CODUL MUNCII
AL
REPUBLICII SOCIAIJSTK ROMÂNIA
1973
în Republica Socialistă România exploatarea omului de către om a fost desfiinţată pentru totdeauna. Economia naţionala, relaţiile sociale, se întemeiază pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie, întreaga putere politică şi e-conomică aparţine poporului, liber şi stă-pin pe soarta sa. Eroica noastră clasă muncitoare îşi îndeplineşte cu cinste misiunea sa istorică de clasă conducătoare a societăţii, moblilizează eforturile întregului popor pe drumul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate.
Prin politica sa marxist-leninislă, care corespunde aspiraţiilor vitale ale întregii naţiuni, Partidul Comunist Român, forţa politică conducătoare a societăţii noastre socialiste, asigură creşterea impetuoasă a forţelor de producţie, perfecţionarea organizării întregii societăţi, adîncirea democraţiei, dezvoltarea conştiinţei socialisto, promovarea în raporturile sociale a principiilor eticii şi echităţii socialiste.
In procesul revoluţiei şi construcţiei socialiste s-a făurit alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea, intelectualitatea şi celelalte categorii de oameni ai muncii, s-a creat şi se dezvoltă unitatea moral-politică
a întregului popor in jurul Partidului Comunist Roman.
Crearea şi dezvoltarea proprietăţii socialiste asupra mijloacelor de producţie formează temelia relaţiilor sociale dc tip nou, de întrajutorare şi colaborare intre loţi oamenii muncii de la oraşe şi sate — romani, maghiari, germani, sîrbi şi de aUe naţionalităţi — înfrăţiţi in procesul muncii, în opera de făurire a socialismului şi comunismului în patria noastră.
Stăpîni ai mijloacelor de producţie, ai întregii avuţii naţionale, cetăţenii patriei noastre au devenit, în acelaşi timp, făuritorii conştienţi ai propriului lor viitor, în dubla lor calitate, de producători şi în a-celaşi timp de proprietari ai mijloacelor de producţie, oamenii muncii, singurii beneficiari ai tuturor bunurilor materiale si spirituale, participă la conducerea treburilor economice şi sociale ; ca deţinători suverani ai puterii politice şi economice, ei participă la gospodărirea avuţiei naţionale, la conducerea treburilor obşteşti, Ia guvernarea întregii ţări.
în condiţiile societăţii socialiste, in care dreptul la muncă este garantat fără nici un fel de discriminare şi în care se înfăp-
tuieşte vechiul deziderat al clasei noastre muncitoare — „nici muncă fără pîine. nici pîine Xăra muncă" — fiecare cetăţean apt de muncă are, potrivit Constituţiei, îndatorirea de onoare de a munci. Nimănui nu-i este îngăduit să realizeze venituri ca urmare a însuşirii muncii altora, fiind interzisă obţinerea de cîştiguri pe altă calc decit prin munca proprie, utilă societăţii.
Munca reprezintă o necesitate pentru existenţa şi progresul societăţii, pentru formarea şi dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane.
Partidul Comunist Român şi statul nostru aeordă o atenţie deosebită educării tuturor membrilor societăţii, şi în primul rînd a tineretului, prin muncă şi pentru muncă, stimulării responsabilităţii sociale pentru calitatea şi eficienţa muncii depuse, în orînduirca socialistă, munca şi rezultatele sale constituie criteriul fundamental de apreciere a meritelor fiecăruia ; munca pentru sine şi munca pentru societate formează o unitate indisolubilă, se condiţionează reciproc, spre bunăstarea fiecărui om al muncii şi propăşirea întregii societăţi.
Muncind neobosit pentru continua în-
4
5
florire a patriei sale, poporul roman este în acelaşi timp un factor activ în viaţa internaţionala, în lupta pentru libertate şi progres în întreaga lume, îmbină organic patriotismul socialist cu internaţionalismul proletar,
în societatea socialista ţelul suprem al întregii activităţi îl constituie omul, creşterea continuă a bunăstării sale materiale şi spirituale, pe baza principiilor eticii şi echi Lăţii socialiste, afirmarea multilaterală a personalităţii umane. Pe măsura creşterii producţiei şi productivităţii muncii, a făuririi unejpeconomii avansate, de o înaltă efiicenţă, a sporirii venitului naţional se creează condiţiile necesare pentru ridicarea nivelului de civilizaţie şi cultură a întregului popor, creşterea veniturilor obţinute din muncă, dezvoltarea învăţămîntu-lui, ştiinţei şi culturii, a măsurilor dc ocrotire a sănătăţii, asigurarea condiţiilor pentru trecerea la reducerea săptămînii de lucru.
în conformitate cu prevederile Constituţiei, Codul muncii cuprinde principiile şi normele de bază privind relaţiile de muncă, reprezintă carta muncii şi consfinţeşte drepturile şi îndatoririle celor ce muncesc din ţara noastră.
Codul muncii constituie cadrul legislativ general al relaţiilor de muncă corespunzător actualei etape de dezvoltare a ţării, dc edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate.
în vederea consacrării acestui cadiu legislativ,
Marea Adunare Naţională ;i Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.
PARTEA I
Principii generale ale relaţiilor de muncă.
Drepturile şi îndatoririle oamenilor
muncii.
CAPITOLUL I
Principii generale privind relaţiile de muncă
Art. 1. — (1) în Republica Socialistă România, desfiinţarea pentru totdeauna a exploatării şi asupririi omului de către om, dezvoltarea impetuoasă a forţelor de producţie şi generalizarea relaţiilor de producţie socialiste, aflate într-un proces con-
6
7
tinuu do perfecţionare, aşa/a munca — principalul factor de progres şi civilizaţie — pe cea mai înaltă treaptă a valorilor sociale.
■ (2) Oamenii muncii, în calitatea de producători ai valorilor materiale şi spirituale şi în acelaşi timp de proprietari ai mijloacelor de producţie, ai întregii avuţii naţionale, au dreptul şi datoria de a desfăşura o muncă utilă pentru societate, bunăstarea si interesele fiecăruia fiind legate organic de bunăstarea şi dezvoltarea societăţii în ansamblu.
Art- 2, — Tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste România, fără nici o îngrădire sau deosebire de sex, naţionalitate, rasă sau religie, le este garantat dreptul la muncă, avînd posibilitatea de a desfăşura o actiivtate în domeniul economic, tehni-co-stiinţific, social sau cultura], potrivit aptitudinilor, pregătirii profesionale şi aspiraţiilor fiecăruia, în funcţie de nevoile întregii societăţi.
Art. 3. — Repartizarea şi utilizarea deplină şi raţională a resurselor umane se j realizează în concordanţă   cu obiectivele planului de dezvoltare   economico-socială (
a ţării, cu cerinţele sporirii necontenite a eficienţei economice şi sociale a muncii, cu necesitatea dezvoltării armonioase şi echilibrate a tuturor judeţelor ţării,
Art, 4„ — Pe măsura dezvoltării bazei economice a socialismului, a introducerii în producţie a rezultatelor ştiinţei şi tehnici contemporane, a dezvoltării învăţă-mîntuiui şi culturii. în ţara noastră are loc ştergerea treptată a deosebirilor esenţiale dintre munca fizică şi cea intelectuală, dintre modul de muncă şi viaţă de la sat şi cel de la oraş, şi omogenizarea treptată a societăţii.
Art, 5. — (1) Munca, în condiţiile societăţii socialiste, formează şi dezvoltă între oameni relaţii noi, de colaborare, de întrajutorare şi respect reciproc — potrivit principiului „toţi pentru unul şi unul pentru toţi" —, contribuie activ la formarea şi dezvoltarea multilaterală a personali tăţii^ umane,
' (2) Prin activitatea desfăşurată în comun în industrie, construcţii, agricultura şi silvicultură^ transporturi şi telecomunicaţii, cercetarea ştiinţifică, instituţiile de învăţăm înt, de artă, cultură şi în. pelelalte
domenii, pentru înflorirea patriei socialiste, se dezvoltă relaţii de înfrăţire între oamenii muncii români, maghiari, germani, sîrbi şi dc alte naţionalităţi, se întăreşte continuu coeziunea moral-politică a întregului popor în jurul Partidului Comunist Român. . „-^
Art. 6. — însuşirea sub orice formă a muncii-altuia şi toate manifestările de parazitism social sînt interzise ca incompatibile cu orînduirea socialistă, cu principiile eticii şi echităţii socialiste.
Art. 7, — începînd cu vîrsta de 16 ani, fiecare persoană aptă de muncă şi care nu urmează cursurile unei şcoli este datoare să desfăşoare, pînă la vîrsta de pensionare, o muncă utilă societăţii, care să-i asigure mijloacele de existenţă şi de dezvoltare spirituală. încadrarea în munci temporare se poate face şi de la vîrsta de 14 ani, iar în unităţile industriale, de la vîrsta de 15 ani, cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorilor, dar numai pentru munci potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele lorP Cel în cauză are dreptul şi îndatorirea să-şi continue studiile pentru absolvirea învăţămîntului general obligatoriu. Unităţile care au în-
cadrat în muncă tineri în vîrsta de 14—16 . ani au obligaţia să-i sprijine în vederea
| continuării învăţămîntului general obliga-
! toriu.
I
1  ' Art. 8. —- (1) Prin. încadrarea într-o u-
nitate socialistă, fiecare persoană dobîndeş-
{. te calitate de membru al colectivului dc
munca din acea unitate, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate.
| (2) Fiecare membru al colectivului de
muncă participă la conducerea unităţii şi poartă răspunderea faţă de societate, atît individual, cît şi împreună cu ceilalţi membri ai colectivului, pentru buna gospodărire şi dezvoltare a părţii din avuţia naţională încredinţată, fiind dator să-şi consacre întreaga capacitate, pricepere şi
! putere de muncă scopului ca unitatea în
care lucrează să-şi desfăşoare activitatea cu maximum de eficienţă.
Art( '9. V- (1) Oamenilor muncii din Republica'Socialistă România le este garantat dreptul de a participa efectiv la conducerea vieţii politice, economice şi sociale.
j + (2) Ca expresie a adîncirii democraţiei
: ' socialiste, activitatea tuturor unităţilor se
io
bazează pe principiul muncii şi conducerii colective.
(3) Participarea la conducerea unităţilor a persoanelor încadrate în muncă se asigură direct sau prin reprezentanţii lor în adunările generale, în comitetele şi consiliile oamenilor muncii, precum şi în alte organe de conducere colectivă şi forme organizate de participare colectivă la soluţionarea problemelor din unităţi,
■., (4) ...Adunarea generală a oamenilor mufitîi constituie forma superioară a conducerii colective, prin care oamenii mun-cu participă în mod organizat la conducerea activităţii economico-sociale, la dezbaterea şi soluţionarea problemelor legate de îndeplinirea planurilor de producţie, la exercitarea controlului asupra activităţii organelor de conducere.
(5) Fiecare membru al colectivului de muncă arc dreptul de a participa în mod direct la dezbaterea şi rezolvarea problemelor privind organizarea şi conducerea unităţii în care îşi desfăşoară acitivitatea.
(6) La selecţionarea şi promovarea ca-!  drelor, colectivul de muncă are dreptul să-şi spună părerea, astfel încît să fie repar-
12
tizat omul potrivit la locul potrivit,
Art. 10. (1) Dezvoltarea planificata a economiei naţionale — întemeiată pe un înalt nivel dc organizare socială a muncii — face necesar ca relaţiile de muncă să fie aşezate pe principiul însuşirii liber consimţite şi aplicării cu consecvenţă a normelor   disciplinei   socialiste a muncii.
Respectarea cu stricteţe a ordinii şi disciplinei la locul de muncă constituie o obligaţie de bază a fiecărui membru al colectivului de lutru din întreprinderi şi instituţii ,din toate unităţile socialiste,
(2) Colectivul de muncă, conştient că orice aut de indisciplină dăunează rezultatelor muncii, propriilor sale interese, este îndreptăţit, şi *n acelaşi timp dator, să ia atitudine fermă faţă de orice abatere, iar la nevoie să ceară sancţionarea şi chiar îndepărtarea din rîndurile colectivului a a-celora care încalcă ordinea şi disciplina şi nu-şi realizează sarcinile ce le-au fost stabilite.
Art. 11, — (1) Pentru munca prestată cei ce muncesc primesc ca remunerare o parte clin venitul naţional destinată consumului, potrivit principiului socialist de
13
repartiţie după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii, în spiritul normelor eticii şi echităţii socialiste.
(2) Pe lîngă veniturile directe, obţinute de calea remunerării, oamenii muncii beneficiază de avantajele şi înlesnirile asigurate prin fondurile sociale destinate dezvoltării învăţămîntului şi culturii, ocrotirii sănătăţii, prin acordarea de ajutoare pentru copii, precum şi prin alte acţiuni cujaxştffcer social-cultural.
, (3)yRidicarea bunăstării materiale şi spirituale a celor ce muncesc se realizează pe măsura dezvoltării bazei tehnico-mate-riale a socialismului, a introducerii în producţie a tehnicii noi, a creşterii productivităţii muncii sociale şi a venitului nalio-nal.
(4) în semn de preţuire din partea societăţii, colectivele sau persoanele încadrate în muncă primesc pentru rezultatele pe care lc obţin recompense materiale şi morale.----.
Avi/ 12. - • Oamenilor muncii le este garantaV dreptul la : odihnă şi repaus pentru refacerea forţei de muncă, pentru dc-savîrşirea pregătirii profesionale şi lărgirea orizontului cultural ; condiţii de mun-
că prin măsuri de securitate şi igienă a muncii, care să le asigure apărarea vieţii şi sănătăţii ; ajutoare materiale în caz de incapacitate temporară dc muncă şi pensii; realizarea efectivă a tuturor drepturilor referitoare la muncă, înscrise în Constituie. ^
£ Artj 13, -4- (1) Perfecţionarea pregătiri profesiofiale, politico-ideologice şi de cU^tură generală constituie pentru fiecare tm al muncii un drept şi o îndatorire permanentă, de îndeplinirea căreia depind rezultatele în producţie, încadrarea la locuri de muncă corespunzătoare, promovarea în" funcţii superioare.
ţ< ((2) îi>'tara noastră continua perfecţionare ^ă pregătirii profesionale constituie o
latură esenţială a politicii Partidului Comunist Român de edificare a socialismului şi comunismului fiind o condiţie fundamentală pentru asigurarea participării active şi competente a oamenilor muncii la propăşirea naţiunii socialiste.
f (3) îr/acest scop, prin sistemul naţional de perfecţionare a pregătirii profesionale sînt create căi şi forme adecvate pentru toţi cei ce muncesc, în vederea împrospă-
15
tării şi îmbogăţirii sistematice a cunoştinţelor, în pas cu noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. _
Art. 14. -)- Femeii i se asigură largi posibilităţi-de afirmare în condiţii de deplină egalitate socială cu bărbatul, beneficiind, la muncă egală cu acesta, de o retribuţie egală, de măsuri speciale de ocrotire. Femeii îi este garantat dreptul de i ocupa orice funcţie sau loc de muncă, ii raport cu pregătirea sa, pentru a-şi advee contribuţia la dezvoltarea producţiei materiale şi a creaţiei spirituale, asigurînou-i-se totodată condiţiile necesare pentru creşterea si educarea copiilor,
Art. 15.,— Societatea socialistă zcordă o grij^ădebsebită formării şi educării tinerei generaţii în spiritul dragostei faţă de muncă, al însuşirii unor temeinice cunoştinţe şi deprinderi profesionale, al dăruirii de sine şi pasiunii revoluţionare, Stetul a-sigură prin sistemul de învăţămînt şi prin organisme specializate orientarea, pregătirea şi încadrarea în muncă a tinerilor, potrivit capacităţii şi aspiraţiilor personale, puse, în slujba patriei socialiste. Prin măsuri speciale se asigură protecţia muncii tinerilor.
