul nostm, luînd sa pricinilor amînduror părţilor una cîte una, aşa am aflat driaptă giudecată, de vreme că de 60 di ani de cînd stăpîneşte Itrineştii Dumitraşco păhamicul şi ficiorul lui păn acmu la nepoţi şi aceasta nu s-au mai răspuns moşan, nici au mai stăpînit păn acmu şi aflîndu-să şi numile lui Vasilie Bărbăscul şi a altor Berbeşti şi a unei... a lui Sofienii în cumpărăturile lui Dumitraşco păhamicul, să de pace lui Dumitraşco Stroici postelnicul să-şi stăpîniască Itrineştii dupre cum i-au | stăpînit moşu-său şi tată-său. Iar pentm zapisul lui Vasilie Bărbăscul, cel din vînzare, cerşindu-1 Iftimie să-l vază, dat-au samă Dumitraşco Stroici postelnicul cum zapisile Itrineştilor le-au dat moaşe-sa la 729 gineri-său Milescul sărdariul şi s-au prăpădit la dînsul, pribegind la muscali, arătînd şi diiata moaşă-sa în care scrie că li-au dat la Milescul fară voe ei, numai are a răspunde cu un izvod ci au rămas de la moşu-său. Deci, pentru aceasta domnie me am socotit, Iftimie să-i facă cârti di blăstăm, cum că izvodul acela i-au rămas de la moşu-său şi nici un chip de meşteşug că să înpresură moşie acestui om nu ştie, să rămîe Stroici om odihnit şi facînd carte, au priimit. Deci, di acmu să-şi ţie moşie cu pace şi această pîră să nu să mai pîrască piste carte domniii mele. Let 7242 <1739>, fevruarie 14 1552 504 r. Adecă eu Aniţa, giupîniasa lui Pavăl Rugină vel comis, fata lui Ionaşco armaşul, iar în cin călugăresc Isaie, neavînd cuconi, am socotit şi am dat danie sfinţii mănăstiri Suceviţii a me dreaptă moşie Broscăuţii şi Trăbujenii, cărei să hotărăsc cu tîrgul Dorohoiului, cu baltă cu peşte şi cu hălăşteie şi cu pomete şi cu tot vinitul acestor moşii care mai sus scriu. însă, pînă oi fi eu vie, să stăpînesc eu aceşti moşii ale mele care mai sus scriu, să le stăpînesc eu pînă oi fi eu vie, iară după moarte me, să fie a sfinţii mănăstiri Suceviţii moşie în veci. Iară întîmplîndu-mi-se moarte în ţară streină, atunce să vie călugării de la mănăstire Suceviţa la soţul meu, la Pavăl Rugină, să ia zapisele care scriu pe aceli moşii. Iară de s-ari întîmpla vrun zapis făcut de cineva cu numele meu după moarte me, să nu să criază, că eu din moşiile mele nu dau rudelor mele, nici rudelor lui comis
      , că aceste moşii care scriu mai sus li-am dat danie sfinţii mănăstiri Suceviţii, după moarte me să fie drepte moşii aceste în veci mănăstirii Suceviţii, după moarte me. Iară călugării să aibă a pomeni părinţii mei şi pe mătuşi-me Aniţa Ursăchioae şi pe mine şi cu soţul meu. Iară cine s-ari amesteca la această danie a me să o strice, din rudele mele, sau din rudele soţu-meu comisului, sau fietecine, să fie afurisit şi anaftima, var-anaftima de domnul Hristos şi de maica precista şi de 318 părinţi sfinţi care au 504 v. fost în Nechiie, să / fie parte cu Iuda şi cu trecletul Arie. Eu duhovnicul giupînesii Aniţii comisului am scris acest zapis, să fie de credinţe. > Iennonah Teofan ot mănăstire Putna 1716, meseta iunie 22 Aniţa Ruginoae vel comis 730 1553 505 r. Io Costandin Nicolai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele pentm acest om. anume Hristodor ce-au fost căpitan de levinţi, carile fiind om strein şi ni-au arătat hristov [sic] de milă ce-au avut şi de la domnie sa Gricore vodă. Şi pentm aceasta şi domnie me am făcut milă, fiind om strein, i-am dat această carte a domniii mele, ca, oriunde s-ar aşăza el in ţară, să-şi plătiască pecete lui singur de 105 parale şi in cislă cu nime să nu fie. Pentm aceasta, poroncim domnie me şi dumneavoastră boiari zlotaşi, văzînd carte domniii mele, să urmaţi poronca, să nu între în cislă cu nime; plătind singur pecete lui, altă supărare să n-aibă. Aceasta poroncim. Let 7250 <1741>, dechemvrie 23 1554 506 r. Pentm mănăstirile Sfîntului Mormînt \ Să ubo mi, Misail arhiepiscop, mitropolit Suceavschii i Lavrentie episcop Romanului i Ghedeon episcop Radaovschii i Varlaam episcop Huşchii, Antohi Jora vel logofăt, Ion Buhuş biv vel logofăt i Iordache Ruset vel vornic dolniei zemli i Lupul Bogdan vel vornic vişnii zemli i Lupul Costache hatman i pârcălab Suceavschii i Necolai Costin biv hatman i Manolache Ruset vel postelnic i Panaiote biv vel postelnic i Savin vel ban i Dimitrie Mavrodin vel păhamic i Ilie Cantacuzino biv vel păhamic i Ion Păladi vel vistiernic i Gheorghie Apostol biv vel vistiernic i Dumitraşco Răcoviţă vel comis i Ilie Catargiul biv vel comis i Ştefan Silioan vel medelnicer i Darie Donici vel clucer, Ion Sturza sărdar i Necolai Iane vel sulgear i Pavel Rugină vel jitnicer i Dumitrache vel armaş i Ştefan Luca vtori vistiernic i Costandin Costache treti logofăt i ini boleari ot dvor ego milosti gospodarschii. Facem ştire cu această scrisoare a noastră tuturor cui să cade a şti, de vreme ce Sfîntul şi de viaţă dătător Monnîntul domnului nostm Isus Hristos este maica tuturor sfintelor bisărici, n-au vrut Dumnezău cu alt mijloc să facă chivernisală sfintei bisărici, fară cît cu milostenie pravoslavnicilor creştini, pentm că şi sfinţii apostoli strînge milostenie şi încă din prea multe cetăţi şi sate au aşăzat orînduită milostenie ca să 506 v. margă la sfîntul Sion, care şi sfîntul şi fericitul Pavel / au numit-o blagoslovenie. Şi după aceie, moşii şi strămoşii noştri şi toţi pra- voslavnicii creştini şi mai ales de aceştie prefericiţii şi samodeijăţi înpăraţi şi luminaţi domni şi cinstiţi boiari cu multe feliuri de daruri şi cu xenodohii, adică, ca să de priimire streinilor şi cu alte multe milostenii au cinstit şi au slujit aceştii blagoslovite mitropoliei care este maica tuturor bisăricilor creştineşti. Iar în vremile aceste de apoi, lipsînd acii pravoslavnici înpăraţi carii era sprijinitori şi agiutători aceştii sfinte cetăţi, acmu dară, într-aceste vremi, cu vrere dumne-zăiască, corunindu-să luminaţi şi pravoslavnici domni într-a noastră ţară a Moldovii, aşijdire şi mulţi din cinstiţi boiari cu danii cu bani şi cu multe feliuri de lucruri au miluit şi cu mijlocul aceştie milostenie purure să înblînzăsc acele far de credinţă niamuri şi să biruesc vicleşugurile eriticilor şi să păzeşti casa Dumnezăului lui Iacov întriagă, cu toată plinirea ei, cum şi pînă acum să află şi este cunoscută biserica lui Hristos. Acmu dară, de la o samă de vreme, văzînd Dumnezău a o samă de oameni păcate, timplatu-s-au oşti de multe ori în părţile aceste, cît 507 r. cu greu au fost a să chivernisi lăcuitorii / acestui pămînt din moşiele lor şi aşa cu vinit la mare slăbăciune. Aşijdire şi mănăstirile a Sfîntului Mormînt, carile să află într-acest pămînt, într-acesta chip dinpreună au slăbit, cît să află acum pînă şi milostenie care merge la Sfîntul Mormînt din ţara noastră să lipsască. Şi aşa fiind, miluit-au Dumnezău de au vinit aicea sufletesc părintile nostru, prefericitul chir Dosoftei, patriarhul a sfinţii cetăţi Ierusalimului şi aflînd mănăstirile a Sfîntului Mormînt întru mare neputinţă, pentru căci bucate şi lucruri ce-au avut să află în datorii ca acele cît nu-i cu putinţă ca să să chivemisască. Şi iarăşi, cîte mănăstiri să află neîndatorite încă să lipsăsc de bucăţile lor, pentru căci au vîndut din bucate ce-au avut şi au dat în nevoile ţării. Vrut-au dară sfinţie sa ca să le îndrepteză şi să le aşeză după putinţă aceste sfinte mănăstiri a Sfîntului Mormînt, iar pentru mănăstirile ce sînt la munte, Bistriţa, Pobrata şi Tazlăul, carile s-au aflat lucrurile ce-au avut şi dobitoacile lor mai multe decît cînd s-au închinat la sfinţie sa patriarhul şi plătind datoriele şi nevoile carile au avut, după aceie iarăşi li-au lăsat sfinţie sa supt stăpînirea luminatului şi milostivului nostru domn Mihai Racoviţă voevod, ca să aibă toată chivemisala lor din poronca măriii sale lui vodă, precum au fost şi mai înainte vreme, de vreme ce părinţii a Sfîntului Mormînt, carii au fost egumeni pe la aceste sfinte mănăstiri de la munte, neputînd chivimisi 507 v. pentru multe / pricini a locului, s-au lăsat. Iar de acele 5 mănăstiri ce sînt aici în Iaşi şi o mănăstioară ce este la Gălaţi li-au oprit sfinţie sa părintile patriarhul ca să să ţie supt stăpînire Sfîntului Mormînt, precum 732 ; au fost şi mai înainte vreme, adică Galata, Bamovschie. Sfetii Sava. Cetăţuie, Bîmova şi Sfetii Gheorghie la Gălaţi. carile măcar că datorii ; n-au, iară încăşi în mare lipsă să află, din vreme ce ş-au vîndut buca- | tile şi au dat la nevoile ţării şi a vremilor carile sînt adiverite întm toţi. I Pentm aceie, mgîndu-să preafericitul părintele nostru patriarhul ; milostivului şi luminatului nostm domn Mihai Răcoviţă voevod, cum ; cu sfatul şi cu socotiala preosfmţitului mitropolitului şi a toţi episcopii a ţării noastre Moldovii, înpreună şi cu toţi boiarii, cu cii cu boirie, aşa şi mazilii, boiari carii sînt la ţară, ca să păzim cinste carii au avut strămoşii noştri cătră Sfîntul Mormînt şi să aflăm mijloc ca să le îndreptăm şi să le aşăzăm; şi din vreme că pohta sfinţiii sale socotind că este cu cale şi cu bună socotială, mărie sa vodă cu dragoste au priimit, înpreună cu noi cu toţi, adică cu noi smeritul mitropolitul ţării ! Moldovii şi cu toţi episcopii, aşijdire şi cu toţi boiarii, şi cu acii cu i boerie şi cu acii boieri mazili, carii sînt la ţară, socotit-am şi am aşăzat şi am adiverit care cum să cade şi precum place lui Dumnezău şi cu 508 r. dreptate, ca să aibă sfintile / mănăstiri a Sfîntului Mormînt cevaşi a ! uşurare la toate întîmplările vremilor, ori dispre Inpărăţie, ori dispre domnie, doară miluind Dumnezău să poată vini iară la statul lor cel dintăi. Socotitu-s-au dară şi s-au aşăzat pentm aceste pomenite şasă mănăstiri care s-au ales a Sfîntului Mormînt, domnie niciodată bani înprumut să nu ceae de la egumeni, nici mulţi, nici puţini, măcar la ce nevoe ar sosi pămîntul nostm şi mănăstirile aceste şi egumenii acestor 6 mănăstiri să aibă pace. A doao, de vreme ce mănăstirile sînt acum la multă slăbăciuni şi înnoindu-le sfinţia sa şi aducîndu-le la oarice aşăzare, să nu aibă a da mai mult dare la vistierie atunce fară cît s-au aşăzat acum: 40 de ughi Galata, 40 ughi Bamovschie, 6 ughi Sfetii Sava, 16 ughi Cetăţuie, 8 ughi Bîmova şi 12 ughi Sfetii Gheorghie la Gălaţi cîte într-un an. Şi acesta să fie pentm ca şi de s-ar mai înmulţi vinitul mănăstirilor şi bucăţile lor, să nu mai aibă a lua mai mult la visterie fară decît precum s-au aşăzat, că luîndu-să mai mult, va aduce mare pagubă Sfîntului Mormînt şi va fi greu păcat. Ce numai ce ar fi să margă la Sfîntul Mormînt, pentm cinste ţării noastre şi pentru ca vecinica pomenire noastră şi a părinţilor noştri. A trie, iarăşi pentm pomenitile mănăstiri şi pentm oaminii carii sînt 508 v. vecini a sfintelor / mănăstiri să aibă pumrea. fiind vecini ori într-un sat, ori în multe sate, fieştecare mănăstire de acestea: 56 de oameni Gălata, 41 de oamini Cetăţuie şi cu Hlincea, 9 oamini Bîmova. 43 oamini Bamovschie, la Şipote, 18 oamini tij Bamovschie, la Volcineţi. 733 77 liudi tij Bamovschie. la Toporăuţi, 3 oamini Sfetii Gheorghie ot Gălaţi. 9 oamini Sfeti Sava. Aflat-am şi pentm aceasta cu cale şi cu bună socotială. aceşti oamini acestor 6 mănăstiri pomenite să de visteriii de om cîte 2 ughi pol într-un an, însă aceşti bani să-i de de patm ori, pe ciferturi şi mănăstirile iar să de pe ciferturi. Aşijdire. aceste sfinte mănăstiri, avînd cîţiva vecini fugiţi prin multe locuri, deci, cînd vor vini vrunii de acie, să aibă egumenii a-i aduce la visterie şi să le ia pecetluituri şi după aceie să-i aşeză la satile lor şi să aibă a da şi acie ca şi cielalţi oamini, cîte doi ughi pol de om pi an. Şi osăbit de aceste, începînd unii a face rău obicei, de lua goştină de oi de la aceste sfinte mănăstiri a Sfîntului Mormînt, de care lucm de acmu înainte nici într-un chip aceasta să nu mai fie, ca să fie bucăţile sfintelor mănăstiri în pace de gorştină şi de altile, precum arată cinstirile cărţi a răpoosaţilor domni. Şi iarăşi, aceste sfinte mănăstiri carile sînt pomenite mai sus să aibă a lua de la aceşti pomeniţi oamini a mănăstirilor, fară de 509 r. nici o înpotrivire, / disetina de stupi şi gorştină de mascuri şi gorştină de oi. Aşijdire, într-acest pomenite sate a sfintelor mănăstiri, nici un fel de globnici sau giudecători să nu între, nici vornici, nici pârcălabi, nici alţi oameni domneşti, nici boireşti, nici să-i giudice, nici să-i globască, fară numai egumenii lor să le fie cercători şi giudecători, să certe pre cii vinovaţi, osăbit de să va întîmplă vro greşală mare, cum moarte de om, sau furtuşag, care să cuvine a să căuta cu Divanul domnesc, precum iarăşi arată cărţile acelor mai denainte domni. Aşijdire, iarăşi, dintr-aceste pomenite sate cai de olac sau podvozi sau alte angării ce ar fi pre altă ţară nimi să n-aibă a lua sau a supăra, ca să fie satile mănăstirilor în pace de toate aceste. Urmînd şi noi aşăzămînturii şi adiverinţii luminatului domnului nostm, fiind cu cale şi mai vîrtos s-au făcut cu socotiala şi cu sfatul nostm, aflat-am cu cale pentm aceste sfinte mănăstiri care scriu în cinstit uricul măriii sale domnului nostm, aceste numai să de mănăstirile şi oamenii mănăstirilor, iar nu mai mult, decît oamenii mănăstirilor cîte doi ughi pol de om într-un an şi de înpmmutare şi de gorştină şi de disetina să fie pumre de toate în pace şi niciodată, în veci, altă dare să nu aibă, nici mai mult, nici mai puţin. Şi oamenii mănăstirilor 509 v. mai mult de 2 ughi pol să nu de şi toate giudecăţile oaminilor / mănăstireşti să fie de la egumeni, iar altul nime să nu să amestice, nici vornicii, nici pârcălabi, nici podvodari, nici cai de olac, nici solarii, de toate aceste să fie în pace în toate vremile. 