3BIBLIOTECA LEGILOR UZUALE ADNOTATE «DC? " CODUL PENAL REGELE CAROL AL ll-LEA" ' Publica f în Monitorul Oficial Nr. 65 din 18 Martie 1936 Cu un Indice alfabetic pe Materii \ J ^BUCUREŞTI j.. Editura ' CURIERUL JUDICIAR 5. A. Srrada Arfei Nr. 5 19 3 6 CODUL PENAL CARTEA I Dispoziţiuni generele titlul i Legalitatea incriminării, pedepsei şi măsurilor de siguranţă art. i. ■— Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o faptă, care, în timpul când a fost săvârşită, nu era prevăzută de lege ca infracţiune şi nici condamnat la alte pedepse sau supus la alte măsuri de siguranţă, decât acelea pe care le prevede legea. ii l 11 Aplicarea legii penale CAPITOLUL I Aplicarea legii penale în timp art. j. • Infracţiunea săvârşită sub legea veche dar neprevăzută de legea nouă nu se pedepseşte. Executarea pedepsii şi a măsurii de siguranţă, pronunţate în virtutea legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărîrii judecătoreşti pentru acea infracţiune, încetează prin simplul fapt al intrării în vigoare a legii noi. fracţiunii şi îna-r'o hotărîre de- ART. 3. — Dacă inte de condamn finitivă, intervi aplică legea al infractorului . gi succesive, se mai favorabile 4 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" i' Infracţiunea săvârşită sub imperiul unei legi temporare este urmărită şi după abrogarea legii prin ajunge- ' rea ei la termen. AUT. |. Legile care prevăd măsuri de siguranţă 1 se aplica şi infracţiunilor comise anterior punerii lor iu vigoare, dacă nu sunt definitiv judecate. 1 ţ A KT. 5. --- In caz de conflict între două sau mai ] multe legi succesive, privitoare la prescripţiunea acţiu- '*! nii publice sau a pedepselor, se aplică legea care prevede prescripţiunea cea mai scurtă. CAPITOLUL II Aplicarea legii penale in spaţiu Sl'XTIWNKA I Infracţiuni săvârşite în România ART. (>. — Orice infracţiune săvârşită pe teritoriul României este pedepsită după dispoziţiunile legilor penale române. Legea penală română se aplică şi infracţiunilor săvârşite deasupra teritoriului României, în cuprinsul apelor sau marii teritoriale, sau pe o navă ori aeronavă româna. Infracţiunea se consideră comisă în România şi a-tutici când actul comiterii sau omisiunii, ori cel puţin un act de executare a fost început sau săvârşit pe teritoriul român, sau când rezultatul infracţiunii s'a pro- \ dus pe acest lei iloriu. • 1 AKT. 7. Legea penala română nu se aplică: "f 1. peisoauei Regelui: * j. persoanelor care, în baza tratatelor sau regulilor ş . de drept internaţional, se bucură de imunitate penală; 3. echipajului unui vas comercial străin, pentru infracţiunile săvârşite pe acel vas. când se află în marea te- <■ « ritorială sau într'un port românesc, precum şi echipajului unei aeronave străine, în timpul când sboară deasupra teritoriului românesc sau se află pe acest teritoriu în virtutea unei autorizaţuni speciale a guvernului român, afară de cazul când infracţiunea s'a co- % mis contra unui Român sau a turburat pacea şi ordinea publică a teritoriului, sau dacă s'a făcut apel la autorităţile române de comandantul vasului. Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 5 SECŢIUNEA II Infracţiuni săvârş.'tu in străinătate de români sa» de stră'ni domiciliaţi în România ART. 8. — Orice cetăţean român poate fi pedepsit pentru faptele săvârşite ca autor, instigator sau complice, în afară de teritoriul României, numai după întoarcerea sa voluntară sau dacă gâsindu-se în ţară, voieşte a rămâne, ori dacă s'a obţinut extrădarea sa şi numai dacă acele fapte sunt socotite ca infracţiuni, atât de legile tării unde au fost săvârşite, cât şi de legile române, afară de infracţiunile prevăzute de art. 10 şi 11. In caz de deosebire între pedepsele prevăzute de cele ■două legi, se aplică pedeapsa cea mai uşoară. Dacă pedeapsa cea mai uşoara este prevăzută de legea, ţarii străine şi dacă această pedeapsă nu există în legea română, judecătorul trebue să o transforme în-tr'una din pedepsele prevăzute de acest cod, care i-ar corespunde din punct de vedere al naturii şi duratei. Infractorul nu poate fi urmărit dacă dovedeşte că 7jentru acele fapte a fost amnistiat sau a fost judecat în străinătate printr'o hotărî re definitivă, iar în caz% de condamnare, că a fost scutit de executarea pedepsei sau că pedeapsa i s'a stins prin executare sau prin orice alte cauze de stingere a pedepselor prevăzute de legea ţării unde a fost condamnat. Când infractorul s'a sustras prin orice mijloace, dela executarea integrală a pedepsei la care fusese condamnat în străinătate, partea din pedeapsă executată in streinătate se socoteşte în executarea pedepsei ce se pronunţă de către instanţele române. Se deduce şî •deţinerea preventivă suferită în străinătate. De asemenea nicio urmărire nu se poate face pentru acele infracţiuni, care, după legea străină, sunt supuse unei plângeri prealabile şi când o atare plângere nu s'a produs sau a fost retrasă în mod legal. Legea penală română se aplică cetăţeanului român şi pentru faptele comise în străinătate, chiar când locul de comitere nu este supus unei suveranităţi, dacă faptele sunt calificate crime sau delicte şi pedepsite de acest cod. 6 Codul Penal „Regele Carol al II-lea' ART. 9. — Dispoziţiunile prevăzute în articolul precedent sunt aplicabile şi străinilor domiciliaţi în România, dacă nu sunt supuşi niciunei ţări sau dacă extrădarea lor nu a fost cerută, precum şi străinilor care au dobândit naţionalitatea română după ce au săvârşit infracţiunea în străinătate. Kle sunt de asemenea aplicabile instigatorilor şi corn- , plieilor care în România au făcut acte de participare la o infracţiune săvârşită în străinătate şi prevăzută de legile române. SECŢIUNEA III Infracţiuni contra unor interese alo Statului Român, săvârşite do români sau străini in străinătate AUT. io. — Acela care săvârşeşte, în afară de teritoriul României, ca autor, instigator sau complice, crimă în contra siguranţei Statului, delict de falsificare a monetelor metalice române, a efectelor publice, a bile- j telor de bancă române sau o contrafacere a sigiliilor Statului, ori ale autorităţilor române, a timbrelor sau a mărcilor naţionale, ori delictul de ofensă în contra onoarei, prestigiului ori intereselor naţiunii sau Statului român, precum şi orice crimă sau delict contra unui cetăţean român, poate fi urmărit în România, judecat şi condamnat, chiar în lipsă, afară de cazul când guvernul român a cerut urmărirea în străinătate. î Dacă infractorul este prins pe teritoriul român, sau ^ dacă se obţine extrădarea lui, este supus la executarea J pedepsei ce s'a pronunţat de instanţele române, chiar 1 dacă pentru faptele enumerate în alineatul precedent a â fost amnestiat în străinătate sau a fost judecat printr'o i hotărîre definitivă, iar în caz de condamnare, că a fost scutit de executarea pedepsei sau că pedeapsa i s'a stins prin executare sau prin orice alte catize de stingere a * pedepsei prevăzute de legea ţării unde a fost condamnat. Tn caz de condamnare în străinătate, pentru aceeaşi infracţiune, pedeapsa executată acolo se deduce din pe- ■ deapsa pronunţată de instanţele române. De asemenea se deduce, conform dispoziţiunilor din acest cod şi deţinerea preventivă suferită în străinătate. Cei condamnaţi în lipsă pot cere rejudecarea proce- Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 7 sului, dacă se află în ţară şi dacă termenul de prescripţie a pedepsei nu a expirat. SECŢIUNEA IV Infracţiuni săvârşite de străini în străinătate ART. 11. — Orice alte crime sau delicte, în afară de cele prevăzute în art. 10, săvârşite de străini în străinătate, se pedepsesc, conform art. 8, dacă străinul infractor se află în ţară şi dacă nu se cere extrădarea lui sau dacă extrădarea nu poate fi executată. Urmărirea pentru aceste infracţiuni nu se poate face decât după cererea Ministerului Justiţiei, afară de următoarele infracţiuni care se urmăresc şi se pedepsesc, conform dispoziţiunilor acestui cod, independent de dispoziţiunile penale în vigoare la locul de comitere al infracţiunii: 1. falsificarea de monetă metalică, hârtie monetă, efecte publice, bilete de bancă, timbre sau mărci străine; 2. traficul de femei şi copii; 3. actele de terorism considerate ca infracţiuni prin codul de faţă; 4. traficul de substanţe stupefiante; 5. traficul de publicaţiuni obscene (pornografia); 6. abandonul de familie; 7- participarea la acte comise în scop de a pune in stare de sclavie o persoană; 8. pirateria; 9. ruperea sau distrugerea cablurilor submarine, precum şi punerea în circulaţiune prin radiodifuziune de semnale sau apeluri false de pericol; 10. orice alte infracţiuni prevăzute de acest cod, pentru care România s'a obligat prin convenţiuni internaţionale a le reprima. SECŢIUNEA V Efectele hotărîrilor penale pronunţate în străinătate ART;. 12. — In cazul condamnării în străinătate a unui cetăţean român sau a unui străin domiciliat în România, pentru o infracţiune de drept comun, instanţele represive române, în urma cererii Ministerului pu- 3 Ciulul I Vila 1 ..Rcjţclc Carul al II-lea" blic, iM'iiiiinila incapacităţile, interdicţiunile şi de^ căderile picvazute de legile române pentru acea infracţiune. Coiiilaniualiil are dreptul de a cere judecătorului sălcia in ceicelarc întreaga afacere, înainte de a se pronunţa a.Mipia acţiunii în decădere, exercitată de Minis-lei ui public. \c( unica in decădere nu poale fi exercitată de Minis- , lei ui pnlilic, dacă românul a fost amnistiat sau rea-liililal ni (ara unde a săvârşit infracţiunea sau dacă au h irul /i-ce ani (lela data când i s'a stins pedeapsa în ■ai ainaiale prin executare, graţiere, prescripţie sau din 'aur alia cauză de stingere a pedepselor prevăzute de Iridic ţarii, unde a fost condamnat. \RT. 13. — Străinul pedepsit iu ţara sa pentru o 1111 i acţ i inie de drept comun, prevăzuta şi de legea romana, <• -U- lipsii în România de exerciţiul şi folosinţa acriul drepturi, care i-au fost interzise prin hotăr'rea. -.1 taina rămasă definitivă. Aceasia dispoziţiune nu se aplică, dacă străinul a InsI condamnat în lipsă sau dacă interdicţiunile, inca-p.icilaţile si decăderile pronunţate prin hotârîrea străină '.unt loii'iiaie ordinci publice. ART. i |. Acela care săvârşeşte o infracţiune in Romani.i. luni, dacă este condam- i nat la muncă silnică dela 10 la 25 ani; un an, dacă este condamnat la aceeaşi pedeapsă dela 5 la 10 ani. Termenele de mai sus vor putea fi reduse sau executarea întreruptă şi reluată după însănătoşire, pe baza a-vizului medicului, dacă este pericol serios pentru sănătatea condamnatului. In tot cazul separaţiunea de noapte se. apf ică. Dacă, pentru motivul de mai sus, pedeapsa n'a fost executată la început în celulă individuală sau dacă a fost întreruptă, ea se execută, după încetarea cauzei de suspendare, însă numai în termen de 10 ani, dela începerea executării pedepsei, pentru cei condamnaţi la muncă silnică pe toată vieaţa, iar pentru cei pe timp limitat, numai în cea dintâi jumătate a duratei pedepsei. Condamnatul care execută pedeapsa în celulă, este obligat a executa acolo munca ce i se prescrie. După expirarea termenelor de mai sus, condamnatul este supus la muncă executată în comun sub regimul tăcerii, în interiorul minelor, ori la lucrări de utilitate publică, sau in instalaţiuni industriale, iar noaptea va fi separat în celulă. Când munca se execută în mine, condamnatul va fi scos în timpul nopţii şi închis în celulă. Condamnatul la muncă silnică pe vieaţă, care a e-xeeutat 15 ani din pedeapsă, în cele două faze de mai sus, dând temeinice speranţe de îndreptare prin îndemn la muncă şi bună purtare, va fi transportat, pentru executarea restului de pedeapsă, într'o colonie penitenciară. După 5 ani de executare, sub acest regim el poate obţine liberarea condiţionată după normele prevăzute de lege. După 10 ani de libertate condiţionată, pedeapsa se consideră executată. Condamnatul Ia muncă silnică pe timp mărginit, poate fi trecut în colonie penitenciară, numai după ce a executat 2/3 din pedeapsă în fazele anterioare, însă nu mai puţin de 12 ani, în cazul când a fost condamnat la maximum de pedeapsă. Kl poate obţine liberarea condiţionată după ce a executat 3/4 din totalul pedepsei, în 'condiţiunile prevăzute de lege. ART. 29. — Condamnatul la muncă silnică poartă costumul închisoarei în tot timpul executării pedepsei şi se pune în fiare, numai pentru asigurarea pazei. 14 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Costumul celor condamnaţi la muncă silnică pe timp mărginit este diferit de cel al condamnaţilor pe vieaţă. ART. 30. — Produsul muncii condamnatului aparţine de drept Statului. Când însă partea civilă nu a fost despăgubită, jumătate din produsul acestei munci se capitalizează pentru reparaţiunea daunei fixate de justiţie. Condamnatul care dovedeşte bună purtare şi îndemn la muncă, are dreptul la 1/4 din produsul cuvenit Statului. Jumătate din partea atribuită condamnatului va servi pentru îmbunătăţirea traiului său în închisoare, iar cealaltă jumătate se capitalizează pentru a i se remite la liberare. ART. 31. — Munca silnica pe veaţă sau pe timp mărginit nu se aplică aceluia care, la pronunţarea hotărî-rii de condamnare a împlinit vârsta de 60 de ani, nici aceluia care, din cauza stării lui de debilitate, n'ar putea suporta greutatea pedepsei. In aceste cazuri, în locul acelor pedepse, se aplică infractorului pedeapsa temniţei grele, pentru durata la care ar fi trebuit condamnat, dacă s'ar fi aplicat munca silnică. Această dispoziţiune se aplică şi condamnatului care în timpul executării pedepsei a împlinit vârsta de 60 ani. § 2. Temniţa grea ART. 32. — Pedeapsa temniţei grele se execută în penitenciare anume destinate pentru aceasta. Condamnatul la temniţă grea va fi închis la începutul executării pedepsei în celulă individuală, unde va fi ţinut separat, ziua şi noaptea, timp de 8 luni, dacă pedeapsa sa este dela 3 la 7 ani, şi de un an dacă pedeapsa sa este dela 7 la 20 ani. După expirarea termenului de mai sus, el va fi supus în timpul zilei la muncă în comun, sub regimul tăcerii, în interiorul penitenciarului, iar în timpul nopţii Ia separatiune celulară. Dispoziţiunile prevăzute de art. 28 alin. 3 şi 4, se aplică şi condamnatului la temniţă grea. Condamnatul la temniţă grea execută, în interiorul penitenciarului, munca cu caracter industrial, potrivită aptitudinilor sale, conform regulamentului penitenciaru- 1 <4, tt Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 15 lui, iar în afară de penitenciar, lucrări de utilitate publică, însă numai cu consimţământul său. Cel obligat la separaţiune celulară executată în celulă munca impusă de direcţiune. Regimul de executare al temniţei grele va fi mai blând decât acela stabilit pentru munca silnică. După executarea a 2/3 din pedeapsă, condamnatul la temniţă grea, care, prin îndemn la muncă şi bună purtare, dă speranţe de îndreptare, va fi trecut, pentru e-xecutarea restului pedepsei, în colonie penitenciară, iar după executare a 3/4 din totalul pedepsei poate obţine liberarea condiţionată. Produsul muncii condamnatului se împarte conform art. 30, putându-se lăsa în folosul condamnatului '1/3 din produs. § 3. închisoarea corecţională ART. 33. — Condamnatul la închisoare corecţională execută pedeapsa în penitenciare anume destinate pentru aceasta. Pedeapsa se execută astfel: 1. cel condamnat la închisoare până la 6 luni inclusiv, va fi ţinut ziua în comun, iar noaptea, pe cât posibil, separat; 2. cel condamnat dela 6 luni la 2 ani inclusiv, va fi ţinut 1/4 din pedeapsă, separat zi şi noapte în celulă individuală, fără ca acest regim să poată depăşi 4 luni, 2/4 din pedeapsă ziua la muncă în comun şi noaptea, pe cât posibil, separat, în celulă, iar 1/4 în libertate condiţionată, numai dacă dovedeşte purtare bună şi îndemn la muncă; 3. cel condamnat dela 2 ani în sus va fi ţinut 1/4 din pedeapsă, separat zi şi noaptea în celulă individuală fără ca aceasta să poată depăşi un an, 2/4 din pedeapsă ziua la muncă în comun şi noaptea pe cât posibil separat în celulă, iar restul de 1/4 dacă dovedeşte purtare bună şi îndemn la muncă, poate fi executată, jumătate în colonie penitenciară, jumătate în libertate condiţionată. Dispoziţiunile prevăzute de art. 28, alin. 3 şi 4 se a-plică şi condamnaţilor la închisoare corecţională. Munca în comun, în interiorul penitenciarului, constă din lucrări industriale, prevăzute de regulament, după alegerea condamnatului. 16 C'imIiiI I 1,-11 „Regele Carol al II-lea" l'.l I »'»■"! I «■ li mi i cbuinţat, în afară di- penitenciar, la luci, ii i agi irul.- sau de utilitate publică, însă nun/ai cu con-siluIimanIui sau. dl deţinui in celulă este obligat a executa acolo mun-.ca ce i .s'a încuviinţat. Regimul acestei pedepse va fi mai blând decât cel al temniţei grele. Ak'T. 3_|. — .Produsul intuirii fiecărui condamnat se lep.n li/caza astfel: două cincimi se cuvin Statului, iar liei cincimi condamnatului. O treime dn partea cuvenita Statului se capitalizează pentru reparaţiunea daunei cuvenite părţii civile, iu caz când ea nu a fost despăgubită. Jumătate din partea cuvenită condamnatului se dă peni iu îmbunătăţirea traiului sau in închisoare, iar cealaltă jumătate se capitalizează pentru a i se remite la liberare. In timpul muncii în comun condamnaţii vor fi despărţiţi, ţinându-se seamă pe cât cu putinţă, de natura in-I racliiinii. Condamnaţii pentru fals, delapidare de bani publici şi delicte contra proprietăţii, vor fi întotdeauna separaţi al.il în timpul zilei cât şi al nopţii de cei condamnaţi pentru alte delicte. In aplicaţîunca acestei separaţiuni se va ţine cont şi de caracterul individual al fiecărui condamnat. Instanţa poate scuti motivat, prin hotărîre. pe condamnatul la închisoare corecţională, de orice muncă şi ii poale pel mite sa se hrănească pe cheltuiala sa. §4. Închisoarea poliţienească AUT. 35. — Condamnatul la închisoare poliţienească executa pedeapsa in penitenciare judeţene, cu totul separai «le alte categorii de deţinuţi. Kl poate fi întrebuinţat cu consimţământul său, fie în penitenciar, fie în afară, la munci de utilitate publica. Din produsul muncii ia 1/4^ Statul; iar 3/4 condamnatul. ... ". '...".* Regimul acestei pedepse va fi foarte blând. Codul Penal ,.Regele Caro! al II-lea" SECŢIUNEA II 17 0 < <4 *» Pedepse politice § 1. Detenţiunea greu art. 30. — Condamnatul la detenţiune grea execută pedeapsa într'o secţiune specială a penitenciarului •destinat pedepselor politice. El va fi ţinut ziua în comun, iar noaptea separat în celulă individuală. Condamnatul la detenţiune grea, este supus la munci cu caracter industrial, agricol sau de utilitate, publică, a căror natură se stabileşte pe cât cu putinţă după a-legerea sa. Instanţa poate dispune motivat, prin hotărîre, ca cel condamnat la această pedeapsă să fe scutit de muncă şi să se hrănească pe socoteala sa. Condamnatul la această pedeapsă poate fi vizitat nu-v\_^ mai de persoane din familie şi numai la intervale de o ^ lună. Întrevederea cu aceste persoane se face totdeauna Vs^N| conform dispoziţiunilor regulamentului penitenciarului. § 2. Detenţiunea riguroasă - n* ART. 37. — Condamnatul la detenţiune riguroasă e-x\ixecută pedeapsa într'o secţiune specială a penitenciarului destinat pedepselor politice. Dispoziţiunile alin. 2 şi 3 din art. 30, se aplică şi condamnatului la detenţiune riguroasă. § 3. Detenţiunea simplă ART. 3S. —- Condamnatul la detenţiune simplă execută pedeapsa într'o secţiune specială a penitenciarului destinat pedepselor politice. Condamnatul la această pedeapsă nu poate fi ţinut în celulă decât la cererea sa sau ca măsură disciplinară. El îşi poate procura prin mijloacele de care dispune, orice îmbunătăţire a traiului, potrivită cu regimul penitenciarului. Condamnatul la această pedeapsă poate comunica liber cu membrii familiff-.aiw»y~jiersoanele străine, numai în condiţiun^^r^u^an^enju^fi^Şţi^itenciarului. El poate, priiii ciMaHrtttriciaiiUMiaR S?i\ministratorului penitenciarului, oijjţi, reviste şi jurnale 18 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" / /' ' * / § 4. Dispoziţiuni comune ART. 39. — Condamnaţii la detenţiune, nu sunt obligaţi să poarte costumul penitenciarului, dacă-şi pot procura îmbrăcămintea pe cheltuiala lor. -* Administraţiunea penitenciară le fixează ore când se pot plimba în aer liber. Ki pot cere să fie trecuţi într'o colonie penitenciară, <*» tinde vor fi ţinuţi separaţi de ceilalţi deţinuţi, şi apoi v pot cere liberarea condiţionată, în aceleaşi termene şi condiţiiini ca şi condamnatul la pedepse de drept comun corespunzătoare. Din produsul muncii condamnaţilor la detenţiune se ] cuvine Statului numai 1/4, iar restul condamnatului. Partea cuvenită condamnatului se capitalizează, afară de o parte pe care condamnatul o poate întrebuinţa pentru îmbunătăţirea traiului în penitenciar şi anume 1/4 pentru cei condamnaţi la detenţiune grea, pe vieaţă, 1/3 pentru cei condamnaţi la detenţiune grea pe timp mărginit; 1/2 pentru cei condamnaţi la detenţiune riguroasă şi 3/4 pentru condamnaţii la detenţiune simplă. SECŢIUNEA III Instituting complimentare pentru executarea pedepselor privative de libertate § 1. Coloniile penitenciare. ART. 40. — Coloniile penitenciare sunt institute tran- ' sitorii, în scop de a pregăti liberarea condamnaţilor. Ele sunt agricole sau industriale. Deţinuţii sunt obligaţi la munca coloniei, bucurân-du-se de un tratament mai blând decât acela pe care îl impunea regimul pedepselor la care au fost condamnaţi. Deţinuţii cu purtare bună, care prezintă garanţii de îndreptare, şi readaptare la vieaţa socială, pot fi admişi * să muncească şi în afară de colonie, chiar fără supraveghere. Deţinutul care, în colonie, nu are purtare bună, va f» retrimis la penitenciarul de unde a provenit. § 2. Liberarea condiţionată ART. 41. — Liberarea condiţionată este punerea In libertate anticipată a condamnatului care, în afară de Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 19 condiţiunile prevăzute în art. 28, 32, 33 şi 39, mai ar* şi posibilitatea de a-şi asigura existenta prin muncă, când nu are alte mijloace. Partea din pedeapsa redusă prin graţiere nu intră in calculul părţilor ce trebuesc executate pentru obţinerea liberării. Timpul petrecut în libertate condiţionată este socotit ca executare de pedeapsă. Hotărîrea de liberare va fixa localitatea unde cel liberat se va stabili. Această localitate poate fi alta decât aceea unde locucşte partea vătămată. Cel liberat este obligat: 1. să muncească, potrivit cu puterile şi aptitudinile sale, în cazul când existenţa nu-i poate fi asigurată decât prin muncă; 2. să nu părăsească, fără încuviinţarea autorităţii respective, localitatea unde trebue să muncească şi care i-a fost fixată prin hotărîrea de liberare. ART. 42. — Dacă partea vătămată nu a fost încă despăgubită, condamnatul poate fi obligat să repare în timpul liberării, în totul sau în parte, daunele ce au fost fixate de justiţie, ţinându-se seama de putinţa sa de câştig în acest timp. ART. 43. —• Liberarea condiţionată se termină în ziua când pedeapsa trebuia să înceteze, prin executarea ei completă, iar pentru condamnaţii la muncă silnică sau detenţiune pe vieaţă, după ce au trecut 10 ani dela data pronunţării hotărîrii de liberare condiţionată, conform art. 28, alin. final. ART. 44. — Liberarea se revocă dacă condamnatul înainte de expirarea perioadei de încercare a călcat fără just motiv, îndatoririle impuse prin hotărîrea de liberarea, sau dacă în timpul liberării condiţionate a săvârşit o nouă infracţiune calificată crimă sau delict, pentru care a fost condamnat definitiv chiar după trecerea a-cestei perioade. El va fi supus, în acest caz, şi la pedeapsa ce mai rămăsese de executat în momentul liberării. SECŢIUNEA IV Dispoziţiuni comune ART. 45. — Pedepsele criminale, atât de drept comun, cât şi politice, atrag de drept degradarea civîcă pe timpul executării pedepsei. 20 Codul Penal „Regele Carol al II-lea' Condamnaţii la pedepsele de mai sus sunt incapabili, în timpul executării lor, de a-şi administra averea şi a dispune de ea, prin acte între vii. Ei sunt puşi sub curatelă, după formele prevăzute de codul civil, pentru numirea curatorilor până la liberarea definitivă sau condiţionată. In timpul executării pedepsei, nicio sumă, niciun fel di- ajutor, nicio parte din avere nu poate fi încredinţată condamnatului la muncă silnică sau detenţiune grea. Pedepsele corecţionale privative de libertate, atât de drept comun, cât şi politice, atrag de drept, pe timpul executării lor, pierderea exerciţiului dreptului de a fi ales sau de a alege, de a fi tutor sau curator, precum şi acela de a exercita vro funcţiune publică. Condamnarea mai atrage şi suspendarea puterii părinteşti şi a autorităţii maritale, afară de cazurile când judecătorul dispune altfel. ART. 46. •— Femeile condamnate la oricare din pedepsele de mai sus, vor fi ţinute separat de bărbaţi şi supuse la o muncă potrivită sexului lor în raport cu regimul pedepsei ART. 47. — In caz de comutarea sau reducerea pedepsei prin graţiere, condamnatul va fi supus regimului de executare prevăzut de lege, pentru noua pedeapsă. ART. 48. — Condamnaţii sunt supuşi măsurilor necesare îndreptării lor. Condamnaţii pentru prima oară vor fi complet separaţi de rccidivişti, iar minorii de majori. Iii vor fi închişi în secţiuni speciale, complet despărţite. I )e asemenea condamnaţii trebuesc separaţi de muncitorii liberi, când aceştia sunt admişi la aceleaşi lucrări. Condamnaţii care au o meserie, afară de cei condamnaţi la muncă silnică, continuă să o exercite pe cât cu, putinţă în penitenciare, iar cei ce nu au, sunt obligaţi să înveţe o meserie. Intelectualii condamnaţi, afară de cei condamnaţi la muncă silnică şi temniţă grea, sunt întrebuinţaţi la lucrări potrivite cu aptitudinile lor. Separaţiunea celulară nu exclude participarea condamnatului la şcoală, la serviciul religios, scoaterea în aer liber şi primirea vizitelor stabilite de regulamentul penitenciarului. . ; Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 21 ART. 49. — Pe lângă fiecare penitenciar, colonie penitenciară, institut de educaţie corectivă, funcţionează o comisiune de supraveghere, compusă din un judecător al Tribunalului ca preşedinte, directorul, preotul, învăţătorul şi medicul instituţiilor de mai sus, precum şi un delegat al societăţii de patronaj, ca membri. Trecerea condamnatului dela pedepsere de drept comun sau politice iu colonie penitenciară sau libertate condiţionată, în cazurile prevăzute de art. 28, 32, 33 şi 39, o decide instanţa penală, în circumscripţia căreia se află penitenciarul, luând avizul comisiunii de supraveghere. ART. 50. •— Pe lângă fiecare tribunal va funcţiona o societate de patronaj, sub supravegherea ministrului justiţiei, ajutat de un consiliu central în vederea reclasării sociale a condamnaţilor liberaţi şi pentru îndeplinirea'atribuţiunilor' legale referitoare la minori. Aceste societăţi vor fi conduse de magistraţii instanţelor din localitate. ART. 51. —■ Un regulament penitenciar va desvolta dispoziţiunile cu privire la pedepse şi regimul lor. De asemenea un regulament va stabili organizarea societăţilor de patronaj, prevăzând normele de coordonare a activităţii lor cu aceea a societăţilor datorite iniţiativei private. CAPITOLUL IV Pedepse pecuniare '1 SECŢIUNEA I - Amenda corecţională ART. 52. — Amuda corecţională se pronunţă în folosul Statului, singură sau pe lângă altă pedeapsă. In limitele minimului şi maximului stabilit de lege pentru delictul săvârşit, instanţa, ţinând seamă de situaţia materială a infractorului, fixează amenda în aşa fel încât să constitue o îngreunare a traiului său obişnuit, fără însă a-1 pune în imposibilitate de a-şi îndeplini de îndatoririle privitoare la întreţinerea şi educaţia persoanelor care sunt în sarcina lui. Când instanţa ar crede că nici chiar maximum general al amenzii n'ar fi suficient, poate, motivând spe- 22 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 23 cial, să pronunţe o amendă până la îndoitul acelui maximum. Exccpţiunea prevăzută mai sus se aplică numai când amenda corecţională e pedeapsă principală sau a devenit astfel prin aplicarea circumstanţelor atenuante, substituită fiind închisorii. SECŢIUNEA II Amenda poliţienească ART. S3- — Amenda poliţienească se pronunţă singură sau pe lângă închisoarea poliţieneasca. Această amendă se pronunţă în folosul comunei unde s'a comis contravenţia. SECŢIUNEA III Obligaţia de plată a amenzii şi consecinţele neîndeplinlrii ei ART. 54. — Condamnatul la amendă e dator a depune la grefa instanţei care a pronunţat hotărîrea con-damnatoare, recipisa de plata integrală a amenzii, în termen de o lună de când hotărîrea a rămas definitivă. Amenda neachitată în termenul de mai sus, se transformă, de drept, în obligaţia pentru condamnat de a o plăti prin muncă socotită la preţul zilei. Munca pentru amenda corecţională se execută în colonii penitenciare, iar pentru amenda poliţienească se execută în oraşe prin administraţiile comunale ,iar în comunele rurale prin administraţia judeţeană. Se exceptează cazul când, înăuntrul termenului de o luna picva/.ut mai sus. condamnatul, dovedind că, din cauza stării sale materiale, se găseşte in imposibilitate de a plăti, a cerut şi obţinut dela instanţa respectivă împărţirea amenzi în rate. Neplata unei rate la termenul fixat atrage, de drept, trimiterea la muncă, pentru sumele rămase neplătite. Din preţul muncii condamnatului se reţine 60% pentru acoperirea amenzii, iar restul i-se dă pentru întreţinerea sa, până la completa achitare a amenzii. Dacă condamnatul nu poate sau refuză de a munci, instanţa respectivă înlocuieşte amenda prin închisoare corecţională ori detenţiune simplă, când amenda s'a dat pentru delicte, sau cu închisoare poliţienească când a-menda s'a dat pentru contravenţii. Durata închisorii corecţionale, detenţiunii simple sau închisorii poliţieneşti, în asemenea cazuri, se determină, socotindu-se 50 lei amendă drept o zi de închisoare. Niciodată insă pedeapsa privativă de libertate, când infractorul a fost condamnat pentru delict, nu poate fi mai mare de 6 luni, şit în cazul art. 52, alin. final, mai mare de un an, iar dacă infractorul a fost condamnat pentru contravenţie, nu poate depăşi durata de 15 zile închisoare poliţienească. Amenda substituită închisorii corecţionale, detenţiunii simple sau închisorii poliţieneşti, prin acordarea circumstanţelor atenuante, de către o instanţă de apel, nu se poate transforma într'o pedeapsă privativă de libertate de o durată mai mare decât aceea a pedepsei căreia amenda i-a fost substituită. Dispoziţiunile de mai sus, cu privire la obligaţiunea de plată în termen de o lună, precum şi la transforma rea amenzii în muncă sau închisoare, pentru neplata ei, vor fi prevăzute prin chiar hotărîrea de condamnare. ART. 55. — Deţinutul se poate libera în orice moment de munca ce este obligat a presta sau de pedeapsa privativă de libertate, dacă depune suma corespunzătoare amenzii ce mai are de plătit . ART. 56. — Acei supuşi la închisoare corecţională, detenţiune simplă sau închisoare poliţienească, conform art. 54, se ţin separat de ceilalţi deţinuţi. ART. 57.—Amenzile pronunţate pentru delictele pedepsite de acest cod şi acelea ce ar decurge din legt speciale, precum şi sumele ce ar proveni din coniis-cări şi din despăgubirile la care ar renunţa părţile vătămate, aparţin Statului şi formează în buget un fond special, „Fondul amenzilor", administrat de Ministerul Justiţiei. Acest fond este destinat construcţiunii şi transformării institutelor penitenciare, spre a corespunde principiilor acestui cod, pentru acoperirea cheltuielilor necesare operei de asistenţă şi de supraveghere exrcitată de societăţile de patronaj, în ce priveşte pe liberaţii sub supraveghere, şi pentru înlesnirea reclasării sociale a liberaţilor din închisori. Din acest fond, ministerul poate afecta o parte pentru ajutorarea părţii vătămate nedespăgubite; pentru a da asistenţă, în timpul internării condamnatului, persoane- Codul Penal „Regele Carol al II-lea: 25 '24 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" lor cărora acesta le datora alimente, precum şi pentru .plata despăgubirilor cuvenite victimelor erorilor judiciare. CAPITOLUL Y Pedepse privative de drepturi SECT IU NIC A I Degradarea civică ART. 58."— Degradarea civică consistă în: 1. destituirea condamnatului din orice funcţiune pu-bl ica şi pierderea dreptului de a mai ocupa vreuna; 2. pierderea dreptului de a fi alegător şi eligibil, si în general a tuturor drepturilor politice si a dreptului -punctul (>. CAPITOLUL VII Calculul pedepselor şi imputarea detenţiunii preventive ART. 63. — Durata oricărei pedepse privative de libertate, se socoteşte din ziua în care condamnatul este închis, pe baza hotărîrii definitive. Ziua în care începe executarea pedepsei şi ziua în care încetează, se ţin în seamă condamnatului ca zile depline. Timpul pe care condamnatul, în cursul executării, 1-a petrecut în spital, din cauza boalei, îi este calculat in pedeapsă, afară de cazul când şi-a cauzat în mod voluntar boala. ART. O4. — In caz de detenţiune preventivă, durata detenţiunii este dedusă clin pedeapsa ce se pronunţă prin hotărîrea de condamnare. Deducerea deţinerii preventive se face şi în caz de condamnare la amendă, socotindu-se o zi de prevenţie 50 Iei. CAPITOLUL VIII Suspendarea executării pedepselor ART. 65. — In cazul unei condamnări la cel mult 2 ani închisoare corecţională, detenţiune simplă sau a- 26 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 27 mendă, instanţa de fond, prin însăşi hotărîrea condam-natoare, poate suspeda executarea pedepsei pronunţate, pe timp de 3 ani, plus durata pedepsei: 1. dacă condamnatul n'a suferit mai înainte nicio condamnare privativă de libertate, pentru crimă sau delict, chiar dacă a fost reabilitat, şi 2. dacă faţă de circumstanţele faptului şi de antecedentele condamnatului, instanţa apreciază că, pe viitor, conduita lui va fi bună, chiar fără executarea pedepsei. Măsura suspendării trebueşte motivată. In caz când încuviinţează suspendarea, instanţa atrage atenţia condamnatului asupra consecinţelor ce ar rezulta din nerespectarea condiţiilor suspendării. Suspendarea executării pedepsei privative de libertate, atrage de drept şi suspendarea executării amenzii, pronunţată ca pedeapsă complimentară. Suspendarea executării pedepselor privative de libertate sau amenzilor, atrage de drept, pe timpul suspendării, şi suspendarea incapacilăţilor, decăderilor şi interdicţiilor cari' decurg din condamnare. Suspendarea executării nu are efect asupra măsurilor de siguranţă pronunţate şi nici asupra condamnării la despăgubiri civile, restituiri sau cheltuieli de judecată. Instanţa poate obliga pe condamnat, ca, înaintea expirării termenului de încercare, să repare daunele fixate de justiţie, să'execute restituirile şi să plătească cheltuielile de judecată. ART. 1)6. — Suspendarea executării nu se aplică în următoarele cazuri: 1. în caz de concurs real de infracţiuni, sau de contopire de pedepse, când instanţa a pronunţat o pedeapsă mai mare de un an; 2. când pedeapsa corecţională este rezultată din aplicarea circumstanţelor atenuante, pentru crimS. ART. 67. — Condamnatul care, înainte de expirarea termenului de încercare, socotit dela data prounţării hotărîrii condamnatoare, a săvârşit o nouă infracţiune, calificată de lege crimă sau delict, pentru care a fost condamnat printr'o hotărîre definitivă, chiar după trecerea termenului de mai sus, este supus la executarea pedepsei ce fusese suspendată. Se exceptază cazul infracţiunilor neintenţionate sau pedepsite numai cu amendă. Pedeapsa suspendată, ce urmează să se execute, nu se contopeşte în niciun caz cu penalitatea aplicată pentru ultima infracţiune. Pedeapsa suspendată se execută de asemeni, in cazul când s'a impus condamnatului îndatorirea prevăzută de art. 65. alin. ultim şi dacă el n'a îndeplinit această îndatorire înainte de expirarea termenului de încercare. ART. 68. — Condamnarea se consideră inexistentă, dacă a expirat timpul de încercare, fără să fi survenit vreuna din cauzele de revocare a suspendării pedepsei prevăzute de art. 67. ART. 69. —■ Pot beneficia de suspendarea executării închisorii sau amenzii poliţieneşti şi condamnaţii pentru contravenţii, dacă întrunesc condiţiile generale prevăzute de art. 65. Timpul de încercare este de 8 luni. Dispoziţiunile referitoare la definitivarea sau revocarea suspendării se aplică şi celor condamnaţi pentru contravenţii. TITLUL IV Măsuri de siguranţă CAPITOLUL I Dispoziţiuni generale ART. 70. — Măsurile de siguranţă se aplică de instanţa judecătorească, însoţind o pedeapsă, afară de cazurile prevăzute de lege, când pot fi pronunţate şi singure. Iile nu pot fi pronunţate decât dacă judecătorul constată starea de pericol a infractorului. CAPITOLUL II Diferite specii de măsuri de siguranţă ART. 71. — Măsurile de siguranţă sunt: 1. internarea infractorilor alienaţi într'un ospiciu; 2. internarea infractorilor cu anormalităţi de ordin fiziologic sau psihologic, într'un azil; 3. deţinerea infractorilor din obiceiu, într'un înstitut special; 28 Codul Penal „Regele Carol al II-lea' Codul Penal „Regele Carol al II-îea" 29 4. internarea vagabonzilor şi cerşetorilor într'o casă de muncă; 5. internarea infractorilor minori într'un institut de c d u c a t i e c o r ec t i v ă; (>. liberarea supraveghiată pentru minori; 7. măsurile tutelare pentru minori; X. interdicţia de a se afla în anumite localităţi; o. interdicţia de a pătrunde în anumite localuri; 10. interdicţia de a exercita o anume profesie sau meserie ; 11. expulzarea străinilor; i-'. confiscarea specială; 13. cauţiunea de bună purtare; 1 .|. includerea localului; 1 .S. . disolvarea sau suspendarea unei persoane juridice. Cazurile de aplicare şi modurile de executare a măsurilor de siguranţă privitoare la minori sunt arătate în art. 14(1, i.|7, 14S, i.|(), 151, 152 şi 153 din prezentul cod. SECŢIUNEA I Internarea Infractorilor alienaţi într'un ospiciu AUT. 72. — Când învinuitul sau condamnatul, pentru o infracţiune calificată de lege crimă sau delict, este, din cauza stării sale mintale, periculos siguranţei persoanelor şi ordinei publice ,instanţa competentă, după cererea Ministerului public, dispune internarea lui într'un institut anume destinat pentru aceasta, sau într'o secţiune specială â unui ospiciu de alienaţi. Internarea poate fi pronunţată, la cererea Ministerului public, chiar când s'a dat o ordonanţă sau deciziuue de neurmărire. Încetarea internării poate fi admisă numai când liberarea celui internat nu ar mai prezenta vreun pericol. Condiţiunile în care ea poate fi cerută şi persoanele care o pot cere, sunt arătate în codul de procedură penală. In caz de respingere, cererea nu poate fi repetată decât după 0 luni dela data respingerii. Ministerul public, o poate cere oricând. SECŢIUNEA II Internarea în azil a infractorilor anormali, fizici sau psihici ART. 73. ■— Instanţa poate dispune, prin hotărîrea de condamnare, ca, după executarea pedepsei, condamnatul să fie internat într'un azil, dacă din cauza boalei sau infirmităţii sale sau a intoxicării cronice prin alcool ori stupefiante, este priculos siguranţei persoanelor sau ordinei publice. Acei internaţi într'un asemenea azil sunt supuşi unui tratament medical, fiind supraveghiaţi în de aproape şi vor fi deprinşi cu o muncă potrivită stării lor fizice sau psihice. Regimul în interiorul azilului va fi blând. încetarea internării se pronunţă în condiţiile art. 72 din prezentul cod, după formele arătate în codul de procedură penală. SECŢIUNEA III Deţinerea infractorilor din obiceiu intr'un institut special ART. 74. — Instanţa poate ordona, prin hotărîrea de condamnare, ca, după executarea pedepsei, infracorul din obiceiu să fie deţinut într'un institut special, destinat unor asemenea infractori. — Durata deţinerii este dela 2 la 10 ani. Sunt consideraţi infractori din obiceiu, acei cari, prin numărul şi genul infractorilor de drept comun săvâr-şte, prezintă simptomelc unei perzistente inclinaţiuni criminale. Institutele speciale pentru infractorii din obiceiu tre-buesc să fie înfiinţate cât mai departe de centrele mari sau să formeze o secţie specială în coloniile penitenciare. Deţinuţii sunt supuşi, în interiorul institutului sau în afară, la lucrări potrivite puterii lor fizice şi sunt ţinuţi sub pază. Dispoziţiunile art. 34 din prezentul cod se aplică şi în ce priveşte produsul muncii acestor deţinuţi. 30 Codul Penal „Regele Carol a! II-lea" SECŢIUNEA IV Internarea vagabonzilor şi cerşetorilor într'o colonie penitenciară AUT. 75. — In caz tic condamnări succesive pentru vagabondaj sau cerşetorie, instanţa poate ordona ca cel condamnat a doua oară să fie internat timp de cel puţin 2 ani şi de cel mult' 10, într'o colonie penitenciară anume destinată pentru aceasta. Cei aşezaţi în colonie penitenciară sunt obligaţi să înveţe t) meserie, potrivit aptitudinii lor. Dispoziţiunile art. 3.1 se aplică şi în ce priveşte produsul muncii vagabonzilor şi cerşetorilor. SKCŢIUNEA V Interdicţia de a se aila in anumite localităţi A KT. 7C). — In cazul unei condamnări pentru crimă, instanţa poate decide, motivat ca, după executarea pedepsei privative de libertate, condamnatul să nu se mai poală leiuloaice în localitatea unde a comis infracţiunea sau iu alte localităţi ce se arată anume în hotărîrea condanmaloare. Măsura de mai sus se poale aplica şi celor condamnaţi pentru delicte de drept comun, Ia cel puţin 2 ani închisoare corecţională. Durata acestei interdicţii este pentru crime dela 2 la 10 ani, iar pentru delicte dela unu la 3 ani. SKCŢIUNKA VI Interdicţia de a intra în anumtie localuri ART. 77. — Interdicţia de a intra în anumite localuri se poate pronunţa în contra aceluia care a comis infracţiunea din cauza unei pasiuni bolnăvicioase, alcoolism sau alt viciu. Hotărîrea va arăta categoria localurilor interzise. Durata interdicţiei este dela (> luni la 3 ani. SECŢIUNEA VII Interdicţia de a exercita o anume profesie sau meserie ART. 78. — Interdicţia de a exercita o anume profesie sau meserie se poate pronunţa, când rezultă c5 ."'1 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 31 delictul se datoreşte incapacităţii, nepregătirii, neglijenţii, sau nerespectării regulamentelor impuse pentru e-xerciţiul profesiunii. Interdicţia se poate pronunţa, pe timp determinat sau pentru totdeauna, luându-se avizul consultativ al unei comisiuni de specialişti. Pe timpul interdicţiei cel interzis poate lucra numai sub direcţia şi răspunderea altui profesionist. Redarea exerciţiului profesiunii interzise pentru totdeauna, pe motiv de incapacitate sau nepregătire, se poate admite, după o trecere de timp de 3 ani, socotiţi dela data pronunţării interdicţieii, numai pe baza verificării cunoştinţelor profesionale înaintea unei comîsi-uni de specialişti, instituită de instanţă. SECŢIUNEA VIII Expulzarea străinilor APT. 79. Instanţa poate interzice prin hotărîrea de condamnare, rămânerea pe teritoriul român, în mod temporar sau permanent, infractorului de naţionalitate străină, vinovat de o faptă calificată crimă sau delict. La expirarea pedepsei, condamnatul va fi expulzat. SECŢIUNEA IX Confiscarea specială ART. 80. — In caz de condamnare, instanţa, sub rezerva drepturilor terţilor, poate dispune, prin hotărîrea pe care o pronunţă, confiscarea: 1. lucrurilor produse prin infracţiune; t 1 2. lucrurilor care au servit sau care au fost destinate I să servească la săvârşirea unei infracţiuni, dacă acestea i sunt ale autorului infracţiuni, ale instigatorului sau ale Ş. vreunui complice; 3. lucrurilor deţinute în contra legilor şi regulamentelor. Aceste lucruri, în cazul când sunt vătămătoare sănătăţii publice, după confiscare, se distrug. Confiscarea lucrurilor prevăzute maî sus se poate ho-{ tărî, chiar dacă autorul, instigatorul sau complicele sunt apăraţi de pedeapsă, fie pentrucă acţiunea penală nu s'ar putea exercita, fie pentrucă s'a dat o ordonanţă sau i § decizie de neurmărire ori hotărîre de achitare. 