Art, 16. — (1) Fiecare om al muncii, participant la procesul de desfăşurare a vieţii sociale, este dator să respecte cu stricteţe prevederile legale, să promoveze neabătut principiul legalităţii socialiste, să manifeste spirit de intransigenţă faţă de cei ce încalcă legile ţării.
(2) Forţa orînduirii socialiste stă în conştiinţa înaltelor răspunderi şi îndatoriri pe care fiecare om al muncii le are faţă de patrie, faţă de apărarea cuceririlor socialiste ale poporului.
CAPITOLUL II
Drepturile şi îndatoririle oamenilor muncii
ART. 17. — Drepturile şi îndatoririle fiecărui membru al colectivului de muncă din cadrul unităţilor socialiste sînt menite să asigure participarea efectivă la gospodărirea eu spirit dc răspundere a mijloacelor materiale şi financiare încredinţate de stat colectivelor dc oameni ai muncii, ia valorificarea în grad superior a resurselor materiale şi umane ale ţarii, pentru o înaltă eficienţă economică în toate compartimentele de activitate, în scopul asigu-
16
17
rarii creşterii nivelului ele civilizaţie şi bunăstare a fiecăruia, a întregului popor.
Art. 18. — Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Art. 19. — Persoana încadrată într-o unitate socialistă are următoarele drepturi principale :
a) să i se asigure un loc de muncă potrivit aptitudinilor, pregătirii profesionale, aspiraţiilor, precum şi nevoilor unităţii ;
b) să fie retribuită potrivit principiului socialist de repartiţie, în raport cu cantitatea, calitate şi importanţa socială a muncii pe care o desfăşoară ;
c) să i se asigure stabilitatea în muncă, contractul dc muncă neputînd să înceteze sau să fie modificat decît în cazurile prevăzută de lege ;
d) să participe la conducerea, organizarea şi controlul activităţii unităţilor, să aleagă şi să poată fi aleasă în organele de conducere colectivă ;
e) să beneficieze de condiţiile create prin reglementările legale, inclusiv de con-
18
codii dc studii, pentru ridicarea pregătirii profesionale şi a nivelului general de cunoaştere, în raport cu dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii şi cu cerinţele progresului social, pentru formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste ;
f) să fie promovată în categorii de în-^ cadrare sau în funcţii superioare. în raport
cu pregătirea, experienţa, rezultatele muncii, nevoile unităţii, beneficiind astfel de condiţiile create de orînduirea socialistă pentru afirmarea şi valoriifcarea aptitudinilor şi capacităţilor personale ;
g) să i se asigure repaus săptămînal şi concediu de odihnă anual plătit, să folosească condiţiile create de societatea socialistă pentru recreere, refacerea capacităţii de muncă, ridicarea nivelului de cultură, să beneficie/e de înlesniri pentru trimiterea la odihnă şi tratament în staţiuni balneoclimaterice ;
h) să beneficieze de condiţii corespunzătoare de muncă, de protecţie a muncii, de asistenţă medicală gratuită, de indemnizaţii de asigurări sociale în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă, de măsuri pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea   sănătăţii, pre-
19
cum şi de masuri pentru protecţia specială a femeilor si tinerilor ; în acest scop se alocă importante fonduri pentru înlăturarea cauzelor care determină accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale, pentru protecţia muncii şi uşurarea efortului fi/ic ;
i) să beneficieze de pensie pentru Umilă de vîrsta sau în caz de invaliditate :
j) să folosească baza materială a unităţilor socialiste destinată activităţii cultural sportive ;
k) să se asocieze în organizaţii sindicale şi în alte organizaţii obşteşti, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Socialiste România ;
1) să se adreseze organelor superioare, celor de juristcHcţie sau oricărui for competent, ori de cîte ori consideră că a fost prejudiciată în drepturile sale.
Art, 20. — (1) Coleethul de muncă din fiecare unitate socialistă poartă răspunderea fată de societate pentru valorificarea maximă a fondurilor încredinţate şi a celor noi create, precum şi pentru îndeplinirea prevederilor de plan, fiind dator să mobilizeze toate resursele materiale, financiare şi umane pentru a-şi aduce din
plin contribuţia la creşterea fondului naţional de dezvoltare economico-socială a ţării.
(2) Ca membru al colectivului de muncă, persoana încadrată într-o unitate socialistă arc următoarele îndatoriri principale :
a) să apere proprietatea socialistă şi să contribuie la dezvoltarea ei ;
b) să realizeze norma de muncă şi celelalte sarcini cc decurg din funcţia sau postul deţinut şi să răspundă de îndeplinirea lor faţă de colectivul de muncă şi faţă de conducerea unităţii ;
c) să efectueze orice activitatc^potrivit pregătirii sale şi nevoilor unităţii. In situaţii deosebite, determinate de necesitatea asigurării bunei funcţionări a unităţii, fiecare are obligaţia dc a participa - - indiferent de Tuncţia sau de postul pe care-1 ocupă — la executarea oricăror lucrări şi la luarea tuturor măsurilor cerute de nevoile unităţii ;
d) să respecte programul de lucru, să folosească integral şi cu eficienţă timpul de muncă ;
e) să asigure utilizarea integrală a capacităţilor de producţie, ridicarea produc-
20
21
tivilăţii muncii, reducerea eheltuielilor de producţie, realizarea lucrărilor încredinţate, în condiţiile de calitate stabilite, creşterea eficienţei activităţii unităţii în care lucrează ;
f) să respecte ordinea şi disciplina ia locul de muncă ;
g) să-şi ridice necontenit calificarea profesională, nivelul de cunoştinţe tehni-co-ştiinţifice şi de cultură generală, să urmeze şi să absolve cursurile de perfecţionare organizate sau recomandate de unitate ;
h) să respecte normele socialisto de conduită în relaţiile cu ceilalţi membri ai colectivului de muncă, să vegheze la aplicarea lor în viaţă, să dea dovadă de cinste şi corectitudine, să contribuie la întărirea
spiritului de disciplină, de întrajutorare tovărăşească, să combată orice fel de manifestări înapoiate ;
i) să asigure păstarea secretului dc stat şi secretului de serviciu ;
j) să respecte normele de protecţie a muncii şl să contribuie la preîntâmpinarea şi înlăturarea oricăror situaţii care ar putea pune în primejdie viaţa, integritatea
22
corporală sau sănătatea oamenilor ori bunurile materiale.
(3) Persoanelor încadrate în muncă le este interzis să primească de la cetăţeni bani sau alte foloase pentru activităţile prestate în cadrul atribuţiilor de serviciu.
Art. 21. — (1) Conducerile unităţilor socialiste au datoria să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare desfăşurării normale a procesului de producţie, la un înalt nivel tehnic şi cu randament economic maxim, să asigure un control eficient al îndeplinirii sarcinilor de plan în toate compartimentele, să se preocupe de îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de viaţă, să organizeze şi să sprijine perfecţionarea pregătirii profesionale a persoanelor încadrate în muncă.
(2) în întreaga activitate, ele trebuie să aplice consecvent principiul muncii şi conducerii colective şi să informeze periodic personalul unităţii asupra modului dc realizare a sarcinilor.
(3) Conducerile unităţilor .socialiste sînt obligate să examineze cu atenţie şi să ia în considerare sugestiile şi propunerile făcute de oamenii muncii în vederea îm-
23
bună taţirij activitliţîr^ toate compartimentele şi să-i informeze "asupra-modului de rezolvare.
Art. 22. — (1) Drepturile şi îndatoririle oamenilor muncii prevăzute în prezentul cod se realizează ţinîndu-se seama de rolul şi condiţiile specifice pe care industria, construcţiile, transporturile, agricultura, precum şi activităţile social-cultura-le, le au în procesul de creare a valorilor materiale şi spirituale, în dezvoltarea economică şi sociala a ţării.
(2) în sectoarele în care natura activităţii o impune se vor elabora, pe baza principiilor prezentului cod, statute ce vor fi aprobate prin lege, în aceste statute se vor prevedea regulile specifice privind raporturile de muncă, drepturile şi îndatoririle personalului, criteriile privind încadrarea şi promovarea, disciplina în muncă şi răspunderile, programul de lucru şi alte reguli specifice domeniului de activitate respectiv.
Industrie
Art. 23. — (1) Oamenii muncii din industrie au răspunderi deosebite faţă de in-
24
tregul popor, decurg clin rolul pe care a-ceastă ramură conducătoare a economiei naţionale îl are în asigurarea progresului general al societăţii.
(2) Lucrătorii din industrie, ramură hotârîtoare pentru întreaga economie, au îndatorirea să asigure dezvoltarea în ritm înalt a acestei ramuri, în vederea unei contribuţii sporite ia crearea venitului naţional — bază sigură a creşterii bunăstării întregului popor,
Art. 24. — în îndeplinirea sarcinilor care le revin, colectivele de oameni ai muncii din unităţile industriale au îndatorirea de a asigura valorificarea superioară a resurselor de care dispun, ridicarea nivelului tehnic-calUativ ai producţiei, sporirea continuă a productivităţii muncii, creşterea eficienţei economice în toate compartimentele de activitate.
Art. 25. — Fiecare membru al colectivelor de muncă din industrie are sarcina de a gospodări cu grija mijloacele materiale şi financiare de care răspunde, de a depune toate eforturile pentru reducerea consumurilor specifice, folosirea intensivă a mijloacelor fixe, introducerea în produc-
ţie a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii.
Art, 26. — (1) Colectivele de oameni ai muncii din industrie, conducerile unităţilor industriale, au îndatorirea să asigure organizarea raţională a fiecărui loc de muncă, a fluxului de fabricaţie în ansamblu, aplicarea procedeelor moderne în conducerea producţiei, să stimuleze şi să valorifice iniţiativa creatoare a muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor.
(2) în fiecare unitate socialistă trebuie să se asigure folosirea integrala a forţei de muncă, organizarea calificării şi policalificării continue a muncitorilor, justa organizare a schimburilor, utilizarea deplină a timpului de lucru, respectarea riguroasă a disciplinei în muncă.
Art. 27. — Oamenii muncii din unităţile industriale au dreptul la remunerare potrivit cantităţii şi calităţii muncii prestate şi în funcţie de locul şi importanţa pe care fiecare ramură de producţie industrială o are în dezvoltarea ţării.
Art. 28. — Oamenii muncii din industrie beneficiază, în condiţiile legii, de recompense pentru rezultate deosebite obţi- * -nute în  promovarea progresului tehnic,
se
activitatea de investiţii, inovaţii şi raţionalizări, economii de materii prime_, materiale şi energie, potrivit aportului propriu la îndeplinirea obiectivelor planului si creşterea eficienţei economice.
Art. 29. — Persoanele încadrate în u-nităţiie din industrie beneficiază de măsuri corespunzătoare de securitate şi igienă a muncii, de echipament de lucru şi de protecţie, iar cei care lucrează în condiţii vătămătoare şi periculoase, de program de lucru redus, sporuri la salariu şi concedii suplimentare, potrivit legii.
Construcţii
Art. 30, -- (1) Oamenii muncii din construcţii trebuie să asigure folosirea raţională a fondului naţional dc dezvoltare destinat vastului program de investiţii, ridicării noilor construcţii industriale, agricole, de locuinţe, ori a altor construcţii *o-cial-culturale, să asigure executarea în bune condiţii a noilor obiective,
(2) în acest scop, colectivele de oameni ai muncii au îndatorirea să asigure ridicarea gradului de mecanizare şi industrializare a lucrărilor, reducerea termenelor
27
de execuţie, îmbunătăţirea calităţii lucrărilor, creşterea productivităţii şi. eficienţei muncii.
(3) Oamenii muncii de pe şantiere au obligaţia să gospodărească cu înalt simţ de răspundere fondurile Încredinţate, să lichideze risipa de materiale, să asigure întărirea disciplinei şi folosirea integrală a timpului de lucru.
Art, 31. — (1) Persoanele încadrate în unităţile de construcţii au dreptul la o remunerare a muncii stabilită pe baza principiilor generale de remunerare, în funcţie de importanţa şi complexitatea lucrărilor executate.
(2) Persoanele care au adus o contribuţie deosebită la predarea şi punerea în funcţiune a obiectivelor înainte de termenul planificat, cu realizarea indicatorilor tehnico-funcţionali stabiliţi, beneficiază de recompense materiale şi morale, potrivit legii.
(3) Personalul nelocalnic de pe şantiere, cei care se deplasează pentru lucrări de montaj, revizie si reparaţii, cei care lucrează la obiective situate în zone cu condiţii deosebite, beneficiază de sporuri la salarii,
28
înlesniri la cazare şi   transport, potrivit prevederilor legale.
Agricutură şi silvicultură
Art .32. — (1) în Republica Socialistă România pămîntul — principalul mijloc de producţie în agricultură —3 animalele şi plantaţiile reprezintă, indiferent de forma de proprietate, o avuţie naţională, în a cărei judicioasă utilizare de către lucrătorii din agricultură şi silvicultura este interesat vital întregul popor.
(2) Oamenii muncii din agricultură şi silvicultură au îndatorirea să pună m valoare întregul potenţial productiv al fondului funciar şi silvic, să se preocupe, de înlăturarea oricăror forme de risipă şi degradare a terenurilor agricole, a fondului forestier, să asigure dezvoltarea zootehniei şi producţiei animaliere, în vederea sporirii continue a producţiei agricole, a productivităţii şi eficienţei muncii, a belşugului de produse agroalimentare, ■ (3) Fiecare lucrător din agricultură tre-
buie să se preocupe de valorificarea la maximum a posibilităţilor create prin efortu-
29
vile întregii societăţi, pentru aplicarea pe scară largă a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii avansate în producţia agricolă, extinderea mecanizării complexe, a chimizării şi irigaţiilor.
Art. 33. — (1) Lucrătorii din unităţile agricole de stat trebuie să asigure folosirea raţională a fondurilor investite şi a tehnicii noi, să realizeze o înaltă productivitate a muncii şi o rentabilitate sporită, astfel încît unităţile agricole de stat să constituie un model de organizare ştiinţifică a producţiei agricole,
(2) Timpul de lucru şi modul de organizare a producţiei şi a muncii, sistemul de retribuţie în aceste unităţi, se stabilesc în funcţie dc necesităţile specifice agriculturii, în temeiul prevederilor legale.
Art. 34. — (1) Persoanele încadrate în muncă, pe bază de contract de muncă, în unităţile agricole de stat. în silvicultură, în cooperativele agricole de producţie, asociaţiile intercooperatiste şi celelalte forme de asociere şi cooperare beneficiază de drepturile, avantajele şi înlesnirile prevăzute de lege pentru toate categoriile de persoane încadrate în muncă 5n unităţile socialiste de stat.
30
(2) Pentru rezultatele obţinute în îndeplinirea şi depăşirea planului de producţie agricolă, oamenii muncii din agricultură beneficiază, potrivit legii, de retribuţie suplimentră.
