CODICELE VORONEŢEAN A EDIŢII CRITICE CODICELE VORONETEAN y , 0 > Ediţie critică, studiu filologic şi studiu lingvistic de MARIANA COSTINESCU îsc, £s 13. SECŢIA * l] VffiABUCUREŞTI iNsiiTimărîiir^riWmsTicĂ EDITURA MINERVA • BUCUREŞTI, 1981 Supracoperta: Dumitru [Verdeş Tocite drepturile rezervate Editurii Mine rva STUDIU FILOLOGIC INTRODUCERE Manuscrisul cunoscut sub numele de Codicele Voroneţean conţine un vechi fragment românesc din Faptele apostolilor şi din epistolele catolice. A fost descoperit în podul mănăstirii Voroneţ, în anul 1871, de Gr. Creţu, pe atunci profesor la Huşi, venit în Bucovina pentru a participa la sărbătorirea a patru sute de ani de la întemeierea mănăstirii Putna. La Cernăuţi, unde se opreşte la întoarcere. Gr. Creţu arată manuscrisul lui I. G. Sbiera, căruia i-1 lasă, cu condiţia de a i-1 înapoia în cît mai scurt timp. în ciuda repetatelor cereri de restituire adresate de Gr. Creţu, Sbiera reţine la el manuscrisul pînă în 1883, cînd îl donează Academiei Române. El se află astăzi în colecţia Bibliotecii Academiei sub cota ms. rom. 448. Manuscrisul este incomplet; îi lipsesc atît foile de la început, cît şi cele de la sfîrşit. Este de format in —8° şi este scris cu chirilica semiuncială caracteristică manuscriselor din secolele al XV-lea — al XVII-lea. Caracterul arhaic al limbii pe care o conservă explică, printre altele, interesul deosebit pe care l-a suscitat această scriere, socotită a fi, după opinia curentă, cel mai vechi monument literar românesc. Cercetările consacrate Codicelui Voroneţean au abordat următoarele probleme: copie sau original; modelul după care s-a făcut traducerea; raportul acestui text cu celelalte versiuni din secolul al XVI-lea ale Apostolului; timpul şi locul alcătuirii sau copierii textului; iniţiativa culturală căreia îi aparţine traducerea sau copierea textului; copistul, traducătorul \ La prima dintre problemele enumerate soluţia definitivă a dat-o I. -A. Candrea (1916), care demonstrează că manuscrisul 1 Părerile formulate în legătură cu fiecare dintre aceste probleme legate de critica textului vor fi dezvoltate pe larg în capitolele speciale ale studiului de faţă. în prezentarea lor, am inclus şi contribuţiile care s-au referit la totalitatea textelor rotacizante, fără a face menţiuni speciale cu privire la Codicele Voroneţean. Pentru trimiteri, cititorul este invitat să se raporteze la capitolele Copie sau original; Probleme de jiliaţie; Probleme de datare; Probleme de localizare; Curentul cultural; Copistul, traducătorul, unde s-au dat indicaţii bibliografice complete. 7 este o copie. Ideea fusese susţinută anterior de I. G. Sbiera (1885), cu argumente în care Gr. Creţu (1886) vedea probe că manuscrisul este autograful traducătorului. I. G. Sbiera crede că modelul străin care a stat la baza traducerii este grecesc. în indicele de cuvinte care însoţeşte transcrierea textului, el dă corespondentele lor în versiunea grecească şi în cea latină, uneori şi contextele în care apar. în schimb, fragmentului introductiv la epistola a doua a lui Petru, inexistent în textul biblic, dar prezent în Codicele Voroneţean, Sbiera îi alătură versiunea dintr-un vechi Apostol slavon aflat în posesia sa. Precizarea că Apostolul voroneţean este tradus din slavoneşte o face în 1886 Gr. Creţu. Era de aşteptat ca cercetările ulterioare să încerce identificarea modelului slavon după care s-a efectuat traducerea. Cea mai importantă contribuţie adusă în această direcţie este studiul lui Bohus Tenora publicat în 1914. El stabileşte că prototipul versiunii voroneţene este un Apostol slavon aparţinînd redacţiei a patra, care a circulat în manuscrise de provenienţă slava răsăriteană în secolele al XlV-lea—;al XVII-lea. Cercetătorii care s-au referit ulterior la această chestiune (Şt. Pasca şi N. Cor-lăteanu) au acceptat teza lui Bohus Tenora. în 1885 se descoperă un exemplar din Lucrul apostolesc al lui Coresi (1567), tipăritură pînă atunci necunoscută. Raportul dintre versiunea tipărită şi cea rotacizantă, manuscrisă, a constituit obiectul unei controverse filologice ce urmează a fi soluţionată. Relaţia de dependenţă dintre cele două texte a fost susţinută de M. Gaster (1890), de N. Iorga (1904), de N. Dră-ganu (1914) şi îndeosebi de Al. Rosetti (1923, 1956, 1958, 1961). M. Gaster considera manuscrisul copie dialectală după tipăritură. Ceilalţi cercetători văd în Apostolul coresian o prelucrare a versiunii conservate în Codicele Voroneţean. Părerea că între cele două scrieri nu există nici un raport de filiaţie a fost afirmată de Gr. Creţu (1886) şi, în deceniile din urmă, de Şt. Pasca (1956) şi de N. Corlăteanu (1960, 1963). în 1960 P. P. Panaitescu semnalează o a treia versiune românească din secolul al XVI-lea a Apostolului,, cuprinsă într-un manuscris slavo-român copiat în perioada 1559—1560 de popa Braţul. Despre acest Apostol G. Mihăilă (1972) susţine că provine din aceeaşi traducere din care derivă Codicele Voroneţean şi Lucrul apostolesc al lui Coresi. în ce priveşte vechimea textului, contribuţiile aduse au exprimat o diversitate de puncte de vedere. Divergenţele cele mai izbitoare s-au înregistrat în încercările de a data originalul Codi-celui Voroneţean. Criteriul cel mai adesea utilizat a fost cel lingvistic, operîndu-se fie cu cronologia relativă a schimbărilor lingvistice, 8- fie cu comparaţia limbii textului cu a altor scrieri datate. Criteriul aplicat în mod deosebit de fiecare cercetător, în condiţiile insuficientei cunoaşteri a limbii române din perioada premergătoare apariţiei primelor monumente scrise, a condus la plasarea originalului în momente diferite, începînd cu secolul al Xl-lea şi ter-minînd cu secolul al XVI-lea. Originalul Codicelui Voroneţean a fost datat în secolul al Xl-lea de I. I. Bumbac (1882), în secolele al Xll-lea—al XlII-lea de I. G. Sbiera (1885), înaintea secolului al XlV-lea de A. Densu-şianu (1885), în secolul al XlV-lea de I. Bărbulescu (1928), în secolul al XlV-lea — începutul secolului al XV-lea de G. Mol-dovan (1895), în prima jumătate a secolului al XVI-lea de I. Nădejde (1887), I. -A. Candrea (1901), G. Pascu (1921), N. Tcaciuc-Albu (1923) şi de M. Şesan (1939), în secolul al XV-lea de N. lorga (1904), Al. Procopovici (1922) şi de I. Şiadbei (1928). în 1914, I. -A. Candrea propune, ca moment al alcătuirii traducerii, a doua jumătate a secolului al XV-lea. Sfîrşitul secolului al XV-lea — începutul secolului al XVI-lea este perioada indicată de I. Nădejde (1883) şi de I. Bianu (1930). A. D. Xenopol (1896) propune pentru datarea traducerii Codicelui începutul secolului al XVI-leâ. Considerînd că textul rotacizant este o copie după tipăritura coresiană, M. Gaster (1890) îi datează implicit originalul în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. în încercarea de a data Codicele Voroneţean s-z făcut apel şi la alte criterii decît cel lingvistic. Bohus Tenora (1914) invocă vechimea şi circulaţia prototipului slavon pentru a plasa traducerea originală într-o perioadă cuprinsă între sfîrşitul secolului al XlV-lea şi începutul secolului al XVI-lea. N. Iorga (1902), Al. Rosetti (1926, 1944) şi N. Drăganu (1938) s-au referit la pătrunderea Reformei în Transilvania pentru a data traducerea Apostolului (şi a Psaltirii), efectuată în prima jumătate a secolului al XVI-lea după Al. Rosetti şi în a doua jumătate a aceluiaşi secol, după N. Iorga şi N. Drăganu. în ce priveşte datarea copiei ajunse pînă la noi, părerile exprimate au vizat numai secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Criteriile invocate au fost caracteristicile hîrtiei, grafia şi limba textului. După A. Densuşianu (1885), copia a fost executată în secolul al XVI-lea. Orientîndu-se diipă grafie, Sbiera datează copia în perioada 1423—1550. Luînd în consideraţie însă caracteristicile hîrtiei, el optează pentru perioada 1505—1525. Copia este datată, după acelaşi criteriu, în jur de 1525, de I. Nădejde (1885) şi în jur de 1500 de G. Pascu (1921). Perioada propusă de I. Bogdan (1886) pentru datarea copiei este, după trăsăturile grafice şi 9 marca hîrtiei, întreg secolul al XVI-lea. AL Procopovici (1908) şi I.-A. Candrea (1916) restrîng intervalul la prima jumătate a secolului al XVI-lea, orientîndu-se după limbă şi după filigran. Pe baza grafiei, O. Densusianu (1898) şi P. P. Panaitescu (1965) datează manuscrisul în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. O menţiune aparte necesită opinia, singulară, a lui Gr. Creţu (1886). Acesta vede în Codicele Voronetean autrografui traducătorului, executat în perioada 1505—1525. In încercările de a localiza Codicele Voronetean se înregistrează, de asemenea, o diversitate de păreri. Criteriul lingvistic a fost cel mai adesea aplicat. Cercetătorii problemei au apelat însă şi la alte criterii, ca grafia textului, condiţiile social-istorice şi cultural-religioase, locul unde a fost găsit manuscrisul. In 1885, Sbiera plasa originalul în sudul Dunării (Ohrida), aducînd ca argument rotacismul şi curentul cultural căruia îi atribuia iniţiativa traducerii: bogomilismul, mişcare religioasă pornită în secolul al X-lea din Balcani. Gr. Creţu, în 1886, şi G. Moldo van, în 1895, invocînd fapte de ordin lingvistic, indică drept loc al alcătuirii traducerii Transilvania. Tot după criterii lingvistice, zona este restrînsă la nord-vestul Transilvaniei de A. Densuşianu (1885) şi la regiunea Munţilor Apuseni (Măhaci) de A. D. Xenopol (1896). Transilvania continuă să fie vizată şi după 1900 în încercările de a localiza Codicele Voronetean. Pe baza unor aspecte ale limbii textului, traducerea este plasată în nord-vestul Transilvaniei de S. Puşcariu (1910), în Crişana-Maramureş de N. Drăganu (19M), în sudul Transilvaniei, tot de N. Drăganu (1938), în nordul Crişanei de Emil Petrovici (1952), în Oaş de M. Sala (1958) şi în sud-vestul Transilvaniei de G. Istrate (1963). Îmbinînd argumentarea lingvistică cu invocarea mişcării husite, prin care explică apariţia traducerii, N. Iorga propune în 1904, ca loc al alcătuirii ei, Maramureşul şi Transilvania vecină. Demonstraţia lingvistică a tezei lui N. Iorga o face în 1916 I.-A* Candrea, care însă restrînge zona indicată de Iorga la regiunea Maramureşului. Opinia lui Iorga este împărtăşită ulterior de cei mai mulţi cercetători: G. Pascu (1921), Al. Rosetti (1926, 1944), N. Cartojan (1940), care localizează însă copiile păstrate în sudul Transilvaniei, Şt. Ciobanu (1941), P. Olteanu (1962). Al. Rosetti invocă şi influenţa luteranismului în Transilvania pentru a exclude posibilitatea alcătuirii prototipului în Muntenia sau în Moldova. Localizarea traducerii originare în afara Transilvaniei şi Maramureşului rezultă numai din contribuţii care privesc contextul mai larg al tuturor textelor rotacizante. M. Gaster (1890) 10 crede că acestea sînt copii dialectale după tipăriturile coresierie, deci că au origine sudică. Au plasat în Moldova traducerea Apostolului, ca şi a Psaltirii, prin invocarea trăsăturilor limbii textelor, a condiţiilor cultural-istorice şi a locului descoperirii, I. Bianu (1904), I. Bărbulescu (1928) şi I. Şiadbei (1928). I. Bărbulescu consideră că prototipul a putut fi alcătuit şi în Muntenia. Ion Gheţie (1975) indică pentru efectuarea traducerilor zona Banat-Hunedoara şi regiunile limitrofe. N. Iorga (1904), P. P. Panaitescu (1965) şi Ion Gheţie (1976) s-au pronunţat şi în privinţa localizării manuscrisului Codicelui Voronetean. Orientîndu-se după grafie, N. Iorga îl plasează în Moldova, iar P. P. Panaitescu în Transilvania. Pentru scrierea Codicelui în Moldova opinează şi Ion Gheţie, aducînd ca argumente hîrtia, locul unde a fost găsit şi limba. Referindu-se la toate copiile rotacizante ale Apostolului şi Psaltirii, M. Gaster (1890) le localizează în Maramureş, luînd în consideraţie limba textelor. N. Drăganu (1938) relevă o serie de factori de ordin cultural-istoric şi lingvistic pentru a susţine efectuarea copiilor în Moldova. Alcătuirea versiunii de Apostol din Codicele Voronetean a fost atribuită unor iniţiative diverse, în funcţie de timpul şi locul în care a fost plasată efectuarea traducerii. Opiniile formulate în această problemă se grupează în jurul a două explicaţii fundamentale: prin factorii interni (necesităţi didactice,, lupta pentru emanciparea religioasă) şi prin factori externi (bogomilism, catolicism, husitism, protestantism). Au atribuit traducerea în româneşte a Apostolului (şi a Psaltirii) unor influenţe interne I. Bianu (1904), M. Şesan (1939), Şt. Ciobanu (1941) şi P. P. Panaitescu (1965). I. Bianu şi Şt. Ciobanu consideră că traducerea s-a făcut din necesităţi didactice. P. P. Panaitescu crede că transpunerea în româneşte a cărţilor religioase este o manifestare a luptei de emancipare de sub tutela episcopiei ucrainene din Muncaci a bisericii româneşti din Maramureş. Influenţa bogomilismului a fost invocată pentru motivarea traducerii Apostolului de I. G. Sbiera (1885) şi de Isidor Ieşan (1912). G. Moldovan (1895) şi I. Bărbulescu (1900, 1928) au atribuit-o iniţiativei bisericii catolice. Explicaţia prin influenţă husită a traducerii Apostolului şi a Psaltirii, pusă în circulaţie de N. Iorga (1904), a fost susţinută de S. Puşcariu (1910), N. Drăganu (1914), I.-A* Candrea (1916), Al. Procopovici (1922) şi de I. Bianu (1930). Teoria luterană, formulată prima dată de N. Iorga (1902), a fost adoptată de I. Bălan 11 (1914), Al. Rosetti (1926, 1944), N. Drăganu (1938) şi O. Densu-sianu (1938). T. Palade (1915) şi P. Qlteanu (1962) văd în primele traduceri româneşti ale Apostolului şi Psaltirii produsul unui curent naţional alimentat de înrîuriri,. externe. Multe dintre consideraţiile făcute asupra identităţii sau persoanei traducătorului se plasează într-o mare măsură în domeniul arbitrarului. Din totalul afirmaţiilor făcute în legătură cu paternitatea Codicelui, le menţionăm numai pe acelea care au fost susţinute de o argumentaţie, oricît de sumară, furnizată de critica textului. Traducătorul Codicelui Voroneţean a fost identificat cu alcătuitorul versiunii rotacizante a Psaltirii. Pusă în circulaţie de S. FI. Marian (1893), ideea, întemeiată pe asemănarea limbii acestor texte, este preluată de A. D. Xenopol (1896), I.-A. Candrea (1901), N. Iorga (1904) şi de N. Drăganu (1914). Unii cercetători s-au pronunţat şi pentru posibila origine străină a traducătorului Apostolului şi Psaltirii, ungur după N. Iorga (1925), rutean după Şt. Ciobanu (1947). O serie de fonetisme întîlnite în scrierile rotacizante sînt atribuite de N. Drăganu unor copişti saşi (1923, 1938). Din expunerea opiniilor formulate asupra Codicelui Voroneţean, rezultă că cea mai mare parte a problemelor filologice ridicate de acest text au rămas nerezolvate în mod satisfăcător. Studiul de faţă nu îşi propune elucidarea tuturor acestor chestiuni, ci urmăreşte să facă o expunere critică a metodologiei şi rezultatelor cercetărilor anterioare. Totodată încearcă să aducă unele contribuţii în anumite domenii, în care investigaţiile personale au beneficiat de actualele cunoştinţe din domeniul filologiei, al istoriei limbii române şi al dialectologiei istorice. DESCRIEREA MANUSCRISULUI Codicele Voroneţean se păstrează la Biblioteca Academiei R. S. România, sub cota ms. rom. 448. Este legat într-o copertă nouă de carton de forma unei casete, învelită cu piele roşie şi ornată cu motive florale. Pe coperta din faţă şi pe cotor este imprimată cu litere aurii inscripţia Codicele Voroneţean. în inte- 12 riorul copertei din spate figurează semnătura lui Ion Sbiera. Aceasta este forma în care manuscrisul a fost donat Academiei de către primul lui editor. Manuscrisul, in-8°, conţine 85 de file întregi şi o filă (86) din care s-a păstrat numai colţul superior stîng. Filele nu au fost numerotate odată cu copierea manuscrisului. Ele poartă trei numerotări moderne: o numerotare de maşină a filelor, făcută de Academie după achiziţionarea manuscrisului, şi alte două numerotări de mînă făcute de Sbiera, una marcînd filele (pe verso), iar alta paginile. Cele 86 de file conţin un fragment din Faptele apostolilor, de la capitolul 18, versetul 14, pînă la sfîrşit (filele lr—53v), epistola lui Iacob (55r— 67v), prima epistolă a lui Petru, în întregime (69v— 82r), şi a doua epistolă a lui Petru pînă la capitolul 2, versetul 9 (84v—86v). Toate cele trei epistole sînt precedate de cîte o introducere rezumativă {Iacob: 54r—55r;/ Petru: 6T—69v; II Petru: 82v—84v). Textul este scris de o singură mînă de la început pînă la sfîrşit, cu excepţia ultimelor şapte rînduri de pe fila 15r, care aparţin altui scrib. Tot acesta pare să fi scris şi ultimele trei slove ale rîndului 6. Cele 86 de file păstrate ale manuscrisului corespund unui număr de 12 caiete. Caietele au rezultat din plierea în 8 a unei coli de format cca 40/31 cm. Lungimea filelor este de 15,7 cm, iar lăţimea de 10,1 cm. Filele 1 şi 86 sînt mai înguste decît celelalte cu cca 2 mm. Prima filă a fiecărui caiet poartă pe recto, jos în dreapta, signatura chirilică. Începînd cu caietul al 20-lea, signatura caietelor apare şi pe ultima filă verso plasată în centrul sau în stînga marginii de jos. Cea diritîi signatură, cu numărul 14, se află pe fila 8r. Primele 7 file aparţin caietelor al 12-lea şi al 13-lea. Prima filă a manuscrisului este ultima din caietul al 12-lea. Următoarele 6 aparţin caietului al 13-lea, din care lipsesc primele două file. Textul prezintă aici o lacună corespunzătoare celor două file lipsă (Faptele, capitolul 18, sfîrşitul versetului 21 — capitolul 19, versetul 5). Aşadar, de la începutul Codicelui lipsesc primele 11 caiete, iar din al 12-lea se păstrează ultima filă. Prima filă a manuscrisului a fost deci precedată de alte 95 de file. Din caietul al 19-lea lipsesc ultimele 2 file, din al 23-lea, ultima, din al 24-lea se păstrează parţial prinia filă şi, integral, a treia. Sbirea, care a cercetat Codicele înainte de a fi legat, reconstituie din rămăşiţele foilor rupte cel puţin încă 7 caiete (începînd cu al 24-lea), însumînd 56 de file. Manuscrisul a fost legat după copiere. Sbiera a făcut această presupunere pe baza constatării că scrisoarea ajunge în unele locuri pînă k legătură (vezi mai jos). Că scrisorile apostolilor au fost copiate separat de Fapte şi că apoi cele două manuscrise au fost legate într-unul singur rezultă în mod sigur din următorul fapt: începînd cu caietul al 20-lea, cu care începe epistola lui Iacob, numerotarea chirilică se suprapune peste o altă numerotare, care porneşte de la 1. Aşadar signatura k (20) este rezultată din modificarea unui a (1). Textul propriu-zis al Codicelui este scris cu cerneală neagră, bine păstrată. Adăugirile şi modificările sînt făcute cu aceeaşi cerneală, de aceeaşi mînă. Silabele gă din băgămu 6 Îv/Î4 şi mo din frumosu 70r/10 s-ar putea datora unei intervenţii ulterioare. Indicaţiile tipiconale, titlurile şi iniţialele majuscule sînt scrise cu cerneală roşie (chinovar). Cu aceeaşi cerneală este executată şi cruciuliţa de pe marginea dreaptă a filei 73r, care însoţeşte indicaţia: Aceasta ceteaşte vereri (rîndul 12). Semnul se referă la o altă indicaţie tipiconală de pe fila 71r/8: Stă acicea vereri şi ceteaşte înrainte la cruce. Textul nu este dispus pe mijlocul paginii, ci mai aproape de cotor şi de marginea superioară. Distanţa lăsată între text şi marginea laterală dinspre exterior a paginii variază între 2,5 cm şi 2,9 cm. Lăţimea marginii libere dinspre cotor este în medie de 1,3 cm, dar rîndurile depăşesc adesea lungimea obişnuită, ajungînd uneori pînă la legătură (41 r/12, 69v/12, 70V/H). Marginea superioară este lată de cca 1,8 cm, iar cea inferioară de cca 3,5 cm* Pe marginea laterală, pe cea superioară şi pe cea inferioară a paginilor sînt scrise (cu chinovar), de aceeaşi mînă care a copiat textul, indicaţiile tipiconale şi primele cuvinte ale zacealelor, care anunţă textul propriu-zis. Literele au de regulă aceleaşi dimensiuni cu cele din text; pot fi însă şi mai mici, ca cele de pe fila 9V. începutul şi numerotarea zacealelor sînt marcate pc marginea laterală. Indicaţiile calendaristice şi primele cuvinte ale zacealelor încep la sfîrşitul rîndului care încheie zaceala precedentă şi continuă pe marginea de jos, uneori şi pe cea de sus, a filei. Pe unele pagini (7V, 10r) este imprimată cerneala roşie cu care sînt scrise indicaţiile tipiconale pe pagina alăturată. Suprapunerea paginilor înainte de uscarea cernelii roşii constiutie un indiciu că scrierea indicaţiilor tipiconale s-a făcut după copierea textului propriu-zis. Pe marginea superioară a filelor 9r, 12r, 35v şi 48r, către exterior, figurează colontitlul Lucrarea, scris de asemenea cu cerneală roşie şi cu litere mai mici decît restul textului. în aceeaşi 14 poziţie, pe fila llv, este scris, cu acelaşi fel de litere, cuvîntul tîlc\ Pe fila 63r este notat, cu litere obişnuite, colontitlul Iacov. Fiecare pagină are 14 rînduri, cu excepţia paginii 107 (fila 54r), unde apar numai 13 Vînduri; deoarece o parte din titlul introducerii la epistola lui Iacob,, scris cu majuscule avînd înălţimea ele I, l cm, ocupă spaţiul corespunzător primelor două rînduri. Distanţa dintre rînduri este de 5 pînă la 5,5 mm. înălţimea literelor variază între 2,5 şi 3 mm. Excepţia o constituie ultimele 7 rînduri de pe fila 15r, scrise de o altă mînă, înalte de 2 mm. înălţimea literelor care depăşesc rîndul se înscrie între 6 şi 8 mm: V :6 mm; p. şi $ :7 mm; y :8 mm; 4:5—7 mm. Majusculele au 0 înălţime variabilă între 3 mm (h, 75v/9) şi 1,5 cm '($, 58v/16); alte majuscule: % :7 mm, 75r/12; h:1 cm, 68r/6; a -9 mm 77r/9; c : 1,25 cm, 6iv/lQ. Cînd apar la început de rînd,’ majusculele depăşesc marginea acestuia. Ele sînt folosite la începutul zacea-lelor, la iniţială de titlu (82r/9) şi în scrierea cuvîntului Spunr erect (54v/l) din titlul introducerii la epistola lui Iacob. De cele mai multe ori, majusculele nu prezintă nici o ornamentaţie. Fac excepţie iniţialele £. 4 si a de pe filele 9r/3, 54r/3, 7273'şi lirj9, executate în linii arcuite, cu îngroşări la capete. Textul este scris cu semiunciala caracteristică scrierilor literare din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Literele, aplecate spre dreapta, nu prezintă alte urme ale scrierii cursive, decît felul în care sînt redate slova t şi Succesiunea Tp -!*/ şip Literele scrise de copistul ultimelor şapte rînduri de pe fila 15r sînt drepte, mai mici şi mai colţuroase. De obicei, între cuvinte nu se lasă spaţiu (sc-riptio continua)r decît pentru plasarea unor semne de punctuaţie (punct, virgulă, două puncte). Hîrtia Codicelui este semilucioasă, de grosime mijlocie. Distanţa dintre căluşuri este de 3,2 cm, iar cea dintre vărgături de 1 mm. Hîrtia este de provenienţă sileziană, avînd ca filigran mistreţul. Foile rămase sînt relativ bine conservate. Prima filă poartă o pată întunecată care acoperă rîndurile 9—M. Ultima filă, ruptă în partea de sus, a fost lipită de Sbiera. Filele 5—8 1 1 Cf. Sbiera, p. 22: apostolilor ; vezi, pentru lecţiunea tîlc, Gr. Creţu, Codicele Voroneţeăn... de X. al lui G. Sbiera. Critică, Bucureşti, 1886, p. 4; Ion Gheţie, Cîieva observaţii filologice asupra yfCodicelui Voroneţcan", în SCL, XXIX, 1971, Jxr. 3, p. 280—281. 15 au o perforaţie plasată între TÎndurile al 12-lea şi al 13-lea. Începînd cu a 15-a, filele prezintă, pe colţul de sus dinspre exterior, o pată, datorată, probabil, umezelii, care se măreşte treptat către sfîr-şitul Codicelui. Singura însemnare, ulterioară, pe care o conţine manuscrisul se află pe fila 53v,^ în continuarea primelor trei rînduri, care încheie textul Faptelor. însemnarea a fost făcută la 1733 de Constantin din Dorna. Scrierea, semiuncială cu elemente cursive, trădează o mînă nedeprinsă cu scrisul. Dăm în continuare textul notiţei: „Această carte au fost scrisă pe rumânie şi nu-i bună de nemică; ce am scris eu Costantm ot Dornă mesifc) maiu, în dzilele lui Costantm .voivod v le(t) 7241 (= 1733). Să s ştie de cîndu am şădzut aice. la Vorone/ cu popa Aftănăsie Rus, om bu^ 2. Pisalu azti Costanti(n) ■ o(t) Dortinti v le(t) 7241 (= 1733)". COPIE SAU ORIGINAL Asupra acestei chestiuni s-a oprit pentru prima dată editorul din 1885 al textului, în studiul care însoţeşte ediţia. I. G. Sbiera vede în Codicele Voroneţean o copie executată în prima jumătate a secolului al XVI-lea (p. 321—327) după o traducere alcătuită la sfîrsitul secolului al Xll-lea — începutul celui următor (p. 334—338). ' Argumentele invocate de Sbiera în sprijinul tezei sale au în vedere în primul rînd limba textului, cu un aspect cu mult mai arhaic decît al altor monumente de limbă, manuscrise şi tipărituri, cunoscute la aceea dată şi atribuite secolului al XYI-lea (p. 327— 333). După Sbiera, prezenţa rotacismului în Codicele Voroneţean, absent în scrierile din secolul al XVI-lea invocate drept mărturie \ trebuie explicata prin graiul traducătorului, databil, prin această trăsătură, cu cel puţin trei secole înaintea secolului al XVI-lea. Cercetările ulterioare de istorie a limbii române, bazate pe mărtu- * 1 2 Lecţiunea propusă de Gr. Creţu, loc. cit., p. 13; cf. Sbiera, p. 106: amu az. 1 Deşi publicate de Hasdeu (CB, II, Bucureşti, 1879), Textele Măhăcene nu sînt incitase de Sbiera în lista scrierilor din secolul al XVI-lea folosiţe ca izvoare de referinţă. Prezenţa rotacismului in aceste texte este motivată, de. asemenea, prin graiul autorului traducerii, cu mult mai veche ‘decît copia popii Grigore (p. 330-333). 16 ria mai multor texte, scrieri literare şi documente, majoritatea descoperite după 1885, cînd apare ediţia lui I. G. Sbiera, au demonstrat prezenţa rotacismului în secolul al XVI-lea în graiurile româneşti din nordul ţării. Celelalte argumente aduse de Sbiera pentru a susţine că Apostolul voroncţcan este o copie se referă la modul în care a fost executată scrierea textului, şi anume la prezenţa unor greşeli tipice de copist: 1) înlocuirea unor semne cu altele în scrierea unor cuvinte: K^KapîH 28v/2, khna$ 42v/11, ckokie 63r/8 în loc de KTuupîw, knhaS, cmokîe; 2) omisiuni de silabe: fi(-va vi-^no^ vatu 59v/12; unele sînt corectate prin scrierea silabelor omise deasupra rîndului (le marcăm prin subliniere): aY'Whtphe 4r/14, AkseS 69713, mhaJtî/sv 97b a$p8 77711 (= loru), heme 1T/12, a ce -tirrhpn acrarmv 84711 — 12. în principiu, o parte din greşelile mai sus enumerate se pot întîlni şi la autorul unui text original, dar nu în proporţie atît de mare şi nu în toate poziţiile ilustrate. Astfel, omisiunile de silabe aflate la început de cuvînt sînt greu de conceput dacă scribul ar fi fost traducătorul textului. Exemplelor date de Sbiera le mai adăugăm alte două: ale împărătească sfîrşiretu, pot fi cu greu atribuite modelului slavon, care într-un astfel de pasaj, ar fi fost neclar. Limba şi grafia textului constituie un alt aspect invocat de Candrea pentru a susţine că manuscrisul Codicelui Voroneţean este o copie. Mai uniform decît celelalte texte rotacizante din secolul al XVI-lea, Codicele Voroneţean este totuşi departe de a prezenta o unitate „în ce priveşte ortografia, fonetismul şi fomele gramaticale" 6. Textul prezintă ca atare un amestec de graiuri şi de maniere grafice. Asupra alternanţelor cu implicaţii pur grafice nu ne putem pronunţa din cauza insuficientelor informaţii asupra variaţiei noimei grafice din epoca la care nc referim. Constatarea că alternanţele apar şi în textele originale îl determină pe Al. Rosetti să considere că „ele nu pot constitui... un argument pentru a proba că un text e copiat" 7. în ce priveşte alternanţele fonetice, s-a arătat că ele pot coexista în graiul aceluiaşi scrib, reflectînd concurenţa dintre fonetismul tradiţional şi cel nou8. Trebuie totuşi să admitem, în cazul alternanţelor care se grupează în arii dialectale distincte, interferenţa unor uzuri lingvistice deosebite 9. Referindu-ne Ia inconsecvenţele fonetice notate de Candrea, considerăm posibilă coexistenţa în acelaşi uz a dubletelor menre — niinre, mencimi — minciuri, tinre — tire. în schimb dublete ca genrunchcle — gcnruchclc, sfetuiră — svetuiră, sîntu — sîmtu, se vie — se vinie sînt mai greu atribuibile,îndeosebi luate în ansamblu, uneia şi aceleiaşi persoane. Remarca lui Candrea cu privire la caracterul neunitar al limbii Codicelui Voroneţean este confirmată de rezultatele cercetării noastre făcute în vederea localizării textului. Luînd în consideraţie un ansamblu de fonetisme şi forme gramaticale şi lexicale, am delimitat în acest text cel puţin două straturi lingvistice: unul nord-moldovenesc şi altul bănăţean-vest ardelenesc. Prin 6 PS, I, p. LXXXIV. 7 Rosetti, ILR; p. 446. 8 Vezi Avram, Contribuţii, p. 5; Ghetie — Mareş, GD, p. 44.-46. 9 Vezi Ion Ghetie, „Psaltirea Hurmuzachiu — copie sau original ?t în SLLF, III, p. 243—246; Ghetie, începuturile scrisului, p. 57. 19 punerea la contribuţie şi a altor elemente decît cele de ordin lingvistic, am ajuns să stabilim că manuscrisul a fost copiat în Moldova după un text provenit din părţile sud-vestice ale ţării. Investigaţiile făcute în scopul stabilirii filiaţiei textului ne-au condus la concluzia înrudirii acestuia cu Apostolul tipărit de Coresi şi cu cel copiat de popa Braţul. Am constatat, de asemenea, că nici unul dintre cele trei Apostole nu descinde din celălalt, ci că toate provin dintr-o traducere comună prelucrată în mod independent în cele trei versiuni prin confruntarea ei cu cîte o versiune slavonă. Privit aşadar şi în perspectiva legăturilor sale de filiaţie, Codicele Voroneţean se dovedeşte a fi o copie. Această copie s-a executat după versiunea revizuită, căci numeroasele greşeli enumerate mai sus, care nu pot interveni decît la o transcriere mecanică a unui text, ne împiedică să vedem în Codicele Voroneţean autograful revizorului. PROBLEME DE DATARE încercările de a stabili vechimea Codicelui Voroneţean au plasat pe rînd scrierea textului în diverse momente, care se înscriu într-un interval de timp de şase secole. Metodele folosite în vederea datării Codicelui au fost: examinarea hîrtiei, a limbii, a grafiei textului, invocarea curentului cultural care a determinat scrierea lui, raportarea la originalul slavon. Aceste metode au avut în vedere fie traducerea originală, fie copia care ne-a parvenit, fie ambele ipostaze ale textului. în rîndurile care urmează ne vom referi la consideraţiile făcute de Ion Gheţie asupra metodelor de datare a textului practicate pînă în prezent1. a) Datarea prin filigrare a fost utilizată de I. G. Sbiera, care indică pentru executarea copiei perioada 1505—1525 2. înte-meindu-se de asemenea pe filigran, Candrea datează Codicele Voroneţean în prima jumătate a secolului al XVI-lea, între anii 1520— 1540. Candrea recunoaşte că nu a întîlnit variantele mistreţului de pe hîrtia manuscrisului în textele datate, dar afirmă că acest 1 Gheţie, începuturile scrisului, p. 69—80. Autori^l se referă îa tcate textele rotacizante, dar face si specificări privitoare numai la Codicele Voroneţean. 2 Sbiera, p. 324, 325. 20 filigran a circulat cu mai mare frecvenţă în prima jumătate a secolului al XVI-lea 3. b) Examenul limbii a fost cel mai mult utilizat în vederea datării textului, îndeosebi în cercetările mai vechi asupra acestei probleme4 5, majoritatea consacrate traducerii originale. Ele au încercat să stabilească vechimea Codiceliii Voronetean prin cronologia unor fenomene lingvistice, cum ar fi: trecerea luă ă în î (Bumbac °), trecerea lui n la r (Sbiera, I. Minea 6), trecerea lui nr la r (Pascu 7), trecerea lui n la i (Şiadbei8) si a lui V din cleamă şi uită la i (Nădejde9, Şiadbei10 11), vechimea maghiarismelor (Gergely Mol do vann). Raportarea la cronologia fenomenelor, amintită mai sus, aşa cum a putut fi stabilită în fiecare caz în parte, i-a condus pe cercetători la exprimarea unor puncte de vedere deosebite: Codicele Voronetean datează, după Bumbac, din secolele al X-lea—al Xl-Jea, după Sbiera, din secolele al XH-lea — abXIII-lea, după G. Moldovan din secolul al XlV-lea — începutul secolului al XV-lea, după I. Minea, înainte de 1400, după Pascu, înainte de 1450, după Nădjde, Candrea şi Şiadbei, înainte de 1500. Comparaţia cu alte texte datate, din secolul al XVI-lea şi ulterioare, cum ar fi textele coresiene, Codicele Sturdzan, scrisoarea lui Neacşu (1521), a dus la constatarea că limba Codicelui Voronetean reflectă un stadiu mai vechi decît al limbii celorlalte scrieri. Acest element a fost invocat pentru a-i plasa traducerea într-o epocă mai veche decît a textelor luate ca teimen de referinţă de cei mai mulţi cercetători. Raportarea textului la Codicele Sturdzan i-a condus pe Nădejde şi pe Iorga la concluzii diferite. Nădejde considera, în 1883 l2, că textul este din secolul al XVI-lea, 3 Candrea, PS, I, p. CX. 4 Ele s-au referit fie numai la CV, fie la totalitatea textelor rotacizante. 5 Ion I. Bumbac, Manuscriptul romanesc de la Voronet (Bucovina) despre „Faptele apostolilor', în Aurora română, II, 1882, nr. 9, p. 130; idem, Oare din ce secul să fie „manuscriptul românescu de la Voronet, în Aurora română, II, 1882, nr. 12, p. 182- 189. 6 I. Minea, Din istoria scrisului românesc, în Cercetări istorice, XIII—XVI, 1940, nr. 1—2, p. 710—714. (Autorul se referă la întregul grup al textelor rotacizante.) 7 Istoria literaturii şi limbii româ,ne din secolul XVI, Bucureşti, 1921, p. 10. 8 I. Şiadbei, Istoria literaturii române vechi, Bucureşti, 1975, p. 43. 8 I. Nădejde, Istoria limbei şi literatură române, Iaşi, 1886, p. 64—65. 18 Op. cit., p. 42-43. 11 G. Moldovan, Magyarorszâgi românok, Budapest, 1913, p. 110. 12 I. Nădejde, Din ce veac să fie graiul din manuscriptul de la Voronet, în Contemporanul, III, 1883, p. 527. 21 iar Iorga, în 1890 13, îl atribuia începutului secolului al XVII-lea. Utilizînd acelaşi criteriu, al comparaţiei cu alte scrieri din secolul al XVI-lea, ambii cercetători îşi modifică ulterior punctul de vedere. Referindu-se la textele rotacizante şi, implicit, la CV, Candrea data, în 1901, traducerea originală în perioada 1425—1450 14, pentru ca, în 1916, să indice intervalul 1460—1480, orientîndu-se după aspectul lingvistic al textului, mult mai arhaic decît al Psaltirii Hurmuzachi (plasată de el în anii 1515—1520) 15. Invo-cînd, de asemenea, caracterul arhaic al limbii textului, în comparaţie cu Psaltirile Scheiană şi Voroneţeană, Candrea înclina să plaseze copia în prima parte a intervalului 1520—1540, rezultat din examenul hîrtiei. I. Bărbulescu aprecia, în 1928, că diferenţa dintre un text din secolul al XVIII-lea, Istoria Roşilor, şi scrisoarea lui Neacşu sau textele coresiene este cu mult mai mică decît diferenţa dintre acestea din urmă şi textele rotacizante, considerate pe acest temei cu cel puţin 150 de ani mai vechi16. Diversitatea soluţiilor preconizate în stabilirea vechimii Codicelui Voroneţean prin aplicarea criteriului lingvistic evidenţiază caracterul arbitrar al rezultatelor la care conduce această modalitate de datare. Limitele metodei sînt date de insuficienta cunoaştere, în multitudinea aspectelor invocate, a evoluţiei limbii române în secolele al XVI-lea şi al XV-lea. în genere nu se poate preciza, pe baza informaţiilior actuale, epoca în care s-a produs o anumită evoluţie fonetică şi teritoriul ei de expansiune. Aprecierea vechimii unui text prin raportarea limbii lui la limba altor texte, datate, este, de asemenea, plină de riscuri. Al. Rosetti a arătat că aspectul arhaic al textelor rotacizante în comparaţie cu cele coresiene se poate explica sincronic, prin divergenţele dialectale ale limbii secolului al XVI-lea, şi nu numai diacronic, prin vechimea mai mare a primelor. Ca atare, pe temeiul faptelor de limbă, aceste texte pot fi atribuite şi secolului al XVI-lea 17. Sîntem de acord cu punctul de vedere exprimat de 13 N. Iorga, [Recenzie la I. I. Bianu], Psaltirea Scheiană (H82), I, în Arhiva, I, 1890, p. 759. 14 Aureliu I. Candrea, Monumentele cele mai vechi de limbă românească, în Noua revistă română, voi. IV, 1901, nr. 37, p. 24. 15 Candrea, PS, I, p. XCVI, CXXV. 16 Ilie Bărbulescu, Curente literare la români în perioada slavonismului a. 37 Viciu, Glosar, p. 17; BL, V, p. 137- 138. ă pentru o în săcotiră 73v/4—5, datorat, probabil, unei disi-milări, nu a fost notat în perioada amintită. Fonetismul apare la 1800 în Retorica lui Molnar (DA, s.v.), originar din sud-vestul Transilvaniei. Sincopa vocalei ă şi acomodarea lui s la z în zboru 30v/6 etc., se constată şi în Palie. în secolul următor, forma apare de asemenea în Banat (Anon. Car., p. 379), unde este înregistrată şi astăzi (ALR, S.n., voi. V, h. 1390). î asimilat la u în currundu 21v/2, 84r/ll a fost consemnat în secolul al XVI-lea în Banat-Hunedoara, unele zone din Moldova şi Transilvania de nord-est si de sud-vest (Ghetie—Mares, GD, p, 107). Forma mărrtărusiiu 10r/7—8 presupune o fază mărrturasi, cu primul u asimilat la ă sub influenţa vocalei din prima silabă. Fonetismul mărturusi, notat în documente moldoveneşti (scrise de Petru Şchiopul), a fost înregistrat ulterior tot în Moldova: mărtumsitoriul (Catihis, 1818, în BRV, III, p. 217). Mărturusi a rezultat din mărtorosi, formă care circula în secolul al XVI-lea în nordul Moldovei, prin închiderea lui o aton la u. Consonantism Formele băsăduiia 32v/6, Patru 69v/3 etc., (era) mărrgîndu 19v/9—10, 38v/5—6 ilustrează durificarea labialelor, b, p şi m, avînd curs în secolul al XVI-lea în Moldova, Banat-Hunedoara, Transilvania de nord şi sud şi în Oltenia, Rostirea moale a labialelor în exemple de tipul iubescu 56v/4, 59r/12, iubească netoc- meală 63v/6 caracteriza în epoca amintită Muntenia, exceptînd partea nord-vestică, şi unele zone din Oltenia şi din Banat (Gheţie-Mareş, GD, p. 124—135). b moale în beutură 79v/2, prin analogie sau, mai degrabă, printr-o falsă regresie 38, a fost notat în secolul amintit în Banat-Hunedoara şi în Oltenia de nord (ib., p. 134). Formele se sfetuiră 26v/4—5, sfetuiră-se 26v/10, svetuiaşte 69r/3, svetuiră-se 47r/12, cu / şi v moi, sînt modelate după forma slavonă săvetovati sau sînt false rcgresii (ca şi beutură), care pot fi atribuite cu mai mare grad de probabilitate zonei Banat-Hunedoara, unde se afla în secolul al XVI-lea limita sudică a durificării labialelor (ib.). 38 Cf. betut din graiurile de astăzi; ALR, S.n., voi. IV, h. 978. 34 Formele grijaşte-se 82r/10, şapte 8r/8, 16v/6, dacă nu sînt simple grafii prezentînd a în loc de ea după j şi ş (vezi p. 118, 13G), notează rostirea dură a acestor consoane, în poziţie moale, avînd curs în secolul al XVI-lea în Muntenia şi în cea mai mare parte a Banatului şi Hunedoarei (Gheţie-Mareş, GD, p. 180—186). r (vibrant), notat cr, apare în secolul al XVI-lea în texte provenite din Banat-Hunedoara (Palia) şi din zona central-vestică şi nordică a Transilvaniei, precum şi în texte moldoveneşti (Pravila ritomlui Lucaci, Glosele Bogdan) şi în trei documente munteneşti (ib., p. 212—215). în secolul următor, se înregistrează la Varlaam şi în Cronica lui Moxa (text oltenesc). r(r) moale în rreu 2r/10, rrisul 65r/4 etc. a fost notat în secolul al XVI-lea, în afara textelor rotacizante, în Evangheliarul de la Sibiu şi în Palie, ambele texte de provenienţă bănăţeană — hune-doreană. în această zonă are curs şi astăzi rostirea moale a lui r latin urmat de e sau i accentuaţi. Fonetismul a fost notat, sporadic, şi în cîteva puncte din Crişana, Maramureş, Bucovina şi vestul Moldovei, dar în Banat-Hunedoara textele reflectă o continuitate neîntreruptă a rostirii moi a lui r din secolul al XVI-lea pînă astăzi (Gheţie, începuturile scrisului, p. 149—150; Ghetie—Mares, GD, p. 201—204). Forma ocii „ochii" 39v,/2 reproduce corespondentul slavon oii, dar absenţa ei în alte traduceri din slavonă ne determină să vedem în ea fonetismul înregistrat astăzi în Banat, Crişana de sud, sudul Hunedoarei şi nordul Transilvaniei (Bistriţa-Năsăud) (ALR, S.n., voi. VI, h. ’l818) 39. Forma Pipru, corectată Chipru 42v/l, s-ar putea interpreta ca falsă, regresie, deci ca indiciu al pronunţării palatalizate a lui p într-unul din uzurile lingvistice reflectate în acest text. Palata-lizarea labialei p se înregistrează în secolul al XVI-lea în Moldova; era absentă în nordul Transilvaniei şi în Hunedoara (Gheţie-Mareş, GD, p. 118—120). Conservarea lui V din grupul cV în cleamă-se 36v/6—7 se constată, după 1500 în Banat-Hunedoara (Gheţie—Mareş, p. 215— 217). 39 Vezi şi Ion Patru ţ, Velarele, labialele şi den talele palatalizate, în DR, X, partea II, p. 298—308; cf. Ion Gheţie, Două fonetisme dialectale în „Codicele Voroneţean" şi în „Psaltirea Scheianâ", in SCL, XXIX, 1978, nr. 5, p. 543—546; Andrei Avram, Cu privire la cronologia transformării in africate a oclusivelor (pre ) palatale în graiurile dacoromâne, in SCL, XXX, 1979, nr. 3, p. 199—214. Păstrarea lui n (<^ + yod), notat prin n (dintînia 9V/10, ţinietoare 29r/12—13) şi prin ^ (spuniu 40r/l, se ţinie 77r/13) (cf. şi întîia 86r/10, spuietoriu 86r/12), este proprie în secolul al XVI-lea unor zone din Banat-Hunedoara, Transilvania de vest (Arad) şi sud-vest şi din Oltenia (Gheţie-Mareş, GD, p. 158—162). Forma ponile „apoile" 66r/13—14, şi, eventual prepuno (n)şi 54v/6 (vezi Lexicul, p. 187) prezintă un n analogic, înregistrat astăzi, în forme ca cimponi, vătrani (DA, s.v., BL II, p. 144), musani, unghinâ (Huned., MP, p. 108), în graiurile bănăţene şi hunedorene. 6 păstrat în mutică 48v/5, fonetism singular în texte, pare a fi avut curs în secolul al XVI-lea în graiurile din Banat-Hunedoara, aşa cum rezultă din formele mîcicoanie, mîciccie, existente în Palie si explicate ca fiind modelate după mucica-musca (Densusianu, HLR, II, p. 129-130). Rotacizarea lui -n- intervocalic în cuvintele de origine latină, constantă în Codicele Voroneţean, cu şi fără menţinerea nazali-tăţii, avea curs în secolul al XVI-lea în unele zone din Transilvania de nord, Maramureş şi Bihor şi din Moldova, îndeosebi din partea nordică. Datele pe care le deţinem pînă în prezent nu ne permit să stabilim o repartiţie dialectală a stadiului cu menţinerea nazalităţii şi a celui fără nazali ta te. Teoretic, -nr- şi -r-puteau coexista în acelaşi uz lingvistic40. n latin intervocalic se păstrează într-un singur exemplu, în cuvîntul săptămîni 58vf inarg., a cărui lecţiune cu n nu este însă absolut certă. Apariţia singulară a fonetismului, nu în textul propriu-zis, ci în indicaţiile tipiconale, scrise cu altă cerneală, de aceeaşi mînă, după transcrierea paginii sau a întregului text, ne determină să-l interpretăm nu ca o inconsecvenţă fonetică a scribului rotacizant, ci ca o particularitate proprie unui alt uz lingvistic (al modelului). dz pentru d latin + e, i, în dzi 9V/10, dzise 14r/14 etc. apare “în secolul al XVI-lea în Moldova, întreaga Transilvanie, exceptînd sud-estul, în Banat şi în unele zone din Oltenia (Ghetie-Mares, GD, p. 187—190). Asimilarea lui dz la g în gice (34v/11 etc.) avea curs în secolul al XVI-lea pe o arie incluzînd Moldova, nordul Transilvaniei şi Banat-Hunedoara. Asimilarea lui g la 6 în cice 68v/ll a fost notată abia în secolul următor în Codicele T odor eseu. Aria lui cice nu depăşea în secolul al XVI-lea actuala arie a lui ice < cice: Oaş, Sălaj, Bihor şi Banat-Hunedoara (Gheţie, începuturile scrisului, p. 38). 40 Vezi Rosetti, ILR, p. 445; Gheţie-Mareş, GD, p. 45. 33 Epenteza lui r în zavistru 63r/l 3 nu cunoaşte alte atestări. r epentetic apare după t şi d în cuvinte ca bundrâ, colindră, gumi-lastru, hastră, zadrâ, cu precădere în graiurile din vestul Transilvaniei, Banat şi Crişana (vezi Fonetica, p. 127). Trecerea grupului nt la mt în sîmtu 1 r/4 (cf. sîntu 7r/2 etc.) apare în secolul al XVI-lea în Moldova, nordul Transilvaniei, Banat-Hunedoara şi în unele zone din Oltenia (Ghetie-Mares, GD, p. 151 — 152). MORFOLOGIE -ei analogic în formele pronominale de genitiv-dativ feminin acesteia 30r/ll, aceei 20v/3 au fost consemnate numai în Prtâvila ritorului Lucaci (aceei), copiată în nordul Moldovei, şi în Fragmentul Todorescu (acestei) 41, scriere bănăţeană. Astfel de forme apar în secolul următor în Manuscrisul de la leud (acestei, aceei), copiat în nordul Transilvaniei. Forme analogice de genitiv-dativ singular ale demonstrativului feminin se înregistrează astăzi, la temele acest- şi acest-, în Moldova, nord-vestul Olteniei şi în puncte izolate din sud-estul Transilvaniei şi Dobrogea (ALR I, mat. necart., întrebarea 261; ALR II, S.n., voi. VI, h. 1705, 1732) 42. Terminaţia -eseu din formele pronominale urul cinrescu(şi) 1T/7-8, 16v/5 a mai fost atestată în secolul al XVI-lea în Textele Măhăcene, copiate în zona central-vestică a Transilvaniei, în Apostolul lor ga (2V/21, 25) şi, în varianta cineşcu, în Apostolul copiat de popa Braţul (229/4—5), în cel coresian (408/14) şi în Palie. S-a arătat cu altă ocazie că Apostolul coresian şi cel copiat de popa Braţul descind dintr-o versiune comună cu cea voro-neţeană. în secolul al XVII-lea terminaţia -eseu apare la pronumele negativ neminescu în manuscrisul bihorean al popii Giurgiu (58v/9). Tendinţa de încadrare a verbelor de conjugarea I, ilustrată de formele adîncatu 8v/4, nefăţârîndu 71v/7, fericămu 67r/10, învîr-toşaţi 67r/l, se vînsleadze 43v/5, se vînslaţi 44V/14, este specifică 41 Vezi Sztripszky Hiador şi Alexics Gyorgy, Szegedi Gergely enekeskdnyve XVI szâzadoeli român forditâsban. Protestânshaîâsok ahazai romdnsdgra, Budapesta, 1911, p. 164. 42 în ce priveşte genitiv-dativul feminin al demonstrativului de depărtare, ALR nu consemnează în graiuri decît forme cu l refăcut (ALR, mat. necart., întrebarea 269; S.n., voi. VI, h. 722). Forma atei (a) din unele graiuri bănăţene este echivocă. Pentru istoria formelor refăcute, vezi C. Frîncu, Din istoria demonstrativelor româneşti: formele (a)celei(a), aceleiaşi, (a)celeilalte, acestei(a), în SLLF, II ,p. 25-52. 34 astăzi graiului bănăţean 43 şi, într-o mai mică măsură, celui muntean. O formă ca scria apare în zilele noastre şi în vestul Olteniei şi sudul Bihorului (Gheţie-Mareş, GD, p. 241). în secolul al XVI-lea formele de conjugarea I apar cu cea mai mare insistenţă în Palia bănăţeană (Densusianu, HLR, II, p. 197—198). Formele de indicativ şi conjunctiv prezent, pers. 1 şi 2 pl. ale verbului a fi, semu 26r/2, seti 80v/ll, aveau curs în unele graiuri din Moldova, Banat-Hunedoara şi din nordul Transilvaniei (Maramureş) (Gheţie — Mareş, GD, p. 247—248). Aproximativ în aceleaşi zone a fost stabilită circulaţia, în epoca amintită, a formei etimologice de prezent persoana a IlI-a singular şti 6V/1, 40v/14 (ib., p. 245—247). Formele iotacizate prin analogie (după sai) ale verbelor cere şi părea, ceindu 46T/6—7, se paie 55v/13 se semnalează astăzi în Maramureş, nord-estul Crişanei, părţile nordice, sud-vestice şi sudice ale Transilvaniei (cu Hunedoara) şi în sudul Moldovei, în puncte izolate, apar si în Oltenia si nordul Munteniei (ALR, S.n., voi. VII, h. 1915, 1945, 2067). ' Conjuncţia înde (31 v/5) a fost notată în secolul al XVI-lea în Psaltirea Hurmuzachi, text nelocalizat în mod satisfăcător pînă în prezent. Astăzi apare, şi în varianta inde, în graiurile din Cri-~şana, vestul Transilvaniei si Banat (ALR, S.n., voi. V, h. 1417, 1418; DA, s.v.; Jb. III, p. 315). LEXIC Mărturia faptelor de ordin lexical trebuie privită cu mai multă circumspecţie decît cea oferită de fonetică şi morfologie. Posibilitatea de informare asupra răspîndirii teritoriale a cuvintelor, elemente nerepetabile în serii numeroase de forme, ca fonetismele şi morfemele, este cu mult mai redusă44. Insuficienţa materialului lexical de referinţă din secolul al XVI-lea impune consultarea, cu mai multă insistenţă decît în cazul localizării fenomenelor fonetice şi morfologice, a textelor ulterioare. Cuvintele la care ne-am oprit în vederea localizării textului sînt fie arhaisme (forme de regres), fie inovaţii a căror fază de maximă expansiune nu se poate preciza în timp datorită insuficienţei datelor de dialectologie istorică. Informaţiile pe care aceste elemente le oferă, 43 Vezi Iorgu Iordan, Limba română contemporană, [Bucureşti], 1954, p. 453; I. Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii române, Bucureşti, 1961, p. 95,97. 44 Vezi, în această problemă, Ion Gheţie, Localizarea..., p. 400—401. 35 maţ ipuin concludente decît cele de ordin fonetic şi moifologic, au fost puse la contribuţie în măsura în care concordă, pe de-o parte, unele cu altele şi, pe de altă parte, cu localizarea obţinută din examinarea celorlalte aspecte ale limbii textului. Materialul lexical selectat în vederea localizării textului se compune din: a) cuvinte localizate cu oarecare precizie din secolul al XVI-lea pînă astăzi; b) cuvinte moştenite întîlnite astăzi în arii restrînse, ale căror atestări reduse în textele din secolul amintit şi din cele ulterioare indică circulaţia lor limitată şi în perioada care ne interesează; c) cuvinte împrumutate din maghiară sau din limbile slave, prezente astăzi în arii- izolate ale teritoriului lingvistic dacoromân, dar a căror expansiune în trecut nu poate fi determinată din lipsa mărturiilor; d) cuvinte moştenite sau împrumutate prezentînd sensuri specifice anumitor zone lingvistice, fie că este vorba de dezvoltări semantice, fie că reprezintă conservarea unuia din sensurile etimonului. agru (agrele 66v/l) pare a fi avut o circulaţie limitată în secolul al XVI-lea. Este atestat în Psaltirile Scheiană, Voroneţeană şi în cele coresiene, despre care se afirmă că descind dintr-o traducere comună, în Tetraevangheliarul lui Coresi şi în cel copiat de Radu de la Măniceşti. Ulterior, a fost consemnat în Noul Testament de la Bălgrad. Astăzi se întîlneşte în Banat şi Oltenia, cu sensurile de „cîmp necultivat", „suprafaţă" (HEM, p. 533). alean, în locuţiunile adverbiale înr-aleanu 50vj 14 — 51r/1, într-aleanu 42v/2—3 „împotrivă", a fost consemnat în secolul al XVI-lea numai în texte de provenienţă bănăţeană-hunedoreană: CC1 (originalul)45, PO şi TP (Densusianu, HLR, 259, 265). Astăzi apare, cu sensurile de „silă", „neplăcere", „duşmănie", „mînie", în graiurile din Crişana, Maramureş, nordul, nord-estul şi sud-estul Transilvaniei. amînat „tîrziu", adj. şi adv. (amînatu 43v/13, 57r/14), nu a fost notat în secolul al XVI-lea decît în textul de care ne ocupăm, indiciu al circulaţiei sale restrînse. în secolul următor apare în Anon. Car. (p. 327). Astăzi se semnalează de asemenea în Banat (BL, V, p. 144), unde a fost înregistrat şi derivatul amînăta „întîr-zia" (ALR, S.n., voi. V, h. 1378). 45 Vezi N. Iorga, Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, Bucureşti, 1904, p. LXXXXVI; Sztripszky, H. şi Alexics, G., op. cit., p. 223; Viorica Pamfil, Elemente regionale în lexicul „Paliei de la Orăştie“, în CL, III, p. 243; Ion Ghetie, Unde s-a tradus întîia „Cazanie“ coresianâ?, în LR, XIX, 1980, nr. 2, p. '122-127. 36 arină „nisip" {ariră 47r/12), atestat şi în PS şi, în varianta anină, în EvS şi în Apostolul popii Braţul (p. 254, marg.), se întîlneşte astăzi în centrul şi nordul Ardealului şi în unele graiuri moldoveneşti. Aria cuvîntului trebuie să fi fost în secolul al XVI-lea mai mare, dar, pe cît se pare, nu cuprindea Ţara Românească şî Banatul-Hunedoara. în Palie şi, ulterior, în Anon. Car., este consemnat numai termenul nisip (Puşcariu, LR I, h. 17; Gheţie, începuturile scrisului, p. 158). cătelin „încet" (cătelinru 42v/10) a mai fost atestat în Palia bănăţeană (Densusianu, HLR, II, p. 256). Astăzi este cunoscut în nordul Transilvaniei şi în Maramureş (ALRM I, voi. I, h. 141; ALR, S.n., voi. III, h. 858; Gheţie-Mareş, GD, p. 257), unde, ca formă etimologică în regres, pare a fi circulat şi în secolul al XVI-lea* Aria acestui cuvînt pare a fi cuprins şi unele zone din Banat, după cum rezultă din prezenţa lui în Palia. comarnic „cameră aflată la etaj" (comarrnicu 8r/14—8v/lr JT/6—7), atestat şi în Apostolul popii Braţul (214/8—9), text înrudit cu CV, a mai fost consemnat, în secolul al XVII-lea, în Anon. Car. (p. 347), fără a i se preciza sensul. în zilele noastre :apare cu sensul de >,colibă sau loc adăpostit pentru ciobani" şi „loc adăpostit unde se păstrează caşul". în unele zone din Banat, Crişana, nordul Transilvaniei şi Bucovina, comarnicul este suspendat pe stîlpi. Cu această din urmă semnificaţie trebuie pusă, credem, în legătură folosirea termenului în CV {vezi Lexicul, p 180). dobîndă (70r/1) şi dobîndire (1 lv/12) „moştenire" (cf. dobîn-ditor „moştenitor" 59r/10— 11, 76v/14) nu au mai fost atestate decît în Apostolul coresian (160/4), care conservă, cu modificări, versiunea existentă în CV. Dobîndi cu sensul de „moşteni" se foloseşte astăzi în Banat (ALR II, mat. necart., întrebarea 2716; voi. I, p. 90). făgădui „a primi" {făgăduiră 48r/14, făgăduiia 53r/ll) a mai fost notat în Textele Măhăcene, copiate în partea central-vestică a Transilvaniei, în Cazania I şi în Molitvenicul lui Coresi (Densusianu, HLR, II, p. 436), texte despre care s-a afirmat că reproduc originale bănăţene. ferica „a ferici" {fericămu 67r/10) înregistrat şi în Psaltirile Scheiană şi Voroneţeană, în unele texte coresiene şi în Fragmentul 37 Todoreseu, a fost ulterior notat numai în Banat şi regiunile învecinate 46. genune „mare" (gerurea 4273), termen neatestat în alte texte din secolul al XVI-lea; a fost înregistrat ulterior la Dosoftei şi la Cantemir. Astăzi apare, cu sensul de „cantitate mare de ape", în nordul Transilvaniei şi al Moldovei şi într-un punct izolat din nordul Munteniei (Prahova; DA, s.v.). hlipi „a suspina" (hlipindu 66r/5—6) nu a mai fost consemnat în secolul al XVI-lea decît în Ms. Braţul (289/20). în secolul următor apare la Dosoftei (şi cu derivatul hlipăt). Derivatele adjectivale hlipit „lihnit de foame, hămesit", hlipicios „mîncăcios, nesătul" se întîlnesc astăzi în nordul Transilvaniei şi al Moldovei (DA, s.v.). istov „adevărat, exact, precis", atestat numai în CV (istovii 31v/12), este consemnat în secolul următor în Anon. Car. (p. 344) Astăzi se întîlneşte în nordul Transilvaniei (Bistriţa-Năsăud ALR, S.n., voi. V, h. 1444: leit tată-său). încăreşte (a se ^) „a se încălzi" (încăreaşteţi-vă 6O72) este consemnat în secolul al XVII-lea în Anon.Car. (Gheţie, începu-turile scrisului, p. 128). lăuda (a se ~) „a ameninţa" (nu se lăuda 15v/2>); sensul nu a mai fost notat decît la scriitori provenind din Oltenia şi vestul Transilvaniei (Moxa, Şincai; DA, s.v.; vezi şi Lexicul, p 196). lipsă, lipsit „nevoie" (lipsa 6073, lipsitului \2rj2) nu au fost notate în alte texte. A lipsi „a fi nevoie" apare însă în PO. Ulterior, se înregistrează exclusiv în texte de provenienţă transilvăneană şi bănăţeană (DA, s.v.). ALR (S.n., voi. V, h. 1424) 11 consemnează în Transilvania propriu-zisă, Banat, Crişana şi Maramureş. măhăi (a ~) „a face semn" (măhăi, 675, 3078), semnalat numai în CV, se înregistrează ulterior la scriitorii moldoveni (Varlaam, Dosoftei; DA, s.v.). Cu sensul de „a da din cap" apare astăzi în Bucovina (ALR II, voi. I, h. 3; cf. măhălui (Maramureş), mătăhăi (Bucovina), cu acelaşi sens, ib.). 46 Vezi Ion Gheţie, Un vechi text literar românesc din secolul al XVII-lea, în LR, XIL, 1965, nr. 6, p. 699; Gheţie, începuturile scrisului, p. 129. 38 miaţă „friguri, febră" (49y/l) du a mai fost semnalat în texte. Termenul circulă astăzi, în această formă, în Banat (şi cu sensurile de „delir", „tifos"); în varianta mniaţă, se întîlneşte în Oaş, DLR, s.v.).47 murguire „murmur" (murrguire 80r/5). Verbul murgui a fost notat şi in CPr (text înrudit cu CV), în cazaniile coresiene şi în PO. în secolul următor se înregistrează în Lexiconul Marsilian, text de origine vestică, la hunedoreanul Visky şi în Noul Testa-meni de la Bălgrad (DA, s.v.) 48. număra (a rJ) „a citi" (numără 28v/7), fără alte atestări în secolul al XVII-lea, este consemnat ulterior în Ancn.Car. Astăzi se înregistrează în nordul Transilvaniei (Bistriţa-Năsăud, însă cu sensul de „a numi, a chema", (DLR, s.v.). oajdă „frînghie, legătură" (oajde 22v/2), atestat numai în CV, circulă astăzi în unele graiuri din Banat şi sud-vestul Transilvaniei (DLR, s.v.). pănăta (a ~) „a se chinui a pătimi", în derivatul pănrătari 82v/2, a mai fost atestat şi în CPr, PS şi Psaltirea lui Coresi. Textele ulterioare nu îl consemnează. Astăzi se întlneşte numai în Hunedoara, uneori în forma bănăta, rezultată din contaminarea cu bănat (Gheţie, începuturile scrisului, p. 134). pîşenie „trufie" (pisaniile 66r/l) este un derivat al lui pîşen „trufaş", atestat în PS (Densusianu, HLR, II, p. 521) şi întîlnit astăzi în nordul Transilvaniei şi al Moldovei (DLR, s.v.). străminare „impuls, stimul" 62r/6—7 a fost interpretat ca o creaţie a traducătorului, rezultată din contaminarea lui strămurare cu strtimlenije (vezi Lexicul, p. 193). Poate fi însă şi o formă lingvistică reală, înrudită cu sir emanare „nuieluşă" (ca şi strămurare), atestată la sfîrşitul secolului trecut în două poezii populare culese din Eobrogea, după aspectul lingvistic, moldoveneşti (TDRG, s.v. strămurare; Cov. lit., XIV, p. 28 şi 114). 47 Vezi şi ALR I, voi. I, h. 121; ALRM I, voi. I., h. 166; Valeriu Rusu, Termeni pentru denumirea tifosului (pe baza ALR), în Fonetică şi diaciclcgie, II, 1960, p. 2H—215, 218; Al. Mareş, Teoria elementelor nord-carpatice din vechile texte româneşti, în SLLF, III, p. 276. 48 Carlo Tagliavini, II „Lexicon Marsilianum''. Dizionario latino-rumeno-ungherese del sec. XVII. Studio filologico e testo, Bucureşti, 1930, p. 330; Viorica. Pamfil» lucr. cit., p. 239; Ion Gheţie, Contribuţii la localizarea „Cazaniei“ a 11-a (1581) a llli Coresi, în SCL, XXIII, 1972, nr. 2, p. 153. 39 uteşi (a „a mîngîia" (uteşaşte 54v/7), prezent şi în CPr, text înrudit, şi în EvS, de provenienţă bănăţeană, este consemnat în secolul al XVII-lea în Anon. Car. şi, la începutul celui următor, la Cantemir. Astăzi a fost notat cu sensul apropiat de „a se linişti" în unele graiuri din Banat (Gheţie, începuturile scrisului, p. 128). zăbrea „deschizătură, ferestruică" [zăbleală 8v/2) nu a mai fost atestat decît în redacţia moldovenească a Apostolului din secolul al XVII-lea, după cîte se pare, dependentă parţial de versiunea păstrată şi în CV. (Vezi Filiaţia, p. 67). Zăbreală a fost consemnat cu sensul de „deschizătură în peretele şurii" în Hunedoara (Criştior-Brad; DLR, ms., s.v.). Derivatul jevruică (=zevruică) „fereastră rotundă în peretele din dosul casei" a fost semnalat în Crişana de nord (Şimleul Silvaniei; DR IX, 1936—1938, p. 209). în încheierea discuţiilor asupra formelor lexicale, ne vom opri asupra celor cîtorva maghiarisme, atestate pînă în prezent fie numai în CV, fie şi în alte scrieri din secolul al XVI-lea, îndeosebi rotacizante, dar nesemnalate în textele literare ulterioare (cu excepţia lui felelui, într-un text tradus de S. Micu 49). feleleat „mărturie, răspuns" (feleleatiu 19r/l) a fost atestat în secolul al XVI-lea în sudul Hunedoarei şi, în zilele noastre, în sudul Transilvaniei şi în Hunedoara, cu sensul de „garanţie" Ghetie, începuturile scrisului, p. 135; Lex. R., I, p. 91; II, p. 59; DGH, p. 316). felelui (a~) „a răspunde, a mărturisi" (feleluiescu 30r/12— 13), folosit şi în CPr, text înrudit, şi în CC1, a fost notat astăzi, cu sensul de „a răspunde", în fostele regiuni Baia-Mare, Cluj, Oradea (Rosetti, ILR, p. 641). în sudul Hunedoarei, cuvîntul este folosit astăzi şi în locul lui a făgădui. Cu sensul de a „garanta" poate fi întîlnit în zilele noastre în diverse părţi ale Ardealului: Căpuş — Cluj, Crihalma — Braşov, Deda — Mureş, Ghirişa de Criş — Bihor, Vîlcele — Cluj, regiunea Vaşcău şi Bistriţa — Năsăud (Gheţie, începuturile scrisului, p. 135; ALR, S.n., voi. IV, h. 1010). în secolul al XVII-lea apare în manuscrisul popii Giurgiu din Lunca-Sprie (Bihor): feleliui 14v/8—9, felealui 14V/17, felelui 18v/2—3; feleluiaşti 18r/18. în secolul următor a fost semnalat într-un document din 1727 scris în regiunea Haţegului (Gheţie, începuturile scrisului, p. 134). 49 Ion Gheţie, Termenii de origine maghiară şi localizarea textelor rotacizante, în LR, XXV, 1976, nr. 2, p. 189. 40 fuglu „captiv, prizonier" (fuglu 26r/ll, fuglii 42r/2), neatestat în alte scrieri din secolul al XVI-lea, se înregistrează în-secolul următor în textul scris în Bihor de popa Giurgiu: fuglii l lr/l,91r/3, în psalmii versificaţi ai lui Viski şi într-un document din Bistrita-Năsăud 50. în graiuri!e de astăzi termenul nu a fost atestat. gilălui (a ) „a invidia, a urî" (gilăluiţi 6475) a fost notat şi în PH şi PS, texte încă nelocalizate cu exactitate. Cu sensul de „a persecuta" (gilăluiiu 19713), figurează numai în CV, scris iniţial gicăluiiu, formă care trimite mai degrabă la magh. gyelkol cu varianta gyekol, „a asasina, a omorî, a persecuta, a tortura" (vezi p. 185). Termenul nu a mai fost înregistrat ulterior nici în textele literare şi nici în graiuri; cf. însă jilălui „a face pe cineva să jelească, a întrista" în Maramureş (Sighet; Lex. R I, p. 12). izeaclean, adj. „aprig, violent" (izeacleanu 6273); adv! „neplăcut, dificil" (izeacleanu ţi-e 3973), prezintă alte atestăr1 numai în PS şi PH (Densusianu, HLR, II, p. 540). izecleni „a se arăta insensibil, a nu crede" (izecleniia-se 2l'/9) nu a fost consemnat decît în CV (ib.). Privite în ansamblu, maghiarismele enumerate mai sus se împart în două categorii: unele reprezintă termeni juridico-admi-nistrativi, aşa cum remarca Bohus Tenora 51 cu peste cincizeci de ani în urmă: feleleat, felelui şi fuglu. Precizăm că primele două nu apar decît în cuvîntul de apărare al apostolului Pa vel, susţinut, în calitate de captiv (fuglu), în faţa oficialităţilor. în celelalte situaţii se folosesc numai verbele răspunde (y/S etc.) şi mărturisi (10v/9). Ceilalţi termeni maghiari redau procese sau însuşiri psihice: (gilălui, izecleni) izeaclean „aspru, dur, violent". Din remarca formulată mai sus se poate deduce, pe de-o parte, că textul a fost tradus (sau prelucrat) într-o zonă în care limbajul juridico-administrativ era maghiar sau puternic influenţat de terminologia maghiară de specialitate. Această, zonă poate fi oricare dintre regiunile Transilvaniei şi Banatului, mai puţin Maramureşul, unde influenţa maghiară s-a exercitat în mai mică măsură decît în alte zone52. Atestările de astăzi ale lui feleleat şi felelui confirmă această localizare. 50 Ibidem; N. Iorga, Documente româneşti din arhivele Bistriţei, voi. II, Bucureşti, 1900, p. 91. 51 Bohus Tenora, 167- 168. 62 Vezi S. Puşcariu, Essais de reconstruction du roumain primiţif, în Etudes 4e Unguistique roumaine, Cluj-Bucureşti, 1937, 87—88, unde, pe baza maghiarismelor pe care le conţin, Textele rotacizante sînt localizate în Bihor. 41 Prezenţa în Codicele Voroneţean a termenilor din a doua categorie conduce la ideea că traducătorului îi era mai uşor să folosească împrumuturi din maghiară decît cuvinte româneşti sau perifraze atunci cînd trebuia să exprime noţiuni nelegate de realitatea concretă. înclinăm să vedem în această a doua categorie de cuvinte maghiare, absente atît în textele ulterioare, cît şi în graiurile de astăzi, termeni culţi, care nu au pătruns în graiuri 53. La o trecere în revistă a tuturor aspectelor lingvistice (fonetice, morfologice şi lexicale) relevate în textul de faţă ca elemente care să contribuie la localizarea lui, se observă că: a) o parte trimit la nordul Moldovei, nordul Transilvaniei şi Maramureş; b) o altă parte, la partea vestică şi sud-vestică a Dacoromaniei, înţelegînd prin aceasta Banatul, Hunedoara, Crişana, vestul Transilvaniei; c) altele vizează Banatul, Hunedoara şi nordul Transilvaniei; d) o altă parte, reprezentată în bună măsură de fapte de ordin fonetic şi morfologic, trimite la un teritoriu întins, corespunzător ariei nordice a dacoromânei (Banat, întreaga Transilvanie, Moldova) 54; e) un număr redus de foime se pot atribui Banatului, Hunedoarei şi Munteniei. a) Moldova, îndeosebi partea nordică, Bucovina: mărrtărusi ((mărturusi de „de greşeală la judecată" 19v/3 (şi ms. sl. 635); ms. sl. 624: o(t)sigresny 79v/15 (şi ms. sl. 21:... o sugreseni 54v/21). 5 veghiiatu se fie întru ştiutul curatului 35v/10—11 = ms. sl. 435:... cstnaago („curatului") 19v/15 (şi ms. sl. 202, 351, 436, 444, 532, 624); ms. sl. 21: ... sevastova „augustului" 55r/13 (si ms. si. 542, CVR 7). 6 venre Agripa şi Vermichie cu midtu gîndu 36r/3—4. Pentru gini, în versiunile slavone apare unul din termenii măctanie „imaginaţie, înşelătorie, ostentaţie", ca în ms. sl. 435 (mMtaniemă „cu ostentaţie" 19v/20), 436, 444, 452, 753 şi CVR 7, şi grudenie sau grudosti „mărire, fală", ca în ms. sl. 351, 487, 532, 534, 624. Termenul gînd din Codicele Voroneţean trimite la forma slavonă muâitanie. 7 viteaşte-m pare tremiţîndu fuglulu 36v/14—37r/l = ms. sl. 435: skotisko bo mi mnitsq „fără raţiune mi se pare" (skoiu „animal") 20r/10— 11 (şi ms. sl. 95, 351, 436, 444, 534); ms. sl. 624: beslovesno... „fără raţiune" (slovo „cuvînt, raţiune") 90r/8 (si ms. sl. 21, 22, 487, 532, 542, 624, 635, 686, 703, 720 şi CVR 7, ms. rom. 85: marg. şi nesămislino 102v). 8 izeacleanu ţi-e spre ţeapă a călca 39r/3—4 = ms. sl. 351: ... na razny nastopati „spre ţeapă a călca" 52r/16; ms. sl. 435: protivo „împotriva, contra" 21r/2 (şi ms. sl. 21, 22, 624, 635, 686, 703, 720, 753, CVR 7 şi ms. rom. 85). 9 se nu cadză în Sirrtu 44r/ll —12 = ms. sl. 435: da ne vu Sirti văpadnotu „să nu cadă în Sirtu" 22v/22—23 (şi ms. sl. 22, 202, 624, 703, 753); ms. sl. 21:... z;u bruzei „la ţărm" 59r/12—13 (şi CVR 7, ms. rom. 85; cf. ms. sl. 351: vu sumrti „în moarte" 56v/5). 10 Melentie i-e numele 48r/10—ll = ms. sl. 351: Melentii 58r/16—17; ms. sl. 435: Meletii 24r/21 (şi ms. sl. 21, 201, 624: Mel(e}tii 98v/l, 635, 703, CVR 7 şi ms. rom. 85). 11 îndulcitu-vă spre pămîntu; uspătatu-vă şi îngrăşatu-vă inrema voastră 66v/4—6 = ms. sl. 435: nasladistes§ na zemli i tipitestesş, nakrumite sr(d)ca vasa ... 31r/1—2 (şi ms. sl. 21, 22, 436, 444, 542, 635, 793 şi CVR 7); ms. sl. 624: vuzve(s)listese na zemli i nasladistese i upitaste sr(d)ca vasa... „v-aţi înveselit pe pămînt, v-ati îndulcit si v-ati hrănit (îngrăşat) inima voastră" 111 r/8— 11 (şi ms. sl. 351* 532,’ 534, 624, 686)'; ms. sl. 720: vuz^ veseliste(s), upitaste sr(d)ca vasa ... „v-aţi înveselit, v-aţi hrănit (îngrăşat) inima voastră" 89r/5—6. 47 12 înrapoi, binrecuvîntîndu 77r/7—8 = ms. sl. 435: vuspţt(ze) „înapoi" 35r/4—5 (şi ms. sl. 436, 444, 635, 793 şi ms. rom. 85: marg. şi nă săprotivnoe 137r); ms. sl. 624: protivno „dimpotrivă" 120r/l (şi ms. sl. 21, 22, 532, 703, 720 şi CVR 7). în următorul pasaj textul Codicelui Voroneţean reflectă contaminarea a două versiuni slavone: voia păgînriloru a face îmblîndu întru mîniiciile loru, întru pohtiri, întru beţii, întru glasurele cimpoilor, bărrbăteştile strature, întru multă beutură, întru necurăţie, idolilor slujbe 79712—79v/3. Acest pasaj prezintă în Apostolele slavone mai multe variante, din care le cităm numai pe acelea care explică textul românesc de mai sus, cele din ms. sl. 435 şi 624 şi, pentru comparaţie, una dintre variantele divergente, cea din ms. sl. 351. ms. sl. 435: xozduseevu skrenîstvi(x), vu poxote(x), vu pia-nistve, vu kozloglasovani(x), vu mgzelozistve i vu lixopitii(x), vă necistyi (x) idolosluzenii(x) „umblînd în patimi, în pofte, în beţii, în orgii, în pederastie, în exces de băutură, în necuratele slujbe ale idolilor" 35v/20—23; la fel în ms. sl. 444, 616, 793 şi CVR 7. ms. sl. 624: xodivse vă necistoa(x), vă poxote (x), vă pianistve, vă kozloglasovanii, vă lixomani (x), vu necistoty(x), idolosluzeni (x) „umblînd în necurăţii, în pofte, în beţii, în orgii, în avidităţi, în necurăţii, în slijbele idolilor" 121v/l 1 —15. ms. sl. 351: xozi(d)is$ vă necistoa(x), vă poxote(x) vă skotolozestve, vă pomyslo(x), vă pijanstve, vă kozloglosovanii (x), vu lixomanii, vă neâisty (x) idolosluzenii (x) „umblînd în necurăţii, în pofte, în sodomii, în dorinţe, în beţii, în orgii, în avidităţi, în necuratele slujbe ale idolilor" 72714—18. în cea mai mare parte a pasajului citat, traducerea vorone-ţeană reflectă varianta din ms. sl. 435, de care diferă numai prin folosirea substantivului necurăţie în locul lui necurate (necistyi (x). Formularea necurăţie concordă cu cea din ms. sl. 624, numai că aici substantivul apare la plural: necistoty (x). Redarea formei skrenistviixă (skrenistvi(x) în ms. sl. 435) prin mîniiciile loru. se explică prin aceea că a fost analizată ca fiind formată din pluralul lui skrenistvo ^bufonerie" (deşi pluralul trebuia să fie skrenistva) şi pronumele personal în genitiv ixă. Compusele kozlo-glosovanije „orgie", mozelozistvo „pederastie" şi lixopilije „(exces de) băutură" au fost analizate în elementele componente (kozlo> >,ţap"; din stomacul rumegătoarelor se fabrică cimpoaie; glaso-vanije „glăsuire"; mozi „bărbat", loze „pat, ascunzătoare"; lixo> „abundent, excesiv"; pitiie „acţiunea de a b^a") şi traduse prin calchiere: glasurele cimpoilor, bărbăteştile strature, multă beutură* 48 în urma comparaţiei fragmentelor citate din Codicele Voro-neţean cu variantele corespunzătoare din diversele Apostole slavone se poate stabili că traducerea românească de care ne ocupăm reflectă versiunile slavone din ms. sl. 435, 624 şi 351, toate de redacţie medio-bulgară4; cf. Bohus Tenora, p. 187; Corlăteanu (vezi nota 18), care susţin că „modelul după care s-a tradus Codicele Voroneţean este de redacţie slavă răsăriteană. Că Apostolul voro-neţean traduce un model de redacţie medio-bulgară rezultă din următorul pasaj corupt, unde interpretarea slavonului prodinti „aspru, pietros, prundos" ca „anterior" se explică printr-o variantă grafică (sau şi fonetică) a acestei forme posibilă în textele medio-bulgare, unde se întîlneşte alternanţa iusurilor (a/a) 5: temea-se se nu cumva cădemu în locul cela dinrainte 46r/1—3; ms. sl. 435: boostezesg da ne kako vu prodnaa mesta vtipadaemi 23v/2—3. Explicaţia pe care o propunem redării lui prodinu prin cela dinrainte este aceea că traducătorul avea în faţă o formă scrisă cu ^ în loc de a, pr$d(i)na(j )a, pe care, dată fiind alternanţa slovelor a şi % frecventă de asemenea în textele medio-bulgare6, a echivalat-o cu pred(i)na(j )a „anterioare". Este posibil ca chiar în modelul slavon forma în discuţie să fi fost scrisă cu Tb, aşa cum apare în ms. sl. 351: pre(d)no$ 57r/15—16. (Vezi şi traducerea lui umociti „chinui" prin muia, la p. 57 a acestui capitol.) Am stabilit că textul Codicelui Voroneţean, cu cîteva excepţii, care vor fi tratate mai jos, poate fi explicat prin trei versiuni slavone, cele din ms. sl. 435, 624 şi 351, dar cercetarea exclusivă a acestei versiuni româneşti de Apostol nu ne permite să precizăm dacă traducerea s-a făcut după o versiune slavonă mixtă, eventual după un text cu traduceri duble, incluse în text sau adăugate marginal, sau după mai multe izvoare, puse la contribuţie fie în momentul elaborării traducerii, fie în decursul prelucrării (sau 4 Ms. sl. 435 este scris la mijlocul secolului al XVI-lea cu semiuncială, în ortografie medio-bulgară. Dintr-o însemnare datînd din secolul al XVII-lea, rezultă că a aparţinut mănăstirii Secul. Ms. sl. 624 a fost copiat în secolul al XVI-lea în Transilvania. Este scris cu semiuncială în ortografie medio-bulgară cu influenţe sîrbeşti; vezi P. P. Panaitescu, Catalogul manuscriselor slave, voi. II şi III, manuscris păstrat la Biblioteca Academiei R. S. România, secţia Carte rară. Ms. sl. 351 este un Apostol de redacţie medio-bulgară, datat în secolul al XVI-lea, după o însemnare făcută pe utilma filă, din care reiese că a fost copiat de popa Mihail în timpul domniei lui Petru cel Tînăr (1559— 1568). 5 Vezi Lucia Djamo-Diaconiţă, Redacţiile slavonei, în volumul colectiv, coordonat de Pândele Olteanu, Slava veche şi slavona românească, Bucureşti, 1975, p. 253. 6 Ibideniy p. 254. 49 prelucrărilor) ei. S-a impus, în vederea elucidării acestei probleme cercetarea raportului dintre Codicele Voroneţean şi celelalte versiuni de Apostol din secolul al XVI-lea. II. Raportul dintre „Codicele Voroneţean" şi celelalte versiuni din secolul al XVI-lea ale „Apostolului" 1. „Codicele Voroneţean şi „Apostolul“ tipărit de Coresi Problema raportului dintre Codicele Voroneţean şi Apostolul lui Coresi a fost pusă pentru prima dată de Gr. Creţu într-un articol din 1885 în care semnalează tipăritura coresiană 7. Cercetătorul citat afiimă că între versiunea rotacizantă şi cea coresiană nu există nici o legătură şi îşi ilustrează convingerea alăturînd unui scurt fragment din manuscris pasajul corespunzător din tipăritură 8. O opinie contrară exprimă cîţiva ani mai tîrziu N. Iorga, în Istoria literaturii religioase a românilor pană la 1688 referindu-se la raportul dintre textele rotacizante şi cele coresiene: „Coresi nu făcuse altă decît să tipărească cu schimbări de tot mici textele husite" 9. Ideea este reafirmată de savantul român în Istoria literaturii româneşti, cînd discută raportul dintre Codicele Voroneţean şi Apostolul tipărit de Coresi: „Azi se poate încredinţa, cred, oricine că peste tot diaconul Coresi n-a făcut decît să lucreze în slove de tipar un praxiu întrucîtva asemănător cu acela de la Voroneţ" 10. Relaţia între cele două versiuni româneşti ale Apostolului a fost susţinută şi de N. Drăganu, dar, spre deosebire de N. Iorga, acesta vedea în textul rotacizant o copie mai nouă, indirectă, după Apostolul coresian. Prin acest punct de vedere, N. Drăganu se situa oarecum pe poziţia lui M. Gaster, care vedea în textele 7 Gr. Creţu, Întîiul praxiu sau apostol românesc tipărit pe la 1570, în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, anul III, voi. V, 1885, p. 29—57. 8 Ibidem, p. 43, 47. 9 Bucureşti, 1904, p. 84. Ideea că diaconul Coresi a reprodus în alt grai şi cu modificări traducerile rotacizante fusese formulată mai înainte de A. Densu-şianu (Istoria limbei şi literaturei române, Iaşi, 1885, p. 136— 137; vezi şi Tradi-ţiunea literară din „Psaltirea Scheiană", în Revista criticâ-literară, V, 1897, nr. 4, p. 103 şi urm.) şi I. Bianu (Psaltirea Scheianâ, I, Textul, Bucureşti, 1889, p. XVII—XVIII), dar ea viza numai Psaltirile. 10 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, voi. I, ediţia a Il-a, Bucureşti, 1925, p. 110. 50 rotacizante copii dialectale după textele coresiene u. Argumentul pe care Drăganu îl aduce în sprijinul tezei sale este exprimarea în ambele scrieri a complementului direct nume de persoană fără pre: „Lipsa acuzativului cu pre în Codicele Voroneţean (rota-cizant) se explică prin faptul că el lipseşte şi din partea corespunzătoare a Lucrului apostolesc al lui Coresi, din al cărui text derivă, probabil, indirect, şi textul celui dintîi" 11 12. Teoria avansată de N. Iorga a fost demonstrată şi nuanţată prinţr-o serie de precizări, de Alexandru Rosetti13. Comparînd lexicul celor două versiuni ale Apostolului, domnia-sa ajunge Ja concluzia că „diaconul ... publică traducerile rotacizante modifi-cîndu-le şi substituind cuvintele proprii graiului său — regiunea Tîrgovişte-Braşov — formelor dialectale din nord-est" 14. în lucrările ulterioare Al. Rosetti argumentează descendenţa Codiceluî Voroneţean dintr-o versiune românească asemănătoare Apostolului coresian prin invocarea coincidenţelor între texte, apreciate ca totalizînd 80% din textul cuprins în Codicele Voroneţean, şi a unor omisiuni comune celor două scrieri. Coincidenţele sînt ilustrate de autorul citat prin texte identice şi prin expresii comune care, după părerea domniei-sale, nu pot fi datorate hazardului.. Din citatele date spre exemplificare rezultă că Al. Rosetti consideră identice şi texte asemănătoare, care diferă fie prin folosirea unor cuvinte la forme paradigmatice deosebite, fie prin utilizarea izolată a unor sinonime, fie prin topică 15. Al. Rosetti nu subapreciază 11 M. Gaster, Chrestomatie română, voi. I, Leipzig — Bucureşti, 1891, p. XCIV. 12 N. Drăganu, Morfemele româneşti ale complementului in acuzativ şi vechime^, lor. Un capitol de sintaxă românească, Bucureşti, 1943, p. 112; vezi şi p. 48. 13 Al. Rosetti, Lexicul „Apostolului“ lui Coresi comparat cu al „Codicelui Voroneţeanîn GS, voi. I, 1923, fasc. 1, p. 100— 106 (republicat in limba franceză, în Melanges de linguistique et philologie, Copenhague— Bucureşti, 1947,. p. 589—596); idem, Rapm'tul dintre versiunea românească din „Codicele Voroneţean" şi versiunea din „Apostolul" lui Coresi, în volumul Limba română în secolele aV XlII-lea — al XVI-lea, Bucureşti, 1956, p. 204—208; idem, Despre raportul dintre „Codicele Voroneţean“ şi „Apostolul“ diaconului Coresi, în Omagiu lui Iorgu Iordan, [Bucureşti], 1958, p. 745—751; idem, Din nou despre raporturile dintre „Codicele Voroneţean şi „Apostolul“ diaconului Coresi, în LR, X, 1961, nr. 2,^ p. 133— 134; idem, în controversa asupra raporturilor dintre „Codicele Vorone-ţean" şi „Apostolul“ diaconului Coresi, în LR, XII, 1963, nr. 4, p. 352—359. 14 Al. Rosetti, Lexicul..., p. 101. 15 Vezi aceeaşi remarcă la Şt. Pasca, Probleme în legătură cu începutul scrisului românesc. Versiuni româneşti din secolul al XVI-lea ale „Apostolului", în CL, II, 1957, p. 59; X. Corlăteanu, în jurul unei controverse filologice (Raporturile dintre „Codicele Voroneţeanu şi „Lucrul apostolesc“ al iui Cerc si), în SCL, XI 1960, nr. 3 (Omagiu lui Al. Graur), p. 444, nota 10. diferenţele existente între cele două versiuni româneşti ale Apostolului, dar le explică prin aceea că diaconul Coresi „a colaţionat textul românesc cu cel slav şi, în multe locuri, a dat o traducere mai apropiată de textul slav decît versiunea din Codicele Voro-neţean16. Existenţa a cinci omisiuni comune celor două texte, pe de o parte, şi absenţa la Coresi a unor omisiuni existente în versiunea rotacizantă, pe de altă parte, constituie probe aduse de Al. Rosetti pentru a dovedi că tipăritura coresiană reprezintă prelucrarea traducerii comune prin confruntarea ei cu un model slavon sau cu o versiune românească independentă17. (Pentru omisiunile din Codicele Voroneţean, vezi capitolul Copie sau original.) Folosirea de către Coresi a unei traduceri contemporane independente a Apostolului ar putea explica, după Al. Rosetti, pasajele din tipăritură divergente faţă de versiunea rotacizantă. Lipsa oricărei relaţii între tipăritura coresiană şi manuscrisul rotacizant a fost susţinută de Şt. Paşca şi de N. Corlăteanu 18. Pasca nu neglijează asemănările considerabile şi identităţile de exprimare dintre cele două texte, dar consideră că acestea, raportate la numărul cu mult mai mare al deosebirilor de tot felul, nu pot contrazice concluzia că fiecare dintre cele două versiuni sînt opera unor traducători diferiţi care au lucrat independent şi s-au servit de originale slavone diferite. Coincidenţele dintre cele două versiuni sînt explicate de Paşca prin servilismul traducerii „din cuvînt în cuvînt şi mai mult sau mai puţin exact din punctul de vedere al exprimării în româneşte" 19. în ce priveşte omisiunile comune celor două scrieri (dintre care citează numai trei), Paşca apreciază că ele ar putea reflecta omisiuni corespunzătoare în versiunile slavone traduse. Explicaţia propusă de Paşca îşi găseşte confirmarea în faptul că patru dintre omisiunile în discuţie se regăsesc în unele versiuni slavone, ca în cea cuprinsă în ms. sl. BAR 435, care, după cum am arătat mai sus, explică în mare parte traducerea voroneţeană. Patru din cele cinci omisiuni comune Codicelui Voroneţean şi Apostolului coresian pot fi considerate ca 16 Al. Rosetti, Raportul..., p. 204—205. 17 Ibidem. 18 Şt. Paşca, ari. cit., p. 47—75; N. Corlăteanu, art. cit., p. 443—357; idem, n LR, XII, 1963, nr. 2, p. 177—185. 19 Art. cit., p. 58 — 60; pentru citatele din CPr, trimiterile se fac la facsimilele publicate de I. Bianu, Texte de limbă din secolul XVI. IV. „Lucrul apostol-esc*. „Apostolul“ tipărit de diaconul Coresi în Braşov la anul 1563, Bucureşti, 1930. 52 atare numai în raport cu unele versiuni slavone 20 (printre care şi cea la care s-a referit Al. Rosetti), unde cuvintele vizate apar ca nişte completări menite să exprime un subiect subînţeles sau să precizeze sensul unor termeni a căror semnificaţie se degajă uşor din context: 1. CV: rreu cuvîntîndu calea înraintea gloateei 2r/10—11; CPr: rău cuvîntînd calea înaintea gloatelor 88/21—22 = ms. si. 435: zio slovqste pq(t) pre(d) narodomă 8r/2—3 (la fel şi în ms. sl. 351, 624); 2. CV: fu în vreamea acea vorroavă nu puţină de cale Arrtemide 6v/3; CPr: mare şi Artemidea 92/21—93/1 =*ms. sl. 435: velicei Artemide 9r/20—21 (la fel în ms. sl. 624; ms. sl. 351: lacună); 4. CV: multu easte milostiv şi ieftinu 67r/12—13; CPr: mult easte milostiv şi ieftin 156/21 —157/1 = ms. sl. 435: mnogo mltvi e(st), Stedră 31r/16; la fel în ms. sl. 351, 624. Nici una dintre versiunile slavone consultate nu explică însă omisiunea verbului a fi şi a conjuncţiei copulative din următorul fragment: CV: întru ceasta noapte-mi stătu înrainte îngerul celuia ce-i T/1—9; CPr: după veastea eresului credinţei noastre vis cu fariseii 126/6—8. în pasajul limba nimea nu o poate de la oameni muia din Apostolul coresian, muia traduce sl. umociti „a îmblînzi, a chinui", în locul corespunzător din Codicele Voroneţean termenul slavon este tradus corect, prin munci (6276—8). Reţine însă atenţia faptul că în locul lui munci, scribul a vrut să scrie întîi muia. Această constatare rezultă din notarea lui n peste un ra incomplet trasat. De aici rezultă că textul pe care îl copia scribul Codicelui Voroneţean conţinea ambele traduceri şi că acesta, ezitînd, a ales-o pe una dintre ele. înlocuirea lui muia prin munci s-ar putea motiva şi prin aceea că scribul a confruntat modelul românesc cu o versiune slavonă, făcînd deci şi o muncă de revizor. Am arătat însă în cap. Copie sau original că acesta face o serie de greşeli care survin numai la o copiere mecanică a textului. Slavonul ritoru (ms. sl. 435: su rytoro(m) 17713; la fel în celelalte versiuni) este redat în ambele texte prin viteaz: deştinseră urrhiereii Anania şi cu bătrîrii şi cu viteaziul Terrtilu oarecarele 2971—2; CPr: destinse vlădicul Anania cu bătrînii şi cu viteazul neştine Terţii 116/12—14. (Pentru explicarea lui viteaz „retor", vezi p. 201.) IV Greşeli în Apostolul coresian care reflectă înţelegerea greşită a unei versiuni româneşti de tipul celei păstrate în Codicele Voroneţean: Fragmentul slavon Fistă ze ubo prierni vlastă [sic!] (ms. sl. 435, 18710—11) este redat la Coresi prin E Fist priimi glas 120/13—14. Fragmentul corespunzător din CV este următorul: Şi Fistu amu 57 preemi despus 32v/12—13. Redarea slavonului vlasti prin glas, se poate uşor motiva dacă admitem că autorul redacţiei coresiene a avut în faţă un model care conţinea în acest loc termenul despus. Analizînd această secvenţă în de şi spus, autorul redacţiei coresiene a înlocuit-o prin glas. Termenului slavon naznamenati „a arăta, a consemna" îi corespunde în Apostolul coresian verbul semăna: ce spre el vină să se seamene 125/10—11 (ms. sl. 435: a ne i ize na ni viny naznamenovati 20r/11—12; idem, ms. sl. 21, 55v/l5—16). Seamene la Coresi nu a putut rezulta decît din lecţiunea greşită a lui semna, folosit corect în CV: nu ce sîntu vine spre-nsu a semna 37r/1—2. în sfîrşit, mai avem de semnalat un ultim pasaj din CPr care pare a dovedi dependenţa acestui text faţă de o versiune de tipul celei voroneţene: înălţă Isac, fiiul său, spre junghiiare întru altar 149/15—16 (ms. sl. 435: vunese Isaaka, sna svoego, na altari 29r/l—2; la fel în ms. sl. 21 etc.). Prezenţa adaosului faţă de versiunea slavonă spre junghiiare devine motivabilă dacă alăturăm fragmentul corespunzător din Codicele Voroneţean: înrăită Isacu, fiiul său, spre giunghietoriu 61 r/4—5. în versiunea voroneţeană olt ari a fost tradus prin giunghietoriu. în versiunea coresiană s-a optat pentru termenul altar, dar a fost reţinută şi traducerea păstrată în Codicele Voroneţean, numai că, pentru a se păstra cursivitatea textului, i s-a schimbat clasa morfologică. Argumentele prezentate mai sus întăresc ipoteza existenţei unei relaţii de dependenţă între Codicele Voroneţean şi Apostolul lui Coresi, pe care au susţinut-o Iorga, Drăganu şi îndeosebi Al. Rosetti. Urmează acum să stabilim care este raportul unui text faţă de celălalt, poziţia fiecăruia faţă de versiunea comună, eventual dacă fiecare dintre ele nu reflectă şi o traducere diferită faţă de cea iniţială. Precizăm din capul locului că nici unul din texte nu descinde direct din celălalt. Alexandru Rosetti a relevat absenţa în tipăritura lui Coresi a unor omisiuni existente în versiunea rotaci-zantă, stabilind prin aceasta că relaţia dintre cele două texte constă în descendenţa lor dintr-o sursă comună, pe care Coresi a colaţionat-o cu o traducere românească independentă sau cu o versiune slavonă (vezi mai sus, p. 52). Nici Codicele Voroneţean nu conţine toate omisiunile existente în textul coresian, ceea ce elimină de la început ipoteza că textul rotacizant ar deriva direct din tipăritură. Ne rezumăm la un singur exemplu în ilustrarea afirmaţiei de mai sus: Pasajul din Codicele Voroneţean: au nu bogaţii nevolnicescu voi 59r/14—59v/l, corespunzînd fragmentului 58 slavon ne bogaţi li nasiluoti va(s) (ms. si. 435, 28r/18—19), este omis în tipăritura coresiană (147/16). Diferenţele dintre textul coresian şi cel voroneţean, numeroase, afectează nu numai forma, ci şi conţinutul textului. Am văzut că unele diferenţe de conţinut la Coresi sînt de fapt greşeli de interpretare a modelului românesc prelucrat. Deosebirile dintre texte se explică însă îndeosebi, aşa cum presupunea Al. Rosetti (vezi mai sus, p. 52), prin aceea că cel care a elaborat redacţia coresiană a confruntat cu o versiune slavonă modelul românesc, asupra căruia a operat o serie de schimbări pentru a-1 aduce la o formă cît mai apropiată de a prototipului slavon. Aceste intervenţii constau în modificări de topică, conforme versiunii slavone, în înlocuirea unor cuvinte româneşti cu sinonime avînd aceeaşi rădăcină cu termenul slavon pe care îl traduc, schimbări de forme flexionare ale cuvintelor, acestea din urmă nu întotdeauna conforme textului slavon. Pe de altă parte nici Codicele Voroneţean nu conservă integral traducerea originară. Textul Codicehii Voroneţean a rezultat din reviziurea traducerii comune prin punerea la contribuţie a unei versiuni slavone de Apostol, ca şi cea cu care s-a colaţionat Apostolul coresian, diferită de modelul slavon originar. Concluziile noastre s-au întemeiat pe rezultatele colaţionării textului voroneţean cu cel coresian şi cu versiunile slavone menţionate la începutul acestui capitol. Compararea scrierii rotacizante cu tipăritura coresiană în pasajele examinate mai sus (p. 46—48) pentru a stabili versiunile slavone pe care le reflectă Codicele Voroneţean duce la constatarea că cele două Apostole româneşti concordă la punctele următoare, pe care le ilustrăm cu citate din tipăritură: 1 Şi aduse Pavel de-l puse intr-inşii 110/21 —111/1; 2 nece o vină nu aduseră spri-nsul ei de ce-m părea mie 123/11—13; 3 Pavel zise 123/20; 4 loc de răspuns să priimească de greşeală spre judeţ 123/5—7; 5 veghiat să fie lui la ştire cu cinste; 6 vine Agrip şi Vernichie cu multă amegire 124/23—25; 7 ca o vită. pare-mi că nu e să-l tremitem legat 125/9—10; 11 îndulciţi-vă spre pămint si hrăniti-vă; saturati-vă, cirmiti inimile voastre ca în zi ce junghiat 156/3-4; 12 ce dospiţi a blagoslovi 167/16; dospiţi a rezultat din interpretarea lui vuspşti „dimpotrivă" ca derivat al lui speti, echivalat apoi cu dospeti „a veni". Fragmentul coresian de la punctul 11 conţine o traduceri dublă. Slavonul nakrumiste este redat şi prin săturaţi-vă şi prin cîrmiţi, adaptare românească a verbului slavon. Versiunile slavone în care formulările enumerate mai sus se reflectă în cele mai multe cazuri sînt cele din manuscrisele slave 435 (punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 11) şi 624 (punctele 59 1, 2, 3, 5). Credem, aşadar, că traducerea care a stat la baza celor două Apostole româneşti s-a făcut după o versiune slavonă care se regăseşte în ms. si. 435 şi 624 (vezi şi citatul din Codicele Voro-neţean dat mai sus, pentru a ilustra contaminarea în traducerea românească a versiunilor slavone, p. 48). Formulările de la punctele 8 şi 10 din Codicele Voronetecm (vezi p. 47) nu se explică prin versiunile din ms. sl. 435 sau 624,. ci trimit la o versiune slavonă de tipul celei cuprinse în ms. sl. 35 L Întrucît, în aceste puncte, traducerea voroneţeană se îndepărtează şi de versiunea slavonă din manuscrisele 435 şi 624, dar şi de textul coresian, textul slavon cu care s-a confruntat traducerea românească iniţială în vederea elaborării versiunii voroneţene a Apostolului este o versiune de Apostol de tipul celei cuprinse în ms. sL 351. Traducerea coresiană diferă de cea voroneţeană la punctele 8, 9 şi 10, îndepărtîndu-se şi de versiunile slavone din ms. sl. 435 şi 624,'care explică traducerea comună: 8 iute-ţi easte împrotiva ţeapeei a călca? 