734 Şi încă, cu toată voe noastră pohtim cum că acest cisntit uric al măriii sale lui vodă să fie deplin întărit şi iarăşi această scrisoare a noastră să aibă adiverinţă de acmu şi pînă în veci, nici arhiereii cărei ne aflăm acunm, nici alţii carii vor fi după altă vreme, aşijdire şi noi boiarii cărei sîntem într-această fericită domnie a măriii sale lui vodă cu boirie şi boiarii mazili, de ţară, nici din niamul nostru, nidi cin ficiorii noştri, nici ficiorii ficiorilor noştri să n-aibă a strica, nici să afli pricini din tîmplările vremilor ca să clătiască a noastră aşăzare, ca să nu să strice mănăstirile a Sfîntului Mormînt şi va vini pe urmă ruşine şi păcat şi blăstăm spre ţara noastră şi spre noi spre toţi, căci şi noi, în această ,dată, în multe datorii şi greutăţi ne aflăm, iar încă şi pentm chivimisala sfintelor mănăstiri aşa am legat. Iar carii din boiari or vre să lepidi sau să clătiască, ori mult, ori puţîn, şi iarăşi, oaricarii din arhierei sau boiari, după aceste vremi, ar sfătui pre alţi domni, pentm acest uric a mănăstirilor a Sfîntului Mormînt şi pentm această plăcută 10 r. scrisoare a noastră, oricine s-ar ispiti a clăti, / sau ar strica, măcar cine ar fi, sau arhierei, sau boiari, sau din niamul nostm, sau din fiii noştri, ca nişte vrăjmaşi Sfîntului Mormînt şi întru tot necreştini şi far de frica lui Dumnezău, să fie neiertaţi şi afurisiţi de tată şi de fiiul şi de duhul sfînt şi blăstămat de 318 purtători de Dumnezău părinţi ce-au fost la Nicheie. Şi îngeml lui Dumnezău să-l goniască pe unii ca acie în toate zilile vieţii lor şi tot prilejul lor să fie ars în foc şi în cea mai săvîrşit, să fie anaftima şi trupeşti şi sufleteşte şi parte lor să fie cu acie ce-au răstignit pre domnul nostm Isus Hristos, în vecinică muncă, amin. U las, let 7213 <1704>, octomvrie 16 Pisai Axentie Misail mitropolit; Lavrentie episcop Romanului; Ghedeon episcop Radaoţchie; Varlaam episcop Huşii; Antohi Jora vel logofăt i Ion Buhuş biv vel logofăt i Iordache Ruset biv vel vistiernic şi cu toţi boiarii sînt iscăliţi, cîţi sînt scrişi mai sus1. 1 Original la Arh. St. Buc., Suluri, nr. 11; publicat, după Condica de faţă, de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 185-193; un document asemănător ca text, cu deosebiri la dată (12 septembrie) şi la sumele de ughi şi numărul de oameni, în Uricaml, voi. II, pp. 104-111. 1555 <1740, mai 20> 511 r. Io Grigore Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 735 înştiinţare facem tuturor cui să cade a şti, pentm Gheorghiţă ce-au fost spătar mare, ginirile lui Alixandm Buhuş ce-au fost hatman, carile au fost boiar mare şi pămintian a ţării Moldovii. Şi în vreme ce-au vinit Petm înpărat moschicesc cu oştile sale înpotriva preputemicilor stăpînilor noştri, la let 72<19>, fiind atunce domn ţării Moldovii /\ Dimitrie Cantimir şi hainindu-să de cătră puternica Inpărăţie, atunce şi Gheorghiţă spătariul, înpreună cu domnul său, s-au dus cu moscalii în ţara lor, unde şi pînă astăzi să află. Şi moşiele şi ţiganii săi ce-au avut aici în ţară, după obiceiul pămîntului, au rămas în sama domniei, din care moşii domnie sa Mihai vodă, la domnie a triie, facînd milă cu Luca vistiernicul, fiind om de casa domniei sale, i-au fost dat o moşie, un sat anume Petrişul şi zece sălaşă de ţigani, pentm o chizăşie ce-au fost Luca vistiernicul chizeş pentm Gheorghiţă spătar, pentm nişte bani, iar alte moşii şi ţigani au rămas toate în sama domniei pînă acum. Şi de vreme ce credincios boiariul nostm, Toader Carp biv vel medelnicer, fiind ginere lui Gheorghiţă spătar, avînd şi copii cu această 511 v. giupîniasă, fata lui Gheorghiţă spătar, aflîndu-să aice în ţară / şi mai vîrtos cu slujbă cătră domnie me şi dumnealui şi copiei săi şi mai ales în vreme cea de trebuinţă, cînd au vinit Minih feltmarşal cu oştile moschiceşti de au călcat pămîntul Moldovii, în anul let 7247, la care vreme acii mai mulţi ne-au părăsit şi s-au dizlupit di cătră slujba noastră, iar dumnealui cum şi fiei dumisale au arătat slujbă cu credinţă pînă la sfîrşit. Şi pentm a lor driaptă slujbă ce ni-au slujit şi osăbit că avînd şi mare prădăciune de cătră oştile moschiceşti şi mai vîrtos de cumnaţii săi, ficiorii lui Ghiorghiţă spătaml, carii slujind moscalilor şi viind şi ei cu oştile moschiceşti aicea, au mers la bejenie dumisale, în mănăstire în Golăie şi i-au luat tot ce-au avut; şi pentm aceasta dar, domnie me, socotind şi dreaptă slujba lor ce-au arătat cătră noi şi ace multă pagubă ce-au avut di cătră oştile moschiceşti şi di cătră cumnaţii săi, din osăbită mila noastră i-am miluit cu toate moşiele şi ţiganii ce-au fost a lui Ghiorghiţă spătaml aici în ţară, ca să fie toate a lui şi a cuconilor să-i ce s-au făcut cu fata lui Gheorghiţă spătaml, afară dintr-ace moşie Petrişul şi acele zece sălaşă de ţigani ce s-au fost dat de domnie 512 r. sa Mihai vodă acelui / boiar de mai sus numit, Luca vistiernicul, carile iarăşi de un domn fiind date, şi domnie me li-am lăsat să fie tot la stăpînire ficiorilor Lucăi vistiernicul, pe cum li s-au dat. Iar alte moşii şi ţigani să fie toate la stăpînire lor, după cum li s-au dat danie şi miluire de la noi şi nime alţii din niamul spătariului Ghiorghiţă să n-aibă triabă, far decît cum arătăm mai sus, toate aceste moşii, cu tot vinitul lor şi toţi ţiganii ce s-or afla a lui Ghiorghiţă spătaml, cari moşii şi 736 ţigani şi lui Ghiorghiţă spătarul i-au fost de zestre de la socră-sa Alixandra, fata lui Ureche, giupiniasa lui Alixandru Buhuş ce-au fost hatman, după cum li-am dat danie şi miluire acestui boiar şi fiilor săi, să le fie de la domnie me driaptă ocină şi moşie şi drepţi robi ţigani şi uric de miluire neclătit şi stătător in veci. Aşijdire şi după a noastră viaţă şi domnie...1 1 Copia documentului netenninată, deşi a rămas spaţiu nescris în josul paginii. Publicat integral de Gh. Ghibănescu, Surele şi izvoade, voi. IX, pp. 217-219, după care a fost stabilită data. 1556 513 r. Io Grigore Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. A înştiinţări facim tuturor cui să cadi a şti, de vreme ce sfintile mănăstiri şi bisărici, ce sint zidite de firiciţii domni şi de alţi iubitori de lăcaşuri dumnezăeşti, nu pot a să chivimisi fară mila domnilor şi mai vîrtos că însuşi Dumnezău, ziditoriul a toată făptură, aşa au tocmit pentru sfintile bisărici prin carile să săvîrşăsc sfintile rugi, să nu să chivimisască cu alt mijloc, fară numai cu milostenie pravoslavnicilor creştini; drept aceie dară, precum cu alte mănăstiri multe mile am făcut, cum arată hrisoavile noastre, socotit-am şi pentm sfînta Episcopie a Huşilor, care Episcopie şi mai dinainte vreme fiind şi mai slabă episcopii şi mai vîrtos că acum, în vremile acestor tulburări ce au fost, s-au întîmplat di s-au prădat de toate bucăţile şi de toate odejdiile bisăricii, de oştile ce s-au trecut pi acolo în sus şi în gios, fiind dmm mare, turci, tătari, căzaci şi alte limbi şi rămîind episcopie de tot, neputîndu-să chivimisi nici într-un chip, ca să să poată rădica să agiungă la stare ci să cade, am fost făcut domnie milă şi am întărit cu un hrisov al nostm, ca să aibă sfînta Episcopie a scuti o samă de bucate, să nu de nimic pe bucăţile acele, ca dintru acele bucate să facă agiutorinţă de chivimisală, să cuprindă cele trebuitoare. Dară acum ni-au jăluit sfinţie sa, cinstit părintile şi mgătoriul nostm, chir Teofil episcopul de Huşi, precum acel hrisov al nostm iarăşi, 513 v. acum, mai pe urmă, în trecutul an, / s-au robit de tătari, dinpreună şi cu alte ce-au fost mai rămas, di la mănăstire di la Brădiceşti. Şi rugîn-du-ni-să sfinţie sa părintile episcopul ca să nu rădicăm aceieşi milă ce-au fost avut Episcopie di la noi, ce ca să facem iar mila aceie. n-am îngăduit domnie mea a să părăsi mila noastră di asupra sfinţii epis- 737 copii. Şi ştiind noi că să află la mare lipsă întru toate cele trebuitoare, drept acee iarăşi m-am milostivit domnie mea cătră sfînta Episcopie şi iată că din osăbită mila noastră am dat acest hrisov cu carile să aibă a scuti purure la vreme văcăritului 100 vaci cu boi şi 30 cai cu iepe şi la vreme disetinii şi la goştină 500 matce di disetină şi 500 oi di gorştină, pe aceste bucate nici un ban să nu de, pentru că i-am ertat domnie mea ca să fie pentru chivimisala Episcopiei. Aşijdire şi pentm 9 liudi ce-ar afla sfinţie sa părintile episcopul oameni streini, fară bir şi fară gîlceavă, ca să fie posluşnici la Episcopie, iarăşi m-am milostivit domnie mea şi i-am ertat pre acii oameni, ca să aibă a da numai cîte 1 ughi la vreme hîrtiilor, iar cu alte să nu să supere, nici cu ciferturi, nici cu chile, nici cu boi înpărăteşti, nici cu ialoviţe, nici cu miere, nici cu unt, nici cu podvozi, nici cu conace, nici cu altă nici cu un fel, întm toate să aibă bună pace, pentru ca să fie numai de posluşanie sfintei Episcopii. Şi drept aceie, poroncim domnie şi dumilorvoastre boiari şi voî slujitori care veţi înbla ori cu ce fel di slujbe a domniii mele la 514 r. ţinutul / Fălciiului, toţi să aveţi a urma, că cine s-ar ispiti a-i face mai mult val peste carte domniii mele va fi de mare certare. Aşijdire şi după a noastră viaţă şi domnie, în urma noastră pre cine va milui Dumnezău cu domnie aceştii ţări, pohtim ca să nu să surpe mila ce-am făcut cu sfînta Episcopie, ci cu dragoste îi mgăm ca să aibă a da şi a milui şi a întări, pentm a lor vecinică pomenire. Aceasta scriem. Let 7249 <1740>, septemvrie 121 1 Original la Arh. St. Buc., mss. nr. 652, f. 27; publicat de Melchisedec, Cronica Huşilor şi a Episcopiei cu această denumire, Bucureşti, 1869, pp. 208-210 şi de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 219-221. 1557 515 v. Hrisov al dumisale Ilie Catargiul, pentm Fîntînelile*-*. Io Mihai Racoviţă voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facim ştire cu această carte a domniei mele tuturor cui să cade a şti, pentm jaloba a cinstit şi credincios boiariul nostm, dumnealui Ilie Catargiu vel logofăt, jeluind dumnealui de atîtea ori la Divanul domniii mele, pentm multă pagubă ce i s-au făcut di cătani la vreme răscoalii, la velet 7225, osăbit de alte pagube ce-au avut dumnealui dispre alte cătani di au jecuit casa dumisale de la Răcăciuni, de la 738 ţînutul Putnii, fiind aşăzat dumnealui acolo şi i-au mîncat mulţi stupi şi multe buţi cu vin i-au băut şi alte bucate ce-au mai avut i-au luat, din care jac şi curţile dumisale dintr-acel sat, cu toate damurile ce-au avut pe giur curţii i-au dat foc ei di li-au ars. Şi dintr-acele cătane fiind unii şi din căpităniele pămîntului căpitani cătanilor, căpitani pi cătane [sic], anume Ilie Conţăscul şi cu Ioniţă ficiorul lui Aslan cămăraşul, cărora nu le-ar fi căzut lor, numindu-să mai capiti şi pămînteni, a să volnici şi a jecui pi alţi peminteni şi casă boireşti, ce li s-ar fi căzut, ca unor peminteni, să apire pi alţi peminteni şi casăle boireşti şi să să fie ferit de lucruri rele. Dar ei mai vîrtos, fiind capiti cătanilor, îi îndemna şi îi trimitea di prăda pi peminteni şi casăli boireşti, din care peminteni şi casa boiariului nostru de mai sus numit la mare lipsă cu jacul lor au 516 r. adus-o, din care jac şi pradă în multă vreme / nu le va pune la loc di cîte s-au păgubit, şi din pagube ce-au avut, mai multe nu li ştie dumnealui dispri care tălhari di cătane i s-au făcut, că di ar fi putut şti, tot ar fi tras nedejde cu vreme că ş-ar fi întors cîte o samă di la dînşii ceva, cît socotind domnie înpreună cu tot sfatul nostm di i-am dat pi unii ca acie platinici acilora ci i-au păgubit. Şi dintru acea multă pagubă ci i s-au făcut dumisale s-au dovidit dinainte domniii mele că şi aceştie ci s-au numit mai sus, anume