Art. 35. — (1) Cooperativele agricole de producţie asigură unirea eforturilor ţăranilor şi împletirea strînsă a intereselor lor cu cele ale tuturor oamenilor muncii, ale întregii societăţi.
(2) Membrii cooperatori au îndatorirea să contribuie la întărirea şi apărarea proprietăţii obşteşti, la prevenirea şi înlăturarea risipei şi proastei gospodăriri a mijloacelor materiale şi financiare, la întărirea spiritului colectiv de muncă, a ordinii şi legalităţii, în vederea gospodăririi cu randament maxim a fondurilor proprii, precum şi a ajutorului acordat de statul socialist, pentru a-şi aduce o contribuţie sporită la realizarea progf-esului general al ţării.
Art. 36. — (1) Raporturile de muncă din cooperativele agricole dc producţie se stabilesc pentru membrii cooperatori prin statute proprii.
(2) Membrii cooperativelor agricole dc producţie au dreptul la retribuire cores-
31
f
punzătoarc cu cantitatea şi calitatea muncii efectuate, cu rezultatele obţinute, la a-jutoare materiale pentru bătrîneţe, incapacitate temporară de muncă, naştere, deces, precum şi la pensie pentru limită dc vîrsta, de invaliditate sau urmaş, la condiţii corespunzătoare de protecţie a muncii şi la sprijin în vederea perfecţionării pregătirii profesionale, în condiţiile stabilite prin lege şi statute.
(3) Membrii cooperativelor agricole de producţie, pensionarii din cooperativele agricole de producţie, precum şi membrii de familie ai acestora beneficiază de asistenţă medicală gratuită, întreţinere în spitale, medicamente si materiale, în condiţiile legii.
Transporturi şi telecomunicaţii
Art. 37. — Personalul încadrat în transporturi şi telecomunicaţii trebuie să asigure buna funcţionare şi în deplină siguranţă a transporturilor şi telecomunicaţiilor prin îndeplinirea corectă, exigentă şi la timp a îndatoririlor de serviciu, să asigure regularitatea şi continuitatea transporturilor, să vegheze asupra integrităţii
$2
bunurilor şi valorilor pe care lc au în păstrare, să prevină orice faptă care ar putea
\ pune în pericol siguranţa persoanelor, bu-
nurilor transportate şi a circulaţiei, să gos-
| podărească cu randament maxim mijloa-
cele de producţie, instalaţiile şi utilajele
' încredinţate, să ridice nivelul de servire a
populaţiei.
Art. 38. — (1) In funcţie de condiţiile si cerinţele de muncă din aceste ramuri,
| {impui de lucru sc stabileşte ţinînd seama
j de profilul şi specificul unităţii, pe schim-
f buri, tură, turnus şi program de exploata-
. re.
, (2) In completarea dispoziţiilor prevă-
zute în prezentul cod se stabilesc reguli , specifice privitoare la încadrarea, promo-
| varea si disciplina în muncă a personalu-
lui.
Art. 39. — Persoanele,încadrate în unităţile de transporturi   şi telecomunicaţii beneficiază, potrivit condiţiilor specifice din sectoarele în care lucrează, de sporuri i de salarii şi indemnizaţii, uniforme de ser-
ţ viciu — a căror valoare se suportă parţial
1 sau integral de unităţi —, program redus
fie lucru în anumite locuri de muncă si \        i-iHe orepiurh potrivit legii.
i W
Comerţ şi prestări dc servicii
Art, 40. — (1) Personalului încadrat în unităţile comerciale şi de prestări de servicii îi revine obligaţia să pună la dispoziţia populaţiei mărfuri şi servicii de bună calitate, să asigure satisfacerea promptă şi ireproşabilă a cererilor acesteia.
(2) Lucrătorii din comerţ şi prestări de servicii trebuie să se preocupe permanent de lărgirea bazei tehnico-matcriale şi amplasarea reţelei de desfacere în funcţie de nevoile populaţiei, de modernizarea continuă a procesului de desfacere, să păstreze o permanentă legătură cu producţia în vederea asigurării sortimentelor solicitate de consumatori.
(3) Personalul care lucrează în activitatea de comerţ exterior are obligaţia de a depune toate eforturile pentru lărgirea şi diversificarea schimburilor economice cu străinătatea, precum şi a formelor de cooperare economică ,creşterea eficienţei întregii activităţi de comerţ exterior.
Art. 41. — Fiecare persoana încadrată înir-o unitate comercială sau prestatoare de servicii trebuie să respco.c normele le-
gale privitoare la vînzarea mărfurilor şi efectuarea serviciilor, să aibă o atitudine atentă, demnă şi cuviincioasă faţă de cetăţeni, să dea dovadă de cinste şi corectitudine.
Art. 42. — Retribuţia lucrătorilor din comerţ şi prestări de servicii se face în funcţie de volumul desfacerilor şi al lucrărilor efectuate ; programul de lucru se stabileşte — în conformitate cu prevederile prezentului cod — în funcţie de nevoile satisfacerii în bune condiţii a cerinţelor populaţiei ; lucrătorii din aceste sector' beneficiază de măsuri specifice de protecţie a muncii, dc compensare a timpului de lucru efectuat în zilele de repaus săptă-minai şi în zilele de sărbători legaie.
învnţămînt
Art. 43, Personalul didactic are îndatorirea dp a înfăptui rolul şi funcţiile care revin învăţămîntului în Republica Socialistă România, de a asigura instruirea temeinică a tineretului şi educarea acestuia în spiritul dragostei faţă de patria socialistă, faţă de muncă, de a contribui la pregătirea şi perfecţionarea cadrelor nece-
35
sare, în strînsă legătură cu cerinţele actuale şi de perspectivă ale dezvoltării eco-nomico-sociale a ţării.
Art. 44. — Personalul didactic nro o-bligaţia de a contribui activ la organizarea si perfecţionarea învăţămîntului, în ra port cu cerinţele progresului economic, tehnico-şfiinţific şi cultural; de a asigura o strînsă îmbinare între pregătirea teoretică şi pregătirea practică a tineretului ; de a realiza o legătură organică între învăţă-inînt, ştiinţă şi producţie ; dc a participa ta activitatea de răspîndire a ştiinţei şi culturii în rîndul maselor de la oraşe şl sate.
Art. 45. — în cadrul timpului le;;al de lucru, personalul din învnţămînt arc obligaţia ca, odaia cu munca didactică, să desfăşoare şi activitate educativă, ştiinţifică, de îndrumare a practicii în producţie a tineretului, pentru a-şi îndeplini în cele mai bune condiţii îndatoririle pe care le are faţă de instituţia de învăţamint în care îşi desfăşoară activitatea.
Art. 4G. — (1) in vederea desfăşurării la un nivel cit mai înalt a activităţii ins-tructiv-educative şi ştiinţifice, personalul didactic are dreptul   să   folosească toate
36
condiţiile create pentru perfecţionarea continuă a pregătirii sale profesionale şi ideologice ; să utilizeze în procesul didaetie-e-ducativ şi de cercetare ştiinţifică întreaga dotare a instituţiilor şi bazelor de învaţămînt ; să valorifice rezultatele activităţii sale ştiinţifice prin aplicarea lor în practică; să publice manuale şi cursuri, ca rezultat al activităţii didactice şi ştiinţifice; să participe la activităţi de cercetare în institute şi centre de cercetare, laboratoa-
^ re uzinale   şi în cadrul   unor program^
complexe de cercetare.
(2) Cadrele didactice au dreptul să facă parte — în condiţiile legii —- din asociaţii profesionale şi societăţi ştiinţifice şi să desfăşoare activităţi în conformitate cu
4 statutele acestor organizaţii.
Cercetarea ştiinţifica
Art. 47. — (1) Oamenii de ştiinţă au îndatorirea de a valorifica întreaga lor capacitate de creaţie şi întregul potenţial material pus la dispoziţie de societatea socialistă pentru a-şi spori aportul la elaborarea soluţiilor cerute de mersul înainte at f societăţii şi în primul rînd la soluţionarea
-problemelor legate nemijlocit de dezvoltarea producţiei materiale.
37
(2) Cercetătorii trebuie să-şi aducă o contribuţie sporită la dezvoltarea şi valorificarea superioară a bazei energetice şi de materii prime, la perfecţionarea tehnologiilor şi la modernizarea produselor din toate ramurile, la crearea de noi materiale şi a unor aparaturi de înalt nivel tehnic.
Art. 48. — Fiecare cercetător trebuie să se preocupe în permanenţă de scurtarea duratei ciclului de cercetare şi de finalizarea cercetărilor prin introducerea în producţie a rezultatelor obţinute; trebuie .să ţină o permanentă legătură cu activitatea creatoare a producătorilor dc bunuri materiale, cu specialiştii care lucrează nemijlocit în producţie, să dezvolte relaţiile pe bază de contract cu unităţile productive, ca o condiţie importantă a creşterii eficienţei cercetărilor întreprinse.
Art. 49. — (1) în republica Socialistă .România oamenii de ştiinţă se bucură în activitatea lor creatoare de sprijin material şi moral din partea societăţii ; au dreptul de a-si exprima în mod liber opiniile ştiinţifice, de a-şi pune în valoare întregul lor spirit creator, desfăşurîndu-şi cercetările potrivit propriilor ipoteze sau metode de lucru ; cercetătorilor ştiinţifici li se asigu-
38
ră posibilitatea de a valorifica multilateral rezultatele cercetărilor efectuate, în scopul unei contribuţii sporite la progresul general al ţării ; ei beneficiază de sprijin pentru perfecţionarea permanentă a pregătirii de specialitate şi ideologice, de drepturile cc decurg din activitatea de creaţie ştinţifică, în condiţiile legii.
(2) Oamenii de ştiinţă pot face parte, in condiţiile legii, din asociaţii profesionale şi societăţi ştiinţifice şi să desfăşoare activităţi în conformitate cu statutele a-cestor organizaţii.
Cultură
Art. 50. —■ în înfăptuirea sarcinilor de înaltă responsabilitate socială care Ie revin, oamenii de cultură şi artă trebuie să contribuie activ, prin întreaga lor operă de creaţie, în strînsă legătură cu viaţa, cu cerinţele construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, la progresul spiritual al societăţii, la ridicarea nivelului cultural şi a conştiinţei socialiste a poporului.
Art. 51. — (1) Oamenii de cultură şi artă se bucură de libertatea de creaţie, de manifestarea deplină a personalităţii şi ta-
39
lentului lor, puse în slujba idealurilor socialismului, democraţiei şi progresului social.
(2) Ei au dreptul să-şi valorifice, potrivit specificului, operele de creaţie, protecţia drepturilor de autor personale nepatrimoniale şi a celor patrimoniale fiind garantată conform legii.
Art. 52, — în scopul promovării activităţii de creaţie, oamenii de cultură şi artă, publiciştii, au dreptul să se asocieze, în condiţiile legii, în uniuni, asociaţii şi societăţi de creaţie.
Art. 53. ■— Prin statute proprii se stabilesc: modul de organizare şi funcţionare a uniunilor, asociaţiilor şi societăţilor de creaţie, drepturile membrilor privind pensiile, ajutoarele şi celelalte forme de asigurări sociale.
Ocrotirea sănătăţii
Art. 54. (1) Personalul din domeniul ocrotirii sănătăţii are îndatorirea să-si pună întreaga putere de muncă şi cunos-'tinveln_de specialitate în serviciul îmbunătăţirii stării de sănătate a populaţiei de la oraşe şi sate, pentru asigurarea capa-
40
citaţii ele muncă şi dc creaţie a oamenilor, pentru a asigura dez voi tarea lor armonioasă, astfel încît să se bucure din plin de binefacerile civilizaţiei socialiste.
(2) Lucrătorii din domeniul ocrotirii sănătăţii sint datori să asigure judicioasa u-tilizare a bazei materiale si a celorlalte condiţii create de societate în vederea ridicării continue a calităţii asistenţei medicale.
Art. 55. — In executarea profesiunii sale, personalul sanitar are îndatorirea să manifeste o atitudine profund umană, să îndeplinească cu abnegaţie atribuţiile ce-i revin ; să respecte normele de etică profesională ; să contribuie la apărarea şi sporirea demnităţii profesionale. în organizarea programului de lucru şi a întregii activităţi a personalului sanitar se va avea în vedere necesitatea asigurării permanente prompte şi în bune condiţii a asistenţei medicale a populaţiei.
Art. 56. — (1) Lucrătorii din domeniul ocrotiri sănătăţii li se asigură condiţii pentru specializare şi perfecţionare în vederea introducerii permanente în practica medicală a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii moderne.
(2) Personalul sanitar care lucrează în
41
condiţii deosebite arc dreptul la program de lucru redus, la concedii suplimentare de odihnă, precum şi, după caz, la indemnizaţii şi sporuri la salariu ; cei trimişi în acţiuni de combatere a epidemiilor sau în alto acţiuni speciale beneficiază şi de alte drepturi prevăzute de lege,
Art. 57. — Pentru asigurarea unei asistenţe medicale corespunzătoare în toate localităţile ţării şi stimularea personalului medico-sanitar care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural, în condiţii deosebite de muncă, se acordă înlesniri şi drepturi, conform dispoziţiilor legale.
Aparatul de stat
Art. 58. — (1) Personalul încadrat în ministere şi alte organe centrale, în organele locale ale administraţiei de stat, în justiţie, procuratură şi în alte instituţii are ca principală îndatorire să servească interesele poporului, să militeze cu fermitate pentru înfăptuirea legalităţii socialiste, să contribuie efectiv la buna desfăşurare a tuturor activităţilor economico-sociale ale ţării, fiind răspunzător în faţa clasei muncitoare şi a întregului popor de modul în care îşi îndeplineşte sarcinile ce-i revin.
(2) Personalul din aparatul de stat are obligaţia dc a milita pentru creşterea eficienţei şi operativităţii în muncă, de a combate orice manifestare de birocratism şi de a contribui la perfecţionarea continuă a activităţii sak\
Art. 5,9. — (1) Personalul din aparatul de stat trebuie să aibă o permanentă şi directă legătură cu oamenii muncii în al 7^ căror serviciu se află şi ale căror interese legale trebuie să le slujească cu devotament.
(2) El are îndatorirea de a soluţiona cu competenţă şi în termenele legale cererile, / reclamaţiile, sesizările şi propunerile cetăţenilor.
Art. 60. — Personalul din aparatul de stat beneficiază, potrivat legii, de toate drepturile necesare exercitării. în cele mai bune condiţii, a atribuţiilor de serviciu cu care este învestit; în exercitarea acestor atribuţii se bucură de protecţia legii faţă de cei care îl împiedică, sub orice formă, să-şi îndeplinească sarcinile ce-i revin.
Art, 61. —- (1) La încadrarea în funcţie, personalul din aparatul dc stat depune un jurămînt de loialitate faţă de statul nostru socialist, faţă dc clasa muncitoare şi întregul popor, prin care se angajează să înfăp-
43
42
tuiască în cele mai bune condiţii politica parUdului şi statului în domeniul său de activitate, să respecte cu stricteţe şi să îndeplinească cu simţ de răspundere toate atribuţiile de serviciu ce îi sînt încredinţate.
(2) Funcţiile pentru care te depune ju-rămîntiil de loialitate se stabilesc prin statutul personalului din aparatul de stat. in conformitate cu dispoziţiiile prezentului cod.