127/19; 10 Meleti zice-se 136/7. în aceste puncte Apostolul tipărit de Coresi reflectă versiunea slavonă tipărită de Liubavici în 1547 şi pe cea din ms. sl. 21. Era de aşteptat ca Apostolul lui Liubavici, tipărit cîţiva ani mai înainte, să fi fost consultat în vederea alcătuirii redacţiei coresiene28, dar acest text nu explică toate modificările aduse traducerii de bază în versiunea coresiană. Dacă traducerile divergente de la punctele 8, 9 şi 10 concordă cu tipăritura lui Liubavici, omiterea secvenţei bărbăteştile strature (că aceasta figura în versiunea iniţială se va vedea mai jos, cînd ne vom ocupa de Apostolul popii Braţul), ca şi a determinantului multă de lîngă substantivul băutură, din fragmentul îmblînd în grazde, întru pohtiri, întru beţie, întru cimpoaielor glasure, întru băuturi, întru necurăiie, slujbele idolilor 170/2—6 (vezi citatele slavone de la p. 48), nu se poate explica prin tipăritura de la Tîrgovişte, ci prin versiunea de Apostol cuprinsă în ms. sl. 21 29. Acest text nu numai că explică formulările de la punctele 8 şi 10, dar prezintă şi omisiunea secvenţei moze lozestve (bărbăteştile strature) (ca ms. sl. 435, 624, CVR7), precum şi substantivul pitiixi (băuturi) în locul compusului lixopitiixi, pe care îl conţinea versiunea folosită în traducerea de bază. 28 Vezi ipoteza emisă de D. R. Mazilu (Diaconul Coresi, Ploieşti, 1933, p. 48—49), după care Apostolul coresian ar reprezenta o copie după traducerea tipăriturii lui Liubavici. 29 Apostol de redacţie medio-bulgară scris în Moldova de călugărul Evloghie de la mănăstirea Sălăgeni, în anul 1528 (vezi P. P. Panaintescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., voi. I, [Bucureşti], 1959, p. 32—34). 60 ' Colaţionarea Apostolului voroneţean cu cel coresian şi cu diverse variante slavone ale Apostolului a dus la evidenţierea unei relaţii de filiaţie între cele două texte, constînd în descendenţa fiecăruia dintr-o traducere comună. Modelul slavon al acestei traduceri, în momentul de faţă necunoscut, se reflectă în ms. sl. 435 şi 624. Nici unul dintre cele două Apostole româneşti nu derivă direct din această traducere comună. Fiecare dintre acestea a rezultat din revizuirea traducerii comune prin colaţionarea cu versiuni slavone divergente, nu numai una în raport cu cealaltă, dar şi faţă de modelul slavon iniţial 30. Consultarea textului slavon nu s-a făcut cu consecvenţă pe toată întinderea scrierii. Faptul acesta reiese din persistenţa în versiunea tipărită a unor greşeli de traducere (semnalate şi în CV), precum şi din prezenţa, în aceeaşi scriere, a unor traduceri explicabile nu prin textul slavon, ci prin înţelegerea eronată a unor formulări asemănătoare celor existente în CV. 2. „Codicele Voroneţean“ şi „Apostolul“ popii Braţul Apostolul popii Braţul este un text slavo-român cu traducerea românească intercalată, copiat, aşa cum rezultă dintr-o însemnare a scribului, popa Braţul, în perioada 1 septembrie 1559—august 1560, aşadar înainte de tipărirea Apostolului coresian 31 32. G. Mihăilă a evidenţiat asemănările dintre Apostolul popii Braţul, Codicele Voroneţean şi Apostolul coresian, prin alăturerea unor pasaje extrase din cele trei scrieri, stabilind totodată că ele derivă în mod independent dintr-o traducere comunăâ2. La aceeaşi concluzie duce şi compararea scrierii popii Braţul cu celelalte Apostole în pasajele luate pînă acum ca reper în stabilirea dependenţei lor. Apostolul popii Braţul este o prelucrare a traducerii mai vechi, reflectînd o structură lexicală în multe privinţe deosebită. Versiunea slavonă pusă la contribuţie în pasajele divergente faţă de Apostolul voroneţean şi, uneori, cel coresian este chiar cea 30 în pasajul de la punctul 7 din Apostolul coresian apariţia nejustificată a propoziţiei negative că nu e se poate explica prin interpretarea şi izolarea greşită a lui beslovesno din versiunea slavonă după care s-a revizuit traducerea. Formularea ca o vită, reflectîndu-1 pe skotisko din modelul slavon folosit iniţial, a fost echivalată, poate, cu succesiunea besloves, iar no a fost interpretat ca o negaţie pe lingă o copulă neexprimată. 31 Vezi P. P. Panaitescu, începuturile scrisului în limba română Bucureşti, 1965, p. 127; G. Mihăilă, Observaţii..., p. 301—345. 32 G. Mihăilă, Observaţii..., p. 315-327. 61 intercalată în textul românesc. Dăm în continuare cîteva fragmente din Apostolul popii Braţul care să-i ilustreze relaţia cu celelalte două versiuni din secolul al XVI-lea: întreba-se întru învăţături e muncitoriu oarecarele 202/7—8.. Slavonul uciliste „şcoală", în cazul locativ singular (vă ucilisti), a fost redat, ca şi în CV, prin învăţături (cf. CPr: învăţătură), iar atributul genitival mocitele, prin forma de nominativ precedată de conjuncţie copulativă (cf. CV: cu muncitoriu; CPr: muncitoriu). şi amu nevoie easte după a lor a lua năravu 211/16—17. Ca şi în CV şi CPr, si. poima „acuzaţie" a fost interpretat ca pronume cu prepoziţie (după ei în CV şi după a lor în CPr), iar nărav este folosit cu sensul, singular, de „răscoală". Dacă a lor, prezent şi în CPr, s-a păstrat din traducerea comună, alcătuitorul versiunii voroneţene corectează traducerea numai formal, în sensul modificării formei cazuale de gcnitiv-dativ a pronumelui în forma de acuzativ, cerută de prepoziţia după. Pe de altă parte, sl. kovu „răscoală" a fost redat, ca si în CV, prin nărav (cf. CPr: ferecare 93/16). Era amu luminări multe întru comarnic 214/8—9 (vezi şi 102/11: comărnicel; 103/3: comarnic). Aceeaşi traducere, particulară, a sl. gornica „încăpere aflată la etaj" a fost consemnată şi în CV. înălţă Isaacu, fiiul său, spre junghetoriu 279/4—5. Slavonul oltari este redat prin junghietoriu, ca şi în CV; cf. CPr: spre jun-ghiiare întru altar. O serie de modalităţi de traducere specifice numai versiunii voroneţene sau şi celei coresiene se regăsesc în Apostolul popii Braţul: ale cimpoilor glasure 315/7 pentru kozloglasovanie (CV şi CPr), se lăuda 310/3 pentru vuprastati „a ameninţa" (CV), găsi 281/2 pentru zatacati „a împinge (prin suflare)" (CV), rutes 305/5 373/6 (pentru paky „din nou", CV). Relevăm, de asemenea, folosirea, în comun cu CV, a pronu-melor nehotărîte compuse unul cineşcu 221/1, cîte unuiia cineşcu 277/14—15 şi a formei poi pentru apoi (poniuzz ceasu 334/15). Slavonul prezorivă „superbus" este redat prin prepunaşii 266/20— 21, formă care trimite la prepunonşi din CV. ; Corespunzător fragmentului din CV sînru oarecarele socotita aibîndu ariră 47r/10—11, Apostolul popii Braţul conţine urmă- 33 33 Scris: po^iu. 62 toarea secvenţă: senu oare carele socotiră aibînd năsip34; marginal: anină 254/11, în care slavonul nedro este redat, ca şi în CV, prin sîn. Deosebirile dintre textul popii Braţul şi celelalte două versiuni româneşti se explică parţial prin colaţionarea traducerii folosite ca model cu textul slavon intercalat. Acest fapt rezultă în chip evident din redarea întocmai în traducerea românească a unor greşeli existente în textul slavon: naskazanie 210/18 în loc de naskakanie (cf. şi nakazaniemi, în ms. s). 435, 9r/23—24) este tradus prin sprespunere 210/14 (cf. spresărire 6v/7—8, în CV; nu sărireti în CPr 93/4); slovu 212/15 în loc de kovu, prin clevetu (oi. nărăvit în CV, 7r/7; fărecare în CPr 93/16). Traducerea românească nu concordă însă peste tot cu versiunea slavonă intercalată, ceea ce demonstrează, pe de-o parte, că traducerea iniţială s-a făcut după o versiune slavonă deosebită, şi, pe de altă parte, că revizuirea textului nu s-a făcut peste tot prin colaţionarea cu versiunea slavonă intercalată. Iată un singur exemplu: pasajul din versiunea slavonă inclusă în manusris xoz (d)isemi vi skrenstvi (x), vă po(xojte (x), vu pianstve (x ), vi kozloglasovani (x), vi piti, vi necisti(x) idolosluzeni(x> „umblînd în patimi, în pofte, în beţii, în orgii, în băuturi, în necuratele siujbe ale idolilor" are următorul corespondent în versiunea românească: întru scîrnăvii, <...) întru ale cimpoilor glasure, bărbaţi strătire, întru beri, întru necurăţie, a dracului slujire 315/5—11. Neconcordanţa textului românesc cu cel slavon constă aici nu numai în omiterea fragmentului corespunzător secvenţei vi po(xo}tex, vi pianstiyyex, ci şi din adaosul bărbaţi strătire, inexistent în versiunea slavonă intercalată. Bărbaţi strătire a rezultat aici din lecţiunea şi interpretarea eronată a lui bărbăteştile strature, care se regăseşte în CV, explicabil, după cum s-a arătat mai sus prin modelul slavon după care s-a făcut traducerea iniţială. Prezenţa lui bărbaţi strătire în Apostolul popii Braţul, inexistent în versiunea slavonă intercalată, confirmă presupunerea noastră, exprimată anterior, că traducerea iniţială conţinea secvenţa corespunzătoare conservată în CV şi că omiterea ei în CPr a survenit la revizuirea textului după o versiune slavonă care nu îl avea pe mozelozistve. 34 34 în redarea secvenţei, am respectat întocmai pauzele dintre elementele componente existente în manuscris. 63 Pe temeiul datelor consemnate mai sus se poate trage concluzia că cele trei versiuni de Apostol din secolul al XVI-lea 35, Codicele Voroneţean, Apostolul tipărit de Coresi şi Apostolul popii Braţul descind dintr-o traducere unică. Fiecare dintre aceste trei Apos-tole a rezultat din revizuirea traducerii comune prin colaţionarea textului cu versiuni slavone deosebite. Să fie această traducere, comună Apostolul care se presupune a fi fost tipărit la Sibiu de Filip Moldoveanul între anii 1545—1550 36 ? Toate cele trei versiuni de Apostol oferă anumite indicii că au avut la bază un model de provenienţă bănăţeană (vezi cap. Probleme de localizare). Dacă teza cu privire la raportul dintre Codicele Voroneţean şi Apostolul diaconului Coresi, pe care am susţinut-o mai sus, alăturîndu-ne unor opinii exprimate anterior, este întemeiată, atunci tipăritura coresiană descinde din această traducere comună, efectuată în Banat-Hunedoara, prin intermediul unei versiuni rotacizante, conservate într-o măsură mai mare în manuscrisul de la Voroneţ. III. Presupusul izvor latin al traducerii comune O serie de particularităţi ale traducerii, întîlnite în Codicele Voroneţean, dar şi în Apostolul tipărit de Coresi, nu se pot explica prin nici unul dintre Apostolele slavone cunoscute nouă. Această constatare sugerează posibilitatea utilizării, într-o anumită fază a elaborării traducerii din care descind cele trei versiuni româneşti ale Apostolului, a unui izvor latin. Următoarele pasaje din Codicele Voroneţean şi din Apostolul lui Coresi nu îşi găsesc corespondent în nici una dintre versiunile slavone cercetate. 35 Apostolul slavo-român publicat de N. Iorga (Cîteva documente de cea mai veche limbă românească, în A AR, Mem. secţ. lit., XXVIII, 1906, p. 207 -j- 4 planşe), atribuit de asemenea secolului al XVI-lea, cuprinde două fragmente din epistola lui Pavel către Galateni, păstrată numai în Apostolul tipărit de Coresi. Traducerea coresiană diferă de cea cuprinsă în Apostolul publicat de Iorga (vezi Al. Rosetti, Recherches sur la phonetique du roumain du XVI-eme siecles, Paris, 1926, p. 10; Şt. Pasca, loc. cit., p. 52, nota 30; G. Mihăilă, Observaţii... p. 313, nota 20; idem., Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi, Bucureşti, 1972, p. 250—260). Recent Al. Mareş a arătat că între fragmentul publicat de Iorga şi celelalte versiuni din secolul al XVI-lea ale Apostolului există totuşi un raport de filiaţie (Alexandru Mareş „Apostolul“ Iorga şi cele mai vechi versiuni româneşti ale „Apostolului**, în LR, XXV, 1976, .nr. 5, p. 505—513). 36 Vezi Ion Ghetie, Un „Apostol" românesc tipărit la Sibiu de Filip Moldo-veanul?, în SCL, XXII, 1971, nr. 5, p. 515-518. 64 Codicele Voroneţean: grăindu Pavelu de multe, plecă-se giurele de somnu şi câdzu din comarrnicu dintr-al treile podu giosu 8v/4—8; ms. sl. 435: glstu Pavlu o mnodze preklonsg o (t) stâna, pade(t) o (t) trikovnika dolu 10r/5—6. în nici una din versiunile Apostolului, nu numai slavone de diverse redacţii, ci şi latine sau greceşti, nu apar corespondentele cuvintelor giune şi comarrnicu37. s * voru înţeleage toţi că nemică nu sîniu ceale ce spre tinre au audzitu 1673—4; ms. sl. 435: i razumeoti vtâsi jako im ze nauâeni soţi o(t) tebe 12v/7—8. în toate textele slavone cercetate corespunzător lui au auzitu apare numai nauceni soţi „sînt învăţaţi"; cf. CPr: cărei sînt învăţaţi de tine 103/7—8. Formularea au audzitu din CV concordă cu cea din versiunea latină: qua de te audierunt falsa sunt „cele ce au auzit despre tine sînt neadevărate". „Apostolul" lui Coresi: toate arătînd voao 9975; ms. sl. 435: skaza(x) 1172; la fel în celelalte versiuni; cf. CV: spus-antu 1275. Termenul folosit în CPr trimite la forma latină ostendi, utilizată în acest pasaj: omnia ostendi vobis. Spusu-mi fu mie ce ferecară spre acel bărbat iudeii 115/19—20; ms. sl. 435 (şi celelalte): skazanu ze byvsu mi kovu na mqza xotestu ubienu byti oft) iudei 16722—23; „fiindu-mi spus complotul împotriva bărbatului care urma să fie ucis de iudei"; cf. CV: Spusă-mi fu mie fărecarea bărrbatului cea ce vrură iudeii se-lu ucigă 2875—8. în versiunile slavone consultate pentru ce ferecară apare numai kovtâ „complot, cursă". în versiunea latină sensul este precizat printr-o propoziţie relativă, ca şi în CPr: mihi per-latum est de insidiis quas paraverunt ei. ieşi cu el 14/5; ms. sl. 435 (şi celelalte): ose(d) na edine ieşi de-o parte (separat)"; cf. CV: mearrse usebi 2572; în versiunea latină: secessit cum eo seorsum „ieşi cu el de-o parte". (întrebară-se oareceş) de ale sale credinţe în divure (div „minune") 23/14; ms. sl. 435 (şi celelalte): o svoei razliinei vere „despre a sa credinţă deosebită"; cf. CV: (întrebare oarecarea) de a sa credinţă în totu chipul 3571—3. Credinţa în divure, inexplicabilă în vreun fel prin razliinei verei, trimite la formularea din versiunea latină de sua superstitione. 37 Vezi Bohus Tenora, p. 195. în fragmentul citat mai sus din Codicele Voroneţean, plecă-se giurele de somnu şi cădzu din comarrnicu dintr-al treile podu gios Sv/5—8, adaosul din comarrnicu se poate motiva, ca şi apariţia lui giurele, prin intenţia de a face pasajul mai explicit, combinîn-du-se traducerea după model slavon cu una efectuată după model latin: cecidit de iertio cenaculo = căzu din a treia încăpere '(= comarnic) ; pade o(t) trikovnika dolu = căzu din al treilea acoperiş (= pod). Către un model latin ne îndreaptă şi o serie de traduceri al căror caracter liber în raport cu textul slavon distonează cu maniera predominantă de a reda cît mai „literal" termenii slavoni, prin forme care să le reflecte structura, şi, uneori, chiar forma, în dauna înţelesului. Slavonului nemostinî „neputincios" îi corespunde în CV termenul netare; ms. si. 435: podobaeti zastopati nemostnyţ 11 r/i 5 (la fel în celelalte versiuni); CV: cade-se se oprimu netarii 12r/6—7; cf. CPr: cade-se să adăpostim neputincioşii 99/6^7. Adjectivul netarii (cu valoare substantivală) traduce elementele componente ale termenului latin corespunzător infirmos: oporiei suscipere inf irmos (finnns = tare, solid). în sfîrşit, mai semnalăm o serie de coincidenţe în folosirea termenilor şi a formelor între traducerea latină şi în cea vorone-ţeană, mai puţin în cea coresiană: se-lu rrapă 25r/3 — rapere (ms. sl. 435 viisxytiti 15v/14); ceindu „căutînd, încercîrid" 46r/6 — qiiaerentibus (ms. sl. 435: istoste(n) 23v/5; cf. CPr: socotita lă eraf prin confuzie cu ististi „a număra" 134/13); sînru „golf" 47r/10—11—sinus (ms. sl. 435: nedro 24r/2); cf. CPr: oare în ce fu; viseremu 65v/13 — vixerimus (ms. sl. 435: pozive (m) 30713); pulbere 22T/9 — pulverem (ms. sl. 435 pra(x) 14712); cf. CPr: prah 109/18. Majoritatea formelor enumerate se explică prin graiurile româneşti din secolul al XVI-lea, dar punem sub semnul întrebării caracterul întîmplător al selectării acestor forme, şi nu a altora, în elaborarea traducerii de care ne ocupăm, Coincidenţele cu versiunea latină relevate în redacţia voro-neţeană şi în cea coresiană a Apostolului nu au o valoare probantă absolut sigură în ce priveşte folosirea unui izvor latin atîta timp cît nu ne sînt cunoscute formulările corespunzătoare pasajelor citate în toate redacţiile slavone ale Apostolului. Pe baza materialului cercetat pînă în prezent, se poate âdniite totuşi eventualitatea folosirii unui izvor latin, într-un moment neprecizabiî încă al alcătuirii traducerii care a stat la baza Versiunilor româneşti de Apostol din secolul al XVI-lea. : : 66 IV. Versiunile din secolul al XVII-lea 1. Redacţia moldovenească Redacţia moldovenească a Apostolului, a cărei circulaţie în Moldova este atestată începînd cu primele decenii ale secolului al XVII-lea (în jurul anului 1618) 38, este cuprinsă în manuscrisele româneşti BAR 69, 85, 1154, 1252, într-un manuscris românesc aflat în colecţia Bibliotecii municipale din Braşov şi în glosele româneşti gravate cu condei de os pe manuscrisul slavon 3/1929 din Biblioteca Centrală Universitară din Cluj 39. De curînd s-a arătat că şi fragmentul publicat de Gaster în Chrestomaţia română 40 sub titlul Cuvînt pentru curăţie, conţinînd fragmente din epistole, aparţine redacţiei moldoveneşti a Apostolului41. Cercetările consacrate acestei redacţii i-au evidenţiat caracterul independent faţă de versiunile de Apostol anterioare42. Această constatare a reieşit la simpla alăturare a pasajelor corespunzătoare, alese mai mult sau mai puţin la întîmplare. Fără a ne propune elucidarea acestei probleme, rare ar necesita investigaţii cu mult mai ample, am examinat versiunea moldovenească 43 în porţiunile care în versiunile româneşti anterioare conţineau abateri de la versiunea slavonă sau modalităţi particulare de a o reda. Constatarea că ele se regăsesc, parţial, şi în versiunea moldovenească pune sub semnul întrebării lipsa oricărei relaţii de filiaţie între aceasta şi Apostolele româneşti anterioare. Dăm în continuare trei pasaje din textul Apostolului. aşa cum apar în versiunile din secolul al XVI-lea şi în cele din secolul al XVII-lea aparţinînd redacţiei moldoveneşti, pentru a arăta că anumite traduceri divergente faţă de textul slavon din scrierile din secolul al XVII-lea se regăsesc în cel puţin unul din Apostolele din secolul anterior. 38 Al. Mareş, Un manuscris al „Apostolului" din 1618, comunicare ţinută la Institutul de lingvistică la data de 25.1.1975. 38 Vezi Ion I. Roman, Uit „Apostol“ braşovean din secolul al XVII-lea, In LR, XII, 1963, nr. 5, p. 556— 563; studiul nostru „Apostolul4‘ din colecţia Gaster, in SLLF I, p. 173— 187; Liviu Onu, Glose româneşti din secolul al XVII-lea gravate cu condei de os pe un manuscris slavon-, în SLLF II, p. 347— 392. 40 Voi. I, Leipzig—Bucureşti, 1891, p. 45—52. 41 Vezi nota 38. 43 Vezi Şt. Pasca, loc. cit., şi nota 39. 43 în ms. rom. BAR 69, 85, 1154, 1252, pe care le-am avut la dispoziţie. Fragmentul publicat de Gaster, neconţinînd textele care ne interesează, nu a fost consultat. m CV: Şi şedea lingă o zăbleală un giurelu ce-i era numele Evtih (sl.: pri okonci „lîngă fereastră"); cf. CPr: ce şedea un june în nume Evtih lîngă ocnă 95/3—4; Ms. Braţul: Şezîndu oarecine june numele-i Evtihu iîngă fereastră 214/12—13; ms. rom. 69: Şi şedea un voinic oarecare ce-l chema Evtih 44 într-o zebrea 116r/16— 11671; ms. rom. 85: Şedea oarecarele un voinic ce-l chema Evtih întru o zăbrea 7976; ms. rom. 1154: Şi sădea un voinic oarecarele ce-l chema Evtih într-o zebrea. 2. într-o fereastră 21774—5; ms. rom. 1252: Şedea un voinic oarecarele ce-l chema Evtih într-o zebrea 4673—5. CV: înrăită Isacu, fiiul său spre giunghietoriu 6ir/4—5 (sl.: ■na oltari); Ms. Braţul: înălţă Isacu, fiiul său, spre junghetoriu 279/4—5; CPr: înălţă Isacu, fiiul său, spre giunghiare, întru altar 149/15—16; ms. rom. 69: înălţă Isaac, fiiul său, spre giun-gheare 18175; aceeaşi formulare în ms. rom. 85 (121714), 1154 (23473), 1252 (7577)/ CV: nu în făţărie prăvindu 5876 (sl.: na lica „faţă"); CPr: nu în făţărie căutaţi 146/21 — 147/1; cf. Ms. Braţul: nu întru faţă căutînd 274711; ms. rom. 69: nu căutarefi în făterie 17779. aceeaşi formulare în ms. rom. 85 (11972—3), 1154 (233V/6), 1252 (74710). Manuscrisele 69, 1154 şi 1252, care conţin traduceri duble, prezintă unele variante de traducere divergente faţă de textul slavon intercalat, care se explică numai prin raportare la forma existentă în CV şi în Ms. Braţul. Astfel, sl. prezorivii „(cei) îngâmfaţi" este redat în ms. rom. 85 (11675) şi 1252 (7271) prin biliari. în celelalte manuscrise, pe lîngă buiaci, apare şi dubletul prepuitori (ms. rom. 69: 17274, ms. rom. 1154: 23278 marg.), care trebuie pus în legătură, credem, cu prepuno (n )şi din CV sau cu prepunaşi din Ms. Braţul. în unele pasaje cele două variante de traducere din Apostolul de redacţie moldovenească se regăsesc, într-o formulare apropiată, una în CV, cealaltă în CPr şi în manuscrisul popii Braţul: CV: aseamărU-se bărrbatului celuia ce-şi socoteaşte faţa firiei sale întru oglindă; socoti-şi sinre şi se duce şi aciaşi uită cum era 57714—58r/4; Ms. Braţul: tocmeaşte-se bărbatului cela ce-ş caută faţa firiei sale întru oglindă; socoti amu sinele-ş şi arie uită cum era 273/5—9; CPr: aseamănă-se bărbatului ce-ş caută faţa fireei ..sale în oglindă; socoteaşte-ş sine şi se caută şi aciiaşi se uită cum era 44.A neştiuta cetate cetăţean 18v/3—6 se întîlneşte şi în Apostolele cuprinse în manuscrisele slavone 351, 435, 624: ... neznaema gra(d) grazdaninu (ms. sl. 624, 71r/10—11); cf. CPr: ...nu ştiu de cetate cetăţean 106/2—3. După cum s-a arătat cu altă ocazie (vezi cap. Copie sau original), prezenţa lui a afla, în locul lui din fraţi, din fragmentul nime n-au venritu a afla sau a vesti sau a grăi de tinre ceva rreu 51v/6—9 este motivabilă prin înlocuirea, în unele versiuni slavone, a lui otu brati „dintre fraţi" prin obrati „a culege" (ms. sl. 351, 59v/l 1), confundat cu obretati „a găsi"; cf. obretei în ms. sl. 435, 2577. Slavonul uciliste „şcoală" (ms. sl. 435: vu uUlisti ST/5) este redat prin învăţătură: întru învăţături 2r/14; şi în CPr şi Ms. Brattd. 73 Ştiia (Ştiia la carele lăcuimu 14711 — 12) traduce greşit, din punct de vedere al contextului, participiul prezent vedgste „aducînd" (ms. sl. 435, 12713) al verbului vesti, omonim cu participiul prezent al lui vedeţi „a înţelege, a şti"; şi în CPr şi Ms. Braţul. Poima (variantă poimu) „acuzaţie" a fost analizat, în prepoziţia po şi pronumele personal în dativ imu: după ci a preimi năravu lT/6—7; ms. sl. 435: poimi priimati kovn „acuzaţie să primim de complot" 9r/6; şi în CPr şi Ms. Braţul. în fragmentul după veastea eresului aei noastre credinţă vişu fariseul 3T/1—9, după veastea şi eresului redau, printr-o interpretare eronată (care se găseşte şi în CPr), succesiunea po izves-tnei eresi „după cea mai certă doctrină" (ms. sl. 435, 20vjl). Adjectivul izvestinu a fost echivalat cu substantivul românesc veste. (Pentru contextele în care CPr şi Ms. Braţul reflectă aceleaşi greşeli de traducere cu cele din CV, vezi cap. Probleme de filiaţie.) Fragmentului Eu, pre Dzeu, sîntu jidovinu 1975 îi corespunde în versiunea slavonă următoarea secvenţă: azi ubo esmi mo zi zidovină (ms. sl. 435, 1379—10). Adverbul ubo, tradus de obicei prin amu, este redat prin interjecţia, absentă în toate versiunile Faptelor, pre Dzeu. Determinantul cela dintr-ainte din propoziţia se nu cumva cădemu în locul cela dinr-ainte 4671—2 corespunde sl. pvodna (j)a; ms. sl. 435: da ne kako prgdnaa mesia vupadaemî 2Vj2—3. în unele versiuni slavoiţe, ca în cea cuprinsă în ms. sl. 351, determinantul lui mSsta este scris predngş 5lTj\5—16. Aoeastă grafie explică mai uşor confuzia lui prgdu „nisip pietros" cu preda „înainte". în Codicele Voroneţean există două pasaje corupte care conţin cîte două încercări succesive de traducere a fragmentului slavon corespunzător: 1) şi dintru voi înşişi învăţaţi, înşişi scula-se-voru bărrbaţi II7M--II7I; ms. sl. 435: oft) vafs) samSxu vustangft) nigzie „dintre voi înşivă se vor scula bărbaţi" 1174—5. 2) şi însuşi ştiia acesta cleamă-se vătahul 36v/6—7; ms. sl. 435: i sarnomu ze semu naricagătu sevasta „însuşi acesta invocînd pe împărat" 2074—5. în primul fragment, cuvîntul învăţaţi este o primă traducere, greşită, a sl. văstangtă „se vor scula", pus în legătură, poate, cu pluralul slavonului vtistanivă „învăţat" sau al lui vestimî „cunoscut". Este dificil de imaginat în ce condiţii ar fi putut să se producă această confuzie, facilitată ex-entual de suprascrierea lui t din vustang(t) în versiunea slavonă tradusă. 74 în cel de al doilea exemplu, am putea avea a face cu segmentarea greşită a pasajului slavon în condiţiile redării lui in scriptio continua: samomu (însuşi) ze (şi) semu (acesta) nari-caostuse (cleamă-se) vasta (1. ştiia; 2. vătahul). Atît ştiia, cît şi vătahul au rezultat din izolarea lui sevasta în se şi vasta. Se a fost interpretat ca pronume reflexiv (se), iar vasta a fost redat prin cele două dublete, ambele greşite. Să se fi confundat forma vasta cu vestii „ştie" sau cu vesta „ştia" (variantă de imperfect pers. III dual,2 a verbului vedeţi „a şti"), de unde să fi rezultat traducerea ştiia? Asocierea lui vasta cu vătah este mai uşor de conceput, mai ales dacă se are în vedere modalitatea obişnuită în care este ortografiat cuvîntul în manuscrisele slavone, cu s suprascris3. O particularitate interesantă a versiunii voroneţene a Apos-olul ui, care a reţinut atenţia cercetătorilor I. G. Sbiera 4, Gr. Creţu5, I.-A. Candrea 6 şi de care, recent, s-a ocupat Ion Gheţie7, este prezenţa traducerilor duWe. Iată lista lor: 1) porrniră-se într-un sufletu (1) întru prăvire; (2) întru zborrişte 5y/l—2; 2) se nu-s dea sinre (1) întru zborrişte, (2) întru batgiocurd 5V/11—12; 3) cădzu (1) din comarrnicu, (2) dintr-al treile podu Sy/6—7; 4) cea ce o (1) dobîndi, (2) preveghie IF/IO; 5) a) dintru voi (1) înşiş, (2) învăţaţi; b) (1) înşiş învăţaţi, (2) înşiş scula-se-voru llT/l4—ir/2; vezi mai sus; 6) miiaşul (1) gloateei, (2) spirea 1771; 7) a) (1) însuş, (2) ştiia; b) (1) ştiia..., (2) vătahul; vezi mai sus; 8) (1) a doua: dzi, (2) demînreaţa 3672—3. Demînreata are aici sensul de „ziua următoare" (pentru alte contexte în care este întrebuinţat cu acelaşi sens, vezi Lexicul, p. 195), fiind sinonim cu a doua dzi. 1 n versiunea slavonă nu apare decît un singur adverb: na utrei (ms. sl. 435, I97I8—19); cf. şi versiunea latină: altera autem die; 9) (1) preafeaceră-se, (2) îndoiră-se 49r/6—7; 2 Vezi Andre Vaillant, Manuel du yieux slave, voi. I, Paris, 1948, p. 229. 3 Vezi şi Gr. Creţu, loc. cit., p. 5; Densusianu, HLR, II, p. 128. 4 Sbiera, p. 334. 6 Loc. cit., p. 8. 6 PS, I, p. LXXXVI—LXXXVII.1 7 Ion Gheţie, Cîteva observaţii filologice asupra „Codicelui Voroneteanu, in SCL, XXII, 1971, nr. 3, p. 277-282. 75 10) (1). cel ce se protiveaşte cuvîntului, credincioasei mu(fe)ri cu viaţa, fără cuvîntu, vînratu la credinţă fi-va; (2) şi cel ce se protiveaşte cuvîntului, minereşti cu viaţa, fără cuvîntu, prădatu fi-va 76r/i—.8 8. Lecţiunea pe care am propus-o recent 9 primului rînd de pe fila 76 r, 1968, nr. 3, p. 267. 76 în ce ne priveşte, considerăm că, privite în perspectiva rezultatelor la care am ajuns în legătură cu filiaţia textului (vezi cap. Probleme de filiaţie), traducerile duble din Codicele Voroneţean nu îşi găsesc în mod necesar explicaţia prin provenienţa lui dintr-o versiune bilingvă cu traduceri intercalate. S-a arătat în altă parte că textul Codicelui Voroneţean a rezultat din revizuirea traducerii iniţiale prin consultarea unui alt izvor slavon. Este deci posibil ca dubletele să fi survenit la revizuirea textului. Astfel de traduceri duble, altele decît cele din CV, apar şi în Apostolul lui Coresi ((1) cartea (2) ce era tremisă, pentru sl. pos-lanije 116/5—6; (1) săturaţi-vă (2) cîrmiţi 156/3, pentru sl. nakru-miste) şi în Apostolul popii Braţul (năsipu; marg. anină 253/14), prelucrări făcute prin confruntarea cu cîte o versiune slavonă ale aceleiaşi traduceri din care provine şi Codicele Voroneţean. Traducerile duble s-ar explica, în consecinţă, prin contribuţia revizorilor fiecăruia dintre aceste texte. Ele reflectă fie uzuri lexicale deosebite (năsip — anină), fie modalităţi deosebite de redare a unor termeni sau fragmente slavone (pravire — zborrişte — bat-giocură „teatru"), fie încrucişarea unor izvoare diferite (din comarrnicn — dintr-al treilea podii). CURENTUL CULTURAL Fie că s-au referit în mod expres la Codicele Voroneţean, fie la întregul grup de texte rotacizante, cercetătorii au atribuit traducerea voroneţeană a Apostolului unor influenţe cultural-religioase diferite, în funcţie de Jocul şi timpul în care socoteau că s-a alcătuit acest text. Opiniile exprimate apelează, pentru explicarea traducerii, fie la factori interni (lupta pentru emancipare religioasă, necesităţi didactice), fie la o influenţă religioasă externă (bogomilism, catolicism, liusitism, protestantism). Sbiera considera că traducerea Codicelui Voroneţean, făcută, conform opiniei sale, în sudul Dunării, la sfîrşitul secolului al XH-lea sau începutul secolului al XXII-lea, este datorată, ca şi scrierile din Codicele Sturdzan, bogomilismuluil, doctrină reli- 1 Sbiera, p. 384; cf. şi Isidor Ieşan, Secta paterenă în Balcani şi Dacia Trai ană, împreună cu istoria Baleanului pivă la ocuparea lui definitivă prin osmani, Bucureşti, 1912, p; 817 — 818. gioasă iniţiată in Balcani la începutul secolului X-Iea, care s-a manifestat aici şi în următoarele trei secole. N. Iorga atribuie traducerea rotacizantă a Apostolului şi a Psaltirii unei iniţiative husite 2. El are în vedere datarea traducerii în a doua jumătate a secolului al XV-lea, sprijinită pe aprecierea că limba textelor rotacizante reflectă un stadiu de limbă mai vechi decît al altor texte, ca, de pildă, cele coresiene. Opinia lui N. Iorga a fost împărtăşită de Puşcariu 3, N. Drăganu 4 (înainte de 1938), I. -A. Candrea 5, Al. Procopovici6 şi I. Bianu 7. Pentru explicarea traducerii româneşti a Apostolului din Codicele Voroneţean, pe care o localizează în Transilvania, G. Moldova n a invocat influenţa bisericii catolice8. Prin aceeaşi iniţiativă motivează şi I. Bărbulescu apariţia primelor traduceri de cărţi religioase. După acest cercetător, ele s-au făcut în Principate, fiind unul din mijloacele prin care biserica apuseană urmărea să atragă prozeliţi din rîndul românilor9. O opinie cu totul izolată este cea exprimată de N. Tcaciuc-Albu. El atribuie iniţiativa traducerii Apostolului şi Psaltirii Patriarhiei din Constantinopol, care ar fi urmărit, prin introducerea limbii române în biserică, să-i izoleze pe români de slavii din jur pentru a-i putea, astfel, mai uşor domina 10. In sfîrşit, o altă influenţă externă la care s-a apelat pentru explicarea traducerii 'Apostolului, ca si a Psaltirii din manuscrisele rotacizante, susţinută îndeosebi în ultima jumătate de secol, este luteranismul. Formulată la sfîrşitul secolului trecut 2 Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, Bucureşti, 1904, p. 18—29. Iniţial, istoricul român explica apariţia traducerilor româneşti ale cărţilor biblice prin impuls luteran. Vezi N. Iorga, Un tînăr „învăţat român'“ (Dr. Jlic Bărbulescu ), in Conv. lit., XXXVI, 1902, nr. 2, p. 184— 188. 3 Zur Rekonstruction des Urrumdnischen, Halle, 1910, p. 35, 40, Istoria literaturii române, voi. I. Epoca veche, Sibiu, 1920, p. 59—60. 4 Două manuscripte vechi, p. 67; DR, III, 1922— 1923, p. 927. 5 PS, I, p. XCYI-XCVII. 0 Introducere în studiul literaturii vechi, Cernăuţi, 1922, p. 71. 7 Introducere la Lucrul apostclesc — Apostolul — tipărit de diaconul Coresi, p. 3—4. 8 A românsâg. Politikai, tortcnelmi, neprajzi is nyelviszeti Kczlcminyek, II, Nagybecskerek, 1895, p. 284. 9 Cercetări istorico-jilclogice, Bucureşti, 1900, p. 7—26; Curtrac lit-emrv la rofnâm în perioada slavon ismitlui cultural, Bucureşti, 1928, p. 45— 123, 160, 369-370. 10 Nicolaie Tcacinc-Alb.:, Istoria literaturii române, Cernăuţi, Î937, p. 9. n. de N. Iorga n, care ulterior o abandonează, ideea că primele traduceri româneşti, în care se include şi Apostolul de la Voroneţ, sînt un rezultat-al propagandei luterane, este reluată de O. Densu-sianu 11 12, î. Bălan13, Al Rosetti14 şi N. Drăganu 15. Aceşti cercetători consideră că scrierile menţionate au fost alcătuite în prima jumătate (O. Densusianu, Al. Rosetti) sau la mijlocul secolului al XYI-lea (N. Drăganu). Localizînd copiile in Moldova, N. Drăganu le atribuie refoimei luterane propagate de Iacob Vasilie Despot, domn al Moldovei în perioada 1560—1563. Apariţia primelor texte religioase româneşti a fost atribuită unui curent cultural intern de I. Bianu, M. Şesan 16, Şt. Ciobanu 17 şi P. P. Panaitescu18. Potrivit părerii exprimate de I. Bianu şi Şt. Ciobanu, traducerea în româneşte a cărţilor de cult răspundea unor necesităţi de ordin didactic. P. P. Panaitescu vede în traducerea Apostolului şi a Psaltirii un rezultat al luptei de emancipare de sub tutela episcopiei ucrainene din Muncaci a bisericii româneşti din Maramureş, desfăşurată la sfîrşitul secolului al XV-lea şi începutul celui următor. T. Palade 19 şi P. Olteanu 20 consideră că primele scrieri religioase româneşti sînt produsul unui curent naţional, amplificat de înrîuriri externe. După cum s-a putut vedea diii expunerea de mai sus, majoritatea încercărilor de a determina factorul cultural-religios căruia îi datorăm textul cuprins în Codicele Voroneţean au urmărit, 11 Vezi nota 2. 12 HLR, II, p. 7. 13 Limba cărţilor bisericeşti, Studiu istoric şi liturgic, Blaj, 19 14, p. 83. 14 Recherches sur la phonetique du roumain au XVIe siecle, Paris, 1926, p. 4-8, 40; ILR, p. 472 şi urm., 642, 6*51. 15 HLRT, p> 36 şi urm. 16 Ioan Bianu, Despre introducerea limbii româneşti in biserica românilor, Bucureşti, 1904, p. 6; Milan vŞesan, Originea şi timpul primelor traduceri remâneşti ale „Sf. Scripturi*, Cernăuţi, 1939, p. 63—65. 17 începuturile scrisului în limba românească, Bucureşti, 1941, p. 31 şi urm. 18 începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, Bucureşti, 1965, p. 87 şi urm.; vezi şi A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traianâ, voi. V, Iaşi, 1896, p. 201 — 202; Gh. Ghibănescu, începuturile cărţii româneşti şi mitropolitul Varlaam văzut prin o nouă prismă, in Viaţa creştină (Iaşi),. 1923, p.. 70; J. Smrckova Note' sur la datation des premiers textes rcumains, in Ades du premier Congres internaţional des etudes balkaniques et sud-est eurcpeenms, VI, Sofia, 1968, p. 567— 568. ■ ■ ' - 19 T. Palade, Cînd s-a scris înt.îi româneşte ?■, in Arhiva, XXVI, 1915., p. 187— 200, 235-245. 20 P: Olteanu, Contribuţii la studiul elementelor slave clin cele mai vechi tra- duceri romaneşti, in LL, VI, 1962, p. 70—71; idem, Coniribuiii la prollcma începuturilor şi promovării scrisului românesc. 400,,de cmi de ■ la .apariţia . „Tticului Evangheliei' (1564) al lui Coresi, in LL, VIII, 1964, p. 193. : , în mod implicit sau explicit, să stabilească iniţiativa culturală căreia îi datorăm originalul românesc al Apostolului, nu scrierea ajunsă pînă la noi. Necesitatea disocierii, ca ipoteză de lucru, a contextului cultural — religios în care s-a alcătuit originalul de cel care a determinat întocmirea copiei aflate în posesia noastră a fost formulată recent de Ion Gheţie 21. Acest cercetător arată că, în principiu, se poate stabili numai curentul cultural căruia îi datorăm Codicele Voroneţean, căci numai copia păstrată poate fi datată cu un procent suficient de siguranţă. Conform aceleiaşi păreri, „cunoaşterea regiunii unde a fost făcut originalul nu e în măsură să ne furnizeze, în această privinţă, date indiscutabile, întrucît „în aceeaşi regiune au putut să se manifeste în succesiunea timpului mai multe curente literare" 22. în prezenta încercare de a răspunde la problema, atît de controversată, a iniţiativei culturale căreia îi datorăm textul de care ne ocupăm, adoptăm principiul de metodă enunţat mai sus, conform căruia originalul şi copia nu trebuie în mod obligatoriu atribuite aceluiaşi curent cultural, singurele concluzii nesupuse arbitrarului fiind cele referitoare la copia pe care o avem la dispoziţie. Adăugăm însă că, în cazul de faţă, critica textului şi cercetarea izvoarelor traducerii ne-a putut îndruma către anumite supoziţii, pe care le-am formulat ca pure ipoteze, şi în ce priveşte alcătuirea originalului. în abordarea problemei care ne preocupă, am ţinut seama de următoarele rezultate ale studiului filologic al textului: 1) Codicele Voroneţean este o copie, efectuată în nordul Moldovei după un model provenit din partea sud-vestică a ţării. (Vezi cap. Probleme de localizare.) 2) Versiunea de Apostol cuprinsă în Codicele Voroneţean a rezultat din revizuirea, prin colaţionarea cu o versiune slavonă, a unei traduceri mai vechi, din care descind şi Apostolul coresian şi cel copiat de popa Braţul. (Vezi cap. Probleme de filiaţie.) 3) Manuscrisul este o copie, mediată, a textului revizuit. (Vezi cap. Copie sau original.) Vom începe prin a încerca să aflăm cărei iniţiative cultural-religioase trebuie să-i atribuim textul aflat în posesia noastră. Codicele Voroneţean este împărţit în zaceale, numerotate, şi cuprinde note tipiconale care indică ziua, săptămîna şi, uneori, sărbătoarea la care se citesc fragmentele, precum şi începutul 21 Gheţie, începuturile scrisului, p. 92. 22 Ibidem. sau sfîrşitul unei prelecţiuni. Existenţa acestor note tipiconale face neîndoielnică alcătuirea textului, în forma care se află conservat, în vederea citirii lui în biserică sau în mănăstiri, aşa cum presupunea şi Sbiera 23. Că textul era menit utilizării lui şi (sau mai ales) în mănăstiri, unde serviciul religios se face în fiecare zi, reiese din calcularea prelecţiunilor nu numai pe săptămîni, ci şi pentru fiecare zi din săptămînă 24. Fiind o carte de lectură, şi nu de slujbă bisericească propriu-zisă (chiar dacă era citită în unele servicii divine), alcătuirea sau copierea ei nu implică impulsul unei înrîuriri din afară, care să urmărească naţionalizarea serviciului divin. în Moldova, unde, probabil, s-a executat scrierea Codicelui, ca şi în Transilvania, de unde provine, direct sau indirect, textul copiat, este posibil ca pericopele din Evanghelie şi Apostol, citite în slavoneşte în cadrul liturghiei şi al altor slujbe, să fi fost traduse în româneşte pentru a fi înţelese de credincioşi. Că în bisericile româneşti din Transilvania preoţii traduceau credincioşilor în româneşte, în cadrul liturghiei, zacealele din Evanghelie şi Apostol, citite în slavoneşte, rezultă dintr-o scrisoare din 1546 a lui Adalbert Wurmloch, parohul sas al Bistriţei25. Or, aşa cum remarca P. P. Panaitescu, este greu de imaginat că preoţii şi-ar fi permis, pe baza cunoştinţelor lor de limbă slavonă, să traducă pe loc, oral, textele citite în slavoneşte, căci astfel s-ar fi expus pericolului de a aluneca, printr-o interpretare greşită, în păcatul ereziei26. Este deci de presupus că ei se foloseau de cărţi scrise în româneşte, care păstrau, pentru a facilita identificarea pasajelor, aceleaşi structuri şi aceleaşi indicaţii tipiconale ca şi textele slavone pe care le traduceau. Indicaţiile tipiconale încep la sfîrşitul frazei care încheie zaceala sau prelecţiunea şi se continuă în spaţiul rămas liber pe marginea de jos şi de sus a paginii. Această dispoziţie a notelor tipiconale a atras recent atenţia lui Ion Gheţie 27, care propune următoarea explicaţie: atunci cînd a transcris textul (în forma păstrată, destinat, probabil, citirii în biserică), scribul nu a inten- 23 Sbiera, p. 271; vezi şi Rosetti, ILR, p. 649; Ghetie, începuturile scrisului, p. 91. 24 Vezi Sbiera, p. 271. 25 Vezi Ar. Densuşianu, „Catehismul românesc“ din a. 1544, în Revista cfiticâ-litcrară, 21, 1894, p. 261—262; Gheţie, începuturile scrisului, p. 91. 28 P. P. Panaitescu, op. cit.% p. 122. 27 Observaţii filologice asupra „Codicelui Vorcncţean"t în SCL, XXII, 1971, nr. 3, p. 281. 81 ţionat sa noteze indicaţiile tipiconale, inexistente în model, ci acestea au fost intercalate ulterior de copist, sau de altcineva, în spaţiile rămase întîmplător libere la sfîrşitul zacealelor sau în rindurile următoare. Avansînd această explicaţie, autorul citat vede în modelul după care s-a alcătuit Codicele un text destinat lecturii în afara bisericii. Modul de intercalare a notelor ţipi-conale din Codicele Voroneţean comportă însă şi o altă explicaţie. Pe fila 711 se află o indicaţie tipiconală care ocupă întreg rîndul 8, în dreptul căruia spaţiul presupus a fi fost lăsat liber nu mai poate fi socotit întîmplător. Nota, Stă aicea vereri şi ceteaşte înra-inie la cruce, indică citirea unui fragment de pe filele următoare, al cărui început este marcat marginal de o cruce şi, pe rîndul anterior, tot marginal, de următorul text: Aceasta ceteaşte vereri 73r/l 1. Indicaţia a fost necesară, întrucît, în acest punct, succesiunea . prelecţiunilor nu coincidea cu ordinea pasajelor din textul Apostolului. Pe de altă parte, celelalte Apostole româneşti din secolul al XVI-lea, cel tipărit de Coresi şi cel copiat de popa Braţul, prezintă aceeaşi dispoziţie a notelor tipiconale; încep în rînd şi continuă pe marginea de jos şi de sus a paginii, ca de altfel şi în versiunile slavone de Apostol consultate. Credem, de aceea, că dispunerea similară a notelor tipiconale din Codicele Voroneţean nu este datorată spaţiului insuficient, lăsat întîmplător la sfîrşit de rînd, ci urmăreşte să facă din acestea un fel de colon-titluri menite să faciliteze identificarea mai rapidă a pasajelor. Aşadar, deşi, teoretic posibilă, ipoteza existenţei unui intermediar românesc destinat lecturii în afara bisericii, nu se poate întemeia numai pe modul în care sînt dispuse indicaţiile tipiconale. în ce priveşte descendenţa acestui intermediar dintr-o versiune slavo-română alcătuită în scopuri didactice (eventual prin utilizarea unei traduceri româneşti deja existente), ea rămîne a fi demonstrată şi cu alte argumente decît prezenţa traducerilor duble. După părerea noastră, expusă în paginile anterioare, ele comportă şi o altă motivaţie decît aceea că urmăreau să expliciteze textul slavon presupus a fi fost. intercalat (vezi cap. Caracteristicile traducerii) 28. în consecinţă, în lumina celor discutate mai sus, Codicele Voroneţean a fost copiat în vederea citirii iui în biserică, ceea ce 28 Vezi Ion Gheţie, ibidem. Această idee a formulat-o înainte Şt. Cicbanu, care se referă la traducerea originală. Spre deosebire de acesta, Ion Gheţie, sus-ţinînd descendenta CV dintr-o versiune slavo-română cu textul românesc intercalat, nu exclţide posibilitatea folosirii, în alcătuirea âcestei versiuni, a unei traduceri mai vechi, făcute sub impuls extern. nu înseamnă că avem a face, în mod obligatoriu, cu o iniţiativă reformată 29. Traducerea originală. încercarea de a determina cărei iniţiative culturale i se datoreşte traducerea Apostolului din care descinde versiunea voroneţeană se izbeşte de dificultatea legată de necunoaşterea momentului cind s-a efectuat această primă traducere. Depistarea unui strat lingvistic de tip bănăţean-hune-dorean nu numai \n Codicele Voroneţean, ci şi în celelalte două Apostole înrudite din secolul al XVI-lea, Apostolul coresian şi cel copiat de popa Braţul, ne-a îndreptat, în localizarea originalului lor comun, către partea sud-vestică a ţării. Ştiind că alcătuirea prototipului nu poate fi posterioară anilor 1559—1560, de cînd datează manuscrisul popii Braţul, se pune întrebarea care erau. în perioada premergătoare, condiţiile cultural-religioase din zona indicată şi dacă nu cumva acestea prezintă elementele care să explice traducerea în româneşte a Apostolului. Un prim fapt care trebuie invocat în această chestiune este tipărirea sau traducerea tocmai în Banat-Hunedoara a unor cărţi religioase de influenţă reformată: Evangheliarul slavo-român de la Sibiu, -1551 —1553; Fragmentul T odor eseu (c. 1560—1570/ şi Palia de la Orăştie (1581). Propagarea ideilor Reformei printre românii din Banat-Hunedoara, atestată documentar la 1526 30, a fost susţinută recent, cu dovezi indirecte, dar convingătoare, de Ion Gheţie3i. Ocupîndu-se de începuturile scrierii româneşti cu litere latine, autorul citat sintetizează, completînd şi interpre-lînd informaţiile documentare potrivit cărora în prima jumătate a secolului al XY-lea catolicismul era răspîndit printre românii din Banat-Hunedoara. Informaţiile despre răspîndirea Reformei către mijlocul secolului al XVI-lea în aceleaşi regiuni şi localităţi din Banat-Hunedoara în care prinsese rădăcini catolicismul îl fac pe Ion Gheţie să presupună o continuitate între preocupările bănăţenilor catolici din prima jumătate a secolului al XV-lea şi 29 Pentru propagarea Reformei in Moldova, vezi Al. Rosetti, Cu privire la datarea prunelor traduceri româneşti de cârti religioase, in LR, VII, 1958, p. 20— 22; Ş. Papacostea, Moldova în epoca Reformei. Contribuţii la istoria sccietăţii moldoveneşti în veacul al XVI-lea, in Studii, XI, 1958, p. 62—63. Vezi critica făcută de Al. Rosetti (Rosetti, ILR, p. 650) şi Ion Gheţie (Citeva cbservaţiir p. 278) argumentelor aduse de Şt. Ciobanu. 80 P. Binder, începuturile Reformei în Transilvania si românii din Hunedoara, in LR, XX, 1971, nr. 3, p. 273—275; idem, Românii şi Reforma. Scurte contribuţii la istoria culturii româneşti din secolul al XVI-lea, in SLLF, III, p. 209—212; VI. Drimba, O copie din secolul al XVII-lea a „Tîlculm Evangheliilor', şi „Moliîrcn icului" diaconului Coresi, in SCILF, IV, 1955, p. 551. 83 Gheţie începuturile scrisului, p. 21 — 29. cele ale bănăţenilor reformaţi (calvini) din a dona jumătate a secolului următor: „Catolici de cîteva generaţii, separaţi pe plan religios şi cultural de restul românilor caro îşi păstraseră vechea credinţă, românii bănăţeni trebuie să fi manifestat pentru Reformă acelaşi interes ca şi ungurii şi saşii din Transilvania" 32. Originea hunedoreană a episcopului calvin Gheorghe de Sîngeorz, ca şi a succesorilor săi 33, este încă o dovadă, indirectă, că în regiunea amintită Reforma prinsese rădăcini destul de puternice. Atribuirea traducerii Apostolului acestei mişcări reformate rămîne o ipoteză probabilă atîta timp cît originalul nu poate fi datat decît prin termenul cid quem: anii 1559—1560, cînd popa Braţul execută copia care conţine o versiune înrudită cu a Codicelui Voroneţean. Acelaşi context religios al alcătuirii traducerii l-ar sugera şi identificarea, prin ipoteză, a originalului CV cu Apostolul despre care Ion Gheţie presupune că a fost tipărit în 1546 de Filip Moldoveanul (vezi cap. Probleme de filiaţie, p. 64). Efectuarea traducerii Apostolului din iniţiativă neortodoxă ar rezulta şi din ipotetica folosire a unui model latin. (Vezi cap. Probleme de filiaţie. p. 64.) Grafia ec 3v/6 în loc de ic ar putea reproduce pronunţarea latină a numelui propriu Isus, cu ie în loc de i. Dacă provine din original, această formă ar fi un indiciu că traducătorul nu era de confesiune ortodoxă. Cele arătate mai sus pledează pentru atribuirea traducerii originale a Codicelui Voroneţean unui curent cultural-religios de tip occidental, reformat, dacă prototipul datează din secolul al XVI-lea, catolic sau husit, dacă acesta s-a alcătuit înainte de 1500. Totuşi, considerăm că rezultatele furnizate de studiul filologic al textului, prin caracterul lor pur ipotetic, nu elimină explicaţia prin factori interni a traducerii. TRADUCĂTORUL, COPISTUL Despre traducătorul Codicelui Voroneţean s-a afirmat încă din 1893, cînd se descoperă Psaltirea Voroneieană 1, că este aceeaşi persoană cu autorul traducerii rotacizante a Psalmilor. Această 32 Ibidem, p. 26. 33 Vezi A. Bitay, Az erddlyi romănok a prctestâns jc jedehndh alait, Diciosîn-martin, 1925, p. 13; X. Drâganu, DR, IV, p. 1H6; Pavel Binder, Românii si Reforma..., p. 211; Gheţie, începuturile scrisului, p. . 170. 1 S. Fl. Marian, [Propunere pentru publicarea. „Psaltirii Vcrotiejciie*'], în AAR, seria II, Partea administrativă şi dezbaterileX.V, ■ 1893, p. ICO. 84 idee este susţinută în 1896, de D. A. Xenopol 2, în 1901 de-L-A. Candrea 3 (care însă nu exclude posibilitatea ca traducerea Psalmilor şi a Apostolului să fie o operă de colaborare) şi în 1904, de N. Iorga 4 *: „Psaltirea, Biblia, Evanghelia, Faptele apostolilor ... se înfăţişară în româneşte... prin munca unui singur om, căci în alegerea şi orînduirea împrumuturilor, în natura cuvintelor străine, în noţiunile de cultură ce se străvăd prin tălmăcire, se recunoaşte acest singur om: de bună seamă, un preot de sat care va fi ştiut slavon este". După istoricul român, traducătorul, originar din Maramureş sau din Ardealul vecin 6, este un cunoscător al limbii maghiare şi, într-o oarecare măsură, al limbii latine. Iorga îi mai atribuie şi transpunerea în româneşte a Crezului din Psaltirea Scheiană, ca şi a literaturii aşa-zise bogomilice. Părereaîmai sus formulară a fost reluată ulterior de G. Mol-dovan (1913) 6 şi de N. Drăganu (1914) 7 8. Cîţiva cercetători s-au exprimat şi pentru originea străină a traducătorului sau a copiştilor textelor rotacizante. N. Drăganu (1923, 1938) 8 crede că anumite particularităţi de limbă din Codicele Voronetean şi din celelalte texte rotacizante, greu explicabile pe terenul limbii române, sînt săsisme aparţinînd traducătorului sau copiştilor. Interpretarea lui N. Drăganu a fost combătută de Al. Rosetti (1925) 9 10 11, de Ilie Bărbulescu (1926) 10 şi de Şt. Ciobanu (1939, 1941) 11. Al. Rosetti nu respinge explicaţia dată de Drăganu formelor pe care le aduce în discuţie, dar consideră că ele pot fi motivate şi altfel, ca fonetisme existente în graiurile dacoromâne sau ca notaţii fără temei fonetic. Pentru cea de-a doua inter- 2 A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traianâ, V, Iaşi, 1896, p. 196. 3 Aurel iu I. Candrea, Monumentele cele mai vechi de limbă românească, in Noua revistă română, IV, 1901, nr. 36. p. 24. 4 N. Iorga, Isteria literaturii religioase a românilor până la 1688, Bucureşti, 1904. p. 19; vezi si 31; idem, Isteria literaturii româneşti, Bucureşti, 1925, p. 103. 117-118. 6 Istoria literaturii religioase..., p. 26—27; vezi şi p. 33. 6 A magyarorszâgi romănok, Budapest, 1913, p. 110. 7 N. Drăganu, Două manuscripte vechi, p.57. 8 N. Drăganu, Manuscrisul liceului grăniceresc ,.G. Ccşluc* din Nâsâud si săsismele celor mai vechi manuscrise româneşti1*, in DR, III, 1922— 1923, p .501; idem, [Recenzie la Thot — Szabo Pâlj, ibidem, p. 9H —919, 922; HLRT, p. 39. 9 Al. Rosetti, ^Recenzie la X. Drăganu], in GS, II, 1925, fasc. 1, p. 174 — -179. 10 Ilie Bărbulescu, Incultura scriitorilor vechilor texte româneşti, in Arhiva„ Iaşi, XXXIII, 1926, p. 54-56. 11 Şt. Ciobanu, Isteria literaturii r> mâne vechi, I, Curs, Universitatea din Bucureşti, 1938— 1939, p. 452—453; idem, începuturile scrisului în limba română,. Bucureşti, 1941, p. 55—57. 85 pretare optează I. Bărbulescu. El explică formele invocate de Drăganu drept săsisme prin insuficienta deprindere cu scrierea a copiştilor. După Şt. Ciobanu, traducătorii sau copiştii textelor rotacizante sînt români bilingvi, eventual ruşi de origine sau ruteni, buni cunoscători ai limbii slavone. Cercetarea întreprinsă în scopul localizării Codicelui Voroneţean, al identificării izvoarelor folosite în traducere, precum şi încercarea de a afla curentul cultural religios care a determinat-o furnizează în mod indirect anumite date, de asemenea cu caracter ipotetic (dat de procentul de probabilitate pe care îl implică o asemenea cercetare), cu privire la persoana traducătorului. Originar din Banat — Hunedoara sau din regiunile învecinate, traducătorul este un român sau un bun cunoscător al limbii române, eventual de confesiune occidentală: reformată, catolică sau husită, în funcţie de momentul cînd s-a făcut traducerea. Prezumtiva folosire, în alcătuirea traducerii, şi a unui izvor latin îl arată ca pe un cunoscător al limbii latine. într-adevăr, formaţia cultural-xeligioasă latină a românilor din Banat-Hunedoara este atestată documentar încă din secolul al XlV-lea, cînd o parte din românii bănăţeni şi haţegani au îmbrăţişat, cu prilejul înnobilării lor, xeligia oficială a statului maghiari2. Din prezenţa, în Codicele Voroneţean, a unor cuvinte maghiare neobişnuite (fuglu, gicălui ?, gilălui, izeaclean, izecleni), reiese că limba mediului cultural în care trăia traducătorul era maghiara. Âm arătat cu alt prilej că termenii maghiari neobişnuiţi, atestaţi numai în CV (fuglu „captiv", gicălui? „a tortura, a persecuta", izeacleni „a se arăta neînduplecat") sau şi în Psaltirile rotacizante (gilălui „a urî"/, sînt fie termeni juridici (fuglu), fie termeni «care denumesc procese sau însuşiri psihice, cu caracter abstract. Dacă un termen ca fuglu, atestat în secolul următor în texte .literare bănăţene, bihorene şi într-un document din Bistriţa Năsăud, (vezi cap. Probleme de localizare, p. 41), ar fi putut circula în graiuri, dat fiind că denumeşte o realitate concretă din domeniul juridic, pe gilălui, izeaclean, izecleni trebuie să-i atribuim traducătorului cult, care i-a luat direct din maghiară sau din traducerile maghiare existente 13. în ce priveşte termenul gicălui, el cores- 12 Vezi Gheţie, începuturile scrisului, p. 21—29. 13 Vezi N. Iorga, Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, p. M: y„E vădit că traducerea nu s-a făcut după ungureşte; urmele ungureşti în sintaxă :5i în vocabular vin numai din cunoaşterea limbii maghiare de traducător"; vezi :şi N. Drăganu, Două manuscripte vechi, p. 5. 86 punde slavonului goniţi „a lovi, a atinge, a urma, a urmări, a' persecuta". Ultimul sens este şi cel cerut de context. Sinonimul neologic românesc apwsecuta este atestat abia în secolul al XlX-lea. Pe de altă parte reflexul românesc al lui goniţi, a goni avea în secolele al XVI-lea — al XVII-lea, conform atestărilor lui din DA, sensurile de „a fugări" şi de „a umbla după ceva. a urma". Traducătorul a evitat aici un termen echivoc, apelînd la termenul maghiar gyelkol „a tortura, a persecuta", atestat şi în varianta gyekol14, care îl explică mai bine pe gicălui. Folosirea acestor termeni maghiari în contexte în care găsirea termenului românesc era dificilă ilustrează eforturile traducătorului de a reda nunaţa semantică a cuvintelor tălmăcite. O parte din consideraţiile noastre asupra persoanei traducătorului se pot referi şi la revizorul traducerii iniţiale, care a alcătuit versiunea Apostolului în forma păstrată în Codicele Voroneţean. Copistul este un moldovean, dacă admitem că, aşa cum se întîmplă de obicei, zona în care şe copiază textul coincide cu regiunea din care provine scribul. Aspectul lingvistic al textului, lipsit aproape total de moldovenisme, îl arată a fi un copist fidel, care evită consemnarea în scris a unor pronunţări caracteristice graiului. Scrierea, continuă şi foarte îngrijită, nu prezintă întru nimic stîngăciile unui începător. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre scribul ultimelor opt rînduri de pe fila 15r, numai că scrierea lui are tendinţa de a separa cuvintele între ele. Referiridu-se la aspectul grafic şi la uniformitatea lingvistică şi ortografică a Codicelui Voroneţean, Al. Procopovici face următoarea apreciere: „Într-însul nu apar nicăiri semnele unui începător care îşi face ucenicia. Ele nu pot să fi existat, cu atît mai puţin, nici în originalul acestei copii" 15 16. în încheierea discuţiei asupra persoanei copistului şi a traducătorului, ne vom opri asupra opiniei formulate de N. Drăganu. Dintre particularităţile lingvistice neromâneşti atribuite de filologul român unui sas care stăpînea imperfect limba română, le menţionăm pe cele de ordin fonetic 16: c în loc de â în svetui, 14 I6szef Szinnyei, Magyar iâjszoiâr, I, Budapesta, 1893, p. 754. 15 DR, X, 1941-1943, partea a Il-a, p. 494. 16 Celelalte particularităţi, morfologice şi sintactice, se întîlnesc în majoritatea textelor din secolul al XVI-lea şi ulterioare, fiind greu de atribuit, în totalitate, unor copişti sau traducători saşi. 87 râzvretit, ea în Joc de e în izeacleanu, a în loc de ea în aştaptă spr-aceasta, i în loc de iu în rugăcinri, a pentru au în adzimu 17, r dur în făcătoru, îndreptat făcătoriu. Ca mai puţin sigure, întrucît puteau reflecta o pronunţie regională sau influenţată de forma slavonă folosită în model, sînt consemnate de autorul citat următoarele fonetisme: e şi i în rreu şi rrisul. o în loc de ă în vo, a în imparat şi obrazire, o în loc de u în fomu, întorearece etc., u în loc de o în nuia, rugu-vă, şi o în loc de oa în vorova. Pe baza acestor forme existente în Codicele Voroneţean, Drăganu atribuie executarea copiei unui sas luteran. Discutînd Codicele în contextul altor scrieri din secolul al XVI-lea, cu particularităţi similare, cercetătorul amintit evită să se pronunţe dacă formele amintite aparţineau şi originalului, arătînd că e necesar să se cerceteze dacă saşii luterani n-au făcut decît „să copieze texte mai vechi, produsele curentului husit, cum cred unii, catolic şi naţional, cum afirmă alţii, ori ei sînt chiar traducătorii lor" 18. Revenind la formele interpretate de Drăganu drept „săsisme", se observă că marea lor majoritate se explică fie prin graiurile dacoromâne din secolul al XVI-lea (vezi cap. Fonetica,), fie prin influenţa formelor slavone, fie ca erori grafice (adzimu). Rămîne neexplicabilă numai forma făcătoru 65r/13, la care adăugăm pe ţietorului 27v/6. Raportate la limba secolului al XVI-lea, aceste grafii nu pot fi interpretate altfel decît ca notînd o pronunţie neromânească19. O rostire neromânească ar putea reda şi grafia luhrarea, care apare astfel de cîte ori formează colontitlul Godicelui. în ce ne priveşte, noi credem că formele menţionate au fost preluate în manuscrisul nostru din model, nefîind datorate copistului. Iată pe ce ne întemeiem această părere: colontitlul, ca şi indicaţiile tipiconale, au fost scrise cu roşu, după copierea textului propriu-zis. într-una din indicaţiile tipiconale am semnalat singura formă fără rotacism, săptămînă, pe care am atribuit-o modelului sud-vestic al textului. Este de aşteptat ca şi o formă ca luhrarea, nefă-cînd parte din textul propriu-zis, să provină, de asemenea, din model. 17 Pentru explicarea acestei forme, vezi Ion Gheţie, Originea auxiliarului a de la pers. 3 sg. a perfectului compus, în SCL, XXIV, 1973, nr. 4, p. 425—426. 18 Loc. cit., p. 500. 19 Teoretic, r dur în făcător şi ţietor poate fi un munfcenism. Am văzut însă că examenul limbii conduce la localizarea textului în nordul Dacoromaniei. STUDIU LINGVISTIC INTRODUCERE O descriere exhaustivă a limbii Codicelui Voroneţean ar presupune un studiu de mari proporţii, nepermis de spaţiul pe care îl avem la dispoziţie, şi un efort considerabil, nu în aceeaşi măsură răsplătit de rezultate. într-adevăr, o astfel de abordare a limbii textului nu ar pune în lumină, în măsura necesară, elementele specifice scrierii de care ne ocupăm sau limbii epocii în care a fost alcătuită. Descrierea selectivă a limbii textului care, teoretic, ar realiza acest deziderat, se izbeşte de inexistenţa unui sistem de referinţă complet, care să constea dintr-o prezentare diacronică, pe cît se poate, exhaustivă a limbii române, de la începuturile scrisului românesc şi pînă astăzi, pe baza materialului fonetic, morfologic şi lexical oferit de texte. Nerecomandabilă în principiu din punct de vedere metodologic, raportarea la limba actuală, care, fiind bine cunoscută, oferă singurul sistem de referinţă complet, rămîne în momentul de faţă unicul mijloc de selecţie a materialului lingvistic dintr-un text vechi în vederea descrierii lui, care va include astfel elementele de limbă veche ale scrierii. în studiul de faţă am adoptat această modalitate, selectivă, de prezentare a limbii Codicelui Voroneţean, relevînd totodată, în măsura în care informaţiile ne-au permis, concordanţele, paralelismele cu celelalte texte, precum şi elementele specifice scrierii de care ne ocupăm. în selectarea materialului fonetic şi morfologic, am ţinut seama nu numai de diferenţele faţă de limba actuală, ci şi de variaţiile pe care noi mele lingvistice le-au înregistrat în textele din secolul al XVI-lea. în felul acesta am inclus în materialul prezentat şi fenomene existente în limba de astăzi, dar care în secolul al XVI-lea erau inovaţii în expansiune. în ce priveşte partea de sintaxă, am făcut o descriere mai amplă, care nu include numai diferenţele înregistrate în limba de astăzi sau în alte texte din secolul al XVI-lea, întrucît acestea nu au putut fi în toate cazurile apreciate. Expri- 91 marea raporturilor sintactice beneficiază de o pluralitate de mijloace, a căror frecvenţă şi distribuţie ilustrează specificul unui text, al limbii epocii în care a fost scris şi, în cazul traducerilor, modalitatea în care au fost transpuse construcţiile străine în limba română. Cuvintele la care ne-am oprit în studiul asupra lexicului sînt cele dispărute din limba literară actuală şi cele care sînt folosite (şi) cu alte sensuri decît cele de azi. în ce priveşte organizarea expunerii, menţionăm că în. capitolul de fonetică am tratat la consonantism velarizarea vocalelor e, % şi reducerea diftongului ea la a şi a lui (pseudo)-i final la „zero", întrucît fenomenul are drept cauză rostirea dură a consoanelor anterioare. Referirile la situaţia din alte texte sînt mai sumare în capitolele de fonetică, morfologie şi sintaxă şi mai detaliate în partea consacrată lexicului. Fonetismele şi formele antrenează serii întregi de cuvinte. Atestările lor în texte ne-au permis aprecieri de tipul: specific textelor rotacizante, inexistent în alte texte rota-cizante, existent şi în textele coresiene. Aceste indicaţii ne-au scutit de menţionarea fiecărei scrieri în care apar fonetismele şi formele discutate. Nu am putut proceda la fel în capitolul despre lexic. Cuvintele sînt unităţi nerepetabile în serii; absenţa lor în texte nu este neapărat reprezentativă pentru uzul lingvistic pe care scrierile îl reflectă. Nu am relevat de aceea absenţa cuvintelor, ci numai prezenţa lor în alte texte, menţionate fiecare în parte. Termenii (sau sensurile) care apar în majoritatea textelor din secolul al XVI-lea, atît de provenienţă nordică, cît şi sudică, sînt însoţiţi însă de indicaţia curent în secolul al XVI4ea, fără enumerarea scrierilor respective. Termenii (sau sensurile) a căror răspîndire nu a putut fi stabilită din izvoarele consultate apar fără indicaţii în acest sens. Sumarele referinţe la alte texte din capitolul de sintaxă se datoresc puţinelor informaţii furnizate de cercetările consacrate acestui aspect al limbii din secolul al XVI-lea. în prezentarea unor forme de limbă înregistrate, în secolul al XVI-lea, numai în Codicele Voronetean am apelat pentru atestări şi la texte ulterioare. Referirile la versiunea slavonă au avut în vedere ms. sl. BAR nr. 435 şi numai în cazurile excepţionale, alte manuscrise (ms. sl. nr. 351, 624), situaţii în care a fost indicată sursa. Formele slavone au fost redate în transcrierea internaţională. Citatele din Codicele Voronetean sînt reproduse interpretativ, ca în transcriere, fără marcarea consoanei finale suprascrise. 92 GRAFIA Textul Codi celui Voroneţean cuprinde următorul inventar de semne chirilice: &, k, k, r, a. U e> s, 3, h, î, i, k, a, ii», m, o, n, p, k (d^64v/5), m iniţială de rînd 12r/13 si supra-scrisă 4073), t 15712 etc.), 8 (#5S711 2), o (e3 52710), m (7 23v/3 etc.) .Slovele e, t şi m apar de obicei în variantele ţ>7 5i7- , Ligaturile întîlnite în . text * sîntrA» = A\*k 69v/2, h = mi <6973,fel = MO 8473, |t = p-k 67711. 8379,fi = p-h. 6771,7 =TP 18710,6/ = ©v- 6974.^ = 4>p 1477. Ligatura apare cu o mare frecvenţă. Următoarele slove nu pun probleme în ce priveşte corespondenţa dintre sunet şi literă: a, k, k, r, a, s, k, a, a\, m, ii, c, t, m, jf, m,, m, 111 şi iţi. Din distribuţia în text a celoilalte semne, se desprind două situaţii: I mai multe semne au unul sau mai multe corespondente ionetice comune; II un semn are mai multe valori fonetice. Vom examina mai întîi prima situaţie, îneci cînd să stabilim cînd avem a face cu variante grafice (condiţionate sau nu de reguli ortografice) şi cînd cu diferenţe de ordin fonetic. e, e. Ambele slove notează diftongul [ie], e numai la iniţială de cuvînt: e 15r/8, iar £ la. iniţială de silabă: e^itihhS 67713, -ce ndE 5573 (e şi e au şi valoarea [c’; vezi mai jos). 1.0 variantă asemănătoare apare si in L. Prav;, vezi Rizescu, .Pravila, p. 35. 2 în acest exemplu, slova' # pare ai fi provenit dintr-un o scris iniţial în locul lui 8. 3 Q se .foloseşte in textele chirilice pentru -notarea pluralului 'cuvîntului ochi; vezi Emil Virtosu, .Paleografia romanc-chirilică, Bucureşti, 1968, p. 107. h, î, t, u. k este notat în toate poziţiile, avînd valoarea [fj sau [£: KaciţHAE 3V/11. aoh 32v/7, rp-kHNA# 24V9, KcntKEAEcK# 2474—5, ahwc-Kop8 5072, $''KrfcA#H>ft 53r/ÎK awichuh 60r/13. i* apare de obicei înaintea vocalelor a, £, 1, o, w şi a diftongilor: akîa 427H, aeîa 4478, aHanîa 207s> 2375, anponiE-cE 6772, ahauitjjîe 6712, haîm 6876, mîeh 557n. 77711, o^4ehh4îh 8710, ok-kgia 7572; adeseori se înregistrează şi înaintea sunetului notat 4 : anpRcEp-k 48713, mHrohaop 79714. MHcni^qjE 5r/10. aeuu4ce 879. Înainte de 4, se înregistrează şi h: ce sa anpn^KAE 4971—2, ce wtcT’fecK'K 69T/5, KpEAH^McujH.xc^pS 73v/.3, ce KO^KH-fpE 6372, cPCH-ÎT.apE 32v/8. înainte de consoană, T apare rar: ja\ ihk S3r'6 (dar şi aa\hh S0V 2), ap^ciaia 327,7 K.iN&{p£m$ 7779. ,\IA\HTpHE 4r/ 14. tfS'hpTs.AEAEyIAE S6V/5, rpEllJÎK-A8 7576—7. noniAE 66713—14, O'kT'kMiu/m 54v/i4. i se întâlneşte numai Ia iniţiala cuvintelor, îndeosebi a unor nume proprii,, ortografiate după modelul slavon: ukoeS 5577, ievt>u4 10710,. hvki- 54717 67717 icanu 52714, ic^aeh 177 27H. u îl notează, pe 7 figurînd numai într-un singur exemplu: •tHAP^HWM 2T/6.. o, w. o apare, cu valoare de [0] sau [o], în poziţie medială: anpoa-BtEAE 5976, CE ailpOnÎE 2277 — 8, 22711, KCpaKIE 973 — 4, <|&OAOC& *■' 0 ~; 5, aokS 14712, mgTSpcp# 59712, koio 1977. La iniţiala de cu-vînt, o este notat numai în *Kpa3oy 6776, okih 52710 şi la forma neaccentuată de acuzativ a pronumelui personal de persoana, a IlI-a: o 11T/10. w figurează, la început de cuvînt şi de silabă, după regula stabilită de Constantin Filosoful 4, avînd va-loarea [o], [o], eventual şi [uo] 5: aVwiieto\- 674, A«wcKop$ 5072, A^iv 679—10, iwb# 54747 k>w 877, HEwaA\E*tkpH 7372—3, w (art.) 872, w (interj.) 1472, wa>kae 2272, whae 15v/10. Î11 poziţie medială, după consoană, vv nu apare decît în numele propriu iaKiVK 63r/marg. (dar mkokS 5577 ctc,) şi în formele pronominale de plural avvov; 8575 şi (în ligatură)(yon 8473 (cu o repetat). oy, 8 şi v. oy se scrie la începutul cuvîntului, pentru [V]: oy»iMSii. 6077 <>\/-fKpEA0p$ 5777—8, o^haeeh 5471.7 la mijloc: aoyn*. lv/6, oroyyupa 66710, co\*h-ce 32v/12, coyn8cEp*h-cE 19TJ2 şi la sfîrşit: amESarnoy 5672—3, 4A\c*y (vb.) 36v/13, K’kGEamoy 34710— 17 aoy 34v/17 8 se întâlneşte, cu aceeaşi valoare, foarte rar la iniţială: 8mhp k 2877—8, Swrvnopiii 81 Tj 1—2, ScrsTkcKTK 8279. Apare de obicei la mijloc de cuvînt: nvMA#pE 29710—11 jf&vbijJE-cE 8O773, >kea8ui[ie .6475, a8mj llr/13, A\$rrrkA\$-n*k 9Tj\2 şi, mai frecvent decît *y, la sfîrşit: itmia* 9v/10— 11, rpnifck8 30v/11, XAHHMHA8 6675, 4iHiEp8 247'3, AH-tKHAOp$ 14r/10. v este folosit cu * Vezi Bftrtralescu, Fonetica, p. 396. * în vezi Avram, Contribuţii, p. 84— 90. m valoarea de [u] la finală de cuvînt, mai ales în indicaţiile tipiconale, şi pentru a reda pe u final, îndeosebi cînd este suprascris, singur şau, împreună cu consoana precedentă: KATku,rkHogHAopr 7572—3, kpeaMhocv; 81 r/14, laKOK\r 60r/marg., mek$ptu;htophaopv 86713, vvdAi\E*tpHAop\r li1'/i. în interiorul cuvîntului, v cu valoarea; [w] apare rar: At'KpapE 4v/4—5, 4v/9, khhvhha# 7575—6. t, m şi e, cu valoarea [t], t este scris la început de cuvînt: T'KKoifTd 76714, tt^S 59v/6, Toarne 7276, Tparoy 5971, Tpai 276, 6076, la mijloc: aaaTii 6078, ETko,KdT8 5879, mi4cthuh 74711, şi la sfîrşitul cuvîntului, cînd este suprascris: aoy iWoypHT 69710. Urmat de p, t nu este scris niciodată izolat, ci totdeauna în liga-tură cu această slovă, m apare la iniţială (mai des decît t): mapn 33710, mar^A 68713, rmvAp'K 4677 umae 2U/10, la mijlocul cuvîntului: sTvmp'h*tp$ 81v/3, a samE, 2276, KdomE 1975, Kdoym’k 20712, ^spams 20712, sila sfîrşit: aoy KpEsSm 15712. 0 este notat în Cuvinte de origine străină: thA$ 1278. în poziţie medială apare înainte de vocală: aqEAOpa lx/l, dHKHpd 47714, A^pEnuiS 30710, 4rp’kiudT0\- 6675—6, AdKpiiAVH 1177, KopodK'k 1974 (dar KoaodKTi 4713, frecvent). înainte de consoană, p nu se înregistrează decît în cîteva cazuri: dp\*î£pEH 38712—13 (dar mai frecvent cu a: dKE/\oynuH 6474. La iniţială de cuvînt şi de silabă, e notează diftongul [ie]: Eî4pEcoyn$Em<>apE 6379—10, rp^EcHS 30711, E$niHN$ 67713, egehae 7277—8. La începutul unor nume proprii străine e şi e au probabil, valoarea [el: e$ec$ Vjl, 374, Epacma 4r/11, EKmHr 873, e^EiacEiacKaa 5713. e este pur grafic sau notează un sunet cu deschidere medie, între [e] şi [i], în kehShuiu 6573, SELUoy 35712, a a\ene „a meni" 5P/10, cttvaekt^ce 62713 (vezi Fonetica, p. 113). o, w apar de obicei cu valoarea [o {o sau uo)\ Ambele slove sînt folosite şi pentru a nota diftongul [oa], eventual [o]: - mo-nt* H71I, caoKira 7172—3, o^cms.Tamo-KTv 6675 (vezi Fonetica, p. 115). în cuvinte de origine latină, u final este redat peste tot cînd consoana anterioară nu este suprascrisă (pentru cele cîteva excepţii, vezi mai jos, slovele ^ şi b; Fonetica, p. 116): b’bo-EaT$ 5879, STvmTpT^tpS 8173—4, icbna# 9710—11, Koy'pamoy 1P/2, AepEnmS 30710, <[s4K$ 1075, ijrhirhNA# 30v/5, 4873, vtopEA$ 872, 30710, •tMEn'KHA^ 56712, AgwMoy 3075. în ce priveşte valoarea lui u final în CV, ne alăturăm opiniei, exprimate de Andrei Avram, că această slovă corespunde fonemu- 6 6 Avram, Contribtiţii, p. 93. A ara şi zbor nu sînt atestate în CV, dar sînt posibile în graiul reflectat de acest text, fiind elemente moştenite păstrate în toate graiurile dacoromâne. lui reaJiazat fonetic ca vocală silabică, eventual ca element de timbru u 7. oy corespunde lui [o] în aoyrS 7475, şi în aoy'cToyA cor. oocToyrt 76v/l. Această slovă ar putea nota aici pe [u] rezultat din asimilarea lui [o] sub influenţa lui [u] din silaba următoare. Totuşi credem mai degrabă că această grafie este o notaţie hiper-corectă pentru [o] (cf. notaţiile fomu, 4o, întorearecu, menţionate mai sus, la slova o). io. Legată de interpretarea lui 8 (oy) final este valoarea care se atribuie slovei io, de asemenea în poziţie finală, după vocală: 44Pheceio 24r/9—10, 24710, $ik> 24710, rpiuiio 35v/7, sau după consoană: MEpio 38v/9, ^^mopio 57v/13, 5878, $EAEA/ţ\mK> 19r/l, -tHHimimopio 81v/13, oy-trîio 41 r/4, kekîio 14v/:13. Andrei Avram relevă existenţa în Codicele Voroneţean a unor perechi minimale de tipul $apncEH (pi.) $apHCEK> (sg.), $Yh (vb. imper.) — $îh (s. pl.) — $îk> (s. pl.) koh (pron. pers.) — koio (vb.), care dovedesc în mod clar că prezenţa lui \o corespunde unei realităţi fonologice 8. Segmentul fonetic prin cart 10 se realizează se precizează prin corelaţie cu 8 final. Dacă 8 final este o vocală silabică, atunci şi k> are aceeaşi calitate. A. Avram arată că „prezenţa succesiunii de litere ito într-o anumită categorie de cuvinte dovedeşte că elementul de timbru [u] era o vocală silabică în graiul celui care a tradus textul CV" 9. % m şi a. Vom discuta aceste semne împreună întrucît a apare în contexte identice cu ^ şi ra. ’k este notat după consoană, alternîiid cu a, şi corespunde actualului diftong [ea]: aiţjdtnnrk 10v/3—4, AEMTvtp’fenrk 2676; AEA’kmoy 3577, <)s^pEKdpTk 2674, rp-feivh 29v/14, H’bAio^pE 5475, wai\e-p*kcKTK 62v/6, nEcmaat^ 35710, crfeEAT* 66v/12, \Ktnii 3974. oHfe-şi A notează şi segmentul fonetic corespunzător diftongului [^v de astăzi, realizat prin fonetică sintactică: ^SHp’buiH D/2, aoy- râp’feiiiH 4171O, BpTkpTbujH 35714; a\am8 nocmHmoy 3D/12—13, ''.jrfeoy mli-tnAaToy 10T/2. ’ Avram, Contribuţii, p. 44; vezi şi Densusianu. HLR, II, p. 93—96; Rosetti, IER,: p. 498—501'; Emil Petrovici, Corelaţia de timbru ă consoanelor rotunjite si nerotunjite în limba română, în SCL, III, 1952, nr. 1, p. 147—149; idem, Forme absolute şi forme conjuncte (în sandhi ) ale cuvintelor în grafia, obişnuită şi întranscrierea fonetică, în Fonetică şi dialectologie, III, 1961, p. 57—61; Diomid Sttungaru, Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice. III, problema „dispariţiei" lui «u» final în limba română, în LR, XI, 1962, nr. 5, p. 582—594. * Avram, Contribuţii, p. 42. 9 Avram, Contribuţii, p. 42, 77—78. ■- 97 ± şi a\ apar cu consecvenţă pentru e latin în poziţia et în cuvinte de tipul lege, unde corespunde lui [ga] sau lui [g] (vezi Fonetica, p. 117): aA’kce 2r/12, aa’fccEMoy 42V/H—43r/l, MEmtuiii 1175, MEmaupE 38v/3, Kp-kA^H 70v/5, ce a^a^ue 3274—5, rptu,EEH 2V/10, A'bmHE 75v/6, n’Kp’bmE 23v/9—10, ce np'kyETE 84r/6—7, noymâvpE 47r/13, CTAVAEAE 44v/4—5. în ediţia de faţă noi am transcris pe t (av) în această poziţie prin Litera ra apare la iniţială de silabă, alternînd cu a, pentru a reda pe [jal: arasE 1979, aMEia 59v/l, a mea 84v/5, aqEA$ia 82v/9, q'bra 25r/9. în KHH8au|jE 8 lr/13, KHNoyraijjE 67v/5, hcte 22710, 16712—13, rKAiuij$A\[|jE 6475—6 etc., slovele a\ şi ia notează fie pe \ia\ fie pe [i$], în funcţie de valoarea pe care o are în poziţia e 10. k şi apare pentru [ă] şi [î] de astăzi în interiorul şi la sfîrşitul cuvîntului: dMTvNamoy 57714, a-(dar şi 675), MjKhapîe 5575 (dar şi m’khapîe 9714), H^nacmHAE 5479 (dar şi HiinacmH 55Tfll —12), np-kM^HAPÎE 63712, 6377, npt:M^HAp8 63710, rfeMH* 6978, c*k ^sîmbătă" 878, 487marg. (dar şi cvtETvrmk 879), c^Nmoy 15714 (dar duim#, frecvent, cf. v. sL c-whtv), c*n „săptămînă" 137tnarg., 41712, nriEMHHH-* 2T/6. 10 Avram, Contribuţii, p. 12. 11 Vezi Gr. Creţu, „Codicele Voroneţean“ cu un vocabulariu şi studiu asupra lui de /. al lui G. Sbiera. Critică, Bucureşti, 1886, p. 3. 98 Folosirea lui pentru [a] şi [î] de astăzi este explicată de Andrei Avram prin lipsa, în graiul reflectat de CV, a unei distincţii fonologice între cele două vocale mediale. Ipoteza aceasta se sprijină pe mai multe elemente: 1) randamentul funcţional redus al opoziţiei [ă]/[î] în limba română contemporană, fapt care presupune apariţia ei relativ tîrzie; 2) fluctuaţia între [ă]. şi [î] pe planul limbii literare şi populare, indiciu al „slăbiciunii" opoziţiei în limba română contemporană, deci al caracterului ei recent12. Aşadar, după autorul citat, în graiul reflectat de Codicele Voroneţean şi de alte texte nordice, chiar dacă [a\ şi [■î] erau distincte din punct de vedere fonetic, diferenţa dintre aceste vocale mediale nu avea valoare fonologică. Problema existenţei în secolul al XVI-lea a opoziţiei ăjî este reluată de Em. Vasiliu 13. Cercetătorul amintit aduce argumente care pledează pentru apariţia opoziţiei discutate înainte de secolul al XVI-lea. Faptele de limbă invocate sînt luate din dialectul muntean, iar concluziile sînt considerate sigure numai pentru această zonă lingvistică; ele pun însă sub semnul întrebării valoarea folonogică unică a actualelor vocale ă şi î şi în dialectele nordice din secolul al XVI-lea. Revenind la slovele *h, k şi * din CV, considerăm că grafia textului nu permite a se stabili dacă în graiul pe care îl reflectă exista o distincţie fonetică sau fonologică între [ă] şi [f] de astăzi. Pe de altă parte, interpretarea lui Tv ca reprezentând un singur fonem ridică unele dificultăţi de transcriere a textului, mai ales dacă se admite că *h constituie, aşa cum demonstrează Avram, o singură unitate fonologică cu cel notat •f, realizat fonetic ca îm, în, m, n etc. 14. Slovele în discuţie au fost transcrise ă şi î, după distribuţia celor două sunete în limba literară actuală. La finală de cuvînt *k apare în cîteva cazuri cu valoarea „zero": a^chnhkti „dostoinic" 34r/9, noy,u,HHEATk 45v/13, c^P'muht’K 54v/6. Ierul mic (k) se înregistrează cu valoarea „zero" în forme ca: aahîhk 83r/6, jfHKAEiiJHrk 3375, îEpcAMk 9v/5, frecvent (dar iepcaa/v8 33v/5, 38r/10), cdKdwQh 6674. Această slovă este notată şi la genitiv-dativul mov’Toypopk 1V/S, în locul lui (8) (oy) din celelalte atestări ale acestei forme (vezi şi alalth cor. alalt* 8075). 18 Avram, Contribuţii, p. 50 — 52. 18 Em. Vasiliu, Asupra istoriei vocalelor centrale din dialectele dacoromâne, în SCL, XVII, 1966, nr. 4, p. 407—411; idem, Fonologia istorică a dialectelor âaowomâne, Bucureşti, 1968, p. 126—128. 14 Avram, Contribuţii, p. 55, 125, 129. 99 Apariţia lui k în tuturora trebuie pusă în legătură cu notaţia ik în dostoinic'K, puţinele etc. Distincţia grafică precară dintre Tv şi k şi grafiile de tipul bkrrbat în loc de burrbat sînt dovadă unei confuzii între cele două semne (vezi şi fkcea cor. f^cea 4471). Această confuzie poate explica şi apariţia ierului mare cu- valoare „zero" la finală de cuvînt, unde textele care nu notează pe u final prezintă grafia k. v are valoare de [u] (vezi mai sus) şi de [v] în cuyîntul de origine grecească evanghelie si derivatele: lEVTAîd 10v/14, lEvrAHcmo^A 13v/10 etc. Slova 4 apare de obicei cu linia verticală depăşind cu mult marginea de jos a rîndului, ajungînd să aibă o lungime dublă faţă de înălţimea medie a literelor 15. Se întîlneşte la iniţială de cuvînt, în interior, de obicei după vocală, şi la sfîrşit de cuvînt, în articolul şi numeralul un, după cum şi în prepoziţiile din şi prin. în interiorul cuvîntului se disting mai multe poziţii16: 1) înainte de consoană (cu excepţia lui p): dgio4NgE 4376—7, dnpî-tHCEpiv 48713 ^ ce Kd dnpHNAE 4971 — 2, dcro\-4Kdu,H 8279—10, dCKoy-tcTv 76713, ce 2711—12 ^ AEA$4Hg£-cE 8475, KpE- AbHOCOy 58711 ^ KpEAbfNHOCOyA 82711—12, mî4cte 7071 ^ MHH-CTA 8176, Ad4U,8pE 17v/10, ATi^gEA^ 4972 ^ ATk*tHgESH 2yj8, ah4kî-AOp$ 14710 AHMKHAOpS 407b MTk*trkrapTk-CE 4774, AMk-trTkE 773, a\o^4ktv 4071-^-2, AiioyNMH 6278. Exemplele de mai sus evidenţiază alternanţa 4 ^ 4m ~ 4n numai în cuvinte în care 4(4n) nu precedă consoanele [c] şi [g] înaintea acestor consoane apare numai slova 4. Condiţionarea grafiei 4 de cele două consoane velare este ilustrată de felul cum sînt ortografiate cuvinte cu aceeaşi rădăcină, ca M$4KTk, aivo^mmm, sau forme gramaticale ale aceluiaşi cuvînt, ca ce A^$*nv, aea$4nue-ce, unde alternanţa c/6, g/g are drept consecinţă alternanţa grafică 4 ~n, 4n; 2) înainte de p: eh4pe 3477, 4574, Eoy^p# 6476, AEcn$4p$ 8D/10, A^MTvtptuTv 2676, 5278, 6575, AEMTv4p1s;nd 9711 —12, ~ ~ A^Tkp^iv 1377, 25711, A^ptua 8711, 1572-3, 16714, CE A/VTk4p’kNlIE 26713, ^ CE A/lTkpTk4HME 25713—14. 15 Cf. Candrea, PS, I, p. CXVI, unde se afirma că slova nu coboară sub baza rîndului. , 16 Aceste poziţii au fost delimitate de Andrei Avram (Avram, Contribuţii, p. 99-100). ' 100 După cum s-a mai remarcat17, grafia cu -tp este de peste două ori mai frecventă decît cea cu p. np pentru n rotacizat apare în cuvîntul ctphhphaop# 52r/2. Cuvîntul este transcris de Sbiera striiriloru şi reprodus în indice cu literele chirilice corespunzătoare (cTpHHpH/\opS). Fiind izolată, grafia Hp cere o examinare mai atentă. Celelalte atestări ale cuvîntului străin conţin fonetismul ii înainte de n, rotacizat fără menţinerea nazalităţii: cmpmpTv 80v/5, cTpiHpiH 7476, 8074. Forma strinriloru ar fi o abatere de la fonetismul obişnuit al cuvîntului. în consecinţă, ne întrebăm dacă această grafie nu s-ar datora mai degrabă unei transcrieri greşite a succesiunii hh ca hn. Singura obiecţie care s-ar putea aduce contra acestei explicaţii este faptul că striir este ortografiat în celelalte atestări ale sale cu îh, mu cu hh, conform regulii ortografice menţionate anterior. Totuşi în text există cazuri de notare a lui h înainte de vocală, inclusiv înainte de h: apX’îEpEHB 23712—13, aax’îEpEHH 34V/H, ioyaehh F/9, 373 etc., aahwehh 5474,. khhaop# 7977. Fiind posibilă o confuzie între h şi h, iar grafia hh în loc de in fiind totuşi atestată în CV, credem că secvenţa cTpHHpHAOp# trebuie citită striiriloru. Pe baza acestei lecţiuni, adoptate nu fără unele rezerve, se poate susţine că grafia np pentru (•f) p nu apare în Codicele Voroneţean; 3) înainte de vocală: cnoyRio 407L ce hRe 77713, nREmoapE 40711 ~ HH*tHÎETOdpE 29712—13 rî* U,ÎEmOp$AH 2T/6, CEKRe'3872 ~ CE KiE 23712. La iniţială de cuvînt, pentru î(u) (+tn, n) şi i (+n) de astăzi apare numai (-tAi\, 4h): 4mkatv 82713 ^ *tKAdK> 10713, *tKdAEME 2771—2, -tKTi F/L *tKpEARHii,a 5275—6, ce «tirkcriţH 2471, 4npE$-pam$ 8P/6, -tpEAOV 58710, 4pEflVTi 54711, ^hct^ 4T/1 ^ -teii 10r/14, •tHTpaK> 2075 ~-tTpiiMS 12711, 1379, *tKÎEpE 2473 ~ ~ *tA/VKÎEpE 6979, rtA/VKÎEEpTb 3P/3. A. Avram stabileşte că în interiorul cuvîntului, în poziţia 1), •^(h) corespunde din punct de vedere fonologie succesiuni vocală + consoană nazală, indiferent dacă acest segment se realiza ca vocală nazală sau ca vocală urmată de consoană nazală18; în poziţia 2), în grupul vocală + *tp, *î notează o consoană nazală,. 17 Alexie Procopovici, Despre nazalizare şi rotacism, în A AR, seria II,- Mem. secţ. lit., XXX, 1907— 1908, p. 280; Avram, Contribuţii, p. 100. 18 Avram, Contribuţii, p. 101; cf. Rosetti, ILR, p. 440, unde se consideră, că notează nazalitatea vocalei precedate de m si n; vezi şi Densusianu, HLR„ II, p. 49-50. 101 chiar dacă aceasta se realizează fonetic ca nazalitate a lui r sau ca nazalitate a vocalei precedente 19; în poziţia 3), intervocalic, în cuvinte de ripul vie, 4{h) are ca echivalent fonologie o consoană nazală care, ca şi în cazurile precedente, este despărţită prin tăietura silabică de e {ie) 20. în toate cele trei situaţii 4 şi *în au fost transcrise n. în poziţie intervocalică (uJ4e), a fost redat prin ni. Conform interpretării de mai sus, în poziţie iniţială, 4 corespunde fonemului notat 4 în poziţie medială şi are realizări multiple, de la consoană nazală pînă la consoană precedată de vocală de timbru mediu: [im], [în], [îij]..., [fOT], [fw], [în][m], [n], [ij\, poate şi [ţi], [ţ*], [ţj] 21. Transcrierea, după normele stabilite în ediţia de faţă, a segmentului silabic iniţial notat 4 impune interpretarea lui ca succesiune de vocală medie -f n. Întrucît vocala de timbru mediu a fost redată prin ă şi î, în funcţie de pronunţarea de astăzi, 4 iniţial a fost transcris îm sau în. Grafiile^, */v\ şi 4h, fiind echivalente, au fost redate în acelaşi fel şi succesiunile 4a\ şi 4h. Legată de valoarea slovei 4 atunci cînd notează vibraţiile nazale ale vocalei precedate de n este absenţa acestei slove (sau a lui h) în unele cuvinte ca: dATvKdToy 8v/4, dctcoyc 74v/10, MHcmiimS 10v/6 22 oy 4r/12, 4476, 8r/4, 82713, Kp* 3574. Nenotarea consoanelor nazale se semnalează în unele texte vechi şi în scrierea actuală a semiculţilor 23. Grafiile de tipul celor redate mai sus au fost transcrise cu redarea nazalităţii: adîncatu, ascunsu etc. Grafii influenţate de ortografia slavonă 1. Pentru actualele grupuri ăl, îl, ăr, îr, în Codicele Voroneţean apar atît grafiile hA, T*p, cît şi Ah, piv, nu numai în cuvinte de origine slavă, unde corespund unor consoane lichide 24, ci şi în cuvinte de alte origini, ca reflexe ale unor sunete diferite (călca, vîrtos): d KATvKd 3974, KTiCK M >MdpH 50v/2, KT^GMd 47v/9, KTKG,MEAOp$ 19 Avram, Contribuţii, p. 106— 107. 20 Avram, Contribuţii, p. 118. | 21 Avram, Contribuţii, p. 125. 22 Forma ar putea reflecta fonetismul verbului slavon cistiti. 23 Vezi Rosetti, ILR, p. 491—492. Notaţia „zero" a nazalităţii face posibilă interpretarea grafiilor de tipul iu ca echivalente fonetice cu 114^6 (vezi Avram, Contribuţii, p. 113). 24 Vezi Rosetti, ILR, p. 527—528. 102 47v/2—3, K*ka/WHmoape 62T/5 ^ kptvaumîh 43r/H, a^P'kwhtS 61v/11, flATdCS 28v/3, CKp'hEH 10v/3, CKpTiBÎAV 58v/3, CKpivHABE 58V/12, CiJipTv-iuaime 55r/3, a c^sp'KLUH 1377, c^(spTKUJHpTb 16v/2—3, B^acapi». 21v/9, K’KaCTvHA^ 2279—10, BpTdTlOcS 36v/ll, BpTJTlOC 1279 ~ ITkOTTlOC 38v/9—10. După opinia celor mai mulţi cercetători, grafiile at*, p*k reflectă legea ortografică paleoslavă a silabelor deschise 25. Faptul că se scrie at* într-un cuvînt ca a kat^ka, unde pronunţia ăl este cerută de alternanţa cu calc 26, ne permite să interpretăm ca succesiune vocală medie -j- consoană şi grafiile at*, pi* din celelalte cuvinte. Alternanţele grafice înregistrate în notarea adverbului vîrtos îndreptăţesc această interpretare. 2. Tot sub influenţa grafiei slave, în Apostolul voroneţean apar vocale şi consoane duble: shhce28v/H, accîanîh 871, 13v/9-10, hnoh 4278 27. Grafia cmE^AN# 21v/9—10 reflectă de asemenea grafia cuvîn-tuliii în modelul slavon. 3. Suprascrierea cunoaşte forme variate: 1) suprascrierea simplă, a consoanelor care închid silaba; 2) suprascrierea prin contracţie a silabelor deschise28. Alte suprascrieri constituie abateri de la aceste reguli, constînd în suprascrieri de vocale, fie în poziţie medială, fie la iniţială sau finală de cuvînt. 1) Suprascrieri simple: kpeaWhM 3978, 6074—5, ce a*c-KACXME 1372—3, A&V^HEAE 6472, BA A^AdUma 8675, •ÎMKÎEpE 69T/89 ahmeh 273, A\aourH 1777, A/ioifMKTv 4875, A/voyAmS IO72, norma 56712, nomHKHHpiEH 7376—7, imgmHAS 2973, EEUJA/\ENmEAE 2279, BpaHţE'B 64714. 2) Cel de al doilea procedeu se înregistrează mai ales la sfîr-şitul cuvintelor, în scrierea articolului hotărît de nominativ: KtfSTiHmoyA 5779, AOKOIfA 16y/14—1771» AlVHiailJO^A 1771, Tp’KPO^A 5071, tpeaivhc8a 84711 — 12, Tp8n$A 6T/12, eaco^a 76712, shaea 25 Bărbulescu, Fonetica, p. 420; Emil Vîrtosu, op. cit., p. 106. 26 Avram, Contribuţii p. 72. 27 Emil Vîrtosu crede că vocalele duble au avut o valoare fonetică deosebită în unele cazuri, „poate moştenită de la scrierea în limbă slavă". în schimb consoanele duble corespund unei mode grafice aflate în strînsă legătură cu scrierea limbii greceşti (op. cit., p. 107 ). După Hasdeu, vocalele duble notau o pronunţie lungă, spre deosebire de consoanele duble, echivalente fonetice ale unei singure consoane (Columna lui Traian, I, 1870, nr. 46, p. 3; vezi şi CB, I, p. 34—39). Părerea lui Hasdeu a fost combătută de O. Densusianu, care consideră dublarea vocalelor fără justificare fonetică (Densusianu, HLR, II, p. 51). 28 Vezi Diomid Strungaru, Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice. I. Criteriile suprascrierii literelor, în LR, X, 1961, nr. 5, p. 474—487. 