Ilie Conţăscul şi Ioniţă Aslan, cum i-au luat dumisale ei şi cu catanile di la stiagurile lor 12 grobi [sic] di pîini di la Răcăciuni şi 8 buţi di vin di la viele dumisale di la Orbeni, fară alte ci vor fi luat şi nu li-au putut dumnealui adiviri, dispri dînşii sînt luate, au di alt tălhari şi cît n-au putut rădica ei cu carîle ci adusesă ei să încarce pîinea, lăsînd gropile destupate, li-au jecuit alţii, cini cum au putut, osăbit di altă pîine ce-au luat alte cătane şi talhari di acie. Pentm care pîne şi alte bucate, trăgînd dumnealui vel logofătul pîră cu Ilie Conţăscul la Divan, întăi tăgăduind Conţăscul, iar mai pi urmă dovidind dumnealui vel logofătul şi el n-au putut să tăgăduiască, ce au spus drept că au mînat la pînea dumisale să o ia, numai au mînat înpreună cu dînsul şi Ioniţă Aslan, răspunzînd cum să le fie poroncit Vasilie Ceauml. Deci, domnie me, văzînd că şi Ilie Conţăscul nu tăgădueşti şi văzînd că şi dumnealui vel logofătul este mult păgubaş, am socotit şi m-am milostivit domnie me şi i-am dat satul lui Ioniţă Aslan, anume Fîntînelile, de la ţinutul Bacăului, pe apa Bistriţii, din sus di tîrgul 516 v. Bacăului, cu toate hotarăle acelui / sat, ca să-i fie driaptă ocină şi moşie dumisale şi cuconilor dumisale în veci, iar Ilie Conţăscul îşi va plăti parte sa osăbit di ci i-ar fi făcut pagubă dumisale. Căci Ioniţă Aslan nici cu atîta cu cît au fost tălhar şi cap cătanilor nu s-au îndis- 739 tulat, cu cît m-am fost milostivit domnie me di l-am ertat de greşala lui, însă paguba cît s-ar fi făcut să plătiască şi după ci au vinit în ţară, piste puţină vreme iar s-au făcut hain pămîntului ş-au fugit în Ţara Leşască, socotind că iar ar găsi vreme, ca un făcător di reli, şi va vini di a face stricăciuni pemintenilor din ţară. Drept acee, cînd ar vini el în ţară, să fie lipsit în veci di această moşie, căci ei, păgubind pe vel logofătul di pîini şi di alte bucate şi fiind mare scumpete di pîine, foametea ce-au dat Dumnezău într-acest pămînt, de au agiuns merţa di pîni 5 lei şi mai bini şi dumnealui au cumpărat pîine într-ast preţ casăi sale. Drept aceie, acel sat ce s-au numit mai sus, Fîntînelile, cu tot hotarul şi cu tot hotarul di pinpregiurul acelui sat, ca să-i fie de la domnie mea uric şi întăritură stătătoare în veci, pintru acea pagubă. Şi di s-ar fi şi făcut cuiva vro carte di la domnie pe pre acel sat Fîntînelile, să nu să ţie în samă înainte acestui uric a domniii mele. Şi pohtim şi pi alţi fraţi domni cari vor fi în urma noastră, ca să nu strice această aşăzare a noastră şi miluire, căci dumnealui ni-au slujit noî şi ţării cu dreptate şi cu credinţă slujbă, ci mai vîrtos pohtim ca să-i întărească, 517 r. pintru a sa / vecinică pominire, căci noi l-am miluit pri dumnealui cu acel sat Fîntînelile, că la vreme cea cumplită a răscoalii ni-au slujit. Iar cine ar surpa această aşăzare şi miluire a noastră să fie triclit şi blăstămat di domnul Dumnezău şi di maica pricista şi de 12 apostoli vărhovnici şi parte să aibă cu Iuda vînzătoriul di Hristos şi cu triclitul Arie şi în cea di apoi să fie anaftima şi ertare să nu afle ţi într-alt chip să nu fie. Aceasta am dat şi am întărit, ca să să ştie. U las, let 7227 <1718>, dichemvrie 10, tretago gospodstva. 1558 Alt ispisoc, tij di la Mihai vodă, din let 7231 <1723>, ghenarie 15, care scrie cum că mai pe urmă s-au mai sculat şi Ştefan Ruset ce-au fost vornic mare ş-au eşit la Divan cu Catargiul, cerşind satul Fîntînelile, arătînd că el încă ar fi avut pradă di moscali şi mai cu caii ar fi stă-1 stăpîniască dumnealui, căci este şi cumnat lui Aslan. Şi dovidindu-să că înblă rău, l-au dat rămas pe dumnealui răposatul Ştefan Ruset vornicul. 1559 Alt ispisoc, di la mărie sa Grigore vodă, din let 7249 <1741>, mai 28, întăritură iarăşi pi acest sat Fîntînelile, dumisale Vasile Ruset biv vel medelnicer. 740 517 v. Scrisorile mănăstirii Svetii Savei. 1560 £pewvic Monv\a fi(b£)*Co)£d, BoscGcte; mCm)aCq)ct(Y(o) 5 r(oc)n(o)Aap-b 3t»mak Mo^obckok .60^ npuMA^lu(t) ; npc/j n nP&A NaiiîHMM BC-AMU.H BOAtpH . ctc M3A6BNMK rJaiu , mm£ nori Ontica , H ItrdA C6 AMU,£ CTs NC1UI SOA’tpHW , Vm1> [ÂvirOpM-H CTOANMK eAf40 CJTfj(n)Ny J CeAO J y &OAOCT.M CopQCKtfKfc', Na Nwcxp# , Vro KSnMA non CjJ^hsa « EwAa&a ' ypMKopic^^a cro n Tpvi^eceT raAtp^)- Hno>k(&) r(o} C n Cer) &(a) HW CTaTBopHXOM u« 50KOV4 KClKO a 5VI SpQTHA IÂliropW€'- TciAŢlTa CTOAMKK W Cfe K"b^aK nviN^vi C.&A nanosvt CO^toAQ&l Btcntr yi koam m# ew# &paTMT niwt^K , a . onm vfr)w(n)-" WK ,a KOAM W£K€M £MS ' SpaTWT FIHN^H } a C&C MO-A6SNHK COn^LWA 5OK ^M'7' Mku,6N VI CMA6K /l CT» CHM AVlcToM NOUJilM ^bpXa TM H gFpdMMT£ CBfcd npq-5act CJTM(h)nK H 6iiiiiiţ3AENlMv Cb BtC-bM K3KOMCH SHW(€) n^CCTWMO npoTO>«^) NHKTO Cfe- N£ tfMwma£T1 VIAW 6aAOSaTVţ C. HA AHCTOM KOUJV1M . / ~prV . cn(cKAi'G) k= . 7“ n .. - -» ... H^pa LiîKO S.C-A AOr(c-);V>(£)T . 741 (Traducere) Eremie Moghila voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al ţării Moldovei. Iată au venit, înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri cei mari, acest rugător al nostru, anume popa Onciul, şi s-au pîrît de faţă cu boierul nostm, anume Gligorie stolnic, pentm o ocină, satul Măşcenii, în ţinutul Soroca, pe Nistm, pe care l-au cumpărat popa Onciul de la Bilava „uricariu“, pentm o sută treizeci de taleri. Deci domnia mea le-am făcut lor lege ca să întoarcă înapoi Gligorie Talpă stolnic şi cu Căzacul banii săi popii Onciul. Şi dacă îi va întoarce lui banii, ei să stăpînească singuri ocina, iar dacă nimeni nu-i va întoarce banii, acest mgător, Onciul, el să fie tare şi puternic, şi cu această carte a noastră, să stăpînească şi să-şi apere dreapta sa ocină şi cumpărătură, cu tot venitul, cum este scris mai sus. Pentm aceea, nimeni să nu se amestece sau să învăluiască înaintea acestei cărţi a noastre. 7113 <1605>, aprilie 27 Iuraşco vel logofăt1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. DXCI, doc. 1; publicat în Documente privind istoria României, A, Moldova, secolul XVII, voi. I, pp. 238-239 (în continuare se va cita DIR, A, Moldova). 1561 518 r. Eto mi Mărica şi. som-mea Ceacea, fetile Oluşcăi, nepoatele lui Copaci pârcălabul, mărturisim înşine pre noi cu acest zapis al nostm, cum noi de bună voe noastră, de nime asupriţi, nici nevoiţi, am vîndut a noastră driaptă moşie şi ocină, giumătate de sat de Larioneşti, ce este în ţinutul Sorocii, nepotului nostm, lui Gherasim fecioml Nastei surorii noastre, drept 150 taleri arginţi bătuţi şi ni-au dat tot bani gata acea 150 de taleri. Şi la această tocmală au fost oameni buni, slugi domneşti, anume Simion Avradin păhămicelul şi Drăgşan sulgerel şi Toadir frati-său, din Conceşti şi Berciul din Băbeşti şi Nechifor sulgeriul din Vicăuţi şi Ilie di acolo şi alţi oameni buni. <Şi> pre mai mare credinţa, ni-am pus şi noi peceţăle pre acest adivărat zapis al nostm. Şi eu Dumitm diiacul din Conceşti am scris acest zapis, să să ştie. 7118 <1608>, iunie 201 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CCCC, doc. 111; publicat în DIR, A, Moldova, secolul XVII, voi. II, p. 304. 742 1562 518 v. Se ubo mi Dumitraşco Ştifan vel logofăt i Ionaşco vel dvomic doinii zemli i Nicoară vel dvomic gomei zemli i Miron Bamovschii hetman i pârcălab Soceavschii i Lupul vtori logofăt i Cărstiian treti logofăt i Farmachi i Cujbă dvomici portoi, mărturisim cu acest zapis al nostm, cum au venit înainte noastră Gherasim Roşea şi frate-său Petre şi Gavril şi sora lui Marica, feciorii Gligăi Roşcăi din Conceşti. nepoţii lui Boeştian, de a lor bună voe, de nime nevoiţi, nici înpre-suraţi şi au vîndut a lor driaptă ocină şi moşie, un sat ce să chiamă Larioneştii, pre Nistru, în ţinutul Sorocii, fratelui nostm, dumisale giupînului Enache postelnicului, drept 600 de taleri de argint, din uric de moşie ce-au avut ei de la bătrînul Ştefan vodă. Deci Ianache postelnicul au plătit deplin acei bani ce sînt mai sus scrişi, <600>' de taleri, întru mînule lor, denaintea noastră. Deci noi, dacă am văzut de bună voe lor tocmală şi deplin plată, noi i-am făcut acest zapis, ca să-i fie dumisale de mărturie şi pre mai mare credinţă ni-am pus şi peceţăle. U las, let 7132 <1624>, aprilie 26 Dumitraşco Ştefan vel logofăt; Ionaşco vel vornic; Nicoară vel vornic; Gheanghe biv logofăt m-am tîmplat la această tocmală; Lupul logofăt2. 1 Loc alb. ■ Fotocopie, după original, la Biblioteca Academiei Române, Fotografii, pach. XXXII, doc. 43; publicat în DIR, A, Moldova, secolul XVII, voi. V, pp. 287-288. 1563 519, F(0)>k(£Vk,) H(n)A(0)cT(lW); * iOc}n{b)«Aap*fe> Ho/y^ascKcw , r(oc)p(0)£&T)s(cO mm nor- ap-*A*a €cmk Name etpwMS n not~&nnoms MaNtfÂSKK B6A!a*hm mvtnhk erg^JnpaBovo otn(u)n? m AaauTe n no-noMviAo&atMţe ax c’p mk ~p ^aauVe w nomhao&qnTc ot Grt- 743 hGti bniliA 8(o^EOACÎ } C6AO larOvKb^Wl/i M H DKCrtpMkm 3 trs Na iPgVT, H Cl> ' BpO^OSfe ^ MaÎmH I ' * £ -A Ch. SOAOTqWM pS5MV»K , M C£A© Pl’bluS^MM %TO Ma^ r 3 |/ 5GÂOCT LopCCK0V5} kTQ ?bZ. fiMW# ' mca^W CSAOB6 stiu& HcGK bdAHKG. «6THON M MjrS.EMA ju »"fe CSOM XVjKAiî NCTŞO. SV^&VSSjaAVîC/^ O. r(e)t.~ 1 / ţ ! ' ' / n(o}^(H)?-id Aqctoimaw .M.ornAd S(«)S£?AQ w ce MM'Ord h^ghcsct&o /vtxose vt KO^a^M C*r€cj>aNd &(o6}6HjvC! ^ 8cA nsAouik p.Q-4, Heheyi era. t£h . pd^H KaKO ecT SHfTI ot Nâc ^aauv\e M ncrr-QIspXA^N^ H UpHK V5 OTN^)m« tXx SHUi^) flî^CQNIî.M CGA0&1> Rîrom-tHHVt 14 BiainlO^HVt H .BvîCrt|3WH'iHM n Maiu^tim c> si>ceM ^xoa^Hj HsnopauieKMo £mh J— NHKOAHJHIH tia BbKii 8&tWW- H HN &.Q c£ &£ gMHliiCîCr npCfâ, CMH £\VtCTa*»1 MGtteMM. : CoH r(cc)n(o)^(vt)Hb 6ba£k . HWc ^ a^o ^ ^ pA& ^NoeHspYe) ko . ^AjEHMTpO^O I^Llet^aW 6e/v AOr(0)<3>(e)r. 744 (Traducerea) Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al ţării Moldovei. Iată domnia mea am dat şi am întărit credinciosului şi cinstitului nostm Manolache mare vameş dreapta sa ocină şi danie şi miluire, din uric de danie şi miluire de la Ştefan Tomşea voievod, satul Rogojenii şi Roşiacii şi Vistemicenii, care sînt pe Răut, şi cu vaduri de mori şi cu bălţi de peşte şi satul Măşcenii, care este deasupra Nistrului, în ţinutul Soroca, care aceste mai sus scrise sate au fost ale lui Isac Balica hatman şi le-a pierdut în viclenia sa, cînd s-a ridicat cu domnul lor, Costandin Moghilă voievod, şi cu multă mulţime de Ieşi şi cazaci asupra lui Ştefan voievod şi toţi au căzut sub sabia lui. Pentm aceea, să-i fie lui şi de la noi danie şi întărire şi uric şi ocină aceste mai sus scrise sate, Rogojenii şi Roşiiacii şi Vistemicenii şi Măşcenii, cu tot venitul, neclintit lui niciodată, în vecii vecilor. Şi altul să nu se amestece înaintea acestei cărţi a noastre. însuşi domnul a poruncit. în Iaşi, leato 7132 <1623>, noiemvrie 29 Dumitraşco Ştefan vel logofăt1 1 Traducere din anul 1794, la Arh. St. Iaşi, Epitropia Sf. Spiridon, Documente, pach. 27, doc. 12; publicată în DIR, A, Moldova, secolul XVII, voi. V, pp. 248-249. 1564 519 v. Io Vasile voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă, cum s-au pîrît de faţă înaintea domniii mele mgătoriul nostru egumenul de la Sfetii Sava cu Gherasim Roşea şi cu fratele lui Petre din Conceşti, pentm a patra parte de sat de Larioneşti, care parte au fost vîndută de Roşceşti lui Enache postelnicul şi apoi s-au aflat că este acea parte de ocină vîndută Balicăi. Deci, domnia mea şi cu tot sfatul domniii mele am socotit şi li-am făcut legi să dea Gherasim Roşea şi cu frati-său 100 de galbini rugătoriului nostm egumenului de Sfeti Sava şi li-am pus şi zi să dea acei bani la zi şi ziua li-au trecut şi banii n-au dat la zi. Pentru-aceie, dat-am cartea domniii mele rugătoriului nostru ce mai sus scriem, ca să fie tare şi puternic cu cartea domniii mele a opri a patra parte de ocină din Conceşti, din vatra satului şi din cîmp şi din ţarină şi din fînaţă şi cu tot venitul ce va fi pre acea parte şi pînă nu vor da Roşceşti loc de galbini egumenului de la Sfetii Sava. să nu aibă ei nici o triabă cu acea parte de ocină ce mai sus scriem. Iar cînd vor da Roşceştii acei bani deplin, cum mai sus scriem, egumenului, atunce să aibă ei triabă cu acea parte de ocină. Toe pişem gospodstva mi i nac ne budet i sam gospodină velei. U las, 7147 <163 8>, octomvrie 20 1 2 Gavril Mitriş vel logofăt 1 Corect, Măteiaş. 2 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CD, doc. 122; fotocopie după original la Bibi. Acad. Române, Fotografii, pach. XXXII, doc. 67; Publicat de Const. Velichi, Documente de Ia Constantinopol, voi. I, pp. 555-556, nr. 61. 