PARTEA a I[-a
Relaţiile de muncă din unităţile
socialiste de stat-?';?0yJ>
CAPITOLUL I   $PG$ - ^ încadrarea şi promovarea în muncă 'J^jL
Contractele de muncă
Art, 62. — (1) Selecţionarea şi pregătirea cadrelor, repartizarea lor pe ramuri de activitate, se fac în concordanţă cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială.
(2) încadrarea în muncă a unei persoane într-o unitate socialistă de stat se face în raport cu nevoile unităţii, ţinîndu-se scama de aptitudinile, pregătirea profesională şi preferinţele sale, precum şi de îndeplinirea altor cerinţe specifice muncii pe care urmează să o presteze, în condiţiile legii,
Art. 63. — (]) încadrarea îr muncă se face pe baza verificării aptitudinilor şi a pregătirii profesionale, prin proba practică, examen, concurs ori termen de încercare, în condiţiile prevăzute de lege. Termenul de încercare este de cel mult 15 zile, ier pentru funcţiile de conducere, dc cel mult 90 ziîe.
-—' (2) Celor ce urmează a fi încadraţi în muncă trebuie să ii se facă un examen medical pentru a se stabili dară starea sănătăţii le permite să îndeplinească munca ce li se încredinţează. De asemenea, examenul medical este obligatoriu şi în cazul celor transferaţi pc locuri de muncă ce pol fi ocupate numai dacă sînt îndeplinite cerinţele legale de ordin sanitar.
Art/64*—■ (1) încadrarea în muncă se realizea^ă^prin încheierea unui contract individual de muncă, Contractul individual
44
de muncă se încheie în scris si va cuprinde clauze privind obligaţia persoanei încadrate în muncă de a-şi îndeplini sarcinile ce-i revin, cu respectarea ordinii si disciplinei, a legilor, îndatorirea unităţii
de a asigura condiţii corespunzătoare pentru buna desfăşurare a activităţii, de a o remunera în raport cu munca prestată şi de a-i acorda celelalte drepturi ce i se cuvin, precum şi alte clauze stabilite dc părţi.
(2) în contract se va preciza dacă persoana încadrată în muncă urmează să desfăşoare activitatea într-o anumită r^ză determinată sau în localităţi unde interesul serviciului cere să fie trimisa.
Art. 65, — încadrarea în muncă a fiecărei persoane va fi adusă la cunoştinţa colectivului din compartimentul în care urmează să lucreze, indieîndu-i-se drepturile şi obligaţiile ce-i revin, sarcinile pe care le are de îndeplinit, precum şi normele de protecţie a muncii.
Art. 66. — (1) Persoana încadrată în muncă poate fi delegată sau detaşată de conducerea unităţii sa îndeplinească anumite lucrări în afara locului său de muncă, în condiţiile prevăzute dc lege. -
(2) Delegarea se poate face pe o perioa-
dă de cel mult 60 zile, iar detaşarea pe cel mult 6 luni. Pentru asigurarea bunei funcţionări a unităţii la care a fost delegat sau detaşat, conducerea unităţii de care aparţine poate prelungi delegarea sau detaşarea cu cel mult aceeaşi durată de 60 zile şi respectiv 6 luni.
(3) în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, detaşarea se poate face pînă la 2 ani. în asemenea situaţii se vor acorda celor în cauză şi unele drepturi suplimentare potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
Art. 67, — (1) Pe durata delegării, detaşării sau trecerii temporare într-o altă muncă decît cea prevăzută în contractul de muncă, cel în cauză îşi păstrează funcţia şi salariul avute anterior.
(2) Cînrî detaşarea sau trecerea temporară în altă muncă se face la o muncă pentru care este stabilit un salariu mai mare, persoana detaşată sau trecută temporar în altă muncă are dreptul la acest salariu în condiţiile prevăzute de lege,
Art. 68, — Persoana delegată sau detaşată în altă localitate, precum şi cea a cărei activitate se desfăşoară în cadrul u-nor deplasări periodice sau permanente, au dreptul la plata cheltuielilor de transport şi de cazare, precum şi la o indemni-
46
47
zaţie în condiţiile prevăzute de lege
Art* 69, —- Persoana încadrată în muncă poate fi transferată în interesul serviciului, de regulă într-o alta unitate din a-ceeaşi ramură, în vederea bunei funcţionări a acesteia, ori la cerere, în condiţiile legii. Transferul în interesul serviciului nu poate avea loc în cazul în care persoana ce urmează a fi transferată nu este de acord pentru motive de sănătate, dovedeşte cu certificat medical, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, Ilotărîrea asupra temeniciei motivelor este de competenţa organului ierarhic superior.
Ari 70. — (1) Contractul de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
(2) în anumite situaţii, contractul de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în cazul înlocuirii titularului u-nui post care lipseşte temporar de la serviciu şi căruia unitatea este obligată să-i păstreze postul, pentru prestarea unor munci cu caracter sezonier, precum şi a altor activităţi cu caracter temporar. Persoanelor cu contract de muncă pe durată determinată li se aplică, în mod corespunzător, prevederile prezentului cod, ţinîn-du-se seama de specificul activităţii şi de vechimea lor în muncă.
___Art £71. în cazul trimiterii la o şcoală sau curfT'de calificare ori perfecţionare, cu scoatere din producţie, contractul de . muncă sc completează printr-un act adiţional în care se prevede îndatorirea persoanei încadrate în muncă de a lucra în unitate după absolvirea şcolii sau a cursului *  ^ -          o anumită perioadă stabilită prin lege.
Art. 72, — (1) Pentru persoanele care, fiind încadrate în muncă, sînt chemat? să-şi satisfacă serviciul militar, contractul de muncă se menţine, iar această perioadă de satisfacere a serviciului militar intră în calculul vechimii neîntrerupte în. aceeaşi unitate ; cel în cauză are obligaţia revină la locul de muncă în termen de <H) de zile de la satisfacerea serviciului mi^ Htar,
' (2) în cazul satisfacerii serviciului mi-
litar de către o persoană cu care s-a încheiat actul adiţional prevăzut la art, 71, care se află în perioada de lucru stabilită prin acel act, durata serviciului militar nu intră în calculul timpului prevăzut în actul adiţional. De asemenea, această durată nu intră în calculul perioadei de stagiu in. muncă prevăzută pentru absolvenţii re-^ ^ partizaţi în producţie, care au obligaţia
efectuării unui astfel de stagiu.
48
49
Art. 73 .— La încadrarea în funcţie a conducătorilor de unităţi şi a altor cadre , dc conducere stabilite de ministere, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, în contractul dc muncă, în afară de clauzele prevăzute Ia V art. 64, se vor cuprinde : angajamentul şi răspunderea acestora de a păstra, apăra şi valorifica la un nivel superior bunurile încredinţate ;dc a restitui — la termenele şi în condiţiile legii — valoarea mijloacelor materiale pe care statul le-a pus la dispoziţia colectivului de muncă pe caro-l conduc : de a preda, atunci cînd va fi cazul, fondurile materiale şi băneşti de care răspund : dc a lua măsurile necesare pentru bana gospodărire a unităţii, pentru introducerea tehnicii noi şi a tehnologiilor a~ vnnsate şi creşterea eficienţei economice a întregii activităţi.
Art. 74. — La încadrarea în funcţie a persoanelor prevăzute la art. 73 se va proceda la predarea şi preluarea cu proces-verbal a fondurilor materiale şi băneşti dc care urmează să răspundă ; predarea-pre-luarea se face în prezenţa unei comisii speciale constituite dc către organul ierar-
hic superior şi din care face parte şi delegatul acestui organ.
Art. 75. — (1) Promovarea persoanei 'ucadrate în muncă în funcţii sau categorii superioare se face în raport cu nevoile unităţii, ţinîndu-se seama dc condiţiile prevăzute pentru ocuparea postului, de calităţile personale, precum şi dc rezultatele obţinute în realizarea sarcinilor. Promovarea se face pe bază do probă practică, examen <;au concurs, conform prevederilor i egale.
(2) La promovarea în funcţii de conducere se ţine seama, totodată, de pregătirea politică, de aptitudinile organizatorice şi de conducere ale celor ce urmează a fi încadraţi în asemenea funcţii, precum şi de aprecierile şi recomandările colect'-\ ului dc muncă în care şi-au desfăşniat
aciivitatj3rţw
ArtC.70^)— (1) între- unitaţe,_pc dc o parte, şf colectivul de oameni ai muncii, pe de altă-parte, se încheie un contract colectiv dc. muncă, menit-să contribuie la • ■rg'anizarea superioară a muncii, la intuirea disciplinei şi mobilizarea tuturor eforturilor pentru îndeplinirea planului, la îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de munca şi de viaţă din unitate.
50
51
(2) Prin contractul colectiv so stabî'es-j măsurile pe care colectivele oamerulcr muncii şi conducerea unităţii se angajez-?A să le ia în scopul utilizării mai bune a capa;:;tăiii de producţie, al creşterii productivităţii muncii, reducerii consumurilor soecifico şi a preţului de cest, precum şi pentru obţinerea de evoncniîi şi benc^ch peste nivelul plani ficat, îmbunătăţirea căutaţii produselor, creşterea eficienţei acii-\'ilăţ:i economice.
ArL, 77. -- (1) Contractul colectiv fie muncă stabileşte, m condiţiile prevăzute d . lege, foi mele de remunerare, de stimu-l?ee materială peniru economiile reali/au* in curbul anului, medul de utilizare a fondurilor ce rămîn la dispoziţia unităţii ca rezultat al depăşirii  sarcinilor de plan.
pentru executarea unor investiţii social? : locuinţe, vestiare, băi, ereşe, cămine, dispensare, canline-restaurant şi altele simulate ; lualizarea uncr obiective de proiecta a muncii, culturale si sportive.
(2) Contractul colectiv de muncă dezbătut şi aprobat de adunarea generală a oamenilor muncii se semnează din partea unităţii, pe baza împuternicirii organului do eondeucre colectivă, de către conducă-
52
torul ei Jar din partea colectivului de oameni ai muncii, do către preşedintele comitetului sindicatului.
Art-, 78. — (I) Contractul colectiv de num că se încheie anual. Preve ilcrile din contractul colectiv dc muncă se aplică tu-^ turor persoanelor încadrate in muncă om
unitate.
(2) Ministerele, celelalte organe centrale sau centralele economice, după caz, pot in cheia cu uniunile sindicatelor pe ramură contracte colcf.tho dc mumă pc o durată de pină la 5 ani, care să cuprindă principalele măsuri în vederea realizării prevederilor de plan, a aplicării legislaţiei muncii, a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de viaţă în unităţile din sortea-1 reje respe; t've, precum şi măsurile nece-
sare în vederea realizării prevederilor contractelor colective din unităţi,
Art. 79. — Neideplinirea obligaţiilor sumate prin contractul colectiv constituie, pentru cei csre se fac vinovaţi de acea^ţ/î, -    * indiferent de funcţia sau postul in care au
fost încadraţi, o încălcare a sarcinilor de serviciu, care atrage după caz, răspun-dorea disciplinară, materială sau penaîă.
Art. 80. — Ministerele, celelalte organe
53
centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiu-lu iBucureşti, împreună cu organele sin- \ dicale corespunzătoare, controlează legalitatea prevederilor contractului colectiv de * , c muncă şi modul în care acestea sînt aduse la îndeplinire.
CAPITOLUL II
Remunerarea muncii
Art/»0 - (1) în Republica Socialistă Komân'fa; pe măsura dez,voltării bazei teii-nico-materiale a socialismului, a creşterii venitului naţional, se asigură ridicarea continuă a nivelului de trai al celor ce muncesc al întregului popor.
fVi) Prin sistemul de remunerare, stabilit prin lege, se realizează îmbinarea armonioasă a intereselor personale ale fiecăruia cu interesele întregii societăţi, obţinerea unor venituri în raport cu contribuţia concretă pe care fiecare om al muncii o aduce la actiivtatea economică şi social-cnlturală.
Art. 82, — (1) La stabilirea remunerării persoanelor încadrate în muncă se "Jire în vedere raţionala repartiţie a venitului
54
naţional, realizarea unui raport optim în-tre fondul naţional de dezvoltare economi-co-socială şi fondul de consum în ve^ derea progresului neîntrerupt al economiei naţionale, ca o condiţie esenţială a ridicării continue a nivelului de viaţă al poporului.
( (zj^emunerarca se face după cantita-UJarTalitatca şi importanţă sociaTâ*a muncii, asigurîndu-se la muncă egală remunerare egală. în vederea "asigurării ^rolului stimulativ al salarului, la tabilirea remunerării se ţine seama de complexitatea muncii, răspunderea şi gradul de solicitare pe care .acestea le implică, rîîVelul de pregătire profesională şi vechimea cerută pentru îndeplinirea acelei munci ; de asemenea, se urmăreşte asigurarea unor proporţii corespunzătoare între salariile mari şi cele mici ale persoanelor încadrate în munca, potrivit stadiului de dezvoltare a economiei naţionale şi principiului echităţii socialiste.
Art, 83. — Prin lege se stabileşte, :n concordanţă cu dezvoltarea planificată a e-conomiei, salariul minim pe economie- a-v"ndu-se în vedere nivelul productivităţii muncii, al venitului naţional, urmărindu-se satisfacerea nevoilor mereu creseînde ale
55
cămeşilor muncii şi membrilor lor de familie.
Art. 84. — (1.) Salariul tarifar de încadrare se acordă în raport cu gradul de îndeplinire a sarcinilor de muncă, astfel încît yă constituie un stimulent pentru cei care îşi îndeplinesc în bune condici sarcinile.
^ Oi care obţin realizări deosebite în muncă au posibilitatea   să  realizeze venituri
' mai mari, iar cei care nu-şi îndeplinesc o-bligaţiilc de muncă urmează să suporte în mod direct consecinţele acestei neîndcpli-niri^"-
? Neîndeplinirea integrală a sarcinilor
jl'xtfaţţe diminuarea corespunzătoare a salariului în limitele stabilite de lege. în cazul realizării ulterioare a sarcinilor de muncii, suma reţinută din salariu se restituie total ^au partal, după caz, potrivit legii.
Art, 85. — (1) In cazul în care persoanele încadrate în muncă provoacă rebuturi din vina lor, răspund potrivit legii.
(2)"SDacă provocarea rebuturilor e^te repetată, cel în cauză va fi trecut la un loc de muncă de o categorie inferioară ; dacă şi la noul loc de muncă va continua să provoace rebuturi, i se va putea desface contractul de muncă, ca fiind necorespunzător în muncă,
56
Art. 86. ■— In cazuri excepţionale, cînd, din motive tehnice sau din alte motive, \ procesul de producţie   a   fost întrerupt,
persoanele încadrate în muncă vor fi retribuite cu 7f)Vo din salariul tarifar de încadrare aferent timpului respectiv, cu con di-h'a ca încetarea lucrului să se Ii produc fără vina lor si dacă în tot acest timp au rămas la dispoziţia unităţii.
Art. 87, — (1) Plata salariului ..o face periodic, la interval de cel mult o Iun?.
(2) Dreptuiile băneşti cuvenite pt iv.o-naiului se plătesc înaintea oricăror alic o™ bligaţii ale unităţii.
(3) Retribuţia cuvenită pentru munca prestată nu poate face obiectul unor reţineri decit în cazurile y[ condiţiile prevăzute de lege.