103 $T/ma.rg.i şi de_genitiv-dativ: khnSah 67r/7, uJernopSAH 27*/6 şi, mai rar, în alte forme ca: qtniAUi 71r/8, 73711, Kpvq 7178, Atente 38T/6, a$y moy(3Ht 69710, TpcM-kmep 5576. V foarte frecvente sînt cazurile de notare a vocalei care urmează consoanei suprascrise, sub titlă sau în afara ei. Cele mai mtilte suprascrieri de acest fel se înregistrează la finală de cuvîrit, iar dintre acestea, majoritatea apar la sfîrşit de rînd, poate pentru a se respecta lungimea normală a rîndului: KTiCfKdUH 75v/14, kpE^ Aî*fqoev; 817H, $4me-kpem8 65713, idKWKv 607marg., •fqcmimopio 81713, RdKEAlŢ 2372 nOA^KHHM] 7779, COAOMEUJH 867H, CrK>tfCFKdU,H-AOPV 8676, fTIdAE 3978. Mâi puţin numeroase sînt suprascrierile de silabe la începutul şi în interiorul cuvintelor: dCdMQHoy 9713, ^HEp-k 7QT/2, mh- AHmi> 13711, HEME 77712, m8ŢirpOp8 ir/3, KEAEITH 61/rll. Suprascrierea vocalelor se întîlneşte, de asemenea, frecvent: Ai 7679, Eoy 7T/6, iP*c4 3171O—II nodvv 1377, wdMEpîH 737.12, wdME*fpHAOpv 2474 (la sfîrşit de rînd), cddpd 16y/6 ujh 471, K^podKii 1974. Suprascrierea silabelor şi a vocalelor finale de cuvînt şi de rînd poate fi eventual motivată prin faptul că scribul se străduia sa respecte dispoziţia rîndurilor din modelul avut în faţă. în schimb, silabele şi vocalele iniţiale şi mediale suprascrise sînt, după toate probabilităţile, corecţiuni ulterioare ale unor grafii iniţial greşite. Semne diacritice Titla, folosită la abrevierea cuvintelor şi în suprascriere, apare în formele : ~ şi^\ Prima se foloseşte de obicei în abrevierile prin contragere, însoţite sau nu de suprascriere: ahe 2074, 20711# X A AH$ 10711, AX*Y 272, aX*Y 3712, a”se$ Vjl. Cealaltă apare de regulă deasupra slovei suprascrise, în cuvinte neprescurtate: a A MEfTidunAO 3874, KEMdToyH 6974 (frecvent) sau în abrevieri prin A A A ii n c trunchiere: c*k 878, c* 41713; rar, contrageri: dnATi 6973, A A A cakehîe 77710, KAKHmoY 69713, lEVdîd 10714. Titla în formă de semicerc, aşezată deasupra consoanei suprascrise, o însoţeşte 104 A A adesea pe cealaltă, în cuvinte prescurtate prin poniragere: ah»y$hi . A A A 4*lî2,»ÂX* 117-7, AX** 80t/12, ahse»V 2F/1. Titla este întrebuinţată corect, afară de cazurile cînd încadrează vocalele şi silabe adăugate deasupra unor forme scrise iniţial greşit (vezi mai sus). Omiterea titlei se înregiistrează rar $n abrevieri: E<\r*AApH 47r/1—2 şi de mai multe ori la slove suprascrise: KpEAîua 54v/l, 5877, AOK’kAHmopH 76714, 3ko 79r/marg., o mEfnHA# 2973. Grafiile cu h suprascris fără titlă ar putea fi reveniri ulterioare asupra formelor prezentînd iniţial notaţia „zero" a nazalităţii (vezi mai sus). Spiritul lin (a, 5) apare, după regulile ortografiei slave, deasupra vocalei iniţiale sau a elementului silabic din piimul diftong: Iwra 5872, aMoy 5713, aNoyA 53710, îa$ 5376, hoa&ih 6877. Uneori în acelaşi cuvînt apar două spirite, unul deasupra vocalei iniţiale, celălalt deasupra vocalei plenisone a diftongului: !oyA*H 3171, wiaiupH 3178—9. Adesea spiritul lin este însoţit de accentul ascuţit, care ia forma unei title, prezentîndu-se cu concavi tatea spre stînga sau ca un punct, confundîndu-se cu un w 81712, Aoyw 26T/W, w U/l, Row 6678. în grafii ca noaw 48712, noe 86710 poziţia spiritului presupune existenţa unei semivocale înainte de o şi e. Accentul ascuţit (') se înregistrează, relativ rar, deasupra vocalelor tonice shce 22710—11, ^hhhkîj 4377, a rp'kH 3079. Semnul este notat cu mai multă insistenţă de scribul care copiază raidurile 7—14 de pe fila 15r: sncEp-K, $paTE, ctwhtS. Adesea poziţia accentului ascuţit nu corespunde vocalei accentuate a cuvintelor: aHHTE 69710,,ce «oy A*$aHME 5474, Mau 5475, caaKîav 1579, 60H 6677. în unele forme accentul ascuţit apare pe două vocale: ameaSh 8279, iar uneori este dublu: oypoyA 65714. Accentul grav (N) este aplicat pe vocala finală a cuvintelor şi pe monosilabe, fiind adesea dublu: a^ 6479, s» 5076, rAoamEEH 1875, ffERHHrn<>p& 15713, ca 5675, ce 44713, TpEA\tcE 479, mScra/va II714, 4576. Uneori este aplicat greşit, deasupra unei •coîisoane: rpmîbA* 7576—7 ATuiUEStiiiE 6777—8 oc’khA'» 48711, «rciMAfcUft 55713, 68713, 4378, în toate aceste 105 cazuri consoana deasupra căreia se află accentul nu este în vecinătatea vocalei finale, dar se află în poziţie de suprascriere. De aceea ne întrebăm dacă în aceste situaţii nu avem a face cu o titlă rămasă după ce consoana a fost trecută în rînd şi nu cu un accent grav plasat greşit. Iericul (2; variaute: <, >) se întîlneşte numai în cîteva cuvinte, deasupra consoanei care închide silaba, de obicei l, r, şi p: M’fca’rmi 24v/5—6, MEa’rmvHA# 8lv/8, KîWmSwuH 64r/ll, dA9 86r/l 1 —12, npcKTKH9AHMoy 8r/7—-8, dA9 ivn9m$A 86r/l 1, oyA’m'k 58r/4„ $yA9mTjnopio 58r/8. Prescurtări Prescurtarea cuvintelor se realizează prin trunchiere, prin contracţie şi prin suprascriere. Primelor două procedee le este asociată de obicei suprascrierea. O serie de abrevieri realizate prin contracţie provin din A * A C C modelul slavon: anaii 69v/3, frecvent (= apostol), gabehîe 77r/10 A A C P (= blagoslovenie), iepaa/i# 38r/10 (= Ierusalim), lEVAîd 10V/14 (= ie- A A vanghelia), îc 2v/5 (= Isus), ical 55t/9 (= Israil), a\ath 61TjlZ A A C C (= milostiv), pAA/v 4r/6 (= Rusalim), cnHÎE 69r/9 (= spăsenie). Unele cuvinte româneşti provenite din slavonă sînt prescurtate de asemenea după. model slavon: EAroAapu 47r/l — 2 A (== blagodari), batocaokaiije 15v/14 (= blagosloveaşte), AttMHKoy' 41v/8 (= dostoinicu), 1177 (= Duhu). în text există abrevieri care nu se pot raporta la o anumită grafie slavonă. Cele mai multe ilustrează procedeul contracţiei: A ~ A ANSEoy 2v/7 (= Dumnedzeu), ahe 20 r/4 (= Doamne), AH^y 56V/S (= Domnul), A\pu,63r/3 (= marţi), ciim# 10v/1 (= sfîntu). în aceeaşi A serie se include şi grafia c^HToy 52r/14, c#uh 38r/U> care reflectă un fonetism diferit de cel al etimonului slavon. A Abrevierile prin trunchiere sînt rare: a$me 9v/marg. (= dume- ■ . A A. A A 1 recă), mîe 57711 (= miercuri), A 878, c,t» 41v/13 (= săptămînăy 106 Semnele de punctuaţie în Codicele Voroneţean se întîlnesc următoarele semne de punctuaţie: punctul, virgula şi două puncte, însoţite de titlă, tăiată sau nu de o linie verticală. Punctul, aşezat jos, apare cel mai frecvent, de obicei cu funcţia de a separa părţi de propoziţie, propoziţii sau fraze: ... cîndu adăsta a lu Dumnedzeu lungă rrebdare. în dzilele lu Noe cîndu dura corabia 78v/4—6; Corabnicii sfătuiră-se cum se vînsleadze de acie doară voru putea cumva agiunge în Finichiia. cum se ierrneadze în pristaniştea Critului. Ce căuta spre liva şi cătră horu 43v/—10. Punctul este folosit şi penrru a separa cifrele de restul contextului: aflară. 20 de stînjeni 45v/12; puţinei, acea gice. 8. suflete mîntuiră-se de apă lSy/l—8. Cazurile de nenotare a punctului sînt frecvente: ... ascultaţi acmu al mieu cătră voi feleleatiu Audziră că evreiască limbă glăsi cătr-înşii 18V/14—19r/3. Punctul marchează vorbirea directă după un verb declarandi: Agripa cătră Pavelu dzise. Gice-ţi-se de sinre a grăi. 37r/3—4 (cf. însă: E elu dzise Ba nu me drăcescu 40v/10—11). Punctul se notează si la sfîrşitul prelectiunilor: 67r/5, 68r/5 etc. Virgula apare în aceleaşi situaţii ca şi punctul, dar nu atît de frecvent. Ea segmentează părţi de propoziţie, propoziţii şi fraze: întru multe dzile, cătelinru nutîndu. abia fumu întru Cnidu 42v/9—11; Rrutes adauseră fără-voroavă, deaci dzise 19r/3—4; Era lumînrari multe întru comarrnicu iuo era aduraţi, şi şedea lîngă o zăbleală un giurelu ce-i era numele Evtih Acela purrtatu cu somnu adîncatu ... plecă-se giurele de somnu 8r/13—Sv/6. Virgula desparte părţi de propoziţie sau propoziţii legate prin şi: chiemă Pavelu urul din şutaşi, şi dzise 26r/6—7. Virgula apare adesea şi fără justificare contextuală: ascultaţi al mieu, cătră voi feleleatiu 18v/14—19r/1; pînră nu vremuy ucide Pavelu 25V/S—9; ştiu că din Chilichiia, iaste 28710. Ca şi punctul, virgula este notată şi după un verb declarandi: e Fistu cu mare glas dzise, Drăceşti-te Pavle 4077—8. Acest semn se pune uneori şi înaintea cifrelor: Era în corabie, 2T6. de suflete 47r/5—6. Virgula marchează şi sfîrşitul prelectiunilor: 1777. Segmentarea textului realizată prin punct sau virgulă corespunde de regulă celei din versiunea slavonă. Sînt însă cazuri cînd, omiţîndu-se punctuaţia, unui segment din Codicele Voroneţean îi corespund în versiunea slavonă două sau trei fragmente despărţite prin punct sau virgulă. Două puncte însoţite de titlă apar numai la sfîrşitul prelec-ţiuriilor: 8r/8, 9r/2, 1P/5, 1376, 3474, 40r/4, 5372, 55r/3, 6,r/5. 107 Lista prescurtărilor uzuale dfîCAh. = apostol BdCKEHÎE, ErtCEH = blagoslovenie, blagoslovi AHE, AHOVrt = Doamne, Domnul(u) Am, AX* = Duhu AHSEoy, ahseS, Ahs$ = Dumnedzeu X* = Hristos iEvr/\Ta = ievanghelia ic = Isus ÎC/\K == Israil 4, 4h = început (u) mpu, = marţi MÎE0K = miercuri MACTHK = milostiv(u) ci\n, c^n = săptămînă ='sîmbătă C^HTOy, CHTOy = sfîntu c4spuj, CifsUJ = sfîrşit(u) FONETICA Vocalismul [a] - [a] neaccentuat se păstrează netrecut la [ă] în conjuncţia deca 12r/10, eventual nesudată în graiul reflectat de CV. în poziţie protonică, [a] apare de cîteva ori trecut la [ă]: alexăndrească 42v/7, alexăndrescu 49v/14—50r/l, înrârrmati-vâ. 7975—6, lâtineaşte? 16T/1; alteori se păstrează: batgiocură 5V/12, adramitească 4276. în adu 6978, a este pur gtafic (cf. v. sl. adti). 108 [ă] .[a] neaccentuat în poziţia a se păstrează de cele mai multe ori ibărrbatu 58v/9, bărrbaţi 18v/12, călări 28v/2, împăratu 74v/13, învăţaţi 15714, păcatu 79r/7. Trecerea lui [ă] la [a], notată mai ales în textele nordice, în acest context fonetic \ se înregistrează numai în doua exemple: barrbaţi i6v/ll, împărate 38v/9. Prima formă a fost corectată în bărrbaţi. [a] pentru [a] neaccentuat se mâi. întîlneşte în formele: măsline 63r/7, slaviia 15r/9, slăvită 70v/6. în aceste exemple [a] şe explică fie prin influenţa formei slave, fie printr-o pronunţie specială, între [a] şi [ă] â vocalei 1 2. îri cazul lui slavi ar putea fi invocată şi analogia cu slavă. Mărturie şi mărturisi, atestate în secolul al XVI-lea şi in variantele mărturie, martusisi3, apar numai cu fonetismul [o]: mărrturie 66 711, mărrturisescu 11r/1 - \ă] provenit din [a] latin neaccentuat este de obicei păstrat: basearecă 16v/2, 1773, blăstemămu 373—4, blăstemul 637b cfl/ra 52v/l, farrmăce yj\0, fărecarea 2674, 2876, păreate 23v/9—10 <(cf. rrădică 3876). [a] este notat cu consecventă şi în formele neaccentuate de dativ şi acuzativ plural ale pronumelui personal de pers. I, ca îri PS4: nă (dat.) 13711, nă (ac.) 12v/12. [«Jse înregistrează şi în încătruo 62T/6, unde provine dintr-un [o] neaccentuat (în frază). Basearecă cunoaşte şi fonetismul cu [e): beseareca Vjll, 1179, beseareciei 6V/10. în locul lui [ă] etimologic, este consemnat [e] îri toate apariţiile verbului a trimite şi derivatele: tremiţu 2272, tremeate 8%Tj\ 1, tremeatere 5574 etc. \a] se păstrează în nădeajdea AAv/lt cuvînt de origine slavă. Verbul străjui, derivat din strajă, prezintă varianta cu [a], păstrată în limba literară de astăzi: străjuiia 2lv/12—13 (sţreâjă şi strejui se explică printr-un etimon slav cu e, variantă a celui cu a). Este consemnat e şi nu ă în rrăzvretitu Wjl—3 (cf. v. sl. razvretisg). [ă] se menţine în locul lui [i] de astăzi în năsipu 47v/6, fonetism general în secolul al XVI-lea, în prăvindu 4974, prăviţi 52v/6, privire 5v/2, forme atestate numai în Psaltirea Scheiană 5, şi în rrăsipiriei 83711. 1 Densusianu, HLR, II, p. 104; Rosetti, ILR, p. 488. 2 Densusianu, HLR, II, p. 78 ; Rosetti, ILR, p. 445. ■ 3 Documente si însemnări româneşti din secolului al XVI-lea, Bucureşti, 1979, p. 262. ■ 4 Candrea, PS, I, p. XCVI. 5 Densusianu, HLR, II, p. 108; Gheţie-Mareş,-GD, p. 79. 109 Trecerea lui [a] la [o] nu se constată în formele lăcuieşti 16r/4—5, lăcuiaşte 58r/6, lăcuimu 14V/12, nărociţii 36r/6—7; [o] în noroc se semnalează în secolul al XVI-lea în texte munteneşti; în schimb locui nu este atestat 6. Grafia lucuimu, corectată lăcuimu 13v/5, nu se explică pornind de la locuimu, prin închiderea lui [o] neaccentuat la [«], ci de la lăcuimu. Sînt destul de numereoase cazurile în care în locul unui ă s-a scris iniţial u: gustu corectat gustă 8V/13, întrumu corectat întrămu 4275, murrturisi corectat mărrturisi 25r/10, nuscu corectat născu 10Tj\, sărutumu-nă corectat săru-tămu-nă 1575, stundu corectat stîndu 3 lv/7—8, trugea corectat trăgea 177H* Se înregistrează şi situaţii inverse, în care, în locul lui u, s-a scris ă: alăltăi (în loc de alăltui) 8273, binrecăvăntîndu 7778, cărătindu corectat curăţindu 12*/11, dăpă 71v/8; cf. grafiile batgioc'hyră 5V/12, puţină 4713—14. Grafiile citate arată că avem a face cu o confuzie grafică între ă şi î, eventual cu asimilări sub influenţa vocalei din silaba precedentă sau următoare. Lucui este semnalat şi în Palia de la Orăştie şi în Psaltirea Scheiană (unde apare şi vludui)7. Folos «ngr. felos) cunoaşte numai fonetismul din limba actuală: folosu 10r/5, 6079 (cf. PS şi PH: fălosi8). [ă] din săbor şi derivatele este sincopat: zboru 30v/6, zbor 75r marg., zborrului 1r/11, forme care reflectă şi trecerea grupului sb la zb (cf. v. sl. zboriti, în texte de redacţie sîrbă, apud Miklosich, s.v. săboră; vezi p. 176, nota 1). Acest fonetism a mai fost notat în Psaltirea Hurmuzachi şi în Palia de la Orăştie 9. Sincopa lui [ă], cu trecerea grupului [sv] la [sf], se constată şi în desfîrşiiu 61v/ll etc. Sincopa lui [ă] s-a produs şi în destulu 79710, ca în aproape toate textele din secolul al XVI-lea 10. [e] Verbul a lepăda este consemnat cu [e] etimologic, admiţînd că acesta provine din * lepidare, etimonul propus de Drăganu n. lepădămu 44v/3—4, lepădară 4674, 4778. Formele cu [e] sînt singurele notate în secolul al XVI-lea (excepţie: sălapede, în CC l)12. 6 Gheţie-Mareş, GD, p. 80. 7 Densusianu, HLR, II, p. 106. 8 Densusianu, HLR, II, p. 106; Rosetti, ILR, p. 489. 8 Densusianu, HLR, II, p. 97, 121; Rosetti, ILR, p. 489. 10 Densusianu, HLR, II, p. 110. 11 DR, VI, 1929-1930, p. 295-299; vezi şi DA, s.v. 12 Densusianu, HLR, II, p. 210; asupra răspîndirii lui lăpăda în secolul al XVI-lea, vezi Gheţie-Mareş, GD, p. 85. 110 în cuvîntul străin, acceptînd ca formă primitivă pe strein 13; [e] este asimilat la [i]: striiră 80v/5, striirii 7476, 8074. Tratamentul lui [e] -f- [n] în poziţie palatală (urmat de [e], li] sau de o consoană prepalatală) este condiţionat, aşa cum a precizat A. Avram 14, de prezenţa unei consoane labiale înaintea vocalei, de poziţia accentului şi de gradul de deschidere a vocalei originare. Prezenţa labialei ca factor de menţinere a lui [e] + [n] a fost invocată mai înainte de H. Tiktin 15 şi de I. A. Candrea 16. Candrea condiţiona conservarea lui [e] şi de locul accentului. [e] accentuat + [n] în poziţie palatală se păstrează după labiale : 1) în cuvinte proparoxitone, indiferent dacă [e] a rezultat din [e] sau [g] şi indiferent dacă [n] este urmat de o altă consoană: dumerecă 9v/marg., 12r/12, vendecă 49v/5, venremu 8r/6, 9T/9, venreri 41v/13; 2) în cuvinte paroxitone, cînd [n] este urmat de o consoană, indiferent de gradul de deschidere a vocalei originare: cuvente 1 r/4, împenge 3377, semenţe 37v/14, veşmente llv/14; 3) în paroxitone în care după [n] urmează vocală, numai cînd \_e] provine din [(e}: menre 10v/3, 12r/3 etc., venre 2r/2, 6r/6. Excepţii la regula mai sus formulată sînt următoarele forme: veşminte 58712—13 şi minre 20r/10 (de patru ori). [e] neaccentuat -f- [n], precedat de o labială, se conservă de cele mai multe ori, indiferent de gradul de deschidere a vocalei originare: menciuri 77v/l, menciuroase 86r/2, menciuroşii 83v/14, vendecă 49v/5, vendeca 49v/8, ventişor 4T/4. [i] este notat în min-ciuri 75v/l, sminteală 571, vindecaţi-vă 68r/3—4. Pentru [e] + M neprecedat de labială este scris peste tot i: adinsu 807b cinre 2074, cinrescu 56y/9—10, credinţă 60710, din 178, dinrăoară 78711, dinsu 13v/12, dintîiu $T/6, sinre 5y/ll. în compusele lui însu cu prepoziţia spre se constată două cazuri de notare a lui [i] în locul lui [e]. în primul caz, însu a fost adăugat deasupra lui spre (3772); în cel de-al doilea, [e] a fost modificat în [i\ (33712). înclinăm să credem că ezitării între [i] şi [e] se datoreşte ie în cupriense Sy/10 (ci. mienre, PH) 17. Observăm, totuşi, că [e] apare în locul lui [i] cînd e precedat de grupul pr. la Densusianu, HLR, II, p. 108; Rosetti, ILR, p. 485; Ion Gheţie, în legătură cu etimologia lui străin, în SCL, XXVI, 1975, nr. 2, p. 175— 182. 14 Avram, Contribuţii, p. 32—33. 18 Studien zur rumănischen Philologie, Leipzig, 1884, p. 57. 14 Candrea, PS, I, p. CXXXII-CXXXIV. 17 Densusianu, HLR, II, p. 67. m Ar fi deci posibil ca, dat fiind caracterul lichid al consoanei r, [e] Sa se datoreze influenţei exercitate de labială (cf. aprense, PH, prendeţi, TM şi CM, prenşeră, PV18). Din cele expuse pînă acum, rezultă că textili Codicelui Voroneţean reflectă, în privinţa tratamentului lui [e] +,[»], două,uzuri: unul, preponderent, care îl menţine pe [e] + [»] în condiţiile amintite, şi altul, aflat în minoritate care, în aceleaşi condiţii, prezintă [i] în locul lui [el. Frecvenţa mai mare a formelor în [e] opun textele rotacizante altor texte, cum sînt cele coresiene şi Palia, unde apar mai des forme în [i]19. Pe de altă parte, Codicele Voroneţean şi, într-o mai mică măsură, Psaltirea Scheiană se disting faţă de celelalte texte rotacizante prin consecvenţa, deşi nu perfectă, cu cate este consemnat [e] în contextele fonetice amintite. Faptul că în Codicele Voroneţean se scrie în mod curent cînd [e], cînd [i], în funcţie de un complex de factori (prezenţa labialei, poziţia accentului, existenţa unei consoane după [n]), face dificilă interpretarea lui [el, în acest text, ca datorîndu-se unei tradiţii grafice20. Respectînd-o, scribul ar fi trebuit să ţină seama de prea multe restricţii. In cea de a doua silabă a verbului trimite, [t] alternează cu [ea]([§]): tremiţu 22r/2, tremitea 3275—6, tremişu 28r/8—9, tre-misul 84v/l 1 —12, dar tremeate 83r/11, tremease 4r/8—9, treme intere 55r/ 4. [e] medial aton se păstrează de obicei fără a se închide la [i}: aşedzatu 56T/2—7>, .feciorii \yj\0, seamenrea „asemenea" 68v/6, şedea 8V/1, vedeţi 6\Tjl\ etc. [e] apare închis la [Y] în: cayile 83v/2, facirile 58710, pari-mi „pare-mi" 31r/S, şidea 41v/4, şidzuiu 357M, veriri „vineri" 58v/niarg., 64Y/4. - [e] final aton se conservă, în aşijdetre 76v/10, atunce i23v/8> nece 11v/14 şi în binre 2276, cinre 17y/l 1 etc. ; [el aton se păstrează în dereptu 30Tj 10, 6SŢ/2> etc., demptate 61710, dar este sincopat în încindre 8074. ffi în locul lui '[iei apare [i] în formele păijiniră ;52716— 11 şi voivod 5076—7, explicabili prin bulg. pajuzin'u, ' respectiv prin v. sl. vojvoda21. 19 Densusianu, HLR, II, p. 65; cf. Candrea, PS, I, p. CXXXIV/ 19 Densusianu, HLR, II, p. 65—67; Candrea-,: PS, I, p. CXXX1-I—CX3lXVL 20 Vezi Rosetti, ILR, p. 493. 21 Densusianu, HLR, II, p. 70. 112 In locul lui [i] din pridădi, pe care îl prezintă celelalte atestări ale cuvîntului, este notat [a] într-un singur exemplu: prădădescu Hv/8—9. [ă] s-ar putea explica aici prin asimilare [i] — [a]> [a] -*• [£]) sau pornind de la un [e], rezultat al evoluţiei în limba română a lui [e] din etimonul slav (cf. precupi(v.sl. prekupiti, preobrazi(y. sl. preobraziti; cf. însă pristîmpi(y. sl. presotpiti) 22. [e] din spaemă 21r/H reprezintă fie un [i] deschis (vezi mai jos), fie fonetismul etimologic (dezvoltat dintr-un [î] sau [i] neaccentuat latin) 23, fie o notaţie fără temei fonetic pentru, [i]. [e] în locul lui [i] din chenuiţi 65r/3, dzeşu 35r/12, a mene „a meni'" 51 r/10, osîndeşte corectat osîndeşti 65v/3, rrădecă-se 62r/13, este pur grafic sau redă o pronunţie deschisă a lui [i], apropiată de a lui [e] 24, notată la sfîrşitul secolului trecut în forme ca: tsen§ „ţine", men$ „mine", ven „vin", plen§ „plină", în unele zone din Banat-Hunedoara 25; cf. şi ficin pentru feciu 34r/8—9. Verbul priiMi cunoaşte forme cu [i] disimilat la [e]: prei-meaşte 5r/3—4, preimi 32y/12, a preimi 7r/7, care se întîlnesc şi în PS şi TM. Mai numeroase sînt formele cu [ei] asimilat la [te] ale aceluiaşi verb: preemescu 24r/12—13, 3lv/9—10, preemeaşte 55v/14, preemimu 29r/12, a preemi 34r/5, atestate numai în CV 26 27. Disimilarea [i] — [i\)[e] — [i] s-a produs şi în nepreitoriului 39v/4—5. Prei în loc de prii apare în PS şi în CP 1 27. In locul lui [i] apare [ie] în forma mierurata 72r/l. Densusianu vede în această formă fie o inadvertenţă grafică, fie o contaminare între minunat (mirurat) şi mier9 variantă moldovenească a lui (mă) mir28. Ion Gheţie propune derivarea acestei forme din menune, variantă a lui minune «lat. *mîrionem), din unele graiuri transilvănene şi bănăţene. Conform acestei ipoteze, mierurtâir notează varianta merurată, cu diftongarea lui [e]29. [i] este aferezat în ghiemonu 27v/3, ghiemunu 28v/5—6 «v. sL igemonitţjgr. f|yepd)v]. Epenteza lui [i] nu s-a produs în forma fnnrea 46v/l—2. _22 Densusianu, HLR, II, p. 525-527.. 23 Densusianu, HLR, II, p. 24; TD&G, s.v. 24 Densusianu, HLR, II, p. 71. 25 Weigand, Kdrosch—Marosch, p. 284. 26 Densusianu, HLR, Ii, p. 103. 27 Candrea, PS, II, p. 78. . 28 Densusianu, HLR, ÎI, p. 87. 29 Ion Gheţie, în jurul graf iei mierurata „minunata“ din Ccăiccle Vorcneţean, în LR, XV, 1966, nr. 6, p. 583-584. 113 [î] Existenţa vocalei [f] ca fonem distinct de [a] în graiul reflectat de Codicele Voroneţean este o problemă nesoluţională pînă în momentul de faţă. (Vezi Grafia, p. 99.) Vocala medială este redată prin 4 la iniţială şi prin t* (rareori prin k şi a) în poziţie mediană şi finală. în expunerea care urmează am adoptat ca ipoteză de lucru interpretarea [f] a slovei 4, ca şi a slovelor!*, k, a în situaţiile în care în limba literară de astăzi le corespunde această vocală. [î] se menţine netrecut îa [z] în demînreaţă 26v/6, 52r/8, înrelu 58v/10, înremă 54r/ll, şi în întraiu 20v/5, întră 15r/3. Faţă de celelalte texte rotacizante, Codicele Voroneţean se remarcă prin consecvenţa cu care îl notează pe [î] în toate situaţiile mai sus menţionate. Singura atestare a fonetismului [î] în înrelu provine din CV. [î] în (demî(n)reaţă) este peste tot notat, ca şi în PS, PV şi în unele texte coresiene: CPr, CC 2 şi CM. în celelalte texte din secolul al XVI-lea demîneaţă este folosit alături de demeneaţă şi demineaţă. în ce priveşte [î] iniţial în înremă, el este specific Psaltirilor rotacizante (notat în mod constant în PV şi PH; în PS apare şi fonetismul mai nou). în celelalte texte, formele cu [£] iniţial alternează cu cele cu [i], acestea din urmă fiind preponderente în textele coresiene 30. [î] se conservă în îmblavu 10v/13, îmbla 82r/13, împlură 5r/H, împluţi 5r/ll. Formele cu [u] sînt puţin cunoscute în limba secolului al XVI-lea; apar în CL, CT şi în texte neliterare 31. [î] este trecut la [u] în unghiu 4174, unghiului 73v/6 şi în currundu 21Y/2, 84711 etc. Cel ce al doilea fonetism este specific textelor nordice 32. Un fonetism comun tuturor acestor texte, prezent şi în CV, este [î] „nediftongat" în: mînre 65v/9, pînre 8r/10, 8V/13 etc. [o] [0] etimologic se păstrează în dostoinicu 36v/5 etc. în locul lui [0] se înregistrează [d] în săcotiră 73v/4—5, formă singulară în textele din perioada studiată, dar care s-a înregistrat ulterior în sud-vestul Transilvaniei 33 Celelalte atestări ale verbu- 30 Densusianu, HLR, II, p. 53, 75—16; Rosetti, ILR, p. 490—491. 31 Gheţie-Mareş, GD, p. 105-106. 33 Densusianu, HLR, II, p. 109; Rosetti, ILR, p. 497. 38 DLR, ms., s.v. 114 lui prezintă fonetismul cu [o]: socoteaşte 5STj 1, socotita 47r/H, nesocotită 7376. [o] aton este trecut la [u] în cuntiriră-se 17v/6—7, cuntirin-se 79r/7, descuperi-se llT/l—2, descuperitul 70v/2, va durrmita 8675, încungiurămu 5075, nuta 42v/8, nutarea 43713—14, nutariei 4376, uspătă 49713—14, uspătatu-vă 66v/5, vruindu 5v/5—6. Fonetismul refăcut [o] apare sporadic: coperi-va 68v/3, descoperitul 71 r/13. [«] pentru [o] neaccentuat se înregistrează în toate textele din perioada amintită, altemînd cu [o]; totuşi se observă că în textele nordice mai frecvente sînt formele cu [u], în timp ce în textele sudice ne întîmpină mai des forme cu [o] refăcut (sau conservat) 34. Aceeaşi evoluţie fonetică a lui [o] aton este ilustrată de cuvinte de origine slavă: curabia 4275, ghiemunu 28v/5—6, usebi (adv.) 2672. Totuşi, de cele mai multe ori, [o] din cuvintele nelatine este păstrat: corabie 973—4, 12v/4, corabia 4473, corabnicii 43v/4, ghiemonu 2773 (frecvent). Grafia numelui propriu Marco Sy/1 (Marrco 8374) reproduce fonetismul formei din modelul slavon. Pentru notaţiile rugu 7475, rrustul 75v/l, cu u în locul lui o, vezi Grafia, p. 96. [ii\ se conservă în preutu 2473, preuţi y/6—7, preutul 2iTjl şi în verbul rrăpausă 80712. [u] este refăcut după analogia cu frumos în frumseaţea 62711, 76712, fonetism întîlnit numai în PH, PS şi CP35. în locul lui [u] apare [i] în iuşirară 4777—8, prin disimilare (M — MXW — M)> sau prin asimilare ([$] — [u]}[i] — [i]). Fonetismul nu a mai fost consemnat în alte texte. [u] + [n] -f- consoană trece la [î] în porînci 28v/12—13, porînciiu 35v/ll, porînciteei 28713. [1u] slav este notat în ustenescu 29714—29v/l, ustenindu-nă 1275—6. [u] este trecut la [o] în ogoadâ 32v/9, cmorritu 78714. în locul lui [u] apare [o]: a) în poziţie accentuată: curosul VjXfomu (vb.) 50r/10, poiu (vb.) 73713 şi b) în poziţie neaccentuată, protonică: întorearecu 39v/3, slojiia 71 r/2—3, şi posttonică: uspătato-vâ 6675, rrugămo-nă 14711, cuvînto 5T/1. La aceste exemple se adaugă adverbul no 25v/l, 3576, 6073, 65r/S şi formele Densusianu, HLR, II, p. 89—92; Rosetti, ILR, p. 485—486. 86 Densusianu, HLR, II, p. 91. legătoriloru 41v/9 şi toturor 72v/5. Prima ar putea fi însă pluralul lui legătoare36, iar cealaltă s-ar putea datora influenţei formei de nominativ-acuzativ. Semnalată de Hasdeu intr-uri document din 1606 37, scrierea o pentru u (şi a lui u pentru o) este urmărită în textele rotacizante de I.-A. Candrea şi de O. Densusianu. Ambii cercetători ajung lâ, concluzia că în uiiele regiuni [u\ ar fi avut o pronunţie apropiată de a lui [o], ceea ce a dus la confuzia între semnele grafice corespunzătoare 38. Rostirea lui [u\ ca [o] sau [o] a fost notată şi în nordul Transilvaniei 39. Este deci posibil ca sunetul redat prin o în cuvintele menţionate din CV să se plaseze ca grad de deschidere între [u] şi [o]. Considerăm totuşi la fel de plauzibilă explicaţia dată de AJ. Rosetti notaţiei o pentru [u] în forme ca cele mai sus arătate, în care autorul amintit vede o grafie fără temei fonetic, datorată analogiei cu alternanţa [o]/[u] în dormi/ dur mi, coperijcuperi, notajnuta etc.40 Cuvîntul frumseaţe apare numai cu m suprascris: frumseaţea 62r/ll, 76712, grafie care poate fi citită şi ca frumseaţea dar şi ca frumuseaţea. Forma frumuseaţe, refăcută după frumos, nu este atestată însă în secolul al XVI-lea (în notaţii fără m suprascris) 41. [u] final în elemente de origine latină este de regulă notat: bărrbatu 58v/9, bătrînru 81 v/3—4, tatălu 62v/ll etc. în psaltirile rotacizante, [u] final este notat mai ales în cuvinte paroxitone. în proparoxitone, [u] final este de obicei înlocuit cu k42. Prin analogie, [u] s-a extins şi la finalul unor cuvinte nelatine, nume proprii sau comune: chinu 68r/6, comarrnicu 8v/6—7, Damascu 20713, Iacovu 5577, Ierusalimu 38710, izvorru 6378, Lotu 86v/4, meşteru 63710. Lăsînd la o parte numele proprii, [«] final lipseşte, fiind înlocuit cu iv sau l, în cîteva cuvinte, fie latine sau formate 36 Legâtoare pentru legăUtră circulă astăzi în Crişana, Maramureş şi în Transilvania, exceptînd sudul si sud-estul; vezi ALR, S.n., voi. I, h. 56. 37 Hasdeu, CB, I, p. 150. 38 Candrea, PS, I, p. 137; Densusianu, HLR, II, p. 50—51; vezi şi Drăganu, Două manuscripte vechi, p. 105; C. Tagliavini, îl „Lexicon Marsilianum", Bucureşti, 1930, p. 68. Vezi ALR I, voi. II, h. 244; ALRM I, voi. I, h. 89; Hetco, Bereteu, p. 18; Istrati, Nepos, p. 65; MCD, p. 79, 256; Huned. MP, p. 104; Vaida, Sălaj, p. 365; Viciu, Glosar, p. 43; Weigand, Banat, p. 239. 40 Rosetti, ILR, p. 486—487. Pentru caracterul pur grafic al alternanţei o(u în textele din secolul al XVI-lea s-a pronunţat şi I. Rizescu (Consideraţii asupra alternantei u/o din vechile texte româneşti, în SCL, XVII, 1966, nr. 4, p. 495— 499). ' '' 41 Candrea, PS, I, p. CLXXIV. 42 Densusianu, HLR, II, p. 93. 116 pe teren românesc cu sufixe de origine latină: alalt corectat alaltu 80x/5, puţinei 45v/13, tuturor llv/8, fie de altă origine: hicleşig 33r/5. Absenţa lui [u] final din forma neaccentuată de acuzativ a pronumelui personal: l 1 r/l 1 etc. (dar lu 5V/10 etc.) şi din articolul genitival masculin al 58v/8 etc. se datoreşte întrebuinţării acestor două forme ca atone în frază 43 44. în Codicele Voroneţean există şi alte două forme scrise iniţial fără u final şi fără sau k, apoi corectate prin adăugarea lui u. în forma preemimu 61v/8, u este scris peste un punct. Că acel punct trebuia să marcheze sfîrşitul segmentului de text rezultă din notarea unui al doilea punct după uv Aşadar, într-o primă variantă, cuvîntul a fost scris preentim. în fragmentul pe care îl redăm în scriptio continua, ca în manuscris, voiapăgînriloruaface 79r/12, u este suprapus peste un a. Aşadar, iniţial, scribul a omis pe u final din păgînriloru> scriind peste el prepoziţia a, apoi a revenit, corectînd pe a în u. Grafiile prezentînd consoana finală suprascrisă pot reda tot atît de bine forme cu [u] final, după cum pot corespunde unor forme fără [u\: ascuns 74v/10, băsearecilor 67v/9, credinsiosul 82v/ll — 12 etc. în ce priveşte valoarea fonetică a lui u final, vezi Grafia, p. 96. Diftongii [ea] în elementele de origine latină, [e] în poziţia [e] apare cu consecvenţă redat prin’k sau a: pdr\te 2y/9—10, putere 47713, tremk se 4r/8—9 etc. Formele aceei 2073, dumnedzeieştele 44 8474, legeei 28T/2 sînt numai aparente excepţii, [e] din terminaţia de plural sau de genitiv-da^iv se explică aici prin confuzia de terminaţii, eventual printr-un fenomen de hipercorectitudine (vezi Morfologia, p. 135, 138), şi de aceea nu a determinat schimbări fonetice în rădăcina cuvîntului. Unica excepţie de la regula notării lui ’fc pentru [e] latin în poziţia [e] pare a fi forma vre 81v/9y grafie incompletă pentru vrere. în cuvinte de origine nelatină, [e] în po~ 43 Densusianu, HLR, II, p. 93—94. 44 Pentru această formă, singura semnalată pînă acum, vezi Gr. Scorpan^ în BPh, II, 1935, p. 33; Avram, Contribuţii, p. 15. 11? ziţia [e] apare în mod constant ca [e]: clevete 2>1T/1, clevetele 72v/13— M meşteru 63r/10, meşteri 6V/H, meşteriloru 4v/4. Singura excepţie o constituie forma nădeajdea etc., curentă în textele vechi, datorată, poate, analogiei cu cuvintele de origine latină. Tratamentul diferit al lui [e] din lege de al lui [e] din meşter a fost invocat de O. Densusianu 45 în favoarea tezei că, în scrierile din secolul al XVI-lea, ’b nota, ca şi în textul amintit, un [e], fiind folosit în virtutea unei tradiţii grafice. Interpretarea lui -fe din l±ge ca grafie tradiţională este susţinută astăzi de Al. Rosetti 46 47. în ce ne priveşte, sîntem de acord cu Andrei Avram că notaţia -b în leage şi e în meşter constituie un argument pentru interpretarea lui ± în poziţia [e] ca segment fonologie distinct de [e] 47. Un alt fapt invocat de autorul citat în vederea acestei interpretări este existenţa în paradigma pronumelui (adjectivului) demonstrativ a perechii minimale aqera (aqeA) m. pl. — aqta\ (aqa\a\) f. sg., dat fiind că [e] precedat de consoană palatală şi urmat de iot a avut o evoluţie paralelă a cu a lui [e] din lege 48 49. Dacă t în poziţia [e] notează un segment fonologie diferit de [e], se pune întrebarea dacă acestei slove îi corespunde în Codicele Voroneţean un [j] sau un [fa]. Alternanţa *b (a\) ~ a după consoana notată q, înregistrată în toate poziţiile (aq-bema) 4v/8 ^ aqacma 2v/2, q'bcnrh 84v/7 ~ qaarmv 69r/7, aqnqa\ 35r/9 ^ ~aq»qa 29r/ll, q’bpeun 64r/8 ~ qapcmi 7r/4, q-bAE 6'4r/ ~ qaae 10r/4) pledează, după autorul citat, în favoarea valorii [fa] a lui ’b (a). Demonstraţia sa porneşte de la premisa că grafiile cu ’b (a\) şi cele cu a după q, consoană prepalatală, sînt echivalente din punct de vedere fonetic, redînd diftongul [fa] 49. Este însă posibil ca alternanţa menţionată să corespundă unei variaţii de timbru a consoanei [£], uşor de conceput într-un text care reprezintă o copie. Aşadar, segmentul fonetic redat în Codicele Voroneţean prin -b (a) în cuvinte de tipul fcge, diferit de [e], este fie [fa], fie [$]. Pentru comoditatea expunerii de faţă, am adoptat, ca şi în transcrierea textului, prima alternativă (’b = [ea]). [ea] slav în poziţia [i] se menţine peste tot, fiind redat prin *b sau a: machidoneani 5v/4, rrimleaniloru 51r/4—5, sveatnicii 34v/l—2, 45 Densusianu, HLR, II, p. 62. 46 Rosetti, ILR, p. 482-484. 47 Avram, Contribuţii, p. 15. 48 Avram, Contribuţii, p. 16. 49 Echivalenţa fonetică a grafiilor cu *fc(*) şi a după consoanele prepala tale îk, m şi iii a fost relevată, ca trăsătură comună a tuturor literaturilor slave de Bărbulescu, Fonetica, p. 154. 118 veacii veacilor 80v/l—2, 8T/10. După O. Densusianu şi Al. Rosetti, notaţia ea în astfel de exemple s-ar putea explica şi prin imitarea ortografiei slavone 50. [ga] neaccentuat din prefixul prea- se menţine în formele preabîndi-vor 69712—13, preadespunre 7472, preafeaceră-se 49r/6, preapdrri 4V/13, preavestişi 18r/l4, care calchiază formaţii slavone cu pre [ga] apare trecut la [e] în prebîndi 4r/ll--12 etc. şi în pre-punonşi 54v/6. [ga] final accentuat se menţine peste tot neînchis la [e]: se bea 25r/14, 26r/14, cădea 3r/l—2, mea 10v/7, 1776—7, putea 33v/7, D/l, 6672. Excepţie: merrge corectat merrgea 1876. Diftongul se menţine, de asemenea, şi în poziţia finală neaccentuată: adaugerea 51T/1, aducerea 1675, leagea lT/5, lumea 579. (Pentru [tf] din aşijdere, vezi Morfologia, p. 149.) [ia] [|#] în poziţia £ se conservă neredus la [jV] ([ig]): chinuiaşte 8F/13, eale 3D/12, 69T/2, easte 4v/9 (scrise cu ia), grăiaşte 4V/14, mîngîiare 9T/2. Diftongul se menţine şi în poziţie finală: abia 42v/ll, băsăduiia 32v/6, nădăiia-se 32v/3, a veghiia 86v/9 etc. Reducerea lui [ia] accentuat la [ie] ([ig]) este atestată în forma veghiet, corectată veghiiat, prin modificarea lui e în av (35v/9). în poziţie neaccentuată, [Ya] se menţine peste tot: aceluia 58713, 82v/9, măriia 5T/S—9, mărrtuiia 2P/3—4 etc. [ej] Diftongul [ei] se păstrează în trei 2Tj6 etc.; cf. a tria în PS. Pluralul articulat ar (r Jhiereii a fost scris iniţial fără ultimul e, A A adăugat ulterior deasupra lui i: apyîEpHH 2375, aajfi’EpHH 297E Dacă nu avem a face cu omisiunea accidentală a lui e, atunci grafia ar(r)hierii reflectă asimilarea lui [e] din [ei]. la [i]; cf. 66 Densusianu, HLR, II, 73—74; Rosetti, ILR, p. 449. xostirea de astăzi adia pentru aceia51. Grafia saduchieloru 24F/ 14 în loc de; saduchieilor s-ar putea explica şi pornind de la fonetismul saducKiilor, a cărui evitare a dus la grafia din manuscris.. Fie] [ie] este aferezat în Rusalim 4r/6; cf. Ierusalim, în celelalalte -exempie. [iu] [iu] aton n-a trecut la [u] în -înşirară 47r/7—8 şi la [f| în men-tduroase 86r/2, menciuroşii 83v/14. Diftongul [iu] apare şi în diminutivele mitiutelu 62r/7—8, mitiutea 62r/5, rezultate din contaminarea lui mitutel cu mititel. Pentru [iu] apare [i] în rugăcinri 6T/9—10, spurrcăcirea -57v/4—5, forme care pot fi şi simple grafii; cf. rugăcirei, înţe-lepcire în PS 52. [iu] final se păstrează în ceriu (unde este analogic) 38T/9, âncepătoriul lr/ll, dereptătoriului 62T/5—6, giungkietoriu 61r/5 etc. In locul lui [iu] apare [w] în două cuvinte: ţietorului 21vj6 şi facă-Jţoru 65r/13. (Vezi mai jos, consoana (>].) [iu] ([iu]) final este notat peste tot cînd e precedat de vocală: fiiu 24r/10, fariseiu 24r/9—10, voiu Ujl—8 etc. Singura excepţie ‘este forma verbală voi 31v/14, folosită ca auxiliar, deci în poziţie neaccentuată în frază 53. fea] Diftongul [ga], rezultat din [6] în poziţia ă, e, se conservă neredus la [o], fiind notat prin wa sau oa, cu cîteva excepţii: eme 60v/14 (cu w; cf. amerii 73v/12, unde s-a adăugat ulterior un o deasupra lui a), rrăzboie 63 v/5 (cu o) şi vor ova 18r/l (cf. moravă 19r/3—4, corectat voroavă, prin notarea unui o încadrat 81 ALR, S.n., voi. VI, h. 1715, 1716. 82 Vezi N. Drăganu, în DR, III, 1922- 1923, p. 917. 53 Bupă Andrei Avram, voi este aici o grafie greşită; vezi Avram, Contri-,butii, p. 42., nota 25. 120 <4e titiă deasupra lui a). w (o) redă în aceste exemple fie diftongul fie pronunţia [g] a lui [ga], întîlnită astăzi în graiurile din Transilvania, fie, în cazul lui ome, pe [o], menţinut sub influenţa formei de bază54. în noao, dorn, diftongul [ga] se păstrează de cele mai multe ori: doao 6r/9—10, 65r/2 etc., noao 12v/5, 30p/l etc. în numeralul ordinal feminin, unde este urmat de a, în locul lui od, apare o: a doâ 36r/2. Notaţia doa apare în toate textele rotacizante, excep-tînd PS, în PO şi, extrem de rar, la Coresi 55. o este notat în locul lui oa în doosprădzeace 37v/13 şi în noo (pron.), corectat noao 13r/7. [uă] [ţţa] este trecut la [o], prin acomodare în doa* «V9—16, 17v/9—10, iuo 8r/7, luo 1473, luam 3075: [uoj [jfo] se conservă în articolul şi numeralul uo 6976, 8479, scris de cele mai multe ori o. Triftongii [iey] Forma pronominală mieu 11r/12 etc. apare cu triftongul redus la [iu] 56 într-un singur exemplu: mia 36710. 54 Densusianu, HLR, II, p. 72. 55 Densusianu, HLR, II, p. 100. 66 Scris Mfoy*; altă interpretare posibilă: miu; vezi R. Todoran, Note mor-fotogice, în CL, I, 1956, p. 128—131; C. Frâncu, Din istoria t,genului personal": vechimea şi răspîndirea posesivelor scurtate în limba română, în LR, XXVI, 1977, nr. 3, p. 232. 121 Vocalele în hiat Notaţia a pentru [au] în adzimu 51710', semnalată şi în PH, este probabil o simplă grafie57. [au] apare în toate atestările verbului a căuta:căutaţi 59v/8r căutaiu 20v/13 etc. [ea] se conservă netrecut la [e] în deaci lvj6 etc. Succesiunile ia, ie, iu precedate de consoanele palatale K şi gl, scrise ia, iia, ie, iu, iiu, în chiamă, veghia, chemi, unghiu, sînt interpretate de A. Avram ca hiaturi. Tot ca hiaturi se realizează, după autorul citat, grupurile ia (scris ia sau iia) şi ie după labiale în cuvinte ca abia, amiadzădzi, piatră, pietrile, viaţă58. Grafia ce K'briE 16T/9 arată însă că, în cel puţin unul din uzurile lingvistice reflectate de CV, [e] din prima silabă a verbului se afla în poziţia metafoniei, cu alte cuvinte că succesiunii ria îi corespundea o singură silabă. [uo] se menţine în văduole 58x/2>. C o n s o n a n t i s m u 1 Labiale Oclusivele labiale şi fricativele labio-dentale se conservă nepalatalizate: binre 2276, mieluşelu 72r/l, mierrcuri 64710, milă 60r/6, nemica 16r/8, piatră 73713, piare 56712, picioarele 1978. Palatalizarea lui [f], înregistrată în alte texte rotacizante (PS şi PV) 59, nu se constată în Codicele Voroneţean: fierilor 6273, fierru \Tj\0, firea 6273, se fiţi 677. Grafia Pipru, corectată Chipru 4271, s-ar putea interpreta şi ca formă hipercorectă, deci ca o mărturie a pronunţării palatalizate a lui [p] într-unul din graiurile reflectate de acest text60. 57 Candrea, PS, I, p. CLI, Ion Gheţie, Originea auxiliarului a de la pers. 3 sg. a perfectului compus, în SCL, XXIV, 1973, nr. 4, p. 425—427. 68 Avram, Contribuţii, p. 74—83. 69 Densusianu, HLR, II, p. 111. 80 Palatalizarea labialei [/>] este atestată în secolul al XVI-lea în Moldova; vezi Gheţie-Mareş, GD, p. 1Î8— 120. 122 Timbrul labialelor este de obicei moale, după cum rezultă dintr-o serie de forme în care [e] nu se velarizează, iar [gd\ nu se reduce la [a]: se iubească 77r/12, iubescu 59712, se me ivescu 8r/5—6, se mearrgă 9r/7, preemescu 3lv/9—10, se preemească, 46v/5, slăvească-se 80r/H, tocmeala 72r/3. [b] este rostit moale în cuvîntul beutură 79v/2, probabil printr-o falsă regresie 61 sau prin influenţa formelor bea, bei etc. Pronumele personal (şi reflexiv) mă apare în mod constant cu fonetismul [e] 19v/10, chiar şi în fonetică sintactică: me-au aflat 30v/3, 31r/12. Me este frecvent şi în Psaltirile rotacizante, unde se întîlneşte însă şi mă 62. Cazurile de rostire dură a labialelor nu sînt numeroase: băsădui 8V/I3, băsăduia 32v/6, era mărrgîndu 19v/9—10, mărrgîndu 38v/5—6, Pătru 69v/3 (constant). în sveat şi svetui timbrul lui (V) este moale: sveatu 10v/3, 38714, ca în etimonul slav săvetu, svetuiaşte 6973. [/] din sfătui este de obicei moale: se sfetuiră 2674—5, sfetuiră-se 26710, dar este notată şi rostirea dură: sfătuiră-se 4374—5. Dentale [d] are timbru moale: de VjA etc., deadevăru 40712, decîtu I27IO, se defaime 5473—4, deparrte 22T/2, din lT/8 etc. [d] nu este schimbat prin analogie în [g] în incindre (= întindere) 8074, dar este înlocuit cu [g] în se ucigă 2877—8, 3375—6, ucigîndu 38713 (prin analogie cu ales — aleg) etc. încinge şi ucid 63 nu sînt semnalate în textele din secolul al XVI-lea. în putredi 6677, putrediriei 12v/2, [d] nu este alterat la [dz] ([*]), deşi este urmat de [i] (cf. neveştedzită 7074, veştedzescu 56712 —13). Toate atestările cuvîntului din perioada studiată, exceptînd forma putrezi din CQ, relevă păstrarea lui [d\ care a fost explicată prin intrarea relativ tîrzie a adjectivului putred în limba română şi asimilarea şi mai tîrzie a verbului derivat la formele în -zi 64. [d] s-a sincopat în cînva 52vj\\. Urmat de [i], [t] se păstrează nealterat în sfinţiţi 77713, sfintitoare 4077, sfinţire 7379, ca în Psaltirea Scheiană65. \t] din dereptu cade ori de cîte ori face parte din locuţiunea conjuncţională derept ce: derep ce 6T/2, 21T/8 etc.; excepţie: dereptu ce 73712. Timbrul lui [t] este moale în aşteaptă 1073—4, dar dur în aştaptă 61 Gheţie-Mareş, GD, p. 132- 134. 62 Densusianu, HLR, II, p. 79. 63 Densusianu, HLR, II, p. 113. 64 Densusianu, HLR, II, p. 113. 45 Densusianu, HLR, II, p. 112. 123 31r/3, formă atestată şi în Psaltirile rotacizante66. Formele Măs-temui 63r/l, Uăstemămu 3r/3—4, 62v/12, reflectă rostirea moale a lui [/] (cf. Uăstăma din PS67, unde [ă] s-ar putea datora şi asimilării). în forma feleleatiu 19r/l (cf. feleleatu 35r/7), dacă iu (io) nu este pur grafic, avem a face cu rostirea (labio-) palatală a lui [t] final. în puţinelu 65v/10—11, 82v/6 etc., singura formă notată de textele din secolul al XVI-lea, nu s-a produs epenteza lui [f], prin contaminarea cu mitutel. [t] nu a căzut în suptu S2T/1 etc., aproape1 unica formă notată în textele din secolul al XVI-lea (în PH şi CP apare, prin fonetică sintactică, şi sup) 68 69. [/] se constată în a uita şi derivatele: uită 58T/4, uitare 85T/2, ultătoriu 58T/8. Forma uita, analogică (după uit) 69 sau etimologică 70, nu este cunoscută în acest text; ea apare în schimb în Psaltirile rotacizante, în concurenţă cu uita în PS şi PV şi folosită în exclusivitate în PH 71. Verbul a chema apare într-una din atestările lui cu V păstrat: cleamă-se 36v/6—7. Densusianu vede în această formă, singulară, o grafie greşită a cuvîntului cheamă-se, aflat într-un pasaj neclar, cu înţeles alterat faţă de versiunea slavă sau latină. Cercetările ulterioare au relevat menţinerea grupului cV în unele zone din Banat-Hunedoara şi după 1500 72. Notaţia cleamă-se, apărută tocmai într-un pasaj obscur, poate fi interpretată ca o formă transmisă din model, care, transcrisă mecanic în condiţiile neînţelegerii textului, n-a mai fost înlocuită cu forma ch(i)ema. Pornind de la o formă ca clema se poate explica şi grafia au crematu corectată chiematu 82v/4. Ezitarea între r şi l se semnalează nu o* dată în Codicele Voroneţean (vezi mai jos, p. 125). [/] nu este asimilat la [r] în cărrtularul 6T/12. Pluralul adjectivului gol îl menţine pe [/]: goli 3V/1, 60r/13. Ambele forme sînt normale în secolul al XVI-lea 73. în sălăşuiaşte 64v/5—6 «magh. szalldsolni), al doilea [/] a dispărut sub influenţa lui sălaş74. 66 Candrea, PS, I, p. CXLI. 67 Candrea, PS, I, p. CXLVI. 68 Densusianu, HLR, II, p. 282. 69 Densusianu, HLR, II, p. 124-125; Rosetti, ILR, p. 523. 70 Candrea, PS, I, p. CLXVI. 71 Densusianu, HLR, II, p. 124. 72 Gheţie-Mareş, GD, p. 221. 73 Densusianu, HLR, II, p. 121, 167. 74 Densusianu, HLR, II, p. 136. 124 în loc de l e notat r în froate 56r/9—10 (cf. florile 72v/7) şi în înremite 52v/14, forme care, ţinînd seama de frecvenţa cu care apar, nu pot fi interpretate cu certitudine* ca inadvertenţe grafice. Ele ar putea reflecta o tendinţă de asimilare între [r] şi [l] (vezi mai jos, consoana [>]) 75. ' [/] a fost înlocuit cu [n], poate sub influenţa lui [n] final, în numele propriu Vrocnidon „Euraclion" 4472. ' Nenotarea lui [/] în ascutătoriul 57v/12, înregistrată şi în PH şi TB (în alte cuvinte), ar putea reda pe [/] velar, cu tendinţa de a trece la [u] sau de a dispărea 76. . [n] intervocalic este rotacizat ori de cîte ori provine dintr-un [w] latin simplu şi nu este urmat de [e] sau [i] în hiat. Aproximativ două treimi din numărul formelor rotacizate reflectă menţinerea nazalităţii, redată prin slova -t: binre 34r/7, bunru 64v/6, demîn-reaţa, 97H—12, dar demiteaţă 13v/7 etc. Din acest punct dje vedere, Apostolul voroneţean se opune Psaltirilor Scheiană şi Vbroneţeanâ, unde nazalitatea este rareori notată, şi se apropie de' Psaltirea Hurmuzachi, în care rotacismul cu nazalitate (redată prin şi Np) este preponderent77. Rotacizarea se produce şi în fonetică sintactică, în prepoziţiile în şi din, fenomen semnalat, de’asemenea, în Psaltirea Hurmuzachi (şi în Textele Măhăcene) 78. Mai mult, în toate situaţiile cînd prepoziţiile în şi din sînt urmate de vocală, ele prezintă rotacismul: dinr 8v/7, 27r/14, 62v/14, 63r/4, înr 20v/13, 79r/5, 8477. Din acest fapt rezultă că rotacismul era un fenomen activ în uzul traducătorului sau al unuia dintre copişti. Altfel, trebuie să admitem că dinr şi înr ajunseseră variante poziţionale ale lui din şi în, consacrate într-o perioadă anterioară, cînd rotacismul era încă activ. Pe de altă parte, Codicele Voroneţean se’detaşează de celelalte texte şi prin consecvenţa cu care este notat rotacismul. în celelalte texte apar, într-o proporţie mai mare sau mai mică, şi forme cu [n] conservat 79. Singura excepţie în ce priveşte tratamentul lui [n] intervocalic în Codicele Voroneţean este‘forma săptămîni 58v/niarg., care face parte dintr-o indicaţie 75,M pentru [/] a fost semnalat în forme ca Sînpaur, Topnţa, în graiurile din ţtfasăud (vezi G. Istrate, Nepos, p. 142) şi în corindă, în unele graiuri din nord-vestul Transilvaniei'(vezi DA, s.v.; Puşcariii, LR, II, p. 323). ' *56 Rosetti, ILR, p. 521. ' ‘*7 Vezi Al. Procopovici, Despre nazalizare şi rotacism, în A AR, seria II, Meni.i‘secţ. lit., XXX, 1907— 1908) p. 280; Rosetti, ILR, p. 516; Avram,' Contribuţii, p. 100, 103— 105. 78 Candrea, PS, I, p. CLXII; Densusianu, HLR, II, p. 114—116. 79 Candrea, PS, I, p. CLXI-CLXII. 125 tipiconală, scrisă cu chinovar pe marginea de jos a filei, n supra-scris este tăiat de o titlă. Nu ne putem pronunţa care dintre aceste două semne a fost scris întîi. Lecţiunea acestei grafii ca [»] nu este lipsită de riscuri; în schimb, citirea ei ca [r] nu se poate susţine pe baza trăsăturilor grafice. [ri\ este propagat în genrunchiele 12r/ll, fonetism care se regăseşte numai în Psaltirile Scheiană şi Voroneţeană80. Este notată 'însă şi forma genruchiele 13r/12. A cinsti (din cinste ]>[/] datorită asimilării sau disimilării a fost semnalată în Banat şi în vestul Transilvaniei într-o serie de cuvinte ca: alior, călare „cărare", deangă „creangă", clin „crin", rîndulică, tulbura, uldoare, vîlşor „vîrfuşor" 85. Ezitarea între [r] şi [/] în luciu, zăbleală, dar şi în froare, inimire poate reflecta fie o rostire particulară a unuia dintre scribi, fie un fenomen de limbă vorbită, eventual specific anumitor graiuri. Ceea ce vrem să remarcăm este că [/] nu apare niciodată în locul unui [rr], [r] se păstrează în pre 19r/4 etc. şi printru (=pentru) 36r/12. Prepoziţia dereptu prezintă, într-un singur exemplu, sincopa silabei re: deptu 75r/4. Această formă se regăseşte în mai multe exemple din Psaltirea Hurmuzachi, unde se înregistrează şi deptate. Aşadar se poate admite că forma deptu reflectă o pronunţie reală. Dept (dipt) a fost semnalat în unele graiuri nordice (Maramureş, Apariţia lui [r] în zavistru 63r/13 (unica atestare a fonetismului provine din CV) trebuie pusă în legătură cu epenteza lui [r] după [£] (şi [d]) în agestru, variantă a lui agest «lat. aggestum), sihastru «gr. fiauxacFTtjt;) şi în salatră, colindră,, hăstra (=ăsta), bundră şi zadră, fenomen care apare cu mai multă insistenţă în graiurile din nord-vestul şi sud-vestul Transilvaniei 87. în împrotivă 2>8T/1—8, se protiveaşte 76r/2 nu s-a produs metateza lui [r], [7] {[rr]) este rostit moale de cîte ori precedă un [e] sau [i] accentuaţi, ca şi în Psaltirile rotacizante 88: Rimu 25r/10, rreu 48v/14, rrisul 65r/4 izvorri-va 63r/5 etc. Tratamentul lui [ga] precedat de [rr] în poziţia ă, e reflectă variaţia de timbru a consoanei: se rreabde 75r/4—5, dar arrată 60v/8, 84r/12, arrate 54r/13, 63r/ll. Vocalele anterioare [e] şi [i]t precedate de [rr], se prezintă velari-zate, datorită pronunţării dure a consoanei, în forme ca: rrăpausă 80v/12, rrâsări 68r/ll, rrăspundea 37r/5, rrăspunsul 6v/4—5; apar însă şi conservate, în forme ca: rrebdare 54v/10, rreoniiascâ 77v/8, rrespunsu 78r/l, rrevnitori 15r/13 (cf. şi rrezboaie 63v/5). w DLR, ms., s.v. ** Istrate, Nepos, p. 142. DA, s.v, crin; Puşcariu, LR, II, p. 109. •• Când rea, PS, I, p. CLXXIV. Forma deretatea, citată aici după indicele tai Sbiera, este greşită. La locul indicat apare dereptatea 84v/14. w Puşcăria, LR, II, p. 123. *• Densusianu, HLR, II, p. 35, 70; Rosetti, ILR, p. 522. 127 Rostirea moale lui [r] este, de asemenea, predominantă: întreba 17711, întrebări P/3, striga 22v/l, 66v/2, strinseră ’22v{2. Rostirea dură se reflectă în lacrămi 89 9V/14—1071 (cf. şi lăclămaţi, cu [r])[/] 6573) şi în fonetică sintactică: spr-aceasta 7779'-- Oscilaţia de timbru a lui [r] se reflectă şi în tratamentul lui [ga] accentuat în poziţia ă, e. Diftongul este păstrat în încăreaşteţi-vd 6072, dar este redus la [a] în lucradzd 57v/3. Asupra acestei forme scribul a revenit, modificînd-o în lucrează. [r] final are timbru (labio-) pala tal în agiutoriu 40r/9, lucră-toriul 66v/10, mădulariu 6278, muncitoriu 2V/1 etc. [r] (lâbio-) palatal este analogic în 3879, chesariu 35713. Rostirea dură a lui [r] final, atestată cu totul sporadic în secolul al XVI-lea (PS: svîrşitorului, ms. BAR 449, 530/15),90 este consemnată în formele cărrtularul 6T/12, ţietorului 2T/6 şi în făcătoru 65T/i3. în continuarea acestei din urmă forme, sufixul -tor este rescris în varianta -toriu. (Asupra explicaţiei lui [r] din aceste exemple vezi Traducătorul. Copistul, p. 88.) [2] apare în cuvinte de origine slavă: izvorrul 6yji, zavistn i474, zăbalele 6D/13, zăbleală 8y/2, zăduhul 5679, zidi' IVjll şi pentru [s] sonorizat: dezleage lT/6, zmulse 12v/5—6. Rostirea lui este moale: zidi 11711, zidiţi vă 13T/S. Forma viteaziuT 29r/3, cu [z] moale, reflectă fonetismul etimonului slav vit$zi. •• Pentru [z] de astăzi, provenit din latin [d] 4- [e],[i], în Codicele Voroneţean se notează cu consecvenţă [dz]: astădzi lT/8, audziiu 38714, dzeace 33714, dzile Vjl. '[dz] este notat în locul lui [z] în înglodzescu 60713 şi în slobodzii 7479, slobodziloru 60T/4. Aceste grafii reflectă probabil o rostire reală, extinsă de la formele cu [dz] etimologic, ca urmare a unei analogii fonetice sau morfologice. [dz] în locul lui [z], din sufixul -ează (lucreadză, citat mai'sus) este de asemenea analogic, dar el datează din româna comună 91, în formele de prezent (indicativ, conjunctiv şi infinitiv) ale verbului dzice [dz] trece la [g] prin acomodare: gice 33710, 347 H:, gici-iy/12, vreţi gice 59711, se gici 2475, gice-se 3773 şi [g]: la \c], prin asimilare:cice 68711, corectat gice 6974. [g] în gice inai apare în Psaltirile rotacizante, în TM, EvS, LPrav şi PO92. 89 Fonetismul [a] în lacrămi este singurul atestat în 'secolul al XVI-lea; vezi Densusianu, HLR, II, p. 56. 90 Rostirea dură a Ini'ţr] avea Gfcrs^iii secolul al XVI-lea îii unele'Idhfe din Muntenia; vezi Gheţie-Mareş, GD, p. 209. 1 * 91 Gheţie-Mareş, GD, p. 187 / Istoria limbii române, II, ‘Bucureşti 1969 p. 256. 92 Densusianu, HLR, II, p. 133— 13*4. 128 Acomodarea [ş] — [dz\ > [ş]• \j] nu s-a produs în veştedzescu 56712—13. Psaltirile rotacizante prezintă de asemenea forma neasimilaţă, în timp ce textele coresiene o conţin numai pe aceasta din urmă (veşteji)9*. Timbrul consoanelor [s], [/] şi [dz] este moale în majoritatea cazurilor: aseamănră-se 55v/ll, rrăsipiriei 69v/6, seară 5278—9, seacă 56T/9, semna 3772, audziţi 4V/10, cetăţeanu 18v/6, însuţi 1676, înţelegu 2T/12, ţeapă 39v/4, sy/5, pohta 567IZ,' " ppfyele 7978, valahul 36v/7, vihorriţi 44714, zăduhul 5679. Grupuri de consoane rfsi în forma fsate 4979, fsemnalatâ şi în Psaltirea Şcheiană, grupul [fs] nu s-a redus la [s]. [ms] în locul grupului [ws], rezultat din evoluţia normală a lui Incs] ([nx]) latin, apare [ns1, prin analogie109 110 111, în: frînse 8V/13, 4772—3. Fonetismul este specific textelor rotacizante. El apare însă şi în Psaltirea (1577) şi Apostolul lui Coresi no. [ne] [ne] se conservă în locul lui [ng] de astăzi în învîncu 3713. [ntj Grupul \nt] din sîntu apare trecut la [nit] în sîmtu lr/4, fie după analogia cu frîmt — frînt, fie prin diferenţiere consonantică 1X1. 109 Densusianu, HLR, II, p. 127; pentru explicaţiile date formelor cu [ms], vezi Gheţie-Mareş, GD, p. 151. 110 Rosetti, ILR, p. 524. 111 Densusianu, HLR, II, p. 126; Gheţie-Mareş, GD, p. 151—r- 152. 132 Acest fonetism apare în toate textele rotacizante (şi în TM), se regăseşte în EvS, în LPrav şi în PO, dar este absent în textele coresiene 112. [sv] [*>] etimologic din grupul [sv] este trecut la [/] printr-un proces de acomodare consonantică 113 în: sfadă Tj6, sfadele 6471, sfîntu 52r/H, 7176 etc., sfîrşaşle 55T/i etc. Sfat cunoaşte numai fonetismul cu [v]: sveaţu 38714 etc.; ci. sveatnicii 3471—2; sfătui prezintă atît forme cu [v] (svetuiaşte 6973, sveiuiră-se 47712), cît şi forme cu [f] (sfătuiră-se 4374—5, sfetuiră-se 26710). m [ş] nu a fost înlocuit cu [s] în grupul [ş&'j din deşchidzi 3971. [tt] [fi] primitiv a evoluat la [ci] în: hiclean 378—9, 13, hicleşig 3375, izeacleanu 3973, 6273, izecleniia-se 279. Hiclean apare în secolul al XVl-lea cu ambele fonetisme; izeacleanu, întrebuinţat numai în textele rotacizante (nu şi în TM), cunoaşte numai fonetismul [d]114. [zv] [zv] ■ etimologic se conservă în trezviţi-vă 797 H, 82711115. 112 Gheţie-Mareş, GD, p. 152; Candrea, PS, I, p. CLXVIII; Densusianu, HLR, II, p. 126. 113 în legătură cu interpretarea grafiei sv ca notînd o pionunţare reală, vezi Gheţie-Mareş, GD, p. 137. 114 Densusianu, HLR, II, p. 133, 340. 115 Densusianu (HLR, II, p. 132) consideră pur grafică notaţia v în trezvi. în ceea ce priveşte forma verbală, credem că notarea lui v ar fi putut corespunde unei pronunţii reale. MORFOLOGIA Substantivul Terminaţia• Se termină în iu substantivul farisei «v. bulg. farisej): fariseul 37v/9. Arhiereu «v. si. arhierej) prezintă la pluralul articulat forma ar(r)hiereii 23v/5, 29r/l. în ambele, cazuri cel de al doilea e a fost adăugat ulterior, surmontat de titla, deasupra finalului -ii; deci forma iniţială a fost ar (r)hierii şi trebuie interpretată, credem, ca singular (ar (r )hierei, cu -ei final>-nj, întrucît determină numele propriu Anania1; cf. rostirea de astăzi adia pentru aceia (ALR, S.n., voi. VI, h. 1715, 1716). Se termină în -e, datorită timbrului moale al lui ş, substantivul uşe 67r/5 (cf. însă grija 82r/9, nu grijea). Genul. Din formele de plural genru(n)chiele2 17r/ll, 13r/12, giudeaţelor „dregătorilor'/ 74v/3, rezultă apartenenţa acestor două substantive la clasa neutrelor. Forma osîndu 22v/5 (cf. însă osîndă 24712, 36 7 8). nemaiîntiinită în alte texte, este fie o greşeală de copist, fie o transpunere a formei slave, masculine, osodă3. Pluralul. Substantivul tată (tatăl 69v/13, tatălu 62v/ll) are la plural numai forme cu tema latin•: tătînri 37v/ll, 71v/13, tătîri 9v/marg., tătînrii 52v/l—2. Pluralul lui an prezintă forme cu n păstrat sau cu n analogic: ani 2v/2 etc. Pluralul lui mină conservă pe u etimologic: mînru 44v/2, mînrule 65r/l, mîrule 2r/l, 2v/7. Compusul mireşterrgura 2v/9 presupune o formă de plural în e, atestată în PH, PS şi CP 4. Pluralul lui nume este numere 1 r/5, ca în PS şi PV5. Cinste este atestat şi la plural: cinsti 49v/9. Substantivele blîndeţe şi pace se prezintă ca plurale: cu ale tale blîndeaţe 29v/3; să ceară pacele şi să le pască 77v/3. Substantivele feminine terminate în -e formează pluralul în -i, ca în limba de astăzi '. florile IVjl, funrile 47v/2, marrgiri 47v/3> 1 Corecţiunea ulterioara rezulta din interpretarea eronată, ca plural, a acestei forme. Am putea avea a face şi cu tendinţa de a integra în flexiunea pluralului forme de singular cu terminaţii specifice pluralului, ca în blîndeaţele, pacele (vezi mai jos). 2 Vezi Densusianu, HLR, II, p. 142; Rosetti, ILR, p. 528. 5 Densusianu, HLR, II, p. 143. 4 Densusianu, HLR, II, p. 147; Rosetti, ILR, p! 530. 5 Densusianu, HLR, II, p. 164. 134 moliile 66v/8—9, muierile 75v/13—14, osfr’/tf 64r/l, pasârilcnt 62v/3—4. O serie de substantive terminate la nominativ singular în -â prezintă la.plural desinenţa -i faţă de -e literar de astăzi: câtuşi 46r/4—5, fieriloru 6273, pietrile 13T/8, scîrbi 15T/5. Lacrimă are pluralul lac râmi 9V/M—10r/l, llv/7, ca în Psaltirile rotacizante. în TB, TM şi CP (cf. lacrăme(le) în CP, CPr, CC2)6. Alte substantive prezintă la plural -e în locul lui -i literar de astăzi: dulceaţe 6472, greşalele 68T/2, rrane 22Tjl2—13. în ce priveşte desinenţa de neutru plural provenită din lat. -ora, Codicele Voroneţean se deosebeşte de celelalte texte rotacizante prin păstrarea fără excepţie a lui -ure, netrecut la -uri: ceasure 6T/10, duhure y/2, gîndure 29710—11, lanţure ITjlO etc. în PV, -uri a fost notat o singură dată, în TM, numai în cîteva exemple, în timp ce în PH formele în -uri sînt aproape singurele întrebuinţate 7. Declinarea. Desinenţa de genitiv-dativ nearticulat a substantivelor feminine este de obicei identică cu cea de plural. Genitiv-dativul articulat are terminaţiile -cei, -iei (fără contragerea desinenţei şi a iniţialei articolului), în funcţie de forma de genitiv-dativ nearticulat: Arrtemideei 473—4, giudecătoareei 1T/11—12, gloateei 2Tţll; bâseareciei lT/5, caiei 6871, dereptaţiei 63713, legiei 15713, limbiei 30710— 11, pietriei 7375. în mod cu totul excepţional, apare -iii în loc de -iei în lumiii 86713 şi chiar -ii în bunrătaţii corectat bunrâtaţiei 8079—10. Se termină în -eei în loc de -iei formele, probabil hipercorecte, iubosteei 83r/5. (cf. iubosti. 80T/2), legeei 28T/2, viaţeei, corectat viaţiei 79711. Confuzia terminaţiilor rezultă şi din modificarea unei forme t ca bunrâtaţiei în bunrâtaţieei 76v/14, prin adăugarea lui e deasupra, între e şi i. De asemenea, al doilea e din terminaţia genitiv-dativului rrebdarieei 6777—8 a fost. început ca i, ceea ce ar fi dat rrebdariei, forma normală 8. Apariţia cu totul excepţională ă terminaţiilor -iii şi -ii în lumii şi bunrătaţii relevă, pe de-o parte, prezenţa lor într-unul din graiurile reflectate de Codicele Voroneţean şi, pe de altă parte, străduinţa de a' le evita, care a dus la forme hipercorecte de tipul legeei, rrebdarieei9. 6 Densusianu, HLR, II, p. 152. 7 Candrea, PS, I, p. CLXXXIII; Rosetti, ILR, p. 532. • Candrea (PS, I, p: CLXXXI—CLXXXII) explică pe rrebdarieei prin pronunţarea, dialectală a finalului -re şi apoi prin confuzia cu substantivele terminate în -r%e (rctârie, tărie). , 9 Cu. privire la confuzia dintre terminaţiile de genitiv-dativ feminin, vezi Densustanu, HLR, II, p. 154-155; Rosetti, ILR, p. 531. 135 Substantivele feminine terminate la singular în -ie fac genitiv-dativul în -ieei: corabieei 13r/2, 43r/12, 4473, împărăţieei 59r/ll. Forma de genitiv-dativ singular iudea (fii lu Scheveiu iudea 3r/6) reflectă forma slavă terminată în -a: snve Skevy judea, ms. sl. 435, 8r/16. -a- sc conservă în toate formele de plural în -i sau de genitiv-dativ în -iei, particularitate caracteristică şi Psaltirilor Hurmu-zachi şi Scheiană10 11: banrătaţiei IV'j 10, cânţi 40v/9, cetăţilor 38v/4, cumîndari 167 ÎL lucrariei 53v/3, lumînrari 8714 etc. -ă- se păstrează netrecut la e în formele: farrmăce 3V/10, sîmbăte 879, sîmbăteei 9T/3. Formele de plural milosti 63v/10— 11, năpasti 55711—12, năpastile 107b slastile 7973, strasti 70714, strastilor 81v/4, cu grupul st păstrat, sînt modelate după pluralul cuvintelor slave corespunzătoare u. Vocativul în -le şi -lor este necunoscut acestui text, ca şi Psaltirilor Scheiană şi Voroneţeană 12. Vocativul singular masculin, prezintă desinenţa -e: împărate 3778, ome 60714, ţinieioare 29r\\2—13. Cînd substantivul aparţine declinării I, vocativul se formează cu3679, 3778. Această formă o reproduce pe cea existentă în modelul slavon: Agripo, ms. sl. 435, 19724, 20717. La plural sînt notate forme identice cu nominativul nearticulat: bărrbaţi 4V/1, 2372, fraţi llv/9t iudei F/l şi, cînd substantivul are un determinant, cu cel articulat: fraţii miei 55711 etc. Forma identică cu nominativul articulat este notată şi fără ca substantivului să-i urmeze un determinant: bagaţii 66T/5 13, preacurrvie-făcătoarele 64712—13. Declinarea numelor proprii. Numele proprii masculine sînt articulate proclitic la genitiv-dativ: lu Gamaliilu 19T/8—9, lu Iovu 67711, lu Pavelu 2675—6, lu Poplie 49714, lu Scheveiu 375—6. Dumnezeu se declină atît ca nume propriu: lu Dumnedzeu 1175, 19711, 5275, 64713 etc., cît şi ca apelativ: Dumnedzeului 30712, 84714. 10 Densusianu, HLR, II, p. 151, 155- 158; Rosetti, ILR, p. 532. 11 Candrea, PS, I, p. CLXXXII. 14 Densusianu, HLR, II, p. 144- 145; Rosetti, ILR, p. 529. H Sînt şi singurele atestări din secolul al XVI-lea ale acestui tip de vocativ (vezi Densusianu, HLR, II, p. 145, unde se consemnează numai forma bogaţii). Prezenţa articoliilui hotărît în aceste exemple trebuie legată, credem, de folosirea adjectivului cu valoare substantivală, marcată în mod normal de articol. 136 Chesariu, ghemon şi împărat se comportă ca nume proprii, fiind articulate la genitiv-dativ numai proclitic: lu Chiesariu 34r/3—4, 45711, lui ghiemunu 28v/5—6, lu ghiemonu 3078—9, lu împăratu 34v/9—10, 74v/l—2. La acuzativul singular al unor mime proprii de persoane se menţine desinenţa slavă de acuzativ animat -a: Aristarrha 5v/3—4, Eraka 4711, Gaia 5v/3, Timotea 4710—11. Articolul Articolul nehotărît masculin apare în formele un 8v/2, 2076, u 4476, 8174, 82713. (Pentru interpretarea lui u „un" vezi cap. Grafia, p. 102) Articolul este folosit şi cu forma care de obicei este pronominală urul 52713. Articolul feminin apare fie ca o 8y/2, 12710 etc., fie ca uo 69T/6 (vezi cap. Grafia, p. 94). Articolul hotărît (propriu-zis) este proclitic la genitiv-dativul numelor proprii, avînd de regulă forma lu y/5, 474 etc. în patru exemple, este notat şi lui 24713, 2873. 707H, 8379 14. Articolul posesiv este variabil ori de cîte ori însoţeşte un adjectiv, pronume posesiv sau numeral ordinal: sg. m. şi n. al 877, 18714; f. a 574, 878; pl. m. ai 1372; f. şi n. ale 29710. Cînd precedă substantive, articolul este notat, în cîteva exemple, şi în forma invariabilă: Iacovu, a lu Dumnedzeu şi a Domnului lusus Hristos şerrbu 55r/l—8; obrazu... a chinului 6776—7 15. O serie de construcţii în care substantivul în genitiv-dativ este precedat de adjectiv posesiv au fost interpretate ca prezentînd procliza articolului hotărît: muierile supuindu-se ale lor săi băr-rbaţi 75713—14; sfintele muieri... supuindu-se a loru săi bărrbati 7673—7; ispitire a ei voastre credinţă 70712; veastea eresului a ei noastre credinţă 2>Tj8. Prezenţa articolului proclitic la substantive comune precedate de adjectiv posesiv a fost relevată şi în alte texte, toate, cu excep- 14 Cf, Candrea, PS, I, p. CLXXXIV, unde se afirmă: „în CV singura formă uzitată este /«", iar în notă: „...editorul Codicelui Voroneţean desparte greşit cartea lui ghemunu în loc de lu ighemunuMenţionăm că cuvîntul ighemon este notat în toate celelalte atestări, destul de numeroase, în varianta aferezată. Lui apare şi în alte exemple în care această lecţiune este indubitabilă: lui Dumnedzeu 24v/13, lui Hristos 70v/14, lui Pâtru 83r/9. Vezi şi Al. Procopovici, Din istoria pronumelui în limba românească, în Revista filologică, II, 1928, p. 338. 15 Articolul posesiv invariabil are o râspîndire redusă în secolul al XVI-lea, avînd curs în unele zone din Transilvania de nord-est, Banat-Hunedoara şi Moldova (Gheţie-Mares. GD, p. 232—234). 137 ţia Paliei, redate în scriptio continua16. Precizăm, însă, că, în Palie, construcţiile de tipul a lor miei.fraţi, citate de Densusianu şi tot astfel redate în recenta ediţie a tipăriturii, nu apar despărţite, ci formînd un singur cuvînt. De fapt lor, ca şi ei, se grupează cu adjectivul posesiv i7, constituind împreună cu a genitiv-dativul articolului posesiv. Dovadă în acest sens este posibilitatea apariţiei succesiunii aei în construcţii în care posesivul nu precedă un substantiv: besereca (besericei) a ei tale18. Deci secvenţa aci este forma de genitiv-dativ a articolului posesiv, etimologic normală (alei de astăzi, cînd e folosit, este analogic, ca si celei). Ea apare în textul nostru şi cînd articolul genitival însoţeşte un substantiv: Spurerea aei lui Patru tre(mea)tere 83r/9 19. Aşadar, cînd intră în componenţa pronumelui (adjectivului) posesiv, articolul prezintă şi forme variabile după caz. Forma alelor, citată mai sus (muierile supuindu-se alelor săi bărrbaţi) este o creaţie hipercorectă, rezultată din suprapunerea celor două uzuri ale articolului posesiv, variabil şi invariabil: forma. alor (fad -f Moruni, notată în alt pasaj) a fost analizată ca a, articol, şi lor, terminaţie de genitiv-dativ. Nedeprins cu folosirea variabilă a articolului, autorul acestei forme a acordat pe a. cu posesorul, nu cu obiectul posedat20. Articolul adjectival apare numai sub forma amplificată cu deicticul -a (şi precedă totdeauna un adjectiv articulat). Forme flexionare: nom.-ac. sg. m. şi n. cela 56r/4, 73r/2, f. ceaea 70r/8, pl. m, ceia 56Tj5, f. şi n. c'ealea 66r/13; gen.-dat. sg. m. şi n. celuia 67r/7, f. ceiia 61T/8; pl. celor a 59r/7. Adjectivul Gol are pluralul goli 3V/1, 60r/13. în locul desinenţei -i, este notat -e mdumnedzeieştele 84v/4. Superlativul se formează cu adverbele foarte şi mult, ambele plasate înaintea adjectivului, dar despărţite uneori de acesta prin verb: foarrte vihorriţi 44r/H, multu nemîncaţi 44v/9—10, mulţii easte milostiv 67r/12. 16 Hasdeu, CB, II, p. 633; Densusianu, HLR, II, p. 174— 175. ... .. 17 Vezi I. Coteanu, Morfologia numelui în protoromânâ (Româna comună),. Bucureşti, 1969, p. 120. 18 Densusianu, HLR, II, p. 175. 19 Cf. I. Coteanu, Morfelogia..., p. 121, unde flexiunea cazuală a articolului este interpretată ca reflectînd ezitări în flexiunea adjectivului posesiv. 20 Cf. alelor meale bunătăţi ocinăţor, la Dosoftei; vezi DA, s.v. al. 138 Numeralul Cardinal. Primul termen al seriei se prezintă sub următoarele forme: u 4r/12, urul 6r/8, o 13v/6, 84r/10, ura 55v/2>, 77r/3. Formele unul şi una pot determina substantive: urul glas 6r/8—9, ura mîndrie 77r/3. Numeralul mie este invariabil: patru mie 18v/l. întunerec este folosit şi cu sensul de „zece mii", calchiat după sl. Urna: cinci înturearece 3V/11, 15r/l. îmbi, îrnbe, din PS, PV şi PH nu sînt atestate; este notat numai amîndoao 24v/5. Ordinal. Pentru „primul" apare o variantă nearticulată întîni 3r/6, 19v/2—3 şi una articulată: întîiulu 40v/2—3, întîia 86r/10, întîieei 68v/6, întînii 50v/ll, întîielor 83r/13. Compusul cu de este întrebuinţa cu valoare adjectivală: osînda ... dintîiu 86r/4—5, dintînia dzi 9V/10 si adverbială: ceia ce me ştiu dintîiu 37v/6. Numeralul feminin a doua este redat prin a doo 36r/2 şi a doao 16r/14. Celelalte forme feminine se termină în a: a treia 44v/2, a patra 45v/5, a cincea 28v/14—29r/1. Numeralul ordinal masculin se termină in 4e şi-l(u), în funcţie de terminaţiat numeralului cardinal de^ la care se formează: al treile 8v/7, 27r/14, dar al optul 86r/ll. în compusul a patraspră-dzeace 45v/5—6, a se adaugă la sfîrşitul primului numeral, şi nu la sfîrşitul celui de al doilea, ca în limba literară de astăzi. Pronumele Pronumele personal. Menţionăm numai formele neaccentuate de dativ şi acuzativ, unde în limba secolului al XVI-lea se înregistrează variaţii: sg. pers. 1 dat. mi 10r/2; ac. me 20r/2; pers. 2 dat. ti 45r/l 1; pers. 3 dat. i 1375; ac. I 1478, 22v/6, lu 22T/3 şi o 56v/3; pl. pers. 1 dat. na 13711; ac. na 12v/12; pers. 2 dat. vă 64v/3; ac. vă 6577; pers. 3 dat. lă 477; ac. i S6T/9. Pro-cliza lui î nu se înregistrează la formele neaccentuate. Acestea sînt plasate nu numai înaintea verbului, ca în limba literară de astăzi, ci şi după verb: aşteaptă-me (ind.) 1073—4, (derep ce) leneşti-te 2P/8, asculta-lu 2273, ştiu-o 3775, puseră-nă 4279, pare-vă 6473, blăstemămu-vă 373—4, părea-lă 43710, pomeni-lă 8475, legă-i S6T/Sy rruga-i 4674; arrătaiu-ţi-me 3978—9, rrogu-ţi-me 37714. Cazurile 139 de antepunere a pronumelui sînt numeroase. Cităm numai folosirea pronumelui feminin neaccentuat de acuzativ o înaintea verbului şi cînd acesta este la o fonnă compusă: o au gmruitu 59T/1\ —12. însu, însă apar numai în construcţii cu prepoziţie, fie în form^ nearticulată: într-însu 10r/M, 47r/12, într-insc 83713—14, lîngă-(n)su. 2576, spre-nsu 3T/2, spri-nsu 20714, 2277 spri-nşi 2r/2—3, fie în forma articulată: cătr-înşii 9y/9, 50713, dintr-înşii 26710—11. Compusul cu prepoziţia cu prezintă în toate cazurile rotacismul lui n: cn-rusul 6713, 17r/6, cu-ruşii 15713, de unde nu rezultă în mod necesar sudarea celor două elemente într-un singur cuvînt. -n- intervocalic este rotacizat în toate situaţiile de fonetică sintactică (vezi Fonetica, p. 125). Compusul lui îns cu de, cu sensul din limba literară de astăzi („el"), este de asemenea folosit: la dinsu 13712, (de la) dinşi 1276, (la) dinsul 32r/5—6, (la) dinşii 1376. Pronumele (adjectivul) de întărire prezintă următoarele forme, variabile după gen, număr şi persoană: pers. 1 sg. însumi 2r/10—11, 35714; pers. 2 sg. m. însuţi 16T/5; pers. 3 sg. m. însuşi 7575; pers. 2 pl. m. înşivă 12r/l; pers. 3 pi. m. înşişi 2T/5. Pronumele reflexiv. Sînt consemnate următoarele forme: dat. sie 4774, ş(i) 2rj\2 etc.; ac. sinre 5711* se lv/9* Formele neaccentuate pot sta nu numai înaintea verbului, ca în limba literară de astăzi, ci şi după verb: dezdzise-se lv/2, luo-se 4477, adara-şi (carrţile) 3vj\\. Sine se întrebuinţează în locul pronumelui personal ori de cîte ori complementul pe care îl exprimă se identifică cu subiectul: iudeii... aibîridu întrebare întru sinre 53T/S—9. Sine se foloseşte nu numai pentru persoana a treia, ci şi pentru persoanele întîi şi a doua: pari-mi sinre fericatu 31T/S—9, blăstemămu-nă sinre 2577; gice-ţi-se de sinre a grăi 3773—4. Aceste construcţii se explică prin modelul slavon, unde, în situaţiile mai sus citate, se foloseşte pronumele reflexiv. Pronumele (adjectivul) posesiv de persoana a treia este folosit de regulă în locul formelor de genitiv lui, ei, lor ale pronumelui personal, atunci cînd se referă la subiect: Parea-lă că voia sa vom nemeri 43710—11; sfintele muieri... supuindu-se alor săi bărrbaţi 76710—11; bogaţii întru îmbletele sale veştedzescu 56711 —12; rrădicară glasul său 2274—5. Lui, ei, lor se referă de obicei la complement: sufletul lui întru du easte Sv/11 —12; cu ale lui vătă-mături vendecatu-vă 7579—10; [Pavel] va se sparrgă măriia ei 5T/S—9. Abaterile de la această distribuţie a pronumelui posesiv şi a celui personal sînt cu totul rare: întrebare oarecarea de a sa 140 credinţă în toiul chipul [ei] avea cătrâ eht 35v/2—3; cel ce ... chiernă voi în mierurata a lui Uimiră 74r/l —2. Pronumele (adjectivul) demonstrativ de apropiere este consemnat în variantele: acest (a) şi cest (a): sg. m. acestu 26r/8, acesta 2Tjl, f. aceasta 4v/8, ceasta 45r/7; pi. m. acestea 6v/5 (formă normală, rezultată din trecerea lui ia neaccentuat la ea)21. Pentru genitiv-dativul feminin menţionăm formele aceştiia 29r/10, şi acesteia 30r/ll. în această ultimă formă, interpretată de Densusianu ca grafie greşită pentru aceştiia, -ei, este o terminaţie analogică, la fel ca -ei din legeei (cf. acestei, în TP şi, ulterior, în Ms. Ieud)22. Ea se regăseşte şi la genitiv-dativul demonstrativului feminin de depărtare aceei 20v/3, atestat şî în LPrav23. O formă analogică de acelaşi tip apare la începutul secolului al XVII-lea în Ms, Ieud: ceei 24 25. Variantele demonstrativului de depărtare sînt: acel (a) şi cela: acela 20v/13, acea 4713, aceale 9v/marg.; cea 65v/6, ceaea 9714, 65v/14. Varianta aferezată nu este general răspîndită în textele din secolul al XVI-lea. A fost înregistrată numai în TM, PO. CC 7 CM şi în LPrav 2o. Formele amplificate (a jcesta, (a )cela sînt folosite nu numai ca pronume sau ca adjective postpuse numelui detei minat (bărrbaiul acesta 2Tjl, omul acela 16713 etc.), ci şi ca adjective antepuse numelui: acesta chipu 2T/5, acesta cuvîniu .2273—4, aceasta cale 19713, acela ceas 20713. Folosirea lui (a)cesta şi (a)cela în locul formelor acest şi acel se constată adesea în secolul al XVI-lea, dar este mai frecventă în textele nordice26. Forma fără deicticul -a a demonstrativului este folosită cu valoare adjectivală, precedînd de obicei substantivul: acestu bărrbaiu 2974, cea cetate 65v/6 etc* Uneori acest şi acea sînt plasate după substantiv: omului acelui 55713—14. noaptea acea 25Tj5—6, dzilcle aceale 97marg. Deicticul -şi este prezent atît la demonstrativul de identificare: acelaş(i) 62714, 84710, aceaeaşi 6374, cît şi la cel de apropiere: acestaşi 67r/marg.; cf. acestaş, acest uiaşt în CC2. 21 Densusianu, HLR, II, p. 187; Rosetti, ILR, p. 541. 22 Hiador Sztripszky şi Gyorgy Alexics, Szegcdi .Gergely encheskor.yve XVI szdzadbeli român forditâsban. Proiestâns hatâsok a hazai românsâgra, Budapesta, 1911, p. 167; Densusianu, HLR, II, p. 187. 23 Rizescu, Pravila, p. 77. 24 Densusianu, HLR, II, p. 188; forma ceei este interpretată aici ca o grafie pentru ceii. 25 Densusianu, HLR, II, p. 186; Rizescu, Pvaiila, p. 76. 25 Densusianu, HLR, II, p. 187. 141 Demonstrativul de diferenţiere prezintă forma obişnuită în secolul al XVI-lea: alaltu 65r/8, 68r/3 etc. La genitiv-dativ, alături de forma etimologică alăltui 82r/3, este consemnată şi o formă analogică, refăcută de la nominativ: alăltului 68r/l 27. Pronumele (adjectivul) relativ — interogativ. Care cunoaşte o variantă nearticulată, invariabilă după gen (forme de plural nu sînt atestate): care 22r/M, 28v/9, 60r/9. Seria articulată prezintă uimăroarele forme de nominativ-acuzativ: sg. m. şi n. carele 6714, 60r/marg., f. carea 7r/9? 54r/10; pi. m. carii 21r/6,f. şi n. 83v/2. Pluralul feminin carile a mai fost consemnat în PH„ PO şi LPrav 28. Ce este folosit în locul lui care numai ca interogativ, în cîteva exemple, unde determină nume de lucruri: în ce chipu 4572—3, ce folosu 60v/4. Uneori ce este despărţit prin grupul verbal de substantivul determinat: ce aflară întru menre nedereptate 3174—5 29. Ca pronume relativ, în Codicele Voroneţean este uzitată, de obicei, construcţia cu demonstrativul de depărtare cel (a), acordat cu substantivul determinat, şi relativul ce: cea ce 39v/8—9, cei ce 25v/2, cela ce 2CT/6, ceaea ce 63v/7, ceia ce 31y/5, cealea ce 101*/1 — 2, celora ce 2977. Cine este folosit cu sens de „care" într-un singur exemplu: alalţi cinre avea lîngedzi... 4976—7 30. Pronumele (adjectivul) nehotârît. Unul apare atît ca pronume (urul 1T/14, 13714, ura 879, 59712), cît şi ca adjectiv, izolat de substantiv prin intercalarea unui alt determinant: urul acesta glas 3T/6—7. Compusul lui un cu vre- are următoarele forme: vru 2>5T/4r vrio 45710, ca adjectiv, şi vrură 57711, vriurii 8472, ca pronume. Alt(ul) este consemnat în formele adjectivale altă 6P/2, alţi 7979 şi în formele pronominale: alta 9712, alţii 5713, altele lTjA. Altă are si valoare pronominală (2477, 42710), ca în PO» CC1, CC2, CM şi LPrav31. 27 Scris 4aiiat8ah; cf. Densusianu, HLR, II, p. 191, unde se propune lecţiunea alăltui. 28 Densusianu, HLR, II, p. 189; Rizescu, Pravila, p. 77. 29 Cf. Maria Iliescu, Concurenţa dintre, pronumele care pi ce. în Studii de gramatică, I, p. 26, unde se constată că în textele din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, ce, folosit şi pentru fiinţe, are o frecvenţă sensibil mai mare. 30 Densusianu (HLR, II, p. 190) relevă folosirea lui cine cu sens de „care1* şi într-un alt exemplu, discutabil: cinre voiu ajla acie legaţi se-i aducii 19v/7—8. 31 Densusianu, HLR, II, p. 191; Rizescu, Pravila, p. 78. 142 Compusele lui alt cu alte pronume nehotărîte sînt: altu ceva 17v/12, altul oarecarele 6T/1, altu oarece 5713. Fiecare nu este atestat în text. Cu acest sens este folosit un derivat al lui cine: cinrescu 5679—10, inclus în două compuse sinonime: urul cinrescu 1675, urul cinrescuşi 1177—3, cîte urul cinrescuş 1576; cf. Ms. Braţul: unul cineşcu 230/4—5, cîte uniia cineşcu 228/14—15. Cinescu a mai fost înregistrat în Apostolul lor ga (IV/21,25) şi, în varianta cienşcu(şi), în CPr (408/14), şi în PO 32. Celelalte forme compuse cu cinescu nu au mai fost semnalate. Remarcăm însă surprinzătoarea lor asemănare structurală cu compusul latinesc cu acelaşi sens: unusquisque, prezent în versiunea latină în două dintre pasajele corespunzătoare din Codicele Voroneţean. Pronumele (adjectivul) nehotărît compus cu lat. nescio: neşchite 2>2T/6 şi neştinre 6y/4, 7574. Pronumele (adjectivul) negativ. Pentru actualul nimeni sînt notate trei forme: nime 5176, 5674, nimenre 62v/7 şi niminrile 5679, cu genitiv-dativul nimărui 21T/5. Nimic este consemnat, de obicei, în varianta nemică \rj\3, 6V/1 etc. şi o singură dată cu a în loc de ă final: nemica 1679. Valoarea lui nimic nu este numai pronominală (577, 1672), ca în limba de astăzi, ci şi adjectivală (şi nemică spresărire se nu faceţi 6y/7—8; şi nu chimii nemică rreu 48714, nemică rreu întru elu n-au fostu A9Tj5—6) şi adverbială („deloc") (nemică nu me tăgăduiiu 1073—4, nemică gîndindu-se 5579—10). Utilizarea adjectivală a lui nimic se mai semnalează în Palie: nemică lucru 33, şi în LPrav: nemica singe 677—8. Nici un(ul) este înregistrat atît ca pronume: nece urul 3273, cît şi ca adjectiv: nece uo pesteală 35T/9—10. Cu valoare adjectivală este folosită şi forma astăzi pronominală: nece urul cuvîntu 1074, nece ura vină 3674, nece ură vină 3574. La genitiv-dativul feminin este consemnată forma etimologică: nece urii 7T/S—9. în construcţiile cu prepoziţie, aceasta este plasată între cele două elemente componente ale pronumelui: arrgintu sau auru sau veşmente nece de la urul n-am jeluitu 11713—1271. 32 Densusianu, HLR, II, p. 193; pentru explicarea acestei forme, vezi Rosetti, ILR, p. 542. 33 Densusianu, HLR, II, p. 196. 143 Verbul Verbele a adăuga, a via şi a învia prezintă formele primitive de conjugarea a IlI-a: adaugerea 51T/1, a vie 22Tjl, 48712, învise 78v/i. A tine conservă forma de conjugarea a Il-a: ţintea 44T/Ş. O serie de verbe, derivate din adjective şi substantive aparţin conjugării I, după cum rezultă din formele’: adîncatu 8v/4, nefă-ţărînd 71v/7, fericămu 67yi0, învîrtoşaţi 67r/l, se vînsleadze 42?[5, se vînslaţi 44yj 14. Flexiunea în -i se înregistrează la verbul curaţi: curăţiţi 65r/l— 2. Unele verbe, astăzi reflexive, cu sens dinamic sau eventiv, sînt active: nu chinui 48714, bogaţii ... veştedzescu 56711 —13. A gîndi şi a naşte sînt pronominale: se gîndeaşte 55710—11, gîn-dindu-sc 55y/9—10, naşte-se 56712—13. A ivi şi a scula, intranzitive, prezintă atît forme reflexive, cît şi active: se iviră 4475, se me ivescu 8175—6, scoală-te 20yi2—13, te scoală 3977; iviră 347H, scoală 2U/8. A ivi apare şi ca verb tranzitiv, cu sensul de „a arăta": iveaşte că...82?/4. Alte verbe, tranzitive, sînt construite cu pronume reflexiv în dativ: nu-ş ştiia 6T/2, nemică... nu-ş socoti lr/14, socoti-şi sinre 5872—3 (cf. construcţiile slavone: nevedexg, ms. si. 435, 97'11— 12, nicito ze...radenie by(st), ib., lT/6, smotri bo sebe, ib., 2779). A feri, cînd este pronominal, este construit cu pronume reflexiv în dativ: se ferească-ş sinre 16T/1Q. După cum se poate observa din exemplele de mai sus, forma neaccentuată de dativ este reluată prin cea accentuată, dar de acuzativ. Reluarea pronumelui reflexiv în dativ sau acuzativ din componenţa verbului pronominal prin forma accentuată de acuzativ se înregistrează în multe alte cazuri: blăstemămu-nă sinre 25v/7. se ferească-şi sinre 5Sv/5, se giurară sinre 25713, luaţi-vă amente sinre 1D/6; cf. construcţiile slavone, proklţxo(m) sebe, ib., 15725, zaklgsg sebe, ib., 16724, xraniti sebe, ib., \2yţ\2, vtinimaite ubo sebe, ib., 10724. Formele reflexive cu valoare pasivă sînt concurate de cele construite cu a fi, dacă nu mai des, cel puţin în aceeaşi măsură întrebuinţate34 *. Reflexive: se giudece-se [Pavel] 3578—9, laudă-se 34 Vezi în legătură cu aceasta lucrarea Elenei Berea, Observaţii asupra diatezei pasive în limba română, în SCL, XVII, 1966, nr. 5, p. 575— 578, unde se susţine că în limba română veche pasivul cu a fi este mal slab reprezentat decît construcţiile reflexiv-pasive. 144 mila 60r/7—8, laitde-se fratele 56r/3—4, cinrescu ispiteaşte-se 56v/9— 10. Pasive propriu-zise: chiematu fu elu 29T/5—6, clevetitu sîntic 3873, spusă-mi fu mie fărecarea 2875—6, rrăpităfu corabia 44Tjl—3. Pronumele reflexiv poate sta înainte şi după verb: sui-se 32v/13 etc.; se cade 34r/4 etc. Indicativ şi conjunctiv prezent Iotaeizare. Verbele cu tema în d şi t au la indicativ" prezent persoana 1 sg. şi la conjunctiv prezent persoanele 1 sg. şi a 3-a sg. şi pl. numai forme iotacizate, ca şi în celelalte texte din secolul al XVLlea: se audzu 367b se audză 2vj4t se cadză 44711, tremiţ-u 22r/2, se tremiţă 3374. Verbele cu tema în n sînt consemnate, de asemenea, în forme iotacizate, cu n sau cu i: se spitiu 1075, se spuie 26T/9 (vezi şi ger. spuindu y/8—9, supuindu-se 74714), se vie 23712, 3P/2, dar spuniu 407b se ţinie 77713, se vinie 3872. La verbul a spune, remarcăm forma de conjunctiv persoana a 2-a singular se (nu) spunri 2776, cu n refăcut rotacizat, notată şi in PS 3,\ Verbele cu tema în r: a cere, a părea 36. A cere conservă de obicei consoana: se ceară 55y/5—6, 55y/8—9, 1T/3 (vezi şi ger. cerîndu 17713, 357b dar ceindu 46T/6—7). A părea este atestat numai într-o singură formă paradigmatică relevantă, în varianta iotacizată: se paie 55713. Sufixele -ez şi -esc: Conjugarea tare se constată la următoarele forme: se cear-rcete 5872, se înfrînre 7477, se învîrtoaşe 82yj8, rrăpausă 80Yj\2r se zrapă 25T/3>, se nu scurrie-se 777b seamnă 6978, străluce 5678, se nu urrdinre 3275, se veaghie 35712. Forme nesufixate de prezent, înregistrate în toate textele secolului al XVI-lea, sînt întrebuinţate cu mai multă insistenţă în textele rotacizante 37 *. A lucra se conjugă cu -ez, ca şi în PS (şi CPr, CT şi CP,) 3S. Cu formă slabă de prezent apar şi verbele a socoti şi a curaţi: socoieaşte 587b se socotească 84vj 1—2, curăţeaşte 15712— 13. 65 Candrea, PS, II, p. 97. 30 A pieri nu este atestat in formele care interesează discuţia de faţă. Relevăm, totuşi, formele de infinitiv lung care îl menţin pe r: ferire 35r/4, ferirea 86rj4, feriri 83v/10. 37 Densusianu, HLR, II, p. 203, 204, 209-210. 39 Densusianu, HLR, II, p. 203. 145 Forme de conjugare Conjugarea I. A apăra: conj. prez. 3 sg. se apare 32r/3. A arăta: conj. prez. 3 pl. se arrate 54r/13, 63r/ll. A lepăda: ind. prez. 1 sg. me leapădu 34r/10. A lua: conj. prez. 2 sg. se iai 34r/2. A mînca: conj. prez. 3 pl. se mănrînce 26v/13—14. A răbda: ind. prez. 3 sg. : rreabdă 56r/14, 66v/12; conj. prez. 3 sg. se rreabde 75r/4—5. Conjugarea a Il-a. A vrea, verb predicativ: ind. prez. 1 sg. voiu lr/7—8; 2 sg. veri 33v/14; 3 sg. va 2679, 64v/l, vrea 8712; 1 pl. vremu 4679. Conjugarea a IlI-a. A cure: infinitivul lung currere 1T/9, 6374—5 reflectă varianta fără g analogic. A vie: ind. prez. 3 pl. viu 29v/7, 79711. A deştinde: conj. prez. 3 pl. se deştingă 2572—3. A încinde: inf. încindre (cu e sincopat) 80v/4. A ucide: conj. prez. 3 pl. se ucigă 3375—6; ger. ucigîndu 38.713 89. A zice: ind. prez. 2 sg. gici 23712, 3 sg. cice 68v/ll, gice 33710; viit. 3 sg.gice-va 60v/l, 2 pl. vreţi gice 5871; conj. prez. 2 sg. se gici 2475. Indicativ Imperfect. Persoana 1 sg. prezintă forma normală în secolul al XVI -lea39 40, fără -m: era 2T/5, merrgea 1977, vrea 2Tj\2. La persoana 3 pl. a imperfectului sînt consemnate forme fără de asemenea generale în textele din secolul al XVI-lea 41. La verbele de conjugarea a IV-a, ca şi în celelalte texte din epocă, se conservă terminaţia Aia: grăiia 20T/9—10. se pîrriia 2?78T upovăiia 7673—4. 39 în ce priveşte prezenţa lui g Li locul lui d, vezi Alf. Lombard, Le verbe roumain, Etude morfologique, tome II, Lund, 1955, p. 1015— 1018; Rosetti, ILR, p. 545. 40 Vezi C. Frîncu, Cu privire la vechimea a două inovaţii în flexiunea verbală comune dialectelor limbii române, în FD, VII, 1971, p. 180; Viorica Pamfil, Din istoria formelor de trecut (indicativ ) în limba română, în Actele celui de al Xll-lea Congres internaţional de lingvistică si filologie romanică, II, Bucureşti, 1971, p. 1475— 1476; Ion Ghetie, Vechimea formelor verbale in -in la pers. 1 sg. a imperfectului, în SCL, XXIII, 1972, nr. 1, p. 59-61. 41 Vezi Ion Gheţie şi Mi reia Teodorescu, în legătură cu desinenţa -u a pers. 3 pl. a imperfectului indicativ, în SCL, XVI, 1965, nr., 1, p. 87— 103; idem., Asupra desinenţei -u a pers. 3 pl. a indicativului imperfect. Noi contribuţii, în SCL, XVII, 1966, nr. 2, p. 167- 175. ‘ ' : 146 Imperfectul este exprimat şi printr-o formă perifrastică, atestată şi în PS, CPr, CT şi CC2 42: era mărrgîndu 19v/9—10, eraţi ... rrătăcindu 75v/10—11, era stîndu 21v/11. Perfect simplu. Formele fără -ră- la persoanele 1 şi 2 plural sînt generale 43. A îngroşa are la pers. 3 sg. desinenţa. -c îngroşe-se 52v/7. Formele tari de perfect sînt predominante: dzişu 20r/3—4, 35r/12, rrăspunşu 2073, 3572, scrişu 82713, vişu 3778. Cu formele tari de perfect sînt consemnate şi verbele a da şi a face: deade 68710, ficiu 3478, feciu 35710, feaceră 25711. A sta şi a învinge se conjugă după conjugarea slabă: stătuiu 3T/6, stătu 18v/9, 2576, învîncu 3713. Formele de perfect simplu ale lui a cere sînt ccrrşitu 66713, cerrşiră 70v/9; cf. formele cerui, cerşui din alte texte 44. A veni prezintă formele etimologice, cu accentul pe radical: pers. 1 sg. venriu 31//10, 3 sg. venre 2T/2, 676, 1473; cf. 1 pl. venremu 8T/6, 9T/9, vinremu 5075, 8 etc., viremu 9V/1, 3 pl. venreră 43v/12, venrără 9vj8, vereră 1574, vărără 14V/10, şi 1 pl. venrimu 437b 50711. Perfectul perifrastic este reprezentat cel mai adesea de construcţia cu a avea -f- participiul (perfectul compus): am jeluitu 1271 etc. Auxiliarul de pers. 3 sg. este peste tot au: au faptu 3673—4, au datu 80713 etc.45 Pentru notaţia a(= au) 71v/3, vezi Fonetica, p. 122. Postpunerea auxiliarului este frecventă: audzit-am 1578, spus-amu 12T/5 etc. Perfectul se mai exprimă perifrastic şi printr-o formă atestată,* de asemenea, în Psaltirile rotacizante şi la Coresi46, construită cu perfectul simplu al lui a fi + gerunziul verbului: fuiu lucrîndu 9712—13, (şi-mi) fu întorcîndu-me 21r/11 —12. 42 Densusianu, HLR, II, p. 215; Rosetti, ILR, p. 546. 43 Formele cu -ră- analogic apar abia la sfîrşitul secolului al XVIII-lea; vezi C. Frîncu, Din istoria perfectului simplu românesc: formele de persoana I si a Il-a plural cu sttficxul -ră-, în Anuarul de lingvistică şi istorie literară, Iaşi, XVIII, 1967, p. 175-191. 44 Pentru explicarea formelor cerşii, cerui, cerşui, vezi Densusianu, HLR, II, p. 242; Rosetti, ILR, p. 546. 45 Referitor la istoricul auxiliarului de pers. 3 sg. a, vezi C. Frîncu, Formele de persoana a IlI-a ale auxiliarului de la perfectul compus. Privire istorică, în SCL, XX, 196), nr. 3, p. 299—318; Ion Gheţie, Originea auxiliarului a de la pers. 3 sg., a perfectului compus, în SCL, XXIV, 1973, nr. 4, p. 421—430; Gheţie^-Mareş, GD, p. 248-251. 46 Densusianu, HLR, II, p. 223. 