1565 520 r. Io Evstatie Dabija voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică domnia mea facem ştire tuturor cui să cade a şti, pentru toate satili şi moşiile carele să vor afla în ţara domniii mele a Movileştilor şi a Balicăi hatmanului, care fiind aceste moşii după ce s-au stins casa Movileştilor ş-au perit şi Isac Balica de Ştefan vodă Tomşa, toate moşiile lor li-au dat Ştefan vodă Tomşa pre la mănăstiri şi pre la alţi streini ş-au fost date păr ce-au venit Radul vodă. Şi socotindu-să că este strîmbătate mare făcută de Ştefan vodă Tomşa, căci că Balica di-au avut vro greşală spre dînsul au plătit cu capul, iar n-au fost vinovaţi şi moşiile lui să fie la streini, ce au luat di au dat acele moşii la semenţie care au fost pe aceie vremi a Balicăi. Şi în zilile lui Vasile vodă s-au sculat cu toţii, rudile Balicăi, şi au dezbătut toate moşiiile aceste şi s-au înpărţit între sine ei, pînă ce-au venit în ţară şi altă semenţie a Balicăi şi a Movileştilor, rudă mai de aproape, Ileana fata lui Ion a Movilei, în zilele lui Gheorghie Ştefan vodă, cărie socotind semenţie aceie că este mai aproapi decît toţi aceie, căci că ei i-au fost nepoţi Movileştilor, iar ia este fata Movilei, au dat toati părţile ce facusă întru sine, toati moşiile aceste au dat pe mîna Ilenii, fata lui Ion Movila. Deci, acesta lucru fiind şi la ştirea domniii mele, socotit-am domnia mea cu tot sfatul nostru şi domnia mea încă am dat şi am întărit de la noi toate aceste moşii a Balicăi, carele sînt în izvod de la sămenţie Balicăi, iscălite şi scrisă de boierii cărei au ţinut mai înainte de dînsa. Pentru aceie, aceii moşii careli mai sus scrie, a Balicăi, care le spun şi în izvod, ca să fie şi de la domnia mea driaptă ocină şi moşie 746 520 v. / fetii lui Ion Movila, Ilenei, şi ficiorilor şi strănepoţilor lor şi a toată seminţie ei, neclătită nici dănăoară în veci. 5 " I ni da sia ni umişaet. U las, 7170 <1662>. ghenarie 311 1 Publicat de N. Iorga, Studii şi documente, voi. IV, pp. 272-273. 1566 Io Vasile voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică au venit înainte noastră şi înainte a lor noştri boieri moldoveni a mari şi a mici Avram şi frate-său Gheorghie şi sora lui Sofrana şi Ileana şi Acsana, feciorii lui Gavril Roşcăi şi Istrate ficiorul Măricăi şi Magda fata lui Todin şi Acsana fata lui Ionaşco a fraţilor lui Gavril şi alte rude a lor şi s-au pîrît de faţă înainte domniii mele cu rugătorii noştri călugării de la sfînta mănăstire de la Sfeti Sava, ce este în tîrg în Iaşi. Aşea au zis Avram şi Gheorghie şi alte rudi a lor, cum le înpresoară călugării părţile lor de ocină ce au ei la sat la Larioneşti, ce sînt în ţinutul Sorocii, cu nişte părţi de ocină ce au cumpărat răpă-osatul Enachi postelnicul de la unchiul lor, de la Gherasim şi de la Petrea. Iar rugătorii noştri ce mai sus scrişi, călugării de la Sfeti Sava, au arătat un zapis de mărturie de la Dumitraşco Ştefan marele logofăt şi de la Ionaşco marele dvomic şi de la Nicoriţă mareli dvomic şi de la Miron Bamovschii hatman şi de la Lupul al doile logofăt şi de la Cărstiian al trile logofăt şi de la Farmachi şi di la Cujbă vornicii de poartă şi di la alţi boeri de curţi. Scrie într-acel zapis cum au cumpărat Enachi postelnicul tot satul Larioneştii de la Gherasim Roşea şi de la frate-său Petrea şi de la Gavril tatul lui Avram ce mai sus scrişi şi di la sora lui Mărica, a îmii lui Istrate, drept 600 taleri bătuţi. Ş-au adus de faţă, înainte domniii mele, şi pre Gherasim şi pre Petrea, fraţii lui Gavril, 521 r. di-au / mărturisit ei cu sufletele lor, cum au vîndut acel sat, Larioneştii, tot, postelnicului Enachi, toţi fraţii, ş-au înpărţit acei bani ce mai sus scrişi, 600 taleri bătuţi, frăţeşti. Intr-aceie, domnia mea şi cu tot sfatul domniii mele giudecatu-i-am pre dînşii pre direptul, după lege ţării şi aşe li-am aflat lor lege. ca să n-aibă Avram şi Gheorghie şi sora lor Sofrana şi Ilina şi Acsan. feciorii lui Gavril Roşcăi, şi Istrate ficiorul Măricăi şi Magda fata lui Toduţ şi alte rudi a lor nici o triabă la sat la Larioneşti ş-au rămas din toată lege noastră a ţării, iar rugătorii noştri, călugării de la sfînta 747 mănăstire de la Sfeti Sava s-au îndreptat şi ş-au pus hierîie 12 taleri în visteriul domniii mele. Pentm aceie, de acmu înainte să hie acel sat, Larioneştii, a sfintei mănăstiri, a Sfetii Savei, driaptă ocină şi moşie, cu tot locul şi cu tot venitul şi de acmu înainte să nu să mai pîrască această pîră nici odănăoară, în veci. U las, let 7158 <1650, avgust 18 Toderaşco vel logofăt1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. DXCI, doc. 40. 1567 Io Gheorghie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică au venit înainte noastră şi a boiarilor noştri mari şi mici boierinul nostm Miron Costin, nepotul Balicăi hatmanul, cu mgătorii noştri egumănul şi cu tot săboml de la sfînta mănăstire Sfetii Sava din tîrg din Iaşi, zîcînd boierinul nostm Miron Costin sulger cum îi ţin rugătorii noştri, călugării de la Sfetii Sava, giumătate de sat de Larioneşti, ce este la ţinutul Sorocei, pre apa Nistmlui, partea unchiu-său 521 v. Balicăi hatmanul, cu alte părţi / ce-au fost cumpărat Enachi postelnicul, înpresoară şi acea parte a Balicăi. Iar călugării de la Sfetii Sava aşe au dat sama înainte noastră, cum acel sat l-au dat svintii mănăstiri Enachi postelnicul, iar lui Enachi i-au fost driaptă cumpărătură de la Gherasim Roşea şi frate-său Petre şi Gavril şi sora lor Măriia, feciorii Gligăi Roşcăi de Conceşti, nepoţii lui Boeştean, cum au arătat înainte noastră şi zapis făcut dinaintea lui Dumitraşco Ştefan ce-au fost logofăt mare şi Ionaşco ce-au fost dvomic mare şi Necoară vornicul de Ţara de Sus şi Bamovschii hatman şi Lupul logofăt al doile şi Cărstiian logofăt al triile şi alţi boieri mulţi care s-au prelejit atuncea într-aceie tocmală. Deci, domnia mea şi cu tot sfatul nostm am aflat cum acel sat Larioneştii au fost driaptă cumpărătură lui Enachi postelnicul pentm a lui drepţi agonisiţi bani, iar Balica hatmanul n-au avut nici o treabă, ce, undi ş-au dat banii să margă Miron sulgeriul, să-i ia de la acei oameni. Iar mgătorii noştri să-şi ţie satul cu tot venitul, pentm căci s-au îndreptat înainte noastră şi ş-au pus fierăe după obiceiul ţării, iar Miron Costin au rămas din toată lege, de această pîră să nu să mai pîrască în veci. U las, let 7165 <1657>, mai 261 1 Publicat parţial de N. Iorga, Studii şi documente, voi. IV, p. 270. 748 1568 522 r. Io Duca voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă domnia mea bine vrînd, cu a noastră bună vrere, cinstită şi luminată inimă şi de la tot al nostru suflet şi cu agiutoriul lui Dumnezău, rîvnind lucrurilor celor bune altor domni ce-au fost mai înainte de noi, ce-au miluit ş-au dat pentru mîntuirea călii care cercînd să o aflăm a vecilor nefurată să o aflăm bogăţire, într-acesta chip am rugat şi noi pre milostivul Dumnezău, domnul nostru Isus Hristos şi pre a lui preacisntită şi nevinovată maică, ca să avem mîntuire a stepeniii celii dumnezăeşti aflare, cum singur Dumnezăul nostru zice, „Ferice de cei milostivi, că aceia miluiţi vor fi“. Şi alta, arzind inima cu foc di la Dumnezău, m-am milostivit şi am miluit sfînta mănăstire Sfetii Sava de la Ierusalim, unde este hramul Adormirea Precistii, cu un sat anume Larioneştii, ce sînt la ţinutul Sorocei, care sat au fost al boiarinului nostru Enachi ce-au fost postelnic mare. Pentru aceie şi domnia mea am lăsat acel sat sfintei mănăstiri care mai sus scriem, pentru ce-au fost cu miluirea şi de la alţi domni care au fost mai înainte de noi, aşijdirea şi de la noi am făcut această întăritură de danie pre acesta sat care mai sus este scris, anume Larioneştii, ca să fie şi de la noi întăritură svintei mănăstiri cu tot venitul. Şi să fie în pace de lucrul domniii mele şi de sulgiu şi de iliş şi de gorştină de oi şi de desetină de stupi şi de gorştină de mascuri şi de şugubini şi de camănă mare şi mică şi de bezmăn, numai să aibă a da dănăoară într-un an dajde birului cîte... Aşijdirea şi voi pârcălabi de acel ţinut şi globnici şi olăcari şi podvodari şi deşugubinari, nime întru nimică să nu-i învăluiţi, nici pecetluit să nu le ceriţi de la dînşii. 522 v. Iar după a noastră / viaţă şi domnie, pre cine va alege Dumnezău să fie domn într-a noastră tară a Moldovei, din feciorii noştri, sau dintr-a noastră rudă, ca să fie neclătită a noastră danie şi întăritură şi miluire, precum au fost şi de la alţi domni ce-au fost mainte de noi. Iar carii s-ar ispiti să strice danie şi tocmirea noastră, acela să fie ruşinat înainte înfricoşatului giudeţ de la Hristos adevăr. U las, let 7180 <1672>, martie 181 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. DCXXIV, doc. 15. 1569 523 r. înpărţala satilor Balicăi între rude, care s-au făcut în zilele măriii sale Vasilie vodă, la let 7150 <1642>. 749 - Partea lui Voruntar: Căcăcinii la Hîrlău, Fircenii la Dorohoi, Roşinţii la Hotin, parte din Birbuscani la Soroca, Florenii, o parte din Stoicani, parte din Pojoreni, Bahrineştii, Iurcenii, Mărtienii, Muntenii. Vel vornic i Pavăl Bucium. - Parte lui Savin: Căcăcenii la Soroca, Buginii, Pătpălacii, Zmulgenii la Soroca, Răbăeştii, Piroşcenii la Răut, parte din Unchiteşti, Pojogenii, Scoborcenii la Soroca, Vlăşăneştii. - Partea Nastasiei: Verbova să Vasiliuţii, Radomireştii, parte din Rugujăşti, giumătate di sat di Surda, Cîrpiţii, Socii, giumătate de sat de Căunăreşti, Răspopenii, Stîlpicenii, Oprişenii la Soroca. Buhuş vel medelnicer. - Parte Irinii: Concenii să Volcineţii, giumătate de sat de Bătcieşti 523 v. la Tecuci / nişti părţi din Crincicăuţi, giumătate de sat de Storceni, Rogojenii pre Răut, Cucueţii tij, Tăistrănii tij, Floreştii tij, giumătate de sat de Răşcani pre Răut, Ivancăuţii. Parte lui Ştefan: Miclăuşenii la Dorohoi, Mătienii la Hîrlău, Sălişul de Sus, parte din Adăşeni, Mărculeştii pe Răut, Murgăcenii, Gugiumăneştii, Godineştii la Cernăuţi, parte din Cupriianca. Vel ceaşnic1. 1 în Condică, documentul este copiat parţial şi cu greşeli. Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. MDLXXVI, doc. 41. 524 v. Cărţi vechi de pricini şi de rămas. 1570 Pentru pîra popii lui Ion cu episcopul*'1. Pîra episcopului ot Huşi cu popa Ion*l Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facim ştire cu această carte a domniii mele, precum au vinit înaintea domniii mele acest preut, anume Ioan ot Podoleni, şi ne-au jeluit zîcînd că au căzut tată-său, Savva călugărul, într-o năpaste de curvie, năpăstuindu-1 un om, anume Sîrghie, iar din Podoleni, zîcînd el că s-au apucat Sava călugărul de o fată a lui şi au răpit-o. Şi vrînd Sîrghie ca să-l ducă pe Sava să-l dei în mîna episcopului de Huşi, să-i facă pediapsă, iar preutul acesta, măcară că Sîrghie nu ave nici o dovadă asupra călugărului, dar încăşi au stătut după Sîrghie ca să tacă mulcum, să nu mai scoată în oameni ocară tatîni-său şi i-au dat şi 55 750 lei de la sîne, bani gata, de care bani nici Sîrghie. fiind faţă. n-au tăgăduit că nu i-au luat. Dar apoi, peste o săptămînă, iarăşi Sîrghie s-au sculat ş-au dat ştire la sfinţie sa părinteli episcopul de Huşi chir Teofil şi episcopul au apucat pe preutul acesta de i-au dat în mînă pe tată-său, Sava călugărul, ş-au tras călugăml multă pediapsă şi supărare, pur-tîndu-1 la giudecata episcopului de Huşi şi aici, la giudecata Mitropoliei. Şi pentm Năpastea aceasta a tătîni-său i-au luat lui episcopul de Huşi un cal de 50 lei şi sfinţia sa părintile chir Antonie mitropolitul 46 matce şi 20 ocă de ceară şi altile şi Mărdare cluceml i-au luat 27 vedre vin, aceste toate li-au dat gloabă. Dar pe urmă, viind gîlceava aceasta şi pînă la urechile domniei mele, domnie mea am trimis ş-am adus faţă pe Sîrghie şi pe călugăr şi pe cii carii i-au arătat Sîrghie că-i sînt marturi şi au văzut cu ochii că ar fi răpit călugăml pe fata lui Sîrghie şi i-am scos şi la Divan, înainte domniii mele. Şi luîndu-le sama înpreună cu toţi boiarii cii mari, măcară că mărturii ce-au arătat Sîrghie cum ar hi văzut cu ochii, luîndu-le sama, nu s-au putut găsi de la dînşii nici un temei de dovadă 525 r. cum că ar hi văzut cu ochii, ce aşa, / pe nişte semne, dar încăşi cu toate acelea s-au cunoscut că călugăml Sava cu voe fetii au făcut pricină de curvie, iar nu cu sila, de vreme că casa lui Sîrghie de a călugărului au fost de departe una de alta cît ar arunca un om cu băţul o dată şi vreme aceie cînd s-ar fi răpit fata au zis fata că i s-au făcut zua, mergînd ia la rîşniţă şi după fapta călugărului ş-au luat plata cu bătae şi cu pediapsă de închisoare. Dar apoi, jeluindu-să preutul acesta că el la fapta tătîni-său n-au fost amesticat, iar a prăda s-au prădat pe dînsul de toate acestea mai sus arătate, domnie mea aşa am găsit dreptatea preutului acestuie, că toate ce-au luat de la dînsul părintile mitropolitul şi episcopul de Huşi şi Mărdarie cluceml, cum şi Sîrghie acii 55 lei, cu mare nedreptate li-au luat şi este drept să i le întoarcă înapoi, iarăşi în mîna popii. Ş-am giudecat cu dreptate, hotărînd giudecata să aibă a-i da sfinţie sa părintile mitropolitul stupii şi ceara ce i-au luat şi alte mărunţuşuri şi episcopul de Huşi calul ce i-au luat, ori preţul calului şi Mărdarie cluceml vinul ce i-au luat, cum şi Sîrghie acei 55 lei ce i-au luat înpăcăciune, din vreme că s-au dovidit cu bună dovadă că întăi el au priimit înpăcăciune şi apoi iarăşi el au dat ştire la episcopie, de s-au tras atîta gîlceavă. Şi pe giudecata ce-am făcut, am dat şi această carte a domniei mele la mîna popii lui Ion, de rămas pe Sîrghie şi ca să-şi ia toate de cîte s-au prăpădit şi această pîră să nu să mai pîrască peste cartea domniei mele. Let 7247 <1739>. iunie 17 1571 [F.D.] <1739, după iunie - 1741, septembrie 3> Mărturie de giudecata soborului, pentru preţul calului popei, ce-au rămas să întoarcă episcopul -1. Nechifor mitropolitul Moldovii, dinpreună şi cu ai noştri iubiţi fii sufleteşti, dumnealui Sandul Sturza vel logofăt şi cu dumnealui Ion Neculce biv vel vornic, precum au avut giudecată înainte noastră fratile chir Teofil episcopul Huşilor cu popa Ioan ot Podoleni, pentru 525 v. un cal ce-au fost / luat episcopul popii lui Ion, pentru o greşală a tătîni-său. Şi tînplîndu-să de au murit calul, pe urmă au dat popa Ion jalobă măriii sale Grigorie vodă, jeluind cum că calul este drept a lui, nu a tătîni-său şi cum că calul ar fi fost de preţ ca 50 lei. şi pe jaloba popii au plinit de la episcopie 4 boi, care i-au şi preţuit 50 lei. Deci, acum dînd şi fratile episcopul...1 1 în Condică, documentul se opreşte aici. 1572 526 r. Carte măriii sale Grigorie voievod, din vălet 7240 <1732>. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti, că iată al nostru cinstit şi credincios boieri, dumnealui Iordache Cantacuzino vel spatar ni-au arătat carte de la domnie sa Mihai vodă Răcoviţă, pentru o crîcimi ce va ave dumnealui vel spatarul aice în tîrg, în Eşi, ca să fie scutitî de camănă, de cepărit, de bezmăn, de branişte, de loc agest şi di buor şi di pecete agească şi di alte angării de toate cîte ş-ar fi pe alte crîcime, de toate să fie scutitî. Aşijdire şi domnie mea m-am milostivit şi asemenea i-am înnoit această milă şi cu osăbită carte noastră, ca să fie scutitî această crîcimă a dumisale de toate aceste scrise mai sus, nime întru nimică să nu o supere. Simion Cheşco uricar pisai. 1573 527 v. 1. Io Costandin Neculae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. După dovidire să să scoată la niamuri, după cum s-au hotărît. Let 7250 <1742>, fevruarie 4 . 752 Aflînd cu adivărul, am dat această mărturie. Fi iu): Andrei Balşo biv vtori spatar, [la] Mihai Racoviţă vodă. let 7227. Tatăl: Vasile Balşă, vtori logofăt, [la] Antiohie vodă. let 7213. Moşul: Ionaşco Balş vel vornic, [la] Anton Ruset vodă. let 7185. Sandul Sturza vel logofăt; Ion Neculce biv vornic: Alistarho ban: Toader Păladi vel vistiernic; Costache Razul vornic1. Documentele nr. 1573-1599, numerotate în Condică 1-27 (cu omisiunea numărului 15, iar ultimul nenumerotat), reproduc, aşa cum s-a constatat pentru documentele nr. 1574, 1578 şi 1588, formularul originalelor, în care, după întăritură domnească şi textul adeveririi de cătră boieri, pe un rînd sînt scrisc rubricile: „fiiul". „tatăl“, „moşul“ şi „dovada domnilor”. Sub titlurile primelor trei rubrici sînt trccute. în trepte spre josul paginii, numele persoanelor, iar în rubrica a patra, în dreptul numelor tatălui şi bunicului, sînt scrişi domnitorii şi anii la care respectivii au avut boieria menţionată. Treptat, copistul a simplificat formularul de transcriere a documentelor acestora în Condică. Pentru uşurinţa reproducerii şi pentru economie de spaţiu, am modificat aşezarea primelor trei rubrici din formularul documentelor, scriindu-le de sus în jos. în partea stîngă, iar datele din ultima rubrică sînt trecute în dreptul persoanelor respective. 1574 r. 2. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. După dovidire, să scoată la niamuri, după cum s-au hotărît. Fevruarie <4>, let 7250 <1742> Aflînd cu adivărul, am dat această mărturie. Fiiul: Toader Buhuş. Tatăl: Neculai Buhuş vel armaş, [la] Costantin Duca vodă. let 7211. Moşul: Sandul Buhuş hatman, [la] Duca vodă. let 7174. vel logodăt; Costache Razul vel vornic; Alistarho ban; Toader Pălade vel vistiernic1 1 Original, cu formularul descris în nota precedentă, la Arh. St. Buc.. Documente istoricc. pach. XLVII. doc. 1S5. cu data de 4 februarie 1742. 1575 3. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Let 7250 <1742>, ghenarie 26 Fiei: Gheorghiţă Crucerescul sin Antioh i Cîrstea sin ego i Costandin sin ego i Antiohe postelnic tij. Tatăl: Neculai Antiohie vel şătrar, la Costantin Cantimir, la let 7199 i vel clucer [la] Costantin Duca vodă, let 7201. vel Logofăt; I Cantacuzino vel vornic; Iordache Ruset vel vornic; vel vistiernic; Ştefan Ruset vel păhamic; Ion Neculce biv vornic; Alistarho vel ban. 1576 528 v. 4. Io Costandin Niculae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. După dovidire, să să scoată la niamuri, după cum s-au hotărît. Let 7250 <1742>, fevmarie 4 Aflînd cu adivăml, am dat această mărturie. Fiiul: Gavril Miclescul <şi> Gheorghie brat ego. Tatăl: Vasilie vel jitnicer [la] Costandin Duca vodă, let 7000 [!] Moşul: Grigorie vel păhamic. vel logofăt; Costache Razul vel vornic; Ion Neculce biv vornic; Alistarho ban; Toader Păladi vel vistiernic. 1577 5. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dovidindu-să aceştie mai gios numiţi din neam boeresc, să să scoaţă de la dajde şi să să pue la rîndul boierilor. Ghenarie 26, let 7250 <1742> Fiiul: Ilie Zmîcilă. Tatăl: Grigorie treti spatar, [la] Antioh vodă, 7215. Moşul: Savin vel ban, [la] Costandin Duca vodă, let 7211. Sturza vel logofăt; Iordache Ruset vornic; Iordache Cantacuzino vornic; Ion Neculce biv vornic; Alistarho vel ban; Toader Palade vel vistiernic; Ştefan Ruset vel păhamic. 754 1578 r. 6. Io Costandin Neculai voievoda. Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Ghenarie 26. let 7250 <1742> Fiiul: Ilie Zmîcilă. Tatăl: sîn Grigorie treti spatar, la Antiohie vodă, let 7215. Moşul: nepot Savin vel ban, la Costandin Duca voievod. 7211. vel logofăt; Iordache Cantacuzino vornic: Ion Neculce biv vornic; Alistarho vel ban; vel vistiernic: Ştefan Ruset vel păhamic; Iordache Ruset vel vornic1. 1 Original la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CXLV, doc. 100. cu data de 27 ianuarie 1742. Deşi este vorba de aceeaşi persoană ca în doc. nr. 1577. în originalul citat se arată că este scos „la neamuri". 1579 7. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Ghenarie 26, let 7250 <1742> Fiiul: Neculai Brăescul postelnic. Tatăl: Solomon Brăescul vel medelnicer, la Antiohie vodă. let 7215. Moşul: nepot Gavril Brăescul vel stolnic. vel logofăt; Iordache Ruset vel vornic: Ion Neculce biv vornic; Alistarho vel ban; vel vistiernic: Ştefan Ruset vel păhamic; I Can vornic. 1580 8. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Let 7250 <1742>, ghenarie 26 Fiiul: Costandin Ciudin vel medelnicer. Tatăl: Vasilie Ciudin postelnic, la Dumitraşco Cantimir vodă. la let 7219. Moş: Gheorghiţă Ciudin vel stolnic. Duca vodă. 7211. vel logofăt; Iordache Ruset vel vornic: Ion Neculce biv vornic; Alistarho vel ban: l Can vornic; Ştefan Rusăt vel păhamic: vel vistiernic. 1581 529 v. 9. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Ghenarie 26, let 7250 <1742> Fiiul: Ion Başătă vătav za stol. Tatăl: sin Pătraşco Başotă vel stolnic, Grigore Ghica vodă, 7250 Moş: nepot Zosîn Başotă hatman. vel logofăt; Iordache Ruset vel vornic; Alistarho ban; Ion Neculce biv vornic; I Can vornic; vel vistiernic; Ştefan Ruset vel păhamic. 1582 10. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. <26> ghenarie, 7250 <1742> Ficiorii: Lupul Crupenschie vel pitar, Grigorie biv vel păhamic brat ego, Vasilie postelnic brat ego. Tatăl: sînovii Sandul vel medelnicer. vel logofăt; Iordache Cantacuzino vel vornic; Iordache Ruset vel vornic; Alistarho ban; Ion Neculce vornic; vel vistiernic; Ştefan Ruset păhamic. 1583 11. Io Costandin Niculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Ghenarie 26, let 7250 <1742> Fecioml: Gheorghie Canano postelnic. Tatăl: sin Costantin vel căminar. vel logofăt; I Can vel vomic; Iordache Ruset vel vornic; Alistarho ban; Ion Neculce vornic; Ştefan Ruset păhamic; vel vistiernic. 1584 530 r. 12. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Let 7250 <1742>, Ficiorii: Toader Darie, Vasilache brat ego. 756 Tatăl: sînovii Mihălache Darie. Moşul: Darie vel spatar, Alixandru Iliaş vodă, 7175. Dovadă de la Grigori Ghica vodă, că este ficior lui Darie, let 7249. vel logofăt; Iordache Ruset vel vornic; Alistarho ban; Ion Neculce biv vornic; Toader Păladi vel vistiernic. 1585 <13.> Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. <26> ghenarie, let 7250 <1742> Fiiul: Costandin Săvinel. Tatăl: sîn Iordache Săvinel. Moşul: Nepot lui Ştefan vel păhamic, Istratie Dabija vodă, let 7173. vel logofăt; Iordache Ruset vel vornic; Toader Păladi vel vistiernic; Alistarho ban; Ion Neculce vornic; Ştefan Ruset păhamic. 1586 14. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Let 7250 <1742>, ghenarie ^O Feciorii: Toader postelnic Cuzea, Velicico brat ego Cuze, i Ion sin Miron vnuc Cuzea. Tatăl: sînovi Dumitraşco Cuzea vel spatar, Neculai Mavrocordat, let 7218. vel logofăt; Ion Neculce vel vornic; Iordache Ruset vel vornic; Alistarho ban; Ştefan Ruset păhamic; Toader Păladi vel vistiernic. 1587 530 v. 16. [!] Io Costandin Niculae voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Ghenadie 30, let 7250 <1742> Fiiul: Ion Bojoren vornic Cîmpulung, Iordache brat ego. 757 Tatăl: sîn Chiriac capichihae. Moşul: vînuc Cîrste vel vornic de Ţara de Gios, Irimie Movila vodă, let 7108. vel logofăt; Ion Neculce vel vornic; Alistarho vel ban; Toader Pălade vel vistiernic. 1588 17. Io Costandin Niculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Ghenarie 30, let 7250 <1742> Feciori: Toader Bujorean, Lupul brat ego. Tatăl: sînovi Pavel Bujorean vel sluger, Mihai vodă, let 7217. Moşul: vnuc Cîrste vel vornic, Irimie Moghila vodă, 7108. vel logofăt; Ion Neculce biv vornic; Alistarho ban1. 1 Original la Arh. St. Buc., 'Documente istorice, pach. IX, doc. 54, în care lipsesc datele de la „dovada domnilor14 pentru vornicul Cîrste . 1589 18. Io Costandin Niculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Let 7250 <1742>, ghenarie <30> Fiiul: Enache vameş i Costantin brat ego. Tatăl: sînovi Dumitraşco vel sulger, Costandin Duca vodă, 7198. vel logofăt; Ion Neculce vornic; Iordache Ruset vel vornic; Toader Păladi vel vistiernic; Alistarho ban; Ştefan Ruset vel păhamic. 1590 531 r. 19. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Ghenarie 30, let 7250 <1742> Fiii: Sandul Jora, Mihalache brat ego. Tatăl: Grigorie Jora vel vistiernic, Neculai Mavrocordat vodă, 7220. 758 Moş: Costandin Jora vel clucer, la Gheorghe Duca vodă, let 7187. vel logofăt; Alistarho vel ban; Toader Pălade vel vistiernic; Ştefan Ruset păhamic; Ion Neculce biv vornic. 1591 20. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Fiiul: Sandul Darie, Darie brat ego. Tatăl: sin Iancul vtori postelnic. Moşul: Darie vel spatar, Alixandm Iliaş vodă, let 7175. vel logofăt; Iordache Ruset vel vornic; I Can vel vornic; Alistarho vel ban; Ion Neculce vornic; Toader Pălade vel vistiernic; Ştefan Ruset păhamic. 1592 21. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Ghenarie 30, let 7250 <1742> Ficior: Andrei Prăjăscul. Tatăl: sîn Ştefan Prăjăscul clucer, Costandin Duca vodă, 7209. Moşul: nepot Toader Prăjăscul vel clucer, Istrati Dabija vodă, 7173. vel logofăt; Iordache Ruset vel vornic; I Can vel vornic; Alistarho ban; Ştefan Ruset vel păhamic; Ion Neculce biv vornic; Toader Palade vel vistiernic. 1593 531 v. 22. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Fevmarie 11, <1742> Fiiul: Grigore Moţoc i Neculai sîn ego. Tatăl: sîn Ilie Moţoc vel medelncier, Duca vodă, 7180. Ion Neculce biv vornic; Toader Păladi vel vistiernic. 759 1594 23. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. <30> ghenarie, let 7250 <1742> Fiiul: Cîrstea Iamandi biv vel păhamic i Ioniţă Iamandi, brat ego, treti postelnic i Ştefan Iamandi postelnic. Tatăl: sîn Iamandi vel medelnicer, Mihai vodă, la let 7227, i vel clucer Neculai Mavrocordat, 7224. vel logofăt; Iordache Ruset vel vornic; Ion Neculce biv vornic; Alistarho ban; I Can vornic; Ştefan Ruset vel paharnic; Toader Păladi vel vistiernic. 