Art. 88. — în scopul asigurării stabilităţii cadrelor, persoanele încadrate în muncă beneficiază de sporuri la salariu hi raport cu vechimea neîntreruptă în aejeaşi umtate,^-x
Art: î9 J— Persoanele care-şi desfăşoară acCivMiaiea în locuri de muncă cu condiţii vătămătoare sau periculoase benefi» ^ ± m eiază de sporuri la salariu potrivit preve-
derilor legale. Conducerile unităţilor sint obligate să ia măsuri pentru înlăturarea
57
cauzelor care determină asemenea situaţii, să asigure condiţii normale de muncă, furii pericol de accidente si îmbolnăviri profesionale.
Art£ 90.)— în scopul creşterii iniţiali vei şi a eforturilor pentru sporirea eficienţei economice a producţiei, tinînd seama de rezultatelel bune obţinute in muncă, eu deosebire la realizarea indicatorilor calitativi, la promovarea progresului tehnic ?i aplicarea inovaţiilor, pentru realizarea de economii de materiale şi de forţă de muncă, se acordă traficaţii anuale sau, după caz, premii în cursul anului.
Art. 91. (1) In vederea organ»/.arii ştiinţifice a producţiei şi a muncii, utilizări raţionale a personalului şi a timpului de muncă, se vor preciza atribuţiile şi obligaţiile la fiecare loc de muncă ; conducerile unităţilor socialiste au obligaţia să stabilească norme de muncă fundamentale ştiinţific, să determine sarcinile concrete cc revin fiecărei persoane încadrate în muncă.
(2) Realizarea remunerării după cantitatea şi calitatea muncii este strîns leuată de normarea muncii, care contribuie îa punerea cit mai deplină în valoare a înzestra-jii tehnice a unităţilor, la descoperirea re-
58
zervelor dc creştere a productivităţii muncii şi de reducere a preţului de cost.
Art. 92. —■ Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determinate. Ea cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperile impuse de desfăşurarea procesului tehnologic stabilit şi de organizarea raţională a muncr, timpul pentru odihnă în cadrul programului de muncă.
Art. 93. — Normarea muncii se aplică, potrivit cu specificul activităţii desfăşurate în unităţile economice, social-culturale şi ale administraţiei de stat, ia toate categoriile de personal — muncitori, tehnicieni, ingineri, economişti cadre de altă specialitate şi lucrători din activitatea administrativă — atît pentru cei remuneraţi în a-cord, cit şi pentru cei remuneraţi în regie.
(2) Normele de muncă se exprimă — în funcţie dc caracteristicile procesului de producţie sau ale activităţii cc se normează — sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfere de
59
atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci.
Art. 94. — (1) Normele de muncă unificate se elaborează de către ministere şi celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, iar normele de muncă locale, de către fiecare unitate socialistă de stat pentru nevoile proprii, în toate cazurile cu acordul organelor sindicale corespunzătoare,
(2) Ca urmare a introducerii progresului tehnic, a perfecţionării pregătirii profesionale a cadrelor şi a aplicării de măsuri tehnice şi organizatorice care duc la modificarea cantităţii de muncă necesare pentru efectuarea lucrărilor, concomitent cu creşterea productivităţii muncii, normele de muncă se vor modifica în mod corespunzător, în vederea asigurării unei concordanţe depline cu noile condiţii create.
Art. 95. — Conducerile unităţilor şi compartimentelor de muncă au datoria sa aducă la cunoştinţa personalului, în timp util, atribuţiile ce revin fiecăruia, normele de muncă stabilite, să efectueze instruirea necesară în vederea cunoaşterii şi însuşirii acestora, să asigure condiţiile tehnico-or-
ganizatorice avute în vedere la elaborarea normelor.
CAPITOLUL III
Disciplina socialistă a muncii.
Răspunderea disciplinară şi răspunderea
materială
Kr^^Q^/--- Noile relaţii socialiste do numeaţi-procesul de înfăptuire a obiectivelor societăţii socialiste multilateral dezvoltate impun, în toate sferele de activitate şi pentru fiecare membru al colectivului de muncă, necesitatea respectării cu strie-teţe^_xli^ciplmd exemplară a sarciîTilOT tt^serviciu,
Art. 97. —- Persoanele încadrate în muncă au datoria de a realiza întocmai si la timp obligaţiile ce le revin la locurile lor de muncă, pentru îndeplinirea obiec-tiveloi\.j>lamu:ilor ce producţie, planurilor de organizare a întregii activităţi şi a celor dc îmbunătăţire a muncii. Kle au îndatorirea de a-acţiona în mod conştiincios pentru sporirea eficienţei şi îmbunătăţirea calităţii produselor, pentru realizarea obligaţiilor care decurg clin contractele colective şi individuale de muncă, rcgulamente-
60
61
le de organizare şi funcţionare a unităţilor, regulamentele de ordine interioară, precum şi din dispoziţiile primite din partea conducătorilor de unităţi şi a şefilor ierarhici.
Art. 98. ■— (1) Organele de conducere ale unităţilor socialiste au datoria de a lua măsurile necesare pentru organizarea la un nivel corespunzător a producţiei şi a muncii, să prevină abaterile de la ordinea şi disciplina muncii socialiste, să acţioneze împotriva oricărei lipse de răspundere, a neglijenţei şi risipei, a oricăror fapte care aduc pagube avutului obştesc.
(2) Organele de conducere colectivă ale unităţilor socialiste, împreună cu comitetele sindicatelor, vor elabora regulamente de ordine interioară în care vor stabili îndatoririle care trebuie respectate de către persoanele încadrate în muncă şi măsurile ce se impun în vederea asigurării dis-cipiinei^SGcialistc a muncii.
Ar(T. 99j — Pentru îndeplinirea în cele mai bune/condiţii a sarcinilor ce le revin, precum şi pentru realizări deosebite în îndeplinirea angajamentelor individuale şi colective, persoanele încadrate în muncă pot primi, potrivit dispoziţiilor legale, următoarele recompense :
62
a) acordarea de trepte sau gradaţii la salariul tarifar cu reducerea vechimii minime prevăzută de lege ;
b) gratificaţii, premii şi alte recompense materiale ;
c) ordine, medalii, titluri de onoare, diplome dc onoare, insigne, titluri distino
, \        ţive ;
> d) înscrierea în cartea de onoare, pe tabloul de onoare, evidenţierea în muncă, rnulţumu^e verbală sau în scris.
Art, bHT :% (1) încălcarea cu vinovăţie de cafce cel-încadrat în muncă — indiferent /iefnncţia sau postul pe care îl o-cupă — a obligaţiilor sale. inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinară, care se sancţionează, după enz, potrivit legii, cu :
a) mustrare ;
b) avertisment ;
c) retragerea uneia sau mai multor gradaţii sau trepte de salarizare pe o perioadă de 1—3 luni sau, în cazul celor înca-
Idraţi cu salariul la nivelul de bază, diminuarea acestuia cu 5—10 la sută pc aceeaşi perioadă ; d) reducerea salariului şi reducerea indemnizaţiei de conducere   pe   durata de X-—3 luni, cu îî- -10 la sută ; 03
e) retrogradarea în funcţie sau în categorie — în cadrul aceleiaşi profesii — pe durata dc 1—3 luni ;
f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
(2) în cazul încălcării normelor privind ordinea şi disciplina ia locul de muncă, colectivul compartimentului din care lave parte persoana vinovată poate să ia în dezbatere abaterea săvîrşită şi să ceară conducerii unităţii aplicarea de sacliuni disciplinare, inelirvv desfacerea contractului
de muncă,
Art. 101. — (1) Sancţiunea disciplinară se stabileşte şi se yplică de organul de conducere colectivă sau, după caz, de conducătorul unităţii sau compartimentului de muncă, în condiţiile legii.
(2) împotriva sancţiunii disciplinare se poate face plîngerc în termen ele 30 zile de la comiwTCaţca deciziei de sancţionare.
Art,i 1(12,,)— (1) Apărarea valorilor ma-teriale ţŞP^irituaLe ale societăţii socialisto reprezintă o îndatorire fundamentala a tuturor oamenilor muncii. Persoanele încadrate în muncă răspund pentru pagubele aduse avutului obştesc din vina şi în legătură cu munca lor,
(2) Mie nu respund de pierderile inc-
04
rente procesului de producţie care se încadrează în limitele prevăzute de lege, de pagubele provocate datorită unor cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate, ori în alte asemenea cazuri în care pagubele au Tost provocate din riscul normal al serviciului sau forţă majoră.
Art, 103. — (1) în stabilirea răspunderii materiale, paguba ce trebuie reparată nu cuprinde foloasele nerealizate de unitate ca urmare a faptei săvîrşite de cel încadrat iu muncă,
(2) Cind pagubele au fost cauzate unităţii printr-o faptă ce constituie infracţiune, răspunderea se stabileşte potrivit legii penale. în acest ca z,în cuantumul pagubelor se cuprind şi foloasele nerealizate.
Art. 104, — Persoanele încadrate în muncă sînt obligate să cunoască prevederile legale referitoare la muncă, funcţionarea instalaţiilor, folosirea uneltelor, materiilor prime, materialelor şi totodată să aplice cu rigurozitate aceste reglementări.
Art, 105, —- (1) Cînd paguba a fost cauzată de mai multe persoane, răspunderea fiecăruia se stabileşte ţinindu-se seama de măsura în care a contribuit la provocarea ei.
(2) Dacă măsura in care fiecare a con-
<i5
tribuit la provocarea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăreia dintre persoane se stabileşte proporţional cu salariul ej tarifar de încadrare net, de la data constatării pagubei şi, clacă este cazul, şi în funcţie de timpul lucrat de la ultima inventariere a bunurilor.
Art. 106. — Persoana care a încasat o sumă nedatorată este obligată tă restituie . acea sumă ; dacă a primit bunuri ce nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite in natură sau i-au fost prestate servicii la care nu era îndreptăţită, ca este obligată să plătească contravaloarea lor. calculată în condiţiile legii.
Art. 107. — (1) Obligarea ia plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum şi la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de imputare, emisă de conducătorul unităţii ; cînd plata sau restituirea urmează a se face de conducătorul unităţii sau de alte persoane încadrate în muncă de organul ierarhic superior, singure sau împreună cu alte persoane, decizia de imputare se emite de către acest organ.
(2) Pentru acoperirea pagubelor aduse unităţii, precum şi pentru restituirea sumelor sau plata contravalorii bunurilor ce
nu mai pol. fi restituite în natura ori a serviciilor nedatorate, cel în cauză poate să-şi ia un angajament de plată în scris, care constituie titlu executoriu.
Art. 108. — (1) Răspunderea materială pentru paguba cauzată unităţii poate fi stabilită numai în cazurile în care aceasta a fust constatată în cel mult 3 ani dc la data producerii ei. iar în cazul restituirii sumelor sau a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, în cel mult 1 an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori dc cînd a beneficiat de serviciile nedatorate.
(2) Termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data cînd cel în drept să emită decizia a luat cunoştinţă de producerea pagubei.
(3) Decizia de imputare va fi motivată şi va menţiona termenul în care poate fi contestată şi organul competent să o soluţioneze. Ea sc comunică, în termen de 15 zile de la emitere, celui obligat la plată sau restituire şi constituie titlu executoriu din momentul comunicării.
(4) După expirarea acestui termen, prejudiciul £e impută celui vinovat de neiua-rea măsurii de imputare.
Art. 109, — (1) Suma stabilită pentru
67
1
acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din salariu, precum şi din orice alte sume ce se cuvin persoanei în cauză din partea unităţii la care aceasta lucrează, în condiţiile legii.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul tarifar net lunar, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din acest salariu,
(3) Dacă contractul de muncă se desface înainte ca persoana în cauză să fi despăgubit unitatea iar aceasta se încadrează la altă unitate, executarea se va face de către noua unitate, potrivit alineatului precedent, pe baza transmiterii titlului executoriu de către unitatea care a fost păgubită.
(4) în situaţia în care cel în cauză nu s~a încadrat în muncă într-o altă unitate urmărirea se va face asupra oricăror bunuri ale sale, în afară de bunurile exceptate prin lege de la urmărire.
(5) Urmărirea pentru acoperirea pagubelor se poate îndrepta şi împotriva altei persoane decît cea care a provocat direct paguba, în cazurile prevăzute de lege.
Art. 110. — Persoana care consideră că imputarea sau reţinerea a fost făcută fără
68
temei sau cu încălcarea legii, precum şi cea care după ce a semnat un angajament de plată constată că în realitate nu dato-* . rcază parţial sau total suma pretinsă de limitate, se poate adresa cu contestaţie la or-
^ ganul jurisdicţional competent. Acesta, la
cererea persoanei în cauză, ţinînd seama de împrejurări poate hotărî suspendarea executării pînă Ia soluţionarea litigiului.
Art. 111. — (1) Unitatea este obligată, în condiţiile legii, să despăgubească persoana încadrată în muncă, în situaţia în care aceasta a suferit, din culpa unităţii, un prejudiciu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de muncă sau în legătură cu ser vi-
1 ciul.
(2) Unitatea care a plătit despăgubirile
* este obligată să recupereze sumele plătite
de la persoana vinovată de producerea pagubei, în condiţiiile art. 102 şi următoarele.
CAPITOLUL IV
Timpul de muncă şi de odihnă
$ Art. tfîâ. —1 (1) Durata   timpului de
■   '        muncă ntr poate"depăşi 48 de ore pe săp-tămînă şi 8 ore pe zi.
69
(2) în cazul stabilirii pentru o anumita zi lucrătoare din săptămînă a unei durate mai mici de 8 ore, timpul de muncă în celelalte zile poate fi mai mare, fără a depăşi 9 ore pe ziP
Art. Uii- ~ (1) Pînă Ia înlăturarea cauzelor care determină condiţii de muncă vătămătoare, grele sau periculoase, la linele locuri dc muncă durata timpului de muncă pentru persoanele care lucrează în astfel de condiţii se reduce sub 8 ore pe zi, fără ca aceasta să ducă la o scădere a remunerării.
(2) Locurile de muncă cu condiţii vătămătoare, grele sau periculoase şi durata redusă a timpului de muncă stabilit pentru fiecare dini re ele se determină prin hotărîrc a Consiliului de Miniştri- In acest scop, ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti vor face propuneri corespunzătoare, cu a-vi^ul Ministerului Muncii, Ministerul Sănătăţii si al Uniunii Generale a Sindicatelor,
Art. 114. — (J) Pentru persoanele al căror program de lucru se desfăşoară în timpul nopţii, durata timpului de muncă
este mai mică cu o oră decît durata muncii prestate în timpul zilei, fără ca aceasta să ducă la o scădere a remunerării. Prevederile acestui alineat nu se aplică şi celor care au un program normal dc muncă mai mic de 8 ore,
(2) în unităţile în care procesul de muncă este neîntrerupt sau unde condiţiile specifice ale muncii o impun, programul de lucru din timpul nopţii poate fi egal cu cel din timpul zilei. Munca prestată în timpul nopţii, în cadrul urnii asemenea program; "Se plăteşte cu un spor de 15% din salariul tarifar de-ffieadrârerT3entrtt-oreic lucrate în timpul nopţii, dacă aceste orc reprezintă cel puţin jumătate din programul normal de lucru. în mod excepţional Consiliul de Miniştri poate aproba la unele unităţi majorarea pînă la 25°;, din salariul tarifar a sporului pentru munca în timpul nopţii,
(3) De sporul pentru munca de noapte beneficiază şi persoanele al căror timp de lucru se stabileşte în condiţiile art. 113.