147 Mai mult ca perfectul se exprima de regulă perifrastic47: era merrşi 42r/13, era vădzutu 2378, era venritu 43r/7 etc. Viitorul este exprimat prin trei tipuri de construcţii. Cea mai frecventă este formată cu indicativul lui a vrea + infinitivul: voia afla 19v/7, vom vrea 86r/3 etc. O altă construcţie cu valoare de viitor se realizează tot cu a vrea, dar cu conjunctivul verbului: voiu se rrăspundzu 37r/10, va se fie 3174, va se sparrgă 5T/8, voru se preemească 6075—6. Formele auxiliarului a vrea sînt: voiu 19v/7, veri 36r/2, va 20r/14, vremu 25v/9, vreţi 75r/9, vor(-u) 14r/8, llr/13. Remarcăm, în legătură cu auxiliarul a vrea, absenţa totală a formelor vom, vchn şi veţi, uzitate mai ales în textele coresiene 48. Cea de-a treia construcţie cu valoare de viitor este cea cu auxiliarul a avea infinitivul cu prepoziţia a: aveţi a înţeleage 52v/5, aveţi a vedea 52V6—7. Cu verbul a vrea la imperfect + conjunctivul se realizează o construcţie echivalentă cu viitorul românesc de tipul avea să...: pînră vrea zuo se fie „pînă avea să se facă ziuă" 4673—4; cf. construcţia slavonă donde ze xofease dnx byti, ms. sl. 435, 23712. Auxiliarul este deseori postpus: audzi-veri 3672, face-vremu 65713, fi-voru 60713, întra-voru 1T/12, a îmbla au 83714—8471. Conjunctivul prezent al verbelor a bea şi a da este se bea 25714, se dea lP/ll, 3574. Marca să lipseşte în forme cu valoare imperativă: adunră-se 33710, cu ă analogic sau datorat disimilării. Conjunctivul perfect nu este atestat. Condiţional. Condiţionalul prezent. Forme sintetice: pers. 2 sg. feaceri 607 C 3 sg. avure 6075, 1 pl. viseremu 65713, 2 pl. chinuiretu 7779—10, furetu 1T/9, sfîrşireUi 5975, 3 pl. lăcuire 46712—13. Formele perifrastice au auxiliarul plasat înainte sau după verb: ară întră 58vj8—9, ară fi 9vji, vreare-aşi 35714. Auxiliarul de persoană a treia este ară (vezi exemplele de mai sus). O formă singulară de condiţional prezent analitic, construită cu condiţionalul lui a fi — gerunziul, este: fire-aş ascidtîndu \ 72—3. Pentru condiţionalul perfect este consemnată o formă cu trecutul lui a vrea -f infinitivul: au vruta spreşicc 41712, 47 în forma adusesetu 6v/8 — 9 trebuie să vedem mai degrabă o greşeală de copist decît notarea mai mult ca perfectului sintetic (vezi Candrea, PS, I# p. CXCII); nu însă şi in adurase 33v/5. 48 Densusianu, HLR, II, p. 225-226. 148 notată şi în PH, PO şi, sporadic, în CQ, CC2 şi CT 49. O altă formă, consemnată numai în CV, este compusă din condiţionalul lui a fi -f participiul: fure fapta 6T/M (ci. fure ticnind, în CPr 50). Imperativ. Verbul a păsa este conservat numai în formele de imperativ: pasă 20r/lS, 32v/l, 52v/2, păsaţi 60v/i. A sta prezintă forma etimologică stă 39r/7, 59r/3. Imperativul negativ în -areţi, -creţi, -ireţi, curent în limba epocii, apare într-o serie de exemple: nu vă blăznireţi 57r/l, nu vă lăudarcţi 63v/l, nu menţireţi 63v/l—2, nit vă teamereţi ITjll, nu vorovireţi 8V/11. Cu valoare de imperativ sînt folosite şi modurile infinitiv şi gerunziu: Ţietorului gkemonu Filicu, a se bucura 27v/6—7; Şerrbii supuindu-se ... despuietorilor 74v/14—75r/l. Construcţiile se regăsesc în versiunea slavonă: druzavnomn igemonn Filiku, rado-vatisţ, ms. sl. 435, 16v/12; robi povinuoStese... vl(d)kamt, ib. 34r/16. Gerunziul. A avea face la gerunziu aibîndu 27v/4, 31r/2 etc. A vrea cunoaşte la acest mod numai forma rezultată din contaminarea lui a vrea cu a voi: vruindu 5v/5—6, 7v/7. Participiul lui a face este etimologic: (au) faptu 36v/3—4; (su) fapţi 5r/2. A zice apare la participiu şi cu terminaţia ă: toate carile dzisăţi-e se faci 20v/l; în ce chipu dzisâ-mi fu 45v/2—3; dzisă e amu nu preaiubire se faci 59v/12—13. Folosirea participiului feminin în forme verbale compuse, îndeosebi în cele cu auxiliarul a fi, a fost semnalată în Maramureş, Oaş, Banat, vestul Trainsil-vaniei şi în Bihor51. în exemplele menţionate (cf. au mersă în CB I şi auzită avea în CC2) am putea avea a face şi cu notaţia cu valoare „zero" 52. Adverbul Nu conţin deicticul -a' aşijdere 76v/10, aiunce 34r/14, 44v/10— 11 (cf. însă pretutindirea 29 r/ll —12, pururea 84r/4). A emu are numai sens temporal, exceptînd situaţiile cînd intră în componenţa interjecţiilor (vezi mai jos). Amu are sensurile de-„deja", „într-adevăr", „tocmai", greu de delimitat în context, fără raportare la versiunea slavonă. Adverbul corespunde fie lui 49 Densusianu, HLR, II, p. 231; Rosetti, ILR, p. 549. 50 Densusianu, HLR, II, p. 230. 51 Vezi T. Papahagi, Din epoca de formaţiune a limbei române. Probleme etimologice, în GS, voi. I, fasc. II, 1923, p. 227—228; S. Puscariu, Pe marginea . cărţilor, în DR, IV, 1924- 192 , p. 360. 52 Vezi Densusianu, HLR, II, p. 223, 225. 149 * ubo „chiar, într-adevăr", ca în exemplele: săriră... iară alţii amu spre scîndureale 48r/2—4; vru amu şi născu noi 51T/8—9; înţeleasa amu ainte de tocmeala lumiei 7273—4, fie lui uze „deja", ca în proproziţia următoare: postul era amu venritu 43r/6—7 53 *; amu „acum" este folosit cu totul excepţional şi în contexte din care acest sens nu rezultă cu pregnanţă 54: A şti amu („deci") se vă fie voao că limbiloru amu („acum") fremease-se spăsenia lui Dumnedzeu 53r/2—4. (în versiunea slavonă, ca şi în cea latină amu (2) nu are corespondent.) Amu are şi valoare de conjuncţie. împreună cu adecă şi acmu, formează interjecţii (vezi mai jos). Pentru aici întîlnim formele: acicea 36v/l, 6472, cicea 5972, acie 42v/6, 43v/5—6 şi acieşi 17712, 2374. Acicea este atestat în diverse texte, dar dintre Psaltirile rotacizante, numai Psaltirea Hurmuzachi îl mai notează. Cicea este absent în textele rotacizante, fiind folosit în alte scrieri, atît nordice, cît şi sudice. Acie se mai întîlneşte numai în Psaltirile rotacizante. Ca şi în aceste scrieri, acie are în Codicele Voroneţean şi sensul de „acolo": aceia lăsă acie 1 v/8; si aflămu acie ucenici, deaci prebîndimu acolo în 7 dzile 1373—5. Acieşi, consemnat şi în Psaltirea Hurmuzachi, este folosit cu sensul de „imediat": şi acieşi închiseră uşile 17712—13; acieşi se delungară de elu ceia ce vrea se-lu întreabe 2yjA—5; socoti-şi sinre şi se duce şi acieşi uită cum era 5872—4. Folosirea formelor aciia fş), aciiş, pentru „îndată", „imediat" este curentă în textele din secolul al XVI-lea55. Adverbul ca are sensul de „aproximativ", singur: ca în doao ceasure strigară 679—10, sau în locuţiunea ca pînră la: era de toţi bărrbafii ca pînră la 72 274—5. Ca este folosit şi cu regim de prepoziţie, introducînd complementul comparativului: obliciţi dintru leage ca trecătorii 5979—10. Ca adverb relativ (conjuncţie), are sensurile de „după cum": ca şi tu binre ştii MT/1 şi „cînd": ca fu a nă duce noao... 12v/5. în ambele situaţii ca traduce cuvîntul slav jako, adverb („ca", „asemenea") şi conjuncţie („cînd"). 53 Cf. Densusianu, HLR, II, p. 252, unde amu în această construcţie este interpretat ca „acum". 64 Cu sensul de „acum", amu este folosit în următoarele scrieri din secolul al XVI-lea: PO, TM, TB şi LPrav; vezi Densusianu, HLR, II, p. 252; Rizescu, Pravila, p. 89. 55 Pentru atestările acestor forme adverbiale, prepum şi pentru semnificaţiile lor în textele epocii, vezi Densusianu, HLR, II, p. 249 — 250; Rosetti, ILR, p. 553; Rizescu, Pravila, p. 90. 150 Doar este notat în varianta doară. Avînd sensul de „oare"', este folosit fie singur: Doară izvorrul dinr-aceaeaşi currere izvorri-va dulce şi atnarru? 63r/4—5, fie în locuţiunea au doară: Au doară poate credinţa spăsi elu? 60r/ll—12. Seamenrea 68r/6 reflectă forma latină sitnilis. Alte adverbe sau locuţiuni adverbiale, structurate altfel decît corespondentele lor de astăzi: ainte 69r/10, după acea 44v/7, de altă oară 76v/2, dinrăoară 18Tj11, tutindirea 5 lv/12 (dar şi preiu-iindirea 29r/l 1 —12). Prepoziţia a poate introduce un complement indirect, cînd acesta este precedat de o determinare cantitativă: a cîţi era ... spuniu 39v/12— 40r/l; a doaosprădzeace semente ale noastre...slujindu 37v/13—38r/l (cf. şi 74714). adinsu precedă pronume personale sau reflexive, avînd sensul de „între" şi implicînd ideea de reciprocitate: adinsu voi iubosfi pururea aibînd 8071—2. afara „în afara": goniia-i pînră afara cetăţilor 38v/4. de „dintre": uîrul cinrescuşi de voi llv/8. dereptu. „pentru": se mor iu ... dereptu numele Domnului Isus 14v/3—5; Hs. chinui dereptu noi 7974; „din cauza": dereptu care vină 22714; tîmplă-se rrădicatu a fi elu... dereptu greaţa gloateei 1873—5. de spre „de pe": Ia de spre pămîntu... 2276; rrugămu-nă noi şi ceia de spre locu 14Tjl2. dintru „dintre": lua-te-voiu dintru oamenri 39713 (cf. întru „între", „printre", în PS, PV, CP5€); „din": ceia ce era dintru Asiia 16v/7. după ,>din cauza", „pentr.u“: Hristos chinui după noi 75712. între „înaintea"* 57: aduşu el....între tire 36v/10—12; blagodari Dumnedzeu între toţi 4771—2; giudeţul între uşe stă 61T/5 (cf. şi înraintea 23v/6). întru „în"; veri întru Ierusalim 33v/14; scoseşi întru pustie 18v/l; „în ce priveşte";. nece întru, leagea iudeiască, nece întru băsearecă, nece întru Chiesariu ceva. greşiiu 2>y./8—11. 66 Densusianu, HLR, II, p. 280. 57 Pentru explicarea lui între de la lat. ante, vezi CDDE. 151 fire are sens local: fire acicea 29V/11, fire cale 33r/6 sau de „după", „conform": lu prinsemu fire leagea noastră şi vreamu se giudecămu lui 29v/ll —12. Nu este notat ca element introductiv al acuzativului personal (vezi Sintaxa, p. 158). spre „pe", introducînd complement direct nume de persoană: derefice-lu firindu spre elu 27v/13, se ia soţu spre soţu 7r/3; vezi cap. Sintaxa, p. 158; „pe": stă spre picioarele tale 39r/7; cînd fu spre spiţă 18r/3, spre ţeapă a călca 39r/4, cădzură spre pămîntu 38v/13; .„către": upovăinţă aibîndu spre Dumnedzeu 31r/l—2; „despre": spuseră lui.„spre Pavelu 33r/l—2; „împotriva": vine multe... aducea spre Pavel 33v/6; acestea spre menre clevetescu 34r/12; „în faţa": spre giudecare („tribunal") 33v/l—2. Locuţiuni prepoziţionale: afară de: merrgeamu... fiînră afară de cetate 13r/8—11, ainte de: ainte de aceasta dzi preavestisi 18r/13— 14. Conjuncţia 58 ainte pînră „înainte să": ainte fiînră nu clevetnicii vina între feaţe fiure-i-voru 35r/5—6. amu „căci": rrogu voi se luaţi hrană; easte amu cătră a voastră mîntuire 46v/10—12; „deci": ce amu easte? 15v/6; „însă": iudeii intru nemică nu-i obiduiiu ... se amu întru nedreptate feciu ceva... 34r/5-9. ca „fiindcă" (traducînd v. sl. jako): ca nu vădzuiu... de mînră prinseră-me ceia ... 2072—4. ce „însă": ce se nu mai rrutes ustenescu-te 29714—2971. cum(u) se „ca să": deştinseră întru Chiesariia cum se sărute Fistu 3476-7. de „ca să": se sui de frînse fiînre 8712—13; „încît": rrăpită fu corabia de nu putea se protivească-se vintului 4473—4; „şi" (frecvent): se delungă de ei de-şi alease ucenicii 2T]12—13; (cu valoarea de pronume relativ) „care": întoarrse multă gloată de grăiaşte... 4713—14. deaci „deci" (conclusiv): Deaci vedeţi şi audziţi 4710; Deaci preveghiaţi 1174; „şi": şi mearrse în bâsearecă, deaci dzise... 1672: şi-mi fu spaimă, deaci vădzuiu elu... 21714. 68 68 Locuţiunile conjuncţionale au fost tratate împreună cu conjuncţiile pro-priu-zise. 152 deca „cînd": şi deca se sfîrşiră aceastea, dzise... 4r/3—4; „dacă" (rar): deca întrebarea fu: amu ce scrie, viteaşte-mi pare tremiţîndu fuglulu e nu ce sîntu vine spre-nsu a semna 36v/13—37r/2; „fiindcă": deca audzimu aceastea, rrugămu-nă... se nu iasă întru Ierusalim 14r/ll —13. derept... se „ca să" ca în TM, CL şi LPrav 59: dereptu credinţa voastră ... se vă fie spre Dumnedzeu 7279—10. de se „ca să": de se nu neştinre de voi chinuiască 80v/14— —8F/l * 60; cu rrane se-lu întreabe elu de se înţeleagă 22r/12—14. derep(t) ce „pentru că": nu aveţi derep ce nu ceareţi, ceareţi şi nu dobîndiţi derep ce rreu ceareţi 64r/8—10. e „şi": E Alexandru măhăi cu mînra 675—6; „iar": viteaşte-mi pare tremiţîndu fuglulu e nu ce sîntu vine spre-nsu a semna 367l4-3’77l/ iară „dar": Pavel ştiu, iară voi cinre seţi? yj 10—11; „şi": intrămu întru corabie, iară ei întoarrseră-se 13714 — 1372. înde „cînd", atestat şi în PH: ce aflară intru menre nedereptate înde stătuiu în gloată 3P/4—6; cf. iunde în TP şi inde din unele graiuri de astăzi 61. se „dacă": se întrebări sîmiu ..., voi vedeţi înşivă 173—6. seva „fie", notat şi în PO, TM şi ÎCr62: supunreţi-vă amu a toată zidirea... seva lu împăratu... seva giudeaţelor 74714—7473. trecînd (să), atestată şi în PS, PV şi CP, întroduce o circumstanţială de excepţie63: nemică acealea se veaghie ei, trecîndu se Jerească-şi sinre de cumîndari... 1678—11. M Densusianu, HLR, II, p. 286; Mareş, Liturghierul, p. 91; Rizescu, Pravila, p. 94. 60 Această conjuncţie apare şi in diferite alte scrieri ale epocii; vezi Mioara Avram, Evoluţia subordonării circumstanţiale cu elemente conjuncţionalc in limba română, Bucureşti, 1960, p. 98, 99, 155, 189; Rizescu, Pravila, p. 94. 61 Densusianu, HLR, II, p. 267; Rosetti, ILR, p. 554. 62 Densusianu, HLR, II, p. 289. 63 Densusianu, HLR, II, p. 274; vezi şi Constantin Frîncu, Complementele -«circumstanţiale de excepţie si cumulativ în limba română din secolul al XVI-lea, in Anuarul de lingvistică si istorie literară, Iaşi, XXIV, 1973, p. 5— 16. 153 Interjecţia adecă „iată", prezentă şi în alte texte, de provenienţă diferită: Adecă preţurele lucrătorilor... strigă 667H—66v/2; în compusele: adecă amu, atestat mimai în CV 64, şi adecă amu acmu, notat şi în TM: adecă amu, cailoru zăbalele în gură lă băgămu 61v/13—14r acmu, bagaţii, plîngeţi-vă hlipindu 66r/4—5. acww „iată" 65v/4; şi în Evangheliarul şi Cazaniile' coresiene 65. „hai": /rate, 20v/12. Dzeu 19T/4—5 reproduce expresia latinească deum66; vezi cap. Caracteristicile traducerii, p. 74. SINTAXA Sintaxa propoziţiei Raportul de coordonare Coordonarea de realizează de obicei prin joncţiune şi, uneori* prin juxtapunere sau prin combinarea celor două procedee, în funcţie de modalitatea coordonării elementelor în modelul slavon. Juxtapunere:... acela e bărrbatu desfîrşitu, tare a-şi înfrîra totu trupul 61v/ll —12 (... să săvrăseni mozi, sileni obuzdati văse telo 29r/16—17). Prepoziţia care introduce părţile secundare de propoziţie coordonate se repetă în mod obişnuit înaintea fiecărui element, dar poate fi şi omisă: Ne rezumăm la un singur exemplu, care ilustrează ambele posibilităţi: ...îmblîndu întru mîniiciile lcru9. întru pohtiri, întru beţii, întru glasurele cimpoilor, întru bărrbăteştile strature, întru multă beutură, întru necurăţie, ale idolilor slujbe 79712—79v/3 (xozdusee vă skrenistvi (x), vă poxote (x), vă pianstver 154 64 Densusianu, HLR, II, p. 252—253. 65 Densusianu, HLR, II, p. 253. 66 Densusianu, HLR, II, p. 290. vu kozloglasovani (x), vu mozelozistve, vu lixopitii(x), vu necis-iyi (x) idolosluzenii (x) 1 35720—23). Juxtapunere şi joncţiune: Toată firea fieriloru şi pasărilorn, gadineloru şi peştiloru ustenescu şi muncescu-se... 62/2—6 (văseko bo e(s)tustvo dzverei ze i ptici, gadi ze i rybi umocaets$ i umqtitsq ... 29v/3—5). Joncţiunea este reprezentată, la nivelul părţilor de propoziţie, de raportul copulativ, adversativ şi disjunctiv. Raportul copulativ se exprimă prin următoarele conjuncţii: deaci, e, şi, nece, rareori, precum şi prin corelative: nece ... nu numai ... ce şi, e ... şi, şi ... şi. Deaci este puţin folosit, putînd fi interpretat şi ca introducînd o conclusivă: E ceaea ce e de sus preamîndrie ainte caste curatu, după aceea în pace, deaci blîndă şi binre-supuietoare 63v/7—10. (în versiunea slavonă conjuncţia lipseşte: ...potom ze mima krotka, blgopokorliva 30r/l—2.) E nu •este folosit niciodată, în coordonarea părţilor de propoziţie, cu o "valoare copulativă clară. Chiar şi atunci cînd, pe baza contextului românesc, i se poate atribui o valoare copulativă (fără a o exclude pe cea adversativă), în textul slavon îi corespunde conjuncţia adversativă a: Viteaşte-mi pare tremîţindu fuglulu e nu ce sîntu ■vine spre-nsu a semna 36V/H—37r/2 (skotisko bo mi mnitsţ posi-laqstu oznika a ne i ize na ni viny naznamenovati 20r/10—12). Coordonarea copulativă este marcată, într-un singur exemplu, şi printr-un cu, corespondent al slavonului să:... voi spureţi miiaşu-lui cu zborrului 25v/10— 11 (vy skazite tysestniku su suboro(m) 16r/2—3). în continuare dăm cîteva exemple care să ilustreze celelalte elemente joncţionale copulative:... deadevăru şi întregi-mîndrie graiure vest eseu 40v/12-—13; ... nu va fi înviere, nece îngerii 24v/3—4; corelative: E jidoviloru şi eleniloru sile nu proaste făcea Dumnedzeu cu mîrule lu Pavelu 275—7; ...nu vă giurareţi nece cu ceriul, nece cu pămîntul, nece cu altul oarecarele giură-mîntu 67714—6T/2; şi în puţinelu, şi întru multu, nu numai iu, ce şi toţi... se fie aşa cum şi eu sîntu 41r/10—14. Coordonarea adversativă se exprimă prin conjuncţiile *ce, traducînd slavonul no, şi prin e şi iară, folosite pentru conjuncţia slavonă a. Exemple: Paşteţi... turma lui Dumnedzeu cerrcetîndu-o nu cu nevoie, ce cu vre(rej, nu cu vamă, ce cu milă 8176—9;... easte Mscultătoriul cuvîntului, e nu făcătoriu 51vj 1 —13; ... pietriei vii de la omu nesocotită, iară de la Dumnedzeu aleasă, cinstită iy/5—7. 1 Pentru prezenţa substantivului necurăţii în locul adjectivului care să-l traducă pe necistyi(x), vezi Probleme de filiaţie, p. 48. 155 Coordonarea disjunctivă se realizează cu conjuncţiile sau şi seva. Sau traduce slavonul Ui; seva este folosit numai corelativ şi coordonează părţi de propoziţie care, pe lîngă funcţia sintactică de bază, au şi o nuanţă concesivă. In versiunea slavonă îi corespunde conjuncţia aUe (ii) (Se). Exemple: De se nu nu neştinre de voi chinuiască ca ucigătorii sau ca fund, sau ca rreu-făcătorm sau ca un striiru-iscoditoriu 80v/14—81714 (ms. si. 624: da kto ubo o(t) va(s) postraS (d)eti jako ubiica ily jako tati ily jako zlodei 123r/3—6); Supunreţi-vă amu a toată zidirea de omu... seva lu împăratu... seva giudeaţelor 74r/13—74v/3 (Povinetesg ubo văse-komu Uhu săzdania ... aste Se crju ... aSte li Se knţdzcmi 34r/5—8). Raportul de determinare Raportul dintre subiect şi predicat Subiectul. în legătură cu părţile de vorbire prin care se exprimă subiectul, remarcăm folosirea frecventă a formelor verbale de infinitiv cu această funcţie sintactică. (Vezi, mai jos, Sintaxa modurilor.) Cu funcţie de subiect apare uneori verbul la gerunziu: Viteaşte mi pare iremiţîndu fughdu 36v/14—37r/l. (In modelul slavon, verbul este la participiul prezent: posilaostu 20r/ll; cf. posilovati în alte versiuni); Mai bunr-e amu binre făcîndu 78r/8—9: Luce bo blgo tvorţste 35r/23. Subiectul poate fi reluat printr-un pronume dacă este despărţit de predicat de o propoziţie atributivă 2: Piatră ce nu o săcotiră ziditorii, aceasta fu încăpui unghiului 73v/4—6 (Rumeni ego Se nebregoSg dziS (d)osteir să by(st) vă glavo $glu 33v/13—14). Predicatul. Cu funcţie predicativă, pot apărea, tot ca reflex al construcţiilor din modelul slavon, verbe la modurile infinitiv şi gerunziu, avînd valoare de imperativ; vezi Morfologia, p. 149. Referitor la predicatul nominal, remarcăm că omiterea copulei nu se constată decît în cîteva cazuri, unde, în versiunile slavone la care ne-am raportat, ea este marcată: se muncă preemeaşte Hristos şi se întîiulu dintru învierea morrţiloru, luminră va se spuie oamenriloru 40v/l—5 (...aSte prăvyi o(t) văskresenia 2 Vezi Elena Carabulea, Repetarea şi reluarea subiectului în limba secolului al XVI-lea—al XVIII-lea, în Omagiu lui Alexandru Rosetti, Bucureşti, 1965, p. 103-109. 156 mrătvf x) ... 21r/25—21v/2); Nu bunră pristanişte (fiind) câtva iennare, corabnicii sfătuiră-se cum se vînsleadze de acte 43v/3—5 :(Ne dobru ze pristanistu sostu ku ozimeniju 2276—7). Succesiunea se-din primul exemplu poate fi citită şi ca s-e. . Gu funcţie de nume predicativ de calificare sînt folosite verbe la infinitiv: A şti amu se vă fie voao ... 5372—3. în versiunea slavonă verbul corespunzător lui a şti este la participiu: Vedomo ubo da bodeti va(m) 2674—5. Acordul 3 predicatului cu subiectul funcţionează după regulile cunoscute. Acordul după înţeles precumpăneşte asupra celui gramatical: toată mulţimea iudeilor supărară-me 36713—14; în versiunea slavonă verbul este la plural: stqzaaxo 20Tj\) Toată firea fierilor şi pasăriloru... ustenescu şi muncescu-se cu firea ome-rească 62v/2—6; în versiunea slavonă verbul se află la singular: umocaetsş i umocitsq 29v/4—5. Cazurile de dezacord în număr înregistrate pot fi interpretate ca acorduri prin atracţie, existente şi în textul slavon: Toată darea bunră şi totu danul desfrîşitu de sus easte deştinsu... 51T/2—5 (...să vyse e(st) xode 2Tjl—2). .Dezacordul în gen al predicatului nominal se constată într-un singur exemplu: ... ceaea ce e de sus preamîndrie ainte easte curaţii... •63v/7—8; în textul slavon: pmvee ubo e(st) cista; e(st) potom ze mima... 29v/25—3071. u final din cur atu s-ar putea datora aici şi unei inadvertenţe grafice, constînd în notarea fără temei fonetic a lui u, în loc de ă (vezi p. 99, 134). Raportul atributiv în acest text sînt prezente toate speciile de atribut. Se remarcă însă folosirea curentă a atributului exprimat prin verb la gerunziu traducînd un participiu prezent din versiunea slavă: ...cetatea efeseiasca spre despusu fiindu măriei Av^temide şi lu Diopetu 6V/1—2 (efesikyi gra(d) na vla(s)ti sqsti vedicei Artemide i Diopetovi 9T/20—21), şi acela avea patru feate vărrgure proorocindu 13712—14. (Sego ze bexq dusterq dvcg âetyri proricaosto llv/21—22.) în locul atributului substantival genitival sînt folosite construcţii cu prepoziţia de: de Iovu bunră rfebdare 54711 (o(t) Iovova 26v/5—6). Atributul prepoziţional Îartititv se construieşte numai cu de: doi de ceia... 4r/9—10. n locul lui de apare şi de la, prin traducerea greşită a prepoziţiei slavone otti: nimenre... de la oamenri 6277—8. Atributul substantival în dativ este frecvent întrebuinţat: făcătoriu lucrului 5878— , giudeaţe cugeteloru 5976, rrevnitori legiei 15713, soţu lumiei 6471, 3 3 Pentru această problemă, vezi Elena Carabulea, Acordul după înţeles şi prin atracţie în limba română veche, în LR, XIV, 1965, nr. 5, p. 598— 599. 157 trecătoriu legiei 60r/2 (cf. construcţiile slavone: tvcreci dehi, preş-topniki zakonu etc.). Atributul adjectival, precedat sau nu de articol adjectival, se acordă cu substantivul determinat nu numai în gen şi număr, ci şi în caz4: dimpregiurul locului aceluia 49r/8—9; oamerilor celor a nebunrilor 74v/8—9; obrazu ...a chinului celuia rreului şi a. rrebdarieei ceia lungiei a prorocilor 67r/6— 8; Spurerea zborreştiei tremeate(ri) întîieei lui Pătru 68v/5—6. Cazuri de dezacord al atributului cu elementul determinat nu se înregistrează. Singurele exemple provin din pasaje alterate, devenite echivoce: Iară cela ce se pleacă întru leage desfîrşitu şi slobodă (= slobozia) lăcuiaşte 58r/4—6. Aici. desfîrşitu poate fi interpretat şi ca determinant al lui leage (ca în versiunea slavonă), dar şi ca adverb, determinant al verbului se pleacă (i prinikyi vu zakoni suvruseni... 27v/19—20); vezi şi 33v/5—6, 82v/2. Atributul pronominal în dativ este uneori reluat prin adjectivul posesiv: învîrtoşaţi-vă înremile voastre 67r/l. Atributul circumstanţial este reprezentat de construcţii mode late după textul slavon, din care cităm: ... rrogu-vă, ca venriţii şi striirii, se feriţi-vă de peliţeştile pohliri 74r/5—7 (ml$ jako pr iselcg strannyky otgrebatis$ o(t) plutusky (x) poxotii 33r/25—34r/l); cel ce, occărritu, nu ocărriia, chinuindu, nu se lăuda 75v/2—3 (ize ukareemi, ne ukarease, sţraz(d)q, neprestaase 34v/l—2). Raportul completiv Complementul direct nume de persoană se construieşte fără prepoziţia pe: aştepta^ noi ST/2—3, împăratu cinstiţi 74v/13, prinseră Pavelu 17r/H —12. în rare cazuri, este introdus prin prepoziţia spre: derep ce lu prindu spre elu 27v/13; se ia soţu spre soţul1/3. Cea de a doua construcţie este prepoziţională în unele versiuni slavone, cum este cea din ms. sl. 435: priimaxo na ni 16v/175. 4 în textele secolului al XVJ-lea marcarea acordului în caz depinde în bună măsură de prezenţa articolului adjectival. Conform statisticii făcute de Laura Vasiliu (vezi Acordul în caz al atributului adjectival în limba secolului al XVI-lea~ al XVIII-lea, în Omagiu lui Alexandru Rosetti, Bucureşti, 1965, p. 978), cazurile de acord marcat sînt de două ori mai numeroase cînd adjectivul este precedat de articol adjectival. 5 în ce priveşte originea şi vechimea acuzativului personal cu p(r)e şi folosirea redusă a construcţiilor prepoziţionale în unele texte din secolul al XVI-lea, vezi N. Drăgann, Mor femele româneşti ale complementului în acuzativ şi vechimea lor, Bucureşti, 1943, p. 73—87; Liviu Onu, I*origine de Vaccusatif roumain avec p(r)e, în Recueil d’etudes romanes, Bucureşti, 1959, p. 187—211; Florica Dimi-trescu, Despre pre la acuzativ în limba textelor traduse din slavă în secolul al XV14ea> în SCI., IX, 1960, nr. 2, p. 219-227. 158 Reluarea complementului direct se constată frecvnet: Isusu-l citnoscu y/9; ea toată lumea o cinsteaşte 5Tj9—10; menre aşteaptă-me 10v/3—4; se4u ducă elu 22P/ll; împăratul se-l cinstească „pe împărat să-l cinstească" 69r/4—5. Anticiparea complementulut direct prin forma neaccentuată a pronumelui personal apare mult mai rar: aşa-l vom lega elu iudeii 14r/8—9, luo4u elu miiaşul 26v/l. Cazurile de nerepetare a complementului sînt curente: lomu elu 9r/8—9; Pavelu ştiu („Pe Pavel îl ştiiu") 3r/10 etc. 6 Complementul indirect. Verbele a ajuta, a apropia, a crafe, judeca, 0 huli, # învinge, 0 sledi sînt determinate de complemente indirecte în dativ: credinţa agiută lucrureloru 61 r/5—6; Apro-piiaţi-vă luDumnedzeu 64v/12—13; Credzu luDumnedzeu 45v/l—2; se giudecămu lui 29v/12; liulindu celuia 79v/5—6; învîncu lom 3r/13; slediţi urrmeloru lui 75713—14. Aceste construcţii concordă cu construcţiile slavone, dar credem că nu trebuie explicate în bloc prin simpla raportare la modelul slavon. Construirea cu dativul a verbelor a ajuta, a apropia, # crede şi a învince s-ar putea explica prin regimul lor din limba latină. A sluji prezintă un regim dublu, reflectat în următoarea construcţie, în care complementul indirect în dativ este reluat printr-o formă pronominală de acuzativ: lipsitului mieu... slujitu4-au ■mînrule meale 12T/2—4. A asemăna are complementul indirect atît în dativ, cît şi în acuzativ: aseamănră-se undeei măriei 55v/ll, dar nu vă asemănrareţi cu acela... 71r/14—71v/l. în primul exemplu asemăna îl traduce pe upodobitisţ cu regim de dativ, în timp ce în cel de al doilea exemplu aceluiaşi verb îi corespunde preobrazo-vatisş, cu regim de instrumental: (upo(d)bysg vluneniju moriskomu 2772—3; ne preobrazuostesş pruvymi neve(d)nia vasego poxotenii 32722—23). Precedat de o determinare cantitativă (numeral sau adjectivul tot), complementul indirect al unor verbe care cer dativul este introdus prin prepoziţia a: Supunreti-vă amu a toată zidirea de omu 74714—7471. Verbul a cere este şi tranzitiv şi intranzitiv: să ceară pacele 7773 (da vuzyste (t) sumirenie 35710—11), cerîndu... pîrră 3571—2 (prosţste... prţ 19723); de cel ce (traducere greşită a 6 Vezi, pentru această problemă, N. Drăganu, op. cit.; Finuţa Hasan, Reluarea complementului în limba română, în Studii de gramatică, III, 1957, p. 93—105; Ion Coteanu, Anticiparea complementului prin pronume, o regulă gramaticală nouă?, în LR, XII, 1963, nr. 3, p. 243; idem, Morfologia numelui în protoromânâ (româna comună), Bucureşti, 1969, p. 69—92. 159 lui o nem Ze, în loc de de acea) spăsenie cerrşiră ... prorocii 10*19—10 (O nem ze spsenii văzyskasg ... pr(o)r(o)ci 32v/7—8). Din exemplele date se observă că verbul a cere are regim dublu numai cînd are sensul de „a căuta", corespunzînd slavonului vuziskati. Repetarea complementului indirect este facultativă: lu Pavel-i grăiia duhul 13r/5—6, dar: ispovedescu acmu ţie 30v/9—10; smeriţilor dă bunrătate S2T/5—6. Complementul de agent se construieşte nu numai cu de, ci şi prepoziţiile cu şi de la: năiăvia-se că mită dase-va lui de la Pavelu 32v/3—4 (cf. ... o(t) Pavla 18v/4—5); ... pietriei vii de la emu nesocotită, iară de la Dumnedzeu aleasă, cinstită 73r/5—7 (cf. ... o(t) clki ubo nekljucimovani, o(t) b[ga] ze izbrani, custeni 33v/4—5); toată firea fieriloru... muncescu-se cu firea omerească 62v/2—6 (... e(sJiustvo (m) 29v/5). Folosirea prepoziţiilor cu şi de la în contextele redate mai sus de explică prin omonimia construcţiei complementului de agent cu a celui instrumental, respectiv cu a complementului de loc, în modelul slavon. Cu traduce o construcţie cu substantivul în cazul instrumental, iar de la, prepoziţia cu valori multiple oiu. Complementul circumstanţial. Complementul de loc al verbelor a (pre)îmbla şi a nuia nu este precedat de prepoziţie: preaîmblă Machiedonia şi Ahaiia 4r/5—6; preîmblă acealea laturi Tţl—3, gerurea chilichiască şi pamfiliiască nutămu 42v/3—4. Această construcţie corespunde construcţiei slavone cu locativul fără prepoziţie: prose(d) Makedonie i Axaie 8v/6—7 etc. Complementul de timp care exprimă durata se introduce prin prepoziţiile de, după, în, întru, pespre. De şi după traduc prepoziţiile o şi po, folosite în versiunea slavonă: rrugîndu-l elu de multă vreame se fie la ei VflO—11 (ms. sl. 351: o mnoaze vremeni 39v/21) ; după trei lumi întrebase si pîrriiase ... 2r/6—7 (po tri m(s)ce... T/25). Următoarelor construcţii cu în şi prespre le corespund în versiunea slavonă construcţii cu acuzativ fără prepoziţie: pre-bîndimu... în 7 dzile 13T/4—5 (prebyxcmi tu dni 7-mi llv/8); nu ploo ...în trei ani şi în 6 lunri 68r/8—9 (i ne oduz(d)i po zemli lela tri i m(s)ci 6 3lv/8—9); prespre tot anul fuiu lucrîndu 9V/12 (vuse leto by(x) robota% 10v/3). Circumstanţialul de timp care exprimă durata poate apărea şi fără prepoziţie: prebîndi un anu întru Asii a AfM — 12, prebîn-dimu şapte dzile ST/1—8. 160 în propoziţia: în demîreaţă ieşiră... 13v/7, folosirea prepoziţiei în se explică tot prin textul slavon: vu litrei... 1 lv/18). Complementul de cauză. Merită a fi menţionată construirea circumstanţialului de cauză cu prepoziţia după, folosită pentru slavonul po: că amu greaţă caste după ei a preimi năravu 776-7 (... po îmi '... 9v/6). Complementul instrumental se introduce numai prin cu: ...ceale ce aemu vestiră-se •voao cu celor a (= prin ceia) ce binre vest eseu voao 71r/ 3—5; cu Silioanu (= prin Silioanu) ...întru puţinelu scrişu 82711 — 13. Complementul sociaiiv se poate exprima prin substantiv în cazul dativ: slaveei împreurat 81v/6. în textul slavon substantivul este în acelaşi caz: ms. sl. 624: slave obistnyku 12376—7. Construcţia cu complementul sociativ precedat de prepoziţia de în secvenţa cei ce era de Pavelu 1377—8 calchiază structura slavonă: eze o Pavle 11718. Complementul de relaţie. Ca determinant al adjectivelor, se exprimă de regulă prin substantiv în cazul dativ, ca în versiunea slavonă: dostoinici chematului 69r/3—4, dostoinicu morrţiei 3675, înţelepţii... năravurelor şi socotirilor 37712—13, vinovatu tuturoru 59712; poate fi însă construit şi cu prepoziţie: lucru dostoinicu de pocaanie 4074. Cînd este exprimat prin verb la infinitiv, complementul de relaţie determinant al adjectivului nu este precedat de prepoziţie: ... se fie tot omul currundu a audzi şi amînatu a grăi 57713—14. Celelalte construcţii nu comportă alte aspecte deosebite de cele din limba de astăzi decît folosirea prepoziţiei între în locul lui înaintea: cea ce easte între Dumnedzeu muliu pretu 7671—2. Complementul de excepţie prezintă ca elemente introductive locuţiunile afară de şi însă fără de, prima disociabilă: nemică afară nu grăiescu de cealea ce prorocii dziseră 40712—14 (nicto ze krome gl$ ix ze ... 21723—24) ; toţi ... se fie aşa ... însă fără de legăturile aceastea AlTj\2—Arj2 (...krome ţzi si(x) 2T/19). Elementul predicativ suplimentar. Relevăm următoarele elemente de construcţie: poate fi exprimat şi prin substantiv articulat: ... ceale ce clevetescu voi ca rreii făcători 7874—5; De se nu 7 7 Sl. poimi „acuzaţie" a fost interpretat ca pronume cu prepoziţie. 161 neştinre de voi chinuiască ca ucigătorii, sau ca furul sau ca rreu făcătoriu sau ca un striir n-iscoditor iu 80714—81 r/4; prezenţa alte: prepoziţii decît cea folosită astăzi în acelaşi context: ... întru nemică o pomeneaşte 5T/1—8. Raportul apozitiv Apoziţia care exprimă denumirea poate apărea la cazul genitiv: tîrgul Apieei 50v/l (cf. daze Apieva truga 25r/ll). Ea poate determina şi un adjectiv, cînd se introduce prin locuţiunea acea gice „adică", calc după slavonul sirec: ... putinei, acea gice 8 suflete mîntuiră-se de apă 78v/7— 8. Apoziţia poate determina şi un subiect subînţeles: neţirutu amu rreu, împărătească sfîrşiretu după scriptură, iubeaşte aproapele tău ca tinre însuţi, binre faceţi 59V/A—7; Aceasta easte bumătate: cum se neştire dereptu sveatul iu Dumnedzeu rreabde scîrbi chinuindu fără dereptate !5T/3—6. Construcţii sintactice speciale 1) Locuţiuni şi expresii cu complementul în dativ, de relaţie sau de agent: opu easte tuturoru (gata a fi) 69714, binre easte voao (a-l bate) 22y/6, ştiutu easte noao 51v/11 —12. Prima continuă construcţia latinească opus est -f dativul. Celelalte reflectă structuri slavone: leti e(st) va(m) biţi \Ayj\9, vestno e (st) nami 25710. 2) Construcţiile de tipul sum pro habeo: fu pîrră saduckieiloru şi fariseiloru 24713—2471- multă fu splîngere tuturoru 12713, nevoie-mi fu 51r/10 sînt modelate după structurile sintactice slavone: nozda mi by(st) 25y/1, mnog zc by(sij placi 1P/20 etc. 3) Construirea lui a fi cu sensul de „a trebui" cu verb la infinitiv, al cărui subiect logic este la cazul dativ, urmează, de asemenea, modelul slavon: ară fi a grăi voao 65712, fu a nă duce noao 127 5, fu noao a sfîrşi dzilele 1377, se nu fie lui a peşti 972—3 (cf. by(st) o(t)vesiis% namfi llr/24 etc.). 4) Complementul circumstanţial este redat printr-o propoziţie, coordonată cu verbul regent, al cărei predicat este a fi, folosit oarecum expletiv: Şi fu după trei dzile, chiemă Pavel cîţi era întînii iudeiloru 50y/9—10 (cf. bv(st) ze po dnex tri(x) 25r/ 16-17). 5) Construcţiile gerunziale formate din verb la gerunziu şi substantiv în nominativ au funcţie d e complement circumstanţial sau echivalează cu o propoziţie coordonată cu verbul regent: elu luomu agiutoriu aibîndu corăbiile 44r/9—10; se prebîndească de sinre ferindu-l elu voinicii 50y/8—9. Ele corespund construcţiilor slavone cu participiul prezent şi instrumentalul. Uneori subiectul verbului la gerunziu apare la cazul dativ, corespunzător formei slavone de instrumental:... greaţă easte după ei a preimi năravu de dzua de astădzi, nece urii vine fiindu ie carea se putemu da cuvîntu ... 7 76—10. 170 A nacolutul Cele mai multe anacoluturi sînt de tipul nominativus pedens. Ele se creează prin neredarea cazului oblic al pronumelui relativ ize. în aceste situaţii, pronumele relativ, aflat în nominativ, este reluat prin pronume personal la cazul cerut de context. Exemple: ... cea ce ei fuset ... feciori 16v/l—8 (eg ze byste c$da 34v/20); cei ce osînda lom dintîiu nu va peşti 86r/3—4. Unele anacoluturi de acest tip sînt tolerate de vorbirea populară curentă: Cela ce şti binre a face şi nu face, pâcatu lui easte 66r/2—4. în textul slavon, propoziţiei subiective îi corespunde un participiu prezent în cazul dativ: vedţstomu ubo dobro tvodriti i ne tvorgstu, gre(x) emu e(st) 30v/15—16. Un alt tip de anacolut este ilustrat de construcţii în care un •cuvînt are o dublă subordonare: bărrbatu cu înrelu de auru purr-tîndu (mo(z) zlati prusteni nosg 2ST/1) 58v/9—10. Anacolutul rezultă şi din abandonarea subordonării şi con* tinuarea construcţiei frazei prin coordonare: Şi deca rrăspunse aceasta lui, e Fistic cu mare glasu dzise: 40v/5—7 (Sia ze emu o(t) vestagStu, Fisti veliemi glaso(m) rece 21v/3—4). Alte construcţii anacolutice se creează prin simpla greşeală 6V/1—8 (traducere greşită a fragmentului slavon izvestne eresi ms. sl. 435 4 Vezi Emil Vrabie, Influenţa limbii române asupra limbii ucrainene, ia Romanoslavica, XIV, 1967, p. 154— 155; Silvia Niţă-Armaş...‘, Vinfluence roumaine sur le lexique des langttes slaves, in Romanoslavica, XVI, 1968, p. 82. 180 „cea mai adevărată doctrină"'). Cuvîntul apare şi în varianta feminină, eresă (51710—11), înregistrată ulterior în Moldova. In secolul al XVI-lea nu a mai fost consemnat. gadină «bulg. gadinu) „jivină, insectă": Toată firea fieriloru şi pasăriloru, gadineloru şi peştiloru ustenescu şi muncescu-se cu firea omercască 62v/2—6. Cuvîntul se înregistrează în numeroase texte din secolul al XVI-lea. glăsi «v. sl. glasiti) „a vorbi": Glăsi evreiasca limbă şi grăi 18V/12— 13; Audziră că evreiasca limbă glăsi cătră-nsii 19r/l—3. Şi în PS, PV, CC \ CC 2, CPr, CT şi EL. gotovi «a se ~) «v. sl. gotoviti) „a se găti": Gotoviţi doao sute de voinici se mearrgă pînră la Chiesariia 27r/9—10; gotovimu-nă şi suima întru Ierusalim Hv/8—9. Şi în PS. hlipi «v. sl. xlipati) „a suspina": bogaţii plîngeţi-vă hlipindu de chinurele voastre cealea ce vinru 66r/5—6. în secolul al XVI-lea cuvîntul apare în Ms. Braţul (289/20). în derivatele Jilipăt şi Uipit (adj.), hlipicios se înregistrează ulterior la Dosoftei si în graiurile din Bucovina şi nordul Moldovei; cf. hlipiţi, la Th. D. Speranţia. îscodnic «v. sl. isxodiniku) „spion": luo iscodnicii şi pre altă calc-i scoase 6 Vjl—2. Termenul este notat numai în CV. istov «v. sl. istovii, istove) „adevăr": şi cum voru vrea se înţeleagă) istovul ce e de eln 25v/12—M; „adevărat": preemiţi istovulu cuvîntn cela ce poate spăsi sufletele voastre 5T/6—9; „cu amănuntul, precis": răspundea lom istovu ştiindu ce e de ceale ce dzise 31v/ll — 12. Cuvîntul esre folosit cu sensul de „adevăr" şi în Ms. Braţul (272/15). Acest sens este consemnat ulterior în Anon. Car. măhăi «v. sl. maxati) „a face un gest": Alexandru măhăi cu mînra 6r/5—6; Rrăspunse Pavelu şi măhăi lu ghiemonu a grăi 30r/7—9. în secolul al XVI-lea cuvîntul este atestat numai în CV (cf. mătăhăi în Ms. Braţul, 130/10). Ulterior, se înregistrează la Varlaam, Dosoftei şi în pravila lui Vasile Lupu. Astăzi apare în graiurile din Oaş şi, cu sensul de „ a lovi cu putere", în Maramureş şi Bucovina. milosti «v. sl. miloşii) „milă": ceaea ce e de sus preamîndrie ...caste ....plinră de milosti 6377—11. Si în PH, CC2, CM, PO şi TM. milostenie «v. sl., medio- bulg. milostinja, prin apropiere de cuvintele formate cu sufixul -enie) „binefacere": Şi varrvarii făcea nu puţină noao milostenie 48r/ll —12; după ani mulţi venriu milostenie se făcu întru limba mea 31r/9—11. Cuvîntul este larg răspîndit în secolul al XVI-lea. 181: nădăi (a se «v. sl. nadejdati(s$)) „nădăjdui": nădăiia-se că mită da-se-va lui 3Sv/3—4. Si în PS, CT, EL, CC1, CC2, CPr şi TM. nărocit (v. sl. narociti) „însemnat": intrară întru ascultare cu miiaşii şi cu nărocitii cetaţiei 36r/5—7. Şi în CPr (în acelaşi pasaj). neistov «v. sl. neisiovistvo, confundat cu neistovit) „nebunie" 5: multele carrţi întru neistovu te întoarrseră 40v/8—9. Cuvîntul poate fi şi un derivat din istov, substantiv, cu prefixul ne-. Si în CPr (129/11). obidă «v. sl. obida) „nedreptate, asuprire": obida rrea lr/l. Cuvîntul apare şi în CC 2 şi CT, dar răspîndirea lui pare a fi fost mai mare, după cum rezultă din atestările derivatelor obidi şi obidui (ultimul poate proveni şi din v. sl. obidovati). oblici «v. sl. obliUti) „a acuza, a proscrie": se în făţărie căutaţi, păcatu faceţi, obliciţi dintru leage ca trecătorii 59v/8—10. Cu sensul de „a mustra", în CP, CT, EL şi CPr; cu sensul de „a face cunoscut", în CC2 şi CPr. obrăzui «v. sl. obrezovati) „a circumcide": a nu-şi obrăzui ei feciorii 15v/4—5. Şi în CPr. ogoadă «v. sl. ugodii) „satisfacţie, plăcere": Porrchia Pista vrea ogoadă se facă iudeiloru 32v/8—10. Şi în CC 2 şi CPr. păli «v. sl. păliţi) „a arde": Aşa şi limba, rrădică-se întru mădularele noastre... şi păleaşte împregiurul născutului nostru, pălitu de ghieenu 62r/12—62v/2. Şi în PH. pişte «v. sl. pista) „hrană": deaci sie ei luară piste 4.1Tj4.—5. Şi în PS, CP şi CC 2. poccanie «v. sl. pokajanije) „pocăinţă": mărrturisiiu... cea ce e cătră Dumnedzeu pocaanie 10r/7^—10. Şi în CT, CM, CPr şi CPrav. podnojie «v. sl. podunozije) „scăunel folosit ca sprijin pentru picioare": sedzi cicea spre podnojia noastră 59r/3—4. Şi în PS, CP şi CPr. podobnic «v. sl. podobiniku) „imitator": cinre se rreoniiască voi se bunrătaţiei podobnici furetu? ITjl—9. Ca adjectiv, cuvîntul este notat în CP, CT şi EL; cf. preapodobnic, în PS, CC 2 şi CP podobi, în EvS şi podobie în PV, CC \ CC 2 şi CP. preapîri (preapări?) «v. sl. prepreti; cf. prepirati) „a convinge": toată Asiia Pavelu acesta preapîrri 4V/12 — 13; întru puţinelu nu me preapîrreşti hristoseanu a fi 41r/7—8. Şi în CPr. 5 Vezi Densusianu, HLR, II, p. 316. 182 prebîndi «v. sl. prebyti, prebqdq): „a petrece un timp, a rămîne": ino prebîndimu şapte dzile 8r/7—8. Cuvîntul apare numai în CV. pridărîi «v. sl. predaţi; cf. si. predadţti, în ms. sl. 435, şi v. sl. predaditeli) „a încredinţa": Şi acmu prădădescu voi, fraţi, Dzeului llv/8—9; „a lăsa": izbăvitu-vă de deşarrta voastră viaţă de tătînri pridădită 71v/12—13; „a preda": sutaşul pridădi fuglii lu voivod 50v/5—7;; pridădi-se giudeţuiui dereptu 7573—4. Şi în PS. prilăsti «v. sl. prelistiti) „a amăgi'': cinreseu ispiteaşte-se de ale sale pohtiri trasu şi prilăstitu 56y/9—11. Şi în PH, PS, CC 2 şi CL. pristanişte «v. sl. pristaniste) „port, refugiu": se ierrneadze în pristanişiea Critului 43v —14; cf. în de biu, PS şi PY. feleleat ((felelet) „apărare, mărturie, răspuns": ascultaţi amu al mieu cătră voi feleleatiu 18714—19r/1. Termenul este înregistrat numai în CV. felelui ((felelni) „a răspunde, a-şi asuma răspunderea": cu bunru sufletu ce de menre felehiiescu 30711 — 13. Şi în CC1 şi CPr (spre feleluit 96/17). fuglu ((fogoly) „prizonier": Un bărrbatu ..., oarecare fugiţi, caste lăsatu de Filicu 34710—11; cf. 26711 —12, 4272, ATjll—12. Cuvîntul este notat numai în CY. gilălui ((gyitlolni) „a urî": ucideţi şi gilăluiţi şi nu puteţi dobîndi 6iT/5—6. Şi în PH, PS şi PY9; sinonimul a uri nu este folosit în CV; „a persecuta, a prigoni": aceasta cale gilăluiiu pînră la moarrte 19713—14. în acest citat, în loc de gilăluiiu, s-a scris iniţial gicăluiiu. Ţinînd seama de faptul că în limba maghiară gyullbni nu are decît sensul de „a urî", înclinăm să credem că gicăluiiu corespunde formei maghiare vechi gyelkolni: „a chinui, a maltrata" (vezi Copistul, traducătorul). izeaclean ((îzetlen) „aspru, dur, violent": corăbiile... de izeacleanu vîntu găsite 62T/2—4. Apare şi în expresia a fi izeaclean „a fi greu, neplăcut": Izeacleanu ţi-e spre ţeapă a călca? 2973—4. Şi în PS şi PH. izecleni (a se ~) ( dosădirea aceasta 45r/1—2. Şi în CC2, cu sensul de „insultă, înfruntare" (cf. dosădi „a dojeni, a pedepsi, a face să sufere", in CC CC 2 CPr şi PO). drăci (a se ~) „a aiura, a delira": Drăceşti-te, Pavle ...E eiu dzise: Ba nu me drăcescu iOy/S—11. Cu sensul de „a fi chinuit «de diavol" sau „a (se) face lunatic", în CC 2, CT şi EL. făţăra (a se „a se preface": Tatăl chiemati nefătărîndu 7P/7. Şi în CPr. făţărie „ipocrizie": Părrăsiţi amu iotu rreul... şi făţăriia 12v/ 11 —13. Şi în CC1, CC2, CPr, CT, EL, TM şi TB; cu sensul de „figură, aspect exterior", este folosit pentru slavonul lice: nu în făţărie prăvindu 5876. hristosean „creştin", calc după xristijanu din versiunea slavă: întru puţinelu nu me preapîrreşti hristoseanu a fi 4!r/7—9. Cuvîn-tul apare numai în CV şi în Ms. Braţul (243/12). imputare „ceartă, vorbire de rău": nedătători rreu dereptu rreu sau imputare dereptu imputare llr/6—l; „dojana, pedeapsă"': cu imputare şi cu multă deşerrţie...va se fie nutarea 43r/9—14. Şi în PS şi PV; cf. imputa în PS, Psaltirile coresiene şi PO; imputat în TM; împutăciune în CC2, CP2, CPr, CT, EL şi PO. încind(e)re „aprindere": nu vă mirareţi ce e întru voi încindre 8073—4. Termenul este atestat numai în CV. înfricat „cuprins de teamă": Infricatu fu Filixu 32r/13—14; cf. înfrica (a se ~) „a (se) speria" în PH, PS, PV, CP şi CPr; înfricat „înfricoşător"' în PS, CC \ CP, CP 2 şi TB. 189 Intorcătură „răscoală, uneltire": nu me-au aflatu neştinre grâindu sau întorrcătură făcî-ndu 30v/3—5. Numai în CV. întrebat „întrebare, problemă (controversată)" (pentru v. sl. vuzyskanije): Deaci-lu aflaiu prinşii du dereptu întrebatul legai Ioni 28r/1—3. judecătoare „tribunal": şi A goni din giudecatoare 178—9. Termenul este înregistrat numai în CV. junei „adolescent": şedea lingă o zăbleală un giurclu Sv/1 — 2. Şi în PS, PV, CC \ CP, CP 2 şi CPr (114/2-3). junghietoriu „altar": Avraam...înrăită Isacu, fiiul său, spre giunghietoriu 6172—5. Şi în CC 2 şi Ms. Braţul (279/5—6). jurui „promit e": Şi Fistu vrea iudeiloru bunrătate se giuruiasca 33v/ll —12; Rrugîndu-l elu de multă vreanie se fie la ei şi nu se giimii lv/10—11. Cuvîntul este frecvent în textele din Transilvania şi Moldova. juruită „promisiune": aşteaptă numai ce e de la tinre ginruitelc ITţl—A. Numai în CV. legătoare „legătură, lanţ": nemică n-au faptu destoinicii morrţiei sau legătorilor omul acesta 41v/9. Legătorilor poate fi şi o grafie greşită pentru legăturilor (cf. legătură 2874. legături 1072—3 etc.), dar prezenţa formei legătoare „închisoare" şi în Apostolul coresian face posibilă interpretarea acestei grafii ca notînd o formă reală. leni (a se^) „a întîrzia":5i aemu dereft ce leneşti-te? 2177—8 (cf. în versiunea slavonă lenisisg). Şi în CPr; cf. lente, în CC1 şi CC 2. lipsit „nevoie, trebuinţă": lipsitului mieu...slujitul-au mintie meale 1272—4. Cuvîntul a fost atestat numai în CV. milcuire „amărăciune, tristeţe": Rrisul vostru în plîngere se întoarreă-se şi bucuriia întru milcuire 65T/4—6. Termenul apare numai în CV; cf. însă milcui, în PS, CC \ CC 2, CP, PO şi TP. mîniicie „dezmăţ": voia pâgînriloru a face îmblîndu întru mîniiciile lom 79712—13. Şi în Apostolul Iorga. După DA, acest cuvînt este un derivat al lui mîniac „nebun", atestat în Ms. Braţul (344/10; cf. mîniaţi în acelaşi context din CPr, 184/6) şi, ulterior, la Dosoftei. Cuvîntul mai este atestat în secolul al XVII-lea, în afara lui Dosoftei, şi la Varlaam, cu sensul de „bătaie de joc, înşelătorie, scamatorie". mîneştergură „prosop": spre lîngedzi puni a mîreşterrgura de sudorile greaţeei capului 2v/8 —10. Şi în CPr. murguire „murmur": striirii, iubiţi und alaltu fără murrguire 8074—5. Si în CPr (22/15) si Ms. Braţul (317/1) cf. murgiţi, în CPr, CC \ CC 2 şi PO. 190 necătură „sugrumare": se ferească-şi sinre...de necătură !6r/10—12. Şi în CC2. nepreitor „duşman": se întoarrcă-se...dintru despusul neprei-toriului cătră Dumnedzeu 39v/3—5. Şi în CPr, CT şi CC 2. netare „neputincios": mai netare e vasul muierescu dîndu-i cinste 76v/ll —13; cade-se se oprima netarii 12r/6—7. Şi în PS, P V, CC \ PO, CP şi TM; cf. netârie, în CC 2. netocmeală „confuzie, dezordine": Iuo sîntu zavistii reşi rrăz-boaie, acie e netocmeală şi toate rrealele lucrare 63v/5—7. Şi în CPr, cu sensul de „neînţelegere". nevoi „a obliga": muncindu ei, nevoiia-i se hulească 3SV/1 — 2. Şi în CPr. Ca reflexiv, cuvîntul este folosit cu următoarele sensuri: „a se grăbi": nevoiaşte-te şi ieşi curnmdu dintre Ierusalim 21v/1—2; „a se strădui": se nevoiască a întoarrce rrătăciţii cătră deadevăru 54v/13—14. Cu acest din urmă sens, şi în CC2, CPr, CT, EL şi LPrav. Nevoi nu are un sens bine precizat în următorul fragment: începură urii de ceia ce se nevoiia iudei descîntători a meni spre ceia ce avea duhure hicleane numele Domnului Isus 2V/13—3r/3. Am putea avea a face cu confuzia lui skytati (skytagstix) „a rătăci, a umbla", folosit în textul slavon, cu skgdeti „a fi sărac" 2<), sau mai degrabă cu skotati „a constrînge". nutare „navigare": cu imputare şi cu multă deşerrţie...va se fie nutarea 43r/9—14. obicnit „obicei": eu nemică înr-aleanu nu feciu oanierilovu sau obicniteloru tătîreşti 50v/14—5 lr/3. oblicire „dispreţ": nu numai aceasta nevoie preimeaşte a noastră parrte întru oblicire a venri 5r/3—5. Şi în CP L Cu alte sensuri („acuzaţie", „manifestare", „mustrare"), în PS, PV, CC 2 şi CP \ opritoriu „susţinător" este folosit pentru slavonul zastopniku: opritoriu naza(fyescului eres 29v/8—9. Se explică, poate, prin sensul de „a împinge, a impune" al slavonului opreti (>rom. opri), sau prin confuzia termenului slavon citat cu opretati „a îngriji, a aranja, a împodobi"; cf. opritoriu „apărător", în PS. pănătare „suferinţă": aceeaşi dintru pănrătari în lume a face fraţi S2y/2—3. Şi în PS (scris păriptare) şi Ms. Bratid (301/19—20); cf. pănăta, în PS, CP şi CP 2. pesteală „amînare": nece uo pesteadă nu lă feciu 35r/9—10. Si în CPr. Cu sensul de „a întîrzia. a zăbovi într-un loc", în CPr si TM. 19 19 Bohus Tenori, p. 192. 191 pîşenie „mîndrie, trufie": lăudaţi-vă intru pîşeniile voastre 65V/M—66r/l. Cuvîntul este un derivat din pîşen „trufaş", atestat în PS. Adjectivul provine din participiul pyxanu al verbului v.sl. pyxati „a se îngîmfa"; cf. pol. pyszny, ceh. pysny. Este atestat astăzi în nordul Transilvaniei şi al Moldovei. poiul, poia „cel (cea) din urmă": cerrşiiu întru dzilele cealea ponile 66r/13—14; a se ivi în vreamea ceaea poia 10T/S; cea ce se-au iviţii în poiul anu 72r/4—5. Această formă este considerată de Densusianu o grafie pentru apoi 20, deşi o consemnează şi în PS, în varianta cu n, datorată probabil analogiei (vezi şi prepu-nonşi în CV şi astăzi cimponi, vătrani în Banat). în varianta cu ii, această formă apare şi în Ms. Braţul (290/12). poruncită „poruncă": Voinicii, porî-nciteei loru, luară Pavcl 28r/12-14. Si în PH, PS, PV, CC1, CC2, CP, CPr, CPrav, CT, EL, PO şi’TM. postîmpire „îndepărtare": postîmpire înveţi de Moise toţi iudeii 15v/l—2; în versiunea slavonă: o (t)stoplenie21 (ms. sl. 435, 12724); şi în PS şi CP; cf. postîmpi „a veni lîngă" în PS, CC1, CP, CPr, CT şi EL; „a încălca" în CPr. preadespune „a fi în frunte" (calc după v. sl. preobladati): Supunreţi-vă amu a toată zidirea de omu dereptu Domnul, seva lu împăraţii, că preadespunre... 74713—7472. Termenul a fost notat numai în CV. preimitoare „casă de oaspeţi" (cf. v. sl. priemnica) * venrirâ la dînsul mai mulţi întru a striiriloru preimitoare 52Tj\—3. Cuvîntul este atestat numai în CV. prilejire „ajutor asiduu": dzise cătră soţie ce era merrşi prile-jire se-i nemerească 42712—14. Cuvîntul a fost notat numai în CV. răsinit „răspîndit": Patru amu întru iudeii ceia rrăsiniţii... scrie tresură învăţătoare 6&y/6—9. Cuvîntul nu a fost semnalat în alte texte din secolul al XVI-lea. reoni „a vătăma, a dăuna": cinre se rreoniiască voi? 1T/1—S. Cuvîntul este un derivat din reoniu, atestat în PS; cf. răoia, în CC 2. scîrbie „amărăciune, tristeţe": să cearrcete săracii şi văduole întru scîrbiia loru 5Sv/2—4. Şi în PS, CP şi CPr. sevastiesc „împărătesc": sut asului... I uliu gloateei sevastiăsca 4272—5. Consemnat numai în CV. spresărire „atac, violenţă": nemică spresărire se nu faceţi 677—8. Xeatestat în alte texte, cuvîntul este un calc după v. sl. naskakanije (skakanije „săritură"). 20 Densusianu, HLR, II, p. 312; vezi şi DA, s.v., apoi. 21 Cf. Densusianu, HLR, II, p. 523. 192 sprezice „a chema, a invoca": Chiesariu spregici, cMră Ckie-sariu se merrgi 34v/2—4 (vezi şi 41v/-12). Cuvîntul, notat numai în CV, este un calc după v. si. naricati, prezent, în acest context, în versiunea slavonă. străminare „impuls" traduce slavonul strumlenije „atac", derivat al lui strum (in )iti 22: adecă amu, corăbiile, atîta fiindu şi de izeacleanu vîntu găsite, şi se -întorrcu de mitiutea cîrrmitoare a dereptătoriului încătruo va din străminare 62r/2—7. Credem că această formă este un infinitiv lung al verbului * stramina. Sufixul infinitival corespunde slavonului -enije; cf. dosădire — dosazdenije ((dosaditi) ; prilejire — prilezanije ((prilezati) etc. La formarea derivatului a putut contribui şi apropierea formală şi semantică de strămurare 23. ştiut „cunoştinţă" (=sl. uvedenije): dzişu veghii atu se fie întru ştiutul curatului 35v/10— 11. Cu acest sens, cuvîntul apare numai în CV (cf. CPr: la ştire). Cu sensul de „conştiinţă" este atestat în PH, PS, CP, CC \ CT şi EL; cf. ştiută, în CC 1 şi CPr. tresură „scrisoare", formă contractată, atestată numai în CV, a lui tremesură: Pătru...scrie tresură învăţătoare 68v/6— 9. trînd, în expresia apa trîndului„ dizenterie", care traduce compusul vodinyi trodiî; apă cu trînd, în CPr. şi de apă trîndav în CT şi EL. ţietor „ilustru" este folosit pentru si. dnizavimi numai în CV şi CPr: Clavdie Lisia, ţietorului ghemonu Filicu 27v/5—6. ţinut apare cu cele două sensuri ale slavonului vuzdnlzanije: „castitate": grăiia lui...de ţinrutu 32r/ll—12; şi în CPr (120/26); „putere": aceluia easte slava si tinrutal în veacii veacilor 80r/14 —8072. upovăinţă „nădejde": de upovăinţă şi de învierea morţiloru eu osîndă preemescu 24T/ll —13. Si în Psaltirile rotacizante, CP şi CP 2, CC 2 şi TM. voinici (a „a se lupta, a combate": dulccatelc voastre ceale ce voinicescu întru mădularele voastre 64r/2—4; peliţeşiile pohtiri ceale a ce voinicescu spre suflete 74r/7— 8. Şi în CC 2 şi CPr (scris voinicesc). voroavă „tulburare, zarvă" (postverbal al lui vorovi): me-amu postit întru băsearecă nece cu gloată, nece cu vorroavă 31r/12—14. Şi în CPr, CC \ CC 2, CT şi EL. Cu sensul de „învrăjbire", în PH. 22 Forma cu -in- nu este notată în dicţionarul lui Miklosich, dar ea este presupusă de formele strumina, struminiiclînu, consemnate în această lucrare. 23 Cf. Densusianu, HLR, II, p. 359; vezi şi Sextil Puşcariu, Etimologisches Wdrterbtuh *ter rumănisckeii Sprache, Heidelberg, 1905, s.v. strămurare; V Bogrea, loc. cit. m ■* Cuvinte cu sens deosebit de cel iactual" Latine apăra „a opri, a împiedica": nece unii se nu apare de ai lui cam se nu-i slujască 32r/3—5; sutasul ... apără sveatul lorii 47v/13—487l; cf. opritor „apărător". Si în PS, CC1; CC 2, CP, CPr (36/22), CT, EL, EvS şi LPrav. blestema „a (se) jura": blăstemămu-nă sinre nemică să nu gustămu pînră nu vremu ucide Pavelu 25v/l—9; Blăstemămu-vă cu Isus 373—4 (cf. şi sensul curent de astăzi, 627H). carte „epistolă": de la el carrte luaiu spre fraţii ceia din Damascu 1974—6. Sensul este curent în textele vechi. ■ ~. hai isvrm.;' -aw 1 cărturar „secretar": Tocmi cărrtularul gloata 6712—13; în versiunea slavonă: kniznikă; cf. şi sensul de astăzi, 2476. cerceta „a se interesa de cineva (spre a-i da ajutor)": credinţa curată şi nespurrcată de la Dumnedzeu aceasta easte : se cearrcete săracii şi văduole întru scîrbiia loru 587H; »a se îngriji": paşteţi ceea ce e întru voia turma Ut Dumnedzeu, cerrcetînd-o nu cu nevoie, ce cu voie 8176—9. Cu acest sens, verbul apare şi în CP şi CC 2 (după DA). Sensul din care derivă este „a vizita", atestat ulterior îndeosebi în textele nordice (vezi mai jos cercetător „păstor"). cere „a căuta": de cel ce (în loc de acea) spăsenie cerrşiră şi ispitiră prorocii 10v/9—10; „a încerca": vrăjmaşul vostru, dracul, ca un leu fricăindu îmblă cerîndu neştinre se înghită 82r/12—14. în următorul context pare a avea sensul, neatestat, de „a strînge", corespunzînd slavonului săniskati „a strînge, a obţine": Cerrşitu întru dzilele ceale ponile 66713—14; cf. şi sensul de astăzi, 55v/5—6, 5578—9. Cu sensul de ,>a căuta", cuvîntul apare si în PS, PH, CP şi CT. certa „a învăţa" corespunde slavonului nakazaii: Şi. de năra-vure cearrtă puţinu 6977. Şi în CC 2. chema „a striga": merrgea mulţi oameri chemîndu se ia elu 1876-7. Şi în PS şi CP. cuvînt „răspuns, explicaţie", în expresia a da cuvînt „a da socoteală": se putem da cuvîntu de sfrîrea aceasta —ItyOpu easte tuturora gata a fi cum se dea cuvîntu giudeţului 69714— 6971 (vezi şi cuvînt „vorbă" 5D/10, „discurs" 8T/12t „învăţătură, doctrină" 274); „pricină": Dimitrie acesta şi ceia se sîntu cu-rusul meşteri de au cătră neştire cuvîntu 6V/12—lTj 1. Cu ambele şensuri, prezente şi în CPr, traduce slavonul slovo. descărca „a naviga" corespunde slavonului otuvesti: E noi descărrcămu-nă ... de la Filipiia şi venreptu ... întru Troada 873—6; vezi şi Tţl—8, 9Tj4, 13r/2—-3. Cu acest sens. cuvîntul a fost notat numai în CV. dimineaţă „ziua următoare" traduce slavonul utro „dimineaţă", dar şi „ziua următoare": demînreaţa lepădare făcea şi a treia dzi cu ale (sa}le mînru veatrila corăbiei lepădămu 44714— 44v/l; astăzi şi demînreaţă se nă ducem în cea cetate 65v/5—6. Sensul se întîlneşte şi în CPr şi în Ms. Braţul (72/11 — 13). în Apostolul coresian dimineaţă este concurat de miine, fiind folosit numai cînd verbul determinat este la un timp trecut (apare în pasajul corespunzător primului citat: 132/19; vezi şi 121/7 şi 27/17: demîneaţă zio „următoarea zi"). feri „a respecta": lăcuieşti însuti leagea ferindu 16r/4—5; cela ce va toată leagea feri 59v/10—11. Cu acest sens şi în PS, CC 2, CP, CPr, EL, EvS şi LPrav; „a păzi, a ţine sub observaţie": lu Pavelu dzise se prebîndească de sinre ferindvA elu voinicii 50v/7—9; vezi şi „a se feri(< „a se păzi" 58v/4—5. foarte „tare": aşa şi limba, mitiutelu mădulariu easte şi foarrte se laudă 62r/7—9. Tot ca determinant al verbului, în PS, PV, CC1, CC2, CP, CPr, EvS şi LPrav. greaţă „greutate": cîrrma frîngea-se de greaţa undeloru 47v/9—10; „forţă, violenţă"; tîmplă-se rrădicatu a fi elu dereptu greaţa gloateei 18r/3—5; şi în expresia a fi greaţă: greaţă easte după ci a preimi năravu 1TJ6—1. Cu sensuri apropiate („asuprire, suferinţă, rău* strîmtoare, zarvă") în PS, CC \ CC 2, CPr, CPrav, EL, LPrav. în fragmentul şi spre lîngedzi purrta mînreşterrgura de sudorile greaţeei capului a se vendeca ei 2v/8—11, greaţa capului calchiază slavonul glavotţzi „prosop" 24. închina >,a apleca, a îndoi": nă închirămu genruchiele lingă mare 13711 —12. Cu sensuri apropiate, folosit şi reflexiv, cuvîntul este frecvent în textele din secolul al XVI-lea. înfăşa „a înfăşură": dereptu nădeajdea ’israililoru cu verigile acestea înfăşatu sintu 51714—51v/3. Şi în CPr. întoarce „a transforma": rrisul vostru în plîngere întearrea-se 65r/4—5; şi în PS şi CP; „a converti": întoarrse multă gloată 4V/13—14; şi în PS şi CC2; vezi şi sensul curent astăzi, 62r/4. 24 Reluarea lui mînresterrgură prin forma calchiată greaţa capului se explică prin prezenţa celor două sinonime în versiunea slavonă; vezi ms. sl. 435: o(t} fota ego gjavo tQfy i obrusce &T/9— 10. 195 judeţ „judecată": giudeţulu e fără milă celor a ce n-au faptu milă 60r/6—7; „judecător": giudeţu eu acelora mr'voiu se fiu lr/7; „căpetenie": supunreţi-vă amu a toată zidirea de omu... seva lu împăratu, că preadespunre, seva giudeaţelor, că de la elu- 's tremişi 74r/14—74v/3. Cuvîntul este înregistrat în majoritatea textelor din secolul al XVI-lea. latură „ţinut". Corespunde slavonului strana : a citi era în Damascu... şi în toate laturile iudeieşti... spuniu se pocăiască-se 39v/l 1—40r/2. Cuvîntul este frecvent în textele din secolul al XVI-lea. lăsa „a ierta": se fure faptu păcatu, lăsa-se-va lui 6Tj 14— 687h Sensul este curent în textele din secolul al XVI-lea. lăuda (a se „a ameninţa" corespunde slavonului vuspre-titi: chinuindu, nu se lăuda 75v/2—3. Cu acest sens a mai fost înregistrat în Ms. Braţul (310/3) şi, ulterior, în cronica lui Moxa, text oltenesc de la începutul secolului al XVII-lea, şi la Şincai25 ; cf. laudă „ameninţare" în CPr (37/14—15). lepăda „a arunca": Anchira adurară şi lepădară întru mare 47r/14—4771; „a mişca, a agita, a răscoli": că cela ce se gîndeaşte aseamănră-se undeei măriei de vîntu lepădată 55711—13. Acest sens nu a mai fost semnalat în textele vechi. limbă „popor": întru limbi deparrte tremiţu-te 2271—2. Sensul are o largă circulaţie în textele vechi. lînced „bolnav": rrugăciurea credinteei mîntui-va lîngedul 67712-13. Şi in PS, CC1, CC2, CPr, EL şi TM. maţ „mijloc" traduce slavonul cresla „şale": Deaci încingeţi-vă maţele cugeteloru voastre !lT/9—10. Sensul este derivat din acela de „pîntece", atestat în PH, PS, PV şi în Psaltirile coresiene. mişel „sărac": n-au alesu Dumnedzeu mişei lumiei bogaţi întru credinţă 59T/8—10. Sensul este curent în limba secolului al XVI-lea. nas „pupă": din nasul corabieei lepădară 4 câtuşi 4673—5. oaste „război": de unde sîntu ostile şi sfadele întru voi 63714— 647L Sensul apare şi în PH, CC 2 şi EvS, înregistrîndu-se ulterior în texte de diferite provenienţe, îndeosebi moldoveneşti şi ardeleneşti. petrece „a salva, a aduce teafăr" corespunde slavonului provoditi „a însoţi", dar şi „a ajuta, a salva": sveatul voiniciloru 25 La Şincai sensul s-ar putea expUca prin graiurile din vestul Transilvaniei. Scriitorul s-a născut şi şi-a petrecut primii ani ai vieţii în zona Turda, unde şi-a început şi studiile (vezi Istoria literaturii române, II, Bucureşti, 1968, p. 46—47). 196 fu cum se ucigă fu glii, iară sutaşul vrea se petreacă PavehiATjXO—î 1. Sensul este înregistrat şi în CPr; vezi şi sensul de „a însoţi" 12v/4. preîmbla prezintă sensul etimologic, atestat numai în CV, „a parcurge, a traversaţi preîmblă Machiedonia şi Ahaiia ATj5—6. repausa* „a se odihni, a rămîne": fericaţi şeii, că slavele duhului lu Dumnedzeu spre voi rrăpausă 80v/ll —12. Sensul apare în majoritatea textelor din secolul al XVI-lea. rost „gura": şi se audzi glas din rrostul lui 21r/3—4; vezi şi 22>Yjl, 62v/14. Sensul cunoaşte o largă răspîndire în limba secolului al XVI-lea. sămînţă „popor, trib" traduce slavonul koleni „sămînţă", dar şi „trib, popor, seminţie": doaosprădzeace semenţe ale noastre ...nădăiescu se vinie 37v/13—38r/2. Sensul este curent în textele epocii. săruta „saluta": Agripa împăratu şi Verrnichie deşţinseră întru Chiesariia cum se sărute Fistu 34v/5—7. Sensul este curent în traducerile din secolul al XVI-lea, corespunzînd slavonului celovaii „a saluta", dar şi „a săruta" 26. semna „a face cunoscut, a arăta": viieaşte-mi pare tremiţîndu fugluluenucesîntuvinespre-nsu a semna 36v/14—37r/2; şi seamna că şi întru iadu fu de la Domnul spunrere 69r/8—9. Cuvîntul apare în numeroase texte din secolul al XVI-lea, cu acelaşi sens sau sensuri apropiate. sîn „golf": si sînru oarecarele socotiia aibîndu ariră ATjlO—12. în secolul al XVI-lea termenul este atestat numai în CV şi în Ms. Braţul (254/12). soţ „prieten": Credzu Avraamu lu Dumnedzeu... şi soţu Ui Dumnedzeu meni-se 61 r/9— 11. Şi în PS şi CP. sparge „a distruge, a împrăştia": va se sparrgă măriia ei 5r/8—9. Sensul are o largă răspîndire în textele epocii amintite. spînzura „a atîrna" (sens atestat în majoritatea celorlalte texte): spîndzurară luntrea în mare 46r/8. strat „aşternut, culcuş": îmblîndu ... întru bărrbăteştile strature 79712—79v/i./Şi în PS, CP şi PV. tindă „palat", notat numai în CPr: porînci elu întru tindele lu Irodu se4u străjuiască 28v/12—14. 26 Vezi Densusianu, HLR, II, p. 474, unde se pune sub semnul întrebării sensul de „a saluta" al acestui verb, care, folosit numai pentru sl. cHovati, ar putea reda numai sensul de „a săruta". 197 Slave blagoslovi (a se „a cheltui" corespunde slavonului iZ-divati „a se osteni, a se dedica, a plăti": aceia-i ia ...şi ie Uagoslo-cm ci 15v/12—14. Sensul nu a mai fost consemnat în alte texte. destoinic „demn (de)": nece ura greşală de moarrte sau de legătura dostoinic nu aflaiu 2873—5. Si în CC \ CC 2, CPr, EvS, PO, TB şi TM. găsi pare a avea alt sens decît cel actual în următorul context: corăbiile, atîta fiindu şi de izeacleanu vîntu găsite, şi se întorrcu de mitiutea cîrrmitoare a dereptătoriului 6272—6. în textul slavon este folosit verbul zataâati (ms. sl. 351 şi 435: zaiqeati) „a arunca încoace şi încolo". Etimonul slavon al românescului găsi, găsiţi, are sensul de „a stinge prin suflare". Pornind de la acest sens etimologic se poate explica sensul lui grăi din contextul citat: „a împinge prin suflare". Şi în Ms. Braţul (281/2). gloată „popor" (sensul etimologic,* corespunzător si. narodă) : întoarrse midia gloată 4713—14; din gloată aleaseră Alexandru 673—4; „adunare", „sinagogă" (pentru slavonul sunimiste): se ară amu intra întru gloata voastră bărrbatu cu înrelu de auru purrtîndu 5879—10; însuşi întră întru gloată şi se pîrriia cu iudeii lv/8—9; „cohortă": Ieşi veaste cătră miiaşul gloateei... 17714— lly/l (cuvîntul slavon corespunzător este păstrat în text, urmînd imediat după gloateei: spire); pridădiră Pavelu ... sutaşului ... gloateei sevastiiasca 4271—4. Nu s-a urmărit circulaţia acestor sensuri în textele din secolul al XVI-lea. Remarcăm numai că ele apar şi în Apostolul coresian. hrăni „a creşte, a educa", a îngriji" corespunde slavonului vuspitati „a creşte, a hrăni, a educa": eu ... sîntu jidovinu... hrânitu întru aceasta cetate lingă picioarele lu Gamaliilu 1975—9. Si în CPr. ispiti „a căuta, a cerceta": ispitindu cum sau în ca(re> vreame iviia-se întru ei duhul lu Hristos 70712—13; „a încerca": şi beseareca ispiti se spurrce 29v/9—10; „a proba": aurul cela ce piare de focu ispititu 70713—14. Aceste sensuri apar în diverse texte din epocă şi ulterioare. Sensul de „a proba", mai puţin curent, a fost consemnat în CC \ CC 2 şi în CPr. jelui «sl. zalovati) „a se întrista": jeluindu mai vîrtos de cuven-tele ceale ce dzise 1271—2; „a dori, a năzui": Jeluiţi şi nu aveţi 6474—5; întru cale jelu(Je)scu şi îngerii a se pleca 71T/6—7. Cuvîntul apare frecvent în textele perioadei amintite. 198 meni „a dedica, a se încredinţa“ i credzti Avraaptu lu Dumnedzeu şi se meni luiîn dereptate 61 r/9—10. Sensul nu a mai fost consemnat în alte texte; „a (se) numi" (=sl. naricati): soţu lu Dumnedzeu meni-se 61r/ll ; şi în-PS, PV, CP şi CPr; „a chema" (de asemenea pentru sl. naricati): nevoie-mi fu a meni Chiesariu 51r/10—11; „a invoca" (=sl. imenovati): începură urii... a meni spre ceia ce avea duhure hicleane numele Domnului Isusu 2V/13—373- Şi în CP. muncă „chin, pedeapsă"', sens larg răspîndit în secolul al XVI-lea: se muncăpreemeaşte Hristos ... luminră va se spuie oamen-riloru 4071—5; se greşindu muncă rrebdaţi, care e laudă? 15T/6—8. munci „a chinui, a sili": legaţi se-i aducu întru Ierusalim se-i muncească 19v/8—9; toată firea fieriloru ... ustenescu şi mun-cescu-se cu firea omerească e limba nimenre nu o poate de la oameri munci 62v/2—8. năpastă „ispită, încercare": toată bucuriia se aveţi... cîndu întru năpasti în totu chipul cădeţi 55r/ll—12; ferice de bărrbatul cela ce rreabdă năpasti 56r/13—14. în această accepţiune, cuvîntul a fost înregistrat în CL, CPr, CT şi EL. năpăştui „a ispiti, a încerca": cela ce va fi năpăstuitu preemi-va curură de viaţă 56v/1—2. nărav „răscoală". Sensul, explicabil prin semnificaţia cea mai veche a slavonului nravă, „atac, năvală, impetuozitate", nu a mai fost atestat în limba română. Nu pare a fi un slavonism pătruns din modelul slavon, întrucît nu apare în nici una dintre versiunile cercetate, unde ne întîmpină forma kovH „cursă, răscoală": greaţă easte după ei a preimi năravu de dzua de astădzi 7r/6—8; vezi şi sensul de astăzi 35r/3, 69r/7. nimeri „a obţine" este folosit pentru sl. uluciti „a obţine, a atinge, a se întîmpla": multă lume (traducere greşită a sl. miră, în loc de pace) nemereaste cu tinre 29r/7—8. Nimeri traduce şi sl. obresti „a obţine": dzise cătră soţie... prilejire se-i nemerească 42v/12—1427. Şi în CPr (128/21—129/1). opri „a ajuta", sens notat numai în CV: cade-se se oprimu netarii 12r/6. în acest context opri corespunde slavonului zastopiti „a ajuta", dar şi „a închide, a astupa, a împiedica". Opri s-ar putea explica aici pornind fie de la v. sl. opret (.ov Jati „a îngriji" (şi „a împodobi"), fie de la zastopiti, înţeles şi redat greşit; cf. apăra „opri". 27 Citatele date figurează şi în DLR, unde sînt încadrate, greşit, la sensurile „găsi, sosi, ajunge". 199 pilc „cohortă", ca şi sl. plukă: dzise se-lu ducă elu întru pîlcu 1871—2. Cu acest sens, cuvîntul este atestat în diferite texte din secolul al XVI-lea şi ulterioare. pîră „dispută": fu pîrră saduchie(iyloru şifariseilorw 24713— 24v/l; de aci multă pîrră fu 24713—14. Şi în CPr. Pîră redă ambele sensuri ale sl. p(ă)rja „turburare, disensiune" şi „judecată". pîrî (a se : „a (se) contrazice, a se certa", ca şi sl. păreţi: se pîrria cu iudeii P/9; Iară urii izecleniia-se şi pîrria 2T/9—10. Şi în CPr. plod „rod", ca şi v. sl. plodii: plinră de miloşii şi de plodulu bunrătaţiloru 6 3v/10 —11. preamîndru este folosit cu sensul lui etimologic „preaînţelept", atestat în majoritatea textelor din secolul al XVI-lea: cinre e preamîndru şi meşterii întru voi 6379—11. prost „simplu, deschis", ca şi v. sl. prosto, sens curent în textele secolului al XVI-lea: Dumnedzeu, cela ce dă tuiuroru prostu şi neponosluindu 55v/6—828. rană „lovitură de nuia sau de bici": dzise cu nane se4u întreabe elu 22712—13. Cu acest sens, care este şi al etimonului slavon, cuvîntul apare şi în Psaltirile rotacizante şi coresiene. război „invidie, ceartă, încordare, rîvnire": se zavistru amarru aveţi şi rrăzboaie întru înremile voastre 63713—14; iuo sîntu zavisture şi rrăzboaie, acie e netocmeală şi toate rrealele lucrure 6375—7. Cu această accepţiune, cuvîntul este atestat în Apostolul lor ga, în Ms. Braţul (253/15—16) şi în CPrav; cf. război „mustrare, ceartă" la Dosoftei. scîrbă „suferinţă, întristare", ca şi sl. skrăbi: lingă scîrbifusetu în totu chipul în năpasti 70710—11. Sensul este curent în limba secolului al XVI-lea. sfîrşi „a împlini, a săvîrşi": se amu împărătească sfîrşiretu (în textul slavon: skonca(va)ete) 5974—5; de lucru se sfîrşaşte credinţa şi se sfîrşi scriptura (în textul slavon: suvrusisg) 6177—8. silă „putere" conservă semnificaţia slavonului sila, reflectată de majoritatea textelor secolului al XVI-lea: cei ce cu sila lu Dumnedzeu feriţi 7076. Sensuri derivate: (la plural) „puteri sau 28 Cf. Densusianu HLR, II, p. 470, unde prost din acest citat este interpretat ca „din belşug", deşi se relevă expresia corespunzătoare din Vulgata: în simplicitate. 200 armate cereşti": supuseră-se lui îngerii şi slastile şi silele 79r/2—3; „minune": sile nu proaste făcea Dumnedzeu cu mîrule lu Pavelu 2v/6—7. Şi în CT, CPr şi EL. socoti „a privi": acela aseamără-se bărrbatului celuia ce-şi socoteaşte faţa fir iei sale întru oglindă; socoti-şi sinre şi se duce 577H—58r/3; „a lua în consideraţie, a preţui": piatră ce nu o săcotiră ziditorii, aceasta fu în capul unghiului 7374—6; refl.: nemică de acealea Galionu nu-ş socoti 1713—14. Sensurile sînt curente în textele secolului al XVI-lea. tocmi „linişti, stabili": tocmi cărrtidarul gloata 6T/12—13, tocmiră lui dzile 51vjM. Cu acelaşi sens sau sensuri apropiate, în PH, PS, CC \ CC 2, CM şi CP. vătaf redă, printr-o interpretare eronată, sl. sevastî „augustus": însuşi ştiia aceasta cleamă-se vătahul 3676—7. vină „cauză, motiv": derept această vină rrugaiu voi se vădzu 51712—13. viteaz „retor": viteaziul Terrtilu 2973. Şi în CPr29. voinic „ostaş", sens curent în textele secolului al XVI-lea: luo voinici şi şutaşi 1773—4 (vezi şi 25T/2 etc.). zăbrea nu are un sens bine precizat, li corespunde în versiunile slavone okunice „ferestruică": şi şedea lingă o zăbleală un giurelu 871—2. Cu sensul de „deschizătură în peretele şurii", varianta zăbreală a fost consemnată astăzi în Hunedoara (Criştior Brad). Cu un sens mai apropiat de cel întîlnit în textul nostru, a fost înregistrat derivatul jebruică (jevruică) „fereastră rotundă în peretele din dosul casei" în Crişana (Şimleul Silvaniei) 30. Maghiare făgădui „a primi" (ca şi magh. fogadni): făgăduiră toţi noi 48714; făgăduiia toţi cîţi venriia 53711—12. Şi în CC \ CM şi TM. gînd „conştiinţă, cuget" corespunde în versiunea slavonă lui suvetu: eu nevoiescu-me nevinovatu gîndu aibindu 3176—7; eu cu totu gîndul cela bunrul viu lu Dumnedzeu pînră la aceasta dzi 2373—5; „prevedere, înţelepciune" (pentru sl. promyslenije): isprăvire easte limbiei aceştiia cu ale tale gîndure 29T/9—11. Acest 29 Pentru explicarea folosirii termenului viteaz cu această accepţiune, vezi Densusianu, HLR, II, p. 490; cf. capitolul Probleme de filiaţie, p. 57. 30 Vezi DR, IX, 1936- 1938, p. 209. 201 din urmă sens, mai apropiat de al magh. goni, nu este atestat. Gînd apare în CV şi cu sensul de „ostentaţie, pompă", traducînd slavonul muctanije „imaginaţie, înşelătorie, ostentaţie" (36Tj4). gîndi „cumpăni, ezita", ca şi magh. gondolni (pentru sl. sunîmnitisţ): se ceară cu credinţă, nemică gîndindu-set că cela ce se gîndeaşte ascamănră-sc undeei măriei 55v/8—11. locui „rămîne": Pavel încă lăcui dzile pînră la voie şi de fraţii săi dezdzise-se V'/li—lv/2; graiul Domnului lăcuiaşie în veaci 72v/8—9. Şi în PS şi CP. seamă „socoteală": în locuţiunea: a băga sama „a număra, a socoti", atestată şi în CC 2 si în EvS: băgară sania preţului lom 3V/13— 14. tăgădui (a se „a refuza, a se sustrage": nu me tăgăduiiu eu se nu spuiu voao toată voia lu Dumnedzeu 11 r/4—5 (vezi şi 10r/3—6); „a ţine în ascuns": a se tăgădui lui de aceastea nu credzu 4172—3. Aceste sensuri nu au mai fost semnalate în alte texte. Greceşti ieftin „indulgent, generos": multu easte milostivii si iefiinu 67712—13. Şi în PS, PV şi CC 2 lipsă „nevoie": nu va da lor lipsa trupului 60v/3—4. Şi în CC 2 si PO. Formaţii pe teren românesc aducere „jertfă, ofrandă" traduce sl. prinoăenije: după ani mulţi venriu milostenie se făcu întru limba mea aducerea 3179—11. Şi în PH, PV şi CPr. aievea „exact" corespunde slavonului izvestno : învăţatu aiave leagea tătînrească \9Tj9—10. Cu acest sens, şi în CPr. ales „(mai) cert, precis" este folosit de asemenea pentru slavonul izvestno, la gradul pozitiv sau comparativ: nu putea înţe-leage alesu dereptu voroava 17V/14—18v/l; deaci de elu alesu ce se scriu n-amu 36v/8—9. Numai în CV; cf. ales „mai cu seamă" în PO. ascultare „auditoriu" traduce sl. poslusaliste: venre Agripa şi Verrnichie... şi intrară. întru ascultare cu miiaşi şi cu nărociţii cetaţiei 3673—7. Şi în CPr; ulterior, în Biblia de la Bucureşti. 202 batjocură „teatru" traduce v. sl. pozori: de-lu rrugară se nu-ş dea sinre întru zborrişte, întru batgiocură 5V/10—12. cătuşă „ancoră", calc după v. sL kotuka; din nasu vremii câtuşi tinde 46r/10. Şi în CPr. căutat „(pre)vedere": după căutatul lu Dumnedzeu tatăl 69v/8—9. cercetător „episcop, păstor": turrma întru ceaea ce voi Duhul Sfîntu puse-vă cerrcetători a paşte beseareca Domnului \\Tjl—9. Numai în CV. cerere „cercetare, problemă" corespunde sl. vîizyskanije: nu mă precepea eu de aceasta cearere 35v/6—7- în secolul al XVI-lea este consemnat numai în CV. Ulterior apare în Lexiconul lui Mardarie Cozianul. cinstit „preţios": lucrătoriul aşteaptă cinstitul rrodu al pămîn-tului 66v/10—12; ...credinţă, mult mai cinstită deaurul 70r/12—13. Acest sens, notat şi în PH, reflectă una din semnificaţiile v. sl. cisti. curat „august, împărat" traduce pe cistinu: dzişu veghiiaiu se fie întru ştiutul curatului 35v/10—11. destoinicie „moştenire", ca şi v. sl. dostojanije: se preemească ei lăsăciuri păcateloru si dostoinicii întru sfinţi31 39v/6—8. Şi în PS, CP şi CPr. dezice (a se „a-şi lua rămas bun" calchiază slavonul otricati: de fraţii săi dezdzise-se lv/2 (vezi şi lv/12). Numai în CV. dobîndă „moştenire" corespunde slavonului nasledie: născu noi... întru dobîndă neputredă 70r/l—3. Şi în CPr. Cuvîntul este întrebuinţat şi cu sensul de „cîştig", notat şi în CC 2 şi CPr: şi vremu face negoţu şi dobîndă 65v/7—8. dobîndire „moştenire": cel ce poate să dea voao dobîndire întru toată sfiţiia tuturoru 1 lv/l 1 —13. dobînditor „moştenitor": n-au alesu Dumnedzeu mişei lumiei bogaţi întru credinţă şi dobînditori împărăţiei... ? 59r/8—11; ca ceia ce sîntu depreură-dobînditori bunrătaţiei viiaţe 76v/13—77r/l. Şi în CPr (167/10). facere „faptă": acela fericatu întru facirile sale fi-va 58r/9—10. Şi în PS. ferecare „cursă, vicleşug", sens nesemnalat în alte texte, contemporane sau ulterioare: Audzi fiittlu suroriei lu Pavelu 31 31 Cf. Sbiera, p. 190, unde forma este interpretată ca plural al adjectivului destoinic. 203 fărecarea 26r/3—4; spusă-mi fu mie fărecarea bărrbatidui 2Sr/5—6; sensul este notat numai în CV; cf. CPr.: ce ferecară (115/19). isprăvire „îmbunătăţire, îndreptare": isprăvite easte limbi ei aceştiia cu ale laie gîndurc 29Tj9—11. Şi în CC 2; cu sensul de „avantaj, mulţumire, recompensă"; cf. şi alte sensuri „conducere", „faptă" în CC 2. înapoi „dimpotrivă" traduce slavonul vuspeti: nedătărori... imputare dereptu imputare; înrapoi, binrecuvîntîndii llT/5—8.. întoarcere „uneltire": feceară urii din iudei intoarrcere 25Tf 11 —12. Şi în CPr. judecare „tribunal" traduce slavonul sodiste: demăreaţa şedzu spre giudecare 33v/l—2. mîndrie „înţelepciune": se neştinre de voi lipsita easte de mîndrie... 55v/4—5. Sensul este curent în secolul al XVI-lea. muncitor „tiran" traduce v. sl. mucitelî: întreba-se întru învăţături cu muncitorul oarecarele 2r/14—2V/1. neapărat „fără restricţie": învăţa.,, cu toată cutedzarea, neapărata 537H—5372; cf. apăra „opri". peliţă „trup", calc după v. sl. plutii, cu o largă circulaţie în în secolul al XVI-lea: Omorritufu cupeliţa, îmvise cit duhul 78r/14— 78v/1. prevesti „a răscula": ainte de aceastea dzile preaveslişi ... patru mie de bărrbaţi sicarei 19714—1972. (Pentru explicarea acestui sens, vezi p. 71) privire „privelişte, teatru" traduce slavonul pozoriste; po-rrniră-se într-un sufletu întru prăvire, în zborrişte 5V/1—2. tocmeală „întemeiere, creaţie": ainte de tocmeala lumiei 7273-4. Şi în CC \ CPr, CT, Cf, EL şi TM. vrăjbire „pedeapsă": vrăjbirea rreilor-făcători 7474; cf. învrăjbi „speria", la Ţichindeal. Sinonimia Unul din aspectele care ilustrează bogăţia vocabularului unui text este sinonimia. în Codicele Voroneţean se înregistrează numeroase serii sinonimice, compuse din doi sau mai mulţi termeni. Sinonimele se explică pe de-o parte prin variaţia termenilor în textul slavon. Aceştia sînt redaţi fie prin reflexele lor româneşti (rezultînd perechi ca: glăsi-grâi, blăzni-prilăsti, ispită-năpastă, muncăstraste, nădejde-upovăiniă etc.) fie prin cuvinte latine sau de alte origini (cuget-inimă-siiflet, cuvînia-spune-zicc, pănăiare-muncă 204 Pe de altă parte, sinonimia este determinată de concurenţa dintre termenii româneşti de origini diferite: căuta-privi, cuteza-îndrăzni, obraz-chip, păcat-greşeală, pănăiare-muncă-chin, peliţă-trup, şerb-slugă, ucidere-cmor. Dăm mai jos lista seriilor sinonimice existente în Codicele Voroneţean, ordonate alfabetic după primul termen. în cadrul fiecărei serii, sinonimele se succed după origine: latine, slave, maghiare, greceşti şi de alte origini sau de provenienţă obscură. Derivatele au fost tratate după originea cuvîntului de bază. Locuţiunile au fost dispuse în funcţie de originea cuvîntului plin. Cuvintele au fost redate în forma titlu, cu fonetismul literar de astăzi. ajuta 61r/6 — opri 12r/6—7 ajutor 40r/9—prilejire 42713—14 ales 17714, 3679 — aievea 1979 — istov 31712 „precis" arăta 63711 etc. — semna 37r/2, 6979 — ivi 39712 arde 62710, 8671 — păli 6271, 6272 arin a 47712 — nisip 4776 arunca 82r/9—10 — lepăda 4778 ascultare 12rjl2 — ascultămînt 69710 aşeza 5672—3 — tocmi 6T/12 adăsta 7874 — aştepta 4678 batjocură 5V/12 — privire 5'j2 — zborişte 5v/3 biserică 31713 — sfintitoare 4077 blăzni 5771 —prilăsti 8471 bun 547H etc. — dulce 7374 carte 2774, 2875 — trimitere 5478 — tresară 6SV/S cătuşă 46710 — anchiră 41T/14 căuta 20712, 597S—privi 4974, 5876 — socoti 5871, 58713 cerceta 5872, Sr/8 — griji 82710 cercetător 1178 — păstor 75712, 81712—13 — socotitor 15vj 12 cere 10v/9 — ispiti 70710 cerere 3577 —întrebare P/3—întrebat 28Tj2 — socotire 37713 certa 69Tp—învăţa 15T/M chema 34714 — meni 51r/10 — sprezice 3473 chema 18r/6—7 — striga 22yj\ cîrmă 4779 — cîrmitoare 62r/5 conteni \Tj6—7—pristoi W/6 corabnic 4374 — naftic 4371 creştin 6878 — hristosean 4179 7975 etc. — inimă 58713, 63714 — suflet 61 /4,— gr/zrf 2373, 3r/7 205 cuteza 25r/7, 45714—-45v/l — îndrăzni 2v/6 mvînt 54.712, 57v/9 — grai 52713, 12V/S cnvînt 7710—felcleat \9Tj\ „răspuns" cuvînta 2710 — spune 22V/S — zice 30711 — gl&si 1972 — grăi \4v/6 da 5473 — dărui 45712—13 dar 5773—4 — dare 5773 deadevăr 2V/9—10 — istov 51v/7 defăima 5473—4 — cleveti 65711 — oblici 59v/9—10 — ocări 7572 — ponoslui 5577—8 descărca 874 — 4278 — vînsla 4278 desfîrşit 55v/l — 5572 dobîndire IV/12 — destoinicie 3977 dosădi 23714 — 2471 — a zzcg 2475 facere 58710 — /wcra 60711 — lucrare 9T/maxg. etc. ferecare 2674, 2876 — întorcătură 3074—5 — sfadă T/6 — vicleşug 3375 gint 1577 —gloată 1679, 17713, 2471, 31714 „popor" g/oo/a 2478, 27714, 3176 3871 -xr&or 23713, 25711, 3076, gloată 4274 —pîlc 2475 „cohortă" hrană 46v/5 — pişte AVj5 ispită 55713 — ispitire 70712 — năpastă 56714 ispiti 21710 — năpăstui 56Y/1—8 ispovedi y/& — propovădui 53712—13 — mărturisi 25T/S izbăvi 7r/12, 8676—7 — 46713, 4876—7 — 5778, 60712 68714 — spăsenie 6979, W/l — mîntiiire 46712 împărat 40714 — chesariu 33710 împărătesc 5974—5 — sevastiesc 4274 5 împotrivă 51713—m alean 50714 — într-alean imputare 4379—10 — dosădire 45T/2 „pedeapsă, imputare 4379—10 — sfadă 64r/\ „ceartă 3714, 8278—9 — învîrtoşa 68710 întîiul preot \9Y/2—3 — arhiereu 3371 întoarcere 25712 — nărav T/l * 3471 — sfătui (se~) 26 /4—5 — tocim 3879 supărare" (se ~ ) 3076 înţelege 52714 —pricepe 3576 înţelept 3 7r/11—12 — premîndru 63710 înţelepciune 76v/ll, 8478 — mîndric 9 / judeca 23711 etc. — osîndi 65710, 65 /12 32712 etc. —judecare 3473 3571—2 9714 -/12 osîndă preamîndrie 63712 24712 — jWni 2275 206 june 8v/6 — junei 8v/2, 26T (8 — prunc 9r/l 26v/12—13 — blestema 25y/l lăsa 7r/12 — părăsi 72711 lăsare 7713, 5571—2 — lăsăciune 39y/6 legătoare 4179 — legătură 28y/4 — ctf/dfd? 22v/2 2178 — peşti 973, 8674 lepăda (se 34710 — tăgădui (5^^)1074 locui 50710, 12yj4—5 — prebîndi 3478, 5074—5 „rămîne" 55711 etc.—genune 4273 win 375—6 — proslăvi 8176 — 1579 m/a 6076 — miloste 63710 wme/ 59713 — sărac 5872—3 mîngîia lyjo — uteşi 5iy/l nădăi 3273, 3872 — upovăi , 7673—4 nădejde 4477 — upovăinţă 3271 nărav 3573 — obicnită 5\Tj2 nedreptate 3 Vj5 — obidă 1T/1 număra 28y/l—8 — a7z32 1175 obraz 61T/6 — obrazire 78v/9 — chip 62v/13 op W/n—lip.să 6073 —lipsit 12T/2 — nevoie 5F/10 op a fi 6v/5—6 — nevoie a fi 51710 osteni 6275 — munci 6275—6 — chinui 6573 7977 — greşeală 68r/2 — vină 3375 pănătare 8272 — muncă 4071—2 — straste 70714 — c/w’w 61Tjl pelită 79710 — 7575 poftă 56v/12 — pofHre 56711 preacurvie (în comp. preacurvie-făcător) 64711 —preaiubire 59713 pregeta 84T/6—7—gwwZi (se ~) 55y/9—10, 55710—11 preot 2473 — sfinţilor 54712 preţ 53710 — mită 3273 — vamă 8Vj9 primi 6Tj6 etc.—făgădui 487H prişleţ 69y/6 — răsinit 68y/l sarcină 1373 — tar 43711 sămînţă 37714, 73711 —neam 55T/9 sminteală 571 — voroavă 4713 spăimînta 24714 — teme lTj\2 — îngrozi 60v/13 — 14 — -înfrica 32713—14 sta 5973 — şedea 23710 etc. suspina 61T/2—3 — hlipi 66T/5 şerb 5578 — slugă 39710 32 Numai în indicaţiile tipiconale. 207 tărie 80r/12 — silă 70r/6 tulbura (se~) 17v/2, 77v/12—13 — vorovi 8V/11 ucidere 2Vj\2 — omor 62v/10 ucigător 48v/9 — sicar eu 18v/2 urâciune 64r/l — blagoslovenie ITjlO urdina 49v/8 — veni 66r/6 etc. 5r/ll — mînie 5T/1 vătăma 54v/5 — răni 3V/1 wgAia 35v/12 —feri 10T/5 — stfragm (se ~j 82r/l 1 — sfro/w 3377 yfea 15Tj4—5 — prăda 7577—8 171 — de biu 87 H 2^0 2071, 59712—13 —poruncită 28T/li. Formarea cuvintelor- Derivarea1 Derivarea cu prefixe 2 dez-3: dezdzise-se (calc după v. sl. otrecaii) „îşi luă rămas bun" r/12. 1 Vezi, pentru această problemă, Finuţa Asan, Derivarea cu sufixe pi prefixe în „Psaltirea Hurmuzacki", în SMFC, I, p. 303— 312; Laura Vasiliu, Derivarea cu sufixe şi pt'efixe în „Cartea cu învăţătură“ a Diaconului Cotesi din 1581, în SMFC, I, p. 220-259. 2 Vezi Sergiu Drincu, Probleme teoretice ale derivării cu prefixe în limba română, în Studii de limbă şi stil, Timişoara, 1973, p. 151— 159. 3 Vezi S. Puşcariu, Das rumănischc Prăfix des-, în Zcitschrift fur roma-nischc Philologie, LXIII, 1943, p. 5— 15. în-4: înfricaiu 32r/13, înfmmşa 76v/4. O serie de derivate verbale sau cuvinte provenite din derivate verbale prezintă forma neprefixată: credinţa 52T/5—6, dereptă-se 61v/l, dereptătoriului 62r/5—6 grijaşle-se 82r/10, se noate 47v/12—13, pâijiniră 52v/10—11, pieli-tarile S6T/1 (vezi însă împletiturile 76r/10), wa protivimu 24v/12, protivitorilor 73v/3—4, vrăjbirea 74v/4. ne-: adjective: negrăiţi „în dezacord" 52r/ll (calc după v. sl. nesuglasrd), nefăţarrnică 72r/14, nepreitoriului 39r/4—5, neputredă 70r/3, nespurrcată 70r/4, (mai) netare 76v/ll—12; substantive: neistovu 40v/9, neoamenri 74r/2—3, nerruginră 76r/14, netocmeală 63v/6. Adjectivele şi substantivele enumerate traduc formaţii slavone cu prefixul ?*£-: nelicemerno, neprijaznyq, netlenno, neskvrunno, nemostneisii, neistovstvo, neljudie, neistlenie, nestroenija. prea-5: preabucuraţi-vă 80v/8—9, preacurrvie 64T/11, prea-despunre 74v/2, preaiubire 59v/13, preamîndrie 63712, preavestişi 18714 6* Aceste derivate redau de obicei formaţii slavone cu />r£-. în varianta prefixul apare în adjectivul prepunoşi 54v/6 7. răz- 8: rrăzgiudeca 3073, rrăgiudecatu 59T/5. în ambele exemple termenul traduce v. sl. rasoditi9, format cu prefixul ra? (rază-). a cărui finală s-a contopit cu s din soditi. Forma rrăgiudecatu nu prezintă omisiunea lui ci este o transpunere „literală", cu respectarea variantei prefixului, a derivatului slavon. în locul prefixului ras- apare s- în forma i'orw scumpăra 8673. spre-: spresărire „violenţă" 6v/7—8, spredzice 3473 „a invoca", calcuri după formele slavone naskakanie şi naricati. Derivarea cu sufixe -aş10: călăraşi 27712, miiaşul 22714, şutaşi \Tj\. -ătate11: bogătatea 66TJ1. 4 Vezi Flora Şuteu, Prefixul în/in, în SMFC, II, p. 37—67. 5 Vezi Rodica Oclieseanu, Prefixele superlative în limba română, în SMFC, I, p. 32-36. 6 Pentru explicarea termenului, vezi Caracteristicile traducerii, p. 71. 7 Pentru explicarea acestei forme, vezi Lexicul, p. 187. 8 Vezi Gh. Bulgăr, Prefixul răs- jw limba română, în SMFC, I, p. 17—28. 6 Cf. Densusianu, HLK, II, p. 363, unde se dau corespondentele slavone razumtii şi rasunzotriti. 10 Vezi Ecaterina Ionascu, Sufixele -ar si -aş la numele de agent, in SMFC, I, p. 77-85. 11 Vezi Magdalena Popescu-Marin, Contribuţii la studiul derivării cu sufixele din seria -(t)ate, in SMFC, VI, p. 55—68. m -ătiiră12: întorrcăUiră 30v/4—5, vătămători 75v/9. -ea(ie): dumnedzeaie 5T/6. -eâlă: pestealâ 35r/10. -ean: Jirist'osean(u) 41r/9, 81 r/5 (pentru slavonul xristijanu), rrimleanu 22v/13; feminin: -eancă: iudeiancă 32r/8. -el: giurelu8y\2,26r/8, puţinelu (fără intercalarea lui /) 41*77—8. -enie: pîşeniile „trufiile" 6671. -esc.: adramitească 42T/6, chilichiescu 1Qr/ 6—7, iu-deieşti 3571, nazarescului 2978—9, peliţeştile 7477, sevastiiasca 4274—5, sodomeşti 867H, tătînrească \9Tj\0, zborreasca 5574.. Sufixul este ataşat şi la pronumele formînd derivatul cinrescu 56v/9—10 (şi în compusul «««/ cin eseu; vezi mai jos). -eşte: viteaşte 36v/l. -i: drăceşti-te 40v/8, voinicescu 7478. -ie13: deşerriie 43710—11, făţărie 58v/6, mîniicie 79713, scîrbie 58v/3. -inţă: upovăinţă 24711, 3171. -mînt14: ascultămintul 69v/10, ascultămîniulni 71714. -og15: clănţănogilorii 15Tj2—3. -os: prepunonşi 54v/6. -toare16: giudecătoare „tribunal" 178—9, sfintitoare „templu" 4077, legăioriloru 4lv/9 „legăturilor". In primele două exemple corespunde sufixul slavon -(ili)ste: sodiste, svetiliste. -tor: despuieioriloY 7571, deştingătoare 63v/3—4, începători „fruntaşi" 5v/8—9, miluitori llTj4, pierrdzătoriu 29v/5, săgetători „arcaşi" 27713, ţinietoare „nobile", voc. 40v/ll, sfintitorii „preoţii" 54v/12 (pentru slavonul svqsţeniM), spăsitoriului 8473—4, tocmitori 8079, ucigătoriu 4879, ultăioriu 5878. în toate aceste exemple -tom/ are valoare de sufix de agent. într-un singur derivat, -toriu, este folosit cu valoareca lui (vezi mai sus): giunghie- tom* „altar" 6175. -ui: în derivatul vecuitoare 8275. 12 Vezi Luiza Seche, Sufixtil -ură (-atură, -ătură, -etură, -itură, -sură, -tură, în SMFC, III, p. 187- 196. *3 Vezi Elena Slave, Sufixele -ie, -arie, in SMFC, III, p. 164— 167. 14 Vezi Elena Carabulea, Sufixele -mînt si -ment, în SMFC, V, p. 47—55. 15 Vezi Finuţa Asan, în legătură cu etimologia -sufixelor x-a.c, -ec, -ic, -oc, -uc Şi -ag, -eg, -ig, -og, -ug, în SMFC, VI, p. 51—54. 16 Vezi Magdalena Popescu-Marin, Sufixele -oare şi -toare (-ătoare, -etoare, -itoare), în SMFC, III, p. 175- 186. 