1 32 Codul'Penal „Regele Carol al II-lea" Lucrurile confiscate se vând în folosul Statului, iar l>rclnl se varsă la fondul amenzilor prevăzut de art. 57. Ministerul Justiţiei poate decide ca aceste lucruri să fie întrebuinţate pentru înfiinţarea muzeelor de ştiinţă penala sau îmbogăţirea lor. SECŢIUNEA X Cauţiunea de bună purtare AKT. Si. —- Cauţiunea de bună purtare consista in depunerea la administraţia financiară, în termen de 15 zile, socotite dela data pronunţării măsurii, a unei sume, în numeral', care nu poate fi mai mică de 500 lei şi nici mai mare de 20.000 lei. I',a se pronunţă în ca/urile expres prevăzute de lege. Instanţa o poate substitui, ori de cate ori va socoti util, masurilor de siguranţa prevăzute la punctele 9, 10, 1 I şi 15 din art. 71. AUT. 82. — Depunerea cauţiunii poate fi înlocuită, fie priutr'o inscripţie ipotecară asupra averii imobibare proprii, sau apai ţinând alici persoane, fie prin garanţia 1 ea la a unui I < • 1 ţ iu. ART. S;ţ. Murata acestei măsuri de siguranţă este dela unu la .ţ ani. Teiincuul curge din ziua când cauţiunea a fost depusa sau garantată. I i.ira cauţiunea nu sc depune sau garanţia nu se dă, în termenul arătat mai sus, instanţa aplică pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită sau măsura de siguranţă căreia i-s'a substituit cauţiunea. I''.\eculaiea pedepsei aplicate, în acest caz, poate fi suspendata in condiţiile art. 65. I )acâ în timpul duratei cauţiunii depuse sau garantate, infractorul nu a săvârşit vreo crimă sau delict pedepsit cu pedeapsă privativă de liberatate, cauţiunea sau garanţia se restituie, iar inscripţia ipotecară se radiea-ză. In caz contrar, instanţa care a pronunţat măsura, dispune confiscarea sumei sau realizarea creanţei în folosul fondului amenzilor. SECŢIUNEA XI închiderea localului ART. 84. — închiderea unui local industrial sau comercial, poate fi ordonată de către instanţă, în cazurile Cmltil l'enal . Regele Carol al II-lea" 33 pieva/ule de lege, si când se constată că această măsu-lă e-.ie necesară pentru a împiedeca noi infracţiuni. I iurala includerii localului este dela o lună la un an. iu materie de contravenţie, închiderea localului nu poale fi pronunţată decât la o doua recidivă, pentru eonlravenţie identică, şi pe o duraţii dela o zi la o lună. SECŢIUNEA XII Disolvarea sau suspendarea unei persoane juridice ART. 85. — Când o crimă sau un delict pedepsit de lege cu cel puţin un an închisoare corecţională, s'a săvârşit de către directorii sau administratorii unei societăţi, asociaţii ori corporaţii, lucrând în numele persoanei juridice şi cu mijloacele procurate de ea, instanţa penală poate, pe lângă pedeapsa aplicată persoanelor fizice, sa pronunţe şi măsura de siguranţă a suspendării sau diM»l\ arii persoanei juridice, după gravitatea pericolului pe caic I ar constitui, pentru morala sau ordinea publică, continuarea activităţii acelei persoane juridice. Disolvarea atrage lichidarea bunurilor persoanei juridice în condiţiile legii asupra persoanelor juridice. Suspendarea constă din încetarea oricărei activităţi a persoanei juridice, chiar sub un alt nume şi cu alţi directori sau administratori. luirala suspendării nu poate depăşi 2 ani. CAPITOLUL III Aplicarea şi executarea măsurilor de siguranţă în concurs cu pedepsele ART. 8(>. Masurile de siguranţă se execută îndată ce hotărîrea de condamnare a rămas definitivă. Măsurile de siguranţă privative de libertate, precum şi cele prevăzute, de art. 71, la punctele 8, 9, 10, 11 şi 13, se execută după împlinirea pedepsei. I >acă s'au pronunţat mai multe măsuri de siguranţă, instanţa va fixa ordinea în care ele urmează a fi executate. ART. 87. - Dacă în timpul executărei unei măsuri de siguranţă cel supus executării comite o infracţiune pentru care urmează să execute o pedeapsă privativă de Codul Penal 2 34 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 35 executarea măsurii de siguranţă se suspendă şi îşi reeia cursul după executarea pedepsei. AUT. 88. — In caz de infracţiuni concurente ce dau loc la aplicarea mai multor măsuri de siguranţă privative de libertate, instanţa nu poate aplica decât o singură măsură de siguranţă privativă de libertate, ce o socoteşte potrivită în raport cu starea de pericol pe care o înfăţişează infractorul. In ce priveşte măsurile de siguranţă care nu imipică privaţiune de libertate, instanţa, în caz de concurs de infracţiuni, poate dispune ca aplicarea acestor măsuri să fie făcută în mod simultan sau succesiv, când ele sunt de specii diferite; dar nu poate fixa în niciun caz o durată de executare care să depăşească maximum stabilit de lege pentru măsura de cea mai lungă durată. Dacă infracţiunile concurente, atrag, atât aplicarea de măsuri de siguranţă privative de libertate, cât şi a altor măsuri ce nu sunt privative de libertate, toate a-ceste măsuri pot fi aplicate, după împrejurări, în mod simultan sau succesiv, avându-se în vedere dispoziţiunile alineatelor preceedntc pentru fixarea duratei fiecărei măsuri. ART. 89. — Măsurile de siguranţă arătate la art. 71, punctele 3, 4, 7, 8, 9, 10 şi 14 sunt revocabile când instanţa ar constata că pericolul care a impus aplicarea lor, nu mai există. Instanţa poate chiar substitui unei măsuri de siguranţă privative de libertate o alta care nu comportă această privaţiune. ART. 90. — Cererea pentru revocarea sau substituirea măsurilor arătate în articolele de mai sus nu poate fi făcută decât dacă a trecut 1/4 din timpul pentru care fuseseră pronunţate sau cel puţin 5 ani, în cazul când ele sunt pe vieaţă. In caz de respingere, cererea de revocare sau substituire poate fi repetată o singură dată şi numai după ce a trecut o jumătate din timpul pentru care fuseseră pronunţate sau 10 ani în cazul când aceste măsuri sunt pe vieaţă. ART. 91. — In cursul instrucţiunii sau procedurii de judecată se pot lua, în mod provizoriu, măsurile de siguranţă prevăzute de art. 7i, punctele 1, 2, 4, 5, 6, 12, 13 şi 14. T I T L U L V Restituiri şi despăgubiri ART. 92. — Condamnatul, afară de restituirea luci urilor către partea vătămată, care poate fi ordonată si din oficiu, poate fi obligat şi la alte despăgubiri, dacă aceasta o cere. Despăgubirile acordate părţii vătămate trebue să con-stitue întotdeauna o justă şi integrală reparaţie a daunelor materiale sau morale suferite în urma infracţiunii şi pot fi stabilite, după principiile dreptului civil, într'o sumă globală. Ele pot consta şi într'o rentă anuală, pe timp determinat, când aceasta ar satisface mai echitabil interesele părţilor. Instanţa nu poate încuviinţa atribuirea despăgubirilor sau restituirilor altui scop, chiar dacă partea vătămata, ar cere aceasta. In caz de concurentă a amenzii şi a cheltuielilor de procedură cu despăgubirile, dacă bunurile condamnatului nu sunt îndestulătoare pentru plata acestora, se dă preferinţă despăgubirilor. ART. 93. — Condamnaţii pentru aceeaşi infracţiune precum şi cei apăraţi de pedeapsă pentru scuze absolutorii, sunt ţinuţi solidar la restituiri, despăgubiri şi cheltuieli de procedură. ART. 94. — Acţiunea civilă pentru despăgubiri, precum şi orice pretenţie a părţii vătămate, rezultând din tr'o infracţiune sau ditnt'o hotărîre definitivă, privitoare la daunele cauzate prin infracţiuni ,sunt supuse prescripţiei prevăzutei de codul civil. T I T L U E VI / n facţ i unea CAPITOLUL I Clasificarea infracţiunilor ART. ()5_ — Infracţiunile sunt crime, delicte, şi contravenţii, după specia pedepsei prevăzute de lege, pentru fiecare din ele. Modificarea pedepselor, prin aplicarea scuzelor legale schimbă şi categoria infracţiunilor. 36 Codul Penal „Regele Carol al 11-lea" Codul IVnal „Regele Carol al II-lea" 37 CAPITOLUL II Tentativa ART. yd. — Este tentativă când hotărîrea de a comite o crimă sau un delict a fost manifestată prin începerea unui act de executare a crimei sau delictului şi când acel act a fost întrerupt, sau nu şi-a produs efectul. ART. 97. — Tentativa de crimă se pedepseşte, în cazul când legea nu dispune altfel, cu o pedeapsă de un grad mai jos decât aceea ce s'ar cuveni pentru crima consumată. Când pedeapsa este temniţă grea, tentativa se pedepseşte cu închisoare corecţională de minimum 2 ani; Când pedeapsa este detenţiune riguroasă, tentativa se pedepseşte cu detenţiune simplă de maximum 2 ani. ART. 98. — Tentativa de delict se pedepseşte numai în cazurile prevăzute prin o dispoziţie specială a legii. In asemenea cazuri şi dacă legea nu dispune altfel, se aplică o pedeapsă cuprinsă între minimum special al pedepsei prevăzută pentru delictul săvârşit şi jumătatea acelui minimum, iar dacă minimum special ar fi chiar minimum general, pedeapsa se poate coborî la amendă. ART. 99. — Este tentativă şi în cazul când consumarea infracţiunii intenţionate nu a fost posibilă, fie din cauza defectuozităţii sau insuficienţii mijloacelor întrebuinţate, fie din cauza lipsei de prevedere a autorului, cu privire la timpul şi locul unde trebuia să se găsească obiectul. Tentativa în acest caz, se pedepseşte: în materie de crimă, cu o pedeapsă cu două grade mai jos decât aceea prevăzută pentru crima consumată, iar dacă pedeapsa crimei este temniţa grea, se va aplica pedeapsa închisorii corecţionale fără a putea fi sco-borîtă sub 2 ani; în materie de delict, dacă legea prevede pedepsirea tentativei, cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului special al pedepsei prevăzute pentru delictul consumat şi minimum general al pedepsei; iar dacă minimum special al pedepsei este chiar minimum general, se va aplica amenda. Nu există tentativă când imposibilitatea de a comite infracţiunea este datorită modului cum a fost concepută executarea. ART. 100. -- Tentativa nu se pedepseşte: 1. dacii autorul a curmat de bună voie executarea începută; 2. dacă autorul a înlăturat de bună voie şi mai înainte de descoperirea faptului, consecinţele acţiunii sale.. CAPITOLUL III Săvârşirea mai multor infracţini de aceeaşi persoană SECŢIUNEA I Concursul de infracţiuni ART. 101. — Când aceeaşi persoană comite mai multe infracţiuni calificate crime sau delicte, înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, se aplică dintre pedepsele stabilite de instanţă pentru fiecare din acele infracţiuni, pedeapsa cea mai gravă, care poate fi sporită cu un plus: 1. până la 7 ani când între pedepsele stabilite de instanţă cel puţin două sunt criminale; 2. până la 3 ani când între pedepsele stabilite este «na criminală; 3. până la 2 ani când pedepsele stabilite sunt corecţionale. In niciun caz pedeapsa astfel agravată nu poate depăşi maximum general al speciei de pedeapsă aplicată. I11 ipotezele dela punctele 1 şi 2, în cazul când instanţa pronunţă munca silnică pe viaţă, poate hotărî totdeodată prelungirea separaţiunii celulare până la trei ani. ART. 102. — Dispoziţiunile articolului precedent se aplică şi în caz de concurs între infracţiunile politice cu ele de drept comun. Dacă pedeapsa politică e cea mai gravă, instanţa va hotărî ca o parte din pedeapsa aplicată să fie executată în regimul pedepselor de drept comun. Această parte nu va depăşi maximum pedepsei pre-va/iil de lege pentru cea mai gravă infracţiune de drept coiiinii. Executarea pedepsei începe întotdeauna cu partea supusă regimului de drept comun. ART. 103. — Când prin unul şi acelaşi fapt se violează mai multe dispoziţiuni ale legii penale se aplică «dispoziţia care prevede pedeapsa cea mai gravă. 38 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" ART. 104. — Pedepsele pecuniare pronunţate în car de concurs de infracţiuni, se totalizează. ART. 105. — In toate cazurile prevăzute în articolele precedente privitoare la concursul de infracţiuni, o-dată cu pedeapsa privativă de libertate, instanţa pronunţă în condiţiile stabilite de art. 26 şi pedepsele privative de drepturi prevăzute de lege, pentru fiecare crimă sau delict, cumulând pe acelea ce decurg din infracţiuni identice, fără a depăşi maximum general stabilit de lege. ART. 106. ■— In cazul concursului de contravenţii pedepsele aplicate pentru fiecare contravenţie se totalizează. Pentru pedepsele privative de libertate totalul nu poate trece de un an. ART. 107. — Când aceeaşi dispoziţiune a legii a fost de mai multe ori violată, prin mai multe acte săvârşite chiar la intervale de timp diferite, dar în executarea aceleeaşi hotărîri criminale sau delictuoase, se consideră că există o singură infracţiune, în care caz se aplică pedeapsa prevăzută pentru acea infracţiune, la care instanţa poate adăuga un plus până la cinci ani în caz de crimă şi până la un an în caz de delict, fără a depăşi maximum general. ART. 108. — Dispoziţiunile art. 101, 105 şi 106 se aplică în cazul când, în urma unei condamnări definitive, pentru una sau mai multe infracţiuni, condamnatul este dat în judecată pentru alte infracţiuni săvârşite înainte de pronunţarea hotărîrii definitive de condamnare, cât şi în cazul când infractorul a fost condamnat, prin două sau mai multe hotărîri definitive, pentru infract iuni concurente. Când infractorul a executat, în totul sau în parte, pedeapsa pronunţată printr'una sau mai multe din hotărîri, pedeapsa executată trebue scăzută din aceea ce se pronunţă pentru toate infracţiunile concurente. SECŢIUNEA II Recidiva ART. 109. — Acela care, după executarea integrală a unei pedepse criminale sau după graţiere, comite o a doua crimă, va fi condamnat la o pedeapsă superioară cu un grad aceleia prevăzute de lege pentru crimă săvârşită. Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 39 I >aca cea de a doua este pedepsită cu munca silnică pe viaţă, instanţa în caz că aplică această pedeapsă poate hotărî prelungirea separaţiunii celulare până la trei ani. ART. 110. — Acela care, după executarea integrală a unei pedepse criminale sau după graţiere, comite un delict va fi pedepsit cu maximum pedepsei prevăzute de lege pentru acel delict, la care se poate adăuga un plus de pedeapsă, fără a se putea depăşi maximum general. ART. iii. — Acela care după executarea integrală a unei pedepse privative de libertate mai mare de C luni, aplicată pentru delict, sau după graţiere, comite un nou delict, va fi condamnat la maximum pedepsei pre-vuzătă de lege pentru delictul săvârşit, la care se poate ■adăuga un plus de pedeapsă fără a se putea depăşi maximum general. ART. 112. — Acela care, după ce a executat trei pedepse, pentru delicte identice, consistând fiecare în închisoare corecţională sau detenţiune simplă de 6 luni, sau mai mică, săvârşeşte un nou delict identic, va fi pedepsit cu maximul pedepsei, prevăzută de lege, pentru acest delict, la care se poate adăuga un plus de pedeapsă până la 5 ani, fără a putea depăşi maximum general al pedepsei. ART. 113. — Tn caz de recidivă, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru cea de a doua infracţiune este -amendă, aceasta se îndoeşte, putându-se chiar întrei. ART. 114. — Dacă, după ce o hotărîre condamna-toare a rămas definitivă, se descoperă că cel condamnat era recidivist, pedeapsa dată va fi modificată de instanţa care a pronunţat-o în conformitate cu dispoziţiunile şi după deosebirile stabilite în articolele precedente. 1 )ispozitiunea de mai sus nu se aplică, dacă starea ile recidivă s'a descoperit după ce condamnatul a executai integral pedeapsa sau după ce a fost graţiat. ART. 115. — Pentru infracţiunile politice, sau de P'cs.i, nu se socoteşte recidivă, decât dacă prima pedeapsa a fost deasemenea dată pentru o infracţiune politică sau de presă. Condamnările pronunţate pentru infracţiuni prevă--zute în codul de justiţie militară sau de legi speciale, 40 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" sunt luate în consideraţie, pentru recidivă, dacă acele infracţiuni sunt prevăzute şi de acest cod. ART. î id. — Nu se socoteşte în stare de recidivă acela care, fiind condamnat printr'o hotărîre definitivă, pentru un delict, a săvârşit în urmă o crimă. I )e asemenea nu se socoteşte recidivist minorul care-mi a împlinit 19 ani şi majorul care a săvârşit o nouă infracţiune, după ce fusese condamnat pentru o altă infracţiune comisă în epoca adolescenţei. ART. 117. — Dispoziţiunile din această secţiune, cu privire la majorarea pedepselor, în caz de recidivă, nu se aplică: 1. dacă în momentul săvâr.şirei unei noi crime sau unui delict, au trecut 10 ani, în caz de pedeapsă criminală, sau 5 ani, în caz de pedeapsă corecţională, dela executarea pedepsei sau dela graţiere; 2. dacă pedepsa anterioară pronunţată prin hotărîrea, de condamnare s'a prescris; 3. dacă crimele sau delictele pentru care infractorul a fost condamnat mai înainte, printr'o hotărîre definitivă au fost amuestiate sau dacă acele crime ori delicte nu mai sunt pedepsite de lege; 4. dacă, în momentul săvârşirii infracţiunii, condamnatul era reabilitat sau beneficiase de orice altă dispo-ziţiune a legii care consideră condamnarea anterioară ca inexistentă. ART. 118. — Acela care, fiind condamnat definitiv pentru o contravenţiune intenţională, a mai săvârşit, în curs de 12 luni dela pronunţarea acelei hotărîri, chiar dacă nu executase pedeapsa, o nouă contravenţie, identică, în circumscripţia aceleeaşi judecătorii, se pedepseşte cu maximum închisorii poliţieneşti prevăzut de lege, pentru cea din urmă contravenţiune, la care se poate adăuga un plus, fără a se putea depăşi maximum general al pedepsei poliţieneşti. Dacă legea prevede pentru cea de a doua contravenţiune numai pedeapsa amenzii, se aplică îndoitul maximumului amenziii prescrise de lege pentru acea contravenţiune. ART. 119. •— Dacă cel condamnat, printr'o hotărîre definitivă, pentru crimă sau delict, săvârşeşte o nouă infracţiune , în timpul executărei pedepsei, sau în stare de evadare, se pedepseşte după cum urmează: Codul Penal „Regele Carol al IT-lca" 41 1. daca pedeapsa pervăzută de lege pentru infracţiunea cea de a doua este mai grea decât cea dintâi, se a-pliea pedeapsa pentru aceasta din urmă, la care se poate adaugă un plus până la 10 ani în caz de crimă, până la S ani în caz de crimă şi delict şi până la 3 ani în caz de delicte, fără a putea depăşi însă maximum general. Dacă pedeapsa pentru cea de a doua infracţiune este pe viaţă, se aplică această pedeapsă; 2. dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru cea de a doua infracţiune este mai uşoară decât cea dintâi infractorul va fi supus la executarea celei dintâi pedepse, la care se poate adăuga un plus egal cu cel pre, azut la punctul 1 şi după distincţiunile acolo arătate. Dacă pedeapsa aplicată de instanţă pentru cea dintâi infracţiune este pe viaţă, el va executa această pedeapsă, însă cu prelungirea separaţiunii celulare până la 3 ani. CAPITOLUL IV Participarea mai multor persoane la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni SECŢIUNEA I Instigatorii şi complicii AR ! . (jo. I'ste instigator acela care, cu inten-ţiune determină pe altul, la comiterea unei crime sau delict. Instigatorul se pedepseşte ca şi autorul. Instigarea directă la crimă sau la un delict pedepsit «le lege cu pedeapsă privativă de libertate mai mare de ani, dur netumatăde executare din partea celui instigat, se pedepseşte cu o pedeapsă care se stabileşte conform normelor din art. 99. ART. i2T. — Complice este acela care, cu intenţiune: 1 ml.•siieş'e, uşurează sau ajută comiterea unei crime ...in uium deiict; .:. se înţelege cu autorii şi complicii lor, înainte sau ui cursul c\<■( uiării infracţiunii, ca să ascundă lucrurile 1 >' provin din infracţiune, sau ca să asigure beneficiul reali/al, ori ca sa dea acestora găzduire, loc de scăpare sau întâlnire, pentru a nu fi descoperiţi sau a scăpa de urmărire; 42 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 3. determină pe altul la vreunul din actele prevăzute în alin. 1 şi 2, dacă acele acte au fost săvârşite. ART. 122. — Circumstanţele personale ale vreunuia dintre participanţi care atrag înlăturarea, micşorarea sau agravarea pedepselor, nu se resfrâng asupra celorlalţi participanţi. Circumstanţele reale se resfrâng asupra celorlalţi numai dacă au fost cunoscute sau prevăzute de ei. ART. 123. — Complicele se pedepseşte cu pedeapsă inferioară cu un grad grad aceleia prevăzute de lege pentru autor. Când pedeapsa autorului este închisoarea corecţională, pedeapsa complicelui este minimum general al închisorii corecţionale. Dacă autorul săvârşeşte o infracţiune mai gravă decât aceea la care a fost determinat, instigatorul este pedepsit pentru infracţiunea la care a instigat. Aceeaşi regulă se aplică şi complicilor, Instigatorul sau complicele este apărat de pedeapsă, dacă înainte de a se fi început executarea infracţrunii, împiedică de bună voie consumarea faptului, ori împiedică pe ceilalţi participanţi să se folosească de mijloacele procurate, personal, în vederea preparării sau executării infracţiunii. ART. 124. — In infracţiunile neintenţionate, dacă e-fectele delicioase se datorează cooperării mai liniilor persoane, la actele materiale, fiecare din ele este pedepsită ca autor al acelei infracţiuni. SECŢIUNEA II Participarea infractorilor majori şi minori la săvârşirea aceleeaşi infracfunl ART. 125. — Participarea infractorilor majori şi minori la săvârşirea aceleeaşi infracţiuni, constitue o cauză de agravare pentru cei dintâi, sporindu-se minimum şi maximum pedepsei prevăzute de lege pentru faptul ce li se impută, cu 1/4 din durata ei, fără a se putea depăşi însă maximum general. Codul Penal „Regele Carol ai II-lea" TITLUL VII Cauzele care apără de răspundere penală sau o micşorează 43 CAPITOLUL Intenţia I ART. 126. — Crima se săvârşeşte cu intenţie. Delictul se săvârşeşte cu intenţie, iar fără intenţie numai în cazurile anume prevăzute de lege. Contravenţia se săvârşeşte fără intenţie, iar cu intenţie numai în cazurile anume prevăzute de lege. CAPITOLUL II Cauzele care apără de răspundere sau o micşorează SECŢIUNEA I Dispoziţiuni generale ART. 127. — Nimeni nu poate fi apărat de răspundere pentru o infracţiune şi nici nu i-se poate micşora răspunderea decât în cazurile şi circumstanţele m care legea prevede aceasta în mod special. SECŢIUNEA II Alienatia mintală şi alte cauze de inconştient» ART. T28. —■ Nu răspunde de infracţiune acela care în momentul săvârşirii ei, se găsea în stare de inconştienţă, din cauză de alienalie minlală sau din alte cauze. SECŢIUNEA III Beţia ART. i2(). ----- Acela care a săvârşit o infracţiune în stare de beţie completă, provocată prin alcool sau alte substanţe toxice ori stupefiante, este apărat de răspundere dacă această stare se datoreşte unor împrejurări accidentale, cu totul neprevăzute de autorul infracţiunii şi absolut independente de voinţa sa, iar dacă starea 44 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 45 de beţiei în condiţiunile de mai sus, nu era completă, se aplică pedeapsa prevăzută de lege pentru faptul săvârşit, redusă după normele prevăzute la art. 97. şi 98. Infracţiunea săvârşită în stare de beţie voluntară, produsă în mod întâmplător, se pedepseşte cu pedeapsa fixată de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărui maximum se reduce la jumătate, iar dacă pedeapsa este muncă silnică pe viaţă, pedeapsa este munca silnică dela 10 la 20 ani. Dispoziţia alineatului precedent nu se aplică dacă se dovedeşte că infractorul şi-a provocat dinadins a-ceastă stare, fie în scopul de a o invoca spre a i se micşora pedeapsa, fie pentru a executa mai uşor infracţiunea. In aceste cazuri infracţiunea este considerată comisă cu premeditare. SECŢIUNEA IV Constrângerea morală AUT. 130. — Nu răspunde de infracţiune acela care a săvârşit faptul, sub influenţa unei constrângeri morale, produsă prin o ameninţare, care constituia un pericol direct pentru vieata, integritatea corporală, sănătatea şi libertatea, fie a propriei sale persoane, fie a unei rude sau a unei persoane de care este legat printr'o temeinică afecţiune şi dacă pericolul nu putea ti înlăturat prin alte mijloace. SECŢIUNEA V Starea de necesitate AUT. 131. — Nu se socoteşte infracţiune faptul pe care cineva îl săvârşeşte, pentru a scăpa dela un pericol grav, iminent şi fortuit, vieata sau integritatea sa corporală sau a unei rude, ori a unei persoane de care este legat printr'o temeinică afecţiune, dacă pericolul nu putea fi înlăturat altfel. De asemenea nu se socoteşte infracţiune, degradarea sau distrugerea averii altuia, săvârşită în condiţiile, de mai sus. pentru salvarea averii proprii, dacă bunul salvat este de o valoare vădit mai mare ca bunul sacrificat. Nu se consideră în stare de necesitate acela care avea obligaţia legală de a înfrunta pericolul. SECŢIUNEA VI Legitima apărare ART. 132. — Nu se socoteşte infracţiune faptul a-celuia care comite un act necesar pentru a apăra vieaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, onoarea sau averea, fie ale sale, fie ale altora, în contra unui a-tac material direct, imediat şi injust. Se consideră ca legitimă apărare şi cazul când agentul, sub imperiul tulburării, temerii sau teroarii, a trecut peste marginile apărării. SECŢIUNEA VII Constrângerea fizică ART. 133. —- Nu răspunde de infracţiune acela care a comis-o fiind supus unei constrângeri fizice, căreia nu ia putut rezista. SECŢIUNEA VIII Cazul fortuit ART. 134. — Nu se socoteşte infracţiune faptul la săvârşirea căruia autorul a fost constrâns prin caz fortuit. SECŢIUNEA IX Eroarea de drept si de fapt Ni cui nu se poate apăra 1 le răspun- ART. . 35- dere, invocând necunoaşterea sau cunoaşterea greşiţi a legii penale. ART. 136. — împrejurările de fapt care. corespund vreunui element constituitv al infracţiunii sau vreunei circumstanţe, legale agravante, nu atrag şi nici nu agravează răspunderea pentru o infracţiune calificată de lege crimă sau delict, dacă nu au fost cunoscute de autor în momentul săvârşirii faptului. Dispoziţiunile de mai sus se aplică şi infracţiunilor neintenţionate, când necunoaşterea acelor împrejurări este datorită culpei infractorului. 46 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 47 SECŢIUNEA X Ordinul legii şi comanda autorităţii legitime ART. 137. — Nu se socoteşte infracţiune: faptul impus sau autorizat de lege, dacă este executat în condiţiile ei, precum şi faptul care a fost săvârşit de organul competent, în virtutea unui ordin de serviciu, dacă acel ordin este dat, în formele legale, de autoritatea competentă şi dacă nu are caracter vădit ilegal. Când executarea unui ordin de serviciu constitue o infracţiune, şeful sau superiorul care a dat ordinul se pedepseşte ca autor al acelei infracţiuni, împreună cu î'cela care a executat ordinul. Acela care a executat ordinul este scutit de pedeapsă, în caz când nu a avut posibilitatea să aprecieze legalitatea ordinului. SECŢIUNEA XI Minoritatea ART. T3S. —- Minor este acela care nu a împlinit vârsta de 19 ani. Copil este minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani. Adolescent este minorul intre 14 şi 19 ani neîmpliniţi ART. 139. — Copilul nu este responsabil pentru faptele penale comise de el. De asemenea nu este responsabil adolescentul pentru infracţiunea sâvâr-ăla, afara de cazul când se dovedeşte că în momentul săvârşirii a lucrat cu discernământ. Cu toate acestea instanţa este datoare să constate faptul şi modul cum a fost săvârşit, luând informaţi uni : 1. asupra stării fizice şi morale şi a antecedentelor copilului sau adolescentului: 2. asupra condiţiilor în care a fost crescut şi în care a trăit; 3. asupra situaţiei morale şi materiale a familiei. Când există o îndoială asupra stării fizice sau mintale a copilului sau adolescentului se procedează la o expertiză medicală. ART. 140.— Pe baza informaţiunilor dobândite, potrivit dispoziţiunilor articolului precedent, instanţa poate lua faţă de copil sau faţă de adolescent lipsit de discernământ, una din următoarele măsuri corective şi educative: 1. îl poate încredinţa familiei, căreia îi atrage atenţiunea ni pe viitor să-1 aibă în deosebită supraveghere; iar clacă este la şcoală, încunoştiinţează şi autoritatea şcolară ca să-1 dojenească sau să ia măsurile disciplinare prevăzute de regulamentul şcolar; 2. în lipsa familiei sau când aceasta nu prezintă garanţii suficiente de moralitate îl poate încredinţa unei rude mai apropiate, care ar primi sarcina supravegherii copilului; 3. în lipsa acesteia îl poate încredinţa unei persoane onorabile, unei societăţi de patronaj sau unei instituţii publice sau private, autorizată de Stat pentru acest scop şi numai dacă atari persoane sau instituţii ar accepta a-semenea însărcinări: 4. când niciuna din aceste măsuri nu s'ar putea aplica, instanţa poate decide ca educaţia copilului sau adolescentului să fie încredinţată institutului de educaţie colectivă. Până la darea hotărârii, dacă instanţa socoteşte necesar, poate dispune trimiterea provizorie a copilului sau adolescentului la o societate de asistenţă sau de patronaj. Iu cazul când copilul sau adolescentul a fost încredinţat familiei, unei persoane sau unei instituţii de binefacere, el poate fi pus şi sub regimul libertăţii suprave-ghiate. ART. 141.— In caz de săvârşirea unei noi infracţiuni, instanţa nu poate lua, faţă de copil sau adolescent, decât una din măsurile prevăzute iu articolul precedent, la punctele 3 şi 4. ART. 142.— Măsurile prevăzute în art. 140 încetează când copilul sau adolescentul a împlinit vârsta de 21 ani. ART. 143.—• Copiii şi adolescenţii, găsiţi în condiţiile arătate în art. 140, alin. 1, dacă sunt anormali, întârziaţi sau bolnavi, pot fi trimişi, după avizul unui medic specialist, într'un ospiciu, azil sau sanatoriu, unde vor primi îngrijirile medicale, potrivit stării lor fizice sau mintale, până la complecta însănătoşire. ART. 144.— Dacă instanţa constată că adolescentul, în momentul săvârşirii infracţiunii, a lucrat cu discernă- 48 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 49 mâni, poate aplica împotriva lui următoarele măsuri de siguranţă sau pedepse: Măsuri de siguranţă. 1. libertate supraveghiată; 2. educaţie corectivă. Pedepse: 1. mustrare; 2. închisoare corecţională sau detenţiune simplă. Nicio pedeapsă privativă de drepturi nu poate fi pronunţată în contra adolescentului. Pedepsa precuniară se poale aplica numai in cazul când adolescentul este mai mare de T5 ani şi are avere sau profesiune. ART. 145.— Mustrarea prevăzută de articolul precedent consistă în dojenirea pe care instanţa o face adolescentului în şedinţă publică, punându-i in vedere că dacă va mai săvârşi vreo infracţiune va fi pedepsit mat aspru. Dacă la termenul fixat, condamnatul nu se prezint", iară o legitimă justificare, sau dacă se pri/mlu şi nu ascultă nuistrarea cu respectul cuvenit, instanţa pnatc schimba sancţiunea, aplicând închisoarea corecţionala, sau detenţiunea simplă. Mustrarea nu se aplică: 1. dacă adolescentul a săvârşit o infracţiune pedepsită de lege cu închisoare corecţională sau detenţiune simplă mai mare de un an; 2. dacă mai înainte a săvârşii o infi acţiune pent'u care i s'a aplicat vreuna din măsurile prevăzute ce articolul 140. In cazurile de mai sus instanţa aplică închisoarea corecţională sau detenţiunea simplă. ART. 146. —Libertatea supravegheată este lâs;ui a adolescentului în libertate, tini]» de un au, veghiat de aproape Darea hotărârii se amână până la expirarea acestui termen de încercare. Această măsură de siguranţă mi sc poate pronunţa contra adolescentului care a suferit o pedeapsă privativă de libertate mai mare de o lună. Când instanţa pronunţă libertatea supravegheată, ea încredinţează supravegherea adolescentului reprezentantului său legal, sau îl încredinţează unui azil de copii al Statului, ori altei instituţii publice, creiatâ în acest scop, sau unei societăţi de patronaj pentru minori, ori chiar unei persoane de încredere, care voeşte să primească o asemenea sarcină. Acela căruia i s'a încredinţat supravegherea, trebue să o exercite continuu asupra purtării adolescentului, iar la expirarea termenului de încercare, trebue să raporteze instanţei respective, fără întârziere, cum s'a purtat adolescentul. ART. 147.— Când adolescentul s'a purtat bine în tot timpul de încercare, acţiunea deschisă în contra lui se declară stinsă prin hotărîre judecătorească. Dacă însă în timpul de încercare, adolescentul se sustrage dela supravegherea ce se exercită asupra lui sau duce o viaţă imorală ori desordonată, sau săvârşeşte alte infracţiuni, persoana sau instituţia însărcinată cu supravegherea lui trebue sa incunoştiinţeze instanţa respectivă. Aceasta dacă constată existenţa vreunuia din cazurile de mai sus, revoacă libertatea supravegheată şi dispune aşezarea adolescentului într'un institutut de e-■ducaţie corectivă sau îl condamnă la închisoare corecţională sau detenţiune simplă. ART. 148. — Educaţia corectivă se pronunţă ori de câte ori instanţa, ţinând seamă de antecedente, de mediul în care trăieşte adolescentul şi de natura infracţiunii săvârşite, constată că el se găseşte într'o stare de decădere morală. Această măsură se pronunţă pe timp nedeterminat, însă nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 2T ani. Executarea educaţiei colective se face înlr'un institui anume destinat pentru aceasta. Prin această măsură de siguranţă se urmărcsie reface rea morală a adolescentului, deprinderea lui cu o vieaţă onestă şi învăţarea unei meserii. ART. — Dacă a trecut cel puţin un an dela. aşezarea adolescentului în institutul de educaţie corectivă şi dacă se constată că s'a îndreptat, comisunea de supraveghere, instituită pe lângă acel institut, poate hotărî punerea adolescentului în libertatea de încercare, pe termen de 2 ani, conform art. 146, alin. 3. Dacă în timpul de încercare purtarea adolescentului este ireproşabilă, libertatea rămâne definitivă. In caz 50 Codul Penal „Regele Carol al II-lea' Codul Penal „Regele Carol al II-îea" 51 contrar instanţa poate dispune aşezarea liberatului in institutul de educaţie corectivă, dacă acesta nu a împlinit vârsta de 21 ani. ART. 150.— Pedeapsa închisorii corecţionale sau a. detenţiunii simple ce se poate aplica adolescentului este: 1. dela 3 la 15 ani, dacă infracţiunea săvârşită este pedepsită de lege cu pedeapsă criminală; 2. jumătate din pedeapsa respectivă, dacă infracţiunea este pedepsită de lege cu închisoare corecţională sau detenţiune simplă. In acest caz maximum pedepsei nu-poate fi mai mare de 3 ani. Când adolescentul este mai mic de 16 ani nu poate fi pedepsit, în caz de crimă, cu o pedeapsă mai mare de 10 ani. Pedepsele de mai sus se pot pronunţa numai când din circumstanţele faptului şi moralitatea adolescentului instanţa şi-a făcut convingerea că aplicarea altor măsuri ar fi neîndestulătoare. In toate cazurile pedeapsa închisorii corecţionale sau detenţiunea simplă, pronunţată contra adolescentului, este executată în institutul de corecţie anume destinat pentru aceasta. APT. 151. — in cazul articolului precedent, instanţa poate ordona, prin aceeaşi hotărâre, ca adolescentul, după executarea a două treimi clin pedeapsă, să poată fi liberat şi supus supravegherii, până în momentul când pedeapsa privativă de libertate ar fi trebuit să înceteze prin executare completă. Liberarea condiţionată poate fi acordată, de către instanţa competentă, numai adolescenţilor care au dat dovezi de îndreptare. Cel liberat condiţionat este supus unor reguli speciale, în ce priveşte felul său de vieaţă şi de purtare în timpul liberării. Dacă în acest tini)) adolescentul nu s'a conformat acestor reguli, sau a săvârşit o nouă infracţiune, instanţa revoacă măsura liberării, trimiţându 1 din nou în institutul de corecţie, unde. va executa restul de pedeapsă. In caz de bună purtare în timpul libertăţii condiţionate, pedeapsa se consideră executată. ART. 152.— Instanţa poate de asemenea ordona, ridată cu pronunţarea închisorii corecţionale sau detenţiunii simple, ca, după executarea pedepsei, adolescentul să fie aşezat într'un institut de educaţie corectivă. 1 ART. 153.— In cazul liberări de încercare (art. 149) -cât şi în cazul liberării condiţionate (art 151). administratorul, cu concursul societăţilor pentru protecţia minorilor, ia măsurile necesare pentru plasarea liberatului. Se iau de asemenea măsuri şi pentru plasarea celor liberaţi definitiv. Dar educaţia corectivă se face. în azilele de copii ale Statului sau în institute particulare, atribuţiile autortăţii de supraveghere sunt executate de autoritatea desemnată pentru aceasta de Ministerul Justiţiei. SECŢIUNEA XII Surdomutismul ART. 154.—• Surdo-mutul nu răspunde de infracţiunea comisă, dacă se constată că în momentul săvârşirii nu a avut discernământ, în caz contrar, i se aplică pedeapsa închisorii corecţionale, în limitele prevăzute de lege pentru adolescenţi. SECŢIUNEA XIII Provocarea ART. 155. — Scuza provocării există: 1. rând crima sau delictul au fost provocate prin lovire sau violenţă, asupra persoanei infractorului, sau a-supra altei perosane; 2. când crima sau delictul au fost provocate prin in jurii orale grave, adresate de victimă autorului, in împrejurări de natură să determine acestuia o puternică turburarc sau enioţiuue; 3. când omorul, vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale, ori lovirea, au fost săvârşite de unul din;re soţi asupra celuilalt sau asupra complicelui, în momentul stiprinderii lor în adulter. Scuza mi e admisibilă când provocarea provine: 1. din partea părinţilor sau a altei persoane căreia autorul îi datora respect şi recunoştinţă ca şi părinţilor; 2. din partea unui alienat, cunoscut ca atare, unui copil sau unei persoane, care prin infirmitatea sa inspiră milă sau nevoie de ocrotire: 3. In caz de omor, săvârşit de soţ, asupra soţiei sale, sau de către aceasta asupra soţului său. 52 Codul Penal „Regele Carol al Il-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 53 ART. 156. — Când provocarea este dovedită, pedeapsa se micşorează în modul următor: 1. dacă legea prevede, pentru infracţiunea săvârşită,, pedeapsa muncii silnice sau detenţiunii grele, se aplic* închisoare sau detenţiune simplă dela 3 la 5 ani, iar în cazul celorlalte pedepse criminale se aplică închisoarea corecţională sau detenţiune simplă dela un an la 3 an. 2, daca maximum pedepsei prevăzut de lege, pentru delictul săvârşit, este cel puţin 5 ani închisoare corecţională sau detenţiune simplă, se aplică închisoarea corecţională sau detenţiunea simplă dela 6 luni la un an; 3. pentru orice alt delict, al cărui maximum prevăzut de lege este sub 5 ani închisoare' corecţională sau detenţiune simplă, se aplică închisoarea corecţională sau detenţiune simplă dela 2 la 4 luni, iar dacă pedeapsa este sub 4 luni, se aplică amenda, până la 5.000 lei, şi când pedeapsa este numai amendă, se reduce la minimum general al acestei pedepse. SI'XTIUNKA: XIV Circumstanţele atenuante ART. 157.— Când instanţa constată în favoarea infractorului circumstanţe atenuante, pedeapsa prevăzută de lege se reduce în modul următor: 1. în materie criminală, chiar în caz de contumacie: a) dacă pedeapsa prevăzută de lege este muncă silnică pe vieaţă se aplică munca silnică pe timp mărginit sau se pol aplica lemnila grea: b) dacă pedeapsa este aceea a muncii silnice pe timp mărginit, se aplică temniţa grea sau se poate aplica închisoarea corecţională, care însă nu poate fi redusă la mai puţin de trei ani: c) dacă pedeapsa este aceea a temniţii grele, se aplică închisoarea corecţională, a cărei durată nu poate fi redusă sub un an. Dacă legea prevede maximum unei pedepse, se aplică minimum ei sau se poate aplica pedeapsa ce urmează cu un grad mai jos, fără a scoborî sub limitele prevăzute în alineatele de mai sus; 2. in materie corecţională, chiar în lipsa infractorului : a) pedeapsa se scoboară sub minimum prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, fără însă a se putea depăşi minimum general, iar când legea nu prevede un minimum special, pedeapsa se scoboară la minimum general prevăzut de lege pentru închisoarea corecţională, sau se poate substitui închisorii corecţionale, chiar a-menda, fără să se poată scoborî sub minimum ei general. Maximum amenzii substituite închisorii, prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante, nu poate trece de 5.000 lei, afară de cazul prevăzut de art. 52, alin. 3. b) dacă maximum pedepsei prevăzut de lege este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa nu poate fi scoborîtă sub un an închisoare corecţională, afară de cazul când minimum special al acelei pedepse ar fi mai mic de un an! c) dacă legea prevede numai pedeapsa amenzii, ea scoboară sub minimum ei special, dar nu mai jos de minimum general al amenzii; 3. în caz de crime sau delicte politice, atenuarea se face după aceleaşi norme asupra pedepselor corespunzătoare ; 4. circumstanţele atenuante se pot acorda şi în materie de contravenţie. In acest caz, se substitue închisorii poliţieneşti a-menda, al cărei maximum este de 1.000 lei, iar când pedeapsa este amenda, ea poate fi scoborâtă până la 50 lei. ART. 158.— Când legea prevede o pedeapsă privativă de libertate şi amendă, reducerile prevăzute mai sus se aplică la ambele pedepse, sau se poate înlătura una din ele şi chiar efectua reduceri la cea aplicată. ART. 159.—■ Când circumstanţele atenuante sunt recunoscute în favoarea unui infractor în stare dc recidivă, el va beneficia numai de reducerea obligatorie a pedepsei, iar dacă infracţiunea este pedepsită de lege cu muncă silnică pe vieaţă sau detenţiune grea pe vieaţă, pedeapsa nu poate fi redusă sub 15 ani muncă silnică sau detenţiune grea. TITLUL VIII Concurs de circumstanţe agravante şi atenuante ART. 1G0.— In caz de concurs al mai multor circumstanţe de agravare şi de atenuare a pedepselor, stabilirea pedepsei se face după normele şi în ordinea indicată mai jos. Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea'' 55- La pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, se aplică: 1. când există mai multe scuze legale, întâi cele relative la fapt, apoi cele relative la persoana infractorului; 2. agravarea ce rezultă clin starea de recidivă; 3. circumstanţele atenuante recunoscute în favoarea infractorului. t I T L U L IX •Condiţiunile privitoare la încriminarea infracţiunilor supuse plângerii prealabile ART. 161.— Când legea condiţionează încriminarea unei infracţiuni de plângerea prealabilă a părţii vătămate, cercetarea şi urmărirea nu pot avea loc fără a-ceastă plângere. Plângerea prealabilă, în acest caz, trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni, socotit din ziua în care cel vătămat a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii şi a ştiut cine este făptuitorul, dacă în acest interval de timp nu s'a împlinit prescripţiunea. ART. — Infracţiunea săvârşită în prejudiciul mai multor persoane este pedepsibilă, chiar dacă plângerea prealabilă emană numai dela una dintre ele, fie că celelalte persoane nu au făcut plângere, fie că şi-au retras-o. Plângerea prealabilă, făcută împotriva unuia dintre participanţi la o infracţiune, are efect si asupra celorlalţi. T 1 T L U I. X Stingerea incriminării, executării pedepsei şi a in capacităţilor ce decurg din condamnare CAPITOUU, I Moartea ART. 163.— Moartea învinuitului stinge incriminarea faptei comise, iar moartea condamratului stinge e-xecutarea pedepsei. Dreptul de a confisca obiectele menţionate în art. 80 nu încetează prin moartea învinuitului chiar dacă încetarea din vieaţă a avut loc înainte de condamnare. CAPITOLUL II Prescripţia SECŢIUNEA I Stingerea încriminării prin prescripţie ART. 164.— Prescripţia stinge încriminarea: 1. pentru crime pedepsite cu muncă silnică sau detenţiune grea, prin 15 ani împliniţi, iar pentru cele pedepsite cu temniţă grea sau detenţiune riguroasă, prin 10 ani; 2. pentru delicte pedepsite cu pedepse mai mari de 5 ani, prin 8 ani, iar pentru delictele pedepsite până la 5 ani, prin 3 ani. 3. pentru contravenţiuni, printr'un an. In materie de presă încriminarea se prescrie pentru crimă prin 3 ani, iar pentru delicte printr'un an. Toate termenele de mai sus, în cazul infracţiunilor comise de minori, se reduc la jumătate. ART. 165.