Art. 115. — Se consideră muncă în timpul nopţii aceea care se prestează în intervalul cuprins între orele 22—6, cu posibilitatea abaterii, în cazuri justificate, cu
70
71
o oră în minus sau plus faţa de aceste limite,
Art. 116, — în construcţii, în industria forestieră, în agricultură precum şi în alte activităţi cu condiţii specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condiţiile şi limitele stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, de comun acord cu U-niunea Generală a Sindicatelor, urmînd ca în medie să nu depăşească, lunar, trimestrial, semestrial sau anual,după caz, durata normală a zilei de muncă.
Art. 117. — (1) în cursul programului do lucru se poate acorda o pauză pentru masă de cel mult V2 dc oră, care nu se include în durata timpului de muncă. în u-nităţile în care nu se poate întrerupe lucrul se va da posibilitatea ca masa să fie luată în timpul serviciului,
(2) Intervalul dintre 2 zile de muncă este de cel puţin 12 ore consecutive, cuprinse între sfîrşitul programului de lucru dintr-o zi şi începutul programului de lucru din ziua următoare. Acest interval poate fi mai mic — dar nu sub 8 ore — la schimbarea turelor,
(3) Modul de organizare a timpului de lucru, a pauzelor, evidenţa prezenţei per-
72
soanclor încadrate în munca, se stabilesc prin regulamentul de ordine interioară.
Art. 118. — (1). Prestarea muncii peste durata normală stabilită potrivit articolelor precedente poate fi cerută în următoarele cazuri :
a) pentru preîntâmpinarea sau înlăturarea efectelor calamităţilor sau altor cazuri de forţă majoră, precum şi în situaţii care periclitează sănătatea sau viaţa unor persoane ;
b) pentru înlăturarea efectelor unor situaţii neprevăzute, care ar dăuna bunei funcţionări a serviciilor de aprovizionare cu apă şi energie electrică, de canalizare, a serviciilor poştale şi de telecomunicaţii, a căilor si mijloacelor ele transport în comun, a instalaţiilor de distribuire a combustibilului ;
c) pentru repararea dispozitivelor sau instalaţiilor, în cazul în care defecţiunea a-cestora provoacă încetarea lucrului pentru mai multe persoane ;
d) pentru prevenirea şi înlăturarea u-nor situaţii care ar putea provoca degradarea sau distrugerea materiilor prime materialelor ori produselor,
(2) Munca peste durata normală în si-
73
tuaţiilc prevăzute în alineatul precedent se prestează pe baza dispiziţiei conducerii unităţii, dată cu acordul comitetului sindicatului.
ArL 119. — Munca peste durata normală poate să fie prestată şi în alte situaţii deosebite, în legătură cu interesele producţiei şi ale muncii. în acest caz, munca peste durata normală poate fi prestată pî-nă  la   120   ore  pe  an,   pentru   o persoană,   pe   baza   aprobării prealabile a   centralelor,    min. sferelor    şl celorlalte     organe     centrale, comitetelor executive   ale   consiliilor   populare judeţene   şi    al municipiului Bucureşti, cu acordul uniunilor sindicatelor de ramură. Prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, cu acordul Uniunii Generale a Sindicatelor, la propunerea organelor prevăzute în alineatul precedent făcută în urma consultării colectivelor de muncă, se va putea a-proba pentru unele unităţi, în cazuri cu totul deosebite, efectuarea de ore suplimentare peste plafonul de 120 ore anual, fără însă a se depăşi 360 ore anual.
Art. 120. — Orele în care o persoană prestează muncă peste durata normală a timpului ele lucru sînt ore suplimentare şi
74
se compensează cu timp liber corespunzător. Dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, în următoarele 30 de zile, şi cel în cauză este de acord, orele suplimentare se vor retribui cu un spor, după cum urmează :
a) 50% din salariul tarifar de încadrare pentru primele 2 ore de depăşire a duratei normale a zilei de lucru ;
b) 100% din salariul tarifar de încadrare pentru orele ce depăşesc primele 2 ore şi pentru munca prestată în zilele de repaus săptămînal, zilele dc sărbătoare legală şi în celelalte zile in care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează.
Art. 121. — Nu se reiribuie suplimentar munca prestată peste programul de lucru de către persoanele cu funcţii de conducere, precum şi de către cele a cărăor activitate -— datorită specificii'ui muncii nu se poate încadra în programul normal de lucru ; aceste persoane beneficiază de o salarizare stabilită în raport cu răspunderea şi obligaţiile ce le revin, prerum şi, după caz5 de indemnizaţii şi concedii suplimentare.
Art. 122. — Programul de lucru pentru persoanele care lucrează în tură continuă,
75
turnus sau alte forme dc organizare a timpului de lucru şi în ore de gardă pe u-nitate de către personalul medico-sanitar, precum şi modalităţile de plată, se vor stabili prin hotărîrc a Consiliului de Miniştri, cu acordul Uniunii Generale a Sindicatelor.
Art, 123. — Orele prestate de persoanele încadrate în muncă peste programul de lucru, în scopul asigurării serviciului pe unitate — cu excepţia celor care îndeplinesc funcţii de conducere a unităţilor — se compensează cu timp liber corespunzător în următoarele 60 zile,
Art. 124. — (1) Persoana încadrată în muncă are dreptul, în fiecare săptămînă, la un repaus de cel puţin 24 de ore consc-cutiyg„
p) Kiepausul săptămînal se acordă, de regiilă^uminica. în cazurile în care procesul de producţie nu permite întreruperea activităţii sau specificul serviciului impune desfăşurarea muncii şi în ziua de duminică, conducerea unităţii, cu acordul comitetului sindicatului, stabileşte o altă zi din săptămînă, ca zi de repaus, cu condiţia ca cel puţin o dată în 2 luni fiecărei persoane să i se asigure ziua de repaus săp-tămînal duminica. în cazuri excepţionale,
7(î
impuse de condiţiile în care se desfăşoară activitatea pe şantiere izolate, repausul săptămînal poate fi acordat, prin cumulare, într-o perioadă mai lungă, cu consimţă-mîntul persoanelor încadrate în muncă.
(3) Zilele de sărbătoare legală şi celelalte zile în care nu se lucrează se stabilesc prinjege.
Arţ:"l25^— (1) Persoanele încadrate în munc^xUr-^rcptul — în condiţiile legii — in fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă pîâtit, de 15—24 zile lucrătoare, în raport'CU vechimea în muncă.
(2) îi% afara concediului acordat în raport cu vechimea în muncă, cei care lucrează în locuri dc muncă cu condiţii vă-temătoare, grele sau periculoase beneficiază de concedii suplimentare, în condiţiile \ \ abili te de dispoziţiile legale. De concedii .suplimentare beneficiază, potrivit dispoziţiilor legale, şi cei care au funcţii de conducere a unităţilor şi asimilaţii lor.
(3) Concediul de odihnă al personalului didactic sc stabileşte prin statutul persn-nahilri didactic şi se acordă în timpul vacanţelor şcolare sau universitare.
Art. 126. — (l) Concediu] dc odihnă se efectuează integral în fiecare an calendaristic ; concediul se poate acorda şi frac-
77
ţionat, dacă interesele serviciului o cer sau la solicitarea celui in cauză, atunci cînd interesele serviciului permit, cu condiţia insă ca una dintre fracţiuni să fie dc cel puţin lfj zile,
(2) Concediul de odihnă care nu a putut fi efectuat din motive justificate în |cursul anului calendaristic pentru care se .cuvine va fi efectuat în cursul anului următor, împreună sau separat de concediul pentru acest an.
(3) Pentru perioada concediului dc o-dihriă, persoanele încadrate în muncă beneficiază de o indemnizaţie calculată pe baza salariului mediu realizat în ultimele J2 luni şi care li se plăteşte anticipat.
Art. 127. — (1) Unităţile cu activitate sezonieră, precum şi, în situaţii deosebite, alte unităţi, pot acorda concedii fără plată, pe o perioadă determinată, cu păstrarea calităţii de persoane încadrate în muncă a celor în cauză şi menţinerea unor drepturi ce decurg din această calitate.
(2)Condiţiilc în care se pot acorda concedii fără plată dc unităţile prevăzute în alineatul precedent se stabilesc prin Întărire a Consiliului de Miniştri,
■Art. 128. — Asigurarea folosirii judici-
oase a timpului liber fiind o problemă de interes social, organele de stat, sindicatele, celelalte organizaţii obşteşti, fiecare u-nitate, trebuie să se preocupe de condiţiile necenare recreerii, refacerii capacităţii de muncă, lărgirii orizontului de cultură şi de cunoaştere a tuturor celor ce muncesc. Oamenii muncii şi familiile lor beneficiază de locuri de odihnă şi agrement, biblioteci, case de cultură, cluburi, terenuri şi baze sportive, precum şi de alte condiţii menite sa contribuie la satisfacerea mereu creseîndă a cerinţelor şi preferinţelor în folosirea timpului liber.
_____^       CAPITOLUL V
încetarea contractului de munca. Vechimea în muncă
Art, 129. — Raporturile de muncă încetează la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de muncă sau ca urmare a încetării acestuia, prin acordul dintre persoana încadrată în muncă şi u-nitate, precum şi prin desfacerea contrac-tuluLflin mjtiativa uneia dintre părţi. ^^,-Y^A.rt. 130/>— (1) Contractul de muncă '"; poătB^ft^desfăcut, din iniţiativa unităţii, în cazul cînd :
a) unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi de natura celui
78
79
ocupat ele cel în cauză ca urmare a reorganizării ;
b) unitatea îşi încetează activitatea prin dizolvare ;
c) unitatea se mută în altă localitate şi are posibilitatea să-şi asigure pe plan local cadrele necesare ;
d) unitatea se mută în altă localitate, iar persoana încadrată nu acceptă să o urmeze ;
e) persoana nu corespunde, sub raport profesional, postului în care a fost încă-drată ;
f) în postul ocupat de persoana încadrată în muncă este reintegrat, pe baza hotărîrii organelor competente, cel care a deţinut anterior acel post ;
g) persoana încadrată în muncă se pensionează pentru limită de vîrsta ori pentru invaliditate de gradul I sau IL;
h) cel  menţinut   sau   reîncadrat în muncă după pensionarea sa pentru limită de _vîrstă_ nu mai este necesar ; , -^"îT persoana încadrată în muncă săvîr- \ şeşte o abatere gravă sau încalcă în mod repetat obligaţiile sale de muncă, inclusiv ; normele de comportare în unitate ;
^-   j) cel în cauză este arestat^Tfiai" mult de 60 zile ;
k) persoana încadrată în muncă este
condamnată definitiv pentru o infracţiune în legătură cu munca sa, dacă condamnarea o face riecoresplnzătoare postului pe care îl deţine ;
1) instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.
(2) Contractul de muncă poate fi desfăcut în temeiul lit. e, i sau k, în termen de cel mult o lună de la constatare, de către conducătorul unităţii, a împrejurării care constituie temeiul desfacerii,
Art. 131, — (1) în cazurile de desface-a contractului de muncă pentru motivele prevăzute în art. 130 alin, 1 lit. a — f, u-nitatea va acorda persoanei al cărei contract de muncă a fost desfăcut un preaviz de 15 zile lucrătoare. în perioada preavizului, această persoană este obligată să continue activitatea potrivit programului de lucru.
(2) în cazul în care unei persoane i se desface contractul de muncă fără ca unitatea să o încunoştinţeze din timp despre această măsură — neacordîndu-i preavizul de 15 zile lucrătoare — această persoană are dreptul să primească, la desfacerea contractului de muncă, o indemnizaţie egală cu salariul tarifar de încadrare pe o jumătate de lună.
80
81
Art. 132. — (1) La desfacerea, din iniţiativa unităţii, a contractului de muncă va fi consultat comitetul sindicatului, în cazul persoanelor încadrate în muncă, care sînt membri ai comitetului sindicatului
sau ai altor organe sindicale, va fi consultat şi organul sindical superior ; în cazul celor aleşi în organul de conducere colectivă al unităţii sau în comisia de judecată, se va lua şl aprobarea organului careQâJ ales,
(2) La desfacerea din iniţiativa unităţii ' a contractului de muncă, al persoanei încadrate în muncă, pe baza hotărîrii organizaţiei de conducere colectivă a unităţii, este necesară aprobarea acestui organ,
(3) în cazul persoanelor încadrate în muncă de organul ierarhic superior, desfacerea contractului de muncă se face de acel organ,
Art, 133. — (1) în cazul în care contractul de muncă urmează să fie desfăcut din iniţiativa unităţii pentru motivele prevăzute în art. 130 alin. 1 lit. a—c, e şi f, a-ceasta este obligată să ofere persoanelor în cauză trecerea în altă muncă corespunzătoare, solicitînd în acest scop sprijinul organului ierarhic superior şi al organelor
de repartizare în muncă sau, după caz, să ia măsuri pentru recalificarea acestor persoane.
(2) Unităţile au obligaţia de a asigura trecerea pe locuri dc muncă corespunzătoare a celor pensionaţi pentru invalilitate de gradul III, în cazul imposibilităţii menţinerii lor în continuare în munca avută la pensionare. De asemenea, unităţile au obligaţia să repună în munca deţinută anterior sau într-o muncă corespunzătoare pregătirii lor pe cei care au întrerupt activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi au devenit capabili de muncă
Art. 134. — (1) Desfacerea contractului de muncă, în toate situaţiile, se stabileşte prin dispoziţia scrisă a conducerii unităţii ,cu arătarea motivelor, a prevederilor legale pe care se întemeiază, a termenelor, precum şi a organelor la care măsura luată se poate ataca.
(2) Dispoziţia dc desfacere a contractului de muncă se comunică în scris în termen de 5 zile de către unitate. Ea îşi produce efectele de la data comunicării,
Art. 135. — Desfacerea contractului de muncă din iniţiativa persoanei încadrate în muncă se face cu un preaviz de 15 zile
82
83
lucrătoare ; în cazul funcţiilor dc conducere, preavizul ostedc 30 zile. în perioada preavizului această persoană este obligată să continue activitateta potrivit programului de lucru.
Art. 136. (1) In caz de anulare a desfacerii contractului de muivă, unitatea este obligată să reîncadreze în funcţia avută j:e cel căruia i s-a desfăcut contractul în mod ncjusrifiejil şi să-i plătească pe timpul cît a fostrlîpsit de salariu din a-ceasiă cauză o despăgubire calculată p.: baza salariului său mediu realizat în ultimele 3 luni anterioare desfacerii contractului de muncă.
(2) Dacă persoana in cauză :-.~a Incadre-. între timp într-o funcţie cu o retribuţie inferioară sau a realizat alte cîştiguri mai mici, despăgubirea prevăzută în alineatul precedent va consta, pentru perioada respectivă, în diferenţa dintre salariul mediu realizat anterior desfacerii contractului de muncă şi cîstigul realizat între timp.
(3) Persoana care cu rea-crodintă a determinat aplicarea măsurii desfacerii contractului de muncă, răspunde materiei, disciplinar şi, , după caz. penal. Persoana vinovată de neexecutarea hotănrii de reintegrare răspunde faţă de unitate pentru
84
plata despăgubirii pe timpul de la pronunţarea hotărîrii şi pină la executarea efectivă a acesteia.
Art. 137. —- (1) Timpul cîl o persoană ' a desfăşurat activitate pe baza unui con-
tract dc muncă   constituie   vechime în muncă. Dc asemenea, constituie vechime ,      f în muncă şi alte perioade dc timp prevă-
zute de lege.