210 Derivarea regresivă O serie de substantive sînt provenite de la verbe, prin derivare regresivă: omorrului 62v/10, rrugâ lv/6, 67v/6, tîmpirul 50r/H, vorroavă 4r/13. Compunerea 17 Cele mai multe forme compuse calchiază formaţiile pe care traducătorul le-a întîlnit în originalul slavon. Cu totul rare sînt compusele cu caracter românesc: amiadzădzi 19v/ll —12, mîre-şterrgura 2v/9, nou-născuţi 72v/14 şi derivatele din cuvinte compuse: batgiocură 5V/12. în prezentarea care urmează, termenii sînt grupaţi în funcţie de partea de vorbire pe care o reprezintă şi, în al doilea rînd, după elementele constitutive. Substantive 1) substantiv + substantiv: a) la cazul direct: arrgintu-tăietoriu 4V/1—2 (srebrosecici), bunrătatea-cinstitori 86v/ll (blagoâistivye), fraţii-iubitori 77r/3—4 (bratoljubici ), leage-dătătoriu 65v/l (zakonodaveci ), preacurrvie- făcători 64r/l 1 —12 (Ijubodeici), omu-iubire 42r/ll (clovekoljubie), rreu-slobodă „slobozie spre rău" 74v/10 (zlobezvobodq). Ascultă-torii-leagea 54v/l—2 şi făcător i-cuvîntul 5T/9—10 redau construcţii sintactice slavone (cu substantivul determinant în genitiv), în care elementele constitutive sînt independente: slusnici zakotia, tvorci slova. b) la cazul genitiv: apa trîndului „dizenterie" 49v/l—2 (vodny(m) trodomi), a striirilor preimitoare „casă de oaspeţi" 52r/2—3 (vă strannopriemnico ). 2) adjectiv (numeral) + substantiv: bunră-facere 81v/2 (bla-godenie, ms. sl. 624, 133v/2—3j, bunră-rrebdare 54v/ll (blagotră-penie), dulce-dăruirea 29r/13—14 (blagodarenie), dulcea-frumseaţe 56r/10 (blagolepie), lungă-rrebdare 37r/14 (dlugotrupenie), smerita- 17 Vezi Halina Mirska, Unele probleme ale compunerii cuvintelor în limba română, SMFC, I, p. 145—202; Fulvia Ciobanu şi Finuţa Asan, Formarea cuvintelor in limba română, voi. I, [Bucureşti], 1970. 211 mîndrie 91 * * * V/14 (smerennomodriemu), rreilor-făcători 74v/4 (zlodeeml), uo-mîndrie 69r/6 (edinomodrie ). 3) adverb -j- substantiv: asupră-luare „aviditate" 86r/ 1 — 2 flixoimistviemî ). 4) prepoziţie -j- substantiv: deadevăndui 72r/12, fără-vor-roavă 1 Sv/ll (hezîmlutviju (byvsu) ), fâră-vorroave 6v/6—7 (bezi mhitvy ). Adjective 1) adjectiv + adjectiv: bunru-govitoriu „pios" 20v/7—8. 2) adverb + adjectiv: binre-supuietoare 63v/9—10, (blago-pokorliva), depreură-dobînditori (sunaslednici). 3) adverb + verb la participiu: nou-născuţi 72v/14 (novo-rozdeni ). 4) prepoziţie -f- substantiv: deadevănd 51T/9—10. Pronume (adjective pronominale) cîte und cinrescuşi 1 lv/7—8 ((po) edinomu koz(d)o), tirul cinrescu 16v/5 ((za) edinogo kogczdo); altid oarecarele 67v/l, ato oarece 5713—14. Adverbe substantiv + prepoziţie + substantiv: soţu-cu-mîndrie „cu ospitalitate" 49r/13 (drugomqdmnno). 1) adverb-f-verb: ainte-mărriiirisiia 70713—14 (prez(d)e ze ve(d )telistviio), binre-se-stifletali 45r/4 (blagcdsstvovati), binre-vesti-se 19v/9 (blagovestisg), înrainte-spunre 5478 (pre(d) poveleva), lungu-a-rrebda 5478—9 (dlugotrupeti)f întregu-mîndriţi „fiţi prudenţi, înţelepţi" 79713 (celomudrusivuite, ms. sl. 624). Bunrd-fdgdduită „bine primită" 73r/ll —12, traduce greşit, prin adjectiv, şi nu prin adverb, pe blago din forma compusă biagc-priştny. 212 Schimbarea categoriei gramaticale 1. Verbe cu valoare de substantiv18: a) la infinitivul lung: aducerea „jertfă" 16V /15 (prinosenie)9 dosădirea 45r/2, facirilc 587*0, lăsare „iertare" 557b milcuire „tristeţe" 6576, murrguire „murmur" 8075, obrazire „arătare" 7Sv/9? pănrătari „chin(uri)" 8272. plîngere 657b prilejire „ajutor" 42713—14, sfinţire „sfinţire" 7379, tremeatere „scrisoare" 69v/3—4 (poslanie), vrearea 2172. Derivatele enumerate pînă acum exprimă nume de acţiuni. într-un singur exemplu, infinitivul lung apare ca substantiv cu sens local: ascultare „auditoriu" 3675 (postii-saliste ). b) la participiu: dzisa „poruncă" 3877, giuniitele „făgăduielile" 2773—4, porînciteei „poruncii" 287*3,. grăitele „vorbele" 43v/2—3, obicniteloru „obiceiurilor" 5172, nărociţii (cetaiiei) „fruntaşii" 3676—7, venriţii „pribegii" 7476. c) la supin: chematului 6974, curăţitului 16v/3, descoperitul 70v/2, 71713, dusul 1D/12, înţeleasa „(pre)ştiinţa" 7273, neştiutu-reior „ignoranţei" 71v/2, întrebatul „cercetarea, disputa" 2872, născutului „naşterii" 62v/l, ţinrutu „castitate" 32712, „autoritate" 82v/10, venritul „venirea" 5479, 6679—10, 8473. Nu exprimă o acţiune, ca în exemplele anterioare, forma ascuns „acoperămînt, scut" 74710. 2. Participiu cu valoare adverbială: amînat „tîrziu" 437*3. 3. Adjective cu valoare substantivală19: dreptul 6678, istovul „adevărul" 25713, mariloru 40712, miciloru 40711 —12, netarii 1277, slobodzii 74v/9. 4. Adverbe cu valoare adjectivală: currundu 577*3, „de apoi" 7078, poiul !2T/4—5. 18 Vezi Elena Carabuîea şi Magdalena Popescu-Marin, Exprimarea numelui de acţiune prin substantive cu fermă de infinitiv lung şi de supin, în SMFC,IV, p. 277-333. 19 Vezi Ioana Diaconescu, Substantivarea adjectivului în limba română, în SMFC, III, p. 197-218. ABREVIERI A. Texte din secolul al XVI-lea (şi al XX'II-lea) CB CC1 CC2 CL CM CP CP1 CP2 CPr CPrav CS CV EL EvS ÎCr LPrav Ms. Braţul Ms. Ieud PH PO PS PV TB TM TP B. P. Hasdeu, Cuvente den bâtrîni, I—II, Bucureşti, 1878— 1879. Coresi, Cazania I (Tîlcul evangheliilor), cca 1567— 1568, Coresi, Cazania II (Evanghelie cu învăţătură), 1581. Coresi, Liturghierul, 1562— 1589. Coresi, Molitvenic rumânesc, cca 1567—1568. Coresi, Psaltirea românească, 1570. Coresi, Psaltirea slavo-română, 1577. Coresi (Serban), Psaltirea slavo-română, cca 1589. Coresi, Lucrul afostolesc, cca 1567. Coresi (?), Pravila, cca 1560—1562. Codicele Siurdzan. Codicele Voronetean. Evangheliarul de la Londra, copia lui Radu de la Mâniceşti, 1574. Evangheliarul de la Sibiu (Petersburg), cca 1551— 1553. Coresi, întrebarea creştinească, 1559— 1560. Pravila ritorului Lucaci, 1581. Manuscrisul slavo-român al popii Braţul, 1559— 1560. Manuscrisul de la Ieud (începutul sec. al KVII-lea). Psaltirea Hurmuzachi. Palia de la Orăştie, 1581— 1582. Psaltirea Scheiană. Psaltirea Voroneţeană. Textele Bogomilice (în CB II). Textele Măhâcene (în CB II). Psaltirea Tordaşi (Fragmentul T odor eseu). 214 B. Lucrări de referinţă AAR ALR I ALR II ALR, S.n. ALRM I ALRM II ALRM II, S.n. Anon. Car. Apostol lor ga Avram, Contribuţii Bârbulescu, Fonetica BL Bohus Tenora BPh BRV III Analele Academiei Române (Anelele Societăţii Academice Române), anul I, . 1967 ş.u. Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul limbii române din Cluj. Partea I (ALR I) de S. Pop, voi. I, Cluj, 1938, voi. II, Sibiu-Leipzig, 1940. Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul limbii române. Partea II (ALR II) de E. Petrovici, voi. I, Sibiu-Leipzig, 1940. Atlasul lingvistic român, .Serie noua, Bucureşti, voi. I—II, 1956, voi. III, 1961, voi. IV, 1965, voi. V, 1966, voi. VI, 1969, voi. VII, 1972. Micul atlas lingvistic român, publicat de Muzeul limbii române din Cluj. Partea I (ALRM I) de S. Pop, voi. I, Cluj, 1938, voi. II, Sibiu-Leipzig, 1942. Micul atlas lingvistic român, publicat de Muzeul limbii române. Partea II (ALRM II) de E. Petrovici, voi. I, Sibiu-Leipzig, 1940. Micul atlas lingvistic român, Serie noua, Bucureşti, voi. I, 1956, voi. II, 1957, voi. III, 1967. Anonymus Caransebesiensis. Cel mai vechi dicţionar al limbei române, după manuscriptul din Biblioteca din Pesta, publicat de Gr. Creţu, în Tinerimea română, voi. I, 1898, p. 320— 380. N. Iorga, Cîteva documente de cea mai veche limbă românească (sec. al XV-lea şi al XVI-lea ), Bucureşti, 1906, p. 2—7, + 4 planşe. Extras din AAR, Mem. secţ. îit., XXVIII. Andrei Avram, Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte româneşti. Extras din SCL, XV, 1964, fasc. 1-5. Ilie Bârbulescu, Fonetica alfabetului cirilic în textele române din veacul XVI şi XVII în legătură cu monumentele paleo sîrbo-, bulgaro-, ruso- şi române-slave, Bucureşti, 1904. Bulletin linguistique, anul I, 1933 ş.u. tîber dic kirchenslavische Vorlage des Codice Voroneţean, in Mitteilungen des Rumănischen Instiiuts an d(r Universitat Wien, Herausgegeben von W. Meyer-Ltible, I, Heidelberg, 1914, p. 146-221. Buletinul Institutului de filologie română ,.Alexandru Philip-piele', Iaşi, anul I, 1934 ş.u. I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia românească veche, voi. III, Bucureşti, 1912— 1936. 215 CADE Candrea, PS CDDE CL Conv. lit. DA Densusianu, HLR, II DGH DLR DLR, ms. DR Drăganu, Două manuscripte vechi Drăganu, HLRT Gheţie, Baza dialectală Gheţie, începuturile scrisului Gheţie-Mareş, GD GS Hasdeu, CB HEM I.-A. Candrea şi Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Bucureşti, 1931. I.-A. Candrea, „Psaltirea Scheianâ,€ comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte. Ediţiune critică de.., voi. I —II, Bucureşti, 1916. I.-A. Candrea şi Ov. Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A-Putea ), Bucureşti, 1907- 1914. Cercetări de lingvistică, Cluj, anul I, 1956 ş.u. Convorbiri literare, Iaşi-Bucureşti, anul I, 1867 ş.u. Dicţionarul limbii române, tom. I (părţile I—II) —II, Bucureşti, 1913- 1949. O. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, teme second, Le seizieme siecle, Paris, 1938. O. Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului, Bucureşti, 1915. Dicţionarul limbii române (DLR), Serie nouă, Bucureşti, tom. VI, 1965— 1969, tom. VII, partea 1, 1971, partea 2, 1969, tom. VIII, partea 1, 1972, partea 2, 1974. Dicţionarul limbii române, manuscris (literele A — 7.) păstrat la Institutul de lingvistică din Bucureşti. Dacoromania. Buletinul „Muzeului limbii române" din Cluj, anul I, 1920—1921 ş.u. N. Drăganu, Două manuscripte vechi. Codicele T odor eseu şi Codicele Marţian, studiu şi transcriere de..., Bucureşti, 1914. N. Drăganu, Histoire de la litterature roumaine de Transyl• vanie des origines ă la fin du XVIII-e sticle, Bucarest, 1938. Extras din La Transylvanie, Bucureşti, 1938. Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, 1975. Ion Gheţie, începuturile scrisului în limba română. Contribuţii filologice şi lingvistice, Bucureşti, 1974. Ion Gheţie şi Al. Mareş, Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1974. Grai şi suflet. Revista Institutului, de filologie şi folclor, Bucureşti, voi. I, 1923 ş.u. P. B. Hasdeu, Cuvente den bătrîni, Bucureşti, voi. I, 1878, voi. II, 1879. B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Rcmaniae, tom. I— III, Bucureşti, 1886— 1893. 216 Hetco, Bereteu Huned. MP Istrate, Ncpos Jb Lex. R EL ER JMareş, Lit urgii ierul MCD Pamiil, Palia Puşcariu, LR Pizescu, Pravila Posetti, ILR PRL Sbiera SCILF SCL SCŞt. (Iaşi) •SLLF SMFC TDRG Vaida, Sălaj Viciu, Glosar W eigand, Banat Weigand, Kdrbsch-Marosch G. Hetco, A beteryomenti roman nyelvjârâs, Beiuş, 1912. Iosif Popovici, Die Dialekte der Munteni und Pădureţii im Hunyader Komitat, Halle, 1905. G. Istrate, Graiul satului Nepos (jud. Kăsâud), in BPh, voi. IV, p. 50-97. Jahresbericht des Instituts jiir rumănische Sprache ztt Leipzig, anul I, 1894 ş.u. Lexicon regional, voi. I, [Bucureşti], 1960, voi. II, [Bucureşti], 1967. Limbă şi literatură, Bucureşti, anul I, 1955 ş.u. Limba română, Bucureşti, anul I, 1952, ş.u. Al. Mareş, Liturghierul lui Coresi, text stabilit, studiu introductiv şi indice de..., Bucureşti, 1969. Materiale şi cercetări dialectale, voi. I, [Bucureşti], 1960. Viorica Pamfil, Palia de la Orâştie. 1581—1582. Text-Facsi-mile-Indice. Ediţie îngrijită de..., Bucureşti, 1968. Sextil Puşcariu, Limba română, voi. I, Privire generală, Bucureşti, 1940, voi. II, Rostirea, Bucureşti, 1959. I. Rizescu, Pravila ritorului Lucaci. Text stabilit, studiu introductiv şi indice de..., Bucureşti, 1971. Al. Rosetti, Istoria limbii române de la origini pină în secolul al XVII-lea, Bucureşti, 1968. Revue roumaine de linguistique, Bucureşti, anul I, 1956 ş.u. Codicele Voroneţean, cu un vocabulariu şi studiu asupra lui de Ion al lui G. Sbiera, Cernăuţi, 1885. Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor,' Bucureşti, anul I, 1952 ş.u. Studii şi cercetări lingvistice, Bucureşti, anul I, 1950 ş.u. Studii şi cercetări ştiinţifice, Iaşi, anul I, 1950, ş.u. Studii de limbă literară şi filologic, Bucureşti, voi. I, 1969, voi. II, 1972, voi. III, 1974. Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, Bucureşti, I, 1959 ş.u. H. Tiktin, Rumănisch-deutsches Worterbuch, Bucureşti, voi. I — III, 1903- 1925. V. Vaida, Material jargon de dialect sălăgian, în Tribuna, VII, 1890. A. Viciu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului român din Ardeal, Bucureşti, 1906. G. Weigand, JDer Banater Dialckt, în Jb. III, 1896, p. 198—332. G. Weigand, Korosch- und Marosch-Dialehie, în Jb. IV, 1897, p. 250-336. 217 C. Cuvinte ac. acuzativ adj. adjectiv adv. adverb art. articol card. cardinal cj- conjuncţie comp. compus(ă) cond. condiţional conj. conjunctiv cor. corectat dat. dativ dem. demonstrativ diat. diateza f. feminin gen. genitiv ger. gerunziu h. harta hot. hotărî t ib. ibidem id. idem imper. imperativ impers. impersonal impf. imperfect ind. indicativ inf. infinitiv inter. interogativ interj. interjecţie invar. invariabil loc. locuţiune m. masculin marg. marginal mat. necart. , material necartografiat m.m.c.pf. mai mult ca perfect n. neutru neg. negativ nehot. nehotărît nom. nominativ num. numeral ord. ordinal part. participiu pas. pasiv (ă) 218 pers. personal pf. c. perfect compus pf. s. perfect simplu pos. posesiv pr. propriu prez. prez. pron. pronume refl. reflexiv (ă) rel. relativ s. substantiv sg. singular sup. supin s.v. sub voce V. vezi val. valoare vb. verb viit. viitor voc. vocativ NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI A trecut aproape un secol de la prima editare a Codicelui Voroneţean, unul dintre cele mai importante momnumente de limbă românească veche. Ediţia, alcătuită de I. G. Sbiera şi apărută în 1885 sub auspiciile Academiei Române, a devenit extrem de rară cu trecerea anilor şi, prin aceasta, greu accesibilă celor astăzi interesaţi de studiul literaturii şi limbii române vechi. în ediţia lui Sbiera textul Codicelui Voroneţean este redat în două moduri: în reproducerea tale-quale, adică cu litere chirilice, fără separarea cuvintelor şi cu interpuncţiunea originară, respec-tîndu-se dispoziţia rîndurilor, şi în transliteraţie parţială, editorul apelînd adesea şi la transcrierea interpretativă. Astfel, consoanele finale suprascrise nu sînt marcate, ci sînt coborîte în rînd, resta-bilindu-se u final, notat în text în marea majoritate a cazurilor cînd consoana finală este în rînd, dar nu peste tot. (Vezi cap. Grafia.) Slova i este redată ca atare, spre deosebire de h, transcris i. în schimb, slovelor cr şi p le corespunde acelaşi semn. De altfel, transliterarea nu mai era necesară în condiţiile reproducerii textului şi cu slove chirilice. S-ar fi evitat astfel grafii cu aspect rebarbativ de tipul crediînţă, luîngă etc., a căror interpretare trebuie făcută în bună măsură de lector. Ortografia etimologizantă, promovată de Academie pînă în 1904, pe care Sbiera o adoptă în transcrierea textului, cere de asemenea un efort de interpretare din partea cititorului pentru a restabili anumite forme lingvistice cuprinse în text. De pildă, slova qj urmată de e sau i este întotdeauna redată prin sce, sci (naijmui, i|Jî$= pasceţi, sciu), grafie latinizantă, corespunzînd pronunţării ştey şti. Slova s este transcrisă d. Prin acelaşi semn, dar încadrat între paranteze rotunde, a fost redat însă, conform principiului etimologic, u şi din mhmc, uhhh. în tabelul de corespondenţe dintre slovele din textul original şi literele cu care au fost transcrise, aflat la pagina 176 a ediţiei, u este echivalat însă numai cu ge şi gi. Întrucît editorul obişnuieşte să încadreze între paranteze rotunde intervenţiile pe care le face asupra textului, cititorul neavertizat poate să vadă în transcrierile 221 de tipul ($)ice emendări ale grafiilor cu y, considerate aberante. In transcrierea lui Sbiera există unele lecţiuni greşite sau discutabile. Ne vom referi numai la cîteva dintre ele \ Prin două dintre lecţiunile pe care le propune, Sbiera atribuie Codicelui Voroneţean cuvinte inexistente în limba română: vtnătare „vînătaie", (sens derivat) „patimă" şi tini „a suna", „a clopoţi", derivat din lat. Unire. Primul termen a rezultat din emendarea formei pănătari, necunoscută editorului. Pănătare este un derivat substantival al verbului pănăta „a pătimi", atestat şi în alte scrieri din secolul al XVI-lea şi în unele graiuri de astăzi. Cel de al doilea termen este ilustrat, în transcrierea lui Sbiera, de forma tineaşte, aflată într-un pasaj obscur. Interpretările date ulterior acestui pasaj (vezi cap. Caracteristicile traducerii, p. 76) izolează în alt mod elementele componente ale secvenţei grafice corespunzătoare, eliminînd astfel lecţiunea tineaşte, adoptată de Sbiera. în fragmentul spureţi miiaşului cu zborrului 25v/10—11, prepoziţia cu, folosită cu valoare de conjuncţie copulativă („şi"), traduce o construcţie slavonă în care prepoziţia su, cu valoarea conjuncţiei şi, are regim de instrumental (redat prin dativ în. Codicele Voroneţean: zborrului = su suboro(m), ms. sl. BAR 351, 48v/l). Sbiera consideră că acest pasaj conţine o omisiune şi intercalează substantivul voia: cu (voiea) zborului. în fragmentul De trecură oarecare dzile 34v/4, conjuncţia subordonată temporală de este interpretată ca o primă silabă a conjuncţiei copulative deci şi este în consecinţă redată prin de (ci)-Testul Codicelui Voroneţean este însoţit în ediţia lui Sbiera de un amplu studiu filologic şi lingvistic. Raportat la actualele cunoştinţe de istorie a limbii şi literaturii române vechi şi chiar la stadiul de atunci al cercetării în acest domeniu, studiul lui Sbiera nu reuşeşte să răspundă în mod satisfăcător la problemele legate de geneza şi limba acestui text1 2. Aşa cum se ştie, nu mult după prima editare a Codicelui Voroneţean au fost descoperite celelalte texte rotacizante, Psaltirile Scheiană, Voroneţeană şi Hurmuzachi. în numeroasele studii filologice şi de istorie a limbii referitoare la textele rotacizante, Codicele Voroneţean a fost şi este adesea adus în discuţie. Repunerea în circulaţie a textului, prin prezenta ediţie, împlineşte aşadar o 1 Pentru altele rămîne ca cititorul să se raporteze la notele din subsolul transcrierii noastre. 2 Vezi recenziile asupra ediţiei făcute de Gr. Creţu» Codicele Vorcneţean... de I. al lui G. Sbiera. Critică, Bucureşti, 1886, si I. Bogdan (în Conv. lit., XX, 1886, p. 77-88). 222 necesitate care se făcea simţită în cercetarea istorică a limbii române şi în studierea începuturilor scrisului literar românesc. Descoperirea, în acelaşi an cu publicarea Codicelui Vorone-ţean, a. Apostolului tipărit de Coresi a ridicat o probleipă încă disputată în filologia românească, aceea a raportului (Jintre, versiunea rotacizantă şi cea coresiană. Ediţia de faţă înlesneşte compararea celor două scrieri prin reproducerea, în aparatul negativ aflat la subsolul textului, a părţii corespunzătoare din Apostolul tipărit de Coresi3. Textul Codicelui Voroneţean şi al Apostolului coresian din aparatul negativ au fost redate în transcriere interpretativă, după normele ortografice actuale, cu respectarea tuturor formelor de limbă. Am folosit actualul inventar de semne al alfabetului românesc, evitînd semnele diacritice. în transcrierea noastră ne-am străduit să stabilim limba textului, şi nu a scribului Codicelui Voroneţean. Ţinînd seama că avem a face cu o copie, textul se prezintă din punct de vedere lingvistic ca un amestec de norme, fixate în deprinderi grafice, diferenţiate atît prin factorul timp cît şi prin factorul spaţiu4. Dăm mai jos principalele corespondente ale slovelor chirilice care, prin valorile lor multiple, au pus probleme de interpretare. Interpretarea acestor slove s-a făcut ţinînd seama de distribuţia lor în text şi de datele de dialectologie istorică aflate la dispoziţia noastră. (Vezi cap. Grafia şi Fonetica.) -k şi a în A’fcUE, MAia au fost transcrise ea: leage, ceaea; a şi ni în kîauJeh, diHBE = ia: viiaţiei, aiave; în a, aae, acrie, ia, ihae, racmE, aq'kia, a, şi ta = ea: ea, eale, easte, aceaea; k şi a = = ă, î,. după situaţia din limba de astăzi; excepţie fac ierurile din finala cîtorva cuvinte, interpretate ca avînd valoarea „zero“: notfUHHEAii = puţinei, c$prbUJHTrK = sfîrşit, jfHKAEuiHrk = hicleşig; -t = = î în •tAivEA'h = îmbla, •ÎNnEA'fccE = înţelease; = îm în 4ka4io = îrn-blaiu; = în în *tKdAEME = încalece; = n în şi în KwtpE = = agiunge, binre; = n în cnoy*tK> = spuniu şi ni în ce ul-îe = ţi~ nie, ce kHe = se vinie; după vocale, grupul = n: kpeaî^huti = credinţă, UH'tNîETOdpE = ţinietoare; g (r vibrant) = rr: aeramiv = arratâ. Conform normelor ortografice actuale, e la iniţială de cuvînt sau de silabă a fost redat prin ie: ectehae, ce naE = ierrbile, se paie; 3 Apostolul copiat de popa Braţul la 1559 —1560, descendent dintr-o versiune comună cu cea existentă in Codicele Voroneţean, nu a fost inclus în aparatul negativ. Fotocopiile după originalul aflat la Muzeul Dosoftei din Iaşi ne-au fost accesibile abia în faza finală a alcătuirii acestei ediţii, încheiată în 1976. 4 Vezi Ion Gheţie şi Al. Mareş, Introducere în filologia românească. Probleme. Metode. Interpretări, Bucureşti, 1974, p. 170— 176. 223 excepţii: fA, m, cpa = el, ei, era. Am evitat semnele diacritice, no-tind grupul Hă, mo prin cea, tio: Md = cea: ^emoph = feciori. A fost notat elementul semivocalic u în a*a = doua, nu şi în A*«*w, »ftdw = doao, nmo; o din xtkbeoe, eopoKd a fost redat prin o/i: rrazbmie, voroaava; o din noio, •frmiop'fepEKoy etc. şi e din SEtnoy,, GikAtirh-cE, simple grafii fără valoare fonetică sau notînd o vocală de deschidere medie între o şi u, respectiv e şi i (vezi cap. Grafia) „ au fost transcrise u, i: puiu, înturearecu, dzişu, rădică-se. Succesiunile piv, în KnivKd, c^piuijaijJE, au fost tran- scrise ăl, îl şi ir: călca, pîlcu, sfir saşie. Literele suprascrise au fost trecute în rînd fără a fi marcate, cu excepţia consoanelor finale din grafii de tipul: apropiem, bărbatu/, cum şi însus, vădzus, redate cu caractere cursive. în indicaţiile tipiconale, reproduse cu caractere cursive, consoanele finale suprascrise sînt redate cu litere aldine. Am recurs în acest caz la soluţia transliteraţiei, întrucît în textele chirilice vocala finală nu se nota cînd consoana precedentă era suprascrisă. Nu putem şti în astfel de cazuri dacă grafiile corespundeau sau nu unor forme cu -u. respectiv -? la finală. Formele neaccentuate ale pronumelor personale şi reflexive terminate în i şi u, astăzi conjuncte, sînt precedate în transcrierea noastră de cratimă: de-lu rrugară, deşi alease, şi-i goni etc. Grafia textului nu ne permite să decidem dacă elementele vocalice de timbru i şi u din finala cuvintelor erau sau nu silabice. Cuvintele abreviate s-au întregit în mod tacit (o listă a abrevierilor se află la sfîrşitul capitolului Grafia). Nu am procedat astfel în cazul abrevierii cT*n, c*n pentru săptămînă, întrucît nu ne putem pronunţa dacă această grafie notează o formă cu -n cum apare în unica notaţie neprescurtată a cuvîntului, sau una cu -r-, conform normei textului. Am introdus, de aceea, între paranteze ascuţite restul cuvîntului, reprodus în forma literară de astăzi. Spiritele, accentele şi iericul nu au fost marcate. Cifrele chirilice au fost transpuse în cifre arabe. Cu ajutorul parantezelor ascuţite <) au fost marcate omisiunile (vezi p. 230 etc.). între paranteze colţuroase figurează, de asemenea, şi întregirile unor cuvinte cuprinse în indicaţiile tipiconale marginale care nu au încăput pe pagină. Lacunele datorate deteriorării manuscrisului au fost încadrate în paranteze drepte [...] (vezi p. 230, 397). Grafiile aberante sau cele care comportă şi alte interpretări decît cele adoptate în transcrierea noastră au fost semnalate în note. Trimiterile se fac prin cifre arabe. 224 în locul punctuaţiei originale, am adoptat punctuaţia modernă. Numărul filelor a fost notat marginal. Rîndurile au fost numerotate prin cifre arabe trecute în paranteze rotunde la începutul fiecărui rînd. Indicarea cărţii din textul biblic, a capitolelor şi a versetelor aparţine editorului. Subsolul textului cuprinde două aparate critice. Primul conţine note referitoare la grafia sau la interpretarea grafiei textului (notaţii greşite, alte interpretări posibile, lecţiuni deosebite în ediţia lui Sbiera). Cel de al doilea aparat critic conţine diferenţele de ordin fonetic, morfologic, sintactic şi lexical înregistrate în Apostolul tipărit de Coresi. Greşelile de tipar evidente din cartea coresiană au fost corectate în mod tacit (ex.: transcris lui, p. 309, vezi r. 10). Trimiterile de la text la aparatul critic se fac prin indicarea numărului rîndului. în cadrul aparatului au fost utilizate următoarele abrevieri sau semne convenţionale: ad. = adaugă; om, = omite; ante = înainte (de); post = după; H (Ierna) = cuvîntul (sau cuvintele) aflat(e) înaintea semnului sînt înlocuite prin cuvîntul (sau cuvintele) aflat(e) după acest semn. Din motive de ordin tehnic, în facsimilele de la sfîrşitul ediţiei indicaţiile tipiconale, scrise in original cu o cerneală mai deschisă, nu au putut apărea peste tot. Ediţia de faţă a fost alcătuită în cadrul colectivului de limbă literară şi filologie al Institutului de lingvistică din Bucureşti. Ne folosim de acest prilej, pentru a aduce vii mulţumiri şefului colectivului, Ion Gheţie, ale cărui sugestii şi observaţii critice pe marginea lucrării i-au adus considerabile îmbunătăţiri de-a lungul tuturor etapelor elaborării ei. Diversele capitole ale studiului filologic şi lingvistic au beneficiat de observaţiile făcute în urma lecturii de ceilalţi colegi ai colectivului de limbă literară şi filologie. Un deosebit sprijin în redactarea în forma finală a ediţiei îl datorăm profesorului Liviu Onu, referent desemnat de Consiliul ştiinţific al Institutului. Tuturor persoanelor mai sus amintite le adresăm şi pe această cale sincere mulţumiri. Mulţumim, de asemenea, colegilor de la Cabinetul de manuscrise şi carte rară al Bibliotecii Academiei R. S. România, pentru solicitudinea cu care ne-au pus la dispoziţie materialele necesare cercetării noastre, ca şi pentru consultaţiile de specialitate pe care uneori ni le-au acordat. 225 CODICELE VORONEŢEAN Faptele apostolilor, XVIII, 15—18 ir ( i) [...] obida rrea, o, iudei, după cu ( 2) vîntu amu fire-aşi1 ascul ( 3) tîndu voi. Iară se întrebări ( 4) sîmtu, şi de cuvente ( 5) şi de numere şi de leagea ( 6) voastră, voi vedeţi înşivă, ( 7) giudeţu eu acelora nu vo ( 8) iu se fiu". Şi-i goni din giu ( 9) decătoare. Deaci prinseră (10) toţi elenii Sostena, începă (11) toriu/ zborrului, şi-l bă (12) tea înraintea 2 giudecătoare (13) ei. Şi nemică de acealea Ga (14) lionu nu-ş socoti. E Pave/ 1 Ultima slovă neclară, posibil şi 8. 2 Scris: •fpdHlTilî. 1 post obida ad. aşa; rea î~2 cuvînt; amu om. 2~3 fire-aşi ascultîndu] auzit ară fi 3 voao; Iară] Sau; să; post se ad. şi; întrebări] întrebaţi 4 sînt; şi om.; cuvinte; post cuvente ad. -lă 5 post de ad. acel; nume 6 voi om.; post înşivă ad. e 7 giudeţu eu acelora] aceluia amu judeţ eu 7~8 voi 8 se] să-i; post goni ad. ei; den 8~9 giudecătoare] judeţ 9 Deaci om. 10 elinii 11 zborului; şi om. 11~12 -1 bătea] bătură-1 12 înaintea; giudecătoareei] judeţului 13 aceaea 13~ 14 lu Galion 14 nu-/ socoti] aminte nu-i fu; E om.; Pavel; 229 Faptele apostolilor, XVIII, 18—21 iv ( i) încă lăcui dzile pînră la voie ( 2) şi de fraţii săi dezdzise-se . ( 3) şi nută întru Siriia şi cu-( 4) rusu/1 Prischila<...>, cei ce-ş tunse ( 5) ră capetele întru ChehreiĂ, ( 6) avea amu rrugă. Deaci pristo ( 7) i întru Efesu şi aceia lăsă ( 8) acie, e însus întră întru gloa ( 9) tă şi se pîrriia cu iudeii, (10) rrugîndu-/ elu de multă vreame (11) se fie la ei. Şi nu se giuru (12) i, ce dezdzise-se loru şi (13) dzise: „Cade-mi-se întru toa (14) te praznicele cealea ce viru [...] 1 Scris: KO^pOcSA. 1 zile; pînă; post voie ad. -şi 2 şi] e; de om.; săi] -i; dezdzise-se] lepădară-se 3 şi om.; notară; întru] în; Siria 3 ~4 cu-nusul 4 post Prischila ad. şi Achila; cei ce om. 4~5 -ş tunseră] tunse-şi 5 capul; Chehreih 6 rrugă] rugăciuni; Deaci om. 6~7 pristoi] dospiră 7 întru om.; Iefes 8 aciia; însuşi; întră]se duse; întru]în 9 şi om.; se pîrriia] întreba-se 10 rrugîndu-1 ruga-se; lui; vreaoiea 11 să; la ei] într-înşii; Şi om, 11~12 giurui] făgădui-se 12 dezdzise-se] lepâda-se; loru şi om. 13 zicea; post dzise ad. Ior că; mi se cade; întru] în 14 praznice; cealea ce om.; a veni; 230 Faptele apostolilor, XIX, 6—9 2r ( 1) şi-s spuse Pavelu mîrule spre ( 2) ei, deaci venre Duhu Sfîntu spri-( 3) nşi. Grăiia întru limbi şi ( 4) prorociia. Era de toţi bărrbaţii ( 5) ca pînră la 12. Şi întră în gloa ( 6) ta, îndrăzniia e după trei ( 7) lunri întreba-se şi pîrriia-se cea ( 8) ce e de împărăţiia 1 Dzeului. Sfîrşitu, vereri. Ion~ ( 9) Iară urii izecleniia-se şi (10) pîrriia rreu cuvîntîndu ca (11) lea înraintea gloateei. Şi se (12) delungă de ei de-şi alease uce (13) nicii şi prin toate dzile (14) le întreba-se întru învăţături 1 Scris: •fn'hpTUVhA. 1 -s om.) puse] înălţă; Pavel; mîinile 1~2 spre ei, deaci cm. 2 vine; Duhul Sfînt 2~3 spri-nşii 3 Grăia; 4 prorocia; bărbaţii 5 pînră om.; doisprăzeace; Şi om.) întră] destinse; în] întru 6 îndrăzniia] cuteza; e om.) după] prespre 7 luni; pîrriia-se] preapîrîndu-se; cea cm. 8 Dzeului] lu Dumneze Sfîrşitu, vererix^i Konec, pe(k ); Zon] Pe (k ) 6 ne (d). în zilele acealea ce cînd fu apo(stoVy 9 Ia ] Ce; pbst Iară ad. ca; urii] alţii; izecleniia-se] iuţiră-se 10 pîrîia; rău; cuvîntînd 11 înaintea; gloatelor.; Şi om. 11~12 Delungă-se; de ei] di-nşii; de-şi cm. 13 şi cm.). prin] prespre 13—14 zilele 14 învăţătură; Faptele apostolilor, XIX, 9—13 2V ( l) cu muncitoriu oarecarele. ( 2) Aceasta 1 fu după doi ani, ( 3) cum toţi ceia ce viia întru A ( 4) siia se audză cuvîntu/ Domnului ( 5) Isus. E jidoviloru şi eleni ( 6) loru sile nu proaste fă ( 7) cea 2 DumnecLzeu cu mîrule lu Pavelu, ( 8) cum şi spre lîngedzi purrta ( 9) mîreşterrgura de sudorile (10) greaţeei capului a se vende (11) ca ei de lîngori şi cum duhu (12) rele cealea hicleanele se iasă (13) dintr-înşi. începură u (14) rii de ceia ce se nevoiia iudei 1 Scris: dHdClTld. 0 2 Scris: eJsiiMd. * 8 1 cu om.; oarecarele] neştine 2 ante Aceasta ad. Ce el într-; anii 3 cum] ca şi; tuturor; ceia ce viia] victorilor 3~4 Asia 4 auzindu-se; cuvîntul 5 E] Şi; jidovilor S~6 eleniloru] grecilor; post eleniloru ad. e 6~7 feace 7 Dumnezeu; mîinile; Pavel 8 cum] ca; lîngezi; purrta] ducea 9 mîreşterrgura om. 10 greaţeei] lui; capului] de cap; post capuiui ad. ce ştergea-ş cu mîneştergură şi 10~11 vindeca-şe 11 lîngori] nevoi; cum om. 11~12 duhure 12 cealea om.; hitleane; ieşiia 13 d$htr-; ante începură ad. Ce; post începură ad. şi 13~14 urii]% alţii 14 se nevoiia] se ticăiia; iudei om.; 232 Faptele apostolilor, XIX, 13—16 3r ( l) descîntători a meni spre ( 2) ceia ce avea duhure hicleane nu ( 3) mele Domnului Isusu grăindu: „Blăste ( 4)' mămu-vă cu Isus, cela ce-/ spu ( 5) nre Pave/“. Era urii, fii1 lu ( 6) Scheveiu, iudea întîni pre ( 7) uţi şapte, ceia ce acealea ( 8) făcea 2. Rrăspunse duhulu hiclea ( 9) nu şi dzise: „Isusu-/ cunoscu (10) şi Pa vel ştiu, iară voi cin (11) re seţi?" Şi sări spre ei omu (12) lu cela ce era întru elu duhu/ (13) hicleanu şi învîncu loru (14) şi se întăriia spre ei, cum 1 Scris: ^SIH; altă lecţiune posibilă: fiii. 2 Scris: 2 ceaia; hitleane 3 Isus; grăind 3~4 Blăstemămu-] Contenimu- 4 cela om; -/] elu-1 4~ 5 spunre Pave/J Pavel propoveduiaşte 5 urii] alţii; fiii 6 Schevi; iudii; întîii 7 ceia om. 8 ante Rrăspunse ad. Ce; răspunse; duhul 2 Scris: AOlfKACAfpEAE. 3 Scris iniţial Ad sau AH- O 4 Scris: ^S'KMd. <> 5 Iniţial s-a scris ETvCTK, apoi scribul a modificat slovele CTK în Pd şi a continuat să scrie p*k. <> 6 După Lţ, scris iniţial H. 1 răniţi; se scape] fugiră; den 2 aceaea; Acea] Aceasta; înţeleaseră] fu la înţeleagerea 2~3 tuturor 3 iudeii] şi jidovilor; elenii] grecilor 3cîţi viia] vie- torilor 4 întru] în; Efes; şi om.; năpădi] căzu 5 post şi ad. deade 5~6 a se mări 6 Isus; Şi om. 7 cîţi au credzutu] credincioşi 8 veniia; post veriia ad. şi; ispo-vedia 8~9 spunea; lucrurele] dealele 9~ 10 Destui] pînă la destul 10 ceia ce făcea) faptele zice-se; farmăc 11 adura-şi] Adunară-le; cărţile' 12 arseră 12 ~ 13 băgară sama] tocmiră 13 preţul; lor 14 post aflară ad. argint;. întunearece; 234 Faptele apostolilor, XIX, 19—24 4r ( 1) de arrgintu. Şi1 aşa tare cu ( 2) vîntu/ Domnului creştea şi se în ( 3) tăriia. Şi deca se sfîrşiră ( 4) aceastea, dzise lu Pavelu ( 5) Duhu/: „Preaîmblă Machiedonia ( 6) şi Ahaiia şi a mearrge în Rusalim". ( 7) Dzise: „Fiindu acolo, cade-mi-( 8) se şi Rrimu/ a vedea". Deaci ( 9) tremease întru Machiedonia doi de (10) ceia ce slujiia lui, Timo ^ (il) tea şi Erasta, însus prebî (12) ndi un 2 anu întru Asiia. Fu în (13) vreamea acea 3 vorroavă nu pu (14) ţină 4 de cale. Şi Dimitrie oa 1 H a fost adăugat ulterior deasupra rîndului. 2 Scris: o\f. 3 Scris 1 4Wd. <> 4 Scris: n'hyU.HNTv. 1 de arrgintu om.; Şi om.; tare om. 1~2 cuvîntul 2 post Domnului ad. tare; crescu 2~3 întări 3 deca] ca 4~5 dzise lu Pavelu Duhu/] băgă-se în duhu/ lu Pavel 5 Preaîmblă] să treacă; Machidonia 6 Ahaia; să meargă; Ierusalim 7 Zise, post Dzise ad. că mie; să fiu; acolo] acmu 8 Rimul; Deaci om. 9 tremise; Machidonia 10 ceia ce slujiia] slujitorii 10~11 Timotei 11 post Erasta ad. e; însuşi 11~12 prebîndi] petrecu 12 an; post anu ad. fiind; Asia 13 vremile; aceaiea; voroavă 14 Şi om.; post Dimitrie ad. amu; 235 Faptele apostolilor, XIX, 24—26 4V ( l) recarele cu numele, arrgin ( 2) tu-tăietoriu, cel ce făcea1 ( 3) case de arrgintu Arrtemi ( 4) deei şi da meşteriloru lu ( 5) crare 2 nu puţină, şi adu ( 6) ră ceia ce era de acealea lucră ( 7) tori 3 şi lă dzise: „Bărrbaţi, ( 8) ştiţi că dintru aceasta ( 9) lucrare 4 avutul nostru easte; (10) dea ci 5 vedeţi şi audziţi (11) că nu numai Efesu/, ce şi (12) de acmu toată Asiia Pavelu (13) acesta preapîrri şi întoarr (14) se multă gloată de grăiaşte 1 Scris: $TyMd. <> 2 Scris A&\VKpdpE, cu Al" adăugat ulterior înaintea lui KpdpE, depăşind marginea din stînga a rindului (5). O 3 Scris iniţial AO^KAT^îTlC>piL O 4 A\r adăugat ulterior, depăşind marginea stingă a rindului (9). O 5 "fc scris iniţial peste o altă slovă, probabil ţ. 4*114*4*11 oarecarele] neştine 1 cu om. 1*2 argint 2 cel ce om. 3 casă; de arrgintu] arginţită 3*4 Artemideei4 şi om.; meşterilor 4*5 lucrare] lucrure 5 puţine; şi] ceia ce 5*6 se adunase 6 ce era om.; de] spre 6*7 lucrători] lucrure 7 şi lă om.; zise; Bărbaţi 8 dintru] de; aceaste 9 lucrare] lucrure; avutu/] avuţiia; noastră 10 deaci om.; auziţi 11 şi om. 12 de acmu] de-acicea întru; Asia; Pavel 13 preapîrînd; şi om. 13*14 întoarse 14 multe; gloată] năroade; de om.; grăind; 236 Faptele apostolilor, XÎX, 26—29 5r ( i) că nu sîntu dumnedzei ceia ce-su ( 2) cu mîrule 1 fapţi. Nu nu ( 3) mai aceasta 2 nevoie preimea < 4) şte a noastră parrte întru o < 5) blicire a venri, ce şi a ma ( 6) riei dumnedzeaie casă, a Arrtemi ( 7) deei, întru nemică o pome ( 8) neaşte şi va se sparrgă mă ( 9) riia ei, e ea toată lumea (10) o cinsteaşte". Audziră3 şi (11) fură împluţi de urrgie. Dea / (12) ci strigară grăindu „mare e (13) Arrtemida efeseiasca" 4 (14) şi împlură cetatea toată 1 p este scris peste o altă slovă greu de descifrat. <0> 2 Scris: dMdcrnd- 3 H este scris peste linia verticală a unui ier mare. <(> 4 Scris: E^jsECEiacKdd. * 14 1 sînt; dumnezei; cei; -su om. 2 cu] de; mîini; ante fapţi ad. vor fi; ante Nu ad. De 3 aceasta] aceaea 3~4 priimit-au 4 parte 5a veni; a om. 5~6 marea 6 dumnedzeaie] dumnezeiţa; casa; a om. 6~7 Artemida 7~8 o pomeneaşte] meneaşte-o 8 şi cm.; post va ad. amu; se sparrgă] să-ş spargă 9 e] ce; post toată ad. Asia şi toată 10 Auziră; post Audziră ad. ce fu 11 fură împluţi] se împlură; urgie; Deaci om. 12 striga; grăind; marea; e om. 13 Artemida; efeseiasca] Efesului 14 se împlu; toată om.; 237 Faptele apostolilor, XIX, 29—32 5V ( i) de sminteală, porrniră-se într-u ( 2) n sufletu întru prăvire, în ( 3) zborrişte, rrăpiră Gaia şi A ( 4) ristarrha, machidoneani, ( 5) soţii lu Pavelu. E Pave/ vru ( 6) indu se între întru gloată, nu-/ ( 7) lăsară elu ucenicii lui. ( 8) Urii ce era dintru Asia înce ( 9) pători, fiindu lui iubi (10) ţi, tremeaseră la elu de-lu (11) rrugară se nu-s dea sinre întru (12) zborrişte, întru batgiocură \ (13) Iară alţii amu altu oare (14) ce striga. Era băseareca tu 1 Scris: EdmyOKIs.yp'h.. 1 sminteală] greaţă; porniră-; într-] cu 2 suflet; previre 2~3 în zborrişte om. 3 rrăpiră] apucară 3~4 Aristarha 4 machedoneani 5 Pavel1; E om.; Pavel 2 5~6 vrea 6 să; întru] în; gloate; -1 7 el; lui om.; post lui ad. E 8 Urii] alţii; ce era om.; dintru] de 9 fiind 10 la elu] cătr-îns; de-lu. om. 11 rrugară om.: să; nu-ş; sine 11~12 întru zborrişte om. 12 batjocură 13 Iară] E; post amu ad. şi; alte 13~14 oareceş 14 post Era ad. amu; beseareca; 238 Faptele apostolilor, XIX, 32—35 6r ( l) rrburatâ1 şi mai mulţi ( 2) nu-s ştiia derep ce au veritu. ( 3) Din gloată aleaseră Alexan ( 4) dru 2 şi-l scoaseră elu iudei ( 5) loru. E Alexandru măhăi cu ( 6) mînra şi venre se rrăspun ( 7) dză gloateei. înţeleaseră ( 8) că iudeianinu easte. Uru/ ( 9) glas fu de la toţi; ca în do (10) ao ceasure3 strigară: „marea (11) Arrtemida efeiască“ ! Şi (12) tocmi cărrtularu/ gloa (13) ta, deaci dzise: „Bărrbaţi efe (14) seiani, carele easte omul 1 Scris mo\f<7KO\fpdm T\\f, cu Tv rezultat din o (fără a se mai /terge y). Scris: 4AEKădNAP$- <> 3 Scris: MdCOypE, 5XI14~6TI1 turburată; mai om. 2 nu-ş; derepce-au; venit 2 Din] Dentru; gloată] năroade 4 şi-/] Să;scoaţă; el 4~5 iudeiloru] jidovilor 5 E om. ; Alexandr; măhăi] arătă lor 6 mina; şi] să; vie; să 6~7 răspunză 7 gloatelor 8 iudeianinu] jidovesc 8~ 9 Uru/ glas fu] Glas fu unul 9 în] la 10 post strigară ad. ei 11 Artemida; efe(se>iasca] Efesului; Şi om. 12 tocmi] lăsară; cărtularii 12~13 gloata] năroa-dele 13 deaci om.; ziseră; Bărbaţi 13~14 efeseiani] den Efes 14 carele] cine; om; 239 Faptele apostolilor, XIX, 35—38 6V ( 1) cela ce nu şti cetatea -efese ( 2) iasca, spre despusu fiindu ( 3) măriei Arrtemide şi lu ( 4) Diopetu. Fără de totu rră ( 5) spunsu/ fiindu acestea, o ( 6) pu easte voao fără-vorroa ( 7) ve se fiţi şi nemică spre ( 8) sărire se nu faceţi. Aduse ( 9) tu 1 bărrbaţii acestea, (10) nece ale beseareciei au fura (11) tu, nece 2 hulindu dumnedzeaia vo (12) astră. E se Dimitrie acesta (13) şi ceia ce sîntu /cu'-fusâ/> (14) meşteri de au cătra neştinre * 1 Scris: <> 2 q a rezultat din modificarea unui c. 1 cela oi7t.; ştie; î~2 cetatea efeseiasca] a Efesului cetate 2 despus; fiind; post fiindu ad. atîta 3 mare; post măriei ad. şi; Artemidea; lu om. 4 Diopetovi; de om.; post totu ad. amu 4~5 răspunsul 5 fiind; acestea] aciia 5~6 opu easte] trebuinţă 6~7 voroavă 7 să; spresarire] nu sărireţi 5 se nu faceţi] a face <3~9 Adusetu] Adecă amu 9 bărrbaţii acestea] acei bărbaţi post acestea ad. că 10 ale beseareciei] den besearecă 10~11 au furat; hulescu; dumnedzeaia] dumnezeiţa 12 să 13 cei; -s; cu-nus 14 de] să; neştinre] cineva; 240 Faptele apostolilor, XIX, 38—XX, 1 7r ( 1) cuvîntu, neguţători sîn ( 2) tu şi antipati sîntu, ( 3) cum se ia soţu spre soţu. Iară N \ ( 4) se ceva după altele ceareţi ( 5) după leagea 2 Baseareciei se se ( 6) dezleage. Că amu greaţă eas ( 7) te după ei a preimi 3 năravu ( 8) de dzua de astădzi, nece uri ( 9) i vine fiindu de carea se pu (10) temu da cuvîntu de sfrî (11) rea aceasta 4". Şi aceastea dzi (12) se, deaci lăsă beseareca. Şi du (13) pă lăsarea vorroavei, chiemă (14) Pavelu ucenicii şi-i sărută, 1 Scris: MdpEUU. 0 2 Scris: d’fcljJA. <>3e scris peste'oaltă slovă, indescifrabilă. O 4 Scris: dMdcrTTd. 1 cuvînt; post cuvîntu ad. judece 1 ~2 sînt 2 sînt 3 cuw] de; să se ia; soţ1; spre] despre; soţ 2; Iară] E 4 să; după] de la; altele] ala,lţi; ară ceare 5 beseareciei; să1 6 Că] Şi; greaţă] nevoie 7 ei] a lor; să priimim; năravu] ferecare 8 dzua de astădzi] acealea zile; post astădzi ad. şi aceastea zile în 8 ~ 9 nece o 9 vină; fură; de carea] deci; se putemu] nu putem 10 cuvînt 10~11 sfrîrea] întoarcerea lî aceştiia; aceastea] aşa îl~12 zise 12 deaci om. 12~13 după lăsarea] ca se conteniră 13 voroavele; chemă 14 Pa vel; Faptele apostolilor, XX, 1—4 7V ( 1) deaci ieşi se mearrgă întru Machie ( 2) donia şi preaîmblă acealea la ( 3) turi şi-i mîngîie toţi cu ( 4) cuvente multe. Deaci venre ( 5) întru Eladă şi feace acie trei lu ( 6) ri. Fu spre elu sfadă de la ( 7) iudei, vruindu se descarrce-( 8) se întru Siriia. Fu vreame se în ( 9) toarrcă-se întru Machiedonia. (10) Mearrseră pre urrma lui pînră (11) la Asiia e Sopatăr bereaninu/ (12) şi soluneanii Aristarhu (13) şi Secundu şi Gaie dervea (14) ninu/ şi Timotei şi 1 1 deaci om.; se mearrgă] a se duce; întru] în 1~2 Machedonia 2 şi om.; preaîmblă] trecu prespre 3 mîngîia; toţi om.; cu] în; 4 cuvinte; Deaci om.; Vine 5 întru] în; Elada; şi om.) aciia 5~6 luni 6 spre elu] spri-ns; sfadă] fărecare; de la] de 7 vrea 7~8 se descarrce-se] să se aducă 8 Siria; vreame] vreare 8~ 9 să se întoarcă 9 întru] printru; Machidoniia J.0 Mearrseră pre urrma] Urmuiră; el;post lui ad. tocma; pînă 11 la] do; Asia; e om.) Sosipatra; bereanin 12 şi om.) soluneanin; Aristarh 13 Secund 13~14 derveanin 14 şi2 om.) 242 Faptele apostolilor, XX, 4—8 8r ( 1) asiianii Tihic şi Trofimu. ( 2) Acestea ainte mearrseră şi a ( 3) ştepta noi întru Troada. E noi ( 4) descărrcămu-nă după dzilele a ( 5) dzimeloru de 1 la Filipiia şi ( 6) venremu cătră ei întru Troada pî ( 7) nră la cinci2 dzile; iuo prebîn ( 8) dimu şapte dzile. Sîmbătă a 6(-a} săpţtămînăy. în dzilele aceale întru 3. ( 9) întru ura de sîmbăte adurară-se 43 (10) ucenicii se frîngă pînre şi Pa (11) vel grăiia cătră ei că demîreaţa (12) vrea se iasă şi tinse cuvîntu (13) pînră la miadzănoapte. Era (14) lumînrari multe întru comarr 1 E scris peste o altă slovă, indescifrabilă. <> 2 Scris cu 4 scris peste un H. ^ 3 Începînd cu în, cuvintele se află pe marginea de sus a paginii. 1 asiane; Tihic; Trofim 2 Acestea] Aceia; mearrseră] deştinseră; şi om. 3 întru] în; E om. 4 descărrcămu-nă] cărămu-ne; după] prespre; zilele 4~5 adzi-meloru] de azimile 5 Filipiia] Filip 6 vinem; cătră ei] cătr-înşii; întru] în 6~7 pînă 7 la] în; zile; iuo] deci 7~8 prebîndimu] fum 8 zile; Sîmbătă a 6(-a) sâp(tâ-mînă)] Sgbota 6 ne (d ); zilele; acealea; post întru ad. una de sîmbete 9 una; sîmbete; adunară-se; marg. ante 43 ad. Za(â ) 10 a frînge; pîine; şi om. 10~11 Pavel 11 grăi; cătră ei] cătr-înşii; că om. 11~12 demîreaţa vrea se iasă] vreare-aş să ies de demîneaţă 12 şi] să; tinză; cuvînt 13 pînă; la] în; miazănoapte 14 luminări; întru] în; 24a Faptele apostolilor, XX, 8—îl 8V ( 1) nicu, iuo era aduraţi. Şi şedea ( 2) lingă o zăbleală un giurelu ce-i era ( 3) numele EvtiĂ. Acela purrta ( 4) tu cu somnu adîncatu 1 şi gră ( 5) indu Pavelu de multe, plecă-se ( 6) giurele de somnu şi cădzu din co ( 7) marrnicu dinr-a/ treile podu ( 8) giosu, deaci luară elu morrtu. ( 9) Destinse Pavelu şi cădzu spri- (10) nsu de-lu cuprinse2 şi dzise: (11) „Nu vorovireţi că sufletu/ (12) lui întru elu easte". Deaci se sui de (13) frînse pînre şi gustă 3 şi bă (14) sădui de biu pînră la zori, aşa 1 Scris: dATvKdTO^. O 2 Scris: K8npj'E*tHCE. 0 3 Scris iniţial r$cm8, apoi 8 a fost modificat în T*. 8Tjl4~8vll comarrnicu] gorniţă 1 iuo] unde; eram; adunaţi; Şi] Ce; 2 lîngă o zăbleală om.; giurelu] june 2~3 ce-i era numele] în nume 3 Evtih; post Evti/* ad. lîngă ocnă 3~4 Acela purrtatu] Somnuros 4 adîncat; şi om. 4~5 grăia 5 Pavel 6 giiirele om. somn; căzu; din om. 6~7 comarrnicu om. 7 dinr-1 2 Cuvintele-se află. la sfârşitul rândului 3. O 3 Scris dCdMONOlf, iniţial dCONO^. marg. Lucrarea om. 1 Şi om.; aduse; pruncul] feciorul 2 fu mingîiare] mîngî-iară-se; puţin; Sfîrşitu sîmbăteei] Koneci sgbotg 3 vinem 4 şi om.; descărrcămu-nă] vinslămu-ne 4~5 Ason 5 acolo] aciia; vru; să ia 6 Pavel; că om.; post aşa ad. amu; zis; şi om. 7 insuşi; a mearge; Deaci] Ce 7~8 deca] ca 8 fum; Asnea; luo 9 el; şi om.; vinem; intru] in; Mitilin 10 Şi om.; mutămu-nă] purtămu-ne; post mutămu-nă ad. intru Anticrihii; şi om. 10~11 demîneaţă 11 post demînreaţa ad. şi; sosimu] dospim 11~12 Anticrihii 12 iară om.; altă; mutămu-nă] cărămu-ne 13 Samon; lăcuimu] fum; intru] in 13~ 14 Troghilii 14 e om.; în] întru; ceaea ce era ainte] stătutul; 245 Faptele apostolilor, XX, 16—19 începutu 44 9V ( l) mu întru Militiia 1. Dumerecă a 7(-a} <#>sfinţilor tătîri. în dzilele aceale giudecă Pavel2. Giudecă Pavelu ( 2) se treacă întru Efes, cum se nu fie ( 3) lui a peşti întru Asia. Nevoiia-( 4) se, se are puteare fi lui, în dzua • ( 5) cindzeciloru se fie întru Ierusalim. ( 6) Şi din Militu tremise întru Efes ( 7) şi chiemă preuţii besearecilo ( 8) ru. Deaci, de venreră 3 cătră elu, dzise ( 9) cătr-înşii: Treci dumereciei înrainte. (10) „Voi ştiţi că dintînia dzi de cî (11) ndu venriu întru Asia cumu cu (12) voi prespre totu anul fuiu (13) lucrîndu Domnului cu toată sme (14) rita mîndrie si cu multe la 1 Scris: MHAÎmÎA. 02 Fragmentul se află pe marginea de sus a paginii. O 3 Scris: KE^pTvpTi; alte interpretări posibile: venriră, venrărâ, Venrîră. 9TI14~9VI1 vinem 1 Milit; marg. începutu] Za (5 ); Dumerecă a 7(^-a) sfinţilor .tătîri. în dzilele aceale giudecă Pavel om.; Judecă; post Giudecă ad. amu; Pavel 2 să; întru] în; Efes; cum se] ca să 3 a peşti] pesteală; Nevoiia-se] Pripiia-se 4 să ară putea; să fie; el; ziua 5 cindzeciloru] de Rosalii; a fi 6 Şi cm.; den; Milit; întru] în; Efes 7 şi om.; chemă 7~8 besearecilor 8 Deaci] Şi; de] ca; vineră; post venreră ad. ei; cătră] la; elu] dins; zise 9 Trecd dumereciei înrainte] PrăstQpi 10 dintînia] dentru întîia; zi 10~11 cînd; veniiu; cum 12 prespre] în; toţi; anii; fui 13 lucrînd 13—14 smerita] smerenia 14 mîndriei; multe] multele-mi; 246 Faptele apostolilor, XX, 19—23 ior ( i) crămi. Şi de năpastile cea ( 2) lea ce mi se-au tîmplatu de cealea ( 3) iudeieştile spre sveatu, că nemi ( 4) că nu me tăgăduiiu de ceale 1 ce ( 5) era cu folosu ce se nu spuiu ( 6) voao şi se nu învăţu voi între ( 7) oameri şi prin case şi mă ( 8) rrtărusiiu 2 iudeiloru şi eleni ( 9) loru cea ce e cătră Dumnedzeu pocaa (10) nie şi credinţa ce e cătră (11) Domnu/ nostru Isus Hristos. Şi acmu eu (12) legatu-su cu Duhu/ de viiu întru (13) Ierusalim şi nu ştiu ce mi se va (14) tîmpla într-însu 3. E însă cum DuhuZ 1 Scris MdrtE, iniţial MdME. <>2 Scris: MTiCrrmipScîfOaltă interpretare, posibilă: mărrturisiiu. <0> 3 Scris: •fNTp’hCO^. 1 1 de om.; năpastile] năpăstile-mi 1 ~2 cealea om. 2 tîmplat 2^.3 cealea,. iudeieştile] jidovi 3 sveatu] feleluit 4 me tăgăduiiu] m-am supus; de ceale om.; post ce ad. nu 5 e; cu] spre; folos; să 6 se nu învăţu] învăţînd; între] întru 7oameni; pren; şi2] derept să 7~8 mărturisesc 8 iudeilor 8~9 elinilor 9 cea om.; post e ad. de; Dumnezeu 9~]0 pocaanie] pocăinţă 10 credinţa ce e] ce e. credinţă 11 eu om. 12-s; cu] de 12 de viiu ]a mearge; întru] în 13 şi] e; nu ştiu] întru aceaia 14 într-însu] nu ştiu; E însă] Ce mai vîrtos; cuîw] că; 247 Faptele apostolilor, XX, 23—25 iov ( i) Sfîntu prin toate cetăţile mă ( 2) rrturiseaşte şi grăiaşte că le ( 3) gâturi şi scîrbi menre astea ( 4) ptă-me. Ce nece uru/ cuvîntu ( 5) nu făcu, nece amu sufletu/ ( 6) mieu mai cinstitu 1 mie cmn ( 7) se sfîrşescu currerea mea cu bu ( 8) curie şi slujba ceaea ce pree ( 9) miiu de la Domnul Isus: a mărrturisi (10) ievanghelia burătatea Dzeului. Şi (11) acmu aceasta 3 eu ştiu, că ma (12) i multu nu vreţi vedea faţa mea (13) voi toţi, întru ceia ce îmblaiu (14) şi propovediiu ievanghelia Dzeului 1 Scris: MHCrnHmS. <> 2 Scris A\"Kam8pHCH, cu T\ şi G notate peste alte •două slove, indescifrabile. O 3 Scris: dlJdCTd. 1 Sfînt; prin] prespre; cetăţile l~2 mărturiseaşte 2 şi om.; grăind 2~3 legături] legare 3 menre om. 3~4 aşteaptă-me] mă aşteaptă 4 post Ce aci. însă; un; cuvînt 5 fac; nece] n-; am; sufletul 6 mai cinstitu] a cinsti; mie om.; cum] ce 7 să sfîrşesc; curărea 8 ceaea om. 8~9 ce preemiiu] ce-am priimit 9 post Isus ad. derep ce; să mărturisesc 10 bunătăţi ei; Dzeului] lu Dumnezeu 11 ante acmu ad. adecă; aceasta om. 12 mult 13 ceia ce îmblaiu] cîţi-am îmbiat 14 şi cm.; propoveduind; evanghelia; Dzeului] lu Dumnezeu; 248 Faptele apostolilor, XX, 26—30 llr ( i) deaci mărrturisescu voao în dzua ( 2) de astădzi că curatu-s eu de ( 3) sîngele tuturora K Că nu me tăgă ( 4) duiiu 2 eu se nu spuiu voao toa ( 5) tă voia lu Dumnedzeu. Ceteaşte. ( 6) Luaţi-vă amente sinre şi to ( 7) ată turrma întru ceaea ce voi Duhu/ ( 8) Şfîntu puse-vă cerrcetători ( 9) a paşte beseareca Domnului şi Dumnedze (10) ului, cea ce o dobîndi, preveghie (11) cu sîngele său. Eu ştiu aceasta3: (12) că după dusu/ mieu întra-voru (13) lupi grei întru voi, cei ce nu vor (14) cruţa turrma. Şi dintru voi 1 Scris iniţial m$p$p$, apoi TV a fost adăugat deasupra primei silabe. <>2 Scris: m'hnvA^Y’HIO. O3 Scris: dMdCTd. 1 1 mărturisesc; voaoa; în] de; zuoa 2 astăzi; că om.; curatu-s eu] eu curat sint 3 tuturor 3~4 nu me tăgăduiiu] n-am cruţat 4 eu om.; să nu spui 5 Dumnezeu; Ceteaşte] Cuti.Ne(d) 6 aminte; sinre] voi cineş cu sine 7 turma; întru ceaea ce] ce întru ea 7~8 Duhu/ Sfîntu om. 8 puse-vă] pusu-v-au voi; post vă ad. Duhu/ Sfînt; cerrcetători] socotitori 9 ~ 10 Dumnedzeului] Zeului 10 cea ce] ce ea; dobîndi om.; preveaghe; post preveghie ad. însuşi 11 ante Eu ad. E \ post eu ad. amu 12 dusuZ] ieşitul; -vor 13 cei om. 14 turma; dentru; 249 Faptele apostolilor, XX, 30—33 tîlc nv ( 1) înşis învăţaţi, înşis scula-se- ( 2) voru bărrbaţi. cei ce voru grăi rră ( 3) zvretitu, cum se tragă ucenici ( 4) pre urrma sa. Deaci preveghiaţi ( 5) pomenindu 1 că în trei ani, noa ( 6) ptea şi dzuoa, nepristoindu, ( 7) învăţa cu lacrămi2 uru/ cin ( 8) rescuşi de voi. Şi acmu pră ( 9) dădescu voi, fraţi, Dzeului şi (10) cuvîntului bunrătaţiei lui, (11) ce/ ce3 poate zidi şi se dea voo (12) dobîndire întru toată sfinţiia (13) tuturoru. Arrgintu sau au (14) ru sau veşmente nece de la uruZ 1 Scris: nOMEHHA& <>2 Scris iniţial AdKAT^MH. O 3 Scris: meh. marg. tîlc cm.l înşivă; învăţaţi, înşis om. 2-vor; bărbaţi; cei ce om.; grăind 2~3 răzvrătit 3 cum; se] să-ş 4 urmă; sa]-ş; Deaci] Derept aceaea; preveghiaţi-vă 5 pomeniţi; anii 6 ziua; nepristoindu] nu şi-am răposat 7 învăţînd 7uru/ rinrescuşi] fieşcarele 8 post Şi ad. adecă 8~ 9 pridădesc 9 Dzeului] lu Dumnezeu 10 cuvîntu/; bunătăţiei 11 cel ce om.; post poate ad. vă; să; voao; post voo ad. spre 12 dobîndire] dobîndă urmeei lui; toată om.' sfinţie 13 tuturor; Argint 13—14 aur 14 veşminte; nece de la uru/] de la nece wnul; 250 Faptele apostolilor, XX, 33—37 Lucrarea 1 !2T ( 1) n-amu jeluitu. înşivă ştiţi ( 2) că lipsitului mieu şi celora ( 3) ce au fostu cu menre slujitu-( 4) l-au mîrule meale aceastea. Şi to ( 5) ate spus-amu voao, că aşa u ( 6) stenindu-nă, cade-se se opri ( 7) mu netarii, a pomeni cuvin ( 8) tul Domnu/ Isusu, că însus dzise: mai ( 9) ferice easte mai vîrtos a da (10) decîtu a lua". Şi acealea deca (11) dzise, plecă-şi genrunchiele sa (12) le cu toţi şi se rrugă. Sfîrşitu dumereciei. (13) Multă fu plîngere tuturoru (14) şi cădzură spre cerrbicea lu Pavelu 1 Scris: ASjfpdP. marg. Lucrarea om. 1 n-am jeluit 2 lipsitului] trebuinţa; mea; ceia 3 era; unine 3~4 slujitu-l-au] slujind 4 mîinile; Şi om. 5 spus-amu] arătînd 6 -ne; cade-se] «cade-ne-se 6~7 se oprimu] să adăpostim 7 netarii] neputincioşii; pomeniţi 8 Domnului; Isus; că] ca; însuş; zise 8~9 mai ferice] ferecat 9 a da] cela ce dă 10 decît; a lua] cela ce priimeaşte; Şi om.; deca om. 11 zise; plecă-şi] -şi plecă; genu-chele 12 şi] noi; rugămu-ne; Sfîrşitu dumereciei] Koneci nedăle 13 tuturor 14 cădea; cerbicea; Pavel; post Pavelu ad. sărutîndu-f el; 251 Faptele apostolilor, XX, 37—XXI, 3 12V ( l) jeluindu mai vîrtos de cuve ( 2) ntele cealea ce dzise că nu voru ( 3) vedea faţa lui mai multu. ( 4) Şi petrecură elu întru corabie. ( 5) Şi ca fu a nă duce noao, zmul ( 6) semu-nă de la dinşi şi în cu ( 7) rrmedzişu îmblîndu vinremu întru ( 8) Co e întru altă dzi întru Rodu ( 9) şi de acolo 1 întru Patar. Şi (10) aflămu o corabie ce trecea întru (11) Finichiia. întrămu de vînslă (12) mu şi nă apropiem de Chipru (13) şi lăsămu-/ elu de-a stînga. (14) Dea ci nutămu întru Siriia şi 1 A este scris peste alt semn, probabil K. 1 jeluindu-se 1~2 cuventele cealea] acel cuvînt 2 zise 2~3 vor vedea 3 post vedea ad. de-aciia; mai multu om. 4 Şi om.; post petrecură ad. -1; el; întru] în 5 a nă duce noao] noo ieşire 5~6 zmulsemu-nă] trăgîndu-ne 6 dinşii; şi om. 6~7 în currmedzişu] pre-asupră 7 îmblîndu] mearsem; vinem 8 e om.; întru altă] într-altă; zi; Rodo 9 acolo] aciia; Patara 10 aflăm; ce trecea], trecînd; întru] în li Finichia; ante întrămu ad. Şi; întrăm; de om. 11~12 vînslămu-ne 12 şi om.; nă apropiem] scornise; de] în; Chipr 13 lâsămu-Z] lăsă-1;. el 14 Deaci om.; Notăm; întru] în; Siria; 252 Faptele apostolilor, XXI, 3—6 I3r ( l) pristoimu întru Tir ea şi a ( 2) colo era corabieei se descarr ( 3) ce sarrcira. Şi aflămu acie ( 4) ucenici. Deaci prebîndimu ( 5) acolo în 1 7 dzile. Ce lu Pave/-i/ ( 6) grăiia Duhu/ se nu se suie întru Ierusalim. ( 7) Cîndu fu noao 2 a sfîrşi dzilele, ( 8) ieşimu şi merrgeamu petre ( 9) cîndu noi toţi cu muieri y (10) le şi cu feciorii pînră afa ' (11) ră de cetate. Deaci nă închi (12) rămu genruchiele lîngă ma (13) re şi nă rrugămu şi nă săru (14) tămu uru/ alaltu. Deaci întră 3 1 Adăugat deasupra ultimului o. O 2 Scris: NOdlV. 3 v Scris *rTj)Ti, iniţial •I^TpS. 1 1 pristoimu] ne oprim; întru] în; şi om. î~2 acolo] aciia amu 2 corabia 2~3 se descarrce] a-ş iuşura 3 sarrcira] taru/; aflăm; acie om. 4 Deaci om.; prebîndimu] Fum 5 acolo] aciia; în om.; şapte; zile; Pavel; -i om. 6 grăi; Duhul; se nu se suie] să nu iasă; întru] în 7 ante Cîndu ad. Ce; cind; a sfîrşi] sfîrşitu/; post sfîrşi ad. acelor; zile S ieşim; merrgeamu] purceasem 8~ 9 petrecîndu] petre-cură-ne 9~10 muierile] muieriie-ş 10 cu om.; pînă 11 de] den; Deaci] Şi; nă om. 11~12 închinăm 12 genuchele; post genruchiele ad. pre 13 şi om.; rugămu-ne 13~14 sârutămu-ne 14 unul; post uru/ ad. cu; alalt; Deaci om.; 253 Faptele apostolilor, XXI, 6—10 13V ( l) mu întru corabie, iară ei întoarrse ( 2) ră-se întru ai săişi. E noi începumu ( 3) a nuta dintru Tiru şi sosimu ( 4) întru Ptolimaida. Şi sărută ^ ( 5) mu fraţii şi lăcuimu 1 întru săp(j,ămînă>• în dzilele aceale ieşiră*2 începutu 45 ( 7) în demîreaţă ieşiră cei ce era ( 8) de Pavelu şi verimu întru Chie ( 9) sariia. Deaci întrămu în casa lu Fi (10) lipu ievanghelistu/, cel ce era (11) de cei şapte, şi lăcui (12) mu la dinsu. Şi acela avea (13) patru feafe vărrgure, prorocin [ ^ (14) du. Lăcuindu noi dzile multe, 1 Scris inţial a8k8hm8, apoi primul 8 a fost modificat în iv. <0> 2 Începînd cu săp^tămînây, cuvintele se află pe marginea de jos a filei. 13 13Tll4~13yll intrăm 1 întru] în; iară om. 1~2 se întoarseră 2 întru] la; ai săişi] sineş 2~3 începumu a nuta] notare începum 3 dintru] den; Tira; şi om.; sosimu] oprimu-ne 4 Potolemaidea 5 sărutară 5 şi om.; lăcuimu] răposăm; întru om. 6 zi; Lunri a 7 <(-a) săp(tămînăy\ vu 7 pne (d).; zilele; ieşiră} în demî-nea(tamarg. începutu] Za(â); 7 demîneaţă; am ieşit; cei ce era om. 8 de] cu; Pavel; şi om.; vinem; întru] în 8~9 Chesaria 9 Deaci] Şi; întrăm 9~ 10 Filip 10 evanghelistul; cel ce om.; fiind 11 şi om. 11~12 lăcuimu] răposăm 12 dinsu] el: Şi om.; aceluia; avea]era 13 patru feate] feate patru; vărrgure om. 13 ~ 14 pro-rociia 14 ante Lăcuindu ad. Aciia; lăcuim; post noi ad. în; zile; post multe ad. ce:* 254 Faptele apostolilor, XXI, 10—13 I4r ( l) destinse oarecarele din iudei ( 2) prorocu, cel ce era numele Agavu, ( 3) şi venre cătră noi. Deaci luo brî ( 4) ul lu Pavelu şi-s legă picioa ( 5) rele sale şi mînrule şi dzi ( 6) se: „aşa graiaşte Duhu/ Sfîntu: ( 7) bărrbatu/ cela ce-i easte brîu/ ( 8) acesta, aşa-1 voru lega elu ( 9) iudeii întru Ierusalim şi-l voru 1 (10) pridădi elu limbiloru". Şf~ (11) deca audzimu aceastea, rrugă (12) mu-nă 2 noi şi ceia de spre locu se (13) nu iasă întru Ierusalim. Rrăspun (14) se3 Pavelu şi dzise: „Ce faceţi 1 Scris KOpS, iniţial KEp$. <> 2 Scris: G$yTTu\\OH'h. 3 Scris G^yc-nOIfHce, iniţial GOY'CnoyHCE. 1 oarecarele] un 1~2 din iudei prorocu] proroc den iudei 2 cel ce era cm.; post numele ad. -i; Agav 3 vine; Deaci] Şi; brîul 4 Pavel; şi om.; -ş legă] legă-ş 5 mîinile; şi om. 5~6 zise; Duhul; Sfînt 7 bărbatul; cela om.; -i] a lui; brîui 8 -} om.; vor; el 9 iudeii om.; întru] în; post Ierusalim ad. jidovii 9~10 voru pridădi] vor da 10 el; post elu ad. în mîinele; limbilor 11 deca] ca; auzim 11~12 rugâmu-ne 12 şi om.; ceia de spre locu] meniţii în meastec; să 13 iasă] meargă el; întru] în 13~14 Răspunse 14 Pavel; şi dzise om.; post Ce ad. -m; 255 Faptele apostolilor, XXI, 13—17 14V ( l) plîngîndu de-mi frîngeţi ( 2) înrema? Eu nu numai legatu ( 3) se fiu, ce şi se moriu gata ( 4) sîntu întru Ierusalim dereptu ( 5) numele Domnului Isus" 1. Nesupunindu-( 6) se elu, tăcuw şi dzisemu voia ( 7) Domnului se fie. Sfîrşitul luriei. ’ ( 8) După dzilele acealea gotovimu-( 9) nă şi suimu întru Ierusalim. (10) Deaci vereră 2 cu noi urii de uce (11) nicii de Chiesariia. Ştiia la ca (12) rele lăcuimu, Mnasonu oa (13) recarele, chipriianinu, vechiiu (14) ucenicu. Şi deca fumu noi 1 Scris, greşit: CC. <> 2 Scris: K’KpTip’k; alte lecţiuni posibile: vărără, verirâ,. vireră, vărîră, vîrâră. 1 plîngîndu] plîngere; de] şi; -mi cm.; frîngeţi] frîngeri 2 inimiei; post Eu ad. amu; numai legatu] legat numai 3 a fi; a muri 3 ~ 4 gata sîntu om. 4 întru] în; post Ierusalim aci. gata sînt; derept 5~6 Nesupunindu-se] Nu se supuse 6 lui; tăcum; şi om.; ziseră 7 să; Sfîrşitul luriei] Koneci, ponedălniki 8 dzilele acealea] aceale zile 8~9 gotovimu-nă] gătimu-ne 9 şi suimu] a ieşi; întru] în 10 Deaci om.; vineră; post noi ad. şi; urii] alţi 10~11 ucenici 11 de] den; Chesaria; Ştium 11~12 carele] cine 12 lăcuimu] sălăşuiiam; Mnasonu] la Ason 12~Î3 oarecarele] neştine 13 chipreanin; vechiu 14 ucenic; Şi deca om.; fusease; noao; 256 Faptele apostolilor, XXI, 17—21 i 5t ( i) întru Ierusalim, cu iuboste fă ( 2) găduiră noi fraţii. Şi demîrea * ( 3) ţa întră Pavelu cu noi cătră ( 4) lacovu. Toţi bătrîrii vereră ( 5) şi-i sărutămu ei. Şi spurea ( 6) cîte uruZ cinrescus de ei ce-a ( 7) u1 faptu Dumnedzeu întru ( 8) limbi cu slujbele loru. E ei ( 9) audziră şi slaviia Dumnedzeu. (10) Deaci2 dziseră lui: „Vedzi, frate, b (11) cîte înturearece sîntu (12) iudei ceia ce au credzut şi (13) toti rrevnitori 3 legiei (14) smtu cei ce mvaţaţi si 1 Scris: M4dC>y. O 2 Scris A^H, iniţial AEl*H. <> 3 tîmpire] prestîpire 2 de] de la 2~3 toţi iudeii om. 3 ceia ce sîntu] ciţi-s; post limbi ad. toţi iudeii 4 graiure] grăind; a nu-şi obrăzui] să nu-ş obrezuiască; ei] ai lor 5 feciori; acealea om. 5~6 nărav 6 îmblă; ante Ce ad. De; easte om. 7 tuturoru; gintu/ om.; se cade; post cade-se ad. năroadele 7 ~ 8 să se adune 8 Audzit-aw] Auzind amu; că verit-ai] c-ai venit 9 şi] ce; grăimu cumu om.; post aceasta ad. amu 10 să; post faceţi ad. grăim; sînt 10~ll patru bărrbaţi] bărbaţi patru 11 şi om.; rugăciuni 12 sine; Aceia-i ia] Cu aceia te ia; şi] de 13 cu-nuşii 13~14 te blagosloveaşte] vii; cu] la; cum] de; să; 258 Faptele apostolilor, XXI, 24—26 I6r ( 1) tundzi capulu şi voru ( 2) înţeleage toţi că nemică ( 3) nu sîntu ceale ce spre tin ( 4) re au audzitu, ce lăcu ( 5) ieşti însuţi leagea ferindu. ( 6) De ceia ce au credzutu, lim ( 7) bile, şi noi giudecămu, dea ( 8) ci tremisemu cum nemica ( 9) acealea se veaghie 1 ei, trecîndu (10) se ferească-şi sinre de cu (îl) mîndari şi de sînge şi (12) de necătură şi de currvie". începutu 46 (13) Atunce Pavelu luo bărrbaţ (14) ii a doao dzi demîreaţa şi 1 Scris R’fcrÎE, cu "fc notat peste alt semn, probabil £. 1 tunzi; capul 1 ~2 să înţeleagă 2 post toţi ad. cărei sînt învăţaţi de tine 3 easte 3~4 ceale ce spre tinre au audzitu om. 4~5 să lăcuieşti; post lăcuieşti ad. şi 5 să fereşti 6 ante De ad. E; ce-au crezut; post credzutu ad. den 6~7 limbi7 şi om. 7~8 giudecămu, deaci tremisemu] să tremeatem judecată 8 cum om.; nemică 9 acealea] aşa; să; post se ad. nu; veaghe; lor; trecând 10 să-şi ferească; sine 10~ÎÎ comîndarea; ^o^cumîndari ad. bolovanilor 12 necătură] necat; curvie; post currvie ad. Vto(h )7ne (d ).în zilele acealea. Atunce Pavel; marg. începutul Za (â) 13 Pavel; /'osf luo a^.-secu; 13^14 bărbaţii; 14 sl doao] în ceaea; zi; demîneaţa; şi om.; 259 Faptele apostolilor, XXI, 26—28 16v ( 1) se curăţi cu-ruşii şi mearrse ( 2) în băsearecă. Deaci dzise sfîr ( 3) şirea dzileloru curăţitului ( 4) pînră cîndu adusă fu dereptu ( 5) uru/ cinrescu de ei aducerea loru. ( 6) Şi ca vrea şapte dzile a se sfîr ( 7) şi, ceia ce era dintru Asiia, iudeii, ( 8) vădzură elu întru sfîntutoare. ( 9) Cădzu spre elu toată gloata (10) şi-s puseră mînrule spri-nsu (11) strigîndu: „Bărrbaţi1 11 israilitea (12) ni, agiutaţi! Că acesta ea (13) ste omu/ acela ce spre oa (14) meri şi spre leage şi spre lo 1 Scris iniţial KdCJKaHH, apoi a modificat în 1 se curăţi cu-ruşii] cu-nuşii să se curăţească; şi om.; mearrse] intrară 2 besearecă; Deaci dzise] vestindu-i 2~3 sfîrşirea] sfîrşitul 3 zilelor; curăţitului] de curăţit 4 pînă; cînd; aduse vor fi; derept 5 urul cinrescu] cite vreunu/ fieşcui; aducere; loru om, 6 zile; 6~7 să se sfîrşască 7 post sfîrşi ad. e; ce era om.; dentru; Asia; iudeii] jidovi 8 văzură; el; sfîntutoare] besearecă 9 Cădzu spre elu] Vădiră; ante toată ad. a 10 -ş puseră] rădicară; mînrule »spri-nsu] spri-nsul manile 11 strigînd; Bărbaţi 11~12 israiliteani] izraili 12 ajutaţi; Că om. 13 omul 13~14 oameni 14 spre1 om.; leagea; spre2 om.; 260 Faptele apostolilor, XXI, 28—31 17r ( i) cu/ acesta toţi1 tu ( 2) tindirea2 învaţă; încă şi eleni ( 3) duse în băsearecă şi spurrcă ( 4) locu/ acesta sfîntu//‘ Era vădzu ( 5) ţi Trufimu efeseianinu/ ( 6) în cetatea cu-rusu/. Elu lă pă ( 7) rea 3 că în băsearecă l-au dusu 4 Pa ( 8) velu. Şi rrădică-se cetatea ( 9) toată. Deaci fu currere mare (10) oameriloru. Şi prinseră (11) Pavelu de-lu trăgea 5 afară di (12) n băsearecă. Şi acieşi închi (13) seră uşile cerîndu elu se-lu (14) ucigă. Ieşi veaste cătră 1 Repetat: >2 Scris iniţial moyrTlHKASp’fe, apoi 8 modificat în h.. <> 3 Scris iniţial nTipT*, apoi "h modificat în *fe. O 4 Scris: ^8r8. 5 Scris iniţial mpSU'ft, apoi S modifficat în T*. * 14 16VI14~ 17TI1 locurele 1 aceastea; toţi cm. 1~2 tutindinea; post tutindirea aâ. tot 2 eleni] grecii 3 duse] aduse; besearecă; spurcă 4 locu/ acesta] acestelocure; sfinte 4~5 văzînd 5 Trofim; efeseanii 6 cetate; cu-nusul, Elu] E; lă]lui 6~7 păru 7 besearecă; 1-] i-; au dus 7~8 Pavel 8 Şi cm.; rădică-se 9 Deaci] Şi; fură; currere] curînd; mare cm. 10 oamenii 11 Pavel; de om.; «lu trăgea] trăgea-1 el 11 ~ 12 den 12 besearecă; aciiaş 13 cerîndu] şi socotiia; 13~ 14 elu se-lu ucigă] să-l ucigă el 14 Ieşi veaste] Ce şi vesti; 261 Faptele apostolilor, XXI, 31—34 17V ( 1) miiaşu/ gloateei, spirea ( 2) că turrbură-se Ierusalimul totu, ( 3) Deaci acieşi luo voinici ( 4) şi şutaşi şi currse spre ( 5) ei. E ei deca vădzură1 miiaşu/ ( 6) şi voinicii, cuntiriră- < 7) se ceia ce bătea Pavelu. Sfîrşitu, marţi. ( 8) Apropie-se miiaşulu 2, luo-lu < 9) elu şi dzise se-lu leage cu do {10) ao lanţure de fierru şi 2 După ui, scris iniţial H. 1 miiaşu/] miiariu/; gloateei om. 2 post că ad. tot; turrbură-se] smenti-se; totu om. 3 Deaci] Şi; aciiaşi; luară; voinicii 4 şutaşi] sutariu/; şi om.; curseră; spre] la 5 ei] dinşii; E om.; deca om.; văzură; miiaşu/] miiariu/ 6~ 7 cuntiriră-se] stătură 7 ceia ce bătea] de-a baterea; Pavel; Sfîrşitu, marţi] Kcnecî, itcrniki 8 miiaşulu] miiariu/; post miiaşulu ad. şi; luo-lu] -1 luo 9 el; zise; să; -1; post cu ad. cîte 10 fier 11 întrebă; cinre] ce 11-12 ce fapt-au} ce-au fapt 12 Iară om.; altuceva] alte oarece 13 în] întru; gloate; cum om.; 14 alesu] aiave; dereptu] de; 262 Faptele apostolilor, XXI, 34—38 I8r ( i) voroava 2. Şi dzise se-lu ducă elu ( 2) întru pîlcu. Şi cîndu fu ( 3) spre spiţă, tîmplă-se rrădi 2 ( 4) catu a fi elu de voinici de ( 5) reptu greaţa gloateei. Şi ( 6) merrgea 3 mulţi oameri chie ( 7) mîndu se ia elu. Vrea se între ( 8) Pavelu întru pîlcu şi-i gră ( 9) i miiaşului se-„mi easte vrea (10) me se grăiescu cătră tinre". (11) E elu dzise: „Ştii greceaşte? Au (12) nu tu eşti eghipteaninu (13) cel ce ainte de aceastea dzi (14) le prea vestişi şi scose 1 Scris: BOpORd. 2 După a scris iniţial e. O 3 După y a fost scris iniţial E, corectat apoi in d\. 1 1 voroavă; Şi om.; zise; se-lu ducă] să-l aducă; el 2 întru] în; pilc; Şi] E; cînd 3 spre] in; spiţă] prag 3 ~4 rădicat 4 lui 4~5 derept 5 greaţa] nevoia; Şi om. 6 ante merrgea ad. Pre urmă-i; mergea; oameni 6~7 chemînd 7 se] să-l; el; se între] să meargă 8 Pavel cm.; întru] în; pîlc; post pîlcu ad. Pavel; şi-i] să 8~9 grăiască 9 miiaşului] miiariului; post miiaşului ad. zise; se] doară 9~10 vreamea 10 a grăi; tine 11 E om.; el; zise; Ştii greceaşte] Greceaşte ştii; Au] De 12 tu eşti] eşti tu ; eghipteanin 13 cel om.. 13~14 zile 14 preavestişi] înainte vestişi ; şi om.; 263 Faptele apostolilor, XXI, 38—XXIJ 1 18T ( 1) şi întru pustie patru mie de ( 2) bărrbaţi sicarei"? Dzise ( 3) Pavelu: „Eu amu sîntu ( 4) omu jidovinu, tarrseani ( 5) nu chilichiianu, din neştiu ( 6) ta cetate cetăţeanu. Rrogu-( 7) te, dzi-mi se grăiescu cătră ( 8) oamenri". Şi deca dzise lui, ' ( 9) stătu Pave/ spre spiţă şi (10) măhăi cu mîra cătră oame (11) ri. Multă fără-vorroavă fu; (12) glăsi1 evreiasca limbă şi grăi : (13) „Bărrbaţi fraţi şi părinţi 2, (14) ascultaţi acmu al mieu 1 Scris iniţial rpTuCH, apoi p modificat în a. <> 2 Scris: nTvp’hHUH. 18 18Tll4~18y/l scoseşi] scoaterea 2 bărbaţi; sicarii; ante Dzise ad. Ce; zise 3 Pavel; sînt 4 omu jidovinu] jidov 5 tarseanin 5 chilichian 5~6 din neştiuta] nu ştiu de 6 cetăţean 6~7 Rrogu-te] Ce-ţi mă rog eu 7 zi; să grăiesc <5 oameni; Şi] Deaci; deca om.; zise; post lui ad. e 9 stătu Pave/] Pavel stătu; spiţă] prag; şi om.; 10 măhăi] feace; mîna 11 oameni; voroavă; post fu ad. ce 12 post glăsi ad. cu; evreiasca limbă] limbă ovreiască; şi om. 13 Bărbaţi; 14 ascultaţi] auziţi; acmu om.; 264 Faptele apostolilor, XXII, 1—4 i9r ( i) cătră 1 voi feleleatiu". Audziră că ( 2) evreiasca limbă glăsi cătr-î ( 3) nşii, rrutes adauseră fără- . ( 4) voroavă 2. Deaci dzise: „Eu, pre dze ( 5) u, sîntu jidovinu, născu ( 6) tu întru Tarrsu/ chilichies ( 7) cu, hrănitu întru aceasta 3 ce ( 8) tate lîngă picioarele lu Ga ( 9) maliilu, învăţatu aiave lea (10) gea tătînrească, rrevnito (11) riu fiindu lu Dumnedzeu, cum şi (12) voi toţi seţi astădzi. Şi (13) aceasta 3 cale gilăluiiu4 pî (14) nră la moarrte, legîndu şi 1 Prima silabă adăugată ulterior, depăşind marginea rîndului. 2 Scris: &OpOdB*K. <0> 3 Scris: dMdCfTld. <0> 4 Primul A este scris peste un K. 1 cătră voi om.; feleleatiu] răspuns; post feleleatiu ad. acmu cătră voi; ante Audziră ad. Ei ca; auziră 2 evreiască] ovreiaşte; limbă glăsi] glăsi limbă 3 rrutes] mai vîrtos 3~4 fără-voroavă] a tăcea 4 Deaci] Şi; zise 4~5 pre dzeu om. 5 sînt; jidovinu] jidov bărbat 5~6 născut 6 întru] în; Tarsul 6~7 chilichiescu] Chilichiei 7 hrănit; aceasta] acea 8~9 Gamaliil 9 învăţat; aiave] şi vestit întru 10 tătînrească] moşilor 10~ll rîvnitoriul 11 fiindu lu Dumnedzeu] Dumnezeului fiind; cuw] ca 12 astăzi; Şi] Ce 13 gilăluiiu] gonit-am 13~14 pînă 14 moarte; degînd; 265 Faptele apostolilor, XXII, 4—7 19V ( i) pridădindu în temniţă bărr ( 2) baţi şi muieri, cum şi întî ( 3) ii preuţi mărrturisescu-mi ( 4) şi toţi bătrîrii. Cum şi de ( 5) la ei carrte luaiu spre fra ^ (6) ţii ceia dintru Damascu şi v ( 7) merrgea 1 cum cinre voiu afla acie ( 8) legaţi se-i aducu întru Ierusalim ( 9) se-i muncească. Şi ca era mă (10) rrgîndu şi apropiindu-me că (11) tră Damascu, întru amiadză (12) dzi străluci lumiră multă (13) de năprasnă spre menre. Şi (14) cădzuiu spre pămîntu şi 1 Scris: MEGtţrk. 1 pridădind 1 ~2 bărbaţi; post muieri ad. ce însă 2 cum şi] ca-mi 2~3 întîii preuţi] arhiereii 3 mărturisia; -mi om. 4 bătrînii; Cum om. 5 ei] dinşii; carrte} tremes; luaiu] priimise; spre] cătră 5~6fraţi 6 ceia dintru Damascu om.; post şi ad. în Damasc 7 mergea 7~8 cum cinre voiu afla acie legaţi se-i aducu] să aduc acei cîţi era legaţi 8 întru] în 9 se-i muncească] să se muncească; Şi ca om.; era] Fu-mi 9~10 mergînd 10 -mă 11 Damasc; 11~12 amiazăzi 12 post amiadzădzi ad. de năprasnă den ceriu ; lumină 13 de năprasnă om.; mine 14 căzui; spre] la; pămînt 266 Faptele apostolilor, XXII, 7—10 20r ( l) audziiu glasu grăindu cătră ( 2) menre: «Sa vie, Sa vie, ce me go ( 3) neşti»? E eu rrăspunşu şi dzi ( 4) şu1: «Cinre eşti, Doamne?» Dzise cătră ( 5) menre: «Eu sîntu Isus Nazarea ( 6) ninu/, cela ce tu goneşti». ( 7) E ceia ce era cu menre lu ( 8) mira vădzură şi înfricaţi2 ( 9) fură. Iară glasu/ cela ce gră (10) iia cătră minre nu audziră. (11) Deaci dzişu: «Ce se făcu, Doamne?» (12) E Domnu/ dzise cătră menre: «Sco (13) ală-te şi 3 pasă în Damascu (14) şi acolo gice-ţi-se-va de toate 1 Scris SHliJOy iniţial cu E în locul lui H. 2 Scris iniţial {jspHKdlţH, apoi a fost adăugat deasupra lui O 3 Scris iniţial mg. 1 auzii; glas 1 ~ 2 cătră menre] -mi 2 mă 3 răspuns 3 ~ 4 şi dzişu om. 4 Cine; Zise 5 mine; sînt 5~6 Nazareaninul; cel 7 mine; post menre ad. fiind 7~8 lumina 8 post lumira ad. amu; vedea 9 Iară] Ce; glasul; cela om. 9~10 ce grăiia cătră minre nu audziră] nu auziia ce grăiia cătră mine 11 Deaci om.; 2iş; să fac 12 E om.; Domnul; zise; mine 13 Damasc 14 acolo] aciia; zice-ţi-se-va; tot; 267 Faptele apostolilor, XXII, 10—14 2ov ( i) de carile dzisă ţi-e se faci». ( 2) Şi ca nu vădzuiu de slava lu ( 3) miriei aceei, de mînră pri ( 4) nseră-me ceia 1 ce era cu me ( 5) nre. Deaci întraiu întru Dama ( 6) seu. Şi un bărrbatu ce-i ( 7) era numele Anania2, bunru-( 8) govitoriu dupâ leage, mărrtu ( 9) risitu de toţi iudeii ceia (10) ce viia întru Damascu, venre la (11) menre şi stătu de-mi dzise: 2 Scris iniţial AB, apoi A modificat în c. * 3 1 mine 2 departe; tremiţu-te] te voi tremeate 2~3 Asculta-lu] Ascultară 3 el; pînă 3~4 aceastea; cuvinte 4 -şi om.; rrădicară] înălţară 5 glasulj grăind 6 spre om.; pămînt 6~7 ce/ ca acela, că] de e aşa 7 Şi om. 8 strigindu] întru strigatul; ei om. 8~9 lepădîndu-şi] scuturîndu-şi 9 veşmintele; pulbere] şi prahul 9~10 vărrsîndu] aruncîndu-ş 10 spre] in; văzduh; Deaci om. 10~ 11 Zise; miiaşu/] miiariul; se-lu] să-1; el 11~12 intru] in 12 pîlc; şi om.; zise 12 r» 13 rane; sa; -lu om.; el; să 14 derep; care] ce; vine; 271 Faptele apostolilor, XXII, 24—28 22v ( l) aşa strigă spri-nsu. Şi deca-( 2) lu strinseră elu cu oajde, ( 3) dzise cătră cela 1 ce sta, su ( 4) tasului, Pavelu, de se2 „omu/ ( 5) cela rrimleanu/, fără osîndu, ( 6) binre easte voao a-1 bate?" ( 7) Audzi sutaşu/ şi se apro ( 8) pie cătră miiaşu de spuse, ( 9) grăi: „Vedzi ce veri se faci; (10) acesta omu rrimleanu3 easte". (11) Deaci se apropie miiaşu/ şi- (12) lu întrebă, dzise: „Spunre-mi se (13) rrimleanu eşti". Elu dzise: (14) „Ee!" Rrăspunse miiaşu/, dzise: 1 Scris iniţial a în loc de A. <>2 Cf. Sbiera: De se (are fi). <0> 3 Scris iniţial (THA!\A*kHHH: peste al doilea h a fost scris iar h a fost modificat în ia, iniţiala cnvîntului următor. 1 1 strigă; spri-nsu/; Şi] Ce; deca om. 2 -lu om.; strinseră] trăgînd; el; oajde] funile 3 zise 3~4 sutaşu/ 4 Pavel; se om.; omul 5 cela om.; rimlean; Iară osîndu] şi neosîndit 6 binre] vreame; a-1 bate] să-l bateţi 7 ante Audzi ad. Deaca; auzi; şi om. 7~8 se apropie] postîmpi 8 miiaşu] miiari; de] şi-i 9 Ve?i; să 10 om; rrimleanu] rimleanin 11 Deaci om.; apropie-se; miiaşu/] miiariu/; şi om. 12 -lu întreba om.; zise; post dzise ad. lui; Spunre] Grăiaşte; să 13 rrimleanu eşti] eşti rimleanin; El; zise 14 Ee] Ei; Răspunse; miiaşu/] miiariu/; dzise om.; 272 Faptele apostolilor, XXII, 28—30 23r ( i) „Eu cu mul tu preţu agoni ( 2) siiu aceasta 1 cetate". E Pavelu ( 3) azise: „Iară eu şi născuiu-me în ( 4) tru ea". Acieşi se delunga ( 5) ră de elu ceia ce vrea se-lu întreabe. ( 6) Şi miiâşulu se spămîntă; ( 7) înţelease că rrimleanu easte, ( 8) şi ca era elu vădzutu, demî ( 9) reaţa vrea se înţeleagă deadevă (10) ru cea ce cleveteaşte-se de iu (11) dei. Şi-lu dezlegă elu legă (12) tură2, deaci dzise se vie arhie (13) reii şi totu zborru£ loru. (14) Aduse Pa vel şi-l puse întru ei. 1 Scris: dtfdcrna. <> 2 Scris: AEndTiTiypTv. 1 mult; preţ 1 ~ 2 agonisiiu aceasta cetate] acea cetate agonisiiu 2 Pavel 3 zise; Iară om.; născut-am 3~4 întru ea] într-însă 4 Aciiaşi; post se ad. amu 5 el; ceia ce] deci; post vrea ad. de alte; să; -1 6 miiâşulu] miiariu/; spămîntă-se 7 ante înţelease ad. de; rimlean; post rrimleanu ad. nu 8 el; vădzutu] dat; ante demîreaţa ad. Ia 2 Scris iniţial dpjfiEpHH, apoi adăugat E deasupra rin-dului. O 3 E final este scris peste un *k. 1 marg. începutu]Za(c ); ante Căută ad. Vii srS(d ) 7 ne (d ). în zilele acealea. Căută Pavel; Pavel; zbor; şi om. 2 zise; Bărbaţi 3 tot; gîndu/] sfeatul 3cela bunru/] dulce 4 vis-am; lu Dumnedzeu] Zeului; pînă; la] in 4~5 aceeLstea 5 zile; Arhiereii] E întîiul preut 6 zise; înaintea 7 să; rostul 8 dzise om.; Pavel 8*w9 cătră elu] cătr-însul 9 post elu ad. zise 9 Bate-te-va] A te bate are; Dumnezeu; post Dumnedzeu ad. de 10 vărruitu] merieit; şi] de; şedzi] judeci 11 de om.; giudeci] judecă-mi; şi om. 11~12 prespre leage treci] calci leagea 12 că. om.; zici; să 13: mă; Iară om.; ceia ce sta] Stătătorii 13~14 înainte 14 ziseră; Derep ce om.; 274 Faptele apostolilor, XXIII, 4—7 24r ( i) şti preutu/ Dzeului?". Dzise ( 2) Pavelu: „Fraţi, n-am ştiutu ^ ( 3) că preutu easte; scrie a ( 4) mu: giudeţului oamenriloru 1 ( 5) tăi se nu-i gici 2 rreu". înţe ( 6) lease amu Pave/ că o parrte ( 7) easte saduchiei 3 e .altă fa ( 8) risei. Chiemă gloata şi dzi ( 9) se: „Bărrbaţi fraţi, eu fari i, (10) seiu sîntu, fiiu de fariseiu; * & (11) de upovăinţă şi de învierea mo (12) rrţiloru eu osîndă preeme (13) seu". Şi aceastea4 dzise, fu (14) pîrră saduchieloru5 şi farisei 1 Scris: WdME-frpKrtOpV. O 2 Scris: yiOMH. <> 3 Scris: C4A#KIEH; în locul lui î, scris iniţial E. <> 4 Scris: dMdCin'b. <> 5 Scris: CdA$KIE/\0p$; în locul lui î, scris iniţial un E; a şi $ sint scrise peste alte slove, indescifrabile. 23vIM~24Tjl dosădeşti preutu/ Dzeului] întîiuZ preut a lu Dumnezeu dosă- deşti; Dzise] Zise-3e 2 Pavel; Fraţi, n-am ştiutu] N-am ştiut, fraţi 3 preutu] vlădică 4 judeţului; oamenii 5 tăi] săi; să; zică; rău; ante înţelease ad. Ce 6 amu om.; Pavel; parte 7 saduchei; post altă ad. de 8 Chemă post Chiemă ad. întru; gloată; şi om. 2 Scris c~ Ti provenit iin mo- dificarea lui O şi cu H scris peste un y şters. * 3 24T/14~24VI1 fariseilor 1 gloata] nărodul 2 Saducheii; dzicu] grăiia; că om. 3 înger 4 duh; iară] e 4~5 ispovedescu] le spunea 5~6 cearrtă] strigare 6 ante Sculară-se ad. Şi; se sculară 6 ~ 7 cărturlarii 7 partea; fariseiască] de farisei 8 şi om.; pîrîndu-se; uru/ alaltu] adins eiş 9 grăind; un; rău 10 se află; într-; omu/ acesta] acest om îl iară se] ce sau; duh; grăiaşte îl~'12 înger 12 post îngerulu ad. de; să; ne protivim 13 lu; Dumnezeu; Deaci om.; multe Î3~14 pîrră fu] fură pîre 14 Spămîntă-se] Gindiia-se; miiaşu/] miiariul; 276 Faptele apostolilor, XXIII, 10—12 25 ( i) se nu rruptu fie Pavelu de ei, ( 2) deaci dzise voiniciloru se de ( 3) stingă şi se-lu rrapă elu di ( 4) n mijlocii/ loru şi se-lu du ( 5) că în pîlcu. întru noaptea ( 6) acea stătu Domnu/ lîng-însu 1 şi ( 7) dzise: „Cuteadză, Pa vie; cumu ( 8) mărrturrisişi ceaea ce e de me ( 9) nre întru Ierusalim, aşa se ca (10) de şi în Rrimu a mărrturisi" 2. Sfîrşitul mierrcuri(ei') 3. (11) Şi deca fu dzuo, feaceră urii (12) din iudei întoarrcere şi (13) se giurară sinre nece se mărîn (14) ce, nece se bea pînră cîndu 1 Scris: ^vh*tr’hCOY’- <0* 2 Scris iniţial M$(Tm$pnCH, apoi $ modificat în Ti* <> 3 Cuvintele se află pe marginea de jos a paginii. 1 se nu rruptu fie] să nu fie cumva răpit; Pavel; de ei] di-nşii 2 deaci om.; zise; voinicilor 2~3 se deştingă] să se adune ei 3 se-lu rrapă] să-l răpească; el. 3~4 den mijloc 4 loru] de ei; şi om.; se-lu] să-l 5 pilc 6 acea]ce; Domnu/ lîng-insu] lingă el Domnu/; şi om. 7 zise; Cutează; Pavel; post Pavle ad. şi; cum 8 ai mărturisit; ceaea om. 8~9 mine 9 întru] în; Ierusalim; post aşa ad. ţi IO în] întru; Rim; mărturisi; Sfîr.itul mierrcuri(ei)] Koneci srl (d) îl Şi] E; deaca; zio; urii] alţii 12 din] de; iudei; întoarcere; şi om. 13 jurară-ş; sine; post sinre ad. grăiră 13~ 14 mărînce] să bea 14 se bea] să mănînce; pînă; cîndu om.; 27 7 Faptele apostolilor, XXIII, 12—15 25v ( l) nu1 voru ucide Pavelu. Era ma ( 2) i mulţi de patrudzeci cei ce ( 3) acesta giurămîntu feaceră; ( 4) cei ce se apropiară cătră pre ( 5) uţi2 şi cătră bătrînri ( 6) şi dziseră: „Cu giurămîntu ( 7) blăstemămu-nă sinre ne ( 8) mică se nu gustămu pînră ( 9) nu vremu ucide Pavelu. (10) Acmu voi spureţi miiaşului (11) cu zborrului cum demîreaţă se3 (12) aducă elu la noi şi cuw vo (13) ru vrea se înţelea istovul ce e (14) de elu. Şi noi ainte pînră 1 Scris: HO. O 2 Scris iniţial q în loc de u,. <> 3 c este scris peste un alt semn, de forma unui s latin sau a slovei £. 1 vor; Pavel 2 patruzeci; cei om. 3 acesta giurămîntu feaceră] feaceră acel jurămînt 4 cei ce] aceia 4~5 preuţi] vlădici; cătră bătrînri] bătrînilor 6 şi om.; ziseră; jurămînt 7 blăstemămu-nă] jurat-am; sinre] noi 7~8 nemică se nu gustămu] să nu gustăm nemică 8 pînă; 9 nu] cînd; vrem; Pavel 10 ante Acmu ad. Ce; spureţi] ziceţi; miiaşului] miiariului 11 zborul; cum; demîreaţă om. 11~12 se aducă] să-l scoaţă 12 el; la] cătră 12~13 şi cum voru vrea] ca să vă fie 13 a înţe-leage; istovul om. 14 el; Şi] E; post ainte ad. de acea; pînă; 278 Faptele apostolilor, XXIII, 15—18 26r ( i) cîndu nu se voru 1 apropia de ( 2) elu, gata semu a-lu ucide ( 3) elu 2". Audzi fiiulu surorie ( 4) i lu 3 Pavelu fărecarea şi ( 5) venre întru pîlcu de spuse lu ( 6) Pavelu. Deaci chiemă Pavelu ( 7) uru/ din şutaşi şi dzise: ( 8) „Du acestu giurelu la miia ( 9) şu/4 că oarece-i va se-i spuie (10) lui'". Elu-/ luo şi4 duse la mi (11) iaşu/, deaci-i dzise: „Pavelu, fu (12) glu/, chiemă-me de me rrugă se (13) aducu acestu giure la ti (14) nre, că oarece are a-ţi grăi". 1 $ este scris peste alt semn, indescifrabil. 2 ^ apare scris peste un punct. O 3 Scris: MOy. <0> 4 După LU, scris iniţial h. 1 cindu] încă; se voru apropia] va fi apropiat 2 el; să iim; a-lu ucide] să-î ucidem 3 el; Auzi; fiiuZ 4 Pavel; fărecarea] sfeatul; şi om. 5 vine; post vine ad. şi întră; întru] în; pilc; de om. 6 Pavel; Deaci] Ce; chemă; Pavel 7 unul; din]de; sutaş; şi om.; zise 8 Du acestu giurelu] Cest fecior du-1; la] cătră 8~9 miiaşu/} miiariuZ; oarece-i va se-i spuie] are oarece a spune 10 -1; post luo ad. el; şi om -1 duse] duse-1; la] cătră 1G~1Î miiaşu/] miiariuZ; deaci] şi; zise 11~12 Pavelu, fugluZ] Legatul Pavel 12 chemă-mă; de] şi; mă; rugă 12~13 se aducu acestu giure] cest junei să-l aduc 13~14 tine 14 că om.; oarece are] are oarece; 279* Faptele apostolilor, XXIII, 19—21 26v ( i) Luo-lu elu miiaşu/ de mînra, ( 2) deaci mearrse usebi şi-lu între ( 3) bă: „Ce easte cea ea ce ai a-mi spu ( 4) nre?" Elu dzise: „Iudeii se sfe ( 5) tuiră se te rroage aşa cum ( 6) demînreaţă se la aduci Pavelu ( 7) întru zborru cumu ară vrea ( 8) ceva a întreba de elu. Ce tu ( 9) amu se nu asculţi de ei? (10) că sfetuiră-se de elu din (11) tr-înşii mai mulţi de patru (12) dzeci1 de bărrbaţi, cei ce se (13) giurară cumu nece se mănrî (14) nce, nece 2 se bea pîră cîndu nu-/ 1 După S, scris iniţial hO 2 h scris iniţial peste alt semn, probabil * 8 1 -lu om.; el; miiaşu/ om.; mină; post minrâ ad. miiariu/ 2 deaci] şi; mearrse] ieşi; usebi] cu el; şi om. 2~3 -lu întrebă] întrebă-1 3 ceaea ce ai] de ce vini; a] să 3 ~ 4 spui 4 El; zice; post dzise ad. că 4 ~ 5 sfătuiră-se 5 se] ca să; roage; aşa] tine; cum 6 demîneaţă; să; lă om.; aduci] scoţi; Pavel; post Pavelu ad. cătr-înşii 7 întru] în; zbor 7~8 cumu ară vrea ceva] ca să se facă aiave oarece 8 să întreabe; el; Ce] E 9 amu om.; să 10 sfetuiră-se de] vînează amu; el 10~11 dintr-înşii] di-nşii 11 post dintr-înşii ad. bărbaţi ll~b2 patruzeci 12 de bărrbaţi] sînt; cei om. 12~13 se jurară; 13 cumu] sineş 13~14 să măntnce 14 să; pînă; cîndu om.; -/ om.; 280 Faptele apostolilor, XXIII, 21—23 27r ( 1) voru ucide elu. Şi acmu ( 2) gata sîntu şi aşteaptă ( 3) numai ce e de la tinre giuru ( 4) iţele". Miiaşu/ amu lăsă ( 5) giurele şi-i dzise: „Nimărui ( 6) se nu spunri că aceastea ( 7) vestit-ai mie". Şi chiemă ( 8) doi oarecarii din şutaşi ( 9) şi lă dzise: „Gotoviţi doa (10) o sute de 1 voinici se mea (11) rrgă pînră la Chiesariia şi (12) şaptedzeci2 de călăraşi (13) şi doao sute de săgetători 3 (14) djnr-a/ treile ceas 4 de noapte 1 £ scris peste o altă slovă, probabil o. O 2 Al doilea £ scris peste o altă slovă, ştearsă. <0 3 Scris: c’K yETTdTlOp; spaţiul gol dintre Tv şi y corespunde unei slove şterse. <0> 4 Scris: Mac. 1 vor; elu] Pavel 2 sint; şi] numai ce 3 numai ce e] aceaea; tine 3~4 giuruitele] făgăduit 4 Miiaşu/ om; amu] Aciia 5 giurele] junelui; şi-i dzise] conteni-1; Nemunui; post Nimărui ad. acealea ce iviş mie 6 să; spuie 6~7 că aceastea vestit-ai mie om. 7 chemă 8 oarecarii om.; 2 Scris CT1E<7-fTIHAS, cu G scris peste un spirit cu titlă. <(> 3 N este scris peste o altă slovă, ştearsă, probabil i\\. <0> 4 Scris iniţial q în loc de A O 5 Scris: dHHqd. 28 28y114~29T11 a cincea] cinci 1 zile; destinse; arrhiereii] vlădicul 2 şi om.; bătrînii 3 cu om.; viteazul 3~4 Terrtilu oarecarele] neştine Terţii 4 ceia ce] aceaea 4~5 ghemon; Pavel; Şi orn. 5~6 chiematu fu] chematu/ ce fu 6 lui; post începu ad. a lua 6~7 Terţii 7 a lua om. 8 tine 9 şi isprăvire] a se isprăvi cum; să fie 10 cu om.; al tău 10~îl gîndurej cugetat 11 Pre om. 11~12 pretutindirea] tutindinea 12 priimesc 12~13 ţiitoriu 13 post Filixe ad. şi; toate 13~14 dulce-dăruirea] dulce darure 14 se] însă; rrutes] vîrtos; 285 Faptele apostolilor, XXIV, 4—7 2?v ( î) ustenescu-te tinre, rrogu- ( 2) te se asculţi1 tu noi întru seu { 3) rrtu cu ale tale blîndeaţe. ( 4) Aflămu acestu bărrbatu ( 5) pierrdzătoriu cel ce rrădică ( 6) proţivire tuturoru iude ( 7) iloru celora ce viu pretu ( 8) tindirea, opritoriu naza ( 9) (IC) ca ispiti se spurree, cel cetii) lu prinsemu pre leagea noastră (12) şi vreamu se giudecămu lui. (13) Deaci venre Lisiia miiaşu/ (14) şi cu multă greaţă scoase elu. \ 1 Scris iniţial dKO\fAU.H, apoi adăugat c deasupra lui K. j a usteni; -te cm.; tine; rogu- 2 se asculţi tu] auzi-ne 2~3 scurrtu] scur-teaţeîe 3 cu om.; ale tale blîndeaţe] blindeaţelor tale 4 Aflat-am; post Aflămu ad. amu ; acest; bărbat 5 pierzătoriu; cel ce om.; rădică 6 tuturor 6~7 iudeiloru} jidovilor 7 celora ce viu] vietorilor 7~8 pretutindinea 8 opritoriu] postîmpeaşte S~9 naza 2 Scris: AVbaC^. <> 3 Scris: M4iVk. * 11 * * 30TI14~30VI1 doaosprăzeace 1 cînd; me suiiu] ieşii 1~2 întru Ierusalim om. 2 să mă închin; post închira ad. în Ierusalim 2~3 besearecă 3 me-au afiatu] m-aţi aflat; cu] cătrâ 4 neştinre] cineva; grăind 4~ 5 întorrcătură] răzvrătire 5 făcînd; fost făcîndu ad. ceva năroadelor; întru] în 5~6 gloate 6 nece întru zboru om; întru] în 7 mă; poticni] trage; me om. 7~8 puteţi 8 de cealea] de-acealea 8 post ce ad. aţi luat <3~9 mine 9 preemescu om.; Ispovedesc 10 acmu om.; ceaea om; 11 post ce ad. mă; grăiesc; eresu] eretic 11 ~ 12 slujesc' 12 Dumnezeu/; post părin- ţiloru ad. -ne 13 şi om.; crez; post credzu ad. întru ; toate 14 -su] -s fiind; intru] în; leagea; 288 Faptele apostolilor, XXIV, 14—18 3 lT ( 1) rile prorociloru, upovăinţă ( 2) aibîndu spre Dumnedzeu, cela ce şi ( 3) însis acea aştaptă învierea 1 ( 4) cea ce va se fie morrţiloru, dere ( 5) pţiloru şi păcătoşiloru. ( 6) De aceasta 2 şi eu nevoiescu-me ( 7) nevinovatu gîndu aibîndu ( 8) cătră Dumnedzeu şi cătră oa ( 9) meri pururea. Şi după ani (10) mulţi venriu milostenie se fa (11) cu întru limba mea aducerea.. în (12) tru eale aflară-me că me-amu (13) postitu întru băsearecă, ne (14) ce cu gloata, nece cu vorroavă. 1 Scris: •tA\KlEEpTfe. <> 2 Scris 4M4 ITld, cu spaţiu rămas gol prin ştergerea unei litere. 30 30VI14~31TI1 şi întru scripturile om. 1 prorocilor; post prorociloru ad. scris 2 am; spre] întru; Dumnezeu; cela om.; post ce ad. elu-1 3 înşivă; acea om.; aşteptaţi; post aştaptă cCă. întru 4 cea om.; să; post fie ad. viilor şi; morţilor 4~5 derepţilor; 5 păcătoşilor 6 ante De ad. Ce; De aceasta] de-acia; nevoiescu-me] mă rădic 7 nevinovat; gîndu] sfeat; să aib 8 Dumnezeu; cătră om. 8~9 oamenilor 9 Şi om. 9~10 ani mulţi] mulţi anii 10 veni; să 10~Î1 fac 11 limbă/ mea] -mi; post mea ad. a lui şi; aducerea] prinoase; ante întru ad. Ce 12 eale] aceaeaşi; aflară-me] mă aflară; că om. 12~13 postindu-mă 13 întru] în; besearecă 14 gloată; cu] în; voroavă; 289 Faptele apostolilor, XXIV, 19—22 3 lv ( 1) Şi urii din 1 Asiia 2 iudei, ce lă se ( 2) cădea înraintea ta se vie a grăi ( 3) au cătră menre, sau însis ( 4) acestea se dzică ce aflară întru ( 5) menre nedereptate înde ( 6) stătuiu în gloată sau de mul ( 7) acesta glasu ce strigaiu stî ( 8) ndu 3 întru ei că dereptu îmvierea ( 9) morrţiloru eu giudeţu4 pree (10) mescu de 5 la voi". Audzi aceastea (11) Filixu şi rrăspundea loru (12) istovu ştiindu ce de cealea ce (13) dzise. „Şi cîndu Lisie miiaşuZ (14) veri-va, spure-voi ce e de voi". 1 Scris: ^î. Scris: dCIA; în locul lui A, scris iniţial H. <$► 3 Soris ciîlTkH-iniţial cu $ în loc de T*. <> 4 u, este rezultat din modificarea unui K. ^ 5 Scris: j\&; d scris peste o altă slovă, probabil h. * 7 1 Şi om.; urii] Alţii; din] dentru; Asia; post ce ad. loru; le 2 cade; înaintea; să vie; post vie ad. şi; să grăiască; ce 3 cătră] spre; mine; sau] şi săva; înşiş 4 se om.; zică; au aflat 5 mine; înde] adecă 6 stau; sau] săva şi; uru/ om. 7 glas; strig 7~8 stîndu întru ei] într-înşii stau 8 că] cum; dereptu] de 9 morţilor; judeţ 9/n,10 să priimesc 10 post preemescu ad.tastăzi; de la; ante Audzi ad. Ce deaca; auzi; aceastea] acealea 11 Filix; şi om.; răspunse; lor 12 istovu ştiindu ce de cealea ce] aceştea martori de ce cale 13 se zic; Şi] Stea; cînd; Lisia; miiaşu/] miiariu/ 14 veri-va] deştinge-va; spune-vrem; ce e om.; 290 Faptele apostolilor, XXIV, 23—25 32r ( i) Deaci dzise sutaşului se străju ( 2) iască Pavelu şi se aibă slăbi ( 3) ciunri şi nece uru/ se nu apăre ( 4) de ai lui cum se nu-i sluja ( 5) scă sau se nu urrdinre la din ( 6) suZ. După dzile neşchite venre ( 7) Filixu cu Drusiliia, muiarea ^ ( 8) sa, cea ce era iudeiancă, şi chie ( 9) mă Pavelu şi audzi elu de (10) credinţa cea ce e întru Hristos Isus. Cî (11) ndu grăiia lui dereptate (12) şi de ţinrutu şi de giuţulu (13) cela ce va se fie, înfricatu (14) fu Filixu şi rrăspunse: * 5 1 Deaci cm.; dzise] Porîncit-am; să 2 Pavel; şi cm.; aibînd 2~3 slăbichmri] slăbire 3 unul; să; nu om.; apere 4 de om. 4~ 5 cum se nu-i slujască] slujitorii! 5 se nu urrdinre] a veni 5~6 la dinsuZ] cătr-însu/ 6 ante După ad. Ce; dzile neşchite] acealea zile; vine 7 Filix; Drusila 8 cea ce era] fiind; iudeiancă] jidovcă; şi om. 8~9 chemară 9 Pavel; auziră; el 10 credinţa cea om.; post Isus ad. credinţă 10~11 Cîndu cm. 11 grăi; post lui ad. de 12 ţinut; judeţ 13 cela om.; să.; înfricat 14 Filix; răspunse; 291 Faptele apostolilor, XXIV, 25—XXV, 1 32v ( i) „Ce acmu pasă; vreame de voiu do ( 2) bîndi, chiema-te-voiu". Depre ( 3) ură şi nădăiia-se că mită da-( 4) se-va lui de la 1 Pavelu se-lu de ( 5) zleage elu. Deaci şi adesu tre ( 6) mitea de băsăduiia cu-rusu/. ( 7) Deaci sfîrşindu-se doi ani 2, ( 8) luo schimbare3 Filixu. E Po ( 9) rrchia Fista vrea ogoadă se fa (10) că iudeiloru. Iară Filixu (11) lăsă Pavelu cela legatul (12) Şi Fistu amu preemi de (13) spus. După trei dzile sui-se în (14) tru Ierusalim din Chiesariia. 1 Ad adăugat deasupra rîndului. <0*2 Scris: dHÎH. <0> 3 Scris CKH*tEdp£, cu C provenit din modificarea liniei verticale a unui K; linia frîntă a acestei slove, îndreptată, constituie primul element al lui K următor. 