— Termenele de prescripţie din articolul' precedent încep să curgă din momentul în care s'a săvârşit infracţiunea, pentru infracţiunile continue, dim momentul încetării actului delictos, iar pentru cele continuate, dela comiterea ultimului act. Pentru infracţiunile de presă termenul de prescripţie se socoteşte din ziua răspândirii publicaţiunii. ART. 166.— Prescripţia se întrerupe în următoarele cazuri: 1. când s'au făcut acte de urmărire sau de instrucţie; 2. când s'au îndeplinit în mod valabil înaintea instanţei de judecată orice acte de procedură care după lege trebuesc să fie comunicate infractorului; 3. când instanţa de judecată a pronunţat o hotărîre chiar nedefinitivă. După fiecare întrerupere un nou termen de prescripţie începe să curgă. Incriminarea este prescrisă, oricâte întreruperi ar fi intervenit, dacă întregul termen de prescripţie a fost depăşit cu încă jumătate; iar pentru prescripţiile de trei ani sau mai mici, dacă s'a atins îndoitul termenului. întreruperea prescripţiei produce efect şi faţă de persoanele care au luat parte la infracţiune chiar dacă ac- Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 57 .56 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" telc arătate la punctul i, 2 şi 3 din acest articol, n'au fost efectuate şi faţă de ele. ART. 167.— Prescripţia incriminării e suspendată pe timpul cât o dispoziţiune legală, sau un caz de forţă majoră opreşte începerea sau continuarea urmăririi, instrucţiei sau judecăţii. Prescripţia îşi reia şi continuă cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. SECŢIUNEA II Stingerea executării pedepsei prin prescripţie ART. 168.— Pedeapsa muncii silnice şi a detenţiunii grele se prescrie prin 20 ani, pedeapsa temniţei grele şi a detenţiunii riguroase, prin 15 ani. Pedepsele corecţionale, mai mari de 5 ani, se prescriu prin 10 ani, cele mai mici de 5 ani, prin 5 ani. Amenzile corecţionale se prescriu prin 5 ani. Pedepsele pentru coutravenţiuni se prescriu prin 2 ani. Pentru minori termenele de mai sus se reduc la Jumătate. Termenele de mai sus încep a curge din ziua în care hotărîrea de conanmare a rămas definitivă. ART. 1O9.— Prescripţia pedepselor privative ele libertate nu atrage prescripţia pedepselor complimentare şi nici a măsurilor de siguranţă. ART. 170. —■ Condamnatul a cărui pedeapsă criminală a fost prescrisă nu poate reveni în comuna în care locueşte victima sau moştenitorii acesteia în linie dreaptă. Tribunalul, la cererea Ministerului public, poate hotărî locul unde condamnatul nu trebue să-şi aibă domiciliul, având în vedere şi o distanţă socotită suficientă pentru ca interdicţiunea de mai sus sti-şi atingă scopul. ART. 171. — Prescripţia pedepsei se întrerupe numai prin executarea condamnaţiunii. In caz de evadare o nouă prescripţie începe să curgă din ziua evadării. CAPITOLUL III Amnistia ART. .172. — Amnistia stinge incriminarea, iar dacă a intervenit după condamnare, stinge şi executarea pedepsei. • iliieelcle confiscate conform art. 80, precum şi amende încasate anterior amnistiei nu se mai restitue. Aumisiia nu are niciun efect asupra drepturilor părţii v.Hamate şi asupra măsurilor de siguranţă. Amnistia 1111 se poate acorda decât pentru infracţiunile politice. CAPITOLUL IV Graţierea ART. 173. — Graţierea are de efect stingerea în total sau în parte a executării pedepsei, ori comutarea ei într'una mai uşoară, dar nu stinge pedepsele complimentare, nici măsurile de siguranţă. CAPITOLUL V împăcarea părţilor ART. 174. — împăcarea stinge încriminarea numai în delictele şi contravenţiile pentru care legea permite în, mod expres aceasta. împăcarea e personală. CAPITOLUL VI Reabilitarea ART. 175. — Orice condamnat Ia o pedeapsă criminală sau corecţională, poate obţine reabilitarea judiciară.. Reabilitarea şterge, condamnarea, decăderile şi interdicţiile şi face să înceteze pentru viitor toate incapaci-tăţilc care rezultă din pedeapsă. Reabilitarea nu atrage însă reintegrarea în funcţiunea din care infractorul a fost scos în urma condamnării. Se va socoti însă celui reabilitat termenul de pensiune câştigat anterior condamnării, iar dacă este pensionar, el reintră în drepturile sale, din momentul reabilitării. Reabilitarea penală pentru delictul de bancrută frauduloasă nu atrage de drept şi reabilitarea comercială. ART. 176. — Reabilitarea poate fi acordată, după expirarea unui termen de 10 ani, pentru cei condamnaţi la pedepse criminale, de 5 ani, pentru cei condamnaţi la pedepse corecţionale mai mari de 5 ani, de 3 ani, pentru pedepse mai mici de 5 ani, sau la amendă. 58 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 59' Termenele de mai sus se socotesc dela data de când acela care cere reabilitarea a executat pedeapsa. Pentru cei condamnaţi la muncă silnică pe vieaţă, care au obţinut reduceri de pedepse, termenul se soco-tcştcydin momentul de când a sârşit executarea pedepsei reduse. Pentru cei condamnaţi la amendă, termenul curge din momentul achitării integrale a amenzii. In caz de transformare a amenzii în închisoare, termenul de reabilitare; curge dela data împlinirii pedepsei. In caz de graţiere totală termenul curge dela data decretului. In toate cazurile, termenele prevăzute mai sus se reduc la jumătate pentru infracţiunile politice, şi la un sfert pentru acei care au beneficiat de libertatea condiţionată. ART. 177. — Reabilitarea nu poate fi admisă decât numai dacă sunt întrunite următoarele condiţiuni: 1. dacă condamnatul nu a suferit o nouă condamnare criminală sau corecţională în intervalul prevăzut de articolul precedent; -'. dacă condamnatul a avut o purtare bună; 3. dacă are mijloace oneste de existenţă; 4. dacă a achitat în întregime cheltuelile de judecată şi despăgubirile civile, la plata cărora a fost obligat, a-fară de cazul când partea vătămată a renunţat la acele despăgubiri. ART. 178. — In caz de respingere a reabilitării, nu se mai poate face o nouă cerere, decât după un termen de 5 ani, pentru pedepse criminale şi 2 ani pentru pedepse corecţionale, socotiţi dela data respingerii cererii. Noua cerere trebue să conţină, pe lângă dovada condiţiilor din prima cerere şi aceea a bunei purtări în intervalul de timp ce s'a scurs după respingerea primei cereri. Când respingerea s'a întemeiat pe lipsă de forme, cererea de reabilitare poate fi reînoită oricând. ART. 179. —■ Reabilitarea poate fi revocată când dupj acordarea ei s'a descoperit că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare pentru crime sau delicte. ART. 180. — Dispoziţiunile acestui capitol se aplică şi condamnărilor pronunţate de instanţe speciale sau militare, precum şi sentinţelor pronunţate de tribunalele străine, când s'a recunoscut că aceste sentinţe pot produce efecte în România. TITLUL XI Dispoziţiuni generale referitoare la infracţiunile de presă ART. 181. — Infracţiunea de presă este aceea care se realizează prin faptul imprimării şi răspândirii pu-hlicatiunii. Răspunzători de această infracţiune sunt: 1. pentru publicaţiunile neperiodice: autorul articolului sau informaţiunii, când este cunoscut; în lipsa lui, directorul publicaţiunii şi în lipsa acestuia redactorul ei; 2. pentru publicaţiunile neperiodice: autorul scrierii când este cunoscut sau descoperit, în lipsa lui, editorul scrierii şi în lipsa acestuia sau când nici el n'a putut fi descoperit, patronul tipografiei care a imprimat scrierea încriminată. In toate cazurile, acei care se găsesc situaţi mai jos, în ordinea legală a responsabilităţii, sunt primiţi a declara pe cei răspunzători în locul lor, numai până la închiderea desbaterilor înaintea primei instanţe de fond. ART. 182. — Pentru infracţiunea de presă, proprietarul publicaţiunii este, în toate cazurile, obligat în mod solidar, cu cel condamnat, la plata despăgubirilor civile către partea vătămată. T I T L II P X I 1 Hxplwarea unor termeni- legali ART. 183. — In înţelesul acestei legi: 1. In calcularea timpului se socoteşte ziua 24 0re, săptămâna 7 zile, luna 30 zile şi anul 365 zile; 2. limpul de războiu este epoca dela decretarea mobilizării până la data trecerii armatei pe picior de pace. 3. inamic, este puterea străină cu care România sau aliaţii săi se găsesc în stare de războiu, sau faţă de care au luat măsuri militare, în vederea unui războiu iminent; 4. funcţionar public este acela care exercită, în mod voluntar sau obligator, permanent sau temporar, în serviciul Statului, judeţului, comunei sau instituţiilor pu-1)1 ice dependente, ori care ar fi modul lor de adminis-Irăre, o funcţiune sau o însărcinare, de orice natură, fie chiar electivă, retribuită sau nu şi indiferent de chipul iu care a fost învestit. Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Această calitate o au de asemenea preoţii şi militarii. Nu sunt consideraţi funcţionari publici membrii corpu_ rilor legiuitoare; 5. rude sunt ascendenţii, soţii şi părinţii lor, fraţii şi surorile, copii adoptivi, afinii în linie dreaptă, cumnaţii şi cumnatele. Persoane legate prin temeinică afecţiune sunt acelea care, în baza legăturilor de familie, prietenie, dragoste sau recunoştinţă îşi poartă o consideraţie deosebită; 6. ameninţarea constă, ori de câte ori legea nu prevede altfel, în săvârşirea de acte sau fapte de natură a inspira persoanei ameninţate temerea unui pericol iminent pentru vieata, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, onoarea, sau averea ei, oii a uneia din persoanele arătate în art. 130; 7. arme sunt toate acele instrumente sau aparate, care, din momentul confecţionării lor, sunt destinate a servi la atac sau apărare. Sunt asimilate cu armele orice alte instrumente, aparate, lucruri, substanţe chimice, solide, lichide sau gazoase, cărora, prin întrebuinţare, li s'a dat această destinaţie'. S. ceată sau bandă este adunarea sau întrunirea de cel puţin 3 persoane, întru cât legea nu dispune altfel; 9. loc public este locul deschis sau accesibil publicului, fie prin natura lui, în mod permanent şi absolut, fie prin destinaţiune, în mod temporar şi relativ, fie în mod accidental, datorită unor anumite împrejurări; 10. în public se consideră săvârşit faptul care s'a petrecut: a) în loc public prin natura lui, independent de prezenţa efectivă a publicului; b) în loc public prin destinaţie, în momentul în care •era deschis publicului; c) în loc public accidental, în aceleaşi condiţii ca in alineatul precedent, dacă a fost auzit sau văzut de cineva ; d) în loc privat, cu intenţiunea de a fi auzit sau văzut de public şi dacă afost realmente văzut sau auzit; c) într'o adunare sau reuniune la care asistă mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor de familie; f) prin orice mijloace de comunicare, destinate a-1 a-■duce la cunoştinţa publicului. CARTEA II Crime şi delicte în special TITLUL I Crime şi delicte contra Statului CAPITOLUL I ■Crime şi deliele contra siguranţei exterioare a Statului SECŢIUNEA I Trădarea ART. 184. — Cetăţeanul român care săvârşeşte "vreo faptă, în scop de a supune teritoriul Statului sau ■o parte din el suveranităţii unui stat străin, sau de a suprima ori ştirbi independenţa Statului, comite crima de trădare şi se pedepseşte cu muncă silnică pe v ieaţă. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi faptul săvârşit în scopul de a distruge unitatea Statului. ART. 185. — Cetăţeanul român care poartă arme contra patriei sale, sau se înrolează în armata unui stat aflat în războiu cu Statul român, comite crimă de trădare şi se pedepseşte cu muncă silnică pe vieaţă. ART. 186. — Cetăţeanul român care unelteşte sau se pune în înţelegere cu guvernele străine sau cu a-genţii lor ori cu partide, asociaţiuni sau grupări străine, cu caracter politic, spre a provoca războiu ■contra Statului român, spre a înlesni ori aduce ocu-paţiunea străină, comite crima de trădare şi se pedepseşte cu muncă silnică pe vieaţă. 62 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 63 Dacă înţelegerea nu şi-a ajuns scopul, pedeapsa este munca silnică dela 5 la 25 ani şi degradarea civică dela 3 la to ani. ART. 187. — Dacă relaţiunile întreţinute de cetăţeanul român, cu supuşii puterii străine, aveau de obiect unul din următoarele fapte, pedeapsa este temniţa grea dela 5 la .10 ani şi degradarea civică dela 3 la 5 ani: 1. îndeplinirea unor acte care să tindă a angaja Statul român la declararea sau menţinerea neutralităţii, sau la declaratiunea de războiu; 2. acceptarea unor promisiuni, bani, daruri ori alte foloase în scop de a îndeplini acte contrarii interesului naţional în caz de războiu; 3. determinarea ailor persoane de a comite faptul prevăzut la punctul 2; In toate cazurile, pedeapsa este munca silnică, dela 5 la 10 ani, dacă se convenise ca scopurile mai sus să fie atinse printr'o propagandă de presă. ART. 188. ■ (.'omite crimă de trădare si se pedepseşte cu muncă silnică pe vieaţă cetăţeanul român, care în timp de războiu: 1. predă inamicului sau reprezentanţilor lui, oraşe, porturi, aeroporturi, hidroscale, baze navale, locuri întărite sau orice alte posturi de apărare, fără autorizaţia autorităţilor naţionale competinte; 2. predă instituţiuni sau servicii publice, basii-mente, aeronave, stabilimente tehnice, inslalaţiuni care servesc armata, magazii, depozite de arme, muniţii sau alte materiale de războiu, fără autorizaţia autorităţilor naţionale competinte; 3. procură inamicului soldaţi, oameni, arme, muni-ţiuni sau orice materiale de războiu; 4. îndeamnă pe soldaţii armatei române să treacă la inamic; 5. serveşte inamicului de informator sau călăuză în dauna armatei române, ori ascunde pe spionii lui, participă la comploturi, în scopul de a constrânge pe comandantul unei localităţi asediate de a se preda sau capitula; 6. provoacă revolte sau panică în trupele de apărare ale ţării, sau împiedică legătura unităţilor in faţa inamicului; 7. face înrolări, în ţară sau în străinătate, pentru o putere străină în războiu cu România; 8. distruge, incendiază sau pune în stare de neîn-trebuinţare, prin orice mijloace, materialele de războiu enumerate la punctele 1 şi 2, precum şi alimente ale armatei române, în dauna acesteia şi în favoarea inimicului. Orice alte fapte, în afară de cele enumerate mii sus, prin care se dă sprijin inamicului sau se favorizează activitatea lui, se pedepsesc cu muncă silnică de ia 5 la. 25 ani şi degradare civică dela 3 la 10 ani. ART. 189. — .Pedepsele prevăzute în art. 186 şi 188 se aplică şi când actul încriminat este îndreptat contra unui aliat cu care România luptă în comun. ART. 190. — Comite crima de trădare prin necredinţă şi se pedepseşte cu muncă silnică pe vieaţă: 1. funcţionarul public, agentul sau prepusul guvernului, care procură sau transmite, în original sau în •copie, ori duvulgă în totul sau în parte, fie chiar incomplet sau inexact, unui guvern străin, agenţilor săi sau oricărei alte persoane, fără calitatea de a lua cunoştinţă de ele: planuri, schiţe, desene, fotografii, acte, scripte, ori documente diplomatice secrete, infor-maţiuni sau notiţe secrete, interesând apărarea teritoriului, siguranţa statului, mobilizarea şi concentrarea ai matei şi mobilizarea economică .1 teritoriului naţional, starea, cantitatea şi calitatea materialului militar, de orice categorie, pieţele întărite, forturile, stabilimentele tehnice, porturile, aeroporturile, bazele navale, hidroscalele, vasele de războiu, aeronavele, arme, muniţiuni, explozibile, sau elementele lor constitutive, maşini, mecanisme sau părţi din ele, ori echipamente sau orice alte referinţe asupra obiectelor sau lucrărilor, care, în interesul apărării naţionale, nu trebuesc divulgate şi care fuseseră încredinţate stis-numifelor persoane, sau de care aveau cunoştinţă cu ocaziunei funcţiunii sau însărcinării lor-, 2. cetăţeanul român care comite faptul de mai sus, când unul din obiectele sau lucrările prevăzute la alineatul precedent i-au fost încredinţate sub orice titlu, sau de care avea cunoştinţă, fie ofical, fie în virtutea situaţiei, profesiunii sau vreunei misiuni cu care fusese însărcinat; 64 Codul Penal , Regele C 3. cetăţeanul român care aflâudu-se în unul di» cele două cazuri ale alineatelor precedente, comunică sau divulgă, nu insuşi actul sau documentul secret, ci î'umai mlormaţiuni sau ştiinţe trase din ele. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi acela care comite acelaşi fapt, după încetarea funcţiunii sau misiunii cu care a fost însărcinat. ART. j91 — Cetăţeanul român care procură sair transmite în original sau iu copie, în total sau în parte, vreunul din planurile, scriptele, documentele menţionate în art. 190, inamicului sau agenţilor lui,, ori unei puteri străine, sau agenţilor acesteia, sau care având cunoştinţă de ele, le comunică acelora sau ie publică, ori reproduce chiar parţial sau incomplet, comite crima de trădare şi se pedepseşte cu muncă silnică dela 5 la 25 ani şi degradare civică dela 3 ia. :o ani. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în următoarele cazuri : j. cetăţeanului român, care îşi procură sau deţine, Iară calitate de a lua cunoştinţă de ele. planurile, scriptele sau documentele menţionate în art. 190, 2. cetăţeanului român, care ar reproduce in public, după alte publicatului, planurile, scriptele sau documentele din art. 190. Dacă autorul publicaţiunii sau reproducerii nu este cunoscut, pedeapsa se aplică conform dispoziţiunilor art. 181. ART. 192. Comite crima de trădare şi se pedepseşte cu muncă silnică dela 10 la 25 ani şi degradare civică dela 3 la 10 ani: 1. cetăţeanul român, care, făţiş, ori ascunzându-şi identitatea sau naţionalitatea, calitatea sau profesiunea, cu scopul de a comite faptele prevăzute la art. 190, se introduce într'o localitate, zonă de pământ, de apă, sau de aer, unde e oprit accesul în interes militar, cetate, port, aeroport, bidroscală, bază navală, post militar, tabără, cantonament, bivuac, cazarmă, stabiliment tehnic, vas de războiu, magazie de aprovizionare, birou unde se păstrează planuri, documente, scrisori sau alte acte ori hărţi geografice, referitoare îs. apărarea naţională, cum şi în orice altfel de stabiliment militar cu dependinţele lui; 1 'i.dul Penal ; Kegele Carol al 1 l-lea" 65 2. cetăţeanul român, care, prin mijloacele indicate ni alineatul precedent, şi in scopul de a comite faptele prevăzute la art. 190, ridică planuri sau face recunoaşteri de căi ferate sau de orice alte mijloace de comunicaţie, ia informaţii sau fotografii ori execută desene, schiţe, asupra oricărui lucru privitor la apă-îarea teritoriului sau la siguranţa Statului. ART. 193. — Tentativa crimelor din această secţiune se pedepseşte cu pedeapsa crimei consumate. SECŢIUNEA II Spionajul AKT. 194. — Când vreuna din infracţiunile prevăzute de art. 184, 196, 187, 188, 189, 190, 191 şi 192, este comisă de un străin, constituie crima de spionaj şi se pedepseşte cu muncă silnică dela 5 la 15 am şi degradare civică dela 3 la 10 ani. Când străinul infractor ar fi din cei angajaţi în serviciul Statului român, pedeapsa este munca silnică dela 10 la 15 ani şi degradarea civică dela 3 la 10 ani. Tentativa crimei de spionaj se pedepseşte ca şi crima consumată. In timp de războiu, dispoziţiunile acestei secţiuni se aplică, in măsura iu care sunt de acord cu conven-ţmnile internaţionale referitoare la spionaj. SECŢIUNEA III Alte crime şi delicte contra siguranţei exterioare a Statului ART. 195 - Acela care distruge sau ascunde documente sau acte, care stabilesc drepturi ale statului român în raport cu un stat sau cu un guvern străin, comite crima de compromitere a intereselor de Stat şi se pedepseşte cu temniţă grea dela 5 la 10 ani şi degradare civică dela 3 la 5 ani. Dacă autorul este chiar păstrătorul sau depozitarul acelor acte sau documente, pedeapsa este munca silnică pe timp mărginit dela 7 la 15 ani şi degradarea civică dela 3 la 10 ani. ART. 196. — Acela care, prin înrolări sau orice acte de ostilitate, neaprobate de guvern, săvârşite in Codul Penal 66 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea' 67 ţară sau străinătate contra unui stat străin, expune 9 Statul român la un pericol de războiu, comite crima 9 de ostilitate contra Statului .şi se pedepseşte cu tem- I niţă grea dela 5 la 10 ani şi degradare civică dela 3 9 la cinci ani, iar dacă, din această cauză a şi urmat I războiul, pedeapsa este munca silnică pe vieaţă şi de- a gradarea civică pe timp de 10 ani. I Dacă actele de ostilitate sunt de natură numai de 1 a turbura relaţiunile guvernului român cu un guvern I străin, sau de a expune Statul ori pe cetăţenii români, ori unde s'ar găsi ei, la represalii, pedeapsa este temniţa grea dela 3 la (> ani, iar dacă ruperea relaţiumlor s'a produs, sau represaliile au avut loc, pedeapsa este temniţa grea dela 5 la 10 ani şi in ambele cazuri şi degradarea civică dela 3 la 5 ani. ART. 197. — Acela care, prin neglijenţă, prin ne-cbservarea regulamentelor, instrucţiilor, ordinelor .şi consemnelor, face posibilă sustragerea, luarea, distrugerea de planuri, scripte, documente, fotografi',, schiţe relative Iti cele specificate in art. 190, 191 şi 192, ce i-au fost încredinţate sau le avea în posesie, în virtutea funcţiunii, situaţiunii sau profesiunii sale. sau a unei misiuni cu care a fost însărcinat, ie pierde ori dă putinţa unor persoane neautorizate sa cerceteze documentele de mai sus sau să scoată copii de pe tie, comite delictul de neglijenţă contra siguranţei Statului şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 3 ani. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care, în aceleaşi condiţiuni, divulgă informaţiile, indiciile sau dovezile culese în cursul unor cercetări referitoare la infracţiuni de trădare şi spionaj. ART. 198. — Acela care, în timp de războiu, răspândeşte sau publică svonuri sau informaţii false, exagerate sau tendenţioase, relative la. situaţia economică a ţării, la existenţa vreunei nemulţumiri a populaţiei în privinţa declarării războiului, a conducerii sau rezultatului lui, precum şi acela care, prin I aceleaşi mijloace, sau prin orice alte fapte de natură 1 a provoca panică sau deprimare, ori a cauza scăderea w cursului efectelor publice sau private, face posibilă li slăbirea sau înfrângerea rezistenţei morale a naţiunii, ■ faţă de inamic, comite delictul de defetism şi se pe- g depseşte cu închisoare corecţională dela 5 la 10 ani, amendă dela 5.000 la 25.000 lei şi interdicţie corecţională dela 1 la 5 ani, dacă fapta nu ar constitui o infracţiune mai gravă. Dacă faptele de mai sus sunt comise în urma înţelegerii cu inamicul, sau în scop de propagandă făcută printre militari, constituesc crima ele defetism şi se pedepsesc cu muncă silnică pe vieaţă. ART. 199 — Cetăţeanul român sau străinul domiciliat în România, care, în timp de războiu, participă la subscrieri, vărsăminte sau împrumuturi in favoarea statului inamic, sau înlesneşte aceste operaţiuni, ori procură inamicului animale sau proviziuni, comite crima de necredinţă faţă de Stat şi se pedepseşte cu muncă silnică dela 5 la 10 ani şi degradare civică dela 3 la 5 ar|i- Pedeapsa de mai sus nu se aplică locuitorilor din teritoriile ocupate de inamic, pentru contribuţiunile impuse .şi ridicate de puterea ocupantă. APT. 200. — Acela care nu execută în timp de războiu, în total sau în parte, obligaţiile ce derivă dintr'un contract ele furnituri, de locaţiune de lucrări sau obiecte, încheiat cu autoritatea publică pentru trebuinţele armatei sau populaţiei, comite delictul de compromitere a aprovizionărilor şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 ani la 5 ani şi interdicţie corecţională dela un an la 3 ani. Dacă neexecutarea contractului provine din neglijenţă şi ocazionează vreo pagubă, culpabilul se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an. Pedepsele prevăzute în alineatele de mai sus şi după distincţiunile de acolo, se aplică şi cesionarilor, împuterniciţilor, furnisonlor sau intermediarilor, care, cunoscând scopul aprovizionării, cu rea credinţă sau prin neglijenţă fac să nu se îndeplinească o'oli-pile din contract. ART. 201. --- Acela care săvârşeşte vreo fraudă, în executarea contractelor sau obligaţiilor relative la trebuinţele armatei sau populaţiei, comite delictul de fraudă în furnituri publice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 5 la 10 ani şi interdicţie co-îecţională dela 1 la 5 ani. 68 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul IVuiil „Ut-nele Carul al I I -Ii-a'' 69 Când frauda se comite în timp de războiu, faptul constituie crima de fraudă în furnituri publice si se pedepseşte cu muncă silnică dela 5 la 15 ani şi degradare civică dela 3 la 5 ani. Cu aceleaşi pedepse şi după distincţiunile de mai sus se pedepseşte şi acela care, fiind însărcinat de a supraveghea executarea contractelor sau obligaţiilor ile mai sus, lasă să se comită acte frauduloase. Dacă faptul din alineatul precedent se comite prin neglijenţă, pedeapsa este închisoarea corecţionala de la 6 luni la 2'ani. ART. 202. — Tentativa crimelor şi delictelor prevăzute în art. 195, 199 şi 201, alin. 1 şi 2 se pedepseşte ca şi crima ori delictul consumat. SECŢIUNEA IV Dispoziţiuni comune ART. 203. — Când infracţiunile prevăzute de art. 186, alin.2, 787,191 192, 195, i<)0, 197, 798, 199,200 si 201, sunt comise de un militar, minimum pedepsei privative de libertate, prevăzut pentru fiecare infracţiune în parte, este sporit cu jumătatea acelui minimum, afară de cazul când legile militare ar prevedea o pedeapsă mai mare. CAVI TOI,l d, II Crime şi delicte contra siguranţei interioare a Stalului SECŢIUNEA I Atentate si comploturi contra persoanei Regelui, a familiei Regale şi a iorniei constituţionale a Statului ART. 204. — Orice atentat contra vieţii, integii-tăţii corporale sau libertăţii Regelui, constituie crimă de înaltă trădare şi se pedepseşte cu muncă silnică pe vieaţă. Atentatele de acelaşi fel contra Reginei, a Principelui moştenitor sau în contra celorlalţi membri ni familiei regale, se pedepsesc cu muncă silnică dela 10 la 25 ani, afară de cazul când faptul ar constitui o miIi acţiune pedepsita de legi' cu o pedeapsă mai mare. A KT. 205. - Orice ofensa adusă in public persoanei Regelui, constituie delictul de ofensă a regalităţii ■ > se pedepseşte cu închisoare corecţionalii dela 2 ani la 5 ani. Dacă ofensa se aduce contra Reginei, a Principelui moştenitor sau în contra celorlalţi membri ai familiei Regale, pedeapsa esle închisoarea corecţională dela (. luni la 3 am. Prin ..ceilalţi membri ai «familiei Regale", se inţe-!< g ascendenţii, descendenţii, fraţii şi surorile Regelui, precum şi copiii fratelui lui, în ordine masculină. A KT. 206. — Acela care, în public, aduce împu-l.ni Regelui pentru actele guvernului său, de care nuni.11 miniştrii sunt responsabili, comite delictul de aleii-.,1 .1 autorităţii regale şi se pedepseşte cu închi-011 e corecţională dela 3 luni la un an şi amendă de la 2.000 la 10.000 lei. Publicarea, reproducerea sau răspândirea de ştiri false, cu privire la ordinea legală de succesiune la Iron şi a formei de guvernământ, se pedepseşte cu aceleaşi pedepse. Acţiunea penalii pentru urmărirea infracţiunilor prc\a/ule 111 ari. .'05 şi 200, 1111 poale fi pusă în mişcări' ilecal 111 urina autorizaţiei dale de Ministerul Justiţiei. A KT. 207. —- Acela care săvârşeşte acte violente, 111 scop de a schimba forma constituţională a Statului, ordinea legală de succesiune la tron, precum şi acela care nisliga pe locuitori de a se ridica în contra autorităţii Regelui, ori puterilor constituţionale ale Stalului, comite crima de surpare a ordinei constituţionale, şi se pedepseşte cu detenţiune grea dela 5 la 10 ani şi degradare civică dela 3 la 5 ani. ART. 208. — Acela care comite vreun act preparator pentru săvârşirea crimelor prevăzute de art. 204 şi 207, se pedepseşte, în cazul art. 204 cu închisoare corecţională dela 3 la 5 ani, iar în cazul art. 207, cu detenţiune simplă dela 3 la 5 ani. ART. 209. — Constitue delict de uneltire contia ordinei sociale şi se pedepseşte cu închisoare corec- 70 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" ţională dela 3 la 7 ani, amendă dela 10.000 la too.ooo lei şi interdicţie corecţională dela 3 la 5 ani: 1. faptul de a face propagandă pentru instalarea,, prin violenţă, a dictaturii unei clase sociale asupra alteia, ori pentru suprimarea, prin violenţă, a unei clase sociale sau, în general, pentru răsturnarea, :n mod violent, a ordinei sociale existente în Stat; 2. faptul de a constitui sau organiza asociaţii secrete cu scopul arătat la punctul 1, fie că au ori nu caracter internaţional; 3. faptul de a lucra, prin mijloace violente, pentru a produce teroare, teamă, ori dezordine publică, cu scop de a schimba ordinea economică sau socială din România; 4. faptul de a intra în legătură cu vreo persoană, sau asociaţie de caracter internaţional, din străinătate sau din ţară, în scopul de a primi instrucţiuni sau ajutoare de orice fel pentru pregătirea unei revoluţii sociale; 5. faptul de a ajuta, în orice mod, o asociaţiune din străinătate sau din ţară, care ar avea de scop să lupte, prin mijloacele de srîb punctele 1 şi 3, contra ordinei economice sau sociale din România; 6. faptul de a se afilia sau a deveni membru al vreuneia din asociaţiile prevăzute în punctele 2 şi 3 de mai sus. Când pentru realizarea scopului arătat în alineatele precedente, s'au comis acte de violenţă contra persoanelor, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 5 la 10 ani, amenda dela 10.000 la 100.000 lei şi interdicţia corecţională dela 3 la 5 ani, dacă ele nu const i-tue o infracţiune mai gravă. SECŢIUNEA 11 Alte crime şi delicte în contra siguranţei interioare a Statului ART. 210. — Acela care, în scopul de a provoca războiul civil în ţară, înarmează pe locuitori sau ii instigă de a se înarma unii contra altora, ori de a săvârşi tâlhării şi omoruri, oriunde pe teritoriul ţării, comite crima de răzvrătire, şi se pedepseşte cu de- Ciulul l'riial „Ui'gele Carul al I l-lea" 71 iriiţiuue riguroasa dela 7 ';i 1(1 cu degradare < 1 \ ica dela 3 la 5 ani. I >.ică 111 urma. faptului de mai sus au fost. atacate ,111 ocupate oficii publice, instituţii sau lucrări miliare, depozite de arme sau alte materiale de războiu, cii ferate ori uzine, pedeapsa este detenţiunea grea dela 10 la 15 ani şi degradarea civicii dela 5 la 8 ani. Dacă însă s'au săvârşit tâlhării, incendii, distrugeri ori s'au cauzat vătămări grave ale sănătăţii sau integrităţii corporale, pedeapsa este munca silnică dela 15 la 25 ani şi degradarea civică dela 6 la ,0 ani, întru cât faptele nu ar constitui infracţiuni mai g rave In cazul când s'au comis omoruri, precum şi atunci când faptele din alineatul precedent au fost săvârşite prin maşini infernale, explosibile sau alte mijloace similare, pedeapsa este munca silnică pe vieaţă. ART. 211. — Aceia care, în scopul de a provoca insurecţitme contra puterii Statului, organizează sau face să se organizeze trupe armate, ori le procură sau le înlesneşte procurare de rme sau muniţiuni, comite crima de insurecţitme armată, şi se pedepseşte cu muncă silnică dela î.S la 25 ani şi degradare civică ■dela 5 la 10 ani, inr dacă insurecţiiinea s'a produs, pedeapsa esie munca silnicii pe vieaţă. Ari. 212. Comite crima de uzurpare militară şi se pedepseşte cu detenţiune grea dela 5 ani la 10 ani şi degradare civică dela 3 ani la 5 ani, acela care, în scopul de a produce dezordine în Stat sau a-i primejdui siguranţa, săvârşeşte vreunul din faptele urmaţi iare : 1. ia comanda militară a unei trupe, localităţi, cotaţi sau a unui post, bastiment de războiu sau loc întărit: 2. continuă a exercita comanda ce 1 s'a revocat; 3. angajează sau înrolează, ori face să se angajeze sau să se înroleze soldaţi; 4. ţine adunată oştirea în contra ordinelor ce 1 s'au dat, de a o libera sau a o trece la vatră. ART. 213. — Acela care exercită, în mod ilegal, o funcţie cu caracter politic, sau continuă a o exercita în mod ilegal, comite crima de uzurpare politică, şi 72 Codul Penal „Regele Carol al II-lea' se pedepseşte cu detenţiune grea dela 5 la 15 ani şi cu degradare civilă dela 3 la 8 ani. ART. 214. — Acela care, putând dispune de forţa publică, ordonă mişcarea acestei forţe sau întrebuinţarea ei în contra înrolării sau adunării de oameni, în vederea întocmirii oştirii legale, comite crima de împiedecare a organizării armatei, şi se pedepseşte cu detenţiune grea dela 5 la 10 ani şi degradare civică dela 3 la 5 ani. Când ordinul a fost executat, pedeapsa este detenţiunea grea dela io la 15 ani, si degradarea civică, dela 5 la 10 ani. ART. 215. — Acela care, prin cuvinte, scrieri, gesturi sau acte, aduce ofensă, în public, naţiunii sau Statului Român, precum şi acela care aduce jignire simţimântului naţional prin injurii aduse eroilor consacraţi ai neamului, comite delictul de ofensă a naţiunii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani, amendă dela 5.000 la 20.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 5 ani. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care răspândeşte în străinătate ştiri neadevărate, tendenţioase sau exagerate, care ating onoarea sau vatătă inleie-sele naţiunii sau Statului Român. Dacă faptele se comit prin presă, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 2 la 6 ani, amenda dela 5.000 la 20.000 lei si interdicţia corecţională dela unu la 5 ani. ART. 2K). —- Acela care, prin cuvinte, gesturi sau acte, exprimă dispreţ sau batjocură pentru drapelul ţării, pentru marca ori emblemele de care se servesc autorităţile civile sau militare, ca semne ale calităţii lor, ori alte semne ale autorităţilor publice, comite delictul de ofensă a simbolului national şi se pedepseşte cu închisoarea corecţională dela 2 luni la un şi cu a-mendâ dela 2.000 la 10.000 lei. ART. 217. — Funcţionarii publici care, prin înţelegere prealabilă, în mod colectiv, refuză a îndeplini serviciul public sau suspendă funcţionarea acestuia, periclitând interesele generale publice, comit delictul de coaliţiune a funcţionarilor contra siguranţei Statului şi se pedepsesc cu închisoare corecţională dela Coil I Vnal ,,l\>>'.i Ir l'aml al I I -lea" 73 0 luni l.i ' .1111 şi interdicţii- corecţională dela unu la ani, I ),ica. laplul de mai sus se coinilc 111 urma înţelege-111 mile : 11111 > 1'it; 11,ile civile şi militare, pedeapsa este închisoarea corecţională dela, 2 la 5 ani şi interdicţia corecţională dela unu la 5 ani. Instigatorii se pedepsesc, în cazul primului alineat, cu închisoare corecţională dela unul la 3 ani, iar în cazul alin. 2, cu închisoare corecţionalii dela 3 la o ani. \RT. .'iS. Acela care, prin orice mijloace, ins-l'gu direct pe militari sau asimilaţii lor de a nu se supune legilor sau de a-şi călca jurământul, sau alte 1 Uigaţiuni militare, ori instigă pe cei dela vatră să 1 11 răspundă chemării, comite delict de instigare anti-iiulii.iră şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela. unul la 3 ani, amendă dela 2.000 la 15.000 lei şi miiTilicţie corecţională dela unu la 2 ani. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când instigarea se adresează personalului civil al serviciilor militare indispensabile apărării naţionale. Când instigarea ar fi referitoare la comiterea de acte. în scopul de a micşora producţiunea necesară a-păriirii naţionale, sau de a împiedeca repararea sau transportarea nialcrialuhii necesar unei asemenea a-părări, ori la distrugerea acestui material, pedeapsa este închisoarea, corecţională dela 2 la 6 ani, amenda dela 5.000 la 15.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani. In liialc cazurile prevăzute de acest articol, dacă instigarea a fost urmată, de efect, se aplică pedepsele de mai sus. insa minimum închisorii corecţionale va fi îndoit, afară de cazul când faptul ar constitui o infracţiune pedepsită mai grav. CAPITOLUL III Crime fi delicte contra Şefilor statelor străine, a reprezentanţilor şi a simbolului acestor stale ART. 219. — Acela care, pe teritoriul Statului român, comite, contra şefului unui stat străin, atentatul prevăzut de art. 204, se pedepseşte cu temniţă grea dela 10 la 15 ani, afară de cazul când s'ar cu- 74 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" veni o pedeapsă mai gravă, conform acestui cod, iar când atentatul a avut ca rezultat moartea şefului statului străin, cu muncă silnică pe vieaţă. ART. 220. — Acela care, pe teritoriul ţării, aduce ofensa m contra persoanei şefului unui stat străin,, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 3 ani. ART. 22i. — Acela care săvârşeşte vreo infracţiune în contra integrităţii corporale, libertăţii sau o-noarei unui agent diplomatic, străin, acreditat pe lângă guvernul român, sau a unui memebru al vreunei misiuni diplomatice străine, cunoscând calitatea acestora, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită, a cărui maximum se măreşte cu /nîiii păcii şi bunelor rclaţvuni internaţionale ART. 224. — Acela care. pe teritoriul Statului român pregăteşte contra siguranţei interioare sau exterioare a unui stat, care nu sc găseşte în războiu cu România, vreuna din infracţiunile prevăzute în Titlul I din Cartea II a acestui cod comite delictul contra siguranţei statului străin, şi se pedepseşte cu detenţiune simplă dela 6 luni la 3 ani. f Codul Penal „Refţcle Carol al ll-lca" 75 AUT. 225. Comite delictul contra bunelor rela-tiuni internaţionale si se pedepseşte cu detenţiune simplă dela 2 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 20.000 lei : r. acela care, răspândind, prin orice mijloace, ştiri false, ori documente denaturate sau falsificate, pune m pericol relaţiile amicale internaţionale ale României cu un alt stat; Urmărirea nu se poate face decât după cererea Ministerului Justiţiei. 2. acela care, in scopul de a forţa Statul Român să întreprindă un ră/.boiu de agresiune, excită opinia publică în acest sens, prin o propagând;!, directă, făcută prin orice mijloace precum şi acela care, prin a-celeaşi mijloace, în cursul negocierilor diplomatice pentru soluţionarea unui diferend internaţional, sau când acest diferend se găseşte pendinte în faţa forurilor internaţionale competinte, deslănţne, o agitaţie populară, pentru a exercita o presiune asupra guvernului în favoarea războiului, împiedecând astfel libertatea de acţiune a acestuia. Infracţiunea prevăzută mai sus nu se pedepseşte, dacă a fost determinată prin vreo acţiune provocatoare externă. ART. 22(1. - - In cazurile ari. 224 şi 225, acţiunea penala nu poale !'i pusa 111 mişcare decal dacă reci-f>p>ei!atca e asigurata şi pentru Statul Roman, prin legile statului străin, contra căruia, s'a 1111I sau este îndreptată, propaganda. CAIMTOLIU, V ART'. 227. Pis/>i>::ilnnii comune . —- Când două sau mai multe persoane, mun acord, au luat hot ari rea de a săvârşi vreuna din crimele prevăzute de art. 184, 185, 180, 188, 204, 207, 2io şi 211, comit, complot. Complotul, cc are de scop săvârşirea vreuneia din infracţiunile prevăzute în art. 184, 185, 186, 188, 204 si 211, se pedepseşte cu temniţă grea dela 3 la 5 ani, şi degradare civică dela 2 la 3 ani, dacă nu a fost urmat de un act preparator, iar în caz contrar cu 76 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" temniţă grea dela 5 la to ani şi degradare civică dela 3 la 5 ani. Complotul pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute in art. 207 şi 210 se pedepseşte cu detenţiune riguroasa dela 3 la 5 ani. şi degradare civică dela 2 la 3 ani, dacă nu a fost urmat de un act preparator, iar :n caz contrar cu detenţiune riguroasă dela 5 la 10 ani şi degradare civică dela 3 la 5 ani. ART. 228. — Acela care, având cunoştinţă despre un complot sau despre pregătirea uneia din crimele prevăzute la art. 204 şi 207, omite să denunţe aceasta, când era încă timp de a se împiedeca consumarea faptului, comite delictul de omisiune a denunţării complotului şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 2 ani. Infractorul nu se pedepseşte când se constată ca este rudă sau legat prin o temeinică afecţiune de vreunul din acei care urmau a fi denunţaţi, sau dacă denunţarea ar fi expus la un pericol ireparabil pe denunţător sau pe vreuna din persoanele prevăzute la art. 130, precum si alunei când din împrejurări ar rezulta că denunţarea nu mai era necesară. ART. 229. - Când vreuna din infracţiunile prevăzute în pitzenlul tiilu se comite- de o ceată, instigatorii si conducătorii acesteia se pedepsesc cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei minimum şi maximum se sporesc cu 1/4, fără a se putea depăşi maximum general al pedepsei. ART. 230. - Instigarea uetirmată de efect la Vienna din crimele lin acest titlu, se pedepseşte cu o pedeapsă de un grad mai jos decât aceea prevăzută pentru crima ia care a instigat. Complicii, tăimtitorii şi cei cari vor fi favorizat pe infractori la infracţiunile din acest titlu se pedepsesc ca şi autorii. ART. 231. — In cazurile ari. 22; nu se pedepsesc aceia care, făcând parte dinlr'ui: complot. îl denunţă autorităţilor, mai înainte de a fi fost descoperit şi de a se îi început săvârşirea faptei proiectate. De asemenea nu se pedepsesc aceia care, după începerea executării vreuneia din infracţiunile cuprinse in acest titlu, le denunţă autorităţii, mai înainte de Codul Penal .Regele Carol al II-lea" 77 a fi descoperite şi in timp util, astfe! ca să fie împiedecată consumarea, lor. Acei participanţi care, după ce urmărirea a fost începută sau infractorii descoperiţi, vor înlesni arestarea acestora, se pedepsesc în caz de crimă cu închisoare corecţională dela unu la 5 ani, iar în caz de delict cu o pedeapsă cuprinsă între minimum special al pedepsei şi jumătatea acestui minimum. TITLUL II Delicte în contra exerciţiului drcplurilor politice şi cetăţeneşti ART. 232. — Acela care, prin violenţă sau ameninţare, împiedecă pe un cetăţean să-şi exercite drepturile sale politici-, sau cetăţeneşti, comite delictul de împiedecare a drepturilor politice sau cetăţeneşti, şi se pedepseşte cu detenţiune simplă dela 3 luni la un an şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. ART. 233. — Dacă faptul prevăzut în articolul 232 s'a săvârşit în urma unei înţelegeri prealabile, spre a fi executat, fie în toată ţara, fie într'un judeţ, într'o plasă sau comună, pedeapsa este detenţiunea simplă dela unu la 2 ani şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani ART. 234. — Dacă vreunul din faptele prevăzute iii art. 232 şi 233 se săvârşeşte de un funcţionar public, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 3 ani :.i interdicţia, corecţională dela unu la 3 ani. art. .'3f,. Acela caic, prin orice mijloace, împiedeca esercil.Hil liber al dreptului electoral sau care falsifică in mod esenţial lucrările sau actele de preparare ori executare ale operaţiunii electorale sau de constatare a rezultatului acesteia, comite delictul de fraudă electorală şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni. Dacă faptul este comis de o persoană însărcinată de a conduce, supraveghea sau asista la operaţiunea electorală, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 6 luni la 2 ani şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani. 78 Codul Penal „Regele Carol al II-lca" Acţiunea penală, dacă nu a fost pusă in mişcare de partea vătămată sau Ministerul public, poate ii pusă in mişcare şi susţinută de.un număr de 20 alegători TITLUL III Crime şi delicte contra administraţiei publice CAPITOL IM, I Delicte săvârşite de funcţionarii publici SKCŢH îNl'.A 1 Delapidarea ART. 236. — Funcţionarul public care-şi însuşeşte sau deturnează bani sau alte lucruri mobile, ce ii sunt date, în virtutea funcţiunii sale, spre administrare sau păstrare, comite delictul de delapidare şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 4 la n ani. a-mendă dela 5.000 la io.oou lei .