1595 24. Io Costandin Neculai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Ghenarie 30, let 7250 <1742> Fiiul: Dumitraşco Stroici. Tatăl: Stroe vtori spatar, Costandin Duca vodă, 7209. Moşul: Dumitraşco Zmîcila vel păhamic, Antonie Ruset vodă, let 7184. vel logofăt; Iordache Ruset vel vornic; Ion Neculce biv vornic; Alistarho vel ban; Toader Păladi vel vistiernic; I Can biv vornic; Ştefan Rusăt vel păhamic. 1596 532 r. 25. Io Costandin Necolai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. După dovedire, să să scoată la mazili, şi cu ţara să nu fie, ce să să scoată la aleşi. Let 7250 <1742>, iulie 20 Moşul: Cracalie, staroste numai, Eremia vodă, 7113, iulie 7. Tatăl: ... Fiiul: Vasilie Cracalie, numai căpitan za bărani, să brat ego Grigoraş. vel logofăt; vel vornic. 760 1597 26. Io Costandin Necolai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Let 7250 <1742>, iulie 28 După dovidire, să să scoată la niamuri. Moş: Gheorghe Moţoc. Tată: Ilie vel medelnicer, la Duca vodă, let 7182. Ficior: Gligori Moţoc, să sin ego Niculai. vel logofăt; vel vornic; vel vistiernic. 1598 532 v. 27. Io Costandin Nicolai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. După dovedire, să să scoată din ţărani la aleşi. 7251 <1742>, 11 Moş: Toader Tăutul. Tatăl: Vasilie Tăutul Fiiul: Sandul Tăutul. vel logofăt; vel vornic; vel vistiernic. 1599 [F.D.] <1742> Io Costandin Nicolai voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. După dovidire, să să scoată la niamuri. Moş: Mavrodin grec. Tată: Mavrodin vel vistiernic, la Antone vodă, let 7200 [!] Fiiu: Ştefan Mavrodin păhamic. vel logofăt; vel vornic. 1600 533 r. Pentm satul Bălţăteştii ot Niamţu'). Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 761 Facem ştire tuturor cui să cade a şti, pentru oaminii din Bălţăteşti, de la ţinutul Niamţului, că fiind ei di-a pururea păzitori la straja Hangului şi alte potici prin munţi, la marginea hotarului dispre Ţara Unguriască şi văzînd domnie mea şi hrisoavile luminaţilor domni bătrîni ce au fost mai înainte, de mila ce au făcut cu dînşii, adică pintru cele ce au ei de vînzare de vînd la tîrguri: sucmani, cergi, brîe, catrinţă, brînză, lînă şi bucate, oi, miei, vite, cai, de n-au dat morta-sîpie, nici părcălăbie, aşijdirea nici folărit, cum şi pintru vinurile ce adus din gios cu carăle şi cu boii lor, de n-au dat ortul Trotuşului, nici părcălăbie; aşijdirea nici globnici, şugubinari, pârcălabi n-au avut triabă cu dînşii, nici s-au amestecat la satul lor. Asemene şi domnie mea m-am milostivit asupra lor şi li-am dat şi li-am întărit lor cu acest testament al domniei mele, ca să fie în pace de mortasîpie şi de părcălăbie şi de folărit, să nu fie nime volnici a le cere, sau să le ia măcară preţ de un ban. Şi măcară că şi alte sate au luat cu mijlociri cărţi de apărare cu tocmală ce or da la folărit, care s-au şi stricat unile dintr-acele cărţi, dar aceşti Bălţăteşti, fiind veche strajă domniască dispre Ţara Unguriască, de păzăsc ei şi zi şi noapte poticile ungurilor, nicidecum nu li s-au putut strica acele vechi testamenturi ce scriu pentru folărit şi pentru toate aceste de sus arătate. Aşijdirea şi pentru cele ce ar vinde pe la tîrguri: sucmani, cergi, brîe, catrinţă, chingi, brînză, lînă, oi, miei, vite şi cai iarăşi să fie în pace, 533 v. nici un ban să nu dea. Şi iarăşi, nici globnici, / şugubinari, pârcălabi, nici un feli de globnici să nu fie volnici a întră în satul lor, nici să judece, nici să globască, că toate pricinile şi gîlcevile lor ce vor avea li va căuta ispravnicul lor, el îi va judeca şi îi va certa care după vina lor, afară de moarte de om şi de furtuşag, cînd s-ar întîmplă, care aceste să cuvin a să căuta cu Divanul, după cum au avut obicei vechi şi mai dinainte. Numai şi ei să fie păzitori de-a pururea la straja Hangului şi la alte potici ce sînt în părţîle acele, pe obiceiul lor. Şi toate aceste ce arată mai sus să să păzască nestrămutat, în toată domnie noastră, nime nici o supărare să nu le facă. Şi pohtim şi pre alţi luminaţi domni, ce Dumnezău va rîndui în urma noastră, ca să le întărească acestor oameni, pentru a lor vecinică pomenire. Aşijdire şi pentru vitele lor ce vor duce în Ţara Unguriască de vîndut, pentru chivemisala lor, să aibă pace de vamă, pe obiceiu ce au avut. Let 7237 <1729>, mai 9 762 1601 Asemine testament şi de la Mihai vodă, tij al Bălţăteştilor i a Mînjăştilor, din a trie domnie a domniii sale. Let 7224 <1716>1 1 Regest la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 140, doc. 60, f. 11. 1602 A 534 r. Inpărţala pentm niamul Ceaumlui, din let 7188 <1680>, fevmarie l i Adică noi Dumitraşco cluceriul, ficioml lui Vasilie logofătul şi Vasilie sîn Toader Iordachi, ginerile lui Vasilie logofătul, facem ştire cu această scrisoare a noastră, cum noi de bună voie noastră ne-am învoit şi ne-am înpărţit cu tot ce-au rămas de la părinţii noştri, cu odoară şi arginturi şi bucate şi moşii cîte au fost despre părintile nostm Vasilie logofătul, ficioml lui Ştefan logofătul Ceauml şi dispre maica noastră Irina, fata lui Dumitm Buhuş. Deci, s-au venit în partea lui Dumitraşco cluceriul satul Spinoasa cu mori în Bahlui, la Hîrlău, şi sat întreg Păşcanii cu vii şi Valea Sacă la Bacău şi giumătate de sat de Chimidcău, la Cernăuţi şi Vilibeştii sat întreg la Trotuş şi cramili cu 5 falei de vii la Cotnari, în Dialul Mîndru, şi 3 pogoane vii la Cmce şi 2 pogoane la Orbeni. Iar casăli din Iaşi s-au socotit şi s-au lăsat să fie la mijloc, neîmpărţite. Şi din odoară s-au vinit un inel cu diamant, drept 300 lei şi 2 inele cu zanfir albastm drept 50 lei şi un inel cu ecimi drept 10 lei şi un left cu izmărand drept 260 lei şi un left paj oră drept 40 lei şi o părechi de nasturi de aur 50 lei şi o cucimă cu ceapsă cu mărgăritar 40 lei şi un lanţujel de 20 lei şi un şir mărgăritar 40 lei şi 3 brăţări 100 lei şi o părechi sărji cu zanfir 100 lei şi un inel cu diamant 70 lei şi un zechir cu ecimi 10 lei şi 3 mătcali de aur drept 7 lei. Şi din argint s-au vinit un păliar cu toc 25 dramuri şi 2 piuliţă 103 dramuri şi 3 piuliţă de argint. Şi 130 matce şi 6 cai şi 6 iepi şi un strîjnic şi 2 boi şi 15 capre şi 3 boi bivoli şi 2 bivoliţe vaci. Iar haini fameeşti, tănbare, sucne, cămeşi, năfrămi, nu s-au pus nici una la înpărţală, s-au dat în parte lui Vasilie Iordache, iar haine bărbăteşti, toate în partea lui Dumitraşco cluceriul. Deci, datorie părintelui dumisale, logofătul Vasilie, pe izvod ce s-au socotit, 1554 lei 3 potronici, să plătiască Dumitraşco cluceml această datorie, care s-au socotit cu 9 poloboace de miere ce sînt de faţă la Dumitraşco cluceml. 763 Şi la această tocmală au fost dumnealui Ilie vornicul Sturzea şi 534 v. dumnealui Alixandru Buhuş hatman şi dumnealui / Chiriac Sturza păhamicul şi dumnealui Toader Iordachie vistiernicul. Şi pentm credinţa, ş-au pus dumnealor şi iscăliturile. Pis u condică, let 7250 <1742>, mai 18. Chiriac Sturza păhamic; Toadir Iordache vistiernic; Buhuş hatman; Dumitraşco biv vel clucer. 1603 Io Antiohie Costandin voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniei mele lui Ştefan Pilat vornicul de poartă, să fie volnic a mergi şi să strîngă oameni megieşi, din sus şi din gios, şi să hotărască tot satul Făureştii dispre hotarul mănăstirii Galaţii şi dispre hotarul Hlincii şi dispre hotarul Ezerenilor şi dispre hotarul Găurenilor, pe dresă de la răpoosatul Moisăi Movila vodă, de danie şi de cumpărătură. Carile acest Făureştii este al dumisale cinstit şi credincios boiariul nostm Manolache Ruset marile postelnic, dat de răpoosatul socml dumisale Dumitru Buhuş ce-au fost vistemic mare. Deci, mergînd şi hotărînd cu oameni buni acel sat Făureştii dispre alte hotară, să-i pue şi semne şi să facă şi o mărturie încredinţată de la dînsul şi de la oameni buni, megieşii locului, să o dei la mîna dumisale boiariului nostm, dumnealui Manolache Ruseto marile postelnic, ce mai sus scriem, ca să-şi facă dumnealui şi dres gospod. Aceasta pis. U las, let 7204 <1696>, mai în 29 1604 540 r. Io Mihai Racoviţă voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele tuturor cui să cade a şti. Iată dar, în a trie domnie a noastră, miluind Dumnezău în ţara noastră a Moldovii, într-acela an, la veletul 7224, început-au război nemţii cu puternicii stăpînii noştri, turcii, şi dînd Dumnezău biminţă nemţilor asupra stăpînilor noştri, iar o samă de boiari şi mazili de ţară, văzînd izbîndă nemţilor asupra stăpînilor noştri, îndată s-au înplut de gînduri rele asupra domniei noastre şi asupra ţării, între carii cel mai întăi începător şi povaţă lor fost-au Vasilie Ceauml biv vel stolnic. 764 Plăcîndu-i a-şi face nume tâlhăresc, mers-au singur în Ţara Unguriască de s-au închinat la ghinărariul de Braşov şi ş-au luat nume de grof, cît şi pămîntul nostm, a ţării noastre, l-au închinat nemţilor pînă într-apa Sîretiului şi cuibul său ş-au pus în mănăstirea Caşinului. Care aducînd cătră sine şi pe alţi boiari şi mazili şi ficiori de boiari de ţară, s-au trimis de acolea şi la cetatea Neamţului de au apucat, prădînd şi jefuind pe toţi, şi mănăstiri şi boiari şi pre cine îşi afla, far de nici o milă şi socotinţă. Şi fiind şi turci neguţitori pin tîrguri, trimitea poghiazuri acest începător de rele, Vasilie Ceauml, de robia pre turci şi-i duce plocon ghinărariului de Braşeu, ca să-şi măriască cinstea sa. Care fapte înţălegînd stăpînii noştri, n-au putut suferi şi cu ria urgie s-au scîrbit asupra ţării noastre, cum era să să dei toată ţara în robie şi în sabie, încăpînd şi domnie mea în prepus, cum că şi noi am fi fost agiunşi cu dînşii, numai Dumnezău vrînd să discopere dreptatea noastră şi nu pără în sfîrşit să să prăpădiască acest pămînt. Sfatuit-au dar Vasilie Ceauml şi cu soţiele lui de au trimis 2 poghiazuri, cu unul singur Ceauml au mers de au robit pre sora noastră Mărie a răposatului Costandin vel stolnic şi au dus-o de au închinat-o ghinărariului de Braşeu, iar cu un poghiaz au pornit Franţuj căpitanul de cetatea Niamţului de au vinit asupra noastră, aici înxIaşi, să ne ia şi pre noi în robie şi pre alţi boiari carii s-ar afla pre lîngă noi să-i omoară şi casăle lor să le jefuiască de tot ce ar ave. Şi în vreme ce ni-au încungiurat poghiazul în curte gospod, iar Dumnezău nevrînd ca 540 v. să fie pre voia lor, dînd izbînda / noî, care şi Franţuj căpitanul au căzut la mîna noastră, atunce am eşit şi noi dintr-acel prepus de cătră stăpîni numai după izbîndă ce-am făcut, pornind tătarii ca să le spargim şi cuibul în cetate Niamţului, măcar că l-am şi spart cu a agiutoriul lui Dumnezău. Insă tătarii, cum au trecut Siretiul, au şi început a prăda şi a robi ţara pînă în munte, care robie şi pradă nu să va putea uita în veci. Şi nici cu atîta nu s-au părăsit acel făcător de rele, Vasilie Ceauml, ce iar au început a face poghiazuri şi a prăda şi spre Pmt, la ţinutul Covurluiului şi a Fălciiului agiunge poghiazurile lor, au jefuit şi au prădat pre bieţii peminteni făr de nici o milă. Şi cuibul lor le era la mănăstire la Caşin şi la Miera şi acolo, din poronca /V puternicii Inpărăţii, în 2 rînduri am mers cu mulţime de tătari asupră-le, de i-am scos din Caşin şi din Miera şi iarăşi nespusă pradă şi robie s-au făcut nevinovaţilor lăcuitori, pentm spurcatile lui fapte. Deci, vom să arătăm pentm acii boiari şi mazili ce-au făcut acea zarvă, carii cu faptile lor au adus ţării mare perire şi robie nespusă, cum nici unii dintre dînşii nici o nevoe sau strîmbătate dispre noi n-au 765 avut, numai ei, ca nişte oamini din fire răi, nesocotind la ce a vini lucrul, cu faptile lor au adus ţării stîngire cu robie ce-au făcut. Carile întăi Vasilie Ceaurul, cumpărînd de la noi disetina de stupi la ţinutul Bacău pentru 1750 ughi, din care somă ni-au dat 450 ughi, iar 1400 ughi, cu banii mierei, n-au vrut să ni-i dei, fiind vinitul nostru, ci cu aciie bani au adunat cătră sine tălhari, cum s-au pominit mai sus. De care nici noi păgubaşi n-am voit a fi, ci cu giudecata arhiereilor şi a toată boierimea i-am luat 3 sate a lui, anume Bociuleştii la Niamţ şi Hălăuceştii la Suceavă şi Spinoasa la ţinutul Hîrlăului şi curţile din Iaşi, pentru banii disetinii ce ni-au luat. Dintre care moşii, iată domnie mea m-am milostivit de am dat şi am miluit cu acele curţi din tîrg, din Iaşi, şi cu tot locul lor, precum au fost îngrădite mai înainte, pre cinstit şi credincios boiariul nostru Sandul Sturza vel ban, pentru a lui driaptă şi încredinţată slujbă ce-au 542 r. slujit domniei mele şi ţării. Pentru căci / şi