1 post acmu ad. amu; pasa] purceade; de] ce 1 ~ 2 voiu dobîndi] priimim 2 chemu-te 2~3 Depreură] împreună 3 şi] ce; nădăindu-se; mită] vamă 3 /v 4 se va da 4 Pavel; post Pavelu ad. ca; să; -1 5 el; adesu] în parte-i 6 de] a; besdeui; cu-nusul 7 Deaci om.; sfîrşindu-se doi ani] doi ani sfîrşiră 8 luo] priimi; Filix; £ om. 8 9 Porchie 9 Fist; post vrea ad. ceva pre; ugodă; să 10 iudeilor; Iară om.; Filix 11 Pavel; cela om.; legat 12 Şi] E; Fist; amu om.; priimi 12 ~ 13 despus] glas 13 trei] a treia; zi; sui-se] să iasă 13~14 întru] în 14 den; Chesaria; 292 Faptele apostolilor, XXV, 2—6 33r ( 1) Şi spuseră lui arrhiereii şi ( 2) întî iudeiloru spre Pavelu ( 3) şi rruga elu, cerea bunrătate ( 4) spre elu se-1 tremiţă elu întru ( 5) Ierusalimu. Hicleşig făcea 1 se-lu ( 6) ucigă elu pre cale. Iară Fistu ( 7) dzise se străjuiască Pavelu ( 8) întru Chiesariia, însus2 curru ( 9) ndu vrea se iasă. „Şi ceia ce sîntu (10) tari întru voi, gice, adunră-se (11) şi ce e de bărrbatu/ acesta (12) se grăiască spri-nsu" 3. Şi lă (13) cui 4 într-înşii5 mai multe de (14) dzeace dzile. Deaci destinse întru 1 Scris: o 2 Scris «tHCO^U], iniţial cu c în locul lui H. <0* 3 Scris cnppt- C8, iniţial cu E în loc de i\ <0> 4 După a a fost scris iniţial h. <£► 5 Scris *tm-pTiNWm, iniţial •fmpSNWÎH.. 1 Si om.; spusease; arrhiereii] întîiul preut 2 întîii; iudeilor; Pavel 3 ruga; el; cerînd; bunătate 4 spre elu] spri-nsul; post elu ad. ca; să; el; întru] în 5 Hicleşig} Vînare; post făcea ad. cum; să; -1 6 el; pre] în; Iară om.; Fist 7 dzise] porînci; sa strejuiască; Pavel 8 Chesaria; post Chiesariia ad. e; însuşi 8~9 currundu cm.; post vrea ad. în sîrguit 9 să; Şi] Ce amu 9~10 ceia ce sîntu tari] silnicii 10 întru] dentru; zise; adunră-se] să deştingă 11 şi] de; ce] ci le; easte; bărrbatu/ acesta] acest bărbat 12 să; spri-nsul; Şi om. 12~13 lăcui] fu 13 de] sau 14 zeace; dzile om.; Deaci om.; 293 Faptele apostolilor, XXV, 6—9 33v ( i) Chiesariia şi demîreaţa şedzu ( 2) spre giudecare. Dea dzise se adu ( 3) că Pavelu. Adusu fu elu, de ( 4) ceia ce sta dintru Ierusalim ce se ( 5) adurase iudei, vine multe ( 6) şi1 grăi 2, aducea spre Pa vel, ( 7) ceale ce nu le putea împenge, ( 8) Rrăspundzîndu elu că „nece întru ( 9) leagea iudeiască, nece întru băsea (10) recă, nece întru Chiesariu ceva gre (11) şiiu 3“. Şi Fistu vrea iudeilor (12) bunrătate se giuruiască. Rră (13) spunse lu Pavelu şi-i dzise: {14) „Veri întru Ierusalim se sui şi 1 Repetat: ujh. <> 2 Cf. Sbiera: gră[le). <0> 3 p şi E scrise peste o slovă indescifrabilă. 1 Chesaria; şi] în; demîneaţa; şezu 2 spre] în; giudecare] judeţ; Dea om.; zise 2~3 se aducă Pavelu] Pavei să aducă 3 Adusu] Ce întru adusul ce; lui post elu ad. spri-nsul stă tură; de om. 4 ce sta om.; dintru] den 4~ 5 se adurase] deştinseră 5 iudeii 6 grăi] greale; Pavei 7 cealea; împenge] colibi 8 Răspunseră; lui; întru] în 9 iudeiască] iudeilor; întru] în 9~10 besearecă 10 întru] în; Chiesariu] Chesaria 10~11 ceva greşiiu] ce să vă greşesc 11 Şi] E; Fist 12 bunătate; se giuruiască] să le făgăduiască 12~13 Răspunse 13 Pavei; şi-i om.; zise 14 post Veri ad. amu; întru] în; se sui] sa întri; şi om.; 294 Faptele apostolilor, XXV, 9—12 34r ( 1) acolo giudeţu dereptu acea ( 2) stea se iai de la menre?" Dzise ( 3) Pavelu: „în giudecarea lu Chiesa ( 4) riu sîntu stîndu, iuo mi se ( 5) cade giudeţu a preemi. E iu ( 6) deii întru nemică nu-i obidu ( 7) iiu, ca şi tu binre ştii. Se ( 8) amu întru nedereptate fe ( 9) ciu 1 ceva dostoinic 2 morrţiei, (10) nu me leapădu de a muri; iară (11) se nu easte nemică ce acestea (12) spre menre clevetescu, ne (13) mică nu me poate acelora (14) da. Chiesariu chiemu"3. Atunce 1 Scris: fJSHMIO. O 2 Scris: ^OCHHHKT*. 0 3 Scris: KlfMH. 1 post acolo ad. de aceastea; judeţ 1~2 dereptu aceastea cm. 2 se iai] să priimeşti; mine; zise 3 Pavel; în] întru; giudecarea] judeţuZ 3~4 Chesar 4 sînt; să stau; io 5 judeţ; priimi; E om. 6 întru om. 6~7 obidesc 7 şi om.; binre ştii] ştii bine; ante Se ad. E; să 8 amu] am; întru om. 8~9 feciu ceva] sau 9 destoinic; morţiei; post morrţiei ad. ce-am fapt, să 10 mă leapăd; a muri] moarte; iară]e 11 să; nu easte nemică] nemică nu easte; post nemică ad. de acealea; acestea om. 12 spre menre clevetescu] clevetesc spre mine 12~13 nemică] nimea 13 mă; acelora] spre aceaea 14 ante Chesariu ad. Iu; Chesar; chiemu] menindu-mă; 295 Faptele apostolilor, XXV, 12—15 34v (1) Fistu întreba ^se cu sveatni ( 2) cii şi rrăspunse: „Chiesariu ( 3) spregici, cătră Chesariu se me începutu 48 ( 4) rrgi". De trecură oarecare dzile, ( 5) Agripa impara tu şi Verrni ( 6) chie deştinseră-se întru Chiesa ( 7) riia qum se sărute Fistu. Şi ( 8) ca multe dzile prebîndi acie, ( 9) deaci Fistu spuse lu împăra (10) tu ce e de Pavelu: „Un bărrba (11) tu, gice2, oarecarele fuglu, (12) easte lăsatu de Filicu. (13) De elu, deca fu întru Ierusalim, (14) iviră * arrhiereii şi bătrînrii 1 *k scris peste o altă slovă, probabil E. 2 Scris: yiOME. 1 Fistu om. 1~2 sfeatnicii 2 şi om.; răspunse; ante Chiesariu ad. lu 3 spregici] te meneşti; se om. 3~4 mergi 4 marg. începutu] Za (c ). Ceto(k). 7 ne(d). în zilele acealea Agrip împărat şi Vernichie deştinseră în Chesa^ridy; De] Ce zile; oarecare] oarecîte; dzile om. 5 Agrip; împărat 5~6 Vernichie 6 -se om.\ întru] în 6~7 Chesaria 7 cuw om.; a săruta; Fist; Şi] Ce 8 zile; prebîndi] fură; aciia 9 deaci om.; Fist; împăratului 10 Pavel; post Pavelu ad. grăia 10~11 bărbat 11 gice, oarecarele fuglu om. 12 lăsat; Filix; post Filicu 'ad, în legătură 13 ante De 4 E scris peste un h cu a doua linie verticală incompletă. ^ 5 Scris KErîd\ni01f, iniţial cu E în loc de a\. marg. Lucrarea om. 1 -m; întrebare] întrebară-s.e 1 ~ 2 oarecare] oareceş 2 ale sale; credinţe 2~3 în totu chipuZ] în divure ce 3 avură; cătră elu] cătr-însui 4 oarecare] un; mort; e] ce elu-1 grăia; Pavel 5 spunre om.; e; Sfîrşitu gioiei] Konecî, letokî 6 Şi nu] Nu şi; mă precepuiu; aceasta] aceaea 7 cearere] a socoti; deaci-i om.; se mearrgă] să veri, pasă 7~8 întru] în 8~9 să te judeci 9 aceastea] acealea; E lu. om.; Pavel 10 zise; veghiat; să; post fie ad. lui; întru] la 11 ştiu-tu/] ştire; curatului] cu cinste; Porîncii 12 se-/ veaghie] să păzească el; pînă; post pînră ad. cînd; voiu tremeate; post tremite ad. el; la] cătră 13 Chesar; Şi om.; dzise Agripu] Agrip zise aciia 14 Fist; Vreare-aş; eu] şi; post însumi ad. acel om; 298 Faptele apostolilor, XXV, 22—24 36r ( 1) se audzu" K E elu dzise „Demînreaţă ( 2) audzi-l-veri elu”. Şi a doua dzi ( 3) demînreaţa 2 venre Agripa şi ( 4) Verrnichie cu multu gîndu. ( 5) Şi intrară întru ascultare ( 6) cu miiaşii 3 şi cu năroci ( 7) ţii cetaţiei. Şi deca dzise ( 8) Fistu, aduseră Pavelu dea ( 9) ci dzise Fistu: „Agripo împă (10) ratu şi toţi cîţi au (11) venritu cu noi bărrbaţi, (12) vedeţi acesta, printru elu (13) toată mulţimea iudeilor < 14) supărară-me întru Ierusalim şi 1 Scris: dŞSOlf. <> 2 Scris iniţial AEMTKpTfeu,d, apoi a fost adăugat deasupra rîndului. <> 3 Scris iniţial A\HI2LU$, apoi scribul a modificat pe 8 în î, continuînd să scrie H. 1 1 să; post se ad. -1; auz; el; zise; post dzise ad. lui; Demîneaţă 2 audzi-l-veri] vine auzi; el; Şi a doua dzi] La 3 demîneaţă; vine; Agrip 4 Vernichie; multă; gîndu] amegire 6 miiaşii] miarii; post nărociţii ad. fiind 7 cetăţiei; deca om.; ziseră 8 ante Fistu ad. Iu; Fist; să aducă; Pavel 8~9 deaci] şi 9 zise; Fist; Agripe 9~ 10 împărat 10 ~ 11 venit-aţi 11 bărbaţi 12 printru] derept; el 13 iudeilor] jidovilor 14 supărară-se] dodeiescu-mi; 299 Faptele apostolilor, XXV, 24—27 36v ( 1) ( 2) ( 3) ( 4) ( 5) ( 6) ( 7) ( 8) ( 9) (10) (11) (12) (13) (14) acicea 1 şi strigîndu că nu i se cade viu a fi elu mai mul tu. E eu înţeleşu că n-au faptu nece ura vină cum se fie dostoinicu morrţiei şi însuşi ştiia acesta, clea mă-se vătahuZ, şi giudecaiu se tremiţu elu. Deaci de elu alesu ce se scriu n-amu, dom nu miu2, şi aduşu elu înrai ntea voastră, mai vîrtosu între tire, Agripo împărate. Şi, deca întrebarea fu: amu ce scrie, viteaşte-mi pare tremi !| 1 Scris: dMHMd. <> 2 Cf. Sbiera: mi(e)u. 1 şi om.; strigînd 2 post cade ad. lui; să fie; elu om. 2~3 mult 3 am înţeles; post înţeleşu ad. întru el 3~4 n-au faptu nece ura vină] nu e nece o vină faptă de el 4 cum; să 5 destoinic; morţiei 6 însuş 6~7 ştiia acesta, cleamă-se] sine de-acicea să stea înaintea lu 7 vătahu/J Avgus Chesar; şi om.; judecai-mă 8 să tremeţ; el; Deaci] Ce; el 9 alesu] aiavea; post se ad. să; n-amu om. 10 mieu; post miu ad. n-am; şi] deaci adecă; aduş; el 10~ 11 înaintea 11 post voastră ad. şi; vîrtos; 12 între tire] înaintea ta; Agripe 13 Şi om.; deca] cum; întrebarea] întrebat; să fie; să aib 14 post scrie ad. de el, e; viteaşte] ca o vită; -mi parej pare-mi; post pare ad. că nu e; 300 Faptele apostolilor, XXV, 27—XXVÎ, 3 37r ( 1) ţîndu fuglulu e nu ce sîntu ( 2) vine 1 spre-nsu 2 a semna". I începutu 49 ( 3) Agripa cătră Pavelu dzise: „Gi ( 4) ce 3-ţi-se de sinre a grai". Atu ( 5) nce Pavelu rrăspundea, tin ( 6) se-şi mînra: „De toate de cî ( 7) te sîntu clevete de iude ( 8) i, împărate Agripo, pari-mi ( 9) sinre ferica tu şi înrain (10) tea ta voiu se rrăspundzu astă (11) dzi, că te ştiu că eşti mai în (12) ţeleptu de toţi iudeii nă (13) ravureloru şi socotiriloru. (14) Deaci rrogu-ţi-me în lungă 4-rrebda 1 După E scris iniţial E. O 2 Secvenţa •fx# a fost adăugată ulterior deasupra rîndului. <> 3 Scris: yiOME. 0 4 Scris: A0\frT\. 36 36VI14—37TI1 tremiţîndu] să-l tremeatem 1 fuglulu] legat; e] ce; nu ce sîntu om. 2 vine spre-nsu] spre el vină; a semna] să se seamene; post semna ad. Stomu Kostantinu; marg. începutu] Za (o) 3 Agrip; post Agripa ad. aciia zise; Pavel; dzise om. 3~4 „Gice-ţi-se] „Porîncită ţi-e 4 de sinre] însuţi de tine; să grăieşti 5 Pavel; răspunzînd 6 -şi om.; mina; toţi 6~7 de cîte] aceştea 7 sîntu clevete] clevetitu-s 8 post iudei ad., o Agripe; pari-mi] părîndu-le 9 sine; ferecaţi; şi om. 9~10 înaintea 10 să răspunz; 10~11 astăzi 11~12 că te ştiu că eşti mai înţeleptu de toţi iudeii] mai vîrtos în minte să-ţi fie de toate ce-s fiind a iudeilor 12~13 năravure 13 socotiri 14 rrogu-ţi-me] rog tine; în om.; 301 Faptele apostolilor, XXVI, 3—7 37v ( 1) re se asculţi minre. Viiaţa ( 2) mea ceaea dintru tinrereaţe din ( 3) tru întîiu ce au fostu ( 4) întru limba mea întru Ierusalim şti ( 5) u-o toţi iudeii ceia ce me ( 6) ştiu dintîiu, se voru a mărrtu ( 7) risi, că după veastea eresului ( 8) aei noastre credinţă vişu ( 9) fariseiu. Treci. Acmu (10) de upovăinţa ceaea ce e cătră &" (ii) tătînri giuruită fost-au (12) de la Dumnedzeu stătuiu giudeca (13) tu. întru elu a doosprădzeace (14) semenţe ale noastre pururea * 3 37Tll4~37y/l lungă-rrebdare] lung-rabdă 1 ascultă; mine; Viaţa 2 mea] ce mi-e; ceaea om.; dintru] de; tinereaţele; post tinereaţe ad. meale 2~3 dintru om. 3 ce om.; fost-am 4 întru]în 4~5 ştiu] şi 5 -o om.; ceia ce] şi 5~6 me ştiu] ştiu-mă 6 dentîiu; se] de ce; voiu 6~7 a mărrturisi ]să-ţi mărturisesc 8 aei noastre credinţă] credinţeei noastre; viş; post vişu ad. cu 9 fariseii; Treci om.; ante Acmu ad. Şi 10 upovăinţă; ceaea om.; 11 tătîni; giitruită] făgăduită; fui 12 Dumnezeu; stau 12~13 giudecatu] în judeaţe 13 întru elu] Ce întru aceaea; doaosprăzeace 14 ale om.; 302 Faptele apostolilor, XXVI, 7—11 38r ( i) noaptea şi dzua slujindu ( 2) nădăiescu-se se vinie. De cealea 1 ( 3) ce clevetitu sîntu, Agri ( 4) po împărate, de iudei, ce necre ( 5) dinciosu giudecă-se de voi se ( 6) Dumnedzeu morrţii rrădică? Eu ( 7) amu-mi părea sinre împroti ( 8) va numelui lu Isus Nazareani ( 9) nu/ multe într-aleanu se fa (10) cu; ce şi feciu întru Ierusalimu (11) şi mulţi de sfinţi în temni (,12) ţă închişu şi de la arhiere (13) i despus luaiu; ucigîndu ei, (14) aducea sveatu. Spre toate 1 Scris iniţial apoi A modificat în M. 1 ziua; slujind 2 nădăindu-se; se vinie] a sosi; De cealea] E 3 sîntu] -s; post sîntu ad. eu de aceaea upovăinţă 3~4 Agripo împărate] împărate Agripe 4~5; necredinciosu] e cu fără credinţă 5 a se judeca; de om.; voao; să 6 Dumnezeu; morţii; rrădică] scoală 7 -mi părea] pare-mi; sinre] de mineş 7~8 împro-tivă 9 post Nazareaninu/ ad. că; într-aleanu] împrotivă 9~10 fapt-am 10 ce şi feciu] ce-am fapt; Ierusalim 11 post sfinţi ad. eu 12 închişu] i-am închis; şi] deaci 13 despus] puteare; luaiu] priimise; ucigînd; lor 14 aducea] alăturîndu-me £n; sfeat; post sveatu ad. şi; Spre] în; 303 Faptele apostolilor, XXVI, 11—14 3 8V ( 1) gloatele, de multe ori mu ( 2) ncindu ei, nevoiia-i se hulească; ( 3) prespre măsură învrăjbiia ei; ( 4) goniia-i pînră afara cetăţilor. ( 5) Ceteaşte. întru eale mărrgî ( 6) ndu întru Damascu cu despus ( 7) şi cu dzisa ceaea de la arrhierei, ( 8) întru amiadzădzi în cale vădzu ( 9) iu, împa/te, din ceriu, mai vî (10) rrtos de lucoarea soarelui, (11) iuo-mi străluci luminră şi (12) ceia ce merrgea cu menre to (13) ţi cădzură spre pămîntu. (14) Deaci audziiu glas ce grăi cătră 1 1 de multe ori] mulţi 1 ~2 munciia; ei] şi; nevoiia-i] -i nevoia; să; post hulească ad. ei 3 prespre măsura] încă mai de rău; învrăjbind 4 gonia; -i om.; post -i ad. şi încă; pînă; post pînră ad. la cealea de; afară; cetăţi 5 Ceteaşte] Cuti; eale] aceaea 5~6 mărrgîndu] duşu-mă; întru] în; Damasc; despus] puteare 7 dzisa] porîncita; ceaea om.; de la arrhierei] vlădicilor 8 întru om.; amiazăzi 8~9 văzui 9 post vâdzuiu ad. o; împărate; den 9~10 vîrtos; de lucoarea] lumi-nînd de; soarele 11 iuo om.; -mi străluci] ieşi-mi; lumină; post luminră ad. răsări 12 merrgea cu menre] era cu mine mergînd 13 post toţi ad. acei; căzum; post cădzură ad. noi; pămînt 14 Deaci om.; Auzii; ce om.; grăind; 304 Faptele apostolilor, XXVI, 14—17 39r ( 1) menre şi grăiia cu limba ( 2) evreiască: « Sa vie, Sa vie, ce ( 3) me goneşti? izeacleanu ţi-e / ( 4) spre ţeapă a călca ? » Eu dzişu: ( 5) «Cin[r]e eşti, Doamne?» Elu dzise: «Eu ( 6) sîntu Isus, cela ce tu-/ goneşti. ( 7) Ce te scoală şi stă spre pi ( 8) cioarele talex. Spre aceasta arră ( 9) taiu-ţi-me, cum se te făcu (10) slugă şi marrtoru celo (11) ra ce vădzuşi şi celora ce- (12) ţi voiu ivi ţie şi lua-te- (13) voiu dintru oamenri şi din (14) tru limbi întru ceaea ce eu te 1 Scris: mjAE. 1 1 mine; grăi; cu] în; limbă 2 ovreiască 3 mă; izeacleanu] iute; easte 4 spre ] împrotiva; ţeapeei; zis 5 cine; ante Elu ad. E; zise 6 sînt; cel; -l om. 7 spre] în 8 aceasta] aceaea 8~9 arrătaiu-ţi-me] ivescu-ţi-mă 9 cum om.; să; post se ad. mi; fac; marrtoru] mărturisitoriu 10~11 celora ce] deci ii vezi; celora] aceastea 12 -ţi om.; ivesc; şi om. 12~13 lua-te-voiu] să te iau 13 dintru] den; oamenri] oameni(i)-ţi 13~14 dintru] de; limbă; ceaea om.; 305 Faptele apostolilor, XXVI, 17—20 3 9V ( 1) voiu tremite se deşchidzi ( 2) ocii loru, cum se întoarrcă-( 3) se dintru înturearecu1 în lumi ( 4) ră şi dintru despusuZ nepre ( 5) itoriului cătră Dumnedzeu, cum ( 6) se preemească ei lăsăciuri pă ( 7) cateloru şi dostoinicii ( 8) întru sfinţi cu credinţa cea ( 9) ce e întru menre». Deaci, împărate2 (10) Agripo, nu fuiu protivni (11) cu cereştiei vedeare, ce a cî (12) ţi era în Damascu ainte (13) şi întru Ierusalim şi în to (14) ate laturile iudeieşti 1 Scris: •fNmop’fcpECKOy. <0> 2 n scris peste o linie verticală prelungită în jos, în afara rîndului. 39 39r/H~39v/l eu te voiu tremite] te eu puiu 1 să deschizi 2 ochii; lor; cum] ce; să 2~3 întoarceţi-vă 3 dentru ; untunearec; în] întru 3~4 lumină; dentru; despusul 4~5 nepriitoriu 5 Dumnezeu; cuw] ce e 6 să priimiţi; ei om.; lăsăciuni 6~7 păcatelor 7 destoiniciia 8~9 cu credinţa cea ce e] Ce cred 9 mine; Deci 10 Agripe; fui 10~11 protivnic 11 cereştiei vedeare] vederiei ceriului 11~12 a cîţi om. 12 fiind; în] întru; Damasc 13 şi1 om.;şi2 om.; în] întru 14 iudeieşti] iudeilor; 306 Faptele apostolilor, XXVI, 20—22 / 40r ( i) şi limbiloru spuniu se pocăia ( 2) scă-se şi se întoarrcă-se că ( 3) tră Dumnedzeu, făcîndu lucru ( 4) dostoinicu de pocaanie. ( 5) Sfîrşi(tu) sfinţiloru. Derep ( 6) t-aceasta 1 me iudeii prinse ( 7) ră întru sfintitoare şi vrea 1 ( 8) se me2 * sparrgă2. Deaci dobîndiiu ( 9) agiutoriu 3 cela ce e de la Dumnedzeu (10) pînră la dzua aceasta4, stî (11) ndu mărrturisescu mici (12) loru şi mariloru şi nemi (13) că afară nu grăiescu de cea (14) lea 5 ce prorocii dziseră, ceale vrea 1 Scris: dMdCITld. ^ 2 Scribul a intenţionat să scrie M’fecyr'h, dar după primele trei slove se corectează, ştergîndu-1 pe CT, în locul oăruia notează pe c, şi continuînd să scrie ndOTIv, fără a-1 modifica pe ’b din Mtj în E. 3 io final este scris peste un $ şters. <$> 4 Scris: dWdcmd. 5 Scris iniţial EdAA, apoi E modificat în M. 1 limbilor; spuniu] propoveduit-am 1 ~2 să se pocăiască 2 să se întoarcă 3 Dumnezeu 3~4 făcîndu lucru dostoinicu de pocaanie] destoinici pocăindu-se lucruri să facă 5 SfîrşiQu)sfinţiloru] Koneci stomu 6 aceasta] aceaea; me]mă; iudeii] jidovii 7 sfintitoare] besearecă; şi om. 8 să; mă; spargă 8~9 Deaci dobîn- diiu agiutoriu] Ajutoriul amu ce nemerii 9 cela ce e om.; Dumnezeu; post Dumnedzeu ad. ce e mie 10 pînă; la] în; zilele; aceastea 10~lî stau 11 mărrturisescu] mărturie ll~12 micilor 12 marilor; şi om. 13 grăiesc; 14 ziseră; ceale om.; ce; vru; 307 Faptele apostolilor, XXVI, 22—26 4ov ( i) se fie, şi Moisi. Deaci se mu ( 2) ncă preemeaşte Hristos şi se întî ( 3) iulu dintru îmvierea morrţilo ( 4) ru, luminră va se spuie oame ( 5) nriloru şi limbiloru". Şi de ( 6) ca rrăspunse aceastea lui, ( 7) e Fistu cu mare glasu dzise: ( 8) „Drăceşti-te, Pavle, că multe1 ( 9) le carrţi întru neistovu te (10) întoarrseră". E elu 2 dzise: „Ba nu (11) me drăcescu, ţinietoare Fi (12) ste, ce deadevăru şi întregi- (13) mîndrie graiure 3 vestescu. (14) Şti de aceastea împăratu, că 1 M scris peste alt semn, indescifrabil. <£> 2 Scris: 3 Ultimul p este scris peste un A. 1 să; Deaci om.; să; post se ad. şi 2 priimi; şi] sau; se om. 2~3 intîiu; dintru] de 3~4 morţilor 4 luminră va se spuie] lumină vă a se propovedui 4~5 oamenilor; 5 limbilor Şi om. 5~6 deca om. 6 rrăspunse aceastea lui] Acealea lui răspunzînd 7 e om.; Fist; glas; zise 8 Drăcitu-te-ai; Pavel; că om. 8~9 multele carrţi] acea carte multă 10 întoarse; el; zise; Ba om. il'm-am drăcit; post drăcescu ad. zice; ţiitori 12 deadevăr; întreagă; 13 vestesc 14 Ştiu; post Şti ad. şi; de aceastea] de-aceaea; împărat; că om.; 308 Faptele apostolilor, XXVI, 26—29 4ir ( l) cătră elu şi cu cutedzare ( 2) grăiescu; a se tăgădui lui1 ( 3) de aceastea nu credzu 2 nece ura, ( 4) nu e întru unghiiu 3 f 2 Scris iniţial Kp8s8, apoi primul $ a fost şters, omiţîndu-se notarea slovei E. <0 3 cy iniţial scris peste slova ştearsă. <> 4 Scris: 4M4CT4. <> 5 Scris ipîS, iniţial 1 cătră elu] cătr-însu/; şi] aciiaş; cutezare 2 grăi; a se tăgădui] ascunse-se; post lui ad. amu ceva 3 crezu; una 4 post e ad. amu; f(a)ptă] a se face; aceasta] asta 5 Crezi; Agripe 5~6 prorocilor 6 crezi; E om.; Agrip; post Agripa ad* aciia 7 Pavel; zise 7~8 puţinelu] neşchiţel 8 nu om.; mă; preapîrreşti] veri pîrî 9 hristoseanu] hristian; Iară] E 9~10 Pavel 10 zise; Rugind; post Rrugare-aşi ad. amu lui; Dumnezeu 11 în] întru; puţinei 11~12 mult 12 ţie 13 cîţi] ce; mă; aud; astăzi; să, 14 cum] ca; şi om.; sînt; 309 Faptele apostolilor, XXVI, 29—XXVII, 1 4iv ( i) însă fără de legăturile acea ( 2) stea". Şi deca dzise aceastea, seu ( 3) lă-se împăratu şi ghiemonu ( 4) şi Verrnichie şi ceia ce şidea ( 5) cu-ruşii. Deaci ieşiră de băsă ( 6) duiră uru/1 cătră alaltu ( 7) grăindu2 cum nemică n-au fa ( 8) ptu dostoinicu morrţiei sa ( 9) u legătoriloru3 omul acesta* (10) Şi Agripa lu4 Fistu dzise: (11) „Lăsatu putea fi omu/ acesta ; (12) se n-au vrutu spregice Chiesariu" J 50 Venreri a 7<-a> săp(tămîna) 5. (13) Şi ca giudecatu (14) fu se nutămu noi întru Italia* 1 A este scris peste un spirit avînd deasupra titlă. <> 2 Scris rp’kHNA#» iniţial rpkHNA& ^3 Scris: AEndTIOpHAOpS ] altă interpretare posibilă: legături-loru. O 4 Scris AOy, cu O notat peste alt semn, indescifrabil. 5 Cuvintele se află la sfîrşitul rîndului (13). 1 însă fără] trecînd 1 ~ 2 de legăturile aceastea] de-aceastea legături 2 deca dzise aceastea] acealea zicînd; post aceastea ad. lui 3 împăratul; ighemow 4 şi om.; Vernichie; ceia ce om.; şezu 5 cu-nuşii; Deaci] Deaciia; ieşiră] purceaseră; de] a 5^6 besedui 6 unu/; alalt 7 grăiră; cum] că 7~8 n-au faptu] nu e S des- toinic; morrţiei om. 9 legătoriloru] de-a firea legat; omu/ acesta] acesta om 10 Şi om.; Agrip; post Agripa ad. aciia; lu Fistu dzise] zise lu Fist 11 Lăsatu putea fi] Putea-l-ai lăsa; omu/ acesta] acesta om 12 se n-au vrutu spregice Chesariu] să nu fie la Chesar menit; Venreri a 7<-a> săp(tămînăy\ Vil pe(k) 7 ne(d). în zilele acealea. Ce ca se judecea'); marg. ante 50 ad. Za(c) 13 Şi] Ce 13~14 giudecatu fu] se judecă 14 se nutămu noi] fu noao a nota; Taliia; 310 Faptele apostolilor, XXVII, 1—4 42r ( 1) pridădiră 1 Pavelu şi alţii ( 2) oarecarii fugii sutaşu ( 3) lui celuia ce-i era numele ( 4) Iuliu, gloateei sevastiia ( 5) sca. Şi întrămu 2 întru curabia ( 6) adramitească. Vreamu se nu ( 7) tămu întru locurele 2 Scris iniţial ♦fNTpSfllS, apoi $ modificat în <> 3 Altălecţiuneposibilă: locureîesieşti. <£> 4 Scris: MdKHA’kN’feKOyA. <0> 5 Scris iniţial cOAOH$, apoi ultimul O corectat în 6 Scris: 4^44. 1 Pavel 2 oarecarii] neşte; fugli] legători 3 celuia ce-i era om. 4 Iulie; gloateei] deregătorii{i) 4~5 sevastiiasca] de sevastia 5 Şi om.; intrară; întru] în; corabie 6 adramitească] di Ardamia; Vrură 6—7 se nutămu] a vînsla 7 locurele sie şti] asiisca loc 8 vînslămu] cărămu-ne; şi om.; era] fiind 8~9 Aristars; machedoneanin 9 den; Solun 10 Iară om.; întru altă] într-altă; sosimu]stătum; întru] lingă 10~11 Sidon 11 om post iubire ad. aciia; 12 Pavel; feace; zise 12~13 soţie] alţii; 13 ce om. era merrşi] să meargă 13 ~ 14 prilejire] cîndu-i va prileji 14 se-i nemereascăj a nemeri; Deaci]Şi; 311 Faptele apostolilor, XXVII, 4—8 42v ( 1) lo vînslămu şi trecumu în Chi ( 2) pru \ derep ce era vîntu/ într-a ( 3) leanu. Gerurea chilichiască i! ( 4) şi pamfiliiasca nutămu, ( 5) deaci deştinsemu * 2 întru Miri ( 6) lichiiasca 3 şi acie află su ( 7) taşu/ corabie alexăndrească ( 8) cea ce nuta întru Italia ( 9) şi puse-nă întru ea. întru multe (10) dzile, cătelinru nutîndu, \\ (11) abia fumu întru Cnidu4, (12) că nu nă lăsă noi vîntulu, dea (13) ci nutămu în Critu şi ce (14) ia dintru Salmonu abia alea 1 Scris iniţial flHnpS, apoi primul n moificat în K. <> 2 Slova *c scrisă peste alt semn, indescifrabil, probabil începutul slovei £. <0> 3 Pentru Mira Lichiiasca. O 4 Scris: KHNA$- 42TI14~42VI1 de acolo] de-aciia 1 vînslămu] purtară-se; şi om.; a treace 2 era vîntu/j vînture era 2~3 într-aleanu] împrotivă-ne 3 ante Gerurea ad. Ce; Gerurea] undele; chilichiască] de Chilichiia 4 pamfiliiasca] Pamfilia; post pam- filiiască ad. prea; notînd 5 deaci om.; deştinsem; 5~6 Miralichiiscaia 6 aciia 7 corăbiei: alexăndrească] de Alexandria 8 cea ce nuta] notînd 9 şi om.; puse-nă] băgă-ne; întru ea] într-însă; ante întru ad. Deaci; întru] în 10 zile; cătelinru] pestind; nota; post nutîndu ad. şi 11 abiia; fu; întru]în; Cnida 12 că om.; ne; vîntului 12~13 deaci om. 13 notăm; Crit; şi om. 13~14 ceia]ce 14 dintru]în; Salmon; 312 Faptele apostolilor, XXVII, 8—11 43r ( 1) semu marrgirea. Deaci venrimu ( 2) în locu/ cela ce se chieamă 1 Bu ( 3) ra Pristanişte, iuo era aproa ( 4) pe de cetatea Lasieei. Şi mul ( 5) ta vreame trecu, fiindu săbia ( 6) znă 2 nutariei, derep ce pos ( 7) tu/3 era amu venritu, şi ( 8) se rruga Pavelu, grăiia loru: ( 9) „Bărrbaţi, vădzu cum cu împu (10) tare şi cu multă deşerr (11) ţie, nu numai tarrului (12) şi corabieei, ce şi sufle (13) teloru noastre va se4 fie nuta (14) rea". Sutaşu/ cîrmacii şi 1 Scris: Ki’EdMh. <(>2 c iniţial scris peste alt semn, indescifrabil. 3 c scris peste alt semn, probabil prima linie verticală a lui m următor. 4 c scris peste alt semn, probabil începutul slovei E. 42 42y/14~43Tll aleasemu] înfrînse 1 post aleasemu ad. la; margine; Deaci om.; Venim 2 loc; cela om.; chieamă] meneaşte 2~3 Bunul 3 Pristanişte] Răpaus; io 4 Laseei; Şi om.; post trecu ad. şi; fiind; post fiindu ad. amu întru 5~6 să-blaznă] blăznire 6 nutariei] notătorilor; post derep ce ad. şi 6~7 postul 7 amu om.; venritu] trecut; şi om. 8 se rruga] ruga-i; Pavel; grăia; lor 9 Bărbaţi; vedeţi; cum] că 9~10 imputare] dosadă 10~11 deşerţii 11 tarul 12 corabiia; şi om.; sufletelor 13 să 13~14 notare; ante Sutaşul ad. E; Faptele apostolilor, XXVII, 11—14 43v ( 1) nafticii asculta mai vîr ( 2) tos de cealea de Pavelu grăite ( 3) le. Nu bunră pristanişte că ( 4) tră ierrnare, corabnicii sfă ( 5) tuiră-se cum se vînsleadze de a ( 6) cie, doară voru putea cumva a ( 7) giunge în Finichiia cum se ie ( 8) rmeadze în pristaniştea Critului, ( 9) ce căuta spre liva şi cătră 1 (10) horu. Suflă austru/, părea-lă 2 (11) că voia sa voru nemeri. Deaci (12) luară veatrila şi venreră în (13) tru Critu. Nu amînatu (14) elu mai suflă protivni 1 Scris: KTvmpS. <> 2 A scris peste alt semn, probabil n. 1 nafticii] vînslătorii 1 ~ 2 asculta mai vîrtos] mai asculta-i 2 de] decît 2~3 cealea de Pavelu grăitele] a lu Pavel graiure 3 ante Nu ad. Ce; bun; pristanişte] răpaus; post pistanişte ad. fiind de 4 ierrnare] frig; post ierrnare ad. & 5 -se om.; cum om.; se vînsleadze] să se ducă 5~6 de acie] de-aciia 6 doară voru putea cumva] s-ară cumva putea 6~7 să ajungă 7~8 cum se ierrneadze} de frig; în] întru 8 pristaniştea] răpausu/ 9 ce om.; căutăm 10 hor; austru; păru-le 11 că om.; post voia ad. că; vor; Deaci om. 12 veatrilele; şi om.; vineră. 12~13 întru] în 13 Crit; ante Nu ad. Ce; amînatu] mult 14 elu mai om.; ■ 314 Faptele apostolilor, XXVII, 14—18 44r ( i) cu vîntu, cel ce-i e numele ( 2) vrocnidon, şi rrăpită fu ( 3) corabia de nu putea se pro ( 4) tivească-se vîntului. Deaderă-( 5) se şi purrtaţi eramu şi ( 6) currsemu pre lingă un 1 ostro ji ( 7) vu, cel ce se chiamă Clavdii ( 8) şi abiia putumu ţinrea co ( 9) rabiia. Elu luomu, agiuto (10) riu aibîndu corăbiile 2, te < 11) mîndu-se 3 cum se nu cadză 4 în Si (12) rrtu, spîndzurară veatrila. | (13) Şi aşa purrtaţi eramu (14) foarrte vihorriţi noi, de 1 Scris: oy. o 2 Scris KOpdEÎHAE, iniţial cu E după î. O 3 Scris: mEMEM'KH-•A$C£. 4 Ti scris peste altă slovă, î. sau H. * & 43Yjl4~44Tll protivnicu] împrotivă 1 vînt; post vîntu ad. de bură; ce/ ce-i om.; e numele] meneaşte-se 2 evroclidon; şi om.; răpită 3 corabiia; de] şi; putea] şi 3~4 se protivi 5 şi om.; purrtaţi eramu] duş fum; şi om. 6~7 •currsemu pre lingă un ostrovu] neşte ostrove trecum 7 cel om. se chiamă] se zic & şi om.; putum; ţinea 9 ante Elu ad. Ce; el; luo 9~10 ajutoriu 10 avu; post aibîndu ad. a dereage; corabiia 10~11 temea-se 11 cum om.; să; cază; în] întru 12 Sirrtu] ţărmure; spîndzurară] legară; veatrila] iadrina 13 Şi om.; purtat era 14 foarte; vihorriţi] vihorîndu-ne era; post noi ad. e; 315 Faptele apostolilor, XXVII, 18—21 44v ( i) mînreaţa lepădare făcea 1 şi ( 2) a treia dzi cu ale 2 Cf. Sbiera: (noastre). <0> 3 Scris iniţial <0> 4 Scris: 4Md. * 7 44*114*44*11 demîneaţa 1 feaceră 2 zi; ale le mînru] mîinile sale 3 veatrila] iadrinele 3*4 lepădămu] aruncară 4 Şi om. 5 post stealele ad. nu ne; zile 6 Şi] Ce; cădzu om.; frig; post frigu ad. amu; puţin \post puţinu ad. înzâcutu-ne 7 deaci] e; după acea] alţii; luase-şi 8 a noastră om.; cum] de ce e 8*9 a ne mîntui 9 noao; Şi om.; mult 10 fură 11 Pavel; prin] în 11*12 mijloc 12 Şi om.; zise 12 rsj 13 O, bărrbaţi, cădea-se] Cade-vă-se amu, o, bărbaţi 13 să 14 mine; cum om.; să; vînslaţi] vă duceţi; 316 Faptele apostolilor, XXVII, 21—25 45r ( 1) dintru Cri tu 1 şi se nă izbi ( 2) mu dosădirea aceasta 2 şi de ( 3) şerrţie. Şi acmu rrogu-vă ( 4) binre-se-sufletaţi, lepă ( 5) darea sufleteloru nece uru/ ( 6) nu va fi dintru voi, numa ( 7) i corabia. Că întru ceasta ( 8) noapte-mi stătu înrainte ( 9) înger u/ celuia ce-i sluj eseu (10) de-mi grăi: «Nu te teame, Pa vie, (11) că înraintea lu Chiesariu ţi (12) se cade se stai şi adecă dă (13) rrui ţie Dumnedzeu toţi cîţi no (14) ată cu tinre». Deaci cute 1 Scris KpHmoy, iniţial cu H în loc de p. <> 2 Scris: dMdcmd. * 4 1 dintru] den;Crit; şi om.; se nă izbimu] a vă mintui 2 post izbimu ad. de; Uosădirea aceasta] această dosadă 2~3 şi deşerrţie] deşartă 3 rogu; -vă om. 4 binre-se-sufletaţi] întru dulceaţă sufleteloru-vă; post sufletaţi ad. de 5 post lepădarea ad. amu; sufletului; unuia; post uru/ ad. de voi 6 dintru voi om. <6~7 numai] legînd 7 Că intru ceasta noapte om. 8 -mi stătu inrainte] înainte-mi stătu; post stătu ad. astă noapte 9 îngeru/ celuia ce-i sluj eseu] aceluia -ce eu-i slujesc îngeru/ 10 de-mi om.; Pavel 11 că om.; înaintea; Chesar 11~12 cade-ţi-se 12 a sta; post adecă ad. -ţi 12~13 dărui 13 ţie om.; Dumnezeu 13~14 cîţi noată] notătorii; tine; 317 Faptele apostolilor, XXVII, 25—28 45v ( l) dzaţi, bărrbaţi, că credzu lu ( 2) Dumnedzeu că aşa va fi, în ce chi ( 3) pu dzisă-mi fu. întru ostro ( 4) vu oarecarele cade-se noa ( 5) o se cădemu". Şi ca a patra ( 6) sprădzeacea noapte fumu ( 7) purrtaţi noi întru gerure ( 8) şi în miadzănoapte păru co ( 9) rabniciloru că se apro (10) piară la vriuo marrgire (11) şi măsurară genrurea şi (12) aflară 20 de stînjeni. Pu (13) ţinel1 se mutară, deaci mă (14) surară rrutesu şi aflară 1 Scris: noyHHHEATi. 45 45TI14~45v/l cutedzaţi] hrăboriţi-vă 1 bărbaţilor; că] şi; creadeţi 2 Dumnezeu; în] întru 2~3 chipu] obraz; 3 zisu-m fu 3~4ostrov 4 oarecarele]ce; cade-sej era 5 să cădem; post ca ad. la 5~6 patrasprăzeace 6~7 fumu purrtaţi] fu pur-tîndu-ne 7 gerure] valure 8 şi om.; miazănoapte 8~9 coraţ>nicilor 9~10 apropi-iară-se 10 la] cătră; vreo; marrgire] laturi 11 genrurea] adîncatu/; şi] de 12 doao-zeci; ante Puţinei ad. De-aciia 13 se mutară] trecură; deaci] şi 13~14 măsurară rrutesu] iară măsurară; şi om.; 318 Faptele apostolilor, XXVII, 28—32 46r ( 1) 15 stînjeni. Temea-se se nu ( 2) cumva 1 cădemu în locul cela ( 3) dinrainte şi din nasu/ ( 4) corabieei lepădară 4 că ( 5) tuşi. Rrugamu-nă dzu ( 6) o se fie. E corabnicii cei ( 7) ndu se fugă din corabie, ( 8) spîndzurară luntrea în mare ( 9) cu păreare că din nasu vremu (10) câtuşi tinde. Deaci dzi (11) se Pavelu sutaşului2 şi (12) voiniciloru3: „Se nu lăcui (13) re acestea în corabie, voi a vă (14) mîntui nu puteţi". Şi 1 Cf. Sbiera: cumnva. O 2 Scris iniţial cOY’LUdLUO^AH, apoi IU corectat în m. O 3 Scris iniţial KOHNHMHMOp#, apoi M corectat în A. 1 15 stînjeni] stînjeni cincisprăzeace; ante Temea ad. Ce; se temea; să 2 să cază; loc 3 dinrainte] de prăpăd; şi om.; din] de 4 corăbiei; lepădară] aruncăm 4 săp(tămîna). în dzilele acealea mîntu(iţi') 3. ( 8) Mîntuiţi fură ceia de Pavelu ( 9) din corabie. Atunce înţelea (10) seră ostrovulu că Melentie (11) i-e numele. Şi varvarii fă (12) cea 4 nu puţină noao miloste (13) nie. Aprinseră focu şi (14) făgăduiră toţi noi. Dere 1 Scris: <>2 Cf. Sbiera: vase. 3 Cuvintele se află pe marginea de jos şi de sus a paginii. <^> 4 Scris: {jTKMd. * 7 1 apără] alease; sfeatul; lor; Zise 2 potu] ştia; nota 2~3 şi săriră] să sare 3 post ainte ad. să iasă; margine 3~4 iară] e 4 alţii] alalţi; amu] opri-i; spre] pre 5 iară] e; urii] alţii; <^altuce)va] alte ceva; de] den 7 a se toţi mîntui] tuturor spăsenie 7 pămînt; Sfîrşitu venreriei] Koneci petoki; Sîmbătă a 7 <(-a)> sâp(tâmînây\ Sg(b ) 6; în dzilele acealea mîntu <2/O] în zilele acealea întru spăsenie; marg. începutu] Za(â) 8 Mîntuiţi] întru spăsenie; ceia] aceia; de] ce era cu; Pavel 9 den 10 post înţeleaseră ad. că; ostrovul; că] de; Meleti 11 i*e numele] zice-se; Şi om. 12 nu puţină om. 12~13. milostenie] milă 13 post milostenie ad. nu puţină; focure 14 făgăduiră] priimiră; 323 Faptele apostolilor, XXVIII, 2—5 48v ( 1) p ce era ploaie şi frigu, gră ( 2) mădi Pavelu viţe de vie mul ( 3) te de le punrea spre focu. ( 4) O năpîrrcă din căldură ieşi ( 5) şi mucică mînra lui. Deaci de ( 6) ca vădzură varrvarii spîndzu ( 7) rîndu şarrpele de mînra lui, ( 8) grăiia uru2 cătră alaltu: ( 9) „Totu ucigătoriu easte (10) omu/ acesta cela ce mî (11) ntui noi de mare, osînda (12) a vie nu-lu lăsă". E elu seu (13) tură şarrpele în focu (14) şi nu chinui nemică rreu. 1 1 era] stătu; frig 1 ~ 2 grămădia 2 Pavel; de vie om. 3 de] şi; le om.; punrea] băga; spre] în; foc 4 ante O ad. E; năpîrcă; din] de; ieşise 5 şi om.; muşcă; mîna; Deaci] Ce 5~6 deca] ca 6 văzură; varrvarii]^păgînii 6~7 spînzurînd 7 şarpele; mina 8 grăiră; unul; alalt 9 ante Totu ad. în; tot 10 omul acesta] acest om; cela om.; post ce ad. el 11 noi] -se; de] den; post mare ad. e; osînda] judeţu/ 12 -lu] -ş; E om.; elu] Acela amu aciiaş 13 şarpele; în] spre; foc H şi om.; nu chinui] nu-ş pănătă; rău; 324 Faptele apostolilor, XXVIII, 6—8 49T ( 1) E ei aştepta elu că se va apri ( 2) nde şi va cădea de năprasnă ( 3) morrtu. De multe acela a ( 4) şteptîndu-Z şi prăvindu şi ( 5) nemică rreu întru elu n-a ( 6) u fostu, preafeaceră-se, ( 7) îndoiră-se şi grăiia Dumnedzeu ( 8) acela a fi. Şi dimpregiuruZ ( 9) locului aceluia era fsate H (10) întîiuZ ostrovului ce-i era (11) numele Popliia, carele (12) preimi noi şi în trei dzi (13) le soţu-cu-mîndrie nă uspă (14) tă. Deaci fu tatăZ lu Poplie 1 1 E om.; post ei ad. -1; el; că om. 1~2 se va aprinde] vrea să arză 2 şi) sau că 3 mort; De om.; multe] mulţi-1 3~4 aştepta 4 -1 om.; previia; şi] ce 5 rău; el 5~6 n-au fostu] nu fu 6 preafeaceră-se om. 7 îndoiară-se; şi om.; grăind; Dumnezeu 8 acela] acesta; va fi; Şi] E; demprejuru 9 locului aceluia] acelui loc; sate 10 întîiul; ostrov; ce-i era om. 11 post numele ad. -i Poplia; post Popliia ad. ce; carele] elu-ne 12 priimi; şi om. 12~13 zile 14 soţu cu] alte; mîndrie] mîndri 13~14 nă uspătă] uspeaţe 14 Deaci] Ce; tată; 325 Faptele apostolilor, XXVIII, 8—11 4 9V ( 1) de miaţă şi de apa trîndu ( 2) lui lîngedu. Deaci Pavela ( 3) întră cătră elu şi se rrugă, ( 4) spri-nsu puse-s mînrule sale ( 5) şi vendecă elu. Aceasta 1 ( 6) fu şi alalţi cinre avea lî ( 7) ngedzi întru ostrovu, ( 8)|furrdira şi se vendeca, ce ( 9) i ce şi cu multe cinsti < 10) cinstiră noi şi scotea (11) de-i punrea ce era spre opu. I (12) Deaci după trei lunri în (13) trămu întru corabie şi (14) iermămu întru ostrovu/ ale 1 Scris: dMdcma. 1 1 miaţă] foc; de om. 1~2 apa trîndului] apă cu trînd 2 lingedu] ţinut zăcea; Deaci om. Pavelu om.; 3 întră om.; cătră elu] cătr-însu/; post elu ad. Pavel întră; rugă 4 spri-nsu om.; puse-s] înălţă; mîinile 5 post şi ad. -1; vindecă; el; ante Aceasta ad. Deca 5~6 Aceasta fu] fu aceaea; şi om. 6 cine 6~7 lîngezi 7 întru] în; ostroave <5 urrdira] veniia; vindeca S~9 cei ce] Ce ei 9 şi om.; multă; cinste 10 post şi ad. -i 11 de om.; -i punrea] punea-i; post purfrea ad. cine; ce era spre opu] de ce trebuiia 12 Deaci om.; trei] a treia; lună 12~13 întrămu] mearsem 13 şi om. 14 iermămu] pre frig; 326 Faptele apostolilor, XXVIII, 11—15 50r ( i) xăndrescu şi parasima ( 2) Diosccru. Şi vînslămu-( 3) na întru Siracusia, deaci pre | ( 4) bîndi în trei dzile. De acie ( 5) încungiurămu şi vinremu ( 6) întru Righia; şi după o dzi ( 7) suflă austru. A doao dzi ( 8) vinremu întru Potio/, ( 9) iuo aflămu fraţii. Şi rru (10) gaţi fumu1 de ei se lăcui (11) mu în 7 dzile şi aşa verimu (12) întru Rrimu. Şi acie fra ^ (13) ţii audziră de noi şi ieşi (14) ră întru tîmpiru/ nostru pî 49 1 Scris: i|S0M0y\ 49VI14~50TI1 alexăndrescu] de Alexandria 1 şi om.; părisima 2 Dioscora; Şi om. 2~3 vînslămu-nă] cărămu-ne 3 întru] în; Siracusi; deaci om. 3~4. pre-bîndi] fum 4 post prebîndi ad. aciia; zile; acie] acolo 5 încungiurăm; şi om.; vinem 6 întru] în; Righia] Turghia; zi 7 doua; zi 8 venim; Potiol 9 io; aflăm; fraţi 9~10 rugaţi fum 10 de ei] di-nşii 10~11 se lăcuimu] răposăm aciia 11 în om.; zile 11~12 verimu întru Rrimu] în Rim sosim 12 aciia 13 auzise; şi om. 13~14 ieşise 14 tîmpiru/] tîmpinatu/; post nostru ad. tocma; 327 Faptele apostolilor, XXVIII, 15—17 50v ( 1) nră la tîrgu/ Apieei şi Trei ( 2) Cîrmari1. Ei vădzură Pave/ şi ( 3) blagodariră Dumnedzeu şi pre ( 4) emi cutedzare. Şi deca ( 5) vinremu întru Rrimu, suta ( 6) şui pridădi fuglii lu vo ( 7) ivod. E lu Pavelu dzise se ( 8) prebîndească de sinre, feri ( 9) ndu-l elu voinicii. Şi fu (10) după trei dzile, chiemă Pa 3 Scris: 4M4cm4. 50 50y!14~51T[1 înr-aleanu] împrotivă 1 fac; oamenilor 2 obicniteloru] năravul 2~3 tătîreşti] părinţilor 3 ante Fuglu ad. Ce; Fuglu] legat; ierusalimleani 4 pri-dădit fui; mîinile 4~5 rimleanilor 5 ante Ceia ad. Ce; Ceia ce] ei; judecară 6 mie; vrură; să; mă; lase 7 nece o; moarte 8 aflară] fu; mine; post menre ad. ce 8~9 înr-aleanu] de protivă 9 ante grăindu ad. ce; grăia; iudeii 10 post a ad. mă; meni; post meni ad. la 10~11 Chesar 11 nu că] nece cu; să aib 11~12 ceva a cleveti] a cleveti ceva 12 ante Derept- ad. E 12~13 aceasta] aceaea 13 rog; să vedeţi 14 se grăiescu] după grai; derept; 329 Faptele apostolilor, XXVIII, 20—23 5 iv ( i) nădeajdea israililoru cu veri ( 2) gile aceastea înfăşatu sîn ( 3) tu". Iară ei cătră elu dzise ( 4) ră: „Noi nece scriptură de ( 5) tinre n-amu preimi/ de la ( 6) iudei, nece nime n-au ven ( 7) ritu a afla sau a vesti ( 8) sau a grăi de tinre ceva ( 9) rreu, ce rrugămu-nă de tinre (10) se adzimu ce grăieşti. De ere (U) sa1 aceasta2 ştiutu easte (12) noao că tutindirea l’ (13) împrotivă grăiaşte-se". Şi (14) tocmiră lui dzile. Deaci 1 Scris iniţial ptcd, apoi E adăugat deasupra nudului. 2 Scris: dMdcnid. 1 izraililor 1 ~2 verigile aceastea] aceastea verigi 2~3 sîntu] -s 3 Iară] Aciia; cătră elu] cătr-însul 3~4 ziseră 4 Noi nece] Nece noi 5 tine; am priimit 6~7 nime n-au venritu] au venit nimea 7 a afla sau] de fraţi; să vestească 8 să grăiască; de tinre om. 9 rău; post rreu ad. de tine; rugămu-ne; tine 10 să auzim; grăieşti] mîndreşti 10~lî eresa aceasta] acel eţes; 11 ştiutu] veaste 12 tutindirea] pretutindinea; post împrotivă ad. se 13 să grăiaşte; Şi om. 14 tocmiră] lăsară; zi; Deaci om.; 330 Faptele apostolilor, XXVIII, 23—25 52r ( 1) venriră 1 la dinsui mai mul ( 2) ţi întru a striiriloru 2 prei ( 3) mitoare. Deaci spunrea loru ( 4) şi lă mărrturisiia împără ( 5) ţiia lu Dumnedzeu şi încredi ( 6) nţa ei cea ce e de Isus, din lea ( 7) gea lu Moisi şi de la proro ( 8) ci, de demînreaţă pînră la sea ( 9) ră. Şi urii credea grăitelo ; (10) ru de Pave/, iară alţii nu (11) credea. Negrăiţi era uru/ că (12) tră alaltu; duseră-se. Dzi * (13) se Pavelu uru/ graiu: „Binre (14) Duhu/ Sfîntu grăi cu Isa 1 Scris KE*tpHpTi, iniţial cu Ti în locul lui H. <> 2 Scris: CTpHHpHAOpS. 1 vineră; la dînsu/] cătr-însul 1~3 mai mulţi întru a striiriloru preimitoare] •oaspeţi priimitorii mulţime 3 Deaci] Ce; spunrea loru] lor spuse 4 şi lă om. mărturisind 5 Dumnezeu; şi] ce 5~6 încredinţă; cea om.; din] de 7~8 prorocii 8 demîneaţă; pînă 9 unii; post urii ad. amu; crezură 9~ 10 grăiteloru] gra-iurele 10 de Pave/] lui; iară] e; post nu ad. -ş 11 crezură; Negrăiţi era] Nu se ascultară a fi; unul 11~12 cătră] cu; alalt 12~13 Zise; Pavel; uruZ graiu] graiu unul; post graiu ad. că; bine 14 DuhuZ Sfîntu om.; 331 Faptele apostolilor, XXVIII, 25—27 52v ( i) iia prorocu/ câtră tatîn \ ( 2) rii voştri grăi: Pasă cătră ( 3) oamenrii mie acestea de lă ( 4) dzi: Cu audzu/ audziţi şi ( 5) nu aveţi a înţeleage; şi ( 6) vădzîndu prăviţi şi nu a ( 7) veţi a vedea. îngroşe-se înre ( 8) ma oamenriloru acelora ( 9) şi cu urechile greu au (10) dziră şi ochii săi păiji (11) niră1. Doară cînva voru (12) vedea cu ochii şi cu ure (13) chile voru audzi şi cu (14) înremile 2 voru înţeleage 1 Scris iniţial rPLH>KHHHpH, apoi H final a fost modificat în Tv. <> 2 Scris: *tpE- MHpE. * 13 52Tll4~52y/l cu Isaiia] Isaiei 1 prorocul 1 ~2 tătînrii] părinţii 2 Pasă] Du-te 3 oamenii; mie om.; aceşti; de] şi 3 ~ 4 lă dzi] zise lor 4 auzu/; auziţi 5 post nu ad. şi vă 6 vădzîndu] a previ; prăviţi] căutaţi; post nu ad. -ş 7 îngroşe-se] îngroşate 7~8 inimile 8 oamenilor; acelora] acestor 9 cu om.; greu] îngreo-iate 9~i0 auzi; săi] lor 10~ll prăjiniţi îl Doară] De nu; cîndva 11~12 să vază 13 să auză 13~14 cu înremile] într-înemă 14 să înţeleagă; 332 Faptele apostolilor, XXVIII, 27—31 53r ( 1) şi întoarrce-se ^voru de-i voiu ( 2) vendeca ei. A şti amu se vă ( 3) fie voao că limbiloru amu ( 4) tremease-se spăsenia lu Dum ( 5) nedzeu, înşis se audză". A ( 6) ceastea elu dzise acelora 2 ( 7) şi duseră-se iudeii mul ( 8) tă aibîndu întrebare întru ( 9) sinre. Şi lăcui 3 Pave/ în to (10) tu anu/ cu al său preţu (11) şi făgăduiia toţi cîţi (12) venriia cătră elu, propo (13) veduiia împărăţiia lu Dumnedzeu (14) şi învăţa cealea ce-su de Domnul 1 Adăugat deasupra rindului. <> 2 Scris dHEAOpd, iniţial dHEAOpS. <> 3 Scris: ATvKTvH. 1 1 să se întoarcă; de] şi; -i om. 1~2 să se vindece 2 A şti] La ştire; amu om.; să 3 limbilor; amu om. 4~5 Dumnezeu 5 înşivă; se] şi; auziţi; ante Aceastea ad. Şi 5~6 Aceastea] acealea 6 elu om.; zise 7 şi om. 7~-8 multă 8 aibînd; întrebare om. 9 sine; post sinre ad. socotire; Şi om.; lăcui] fu; Pavel 9~ 10 în totu anu/j doi ani 10 cu] într; post cu ad. toată; a sa; preţu] mîzdă 11 făgăduiia] priimi 11~12 cîţi venriia] veniţii 12 cătră elu] cătr-însul 12~13 propoveduind 13 Dumnezeu 14 cealea om.; -su] e; 333 Faptele apostolilor, XXVIII, 31 53v ( 1) Isus Hristos cu toată cutedza ( 2) rea, neapăratu. Sfîrşiţtu) ( 3) şi Lucrariei. i i ~2 cutedzarea] îndrăznirea 2 neapărată 2~3 Sfîrşi Koneci sg(b) i Dăanie (m). Ne(d) 8 iSti diany(x) gla(v Efesi. Glava 229 i vto (k ). Ku riml&no(m ) glava 79 i tako (tuy(...y şi Lucrariei] ) 1 a pone (d) 50 ku druzi redi. 334 Introducere la lacob 54r ( i) Spunrerea lu lacomi. ( 2) Tremeaterea dintru zbornt. ( 3) însuşi Iacovu aceastea scrise1 ( 4) celora ce sîntu din doaospră ( 5) dzeace neamure semâraţi şi ( 6) celora ce au credzutu în Domnul ( 7) nostru Isus Hristos scrie învăţătoare |l ( 8) tremeatere. învaţă de toate ( 9) năpastile în totu chipu/ (10) carea e amu de la Dumnedzeu 2 şi carea 3 (11) dintru a sa înremă oameriloru (12) şi cum nu cuvîntu/ numai, (13) ce şi cu lucru/ se arrate ere e 1 Scris CKpICE, iniţial cu H în locul lui IC. 2 Scris iniţial cu E în locul lui H. <0" 3 Scris Kdpli, iniţial cu E în locul lui Tfe. * 8 1 post Spunrerea ad. tremesul; Iacov 2 Tremeaterea dintru zborru cm. 3 ante însuşi ad. Pre zeu; însuş; Iacov; 4 celor; ce sîntu din om. 4~5 doao-sprăzeace 5 neamure] semenţe; semăraţi] fiind în sămănătură 6 celora ce au credzutu] crezătorilor 7 post Hristos ad. Deaci; scrise; învăţătoare] învăţătură 8 tremeatere] tremease; a învăţa; de] în 9 năpastile în totu chipu/] chipurele ispitelor 10 Dumnezeu 11 dintru] den; a sa om.; inemă; oameriloru] de om easte 12 şi om.; cum] că; post nu ad. e; cuvintu/ 13 lucrul; să arate; 335 Introducere la Iacob 54v ( l) dinţa1. Că nu ascultătorii-( 2) leagea, ce, făcătorii, dereptea ( 3) dză-se. Şi de bogaţi dă se nu de ( 4) faime mişeii la băseareci, ( 5) ce mai se şi vatăme-se ca ( 6) llprepunonşi şi, sfîrşit, ( 7) uteşaşte obidiţii şi în ( 8) rainte-spunre loru lungu ( 9) a rrebda pînră 2 la venritu/ (10) lu Isus Hristos. Şi învaţă de rrebdare, (U) de Iovu bunră-rrebdare şi spu (12) nre se chiiame sfintitorii spre « (13) lîngedzi3 şi se nevoiască a înt[o] (14) arrce rrătăciţii cătră deadevăru, 1 Scris KpEA'l'tNU.d, cu H adăugat deasupra rîndului. 2 Scris: nTvtpTv, iniţial cu p în locul slovei «t. <> 3 Scris: rtT^tNUiSH. 54r/H~54v/i credinţă 1 Că] Şi; post nu ad. e numai; ascultătorii] a asculta 2~3 dereptează-se 3 post bogaţi ad. aciia; dă] spuse 3~4 se nu defaime] de să nu osîndească spre 4 mişei; post mişeii ad. bogaţii; la] în; besearecă 5 post mai ad. virtos; se şi vatăme-se] şi rănindu-se 6 prepunonşi] zăritori; post şi ad. în 7 uteşind 7~8 înainte 8 spunre] porînceaşte; lor; lungu] îndelung 9 să rabde; pînă; venitu/ 10 învăţă; răbdarea; post rrebdare ad. ce e 11,de] de la; Iov; bunră] dulce; răbdare; şi om. 11~12 spunre] porîncind 12 să cheame; sfintitorii] preuţii 13 lîngezi; să se nevoiască Î3~14 să întoarcă 14 rătăciţii; deadevăr; 336 lacob, I, 1—4 55r ( i) a fi de acesta preţu de DomnuZ lă ( 2) sare pâcateloru. Şi aşa ( 3) sfîrşaste tremeaterea. ( 4) Zborreasca tremeatere a lu ( 5) lacovti. Miercuri în 31 săp^tămini}. ( 6) De la lacov zborreasca tremeatere. ( 7) Iacovu, a lu Dumnedzeu şi a Domnului începuiu 52 ( 8) Isus Hristos şerrbu, a doaosprădzeace // ( 9) neamurele lu Israil se bucure-se. (10) Şi toată bucuriia se aveţi, (11) fraţii miei, cîndu întru năpa II (12) sti în totu chipu/ cădeţi, (13) ştiindu că ispita cu a voastră (14) credinţă face rrebdare, iară 1 1 a li] cum să aibă amu; acesta] aceaea; preţ; de] de la; Domnul î~2 lăsare] lăsăciuni 2 păcatelor 3 sfîrşaşte-se 4 Zborreasca] în zbor; tremiterea; a cm. 5 lacov; Miercuri] SrâdS; in om.; sâp(Jtămîniy\ ne(d); 6 De la lacov zborreasca tremeatere om. marg. începuiu 52] 2a (£) 50 7 lacov; a lu Dumnedzeu] Zeului; a cm. 8 ante Isus aâ. lu; şerb; doasprăzeace 9 neamurele] semenţe; lu Israil] ce-s intru sămănătură; să se bucure 10 Şi] întru; să 11 cînd; întru] în lî~12 năpasti; ispite 12 in totu chipu/ cădeţi] cădea-veţi în toate chipurile 13 să ştiţi; ispitele; cu] sînt; aie vcaste 14 credinţe; să faceţi; răbdare; iară] ce; 337 lacob, I, 4—7 55v ( 1) rrebdarea lucru desfîrşitu ( 2) se aibă, se fiţi sfîrşiţi şi ( 3) în totu întregi, nece întru ura li ( 4) psiţi. Iară se neştinre de voi ( 5) lipsitu easte de mîndrie, se ( 6) ceară 1 de la Dumnedzeu, cela ce dă tu ( 7) turoru prostu şi nepono ( 8) sluindu, şi da-se-va lui. Se cea ( 9) ră 1 cu credinţă, nemică gî (10) ndindu-se, că cela ce se gîndea (11) şte aseamănră-se undeei măriei, (12) de vîntu lepădată şi vîntu (13) rîndu-se. Se nu-i paie omului (14) acelui că preemeaşte ceva de la 1 Scris: Mdpii. 1 răbdarea; desfi(r)şit 2 să; post aibă ad. de; să; sfîrşiţi] desfîrşit 3 tot 3~4 nece întru ura lipsiţi] şi nelăsaţi de nemică 4 Iară] E; să; post se ad. ară fi; neştine 5 lipsitu] lăsat; easte om.; mîndrie] înţelepciuni; să 6 Dumnedzeu, cela ce dă] dătătoriu/ Dumnezeu 6~7 tuturor 7 prost 7~8 neponosluindu] neîmpută-toriu 8 ante Se ad. Ce însă; să 9 post credinţă ad. întru 9~10 gîndindu-se] să nu se gîndească 10 că] e 10~11 cela ce se gîndeaşte] gîndindu-se amu 11 aseamănră-se] podobi-se-va; undelor; măriei; post măriei ad. ce 12 post vîntu ad. -s; lepădată] smintite 12~13 vînturate 13 Se] De să; pare 14 acelui om.; priimeaşte; 338 lacob, I, 7—12 56r ( 1) Dumnedzeu. Că bărrbatu/ cu doa ( 2) o cugete1 nu easte aşedza* ( 3) tu întru caile sale. Deaci se la ( 4) ude-se fratele cela smeritul * ( 5) întru înrălţimea sa, e ceia boga ( 6) ţii întru smerenia sa. Că amu ( 7) cumu e floarea 2 ierrbiloru ce trea ( 8) ce, deca străluce soarele cu ( 9) zăduhui, seacă iarrba şi floa (10) rea 2 ei cade şi dulcea 3 -frumseaţe (11) a feaţeei ei piare. Aşa şi bo (12) gaţii4, întru îmbletele sale ve (13) ştedzescu. Ferice de 5 bărrbatu/ (14) cela ce ireabdă năpasti; f 1 în locul lui 0, scris iniţial un q. 02 Scris: $pcap*fc. O 3 Scris: 0 4 In locul lui B, scris iniţia] r. <)5 Scris peste alte două semne, probabil B*k. 1 Dumnedzeu] Domnul; Că om.; bărbatu/ 2~3 nu easte aşedzatu] netoc-mitu e 3 intru] în toate; căile; Deaci] De 3~4 să se laude 4 cela om; smerit 5 înrălţimea] înaltu/; său; e] ce; ceia om. 6 smereniile; sale; Că amu]Derepce7 cumu e] ca; florile; ierbiloy; ce om. 7~8 trec 8 deca om.; străluce] răsare amu 9 zăduh; post zăduhu/ ad. şi; seacă] usucă-se; iarba 9 ~ 10 florile 10 ei] -i; cad; dulcea] buna; frumseaţea 11 a feaţeei om.; ei] -i; piiare 12~ 13 veştejesc 13 ante Ferice ad. Ce; bărbat 14 cela cm.; Post ce ad. prea; rabdă; năpasti] ispitele; 339 lacob, I, 12—15 5 6V ( i) câ cela ce va fi năpăstuitu ( 2) preemi-va curură' de viaţă, ( 3) cea ce o giurui Domnu/ celora ce |/ ( 4) iubescu elu. Şi nime năpă ( 5) stuitu se nu grăiască că „de ( 6) la Dumnedzeu năpăstuitu sîn ( 7) tu". Că Dumnedzeu amu nu e năpă ( 8) stuitoriu rrealeloru, nu năpă ( 9) stuiaşte niminrile \ ce cin (10) rescu ispiteaşte-se de ale sa (11) le pohtiri trasu şi prilăsti (12) tu. Deaci pohta începîndu, na (13) şte-se păcatu; şi deca se (14) sfîrşaşte păcatu/, naşte 1 După p, scris iniţial £. 1 1 că] ca; cela ce om.; va fi năpăstuitu] ispitit fu 2 priimeaşte; cunună 3 cea om.; o om.; giurui] făgădui; Domnul; celor 4 iubesc; el; Şi] De; niminilea 4~5 năpăstuitu] ispitindu-se 5 să 6 Dumnezeu; năpăstuitu] ispititu 6~7 sîntu] -s eu 7 Că om.; Dumnezeu 7~8 năpăstuitoriu] ispititoriu 8 rrealeloru] rău; post nu ad. -ş 8 ~ 9 năpăstuiaşte] ispiteaşte acela 9 nimea 9 ~10 cinrescu] cineş 10 -se] sine 10 ~ 11 ale sale] a lui 11 pohtire; tras 11 ~ 12 prilăstit 12 Deci; pohta] pohtirea; veri înceape 13 -se cm.; păcat; şi] e 13~14 deca se sfîrşaşte păcatu/] păcatu/ de se sfîrşaşte; 340 lacob, I, 15—19 57T ( i) moarrtea. Nu vă blăznireţi, ( 2) fraţii miei ceia dragii. To .S* ( 3) ată darea bunrâ şi totu da ( 4) rru/ desfîrşitu de sus easte ( 5) deştinsu, de la tată/ lumi ( 6) riloru şi de la elu nu easte ( 7) schimbare sau adaugerea u ( 8) mbreloru. Vru amu şi născu ( 9) noi cu cuvîntu/ cela deade (10) văru/ a fi noi dintru întîiu (11) vrură de zidirile lui. Sfîrşitu, miercuri. (12) Deaci, fraţii miei ceia dragii, (13) se fie totu omuZ currundu (14) a audzi şi amina tu a grăi 1 11 1 moartea; b]ăznireţi] prilăstireţi 2 dragii] iubiţii; ante Toată ad. Că 2 bunrâ] dulce; tot 3~4 darul 4 de<(s)fîrşit; sus 5 destins; tatăl 5~6 luminilor 6 şi] ce; el; e 7 adaugerea] adauge 7 ~8 umbreloru] de umbrire 8 şi] după; născut 9 cu cm.; cuvântului; cela om. 9~10 deadevăr 10 să fie noao; dintru întîiu] dentîiu 11 vrură] ceva; zidirea; Sfîrşitu, miercuri] Koneci, sre(d); marg. ad. za (6) 52 12 ante Deaci ad. Ce (k ) 31 ne(d ) De zbor tremiterea lu Iakov âittenie. Deaci fraţii miei preaiubiţi; ceia dragii] preaiubiţi 13 să; tot; omul; curînd 14 auzi; amînatu] pestit; 341 Iacob, I, 19—23 57v ( 1) şi amina tu întru mînie; că mî ( 2) nia amu bărrbatului derepta ( 3) tea lu Dumnedzeu nu lucreadză L. ( 4) Deaci părrăsiţi toată spurr ( 5) căcirea şi rrămăşiţele rre ( 6) ului, întru blîndeaţe pree ( ( 7) miţi istovu/ cuvîntu 2 • cel ce ( 8) poate" spăsi sufletele voa ( 9) stre. Fiţi făcători-cu (10) vîntu/, nu numai ascultă (11) tori, cugetîndu întru sin (12) re: Cum easte ascultătoriu/ (13) cuvîntului, e nu făcăto (14) riu, acela aseamără-se bărrbatului 1 Scris /\0\'Kp’bSrK, iniţial cu d în locul lui ’fe. 2 Scris: K$KTvNT0. * 3 1 şi om.; amînatu] pestit; întru] în 1 ~2 mîniia 2 amu om.; bărbatului 3 Dumnezeu; lucreadză] face 4 părăsiţi 4~5 spurcăciunea 5 post şi ad. de; rămăşiţele 5~6 răului 6~7 piimiţi 7 istovu/] întreg; cuvînt; cel om. 9~10 cuvîntul 10 post cuvîntu/ ad. e 11 post ascultători ad. Iani; cugetaţi-vă 11 r* 12 sine 12 post sinre ad. cineş de voi; Cuw]Că; post Cum ad. cela ce; ascultătoriu 13 cuvîntul; •e om. 14 acela om.; aseamănă-se; bărbatului; :342 lacob, I, 23—27 58r ( i) celuia ce-şi socoteaşte faţa ( 2) firiei sale întru oglindă. Soco ( 3) ti-şi sinre şi se duce şi ( 4) acieşi uită cum era. Iară ce ( 5) la ce se pleacă întru leage 1 desfîrşi ( 6) tu şi slobodă, lăcuiaşte, ace ( 7) la nu easte ascultătoriu şi ( 8) ultătoriu 2, ce făcătoriu lu ( 9) crului3 acela, fericatu întru (10) facirile sale fi-va. De se ne (H) ştinre pare-i credinciosu a fi întru (12) voi, neînfrîrîndu-ş limba sa, ce blă () (13) zneaşte înrema sa, aceluia easte (14) deşarrtâ credinţa. E credinţa 1 Scris: /VfeM£. 0 2 Scris: oyA’nnsJîlOTOpK*. 0 3 Scrisiiniţial aSk^O^AH, apoi al doilea A modificat în p. * 5 1 celuia om.; -ş; socoteaşte] caută 2 fireei; intru] în 2~3 Socoteaşte-ş 3 sine; duce] caută 4 aciiaşi; se uită; Iară] E 4~5 cela ce se pleacă] plecîndu-se 5 întru] în 6 desfîrşit; şi cm.; post slobodă aă. şi 6~7 acela] aciia 7 nu easte ascultătoriu] neascultătoriuZ; şi om. 8 ultătoriu] uitat fu; făcătoriu/ 9 ferecatu; post fericatu ad. e 10 facirile] faptele; De] E 10~ îl se neştinre pare-i] s-ară neştine-părea 11 credincios 12 post voi ad. şi; neînfrîrîndu-s] nu-ş va înfrîna 12~13 blăzi neaşte] prilăsteaste 13 inema; aceaea; e 14 deşartă credinţă; E om.; 343 Iacob, I, 27—II, 3 58v ( 1) curată şi nespurrcată 1 de la Dumnedzeu f.. ( 2) tată/, aceasta 2 easte: se cearrcete 3 săra ( 3) cii şi văduole întru scîrbiia ( 4) loru şi, nespurrcatu, se-şi fe ( 5) rească sinre de lume. Sfîrşitu, gioi. Veriri în 31 de săptămîni. Fraţii miei \ ( 6) Fraţii miei, nu în făţărie prăvindu, ( 7) se aveţi credinţa 5 Domnul nostru, lu ( 8) Isus Hristos al slaveei. Se ară amu ( 9) întră întru gloata voastră bărrbatu (10) cu înrelu de auru purrtîndu (11) şi cu veşmente lumirate, întră- (12) va şi mişelu întru scîmave veş (13) minte şi vreţi căuta spre (14) cela ce poarrtă veşmente lumirate 1 Scris iniţial HECnOGKdm'K, apoi 0 modificat în 8. <> 2 Scris: dMdCTd. <> 3 Scris: M’bayETE. ❖ 4 Începînd cu Veriri, cuvintele se află pe marginea de jos a paginii. <0> 5 Scris KpEAÎ*^HM, cu H adăugat deasupra rîndului. 1 nespurcată; Dumnezeu 2 tatăl; se cearrcete] socotiţi 3 întru] în; scîrbiia] scîrbile 4 lor; şi om.; nespurcaţi 4~ 5 se-şi ferească sinre] sineşi vă feriţi; Sfîrşitu, gioi] Koneci, cetoki; Veriri în 31 de săptămîni] Pe (k ) 31 ne(d ). De zbor tremisului lu Iacov cutenie; post miei ad. nu în făţâ(ries); marg. ad. Zac 52 6 prăvindu] căutaţi 7 să; Domnului; lu om. 8 al slaveei] slăvitu/; ante Se ad. Că S~9 Se ară amu întră]jsă ară veni 9 gloatele; voastre; bărbat 10 cu om.; inel; aur; purtînd 11 cu], în; veşmintele; luminate 11~12 într-va] veni-va 12 post -va ad. aciia; mişel; întru] în 13 căutaţi 14 poartă; veşminte; luminate; *344 lacob, II, 3—6 59r ( 1) deaci vreţi gice lui: tu şedzi ( 2) cicea 1 binre; iară mişelului vre ( 3) ţi gice: e tu stă încolo sau ( 4) şedzi cicea 1 spre podnojia 2 noastră. ( 5) Nu rrăgiudecatu întru sinre şi ( 6) fusetu giudeaţe cugeteloru 11 ( 7) celora rrealeloru? Audziţi, fra ( 8) ţii miei ceia dragii, au n-au ( 9) alesu Dumnedzeu mişei lumiei (10) bogaţi întru credinţă şi dobî (11) nditori împărăţieei cea 3 ce o au |/ (12) giuruitu celora ce iubescu (13) elu? Voi ocărriţi mişelulu. 4 (14) Au nu bogaţii nevolnicescu 1 Scris: MHMd. <>2 Scris riOAHOKÎd, iniţial nOAHOKÎE. O 3 Scris MM iniţial ME. 4 Scris iniţial AIVHUJEH, apoi scribul a modificat pe H in A şi a continuat să scrie 8A 8. 1 deaci] şi; ziceţi; şezi 2 bine; iară] e 2~3 ziceţi 3 e om.; incolea 4 şezi; spre] la; noastră] mea 5 ante Nu ad. Şi; rrăgiudecatu] şi vă judecaţi; sine; şi] ce 6 seţi; giudeaţe] judecători; cugetelor 7 celora om.; reale; Audziţi] Ascultaţi 8 ceia dragii ]prea iubiţi 8~9 n-au alesu Dumnedzeu] nu Dumnezeu alease 9 mişeii 10 întru] în 11 împărăţiia; cea om. 11~12 ce o au giuruitu] ce-au fag&eiuiţ 12 iubesc 13 el; ante Voi ad. E; post voi ad. ce; ocăriţi; mişeii 14 Au nu bogaţii nevolnicescu om.; \ 345 Iacob, II, 6—11 5 9V ( 1) voi şi aceia vă tragu spre giude ( 2) cătoare? şi au nu aceia hule ( 3) seu bunru/ nume cela ce e nu ( 4) mitu spre voi? Se amu impară ( 5) tească sfîrşiretu după seri ( 6) ptură, iubeaşte aproapele tău ( 7) ca tinre însuţi, binre faceţi; ( 8) iară se în făţărie căutaţi, păca ( 9) tu faceţi, obliciţi dintru (10) leage ca trecătorii. Cela ce va (11) toată leagea feri şi va greşi (12) ura fi<-va vi)novatu 1 tuturoru. Dzi (13) să e amu: nu preaiubire se faci; (14) şi gice: nu ucide; iară se prea 1 Cf. Sbiera: f(i-vav)inovatu. 1 voi cm.; tragu-vă; spre]la 1 ~2 giudecătoare] judeaţe 2 şi au ]de 2~3 hulesc 3 bunul; numele; cela om. 3~4 numitu] zis 4 ante Se ad. E 4~5 Se amu <(leagea) împărătească sfîrşitetu] s-ară vrea amu leagea să se 2 Cuvintele se află pe marginea de jos şi de Sus a paginii. 1 post preaiubire ad. nu; face; post feaceri ad. e însă; uciseri; atunce om. 2 şi om.; fuseşi; trecătoriu] călcătoriu 3 şi om.; post aşa a ad. şi 4 cum] că; cu om.; slobodziloru] slobodă 4~5 celora ce om. 5 va; judeţ 5~6 să priimească 6 ante Giudeţulu ad. E; judeţul; e] amu 6~7 celora ce om. 7 nu face 8 judeţ; Sfîrşitu, vereri] Konecit pe (k ). 1 sg (b ) 31 ii ti kit Kolasae (m ) gla(v ) 249 i ne(d ) iiti ku Timothei glava 280 oft) pofl); Luri 32 săp(tămîniy\ Pnefd) 32 nefd); A lu Iacovu zborreasca tremeatere] De zbor tremisul lu Iacov. Cutenie; Fraţi ;care; folosu; e; post easte ad. fraţii 9 marg. <53>] Zac 53; să 9 ~10 neştinre om. 10 post grăiaşte ad. neştine 11 n-are 12 post credinţa ad. numai; el; ante Se ad. E; să; post Se ad. -ară vedea; fratele] frate-său 13 sora] soru-sa; fiind; lipsiţi] lăsaţi; 14 hrana dzileloru] a zileei hrană; post dzileloru ad. fiind; şi] oare; 347 lacob, II, 16—20 60v ( l) gice-va nestinre de voi: păsaţi ( 2) cu pace, încăreaşteţi-vă şi sătura ( 3) ţi-vă, şi nu 1 va da loru lipsa tru ( 4) pului, ce folosu e? Aşa şi ere ( 5) dinţa, se nu avure lucru, moarrtă ( 6) easte de sinre. Ce gice neştire: tu ( 7) credinţă ai, iară eu lucru2 ( 8) amu; arrată-mi credinţa ta ( 9) din lucrurele tale şi eu voiu (10) arrăta ţie din lucrurele meale (11) credinţa mea. Tu credzi că Dumne (12) dzeu uru/ easte; binre faci 3, şi (13) dracii încă credu şi se îngrodze (14) seu4. Ome deşarrte, veri se în 1 Scris: HO. 2 Scris iniţial a8ka8, apoi al doilea A a fost modificat în p. <> 3 H scris peste alt semn, probabil n. O 4 Scris: *trA0SECK0^. 1 1 zice-va; neştine; păsaţi] du-te 2 încăreaşte-te 2~3 te satură 3 şi] ce; post nu ad. -; loru om.; lipsa] ce ară vrea 3~4 trupu/ 4 post trupului ad. deaci 5 se nu avure lucru] să lucru nu avure; moartă 6 sineş; Ce] Că; zice; neştine 7 iară] şi 8 am; arată-mi 9 din] de; lucrul; tău 9 ~ 10 voiu arrăta ţie] ţie arăta-voiu 10 post ţie ad. credinţa mea; din] de; lucru/; mieu 11 credinţa mea om.; crezi 11~12 Dumnezeu 12 unu/; bine 13 încă om.; cred 13~14 se îngrodzescu] spă-mîntă-se 14 Ome deşarrte om.; să; 348 lacob, II, 20—25 6lr ( 1) ţelegi că credinţa fără lu ( 2) moarrtă easte? Avraaw, părintele ( 3) nostru, au nu de lucru dereptă-se, ( 4) că înrălţă 1 Isacu, fiiu/ său, spre ( 5) giunghietoriu ? Vedzi, credinţa ( 6) agiută lucrureloru lui şi de ( 7) lucru se sfîrşaşte credinţa. ( 8) Şi se sfîrşi scriptura ce ( 9) grăiia: Credzu Avraamu lu Dumnedzeu (10) şi se meni lui în dereptate (îl) şi soţu lu Dumnedzeu meni-se. Vede (12) ţi amu că de lucru dereptea (13) dză-se omu/, e nu de credinţă sin (14) gură. Aşa şi Raav 2 currva, au 1 Scris iniţial •fATullt'k, apoi A modificat in p. <> 2 Scris: pddSV: altă interpretare posibilă: Raavă. * 4 1 post înţelegi ad. o, ome deşarte; lucru 2 moartă; Avraam 3 se dereptâ 4 înălţă; Isac 5 giunghietoriu] junghiiare întru altar 6 agiută] ajutoriu easte; lucrului; lui om. 7 sfîrşaşte-se 8 sfirşaste-se 9 grăiaşte; Crezu; Avraam; Dumnezeu; soţ 11 Dumnezeu: meni-se] se zice 12 amu cm. 12~13 dereptează-se 13 de om. 13~14 singură] numai una 14 post Aşa ad. amu; Raavă; curva; 349 lacob, II, 25—III, 3 6 lv începută 54 ( i) nu de lucru dereptă-se; că luo ( 2) iscodnicii şi pre altă 1 cale-i ( 3) scoase? Cumu easte trupu/ fără ( 4) sufletu morrtu, aşa şi ere ( 5) dinţa fără lucru moarrtă easte. ( 6) Sfîrşitu, luri 2. A lu Iacovu zborreasca tremeatere. Marţi 32 de săp(tămîni). Frânţi), nu rmilţi 3. Nu mulţi învăţători fi ( 7) reţi, fraţii miei, ştiindu că ma ( 8) i mare păcatu preemimu şi ( 9) multu greşimu toţi. Cel ce (10) cu cuvîntu/ nu greşaşte, (11) acela e bărrbatu desfîrşitu, (12) tare a-şi înfrîra totu trupu/. (13) Adecă amu cailoru zăbalele (14) în gură lă bag amu 4 se su 3 Cuvintele se află pe marginea de jos şi de sus a paginii. 4 Scris iniţial K’K-MCy, apoi r*k a fost adăugat deasupra rîndului. O 5 Ci. Sbiera: suie-se. * 6 1 se dereptă; luo] priimi 2 iscodnicii] ispoveadnicii 2 Cumu] Ce ca; easte cm.; trupul; post fără ad. de 4 suflet; mort; post morrtu ad. easte 5 moartă 6 Sfîrşitu, luri. A lu Iacovu zborreasca tremeatere. Marţi 32 de săp(J,ămîni)] Koneci, pne(d). Vto(k) 32 ne(d). Den zbor tremesului lu Iacov. Cătenie; post mulţi ad. învăţători; marg. începutu] Za(c ) 7 ştiţi 5 păcat; priimim; şi om. 9 mult; post multu ad. amu; greşim; ante Cel ad. Ce însă; cela 10 cu cuvîntu/ nu greşaşte] nu greşaşte cu cuvîntul 11 bărrbatu desfîrşitu] desfîrşit bărbat 12 tare] silnic; a-ş; înfrîna; tot; trupul 13 Adecă amu] Iată; calul; zăba'ia 14 lă] -i; băgăm; se] de; se supune; 350 lacob, III, 3—6 62T ( 1) şi totu trupu/ loru întoarrcemu. ( 2) Adecă amu şi corăbiile, atî ( 3) ta fiindu şi de izeacleanu • ( 4) vîntu găsite, şi se întorrcu ( 5) de mitiutea cîrrmitoare a de ( 6) reptătoriului încătruo va din strai ( 7) minare. Aşa şi limba, mitiu ( 8) telu mădulariu easte şi foa ( 9) rrte se laudă. Adecă puţinu (10) focu cîte lucrure arrde! (11) Şi limba este focu, fruraseaţea ne (12) dereptaţiei. Aşa şi limba: (13) rrădică-se1 întru mădularele (14) noastre şi spurrcă totu trupu/2 1 Scris: 2 în locul lui N, scris iniţial 13, incomplet. 1 păleaşte] aprinde; împrejurul 2 nostru om.; post nostru ad. şi; pălitu] aprinzindu-se; de] de la; gheenă; ante Toată ad. De 3 firea] afăptura; fiară 3~4 pasări 4 gadine 4~5 peşti 5 ustenescu-se 6 cu] de; omenească 7 nimea; la om. 7~ 2 Scris: HETOKAiV'feA'k. ' 1 lăudaţi 1~2 minţireţi 2 deadevăr; Câ 'om. 3 preamîhdrii] mîndrii; sus 3 /x/ 4 deştingâtoare] destinse 4 pămenteşti] de pămhit; suflete] sufleteşti 5 ante Iuo ad. Că; -s; zavisture] urîciuni; rrăzboaie] rînjale 6 aciia; e netocmeală] nu e aşezare; şi] ce; toată 6^ 7 rrealele lucrure] firea rea- 7 ceaea ce e de sus] a susului 7~8 preamîndrie] mîndrie 8 ainte] întîia amu; curatu] curăţiia 9 în pace] pacele; deaci om.; blîndă] blînzia; şi om. 9~10 binre-supuietoare] dulce-mîngîiarea 10 post .supuietoare ad. şi; plină 10~11 milosti] milă 11 post milosti ad. şi; de om.; plodulu] rod; bunrătaţiloru] dulce 12 fără păreare] negînditoriu; neîăţarnic 13 Plod; dreptaţiei] derept 14 sămănînd; face; ante De ad. E; De unde] dencătruo; 354 Iacob, IV, 1—4 64r ( 1) sîntu ostile şi sfadele întru voi? ( 2) Au nu-ş de acicea din dulceaţele 1 voa ( 3) stre ceale ce voinicescu întru mă ( 4) dularele 2 voastre? Jeluiţi şi nu ( 5) aveţi, ucideţi şi gilălu'i ( 6) iţi şi nu puteţi dobîndi; ( 7) sfădiţi-vă şi vă luptaţi şi ( 8) nu aveţi, derep ce nu ceareţi. ( 9) Ceareţi şi nu dobîndiţi, dere (10) p ce rreu ceareţi, se întru dulceaţele 1 (11) voastre chieltuiţi. Preacurrvie- (12) făcători şi preacurrvie-făcă (13) toarele, au nu ştiţi că iubostea (14) lumiei vrajbă lu Dumnedzeu easte? 1 Scris: <> 2 După scris iniţial "K în loc de * 8 1 sîntu] -s; ostile] războaie; sfadele] sfare 2 Au om.; nu-s de acicea] Nu de aiurea-s; post acicea ad. ce; den 3 ceale om.; voinicescu] se voinicesc 4 voastreş 5 post ucideţi ad. -vă 5~6 gilăluiţi] vă urîţi 6 post nu ad. şi vă; dobîndi] nemeri 8 post nu ad. şi vă 9 dobindiţi] priimiţi; 10 rău; se om. 11 chieltuiţi] răsipiţi; post chieltuiţi ad. cu 11 ~ 12 Preacurrvie-făcători] iubitorii 12 post şi ad. cu 12~13 preacurrvie-făcătoarele] iubitoarele 13 iubostea] iubitorii 14 lumea; vrajbă] draci; Dumnezeu; sînt; 355 Iacob, IV, 4—8 64v începutu 56 ( l) Şi cinre va amu soţu lumiei se ( 2) fie vrăjmaşu lu Dumnedzeu 1 easte. ( 3) Au pare-vă că în deşerrtu seri ( 4) ptura grăiaşte: cătră zavistu ( 5) jeluiaşte duhu/ cela ce se sălăşu ( 6) iaşte întru voi? Mai bunru e cela ( 7) ce dă bunrătate, deaci grăiaşte: ( 8) Dumnedzeu trufaşiloru protivea ( 9) şte-se e smeriţiloru dă bunrătate. (10) Sfîrşitu, mierreuri 2. Gioi 32 săp(tămîni}. Dragii, supureţi-vă3. Supureţi-vă amu lu (11) Dumnedzeu şi protiviţi-vă dracu (12) lui şi fugi-va de la voi. Apro (13) piiaţi-vă lu Dumnedzeu şi apro (14) piia-se-va voao. Curăţiţi-vă 1 Scris: AHSE$; locul lui S a fost iniţial alt semn, indescifrabil. <£> 2 Cuvintele apar la sfîrşitul rîndului. <)> 3 Cuvintele se află pe marginea de jos a paginii. 1 11 1 Şi om.; cinre] Cel ce 1 ~2 soţu lumiei se fie] să fie soţ lumiei 2 vrăjmaş; Dumnezeu; fi-va 3 vă pare; deşert 3scriptura grăiaşte] grăiaşte scriptura 4 zavist; post zavistu ad. că; duhul; cela om. 6 ante Mai ad. Ce; bunru] mare 7 e cela ce om. 7 dă-se; bunătate 8 Dumnezeu; trufaşilor 8~9 se protiveaşte 9 e om.; smeriţilor; post dă ad. -lă; bunătate; marg. începutu] Za(c) 10 Sfîrşitu, mierreuri] Koneci srSdă; Gioi 32 săp(tămîn%y] Ce(k ) 32 ne( d) ; Dragii] Iubiţilor; supureţi-vă] povinuiţi-vâ lu Du(mnezeiiy; Supureţi-vă] Povinuiţi-vă; amu om. 11 Dumnezeu; şi om. 11~12 dracului] diavolului 12 de la] de 12~13 Apropiaţi-vă 13 Dumnezeu; 356 Iacob, IV, 8—12 65r ( 1) mînrule, păcătoşi, şi vă cu ( 2) răţiţi înremile de doao sufle ( 3) teChenuiţi şi lăcrămaţi2, ( 4) plîngeţi. RrisuZ vostru în plînge ( 5) re se întoarrcă-se şi bucuriia ( 6) întru milcuire 3. Supunreţi-vă 4 // ( 7) înraintea Domnului şi rrădica-vă-va. ( 8) Nu5 vă clevetireţi uru/ alaltu, ( 9) fraţi, că cel ce cleveteaşte fra (10) tele sau cinre osîndeaşte (11) fratele său leagea cleveteaşte (12) şi 6 leagea osîndeaşte. Deaci se leagea (13) osîndeşti, nu eşti facă (14) toriu 7 legiei, ce giudeţu. Uru/ 1 Scris: coyijSAEmE; În locul lui FT1 a fost notat iniţial alt semn, probabil K. <>2 Scris: ATvK/\TiMdU,H. O 3 Scris iniţial MHAKOyHAE. O 4 Scris iniţial cSnSpE-U,HRrh, apoi adăugat 4 deasupra rîndului. <> 5 Scris: H0.<> 6 Scris: LjJH. <0* 7 Scris iniţial ^STiKTvrnopS, apoi adăugat în continuare mopio.. 1 1 mîinile; păcătoşii 1~2 curăţiţi-vă 2 inimile 2~3 suflete] gîndure 3 Chenuiţi] Pănătaţi; lăcrămaţi; post lăcrămaţi ad. şi 4 ante Rrisul ad. Că; rîsul; în] întru 5 întoarce-se-va; bucuria 6 milcuire] jale; Supunreţi-vă] Plecaţi-vă 7 înaintea; vă va ridica <5 clevetiţi; uru/ alaltu] amu 9 cel ce om.; cleveti-veri 10 cinre om.; osîndi-veri 11 său] tău; leagea cleveteaşte] cleveteşti leagea 12 leage; osîn-deşti 12~13 Deaci se leagea osîndeşti om. 14 legiei] de leage; judeţ; ante Uru/ ad. Că; unu/; 357 Iacob, IV, 12—16 &5y ( 1) easte leagodătătoriu şi giudeţu ( 2) cel ce poate mîntui şi piarrde. ( 3) E tu cinre eşti ce-ţi osîndeşti 1 ( 4) soţu/? Amu acmu cinre grăiaşte: ^ (5) astădzi şi demînreaţă se nă du ( 6) cernu în cea 2 cetate şi vremu ( 7) lăcui acie într-un 3 anu şi vremu ( 8) face 4 negoţu şi dobîndă;, şi nu ( 9) ştiţi ceaea de mînre. Ce va fi via (10) ţa voastră? Aburu easte, cea ce puţine (11) lu iveaşte-se, după acea piare. în locu/ (12) cela ce ară fi a grăi voao: se-ară (13) Domnu/ vrea şi se viseremu, face-vremu (14) ceasta 5 sau ceaea. Acmu lăudaţi-vă 1 în locul lui h final, scris iniţial un E. <0> 2 Scris: Md. <> 3 Scris: -tTpS. <> 4 Scris iniţial *|>ME, apoi adăugat d între $ şi q. <0> 5 Scris: MdCTd. 1 judeţ 2 ce/ om.; mîntui] spăsi; să piarză 3 cine; -ţi om. 4 soţu; post soţu/ ad. -tău; cinre om.; grăiia 5 astăzi; demînreaţă] mîine 5~6 se nă ducemu] să meargem 6 ceale; cetăţi 6~7 vremu lăcui] să facem 7 aciia; întru un; an; 7~8 vremu face negoţu] negoaţe să facem 8 dobînde; şi] ce ei; post nu ad. -ş 9 ştiură; ceaea de mînre] demîneaţa; post Ce ad. amu 10 va fi viaţa voastră] viaţa voastră easte 10 aburu] pra/f; cea om.; post ce ad.Antru 10~11 puţinei 11 aceaea; post acea ad. şi; piiare; ante în ad. E; loc 12 cela om.; s-ară 13 post şi ad. amu; se viseremu] a fi vii; să facem 14 ante Acmu ad. E; 358 lacob, IV, 16—V, 4 66r ( 1) întru pîşeniile1 11 voastre; toată il ( 2) lauda ceea ce e aşa rrea easte. Cela ce ( 3) şti binre a face şi nu face păea ( 4) tu lui easte. Adecă amu acmu ( 5) bagaţii, plîngeţi-vă 2 hlipindu ( 6) de chimirele voastre cealea ce vinru ( 7) spre voi. Bogătatea voastră pu ( 8) tredi şi veşmentele voastre moli ( 9) ile mîncară-le; auru/ vostru şi arr (10) gintu/ rruginri şi rrugira loru (11) întru mărrturie voao fi-va şi (12) mînca-va trupu/ vostru ca focu/. Cel (13) ce cerrşitu întru dzilele cealea po (14) nile3. Adecă preţurele lucrătorilor 1 Scris n'hllJEHÎHAE, iniţial cu E în locul lui H. O 2 Scris nArhNUEU,HKTh, iniţial n/\ThHMEU,KKTK. O 3 h scris peste o altă slovă, probabil 1 pîşeniile] măriile; post voastre ad că 2 ceaea ce e aşa om.; rea; ante Cela ad. Că 3 ştie; bine 3~4 păcat 4 Adecă om. 5 bogaţii; hlipindu] suspinaţi 6 chinul; vostru; cealea om.; post ce ad. vă; vine 7 spre voi om. 7~8 putredi] piiare 8 veşmintele 9 mănîncă; aurul 9~I0 argintul 10 rugineaşte; rugina; lor 11 mărrturie] ascultatu/; voao] vostru 12 trupurile; voastre 12~13 cel ce om. 13 cerrşitu] adăstaţi; întru] pînă la 13~14 dzilele cealea ponile] apoile zile 14 preţul; post lucrătorilor ad. voştri; 359 Iacob, V, 4—8 6 6v ( 1) celora ce au lucra tu agrele voastre, f( ( 2) lăsaţi de voi, strigă; şi strigarea celo ( 3) ra ce au secera tu întru urechile Domnului ( 4) Savaot intrară. îndulcitu-vă spre ( 5) pămîntu, uspătatu-vă 1 şi îngră ( 6) şatu-vă înrema voastră ca întru dzua ( 7) giunghieriei. Osînditu 2, ucisetu ( 8) dereptu/ se nu se protivească voo. y ( 9) Rrebdaţi amu, fraţi, pinră la venri ' (10) tul Domnului. Că adecă lucrătoriu/3 (11) aşteaptă cinstitu/ rrodu al pămîn (12) tului şi lungu-rreabdă de elu pîn (13) ră dobîndeaşte ploaie timpurie si (14) tîrrdzie. Lungu-rrebdaţi şi voi, 1 Scris: oycrrhTamOK'k. O 2 Scris: IVCTiNAAH#- 0 3 Scris iniţial A&CAli-fT10piO/l, apoi A a fost modificat în p. î celora] voştri; post ce ad. vă; lucra; agrele] pămînturile; post voastre ad. ce-i 2 de om.; strigă] întru suspini; strigarea] suspinile 2~3 celora ce au seceratu] sccerătorilorii-vă 4 îndulciţi-vă 5 pămînt; post pămîntu ad. şi; uspătatu-vă] hrăniţi-vă; şi om. 5~6 îngrăşatu-vă] săturaţi-vă, cârmiţi 6 inimile; voastre; întru] în; zi 7 giunghieriei] ce junghiat; Osîndiţi; ucideţi 8 derepţii; se nu se protivească] neprotivindu-se; voao 9 Răbdaţi; pînă 9~ 10 venitul 10 Că om.; lucrătorii 11 aşteaptă] seaceră; cinstitu/] curatu/; rod; a 12 şi om.; lungu-rreabdă] îndelung-răbdînd; de elu] de-aceea 12 ~ 13 pînă 13 post pînră ad. cînd; dobîndeaşte] va veni; ploaie 14 tîrzie; Lungu-rrebdaţi] îndelung-răbdaţi; 360 Iacob, V, 8—12 67r ( i) învîrtoşaţi-vă înrcmile voastre, ( 2) că 1 venritu/ Domnului apropie-se. Nu su ( 3) spinrareţi uru/ spre alaltu, fra ( 4) ţi, se nu osîndiţi fiţi. Că ade ( 5) că giudeţu/ între uşe stă. Sfîrşitu, gioi. începtttu 57 Acestaşi spre untul lingedzilor 2 ( 6) Obrazu preemiţi, fraţii miei, a ^j» N ( 7) chinului celuia rreului şi a/ rrebda ( 8) rfeei ceiia lungiei a pi;orocilor ( 9) ce ce grăiia cu* liumele Domnului. A (10) decă fericămu rrebdătorii; rre (11) bdarea lui Iovu audzitu ^i sfîrşitu/ 3 (12) Domnului vădzutu, că multu easte milostiv (13) şi ieftinu. Ainte de toate, fraţii | (14) miei, nu vă giurareţi, nece cu ceriu/ 1 Adăugat în afara rîndului. <> 2 Cuvintele se află pe marginea de jos a paginii. <(> 3 Scris iniţial ijsp’hlilHmoyA, apoi c a fost adăugat deasupra rîndului. 1 învîrtoşind; -vă om.; inimile 2 venitu/ 2~3 suspinrareţi] suflareţi 3 unul; •alalt 4 se] de; post osîndiţi ad. să; Că om. 5 judeţu/; uşi; post uşe ad. vă; Sfîr-şitu, gioi] Koneci, ce (k ) ; Acestaşi spre untul lingedzilor] Den zborul tremesului .lu Iacov. Cetenie. Fraţi. Obraz priimiţit fraţii miţei). Şezi prroku Ilii; marg.începută] Za(6) 6 Obraz; priimiţi 6~7 a chinului celuia rreului] rău pănătînd 7~8 a/ rrebdarieei ceiia lungiei] îndelung-răbdători 8 a om.; prorocii 9 cei; cu om. 9~10 Adecă] Aceia 10 ferecăm; răbdătorii 10~11 răbdarea; Iov; auzit 12 văzut; mult; easte milostiv] milostiv easte 13 ieftin; ante Ainte ad. Ce; tot 14 jurareţi; cu] pre; ceriu; 361 Iacot, V, 12—15 67v ( 1) nece cu mîntu/, nece cu altu/ ( 2) oarecarele 1 giurămîntu. Ce fie ( 3) amu voao cea ce easte: ee, şi ceaea ( 4) ce nu e: nu 2, se nu în făţărie cădeţi. E ( 5) se neştinre chinuiaşte rreu întru voi, ( 6) rrugă facă. Iară se neştinre binre-( 7) sufleteadză, se cînte. Şi se lînge ( 8) dzeaşte neştinre întru voi, se chiiame ( 9) preuţii băsearecilor cum se rrugă (10) cinri facă spre elu, ungîndu (11) elu cu untu în numele Domnului şi (12) rrugăciurea credinţeei mîntui- (13) va lîngedu/ şi rrădica-/-va elu Domnu/; (14) şi se fure faptu păcatu, lăsa-se-va 1 Scris: W»tpEKdpEÂE. 2 Adăugat deasupra rîndului, încadrat de titlă. * 3 1 cu] pre; pămînt; alt 2 oarecarele] fiece; giurămîntu] blăstem; Ce om. 3 amu om.; cea om.; ee] easte; şi] e; ceaea om. 4 se] de; să cădeţi; E om. 5 să; neştinre chinuiaşte rreu] rău pănătează neştine 6 rrugă] rugăciuni; să facă; Iară se- om. 6~7 neştinre binre-sufleteadză] bine-cugetă neştine 7 să; Şi] E; să 7~8 lîngedzeaşte] bolnăveaşte 5 neştine; să cheame 9 besearecilor; cum se] şi 9~10 rugăciuni 10 să facă; spre elu] supri-ns; ungîndu] ţsă-l ungă 11 el; unt; şi om. 12 rugăciunea; credinţeei] credinciosului; 12~13 mîntui-va] spăseaşte 13 lîngedu/] bolnavu/; rrădica-/-va] -/ va rădica; el 14 să; fure faptu] ară fi aibînd; păcate; lăsa-se-vor; 362 Iacob, V, 15—20 68r ( 1) lui. Ispovediţi-vă uru/ alăltului ( 2) greşalele şi vă rrugaţi uru/ ( 3) dereptu alaltu cum se vinde ( 4) caţi-vă, că multu poate rrugă ( 5) ciurea dereptului agiutîndu. Sfîrşitu, spre Kîngedziy. ( 6) Iliia era seamenrea în chinu noao 'i ( 7) şi se rrugă 1 cu rrugăciunri se nu fie ( 8) ploaie şi nu ploo spre pămîntu ( 9) în trei ani 2 şi în 6 lunri şi rrutes (10) rrugă-se şi ceriu/ dea de ploaie şi (11) pămîntu/ rrăsări rrodu/ său. Fra ^ (12) ţi, se neştinre de voi rrătăceaşte (13) de la deadevăru şi-/ va întoarrce elu (14) neştinre, se ştie că cinre întoarrce 3 1 Scris CTOyTT*, iniţial cu 0 în loc de 0> 2 Scris: dHÎH. O 3 a este •scris peste un spirit încadrat de titlă. 1 post -vă ad. amu ; unul; alătui 2 greşalele] de păcate-vă; rugaţi; unul 3 derept; alalt; cum 3~4 să vă vindecaţi 4 că om.; mult 4~5 rrugăciurea] ruga 5 agiutîndu] ajutoriu da; Sfîrşitu, spre l(îngedzi} om. 6 ante Iliia ad. Că; Ilie; post Iliia ad. om; seamenrea om.; în chinu] supt straste; post chinu ad. •ca şi; noi 7 se rrugă cu rrugăciunri] cu rugăciune se rugă; să 8 pămînt; 9 în 1 om.; în 2 om.; şase; luni; rrutes] iară 10 rugă-se; ploie 11 răsări; rrodu/] plodu/ 12 să; post se ad. e; neştine; rătăcit 13 la om.; deadevăr 13~14 şi-l va întoarrce *elu neştinre] şi-l neştine întoarce el 14 post neştinre ad. de; să; cine om.; întors; 363 Iacob, V, 20. Introducere la I Petru 68v ( i) păcătosul din rrătăcirea caiei lui ( 2) mîntui-va sufletu/ lui dintru ( 3) moarrte şi coperi-va mulţimea ( 4) păcatelor 2. Sfîrşitu sfîntului. ( 5) Spurerea zborreştiei tremeateţri} ( 6) întîieei lu Patru. Pătru amu ( 7) întru iudeii ceia rrăsiniţii ce a ( 8) u fostu creştinri2 scrie tresură ( 9) învăţătoare, că amu din iudei (10) credzură, şi-i învîrtoşa ei, deaci (11) întîiu spunre şi cice că ceaea ce (12) e în Hristos credinţă de proroci vesti-sc (13) şi de ei vestită fu cu sînge[l]e (14) lui izbăvire. Că şi cu aceia 1 Scris iniţial miKaniOyiUI, 2-poi O şi p adăugate deasupra rîridului, Iară a se mai şterge slovele Oy şi H. O 2 Scris: KpElţlWpE. 1 1 den ; rrătăcirea caiei] rătăcita calea; post caiei ad. a 2 mîntui-va] spăşi-ş-va; lui om.; dintru] de 3 moarte; coperi-va] se vor acoperi; mulţimea] multu/ 4 Sfîrşitu sfîntului cm. 5 Spunerea; zborreştiei] de zbor; tremeate(riy\ tremisul 6 întîiu; post întîieei ad. a; ante Pătru ad. Pre zeu; amu] celora 7 întru] dentru; iiudeii ceia rrăsiniţii] răsfiratul iudeilor 7~8 fură 8 creştinri] botezaţi; scrise; tresură] tremeatere 9 învăţătoare] învăţătură; Că] După ce; din] de 10 crezură; şi-i om.; învîrtoşă; deaci] şi 11 post întîiu ad. amu; spuse; cice] arătă; ceaea ce] aşa 12 easte; în] întru; post credinţă al. ce 13 de ei] acelora; vestit; cu cm. M şi cu om.; aceaea; 364 Introducere la I Petru 69r ( l) limbilor binre-vestiră-se toate. ( 2) întru eale jeluiescu şi îngerii ( 3) a se pleca. Deaci svetuiaşte dostoinici1 ( 4) chematului se vie şi gice 2 împăratu/ ( 5) se-1 cinstească 3. Muierilor şi bărr ( 6) baţilor4 uo-mîndrie vesteaşte ( 7) şi de năravure cearrtă 5 * * puţinu ( 8) şi seamnă că şi întru iadu 8 fu de la ( 9) Domnu/ spunrere, spăsenie şi îmviere. (10) Şi ceia ce ainte au muritf învie- il (11) voru şi giudeca-se-voru cu peliţaj (12) cu bunrătatea învieriei preabî (13) ndi-vor, că sfîrşitu/ tuturor a (14) propie-se. Opu easte tuturoru 1 Scris A*CHHYmH, cu M întors. O 2 Scris iniţial MHME. 3 Scris iniţial CH-tHCT’kcK’h, apoi c a fost modificat in M. <> 4 p este scris peste un spirit sur-moiitat de titlă. <> 5 Scris: MdGm’K. O 0 Scris: 1 binre-vestiră-se] dulce-vesti-se; tuturor 2 ante întru ad. Ce; eale] aceaea; ţeluiesc; şi om.; post îngerii ad. cit 3 să se pleace; post pleca ad. a vedea; Deaci] De-acia; sfătuise; destoinici 4 chematului] chemariei; se vie] a vie.; şi om.; gice] porînci; post gice ad. şi; împăraţi 5 se-1 cinstească] a cinsti 5~6 bărbaţilor 6 o; vestind 7 cearrtă] învăţă; puţinu] neşchit 8 şi om.; semnînd; iad 9 spunrere] propovedire 10 Şi ceia ce] De şi; au muri*] a morţilor 11 învie-voru] înviere; a se judeca; peliţa] trupu/ J2 cu om.; bunrătatea] dulce-dată; înviere 12~13 preabindi-vor] preafiind 13 tuturor] a tot 14 post -se ad. şi; Opu easte] trebuitu/; tuturor; 365 Introducere la I Petru. I Petru, I, 1—3 69v ( 1) gata a fi cum se dea cuvîntu giu ( 2) deţului. Şi aşa sfîrşaşte tremeaterea. JL ( 3) A sfîntului apostol Patru zborrească tre ( 4) meatere. Veriri 32 săpitămîniy. începută 58. ( 5) Pătru, apostol a lu Isus Hristos, aleşiloru ( 6) prişleţilor rrăsipiriei Pontului, A ( 7) Galateei, Capadochieei şi ( 8) Asieei, Vitanieei. După căuta ( 9) tul lu Dumnedzeu tată/ întru sfinţiia (10) Duhului, întru ascultămîntu/ şi Ih (U) stropirea sîngelui lu Isus Hristos, bunră A începutu (12) tate voao şi pace se mulţească-se. (13) Blagoslovitu Dumnedzeu1, tată/ Domnu/ 2 nostru Isus (14) Hristos, cel ce după multă a sa bunră 1. Scris: AHScE. <Ş>2- Scris cu A Şi N-scris peste alte slove, probabil h şi O. 1 să fie; cum] că; se dea cuvîntu] cuvîntu e să se dea în 1 ~ 2 j udeţ 2 sfîrşaşte-se; tremeaterea] tremesu/; post tremeaterea ad. lui 3 A om.; sjîntului] sftntul 3~4 zborrească tremeatere] tremesul de zbor întîiu; Veriri 32 săp(tâmîni')] pe(k ) 31 ne(d ); începutu 55] Zac 58 de zbor tremesului a lu Pătru cetenie. Pătru, apostol a lu Isus Hristos, ale(şilor') 5 aleşilor 6 prişleţilor] veniţi; rrăsipiriei] semănătura 7 Galatia; Capodochia; şi om. 8 Asia; Vitinia-5~9 căutatu/] vedearea 9 lu Dumnedzeu] Zeului; tatăl; întru] în; sfinţia 10 ascultămîntu/] ascultatu/ 11 stropirea] stropitu/; sîngele 11~12 bunrătate] dulceaţă 12 ynarg. începutu om.; post bunrătate ad. dă-se; să se mulţească; post se ad. Pri(s ) pe (k) 13 Blagoslovit; Dumnezeu; tatăl; post tată/ ad. şi; Domnu/ 14 ce/ om.; 366 I Petru, I, 3—7 70r ( 1) tate născu 1 noi întru upovăinţa ( 2) viiaţeei cu învierea 2 lu Isus Hristos dintru ( 3) morrţi întru dobîndă neputredă ( 4) şi nespurreată 3 şi neveştedzită ( 5) ferită spre ceriure întru voi, ( 6) cei ce cu sila lu Dumnedzeu feriţi ( 7) lor cu credinţa, întru spăsenie gata ( 8) a se ivi în vreamea ceaea poia. De elu ( 9) bucuraţi-vă puţinu aemu se (10) frumosu4 easte. Lîngă scîrbi- fu (11) setu în totu chipu/ în năpasti; (12) se ispitire-vă 5 aei voastre credinţă, (13) multu mai cinstită de auru/ (14) cela ce piare de focu ispititu, 1 Scris iniţial H$CK$. <> 2 Scris iniţial BHEpIs, apoi adăugat deasupra lui K. <> 3 Scris iniţial NECfloyOKdTO, apoi O a fost modificat în 1*. <> 4 Scris iniţial apoi AVO a fost adăugat deasupra lui 8. 5 Scris iniţial KO, anticipîndu-se posesivul voastre din acelaşi rînd. 69VI14~70TI1 a sa bunrătate] milă a sa 1 upovăinţă 2 viiaţeei] vie; cu] întru; învierea] învinsu/; lu om.; dintru] den 3 morţi 4 nespurcată; neveştejită 5 ferită] vegheată; spre] în 6 cu om.; sileei; lu Dumnedzeu] Zeului 6~7 feriţilor] veghease 7 cu credinţa] crezînd; spăsenia; post spăsenie ad. lui 8 ivindu-se; vre-mile; ceaea om:; poia] de apoi; ante De ad. Ce; De elu] de-aceaea 9 puţinu] neşchi-ţel; să 10 elO~ll a fi; toate; chipurele; în ow./năpăşti 12 se] derept; ispitire-vă] ispitele; aei] ale; voastre; credinţe 13 multă; mai om.; cinstită] cinste; de om.; aurului 14 cela ce om.; piiare; de] cu; foc; ispitindu-se; 367 I Petru, I, 7—11 70v ( l) afla-se-va întru laudă şi în cinste ( 2) şi slavă întru descuperitu/ ( 3) lu Isus Hristos; cela ce nevădzîndu-/ iubiţi ( 4) şi spre cela ce acmu nu căutaţi, ( 5) creadeţi. Bucuraţi-vă cu bu vreame (13) iviia-se întru ei duhu/ lu Hristos, Ainte- (14) mărrturisiia de ale lui Hristos strasti 1 Cuvintele se află la sfîrşitul rîndului. * 8 1 afla-se-va] întorcîndu-ne; întru] în; în om. 2 descuperitu/j deschisul 3 cela ce] el ; nevăzîndu -1 4 cela ce]el; nu căutaţi] necăutînd; post căutaţi ad. ce 5 crezînd ; cu om.; bucurieei 6 slăvită] proslăvită 6~7 priimind 7 credinţeei] credincioşilor 8 voastre întru om.; sufletelor 8 Sfîrşitu sfîntului] Cti pe (k J; ante De ad.Ce; De cel ce]de-acea; cerşură 11 bunătate 12 ispitiţi; ,cumu; post cum ad. e; in om.; cascu şi îngerii a se pleca. ( 8) Stă aricea 2 vereri şi ceteaşte înrainte la cruce. ( 9) Deaci încingeţi-vă maţele cup (10) geteloru voastre trezvindu-vă (11) de acmu, upovăiţi 3 spre cea ea (12) ce e adusă voao bumătate cu (13) descoperitu/4 lu Isus Hristos. Ca fe (14) ciorii ascultămîntului, nu vă 1 Scris: CAOKÎU. <> 2 Scris: O 3 Scris OyfiOK'kHlţM, iniţial cu H în locul lui H.0 4 Scris ACCKOnipHfTlOY’A, ^^t^l cu M în locul lui n. * 9 1 post şi ad. ceia; aceastea] acea; slavă; pest slave ad. ce î ~2 descuperi-sel se deschise 2 post nu ad. numai; şie] derept sine 2~3 slujiră 3 ceale om.; 3~4 vesteaşte-se 4 cu celora ce om. 4~5 binre-vestescu] dulce-vestindu-se 5 cu cm. ; Sfînt; ceale om, 6 ce-su tremise] tremesu/; din]de; ceriu 7 eale]aceaea; jeluiesc; şi om.; post pleca ad. cît să vază 8 Stă acicea vereri şi ceteaşte înrainte la iruce cm. 9 maţele] mijlocele 9 ~ 10 cugetelor 10 trezviţi-vă 11 acmu] acicea 11~12 ceaea ce e om. 12 adusa; voao] voastră; bunătate; cu] de 13 descoperitu/j deşchisu/; 14 ascultămîntului] ascultariei; 369 I Petru, I, 14—19 71V ( 1) asemănrareţi1 cu acela întîiu/ ( 2) al neştiuturelor voastre pohtiri, ( 3) ce celuia ce v-a 2 cunoscutu voi, ( 4) sfîntului; şi înşivă sfinţi fiţi ( 5) întru toată viaţa, cum scrie: „Sfinţi ( 6) fiţi că eu 3 sfîntu sîntu". Şi se ta % (7) tal chiemaţi nefăţărîndu, cel ce ( 8) giudecă tuturor după4 lucru, ( 9) întru frica venritului vostru (10) anului ce vieţi, ştiindu 5 că nu cu (11) rrugirosu/ arrgintu sau auru (12) izbăvitu-vă de deşarrta ar voastră x (13) viaţă de tătînri pridădită, ' (14) ce cu sîngele cela cura tu/ 1 Scris: dCE/lVh*ţp-dpEULH. <> 2 Altă interpretare posibilă: a(u)>. O 3 Scris: i°V- O4 Scris in'.ţ;al A'kn’h. O 5 în locul lui l|J, scris iniţial E. 71T!l4~71yll nu vă asemănrareţi] nesemnîndu-vă 1 cu acela om.; întîielor 2 al om.; neştiuturelor] neştiinţeei 3 celuia ce v-a cunoscut] cunoscutului-vă; voi om. 4 sfînt; fiţi om. 5 post viaţa ad. fiţi;' cum] derep ce 6 sfînt; sînt; să 6~7 tatăl 7 chemaret; nefăţărîndu] nefăţarnici 7~8 cel ce giudecă] judecâtoriu/ 8 tuturor] euiş 9 venitului 10 anului] anii-vă ; ce om.; ştiţi; cu om. 11 rrugirosu/] putredu// argint; auru/ 12 izbăvitu-vă] nu v-au izbăvit; «deşarta 13 tătînri] părinţi -vă; pridădiţi 14 sîngele cela curatu/] curatu/ sînge; 370 I Petru, I, 19—22 72r ( l) ca de mieluşelu nevinovatu ( 2) şi nespurrcatu Hristos. Sfîrşitu 2 cetenii. ( 3) înţeleasa amu ainte de tocmeala ( 4) lumiei cea ce se-au ivitu în poiu/ ( 5) anu dereptu voi, cei ce derep ( 6) tu elu ce credzut-au întru Dumnedzeu, ( 7) cel ce rrădică elu dintru morrţi ( 8) şi slavă lui dat-au, derep ( 9) tu credinţa voastră şi upo (10) inţa se vă fie spre Dumnedzeu. Su (11) fletele voastre curăţindu 1 (12) întru ascultarea deadevărului cu (13) sufletu/, întru fraţi iuboste (14) nefăţarrnică, din curată 2 înremă 3 1 Scris iniţial KTKp'KU,HHA^. O 2 Scris iniţial KO^pdTO. <> 3 Scris '«tpEATh cu scris peste o altă slovă, probabil e. * 5 1 de om.; mieluşelu/; nevinovat 2 nespurcat; Sfîrşiiul 2 cetinii om. 3 înţeleasa] Preaînţeleageriei 4 cea ce om.; vi-se; în] întru 4~5 poiu/ anu] anii de-apoi 5 derept; cei ce] şi 5~6 derept 6 el; ce om.; să creadeţi; întru] în; Dumnedzeu] Zeul 7 cel ce om.; rădicat; el; dintru] den; moarte 8 slava; deade 8~9 dereptu] ca de 9~10 upovăinţa 10 să; vă om.; Dumnezeu 11 curăţiţi 12 ascultarea] ascultaţii/; cu om. 13 sufletu/] duh; fraţi] frăţie; iuboste] iubită 14 nefăţarnici; den ; curată] curăţiia; inimiei; I Petru, I, 22—11, 2 72v ( l) uru/ alaltu 1 iubiţi adesu; născu2 ( 2) ţi nu de sămînţa putrediriei, ( 3) ce de neputreda cu cuvîntu/ ( 4) viului Dumnedzeu şi 3 cel ce lăcuiaşte ( 5) în veaci. Că tuturor4 trupu/ e ca ia ( 6) rrba şi toată slava omului ( 7) ca florile ierrbilor. Seacă ierrbi ( 8) le şi florile lor cadu; iară graiu/ ( 9) Domnului lăcuiaşte în veaci. Acesta (10) easte graiu/ binre-vestitu întru (11) voi. Părrăsiţi amu totu rreul (12) şi totu hiclenşigu/ şi făţă (13) riia şi zavistu/ şi 5 toate 6 ele (14) vetele ca de nou 7-născuţi 1 în locul lui 8 final a fost scris iniţial ’K. <0> 2 După H a fost început un continuat apoi ca Ti. O 3 Scris iniţial UJC. O 4 Scris: mOTOypOjJ. O 5 Adăugat deasupra rîndului. <0> 6 Scris iniţial mOdT'K. <> 7 Scris: 1 umil; post uru/ ad. cu; alalt; iubiţi] iubindu-vă; adesu] cu prilej; post adesu ad. după ce seţi 2 post născuţi ad. ce; sămînţă; putrediriei] putredă 3 de cm.; neputredă; cu] că 4 Dumnezeu; cel ce lăcuiaşte] lăcuitoriu 5 Că] Derep ce ; toată; trupu/] peliţa; e om. 5~6 iarba 6 omului] omenească 7 ierbiei; ante Seacă ad. Şi de; Seacă] se usucă 7~8 iarba 8 lor] -i; cad; iară] e 9 veac; Aceasta] Aceaea 10 binre-vestitu] dulce-vestire 11 ante Părrăsiţi ad. De; părăsiţi; tot; răul 12 toate; hicleşugurile 12~13 făţăriile 13 zavistu/] urîciunile; 372 I Petru, II, 2—6 73r ( 1) tirerei laptele cuvîntului ( 2) cela nespurrcatu/1 11 iubiţi cum ( 3) de elu se creaşteţi întru spăsenie; că ( 4) amu gustatu, că e dulce Domnu/. Că ( 5) tră elu cinre vinre, pietriei vii ( 6) de la omu nesocotită, iară de la ( 7) Dumnedzeu aleasă, cinstită. Şi înşivă ( 8) ca pietrile vii zidiţi-vă 2 casă e ( 9) Duhului sfinţire sfîntă, a rrădica (10) cumîndare Duhului bunră-făgădui (11) tă Dzeului Isus Hristos. Aceasta cetcaşte vereri. (12) Dereptu ce scrie în scripturi: (13) „Adecă pui 3 întru Sionu piatră în ma (14) rrgire de unghiiu, aleasă şi cinstită 1 Scris: MECnOY’CTKdmSA. <> 2 Scris iniţin.1 3HAHAHKT\. O 3 Scris: nOK>. 1 tinerii 1~2 laptele cuvîntului cela nespurrcatu/] cuvîntului şi nespurcaţi lapte 2 iubind; cum] de 3 de] derept; el; să; că] După aceaea 4 gustaţi; e dulce] dulce e 5 el; cinre om.; veniţi; piatra; vie 6 la om.; oameni; post omu ad. amu ; iară] ce e; la om. 7 Dumnezeu <5 post zidiţi-vă ad. ca; casa; e om. 9 sfinţire] sfinţiei; rădicînd 10 cumîndare] jărtvă; bunră] dulce I0~11 făgăduită] priimiţi 11 Zeului; Aceasta ceteaste vereri om. 12 Derep ce; în] întru; scriptură 13 poi; întru; în; Siow 13~14 marginea 14 de om.; unghiului; şi om.; 37a I Petru, II, 6—9 73v ( 1) şi cinre va creade întru ea nu se va ( 2) rruşira“. Voao amu cinstită, ( 3) credincioşiloru; iară proti ( 4) vitorilor1: „piatră ce nu o săco ( 5) tiră ziditorii, aceasta fu ( 6) în capu/ unghiului", şi piatra po ( 7) ticniriei, şi piatra săblazneei. ( 8) De ea poticnescu-se ceia ce cu ( 9) vîntului lui protivescu-se; (10) de elu şi puşi fură. E voi, (11) sămînţă aleasă, împărătească (12) sfinţie, limbă sfîntă, oamerii 2 no (13) iriei, cum se bunrătaţile ve (14) ştiţi, cel ce dintru turearecu 1 p este scris peste un spirit încadrat de titlă. 2 Scris iniţial 4MEpÎH, apoi W a fost adăugat deasupra rîndului.' 1 cine; întru ea] într-însă l~2 se va ruşina 3 credincioşilor; iară] e 3~4 protivitorilor] protivnicilor 4 piatra; ce] aceaea 4~5 socotiră 6~7 poticniriei] poticnealeei 7 piatră; săblazneei] de blăznire 8 ante De ad. Ce; ceia ce om. 9 lui protivescu-se om. 10 ante de ad. ce; elu] ea; şi om. 11 sămînţă] rudă 12 sfinţie] luminată; oameni 12~13 noiriei] noitului 13 cum se] ca; bunătăţiei 14 cei; dentru; untunearec.; 374 I Petru, II, 9—13 74r ( i) chiemă voi în mierurata a lu lu ( 2) miră \ Ceia ce de 1 2 altă oară neoame ( 3) nri e acmu 3 oameni lu Dumnedzeu ; ( 4) nemiluiţi, e acmu miluiţi fură. ( 5) Sfîrşitu, vereri 4. Cetenie sfinţilor. începută De zbor tremeatere a lu Patru. Dragi 5. Dragii miei, rrogu 6-vă, ( 6) ca venriţii şi striirii, se* feri ( 7) ţi-vă de peliţeştile 7 pohtiri ceale ( 8) ce voinicescu spre suflete, via ( 9) ţa voastră aibîndu bunră întru lim (10) bi, cum de ea se clevetească voi (11) ca rrei-făcători, din bunre lu (12) crure vădzîndu, şi proslăvi-vor (13) Dumnedzeu întru dzua cerrcetarici. Su (14) punreţi-vă amu a toată zidirea 1 Scris: A&hUHpii. O 2 Adăugat deasupra rîndului. O 3 Scris: raKMOy. O 4 Cuvintele se află la sfîrşitul rîndului. O 5 Scris: APptu 3 svca < 5) tu/ lu Dumnedzeu rreabde scîrbi chinu < 6) indu fără dereptate; iară se gre ( 7) şindu muncă rrebdaţi, carea4 ( 8) e laudă? Ce se binre făcîndu şi ( 9) chinuindu rrebda-^vreţi, aceasta 5 ~~ (10) easte bunrătate de la 6 Dumnedzeu. Şi (11) spre aceasta * chiemaţi fusetu 7. Ltiri 33 săp(tămîniy. De zbor tremeatere a lu Patru8. începtUu 59 (12) Derep ce şi9 Hristos chinui după noi, (13) voao lăsă obrazu cuni se slediţi (14) urimelor lui, ce/ ce păcatu nu feace, i După S a fost scris iniţial î. O 2 Scris: CA'hSHAOp, KA'ktVfcHOţJHAOpl*. <>3 Altă interpretare posibilă: deptu. 