şi. interdicţie corecţională dela 2 la 5 ani. In ţoale cazurile judecătorul poate pronunţa prin hotărîrea de condamnare si pierderea drepturilor la pensiune. ART. 237. — Delictul de delapidare se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 la 10 ani, amendă dela 5.000 la 10.000 lei si interdicţie corecţională dela 2 la 5 ani, dacă pentru săvârşirea, delapidării sau pentru acoperirea ei, ori pentru împiedicarea descoperirii ei. sau pentru păstrarea profitului ce derivă din ea, culpabilul a săvârşit vreun fals, vreo distrugere de acte sau orice delict, care nu se pedepseşte mai grav decât delapidarea. SIÎCŢIUNKA II Nedreptele luări ART. 238. — Funcţionarul public care, prin orke mijloace sileşte o persoană să dea bani sau alt profit, la care nu este obligată, după lege, comite delictul de nedreaptă luare şi se pedepseşte cu închisoare Codul Penal „Regele Carol al TI le a 79 1 orecţională dela unu la 5 ani, amendă dela 5.000 la 15.000 lei şi interdicţie corecţională dela 6 luni la 2 .till. .ART. 231;. — Funcţionarul public care, în exerciţiul funcţiunii sale, profitând de eroarea altuia, primeşte sau reţine dela acesta, pentru sine sau pentru a'tul, bani sau orice alt folos, comite deliciul de profit prin eroare şi se pedepeseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani, amendă dela 3.000 la 6.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. ART. 240. — Funcţionarul public care, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiunii sale, şi la care era obligat în temeiul acesteia, primeşte dela cineva, el însuşi direct sau prin altă persoană, cu con-simţimântul său, bani sau alt folos, comite delictul de îemuneraţie injustă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an, amendă dela 2.000 la 3.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 aut. ART. 241. — Funcţionarul public care, în virtutea funcţiunii sale, având supravegherea sau controlul direct al unei întreprinderi sau instituţii private, primeşte sub orice formă vreo însărcinare dela o asemenea întreprindere sau instituţie, mai înainte de a se fi îndeplinit trei ani dela data pensionării lui, sau de când a părăsit funcţia, prin demisie, destituire sau re-■ oca re, comite delictul de folos nedrept şi se pedepseşte cu închisoare corecţionala dela unu la 5 ;ini şi amendă dela 5.000 la 15.000 lei. Conducătorii unor asemenea întreprinderi se soco-le'.r complici la comiterea faplului de mai sus. Sl'.t "I'll' ,\ l-'.A III Neglijenta in funcţiuni ART. 242. — Funcţionarul public care, prin neglijenţa, neprevedere sau uşurinţă în supravegherea sau paza banilor, valorilor, actelor sau oricăror lucruri ce i-au fost încredinţate, în virtutea funcţiunii sale, va fi pricinuit sustragerea sau distrugerea lor, comite delictul de neglijenţă în funcţiune şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. 80 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 81 SECŢIUNEA IV Refuzul de serviciu datorit legalmente ART. 243. — Funcţionarul public care, pe nedrept, lefuză, omite sau întârzie îndeplinirea unui act, la care este obligat în virtutea funcţiunii sau serviciului său, comite delictul de refuz de serviciu datorit legalmente şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. ART. 244. — Funcţionarul public care. în afară de cazul prevăzut de art. 217, părăseşte funcţiunea, serviciul sau lucrarea, în scop de a prejudicia interesele funcţiunii sau serviciului, comite delictul de părăsire individuală a funcţiunii publice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 luni. SECŢIUNEA V Abuzul de putere ART. 245. -- Funcţionarul public care, uzurpând o atribuţiune, sau abuzând de puterea sa legală, sau depăşind limitele compctuijei sale, ori nesocotind sau violând formalităţile prescrise de lege, ori abălându-se în orice alt mod dela îndatoririle inerente funcţiunii sale, săvârşeşte un act pe care legea nu-1 consideră infracţiune, în scopul de a procura cuiva, pe nedrept, vreun folos sau de a-i cauza o păgubi re de orice fel, comite delictul de abuz de putere şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 0 luni la 2 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi atunci când faptul se săvârşeşte în scopul de a constrânge pe nedrept o persoană, să facă, să omită sau să sufere ceva. Tentativa se pedepseşte. ART. 246. — Funcţionarul public care, fără just motiv, face uz de forţa armată, întru cât. acest fapt nu ar constitui o infracţiune mai gravă, sau în urma lui nu s'ar li produs vreo infracţiune mai gravă, comite delictul de abuz de autoritate şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi interdicţie corecţională dela 1 la 3 ani. ART. 247. — Funcţionarul public care, aparţinând unei anumite puteri în stat, face, pe nedrept, acte ce intră în atribuţiile altei puteri, sau prin orice mijloace împiedecă, zădărniceşte sau îngreunează exerciţiul funcţiunilor acesteia, comite delictul de exces de putere şi se pedepeseşte cu închisoarea corecţională dela (1 luni la 2 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. ART. 248 — Funcţionarul public care, în exerciţiul funcţiunii sale, adresează vreunei persoane injurii sau întrebuinţează faţă de ea violenţă, întru cât faptul nu constitue o infracţiune mai gravă, comite delictul de purtare abuzivă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni. SECŢIUNEA VI . Dispoziţiuni comune ART. 249. — In afară de cazurile în care legea stabileşte pedepse speciale pentru crimele ori delictele săvârşite de funcţionari publici, aceia care au participat la crime sau delicte pe care, în virtutea funcţiunii lor erau datori a le preveni, împiedeca, descoperi sau urinari, se pedepsesc conform prevederilor legii pentru acele infracţiuni, putându-se adăuga la pedeapsă un spor până la 5 ani în ca/, de crimă şi pană la 3 ani in caz de delict, fără a se puteţi depăşi maximum general al pedepsei. CAPITOLUL, II Pelicte săvârşite de funcţionari sau particulari SECŢIUNEA I Darea şi luarea de mită ART. 250. — Acela care dă, oferă sau promite u-inii funcţionar public, fie direct, fie indirect, bani sau orice all profit, ce clupă lege nu i se cuvine, pentru al deleriniiia sil îndeplinească, să nu îndeplinească, sau să intaivic îndeplinirea unui act privitor la funcţiunea sa, ori sa facă un act contrar îndatoririlor funcţiunii sale, comite delictul de mituire şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 3 ani şi amendă dela 5.000 Ia 10.000 lei. 82 Codul Penal „Regele Carol al II-Iea! Codul Penal „Regele Carol al Il-lea 83 Dacă faptul se săvârşeşte faţă de o persoană care deţine un mandat electiv ori faţă de un judecător, jurat sau funcţionar public însărcinat cu predarea, recepţia sau supravegherea unor furnituri sau lucrări publice, ori cu stabilirea sau încasarea impozitelor, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 5 ani şi amenda dela 5000 la 15.000 lei. Dacă propunerea de miluire n'a fost acceptată, mi-luitornl se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 6 iuni. Nu se socoteşte mituire faptul comis în condiţiile art. 23S Nu se pedepseşte pentru mituire persoana care a dat mită, dacă i-a fost pretinsă şi dacă prin refuzul ei ar fi suferit o pagubă inevitabilă şi importantă în raport cu situaţia sa materială. ART. 251. — Funcţionarul public care, în scopul .tratat în articolul precedent, pretinde sau primeşte, fie direct, fie indirect, bani sau orice alt folos ce nu i se cuvine, ori acceptă o astfel de promisiune sau nu o respinge, comite delictul de luare de mită şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 5 ani, amendă dela 5.000 la 15.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 5 ani. Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 2 la 5. ani, amenda dela 5.000 la 15.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu la 5 ani, dacă faptul se comite de către o persoană care deţine un mandat electiv, de un judecător, jurat sân funcţionai" public însărcinat cu predarea, recepţia sau supravegherea unor furnituri sau lucrări publice, ori stabilirea sau încasarea impozitelor. Delictul luării de mită se pedepseşte, în cazul prevăzut în alin 1, cu închisoare corecţională dela 2 la 5 ani, amendă dela 5.000 la. 15.000 lei şi interdicţie corecţională dela 2 la 5 ani, iar în cazul prevăzut în alin. 2, cu închisoare corecţională dela. 3 la 8 ani, a-mendă dela 5.000 la t5.000 lei şi interdicţie corecţională dela 3 la 6 ani, dacă cel mituit a săvârşit, din. această, cauză, un act nedrept sau ilegal. In toate cazurile de dare şi luare de mită, banii sau darurile ori valoarea lor se iau în folosul fondului amenzilor. SECŢIUNEA II Traficul de influentă ART. 252. — Acela care, prevalându-se de trecerea sau influenţa reala sau presupusă ce ar avea pe lângă un funcţionar public, primeşte direct sau indirect sau face să i se promită lui sau altuia vreun dar, folos sau remuneraţie pentru intervenţia sa pe lângă acel funcţionar, ca să facă sau să nu facă vreun act ce intră in cadrul atribuţiilor sale, comite delictul de trafic de influenţă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani, amendă dela 2.000 la 10.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani. Dacă culpabilul primeşte direct sau indirect, sau face să se dea sau să se promită, lui sau altuia, vreun dar, folos sau remuneraţie, sub pretext că treime să cumpere favoarea vreunui funcţionar public, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 3 ani, amenda dela 2.000 la 10.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani. Lucrurile primite sau valoarea lor se iau în folosul fondului amenzilor. SKCŢIUNKA Ml Ultrajul ART. 253. — Acela care, prin cuvinte, gesturi sau acte, aduce atingere onoarei sau prestigiului unui funcţionar public, în timpul exerciţiului funcţiunii sau pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, în prezenţa acestuia ori prin mijloace de comunicare directă, comite delictul de ultraj contra funcţionarului public şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 6 luni şi amendă dela. 2.000 la 3.000 lei. Dacă ultrajul se comite în şedinţă publică, contra unui judecător, reprezentant al Minsterului public, sau jurat, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 0 luni la un an şi amenda dela 2.000 la 5.000 lei. ART. 254. — Acela care săvârşeşte faptul prevăzut în art. 253, contra unei adunări legiuitoare, unei comisiuni sau unui membru al acestei adunări, ori 84 Codul Penal Regele Carol al II-lea" Codul Penal ,,Regele Carol al 11-ica" 85 contra unui corp administrativ sau judiciar, ori contra unei autorităţi, în prezenţa acestoi^i şi în exerciţiul funcţiunii lor, comite delictul de ultraj contra autorităţii publice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la un an şi amendă dela 2.000 Ia 5.000 lei. ART. 255. — Dacă faptul prevăzut de art. 253 şi 254 este sărvârşit prin acte de violenţă sau ameninţări grave, constitue delictul de ultraj cu violenţă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani, iar dacă s'au cauzat vătămări grave ale sănătăţii sau integrităţii corporale, cu închisoare corecţională dela unu la 4 ani şi interdicţie corecţionala dela unu la 4 ani. Dacă s'au cauzat infirmităţi sau moartea, se aplică pedepsele prevăzute pentru acele infracţiuni, sporite cu 1/4, fără a se putea depăşi ■ maximum general al pedepsei. In cazul când faptele arătate mai sus se săvârşesc cu ocazia unei adunări publice sau unei manifestatului ori procesiuni pe străzi, pedeapsa este aceea prevăzută de lege pentru aceste fapte, după distinc-ţiunile din alineatele precedente, sporită cu 1/4, fără a se putea însă depăşi maximum general al pedepsei. SECŢIUNEA IV Alte infracţiuni comise de funcţionari sau particulari ART. 250. — Funcţionarul public care, după ce a fost suspendat, destituit, înlocuit sau pus in retragere, continuă să exercite funcţiunea, comite delictul de exerciţiu abuziv de funcţiune şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Sunt pasibili de aceeaşi pedeapsă preoţii caterisiţi şi călugării plecaţi sau excluşi din mănăstiri precum şi membrii clerului hirotoniţi de episcopi, ce nu au jurisdicţie pe teritoriul Ţării şi nerecunoscuţi de e-piscopii locului, dacă îndeplinesc funcţiuni bisericeşti sau continuă a purta hainele bisericeşti sau călugăreşti. ART. 257. — Acela care-şi asumă o putere sau funcţiune publică pe care nu o are, sau atribuţiunile inerente unei astfel de puteri sau funcţiuni şi îndeplineşte acte ce intră în exerciţiul acestora, comite delictul de uzurpare de funcţiune şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani. CAPITOLUL III Crime şi delicte comise de particulari SECŢIUNEA I Rebeliunea ART. 258. — Acela care săvârşeşte acte de violenţă sau întrebuinţează ameninţări grave faţă de o Adunare Legiuitoare, de o comisiune a acesteia, sau de un reprezentant al lor, în scopul de a împiedeca, în orice mod, exerciţiul liber al mandatului sau funcţiunii lor, sau de a-i constrânge ca să ta sau să nu ia o hotărîre sau dispoziţiune, comite crima de rebeliune contra Aduănării Legiuitoare şi se pedepseşte cu detenţiune riguroasă dela 3 la 5 ani şi degradare civică dela unu la 3 ani. ART. 259. — Dacă faptul prevăzut în articolul precedent se săvârşeşte faţă de guvern, de un corp administrativ sau judiciar, sau de o autoritate publică, constitue delictul de rebeliune contra autorităţii si se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 5 ani ^i interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. ART. 260. Când faptele prevăzute în art. 258 şi 259 se săvârşesc de o ceată, pedeapsa pentru membrii cetei este aceea prevăzută in aceste articole, iar "pentru instigatori şi conducători în cazul art. 258 detenţiunea riguroasă dela 4 la 6 ani şi degradaţiunea civică dela unu la 3 ani, iar în cazul art. 259 închisoarea corecţională dela 3 la 6 ani şi interdicţia corecţională dela unul la 2 ani. ART. 2(11. ■ Când faptul prevăzut de art. 258, se săvârşeşte în contra unui funcţionar public, in e-xerciţiul funcţiunii, întru cât nu este o infracţiune mai gravă, constitue delictul de rebeliune contra func- 86 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 1 ţiunii" publice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani. ART. 262. — Dacă prin faptele prevăzute in a-ceastă secţiune s'au cauzat infirmităţi, pedeapsa se sporeşte cu un plus până la 2 ani, iar dacă s'a cauzat moartea, cu un plus până la 4 ani, fără a se putea depăşi însă maximum general al pedepsei. SECŢIUNEA II Ruperea de sigilii si sustragerea de sub sechestru ART. 263. — Acela care înlătură sau distruge sigiliile legal aplicate, comite delictul de rupere de sigilii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 4.000 lei. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi custodelui, atunci când ruperea sigiliilor s'a săvârşit din culpa sa. Dacă faptul este sărvârşit chiar de însuşi custodele, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 6 luni la 2 ani, amenda, dela 2.000 la 4.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu hi 3 ani. AUT. 2O4. — Acela care. sustrage, în totul sau în parte, bunuri legal sechestrate, comite delictul de sustragere a bunurilor sechestrate şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 4.000 lei. ART. 265. — Acela care sustrage, în totul sau în parte, bunuri legal sechestrate cu aplicare de sigilii, comite delictul de sustragere de sul) sigilii şi se pedepseşte cu închisoarea corecţională dela 6 luni la 2 .mi şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. Dacă acest fapt s'a săvârşit prin vreunul din modurile arătate în art. 263, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 2 ani şi amenda dela 2.000 la 6.000 lei. Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente lt săvârşeşte custodele sechestrului, sau proprietarul căruia i-au fost lăsate in păstrare bunurile sehestrate, ori, cu ştirea acestora, o altă persoană, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 3 ani şi amenda dela 2.000 la 8.000 lei. Codul Penal., Regele Carol al II-'.ea" 87 SECŢIUNEA III Alte infracţiuni comise de particulari ART. 266. — Acela care, prin orice mijloace, împiedică sau turbură libera concurenţă în licitaţiile .are se fac de autorităţile publice sau înlătură pe concurenţi dela acestea, comite delictul de împiedecare a concurenţii în licitaţii publice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an şi a-mendă dela 2.000 la 10.000 lei. Dacă acest fapt este săvârşit de mai multe persoane înţelese în acest scop, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amenda dela 2.000 la 10.000 lei. Pedeapsa din alin. 1 se aplică şi ofertantului sau concurentului care cere sau primeşte, direct sau indirect, bani. promisiuni sau orice alt profit şi apoi, datorită acestei cauze, se abţine de a participa la vân- ' zare sau licitaţie, ori îşi retrage oferta. ART. 267. — Acela care intră sau iese din ţară, prin alte locuri decât cele destinate trecerii călătorilor, sau chiar prin acestea, dar în ascuns, comite delictul ele trecere frauduloasă a frontierii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 6 luni şi a-mendă dela 2.000 la 5.000 lei. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care a înlesnit trecerea frontierii in condiţiunile de mai sus. ART. 268. — Expulzatul care, fără autorizaţie, reintră în ţară, comite delictul de trecere neautorizată a frontierii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de-la unu la 2 ani. După executarea pedepsei infractorul va fi dm nou expulzat. T 1 T L U L 1 V Delicte contra ad mints traţiunii justiţiei CAPITOLUL I Delicte contra activităţii judiciare SECŢIUNEA I Denunţarea calomnioasă ART. 269. —Acela care printr'o plângere scrisă adresată unei autorităţi acuză pe altul de săvârşii ea 88 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 89 unei crime sau delict, ştiind că denunţarea sa este mincinoasă, ori cu ştiinţă inventează 'sau produce contra lui probe mincinoase, comite delictul de denunţare calomnioasă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani. Dacă denunţarea se referă la o contravenţie sau la infracţiune disciplinară, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 luni la un an şi amenda dela 2.000 la 3.000 lei. Când cel acuzat pe nedrept a fost condamnat, dm această cauză, se aplică pedeapsa pentru mărturie mincinoasă. ART. 270. — Acţiunea penală, pentru delictul din art. 2C0, se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate, iar în cazul când acuzarea a tost constatată mincinoasă prin hotărîre judecătorească definitivă, acţiunea penală în contra denunţătorului se pune în mişcare din oficiu. ART. 271. - Acela care, având cunoştinţă despre lapte sau probe, prin care s'ar dovedi inocenţa unei persoane aflate în arest preventiv sau condamnate pe nedrept şi nu le comunică acesteia sau autorităţii în drept, deşi ar putea-o face, fără vreun prejudiciu pentru sine, pentru rudele sale sau pentru altă persoană nevinovată, comite delictul de nedenunţare culpabilă, şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. SECŢIUNEA II Deţinerea şi arestarea ilegală ART. 272. — Funcţionarul care, în vreunul din modurile prevăzute în art. 245, arestează, deţine ori reţine pe cineva, sau ordonă să se facă acestea, comite delictul de arestare ilegală şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani. ART. 273. — Funcţionarul public care, având a-tribuţia de a supraveghea executarea pedepselor privative de libertate sau a arestării preventive, abuzează de acest drept şi reţine pe condamnat sau arestat, după expirarea termenului legal, precum şi funcţionarul public care arestează, deţine sau reţine pe cineva, sau ordonă să se facă acestea, în alte localuri, decât cele determinate prin lege sau regulament, comite delictul de executare ilegală a arestării şi se pedepseşte cu închisoarea corecţională dela unu la 3 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani. ART. 274. — Delictele prevăzute în art. 272 şi 273 se pedepsesc cu închisoare corecţională dela 2 Ia 5 am şi interdicţie corecţională dela 2 la 5 ani, dacăj r. din faptul săvârşit a rezultat o vătămare a sănătăţii sa integrităţii corporale pentru victimă, sau dacă a fost supusă la violenţă sau tortură, când aceasta nu constitue o infracţiune mai gravă; 2. arestarea a ţinut mai mult de o luna. ART. 275. — Funcţionarul public care, luând cunoştinţă, în orice mod, despre vreo arestare, reţinere sau deţinere ilegală, nu face cercetările necesare şi nu ia dispoziţiuni legale în termen de 48 ore, deşi a-ceasta era o datorie inerentă funcţiunii sale, comite delict de tolerarea arestării ilegale şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani. ART. 276. — ■ Funcţionarii penitenciarelor sau institutelor destinate executării pedepselor sau măsurilor de siguranţă, care primesc şi internează o persoană în penitenciar sau institut, fără mandat sau ordin legal al autorităţii competente, comit delictul de internare ilegală şi se pedepsesc cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an. SECŢII iNI'.A III Mărturia mincinoasă şl jurământul ials ART. 277. — Acela care, în materie criminală sau corecţională, depunând ca martor sub jurământ înaintea unei instanţe sau referindu-se Ia un jurământ anterior prestat, face afirmaţiuni mincinoase, sau nu spune tot ce ştie privitor la împrejurări esenţiale pentru judecată, asupra cărora este întrebat, în mod special, comite delictul de mărturie mincinoasă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 4 ani. 90 Codul Penal „Regele Carol al II-lea' Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 91 Dacă din acest fapt rezultă o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 2 la 5 ani şi interdicţia corecţională dela 2 la 5 ani, iar dacă rezultă o condamnare la o pedeapsă mai mare de to ani, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la io ani şi interdicţia corecţională dela 3 la 6 ani. ART. 278. — Dacă faptul prevăzut în alin. 1 al art. 277, se săvârşeşte în materie disciplinară sau de contravenţie, ori într'un proces civil, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 luni la un an şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani. ART. 279. — Dispoziţiunile prevăzute în art. 277 şi 278 se aplică şi expertului, traducătorului şi interpretului. Informatorului i se aplică aceeaşi pedeapsă redusă la jumătate. ART. 280. •— Acela care, prin orice mijloace, încearcă să determine pe un martor, informator, expert, traducător saii interpret, la săvârşirea faptelor prevăzute de art. 277 şi 278, comite delictul de corupere de martor şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 6 luni. AUT. 281. - - Pentru infracţiunile prevăzute în art. 277, 278 si 279 nu se pedepseşte : 1. acela care, dacă ar fi făcut afirmaţiuni adevărate sau ar fi spus tot adevărul, s'ar fi acuzat de o infracţiune pe sine. sau ar fi acuzat pe o persoană din cele prevăzute în art. 130, sau şi-ar fi cartzat lui sau acelei persoane un grav prejudiciu în ce priveşte onoarea sau libertatea; 2. acela care, din cauza calităţi personale sau profesionale, avea dreptul să refuze a fi ascultat ca martor su ca expert, ori ca traducător sau interpret, dar instanţa de judecată nu 1-a avertizat asupra acestui drept al său; 3. acela care îşi retrage mărturia sau declaraţia mincinoasă, mai înainte de a se fi deschis acţiunea penală contra sa şi mai înainte de a se fi produs prin faptul său vreun prejudiciu pentru cineva. ART. 282. — Acela care, în calitate de parte într'un proces, face sub jurământ, declaraţie mincinoasă, în condiţiunile art. 277, comite delictul de jurământ fals şt se pedepseşte cu închisoare corecţio- r.ală dela 6 luni la 2 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela 6 luni la 2 am. Dacă partea retractează declaraţia făcută sau jurământul, înainte de pronunţarea hotărîrii, nu se pedepseşte. SECŢIUNEA IV Tăinuirea de bunuri ART. 283. —■ Acela care, în scop de a obţine, pentru sine sau pentru altul, un folos material, primeşte ..au dobândeşte sub orice titlu, sau ascunde un lucru, cri contribue, în orice mod, la înstrăinarea sau ascunderea acestuia, ştiind că provine dintr'o crimă sau delict, comite delictul de tăinuire de bunuri şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la 3 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. SECŢIUNEA V Favorizarea infractorilor ART. 284. — Comite delicte de favorizare a infractorului : 1. acela, care, fără să fi avut o înţelegere, prealabilă tu autorul sau complicele, inainte de comiterea infracţiunii, dă ajutor sau protecţie acestora, pentru a eluda sau zădărnici cercetările sau alte acte de procedură ale autorităţilor, ori pentru a se sustrage dela acestea, sau dela executarea pedepsei; 2. acela care, în condiţiunile alineatului precedent dă ajutor autorului sau complicelui, ca să-.şi asigure folosul sau produsul infracţiunii; 3. acela care ascunde cadavrul unei persoane, vic-fimă a unei crime sau a unui delict. Delictul de favorizare a infractorului se pedepseşte cu închisoarea corecţională dela 3 luni la 2 ani şi cu amenda dela 2.000 la 10.000 lei, când infractorul favorizat a comis o crimă, cu închisoare corecţională dela o lună la un an, când acesta a comis un delict şi cu amendă până la 5.000 lei, când infracţiunea favo-1 izată este o contravenţiune. Pedeapsa nu poate depăşi în niciun caz pe aceea a complicelui. 92 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" ART. 285. — Dacă faptele prevăzute în art. 284 se săvârşesc în scopul de a obţine pentru sine sau pen-tiu altul un folos material, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 luni la 2 ani, amenda dela 2.oco la 5.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani. ART. 286. — Funcţionarul public care nu denunţa sau întârzie să denunţe autorităţilor judiciare sau altei autorităţi, pe care avea obligaţia de a le informa, infracţiunea despre care a luat cunoştinţă în exerciţiul funcţiunii sau în virtutea acesteia, comite delictul ue favorizare a infractorului prin omisiunea denunţării si se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 5 luni la un an. Pedeapsa este dela () luni la un an dacă faptul se săvârşeşte de un funcţionar al poliţiei judiciare. SECŢIUNEA VI Dlspozlţiuui comune secţiunilor IV şi V din prezentul capitol art. 287. -- - Delictele prevăzute în art. 283 şi 284 punctele 1 si 2, nu se pedepsesc dacă sunt comise de un ascendent, descendent, soţ sau soţie, chiar divorţaţi, frate sau soră. ART. 288. — Pentru delictele prevăzute la art. 284, pe lângă pedepsele prevăzute în acele articole, se aplică interdicţia corecţională dela unu la 2 ani, dacă delictul de favorizare a fost săvârşit faţă de autorul sau complicele unui delict, pentru care legea prevedea şi interdicţia corecţională. SECŢIUNEA VII Alte delicte în contra activităţii judiciare ART. 289. — Funcţionarul public care întrebuinţează sau dispune să se întrebuinţeze violenţe, torturi sau orice mijloace ilegale de constrângere contra unui infractor ori contra unui martor sau expert, în scopul de a smulge mărturisiri sau declaraţii, comite delictul de cerecetări abuzive şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi inter- Codul Penal „Regele Carol al II-lca' 93 dicţie corecţională dela unu la 3 ani, dacă nu constitue o infracţiune mai gravă. ART. 290. — Funcţionarul public care, fiind însărcinat cu urmărirea infracţiunilor sau executarea pedepselor, omite îndeplinirea acestei îndatoriri, precum şi acel funcţionar public care săvârşeşte fapte sau ia dispoziţiuni în scopul de a sustrage pe o persoana dela o pedeapsă legală, sau face să se execute o pedeapsă mai mică decât cea legală, comite delictul contra represiunii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 2 ani, amendă dela 2.000 la 5 000 lei si interdicţie corecţională dela unu la 3 ani. ART. 291. — Procurorul care deschide sau ordonă să se deschidă acţiune penală, sau judecătoral de instrucţie care dispune arestare preventivă, ori ju-4ecătorul care pronunţă o condamnare în contra unei persoane, ştiind că aceasta este nevinovată, comite delictul de represiune nedreaptă şi se pedepseşte cu ' închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi interdicţie corecţională dela 2 la 5 ani. ART. 292. — Acela care, în orice mod, sustrage, distruge sau face neîntrebuinţabil un act, un înscris sau memoriu, fie al său, fie al altuia, depus la instanţa unde procesul era pendinte, în vederea judecăţii, coiniic deliciul de sustragere a actelor din instanţă si se pedepseşte cu închisoare corecţională dela C luni la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei. ART. 293. — Comite delict de divulgare a actelor de procedură secretă şi se pedepseşte cu închisoare 1 orecţioiială dela una la o luni şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei : 1. acela care, contrar dispoziţiunilor din codul de procedură penală, dă publicităţii, în orice mod, integral sau parţial, acte de acuzare sau alte acte de procedură în materie criminală sau corecţională, înainte ca instrucţia să se fi terminat, şi înainte ca aceste acte să fi fost citite în şedinţa publică a instanţei de judecată, precum şi acte de cercetare sau instrucţie ale unei afaceri clasate; 2. acela care publică o dare de seamă asupra des-baterilor unui proces, în care instanţa a interzis publicarea sau le-a declarat secrete; 94 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 95 3. acela care publică numele judecătorilor, cu indicare voturilor individuale care se atribuesc acestora, in verdicte sau în hotărîri, sau face aprecieri tendenţioase asupra soluţiunii probabile a unei judecăţi în curs, ori asupra faptelor şi antecedentelor persoanelor din proces; 4. acela care publică dări de seamă asupra şedinţei în care se desbate un fapt penal săvârşit de un minor, sau care reproduce portretul unui minor urmărit, sau orice altă ilustraţie privitoare la aceasta, sau referitoare la actele sale penale; 5. acela care publică dări de seamă într'un proces de defăimare, în care proba verităţii faptelor imputate nu este permisă. Dispoziţiunile dela punctele 2 şi 3 partea doua, şi dela punctele 4 şi 5, nu se aplică stridiilor, comentariilor şi notelor cu caracter ştiinţific; în niciun caz însă nu se poate face menţiune de numele părţilor din proces. ART. 294. — Comite delictul de intimidare a justiţiei şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la f> luni şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani, acela care participă la demonstraţiuni ori mani-festaţiuni, în preajma sau în pretoriul instanţelor judecătoreşti, cu ocazia cercetării sau judecării unui proces, în scopul de a intimida sau înrâuri în orice fel judecata. CANTOUrr, II Delicte contra autorităţii hotărîrilor judecătoreşti SECŢIUNEA I Evadarea arestaţilor ART. 295. — Acela care ajută sau înlesneşte evadarea unei persoane arestate sau reţinute în mod legal, din penitenciarul sau institutul în care este internată comite delictul de înlesnirea evadării şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an. Iar dacă pentru a înlesni evadarea, a procurat a-restatului arme, chei sau alte instrumente, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 6 luni la 2 ani. ART. 296, — Gardianul, supraveghetorul sau organul executor al unei autorităţi care săvârşeşte faptul prevăzut în art. 295, în favoarea unei persoane de sub paza sa, sau care, în mod ilegal, permite sau înlesneşte unei astfel de persoane ieşirea pentru oricât de puţin timp, din penitenciar sau institut, în cursul executării deţinerii, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani Când funcţionarii arătaţi în alin. 1 săvârşesc faptul prevăzut la alin. 2 al art. 295, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 2 la 5 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani. Dacă evadarea sau ieşirea se datoreşte neglijenţii acestor funcţionari, pedeapsa este închisoarea corecţională dela una la 6 luni. ART. 297. — Persoanele internate în mod legal, în penitenciare sau alte institute, dacă evadează, prin atrupamente sau întovărăşiri, ori uzând de violenţă sau ameninţări, comit delictul de evadare şi se pedepsesc cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an, intru cât nu s'ar fi comis infracţiuni pedepsite de lege cu pedeapsă mai mare. a KT. 298. —■ Tentativa infracţiunilor prevăzute 9- - Acela care, prin ameninţare sau violenţii, alungii sau scoale din posesiunea unui imobil pe acela care se găseşte în această posesiune,■ în baza unei hotărîri. judecătoreşti definitive sau executorii, obţinută prin proces contra lui, comite delitul de împotrivire la hotărîre judecătorească şi se pedepseşte cu închisoare corecţională'dela 6 luni la 2 ani şi cu amendă dela 2.000 la 5.000 lei. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi acelora care, prin a-meninţare sau violenţă, se împotrivesc la executarea unei hotărîri judecătoreşti. ART. 300. — Condamnatul contra căruia s'a pronunţat interdicţia unor anumite localităţi, interdicţia 96 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" ele a intra în anume localuri, interdicţia de a exercita o profesiune sau meserie, ori închiderea localului, şi care nu respectă executarea lor, comite delictul ue sustragere dela măsurile de siguranţă şi se pedepseşte cu închisoarea corecţională dela una la 3 luni, menţi-nându-se şi interdicţiunea. x\ceeaşi pedeapsă se aplică şi directorului sau administratorului care nu ar respecta măsura disolvăiii sau suspendării pronunţate contra unei persoane juii-dice. CAPITOLUL HI Duelul ART. 301. — Acela care provoacă pe altul la duel, fie că provocarea este acceptată ori nu, comite delictul de provocare la duel şi se pedepseşte cu închisoa^ e corecţională dela.una la 3 luni şi amendă dela 2.000 la 10.000 lei. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care acceptă provocarea chiar şi în cazul când duelul nu a avut loc. AUT. 302. — Ieşirea pe teren ,chiar dacă duelul a fost zădărnicit de împrejurări independente de vo-mţa părţilor, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 4 luni. ART. 303. — Dacă duelul a avut loc, însă nu a rezultat vreo răniie, pedeapsa este închisoarea corecţională tlela 3 la 6 luni, ART. 304. — Dacă din duel a rezultat vreo consecinţă din cele arătate în art. 471, 472, 473, 474 şi 475, se aplică pedeapsa prevăzută în aceste articole, redusă la jumătate, fără a se putea scoborî sub minimum prevăzut de art. 303. Dacă cel cuplabil pentru faptul din alineatul precedent a fost cauza injustă şi determinantă a duelului, pedeapsa nu poate fi mai mică de 6 luni închisoare corecţională. ART. 305. — In cazul art. 304, dacă autorul a fost cauza injustă şi determinantă a duelului sau a călcat legulele duelului sau acelea stabilite de părţi, pedeapsa nu poate fi mai mică de 6 luni închisoare corecţională. Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 97 ART. 300. — Martorul care asistă la duel se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni. Dacă martorul a contribuit la călcarea regulelor duelului, sau a înlesnit aceasta, şi s'a produs vreo consecinţă din cele arătate în art. 471, 472, 473, 474 şi 475, se pedepseşte ca complice, fără ca pedeapsa să poată fi mai mică de 3 luni închisoare corecţională. Xu se pedepseşte martorul care a împiedecat lupta. ART. 307. — Acela care îndeamnă pe altul la duel, sau îi face imputări, ori îl expune la batjocură, pen-irucă 1111 a provocat sau nu a acceptat o provocare ia duel, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela '_ma la 4 luni şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei. TITLUL V Delicte contra cultului, şi res peel ului datorii inortrfor CAPITOLUL I Delictele contra cultului ART. 308. — Acela care, în orice mod, împiedică sau turbură exerciţiul cultului unei religiuni recunoscute de Stat, comite delictul de turburare a exerciţiului cultulu' şi se pedepseşte cu închisoare corecţională (iela la o luni ■ji amenda, dela 2.000 la 5.000 lei. Aceeaşi pedeapsă se aplică .şi aceluia care împiedecă pe o persoană să exercite propriu său cult, dacă acesta nu contravine ordinei publice şi bunelor moravuri, sau care o constrânge să exercite alt cult. \I\T. 301). - - Acela care primeşte şi înscrie între credincioşii săi vreo persoană aparţinând altui cult, iară a se fi asigurat mai înainte că a îndeplinit formalităţile necesare ele trecere dela cultul căruia a a-parţinut, comite delictul de convertire ilegală şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una Ia 3 luni. In caz că infractorii ar fi chiar conducătorii unui cult sau a unei asociaţiuni religioase, instanţa poate aplica măsura de siguranţă a disolvării cultului sau asociaţiunii religioase. ART. 310 — Acela care, în public, prin orice mijloace, îşi exprimă dispreţul faţă de un cult recunoscut 98 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 99 de Stat, sau faţă de obiectele consacrate sau destinate acestui cult, comite delictul de ultraj, contra cultului şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 6 luni. ART. 311. — Acela care, în public, săvârşeşte faptul prevăzut in art. 310, faţă de ministrul unui cult, recunoscut de Stat, care se găseşte în exerciţiul funcţiunii sale, comite delictul de ultraj contra ministrului unui cult şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 6 luni .şi amendă dela 2.000 la 5 000 lei. ART. 312. — Acela care săvârşeşte faptul prevăzut în art. 255, contra ministrului unui cult recunoscut de Stat care se găseşte în exerciţiul funcţiunii sale, comite delictul de ultraj cu violenţă contra ministrului unui cult şi se pedepseşte potrivit acelui articol. CAPITOLUL II Delictele contra respectului datorit morţilor ART. 313. — Acela care, prin orice mijloace, profanează un mormânt, urnă sau monument funerar, comite delictul de profanare de mormânt şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni Ia un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care, prin violenţă sau ameninţare, turbură un cortegiu sau ser viciu funebru, ori împiedică îngroparea sau incinerarea unui mort. ART. 314. — Acela care. prin orice mijloace, săvârşeşte un act de profanare asupra unui cadavru, comite delictul de profanare a cadavrului şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani. TITLUL VI Crime şi delicte în contra liniştei publice CAPITOLUL I Asocierea pentru comiterea de crime şi delicte ART. 315. — Simplul fapt al asocierii, în scopul de a prepara sau de a executa crime sau delicte contra vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii persoanelor, ori contra bunurilor, oricare ar fi durata asociaţiei şi numărul membrilor ei, precum şi orice înţelegere stabilită în acelaşi scop, constituie delictul de asocia-ţiune contra liniştei publice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 6 ani şi amendă dela 5.000 la 50.000 lei. Dacă asociaţii sau acei care stabiliseră înţelegerea, aveau calitatea de funcţionari publici sau erau plătiţi sub orice formă de aşezăminte puse sub controlul Statului, precum şi în cazul când formarea asociaţiei sau stabilirea înţelegerii s'a făcut într'un local consacrat cultului, învăţământului sau educaţiei, ori în localul unei instituţii de Stat, judeţ, comună sau altei instituţii pusă sub controlul vreuneia din aceste autorităţi, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 8 ani şi amenda dela to.ooo la 100.000 lei. ART. 316. — Pedepsele prevăzute în art. 315 se aplică şi acelora care se afiliază la asociaţia formată în scopul specificat în articolul precedent sau la o înţelegere stabilită în acelaşi scop. ART. 317. — Instigarea la infracţiunile de mai sus, se pedepseşte potrivit art. 315, după distincţiile din acel articol, fie că a fost sau nu urmată de efect. M\T. 318. — Pedepsele prevăzute la art. 315 se aplică şi acelora care dau instrucţii pentru fabricarea, mânuirea sau întrebuinţarea maşinilor, armelor, instrumentelor sau oricărui alt mijloc, în scopul de a folosi unei asociaţiuni pentru executarea unei crime sau delict din acelea arătate în art. 315. ART. 310 — Se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 5 ani şi amendă dela 10.000 la 100.000 lei acela care ajută pe autorii infracţiunilor din art. 315, procurându-le instrumente, mijloace de corespondenţă sau de propagandă, ori locuinţă s,.u loc pentru dosirea materialelor destinate executării crimelor sau delictelor prevăzute de art. 315. CAPITOLUL II Crime şi delicte de incursiune pe teritoriul ţării ART. 320. — Simplul fapt de a face parte dintr'o ceată sau banda, oricare ar fi numărul membrilor ei venită de peste hotare, în scopul de a comite crime în 100 Codui Penal „Regele Carol al II-lea'1 Codui Penal „Regele Carol al II-lea' 1O1 contra persoanelor sau bunurilor, constitue delictul de incursiune pe teritoriul ţării şi se pedepseşte cu închisoaie corecţională dela 5 la 10 ani. Dacă însă s'a încercat sau s'a săvârşit tâlhărie sau omor, pedeapsa este munca silnică pe vieaţă. Aceste dispoziţiuni se aplică şi cetăţenilor romani sau străini aflaţi pe teritoriul naţional, dacă intră într'o asemenea ceată sau bandă. ART. 321. — Acela care dă adăpost indivizilor care fac parte din acele cete sau bande, ori le dă loc de ascundere, întâlnire sau scăpare, comite delictul de favorizare a incursiunii şi se pedepseşte cu Închisoare corecţională dela 2 la 5 ani şi interdicţie corecţională deîa unu la 3 ani, iar dacă favorizarea s'a făcut în mod obişnuit, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 7 ani şi interdicţia corecţională dela 3 ia 5 ani. ARI. 322. — Se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an, acela care având cunoştinţa despre aceste cele sau bande, despre locurile unde ?e ascund sau se întâlnesc, nu înştiinţează la timp autorităţile pentru prinderea lor. Dispoziţiunile art. 287 se aplică şi ,n cazurile prevăzute de acest articol. CAPITOLUL III Aţăţ&ri. instigări şi a'.tc delicte contra liniştei publice ART. 323. -- Acela care expune sau poartă in public, embleme, insigne, uniforme, steaguri sau pancarte, cand prin acestea se manifestă afilierea la o asociaţie sau mţelegeie pedepsită de lege, sau se a-duce aprobarea, în mod neîndoios, a unui fapt pedepsit de lege sau daca, aceasta constitue o aţâţare, îndemnare sau încurajare la rebeliune sau la dezordine, comite delictul de aţâţare contra liniştei publice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la 2 ani si amendă dela 2.000 la 5.000 lei. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care vinde sau răspândeşte, în orice chip, în public, steaguri sau aite insigne de natură a propaga rebeliunea sau a turbura liniştea publică. ART. 324. — Acela care poartă în public, fie dinu* acoperite, uniforme, embleme, insigne sau steaguri neaprobate de autoritatea publică sau de lege. se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni. In cazul .alineatului precedent, când uniformele, emblemele, insignele sau steagurile sunt ale unui stat străin ori ale unei instituţiuni sau asociaţiuni străine, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 2 la 0 luni şi amenda dela 1.000 la 2.000 lei. ART. 325. — Constituie delictul de răspândire (ie publicaţiuni interzise şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 2 ani şi amendă dela 2.000 Ia 5.000 lei făptui de a reproduce, vinde sau distribui scrieri, desene ori imprimate declarate ilicite, printr'o hotărîre judecătorească definitivă. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care introduce, reproduce, vinde ori distribue scrieri, desene ori imprimate străine a căror introducere în ţară a fost interzisă de autoritatea în drept. ART. 326. — Aceia care, fără încuviinţarea autorităţilor competente, se organizează milităreşte, comit delicte contra liniştei publice şi se pedepsesc cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani. .