cînd au vinit Frenţu căpitanul şi cu Velicico sulgeriul cu cătanile cu oaste asupra noastră, iar de la dumnealui am avut ştire'de vinire acelor tălhari asupra noastră la Iaşi, facîndu-ne ştire din Cîrligătură, fiind fugit de cătani şi tînplmdu-să de au trecut la vinire acii tălhari pe la satul dumisale, pe la Ruginoasa, înştiinţîndu-să şi dumnealui dintr-o slugă a dumisale, îndată au trimis de ni-au dat ştire de vinirea acelor cătane, ca să ne păzim; ca să-i fie de la domnie mea dreaptă ocină şi moşie şi uric de miluire dumisale şi ficiorilor dumisale şi nepoţilor şi strănepoţilor dumisale, stătător în veci. Osăbit de , pomindu-să oaste tătărască după acii tălhari pără la cetatea Neamţului, prada ce s-au făcut s-au pomenit mai sus, iar la întors, lovind pe la satul dumisale, pe la Ruginoasa, multă pradă i-au făcut, de i-au mîncat ce-au găsit la casa dumisale tot, pîine, stupi, vaci, boi i-au luat. Iar cînd au fost la a dooa vinire a oştii tătărăşti, cînd au mers în sus şi domnie mea, la Caşin, cu Aslanii mîrza cu oaste, iar s-au tînplat de s-au făcut mare pagubă, că i-au mîncat multe prisăci de stupi de la ţînutul Niamţului şi de la Bacău. Deci, pentru acea mare slujbă ce ni-au făcut şi pentru multă pradă ce-au avut de la tătari, pentru aceie şi domnie mea l-am miluit şi i-am dăruit aceste curţi. Drept aceie şi în urma noastră pre cari-i va milui Dumnezău cu domnie ţării noastre a Moldovii, pohtim ca să nu surpe a noastră danie şi miluire, căci pentru a lui driaptă slujbă l-am miluit, ce mai vîrtos ca să aibă a-i da şi a-1 milui şi a-i întări, pentru a sa vecinică pomenire. Iar de s-ar şi afla vrunii vrodată a îndrepta vrunii ca acii vicleni, adiverind ca şi de alte date s-au mai prilejit într-acesta chip, dar încăşi stîngire şi istov precum s-au tîmplat din spurcatile fapte acestuie 766 niciodănăoară ţării nu s-au tinplat, precum letopiseţile sint faţă să vai că nu aşa socoti [!] să să afle nime îndreptător unui ca acestui; iar cine 542 v. s-ar afla îndreptător, iată că / şi acela este dovidit că i-au fost tovarăş la viclenie acestuie şi pustiitor pămîntului şi sfinţilor monastiri. Deci, să n-aibă în veci a să răspunde cătră aceste curţi, căci că şi în zilile altor luminaţi şi răpousaţi domni, carii s-au rădicat asupra domnului cu sabie pururea ş-au pierdut moşiele sale în viclenie, precum este vederat întru toţi. Pentru aceie, pohtim pre luminaţi domni în urma noastră, ca să-i întăriască asemine şi milostivul Dumnezău să întă-riască domnie lui cu mare linişte despre toţi vrăjmaşii lui. Iar carii ar lăcomi să strice această danie a noastră, să fie treclet şi blăstămat de domnul Dumnezău şi. de maica precistă şi de 4 evanghelişti şi parte să aibă cu Iuda şi cu rodul cel necredincios a jidovilor carii au strigat asupra lui Hristos, sîngile lui pre dînşii şi pre ficiorii lor şi să fie anaftima. Şi altul nime să nu să amestice piste cartea domniei mele. Aceasta scriem. Let 7228 <1720>, avgust 25, vî dne tretago gospodstva Pis Zaharie, let 7250 <1742>, martie 191 1 Data copierii documentului în Condică. 1605 543 r. Cărţile şi zapisile ce au fiii răposatului Iordache Cant spatar \ Io Grigorie Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire tuturor cu această carte a domniii mele, tuturor cui să cade a şti, precum s-au pîrît de faţă înaintea domniei mele şi a tot sfatul nostru credincios boiariul nostru, dumnealui Iordache Cantacuzino biv vel păhamic, cu ai săi vecini din sat din Blăgeşti, de pe Bistriţa, ţinutul Bacăului, carii sînt mutaţi la Păşcani, anume Vasilie Gînscă şi frati-său Lupul Gînscă, ficiorii lui Neculai Gînscă, nepoţii lui Toader Gînscă, şi nepotul lor de frate, Grigoraşco Gînscă, ficioml lui Ştefan Gînscă, şi Iftimie şi Ion, ficiorii lui Sîrghie, şi Ion Botnariul sîn Toader, nepot lui Iftimie, şi Vasilie sîn lui Ilie şi Tudorie sîn lui Ioniţă Vidraşco şi Nistor Jora sîn lui Vasilie şi Negrul sîn lui Vasilie Bătici şi Costandin Botnariul sîn Alexii Botnariul şi Toadir Izvoranul sîn Costantin şi Neculai sîn Ion, nepot lui Lazor, jăluind 767 aceşti oameni cum că-i tragi dumnealui păhamicul la vecinătate, din sat din Blăgeşti şi ei vecini nu să ştiu să fie nemărui, ce are fi oameni de moşie de pe părinţii şi moşii lor. întăi, Vasilie Gînscă şi cu niamul lui s-au răspuns moşeni din sat din Redi şi alţii de pentr-alte silişte, arătînd Vasilie Gînscă şi un uric vechi, de la Bogdan vodă, de 224 de ani, scriind într-acel uric pe un Tomă, cum că i-au întărit pe moşie din Redi şi au dat samă acel Vasilie Gînscă, cum acel Toma li-ar fi strămoş lor, adecă tată moşu-său, lui Toader Gînscă. Care uric s-au aflat că-1 luasă Gînscă de la o famee a lui Tofan căpitanul, răspunzîndu-să că e-i mdă şi şi alţii dintr-aceşti oameni au arătat de acest fel de urice vechi, răspunzîndu-să că sînt din niamurile acelor ce să răspund în urice. Iară dumnealui Iordache păhamicul au dat samă înaintea domniei mele cum aceşti oameni de mai sus scrişi sînt drepţi vecini, din sat din Blăgeşti, pe care sat şi dresă au avut şi s-au prăpădit din mîna unui Bogză, arătînd şi un ispisoc de mărturie de la strămoşul domniei mele, 543 v. răpoosatul Gheorghie Ghica vodă, scriind cum / că s-au adiverit că i s-au prăpădit dresăle. Iar pe vecinii din Blăgeşti zisă dumnealui că i-au stăpînit părinţii şi moşii dumisale pe părinţii şi pe moşii lor şi i-au mutat din Blăgeşti în Cărligi şi din Cîrligi în Căuciuleşti şi din Căuciuleşti în Păşcani, unde să află astăzi. Şi de cîte ori s-au înprăştiet şi tot i-au strîns şi i-au dus la urmă şi i-au stăpînit cu pace şi drepţi vecini şi de cîte ori la cîţi domni s-au strigat şi cărţi cu poroncă, cine n-a fi vecin şi să află pen sate boereşti să iasă fieştecare pe la moşiele lor, cum şi la domnie a trie a lui Mihai vodă aceasta poroncă s-au strigat şi dacă n-au fost vecini şi au fost oameni de moşie, căci de n-au eşit, sau să fie mai răspuns vodată că nu sînt vecini.. -1 1 Documentul neterminat în Condică. Publicat aşa în DRA-II, pp. 182-183. Pentru datare, vezi ibidem, p. 182, nota 2. 1606 544 r. A lui Gheorghie Canano postelnic, pentm vecini*'1. Io Grigore Ghica voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, pentm multă pîră ce-au avut înainte domniii mele şi a tot sfatul nostm boiariul nostm Gheorghie postelnicul, ginerile lui Dumitrache ce-au fost armaş mare, 768 cu ai săi vecini din sat din Sălişte, anume Năstasă Luceafar, Gogeştii, Ciocmătireştii, Negură ficiorul lui Tărcan şi Ioniţă a Andoniesăi, zîcînd Gheorghie postelnicul cum aceşti oameni îi sînt lui drepţi vecini din sat din Sălişti, ci este la ţinutul Niamţului, di pi socru-său Dimitrachi armaşul, arătînd şi dresăle satului, scriind că satul Sălişti au fost cu vecini. Iar oaminii aceştie di mai sus numiţi, ei au dat samă că vecini nu sînt, far decît fiind închinaţi la acel sat, şăzînd multă vreme, cu această pricină îi trage vecini. La care domnie mea cerînd dovadă despre înbe părţile, ori oamenii să să îndrepteză că nu sînt vecini, ori Gheorghie să-i dovi-diască cum că-i sînt vecini şi oamenii aceştie nici o îndreptare n-au avut, iar boiariul nostru, Gheorghie postelnicul, au arătat multe mărturii de dovadă de la mulţi oamini bătrîni de credinţă, mărturisind cu sufletile lor cum că-i ştii pe aceşti oameni că sînt drepţi vecini. Ci, nefiind mărturii lui Gheorghie postelnicul aici de faţă, domnie mea am scris o carte la cinstit părintile şi rugătoriul nostru, sfinţie sa chir Aftănase episcopul Romanului, ca să-şi ducă Gheorghie postelnicul acei marturi faţă, înainte sfînţiii sale şi, di vor giura acei marturi, pe mărturie lor să rămîe acii oamini vecini precum au fost. Ci, iată acum văzum şi mărturie sfînţiii sale episcopului de Roman, 544 v. scriind într-acesta chip, cum au adus Gheorghie postelnicul / înainte sfînţiii sale pe un Eorest călugăr, bătrîn ca de 90 de ani, carile au slujit şi la Costandin Ciobanul postelnicul, tatul lui Dumitrache armaşul, 40 ani şi pe un Melintie di Hociungi, om ca de 80 ani şi pi un Iftie di Hociungi, iarăşi om trecut cu vîrsta bătrîneţilor, carii aşa au mărturisit cu sufletile lor, cum ei ştiu cu adevărat pe părinţii acestor oameni aşăzaţi cu casă în sat în Sălişti, răspunzîndu-să tot vecini. Şi tîmplîndu-să de s-au fost răsipit satul pentru mulţi răscoali, au mers cini unde au putut, iar pe urmă, aşăzîndu-să vreme de pace, i-au strîns Costandin Ciobanul postelnicul vecinii iarăşi la urmă, precum şi un Grigoraş Braeş călugăr, om foarte bătrîn, care neputînd să margă faţă, fiind slab de neputinţa bătrîneţilor, au mărturisit cu scrisoare sa cum că, după rîsipa satului, fiind şi el slugă la Costantin Ciobanul postelnicul, l-au trimis cu carte domniască de au strîns pe părinţii acestor oameni la urmă. Şi toţi aceşti marturi de mai sus numiţi au mărturisit cum, după ce ş-au strîns Costandin Ciobanul postelnic oamenii vecini la Sălişti, au mai năzuit şi alţi oameni streini, lăturaşi, pentru spriji-niala şi cărora au fost streini li-au făcut scrisoare la mînă, cît or vre să şadă şi cînd or vre să iasă, volnici să fie. Ce, după alte mărturii şi sînguri doi dintr-acii vecini, anume Năstasă Luceafar şi Arsănie 769 Ciocmatir, au mărturisit ş-au şi giurat mainte sfinţiii sale cum că şi ei şi şi alţii ce trăge gîlceavă cu Gheorghie postelnicul sint drepţi vecini, tot din Sălişti, dar mai cu de dînsul s-au adivirit şi dintr-un zapis a lui Dumitrache armaşul, ce-au făcut de ertare vecinităţii lui Vasilie Gogul, 545 r. a cărue fraţi buni eşisă la Divan cu Gheorghie postelnicul, / zîcînd că nu sînt vecini. Pentru aceie şi domnie me, dacă am văzut mărturie sfinţiii sale episcopului de Roman, scriind precum au mărturisit acii marturi, oameni bătrîni, cu sufletile lor dinainte sfinţiii sale şi a bisăricii, apoi şi cu alte dovezi s-au mai dovitit, care scriu mai sus, i-am dat şi domnie me pre aceşti oameni carii s-au scris şi anume Ioniţă a Andonesăi cu ficiorul său Pavăl şi Grigoraşco Gogul cu 2 fraţi al săi, Postolache şi Tănasă, şi Năstasă Luceafar şi feciorii săi Andrieş şi Onul şi Grigore şi Negură Tărcan cu ficiorii lui şi Ioniţă Ciocmatir şi alţi fraţi şi veri a lor ce s-or trage rudenie de pi parte bărbătiască, pe aceştie i-am dat ca să fie drepţi vecini boiariului nostru, lui Gheorghie postelnicul, cu tot rodul lor ce s-a trage dintru dînşii şi să-i fie lui uric şi întăritură stătător în veci şi de această pîră să nu să mai pîrască nici odănăoară piste carte domniii mele. Aceasta scriem. Let 7236 <1728>, iulie 81 1 Publicat şi în DRA-II, pp. 165-166, împreună cu menţiunile de la doc. 1607 şi 1608. 1607 Aşijdire şi mărturie de la Aftănasie episcopul ot Roman, scriind că s-au dovedit vecini, precum scrie ispisocul, din let 7236 <1728>, august 22. 1608 <1728, august 22> Şi iarăşi şi o scrisoare de la singuri doi dintre ei, carii singuri să mărturisăsc că sînt drepţi vecini cu toţii, din sat din Sălişti, în care scrisoare este iscălit şi sfinţie sa episcopul Aftănasie. 545 v. De aici iarăşi să încep scrisorile dumisale vornicului Iordache Cantacuzino, care sînt pe moşiile dumisale*^. 1 Se referă la documentele nr. 1609-1613. 770 1609 Suretul de pe un uric al dumisale Iordache Cantacuzino vel vistiernic, di la Alixandru vodă cel Bătrîn, din let 6938, iulie 7. Cu mila lui Dumnezău, Io Alixandru voievod, domn ţării Moldovii. a Insămnare facem cu această a noastră carte, toţi cîţi pe dînsa ar căuta, sau cetindu-să ar auzi. Iată adivărat aceşti ai noştri credincioşi boiari, giupînul Jurju Jumatea cu fraţii săi, cu giupînul Şteful şi cu giupînul Mîndrul, au vinit înainte noastră şi înainte alor noştri moldovineşti boiari şi cu a lor bună voe au înpărţit a părintilui lor Ioan Jumatea; Jurjii, curţile de pe Jijie, ce să chiamă Giumătăţenii şi din sus de Hîrlău Delenii şi Miclăujenii, aceste s-au dat Jurjii. Iar giupînului Şteful s-au dat Şărbăneştii pe Sîret şi cu mori în Şiret (şi alte sate carile n-am putut citi numile, fiind uri cui stricat), iar cu mori în Şiret şi Roşiecii, aceasta-î partea lui Şteful. Iar parte Mîndrului, Balinţii pe Şiret, curţile şi cu morile ce sînt în Şiret şi cu tătarii ce sînt la acele curţi, în Cîrligătură, şi Vorişte, unde au fost curţile lui Dumbravă şi din sus de Hîrlău Vlădenii, acestea s-au dat iar giupînului Mîndrul. Drept aceie, văzînd şi noi a lor bună voire, de la noi li-am dat tuturor uric cu tot vinitul, ficiorilor lor, nepoţilor, strănepoţilor şTa tot 546 r. niamul lor, nerăsipit niciodănăoară în veci. Şi întru aceasta / este credinţa noastră carile mai sus sîntem scrişi, Alixandru voievod şi credinţa tuturor boiarilor domniii mele mari şi mici. Şi de faţă au fost marturi giupînul Mihăilaş şi giupînul Cupcea vornicul şi'giupînul Negrilă şi toţi boiarii. Porancit-am a lui nostru credincios şi cinstit boiar Niagul marile logofăt să scrie şi pecetea aceasta a noastră să o spînzure de această a noastră adivărată carte. Tăutul pis. Tot acel de mai sus velet, 6938 <1430>, iulie 7 Carii sînt iscăliţi într-acest suret de pe ispisoc: Gheorghie mitropolit, carile au şi scris. Aducîndu-să uricul şi înainte noastră, a boiarilor, di l-am cetit, pintru credinţa am iscălit1. Catargiu vel logofăt; Darie Donici vel vornic; Costantin vel spatar; Sandul Sturza vel ban; Iordache Ruset vel vornic; Apostol Leca vel sărdar Antonie mitropolitul 771 Acest ispisoc l-au scos Gheorghie mitropolitul de pe sîrbie şi ară-tîndu-ne noî, am iscălit şi pecete mitropoliii noastre am pus pentru mai mare credinţa. 