0 4 Scris: Kdip'k. O 5 Scris: 4M4CT4. O 6 Scris iniţial J^A, apoi E şi A adăugate deasupra. O 7 Scris ^OycET$, iniţial cu M după jjs. O 8 Cuvintele se află pe marginea de jos a paginii. O 9 Suprascris la sfîrşitul cuvîntului anterior: AEpEf1HELU. 1 despuietoriului 2 bunrilor] dulcilor; blînzilor 2~3 clănţănogilor]u dîrjilor 3 Aceasta] Aceaea; e; post easte ad. amu 3~4 bunătate 4 cuw] e; se neştinre om.; derept 4~5 sfeatul 5 Dumnezeu; răbdare; post rreabde ad. neştine în rea; .scîrbi] scirbia 5~6 chinuindu] munciei 6 derptate; iară] e ce laudă e; să 6~7 .greşindu] derept greşala a 7 rrebda-vreţi] răbdări 7~5 carea e laudă cm. 8 se binre făcîndu] s-ai face bine 9 chinui; veri răbda; aceasta] aceaea 10 easte] e amu; bunătate; Dumnezeu; Şi om. 11 aceasta] aceaea; seţi; post fusetu ad. Koneci Petrova 1; Ltiri 33 sâp(tămîni)] Vu pone(d ) 33 ne(d ); tremeatere] treme su- ini; post Patru ad. Cetenie. Iubiţi, derep ce şi Hristos chinuri}; marg. începutul Za(l) 13 obrazu] învăţătură; cum; se slediţi] să posleduiţi 14 urma; cel; păcat: iace; 377 I Petru, II, 22—III, 1 75v ( 1) nece se află minciuri în rrostu/1 11 lui, ( 2) ce/ ce, ocărritu, nu ocărriia 2, chinu ( 3) indu, nu se lăuda, pridădi-se giu ( 4) deţului dereptu; cel ce păcatele ( 5) noastre însuşi rrădică spre tru/ ( 6) său spre leamne, cuw se de 3 păcatu ( 7) părăsimu-nă şi cu dereptate ( 8) se viemu. Sfîrşitu sfinţilor, a 3<- cetenie. ( 9) Ce cu ale lui vătămături vende (10) catu-vă. Că eraţi ca oile rră (11) tăcindu şi întoarrsetu-vă ac (12) mu cătră păstoriu/ cela socotitoriu/ (13) sufletelor voastre. Aşa şi muieri „ (14) le supuindu-se alelor săi bărrbaţi 1 Scris iniţial CTO^TO^C, apoi \f a fost corectat în c, iar c suprascris a fost modificat în A. O 2 Scris IVK'KGIA, iniţial cu h după G. <> 3 Adăugat deasupra rînduîui. 1 nece] nu şi; minciuri] hicleşug; rostu/ 2 cel ce] cine-1; ocăria; post ocărritu ad. el; post nu ad. -1; ocăria 2~3 chinuindu] e de chin 3 se lăuda] pregetă; post lăuda ad. ce 3~4 judeţului 4 derept; cel om. 5 post însuşi ad. le; rădică; spire] cu; trupu/ 6 lemn; cum se] de; de] dentru; păcate 7 părăsimu-nă] să ne scoaţă; şi cu om.; dereptăţiei 8 să; Sfîrşitu sfinţilor, a 3(-ay cetenie cm. 9 vătămături] rane 9~ 10 vindecă 10 -vă] -ne; Că om.; post eraţi ad. amu 10~11 rătăcite 11 şi] ce; vă întoarset 12 păstoriu; cela] şi; socotitoriu 13 sufletele; voastre] noastre 13~14 muierile] boiereasele 14 supuneţi-vă; alelor săi bărrbaţi] bărbaţilor voştri; 378 I Petru, III, 1—4 76r ( i) ad e lătineaşte acestu cuvîntu, ( 2) cel1 ce se se protiveaşte cuvîntului, ( 3) credincioaseei mu întru (14) nerruginră blinda şi tăcuta 1 Adăugat ulterior, depăşind marginea rîndului. O 2 Scris: 1 11 1 ad e lătineaşte acei tu cuvîntu om. 2~5 cel ce se se protiveaşte cuvîntului, credincioaseei mu<(ie)ri cu viaţa, fără cuvîntu, vînratu la credinţă fi-va cm. 5 ante şi ad. de; cel ce] cine 5~6 se va protivi 6 muieresc 7 cu viaţa] a vie; cuvînt 7~8 prădat 8 post Socotiţi ad. -vă 9 cu] întru aceaea 10 cu om. 10~11 împletiturile părului de pre afară] de-afară împletit ?n păr 11 cu podoabele ]învălite cu; 11 ~ 12 aur 12 frumşeaţea veşmentelor] veşminte, cămăşi înfrîmseţate 13 cu] întru; ascunsă] furişul; inimiei; omului H nerruginră] neputredire; blînde; tăcutele; 379 I Petru, III, 4—7 76v ( l) duhului, cea ce easte între Dumnedzeu mul ( 2) tu preţu. Aşa şi de altă oară ( 3) sfintele muieri ceale 1 ce upovăi ( 4) ia spre Dumnedzeu şi-s înfrumşa sinre ( 5) supuindu-se aloru săi bărrbaţi ( 6) ca Saara 2 ascu 2 Scris: Cddpd. O 3 Scris iniţial EE. O 4 E adăugat deasupra rîndului. O 5 Scris întîi Md, apoi M corectat în c, iar ulterior CA a fost modificat în KT*. 0 6 Scris iniţial cmE, apoi Ml a fost adăugat în afara rîndului. O 7 Scris: EOy*tpTinidHTEfH; altă interpretare posibilă: bunrătaţiei ei (viiaţe). 1 1 cea om.; între] înaintea lu; Dumnezeu 1~2 mult 2 preţ; post Aşa ad amu; de altă oară] oarecînd 3 ceale ce om. 4 Dumnezeu; şi om.; -ş înfrutwşa înfrîmseţîndu-ş; sine 5 aloru săi bărrbaţi] bărbaţilor săi 6 Sarra; asculta; Avraam;] Dumnedzeu] Domnu-şi-1 7 chema; cea ce om.; 7~8 fură 8 binre-făcîndu] dulce-făcători şi 8~9 netemîndu-se 9 o; ante Bărrbaţii ad. Şi 9~10 bărbaţii 10 aşijdere] aşa; depreură] împreună; să vie 11 înţelepciuni 11^12 mai netare] neputinţă 12 vasului; muieresc; dîndu-i] a-ţi da 13 cinstea; post cinste ad. şi; ceia ce sîntu depreură om. 14 dobînditorii; bunrătaţiei] a dulceţiei; 380 I Petru, III, 7—10 77r ( 1) viiaţe, se nu scurrte-se rrugăciu ( 2) riJe voastre. Sfîrşitu/, toţi ( 3) întru ura- mîndrie plătitori, fra ( 4) ţii Mubitori, miluitori, ( 5) supus, înţelegători, nedătă ( 6) tori rreu dereptu 2 rreu sau împu ( 7) tare dereptu imputare; înrapoi, # ( 8) binrecuvîntîndu 3, ştiindu ( 9) că spr-aceasta4 chiemaţi fusetu, (10) cum se blagoslovenie dobîndiţi. (11) Sfîrşitu, luri. Marţi 31 săp(tăminiy. De începutu zborreasca 5. Dragii miei, cinre 60 (12) va viaţă se iubească şi se vadză (13) dzile bunre se-s ţinie limba sa de (14) rreu şi cu usnele sale se nu i Scris iniţial apoi 8 a fost corectat în p. 0 2 Scris: AEpEflTO. 0 3 Scris: BÎ'tpEK'kErkHm*hHA$. O 4 Scris: 4H4CT4. O 3 Cuvintele se află la sfîrşitul rîndului şi pe marginea de jos a paginii. 1 viaţă; se nu scurrte-se] nescurtîndu-vă 1~2 rugăciunile 2 post Sfîrşitul ad. ce e a; tot 3 întru om.; o; plătitori] ce vă e dată 4 iubitori] a vă iubi; miluitori] inilosîrzi 5 supus] plecaţi; post supus ad. şi; înţelegători] înţelepţi 5~6 nedătători] nu dareţi 6 rău 1; derept; rău 2 6 ~ 7 imputare] dosadâ 7 derept; imputare] dosadă; înrapoi] ce dospiţi 8 binrecuvîndîndu] a blagoslovi; ştiţi 9 spre; aceasta] aceaea; chemaţi; seţi 10 cum se] de; post blagoslovenie ad. să 11 Sfîrşitu, luri] Koneci pne(d ); Marţi 31 săp(tămîniy\ Vto(k ) 32 ne(d ); zborreasca] zbor; post zborreasca ad. tremisului a lu Pătru cetenie. Iubiţi, vreţi viaţă; marg. începutu] Za(c); Dragii miei, cinre om. 12 vreţi; să iubiţi; să vedeţi 13 zile; bune; se-s om.; ţine 14 rău; cu cm.; usnele] rostu/; sale] tău; 381 I Petru, III, 10—15 77v ( i) grăiască menciuri. Se ferească- + ( 2) se de rreu şi se facă bunrătate, ( 3) se ceară 1 pacele şi se le pască. Că ( 4) ochii 2 Domnului sîntu spre derepţi ( 5) şi urechile lui întru rugăciuri 3 ( 6) le loru. E faţa amu Domnului spre ( 7) cela ce face rreu. Şi cinre se ( 8) rreoniiască voi, se bunrătaţiei ( 9) podobnici furetu? Şi se chinui (10) retu dereptu dereptate, feri (11) câţi fi-vreţi. ’De frica loru 4 nu (12) vă teamereţi, nece5 vă turrbura (13) reţi. Dumnedzeu sfinţiţi întru înre (14) mile voastre, gata pururea că 1 Scris: MdpT*. <> 2 Scris iniţial OrÎH, apoi r a fost corectat în K. 3 Scris: (TOyTTimopH; H este scris peste linia verticală a unui p. 4 Scris iniţial a8, apoi a fost ad rugat pv deasupra rîndului. O 5 Scris iniţial ME, apoi HE a fost adăugat deasupra rîndului. 1 menciuri] hicleşug; ante Se ad. De 1~2 Se ferească-se] să te pituli 2 rău; fă; bunrătate] bine 3 ante se ad. de; să ceri; pace; se le pască] să aduni eale 4 sîntu om. 5 întru} în 5~6 rugăciunea 6 lor; E om.; amu om. 7 cela ce face] făcătorii; rău ; Şi] E; cine 7~ 8 se rreoniiască] face rău 8 voao;. să; bunătăţiei 9 podobnici] podobiţi; furet; Şi] Ce însă 9 ~ 10 să chinuiret; 10 devept; derep-tatea 10~11 fericaţi] ferice; 11 fi^vreţi] voi; lor Î2~13 turburareţi 13 Dumnedzeu] Ce Domnu/ zeului 13 ~ 14 întru înremile] într-înimile; pururea] să fiţi; 382 I Petru, III, 15—18 78r ( 1) tră rrespunsu celora ce vă vor ( 2) întreba de a voastră upovăinţă; ( 3) cu blîndeaţe şi cu frică, ( 4) bunru gîndu aibîndu, de cealea ce ( 5) clevetescu voi ca rreii-făcă ( 6) tori şi rruşinra-se-vor cei ce ( 7) voru întreba voi de a voastră bunră ( 8) tate de Hristos viaţă. Mai bunr-e amu ( 9) binre făcîndu, se easte voia lu Dumnedzeu, (10) a chinui, decîtu rreu a face. (11) Că Hristos dinrăoară de păcate dere (12) ptu noi chinui, dereptu/, dere (13) ptu nederepţi, cum se na ducă lu (H) Dumnedzeu. Omorritu fu cu peliţa, * 8 1 răspuns f~2 celora ce vă vor întreba] întrebătoriîoru-vă; 2 post de ad. cuvintu/; a voastră upovăinţă] upovăinţeei voastre 3 post frică ad.şi 4 bunru gîndu :aibîndu] sfeat ’ăibînd dulce; post aibîndu ad. de să;- de ctalea] de-aceaea 4fo5 ce clevetescu] clevetire; ca rreii] cărei 6 ii calcfi«>cwf. 6 şi cm,; ruşina-se^vor; post vor- ad. şi 6~7 cei ce voru întreba] ispitind 7 voi de om. 7~8 bunătate 8 post de ad. a lu; Mai bunr-e] Mai nemeri-vrem; amu om. 9 bine; făcînd; să; e; InDumnedzeu] Domnului 10 să chinuim; decît; rău; făcînd 11 Că] Derep ce şi; dinioară; de] derept 11~12 dereptu noi cm. 12 dereptul 12~13 derept 13 cu^î]’de; să; n6; ducă] aducă 13~Î4 lu Dumnedzeu] Zeului 14 Omorît; post fu ad. amu; cu om.; peliţa] trupe/; 383 I Petru, III, 18—22 78v ( i) îmvise cu duhu/. De elu şi celora ( 2) ce era în temniţă cu duhu/ dcştinse, ( 3) spuse deaci celora ce se protivi ( 4) ră de altă oară, cîndu adăsta a ( 5) lu Dumnedzeu lungă rrebdare, în dzile ( 6) le lu Noe. cîndu dura corabia ( 7) cea ce întru ea puţinei, acea gice ( 8) 8 suflete, mîntuiră-se de apă; ( 9) cea ce cu a ei obrazire acmu (10) şi noi mîntui-nă-vremu cu bo (11) tegiurea1; nu cu a peliţiei pă (12) rrăsiri spurrcăciunri, ce cu gîndu (13) rele cealea bunrele, întru cearere (14) lu Dumnedzeu, cu învierea lu Isus Hristos, cel ce 1 Scris: EOWfTttUttp'fc. 1 cu om.; duhului; De elu] Deaci 2 cu cm.; duhului 3 spuse] prcpovcdui; deaci am. 4 de alta oară] oarecînd; cînd; adăsta om. 4~5 a lu Dumnedzeu lungă rrebdare] răbdarea Zeului 5post rrebdare ad. aşteptară 5~6 zilele 6 cindu om.; dura] lucră lui; corabie 7 cea om.; intru ea] într-însui; puţinei] neşchiţel; zice 8 opt; mîntuiră-se] spăsiră-se 9 cea ce] ce el; cu a ei] intr-acela; obrazire] chip semnă-ş 10 mîntui-nă-vremu] a ne spăsi 10~11 botejunea 11 post botegiurea ad. ce; peliţeei Î1~12 părrăsiri] de rămas; 12 spurrcăciunri] spurcat 12~13 gîn-durele] sfeaturile 13 cealca om. 13 bunrele] dulci; cearerea 14 la] de la; Dumnezeu ; cu] intru; cei om.; 384 I Petru, III, 22—IV, 3 79r ( 1) ( 2) ( 3) ( 4) ( 5) ( <*) ( 7) ( «) ( 9) (10) (H) (12) (13) (14) easte de-a dereapta lu Dumnedzeu întru ceriu re. Supuseră-se lui îngerii şi slastile şi silele. Sfîrşitu marrţiei. Mierrcuri 33 săpCjtă- mîni). De zbor a lu Patru. Dragii miei, Hristos chinui1. Hristos chinui dereptu noi cu peliţa; şi voi înr-acelaş2 cugetu înrărrma ţi-vă, derep ce cinre chinui cu pe li ţa cuntiri-se 3 de păcatu cu»; nu mai multu întru pohtele ome reşti, ce întru voia lu Dumnedzeu alţi a ni4 întru peliţă a vie. Destulu e noa o ceia ce au trecutu anii viiaţiei 5 voia păgînriloru6 * 8 a face îmblîndu întru mîniiciile loru, întru pohtiri, întru beţii, întru glasurele cimpoilor, 1 Începînd cu Mierrcuri, cuvintele se află pe marginea de sus şi de jos a paginii. <> 2 Scris: dMEddlll’; altă interpretare posibilă: acelaşi. 3 Scris: KO^HTH-PH*tcE; altă interpretare posibilă: cuntirin(dxi)-se. <> 4 Scris dNIH, iniţial dHH. O 5 Scris iniţial KÎd\U,EEH, apoi E a fost corectat în I. O* 6 în locul lui $ final, scris iniţial alt semn, probabil d. 1 lu Dumnedzeu] Zeului; post Dumnedzeu ad. întratuZ; intru] în 1 ~2 ceriu 2 supuindu-se 3 slastile] despuitorii; şi cm.; silelor; Sfîrşitu marrţiei] Konecu vtorniki; Mierrcuri 33 săp^tămuii}] Sră (d) 33 ne (d); fost zbor ad. tremesului; post Patru ad. Cătenie; Dragii] Iubiţi; miei cm.; post Hristos ad. amu; post chinui ad. derep 4 marg. ad. Za(c ) 61; post chinui ad. amu ; derept; peliţa] trupul 5 înr- acelaş] într-acela; cuget 5~ 6 vă înarmaţi 6 derep ce] derept; cinre chinui] chinul; cu om. 6~7 peliţa] trupului 7 contenindu-se; păcate 7~8 cum nu mai multu om. 8 întru] într-aceaea nece o; pohtele] pohtire 8~9 omenească 9 întru om.; Dumnezeu; altor 9~10 ani om. 10 viindu-ş; post vie ad. anii; post Destulu ad. ne; post e ad. amu 11 ceia om.; au trecutu] n-am petrecut; vieţiei 12 păgînriloru] limbilor; făcînd; îmblîndu om. 13 întru] în; mîniiciile] grazde; Icru cm. 14 beţie; glasurele cimpoilor] cimpoaielor glasure; 385 I Petru, IV, 3—7 79v ( l) întru bărrbăteştile strature, întru ( 2) multă beutură, întru necurăţie, ( 3) ale idolilor slujbe; ce de acealea ( 4) se miră ceia ce nu se adură întru ( 5) aceaeaş currvie a sleiriei, huli ( 6) ndu celuia ce voru da cuvîntu, ( 7) ce are gata a giudeca viiloru ( 8) şi morrţilor. Spre aceasta ( 9) morrţilor binre-vesti-se se giu (10) deţu preemească după omu cu (11) peliţa, după ce viu după Dzeu/ (12) cu duhu/. Tuturor sfîrşituZ (13) apropie-se. Întregu-mîndriţi (14) amu şi trezviţi-vă întru rrugâ 1 întru bărrbăteştile strature om. 2 multă om.; băuturi 3 ale idolilor sluj be] slujbele idolilor; ce om. 3~4 de-acealea 4 mirîndu-vă; ceia ce om.; nu se adură] să nu între; post întru ad. voi întru 5 aceaeas] aceaea; curvie; a sleiriei] sleindu-se 6 hulind; cela; deade; cuvînt 7 ce om.; are gata] gata aibînd; judeca; viii 8 morţii; aceasta] aceaea; post aceasta ad. amu şi 9 morţilor; binre] dulce; se] de 9~ 10 judeţ 10 post giudeţu ad. amu; să priimească; după om.; omu/; cu] după 11 peiiţă; după ce om.; viu] să înviem; Dzeu/] Dumnezeu 12 cu om.; duhului 13 Întregu-mîndriţi] Sănătoşaţi-vă 14 post amu ad. întru înţelepciuni; 386 I Petru, IV, 7—11 80T ( l) ciuri. Ainte de toţi adinsu 1 (.2) .voi iubosti pururea aibîndu, ( 3) derep ce iubostea coapere mulţi ( 4) mea păcatelor2. Striirii iubiţi ( 5) uru/ alaltu 3 fără murrguire fă ( 6) cîndu. Cinre cumu pr cerni tu ( 7) darru de la Dumnedzeu, înşivă întru sinre ( 8) aşijdere slujindu, ca bunri ( 9) tocmitori, în totu chipu/ bunră (10) taţiei 4 lu Dumnedzeu. Se neştinre grăia (11) şte ca cuventele lu Dumnedzeu sau se (12) neştinre 5 slujaşte ca dintru tărie (13) c-au da tu Dumnedzeu cu m se de totu (14) slăvească-se Dumnedzeu cu Isus Hristos; că G ace 1 Scris 4AHNC$, iniţial cu C după». 02 Scris: rrhKdmSdep. <> 3 Scris iniţial 4/tdATli. 0 4 Scris iniţial E0y*tTvm4lUK, apoi E adăugat deasupra lui H. O^ Scris iniţial i|ii*fpE, apoi NE a fost adăugat la marginea rîndului. O 6 Scris iniţial KO, apoi 0 a fost modificat în 1\. 79vIM^80rlî rugăciuni 1 ante Ainte ad. Ce; tot i~2 adinsu voi] cineş cătră sine 2 iubosti] iubov; pururea] cu prilej; aibînd 3 iubostea] liubov 4 Striirii] Oaspeţii 5 uru/ alaltu] soţ cu soţ; post fără ad. de; murrguire] ceartă 5~6 făcîndu om. 6 Cinre] Cineş; cum; au priimit 7 dar; de la Dumnedzeu cm.; sine 8 aşijdere] aşa; să slujască; buni 9 tot; post chipu/ ad. intru 9~î0 bunătatea 10 Dumnezeu; ante Se ad. E 10~11 Se neştinre grăiaşte] s-ară neştine grăi 11 ca om.; cuvîntu/; lu Dumnedzeu] Zeului; sau om. 11~12 se neştinre slujaşte] s-ară neştine sluji 12 dintru] den; tărie] sile 13 c-au datu] ce-au dat; Dumnezeu; cuw se om.; totu] aceaea 14 să se slăvească; Dumnezeu; cu cm.; că om.; 387 I Petru, IV, 11—15 80v ( l) luia e slava şi ţinrutuZ în veacii începutu ( 2) veacilor, amm. Sfîrşitu, mierrcuri. Gioi 33 sap qj (tămîniy. Frat, nu vă mărireţ 1. ( 3) Fraţii miei, nu vă mirareţi ce e ( 4) întru voi încindre, cătră ispitirea ( 5) voastră ce easte ca striiră voao ( 6) tîmplindu-se. Ce ca împreuraţi-vă ( 7) chimirelor lu Hristos, bucuraţi-vă, se ( 8) şi întru ivirea slaveei 2 lui preabu ( 9) curaţi-vă veselindu-vă. Şi se (10) vă ocărrire dereptu numele (11) lu Hristos, fericaţi seţi, că slavele (12) duhului lu Dumnedzeu spre voi răpausă (13) şi de aceia amu huleaşte-se, iară (14) de voi proslăveaşte-se. De se nu ne 1 Începînd de la Gioi, cuvintele se află pe marginea de jos a paginii. 02 Scris CAdBEEH, cu B întors, rezultat, poate, din modificarea unui E. 1 easte; ţinutul 2 veacului; amin; Sfîrşitu, mierrcuri] Konecit sră(d);Gioi 33 săp(tămîniy\ Ce(k ) 33 ne(d ); post sâp(tâmîniy ad. De zbor tremesului a lu Pâtru citenie; Fraţi; nu vă mărireţ] nu vă mirareţi; post mărireţ ad. de ce se-aţu); marg. începutu] Za(c) 3 Fraţi; miei om.; post miraerţi ad. de 3~4 e întru voi încindre] se-au întru voi aprins 4 ispitirea] ispitele 5 voastre; ce om.; a fi; strună 6 tîm-piă-se; sa vă împreunaţi; post împreuraţi-vă ad. sine 7 chinurelor lu Hristos] cu a lu Hristos strasti 7~8 se şi] derep ce 8~9 preabucurîndu-vă 9 veselindu-vă] in veselie; Şi] E; să 10 va ocărrire] ocăriţi furet; derepb 11 fericaţi] ferice; seţi] voi; slava 12 duhului lu Dumnedzeu] Zeului şi duhul 13 şi om.; de aceia] loru; amu om.; se va huli; iară] e 14 de voi] voao; se va proslăvi; să; nu om.; 388 I Petru, IV, 15—19 S lr ( i) ştinre de voi chinuiască ca uci ( 2) gătorii, sau ca furu/ sau ( 3) ca rreu-făcătoriu sau ca un 1 stri ( 4) iru-iscoditoriu. Iară se ca un2 ( 5) hristoseanu, se nu se rruşireadze3, ( 6) ce se proslăvească Dumnedzeu în cinstea ( 7) aceasta4. Că vreame e a înceape giu ( 8) deţu£ din casa lu Dumnedzeu. Iară se ain ( 9) te dintru voi, ce e sfîrşitu/ ce (10) lora ce se protivescu evanghelie (11) ei Dzeului? Se dereptu/ abia se spăseaşte5, (12) e necuratu/ şi păcătosul iuo (13) se voru ivi? Deaci cinre chinuiaşte (14) după voia lu Dumnedzeu ca credinciosu 1 Adăugat -ulterior deasnpra rîndului. <> 2 Scris: oy. <> 3 Scris: (TOyiţlHpliSE. 4 Scris: dMdCTd. <> 5 Scris: cn’hCLjlE; altă interpretare posibilă: spâsăşte. 80VI14~81TI1 nestine 1 chinuire 1~2 ucigătoriu 2 ca om.; fur 3 ca rreu-făcătoriu] cărei făcători; un om. 3~4 striin 4 iscoditoriu] socotitori; Iară] E; să, i post se ad. e; un om. 5 hristoseanu] creştin; nu seva ruşina 6 să; Dumnezeu; în] întru 7 e om.; începuse 7~8 giudeţu/ om. 8 den; lu Dumnedzeu] Zeului; Iară] E; se] sau 9 dintru] de; sfîrşitu/] cumplitu/ 9~ 10 celora ce se protivescu] protivnicilor 10~ 11 evangheliei; 11 Dzeului] lu Dumnezeu; ante Se ad. E; să; dereptul 12 necuratul; păcătosul; io 13 se voru ivi] să se şi ivească; cinre om. chinuindu 14 Dumnezeu; post credinciosu ad. lui; 389 I Petru, IV, 19—V, 4 81v ( 1) ( 2) ( 3) ( 4) ( 5) ( 6) ( 7) ( 8) ( 9) (10) (11) (12) (13) (14) ziditoriu se pridădească sufle tul său întru bunră-facere. Bătrî rii ceia ce-su întru voi rrogu, ca bă trînru eu şi marrtor1 strastilor lu Hristos, celui ce vru elu se me ive seu2 slaveei împreuratu, paşteţi3 cea ea ce e întru voi turma lu Dumnedzeu cerrcetîndu-o nu cu nevoie, ce cu vre 4; nu cu vamă, ce cu milă ; şi nu ca ceia ce despunru în rrîndu, , ce obrazu fiindu turrmeei celuia ce se-au ivitu al păstori loru5 începătoriu, şi preemi-vre ţi neveştedzita a slaveei 1 p este rezultat din modificarea unui spirit surmontat de titlă. <£> 2 Scris iniţial HKEC$, apoi c şi linia verticală a lui K adăugate în afara rîndului. 3 Scris iniţial NdtyJElţH, apoi H modificat în n. <> 4 Scris: KpE; altă interpretare,posibilă: voie. O 5 Scris iniţial T'kCTOpHAOpS, apoi T iniţial a fost modificat în n. 1 să l~2 sufletul 2 bunră-facere] dulceaţa făcînd 2~3 Bătrînii 3 ceia ce-su om.; întru] dentru; rogu; post rrogu ad. -i3~4 bătrînru] mai marii 4 eu om.; marrto?']'mărturisitorii; strastiei 5 cela; va; elu om. 5~6 a se ivi 6 împreuratu] făgăduit 7 ceaea om.; lu Dumnedzeu] Zeului 8 cerrcetîndu] păzind; -o om.; cu1] de; cu-] de 9 vre*(re>]voie; nu] nece; cu1] derept; vama;1 cu2] derept; milă] dragostea 10 şi om.; ca ceia ce] derep ce; despunru] să-i despuneţi; rînd 11 obraz; să fie; turmeei; 12 celuia ce om.; ivindu-se; al om.; 12'~13 păstori 13 începă-loriului; şi om.; priimiţi 14 neveştejită; a slaveei] şi slăvită; 390 I Petru, V, 4—9 Ş2T ( 1) curură. Aşijdere şi tinrerii, ( 2) supunreţi-vă 1 bătrîriloru, toţi uruZ ( 3) alăltui2 supuindu-se. Smerită ( 4) mîndrie agonisiţi. Că Dumnedzeu ( 5) trufaşiloru protiyeaşte-se e sme ( 6) riţilof dă bunrătate. Smeri ( 7) ţi-vă suptu mînra ceaea marea a lu ( 8) Dumnedzeu cum se vă rrădice întru vrea ( 9) me. Toată grija voastră arrunea (10) ţi spre elu, că acela grijaşte-se (U) de voi. Trezviţi-vă şi străgniţi-vă, (12) că vrăjmaşul vostru, dracu/, ca (13) un 3 leu rricăindu îmblă cerîndu (14) neştinre se înghiţă; celuia ce pro 1 Scris iniţial c01fn$pEU,HKT\, apoi a fost adăugat deasupra rîndului. <0>2 Scris iniţial AA’hAT'hH. <0> 3 Scris: O\[. 1 cunună; Aşijdere] Aşa; tinerii 2 supuindu-vă; bătrînilor; unul 3 alăltui] cu alalt; supuindu-se] drăguliţi-vă; Smerită] Cu plecare 4 mîndrie] înţeleaptă; Că] Derep ce; Dumnezeu 5 trufaşiloru protiveaşte-se] prctiveaşte-se mîndrilof'; e om. 5~6 smeriţilor] plecaţilor 6 post dă ad. -lă; bunătate; post bunrătate ad. Koneâi ce (h). De zbor tremesului a lui Patru cetenie.. Fraţi, plecaţi-vâ amu supt tare mi^nd)’, marg. ad. Za(c J 63 6~7 Smeriţi-vă] Plecaţi-vă 7 post -vă ad. amu; supt; mînra ceaea marea] tare mîna; a om. 8 Dumnezeu; cum] de; se vă rrădice] vă va rădica 9 aruncaţi 10 spre elu] spri-ns; grijaşte-se] cîştigă-se 11 de] derept; şi om.; străgniţi-vă] prevegheaţi-vă 12 că] adecă; vrăjmaşul; dracu/] diavolul 13 rîcăiaşte; îmblînd; cerîndu] cască 14 neştinre se înghiţă] să înghiţă fiecarele; celuia ce] lui; 391 I Petru, V, 9—12 82T ( l) tivitu-vă tari cu credinţa, ( 2) ştiindu aceaeas dintru pănrătari ( 3) în lume a face fraţi Dumnedzeu. Cu1 to ( 4) ată bunrătatea, cel ce au chie ( 5) matu 2 voi întru vecuitoare a lui ( 6) slavă de Hristos Isus, puţinelu chinu ( 7) it-aţi, acela se sfîrşască-vă ( 8) şi se învîrtoaşe-vă, se vă întărea ( 9) scă, se urrdzească. Aceluia slavă, (10) şi ţirutu în veacii veacilor, amm. (11) Cu Silioanu voao, credincio (12) su/ fratele, cumu-mi pare, întru (13) puţinelu scrişu, rrogu şi mărr (14) turisescu aceasta3 a fi deade 1 Scris: k*K. O 2 Scris iniţial Kp£A\4m$, apoi p a fost modificat în î. O 3 Scris: 4M4CT4. 82rf 14~82vjl protiviţi-vâ 1 tari] cu vîrtoasă; credinţă 2 ştiţi; aceaeas] aceaea; dintru]de; pânrâtari] chin 3 in] intru; post lume ad. voao; a face fraţi] fraţi face-se; Dumnezeu; cu 4 bunătatea; cel ce om. 4~5 au chiematu] chema-tu-v-au 5 vecuitoare] aveacilor; a om. 6 de] întru; puţinelu] neşchiţel 6 ~ 7 sa chinuim 7 să; -vâ] voi 8 şi] de; se învirtoaşe-vă] să vă învîrtoşaţi; post -vă ad. de S~9 să vâ întăriţi 9 post întărească ad. de; se urrdzească] să vă întemeiaţi; slava 10 ţinutu/; veacilor] veacului; amin îl Cu] Lu; Siluan 11~12 credinciosul fratele] frate credincios 12 cumu-mi] ca-m; păru 13 puţinelu] neşchiţel; scris; rugînd; post şi ad. derept 13~14 mărrturisescu] mărturia 14 acesta] aceaea; să-ş fie; .392 I Petru, V, 12—14 ^3r ( i) văru cu bunrătateâ lu Dumnedzeu; întru ( 2) ea staţi. Săruta-vă-voru ceia ( 3) ce sîntu 1 întru Vavilonu cu aleşii ( 4) şi Marrco, fim/ mieu. Sărutaţi- ? ( 5) vă sinre cu sărutarea iubosteei. < 6) Pace voao de Hristos Isus, amin. < 7) Sfîrşitu. Apostol Marco şi sfîrşi ( 8) tul zborreştiei tremeateri a lu Patru. < 9) Spurerea aei lui Patru a 2(-a} tre(mea)tere. S//h 236. (10) Aceasta 2 rrutesu acelaşi Pă 2 Scris: dMdCflld. 3 Scris iniţial | c apoi I a fost modificat în K, iar c în p, adăugîndu-se un i. 82vIM~83t/1 deadevăr 1 cu om.; bunătatea; Dumnezeu 2 ea] aceaea; Sărute-vă 3 ce sîntu om.; întru] dentru; Vavilon; cu aleşii] adunat 4 Marco 5 sine; sărutare; iubosteei] iubită 6 post voao ăd. tuturor; de] de la 7 Sfîrşitu] Koneci stomu s (x ) 236 7~8 Apostol Marco şi sfîrşitul zborreştiei tremeateri a lu Pătru om. 9 Spunerea; aei] a; lu; 2]doua; trimeatere; post tre^mea'ytere ad. de săbor; Stih 236 om. 10 Acesta] Aciia; rrutesu] iară; acelaş 11 tremease; ceaia] celoraş; amu om. 11~12 ce credzut-au] credincioşilor 12 tremeaterea] tremesu/ 13 pomenirea] pomeana; întîia; ştiu; post amu ad. că, 14 curînd, post currundu ad. că; va fi; a sa om.; părăsire] părăsitu/; 393 Introducere la II Petru 83v ( i) a peliţeei. Nevoiia-se se pome ( 2) neascâ de carile învăţară-se învă ( 3) ţături 2. Ainte amu spunre şi ( 4) iveaşte că de proroci aceastea binre-( 5) vestiră-se şi cum prorociia cea ce ( 6) e de spăsitoriu/ nu sîntu ome ( 7) reşti, ce de la Dumnedzeu grăiră-se. ( 8) După acea gice se nu ia amente ( 9) prilăstitorilor. Grăiaşte (10) a veri acelora pcriri ca în (11) tre ceia se delungara îngeri (12) fu. înrainte-vesteaşte întru tre A (13) meatere dzile a veri ceale ce în (14) tr-înse menciuroşii . a îmbla 1 Scris: •tKTKUrTvOmpH. 1 a] de; peîiţă; post -se ad. tuturor ]/v2a pomeni 2 carile] ce; învăţase-se 2~3 învăţături] intr-inşii 3 ante Ainte ad. şi; Ainte] întîi; spunre] arată; şi om. 4 ivind; că om.; de] de la; aceastea] acealea; binre] dulce 5 vestindu-se; cuw] ca; prorociră; cea om. 6 post spăsitoriu/ ad. că; sînt 6~7 omeneşti 7 Dumnezeu 8 aceaea; gice] vesti; să; aminte 9 prilăstiţii; Grăi 10 veni-va; perire; post ca ad. şi 10~îl între] lingă 11 ceia se delungara] pristîpitu/; îngerilor; post îngeri ad. ce 12 înainte-vestind; 12~13 tremeatere] tremes 13 post tremeatere ad. că; ziua; vine; ceale ce om. 13~14 intr-inşii 14 menciuroşii] înşălătorii; 394 Introducere la II Petru ,84r ( i) au şi vrea-voru se prilăstească ( 2) vriurii, grăindu dăşerrtu gra ( 3) iu 1 ce e de noi2 venritu/ spăsitoriu ( 4) lui; derep ce pururea a grăi nu ( 5) că 3 va fi se delunge-se de ei; mai ( 6) vîrtos gice şi învaţă se nu prea < 7) gete întru vremi, înr-aceasta vreame < 8) nemică a fi între Domnu/, derep ce < 9) uo dzi ca uo mie de ani 4; şi (10) o mie de ani 4 ca o dzi; şi a fi 3 Scris iniţial K$, apoi 8 modificat în Tv. *C> 4 Scris: 4HÎH; altă interpretare posibilă: ani-i. 5 Scris iniţial CE *tNTTvpH-flTb, apoi 4 3 Începînd cu Vereri, cuvintele se află pe marginea de jos a paginii. 84T114 ~ 84*11 Pa vel 1 scrisa] scris 1~2 se nu socotească] să nu ia aminte 2 ceia ce prilăstescu] a le întoarce 3 aceastea] acealea; toate 4 dumnezeieşti 4~5 întoarseră 5 post voru ad. într-; aceaea; ante Pomeni ad. Tuturor; -lă om. 6 -i om.; toţi; să 7Cearrtă] învăţă; amu cm. 7~8 se nu cadză] să nu se delunge 8 înţelepciunea; 9post aşa ad. se; tremeaterea 10 Acelaş apostol Pătru tremeatere om.; Vereri 33 om.;Zborreasca tremeatere] A doao tremeatere de zbor; marg. începutu] Za(l) 11 Simeon; şerb 12 celora ce cm. 12~13 tîmplă-mi-se 13 post se-au tîmpîatu ad. întru; seamenea; întru om. 13~14 credinţeei 14 post credinţă ad. cinstită; cu2 om.; dereptăţiei; Dumnedzeului] Zeului; 396 II Petru, I, 9—11 S5r ( 1) [...] re aceastea orrb[...] ( 2) uitare preem [...] ( 3) chiloru aloru [...] ( 4) Fraţii mie[i...] ( 5) lucrure 1 a[...] ( 6) ce av[...] ( 7) aceaf-..] ( 8) ŞL—] ' ( 9) Ar...] 1 Scris iniţial A$Ki\$pE, apoi i\ a fost modificat în p. 1~ 9 sint aceastea, orb easte bărbat, uitare priimind curăţitului păcatelor sale vechi. Deaci mai vîrtos, fraţi, nevoiţi-vă vîrtos întru chemarea voastră ales să faceţi. Konec(i) pe(k) 1 Sg(b) 33 iSti gla(v) 293 i ne(d) 33 işti gla(v) 296. Avgust 6. De zbor tremesului a lu Patru câtenie. Iubiţi, deaci mai vîrtos fra(ti'); marg. Za(c) 65 Acealea amu făcînd, nu vreţi greşi necedinioară. Aşa amu îrK" destu/ dat voao întru ieşitu/ a veacilor împărăţie; ^ 397 n Petru, I, 12—16 ( 1) [...]ă dereptu mie ( 2) [...sînjtu întru acesta ( 3) T...]voi cu 1 pomenirea 0 ( 4) [...pă"'prăsirea tru ( 5) [pului...] nostru Isus JL ( 6) [...]u me pu ( 7) f...]mieu ( 8) [...p]omea ( 6) [...]loru (10) [...]ao 1 Adăugat ulterior deasupra rindului. 1~10 deadevar dereptu inie pină sint întru ceastă peliţă să tocmesc voao întru pomeană-mi, ştiind că curind easte părăsitul trupului mieu. Ce ca şi Domnul nostru Isus Hristos spuse mie, nevoi-m-aş şi întru tot să aveţi voi după al mieu ieşit, ce e de ceastea pamete să faceţi, e nu întru mîndreie basne a posledui sa spui voao; 398 II Petru, II,- 2—6 »6r ( i) huli-se-va şi cu asupră-lu ( 2) area cu menciuroase cuvente voi ( 3) vă voru scumpăra cei ce osînda loru ( 4) dintîiu nu va peşti • şi perirea ( 5) loru nu va durrmita. Deaci se Dumnedzeu { 6) îngerii ceia ce greşiră nu cruţă, { 7) ce cu pletiturile de negură |f { 8) legă-i şi pridădi în osînda a M ( 9) chinui şi a-i veghiia; şi lumea (10) ceaea întîia nu o cruţă, ce Noe (11) numai, însus al optu/ al derep (12) taţiei spuietoriu, feri; iară (13) potopu lumii necurăţitoriloru (14) aduse şi cetăţile sodomeşti 1 Scris iniţial H. 1 huleaşte-se 1~2 asupră-luarea] înşelăciuni 2 cu] şi alcamure; mincinoase; cuvinte; voao 3 vă om.; scumpăra; cei ce] ce insă; osînda] judeţu/; lor 4 dintîiu] dentru început; pesteaşte 5 lor; nu va durrmita] nu-ş doarme; Deaci] E; se] cînd; Dumnezeu 6 ceia ce] de; post nu ad. -i 7 pletiturile] lăture; negură] untu-nearec 8 post pridădi ad. -i; în] întru; osînda] judeţ 8~9 a-i cîiinui] munciţi 9 şi om.; veghea 9~ 10 lumea ceaea întîia] întîi lumea 10 o cm.; post ce ad. opt 11 numai, însus al optu/ om. 11~12 al dereptaţiei] dereptu/ 12 spuietoriu] propove-ditoriu/; post feri ad. -i; iară] e; 13 potopul; lumiij în lume: necurăţitoriloru]' spre necurăţie 14 cetăţile; sodomeşti] Sodomulu<(i); m II Petru, II, 6—9 ( 1) şi gomoreşti arrse cu sparrge 86> ( 2) re osîndi; puse-i chipu celora ( 3) ce voru vrea se necurăţească. Şi ( 4) dereptu/ Lotu obiduitu/ de ( 5) fărădelegile necurăţitoriloru ( 6) şi de a spurrcaţiloru viaţă izbă ( 7) vi, cel ce cu vedearea şi cu audzu/ ^ ( 8) dereptu viia întru ei, dzi de dzi su ( 9) fletu/ dereptului cu fărăde începutu (10) leage lucrurele munciia. 67 (li) Şti Domnu/ burătatea ^cinstitori (12) din năpasti a-i izbăvi e nede (13) repţii2 în dzua de giudeţu în chi (14) nu a-i veghiia. Sfîrşitu, luri. Marţi 34. De zbor tremeatere m4 31T/6. acestaşi pron. dem. sg. nom.—ac. m. 49ect4uih 677marg. acicea adv. 4mhm4 29711, 3671, 78V8> 4mhma 3579, 6472 acie adv. 4mîe r/8, 7v/5, 1373, 1977, 3478, 4276, 4375—6 50712, 6376, 6577. acieşi adv. 4mîeujh 17712, 1773, 2374, 2ST/s, 5874. acmu adv. dKMoy 4712, 10711, 18714, 25710, 2771, 3078, 30710, 3271, 3779, 4573, 7074, 7173, 717li, 7474, 4K(VV8 1178, 2177, 65714, 7079, 7879, 75711—12, laKMoy 7473; adecă amu acmu v. adică; «« v. amu. acolo adv. iKOAo 4T/7, 975, 9710 1279, 1371—2, 1375, 20714, 3471, 3578, 42713—4271. adauge vb. III ind. pf. s. 3 pl. dA 3ir/n. aduna vb. I ind. impf. 3 pl. aAoypa 3711 i pf• s- 3 sg. aa^PT* 4V/5— 6, 3 pl. aASpapT* 47r/14—47v/1; part. aaSpauh 8v/i; refl. ind. prez. 3 sg. ce aAfyn* 79v/4; pf. s. 3 pl. ce aA^-tpapi* 5ov/ 12— 13, ce aaoypap'k 35r/9, aA^papiv-cE 8r/9; m.m.c.pf. 3 pl. ce 4A#pacE 33v/5; conj. prez. 3 pl. aA<>vrp^-cE 33r/l0; inf. a drA^pa 15v/7—8. afară adv. şi prep. 1 adv. a^apiv 76r/ii ; în loc. prep. arapii AE 13710—11, 40713, aiJsapTv A1*^ I7r/11—12; 2 prep. a$apa 3 8v/4. afla vb. I cond. pf. s. îsg. a$Aan> 2871, 2875, 3 sg. aîjsA’K 4276. 1 pl. a^ATwuoy 13713, 24710, 2974, 5079, a^ATvMS 12710, 3 pl. a^Aap-K 3714, 3ir/i2, 3P/4, 45712, 45714, 5178; pf. c.3 pl. aoy a^Aamoy 3073; viit. 1 sg. kok> a^aa i9y/7; inf. a a$Aa sry?; refl. ind. pf. 3 sg. ce a^atv 75y/l; viit. 3 sg. a^aa-ce-ka 70v/i. Agav s. pr. m. nom.-ac. arac# 14712. agonisi vb. IV ind. pf. s. 1 sg. aroHHcîK> 2371—2; imper. 2 pl. aroHHcnu,H 8274. Agripa s. pr. m. nom.—ac. arpnna 3475, 3673, 4176, 41710, arpnna 3773, arpwiS 35713; voc. arpnno 36r/9, 36712, 3778, 387' 3—4, 39710, 4175. agru s. n. pl. nom.—ac. arpEAE 6671. Ahaia s. pr. f. nom.-ac. ayaîa\ 470. aievea adv. ahke 1979. ainte adv. ahnte 6378, 69710, 8373, aHHmE 872, 25714, 39712, 4873, 8476, 4HNFT1E 8178—9; în loc. COnj. aHHfTIE mvfpii 3575^ aHHmE rrk^pTv ktvha^ 25714—.2671; în loc. prep. ahhte a* 67713, 7273, aHHmE ae I8713, 8071; în comp. ahhte-aa'koroypHci70v/ 13— 14. ajunge vb. III inf. auk^nue 4376-7. ajuta vb. I ind prez, 3 sg. auiott* 6176; imper. 2 pl. ayiomauH; 16712; Ser- AynyrKNAS 6875. ajutor s. n. sg. nom.-ac. aySmopio 4079, ayiomopio 4479—10. al art. pos. 1 înaintea unui adj. sau pron. pos. sg. nom.-ac.. m. AA 18714, f. a 574, 3572, 4478, 46712, 54711, 55713, 69714,. 70711, 7872, 7877, 83714, n. aa 53710; gen.—dat. f. aeh 3778, 70712, 8379; pl. nom.—ac. m. ah 1372, f. aae 2973, 37714, 4472, 56710, n: aae 29710; gen.—dat. pl. aaeaop 75714 AAop8-7675, 8573; 2 înaintea unui s. sau pron. pers. gen. sg. nom.-ac. m. a 5577, 5577, 6975, aa 7 iv/2, 8I/12, aa' 86711; f. a 575, 576, 5272, 5574, 56711, 607marg., 6iv/marg., 6275, 6778, 6973,.. 7471, 747marg.,7 8v/4, 7879, 78711, 797marg., 7975, 8T/14, 8277,.. 405* S2v/5, 83v/i, 84v/marg., 86v/6, n. a 67r/6, aa 66711, aa 67r/7; gen.—dat. m. aa* 58v/8, f. a 83r/8; pl. nom.—ac. m. an 32r/4, f. a 78v/n, aae 6v/io, 7 0v/i4, 75v/9, 79v/3, gen.—dat. n. a 85r/3; 3 înaintea unui num. ord. sg. nom.—ac. m. aa' 86r/n, aa 8v/7, n. aa 27r/i4, f. a 8r/8, 9v/marg., l3v/6, I6r/i4,. 28V/14, 36r/2, 4 lv/13, 44v/2, 45v/5, 48r/marg., 50r/7, 75v/8, 83r/9. alalt pron. dem. sg. nom.—ac. m. aaaaToy 46v/8, 68r/3, aaaaT8 65r/8, 72v/i, 80r/5, dadamoy 52r/i2, aaaam8 I3r/14, 24v/8? 4T/6, aaaamS 67r/3; gen.—dat. m. aa’uaT^H 82r/3, aa^aT^aH 68r/i; pl. nom.—ac. m. aaaai^H 49v/6. alean s. n. în loc. adv. 'tp-aa’bHoy 5ir/8—9, •fp-aa’kHS 50v/ 14—5lr/1; 4HTp-aa1iN$ 3879, 42v/2—3. alege vb. III ind. pf. s. 3 sg. aa’bcc 2T/i2i l pl. aa’kceanov’ 42v/14—4371, 3 pl. aa’bcEp’x <>73; pf. c. aoy aaecoy 5978—9; part. aatc'K 7377, 73v/n; val. adj. sg. nom.—ac. f. aatrk 73T/4; adv. aaEcoy 17714, 36v/9; s.m. pl. nom.—ac. aamim 8373; gen.—dat. aaEUJHaopv 69v/5. Alexandru s. pr. m. nom.—ac. aaeăaNAP# ^75> ddEKădNAP# 673—4. alexăndresc adj. sg. nom.—ac. f. ddEăTvHAP’fccK'h 42v/7, n. aaEă'KHApecKoy 49T/14—5071. alt, altul adj. şi pron. neh. 1 adj. sg. nom.—ac. f. aa-rk 61 v/2, aamiv 14V/8; pl. nom.—ac. m. aaun 79T/9; în comp. aa'moya wtpEKapeat 67v/1, aam8 ivapEME 5V/13—14; de altă oară v. oară; 2 pron. sg. nom.-ac. f. aama 9T/12, aaanv 24T/7. 42rji0) pl. nom.— ac. m. aau,ÎH 5v/i3, 17V/12, 4271, 4%Tj4, 52710. f. aamsaE 7Tj4. altceva pron. nehot. aamSMEsa 17V/12, Rd 4875. amar adj. sg. nom.-ac. n. dAiuaoy 63713; val. s. aa/iaoS 6374. amiazăzi s. f. sg. nom.—ac. aa\îaSTiSH I9v/ii—12, 38v/8. amin interj. aa\HH 80v/2, 82v/io, aa/vîNk 8376. aminte s. f. în loc. vb. conj. prez. 3 pl. ce ra aavEHrm 83v/8; imper. 2 pl. aoţfau.H-K'k aMEHmE cî*tpE 117®. amînat adj. şi adv. 1 adj. aM^Namoif S7T/i4f 57v/i; 2 adv. aa\TkHam8 43v/13. amîndoi num. colect. nom.-ac. f. aa/i'kNAoaw 24v/5. amu adv. şi cj. 1 adv. aa/voy 172, 5V/13, 776, 1075, i8v/3, 26v/9, 32v/12, 4377, 5373, 5677, 5778, 5772, 6278, 6773, 6879, 7273, 7372, 8373, aa/v$ 4777, 4874, 54710, 56r/6, 6876, 80713, 83711, 83713,8477; în interj. aa/\o\- aKMoy 6574; amu, adecă amu acmu v. adică; 2 cj. aa/voy r/6, 2476, 2472, 2774, 3478, 3877, 46711, 5372, 5878, 5974, 59713, 6 r/12, 6279, 7776, 79714, 406 m* 157.6, 24r/2—3, 647.1, 64710, 6679, 72711, 74714,. 8475, 4MV 7878, Anania s. pr. nom.-ac. aNama 20v/7) 2Vj5, 2972. anchiră s. f. art. sg. nom.—ac. aHKHpa 47rji4. an s. m. sg. nom.—ac. a»oy 4712, 72T/5, aH§ 6577; pl. nom.—ac. aroi 272, 1175,-3179, amu 3079, 32v/7, 6879, 7979—10, 8479, 84710; art. sg. nom.—ac. 9712, 53710; gen.—dat. 71710; pl. nom.—ac. anin 79rjll. Anticrihei s. pr. nom.—ac. ANmHKpHjfEM 9Tjii—i2. antipat s. m. pl. nom.—ac. aNrnHnamn 772. antipatîidă s. f. sg. nom.—ac. aHmwnaTpHA^ 28v/i. apă s. f. sg. nom.--ac. ani 6370, 78v/8; apa trîndulm v. trînd. apăra vb. I ind. pf. s. 3 sg. arn^piv 4871; conj. prez. 3 sg. ce am*pE 3273; part. neg. KEarrkpam# 53v/2. Apia s. pr. f. gen.—dat. anHEEH 5071. apostol s. m. şg. nom.—ac. ancATv 6975, 8471, s3T/7f 84710; gen.—dat. anc/rk 69v/3. aprinde vb. III ind. pf. s. 3 pl. anpi-tcEp^ 48713; refl. ind. viit. 3 sg. ce ga anpHHAE 49T/i—2. aproape adv. şi s. 1 adv. anpoanE 4373—4; 2 s. m. art. sg, nom.—ac. .anpoanEAE 5976. apropia vb. I refl. ind. prez. 3 sg. anponi’E-cE 6772, 69713—14, 79713; pf. s. l sg. anpomauo-ME 2770, 3 sg. ce anponi'E 22yj7—8, 22711, anponiE-cE i?73, 1 pl. nt* anponîEM 12712, 3 pl. ce anponiapiv 2574, 45V/9—10; viit. 3 sg. anponHra-cE-Ea 64713—14, 3 pl. ce Kop$ anponîa 26T/1; imper. 2 pl. anponHiauw-KTv 64712—13; ger. anpom’HHAS-ME 19710. arăta vb. I ind. prez. 3 sg. acram^ 84712; viit. 1 sg. kok> aaTb-ma 6079—10; conj. prez. 3 pl. ce aoate 54713, 63711; imper. 2 sg. acraTi* 6078; refl. ind. pf. 1 sg. ay-mThErncpK> 4v/i—2. arhiereu s.m. sg. nom.—ac. apx'îEpEHH 23y/5 âGx‘i£pBm29Tl 1; pl. nom.—ac. apx'tepER 38l'/i2—i3ţ acrx'iEpE!! 3§77; art. pl. nom.— ac. apxîEpnw 23712—13, acryîEpEiiH 3371, 34714. arină s. f. sg. nom.—ac. apKp'k 47712. Aristarh s. pr. m. nom.-ac. apuernappy 2712, apHCTaayoy 42T/8—9; ac. apHcmaajfa 5y/3—4. 407 Artemida s. pr. f. nom.—ac. acrmEMHAa 5r/i3, 6r/n; gen.—dat. acrmeMHAe 6r/3; art. gen.—dat. aam£A'VHA«H4r/3—4, 5r/6— 7. arunca vb. IV imper. 2 pl. acroy*tK4u,H &2T/9—io. Asamon s. pr. nom.—ac. acaMOHoy 9r/i3. asculta vb. IV ind. impf. 3 sg. acK^yarna 43r/i, acKoy^Ta 76v/6, 3 pl. acKoyvima 22T/2—3; conj. prez. 2 sg. ce acKO\\ui,H 37V/1, ce acKKA£p£ 76710, 8078, aujHJKAepc 8271. aştepta vb. I ind. prez. 3 sg. aipa\nmrk 3 pl. aijJdnm'k 3173, aipAfimii 1073—4, 2772, 2 pl. aip£nmau,H 4677; impf. 3 pl. aipEnina 872—3, 4971; ger. aipEnm'kHA# 4973—4. atîta adv. dTTsjna 6272—3. atunci adv. amoyNME 16713, 2378, 34714,' 3774—5, 447 10—11, 4671, 4879, 6071. 408 au adv. aoy 187 11, 59r/8, 59r/l4, 59v/2# 61r/3, 6 1r/l4, 64r/2 64r/l3, 64v/3; 617/- v. doar. aur s. n. sg. nom.—ac. aoypS 1 iv/13— 14, 58v/io, 71711; art. sg. nom.—ac. aoyp&ţ 66r/9, 70r/i3; gen.—dat. aoypSaH 7 6/ 11— 12. austru s. m. sg. nom.—ac. aoycmp# 50r/7 ; art. sg. nom.—ac. aoycmptfa 43v/io. auz s. n. art. sg. nom.—ac. aoys&v 52V/4, 86v/7. auzi vb. IV ind. prez. 2 p]. doysnu,H 4v/io, 52v/4, 3 pl. aoyA$ 4 ir/13; pf. s. 1 sg. aoysmo 38v/l4, aoysîio 20T/l, 2 sg. aoyswjjH 2lr/7, 3 sg. aoySH 22v/7, 2673, 3279, a#SH 3T/10; 1 pl. aoys«A\oy 14711, 2 pl. aoySHToy 67711, 3 pl. aoySHp-k 5710, 157 8 — 9, 1971, 20r/l0, 50713, 52v/9—10; pf. c. 1 pl. aoySHm-aM 1578, 3 pl. a$ aoySHmoy 1674; viit. 2 sg. aoySH-KEpH 3672, 3 pl. Rop$ aoysH 52713; cond. prez. 1 sg. ce aŞsoy 367 b 2 sg. ce aoySH 2173—4, 3 sg. ce aoysiv 274, 28711, 5375, 1 pl. ce aSHMoy 51710; imper. 2 pl. aoysHu,H 5977; inf. a aoySH 57714. avea vb. II ind. prez. 1 sg. aMoy 3679, 36713, am$ 6078, 2 sg. a« 2673, 6077, 3 sg. apE 26714, 60710, 60711, [a]pE 8571, 2 pl. a«E8iiH 63713, 6475, 6478, 3 pl. aoy 6714, 15712, 3173, 74710; impf. 3 sg. au* 13712, 4976, 5ir/n, 3 pl. aa-fc 176, 372, 3573; conj. prez. 3 sg. ce ansi* 3272, 5372, 2 pl. ce aEEijn 55710, 5 8v/7; cond. prez. 3 sg. aaoypE 60y/5; ger. aHKTvHA# 2774, 3172, 3177, 44710, 47711, 5378, 7479, 7874, 8072; a a^a gata v. gata; aux. pf. c. ind. prez. 1 sg. aM 24T/2y aMoy 1271, 2879, (m)am8 31712, -aM 1578, -aM$ 1275, 2 sg. ĂH 15y/S, 27T/7, 3 sg. a 7173, aoy 3673, 37v/3, 4T/7-8, 41712, 4975—6, 5176, 5978 59711, 80713, 8274, ctoy 7274, 81712, -aoy 17712, 37711, 7278, l pl. aMoy 5T/5, aM$ 7374, -aM 1578, 2 pl. au,» 8277, 3 pl, aoy 377, 672, 6710, 1273, 1576—7, 15712, 1676, 1777, 3073, 36710, 5476, 60r/7, 6671, 6673, 6877—8, 69710, 79711, a# 1674, ■(c)’koy 1072, 84712, -aoy 1274, 7276, -a$ 62713, 83712; aux. viit. viit. ind. prez. 2 pl. asEu,H 52v/5, 5276—7, 3 pl. a$ 8471; aux. cond. 1 sg. ^Hp’few# iY/2, ap'fep’feujH 35714, aoyrap'kiUH 41710, 3 sg. apiv 974, 5878, 65V/12, 65712, 3 pl. apiv 2677. Avraam s. pr. m. sg. nom.—ac. aapaaM 6172, aapaaMS 6ir/9 7676. avut s. n. art. sg. nom.—ac. aaoymoya 479. azimă s. f. art. pl. gen.—dat. asHMEaopS 874—5. 409 B ba adv. în comp. ca n$ 40v/io. bate vb. III ind. impf. 3 sg. sivuia ir/11—12, 3 pi. etutim1777; conj. prez. 3 pl. ce Kdirrk 23v/7, 23v/12—13; viit. 3 sg. Bârne -ga 23v/9; inf. a EdmE 2276. batjocură s. f. sg. nom-ac. EamvoKwpTi 5712. băga vb. IV ind. prez. 1 pl. et* Mo\r 69714; ind. impf. 1 sg. K'kra 2176; băgară sama v. seamă. bărbat s. m. sg. nom.—ac. E^ocaT# 5879, s'KGEamoy 347 10—11, E-Mieam# 2076, 2974, EivGKdToy 6r/11; pl. nom.—ac. e'mt-Eai|H 117 2, 157 11, 16V/ 11, 2 67 12, EkOEdU,H i 87 2, 197 1—2, 5 (T/ 13—14, 7675; gen. —dat. STvGEdU,H 7675, GTvGEdUH 75714; voc. ElvGEaHH 6^13, 2372, 247'9, 36711, 44712—13, 457î, 50713—I4, EBGE4U1I 477, 18713; ar^* Sg. nom.—ac. ETvGSdTOVfA 56713, ETvG-EarnoyA î477> 33711, 35712, 5671, 50713, ETsGsamSa 27T/7;gem— dat. ETiGEarno^an 28T/6y 5772, 57714; pl. nom.—ac. ET*GTKEdurîu 274, 679, 16713—14, 7679— 10; gen.—dat. E’KGEdiUAop 6975—6. bărbătesc adj. art. pl. nom.—ac. ETvOEBfmijiHAE 79^/1. băsădui vb. IV ind. impf. 3 sg. G^c^A^ra 3276; pf. s. 3 sg. ETiCTkA^H 8713, 3 pl. STkCTKA<>Y'HPTk 4lx/5—6. bătrîn s. m. sg. nom.—ac. B’Kmp^pS 8T/3; pl. nom.—ac. ETsjnpT^pn 2575; art. pl. nom.—ac. ETiTp^pm 34714, ETvTp’hpîw 1574, 8 172—3, ETvnip'KpiH 1974, 2972; gen. — dat. ETvTpivpHAOplT 8272. — băutură s. f. sg. nom.—ac. EEoyToypTh 79v/2. bea vb. II conj. prez. 3 sg. ce E’fe 26714, 3 pl. ce E-fe 25T/14„ bereanin adj. art. sg. nom.—ac. m. eep^hhh^a 7711. beţie s. f. pl. nom.—ac. eeu,îh 79714. bine adv. eh4pe 22v/6f eWpe 3477, 52713, 5972, 59v/7y 60712, 6673, 75T/8, 78T/9; în comp. EH4pE-ijsTkKTiNA$ 7578; si’-îpE- cS^AETASTv 6776—7, EÎ-frpE-CE-COy^mdLlH 4574; Ei*tpE-KECTECKOy 7174—5,EÎ*fpE-KECITlHpT\ 697 b Kl4pE-BECmHTO^ 72xjl9y EI*tpE-EECmH-Cf 7979, EHpE-BEcmHp’K-cE 69T/1, 8374—5; binre-supuietoarev. supuietor^ binecuvînta vb. I ger. Ei’*fpEKTKBTKHmTivHA8 7778. binefăcător s. m. art. pl. gen.—dat. ERpEejs^K^mopHAop 7475, 7476—7. biserică s. f. sg. nom.—ac. E^c’kpEK'K 1777, 17712, 2iT/l3, 3072—3, 3 V/13, 3379—10, E'hXApEKTv 1773, EkC’fcpEK'k 16x/2; pL Eii.ciîpEMH 5474; art. sg.nom.—ac. s'kc’fepEKd 5v/i4y EEctpEKa 7T/i2r 1179, 2979—10; gen: — dat. eivc^pemieh 7t/5, eec^pemieh 6710; art~ pl. gen.—dat. E'hc’kpemMop 6779, EErfcpEHHAopS 9y/7—8. 410 biu s. n. în loc. adv. a* khoy 8v/i4. blagodari vb. IV ind. pf. 3 sg. eapoa^Ph 47r/i— 2, 3 pL KrtdroAdpHpiv 50v/3. blagoslovenie s. f. sg. nom.—ac. eaceehîe 77r/ io. blagoslovi vb. IV ind. prez. 3 sg. EArocaoeaijje 15714, 1 pL £ACBHA\$ 62V/ 10 ; part. EACKHmOlf 69v/ 13. blăzni vb. IV ind. prez. 3 sg. BAT^N-tipE 58r/12—13; refl. imper. neg. 2 pi. ho\- kt* sat\3hhpeu,h 57r/i. blestem s. n. art. sg. nom.—ac. E/viicmEMo\\\ 63r/i. blestema vb. I ind. prez. 1 pl. eatkctemtla\o\- 3r/3—4, ea'k--cmEM'KAivo^ 62v/12; refl. ind. prez. 1 pl. Ert”*cm£MTK/iv>\#-NTk 25v/7. blînd adj. sg. nom.—ac. f. kakhat* 63r/i2, 63v/9; art. sg. nom.—ac. f. bai^aa 76r/i4; val. s. m. pl. gen.—dat. ea’kshaop 75r/2. blîndeţe s. f. pl. ncm.—ac. ea’khaau.e 57v/6, EA'vtNAavu.E 78r/3, EATi'fHA^U^ 29v/3. bogat adj. şi s. 1 adj. pl. nom.—ac. m. Eorau,» 5Qr/10; art. pl. nom.—ac. Eorau/m 56r/5 — 6; 2 s. m. pl. nom—ac. Eorau,n 54v/3; art. pl. nom.—ac. soraiţi» 56r/n— 12, 59r/i4; voc. Earauj'H 66r/5. bogătate s. f. sg. art. nom.—ac. EonvrnaT’k 66r/7. botejune s. f. art. sg. nom.—ac. Bowrmyiop'b 78v/io—li. boteza vb. I refl. imper. 2 sg. me Eowma\sTK 2 ir/9. brîu s. n. art. sg. nom.—ac. eptiO^a i4r/3— 4, EpTi$Ai-4r/7. bucura vb. I refl. conj. prez. 3 pl. ce so^ko^pe-ce 55r/Q; imper. 2 pl. Epi’E 7075; art. sg. nom.—ac. EOY,Koypîa\ 55710, EoyKSpi’A 65r/5. bun adj. sg. nom.—ac. m. Eoy^pS 6476, soy-tp- 78r/8, f. Koy-tpiv 4373, 57r/3, 63711, 7479, n. soy4p$ 30711, 7ST/4; pl. nom.—ac. m. eo^ph 8078, f. eoy^pe 77713, n. eo\-4pe 74711, 84714; art. sg. nom.—ac. n. soy4poifA 5373, eo\-4p8a 2373—4; pl. nom.—ac. n. eo^peae 78V/13; val. s. pl. gen.—dat. n. noY^pHAOp 7572; în comp. K8*fprK-tjsaHEpE 8172; bunră-fâgăduită v. făgădui; bunru-govitoriu v. govitor; bunră-rrebdare v. răbdare; Bunra Pristanişte v. pristanişte. bunătate s. f. sg. nom.—ac. soy*tp'hT4TE 6777, eo^ptutiate .3373, 6477, 6479, 69711—12, 69714—7071, W711, 71712, 7573—4, 75710, 7772, 7877—8, 8276, EOV'-tpTvmamE 33712; art. sg. nom.—ac. soy-tpTvmdTav 69712, 8274, 83r/i, EoypTvmaTA 10710 ; gen.—dat. Eoy-tpTKmai;îEEH 76714, EO^-tp^mau/iEH îj^M^ 7778, EOY4pTKmaurîm 8079— 10; pl. nom.—ac. EO^^pT^mauMAE 73713; gen.— «dat. EOY^p’Kmau.HAOpv 63711; în comp. EO^pT^maHa-MbtcTHmopn 86711. 411 c ca adv., cj. şi prep. 1 adv. K4 6r/9, 45v/5; 2 cj. K4 1275, 1676, 1979, 2079, 2378, 26713, 3477, 3478, 41713, 7676, 8076, 83710; în loc. adv. K4 n'k-tp'K 44 275; 3 prep. k*4 2276, 5475, 5977, 59710, 66712, 6676, 71713, 7271, 7275, 7277, 72714, 7378, 7476, 7476, 74711, 7479, 7479, 74711, 75710, 76713, 78r/5, 8O78, 80711, 80712, 8075, 8171, 8172, 8173, 8lr/3, 8^/4, 81714, 8173, 81710, 82712, 8273, 8479, 84710. cal s. m. pl. gen.—dat. KanaopS 61713. cale s. f. sg. nom.—ac. k 70712; art. sg. nom.—ac. m. K4pE4 607marg., k4ph 1772, 1971, 2175, 2271, 2277, 2377, 23712, 2473, 2476, 2472, 2679, 26710, 26714, 2776, 27711, 28710, 30r/l3, 30713, 30710, 3 1712, 3T/8, 3273, 3273, 33v/8, 3573, 3575, 3671, 3673, 37711, 37711, 3777, 4078, 40714, 4 lr/6, 42711, 43711, 4577, 45711, 4571, 4572, 457'9, 46r/9, 48710, 49r/l, 5l7ll, 51712, 5373, 5471, 55713, 55710, 55714, 5671, 5676, 5671, 5675, 5677, 5771, 60r/l0, 607ll, 6171, 6174, 617 12, 6171, 6177, 6372, 64713, 6473, 6579, 66710, 67r/2, 6774, 67712, 68r/4, 68714, 6879, 687'H, 68714, 6979, -69r/13, 7176, 7lv/10, 7275, 7373, 7374, 7472, 7473, 7476, 75710, 76711, 7779, 7773, 78711, 80714, 80711, 8177, 8274, 82r/10, 82712, 8374, 8475, k-80713. 412 cădea vb. II ind. prez. 3 sg. km* 56r/lO, 2 pi. kt».aeu,h 55r/l2, 3 pl. K4A# 72V/S; pf. S. 1. Sg. KT^SOlfto 19V/14, 3 Sg. KTiS0y 16V/ 9, 44v/6, KTvSS 8V/ 6, 8V/ 9, 1 pl. KT\SOyA\C>y 47v/6, 3 pl. K'KSOyp’K 38v/13, K'KSSjTK 12r/l4; viit.3 sg. B4 K’HA'fc 46v/l4, 49r/2; conj. prez. 3 Sg. C£ K4STs. 44r/ll, 46v/3, 84v/7—8, 1 pl. CE K*K- AEMoy 45v/5, 46r/i—2, 2 pl. ce h$ iCKAEH.il 67v/4; refl. impers. ind. prez. CE K4A* 22r/7, 25r/9—io, 34r/5, 36v/2, 45r/12, K4AE-CE X1/13, 4r/7— 8, 12r/6, 15v/7, 45v/4; impf. ce !CKA* 3lv/l—2, K’KA’k-C* 44V/13. călariu s. m. pl. nom.—ac. k-kmpîh 28v/2. călăraş s. m. pl. nom.—ac. K'KA'KpamH 2lrj\2. călca vb. I inf. 4 ka*kk4 39r/4. căldură s. f. sg. nom.—ac. k’kaaSp'k 48v/4. cărturar s. m. art. sg. nom.—ac. k'kotjky’A4p&\ 6r/i2; pl. nom.—ac. K-kcmiSnapiH 24v/6—7. cătelin adv. K'KmEAH-tpS 42v/ io. către prep. K'KTp'K 6V/14, 8r/6, 8r/n, 1 or/9, 10710, 147 3, 18'yio, 20 r/4, 3 4V/3, 35713, 3773, 38714, 46711, 5272, 54714, 6474, 75712, 8 O'"/4. K-Kmp-K 97 9. 15r/3, 17714, 18710, 197x. 19710—11, 2071, 20710, 20712, 2175—6, 2r/l4—227l, 22v/3, 2278 2378, 2574, 2575, 3178, 3178, 3173, 3572, 3573, 37710, 39v/5, 4072—3, 417'1, 4P/7, 4176, 42712, 4373—4, 4878, 4973, 5173, 5271, 53712, 7374—5, 77714, 7871, KKmp-K 1877, K-Kmp# 4379, Kiunp- 978, K’Kmp- 1972—3, 50713. cătuşă s. f. pl. nom.—ac. KTvmoyuiH 46y'4—5, 46710. căuta vb. I ind. prez. 2 pl. K’KOyTaun 5978, k’k&imuh 7074; impf. 3 sg. KTvoynM 4379; pf. s. 1 sg. K-Koym4K> 20713, 3 sg. K'Koym’K 2371; viit. 2 pl. kpeuh K’KPyTd 58713; imper. 2 sg. Kdoyrmv 20712; sup. val. s. sg. nom.—ac. K'KoyTamoyA 6978—9. ce adj. şi pron. inter.—rel. 1 adj. he 3174, 3771, 4572, «074; 2 pron. 9E 1714, 273, 2714. 372, 374, 377, 3712, 3710, 4710, 472, 476, 571, 578, 671, 6713, 872, 9714, 1072, 1074, 10710, 10713, 1078, 10713, 1177, 11710, 11713, 1172> n7n, 1273, 1272, 12710, 1377, 13710, 1472, 1477, 14714, 1570, 15712, 15r/14, 1573, 1576, 1673, 16r/6, 1677, 16713, 1777> l77n- 18713, 2072, 2076, 2077, 2079, 20711, 2074, 2076, 20710, 21v/4, 2176, 2T/8, 21T/14, 2273, 2279, 2375, 2376, 23713, 2572, 2574, 25713, 2673, 2673, 26712, 2773, 28711, 28v/4, 2974, 2975, 2977, 2979, 29V/10, 30r/5, 30712, 307'8. 307ll, 3172, 3174’ 3r/l, 317 7, 3T712, 31V/12, 31714, 3278. 32710, 32713, 3379, 33r/ll, 3374, 33T'/4, 3377, 34711, 34710, 3571, 36v/9, 36713, 3778, 37v/3, 3775, 37V/10, 3873, 3874, 38710, 38712, 38714, 3972, 39711, 413 39r/n, 39r/14, 39v/9, 40r/9, 40714, 4F/4, 4273, 42713, 4278, 4372, 4379, 4471, 4579, 4ST/2, 48710, 49710, 4979, 4477, 49711, 51r/5, 51710, 53714, 5474, 5476, 557^ 55710, 5677, 56714, 5671, 5673, 5673, 5777, 5871, 5875, 58714, 59711, 59712, 5973, 59710, 6075, 6077, 6178, 6179, 62713, 6377, 6473,6475, 6477, 6579, 6572, 6573, 6579, 65710, 6672, 6672, 6674, 6676, 66713, 6671, 66v/3, 6779, 6877, 68711, 69710, 69714, 7076, 70714, 7073, 7074, 7079, 70710, 7173, 7174, 7176, 7F/6, 71712, 7173, 7177, 71710, 7274, 7275, 7276, 7277, 7274, 7374, 7378, 73V/14, 7472, 7478, 74710, 75714, 7572, 7574, 7579, 7672, 7675, 7679, 7671, 7673, 76v/7, 76713, 7777, 7871, 7874, 78r/6, 7872, 7873, 78v/7, 7879, 78714, 79711, 7973, 7974, 7976, 7977, 8073, 78714, 8075, 8179, 81710, 8173, 8175, 8177, 81710, 8T/12, 82714, 82T/4, 8373, 83r/11, 8375, 83713, 8473, 84714, 8472, 84712, 8673, 8676, 8673, 8677, meh 11711; ceea ce v. ceea; derep ce v. drept; după ce v. după; w /oca/ cela ce v. loc. ceartă s. f. sg. nom.—ac. «rkc’imv 2475—6. ceas s. n. sg. nom.—ac. Mdc 20713, 27714; pl. nom.—ac. MdcoypE 6710. cel, cea adj., art. şi pron. dem. 1 adj. sg. nom-ac. m. mea 2975, 2979, 29710, 9EAd 3712, 671, 1477, 2275, 3172, 32711, 48710, 55710, 56714, f. qd 6576, q-fc Hr/10, 3174, 3278, 32710, 42V/8, 5673, 7671, 7877, 78t/9, 8375, MA 3978, 59711, 9*» 21v/4, 3771, 37710, 38v/7, 8177, Kt/fv 1078, 30710, 6672, 71711 9A0 1177, n. mea 5777, MEAd 2079, 32713, 4372, 4672, 5973, 6475, .65712, 70714; gen.—dat. m. qEAOyo 4273, 58r/l; pl. nom.—ac. m. meh 11713, Hv/2> 70710, qE 6779, meh 79711, 8173, 8676, MEA 1976, 2079, 3775, f. qtrtE 3377, 7477, 7673, 8373, MAA-k 1071—2 qtA-k 6676, n. MAA’fc 1714, 1272; gen.—dat. HEAOpd 2977, 6074—5, 6671; înlocui cela ce v. loc; 2 art. sg. nom.—ac. m. MEAd 5674, 75713, f. 9*0 7078, q-kA 8277, 86710 n. MEAd 2373, 5779, 71714, 7372; gen.-dat. n. qEAoyra 6777, f. 9Ehq 67t/&; pl. meh nom.—ac. m. 13711, 9EH 5675, 6877, f. q-bA-b 66713, q*AA 4^/2, n. qtdt 78713, q*kAA 2712; gen.—dat. qEAopa 5976, 74v/8; voc. m. 9eb 5772, 57712, 5978, 6372; 3 pron. sg. nom.—ac. m. qEA 472, 117H, 13710, 1472, 18r/13, 2276, 44r/l, 4477, 6r/9, 6579, 6572, 66712, 69714, 7079, 71v/7, 7277, 7274, 73714, 75r/l4,7572, 7574, 7672, 7675, 78T/14, 8274, 8677, MEAd 374, 20r/6, 2176, 2273, 3976, 40r/9, 55710, 5671, 5874—5, 58714, 59710, 6476, 6672, 7073, 7074, 7777, f. qd 65710, 7274, 9A 6773, 7677, q-fera 6579, 65714, MtA 6773, 71711, 9AE 68711, qAA 9714, 6377; gen.—dat. m. 9Ea$h 8175, qEAtto 414 7lv/3, 79v/6, 8i'r/i2, 82r/14, meaSa 45r/9; pi. nom.—ac. m. qEH •lv/4,. l3v/7, 15r/14, 23v/2, 25v/4, 26712, 4978 — 9, 7076, 72r/5, 7876, 8673, qEH 20v/7, 2375, 28v/4, 2974, 3379, 3374, 38712, 69710, ,7378, 7974, 8372; «ISA 273, 2714, 3r/2. 377, 3710, 4710, 476, 571, 6713, 10713, 14r/2, 15712, 1573, 1676, 1677, 1976. 2077, 2177, 237'I3,- 4174, 42713—14, 4878, 5 175, 62712, 747'2, 74'79— 10, 76713, 8 lv/10, 83711, 83711, 8472, M-fcA 837'H, f. q'dAE 1074, «|4At HtAE 6473, 7173, trfcHE 28711, q-bA-fc 3 TY 12, 5 3714, 7874, qtAA 3075, 3872. maae 1673, 4074, 7175, MAnt 1072; gen.—dat. MEA0P4 1272, 21713—U, 2376, 39711, 39710—11, 4871—2, 547'4, 5 476, 5673, 59V12, 6076—7, 6672—3, 7174, 7871, 7871, 7871. 7873, 8i7’9—10, 84712, 8672; în comp. M-fe me 277—8, ior/9, ma qa 23710, 2877, 39714, 6773, q-fea qa 2578, 2673, 677 3—4. cer s. n. sg. nom.—ac. HEpK» 3879; pl. nom.—ac. qepiopa 7075, 7176, 7971—2; art. sg. nom. ac. qap»A 67714, 68710. cerbice s. f. art. sg. nom.—ac. 9a<7GH9A 12714. cerceta vb. I conj. prez. 3 sg. ca q’fcaMETE 5Sv/2; ger. qatyqanniHAS 8 178. cercetare s. f. art. sg. gen.—dat. qacqanidp ian 74713. cercetător s. m. pl. nom.—ac. qaorqanrkrnopH 1178. cere vb. III ind. prez. 2 pl. qapauH 7Tj4, q’bpeu.n 6478, 64Tj9, 64710; impf. 3 pl. qap'fe 3r/3; pf. s. 2 pl. qeauiHmS 66713, 3 pl. qEOTiiHp’K 7r/9; conj. prez. 3 sg. ce qdpii 557'5—6, 5578—9, 7773; ger. hehhaS 4676—7, qap-KHA» 17713, 35V1> 82713. cerere s. f. sg. nom.—ac. qtpapa i5v/7, 7&vj 13. ceresc adj. sg. gen.—dat. f. qapEipîeH 39711. certa vb. I ind. prez. 3 sg. qaanvk 6977, qbcrri. &4y/7. cest adj. şi pron. dem. 1 adj. sg. nom.—ac. f. qacma 45T/7; 2 pron. sg. nom.—ac. f. q f. KoypdTT* 58V/X, 72714/7679; art. sg. nom.—ac. n. Koyfpamoy\\ 7iv/i4; 2 s. n. sg. nom.—ac, KO^pdToy 63v/8; m. art. sg. gen.—dat. KoypamoyAH 35v/iO. curăţi vb. IV imper. 2 pi. ko^p^uhuh 64714, 6571—2; ger. k^p^uhha^ 72711; refl. ind. pf. s. 3 sg. ce Ko^p^mi l6v/i; imper. 2 sg. te K8pivLvfci|JE 15712—13. curăţit s. n. art. sg. gen.—dat. Koyp'hu.HmSAH 1673. cure vb. III ind. pf. s. 3 sg. kSgce 1774, 1 pl. KoyacEMoy 4476. curere s. f. sg. nom.—ac. ko^gepe 1779, 6374-5; art. sg. nom.—ac. K&jEp'fe 1077. curînd adv. KoyGoyNA# 2lv/2, 3378—9, 57T/l3, 83T/l4, kSgovna# 84711. curmeziş s. în loc. adv. -t k$ga\esmuh8 1276—7. curvă s. f. sg. nom.—ac. k$gk4 6iT/i4. curvie s. f. sg. nom.—ac. ko^gkie 7975, kSgkîe 1672. cuteza vb. I imper. 2 sg. Koym'bSTv 25r/7t 2 pl. KO^mEsanH 45714—4571. cutezare s. f. sg. nom.—ac. KSmEsapE 4171, 5074; art. sg. nom.—ac. KoymEsap'b 5371—2. cuveni vb. IV refl. impers. ind. prez. ce KO^KH*tpe 6372. cuvînt s. n. sg. nom.—ac. KoyKTorroy 8712, 1074, 7674, 7976, KoyK'hNmoy 171—2, 771, 7r/io, Koy’GTKHrn# 22l'/4f 7677, KSK'KNTOy 6971, 7671, kSkTvNTO 57v/7 ; pl. nom.—ac. KO^KEHmE 174, 774, kSkehte 8672; art. sg. nom.—ac. KoyKTiNiTioyA 274, 471—2, K$KT\NITK>\fA 6 V/10, K$KTvHm$A 12T/7—8, 57T/9y 72vjZf KT^imSA 54712; gen. — dat. KOyKTvHmOyAH 1 lv/10, 57v/l3, 76Tj6t KOy-KTvNmSAH 7371, K$KTvNTOyAH 7672, K$K'KHm$AH 73v/s— 9; pl. nom.—ac. KoyKENmEAE I2x/i—2, ko^kenitieae 80711; în comp. ^k^k- mOpH-KOIfKTvNmoyA 57v/9—10. cuvînta vb. I ger. Koy’KTKHmrKHA^ 2r/ io. D da vb. I ind. prez. 3 sg. A^ 5473, 5576, 64v/7y 64v/9t 82T/6; impf. 3 sg. A4 474; pf. s. 3 sg. a^âe 68710, 3 pl. a^A^P^ 28v/7; pf. c. 3 sg. aoy A4m8 80713, A4m-doy 72T/8; viit. 3 sg. Kd a<* 6073> 3 pl- A4 7976; conj. prez. 3 sg. ce A’k 57n> liv/n, 3 pl. ce A’fc 3574, 6971; ger. a^ha$ 76712; inf. d a* 1279, a<* 7710, 34714; refl. ind. pf. s. 3 pl. a^a^Tv-ce 4474—5; refl. pas. ind. viit. 3 sg. A^-cE-Kd 3273—4, 5578. 420 dacă cj. AEKa 4r/3, 9r/7— 8, 12r/10, 14r/ll, 14V/14, 1775, 1878, 2071, 2271, 257U.' 34713, 3578, 3677. 36713, 4075—6 41T/2, 4779, 4875—6, 5074, 50712, 5678, 56713. , Damasc s. pr. nom.—ac. AaMacKoy 1976, 19711, 2075—6, 20710, 3876, 39712, A4M4ck$ 20713. dar s.n. sg. nom.—ac. Aacoy &0t/7; art. sg. nom.—ac. Aaaoya 5773—4. dare s. f. sg. nom.—ac. AJP’fc 5773. dărui vb. IV ind. pf. s. 3 sg. A^ooyH 45712—13. dăruire s. f. dulce-dăruirea v. dulce, dătător s. m. leage-dătătoriu v. lege. de1 cj. ae 2712, 4714, 5710, 6714, 8710, 8712, 978, 10712, 12711, 1471, 17711, 20711, 2V/9, 2278, 23711, 2675, 26712, •3271, 3276, 3474, 4V/5, 4473, 45710, 4873, 49711, 5371; în comp. ae ce 22713, 2274, 58710, 80714. de2 prep. ae V/4, V/5, V/5, 1713, V/2, V/10, 274, 278, 2712, 279, 2711, 2714, 471, 377, 3710, 479, 4714, 473, 476, 4712, 5711, 571, 778, 779, 879, 875, 876, 975, 9710, 9710, 1071, 1072, 1074. 1172, 1V/2. 1 lT/8, 1271. i2v/9. 12712, 1378, 13v/ll, 14710, I471I, 1576,' 157l’ 1572, 15712, 16r/6, 16710, I67H, 16712, 16712, 167 5, 17710, 1871, i87 b 20714, 2071, 2072, 2073, 2079, 2174, 2375, 23710, 24710, 24711, 24711, 2571, 257'8, 2572, 257'14, 2671, 2671, 2678, 2679, 26710, 26711, 26712, 27710, 27712, 27713, 27714, 2778, 2779, 2874, 2874, 28711, 2975, 307'2, 3074, 3075, 3079, 30712, 30714, 307l. 30v/ 8, 317 6, 3V/12, 31714, 3274, 3279, 32712, 32712, 33711, 33713, 33v/3, 34710, 34710, 34V/12, 34V/13, 3577, 3578, 35713, 3571, 3572, 3573, 3576, 3579, 3678, 3774, 3776, 3776, 3777, 37712, 37710, 3872, 3874, 3875, 387u' 38710, 4074, 40714, 4V/3, 42714, 4374, 4372, 4372, 4375, 45V/12, 4677, 46713, 4776, 4777, 47710, 4875, 4878, 4872, 48v/7, 48711, 4971, 4971, 5074, 50710, 5078, 5173, 5V/7, 5V/4, 5179, 5 lv/10, 5276, 5278, 52710, 5273, 53714, 5478, 5473, 54710, 54711, 5571, 557 b 55v/4, 5575, 5 5712, 56713, 5672, 56710. 5774, 57711, 5875, 58V/10, 587marg., 60714' 6071, 6076, 6V/3, 6V/6, 61712, 61713, 6171, 6i'7marg., 6273, 6275, 6272, 6279, 6373, 6377, 63v/10, 63711, 63714, 6472, 6572, 6579 6676, 6672, 66712, 67712, 68r/l2, 68v/13, 6977, 7078, 7078, 70713, 70714, 7079, 70710, 70714, 71r/ll, 7V/12, 7V/13, 7271, 7273, 7272, 7273, 72714, 7373, 73714, 7377, 73710, 7472, 7477, 74710, 747marg. 7471, 74712, 757marg, 76v/2, 77T/i3, 777'marg. 7772, 77711 7872, 7874, 7877, 7878, 78711, 78v/l, 7878, 79r 421 /marg., 79r/7, 79v/3, 80r/7, 80v/13, 80v/l4, 8Xr/l, 82r/ll, 82v/6, 82v/6, 83r/6, 83v/2, 83v/4, 83v/6, 84r/3, 84r/5, 84r/9, 84r/l0, 84r/l4, 84v/8, 86r/7, 86v/4, 86v/6, 86v/13, 86v/marg., Ai 76v/9, Ae 75v/6 ; în comp. A* 44 6r/8, 7v/6, 8r/5, 10v/9, lT/14, 1276, 1^/4— 5, 27r/3, 3472, 37v/l2, 38712, 3877, 4078, 5 r/5, 5277, 54710, 5576, 5576, 55v/14, 5675—6, 57r/5, 5776, 5871, 6277, 64712, 68713, 6978, 7376, 7376, 7373, 8077, 8377, Ai fia 75710, ae aa 3274, Aaaa 31710, A£ npE 76711, ae enpE 14712, 2276; «/ara ie. v. afară; «iVie ie v. ainte; ie aceasta v. acest; ie-a dereapta v. drept; ie-a stînga v. sting; ie biu v. biu; ie altă oară, de multe ori v. oară; ie năprasnă v. năprasnă; ie totu v. tot; fără de v. fără; dzi de dzi v. zi; /nw milocu de v. mijloc. deadevăr adj., adv. şi s. 1 adj. art. sg. nom.—ac. n. A’fcAE-.B'hpoya 5779—10; 2 adv. A’tAEK’hpS 2379—10, 40712, 82y/l4— 8371; 3 s. n. sg. nom.-ac. A'bAEK'hpS 54vjl4, 63v/2, 68713; art. sg. gen.—dat. A’bAEK'fcpSrtH 72*/12. deci cj. A'biH 179, 176, 2*/2, 4/8, 4710, 5711—12, 6713, 7712, 771, 774, 878, 8712, 977, 978, 1171, 1174, 12714, 1374, 13711, 13714, 13v/9, 1473, 14710, 15710, 1677—8, 1672, 1779 1773, 1974, 207U, 2075, 20714, 21714, 2 r/14, 2274, 22710, 22710, 22711, 23712, 24713 2572, 2676, 26*/11, 26v/2, 2S*jl, 2Sv/7, 29713, 3271, 3275, 3277, 33714, 3479, 3678—9, 3678, 37714, 38714, 3979, 40r/8, 4071, 4175, 42714, 4275, 42712—13, 4371, 43711, 44v/7, 45714, 45V/13, 46710, 46710, 4774, 4773, 4775, 4875, 49714, 49712, 5073, 5 r/14, 5273, 56713, 56712, 57712, 5774, 5971, 6379, 6477, 65712, 68710, 6973, 7179, 7873, 81713, 8675, A'fc'tÎH 3577, A'Kci) 3372. decît adv. AEKTimoy 78*/10, aektutiS 12710. defăima vb. I conj. prez. 3 pl. ce ae $4ha\e 5473—4. delunga vb. I refl. ind. pf. s. 3 sg. ce aeaS-It'k 2711—12, 3 pl. ce AEaoy*lT4pTi 2374—5, ce AEAS-h'dp'k 83711; conj. prez. 3 pl. CE AErt8*tHUE-CE 84r/5. departe adv. AEnacmE 22*/2. depreună adv. AEnpEoypiv 32/2—3, 4771—2, 76710; în comp. AEnpEoypii-AOKTvHAKfnopH 76v/l3—14. derepta vb. IV refl. ind. prez. 3 sg. AEpEnTASTi-cE 54v/2—3, AEpEnmASTi-cE 6 r/12—13; pf. s. 3 sg. aepe(1ttv-ce 6V/3, 6171. derveanin adj. art. sg. nom.—ac. m. AEpEK’fcunnoyA 7713—14. desărvîrşit adj. sg. nom.—ac. m. aec^ptiuiht# 61711, aec-y 5S*/5—6, n. AEc^p'KUJHmoy 55v/i, 57*/4. 422 descărca vb. IV conj. prez. 3 sg. ce AECKaoME i3r/2—3; refl. ind. pf. s. 1 pl. AECKTM7KTkM&-NTk 8r/4, 9r/4; conj. prez. 3 sg. ce AHCK4GME-CE 7V/7— 8. deschide vb. III conj. prez. 2 sg. ce aeiukhsh 39v/ 1. descîntător adj. pl. nom.—ac. m. AEdrkHrmunopH 3r/1. descoperi vb. IV refl. ind. pf. s. 3 sg. aeckSheph-ce 7 lr/1— 2. descoperit s. n. sg. art. nom.—ac. AEcKeriEpHmoya 7ir/i3, AECKO\TlEpHm$/\ 70v/2. despuietor s. m. art. pl. gen.—dat. AEcn8EmopH/\oP 75r/i. despune vb. III ind. prez. 3 pl. AEcn$*tp8 8iv/i0. despus s. n. sg. nom.—ac. AEcnoyc 28v/9, 32v/12—13, 38r/i3, A^cnSc 38v/6, AEcnoycS 6v/2; art. sg. nom.—ac. AEcnoycoy/ţ 38v/4. destoinic adj. sg. nom.—ac. f. aochnkk 28r/5, AoernoHHHKoy ...36v/5, A^CHHHKOy 41v/8, AOCHKKKTk 34r/9, n. AO£HNHKOy 40r/4; pl. nom.—ac. m. a^hhihm 69r/3. destoinicie s. f. pl. nom.—ac. AocmoHNHMîH 39v/7. destul adj. şi adv. 1 adj. val. s. pl. nom.—ac. m. aect$h 3v/9—10; 2 adv. A*cToyv\8 79r/l0. deşert adj. şi adv. 1 adj. sg. nom.—ac. f. AEwacmv 58r/i4; voc. m. AEiuaGTE 6Gv/l4; art. nc-m.—ac. f. AEiuacrra 7iv/l2; 2 adv. AEUiEomS 84r/2; în loc. adv. •fa AEUiEamoy 64v/3. deşerţie s. f. sg. nom.—ac. a^eguIe 43710—ii, AEWEaujE 45r/2— 3. ' destinde vb. III ind. pf. s. 3 sg. aeujMce 8v/9, I4r/i, 78v/2 AEIJJMHCE 33r/14, 1 pl. AEiPH^NCEMOlf 42v/5, 3 pl. AEUJH-tCEpTi 29T/l; conj. prez. 3 pl. ce aeujHtt* 2472—4; part. AEUJH*tco^ 5774; refl. ind. pf. s. 3 pl. AELOfacEpTi-cE 34v/6. deştingător adj. pl. nom.—ac. f. AEUiWrkmoapE 63v/3— 4. dezice vb. IV refl. ind. pf. s. 3 sg. ae3Shce-ce iv/2, 1V/12. dezlega vb. I ind. pf. s. 3 sg. AES/un* 2ZTj\i; conj. prez. 3 sg. ce aes^UE 32v/4— 5; refl. pas. conj. prez. 3 sg. ce ce AEsa’fcyE 775—6. dimineaţă s. f. sg. nom.—ac. AtM^pto/k 26v/6, 367b 5278, 65v/5, ae^^pM^ 1377» 25v/li; art. sg. nom.—ac. AE^T^fyrfcua 9r/ 10—11, 44714—4471, AErt/n^p^na 3673, AEM'hp’ku.a 8711, 1572—3, 16714, 2378—9, 2871, 35710—11. Bimitrie s. pr. m. nom.—ac. akmhtp'ie 6712, aîmhtphe 4714. dimprejurul prep. AWnpEyiopSA 4978. din prep. aH 178, 371, 673, 876, 976, 1471, 1875, 2174, 25712, 2677, 2778,' 28710, 32714, 4279, 4673, 4677, 4679, 46713, 4879, 4874, 6079, 60710, 6276, 63711, 6871, 6879, 423 72r/14, 74r/11, 8178, 86v/12, A^N 38v/9, 52T/6, 54T/4, 6472, 7^/6, AHp-8v/7, 27714, 62714, 6374, ai 3171: «/ari din v. afară; mijlocul v. mijloc, dinainte adv. ai^P^hhitie 4673. dinăoară adv. A’^P^vvapTv 78711. dinţii adv. şi num. ord. 1 adv. aHtotuo 3776; 2 num. ord. sg. nom.—ac. f. aHhttiio 8674, AH-ÎNm^NA 9710. dintru prep. ah^tp$ 2f/2, 45r/i, 73v/i4, ah^ntpS 4073, AH^m- poy 478, a’WntpS 1976, 2879, 3973, 3974, 42714, 4571, AWmpS 39713, aWtp$ 1373, I677, 3374, 3772, 39r/l3, 5472, 54711, 5979, 6872, 7072, 7277, 80712, 8179, 82V/2, Aî^mpS 4576; dintr-înşi, dintr-înşii v. însu; dintru întîiu v. intîi. Diopet s. pr. m. gen.—dat. (/\8) AîwnEToy 673—4. Dioscor s. pr. nom.—ac. ahwckop$ 5072. dînsul pron. pers. m. 3 sg. nom.—ac. AH-tcS 13712; pi. nom.—ac. aî^ujh 1276^* sg. nom.—ac. a^co^a 3275—6, 5271; pl. nom.—ac. aWnluih 1376. doară adv. şi cj. 1 adv. Arapii 6374; în loc. adv. ao\f A^apT* 60711, caoy A*ap-k 6376; 2 cj. Arapii 4376, 52711. dobîndă s. f. sg. nom-ac. aoktvha^ 657#. 70r/3. dobîndi vb. IV ind. prez. 3 sg. aokt^na^MJE 66712> 2 pl. AOBTiHAHUH 6479; pf. s. 1 Sg. A^T^HAI^ 40T/Sţ 3 Sg. A^K^HAH \ 11710; viit. 1 sg. koio aok'khah 3271—2; conj. prez. 2 pl. ce AObt^hahuh 77710; inf. aoktvnah 6476. dobîndire s. f. nom.—ac. aokt^nahpe 11712-dobinditor s. m. pl. nom.—ac. a^k^nahtoph 59710—li; depreură-dobînditori v. depreună. doi num. cârd. nom.—ac. m. a*h 272, 470, 2778, 3277, n. Aoaw 670—10, 1770—10, 5671—2, fr§72; în comp. A^aw co^mE 2779—10, 27713. (al) doilea num. ord. nom.—ac. f. a A^a 3672, a A$aw 167 14, 50717. doisprezece num. cârd. nom.-ac. f. Aoawacnp'KS^ME 5578, AoawcnpTvS^ME 5474—5, A^wcnpiiS’kME 37713, AfacnpTvS'bME 30714— 3071. ‘domn s.m. sg. gen.—dat.AOMHoy 36v/9-—i0; voc. ahe 2074, 20711, 2V/5, 3975; art. sg. nom.—ac. ano^a 20712, 25T/6, 5673, 65713, 74v/l, ahSa 10711, 1079, 1475, 53714, 5476, 5571, 67713; 6979, 69713, 7374, 84T/8, 86711; gen.—dat. aho\/-ah 274, 376, 9713, Ur/9, 21711, 5577, 6577,67r/9, 67711, 84711, ah$ah 373, •472,1477, 6673, 66710, 6772, 67712, 7279, 7774, 7776, aho^a 1278, a»8a 5 8v/7. 424 dormita vb. I ind. viit. 3 sg. sa A$cpttHma 8 6r/5. dosădi vb. IV ind. prez. 2 sg. ao^A^h 23v/ 14—24r/i. dosădire s. f. art. sg. nom.—ac. AOcTvAHp’b 45r/2. drac s. m. art. sg. nom.—ac. ap^ko^a 82r/12; gen.—dat, APaK&\$ii 64V/11 - 12; pl. nom.—ac. ap^nh 60v/ 13. drag adj. art. sg. voc. m. AP^Uin 57r/2, 57r/12, 591'/s, 63r/3; val. s. m. pl. voc. ApaM 74r/marg.; art. sg. voc. m. APauî’n 64v/marg., 74r/5, 77r/n, 79r/marg., 86v/marg. drăcesc adj. pl. nom.—ac. n. AP^liE0JH 63v/4. draci vb. IV refl. ind. prez. 1 sg. ap^heckoy 40 vj 11, 2 sg. AP^MElJJH-mE 40 v/8. dreptxadj. sg. nom.—ac. m. A^P^mS 30r/10; gen.—dat.n. A^P^rim# 75v/4;art., sg. nom.—ac. a^hto^a 86v/4; înloc. prep. A^nma T9T/i; val. s. pl. nom.—ac. AEPEnu,n 77v/4; art. sg. nom.—ac. m. AtperrroţfA 66v/8, 78r/12, 8ir/11, AEpEnmovfA 2 ir/3; g"en.—dat. m. AEpsnTO^AH 68r/5, AEPEnm$AH 86V/9; pl. gen.—dat. m. AEpmu,HAop$ 3 ir/ 4—5; 2 adv. AEPEnToy 85v/1? AEpEnmoy 86v/8. drept2 prep. AEPEnm 40r/5—6, 5 lr/12, AEpErnroy l6v/4, 17V/14, ‘•88r/3, 72r/5, 74v/ 1, 7777, 77vj 10, 787 12, 7974, 8 0v/l0, AEPEnm$ 14y/ 4, 1874—5, 22714, 2871, 3 V/8, 3471, 51714, 72r/5—6, 78r/ 11—12, A^nToy 7574, AEpmTO 76r/6; înloc. cj. AEPEn me 672, 2V/8, 2V/2—3, 23714, 27712—13, 4272, 4376, 48714—4871, 5176-7, 6478, 6479—10, 75712, 79r/6, 8474, 8478,8473, AEptn ME 8073; AEp^nToy me 73712, AEPEnm8 ce 72t/s—10. dreptate s. f. sg. nom.—ac. AEPEnTaTE 61710, 7577, AEPEnmaTE 7576, 77710, AtpmmamE 32711; art. sg. nom.—ac. AEPEnTamz\ 5772—3, AtptnmaTA S4y/14; gen.—dat. AEPEnTau,H£H 63713, AEPEn’-mait'i’EH 86r/il—12. dreptător s. m. sg. gen.—dat. AEPEnTTimopK>AH 6275—6. Drusilia s. pr. f. nom.—ac. ap^cîai'a 32t/7. duce vb. III ind. pf. s. 3 sg. A^ycE 26710, a#ce 1773; pf. c. 3 sg. aoy a8p8 17t/7; conj. prez. 3 sg. ce aSk^k 78713, 3 pl. ce A$ktv I871, 22711, 2574—5; imper. 2 sg. a# 2678; refl. ind. prez. 3 sg. ce a^e 5873; pf. s. 3 pl. a^ceptl-ce 52r/l2,- 5377; conj. prez. 1 pl. ce htv a8hea\$ 6575—6; inf. a m*, a^he 1275. duh s. n. sg. nom.—ac. ax^T 27b 24y/4; pl. nom.—ac. AjfOYPE 372; art. sg. nom.—ac. ax°Ya 10712, 3712, 475, 10714, 1376, 1476, 24711, 52714, 6475, 70713, 7V/5, 7871, 79712, AJfSA 1177, 7872, ax°Ya8 378; gen.—dat. AX<>Yah 69710> 7379» 76v/i," AX^ah 73r/10, 80712; pl. nom.—ac. ax^peae 2711—12. dulce adj. şi adv. 1 adj. sg. nom.—ac. m. ao^ame 6370, a^ahe 7374; în comp. 56710; val. s. a*Y(11,e 6375i 2 adv. în comp. a<>Yame_A^P^YhP^ 29713— 14. 425 dulceaţă s. f. pl. nom.—ac. a&194u,eae 6472, 64r/io. duminică s. f. sg. nom.—ac. a$mejj 97marg., I2r/12; gen.— dat. A$ME£MÎEH 9V/9. Dumnezeu s. pr. m. nom.—ac. AHSsoy ior/9, 15r/7, 37712, 38r/ 6, 40r/3, 5671, 5676, AHSE8 277, 1579, 2379, 3P/2, 3178. 3S75, 4079, 41710, 45713, 4772, 4977, 50v/3, 5576, 5677, 5979, 60V/ 11—12, 62711, 6478, 7276, 72710, 7274, 7377, 74713, 74712, 757 10, 76v/l, 7674, 7676, 77713, 78714, 8077, 80713, 80714, 81714, 8274, 8278, 8273, 8377, ah CE 8 69713, ahsS 54710, 5871, 8176, 8675; art. nom.—ac. AHSEoya 2171; gen.—dat. amseo^ah 1179—10, AhseSah 30712, 84714, (Aoy, a$) AÎisEoy llr/5, 19711, 2374, 24713, 4571—2, 5374—5, 5773, (aoy, a8) ahseS 5275, 53713, 5577, 61711, 62713, 64714, 64v/2, 64710—11, 64713, 6979, 7076, 7476, 74714, 7575, 78714, 7875, 7979 S0r/î0, 80711, 80712, 81714, 8371, (rtoy, a8) ahs8 6179, 7473, 7879, 8178, 8177, (a8) ah§8 79r/l. dumnezeu s. m. pl. nom.—ac. ahseh 571. dumnezeie s. f. sg. nom.—ac. aRs^e 576; art. sg. nom.—ac. AMStav 6vj î l. dumnezeiesc adj. art. pl. nom.—ac. f. aRsee^jcae 8-174. după prep. A^yn-i. 171, 2T/6, 2v/2, 7T/5, 7rj7, 7T/13, 11712, 1478, 3179, 49712, 76711, ASn-h 7714, 874, 1575, 2078, 23711, 28714, 3276, 32713, 3777, 5076, 50710, 5975, 62713, 6978, 69714, 7lr/1, 7F/8, 75712, 79710, 79711, 81714, 8377; în loc. adv. A$mv ana 4477, Auriii ant 65711, a^hts. aq-b/ft 6378—9; în loc. cj. A8rvK me 79711. dura vb. I ind. impf. 3 sg. A$pa 7&v/6. dus s. n. sg. nom.—ac. a#c8a 11712. E e cj. e 1714, 178, 276, 579, 575, 675, 6712, 7711, 873, 973 9714, 1278, 1372, 1578, 1775, 18711, 2073, 2077, 20712, 2372, 2477, 3278, 3475, 3578, 3574, 3579, 3671, 3673. 3771,’ 4077, 40710, 4 lr/6, 4676, 47710, 48712, 4971, 5077,’ 5675, 57713, 58714, 5973, 60711, 61713, 6276, 6377, 6479, 6573, 67V/4, 73710, 73710, 7473, 7474, 7776, 81712,8275, 86712; corei. E...1UH 275, în loc. conj. e -tea Koym 10714. ea pron. pers. f. 3 sg. gen. eh 579, 56710, 56711, 7&v/9; dat. eh 7677; ac. ra 237'4, 4279, 4673, 7371, 7378, 74710, 7877, a 579, 8371; 0 1171°, w 577, 5710, 5673, 59r/H, 6277, 7374, 8178, 86710, -W 3775. 426 ee interj, ee 22v/ 14, 67v/3. Efes s. pr. nom.—ac. e$ec ®7®> e;Mc8 i'/7» 3/4>’ art* nom.—ac. e^eco^a 4v/U. efeseian adj. pl. voc. m. efyictMt» 0r/i3—14. efeseianin adj. art. sg. nom.—ac. m. EiJiECEtdNHN^yA i7r/o. efeseiesc adj. art. sg. nom.—ac. f. EijsECEHCKA 6v/i—2, EEcEiacKdd 5r/13, E$£iacKd 6711. eghipteanin s. m. sg. nom.—ac. Erurirn/ftiiHnB 18712. ei pron. pers. m. 3 pl. nom. eh 2'/ll, l3v/l, i5r/8, l5'/4, 1&79 1775, 2278, 3579, 3976, 44712, 4774, 4971, 5072, 50713, sr/3; gen. aop 7278, aopS 1578, 1675; 23713, 2574, 27714, 2873, 28713, 3972, 487’, 5874> 62VÎ. 66710, 7770, 79713, Aopr 7771?, Ao[ru] 8673, aopv* 86T/5‘ dat. Aopî? 1'/12, 3713, 43^/8, 5273, 547'8, 6073, 7171, ATv 47'7, 1776, 2C>vj'6, 27rj9, 3171, 35710, 5274, 52v,/3, 61714, -ATv 43v/10, 8475; aC. EH l711, 272, 2712, 3711, 3714, 375, 777, 876, 8r/11, 1575, 157&, 1574, 1675, 1775, 19v/5, 23714, 2571, 2679, 2779, 3178, 3272, 3572, 38713 3872, 3873, 44712, 50710, 5270, 5372, 68710, 687'13, 70713, 8475, 8673; -h 178, 7714, 773, 15712, 1978, 1979, 2176, 2177, 3476, 3872, 4674, 5371, 6172, 68710, 8476, 8678, 86r/8, 8679, 8672, 86712, 86714. el pron. pers. m. 3 sg. nom. EAoy 14v/6 18711, 2Gvj 14, 22vj 13, 26710, 2674/3279, 3373, 3378, 3672, 3975, 43714, 48712, E/ioy 40710, ea$ 1776, 187/ 2378, 28713, 2976, 3671, 3 r/5; gen. aoyu 577,. 7710, 11710, 1273, 2172, 2174, 3274, 4877, 57711, 68714, 75714, A$H 8712, 21712, 48v/5, 6lr/6,, 6674, 6871, 6872, 7379, 7571, 7579, 7775, 8078, 8275, A$747i; (înaintea unei prep.) AoyH 2377, aSh 28'/'6; dat. AoyH 4710, 579, 15710, I878, 2Vjl, 32711, 3371, 4076, 4P/2, sr/14, 5971, 6871, 7278, a8h 973, 974, 2175, 24711, 26710, 29712, 3274, CP/IO, 7972, H 2277, 3671; -h 8/2, 1375, 1477, 2076, 2377, 2679, 26r/9, 26r/11, 2775, 3274, 33713, 3576, 4273, 427'14, 4471, 4579, 48711, 49710, 49711, 55713, 58711, 76712; ac. EAcy 3712, 577, 5710, 674, 776, 8712, 1678, 167 9, 17713, 1377,2272,237'5,257l2,257l4,2672,267l0, 27710, 27714, 3374, 33r/4 34713, 35v/3, 3672, 3678,3678,36710, 37713, 4479, 4971, 4973, 5079, 53712, 5674, 5776, 59713, 7277, 73710, fA« 1710, 878, 979, 978, 1274, 12713, 14710, 1779, 18r/l, 21714, 21714, 2273, 22711, 22713, 237U, 2379, 2573, 2673, 2671, 2678, 2771, 27713, 2871, 28711, 29714, 3072. 3275, 3373, 3376, 36712, 4171, 4975, 4975, 5173, 5376, 60712, 66712, 67710, 67711, 67713, 68713, 7078, 72r/6, 7373, 7375, 427 74V/3, 78v/l, 82r/10, EAOy 35r/ 13, lr/ 11, 14r/8. 14r/9, 22v/6, 33r/4, 36r/2, 69r/5,-4 lv/10, 3r/4, 379, 5V/6, 674, 12713, 23714, 26710’ 26r/l0, 26v/l4, 35712, 3976, 49r/4, 5079, 68713,7073,4-1777, -4-1274, 67713,-40^ 2273, 2272, 23711, 2573, 257'4, 26r/2, 2672, 2871, 2877, 2878, 29v/ll, 327/4,-48 5710, 871O, 17r/ll, 17713, 1778, 1779, 1871,22711, 22713,22712,237/5,2671,2772,27713, 28714, 33r/5, 48712. Eladă s. pr. f. nom.—ac. e44ATv 7v/5. ele pron. pers. f. 3 pl. gen. 4op 72v/8, aopS 3713, 66T/iO; ac. 04E 317/12, 6972, 7177, 4ME 3875, 4E 3711, 33v/7, 4873, 7773, -4E 6679. elen s. m. pl. nom.—ac. eaehh 1772; art. pl. nom.—ac. eaehTh 1710, 373; gen.—dat. E4EHH4op8 2vj5—6, 107/8—9. Erast s. pr. sg. ac. Epacma 47/11. eres s. n. sg. nom.—ac. spEcoy 307H; gen.—dat. EpEcoy 29vf9; art. sg. gen.—dat. EpEcoyao 37v/7. eresă s. .f art. sg. nom.—ac. Epsca 51710—11. eu pron. pers. 1 sg. nom. Eoy 177, 10711, 107n, 1172, 1174, 11711, 1472, 1873, 1974> 2073» 2075. 20713, 2174, 2175, 2271, 2371, 2373, 23711, 23v/2, 2479, 24712, 3176, 3179, 35V/6, 35714, 3 6V/ 3, 3876, 3974, 3975. 39714, 4P/14, 50714, 6077, 60V/9, e8 8174, Eoy 7176; dat. 44ÎE 1076, 27T/7, 2ST/6, 3571, 85v/l, 4\H 1072, 107l3, 3474,-iWH 1471, 1879, 1877, 19v,/3 2O7II, 20714, 2l7ll, 21714, 22712, 2673, 2875, 3577 36V/14, 3778, 3877, 3 8V/11, 457'8, 45710, 4573, 5 1710, 6 07 8, 82712.-44H- 1713, 477; ac. 44E-fpE 1073, 1273, 19713, 2072, 2075, 2077, 207 12, 2074—5, 207ll, 2174, 2578—9, 30712, 3T/3, 3T/5, 3472, 34712, 38712, 3971, 3979, 44714, 5176, 5178, A\H*tpE 2271, 44Î*tpE 20710, 3078—9, 37v/1, 44E 2072, 23713, 26712, 30V/7, 3077, 34713, 3775. 3973, 4076, 4178, 41713, 5176, 8 r/5, Mt 4078, AVfcaoy 4nrmv 4174, 3 pl.-c8 ^dnu,H 571—2; binre-făcîndu v. bine. facere s. f. art. pl. nom. ac. ijsdHHpnaE 58710; bunră-facere v. bun. fariseiesc adj. sg. nom.—ac. f. cjsapHcEiacKi* 24v/7. fariseu s. m. sg. nom.—ac. $dpHCEK> 24T/9— 10, 24710, 37v/9-, pl. nom—ac. $dpHCEH 24T/7—8; art. pl. nom.—ac. $dpHCEHM 24v/4; gen.—dat. ^dpwcEHaopS 24T/\4—2471. farmec s. n. pl. nom.—ac. ^ctm'kme 3710. fată s. f. pl. nom.—ac. ijrfemE 13713. faţă s. f. pl. nom.—ac. ^jstuE 3576; art. sg. nom.—ac. 10712/ 1273, 5871, 7776; gen.—dat. $1ju,eeh 56711. făcător adj şi s. 1 adj. art. sg. nom.—ac. m. «js-KK^mopiH 5472; 2 s. m. sg. nom.—ac. $tkktmtiopk> 57713,* 5878, 4>TkKTMnop$mopK> 65713— 14; făcător i-cuvîntul, v. cuvînt; preacurvie-făcători, pveacurvie-făcătoarele v. preacurvie; rreu-fâcătoriu, rrci-făcători, rreii-făcători, rreilor-făcători v. rău. făgădui vb. IV ind. impf. 3 sg. 537n; pf. s. 3 pl. 2jsTs.rTKA^HpTK 1571—2, 48714; în comp. Eoy4pTv- •îhc'k ^pi* ae 4171; fă,ră-voroavă, fără-voroave v. voroavă. fărădelege adj. şi s. 1 adj. pl. nom.—ac. n. ^'Kp'KAea’feuE «679—10; 2. s. f. art. pl. nom.—ac. cj^P'fcA^Ubu S6v/5. făţări vb. IV ger. neg. ne^wkp'knaS 7 iv/7. făţărie s. f. sg. nom.—ac. ^’kivtpîE 5876, 5978, 67v/4; art. sg. nom.-ac. cjs'hH'Kpira 72712—13. 429 fecior s. m. pi. nom.—ac. Eiiopn 76v/8; art. pl. nom.—ac. ^SEMOpiK I3r/10, 15v/5, 71713—14. feleleat s. n. sg. nom.—ac. $EAEaAmK> 1971, iisEAEA’krnoy 3577. felelui vb. IV ind. prez. l sg. jjsEAEaoyEcK# 30712—13. ferecare s. f. art. sg. nom.—ac. jjs'KpEKap’k 2674, 2876. feri vb. IV ind. pf. 3 sg. ejsEpH 86712; viit. 3 sg. Ei $Epn 59v/10—li; ger. $ephha$ 50v/8—9, $epkha8 I675; part. Epnu,H,i©p 7076—7; refl. conj. prez. 3 sg. ce ^sEp’kcK't-cE 77T/1—2, 2 pl. ce ;(sepi!u,h-e-k 74T/6—7, 3 pl. CE ijlEp’kCK’li-lUH I6710, CE-IUH ejSEp'fcCK'K 58V/4—5. ferica vb. I ind. prez. l pl. $EpnK'hMoy 67710. fericat adj. ‘sg. nom.—ac. m. «J^PHKAmoy 3779, 58T/9; pl. nom.—ac. m. $ephk 9712, 4>Sk> 39710, $c.y347l3, 3 sg. ejwy 272, 4712, 6r/9, 7v/6, 778, 1275, l3r/7, 1779, 1872, 18711, 21711, 21714, 21714, 24713, 2475, 24v/14, 25711, 36713, 4779, 47711, 4876, ,49714, 5079, 430 9r/2, 12T/13, 49v/6, 69r/8, 7375, 83vjl2, 1 pl. ijsoya/voy 42v/ll 4<,v’m8 9V8- 14714> 44710. 2 pi- 49vcET*v 70710—n, 4>ycEin 7677—8, EjsScEmoy 59r/6, 3 pl. j|s8pTs. 5r/li; pf. c. 3 sg. aoy ijsocfnoy 4976, aoy $ocmoy 3773, 3 pl. aoy ijsocmoy 68v/&, aoy 4socm8 1273, • 4«cT-a8 62713; viit. 2 sg. $h-eeph 6072, 3 sg. Ea 2473, 4576. 4572, 6579. 8475, ^H-Ea 58710, 66711, $H 59712, 2 pl. 4h-bpehh 77711, 4*H-Eop8 60713, 60714; 3 sg. Ea ce «Js'i'e 3i74> 32713, 43713, Ept ce ijsi'E 40714—4071,; conj. prez. l sg. ce $i‘oy 178, :2 sg. CE 4>ih 2175, 3 Sg. CE iJsi'E 1711, 972, 975, 1477, 3074—5, 4676, 46V/4, 5372—3, 57713, 6471—2, 6877, 72r/l0, 41713— 14, i|sÎE 6772, 3 pl. ce 41*e 4l7i3; cond. prez. 3 sg. apii 4H 65712, 2 pl. ^oypEm8 7779; imper. 2 sg. $îh 28712, 2 pl. $huh 57v/9, 7174, 7176, neg. noy ijii'peuo 6176—7; inf. a 4H 3°r/7> 3672> 4l79> 49V8> 5571, 57710, 58711, 6373, 82714, 83714, 8478, 84710, $H 974, 41711; ger. ijsÎHHAoy 579> $I«ha8 4r/7, 672, 675, 779, 19711, 3079—10, 4375, 6273, 8r/ll; gata a /f v. gata; greaţă taste v. greaţă; nevoie-mi fu v. nevoie; opu easte v. op; aux. imperf. 1 sg. Epa 1979, 21711; de m.m.c.pf. 3 sg. Epa, 9.76, 2V/8, 4377, 3 pl. Epa 1774, 42713; de cond. prez. 1 sg. ^Hp-feiiiH 172; perf. 3 sg. $8p£ 67714; aux. diat. pas. ind. prez. l sg. «TvHmoy 3873, 5172—3, 5676—7, -c 7473, -c8 10712, 3 pl. -coy 7176, 3 sg. racTE 5r/u, lacmE 34712, e 20/1 4174, 5973, 59713, 7P/12, 2 pl. cTvHmS 5474, c*wn8 15714, c8 5T/l; imperf. 3 Epa sg. 976, 23*/8, 1 pl. Epaaivoy 4475, 44713, 3 pl. ipa 1774; pf. s. 1 sg. ;|soyio 5174, 3 sg. ijsoy i6v/4, 28T/6, 29r/6, 32714, 3373, 41714, 4472, 4573, 78714, 1 pl. ijwyAioy 4576, $OMOy 50710, 2 pl. ijwycET» 75711, 77T/9, 3 pl. ^cypt. 20r/9, 73710, ij&p'k 4878, 7474; pf. c. 3 sg. <'|socm-aoy 37v/ll; viit. sa 5671, ijsH-sa 7675, 7678; conj. prez 1 sg. ce $i'8 l473> 3 sg. CE ijsiE 2571, 2779, 3579, 2 pl. CE $HUH 677, 55v/2, 67r/4; inf. a $h 1874, 4iv/io. fiară s. f. pl. gen.—dat. $'£PH''<>poy 6273. fier s. n. sg. nom.—ac. $îEHcm8 35714, 36r/8; gen.—dat. aoy 4incm8 41710; voc. ijiHcmE 4o7li;încomp. noaKîA ^sncma 32vj8—9. 431 fiu s. m. sg. nom—ac <|sîw 24r/i0; pl nom —ac. $'i» 3*75; art. sg. nom.—ac. ifsimA 6ir/4, 83r/4, ijsîioAoy 26r/3. floare s. f. art. sg. nom.—ac. <|spc>dpt 56r/7, 56r/9—10; pl. nom.—ac. ^saophae 72v/7, 72v/8. foarte adv. 1 înaintea unui adj. iJsodomE 44‘/i4; 2 înaintea unui vb. «jscaomE 62r/9. foc s. m. sg. nom.—ac. i|soK©y 62r/io, 62r/11, 70r/14, $ok$ 48r/13, 48v/3, 48V/13; art. sg. nom.—ac. ijsoKoya 66T/12. folos s. n. sg. nom.—ac. i|s0Aoe 60r/marg., $OAOcoy 60v/4, $oaoc8 10r/5, 60r/9. frate s. m. sg. voc. i^PdTE l5r/io, jjspamE 20V/12; pl. nom.—ac. jjspdtţH 18V/13, 72r/13, 82v/3; VOC. $pdUH 1 lv/ 9, 23v/2, 24r/2, 24r/9, 50V/14, 65r/9, 66v/9, 67r/3—4, 67r/ll—12, i(ipdU 80v/marg., i|spd<ţi> 6iv/marg.; art. sg. nom.—ac. iJspaTEAE 60T/12, 65r/H. ^spaiHEAE 56r/4, 65r/9—io, Pl,KK 76r/8, 76v/9, 78r/3, 4>phkk 3v/5; art. sg. nom.—ac. *pHK4 7179, 7571, 77711. frig s. n. sg. nom.—ac. ijspHroy 44V/6, 19713. gint s. n. art. sg. nom.'—ac. gHNm$A i5v/7 gînd s. n. sg. nom.—ac. nuu# 3177, 7874, rk-tNA$ 3674; pl. nom.—ac. r^HASpe 29710—11; art. sg. nom.—ac. rivHA% 23v/3; pl. nom.—ac. n^NA^pEAE 78712—13. ~~ gîndi vb. IV refl. ind. prez. 3 sg. ce rkNA^UJE 55710—11; ger. ri^HAHHA^-CE 55v/9—10. glas s. n. sg. nom.—ac. raac 679, 2V/4, 38714, rAdcof 2071, 3177, 4077; art. sg. nom.—ac. raaco^A 20T/9y 22T/5; pl.. nom.—ac. raacSpEAE 79714. glăsi vb. IV ind. pf. 3 sg. tatvch I8712, 1972. gloată s. f. sg. nom.—ac. raoaimv 178— 9, 275—6, 4714, 576, 673, 17713, 3075—6, 3176; pl. nom.—ac. raoamE 2T/7; art. sg. nom.—ac. raoaTd 1670, 58v/9, roama 6711—13, 24Tjsy 2471, 27714, 3l7i4; gen.—dat. raoamEEH 2710, 677, 1771* 1875, 4274; pl. nom.—ac. raoamEAE 3871. gol adj. pl. nom.—ac. m. roan 371, 60713. gomoresc adj. pl. nom.—ac. f. roAiopEijjH 8671. goni vb. IV ind. prez. 2 sg. roNEijJH 2072—3, 2076, 3973,, 3976; impf. 1 sg. roHîra 3874; pf. s. 3 sg. roNH ir/8. 433. gotovi vb. IV imper. 2 pl. romoKHUH 27r/9; refl. ind.. pf. S. 1 pl. rOmOKHM$-NT\ 14v/8— 9. govitor s. m. în comp. Koy^pS-roKHmopio 20v/7— 8. grai s. n. sg. nom.—ac. rpaio 52r/i3, rp’Kio 84r/2—3; pl. nom.—ac. rpaiopE 15v/4, 40v/i3; art. sg. nom.—ac. rpaioa 72v/8, 72v/10. grăi vb. IV ind. prez. 1 sg. rp^EcKCY 40r/13, 4lr/2, 2 sg. rp'kEijiH 5 lv/10, 3 Sg. rpTkiaqjE 4714, 1072, 14r/6, 60r/i0, 6474. 6477, 6574, 80r/l0—11, 8379, 1 pl. rp'kHMS 15v/9, 3 pl. rp^ECKS 30711; impf. 3 Sg. rpivHra 20r/9— 10, 32r/ll, 43r/8, 4878, 61r/9, rpivHA 8r/ll, I3r/6, 39r/1, 4676, 3 pl. rpTvHia 6779, rpivHA 49T/7; pf. S. 1 Sg. rpiiHIO 3577, 3 Sg. rpTiH I878—9, 18V/12, 2279, 24711, 38714, 45710, 50713, 52714, 5272; viit. 3 pl. Kop$ rp™ 1172; conj. prez. isg. ce rp'kECKoy 1877, 51714, ce rpivEcKoy I8710, 3 sg. CE rpTviaCKT*, 5575, 77v/1, 3 pl. CE rpTiiaCK’K 28710— 11, 33712; imper. 2 pl. rpiiHuu 6073; inf. a rpi^H 26714, 29r/7, 3079, 3172, 3774, 5178, 57714, 65V/12, 8474; ger. rp^HNA# 373, 5712, 875, 2071, 2T/i, 2275, 2479, 3071, 3076—7, 30v/4, 4T/7, 5179, 8472; part. val. s. art. pl. nom.-ac. rp^HmEAE 4372, gen.—dat. f. rp^HmEaopS 5279—10; refl. pas. ind. prez. 3 sg. rpivraipE-cE 5T/13; pf. s. 3 pl. rp-KHp^-cE szy/7. grămădi vb. IV ind. pf. s. 3 sg. rpTvMTvA» 4871—2. greaţă s. f. sg. nom.—ac. rp’feiVK 29714; art. sg. nom.—ac. rp'fcua 1875, 47710; gen.—dat. rptiţEEH 2710; în loc. vb. rp^u/k lacmE 7T/6. greceşte adv. val. s rpEqaupE I8711. greşeală s. f. sg. nom.—ac. rpEUjaa^ 28T/3f 35T/8; art. pl. nom.—ac. rpEiuaaEAE 6872. greşi vb. IV ind. prez. 3 sg. rpEwaijjE 61710, 1 pl. rpEiisuMoif 6T/9; pf. s. l sg. rpEiujîo 33710—11, 3 pl. rpEUJHpT* 86T/6; viit. 3 sg. Ka rpELUH 59711, 2 pl. [vreţi gre]wH 85T/6; ger. rpEiuîHA# 7 5r/6—7. greu adj. şi adv. 1 adj. pl. nom.—ac. m. rpEH 11713, f. rpisn .3376; 2. adv. rpEoy 5279. grijă s. f. art. sg. nom.—ac. rp»>Ka 82T/9. griji vb. IV refl. ind. prez. 3 sg. rpH>Kaij]E-cE 82710. grîu s. n. art. sg. nom.—ac. rpivSA 47T/8. gură s. f. sg. nom.—ac. roypTv 61714. gusta vb. I ind. prez. 3 sg. rScrniv 8713; pf. c. 1 pl. aa/\8 royc-maTO^ 7374; conj. prez. 1 pl. ce roycniTiMOy 25^/8. 434 H hlipi vb. IV ger. x^HnHHA^ 66r/5. hor s. m. nom.—ac. 43v/io. hrană s. f. sg. nom.—ac. jfpdNTv 46v/ii, jfPdţrK 4675^‘ art-sg. nom.—ac. XPdH4 60r/i4. hrăni vb. IV part. sg. nom.—ac. m. x'p’hNHmoy i9r/7. Hristos s. pr. m. nom.—ac. jfc 40v/2, 68712, 72r/2, 75712, 7ST/8y ?8r/11, 79r/4. 79r/marg.; gen.—dat. (a$, a$h) jfc 70v/13, 70v/i4, 8 0V/ 7, 80v/ll, 8 lv/ 5 ; JfC IC 32r/l0, 82v/6, 83r/ 6; Hristos V. IsUs. hristosean s. m. sg. nom.—ac. phctoc^nS 8 ir/5, jfpHcmorkNoy 4 lr/9. huli vb. IV ind. prez. 3 pl. jf&ucKoy 59v/2— 3; conj. prez. 3 pl. ce py/rfecKTv 3 8V/2; ger. x'^hna# 6711, X&ihha8 7 9v/5— 6; refl. pas. ind. prez. 3 sg. x&vfcipE-cE 80V/13; viit. 3 sg. jfoyv\H-cE-Ed 8671. I lacov s. pr. m. nom.—ac. idKOK 5576, raKWK 637marg., mkokS 5577, idKivRv 6o7marg., iraKOE# 1573—4, 5473; gen.—dat. (/\$)idKOK$ 6lv/marg., (a$) iraKOES 5575, (A$)iaKOE$ 5471. iad s. n. sg. nom.—ac. dA# 6978. iane interj, hne 20v/i2. iară cj. 173, 279, 3710, 5v/i3, 773, 9712, 13V/1, 17712, 2079, 23r/3, 23v/i3, 3474, 24711, 2874, 32710, 33r/6, 34710, 4179, 42710, 4779, 47713, 4873—4, 4875, 5173, 52710, 55714, 5574, 58r/4, 5972, 5978, 59714, 60V/7, 63713, 6776, 7278, 7376, 7373, 7576, 80713, 8 lr/3, 8178, 86712. iarbă s. f. art. sg. nom.—ac. raoEd 5 679, 7275—6; pl. nom.—ac. ectkhae 7277—8; gen.—dat. ectehaopS 5677, Eehao£ 7277. idol s. m. art. pl. gen.—dat. haoahaoP ieftin adj. sg. nom.—ac. e^ftihhS 67713. ierna vb. I ind. pf. s. 1 pl. e 2075, 3 sg. •tHTprk 4973, -tTpT. 275, 4mpiv r/8, 1573, lpl. 4HTpiiA\8 13714—1371, 42T/5, -tNmpTwuoy' 49V/12—13, 4TpivA\8 12711, 1379, 3 pl- ^«Tpapi* 3675, *fTpapTv 6674; viit. 3 sg. *tTpa-K4 58711—13, 3 pl. «tHTpa-.EopS 11712; conj. prez. 3 sg. ce *tNTpE I877, ce «tTp£ 576; cond. prez. 3 sg. apiv 4HTpa 5&v/8—9. Ion s. pr. m. nom.—ac. iwh 2r/s. Iov s. pr. m. nom.—ac. iwk$ 54711; gen.—dat. (a$) iwk8 '67711. Irod s. pr. m. gen.—dat. (a$) ipoA# 28713. Isac s. pr. m. nom.—ac. hc4ko\- 6174. Isaia s. pr. m. nom.—ac. icaHîa 52714. iscoditor s. în comp. striim-iscoditoriu v. străin, iscodnic s. m. pl. nom.—ac. hckoanhmîh 6f/2. ispită s. f. sg. nom.—ac. Hcnnma 55713. ispiti vb. IV ind. pf. s. 3 sg. Hcnurnw 29710, 3 pl. HcnHmwpTv 70710; ger. HcnnmHHA^ 70712; part. HcnHTHToy 70714; refl. pas. ind. prez. 3 sg. HcnHnrfcLME-cE 56710. ispitire s. f. sg. nom.—ac. HcnHTHpE 70712; art. sg. nom.—ac. «criHTHp’b 8074. ispovedi vb. IV ind. prez. 3 pl. HcnoEEA^cKS 24v/4—5, 30v/9; ger. HcnoKEAMA* 378; refl. imper. 2 pl. HcnoEEAHUrH-BTK 6771. isprăvire s. f. sg. nom.—ac. Hcnp'KBHpE 29T/9. israil s. m. art. sg. gen.—dat. ao\’ îcab 55r/9; p]. gen. — dat. ÎCAHAOpS 5 r/ 1. israilitean s. m. pl. voc. icaîti/ahh 16711—12. istov s. n. sg. nom.—ac. HcmoBoy 31712; art. sg. nom. — ac. Hcmoso^A 25713, 57v/7. Isus S. pr. nom.—ac. ÎC 2v/5} 3v/4, 1079, 3574, 3976, 52T/6, 8575, fcoy 379, 1278, CC 1475, ic$ 373 EC 976; în s. pr. comp. m. nom.—ac. xi 10711, 5371, 5477, 5577, 5578, 69713- 14, S0714; gen.—dat (aoy, a$, a$h) ic jfc 54710, 5878, 6579, 69711, 7072, 7073, 71713, 73711, 78714, 84712; nom.—ac. ic na- <430 BdptHHHO^A 20r/5, gen.—dat. (aoy) 7c Nd3apTkHHNoyA 38r/8; Hvistos Isus v. Hristos. Italia s. pr. f. HmdAid 4 iv/4, 42v/s. iubi vb. IV ind. prez. 2 pl. ioehuh 70v/3, 3 pl. wsECKoy 5674, lOEECK# 59712; COnj. prez. 3 Sg. CE lOE’kCKTv 77T/12, 3 pl. CE lOE’feCK’h 84714; imper. 2 sg. iok^uje 5976, 2 pl. k>ehu,h 7271, 7372, 74712, 8074; part. k>ehiih 579—10; om-iubire v. om. iubitor adj. fraiii-iubitori v. fraţi. iuboste s. f. sg. nom.—ac. ioeocte 72Tj\2i ioeocftie 1571; pL nom.—ac. iobootih soT/2; art. sg. nom.—ac. ioeocta 64t/13, lOEOcmav 8073; gen.—dat. k>eocteeh 83r/5. iudeiancă s. f. sg. nom.—ac. loyAtraNKT* 377®. iudeianin adj. sg. nom.—ac. m. ioyAEraHHN$ 678. iudeiesc adj. sg. nom.—ac. f. K^yAtracK^ 3379; pl. nom.—ac., m. io^a^imh 357b f. io^aeeujh 39xj\4; art. pl. nom.—ac. f. ioyA£~ ELjJHAE 1073. iudeu s. m. pl. nom.—ac. loyAea 376, loyAW 1472, 15712, loyAEH lr/l, 27l4,.777, 23710—11, 25712,3171, 3375, 3777—8, 38r/4. 5176, i’oyAEH 2778, k>a^h 6879; art. pl. nom.—ac. loyACHH? 179, 373, 1479, 1572—3, 167?, 2079, 26v/4, 2877, 3076, 347*5—6, 3775, 37712, 4076, 5377, ik>a*h 6877; gen.—dat. loyAEHAop 36713, ioyAEH/\wp 33711, ioyA£HAC>p$ 674—5, 1078,. 2976—7, 32710,3372, 507 li—12, 5178. luliu s. pr. m. nom.—ac. loyAi'E 42711, loyAioy 42r/4. iuo adv. rel.— inter. k>w 877, 871, 3474, 38r/11, 4373,. 5079, 6375, 8 P/12. ivi vb. IVind. prez. 3 sg. he^lue S3v/4 pf. 3pl. hbhp^ 34v/ 14; viit. îsg. kok> heh 39712; refl. ind. prez. 3 sg. hb^lije-ce 65711 ;impf. 3sg.. mehe-ce 70713; pf. s. 3 pl. ce hempt^ 4475; pf. c. 3 sg. c'koy HBHToy 72Tj4, c’boy HBHmS 81712; viit. 3 pl. ce EopS heh 81713; conj. prez. l sg. ce ahe heeckS 8T/5—6; inf. a ce heh 70t/8. ivire s. f. sg. nom.—ac. HBHpt 8078. izbăvi vb. IV ind. pf. 3 sg. h3ekeh 8676—7; inf. a h3ets.eH' 86712; refl. ind. pf. s. 2 pl. H3EThBHmoy-BTK 7iv/i2. izbăvire s. f. sg. nom.—ac. HasiiEhpE 68714. izbi vb. IV conj. prez. 1 pl. ce nt* HSEBhwoy 4571—2. izeaclean adj. şi adv. 1 adj. sg. nom.—ac. n. h3a\kaa\n$ 6273; 2 adv. n3TbKATkNoy 39T/Z. izecleni vb. IV refl. ind. impf. 3 sg. h3ekaehia-ce 2t/9. izvor s. n. sg. nom.—ac. h3eo 23v/marg., 34v/marg., 377marg., 487marg., 55r/marg., 6iv/marg., 637marg., 64v/marg., 677marg., 69v/4, 69v/marg., 74r/marg., 757marg., 777marg., 80v/marg., 84v/marg., 86v/marg. închide vb. III ind. pf. s. 1 sg. •îmui$\f 38r/i2, 3 pl. ^khcept». 17712—13. închina vb. I ind. pf. s. 1 pl. •fKHp’kM# 13711—12; refl. inf. d ME 4KHpd 30v/2. încindre s. f. sg. nom.—ac. 4mhhape 80v/4. încinge vb. III imper. 3 pl. 4q»i4HyEii,H 7179. încolo adv. 4koao 5973. înconjura vb. I ind. pf. s. l pl. •ÎKoyNgiop'KMOY' 5°r/5* încotro adv. rel.—inter, ^kt^tp^w 62t/6. încredinţa vb. I ind. impf. 3 sg. ^kpeaWnua 5275—6. înde conj. 4nae 3iv/5. îndoi vb. IV refl. ind. pf. s. 3 pl. •^haohptk-ce 49T/7* îndrăzni vb. IV ind. pf. s. 3 sg. -tnAP^snuav 2T/6. îndulci vb. IV ind. pf. s. 2 pl. 4HA$AqHToy--Krh, 66v/4. înfăşa vb. I pas. ind. prez. 1 sg. •f^TviiidmS cTiHmoy' 5 iv/l—2. înfrica vb. I pas. ind. pf. s. 3 sg. -t^spHKdmS \[ 32T/13— 14, •t^SpKKdU.H ijsoypik 20T/S—9. înfrîna vb. I conj. prez. 3 pl. ce -fijsp^^pE 74v/7; inf. 4. •t^spTvpd 6iv/12; ger. neg. HE-t^p'hp^NA# 58712. înfrumşa vb. I refl. ind. impf. 3 sg.-m *tî|sp8A\Liid 76v/4-înger s. m. sg. nom.—ac. •fm.iEpg 2 4V/3; pl. nom.—ac. 83v/ii; art. 3 sg. nom.—ac. 4hoep$a 45t/9, *tHUEp8A8 24v/11—12; pl-nom.—ac. *t«gEpiH 6972, 7iTl7, 79Tj2, 8676. înghiţi vb. IV conj. prez. ce dTHLVii 81714. 43$ îngrăşa vb. I ind. pf. s. 2 pL dTp'MnaToy 66V/ 5 — 6. îngroşa vb. I ind. pf. s. 3 sg. 'IrpouiE-cE 52r/7. îngrozi vb. IV refl. ind. prez. 3 pl. ce *1taosEcKoy 60V/12. însă adv. e însă cum v. e; însă fără de v. fără. însu, însă pron. pers. 3 sg. şi pl. numai în comp. K^mp-TvniiiîH 9v/9, 19r/2— 3, 50v/13; K8-p$coyA 6713, KOy-p$c$A 17r/6, 3276, * Al^mp-'KHllJJH 26710—11; 4HTp-rkNc$ 47r/l2, •fHTp-Tvcoy 10714, •fmp-’^NunH 33713, «fmp-T^HCE 83713—14; ATVÎT-TiCS 2576; CnpS-tClT 3772, cnpH-^HcS 2271, cnpî-tHcS 20714, 33712, 4974, cnpî-frcoy 3571, cnpî-4c8 16710, cnpi-tHcoy 3075—6, cnpH-4ujH 2r/2—3. însumi adj. şi pron. întăr. pers. 1. 1 adj. m. sg. nom.—ac. 35714; 2 pron. m. sg. nom.—ac. •încoyMH 21710—11. însuşi adj. şi pron. întăr. pers. 3. 1 adj. m. sg. nom.—ac. 178, -tMcSuj 86711, •fHcoyujH 54T/3; 2 pron. m. sg. nom. •frNcoyui 3378, -tcoyyj 4711, 977, 1278 ^hcSljjh 7575, -tcoyujH 3676. însuţi adj. pron. întăr. pers. 2 sg. nom.—ac. m. *tNcoynH 1675, 3073, 4nc$u,h 5977. înşişi adj. şi pron. întăr. pers. 3. ladj. pl. nom.—ac. m. •tinum 1171, 3i73, 3173; 2 pron. m. pl. nom.—ac. 2175, 3lr/3, 53r/8. înşivă pron. întăr. pers. 2 m. pl. nom.—ac. *tHUJHKrK 12711, ^HWHKTv 8077, 4LUHKTK 1t/6, 7 lv/ 4, 7V'/7. întări vb. IV conj. prez. 3 sg. ce •ÎNTTvp'kcK'K 8278—9; refl. ind. impf. 3 sg. ce •fHmiipi'^ 37 14, 472—3; inf. a ce «tNTkpn «4712. întinde v. tinde. întîi adv. şi num. 1 adv. *tHTTuo 68711; în loc. adv. aMntp$ -tNm'MO 3773, aMtp# 'trinuo 577i0;2num. ord.pl. nom.—ac. m. -tNmTvNH 376; art. sg. nom.—ac. m. ^httvioa 7171, •tHm'MOA 49710, *tNTrkK>Aoy 4072—3, f. ^HT'Kra 86710; gen.—dat. f. ^httieeh 68y/6; pl. nom.—ac. m. ^hti^hh 19v/2—3, 4HmrKHiH* 50711, 4Nnrk (ioyA^-.AopS) 3372; gen.—dat. f. ^htt^eaoP 83713. întoarce vb. III ind. prez. 1 pl. ^NToaaMEM# 6271, ^NToagHE 68714; pf. s. 3 sg. -ÎHToaacE 4713—14, 3 pl. •îHmoacrcEp'K 40710; viit 3. sg. ca ^NToaawE 68713, 3 pl. 4NToaME-Kop$ 8474—5; inf. a 4HToaaqE 54713—14; refl. ind. prez. 3 pl. ce ^HmoaKoy 6274; pf. s. 2 pl. •fNmoacFCEToy-KTv 75711, 3 pl. •fkNToacrcEpTh-cE 1371—2, ^HmoacrcEp^-cE 2873; viit. 3 pl.-ÎNmoaaME-cE-Kop# 5371; conj. prez. 3 sg. ce •fHmoao’Ki^-cE 7v/8—9, 3973, 3 pl. ce •t‘HToaGKTk-cE 4072; imper. 3 sg. •fHmoa<7KTK-cE6575; ger. •îhtogk'ka/vnaS-a/ve 21711—12. întoarcere s. f. sg. nom.—ac. *tNmoaaMEpE 25712. 440 întorcătură s. f. sg. nom.—ac. -HimcaK’kmcyp'k 30T/4—5. între prep. 4htpe I0r/6, 67r/5, 76v/i, 84r/7, 4HmpE 83710—11, -tTpE 3712, 3576, 36712, 4mpE 4772. întreba vb. I ind. impf. 3 sg. 4nTpEt;a 17711; pf- s. 3 sg. *t‘HTpEKiv 2878, •t'TpEKii 26v/2—3, 4nipESTi 22v/l2; viit. 3 pl. eop8 •tHTpEEd 7STj7, Eop *tTpEEd 787i—2; conj. prez. 3 sg. CE -t'TpABE 22713, 3 pl. ce -tTp’kEE 23r/5; inf. d -f'HTpEEd 2678; refl. ind. impf. 3 sg. •fTpEEd-cE 2Tj7, 2Tj 14; pf. s. 3 sg. 4htpe- CTi-CE 3471. întrebare s. f. sg. nom.