\i\'l. 327. Acela care prin orice mijloace, instigă direct publicul la nesupunere cât re legi sau către autorităţile constituite ori la ură contra unei clase sociale, naţionalităţi sau confesiuni, comite delictul de instigare publică şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an .şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. De asemenea constitue delictul de instigare pub!ivă şi simplul fapt de a îndemna publicul, prin orice mii-loace şi în mod direct, la săvârşirea vreunei crime sau delict, şi se pedepseşte, în caz de îndemn la crima, cu închisoare corecţională dela 2 la 5 ani; iar în caz de îndemn la delict, cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani. Când îndemnul se referă la infracţiuni politice, pedeapsa este detenţiunea simplă pe aceeaşi durată. Pedeapsa închisorii corecţionale dela 3 luni la un an se aplică şi aceluia care ar propaga doctrine reli- 102 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" gioase contrarii legilor de organizare a Statului sau instituţiunilor sale sau care, prin practicele lor rituale, sunt contrarii ordinei publice sau bunelor moravuri. Când propaganda arătată în alineatul precedent s ar face prin presă, broşuri, cărţi şi când atare pu-blicaţiuni ar conţine o defăimare în contra cultelor recunoscute de Stat, pedeapsa închisorii este dela f> luni la 2 ani. ART. 328. — Acela care, în public, prin orice mijloace, laudă fapte calificate crime sau delicte, sau pe autorii, instigatorii ori complicii lor, comite delictul de apologie a infracţiunilor şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care deschide subscripţie publică, pentru a se plăti cheltuelile, despăgubirile sau amenzile celor condamnaţi ori pentru a le da ajutor. ART. 329. — Publicarea sau reproducerea de ştiri false, de documente, închipuite, falsificate sau pe nedrept atribuite altora, când asemenea veşti sunt de natură să turbure liniştea publică, constituie delictul de răspândire de ştiri false şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 10.000 lei. ART. 330. — Când cete sau adunări, fie că aparţin ori nu vreunei asociaţii, săvârşesc acte de violenţă contra persoanelor sau bunurilor, în scopul de a manifesta, prin aceasta ură sau ostilitate contra unei clase sociale, naţionalităţi sau confesiuni, comit delictul de violenţă contra armoniei sociale şi se pedepsesc instigatorii şi conducătorii cu închisoare corecţională dela unu la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 10.000 lei, iar ceilalţi participanţi cu închisoare corecţională dela 6 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei, întru cât nu s'au făcut vinovaţi de infracţiuni mai grave. ART 331. — Când se întrunesc adunări sau cete, care turbură liniştea publică, dacă cei ce participă nu se risipesc după trei somaţiuni ce li se fac de către autorităţile competente şi sunt prinşi pe loc, comit Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 103 delictul de înfruntare a autorităţii şi se pedepsesc cu detenţiune simplă dela o lună la un an, iar instigatorii şi conducătorii cu detenţiune simplă dela 6 luni la 2 ani. Participanţii care poartă arme se pedepsesc cu detenţiune simplă dela unu la 2 ani. Dacă, cu ocazia unei adunări care turbură liniştea publică, sub impulsul mulţimii agitate, s'au comis crime sau delicte, autorii, instigatorii şi complicii cunoscuţi, se pedepsesc potrivit dispoziţiunilor referitoare la acele infracţiuni. Aceia care, făcând parte din mulţimea agitată, au fost prinşi la locul sau în imediata apropiere a iocu-iui unde s'a săvârşit infracţiunea, se pedepsesc in caz de crimă, cu închisoare corecţională dela 3 luni Ia un au, iar în caz de delict, cu închisoare corecţională dela una la 3 luni, afară de cazul când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea respectivă ar fi mai mică. ART. 332. — Dacă o ceată săvârşeşte violenţe in contra persoanelor sau bunurilor, in stradă, piaţă snu orice alt loc deschis, pedeapsa pentru fiecare individ este închisoarea corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amenda dela 2.000 la 5.000 lei, întru cât nu s'au comis infracţiuni pedepsite de lege cu pedepse mai mari. ART. 333 — Comit delictul de răsvrălire colectivă contra linişte! muncitoreşti şi se pedepsesc cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei aceia care, întruniţi în ceată: r. se îngrămădesc în faţa fabricilor, atelierelor sau in faţa localurilor unde lucrează muncitori, ori in faţa locuinţei patronului sau a şefului de atelier, sau în faţa locului unde se află aceştia, spre a împiedeca începerea sau continuarea lucrului sau spre a hotărî pe lucrători să părăsească lucrul; 2. săvârşesc acte de violenţă împotriva unui lucrător sau patron, în scopul sporirii sau reducerii salariului; 3. se închid sau se baricadează în clădirile publice sau în clădirile întreprinderilor industriale ori comerciale, publice sau private, şi refuză de a părăsi acele localuri, după somaţia autorităţii competente. 104 Codul Penal ..Regele Carol al II-lea! Codul Penal „Regele Carol al II-lea' 105 ART. 334. — Tatăl sau mama minorului, precum şi orice persoană însărcinată cu supravegherea şi educaţia lui, comit delict contra liniştei publice şi se pedepsesc cu amendă dela 2.000 la 5.000 lei, dacă din cauza acţiunii, atitndinei, sau toleranţei lor, minorul se găseşte luând parte la manifestaţii ce pot turbura liniştea publică. In caz de recidivă, pedeapsa se îndoeşte. ART. 335. — Acela care, in mod clandestin, fabrică, strânge, transportă sau păstrează arme, muniţii tie orice fel, maşini infernale, explosibile omorî-toare sau incendiatoare, in scop de a le întrebuinţa el însuşi sau a le da făcătorilor de rele pentru săvârşire de crime sau delicte, comite delictul de înlesnire a infracţiunilor contra liniştei publice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 5 ani şi amendă dela 2.000 la 10.000 lei, întru cât nu s'au comis infracţiuni lovite de lege cu pedepse mai mari. ART. 33O. - Când infracţiunile prevăzute în acest capitol sunt săvârşite de către un funcţionar public, se aplică pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni, sporindu-se cu un plus până la 2 ani. CAPITOLUL IV > Disposiţiuiii comune capitolelor I, II şi III din prezentul titlu ART. 337. — Acela care având cunoştinţa despre ■.retina dm infracţiunile prevăzute de art. 315, 310, 317, 318, 319, 326 şi 335, omite să o denunţe mai înainte de a fi fost descoperită sau de a se fi început executarea ei, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an. Nu se pedepsesc persoanele arătate în art. 287, mei aceia care, mai înainte de orice urmărire, vor fi în-cunoştiinţat autorităţile competente despre infracţiune, sau care, chiar după ce culpabilii au fost descoperiţi sau după ce s'a început urmărirea, au Înlesnit arestarea acestora. CAPITOLUL V Vagabondaj şi cerşetorie SECŢIUNEA I Vagabondajul ART. 338. — Acela care nu are domiciliu stabil, nici mijloace ele trai, şi care nu exercită în mod obişnuit o profesiune sau meserie, deşi ar avea putinţa sau mijlocul, comite delictul de vagabondaj. De asemenea comite delictul de vagabondaj şi persoana capabilă de muncă, cu domiciliu stabil, care, deşi lipsită de mijloace normale de trai, refuză a se angaja, timp de 15 zile, dela oferta de muncă, potrivită cu aptitudinile sale, ce i s'a făcut, fie de către organele Statului, judeţului sau comunei, fie de. către societăţile de asistenţă, remunerata cu cel puţin do -A Ueimi din preţul zilei. ART. 339. — Vagabondajul se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la o luni. Instanţa poate pronunţa măsura ele siguranţă din art. 75 în condiţiile acolo prevăzute. secţiunea ii Vaj;al>cncln.iiil special ART. 340. — Comite delictul de vagabondaj şi acela care, fie că are sau nu domiciliu stabil, îşi câştigă mijloacele ele trai, în mod obişnuit, practicatul sau înlesnind, pe drumuri publice sau pe locuri deschise, jocuri de noroc neîngăduite de lege şi se pedepseşte cu închisoarea corecţională dela 3 iuni la un an. Acela care a eliberat declaraţie falsă de muncă sau serviciu infractorilor din alin. precedent, se pedepseşte cu închsioare corecţională dela 3 la <\ luni. SECŢIUNEA III Cerşetoria ART. 341. ■— Orice persoană care. deşi dispune 5 produc o calamitate sau o catastrofă publică, consti-tuesc delictul de catastrofă publică prin stricarea mijloacelor de comunicaţie, iar pedeapsa este închisoarea corecţională dela 5 la 10 ani. amenda dela 7.000 la 12000 lei şi interdicţia corecţională dela 3 la 5 ani, iar dacă s'a produs vreuna din consecinţele prevăzute de art. 472, 473, 474 şi 475, pedeasa este închisoarea corecţională dela 7 la 10 ani, amenda dela to.ooo la 15.000 lei şi interdicţia corecţională dela 3 la 5 ani. ART. 367 — Dacă faptele prevăzute în art. 305 şi .566 sunt săvârşite fără intenţiune, pedeapsa este in cazul art. 365, închisoarea corecţională dela 3 la 6 luni şi amenda dela 2.000 la 5.000 lei, iar în cazul art. 366 închisoarea corecţională dela unu la 3 am şi amenda, dela 3.000 la 7.000 lei. A KT. 308. Dacă faptele prevăzute in art. 505. 3G0 si 307 sunt săvârşite de un funcţionar sau per soană aparţinând serviciului de telegraf, teleion sau radio, pedeapsa este aceea prevăzută in sus arătatele articole, după distincţiile acolo făcute, sporită cu un plus pănâ la 2 ani, fără a se putea depăşi maximum general. CAPITOLUL IV Alte delicte care produc pericol public ART. 309. — Acela care strică sau distruge în totul sau în parte vreo instalaţie de energie electrică sau de gaz, fie a statului, fie particulară, destinate iluminatului, încălzitului sau industriei, dacă aceasta expune la un pericol public, comite delictul de pericol public prin stricarea instalaţiilor de energii şi se pc-lepseste cu închisoare corecţională dela unu la 5 am'. 114 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 115 amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Dispoziţiunile art. 366, 367 şi 368 se aplică şi în cazul faptelor prevăzute în prezentul articol. Tentativa se pedepseşte. ART. 370. — Acela care strică, deschide sau distruge, în totul sau în parte, un dig, zăgaz, scoc, canal, sau alte lucrări destinate apărării în contra apelor, avalanşelor, revărsărilor sau alunecărilor de teren, dacă aceasta expune la un pericol de inundaţie, surpare sau la orice alt pericol, comite delictul de pericol public de inundaţie sau surpare şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 5 ani, amendă dela 2.000 la 50.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Dispoziţiunile art. 366, 367 şi 368 se aplică şi îa cazul faptelor prevăzute în prezentul articol. Tentativa se pedepseşte. ART. 371. — Acela care, cu ocazia unui incendiu ori naufragiu, unei inundaţii, catastrofe de transport sau oricărei alte calamităţi sau catastrofe publice, sustrage, ascunde sau face inutilizabil materialul, aparatele sau mijloacele destinate pentru apărare, asistenţă sau salvare, ori împiedică sau zădărniceşte aceste operaţiuni, comite delictul de împiedicare a. salvării în caz de catastrofă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 5 ani, amendă dela 2.000 la 7.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 3 am- Tentativa se pedepseşte. ART. 372. — Acela care otrăveşte un puţ, izvoi, apeduct, o fântână, conductă sau rezervor care conţine apă potabilă, comite delictul de otrăvirea apelor şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 5 la 10 ani, amendă dela 7.000 la 15.000 lei şi interdicţie corecţională dela 3 la 5 ani. Se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei acela care otrăveşte apa nepotabilă pentru oameni, dar care serveşte de băut animalelor. Dacă faptele de mai sus au avut ca rezultat moartea vreunei persoane, se aplică pedeapsa prevăzută. pentru omor, iar dacă s'a cauzat moartea vreunui animal, se aplică închisoarea corecţională dela unu la 3 ani şi amenda dela 2.000 la 5.000 lei. Tentativa se pedepseşte. CAPITOLUL V Dispoziţiuni comune capitolelor I, II, III şi IV ART. 373. — Când vreuna din infracţiunile prevăzute în capitolele precedente s'a săvârşit în scopul indicat in art. 209, se aplică maximum pedepsei prevăzute pentru acea infracţiune. TITLUL VIII Delicte contra sănătăţii publice CAPITOLUL I Propagarea de epidemii şi oricare alte boale contagioase ART. 374. — Acela care deţine, pregăteşte sau răspândeşte culturi sau produse microbiene în scopul de a provoca boale la oameni sau animale, comite delictul de cauzare de epidemie şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 5 la 10 ani, amendă dela 7.000 la 15.000 lei şi interdicţie corecţională dela 2 la 6 ani. Dacă în urma acestui fapt s'a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este munca silnică pe vieaţă. ART. 375. — Acela care calcă măsurile prescrise de autorităţi, pentru prevenirea sau localizarea boa-lelor contagioase, comite delictul de propagare a boalelor contagioase şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. Dacă în urma acestui fapt s'a îmbolnăvit vreo persoană, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amenda dela 2.000 la 7.000 lei; iar dacă s'a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 5 ani şi amenda dela 3.000 la 10.000 lei. 116 Codul Penal ..Regele Carol al II-lea' Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 117 ART. 376. — Acela care ştiind că este bolnav de o boală venerică, ascunzând această stare, transmite boala altei persoane, prin raport sexual, sau pe orice altă cale, comite delictul de contagiune venerică şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei. Acţiunea penală se poate pune în mişcare numai ia plângerea părţii vătămate. ART. 377. — Acela care, ştiind că este bolnav de c boală venerică. în fază de contaminare, ascunde această boală, şi căsătorindu-se, o transmite celuilalt soţ, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. Acţiunea penală se poate pune în mişcare numai la plângerea părţii vătămate. ART. 37S. — Acela care calcă măsurile prescrise de autorităţi, pentru prevenirea sau localizarea unei boli contagioase pentru animale sau plante, sau a oricăror paraziţi, ori duşmani vegetali sau animali ai sămănăturilor, plantaţiilor, viilor ori pădurilor, comite delictul de cauzare de boli contagioase pentru animale sau plante şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la trei luni şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. Dacă in urma acestui fapt s'a îmbolnăvit vreun animal, sau s'a contaminat semănătura, plantaţia, pădurea sau via altuia, pedeapsa este închisoare corecţională dela 3 la (> luni şi amendă dela 2.000 la. 7.000 lei. CAPITOLUL II . Alterarea şi falsificarea de substanţe alimentare şi, medicamentoase. Traficul de substanţe stupefiante ART. 379. — Acela care amestecă sau pune să se amestece substanţe vătămătoare sănătăţii, în alimente sau băuturi destinate consumaţiei publice, sau le falsifică în orice alt mod, făcându-le periculoase sănătăţii, precum şi acela care păstrează în prăvălie sau în orice alt loc de vânzare sau depozit asemenea alimente sau băuturi falsificate sau alterate, comite delictul de falsificare sau alterare a substanţelor ali- mentare şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Dacă acest fapt se săvârşeşte asupra altor lucruri sau substanţe destinate comerţului şi produce un pericol pentru sănătate, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 luni la un an, amenda dela 2.000 la 3.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu la 2 ani. Pentru medicamente, adăugirea de substanţe străine se pedepseşte după prevederile alin. 1. ART. 380. — Acela care pune în consumaţie alimente, băuturi, substanţe sau lucruri din acele arăt-tate în art 379, comite delictul de vânzări de substanţe falsificate sau alterate şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani, amendă dela 2000 la 6.000 lei şi interdicţie corecţională dela nou la 2 ani. ART. 381 — Acela care. făcând comerţ, cu substanţe medicamentoase sau droguri, cu sau fără autorizaţie, le vinde, calitativ sau cantitativ, în necon-■'ormitate cu ordonanţa medicală, sau altfel de cum au fost declarate sau convenite, dacă prin aceasta ar putea produce un pericol pentru sănătate, comite delictul de vânzare de medicamente primejdioase pentru sănătate şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei. ART. 382. — Acela care, fără autorizaţie, importă, prepară sau deţine substanţe stupefiante, în scop ele a le vinde în mod clandestin sau fraudulos, precum m acela care vinde în mod clandestin sau fraudulos astfel de substanţe, comite delictul de comei ţ clandestin de stupefiante şi se- pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. Acela care, fără autorizaţie sau fără prescripţie medicală, deţine substanţe stupefiante, ori le oferă gratuit altora, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. Pedeapsa prevăzută în alin. 1 se aplică şi aceluia care întrebuinţează sau lasă să se Întrebuinţeze un 118 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 119 local, pentru întâlnirea mai multor persoane care se dedau la consumare de stupefiante. Medicul care prescrie unei persoane substanţe stupefiante fără nevoie temeinică, precum şi farmacistul care le vinde, fără prescripţie medicală, sau le vinde cu prescripţie medicală falşă, se pedepsesc potrivit alin. i al acestui articol. CAPITOLUL III Dispoziţiuni comune capitolelor I şi II ART. 383. — Dacă faptele prevăzute la art. 379, 380, 381 şi 382, cauzează o gravă vătămare sănătăţii sau integrităţii corporale a cuiva, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 5 ani, amenda dela 5.000 la 10.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani, iar dacă au cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 5 la 10 ani, amenda dela 7.000 la 15.000 lei şi interdicţia corecţională dela 3 la 5 ani. ART. 384. — Dacă faptele prevăzute în art. 374, 375, 379, 380, 381 şi 382 alin. 4, se comit fără intenţie, pedeapsa este închisoarea corecţională dela o lună la trei luni, iar dacă s'a produs vreo infirmitate din cele prevăzute la art. 472 şi 473, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 luni la un an, iar în _az de moarte se aplică pedeapsa din art. 467. TITLUL IX Crime şi delicte contra intereselor publice CAPITOLUL I Falsificarea de monetă, titluri de credit public, mărci, timbre, hârtii timbrate, sigilii sau semne de autentificare, certificare ori recunoaştere SECŢIUNEA I Falsificarea de monedă ART. 385. — Comite delictul de falsificare de monetă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 5 la 10 ani, amendă dela 5.000 la 20.000 lei şi interdicţie corecţională dela 3 la 5 ani, acela care: 1. contraface moneta; 2. alterează pe cea adevărată, dându-i aparenţa unei valori mai mari; 3. alterează moneta scoasă din circulaţie, dându-i aparenţa celei aflate în circulaţie; 4. micşorează conţinutul ei metalic. ART. 386. — Acela care, fără a participa la falsificare, introduce pe teritoriul statului monetă falsificată, cunoscută de el ca atare, comite delictul de introducere în ţară a monetei falsificate şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 5 ani, amendă dela 2.000 la 10.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani. Dacă culpabilul săvârşeşte acest fapt în înţelegere cu autorul, complicele sau un intermediar al acestora, pedeapsa este aceea prevăzută în art. 385. ART. 387. — Acela care, în scopul ele a pune în circulaţie, primeşte, dobândeşte, sau deţine monetă falsificată, cunoscută de el ca atare, comite delictul de dobândire a monetei falsificate şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 5 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani. Dacă culpabilul primeşte monetă falsificata, dela autorul sau complicele falsificării, ori dela intermediarul lor, pedeapsa este închisoarea corecţionala deia 4 la 7 ani, amenda dela 3.000 la 10.000 lei şi interdicţia corecţională dela 2 la 5 ani. ART. 388. — Acela care pune în circulaţie monetă falsificată, cunoscută de el ca atare, comite delictul de punere în circulaţie a monetei falsificate şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 4 la 7 ani, amendă dela 3.000 la 10.000 lei şi interdicţie corecţională dela 2 la 5 ani. Dacă culpabilul săvârşeşte acest fapt în înţelegere cu autorul sau complicele falsificării, ori intermediatul acestora, pedeapsa este aceea din art. 385. Dacă punerea în circulaţie se face de către autorul falsificării, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 7 la 10 ani, amenda dela 5.000 la 20.000 lei şi interdicţia corecţională dela 2 la 5 ani, iar dacă se face de complice, pedeapsa este închisoarea corecţio- 120 Codul Penal „Regele Carol al II-lea' nală (lela 5 la 10.ani, amenda dela 5.000 la 20.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani. ART. 389. — Acela care primeşte o monetă falsificată, crezând că este adevărată, şi apoi, luând cunoştinţă că este falsă, o pune în circulaţie, comite delictul de întrebuinţare de monetă falsificata şi se pedepseşte cu amendă al cărei maximum este de cinci ori valoarea monetei repuse în circulaţie. ART. 390. — Prin monetă se înţelege, moneta metalică sau de hârtie, naţională sau străină şi biletul de bancă naţional sau străin, având curs legai sau comercial pe teritoriul statului sau în străinătate. SECŢIUNEA 11 Falsificarea de titluri de credit public, mărci, timbre şi hârtii timbrate ART. 391. — Sunt asimilate monetelor, în ce priveşte aplicarea legii penale, titlurile naţionale sau străine emise de stat, judeţ sau comună şi de instituţiile de credit controlate de stat. AkT. 392. — Dispoziţiunile art. 385, 386. 387. 388 şi 380 sc aplică şi când faptele prescrise în ateste articole se săvârşesc asupra mărcilor poştale, timbrelor poştale, sau fiscale şi hârtiilor timbrate, naţionale sau străine, precum şi asupra timbrelor sau mărcilor emise în baza unei legi speciale, de persoanele juridice de drept privat, care au menirea de a satisface un interes obştesc. SEC TICNEA III Falsificarea de sigilii sau de semne de autentificare, certificare sau recunoaştere ART. 393. — Acela care falsifică sigiliul Statului, sau întrebuinţează un asemenea sigiliu falsificat, comite delictul de falsificare de sigiliu al Statului şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 5 ani, amendă dela 5.000 la 20 oco lei şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani. ART. 394. — Acela care falsifică sigiliu unei autorităţi sau unui oficiu public, ori întrebuinţează un Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 121 asemenea sigiliu falsificat, comite delictul de falsificare de sigiliu public şi se pedepseşte cu închsoare corecţională dela unul la 3 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. ART. 395. — Acela care falsifică sigiliul, timbrul sau marca unei instituţii private sau unui stabiliment particular, ori, le întrebuinţează, comite delictul de falsificare de sigiliu particular şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 2 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. ART. 396. — Acela care falsifică instrumentul destinat pentru verificarea şi certificarea publică a o-biectelor de metal preţios, a aparatelor de măsurat şi cântărit, de taxat mărfurile sau produsele supuse verificării sau certificării publice, comite delictul de falsificare a instrumentului de marcare publică şi «e pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani, amendă dela 2.000 la 3.000 lei şi interdicţie corecţională dela unul la 2 ani. ART. 397. — Acela care falsifică amprenta sau semnul unui sigiliu, ori ale unui instrument de marcare, prin alte mijloace decât întrebuinţarea sau aplicarea unui sigiliu sau instrument de marcare lalsi-ficat, comite delictul de falsificare de amprentă a sigiliului sau instrumentului de marcare şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani, a-mendă dela 1.000 la 3.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. ART. 398. — Acela care, în mod ilicit, întrebuinţează sigiliul adevărat, sau instrumentul de marcare adevărat în profitul său. ori în. dauna altuia, comite delictul de întrebuinţare abuzivă a sigiliului sau a in strumentului de marcare şi se pedepseşte cu închi soare corecţională dela 6 luni la un an, amendă dela 2.000 la 3.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. SECŢIUNEA IV Dispoziţiuni comune ART. 399. — Acela care fabrică ori deţine instrumente sau materiale anume destinate la falsificarea 122 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" sau alterarea de monede, efecte, sigilii, instrumente arătate în art. 385, 391, 393, 394, 395. 39» şi 397-in scopul de a servi la falsificare, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. ART. 400. — Dispoziţiunile art. 231, se aplică şi infracţiunilor prevăzute în acest capitol. CAPITOLUL II Falsul în acte SECŢIUNEA I Falsul în acte publice şi private ART. 401. — Acela care falsifică un act public, fie contrafăcând scrierea sau subscrierea, fie alterând un act adevărat, în orice mod, comite delictul de fals în acte publice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 2 la 5 ani, amendă dela 2.000 la 10.000 lei şi interdicţia corecţională dela 2 la 5 ani, dacă faptul se săvârşeşte: 1. de către un funcţionar public în exerciţiul funcţiunii sale; 2. în scop de a dobândi pentru sine sau pentru altul un folos material sau de a cauza cuiva o pagubă materială. ART. 402..— Funcţionarul public care, în exerciţiul funcţiunii sale, alcătuind sau primind un act atestă în mod fals, că un fapt s'a îndeplinit de către el sau în prezenţa sa, ori atestă, ca făcute înaintea sa, declaraţiuni care nu s'au făcut, ori omite sau alterează declaraţiuni ce s'au făcut înaintea sa, ori atestă, în mod fals, fapte despre care actul era destinat să facă probă, comite delictul de fals în acte publice şi se pedepseşte potrivit art. 401, alin. 2. ART. 403. — Funcţionarul public care, în exerciţiul funcţiunii sale atestă, în mod fals, in certificate sau autorizaţii administrative, un fapt despre care actul era destinat să facă probă, precum şi acela care eliberează o copie legalizată falsă de pe un act public Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 123 sau privat, sau certifică un act drept copie de pe un act inexistente, comite delictul de eliberare de acte false şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 5 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Pedeapsa este cea prevăzută în art. 401, alin. 2, când faptul s'a săvârşit în scopul arătat la punctul 2 al acelui alineat. ART. 404. -— Acela care Înaintea unui funcţionar public face declaraţiuni neadevărate pentru întocmirea unui act public, privitor la starea civilă sau stabilirea identităţii unei persoane, ori privitor Ia vreun raport juridic dintre alte persoane, comite delictul de fals în declaraţiuni şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani ART. 405. — Acela care, afară de cazul prevăzut de art. 404, cu ocazia unui interogator asupra identităţii, situaţiunii sau altor calităţi ale persoanei sale sau ale altuia, face declaraţiuni neadevărate, înaintea unui funcţionar public, aflate în exerciţiul funcţiunii sale, comite delictul de fals în declaraţiuni şi se pedepseşte potrivit art. 404. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care face declaraţiuni neadevărate, în scopul de a induce în e-roare autoritatea publică asupra identităţii stării sale civile sau altor calităţi ale persoanei sale ori ale alteia, chiar dacă faptul s'a petrecut înaintea unui particular ce are îndatorirea de a înregistra identitatea persoanelor. ART. 406. — Acela care, falsifică un act privat, în modurile prevăzute de art. 401 şi îl întrebuinţează, îl încredinţează altuia spre a fi întrebuinţat, pentru a dovedi existenţa, încetarea sau modificarea unui drept sau unei obligaţii, comite delictul de fals în acte private şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 2 la 5 ani, amendă dela 2.000 la 10.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani, dacă faptul se referă la următoarele acte: 124 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 125 1. registru de comerţ impus de lege, cambie, cek -sau orice titlu de credit, la ordin sau la purtător, livret de depuneri la bancă sau la Casa de economie ori recipisa unei case de conscmnaţiuni; 2. warant, scrisoare de trăsură sau orice titlu ce este în circulaţie publică, cu excepţia monedei; 3. testamente neautentice. ART. 407. •— Acela care umple sau completează o hârtie, pe care se află semnătura unei persoane, fie fără consimţimântul acestei'! fie în mod diferit de cum s'a convenit şi o întrebuinţează sau o încredinţează altuia spre a fi întrebuinţată, în scopul arătat în art. 406, comite delictul de fals prin abuz de semnătură în alb, şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani, amendă dela 2.000 la 10.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Când faptul este comis în coaliţiile prevăzute în art, 401, aim. 2. punctele 1 şi 2, se aplică pedeapsa prevăzută iu acel alineat. ART. 4ce'. — Sunt asimilate cu actele publice sau private: biletele, tichetele sau orice alte imprimate, producătoare de efecte juridice, după cum emană de la o autoritate sau serviciu public, ori dela particulari sau întreprinderi particulare. SECŢIUNEA II Falsul în paşapoarte, fol de drum, certificate, traduceri şi registre de călători ART. 409. — Când vreunul din delictele prevăzute în art. 401, 402, 403, 404, 405, 412 şi 414 se referă !a vreun bilet, paşaport sau carnet de identitate, carnet de serviciu, certificate de bună purtare, de avere sau de paupertate, pedeapsa este închisoarea corecţională dela una la 6 luni şi amenda dela 1.000 la 2.000 lei. ART. 410. — Medicul care eliberează un certificat neadevărat, asupra sănătăţii unei persoane, spre aservi la o autoritate sau societate de asigurare, comite delictul de liberare de certificat fals şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an şi a-mendă dela 5.000 ia 10.000 lei. ART. 411 — Funcţionarul public sau orice altă persoană, care, primind dela o autoritate însărcinarea de translator sau interpret, denaturează în traducere conţinutul actului sau denaturează în esenţa ei declaraţia părţii, în aşa fel, încât s'ar .putea cauza pagubă sau un folos nedrept unei persoane, comite delictul de falsă traducere şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 Iei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. SECŢIUNEA III întrebuinţarea de fals ART. 412. — Acela care, fără să participe la falsificare, întrebuinţează un act fals, comite delictul de întrebuinţare de act fals şi se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută în articole precedente pentru delictul săvârşit prin falsificarea acelui act. întrebuinţarea unui act fals privat constituie delictul prevăzut în alin. 1, numai în cazul când s'a făcut uz de acel act, în scopul arătat în art. 406. ART. 413. — Acela care, în scopul de a induce în eroare o autoritate sau o societate de asigurare, în privinţa sănătăţii sale sau a altei persoane, utilizează un certificat medical fals, comite delictul de întrebuinţare de certificat medical fals şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela o lună la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. CAPITOLUL III falsul prin substituire de persoane şi, prin uzurpare de titluri sau onoruri ART. 414. •— Acela care, induce sau menţine in e-roare o autoritate publică sau pe un particular, sub-stituindu-se pe nedrept unei alte persoane sau atii-buindu-şi lui sau altuia un nume fals sau o stare ci-•rilă falsa, comite delict de substituire de persoane şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela un an la 3 am, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. 126 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 127 Se aplică aceeaşi pedeapsă şi persoanei care a convenit să fie substituită. ART. 415 — Acela care, fără drept poartă în public uniformă, decoraţiuni sau semne distinctive a!e unei autorităţi sau ale unui serviciu public, ori ale unei profesiuni care are autorizaţie specială pentru aceasta, precum şi acela care îşi atribue sau întrebuinţează în public o denumire sau un grad academic ori titlu sau calităţi, pe care nu le are, comite delictul de uzurpare de titluri sau onoruri şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei. CAPITOLUL IV Dispoziţiuni comune ART. 416. — Tentativa delictelor prevăzute in prezentul titlu se pedepseşte. TITLUL X Delicte contra creditului Statului sau creditului particular ART. 417. — Comite delictul de sdruncinare a creditului şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei, acela care, prin răspândire în public de ştiri sau fapte neadevărate, exagerate sau tendenţioase, ori prin diferite manopere, provoacă retragerea de depozite din instituţiile de credit şi economie, ori în scop de speculă provoacă scăderea titlurilor sau valorilor admise la bursă sau negociate în comerţ, ori scăderea sau urcarea preţurilor lucrurilor sau mărfurilor de primă sau generală necesitate, ori abţinerea dela cumpărarea sau subscrierea de titluri sau valori. Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 2 la 5 ani, amendă dela 2.000 la 20.000 lei şi interdicţia corecţională dela 2 la 3 ani: 1. dacă faptul a provocat o depreciere a monedei naţionale sau a titlurilor de stat; 2. dacă faptul este comis pentru a favoriza interest străine: Tentativa se pedepseşte. Acţiunea penală pentru urmărirea infracţiunilor de mai sus, nu se poate pune în mişcare, decât cu autorizarea Ministerului Justiţiei. ART. 418. — Acela care, în scopul de a sdruncina sau micşora creditul financiar al unei întreprinderi comerciale sau industriale, răspândeşte iu public ştiri sau fapte neadevărate, exagerate sau tendenţioase, privind activitatea, afacerile, creditul, mărfurile sau produsele sale, comite delictul de compromiterea creditului particular şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la 6 luni şi amendă dela 5.000 la 20.000 lei. TITLUL XI Infracţiuni contra pud o ar ei şi a bunelor moravuri CAPITOLUL I Infracţiuni contra pudoarei ART. 419. — Comite delictul de viol şi se pdepst-şte cu închisoare corecţională dela 2 la 5 ani şi interdicţie corecţională dela 3 la 5 ani: 1. bărbatul care, prin violenţă sau ameninţare, constrânge o persoană de orice sex, să aibă cu el raport sexual; 2. bărbatul care, profitând de starea de inconştienţă a unei persoane de orice sex, sau de neputinţa cesteia de a-şi exprima voinţa, ori de a se apăra, are cu ea raport sexual, în afară de căsătorie, indiferent dacă el sau altcineva a produs această stare. In ambele cazuri dacă victima este mai mică de 14 ani sau dacă a rămas gravidă ori i s'a transmis vreo boală venerică, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 5 la 10 ani şi interdicţia corecţională dela 2 la 5 ani. ART. 420 -— Acela care, prin violenţă sau ameninţare, ori profitând de starea arătată la punctul 2 al articolului precedent, săvârşeşte vreun act de inversiune sexuală asupra unei persoane, comite delictul de violenţă contra pudoarei şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 5 ani şi interdicţie 128 Codul Penal „Regele Carol al II-lea: Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 1.29 corecţională dela unu la 3 ani., întru cât nu ar constitui o infracţiune mai gravă. ART. 421. — Bărbatul care are raport sexual cu o fată mai mică de 14 ani, comite delictul de atentat la pudoare fără violenţă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani. Dacă victima a rămas gravidă sau dacă infractorul i-a transmis o boală venerică, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 5 ani şi interdicţia corecţională dela unu la 5 ani. ART. 422. — Pedeapsa pentru delictul prevăzut Ia art. 419, alin. 1, este închisoarea corecţională dela 4 la 8 ani şi interdicţia corecţională dela 3 la 5 ani, iar pentru delictele prevăzute in art. 420 şi 421, închisoarea corecţională dela 3 la 7 ani si interdicţia corecţională dela unu la 3 ani, când faptul s'a săvârşit: 1. de un ascendent sau descendent; 2. de un tutor, curator, învăţător, educator, supraveghetor sau îngrijitor, medic curant, stăpân ori duhovnic; 3. de mai multe persoane asupra aceleeaşi victime sau cu ajutorul uneia sau mai multor persoane. ART. 423. — Acela care, substituindu-se unei ake persoane, profită de eroarea în care se găseşte o femeie şi are cu ea raport sexual, comite delictul de atentat fraudulos la pudoare şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an. ART. 424. — Acela care, prin promisiuni formaie de căsătorie, determină o persoană de sex lemenin mai mică de 18 ani, de a avea cu el raport sexual, comite delictul de sedueţiune şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani. ART. 425. — Funcţionarul public care are raport sexual sau de inversiune sexuală cu o persoana arestată sau deţinută aflată, în virtutea funcţiunii, sub paza sa, sau i-a fost încredinţată in executarea unei măsuri a autorităţii competinte, comite delictul de a-tentat la pudoare prin abuz de putere şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani, întru cât faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravă. ART. 426. — Dacă din faptul prevăzut de art. 419 şi 420 rezultă moartea victimei, pedeapsa este munca silnică pe vieaţă. 1 ART. 427. — Delictele de viol, violenţă contra pudoarei şi atentatul la pudoare fără violenţă nu se pedepsesc, dacă mai înainte ca hotărîrea penală sâ fi îâmas definitivă a intervenit căsătorie între autor şi victimă. ART. 428. — Tentativa infracţiunilor prevăzute în art. 419, 420 şi 425, se pedepseşte. CAPITOLUL II Infracţiuni contra bunelor moravuri ART. 429. — Acela care, în public, se dedă la acte, gesturi sau orice manifestări verbale, cu caracter obscen, comite delictul de ultraj la bunele moravuri si se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la (• luni şi amendă dela 5.000 la 20.000 lei. Când delictul este săvârşit faţă de un minor de ori ce sex, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 luni la un an şi amenda dela 5.000 la 20.000 lei. ART. 430. ■— Comite delictul de trafic de pubhca-ţiuni obscene şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an şi amendă dela 5.000 la 20.000 lei: 1. acela care, în scop de comerţ, expune, procură, pune în circulaţie, importă, exportă sau transportă: scrieri, desene, gravuri, fotografii, filme, plăci gra-mofonice, cărţi, imprimate de orice fel, embleme sau orice alte obiecte cu caracter obscen; 2. acela care face comerţ, chiar clandestin, cu obiectele arătate mai sus, ori le distrilme sau le expune in public. Dacă vânzarea, distribuirea sau expunerea se face unei persoane de orice sex, mai mică de 19 ani împliniţi, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amendă dela 5.000 la 20.000 lei. ART. 431. ■—• Actele de inversiune sexuală săvârşite între bărbaţi sau între femei, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuaiă şi se pedepsesc cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani. 130 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Dacă actul s'a săvârşti asupra unei persoane mai mici de 19 ani, pedeapsa este inchisoarea corecţională dela unu la 3 ani. ART. 432, ■— Actele sexuale între oameni şi animale, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de bestialitate şi se pedepsesc cu închisoare corecţională dela 3 iuni la un an. ART. 433. — Acela care. cu scop de exploatare a desfrâului, aţâţă la prostituţie o persoană de orice sex, sau o excită la corupţie, comite delictul de corupţie sexuală şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 2 la 5 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani Acela care; în scopul arătat de alineatul precedent, ajută, asistă sau favorizează in orice mod prostituţia unei persoane, comite delictul de favorizare a prostituţiei şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la un an şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Când faptele din cele două alineate precedente sunt săvârşite, de un ascendent, fie în linie directă, sau prin alianţă, de tatăl sau mama adoptivă, de unul din soţi, de tutor sau orice altă persoană, căreia victima îi este încredinţată spre îngrijire, educaţie, instrucţie, supraveghere sau pază, pedeapsa este, în cazul dela alin. 1, închisoare corecţională deia 3 la 7 ani şi interdicţia corecţională dela unu la 5 ani, iar în cazul alin. 2, închisoarea corecţională dela 2 la 3 ani şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani. ART. 434. — Când faptele prevăzute în art. 433 sunt săvârşite asupra unui minor sau când sunt comise prin violenţă, ameninţare, abuz de putere sau de autoritate, fraudă, întrebuinţare de băuturi alcoolice sau stupefiante, se pedepsesc potrivit susmenţionatului text, sporindu-se pedepsele cu 1/4. ART. 435. — Acela care primeşte să fie întreţinut, chiar numai în parte, de către o femeie, din câştigurile provenite din prostituarea ei, precum şi acela care, în mod obişnuit şi în scop de folos personal, a-cordă protecţia sau ajutorul său unei femei pentru exercitarea prostituţiei, comite delictul de exploatare a prostituţiei şi se pedepseşte cu închisoare corecţio- Codul Penai „Regele Carol al II-lea" 131 nală dela 3 luni la 2 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Dacă acela care dă ajutorul sau protecţia sa, poartă arme, i-se sporesc pedepsele cu 1/4. ART. 436. — Oricine procură cuiva, în med obişnuit şi în scopul de a realiza un folos material, o persoană pentru săvârşire de acte sexuale sau acte de inversiune sexuală, comite delictul de proxenetism şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 iuni la. 2 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. ART. 437. — Comite de asemenea delictul de proxenetism: 1. acela care determină o femeie, care nu este considerată în public ca prostituată, de a intra într'o casă în care s'ar practica prostituţia, în scopul arătat de articolul precedent; 2. acela care reţine o femeie, contra voinţei ei, sub orice pretext, într'o casă în care s'ar practica prostituţia. Pedeapsa în cazurile prevăzute de acest articol este aceea prescrisă în art. 433, alin. 1. Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 6 ani, amenda dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani, în ambele cazuri ale a-cestui articol, când femeia nu are vârsta de 2r ani împliniţi. ART. 438. — Proxenetismul se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 7 ani, amendă dela 3.000 la 6.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani, dacă este săvârşit: t. prin violenţă, ameninţare, fraudă sau întrebuinţare de stupefiante; 2. de către o persoană din cele prevăzute în art. 433, alineatul ultim. ART. 439. — Acela care trimite sau duce în străinătate o femeie, pentru exercitarea prostituţiei, comite delictul de trafic de femei şi se pedepseşte Cu închisoare corecţională dela 2 la 8 ani, amendă dela 5.000 la to.ooo lei şi interdicţie corecţională deia 2 la 5 ani. Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la iO 132 Codul Penal „Regele Carol al II-lea': Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 133 ani, amenda dela 6.000 la 10.000 lei şi interdicţia corecţională dela 3 la 5 ani, dacă faptul se săvârşeşte: 1. asupra unei femei, mai tânără de 21 ani împliniţi sau care se găseşte într'o stare din cele arătate la art. 419, punctul 2; 2. prin violenţă, ameninţare, fraudă sau întrebuinţare de stupefiante; 3. asupra unei femei căsătorite. ART. 440. ■—■ Tentativa delictului prevăzut în art. 437 se pedepseşte. Se pedepsesc la fel cu tentativa şi următoarele acte săvârşite în vederea delictului de trafic de femei: 1. faptul de a face propagandă pentru emigrarea persoanelor de sex femenin; 2. faptul traficanţilor şi prepuşilor acestora de a căuta sau angaja femei sau fete; 3. remiterea de fonduri pentru a le permite ajungerea la destinaţie; 4. faptul însoţirii femeilor, în călătoria lor, pe tot parcursul sau o parte din el; 5. cumpărarea de haine, rufe, vestminte, în vederea plecării; 6. plata cheltuielilor de hotel sau subsistenţă în timpul drumului; 7. demersurile făcute în vederea obţinerii de paşaport sau orice acte săvârşite în vederea înlesnirii plecării. CAPITOLUL III Dispoziţiuni comune APT. 441. — Acţiunea penală pentru infracţiunile prevăzute în art. 419, 420, 421, 422, 433 şi 436, poate fi pusă în mişcare numai la plângerea prealabilă a victimei, iar dacă victima este mai mică de 21 ani împliniţi, la plângerea prealabilă a unuia din părinţi sau a tutorului. Dacă, infractorul este chiar păi niţele sau tutorul, fie la plângerea prealabilă a victimei, fie la aceea a unui ascendent sau colateral de prim rang. In cazul art. 420 şi 424 acţiunea penală poate ii pusă în mişcare numai la plângerea prealabilă a victimei. Retragerea plângerii nu împiedică cursul acţiunii penale. In cazul art. 425 şi 426 acţiunea penală se pune jn mişcare din oficiu. ART. 442. —- Când infractorii sunt: tatăl, mama sau tutorul, ei sunt decăzuţi din puterea părintească sau din tutelă. TITLUL XII Delicte contra familiei CAPITOLUL I Bigamia, incestul şi adulterul ART. 443. — Comite deiictul de bigamie şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 atii, acela care, fiind căsătorit legitim, mai înainte de a se fi desfăcut în mod legal această căsătorie, încheie o nouă căsătorie valabilă. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia, care, nefiind căsătorit, încheie căsătorie valabilă cu o persoana pe care o ştia căsătorită. Acţiunea penală se stinge, chiar faţă de complice, când prima căsătorie e declarată nulă sau când cea de a doua căsătorie este anulată pentru alte cauze decât bigamia. ART. 444. — Ofiţerul stării civile, care, ştiind că o persoană este căsătorită, oficiază la o nouă căsătorie a aceleiaşi persoane, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 5 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani, iar preotul care, cu ştiinţă, celebrează o asemenea căsătorie, se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 6 luni la un an. ART. 445. — Oricare dintre soţi, ar avea relaţiuni sexuale în afară de căsătorie, comite delictul de adulter şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela o lună la un an, iar dacă relaţiunile culpabile continuă şi după deschiderea acţiunii penale, pedeapsa este dela 6 luni la 2 ani. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi complicelui. Acţiunea penală nu se poate pune în mişcare decât numai după plângerea prealabilă a soţului inocent. 134 Codul Penal „Regele Carol al II4ea" Soţul inocent poate cere oricând în cursul procesului stingerea acţiunii penale, precum şi după darea ho-tărîrii definitive, stingerea pedepsei, dacă soţii consimt a relua vieaţa în comun. In acest din urmă caz, complicele condamnat nu e apărat de pedeapsă. Probele care pot fi aduse pentru dovedirea adulterului sunt numai flagrantul delict şi acelea care rezultă din scrisori sau alte scrieri ce emană dela soţul urmărit. Acţiunea penală se stinge şi în caz de moartea soţului care a făcut plângerea şi în caz de anulare a căsătoriei soţului culpabil. . Nicio urmărire nu se poate face dacă faptul s'a i comis după îndemnul sau încurajarea celuilalt sot, sau dacă vieaţa conjugală era întreruptă în fapt şi soţii trăiau despărţiţi. ART. 446. — Convieţuirea în concubinaj a minorilor sub 16 ani pentru fete şi 18 ani pentru băieţi \ constituie delictul de degenerare a rasei. 1 Părinţii sau reprezentanţii lor legali care înlesnesc sau aprobă asemenea legături, se pedepsesc cu închisoare corecţională dela o lună la un an şi cu amendă dela 5.000 la 20.000 lei, iar copiii sau adolescenţii culpabili de acest fapt, vor fi internaţi într'un institut de educaţie carectivă pe timp dela unu la 3 ani. ART. 447. — Raportul sexual sau de inversiune sexuală între rude în linie directă, precum şi intre frate si soră, constitue delictul de incest, şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani. Minorul mai mic de 15 ani, sedus de un major, ru se pedepseşte. Acţiunea penală se poate pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a unui ascendent sau colateral de prim grad. Pedeapsa pronunţată contra tatălui şi mamei, a-j tiage şi decăderea din puterea părintească. CAPITOLUL II Delirte contra stării civile, abandonul de familie şi abuzul de drept de corecţiune ART. 448. — Ofiţerul stării civile care nu a înscris actele stării civile în registrele destinate pentru Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 135 .aceasta, comite delictul de neregulată ţinere a actelor de stare cAilă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela o lună la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. ART. 449. — Ofiţerul stării civile care celebrează •căsătoria fără să se fi asigurat de vârsta legală a celor care se căsătoresc şi de existenţa consimţimântu-lui tatălui, mamei sau altor persoane, care, în conformitate cu legea, trebuiau să-şi dea asentimentul pentru valabilitatea căsătoriei, comite delictul de neregulată celebrare a căsătoriei şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela o lună la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. ART. 450. — Preotul, de orice cult recunoscut de stat, care celebrează o cununie mai înainte de îndeplinirea actelor şi formelor cerute de legea civilă, comite delictul de neregulată celebrare a cununiei şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela o lună la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. ART. 451. -— Acela care face să se înregistreze în actele de stare civilă o naştere inexistentă comite delictul de supoziţiune a stării civile şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu ia 3 ani. ART. 452. — Acela care, prin orice mijloace, suprimă sau schimbă starea civilă a unui copil, comite delictul de suprimare a stării civile şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 5 ani. ART. 453. — Acela care, asistând la naşterea unui copil nu face declaraţia prescrisă de codul civil, în termenul şi ordinea prevăzută acolo, comite delictul de nedeclarare a naşterii şi se pedepseşte cvi amendă dela 1.000 la 5.000 lei. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia, care găsind un copil de curând născut, nu-1 înfăţişează autorităţilor poliţieneşti locale, chiar când ar voi să se însărcineze cu creşterea lui. ART. 454. — Acela care, cu rea voinţă, se îndepărtează dela domiciliul familiei, lăsând în părăsire pe aceia faţă de care, în virtutea puterii părinteşti, a tutelei legale, a autorităţii maritale sau calităţii de soţ, avea obligaţia de asistenţă morală sau materială, lăsându-i prin aceasta expuşi mizeriei fizice sau 136 Codul Penal „Regele Carol al II-lea'' morale, comite delictul de abandon familial şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care, cu rea voinţă, se sustrage timp de 3 luni fără să achite obligaţiile de întreţinere stabilite printr'o hotărîre judecătorească, precum şi părintelui care, în scopul arătat în alin 1, îşi alungă copilul, care, din cauza vârstei său stării sale, este incapabil de a se proteja sau îngriji el însuşi. ART. 455. — Acela care îşi exercită, prin astfel ele mijloace şi în aşa fel dreptul de corecţie sau disciplină asupra unei persoane mai mici de 15 ani, supusă autorităţii sale, sau încredinţată lui pentru educaţie, instrucţie, supraveghere, ori pentru învăţarea unei meserii, sau aflată în serviciul său, încât îi expune unui pericol grav sănătatea sau desvoltarea intelectuală, comite delictul de abuz de drept de corecţie şi se pedepseşte cu închisoare corecţională -dela una la 6 luni. Dacă victima a fost supusă la chinuri ori cruzimi,, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 2 ani. Lovirile (art. 470), aplicate în executarea dreptului de corecţie nu se pedepsesc. Orice altă vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii se pedepseşte după distincţiile din art. 471, 472> 473, 474 Şi 475- CAPITOLUL III Răpirea ART. 456. — Acela care, prin amăgire, ameninţare sau violenţă răpeşte, reţine sau sechestrează o persoană, mai mică de 15 ani, luând-o de sub puterea părintească, sau autoritatea tutelară sub care se află, sau a acelora cărora le-a fost încredinţată, comite delictul de răpire de minori şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 5 ani. Dacă faptul de mai sus a fost săvârşit cu voia. victimei, însă fără ştirea părinţilor sau tutorelui, pedeapsa este dela 6 luni la 2 ani. Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 137 Când faptul se comite pentru a întrebuinţa pe minor la desfrâu, cerşetorie sau la obţinerea altui folos material, precum şi în cazul când se cer sume de bani în schimbul eliberării, pedeapsa este, în cazul primului alineat, închisoarea corecţională dela 5 la 8 ani, iar în cazul alin. 2, dela unu la 3 ani. ART. 457 — Dacă asupra copilului răpit, reţinut sau sechestrat, s'au săvârşit loviri ori s'a cauzat vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale, ori dacă a intervenit vreuna din consecinţele prevăzute de art. 493, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 5 la 12 ani, iar dacă s'au produs infirmităţi din cele prevăzute în art. 473, ori s'a săvârşit atentat la pudoare sau viol, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 7 la 12 ani şi interdicţia corecţională clela 2 la 5 ani. ART. 458. —■ Acela care, prin ameninţare, violenţă sau sub pretext de căsătorie, răpeşte, reţine sau sechestrează o persoană de sex femenin mai mare c;e i"5 ani, comite delictul de răpire de femei şi se pe- , depseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani. Pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 3 ani pentru acela care, cunoscând starea victimei, răpeşte, reţine sau sechestrează o femeie atinsă de o boală mintală sau în stare de inconştienţă, ori incapabilă de a se apăra, pentru a săvârşi asupra ei acte contra pudoarei. Dispoziţiunile art. 457 se aplică şi cazurilor prevăzute de acest articol. ART. 459. — Părintele care răpeşte, reţine sau sechestrează copilul său minor, de sub puterea celuilalt părinte, căruia îi era încredinţat prin hotărîre judecătorească, comite delictul de răpire a copilului propriu şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi părintelui care, având prin hotărîre judecătorească sub îngrijirea sa copi-iul, cu obligaţiunea de a-1 încredinţa şi celuilalt părinte, în condiţiunile anume stabilite, nu respectă a-ceastă îndatorire. ART. 460. — Acţiunea penală, în cazurile art. 456 138 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 139 alin. i şi 2, 458 şi 459, se poate pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate sau a reprezentanţilor săi legali. ART. 461. ■—■ Dacă răpitorul se căsătoreşte cu fata răpită, reţinută sau sechestrată, nu se pedepseşte, a-fară de cazul când căsătoria a fost anulată şi în a-cest caz acţiunea penală poate fi pusă în mişcare numai după plângerea acelora care au cerut nulitatea căsătoriei. ART. 462. — Tentativa delictelor prevăzute în art, 456 se pedepseşte. T I T L U L XIII Crime şi delicte contra persoanelor CAPITOLUL I Crimele şi delictele în contra vieţii şi integrităţii corporale SECŢIUNI',A I Omorul ART. 463. — Acela care ucide un om, comite crima de omor şi se pedepseşte cu muncă silnică dela 10 la 25 ani şi degradare civică dela 3 la 8 ani. ART. 464. —■ Crima de omor se pedepseşte cu muncă silnică pe vieaţă, când este săvârşită în următoarele împrejurări: 1. cu premeditare (asasinat); 2. pentru a ascunde crima sau delictul săvârşit mai inainte sau pentru a se sustrage pe sine sau pe altul dela urmărire sau arestare; 3. prin întrebuinţare de torturi; 4. asupra unui ascendent sau descendent legitim, a-doptiv sau natural; 5. asupra fratelui sau surorei; 6. asupra soţului; 7. asupra mai multor persoane cu aceeaşi ocaziune. ART. 465. — Mama care îşi ucide copilul natural înainte de a fi expirat termenul legal de declarare la oficiul stării civile, comite crima de pruncucidere şi se pedepseşte cu temniţă grea dela 3 la 5 ani. ART. 466. — Acela care, în scopul de a obţine vreun profit, se oferă unei persoane de a săvârşi o-mor asupra cuiva, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an. Oferta revocai ă mai înainte de a fi acceptată nu se pedepseşte. ART. 467. — Acela care, fără intenţie, cauzează din orice culpă moartea unui om, comite delictul de omucidere prin imprudenţă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi amendă de la 2.000 la 5.000 lei. Dacă infractorul a cauzat moartea altuia prin nepriceperea profesiunii sau meseriei sale, ori prin nesocotirea sau nerespectarea regulilor referitoare la exerciţiul acesteia, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 2 la q ani st amenda dela 5.000 la 20.000 lei. ART. 468. — Acela care ucide un om, în urma ru-găminţei stăruitoare şi repetate a acestuia, comite crima de omor la rugăminte şi se pedepseşte cu temniţă, grea dela 3 la 8 ani. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care determină pe altul să se sinucidă, sau îi întăreşte hotărîrea de a se sinucide, ori îi înlesneşte, în orice mod, executarea, dacă sinuciderea a avut loc. Pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 5 ani atunci când faptul a fost săvârşit, în condiţiu-nile alineatelor precedente, sub impulsul unui sentiment de milă, pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane care suferea de o boală incurabilă şi a cărei moarte era inevitabilă din această cauză. ART. 469. — Dacă două persoane au căzut de a-cord să tragă la sorţi, care din ele urmează să se sinucidă şi dacă sinucigaşul a murit, cel rămas în vieaţă se pedepseşte pentru delictul de sinucidere prin sorţi, cu închisoare corecţională dela unu la 5 ani. Tentativa se pedepseşte. SECŢIUNEA II Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ART. 470. ■— Acela care loveşte o persoană, fără a-i cauza vreuna din vătămările arătate în art. 4.71 si 140 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 141 următoarele, comite delictul de lovire şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela o lună la 2 luni. Când lovirea a produs echimoze, pedeapsa este închisoarea corecţională dela o lună la 3 luni. ART. 471 — Acela care, in afară de cazurile de mai sus, vatămă în orice mod integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, comite delictul de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. ART. 472. — Când vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii a reclamat îngrijire medicală de cel puţin 10 zile pentru vindecare, se comite delictul de vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 6 luni la 2 ani şi amendă dela 3.000 la 6.000 lei. ART. 473. — Când vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii a cauzat victimei o boală de lungă durată ori incurabilă, pierderea unui simţ sau organ, ori a funcţiunii lor, pierderea sau alterarea capacităţii de procreare, o mutilare, slutire, deformare, desfigurare, avort, boală mintală sau orice infirmitate permanentă fizică sau psihică, constitue delictul. \de vătămare foarte gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 6 luni şi amendă dela 5.000 la 10.000 lei. ART. 474. — Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 10 ani şi amenda dela 5.000 la 10.000 lei, când autorul a avut anume intenţiunea de a cauza victimei vreo stare din cele arătate în articolul precedent şi aceasta s'a şi produs. ART. 475. — Când vreunul din faptele prevăzute în prezenta secţiune a cauzat moartea victimei, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 10 ani şi amenda dela 6.000 la 12.000 lei. ART. 476. —• Dacă vreuna din infracţiunile prevăzute în art. 470, 471, 472, 473, 474 şi 475, se comit s supra unui ascendent în linie directă, sau asupra unei persoane mai mici de 15 ani, pedeapsa este acea prevăzută pentru acea infracţiune, sporită cu un plus până la un an în cazurile art. 470, 471 şi 472 şi până la 2 ani în cazul art. 473, iar în cazul art. 474 şi 475 ART. 477. — Când infracţiunile prevăzute în art. 470, 471, 472, 473, 474 şi 475 sunt comise cu premeditare, pedepsele respective se sporesc cu un plus e-gal cu cel arătat în art. 476. ART. 478. — Acela care, fără intenţie, săvârşeşte din orice culpă vreuna din faptele prevăzute în art. 471' 472> 473 Şi 475, comite delictul de vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii prin imprudenţă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 6 luni şi amendă dela 1.000 la 2.000 lei în cazul art. 471 şi 472, cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei în cazul art. 473 şi cu pedeapsa din art. 467, în cazul art. 475. ART. 479. — Dacă infractorul săvârşeşte faptele arătate în art 472 şi 473, în condiţiile stabilite de art. 467, alin. 2, pedeapsa este cea prevăzută de art. 476, sporită cu un plus până la un an. ART. 480. — Acela care se face impropriu serviciului militar, prin ciuntire, mutilare sau alte mijloace întrebuinţate de el însuşi sau de altul, cu consim-ţimântul său, comite delictul de automutilare şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni ia un an. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care pune pe o persoană, după cererea ei, în stare de a nu fi proprie serviciului militar. ART. 481. — In cazurile infracţiunilor prevăzute în art. 470. 471 şi 472. precum şi în cazul când aceste infracţiuni au fost comise în condiţiunile art. 476 şi 478, acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea părţii vătămate. împăcarea părţilor în aceste cazuri stinge încriminarea. SECŢIUNEA III Avortul ART. 482. —■ Acela care prin orice mijloace provoacă întreruperea cursului normal al sarcinei, comite delictul de avort şi se pedepseşte precum urmează: i. când delictul e săvârşit fără consimţimântul fe- Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 143 142 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" meii însărcinate, cu "închisoare corecţională dela 2 la 5 ani.^ Dacă s'a cauzat femeii însărcinate vreo vătămare a sănătăţii sau o infirmitate din cele arătate la art. 473, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 la 6 ani, iar dacă s'a pricinuit moartea acesteia, închisoarea corecţională dela 7 la 10 ani; 2. când delictul e săvârşi de însăşi femeia însărcinată necăsătorită, sau când aceasta a consimţit ca altcineva să i-1 provoace, eu închisoare corecţională de la 3 la 6 luni, iar dacă femeia este căsătorită, cu închisoare corecţională dela 0 luni la un an. Aceeaşi pedeapsă şi după distincţiile de mai sus se aplica :->i aceluia care săvârşeşte faptul cu consim-ţimântul femeii. Dacă s'a cauzat femeii însărcinate vreo vătămare a sănătăţii sau o infirmitate din cele arătate ia art. 473, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 3 ani. iar dacă s'a pricinuit moartea acesteia, pedeapsa este închisoarea corecţională de la 3 la 5 ani. In cazurile prevăzute la punctul 2, dacă faptul s'a comis in scopul de a obţine un folos material, pedeapsa se sporeşte după distincţiile de mai sus cu un plus până la 2 ani. ART. 483. — Tentativa delictului prevăzut de art. 482, punctul I, se pedepseşte. i ART. 484 — Nu se consideră avort întreruperea cursului normal al sarcinii făcută de un medic: 1. Când vieaţa femeii este în pericol iminent sau când sarcina agravează o boală de care suferă femeia, punându-i vieaţa în pericol, care nu putea fi înlăturat prin alte mijloace şi este vădit că intervenţia n'a fost făcută decât cu scopul de a salva vieaţa femeii; 2. Când unul din părinţi este atins de alienaţie mintală şi este certitudine că copilul va purta grave tare mintale. In caz de pericol iminent, medicul este obligat a aduce faptul în scris şi confidenţial la cunoştinţa parchetului în 48 de ore după intervenţie. In celelalte cazuri, medicul nu poate interveni decât cu autorizaţia parchetului, dată pe baza unui cer- tificat medical al unui aşezământ spitalicesc sau unui aviz emis în urma unui consult între medicul careva interveni şi cel puţin un medic specialist în boala care determină intervenţiunea. Parchetul, în toate cazurile prevăzute de acest articol, este obligat a păstra caracterul confidenţial al tuturor comunicărilor sau autorizărilor, până la in-tervenirea vreunei eventuale reclamaţiuni. ART. 485. — In cazurile delictelor prevăzute în această secţiune, medicilor, agenţilor sanitari, farmaciştilor, droghiştilor sau moaşelor li se aplică şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani. SECŢIUNEA IV Alte delicte contra vieţii şi integrităţii corporale ART. 486. ■— Acela care, având sub paza sa, sau îngrijirea sa o persoană care, din cauza vârstei sau a unei stări fizice sau mintale, este în neputinţă de a se proteja şi îngriji ea însăşi, o expune sau o părăseşte, în aşa fel sau loc, încât îi pune în pericol iminent vieaţa, sănătatea sau integritatea corporală, comite delictul de abandonare a persoanelor neputincioase şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 5 luni la 2 ani. Dacă faptul de mai sus este săvârşit asupra uneia din persoanele arătate în punctele 4, 5 şi 6 ale art. 464, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 2 la 5 ani, iar dacă faptul este săvârşit de mamă asupra copilului natural, înainte de a fi expirat termenul de declarare Ia oficiul stării civile, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 6 luni la un an. E apărată de pedeapsă mama care după comiterea faptului de abandon al copilului său îşi reia de bună voie îndatoririle de marnă. ART. 487. — Dacă persoana expusă sau părăsită a suferit o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii din cele prevăzute la art. 471, 472 şi 473, pedeapsa este acea prescrisă de art. 486, sporită cu un plus până la 3 ani, după distincţiile acolo arătate; iar dacă a rezultat moartea, este aceea prevăzută de art. 475. ,, . 144 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 145 In cazul art. 486, alin. 2, partea finală, dacă s'a cauzat o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii din cele arătate în art. 471, 472 şi 473, pedeapsa se sporeşte cu un plus până la un an, iar dacă s'a cauzat moartea, cu un plus până la 2 ani. ART. 488. — Acela care, prin violarea unei obligaţii legale sau contractuale, expune o persoană unui pericol de moarte iminent, comite delictul de primejduire a vieţii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an. Pentru patronul, şeful sau conducătorul unei întreprinderi industriale sau comerciale care contravine pentru a treia oară în cursul a 2 ani, la dispoziţiunile legale, care ocrotesc munca minorilor, sul) 18 ani de ambele sexe sau a femeilor, ori calcă in aceleaşi condiţiuni legile care reglementează repausul săptămânal şi sărbătorilor legale, precum şi măsurile ele igienă şi salubritate a muncitorilor, de orice categorie, pedeapsa este închisoarea corecţională dela una la 3 luni şi amenda dela 5.000 la 20.000 lei. ART. 489. — Acela care, găsind abandonată sau pierdută o persoană dintre cele arătate în art. 484, omite de a încunoştiinţa îndată autoritatea, comite deliciul de omisiune de ajutor şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi conducătorului de vehicul care după ce a provocat un accident, nu opreşte. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care văzând o persoană rănită grav sau în primejdie de moarte, emite de a-i da ajutor, fără temere raţională de vreun pericol pentru persoana sa, ori pentru alte persoane, sau de a anunţa imediat autoritatea. SECŢIUNEA V Delicte contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, comise de mulţime şi prin încăerări ART. 490. — Dacă o crimă sau un delict contra persoanelor este săvârşit de o mulţime, se aplică dispoziţiunile art. 331. Când vătămarea cauzată integrităţii corporale sau sănătăţii, are loc cu ocazia unei încăerări între mai multe persoane şi când acţiunea fiecăreia nu poate fi determinată, toţi participanţii la încăerare se pedepsesc în cazul art. 471, 472 şi 473, cu închisoare corecţională dela una lună la 2 ani şi amendă dela 1.000 la 3.000 lei, iar în cazul art. 475, cu închisoaie corecţională dela unu la 3 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. capitolul ii Delicte în contra libertăţii individuale SECŢIUNEA I Sclavia Şi sechestrarea de persoane ART. 491. — Acela care pune sau ţine o persoană în sclavie sau într'o situaţie analoagă, ori participă Ia acte de comerţ sau de transport de sclavi, comite delictul de sclavie şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 5 ani şi amendă dela 10.000 la 15.000 lei. ART. 492. — Acela care, în mod ilegal reţine, deţine, sechestrează sau, în orice alt mod, privează de libertate o persoană, comite delictul de sechestrare de persoană şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 6 luni. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care, deşi îndreptăţit a reţine o persoană, nu aduce de îndată Ia cunoştinţa autorităţii competente această reţinere. ART. 493. •— Delictul prevăzut în articolul precedent se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 5 la 10 ani, când: 1. din faptul sechestrării victimei, sau tratamentului la care a fost supusă, în timpul sechestrării, a rezultat o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii acesteia, ori dacă s'a întrebuinţat iu contra ei violenţă sau tortură; 2. sechestrarea a ţinut mai mult de o lună; 3. faptul s'a comis asupra unui ascendent sau descendent, legitim sau natural, soţ, frate sau soră; 4. sechestrarea s'a executat de către o persoană care a simulat prin orice mijloc o calitate oficială sau a întrebuinţat vreun ordin falsificat al autorităţii publice; 146 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 5. persoana sechestrată a fost transportată peste frontieră; 6. sechestrarea s'a comis prin întrebuinţare de arme. SECŢIUNEA II Ameninţarea si şantajul ART. 494. — Acela care, într'un mod susceptibil de a alarma, ameninţă o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau cauzarea unui prejudiciu, întru cât faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravă, comite delictul de ameninţare şi se pedepseşte, la plângerea părţii vătămate, cu închisoare corecţională dela una la 6 luni. Pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu *la 5 ani, în următoarele cazuri: 1. dacă ameninţarea este însoţită de o cerere pentru depunerea unei sume de bani sau a oricărei alte valori în anumit loc sau timp; 2. dacă este însoţită de semne simbolice sau alte mijloace, spre a face să creadă că ameninţarea vine din partea unei puternice asociaţii secrete, adevărată sau închipuită; 3. dacă se ameninţă cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, ori cu incendiul; 4. dacă infractorul a simulat prin orice mijloc o calitate oficială sau a întrebuinţat un ordin falsificat a unei autorităţi publice; 5. dacă ameninţarea s'a făcut de o persoană travestită sau mascată; 6. dacă ameninţarea s'a făcut cu arme. ART. 495. — Acela care, în scopul de a dobândi, în mod injust, pentru sine sau pentru altul, un folos material, constrânge o persoană prin violenţă sau a-meninţare, ca să facă, să nu facă sau să sufere ceva, intru cât faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravă, comite delictul de şantaj şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela, 6 luni la 2 ani.- Pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 3 ani, dacă ameninţarea consistă în aceea că se vor da publicităţii fapte, reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată sau o rudă a ei, Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 147 ori pentru o persoană de care este legată printr'o temeinică afecţiune. Tentativa se pedepseşte. SECŢIUNEA III Violarea de domiciliu ART. 496. :— Acela care, prin violenţă, ameninţare, efracţiune, escaladare, întrebuinţare de chei mincinoase, prin viclenie, ori în mod clandestin, pătrunde in locuinţa unei persoane, în localul său de a-taceri, în dependinţele acestora, sau într'un loc împrejmuit, în contra voinţei aceluia care locue.şte a-colo, sau care are dreptul de a dispune ele ele, întru cât faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravă, comite delictul de violare de domiciliu, şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. Tentativa se pedepseşte. ART. 497. — Violarea de domiciliu se pedepseşte cu închisoare corecţională dela (> luni la 2 ani, când infracţiunea s"a săvârşit în următoarele împrejurări: 1. de o ceată; 2. în timpul nopţii; 3. infractorul era înarmat; 4. autorul a simulat prin orice mijloace o calitate oficială sau a întrebuinţat un ordin falsificat al autorităţii publice. ART. 498. — Săvârşeşte de asemenea delictul de violare de domiciliu şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 6 luni şi amendă dela 2.000 ia 5.000 lei, acela care, găsindu-se în locurile arătate m art. 496, nu le părăseşte, la invitaţia expresă a celui în drept, sau rămâne acolo prin viclenie sau în mod clandestin. ART. 499. — Funcţionarul public, care, depăşind limitele competenţei sale sau abuzând de puterea sa, ori fără respectarea formalităţilor impuse de lege, se introduce sau rămâne în locurile arătate în art. 496. în contra voinţei aceluia care locueşte acolo sau are drept a dispune de ele, comite delictul de violare de domiciliu şi se pedepseşte cu închisoare dela 6 luni la 2 ani. 148 Codul Penal „Regele Carol al II-lea: Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 149 Dacă cu această ocazie se face şi perchiziţie domiciliară sau alt act arbitrar, pedeapsa este închisoa-îea corecţională dela unu la 3 ani şi amenda dela 2.000 la 5.000 lei. Tentativa se pedepseşte. ART. 500. — Acţiunea penală, în cazurile prevăzute de articolele din prezenta secţiune, se poate pune în mişcare numai la plângerea părţii vătămate. SECŢIUNEA IV Violarea de secrete ART. 501. — Acela care, fără drept, deschide o corespondenţă închisă sau orice înscris închis, care nu sunt adresate lui, în scopul de a lua cunoştinţă de conţinut sau de a şi-1 însuşi pe cale de reproducere, comite delictul de violare a secretului corespondenţei şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care; luând cunoştinţă de anumite fapte" din conţinutul unei corespondenţe deschise, care nu i-a fost adresată sau încredinţată, le divulgă, procurându-şi un folos material, sau cauzând altuia un prejudiciu moral sau material. Când divulgarea, în condiţiile alin. 2, s'a făcut cu privire la corespondenţa închisă, arătată în alin. 1 al acestui articol, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 luni la un an şi amenda dela 2.000 la 5.000 lei. ART. 502 — Acela care, sustrage sau suprimă, vreuna din corespondenţele arătate in art. 501, închise sau deschise, destinate altuia, comite delictul de sustragere a corespondenţei si se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una lună la un an, iar în cazul că divulgă conţinutul, în condiţiunile arătate in art. 501, alin. 2, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 3 ani şi amenda dela 2.000 la. 5.000 lei. ART. 503. — Acela care, în mod fraudulos, obţine sau interceptează o comunicare telegrafică, sau o convorbire telefonică, comite delictul de interceptare frauduloasă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 6 luni. Când infractorul divulgă comunicarea telegrafică sau convorbirea spre a-şi procura un folos material, sau cauzează altuia un prejudiciu moral sau material, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 6 luni la 2 ani. ART. 504. — Când delictele prevăzute in art. 501, 502 şi 503, se comit de funcţionarii publici, pedeapsa este aceea prevăzută în acele articole, după distincţiile arătate acolo, sporită cu un plus până la 2 ani. ART. 505. ■—• Acela care, în virtutea situaţiei funcţiunii, profesiunii sau meseriei sale, având cunoştinţă de un secret pe care este ţinut a-1 păstra, îl destăi-nueşte sau divulgă, în afară de cazurile când legea autoriză o asemenea destăinuire, şi dacă faptul poate aduce un prejudiciu moral sau material unei persoane sau unei familii, comite delictul de revelaţiune a secretului profesional şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. ART. 506. — Comite delictul de divulgare a secretului industrial sau comercial şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei, acela care: 1. divulgă un secret licit de comerţ sau de fabricaţie al unei întreprinderi, în care funcţionează sau a funcţionat, ori pe care în virtutea funcţiunii sale le-a aflat sau se foloseşte de acest secret în întreprinderea sa proprie sau a altuia, în scopul de a-şi procura sie-şi sau altuia vreun folos material, sau de a cauza vreo pagubă întreprinderii al cărei secret 1-a divulgat sau folosit; 2. se foloseşte, în comerţul sau întreprinderea sa, ori a altuia, de un secret licit de comerţ, sau industrie, care i-a fost destăinuit în condiţiile de mai sus, sau despre care a luat cunoştinţă în mod fraudulos, ni scopul de a cauza vreo pagubă întreprinderii sau comerţului al cărei secret a fost destăinuit. 150 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" CAPITOLUL III Delicte contra ouoarei SECŢIUNEA I Calomnia şi defăimarea ART. 507. —• Acela care în public prin orice mijloace afirmă cu privire la o persoană sau impută a-cesteia fapte determinate privitoare la vieaţa sau activitatea ei publică, care, dacă ar fi adevărate, ar expune acea persoană la urmărire penală sau disciplinară, ori dispreţului public, comite delictul de calomnie în contra vieţii publice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. ART. 508. — - Acela care în public prin orice mijloace afirmă cu privire la o persoană sau impută a-cesteia fapte determinate privitoare la vieaţa sa particulară, activitatea sa profesională, sau cinstea ei personală, care, dacă ar fi adevărate, ar expune acea persoană la urmărire penală sau disciplinară, ori dispreţului public, comite delictul de calomnie în contra \ieţii private şi se ])edepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 8.000 lei. ART. 50c;. — Pedeapsa calomniei, în cazul art. 507, este închisoarea corecţională dela f> luni la un an şi amenda dela 2.000 la 5.000 lei, dacă delictul este comis: 1. în contra unui corp constituit în Stat sau contra unei administraţii publice, ori în contra unei administraţii sau întreprinderi, în care sunt angajate inteerse publice, în contra unui membru al acestora, sau în contra unui funcţionar public; 2. prin presă, prin orice mijloace de difuzare, ori in-adunări publice; 3. din motive josnice. Iar în cazul art. 508, dacă laptele sunt săvârşite în condiţiunile prevăzute în alin. 2 şi 3, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 2 ani şi amen- Codul Penal „Regele Carol al II-lea 151 ART. 510. •— In cazul când se afirmă sau se răspândesc fapte, ori se -fac imputări sau afirmaţiuni. pentru care legea nu admite proba verităţii, faptul constitue delictul de defăimare şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei. ART. 511. — Acela care, prin orice mijloace, aduce ofensă memoriei unui defunct, comite delictul de defăimare a memoriei defunctului şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni .şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei. Dacă prin acest fapt se aduce atingere şi onoarei sau reputaţiei unui descendent sau altei rude apropiate, ori unui moştenitor al defunctului, pedeapsa, este acea prevăzută pentru delictul de injurie. SECŢIUNEA II I n u r 1 a ART. 512. •— Acela care, prin orice mijloace, aduce atingere onoarei sau reputaţiei unei persoane sau o expune batjocurei, întru cât nu ar fi cazul prevăzut de' art. 507, 508 şi 510, comite delictul de injurie şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 2 luni. Este injurie şi în cazul când se imput;! sau se reproşează un defect, boală sau infirmitate, care chiar reale de ar fi, impun compătimire din consideraţiuni de umanitate. ART. 513. —- Pedeapsa injuriei este închisoarea corecţională dela 2 la 4 luni, dacă s'a comis în condiţiunile arătate la art. 5011 sau în prezenţa mai multor persoane, ori dacă a fost foarte brutală. SECŢIUNEA 111 Dispoziţiuni comune ART. 5T4- — Tn caz de calomnie sau injurie se poate face proba verităţii, imputării sau afirmaţiei în următoarele cazuri: 1. dacă imputarea sau afirmaţia s'a făcut pentru proteguirea sau conservarea unui interes public, sau unui interes particular important şi temeinic. 152 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Prin interes public, se înţelege: a) asigurarea unei cât mai bune recrutări a elementelor chemate a îndeplini funcţiuni sau servicii publice; b) respectarea legilor, regulamentelor şi ordonanţelor; c) prevenirea abuzurilor în administraţiile publice; d) apărarea intereselor unei clase sociale, ale. unei confesiuni recunoscute de stat sau ale unei profesiuni; 2. dacă imputarea sau afirmaţia face obiectul unei acţiuni penale sau disciplinare în curs; 3. dacă imputarea sau afirmaţia sunt -constatate ca adevărate printr'o hotărîre judecătorească; 4. dacă cel calomniat sau injuriat cere expres să se facă proba verităţii; 5. dacă imputarea sau afirmaţia se referă la vieaţa publică a unui funcţionar sau particular. ART. 515. — Proba verităţii este interzisă în orice caz şi chiar în cazurile prevăzute în art. ^14: [. dacă partea ofensată este vreuna dintre persoanele arătate în art. 205; 2. dacă imputarea sau afirmaţia priveşte un fapt asupra căruia o instanţă judecătorească sau disciplinară a pronunţat achitarea sau reabilitare. ART. 516. ■—■ Proba verităţii este admisă numai cu condiţia ca imputarea sau afirmaţia, cât si forma în care s'au făcut, să fi fost necesare în scop de a pro-tegui sau a conserva un interes public, în următoarele cazuri: 1. dacă imputarea sau afirmaţia priveşte vieaţa intimă a unei persoane sau familii, sau onoarea unei femei, întru cât nu ar fi vorba de o infracţiune urmărită din oficiu; 2. dacă imputarea sau afirmaţia se referă la o infracţiune ce se poate urmări numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate, care nu a făcut o asemenea plângere şi inculpatul ştia aceasta în timpul comiterii infracţiunii. ART. 517. — Acela care a făcut proba verităţii imputării sau afirmaţiei sale nu este culpabil de calomnie sau injurie. ART. 518. — Acţiunea penală peatru calomnie, Codul Penal „Regele Carol al II-lea' 153 defăimare şi injurie se poate pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate. Dacă persoana faţă de care s'a săvârşit vreo infracţiune contra onoarei, a încetat din vieaţă înainte de a pune în mişcare acţiunea penală, dreptul de a o pune în mişcare întrucât nu a expirat termenul de 3 luni prevăzut de art. 161, trece asupra soţului, descendenţilor, ascendenţilor, fraţilor, surorilor şi în lipsa a-cestora asupra nepoţilor direcţi, care pot face plângere în termenul de 6 luni dela moarte, fără a avea însă dreptul la despăgubiri băneşti. Pentru defăimarea memoriei defunctului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabila a persoanelor arătate în alineatul precedent, de asemenea fără drept la despăgubiri băneşti. in caz de calomnie, defăimare sau injurie reciprocă, când acestea intră în prevederile aceluiaşi text al legii, infractorul este în drept a face şi el plângere în contra reclamantului, până la închiderea desbate-rilor. iniantea primei instanţe, chiar dacă ar fi expirat teimenul de 3 luni prevăzut de art. 161. împăcarea părţilor stinge încriminarea. ART. 519. — Nu se consideră calomnie, detăimare sau injurie, imputarea sau afirmaţia ce se face oral sau în scris de către părţi sau reprezentanţii lor, cu ocazia desbaterilor care au loc înaintea unei autorităţi ori înaintea unei instanţe judecătoreşti sau disciplinare, dacă acea imputare sau afirmaţie era în legătură cu obiectul desbaterilor şi necesară cauzei. ART. 520. — Nu se consideră injurie, dojana pe care o persoană o face alteia în exerciţiul dreptului de corecţie şi disciplină. AI- Î2I. - Dacă injuria se produce în urma titudinei sau conduitei provocatoare a celui injuriat, ir. stanţa poate pronunţa achitarea. ART. 522 — In caz de calomnie, defăimare sau injurie reciprocă, replicată îndată, instanţa poate a-chita pe ambii inculpaţi sau numai pe unul din ei. CAPITOLUL IV Delicte contra liniştei personale ART. 523. — Proprietarul sau patronul unei intre-prinden, de orice fel care, prin nerespectarea sau căi- 154 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" carea dispoziţiilor reglementare prescrise pentru e-xerciţmi acesteia sau prin nepăsare sau neglijenţă, ■ori în scop de şicană, lasă să se producă sgomot, prin orice mijloace, care turbură liniştea necesară odihnei sau ocupaţiei obişnuite a unei persoane, comite delictul de tur'ourare a liniştei personale şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni Aceeaşi pedeapsă se aplică şi proprietarului, locatarului sau deţinătorului, care în imobilul sau apartamentul ce ocupă face sau lasă să se facă, prin orice mijloc, sgomot excesiv, care nu este datorit unei simple intâmplări şi este de natură a turbura linişte-a vecinilor săi. T1TL U L XIV Crime şi delicte contra patrimoniulm CAPITOLUL I Furtul ART. 524. -— Acela care ia un lucru mobil, ce nu-i aparţine, din posesiunea sau detenţiunea altuia, fără ■consimţim;.ntul acestuia, în scopul de a şi-1 însuşi pe nedrept, comite delictul de furt. Se consideră lucru mobil şi orice energie care are •o valoare economică. Se consideră lucru ce nu aparţine autorului şi aceia asupia căruia ei are un drept de coproprietate sau se găseşte in posesiunea altuia cu un titlu legal. Furtul se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 3 luni la 2 ani, amendă dela 5.000 la 10.