(2) Condiţiile în care o persoană încadrată are vechime în muncă, vechime neîntrerupta în muncă, vechime neîntrerupta în aceeaşi unitate, vechime în funcţie, meserie sau profesie, precum şi modul de calcul al acestora, sînt stabilite de lege, iar dovada se îace cu carnetul de muncă şi cu alte acte sau mijloace de dovadă, în condiţi le legii.
1 (3) Unitatea este obligată să elibereze
persoanelor meadrate în muncă, la încetarea contractului dc muncă, carnetul de muncă, completat cu toate datele la zr CAPITOLUL VI Protecţia muncii şi asigurările sociule Ar t.138.      (1) îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă, grija pentru apărarea vieţii şt sănătăţii oamenilor muncii
\ în procesyl^dc_producţic, jiguiru preveni-
rea accidcnteJ<4^-^"«^i4^ŞT îmbolnăviri-
H5
i
lor profesionale, constituie o preocupare permanenta â Statului; b obligaţie de prim ordin "a tuturor ministerelor şi celorlalte organe centrale, a unităţilor economice şi instiîuţiîior,
.—-(2) Prin înzestrarea întreprinderilor cu maşi^n^jijatUaj^ de înaltă tehnicitate, mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţia" se asigură uşurarea efortului fizic al muncitorilor, securitatea muncii acestora, în care scop statul alocă fonduri importaţjte. pentru protecţia muncii.
Art/139,: — (1) Măsurile de protecţie a muncii sef stabilesc prin norme de tehnica securităţii şi de igiena muncii - - pc locuri de muncă,' mi^ini,utllajc^ aparate, instalaţii, echipamente ~şi procese'tehnologice.
(2) formele republicane de protecţie a muncii sînt obligatorii pentru toate ramurile de producţie ; pentru locuri de muncă cu un specific deosebit se stabilesc, pe baza normelor republicane, de către ministere şi celelalte organe centrale, norme de protecţieAi^partamentale.
Art.^T40. -U (1) Parte integrantă a procesului Reproducţie, protecţia muncii se va asigura încă din faza de proiectare a o-biectivelor şi dc realizare a investiţiilor —- clădiri, instalaţii, utilaje, echipamente,
8(3
maşini, aparate, dispozitive — la amplasarea şi exploatarea acestora, precum şi la introducerea dc noi procese tehnologice, corespunzător nivelului ştiinţei şi tehnicii moderne.
(2) Unităţile noi sau reutilate nu îşi pot începe activitatea, total sau parţial, decît cu autorizarea prealabilă a organelor de protecţie a muncii şi a organelor sanitare.
Art, 141. —- (1) Persoanele încadrate în muncă au dreptul, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, la echipament de protecţie gratuit. De asemenea, au dreptul, în condiţiile legii, la echipament de lucru.
(2) Persoanelor care lucrează în anumite condiţii vătămătoare sau periculoase li se acordă în timpul lucrului, potrivit dispoziţiilor legale, alimentaţie specială în scopul^/CTeşterii rezistenţei organismului.
Ajn, 142. ^ (1) Conducerile unităţilor au obligaţia sjj^tabileasca, odată cu măsurile de^reaiîzare a planului de producţie sau a sarcinilor de serviciu, măsuri de protecţie corespunzătoare fiecărui loc de muncă, inclusiv măsuri pentru prevenirea şi combaterea poluării mediului înconjurător. De asemenea, vor lua măsuri ca per-
87
soanele încadrate în muncă să cunoască temeinic normele de securitate şi igienă a muncii, pe care trebuie să le respecte în desfăşurarea activităţii lor.
(2) Conducerile unităţilor au obligaţia să analizeze periodic, împreună cu organele sindicale şi sanitare, cauzele accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor şi să ia măsuri pentru înlăturarea factorilor nocivi care periclitează viaţa şi sănătatea oamenilor mi_u*cii.
Art. U42r— (1) Răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor de protecţie a muncii o au, potrivit atribuţiilor ce le revin, cei care organizează, conduc, coordonează şi controleoză procesele de muncă în unităţi.
(2) Persoanele încadrate în muncă sînt obligate să cunoască şi sa respecte integral normele de securitate şi de igienă a muncii la locurile unde îşi desfăşoară activitatea, să folosească şi să întreţină în bune condiţii mijloacele de protecţie individuale ce le-au fost încredinţate.
(3) încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la tehnica securităţii şi igiena muncii se constată de organele ierarhic superioare, organele Inspecţiei de stat pentru protecţia muncii, de organele sanitare
şi de organele sindicale şi atrage răspunderea disciplinară, administrativă, materială say.-p£naiă, după caz, potrivit legii.
ArţTl44^— (1) Asigurările sociale pentru persoanele încadrate în muncă în u-nităţile socialiste de stat sînt organizate de stat. Asistenţa medicală în caz de boală şi accidente de muncă, plata de ajutoare băneşti în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă, sprijin pentru întărirea şi refacerea sănătăiţii, plata concediilor de maternitate, acordarea pensiilor, precum şi alte măsuri cu caracter special, constituie expresia înaltei griji ce se acordă în societatea noastră producătorilor tuturor bunurilor materiale şi spirituale.
(2) Benefiicază de dreptul la asigurări sociale, în condiţiile legii, şl membrii de familie air^pei^oanei încadrate în muncă.
Art( 145, -y- (1) Asigurările sociale se realizea'ză-pfîn :
a) indemnizaţii acordate în caz de inca- v pacitate temporară de muncă determinată o de boală sau accident; pentru refacerea şi întărirea sănătăţii, în caz de interzicere de către organele medicale, ca măsură preventivă, a accesului la locul de muncă, deces în familie, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege ;
88
b) înlesniri în caz de trimitere ia odihnă şi tratament în staţiuni balneoclimatice;
c) pensii pentru limită de vîrstă ; ^
d) pensii în caz de invaliditate ; /
e) pensii pentru urmaşi, /
(2) De asemenea, persoanele încadrate în munca mai beneficiază de :
$f asistenţă medicală gratuită cu caracter profilactic şi curativ pe timpul tratamentului ambulatoriu şi pe timpul internării in spitale sau alte unităţi sanitare cu paturi •
b^tnedicamente şi materiale sanitare grăunte necesare pe timpul acţiunilor cu caracter profilactic şi al internării în spital sau în alte unităţi sanitare cu paturi ; medicamente şi materiale sanitare necesare pentru tratamentul ambulatoriu, în condiţiile legii ;
^'întreţinere gratuită pe timpul internării în spitale, alte unităţi sanitare cu paturi sau ambulatorii.
Art. 146. — Contractul persoanei încadrate în muncă nu poate fi desfăcut din iniţiativa unităţii în timpul incapacităţii temporare de muncă in care primeşte ajutoare de asigurări sociale, în caz de graviditate, în cazul concediului de maternitate şi în perioada de alăptare, în perioada
cit îngrijeşte copilul bolnav în vîrstă de pînă la 3 ani, precum şi în timpul cît soţul satisface serviciul militar, în afară dc cazurile prevăzute la art. 130 alin. 1 lit. c, ci, g. j, k şi 1.
Art. 147, — Persoanele încadrate în muncă vor fi repartizate la alte munci de-cît cele care le revin potrivit încadrării lor, pe baza recomandării medicale, în perioada în care se află sub tratament medical, fără ca prin aceasta să le scadă salariul, pe o perioadă de pînă la 3 luni în cursul ţinui an c#l££idaristie.
Art.A48J/—- (1) In vederea recuperării sociale şîprofesionale a acelor persoane care, fiind încadrate în muncă, nu mai pot lucra în meseria sau profesia lor ca urmare a unor accidente, boli profesionale sau altor boli care provoacă invaliditate, se vor organiza cursuri de recalificare dc către întreprinderi, ministere şi celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, sub îndrumarea metodologică a Ministerului Muncii şi Ministerului Sănătăţii,
(2) Statul sprijină calificarea şi plasarea în muncă a persoanelor handicapate. Unităţile vor lua măsuri pentru încadrarea
91
în muncă a acestor persoane, ţinînd seama dc criteriile şi priorităţile stabilite prin dispoziţiile legale.
Art. 149. — Cuantumul contribuţiei unităţilor pentru asigurările sociale se stabileşte prin lege. Neplata cotizaţiilor de asigurări sociale de către unitate nu lipseşte persoanele încadrate în muncă de a-jutoarele materiale ce li se cuvin,
Art. 150. — Deosebit de pensia de asigurări sociale, persoanele încadrate în muncă beneficiază dintr-un fond constituit pe baza contribuţiei lor, pe principiul mu-tualităţii, de o pensie suplimentară, ale cărei condiiţi de acordare se stabilesc prin
CAPITOLUL^^
Munca femeilor şi^hierilor^
Art. 151. — (1) In Republica Socialistă România se dă o înaltă preţuire muncii femeii, asigurîndu-i-se dreptul de a ocupa orice funcţie sau loc de muncă, în raport cu pregătirea şi capacitatea ei, creîndu-i-se totodată condiţiile pentru dezvoltarea multilaterală a personalităţii sale. In remunerarea muncii pe care o prestează se
r
aplică principalul „la muncă egală cu bărbatul, retribuţie egală".
.' (2) Femeile încadrate în muncă se bucură de măsuri speciale de ocrotire a sănătăţii şi de condiţiile necesare îngrijirii şi educării copiilor.
Art. 152, — (1) Femeile gravide şi cele care alăptează nu vor putea fi folosite la locuri de muncă cu condiţii vătămătoare, grele sau periculoase, ori contraindicate medical şi nu vor putea fi chemate la ore suplimentare.
(2) Femeile gravide şi cele care alăptează, care se găsesc în situaţiile prevăzute în alineatul precedent vor fi trecute la alte locuri de muncă, fără ca prin aceasta să li se scadă salariul.
Art^ 153^— Munca femeilor în timpul nopţii, îrt-mnităţilc industriale, este admisă numai în următoarele cazuri:
a) pentru femeile care deţin funcţii de conducere sau funcţii cu caracter tehnic care implică o răspundere deosebită ;
b) pentru femeile care lucrează în serviciile sanitare şi dc asistenţă socială ;
c) în cazuri de forţă majoră ,dacă se produce o întrerupere în funcţionarea dispozitivelor şi instalaţiilor, cînd defecţiunea acestora provoacă încetarea lucrului,
93
92
precum şi în cazul cînd munca este necesară pentru salvarea de la o pierdere inevitabilă a materiilor prime, a materialelor ori produselor ;
fj     d) în alte situaţii deosebite, in unele / ramuri de producţie stabilite prin hotărîre / a Consil'ului de Miniştri, cu acordul Uniu-/ nii Generale a Sindicatelor.
Art. 154. — Femeile gravide, începînd din luna a şasea, şi cele care alăptează nu vor fi repartizate la muncă dc noapte.
Art. 155. — (1) Femeile au dreptul Ia concediu de maternitate plătit, care se compune dintr-un concediu prenatal de 52 de zile şi un concediu postnatal de 60 de zile.
(2) Dacă naşterea se produce îninte de expirarea concediului prenatal, concediul postnatal se prelungeşte cu numărul zilelor de concediu prenatal neefectuat.
Art. 156. — (1) Unităţile sînt obligate să acorde femeilor în cursul programului de lucru pauze pentru alimentarea şi îngrijirea copilului, de o jumătate de oră, la intervale de cel mult 3 ore. La aceste pauze se adaugă şi timpul necesar deplasării dus şî întors la locul unde se găseşte copilul. Timpul acordat pentru alăptare, inclusiv deplasările, nu poate depăşi 2 ore
94
zilnic. Pauzele se acordă pînă la împlinirea de către copil a vîrstei de 9 luni, pu-tîndu-sc prelungi pînă la 12 luni în cazul copiilor prematuri, distrofici şi celor care necesită măsuri deosebite de îngrijire pe baza recomandărilor medicale.
(2) La cererea mamei, pauzele pentru limentarea şi îngrijirea copilului vor fi înlocuite cu reducerea programului normal de lucru cu 2 ore zilnic.
(3) Pauzele şi reducerea programului de lucru acordate în scopul alimentării şi îngrijirii copilului se includ în timpul de muncă şi nu au consecinţe asupra remunerării sau altor drepturi materiale.
Art. 157. — Femeilor care au copii bolnavi mai mici de 3 ani li se vor acorda, cu avizul medicului, concedii plătite pentru îngrijirea acestora, care nu se includ în concedii de odihnă.
Art. 158. — Femeile care au copii în / v-îrstă de pînă la 6 ani, pe care îi îngrijesc, l  pot lucra cu 1/2 normă, clacă nu beneficiază de creşe sau cămine: timpul cît au fost încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu o normă întreagă. (^rt;-"T^,^ (1) Tineretul se bucură ele.
— 95
grija---d£0schită a societăţii noastre socialiste. ^PregăUrra_mu Formarea şi integrarea__prQfesională a tinerilor, însuşirea^ cunoştinţelor necesare pentru exercitarea unei profesii, scj asigură gratuit.
"(2) Ministerul Educaţiei si învăţământului, celelalte ministere şi organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare, "unităţile"'subordonate acestora şi" şcolile de toate gradele au îndatorirea de a asigura o strînsă îmbinare între pregătirea teoretică şi pregătirea practică a elevilor şi studenţilor, creînd condiţiile necesare pentru realizarea acestei sarcini.
(3) în ţara noastră elevii, studenţii cei ce frecventează diverse forme de pregătire beneficiază de sprijin, sub formă de burse, manuale şcolare şi alte materiale de studii, indemnizaţii corespunzătoare aportului lor în producţie pe timpul pregătirii practice.
(4) Tuturor tinerilor li se asigură locuri de muncă potrivit pregătirii, aptitudinilor, aspiraţiilor lor şi nevoilor unităţilor.
(5) Tinerii au îndatorirea să manifeste o preocupare permanentă pentru dez\uitarea spiritului de responsabilitate în rc-
96
zolvarea sarcinilor, în muncă şi învăţătu-răv-sariTOîTS^rchTur şi întreaga lor cner-gie-m-sl^ba înfloririi patriei.
Art. 3 60, — (1) Calificarea profesiona-* lă prin ucenicie la locul de muncă se face
pe ba?:a-ccnTtracrului""de ucenicie şî"sc realizează prin pregătirea.practică desfăşurată în unităţi de producţie sau de servire a populaţiei şi ptin pregătire teoretică.
(2) Ucenicii primesc pe timpul pregătirii bursă sau o indemnizaţie corespunzătoare aportului lor în producţie şi gratuit manuale şcolare, materiale de studiu, precum şi alte drepturi stabilite de lege. Ei beneficiază, de asemenea, în toată perioada uceniciei de echipament de protecţie, de ajutoare materiale în cadrul asigurărilor sociale, dc asistenţă medicală şi medicamente gratuit, precum şi de vacanţe şcolare.
Art 161. — (1) Pentru protecţia sănătăţii lor, tinerii sub vîrstă de 18 ani, încadraţi în muncă, nu pot fi repartizaţi la locuri de muncă cu condiţii vătămătoare,
"* grele sau periculoase şi nu pot fi folosit"
la muncă în timpul nopţii.
(2) De asemenea, tinerii încadraţi în
' muncă, în vîrstă de pînă la 18 ani, nu pot
97
1
fi folosiţi în muncă peste durata legală a zilei G^jA^u^4eeît-"în^ prevăzute de art^l4^LalirL 2_şLark ! 18.