—ac. *fHTp£EdpE 5378, •t'TpEKdp£35Vl; pl. nom.—ac. «fTpEEdpH 173; art. sg. nom.—ac. •fHTpEEdp’k 36v/ii. întrebat s. n. art. sg. nom.—ac. •t'rpEEdmoifd 28r/2. întreg adj. şi adv. 1 adj. sg. nom.—ac. m. 4tpemh 55v/3 ; în comp. 4HmpEUH-MAHApîE 40712—13; 2 adv. în comp. -tHTpEroy-avkiiAPHU,H 79712. întru prep. 4htp8 5T/4, 5v/n, 8714, 87marg., 9V/5, 10712, ir/12, 2r/8, 30710, 31713, 3774, 3774, 38710, 3978, 4r/l4, 4275, 4275, 4279, 4577, 49713, 49714, 5075, 52r/2, 52713, 63710, 64r/3, 6476, 6671, 66711, 7071, 70V[13, 72710, 76713, 7877, 78713, 7978, 79713, 8077, 84713, 4ţrrp8 4279, 83712, •fHmpoy’ 3875, 42711, 4Hmp$ 31711—12, 32713—14, 3876, 3878, 39713, 43712—13, 4977, 50712, 5076, -tump# 4077, 4-rpoy 577, 1978, 56712, 7071, 4Tp$ 173, 177, 178, 1713, 2714, 479, 4712, 5v/2, 576, 5712, 771, 775, 7v/8, 779, 873, 876, 8712, 974, 978, 979, 9r/ll, 9712, 9713, 971, 972, 973, 973, 976, 9711, 10712, 1177, Il7l3, 1274, 1277, 1278, 1278, 1279, 12710, 12714, 1371, 1376, 13v/l, 1372, 1374, 1375, 1378, 1479, 14713, U74, 1479, 18r/8, 1976, 1977, 19711, 2075, 20710, 21712 2271, 24710, 26v/7, 28714, 2873, 2874, 28713, 3071, 3075, 3076, 3076, 30714, 30714, 31711, 3174, 3178, 32710, 33710, 33714, 3378, 3379, 33710, 33713, 3476, 3478, 34V/13, 35v/9, 3675, 36714, 37713, 39714, 3979, 4174, 4277, 42710, 4577, 477b 5073, 5378, 557H, 5573, 5673, 5675, 5676, 5771, 5776, 57711, 5872, 5875, 5879, 58711, 5873, 5879, 58712, 5975, 59710, 63712, 63714, 63713, 6471, 64710, 6576, 66713, 6673, 6676, 6775, 6778, 6877, 6972, €978, 6979, 69710, 7073, 7075, 7077, 70v/2, 70T/8, 7 lr/6, 7175, 7178, 7276, 72711, 72713, 7373, 73713, 7371, 7479, 74713, 74714, 7773, 7775, 77713, 7971, 7978, 79710, 79713, 79714,79714, 7971, 7972, 7974, 79714, 8074, 8078, 8172, 8177, 8177, 8278, 8275, 8371, 83712, 8677, 84713, 85V/2, 86v/8, «tmpoy 879, 1577, 23714, 4573, 50714, -tTp-6577, 4mp8 175, 273, 273, 3712, 374, 972, 1571, 1573, 16v/8, 1872, 1871, 22r/ll—12, 441 23r/3—4, 24r/5, 25r/5, 25r/9, 26r/5, 33r/4, 33r/8, 33v/l4, 34v/6, 35v/7—8, 42r/10, 4278, 4975, 5078, 5178; într-însu, într-înşii v. însu; înir-aleanu v. alean; multu v. mult; întru puţinelu v. puţinei; scurtu v. scurt; înty-un sufletu v. suflet. întuneric s. şi num. 1 s. n. sg. nom.—ac. •tHmop’fcpEKoy 3973, (ah4tp8) mSp'kpEK# 73*/14; 2 num. cârd. 4nmo\FpTkpE|iE 15T/H; în comp. mMmh •fNTO^p’fcpEME 3714. înţeleasă s. f. sg. nom.—ac. *tKu,EATfccd 72T/Z. înţelegător adj. pl. nom.—ac. m. •fmiEAEnunopH 77T/5. înţelege vb. III ind. pf. s. 1 sg. •înheaeluo^ 3673, 3 sg. 4’Hur/vbcE 2475—6, •tNUEA’fccE 2377, 3 pl. ^KU,EA’fccEpTk 3'/2t 6T/7, 48T/9—10; viit. 2 pl. dBEU,H d •1vHUf£ATbyE 5275, 3 pl. KOp$ •ÎHHrEATfeyE 1671— 2, 52714; conj. prez. 1 sg. ce -tHu,EAEroy 27Y/12, 3 sg. ce 4NU,EATkrTk. 22713—14, 2379, 2 Sg. CE 4NHEAEUH 21T/2, 60*/14— 61T/ly 3 pL CE •tNU,EATfe257l3; inf. *tNUlEATkilIE 17714, 30713. înţelepciune s, f. pl. nom.—ac. •ÎHUiAEnmopH 76711; ari. sg. nom—ac. 4NU,EAEnmopTk S4Y/s. înţelept adj. sg. nom.—ac. m. •fnu,EAEnToy 37T/ii—i2. învăţa vb. I ind. prez. 2 sg. •îseuh 1572, 3 sg. -ÎEdiCK 17t/2T 54710, 8476, 4Kdu,K 5478; impf. 3 sg. •ts’Kii.d H-76, 53714; pf. s. 3 sg. *t‘KThu,Th 84*'/6; conj. prez. l sg. ce •tBTiU,# 1076; part. •fKTuidmov’ 1979, *tsTKiirdu,ii 1171; refl. pas. ind. pf. s. 3 pL •/tKTKurdpTK-cE 83v/2; pas. ind. prez. 3 pl. -tKTUJiduu C/^Hrn8 15714. învăţător adj. şi s. 1 adj. pl. nom.—ac. f. 4KTiivhrnodpE 54T/7y 68*/9; 2 s. m. pl. nom.—ac. •f‘KTKurTKTopH 6176. învăţătură s. f. pl. nom.—ac. •fKWfcmoypH 2714, 4sTMjrTKmopH? 8372—3/ învie vb. III ind. pf. s. 3 sg. 4a\ehce 78v/i; viit. 3 pl. *fKiE- 69710—11. înviere s. f. sg. nom.—ac. -^mbiepe 69r/9, 4kîepe 24Y/i; art. sg. nom.—ac. •îA/iEi,EEpTfc 3173, 4A\KiEpTk 3178, 4073, 4EÎEpTfc 24711, 78714, •ţKHEp’fe 70r/2; gen.—dat. KiEpi'EH 69712. învinge vb. III ind. pf. s. 3 sg. •îb'knkoy’ 3713. învîrtoşa vb. I ind. impf. 3 sg. ^EpTimotiJd 68710; conj. prez* 3 sg. ce 4spTMTiOdUJE 82v/8; imper. 2 pl. ^KpiimowdUH 6771. învrăjbi vb. IV ind. impf. 3 sg. •fBpi^EÎA 3873. j jelui vb. IV ind. prez. 3 sg. >KEA$ianje 0475, 2 pl. >KEAoyHU,u 6474, 3 pl. >KEAOyECK$ 6972, >KEA8CK0y 71T/7; pf. C. 1 Sg. dMOf >KEA$Hm$ 1271; ger. >kea$hha8 1271. 442 jidov s. m. pl. gen.—dat. whaokhaopS 2v/5. jidovin s. m. sg. nom.—ac. >khaok^ho^ 18V/4, i9r/5. joi s. f. sg. nom.—ac. goH 58v/5, 64v/marg., 67r/5, 86v/marg.; gen.—dat. goiEH 35v/5. jos adv. goc$ 8v/8. judeca vb. I ind. prez. 2 sg. gioAEHH 23v/n, 3 sg. gi^A^^ 71 v/8; impf. 3 pl. giOAEKd 5 lr/5; pf. s. 1 sg. gK>AEKdK> 36V/7; 3 sg. ijioaekt^ 9v/l, gn>A 9v/marg., 3 pl. g8AEKTvA\S I6r/7; conj. prez. 1 pl. ce gioAEKTuwoy 29V/12; inf. a giOAEKd 79v/7; part. gioAEKamov’ 37v/12— 13; refl. pas. ind. prez. 3 sg. giOAEKTv-cE 38r/5; viit. 3 pl. gK>AEKd-cE-Kop8 69r/H; conj. prez. 3 sg. gK>AEME-cE 357^—9; pas. ind. prez. 3 sg. gioAEKarnoy’ 2|>0V 41713. judecare s. f. sg. nom.—ac. gioAEKdpE 3372, 35r/n; art. sg. nom.—ac. giOAEKap’k 34r/3. judecătoare s. f. sg. nom.—ac. gK>AEK%modpE iT/s—9, 5971—2; art. sg. gen.—dat. gK>AEKThMmoapEEH iT/i2—13. judeţ 1 „dregător, judecător" s. n. sg. nom.—ac. gioA^o^ 177, gK>AEu,3 30710, 65714, 6571; pl.gtoA^UE 59T/6; art. sg. nom.—ac. gKVW^ 6775; gen.—dat. gK>AEU&\H 2474, 6971—2, 7573—4; pl. gen.—dat. gioA^H^oP 7472—3; 2 „judecată" s.n. sg. nom.—ac. gK>AEU,8 3iv/9, 3471, 3475, 3578, 6075, 6078, 7979—10, 86713; art. sg. nom.—ac. gicAEU&l 8V/8, giOAEH&iS 60T/6f gKKde>U#A8 Z2T/l2. june s. m. sg. nom.—ac. giopE 26713; art. sg. nom.—ac. §JK>pErtE 876, 2775. junei s. m. sg. nom.—ac. gioptaS 872, 26T/s, junghiere s. f. art. sg. gen.—dat. gio^riEpîEH 66y/7. junghietor s. m. sg. nom.—ac. gK>*îTi'EmopK> 6175. jura vb. I refl. ind. pf. s. 3 pl. ce giopapiv 25T/3f 26712—13; imper. neg. my kt* giopapEu,» 67714. jurămînt s. n. sg. nom.— ac. gK>pThp8H 1711—12; pas. ind. pf. c. 3 sg. giopSHrm* $ocm-aoy 37710—11. juruită s. f. pl. nom.—ac. gscpSnmEAE 27TjZ—4. 443 L la prep. aa iv/n, 5v/io, i3v/6, 13712, 14711, 15710, 20710, 25r/12, 2678, 2 6r/10, 26713, 2879, 3072, 3 2r/5, 35711, 45710, 4775, 4873, 5271, 5474, 6078, 7!r/8, 7674, 78714; rfs la v. de; pînră la v. pînă; pînră la voie v. voie. lacrimă s. f. pl. nom.— ac. AdKpiiAivH 9710—1071, 1177- lanţ s. n. pl. nom.—ac. Ad*tHU,8pE 17710. lapte s. n. art. sg. nom.—ac. AanmEAE 7371. Lasia s. pr. f. gen.—dat. AacîEEH 4374. latineşte adv. atvitihnaliie 76r/i. latură s. f. pl. nom.—ac. AdmoypH 772—3; art. pl. nom.—ac. rtarnotfpHAE 39714. laudă s. f. sg. nom.—ac. Aaoy'7071, 7578>* ar*- sg- nom.—ac. AdoyAd 6672, 7475. lăcrima vb. I imper. 2 pl. /\rhKATKMao,H 65T/3. lăsa vb. I ind. impf. 1 sg. a^ca 21711, 3 sg. /Vkca 42712; pf. s. 3 Sg. ATKTk 177, 7712, 2774, 32711, 48712, 75713, 1 pl. ATvC'kAACAf 12713; 3 p]. A^capii 577, 2872, 4672—3, 4777; conj. prez. 3 pl. ce aame 517o; part. a'kcau'h 6672; refl. pas. ind. viit. 3 sg. Aiica-cE-Ka 67714; pas. ind. prez. 3 sg. racmE ATkcamoy 34712; inf. ATvcamoy 4r/n. lăsare s. f. sg. nom.—ac A’kcapE 5571—2; art. sg. nom.—ac. Aivcap^ 7713. lăsăciune s. f. pl. nom.—ac. atkctvhioph 39v/6. lăuda vb. I refl. ind. prez. 3 sg. ce AaoyA^ 6279; impf. 3 sg~ ce Ais.oyAd 7573; imper. 2 pl. atkoy,a4U,h-ktk 65714, neg. noy kt*. ATj.oyAdp«JlH 6371; refl. pas. ind. prez. 3 sg. aao^A^-cE 6077—8; conj. prez. 3 sg. ce AaoyAE-cE 5673—4. lega vb. I ind. pf. s. 3 sg. AEn*. l4T/4. 86T/8; viit. 3 pl. Kop$ AEra 1478; conj. prez. 3 sg. ce a^ue 17v/9; ger. AErkHA# lŞr/ 41; part. AErauH I9v/8y AEramoyA 32711; pas. ind. prez. 1 sg. AEramS-cS 10712; conj. prez. l sg. AEraToy ce $'i$ 1472 — 3. legăna vb. I part. neg. HEAEr^parniv 47vj8—9. legătoare s. f. pl. gen.—dat. AEriimopHAopS 4f/9. legătură s. f. sg. nom.—ac. AErhm’KypT* 23711—12, AEnunSpis» 28T/4; pl. nom.—ac. AErkmSpH 1072—3; art. pl. nom.—ac. aettv- mO^pHAE 4171. lege s. f. sg. nom.—ac. a^me 16714, 20v/8, 23711, 23712, 30714, 59710, A’feHE 5875; art. sg. nom.—ac. A-fey'k 29711, a^ua* 175, 1675, 1979—10, 3379, 5276—7, 5471, 59711, 6074, 65711, 65712, 65712, A’feijjift 775; gen. — dat. ae^eeh 28t/2, ae^heh 15713, 444 65r/l4, aeoîeh 60r/2; în comp. aeKoyAm^mopîH-A’fcy'k 54v/i—2; /vkge-VV'KTTi.mOpiO 65v/l. lemn s. m. pl. nom.—ac a^amie 75v/6. leni IV refl. ind. prez. 2 sg.AENEijiH-mE 213/8. lepăda vb. I ind. pf. s. i pl. aenvKAwhM*Y 44v/3—4; 3 pl. AEn'KA^P'K 46r/4, 47r/8, 47v/l;geT. AEfTKA^HA# 22r/8;part. AEn^A^TTs, 55v/12; refl. ind. prez. 1 sg. a\e A'kn'kAS 34r/io. lepădare s. f. sg. nom.—ac. AEn^Aape 4471; art. sg. nom.—ac. Aen'KA^P'b 45r/4. leu s. m. sg. nom.—ac. aeS 82713. limbă s. f. nom.—ac. ahmkt* 18v/12, 1972, 73712; pl. nom.— ac. AHMKH 1578, AHAVKH 1573, 22r/ 1—2, 39r/13, 74rj9—10; art. sg. nom.—ac. aha/vka 31711, 3774, 3971, 5ir/11, 58712, -6277, 62711, 62712," 6276, 77713; gen.—dat. ahmsheh 29Tj9, 30710—ll; pl. nom.—ac. ahmchae 1676—7; gen.—dat. ahmskaop ^971, AHAJVKHAOpS 4Q1'/1, 40v/5, 5373, AH-tSHAOpS 147 10. lipsă s. f. art. sg. nom.—ac. AHnca 6073. lipsit adj. sg. nom. ac. m. AHncHToy 55v/4; pl. nom.—ac. m. «AHI1CHUH 5573—4, 60713. lipsit s. n. sg. gen.—dat. AHncHm$AH i2r/2. Lisia s. pr. m. nom.—ac. Aîcîa 27v/5, Ai'cLa 2 97*13, ahcîe 31713. liva s. f. nom.—ac. ahka 4379. lînced adj şi s. 1 adj. sg. nom.—ac. m. at^nueaS 4972; 2 s. m. pl. nom.—ac. atH^iesh 2v/8, 49v/6—7, at^nhesh 54713; A<îngedzi> 6&T/5; art. sg. nom.—ac. at^nuea^a 677131 pl- gen.—dat. A^-tgESHAon «677marg. lîncezi vb. IV ind. prez. 3 sg. A^ngES^OJE 6777—8. lingă prep. AT^-tn*. sv/2f 13712, i9r/8, 70710; în comp. nps A'K'tnv 44r/7; lîng-însu v. însu. lingoare s. f. pl. nom.—ac. atHtoph 2711. loc s. n. sg. nom.—ac. aokoi/- 3577, 4776, aok$ 14712; art. sg. nom.—ac. aoko\*a 16714—1771. 4372, 4672, aokSa 1774; gen.—dat. aogo^ah 49t/9; nom.—ac. aoko\'peae 42r/7; în loc. conj. -4 AOK$A HEA4 ME 657 H—12- locui vb. IV ind. prez. 2 sg. atvkSeijjh 1674—5, 3 sg. A'kKoyraijjE' 5St/69 7279, ATvKSiaLpE 7274; pf. S. 3 Sg. ATiKOyH lxj 1, 33712— 13, ATvKTvH 5379, 1 pl. ATKKOyHA\Oy 137 H—ATvKOyHAV# 14y/l2, AT*k8hM$ 9713, 13v/5; viit. l pl. KpEMoy a'kkov/'h 6576—7; conj. prez. 3 pl. ce AiiKoyHA/voy 507io—ii; cond. prez. 3 pl. ATiKoyupE 46712— 13; ger. atvKO^hnaS 13714. Lot s. pr. m. nom.—ac. aot$ S6y/4. 445 lua vb. I ind. prez. 1 pl. /\8wmo\- 30r/5; pf. s. 1 sg. 38r/l3, ASdIO 19v/5, 27v/10, 3 sg. AOlflV 14r/3, 16r/13, 17v/3f 26r/l0, 2671, 3278, 4771, a8w 1778, 6171, 1 pl. AOyiVMS 9TjSf A$WA/V0f 4479, 3 pl. Aoyap'K 4775, rtSapTv 878, 28713, 43712; viit. 1 sg. Aoya-Koio 39712—13; conj. prez. 2 sg. ce eh 3472, 3 sg. ce m I877, CE /î\ 773; 1 pl. CE A$WM$ 975, 2 pl. CE AOydUH 46vj 10—11; imper. 2 sg. ia 15712, 22T/6; inf. a Aoya 29T/7, a A$a I2r/l0; refl. pas. ind. pf. s. 3 sg. a8w-ce 4477; luaţi-vă amente sinre, se ia amente v. aminte. luare s. f. asupră-luarea v. asupră. lucoare s. f. art. sg. nom.—ac. Aoy’Koapt 38710. lucra vb. I ind. prez. 1 sg. /\oyKpTbsTK 5773; pf. c. 3 pl. aoif AoyKpaToy 6671; ger. a8kpt\na8 9713. lucrare s. f. sg. nom.—ac. AVKpapE 479, A&urKpapE 474—5, A$)fPdP 9Vmarg-, I27marg., 357marg., 487marg.; art.sg. gen.—dat. A^KpapÎEH 5373. lucrător s. m. pl. nom.—ac. AoyKp^mopH 476—7; art. sg. nom.—ac. ASKp^mopiOA 66710; pl. gen.—dat. aSkp'ktophaop 66714. lucru s. n. sg. nom.—ac. AOifKpS 4073, 557b 6171, 6177, A#Kpoy 6175, A$KP$ 60711, 6075, 6077, 6 173, 6 r/12, 7^/8, A$ 6lr/i; pl. nom.—ac. AoyKpSpE 6377, A$KpoypE 74711—12, A$Kp$pe 84713, 8477, 8575, AoyKAOifpE 62710; art. sg. nom.—ac. aSkpo^a 63711—12, a$kp$a 54713; gen.—dat. ASKpoyAH 5878—9; pl. nom— ac. AO^KpSpEAE 6079, AO^Kp^pEA 86710, A$Kp$pEAE 6O7IO, ‘AO^KAOy'pEAE 379; gen.—dat. a$kp$peaop$ 6176. lui art. hot. m. sg. gen.—dat. Aoy 375, 4T/4, 5x/5, l9T/8r 2374, 3078,' 33713, 3479, 3473, 3473, 3579, 3878, 41710, 45711, 49714, 5076, 5077, 5275, 5277, 5374, 5479, 5579, 5773, 61711, 64713, 6876, 7072, 7076, 71713, 7473, 7476, 7575, 7979, A$ 277, 673, 1175, 12714, 1375, 1379, 1474, 19711, 2179, 2675, 28713, 2974, 42711, 4571, 53713, 5471, 55r/4, 5577, 5877, 607marg., 6179, 61712, 6r/marg., 62713, 64714, 64v/2, 64710, 67711, 6975, 6979, 69711, 7073, 70713, 747marg., 7471, 74711, 75714, 7879, 7875, 7876, 78714, 79r/i, 80710, 80711, 8077, 80711, 80712, 8178, 81714, 8r/5, 8177, 8277, 8371, 8378, 84712, 84712, 847marg., av 78713—14, 797marg., 867marg., a/voy* 26r/4, aSh 24713, 2875, 70714, 8379. lume s. f. sg. nom.—ac. AoywivE 2978, 5875; art. sg. nom.—ac, AoyA/rfe 579, ASAvfc 8679; gen.—dat. ao^mieh 5979, 64714, 72T/4 aSmieh 6471, aSmîhh 86713. luminat adj. pl. nom.—ac. f. Aoţ/wvHpaTE 58714, A$A/\HpaTE 58711* 446 lumină s. f. sg. nom.—ac. aSavh^pt* 38v/h, 40v/4, ao^aakp^ 19V/12, A^A/inpii 39v/3—4, aSha/ihp'k 74r/1; art. sg. nom.—ac. AoyAiUîpa 20r/7— 8; gen.—dat. ao\bmhpîeh 20v/2— 3; pl. gen.—dat. ao\-a\k-gJHAOp* 5 7r/5. luminare s. f. pl. nom.—ac. AoyAii^papH 8714. lună s. f. pl. nom.—ac. Aoy’-tpn 277, 49712, a84ph 6879, .AoypH 775—6. lung adj. şi adv. 1 adj. sg. nom.—ac. f. A$*înk 78v/5; art. sg. gen.—dat. AO^tgHEH 67r/8; în s. comp. ao^^-geka^pe 37714; 2 adv. a8*1t$ 54v/8; în comp. ind. prez. 3 sg. AMr8-G'k&£,rK «66712; imper. 2 pl. A84T8-GEKA4HH 66714. luni s. f. sg. nom.—ac. a84ph 1376, Aoypn 6T/6 marg., 77711, a$ph 86714, ASp 6o7marg., 75r/marg.; art. gen.—dat. 2571—2, 26711, 30714, 33713, 37711, 5271, 6177—8, 6476, 70713, 76711, 7878; 2 înaintea unui adv. mau 10711—12, 1278, 1279, 1271, 1273, 3672, 36711, 3879, 4371, 79T/8, AftdH 8475; 3 înaintea unui vb. amh 29714, 43714, 5475. Marco s. pr. m. nom.—ac. a\apko 83T/7, amgko 8Zt/4. mare1 adj. sg. nom.—ac. f. A\apE 5T/i2, i7T/9, 24'j6, 47v/ii 48711, 6178; n. A/vapE 4077; art. sg. nom.—ac. f. A/iapTfe67io, 8277; gen.—dat. f. AivapiEH 5r/5—6, 6v/3; val. s. m. art. pl. gen.— dat. Ai\apnAop8 40712. mare2 s. f. sg. nom.—ac. A/iapE 13712—13, 46T/8t 47Tj9; gen.—dat. A/iapîEH 55711. margine s. f. sg. nom.—ac. A/vacruHpE 45710, 73718—14; pl. nom.—ac. Aivaogn-tpH 48T/3, a/vagmhph 47v/5 ; art. sg. nom.—ac. A\aouHp’b 4371. 447 martor s. m. sg. nom.—ac. Avaamop s iv/4, AiaomopS 2V/5, 39r/10; art. sg. gen.—dat. Aiacrmop8/iH 2iv/l0. marţi s. f. sg. nom.—ac. AiapnH i7v/7, 86v/marg., Aiap 6iv/marg.r 77r/marg., AiîpU 63r/3; art. sg. gen.—dat. auctu'ieh 79r/3. maţe s. n. pl. nom.—ac. auu,eae 7ir/9. mădular s. n. sg. nom.—ac. Ai'hA&'apio G2r/8; art. pl. nom.—ac. AVkA^VAaAEPE 62r/13, AlTvA^AapEAE 64r/3—4. măhăi vb. IV ind. pf. s. 3sg. AVhp*H675, 30r/8, av^x^h 18v/io. mări vb. IV refl. imper. neg. h8 kt* a\tkphpeu 80v/marg.; refl. pas. ind. impf. 3 pl. Ai'kpiA-cE 3v/5—6. mări s. art. f. sg. nom.—ac. atkpia 5T/s—9. mărturie s. f. sg. nom.—ac. AiMTmoypi'E 66r/n; art. sg. nom. —ac. ait^otoypiA 2 iv/3—4. mărturisi vb. IVind. prez. l sg. A/iTvamoypHCECKoy 40r/11, AiTvamSpH-CECKOy llr/l, AlVTiamSpHCECKS 82V/13 —14, 3 sg. A\TKam8pHC’bUiE 1071—2, 3 pl. A\Tvam$pHCECK8 1973; impf. 3 sg. M'kamoypHc ia5274; pf. s. îsg. A\'hamTKp8cîK> ior/7—8, 2 sg. A\TK(jm8aHCHUJH 25r/8; inf. a MTvcrrnSpHCrt 1079, 25r/10, 3776—7; part. A^amSpHCHmoy 2078—9; ainte-fnărr-turisiia v. ainte. măslină s. f. pl. nom.—ac. aucahhe 63r/7. măsura vb. I ind. pf. s. 3 pl. AMvcoypapTv 45711, 45713—14. măsură s. f. în loc. adv. npEcnpE AiTiCoypt* 3873. Melentie s. pr. m. nom.—ac. AHEAEHmîE 48r/io. meni vb. IV inf. a avenh 371, a mehe 51710; refl. ind. pf. s. 3 Sg. CE AVENH 6 l7 10, AVEHH-CE 6 l7 11- merge vb. IV ind. impf. 1 sg. AiEoijrfc 1977, Epa A^an^AS 1 pl. Aucjy'bAvoy 137», 3 pl. avegma 1876, 38712; pf. S. 3 Sg. AVbGCE 1671, 2672, 3 pl. Al’fccJCEp'K 7V/10, 8r/2, 2Sv/4; m.m. c.pf. 3 pl. Epa avectluh 42713; conj. prez. 2 sg. ce aveoijh 3473—4, 3 sg. ce Mians, 771, 27710—11, 3577, ce Ava\GrT\ 977; inf. a AvtayE 2872, a aiague 470; ger. Ai'KcynvHAS 3875—6. meşter adj. şi s. 1 adj. sg. nom.—ac.m. a\eljjep8 63710; 2 s. m. pl. nom.—ac. aieljjeph 6714; art. pl. gen.—dat. avehiephaop# 474. meu adj. pos. sg. nom.—ac. m. a\îe88374, Aiioy 36710, f. ava 1077, 10712, 31711, 3772, 3774, 51711, 60711, n. aiÎEO'Y' 11712, 1272' avîeS 1 076, 18V/14, 8577;pl. nom.— ac. m. A\iE5273, f. avIjae 1274 n. AVfcAE 60710; VOC. m. MÎEH 55711, 5772, 57r/l2, 5876, 587marg., 5978, 6079, 6^/7, 6372, 6376, 6776, 67714, 77711, 7575, 797marg., 8073, 867marg. mias s. m. sg. nom.—ac. AiHiawS 22V/S; art. sg. nom.—ac. A\HFaUUO\rA 177 b 22711, 26710—11, 2671, 2774, 29713, 31713, AiHtam&v 1775, 22711, 22714, 24714, AviramoifA 2678—9, A\îAUK>yA$ 448 17v/8, Mirau23r/6;gen.—dat. Mnraiu&w 25v/io, mhauijoyvh i8r/9; pl. nom.—ac. mh4ujîh 3 6r/6. miaţă s. f. sg. nom.—ac. Mi'aiv^ 49v/i. miazănoapte s. f. sg. nom.—ac. MiasivNoaiimE 8r/i3, 45v/8. mic adj. val. s. m. pl. nom.—ac. mhhhaop$ 40r/n—12. mie s. f. o mie v. un, o; patru mie v. patru, mieluşel s. n. sg. nom.—ac. mieao\'uie/\8 72r/1. miercuri s. f. sg. nom.—ac. Mi'Ep'KoyP 55r/5, mîectkSP 64v/io, 79r/marg., 80v/2, miePk 57r/n; gen.—dat. MîEOKoypH 25r/marg. mijloc s. în loc. prep. MH>KAOKoyA 25r/4, npeî mhjkaoko^ae 44v/ 11— 12. milă s. f. sg. nom.—ac. mha'k 60r/6, 60r/7, 8iv/9; art. sg. nom.—ac. mhaa 60Tj8- milcuire s. f. sg. nom.—ac. MHAKoynpE 65r/6. Milit s. pr. nom.—ac. mhahuiS 9v/6. Miliţia s. pr. f. nom.—ac. mhahtiîz\ 9V/1. milosti s. f. pl. nom.—ac. mhaocitih 63v/ io— 11. milostenie s. f. sg. nom.—ac. mhacitiehie 3ir/io, aiacicieii ie 48r/ 12— 13. milostiv adj. sg. nom.—ac. m. macthk 67r/12. milui vb. IV pas. ind. pf. c. 3 pl. miiao^huh 74r/4; part. neg. nea\ha$hu,h 74r/4. miluitor adj. pl. nom.—ac. m. mhao^hiiioph 77r/4. mincinos adj. pl. nom.—ac. n. menhiopoace 86r/2; val. s. m. pl. nom.—ac. mehmiopoujîh 83v/ 14. minciună s. f. pl. nom.—ac. mehhk>ph 77v/i, mh^mioph 75v/i. minţi vb. IV imper. neg. 2 pl. noy menu,hpeu,h 63v/ i— 2. minunat adj. art. sg. nom.—ac. f. MîEptfpama 74r/i. mira vb. I refl. ind. prez. 3 pl. ce mhptk 79v/4; imper. neg. 2 pl. N$ KTv A\Hp4p£H,H 80v/3. Mirilichiasca s. pr. f. nom.—ac. AuipnAHKîracKa 42v/5—6. mişel s. m. sg. nom.—ac. auuueaS 58v/i2; pl. nom.—ac. MHWEH 5 9r/9; art. sg. nom.—ac. mhujea$a$ 59r/13; gen.—dat. mh-LUEAOifAH 59r/2; pl. nom.—ac. mhluehh 54v/4. mită s. f. sg. nom.—ac. mhititv 32v/3. Mitilin s. pr. nom.—ac. a\h[tihahn$ 9r/9. mititel adj. sg. nom.—ac. n. MHTiomEAoy 62r/7—s, f. MiimioT4\ 621’/ 5. mîine adv. Mk-îpE 65v/9. mină s. f. sg. nom.—ac. m k4ptk 20v/3— 4, 26V/1; pl. nom.—ac. MTv^pS 44v/2; art. sg. nom.—ac. AVL-tpa 6T/6, 37r/6, 48v/5, 48v/7, 449 82r/7, A\rKpd 18V/10, 51 r/4; pl. nom.— ac. MTvtpSAE 14ry5, 16v/l0, 49v/4, 65r/1, AH^pO^AE 572, AfVTvpSAE 271, 2y j7, 12T/4. mînca vb. I ind. pf. s. 3 pl. A/n^KdpTv 66T/9; viit. 3 sg. MTK*fK4-K4 66712; COIlj. prez. 3 pl. CE AM^pTKHME 267 13—14, CE AVTv-piv^HE 25713—14; inf. a MT^Ka 4773; part. neg. HEMrK*fKau,H 44710, 4678. mîncare s. f. sg. nom.—ac. M^KapE 4777. mîndrie s. f. sg. nom.—ac. A/rhNApi'e 9714, mt^napîe 48713, aha;napîe 5575, 8274; în comp. oyw-iwSHApîE 6976; oypd-A/WTvNApi'E 7773; întregi-mîndrie v. întreg; soţu-cu-mîndrie v. soţ. mîneştergură s. f. sg. nom.—ac. MT^pEijjECTroypa 2y/9. mîngîia vb. I ind. pf. s. 3 sg. MTv-tr^E 773; refl. ind. pf. s. 3 pl. MTK-tTTKrapTK-CE 4774. mîngîiere s. f. sg. nom.—ac. A/v'k-tr’kApE 9rj2. mînie s. f. sg. nom.—ac. avknîe 5771; art. sg. nom.—ac. A/rkina 5771—2. mîniicie s. f. art. pl. nom.—ac. mtvnihmîhae 79T/i3. mîntui vb. IV ind. pf. 3 sg. aiv t^hitiSh 48710—11; viit. 3 sg. M'hNToyH-Ka 67712—13, 6872; ind. MThNmoy 6572; part. MTvNmS- 487marg.; refl. conj. prez. 1 pl. ce nt* A/n*Nm$HMoy 4478—9; inf. a kti 46T/i2—14, a ce MTvNmoyH 48T/7; refl. pas. ind. pf. S. 3 pl. MWrOyHpiv-CE 78v/8, 1 pl. MTkHTOY’H-HTk-KpEM8 78710; pas. ind. pf. 3 pl. mt^hitio^huh $$pT* 48T/8. mîntuire s. f. sg. nom.—ac. M'KNmoyHpE 46712. Mnason s. pr. m. nom.—ac. MnaconS 14712. moarte s. f. sg. nom.—ac. MoaoTE 68v/3, A/voaamE 19714, 28r/4, 5lr/7; art. sg. nom.—ac. MoacmiA 5771; gen. —dat. a/umtliJeh 3479. 3675, 417 8. Moisi s. pr. nom.—ac. mohch 1572, 4071; gen. — dat. (ao^)moiicii 52r/7. molie s. f. art. pl. nom.—ac. ahoaîhae 6tr/8—9. mort adj. şi s. 1 adj. sg. nom.—ac. n. a\octt8 6iv/4, a\cgiti8 8v/8} 3574, 49r/9, f. AAoaaT’k 6075, 6172, 6175; 2 s. m. pl. nom.—ac. avoouh 7073, 72T/7; art. pl. nom.—ac. mooimh 3876; gen.—dat. moguhaoP 79y/8f 79yj9, a\octu,haop8 24711—12, 3174, 3T/9, 4073—4. muiere s. f. sg. gen.—dat. A\oypn 7673; pl. nom.—ac. A/voyEpn 1972, 7673; art. sg. nom.—ac. aw^p^ 32r/7; pl. nom.—ac. MoyEpHAE 1379— io, 75713—14; gen. dat. A/voyEpuAoP 69T/5. muieresc adj. sg. nom.—ac. Moy'EpECKoy 76712; gen.—dat. MOyEpHlJJH 76T/6. mult adj. si adv. 1 adj. sg. nom.—ac. f. MoţAm-k 1710, 4714, 19712, 24713/2977, 29714, 43710, 5377-8, 69714, 7972, 450 M&UTIT* 12r/l3, 18v/ll, 43r/4—5, n. 2371, 3674, 76V/1 —2 ; pl. nom.—ac. m. a/\oyau,h 671, 1876, 25v/2, 3079, 31710, 5271—2, 6lv/6, 6i7marg., f. moţate 13714, a/vo^auie 8714, 30714, 3375, 3478, 4 2V/9, 4475, 4872—3, 4979, AI\$AfTlE 9714, n. a/vo^auie 774; art. sg. nom.—ac. f. mo^aitieae 4078; în loc. adv. ae mo^auie 4973; ^ ori v. oară; val.s. pl. nom.—ac. m. Moyv\nH377, 26711, moyvuj,h 38711, f. mo^/utie 875, 33713, 3879; 2 adv. 70713, 3672—3, monahi $ 10712, 1273, 4479, 6179, 67712, 6874, 7978; în loc. adv. 4ntp$ A/vc^Amo^ 41711— 12. mulţi vb. IV refl. conj. prez. 3 pl. ce a^o^aii.^ck'k-ce 69712. mulţime s. f. sg. nom.—ac. A\oyAU,HA/\l£ 6873, 8073— 4, A/\oyA-u,ha/\/î\ 36713. muncă s. f. sg. nom.—ac. Moy-tKT* 7576, auS^kt* 4071—2. munci vb. IV impf. 3 sg. a^o^hmia 86710; conj. prez. 3 sg. ce A/\oyN9ACKTK 1979; ger. aao^hmhha^ 3871—2i inf- mo^nmh 6278; refl. pas. ind. prez. 3 pl. aao^hmeck8-ce 62v/5—6. muncitor s. m. sg. nom.—ac. A/\oyNHHmopK> 2V/1. murguire s. f. sg. nom.—ac. A/voyaroyHpE soT/5. muri vb. IV ind. pf. c. 3 pl. doy MoypHT 6 9r/l0; conj. prez. 1 Sg. CE Aivopio 1473; inf. d MO^pH 34710. muşca vb. I ind. pf. s. 3 sg. ahoymkt* 4875. muta vb. I refl. ind. pf. s 1 pl. AiwynnvAivS-NTv 91'/10, Ai\SmThA/\8-HTK 9712, 3 pl. ce Moymapit 45713. N naftic s. m. art. pl. nom.—ac. Hd*|srnniim 43v/l. nas s. n. sg. nom.—ac. wac# 46v/9; art. sg. nom.—ac. Naco^A 4673, 4777. naşte vb. III ind. prez. 3 sg. HdijJE 56713; pf. s. 3 sg. ht^ck# 5778, 7071; part. NTvCKoymoy’ 1975—6, ht^ckSu.h lTj\—2; refl. ind. prez. 3 sg. NdijjE-cE 56712—13; pf. s. 1 sg. ht^cko^io-me 2373. nazareanin adj. Isus Nazareaninulu v. Isus. năzăresc adj. sg. gen.—dat. n. Hd3dAii 39v/4—5. neputred adj. sg. nom.—ac. heeio^tpea^ 70t/3; art. sg. nom.—ac, f. NEnoyTpEAa 7273. nerugină s. f. sg. nom.—ac. HEooyyH-tp’k 76T/i4, nesocoti vb. IV part. HEcoKomHTT* 7376, 452 nespurcat adj. sg. nom.—ac. m. NEcnoyaKdToy 58V/4, 72T/2, f. nEciiSaKdnnv 5 8v/l, HEcno^crKdTTh 7or/4; art. sg. nom.—ac. m. MEcnoyaKdm&v 73r/2. neşchit adj. pron. nehot. pl. nom.—ac. f. HEiiiKHmE 32r/6. neştiinţă s. f. sg. nom.—ac. HEijjîHHu,d 74v/7— 8. neştine pron. nehot. nom.- ac. hel|jh4pe 6v/ i4, 30v/45 67v/6, 687l2, 75r/4, 82714, HEljJÎ*tpE 47V/12, 55v/4, 5 8710— 11, 6079— 10, 6 07l, 6 07 6, 68714, 6775, 6778, 80710, 80712, 80714—8T/1. neştiut1 adj. art. sg. nom.—ac. f. HELiJHoymd 1876. neştiut2 s. n. art. pl. gen.—dat. HEijjKoyToypEAOP 7172. netare adj. sg. nom.—ac. n. NEmapE 76711—12; val. s. art. pl. nom.—ac. m. HEmapHH 1277. netocmeală s. f. sg. nom.—ac. HETOKA/v'feA’k 6376. neveştejit adj. sg. nom.—ac. f. hekeiijeshttk 7074; art. sg. nom.—ac. f. NEKEijJESHrnd 8 iv/14. nevinovat adj. sg. nom.—ac. m. HEKHHOKamS 72T/i. n. nekhno-Kanioy/' 3177. nevoi vb. IV ind. impf. l sg. nekoha 38v2/; conj. prez. ce NEKoracK'h 54713; refl. ind. prez. l sg. hekoeckov-a/ve 3176; impf. 3 sg. HEKOHd\-CE 97^—4, 8371, 3 pl. CE NEKOHA / 14; illipei'. 2 Sg. HEKOdUJJE- mE 2171. nevoie s. f. sg. nom.—ac. hekoe 573, 8T/8; în loc. vb. nekoe 51710. nevolnici vb. IV ind. prez. 3 pl. heroahhmeck# 59714. nici adv. şi cj. 1 adv. heme ir/14, 5573; în adj. şi pron. neg. 1 adj. sg. nom.—ac. f. heme oyrv 3579, 76v/9 heme oypa 2873, 36v/4, HEME OypTv 35714, n. HEME O^p# 24v/9y HEME O^pSA 10V/4, heme oypo^A 6378; gen.—dat. f. heme oypin 7r/s~9; 2 pron. sg. nom.—ac. m. heme oyp$A 3273, 4575; 2 cj. heme 15v/5, lov/5, 2473, 2474, 7571, HEME 77712; corei. HEME ...HEME 67 10—11, 25713—14, 2 6V/13—14, 3072—7, 31713— 14, 4474, 5T/4—6; HEME ... HEME ... HEME 3075, 6, S3v/8y 9, 10, 67714—677 1. nime pron. neg. nom.—ac. hha/\e 5T/6, 5674. nimeni pron. neg. nom.—ac. hha/\e4pe 62v/7, hha/\i4phae 56v/9; gen. —dat. hha\Tvp$h 27t/5. nimeri vb. IV ind. prez. 3 sg. NEA/vEptijjE 29r/8; viit. 3 pl. KOp$ HEAIVEpH 43v/ll; COnj. prez. 3 pl. CE HEAIVEpIvCKTv 42714. nimic adj., pron. şi adv. neg. 1 adj. HEMHKd I6r/9f hea/vhktv 6v/7, 48714, 4975; 2 pron. HEAIVHKTv. 5r/7f 16T/2, 25vj7—8y 34T/6, 34711, 34712—13, 40r/l2—13, 4177, 4679, 48714, 4975/50714’ 8478; 3 adv. HEAIVHKTv r/13, 1073—4, 5579. nisip s. n. sg. nom.—ac. htvchmS 4776. 453 noapte s. f. sg. nom.—ac. Hoarm 27r/i4, HoanmE 28T/i4, 45r/8, 45v/6; art. sg. uom.—ac. Hoannrk 38r/i, HoaniriM llv/5—6, 25r/5. Noe s. pr. m. nom.—ac. hoe 86r/i0; gen.—dat. (a8)hoe 78v/6. noi pron. pers. 1 pl. nom. hoh 8r/3, 9r/3, l3r/9, i3v/2, I3v/i4, 14r/12, 14V/14, 167", 25714, 307'1, 3075, 41714, 44714, 44v/9, 45v/7, 5174, 57710, 78710, HHOH 42r/8; dat. Noaw 1275, 3071, 3073, 4574—5, 48712, 51712, 61714, 6876, 79710, Hoaw 1377; ac. HOH 873, 1473, 14710, 1572, 1573, 15710, 25712, 2972! 36711, 42r/8, 42712, 48714, 48711, 49712, 49710, 50713, 5779, 7071, 75712, 78iy 12, 79r/4, 84714, HWOH84r/3, HTi 12712, 42712,! 49713, 78713, -Hii 4270; val. refl. dat. -ht^ 137li; ac. htv 12v/5, 13713, 13713, 24712, 4478, 4571, 6575, -HTi 874, 974, 9710. 9712, 1276, 1276, 14712, 1479, 2577, 4675, 5073, 5r/9, 7576. noire s. f. art. sg. gen.—adt. hohp'ieh 73712—13. norocit s. m. art. pl. nom.—ac. h’kpomhuJh 3676—7. nostru, noastră adj. şi pron. pos. 1 adj. sg. nom.—ac. m. HOCTP» 10711, 5477, 5877, 6173, 69713, 8375, f. HOacTpTv 5r/4, 29711, 44v/8, 59r/4. n. HOCTpS 4v/9. 507 14 ; gen.—dat. f. HOacTpE 3778, n. hoctpS 62v/2; pl. nom.—ac. f. HOacTpE 37714, n. noacrpE 43713, 62717 7575; gen.—dat. m. holjjph 2171. nou adv. în comp. Howoy-HTiCK$uH 72714. nu adv. 1 înaintea unui adj. noy 276, 4713, 4v/5, 9r/2, 43v/3l 4476, 48712; 2 înaintea unui adv. noy 43713; 3 înaintea unui s. sau pron. Hoy 5471, 57713, 5876, 61713, 7172, 7272, 76710. 8179, h8 71710, 7479, 78711, 8178, 81710; 4 înaintea unui vb. h- 6710, 1271, 2472, 3673, 3679, 4177, 41712, 4975, 5175, 5176, 5978, 6077, noy 177, 1714, 1711, 571, 576, 5711, 672, 671, 678, 8711, 972, 1074, 1075, 10713, 1075, Î0712, ’ 1173, 11713, 14713, 1574, 1673, 17713, 18712, 20710, 2072, 2173, 2277, 2473, 2479, 24712, 2571, 2579, 26ryi, 2679, 2776, 2875’ 29714, 3073, 3273, 3274, 32r/5, 3877, 3476, 34710, ”34711’ 34713, 35r/3, 3575, 35710, 35714, 3671, 3771, 39710, 40713, 4 173, 4174, 4178, 42712, 4473, 44714, 45r/6, 45710, 4671, 46T/14, 46714, 47r/9, 47712, 48711, 5178, 5l7U, 52r/l0, 5275, 5276’ 5473, 55713, 5672, 5675, 5677, 5678, 5771, 5773, 5877, 59r/5, 59714, 59713, 6O71, 60711, 6075, 6173, 6171, 6176, 61710, 6l7marg., 6277, 6371, 6371, 6371, 6372, 6472, 6476, 6478, 6479, 64713, 65713, 6772, 6774, 67714, 7371, 7771, 7978, 7974, h8 1076, 1174, 1272, 1376, 2475, 2578, 26714, 30713, ’447ll|. 46712, 48714, 5 171, 5776, 59714, 6474, 6478, 6578, 66r/3, 6678, 67V/4, 6774, 6877, 6878, 7074, 7 1714, 7374, 75714, 75v/2, 75v/3, 454 77r/14, 77v/11, 8Ov/3, 80v/l4, 80v/marg., 81r/5, 83v/6, 83v/8, 84r/4, 84r/6, 84v/l, 86r/4, 86r/5, 86r/6, 86r/l0, N$ 67v/4? HO 25v/l, 35V/6, 60v/3, 65r/8, k8 84v/7; în comp. no\f Ho^MdH 57v/10; corei. Noy HOyMdH . . . ME LLIH 4711, 5T/2—3t 5, NOIfMdH . . . HE LHH 757 1—2, H Oy H#A/VdH . . . ME LLIH 4 lr/12, 43T/ll, h8 NOyAIVdH ... ME HJH 5 4T/l2 — 13, h8 H^A/VdH ... ME LLIH 1472—3; ud UU V. ba. numai adv. Hoy-MdH 2773, 4576—7, nSauh 86711; ww numai, numai ...ce şi v. nu. număra vb. I ind. pf. s. 3 sg. noyA/v'hp'k 2877. nume s. n. sg. nom.—ac. n8ai\e 5973; pl. nom-ac. NoyMEpE 175; art. sg. nom.—ac. no\\weae 376, 873, 14T/2, 1475, 2077, 42T/3, 4471, 48711, 49711, 67711, 80710, N$iWEAE 372—3, 471; 217 /io—11, 67r/9; gen.—dat. ho^aieao^h 3878. numi vb. IV pas. ind. prez. 3 sg. e nSMiimoy 5973—4. nuta vb. I ind. prez. 3 pl. NOdnrrk 45713— 14; impf. 3 sg. noymd 42V/S; pf. s. 3 sg. NOY'm'h 173, îpl. 42v/4, 42713, Hoynnvkae 2272. oară s. în loc. adv. ae dATh wdpiv 7672, 7^/4, ae dani'K wap'K 7472; ae MoyamE wpii 3871. oarecare adj. şi pron. nehot. 1 adj. sg. nom.—ac. m. ivdpE- KdpE 3574, WdpEKdpEAE 2xj\, 4v/l4—4x/l, 14T/ 1, 14712—13, 29T/3—4, 34711, 47711, f. WdpEKdpTb 3571—2, n. IVdpEKdpEAE 45v/4f WfpEKdpEAE 6772; pl. nom.—ac. m. wdpEKdpîn 42T/2, f. wdp£KdpE3474; 2 pron. sg. nom.—ac. m. wdpEKdpih 27t/s. oarece pron. nehot. ac. wdpEME 2679, 26714; alin oarece v. alt. oaste s. f. art. pl. nom.—ac. wljjhae 6471. obicnită s. f. art. pl. gen. —dat. wEHKNHmeaop8 5172. obidă s. f. art. sg. nom.—ac. OKHAd 171-obidit s. m. art. pl. nom.—ac. wbhahiO'h 5477. obidui vb. IV ind. pf. s. 1 sg. ivkha&oo 3476—7; part. WKHA$Hm$A 8674. oblici vb. IV part. vvgahmhu,h 5979. 455 obllcire s. f. sg. nom.—ac. wkahmhpe 5fj4—5. obraz s. n. sg. nom.—ac. OKpd3oy 67r/6, wKpd3oy 75r/i3, 8 iv/11. obrazire s. f. sg. nom.—ac. wKpd3HpE 78v/9. obrăzui vb. IV inf. WGpT*3oyH 15V/4. ocări vb. TV ind. prez. 2 pl. ivkgcthlj,h 5 9r/i3;impf. 3 sg. wKTvpîM 75v/2; cond. prez. 3 sg. ivK'kcmpE 80V/10; part. wk^gutov 75v/ 2. ochi s. m. art. pl. nom.—ac. okih 52710, 52v/i2, 7774, wmiii 3972. odinioară adv. v. dinăoară. oglindă s. f. sg. nom.—ac utahna^ 5 8r/2. ogoadă s. f. sg. nom.—ac. wrodA^ 3279. om s. m. sg. nom.—ac. wGHpE 42711. omenesc adj. sg. nom.—ac. f. ivAup'kcK'h 6270; pl. nom.—ac. f. WMEpElJJH 8376—7, WMEpEL|JI 79T/8—9. omor s. n. art. gen. —dat. wmoooy'ah 62710. omorî vb. IV pas. ind. pf. 3 sg. wA/voaHmoy 78714. op s. n. sg. nom.—ac. wii$ 49711; în loc. vb. ivnoy rjcmE 675—6, wn$ racTE 69714. opri vb. IV conj. prez. 1 pl. ce wnpnAivS 1276—7; refl. ind. pf. 3 sg. WnpH-CE 4778. opritor adj. sg. nom.—ac. m. wnpnmopK> 29v/8. (al) optulea num. ord. nom.—ac. da' ivn'mSa 86711. orb adj. sg. nom.—ac. m. wan 85r/i. osîndă s. f. sg. nom.—ac. ivc'kna'k 24712, 8678, ivcmia# 2275; art. sg. nom.—ac. ivcKHAd 48711, 86r/3. osîndi vb. IV ind. prez. 2 sg. wctviiaemjh 65713, 65v/3, 3 sg. wc’KNA'fciJJH 65712, ivrkNA'ftUn 65710; pf. s. 2 pl. wctvIiahaS 6677 ; inf. [osItvhah 8672; pas. conj. prez. 2 pl. ce vvc'khahu,h <|>hllh 6774. ospăta vb. I ind. pf. 3 sg. oycmarrh 49r/13— 14; refl. ind. pf. s. 2 pl. oycinvTdmo-K'K 6675. osteni vb. IV ind. prez. 3 pl. oy-cTEHEcKoy 6275; conj. prez. 1 sg. ce oycmEHECKoy 29714—2971; refl. ger. oycmENHNA$-N'k 1275—6. 456 ostrov s. n. sg. nom.—ac. wcTpoKoy 44r/6— 7, 45v/3—4. ivcmpoK# 49v/7; art. sg. nom.—ac. wcmpoKoyA 49V/14, wcmpoK#A# 48r/i0; gen.—dat. wcmpoKoyAH 49r/io. P pace s. f. sg. nom.—ac. rame 63v/9, 63'/14, 69v/i2, 83r/6, naH 60v/2; art. pl. nom.—ac. nanEAE 77v/3. pamfiliesc adj. art. sg. nom.—ac. f. naM<|sHAHracKa 42v/4. parasimă s. f. art. sg. nom.—ac. napacnAia 5or/1. parte s. f. sg. nom.—ac. naamE 5r/4, 24r/6; art. sg. nom.—ac. naama\ 24'/7. pasăre s. f. art. pl. gen.—dat. ndciypHAop# 62v/3—4. paşte vb. III conj. prez. 3 sg. ce nacKiv 77v/3; imper. 2 pl. naipEU,H 8 iv/6; inf. a naipE 1 ir/9. Patar s. pr. nom.—ac. namap i2v/9. patru num. cârd. nom.—ac. ndrrp# 13V/13, namp# 15V/10— 11; în comp. naTp# mîe 18v/i. patrusprezece num. caid. nom.—ac. naTpScnp^sliME 46'/6. (al) patrusprezecelea num. ord. nom.—ac. f. a naTpacnprKSTkME 45v/5—6. patruzeci num. cârd. nom.—ac. naTpSsEMH 25y/2y 26711—12. Pavel s. pr. nom.—ac. naKEA 1714, 3r/5, 3710, 575, 8710—11, 18'/9, 23714, 2476, 28714, 33'r/6, 3574, 5072, 52710, 5379, nas ea 97marg., naKEAoy 17711, 3272, 3274, 327 n, 3373, 34710, 3773, 4271, 50711—12, 52713, naKEA# 271, 4712, 7714, 875, 879, 976, 971, 1378, 14714, 1572, 16713, 1777—8, 1777, 1878,1873, 2274, 2371, 2378, 2472, 2571, 2571, 25v/9, 2676, 26711, 2676, 2772, 2877, 2975, 3078, 327'9, 3372, 3377, 3473, 3678, 37r/5, 4P/7, 417 9— 10, 4378, 4372, 44'yil, 46711, 46v/4— 5, 47714, 4878, 4872, 4972, 84714—8471, naKEA# 2372; gen.—dat. (Aoy, a#) naKEA 1375, 3579, (Aoy) ridKEAoy 474, 575, 577, (Aoy, a#) nas ea 8 1474, 26r/4 26T/6t 33713, 42r/l2 (a#) ndKEA# 2xj7, 12714; VOC. ndKAE 2577, 2674, 40v/8, 45710. păcat s. n. sg. nom.—ac. mvKdToy 6178, 67714, ntKdT# 79T/7, n'kKamoy 56'/13, 59x/8—9, 6673—4, 7576; pl. nom.—ac. rn^KaTE 78711; art. sg. nom.—ac. m*KamoyA 56713; pl. nom.—ac. nivKdTEAE 7574, m^KdmEAE 21710; gen.—dat. mvKamEAop# 3976—7, 5572, m^KdmSAop 8074, mvKamEoyAoPH 6874. păcătos s. m. pl. voc. mvKTunoLiJH 6571; art. sg. nom.—ac. nrhKThmc>eoyA 6871, 81712; gen.—dat. nrKKTkmoijjHAop# 3175. 457 păgîn s. m. art. pi. gen.—dat n'KnvtpHAopS 79r/i2. păienjeni vb. IV ind. pf. s. 3 pl. nivH/KHHHpiv 52v/io—11. păli vb. IV ind. prez. 3 sg. rrhA’kijJE 62V/1; part. mvAHToy 62v/2. pămînt s. n. sg. nom.—ac. nTKMTKHToy’ 66v/5, mvMTvNTS 68r/8, 19V/14, 38v/13, rrKMTiHTOyA 67v/l; gen.—dat. nTKA/vThNmoif ah 6 6V/11—12. pămîntesc adj. pl. nom.—ac. n. mvAUNTEipH 63v/4. pănătare s. f. pl. (sau sg.) nom.—ac. mRp’kmapH 82v/2. păr s. m. sg. nom.—ac. rrhpS 46V/13; art. sg. gen.—dat. rrhpSAH 76r/10. părăsi vb. IV imper. 2 pl. nrMTThxHUH 57v/4, 72v/ii; refl. conj. prez. 1 pl. CE nTKpTKCHA\0\'-HTK 75v/ 6—7. părăsire s. f. sg. nom.—ac. m^pTiCHpE 83r/i4; pl. nom.—ac. mvp’KCHpH 78V/11—12; art. sg. nom.—ac. [p]Yhnrik*înnpE I5v/i—2. poticni vb. IV inf. a noniHKHH 30v/7; refl. ind. prez. 3 pl. nomnK-NECKO\f-CE 73v/8. poticnire s. f. art. sg. gen.—dat. nomHKNHpiEH 73v/6— 7. Potiol s. pr. nom.—ac. nommvA 50r/8. potop s. n. sg. nom.—ac. nomonS 86r/i3. praznic s. n. pl. nom.—ac. np43HH9EAE iv/14. prăda vb. I pas. ind. viit. 3 sg. np^Adni# $n-Ka 76r/7— 8. preabucura vb. I refl. conj. prez. 2 pl. ce np’feKoyKoypau.H-K'K 80v/8— 9. preacurvie s. f. în comp. np’kKoyciKj‘£-i|sTiKTimopH 64r/11— 12, np’b-KOyOKÎE-^KTvmOapEAE 64r/l2. preadispune vb. III ind. prez. 3 sg. npTfcA£cnoy4pE 74v/2. preaiubire s. f. sg. nom.—ac. np'ktosHpE 59v/i3, 59V/14— 60r/ 1. preamîndrie s. f. sg. nom.—ac. nptM&HApîe 63r/i2, 63v/7; pl. nom.—ac. np’kAi^HAPÎH 63v/3. preamîndru adj. sg. nom.—ac. m. npti\\^HAp8 63r/io. 460 preapîrî vb. IV ind. prez. 2 sg. np'krrkGEqjH 41 r/8; pf s. 3 sg. np’fen'hcn 4v/13. preavesti vb. IV ind. pf. s. 2 sg. nprkEEcrmuiiH I8r/14. prebîndi vb. IV ind. pf. s. 3 sg. ripEE^HAH 34v/8, ripEET^NAi 4r/ll— 12. 1 pl. npEKTiNAHMOy I3r/4, npEEWAHMOy 8r/7— 8, npEK'KH-AH 50r/3—4; viit. 3 pl. npTfcEThNAH-Kop 69712—13; conj. prez. 3 Sg. CE npEETKNATfccKrk 50V/7—8; ger npEE'KHAHNA# 46v/9. preface vb. III refl. ind. pf. 3 pl. np’fc^^P’k-cE 49r/6. pregeta vb. III conj. prez. 3 sg. ce jipIîuete 84r/6. preot s. m. sg. nom.—ac. npEoymS 24r/3; pl. npEO\n,H 3r/6—7, l9v/3, 25v/4— 5; art. sg. nom.—ac. npEoymoyA 24r/1; pl. nom.—ac. npEoyu/iH 9v/7, 67v/9. prepuno(n)s adj. val. s. m. pl. nom.—ac. npEnSHO^WH 54v/6. prespre prep. npEcnpE 9v/i2, 23v/11—12, 28r/i4; prespre măsură v. măsură. pretutindenea adv. npEmoymH^HAHp’fc 29v/7— 8, npEmSmHHAHp’b 29r/11— 12; v. tutindenea. preţ s. n. sg. nom.—ac.npEu,# 23r/i, 53r/10, 55r/i, 76V/2; art. sg. gen.—dat. ijpeu.o^acţh 3v/i3; pl. nom.—ac. npfii,8pEAE 66r/l4. preumbla vb. I ind. pf. s. 3 sg. np'fc-tEAT* 7v/2; imper. 2 sg. fip’b'ÎEAT* 4r/5. pricepe vb. III refl. ind. impf. i sg. aive npEMErrk 35v/6. pridădi vb. IV ind. prez. l sg. npTvA^A^cKoy nv/8—9; pf. s. 3 sg. npiJA^AH 50V/6, 86r/8, 3 pl. npHA^A«P^ 427 1; viit. 3 pl. Eop$ npHAT^AH l4r/9— 10; conj. prez. 3 sg. ce npHA^A’kcK'K 81v/l; ger. npHATkAH*tnA$ 19V/1; part. npHA^AKnmv 7 iv/13; refl. ind. pf. s. S sg. npHA^AH-cE 75V/3; pas. ind. pf. l sg. npHA^Awnoy 5 lr/14. prilăsti vb. IV ind. prez. 3 pl. npHATfe.cmECK$ 84v/2; conj. prez. 3 sg. ce npHA*KcTz\cKrK 84r/1; part. npnA'KCTKmoy 56v/ii—12. priîăstitor s. m. art. pl. gen.-dat. npHATkcmHmopKAop 379. prilejire s. f. sg. nom.—ac. npHAE>KHpE 42r/i3—14. primi vb. IV ind. prez. 1 sg. npEEA\EcKO\f 24r/i2—13, rpeemeckS 3r/9—10, 3 sg. npEEAVkLJJE 35r/7—8, 55714, ripEEAX/ÎVtliE 407 2, npEHAVkqiE 573—4, 1 pl. npEEMHAWY' 29712, npEEAMAA# 6 iv/ 8, 3 pl. npEEAXECKOy 3079; pf. s. 1 Sg. npEMIK> IO78—9, 3 Sg. fipEEA/VH 32712, 5073—4, npEHA\ii 49712, 2 pl. npEEMHT# 8076, npEEA/iKmoy' 4679—10; pf. c. 1 pl. dMoy npEHAxum 5175; viit. 3 sg. npEEAXH-Ed 5 6V/ 2, 2 pl. npEEA/\H-BpEU,H 8T/13—14, 3 pl. KOp$ fipEEMH 2 T/3, BOp$ CE npEEAirfccK'h 6075—6; conj. prez. 3 pl. ce npEEA/v’bcKTK 3976, ce npEEA/V’bcK'K 4675, 79710; imper. 2 pl. npEEA/\HU,H 5776—7, 67T/6; inf. d npEEAiVH 3475, d npEHAXH 777; ger. npEEAXHNA# 7076—7, npE [emindu] 8572. 461 primitoare s. f. sg. nom-ac. npEHAxmnoapE 52r/2— 3. prin prep. np»^ 2iv/7, npî’4 10r/7, npi'*Hi 2r/13, 10V/1; prin mijlocii de v. mijloc. prinde vb. III ind. prez. 2 pl. npi'-iNAS 27V/13; pf. s. l pl. npH-fCEAAOy 29V/ 11, 3 pl. npî*tHCEpTK 17r/l0, 20V/4, 40r/6— 7, npRcEpT* lr/9; part. npî4coy 27v/8, npi^NcS 28r/i. Prischila s. pr. m. nom.—ac. npncKHAa iv/4. pristanişte s. f. sg. nom.—ac. npHcmaNHijjE 43'/3 ; art. sg. nom.—ac. npHcrnaNHijrb 43v/8; în s. pr. Eoypa npncmaHHipE 43r/2 — 3. pristoi vb. IV ind. pf. s. 3 sg. iiphctoh 1 v/6, l pl. npHcmoHA\S ir/i; ger. neg. NEnpHcmoHHA$ nv/6. prişlet s. m. art. pl. gen.—dat. npnLLMCipiAOp 69v/6. priveghea vb. I ind. pf. 3 sg. npEBEn'E ilr/iO; imper. 2 pl. npEKErî’anH 1 iv/4. privi vb. IV ind. prez. 2 pl. np'KBHu.H 52v/6; ger. np'KBHNAS 4 9 7 4, npTvKHHA# 5 8V/ 6. privire s. f. sg. nom.—ac. np^BHpE 5v/2. propovădui vb. IV ind. impf. 3 pl. nponoBEA^HA 53713; pf. s. l sg. nponoKEAHio 10V/14. proroc s. m. sg. nom.—ac. npopKS 1472; pl. nom.—ac. npopHH 5277—8, 68V/12, 83v/4; art. sg. nom.—ac. npopKO^A 52v/i, pl. nom.—ac. npopqm 4074, 70710; gen.—dat. npopnHAop 67T/s, npopMHAop8 3171, 4175—6. proroci vb. IV ind. impf. 3 pl. nopopqîA 2xj4 npopqia\ 83V/5; pf. s. 3 pl. npopMHpT* 70v/ll; ger. npopqi-tA# 13v/13—14. proslăvi vb. IV ind. viit. 3 pl. npocATiBH-Bop 74T/l2; conj. prez. 3 sg. ce npocATKKrtvcKrh 8r/6; refl. pas. ind. prez. 3 sg. npocATvBMipE-cE 8 0V/ 14. prost adj. şi adv. 1 adj. pl. nom.—ac. f. npoacmE 276; 2 adv. npocmS 55V7. protivi vb. IV refl. ind. prez. 3 sg. ce npomHB’feijJE 7672, 76T/5—6, npomHKtLpE-cE 6478—9, 8275, 3 pl. ce npomHKEcKoy 81710, nporm-BECK Oy-CE 7379; pf. s. 2 pl. npOmHKHm$-KTK 82714—8271, 3 pl. CE npOTHEHpTv 7Sv/3—4; COnj. prez. 3 Sg. CE CE npOTHBlvCK’h 66V/8, ce npomHEAcKi^-cE 4473—4, 1 pl. ce Hii npomnEHAvo^ 24712; imper. 2 pl. npOmHBHUH-BTv 64v/ll. protivire s. f. sg. nom.—ac. npomHBHpE 2976. protivitor s. m. art. pl. gen.—dat. npcmHBHmopHAOp 7Zv/3—4. protivnic adj. sg. nom.—ac. m. npomHBNHKoy 39710—11,437 14—4471. prunc s. m. art. sg. nom.—ac. npo^Koy-A 971. 462 Ptolimaida s. pr. f. nom.—ac. nmoAHMdHAd i3v/4. pulbere s. f. sg. nom.—ac. novAGEpe 22r/9. pune vb. III ind. prez. 1 sg. noio 73r/13; impf. 3 pl. noy-tp'fc 48v/3, 49v/ll; pf. S. 3 sg. noycE 2r/l, Ur/8, 42v/9, 49v/4, n$C£ 23r/14, 86v/2, 3 pl. nScEpii 28V/6— 7, noycEpii 16V/10; viit. 3 pl. noypE-Kop$ 35r/6; pas. ind. pf. s. 3 pl. noyujH 73v/10. purta vb. IV ind. prez. 3 sg. nodGT'h 5 8V/14; impf. 3 sg. noyGTd 2v/8; ger. noyGmTkHA*> 58V/1o; part. noY'GmdmS 8v/3— 4; pas. ind. impf. i pl. noyamdUH EpaMoy 44r/5, 44r/i3; pf. s. l pl. $oyA/\oy noyarndu.H 45v/6—7. pururea adv. noypSp'fe 3 ir/9, 77V/14, 80r/2, ntfpSp’fc 37v/l4, 84r/4. pustie s. f. sg. nom.—ac. n8cmîE I8v/i. putea vb. II ind. prez. 2 sg. nou,H 30r/2, 30r/l3, 3 sg. noaTE 60r/ll, 62v/7, 63r/6, 68r/4, noamE 1 lv/11, 34r/l3, 57v/8, 65v/2, 2 pl. noymaui 46r/i4, 64r/6, 3 pl. nomoy 30v/7— 8, nom$ 48r/2; impf. 3 sg. noym’fe 4lv/11, 44r/3, n$ma\ 17V/13—14, 3 pl. noymA 33v/7, pf. s. l pl. noymoyAivoy 44r/8; viit. 3 pl. Bop8 n8ma\ 43v/6; conj. prez. 1 pl. ce noymEA\oy 7r/9— io; cond. prez. 3 sg. api* noymtpE 9V/4. putere s. f. sg. nom.—ac. noyma\pE 47r/i3. putrezi vb. IV ind. pf. s. 3 sg. noympEAH 66r/7—8. putrezire s. f. sg. gen.—dat. noyTpEAîpîni 7272. puţin adj. şi adv. 1 adj. nom.—ac. f. nTkyurHHrh. ATj\Z—14, 475, 972, 48r/12, n. noyu,HH8 62r/9, nSu,HN$ 4476; 2 adv. noyuuNS 6977, n$UrKH8 70r/9. puţinei adj. şi adv. 1 adj. val. s. pl. nom.—ac. m. noyuHHEH 7Sv/7; 2 adv. noyuHNEAiv 45713, noyuaNEAoy 65710—11, noyuaNEA# 8276; în loc. adv. *tN noyuHNEA# 41711, *tNTp$ noyu,HNEAoy 4177—8, -tTp$ n8u,HHErt8 82713. R Raav s. pr. f. nom.—ac. paaKT* 61714. rană s. f. pl. nom.—ac. oawE 22712—13. răbda vb. I ind. prez. 3 sg. g^ea^ 56t/14, 2 pl. OEEAdiut 7577; viit. 2 pl. GEEAd-KpEu,H 7579; conj. prez. 3 sg. ce g^eae 7574—5; imper. 2 pl. GEEAdiţH 6679; inf. a GEEAd 54y/9; lungu--rrebda v. lung. răbdare s. f. sg. nom.—ac. GEBAapE 54710, 55T/l4, 7%vjs ; art. sg. nom.—ac. GEBAapE 5571, 67710—11; gen.—dat. GEEAapîEE» 6777—8; în comp. Eoy-tpT^-GEEAdpE 54711; lungă-rrebdare v. lung. 463 răbdător s. m. pl. nom.—act aeiiA^rnop'iH 67710. rămăşiţă s. f. pl. nom.—ac. yNC£ 3r/8. 33v/12— 13, 34v/2, OTvcnoy^HCE 40v/6, crkncnoyNCE I4r/13—14; conj. prez. l sg. ce cn*cnoyNSoy 37r/l0, 3 sg. ce cnvcnoyNSk 61 /6 — 7; ger. cn^c- noyHS'KNA# 33V/ 8. răspuns s. n. sg. nom.— ac. oecnoyHcS 78r/i; art. sg. nom.—ac. cTKcnoyNcoyA 6v/4—5. rătăci vb. IV ind. prez. 3 sg. crkrmiMAwjjE 68r/i2; ger. aiviniv-MHNA# 7 5V/ 10—11. rătăcire s. f. art. sg. nom.—ac. G'kT’hWHp'k 68v/i. rătăcit s. m. art. pl. nom.—ac. cn\TT\Miu,ii.> 54v/i4. rău adj., adv. şi s. 1 adj. sg. nom.—ac. m. GEoy 48v/i4, 49r/5, 5iv/9, f. crfc lr/i, 66r/2; art. pl. nom.—ac. n.crbAEAE 63v/6; gen.— dat. crfcAEAopS 5 9r/7; în s. comp. m. sg. nom.—ac. cnoy-cjîTiK'Kmopio 8ir/3; m. pl. nom.—ac. CTEH-^TvKTim^pH 74r/ii; art. pl. nom.—ac. aEÎH-^K^mopn 78r/5— 6; gen.—dat. oehaop-^TvK'KmopH 74V/4; 2 adv. GEoy 2r/io, 24r/5, 64r/io, 67v/5; 3 s. n. sg. nom.—ac. OEOy 62v/9, 77r/6, 77r/6, 77v/2, 77v/7, 78r/l0, CTEOy 24v/9, 77r/l4; art. sg. nom.—ac. otoyA 72V/U; gen.—dat. aEoyAoyn 57v/5— 6. GEoyAH 67r/7; gen.—dat. n. cr’kAEAopS 56v/8, 59r/6; în comp. OEoy-cAOsivVk 74v/10. război s. n. pl. nom.—ac. g'kskoe 6375, crh3K0dE 63r/i4. răzjudcca vb. I ind. pf. s. 2 pl. aTkUK>A*KdToy 59T/5; inf. A$ l2v/s. rost s. n. sg. nom.—ac. Gocmoy 62714; art. sg. nom.—ac. JGOCTO^A 7571, GOCmOyA 2ir/4t GOCm$A 23V/7. ruga vb. I ind. prez. 1 sg. Goroy 2971, 45T/Zf 46710, aor$ I876, 8173, 82713, aoyr# 7475; impf. 3 pl. Goyra 3373, 4tf’/4; pf. s. 1 sg. go\T4k> 51713, 3 sg. Goyn* 26712, 3 pl. GO^rapii 57 ii; conj. prez. 3 pl. ce GoayE 26v/5; cond. prez. l sg. Goy-rapiviiiH 41710; ger. Goyr'hHAS iv/10; refl. ind. prez. l sg. aoroy-AftE 37714; impf. 3 sg. ce Goyra 4ZT/si oc^raA/io^-in* 46T/5; pf. s. 3 sg. CE GO\TTv 12712, 4973, 6877, GOYTTv-CE 68r/9, 1 pl. NTv GOyTTvAi\^ 13713, GOl/T'fcMOI/'-H'h 5179, GOYT"KAVO-HrK 14711» îniper. 2 pl. K'K ooyrauH 6872; ger. govttiha8-a\e 2iT/l3; pas. ind. pf. s. l pl. G0\/T4U,H $OA\Oy 50710. rugă s. f. sg. nom.—ac. Goyn* P/6, 67v/6. rugăciune s. f. pl. nom.—ac. ooyr^MhtpH 6770—10, G$nvMK>4pn 6877, GSr^MJopM 15711, 79714—8071; art. sg. nom.—ac. Goynv-«nop'k 67712, 6874—5; pl. nom.—ac. GoyrTKHiopHAE 7771—2, 7775—6. rugină s. f. art. sg. nom.—ac. GoyyHpa 66710. rugini vb. IV ind. pf. s. 3 sg. ooyi,iH*tpH 66710. ruginos adj. art. sg. nom.—ac. GoyynpocSA 71711. rupe vb. III pas. conj. prez. 3 sg. ce goynm8 ^ie 25V1. ruşina vb. I refl. ind. viit. 3 sg. ce ka GoywHpa 7371—2, 3 pl. GoyuiH^pa-cE-Kop 7876; conj. prez. 3 sg. ce ce Goyiiwp'kSE 8175. rutes adv. GoymEc 1073, 29714, GtfmEc 6870, GO^mEcS 45714, 83710. 465 s Saara s. pr. f. nom.—ac. caapa 76v/6. saducheus. m. pl. nom.—ac. c4a8kieh 24T/7; art.pl. nom.—ac. caAoyKîEH 24v/2; gen.—dat. caA^Ki'ErtopS 24r/l4. Salmon s. pr. nom.—ac. caaanoHoy 42v/i4. sarcină s. f. art. sg. nom.—ac. cacrnupa 13r/3. sat s. n. p]. nom.—ac. 4ch 172, 52710, 75714, f. caae 4974, 5673, 56710, 58710, 77714, AE 4472 n. caae 379, 12711—12, 1475, 56r/12; gen.—dat. m. ctui 76y/5; 2 pron. pl. nom.—ac. m. (ah) ctui 13y/2. scăpa vb. I conj. prez. 3 pl. ce cKanE 3>y/l, 47y/l3. Schevei s. pr. m. gen.—dat. (a$) ckekeio 3t/6. schimbare s. f. sg. nom.—ac. cKtrtKapE 32y/S9 ckWkape 57y/7. scîndurea s. f. pl. nom.—ac. cktvha$p1jae 4St/4—5. scîrbă s. f. pl. nom.—ac. ciqrhKH 1073, 70T/io, 75T/5. scîrbie s. f. art. sg. nom.—ac. ckptveîa 5Sy/3. scîrnav adj. pl. nom.—ac. n. ckp^khake 58712. scoate vb. III ind. impf. 3 pl. cKomav 49710; pf. s. 2 sg. CKOCEQJH 18714— 187l, CKOaCE 29714, 6^/3, 3 pl. CKOACEpTi 674; conj. prez. 3 pl. ce ckoaivk 47T/l3. 467 scrie vb. III ind. prez 3 sg. ckp'ie 24r/3, 54r/3, 54r/7. 68v/8„ 7 lv/5, 73r/12; pf. S. 1 Sg. CKpHUiS 82v/13, 3 Sg. CKpHCE 27v/4; conj. prez. l sg. ce cKpîoy 36V/9; inf. ckp'ie 36v/i4. scriptură s. f. sg. nom.—ac. cKpunmotfp'k 5 !v/4, cKpHnmSpTi. 59v/5—6;pl. cKpHnToypH 8474, cKp’mmSpH 73r/l2; art. sg. nom.—ac. cKpHrrroypa 6178, cKpHnmtfpa 64v/3— 4; pl. nom.—ac. cKpHnm&pMAE 30714—3171.1 scrisă s. f. art. sg. nom.—ac. cKpwca S4.y/i. scula vb. I imper. 2 sg. cKoaaiv 2V/S; refl. ind. pf. s. 3 sg. CK$ATv-CE 4f/2—3, 3 pl. CKOyVUpTi-CE 24y/6; viit. 3 pl. CKO^Ad-CE- Kop8 1 ry i—2; imper. 2 sg. mE cKOd/vii 39r/7, cKOdrtT\-mE 20712—13. scumpăra vb. I ind. viit. 3 sg. kopv; cK^tn^pd 86T/3. scurt adj. în loc. adv. -fNTpS cKSamoy 29y/2—3. scurta vb. I refl.—pas. conj. prez. 3 sg. ce cKoycrmE -ce 77T/i„ scutura vb. I ind. pf. s. 3 sg. cKoymoypii 48712—13. seamă s. în loc. vb. ETvrap'k caai\a 3712—13. seară s. f. sg. nom.—ac. rfcp'K S2r/8—9. seca vb. I ind. prez. 3 sg. rfeKT*. 56r/9, 3 pl. ciîKT^ 7277. secera vb. I ind. pf. c. 3 pl. aoy cEMEpaTOv 6673. Secund s. pr. m. nom.—ac. ceko\'ha*> 7v/ 13. semăna vb. I refl. ind. prez. 3 sg. diMTipii-cE 63714; pas. 3 pl. ciiNmS cEM'KpanH 5474—5. semenea adv. rkAU-tp’fc 6876, 84y/i3. semna vb. I ind. prez. 3 sg. c^mna 69r/8; inf. a cEA\«a 37T/2* seva cj. corei. cEKd ... cEsa 7471—2. sevastiesc adj. art. sg. gen.—dat. f. cEKdcmîracKd 42T/4—5. sfadă s. f. sg. nom.—ac. cdsaATv 7v/6; art. pl. nom.—ac. c$a-A*AE 6471. sfat s. n. sg. nom.—ac. cEiimoy 387'14, cB’fcm# ioT/3; art. sg. nom.—ac. cstmo^a 47710, cK'fcrn&i 4871, 75r/4—5. sfădi vb. IV refl. ind. prez. 2 pl. c<|srKA«o.^-K'K 6477. sfătui vb. IV ind. prez. 3 sg. ceeto^uje 0973; refl. ind. pf. s. 3 pl. CEEITlOY'pHpTs.-CE 47712, CE C^HTlOyHp’K 26^/4—5, C^’krnOY’Hp’K-CE 4374—5, c4>£mOY’KpTK-CE 26710. sfetnic s. m. art. pl. nom.—ac. csiîmHHMîh 34v/i—2. sfinţi vb. I imper. 2 pl. c^HrmnH 77v/i3. sfinţie s. f. sg. nom.—ac. c^shu,Te 73712; art. sg. nom.—ac. CijSNUJM Il7l2, CijsHUI/ft 6979. sfintitoare s. f. sg. nom.—ac. c^HmHmoapE 40T/7, c^NmSmoapE 167 8. _ sfintitor s. m. art. pl. nom.—ac. c^nmHTopîH 54712. sfinţire s. f. sg. nom.—ac. cSrnHpE 73T/9. 468 sfînt adj. şi s. 1 adj. sg. nom.—ac. m. c^htS 71 v/6, cffmS iov/1, 11 r/8, f. Cijsîrnv 73v/12, CNITlTv 73r/9, n. C$NmO\- 52r/14, CHmO^ 7175, cHfh'S 1476; pl. nom.—-ac. c$hu,h 7lv/4, c^huih 7 iv/5; art. sg. nom.—ac. n. ciimoyA 1774; gen.—dat. m. cftiSah 69v/3, f. chîtieae 76v/3; pl. gen.—dat.m. cnuhaoP 9v/marg.; 2. s. m. pl. nom.—ac. cljsNUH 33711, 39V/8; art. sg. gen.—dat. chu,haoP 7578, c$hu,haop8 4075, cintfMop 7 47‘marg. sfîrşi vb. IV ind. prez. 3 sg. c^sp^ajaqje 5573, 69Y/2f 84v/9; conj. prez. 1 sg. ce c4>P^ujeck8 10v/7, 3 sg. ce c^p'fciuacKT* 82v/l; inf. a ctjip'KLUH 1377; refl. ind. prez. 3 sg. ce ci|sprhiLjaijjE 56713, 6ir/7; pf. s. 3 sg. ce c^pTniw 6 V/8, 3 pl. ce c^pTvLunpiv 4T/3; cond. prez. 2 iu. c^p'TuiiHpEToy' 59v/4—5; inf. a ce c^sp'kujh l6v/6—7; ger. c4spTkWHNA8-CE 3277. sfîrşire s. f. art. sg. nom.—ac. c^p'MUHp’fc itf/2—3. sfîrşit1 adj. pl. nom.—ac. m. c^P’kumih 5572. sfirşit2 s. n. sg. nom.—ac. c^P'muht'k 5476, c^sp'KUJHmoy 487marg., c^sp^uj 9T/3f 12712, 1777, 35v/5f 57711, 58v/sf 6176, 687/4, 7475, 757/8. 8072, 8377, 86714, C^PMIJ 7272, c^SUJ 278, 6078, 6373, 64710, 6775, 6875,7079, 77711,7973, C^SpWH 4575, 537/2—3; art. sg. nom.—ac. c^pnuiJHToyA 69713, 7077 cejspTiiiJHToya 67r/11, c<|sp,KiiiHmov’^ 77V2> 8179> c^P’muhitiSa 79712, c^P^uimSA 257'marg, 8377—8, c^ujmSa 1477. sfrîre s. f. art. sg. nom.—ac. c^P'fcp’fc 7710—11. sicareu adj. pl. nom.—ac. cHKapEH 1872. Sidon s. pr. nom.—ac. cHAonoy 42710—n* silă s. f. pl. nom.—ac. chae 276; art. sg. nom.—ac. chaa 7076; pl. nom.—ac. chaeae 74r/3. Silioan s. pr. nom.—ac. chahw4n$ 82711. Simon s. pr. Simon Patru v. Petru. sine pron. refl. ac. cn*tpE 5711, 5975, cbtpE 15712, i6T/io, 25713, 2577, 3774, 3779, 3877, 5078,5379, 57711—12, 58r/3, 5875, 6Ov/6, 7674, 80r/7, 8375, CE r/9, r/11, 2711, 2710, 2714, 3714, 472, 473, 775, 8712, 10713, 1276, 12712, 1376, 1671, 1676, 2277, 2277, 22711, 2374, 23r/6, 2471, 2478, 25r/9, 25713, 2574, 2671, 2674, 26712, 2777, 3171, 3374, 3474, 3579, 3579, 3672, 4172, 43r/2, 4378, 4477, 4475, 45712, 4579, 45713, 4876, 4971, 4973, 4978, 50V/12, 57713, 5873, 5875, 60v/13, 6177, 6178, 61710, 6279, 6372, 6475, 6678, 68r/7, 6973, 7078, 7177, 737l, 7571, 7573, 7672, 76r/2, 7675, 7873, 7974, 7974, 80714, 8175, 8 17 10, 8 17 11, 8 17 13, 83711, 84r/ 11, CfeA8P<» 1577, Ctoy 10r/2, 469 3v/6, 4r/8, 5V/1, 778, 779, 8r/9, 875, 974, 1276, 1476, 1577, 1778, 1772, 1777, 17v/8, 1873, 23710, 24714, 2476, 24714, 2873, 3076, 3273, 3277, 32713, 33710, 3471, 3476, 3677, 3774, 3872, 38r/5, 3973, 4072, 4072, 4375, 4474, 4475, 44711, 4477, 44713, 4574, 4671, 4774, 47r/7, 47712, 47710, 4976, 4977, 5 1713, 52712, 5277, 5374, 5377, 5473, 5475, 5579, 55710, 55710, 55711, 55713, 5674, 56710, 56713, 57714, 6078, 6173, 61711, 61713, 6171, 6 r/14, 62713, 6276, 63714, 6479, 6575, 65711, 6772, 68710, 68712, 6971, 69714, 69712, 70713, 7174, 7378, 7379, 74714, 7573 75714, 7675, 7771, 7772, 7878, 7972, 7977, 7979, 79713, 80714, 8076, 80V/13, 80714, 8273, 8275, 82710, 8371, 8372, 83V/5, 8377 8475, -CE- ir/1, 20r/l4, 3274, 5578, 64714, 67714, 69711,7071, 7876, 8671, -ce-5371; luaţi-vă amente sinre v. aminte, singur adj. sg. nom.-ac. f. c‘Mt$ptv 61713—14. Sion s. pr. nom.—ac. chwn8 73713. Siracusia s. pr. f. nom.—ac. cHpdKoy’cid 5073. Siria s. pr. f. nom.—ac. chpîa 173, 7Y/sy 12V/14. Sirt s. pr. nom.—ac. cHamoy 44711—12. sîmbătă s. f. sg. nom.—ac. c*k srjst 487marg.; pl. nom.—ac. ctvîktsjue 879; art. sg. gen.—dat. c'K-tE^mEEH 973. sîn s. n. sg. nom.—ac. cTi4p8 47710. sînge s. n. sg. nom.—ac. ctvnoe 16r/11; art. nom.—ac. rhNUEAE 1173, 11711, 2T/9, 68713, 71711; gen.—dat. ctvnueaSah 69711. slaste s. f. pl. nom.—ac. cAdcmHAE 79r/3. slavă s. f. sg. nom.—ac. cddKiv 7072, 72T/s, 8276, 8279; pl. nom.—ac. cAdKE 7171; art. sg. nom.—ac. cAdKd 2072, 72v/6, 8071; gen.—dat. cAdCEEH 5878, 8078, 8176, 81714; pl. nom.—ac. CAdKEAE 8O7H. slăbi vb. IV ind. pf. s. 3 pl. catvehptv 47v/2. slăbiciune s. f. pl. nom.—ac catvehmio^ph 3272—3 slăvi vb. IV ind. impf. 3 pl. cAdE’id\ 1570; part. cAdEMim* 7076; refl. conj. prez. 3 sg. catvkack'k-ce 80714. sledi vb. IV conj. prez. 2 pl. ce caeahuh 75TjiZ. sleire s. f. art. sg. gen.—dat. caehpheh 79v/5 slobod adj. val. s. m. art. pl. nom.—ac. caoeosîh 74v/9; gen.—dat. caokoshaop$ 6074. slobodă s f. sg. nom.—ac. caokoat* 5876> rren-slobodă v. rău. slugă s. f. sg. nom.—ac. caoytti 39710. slujbă s. f. pi. nom.—ac. ca$>kke 79v/3; art. sg. nom.—ac. cAoywad iov/8; pi. nom.—ac. caSwkeae I5r/s. sluji vb. IV ind. prez. 1 sg. cao^>keck8 45r/9, caSjkecko^ 30v/11—12, 3 sg. CAOtpKdlJJE 80r/l2; impf. 3 pl. CAO^WH/ft 4r/l0, CAO>KÎia 7172—3; pf. c. 3 pl. CA$>KHT0y-(A)’40y 12T/3—4; conj. prez. 3 pl. ce cAoyKacK’ik 32T/4—5; ger. cao^>khha^ 3871, ca$>khna$ 8078. smerenie s. f. art. sg. nom.—ac. ca/vepen ia 5676. smeri vb. IV refl. imper. 2 pl. caivephuh-ktv 82t/6—7. smerit adj. sg. nom.—ac. f. ca/iephtk S2t/3; art. sg. nom.—ac. m. cMEpHTOifA 5674, f. cA/vEpnmd 9713—14; val. s. pl. gen.—dat. CAIVEpHUHAOpS 6479, CA/VEpHlţHAOP 82T/6. sminteală s. f. sg. nom.—ac. ca/vhhitiaati 571. smochie s. f. sg. nom.—ac. ckokîe 6378; art. sg. nom.—ac. CA/VOKÎA 6377. smulge vb. III refl. ind. pf. s. 1 pl. 3aao^acea/\8-htv i2y/5—6. soare s.m. art. sg. nom.—ac. coapEAE 4474, 5678; gen.—dat. coapEAo^H 38710. socoti vb. IV ind. prez. 3 sg. cOKomavgiE 58t/1; impf. 3 pl. coKom'iA 47711; pf. s. 3 pl. c^KomHp^K 7374—5; conj. prez. 3 pl. ce coKonrbcKiv 8471—2; imper. 2 pl. cokoqjhuh 7678; refl. ind. pf. s. 3 sg. -lu coKoma i714> coKomH-uiH 58T/2—3. socotire s. f. art. pl. gen.—dat. coKomHpHAopyr 37T/13. socotitor adj. art. sg. nom.—ac. cokothtoph>a 75712. sodomesc adj. pl. nom.—ac. f. coaoaueujî 86714. Solun s. pr. nom.—ac. coaSnS 42t/9. solunean s. m. pl. nom.—ac. cOAoyirkNiH 7y/i2. somn s. n. sg. nom.—ac. coaivho^ 8v/49 coa/vh# 8y/6. Sopatăr s. pr. m. nom.—ac. conarpii 7711. soră s. f. art. sg. nom.—ac. copa 60713; gen.—dat coypopîfH 2673—4. sosi vb. IV ind. pf. s. 1 pl. cocha/vo^ 42710, cochm$ 0711, i3v/3. Sosten s. pr. ac. cocmEHa iT/io. soţ s. m. sg. nom.—ac. cou,oy 7T/3} 64y/i9 con# 7TjZ, 61711, art. sg. nom.—ac. cou,$a 6574; pl. nom.—ac. cou/îh sy/5; în comp. COU,$-K$-Ark*tHAPÎE 49713. soţie s. f. pl. nom.—ac. coiO’e 42712—13. spaimă s. f. sg. nom.—ac. cnaEAivik 21714. sparge vb. III ind. viit. 3 sg. aa ce cnaara sT/8; conj. prez. 3 pl. ce cnaark 40T/8. spargere s. f. sg. nom.—ac. cnaagE[re] 8671—2. spăimînta vb. I refl. ind. pf. s. 3 sg. ce crnuvn*Nmrh 23r/6r CrrkMTiHmTv-CE 24v/l4. spăla vb. I imper. 2 sg. cnaAik 2 ir/9— io. spăsenie s. f. sg. nom.—ac. cncmE 69r/9, 70r/7, 70v/8, 70y/9y 73r/3; art. sg. nom.—ac. cncEma 53T/4. spăsi vb. IV inf. cncn 57v/8, 60r/12; refl. ind. prez. 3 sg. CE CFlTvCUJE 8 l1/ 11. spăsitor s. m. art. sg. nom.—ac. cm^cumopioA 83v/6; gen.—dat. cncHmopiOASH 84r/3—4. spiţă s. f. sg. nom.—ac. I8r/3, i8v/9. spînzura vb. IV ind. pf. s. 3 pl crrhNsSpapTi 44r/i2, 46r/8; ger. crrKHs8pTvNA$ 4 8v/6—7. spovedi vb. IV ind. prez. 3 pl. ncnoBEAECK# 24v/4—5, 30v/9; ger. HcnoKEAWA# 3v/8; refl. imper. 2 pl. hcrobeahuh-etn 68r/i. spre prep. cnpE 2r/l, 2v/8? 3r/l, 3r/ll, 3r/l4, 3v/5, 6v/2, 6v/7, 7r/3, 7v/6, IO1/3, I2r/14, 16r/3, 16v/9, 16v/, 13 16v/l4, 17v/4, 18r/3, 18V/9, 19v/5, 19v/13, 19v/14, 2T/12, 22r/6, 22710, 23Vb 27713, 3078, 3172, 3372, 3374, 3372, 3376, 34r/l2, 3574, 35711, 38r/l4, 38713, 3974, 3977, 3978, 4379, 48r/4, 4875, 4877, 4873, 49711, 54712, 58713, 5974, 5971, 5974, 6174, 6372, 6677, 6674, 6773, 677marg., 67710, 6875, 68r/8, 7075/7074, 71711, 72710, 7478, 74r/4, 75r/ll, 7575, 7576, 7674, 7774, 7776, 7978, 80712, 82710, cnp- 7779; spre v. de; spri-nsu, spri-nşi v. îns. spresărire s. f. sg. nom.—ac. cnpEc'KpupE 677—8. sprezice vb. III ind. prez. 2 sg. cfipeuhmh 3472; cond. pf. 3 sg. aoy Kpoymoy cfipemhme 41712. spuietor s. m. sg. nom.—ac. cnSEmopio 86712. spune vb. III ind. prez. 1 sg. cnoy*fio 4071, 3 sg. cnoy^oE 374—5, 5478, cn84pE 54711—12, cnoy^pE 3575, 68711, 8373, 84712; impf. 3 sg. cnoy-îp’k 5273, cnoypls 1575; pf. s. 3 sg. cnoycE 3479, 7873, cnScE 2278, 2675; 3 pl. cnoycEpiv 29r/4, 3371; pf. c. l sg. aa/ioy cnoycS 28T/9—10, cn$c-d 1174, ce cn&o 1075, 2 sg. ce cnoy-tpw 27T/6, 3 sg. ce cr$E 2679; imper. 2 sg. cnoy-tpE 22v/i2, 2 pl. cnoypEu,H 25710; inf. a cnS4pE 2673—4; ger. cnoyHHA$ 378—9; pas. ind. pf. s. 3 sg. cnoycn* $oy 2875—6. spunere s. f. sg. nom.—ac. cnoy*tpEpE 69v/9; art. sg. nom.—ac. cnS-îpEp’k 5471, cnSpEp'b 6875, 8379. spurca vb. I ind. prez. 3 sg. cnoyaKTs. 1773, 62T/i4; conj. prez. 3 sg. ce cn$GME 29710. spurcat adj. val. s. m. art. pl. gen.—dat. cnSaKdunaoPv; 8676. 472 spurcăciune s. f. pi. nom.—ac. cnoyaKTkMK>*fpn 78V/12; art. sg. nom.—ac. cnoycrirkMHp'fc 57V/4 — 5. sta vb. I ind. prez. 3 sg. ctt^ 67r/5, 2 pl. cmau,H 83r/2; impf. 1 sg. Epd cm'kHAS 2 lv/11, 3 pl. crm* 23v/6, 23V/13? 33V/4; pf. s. 1 sg. cnnunoyio 37v/i2, cmiunSio 3 iv/6, 3 sg. cm^mov 44711, 4578, 47v/8, crmvm8 18V/9, 20v/i!, 2576, 3 pl. cnrunSpii 35713; conj. prez. 2 sg. ce eman 45712; imper. 2 sg. cnrk 3977, 59T/3y78r/8; ger. cm'KNAS 3iv/7—8, 3474, 40711. stea s. f. art. pl. nom.—ac. ctaaeae 44v/4—5. stingă s. în loc. adv. a^-4 cm^-tra 12V/13. stînjen s. m. pl. nom.—ac. crm^>KENH 45V/12, 46Tji. straste s. f. pl. nom.—ac. cTpacTH 70v/i4; art. pl. gen.—dat. CTpacmHAOP 8 iv/ 4. strat s. n. pl. nom.—ac. cTpaiwpE 79v/i. străgni vb. IV refl. imper. 2 pl. cTpTfcrHHU,H-Erk 82T/n. străin adj. şi s. 1 adj. sg. nom.—ac. f. cTpiHp'h 80v/5; 2. s. art. pl. nom.—ac. m. cTpîHpm 74l'/6y 80T/4; gen.—dat. cTpHNpHAopS 5272; în comp. cTp'mp^-HcKOAHmopto 8iT/3—4. străjui vb. IV ind. impf. l sg. cTp^wotfHrd 2iv/i2—13; conj. prez. 3 sg. CI CTpTi/KCyidCK’k 33r/ 7, CE CTpk/K$idCKTk 32r/l — 2, CE cmpT^KOyracKTi 28V/14. străluci vb. IV ind. prez. 3 sg. ctp’kaov'^e 5 678; pf. s. 3 sg. CTpTiAOyqH 19V/12, 38v/ll. străminare s. f. sg. nom.—ac. cTpTxAWHapE 62r/6— 7. striga vb. I ind. prez. 3 pl. cTpuni 2 2V/1, 6 6v/2; impf. 3 pl. cTp»ra 5V/14, cmpKra I7v/i3; pf. s. l sg. cTpuraio 3177; 3 pl. cTpnrap'K 5T/I2t 6710; ger. ctpht’kha^ 16711, 22Tj8y 3671. strigare^, f. art. sg. nom.—ac. cTpnrap'b 6672. strînge vb. III ind. pf. s. 3 pl. ctphhceptk 22y/2. stropire s. f. art. nom.—ac. cTponHp’k 69711. sub prep. c$nm$ 82T/7. sudoare s. f. art. pl. nom.—ac. co^a^phae 279* sufla vb. I ind. impf. 3 sg. coy$A4 4774; pf« s- 3 sg. 43710, 43714, 5077. suflet s. n. sg. nom.—ac. cov^aeto^ 6174, co\faete 6374, 7478, 78y/8; art. sg. nom.—ac. coytjsAEmoyA 72YjiZ, coy^AEmSA 8711, lOv/5, 8678—9 c&jsAEmoyA 6872, 8T/1—2,; pl. nom.—ac. coy^AEmEAE 577», 72710—11; gen.—dat. cov^aeteaoP 75712, coy<|sAEm ea op8 43712—13, 4574, 7078; în expr. 4Tp8*t coiful*™0'/’ 571—2. sufleta vb. I binve-se-sujletaţi v. bine. sui vb. IV ind. pf. s. 1 pl. coyHA/voy 14v/9; conj. prez. 2 sg. ce coyH 33v/14; refl. ind. pf. s. 1 sg. me covfHio 30r/i, 3 sg. ce c$h 8712, co\-h-ce 32713; conj. prez. ce ce c$e i3f/6. supăra vb. I ind. pf. 3 pl. cSrrhpapiv 36T/14. supuietor adj., în comp. Eî*fpE-coyn$EmoapE 6379—10. supune vb. III refl. ind. pf. s. 3pl. coynScEpiv-cE 79r/2; conj. prez. 3 pl. ce coyE-ce 61714; imper. 2 pl. c$n$^ţpEurH-KTK 65r/6, COynO^pEllH-KTi 74713— 14, COY’niWpEUH-K’K S2T/2, COynOypEUH-RTv 647 10> cov/-noţfpEu,H-P 647marg.; ger. coynoyHNA$-cE 75v/i4, 7675, 8273, c$n8HNA$-c£ 74714, neg. NEc$n$Hi*tA$-cE 1475—6. supus adj. pl. nom.—ac. m. coynoym 7775. sus adv. coyc 57r/4, 6373, 63v/7. suspina vb. I imper. neg. 2 pl. Noy c$cnH*tpapEU,H6772—3. sutaş s. m. pl. nom.—ac. coymaujH 1774, cSmaiHH 26T/7, 27T/&; art. sg. nom.—ac. cov’T’aujoya 5075—6, cSmamo^a 43714, 47713—14, coymaujoyA 22yj7 coyrnauj&v 42v/6—7; gen.—dat. coyma-moifAH 2273—4, 32r/1, 46711, coymamSAoyH 4272—3. Ş şapte num. cârd. uianrnE 377, 878, 13711, I676. şaptezeci num. cârd. luanmESEHn 27xj 12. şarpe s. m. art. sg. nom.—ac. uiaanEAE 4Sy/7f 48713. şedea vb. II ind. prez. 2 sg. ujesh 23710; impf. 3 sg. iuea* 871, 3 pl. uiHAt 4174; pf. s. l sg. ujhsSio 35711, 3 sg. ujesS 3371; imper. 2 sg. ujesh 59T/if 59r/4. şerb s. m. sg. nom.—ac. ujegeoy’ 84711, uiecteS 55t/8; art. pl. nom.—ac. ujegeih 74711, 74714. si cj. ujh 1711, 1713, 172, V/3, 173, 177, 179, 1711, 1712, 27l/ 273, 275, 2r/ 7, 279, 2711, 2713, 2711, 379, 3710, 3711, 3713, 3714, 371, 373, 374, 375, 376, 378, 3711, 3712, 3713, 472, 473, 476, 476, 4711, 4714, 474, 475, 477, 47l0, 4713, 578, 5710, 5714, 573, 671, 674, 676, 6711, 673, 677, 6713, 772, 7r/ll, 7r/l2—13, 7714, 772, 773, 775, 7712, 7713, 7713, 7714, 7714, 871, 872, 875, 8710, 8712, 871, 874, 876, 879, 8710, 8V/13, 8713, 971, 972, 974, 976, 979, 9710, 9710, 9713, 976 977, 9714, 1071, 1076, 1077, 1077, 1078, 10710, 10711, 10713 1072, 1073, 10v/8, 10710, 10714, 1176, 1179, 11714, 1176, 1178, 1179, 11711, 1272, 1274, 12710, 12712, 12714, 1274, 1275, 1276, 1279, 1279, 12712, 12713, 12714, 1371, 1373, 1378, 13710, 13713, 13713, 1372, 1373, 1374, 1375, 1378, 13711, 474 14r/3, 14r/4, 14r/5, 14r/5, 14r/9, 14r/l0, 14r/l2, 14r/l4, 14'’/6, 14V/9. 14V/14, 15r/2. 15r/5, 15r/5 15r/9, 15711, 15r/12, X5v/9, 15v/ll, 15V/12, 15713, 16r/l, 16711, 167n, 16712> 16714. !6V71, 1676, 16V/10, 16714, 16714, 1773, 1778, 17710, 17r/12, 17v/4, 1774, 1776, 1779, 17710, 17711, 1871, 1872> 1875> 1878> 18714. 1878, 187 9, 18712, 18713, 19712, 19714. 1972, 1974, 1976, 1979, 19710, 19713, 19714, *2073, '2078, 20713, 20714, 2072, 2076, 20711, 2172, 2173, 2174, 2175, 2177, 2177, 2179, 21711, 21712, 2l7l3, 2174, 2T/7, 2 r/8, 2r/H, 2T/12, 2277, 2278, 22712, 22v/l, 2277, 22711, 2376, 2378, 23711, 23713, 23714, 2371, 23710, 23711, 2473, 2474, 2478, 24711, 24713, 24714, 2471, 24v/8, 2573, 2574, 2576, 25711, 25712, 25V/5, 2576, 257l2, 25714, 2674, 2677, 26710, 26v/2, 2771, 2772, 2777, 2yI/9, 27711, 27713, 277l, 2772, 2773, 2778, 27710, 27711, 27713, 2873, 28r/8, 2879, 2871, 2878, 28710, 28712, 2975, 2979, 29711, 29712, 29714, 3072, 3076, 3078, 3072, 30713, 30714, 3175, 3 lr/8, 2179, 3171, 3l7ll. 31713, 3272, 3273, 327», 3279, 32712, 32712, 32r/l4, 32712, 3371, 3371, 3373, 3379, 33711, 33712, 3371, 3376, 33711, 33713, 33714, 3472, 3475, 3477, 34714, 3572, 35711, 35r/14. 3 5'/3. 35v,6. 35v/8. 35v/13, 3672. 3673. 36r/5, 3676, 3677, 36710, 36714, 3671, 3676, 3677> 36710, 36713, 3779, 37713, 3871, 38711, 38712, 3877, 38711, 3971, 3977, 39710, 39711, 39712, 39713, 3977, 397'13, 39713, 4071. 4072, 4077, 40712, 40712, 4071, 4C7'2, 4075, 4075, 40712, 4171, 4172, 4173, 4174, 4174, 4r'/l0, 41713, 42r/l, 4275, 4278, 427l, 4274, 4276, 4279, 42713, 4374, 4377, 43710, 43712, 43714, 4379, 43712, 4472, 4475, 4475, 447'8, 44713, 4471, 4474, 4475, 4476, 447'9, 44712, 45r/l, 4572, 4573, 4 5r/l2, 4575, 45V/8,457H; 45711, 45714, 4673, 46711, 46714. 4672. 46712, 4771, 4773. 4777, 4779, 47710, 47714, 4771, 4774, 4774, 4777, 4778, 47714, 4872, 4876, 48711, 48713, 4871, 4 87 5, 48714, 49r/2, 4974, 4974, 4977. 4978, 49712, 4971, 4973, 497'5, 497'6, 4978, 49710, 49713, 50r/l, 5072, 5075, 5076, 5079, 507U, 50712, 50r/13, 5071, 5072, 5073, 5074, 5079, 50712, 5 1714, 5r/l3, 52r/4, 5275, 5277, 52r/9, 52v/4, 5276, 5276, 5279, 52710, 52712, 52713, 53r/l, 5377, 5379, 53711, 53714, 5373, 5475, 54710, 54712, 5473, 5476, 5477, 54710, 54711, 54713, 5572, 5577, 55710, 5572, 5577, 5578, 55712, 5679, 56710, 5674, 56711, 5 6V/13, 57r/3, 5776, 5778, 57714, 5771, 57'/5, 5873, 5873, 5876, 5877, 5871, 5873, 5874, 58711, 58'/13, 5975, 59710, 5971, 59'72, 59711, 59714, 6072, 6073, 60713, 60r/l4, 6072, 6 0V/3, 6 0V/ 9, 6 0V/13, 6176, 6178, 61710, 617 11, 6r(/2, 61'78, 6271, 6273, 6274, 6278, 475 627*1, 62714, 62v/1, 62v/3, 6274, 6275, 62711, 63V1. 6375, 6379,, 63710, 63714, 6371, 6375, 6376, 6379, 63712, 6471, 6474, 6475, 6476, 6477, 6477, 647'9, 64712, 647'l, 64711, 64712, 64713, 6571, 65r/3, 6575, 6577, 6571, 6572/ 6575, 6576, 6577, 6578, 6578, 65713, 6673, 6678, 6679, 66710, 6672, 66v/5, 66712, 6777, 67711, 67713, 6773, 6777, 67711, 67713, 67714, 6872, 6877, 6878, 6879, 6879, 687'10, 68‘/13, 6873, 687H, 687'13, 69r/4, 6975, 6977, 6978, 6979, 69710, 69v/2, 6977, 69710, 69712, 7074, 7074, 7071, 7C<72, 7074, 7076, 70710, 70712, 7l7î, 7178, 7174, 7176, 7272, 7278, 7279, 7274, 7276, 7278, 72712, 72712, 72V/13, 7377, 73714, 7371, 7476, 74712, 7475, 7479, 7572,757'8, 75710, 7577, 75711, 767'5, 76714, 76711, 7674, 77712, 77714, 7772, 7773, 7775, 7777, 77v/9, 7873, 7876, 7871,’ 7972, 79r/3, 7975, 7 9V/ 8, 79714, 8 071, 8 07 9, 80713, 81712, 8T/4, 81710, 817*3, 82711, 8278, 82710, 82713, 83r/4, 8377, 8373, 8375, 8471, 8476, 8479, 84710, 84712, 84714, 8471, 84V/9, 84v/ll, 8671, 8674, 8678, 8679, 86^9, 867'14, 8671, 8673, 8676, 8677; UUţ! 4r/1, IUH 72713, UJÎ 178, 2171, 2775, 3974, 66711, 66713, 68710, 68710, 8475, qjî 65r/l2; în loc. cj. iun Koy 2972, 2972—3; corei, ujh ... uni 41710—11, 7376—7; ujh ... uni ... ujh 174.5; val. adv. ujh 17T'2. 10711, 1972, 297'9, 3172, 3176, 3273, 3275, 3477, 38710, 41714, 497'9, 5475, 56711, 58712, 6074, 60712, 61714, 6174, 6272, 6277, 62712, 6379, 66714, 68714, 6972, 6978, 7177, 73710, 75v/i3,7672, 78710, 8078, 8271, 82711, ui 75712; nu numai ... ce şi v. nu. şie pron. refl. dat. ujhe 4774, 7172, —ujh 2712, 3711, 12711, 1574, 2274, 2279, 3776, 5871, 5873, 5874, 61712, —ui 1714, r/4, 271, 5711, 672, 1474, 16710, 4974, 58712, 7674, 77713. Ştefan s. pr. gen.—dat. cmEi|s4H8 2179—10. şti vb. IV ind. prez. 1 sg. ipjoy 3710, ijjîoy 10713, 10711, lV/n, 14118 2175, 30711, 37711, 4176; 2 sg. J|Jîh 18711, 3477, 3 sg. 141H 671, 40714, 6673, 86711, ipiE 867marg.; 2 pl. j|iku,h 478 9710, 1271, 64713, 6579; 3 pl. 141 îoy 3774—5, 141183776; impf. 3 Sg. 141 IA 3676, 3 pl. JJIÎA 672, 147ii; pf. s. 1 sg. wîoyio 27711, 3 sg. ijjî8 28710; pf. c. 1 sg. 4M iiiîoymS 2472; conj. prez. 3 sg. ce jjjîe 68714, 3 pl. CE I4JÎE 8476—7; inf. 4 141H 5372; ger. I4Jîiiha8 31712 55713, 6 V/7, 7V/10, 7778, 8272, 83713; pas. ind. prez. 3 sg. iliHoymoy cicte 51711. ştiut s. n. art. sg. nom.—ac. qjîoym&J 35711. 470 T tar s. m. sg. gen.—dat. mdaoy/t0y.H 43711. tare adj. şi adv. 1. adj. sg. nom.—ac. m. mapE 6i*/l2; pL nom.—ac. m. mapn 33710, S2v/i; 2. adv. 4r/i. Tars s. pr. art. nom.—ac. maacoya 1976. tarseanin adj. sg. nom.—ac. m. maaclvHKKoy i8v/4— 5. tată s. m. pl. nom.—ac. rmvm’K4pH 37v/n, 717 *3, 9v/marg.; art. sg. nom.—ac. Tarm^A 7 iv/6— 7, mar^A 58V/2, 69v/9, 69v/i3, rnamTu\ 49714, 5775, rndT'E/vS 62V/H;p]. nom.— ac. nndmi*pîH 52v/l—2. tăcea vb. II ind. pf. s. î pl. mikKOyM 1476. tăcut adj. art. sg. nom.—ac. f. TiiKoyTa 76r/i4. tăgădui vb. IV refl. ind. pf. s. 1 sg. me 1074, me m’Kr'KA^VHio 1173—4; inf. a ce ims.rhA^w 4172. tăia vb. I ind. pf. 3 pl. rm^p^ 4671. tăietor s. m. argintu tăietcriu v. argint, tărie s. f. sg. nom.—ac. miipiE S0712. tătînesc adj. sg. nom.—ac. f. fnTKmrK4pTfecKTk 19710; gen.—dat. f. ro'hmTvpELjJH 5172—3. tău adj. pos. sg. nom.—ac. m. tts.8 5976, f. ma 607s, (precedat de prep.) 28712, 3T/2, Z7T/10; gen.—dat. m. rmioy 2iv/io; pl. nom.—ac. m. m^H 28v/i2, f. mdAE 2973, md« 397#, n. Tra/\r 6079, mdrtE 21710, 29710; gen.—dat. m. rn^H 24T/5. teme vb. IV ind. impf. 3 pl. mEAvfe-cE 4671; imper. 2 pl. kt*. mTkA\Eu,M 74712—13; neg. ncy mE mTbA\E 45710, h8 bt^ rn'feAupEiiH 77712; ger. mEAiEMT^HA^-cE 44710—11, neg. hetem^ma^-etv 767 8—9. temniţă s. f. sg. nom.—ac. mE.WHnu,^ 19711, mEMHKu,^ 2sT/11—12,. 7 8V/ 2. rnBAXmU'Xx 217 6. Terţii s. pr. m. nom.—ac. rmcrmKAoy 29Tjb—7, rmorni-AS 29r/2., Tihic s. pr. m. nom.—ac. mHX'KK 871. Timotei s. pr. m. nom.—ac. mMMoOEH 7v/i4y maMOOEd 4710—11.. timpuriu adj. sg. nom.—ac. f. mHnoypiE 667^3. tindă s. f. art. pl. nom.—ac. stihnaeae 28713. tinde vb. III ind. pf. s. 3 sg. rnu-fNCE Z7Tjs—6, mbtcE 8712;. inf. mK-tNAE 46710. tinerel s. m. pl. nom.—ac. mHpEpEH 7371. tinereţe s. f. sg. nom.—ac. mî4pEp1iu,E 3772. Tir s. pr. nom.—ac. nwplî 1371, mnpS 1373. tîlc s. n. sg. nom.—ac. itia^k n7marg. tîmpin s. n. art. sg. nom.—ac. mii-înHpSA 50714. 477' tîmpla vb. I refl. pf. c. 3 pl. ctoy rm^n/UToy ior/2, c±oy TTi’K-tnAdmS 84v/12— 13; viit. 3 sg. ce Kd m^-tnAd I0r/l3—14; ger. un^MnATiHA^-cE 80v/6; impers. ind. pf. s. 3 sg. mTk*tn/\rk-c£ i8r/3. tînăr s. m. art. pl. nom-ac. mn^pEpiH $2T/i. tîrg s. n. art. sg. nom.—ac. TpiiroyA 50v/i. tîrziu adj. sg. nom.—ac. f. m^aslE 66v/13. tocmeală s. f. art. sg. nom.—ac. moKA/rfcAd 72r/3. tocmi vb. IV ind. pf. s. 3 sg. moKMH 6r/i2, 3 pl. moKMHpTv 5 iv/14; refl. ind. pf. 3 pl. moKMHpTv-cE 30r/6. tocmitor s. m. pl. nom.—ac. moKAurropH 80r/9. tot adj. şi adv. 1 adj. sg. nom.—ac. m. Tomoy 53r/9— io, moToy 9v/i2, 57r/13, mom$ 23r/i3, f. TOdrmv 72v/6, modTTi 9v/i3, 5 9v/n, 6671, 74714, 74714, 8279, modrmv 4712, 579, 5714, 1174—5, 1177, ir/12, 1779, 1679, 29713, 36r/13, 4478, 5371, 55710, 5772, 5774, 6272—3, 7175, 8274, n. TOTOVf 8079, Tomoy 72711, 72712, moToy 1772, 5479, 55712, 5773, 61712, 6271, 62714, momoy 674, 1577, mom$ 23713, 2373; pl. nom.—ac. m. ITIOUH P/10, 274, 372—3, 375, 10713, 1379, 1574, 1572, 19712, 19v/ 4, 2079, 2176, 37712, 3775, 38712—13, 48714, 74711. f. TOdmE 39713— 14, rnodTE 2713, 1071, 5478, 72713, modmE 3074, 38714, n. TOdTE 6376, modmE 1713—14, S4v/6; gen.—dat. m. moymSpopS 2976; în totu chipulu v. chip; val. s. sg. nom.—ac. m. moToy 5573; pl. nom.—ac. m. touh 41712—13, 6T/9, mou,H 2vjZ, 3712, 679, 773, 1272, 15713, 1672, 1771, 177 b 36r/10, 45V13> 4675, 4772, 47r/4, 48r/6, 53711, 7772, 8071, 8272, f. TOdTE 20714, 67713, TOdmE 6971, 1274—5, modmE 37r/6; gen.—dat. moY'ToypopK 7178, moifToypop 79712, mSmSpop 69T/l3, moToy’pop 7275, m$T$pop$ 59712, mSŢŞpopS 1173, mSmoypop* 5576—7, mSmSpop* 11713, 12713, 30713, 69714, 8473, mSmSpoPir 84T/13; în loc. adv. a* •moT$ 80713; 2 adv. mom$ 4879. trage vb. III ind. prez. 3 pl. Tpdroy 5971; impf. 3 pl. mp^g^ 177li; conj. prez. 3 pl. ce Tpdn^ 1173; part. Tpdcoy 56711. trecător s. m. sg. nom.—ac. TpEK'kmopio 60r/2; art. pl. nom.—ac. TpEK'kmOpÎH 59710. trece vb. III ind. prez. 2 sg. tpehh 23712, 3 sg. tpmme 56t/7—8; ind. impf. 3 sg. tpemIs 12710; pf. s. 3 sg. TpEKoy 4ZT/5f l pl. TpEKOV'AVOY’ 4271, 3 pl. TpEKOypT* 34v/4; pf. C. 3 pl. dOy TpEKOyTOy 79711; conj. prez. 3 sg. ce TpTfeKrk 972; imper. 2 sg. tpehh 979, mpEMH 3779. trecînd cj. tpeitkhaS 1679. trei num. cârd. tpeh 2T/6t nv/5, 32713, 50r/i, 50T/4/ 68T/9, tmpEH 775, 49712, 49712, 50710. 478 (al) treilea num. ord. m. dA itipehae 8v/7, 27r/i4, f. a mpEra 44v/2. tresură s. f. sg. nom.—ac. TpEcSpi* 68v/s. trezi vb. IV refl. imper. 2 pl. tpe3khu?h-ktk 79V/14, 82Tjii; ger. TpESKHHA^-KTi 7lT/lO. trimis s. m. art. sg. nom.—ac. tpeawcSa 84v/iî—12. trimite vb. III ind. prez. 1 sg. tpeawu,$ 22r/2, 3 sg. TpEAvfcmE 83r/n; impf. 3 sg. TpEMunrk 32v/5—6; pf. s. 1 sg. mpEMHwS 28r/8— 9, 3 Sg. TpEM’bcE 4T/8—9, TpEMHCE 9V/6, 1 pl. TpEA/VKCEA\8 16r/8, 3 pl. mpEAVkCEpT* 5V/10; viit. 1 Sg. KOK> TpEA/lHmE 35v/l2, KOK> mpEA/VHmE 39v/l; conj. prez. 1 sg. ce tpeamuS 36v/8, 3 sg. ce tpeaivhht* 33r/4; ger. TpEA\Hm**tHA8 36v/14—37r/1; refl. pas. ind. pf. s. 3 sg. mpEAHACE-cE 5 3r/4; pas. ind. prez. 3 pl. -c mpEA/iuuiH 74v/3, -CO\- TpEAIVHCE 7 l76. trimitere s. f. sg. nom.—ac. TpEA/rkmEpE 5574, 6o7marg., 6iv/marg., 69v/3— 4, 83v/12—13, 84V/10, TpEA/v’bmEP 5576, 747marg., 8378, 84v/marg., 86v/marg., mpEA/\TfcmEpE 5478, 757marg., TpETEp 8379; gen.—dat. TpEA/v’bmE^ri) 68V/5; art. sg. nom.—ac. TpEAvkmEp’k 6972, TpEA\d\rnEpTb 83712, TpEA/V’bmEp’fe 5272, 5573, TpEAIHTEp’b 84v/9. trînd s. m. în s. comp. ana mp^HA^AO^» 4971—2. Troada s. pr. f. nom.—ac. TpoaAd sT/Zf sT/6. Trofim s. pr. m. nom.—ac. rpo$HA\8 8r/i, mp$i|sHM$ 1775. Trogghilia s. pr. f. nom.—ac. TporriAîa\ 9713—14. trufaş s. m. pl. gen.—dat. Tp$*|sdiuHAop8 6478, mp$$aiiJHAOPir 8275. trup s. n. art. sg. nom.—ac. TpSnoyA 6T/3, 6271, 66712, 7275, Tp$n#A 61712, 62714, Tp8a 7575; gen.—dat. Tp$n$Aw 6073—4, mp8 [pului] 85V/4. tu pron. pers. 2 sg. nom. Toy 59T/5, t$ 6076, moy 18712, 2076, 23710, 2678, 2972, 30710, 3477, 3976, 41712, 5971, 5973, 60V/11, 6573; dat. u'ie 30710, 39712, 45713, 60710; u,hi 45711, u,T— 2071, 3973, —uh 2T/3, 26714, 39712, —u,h_ 37714, 3979, — itf— 20714; ac. mn*pE 2178, 2978, 2971, 45714, 5977; mWpE 1571, 1673—4, 18710, 26713—14, 2773, 28r/9, 3072, 5175, 5r/9, mnpE 36712; mE 2675, 30711, 37711, 3979, 39714, 4079, —mE 1*77, 2272, 2971, 2972, —mE— 2379, 3272, 39712; val., refl. dat. — un 15714, 2179, 6573; ac. te 15712, 15713, mE 2179, 3977, 45710, — mE 20713, 2178, 2171, 4078. tulbura vb. I refl. ind. pf. s. 3 sg. moyaEoypTi-cE 17v/2; imper. neg. 2 pl. heme kt* mOY'GKOYpapEu.H 77712—13. tulburat adj. sg. nom.—ac. f. moyaKOY'pdrm* 5714—6v 1. tunde vb. III ind. pf. s. 3 pl. mSNCEpT* 174—5; conj. prez.. 2 sg. ce moyNSH 15714—1671. 479* turmă s. f. art. sg. nomac. rnoycriUd ur/7, mSooud 11714, mSpi'Hd 8iv/7; gen.—dat. moyoAUEH 8lv/n. tutindirea adv. moymHNAHp'k I7r/1—2, moymi*tNAHpTfc 5 1V/12; v. pretutindenea. T ţeapă s. f. sg. nom.—ac. Lyferrh 3 9r/4. ţiitor s. m. sg. gen.—dat. lUcrnopSAH 27V/6; voc. UH-tmETOdpE 29r/ 12—13. nWEmOdpE 40v/ll. ţine vb. II conj. prez. 3 sg. ce iU*tE 77r/i3; inf. u.î-tp’k 44r/8; part. neg. NEufHpoyTOY’ 62v/8. ţinut s. n. sg. nona.—ac. u,btp8m8 32712, LUipSmS S2V/10; art. sg. nom.—ac. uWp$m$A 80v/l. U ucenic s. m. sg. nom.—ac. oyqEHHKoy 14V/X4; pl. nom.—ac. O'/mehhhh ir/3, 1374; art. pl. nom.—ac. oyqENHq'm 2r/l2—13. 5v/7, 7714, 8710, I4v/i0—n. ucide vb. III inel. prez. 2 sg. oyquSH 6071, 2 pl. oyqHAnjH -6475; impf. 3 sg. o^MHAli 2T/7, 21714; pf. s. 2 pl. oyqHCEToy >6677; viit. 2 pl. KpEA\oy oîfMHAE 2579, 3 pl. Kop8 oyqHAE 2571, -2771; conj. prez. 3 sg. ce oymir'h 47711—12, 3 pl. ce oyqnn* 17713—14, 2877—8, 3375—6; imper. neg. Hoy oyqnAS 59714; inf. a oyqHAe 2672; ger. oyquniHA# 38713; pas. conj. prez. 3 sg. oyqncoy ce $ie 277'8—9. ucidere s. f. art. sg. nom.—ac. oyqnAEp,fe 21712. ucigătoriu s. m. sg. nom.—ac. oyqnrMnopw 4Sv/9; art. pl. nom.—ac. SqHrivmopîH 81r/1 — 2. uita vb. I ind. prez. 3 sg. oy’A'm'K 587'4. uitare s. f. sg. ncm.—ac. oyATdpE 8572. uitător s. m. sg. nom.—ac. oy^'m^mopio 5ST/S. umbla vb. I ind. prez. 3 sg. dwvBATv 82T/i3; pf. s. l sg. 4GAdK> 10713; viit. 3 pl. d 4 MKAd d8 837l4—84r/l; conj. prez. 3 pl. 'CE *tA\SAE 1576; ger. *tEATKHA^ 79712, ‘IrMEATiHA^ 1277. umblet s. n. sg. nom.—ac. -tEAEniEAE 50712. umbră s. f. art. pl. gen.—dat. oy*tEpEAop$ 5777—8. umple vb. III ind. pf. s. 3 pl. -tnAoypT* 57' 14; part. *tnAoyu,H 5711. 480 un, -ul art. nehot., num. cârd., adj. si pron. nehot. 1 art. nehot. r.om.—ac. m. 44r/6, 8ir/4, 821/13, oy*t 8v/2, 20v/6, 34V/10, ޱ 8 lr/3, OypSrt 62713; f. W 8v/2, 12v/10, 2476, 48v/4, 5076; 2 num. cârd. nom.—ac. m. oy 4712, 8 6577, oypSA 678, 60712, f. w 1376, 83710,84711, 8W8479, oypa 5573, 59712, 7773; în comp. wm’îe 84710, oyw mie 8479; intr-un suflet v. suflet; «o (ura)-mîndrie v. mîndrie; um(l), nece o, «ra v. nici; 3 adj. nehot. sg. nom.—ac. n. oyp$/\ 3T/6; pl. nom.—ac. ni. oypîH 3171; 4 pron. nehot. sg. nom.—ac. m. oypoy-A 65714, 6871, oyp&\ 11714, 13714, 2478, 2677, 4176, 4878, 52711, 6578, 6773, 6872, 7271, 8075, 8272, f. 8pa 879; pl. nom.—ac. m. oypin 279/2713—14, 375, 5718, 14710, 25711, 4875, 5279; în comp. o\fp8a mHp£ckov|ij 15t/6; oyp$A wtpECKOy l6v/5, oyp&\ mktpECKSujH 1177— 8. " undă s. f. art. sg. gen. —dat. o^haehn 55v/il; pl. gen.—dat. 47710. unde adv.oifHA* 63714. unge vb. III ger. oydT’KHAS 67710. unghi s. n. sg. nom.—ac. oyrîK> 73714, oy-frîio 4174; art. sg. gen.—dat. oy*ÎTkVH 7^/6. unt s. n. sg. nom.—ac. oynT$ 67711; art. sg. nom.—ac. oyNm&i 677marg. upovăi vb. IV ind. impf. 3 pl. oynosTiHra 76v/4; imper. 2 pl. ^'nos^HUH 71711. upovăinţă s. f. sg. nom.—ac. oynoKrkHnur'k 24711, 3ir/l, 78T/i; art. sg. nom.—ac. o^iioktvhhm 37710, 7071, oynohnm 7 2t/9—10. urâciune s. f. art. pl. nom.—ac. oypivmopHAE 63T/h urdina vb. I ind. impf. 3 pl. oycrAiipa 49v/8; conj. prez. 3 sg. -CE OyCFAK'tyE 3275. uieche s. f. art. pl. nom.—ac. oypEXHAE 5279, 52712—13, 6673, 7775. urgie s. f. sg. nom.—ac. oycryiE 5711. uimă s. f. art. gen.—dat. oyafliEAon 75714; în loc. prep. «PE oycrAu 7710, 1174. urzi vb. IV conj. prez. 3 sg. ce SGS’bcK'k 82v/rj. usebi adv. oycEKH 26v/2. usnă s. f. art. pl. nom.—ac. o^cneae 77714. uşă s. f. pl. nom.—ac. oyim 67T/5-, art. pl. nom.—ac. oyujHAE 17713'. uşura vb. I ind. pf. s. 3 pl. K>ujHpdprK 4777—8. uteşi vb. I ind. prez. 3 sg. oymEWdLjJE 5477. 481 V vamă s. f. nom.—ac. RdA/n* 81 v/9. varvar s. m. art. pL nom.—ac. KapKapi'H 48r/n, BaoBapuf 48v/6. vas s. n. art. sg. nom.—ac. KdcoyA 76V/12. Vavilon s. pr. nom.—ac. KdKKAONS 83r/3. văduvă s. f. art. pl. nom.—ac. ktvaovwae 58v/3. vărsa vb. Iind. pf. s. 3 p], K’Kcrcap'k 2iv/9; ger. ktkjc^ha^ 22r/9—io. văruit adj. sg. nom.—ac. m. KT^yoyHrnoy 23v/io. vătaf s. m. art. nom.—ac. KTundpy/i 3677. vătăma vb. I pas. conj. prez. 3 pl. ce carn^ME-cE 54v/5. vătămătură s. f. pl. nom.—ac. KTMnTkMTMn8pH 757 9. văzduh s. n. sg. nom.—ac. kt^a^* 22710. veac s. în loc. adv. 4 k1jmh 72v/5, 72V/9; 4 kIswhh K’fewAOp 80v/l—2, 4 K’fcMIH K’bMHAOP 82710- veatrilă s. f. art. sg. nom.—ac. K'kmpHAd 43712, 44712, 4473, 4773—4. vechi adj. sg. nom.—ac. m. kekiio 14v/13; art. pl. gen.—dat. [ve]KHAOpVŢ 8573. vecuitor adj. sg. nom.—ac. f. KEK$HmoapE 8275. vedea vb. II ind. prez. 1 sg. KT^soy 4379, 2 sg. kesh 15710, 6175, BEAEU.H 36712, KEAEU.H 6I7H—12; pf. S. 1 Sg. K’hSOyiO 21714, Kl^SglO 2072, 387#—9, 2 Sg. K'KSOyul 2177, KTiSOyiUH 39711, 2 pl. jrhSOlfTOy 67r/i2, 3 pl. KTiSSpTv 1678, 1775, 2078, 4876, Kivsoyp 5072; m. m. c. pf. 3 sg. Epa K^sSmS 2378, 3 pl. Epa K'KSSUH 1774— 5 ; viit. 2 pl. KpEU,H KEA’b 107 12, dKEUH a KEA’b 5277, 3 pl. Kop$ KEA’k 1272—3, 52v/11—12; conj. prez. l sg. ce kt^sS 51713, 2 sg. ce kesh 2ir/3, 3 sg. ce KdST* 77712; imper. 2 sg. kesh 2279, 2 pl. keaeu,h 170, 4710; inf. a kea^ 478; ger. ktvSTvha# 5270, 74711— 12, neg. HEKTiSTvHA^ 7073. vedere s. f. sg. gen.—dat. bea^pe 39711; art. sg. nom.—ac. KEAtpt 8677. veghea vb. I conj. prez. 3 sg. ce K’feri’E 35711, 3 pl. ce K’fcriE 1679; inf. a KErîA S6r/9} 86714; pas. conj. prez. 3 sg. KEnaunoy ce 4sie 3579. veni vb. IV ind. prez. 1 sg. kik> 10712, 3 sg. Kî‘4pE 7375, 3 pl. KH4p$ 6676, khp# 1714; ind. impf. 3 pl. KE4pia\ 53712, kep'ia 378; pf. s. 1 Sg. KE4pK> 9711, 31710, 3 sg. KE4pE 2T/2f 6T/6, F/4, 1473, 20710, 2675, 29713, 3276, 3673, 1 pl. KE4pEA\$ 876, 979, ke4phaa8 4371, KEpHA/v8 1378, 50711, KH4pEA/ioy 5078, 5075, KH4pEA\$ 973, Kl4pEM8 \2Vj7, 5075, KHpEAIVOy 9714—971, 3 pl. 482 &rbp'kprk 14v/ 10, EE-tpEp'K 43712, KE-tpupT* 5271, KE-tp'hp'K 9V/S} KEpEpTi 1574; pf. C. 2 Sg. KEpHm-dH 15V/S, 3 Sg. dOlf KE-tpHmOy 5 lv/6— 7, 3 pl. do\- K£4pHmo\f 36710—11, doy KEpiimoy 672; m. m. c. pf. 3 sg. £pd EE^pnmS 4377; viit. 3 sg. KEpn-Kd 3 1714, 3 pl. KE4pn-K0p$ 28712 ; conj. prez. 3 sg. ce kî4e 28t/2, 3 pl. ce kîe 23712, 3iv/2, 1 pl. ce KE^pmwoy 3071; inf. d ke4ph 575, d keph 83710, 83713. venin s. n. art. sg. nom.—ac. KEpupSA 6270. venit1 vb. I part. val. s. m. art. pl. nom.—ac. ke^phu/ih 74t/6. venit2 s. n. art. sg. nom.—ac. KE^pHmoyA 6670—10, KE-tpumSa 5479, 6772, 8473; gen.—dat. KE-tpHmoyAH 7170. vergură s. f. pl. nom.—ac. K^arSpE 13713. verigă s. f. art. pl. nom.—ac. kephuhae 5 iv/1— 2. Vernichie s. pr. f. nom.—ac. kectnhkîe 3475—6, 3674, 4174. veseli vb. IV refl. ger. keceahnaS-kt* sov/9. veste s. f. sg. nom.—ac. kIscitie 17714; art. sg. nom.—ac. fi'bcniA 3777. vesti vb. IV ind. prez. 1 sg. KEcmEcKoy 40713, 3 sg. rectaiije 6976; pf. c. 2 sg. KEcmHm-dH 2777; conj. prez. 2 pl. ce KScmHU,n 73713—14; inf. a REcmn 5177; pas. ind. pf. 3 sg. KEcmHTTi 68713; refl. pas. ind. pf. s. 3 sg. kecth-ce 6872, 3 pl. KEcmHp*k-cE 7lT/3—4; binre-vesti v. bine; inrainte-vesteaşte v. înainte. veşmînt s. n. pl. nom.—ac. keuja/vehte 5Sv/i4f keujmehitie 1V/14, KEUJAXEHmE 587 H, KEUJAWtNTE 58712—13; art. pl. nom.—ac. KEU]A\EN-JT1EAE 2V/13. KEUJA/VEHmEAE 22T/Sf KEUJMENmEAE 66r/8; gen. — dat. KELJJ-A\EHfllEAOp 76712. veşteji vb. IV ind. prez. 3 pl. kelpeseckS 56t/12—13. viaţă s. f. sg. nom.—ac. KHaivK 5672, 71713, Ki'aiVK 03711, 77712, 78l'/8, 86v/6; gen.—dat. Kîd\u,E 7771; art. sg. nom.—ac. K'idud 6579—10, 7677, Kidu,d 7175, 7478—9, 7673, 7679, Kld\U,d 3771; gen.—dat. kîaheeh 70t/2, kîaujeh 79711. viclean adj. sg. nom.—ac. n. jfHKA'kNoy 378—9, jfHKA’feN# 3713; pl. nom.—ac. n. ^hra^he 372; art. pl. nom.—ac. n. xhkaaneae 2712. vicleşug s. n. sg. nom.—ac. xHKAEliJHr^ 3375; art. sg. nom.—ac. p*KAEHUJHr$A 72712. vie 1 s. f. sg. nom.—ac. kîe 4874; art. sg. nom.—ac. kîa 6377. vie 2 vb. III ind. prez. l sg. Kîoy 2374, 2 pl. kîeuh 71710, 3 pl. Kîoţf 2977, 79711; impf. 3 sg. Kîav 8678, 3 pl. Ki'ia 20710, kîa 273, 374; pf. s. 1 sg. khuj$ 3778; conj. prez. 1 pl. ce kîem$ 7578, 3 pl. ce kîe 6974; cond. prez. khcepea/vS 65713; inf. a kîe 2277, 48711, 79710; ger. kîhha$ 76710. viforî vb. IV part. khx’octhuh 44Tji4. 483 vină s. f. sg. nom.— ac. ehktv 22r/i4? 357 H 36v/4, 5iT/7r 5lr/13; gen.—dat. ehne 7r/9, 33v/5, 37r/2; art. sg. nom.—ac. EHNd 27v/12, 3576. vindeca vk I ind. pf. s. 3 sg. eenahktv 4975; viit. i sg. sm KEHAEKd 5371—2; refl. ind. impf. 3 pl. ce BE-tNAHKd 4978; pf. s. 2 pl. K£HA£KdmoY'-ErK 7579—10; eoni. prez. 2 pl. ce GHHAEKdii,K-b k 687’3—4; inf. a ce kehaeka 2710—11. vineri s. f. sg. nom.—ac. ee^pep 4iv/i3, BEpEpî 7475, eepep 607$, eep 7178, 73711, S47marg., EEpup» 587marg., EEpwg 6974, KEpsp 278; gen.—dat. KE*1vpEps«m 487marg. vinovat adj. sg. nom.—ac. m. HOEdrn$ 59712. Vitania s. pr. f. gen.—dat. KHeanîEEH 6978. vită s. f. sg. nom.-ac. Eumiv 27v/i. viteaz s. m. art. sg. nom.—ac. BHrrrbaioA 29T/Z. viteşte adv. KHm’bipE 36714. viţă s. f. pl. nom.—ac. EMir 4Sy/2. viu adj. sg. nom.—ac. m. B’ioy 9T/2, 3575, 3672; gen.—dat. f. bîh 7375; pl. nom.—ac. f. bih Z7r/S; art. sg. gen.—dat. m. eîo^ak 7274; val. s. art. pl. gen.—dat. ehhaopS 79y/7. vina vb. I pas. ind. viit. 3 sg. F.TvtpdToy cjîn-Bd 7C74—5. vînt s. n. sg. nom.—ac. B'KNmoy 4471, 55712, 6274; art. sg. nom.—ac. EivHmoyd 4272, ETvHfTîoyA# 42712; gen.—dat. BivNmoy/w 4474. vîntişor s. 11. sg. nom.—ac. KENmHWopS 4774. vîntura vb. I refl. ger. EivNToypivHA8-cE 55712—13. vîrtos adv. Bpivmoc i2T/9i 1271, 4377i—2, 8476. EEamoc 3879—10, spivmocS 36711. vîsla vb. I ind. pf. s. 1 pl. EivtcAivA\8 12711—12, BTvtcATvMoy 4278, 4271, ETvCATvAWy 4775; conj. prez. 2 pl. CE E”^CAdUH 44V/14, 3 pl. ce B'B-tcA’feSE 4375; refl. ind. pf. s. l pl. BTvfcATvAioy-Hiv 5072—3. voi pron. pers. 2 pl. nom. boh it/6, 3710, 9710, 10713. 19712, 25710, 46713, 59713, 66714, 73710, 797'5; dat. BOdiv 6V/6. 1076, llr/l, 1174, 1275, 22v/6, 5373, 64714, 65712, 66711, 67v/3, 69712, 7172, 7174, 7175, 7175, 71712, 7372, 75713, 807/5, 82711, 8376, BOVV 11711, 6678, Elv 5372, 72710, —Biv 6473, KO 70712; ac. BOH 173, 9712, 1076, 1177, 11713, 11714, 1P/8’ 1179, 1971, 23710, 3 r/10, 31714, 33710, 3875, 45r/6, 46710, 46713, 51713, 5574, 58712, 5971, 5974, 6Ov/1, 63r/11, 6476, 64712, 6677, 68712, 6672, 6775, 6778, 7075, 7T/3, 7275, 72711, 7471,74710, 7778, 7875, 7877, 8072, 80V/4, 80712, 80714, 8 l7l, 8 lv/9, 8 r/3, 8P/7, 82711, 8275, 8573, BOK 6471, 8672, 484 S’h. 59v/1, 7871, 80710, 8278. 8278, 8673. K— 7173, — K-K 374, 1178. 4573, 6577, 6675, 747f5, 8277, 8278, —Eli— 6577, 8372; val. refl. dat. bt». 657.1, — eth 64714, 66'/6, 6871, 7179;. ac. eti 46713, 5771. 6371, 6477, 6578, 67714, 6872, 7T/K 747 i2, 77V/12, 77712, 8073, 807marg., —Eli. 6072, 607/3, 64Tj7, 64710, 64711, 64713, 6576, 6571-1, 6675, 6674, 6871, 6874, 7079, 7075, 71710. 7 1712, 7578, 7476,74714, 75710,757/11,7679, 7976,8076, 807/7, 8079, 8 O v'/9, 827'2, 8277, 827/H, 827/II. 8271, 8375, —o 64l/marg.; luaţi-vă amente sinrc v. aminte. yoi, vrea vb. II ind. prez. 1 sg. kok> 17/7—8, 377/10, 2 sg. KEpM 2979, 33714, 60714; 3 Sg. Bd 2679, 6276, 647/1, 77712, Ept 8712. 2778, 3379, 1 pl. Bps.wS 467/9, 3 pl. sop8 3776; irnpf. 1 sg. Kp-fc 27712, 3 sg. sp-fe 97’6, 1877, 237/9, 3279, 33711, 47714, 1 pl. Ept<\\oy 297/12, 4276, 3 pl. Kp-b 237/5, 4077, 5176; pf. s. 3 sg. Bpoy 5778, BpS 2172, 8175, t;p8,wS 975, 3 pl. Epoypx 207/7; viit. 3 pl. cops gp’b 8673, Kp-b-EopiJ 847/1; val. prezumtiv sopS sp’b 257/13; cond. prez. l sg. Bp’bp'buiH 357'4, 3 sg. dpx Kp"b 65712—13, 3 pl. api. Kp-b 26v/7; ger. EpoyrmAoy T'jl, ep#hha$ 57'5—6; impers. impf. 3 sg. sp-b 16V/6, 46V/3; aux. viit. ind. prez. l sg, bok> 1977. 32v/1. 35712. 39713. 3971. 5371. 60v/9. —BOU 317/14. — BOIO 3272, 39712, BEPH 3672, 607/2, Ed 57'8, 10713, 2473, 3174, 32713, 4074, 43713, 4570, 4572, 46714, 4972, 567-1, 59710, 59711, 60'73, 6579, 68713, 7371, 7371, 8475,' 8674, 8675, —Bd 20714, 2379, 31714, 3274, 5578, 5672, 58710, 5 8712, 6 071, 6375, 64712, 64714, 6577, 66711, 66712, 67V/13, 67713, 67714, 6872, 687'3, 707l, 7675, 7678, 8&71, Ep-b 407'i4, 1 pi. KpEMOy 2579, 6579, 6577, — EpEMS 78710, — SplMŞ 65713; 2 pl. «PEHH 10712, 58713, 5971, 5972—3, —BPEU.M 7579, 77711, 81713—14, 3 pl. BOP Il7l3, 78r/l, EOpS 1172, 1272, 1478, 1479, 16r/l, 2771, 2r/3, 2571, 25712—13, 2671, 4376, 43711, 52711, 52713, 52714, 6075, 7877, 7976, 81713, 8673, EOfV 8ăr/3, —BOP 69713, 74712, 7876, —Eopoy 69711, — BOpS 11712, 1172, 28712, 3576, 5371, 60713, 60714, 69711, 8372, 8471, 8475; aux cond. pf. c. 3 sg. doy Epoymoy 4 1712. voie s. f. art. sg. nom.—ac. Bora ur/5, 43711, 7476, 7979, 79712, 81714, boa 1470, 78r/9; în loc. adv. n’K-tp’B dd boe 171. voievod s. m. art. sg. gen.—dat. aoy eohboa 5076—7. voinic s. m. pl. nom.—ac. BOHHimn 1773, 1874, 27Tj 10; art. pl. nom.—ac. bohhhmîh 1776, 27710, 28712—13, 48vj\, 5079; gen.—dat. bohhhhhaopS 25vj2, 46712, 47v/n. voinici vb. IV ind. prez. 3 pl. EOHHHnscKoy 6473, 7478. 485 voroavă s. f. sg. nom— ac. EooodBTi 4r/i3, 3ir/i4; art. sg. nom.—ac. BopoEd !8r/i; gen.—dat. BOoodEEEH 7r/i3; în comp. ^|svkpTK-B0d(7ETh 18 v/ 11, $TKprk-EOpOdBrK 19r/3—4, ^pT^-EOCTOdEE 6V/6—7. vorovi vb. IV imper. neg. 2 pl. \\o\f bopobhpeuh 8v/h. vostru adj. şi pron. pos. 1 adj. sg. nom. —ac. m. boctp# 82r/12, f. KOaCTpiv 6V/11— 12, 46v/l2, 55r/l3, 58v/9, 65v/l0, 66r/7, 66v/6, 70v/ll, 71V/12, 72r/9, 74r/9, 76r/9, 78r/2, 78r/7, 80v/5, 82r/9, BOdcmp^ ir/6, n. boctp# 65r/4, 66r/9, 66r/i2; gen.—dat. f. KoacTpe 70r/12, 7ov/8, n. boctp$ 7 iv/9; pl. nom.—ac. m. EOUipH 52v/2, f. EOdCTpE 63r/l4, 64r/2— 3, 64r/4, 64r/ll, 66r/l, 66v/l, 67r/l, 77r/2, 77v/14, n. KoacTpE 72711, 75713, KoacTpE 6676, KoacmpE 5778—9; gen.—dat. n. KoacTpE 667», 6671, 7179, 72v/2; 2 pron. sg. ac. f. (precedat de prep.) KoacTpE 36711. vrajbă s. f. sg. nom.—ac. Bpdwsiv 64714. vrăjbire s. f. art. sg. nom.—ac. KprE>KEHp’b 74y/4. vrăjmaş s. m. sg. nom.—ac. EpTB>KA/vdLiioy 6472, epT*>KA\4Ui8A 82712. vreme s. f. sg. nom.—ac. Ep’baivE 171°, 7V8> 1879—10, 3271, 4375, 70712, 8P/7, 8279, 8477; pl. nom.—ac. bpea\h S4r/7; art. sg. nom.—ac. Bp’bM’fe 7078, Ep’bMA 4713. vrere s. f. sg. nom.—ac. EpE8iv/9; art. sg. nom.—ac. Bp'fcp’k 2172. vreun, -ul adj. şi pron. neh. 1 adj. sg. nom.—ac. m. Bp$ 3574, f. BpkHv 45710; 2 pron. sg. nom.—ac. f. BpSpa 57711; pl. nom.—ac. m. piopîH S4r/2. Vrocnidon s. pr. nom.—ac. bpokhhaohb 4472. Z zavist s. n. sg. nom.—ac. 3dBHCTp$ 63713; 3<*EHCToy 6474; pl. nom.—ac. 3dBîcToypE 6375; art. sg. nom.—ac. 3dBHcmoyv\ 72713. zăbală s. f. sg. nom.—ac. aiiEdAEAE 6iv/i3. zăbrea s. f. sg. nom.—ac. st^eaIsati sy/2. zăduf s. n. art. sg. nom.—ac. 3TvA#Y°V4 56V9-zbor s. n. sg. nom.—ac. 3eop 797marg., 867marg., 3ewP 747marg., 757marg., 3cop8 3076, 54T/2f 3Eoaoy 23v/i, 2^j7\ art. sg. nom.—ac. 3KoaoyA 23713; gen.—dat. 3E<>croyAoyH 1711, 3EoaoyAH 25711. zborescadj. sg. nom.—ac. f. 3EOGTbcKiv 69y/3; art. sg. nom. ac. f. 3EcatcKd 5574, 55r/6, 607marg., o^/marg., 777marg., 847marg.; gen.—dat. f. 3kogei4Jîeh 68vjsf &3T/S. 486 zborişte s. f. sg. nom.—ac. 3eoohljj£ 5v/3, 5vju. zece num. cârd. nom.—ac. stME 33r/14. zeu s. m. pl. mom—ac. seoy I9r/4— 5; art. sg. nom.—ac. seo^a 79V/ li; gen.—dat. SEoyAoyH iov/i4, seo^aSh 24r/i, seo^aSh 73r/ll, SEO\fAH 278, 10V/10, 1179, SE$AH 81711. zi s. f. sg. nom.—ac. sh 9710, 1278, 1376, 16714, 2375, 2971, 3672, 4472, 5076, 5077, 8479, 84710, soyw 25711, 4675—6, 4779, S$W 4674; pl. SHAE r/1, 877, 878, 1375, 13714, 1676 18713—14, 1676> 18713—14, 30r/l4, 3276, 32713, 33714, 3474, 3478, 42710, 4475, 4676, 49712—13, 5074, 507ll, 50710, sr/14, 77713, 83713; art. sg. nom.—ac. soya 778, 40710, s$d 974, 1171, 3871, 6676, 74713, 84711, 86713, s8wd 1176; pl. nom.—ac. shaeae 2713—14, 874, 1478, 66r/i3, 7875—6, shaea 87marg., 97marg., 1377, I37marg., 487marg.; gen.—dat. shaeaop# 1673, 60714; în loc. adv. sh ae sh 8678. zice vb. III ind. prez. 2 sg. uhhh 23712, 3 sg. mhme 68711, UHME 33710, 59714, 6076, 6974, 8378, 8476, UIOHE 34711, 3 pl. SHK$ 2472; pf. s. 1 sg. SEwoy 35712, SHinoy 2073—4, 20711, 2174-5, SHLU8 3579, 3974, 3 sg. SHCE 1713, 379, 474, 477, 477, 6713, 7711—12, 8710, 978, 1278, 12711, 1272, 1475—6, 14714, 1672, 1779, 18r/l, 18711, 1872, 1878, 1974, 20r/4, 20712, 20711, 20714, 21710, 2 r/14, 22r/U, 22712, 2273, 22712, 22713, 22714, 2373, 23r/l2, 2372, 2376, 2378, 2471, 2478—9, 24713, 2572, 2577, 2677, 26711, 2674, 2775, 2779, 3071, 3 r/13, 3271, 3377, 3372, 33713, 3472, 35713, 3671, 3677, 3679, 3773, 3975, 4077, 40710, 4 lr/7, 41710, 4172, 4r/l0, 42712, 44712, 46710—11, 4871, 5077,52712—13, 5376, SHHCE 28711, 1 pl. SHCEAflO^ 1476, 3 pl. SHCEpTv I5r/10, 23714, 2576, 40714, 5r/3—4; m.m.c.pf. 3 sg. Epa shc 9Tj6; viit. 3 sg. UHME-Kd 6071, 2 pl. KPEU.H UHHE 5971, 5972—3; conj. prez. 2 sg. ce uww 2475, 3 pl. ce shktv 3174; imper. 2 sg. sh 1877, 52V/4; ger. shktvna$ 46714; reA* Pas* ind. prez. 3 sg. miohe-ce 3773—4; viit. 3 sg. UHME-cE-Kd 20714; pas. ind. prez. 3 sg. shct\ e 2071, 59712—13; pf. s. 3 sg. shctv 4573; #££0 gi°e v. acel. zidi vb. IV imper. 2 pl. shahuh-kt* 73t/s; inf. 3hah 11711* zidire s. f. art. sg. nom.—ac. 3hahp1j 74714; pl. nom.—ac. 3HAHPHAE 57711. ziditor s. m. sg. nom.—ac. 3HAHmopio 8171; art. pl. nom.—ac. 3HAHmopîH 7375. zisă s. f. sg. nom.—ac. swcd 3877. zori s. f. pl. nom.—ac. 3opH sv/14. 487 CUPRINS Studiu filologic ................................. 5 Studiu lingvistic ............................. 89 Abrevieri ...................................... 214 Notă asupra ediţiei............................ 221 Codicele Voronetcan ............................ 227 > Indice de cuvinte............................... 401 Facsimile ...................................... 489 Lector%.-Ey^^gfAB^tN(5uŞ TehnoreĂadf?,ib'N,'GH I CA Bun de tipar: 15.X-81. Coli cd. 31,85 Coli tipar: 30,5 Planşe tipar 5,5 Tiparul executat la întreprinderea Poligrafică „13 Decembrie 1918“ Bucureşti. FACSIMILE