1 Pînă aici publicat după Condica de faţă în DRH, A, Moldova, voi. I (1384-1448), pp. 146-147, unde pasajul între paranteze (...) a fost completat după alte traduceri, iar autentificarea făcută de către boieri şi mitropolitul Antonie nu mai este reprodusă. Pentru alte traduceri ce se păstrează în arhive şi celelalte ediţii, a se vedea la loc. cit., p. 147. 1610 546 v. <1616, iulie 26-1619, februarie 9>2 Ispisoc di pi sîrbie di la Radul vodă, pe satul Delenii, din let Io Radul voievoda, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adică domnie mea am dat şi am întors a lui nostru credincios şi cinstit boiari, giupînul Coste Baciog marile vornic de Ţara de Gios, pre a lui driaptă ocină şi danie şi cumpărătură, doî sate, anume Delenii şi Rusii, care au fost din ocolul Hîrlăului, care aceste sate i-au fost lui danie şi cumpărătură di la răposaţii domni ce-au fost mai dinainte. Intru aceie, domnie mea am fost luat acel sat Delenii, pre cuvin-tile unor oameni mincinoşi, iar după acee, dacă am văzut domnie mea dresuri ce-au avut di la alţi domni ce-au fost mai înainte, de danie şi de cumpărătură, domnie mea n-am cutezat a strica, ci iarăşi, aşijdirea, am dat ş-am întors de iznoavă a lui nostru de mai sus numit boiari, Coste Băcioc vornicul, pe acel sat Delenii, ca să-i fie lui şi de la domnie mea driaptă ocină şi moşie şi uric şi întăritură, cu tot hotarul, neclătit, neruşiit, stătător în vecii vecilor. Aşijdire şi după a noastră viaţă şi domnie, pre cine va alegi Dumnezău domn, sau alţii nime să n-aibă a strica. Iar care s-ar ispiti a strica, scrie cu tot blăstămul cel mare şi cu toată afurisenie1. 1 Regest la Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 140, doc. 60, f. 1, cu data 7120. Publicat în DIR, A, Moldova, sec. XVII, voi. IV, p. 15. 1611 547 r. Satile Mînjăştii şi Bălţăteştii a dumisale vornicului^. Io Miron Bamovschie voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 772 Adică domnie mea m-am milostivit şi am miluit ş-am întors slugii noastre, lui Dumitraşco flori stolnic şi frăţine-său lui Toader şi surorilor lor, Candachiei şi Anghelinii şi Tudoscăi şi Tofanii, toţi ficiorii lui Pătraşco logofătul, satul Mînjăştii şi Bălţăteştii, cu vecini, în ţinutul Niamţului, ce acele sate au fost drepte domneşti, ascultătoare de ocolul cetăţii Niamţului, care sate sînt drepte miluire şi cumpărătură tatului lor, lui Pătraşco logofătul, de la răposatul luminat Constantin Movila vodă, pentru a lui driaptă slujbă ce-au slujit şi alta, că i-au dat şi 6 cai şi 600 galbeni roşii, care i-au dat în triaba ţării, cum arată în uricul ce scrie de la Constantin vodă. Iar după moarte tatului lor, lui Pătraşco logofătul, au îmbiat acele sate din mînă în mînă, căci ispisoacile ce-au fost avut nu s-au fost tîmplat îndămînă să le arete. Pentru care lucru şi domnie mea li-am lăsat iar acestor boiari, dacă am văzut acel uric şi ispisoace cu blăstăm, n-am cutezat a lua danie şi miluirea acelui domn, nici blăstămul lui, ci i-am lăsat să fie a lor drepte ocini şi miluire şi moşii, neruşiit nici odănăoară în veci de veci acele mai de sus zisă sate, Bălţăteştii şi Mînjăştii, lor şi ficiorilor 547 v. şi a tot niamul lor. Iar / de să vor arăta cîndva niscare ispisoace la mîna vreunui boiar strein, sau la mîna a boiari de ţara domniii mele, să • nu să criadă, ce să să ia de la dînşii şi să să dea la mîna acestor mai de sus scrişi şi nime să nu cuteză a strica şi a răsăpi a noastră danie şi miluire şi întoarcire şi tocmală. Iar cine va cuteza a strica şi a surupa a noastră danie şi miluire, acela să fie neertat de domnul Dumnezău ce-au făcut ceriul şi pămîntul şi de precurata a lui dumnezău maică şi de 318 sfinţi părinţi den Nechiie şi să aibă parte cu Iuda şi cu trecletul Arie, întru cele far de sfîrşit veşnică muncă, amin. Sam gospod velei. Let 7134 <1626>, mai 211 1 Copie la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. CCCLVTI, doc. 22, cu data 31 mai 1626, publicată în DRH, A, Moldova, voi. XIX, pp. 92-94; regest la Arh. St. Iaşi, documente, pach. 140, doc. 60, f. 12; publicat de Dumitru Stănescu, Viaţa religioasă la români..., pp. 121-124 şi de Gh. Ungureanu, Mănăstirea Hangu sau Buhalniţa, loc. cit., pp. 332-335. 1612 Pentru vecinii de satul Delenii \ Io Costandin Nicolai voievod, Bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. A. înştiinţare facem cu această carte a domniii mele tuturor celor ce pre dînsa vor căuta, sau cetind vor auzi, că iată au vinit înainte 773 domniei mele şi dinaintea a tuturor boiarilor noştri a mari şi a mici cinstit şi credincios boiariul nostru, dumnealui Iordache Cantacuzino vel vornic şi ni-au arătat o carte a lui Ştefan vodă, din let 7181, scriind cu hotărîtă giudecată la Contăş slugeariul să margă la sat la Deleni di la ţinutul Hîrlăului şi să aliagă 5 părţi de sat, cu vecinii ce vor fi într-acest 548 r. părţi, lui Iordache vistiernicul, / moşul dumisale vornicului, dispre a şese parte ce-au avut acolo într-acel sat şi domniţa Ruxandra, fata răpoosatului Vasilie vodă, poroncind Ştefan Petru vodă ca să aliagă şi parte domniţii Rucsandrii, ace a şasa parte, iarăşi cu vecini ce să vor vini pe acea parte. Şi osăbit, ne mai arătă dumnealui vel vornicul şi mărturie lui Contăş sulgear, scriind că au mers acolo la Deleni şi pe poroncă într-acesta chip au ales, precum locul, aşa şi vecinii, facînd şi izvod anume de vecinii care s-au vinit în parte vistiernicului Toderaşco [!] şi carii s-au vinit în parte domniţii Ruxandrii, de cîţi s-au aflat atuncea în sat, fară cii înprăştieţi, după cum s-au spus ei în de sine. Vinitu-s-au, dar, în parte lui Iordache vistiernicul, după izvodul lui Contăş sulgeariul carele este'scris cu slova lui, aceşti oamini vecini pi oamini vecini pi care însămnăm anume mai gios: Pătraşco a Alecsii şi Asănie a lui Ivaşco şi Vasilie a lui Ivaşco şi Petăr a lui Larion şi Vasilie a lui Marco şi Pătraşco a Hoţului şi Sava şi Dumitraşco Tudoruţ şi Dili şi Ion a Lucăi şi Dumitraşco a Cătrăgesăi şi Vasilie Zacoschie şi Ilarie Tuduruţ şi Mihăilă Turcul şi Costandin Chirciul şi Ion Fraţco şi Filip Fraţco şi Tiron şi Grigore Fraţco şi Ion Tuduruţ şi Romaşco, Toader Hărea şi Pătraşco a Tudoroae şi Vasilie a Naşcului şi Pătraşco a Floroae şi Vortolomei brat ego şi Macovei brat ego şi Sîmion a Hărăi şi Vasilie a Oancii şi Ştefan a lui Costin şi Lupul Vremeş şi Petrea a lui Costin şi Andronic Popăscul şi Inaşco Popăscul 548 v. şi Mihalcea şi Vasilie brat ego şi Macovei tij brat ego şi Nechita / şi Vasilie Hrint şi Toader Nehit şi Ioan Hărăi şi Irimie şi Gheorghie Ţigănaş şi Sava Popăscul şi Nichifor Ţurcan şi Toader Vizitiu şi Toader Borteţ şi Ion Borteţ şi Creţul şi Pricop Muntianul şi Mihăilă Cofetar şi Ignat Zară şi Vasilie Rusul, Ion a lui Marco şi Sofronie a Chirilii şi Gheorghie a Lucăi şi Erimie Fraţco şi Nicolai Fraţco. Aceşti oameni toţi s-au venit în parte vistemicului Iordache, fară care vecini s-au dat în parte domniţii Rucsandrii pe a şasa parte, cum scrie mai sus, carii şi acie, cîţi s-or afla acmu, sînt tot a dumisale vornicului Iordache, de vreme că domniţa Rucsandra au fost vară primare cu moşul dumisale şi, neavînd feciori au rămas şi parte ei la stăpînire niamului, satul întreg cu vecini, cu toate, care îl stăpîneşte dumnealui vornicul Iordache. 774 Pentru aceie şi domnie mea, dacă am văzut un lucru ales şi lămurit pre toţi vecinii aceşti de mai sus scrişi, dat-am ş-am întărit şi de la domnie mea de mai sus numitului cinstit şi credincios, dumnealui Iordache Cantacuzino vel vornic, pre toţi vecinii numiţi mai sus şi pre alţi ce s-or mai adeveri că au fost de acel sat, din izvod de înpărţală ce ni-au arătat şi mărturie acelui boer, lui Contăş sulgear, în care scrie că acei vecini ei în de sine s-au spus, fară nici o pricină, ca să fie dumisale şi di la domnie mea drepţi vecini la mina dumisale şi a fiilor dumisale şi a nepoţilor şi a strănepoţilor, ca să-i stăpîniască înpreună cu satul, ca pre a lor drepţi vecini şi nime altul să nu să amestice pred sîm listom gospodstva mi. Let 7141 <1733>, avgust 311 1 Regest la Arh. St. Iaşi, documente, pach. 140, doc. 60, f. 2r.; publicat şi în DRA-II, pp. 187-188. 1613 549 r. Pentru poenile ot Deleni \ <1733, aprilie 11> Io Grigore Ghica voievod, Bojiiu milostiiu gospodaF zemli Moldavscoi. a înştiinţare facem tuturor cui să cade a şti, că iată au vinit înainte domniii mele şi dinainte a tuturor boiarilor noştri a mari şi a mici credincios şi cinstit boiariul nostru, dumnealui Iordache Cantacuzino biv vel spatar şi ş-au cerşut di la domnie mea boiari socotitori şi hotărnici, să îndrepte hotarăle satului Delenilor, cu părţile ce sînt lipite cătră acel hotar şi mai ales nişte poeni care au jeluit dumnealui că i să înpresoară dispre ficiorii lui Macsut: avînd Macsut danie o bucată de loc din hotarul tîrgului Hîrlăului de la Antohie vodă, îi înpresoară şi poenile dumisale. Deci, noi am ales boiari hotărnici pe cinstit şi credincios boiariul nostru, dumnealui Costache Razul vel spatar, ca să margă acolo să vază locul şi să strîngă oameni megieşi din pin pregiur şi răzeşi, să ia sama pe scrisori cine ce va arăta şi pe cum va afla şi va cunoaşte dreptatea, să îndrepte locul şi să-l stîlpască. Şi iată, acum, viind dumnealui Costache vel spatar, ne-au arătat precum au mers acolo la sat la Deleni ş-au chemat faţă pe ficiorii lui Macsut şi pe alţi mulţi oameni buni megieşi şi înpreună cu toţi acei oameni au mers întăi în marginea hotarului Delenilor de gios, unde s-au 775 găsît şi stîlp vechi de hotar supt margine, carele disparte locul Delenilor de hotarul tîrgului Hîrlăul, care loc a tîrgului este dat lui Macsut de Antohie vodă, care mai sus scrie, şi de acolo purcegînd drept 549 v. asupra Bahluiului, spre apus, lovind hotarul / pe din gios de via doamnii Ruxandrii, unde s-au pus stîlp de piatră, de acolo loveşte drept printr-o movilă şi iarăşi drept pin Fîntînă Doamnii şi drept peste pădure, cătră apus, în muchea dialului s-au pus stîlp de piatră şi s-au pus şi buor. Şi de acolo drept la vale, pen capul poenii lui Arsănie sîn Curtianului, pe di la vale şi de acolo drept peste nişte pîrae şi dă pen nişte spărturi de poeni şi drept în capul chiscului, la şăsul Bahluiului, s-au pus stîlp de piatră. Şi de acolo peste Bahlui, pe din gios de capul poenii cii mari şi pin din gios de Poiana Pîrcovacii şi apoi peste codru pînă în hotarul satelor de pe Şiret1. Acesta-i hotarul Delenilor despre Macsut ce-au avut mai sus danie de la Antohie vodă. Aşijdirea şi pentru poiana cea mare ce este pe Bahlui şi alte doî poeni mai din sus, una peste Măzama şi alta în Tătăranul, aceste poeni s-au aflat danie de la Ilieş vodă, din let 7176, moşului dumisale lui Iordache spătarul, lui Toderaşcu Cantacuzino vistiernicul. Fiind acele poeni făcute de tîrgoveţii de Hîrlău pe hotarul Delenilor, i li-au dat danie, ca să nu să mai amestece tîrgoveţii, să n-aibă ei triabă nici unii din tîrgoveţi. Şi dintr-aceste poeni scoţînd şi Ioniţă Macsut un ispisoc de danie de la Petriceico vodă, din let 7181, pe poiana cea mare, cum că au dat-o danie Drăgoţăscului, neştiind că-i dată danie de mai denainte de Ilieş vodă, di la Drăguţăscul au cumpărat-o Macsut. Adusu-ni-au...2 1 în condică, greşit, „denecipret“. ' Documentul continua pe alte foi care lipsesc din Condică, astfel că textul se opreşte aici. Copii integrale la Arh. St. Buc., Documente istorice, pach. DXIII, doc. 16 şi la Arh. St. Iaşi, pach. 140, doc. 8, cu unele cuvinte omise. 776 CUPRINS I. „ Condica de cărţi de poroncă şi de tot felul de trebuinţă ce s-au dat din parte Divanului, în anul dintăi.. documentele 1-998 7 II. „Condica de giudecăţile divanului, din anul dinţii.. documentele 999-1267 285 III. „Condica de hrisoave vechi a domnilor trecuţi, de milile mănăstirilor i altă obştie.. documentele 1268-1613 493