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. AKT. 525. — Furtul este calificat în următoarele •cazuri: i. când este săvârşit: a) mtrun local consacrat unui cult recunoscut de stat, asupra vreunui obiect consacrat cultului sau ■destinat unui scop pios sau caritabil; bj intrăm cimitir, asupra unui obiect consacrat cultului morţilor, sau aflat pe cadavru; c) pe câmp sau în pădure, asupra animalelor, recoltelor strânse sau nu, ori uneltelor; Codul Penal „Regele Carol al II-lea': 155 d) mii un loc public, unde. prin obişnuinţă sau destinaţie se lasă obiecte, ţinându-se seama de încrederea publicului, e) asupra obiectelor aflate în locuri publice; 2. când este săvârşit: a) în timpul şi cu ocazia unui incendiu, naufragiu, accident de cale ferată, unei explozii, inundaţii sau oricărei alte calamităţi publice, ori in apropierea locului unde acestea s'au produs; b) in timpul nopţii, într'o casă locuită, 3. când este săvârşit prin: a) escaladarea zidurilor sau îngrădirilor; bj efracţmnea încuietorilor, legăturilor sau a oricărui dispozitiv de închidere: c) cheie mincinoasă sau cheie adevărată, când se găsea in mâna autorului, prin orice împrejurare care nud da dreptul de a se folosi de ea; 4. când este săvârşit: a) prin simulare, de către autor, a unei calităţi o-ficiale sau însărcinări din partea unei autorităţi sau a unui serviciu public; bj prin mascarea, deghizarea sau travestirea infractorului; c) de către două sau mai mai multe persoane, d) de către un infractor, care avea asupra lui nnue sau narcotice, fără să le fi întrebuinţat; 5. când este săvârşit: a) de către un funcţionar public care abuzează de calitatea sa olicială; /)) de către hotelier, restaurator, birtaş, cărăuş sau orice patn-n sau antreprenor al unui local accesibil publicului, sau de către persoanele din serviciul lor, asupra lucrurilor încredinţate sau lăsate, potrivit o-biceiului, în localurile sau vehiculele lor, precum şi de către călători sau consumatori, asupra lucrurilor din hotel, restaurant sau birt; c) de către o persoană care este în serviciu, asupra lucrurilor patronului sau ale familiei lui, sau ale altor persoane, de care numai calitatea sa i-a permis să se apropie: d) de o persoană care se găseşte în aceeaşi locuinţă cu acela dela care a furat; 156 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" e) asupra unei persoane incapabile de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra. Pedeapsa, în cazurile de mai sus, este închisoarea corecţionala dela unu la 5 ani, amenda dela 5.000 la 10.006 lei şi interdicţia corecţională dela unu ia 3 ani, iar în cazurile prevăzute la literele c şi d de sub punctul 4, pedeapsa este încnisoarea corecţională dela 2 la 7 ani, amenda dela 5.000 la 20.000 lei şi interdicţia corecţională dela 2 la 5 ani. ART. 526. — Furtul săvârşit între rude, ori de către minor sau o persoană pusă sub curatelă, in paguba tutorelui sau curatorului său, nu poate fi urmărit decât ia plângerea prealabilă a părţii vătămate. Dispoziţiunile de mai sus se aplică şi în cazul prevăzut in art. 525, punctul 5, litera d. Partea vătămată îşi poate retrage plângerea. Retragerea plângerii are de consecinţă stingerea acţiunii penale faţă de persoanele de mai sus. Instigatorii, coautorii şi complicii, care nu se găsesc in gradui de rudenie de mai sus, se pedepsesc iu toate cazurile şi se pot urmări din oficiu. ART. 527. — Furtul comis de un coproprietar ori de proprietar, în condiţiunile art. 524, alin. 3, se pedepseşte in caz de furt simplu cu închisoare corecţionala dela o lună la un an şi amendă dela 1.000 la 3.000 iei, iar în caz de furt calificat, cu închisoare corecţională dela 6 luni la 3 ani, amenda dela 2.000 la 5.000 iei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 am. ART. 528. — Tentativa delictului prevăzut in a-cest capitol se pedepseşte CAPITOLUL II Tâlhăria şi pirateria SECŢIUNEA I Tâlhăria ART. 529. — Acela care ia prin violenţă sau ameninţare, un lucru mobil, ce nu-i aparţine,, din posesiunea sau detenţiunea altuia, în scopul de a şi-1 însuşi pe nedrept, comite delictul de tâlhărie şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 8 ani, a- Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 157 a asigura scăparea sa sau a coparti- menca dela 5.000 la 10000 lei şi interdicţie corecţională dela 2 la 5 ani. ART. 530. — Se socoteşte de asemenea că a săvârşit delictul de tâlhărie şi se pedepseşte potrivit articolului precedent: 1. acela care, surprins fiind în flagrant delict de furt, întrebuinţează violenţă sau ameninţare, în scoped cie a păstra lucrul furat sau a distruge urme'e delictului, ori de a cipanţilor săi; 2. aceia care ia un lucru dela o persoană, pe care a pus-o, in acest scop în stare de inconştienţă sau r,epufhiţa de a se apăra, prin narcotice sau orice alte mijloace; 3. aceia care obţine, prin violenţă sau ameninţaie, semnătura sau remiterea unui act, unui titlu sau oricărui alt înscris care poate avea efecte juridice. AT. 531. — Tâlhăria se pedepseşte cu închisoare corecţionala ciela 5 la 10 ani, amendă dela 10.000 la 20000 iei şi interdicţie corecţională dela 3 la 5 ani, când este săvârşita: 1. în timpul nopţii; 2. pe drumuri, sau pieţe publice; 3. de două sau mai multe persoane; 4. de către una sau mai multe pesoaue mascate, deghizate, sau travestite; 5. ue către una sau mai multe persoane care avevu asupra lor, toate sau parte din ele, arme sau narcotice; 6. prin bătăi sau rele tratamente care n'au cauzat victimei vreo vătămare gravă a sănătăţii sau integrităţii corporale. ART. 532. — Tâlhăria este crimă şi se pedepseşte cu munca silnică dela 10 la 15 ani, şi degradare civică dela 5 la 8 ani, în următoarele cazuri: 1. când s'a întrebuinţat tortură; 2. când s'a cauzat vreo vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, din cele prevăzute în art. 473. ori s'a săvârşit şi tentativă de omor. ART. 533. — Crima, de tâlhărie se pedepseşte cu muncă silnică pe vieaţă, când s'a cauzat moartea victimei. 158 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" ART. 5,54. — Tentativa delictelor prevăzute în a-ceasiă secţiune se pedepseşte. SECŢIUNEA II Pirateria ART. 555. - - Acela care, făcând parte din echipa-iui unui vas, săvârşeşte pe cont propriu, în marea libera prin violenţă sau ameninţare, acte de prădare în scopul de a răpi un alt vas sau bunurile de pe el, comite crima de piraterie şi se pedepseşte cu temniţă grea dela 7 la 12 ani şi degradare civică dela 5 la S ani. Când faptul este însoţit de loviri asupra personalului vasului sau călătorilor, ori a cauzat acestora vreo vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, pedeapsa este munca silnică dela 7 la 12 ani şi degradarea civică dela 8 la io ani, iar dacă s'a comis vreun omor sau s'a răpit ori s'a distrus vasul pedeapsa este munca silnică pe vieaţă. \ Se consideră piraterie şi se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă şi după distincţiile de mai sus: 1. faptul săvârşit chiar de personalul vasului sau de persoanele aflate pe vas, în contra vasului, in scopul sus aiâtat; 2. faptul de a provoca, prin orice mijloc naufragiul sau eşuarea unui vas, în scopul de a-şi însuşi încărcatul a lui, sau de a piăda pe călători. ART. 536. -- Dispoziţiunile din articolul precedent se aplică şi când crima de piraterie s'a săvârşit intre aeronave sau între acestea şi vase. CAPITOLUL III Delkle contra patrimoniului prin nesocotirea încrederei SECŢIUNEA I Abuzul de încredere ART 537. — Acela care, având în posesia sau detenţiunea sa, sul.) orice titlu, un lucru mobil al altuia, şi-1 însuşeşte sau dispune de el, pe nedrept, ori refuză Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 159 de a-1 restitui, comite delictul de abuz de încredere şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela b luni la 3 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 iei şi interdicţie corecţională dela o luni la un an. Acţiunea penală se poate pune în mişcare numai prin plângerea prealabilă a părţii vătămate. In cazul când lucrurile sustrase sau sumele risipite vor fi restituite sau depuse, ori prejudiciul va fi integral reparat, până la pronunţarea hotărîrii definitive, acţiunea penală se stinge. ART. 538. -- Pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 5 ani, amenda dela 2.000 la ro.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani, când abuzul de încredere s'a săvârşit; 1. de către o persoană din serviciul sau dm intimitatea celui lezat, cu excepţia rudelor; 2. de către o persoană căreia, datorită profesiunii sau îndeletnicirii sale. permanentă sau temporară, publicul îi încredinţează lucruri; 3. asupra unor lucruri încredinţate în împrejurările prevăzute de art. 525, punctul 2, litera a şi punctul 5, litera b. Dispoziţiunile art. 537, alin. 3, nu sunt aplicabile în cazurile prevăzute de punctele 2 şi 3 de mai sus. SECŢIUNEA U Gestiunea frauduloasă ART. 539. — Acela care, fiind însărcinat cu administrarea, îngrijirea sau supravegherea bunurilor altuia, şi, în această calitate, pricinue.şte daune materiale aceluia ale cărui interese este obligat a le sprijini, comite delictul de gestiune frauduloasă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 huii la 3 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Pedeaps:. este închisoarea corecţională dela unu Ia 5 ani, amenda dela 2.000 la 10.000 lei şi interdicţia corecţională dela 2 la 5 ani, în cazul când autorul săvârşeşte gestiunea frauduloasă în scopul de a dobândi un folos material. ART. 540. — Constitue de asemenea delictul de gestiune frauduloasă şi se pedepseşte cu închisoare 160 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" corecţională deh. 2 la 10 ani, amendă dela 5.000 la 20.000 lei şi interdicţie corecţională dela 2 la 5 ani, faptul administratorului sau directorului unei societăţi; 1. care, alcătuind un bilanţ fals, a încasat sau plătit dividende sau participaţiuni, sub orice formă, pentru beneficii nereale; 2. care a provocat la bursă sau prin răspândire de ştiri falşe, scăderea sau ridicarea valorii creanţelor societăţii, în scopul de a-şi procura beneficii; 3. care a operat asupra fondurilor societăţii, ridicări de bani, pentru uz personal ori pentru scopuri străine de obiectul social, în afară de statute şi fără autorizarea adunării generale, sau care a utilizat creditul societăţii pentru scopuri străine obiectului social: 4. care în scopul de a-şi procurai lui sau altuia un folos material, cumpără sau vinde), pe socoteala societăţii, acţiuni ale altor societăţi, pe un preţ păgubitor; 5. care, în constituirea adunării se foloseşte de acţiuni neplasate sau nu respectă dispoziţiunile legale înscrise pentru decăderea acţiunilor neplătite, dobândeşte acţiuni ale altor societăţi, pe contul acesteia, iară autorizare, sau cu suma care nu a fost preluată din beneficii regulat constatate, ori emite obligaţii fără a fi autorizat, sau emite acţiuni pe un preţ inferior valorii nominale, sau noi acţiuni, mai înainte ca acţiunile emise anterior să fi fost achitate în între-" gime. ART. 541. — Acţiunea penală, în cazurile art. 539 şi 540 se poate pune în mişcare numai Ia plângerea prealabilă a părţii vătămate, iar dacă delictul de gestiune frauduloasă a fost comis în exerciţiul mandatului de tutor, curator, consilier judiciar, custode, sechestru, sindic al falimentului, de vreun administrator al fundaţiilor ale căror bugete sunt aprobate de Stat. de vreun executor testamentar, ori de către un membru în consiliul de administraţie sau direcţie, sau de vreun administrator ori censor al unei societăţi pe acţiuni sau cooperative, sau în general de orice persoană care are însărcinarea sau autorizarea delă o Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 161 autoritate publică să administreze averea străină, acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. SECŢIUNEA III Exploatarea slăbiciunilor persoanelor incapabile ART. 542 — Acela care, în scopul de a obţine un folos material, pentru sine sau pentru altul, abuzând de trebuinţele, pasiunile, viciile sau de inexpenenţa unui minor, ori de inferioritatea sau infirmitatea psihică a unei persoane, o face să săvârşească un act care ar produce pentru el sau pentru altul un efect juridic dăunător, comite delictul de exploatare a slăbiciunilor sau viciilor şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unul la 4 ani, amendă dela 2.000 la 10.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani. SECŢIUNEA IV însuşirea lucrurilor pierdute şi reţinerea pe nedrept ART. 543. — Acela care găseşte un lucru şi nu-1 predă, în termen de 8 zile, autorităţilor sau aceluia care l'a pierdut, comite delictul de însuşire a lucrului pierdut şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 luni la un an şi amenda dela 2.000 la 5.000 lei, când lucrul a fost găsit într'o casă, curte, grădină sau altă încăpere şi nu a fost arătat stăpânului ori chiriaşului locului. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi birjarului, şoferului, hotelierului sau hangiului care nu predă autorităţilor poliţieneşti vreun obiect uitat de client sau călător. Când faptele de mai sus sunt comise de rude, acţiunea penală nu se pune în mişcare decât după plângerea prealabilă a părţii vătămate. ART 544. — Comite delictul de deţinere pe nedrept şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei; 1. acela care, găsind o comoară, o deţine şi nu o declară autorităţii, în termen de 8 zile; Codul Penal 6 162 Codul Penal „Regele Carol al 11-lea" 2. acela care, din eroare, ajunge in posesiunea unui lucru ce aparţine altuia şi fără a anunţa aceasta locului respectiv, şi-1 însuşeşte pe nedrept. SECŢIUNEA V Abuzul de încredere profesională ART. 545. — Avocatul, care, primind daruri sau promisiuni dela partea adversă, vatămă, prin fapte positive sau prin omisiuni, cauza clientului său, comite delictul de abuz de încredere profesională şi se pedepseşte cu închisoare corecţională del a unu la 3 rni, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 5 ani, amenda dela 2.000 la 10.000 lei şi interdicţia corecţională dela 2 la 5 ani, când faptul săvârşit în condiţiile de mai sus se referă la interesele unui inculpat. Pedeapsa din alineatul precedent se aplică şi avocatului, care pentru a obţine un onorar mai mare, ar pretexta că trebuie să cumpere favoarea vreunui magistrat sau funcţionar public. ART. 546. — Când avocatul vatămă, prin fapte pozitive sau prin omisiuni, interesele unui inculpat, se pedepseşte precum urmează: 1. în caz de crimă, cu închisoare corecţională dela unu la 5 ani şi cu interdicţie corecţională dela unu la 2 ani; 2. în caz de delict, cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an şi interdicţie corecţională dela 6 luni la un au; 3. în caz de contravenţie, cu închisoare corecţională dela o lună la 6 luni. ART. 547. ■—■ Cărăuşul sau însărcinatul său, care schimbă, în totul sau în parte, substanţa sau calitatea lucrurilor sau mărfurilor, al căror transport i-a fost încredinţat, comite delict de fraudă în transport şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei. Dacă schimbarea s'a făcut prin amestecare de ma- Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 163 terii vătămătoare, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 luni la 2 ani şi amenda dela 3.000 la 5.000 lei. SECŢIUNEA VI Fraudarea creditorilor ART. 548. — ■ Acela care, în scop de a frustra pe un creditor, de căi re care este chemat în judecată, sau care are titlu executor obţinut în contra sa, ascunde înstrăinează, deteriorează sau distruge ceva din averea sa, sau face datorii fictive, ori alte acte, în paguba creditorilor, comite delictul de frustrare a creditorilor şi se pedepseşte cu închisoare corecţionala dela 6 luni la 2 ani, amendă dela 2.000 la 5.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Acţiunea penală poate li pusă in mişcare numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate. SECŢIUNEA VII 4 înşelăciunea ART. 549. — Acela care, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, face să se treacă drept adevărate fapte mincinoase, sau prezintă ca mincinoase fapte adevărate şi prin aceasta cauzează o pagubă materială unei persoane, comite delictul de înşelăciune şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la 2 ani, amendă dela 2.000 la 10.000 lei şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani. Când, pentru comiterea faptului de mai sus, infractorul a întrebuinţat nume, calităţi mincinoase sau alte mijloace frauduloase, pedeapsa este închisoarea corecţională dela unu la 3 ani, amenda dela 3.000 la 32.000 lei şi interdicţia corecţională dela unu la 3 ani. ART. 550. — Pedepsele sunt cele prevăzute în art. 549, sporite cu un plus. până la 2 ani, când faptele se săvârşesc: 1. de către un funcţionar public, avocat, mandatar sau funcţionar privat, în exerciţiul funcţiunii sau mandatului său; 164 Codul Penal „Regele Carol al Il-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 165 2. de o persoană care a simulai calitatea de funcţionar public. ART. 551. — Comite delictul de înşelăciune în convenţiuni şi se pedepseşte după distincţiile din art. 549, acela care, cu ocazia încheierii sau executării unei convenţiuni, induce sau menţine în eroare pe cealaltă parte, în aşa fel, încât, fără această eroare, ea nu ar fi încheiat sau executat convenţia în condiţiile stipulate. ART. 552. —■ Acela care, în scopul arătat la art. 549, induce sau menţine in eroare o persoană, asupra condiţiilor de trai sau de muncă în ţara de emigrare sau asupra foloaselor ce această ţară oferă emigranţilor, şi o determină să emigreze, sau <> îndrumea/.ă către o altă ţară decât aceea în care voia să meargă, cauzând acesteia sau alteia o pagubă materială, comite delictul de înşelăciune în emigraţiune şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la 2 ani şi amendă dela 5.000 la 10.000 lei. Cu aceeaşi pedeapsă se pedepseşte şi propaganda făcută în vederea emigrării în condiţiunile din alineatul precedent. ART. 553. — Acela care, în scopul arătat la ait. 549, emite un cele asupra unei bănci sau unei persoane, ştiind că nu are provizia sau acoperirea necesară ori suficientă, precum şi acela care, în acelaşi scop. după emisiune, retrage provizia în totul sau in parte, sau interzice (rasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, cauzând prin aceasta o pagubă posesorului cekului, comite delictul de înşelăciune prin cekuri şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 5 ani şi cu amendă dela 2.000 până la 10.000 lei. ART. 554. — Acela care, în scop de a obţine, pentru sine sau pentru altul despăgubirea, isvorând din-tr'o convenţie de asigurare sau alt folos material in-îust, distruge, risipeşte sau deteriorează în orice mod iucruri cari aparţin lui sau altuia în total sau în parte, sau cauzează sieşi sau altuia răni sau infirmităţi, comite delictul de înşelăciune contra asigurătorului şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni până la 2 ani şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei, iar dacă desfiinţarea propriului său lucru, care era asigurat, a fost făcută prin incendiu, pedeapsa este dela unu ia 5 ani. ART. 555. — Tentativa delictelor prevăzute in acest capitol se pedepseşte. CAPITOLUL IV Strămutarea tie hotare, desfiinţarea semnelor de hotar, stricăciuni şi alte turburări aduse proprietăţii ART. 550. — Acela care, în scopul de a-şi însuşi, fără drept, pământul posedat de altul, strămută sau face să se strămute semnele de hotare dintre proprietăţi, comite delictul de strămutare de hotare şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela o lună la un an şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei. ART. 557. — Acela care, desfiinţează orice semn sau orice lucru, care serveşte de hotar între proprietăţi, comite delictul de desfiinţare a semnelor de hotar şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 5.000 Iei. ART. 558 — Acela care, prin violenţă sau ameninţare, ocupă, fără drept imobilul aflat în posesia altuia, comite delictul de turburare a posesiei şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 luni la 6 luni şi amendă dela 2.000 la 3.000 lei. ART. 559. — Acela care, strică un lucru mobil sau imobil, aparţinând în total sau în parte altuia, comite delictul de degradare a lucrului altuia şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela o lună la un an şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi aceluia care, fără necesitate, ucide sau, în orice alt mod, face improprii întrebuinţării, animalele care aparţin altuia. ART. 560 — Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amenda dela 2.000 la 5.000 lei, când delictul prevăzut în art. 559 este săvârşit: 1. asupra unui edificiu public sau destinat uzului public, unui monument sau unei statui publice, monument al naturii, parc public, plantaţie de utilitate publică, cimitir, uzină sau vas, întru cât nu ar constitui infracţiunea prevăzută de ârt. 352; 166 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Codul Penal „Regele Carol al Il-lea" 167 2. asupra unei biblioteci, arhive, colecţiuni publice, ori asupra unui obiect păstrat în acestea, în scop ştiinţific, artistic, documentar sau industrial, precum şi asupra unui registru, act sau script ale unui serviciu public sau depuse la acesta; 3; asupra unui titlu de credit public sau privat, ori registru de comerţ, aparţinând în total sau în parte altuia; 4. asupra bunurilor unor martori, experţi, funcţionari publici, din răzbunare pentru mărturia sau opinia lor, ori pentru lucrări săvârşite în exerciţiul funcţiunii lor; 5. prin întrebuinţare de ameninţare sau violenţă; 6. de către o persoană angajată la muncă, sau de un muncitor, cu ocazia unei greve sau cu ocazia vreuneia cin infracţiunile prevăzute de art. 333; 7. de către un funcţionar public, asupra unui act sau lucru care se găsea în păstrarea lui; 8. de o ceată. ART. 561. — Acela care, ca proprietar, arendaş sau în orice altă calitate, având moară, piuă, fereşti ău sau alte asemenea instalaţii, înalţă cu voinţă apa prin zăgazuri, mai sus de nivelul cuvenit, cauzând astfel inundaţie pe proprietatea altuia sau pe drumuri, comite delictul de stricăciune prin inundaţie şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela o lună la 3 luni şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. ART. 562. — Acela care, în scopul de a cauza altuia o pagubă, strică, distruge un act autentic sau sub semnătură privată, care nu este al său ori nu este exclusiv al său, ori ascunde un act care nu este al său, comite delictul de distrugere de acte şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an şi a-rnendă dela 2.000 la 3.000 lei. ART. 563. — Acţiunea penală pentru delictele prevăzute în art. 556, 557, 558 şi 559, se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate. CAPITOLUL V Jocul de noroc, loterie şi specula contra economiei publice ART. 564. — Acela care, fără autorizaţie legală, organizează sau ţine vreun joc public de noroc, pre- cum şi acela care ajută la aceasta, comite delictul de ■-organizare a jocului de noroc şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 luni la un an şi amendă dela 2.000 la 20.000 lei. Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 6 luni la 2 ani şi amenda dela 5.000 la 20.000 lei: 1. dacă infractorul săvârşeşte faptul in mod obişnuit sau profesional; 2. dacă deschide sau ţine o casă pentru joc public de noroc; 3. daca printre jucători au fost primite şi persoane mai tinere de 21 ani. ART. 565. — Comite delictul de joc de noroc şi se pedepseşte cu amendă dela 2.000 la 30.000 lei aceia care ia parte, într'un loc public sau deschis publicului la vreun joc de noroc neautorizat. ART. 5<)(i. - - Pedeapsa este închisoarea corecţională dela 3 luni la 2 ani şi amenda dela 2.000 la 10.000 lei, când acel care, deşi autorizat să organizeze vreun joc public de noroc, sau să ţină o casă în acest scop, admite la joc persoane mai mici ele 21 ani. ART. 567. — In cazurile art. 564, instanţa poate aplica şi cauţiunea de bună purtare. ART. 568. — Oricine ţine un local public sau deschis publicului, care îngăduie sau tolerează, în locaiul său, joc de noroc, comite delictul de tolerare a jocului de noroc şi se pedepseşte cu închisoare corecţională ciela una la 3 luni şi amendă dela 2.000 la 5.000 lei. In caz de a doua recidivă se poate aplica şi măsura ■de siguranţă a închiderii localului , prevăzută de art. 84. ART. 569. — Se consideră joc de noroc acela, in care câştigul sau pierderea atârnă, în totul sau în mare parte, de voia întâmplării. ART. 570. — Acela care, fără autorizaţie legală, ■deschide, organizează, lansează, prin orice mijloace, ■o loterie de orice fel. comite delictul de joc de noroc prin loterie şi se pedepseşte cu închisoare corecţională •dela una ia 3 luni şi amendă dela 5.000 la 10.000 lei. ART. 571. — Comite delictul de joc de bursă şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni şi cu amendă dela 2.000 la 5.000 lei, acela care cu 168 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" scopul de a specula şi lichida prin diferenţă, încheie convenţiuni de a vinde sau a elibera efecte, acţiuni sau orice alte titluri de credit cotate la Bursă, când vânzătorul nit posedă efectele în momentul liberării. ART. 572. — Acela care, prin cereri sau oferte fictive, ori prin publicare sau răspândire de ştiri false, exagerate sau tendenţioase, sau prin întrebuinţarea de alte manopere frauduloase de natură a influenţa preţurile, vrea să turbure târgul intern al valorilor sau mărfurilor negociate la bursă sau în comerţ, comite delictul de speculă contra economiei publice şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 6 iuni şi amendă dela 5.000 la 10.000 lei. Dacă prin comiterea faptului de mai sus s'a provocat urcarea sau scăderea preţului efectelor sau mărfurilor negociate la bursă sau în comerţ, pedeapsa este dela 6 luni la 2 am şi amenda dela 10.000 la 20.000 lei. ART. 573. — Acela caie, in scop de a face să împuţineze măriurile de consum, distruge materii prime sau produse agricole sau industriale ori mijloace de producţiune, aducând prin aceasta un prejudiciu grav nevoilor pubi.ee de consum, comite delictul de speculă a nevoilor de consum şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela unu la 3 ani şi amendă dela 5.000 la 20.000 lei. TITLUL XV Delicte contra dreptului de răspuns prin presă şi alte delicte comise în administrarea presei ART. 574 -- Comite delictul de refuz de publicare a răspunsului şi se pedepseşte cu amendă dela 2.o..o lei la to.000 lei, directorul sau, în lip: a lui, redactorul oricărei publicaţiuni peuodice. care a refuzat să publice răspunsul unei persoane vizate direct sau indirect în acea pttblicaţicne, cel mai târziu in primul număr ce apare după două zile libere dela notificarea, prin portărel sar. notar public, a acelui răspuns. Acelaşi drept îl are, în cazul când se aduc imputări memoriei unui defunct, oricare dintre persoanele arătate în art. 511, chiar cârd ea nu a fost vizată personal. Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 169 Răspunsul se publică gratuit, fără nicio intercalare sau comentar în aceeaşi ediţie, cu aceleaşi caractere tipografice şi în acelaşi loc al publicaţiunii in care a apărut articolul sau informaţia la care s'a răspuns. Răspunsul poate fi cel mult de două ori mai lung ca articolul la care se referă, calculat după numărul cuvintelor. Directorul e în drept să refuze publicarea unui răspuns, care nu ar fi făcut într'o formă obiectivă, sau care ar fi în contra bunelor moravuri, ori ar conţine eypresumi injurioase în contra vreuneia dintre persoanele care fac parte din direcţia, redacţia sau administraţia ziarului, sau altei persoane străine. Dreptul de a cere publicarea unui răspuns se prescrie în termen de 30 zile dela apariţia articolului sau informaţiei care dă drept la acel răspuns. Partea vătămată, în caz de refuz nejuslificat ele a i se publica răspunsul, se poate adresa tribunalului, care judecă cu precădere şi se pronunţă în cel mult iO zile dela cerere. In caz când tribunalul constată refuzul ne justificat, pe lângă sancţiunea prevăzută mai sus, ordonă şi înserarea răspunsului, care se face în cel mult trei zile libere dela comunicarea sentinţei, sub sancţiunea unei daune de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere. Publicarea răspunsului părţii vătămate nu împiedică dreptul de urmărire pentru infracţiunile ce ar rezulta din publicarea articolului care a provocat răspunsul. ART. 575. Proprietarul oricărui ziar sau publicaţiuni, care nu înscrie iu fruntea acestora, în mod vizibil şi permanent, numele directorului sau al redactorului responsabil, sau care nu arată schimbările survenite în privinţa acestor persoane, precum şi acela care ar menţine, ca director sau redactor responsabil, o persoană care nu este cetăţean român, nu are domiciliul în ţară, ori a suferit condamnaţiuni penale cu interdicţie corecţională sau acela care, mai înainte de apariţia publicaţiunii periodice, nu declară şi înscrie, la instanţa comptentă numele său, domiciliul, titlul publicaţiunii periodice, modul de apariţie şi numele directorului sau redactorului responsabil, se pe- 170 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" tiepseşte cu închisoare corecţională dela 2 la 6 luni şi-amendă dela io.ooo la 20.000 lei. Când proprietatea ziarului sau publicaţiunii periodice ar aparţine unei societăţi comerciale, răspunderea penală pentru faptele de mai sus o au: în societăţile în numele colectiv, toţi asociaţii; în societăţile .în comandită simplă, comanditatul; în societăţile anonime şi în comandită pe acţiuni, persoana însărcinată cu administrarea societăţii. ART. 576. — Directorul, şi, în lipsa lui, redactorul responsabil al oricărei publicaţiuni periodice, care nu publică, în cel dintâiu număr, hotărîrea rămasă definitivă, a cărei publicare a ordonat-o instanţa şi care i-a fost comunicată în acest scop, se pedepseşte cu amendă dela 2.000 la 20.000 lei. ART. 577. — Directorul, şi, în lipsa lui, redactorul responsabil al oricărei publicaţiuni periodice, care nu publică, în mod gratuit, comunicatele oficiale, destinate a rectifica faptele eronate cuprinse în acea pttbli-caţiune, se pedepseşte cu amendă dela 2.000 la 10.000 lei. Rectificarea sau răspunsul nu poate depăşi numărul îndoit al cuvintelor pe care le conţinea informaţia supusă rectificării. ART. 578. — Se pedepseşte cu amendă dela 5.000 la 20.000 lei: 1. tipograful care nu a indicat pe imprimat numele şi domiciliul său, sau care a tipărit un ziar sau o pu-blicaţiune periodică fără să aibă un director sau redactor responsabil; 2. tipograful care nu s'a conformat obligaţiei de depozit impuse de lege; 3. acel care vinde sau distribue ziare sau orice alte publicaţiuni care nu conţin indicaţiunea numelui vre-uneea din persoanele responsabile după lege. CARTEA Itl Contravenţii TITLUL I Dispoziţiuni generale ART. 57<;. — Contravenţie este fapta pe care o declară ca atare: 1. legea; 2. regulamentul; 3. ordonanţa autorităţii administrative sau poliţieneşti. ART. 580. — Regulamentul şi ordonanţa, prevăzute la punctele 2 şi 3 din articolul precedent, sunt valabile numai dacă se întemeiază pe lege şi pedepsele stabilite prin ele 1111 depăşesc pe cele prevăzute, pentru contravenţie, în art. 24 din acest cod. Ordonanţa prevăzută la punctul 3 devine obligatorie numai după trecerea unui termen de minimum 5 iile dela publicare. In cazurile urgente, autoritatea în drept poate reduce acest termen la 24 orc. Instanţa nu poale discuta necesitatea sau oportunitatea regulamentului sau ordonanţei. ART. 581. — Când o contravenţie a fost comisă de o persoană pusă sub autoritatea, direcţiunea sau supravegherea altei persoane, este responsabilă şi se pedepseşte, în afară de infractor, şi persoana învestită cu autoritatea, ori însărcinată cu direcţiunea sau supravegherea, dacă aceasta s'a făcut vinovată de neglijenţă sau nesupraveghere, în aplicarea sau respectarea unor dispoziţiuni, în privinţa cărora avea a-ceastă obligaţie şi prin călcarea cărora s'a săvârşit contravenţia. 172 Codul Penal. „Regele Carol al II-lea" : TITLUL II Contravenţii în special CAPITOLUL I Contravenţii contra autorităţii publice ART. 582. — Proprietarul de automobil, sau de oricare alt vehicul cu motor care angajează un conducător de maşină, care nu are sau căruia i s'a ridicat dreptul de a conduce, se pedepseşte cu închisoare poliţienească dela una la 10 zile şi amendă dela 100 la 1.000 lei, iar când conducătorul fără drept, este însăşi proprietarul vehiculului, pedeapsa este dela una la 15 zile şi amenda dela 500 la 1.000 lei. ART. 583. — Se pedepsesc cu închisoare poliţienească dela 5 la 20 zile şi amendă dela 100 la 1.000 lei: 1. hotelierii, hangii şi alţi asemenea locatari, care nu pun în vedere călătorilor, în termenul fixat de autorităţi, să facă declaraţia de identitate cerută de lege, sau nu înscriu în registre numele, pronumele şi data intrării sau ieşirii persoanelor pe care le au in gazdă sau care, la refuzul călătorilor de a face declaraţiile legale, nu denunţă cazul în 24 ore, autorităţilor în drept, precum şi aceia care nu înfăţişează asemenea registre autorităţilor competente, când li se cer; 2. acela care nu-şi declară numele, profesia şi domiciliul în registrul menţionat în alineatul precedent, atunci când i s'a prezentat sau când dă indicaţii false (iacă faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravă: 3. restauratorii, cârciumarii, birtaşii, cafegii şi alţii asemenea care îngăduesc clienţilor să stea în localurile lor de consumaţie sau îi ascund, după orele fi->ate pentru închidere, ori împiedecă organele autorităţilor să controleze sau să instrumenteze atari abateri; 4. executarea, fără permisiunea autorităţii militare sau maritime şi fără intenţiune frauduloasă, de fotografii, ridicări de planuri sau lucrări topografice, in zona interzisă sau în stabilimente militare ori maritime ; 5. trecerea fără autorizaţie şi fără just motiv peste bariere, ziduri, garduri, uluci, şanţuri, taluzuri de Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 173 fortificaţiuni, îngrădiri de terenuri, aparţinând admi-nistraţiunii militare, sau care sunt în posesiunea ei şi unde intrarea este interzisă. ART. 584. — Se pedepsesc cu închisoare poliţienească dela una la 5 zile şi amendă dela 100 la 1.000 lei : 1. conducătorul de oricare vehicul sau de animale de povară, care nu ţine în mod reglementar numai o parte a străzii sau a drumului, astfel ca cealaltă parte să rămână liberă pentru trecerea altora, precum şi a-cel conducător de vechicul cu tracţiuni; animală, sau de animale de povară, care nu stă, în timpul mersului sau staţionării, lângă animalele sale; 2. acela care conducând un vehicul, pe străzi sau pe drumuri, nu ţine rândul sau mână prea iute; 3. conducătorul oricărui vehicul care 1111 are luminile cerute de regulamente, sau 1111 le întrebuinţează în conformitate cu acele regulamente; 4. conducătorul de vehicule care nu are numărul reglementar la vechiculul său; 5. acela care nu îngrijeşte de curăţirea străzii, cand îi este impusă această obligaţie; 6. acela care deslipeşte, rupe sau distruge, în orice mod, afişele, extrasele de hotărîrii ordonanţele, imprimatele, dcsenurile sau manuscrisele lipite din ordinul autorităţilor sau cu autorizaţia lor, în locurile anume destinate; 7. acela care deţine în prăvălie sau întrebuinţează alte greutăţi sau măsuri decât cele prevăzute de lege, fără ca prin aceasta să fi cauzal vreun prejudiciu, 8. acela care refuză să primească, pe valoarea lor, monede care au curs legal în stat; 9. acela care întrebuinţează sau face să.se intrebuin teze în învăţământ, cărţi sau mijloace didactici- de învăţământ, prohibite de autoritatea superioară şcolară; 10. acel consumator care, după ora legală a includerii localului, la invitaţia patronului sau autorităţii, refuză să plece; 11. acela care fiind somat de un funcţionar sau de un reprezentant al autorităţii, care se legitimează şi care se află în exerciţiul funcţiunii, refuză de a de- 174 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" clara numele, profesia, domiciliul sau alte indicaţii asupra identităţii, sau care dă indicaţii false. întru cat faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravă CAPITOLUL II Contravenţii care produc pericol public ART. 583. — Se pedepsesc cu închisoare poliţienească cieia io zile la una lună şi amendă dela 500 la 1.500 Ie: : . . acela care împiedecă circulaţia pe străzi, drumuri ohu pieţe publice, punând pe ele, fără neapărată trebuinţă, materiale sau orice alte lucruri care stânjenesc sau împiedecă libera trecere, precum şi acela cate nu axează semne sau bariere pentru a înlătura pencolui, sau nu îngrijeşte a lumina noaptea materialele ce a îngrămădit, ori gropile sau şanţurile ce a săpat pe rampe, străzi, drumuri sau pieţe publice; 2. acela care, în mod arbitrar, ridică sau desfiinţează semnele arătate iu alineatul precedent; 3. acela care, din proprie iniţiativă, stinge lămpile care servesc la iluminatul public, ridică sau desfiinţează aparate sau semne, altele decât cele arătate la punctul 2, destinate unui serviciu public; 4. acela care, din nesocotinţă, pune pe ferestre, balcoane sau orice alte locuri asemănătoare, lucruri care, prin căderea lor, pot răni sau murdări pe trecători. Dacă autorul faptei nu este cunoscut, proprietarul sau posesorul clădirii se pedepseşte, când nu a făcut toate diligentele ca să împiedece faptul; 5. acela care nu se supune ordinului dat de către autoritatea competentă, ca să repare sau să dărâme ziduri sau clădiri care ameninţă cu prăbuşirea; 6. acela care lasă să umble liber un nebun ce este sub paza sa, sau nu anunţă imediat autoritatea când nebunul a scăpat de sub paza sa; 7. acela care lasă libere animalele sale, pe care le ştia periculoase sau nu ia măsurile cerute de regulamente in privinţa lor; 8. acela care, fiind autorizat sau obligat să întreţină un ponton, pod, pod umblător sau bac, nu ia Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 175 toate măsurile prescrise de autorităţi sau care surit necesare, pentru ca în timpul utilizării lor persoanele, animalele sau lucrările să fie la adăpost de orice pericol: 9. acela care lasă fără pază sau în libertate, în locuri neîngrădite sau în locuri publice, animale de tracţiune, povară sau călărie, precum şi acela care le conduce fără pricepere sau le încredinţează unei persoane neexperimentate, ori, prin felul cum le conduce, le aţâţă sau sperie, şi dacă clin aceste fapte rezultă un pericol pentru siguranţa publicului; 10. acela care conduce, in mod periculos pentru siguranţa persoanelor sau lucrurilor, vehicule cu tracţiune animală prin locuri publice; ir. conducătorul oricărui vehicul cu tracţiune mecanică, care 1111 respectă viteza permisă şi afişată vizibil de autorilăţi, precum şi acela care nu micşorează viteza sau nu opreşte când pe drumul public vede că apropierea vehiculului produce spaima animalelor de tracţiune sau de călărie In caz de recidivă, pe lângă pedeapsa cuvenită, se poate aplica şi măsura de siguranţă a interdicţiei profesiunii sau a dreptului de conducere pe timp de 2 luni la un an; 12. acela care calcă prescripţiunile luate de autorităţi, spre a împiedeca isbucnirea incendiului, precum şi acela care, după isbucnire, calcă măsurile luate de autorităţi pentru a-1 stinge sau pentru a menţine ordinea şi siguranţa; 13. acela, care ţine deschis localul de spectacol public sau de întruniri, fără să observe prescripţiile cerute pentru proteguirea, siguranţei publicului. ART. 586. — Se pedepsesc cu închisoare poliţienească dela una la 15 zile si amendă dela 500 la 1.500 lei : 1. acela care, fără a încunoştiinţa autoritatea competentă sau fără a obţine autorizarea ci, primeşte în paza sa o persoană pe care o ştie că este atinsă de aîienaţie mintală sau, după ce a primit-o. o lasă liberă; 2. acela care nu îngrijeşte să se ţină în bună stare, să se repare sau să se cureţe coşurile sau orice alt loc 176 Codul Penal ,,Regele Carol a! II-lea" Codul Penal „Regele Carol al II-lea' 177 CAPITOLUL III Contravenţii contra liniştei publice ART. 587. — Se pedepsesc cu închisoare poliţieneasca dela una la 10 zile .şi amendă dela 100 la 1.000 lei : 1 acela care calcă ordinul autorităţii, prin care se opreşte de a trage cu arme de foc în oraş sau comună sau se interzic focuri de artificii de orice natură, sau acela care turbură ordinea în localuri publice; 2. acela care, în scopul de a vinde imprimate, ziare sau orice mărfuri, pe stradă sau în orice alt loc public, turbură prin strigăte liniştea locuitorilor în timpul obişnuit pentru odihna lor; 3. acela care, prin tragerea clopotelor sau orice aite semnale de pericol, ştiind că nu este niciun motiv serios de a face uz de ele, turbură liniştea locuitorilor, induce in eroare autorităţile sau produce panică; 4. acela care cauzează sau contribue a cauza zgomot sau larmă, noaptea, turburând astfel liniştea locuitorilor, prin ţipete, cântece sau petreceri cu lăutari. Aceeaşi pedeapsă se aplică lăutarilor şi conducătorilor dc vehicule care întovărăşesc pe turburători; 5. conducătorul de automobil care, în contra regulamentului de circulaţie sau fără o justă necesitate, prin instrumente sonore sau prin manevrarea motorului, face astfel de zgomot încât turbură liniştea locuitorilor. Se aplică în cazurile prevăzute la punctele 2, 3 şi 4. maximum pedepsei pentru aceia care, fiind somaţi a înceta, au persistat şi continuă faptele lor zgomotoase şi turburătoare pentru liniştea publică. ART. 588. — Se pedepsesc cu închisoare poliţienească dela una la 10 zile şi amendă dela 100 la 1.000 lei : Părintele, tutorul şi supraveghetorul care n'a întrebuinţat toate măsurile îngăduite, ce-i stau în putinţă, spre a împiedeca vagabondajul minorului mai mic de to ani, pus sub autoritatea sau supravegherea sa. CAPITOLUL IV Contravenţii contra sănătăţii publice ART. 589. — Se pedepsesc cu închisoare poliţienească dela 5 la 15 zile si amendă dela 500 la 1.000 lei : 1. medicul care, în timpul unei epidemii, refuză fără just motiv, la cererea autorităţii, pe teritoriul unde îşi exercită profesiunea, să dea primele ajutoare persoanelor atinse de boale epidemice; 2. moaşa, farmacistul, precum şi medicul şi veterinarul, aceştia doi din urmă, în comunele rurale, care, in cazuri urgente fără just motiv refuză sau întârzie să presteze serviciile solicitate de autorităţi sau de particulari; 3. acela, care practică arta de a vindeca fără a întruni condiţiunile legale pentru exercitarea profesiunii de medic; 4. proprietarul unui vehicul destinat transportului public de persoane, cu care s'a transportat o persoană atinsă de o boală contagioasă şi care, cunoscând a-ceasta, a continuat să întrebuinţeze vehiculul pentru transportul public, fără să-1 fi desinfectat la serviciul sanitar respectiv; 5. acela care, constatând că un animal, ce se află sub supravegherea sa, prezintă semne de turbare sau de o altă boală transmisibilă omului, nu-1 pune în imposibilitate de a fi vătămător şi nu înştiinţează autoritatea publică competentă despre existenţa acestei boli. ART. 590. — Se pedepese cu închisoare poliţienească dela una la 10 zile si amendă dela 500 la 1.000 lei : 1. acela care aruncă înaintea locuinţii sau grădinii sale, sau în împrejurime, sau ţine în acestea, lucruri, gunoaie sau orice alte murdării de natură a vătăma, prin căderea sau mirosul lor, sănătatea publică; 2. acela care nu îngroapă animalele sau păsările moarte ce-i aparţin, ci le aruncă în curte, pe străzi, pieţe sau locuri virane; 3. acela care aruncă in fântână, apeduct, apă curgătoare sau izvor, ce servesc la alimentarea cu apă potabilă, un obiect sau substanţe murdare; 178 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 4- acela care vinde băut uri sau alimente alte rate ne- CAPITOLUI, V Contravenţii contra moralei publice şi hienelor moravuri ART. 591. — Se pedepsesc cu închisoare poliţienească dela 15 zile la o lună şi amendă dela 500 la 1.500 iei; 1. acela care, făcând bae, în -public, fără costum, se comportă astfel încât prin aceasta jigneşte simţul de pudoare publică; 2. acela care se arată, în public, într'o stare de beţie ce provoacă scanda], precum şi acela care, cu voinţă, îmbată pe altul, fie procurându-i băutură, fie făcând cu el prinsoare de a bea anumită cantitate, afară de cazurile prevăzute de art. 379 şi 380; 3. cârciumarul care a servit băuturi alcoolice unei persoane, mai mică de 16 ani. CAPITOLUL VI Contravenţii contra persoanelor ART. 592.' — Se pedepseşte cu închisoare poliţienească dela 5 la 15 zile şi amendă dela 500 la 1.500 lei acela care aţâţă sau nu opreşte câinele său când se dă la trecători, chiar clacă nu le-a cauzat vreo vătămare. CAPITOLUL VII Contravenţii contra protecţiei animalelor ART. 593. — Se pedepsesc cu închisoare poliţienească dela 5 ia 20 zile şi amendă dela 100 la 500 lei acela care. în public, săvârşeşte acte de cruzime sau tortură faţă de animale. Se consideiă de asemenea acte de cruzime sau de tortură, dacă sunt săvârşite în public: i. supunerea animalelor la poveri mai presus de puterile lor sau la oboseli excesive; Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 179 2. întrebuinţarea animalelor la munci pentru care sunt inapte din cauza vârstei, boalei, infirmităţii sau :rămlor; 3. părăsirea animalelor infirme, rănite sau bolnave; 4. bătaia cu nesocotinţă; 5. înţeparea sau îmboldirea animalelor cu instrumente sau unelte ascuţite pentru a le stimula la muncă sau la mers, ori pentru a le face să se ridice când sunt căzute, rănite sau bolnave; 6. transportul de păsări sau alte animale mici, legate de picioare şi atârnate cu capul în jos; 7. întrebuinţarea animalelor la jocuri sau spectacole publice ce comportă suferinţe sau cruzimi; 8. supunerea animalelor, fie chiar în scop ştiinţific sau didactic, la experienţe de natură a provoca mila sau dcsgustul, cu excepţia experienţelor făcute în cli-rncile universitare şi institutele ştiinţifice de specialitate, sub stricta supraveghere şi răspundere a profe-soiului sau directorului institutului; 9. tăierea animalelor pe străzi sau în alte locuri publice prin natura lor. ART. 594. — Se pedepseşte cu închisoare poliţienească dela una Ia 10 zile şi amendă dela 50 la 1.000 lei acela care: 1. săvârşeşte vreunul din actele prevăzute în alin. 1 şi 2, punctele 1, 2, 4 şi 5, ale art. 593, fără să existe condiţia publicităţii; 2. dresează animale prin mijloace barbare; 3. distruge cuiburile păsărilor folositoare. CAPITOLUL VIII Contravenţii contra bunurilor ART. 595. — Se pedepsesc cu închisoare poliţienească dela o zi la o lună şi amendă dela 500 la j .000 lei : 1. acela care, fără drept, calcă sau vatămă holdele altuia, cu piciorul, cu vitele sau cu orice vehicul şi acela care fără drept, introduce vite la păscut pe loc străin; 2. acela care dă drumul sau lasă să alerge animalele de tracţiune, povară sau călărie, în locul unde circulă sau staţionează publicul; 180 Codul Penal „Regele Carol al II4ea'; 3. acela care fabrică chei sau orice fel de instrumente care pot fi întrebuinţate la închidere sau deschidere şi le încredinţează altor persoane decât celor ce au dreptul să se servească de ele sau le vinde oricui; 4. acela care deschide încuetori de orice fel la cererea unei persoane, fără să se încredinţeze dacă este proprietatea sau posesoarea locului ori lucrului; 5. acela care fabrică chei, după tipar de ceară sau altfel de material, la comanda unei alte persoane decât aceea pe care o ştie că are dreptul sau le încredinţează unei alte persoane; 6. conducătorul de automobil care, atunci când drumul, şoseaua sau strada este plină de noroi sau apă, r,u conduce încet, spre a feri pe pietoni şi îi stropeşte; 7. acela care, fără drept, intră în grădinile, livezile sau viile altuia şi mănâncă din fructe; 8. acela care refuză, făr just motiv, să dea ajutorul ce i-s'a cerul în caz de înec, inundaţie, incendiu, tâlhărie sau orice alt caz de infracţiune flagrantă; 9. acela care, fără intenţie, prin orice mjiloace, cauzează moartea sau rănirea animalelor altuia; 10. acela care, fără a fi autorizat, ridică de pe drumurile publice, brazde, pavaj, pietriş sau pământ, ori acela care ia asemenea lucruri de pe locurile ce sunt proprietatea altuia; 11. acela care, prin orice mijloace, murdăreşte vreun lucru mobil sau imobil, aparţinând în totul sau în parte altuia. CAPITOLUL IX Contravenţiuni contra intereselor agricole ART. 596. — Se pedepseşte cu închisoare corecţională dela o zi până la o lună şi amendă dela 500 la 1.000 lei : 1. acela care jupoaie coaja de pe copaci, ori frânge crăcile arborilor, duzilor ori pomilor de pe proprietatea altuia ori de pe drumurile publice; 2. acela care, în timpul muncilor agricole, pune în Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 181 orice chip, în stare de a nu putea funcţiona orice fel de maşină agricolă a altuia; 3. acela care aruncă în curtea, grădina, livada ori via altuia, păsări sau alte animale moarte, ori resturi de cadavre; 4. acela care ia pământ, nisip sau piatră din loc străin, fără voia celui în drept; 5. acela care, fără învoirea celui în drept, coseşte şi ia iarbă ori culege frunze de dud, sau orice fel de materiale de hrană, ori de foc, de pe loc străin, când sunt în cantităţi mici, care exclud ideea de furt; 6. acela care, fără învoire, paşte vitele sale pe alt loc din zona şoselelor sau de pe drumurile inerbate, decât pe porţiunea din dreptul proprietăţii sale; 7. acela care, fără învoire, calcă cu vitele, maşinile, ori cu instrumentele sale, locul vecinului, cu prilejul facerii lucrărilor agricole de pe terenul său; 8. acela care, fiind din localitate şi cerându-i-se concursul, refuză, .fără motiv să ajute pe gardianul sau pe proprietarul în drept să prindă şi să aducă la oborul comunal vitele prinse pe loc străin; 9. acela care trece pe loc străin, prevăzut cu semne de oprire şi la cererea paşnicului în drept, a proprietarului ori a arendaşului locului, sau a oamenilor a-cestora, nu se înapoiază la drumul public; 10. acela care nu execută dispoziţiunea autorităţii, de a-şi îngrădi locurile pe care se află fântâni, când sunt părăsite, sau orice fel de gropi, care, pun vieaţa oamenilor sau animalelor în primejdie; 11. acela care împiedecă urmărirea sau prinderea albinelor altuia, în timpul roitului, sau în termen de 48 ore dela roitul lor; 12. acela care, făcând foc pe terenul său, ori pe marginea drumului, îl lasă nestins la plecare, ori seara, chiar dacă prin aceasta n'ar pricinui mciun rău nimănui; 13. acela care, fără drept, schimbă ori distruge semnele de oprirea drumurilor sau semnele pentru a-rătarea drumurilor sau numirea localităţilor, puse de cei în drept; 382 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 14. acela care împiedică pe cei în drent să ifl .5 log dela ce: prinşi asupra unui fapt oprit de Le n *pa^^ locuri ce nu-i «ea^ltuta Cai'e PaŞtC " ^ Cu ^ «ale păşu- CARTEA IV Punerea în vigoare şi aplicarea codului penat Dispoziţiuni transitorii ART. 597. — Acest cod se pune în aplicare la t Ianuarie 1937, afară de dispoziţiunile cuprinse în art. 50, 51, 54, 55, 56, 57 şi 599, care intră în vigoare la data publicării codului. Dela 1 Ianuarie 1937, se abrogă : 1. codul penal din 30 Octomvrie 1864, în vigoare în Vechiul Regat şi Basarabia, cu modificările ulterioare, precum şi dispoziţiunile art. 