Art 162. — Durata timpului de lucru al tinerilor ^ntre^H.-—161 ani-se -stabileşte la 6^ore__pe^_Kit fărăr-^ prin aceasta să se aducă 6 scădere a remunerării.
Arţ. 163. — Pentru tinerii în vîrsta de pînă la 18 aniv durata concediului de odihnă este de 18—24 zile lucrătoare, diferenţiată, p^H-vit-iegii, în raport cu vîrsta. astfel Incit cei îîiaî tineri să"^bcneficieze de un concediu mai mare.. ^- —
CAPITOLUL VIII
Sindicatele
Art, 164p — Sindicatele sînt organizaţii profesionale care se constituie în temeiul dreptului de asociere prevăzut de Constituţie si funcţionează pe baza statutelor proprii ale Uniunii Generale a Sindicatelor, ale uniunilor pe ramuri de activitate şi aJe organizaţiilor sindicale din unităţi.
Art. 165. — (1) Sindicatele mobilizează masele pentru înfăptuirea programului Partidului Comunist Român de edificare
98
a noii societăţi, desfăşurînd o susţinută activitate pentru creşterea productivităţii muncii, calitatea superioară a producţiei, promovarea progresului tehnic, ridicarea
* nivelului de pregătire a oamenilor muncii, pentru respectarea riguroasă a disciplinei în producţie şi. îndeplinirea îndatoririlor ce revin fiecărei persoane încadrate în muncă,
(2) Sindicatele servesc interesele oamenilor muncii, participînd nemijlocit la elaborarea şi înfăptuirea politicii partidului în domeniul asigurării condiţiilor de muncă şi ridicării continue a bunăstării celor ce muncesc. Ele participă direct — pe toate treptele — la conducerea vieţii economice şi sociale, reprezentanţii lor făcînd parte din corniietele şi consiliile oamenilor
f* muncii ,din organele de conducere colec-
tivă ale ministerelor şi celorlalte instituţii centrale, precum şi din guvernul Republicii Socialiste România.
Art. 166. — Prin întreaga lor activitate, sindicatele contribuie la dezvoltarea con» ^ ştiinţei socialiste a celor ce muncesc, în
spiritul concepţiei materialiste despre lume şi societate, la cultivarea trăsăturilor
t morale corespunzătoare principiilor eticii
* şi echităţii socialiste şi comuniste ; ele răs-
4»
pund de organizarea activităţii cultural-ar-tistice şi sportive din unităţi, folosind în acest scop baza materială proprie şi mijloacele de care dispun unităţile socialiste, se preocupă de buna organizare şi folosire judicioasă a timpului liber al oamenilor muncii, colaborînd strîns cu celelalte organizaţii obşteşti si cu organele de specialitate.
Art. 167. — Sindicatele participă nemijlocit, împreună cu organele de stat competente, la elaborarea şi aplicarea tuturor reglementărilor privind drepturile şi obligaţiile persoanelor încadrate în muncă, precum şi a celor privind protecţia muncii ; se preocupă de aplicarea corectă a sistemului de remunerare a muncii ; urmăresc respectarea programului de lucru şi a timpului de odihnă, a celorlalte măsuri stabilite de legislaţia muncii.
Art, 168, — împreună cu comitetele şi consiliile oamenilor muncii, sindicatele asi-gură buna pregătire şi desfăşurare a adunărilor generale ale oamenilor muncii, urmăresc crearea condiţiilor care să permită participanţilor ia aceste adunări să analizeze modul dc realizare a planului, să facă propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii,
100
a condiţiilor de muncă şi de viaţă ale personalului încadrat în muncă, acţionează pentru îndeplinirea hotărîrilor adoptate şi
*      * soluţionarea propunerilor făcute în adună-
rile generale.
Art. 169. — Organizaţiile sindicale apă-
- t ră în faţa organelor jurisdicţionale de orice fel şi în faţa organelor dc stat şi obşteşti drepturile membrilor lor cc decurg din legislaţia muncii.
Art, 170. — Conducerile unităţilor sînt obligate să sprijine activitatea sindicatelor, asigurînd condiţiile materiale pentru buna desfăşurare a acesteia. Kle au totodată datoria să examineze şi să rezolve propunerile organelor sindicale menite să contribuie la îmbunătăţirea activităţii unităţilor şi condiţiilor de muncă şi de viaţă ale oamenilor muncii,
CAPITOLUL IX
Jurisdicţia muncii. * Controlţil aplicării legislaţiei muncii
Art. 171. — (1) Stricta respectare a le-, gilor constituie o obligaţie constituţională
pentru toate unităţile socialiste şi persoanele încadrate în muncă.
(2) Colectivele de oameni ai muncii din unităţile socialiste trebuie să aducă o importantă contribuţie la întărirea legalităţii socialiste, păstrarea şi apărarea avutului obştesc, combaterea oricăror manifestări de încălcare a disciplinei, a normelor de etică si a regulilor de convieţuire socială.
(3) Analizarea în adunările generale a-1c oamenilor muncii din unităţi a abaterilor care aduc atingere avutului obştesc ori care contravin regulilor referitoare la păstrarea ordinii şi disciplinei în muncă, stabilirea răspunderilor şi luarea cu fermitate a măsurilor ce se impun în fiecare caz, precum şi dezbaterea de către colectivele largi ale oamenilor muncii şi exprimarea părerii acestora în legătură cu fapte dc
care a legii ce formează obiectul unor procese, trebuie să constituie forme eficiente de participare a maselor la asigurarea respectării legilor şi educarea socialistă a celor ce muncesc.
Art. 172, — (1) Realizarea drepturilor ce li se cuvin pe baza activităţii desfăşurate este asigurată persoanelor încadrate în muncă prin garanţii juridice corespunzătoare.
(2) Ele pot contesta sancţiunile disciplinare pe care le socotesc aplicate fără temei sau cu încălcarea legii şi orice măsuri
pe care le consideră nelegaîc, cerînd restabilirea drepturilor încălcate. Orice neres-peetare a drepturilor persoanelor încadrate în muncă atrage răspunderea persoanelor vinovate.
(3) Litigiile dintre persoanele încadrate în muncă şi unităţi, în legătură cu încheierea, executarea şi încetarea contractului de muncă, sînt litigii dc muncă şi se soluţionează de către comisiile de judecată, instanţele judecătoreşti sau alte organe prevăzute de lege.
Art. 173. — (1) Comisiile de judecată sînt organe obşteşti de influenţare şi jurisdicţie, ale^e în adunări generale ale oamenilor muncii, prin care se realizează participarea maselor largi la înfăptuirea legalităţii şi educarea socialistă a cetăţenilor în spiritul promovării unei atitudini corecte faţă dc muncă, întăririi şi dezvoltării avutului obştesc.
(2) Comisiile de judecată din unităţi judecă litigiile de muncă al căror obiect nu depăşeşte o anumită valoare stabilită prin lege sau este neevaluabil în bani şi care sc referă la :
a) litigiile dintre persoanele încadrate în muncă şi unităţi în legătură cu îneho-
102
103
ierea şi executarea contractului de muncă ;
b) litigiile privind pretenţii referitoare la drepturi în legătură cu desfacerea contractului sau reintegrarea în muncă în cazul cînd nu se contestă temeinicia şi legalitatea acestor măsuri ;
c) orice alte litigii de muncă ce nu sînt date printr-o dispoziţie expresă a codului de faţă sau din altă lege în competenţa instanţelor judecătoreşti ori a altor organe.
(3) Organizarea şi funcţionarea comisiilor de judecată, procedura în faţa acestor organe, căile de atac împotriva hotărîrilor pronunţate, precum şi modul de executare a acestora, se stabilesc prin lege,
Art. 174, — Sînt de competenţa instanţelor judecătoreşti :
a) litigiile în legătură cu încheierea şi executarea contractului de muncă al căror obiect depăşeşte o anumită valoare stabilită prin lege ;
b) contestaţiile împotriva desfacerii contractului de muncă şi litigiile privind reintegrarea în muncă, cu excepţia celor făcute de persoanele cu funcţii de conducere numite de organele ierarhic superioare, precum şi de directorii, directorii gene-
rali şi asimilaţii acestora din organele centrale.
Art. 175. — (1) Sînt de competenţa organului administrativ ierarhic superior sau organului de conducere colectivă, potrivit legii :
a) contestaţiile împotriva sancţiunilor disciplinare care prin codul de faţă sau prin altă dispoziţie legală nu au fost date în competenţa judecătoriei sau altor organe ;
b) contestaţiile împotriva desfacerii contractului de muncă, precum şi litigiile privind reintegrarea în muncă a persoanelor cu funcţii de conducere numite de organele ierarhic superioare, precum şi a directorilor, directorilor generali şi asimilaţii acestora din organele centrale ;
c) contestaţiile împotriva redistribuirii de personal făcută cu prilejul reducerii personalului din administraţie sau din producţie ;
d) contestaţiile în legătură cu acordarea de trepte şi gradaţii de salarizare, împotriva diminuării salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrală a sarcinilor de serviciu, precum şi cu privire la acordarea premiilor şi gratificaţiilor.
104
105
I
(2) Termenul de rezolvare a contestaţiilor este de 30 de zile.
Art. 176. —- (1) Termenul de sesizare a organelor de soluţionare a litigiilor de muncă este de 30 de zile de la data comunicării, în cazul în care legea prevede necesitatea unei comunicări, iar în celelalte cazuri, de la data cînd cel interesat a luat cunoştinţă de măsura sau împrejurarea care a determinat litigiul.
(2) Pentru orice pretenţii băneşti ale persoanelor încadrate în muncă faţă de u-nitate — prejudicii suferite sau drepturi neacordate — termenul de sesizare este de 3 ani de la data producerii pagubelor sau de la data cînd drepturile trebuiau să le fie acordate.
Art. 177. — (1) Persoana care a pierdut termenul de sesizare a organelor de jurisdicţie poate cere acestora, pentru motive temeinice, repunerea în termen.
(2) Cererea de repunere în termen se poate face în 15 zile de la încetarea cauzei care a împiedicat sesizarea în termen.
(3) In cazul admiterii cererii, organul sesizat va proceda la soluţionarea litigiului,
Art. 178. — în orice litigii de muncă, dovada temeiniciei şi legalităţii dispozi-
ţiei sau măsurii luate de unitate este în sarcina acesteia,
Art. 179. — Cererile în faţa oricăror organe sau instanţe, precum şi toate actele procedurale în legătură cu soluţionarea litigiilor de muncă şi cu executarea hotărârilor, sînt scutite de taxa de timbru.
Art. 180. — Ministerele şi celelalte organe centrale de stat şi obşteşti, precum şi comitetele executive ale consiliilor populare .au obligaţia să ia măsuri pentru cunoaşterea şi respectarea legislaţiei muncii şi să asigure controlul aplicării dispoziţiilor legale privind raporturile de muncă în unităţile din subordin ea lor.
Art. 181. — (1) Ministerul Muncii, ca le muncii, exercită controlul aplicării dispoziţiilor legale referitoare la raporturile de muncă ale persoanelor   încadrate în
muncă, din toate unităţile de stat, cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti, precum şi a celor referitoare la raporturile de muncă stabilite cu persoanele juridice, altele decît unităţile socialiste, şi cu persoanele fizice. Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, prin organele locale dc spe-
106
107
cialitate în problemele muncii, exercită controlul aplicării legislaţiei muncii în toate unităţile din cuprinsul judeţului şi al municipiului* Bucureşti.
(2) Sindicatele organizează şi exercită, potrivit legii şi statutului lor, controlul obştesc asupra respectării dispoziţiilor legale privind raporturile de muncă.
Art. 182. — (1) Organele care exercită controlul respectării dispoziţiilor legale privind raporturile de muncă au obligaţia să ia sau. după caz, să prqpun ămăsuri în vederea tragerii la răspundere a celor vinovaţi,
(2 )Totodata, organele de stat, în limita competenţei lor, dau indicaţii de specialitate unităţilor controlate,
PARTEA a III-a
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 183. — (1) Prevederile prezentului cod se aplică şi raporturilor de muncă dintre unităţile socialiste şi persoanele care prestează muncă la domiciliu, raporturilor v *
de muncă stabilite cu persoane juridice, altele decît unităţile socialiste. De aseme-
nea, aceste prevederi se aplică şi raporturilor de muncă dintre* meşteşugarii cu a-teliere proprii şi persoanele sau ucenicii pe care, potrivit legii, îi pot încadra, precum şi raporturilor de muncă dintre personalul casnic sau care efectuează diferite lucrări şi servicii şi alte persoane, pe baza unui contract de muncă.
(2) Prevederile prezentului cod se aplică şi raporturilor de muncă dintre organizaţiile cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti şi persoanele încadrate în aceste organizaţii, pe baza unui contract de muncă.
(3) De asemenea, prevederile prezentului cod sînt aplicabile şi raporturilor de muncă dintre unităţile române şi cetăţenii străini, în condiţiile stabilite de dispoziţiile privind regimul străinilor şi ale acordurilor prin care România este parte, precum şi raporturilor de muncă dintre cetăţenii români şi societăţile mixte care funcţionează pe teritoriul ţării.
Art. 184. — Se recomandă organizaţiilor cooperatise şi obşteşti ca, în măsura în care nu există prevederi în lege care să le privească, să reglementeze relaţiile de muncă privind pe membrii lor, corespunzător principiilor cuprinse   în prezentul
109
108
cod, adaptate la specificul lor dc activitate.
Art. 185. — Drepturile şi obligaţiile militarilor sînt prevăzute prin acte normative speciale.
Art. 186, Prevederile prezentului cod al muncii nu se aplică raporturilor în care prestarea unei munci se face pe baza unui contract de drept civil.
Art- 187. — Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii ale legislaţiei muncii şi, în măsura în care nu sînt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă,, cu dispoziţiile legislaţiei civile,
Art. 188. — Prin unităţi, ca părţi în raporturile de muncă cu persoanele încadrate în baza unui contract dc muncă, se înţeleg unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti.
Art- 189. — Prin persoane cu funcţii de conducere, în sensul prezentului cod, se înţeleg conducătorii de unităţi, numiţi de organele superioare, directorii, directorii generali şi asimilaţii acestora din organele centrale şi locale, şefii compartimentelor de muncă ai unităţilor, precum şi asimilaţii lor, prevăzuţi în nomenclatoarele de funcţii.
110
Art. 190. — Plîngerile împotriva des-; facerii contractului de muncă, precum şi
i litigiile privind   reintegrarea în muncă,
' pendinte la organele administrative ierar-
hic superioare la data intrării in vigoare a prezentului cod, vor fi soluţionate de a-*   • ceste organe.
Art. 191. — Prezentul cod al muncii in-( tră în vigoare la 3 luni dc la publicarea sa
| în Buletinul Oficial al Republici Socialiste
| România. începînd de la aceeaşi dată se
' abrogă Codul muncii din 8 iunie 1950, cu
modificări ulterioare, precum şi orice alte j dispoziţii contrare.
! Această lege a fost votată  de Marea
Adunare Naţională în şedinţa din 23 noiembrie 1972, întrunind din cele 427 vo-
< turi exprimate, 425 voturi pentru şi 2 vo-
turi împotrivă.
Bucureşti, 23 noiembrie 1972. Ni\ 10
Preşedintele Marii Adunări Naţionale. ŞTEFAN VOITEC
i
i in