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72 şi 73 din legea din 26 Iunie 1921, pentru oraganizarea Dobrogei Noi; 2. legea presei din 13 Aprilie [862, în vigoare în Vechiul Regat; 3. codul penal din 29 Mai 1878 (legea V), referitor la crime şi delicte şi codul penal din 14 Iunie 1879 (legea XL), referitor la contravenţii, ambele în vigoare în Transilvania, precum şi legea din 21 Iunie 1S80 (legea XXXVII) referitoare la punerea în aplicare a acestor coduri; 4. legea XXXI din 1908, denumită Novela penală, referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei la minori şi la unele infracţiuni, precum şi legea VII din 1913, referitoare la instanţele minorilor, ambele în vigoare în Transilvania; 5. legea XXI din 1913, referitoare la vagabonzi, legea XL din 1914, pentru apărarea autorităţilor, legea XLI in 1914, pentru apărarea onoarei, toate în vigoare în Transilvania; 6. legea xiv din 1914, asupra presei, în vigoare in Transilvania- 184 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 7. orice alte legi care au completat sau amplificat codurile şi legile penale în vigoare în Transilvania; 8. codul penal din 27 Mai 1852, în vigoare in Bucovina, precum şi legea din 17 Decemvrie 1872, cu modificările ulterioare, în vigoare în aceeaşi provincie; 9. acele dispoziţiuni din legile speciale cu caracter penal de pe întreg teritoriul ţării care sunt în contradicţie cu dispoziţiunile actualului cod. Pedepsele pronunţate in baza codurilor sau legilor abrogate şi neprevăzute de acest cod, se execută după normele pedepselor echivalente din codul de faţă. Aceeaşi dispoziţiune se aplică ori de câte ori instanţa, conform art. 3 din prezentul cod, pronunţă pedepse care nu sunt prevăzute de acest cod. ART. 598. — Până la organizarea penitenciarelor, conform principiilor acestui cod, pedepsele se execută în penitenciarele actuale, potrivit legii penitenciare în vigoare, în măsura în care noile dispoziţiuni înscrise în prezentul cod nu pot fi aplicate. APT. 599. — Pedepsele pecuniare pronunţate în baza codurilor vechi în caz de neplată în termenul fixat de lege, se transformă în obligaţiune de muncă conform art. 54 din acest cod. Până la înfiinţarea de colonii penitenciare, munca pentru amenzile corecţionale ca şi pentru cele poliţieneşti, se va executa în comunele urbane de organele administraţiunii comunale la lucrări publice în folosul comunei, iar in comunele rurale de organele administraţiunii judeţene în folosul judeţului sau comunelor. ART. 600. — In caz de stingere prin prescripţie, a încriminării sau a pedepselor pronunţate dacă termenele stabilite prin prezentul cod sunt diferite de cele stabilite prin legile anterioare, se aplică prescripţiilor în curs dispoziţiunile cele mai favorabile, ţi-nându-se în seamă timpul curs sub imperiul legii anterioare. Actele întreruptive de prescripţie, împlinite sub legea anterioară, păstrează efectele lor şi sub legea nouă. Dispoziţiunile art. 166, alineatul penultim nu se a- Codul Penal „Regele Carol al II-lea" 185 plică proceselor în curs la data punerii în aplicare a prezentului cod. ART. 601. — In cauzele pendinte, în care prezentul cod ar cere ca o condiţie a începerii urmăririi, plângerea prealabilă a părţii vătămate, se acordă a-cestei părţi, spre a introduce plângerea, un termen de 3 luni, socotit dela data punerii în aplicare. Când legea nouă fixează un termen, în care trebue să se introducă această plângere, se respectă acel termen ce curge dela punerea în aplicare a codului. Cauzele în care nu se prezintă plângerile persoanelor vătămate se închid, iar hotărîrile deja pronunţate se consideră ca fără valoare. In ce priveşte infracţiunile pentru care legile anterioare cereau plângerea prealabilă, şi nu mai este cerută de prezentul cod, cauzele pendinte îşi urinează cursul, chiar dacă s'ar retragere plângerea. ART. 602. — Dispoziţiunile prezentului cod, relative la pedepsele privative de drepturi, fie ca pedepse accesorii, fie ca pedepse complimentare, nu se aplică condamnărilor pronunţate sub legile anterioare şi nici în afacerile pendinte la data punerii în aplicare a acestui cod. ART. 603. — Dela data intrării în vigoare a acestui cod, toate termenele de prescripţiune mai mici de un an din legile speciale, se înlocuiesc cu termenul de un an pentru prescripţiunea încriminărilor şi de 2 •ni pentru prescripţiunea pedepselor. Promulgăm aceasta lege şi ordonăm ea ea să fie învestită cu Sigilul Statului şi publicata în Monitorul Oficial. Dat în Bucureşti la 17 Marilie 1936. CAROL Ministrul justiţiei, VALKRUJ POP. Această lege s'a votat de Adunarea Deputaţilor in şedinţa dela 29 lu'bruarie anul 1936 şi s'a adoptat cn unanimitate de 148 voturi. Preeţdinlf, N. N. Săveanu. Această lege s'a votat de Senat în şe, în public, art. 59.3 94, 178 - SI. — omorârea sau rănirea lor fărăvoe, ari. 595 n. 9, 180. — moarte, aruncarea lor, art. 596 n. 3, 181. Apărare legitimă, art. 132, 45. Ape, otrăvirea lor, art. 372,114. — teritoriale, v. aplicaţiunea leoei penale. *) Primele cifre indică nr. art. iar cele dela sfârşit nr. paginei.. 188 Codul Penal .Regele Carol al IJ.le Aplicarea legii penale în spaţiu : Acte de executare începute sau săvârşite pe teritoriul românesc, art. 6 alin. 3, 4. Aeronavă Română, art. 6 alin. 2, 4. Aeronavă Streină, art. 7 alin. 3, 4. Ape teritoriale, art. 6 alin. 2, 4. Imunitate penală, art. 7 alin. 1, 4. Infracţiuni săvârşite în Ro = mânia» art. 6 alin. 1; 4. Infracţiuni săvârşite de ro» mâni în străinătate, art. 8, 5. Infracţiuni săvârşite de români sau străini contra intereselor Statului Român, art. 10, 6. Persoana Regelui, art. 7 alin. 1, 4. Străini domiciliaţi în România nesupuşi nici unei protec= ţiuni, art. 9, 6. Aplicarea legii penale în timp : Infracţiuni săvârşite sub legea vecne dar neprevăzute de legea nouă, art. 2, 3. Legi succesive, art. 3 alin. 1,3. Legi temporare, art, 3. alin 2, 4. Măsuri de siguranţă, art 4, 4. Prescripţiunea actiunei pu= blice sau pedepselor în caz de conflict de legi succesive, art. 5, 4. Aprovizionare, compromitere de, art. 2 0, 67. Arestare ilegală, art. 272.276, 88-9. Arestaţi, v. evadare. Arme, definiţie legală, art. 183 alin. 7, 60. — transport clandestin de, art. 337, 104. — procurare de arme pentru rebeli, art. 319, 99. Asasinat, 464, lit. a., 138. Ascendent, v. lovire, mutilare. Ascunderea documentelor de Stat, art. 195, 65. Asiguiare, v. fals. Asociere, pentru comitere de crime şi delicte, art. 315—319, 98-9. Asociaţiuni secrete, consti- tuire de, art. 209 pt. e., 69. Atentat, contra Regelui, art. 204, 68. — contra familiei Regale, art. 204, 68. — contra şefului de Stat străin, art. 219, 72. — la pudoare, fără violentă, art. 421 - 422, 128. — fraudulos la pudoare, art. 423, 128. — la pudoare cu violenţă art. 419—422, 127-8. Automutilare, art. 480, 141. Avort, art. 482- 485, 141-2. — nepedepsire, art. 484, 142. B Bae în public, fără costum, contravenţie, art. 591 n. 1. Bandă, definiţie legală, art. 183 alin. 8. Băuturi, v. alimente denaturate, art. 380. Beţie, influentă asupra pedep- sei, art. 129. Bigamie, art. 443—444. Bilete; v. falsificare, Boală venerică, transmitere de-, art. 377. — contagioasă, călcarea măsu-rilor de combatere, n rt. 375, P. 115. Bombe, aruncare de, art. 352, p. 108. Bună purtare, v. cauţiune de bună purtare. Bursă, joc de, art. 571, 167. Cadavre, profanare de—, art. 314. Cale ferată, provocare de catastrofă, art. 360, 111. — catastrofă care provoacă moartea art. 361, 112. — infracţiuni neintenţionate, art. 362—363, 112. Calomnie, art.- 507—509,150. — Justificare, art. 519, 153. Indice alfabetic 189 Calomnie, dovada veracităţii, art. 514-517, 151. — Reciprocă, art. 522, 153. — V. denunţarea calomnioasă. Carnet de serviciu, falsificare, art. 409, 124. Cauţiune de bună purtare, art. 81-83, 32. Caz forţat, v. pedcaps'. Cărăuş, abuz de încredere pro» fesional. Ceată, definiţie legală, :uf. 183 no. 8, 5'.). Câine, v. e.onti-.ive.n(iuni. »Cek, emitere, fără nrovizian. f ,%3, 164. Cerşetorie, art. 341-348, 105-7. Certificat medical, falsificare, art. 410, 124 Cetăţean, v. împiedecarea drepturilor politice şi publice. Chei, fabricare de, art. 595 n 3, 5, 180. Circumstanţe antenuante, art. 157-159, 52-3. Clasificarea infracţiunilor, art. 95, 35. Clopote, tragere de, alarmă, art. 587 n. 3, 176. Colonie penitenciară, art, 28 alin. 8 13. Complici, „.(. r 1-124, 42. Complot, art. 227 231, 7r> 6. Compromiterea intereselor Statului, art. 195, 65. Comunicate oficiale, v. publicitate. Comunicaţii, mijloace do distrugere, ait. 366 - 36K, 1VV. Comutarea pedepsei, v. Pedeapsa. Concubinaj, art. 446, 134. Concurenţă, v. licitaţie. Concurs, între circumstanţe atenuante şi agravante, art.160, 53. Concurs de infracţiuni, art. 101-108, 37, Condamnare, v. hotărâre. Confiscare specială, art. 71, 80, 163, p. 27, 31, 54. Conflict de atribuţiuni, art. 247, 80. Consiliu de familie, v. inca-pacifăf,i. Constrângere morală, art. 130, 44. Constrângere fizică, art. 33. 15. Consum, specula nevoilor de, art. 573. Contract de furnituri publice, nesocotire în războiu, art. 201, 67. Contravenţiune, v, concurs de infractori, recidivă, pedeapsă. Convertire, legală la un cult, art. 309, 97. Cortegiu funebru, turburate, art. 313, 98. Corecţie, v. abuzul dreptului de corecţie. Corespondenţă, violarea secretului, a,{. 501 502. ,,. 148. Conrupţie sexuală, art. 443, —34, 133. Credit particular, v. ştiri false, art. 418, 127. Creditul Statului, v. ştiri false, art. 417, 126. Creditori^ fraudarea lor. art. 548, 163. Crime, v. concurs, pedeapsă, recidivă. Cult, infracţiune conica exerciţiului, art. 308, 312, 97. Cumul, v. concurs de infracţiuni. Curator, incapacitate art. 58, alin. 4, 24. D Dare de mită, art. 250, 81. Dota nplicaţiunei noului cod penal, art. 597, 183. Decădere din puterea părintească, art. 25, n. 3, 11. Decoraţiuni, port ilegal, art. 415, 126. Defăimare, delictul de, ari. 510-511, 151. Defetism, delictul de, art. 198. Defunct, defăimarea memoriei, art. 511, 151. Degradare civică, v. incapacităţi 190 Codul Penal .Regele Carol al II4ea" Degradarea -civică, a lucrului altuia, art. 559,563, 165 — 6. Delapidare, delictul de,art. 236, 78. Delicte, v. concurs de infrac» tiuni, v recidivă, v. pedepse. Denunţare calomnioasă, art. 269—271, 87—8. Denunţare, complot, art. 228,— 231, 76. Depozit, v. Tipograf. Detenţiune, v. pedeapsă. — preventivă, imputare, în pe= deaptă, art. 63 64, 25. Deţinere ilegală, a unei per = soane. art. 272-76, 88—9. Diplomat, atentat contra unui art. 221, 74 Disolvarea, pers. juridice, y. măsuri. Siguranţa. Dispreţ, fată de cult, art. 310, 312, 97-8. Distribuţie, de ziare, v. respon» sabilitate, art. 578, 170. Distrugere de acte, delictul de, art. 562, 166. — de cale ferată, art. 359, 111. — de zăgazuri, art. 376, 116. — de documente de Stat. art. 195, 65. — secretelor comerciale şi in= dustriale. art. 506, 149. — secretelor profesionale, art. 505, 149. Divulgare, de acte secrete de procedură, art. 293, 93. Domiciliu, vi ^lare de, art:. 496—500, 147—8. Drapel naţional, dispreţuire art. 216, 72. Dreptul străin, dispreţuire, art. 222, 74. Drept de corecţie, abuz de, art. 455, 136. Duel, art. 301—307, 96—7. Electorale, infracţiuni, art. 235, 77. Embleme, de stat, dispreţuire, art. 216, 222, 72, 74. Energie, furt de, art. 524, 154. Epizootie, călcarea măsurilor de combatere, art. 378, 116. Eroare de drept, consecinţe, art. 135. 45. — de fapt, consecinţe, art. 136, 45. Evadarea arestaţilor, art. 295 298, 24—25. Excrocherie, v. înşelăciune, art. 549-555, 163—5. Executare, v. măsuri de sigu= rantă, v, pedepse, v. suspen= darea pedepsei. Expert, mincinos, art. 279, 90. Explicarea unor te» meni legali, art 183, 59. Exploatarea prostituţiei, de-. lui de. a.t 435, 130. Exploatarea, slăbiciunilor ce= lor incapabi'i, art. 542, 161. Explozibile, aruncare de, art- 352, 108. Expulzarea, străinilor, art. 71 —79, 27—31. Extrădare, art. 16 — 19, 8—10.. Fals, v. întrebuinţare de fals, art. 412. 125. Falsificare de monedă, art. 385 -390, 118—120. — de titluri de credit, arf~ 391. 120. de timbre, art. 392, 120. — de sigiliu, art. 393-5, 120-1. aparatelor de măsurare art. 396, 121. — aparatelor de marcare, art.. 397, 121. — actelor, art. 401—408,122-4 — paşapoartelor, art. 409, 124. — certificatelor medicale, art. 410, 124, — foilor de drum, art. 409., 124. traducerilor, art. 411, 125. For^ă armată, uzarea de func* fionart publici, art, 246, 80. For^a publica, punerea în miş» care ilicită, art. 214, 72. Fotografie, luare nepermisă de,. art. 583 n. 4, 172. ■ Indice alfabetic 191 Fraudă, la furnituri publice, art. 201, 67. .Frontieră, trecerea frauduloasă, art. 267, 87. Funcţiune, exerrtiu ilegal, art. 213, 71- Funcţionar public, definite legală, art. 183 n. 4, 59. Furt, art. 524—528, 154- 6. Furt simplu art 524, 154 — calificat, art. 525, 154. — săvârşit între rude. art. 526, 156. — săv.IrsH între coproprietari, 527, Î5(i. Gaz, insfalartie de, distrugere, art. 369, l 13. Gestiune frauduloasă, att. 539-541, 159-50. Graţiere, executare, pedeapsă. Greutăţi falşe, mit e!>uin(are, art. 584 n. .7, 173. H .Hotar, strămutare de, art. 556, 165. — desfintare de, art. 557, 165. Hotărâre judecătorească, ne- respect-.re, art. 299 300, 95. — penală, afişare şi publicare, art. 25, 61 şi 62, p. 11,25. împăcarea părţilor, ei cele, art. 174, 57. Imprudenţa, v. omor comis. prin imprudentă, art. 467, 139. Imputarea detentiunei pieve= nive în pedeapsă, art. 63 — 64, 2\ — aduse Regelui în public, art. 206, 69. Imunitate penală, v. aplica» tiunea legi penale. Incapabil, v. Exploatarea slă = biciunilor lor. Incendiu, art. 353—358, 109. Incest, delictul de, art. 447,134. Închiderea localului, v. tnă= suri de siguranţă, art. 71—84, 27-32. închisoare corecţiorală, art. 33, 15. Incursiune pe teritoriul tării, art. 320 — 1, 99. Influenţă, v trafic de, art. 252, 83. Informaţiuni false, v. răs« pândire de ştiri false art. 198, 66 . Infractori, favorizarea lor, art, 283-296. 91 5. — de obiceiu, art 71—78, 27-30. — imposibilă, ar(. W, 36. — de presă. . art. 181 - 82, 59. Injurii, art. 512 522, 151 - 3. Înrolări contra Sfatului, art. 196, 65. Instigarea I unc( ionari lor civili, art. 218, 73. — militarilor, art. 218, 73. la asocierea de crime şi de= llicte. art. 318—319, 99. — la nesupunere, art. 327, 101. Instigatori, art. 120 124,41-2. Insurecţiune, art. 211, 71. însuşirea lucrurilor pierdute, art. 543—4, 163. înşelăciune, simplă, art. 549, alin. 1, 163. — calificară, art. 549 alin. 2, 163. Interdicţia, de a se afla în a» numite localităţi, art. 71, 76, 27--30. - de a intra în anumite localuri, art. 71, 76, 27, 3d. ile a exercita o meserie, art. 71. 78, 27, 30. - corecţionala, uri. 25, 58, 59. II, 24. Intimidarea justiţii, art. 294,94. Inversiune sexuală, acte de, art. 420, 127. J Joc de bursă, art. 571, 167. Jocuri de noroc, art. 564 —569, 166-7. 192 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Tupuîerea coajei de pe copaci, contravenţiune, art. 597, n. 1, 180. Jurai, mituire, 151, 812. — ultragiu, 253, 83. — incapacitate, 58, 24. Lăudarea faptelor calificate crime şi delicte, art. 328, 102. Legalitatea incriminării, art. 1, 3. — măsurilor de siguranţă, art. 1, 3. — refuz de serviciu, art. 243» 244, 80. Lege penală, v. aplicatiunea legei penale în timp şi spaţiu. Legitimă apărare, art. 132, 45. Libeiare condiţionată, art. 41-44, 18—9. Licitaţie, tulburare de, art. 266, 87. Local, închidere, v. măsuri de siguranţă. Loc public, definiţie legală, art. 183, n. 9, 10, 60. Loterie, organizare de, art. 570, 167. Lovirea unei persoane, art. 470= 481, 139--141. Luare de mită, art. 251, 82. Lucruri pierdute, însuşirea de art. 543-44, 161. M Mărci poştale, falsificare, art. 392, 120. - pentru mărfuri, 396,398,121. Mărturie mincinoasă,art. 281, 282, 90. Măsuri de siguranţă, art. 70=1 27. Maşini infernale, 210, 318, 70, 99. Medic, refuz de a da ajutor, art. 589, 177. Membrii Familiei Regale, definiţie legală, art. 205, alin. ultim, 69. Memoria defunctului, defăimare, art. 511, 151. Microbi, răspândire de, art. 373, 115. Militari, v. instigare, art. 218, 73. Minori, vagabonzi şi cerşetori, art. 346—4^, 107. — răpire de, art. 456—57, 137- 7. Minoritate, art. 138=153, 46=51. Mită, v. luare de mită. Moartea infractorului, efecte, art. 163,54. Monedă, v. fals de monedă. —■ definiţie legală, art. 390, 120. Mormânt, violare de, art. 313, 98. Muncă silnică, v, pedeapsa. Muncitori, răsvrătire contra liniştei, art. .333, 103. Mutilare, art. 473-474, 140. N Naşterea copilului, nedecla-rarea, art. 453, 135 Naţiune, ofensă, art. 215, 72. Naufragiu, ascunderea materialului de salvare, art. 371, 114. Necesitate, starea de, art. 131' 44. Necredinţa, fată de Sfat, art 199, 67. Nedibăcia, v. omor prin imprudentă, art. 467, 139. Nedrepte luări, de către funcţionari publici, art. 238, 78. Neglijenţa contra siguranţei Sfatului, art. 197, 66. — în funcţiuni, art. 242, 79. Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, art. 299, 95. Nesupunere, instigare la, art. 327, 101. Nevinovat, consecinţe, art. 291 93. O Obscene publicaţii, trafic de, art. 430, 129. Ofensă, contra regalităţii. 205, 69. Indice alfabetic 193 Ofensă, contra familei Regale, art. 205, 69. — contra autoritatea regale, art. 206, 69. — contra şefului unui Sfat strein, art. 220, 74. — contra nafiunei, art. 215, 72. — contra memoriei defunct. art. 511, 151. — contra simbolului national, art. 216, 72. Ofiţ er de stare civilă, v. actu de Stare civilă, art. 448—49 134—5. Omisiunea de ajutor, art. 48, 9, 144. Omor, crimă de, art. 463 — 469, 138—9. Ordinul legei, efecte art. 137, 46. Organizare de asocia(iuni, secrete, art. 209. 69. Ostilitate contra Stai ului, a rl. 196, 65. Otrăvire, crima de, art. 464, 134. — unui puf, art. 372, 1 14. Paricid, crima de, art. 464 lit. d., 138. Paşaport, fals de, art. 409,124. Patronaj, v, societate de patronaj. Părăsirea persoanei din îngrijirea an, nit. 454, 135. Părintească, decăderea din du-rcrrn păi iuţească, aii. 25, 26, 45, 60, p. II, 19, 24. Părţi, v. împăcarea părţilor, art. 174. 57. Pedepse, art. 21—70, p. 10 — 27. — accesorii, art. 26, 11. — aplicafiunea lor de către judecător, art. 21, 10. — amendă corecţională, art. 52 21. — amendă poliţienească, art. 53, 22. — amendă, obligaţiune de pla- tă, art. 54-37, 22 -3. Pedepse, complimentare, art. 25, 11. — degradafiunea civică, art. 58, 24. — detenţiune grea, art. 36, 17. — detenţiune riguroasă, art. 37, a7. — detenţiune simplă,art.38,17. — imputare defeatiunei, pre- ventive în, art. 63 64, 25. — închisoare corecţională, art. 33-34, 15-16. — închisoare poliţienească, art. 35, 16. — interdictiunea corecţională, art. 59, 24. — muncă silnică, art. 28-31 12- 14. — principale pentru crime de drept comun, art. 22. 10. - principale pentru crime po- litice, art. 22, 10. principale pentru delicte de drept comun, art. 23, 10. — principale pentru delicte politice, art. 23, 10. principale pentru convenţiuni, art. 24, 11. — pecuniare, art. 52—57, 21-3. — prescripţie, art. 168 —171,56. - suspendarea executării, pe- depselor, atf. 65-69, 25-7. — femni(ii grea, art. 32, 14. Piraterie, delictul de, art. 535— 36, pag. 158. Plasarea, minorilor infractori, art. 153, 51. Port ilegal, de uniformă, art. 415, 126. Port ilegal, de arme, v. arme. Premeditare, v. asasinat. la mutilare, art. 177, 141. Preot, v. infract, contra cultului. Presă, infracţiune, de 181, 59. — despăgubiri civile, 182, 59. Prescripţiunea acfiunei civile în despăgubiri, art. 94, 35. Prescripţie, dispoziţiuni tranzitorii, art. 600, 184. — conflicte de legi, art. 5, 4. — incriminare, art. 164—167, 55-6. 194 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Indice alfabetic 195 Prescripţie, întrerupere, art. 166, 55. — stingerea executării pedep- selor, art. 168 - 171, 56. Profanare de cadavre, art 314, 98. Propagandă pentru instaurarea dictaturei unei clase so-ciale, art. 209/69. Prostituţie, exploatare de, art. 435, 130. Provocare, art. 155—156, 51 —2. Proxenitism, art, 436—38, 131. Pruncucidere, art. 465, 138. Publicarea actelor penale secrete, art. 293, 93. — ds ştiri false, art, 206, 69. — hotărârilor condamnatorie penale, alt. 25, n. 1, 61, 62, p. 11, 25. — răspunsului prir presă, re- fuz de, art. 574, 168. Publicaţiuni obscene, trafic de, art. 430, la9. — interzise, răspândire, art. 325, 101. — neînserarea numelui direc- torului, art. 575, 169. Pudoare, infracţiuni contra, art. 419-428, 127-9 Putere, abuz de, art. 245—248, 80-1. — părintească, decădere din, art. 26, 11. R Rasă, degenerarea ei, art. 446, 134. Răniri grave, art. 473-474, 140. — cauzatoare de moarte, art. 475, 140. — prin imprudendă, art. 478, 141. Răpire, art. 456-61, 136. Răsvrătire, crime de, art. 210, 70. — contra liniştei muncitoreşti, art. 333, 103. Reabilitare, art. 175-180, 57 —8. Rebeliune, art. 258—262, 85 -6. Recidivă, art. 109-119,37—40. Rege v. ofensă. Regim de pedeapsă, art. 31 14- Registru de comerţ, art. 406, 143. Relaţiuni internaţionale, periclitare de, art. 225, 75. Respectul datorit morţilor, art' 313 -14, 98. Restituiri în materie penală, art. 92 - 4, 35. Revoluţie socială, pregătire de, art. 209, 69. Rixul, art. 490 144. Rude, definiţia legală, art. 183 n. 5, 59. Rupere de sigiliu, art. 263, 86, — afişelor şi ordonanţelor, art. 584 n. 6, 173. s Sănătate, vătămare prin imprudentă, art. 478, 141. Sclavie, delictul de, art. 491, 145. Sechestrare de persoane, art. 492—4, 93, 145. Sechestru, sustragere de sub, art. 264-5, 86. Seciet industrial, divulgare, art. 506, 149. — profesional, divulgare, art. 505—149. Seducţiune, delictul de, art. 424, 128. Sexuale, corupţie, delictul de, art. 433-4, 130. Sigiliu, v. falsificare. — rupere de, art. 263, 86. Siguranţă v. încasări de sigu- ranf?.. Sinucidere, îndemnată, art. 468, 139. — prin tragere la sorti, art. 469 139. Sluţire, 'delictul de, art. 473—4, 140. Speculă, delict de, art. 572—3, 168. Sperjur, art. 282, 90. Spionaj, art. 194, 65. Stare civilă delicte de, art. 448—99, 134—3. Stare de necesitate, efecte, ari. 131, 44. Stupefiante, comort de, art. 129—382. 43—117. Subscripţie publică, lista de oprim. nr(. 328. 102. Substituire de persoane, falş, pi In. Mil. III, 125 Mil|»i Imiirou, s(ării civile a iiiii-j persoane, delict de, art. 452, 135. Surparea ordînei constitu- (li.nnlt. ml. 207, 69. Suspendurnn executării pe-ilopBol. iiH. 66 - 69, 257. pir«cilp(le. „ti. 167, Ti6. Susfrngere de sub sechestru, ii if' 204 5, H6, Şantaj, art. 495, 146. Ştiri falşe, răspândire de, art. 329, 102. T Tâlhărie, Infracţiune de, ar(. 529 534, 156 H. Tănuire, art. 283, 91. Telefon, violarea secretului convorbirilor, art. 503 -4. Ttlegraf, violarea secretului transmisiunilor, iiH. 503- 505, MH 0, TomnlţA urmi, v. pndepiirv TnntiitlvA, „,(. 90 HM), 20 7. Teritoriul ţării, Imui Nlune pe, arC 320—22, 99 100. Termeni legali, definiţie art. 183, 59. Testament, falsificare de, art, 408, 124. Timbre, v. falsificare. Tipograf, obligaţiunea de depozit, art. 578, 170. — cire tipăreşte un ziar fără să arate persoana responsabilă, art. 578, 170. Titluri de credit, v. falsificare. — distruge de, art. 560, 155. porturi, v. omor, art. 464 lit. c, 138. Trafic de influenţă, art. 252, 83. — de femei, art. 430—42, 130. — de publicaţiuni obscene, art. 430, 129. Transport, clandestin de arme, art 336, 104. Traducere, falsificare de, art. 411, 125. Trădare, art, 184—193, 61-5. Tulburarea, liniştei personale, art 522, 154. — posesiunei, art. 558, 165. Tutor, pierderea dreptului de, art. 58 n. 4, 24. u Ucide TGa animalelor altuia, art. 559. 165. Ultraj, delictul de, art. 253-55, 83-4. — contra bunurilor moravuri, ar< 429, 129. Unelti re, conta or n eisociale, art. 209. 69. Uniformă, port ilegal de, art. 415, 126. Uzurpare, militară, crima de, art. 212, 71. — politică, art. 213, 71. -- do funcţiuni, ari. 257, 85 V Vagabondaj, infracţiune de, art. 338 - 345, 105. Vătămarea integrităţii personale, art 471—3. 140. — sănătăţii prin imprudenţă, art. 478, 141. Vânzare substanţelor medicamentoase fără prescripţie medicală, art. 381, 117. 196 Codul Penal „Regele Carol al IHea" Venerică, transmisiune de boli, art. 377, 116. Viol, delictul de, art. 419, 127. Violare de domiciliu, art. 496 —500, 147. — de secrete, art. 501—56, 148. Violenţa, v. ultraj. w Warant, falsificare de, art. 406-123. z Ziar, neindicareapersoanei, art. 578, 170. — publicatiune, art. 575, 169 TABLA DE MATERIE LA CODUL PENAL „REGELE CAROL AL II-LEA" CARTEA I Dispoziţiuni generale .... :» TITLUL I Legalitatea încriminării pedepsei şi măsurilor do siguranţă 3 TITLUL II Aplicarea legii penale . . 3 CAPITOLUL I Aplicarea legii penale în timp .... 8 CAPITOLUL U Aplicarea l............ 7 SECŢIA V. — Efectele hotărîrilor penale pronunţate în străinătate........... 7 SECŢIA VI. — Dispoziţiuni comune....... 8 SECŢIA VIL - Extrădarea ......... 8 CAPITOLUL III l)lH|>07.lţiuni comnne ....... 10 TITLUL III I'edepie........ 10 198 Codul Penal .Regele Carol al II-lea" Tabla de Materii 199 Pag. Pag. CAPITOLUL I Dispoziţiuni generale CAPITOLUL II Specii şi grade de pebepse SEC SEC SEC SEC- TA I. — Pedepse principale . . TA II. — Pedepse complimentare ?IA III. — Pedepse accesorii . . ?IA IV. — Dispoziţiuni comune CAPITOLUL III Pepepse privative de libertate şi regimul lor . SECŢIA I. — Pedepse de drept comun ..... § 1. — Munca silnică ... . . § 2. — Temniţa grea ... § 3. — închisoarea corecţională . . . § 4. — „ poliţienească SECŢIA II. — Pedepse politice........ § 1. — Detenţiunea grea..... § 2. — „ riguroasă. . . § 3. — „ simplă . . §4. — Dispoziţiuni comune . . • SECŢIA III. — Instituţiuni complimentare pentru executarea pedepselor privative de libertate ........ ... § 1. — Coloniile penitenciare . . . . § 2. — Liberarea condiţionată . . . Dispoziţiuni comune........ SECŢIA IV. CAPITOLUL IV Pedepse pecuniare SECŢIA SECŢIA SECŢIA REC SEC SEC I. — Amenda corecţională........ II. — Amenda poliţienească...... III. — Obligaţia de plată a amenzii şi consecinţele neindeplinirii ei..... CAPITOLUL V Pedepse privative de drepturi .... I. — Degradarea civică.......... II. — Interdicţia corecţională . • • . III. — Decăderea din puterea părintească . CAPITOLUL VI Publicarea şi afişarea hotărîrilor . CAPITOLUL VII Calculul pedepselor şi imputarea detenţiunii preventive 10 10 10 11 11 12 12 12 12 14 15 16 17 17 17 17 ÎS 18 1» 18 19 21 21 22 22 24 24 24 24 25 25 CAPITOLUL VIII Suspendarea executării pedepselor TITLUL IV Hăsuri de siguranţă ... CAPITOLUL I Dispoziţiuni generale . . . SECr SEC sec: SECr SECr CAPITOLUL II Diferite specii de măsuri de siguranţă . . I. — internarea infractorilor alienaţi în-tr,un ospiciu......... II. — Internarea în azil a infractorilor anormali, fizici sau psihici .... III. — Deţinerea infractorilor din obiceiu într'un institut special..... IV. — Internarea vagabonzilor şi cerşetorilor intr'o colonie penitenciară . V. — Interdicţia de a se afla în anumite localităţi......... VI. — Interdicţia de a intra în anumite localuri . . ....... Interdicţia de a exercita o anumită profesie sau meserie . IA VIU. — Expulzarea străinilor . . 'IA IX. — Confiscarea specială IA X. — Cauţiunea de bună purtare IA XI. — închiderea localului . . . IA XII. — Disolvarea sau suspendarea unei persoane juridice.......... CAPITOLUL III Aplicarea şl executarea măsurilor de siguranţă în concura on pedepsele 33 SECŢIA SECŢIA SECŢIA SECŢIA SECŢIA SECŢIA SECŢIA VII. — TITLUL V Restituiri şl despăgubiri TITLUL YI Infracţiunea . . . CAPITOLUL I Clasificarea infracţiunilor CAPITOLUL II Tentativa ... 25 27 27 27 28 29 29 30 30 30 30 31 31 32 32 33 35 35 35 36 200 Codul Penal .Regele Carol al II-lea" Tabla de Materii 201 Pag- CAPITOLUL 111 Săvârşirea mai multor infracţiuni da aceiaşi persoană SECŢIA I. SECŢIA II. Concursul de infraţiuni Recidiva...... CAPITOLUL IV Participarea mai multor persoane la săvârşirea aceleeaşi infracţiuni...... SECŢIA 1. — Instigatorii şi complicii...... SECŢIA II. — Participarea infractorilor majori şi minori la săvârşirea aceleeaşi infracţiuni ........... TITLUL Vil Cauzele care apără de răspundere penală sau o micşorează..... . . . CAPITOLUL I Intenţia.......... CAPITOLUL II Cauzele care apără de răspundere sau o micşorează SECŢIA I. — Dispoziţiuni generale....... SECŢIA II. — Alienaţia mintală şi alte cauze de inconştienţă............ Beţia............... Constrângerea morală....... Starea de necesitate........ Legitima apărare......... Constrângerea fizicii....... Cazul fortuit........... Eroarea de drept şi de fapt..... Ordinul legii şi comanda autorităţii legitime ............• IA XI. — Minoritatea......... 'IA XII. — Surdo-mutismul ... ... 'LA XIII. — Provocarea....... ... 'IA XIV. — Circumstanţele atenuante..... SECŢIA III. SECŢIA IV. SECŢIA V. SECŢIA VI. SECŢIA VII. SECŢIA VIU. SECŢIA IX. SECŢIA X. SEC SEC SEC SEC. TITLUL VIII Concurs de circnmstanţe agravante şi atenuante . TITLUL IX Condiţiunile privitoare la înrclminarea infracţiunilor supuse plângerii prealabile . . 37 37 38 41 41 42 43 43 43 43 43 43 44 44 45 45 45 45 46 46 51 51 52 53 54 Pa3. TITLUL X Delicte contra creditului Statului sau creditului particular................. 126 TITLUL XI Infracţiuni contra pudoarei şi a bunelor moravuri • 127 CAPITOLUL 1 Infracţiuni contra pudoarei..... 127 CAPITOLUL 11 Infracţiuni eontra bunelor moravuri • • I2(J CAPITOLUL 111 Dispoziţiuni comune....... 132 TITLUL XII Delicte contra fainiiiei...... 133 CAPITOLUL 1 Bigamia, incestul şi adulterul • • • • 136 CAPITOLUL 11 Delicte contra stării civile, abandonul de familie şl abuzul de drept do corecţluno....... 134 CAPITOLUL III Răpirea......... 136 TITLUL XIII Crime şl delicte contra persoanelor • • 138 CAPITOLUL I Crimele şi delictele în contra vieţii şi integrităţii corporale.................... 1H8 SECŢIA. f. — Omorul:...........■ ■ • 138 SECŢIA II. — Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii........ 139 SECŢIA 111. - Avortul • • ■ •........... '41 SECŢIA IV.— Alte delicte contra vieţii, şi integrităţii corporale............. 143 SECŢIA V. -Delicte contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii eoni ine rle mulţime şi prin încâerArl • ■....... 144 202 Codul Penal .Regele Carol al II-lea" Tabla de Materii 203 Pag. CAPITOLUL 11 Crime şi delicte contra siguranţei interioare a Statului 68 SECŢIA 1. — Atentate şi comploturi contra persoanei Regelui, a familiei Regale şi a formei constituţionale a Statului..... SECŢIA 11. — Alte crime şi delicte în contra siguranţei interioare a Statului .... CAPITOLUL 111 Crime şi delicte contra Şefilor Statelor străine, a reprezentanţilor şi a simbolului acestor State • CAPITOLUL IV Delictul contra siguranţei Statelor străine, dreptului păcii şi bunelor reiaţiuni internaţionale • CAPITOLUL V Dispoziţiuni comune....... TITLUL II Delicte în contra exerciţiului drepturilor politice şl cetăţeneşti............... TITLUL III Crime si delicte contra administraţie] publice • • CAPITOLUL I Delicte săvârşite de funcţionari publici..... SECŢIA 1. - Delapidarea ............ SECŢIA 11. — N-drept le luări........• • SECTA 11). — Neglijenţa în iuncţiuni....... SECŢtA IV. — Refuzul de serviciu datorit legalmi-nte SECŢIA V. — Abuzul de putere.......... SECŢIA VI. — Dispoziţiuni comune........ 68 70 7» 74 75 77 78 78 78 79 80 80 81 CAPITOLUL II Delicte săvârşite de funcţionari san particulari SEC SEC SEC SEC IA I. — Darea şi luarea de mita...... .'IA II. — Traficul de influenţă........ ;tA III. — Ultrajul.............. TA IV. — Alte infracţiuni comise de funcţionari Rau particulari.......... 81 81 83 84 Fag. CAPITOLUL IU Crime şi delicte comise de particulari SECŢIA 1. — Rebeliunea............. SECŢIA 11. — Ruperea de sigilii şi sustragerea de sub s> ehestru........... SECŢIA 111. — Alte infracţiuni comise de particulari TITLUL IV Delicte contra administraţiiinii justiţiei..... CAPITOLUL 1 Delicte contra activităţii judiciare....... SEC SECr SEC SEC SECI SEC IA 1. IA 11. lTA UI. TA IV. TA V. .TA VI. SECŢIA VII. — Denunţarea calomnioasă...... Deţinerea şi arestarea ilegală • • • • Mărturia mincinoasă şi jurământ falş Tăinuirea de bunuri........ Favorizata infractorilor ...... Dispoziţiuni comune secţiilor IV şi V. din prezentul capitol....... Alte delicte în contra activităţii judiciare ............... CAPITOLUL 11 Delicte contra autorităţii hotărîrilor judecătoreşti SECŢIA 1. — Evadarea arestaţilor........ SECŢIA 11. — Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti CAPITOLUL 111 Duelul.......... TITLUL Y Delicte contra cultului şl respectului datorit morţilor .................... CAPITOLUL 1 Delictele contra cultului..... CAPITOLUL 11 Delietele contra respectului datorit morţilor • • TITLUL VI Crime şl delicte In contra liniştei publice • • • CAPITOLUL 1 Asocierea pentru comiterea de crime şi delicte • 85 85 86 87 87 87 87 88 8» 91 9) 92 92 94 94 95 96 97 98- 98- 204 Codul Penal .Regele Carol al II-lea" Tabla de Materii 205 CAPITOLUL 11 CriiH3 şi delicte de incursiune pe teritoriul ţării 99 CAPITOLUL 111 Aţâţări, insignâri şi alte delicte contra liniştei publice.................. 100 CAPITOLUL IV Dispoziţiuni comune capitolelor 1,11 şi III din prezentul titlu................ 104 CAPITOLUL V Vagabondaj şl cerşetorie..... 105 SECŢIA 1. — Vapaboudajul............ 105 SECŢIA 11. — Vagabondajul special........ 105 SECŢIA IU. — Cerşetoria............. 105 SECŢIA IV. — Dispoziţiuni comune vagabonzilor şi cerşetorilor............ 106 SECŢIA V. — Vagabonzii şi cerşetorii minori • • • 107 CAPITOLUL VI Delicte contra liniştei publice comise de către ministrul unul cult......... • • 107 TITLUL VII Crime şi delicte care produc pericol public • ■ • 108 CAPITOLUL 1 Crime şl delicte care produs pericol public prin întrebuinţarea de explosibile şi prin distru-gere.................... 108 CAPITOLUL 11 Incendiul 109 CAPITOLUL 111 Crime şj delicte contra siguranţei trunsporlurllor şl a mijloacelor de convorbire....... 111 CAPITOLUL IV Alte delicte care produc pericol public..... 113 CAPITOLUL V Dltpoclţluul comune capitolelor 1, 11, 111 şl IV ■ 115 Pap. TITLUL VIII Delicte contra sănătăţii publice ■ • • • 115 CAPITOLUL 1 Propagare de epidemii, şi ori care alte boale contagioase .................. 11& CAPITOLUL 11 Alterarea si falsificarea de siibstniiţo alimentare şl medicamentoase. Traficul de substanţe stupefiante ................. U6 CAPITOLUL 111 Dispoziţiuni comune capitolelor 1 şl 11 • 118 TITLUL IX Crime şl delicte contra intereselor publice. 118 CAPITOLUL 1 Falsificare de monedă, titlnri de credit public, mărci, timbre, hârtii timbrate, sigilii sa\i semne de autentificare, certificare ori recunoaştere • 118 SECŢIA L —Falsificarea de mondă ....... 118 SECŢIA II. — Falsificarea de titluri de e. rod it public, timbre şi hârtii timbrate..... 120 SECŢIA III. — Falsificarea, de sigili! sau de semne de autentificare, certificare sau recunoaştere ............ 120 SECŢIA IV.— Dispoziţiuni comune........ 121 CAPITOLUL 11 Falsul in acte........ 122 SECŢIA I. - - Pulsul în arfe public" şi private - • • 122 SECŢIA IJ. — Fals în pa.şn ponrt, foi de drum, certificate, traduceri şi registre de calatori 124 SECŢIA III. — întrebuinţarea de fals........ 125 CAPITOLUL III Falsul prin subitltnlre de persoane şl prin uzurpare de titluri san onoruri........... 125 CAPITOLUL IV Dispoziţiuni comune...... 126 206 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Tabla de Materii 207 TITLUL X Stingerea încriminării, executării pedepsei şi a incapacităţilor ce decurg din condamnare . 54 CAPITOLUL 1 Moartea......... 54 CAPITOLUL II Prescripţia......... 55 SECŢIA I. — Stingerea încriminării prin prescripţie 55 SECŢIA II. — Stingerea executării pedepsei prin prescripţie .............. 56 CAPITOLUL 111 Amnistia......... 56 CAPITOLUL IV Graţierea.......... 57 CAPITOLUL V împăcarea părţilor......• 57 CAPITOLUL VI Reabilitarea......... 57 TITLUL XI Dispoziţiuni generale referitoare la infracţiunile de presă................ 59 TITLUL XII Explicarea unor termeni legali .... 59 CARTEA II Crime şi delicte în special oi TITLUL I Crime şl delicte contra Slutului • • • 61 CAPITOLUL I Crime şi delicte contra siguranţei exterioare a Statului 61 SECŢIA I. — Trădarea • ............ 61 SECŢIA 11. - Spionajul -.^ • • ......"... 65 SECŢIA 111. — Alte crime şi -delicte în contra siguranţei exterioare a Statului .... 65 SECŢIA IV. — Dispoziţiuni comune........ 68 CAPITOLUL 11 Delicte contra libertăţii individuale SECŢIA 1. -SECŢIA 11. SECŢIA 111.-SECŢ1A IV. • Sclavia şi sechestrarea de persoane ■ Ameninţarea şi şantajul...... ■ Violarea de domiciliu....... -Violarea de secrete........ CAPITOLUL 111 Delicte contra onoarei SECI SEC. SEC. IA :ia. TA I. ■ II. iii. • Calomnia şi defâmairea • • • • - injuria............ - Dispoziţiuni coune...... CAPITOLUL IV Delicte contra liniştei personale TITLUL XIV Crime şi delicte contra patrimoniului CAPITOLUL 1 Furtul....... CAPITOLUL 11 Tâlhăria şi pirateria • • ■ • SECŢIA 1. — Tâlhăria SECŢIA II.— Pirateria Pag. 145 145 146 147 148 150 150 151 151 153 154 154 156 156 158 CAPITOLUL 111 Delicte contra patritnonului prin nesocotirea încrederii 158 ...... 158 ...... 159 SECŢIA 1. SECŢIA 11. - SVCŢ1A 111. - SECŢIA IV. SEC SEC SEC 'IA V.-'IA VI.-'IA Vil. -Abuzul do încredere......... Gestiunea frauduloasă........ Exploatarea slăbiciunilor persoanelor incapabile............. 161 -Însuşirea lucrurilor pierdute şi deţinerea pe nedrept.......... 161 •Abuzul de încredere profesională • • 162 -Fraudarea creditorilor........ 163 - Înşelăciunea............. 163 CAPITOLUL IV Strămutarea de hotare, dej|r|ff|MriBţttţ||<>r de hotar. Stricăciuni şl alte tj^fti^«IWd«^^ief1i\i • • • 165 208 Codul Penal „Regele Carol al II-lea" Pag. CAPITOLUL V Jocul de noroc, loteria şi specula contra economiei pnblice.................. 166. TITLUL XV Delicte conlra dreptului de răspuns prin presă şi alte' delicte comise. în administrarea presei • • • 'lg£ CARTEA III Contravenţii........ -iii TITLUL I Dispoziţiuni generale...... 471 TITLUL II .'• * 1 Contravenţii în special...... 172 CAPITOLUL 1 Contravenţii contra autorităţii publice • • 172 CAPITOLUL 11 Contravenţii cari produc pericol public . • CAPITOLUL 111 ' ' Contravenţii contra liniştei publice..... 176^ CAPITOLUL IV Contravenţii contra sănătăţii publice • • • 177 ' CAPITOLUL V Contravenţii contra moralei publice şi bunelor moravuri................ 178 CAPITOLUL VI Contravenţii contra persoanelor..... 178 CAPITOLUL Vil /fyf ^Contravenţii contra protecţiei animalelor • ■ • 178 *$: \>" CAPITOLUL VI11 ■ ■ ,\v^ Contravenţii contra intereselor, agricole . • 179- <'A PITO LUI. IX Contravenţii contra intereselor agricole • • • 180 CARTEA IV Punerea în vigoare şi aplicarea cod ui ui penal............. 18S Dispoziţiuni transitorii........... «83